IDEOLOGIA TOTALA, NAZISTA, IN SECOLUL XX

Ideologia. Origini. Sensul peiorativ al ideologiei Ideologia este unul dintre cele mai controversate concepte ale ştiinţei politice, sociologiei şI filosofiei deopotrivă. Ea a primit cel puţin 150 de definiţii (1), puţine concepte în aria ştiinţelor umaniste fiind atît de disputate de teoreticieni. (2) Stabilirea definiţiei cu care vom opera apare ca un pas necesar acum, cînd vom pune problema tendinţelor de confiscare a termenului de către diferite mişcări şi curente de gîndire. Ce este deci o ideologie? Răspunsul la această întrebare va trebui să pună inclusiv problema raporturilor dintre ideologie şi doctrină politică. În legătură cu concepţia despre opinii a iluminiştilor francezi (3) şi cu ideile lui Bacon despre idolii minţii noastre (“prejudecăţile”), ideologia a apărut ca termen distinct pentru prima dată în secolul XVIII la Condillac şi Destutt de Tracy, potrivit cărora “ideologia ” însemna ştiinţa ideilor sau studiul genezei ideilor din senzaţii. Scopul pe care îl avea Antoine Destutt de Tracy în jurul anului 1800, cînd lucra la Elemente de ideologie, era acela de a crea un sistem de gîndire şI analiză care să se opună metafizicii, considerată incapabilă de a se ocupa de studiul riguros al ideilor. Intrată în istoria ideilor şI a conceptelor politice în calitate de ştiinţă ce avea să restabilească adevăratul studiu al ideilor, termenul a ajuns astăzi, ne spune Thomas Ibanez în “Ideologie şI relaţii intergrupuri” (R.Y.Bourhis, J.-F. Leyens coord., Stereotipuri, discriminare şI relaţii intergrupuri, Polirom, 1996 (1994)) să aibă un sens exact opus celui de pornire. Sensul peiorativ îi este fixat conceptului în epocă de chiar Napoleon, care acuza pe acei “ideologi inofensivi” care reprezintă o ameninţare pentru ordinea socială. (4) De la Napoleon însă termenul a fost asimilat de discursul analitic doar în această calitate negativă, cele mai multe dintre accepţiunile acestuia trimiţînd la un divorţ al discursului ideologic de cel de tip ştiinţific. De unde am putea porni într-o arheologie a conceptului pe această dimensiune negativă în secolul al XIX-lea? Să poposim întîi la Marx şI la a sa Ideologie germană (1845). Ideologia de tip totalitar este deci construită pe negarea oricărei posibilităţi de explicare a lumii, alta decît cea acceptată de propriile principii. Ea stabileşte legi ale istoriei pe care încearcă să le demonstreze prin apelul la “ştiinţa” ce oferă premisele de construcţie. Darwinismul social, întemeiat pe selecţia speciilor şI pe eliminarea speciilor sau a indivizilor mai puţin dotaţi de la natură, alături de materialismul dialectic şI istoric nu lasă loc nici unei alte posibilităţi de interpretare a istoriei sau a sensului acesteia. Totul este înscris în premisa de plecare şI totul se explică prin aceasta. Alt tip de explicaţie este deviaţionistă şI trebuie eliminată. Or, eliminarea ei nu poate fi făcută dcît prin eliminarea fizică a autorilor. De aici nevoia de control social şI de teroare poliţienească pentru asigurarea monopolului absolut asupra viziunii despre lume şI despre ordinea socială. Ideologia de tip totalitar face astfel apelul la întregul de explicat: el este partidul, statul total şI mecanismele lor, care au rolul de instrumente pentru apărarea adevărului oficial. Ideologiile totalitare trimit la controlul total al societăţii. Această nevoie de control este realizată prin mecanisme de persuasiune, propagandă şI îndoctrinare. Scopul este simplu de identificat:

Legătura dintre primul război mondial şi fenomenul totalitar nu este întâmplătoare. Pe acest fond al nemulţumirilor sociale. Incertitudinea. obligaţiile grele asumate prin tratatul de pace. Conflagraţia de la începutul secolului XX constituise o linie de demarcaţie în devenirea istoriei europene şi a lumii. . spre realizarea unei societăţi fără războaie.autoreproducerea puterii politice şI a ordinii sociale întemeiat de aceasta. Hitler era prezentat opiniei publice ca omul care ar putea scoate Germania din impas. Astfel. În acest context. economice şi politice ale fostului Imperiu. De aici. de egalitate în faţa legilor.opuse: stânga politică. Originea şi cauzele totalitarismului. confuzia. Se clătinase credinţa în progres şi civilizaţie. doctrinare. ştiinţa trebuie să demonstreze doar ceea ce nu intră în conflict cu ideologia oficială. de democraţie reală. proces continuat de conducătorii sovietici şi condiţie necesară a instalării regimului totalitar. Mulţi au crezut aceste afirmaţii şi. cît şI la mijloace de convingere. dreapta politică. făcând promisiuni dintre cele mai ademenitoare a reuşit să exalteze spiritul şovin şi revanşard. Parlamentul (Reichstag-ul) reflectă şi el fidel slăbiciunile şi confuzia Republicii. Dacă ea intră în conflict cu interesle de partid şI de stat. comunismul în Rusia îşi începea istoria ca o reacţie împotriva suferinţelor şi injustiţiilor impuse ţăranilor şi muncitorilor în timpul primului război mondial şi împotriva burgheziei şi ale lui Kerenski de a forţa Rusia să reia lupta împotriva Germaniei. Lumea suportase schimbări la nivelul mentalităţilor şi a sistemului de valori. unica soluţie este elimnarea deviantului. marea finanţă. degenerând într-un naţionalism şovin şi într-un antisemitism acerb. Republica de la Weimar s-a constituit şi într-un teren de confruntări politice. reacţionară şi conservatoare. pangermanismul renaşte cu şi mai multă vigoare. printre vinovaţii înfrângerii Germaniei fiind consideraţi şi evreii. Ca să poată rezista însă puterea trebuie să facă apel atît la mijloace de represiune. compromisurile sunt aspecte caracteristice ale vieţii politice germane în preajma preluării puterii de către nazism. marea junkerime. Impactu l războiului a contribuit la începutul masificării/ atomizării societăţii ruse. statul totaliar subsumîndu-şi astfel cercetarea ştiinţifică şI ideologizarea acesteia. creaseră un climat de serioasă efervescenţă socială în două direcţii diametral. spre menţinerea structurilor sociale. creşterea numărului de şomeri. între diverse partide de orientări de dreapta sau de stânga. O descoperire a unei personalităţi într-un domeniu sau altul devine descoperire a statului totalitar. lipsa bunurilor de larg consum. ideologice. Promovând o propagandă în care se exploatau la maxim ravagiile crizei. Se relativizase raţionalismul liberal şi se căutau noi certitudini ale fiinţei şi ale existenţei. sprijinit de marea industrie. Războiul lăsase urme adânci şi în rândurile populaţiei din Germania. Mortalitatea excesivă. Hitler a fost împins spre putere. Adevărul este unic în acest caz şI nu este altul decît adevărul oficial. Edward McNall Burns sesiza o reacţie totalitară.

“Nimic din ce e omenesc. explicaţia constă în teoriile evidenţiate începând cu veacul XIX şi care au contribuit la cristalizarea ideologiilor comunismului şi naţional-socialismului. Vezi în acest sens. Această societate atomizată constituie nucleul totalitarismului şi permite analizarea lui ca fenomen original al secolului al XX-lea. manipularea politică şi pierderea simţului valorilor Fascismul ca ideologie corporatistă Ideologia politică de tip fascist este întemeiată pe un corp de idei în care statul şI corporaţiile (asociaţii profesionale) sunt termeni fundamentali. Aşa cum îl prezintă doctrinarul român. profitând astfel de “prăbuşirea sistemului de clase” în cadrul naţiunilor europene. fie material. Astfel. fie spiritual nu există în afara statului.Apreciată drept un specialist de marcă în domeniul totalitarismului. corporatismul trebuie să fie integral şI pur: statul are rolul de arbitru al interacţiunii dintre corporaţii. antiliberalim. antiindividualism. Fascismul este ideologia totalizantă – acel Stato totalitario al lui Mussolini fiind în fapt elementul de construţcie care trimite această ideologie în categoria construcţiilor totalitare. Un alt punct de vedere acreditează ideea că totalitarismul se prezintă şi ca accentuarea unor tendinţe care existau deja. În opinia d-sale. Prin extinderea corporaţiilor şI la nivelul funcţionarilor şI al armatei. orăşeneşti. Alte cauze care au condus la apariţia totalitarismului:  Accentuarea caracterului total al economiei  Participarea maselor la politică. În acest caz. surprindea în anul 1951. fie că este cea a comunităţilor familiale. Identitatea individuală este absorbită în identitatea colectivă. în încercarea de a realiza o paralelă sistematică între fenomenul nazist şi comunist. fără să deţină controlul asupra politicilor fiecăreia dintre acestea. Fascismul are şI el idealul omului nou. al sănătăţii etc. fie că este cea a corporaţiilor. anticomunism. teoreticienii celor două ideologii din cadrul proiectului nostru. Acesta este motivul pentru care nu trebuie să asociem idelogia fascistă de tip corporatist cu ideolgia corporatistă a lui Mihail Manoilescu. care au antrenat atomizarea socială. ca împlinirea unor potenţialităţi. care sunt controlate de către stat. corporatismul capătă atributul de integral. care nu acceptă un competitor pe piaţa politică şI socială. de meserii sau a comunităţii naţionale. iar tendinţele expansioniste ale lui Il Duce sunt un alt argment de trimitere a ideologiei fasciste în categoria idelogiilor totalitare. Totul în şI prin stat” – acestea sunt principii fondatoare ale idelogiei totaitare de tip fascist. originile răului secolului XX. corporaţia devine singurul izvor al legitimităţii actelor normative şi acţiunilor economice sau politice întreprinse în societate (corporatismul pur). Fascismul are o întemeire economică şI socială pe organizarea în corporaţii – asociaţii profesionale ale diferitelor tipuri de muncitori. Fascismul este o formă de anticapitalism. în lucrarea The origins of totalitarianism. . participare legată de marile catastrofe militare şi economice din secolul al XX-lea. ceea ce caracterizează ascensiunea mişcărilor naziste şi comuniste în anii 30 este faptul că ele se adresează unei “mase” pe care mai înainte celelalte partide o considerau apatică sau indiferentă. Hannah Arendt.

În total. ideologia naţional socialistă este interzisă în toată lumea. pe ruşi. Naţional-socialismul german sau nazismul. Imediat după preluarea puterii în Gennania. asupra lumii. drept principiu fondator de calităţi individuale şi sociale. naziştii încep să-i alunge pe evrei din toate zonele. prin mijloace economice şi criminale. desconsiderându-i. comunismul şi capitalismul – şi distruseseră puritatea naţiunilor. homosexualii şi oponenţii politici. acesta avea o abordare globalizantă. avându-l ca lider (Führer) pe Adolf Hitler. Astfel. reprezenta ca structură de stat o varietate particulară de fascism. pe slavi în general. pentru expansiunea spaţiului vital al fiecărei naţiuni. . În final. ideologiei rasiale şi doctrinei Lebensraum (spaţiul vital) în concepţia sa politică. În lagărele de exterminare sunt omorâţi sistematic sute de mii de evrei. Conform filozofiei naziste. arienii. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial. obiectivul central al naziştilor devine persecutarea acestora. calificaţi drept subumani. Propaganda nazistă îi desconsidera mai ales pe polonezi. pacifismul. Nazismul definea istoria ca bătălie între popoare. În viziunea naţional-socialistă asupra lumii. regimul nazist oferă un model organizat de ucidere în masă a evreilor europeni. evreii controlau toate mişcările internaţionale – democraţia. care stabileşte rasa şi apartennţa la o rasă declarată de el superioară. Au căzut victime terorii naziste şi alte minorităţi cum ar fi rromii. care refuzau să accepte aceste legi naturale. După victoria Aliaţilor asupra Germaniei naziste. Datorită însă semnificaţiei centrale a antisemitismului. precum comuniştii şi socialiştii. fără precedent. Hitler promova războiul în est ca luptă pentru spaţiu vital. inamicii principali erau evreii. lipsindu-i de drepturi şi tratându-i cu superioritate. oamenii din rasa cea mai valoroasă. numărul lor se ridică la şase milioane.Expresia ultimă pe care o capătă aceasă identifiacre a indvidului cu comunitatea este cea a naţional-socialismului german. aveau să-i supună pe oamenii inferiori.