You are on page 1of 7

ANUL II NR.

14

INTERVIU
Grigore Arsene
care să vină aici. Ca invitat al AER va fi sigur Piotr Marciszuk, care este editor , precum și președinte al Federației Editorilor din Europa. Desigur, lucrurile vor fi stabilite în lunile următoare. În funcție de cărțile pe care le vor putea publica editurile românești, vom vedea și ce Ciprian Măceșaru: Domnule Ar- autori vor veni. sene, în ciuda crizei economice, Salonul Bookfest a devenit și mai C.M.: Într-un interviu din 2009 puternic. Ediția din București de spuneați că este destul de departe anul acesta a fost ceva mai bună de- momentul când la târgurile de carte cât ediția din 2012. Există și ediții din România se vor vinde drepturi locale, la Cluj, Timișoara, Iași, pre- editoriale. Credeți că ne-am apropicum mai există, în București, salo- at de momentul acela? S-a schimbat nul Bookfest de Crăciun, aflat anul ceva în acest sens? acesta la a doua ediție, despre care aș G. A.: Nu cred că ne-am apropiat, din cauza faptului că nu există o medori să discutăm puțin mai târziu. În 2013, Bookfestul a avut ca invitat todologie foarte clară a târgurilor de de onoare un grup format din trei la noi pentru a vinde drepturi. E adețări: Germania, Austria, Elveția. Trei vărat că sunt mai mulți agenți străini țări, o singură limbă, parcă așa suna și mai mulți reprezentanți de edituri sloganul lansat. Știu deja că Polonia aici, însă pentru a vinde trebuie să ai este țara invitată la salonul din 2014. ce să vinzi, să ai bestseller-uri care să Ce ne puteți spune despre această fi spart cumva piața și despre care să ediție, a IX-a? Despre autorii polo- se audă în străinătate. La noi, drepnezi care vor fi prezenți poate că este turile se vând pe alte căi în străinăprea devreme să vorbim… tate, după cum bine știți. Există, de Grigore Arsene: A fost o conferință exemplu, programele de la ICR, dar de presă în care Excelența Sa Marek nu există încă ceea ce se întâmplă la Szczygieł, ambasadorul Poloniei și târgurile obișnuite de carte din Vest. doamna Maja Wawrzyk, director La noi continuă să fie o mare librăal Institutului Polonez, au expus rie, poate ultima mare librărie. în linii mari cam ce vor să facă. Au avansat și o serie de nume de scrii- C.M.: Cât de mult este îngreunată tori și nu numai, oameni de cultură sarcina AER la târgurile de carte din

patronul editurii Curtea Veche și președintele Asociației Editorilor din România
Occident din cauza faptului că nu avem agenți literari care să se ocupe de scriitorii noștri? O avem pe Simona Kessler, dar alt agent literar din România nu știu. Nici măcar agenția Simonei Kessler nu se ocupă de autori români, cu o singură excepție: Gellu Naum. G. A.: AER nu are misiunea asta… C.M.: Știu că încercați cumva să promovați literatura noastră și la târgurile importante din Vest… G. A.: Dacă acest lucru este dorit de Ministerul Culturii sau de Institutul Cultural Român, altfel nu e un obiectiv aflat în perspectiva imediat următoare a AER. Asociațiile de editori, nicăieri în lume, nu fac asta. Fac altceva, apără drepturile editorilor. E o asociație patronală. Are discuții cu reprezentanții statului pentru a obține condiții cât mai bune în țara respectivă, are discuții cu colegii din țările din jur, din Europa, pentru a avea un lobby perfect la Bruxelles, pentru legi care să fie în folosul editorilor ș.a.m.d. Dacă doriți să vorbim despre misiunea asociaților de editori, de la noi și de oriunde din Europa, ar trebui să pornim de la faptul foarte simplu că din producția culturală producția de carte reprezintă cea mai mare parte din produsul intern brut al UE. Și-atunci, fiind un lucru important, și comisarii europeni îi acordă importanță. Mai nou, s-a descope-

3

INTERVIU

După câte manuscise primesc pe lună, c
rit că toată această agendă digitală, cum se spune, o luase într-o direcție contraproductivă. Agenda digitală, așa cum e gândită, în care totul să fie gratis și accesibil, să fie gratis și iar accesibil, și iar gratis și iar accesibil, nu face altceva decât să mănânce o parte importantă dintr-o dezvoltare economică substanțială. E o industrie care-ar putea să producă locuri de muncă, venit etc. A început să se-nțeleagă că a fost o mare greșeală faptul că ACTA nu a fost discutată de Comisia Europeană. Lucrurile s-au schimbat puțin, încep să se miște. Discuția este acum puțin atfel la nivelul experților și cred că și comisarii europeni vor avea curând alt discurs. Așadar, aici au editorii ceva de spus. În rest, promovarea valorilor naționale în lume este o cu totul altă problemă. Desigur, asociațiile de edituri pot organiza târguri și tot felul de alte lucruri. Deocamdată, noi nu prea avem ce vinde, o spun încă o dată. C.M.: Bănuiesc că aveți informații din care să reiasă cum se situează România ca număr de cititori, raportat la numărul de locuitori, în comparație cu alte țări din UE. G. A.: Datele problemei sunt complicate. Informațiile despre vânzarea de carte se strâng de la vânzători, nu ai de unde din altă parte, iar în România vânzătorii nu oferă aceste informații. Dați telefon la cel mai mare lanț de librării pe care-l avem și întrebați: “câte cărți de Șișkin ați vândut?” N-o să vă spună. Și atunci, dacă nu ni se spune, facem aceste statistici prin aproximări. Trecând peste asta, trebuie să spun că am văzut o statistică făcută de alții, nu de noi, în care nu eram chiar pe ultimul loc. Mai erau și grecii… C.M.: Slavă Domnului, măcar aici să nu fim pe ultimul loc. G. A.: Dar, după socotelile noastre, ca cifră de afaceri pe cap de locuitor suntem pe ultimul loc… C.M.: Ah! G. A.: Și asta, se tot spune dar nu se aude, în principal din cauza deteriorării sistemului educațional. Atâta timp cât educația nu mai are valoarea pe care o avea și este înlocuită de o mulțime de alte lucruri pe care nu vreau să le discut acum, atunci și lectura, care este o componentă a educației, are de suferit. C.M.: Și o să fie tot mai rău dacă nu se schimbă nimic. G. A.: Da, când generația care a crescut în acest stil de educație va ajunge să conducă se pot întâmpla două lucruri: dezastrul să fie și mai mare ori oamenii să nu fie atât de proști și să-și dea seama că ceva nu-i în regulă și să caute ca măcar copiii lor să aibă alt tip de educație. Eu sunt optimist, plecând de la semnele pe care le văd la Bruxelles în legătură cu agenda digitală. Dacă dai totul gratis, pe de-o parte, și dacă oricine poate să fie scriitor, pe de altă parte, nu e bine pentru nimeni. La o lansare de carte, maestrul George Banu, marele critic de teatru, francez de origine română, spunea că e foarte enervat de faptul că acum sunt mai mulți actori decât spectatori. Am luat microfonul și i-am spus: “Maestre, să știți că și eu sunt enervat cam de același lucru. După câte manuscise primesc pe lună, cred că sunt mai mulți scriitori decât cititori. C.M.: Ați văzut lansările cărților de poezie… Un poet vorbește și alți cinci ascultă. G.A.: Unul dintre cei mai importanți critici tineri a spus că lui îi plac lansările de familie. Și a dat și argumente. C.M.: Bookfestul de Crăciun va avea loc anul acesta la Muzeul Național al Țăranului Român. Aveți idee câte edituri vor participa? G. A.: E devreme încă… Probabil că va fi puțină bătaie, fiindcă spațiul nu e foarte mare. Nu lipsa editurile va fi problema și nici a publicului, ci a faptului că editurile au fost forțate să preia o mare parte din sarcina distribuitorului. De aceea aceste târguri, de aceea multiplicarea lor, pe care la început ați lăudat-o. Facem asta fiindcă nu avem încotro. Ar fi frumos să mergem doar de amorul artei cu

4

www.revistaaccente.com

, cred că sunt mai mulți scriitori decât cititori.
cărți și autori în orașele universitare, dar vă spun că în spatele acțiunilor noastre se află nevoia de a duce cărțile aproape de cititori, atâția câți mai sunt. Dar să nu ne plângem prea tare. Citeam azi dimineață că un mare lanț de librării francez a intrat în insolvență, cincizeci și două de librării din nu știu câte orașe. Dacă în Franța se întâmplă asta, cum să nu se întâmple în România?! atrăini, Juan Pablo Villalobos, Mihail Șișkin… Purțați în acest moment discuții pentru aducerea altor scriitori? G. A.: Sunt discuții, dar nu vă pot spune nimic sigur în acest moment. Am citit un articol foarte interesant. Rusia va fi țara invitată la Târgul Gaudeamus de anul viitor și dorește să se bazeze pe autorii deja traduși, lucru care mă bucură. Există edituri care se încăpățânează să traducă ruși C.M.: În ultima perioadă, Editura contemporani, autori uriași… Curtea Veche ne-a răsfățat adu- C.M.: Editura Curtea Veche în pricând în România importanți autori mul rând. Ați publicat mulți autori ruși contemporani, autori foarte buni, Mamleev, Sorokin, Șișkin, Kurkov, Pelevin și alții. G. A.: Așa este. Să vedem pe cine vor dori să aducă.

29 noiembrie 2013

5

INTERVIU

adolescent, candoare şi naivitate de a crede că vei da lovitura. E o naivitate, pe care, dac-ai pierde-o, tot farmecul inefabil al vieţii de scriitor s-ar duce. Scrisul e o meserie, un meşteşug, o profesie, dar în acelaşi timp nu e aşa ceva, pentru că presupune naivitate, ingenuitate, candoare. Cumva, meseria de scriitor e o antimeserie, pentru că trebuie să-ţi păstrezi candoarea începutului, frumuseţea primei cărţi, şi acest lucru te scoate din rutină, din obişnuinţă, din profesionalismul acesta rece şi sterp şi prost înţeles. C.P.: E bine să fii naiv pentru prospeţimea scrisului tău. Dar ce se întâmplă din punct de vedere financiar? D.S.: Situaţia e dezastruoasă. Din generaţia mea, bine stau numai Cărtărescu şi Patapievici. E drept că unii autori care au împlinit 60 de ani au avut şansa de a beneficia de indemnizaţia de merit. E ceva. Eu împlinesc 60 peste doi ani, dar nu cred că o voi primi. Tot timpul am fost privit cu neîncredere. Puţini oameni m-au apreciat şi m-au evaluat atât cum sunt şi-aşa cum sunt. Din cauza côté-ului meu spiritualist, religios, am fost privit de anumiţi scriitori şi critici literari ca un autor neserios, care are tot felul de idei fantasmagorice şi îşi închipuie că face literatură. În fine.

Scriitorul Dan Stanca a debutat târziu, după '90, şi a păstrat în cărţile sale o notă de spiritualism care-l face unic. Deşi crede că puţini l-au evaluat corect, la 58 de ani, după aproape 20 de romane publicate, se simte ca şi cum ar fi la prima carte. Încă mai trăieşte emoţia muncii de creaţie, încă mai are ceva de spus. Suntem într-o cafenea din Bucureşti, la câţiva zeci de metri de o viitoare gură de metrou. E dimineaţă, iar scriitorul poartă o cămaşă grena, descheiată la doi nasturi. Ne

tutuim, deşi mi-e jenă. Aşa vrea el. Lângă noi zâmbeşte de pe-o pânză Marilyn Monroe. Deja ştiu cum o să-l fotografiez pe Dan. Constantin Piștea: Aşadar 19 cărţi... Cum arată viaţa unui scriitor român după 19 cărţi? Dan Stanca: Arată ca şi cum n-ar avea nicio carte. Exact ca la-nceput, ca şi cum ar avea câmpul viran în faţa lui şi ar trebui să ia munca de la zero. În literatură, totdeauna te simţi ca la prima carte. Ai emoţia aceea, chiar dacă eşti la cartea a 20a, aceeaşi nesiguranţă, purtare de

6

Interviu cu scriitorul Dan Stanca:

Luxul de a fi tu însuţi
unor evenimente şi-atunci nu... C.P.: Dar nu ţi-a venit niciodată să te cenzurezi şi să scoţi o carte pur realistă, pe care s-o înţeleagă toată lumea şi să se vândă foarte bine? D.S.: Uite, e-adevărat că m-am gândit la chestia asta, dar până acum n-am... Oricum, de la o vreme, evit fantasticul agresiv, excesiv, dar repet, nu pot să fiu un scriitor sută la sută realist. Cam asta e. pare un lux.

C.P.: Crezi că eşti neînţeles? D.S.: Măi, orice autor se simte neînţeles. Eu am vrut în cărţile mele să fiu cât mai inteligibil cu putinţă. Nu ştiu dacă am reuşit, fiindcă, vezi, eu vin din două direcţii: exploatez, folosesc, întrebuinţez şi materialul cotidian, realismul cel mai dur, cel mai atroce, care merge până la naturalism, dar în acelaşi timp vin de undeva, de sus, dintr-o patrie celestă, dintr-o patrie spirituală şi vreau ca anumite idei să le încorporez în acest material, de multe ori, infect. Ei, distanţa uriaşă dintre cei doi poli creează o dificultate mare din punct de vedere literar, ca să faci ceva convingător, verosimil, artistic. De pildă, Aldulescu, cu care sunt bun amic, lucrează, după părerea mea, la un singur nivel. Pentru el e mai simplu. Una e să vii din două direcţii şi alta să lucrezi pe un singur plan, al unui realism puternic, viguros. C.P.: Spuneai aşa într-un interviu din 2008, din România literară: „Aş vrea să fiu un scriitor pur realist, dar probabil sunt nişte limite peste care nu pot să trec”. D.S.: E-adevărat. Poate-aş vrea să fiu realist, dar deschiderea mea spre anumite zone mă împiedică. Nu pot să fac literatură realistă pură. Imediat trebuie să trec în fantastic, să găsesc o rezolvare miraculoasă a

C.P.: Mi-ai spus la începutul întâlnirii că n-ai mai scris nimic de un an. De ce? D.S.: Am zis să fac o pauză. A fost şi fetiţa, şi-am zis să mă ocup mai mult de ea, şi-n felul ăsta n-am mai reuşit să mă concentrez. C.P.: Dacă ai pune acum fetiţa pe un taler, iar cele 19 romane pe celălalt taler, care ar atârna mai mult? D.S.: E o întrebare foarte grea, dar normal că talerul cu fetiţa. Pe de altă parte, nu poţi să negi tot ce ai făcut. E bine să păstrezi un echilibru între identitatea ta şi copil, care este parte din tine. Evident, între iluzia superbă a cărţilor şi realitatea copilului, cea din urmă e mai puternică.

C.P.: Spunea Daniel CristeaEnache după Noaptea lui Iuda că, după 15 ani, câştigai pariul cu tine însuţi. D.S.: Da, aceea a fost cea mai bine primită carte a mea, iar Daniel, care este un critic serios, exigent, de foarte bună calitate, citind cartea, mi-a dat undă verde, adică mi-a recunoscut valoarea. Şi înainte mă aprecia, dar Noaptea lui Iuda a ve- C.P.: Cum e ca tătic la 58 de ani? nit ca un certificat de valoare. D.S.: La vârsta asta, îţi pui întrebarea dacă o s-o mai vezi mare. NiC.P.: Spuneai la un moment dat meni nu ştie cât trăieşte, dar norcă romanele reprezintă un lux din mal că te gândeşti că ai o vârstă. cauza timpului. D.S.: Eu m-am ţinut şi de serviciu, C.P.: Te-a întinerit? am şi scris, dar într-adevăr e greu D.S.: Nu mai sunt acelaşi. Copilul să faci şi una şi alta. Posibilitatea e ca legea nouă care împlineşte lesă comunici ceva prin scris îţi oferă gea veche. Nu o anulează, o împlio mare bucurie. Şi bucuria, până neşte. la urmă, este un lux. Într-o lume ternă, posomorâtă, tristă, să poţi să Interviu de Constantin PIȘTEA fii tu, prin munca ta, fericit, mi se

7