Rebreanu Liviu - Rascoala Vol2 (Cartea)

Liviu

R{SCOALA
**
roman
REBREANU
2 Liviu Rebreanu
CUPRINS
FOCURILE
Capitolul VII SC~NTEIA .................................................................. 4
Capitolul VIII FL{C{RI .................................................................. 35
Capitolul IX FOCUL ....................................................................... 84
Capitolul X S~NGELE .................................................................. 124
Capitolul XI PETRE PETRE .......................................................... 159
Capitoul XII APUSUL .................................................................. 207
Aprecieri ...................................................................................... 248
3 R[scoala. Vol. II
FOCURILE
4 Liviu Rebreanu
Capitolul VII
SC~NTEIA
1
}n aceea=i duminic[, pe la amiazi, Grigore Iuga cu Titu Herde-
lea coborau ]n gara Burdea, unde ]i a=tepta bri=ca galben[ de la
Amara cu Ichim pe capr[.
— Toate bune pe aici, Ichime? ]ntreb[ Grigore.
— Deocamdat[ pace, cona=ule! zise vizitiul. R[spunsul cu
„deocamdat[“ nu-i pl[cu lui Grigore, totu=i nu insist[. Destul ]l
plictisise c[l[toria cu trenul. }ntr-un vagon a fost numai el cu
Herdelea. Celelalte, de asemenea, aproape goale. }n toate g[rile,
]n schimb, v[lm[=ag de oameni speria\i, care-=i povesteau groz[vii
despre \[ranii r[zvr[ti\i =i mai ales despre inten\iile lor. To\i recu-
no=teau p`n[ la urm[ c[ la ei e lini=te, ce-i drept, dar c[ se preg[-
tesc lucruri nemaipomenite. Grigore =tia bine c[ prin p[r\ile aces-
tea nu s-a ]nt`mplat ]nc[ nimica =i de aceea minciunile ]l sup[rau,
socotindu-le ca o propagand[ direct[ pentru st`rnirea dezordinilor.
}n gar[ Titu avu apoi ghinionul s[ se mai ]nt`lneasc[ =i cu Ilie
Rogojinaru, arenda=ul cu care c[l[torise ast[-toamn[ =i-l exaspe-
rase cu teoriile lui agrare practice. Nu mai sc[p[ de el p`n[ la
Coste=ti.
— Ei, cucoane, am avut ori n-am avut dreptate cu \[ranii? ]l
apostrofase arenda=ul, mereu jovial =i zgomotos.
Pe urm[ a venit ]n compartimentul lor, s[ le mai treac[ ur`tul.
Le-a povestit c[ se repezise la Bucure=ti, fiindc[ prinsese din v`nt
o vorb[ cum c[ mo=ia Babaroaga a doamnei Iuga ar fi de v`nzare.
CUPRINS
5 R[scoala. Vol. II
De mult tot umbl[ el s[ se trag[ mai aproape de capital[ =i i-ar fi
convenit de minune un petic de p[m`nt ]n Arge=ul de jos, ]n regi-
unea unde =i-a ]nceput meseria asta grea de agricultor. S-a inte-
resat ni\el, =i s-a dus ]n strada Argintari. Nu =tia c[ boierii sunt ]n
divor\ =i ]nc[ a ]ntrebat pe doamna (tare mai e frumoas[, nu-i fie
de deochi) ce mai face conul Grigore, de i-a venit s[-i plesneasc[
obrazul de ru=ine c`nd a auzit cum e situa\ia chiar din guri\a
cucoanei. Au discutat =i au r[mas s[ se ]nt`lneasc[ la \ar[ acuma,
]n zilele astea, c[ dumneaei merge acolo tocmai pentru v`nzarea
propriet[\ii. +i iat[ c[ s-a pornit r[zmeri\a =i trebuie s[ plece
degrab[ =i el acas[, la Olena, s[-=i apere bruma de agoniseal[, c[
el =tie cum s[ vorbeasc[ =i s[ se tocmeasc[ cu \[ranii.
— Poate c[ ne-o feri Dumnezeu de p`rjol! zise Rogojinaru ]ntr-un
r`nd. Numai st[p`nirea s[ fie cuminte =i energic[. |[ranului ]i
trebuie dreptate, cucoane, dar =i st[p`n. Dac[ st[p`nul e slab,
dreptatea nu-i mai ajunge. De aceea zic c[ f[r[ o m`n[ tare nu se
vor lini=ti oamenii. Eu nu m[ iau dup[ jurnale, c[ jurnalele spun
mai multe minciuni dec`t adev[r. M-am ]nt`lnit ]ns[ alalt[ieri cu
un arenda= ovrei de pe l`ng[ Vaslui. Ce mi-a povestit bietul om,
nici nu-\i vine a crede. Cu \[ranii s-ar fi ]n\eles el, cum s-a ]n\eles
=i alt[ dat[. Dar la ]ncheierea ]nvoielilor s-a pomenit cu prefectul,
care le-a spus s[ nu se lase ]n=ela\i de arenda=ul jidan =i mai bine
s[-l ia la goan[. Auzi dumneata, prefect s[ ]ndemne pe \[rani s[
ia la goan[ pe arenda=! Oamenilor at`t le-a trebuit, c[ s-au =i
apucat s[ dea foc conacului, s[ omoare vitele =i c`te tic[lo=ii... +i
de ce crede\i c[ i-a a\`\at prefectul? Din ur[ contra jidanilor? A=!
Un cumnat de-al lui umbla s[ ia cu arend[ mo=ia, =i nu putea.
Acuma, dac[ a alungat pe ovrei, credea c[ vor pune ei m`na pe
bun[tatea de proprietate. Numai c[ socoteala a ie=it pe dos, c[
\[ranii s-au ridicat pe urm[ s[ ]mpart[ ]ntre ei p[m`ntul. Prefectul
s-a sup[rat, fire=te, =i a scos armata. Degeaba, oamenii nu s-au
]nfrico=at nici de armat[, c[ =tiau bine c[ armata n-are voie s[
6 Liviu Rebreanu
trag[, =i unde mi-au ]nceput s[ se repead[ ]n solda\i cu furci, cu
pietre, de nici n-au nimerit, s[rmanii, ]ncotro s[ fug[!... Ei, apoi
vede\i dumneavoastr[, cum s[ se potoleasc[ oamenii =i cum s[
fie ascult[tori, dac[ tocmai c`rmuirea ]i ]nva\[ la rele? Destul c[
opozi\ia ]=i face de cap =i \ip[ prin toate jurnalele c[ \[ranii au
dreptate =i c[ sunt ni=te mielu=ei...
De altfel, plictiseala lui Grigore cre=tea cu c`t se apropiau de
Amara, parc[ atmosfera s-ar fi ]nc[rcat mereu de mai multe
presim\iri rele. T`n[rul Herdelea, v[z`ndu-l cum se posomor[=te,
regreta c[ a venit =i se ]ntreba de ce l-o mai fi luat. Grigore ]=i
d[du seama =i-i zise am[r`t:
— S[ m[ ier\i c[ sunt cum sunt, dar nici eu nu mai =tiu ce e
cu mine!
Bri=ca ]nainta anevoie pe =oseaua desfundat[ de ploile ]ncepu-
tului de prim[var[. Vizitiul ]ndemna telegarii, bomb[nind:
— Nu s-a zbicit deloc drumul... Dac[ tot plou[ =i nu mai d[
soarele...
Grigore observa cu aten\ie =i satele, =i c`mpurile, parc-ar fi
c[utat s[ ghiceasc[ o tain[. Sub bolta mohor`t[, p[m`ntul negru
se zgribulea p[tat cu dese ochiuri de ap[ tulbure, iar prin sate
\[ranii, ca duminica, mai pe la c`rcium[, mai pe la c`te o cas[,
se sf[tuiau ca =i alt[ dat[. Lui Grigore ]ns[ i se p[rea c[ ]n ochii
lor luce=te ceva deosebit =i c[ toat[ ]nf[\i=area lor ar fi mai d`rz[.
Dup[ ce ie=ir[ din Lespezi, ]ntreb[ deodat[ pe vizitiu:
— Cu muncile cum mai sta\i, Ichime?
— Apoi st[m bine, cona=ule, c[ nici nu le-am ]nceput! r[spunse
vizitiul cu o =ov[ire. +i vremea a fost rea, c-a tot plouat, =i nici
oamenii nu s-au cump[nit ]nc[ la ]nvoieli...
— A, nici ]nvoielile nu le-a\i f[cut? zise Grigore.
— Nu le-am f[cut, cona=ule, c[ oamenii se codesc =i t[r[g[nesc,
c[ pe aici a venit vestea c[ trebuie s[ se ]mpart[ mo=iile la oameni,
=-apoi oamenii a=teapt[ ]mp[r\eala...
7 R[scoala. Vol. II
}n Amara, ]n jurul c`rciumii lui Busuioc, era mai mult[ lume
ca de obicei. Ichim spuse c[ s-au adunat oamenii =i din celelalte
sate din pricina c[l[re\ilor care au trecut de diminea\[ cu poruncile
lui vod[.
Grigore deslu=i p`n[ =i pe fa\a tat[lui s[u o ]ngrijorare, cu toate
c[ b[tr`nul se silea s-o ascund[. +tia c[ de la el nu va afla nimic
=i c[ va trebui s[ ia contact direct cu \[ranii, ca s[-=i dea seama
de adev[rata atmosfer[, de=i chiar pu\inele cuvinte ale lui Ichim
i-o zugr[viser[ suficient. Vorbi ]nt`i cu logof[tul Bumbu, care
m[rturisi c[ tr[ie=te cu spaima ]n s`n =i nici m[car nu poate s[-i
spuie boierului cum stau lucrurile, =i pentru c[ se sfie=te, =i de
team[ s[ nu-l supere. Dac[ ar fi consim\it acum trei s[pt[m`ni s[
]ndulceasc[ numai ni\elu= condi\iile ]nvoielilor, azi n-ar mai avea
nici o grij[. Atunci oamenii s-ar fi mul\umit cu c`teva f[r`m[turi,
acuma nici nu mai vor s[ aud[ de ce-a fost. Mai ales de c`nd
umbl[ fel de fel de zvonuri despre ]mp[r\irea mo=iilor, nu e chip
s[ te mai ]n\elegi cu nimeni...
Ie=ind apoi cu Titu Herdelea ]n sat, plutonierul Boiangiu le
spuse c[ p`n[ acum e lini=te =i doar arestarea ]nv[\[torului Drago=
a cam a\`\at pe s[teni. El nu cuno=tea motivele arest[rii, prin sat
]ns[ merge zvonul c[ boierul Miron ar fi provocat-o, pentru c[
Drago= a intervenit ]n favoarea \[ranilor.
Se amestecar[, ]n sf`r=it, ]ntre oamenii aduna\i la c`rcium[.
Grigore ]i ]ntreb[ de necazuri. Auzi r[spunsuri bl`nde, dar ]n doi
peri. Nu ]ndr[zneau sau nu voiau s[-=i deschid[ inimile cu toate
c[ privirile lor nu erau du=m[noase, ci mai cur`nd ]ntreb[toare.
Ispiti ]ndeosebi pe Petre, a c[rui fa\[ aspr[ p[rea mai fr[m`ntat[
de ]nfrigurare. Petre se z[p[ci. El iubea pe Grigore ca pe un
arhanghel, mai ales de c`nd cu plata boilor =i =tergerea datoriei,
=i ar fi fost ]n stare s[ sar[ ]n foc pentru el. B`lb`i ]ncurcat:
— De, coane Grigori\[, ne-am luat =i noi dup[ al\ii, c[ ]nvoielile
vechi au fost prea grele =i nu putem tr[i... Mo= Lupule, ia spune
matale cona=ului, c[ e=ti mai bun de gur[ =i mai b[tr`n!
8 Liviu Rebreanu
— Spune, mo= Lupule, s[ te-auzim! ]l ]ndemn[ =i Grigore cu o
curiozitate prietenoas[.
— Apoi, cona=ule, unii s-au ]nvoit, al\ii au mai chibzuit, cum
i-a m`nat mintea =i sim\irea pe fiecare! f[cu Lupu Chiri\oiu
t[r[g[nat. Da oamenii o duc tare greu, cona=ule, crede\i-ne =i pe
noi! Eu sunt b[tr`n =i cine =tie de-oi mai apuca Cr[ciunul, dar
mergem din r[u ]n mai r[u. Eram fl[c[u pe vremea bunicului
matale, coane Grigori\[, =i =tiu ce a fost. Era uite-a=a ca matale =i
la fel de bun =i de milos, =i nu suferea s[ vad[ un om fl[m`nd ori
nec[jit, c[ ]ndat[ poruncea s[-i dea de la curte ce-i lipsea. Lua
boierul din zece una =i a=a ne ajutam =i ie=eam deasupra nevoilor.
+i p[m`nt era destul, c[ =i oamenii erau mai pu\ini...
Se ]ntinse la amintiri p`n[ ce al\ii ]l ]ntrerupser[ ]ntreb`nd pe
Grigore ce s[ fie cu c[l[re\ii care au vestit poruncile regelui =i
c`nd =i cum o s[ ]nceap[ ]mp[r\irea p[m`nturilor?
}ntorc`ndu-se spre cas[, t`n[rul Iuga ceru impresiile lui Herdelea.
— Mie oamenii mi se par lini=ti\i, zise Titu. Dac[-i iei cu binele,
te po\i ]n\elege cu d`n=ii. Nu se =tie ]ns[ p`n[ c`nd, c[ci...
— +i tocmai asta e ]ntrebarea cea mare! murmur[ ]ngrijorat
Grigore.
Seara r[mase ]n patru ochi cu b[tr`nul s[ discute ]mpreun[
situa\ia =i mijloacele de ]ntrebuin\at pentru a evita o nenorocire
posibil[. Miron Iuga str`nse din spr`ncene de ]ndat[ ce auzi c[
Grigore, pentru lini=tea spiritelor, a stat de vorb[ cu oamenii. Iar
c`nd t`n[rul ]i ceru s[ intervie pentru eliberarea grabnic[ a
]nv[\[torului, b[tr`nul izbucni:
— Adic[ s[ m[ umilesc eu ]n fa\a \[ranilor?
— Nu e umilin\[, tat[! zise Grigore. Drago= n-a s[v`r=it nici o
crim[ care s[...
— Drago=ul t[u e instigatorul s[tenilor mei! spuse Miron grav.
El mi i-a z[p[cit, mi i-a a\`\at =i le-a scormonit toate nemul-
\umirile. Ce-a\i f[cut voi la ora=e, a f[cut el aici, ]nc`t mi-a distrus
9 R[scoala. Vol. II
toat[ munca mea de treizeci de ani!... De altfel, dac[ nu =tiai,
afl[ c[ eu am cerut, motivat, prefectului s[ mi-l ridice imediat
din sat =i te asigur c[ lipsa ]nv[\[torului t[u nu e deloc spre r[ul
\[ranilor!
— Te ]n=eli, tat[! Drago= e indispensabil aici ]n momentele
acestea. Numai el ar fi ]n stare, prin influen\a lui fireasc[, s[ mai
]nfr`neze pornirile de ur[!
— O, dac[ am fi ajuns ]n a=a hal, ar fi r[u de noi, Grigori\[!
zise batjocoritor b[tr`nul. Fr`na sunt eu, Grigori\[!
T`n[rul se sp[im`nt[. }n\elegea c[ tat[l s[u tr[ie=te pe alt[
lume sau nu vrea s[-=i dea seama de realitate. }i expuse toate c`te
le-a aflat, subliniind c[ n-a avut timp s[ afle dec`t cine =tie a c`ta
parte din nemul\umirile care amenin\[ s[ se transforme ]n incen-
diu. }l rug[, ]n sf`r=it, s[-l lase pe d`nsul s[ ]ncerce a se ]nvoi cu
\[ranii.
B[tr`nul refuz[. Era convins c[ Grigore, cu metodele lui
feminine, ar ]ngreuia situa\ia. Avea at`ta ]ncredere ]n propria-i
experien\[ =i cunoa=tere a oamenilor, c[ s-ar fi considerat ]njosit
dac[, tocmai ]n zilele grele, =i-ar fi renegat mijloacele sale cu
eficacitate experimentate ]n trei decenii =i ar fi trecut m`na unui
t`n[r cu capul plin de teorii.
— Orice clip[ de sl[biciune, orice ezitare, orice lips[ de energie
n-ar face dec`t s[ ]ncurajeze ]n rele pe nenoroci\ii ]nfierb`nta\i
de agita\iile voastre! zise Miron ocrotitor. De altfel, tu exagerezi
mult, desigur f[r[ s[-\i dai seama, gravitatea st[rilor de lucruri
de aici. Ce-o fi ]n alte locuri nu =tiu. B[nuiesc c[ exager[rile
tenden\ioase au creat atmosfera ap[sat[ ]n general. Cu oamenii
mei ]ns[ eu am metodele mele ]ncercate. }nt`i supunere =i pe urm[
tocmeal[. Fire=te cu dou[ sisteme ]n acela=i timp nu se poate lucra
=i nu se pot ob\ine rezultate. Dac[ m-ai fi ]ntrebat pe mine, te-a=
fi rugat s[ nu te amesteci ]ntre \[rani =i s[ nu le culegi revendi-
c[rile. E un semn de sl[biciune, dup[ p[rerea mea, =-apoi m[
descoperi pe mine ca pe un tiran f[r[ inim[ =i-mi ]ncurci socotelile.
10 Liviu Rebreanu
— C`nd apare un conflict, e bine s[ fie un intermediar care...
obiect[ Grigore.
— Nu, nu! ]ntrerupse b[tr`nul mai vioi, fiindc[ ]=i amintea
cum =i ]nv[\[torul ]i vorbise deun[zi cam la fel. Eu nu cunosc
nici un conflict =i nici nu admit m[car posibilitatea de conflicte
]ntre mine =i \[rani. Ar ]nsemna c[ =i eu caut s[-i exploatez ca
al\ii, sau s[ profit de neputin\ele lor. +i tu =tii c[ nu e ]n obiceiul
nostru s[ ne ]ngr[=[m din stoarcerea \[ranului.
Discu\ia se lungi p`n[ t`rziu dup[ miezul nop\ii. T`n[rul Iuga
]ncerc[ toate argumentele =i rug[min\ile. Insisten\ele enervar[ de
c`teva ori pe b[tr`nul Miron, precum ]nc[p[\`narea b[tr`nului
enerva pe Grigore, care trebui s[-i spuie neted c[ atitudinea
aceasta de sfidare a realit[\ii poate s[-i pericliteze averea =i via\a.
— S-a f[cut t`rziu =i ne cert[m ]n zadar! zise la urm[ Miron.
}mi pare r[u c[ n-ai ajuns ]nc[ sa =tii c[ tat[l t[u nu cedeaz[
niciodat[ c`nd e convins de dreptatea lui =i c[ nu se pleac[ dec`t
]naintea lui Dumnezeu.
— Atunci mie nu-mi r[m`ne dec`t s[ plec cum am venit?
]ntreb[ Grigore uluit.
— Cred c[ da! morm[i b[tr`nul, d`nd din cap. Mi-ar fi fost
drag s[ te am al[turi de mine, dar mi-e team[ c[, ]n loc de a avea
un sprijin, a= avea o piedic[. }ntoarce-te lini=tit la Bucure=ti =i las[-m[
pe mine s[-mi ap[r p[m`ntul. C`t tr[iesc eu, asta e datoria mea...
A doua zi de diminea\[, Grigore vru s[ reia convorbirea. Tat[l
s[u ]l opri hot[r`t, sf[tuindu-l s[ plece. S-a g`ndit, a chibzuit =i
singura solu\ie este asta. Altfel, ar avea ]n fiece moment contro-
verse care i-ar paraliza orice mi=care. Mai cu seam[ c[ =i Nadina
=i-a anun\at sosirea. T`n[rul numai acuma afl[ vestea =i se revolt[:
— Ce impresie are s[ fac[ asupra lumii comer\ul dumitale cu
fosta mea nevast[? Bun[, nu, cu siguran\[. Nici chiar asupra s[tenilor!
— Pentru c[ s-a desp[r\it de tine a devenit o ciumat[ cu care
nu mai po\i avea leg[turi de curtenie sau de afaceri? f[cu b[tr`nul.
Ca-n toate, exagerezi =i aici.
11 R[scoala. Vol. II
— Nu =tiu care exager[m, tat[, dar =tiu c[ eu, ]ntr-adev[r, nu
pot r[m`nea s[ m[ ]nt`lnesc cu Nadina ]n preajma transcrierii
divor\ului! spuse Grigore.
— Un motiv mai mult s[ m[ la=i singur spre binele am`n-
durora! aprob[ Miron Iuga grav.
}ndat[ dup[ dejun trebui s[ plece, ca s[ poat[ prinde la Coste=ti
acceleratul. Bri=ca galben[ cu Ichim tr[sese din vreme la scar[.
Miron ]=i ]mbr[\i=[ odrasla f[r[ emfaz[, ca totdeauna. Grigore ]l
s[rut[ pe am`ndoi obrajii, ]nduio=at =i de-abia st[p`nindu-=i firea.
— Am s[ reviu peste c`teva zile, tat[! Sper c[ atunci te voi
g[si singur!
— S[ revii c`nd va fi lini=te, Grigori\[! r[spunse b[tr`nul, plin
de ]ncredere.
}nso\i bri=ca p`n[ ]n fa\a noului conac, l`ng[ rondul ]n form[
de inim[, r[v[=it de intemperiile iernii. Ie=ind pe poart[, Grigore
]ntoarse capul. B[tr`nul era ]n acela=i loc, ca un st`lp ]nfipt ]n
p[m`nt...
}n dreptul c`rciumii, \[ranii st[teau ca =i ieri, parc[ nici nu s-ar
mai fi mi=cat de acolo.
— Ce mai a=teapt[ oamenii, Ichime? zise Grigore.
— Parc[ ei =tiu ce a=teapt[, cona=ule? bolborosi vizitiul. Uite-a=a,
ca pro=tii...
Titu Herdelea se sim\ea de prisos, cum se sim\ise toat[ vremea.
Se bucura c[ pleac[ mai repede. I se p[rea c[ scap[ dintr-un cazan
clocotitor.
2
— Oare de ce-o fi plec`nd a=a degrab[? ]ntreb[ Ignat Cercel
cu ochii dup[ bri=ca galben[, ce se dep[rta.
|[ranii se uitau to\i dup[ bri=c[, mai mult din obi=nuin\[.
— Apoi ce s[ caute aici? zise cineva. Se duce unde-i mai bine
=i mai cald.
12 Liviu Rebreanu
— R[m`ne boierul cel b[tr`n, n-ai grij[! f[cu Serafim Mogo=
acru. Nu scapi de boieri cu una, cu dou[, Gherasime!
— M[car de-ar fi to\i ca dumnealui! strig[ Petre. L-ai v[zut =i
ieri cum a venit ]ntre oameni... Dac[ n-ar fi b[tr`nul...
— P[i da, vezi bine, numai c[ b[tr`nul porunce=te! zise
Serafim.
B[tea pu\in v`nt. Oamenii ]=i str`ngeau sumanele =i-=i ]nfundau
c[ciulile. Nu se ]ndurau deloc s[ se ]mpr[=tie. Unii se mai repezeau
pe acas[, s[-=i mai vaz[ de vite ori s[ mai ]mbuce, dar se ]ntorceau
cur`nd, parc[ le-ar fi fost fric[ s[ nu se ]nt`mple ceva ]n lipsa lor.
Cei din satele vecine, care fuseser[ ieri s[ ]ntrebe despre c[l[re\ii
albi, au venit =i azi, aduc`nd =i al\i tovar[=i, ca la o =ez[toare
mare. Vorbeau despre acelea=i necazuri, ca totdeauna, doar mai
cu luare-aminte, ca =i c`nd s-ar feri s[ nu-i aud[ cineva. Nu se
prea priveau ]n ochi fie de team[ s[ nu se vad[ ce p`lp`ie ]n ochii
celorlal\i sau s[ nu vad[ ceilal\i focul din ochii proprii. Pe toate
fe\ele, ]ns[, juca o ]ntrebare, aceea=i, posomor`t[ =i p[tima=[, care
a=tepta un r[spuns.
Primarul, de c`te ori trecea, striga:
— Da ce, m[i oameni, voi n-ave\i case, n-ave\i neveste, n-ave\i
copii?
}i r[spundea mereu Vasile Zidaru, cu aceea=i glum[, st`rnind
acela=i r`s aspru:
— Ne-am ciocoit =i noi, don’ primar, c-a=a au venit vremurile!
De-abia c[tre sear[ se mai risipir[, dup[ ce v[zur[ pe colonelul
+tef[nescu trec`nd cu careta spre conacul Iuga, iar mai pe urm[
pe arenda=ul Cosma Buruian[. Pe grecul, ]ns[, nu l-a z[rit nimeni,
pentru c[ a sosit pe ]ntuneric, c`nd numai ]n c`rcium[ mai erau
c`\iva ]nt`rzia\i.
Miron Iuga ]i adunase pe to\i, chiar =i pe Platamonu, ca s[ se
documenteze. Cel mai speriat era colonelul pensionar. Se v[ic[rea
ca o bab[ c[-=i pierde acuma tot rodul unei vie\i de trud[. Grija
13 R[scoala. Vol. II
cea mare o avea, ]ns[, din pricina celor trei fete pe care le-ar fi
trimis undeva, s[ nu le p`ng[reasc[ cumva bestiile astea turbate.
Luat mai de scurt de Miron, m[rturisi c[ la el e lini=te =i pace,
]nvoielile f[cute, numai muncile nu le-a ]nceput ]nc[. }i era fric[
de ziua de m`ine, pentru c[ bestiile astea turbate nu merit[ nici
o ]ncredere.
— Cum s[ fiu calm, domnule, c`nd ]i cunosc cum ]i cunosc
eu? strig[ +tef[nescu pl`ng[tor. Dumneata ai jandarmii colea, sub
strea=in[. Eu nimic, sunt singur cu bietele fete la cheremul
t`lharilor. Cerui generalului Dadarlat m[car un pichet de solda\i
pentru paza copilelor, cel pu\in. A=! Nu poate. Nici la mo=ia lui n-are
dec`t o ordonan\[. +i s[ mai faci agricultur[ ]n \ara asta!... Cum
s[ nu te jupoaie de viu \[ranii, dac[ guvernului nu-i pas[ de soarta
noastr[?
— Dac[ vorbe=ti a=a =i fa\[ de \[rani, s[ nu te miri de ce \i-or
face! zise Iuga ironic.
— Se poate, coane Miroane? se indign[ colonelul. Dar cum ]\i
]nchipui? Eu v[ spun aci, dumneavoastr[, ca unor fra\i de suferin-
\[! Cu \[ranii ]ns[ fac mili\ie ]n toat[ regula! Se poate?
Mai lini=tit era Platamonu. Fata o expediase la Pite=ti mai de
multi=or, iar el cu nevasta =i feciorul n-aveau de ce s[ se team[.
Ei stau pe loc, orice s-ar ]nt`mpla, =i nici n-ar avea unde s[ mearg[,
toat[ averea lor fiind v`r`t[ ]n cele dou[ mo=ii. Fire=te, nu
pomenea nimic despre rezervele ]n monet[ bun[ ce le avea la
banca din Bucure=ti. Asta ]l privea. De altfel, el se afl[ foarte bine
cu \[ranii. Nu i-a bruftuluit niciodat[, nu i-a b[tut, a=a c[ n-are
nimeni de ce s[-l urasc[. Bietul Chiril[ P[un s-a sup[rat pentru
]nt`mplarea fetei cu Aristide, dar =i pe el are s[-l ]mpace. Pentru
proprietatea Lespezi s-a ]nvoit perfect cu oamenii; i-a mai ]nlesnit
pu\in, ce-i drept, totu=i sper[ c[ se va desp[gubi altfel. Numai cu
Babaroaga e bucluc. |[ranii, de unde odinioar[ umblau s-o
cumpere ei, acuma cer s[ fie parcelat[ ]ntre d`n=ii gratis. Din
14 Liviu Rebreanu
fericire, m`ine sose=te doamna Nadina =i se va lichida =i ]ncur-
c[tura cu Babaroaga.
Cosma Buruian[ n-avea nici o noutate s[-i comunice. Frica lui
o cuno=tea Iuga prea bine. Ce nu voia s[ spuie Cosma nim[nui,
era c[-=i preg[tise familia s[ fie gata ]n orice clip[ de plecare.
Mai bine s[ se duc[ pe g`rl[ toate, numai s[ scape cu via\[.
Miron Iuga le recomand[ s`nge rece =i energie, de=i ]=i d[dea
seama c[ recomanda\ia lui e vorb[ ]n v`nt. Oamenii ace=tia sunt
mor\i de fric[ de acuma. }i convocase, ]n realitate, ca s[ se contro-
leze pe sine ]nsu=i. El, dup[ c`te aflase, credea c[ zvonurile despre
inten\iile de r[zvr[tire ale \[ranilor lui sunt ]n bun[ parte exager[ri
de ale celor frico=i. Credin\a =i-a g[sit-o deplin confirmat[ de
lamenta\iile arenda=ilor, ]nc`t acuma era l[murit.
Mai mult[ ]ncredere avea ]n primarul satului =i ]n =eful postului
de jandarmi, cu care st[tu mai lung de vorb[ ]n aceea=i sear[,
dup[ ce se retraser[ arenda=ii. Am`ndoi raportar[ c[ oamenii sunt
lini=ti\i, cam murmur[ ei din pricina ]nvoielilor, dup[ obicei, dar
numai s[ se ]ndrepte pu\in vremea =i to\i se vor da pe brazd[. De
cump[rarea mo=iei Babaroaga s-au l[sat, fiindc[ le-a intrat ]n cap
c[ st[p`nirea le-o va ]mp[r\i lor pe degeaba. A=a s-a n[scocit =i
povestea cu c[l[re\ii albi care vestesc ]mp[r\irea p[m`nturilor...
Oamenii mereu asta viseaz[, mai cu seam[ prim[vara. Totu=i
primarul Pravil[ observ[ respectuos c[ trebuie s[ mearg[ m`n[-n
m`n[ cu jandarmii, c[ de s-ar ivi niscai sminti\i s[ fac[ vreo r[uta-
te, s[ poat[ fi pu=i ]ndat[ la locul lor. Boiangiu de asemenea spuse
c[ =i primarul s[ fie cu ochii ]n patru, c[ postul e slab, abia cinci
oameni cu d`nsul ]mpreun[. Miron Iuga f[g[dui c[ va atrage aten-
\ia prefectului, care are s[ treac[ pe aici ]ntr-o zi d-astea, s[ vad[
dac[ nu s-ar putea s[-i mai trimit[ c`\iva jandarmi. Ad[ug[ ]ns[
c[ ordinea nu depinde de mul\imea paznicilor, ci de vigilen\a lor.
— Oamenii trebuie s[ simt[ c[ exist[ o autoritate! zise b[tr`nul
Miron. Nici provoc[ri, dar nici =ov[iri! Orice ]ncercare de dezor-
15 R[scoala. Vol. II
dine, ]nainte de a servi ca ]ndemn altora, s[ fie reprimat[ energic
=i exemplar!
— Am ]n\eles, cucoane! murmur[ primarul supus.
— Tr[i\i! f[cu Boiangiu umfl`ndu-=i pieptul, ca s[ arate c[ are
energie mai mult[ chiar dec`t trebuie.
3
Titu Herdelea =i Grigore Iuga sosir[ la Bucure=ti pe ]nserat.
Acceleratul era ticsit de oameni ]ngrozi\i, care-=i p[r[siser[
gospod[riile de frica \[ranilor, fugind la Bucure=ti, singurul loc
unde sperau s[ fie la ad[postul primejdiilor.
— Asta e ]nceputul panicii! spuse Grigore trist. }\i ]nchipui cum
alimenteaz[ asta nenorocirile!
Nefiind chip s[ puie m`na pe o birj[ ]n ]mbulzeala din pia\a
G[rii de Nord, se ag[\ar[ de un vagon de tramvai cu cai, arhiplin,
de asemenea. }n pia\a Teatrului Na\ional cobor`r[. Grigore spunea
c[ se va duce la Predeleanu, iar Titu voia s[ ias[ mai t`rziu ]n
ora= s[ mai culeag[ nout[\i. }n clipa c`nd ]=i d[dur[ m`na s[ se
despart[, se apropie un \ig[nu= cu ziare, \ip`nd c`t ]l \inea gura:
— Adev[rul, edi\ie special[!... Adev[rul!... Special[!
Cump[rar[ am`ndoi. Titlul gras s[rea ]n ochi: Tulbur[rile
t[r[ne=ti ]n discu\ia Camerei. F[r[ o vorb[, se retraser[ ]mpreun[
sub un felinar s[ citeasc[. O interpelare prilejuise o dezbatere
furtunoas[ ]n jurul dezordinilor \[r[ne=ti, care se ]ntindeau
vertiginos. C`\iva deputa\i din opozi\ie acuzau guvernul c[ n-a
fost capabil s[ ]mpiedice izbucnirea nemul\umirilor, ap[rau pe
\[rani =i protestau vehement ca nu cumva s[ se recurg[ la repre-
siuni s`ngeroase. Mai mul\i guvernamentali imputau opozi\iei c[
]ncurajeaz[ pe r[uf[c[tori =i c[ agen\ii ei ]ndeamn[ pe \[rani la
nelegiuiri.
— Bun[ propagand[! murmur[ Grigore Iuga. |ara arde =i
dumnealor ]=i fac complimente!
16 Liviu Rebreanu
Titu Herdelea o lu[ pe calea Victoriei. N-auzea dec`t „r[scoale“,
„\[ranii“, „tulbur[ri“, „arenda=i“... Coti la dreapta pe bulevard, spre
cas[. Un glas cunoscut ]l opri:
— Ei, domnule Herdelea?... Ce mai faci?... Ce zici de r[scoale?
Ce? V[zu=i surpriza ciocoilor? Dumnealor credeau c[ s-a g[sit
\apul isp[=itor: jidanii sunt vinova\i c[ ciocoii exploateaz[ pe
\[rani! +ti\i, la noi totdeauna jidanii sunt pricina tuturor relelor.
Ei, dar \[ranii s-au ]ntors ]mpotriva ciocoilor, =i acuma nu mai
sunt buni \[ranii. Acuma scoate armata, ucide-i sp`nzur[-i!
Era t`n[rul Mendelson, fiul cizmarului din Buze=ti. Vorbea cu
un z`mbet ciudat, care pe Titu ]l sup[ra, ]nc`t ]i r[spunse cu
imputare:
— Nu e nici un motiv de bucurie, domnule Mendelson, ]n...
— Da ce, eu m[ bucur? protest[ t`n[rul at`t de vehement, c[
inton[ cuvintele cu un accent ovreiesc aproape comic. Cine \i-a
spus dumitale c[ m[ bucur?... Mai ]nt`i eu, ca socialist, sunt contra
violen\elor =i deci nu pot s[ m[ bucur. Pe urm[ eu =tiu c[ bie\ii
\[rani vor pl[ti cu mult s`nge curajul lor de a se ridica ]mpotriva
boierilor...
Un sfert de ceas ]i f[cu teoria nedrept[\ilor sociale, s[-i dove-
deasc[ de ce pe el ]l dor mai mult mi=c[rile actuale dec`t pe al\ii.
Herdelea, ca s[ scape de vorb[ria lui, se scuz[ c[ trebuie s[ mearg[
acas[, c[ vine de pe drum, dar t`n[rul Mendelson ]l ]ntov[r[=i
p`n[ ]n fa\a por\ii =i nu-l sl[bi p`n[ nu-=i termin[ expozeul.
Acas[ ]l a=teptau pe Titu dou[ scrisorele. Una, sosit[ prin po=t[,
]l anun\a c[ Tan\a va veni miercuri, dup[-amiaz[, pe la orele =ase,
c`nd se mai ]ntunec[ pu\in, =i se ]ncheia cu mii de s[rut[ri.
Cealalt[ i-o l[sase asear[ preotul Belciug, comunic`ndu-i c[ pleac[
]n mare grab[, fiindc[ revolu\ia a luat propor\ii mari de tot =i are
s[ ajung[ cur`nd =i la Bucure=ti, ]nc`t orice ]nt`rziere ar putea
s[-l coste via\a... Lui Titu ]i p[rea r[u c[ p[rin\elul a fugit a=a. Ar
fi vrut s[ trimit[ =i el acas[ m[car c`teva nimicuri, s[ primeasc[
17 R[scoala. Vol. II
=i ai lui ceva de la d`nsul din Bucure=ti. Cu bile\elul popii ]n m`n[
]ns[ se pomeni g`ndindu-se:
„C`nd zice Tan\a c[ vine? Miercuri?... Azi e luni... Vas[zic[,
tocmai poim`ine...“
A doua zi se ]nfiin\[ mai devreme la Drapelul. Ca niciodat[
odaia lui Ro=u era plin[ de redactori =i de g[l[gie. Se discutau
]nt`mpl[rile de ieri de la Camer[ =i mai cu seam[ un articol-
manifest ap[rut ]n Glasul poporului, oficiosul opozi\iei, semnat de
un fost ministru. Directorul Deliceanu tuna =i fulgera coment`nd
pasagiile, pe care un redactor ro=covan, ve=nic revoltatul Bebe
Antoniade, le citea cu glas tare.
— Stai, =efule, ascult[, c[ acuma vine partea cea mai tare!
strig[ Bebe triumf[tor. Ia asculta\i: „Cu c`t[ durere de inim[ v[d
insuficien\a, nedestoinicia guvernului ]n fa\a gravelor evenimente.
C`nd \[ranii nu cer dec`t putin\a de a tr[i, c`nd putin\a aceasta
li se refuz[ cu obr[znicie, c`nd dreptatea muritorilor de foame
strig[ la cer, pe dl prim-ministru ]l preocup[ drepturile c`=tigate.
Ce drepturi c`=tigate? Acelea de a extermina pe \[ranii no=tri, pe
aceia care sunt talpa, t[ria, fiin\a \[rii ]ntregi?“ Sta\i, sta\i, c[
acuma e =i mai frumos! „Nu exist[ dec`t un singur drept, care e
mai presus de orice, anume dreptul \[ranilor de a tr[i ]n \ara lor,
de a nu fi jefui\i, de a fi ocroti\i contra venalit[\ii unei administra\ii
corupte, de a fi sprijini\i ]n lupta pentru recucerirea p[m`ntului
lor str[mo=esc din m`inile murdare ale exploatatorilor f[r[ mil[.
+i cine nu ]n\elege lupta aceasta, de trei ori sf`nt[, trebuie s[ se
coboare la locul care este mai potrivit cu gradul lui de ]n\elegere
a lucrurilor. S[ se =tie c[ toate au o margine, chiar =i ]n \ara noastr[
binecuv`ntat[, =i c[ pietrele s-ar ridica singure s[ ne loveasc[,
dac[ am tolera ca s`ngele rom`nilor s[ pl[teasc[ incapacitatea
guvernului!“
Dup[ o clip[ de consternare general[, Deliceanu exclam[ ]n
culmea indign[rii:
2 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
18 Liviu Rebreanu
— Asta e provocare direct[ la rebeliune! La asta nu exist[ dec`t
un singur r[spuns demn: arestarea individului, indiferent cine ar
fi! Cu at`t mai ru=inos c[ e un fost ministru!
— A=a-s [=tia, =efule, zise redactorul cititor, senten\ios. C`nd
vor s[ r[stoarne guvernul, nu mai aleg mijloacele.
— Ei, tocmai de aceea, guvernul nu poate r[spunde la astfel
de crime dec`t printr-un singur gest: la V[c[re=ti! declar[ directo-
rul mar\ial. Sau, dac[ nu se simte ]n stare, atunci mai bine s[ se
retrag[ =i s[-i lase pe demagogi s[ potoleasc[ mi=c[rile pe care
le-au provocat.
— De ce s[-i lase, domnule?! protest[ b[tr`nul reporter
Davidescu, ]nfrico=at de perspectiva opozi\iei. Mai bine s[-i bage
pe to\i la dub[ =i s[-i ]nve\e omenie!
Titu Herdelea, care se strecurase ]ntr-un col\, intimidat de
sanhedrinul redac\ional, deveni centrul interesului c`nd Ro=u ]l
]ntreb[ ce-a v[zut la \ar[? Dup[ ce t`n[rul povesti c[ ]n general
a g[sit lini=te =i numai atmosfera i s-a p[rut ap[sat[, Deliceanu
observ[:
— Fire=te! Unde n-au ajuns ]nc[ instigatorii dumnealor e
lini=te... Trimite\i ]ns[ articolul onorabilului fost ministru =i s[
vedem dac[ va mai fi lini=te!
Ro=u nu mai r[mase singur p`n[ la amiazi, de=i grozav ar fi
dorit s[ spuie lui Titu, confidentul s[u de toate zilele, c`teva
am[nunte extraordinare, pe care numai el le cuno=tea. De aceea,
c`nd Herdelea se preg[ti s[ plece, ]i zise semnificativ:
— N-ar fi r[u s[ treci dup[-mas[ pe la Camer[, puiule! Poate
s[ fie iar ceva interesant! +i m`ine s[ vii mai de diminea\[ la
redac\ie, ai ]n\eles?
19 R[scoala. Vol. II
4
Mar\i diminea\a soarele scoase capul de dup[ perdeaua de nori
plumburii. }n b[taia razelor calde, \[ranii se ]mbulzeau ]mprejurul
c`rciumii lui Busuioc, s[ afle ce-o fi pus la cale asear[ boierii la
curtea b[tr`nului. Primarul, mieros =i glume\, le spunea mereu:
— M[i b[ie\i, nu v[ pierde\i vremea degeaba, m[i!... Ori
a=tepta\i s[ mai vie c[l[re\ii cei n[zdr[vani?... Vede\i-v[ de treburi,
m[i oameni!
— Ei, s[racii c[l[re\i, c[ bine-au mai gl[suit! zise Marin Stan
pu\in cherchelit, dup[ ce poposise un r[stimp la tejgheaua lui
Cristea. Altfel cine ar mai fi adunat pe boierii no=tri la sfat =i la
tocmeal[?... Ehei, fra\ilor, frica-i mare cucoan[!... Nu-i a=a, dom’
primar?
— M[i Marine, cum ]\i vine \ie, om ]n toat[ firea, s[ vorbe=ti
at`tea bazaconii? f[cu Pravil[ ]n batjocur[. Da de cine s[ le fie
fric[ boierilor, m[i Marine? De tine, m[?... Vai de c[p[\`na ta,
Marine!
Unii r`ser[, dar al\ii strigau amenin\[tor:
— Ba s[ le mai fie fric[ =i de noi!
— Apoi de bine =i de bucurie nu s-au str`ns ei! zise Serafim
Mogo=.
— Poruncile cu ]mp[r\irea p[m`nturilor o fi umbl`nd s[ le
doseasc[! zise Ignat Cercel.
— Bine c[ ne-au spus c[l[re\ii, c[ nici noi nu ne-om l[sa! zise
Toader Str`mbu.
Primarul ]ntrerupse energic:
— Ia mai \ine\i-v[ gura, m[i, c[ pe urm[ m[ sup[r! Eu v[
vorbesc frumos, iar voi d[-i, =i d[-i cu prostia! Apoi a=a nu ne
]mp[c[m, fra\ilor!
Marin Stan, cu o privire gale=[, caraghioas[, ]ntreb[ deodat[:
— Don’ primar, eu poate c-am b[ut ceva, nu zic, dar matale
cu plutonierul ce-a\i c[tat azi-noapte la boierul cel b[tr`n, ai?
20 Liviu Rebreanu
— Dar ce, tu crezi c[ noi ne ascundem de tine ori de cineva?
ripost[ Pravil[ seme\. Ce, mi-e ru=ine c[ m-a chemat boierul
Miron? Nu-s eu primarul comunei? Apoi?... +i ce, am pus la cale
lucruri de ru=ine? Cine umbl[ s[ \ie lini=te =i pace ]n sat face r[u,
ai? A=a zici tu, m[i Marinic[?
— Ba nu, Doamne fere=te! r[spunse Marin serios, parc[ i-ar fi
trecut =umeneala. C[ noi lini=te =i pace vrem, =i dreptate!... Dar
credeam c[ boierul te-a ]ntrebat =i pe matale cum =i ]n cel fel s[
]mpart[ p[m`nturile la oameni...
— Apoi tocmai pe boierul Miron l-ai nimerit s[ ]mpart[ p[m`n-
turi, Marine b[iete? r`se primarul. Nu-l =tii tu pe dumnealui c`t
i-e de drag[ mo=ia?
— De bun[voie cine-=i ]mparte averea? morm[i Ignat Cercel.
Dar dac[-i porunca de la vod[?... Mie nu mi-a luat porcul pentru
bir? +-am t[cut, c[ n-am avut ce face, =i copila=ii rabd[ de foame!
V[z`nd c[ n-o scoate la cap[t, primarul Pravil[ mai f[cu vreo
dou[ glume =i apoi o =terse la cancelarie. Pe la amiaz[ pic[ ]ns[
Matei Dulmanu de la Lespezi cu =tirea aflat[ de la arga\ii conacului
c[ azi are s[ soseasc[ cuconi\a de la Bucure=ti cu automobilul, c[
a =i f[cut foc ]n toate od[ile =i cur[\enie... }ntre \[rani se ]ncepu o
fierbere, ca =i c`nd intr[ dihorul ]ntre g[ini. Glasuri felurite pornir[
=i se ]ncruci=ar[ ]n mul\imea r[scolit[:
— Da de ce mai vine?... Ori tot vrea s[ v`nd[ Babaroaga altora?
— N-o l[s[m, cum s-o l[s[m?
— Mai bine s[ le d[m foc!
— Poate c[ are =i dumneaei vreo porunc[ pentru ]mp[r\ire...
— Trebuia s[ b[g[m plugurile =i s[ nu tot a=tept[m!
— L[sa\i-o s[ vie, oameni buni, c[ noi ce p[zim? strig[ Petre
Petre mai tare ca to\i.
}n vreme ce oamenii se fr[m`ntau a=a, Pavel Tunsu, un b[rbat
usc[\iv, cu cap mic =i cu ochi hr[p[re\i, ginerele babei Ioana, se
tocmea cu copila=ul s[u Costic[:
21 R[scoala. Vol. II
— Du-te, m[i b[iete, la m[-ta mare s[ te joci cu copiii, c-a=a
\i-a poruncit m[mica! Du-te, Costic[, nu te \ine dup[ mine, printre
picioarele oamenilor, c-aici nu-i de copii, nu vezi? (+i cum Costic[
t[cea =i se ag[\a de m`neca lui:) Pleac[, m[i, c[ te bat, auzi? Ori
nu vrei s[ auzi?
— Mi-e fric[ de c`ini, sc`nci copilul.
— Ce c`ini, c[ nu-i nici un c`ine p`n[ la m[-ta mare, c[-i numai
colea! ]l ]ndemn[ Pavel. Aide, du-te, dragul tatii, nu m[ nec[ji!
Du-te bini=or!
Costic[, mai convins, mai de teama b[t[ii, c[ci tat[-s[u ]l cam
snopea c`nd se sup[ra, porni t`nd[lind devale pe uli\[. Era
descul\, cu capul gol, cu o c[ma=[ murdar[, rupt[ =i cu m`necile
largi. Cum se dep[rt[ pu\in ]=i rec[p[t[ zburd[lnicia obi=nuit[,
iar ajung`nd la cocioaba babei Ioana, ]nainte chiar de a intra ]n
ograd[, ]ncepu s[ cheme pe Nicu, b[ie\elul lui Vasile Zidaru, de
peste drum, cu ni=te strig[te de s[ r[scoale to\i vecinii.
Baba Ioana era nec[jit[ cu o g[in[ care c[zuse clo=c[, o a=ezase
pe ou[ =i acuma, dup[ o s[pt[m`n[, nu mai voia s[ stea, ]nc`t o
f[cea s[ alerge dup[ ea prin cea ograd[ =i gr[din[. Auzind glasul
nepotului, morm[i bosumflat[, g`ndindu-se c[ numai adineaori
i-a plecat de pe cap nebunul de Anton:
„Abia sc[pai de un nebun =i-mi vine altul, mai ]ndr[cit“.
C`nd ]n sf`r=it Costic[, ]mpreun[ cu Nicu, se ivi ]n pragul casei,
b[tr`na ]l bomb[ni f[r[ s[-i priveasc[:
— Ascult[, b[iete, s[ v[ juca\i frumos =i s[ nu m[ mai am[r[=ti
=i tu, c[ sunt eu destul de am[r`t[, fire-ar a dracului!
Costic[ nu lu[ ]n seam[ cic[leala ei =i, dup[ ce se ]nv`rti pu\in
prin cas[ =i se h[r\ui cu c`inii, se v[it[ c[ i-e foame.
— Te trimite =i nem`ncat, s[ te hr[nesc eu, c[ nu v-am hr[nit
destul! bufni baba Ioana. Vezi c[-i m[m[lig[ pe mas[, ]nvelit[ ]n
prosop, =i oala cu lapte pe vatr[! Du-te =i crap[ p`n[-i plesni!
B[tr`na ]=i v[zu de ale ei, iar copiii de jocurile lor. Din c`nd ]n
c`nd ]ns[ ]i mai oc[ra, ]i mai blestema ca s[ nu-=i fac[ de cap:
22 Liviu Rebreanu
— M[i dracilor, l[sa\i c`inii ]n pace, c-o s[ v[ mu=te!... Costic[,
fire-ai al dracului, nu-mi h`=[i g[inile, c[ se sperie =i nu se mai
str`ng acas[!... B[iete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui
tu c[lare pe purcel, s[ mi-l de=eli, bat[-te Dumnezeu!
Mai t`rziu, Costic[ ie=i ]n uli\[, unde avea mai mult loc pentru
a ar[ta lui Nicu alte n[zdr[v[nii. El, fiind mai mare, se socotea
obligat s[ ]ntre\ie admira\ia tovar[=ului de joac[ prin toate
obr[zniciile posibile fa\[ de bunic[-sa. Dup[ un r[stimp baba Ioana
iar strig[ din cas[:
— M[i b[iete, stai ]n ograd[ =i nu te mai juca ]n uli\[, s[ te
calce vreo c[ru\[ =i s[-mi mai g[sesc beleaua din pricina ta!
Numaidec`t r[sun[ de peste drum =i glasul nevestei lui Vasile
Zidaru:
— Nicu=or! Vin’ la m[mica =i nu te mai \inea dup[ z[naticul
de Costic[! Vino s[-\i dea m[mica ta ceva!
Costic[ se juca de-a calul, fugea de ici-colo =i, de c`te ori trecea
pe l`ng[ Nicu, necheza triumf[tor. Nicu=or era at`t de fermecat
de joc, c[ nici nu auzi glasul m[mic[i.
Pe baba Ioana o ]nfuria orice amestec al nevestei lui Vasile.
Mai ales, ]ns[, nu suferea s[-i oc[rasc[ nepotul. Cu m`inile ude,
cum sp[la o crati\[, ie=i la poart[, ]n uli\[:
— Costic[, drace, acu s[ vii ]n[untru, auzi?... Ce mi te zben-
guie=ti pe drum? Ograda nu-\i ajunge?... N-auzi, m[i b[iete?...
Ori ]n[untru, ori pleac[ acas[!
Copilul se miorl[i, f[r[ a se opri din joc:
— Ce-ai cu mine, mamaie?... Las[-ne s[ ne juc[m, c[ nu facem
nimic!
Bunica, dezarmat[, bolborosi ceva, tr`nti porti\a =i se ]ntoarse
la crati\[:
— S[ te duci dracului acas[, s[ nu-mi sco\i mie sufletul, c[ n-am
vreme s[ m[ \in de coada ta, fire-ai al dracului!
23 R[scoala. Vol. II
Nici n-apuc[ bine s[-=i bage iar m`inile ]n crati\[, c[ se =i auzi
de departe un tutuit de automobil. C`t era de m`nioas[, baba tot
mai strig[ dup[ odorul de nepot:
— Fugi de-acolo, b[iete, s[ nu te calce aia!
Nicu, fricos, nu mai a=tept[ glasul m[mic[i =i se retrase grabnic
dup[ porti\[, mul\umit s[ priveasc[ printre uluci.
Costic[ ]ns[, viteaz, se ]nfipse ]n mijlocul uli\ei =i de acolo f[cu
falnic:
— Uite, Nicule, mie nu mi-e fric[!... Uite! Uite!
}ntinse bra\ele, ]nc`t m`necile largi ]i at`rnau ca ni=te aripi de
liliac =i scoase limba mare ]n batjocur[ spre ma=ina care ap[ruse
=i se apropia ]n goan[, cu gemete stridente de siren[.
— M[i Costic[, unde e=ti, ia seama, fire-ai al dracului! r[sun[
iar glasul babei la u=a cocioabei.
Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pa=i =i copilul
nu se clintea din loc ]n ciuda avertismentelor nervoase ale trom-
petei. Observ`nd ]nd[r[tnicia copilului, =oferul d[du s[-l fereasc[
la dreapta. Costic[ trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut
cu tot dinadinsul s[ se arunce sub ro\i. Cu o r[sucire brusc[ de
volan tr[sura vir[ la st`nga, dar tot at`t de brusc trecu =i copilul
la st`nga. Atunci fr`nele sc`r\`ir[ cu oft[ri ruginite =i ma=ina stop[
scurt ]n \ipetele doamnei din fund. }n clipa urm[toare =oferul fu
l`ng[ copilul care r[m[sese cu limba scoas[, ]ncremenit, la doi
pa=i de botul automobilului.
— Rupe-i urechile, Rudolf, s[ se ]nve\e minte, blestematul!
strig[ domnul cu b[rbu\[ din ma=in[.
+oferul zg`l\`i zdrav[n urechile b[iatului, ]i mai arse =i c`teva
palme peste cap =i apoi ]l azv`rli pe pode\, l`ng[ porti\a ]n dosul
c[reia Nicu amor\ise de fric[ cu gura c[scat[ =i lum`n[rele sub nas:
— Acolo s[ stai, ho\ule, nu ]naintea ma=inilor!
Pe c`nd automobilul cotea pu\in mai jos, ]n curtea conacului
Iuga, r[cnetele lui Costic[ umpleau v[zduhul =i adunau vecinii.
Baba Ioana, speriat[, sosi ]ntr-un suflet:
24 Liviu Rebreanu
— Ce-i, Costic[?... Ce-ai p[\it?
Copilul r[spunse printre sughi\uri de pl`ns:
— Eu m-am... m-am... m-am jucat... =i... aoleu, aoleu urechile
mele!
— Ce s-a ]nt`mplat, m[i Nicu=or, c[ tu ai v[zut? ]ntreb[ baba.
— L-a b[tut domnul, dac[ n-a vrut s[ fereasc[! b`igui Nicu,
suspin`nd de emo\ie.
— Bine \i-a f[cut! Prea bine! f[cu baba Ioana, venindu-=i ]n
fire, c[tre nepotu-s[u b[tut. Trebuia s[-\i suceasc[ g`tul, afurisi-
tule, c[ n-ascul\i, oric`t ]mi bat gura cu tine!... Aide, pleac[ acas[!
Du-te dracului cu cine mi te-a trimis, s[-mi mai sar[ inima =i
pentru tine!... Acu s[ pleci, c[ te iau =i eu la b[taie, drac ]mpieli\at
ce e=ti!
Copilul se ridic[ =i, f[r[ s[ se uite la nimeni, porni pe uli\[ ]n
sus, \in`ndu-se cu m`inile de urechi =i url`nd:
— Aoleu, c[ mi-a rupt urechea!... Aoleu, c[ m-a omor`t!
— Tare-i neast`mp[rat =i nebunatic b[iatul [sta! cl[tin[ din
cap o femeie.
— Hai acas[, Nicu=or! zise nevasta lui Vasile Zidaru, lu`ndu-=i
odrasla cu m`ndrie de m`n[. Tu e=ti cuminte, Nicu=or, a=a-i, dragul
mamei? Tu nu e=ti obraznic cu oamenii, a=a-i, Nicu=or?
Baba Ioana se ]ntoarse ]n ograd[ ]nchin`ndu-se =i apoi bodo-
g[nind:
— Fire-a\i ai dracului s[ fi\i!
5
Tribuna presei era aproape goal[. Doar vreo trei redactori care
dezb[teau, ]mpreun[ cu Titu Herdelea, probabilitatea c[derii
guvernului, =i b[tr`nul reporter parlamentar de la Universul,
Bididiu, care, ]n col\ul s[u rezervat, dormita g`f`ind ]n a=teptarea
deschiderii =edin\ei. Trecuse de cinci =i jos, ]n incint[, numai c`\iva
deputa\i obscuri =i plictisi\i c[scau cu gravitate de mameluci.
25 R[scoala. Vol. II
Tribunele ]ns[ gemeau de lume. Un redactor tinerel, plimb`ndu-=i
privirea peste fe\ele ]nro=ite de curiozitate =i enervare, remarc[
diplomatic:
— Numai mo=ieri =i arenda=i ]n tribune... Parc[ discursurile
de aici o s[-i apere de furia \[ranilor!
Titu Herdelea =tia c[ nout[\i numai jos, ]n culoare, ar putea
auzi. Dar el venea rar la Camer[ =i nu ]ndr[znea s[ coboare ca
al\i confra\i specializa\i. Deocamdat[ se cam plictisea =i el.
Subtilit[\ile pentru =i contra guvernului, pe care le v`nturau cei
trei, nu-l prea interesau. Nu cuno=tea culisele luptelor dintre
partide =i ]n partide, iar dintre oamenii politici numai pe cei c`\iva
despre care se vorbea mai des ]n ziare =i numai din nume.
Deodat[ intr[, misterios =i important, un reporter slab, mic =i
coc`rjit, Popescu-R[caru de la Diminea\a. Cel de la Universul se
trezi din mole=eal[ =i ]ntreb[ c[sc`nd:
— Ce-i, mon=er, ]ncepe ori nu ]ncepe, c[ eu o dau dracului de
afacere!
— Taci, bre, c[ ]ncepe! zise Popescu-R[caru. Dar =edin\a e fleac.
S[ v[ spun eu mai bine o =tire extraordinar[ =i senza\ional[. A
adus-o adineaori =eful de cabinet de la Interne. E cald[... Zice c[
]ntr-un or[=el de la Dun[re, n-a vrut s[ comunice ce ora=, trebuie
s[ fie Giurgiu, azi-diminea\[ rezervi=tii concentra\i s-au revoltat
contra ofi\erilor, pe doi i-au ucis, pe mai mul\i i-au r[nit foarte
grav =i apoi s-au risipit prin satele lor, lu`nd =i armele cu ei. Ai?
Asta nu e glum[! V[ ]nchipui\i ce panic[ a produs ]n guvern =tirea
asta. Vas[zic[, nici armata nu e sigur[. +i tulbur[rile au ajuns ]n
Vla=ca. Se pare c[ =i din Ilfov, ]mprejurul Bucure=tilor, s-au primit
informa\ii c[ \[ranii se agit[. Ce-ar fi s[ se n[pusteasc[ asupra
capitalei =i armata s[ treac[ de partea lor?... Guvernul se zice c[
se g`nde=te foarte serios s[ cear[ interven\ia armatelor austriace,
altfel e pericol s[ se duc[ peste cap \ara...
Informa\iile reporterului st`rnir[ consternare. G`turi curioase
din tribuna vecin[ se ]ntindeau s[ aud[. Un redactor obiect[ totu=i:
26 Liviu Rebreanu
— C`te basme circul[ acuma...
— Ce basme, bre? se indign[ Popescu-R[caru. N-auzi c[ =tirea
e proasp[t[, adus[ de =eful de cabinet de la Interne =i spus[ ]ntr-un
grup de deputa\i... Da ce, azi mai e nevoie de basme? De altfel,
eu o =i duc la gazet[. Nu =tiu ]ns[ dac[ ne-o l[sa-o guvernul s-o
d[m?
— Eu nici n-o mai comunic, f[cu Bididiu, somnolent. Ar fi
inutil. Noi nu public[m dec`t informa\ii cu =tampila oficialit[\ii.
— D-aia sunte\i organul la=it[\ii de cugetare! sur`se un t`n[r
b[t[ios.
— Zi, b[iete, c`t pofte=ti! murmur[ redactorul, str`ng`nd din
umeri. Ce, Universul e jurnalul meu?
Incinta ]ncepea s[ se ]nvioreze. Pe estrada preziden\ial[ forfo-
teau secretari =i func\ionari. Se auzeau glasurile aprozilor de pe
culoare: „Pofti\i la =edin\[, domnilor deputa\i!“ Examin`nd figurile
de jos, Titu Herdelea z[ri pe Gogu Ionescu, care se uita la tribuna
doamnelor, c[ut`ndu-=i so\ia, cu care schimb[ c`teva semne.
Eugenia v[zuse pe t`n[rul Herdelea =i i-l ar[ta din ochi lui Gogu.
Peste c`teva clipe Gogu veni sub tribuna presei =i de acolo strig[
lui Titu:
— Ia pe Eugenia la sf`r=itul =edin\ei =i a=tepta\i-m[ jos!
Herdelea numai acuma descoperi pe Eugenia, care-i z`mbea
prietenos. O salut[ cu o plec[ciune reveren\ioas[.
+edin\a ]n sf`r=it se deschise. Zgomotul continua ]n incint[ ]n
timp ce ]n jurul pre=edintelui se morfoleau procese-verbale,
sumare =i alte lucruri pe care nu le asculta nimeni. O figur[
incolor[ se pierdea pe banca ministerial[. Apoi glasul expeditiv
al pre=edintelui anun\[:
— Domnul raportor are cuv`ntul!
Un domn must[cios =i v`njos se urc[ la tribun[ =i citi cu voce
m`ndr[ de bariton proiectul de lege pentru scutirea de orice taxe
a benzinei ]ntrebuin\at[ de automobile. Deputa\ii din b[nci, cu
27 R[scoala. Vol. II
convorbirile lor zeloase, ]n[bu=eau cuvintele raportorului, ca =i
c`nd le-ar fi fost ru=ine de ele.
— Uite de ce le arde dumnealor ]n momentele astea, s[ u=ureze
pe cei treizeci de milionari care se plimb[ cu automobile! morm[i
redactorul Universului, scriindu-=i cronica.
Peste c`teva minute apoi r[sun[ iar[=i chemarea aprozilor:
„Pofti\i la vot, domnilor deputa\i!“
— Aide\i, domnilor, c[ nu mai e nimic! zise un gazetar, str`n-
g`ndu-=i gr[bit filele =i plec`nd.
Titu Herdelea st[tu p`n[ v[zu pe Gogu Ionescu defil`nd ]n
fa\a urnelor de vot, iar pe urm[ cobor] cu Eugenia.
— Nu =tiu cine-mi spuse, mi se pare Deliceanu, c-ai fost cu
Grigore la Amara? ]l ]ntreb[ foarte agitat Gogu. Ce-i pe acolo?...
Nici idee n-ai c`t suntem de ]ngrijora\i! }nchipuie=te-\i, drag[,
Nadina tocmai acuma s-a g[sit s[ se duc[ la \ar[, s[-=i v`nz[
mo=ia! Azi la pr`nz a plecat cu automobilul... Ce zici dumneata
de treaba asta?
T`n[rul Herdelea c[ut[ s[-l lini=teasc[, povestindu-i c[ ]ntr-
adev[r numai asear[ a sosit de la Amara unde st[p`nea ordine =i
pace. Gogu Ionescu relu[ aproape l[crim`nd:
— Da, dar n-ai auzit c[ =i ]n Vla=ca au ]nceput devast[rile =i
omorurile?... Nici ]n Bucure=ti nu mai este deplin[ siguran\[ =i
ea se duce la \ar[!... Doamne, parc[ tot nu-mi vine a crede c-a
plecat! Ce capriciu =i ]nd[r[tnicie! N-am mai pomenit! }n vremuri
d-astea dai ]ncolo =i mo=ii, =i bani, numai via\a s[ \i-o salvezi. De
unde p`n[ unde graba asta s[ lichideze mo=ia?... Nu =tiu, am
impresia c[ un demon a ispitit-o, altfel nu se poate ]n\elege.
}l luar[ pe Titu cu d`n=ii, ]l oprir[ la mas[ =i toat[ seara vorbir[
despre Nadina.
28 Liviu Rebreanu
6
|[ranii vorbeau tocmai despre cuconi\a, care adineaori trecuse
cu automobilul spre conacul boierului Miron, c`nd copilul lui Pavel
Tunsu se apropie v[it`ndu-se ca din gur[ de =arpe:
— Aoleu, c[ mi-a smuls urechea!... Aoleu, c[ m-a omor`t!
Vasile Zidaru, afl`ndu-se mai la margine, ]l ]ntreb[:
— Da cine te-a b[tut, m[i Costic[?... Ai?... Nu vrei s[ spui?...
De ce nu spui, m[, cine te-a b[tut?
Pavel Tunsu plecase acas[. Copilul ]n\elese c[ tat[l s[u nu poate
s[ fie ]ntre oameni, altfel ar fi s[rit s[ vad[ de ce pl`nge. De aceea
nici nu r[spunse lui Vasile, ci ]=i v[zu de drum, continu`nd urletele
mai cu foc, parc[ s-ar fi f[lit cu ce-a p[\it =i ar fi vrut s[ dea de
=tire la tot satul.
O femeie, venind ]n urma copilului, se crezu obligat[ s[
r[spund[ ea lui Vasile:
— L-au mu=truluit ni\el boierii, c[ nu s-a ferit din uli\[ c`nd a
venit ma=ina!
Zidaru cl[tin[ din cap:
— Da dumnealor ce-=i mai pun mintea cu copiii?
Vreo doi \[rani, al[turi, f[cur[ de asemenea:
— A=a-i, de ce s[ bat[ copilul?... C[ doar nu le-a m`ncat averea!
Iar Ignat Cercel se burzului:
— Acu nu le mai ajunge c[ ne schingiuiesc pe noi, ]ncep s[ ne
oropseasc[ =i copila=ii. Pe ai mei i-au l[sat fl[m`nzi, c[ le-au luat
purcelul... Bine st[m, n-am ce zice!
Al\ii se amestecar[:
— Apoi s[ lase-n pace copiii!... Ce-au =i cu bie\ii copii!... Nici
de d`n=ii nu mai ]ncap?... Of, Doamne, r[u ne-ai mai pedepsit!...
Dac[ suntem =i noi mol`i =i frico=i!... Ia s[ te =tie c[ pui m`na pe
par, s[ vedem, ar mai ]ndr[zni s[ te mai batjocoreasc[?
Toader Str`mbu, cu fa\a ro=it[, cu ochii bulbuca\i, r[cnea:
29 R[scoala. Vol. II
— S[ fi fost copila=ul meu, c-apoi le ar[tam eu! +i ]ntr-un grup,
mai aproape de u=a c`rciumii, Trifon Guju spunea f[r[ pripeal[,
rece, lini=tit, doar cu ochii ]ncrunta\i ca totdeauna:
— Boierii numai de fric[ =tiu omenie!
Glasurile se ]mpleteau, se ]ncurcau =i se ]ntreceau. Oamenii se
]mbulzeau c`nd ]ntr-o parte, c`nd ]n alta, ascult`nd, bomb[nind,
blestem`nd. Parc[ un v`nt nehot[r`t ar fi ]mpins-o ]ncoace =i
]ncolo, mul\imea se zv`rcolea =i se aprindea.
C`rciumarul Busuioc, care ie=ise ]n prag, ]n\eleg`nd pricina
forfotelii, strig[ c[tre Trifon:
— De-al lui Pavel vorbi\i? De b[ie\el?... Ia l[sa\i-l dracului, m[i
cre=tini, c[-i obraznic =i neast`mp[rat de n-are pereche!... C[ doar
=i tu l-ai oc[r`t deun[zi aici, Trifoane, c`nd nu =tiu ce f[cuse...
Vorbele c`rciumarului c[zur[ peste oameni ca o und[ rece pe
o f`lf`ire de aburi. Se f[cu o clip[ de t[cere uimit[, parc[ mul\imea
s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureal[. Trifon, aproape ru=inat, deschise
gura s[ recunoasc[:
— Apoi...
}i curm[ brusc =ov[irea glasul lui Petre Petre, ]nveninat de
imputare aspr[:
— Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru
c[ l-au b[tut boierii?
+i deodat[ fierberea izbucni din nou, ca fl[c[rile dintr-un
j[ratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase a ]nchide gura,
continu[ acum ]nfuriat:
— Apoi t[lic[ se vede c[ tot spre ciocoime tragi, d-aia n-ai sim\it
]n suflet =i nu te doare c`nd ne bate pe noi!
Busuioc mirosi o dogoreal[ din gr[mada de \[rani turbura\i.
De=i adineaori i se p[rea caraghios s[ se zbuciume ni=te oameni
]n toat[ firea pentru c[, pe bun[ dreptate, a fost tras ni\el de urechi
un copil cunoscut de to\i ca cel mai de=ucheat din sat (c`te zile
amare i-a f[cut lui Pavel Tunsu ]ndr[citul [sta de b[iat, numai
30 Liviu Rebreanu
sufletul lui =tie), fu cuprins =i el, f[r[ voia lui, ]n v`rtejul indign[rii,
=i izbucni, umfl`ndu-se de m`nie:
— Adic[ cum, m[i Trifoane, eu trag cu ciocoii? Nu \i-e ru=ine
s[-mi arunci tu mie a=a ocar[? Tocmai tu, m[, care, de, mi-ai
m`ncat din strachin[ destul? Apoi tu te iei dup[ alde Petre, m[,
care linge toat[ ziua la curte =i pe urm[ vine aici s[ m[ ]nfrunte
pe mine, m[?
— Da de ce ling eu, m[i nea Cristache? strig[ Petre ]mbulzindu-se
s[ se apropie de el. Cum ling, nea Cristache?... C[ muncesc la
boieri, d-aia ling?... Mie mi-a dat boierul [l b[tr`n brevet de
c`rciumar s[ ]n=el oamenii =i s[ m[ umplu de bani =i de toate, ori
matale?... Ia l[sa\i-m[, m[i oameni, s[ trec =i s[-mi r[spund[, c[
doar n-oi r[bda s[ m[ ru=ineze d`nsul pe mine ]n fata satului,
parc-a= fi c`rpa lui...
— Apoi gur[ mare ca a ta mai rar, m[i Petric[! zise c`rciumarul
mai ]mp[ciuitor, v[z`nd zv`rcolirile fl[c[ului pe care \[ranii ]l
ostoiau. +i \`fn[, =i seme\ie! Las[, c[ te-am p[scut de c`nd te-ai
]ntors de la oaste! Parc[ numai tu e=ti om ]n sat!... Stai, b[iete, c[
e=ti tinerel! Las[-ne =i pe noi s[ tr[im =i s[ mai spunem c`te o
vorb[ a=ezat[!
Petre, cu c`t ]i a\ineau drumul oamenii =i-l opreau =i cu c`t
Busuioc ]=i ]nmuia glasul, cu at`t se ]nver=una =i r[cnea:
— D[-te la o parte, nea Leonte! Las[-m[, nea Toadere, n-ai
auzit cum m-a oc[r`t? Vreau s[-mi spuie burduhosul ce-am gre=it
eu de m[ oc[r[=te ]n a=a hal?
— Taci, b[iete, c[ nu \i-a dat cu paru-n cap! f[cu Leonte
Orbi=or, zg`l\`indu-l de bra\, m`ndru c[ e amestecat =i el ]n har\[.
— Mai bine-mi d[dea o palm[ dec`t s[ m[ tr[sneasc[ cu vorbe
d-astea! strig[ Petre mai zb[t`ndu-se, dar totu=i mai domolit. C[
nici nu i-am furat nimic =i nici nu l-am huiduit, dac[ am luat partea
b[ie\elului!
31 R[scoala. Vol. II
— A=a-i soarta noastr[! zise Toader Str`mbu am[r`t. C`nd ne
bat boierii, ]n loc s[ ]ntoarcem b[\ul ori m[car s[ \ip[m, ne
apuc[m s[ ne batem ]ntre noi pe b[taia lor!
— Bine zici, Toadere! bomb[ni =i Ignat Cercel cu glasu-i jalnic.
Uite-a=a-i cum ai zis!
— Ba eu ar\[gos nu sunt, c[ nu mi-e felul, dar c`nd ]=i bate
joc de mine, sf`ntul din cer s[ fie, =i nu m[ las p`n[ nu-i pl[tesc
cu v`rf =i ]ndesat! f[cu Petre potrivindu-=i hainele ce i se cocolo-
=iser[ ]n v[lm[=eal[.
Tocmai c`nd se mai potoli vrajba sosi =i Pavel Tunsu cu o mutr[
jalnic[, de parc-ar fi venit de la un mort. }n jurul lui, \[ranii se
]ngr[m[dir[ cu nou[ curiozitate, ca =i c`nd din gura lui ar fi
a=teptat cuv`ntul de m`ntuire. C`rciumarul, ca s[ dreag[ vorbele
de adineaori, rupse ghea\a din prag:
— Da ce-i, Pavele, cu b[ie\elul t[u?... Ce-a p[\it cu boierii?
— Aoleu, nu m[ mai ]ntreba, Cristache, =i las[-m[-n plata
Domnului, c[ am[r`t ca mine nu mai poate fi om sub soare!
r[bufni \[ranul cu un glas ]n care era mai mult[ ur[ dec`t durere.
+i povesti el, pe ]ndelete, cum s-ar fi ]nt`mplat lucrurile: c[
Costic[ =edea pe pode\, la maic[-sa mare, =i se juca lini=tit cu
copila=ul lui Vasile Zidaru; c[ a venit apoi ma=ina, iar copiii, =i de
fric[, =i de dragul petrecerii lor nevinovate, au r[mas frumos la
locul lor =i numai s-au uitat dup[ ea, cum s-au uitat =i oamenii
c`nd a trecut pe aici adineaori. Ce li s-o fi p[rut boierilor din
ma=in[, ce nu li s-o fi p[rut, Dumnezeu =tie, destul c[ a oprit
deodat[ =i neam\ul a s[rit jos =i a dat fuga spre copii; Nicu=or al
lui Vasile, mai mic=or =i mai sperios, a zbughit-o ]n ograd[, spre
norocul lui, c[ altfel p[timea =i el poate mai r[u. Dac[ nu se =tia
cu nici o vin[, Costic[ a stat lini=tit, ba ]nc[ se =i mira ce-o fi vr`nd
neam\ul care tr`mbi\eaz[ la c`rma ma=inii? Neam\ul, ]ns[, nici
una, nici alta, ]n=fac[ de urechi pe copil, =i trage, =i suce=te, p`n[
i le sf`rtec[ de-a binelea, apoi se pune cu palmele =i cu picioarele
32 Liviu Rebreanu
pe d`nsul, p`n[ l-a f[cut una cu p[m`ntul. Pe urm[, dup[ ce l-a
b[tut c`t a poftit, l-a mai ]njurat pe nem\e=te, cum o fi zis, =i s-a
suit ]n ma=in[ =i s-a dus dracului la boierul cel b[tr`n.
— Acu au =i prins s[-i curg[ urechile =i s[-i coac[, nu le-ar
ajuta Maica Precista! urm[ Pavel ]nchin`ndu-se ca la altar. }l l[sai
s[-l oblojeasc[ muierea =-am trimis =i pe \a\a Nastasia a lui Nistor,
s[-i ajute, c[-i mai b[tr`n[ =i a vindecat =i pe fata lui Zamfir acum
doi ani, c`nd i-a zdrobit m`na ma=ina de treierat... Nea Luca m-a
sf[tuit, c[-l ]nt`lnii venind ]ncoace, s[-l duc la spital la Pite=ti. +i
chiar am s[-l duc, c[ n-am ]ncotro =i tare mi-e mil[ de c`t sufer[,
vai de p[catele lui. Numai m[ g`ndesc s[ nu fie degeaba =i s[
mai cheltuiesc cine =tie c`t b[net =i s[-mi r[m`ie =i neom pe toat[
via\a... Of!
Sf`r=i cu un suspin =i cu un gest de desperare. |[ranii, care
cl[tinaser[ mereu din cap ]n semn de comp[timire, c`t a vorbit
Pavel, t[ceau. Numai dup[ c`teva clipe Vasile Zidaru observ[
t[r[g[nat =i u=urat, parc[ i-ar fi luat o piatr[ de pe inim[:
— M[ miram eu s[ fi ]ndr[znit b[ie\elul s[ le fac[ vreun r[u!
Zeci de glasuri aprobar[ acuma gr[bite =i cu diferite ap[s[ri:
— Nu, nu, cum s[ ]ndr[zneasc[ copilul!
Dintre toate ]ns[ se desprinse tocmai glasul c`rciumarului
Busuioc, aproape poruncitor:
— De ce nu-\i iei tu copilul de m`n[, m[i Pavele, s[ te duci cu
d`nsul, a=a oblojit =i chinuit cum e, la curtea boierului =i s[ ceri
s[-\i pl[teasc[ durerea acuma, ]ndat[?
Pavel ]ntoarse capul spre c`rciumar, ]ncurcat, ]n vreme ce
]mprejurul lui se ]n[l\au alte ]ndemnuri g[l[gioase:
— Du-te, Pavele!... C[ bine zice Cristea! Aide, Pavele, nu mai
sta ]n cump[n[!... Trebuie s[-\i pl[teasc[!
}n sf`r=it \[ranul b`igui =ov[itor:
— Aoleu, oameni buni, m[ m`na\i s[ m[ st`lceasc[ =i pe
mine?... C[ doar n-o s[ se sperie d`n=ii de o umbr[ de om!
33 R[scoala. Vol. II
— Hai, Pavele, c[ merg =i eu cu tine! s[ri Petre, ]ndrept`ndu-=i
sumanul pe umeri.
— S[ ne ducem cu to\ii! strig[ un om mic =i ]ndesat, cu o
c[ciul[ uria=[ dat[ pe ceaf[. C[ doar n-au s[ ne bat[ pe to\i!
— Taci, Gavril[, nu fi copil! zise repede Ignat Cercel. Nu ne-am
dus deun[zi mai tot satul pentru don’ Nic[ =i nu ne-a izgonit
boierul Miron ca pe ni=te c`ini?
— Apoi dac[ ne-om tot l[sa ca atunci, vezi bine c[ ne-or
alunga! f[cu gros =i ursuz Trifon Guju.
— De ce s[ ne l[s[m?... S[ nu ne l[s[m!... C[ nu suntem c`ini!
izbucnir[ de-a valma mai mul\i.
— Mai bine le d[m foc, s[ se aleag[ scrum =i cenu=[ din tot
neamul lor! r[cni singuratic un glas sub\ire ca un fir ro=u =i at`t
de limpede, parc-ar fi cobor`t din v[zduh.
To\i se ]ntoarser[ spre Melinte Heruvimu, care \inea capul sus,
s[ arate c[ nu se ascunde de ce a spus. }n aceea=i clip[ ]ns[, din
jos se auzi, ca o chemare de alarm[, zgomotul st[p`nitor al auto-
mobilului.
— Vine, vine! =optir[ multe glasuri ]nfiorate, ca =i c`nd ar fi
uitat brusc ]ndemnul lui Melinte.
Mul\imea de \[rani cuprindea =i b[t[tura pentru hor[, =i uli\a
din =an\ ]n =an\, f[r[ s[ se mi=te =i ]nchiz`nd drumul, parc[ ar fi
vrut s[ opreasc[ trecerea. Totu=i c`nd se ar[t[ ]n zare ma=ina,
cineva strig[ ]mp[ciuitor:
— Feri\i, m[i oameni, feri\i, c[ vine!
Cu mi=c[ri ]ncete, silite, \[ranii deschiser[ calea, str`ng`ndu-
se pe marginile uli\ei. Ma=ina repeta, st[ruitor =i poruncitor, acela=i
avertisment ascu\it ca un \ip[t m`nios. Uruitul motorului =i
pocniturile e=apamentului se ]n[spreau cu c`t se apropia, domi-
n`nd toate glasurile =i toate zgomotele satului. Oamenii, r`ndui\i
ca ni=te str[jeri vechi pe am`ndou[ p[r\ile drumului, priveau cu
ochi tulburi =i cu fe\e ]ntunecate goana automobilului. Numai
3 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
34 Liviu Rebreanu
c`rciumarul Busuioc, din pragul lui, scoase c[ciula cu plec[ciunea
obi=nuit[. O m`n[ delicat[ ]i r[spunse din ma=in[ cu o fluturare
amical[. }n acest moment, parc[ nu s-ar mai fi putut st[p`ni, Petre
Petre \`=ni ]n mijlocul uli\ei, ]n urma ma=inii, url`nd furios:
— Huo!... Huo!
Din vreo sut[ de g`turi izbucni aproape simultan =i furtunos
acela=i „huo“ revoltat, pe c`nd Trifon Guju, apuc`nd o piatr[, o
zv`rli dup[ automobilul ce se dep[rta, scr`=nind:
— Soarele =i dumnezeii vo=tri de t`lhari!
Zgomotul motorului era ]ns[ mai puternic dec`t huiduielile
oamenilor. Domnul cu b[rbu\[ din ma=in[, totu=i, parc-ar fi b[nuit
ceva, se uit[ o clip[ ]napoi =i v[zu fe\ele m`nioase, pumnii ridica\i
=i pe Trifon Guju zv`rlind. }ngrozit =i buim[cit, ]ntoarse repede
capul =i str`nse umerii, a=tept`nd lovitura. Apoi cu c`t dep[rtarea
potolea uruitul automobilului, cu at`t se ]ngro=a =i se umfla vuietul
]ngr[m[dirii de \[rani ]n mijlocul uli\ei din care se ridic[ ]ntocmai
ca o porunc[ un glas r[gu=it:
— Mama voastr[ de ciocoi!
35 R[scoala. Vol. II
Capitolul VIII
FL{C{RI
1
Ziua urm[toare, miercuri, ]nainte de amiazi, Platamonu sosi
la Lespezi cu cabrioleta, aduc`nd =i pe avocatul Olimp Stavrat,
pe care-l g[zduia la Gliganu.
— Iac[, ajungem cu bine, domnule avocat! zise arenda=ul, care
m`na calul, av`nd al[turi de d`nsul, ]n fa\[, pe Stavrat, iar ]n
fund, pe Aristide.
— De ajuns v[d c[ ajungem, dar c`t de bine, vom vedea la
urm[! r[spunse Stavrat nervos, m`ng`indu-=i b[rbi\a ciupit[ pu\in
de c[run\eal[ =i uit`ndu-se mereu ]n toate p[r\ile, parc[ i-ar fi
fost fric[ s[ nu r[sar[ de undeva o ceat[ de \[rani r[zvr[ti\i.
— N-ave\i nici o grij[, onorate domnule avocat! relu[ Plata-
monu at`t de ocrotitor, c[ devenea ironic. Nu sunt oamenii a=a
de nebuni cum crede lumea la ora=! |[ranul e foarte cuminte din
fire, poate chiar prea cuminte!
Olimp Stavrat nu se putea ]ns[ lini=ti cu asemenea consol[ri
platonice. }i intrase ]n suflet o spaim[ care-l tortura necontenit
=i-i zugr[vea toate primejdiile ]n ni=te culori at`t de sumbre, c[
pretutindeni vedea numai stafii. }=i blestema ]n g`nd inspira\ia
nenorocit[ de a se lua dup[ capriciile unei cucoane incon=tiente.
Ce-i trebuia lui s[-=i p[r[seasc[ pacea =i siguran\a din Bucure=ti
=i s[ se aventureze prin satele str[b[tute de fiorii r[zvr[tirii? Nu
i-ar =edea lui mai bine, ca un om ]n v`rst[ ce este, s[ citeasc[
despre tulbur[rile \[r[ne=ti ]n jurnale, acas[ la el, ]n fotoliu,
CUPRINS
36 Liviu Rebreanu
sorbind o cafelu\[ dulce =i fum`nd o \igar[ de foi, ]n loc s[ tremure
pe aici? +tia d`nsul, =i din alte experien\e proprii, c[ a pune
sentimentalism ]n rela\iile de afaceri ]nseamn[ a compromite =i
afacerile, =i sentimentul. Ce l-a g[sit s[ se ambaleze dup[ clienta
asta ]n a=a hal prostesc? Bine, e frumoas[ =i pofticioas[, dar iat[
unde l-a adus. +i m[car de-ar fi profitat ceva. Ba deocamdat[ nici
onorariul pentru procesul divor\ului nu i l-a achitat. S-a ales cu
avansul ce i l-a luat la ]nceput, c`nd o trata ca pe o client[ distins[.
Nu-=i va ierta niciodat[ mai ales gre=eala de a nu fi refuzat barem
]n ultimul moment s[ plece, c`nd toate ziarele anun\au c[ dezor-
dinile =i s[lb[ticiile au cuprins toat[ \ara. Sau s[ se fi oprit ]n
Pite=ti, unde e armat[, dup[ ce a v[zut prin toate satele din calea
lor \[ranii cu mutrele fioroase, ]n p`lcuri =optind cine =tie ce =i
complot`nd la lumina zilei =i sub ochii lumii... Toat[ noaptea s-a
zv`rcolit f[r[ somn, cercet`nd de nenum[rate ori dac[ e bine
]ncuiat[ u=a =i tres[rind de groaz[ la fiece zgomot de afar[. Nu
avea mare ]ncredere nici ]n arenda=, oric`t se ar[ta de amabil.
Cine garanteaz[ c[ nu e =i d`nsul ]n\eles cu \[ranii ]n tain[, s[ se
pomeneasc[ deodat[ cu t`lharii ]n camer[?
}nainte de a coti pe poarta conacului, avocatul z[ri un grup de
vreo cinci \[rani ]ntr-o ograd[.
— Uite-i =-aici! zise d`nsul, tres[rind =i ar[t`ndu-i arenda=ului
cu degetul.
— Oameni de treab[, domnule avocat! ]l lini=ti Platamonu. }i
garantez eu pe [=tia!... }i cunosc bine!... Cel cu c[ciul[ alb[ e Matei
Dulmanu, b[rbat cu stare =i de inim[. Poate s[ ave\i de-a face =i
dumneavoastr[ cu d`nsul, c[ e dintre cei care se ]ntov[r[=iser[
s[ cumpere proprietatea coni\ei Nadina!
Avocatul Stavrat se oprise =i ieri, de dou[ ori, ]n curtea conacu-
lui b[tr`nesc, c`nd au sosit =i c`nd pe urm[ s-au ]napoiat de la
Miron Iuga f[r[ s[ fi intrat ]n cas[. Totu=i acuma examin[ cl[dirile
=i ograda, parc[ niciodat[ nu le-ar fi v[zut, observ`nd ursuz:
37 R[scoala. Vol. II
— }n conacurile astea nu e nici o siguran\[... Deschis peste
tot, intr[ cine pofte=te, te g`tuie =i-\i d[ foc, =i pleac[ pe aci ]ncolo,
nesup[rat de nimeni.
Platamonu nici nu mai r[spunse =i se mul\umi s[ z`mbeasc[,
pe c`nd ]n dosul lor Aristide r`dea pe ]nfundate de la=itatea
avocatului, \in`ndu-=i gura cu m`inile s[ nu bufneasc[.
De fapt, conacul, ]ntr-adev[r, era cam neglijat, mai ales ]n pri-
vin\a dependin\elor. }ntre\inerea c[dea ]n sarcina arenda=ului, care
avea dreptul s[-l utilizeze dup[ bunul s[u plac, afar[ de cl[direa
principal[, pe care Gogu Ionescu o restaurase acum c`\iva ani =i
o rezervase pentru el =i so\ia sa. Platamonu ]ntrebuin\a nume-
roasele acareturi de aici mai mult ca magazii =i depozite. Grajdu-
rile =i cote\ele st[teau aproape goale. Un c[lu\ pentru ]ngrijitorul
conacului, Dumitru Ciulici, o vac[ de lapte, c`teva p[s[ri, ca s[
aib[ boierii, c`nd vin pentru c`teva zile sau m[car pentru trebuin-
\ele imediate. Dac[ stau mai ]ndelung, arenda=ul se ]ngrije=te s[
trimit[ de la Gliganu complet[rile necesare. }n toat[ harabaia de
curte locuia numai Dumitru Ciulici cu familia, adic[ nevasta =i
patru copii. Arenda=ul l-a mo=tenit =i-l p[streaz[, fiindc[ e de ispra-
v[. Muierea lui Dumitru a fost buc[t[reas[ la Pite=ti =i deci =tie
s[ g[teasc[ perfect pentru boieri, iar fata cea mai mare, Ileana, s-a
]nv[\at a face serviciul ]n cas[ ca o jup`neas[ de la ora=. Pentru
alte nevoi, Dumitru s-a obi=nuit s[ cheme oameni sau femei din
sat. Totu=i conacul nu-=i cap[t[ ]nf[\i=area de via\[ dec`t rareori,
c`nd se adun[ mai mul\i boieri. Numai atunci se ]nvioreaz[ curtea
de oameni, de mi=care =i de zgomot.
Acuma, ]ntr-un =opron, =oferul cur[\a automobilul, fluier`nd
de zor o melodie nem\easc[. +i c`teva g[ini =i ra\e se plimbau
prin curte, bucuroase de c[ldura soarelui. Dumitru Ciulici, cu fa\a
osoas[, must[cioas[, pu\in adus de mijloc, se iu\ea s[ ajute
boierilor a cobor]. }ntrebat, ]n=tiin\[ pe Platamonu c[ coni\a s-a
odihnit bine, s-a sculat mai adineaori =i ]n clipa aceasta se afl[ la
oglind[, g[tindu-se.
38 Liviu Rebreanu
Din cerdacul care ap[ra intrarea, arenda=ul introduse pe
Stavrat ]ntr-un vestibul mare, unde a=teptar[ c`teva minute, p`n[
ce ap[ru Ileana s[ le spuie c[ coni\a vine numaidec`t =i s[ pofteas-
c[ dumnealor ]n salon. }n st`nga era salonul =i un fel de camer[
de lucru pentru Gogu Ionescu, ]n dreapta sufrageria, desp[r\it[
printr-o alt[ od[i\[ de odaia de culcare, care, de altfel, comunica
direct =i cu vestibulul. Gogu ]mp[r\ise ]n dou[ od[i\a de la mijloc
=i instalase o baie modern[, care d[dea numai spre dormitor. Din
sufragerie, spre fund, un coridor ducea ]ntr-o c[m[ru\[ transfor-
mat[ ]n oficiu. Pe urm[ venea buc[t[ria mare =i mai ]ncolo ]nc[pe-
rile pentru servitori, ]n care locuia Dumitru Ciulici cu ai s[i.
Nadina intr[ fraged[ =i frumoas[ ca o raz[ de soare prim[-
v[ratic. }n ochii ei lucea o bucurie trandafirie.
— Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie dr[g[la=[
c[tre Stavrat. Vai, dac[ a= fi =tiut c[ ai s[ fii a=a de circumspect,
te-a= fi cru\at: mi-a= fi ales alt avocat!
— O, dumneavoastr[ glumi\i, coni\[, pentru c[ n-ave\i expe-
rien\a vie\ii! murmur[ avocatul, ]ngrijorat. Din nefericire...
— Nu, te rog, ]nceteaz[, domnule Stavrat, cu lament[rile! relu[
Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul s[ m[ faci s[ regret c-am
venit? Nu voi regreta, fii sigur! Din contra, parc[ niciodat[ nu mi
s-a p[rut mai interesant la \ar[ ca acuma! Prim[vara aceasta e
mai superb[ ca toate sau poate mi se pare mie a=a, pentru c[ sunt
pe cale s[... Dar mai bine s[ vorbim despre afacerile noastre!
Cei doi schimbar[ o privire de ]n\elegere. Despre „afacerile“
Nadinei vorbiser[ ei asear[, dup[ cin[, pe ]ndelete, p`n[ spre
miezul nop\ii. Discu\ia i-a convenit avocatului, fiindc[ astfel se
]nt`rzia retragerea la culcare de care ]i era groaz[. Platamonu i-a
explicat, =i Stavrat a fost de acord, c[ doamna trebuie s[ se
hot[rasc[ ]nt`i cui vinde, ca s[ se poat[ trata serios. St`nd de
vorb[ ]n acela=i timp cu mai mul\i amatori, f[r[ a se intra ]n detalii
39 R[scoala. Vol. II
practice, ]nseamn[ vreme pierdut[ =i fr[m`ntare zadarnic[ pentru
to\i. El ar avea dreptul s[ cear[ a fi preferat.
Nu vrea totu=i s[ se spun[ c[ ar fi for\at m`na cucoanei. E
sigur c[ mo=ia, dac[ se va vinde, numai el va cump[ra-o, c[ci
numai el ]=i d[ seama c`t face =i c`t renteaz[. Bine =i ]n\elept ar
fi fost s[ fi ]ncheiat tranzac\ia atunci c`nd i-a propus el =i a st[ruit.
Atunci ]ns[ Nadina n-a vrut s[ trateze. Azi situa\ia s-a schimbat
]n defavoarea ei. Cu mi=c[rile \[r[ne=ti actuale, nimeni nu mai
cuteaz[ s[-=i v`re capitalul ]n propriet[\i rurale, c`nd nu =tie ce
va aduce ziua de m`ine. El, ]n orice caz, acuma n-ar mai reflecta
dec`t cel mult la o op\iune, urm`nd ca eventuala definitivare s[
se fac[ dup[ ce se vor mai lini=ti lucrurile.
Nadina ascult[ pu\in ner[bd[toare obiec\iile =i scrupulurile
avocatului, se jena s[-l ]ntrerup[ =i s[-i spuie c[ a f[cut apel la
d`nsul tocmai pentru c[ ea nu =tie s[ se descurce, iar nu ca el s[-i
demonstreze =i s[ multiplice ]ncurc[turile. Totu=i ]n cele din urm[
]i zise:
— Eu ]\i comunicasem, dac[ nu m[ ]n=el, c[ v`nd cui ]mi
pl[te=te mai mult =i ]ndat[! Acuma am[nuntele urmeaz[ s[ le
aranjezi dumneata...
— Da, dar nu putem face licita\ie public[! observ[ Stavrat.
— Nu putem asculta ce ofer[ fiecare =i pe urm[ s[ decidem?
sur`se Nadina.
— S-ar putea ]n alte ]mprejur[ri, coni\[, dac[-mi da\i voie =i
mie s[ m[ amestec ]n vorb[! interveni Platamonu. Momentul ]ns[
nu e prea potrivit pentru astfel de ]ncerc[ri.
— Adic[ din pricina \[ranilor, r[spunse Nadina. Prea bine. Eu
nu m[ dau ]n l[turi s[ v`nd \[ranilor. Le-am promis c[ vom sta
de vorb[ c`nd va fi cazul. N-avem dec`t s[ st[m de vorb[!
— Cred c[ ar fi de prisos, coni\[! f[cu iar arenda=ul. |[ranii, =i
c`nd se zb[teau s[ cumpere, se g`ndeau =i la pre\ redus, =i la mari
]nlesniri de plat[, deoarece ei n-au alt capital dec`t munca lor...
40 Liviu Rebreanu
— A, nu, ]n asemenea condi\ii nu! protest[ Nadina.
— Ei vor, fire=te, =i azi, s[ ia proprietatea dumneavoastr[, dar
vor s-o ia gratis! continu[ Platamonu.
— Cum gratis? Cum s-o ia?
— Adic[ f[r[ s[ pl[teasc[ nimica =i s[ ]mpart[ p[m`ntul ]ntre
d`n=ii!
— O, o, ce idee!
— Cu toate astea ei sper[ =i a=teapt[, pentru c[ a=a bate v`ntul
acuma! zise arenda=ul.
— E pu\in anacronic s[ ne mai mir[m de preten\iile s[tenilor
c`nd =tim din ziare, cel pu\in, c[ ]n multe locuri au ]nceput s[-=i
puie ]n aplicare speran\ele ]ntr-un mod c`t se poate de evident!
bomb[ni Stavrat. Nu ]ncape, prin urmare, nici o ]ndoial[ c[ mo-
mentul nu e excesiv de fericit pentru a trata v`nzarea unei mo=ii
=i ]nc[ la fa\a locului. Taton[rile acestea se puteau face perfect =i
la Bucure=ti.
— }n\eleg repro=urile dumitale, ripost[ Nadina contrariat[. Dar
de ce nu mi le-ai f[cut la Bucure=ti?
— V-am prevenit c[ e periculoas[ c[l[toria la \ar[ =i nu m-a\i
ascultat.
— S[ l[s[m c[l[toria cu pericolele. Dac[-mi spuneai c[ nu se
poate trata v`nzarea acuma sau c[ o putem face mai bine ]n
Bucure=ti...
— Ave\i dreptate, coni\[. Am neglijat, recunosc...
Avocatul se sim\ea vinovat c[ a f[cut prostia de a pleca din
Bucure=ti, nu c[ n-a sf[tuit-o pe ea. De aceea nici nu-l mai interesa
acuma pe el afacerile ei, ci necazurile lui. }n sinea sa se g`ndea
numai cum s-ar putea aranja ca disear[ s[ nu mai doarm[ la
conacul din Gliganu, ci s[ fie cel pu\in ]n drum spre Bucure=ti. N-a
]ndr[znit s[ spuie nici Nadinei, nici arenda=ului ce a v[zut ieri ]n
Amara c`nd a ]ntors capul ]n ma=in[. Nu l-ar fi crezut =i ar fi r`s
de el. El ]nsu=i nu era prea sigur dac[ n-a fost cumva o simpl[
41 R[scoala. Vol. II
]nchipuire a lui de om cu nervii exaspera\i. Dar chiar de n-ar fi
fost ieri dec`t o viziune, m`ine scena poate s[ devie realitate. De
ce s-ar expune el, om b[tr`n =i cu mintea s[n[toas[, s[ fie m[ce-
l[rit de \[ranii ]nnebuni\i? Ba chiar trebuie s[ profite p`n[ ce mai
e posibil[ salvarea.
— Acuma, coni\[, s[ mai ave\i =i dumneavoastr[ ni\ic[ r[bdare!
relu[ Platamonu. A\i f[cut foarte bine c-a\i venit, s[ vad[ oamenii
c[ nu v[ lep[da\i de mo=ie, cum ziceau d`n=ii. Chestie de c`teva
zile, p`n[ ce se va mai domoli d`rdora asta cu r[zmeri\ele. Azi o
s[ treac[ =i domnul prefect pe aici, c[ e prin jude\, s[ vorbeasc[
cu \[ranii, s[-i ast`mpere =i s[ le scoat[ din cap ]nchipuirile...
— Dar b[tr`nul Iuga? ]ntreb[ Nadina. Ieri i-am zis doar bun[
ziua. E imposibil s[ m[ eschivez. Trebuie s[ discut[m cu d`nsul,
s[ nu cread[ c[ vreau s[...
— Nu, nu, coni\[! zise arenda=ul. Fi\i sigur[ c[ nici dumnealui
nu se g`nde=te ]n clipele astea la tratative! Deocamdat[ azi sta\i
lini=tit[ =i odihni\i-v[, iar m`ine vom vedea ce va mai fi. Dac[
domnul Iuga va dori s[ v[ spuie ceva, v[ trimite dumnealui =tire,
n-ave\i grij[!
Nadina, nemul\umit[ totu=i cu solu\iile acestea, de=i trebuia
s[ le recunoasc[ cumin\i, zise deodat[ cu o candoare, parc[ acum
s-ar fi de=teptat:
— Atunci de ce am mai venit? Dac[ era s[ a=tept s[ treac[
potopul, cum ]mi spune de-abia acuma dl Stavrat, de ce m-am
mai deranjat ]ncoace?
— S[ nu v[ par[ r[u, coni\[! o lini=ti Platamonu. A\i f[cut o
plimbare frumoas[ =i ve\i face =i o afacere bun[ cu ajutorul lui
Dumnezeu!
Convorbirea se prelungi. Vreo dou[ ore fur[ sucite =i r[sucite
acelea=i ]ntreb[ri cu acelea=i r[spunsuri =i rezultate. Nadina pofti
pe Stavrat la mas[, s[-i mai \ie de ur`t. Arenda=ul se retrase,
f[g[duind c[ spre sear[ va reveni s[ ia pe domnul avocat.
42 Liviu Rebreanu
— Sper c[ ai s[-mi faci curte, iar nu s[ m[ sperii cu ororile
\[ranilor? glumi Nadina c[tre Stavrat pe c`nd Platamonu ]=i lua
r[mas bun.
Olimp Stavrat ]=i m`ng`ia z[p[cit b[rbu\a, cu un sur`s ]n care
]ngrijorarea se lupta cu cochet[ria.
Afar[, ]n curte, Aristide era ner[bd[tor. Ciupise pu\in pe Ileana,
]n glum[ =i de fa\[ cu tat[l ei, cu care se apucase s[ discute, ca
s[-=i omoare plictiseala, despre mi=c[rile \[ranilor de prin alte
p[r\i, Dumitru interes`ndu-se grav dac[ e adev[rat c[ are s[ se
dea p[m`nt oamenilor.
— Aidem, puiule, c-am ispr[vit! strig[ Platamonu, cobor`nd
gr[bit din cerdac =i suindu-se ]ndat[ ]n cabriolet[. Aidem, ad[ug[
mai ]ncet, c`nd Aristide lu[ loc l`ng[ d`nsul, c[ maic[-ta o fi
speriat[!
}ndat[ ce ie=ir[ ]n uli\[, d[dur[ peste Matei Dulmanu cu
oamenii de adineaori, care parc[-i a=teptau. }ntr-adev[r, Matei
f[cu semn s[ opreasc[ pu\in =i se apropie singur.
— Ce-i, Matei? Ce te doare? zise arenda=ul prietenos ca
totdeauna. |[ranul trecu pe sub botul calului de partea cealalt[,
l`ng[ Platamonu. Fa\a ]i era mai ]ntunecat[ ca de obicei =i ]n ochi
avea o p`lp`ire mocnit[. Puse un picior pe sc[ri\a cabrioletei =i,
aplec`ndu-se la urechea arenda=ului, rosti tainic:
— Cucoane, s[ te ast`mperi cu Babaroaga, c[-i r[u!
Platamonu ]ng[lbeni, dar, ca s[ nu-=i arate turburarea, r[spunse
cu acela=i glas blajin:
— Da ce s-a mai ]nt`mplat, omule? Nu \i-am spus eu chiar \ie
c[ nu m[ bag =i nu m[ amestec, dac[ o lua\i voi?
— Apoi atunci ce cat[ aici cucoana? ]ntreb[ \[ranul b[nuitor.
— Bine, ea o fi vr`nd s[ o v`nd[, c[ doar e mo=ia ei!
— Apoi d-aia, s[ nu te bagi, c[ noi nu putem l[sa s[ ne ia
nimeni p[m`ntul! f[cu Matei cu o amenin\are.
43 R[scoala. Vol. II
— Din parte-mi s[ n-ave\i grij[, b[iete! Numai cu dumneaei
s[ v[ ]n\elege\i! b`igui arenda=ul cu un glas care voia s[ fie
ocrotitor =i nu izbutea.
— Apoi cu dumneaei om vedea noi ce-om face! spuse \[ranul.
A=a, cucoane! s[ nu zici c[ nu \i-am spus!
— M[i Matei, la mine vorba-i sf`nt[! zise Platamonu mai sigur
de sine. La mine pe unde iese vorba iese =i sufletul! S[ =tii, Matei!...
R[m`i s[n[tos!
|[ranul se d[du la o parte bomb[nind, ]n vreme ce arenda=ul
]=i ]ndemn[ calul:
— Hi, Ortac!... Haidem, c[-i t`rziu!... |\\!
2
— Da ce-o fi azi cu oamenii de stau to\i ascun=i pe-acasa? se
minun[ Busuioc, ie=ind pentru cine =tie a c`ta oar[ ]n pragul
c`rciumii =i uit`ndu-se pe uli\[. C[ de la mu=terii ca tine slab[
n[dejde de via\[, m[i Spiridoane!
Spiridon R[g[lie b[use o m[sur[ de \uic[ =i o pl[tise. Ar mai
fi cerut, dar =tia c[ Busuioc nu-i d[ pe datorie, fiindc[ mai e scris
acolo la catastif =i nu se ]nlesne=te cam de mult s[ zv`rle ceva =i
s[-l mai scaz[. R[spunse dulce, s[ fie pe placul c`rciumarului:
— Apoi, dac[ s-a ]ndreptat vremea, s-or mai fi apucat =i d`n=ii
s[ cure\e plugurile, s[ fie gata c`nd o veni ]mp[r\eala p[m`ntului.
— Cum nu, c[ boierii nu vezi cum se ]mbulzesc s[-=i lepede
mo=iile? f[cu Busuioc din prag, cu spatele =i batjocoritor; apoi,
]ntorc`ndu-se =i trec`nd dup[ tejghea, ad[ug[: M[ Spiridoane,
tu e=ti be\iv =i oropsit, dar tot parc[ ai mai mult[ minte ca ceilal\i,
c[ barem nu te mai ostene=ti de poman[!
|[ranul, sl[b[nog =i b[tr`n, ]=i potrivi o mutr[ mai am[r`t[ =i
zise pl`ng[tor:
— D-apoi c[ al\ii mai beau =i de bine, dar eu numai de sup[r[ri
=i de necazuri, m[i nea Cristache! C[ de c`nd mi-a murit baba,
44 Liviu Rebreanu
uite-a=a m[ zbat, c[ nor[-mea nu m[ rabd[, =i m[ huiduie=te, =i
nu m[-ngrije=te...
— Las[ c[-\i =tiu eu povestea, Spiridoane taic[! i-o curm[
c`rciumarul.
— Cum s[ n-o =tii t[lic[, vezi bine c-o =tii, bolborosi b[tr`nul
jignit, ]ntorc`nd privirea spre u=a deschis[ pe care tocmai intra
un copil al lui Filip Ilioasa, ]nc[l\at =i curat.
— M-a trimis tata-mare s[-mi dai... s[-mi dai... strig[ copilul,
lipindu-se de tejghea, cu glas sub\ire, cu ochii alunec`nd peste
rafturile din fund.
— Ce s[-\i dau pentru p[rin\elul, Antonel? ]ntreb[ Busuioc
sur`z[tor.
— S[-mi dai... un litru de gaz, dar cu sticla matale, c-a noastr[
s-a spart! zise copilul ]nc`ntat c[ =i-a adus aminte.
— Bani ai, ori s[...?
— Am, uite-i! f[cu Antonel cu m`ndrie, ar[t`ndu-i gologanii
str`n=i ]n palm[.
Doamna Drago= a picat adineaori de la Pite=ti unde fusese s[-=i
vad[ so\ul ]ntemni\at. P`n[ la Coste=ti a venit cu trenul =i de acolo,
cum a putut. Nici o birj[ nu se ]ncumet[ s[ plece la \ar[, de fric[,
de=i ]nv[\[toreasa ar fi pl[tit bine.
Se ]ntorcea mai m`hnit[ de cum s-a dus. A stat toat[ ziua de
luni pe la u=ile domnilor, degeaba. Procurorul numai cu mare
greutate a admis s[-i lase merindea =i banii. Totu=i, ea nu s-a dat
b[tut[. Ieri, mar\i, a schimbat macazul, a cinstit pe cine a trebuit
dintre cei mai mici =i a=a a izbutit s[ vorbeasc[ c`teva minute cu
Ionel, care nici p`n[ azi nu =tie de ce l-au ]nchis, pentru c[ nimeni
nu i-a spus =i nici m[car de s[n[tate nu l-a ]ntrebat. }nv[\[torul
]ns[ e convins c[-l \ine acolo ca s[ nu asmut[ pe oameni ]mpotriva
boierilor. C`nd i-a spus asta a =i r`s bietul Ionel =i a ad[ugat c[ e
mai bine pentru d`nsul c[ se afl[ acuma departe de Amara, fiindc[
45 R[scoala. Vol. II
de-ar fi fost acas[ =i s-ar fi ]nt`mplat ceva ]n sat, numai pe d`nsul
l-ar fi ]nvinuit boierii de toate.
Florica povestea =i pl`ngea, iar b[tr`nii ]=i fr`ngeau m`inile,
ascult`nd.
— Apoi las[, c[ nici noi n-om mai r[bda mult =i le-om da lor
ce li se cuvine! morm[i Nicolae Drago= deodat[, cu o ur[ care
parc[ ]nnegrea cuvintele.
— Ba mai stai mulcom, Nicule, =i nu te tot b[ga ]n r[ut[\ile
oamenilor! protest[ Florica, =terg`ndu-=i lacrimile. C[ de n-or ie=i
bine lucrurile, vina iar pe bietul Ionel are s[ cad[, c-o s[ zic[ lumea
c[ el te-a ]nv[\at s[...
— S[ =tiu c[ m[ taie buc[\ele =i m[ arunc[ la c`ini, =i nu m[
las p`n[ ce n-oi pl[ti cui trebuie =i ce trebuie! f[cu fl[c[ul. Nu, nu,
degeaba te superi, c[ n-ascult nici de tat[l din ceruri, a=a s[ =tii!
*
— Noroc, noroc, Trifoane! strig[ Leonte Orbi=or din uli\[,
oprindu-se o clip[, cu sapa de-a um[r. Te-ai apucat de treburi?
— Ce s[ facem? Pe l`ng[ cas[, r[spunse Trifon Guju de pe
prisp[, cioc[nind de zor.
— Ba\i coasa, Trifane, ori?... ]ntreb[ Leonte, f[r[ mirare.
— O bat s[ fie b[tut[! zise Trifon f[r[ s[ ridice capul.
— Mi se pare c[ vrei s[ cose=ti ]nainte de-a sem[na?
— Apoi dac[ trebuie?... De!
Carul cotea pe poarta ve=nic dat[ ]n l[turi. Marin Stan, cu o
]nchipuire de bici ]n m`n[, strig[ din urma carului gol c[tre copiii
ce se jucau ]n b[t[tur[:
— Fugi, b[iete, din picioarele boilor!... Da\i-v[ la o parte!
Apoi, deodat[, nec[jit, se repezi ]naintea vitelor, care o luaser[
razna spre fundul ogr[zii.
— Fire-a\i ai dracului de z[p[ci\i, unde v[ duce\i?... Hooo!...
46 Liviu Rebreanu
Ho!... Ia seama, c[ am s[-\i dau b[taie!... Hoo!... Ce, nu \i-e bine?
Te-ai boierit, ai?... Apoi stai, c[-\i dau eu!
}l plesni cu codiri=tea biciului peste bot, ]nt`i pe unul, apoi pe
cel[lalt, scr`=nind:
— S[ nu fii boier, c[ te-a luat dracul!
— Nu =tiu ce s[ m[ fac, socrule, zise Filip Ilioasa c[tre preotul
Nicodim, care =edea pe un jil\, ]n cerdac, la soare. V[d c[ vremea
s-a ]ndreptat, p[m`ntul s-a zbicit =i m[ tot bate capul s[ ]ncepem
aratul, c[ parc[ m[ =i doare s[ st[m degeaba. Dar v[d c[ oamenii...
T[cu ]ntreb[tor. Preotul bolea =i de b[tr`ne\e, =i de am[r[ciunea
cu fiul s[u, care-l obseda mai mult cu c`t se sim\ea mai sl[bit. Toat[
iarna a suferit ba de una, ba de alta, =i a spus mereu c[ nu mai apuc[
vara. Odat[ ]ns[ cu primele raze de soare, se mai ]nviorase =i-=i
rec[p[tase pofta de via\[... R[spunse ]ngrijorat ginerelui s[u, care
st[tea l`ng[ el, ]n picioare, gros, greoi, ca un butuc:
— De, Filipe, ar trebui, v[d =i eu, dar dac[ oamenii...
Apoi cu glas schimbat:
— Dar m[ mir ce mai a=teapt[ =i oamenii de nu se apuc[ de
munci?
— Se iau unii dup[ al\ii =i se ]ndeamn[, bolborosi Filip. Dar
p`n[ una-alta, am r[mas f[r[ ]nvoial[ cu boierul =-apoi numai cu
p[m`nturile noastre...
Niculina aducea o ulcic[ de lapte fierbinte pentru tat[l s[u.
Adineaori se sf[tuise Filip =i cu ea. Se burzului cu vioiciunea ei
obi=nuit[:
— Oamenii au ]nnebunit de tot =i umbl[ dup[ cai verzi pe pere\i
de o s[ r[m`n[ cu to\ii muritori de foame! Uite a=a are s[ fie!
— Mai r[u e c[ nu se alege nici a=a, nici altfel! f[cu Filip,
morfolindu-=i alene cuvintele. Ca s[ =tim ce facem...
— }mpotriva oamenilor nu ne putem pune, zise preotul str`n-
g`nd ]n palme ulcica cu lapte, ca s[-=i ]nc[lzeasc[ m`inile. Ce
face toat[ lumea vom face =i noi, c[ n-avem ]ncotro...
47 R[scoala. Vol. II
— Apoi dac[ lumea s-o apuca de blestem[\ii, Filip n-are s[ se
mai amestece, c[ el e om cu cas[ grea =i nu poate s[ se ia dup[
cei dezm[\a\i, care n-a=teapt[ dec`t s[ strice =i s[ prade cum ne-au
furat =i nou[ carnea ast[-iarn[! relu[ Niculina revoltat[. C[
oamenii nu ne-or da nici de m`ncare, =i nici n-or s[ri pentru noi.
Sunt p[\it[ eu cu oamenii, de nici s[ nu mai aud de ei!
Filip, bucuros de energia so\iei sale, morm[i greoi:
— S-a stricat lumea =i s-a ]nr[it cum nu se mai poate...
Dup[ o clip[, Niculina, parc[ =i-ar fi adus aminte, zise ]ngri-
jorat[:
— Da ce-o fi p[\it Antonel de nu mai vine de la c`rcium[ cu
gazul, c[ a plecat de multi=or =i...
— Muiere, s[ taci! Auzi ori n-auzi! S[ taci c[, de unde nu, te
plesnesc s[ m[ \ii minte =i s[ nu m[ mai ]nve\i tu pe mine ce =i
cum! strig[ Ignat Cercel m`nios din ograd[, c[tre nevast[-sa, care-l
cic[lea mereu din tind[:
— Apoi \ie \i-e u=or s[ sudui, c[ umbli toat[ ziulica de ici-colo,
dar eu ce s[ m[ fac cu copila=ii [=tia, b[rbate, ce s[ m[ fac? +i cu
ce s[ le astup gura? C[ de unde am putut am cerut, =i m-am
]mprumutat, =i m-am zb[tut de-am ajuns s[ nu-mi mai dea nimeni
nici un pumn de m[lai...
Ignat ]n\elegea c[ femeia are dreptate =i de aceea se sup[ra
mai tare. Se apucase, c[ n-avea nici o treab[, s[ mai dreag[ gardul,
=i cioplea, =i boc[nea de mama focului. Se opri o clip[, cu toporul
pe t[ietor:
— M[i muiere, tu nu pricepi de vorb[ bun[?... Ce vrei s[ fac?
S[ m[ sp`nzur? Ei, iac[ am s[ m[ sp`nzur ca s[ te mul\umesc...
C[ tu nu mai ai r[bdare cum au =i al\i oameni =i ba\i mereu din
clan\[: ham, ham, ham, parc[ ai fi c`ine, =i nu om! C[ doar vezi
bine c[ ne zbatem =i trebuie s[ ne ajute Dumnezeu =i nou[!
Femeia boscorodea ]n tind[. Glasul ei t`nguitor ]i bor=ea
s`ngele. L`ng[ d`nsul, st[tea lini=tit, sorindu-se, c`inele jig[rit =i
48 Liviu Rebreanu
fl[m`nd. V[z`ndu-l, fu cuprins de o furie prosteasc[, parc[ odihna
c`inelui l-ar fi sfidat. }i tr`nti brusc un picior, rostogolindu-l la
c`\iva pa=i:
— Mai du-te dracului =i tu, nu-mi sta-n picioare!
C`inele chel[l[i prelung =i jalnic. Chel[l[iala ]i f[cea bine lui
Ignat, ca o m`ng`iere. Murmur[ r[corit ]ntr-un t`rziu, relu`ndu-
=i meremetiseala:
— Fire-ai al dracului s[ fii!
— Alo!... Alo!... Da, da, postul Amara!... Aici =eful postului,
plutonier Boiangiu!... Poftim?... Tu e=ti, Popescule? Bat[-te, nu-\i
cuno=team glasul... Pe-aci bine, lini=te, Popescule! La voi, la
Izvoru?... Tot bine... Ce zici? Au dat foc conacului? Unde? }n
Dobre=ti? A, Teleorman... E departe, prin mijlocul jude\ului. Dar,
oricum, nu-i bine. Jandarmii ce-au f[cut?... A, nu sunt jandarmi...
Atunci d-aia, fiindc[ altfel... Spune, spune, Popescule, ascult!...
Vas[zic[ a fost domnul prefect cu domnul c[pitan la Izvoru =i au
plecat de o or[. Bine. +tiu c[ trebuie s[ vie =i-i a=tept, dar
mul\umesc c[ mi-ai dat de =tire. Aici o s[ pice atunci mai dup[-
amiazi, a=a-i?... Bine, bine, perfect. Eu te ]n=tiin\ez ]ndat[, orice
s-ar ]nt`mpla aici. +i tu de asemenea despre situa\ia de la voi.
A=a, Popescule!... La revedere =i noroc! Ce face madam Popescu,
bine?... Didina mea foarte bine. Mersi. Spune-i =i tu din partea
noastr[!...
Boiangiu, vorbind la telefon, f[cuse semne nervoase nevestei
sale s[ tac[ p`n[ ispr[ve=te. Ag[\`nd receptorul, zise plictisit:
— Ce vrei, soro?... Mai las[-m[ acuma, c[ am de lucru...
Doamna Boiangiu citea Universul foarte regulat =i era sp[im`n-
tat[ de ve=tile despre tulbur[rile \[ranilor tot mai st[ruitoare, care
eclipsau toate crimele =i faptele diverse ce o interesau de obicei
pe ea ]n jurnal. De vreo dou[ zile ]ns[, de c`nd citea despre lumea
care se refugiase la ora=e, ]=i ]ntreba ]ntruna so\ul c[ ea ce face =i
49 R[scoala. Vol. II
cum r[m`ne aici s-o omoare \[ranii? Plutonierul ]=i sim\ea submi-
nat curajul militar prin inten\iile ei de fug[, iar pe deasupra, cum
doamna vorbea =i ]n fa\a jandarmilor =i chiar a civililor, ]i demora-
liza oamenii =i r[sp`ndea ]ntre s[tenii lui g`nduri de rebeliune. A
admonestat-o cu frumosul, a =i ]njurat-o, dar cucoana se \inea scai:
— Cu mine ce-ai hot[r`t, b[rbate? M[ \ii aici s[ m[...
— Ascult[, Didino, m[ sco\i din s[rite! izbucni Boiangiu,
profit`nd c[ erau singuri. N-auzi=i cu urechile tale c[ vine prefectul
cu comandantul companiei?
— Am auzit, dar...
— Atunci s[ m[ sl[be=ti! Am s[-\i bag pe foc Universul, fi-\i-ar
al dracului!... Nici nu-mi mai pot face serviciul ]n tihn[ din pricina
smiorc[ielilor tale! Te omoar[ =i te omoar[ \[ranii! Parca-ai turbat!...
Dac-o fi s[ te omoare, las’ s[ te omoare cu mine ]mpreun[, c[ d-aia
te-am luat =i te-am f[cut cucoan[ de militar din ce n-ai fost!
Didina ie=i pl`ng`nd:
— Of, nu \i-ar mai ajuta Dumnezeu \ie cum ]\i ba\i tu joc de
durerile mele!... Fire-ar...
— Of, Doamne, Doamne, r[u m[ mai chinuiesc, m[i Melentie,
=i nu mai vine moartea s[ m[ ia =i s[ ne scape pe to\i! C[ de cum
s-a l[sat toamna zac =i m[ perpelesc =i m[ rog lui Dumnezeu s[
aib[ mil[ de bie\ii copila=i, c[ mi se rupe inima c`t sunt ei s[r[cu\ii
de gola=i =i de fl[m`nzi... Aoleo, aoleu... nu mai pot, m[ n[bu=...
Uite cum mi s-au r[cit m`inile!... Aoleu, Maic[ Precist[!
}n cocioab[ era un aer greu de sudori =i de suspinuri. Pe
geamurile murdare de-abia p[trundeau c`teva raze de soare. }n
vatr[ f`=`ia un ciot verde bolbocind =omoioage de fum. Un b[ie\el
de doi ani se juca g`ngurind vesel cu un pisoi b[l\at, la picioarele
patului, jos, pe pardoseala de lut umed.
Melentie Heruvimu st[tea l`ng[ patul de sc`nduri cu m`inile
]mpreunate ]n fa\[, cu g`tul plecat pu\in =i se uita la femeia
4 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
50 Liviu Rebreanu
bolnav[ cu ochii ]ndurera\i de mil[. Obrajii lui galbeni =i sup\i
zv`cneau c`nd ]=i auzea ma\ele ghior[ind, parc[ i-ar fi fost fric[
s[ nu aud[ =i ea. }ntr-un t`rziu o ]ntreb[:
— Te doare r[u?
Pe fa\a femeii trecu o und[ de ]nviorare, ca =i c`nd glasul lui i-ar
fi alinat suferin\a. R[spunse cu un ]nceput de z`mbet:
— Nu m[ doare, numai... Aoleu, aoleu!
Se zv`rcolea ca o r`m[ zdrobit[.
Peste c`teva clipe d[du buzna pe u=[ ]nl[untru o feti\[ de vreo
cinci ani, ]mbujorat[ =i bosumflat[. }ncepu din prag s[ p`rasc[.
— Tat[, P[v[luc mi-a zis c[... =i eu am zis c[... =i el a zis...
— Du-te =i te joac[ pe-afar[ cu copiii, Lenu\o, du-te, c[ maic[-ta
e bolnav[ =i...
Feti\a n-ascult[ p`n[ la cap[t. Se retrase, satisf[cut[. Din tind[
]ncepu s[ strige, de se auzi bine ]n cas[:
— P[v[luc, a zis tata c[...
Leonte Bumbu intrase s[ povesteasc[ repede nevestei ce-a aflat
de la ni=te oameni care au trecut adineaori cu c[ru\a spre Moz[-
ceni: c[ au ]nt`lnit, mai devale, ]n Teleorman, cete de \[rani
umbl`nd din sat ]n sat, alung`nd pe boieri, lu`ndu-le mo=iile =i
d`nd foc conacelor, ca nu cumva s[ se mai ]ntoarc[ ]napoi...
Logof[tul era mai ]ngrijorat ca boierul s[ nu se ]nt`mple cumva
s[ se scoale \[ranii. De=i zicea, sf[tuindu-se cu nevast[-sa, c[ el
n-a n[p[stuit pe nimeni =i a ajutat unde a putut, ]nc`t n-are de ce
s[-i fie fric[, ad[uga c[ \[ranii, c`nd o pornesc razna, nu mai \in
socoteal[ de nimic. Avea d`nsul destui oameni de credin\[, care-l
]n=tiin\au ce se petrece ]n sat =i care mereu ]l asigurau c[-l iube=te
toat[ lumea ca pe un frate. Pe asigur[rile astea ]ns[ nu prea conta,
=tiind ce asigur[ri ofer[ =i d`nsul b[tr`nului Miron Iuga =i c`t
sunt ele de adev[rate. De altfel, f[r[ a mai avea nevoie de
informa\ii, sim\ea el de ajuns c[ \[ranii fierb =i tot ]=i iau v`nt s[
51 R[scoala. Vol. II
fac[ ceva, f[r[ s[ =tie nici ei ce anume. Dac[ acuma vor prinde
de veste ce fac al\ii ]n alte p[r\i, n-ar fi de mirare s[ se ridice =i
cei de aici =i s[ se apuce de f[r[delegi. Cum sunt oamenii de
]nd`rji\i, te po\i a=tepta la orice... Pe c`nd nevast[-sa tocmai ]l
lini=tea c[ Dumnezeu e bun =i o s[-i fereasc[, un argat veni s[-l
vesteasc[ pu\in speriat c[-l cheam[ repede boierul.
— M[i Leonte, b[ie\ii [=tia ai no=tri de la curte ce treab[
]nv`rtesc acuma? ]ntreb[ Miron. St[m =i noi ca nenoroci\ii ceilal\i
s-a=tept[m revolu\ia? Aceia, s[racii, s-au ]mb[tat de a\`\[rile
derbedeilor =i trebuie s[-i la=i s[ le treac[ be\ia. Dar noi suntem
]nc[ treji, Leonte! S[ ne vedem de treburile noastre, Leonte! Dac[
nu putem ]ncepe muncile pe afar[, pune-i cel pu\in s[ cure\e
gr[dinile =i parcul, c-a venit prim[vara =i mai mare ru=inea de
halul ]n care ne g[se=te!
— Prea bine, cucoane, am ]n\eles! zise logof[tul ca un caporal
]n fa\a generalului.
— +-apoi, s[ nu uit[m c[ e aici =i coni\a Nadina, continu[
b[tr`nul, =i dup[-amiazi vine prefectul =i pe urm[...
— De unde vii, m[i Toadere? f[cu Serafim Mogo=, ie=ind ]n uli\[.
— Numai de-aici, din Vaideei. Fusei p`n[ la cuscru-meu
Zaharia, r[spunse Toader Str`mbu, oprindu-se.
Vorbir[ despre vreme, despre p[m`nt, despre s[r[cie. Toader
]i spuse c[ ]n Vaideei s-aude c[ prin alte locuri oamenii au =i pus
m`na pe ce-au putut, =i-au alungat pe boieri, =i au ]nceput s[-=i
ia fiecare c`t p[m`nt ]i trebuie.
— Of, c[ nu mai vine =i la noi, s[-mi iau =i eu m[car ni\el
porumb de cel boieresc, s[-mi satur copila=ii, c[ greu am mai dus-o
iarna asta! oft[ Toader Str`mbu.
— Ba eu parc[ m-a= lipsi de toate, dar tare mi-e sete s[-i dau
=efului numai dou[ scatoalce, =tii, rom`ne=ti, s[ le \ie minte =i-n
groap[! f[cu Serafim printre din\i, ]ntunec`ndu-se la fa\[, parc-ar
52 Liviu Rebreanu
fi b[ut otrav[. Uite-at`ta poftesc, Toadere, =i pe urm[ poate s[-mi
taie capul!
Tr[sura cea bun[ cu caii cei buni st[tea la scar[ de un ceas,
]nc[rcat[ cu fel de fel de pachete =i leg[turi =i Cosma Buruian[
]nc[ nu se ]ndura s[ ias[. Vreo doi arga\i cu p`ndarul Iacob
Mitru\oiu se ]nv`rteau pe l`ng[ tr[sur[, ajutau, potriveau...
}n sf`r=it, ap[ru arenda=ul cu toat[ familia, nevast[ =i copii,
]mbondori\i =i fiecare cu c`te o cutie sau un pache\el ]n m`n[.
V[t[=elul Laz[r Odudie, omul de ]ncredere al lui Cosma, venea
]n urma lor, cu capul gol, ascult`nd respectuos potopul de instruc-
\ii. }n vreme ce doamna Buruian[ =i copiii se instalau ]n tr[sur[,
printre bagaje, arenda=ul mai spuse v[t[=elului:
— A=a, Laz[re... Cred c[ ne-am ]n\eles?... S[ ai grij[ de toate
=i s[ nu cumva s[-mi la=i casa singur[, s[ te duci la c`rcium[ sau
dup[ alte parascovenii...
— Vai de mine, cona=ule, se poate? protest[ Odudie. Nu m[
cunoa=te\i dumneavoastr[?
— Bine, bine, dar s[ iei seama, Laz[re! zise Cosma Buruian[,
urc`ndu-se =i el sus pe capr[, l`ng[ vizitiu.
— Am ]n\eles, cona=ule! f[cu v[t[=elul plecat, ad[ug`nd dup[
o clip[, nedumerit: Ierta\i c[ v[ ]ntreb, cona=ule, dar ca s[ =tiu
pentru... Dumneavoastr[ adic[ nu v[ mai ]ntoarce\i?
— Ce vorb[-i asta, Laz[re? strig[ arenda=ul. Cum s[ nu m[
mai ]ntorc? De ce s[ nu m[ ]ntorc?... I-auzi vorb[! O s[-mi las eu
averea vrai=te? +i ce, e vreo pricin[?... Se poate s[-\i ]nchipui a=a
ceva, Laz[re?... Nu, b[iete! Noi disear[ suntem ]napoi, aici, nu \i-am
spus? Ori da, nu \i-am spus... Disear[ ne ]ntoarcem, mai devreme,
mai t`rziu, cum ne-o ajuta Dumnezeu. Ne ducem numai la
Coste=ti, s[ t`rguim c`te ceva pentru copii, c[ vine vara =i trebuie,
iar la Pite=ti e prea departe... A=a, r[m`i s[n[tos, Laz[re!... Hai,
d[-i drumul, b[iete!
53 R[scoala. Vol. II
Vizitiul \`\`i la cai. Tr[sura se urni sc`r\`ind =i ie=i din curte,
cotind spre dreapta. C`nd disp[ru, un argat r`se:
— {sta s-a dus dorului... Nu se mai ]ntoarce, cum nu plec eu!
— D-apoi s[ se ]ntoarc[ numai c`nd l-oi chema eu! morm[i
Iacob Mitru\oiu.
— Gura, gura, b[ie\i! f[cu Laz[r Odudie, v[t[=elul, f[r[
convingere, ca o obliga\ie ma=inal[.
— Ce v`nt te-aduce, Luco, pe la noi?... Ia =ezi!... D[-i un scaun,
m[i babo, nu te mai z[p[ci degeaba, c[ n-a venit la pe\it! f[cu
Lupu Chiri\oiu, c`nd se pomeni cu Luca Talab[ ]n cas[.
— Apoi las[, maic[ Paraschivo, c-am tot =ezut! zise Luca
a=ez`ndu-se.
Voia s[ se ]n\eleag[ cu mo= Lupu cum =i ce s[ fac[ cu mo=ia
Babaroaga, care nici azi nu-l l[sa s[ doarm[. C`t a fost vorba de
cump[rat cinstit, cum =tia c[ se cuvine, s-a str[duit, a alergat, s-a
luptat ]n toate felurile. Nu s-ar da b[tut nici acuma, dar a aflat c[
oamenii umbl[ s[ bage plugurile f[r[ nici o ]nvoial[, s[ cuprind[
care ce s-o nimeri.
— Eu ]n treburi d-astea nu m-am amestecat, mo= Lupule, drept
]\i spun, =i nici nu mi-au pl[cut!... Acu oamenii tot vin s[ m[
ispiteasc[, ba unul, ba altul, s[ nu ne l[s[m =i, dac[ am ]nceput
isprava, s-o =i ispr[vim... „Bine, bine, zic, am ]nceput-o, dar voi
a\i c`rmit-o astfel!“ „Apoi am c`rmit-o, zic d`n=ii, pentru c[ a venit
dreptatea noastr[ =i, dup[ dreptate, ale noastre trebuie s[ fie toate
mo=iile...“ Eu v[d bine c[ nu-i bine =i totu=i ei nu m[ sl[besc, de
nici nu mai =tiu pe ce lume sunt!
— Ba eu spun ]n fa\a oricui c[-mi v[d de necazurile mele =i
nu m[ bag, nu m[ amestec! se feri b[tr`nul Lupu. D-astea am
mai pomenit eu c[-s cu p[rul alb. Tot a=a, c-o fi =i c-o drege =-a
venit pe urm[ potopul!... Nu, nu, Luco, nu-i bine!
54 Liviu Rebreanu
}n sufrageria conacului de la Vl[du\a, o feti=can[ a=ternea masa
pentru o singur[ persoan[. Era ]nt`ia oar[, c[ci numai ieri au
plecat domni=oarele la ora= =i colonelul s-a ]ntors azi noapte t`rziu
=i m`ncat. }ncercase ]nt`i s[ a=eze tac`murile la locul unde =edea
de obicei colonelul, dar i se p[rea masa prea bearc[. Pe urm[ a
mutat farfuriile ]n jurul mesei, poposindu-le la fiecare margine
p`n[ ce a ajuns iar la locul obi=nuit.
— Acu de i-o pl[cea, bine, de nu, s[-mi spuie dumnealui cum
e mai bine! murmur[ fata resemnat[ =i nemul\umit[, arunc`ndu-=i
ochii pe fereastra mare, deschis[, dinspre curte, unde colonelul
+tef[nescu vorbea =i nu mai ispr[vea cu \[ranii.
B[tr`nul pensionar arenda= avea o ]nf[\i=are mai vioaie =i
glasul cutez[tor. }ntr-un moment de inspira\ie, alalt[ieri, =i-a adus
aminte de maiorul T[n[sescu, care i-a fost camarad de promo\ie
=i de regiment ani de zile, la Severin, pe c`nd erau c[pitani. Nevas-
t[-sa, fie iertat[, a fost bun[ prieten[ pe atunci cu T[n[seasca.
Muta\i de cur`nd la Pite=ti =i f[r[ copii, ar putea g[zdui perfect
pe cele trei domni=oare +tef[nescu p`n[ va trece primejdia la \ar[.
Nici n-a mai scris s[-i ]ntrebe. S-a ]mbarcat ieri diminea\[ cu fetele
=i cu o ]nc[rc[tur[ respectabil[ de provizii diferite. A revenit singur
=i fericit. Sc[pase de grija cea mai mare. Acuma putea vorbi lini=tit
cu \[ranii, s[ mai =i glumeasc[ =i s[-i batjocoreasc[:
— V-a\i boierit =i voi, m[! V[ vine cu str`mbul munca! E mai
u=or s[ stai cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu! +i s[
oc[r[=ti pe boieri =i s[ pui la cale rebeliuni! Ce zici, m[i +tefane?
— De, don’ colonel, f[cu +tefan cu fa\a z`mbitoare, mai
]ncerc[m =i noi marea cu degetul.
— Vrem s[ vedem =i noi cum o mai fi =i altfel, c[ ce a fost am
v[zut =i n-a fost bine! ad[ug[ altul, ]ntunecat.
— Numai s[ nu vede\i pe dracul, m[i b[ie\i! zise colonelul.
Peste c`teva minute, din vorb[-n vorb[, \[ranul z`mbitor
]ntreb[:
55 R[scoala. Vol. II
— Da pe domni=oarele le-a\i dus la ora=, don’ colonel?
— A\i fi poftit s[ le las aici s[ v[ bate\i voi joc de tinere\ea lor,
ai? r[spunse pensionarul cu ton glume\. Nu v[ cunosc eu ce t`lhari
sunte\i voi?
— De ce, don’ colonel, p[catele noastre?
— Fiindc[ sunte\i, +tefane! Nu m-am trudit eu destul cu alde
voi la armat[? V[ =tiu =i m[selele din gur[!... Dar mie ce pute\i
s[-mi face\i? S[ m[ omor`\i? Ce, mi-e fric[ mie de moarte, m[?
D-aia-s eu militar, m[?... Ori s[ m[ pr[da\i? Pr[da\i-m[, dac[ v[
d[ m`na! C[ eu tot ce am, aici am b[gat =i cu voi am ]mp[r\it...
Nu-i nimic, b[ie\i! Dumnezeu e sus =i vede!... Eu nu v-am b[tut,
nu v-am ]n=elat, nu v-am n[p[stuit, v-am ajutat, v-am ocrotit, v-am
]nv[\at. Acu pute\i s[-mi trage\i cu parul. A=a-i?
Colonelul se uit[ pe r`nd la \[rani, a=tept`nd o vorb[ de
protestare sau de recunoa=tere. Oamenii t[ceau. De-abia ]ntr-un
t`rziu +tefan, cel mai deschis, f[cu:
— De!
Glasul se stinse gol ca o b[=ic[ de s[pun.
— Oare ce-i cu tine, Petric[, dragul mamei, de nu mai ai stare
=i nu te str`ngi =i tu pe acas[ ca oamenii? se t`ngui Smaranda.
— D-apoi acu nu-s acas[, mam[? f[cu Petre aspru.
— E=ti, maic[, dar stai mereu pe spini... +i, Doamne, groaz[
mi-e s[ nu p[\e=ti ceva dac[ te amesteci ]n toate, ]n loc s[ vezi de
s[r[cia noastr[!
— Nu m-amestec eu, mam[, c[ nici n-am ce s[ m-amestec!
morm[i fl[c[ul. Dar dac[ m[ cheam[ oamenii trebuie s[ m[ duc,
c-ar fi ru=ine s[ stau!
— Ba nu-i ru=ine, dragul mamei! C[ io-s v[duv[ =i copiii ceilal\i
sunt mai mic=ori =i numai ]n tine mi-i n[dejdea s[ ne mai ]nlesnim.
C[ destul mi te-au \inut acolo la oaste, =i eu am fost singuric[, s[
m[ lupt...
56 Liviu Rebreanu
— Apoi tocmai s-aude c[ iar ne cheam[ pe to\i la regimente
din pricina...
— Doamne fere=te, =i ne p[ze=te, =i ne m`ntuie=te! se ]nchin[
deodat[ femeia, cuprins[ de spaim[.
— Dar pe aici ]nc[ n-a venit ordin, c[ ne-ar fi spus primarul,
urm[ Petre. Acu ce-o fi o fi, nu-\i mai face grij[ =i sup[rare de
poman[!
+i, dup[ un r[stimp, parc[ s[-=i smulg[ un cui din inim[, relu[
]n[bu=it:
— Numai cucoana asta de n-ar mai sta pe aici c[, nu =tiu, d`nsa
poart[ toate relele... Barem de s-ar duce cu Dumnezeu, s[ nu ne
mai am[rasc[!
Smaranda se ]nfurie brusc:
— Duc[-se pe pustii de cucoan[, fire-ar a dracului!
Primarul Ion Pravil[ intr[ ]n c`rcium[ frec`ndu-=i m`inile
mul\umit:
— Singur, Cristache, singur?... Uite-a=a-mi place! D[-mi repede
un cioc[nel c[ sunt gr[bit!... C`te am eu pe cap acuma, nici nu
mai =tiu pe ce lume sunt!
— Vine, vine prefectul? ]ntreb[ Busuioc, servindu-l.
— De l-ar aduce Dumnezeu mai degrab[, s[ se mai potoleasc[
=i oamenii! zise primarul, d`nd peste cap \uica dintr-o ]nghi\itur[.
— Apoi parc[ s-au mai mulcomit, c[ stau pe-acas[, murmur[
c`rciumarul cu p[rere de r[u. Numai Spiridon mi-a \inut de ur`t
p`n[ adineaori de l-am =i dat afar[...
— Ehei, b[iete, lini=tea asta nu-i a bun[, ascult[-m[ pe mine!
f[cu Pravil[ misterios. C`inele c`nd mu=c[ nu mai latr[!
— Ai sim\it ceva, ai auzit ceva?
— Ce s-aud =i ce s[ simt? Parc[ oamenii c`nd fac ceva spun?
Ori =tie cineva?... }ncepe unul =i ceilal\i ca oile, Cristache!
— Ur`te timpuri, don’ primar!
57 R[scoala. Vol. II
— De, dup[ nimereal[!... M[car de nu s-ar ur`\i mai r[u!
}=i aduse aminte c[ e gr[bit =i, pornind spre u=[, strig[ cu glas
schimbat, poruncitor:
— Ia vezi, Cristache, s[ fie ordine =i la tine! De unde =tii c[
nu-i vine domnului prefect s[ intre =i s[-\i fac[ o inspec\ie? Mai
bine s[ fii preg[tit!
— S[ vie s[n[tos!... Dar nu cred c[-i mai arde nim[nui de
inspec\ia c`rciumilor. Sunt focuri mai mari acuma!
3
Miercuri diminea\a, Titu Herdelea merse foarte devreme la
Drapelul, s[ comunice lui Ro=u =tirea despre revolta rezervi=tilor
=i uciderea ofi\erilor, mai ales c[ nici ]n Diminea\a n-o v[zuse
ap[rut[.
— Cunosc! zise secretarul cu superioritate. +tiu =i altele mai
grozave. Diminea\a a ]ncercat s-o publice, dar a fost avertizat[ c[
va fi imediat confiscat[ toat[ edi\ia =i-a trebuit s[ renun\e. +tiu,
puiule. Eu s[ nu =tiu?
Se scul[ de la biroul s[u acoperit de jurnale, lu[ pe t`n[rul
Herdelea de m`n[ ca pe un =colar =i-l duse la o hart[ a Rom`niei
b[tut[ cu piuneze pe un perete.
— Vezi tu potcoava asta, puiule? ]l d[sc[li cu un glas de
corepetitor experimentat, urm[rind cu ar[t[torul sinuozit[\ile
grani\ei. O vezi, vas[zic[... }\i aduci aminte, acum vreo zece zile,
c`nd am vorbit noi despre tulbur[rile \[r[ne=ti, ce \i-am spus?
Ei, am avut dreptate?... Iac[, d-aici au pornit, sus de tot, col\ul
dinspre Bucovina, cu jidanii... +-a mers a=a c`teva zile, =i-a cobor`t
mereu, =i mereu cu „jos jidanii“ =i „jos perciunii“. }\i aduci aminte,
c[ =i tu credeai c[ ar fi vorba numai de ni=te perciuni de jidani.
+-acuma uite colea a ajuns ]n Teleorman! Vezi? +i se ]ntinde
vertiginos mai departe p`rjolul. Te asigur c[ ]n trei-patru zile va
fi la Severin, adic[ va fi cuprins toat[ potcoava... Acuma au b[gat-o
58 Liviu Rebreanu
pe m`nec[ domnii cu „jos jidanii“. Acuma simt pe pielea lor c[
\[ranul nu face deosebire ]ntre jidan =i cre=tin c`nd s-a ridicat s[-=i
caute singur dreptate. Ba tocmai unde nu-s jidani mi=c[rile au
]nceput s[ ia un caracter mai s[lbatic. }n Moldova se pare c[ n-au
fost omoruri =i nu s-a v[rsat s`nge; pe c`nd pe-aici mul\i propri-
etari =i arenda=i au fost m[cel[ri\i de \[ranii revolta\i.
Se a=ez[ iar[=i la birou. Din mormanul de ziare numai capul i
se vedea cu ochelarii, care sticleau ca ni=te ochi monstruo=i... Titu
Herdelea a ascultat ]ngrozit mai cu seam[ de c`nd i-a pomenit
de Teleorman. Asta ]nseamn[ c[ =i Amara e ]n primejdie =i, deci,
=i Nadina, despre care a vorbit asear[ mereu la Gogu Ionescu.
— Domnule Ro=u, te rog mult, zise deodat[ t`n[rul Herdelea,
din Arge= ai vreo informa\ie grav[?
— }nc[ nu, r[spunse secretarul. Dar anevoie va fi ferit =i Arge=ul
de potop, dac[ b`ntuie ]n Teleorman, adic[ ]n vecini. Ei, ce vrei?
}ntreba=i din cauza amicului t[u? De, e periclitat foarte serios,
de=i nu se poate =ti. Depinde mult =i de capriciul sor\ii. }n orice
caz, fiindc[ te intereseaz[ mai de aproape chestia, am s[-\i dau o
surs[ de informa\ie sigur[ =i prompt[. Du-te la Ministerul de
Interne, la directorul Modreanu... Spune-i c[ te-am trimis eu, din
partea gazetei. La el se centralizeaz[ toate =tirile acuma, cele
oficiale, fire=te. Are o ]ns[rcinare special[. E un om simpatic =i
sub\ire, mare amator de reclam[. }\i spun detaliile astea ca s[ =tii
cum s[-l iai...
Titu mul\umi mi=cat. Era fericit c[ va putea servi =i el pe Grigore
Iuga, ]ndeosebi, care l-a ]mbr[\i=at at`t de c[lduros de la prima
]nt`lnire =i nu s-a dezmin\it deloc, apoi =i pe Gogu Ionescu care,
s[rmanul, e at`t de ]ngrijorat din pricina Nadinei...
U=a directorului se ]ntredeschise subit =i ]n cr[p[tur[ ap[ru
capul lui Deliceanu:
— Ro=ule, mai ai ceva?
59 R[scoala. Vol. II
— Nimic!... Poate mai spre amiazi. Am s[ telefonez =i viu s[
anun\! zise secretarul f[r[ s[ ridice nasul din jurnale. C`nd se
]nchise u=a, Titu ]ntreb[ uimit:
— A =i venit?
— Ehe! Chiar ]naintea mea! r`se Ro=u ironic. Ne cl[tin[m, ne
cl[tin[m!
— Guvernul? f[cu Herdelea.
— +i guvernul, =i toat[ banda, urma Ro=u ursuz ca de obicei.
Ne ducem dracului cu to\ii azi-m`ine...
— Cel pu\in ]n opozi\ie vom putea lucra cu mai mult[ libertate!
z`mbi naiv t`n[rul.
— De opozi\ie s[ nu te bucuri, amice, pentru c[ e cu mari
primejdii pentru noi! morm[i secretarul, apuc`ndu-se s[-=i frece
nervos ochelarii, ]nc`t f[r[ ei figura lui p[rea neputincioas[ =i mai
acr[. V[zu=i ce armat[ de redactori, pararedactori =i reporteri
avem azi, to\i mai mult sau mai pu\in sinecuri=ti? Ei, m`ine m[
pot pomeni c-am r[mas singur cu foarfecele astea, dac[ cumva
nu voi fi dat =i eu afar[!... Asta-i gazeta de partid, tinere! Care
poate, profit[ c`t e la putere, pe urm[... Dar tu nu-\i face inim[
rea, puiule! ad[ug[ c`nd ]=i potrivi ochelarii dup[ urechi =i v[zu
cum s-a ]ng[lbenit Herdelea. Tu mai e=ti asigurat c`teva luni,
]nt`mpl[tor. P`n[ atunci ai vreme suficient[ s[ te aranjezi...
Redac\ia apoi ]ncepu s[ se populeze. Fiecare nou sosit aducea
c`te o veste, toate care de care mai rele. C[ r[scoala s-a ]ntins ]n
jude\ul cutare, c[ \[ranii au ucis ]n cutare regiune at`\ia arenda=i
sau mo=ieri, c[ armata s-a ciocnit ]ntr-un sat cu revolta\ii =i au
fost sute de mor\i =i r[ni\i de ambele p[r\i, c[ ]n alt[ parte s[tenii
au alungat cu pietre un deta=ament de infanterie, c[ multe jude\e
sunt complet izolate fiindc[ \[ranii au t[iat firele telegrafice =i
telefonice, c[ o doamn[ propriet[reas[ surprins[ de r[scula\i a
fost dezbr[cat[ ]n pielea goal[ =i purtat[ a=a prin mai multe
comune, c[ ministrul de r[zboi e idiot, pentru c[ trimite trupele
60 Liviu Rebreanu
recrutate din cutare \inut s[ reprime dezordinile tocmai ]n \inutul
respectiv, ]nc`t solda\ii ar trebui s[ trag[ ]n p[rin\ii =i fra\ii lor
proprii, c[ astfel un caporal, dup[ ce a ]mpu=cat pe tat[l s[u, care
se afla printre \[ranii r[zvr[ti\i, a cerut voie c[pitanului s[-l
]nmorm`nteze =i a fost decorat =i citat pe ordinea de zi a ]ntregii
armate, c[ ]n anume or[=ele s-au format g[rzi na\ionale pentru a
se ap[ra de eventuale atacuri ale bandelor de \[rani dobitoci\i,
c[ la marginea jude\ului Ilfov, azi-noapte, o patrul[ de cavalerie
de-abia a putut ]mpr[=tia o ceat[ de c`teva mii de \[rani, pornit[
asupra Bucure=tilor...
Pe la unsprezece intr[ grav, ca un ministru f[r[ portofoliu,
Antimiu, reporterul gras, cu blana soioas[ =i c[ciuli\a de lutru fals,
mai asudat ca alte d[\i, c[ci afar[ b[tea soarele =i, d`nd m`na
plictisit cu c`\iva, =optind „bonjur, mon=er“, se pr[v[li pe un scaun
liber de l`ng[ Ro=u. Intrarea lui, ca unul ce culegea informa\ii
politice din izvoare ]nalte, potoli zelul limbu\ilor g[l[gio=i.
Observ`nd c[ tace, ca s[-=i dea mai mare importan\[, Ro=u ]l
]ntreb[ ironic, dar =i curios:
— Ai adus ceva, Antimiule?
— Ceva foarte important, nene Ro=ule! exclam[ reporterul
patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate c[ pe noi ne
prive=te de aproape, fiindc[ e soarta noastr[ la mijloc...
— Spune, frate, nu mai face literatur[! ]l ]ntrerupse enervat
secretarul.
— Ei bine, guvernul e c[zut! zise reporterul, p[str`nd mereu un
accent de durere ]n glas. Cel mult m`ine sear[ avem guvern nou!
Pe urm[ povesti celor doritori de am[nunte c[ primul ministru
a avut adineaori o audien\[ la rege ]n care i-a raportat c[ tulbu-
r[rile agrare au luat propor\ii at`t de grave ]nc`t e nevoie de o
urgent[ =i energic[ expedi\ie de represiune. I-a ar[tat cu dovezi
c[ nu s-ar mai putea conta deplin pe armata noastr[ pentru
asemenea ]ns[rcinare tragic[ =i l-a rugat s[ fac[ apel la concursul
61 R[scoala. Vol. II
armatei austriace, ad[ug`nd c[ aceasta ar fi singura salvare =i c[
altfel \ara este amenin\at[ de o complet[ distrugere. Regele ]ns[
a refuzat net s[ recurg[ la amestec str[in pentru pacificarea unor
dezordini interioare =i a cerut primului-ministru o solu\ie potrivit[
]mprejur[rilor =i demnit[\ii \[rii. Neav`nd alt[ solu\ie, =i din cauza
opozi\iei care nu e dispus[ s[-i dea concurs nici chiar ]n situa\ia
actual[, primul-ministru a oferit regelui demisia cabinetului.
Demisia s-a primit ]n principiu, dar nu se va anun\a p`n[ ce se va
stabili succesiunea, ca s[ nu se sporeasc[ haosul. Pentru c[ guver-
nul viitor ar putea s[ aib[ nevoie de anume legi urgente, trebuie
s[ i se asigure deocamdat[ colaborarea actualului Parlament, ceea
ce ar mai avea =i ]nf[\i=area unei uniuni na\ionale ]n fa\a gravit[\ii
]mprejur[rilor =i ar ]nlesni luarea de m[suri severe. +eful guver-
nului =i al partidului trebuie deci s[ se consulte cu prietenii s[i =i
s[ raporteze din nou regelui. Dar acestea nu mai sunt dec`t
formalit[\i, care se vor ]mplini foarte repede.
— Vas[zic[ crunta opozi\ie? zise Ro=u cu un sur`s acru. Ia stai,
s[ vedem dac[ Deliceanu e ]n curent...
Trecu ]n cabinetul directorului. Peste c`teva clipe Deliceanu
se ivi ]n prag, cu fa\a pu\in aprins[, strig`nd:
— Ce tot spui, Antimiule?... Ia vino-ncoace!
— +efule, ne-am cur[\at! zise reporterul iar[=i patetic, disp[-
r`nd ]n camera lui Deliceanu cu pa=i leg[na\i de n[duf.
Titu Herdelea se strecur[ afar[. Ro=u ]i v`r`se un cu\it ]n suflet.
De unde ]=i ]nchipuise c[, muncind con=tiincios, are asigurat[ o
lef=oar[ din care s[ tr[iasc[, azi iat[-l iar ca frunza pe ap[. Trebuie
s[ se l[mureasc[ mai bine cu Ro=u ]n chestia asta, ca s[ nu se
pomeneasc[ pe drumuri.
Deocamdat[ c[uta s[ nu se lase cople=it de g`ndurile negre.
R[ul te chinuie=te destul c`nd a sosit, de ce s[-i ]nmul\e=ti efectele,
suferind =i ]n a=teptarea sosirii lui? Fiind aproape de amiazi, se
]ndrept[ spre Ministerul de Interne s[ g[seasc[ pe Modreanu.
Trebui s[ a=tepte ]mpreun[ cu al\i gazetari, veni\i de asemenea
62 Liviu Rebreanu
dup[ nout[\i. Directorul lucra cu ministrul, comunic`ndu-i proba-
bil tocmai dosarul telegramelor =i rapoartele primite ]n cursul
nop\ii =i al dimine\ii. }n sf`r=it, sosi afabil, sur`z[tor =i sclivisit,
zic`nd, dulce, ca o cucoan[ ]nt`rziat[ la ]nt`lnire:
— Domnilor, dragii mei, scuza\i-m[... Ministrul!... Timpuri
grele, domnilor!... Numai un minut s[ lichidez dosarul [sta =i sunt
al dumneavoastr[!
Sunase. Un func\ionar b[tr`n =i nec[jit la fa\[ lu[ dosarul ro=u,
]l ]ncuie ]ntr-un sertar =i-i d[du cheia. }n r[stimp Modreanu trecuse
]n mijlocul ziari=tilor =i le spuse c`teva nout[\i r[suflate. Ca s[ le
=tearg[ decep\ia, ad[ug[ c[ dup[-amiazi la cinci are s[ le comu-
nice lor ce-i va mai sosi, chiar ]naintea ministrului.
Ziari=tii se retraser[ cu g[l[gia cuvenit[. Titu Herdelea r[mase
singur, la urm[, se prezent[ =i ]ntreb[ ]n particular dac[ are cumva
vreo informa\ie din Arge=, ar[t`ndu-i c[ se intereseaz[ din pricina
lui Grigore Iuga.
— A, domnul Iuga? exclam[ Modreanu aranj`ndu-=i cravata
la g`t. Mi se pare c-am avut pl[cerea s[-l cunosc odat[ ]n tren...
Cum nu, domnule Herdelea, bucuros, vino oric`nd =i-\i stau la
dispozi\ie. P`n[ acuma ]ns[ po\i asigura pe prietenul dumitale c[
]n Arge= e lini=te!
Titu Herdelea cobor] scara ca =i c`nd ar fi aflat =tirea cea mai
senza\ional[, zic`ndu-=i mul\umit:
— Trebuie s[ fiu =i eu recunosc[tor m[car c`t pot, c[ nu se
=tie ce aduce ziua de m`ine.
4
Era plin[ de \[rani =i curtea prim[riei, =i uli\a. A=teptau de
vreun ceas =i prefectul nu sosea. Primarul Pravil[, zelos =i ]nfrigu-
rat, zorise lumea s[ se adune parc-ar fi izbucnit p`rjolul.
— Nu-i nimic, b[ie\i! zicea d`nsul c`nd unuia, c`nd altuia,
prietenos =i ca o scuz[. Noi s-a=tept[m pe domnul prefect, nu
domnul prefect pe noi, c-a=a-i omenia!
63 R[scoala. Vol. II
|[ranii a=teptau cu r[bdarea tradi\ional[, fiindc[ timpul n-are
pre\ dec`t ]n toiul muncilor. +i a=tept`nd gurile se osteneau. Unii
spuneau c[ prefectul vine s[ ]mpart[ p[m`nturi, c[ tot a=a s-a
]nt`mplat =i ]ntr-alt jude\ =i s-au lini=tit cre=tinii =i s-au apucat de
lucru. Al[turi ]ns[ al\ii vorbeau domol despre ce-au f[cut oamenii
]n Teleorman, cum s-au sculat cu mic, cu mare, cum au izgonit
pe to\i boierii =i au ajuns ei st[p`ni pe toate.
— Altfel de oameni sunt pe acolo, morm[i un glas am[r`t. Nu
ca noi! Acolo oamenii au =i p[m`nt =i nici nu-s fl[m`nzi =i nevoia=i
ca pe aici!
— Apoi norocul numai de cei ]ndr[zne\i se \ine, nu de neputin-
cio=ii cu inima-n izmene!
— Numai noi parc[ avem terci ]n loc de s`nge!
— Bini=or, bini=or, b[ie\i!
Plutonierul Boiangiu, ]n uli\[, cu ochii ]n direc\ia de unde
trebuiau s[ soseasc[ boierii (de altfel, un jandarm postat ]n dreptul
c`rciumii lui Busuioc, la ]ncruci=area drumurilor, avea ordin s[
vie ]n pas alerg[tor s[ anun\e din vreme apropierea), t[if[suia cu
\[ranii dimprejurul lui, arunc`nd =i c`te o glum[ care st`rnea
negre=it mari hohote, dar p[str`nd totu=i demnitatea cuvenit[.
Un \[ran ]=i ]ng[dui chiar s[-l ]ntrebe cu gravitate:
— Oare, don’ plutonier, ne d[ p[m`nt ori nu ne d[? C[
dumneata trebuie s[ =tii =i, Doamne, bine ne-ar mai prinde, don’
plutonier, de ne-ar da!
— Crezi c[ mie nu mi-ar prinde bine, b[iete? zise Boiangiu.
Aolic[!... Ori voi crede\i c[ =i eu am mo=ii ca boierul Miron?...
Sabia, =i pu=ca, =i lef=oara, fra\ilor, asta mi-e mo=ia!
— +i ce mai pic[ pe de l[turi, don’ =ef! complet[ un mucalit.
|[ranii pornir[ pe r`sete. Plutonierul se sup[r[:
— Apoi vezi, m[i, c[ sunte\i porci?... Care-i [la, s[-l v[d =i s[-l
cunosc!... A=a sunte\i, m[i, f[r[ ru=ine =i f[r[ obraz =i v[ mai mira\i
c`nd lua\i la ceaf[ ce vi se cuvine!... Ie=i, m[i, [l cu neru=inarea!
64 Liviu Rebreanu
— Iart[-l, don’ =ef, c-a glumit =i el ca prostul...
— Apoi tocmai, s[-i dau =i eu o glum[...
Dar sosi ]ntr-un suflet jandarmul =i raport[ c[ tr[sura cu domnii
tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. }ntre \[rani =tirea
provoc[ o mi=care. Primarul, care se apropiase s[ afle ce-a spus
=tafeta, se crezu obligat s[ explice c[ nici nu se putea s[ nu treac[
prefectul pe la boierul b[tr`n cu care e vechi prieten. L[murirea
nu curm[ agita\ia, ci mai mult o spori: ce-o fi pun`nd la cale
prefectul cu boierul Miron?
Peste un sfert de or[ tr[sura greoaie =i voluminoas[ a prefec-
turii oprea ]n mijlocul \[ranilor. L`ng[ prefectul Boerescu =edea
]n fund Miron Iuga, iar pe sc[unel, ]n fa\a lor, c[pitanul de jan-
darmi Tiberiu Corbuleanu, cu o musta\[ \an\o=[ pe o figur[ brun[,
l[t[rea\[.
— Noroc, b[ie\i, bine v-am g[sit! strig[ Boerescu, cobor`nd
tacticos.
— Tr[i\i, dom’le prefect! r[spunse Ion Pravil[ supus, ]ndes`n-
du-se s[ dea o m`n[ de ajutor, ]n vreme ce Boiangiu st[tea \eap[n
cu dreapta la cozorocul chipiului.
— Tu e=ti primarul? ]ntreb[ prefectul v[z`ndu-l. Da, te cu-
nosc!... Ei, lini=te pe aici, ai?... Ordine?
— Toate bune, domnule prefect! declar[ primarul dulce, subliniin-
du-=i convingerea cu o ]nflorire de z`mbet nehot[r`t pe fa\[.
— A=a-mi place, b[ie\i, bravo! strig[ prefectul Boerescu,
rotindu-=i privirea peste \[ranii care se uitau la d`nsul =i la tr[sur[,
t[cu\i, cu c[ciulile-n cap. S[ fi\i cumin\i =i pa=nici, oameni buni,
cum trebuie s[ fie rom`nul!
Cobor`se =i Miron Iuga. Prefectul ]l lu[ de bra\ =i intrar[
]mpreun[ ]n curtea prim[riei. C[pitanul r[mase pu\in ]n urm[,
ascult`nd raportul plutonierului cu aprob[ri din cap... Apoi se
oprir[ to\i ]n dreptul u=ii cancelariei. }n jurul lor, \[ranii se
]mbulzeau. R[mase liber numai un mic cerc dinaintea prefectului
65 R[scoala. Vol. II
care examina parc[ ]nf[\i=area oamenilor =i mai cu seam[ privirile
lor. Se silea s[ z`mbeasc[ =i s[ par[ prietenos =i binevoitor, de=i
se sim\ea obosit r[u, fiind a doua zi de c`nd se afla pe drum, ]n
turneul de constat[ri, observa\ie =i ]mb[rb[tare. Mai mult dec`t
oboseala ]l sup[ra =i aproape ]l jignea atitudinea \[ranilor, pretutin-
deni prea pu\in cuviincioas[ =i uneori chiar provocatoare. Se
obi=nuise s[ fie primit, ]n cursul inspec\iilor, cu izbucniri de „tr[i\i“
=i voie bun[, =i numai pe urm[ s[ vie pl`ngerile =i reclama\iile.
Acuma s[tenii ]l ]nt`mpinaser[ peste tot cu t[cere =i cu ochi
]ncrunta\i =i b[nuitori. Dac[ n-ar fi fost ambi\ia lui de a-=i feri
jude\ul de tulbur[rile ce b`ntuiau aiurea, n-ar fi tolerat obr[zniciile
acestea. }=i rezerva ]n sine s[-i ]nve\e omenie mai t`rziu, dup[ ce
se va restabili ordinea ]n \ar[. Se credea cel mai destoinic prefect
=i spunea cu m`ndrie c[ primul jude\ din Rom`nia, ]n ordine
alfabetic[, e condus de primul prefect, ]n ordine calitativ[. Faptul
c[ jude\ele vecine erau cuprinse de valul r[zvr[tirii, iar ]ntr-al lui
nu se semnalase ]nc[ nici un incident ]l considera ca o dovad[ a
excelentelor metode administrative aplicate de d`nsul. A ]ntreprins
turneul de inspec\ie de acuma convins profund c[ \[ranii, v[z`n-
du-l =i ascult`ndu-l, vor fi at`t de sugestiona\i de autoritatea lui
]nc`t, chiar de-ar fi avut g`nduri rebele, vor continua a fi cumin\i
=i a p[stra ordinea. C`nd a plecat din Pite=ti a spus c[pitanului
Corbuleanu, care socotea imprudent[ c[l[toria prin sate ]n aseme-
nea zile de surescitare, c[ el st[ sau cade cu deviza lui, iar deviza,
citit[ undeva de cur`nd =i adoptat[, era: pumn de o\el ]n m[nu=i
de catifea. Cu at`t mai mult \inea s[-=i puie ]n eviden\[ calit[\ile
de gospodar jude\ean eminent, cu c`t ministrul ezitase s[-l
numeasc[ =i marcase oarecare preferin\e pentru un avocat care
mai ocupase demnitatea de prefect ]n guvernarea trecut[. A trebuit
s[ puie piciorul ]n prag, adic[ s[ intervie direct =i prin anume
prieteni influen\i de la Bucure=ti, ca s[ fr`ng[ rezisten\a minis-
trului.
5 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
66 Liviu Rebreanu
— }nc[ o dat[, b[ie\i, bine v-am g[sit! repet[ Boerescu cu glas
puternic de ]ntrunire public[.
F[cu o mic[ pauz[, a=tept`nd vreun r[spuns de mul\umire,
cum se obi=nuie=te. Oamenii t[ceau. Numai c`\iva ]n uli\[ se mai
zb[teau s[ se apropie, bomb[nind =i chicotind. Prefectul nu-=i
pierdu cump[tul. }n clipa c`nd vru s[ continue, primarul r[cni
energic:
— Oameni buni, face\i t[cere!... T[cere!... S-auzim pe domnul
prefect!
Boerescu \inu apoi o cuv`ntare patriotic[. }=i umfla glasul,
gesticula, se ro=ea. }n gura lui, cu c`\iva din\i de aur =i al\ii fal=i,
vorbele mari, de rigoare ]n astfel de ocazii, g`lg`iau ca ni=te b[=ici
goale, care pocnesc inutil ]ntr-un b`lci unde oamenii casc[ ochii
cu urechile ]nfundate. }ntre multiplele calit[\i politice ce-=i atribuia
prefectul era =i aceea de ne]ntrecut orator poporan. Avea convin-
gerea mare c[ verbul s[u fierbinte merge drept ]n inima \[ranului
=i o modeleaz[ dup[ inten\iile lui. Jongla =i acuma cu frazele =i
cuvintele irezistibile: „opinca e talpa \[rii“, „munca voastr[ sf`nt[“,
„\[ranul rom`n cuminte =i harnic“, „regele =i guvernul v[ poart[
de grij[“, „ave\i ]ncredere ]n c`rmuitorii \[rii“, „iubirea patriei“,
„interesul \[rii cere lini=te =i ordine, fra\ilor“, „rom`nul nu piere“...
|[ranii ascultau =i-l priveau nemi=ca\i, cu ochi ca de sticl[. Sutele
de fe\e cu aceea=i expresie p[reau a fi ale aceluia=i cap, cu acelea=i
g`nduri =i sim\iri, un singur =i acela=i om ]n infinite exemplare,
ca un produs ]n mare al unei uzine uria=e. Imobilitatea =i t[cerea
lor ]nd[r[tnic[ l-au sup[rat =i l-au cam speriat c`nd le-a observat
]nt`ia oar[ ]n primul sat, ]nc`t de-abia a avut puterea s[ continue
risipa de ]nsufle\ire oratoric[...
Miron Iuga n-asculta discursul prefectului. El dispre\uia mijloa-
cele acestea de-a ]ncurca pe s[teni cu ap[ chioar[ b[tut[-n piu[.
|[ranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci. El
atr[sese aten\ia lui Boerescu s[ nu piard[ vremea cu vorbe =i mai
67 R[scoala. Vol. II
bine, printr-o consultare limpede =i sincer[, s[ caute a afla nevoile
=i dorin\ele oamenilor, din care s[ vad[ ce se poate satisface =i ce
nu, iar promisiunile s[ nu r[m`n[ v`nt, ci s[ se transforme imediat
]n fapte. Prefectul n-a vrut, ]n ruptul capului, s[ renun\e la
cuv`ntarea lui pe motiv c[ pretutindenea a \inut-o =i a fost
ascultat[ cu evlavie, o cuv`ntare inteligent[ (ca a lui, fire=te) fiind
cea mai bun[ introducere pentru ]ndulcirea spiritelor =i descope-
rirea adev[ratelor st[ri. V[z`nd efectul vorb[riei pe care numai
c[pitanul, plutonierul =i primarul o gustau cu entuziasmul subal-
tern obligator, b[tr`nul Miron se sim\ea ru=inat =i aproape umilit
]n fa\a \[ranilor.
}n sf`r=it, dup[ vreo jum[tate de ceas, prefectul Boerescu ]=i
termin[ discursul, ]n loc de perora\ie, cu un ]ndemn vibrant:
— A=a, copii!... +-acuma s[-mi da\i ]ndat[ o dovad[ c[ sunte\i
buni rom`ni =i cet[\eni vrednici! V[ cer dovada aceasta eu,
p[rintele vostru =i al jude\ului nostru scump! Ei bine, dac[ vre\i
s[-mi ar[ta\i c[ sunte\i cumin\i, =i cinsti\i, =i muncitori, cum =tiu
c[ sunte\i, atunci s[ nu mai asculta\i vorbele ce vi le spun
r[uvoitorii =i nici zvonurile ur`te, ci s[ v[ ]ntoarce\i degrab[ la
plugurile voastre, la munca voastr[ cea frumoas[ care e temelia
\[rii! A dat Dumnezeu vreme bun[, p[m`ntul cere munca =i
sudoarea voastr[ ca s[ rodeasc[ mai ]mbel=ugat spre binele vostru
=i al scumpei noastre \[ri=oare!... A\i auzit, copii? M-a\i ]n\eles
voi bine, copii?... Face\i voi cum v-am ]nv[\at eu, ori nu vre\i s[
face\i?
Ultimele cuvinte st`rnir[ un zgomot nehot[r`t. Din diferite
p[r\i ale mul\imii se pornir[ glasuri:
— Nu putem, cucoane!... N-avem p[m`nt!... Pe ce s[ muncim?
Prefectul, auzind glasurile =i consider`ndu-le drept efectul
discursului s[u potolitor de spirite, arunc[ o privire semnificativ[
spre Miron Iuga, apoi strig[:
— De ce nu pute\i, copii?... Spune\i drept =i pe fa\[, ca s[ =tim!
68 Liviu Rebreanu
Mai multe glasuri r[spunser[ mai hot[r`t:
— N-avem p[m`nt!... Ne trebuie p[m`nt!... F[r[ p[m`nt nu
mai muncim!
Boerescu lu[ o mutr[ de ]nv[\[tor indulgent, care dojene=te
ni=te copii nepricepu\i:
— Cum se poate, oamenii lui Dumnezeu, s[-mi spune\i mie
pr[p[stii d-astea?... C[ n-ave\i p[m`nt!... N-a vrut dumnealui,
domnul Iuga, s[ v[ dea p[m`nt? Ori ceilal\i boieri?... Nu v-au
dat dumnealor totdeauna? Din mo=i-str[mo=i? C[ doar cu voi =i-a
muncit mo=iile, m[i oameni, nu cu str[inii!
Toader Str`mbu se ]ntinse ]n v`rful picioarelor, r[cnind:
— Cum a fost nu mai putem, dom’le prefect, c[ ni-e munca ]n
zadar =i ne omoar[ s[r[cia!
— Adic[ vre\i alte ]nvoieli? zise Boerescu candid. Apoi sta\i,
m[i b[ie\i, c[...
— Nu mai vrem ]nvoieli!... S[ ne dea nou[ p[m`ntul, c[ noi ]l
muncim! ]l ]ntrerupser[ al\ii g[l[gios.
Atunci Miron Iuga, nemul\umit de ]ntors[tura ce o ia consf[-
tuirea aceasta, f[cu semn cu m`na c[ vrea s[ spuie =i el ceva.
|[ranii f[cur[ lini=te. Boierul cel b[tr`n era pentru ei adev[ratul
st[p`n respectat, al c[rui cuv`nt trebuie totdeauna ascultat cu
sfin\enie.
— Cum vine asta, m[i care striga\i? ]ntreb[ b[tr`nul Iuga
cuprinz`nd cu o privire toat[ mul\imea. P[m`ntul meu s[ vi-l dau
vou[?... Adic[ drept r[splat[ pentru c[ eu, =i tat[l meu, =i bunicul
meu v-am primit pe mo=iile noastre pe voi, =i pe p[rin\ii, =i pe
bunicii vo=tri =i v-am dat de lucru ca s[ pute\i tr[i, =i am ]mp[r\it
cu voi cele bune =i cele rele, acuma a\i vrea s[ ne scoate\i de tot
de pe mo=ia ce ne-a mai r[mas =i din casele noastre, s[ ne alunga\i
ca pe ni=te venetici?... Unde a\i mai pomenit voi dreptate de asta,
m[i cre=tini?... Dar tu, Toadere, c[ te v[d cu gura mare, tu ]mpar\i
averea ta cu al\ii? Ia spune pe =leau, s[ te auzim!
69 R[scoala. Vol. II
Cei ce erau mai aproape ]ntoarser[ capetele r`z`nd spre Toader
Str`mbu, care ]ns[ r[spunse d`rz:
— Eu a= ]mp[r\i, cucoane, dac[ a= avea ce, dar n-am!
— Cum n-ai, b[iete? insist[ Miron. Dar cas[ n-ai =i peticul de
p[m`nt pe care-i casa nu-i al t[u?
— Se surp[ casa pe noi, cucoane, f[cu Toader cu acela=i glas.
— Vas[zic[, fiindc[ se surp[, n-o ]mpar\i! continu[ b[tr`nul
boier. Iar eu sau altul, fiindc[ ne-am ]nvrednicit de n-am l[sat-o
pe a noastr[ s[ se surpe, noi s-o ]mp[r\im cu tine? Parc[ a=a zici
tu c[ ar veni socoteala?... Apoi socoteala asta e str`mb[, m[i
oameni! Cine v-a ]nv[\at =i v-a sucit min\ile r[u a f[cut, c[, iat[,
v-a\i pierdut cump[tul =i umbla\i dup[ potcoave de cai mor\i ]n
loc s[ v[ vede\i de treburi ca oamenii cumsecade. +i cine v[
]nt[r`t[ s[ st[rui\i ]n purt[rile astea ]=i bate joc de voi, s[ =ti\i!
Eu nu v-am min\it niciodat[ =i nici nu v-am ademenit. Mie-mi
place dreptatea =i omenia. N-a\i fost mul\umi\i cu ]nvoielile
trecute? Puteam sta de vorb[ =i dac[ a= fi v[zut c[ dreptatea e de
partea voastr[, le-am fi schimbat. Dar nu cu amenin\are, ci cu
vorb[ bun[, omeneasc[. De amenin\[ri mie nu mi-e fric[ =i nu
m[ plec ]naintea amenin\[rilor de oriunde ar veni. Cine are
dreptate n-are de ce s[ amenin\e, fiindc[ dreptatea iese totdeauna
singur[ deasupra. Cu str`mb[tatea treci g`rla c`teodat[, dar ]n
r`u te ]neci cu siguran\[, pe c`nd cu dreptatea treci =i marea. A=a
s[ =ti\i, m[i oameni! +i vi-o spun, =i pentru c[-s b[tr`n, =i pentru
c[ am p[\it multe ]n via\[ =i m-am izbit de multe. B[ga\i-v[
min\ile-n cap, potoli\i-v[, c[ numai a=a pute\i tr[i!
Din =ov[irea t[cerii urm[toare, numai peste c`teva clipe se
desprinse, ca un suspin al tuturor, cuv`ntul pl`ng[re\ =i umil al
lui Ignat Cercel, aflat ]n primele r`nduri:
— Dec`t a=a trai, tot mai bun[ o fi moartea!
Glasul lui ]ncuraj[ altele, c`nd ici, c`nd colo:
— Mai bine omor`\i-ne, s[ sc[pa\i de noi!
70 Liviu Rebreanu
— Ori c[ mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheam[!
— Barem dac[ muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce s[
ne \inem zilele!
— Nici a=a nu-i drept ca unii s[ plesneasc[ de prea s[tui, iar
altora s[ li se usuce ma\ele de nem`ncare!
Prefectului i se p[ru favorabil[ evolu\ia atmosferei. C`nd omul
furios ]ncepe s[ discute, e semn c[ a ajuns pe calea cumin\irii.
}ncepu deci din nou =i mai b[be=te s[ explice oamenilor c[ a venit
pentru ]mp[ciuire, c[ci pacea cea mai rea tot e mai bun[ ca b[t[lia
cea mai vitejeasc[. Ba a adus =i pe domnul Iuga ]n mijlocul lor,
tocmai ca s[ se ajung[ mai repede =i mai sigur la o pace frumoas[.
— Apoi cu dumnealui ne-om ]nvoi noi, domnule prefect, vorbi
Lupu Chiri\oiu, ie=ind ]n fa\a boierilor, ca =i c`nd s-ar fi sim\it
dator, ca cel mai b[tr`n, s[ dea l[muriri depline. Dar acu, dac[ a
venit r[zmeri\a, oamenii vor s-apuce =i ei ni\el p[m`nt, c[ n-au
mai deloc, cum apuc[ to\i pe unde trece focul. Drept =i cinstit
este ce-a spus boierul nostru, domnule prefect, c[ nu se cade s[
r`vne=ti la mo=ia omului care o munce=te =i se trude=te cu ea ca
=i noi =i o are din mo=i-str[mo=i. Nici nu cred c[ r`vne=te nimeni
dintre oamenii [=tia de treab[ la averea boierului Miron, c[ doar
cu dumnealui tr[im =i ne ajut[m. Dar sunt mo=ii destule pe care
boierii le-au lep[dat =i le \in al\ii, numai ca s[ stoarc[ bani din
ele =i s[-=i bat[ joc de munca noastr[. Oamenii nu-s r[i =i stau
lini=ti\i, numai s[ le da\i p[m`nt, c[ f[r[ p[m`nt nu pot tr[i! Iac[
v-am spus eu ce vrea satul, c[ dac[ vorbesc to\i deodat[ nu-i chip
de ]n\elegere!
Din toate p[r\ile \[ranii izbucnir[ ]n aprob[ri g[l[gioase, toate
cuprinz`nd cuv`ntul „p[m`nt“, ]nc`t glasul mul\imii p[rea un cor
]n multe voci, repet`nd nesf`r=it acela=i refren:
— P[m`nt!... P[m`nt!... P[m`nt!
Prefectul Boerescu se z[p[ci pu\in =i d[du ]n alt[ polologhie
de explica\ii: c[ el ]n\elege dragostea =i nevoia lor de p[m`nt, c[
71 R[scoala. Vol. II
doar =i d`nsul e proprietar =i iube=te ogorul str[mo=esc, dar ce
doresc oamenii nu se poate ]mplini pe dat[ =i cu japca; suntem o
\ar[ cu legi =i trebuie s[ ne purt[m dup[ ele. S[ aib[ r[bdare =i
s[ stea lini=ti\i, fiindc[ el, cum sose=te la Pite=ti, va raporta
guvernului, =i guvernul, ]n\elept =i cu grij[ pentru necazurile
s[tenilor, va face legile care trebuiesc =i va ]mp[r\i p[m`nt celor
ce au fost cumin\i =i pa=nici... Promisiunea mincinoas[ era o
inspira\ie a momentului. Nu-i venise ]n minte s-o fac[ =i ]n celelalte
sate pe unde a umblat =i-i p[rea r[u. Interesul ordinii =i siguran\ei
]n \ar[ nu numai scuz[, dar chiar oblig[ la asemenea pioase
mijloace de persuasiune. C`nd se va restabili pacea, nu-=i va mai
aduce aminte nimeni de ni=te vorbe aruncate ]n v`nt, sau cel mult
va fi elogiat[ iste\imea lui de-a trata pe copiii mari, ce sunt \[ranii,
cu vorbele potrivite pentru copii.
Dar \[ranii ]ntrerupeau f[g[duielile prefectului cu glume =i cu
r`sete. Unul strig[ ascu\it c[ s-au s[turat de vorbe, altul ad[ug[
c[ boierii numai cu minciuni i-au \inut, iar un al treilea c[ boierul,
cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se ]n[bu=ea ]n
mijlocul ploii de necuviin\e. Prefectul ]nsu=i ro=i ]ncurcat, ne=tiind
ce s[ mai fac[. Primarul, observ`nd c[ se ]ngroa=[ glumele, strig[
deodat[ energic:
— Ia mai l[sa\i gura, b[ie\i, l[sa\i gura!
Luca Talab[, aproape de ei, r[spunse primarului:
— Ba mai bine s[ spuie tot, s[ =tie =i dumnealor ce-i doare pe
oameni!
Totu=i \[ranii f[cur[ iar t[cere, ]nc`t Boerescu, socotind c[ n-a
fost destul de ]n\eles, ]ncerc[ din nou s[-i momeasc[ cu pro-
misiuni.
Nici n-apuc[, ]ns[, acuma s[ deschid[ gura, c[ +tefan Mogo=
]i retez[ vorba:
— Am fost batjocori\i destul =i mai r[u ca vitele!
+i apoi Nicolae Drago= moroc[nos:
72 Liviu Rebreanu
— Pe frate-meu cum l-a\i batjocorit, de l-a\i ]nchis f[r[ nici o
vin[?
B[tr`nul Drago=, mai potolit =i respectuos, spuse de asemenea:
— Mare nedreptate, dom’le prefect! A r[mas =i satul f[r[
]nv[\[tor!
}n vreme ce al\i oameni strigau =i zv`rleau mereu vorba
„batjocur[“, prefectul, nedumerit, se plec[ spre primar s[ afle
despre cine e vorba, iar ]n\eleg`nd, f[cu repede:
— Sta\i, sta\i!... S[ ne ]n\elegem, copii!... Cazul ]nv[\[torului
Drago= nu e ]n m`na mea =i nici nu depinde de mine. E ]n
cercetarea justi\iei =i deci...
Fiindc[ zgomotul st[ruia, Boerescu continu[ mai tare:
— Cu toate astea am s[ rog pe domnul procuror s[-i dea
drumul imediat =i s[-l cerceteze ]n libertate. A\i auzit?... Sunte\i
mul\umi\i, oameni buni?
Nicolae Drago= m`r`i ceva, dar, cum vorbeau mul\i deodat[ =i
tot strig`nd de-a valma, nu i se auzi glasul, ci i se vedeau numai
din\ii, albi =i puternici, ca ni=te col\i de c`ine care mu=c[. Din
g[l[gia tot mai aprins[ se deosebir[ apoi ]ndemnuri c[tre Pavel
Tunsu s[ ias[ ]naintea prefectului, s[ cear[ desp[gubiri pentru
b[taia =i durerile copilului. Pavel se lupta s[ str[bat[ prin ]nghe-
suial[, ajutat de glasuri silitoare:
— Du-te, Pavele, ce \i-e fric[? L[sa\i-l, m[i cre=tini, s[ treac[
omul, c[ are jalb[!...
Ajuns ]n cele din urm[ ]n fa\a boierilor, Pavel Tunsu expuse cu
mutr[ am[r`t[ =i glas pl`ns p[\ania copila=ului s[u =i reclam[
bani pentru batjocura ]ndurat[. Diversiunile acestea erau pe placul
prefectului, care socotea c[, oferindu-le satisfac\ie ]n lucrurile mici,
vor da uit[rii nebuniile cele mari. Puse lui Pavel diferite ]ntreb[ri,
]l comp[timi =i porunci primarului s[ fac[ ]ndat[ o anchet[
oficial[, s[ ]nregistreze pl`ngerea omului =i justele lui preten\ii,
ca pe urm[ el, prefectul, s[ poat[ obliga pe domnii automobili=ti
73 R[scoala. Vol. II
la plata cuvenitelor desp[gubiri =i ]n acela=i timp s[-i pedepseasc[
dup[ lege. Declara\ia, f[cut[ cu o gravitate solemn[, st`rni ]ntr-adev[r
mul\umiri, care se exprimau ]ntr-o mi=care de u=urare =i ]n mulco-
mirea glasurilor.
De cum a ap[rut Pavel Tunsu cu pl`ngerea, Petre Petre prinse
a se nelini=ti, a se ro=i =i a morm[i. Se v`r`se dintru ]nceput ]n
fa\[, unde erau frunta=ii satului. St[tea chiar al[turi de plutonierul
Boiangiu. A ascultat cuminte =i respectuos toate frazele prefectului
=i mai cu sfin\enie pe ale b[tr`nului Iuga, ba de c`teva ori, c`nd
unii oameni prea strigau, Petre s-a uitat ur`t spre d`n=ii, parc[ i-ar
fi dojenit. S-a schimbat ]ns[ la fa\[ cum a auzit de cucoana cu
automobilul, m`nia cople=indu-l ca o flac[r[ arz[toare. Se st[p`-
nea =i st[p`nirea mai mult ]l durea. Apoi, c`nd prefectul a pomenit
despre domnii automobili=ti, Petre a izbucnit, aproape f[r[ voia
lui, parc-ar fi vrut s[-mpiedice o nedreptate, cu o voce aspr[,
r[gu=it[ =i cu o v[paie ]n ochi:
— Numai cucoana e de vin[, domnule prefect, c-a venit aci,
peste noi, s[ ne zg`nd[re necazurile!
Interven\ia =i mai cu seam[ ]nf[\i=area lui p[tima=[ p[ru
tuturor at`t de insolent[, c[ provoc[ indignare. Miron Iuga ]i
arunc[ o privire de dispre\, c[pitanul de jandarmi ]=i mu=c[ buzele
strivind o ]njur[tur[, iar Boerescu ]l apostrof[ nervos:
— Ce vrei tu, b[iete, ce?
Pe Petre ]ntrebarea parc[ l-ar fi p[lmuit. Adic[ acela=i prefect,
care a ascultat strig[tele =i batjocurile celorlal\i, numai pe el ]l
bruftuluie=te, ca =i c`nd el ar fi cel mai tic[los om din sat, tocmai
el, care... R[spunse ]ncruntat, ]n glas cu zv`cniri bolov[noase:
— De ce-a mai venit cucoana aci? De ce ne batjocore=te
cucoana?... Nou[ nu ne trebuie, s[ se duc[ de unde-a venit, la
ciocoii ei, =i s[ ne lase pe noi ]n pace, s[ nu ne chinuiasc[ =i s[ nu
schilodeasc[ copiii oamenilor, c[ noi nu i-am f[cut nici un r[u, =i
nici s[ nu cread[ c[ mo=ia are s-o ]nstr[ineze, c[...
74 Liviu Rebreanu
Izbucnirea aceasta totu=i nu g[si r[sunet dec`t la o parte din
oameni, ceilal\i ]ntorc`nd doar capetele spre d`nsul cu o uimire
binevoitoare. Plutonierul Boiangiu ]ns[, ]nchipuindu-=i c[ s-a
aprins =i vorbe=te ur`t f[r[ s[-=i dea seama, ]nc`t mai t`rziu are
s[-i par[ r[u c[ s-a f[cut de r`s, ridic[ deodat[ m`na =i-i acoperi
gura cu palma ca unui copil nepriceput. Gestul jandarmului scoase
cu totul din min\i pe Petre, care-l socotea ca o nou[ ]njosire a lui
]n fa\a satului. Respinse violent m`na plutonierului, se smuci
]napoi peste oamenii din dosul lui, r[cnind furios:
— Ia m`na de pe mine!... De ce pui m`na pe mine?... Ce-s eu,
sluga ta, s[ pui m`na pe mine?... M[ batjocore=ti pe mine... De
ce-ai pus m`na pe mine?
Mul\imea de \[rani fu p[truns[ brusc de un fior, parc[ r[cnetele
lui Petre i-ar fi r[scolit toate durerile. }nainte ca lumea s[ se
dezmeticeasc[ =i s[ porneasc[ pe f[ga=ul deschis de feciorul
Smarandei, primarul Ion Pravil[ s[ri la d`nsul =i-i zise prietenos,
dar =i poruncitor, g[sind tocmai glasul potrivit ]mprejur[rii:
— Taci, b[iete, c[ n-a pus nimeni m`na pe tine =i nici nu te-a
batjocorit! Taci =i mai bine du-te =i-\i vezi de treab[ =i nu strica
adunarea cre=tinilor!
Serafim Mogo= =i Nicolae Drago=, dintre cei mai de aproape,
precum =i al\i c`\iva mai dinspre uli\[, morm[ir[ ca ]ntr-un glas:
— S[ nu mai puie m`na pe d`nsul!... De ce-a pus m`na?
Primarul, profit`nd de amestecul lor, continu[ cu aceea=i
energie:
— Hai, Serafime, =i tu, Nicule, haide\i, lua\i-l voi =i duce\i-l s[
se r[coreasc[!... Hai, hai, nu sta\i!
Sugestionat parc[ de st[ruin\a primarului, Petre ]=i croi drum
spre uli\[, urmat de cei doi =i apoi, ici-colo, de al\ii. Dep[rt`ndu-se
]ns[, striga mereu acelea=i cuvinte, parc[ limba i s-ar fi r[sucit
astfel, ]nc`t altceva s[ nu mai poat[ rosti:
— De ce pune m`na pe mine, c[ nu-s batjocura nim[nui... De
ce pune m`na?...
75 R[scoala. Vol. II
}n timp ce Petre cu ai lui ajungea ]n uli\[, Ion Pravil[ spuse
prefectului, tot cu glas tare, s[ aud[ =i oamenii, c[ b[iatul cine
=tie ce are ori i s-o fi n[z[rit, c[ altfel e foarte de treab[ =i a=ezat,
=i harnic, fruntea fl[c[ilor, dar nevoile mai sucesc mintea multora
=i-i ]nfierb`nt[ c`nd nici cu g`ndul n-ai g`ndi. Numai c[pitanul
Corbuleanu ]ng[lbenise =i-=i mu=ca buzele ]ntr-o enervare de fric[
=i nehot[r`re; el crezuse c[ r[cnetele fl[c[ului vor dezl[n\ui pe
loc r[zmeri\a, dac[ cumva n-o fi chiar semnalul dinainte stabilit
de \[ranii conspiratori.
Prefectul, dup[ ce se potoli incidentul, ]=i zise ]n sine c[ =i-a
f[cut datoria =i poate s[ plece mai departe, s[ pacifice =i alte sate
p`n[ disear[. Ca s[ ]ncheie vizita cu mai mult[ solemnitate, se
crezu obligat s[ le mai trag[ un mic discurs cu „iubita noastr[
patrie“, „\[ri=oara noastr[ scump[“, „regele venerat“, „datoria cet[-
\eneasc[“, „guvernul v[ poart[ de grije“, sf`r=ind jovial =i mul-
\umit:
— +i acuma r[m`ne\i s[n[to=i, copii!... Eu am ]ncredere ]n
voi, precum =i voi s[ ave\i ]ncredere ]n mine! A=a, copii!... Lini=te,
ordine =i munc[!... A=a!... Aidem, c[pitane!... Noroc =i s[n[tate!
|[ranii n[v[lir[ afar[ din curtea prim[riei. Boerescu vru s[
conduc[ pe Iuga p`n[ acas[. B[tr`nul refuz[. }=i luar[ r[mas bun,
]mbr[\i=`ndu-se. Prefectul se urc[ ]n tr[sur[ cu c[pitanul. Ei
pornir[ ]n st`nga, spre Lespezi, Miron Iuga ]n dreapta, pe jos,
singur.
— |i-a pl[cut, c[pitane, cum i-am lini=tit =i aici? zise prefectul
Boerescu c`nd se mai dep[rtar[.
— Ave\i mare curaj =i mult[ experien\[, domnule prefect!
r[spunse cu admira\ie c[pitanul Corbuleanu, g`ndindu-se ]n sine
c[ lini=tirile acestea mai mult ]ncurajeaz[ pe \[rani la dezordini.
Miron Iuga mergea pe mijlocul uli\ei, examin`nd ]n trecere
casele =i ogr[zile, parc[ de mult nu le-ar mai fi v[zut, =i regret`nd
c[ a consim\it s[ vie cu idiotul de Boerescu care ]=i ]nchipuie c[
76 Liviu Rebreanu
cu palavrele lui poate s[ influen\eze pe oamenii cu sufletele
tulburate de toate v`nturile demagogiei or[=ene=ti.
}n urma lui, la c`\iva pa=i, veneau primarul =i plutonierul,
]nconjura\i de \[rani, vorbind ]ntre ei ]nceti=or, parc[ s[ nu supere
pe boierul lor care, cum mergea acuma ]n fruntea mul\imii, p[rea
p[storul urmat de turma lui.
La c`rciuma lui Busuioc era g[l[gie =i veselie. Din prag, c`r-
ciumarul salut[ cu mare plec[ciune. Dup[ ce trecu b[tr`nul Iuga,
zgomotul, care ]ncetase o clip[, re]ncepu. Se auzea limpede glasul
lui Petre:
— De ce s[ puie m`na pe mine?
5
Oric`t se silea avocatul Stavrat s[-=i uite spaima =i s[ fie numai
amabil =i curtenitor, ]i era peste putin\[. }=i zicea c[ ar da dovad[
de mare nesim\ire =i cinism dac[, ]n ]mprejur[rile acestea, c`nd
toate primejdiile roiesc ]n aer gata s[ se abat[ asupra lui, s-ar
mai putea g`ndi la aventuri amoroase. De altfel, acuma toat[
„curtea“ lui ]i ap[rea sie ]nsu=i mai mult ridicol[ dec`t pasionat[.
Parc[ ar fi ]n\eles subit c[ e om b[tr`n =i nu-i =ade bine s[ dea
t`rcoale unei cucoane tinere =i mondene ca Nadina, care n-are ce
g[si la d`nsul, dac[ vrea iubire, =i care, toler`ndu-i totu=i oft[rile,
cel mult se amuz[ pe socoteala lui.
Nadina era vesel[, ciripea, umbla de ici-colo s[ se intereseze
de mas[ =i mereu zicea avocatului:
— Credeam c[ ai s[-mi fii un tovar[= agreabil, s[ r`zi, s[-mi
faci curte sau barem s[-mi spui anecdote, ]n sf`r=it, s[ petrecem
aici c`teva zile simpatice... C`nd colo, e=ti un ursuz =i un fricos
capabil s[-mi strici toat[ dispozi\ia!
Stavrat r[spundea printr-un sur`s amar, prin care parc[ voia
s[-i demonstreze f[r[ vorbe c[ numai ne]n\elegerea situa\iei o
77 R[scoala. Vol. II
poate face s[ priveasc[ lucrurile cu at`ta u=urin\[ =i s[ g`ndeasc[
la petreceri...
Dup[-mas[, ]ns[, compun`ndu-=i o figur[ funerar[, o rug[ s[-l
asculte c`teva minute cu aten\ie =i seriozitate, =i apoi, adun`ndu-=i
toate darurile de persuasiune, ]i explic[ am[nun\it =i elocvent c[
a mai r[m`nea aici, ]n mijlocul \[r[nimii agitate =i gata ]n fiece
clip[ s[ se revolte, s[ devasteze =i s[ masacreze, ar fi o nebunie.
Dac[ a dorit o escapad[ extraordinar[, a avut-o, c[ci a str[b[tut
zeci de sate cu automobilul ]ntr-o vreme c`nd nici trenurile nu
mai sunt ]n siguran\[, ba a mai dormit =i o noapte ]ntr-un conac,
nep[zit[, expus[ s[ fie atacat[ prin surprindere de \[rani, f[r[
vreo posibilitate de ap[rare. Scopul pentru care a riscat c[l[toria
aceasta, sau poate numai pretextul, a c[zut, cum prea bine i-a
spus chiar =i arenda=ul Platamonu, de=i amator de-a cump[ra.
Concluzia: trebuie s[ plece imediat de aici, dac[ nu la Bucure=ti,
pentru c[ ar fi prea departe =i cu prea multe pericole, m[car la
Pite=ti, de unde eventual ar putea continua c[l[toria cu trenul,
r[m`n`nd ca automobilul s[ vie mai t`rziu, c`nd va fi posibil. E
singura ie=ire ]n\eleapt[ din ]ncurc[tura aceasta tragic[...
Nadina ascult[ ]nt`i cu o seriozitate pref[cut[ =i mali\ioas[.
}ncetul cu ]ncetul ]ns[ groaza care tremura ]n cuvintele cele mai
banale ale avocatului =i care ]i st[tea pe fa\[ ca o masc[ din ce ]n
ce mai reliefat[, i se strecur[ =i ei ]n inim[. }n cur`nd ]n\elese c[
Stavrat, ]ntr-adev[r, are dreptate =i c[ primejdia e la u=[, gata s[
intre ]n cas[. O fereastr[ a salonului era deschis[ larg. Se vedea
curtea conacului vast[ =i pustie. De afar[, nu p[trundea nici un
zgomot. Lini=tea era ap[s[toare. Soarele lucea de undeva cu o
lumin[ alb[, f[c`nd mai dureroas[ t[cerea ]n care vorbele speriate
ale lui Stavrat b`jb`iau ca ni=te p[s[ri fug[rite. Nadina nu voia
totu=i s[-=i dea pe fa\[ ]ngrijorarea, ca =i c`nd ar fi fost o umilin\[
pentru ea. Dorea s[ se ]mpotriveasc[ =i, din pricina lini=tii de afar[,
nu ]ndr[znea nici s[ deschid[ gura. Numai c`nd se auzi deodat[,
78 Liviu Rebreanu
ca un semnal de salvare, o melodie fluierat[ s`rguincios de Rudolf,
care probabil lucra ceva la ma=in[, Nadina ]=i redob`ndi ]ncre-
derea =i zise:
— Desigur, dar nici s[ nu exager[m excesiv, domnule Stavrat!
Arenda=ul ne-a asigurat, =tii bine, c[ \[ranii sunt pe aici lini=ti\i =i...
— Arenda=ul e zevzec, coni\[, ierta\i-m[! exclam[ avocatul cu
vioiciune. De altfel oamenii care tr[iesc permanent ]n primejdie
ajung s[ nu-=i mai dea seama de ea. Numai a=a se explic[ de ce =i
b[tr`nul Iuga, om ponderat =i cu scaun la cap, nu s-a ar[tat ieri
deloc alarmat, sau poate c[ d`nsul are =i alte motive de a fi calm!
Noi ]ns[, care suntem str[ini de ]mprejur[rile obi=nuite, mirosim
]n aer lucrurile anormale, fiindc[ sensibilitatea noastr[ e mai
ascu\it[ =i nu s-a tocit prin contactul cu primejdiile zilnice...
Olimp Stavrat continu[ cu mai mult elan p`n[ ce Nadina, dup[
un r[stimp de ezit[ri, ]ntre fric[ =i m`ndrie, trimise pe Ileana s[
cheme pe Rudolf.
— Plec[m imediat! zise ea =oferului. D[ drumul ma=inii!
Imediat!
Rudolf r[spunse simplu c[, deocamdat[, nu poate scoate
ma=ina, fiindc[ are un defect de magnetou; chiar acuma lucreaz[
=i se sile=te s[-l repare. L-a demontat. }n trei-patru ore ]ns[ sper[
s[ termine =i atunci ar putea pleca. Nadina ]i porunci s[ zoreasc[,
ad[ug`nd c[ trebuie neap[rat s[ plece =i c[ nu mai vrea s[
petreac[ noaptea aici, cu nici un pre\.
— Vede\i, coni\[, ghinionul? f[cu Stavrat c`nd r[maser[ iar
singuri. Peste trei-patru ore se ]ntunec[. Dac[ ziua e periculos s[
umbli prin sate, noaptea v[ ]nchipui\i ce poate s[ fie... Dar s[ avem
r[bdare. Mecanicii, ca s[-=i dovedeasc[ utilitatea =i valoarea,
exagereaz[ uneori timpul unei repara\ii. Poate c[ amicul Rudolf,
unde v-a v[zut a=a de gr[bit[, va ispr[vi mai cur`nd, =i atunci...
De aici ]ncolo fu r`ndul avocatului s[ lini=teasc[ pe Nadina =i
s[ se duc[, ]n c`teva r`nduri, la =opronul unde lucra Rudolf, s[
vad[ dac[ mai are mult p`n[ s[ sf`r=easc[...
79 R[scoala. Vol. II
Pe la ora cinci apoi auzir[ g[l[gie ]n curte. Era prefectul
Boerescu, care, plecat din Amara, vorbise =i aici, ]n Lespezi, \[ra-
nilor =i acuma venea s[ fac[ o scurt[ vizit[ Nadinei, s-o felicite c[
tocmai ]n zilele acestea tulburi a cobor`t ]n mijlocul s[tenilor, d`nd
pild[ de curaj =i virtute =i altor proprietari... Platamonu, asist`nd
la ]ntrunire ]mpreun[ cu fiul s[u, a crezut de bine s[ aminteasc[
prefectului c[ Nadina se afl[ la conac. Boerescu, zorit cum era s[
ajung[ la Coste=ti ]nainte de a se ]ntuneca, ar fi uitat-o, de=i Miron
]i spusese =i chiar ]l rugase s-o viziteze.
— Bine, bine, domnule prefect, dar e=ti sigur c[ p`n[ m`ine
nu se ]nt`mpl[ nimic r[u aici? zise Nadina prea pu\in ]nc`ntat[
de galanteriile lui Boerescu la care se ad[ugau discret =i b[t[ile
din c[lc`i ale c[pitanului Corbuleanu.
— Vai de mine, coni\[, se poate? protest[ prefectul trufa=. P`n[
m`ine?... M[ ofensezi, coni\[!... Pentru eternitate, coni\[, pentru
eternitate po\i fi sigur[ aici de lini=te!
Boerescu plec[ repede, l[s`nd ]n urm[-i o nou[ serie de
felicit[ri =i complimente. Platamonu r[mase s[ duc[ pe avocatul
Stavrat.
— A= vrea s[ plec acuma! zise Nadina cuprins[ deodat[ de
mai mare fric[. Trebuie s[ plec!... Nu mai vreau s[ dorm aici! Mi-e
ur`t!
— Fi\i lini=tit[, coni\[! ]i r[spunse arenda=ul cu un calm ce
r[sp`ndea o und[ de ]ncredere. N-ave\i nici o team[!... Oamenii
no=tri sunt cumin\i!... De altfel, v-a spus =i domnul prefect...
— Din p[cate, prefectul dumitale e cam idiot =i ]ng`mfat,
observ[ Stavrat. Dac[ ar fi dup[ asigur[rile lui...
— Nu, nu, pute\i dormi f[r[ grij[! repet[ Platamonu cu un
z`mbet protector =i lini=titor. N-ave\i nici o team[!
Se ]n\eleser[ c[ m`ine diminea\[, dup[ r[s[ritul soarelui,
Nadina va trece cu automobilul prin Gliganu =i va lua pe Stavrat,
care o va a=tepta gata de drum. Nadina ]i petrecu p`n[ ]n cerdac.
80 Liviu Rebreanu
}i v[zu urc`ndu-se ]n caret[. C`nd porni calul, to\i trei ]ntoarser[
capetele =i o salutar[ ceremonios. Ea le r[spunse cu un sur`s, apoi
]ntinse m`na spre ei, m`na mic[ =i alb[, a c[rei mi=care p[rea o
b[taie de arip[. }i urm[ri cu privirea p`n[ disp[rur[ pe poart[ =i
apoi ]n dreapta, pe uli\[.
Dumitru Ciulici ]nso\ise careta c`\iva pa=i =i r[mase pe urm[
]n mijlocul cur\ii, cu capul gol, nemi=cat, parc[ l-ar fi ]ncremenit
un g`nd. Nadina st[tea ]n acela=i loc, cu m`na repet`nd mereu
acela=i gest, cu ochii pierdu\i dup[ cei pleca\i, murmur`nd mereu,
parc[ f[r[ voia ei, ]n ne=tire:
— Pe m`ine... pe m`ine...
Z[ri pe Dumitru, pe care nu-l observase p`n[ atunci, =i avu o
tres[rire de spaim[, ca ]n fa\a unui du=man de moarte. Murmurul
i se stinse, dar sur`sul ]i r[mase at`rnat pe buze, ca o amintire
din alte vremuri.
6
— Cine-i?... Cine-i acolo?... Cine bate?
— Fii bun, Leonte, =i scoal[ ni\el, c[ s-a ]nt`mplat o...!
— Dumneata e=ti, primare! b`igui logof[tul Bumbu, recunos-
c`nd glasul. Uite-acu m[ scol... Iac[ viu!... Oare ce s-o mai fi
]nt`mplat, Doamne fere=te? ad[ug[ apoi ]n sine=i, horob[ind prin
]ntuneric, speriat, fiindc[ nu pricepuse, somnoros cum era, ce
spusese primarul.
C`nd deschise logof[tul u=a, Ion Pravil[, f[r[ s[-l lase s[ mai
]ntrebe ceva, ]l ]ntoarse ]napoi:
— Hai, bre, ]mbrac[-te repede s[ plec[m, c[ arde Ruginoasa!
— Aoleu!... Ruginoasa? f[cu Leonte Bumbu d`rd`ind deodat[.
Nu se poate!
— Acu las[, nu te mai tocmi, omule! zise primarul ner[bd[tor.
Nu vezi? C[ parc[-i lun[!
81 R[scoala. Vol. II
— Aoleu, aoleu! se cruci logof[tul, intr`nd ]n cas[.
De afar[ primarul auzi ]ntreb[rile femeii =i pe urm[ v[ic[relile
ei speriate. Se retrase mai deoparte, l`ng[ straja de la Ruginoasa,
care venise s[-l vesteasc[. De buim[ceal[ nici m[car nu l-a prea
descusut ce =i cum, ci a dat fuga ]ncoace, la curte. Straja sufla
greu =i bolborosea ]ntruna aiurit.
— Oare de mult arde, m[i Nichifore? ]ntreb[ primarul, uit`n-
du-se spre Ruginoasa, unde cerul era ro=u, parc-ar fi stat s[ r[sar[
soarele.
— D-apoi c`nd am luat eu se[ma ]nc[ nu c`nt[se coco=ii de
miezul nop\ii, zise straja cu glas ]n[bu=it. Acu nu =tiu c`t s[ fie
ceasul... O fi unu?... C[ p`n[ am trezit oamenii, p`n[ am venit, o
fi trecut vremea...
— +i de unde a pornit focul?
— Apoi ]nt`i ardeau numai stogurile de paie =i cl[ile de f`n,
dar pe urm[ au luat foc =i acareturile, c[ bate ni\el v`nt, nu tare,
ca =-aici...
Logof[tul ap[ru ]mbr[cat. Din cas[ ]l petrecu glasul nevestei,
pl`ng[tor:
— Ia seama, Leonte... Fii mai l[s[tor =i nu te ]nfurci cu oamenii,
c[-i =tii c`t sunt de o\[r`\i acuma =i...
Porni cu primarul =i cu straja, f[r[ s[ ]ntrebe nimic. Numai
dup[ c`\iva pa=i, zise =ov[ind:
— Ce zici, dom’ primar, n-ar fi mai bine s[ scul[m =i pe boierul
Miron?
— Ba las[-l s[ se odihneasc[, bodog[ni Pravil[, c[ are destul[
vreme m`ine s[ se tot supere =i s[ se am[rasc[!
Copacii din parcul conacului ]nchideau ca un zid negru zarea
din curte spre Ruginoasa. De-abia ]n uli\[ Leonte Bumbu v[zu =i
]nm[rmuri cu m`na la falc[:
— Aoleu, mam[, mam[!
6 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
82 Liviu Rebreanu
La r[s[rit, pe cer, at`rna o uria=[ perdea de fl[c[ri. Cu toate
c[ satul se afla la peste trei kilometri, v`lv[taia p[rea at`t de
aproape, ca =i c`nd ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat
=i luminos ca ]n zorii zorilor, doar c`teva stele mari mai p`lp`iau,
]nfrico=ate =i mirate, gata parc[ =i ele s[ moar[. Dintr-o vatr[ de
j[ratic ]n care m`ini puternice parc[ zv`rleau mereu hran[ nou[
focului, limbile de fl[c[ri \`=neau, se zv`rcoleau, se ]mpleteau
ne]ncetat, ca ni=te =erpi apocaliptici, lingeau =i ]n\epau poalele
cerului, zugr[vind r[ni ]n toate culorile, =terg`ndu-le pe toate cu
imense =omoioage de fum =i l[s`nd pentru fiecare c`teva clipe
numai c`te o zdrean\[ purpurie zv[p[iat[ care f`lf`ia ca un
amenin\[tor steag ro=u... }n luminile biruitoare ale focului umbre
mari jucau =i se ]ntindeau p`n[ ]n t[rii, parc[ toat[ lumea ar fi
]nceput s[ se clatine =i s[ p`r`ie.
— Aoleu, ce-i asta? gemu iar[=i logof[tul.
— Acu las[ v[ic[reala, bolborosi primarul, care privise =i el
fl[c[rile cu aceea=i ]nfrico=are. Haidem s[ scul[m =i pe =eful
postului =i s[ ne ducem ]ntr-acolo...
Plutonierul Boiangiu tocmai ie=ea pe poart[, ]mbr[cat =i
]narmat, ]nso\it de doi jandarmi. Cineva ]l de=teptase adineaori
=i el a s[rit ]ndat[.
— Ei, ce facem, dom’le primar? ]ntreb[ Boiangiu uluit.
— D-apoi trebuie s[ ne ducem la Ruginoasa, =efule, s[ vedem!
r[spunse primarul moroc[nos. Bine c[ au avut grij[ s[ te scoale...
M[i Nichifore, ia fugi tu p`n[ la curte, s[ ias[ un argat cu c[ru\a,
ca s[ mergem mai repede...
Cei r[ma=i se holbau ]ngrozi\i la j[raticul uria=, care p[rea a
cre=te mereu, a se ]ntinde =i a se apropia ca un potop. Leonte
Bumbu murmur[, ca o explica\ie, c[ acolo sunt c`teva mii de care
de nutre\, afar[ de cl[diri, afar[ de magazii. Pe urm[ nimeni nu
mai ]ndr[zni s[ deschid[ gura. }n t[cerea grea parc[ se auzeau
trosniturile fl[c[rilor ce se r[suceau =i se zv`rcoleau pe bolta
83 R[scoala. Vol. II
cereasc[. }mprejur, satul dormea sau se pref[cea c[ doarme ]ntr-o
lini=te de morm`nt, sporind fiorii de groaz[ ce st[p`neau v[zdu-
hul. +i totu=i cei din uli\[ sim\eau c[ ]n fiece cas[ =i la fiecare
geam ochi lacomi priveau luminile focului, a=tept`nd un semn
sau o chemare tainic[.
Apoi deodat[, pe uli\[, dinspre Ruginoasa, se v[zu venind un
p`lc de oameni, fluier`nd de zor, parc[ nici nu s-ar fi sinchisit de
pr[p[dul din urma lor. Cu c`t se apropiau, cu at`t oamenii p[reau
mai ]ndr[zne\i, ca =i c`nd ar fi vrut s[ batjocoreasc[ prin purtarea
lor pe cei ce st[teau ]n fa\a postului de jandarmi. Trec`nd, unul
din grup strig[ simplu:
— Bun[ seara!
Primarul, logof[tul =i plutonierul r[spunser[ deodat[, gr[bi\i:
— Bun[ seara!
O clip[ fluieratul ]ncet[, ca =i cum ar mai fi a=teptat vreo
]ntrebare sau chiar o dojan[. Apoi c`\iva reluar[ melodia ]n vreme
ce al\ii bufnir[ ]n r`sete, iar dup[ ce se mai dep[rtar[ pu\in, unul
d[du un chiot prelung =i ascu\it, parc[ s[ ridice toat[ lumea ]n
picioare. }n acela=i moment noianul de fl[c[ri de la r[s[rit se
]nvolbur[ mai n[prasnic, parc[ glasul omenesc de aici ar fi
scormonit temeliile j[raticului de acolo. O v`ltoare de sc`ntei se
ridic[ ]n v[zduh, risipindu-se ]ntr-o vijelie de stele c[z[toare. Mici
=i ]nd[r[tnice stoluri de p[s[ri de foc, sc`nteile se rev[rsau spre
Amara ]n zbor sinuos, ca ]mpinse de o putere misterioas[.
Reculeg`ndu-se din tulburarea ce-i ]nc[tu=a pe to\i, plutonierul
Boiangiu murmur[ cu un glas r[gu=it de spaim[:
— Mi se pare, m[i cre=tini, c-a sosit revolu\ia!
84 Liviu Rebreanu
Capitolul IX
FOCUL
1
Joi diminea\a, soarele r[s[rea ]n Amara prevestit de zori mai
ro=ii ca totdeauna.
Orizontul vopsit de fl[c[rile p[m`nte=ti se ]mpurpura tot mai
m`nios, p`n[ ce se ridic[ greoi globul soarelui, un cap sc[ldat ]n
s`nge proasp[t. Atunci lumina v`lv[taiei ]ncepu s[ p[leasc[
]n[bu=it[ de lumina zilei, scufund`ndu-se parc[ ]n zidul de foc
ce tivea marginile cerului. Apoi, cu c`t v[zduhul se limpezea, cu
at`t deasupra r[s[ritului se ]ngr[m[deau tr`mbele negre de fum,
care se ]ncol[ceau =i se fr`ngeau ca ni=te bra\e arse ]n[l\ate spre
Dumnezeu.
|[ranii se scular[ ]mpreun[ cu soarele, ca =i alt[ dat[. Se
]nv`rteau prin ogr[zi, se uitau la cerul senin =i mai ales la
v`rtejurile de fum, ridicau n[rile s[ simt[ mirosul, f[r[ mirare =i
f[r[ bucurie, ca ]n fa\a unor ]nt`mpl[ri fire=ti. Unii ie=eau ]n
mijlocul uli\ei s[ vad[ mai bine ori s[ schimbe o vorb[ cu cine s-ar
nimeri.
— Foc, nu glum[! strig[ Vasile Zidaru din ograd[ c[tre Leonte
Orbi=or care, st`nd mai sus cu dou[ case, cobor`se ]n uli\[ tocmai
fiindc[ ]l auzise tu=ind =i scuip`nd. +i uite a=a arde de la miezul
nop\ii!... Cu ce arde acolo =tiu c-ar fi tr[it boiere=te un an de zile
tot satul, dac[ nu =i mai mult!
— Apoi las’ s[ se aleag[ scrum =i cenu=[ din toate, c[ ele
st[teau acolo degeaba, =i noi pieream =i nu ne auzea nimeni! f[cu
CUPRINS
85 R[scoala. Vol. II
Orbi=or aproape pi\ig[iat, frec`ndu-=i cu pl[cere co=ul pieptului
pe deasupra c[m[=ii, parc[ =i-ar fi alungat o durere.
Peste drum baba Ioana, cu o strachin[ de boabe ]n bra\e, ]=i
hr[nea or[t[niile, oc[r`nd pe cele mai h[mesite, ocrotind pe cele
fricoase, f[c`nd dreptate cu glasul ei ve=nic moroc[nos.
— V[zu=i p[l[laia, maic[ Ioan[? strig[ Vasile =i c[tre ea. Mi
se pare c-o s[ avem nunt[... Ai, ce zici, maic[ Ioan[?
Baba ]ntoarse numai o clip[ fa\a spre d`nsul, s[-l c`nt[reasc[,
apoi ]=i v[zu de p[s[rile ei, bomb[nind:
— Numai la nunt[ se mai ]mbulze=te lumea, fire-ar a dracului!
Al\i vecini se apropiar[, fiecare cu c`te o ]ntrebare sau cu vreo
l[murire. Dup[ c`teva vorbe ]ns[ fiecare se uita la ceilal\i, a=tep-
t`nd un semn sau o porunc[ m`ntuitoare. Apoi, pe m[sur[ ce se
]nmul\eau, fe\ele lor se ]n[spreau =i glasurile se ]ngro=au, parc[
o ner[bdare st[p`nit[ le-ar fi sugrumat sufletele. P`n[ ce Leonte
Orbi=or izbucni cu necaz:
— Da noi ce ne holb[m de poman[, m[i fra\ilor?... Ori n-avem
alt[ treab[?... Ia haidem mai sus, s[ vedem =i noi ce mai mi=c[
prin sat =i s[ nu r[m`nem de c[ru\[!
— A=a-i! f[cur[ ceilal\i ]nviora\i, ca =i c`nd le-ar fi vorbit din
fundul inimii.
Pe drum mai ]nt`lnir[ ici-colo oameni care se sf[tuiau =i care
de asemenea se luar[ dup[ d`n=ii. }n b[t[tura c`rciumii barem
era b`lci. P`n[ =i femei, =i copii c[scau gura amesteca\i prin
mul\imea ]nfrigurat[. Gl[suiau ]ns[ pu\in =i domol, parc[ cuvintele
ar fi avut greut[\i de plumb. Numai uneori \`=nea c`te-o vorb[
tare, ca un strop ]ntr-un nor ]nc[rcat, st`rnind uimirea =i ]ntoar-
cerea capetelor.
— }n[untru care sunt? ]ntreb[ Vasile Zidaru, auzind zgomot
din c`rcium[.
— Apoi sunt mul\i, r[spunse Ignat Cercel, care umbla de colo
p`n[ colo, printre oameni. E =i Marin, este =i feciorul cel mic al
86 Liviu Rebreanu
lui Drago=, mai e =i Petric[ al Smarandei, sunt mul\i =i petrec,
dac[ au de ce...
— Adic[ de ce? iscodi mai departe Vasile.
— Ei =tiu de ce, morm[i Ignat tainic. Da las[-i, c[ fac bine ce fac.
— Nu-\i spuneam eu, nea Vasile, c[ i-am v[zut azi-noapte cum
se ]ntorceau =uier`nd din jos? zise Leonte Orbi=or cu m`ndrie.
C[ ie=isem ]n b[t[tur[ s[ v[d cum arde =i m[ g`ndeam a=a singur,
oare cine l-o fi pus, c[ prea e mare =i-a pornit deodat[ din toate
p[r\ile de parc[-ar fi fost mai mul\i...
— Ar putea s[ ne spuie =i nou[, s[ nu zic[ pe urm[ c[ ne-am
codit =i s[ ne lase f[r[ parte! se amestec[ ]n vorb[ un b[tr`n
sl[b[nog =i am[r`t.
— Dac-ar sta s[ ne-ntrebe pe to\i, p`n[-i lume nu s-ar mi=ca
nimeni! spuse iar[=i tainic Ignat, ca =i c`nd el ar fi =tiut mai multe.
— Asta cam a=a-i! =optir[ c`\iva, cl[tin`nd din cap. Atunci,
]ntr-alt grup, mai spre margine, porni un hohot mare de r`s =i
toat[ lumea d[du n[val[ ]ntr-acolo. Se auzi un glas bucuros =i
pizma=:
— Lua=i toporul, Toderi\[?... Nu cumva porni=i tocmai acuma
la p[dure dup[ usc[turi!
}ntrebarea p[ru at`t de caraghioas[, c[ alt val de r`sete
cuprinse mul\imea. Toader Str`mbu, cu toporul ag[\at pe bra\ul
st`ng, cu sumanul pe umeri, r[spunse tot r`z`nd, dezv[luindu-=i
din\ii lungi, sclipitori, ca ni=te col\i de fiar[ fl[m`nd[:
— Apoi cu usc[turile trebuie s[ ]ncepem, m[i nea Iosife, c[
doar a=a ne-am ]nv[\at!
}n u=a c`rciumii ie=ise Nicolae Drago=, bo\it la fa\[, parc[ toat[
noaptea n-ar fi ]nchis ochii =i totu=i mai vioi ca de obicei. V[z`nd
pe Toader Str`mbu, strig[ din prag ]n[untru:
— Haide\i, Petric[, nu mai sta\i, c-a venit =i Toderi\[!
Pe c`nd el cobora ]n uli\[, ie=i din c`rcium[ =i Petre, ]nconjurat
de o gr[mad[ de oameni, mai ales fl[c[i. }n urma lor ap[ru =i
c`rciumarul, care trase de m`n[ pe Niculae:
87 R[scoala. Vol. II
— Bine, b[ie\i, b[ur[\i c`t v-a poftit inima =i acuma pleca\i
nepl[ti\i? Apoi asta-i treab[ de omenie, Nicule?... Adic[ a=a s[...
Petre ]i retez[ vorba batjocoritor:
— Ia vezi, nea Cristache, ]ntoarce-te u=urel la tejghelu\a matale
=i las[-ne ]n pace, c[ \i-om pl[ti noi c`nd om avea vreme!... Hai,
hai, du-te =i nu mai sta!
Busuioc se ]ntoarse spre Petre, nedumerit. Vru s[ mai zic[ ceva,
dar fl[c[ul urm[, s[get`ndu-l cu o privire ur`t[, de=i cu acela=i
glas:
— Nu te uit[m noi nici pe t[lic[, n-ai grij[, nea Cristache!...
Ne-om socoti dup[ cuviin\[, numai s[-\i vie r`ndul! C[ de-acu n-om
mai z[bovi cu r[fuielile, fii pe pace!
Oamenii dimprejur, care r`deau, care bomb[neau. C`rciumarul
p[li =i b`igui foarte r[gu=it:
— Da cu mine ce-ave\i, m[i Petric[ b[iete, c[ doar...
Petre ]l ]mpinse la o parte, f[r[ r[spuns, zic`nd c[tre Toader
Str`mbu:
— Bine c[ veni=i, c[ tocmai eram s[ plec[m, s[ nu te mai
a=tept[m, c[ uite, soarele e sus =i vine pr`nzul =i noi tot nu ne-am
urnit!
— Las[, c-avem vreme destul[, Petric[, =i nu ne gone=te nimeni!
f[cu Toader. P`n[ mi-am a=ezat copila=ii, c[ i-am l[sat singuri...
Nicolae Drago= puse cap[t vorb[riei. Erau vreo dou[zeci cei
ce fuseser[ ]n c`rcium[ =i se aleseser[ s[ porneasc[. Tocmai atunci
sosi g`f`ind de alerg[tur[ =i Chiril[ P[un, cu un b[\ noduros ]n
m`n[.
— Sta\i, b[ie\i, s[ nu pleca\i f[r[ mine! strig[ d`nsul de-abia
r[sufl`nd. C-ar fi mai mare ru=inea s[ lipsesc eu, c`nd =ti\i doar
bine ce-am p[\it cu...
— Apoi nici s[ st[m p`n[ te scormone=ti t[lic[... ]l ]ntrerupse
Nicolae, f[r[ a-=i sf`r=i nici el g`ndul. Numai c`nd observ[ c[ ceata
gata de drum se dublase, ad[ug[ schimb`nd glasul: Nu mai veni\i
88 Liviu Rebreanu
at`\ia degeaba, m[i oameni, c[ n-avem lips[! +-apoi sunt =i acolo
oameni s[ mai puie m`na, de-ar trebui!
B[tr`nul de adineaori, care se v`r`se ]n fa\[, zise iar t`nguitor:
— V[d c[ umbla\i =i face\i, =i de noi n-ave\i grij[, m[i fl[c[i!...
Apoi a=a...
— Taci mulcom, mo=ule, c[ avem ]nt`i ni=te r[fuieli, dar pe
urm[ om face noi cum o fi mai bine, cu to\ii! zise Petre cam \an\o=,
ca un coco= t`n[r c`nd se g[te=te s[ c`nte.
Grupul porni ]n sus, spre Lespezi. Numai Toader Str`mbu cu
toporul =i Chiril[ P[un cu b[\ul, ]ncolo to\i cu m`inile goale. }ntre
ei parc[ cel mai m`ndru era Ilie C`rlan, care se tot uita ]napoi =i
r`dea spre cei mul\i, r[ma=i t[cu\i pe loc.
— Da oare unde se duc tocmai ]n sus? zise Vasile Zidaru dup[
ce ceata se mai dep[rt[ pu\in. Ori umbl[ tot dup[ Babaroaga?
C`rciumarul Busuioc, care r[m[sese printre oameni, bolbo-
rosind ]nfrico=at, ]=i rec[p[t[ deodat[ curajul, ca =i c`nd ar fi
sc[pat de primejdie:
— Ce mai ]ntrebi, Vasile, unde se duc?... Tu nu-i vezi c[ s-au
apucat de revolu\ie?... Mai bine ]ntreab[ ce au cu mine b[ie\ii
[=tia? C[ eu n-am f[cut r[u nim[nui, oameni buni, =i...
Ileana, fata lui Dumitru Ciulici, se culcase la u=a Nadinei, ]n
od[i\a dintre dormitor =i sufragerie. Cucoana o pusese s[ z[vo-
rasc[ toate u=ile, ba le-a mai =i ]ncercat ea ]ns[=i, s[ vaz[ dac[
sunt bine ]ncuiate. I-a spus c[ i-e fric[ de t`lhari =i fata a r`s.
Acuma, diminea\a, Ileana s-a trezit =i a ie=it bini=or ]n sufrage-
rie, s[ nu tulbure odihna cucoanei. Deschise u=a cerdacului =i
ferestrele de la salon =i sufragerie; voia s[ se poat[ apuca de
dereticat p`n[ se va scula cucoana. Apoi ]=i lu[ a=ternutul s[-l
treac[, prin coridor =i buc[t[rie, acas[. }n buc[t[rie, unde duduia
focul, erau p[rin\ii ei, am`ndoi sup[ra\i =i sp[im`nta\i.
— Hai, fato, nu dospi ca boierii, c[ nu-i vreme de dormit! o
]nt`mpin[ tat[l s[u. Hai, c-am dat de mare belea, c[ numai astea
ne mai lipseau!
89 R[scoala. Vol. II
Adineaori, c`nd r[s[rea soarele, Dumitru s-a dus de a sculat
pe =oferul cucoanei, cum se ]n\elesese. A stat p`n[ ce a ie=it afar[
neam\ul din od[i\a lui, apoi a plecat s[ dea o rait[ pe la hambare,
ca ]n toate dimine\ile. C`nd s-a ]ntors a g[sit pe Rudolf ]n poart[,
pr[v[lit la p[m`nt, plin de s`nge, cu capul spart. Se vede c[ ie=ise
p`n[ ]n uli\[, s[ se uite mai bine la focul cel mare dinspre
Ruginoasa, =i atunci l-au tr[snit cei care-l p`ndeau. Nu =tie cine
s[ fie, dar asear[ a auzit a=a, o vorb[, c[ neam\ul cucoanei n-are
s[ scape de-aici f[r[ s[ m[n`nce o b[taie sor[ cu moartea, pentru
c[ =i el ar fi b[tut r[u de tot ni=te copii ]n Amara, alalt[ieri. L-a
luat ]n c`rc[ =i l-a dus ]n od[i\[, unde zace =i acuma ca un bolovan,
m[car c[ l-a sp[lat de s`nge =i l-a legat la cap... Ileana s[-i spuie
deci cucoanei, c`nd se va trezi, ce s-a ]nt`mplat, ca s[ chibzuiasc[
dumneaei ce-i de f[cut, deoarece, ]n halul ]n care se afl[, =oferul
nu e ]n stare s[ duc[ ma=ina. Dar nici s[ mai z[boveasc[ pe-aici
cucoana nu e bine. Focul de la Ruginoasa are s[ se ]ntind[ =i
]ncoace, negre=it, =i oamenii sunt ]nd`rji\i. De aceea el s-a g[tit
s[ porneasc[ ]ndat[ cu bri=ca, numai s[ adape calul, la Gliganu,
la st[p`nul lui, s[-i dea de =tire...
Primarul Pravil[ cu plutonierul Boiangiu =i cu logof[tul Bumbu
se ]ntoarser[ osteni\i, negri de fum =i de funingine. C[ru\a intr[
]n curtea conacului, dup[ ce oprise o clip[ ]n uli\[ s[ se dea jos
cei doi jandarmi. Boiangiu ]nsu=i numai cu mare greutate s-a l[sat
convins s[ se prezinte boierului Miron, socotind c[ datoria lui
acuma este s[ vegheze la post necontenit, s[ nu se pomeneasc[
cu vreun atac prin surprindere din partea s[tenilor.
Miron Iuga era sculat =i-i a=tepta. V[zuse fl[c[rile de la
Ruginoasa =i a aflat de la arga\i c`te ceva. }n primul moment a
chemat pe Ichim, s[ puie caii =i s[ plece la fa\a locului. S-a
r[zg`ndit. Dac[ s-a dus logof[tul, se va fi f[cut acolo ce se putea.
Prezen\a lui cel mult i-ar fi st`njenit =i poate ar fi precipitat alte
urm[ri... De ieri, dup[ ]ntrunirea cu prefectul, a presim\it c[ se
90 Liviu Rebreanu
va ]nt`mpla ceva ce nu se mai poate ]mpiedica. Interven\ia
prefectului a fost pic[tura de vitriol ]ntr-un pahar plin ochi. O
atitudine energic[ sau un gest de autoritate, ]nso\it de m[surile
respective, ar mai fi ]nfrico=at pornirile anarhice latente. Frica este
singurul stimulent de ordine pentru oamenii primitivi. Prefectul
a venit cu duhul bl`nde\ii =i cu tocmeala, semne de sl[biciune.
Astfel s-a ]ncurajat ]ndr[zneala celor ce ]nc[ =ov[iau. Ceea ce
vroise s[ ]ncerce Grigore a ]ncercat Boerescu. Fl[c[rile de la
Ruginoasa se ]nf[\i=au pentru Miron Iuga ca o cumplit[ confirmare
a prevederilor sale.
Ascult[ relat[rile celor trei cu un calm, parc[ nici n-ar fi fost
vorba despre averea lui pref[cut[ ]n cenu=[. I se spuse c[ focul a
pornit de la =irele de nutre\. C`nd s-a prins de veste, ardeau toate
=i fl[c[rile cuprinseser[ hambarele =i grajdurile. Oamenii cur\ii
au s[rit s[ salveze vitele. Cele mai multe ]ns[ au pierit, fiindc[
abia se mai putea cineva apropia de acareturi. Chiar s[ fi fost ap[
=i s[ fi dat ajutor to\i s[tenii, anevoie s-ar fi putut potoli pr[p[dul.
|[ranii s-au urnit greu. Numai cei mai ]nvecina\i s-au ridicat s[-=i
apere casele lor. Ceilal\i dormeau, parc[ erau mor\i. Puneau m`na
]n sil[ =i fiecare se g`ndea numai s[ =terpeleasc[ c`te ceva...
Plutonierul ]=i exprim[ p[rerea c[ focul a fost pus de oamenii din
Amara. A=a i-au spus c`\iva \[rani ]ntreba\i, precum =i colegul
s[u de la Izvoru, care a venit de asemenea acolo mai spre dimi-
nea\[.
— Ai vreo speran\[ s[-i descoperi? ]ntreb[ b[tr`nul Iuga atunci
cu o ]nviorare subit[...
— Cred c[ i-a= descoperi, dac[...
Boiangiu ezit[ c`teva clipe p`n[ s[ m[rturiseasc[ limpede c[
nu prea ]ndr[zne=te s[ ]ntrebuin\eze metoda lui obi=nuit[. |[ranii
au devenit foarte turbulen\i =i ar\[go=i, cum s-a vazut =i ieri, ]n
fa\a domnului prefect. Cu vorba simpl[ sau cu amenin\[ri nu se
mai pot ]nfr`na. Nici cu for\a nu cuteaz[ s[ procedeze deocam-
91 R[scoala. Vol. II
dat[, pentru c[ n-are destui oameni =i i-e team[ s[ nu provoace
r[scularea satului ]ntreg =i s[-=i atrag[ pe urm[ vreo pedeaps[
grav[. De aceea ]ncearc[ s[ men\in[ ordinea cel pu\in ]n Amara
prin indulgen\[ =i convingere, cum i-a recomandat, nu mai departe
dec`t ieri, comandantul companiei. Altfel azi-noapte n-ar fi l[sat
s[ treac[ fluier`nd grupul de \[rani ]ntre care el e sigur c[ se aflau
incendiatorii de la Ruginoasa.
Miron Iuga recuno=tea c[, ]n situa\ia actual[, a=a cum a fost
l[sat[ s[ se dezvolte, plutonierul ]ntr-adev[r nu mai era ]n stare
dec`t s[-=i apere propria-i piele. De altminteri nici lui nu-i r[m`nea
altceva de f[cut. Acuma nu mai poate fi vorba dec`t s[ dureze
p`n[ c`nd cei de sus vor ]n\elege, ]n sf`r=it, c[ r[zmeri\a pe care
au fermentat-o nu e o mascarad[ ca manifesta\iile lor de la
Bucure=ti =i vor lua m[suri s-o st`rpeasc[. Totu=i ]ndemn[ pe
primar =i plutonier s[-=i fac[ datoria:
— Sunt =i oameni cumin\i ]n sat, poate mai mul\i dec`t cei
tic[lo=i. Pune\i-i =i pe ei s[ se mi=te =i s[ nu se lase cople=i\i de
r[uf[c[tori, c[ci =i ei sunt amenin\a\i de pr[p[dul care vine. Popa
Nicodim ce face?... S[ nu uite nimeni c[ are s[ vie =i ceasul
socotelilor, c`nd to\i vor trebui s[ dea seama!
}n fa\a conacului din Lespezi, ]n uli\[, c`\iva \[rani vorbeau
despre foc. }l socoteau un semn. O fi bun, ori o fi r[u? Matei
Dulmanu, care fusese asear[ prin Amara, se tot uita ]n jos, parc-ar
fi a=teptat pe cineva. Bodog[ni ca pentru sine:
— Numai focul cur[\[ p[catele!
Ceilal\i cl[tinar[ din cap =i unul observ[ c[ asta-i vorb[ cu t`lc
mare. Matei z[ri atunci p`lcul de oameni din Amara apropiindu-
se =i zise u=urat:
— Vine ea =i vremea dezleg[rii t`lcurilor, n-ave\i grij[!
Am[renii se mai ]nmul\iser[. Pe drum i-a ajuns din urm[ Pavel
Tunsu, iar al\ii s-au ag[\at din curiozitate.
92 Liviu Rebreanu
Se sf[tuir[ cu Matei Dulmanu =i apoi se ]mp[r\ir[ ]n dou[. Cei
mai mul\i trecur[ cu Nicolae Drago= ]nainte.
— Duce\i-v[, duce\i-v[, c[ suntem destui aci! zise Petre. +i de-or
mai trebui oameni, nea Matei =tie vorba noastr[!
— Eu r[m`n cu t[lic[, nea Petric[! vorbi Ilie C`rlan cu ]nsufle\ire.
— D-apoi d`n=ii ce treab[ au? r[spunse Matei Dulmanu,
ar[t`nd pe cei cu care st[tuse.
— Tocmai! f[cu Petre. Da s[ nu pierdem vremea cu mult[ vorb[
nici noi, c[ ceilal\i uite-i cum zoresc!
Nadina transformase, c`t s-a putut, dup[ gustul ei dormitorul
conacului. Gogu =i Eugenia se mul\umeau la \ar[ cu un confort
relativ, ]n care nu intrau preocup[ri de frumos, ci numai de util.
Nadina nu voia s[ renun\e la minimul de artistic nici ]n voiajuri,
]n camerele de hotel unde avea s[ petreac[ o noapte, dou[. Patul
monumental =i masiv pentru dou[ persoane, cu care se m`ndrea
Gogu, spun`nd c[ te odihne=ti ]ntr-]nsul ca la s`nul mamei,
Nadinei i se p[rea c-ar ]n[bu=i-o =i prin scufundarea ]n moliciunea
lui, dar mai cu seam[ prin monstruoasa-i lips[ de propor\ii =i de
gust. }n col\ul dinspre vestibul, aproape de una din ferestrele mari,
cu grilaj de fier, ce deschideau o vedere simpatic[ spre gr[dina
de flori, i se pusese o canapea simpl[, larg[, pe care noaptea ]nt`i
a dormit sc[ldat[ dup[ oboseala c[l[toriei. Azi-noapte, ]ns[,
somnul a ocolit-o, de=i l-ar fi dorit mai mult ca oric`nd, tocmai
ca s-o scape de frica insistent[ ce pusese st[p`nire pe toat[ fiin\a
ei. Mereu i se n[z[rea c[ aude pa=i, prin gr[din[ sau prin celelalte
camere, c[ a b[tut cineva ]n geam, c[ o m`n[ a ]ncercat clan\a
de la vestibul... De c`te ori ajungea ]n semiluciditatea ce prece-
deaz[ somnul, c`te un zgomot nou, straniu, o f[cea s[ tresar[,
s[-i ]ndep[rteze odihna. De-abia spre diminea\[, dup[ ce a ascultat
un r[stimp cum ]=i r[spundeau coco=ii din sat, vestind apropierea
r[s[ritului, a adormit de-a binelea. Tot un c`ntec de coco=, sub
fereastra ei, ]n gr[din[, a de=teptat-o adineaori dintr-un vis at`t
93 R[scoala. Vol. II
de pl[cut, c[ nici nu =i-l putea aduce aminte, r[m`n`ndu-i doar
senza\ia =i regretul c[ nu l-a putut visa p`n[ la sf`r=it. F[r[ s[-=i
dea ]nc[ seama unde se afl[, c`teva clipe f[cu sfor\[ri, cu ochii
]nc[ ]nchi=i, s[ adoarm[ iar, ca s[ poat[ continua visul sau m[car
s[ =i-l reaminteasc[. }n loc de aceasta, ]=i rede=tept[ frica ur`t[
cu care s-a luptat toat[ noaptea =i deodat[ se dezmetici... Nu ]ndr[z-
ni s[ deschid[ pleoapele, parc[ nev[z`nd nimic ar fi mai ]n sigu-
ran\[. Era o t[cere mare. }=i auzi ]nt`i vibra\iile fire=ti =i de obicei
neb[gate ]n seam[ ale propriilor ei nervi auditivi, ca un susur con-
tinuu, infinit de delicat, apoi zv`cnirile ritmice ale inimii ]n piept
=i, dup[ un r[stimp ce i se p[rea nesf`r=it, ]i r[sun[ ]n timpane,
brusc =i strident, cotcod[citul indignat al unei g[ini ]n gr[din[,
at`t de clar, ca =i c`nd fereastra ar fi fost larg deschis[. Zgomotul
acesta nea=teptat ]i zg`l\`i inima o clip[, dar ]ndat[ ce ]l identific[,
spaima i se transform[ ]ntr-un sentiment de ]ncredere. }ntinse
m`na spre mescioara pe care ]=i pusese micul ei ceasornic de aur.
— Opt! murmur[ ea examin`nd cadranul. C`t sunt de obosit[!
Parc[ nici nu m-a= mai ridica din culcu=!... +i totu=i trebuie s[
plec! Am ]nt`rziat... A= putea fi pe drum, dac[... Numai Rudolf s[
fie gata, eu ]ntr-o jum[tate de or[ sunt ]n ma=in[... Dar fata asta
pe unde o fi umbl`nd?
}ncepu s[ strige, lungind =i c`nt`nd silabele:
— Ileana... Ilenu\o!... Unde e=ti, Ilenu\o?... Ileana!...
Peste c`teva secunde capul fetei ap[ru ]n cr[p[tura u=ii de la
vestibul, ]ncetinel, ca =i c`nd n-ar fi fost sigur[ dac[ a auzit aievea
glasul cucoanei sau numai i s-a p[rut.
— Hai, feti\o, intr[!... Te-ai sculat? zise Nadina ]ntinz`ndu-se
alene sub plapum[ =i r[sf[\`ndu-se ca o pisic[ la c[ldur[. Rudolf
a scos ma=ina?
Ileana, frumu=ic[ =i cur[\ic[, avea ve=nic un r`s zglobiu, care-i
pl[cea Nadinei, ]nc`t o =i ]ntrebase dac[ n-ar vrea s[ mearg[ cu
ea la Bucure=ti. Acuma ]ns[ r`sul ei era speriat.
94 Liviu Rebreanu
— Iar te-a certat maic[-ta, Ilenu\o? urm[ Nadina v[z`nd-o a=a.
Aide, nu mai fi trist[, c[ nu-\i =ade bine!
— Vai, coni\[ drag[...
Cum deschise gura, cum o n[p[di pl`nsul. Abia printre lacrimi
=i oft[ri izbuti s[ spuie ce-a p[\it =oferul =i c[ arde Ruginoasa.
Nadina ]ns[=i, parc[ n-ar fi p[truns cuvintele, nu-=i d[du seama
]ndat[ de ]n\elesul lor =i ]ntreb[:
— Bine, bine, dar ma=ina e gata? Fiindc[ trebuie negre=it s[
plec...
C`nd apoi se dumeri, fu cuprins[ de o groaz[ at`t de violent[,
c[ r[mase ]mpietrit[ ]n pat, cu plapuma p`n[ sub b[rbie, uit`ndu-se
la Ileana cu ni=te ochi m[ri\i, ]n care tremura o lucire sticloas[.
Numai ]ntr-un t`rziu ]ncepu s[ b`lb`ie cu un glas str[in, fr`nt =i
neputincios:
— Ce fac eu acuma, Ilenu\o?... Acuma o s[ m[ omoare =i pe
mine, acuma...
Fata o iubea =i-i era mil[ de frica ei. Prinse curaj =i-i explic[ cu
]nsufle\ire =i cu vorbe pline de ]ncredere c[ tat[l s[u s-a dus de
multi=or s[ vesteasc[ pe boierii din Gliganu despre ce s-a ]nt`mplat
=i boierii vor veni cu tr[sura cea mai bun[ =i o vor lua-o, a=a c[
poate s[ fie lini=tit[ =i s[ nu-=i fac[ inim[ rea deloc. De altfel
oamenii de aici nu sunt haini =i n-ar cuteza s[ se dea la r[ut[\i...
Nadina o asculta =i nu pricepea bine, dar glasul ei o m`ng`ia =i-i
alin[ ]n suflet r[nile spaimei. Apoi deodat[ arunc[ la o parte
plapuma =i zise pripit:
— Atunci s[ m[ ]mbrac, s[ m[ g[seasc[ gata... D[-mi tu, feti\o,
halatul, repede =i pe urm[...
Se r[suci pe marginea canapelei, ]=i potrivi t[lpile ]n papucii
moi, se ridic[ ]n picioare =i-=i scoase c[ma=a de noapte, arunc`nd-
o pe a=ternut. R[mase goal[, cum ]i pl[cea at`t de mult s[ umble
acas[, ]n dormitorul ei, ]ntre oglinzile care-i r[sfr`ngeau toate
rotunjimile corpului =i-i m[guleau ]ncrederea ]n frumuse\ea ei.
95 R[scoala. Vol. II
Acuma nu se g`ndise s[-=i admire goliciunea. Gestul fusese
instinctiv. De=i ]n odaie era cald, o cutremura un fior de frig.
— Aide, Ilenu\o, aide, c[ mi-e r[coare, murmur[ ea str`n-
g`ndu-=i s`nii cu bra\ele ]ncruci=ate pe piept.
— Doamne, coni\[, frumoas[ mai sunte\i! f[cu Ileana ]n extaz,
aduc`ndu-i halatul =i v[z`nd-o goal[-golu\[.
Nadina sur`se f[r[ s[ vrea. Admira\ia o ]nc`nta totdeauna...
Pe c`nd fata ]i punea pe umeri neglijeul de m[tase moale, alb[, =i
ea c[uta s[-=i v`re bra\ul ]n m`neca larg[, se auzi afar[, ]n curte,
g[l[gie de glasuri.
— Uite c-or fi =i sosit boierii, coni\[ drag[! strig[ Ileana cu
bucurie.
— Du-te repede, feti\o! =opti Nadina cu vocea uscat[ de emo\ie.
+i ]ntoarce-te s[-mi spui!
Ileana o zbughi afar[ prin vestibul. Nadina ]=i sim\ea inima
zv`rcolindu-se de ner[bdare. }i tremurau genunchii. }=i ]mpreun[
]n fa\[ foile halatului =i se l[s[ pe marginea canapelei. Asculta,
]ncord`ndu-=i cu desperare auzul. Percepea un zgomot confuz din
care se desprindea uneori un glas cu timbrul vag cunoscut. Se
silea s[ aleag[ vocea arenda=ului sau pe a avocatului =i nu izbutea,
parc[ ar fi pierdut amintirea lor.
„Dar dac[ nu sunt ei?“ ]i trecu prin minte ca o str[fulgerare.
Sim\i o ]ncle=tare ]n inim[ at`t de dureroas[, c[ vru s[ \ipe. }n
clipa aceea ]ns[ auzi foarte deslu=it ni=te pa=i boc[nind gr[bit ]n
vestibul. Apoi u=a se deschise furtunos, parc-ar fi s[rit din \`\`ni
=i ]n fa\a ei ap[ru un \[ran t`n[r, voinic, osos, cu c[ciula neagr[,
]nfundat[ \an\o= ]ntr-o parte, cu ochii negri, ]ncrunta\i, cu laib[rul
negru peste c[ma=a lung[, cu ni=te bocanci grei ]n picioare.
Tr`ntind u=a, Petre Petre se pro\[pi ]naintea Nadinei:
— Cucoan[, de ce...?
Glasul i se curm[ brusc ca =i c`nd o m`n[ furioas[ i s-ar fi
]nfipt ]n beregat[. Nadina, ]n primul moment de spaim[, a ]nceput
96 Liviu Rebreanu
gestul de a se scula ]n picioare. Genunchii ]ns[ n-au rezistat, ]nc`t
la mijlocul mi=c[rii a c[zut ]napoi pe marginea divanului. Aripile
neglijeului atunci s-au desf[cut, dezvelindu-i s`nii, p`ntecele,
picioarele, f[r[ ca ea s[-=i mai dea seama. Ochii ei ]ngrozi\i priveau
pe \[ranul care n[v[lise ]n camera ei. }ntr-o fr`ntur[ de secund[
i se p[ru cunoscut, ]=i reaminti ca este vizitiul care a plimbat-o cu
sania c`nd s-au speriat caii, =i c`t a impresionat-o atunci for\a lui
neobi=nuita =i siguran\a lui lini=tit[, apoi c[ totu=i acuma tocmai
acela=i om a venit s-o omoare. }n aceea=i vreme ]i auzea ]ntrebarea
r[cnit[ =i ]i vedea ochii. Observ[ ]n clipa urm[toare c[ i se ]neac[
glasul =i ]n privirea lui o str[lucire nou[ ]n locul ]ncrunt[rii.
Str[lucirea aceasta lacom[ =i tulbure a remarcat-o de at`tea ori
]n ochii mai tuturor b[rba\ilor =i totdeauna a m[gulit-o, socotind-o
ca dovada cea mai sigur[ a pasiunilor ce le de=teapt[ frumuse\ea
ei. Privirea \[ranului o ardea ca o flac[r[. O sim\ea cum i se plimb[
pe corp =i deodat[ ]n\elese ca corpul i-e dezv[lit. S[ri ]n picioare
str`ng`ndu-=i h[latul pe piept =i strig`nd disperat[:
— Ce vrei s[ faci ?... Ajutor!... Nu!... Ajutor!...
Petre t[lmaci strig[tul ei ca o chemare. S`ngele ]i fierbea ]n
vine =i-i ro=ise toat[ fa\a, p`n[ =i bulbii ochilor. Nu mai vedea
nimic afar[ de figura ei ]ngrozit[ =i cu at`t mai ispititoare, =i de
haina alb[, u=oar[, sub care ]i z[rise carnea. }ntinse instinctiv
bra\ele cu m`ini mari, noduroase, ca =i c`nd ar fi vrut s[ opreasc[
o pornire ce nu se mai poate ]n[bu=i, b`lb`ind neputincios:
— Apoi... de ce... s[ nu... te...
Nadina d[du s[ fug[ spre cealalt[ fereastr[. O m`nec[ a
halatului atinse o m`n[ ]ntins[ a lui Petre. Degetele o ]n=f[car[
singure.
— Las[-m[, las[-m[!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zb[t`ndu-se
s[-=i smulg[ m`neca din m`na lui.
Deodat[ sim\i bra\ul lui v`njos cuprinz`ndu-i mijlocul. Cu o
lunecare de =op`rl[ se smulse din hain[, l[s`nd-o ]n m`inile lui,
97 R[scoala. Vol. II
iar ea, goal[, alerg[ ]n col\ul dinspre sufragerie =i se piti dup[
speteaza unui fotoliu. Lucirea mat[ a trupului ei st`rni mai aprig
pornirea b[rbatului. Zv`rli haina ce-o \inuse ]n m`ini parc[ i-ar
fi oferit-o s[ se ]mbrace =i se apropie de fotoliu cu bra\ele deschise
ca la un joc de-a ascunselea.
— Nu te-apropia!... Ajutor!... Ce vrei s[ faci ?! \ipa Nadina cu
capul deasupra spetezei, urm[rindu-i mi=c[rile cu ochii holba\i
de spaim[.
C`nd Petre ajunse l`ng[ fotoliu, Nadina \`=ni din ascunz[toare
s[ treac[ spre u=a vestibulului =i pe acolo afar[. Bra\ul lung al lui
Petre ]i a\inu calea =i-i ]ncol[ci mijlocul.
— Las[-m[!... Ajutor!
Petre o ridic[ ]n sus ca pe o p[pu=[ =i o ]ntoarse cu fa\a spre
d`nsul, cuprinz`ndu-i cu cel[lalt bra\ picioarele peste =olduri. }=i
l[s[ capul pe spate ca s[-=i ]nal\e privirea spre ochii ei. Nadina,
zv`rcolindu-se, ]nt`lni privirea aprins[ =i-i v[zu obrajii inunda\i
de o bucurie mare. }ncepu s[-l izbeasc[ cu pumnii peste fa\[, peste
cap, ]i smulse c[ciula =i-l lovi peste ochii ]n care pofta ardea ca o
v`lv[taie. El r[bd[ loviturile ei ca ni=te m`ng`ieri p`n[ ce, lu`ndu-=i
seama, ]=i ascunse obrajii pe p`ntecele ei. Nadina nu sim\ise
m`inile aspre care-i str`ngeau =oldurile =i mijlocul, dar acuma
sim\ea cum ]i zg`rie pielea must[\ile =i buzele lui fierbin\i.
Zb[t`ndu-se necontenit, corpul ei alunec[ u=or ]n jos p`n[ ce gura
\[ranului ajunse s[ se scufunde ]ntre s`nii ei mici =i rotunzi. Buzele
lui ]nsetate se oprir[ deasupra unuia, mozolindu-l p[tima= c`teva
clipe =i, ]n sf`r=it, din\ii mu=car[ ca ]ntr-o piersic[ p`rguit[.
— M[ doare!... Ajutor!... D[-mi drumul! \ipa Nadina, ]ncep`nd
iar[=i s[-l izbeasc[ peste cap.
Atunci b[g[ de seam[ c[ Petre, str`ng`nd-o =i s[rut`nd-o, se
retr[sese p`n[ aproape de divanul cu plapuma bo\it[ de pe care
se sculase ea adineaori. +i, f[r[ a-=i fi ridicat fa\a dintre s`nii ei,
c[l[uzit numai de l[comia instinctului, o a=ez[ ]ncet pe spate, de-a
7 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
98 Liviu Rebreanu
curmezi=ul canapelei, ]ncol[cindu-i mijlocul cu un bra\, iar cu
cel[lalt sprijinindu-se. Nadina ]=i ]nfipse degetele ]n p[rul lui,
zg`l\`ind cu furie. Deodat[ sim\i m`na lui grea ca un mai ]ntre
pulpele ei lipite, desp[r\indu-le =i f[c`nd loc genunchilor lui.
Aceea=i m`n[ ]i pip[i o clip[ p`ntecele cu mi=c[ri aspre. Nadina
se zv`rcolea neputincioas[ sub greutatea b[rbatului, leg[n`ndu-=i
capul pe dunga canapelei:
— Nu vreau!... Ajutor!... Ajutor!
Petre ]=i ridic[ atunci capul dintre s`nii ei =i morm[i r[gu=it:
— Stai bini=or... Stai, c[ doar nu te m[... Uite-a=a!
Nadina avu o cutremurare dureroas[. Se mai zb[tu c`teva clipe,
apoi \ipetele ei devenir[ tot mai slabe, iar m`inile ei loveau numai
ca ni=te aripi pl[p`nde. Apoi sc`ncetele ei se transformar[ ]n
gemete sacadate, dominate, =i acelea, de g`f`iturile fl[c[ului. Cu
ochii str`n=i =i gura ]ntredeschis[, capul Nadinei se leg[na mereu,
]n timp ce bra\ele ei ]ncolaceau incon=tient g`tul b[rbatului care-i
r[scolea toat[ fiin\a ]ntr-o ]nfiorare ame\itoare. Se sim\ea p[truns[
de o bucurie at`t de intens[, parc[ s-ar fi ]mp[rt[=it dintr-o tain[
necunoscut[, amar[ =i dulce, mai presus de toate.
R[mase istovit[ cu fa\a-n sus, nemi=cat[, cu pleoapele ]nchise.
Deodat[, glasul lui Petre, pu\in batjocoritor, r[sun[ ca dintr-o
dep[rtare mare:
— Apoi vezi, cucoan[, degeaba ai \ipat =i te-ai zv`rcolit, c[
doar nu te-am...
Nadina se ridic[, parc[ s-ar fi trezit dintr-un co=mar. }=i ]nveli
goliciunea cu c[ma=a de noapte ce-i era la ]ndem`n[ =i-=i acoperi
fa\a cu m`inile, sim\ind numai o sc`rb[ infinit[ de corpul pe care
=i-l adorase.
Petre ]=i luase c[ciula de jos =i o ]nfundase ]n cap. St[tu o clip[
examin`nd pe Nadina, parc[ de-abia acuma ar fi v[zut-o mai bine.
Murmur[ ]n sine cu o ridicare de umeri:
— Cucoan[, necucoan[...
99 R[scoala. Vol. II
Apoi ad[ug[ cu un glas care se silea s[ fie poruncitor:
— Dac[ \i-e drag[ via\a, cuconi\[, s[ fugi!... Ai auzit ? S[ fugi
]ndat[, altfel...
Nadina se uit[ la d`nsul, ca =i c`nd n-ar fi ]n\eles, fiindc[,
ap[r`ndu-=i trupul, a uitat primejdia adev[rat[. Din ]nf[\i=area
lui se dumeri, ]=i aduse aminte =i zise sc`ncit:
— Unde s[ fug ?... Scap[-m[!... Ce s[ fac ?
Petre nu voia s[ se ]nduio=eze. Repet[ mai aspru:
— F[ ce te-o ]ndrepta Dumnezeu, cucoan[, numai nu z[bovi
deloc...
Ie=i morfolindu-=i sf`r=itul. Nadina ]i auzi bocancii pe du=u-
mele. }=i c[ut[ ciorapii, b[l[b[nind cu m`na l`ng[ canapea =i
=o=[ind din buzele uscate, parc[ ar fi vorbit cu cineva:
— Trebuie s[ plec... Unde s[ plec?... Doamne, Doamne, unde
s[ plec?
3
Platamonu, ie=ind azi-noapte, ca ]n toate nop\ile, s[ dea o rait[
prin curte, a v[zut lumina focului spre r[s[rit. +i-a zis c[ trebuie
s[ fie ]n Teleorman, la grani\a jude\ului, sau poate la Izvoru. }n
orice caz era semn c[ r[zmeri\a se apropie =i m`ine-poim`ine va
izbucni =i pe aici. Hot[r] deci c[ vor profita =i ei de plecarea
Nadinei =i se vor ag[\a de ma=ina ei p`n[ la Pite=ti. Era c`t p-aci
s[ scoale pe nevast[-sa, s[ se sf[tuiasc[ ce s[ ia de prin cas[ afar[
de bani =i bijuterii.
Azi-diminea\[ a de=teptat mai devreme =i pe Aristide, care
obi=nuia s[ doarm[ p`n[ spre amiazi. Aristide s-a cam bosumflat
c[ i-a stricat somnul cel mai dulce =i l-a ironizat ca a ajuns =i d`nsul
fricos ca avocatul Stavrat care, de c`nd a venit, numai ]ntr-un
tremurici o duce. Totu=i s-a sculat fiindc[ ]n realitate lui ]i era
mai fric[ =i parada doar, ca s[-=i dea aere eroice =i s[ se fac[ mai
interesant ]n fa\a tat[lui s[u de a c[rui dragoste profita =i abuza
]n toate felurile.
100 Liviu Rebreanu
Pe la =apte erau to\i trei gata de drum. Olimp Stavrat barem
se preg[tise de asear[ =i dormise ]mbr[cat, ca s[ nu-l surprind[
un eventual atac nocturn. Fire=te, Platamonu se ferise s[ vesteasc[
pe cineva dintre slugi sau arga\i, s[ nu mearg[ cumva vestea prin
sat =i s[ se alarmeze \[ranii ori s[ se ]ncurajeze la tulbur[ri. Dup[
ce vor fi plecat se va ]nt`mpla ce-o vrea Dumnezeu.
La opt jum[tate, pe c`nd se impacientau c[ Nadina nu sose=te,
desigur pentru c[ n-a renun\at la lenevie =i cochet[rie nici ]n
momentele acestea de pericol, se pomenir[ cu Dumitru Ciulici.
Dup[ un minut de consternare, avocatul Stavrat ]=i exprim[
indignarea c[ „cucoana asta are sa ne nenoroceasc[ pe to\i“,
ad[ug`nd c[ de ce n-a venit =i dumneaei cu c[ru\a acestui om de
omenie, c[ nu i-ar fi c[zut deloc boieria, ]n loc s[ oblige pe toat[
lumea s[ a=tepte acuma cine =tie c`t p`n[ ce se vor n[pusti \[ranii
asupra lor s[-i masacreze. Aristide propuse s[ mearg[ repede
Dumitru cu careta =i s-o aduc[ ]ncoace, iar p`n[ atunci s[ se
preg[teasc[ tr[sura cu care apoi s[ plece cu to\ii la Coste=ti.
Platamonu g[si ]ns[ mai cuminte s[ se ]mbarce ]ndat[ ]n tr[sura
cea mare, s[ treac[ prin Lespezi, s-o ia pe Nadina =i de acolo s[
ias[ prin Cantacuzu ]n =oseaua jude\ean[, care e sigur[ =i probabil
p[zit[ de jandarmi sau armat[. Porunci deci s[ puie caii imediat.
St[teau cu to\ii ]n cerdac, a=tept`nd s[ ias[ tr[sura =i cer`nd
]n r[stimp de la Dumitru Ciulici am[nunte. Doamna Platamonu
se mai ]nv`rtea prin cas[, pl`ng`nd =i d`nd mereu ]n grija
slujnicelor s[ ia seama =i s[-i apere lucrurile, c[ pe urm[ nici ea
n-are s[ le uite pe ele. Dumitru, ]nv`rtind c[ciula ]n m`ini, tocmai
spunea l`ng[ scar[ c[ lespezenii sunt lini=ti\i =i le pare r[u c[ se
am`n[ mereu muncile, c`nd o ceat[ de vreo patruzeci de \[rani
n[v[li pe poart[ cu mare g[l[gie, c`\iva ]nv`rtind ni=te be\e ]n
aer. Cei trei ]ncremenir[ pe scaune. }ntr-o clipire oamenii ]ncon-
jurar[ cerdacul strig`nd, suduind, ]nv[lm[=indu-se, parc[ fiecare
ar fi vrut s[ ajung[ mai ]n fa\[. Dumitru singur r[m[sese cu capul
101 R[scoala. Vol. II
gol ]n mijlocul mul\imii m`nioase. Arga\ii ie=ir[ de prin grajduri,
privind mira\i. Vizitiul ap[ru cu caii s[-i ]nhame la tr[sura scoas[
din =opron.
Platamonu se reculese, se scul[ ]n picioare =i ]ntreb[ cu o mutr[
nedumerit[ =i prieteneasc[:
— Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a sup[rat?
Zeci de glasuri r[spunser[ deodat[, r[cnind care de care mai
v`rtos. Erau sud[lmi, =i oc[ri, =i amenin\[ri, toate topite ]ntr-un
vacarm asurzitor, din care nu se ]n\elegeau dec`t fr`nturi de vorbe
murdare... Platamonu ]=i rotea ochii holba\i peste fe\ele str`mbate
de furie =i recuno=tea \[rani din Amara, din Lespezi =i din Gliganu.
}=i opri privirea asupra lui Chiril[ P[un, care era mai ]n fa\[, al[turi
de fratele ]nv[\[torului Drago=, =i-i zise cu bl`nde\e:
— Spune tu, Chiril[, care e necazul =i ce pofti\i de la noi, c[ tu
=tii mai bine c[ eu nu m[ codesc niciodat[ s[...
Chiril[ P[un ]ncepu cu glasu-i moale, obi=nuit, =i vorbind urc[
cele patru trepte ale cerdacului, sprijinindu-se ]n b[\ul nou, ]nc[
verde, ce-l avea ]n st`nga:
— D-apoi ce poftesc dumnealor au s[-\i spuie singuri, c[ au
gur[, dar eu am o r[fuial[ mai veche pentru Gherghina cu t`lharul
[sta, care...
Ajunse ]n cerdac =i, c`nd rosti vorba „t`lharul“, se repezi la
Aristide, care =edea aiurit =i cu un z`mbet nepriceput pe buze, =i-i
tr[sni peste obraz o palm[ at`t de zdrav[n[, de plesc[i, parc-ar fi
dat cu o lopat[.
— Nu da, Chiril[! apuc[ s[ strige Platamonu.
}n clipa aceea, ]ns[, \[ranii t[b[rau peste ei cu pumnii =i cu
picioarele, t[v[lindu-i pe du=umelele cerdacului. Avocatul Stavrat
\ipa desperat:
— Nu m[ omor`\i, fra\ilor!... Eu nu-s de aici!... Aoleu!
Din cas[ izbucnir[ strig[tele doamnei Platamonu =i ale femeilor,
care se amestecau ]n zgomotul loviturilor =i al r[cnetelor. }nc[iera-
102 Liviu Rebreanu
rea \inu numai c`teva momente. Apoi r[sun[ glasul lui Nicolae
Drago=, ca o porunc[:
— Ho!... Opre=te!... Las[-l, nea Chiril[!... Sta\i, m[i oameni,
c[ noi n-am alergat p`n[ aci pentru ni\ic[ b[taie!... Nu mai da ]n
el, b[iete, n-auzi?... Pe grecoteiul [sta am venit s[-l jug[nim, ca
s[ nu mai poat[ s[ri pe fetele =i nevestele oamenilor!
Urm[ o secund[ de z[p[ceal[. Unele glasuri ]ntrebar[ „ce-a
zis“, altele strigar[ „vrea s[-l jug[neasc[“, iar al\ii urlau „dar mai
bine s[-l omoare, c[ nu-i nici o pagub[“. Aristide, uluit mai mult
de n[vala de lovituri ce se ab[tuse asupra lui, ]ngr[m[dit printre
bocancii =i opincile \[ranilor, se g`ndea cum s-ar putea furi=a mai
la o parte =i apoi s[ se fac[ nev[zut. Platamonu ]ns[ ]ncepu s[
zbiere ]ngrozit:
— Iart[-l, Chiril[!... Oameni buni, fie-v[ mil[!... M[i Nicolae,
iart[-l =i tu!
Nu-l asculta nimeni. Cineva strig[: „Lua\i seama cu cei b[tr`ni!“
Al\ii ad[ugar[: „Face\i loc!... La o parte!“
Nicolae Drago= apuc[ de un picior pe Aristide, care izbutise s[
se strecoare pu\in mai departe, =i-l trase la mijloc, ]ntorc`ndu-l
cu fa\a ]n sus. Pe urm[ strig[ ca un c[prar c`nd ]mparte corvezile:
— Aide\i, voi, Terente cu Vasilic[, \ine\i-i m`inile, tu Costic[
=ezi pe el s[ nu se mi=te, voi \ine\i-l de picioare, a=a!... |ine\i bine,
b[iete!... Hai, nea Chiril[, hai, scoate cu\itul, c-ai jug[nit destui
porci =i e=ti me=ter!
El ]nsu=i ]ncepu s[ descheie pantalonii lui Aristide care, d`ndu-=i
acuma seama ce i se preg[te=te, r[cnea din r[sputeri.
— Ia r[sfira\i picioarele, b[ie\i! strig[ Chiril[ P[un, ]ngenun-
chind tacticos cu cu\itul ]n dreapta. |ine bine!
|[ranii se ]ngr[m[deau roat[, privind cu ochii lacomi specta-
colul. Platamonu se arunc[ nebune=te ]ntre d`n=ii:
— Nu t[ia, Chiril[!... Aoleu!... Omor`\i-m[ pe mine, m[i
oameni. Aoleu!
103 R[scoala. Vol. II
C`teva bra\e ]l oprir[ pe loc, c`\iva pumni ]l izbir[, iar din
mijlocul cercului glasul lui Chiril[ rosti cu imputare:
— Uite, a=a m[ jeluiam =i eu c`nd mi-am v[zut pe Gherghina
cu burta plin[ =i ho\ul [sta r`dea =i m[ batjocorea!
Aristide scoase atunci un urlet de z`ng[nir[ geamurile:
— Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tat[, nu m[ l[sa!
}n vreme ce vaietele lui de durere se ]ngro=au =i r[gu=eau =i se
transformau ]n groh[ituri =i apoi ]n gemete cu sughi\uri, Chiril[
P[un t[ia =i vorbea lini=tit, parc-ar fi operat un purcel:
— Taci, coco=elul tatii, taci, c[ \i-ai b[tut joc destul de muierile
noastre, de-acu s[ mai stai =i cuminte... Ehei, cum m-a usturat
inima pe mine toat[ iarna, =i m-am pl`ns, =i m-am zb[tut pe la
to\i oamenii...
Nicolae Drago=, ]ntunecat, se uita =i bomb[nea =i din c`nd ]n
c`nd arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zv`rcolea
]n m`inile \[ranilor, hohotind de pl`ns.
— Na, gata, uite-le! f[cu Chiril[, ridic`ndu-se.
— Pune-i-le pe piept, nea Chiril[, s[-=i fac[ tocan[ din ele!
zise gros Nicolae Drago=, ]ntorc`ndu-se cu sc`rb[.
C`teva r`sete izbucnir[, apoi strig[te =-apoi g[l[gia, care se
potolise un r[stimp. Aristide r[m[sese ]ntins pe du=umele, ge-
m`nd. Arenda=ul se smulse dintre \[ranii ce-l \inuser[ =i se arunc[
la fiul s[u:
— Dragul tatii, dragul tatii... Of, t`lharii!
Chiril[ P[un cobor] cu Nicolae ]n curte, iar ceilal\i ]i urmar[,
l[rm[luind ]n ne=tire. Platamonu ]ns[ se dezmetici brusc, chem[
pe nevast[-sa, care le=inase de c`teva ori de groaz[, ]i spuse c[
trebuie s[ plece imediat cel pu\in la Coste=ti, la un medic, altfel
se pr[p[de=te b[iatul. Pe urm[, cu o sfor\are desperat[, ridic[ pe
Aristide de jos, ]l lu[ ]n bra\e ca pe un copil mic =i porni cu el
printre \[ranii g[l[gio=i, care totu=i se d[dur[ la o parte =i-i f[cur[
loc, s[ traverseze ograda p`n[ la tr[sura preg[tit[ de adineaori
104 Liviu Rebreanu
l`ng[ care vizitiul se ]nv`rtea uluit. +i p[=ind greu, cu feciorul ]n
bra\e, urmat de doamna Platamonu =i de dou[ servitoare b[tr`ne,
arenda=ul strig[:
— Mitrofane, repede, caii, s[ plec[m la spital, c[ moare b[iatul!
Oamenii, auzindu-l =i v[z`ndu-i, se mai lini=tir[, ca =i c`nd i-ar
fi mi=cat durerea p[rintelui. Numai Drago= bufni cu aceea=i ur[
dispre\uitoare:
— Duce\i-v[, duce\i-v[, c[ poate s[ i le puie la loc doftorii!
Nu mai r`se nimeni. To\i se uitau cum se a=eaz[ arenda=ul ]n
tr[sur[, \in`nd mereu pe bra\e pe Aristide, cum ]i ]nvele=te
doamna Platamonu =i cum apoi se urc[ pe capr[, l`ng[ vizitiu,
cum Dumitru Ciulici =i cele dou[ slujnice se sileau s[ le fie de
ajutor. Apoi caii pornir[ spre poart[. Trec`nd pe l`ng[ grupul de
\[rani, Platamonu, cu ochii pl`n=i =i glasul am[r`t, strig[:
— Las[, Chiril[, c[ Dumnezeu e sus =i are s[ te bat[ mai r[u
de cum m-ai lovit tu pe mine!
— P`n[ la Dumnezeu m-a\i pedepsit voi destul! r[spunse
Chiril[ P[un.
— Mama voastr[ de grecotei! sudui printre din\i Nicolae
Drago=.
Tr[sura ie=i uruind pe poart[. Dup[ c`teva clipe Nicolae, mai
r[corit, zise:
— Acu noi am ispr[vit ce-am avut de ispr[vit =i ne putem
]ntoarce acas[, c[ mai avem =i alte treburi!
Un vl[jgan, nemul\umit, ]l ]nfrunt[:
— Da noi cum r[m`nem, m[i vere? C[ doar nu ne-am ridicat
noi numai ca s[ pute\i jug[ni pe feciorul grecului!
— Cum, b[iete, noi s[ v[ ]nv[\[m ce s[ face\i dac[ a\i sc[pat
de ciocoi? se ]nfurie Drago=. Voi n-ave\i cap =i minte? Ori sunte\i
copii de \`\[?... Hai, nea Chiril[! Haide\i, m[i oameni, care sunte\i
din Amara, c[ noi om =ti ce s[ facem =i nu i-om ]ntreba pe d`n=ii!
105 R[scoala. Vol. II
— A=a-i, a=a-i! f[cur[ c`teva glasuri. Umbla\i s[n[to=i, c[ nici
noi n-om sta de poman[!
Totu=i, dup[ ce se dep[rtar[ am[ranii, r[maser[ ]n curtea
conacului, ]ncurca\i, ]nc`t unul chiar exclam[:
— Ce-a fost asta, m[i cre=tini?
Apoi deodat[, parc[ s-ar fi m`niat c[ nu sunt ]n stare s[ fac[
nimic, ]ncepur[ s[ strige care de care, s[ ]njure, s[ se ]ndemne:
— Pune\i-i foc, m[i, ca la Ruginoasa!... Sta\i, m[i, s[ nu plec[m
cu m`na goal[!... De ce foc, fra\ilor, mai bine s[ ne lu[m fiecare,
c[-s pline hambarele!... Dumnezeu =i Maica Precista!... Hai, b[ie\i,
nu pregeta\i!... Ce \i-e fric[, Ioane, c[ nu mai sunt boieri!
Unul n[v[li spre cerdac unde slujnicele dereticau l[crim`nd.
Ceilal\i, ca oile, n[v[lir[ dup[ el. Femeile fugir[ ]n cas[ cu \ipete
de spaim[. De pe uli\[ soseau mereu al\i \[rani care prinseser[
de veste c[ se str`nge lumea la curte. Cei p[trun=i ]n cas[ se
]nver=unau l[rm[luind =i sp[rg`nd, ca =i c`nd s-ar fi luptat cu
ni=te du=mani de moarte. C`te unul ie=ea ]nc[rcat cu cine =tie ce
lucruri care i s-au p[rut lui mai de pre\ =i pleca s[ le duc[ acas[,
chiuind de mul\umire, gr[bit s[ se ]ntoarc[, s[ mai aleag[ ceva
p`n[ nu se pr[p[de=te tot. Prin ograd[ adulmecau cei veni\i ]n
urm[, iar mul\i d[deau t`rcoale hambarelor. Conacul deveni
cur`nd un furnicar de b[rba\i, femei, copii, to\i ]ngrijora\i s[ nu
le ia al\ii ]nainte la ]mp[r\ire...
}n r[stimp, avocatul Stavrat, dup[ vijelia de pumni care-l
ame\ise de tot ]n primul moment, profit`nd de v[lm[=eala ce a
urmat ]n jurul t`n[rului Platamonu, s-a furi=at ]n cas[ =i de acolo,
pentru c[ cuno=tea suficient distribuirea ie=irilor (le studiase ]n
aceste dou[ zile tocmai ]n vederea eventualit[\ii care s-a realizat
acuma), trec`nd prin buc[t[rie, a ajuns ]n dosul cl[dirii, ]ntr-o
curticic[ de serviciu. De=i aiurit de lovituri =i t[v[leal[, a avut
prezen\a de spirit s[ nu se ascund[ prin vreo dependin\[ a
conacului, cum ]i trecuse ]nt`i prin minte, ci a escaladat gardul
106 Liviu Rebreanu
de uluci dinspre gr[dina de zarzavaturi =i a pornit curajos peste
c`mp s[ ias[ ]n =osea, prin dosul caselor s[tenilor. Niciodat[ n-ar
fi crezut ca, la cincizeci =i =ase de ani, s[ fie capabil de sfor\[ri
fizice at`t de extraordinare. Nici nu-=i mai aducea aminte c[ sufer[
pu\in de cord, c[ are un ]nceput de astm[, c[ medicul i-a interzis
s[ alerge... P[=ea ca un v`n[tor de munte prin brazdele n[cl[ite,
prin ochiuri de b[l\i, adus pu\in de spinare, s[ nu-l observe cineva,
asud`nd =i cu un sentiment de fericire care ]i ]nnoia mereu puteri-
le. }n sf`r=it ultima cas[! }l ispitea g`ndul s[ se opreasc[, s[ r[sufle
=i s[-=i usuce pu\in n[du=eala, dar ]=i birui prudent lenea =i conti-
nu[ mar=ul ]n diagonal[, ca s[ se apropie de =osea. Deodat[ z[ri
o tr[sur[. O recunoscu, ]ncepu s[ strige. Glasul i se pierdea ]n uruitul
ro\ilor. }l cuprinse o clip[ dezn[dejdea. Dac[ se va ]nt`lni pe drum
cu vreo ceat[ de \[rani? Tr[sura se dep[rta ]n galopul cailor.
„Ce t`mpi\i =i \[ranii! ]=i zise d`nsul cu am[r[ciune. Se n[pus-
tesc asupra arenda=ului s[-l omoare =i pe urm[ ]l las[ s[ plece cu
tr[sura... Dac[ =tiam, r[m`neam =i eu pe loc =i nu m[ mai
chinuiam prin h`rtoapele astea!“
4
— Trebuie s[ plec numaidec`t! murmur[ Nadina necontenit,
]mbr[c`ndu-se cu o grab[ desperat[, ca =i c`nd s-ar fi aprins casa.
Unde mi-e p[l[ria?... A, trebuie s[ plec!
}=i adun[ micile obiecte de toalet[, =i ceasornicul =i c`teva
m[run\i=uri, le ]nfund[ ]n po=eta de piele ro=ie cu monograma
de aur. Trec`nd pe l`ng[ oglind[, ]=i arunc[ ochii f[r[ s[ vrea =i
se ]nfior[ v[z`nd o figur[ str[in[, parc[.
— O, s[raca de mine! b`lb`i pierdut[. +i toate astea numai
pentru c[... A, s[ plec repede, s[...
Petre trecuse din vestibul ]n cerdac =i cobor`se ]n curte unde,
]ntre timp, se mai adunaser[ al\i lespezeni. Toader Str`mbu se
h[r\uia cu muierea lui Dumitru Ciulici din pricina Ilenei, care tot
107 R[scoala. Vol. II
d[dea s[ intre ]n cas[, la cucoana ei, iar Toader ]i tot a\inea calea,
ba o dat[ i-a f[cut =i v`nt, de fata a ]nceput s[ boceasc[.
— Bine c[ vii, Petre, c[ erau s[ m[ sf`rtece muierile! zise
Toader cu un r`s larg. Da =tiu c-ai stat =i tu, Petric[! Ori nu te-a
mai l[sat cucoana s[ ie=i c`nd a dat de bine?
— Ia taci, m[i Toderi\[, nu te mai porc[i! se ]ncrunt[ fl[c[ul.
C[ doar e=ti om, nu c`ine!... Am mu=truluit-o eu de ajuns, n-ai
grij[ tu... Uite-acu pleac[ =i ne las[, =i mo=ie, =i tot!
— Bun[ treab[! f[cur[ vreo doi lespezeni.
Toader Str`mbu ]ns[ se ro=i deodat[:
— Da ce, m[i Petric[, a=a ne-a fost vorba?... Apoi d-aia mi-am
tocit eu picioarele p`n[ aci?
— Dar tu ce vrei, Toderi\[? ]ntreb[ Petre.
— Parc[ ziceai c[ ne-a batjocorit destul =i...
— Pe tine te-a batjocorit, ori pe mine?
— Dac[ tu te la=i, treaba ta! urm[ Toader mai ]nfocat. Dar eu
sunt v[duv, m[, =i st[tut =i... Na, Ilie, \ine-mi... ad[ug[ brusc,
]ntorc`ndu-se c[tre Ilie C`rlan =i ag[\`ndu-i de bra\ toporul. C[
n-am s[ m[ iau eu dup[ al\ii care...
Se repezi bodog[nind ]n cerdac =i disp[ru ]n cas[. Ileana,
]ngrozit[, apuc[ pe Petre de m`nec[:
— Petric[, nu-l l[sa, c[ vrea s-o omoare!
— Da fire-ar ai dracului dac[ nu m-ascult[, morm[i fl[c[ul,
st[p`nindu-se. C[ eu i-am spus =i...
}n clipa c`nd Toader p[trundea ]n vestibul, Nadina, ]mbr[cat[,
cu po=eta ]n m`n[, ie=ea din odaia de dormit. Z[rind-o, \[ranul
se ]ndrept[ spre ea, zic`nd cu o glum[ batjocoritoare:
— Unde porni=i, porumbi\[ frumoas[?... Stai, d[-mi =i mie o
guri\[!
Nadina ezit[ un fragment de moment, apoi \`=ni ca o s[geat[
]n salon =i ]nchise u=a cu cheia. }nt[r`tat, Toader, f[r[ a mai ]ncerca
clan\a, puse um[rul ]n u=[ =i o ]mpinse ]nl[untru.
108 Liviu Rebreanu
— Ajutor!... Ajutor! \ip[ Nadina cu ochii ie=i\i din orbite.
— Nu-\i plac, cucoan[, ai? r`nji Toader. Las[, c[ tu ]mi placi
mie!
O tr`nti jos, ]i ridic[ fustele-n cap. Cu o suprem[ sfor\are
Nadina mai r[cni:
— Ajutor!... Ajutor!
— Nu zbiera, putoarea dracului! morm[i \[ranul, ]nfig`ndu-i
m`inile ]n beregat[.
Glasul Nadinei se stinse, parc[ l-ar fi smuls din r[d[cin[... Peste
c`teva minute Toader Str`mbu reap[ru ]n cerdac, cu po=eta
Nadinei ascuns[ ]n buzunarul sumanului, cu un r`njet de mul\u-
mire pe fa\[. }=i lu[ toporul de la Ilie, zic`nd cu un glas h`r`it:
— Hai, du-te =i tu, Ilie, c[ poate s[ mai fie cald[!
Oamenii ]l priveau cu o curiozitate speriat[. Ileana ]ns[ izbucni:
— Aoleu, s[ =ti\i c-a omor`t pe coni\a!... Uciga=ule! Uciga=ule!
— Aoleu! f[cu =i Petre. N-oi fi f[cut una ca asta, Toderi\[?
Toader Str`mbu r[spunse lini=tit:
— Ba a murit ca un pui de g[in[, z[u a=a! Cum am str`ns-o
ni\el s[ nu urle, cum n-a mai suflat...
— Aoleu! f[cu Petre iar[=i, mai ab[tut... R[u ai f[cut, Toderi\[,
c[ de-acuma...
|[ranul se uit[ la Petre, apoi la ceilal\i cu o mirare ce se
schimba treptat ]n indignare =i ]n m`nie. Pe fa\a-i l[t[rea\[, \epile
nerase de cine =tie c`nd se burzuluiau, ochii mici, ]nfunda\i ]n
cap, ]ns`ngera\i, sc`nteiau ca doi c[rbuni aprin=i peste care sufl[
un v`nt n[prasnic. }ncepu s[ urle ca o fiar[ scoas[ din min\i,
mi=c`ndu-se de ici-colo, parc[ ar fi c[lcat cu t[lpile goale pe j[ratic,
g`ng[vind =i spumeg`nd:
— Da ce-i dac[ a murit?... Dar muierea mea cum a murit de
nem`ncare cu zilele =i c[ nici n-am putut-o duce la doftor? S[rit-a
vreun ciocoi c[ de ce-a murit nevasta lui Toader Str`mbu? C[ =i
azi mai sunt dator =i la oameni, =i la popa pentru ]nmorm`ntare,
109 R[scoala. Vol. II
=i-s cu copila=ii fl[m`nzi, =i-s f[r[ o palm[ de loc, =i-s stors de
vlag[, =i muncesc p`n[-mi sar ochii, =i n-ajung s[-mi hr[nesc
copiii... +i voi v[ sup[ra\i c[ i-am f[cut de petrecanie ]n loc s[
s[ri\i cu to\ii s-o scuipa\i, a=a moart[, c[ ea de bine =i de huzureal[
a venit, s[ nu ne lase nou[ p[m`ntul =i s[-l dea la ciocoii ei... Dar
eu ]i omor pe to\i... care-mi pic[ ]n drum ]i dau cu toporul... s[
nu mai r[m`ie picior de ciocoi, s[ le piar[ vi\a =i s[m`n\a!
}nv`rtea toporul deasupra capului... Glasul r[gu=it avea izbuc-
niri de tr`mbi\[ spart[:
— Destul am r[bdat =i-am suferit... Acu vreau s[ m[ r[coresc!...
Trebuie s[ beau s`nge de ciocoi, altfel ]mi ard bojocii!
Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile =i
cercevelele se risipir[ \[nd[ri, pe r`nd. Ceilal\i \[rani, molipsindu-se
]ndat[ de furia lui distrug[toare, se n[pustir[ =i ei, cu ce le c[dea
]n m`n[, s[ sparg[ ori s[ d[r`me ceva. Muierea lui Dumitru \ipa
=i-=i smulgea p[rul c[-i vor pr[p[di =i lucru=oarele ei; ]n aceea=i
vreme Ileana d[du fuga ]n cas[, s[ vad[ =i ea ce s-a ]nt`mplat cu
coni\a Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru ]nceput automobilul.
Descoperise ]ntr-o magazie un t`rn[cop, se apuc[ s[ izbeasc[ ]n
ma=in[ cu at`t mai m`nios, cu c`t nu izbutea s[ sf[r`me destul
de iute =i de vizibil. C`nd ]ns[ b[g[ de seam[ c[ a spart rezervorul
de benzin[, l[s[ jos t`rn[copul, smulse o m`n[ de f`n din pode\ul
de l`ng[ =opron, f[cu un =omoiog, se scotoci prin buzunare p`n[
g[si un chibrit, aprinse bini=or f`nul, a=tept[ ni\el s[ ard[ cu
flac[r[ =i pe urm[ ]l arunc[ sub automobil, pe b[ltoaca ce se
scursese ]ntre timp. O flac[r[ alb[struie ]nv[lui deodat[ ma=ina,
se ridic[ p`n[ la acoperi=ul de =i\e, se prelinse ]n podurile cu f`n
de al[turi. }n c`teva clipe acareturile erau cuprinse ]ntr-un nor
uria= de fum din care \`=neau limbi galbene ]n r[suciri nelini=tite.
— Foc!... Foc! izbucnir[ oamenii cu o bucurie s[lbatic[.
— Uiuiu, cum ]mi ]nc[lze=te inima! r[cni Toader Str`mbu cu
fa\a jilav[ de sudori, alerg`nd spre acareturile aprinse, parc-ar fi
vrut s[ se arunce-n foc.
110 Liviu Rebreanu
L`ng[ cerdac, Petre Petre r[m[sese z[p[cit, uit`ndu-se ca prin
vis la lumea ce viermuia prin curte. Numai ]ntr-un t`rziu v[zu c[
nici Matei Dulmanu nu s-a clintit din loc.
— M[i Petric[, ia s[ scoatem pe cucoana din cas[, c[ d[ focul
peste d`nsa =i-ar fi mare p[cat s[ ard[ ]n fl[c[ri...
— C[ bine zici, nea Matei, aprob[ repede Petre. C[ oamenii
=i-au pierdut de tot min\ile!
Tocmai atunci Ileana ie=ea din casa primejdiilor, \in`nd ]n bra\e
pe Nadina, ]nvelit[ ]ntr-un cear=af alb.
5
Drapelul p[rea ]n doliu. C`nd veni, joi diminea\a, pe la zece,
la redac\ie, Titu Herdelea nu v[zu nici m[car pe Ro=u la faimosul
birou ]nc[rcat de ziare. Afl[, ce-i drept, c[ a fost =i a plecat adi-
neaori, l[s`nd vorb[ c[ se ]ntoarce ]ntr-o jum[tate de or[.
T`n[rul Herdelea ]nt`rziase pentru c[ trecuse pe la Interne, la
Modreanu, dup[ informa\ii despre Arge=, cum promisese ieri lui
Grigore Iuga. N-a aflat nimic. De altfel asear[ Grigore a vorbit la
telefon cu directorul prefecturii de la Pite=ti, care i-a spus c[
prefectul Boerescu e tocmai prin jude\ =i a=teptat s[ soseasc[ ]n
cursul nop\ii, c[ deocamdat[ e lini=te =i nu s-au semnalat nic[iri
tulbur[ri, de=i pericolul contamin[rii e mare din pricina vecin[t[\ii
cu nebunia din Teleorman. Titu l-a c[utat ieri toat[ dup[-amiaza
=i de-abia seara l-a g[sit la Predeleanu. Grigore s-a scuzat cu gluma
c[, totdeauna c`nd vrea s[-l g[seasc[ sigur, s[ ]ntrebe ]nt`i la casa
Predeleanu, fiindc[ ]n vremea din urm[ mai mult st[ aici dec`t
acas[. Herdelea a z`mbit; cam observase el c[, ]n afar[ de
prietenia lui Predeleanu, ochii frumo=i ai domni=oarei Olga
Postelnicu nu sunt chiar str[ini de asiduit[\ile t`n[rului Iuga.
Pe Gogu Ionescu l-a ]nt`lnit ieri dup[-pr`nz. +i el telefonase
la Pite=ti. Era mai ab[tut =i avea ochii mereu umezi, parc[ o
presim\ire i-ar fi ros sufletul, oric`t ]ncerca Eugenia s[-l lini=teasc[.
111 R[scoala. Vol. II
Fire=te, Titu Herdelea ]=i ]mp[r\ise timpul a=a ]nc`t s[ fie acas[
la cinci, c`nd trebuia s[ vie Tan\a. A venit foarte punctual, =i s-au
]mbr[\i=at, =i au pl`ns pu\in am`ndoi de bucuria revederii.
Lucrurile importante pe care i le prevestise ]n scrisoric[ nu prea
aveau importan\[. C[ Jenic[ s-a desp[r\it de doamna Alexandrescu
a treia zi dup[ ce s-a mutat Titu, c[ nu i-a cerut el s[ ]ndep[rteze
pe Titu, ci doamna Alexandrescu a vrut s[-i r[m`ie camera, pentru
c[ pe Mimi a izgonit-o definitiv b[rbatul ei, c[ doamna Alexan-
drescu a c[utat s[ fac[ scandal, c[ a venit la ei =i s-a certat cu to\i
foarte ur`t, chiar Tan\ei i-a strigat ]n gura mare c[ s-a t[v[lit cu
chiria=ul ei, c[ totu=i Jenic[ a r[mas bun desp[r\it de ea =i s-a
logodit ]ndat[ cu fata subdirectorului, c[ de altfel Jenic[ s-a purtat
ca un adev[rat cavaler, dezmin\ind energic oc[rile Lenu\ei fa\[
de p[rin\ii lui... Titu Herdelea a ascultat cu mult interes toate
acestea, ]nt`i fiindc[ i le spunea Tan\a =i apoi pentru c[ tot ce-o
privea pe ea ]l pasiona ]n realitate mai mult ca orice. }nduio=at, ]i
m[rturisi c[, dac[ ar avea o situa\ie material[ c`t de c`t asigurat[,
m`ine ar lua-o de nevast[ =i c[, ]n orice caz, ea tot a lui trebuie
s[ fie pentru totdeauna. Iar drept leg[m`nt, de aci ]ncolo, ]n loc
de alte m`ng`ieri, are s[-i zic[ numai „mireasa mea“...
— Veni=i, puiule? Bravo! murmur[ Ro=u intr`nd =i g[sind pe
Titu cu nasul ]n jurnale. Vas[zic[ gata, ai?... Dup[-amiazi avem
guvern nou! +i dup[ ce mai r[sfoi c`teva gazete: — Ai v[zut cum
au schimbat macazul onorabilii?... Acuma nu mai e vorba de lupta
sf`nt[ a \[ranilor. Acuma sunt numai tulbur[torii ordinii publice
]mpotriva c[rora trebuiesc mijloace energice de represiune. Nu
\i-am proorocit eu toate astea de-acum trei s[pt[m`ni, puiule?
Dar s[ vezi cur`nd-cur`nd cum o s[ puie =i tunurile ]n b[taie ca
s[ sugrume lupta sf`nt[ pe care au glorificat-o p`n[ ieri! Nu
observi? I-au dat zor cu „lupta sf`nt[“ =i cu „s[ nu curg[ o pic[tur[
de s`nge rom`nesc“ exact p`n[ ieri, adic[ p`n[ ]n ceasul c`nd au
fost siguri c[ vin la putere. Ceea ce ]nseamn[ c[ au dat foc \[rii
cu premeditare =i f[r[ nici un scrupul, c[ci ruina \[rii, pentru ei,
112 Liviu Rebreanu
n-are importan\[, ci numai acapararea guvernului, chiar al unei
\[ri ruinate... Degeaba, sunt odio=i, amice! Eu nu fac politic[ =i-
mi sunt indiferente partidele cu a=a-zisele lor ideologii, dar [=tia
sunt ]ngrozitori!
Zb`rn`itul telefonului ]i ]ntrerupse indignarea:
— Alo!... Da, da, Drapelul!... Domnul Herdelea? Aici... Poftim!
Era Gogu Ionescu care cerea =tiri noi, pentru c[ azi i-a fost
imposibil s[ mai vorbeasc[ la Pite=ti. Titu ]i promise c[ va trece
de la Modreanu pe la d`nsul.
— De, bie\ii oameni, se fr[m`nt[ =i sufer[, pentru c[ domnii
[=tia au vrut cu orice pre\ s[ ia guvernul! zise secretarul de redac\ie
iar, parc[ ]ntreruperea l-ar fi ]nt[r`tat. +i c`\i o s[ mai sufere, =i
c`t s`nge are s[ mai curg[! C[ [=tia vor ucide pe \[rani cu aceea=i
dezinvoltur[ cu care i-au ]ndemnat la r[zmeri\[! Ba te asigur c[
vor g[si chiar instigatori ai dezordinilor. Evident, nu pe ministrul
care a proclamat lupta sf`nt[. Nu, drag[! Pe tine, pe mine, pe
vreun ]nv[\[tora= sau preot care nu e ]n partidul lor, pe vreun
socialist...
Iar ]ntrerupse telefonul. Grigore Iuga anun\a c[ va trece s[ ia
pe Titu, s[ mearg[ ]mpreun[ la Interne. Apoi mai bine de o or[ =i
jum[tate Ro=u ]=i rev[rs[ asupra docilului redactor toat[ ]n\elep-
ciunea-i politic[.
De=i extrem de h[r\uit, mai ales cu schimbarea guvernului, Mo-
dreanu primi pe Grigore Iuga cu mare afabilitate, ]i reaminti
]nt`lnirea din tren =i palavrele lui Rogojinaru =i pe urm[ spuse c[
i-a parvenit azi-diminea\[ o not[ telefonic[ de la Pite=ti cum c[
]n cursul nop\ii s-a semnalat incendierea de c[tre \[rani a unui
conac ]n sudul jude\ului, c[tunul Ruginita sau Ruginoasa, nu s-a
putut recepta exact numele, fiindc[ prefectul, care telefona
personal, era foarte agitat =i morfolea vorbele. Modreanu ad[ug[
c[, pentru a avea deslu=iri complete ]n privin\a Arge=ului, a chemat
el acum vreo or[ Pite=tii =i a vorbit cu prefectul, care i-a comunicat
c[ leg[tura telefonic[ =i telegrafic[ cu partea de jos a jude\ului
113 R[scoala. Vol. II
ori s-a deranjat, ori a fost distrus[, a=a c[ nu are nici o informa\ie
mai nou[ p`n[ ce ]i vor sosi prin eventuali curieri. Prefectul a
mai subliniat c[ =tirea despre arderea c[tunului Ruginoasa a
raportat-o cum a primit-o =i el telefonic de la Coste=ti, cu toate c[
el personal n-o crede exact[, poate s[ fi fost vreo fars[ de prost-
gust, deoarece d`nsul numai azi-noapte a sosit din jude\ =i a
constatat tocmai ]n regiunea respectiv[ ordine perfect[.
— Prefectul dumneavoastr[ e o persoan[ foarte distins[, dar
de un optimism excesiv de robust! sur`se Modreanu.
Grigore Iuga ]i mul\umi c[lduros. Mai vorbir[ dou[ minute
despre schimbarea guvernului. T`n[rul Iuga spuse c[ pentru
postul de prefect la Arge= ar fi desemnat prietenul s[u, avocatul
Baloleanu; cel pu\in el o =tie de la Baloleanu ]nsu=i. Modreanu
cuno=tea, fire=te, pe Baloleanu =i socotea c[ ar fi un prefect
eminent, tocmai pentru vremurile acestea tragice...
Pe drum Grigore comunic[ lui Titu c[, dac[ ]ntr-adev[r va fi
numit Baloleanu, va pleca =i el neap[rat spre Amara ]n tov[r[=ia
noului prefect. M[rturisi c[ e foarte ]ngrijorat de soarta b[tr`nului.
Oprindu-se ]n fa\a Teatrului Na\ional, pe trotuar, Grigore Iuga ]=i
consult[ ceasornicul =i =opti cu o triste\e amar[ ]n glas:
— Dou[sprezece =i jum[tate... Doamne, Doamne, ce-o fi acuma
la Amara?
6
P`n[ la amiaz[ toat[ Amara =tia ispr[vile celor ce plecaser[
de diminea\[ la Lespezi =i la Gliganu. Fire=te, trec`nd din gur[-n
gur[, ]nt`mpl[rile se umflau. Astfel se povestea c[ au fost jug[ni\i
am`ndoi grecii, =i b[tr`nul, =i feciorul, c[ pe grecoaic[ a omor`t-o
cu securea un om din Gliganu =i c[ avocatului din Bucure=ti i-au
t[iat limba \[ranii =i apoi l-au izgonit din sat, descul\ =i numai ]n
izmene. La Lespezi to\i b[rba\ii =i-au b[tut joc ]nt`i de cucoana
cea frumoas[, pe urm[ Toader Str`mbu i-a sucit g`tul ca unui
8 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
114 Liviu Rebreanu
pui de g[in[ =i a azv`rlit-o ]n foc, iar Pavel Tunsu a b[tut pe neam\
p`n[ l-a l[sat mort lat... Totu=i \[ranii s-au ]ntors mai mult
r[sfira\i, nu gr[mad[ cum porniser[, =i de aceea nu s-a prea b[gat
de seam[ c`nd au trecut spre casele lor. Numai Pavel Tunsu a
trecut chiuind ca un nebun =i pe Toader Str`mbu l-ar fi v[zut
cineva cu o traist[ grea ]n spinare despre care al\ii au aflat c-ar fi
fost plin[ cu galbeni =i giuvaiere luate de la cucoana omor`t[.
Primarul Ion Pravil[ l[sase azi pe secretar la cancelarie, iar el
st[tu pe-acas[. +tia toate c`te se petreceau ]n sat, dar nu voia s[
se mai amestece ]n nici un fel. Aflase c[ sunt unii oameni care =i-au
pus ]n g`nd s[-l bat[ m[r =i s[-i aprind[ casele din ur[ c[ i-ar fi
n[p[stuit c`ndva. +i din pricina asta socotea cuminte s[-i lase pe
s[teni s[-=i fac[ mendrele, cum ]i taie capul. De ce s[-=i primej-
duiasc[ d`nsul via\a =i averea dac[ lumea s-a smintit? O s[-i
dezmeticeasc[ cur`nd-cur`nd st[p`nirea =i atunci se vor c[i amar-
nic. P`n[ atunci el trebuie s[ joace cu lupii, ca s[ nu-l sf`=ie.
Secretarul Chiri\[ Dumitrescu, plictisindu-se singur ]n toat[
cancelaria, a chemat ]nl[untru cele dou[ str[ji =i dezb[tea cu ele
]nt`mpl[rile. Dezaproba =i dispre\uia s[lb[ticiile \[ranilor, =i lua
partea boierilor cu entuziasm, consider`ndu-se f[c`nd parte din
boierime. Avea oglinjoara pe birou =i, vorbind, ]=i arunca deseori
ochii s[ se admire sau s[-=i mai aranjeze gulerul =i cravata...
De la curtea Iuga p`n[ la jandarmerie, dup[ ]ntoarcerea de la
Ruginoasa =i ]ntrevederea cu b[tr`nul Miron, primarul a avut de
diminea\[ o mic[ ciocnire amical[ cu Boiangiu, fiecare c[ut`nd
s[ treac[ asupra celuilalt atribu\iile poli\iene=ti =i men\inerea
ordinii ]n sat. La desp[r\ire, Pravil[ a declarat c[ el se spal[ pe
m`ini, c[ nu mai are nici o putere. Plutonierul i-a r[spuns cu o
]njur[tur[ ]n general =i apoi cu observa\ia acr[ c[ numai la greu
e bun jandarmul, ]ncheind amenin\[tor:
— S[ nu m[ scoate\i pe mine din \`\`ni, c[ pe urm[ v[ ]mpu=c
pe to\i ca ciorile, mama voastr[ de \op`rlani!
115 R[scoala. Vol. II
Boiangiu ]=i f[cea curaj ]n afar[, dar ]n sine=i era pierit r[u.
Deocamdat[ socotea s[ se mai odihneasc[ pu\in, fiindc[ azi-noapte
de-abia apucase a a\ipi c`nd l-au sculat =i acum se sim\ea fr`nt
de somn. Unde s[ mai aib[ r[gaz de odihn[? A trebuit s[ se certe
vreun ceas cu Didina, de era gata-gata s-o bat[ dac[ nu s[rea
caporalul. Pe urm[ a aflat despre plecarea grupului de \[rani spre
Lespezi, desigur nu cu g`nduri pa=nice. Pe urm[ au venit ve=tile
despre ispr[vile oamenilor. +i ]n sf`r=it Laz[r Odudie, v[t[=elul
arenda=ului Cosma, adineaori, speriat, c[ o seam[ de oameni dau
mereu t`rcoale conacului =i c[ i-e fric[ s[ nu-i puie foc.
}ntre timp, dup[ ce a ispr[vit cearta cu nevast[-sa, a \inut un
fel de consiliu de r[zboi cu to\i patru jandarmii. Pentru c[ sunt
pu\ini trebuie s[ se prefac[ a ignora dezordinile din satele vecine,
care s-au petrecut sau care se vor petrece. Chiar ]n Amara vor
]nchide ochii fa\[ de abaterile mai mici, cum au =i f[cut de altfel
de vreo c`teva zile de c`nd se fr[m`nt[ mai st[ruitor lumea, dar
vor ]mpiedica cu energie devast[rile sau incendiile. }n caz de
nevoie, ]ntreg postul va ie=i complet ]narmat ca s[ fac[ impresie
mai puternic[. Armele ]ns[ nu vor fi ]nc[rcate, ci se vor ]nc[rca
la fa\a locului, de asemenea pentru a speria mul\imea. Dac[,
Doamne fere=te, s-ar ajunge s[ fie silit a comanda foc, prima oar[
vor trage peste capetele oamenilor =i numai c`nd nici asta n-ar
avea rezultatul dorit, se va trage ]n plin. }n a=teptare, nimeni nu
mai p[r[se=te postul =i to\i vor fi preg[ti\i pentru orice eventuali-
tate cu echipamentul =i armamentul la ]ndem`n[.
— M[i Odudie, m[i, zise Boiangiu v[t[=elului reclamant, ia
seama, c[ vou[ acuma numai a revolu\ii vi se n[zare cum vede\i
doi oameni st`nd de vorb[, a=a de viteji sunte\i, m[i Odudie!
— Dom’le plutonier, eu nu mai r[zbesc cu oamenii! f[cu Laz[r
Odudie resemnat. Matale s[ faci ce vrei, dar eu a trebuit s[-\i spun,
c[ pe urm[, c`nd s-or ]ntoarce boierii, s[ nu m[ ia pe mine la
rost c[ n-am purtat de grij[ avutului dumnealor...
116 Liviu Rebreanu
Plutonierul trimise mai t`rziu pe jandarmul Bogza, care era
mai dezghe\at, s[ constate situa\ia real[. Bogza aduse ve=ti mai
rele. Conacul propriu-zis ]nc[ n-a fost atins, dar ]ncolo e haram =i
oamenii car[ f[r[ sfial[ cu sacii =i cu t`rnele porumb, fasole, gr`u,
ce se g[se=te. Au venit mul\i =i din Vaideei la ]mp[r\eala pe t[cute.
Toate hambarele au fost sparte ]nc[ de azi-noapte. Un argat i-a
spus c[ p`ndarii arenda=ului sunt cei mai ]nver=una\i =i c[ tocmai
ei ar fi chemat lumea la prad[. De fapt, chiar Odudie pare a se fi
]n\eles cu \[ranii, c[ lui nu-i pas[ ce fac d`n=ii cu hambarele =i cu
celelalte, numai de conac s[ nu s-ating[, dar acuma a prins de
veste c[ oamenii umbl[ s[ dea foc conacului, sau m[car s[-l strice
=i de aceea a venit s[ reclame. Acolo totu=i nu e mult[ lume, c[ci
fiecare ia ce dore=te =i pleac[. }n b[t[tura c`rciumii ]ns[ sunt vreo
cincizeci, poate =i mai mul\i, care stau de vorb[ sau comploteaz[.
Boiangiu se ]ncrunt[. Vas[zic[ nu se ast`mp[r[ deloc \op`r-
lanii? Totu=i, prudent, hot[r] s[-i lase ]n pace. Dac[ nu fac t[r[boi,
de ce s[-i st`rneasc[?
Peste mai pu\in de jum[tate de ceas un jandarm, care st[tea
prin ograd[, n[v[li ]n biroul =efului, raport`nd cu sufletul pe buze:
— Dom’ plutonier, foc!... Arde conacul!
+eful ie=i speriat afar[. Da, ]n direc\ia conacului lui Cosma
Buruian[ bolboceau nori gro=i de fum. Nu mai putea r[m`ne
nep[s[tor. Ar risca s[ fie trimis ]n judecata Consiliului de R[zboi
dac[ s-ar afla, =i s-ar afla cu certitudine, c[ jandarmii nu s-au
mi=cat nici c`nd \[ranii au pus foc conacului. D[du c`teva ordine
=i se echip[ repede =i d`nsul, ]n vreme ce Didina striga, fr`ng`ndu-=i
m`inile:
— Silvestre, Silvestre, ia seama, s[ nu te omoare!
Boiangiu era calm. Se st[p`nea. }=i zicea c[ mare lucru n-are
s[ fie nici acuma. Doar s[ patruleze pu\in, s[ fac[ act de prezen\[.
Nu vrea s[ a\`\e pe \[rani, ci s[-i lini=teasc[. Nu va lua cuno=tin\[
c[ focul a fost pus, ci va proceda ca =i c`nd ar fi un incendiu
117 R[scoala. Vol. II
oarecare... Mai t`rziu, dup[ ce se vor fi calmat spiritele, va ]ntoarce
el foaia =i se va r[fui cu to\i zurbagiii de azi.
}n col\ul c`rciumii, la ]ncruci=area spre conac, uli\a era cuprins[
de \[rani. Plutonierul, ]n fruntea celor patru jandarmi, se apropia
cu pa=i rari, cu o figur[ deschis[ =i pu\in sur`z[toare, ca s[ le
arate c[ nu vine cu inten\ii du=m[noase. |[ranii t[ceau =i ]i
priveau parc[ cu indiferen\a cu care privesc ]ndeob=te pe trec[torii
str[ini. Numai c`nd jandarmii ajunser[ la doi pa=i, le f[cur[ at`ta
loc c`t s[ se strecoare prin mul\ime. Boiangiu ]ntreb[ ]n glum[:
— Da ce, b[ie\i, nu ne l[sa\i s[ trecem?
— Apoi ce s[ mai trece\i, c[ arde el =i singur! strig[ un glas
batjocoritor.
Plutonierul se f[cu a nu pricepe batjocura =i se opri ]n mijlocul
lor, zic`nd:
— De ars v[d eu c[ arde, dar noi trebuie s[ ne facem datoria!
Ori tu zici c[ nu, m[i Serafime? ad[ug[ c[tre Serafim Mogo=, care
se afla chiar ]n fa\a lui, ]ntunecat =i d`rz.
Mogo= d[du din umeri, f[r[ a r[spunde. }n locul lui gl[sui
Trifon Guju:
— Datoria matale las[ c-o =tim noi... E u=or s[ ba\i oamenii
c`nd ai puterea ]n m`n[, s[-i chinuie=ti!
— De, dac[ a=a e slujba, Trifoane? f[cu Boiangiu tot ]mp[-
ciuitor, mai ales ]n\eleg`nd c[ \[ranii umbl[ s[-l ]nt[r`te.
— Dar tu ai gustat din papara asta, ori nu? bufni deodat[
Serafim Mogo=. Ca s[-\i ar[t eu cum e, soarele, =i anafura, =i...
}i c`rpi, una dup[ alta, fulger[tor, dou[ palme zdravene pe
obraji. Boiangiu nici nu mai avu timp s[ se dumereasc[. }ntr-o
clipire loviturile ]l cople=ir[ din toate p[r\ile. V[zu ca prin vis c[
Trifon Guju i-a smuls pu=ca de pe um[r. }=i ferea capul, l[s`ndu-l
pe piept =i instinctiv nu c[uta dec`t s[ scape din mijlocul mul\imii.
|[ranii urlau =i loveau. „D[ bine, m[!“ „Arde-l!“ „Fugi! Fugi!“ }n
spate auzea glasurile jandarmilor, sp[im`ntate: „Nu da!“ Se av`nt[
cu capul ]nainte s[-=i croiasc[ o trecere. Iure=ul \inu numai c`teva
118 Liviu Rebreanu
minute. Cu toat[ r[p[iala de pumni, Boiangiu izbuti s[ ]nainteze
=i sim\i cur`nd c[ s-a r[rit mul\imea dup[ r[rirea loviturilor ce le
primea. }n urma lui ]nc[ierarea continua ]ns[ cu aceea=i furie,
parc[ \[ranii n-ar fi b[gat de seam[ c[ el s-a smuls dintre d`n=ii.
— Fugi!... Fugi! r[sunau ]mprejurul lui glasurile batjocoritoare.
F[r[ s[-=i dea el seama, picioarele ascultau singure ]ndemnul
=i alergau m`nc`nd p[m`ntul. Al\i pa=i tropoteau ]n urmele lui.
Ar fi vrut s[ vad[ cine sunt, dar ]i era fric[ s[ se uite ]napoi.
Strig[tele continuau. Dup[ c`teva clipe de goan[ z[ri la dreapta
o poart[ deschis[ larg. Recunoscu casa lui Marin Stan. D[du buzna
pe poart[, trecu prin ograd[ spre gr[din[. Un c`ine ]ncerc[
zadarnic s[-i a\ie calea h[m[ind cu mare furie. De-abia ]ntre pomii
din dosul casei ]=i ]ncetini fuga =i ]ntoarse capul. Dup[ d`nsul
veneau cu aceea=i iu\eal[ desperat[ cei patru jandarmi, la intervale
care ar[tau ]n ce ordine au sc[pat din ]nc[ierare. To\i patru erau
f[r[ arme, ca =i =eful, iar doi ]n capul gol, pierz`ndu-=i capelele
pe c`mpul de lupt[. |[ranii victorio=i, ajung`nd ]n dreptul casei,
se oprir[ =i numai de acolo huiduiau =i ]njurau, ar[t`ndu-=i pumnii
=i ]nv`rtind pu=tile r[mase ]n m`inile lor. Mai lini=tit oarecum,
dup[ ce a constatat c[ subalternii ]l urmeaz[, plutonierul ]ntoarse
iar spatele oamenilor care vociferau =i continu[ retragerea prin
gr[dini, ]ntr-un ritm mai cump[tat, g`ndind c[ se va uni cu trupa
la ad[post =i zic`ndu-=i, pe m[sur[ ce se reculegea:
— Noroc c[ n-au fost ]nc[rcate armele, altfel t`lharii ne
omorau!
Pe c`nd jandarmii disp[reau, pip[indu-=i cucuiele =i coastele,
\[ranii comentau b[t[lia cu r`sete =i glume, cu sud[lmi =i oc[ri.
Trifon Guju b[l[b[nea o pu=c[ ]n aer, =i chiuia, =i striga cu o
vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fa\a lui moroc[noas[:
— Acu-i acu, fra\ilor!... Acu-i acu!
Vestea izgonirii jandarmilor se r[sp`ndi repede dintr-un cap[t
la altul al satului, ]mpr[=tiind o bucurie, parc[ tuturor li s-ar fi
119 R[scoala. Vol. II
ridicat o piatr[ de pe inim[. B[ie\elul cel mai mic al Smarandei,
care se nimerise prin preajma c`rciumii =i v[zuse b[taia, goni ]ntr-un
suflet p`n[ acas[ =i ]ncepu din ograd[:
— Nea Petric[! Mam[! I-au alungat... pe jandarmi... oamenii...
=i i-au b[tut... =i...
Petre venise de la Lespezi mai demult =i nici nu mai ie=ise din
cas[. Era bosumflat =i t[cut, ca =i c`nd ar fi b[ut numai fiere. De-abia
a schimbat dou[ vorbe cu maic[-sa =i nici nu a vrut s[ m[n`nce.
Bomb[ni cu imputare:
— Bine c[ s-au dus dracului, c[ n-au fost buni la nimic!
7
Pe la ora =ase Bucure=tii r[sunau de strig[tele \ig[nu=ilor:
— Edi\ie special[!.. Noul guvern!... Manifestul c[tre \ar[!
Grigore Iuga, de c`nd se ]ntorsese de la \ar[, m`nca ]n fiece
sear[ la Predeleanu. I-ar fi fost peste putin\[ s[ stea acas[ cu
m[tu=[-sa Mariuca, s[-i asculte fleacurile clevetitoare, sau pe la
restaurante, ori la club cu prieteni care p`n[ ieri mureau de dragul
\[r[nimii =i propov[duiau ]mp[r\irea mo=iilor, cu g`ndul ascuns
c[ tot nu se va ]nt`mpla =i cu m`ndria c[ totu=i pot p[rea drept
spirite ]naintate, iar azi reclamau vehement s[ fie rase cu tunul
toate satele care s-au revoltat =i \[ranii s[ fie b[tu\i p`n[ la s`nge,
to\i, f[r[ excep\ie, ca s[ serveasc[ de pild[ =i s[ nu mai ]ndr[z-
neasc[ nici pe viitor s[ ridice capul niciodat[. Cu Victor se
]n\elegea, ca totdeauna, =i apoi g[sea la ei o atmosfer[ care-i era
necesar[ mai ales acuma, c`nd tat[l s[u sta singur la \ar[ ]n
primejdie, iar el aici f[r[ nici o posibilitate de a-i s[ri ]n ajutor.
Merg`nd, str`nse toate edi\iile speciale, s[ le citeasc[ =i s[ le
comenteze ]mpreun[ cu Victor. Pe el nu-l interesa compozi\ia
guvernului, ci manifestul ]n care se zvonea c[ vor fi anun\ate mari
reforme care vor opri imediat agita\iile \[ranilor, f[r[ s[ fie nevoie
de represiune armat[.
120 Liviu Rebreanu
P`n[ la mas[ avur[ timp s[ r[sdiscute toate m[surile cuprinse
]n manifest, f[r[ a se putea pune totu=i de acord. Predeleanu
socotea c[ guvernul debuteaz[ excelent =i c[ manifestul e o ramur[
de m[slin ]n m`na celor ce vor fi trimi=i s[ lini=teasc[ pe \[rani.
Mai mult nu se putea promite, ]ndeosebi sub presiunea tulbur[-
rilor. Grigore credea, dimpotriv[, c[ pentru lumea satelor r[sculate
reformele promise vor p[rea o batjocur[. Oamenii vor p[m`nt,
au dat foc =i au f[cut cruzimi, ca s[ r[m`ie st[p`nii p[m`ntului,
iar guvernul nou vine =i, ]n loc de p[m`nt, ]i scute=te de ni=te
taxe, le f[g[duie=te s[ le arendeze lor mo=iile statului, s[ u=ureze
]nvoielile cu boierii =i alte asemenea lucruri, care ar fi fost foarte
bune ]nainte de izbucnirea r[zmeri\ei, pe c`nd azi...
— Eu am fost la Amara numai acum c`teva zile =i am pip[it
pulsul \[ranilor! urm[ Grigore. Cu vreo lun[ ]nainte umblau =i se
zb[teau s[ cumpere mo=ia Babaroaga. Azi nici prin g`nd nu le
mai trece a=a ceva. Azi pretind foarte simplu s[ li se ]mpart[ toate
mo=iile. +i acestor oameni vrei dumneata s[ le duci acuma pe tav[
f[g[duieli de scutiri de taxe?... Ridicol!
— Ei, bine, atunci va trebui s[ intervie for\a, ca s[-i potoleasc[
]nt`i, iar pe urm[, c`nd se vor dezmetici, vor pricepe =i ei ]nsemn[-
tatea m[surilor ce s-au luat ]n favoarea lor! zise Predeleanu senin.
— Da, a=a! aprob[ t`n[rul Iuga. S[ nu umbl[m cu ipocrizii!
|[ranii s-au revoltat — s[ ias[ armata s[-i pedepseasc[. Punct.
Reformele se discut[ cu oameni s[n[to=i, nu cu bolnavi sau cu
exalta\i. Manifestul e o ipocrizie ]n plus, de aceea m[ sup[r[.
Potolirea r[scoalei nu se poate face f[r[ v[rsare de s`nge. }n loc
s[ trag[ cu gloan\e direct ]n r[scula\i, guvernul trage ]nt`i ]n v`nt,
cu manifestul, ca s[ se poat[ sp[la pe m`ini mai t`rziu c[ n-a
vrut v[rsare de s`nge, dar... Un bizantinism ieftin, care va exaspera
pe nenoroci\ii de \[rani =i va face s[ se cheltuiasc[ mai mult s`nge!
Tecla le interzisese s[ discute la mas[ despre r[scoale =i politic[.
Vorbir[ aproape numai despre Miron Iuga. Doamna Predeleanu
observ[ ]ntr-un r`nd:
121 R[scoala. Vol. II
— Numai c`nd ]mi ]nchipuiesc c[ Victor ar putea fi singur la
\ar[ ]n zilele astea, parc[ ]mi vine s[ ]nnebunesc!
Grigore Iuga arunc[ o privire spre Olga. Tocmai atunci Prede-
leanu ]ntreb[:
— Apropo, Grigori\[... S[ m[ ier\i dac[ sunt poate indiscret
sau, =tiu eu, nedelicat. Am auzit c[ nevast[-ta...
— Fosta! rectific[ Grigore repede, ro=ind.
— Da, fosta ta nevast[ ar fi plecat[ acuma la \ar[... Adev[rat?
Fiindc[ ar fi ceva...
— Nu =tiu! murmur[ t`n[rul Iuga, ]ntunec`ndu-se. Pentru mine
e moart[ de mult.
8
Logof[tul Bumbu \inea ]n curent pe b[tr`nul Iuga cu cele ce
se petreceau ]n sat, cum ]i poruncise. De azi-diminea\[, de c`nd
a aflat despre Ruginoasa, boierul l-a chemat de c`teva ori, lu`ndu-l
cu aceea=i ]ntrebare:
— Ei, ce isprav[ au mai f[cut oamenii no=tri?
Bumbu i-a ascuns numai uciderea Nadinei, de team[ s[ nu se
]nc[p[\`neze =i s[ plece la Lespezi s[ se conving[. C`nd l-a ]ntrebat
de soarta cuconi\ei, a r[spuns c[ n-a auzit nimic, dar probabil c[
nu mai este ]n sat. Iuga a exclamat bucuros:
— Evident. Nici n-avea ce s[ caute ea aici acuma. Bine c-a avut
automobilul, s[ o poat[ =terge la timp, altfel cu oamenii no=tri
cine =tie ce batjocur[ i se putea ]nt`mpla...
Dup[ cin[, b[tr`nul a ie=it ]n curte, singur, ca ]n toate serile
bune, s[ fac[ pu\in[ mi=care ]nainte de a se culca. Cerul era curat,
v`n[t-]nchis, cu stele tremur[toare ca ni=te pic[turi de rou[.
R[coarea prim[verii ]i ]nviora pa=ii. Ocoli cl[direa cea nou[ pe
aleea prunduit[, cur[\at[ proasp[t, merse spre poarta cea mare
dinspre uli\[. Printre copacii parcului vedea ]n fa\[, aproape, parc[
numai la c`\iva metri, focul ce mistuia conacul lui Cosma Buru-
122 Liviu Rebreanu
ian[. Ardea potolit, f[r[ fl[c[ri mari, cu o ro=ea\[ ce p[ta v[zdu-
hul. Era ora zece. Furia incendiului se mulcomise, ca =i g[l[gia
\[ranilor, care se auzise p`n[ aici ]n lini=tea amurgului. Satul
dormea, parc[ toate c`te se ]nt`mplaser[ ]n cursul zilei ar fi fost
]n vis. Numai lumina focului dovedea c[ n-a fost vis... }n st`nga,
mai departe, alt[ pat[ ro=ie pe cer. Acolo a ars =i arde conacul
din Lespezi, dac[ nu =i cel din Gliganu. Chiar =i ]n dreapta, spre
Ruginoasa, mai st[ruia o und[ roz[. Ce mai ardea ardea tihnit,
f[r[ grab[, cum se cuvine cu r[m[=i\ele.
„Niciodat[ n-a= fi crezut ca oamenii mei s[ fie cei mai tic[lo=i,
ca tocmai ei s[ duc[ la vecini tic[lo=ia =i s[-i ]nve\e neomeniile!
]=i zise Miron Iuga, oprindu-se o clip[ l`ng[ poart[. Toate silin\ele
mele cu ei n-au folosit nimic! Degeaba, \[ranul e destinat s[ r[m`ie
s[lbatic p`n[ la sf`r=itul lumii.“
Se ]ntoarse, ocoli casa pe dincolo, trecu pe l`ng[ cl[direa veche
]n gr[dina mare din dos, unde nu erau arbori =i se deschidea o
vedere mai larg[. }n suflet ]i picura triste\ea din ce ]n ce mai
ap[s[toare. P`n[ azi-diminea\[, ]n ciuda tuturor ]nt`mpl[rilor =i
zvonurilor, a fost convins ]n ad`ncul s[u c[ oamenii lui vor sta
lini=ti\i chiar dac[ de jur ]mprejur toate satele s-ar r[scula. Se sim\ea
at`t de ]nfr[\it cu ei prin toat[ via\a sa =i a ]nainta=ilor s[i, ]nc`t i
se p[rea peste putin\[ ca \[ranii s[ nu aib[ instinctul aceleia=i fr[\ii.
„Ar fi trebuit s[ m[ duc totu=i la Ruginoasa s[-i dojenesc! ]i
fulger[ iar prin creier g`ndul care-l fr[m`ntase toat[ ziua =i pe
care-l ]nl[turase mereu. Te pomene=ti c[ \[ranii vor crede c[ mi-a
fost fric[ =i...“
Ajunsese la marginea gr[dinii, unde ]ncepea ogorul. Conacul
r[m[sese ]n urm[. Felinarele din curte p`lp`iau galben de departe,
ca ni=te sfioase candele de veghe. Se opri =i se ]ntoarse pe loc s[
mai vad[ cum ardea conacul lui Buruian[. B[tr`nul avu subit o
str`ngere de inim[. Privind de aici, focul p[rea c[ mistuie chiar
propriile-i cl[diri. Pata ro=ie pe cer era mai s`ngeroas[ =i pe ea se
zugr[veau contururile conacului Iuga ca ni=te ruine arse =i ]nc[
123 R[scoala. Vol. II
fumeg`nd. G`ndul i se risipi. Altele ]i luar[ locul, ]n[bu=ite ]ns[
=i ele: „Asta nu se poate!“
La st`nga se deslu=ea mai bine incendiul de la Lespezi, parc[
s-ar fi apropiat =i s-ar fi ]nviorat. }ntre cele dou[ focuri ]ns[
b[tr`nul Miron descoperi o nou[ ran[ purpurie pe orizont,
m[rindu-se v[z`nd cu ochii =i ]n[l\`ndu-se pe cer.
— }ntr-acolo vine Cantacuzu... Vas[zic[ =i la c[pitanul Gr[di-
naru au ]nceput! murmur[ privind cu aten\ie =i examin`nd limbile
de fl[c[ri ce se ]ngro=au.
}nv`rtindu-se spre st`nga ]n direc\ia Babaroaga =i Vl[du\a,
ad[ug[ ]n sine: „Colonelul v[d c[ a sc[pat p`n[ acuma...“
Spre Curteanca ]ns[, mai la st`nga, ardea conacul lui Popescu-
Ciocoiu, apoi ]n jos, pe valea Teleormanului, conacul generalului
Dadarlat la Humele =i al lui Ioni\[ Rotompan la Goia.
„Ei, s[racul Ioni\[! ]=i zise Miron. +i pe d`nsul l-au pr[dat...“
Focul de la Goia ap[rea, de unde privea b[tr`nul, al[turi de
Ruginoasa, dar mult mai viu, semn c[ ]ncepuse mai recent.
Alte ]nvolbur[ri de fl[c[ri se z[reau mai jos de Ruginoasa, poate
la Orodelu sau la Izvoru. Apoi altele deasupra p[durii Amara,
poate la Dumbr[veni...
„Pretutindeni, pretutindeni foc =i pr[p[d! se g`ndi Miron,
ajung`nd iar[=i cu fa\a spre conacul s[u, dup[ ce f[cuse pe loc
]nconjurul orizontului. Am r[mas ca o insul[.“
Noaptea ]nnegrise v[zduhul complet. Nici o adiere =i nici un
zgomot pe ]ntreg cuprinsul. B[tr`nul nu auzea, ]n t[cerea profun-
d[ ce-l ]mpresura, dec`t propria-i respira\ie, care p[rea aspr[ ca
un horc[it. +i de jur ]mprejur, focurile mute ca pl[gile unui trup
uria= r[stignit pe p[m`nt, din care se ]nal\[ aburii ro=ii, cotropind
]ntreg v[zduhul.
St`nd nemi=cat ]n ]ntuneric, Miron Iuga sim\i o ]nfiorare, parc[
s-ar fi l[sat brusc un val de frig. Porni ]napoi cu ochii la conacurile
lui, deasupra c[rora se zv`rcoleau luminile focului. +i iar murmur[
d`rz: „Asta nu se poate!“
124 Liviu Rebreanu
Capitolul X
S~NGELE
1
}n zorii zilei de vineri, \[ranii din Amara se scular[ fiecare cu
grija s[ nu-i ia ceilal\i ]nainte. Unii mai s`rguitori au c[rat p`n[
noaptea t`rziu de la conacul arenda=ului ce-au putut m`ntui din
fl[c[ri. Barem Pavel Tunsu s-a b[tut, de erau s[ se omoare, cu
Iacob Mitru\oiu, din pricina unui juncan pe care pusese m`na s[-l
ia acas[ =i de care p`ndarul zicea c[-i al lui, c[ l-a ochit mai bine
de o s[pt[m`n[ cum poate m[rturisi =i Zamfir Chelaru... C`nd a
izbucnit focul s-au bucurat grozav to\i, dar pe urm[ le-a p[rut
r[u c[ l-a pus cine l-a pus ]nainte de-a fi adunat ce era folositor,
mai ales dup[ ce au sc[pat de grija jandarmilor. Acuma s-au
pr[p[dit degeaba at`tea bun[t[\i ]n fl[c[ri. +i tocmai cei s[raci
s-au ales cu mai pu\in, c[ ei ]nt`i n-au ]ndr[znit =i c`nd au
]ndr[znit nu mai aveau ce alege.
Ignat Cercel se f[cu bor= de cum deschise ochii, fiindc[ muierea
nu era mul\umit[ deloc c[ n-a luat =i un purcel, ca s[ aib[ =i
copila=ii ei cu ce s[-=i mai ]ndulceasc[ inima. }n zadar ]i amintea
b[rbatul c[ a adus trei saci de porumb, s[ le ajung[ p`n[-n miezul
verii, de era s[-=i rup[ spinarea, c[ toat[ noaptea l-a durut
mijlocul, ea o \inea lan\ cu purcelul.
— M[i muierea dracului, dar cum era s[ aduc eu cogemite
porcul? }n spate? strig[ Ignat. C[ doar porcul nu merge ca omul
ori ca boul, s[-l m`i dinapoi!
CUPRINS
125 R[scoala. Vol. II
— D-apoi al\ii cum au luat, b[rbate?... +i ]nc[ oameni care au
t[iat c`te doi porci de Cr[ciun, nu ca noi de ni l-a m`ncat
perceptorul, m`nca-l-ar =erpii =i pe el s[-l m[n`nce! Doar ]mi spuse
asear[ Tinca lui Ioni\[ c[ =i ginerele popii =i-a b[gat ]n cote\ trei
purcelu=i de la arenda=ul...
Aici Ignat ar fi recunoscut dreptatea muierii dac[ n-ar fi fost
prea sup[rat. De fapt, d`nsul, l[comindu-se la porumb, ca s[racul
care n-are de m[m[lig[, nici nu s-a g`ndit ieri deloc c[ s-ar putea
sau ar trebui s[-=i rostuiasc[ un porc. R[spunse deci furios:
— Ba s[ se bage dracii-n pielea ta cea afurisit[, c[ te faci a nu
=ti c[ popa =ade numai peste drum de conac =i-i venea u=or lui
Filip s[ treac[ drumul cu to\i porcii arenda=ului!
Se mai ]nv`rti pu\in prin cas[ =i prin b[t[tur[, apoi lu[ un
=treang =i plec[ drept la locuin\a perceptorului. +tia c[ B`rzotescu
a fugit, ]mpreun[ cu nevast[-sa, ]nc[ de ieri diminea\[ cu noaptea-n
cap, ]ndat[ ce a v[zut focul de la Ruginoasa. De fric[ nici n-au
cutezat s-o apuce pe drum, ci prin gr[dini =i peste c`mp, fiecare
cu c`te o boccelu\[ ]n spinare. Vreo doi oameni i-au ]nt`lnit, dar
i-au l[sat dracului, c[ prea erau speria\i. }n cas[ r[m[sese numai
o toant[ de slujnic[ s[ p[zeasc[ averea ce =i-o ]ncherb[lise
B`rzotescu de c`nd a fost mutat aici golu\ =i s[rm[nu\ de-\i era
mai mare mila... Ignat Cercel intr[ ]n ograd[ =i merse glon\ la
cote\ul ]n care groh[iau =i gui\au trei porci. Slujnica ]nc[ nu le
d[duse de m`ncare. El ]i scoase bini=or afar[, ]i c`nt[ri, ]=i alese
pe cel mai gr[sun, ]i ]nnod[ =treangul de piciorul dinapoi =i-l porni
spre porti\a r[mas[ deschis[. Slujnica, nemaiauzind gui\atul
obi=nuit de diminea\[, ie=i repede din cas[ cu o strachin[ de
porumb ]n m`n[. Ignat, f[r[ nici o vorb[, ]i ]nh[\[ strachina =i o
lu[ ]nainte scutur`nd boabele, iar porcii dup[ el. Toanta, dezme-
ticit[, ]ncepu s[ \ipe:
— Aoleu! S[ri\i!... Ho\ii!... Mi-a furat porcii! Ajutor!
126 Liviu Rebreanu
Ignat, parc[ nici n-ar fi auzit-o, ie=i pe poart[ urmat de to\i trei
porcii. }n mijlocul uli\ei le arunc[ un pumn de porumb, a=tept[
p`n[ ce culeser[ boabele =i apoi ]=i continu[ calea. |ipetele servi-
toarei f[cur[ pe vreo doi vecini s[ ias[ s[ vad[ ce s-a ]nt`mplat.
— I-ai luat, nea Ignate! ]l ]ntreb[ unul cu o prietenie invidioas[.
— D-apoi c[ =i d`nsul mi l-a luat pe-al meu! r[spunse Ignat
foarte natural, ad[ug`nd apoi cu r`vn[ =i scutur`nd strachina.
|ug, \ug, \ug, \ugul, \ugul!
Ajunse cu bine acas[. Numai =treangul s-a pierdut pe drum,
c[ci l-a uitat la piciorul porcului de s-a t`r`t p`n[ s-a dezlegat.
Intr`nd ]n ograd[ cu porcii, f[cu falnic c[tre nevast[-sa, trec`ndu-i
strachina:
— Porumb ai, porci \i-am adus, dar s[ nu mai c`rte=ti acuma,
c[ s[ =tii c[ m[ pun cu parul pe spinarea ta, fire-ai s[ fii a dracului
de muiere!
Femeia holb[ ]nt`i ni=te ochi c`t cepele, apoi, venindu-=i ]n
fire, bolborosi lacom:
— Aoleu, Maic[ Precist[!... |ugu mamei, \ugu, \ugu, \ug!
Melentie Heruvimu se sculase cum s-a cr[pat de ziu[, ]ncetinel,
ca s[ nu trezeasc[ pe nevast[-sa, care se zv`rcolise ]n dureri toat[
noaptea, a\`\[ focul, jumuli o g[in[ =i o puse s[ fiarb[, apoi
a=ternu o fa\[ de mas[. El, de c`nd a plecat arenda=ul Cosma, tot
pe l`ng[ conac s-a ]nv`rtit, s[ fie acolo de s-ar ]nt`mpla ceva. +i-a
adus d`nsul c`\iva saci de porumb, dar grija cea mare ]i era s[
apuce oarecare lucruri mai bune de m`ncare, s[-=i poat[ osp[ta
o dat[ boiere=te muierea =i copila=ii, c[ prea mult au fl[m`nzit.
Era convins c[ biata femeie numai de nem`ncare a c[zut la pat =i
zace de at`ta amar de vreme =i c[, hr[nit[ zdrav[n m[car c`teva
zile, s-ar ]mpiciorongi mai bine dec`t cu orice leacuri. Apoi, v[z`nd
c[ oamenii numai prin hambare scotocesc, s-a repezit el singur la
v[t[=elul Laz[r =i l-a luat de piept, s[-l dea la o parte, ca s[ poat[
127 R[scoala. Vol. II
intra ]n cas[. Laz[r, mai voinic, era mai-mai s[-l biruiasc[, dac[
nu s[reau =i al\i oameni care, dup[ ce l-au smintit pe Laz[r ]n
b[taie, s-au ]mpr[=tiat prin toate od[ile s[ strice =i s[ ia ce le poftea
inima. Melentie a mirosit p`n[ ce a nimerit ]n c[mara plin[ cu de
toate. A ]nc[rcat ]n dou[ co=uri, g[site acolo, borcane de dulcea\[,
sticle de vin =i de lichioruri, br`nz[, o p`ine alb[, mezeluri, un
mu=chi =i o =unc[, m[sline =i ce i-a c[zut ]n m`n[. C`nd a sosit
cu co=urile acas[, era sear[. Nici nu le-a mai ar[tat, ci le-a ascuns
]n tind[ cu g`ndul c[ m`ine diminea\[ s[ ]ntind[ o mas[ ca-n
basme.
Golind acum co=urile =i ]n=ir`nd pe fa\a alb[ toate bun[t[\ile,
Melentie avea o str[lucire de bucurie, care-i ]mbujora obrajii
t[b[ci\i. C`nd ispr[vi =i se d[du un pas ]napoi s[ admire minunea,
]nt`ile raze ale soarelui tocmai r`deau ]n geamurile murdare.
}ntoarse capul spre patul femeii. Ochii ei mari, negri, ]l priveau
pu\in speria\i. B[rbatul, surprins, zise z`mbind =i ca o scuz[:
— Credeam c[ dormi... Uite ce bun[t[\i! Pentru tine le-am adus
toate, c[ copiii m[n`nc[ orice, numai m`ncare s[ fie, dar tu
trebuie s[ te hr[ne=ti cu lucruri mai bune, ca s[ te ]nzdr[vene=ti,
c-ai z[cut destul =-ai suferit. Am pus =i o g[in[ ]n oal[ s[-\i fac o
ciorb[ fierbinte =i...
Se ]ntrerupse deodat[. Ochii ]l priveau mereu, nemi=ca\i, cu
aceea=i umbr[ de spaim[, de=i gura ]ntredeschis[ parc[ voia s[
vorbeasc[.
— Aoleu, doar n-oi fi murit? b`igui Melentie z[p[cit.
Se apropie, pip[i bra\ul uscat sprijinit pe dunga patului =i cu
degetele at`rn`nd ]n jos.
— A murit! f[cu omul ab[tut, uit`ndu-se lung ]n ochii ]ncre-
meni\i cu privirea spre mas[. Tocmai acuma s-a pr[p[dit =i ea
c`nd...
}n pat, la picioarele moartei, copila=ul cel mai mic se ridic[,
sc`ncind =i frec`ndu-=i ochii. Dup[ c`teva clipe, v[z`nd pe tat[l
128 Liviu Rebreanu
s[u, se ]nsenin[ =i ]ntinse m`nu\ele spre d`nsul. Melentie ]l lu[
]n bra\e =i iar se uit[ la femeie, parc[ nu i-ar fi venit a crede,
str`ng`nd la piept =i m`ng`ind ]n ne=tire copila=ul. Apoi scul[ pe
ceilal\i doi:
— Hai, c-a\i dormit destul! Hai, c[ nu-i vreme de dormit!
Copiii se urnir[ anevoie =i bomb[nind. C`nd descoperir[ ]ns[
masa ]nc[rcat[, se ]nviorar[ =i-=i amintir[ c[ li-e foame. Melentie
]i a=ez[ pe to\i trei pe lavi\[:
— M`nca\i ce v[ place, copii, p`n[ v[ s[tura\i!... Numai s[ nu
v[ bate\i =i s[ nu face\i g[l[gie, c[ m[icu\a a murit =i ar fi ru=ine!...
P[v[luc, tu, c[ e=ti mai mare, ia seama s[ nu dea ]n foc oala asta
de ciorb[, c[ eu m[ duc s[ chem o vecin[ s-o scalde!
Colonelul +tef[nescu s[ri din pat, ]=i puse halatul =i, ]n papuci =i
capul gol, ie=i repede afar[. Soarele de-abia r[s[rit ]l izbi drept ]n fa\[,
]nc`t ]n primul moment, fiind =i dup[ somn, nici nu v[zu bine mul\imea
de \[rani ce n[p[dise curtea l[rm[luind. Strig[ la ]nt`mplare:
— Da ce, m[i b[ie\i, din somn =i ]n izmene m[ luar[\i?
Cei de pe aproape, care-l auzir[, izbucnir[ ]n r`sete, ceilal\i
]ns[ vociferau mai aprig. Atunci observ[ b[tr`nul pensionar c[
mul\i au venit cu furci, cu topoare, cu sape, ca la o b[t[lie. Colo-
nelul ]=i p[strase din milit[rie curaj =i ]ndr[zneal[ ]n fa\a primej-
diei. Fric[ i-a fost de o eventual[ ridicare a \[ranilor numai din
pricina fetelor pe care le iubea ca lumina ochilor =i-i era s[ nu se
]nt`mple s[ se n[pusteasc[ asupra lor tic[lo=ii, s[ le nenoroceasc[
pentru toat[ via\a. Acum ]ns[ se sim\ea la largul s[u. F[r[ s[ se
impresioneze de urletele lor, strig[ iar[=i mai tare, s[-l aud[ to\i:
— Ho! Ho! mai l[sa\i r[cnetele, s[ m[ auzi\i =i s[ v[ aud!...
Ei, ce-i? C-a\i venit cu arme, v[d, voi mai mult de o sut[ =i eu
unul singur!... Ce-i? Ce pofti\i de la mine?
|[ranii, care se lini=tiser[ o clip[, pornir[ din nou s[ \ipe ]ntr-un
cor infernal:
129 R[scoala. Vol. II
— S[ pleci de aici!... Nu mai vrem ]nvoieli!... Las[ mo=ia, don’
colonel, c[-i a noastr[!... I-uite cum ne ]nfrunt[ hodorogul!.... O
s[-\i d[m b[taie!... Ne-ai ]n=elat =i ne-ai jupuit destul!... P[m`n-
tul!... P[m`nturile!... P[m`ntul nostru =i munca noastr[!
B[tr`nul +tef[nescu privea =i asculta cu o fa\[ prietenoas[, ca
=i c`nd oamenii l-ar fi hiritisit. Apoi, c`nd se mai potoli pu\in
g[l[gia, reveni:
— Voi vorbi\i o sut[ deodat[, cum s[ v[ ]n\eleg?
Dup[ vreun sfert de ceas de t[r[boi se aleser[ doi \[rani care
s[ parlamenteze. Colonelul d[du din cap mul\umit:
— A=a, b[ie\i! Acum =tiu cu cine vorbesc... Zi tu... Ioane!...
Ori vrei tu, nu =tiu cum te cheam[, c[ nu te mai \in minte...
— Io-s G[ligan +tefan, don’ colonel! f[cu \[ranul umfl`nd
pieptul.
— Bine zici, a=a-i... }\i uitasem numele, F[nic[, uita-te-ar
necazurile! strig[ +tef[nescu jovial. Atunci zi tu, F[nic[.
— Apoi ce s[ zicem, don’ colonel? Mata nu =tii c-a venit
revolu\ia? zise G[ligan cu m`ndrie.
— Eu v[d c-a venit, dar nu =tiu ce are cu mine revolu\ia, c[ eu...
— Las[ c[ =tii matale prea bine! f[cu cel[lalt \[ran mai aspru.
Numai te prefaci a nu =ti... +-apoi, ori =tii, ori nu =tii, nou[ ne trebuie
mo=ia, c[ t[lic[ ai st[p`nit-o destul =i ne-a venit r`ndul =i nou[!...
Dac[ o dai cu binele, bine de bine, dac[ nu, noi tot o lu[m!
— Dar lua\i-o, oameni buni! vorbi colonelul d`nd din m`ini,
parc[ s-ar fi lep[dat de diavolul. Da ce, a mea e mo=ia?... B[ga\i
plugurile, copii, =i s-o st[p`ni\i s[n[to=i!... Din partea mea, vai
de mine, toat[ voia!
— Zici matale a=a acuma, c[ \i-e fric[ de noi, dar m`ine ai s[
zici c-ai uitat! relu[ \[ranul. Nu ne mai ]n=eli t[lic[ pe noi, don’
colonel! C[ te-am p[scut noi, slav[ Domnului!... Dar s[ faci bine
s[-\i str`ngi boccelu\ele =i s[ te duci de aici, c[ noi nu te mai r[bd[m
=i nu mai r[bd[m picior de boier pe p[m`nturile noastre, iac[!
— Unde s[ m[ duc, Ioane? ]ntreb[ b[tr`nul cu candoare.
9 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
130 Liviu Rebreanu
— De unde ai venit, dom’le colonel! zise Ion. C[ nu te-am adus
noi =i nici nu te-am chemat!
— Cum s[ plec a=a, m[i omule? Cum?... S[-mi las toat[
agoniseala mea de haram? Se poate, Ioane? st[rui colonelul
arenda=.
— Se poate! C[ din munca =i sudoarea noastr[-s toate!
— Apoi a=a am venit eu aci, gol cum m[ vezi, ai?
— Ce mai la deal, la vale, s[-\i par[ bine c[ nici nu te-am ]njurat
=i nici nu te-am b[tut, cum au p[\it al\i boieri, c[ poate-i fi auzit
=i matale! zise \[ranul ne]nduplecat. Pleac[ s[n[tos =i s[ ne vedem
c`nd ne-om vedea ceafa!
Colonelul nu se d[du ]nvins. }ncerc[ toate argumentele. Ajunse
s[ le propuie s[-l ia =i pe d`nsul tovar[= la revolu\ie, numai s[-=i
poat[ salva capitalul ce-l avea investit ]n inventarul mo=iei,
aproape toat[ zestrea fetelor. |[ranii ascultau, chiar r`deau uneori
de c`te o glum[ de a lui, dar g[seau replici la orice =i, unde nu,
se ]nd`rjeau c[ e munca lor =i revolu\ia nu mai ]ng[duie s[ se
amestece boierii ]n treburile oamenilor.
— Ne-om descurca noi, n-ai grij[ matale, spuse G[liganu.
Oamenii cu oamenii, boierii cu boierii. T[lic[ du-te la ora=, c[
acolo-s boierii =i-i locul matale!
}nt`i ceruser[ s[ plece pe jos numai cu o boccea c`t poate duce
]n spinare. }n cele din urm[ i-au permis s[ mearg[ cu tr[sura =i
s[ ia ce poate duce ]n tr[sur[. St`nd at`ta timp ]n r[coarea
dimine\ii cu capul gol, colonelul ]ncepu s[ str[nute:
— Na, c[ m-am ales =i cu un guturai dup[ toate necazurile
celelalte!
— Dar care s-au ales cu b[taie ori mai r[u, ce s[ mai zic[?
strig[ cineva.
— D-apoi m-a\i b[tut voi destul, m[i cre=tini, c[ m[ l[sa\i pe
drumuri, lipit p[m`ntului, om b[tr`n =i cu trei fete de m[ritat!
f[cu colonelul cu am[r[ciune.
131 R[scoala. Vol. II
Petre se apucase de diminea\[ s[ dreag[ poarta dinspre uli\[,
din care numai st`lpii mai erau ]ntregi ]n picioare. Nevoie a=a
mare n-ar fi fost. Cum a stat un an =i jum[tate, de c`nd s-a pr[p[dit
tat[l s[u, ar mai fi putut sta. Dar Petre voia s[ aib[ de lucru ca s[
nu se mai duc[ cu oamenii nic[iri =i s[ nu se mai amestece.
De c`nd s-a ]ntors ieri de la Lespezi, numai a bolit =i a rumegat.
M[-sa a auzit de la vecini ce s-a ]nt`mplat =i era ]ngrozit[. El n-a
vrut s[-i spuie nimic. Doar c`nd Smaranda l-a ]nvinuit c[ de la d`nsul
se trag toate, c[ a=a zic oamenii, a r[spuns m`nios c[ cine zice minte,
fiindc[ el n-are nici un p[cat pe suflet, martor i-e Dumnezeu.
De altfel, acela=i lucru =i-l zicea mereu =i ]n sinea lui =i totu=i
nu-=i putea mulcomi mustr[rile. }i p[rea r[u c[ nu =i-a c[utat de
necazurile lor de la ]nceput =i s-a tot v`r`t ba s[ fie la cump[rarea
mo=iei, ba acum la ]mp[r\irea p[m`nturilor, pretutindeni. Cu el
boierii s-au purtat destul de frumos. Barem Grigori\[, p[rinte s[-i
fi fost =i mai mult nu-i putea face. +i drept r[splat[ d`nsul s-a
]nver=unat ]mpotriva cucoanei Nadina, a=a, din senin. C[ l-a
batjocorit pentru c[ n-a vrut s[ le v`nd[ Babaroaga. Tocmai el s-a
g[sit dintre to\i mai batjocorit, iar ceilal\i au putut sta lini=ti\i. I-a
intrat ]n cap c[ trebuie s-o batjocoreasc[ =i el, ]nc[ de ast[-iarn[,
c`nd au fost la Bucure=ti. De atunci, numai asta visa =i parc[-i
p[rea bine c[ se a\`\[ oamenii, ca s[-i poat[ veni =i lui mai lesne
s[-=i sare inima. Nu s-a g`ndit mai dinainte ce anume r[zbunare
s[ fie, cum a f[cut feciorul lui Drago= cu Chiril[ P[un. }=i zicea c[
va vedea el atunci cum s-o ia. Acolo, la Lespezi, parc[ i s-a aprins
mintea. S-a repezit ]n[untru s-o str`ng[ de g`t =i s-o omoare...
Numai c`nd s-a pomenit ]n fa\a ei, =i-a dat seama c[ mai cur`nd
s-ar omor] el dec`t s-o omoare pe ea. +i totu=i Toader Str`mbu a
omor`t-o... I-a trecut lui prin minte s[ nu-l lase pe Toader s[ intre
=i nu l-ar fi l[sat dac[ nu i-ar fi fost ru=ine s[ nu zic[ oamenii c[
s-a dat de partea cucoanei cine =tie de ce. +i pe urm[, ]n vreme
ce oamenii d[r`mau =i pr[dau la conac, lui mereu i-a venit s[-l
sugrume pe Toderi\[ pentru c[ a s[v`r=it nelegiuirea asta, =i numai
132 Liviu Rebreanu
de ru=ine =i-a st[p`nit m`nia. S-a ]ntors singur de la Lespezi,
l[s`ndu-i pe ceilal\i ]mprejurul focului. Dac[ =i Matei Dulmanu s-a
sup[rat c[ a omor`t-o! Nu ]ndr[znea s[-=i m[rturiseasc[ nici ]n
str[fundul s[u de ce l-a am[r`t ]ntr-at`ta moartea cucoanei. Dar
]=i zicea necontenit c[ el nu e vinovat =i, fiindc[ s-a ]nt`mplat
omor f[r[ voia lui, el se d[ deoparte. Nici n-a mai ie=it din ograd[
=i nici nu mai voia s[ ias[, orice s-ar ]nt`mpla =i chiar de-ar
r[m`nea, din pricina asta, f[r[ p[m`nt, numai el, din tot satul...
Azi-noapte a =i visat pe cucoana. Parc[ o \inea ]n bra\e =i ea nu
mai \ipa, ci ]l m`ng`ia =i-i zicea: „De ce l[sa=i s[ m[ omoare?“ S-a
de=teptat din somn cu glasul ei mustr[tor ]n urechi...
Acuma cioplea =i boc[nea de zor, ca =i c`nd ar fi vrut s[ uite
sau cel pu\in s[ ]n[bu=e amintirea ]nt`mpl[rii. Dar oric`t se
trudea, mereu ]i s[geta ]n creieri c`te o ]ntrebare =i fiecare ]l durea,
=i-l ustura, =i-l chinuia...
2
Dou[ ceasuri dup[ r[s[ritul soarelui era o viermuial[ ]n Amara,
de parc[ satul ar fi pornit s[-=i mute locul ca o =atr[ c`nd s-a
ispr[vit popasul.
Pe b[t[tura din fa\a c`rciumii se ]ncruci=au toate ve=tile =i
zvonurile. +i veneau at`t de multe =i de deosebite, c[ oamenii
fierbeau a=tept`nd mereu s[ se mai ]nt`mple ceva, dar ceva mai
]nsemnat dec`t cele ]nt`mplate, care acuma li se p[reau lucruri
de toate zilele.
Din c`nd ]n c`nd se g[sea c`te cineva s[ pomeneasc[ de boierul
cel b[tr`n, mereu cu un semn de ]ntrebare ]n privire. Ceilal\i
schimbau vorba, parc[ i-ar fi speriat ]ntrebarea sau cel pu\in n-ar
fi vrut s-o ]n\eleag[. Chiar Trifon Guju, r[gu=it de c`t r[cnise =i
se fudulise de c`nd cu b[taia jandarmilor pe care el o socotea
biruin\a lui proprie, numai m`r`ia =i d[dea din umeri.
133 R[scoala. Vol. II
Mai spre amiazi ]ns[ se pomenir[ cu Anton nebunul. Sosea
din jos, mai zdren\[ros de cum plecase acum c`teva zile, asudat
=i murdar, ]ns[ cu fa\a m`ndr[, ca =i c`nd ar fi cules ]n sufletul
s[u toate fericirile. +i ]ndat[ se apuc[ s[ povesteasc[ cum n-a
r[mas nici picior de boier ]ntre Ro=iori =i Alexandria, pe unde a
r[t[cit el zilele astea, iar conacele toate le-au f[cut oamenii una
cu p[m`ntul, ca nici s[ nu se mai cunoasc[ urmele unde au fost,
apoi cum se adun[ pe acolo oamenii, cu mic, cu mare, pe sate, =i
se ]narmeaz[, =i stau de paz[, s[ nu se mai ]ntoarc[ cumva ]napoi
ciocoii =i s[-i ]mpiedice la ]mp[r\eala p[m`nturilor, ba sunt unii
care se preg[tesc s[ se duc[ p`n[ la Bucure=ti, s[ m`ntuiasc[ pe
vod[ din prinsoarea boierilor, c[ numai boierii nu-l las[ deloc pe
vod[ s[ trimit[ porunci oamenilor precum c[ bine au f[cut de au
izgonit pe boieri =i s[ nu ]nt`rzie deloc de-a face ]mp[r\eal[
dreapt[ s[r[cimii din toate mo=iile.
|[ranii erau obi=nui\i cu proorocirile nebunului =i-l luar[ mai
mult ]n r`s. Unii, glume\i, ]l ]ntrebar[ cum de n-a avut norocul
s[-l ia oamenii =i pe el drept boier =i s[-i mai scurteze pu\in limba,
s[ scape lumea de n[zdr[v[niile ce le vorbe=te. Pe c`nd se h[r=uiau
astfel din gur[ cu nebunul, se ivi =i un om ]n toat[ firea, Marin
V`lcu de la Izvoru. Era cu c[ru\a =i se ducea la Coste=ti cu un
copil, s[-l arate doftorului, c[ tr[gea s[ moar[. A oprit la c`rcium[
s[ lase caii s[ ]mbuce =i s[-i odihneasc[ pu\in, c[ au iernat r[u
f[r[ nutre\ =i de-abia se \ineau pe picioare. Marin povesti c[ azi-
noapte s-a aflat pe la ei cum c[ vod[ a scos din slujb[ pe boierii
care au c`rmuit p`n[ acuma, pentru c[ nu s-au purtat bine cu
prostimea =i n-au vrut s[ le dea p[m`nt, =i a pus pe al\ii care au
f[g[duit s[ nu mai rabde nici un boier la sate =i s[ ]mpart[ toate
mo=iile ]ntre oameni, ca fiecare s[ bage plugul =i s[-=i munceasc[
numai locul s[u. Dar c`rmuitorii pe care i-a scos vod[ s-au ]nvoit
]ntre d`n=ii =i nu vor s[ asculte poruncile =i au f[cut tocmeal[ cu
generalii s[ omoare pe vod[ =i pe urm[ s[ porneasc[ cu armata
=i cu tunurile s[ ia ]napoi mo=iile de la oameni, pe unde le-au
134 Liviu Rebreanu
cuprins, =i s[-i ]mpu=te pe to\i care s-au sculat ]mpotriva boierilor.
Atunci vod[, ca s[ nu fie biruit de boierii cei neascult[tori, a trimis
]ntr-ascuns, noaptea, c`\i slujitori credincio=i a avut la ]ndem`n[,
s[ alerge =i s[ le porunceasc[ s[ nu mai ]ng[duie nici un boier
printre d`n=ii, s[-i alunge pe care mai sunt =i s[ nu cumva s[-i
lase s[-=i ia ]napoi mo=iile, c[ stra=nic are s[-i pedepseasc[ pe cei
ce se vor ]nvoi cu boierii, pentru c[ boierii i-au c[lcat ]n picioare
poruncile. Iar cei care sunt mai aproape de Bucure=ti s[ se ridice
degrab[ =i s[ vie cu mul\ime mare s[-l ajute ]mpotriva boierilor,
c[ el numai cu oamenii \ine =i vrea s[ le fac[ dreptate =i de accea
]l n[p[stuiesc =i pe d`nsul boierii...
Dac[ le-ar fi spus asta Anton =i ]nc[ s-ar fi mirat. Dar c`nd
iese din gura unui b[rbat de omenie? De altfel, nici nu pornise
bine Marin V`lcu cu c[ru\a =i iat[ c[ mai pic[ un om din G[ujani,
care povesti acelea=i porunci, auzite chiar din gura unui \[ran ce
a trecut dis-de-diminea\[ prin satul lor, c[lare =i cu o cruce de
argint pe piept. Pe urm[, ceva mai t`rziu, unul din Vaideei aduse
aceea=i veste sosit[ la ei prin Moz[ceni...
Printre oameni se st`rni o ]ngrijorare grea. Se vedeau pedepsi\i
=i r[ma=i f[r[ p[m`nt, fiindc[ ei n-au ]mplinit porunca lui vod[.
Adev[rat c[ n-au =tiut-o, dar acum au aflat. Mai mul\i strigar[ c[
trebuie s[ mearg[ la boierul cel b[tr`n, s[-i spuie cum a venit
porunca =i c[ nu-l mai pot ]ng[dui ]ntre ei, c[ nu vor s[ se supere
regele. Al\ii ad[ugar[ c[ trebuie s[ mearg[ cu to\ii, nu unii s[
stea ascun=i ]n cas[ p`n[ e greul, iar apoi s[ se ]ndese la c`=tig.
C`\iva ]ndat[ pomenir[ pe Filip Ilioasa, ginerele popii, care s-a
codit de c`te ori l-au chemat oamenii, dar de la arenda=ul Cosma
a s[rit s[-=i trag[ acas[ trei porci c`t vi\eii.
— Hai la prim[rie! r[cni Trifon Guju. S[-l ]ntreb[m pe dom’
primar cum de nu ne-a spus porunca lui vod[ p`n[ azi?
Pornir[ cu urlete de ]nsufle\ire, dar g[sir[ numai pe secretarul
Chiri\[ =i un agent de percep\ie, am[r`t =i ]nfrico=at, crez`nd c[
au venit s[-l omoare pe el, fiindc[ el a umblat mai mult iarna
135 R[scoala. Vol. II
trecut[ dup[ biruri. Chiri\[ se ]ncol\i cu oamenii =i m`nc[ la
repezeal[ ni=te pumni de la Toader Str`mbu, care de mult ]l
p[=tea.
— Ai dat ]n mine, Toadere, s[ \ii minte! zise t`n[rul Chiri\[
Dumitrescu, grav =i jignit. Dup[ crima de ieri, asta \i-a mai lipsit!
Nu-i nimic! Ne-om r[fui noi, n-ai grij[!
— Cum s[ nu dau dac[ tu e=ti porc de c`ine, dom’ Chiri\[!
strig[ Toader r`njind. +i am s[ mai dau, de nu te ast`mperi!
Dac[ i-ar mai fi plesnit o palm[ peste obraz =i ]nc[ nu l-ar fi
durut pe secretar c`t tutuirea ]n fa\a at`tor oameni. Nu mai spuse
nimic, mul\umindu-se a ]ntoarce spatele cu dispre\. De altfel, nici
\[ranii nu-l mai luar[ ]n seam[, c[ci primarul Pravil[, auzind c[
mul\imea a dat buzna ]n cancelarie, sosi ]ntr-un suflet, galben,
speriat =i pl`ng[tor:
— Ce-i cu voi, m[i cre=tini? Nu v-ajunge s[ v[ r[zboi\i cu boierii
de-a\i ]nceput =i cu statul? A\i nebunit, oameni buni, ori nu mai
ave\i mult?
Trifon Guju, ]ns[, s[ri, ]nfrunt`ndu-l:
— De ce-ai ascuns porunca lui vod[, dom’ primar?
Pravil[, afl`nd numai acuma despre ce e vorba, se scuz[ c[ el
n-a primit nici o porunc[ de nic[iri de alalt[ieri, c`nd a plecat
prefectul, c[ po=ta nu a mai venit, iar telefonul s-a stricat tot de
atunci, fie c[ s-or fi t[iat firele undeva, fie din alt[ pricin[. Trifon
]i ceru, cu glas poruncitor, parc[ el ar fi fost mai mare ]n sat, s[
trimit[ str[jile s[ cheme toat[ lumea la cancelarie ca pe urm[ s[
se duc[ cu to\ii la boierul cel b[tr`n.
— Ba eu nici nu trimit str[jile =i nici nu m[ duc cu voi! zise
Pravil[. C[ dac[ a\i f[cut ce-a\i f[cut cum a\i vrut =i f[r[ mine,
apoi eu nu m[ mai bag =i nu m[ amestec! Treaba voastr[ cum v[
descurca\i, c[ eu sunt primar =i nu m[ pot lua dup[ vorbe =i basme!
— Ba ai s[ trimi\i, c[, de nu, s[ =tii c[ m[n`nci b[taie! se r[sti
deodat[ Trifon, ridic`nd pumnul.
136 Liviu Rebreanu
— Tu s[ dai ]n mine, m[i Trifoane? Tu s[-mi porunce=ti mie?
f[cu primarul cu o ]nfl[c[rare m`nioas[ =i m`ndr[. Ia poftim,
Trifoane, d[!
Trifon se repezi ]njur`nd, dar \[ranii ]l oprir[. Urm[ o h[r\uial[
lung[, cu urlete =i r[cnete, la care luar[ parte to\i c`te pu\in, ca
s[-l conving[ pe primar s[ fie al[turi de oameni, nu ]mpotriva
lor, c[ nu =ade bine, amenin\`ndu-l chiar c[, altfel, nu va fi p[rta=
nici la p[m`nturi. Ion Pravil[, =i din ambi\ie c[ o c`rp[ de om ca
Trifon Guju a ]ndr[znit s[ se r[steasc[ la d`nsul, =i de team[ c[
m`ine-poim`ine se vor ]ntoarce lucrurile cum au fost, r[mase
nezdruncinat, declar`nd chiar c[ mai bine se lipse=te de p[m`nt,
dec`t s[ fie c[lcat ]n picioare. Trifon, atins, s[ri iar[=i:
— Matale te-ai ]nv[\at s[ fii primarul boierilor, dar nou[ ne
trebuie primarul nostru, s[ =tii mata c[ nu mai merge cum a fost!
— Poate c[ oamenii te-or pune pe tine primar? Iac[, s[ te puie!
zise Pravil[ batjocoritor.
Atunci Trifon Guju, furios, chem[ str[jile =i le porunci el s[
mearg[ din cas[-n cas[ =i s[ str`ng[ pe oameni la prim[rie.
Observ`nd c[ toat[ lumea era de partea lui Trifon, primarul socoti
cuminte s[ tac[. Doar dup[ ce pornir[ str[jile, ]n continuarea
certurilor, se l[ud[ c[ i-ar fi putut ]mpiedica, dac[ ar fi vrut, c[ci
]n cancelarie numai el are dreptul s[ dea porunci.
|[ranii nici nu mai plecar[ din curtea prim[riei ]n a=teptarea
celorlal\i. Pl[nuiau, =i strigau, =i se sf[tuiau. Se ]nfuriau unul de
la altul =i ]ncepeau s[ suduie ori s[ scr`=neasc[ din din\i. Se
]ncurajau reciproc s[ nu le fie fric[ de nimeni, c[ dac[ vod[ s-a
dat pe fa\[ de partea lor, apoi boierii nu vor mai ]ndr[zni s[-i
asupreasc[. Unii explicau c[, =i de-ar veni solda\i, c`t de mul\i,
n-are de ce s[ le fie fric[, fiindc[ solda\ii sunt tot \[rani =i nu vor
trage ]n oameni, ba, dac[ s-or ]nt[r`ta, vor trece =i ei de partea
ast[lalt[ =i atunci s[-i vezi pe ciocoi... Se pomenea din ce ]n ce
mai des de boierul Miron, f[r[ s[ se mai fereasc[ nimeni. Se
137 R[scoala. Vol. II
ridicau =i glasuri care-l ]njurau, iar Toader Str`mbu ajunse s[ strige
]n gura mare:
— Numai ho\ul cel b[tr`n e de vin[ c[ ne-a cople=it at`ta de
r[u s[r[cia, c[ ceilal\i ho\i dup[ d`nsul s-au luat de ne-au asuprit
=i ne-au fl[m`nzit!... Dar =i c`nd i-oi pune m`na-n ceaf[, ehehe,
s[ te \ii, mo=ule, cum \i-o fi de bine!
Al\ii erau ]nfrico=a\i c[ din pricina b[tr`nului vor pierde
c`=tigurile r[zmeri\ei, c[ d`nsul n-are s[-=i dea mo=ia din m`n[
de bun[voie =i cu sila cine s[ i-o apuce?
— Da ce, acu merge pe voia lui? se ]ncruntar[ c`\iva. Ce, tot
el are s[ ne porunceasc[? D-aia a venit revolu\ia, s[ sufl[m noi
]n ciorba lui, ori d`nsul ]ntr-a noastr[?
— L[sa\i, fra\ilor, c[ \`\[ie sufletul ]ntr-]nsul =i numai s[ ne
str`mb[m o dat[ la el c[ fuge, c`tu-i de b[tr`n, de nu-l prinzi
nici cu ogarii! observ[ unul sp`n =i slab, st`rnind r`sete de
mul\umire.
Trecuser[ trei ceasuri de c`nd cancelaria =i curtea erau pline
de oameni. Str[jile se ]ntorseser[, dup[ ce colindaser[ tot satul.
Lumea ]ns[ nu se urnea, a=tept`nd mereu pe frunta=i. Trifon, ca
=i c`nd el ar fi fost capul satului, mereu ie=ea pe afar[ =i ]ntreba:
„N-a venit Luca Talab[, nici mo= Lupu, nici Marin Stan, dar Filip
Ilioasa?...“
}n sf`r=it sosir[ unul c`te unul, parc[ n-ar fi =tiut de ce sunt
chema\i. Se codir[ fiecare ]n parte, c[ ei n-au ce s[ se amestece.
— Dar la ]mp[r\irea mo=iilor o s[ v[ ]mbulzi\i! strig[ Toader
Str`mbu. Las[, c[ v[ =tim noi! A\i umblat s[ cump[ra\i cu bani
grei Babaroaga =i nici n-a\i vrut s[ ne cunoa=te\i pe noi, s[r[cimea.
Atunci era bun p[m`ntul. Acu, pentru c[ se ]mparte la to\i, nu v[
mai place.
— Ba mie-mi place, m[i Toderi\[, numai s[-mi da\i! zise Marin
Stan voios.
— Apoi \i-ai luat =i de la arenda=ul Cosma ce-ai putut, dar acu
te faci c[ nu ne cuno=ti! vorbi Leonte Orbi=or cu imputare.
138 Liviu Rebreanu
— M-a chemat cineva pe mine, Leonte? Spune tu... Apoi atunci?
f[cu Marin ]n\epat deodat[.
— Dar la cump[rat cine te-a chemat? +i ai umblat cu limba
scoas[! s[ri din nou Toader.
Discu\ia se ]nfierb`nta. Mul\imea se a\`\a, socotind c[ b[tr`nii
se ]mpotrivesc numai ca s[ ]ncurce pe cei s[raci ]n dob`ndirea
p[m`nturilor. Cu c`t =ov[iau mai mult, cu at`t participarea lor
p[rea oamenilor mai trebuincioas[, de team[ c[ altminteri se vor
]nv`rti lucrurile, a=a ]nc`t la ]mp[r\ire vor fi da\i la o parte cei ce
n-au =i vor lua iar[=i cei ]nst[ri\i, cum au f[cut =i c`nd au umblat
s[ cumpere mo=ia cucoanei... Vorbele se ]ngro=au =i amenin\[rile
de sud[lmi sporeau. Luca Talab[ se ]nfurie c[ de ce-l ]njur[ pe el,
c[ nu e sluga nim[nui. Filip Ilioasa, jignit, vru s[ plece acas[, dar
cineva ]i pomeni de porcii arenda=ului. Atunci se n[scu o ]nc[ie-
rare. Filip, ]ncerc`nd s[-=i fac[ loc de trecere, parc-ar fi rupt un
z[gaz de m`nie, se pomeni deodat[ cu o rev[rsare de pumni =i
ghionturi din toate p[r\ile, care nu se domoli dec`t c`nd Luca
strig[ speriat =i d`nsul:
— Da ce, m[i oameni, ne-a\i poftit aci s[ ne lua\i la b[taie?...
A=a merge treaba?
— A=a, nea Luca! r[spunse Trifon Guju dezvelindu-=i din\ii.
Cine nu pricepe de vorb[ trebuie s[ priceap[ de b[taie!
3
— N-am mai fost la Camer[ poate de trei ani, dar la =edin\a
de azi a= fi fost ]n stare s[ =i pl[tesc, numai s[ nu lipsesc! zise
Ro=u c[tre Titu Herdelea, urc`nd Dealul Mitropoliei =i oprindu-
se uneori s[ respire, fiind pu\in astmatic. Trebuie s[ v[d schim-
b[rile la fa\[, c[ prea sunt extraordinare. +tii cum vine afacerea
asta? Eu m-am certat cu tine =i atunci, ca s[-\i fac r[u \ie, dau
drumul de aci, din v`rful dealului, pe panta asta pe care, ]n sf`r=it,
am suit cu ajutorul Domnului, dau drumul, zic, unei st`nci
formidabile s[ se rostogoleasc[ la vale, pentru c[, amenin\`nd s[
139 R[scoala. Vol. II
pr[bu=easc[ tot ]n calea ei, =i casa ta, =i ale altora, tu ai s[ te
sperii =i ]mi vei cere scuze. Tu, c`nd vezi c[ eu am nebunit, vii
repede: „Hai, nene, s[ ne ]mp[c[m!“ Iar eu, de=teptul, ]ncep s[
strig, ca s[ opresc rostogolirea mai departe: „Opre=te, c[ ne-am
]mp[cat! Nu mai e nevoie s[ distrugi!“
Tribuna presei era plin[ de ast[ dat[, ca de altfel toate tribu-
nele. O atmosfer[ de mare premier[ la un teatru oficial. La Camer[
=edin\ele anun\ate pentru ora trei ]ncep obi=nuit dup[ patru. Azi,
la trei f[r[ un sfert nu mai lipsea dec`t noul guvern. +i Ro=u numai
cu ceart[ izbuti s[-=i cucereasc[ un loc=or de =ezut. Titu Herdelea
r[mase ]n picioare ]n fund... Incinta gemea de lume, fiindc[ veniser[
=i senatorii s[ asiste la spectacol. Pe toate fe\ele ]ns[ se citea mai
mult[ spaim[ dec`t solemnitate, ]nc`t Stan R[caru, primul-redactor
al unui ziar independent =i efemer, ap[rut recent, zise ]n gura mare,
desigur ca s[-l aud[ =i lumea din tribunele vecine:
— Noul guvern, dac[ ar fi democrat =i ]ntr-adev[r iubitor de
\[rani, cum s-a l[udat ]n opozi\ie, ar putea acuma s[ decreteze =i
exproprierea mo=iilor sau m[car s-o anun\e, iar [=tia de jos, c`t
sunt de ]ngrozi\i de r[scoala \[ranilor, ar aplauda cu frenezie, pe
onoarea mea!
— Tu glume=ti, Nicule, replic[ reporterul Universului, dar s[
=tii c[ a=a este cum ai spus! Eu am vorbit cu mul\i deputa\i =i
senatori care declar[ c[ ei primesc orice reforme, oric`t de
radicale, chiar exproprierea, c[ci altfel nu mai e chip s[ se ]ntoarc[
la \ar[, nici dup[ potolirea tulbur[rilor.
— Spun oamenii multe, dar c`nd a trecut primejdia =i mai
multe se uit[! observ[ un fost deputat =i b[tr`n gazetar cu barb[
impozant[, recolt`nd un succes de ilaritate, care-i f[cu at`ta
pl[cere, c[ pe urm[ pufni de r`s toat[ vremea p`n[ la sf`r=itul
=edin\ei, enerv`nd lumea dimprejur.
Deodat[ se f[cu rumoare general[. Noul guvern intrase. +edin-
\a ]ncepea. Primul-ministru, un b[tr`nel g`rbovit, cu glas de
v[duv[ nec[jit[, ]ncepu o cuv`ntare patetic[, pomenind ]n fiece
140 Liviu Rebreanu
fraz[ de „scumpa noastr[ \[ri=oar[“, „\[ri=oara noastr[ scump[“,
„a noastr[ scump[ \[ri=oar[“, ]ntrerup`ndu-se deseori s[-=i usuce
lacrimile de pe obraji =i ]ncheind cu „\[r[nimea r[t[cit[“, „m[suri
energice“, =i „concursul tuturor bunilor rom`ni“. }i r[spunse fostul
prim-ministru =i actualul =ef al majorit[\ii parlamentare, un b[tr`n
mai ar[tos =i cu barba alb[, g`ng[vind de asemenea fraze despre
„\[ri=oara noastr[“ =i f[g[duind noului guvern concursul necon-
di\ionat al vechiului parlament. Atunci noul prim-ministru se duse
la fostul prim-ministru la tribun[, ]i str`nse am`ndou[ m`inile =i
apoi se s[rutar[ pe am`ndoi obrajii. Deputa\ii =i senatorii, ]mpre-
un[ cu publicul din tribune, acompaniar[ cu un uragan de aplauze
scena aceasta de ]nfr[\ire patriotic[. Mul\i ochi se umplur[ de
lacrimi =i o duio=ie ]nfior[ chiar inimile cele mai rezistente. Numai
prim-redactorul independent de adineaori nu-=i \inu gura =i spuse
]n tribuna presei:
— Pup[turile astea o s[ usture teribil spinarea \[ranilor!
Atunci Max Stre=in, vechi redactor la Glasul poporului, oficiosul
noului guvern, nu se putu st[p`ni =i izbucni indignat:
— Nu-\i permit, domnule, s[ tulburi asemenea momente
]n[l\[toare prin glume insipide, bune numai pentru presa dumnea-
voastr[ jidoveasc[!
Stan R[caru replic[ cu s`nge rece:
— Ascult[, b[iete! Cu indignarea ta patriotic[ eu fac ceva, c[ci
se =tie c`t e de dezinteresat[, dar ce-oi fi av`nd cu presa jidoveasc[
tocmai tu, care, de, e=ti ni\el cam jidov de-acas[?
Stre=in mai bolborosi c`teva cuvinte de revolt[ =i, profit`nd
de un nou ropot de aplauze, p[r[si \an\o= tribuna presei. }n
r[stimp, ]n incint[ manifesta\iile de entuziasm continuau, sus\inu-
te viguros de publicul spectator, deoarece, dup[ ]mbr[\i=area
=efilor, membrii noului guvern s-au cobor`t s[ str`ng[ m`inile
membrilor vechiului guvern =i altor frunta=i, fiecare acolad[ fiind
pecetluit[ cu urale =i aplauze cu at`t mai prelungite, cu c`t cei ce
141 R[scoala. Vol. II
]=i ]mpreunau emo\iile ]mbr[\i=[rii fuseser[ p`n[ ieri cei mai
vajnici du=mani, oc[r`ndu-se =i ]njur`ndu-se mai f[r[ cru\are.
}n atmosfera de concordie duioas[ fur[ apoi votate cu aclama\ii
proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea
ordinii =i, ]n primul r`nd, autoriza\ia de a decreta starea de asediu
unde va fi trebuin\[.
— Asta-i, fra\ilor! morm[i Stan R[caru cu ironia-i mult gustat[
de confra\i. Ce-mi umbla\i mie cu mofturi =i acadele patriotice!
C[ doar noi suntem st[p`nii!
Ro=u, care nu scosese nici un cuv`nt, z`mbi acum sarcastic =i
se ]ntoarse dup[ Titu Herdelea. T`n[rul disp[ruse. Z[rise pe
doamna Gogu Ionescu =i ie=ise s-o a=tepte. Vroia s[ le spuie c[
Grigore Iuga, care pleac[ m`ine diminea\[ ]n Arge=, cu noul
prefect Baloleanu, l-a rugat cu mult[ insisten\[ s[-l ]nso\easc[ =i
el, s[ nu fie acum singur la Amara, unde nu =tie ce va g[si. El,
de=i n-ar fi momentul s[ lipseasc[ de la gazet[, nu poate refuza
pe Iuga =i trebuie s[ mearg[. Dac[ s-a dus pentru distrac\ie
odinioar[, cu at`t mai mult e obligat s[ fie l`ng[ Iuga acuma,
c`nd s-ar putea s[-i fie folositor ]ntr-un fel sau altul.
Gogu urc[ s[ ia pe Eugenia ]nainte de sf`r=itul =edin\ei =i g[si
pe coridor, la u=a tribunei, pe Titu. Trebuind s[ a=tepte c`teva
minute, Gogu Ionescu profit[ s[ spuie t`n[rului Herdelea, ]ntr-
ascuns de Eugenia, pe care nu mai voia s-o am[rasc[, fiind =i a=a
destul de ]ngrozit[, c[ un deputat pite=tean i-a comunicat adi-
neaori lucruri foarte grave despre caracterul ce l-au luat tulbur[rile
]n sudul Arge=ului. Nu se =tie ]nc[ nimic precis, c[ci leg[turi directe
nu mai sunt de vreo dou[ zile ]ntre Pite=ti =i p[r\ile de jos ale
jude\ului, dar se zvone=te c[ s-ar fi s[v`r=it =i omoruri.
— Acuma ]nchipuie=te-\i inima mea, drag[ Herdelea! zise
Gogu. Nadina ]n mijlocul revolta\ilor care comit asasinate! Ce-o
fi cu ea, a izbutit s[ fug[, a ]nc[put pe m`inile \[ranilor? Bietul
tata ]=i mu=c[ m`inile de desperare, c[ n-a oprit-o. Cum e bolnav
142 Liviu Rebreanu
=i b[tr`n, =i cu sl[biciunea lui pentru Nadina, cred c[ s-ar pr[p[di
dac[ ar afla c[ i s-a ]nt`mplat ceva. }n sf`r=it, o tragedie ]ntreag[!...
S[ dea Dumnezeu s[ se potoleasc[ lucrurile, dar eu =tiu c[ nu
mai vreau s[ aud de mo=ie =i de \[rani, m[car s[ tr[iesc c`t
bolovanii. Sunt ]n stare s[ =i d[ruiesc Lespezii, =i s[ scap. C`t am
]ndurat noi zilele astea, nu doresc nici du=manilor mei!
Eugenia era mi=cat[ de solemnitatea =edin\ei. Ea sf[tui pe Titu,
secondat[ f[r[ convingere de Gogu, s[ nu se duc[ la \ar[, s[ nu
p[\easc[ =i el ca Nadina, mai ales c[ armata poate s[ trag[ =i s[
se ]nt`mple cine =tie ce b[t[lii s`ngeroase. T`n[rul Herdelea
r[spunse cu o modestie de erou pornind la r[zboi:
— O, doamn[, de mine n-ar fi nici o pagub[!
4
De-abia c`nd soarele se apropia de asfin\it, mul\imea izbuti s[
se urneasc[ de la prim[rie, ]n jos, spre curtea Iuga, sporov[ind =i
g`lcevind, parc-ar fi mers la nunt[. C`t s-au tot certat mai mult s-au
]nt[r`tat, ]nc`t acuma to\i erau ]nfierb`nta\i. La g[l[gie se
adunaser[ =i copiii s[ ca=te gura.
— M[i nea Cristache, ia mai las[ tejgheaua! strig[ Trifon ]n
fruntea mul\imii, trec`nd pe la c`rcium[ =i v[z`nd pe Busuioc ]n
u=[. C[ ori e=ti de-al nostru, ori de-al altora, ca s[ =tim =i s[ te
]nsemn[m pe r[boj!
— Iac[ viu, m[i frate Trifoane! r[spunse c`rciumarul gr[bit =i
]nfrico=at. Se poate s[ lipsesc eu c`nd e tot satul?... M[i muiere!
ad[ug[ apoi ]n[untru. Auzi tu? Ie=i =i stai ]n pr[v[lie, c[ eu m[
duc cu oamenii!
Din[untru, glasul femeii boscorodi ceva, dar Cristea Busuioc
se amestec[ ]n mul\ime, cu o mutr[ vesel[, potrivit[ ]mprejur[rilor.
Inima ]i veni pu\in la loc observ`nd printre oameni =i pe frunta=ii
satului =i chiar pe primarul Pravil[.
143 R[scoala. Vol. II
— A=a, da, fra\ilor! f[cu c`rciumarul c[tre cei dimprejurul s[u.
Dac[ ne \inem de m`n[ cu to\ii, nu mai poate s[ ne ]nfrunte
nimeni!
Miron Iuga =tia de ]ntrunirea s[tenilor =i de preg[tirile lor
]mpotriva lui. Isb[=escu, care p`n[ azi nu scosese nasul din
registre, socotind c[ pe d`nsul nu-l intereseaz[ controversele
dintre proprietari =i s[teni, el fiind un simplu negustor de cifre,
fu cuprins de groaz[ c`nd logof[tul Bumbu ]i spusese, mai mult
]n glum[, c[ \[ranii tocmai pe el ]l ur[sc mai tare din pricina
catastifelor cu datoriile =i eviden\ele ]nvoielilor. Astfel de azi-
diminea\[, ]ndat[ ce auzea vreun zvon de pe la arga\i sau al\i
oameni umbl[tori pe la curte, se ducea repede s[-i comunice
b[tr`nului Miron, ad[ug`nd mereu c[ p[rerea lui ar fi s[ profite
de ezit[rile \[ranilor =i s[ p[r[seasc[ Amara c`t mai e timp, c[ci
orice rezisten\[ ar fi inutil[ fa\[ de starea spiritelor prea ]nc[rcate.
Miron Iuga asculta, dar se f[cea c[ nu aude pove\ele contabilului.
Numai c`nd Isb[=escu ]=i permise s[ insiste, b[tr`nul se enerv[
pu\in =i-l admonest[ s[-=i caute de registrele lui =i s[-l scuteasc[
de pove\e.
— Vin \[ranii, coane Miroane! strig[ ]n cele din urm[ Isb[=escu
desperat, n[v[lind ]n apartamentul st[p`nului. E tot satul, cucoa-
ne!... E pr[p[d mare!... Doamne, Doamne, cum nu m-a\i ascultat
=i pe mine!
— Ia mai ]nchide gura =i nu mi te pr[p[di cu firea! zise lini=tit
b[tr`nul Iuga. Las[-i s[ vie! Bine c[ vin, ca s[ ne l[murim!
Isb[=escu se hot[r`se s[ r[m`ie cam primprejurul boierului.
Ce-o p[\i boierul, s[ p[\easc[ =i el, ]=i zicea, ]n speran\a c[ boierul,
fiind foarte respectat de oameni, nu va p[\i nimic =i prin urmare
nici d`nsul.
— Ce face\i, cucoane? ]ntreb[ contabilul iar, observ`nd c[
b[tr`nul se plimb[ prin odaie cu m`inile la spate. Nu ie=i\i ]naintea
lor, s[ nu dea cumva buzna aici, peste dumneavoastr[?
144 Liviu Rebreanu
Miron Iuga ]=i continu[ plimbarea f[r[ a-i r[spunde, morm[ind
numai ]n sine vorbe ne]n\elese. }n realitate nici el nu =tia ce s[
fac[ cu oamenii ace=tia care, numai ]n c`teva zile, au ajuns s[
d[r`me toate z[gazurile autorit[\ii =i, dintr-un sat organizat, s[
se transforme ]ntr-o turm[ incon=tient[, tras[ =i ]mpins[ de pofte
primitive dup[ b[taia v`nturilor. Fire=te, alungarea jandarmilor,
incendiile, devast[rile =i toate destr[b[l[rile ultimelor zile au fost
numai concluzia inerent[ a unor permanente abdic[ri ale autorit[-
\ii, provocate de nedestoinicia guvernan\ilor =i de demoralizarea
lor sistematic[ prin promisiunile ]n=el[toare ale demagogilor, care
toate au ]ncurajat na=terea =i propagarea spiritului de nemul\umire
]nt`i =i ]n sf`r=it de r[zvr[tire ]n sufletul simplist al \[ranului.
Pornirile anarhice trebuiesc curmate ]n primul moment, c`nd sunt
]n germene. Atunci e suficient[ persuasiunea energic[. Dup[ ce
au prins r[d[cini =i au ]nceput s[ se manifeste, numai for\a brutal[
le mai poate st[vili distrugerile. }=i d[dea deci perfect seama c[
d`nsul singur nu mai poate lupta cu mul\imea care =i-a pierdut
cump[tul. Dar nici nu putea dezerta de la datoria de a-=i ap[ra
p[m`ntul. Simpla-i prezen\[, prin prestigiul persoanei sale,
constituia o piedic[ ]n dezl[n\uirea anarhiei complete. |[ranul
are instinctul respectului de b[tr`ni =i frunta=i, cu at`t mai mult
de st[p`nul din mo=i-str[mo=i. Unde =i c`t va fi prezent d`nsul,
oamenii se vor sfii a trece la pr[d[ciuni. Au pus foc la Ruginoasa,
fiindc[ el nu era acolo... Desigur, mai ales dup[ incendierea
conacului din vecini al lui Cosma Buruian[, chibzuind azi-noapte
]ndelung, =i-a pus ]ntrebarea dac[ totu=i n-ar fi mai ]n\elept s[ se
retrag[ deocamdat[ p`n[ ce vor interveni for\ele care s[ dezmeti-
ceasc[ pe nebuni? A ]nfrunta o ceat[ de r[zvr[ti\i care =i-au
pierdut judecata nu e oare =i din parte-i o nebunie, c`nd nu se
bazeaz[ pe alt[ arm[ dec`t teama =i ru=inea ce poate s[ le inspire
persoana lui? +i ]n clipa c`nd z[gazul respectului s-ar rupe, n-ar
fi socotit[ prezen\a lui ca o sfidare, a\`\`nd mai violente dezl[n-
\uiri de furie?... +i-a ]ntrerupt ]ntreb[rile atunci, fiindc[ i s-au
145 R[scoala. Vol. II
p[rut primele simptome ale la=it[\ii. Numai la=itatea scormone=te
dup[ argumente =i considerente care s-o justifice. Ce va fi, se va
vedea atunci c`nd va fi s[ fie...
Acuma Miron, plimb`ndu-se prin odaie, auzea afar[ glasurile
care-i spuneau c[ a sosit momentul hot[r`tor. L`ng[ o fereastr[,
Isb[=escu privea ]nfrigurat, cu interjec\ii de spaim[. }=i zicea c[
ar trebui s[ ias[, s[-i ]nt`mpine, dar am`na mereu, parc[ fiece
minut de ]nt`rziere ar fi fost un c`=tig pentru d`nsul.
Afar[, zgomotul de pa=i =i de glasuri se ]nte\ea. Mul\imea se
rev[rsase din uli\[ ]n ograda =i ]n parcul conacului ca un r`u care
=i-a schimbat brusc albia. Pe aleea prunduit[ =i cur[\it[ de cur`nd,
\[ranii se ]mbulzeau =i se fereau s[ nu calce pe marginile cu firicele
de iarb[ de-abia ]ncol\it[. Ici-colo c`te-un glas dojenea:
— Fere=te, m[i cre=tine, nu strica iarba, c[-i p[cat de munc[!
De altfel, g[l[gia mai contenise, ca =i c`nd le-ar fi fost ru=ine
=i s-ar fi sim\it vinova\i c[ au intrat prin parc, pe unde \[ranii
n-aveau voie s[ umble. Numai l`ng[ rondul din fa\a castelului
Trifon Guju ]ndr[zni s[ chiuiasc[ gros =i prelung, parc-ar fi vrut
s[-=i ]ncerce curajul =i s[ sparg[ lini=tea care-i amor\ea pe to\i...
Cei mai mul\i, intra\i pe dincolo, prin curtea conacului, erau mai
g[l[gio=i. Dinaintea lor porumbeii se ridicar[ ]n v[zduh, iar or[t[niile
se ]mpr[=tiar[ or[c[ind speriate. De prin grajduri =i acareturi ap[reau
slujitori =i arga\i de toate felurile, privind cu o curiozitate copil[reasc[
sosirea satului, r`z`nd, schimb`nd glume, parc-ar fi venit la clac[ cu
l[utari. Numai b[tr`nul Ichim se uita mirat =i nedumerit. Logof[tul
Bumbu se oprise, cu tremur[turi ]n genunchi =i cu o ]nf[\i=are
resemnat[, l`ng[ u=a locuin\ei sale, ]n fund, ]n vreme ce nevast[-sa
d`rd`ia ]n[untru, p`ndind de dup[ perdea.
— A\i venit, a\i venit? ]ntreb[ proste=te logof[tul c`nd oamenii
din capul cetei ajunser[ l`ng[ d`nsul. Auzind c[ al\ii au intrat
prin parc, trecu =i el dincolo, parc[ s-ar fi sup[rat c[ au ]ndr[znit
s[ intre pe acolo =i ar fi vrut s[-i alunge. Curtea interioar[ dintre
castel =i conacul vechi era plin[ de \[rani. Logof[tul, mai z[p[cit,
10 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
146 Liviu Rebreanu
arunc[ c`te o vorb[ bun[ c`nd unuia, c`nd altuia, iar pe urm[ se
pro\[pi ]n dreptul u=ii, ]ntre doi st`lpi ai cerdacului, parc[ s-ar fi
preg[tit s[ opreasc[ lumea de-a n[v[li asupra st[p`nului s[u, dar
cu fa\a mereu umezit[ de un sur`s sortit s[-i ascund[ frica =i s[-i
c`=tige bun[voin\a tuturor.
}nmul\indu-se mereu, oamenii se ]mbulzeau =i vacarmul cre=-
tea. Unele glasuri ]n\epau =i pe logof[tul z`mbitor care, c`nd
]n\elese, f[cu vinovat:
— Ce-i, b[ie\i? Ce vre\i voi?... Spune\i-mi mie c[...
R`sete batjocoritoare =i c`teva huiduieli ]i acoperir[ vorbele.
Bumbu se f`st`ci complet. Deodat[ Lupu Chiri\oiu care, f[r[ s[
vrea, fusese ]mpins aproape ]n fa\[, strig[:
— Du-te, omule, nu mai sta, =i spune boierului s[ ias[ p`n[
afar[, c-a venit satul!
— Iac[ m[ duc, m[ duc! bolborosi Leonte Bumbu, dezme-
ticindu-se =i repezindu-se ]n cas[.
B[tu la u=a b[tr`nului Miron =i, f[r[ a mai a=tepta r[spuns, intr[:
— Pofti\i, cona=ule, c-a venit satul!
Miron Iuga se ]ntoarse, parc[ vestea l-ar fi surprins, cu toate
c[ de c`teva minute auzea de afar[ murmurul de oameni din ce
]n ce mai nelini=titor. Se uit[ un moment ]n ochii logof[tului:
— Bine, Leonte!... S[ mergem s[ vedem ce mai pofte=te satul!
}=i lu[ de pe o mobil[ c[ciuli\a ce o purta obi=nuit prin curte,
=i-o potrivi bine pe cap =i p[=i spre u=[. Bumbu ]l opri o clip[,
apuc[ din cuierul de l`ng[ u=[ o hain[ scurt[ de piele c[ptu=it[
cu blan[ =i i-o \inu s-o ]mbrace, b`iguind supus:
— E cam r[coare, cona=ule, =i pute\i r[ci dac[...
— Ce dracu m[ mai ]ntorse=i din cale! morm[i Miron, ]mbr[-
c`nd totu=i haina =i ]ncheind cu aten\ie to\i nasturii, parc-ar fi
plecat la drum lung.
Isb[=escu, stan[ de piatr[ l`ng[ fereastr[, nu se clintise nici
c`nd a intrat logof[tul. V[z`nd preg[tirea de ie=ire a boierului, i-a
venit inspira\ia s[ r[m`ie el mai bine pe loc. E mai prudent pentru
147 R[scoala. Vol. II
orice eventualitate. De ce s[ se expuie de prisos el, care, ]n fond,
e un biet proletar aflat ]n situa\ia dramatic[ de-a fi ur`t de ni=te
oameni la fel de s[raci =i de oropsi\i? Leonte Bumbu, urm`nd pe
Miron, ]i f[cu o ]ntrebare mut[: „nu vii?“ Mut r[spunse =i Isb[-
=escu: „nu“.
Apari\ia b[tr`nului Miron Iuga ]n cerdac stinse subit toate
glasurile. C`teva c[ciuli =i p[l[rii se ridicar[ instinctiv. }n marginea
cerdacului, la nivelul oamenilor, Iuga se opri. Dintr-o singur[ ochire
observ[ c[ \[ranii au cuprins toat[ ]mprejurimea conacului p`n[
la castelul lui Grigori\[ =i toat[ ograda arga\ilor. Soarele cobor`se
spre asfin\it ]n spatele caselor, adumbrind cerdacul =i ]ns`nger`nd
sutele de capete cu privirile str`mbate de puterea luminii.
— V[d c[ ]ntr-adev[r a\i venit tot satul, cu c[\el, cu purcel! zise
Miron calm, cercet`nd fe\ele, parc-ar fi vrut s[ vad[ cine lipse=te.
— De, cucoane! r[spunser[ c`teva glasuri nesigure, ]ntre care
b[tr`nul Iuga recunoscu pe al lui Ignat Cercel, z[rindu-i chiar
mutra pl`ng[rea\[ undeva, f[r[ s[-l intereseze ]ns[, ci numai ca
o fulgerare a con=tiin\ei.
Trecur[ c`teva clipe. Pauza p[ru tuturor nesf`r=it de lung[. Pe
urm[, brusc, Miron Iuga strig[ poruncitor:
— Cine v-a chemat pe voi aci, s[-mi strica\i straturile, =i
rondurile, =i potecile la care am muncit din greu cu oamenii?...
Cine v-a dat voie?... Adic[ dincolo, ]n curte, nu putea\i a=tepta?
Acolo nu mai e bine? V-a\i boierit, ai, de c`nd umbla\i cu revolu\ia
=i cu blestem[\iile?
Vorbind, se aprindea =i nu se mai putea domina, de=i ]=i d[dea
seama c[ merge prea departe =i risc[ s[ provoace tocmai efectul
contrar celui scontat. }ntr-adev[r, cineva ]l ]ntrerupse obraznic:
— Da ce, noi am venit s[ ne proboze=ti matale ori s[ te
probozim noi pe mata?
Miron Iuga ezit[ o frac\iune de clip[ dac[ s[ re\in[ obr[znicia
ori s[ n-o aud[. Continu[ cu acela=i glas:
148 Liviu Rebreanu
— La mine nu merge cu boieria, b[ie\i, c[ eu muncesc ca =i
voi =i cu voi ]mpreun[, a=a c[ noi putem vorbi, ca totdeauna, =i
dincolo, ]ntre noi, nu aici unde e loc de odihn[... Dar acuma, dac-a\i
venit, nu face nimic... Aide, s[ v[ aud durerile!
Atunci ie=i ]n fa\[ obraznic, cu c[ciula pe ceaf[, Trifon Guju:
— Cucoane, s-au dus vremurile alea... Mata n-ai auzit porunca
lui vod[, ori nu vrei s-o ascul\i?
B[tr`nul Iuga f[cu o sfor\are cumplit[ s[ nu-l plesneasc[ imediat
peste ochi, ]n loc de orice alt r[spuns. }l =tia pe Trifon lene= =i r[u,
deci dintre \[ranii cu care d`nsul nici nu obi=nuia s[ stea de vorb[.
Ca =i c`nd nici nu l-ar fi auzit, Miron ]ntoarse capul s[ ]ntrebe pe
al\ii despre ce anume porunc[ e vorba. Isb[=escu ]l pusese ]n curent
de ieri, dar credea c[ e bine s[ se fac[ a n-o cunoa=te. C`\iva oameni
de treab[ se gr[bir[ s[-i explice cum =i ce s-a aflat. Boierul asculta
lini=tit =i se preg[tea s[ vorbeasc[. Trifon ]ntrerupse din nou, mai
provocator, jignit c[ nu l-a ]ntrebat pe el:
— Stai, cucoane, s[ te l[muresc eu, c[ d`n=ii sunt pro=ti =i nu...
— Eu cu oameni necuviincio=i =i f[r[ obraz nu vorbesc, zise
b[tr`nul Miron, m[sur`ndu-l cu dispre\, =i apoi urm[ c[tre ceilal\i:
Spune tu, Profire, vas[zic[...
Ascult`nd spusele ]ncurcate ale celor ]ntreba\i, Miron Iuga
sim\ea cum i se urc[ tot s`ngele ]n obraz. }ndr[zneala lui Trifon
]i fierbea creierii, oric`t se sfor\a s[ se calmeze =i oric`t ]=i d[dea
seama c[ tic[losul ]nadins caut[ s[-l scoat[ din s[rite ca astfel s[
a\`\e pe ceilal\i. }n acela=i timp =i Trifon Guju se socotea umilit
c[ boierul nu-l l[sa pe el s[ explice, de=i el s-a str[duit mai mult
de i-a ridicat =i i-a adus pe to\i aci. Cum =i mul\i al\ii p[reau a fi
de partea lui, bomb[nind c[ de ce s[-l bruftuluiasc[ boierul =i
nici nu-i d[ voie s[ vorbeasc[, Trifon mai r[u se umfla =i se ]nfuria.
}n sf`r=it, b[tr`nul Iuga nu mai avu putere s[ asculte b`iguielile
cu porunca regelui =i, t[indu-le vorba cu m`na, ]ntoarse fa\a spre
mul\imea ce ]ncepuse a prinde glas:
149 R[scoala. Vol. II
— Apoi dup[ basme d-astea v[ lua\i voi, m[i b[ie\i, =i da\i
buzna aci de-mi c[lca\i =i-mi strica\i gr[dina? +i veni\i claie peste
gr[mad[, oameni ]n toat[ firea, adic[ s[ m[ speria\i pe mine, ori
ce?... Ei, ru=ine s[ v[ fie! +i mai ales vou[, care era\i oameni de
omenie =i v-am cinstit! Uite, primarul satului! Frumos ]\i =ade, n-am
ce zice! }n loc tu s[ potole=ti pe cei sminti\i =i f[r[ chibzuial[, te
bagi ]ntre ei la r[zmeri\[... Halal de a=a primar!
— S[ ne ierta\i, cucoane, dar dac[ ne-a luat satul noi ce putem
face? boscorodi Pravil[ umil =i plecat.
— +i tu, Luca! urm[ Miron ]nfl[c[r`ndu-se mereu. +i tu,
Lupule, om b[tr`n, cu plete c[runte, mai mare ca mine, ]ntre
neispr[vi\ii ca alde Trifon! Ei, m[i cre=tini, mi-e sil[ de voi!
Vorbind ]i trecea ne]ncetat prin minte c[ =i-a pierdut cump[tul,
dar nu se mai putea opri, ]ntocmai ca alerg[torul, care din gre=eal[
=i-a luat v`nt pe o coast[ piezi=[ =i e dus la vale irezistibil, de=i
=tie c[ se apropie de o pr[pastie. Efectul dojanei de altminteri ]l
]ncuraja s[ continue. Gloata de \[rani amu\ea pe m[sur[ ce glasul
lui se ]n[sprea =i biciuia. Parc[ instinctul de fric[ =i supunere s-ar
fi rede=teptat brusc ]n sufletele tuturor, oamenii cl[tinau din cap
]ngrijora\i sau murmurau scuze monosilabice.
Pe c`nd cuvintele b[tr`nului Iuga =erpuiau amenin\[tor peste
capetele mul\imii surprinse, ca pleasna unui bici ]n m`na ]mbl`nzi-
torului, gata s[ se abat[ ]n fiece moment, Trifon Guju ]=i leg[n[
deodat[ trupul, parc[ =i-ar fi str`ns mijlocul cu o curea, =i izbucni
cu glas spart:
— Ia stai, cucoane, c[ noi nu ne-am sculat de florile m[rului...
Glasul lui se ]ncurc[ =i se ciocni ]n v[zduh cu glasul b[tr`nului
Miron Iuga. O clip[ glasul lui Iuga, surprins, se ]nec[. Dar imediat
se ridic[ cu o furie nou[, pornit[ parc[ s[ ard[ tot ]n calea ei:
— Tu s[ taci, tic[losule!... S[ taci, t`lharule!... S[ taci!... S[ taci!...
Cu ochii bulbuca\i, cu o spum[ sub\ire ]n col\urile gurii, Miron
Iuga r[cnea scutur`nd pumnul spre Trifon Guju care ]ns[, dup[ o
secund[ de =ov[ire, ]i ]nfrunt[ privirea cu un r`njet obraznic. Apoi,
150 Liviu Rebreanu
fiindc[ boierul nu mai contenea cu „s[ taci“, de=i abia mai h`r`ia
de oboseal[, Trifon strig[ gros =i sfid[tor:
— Da de ce s[ tac?... Iac[, nu vreau s[ tac!... Ai s[-mi porunce=ti
dumneata? Ce, sunt sluga dumitale?
Miron Iuga nu mai vedea, dar fiece cuv`nt ]i plesnea obrajii
de-i \iuiau urechile. Continu[ cu aceea=i m`nie:
— S[ taci... =i s[ ie=i ]ndat[ din curtea mea!... Ie=i afar[,
tic[losule! Acu s[ ie=i, ho\ule, c[ altfel!...
Trifon Guju ]=i r[sfir[ picioarele =i ]ntinse genunchii, ca s[ se
]nfig[ mai puternic pe loc, r[spunz`nd ]n acela=i timp mai d`rz =i
]ncruntat:
— Uite c[ nu ies, cucoane! Nu vreau s[ ies!... C[ nici nu mai e
curtea dumitale =i nici n-am poft[ s[ ies, uite-a=a!
— Nu ie=i?... Din ograda mea?... S[ m[ ]nfrun\i tu pe mine?...
Ei, stai atunci c[ te ]nv[\ eu pe tine omenie, t`lharule!
Vocea b[tr`nului Iuga se schimbase =i se ]nmuiase. Intr[ repede
]n cas[. La fiece pas ]=i zicea c[ trebuie s[ se calmeze. }i tremurau
]ns[ =i m`inile, =i genunchii, numai ]n inim[ ]i b[tea un ciocan cu
lovituri asurzitoare. }n camera de culcare, deasupra patului, at`rna
o pu=c[ de v`n[toare, ve=nic ]nc[rcat[. O smuci din cui.
Afar[ toate limbile se dezlegar[. Numai Luca Talab[ ]i strig[
lui Trifon c[ nu face bine ]mpung`ndu-se cu boierul cel b[tr`n.
Din toate p[r\ile se ridicau ]n schimb aprob[ri g[l[gioase:
— Bine f[cu=i, Trifonic[!... Nu te l[sa!... De ce s[-l asupreasc[
=i s[-l batjocoreasc[?... Trebuia s[-i pui m`na-n beregat[ =i...
Un glas sub\ire strig[, mai departe, st`rnind veselie ]mprejur:
— S-a ]ncins mo=ul, fra\ilor, nu-i fie de deochi!
Ignat Cercel b`lb`i ]ngrijorat:
— Ia vezi, Trifoane, s[ nu te pomene=ti cu boierul c[ te...
C`nd reap[ru Miron Iuga cu pu=ca ]n m`n[ =i cu ochii umfla\i
=i ro=ii ca cepele, fu ]nt`mpinat cu un murmur de mirare =i de
nemul\umire. B[tr`nul se opri la trei pa=i de Trifon Guju, unde
151 R[scoala. Vol. II
fusese adineaori, =i porunci f[r[ s[ mai \ipe, dar mai ap[sat =i cu
o voce grea de energie:
— Imediat s[ ie=i de aici, ho\ule, ori de unde nu, o s[ ie=i pe
targ[!
— I-ascult[, boierule, nu vreau s[ ies, ai ]n\eles?... strig[
]nt[r`tat Trifon. +i ]ncearc[ numai s[... c-apoi vezi dumneata pe
dracu, c`t oi fi de boier, c[ doar...
Nu apuc[ s[ ispr[veasc[. Iuga ridicase arma la ochi dup[
primele lui cuvinte. R[sunar[ dou[ detun[turi, una dup[ alta, at`t
de apropiate parc[ a doua ar fi fost ecoul celei dint`i. Fa\a lui
Trifon Guju, cu gura larg[ de vorbe, primind desc[rc[turile ]n plin,
se ciurui brusc ca de v[rsat negru. Ochii mici avur[ o clipire
mirat[. Se pr[v[li ca un sac greu.
— T`lharule! morm[i Miron Iuga, v[z`ndu-l cum se fr`nge cu
o satisfac\ie care-i ]ngr[=a inima.
C`nd r[sunar[ ]mpu=c[turile, c`\iva oameni de pe l`ng[ Trifon
]=i ferir[ capetele, retr[g`ndu-se cu spaim[ peste cei dinapoia lor.
|ipete diverse \`=nir[ ]ntr-o ]mbr`nceal[ general[. Printre glasurile
speriate ]ns[ pornir[ deodat[ ]njur[turi =i amenin\[ri. Toader
Str`mbu, la c`\iva pa=i, r[bufni cu o mutr[ ro=ie de ur[:
— Ce, boierule, vrei s[ ne omori?
}n aceea=i clip[ mi=carea mul\imii se ]nvolbur[. Deasupra lui
Trifon se aplecaser[ c`\iva s[-l sprijine. Oamenii se ]mbulzeau
valv`rtej, ]ntr-o ]nnebunire subit[. Pe c`nd rostea Toader Str`mbu
]ntrebarea, un b[\ de r[d[cin[ cu m[ciuca c`t un pumn de copil
se ]n[l\[ ]n aer l`ng[ Miron Iuga. M[ciuca ]l lovi ]n cap cu at`ta
sete, c[ se auzi ]mprejur un p`r`it. C[ciuli\a boierului se turtise
]n cre=tet.
— Cum ]ndr[zne=ti, ho\ule, s[ ridi...? ]ncepu Miron f[r[ s[
mai poat[ sf`r=i.
Zeci de alte be\e se agitau, izbind la ]ntrecere ]ntr-o v[lm[=eal[
furioas[. B[tr`nul Miron Iuga, f[r[ cuno=tin\[, cu \easta zdrobit[,
152 Liviu Rebreanu
r[mase ]n picioare ]n mijlocul \[ranilor care, ]ndes`ndu-se s[-l
loveasc[, parc[-l sprijineau s[ nu cad[.
Cerdacul deschis cu st`lpii p[tra\i se umplu de oameni care
izbeau ]n dreapta =i ]n st`nga, ]n ne=tire, parc[ pretutindeni =i
chiar ]n aer ar fi fost numai du=mani. Geamurile ferestrelor \ipau
strident, sf[r`m`ndu-se. Mul\imea, fr[m`ntat[ ca o balt[ r[scolit[
de o furtun[ n[prasnic[, se ]ndoia c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo,
c[ut`nd parc[ s[-=i descarce mai repede furia ce o sugruma.
Urletele pe toate glasurile, ]njur[turile ]mb[late se ]ncruci=au ]ntr-un
vuiet prelung, care ]n[bu=ea strig[tele desperate ale celor c`teva
slujitoare de la curte... }n izbucnirea de furie, desc[tu=at[ ]ntr-o
singur[ clipire, ca un tr[snet clocit mult ]ntre nori =i c[zut f[r[
obi=nuitele tunete =i fulgere preg[titoare, \[ranii se n[pustir[ =i
asupra arga\ilor, ]n vreme ce logof[tul Bumbu, de=i aflat l`ng[
b[tr`nul boier, a sc[pat numai cu ]mbr`nceli, parc[, ]n toiul vijeliei,
nimeni nu l-ar fi recunoscut.
Dup[ numai c`teva clipe, cei ce se o\[rau ]mprejurul b[tr`nului
Iuga ]l p[r[sir[ unul c`te unul, r[cori\i sau fl[m`nzi de alte fapte.
F[r[ sprijinul \[ranilor, Miron Iuga se pr[bu=i cu fa\a-n jos,
scormonind p[m`ntul =i mirosindu-i mai lacom ca totdeauna
aroma dulce-amar[, pentru ultima oar[. Nimeni nu se mai sinchi-
sea de d`nsul. |[ranii, ]mbr`ncindu-se f[r[ odihn[, treceau peste
trupul lui, ]l c[lcau ]n picioare, ap[s`ndu-l =i fr[m`nt`ndu-l cu
p[m`ntul ]n care ]=i ]nfipsese din via\[ toate r[d[cinile.
5
— Petric[, sai c[ oamenii au omor`t pe boierul cel b[tr`n!
strig[ ]n gura mare Marioara, n[v[lind ]n ograd[. Vino, Petric[,
degrab[, s[ nu se apuce de vreo pozn[ =i mai mare!
Petre Petre ispr[vise poarta =i cioc[nea ]n fundul b[t[turii, la
grajd, numai ca s[ aib[ de lucru =i s[ nu fie m`nat a se mai
153 R[scoala. Vol. II
amesteca ]n nimica. A auzit de la maic[-sa Smaranda c[ satul a
pornit la curtea boierului cel mare =i l-a ispitit un moment s[
mearg[ =i el, nu s[ strice ori s[ a\`\e, ci dimpotriv[ s[ opreasc[
ce s-ar putea s[ fac[ alde Toader Str`mbu =i al\ii de teapa lui.
Dar s-a ]nc[p[\`nat s[ r[m`ie acas[, ca =i c`nd ar fi vrut s[-=i
rumege mai ]ndelung durerea ce-i clocea ]n inim[, precum =i
pentru c[ socotea peste putin\[ ca oamenii s[ ]ndr[zneasc[ a se
atinge de boierul Miron, chiar duc`ndu-se la d`nsul cu r[zmeri\a.
— Vai de mine =i de mine! f[cu deodat[ Petre, parc[ l-ar fi
lovit ]n moalele capului.
Nici nu se uit[ la Marioara, cu toate c[ o iubea =i avea planul
s[ fac[ nunta dup[ Pa=ti. I se p[rea str[in[, =i necunoscut[, =i
indiferent[. Numai glasul ei ]i zb`rn`ia ]n urechi ur`t ca niciodat[.
F[r[ alt[ vorb[ ]=i curm[ lucrul =i porni gr[bit, aproape fugind.
Marioara ]l urma ca un c[\el =i-i povestea g`f`ind ]nt`mpl[rile
de la curte. Petre o auzea din urm[ =i cuvintele ei parc[-l ]mpin-
geau ]nainte. }=i zicea, totu=i, ]n acela=i timp, c[ se duce degeaba,
c[ci el singur n-are s[ se poat[ lupta cu tot satul =i nici s[ opreasc[
pe oameni de-a se r[cori.
De departe curtea Iuga vuia de g[l[gie. Petre ]=i iu\i mai mult
mersul. Era f[r[ suman, ca la munc[, =i avea ]n m`n[ barda cu
care cioplise =i pe care a luat-o f[r[ s[-=i dea seama, ca un b[\
c`nd pleci la drum.
}n ograda cea mare a conacului, oamenii alergau de ici-colo
n[uci\i, cu fe\ele aprinse, vocifer`nd =i ne=tiind ce s[ fac[. Unii
se h[r\uiau cu arga\ii, al\ii se certau ]ntre d`n=ii din senin, gata
s[ se ia de piept. La f`nt`n[ c`\iva ]ngrijeau pe Trifon Guju, care
gemea. Petre arunc[ o privire, dar nu se opri. La u=a locuin\ei lui
Leonte Bumbu se gr[m[deau unii cu r[cnete amenin\[toare pe
care ]ns[ le ]ntreceau \ipetele nevestei logof[tului, din[untru.
Al[turi, ]n cancelarie, se ]nv`rteau mai mul\i, sp[rg`nd ce le c[dea
154 Liviu Rebreanu
]n cale =i r[zboindu-se mai ales cu registrele ]n care erau ]nsemnate
]nvoielile =i datoriile oamenilor.
Petre trecu ]n curtea cealalt[. }ntre cele dou[ cl[diri ]nghesuiala
era mai mare. Mul\imea se fr[m`nta ]n acela=i loc, a=tept`nd parc[
o porunc[ sau m[car un semn.
— Unde-i boierul cel b[tr`n? ]ntreb[ Petre ]ntr-un grup de
m`nio=i.
— Adineaori l-au dus ]n cas[, r[spunse totu=i un glas.
Fl[c[ul nu recunoscu nici pe cel ce-i r[spunse, nici pe ceilal\i,
parc-ar fi fost din alt[ lume. Intr[ ]n conacul vechi. }n cerdac se
r[rise lumea. Geamurile sparte c[scau guri negre ]n pere\i. Pe u=ile
deschise larg unii intrau =i al\ii ie=eau, ca la moar[. }n a treia
odaie erau c`\iva oameni t[cu\i, cu capetele goale. Aici se plimbase
adineaori Miron Iuga, cu m`inile la spate. Acuma z[cea ]ntins,
cu m`inile pe piept, pe canapeaua dintre dou[ ferestre. Hainele
]i erau m`njite de p[m`nt, iar pe fa\[ parc[ purta o masc[ de lut.
B[tr`nul vizitiu Ichim l-a cules dintre picioarele \[ranilor, buc[t[-
reasa Profira a a=ternut cear=aful alb pe canapea =i i-a aprins la
c[p[t`i o lum`nare a c[rei flac[r[ se perpelea ]ntre ferestrele
sf[r`mate. Profira se trudea s[ cur[\e pu\in p[m`ntul de pe
hainele =i figura mortului. Primarul Ion Pravil[, aflat acolo printre
al\i oameni, ]i zise domol:
— Las[, muiere, las[-l s[ se odihneasc[ a=a cum a or`nduit
Dumnezeu...
Voia s[ spun[ c[ p`n[ va veni vreo anchet[ care s[ stabileasc[
]mprejur[rile mor\ii, dar nu ]ndr[znea.
Petre privea lung fa\a noroit[ a b[tr`nului boier. Vedea pe
obrazul st`ng o d`r[ de s`nge n[cl[it cu hum[, ca o panglic[ de
catifea neagr[ ie=it[ de sub c[ciula turtit[. Tres[ri c`nd auzi glasul
primarului cu o imputare ascuns[:
— Mi se pare c[ nu fuse=i aci, Petric[?
— Bine c[ n-am fost, Doamne iart[-m[! b`igui fl[c[ul. C[ ce-o
mai ie=i din toate astea, numai Cel-de-sus poate s[ =tie!
155 R[scoala. Vol. II
— De, se vede c[ ne-a fost nou[ scris s[...
Pravil[ iar nu cutez[ s[ sf`r=easc[. De altfel, Ichim ]i lu[ vorba
din gur[:
— Du-te tu, Petric[ b[iete, c[ pe tine poate s[ te asculte, =i nu
l[sa s[ mai jefuiasc[ =i s[ strice, c[-i destul c`t au f[cut =i ce-au
f[cut! De-aia am =i trimis pe Marioara dup[ tine... Aide, du-te, c[
=i boierii \i-au f[cut bine =i te-au ajutat c`nd ai fost la necaz!
Petre morm[i ]ntunecat:
— Multora le-a f[cut bine, =i uite r[splata!
— +i dumnealui a fost prea proclet =i iute, Dumnezeu s[-l ierte!
f[cu atunci Luca Talab[ foarte bl`nd.
T[cur[ to\i un r[stimp. Apoi Petre, lu`ndu-=i seama, rosti aspru:
— Care n-ave\i treab[ aici s[ face\i bine s[ ie=i\i afar[!
Nu mai a=tept[ s[ vaz[ dac[ l-au ascultat, ca =i c`nd ar fi fost
sigur c[ a=a va fi. +i ]n cur`nd mortul r[mase numai cu Ichim, cu
Profira =i cu Marioara s[-l privegheze.
Petre, cu acela=i glas hot[r`t, c[r[b[ni pe to\i \[ranii care mai
r[t[ceau prin cas[. C`nd ajunse ]n cerdac, se ]nt`lni cu o ceat[
care nu se ]ndura s[ plece cu m`na goal[. Se ]nfurie:
— Ce, voi nu ]n\elege\i de vorb[ bun[, c[-i mortul ]n cas[? Nu
v-ajunge c[ l-a\i omor`t, nici s[ se odihneasc[ nu vre\i s[-l l[sa\i
]n pace?
}n vreme ce oamenii se retr[geau bomb[nind, Petre observ[
c[ al\ii se ]mbulzesc s[ intre ]n castelul cel nou ale c[rui u=i
fuseser[ smulse din \`\`ni. }i trecu prin g`nd c[ e tocmai cl[direa
lui Grigori\[, c[ruia el ]i datoreaz[ numai recuno=tin\[. +i se repezi
]ntr-acolo, strig`nd speriat:
— Nu strica\i, oameni buni!... Face\i loc!... Da\i-v[ la o parte!...
Nu mai intra\i, c[ n-ave\i ce lua!... Nea Serafime, fii t[lic[ mai
cuminte!
}=i croi drum cu coatele =i p[trunse ]n[untru. }n marele hol de
la parter oamenii umblau cu oarecare sfial[, pip[iau lucrurile,
vorbeau ]ncet. Petre strig[ mai mult rug[tor dec`t poruncitor:
156 Liviu Rebreanu
— Ie=i\i afar[, m[i oameni!... Ia ie=i\i, c[ n-ave\i ce c[uta aici!
Auzi pa=i sus, la etaj. Urc[ ]n goan[ pe scara de stejar. }n
camerele deschise cotrob[iau dup[ obiecte pe care s[ le poat[
c[ra. O femeie str`nsese ]ntr-un cear=af diferite boarfe, bolbo-
rosind ]ntruna jeluitor c[ de ce s[ se piard[ toate astea =i s[ nu le
foloseasc[ mai bine ea, care-i s[rman[. Petre n[v[li ]ntr-o odaie
unde z[rise mai mult[ lume, repet`nd mereu acelea=i vorbe:
— Ia ie=i\i afar[, m[i oameni, c[...
Era odaia de culcare a Nadinei, cu patul larg, cu fotografia ei
mare la c[p[t`i, pe perete. Petre str[b[tu p`n[ l`ng[ pat =i d[du
brusc cu ochii de Nadina. Se buim[ci, parc-ar fi fost vie. Glasul i
se usc[ ]n g`tlej, numai buzele i se mi=cau, arse. Aproape goal[,
Nadina se uita tocmai la d`nsul cu priviri gale=e, ]n care ]ns[ juca
un dispre\ jignitor. Oamenii se holbau ca =i d`nsul =i nici nu
cutezau s[ deschid[ gura ]n prezen\a ei. }n sufletul fl[c[ului
r[s[rise ]nt`i numai bucurie, ca =i c`nd ar fi reg[sit ceva ce c[uta
]n zadar. }n clipa urm[toare, ]i c[zu v[lul de pe ochi. Dispre\ul
privirilor ei ]i sfredelea inima =i i-o otr[vea. Se sim\ea ]n=elat =i
p[lmuit. Izbucni deodat[ r[gu=it:
— Uite dr[coaica asta cum ne batjocore=te!
}=i aminti numai atunci c[ =i-a luat barda. O ]nv`rti deasupra
capului, s[ri pe pat =i izbi cu toat[ puterea. Zgomotul sticlei
zdrobite p[ru o t`nguire prelung[ =i ]n\ep[toare. Cioburile ]mpro=-
cau din locul loviturii ca stropii de s`nge dintr-o ran[. C`teva
\[nd[ri ]l plesnir[ peste obraji, zg`riindu-l ca ni=te gheare de
pisic[. Petre lovea repede, g`f`ind lacom. Trupul Nadinei, ciop`r\it,
se scoroji ]n zdren\e de carton, dar ochii r[maser[ dispre\uitori =i
gale=i, chiar c`nd figura se umplu de crest[turi.
— Da\i, b[ie\i, ce sta\i! r[cni Petre cu ochii ]ns`ngera\i de
m`nie.
Parc[ de mult =i numai at`ta ar fi a=teptat, oamenii se n[pus-
tir[. }n c`teva clipe sf[r`mar[ tot ce se g[sea ]n odaie, zv`rlind
157 R[scoala. Vol. II
pe ferestrele scoase din pervaze picioare de scaune rupte, rufe
sf`rtecate, oale de noapte, perne spintecate =i cu fulgii ]mpr[=tia\i,
rame de tablouri...
— Dup[ mine, fra\ilor! strig[ Petre peste un r[stimp.
Prin celelalte od[i =i la parter toat[ lumea sp[rgea =i urla.
Petre alerga ca un nebun, agit`nd barda.
— Foc!... Foc!... Praf =i cenu=[ s[ se aleag[! poruncea Petre
cobor`nd ]n parter c[tre cei ce soseau de afar[.
— Pune\i foc, fra\ilor! strigau al\ii ]nv`rtindu-se pe loc.
— Apoi a=a da, Petric[! f[cu Serafim Mogo= v[z`ndu-l cu barda
=tirbit[. C[ destul am r[bdat toate nedrept[\ile!
Petre se pomeni afar[. Soarele sc[p[tase ]n spatele conacului
vechi. Amurgul ]=i cernea lin ]ntunericul. Oamenii p[reau mai
gr[bi\i =i mai m`nio=i. Fa\a fl[c[ului lucea de sudoare =i de
am[r[ciune.
— Da ce-i, Petric[? ]ntreb[ primarul Pravil[, v[z`ndu-l at`t
de schimbat.
— Dumneata nu vezi ce-i, ori nu vrei s[ vezi? se str`mb[ Petre
cu r[utate.
— D-apoi c[ ru=inea asta... ]ncepu Lupu Chiri\oiu, care se afla
al[turi, cu glas de dojan[ =i p[rere de r[u.
Petre nu-i d[du r[gaz s[ ispr[veasc[:
— Ia mai tac[-\i clan\a, hodorogule! C[ destul ne-ai b[tut capul
=i ne-ai \inut ]n loc cu bra=oavele =i cu miorl[ielile tale!
— Ai nebunit =i tu, b[iete, vai de tine! b`lb`i b[tr`nul, crucin-
du-se. Numai s[ nu-\i par[ r[u pe urm[!
— Ce s[-mi par[ r[u, c[ doar o singur[ moarte are tot omul!
strig[ Petre dep[rt`ndu-se, gr[bit, f[r[ s[ =tie unde. }n c`teva
ferestre ale castelului se ivir[ fuioare de fum.
— Focul!... Focul! r[cni un glas cu bucurie s[lbatic[.
Dar focul se ]ncingea greoi. Ardea numai ]n[untru =i mai mult
afuma. De-abia c`nd se ]nnopt[ de-a binelea fl[c[rile mari izbuc-
158 Liviu Rebreanu
nir[ prin coperi= ca o coroan[ luminoas[, sc[p[r`nd milioane de
sc`ntei. Oamenii umblau ]n jurul focului, parc[ n-ar mai fi avut
nici somn, nici case. To\i r[gu=iser[ url`nd =i totu=i urlau mereu
vorbe f[r[ =ir =i sud[lmi cu care voiau s[ r[scumpere toate t[cerile
trecutului.
}n spatele castelului ]n fl[c[ri, vechiul conac ap[rea negru =i
adormit. C`nd se uitau ]ntr-acolo oamenii se cutremurau invo-
luntar. Ignat Cercel, ca s[-=i ]nc[lzeasc[ inima, bolborosi singur:
— Iac[, l-a s[turat Dumnezeu =i de p[m`nt, =i de toate!
159 R[scoala. Vol. II
Capitolul XI
PETRE PETRE
1
Toat[ noaptea spre s`mb[t[ cerul Amarei fu ]ns`ngerat de jocul
fl[c[rilor ce mistuiau castelul Iuga. Mul\imea de \[rani, furioas[
=i g[l[gioas[, nu se d[dea deloc dus[, parc[ =i-ar fi pierdut somnul.
Chiotele unei bucurii n[prasnice ]n[bu=eau trosniturile focului.
}n lumina ro=ie, oamenii viermuiau ca ni=te umbre f[r[ odihn[,
cu glasuri aspre, h`rbuite, care se topeau ]ntr-un zgomot straniu,
izbucnit parc[ din r[runchii p[m`ntului... T`rziu, dup[ miezul
nop\ii, coperi=ul cu c[priorii ar=i se pr[bu=i peste tavanul etajului.
Un nour uria= de sc`ntei r[bufni brusc =i se ]mpr[=tie ]n v[zduhul
ro=u, urmat de un c`rd de fl[c[ri proaspete, desprinse din morma-
nul de j[ratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comand[
suprem[, un urlet prelung de mul\umire. Apoi, ca =i c`nd numai
acest semn de izb`nd[ deplin[ l-ar mai fi a=teptat, \[ranii se
risipir[ ]ncetul cu ]ncetul. Doar c`\iva se ]nc[p[\`nar[ a r[m`nea
de team[ s[ nu se mai ]nt`mple ceva =i ei s[ lipseasc[. Astfel,
]nspre ziu[, curtea se mai lini=ti de oameni =i focul ]nsu=i ardea
mai potolit =i s[tul, cu p`lp`iri somnoroase.
La fereastra b[tr`nului conac veghea aceea=i lumin[ sfioas[.
Sc`nteile mari zbur[t[ceau ca fluturii pe coperi= =i se stingeau
ating`nd olanele b[tr`ne, parc-ar fi c[zut pe ghea\[. Ichim ]nchise
u=ile spre cerdac, s[ nu mai intre nimeni s[ tulbure odihna casei.
Un r[stimp a privegheat el l`ng[ boierul ucis, apoi buc[t[reasa,
CUPRINS
160 Liviu Rebreanu
apoi logof[tul, apoi b[rbatul buc[t[resei. Acuma, de vreun ceas,
clipocea Marioara pe jil\ul din col\, ]n camera mortului. }i era somn
=i, mai ales, fric[.
Nu se uita deloc spre canapeaua pe care z[cea Miron Iuga. O
sp[im`ntau de ajuns umbrele ce se leg[nau pe pere\i ca ni=te stafii
neostoite. Pe geamurile sparte intra r[coarea din ce ]n ce mai
t[ioas[. De c`teva ori i s-a p[rut, tocmai c`nd ]nchisese ochii, c[
aude un f`=`it ciudat. O singur[ dat[ a ]ndr[znit s[ priveasc[
]ntr-acolo. Cum se cl[tina flac[ra lum`n[rii, mortul p[rea c[ se
mi=c[. S-a ]nchinat repede de trei ori... Dup[ ce ]=i mai veni pu\in
]n fire, auzi deodat[, foarte deslu=it, un suspin greu =i dureros ca
un geam[t. De groaz[ nici nu putu scoate glas, dar s[ri ]n picioare.
}n aceea=i clip[ o voce speriat[ rosti:
— Marioar[, s[ nu \ipi c[ m[ nenoroce=ti!... Sunt eu, Isb[=escu!
Ie=i anevoie de sub canapea. Era amor\it. Se ascunsese de c`nd
a v[zut pe b[tr`nul Miron c[ ia pu=ca, b[nuind ce are s[ se
]nt`mple. Chircit acolo, a mul\umit lui Dumnezeu c[ i-a d[ruit
ideea salvatoare, altfel desigur brutele l-ar fi masacrat. I-a fost
team[ dint`i s[ nu aprind[ casa \[ranii =i s[ ard[ ca un =oarece.
Se g`ndise s[ nu mi=te p`n[ va sim\i el c[ a trecut orice primejdie,
chiar de ar fi s[ stea o s[pt[m`n[. Pe urm[, cuprins =i de neputin\[,
=i de groaza mortului ce z[cea deasupra lui, =i-a zis c[ ar fi mai
cuminte s[ o ia cumva la s[n[toasa, mai cu seam[ c`nd a v[zut
c[ a venit la priveghi Marioara, ]n care inima lui avea mai mare
]ncredere.
Ca s[ nu-l z[reasc[ cineva de pe afar[, se piti dup[ o perdea =i
de acolo ]ntreba cu de-am[nuntul pe Marioara asupra tuturor celor
petrecute. C`nd auzi c[ \[ranii au b[tut =i pe Leonte Bumbu, ba
=i pe nevast[-sa, =i i-au cam pr[dat locuin\a, se g`ndi ]n sine c[
pe d`nsul cu siguran\[ l-ar fi jupuit de viu. Fata ]i mai spuse apoi
c[ poate s[ plece f[r[ fric[, prin gr[din[, c[ abia de mai sunt
161 R[scoala. Vol. II
oameni prin curte. Atunci ]i veni o nou[ inspira\ie: numai ]mbr[cat
\[r[ne=te ar putea s[ se strecoare, f[r[ riscul de a fi recunoscut,
prin cele c`teva sate p`n[ la Coste=ti. Trimise pe Marioara s[ cear[
un r`nd de haine, oric`t de rupte, de la unchiul ei =i s[ le aduc[
prin dos, s[ n-o vad[ nimeni, f[g[duindu-i o r[splat[ bun[ =i
recuno=tin\[ ve=nic[. Cu hainele veni ]ns[=i Profira, s[-i ia ]n
schimb pe cele nem\e=ti, ca s[ nu p[gubeasc[ dac[ cumva conta-
bilul nu s-ar mai ]ntoarce.
— Ei, \a\o Profiro, Dumnezeu s[-\i r[spl[teasc[ binele ce mi l-ai
f[cut, c[ mi-ai salvat via\a! zise l[crim`nd =i str`ng`ndu-i m`inile.
N-am s[ v[ uit niciodat[.
Pe c`nd se cr[pa de ziu[ Isb[=escu se strecura prin gr[din[
spre B`rlogu, f[r[ s[ fi v[zut cum arde castelul Iuga =i f[r[ s[ se
mai uite ]napoi...
Apoi, pu\in ]nainte de r[s[ritul soarelui, tavanul etajului, pref[cut
de mult ]ntr-o b[ltoac[ de j[ratic, se scufund[, uruind =i trosnind,
peste tavanul parterului care, ]ncins =i sl[bit, se pr[bu=i de asemenea.
}n cuprinderea zidurilor ]nnegrite, prin g[urile ferestrelor, se vedea
clocotul fl[c[rilor cu r[suciri m`nioase de sc`ntei.
Cur`nd ]ncepur[ s[ se adune iar \[ranii, unul c`te unul. Se
uitau la foc, cl[tinau din cap, aruncau c`te o vorb[ =i repede
]ntorceau ochii spre conacul vechi. Li se p[rea, chiar spusese
cineva, c[ treaba nu e sf`r=it[ c`t timp tocmai casa cea b[tr`n[
boiereasc[ r[m`ne ]n picioare. Dar din pricina mortului nu cuteza
nimeni s[ se apropie, oric`t jinduiau. De altfel, cei mai mul\i
veneau pentru prad[. S[r[cimea se l[comea mai cu seam[ la
porumb. Un hambar de s[m`n\[ a fost golit de asear[. Mai erau
dou[ magazii cu r[m[=i\e. Pavel Tunsu aduse ]nadins un drug de
fier =i izbuti s[ ias[ cel dint`i cu un sac plin ]n spinare, numai
p`n[ ]n vecini, la baba Ioana, soacr[-sa, care se nec[jea cu p[s[rile
=i cu odorul de nepot, Costic[.
11 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
162 Liviu Rebreanu
— Hai, soacr[, hai, nu sta, s[-\i iei =i t[lic[ ni\el porumb, c[
oamenii se ]ndeas[ la poman[ =i pe urm[ degeaba te-ai mai duce!
strig[ Pavel sf[tos, ]napoindu-se degrab[ la conac.
— Fire-ar a dracului! bomb[ni baba, v[z`ndu-=i de treburi,
parc[ nici nu l-ar fi v[zut =i nici auzit.
}n vreme ce mul\imea se ]mbr`ncea ]n jurul magaziilor, unii
mai ]ndr[zne\i se ciorov[iau din pricina vitelor. Marin Stan scoase
din grajduri o pereche de boi =i voia s[-i duc[ acas[, Leonte
Orbi=or era indignat =i r[cnea:
— S[-\i fie ru=ine s[ pui tu m`na pe boi, c[ doar tu ai =i nu-\i
fac trebuin\[, iar eu nu mi-am putut agonisi niciodat[ =i n-am cu
ce munci!... D-aia fii bun =i las[ boii, Marine, c[ eu fac =i moarte
de om, dac[ nu-i la=i!
— Adic[ asta-i dreptatea, s[ ia ce-i mai bun tot care au, iar
noi s[ fluier[m a pagub[? amenin\[ altul.
— Eu nu vreau s[ =tiu nimic! f[cu Marin Stan furios. Aici nu
merge pe tocmeal[, c[ nu e b`lci. Cine ce a apucat, e bun st[p`n!
Leonte Orbi=or ]i puse m`na ]n piept. Se smucir[ c`teva clipe
=i se suduir[. Marin, sim\ind c[ to\i ]i sunt potrivnici, se ]nmuie:
— Apoi las[ c-om vorbi noi alt[ dat[, dac[-i a=a povestea!...
Nu face nimic, Leonte, ai s[ mai vii tu la moara mea!
— De ce nu te-ai ag[\at de cai, procopsitule, c[ n-ai =i \i-ar
prinde bine! strig[ Orbi=or ]n batjocur[. Ce zici, nea Ichime?
}n u=a grajdului, al[turi, st[tea Ichim cu furca de fier ]n m`n[.
R[spunse:
— De c[i=orii mei nu se atinge nimeni c`t oi tr[i eu!
— Ia seama c-o s[-\i d[m foc =i dumitale, nea Ichime, c[ vezi
bine cum mai arde de frumos conacul! morm[i un glas.
— Mai bine s[ ard[ dec`t s[ ajung[ de batjocura voastr[! f[cu
b[tr`nul vizitiu cu o m`ndrie, parc[ el ar fi fost boierul.
|[ranii nu voiau s[-=i puie mintea cu Ichim, =i c[ era b[tr`n,
=i c[ ]l =tiau tr[snit din fire, cu toate c[ se credeau ]n drept s[ ia
163 R[scoala. Vol. II
fiecare ce-i place =i ce poate, c[ doar din munca lor s-a f[cut averea
boierului =i deci ]ntre ei trebuie s[ se ]mpart[. Unul ]i =i imput[
m`nios:
— Degeaba umbli s[ te faci st[p`n pe munca noastr[, nea
Ichime, c[ nu te-om r[bda! Dac[ n-am r[bdat noi nici pe boierul
cel mare, darmite pe t[lic[!... Stai ni\el, s[ vie Petric[ =i ai s[ vezi!
Petre ]ns[ dormea dus. Se dusese t`rziu acas[ =i at`t de ostenit
cum nu s-a mai sim\it niciodat[. S-a tr`ntit pe lavi\[, ]mbr[cat
cum era, c[ciula drept pern[, =i ]ndat[ a adormit ca mort. Acuma
toat[ casa se sculase, numai el nu se urnea. Pentru c[ nu i se mai
]nt`mplase s[-l g[seasc[ soarele ]n pat, Smaranda ]ncerc[ s[-l
de=tepte. Fl[c[ul murmur[ cu ochii ]nchi=i:
— Las[-m[, mam[, s[ m[ mai odihnesc, c[ vai ce somn mi-e!
— Dormi, dragul mamei, dormi! zise femeia. Mai bine s[ dormi
toat[ ziua, dec`t s[ te mai duci pe unde-ai fost!
2
— Am plecat foarte exact! observ[ Titu Herdelea examin`ndu-=i
ceasul =i v[z`nd c[ la nou[ jum[tate precis trenul s-a pus ]n
mi=care.
— M[car de-am sosi cu bine! zise Grigore Iuga cu o emo\ie
abia st[p`nit[.
Baloleanu, cu capul scos pe fereastra compartimentului, agita
o batist[ de m[tase =i murmura ]ntruna cu vocea ]necat[:
— La revedere, Melanie!... La revedere!... La revedere!
C`nd se a=ez[, dup[ ce ie=ir[ din gar[, avea ochii umezi. Sur`se
totu=i:
— S[r[cu\a!... A r[mas foarte ]ngrijorat[... Ce-i drept, cred =i
eu c[ are de ce, cu toate c[ m-am silit s-o conving c[ nu e nici un
pericol. Dac[ nu mi-ar fi cerut-o =eful cu insisten\[, nici n-a= fi
164 Liviu Rebreanu
primit o misiune at`t de cov`r=itoare! V[ dau cuv`ntul meu, n-a=
fi primit!... Biata femeie, cum mai pl`ngea! Mi se rupea inima...
Trenul era compus numai din c`teva vagoane, =i acelea aproape
goale. }n afar[ de c`\iva noi prefec\i, doar ni=te ofi\eri =i negustori
au cutezat s[ mai p[r[seasc[ Bucure=tii. Mecanicul era instruit
s[ conduc[ garnitura cu mare aten\ie, pentru c[ circulau zvonuri
c[ \[ranii ar avea inten\ia s[ ridice =inele =i s[ opreasc[ trenurile,
ca s[ ]nt`rzie sosirea trupelor ]n regiunile r[sculate.
Numai Titu Herdelea ]=i p[strase senin[tatea. El era ferm con-
vins c[ toate =tirile cu tulbur[rile \[ranilor trebuie s[ fie mult exa-
gerate. Observase c[ ]n Rom`nia oamenii nu cunosc dec`t extre-
mit[\ile, zeflemeaua sau tragedia, deopotriv[ de g[l[gioase =i
nestatornice. A=a cu r[scoala aceasta; ]nt`i toat[ lumea a luat-o ca
o diversiune politicianist[, un ingenios mijloc de a r[sturna guver-
nul, iar acuma toat[ lumea e desperat[ =i anun\[ pr[bu=irea \[rii.
Grigore Iuga era mai ]ngrijorat chiar dec`t Baloleanu. Asear[,
la Predeleanu, a fost sf[tuit s[ nu se hazardeze inutil, p`n[ ce se
va pacifica jude\ul. Nimeni nu =tie precis ce e la \ar[. Ori c[ merge,
ori c[ a=teapt[ la Bucure=ti, el nu mai poate fi de nici un folos
b[tr`nului Iuga. Iar argumentul suprem s-a rostit mai ]n =oapt[:
dac[ solda\ii vor refuza s[ trag[ =i vor trece de partea \[ranilor?...
Tocmai acest argument l-a ]nc[p[\`nat s[ plece. Altfel poate s-ar
fi r[zg`ndit, mai cu seam[ c[ =i Olga ]l re\inea cu o privire umed[
de duio=ie. Mai t`rziu, g[sindu-se o clip[ singuri, ea i-a =optit
brusc: „R[m`i, dac[ m[ iube=ti!“ Grigore a fost a=a de surprins
c[, s[rut`ndu-i m`na, de-abia a putut r[spunde: „Trebuie s[ plec
tocmai fiindc[ te iubesc at`t de mult!“ Acas[, pe urm[, replica
aceasta i s-a p[rut complet idioat[ =i i-a fost ru=ine c[ a rostit-o,
de=i Olga n-a g[sit-o probabil a=a de proast[, pentru c[ n-a r`s
nici atunci =i nici mai t`rziu.
+oapta Olgu\ei i-a r[scolit sufletul =i i-a trezit ]ntreb[ri pe care
nu le cunoscuse p`n[ acuma sau pe care poate le ]n[bu=ise ]nadins.
165 R[scoala. Vol. II
Se sim\ea demascat ]n fa\a sa ]nsu=i. Prietenia lui cu Victor era
veche, evident, dar se pare c[ ochii Olgu\ei au str`ns-o mai mult
]n ultima vreme. +i, totu=i, el nu =i-a m[rturisit niciodat[ c[ s-ar
putea ca vizitele =i mesele lui cotidiane la Predeleanu s[ aib[ =i
alte motive. Nu s-a g`ndit c[ iube=te pe Olga, cu toate c[ iubirea
]i umplea inima =i nici vreo aluzie de dragoste nu i-a f[cut m[car
]n glum[. Cel mult ochii lui au vorbit, f[r[ voia lui.
Se ]nvinov[\ea ]ns[ c[, ]n momentele acestea de durere gene-
ral[, preocuparea lui cea mai mare e o iubire nou[. }i mijea ]n
minte g`ndul c[ repudierea Nadinei, at`t de ireconciliabil[, a
f[cut-o ca s[-=i ]nlesneasc[ apropierea de Olga. Desigur, Nadina
l-a jignit a=a de crunt, c[ nu mai putea fi vorba de a continua
]mpreun[ c[snicia. Totu=i, dac[ n-ar fi fost Olga la mijloc, el n-ar
fi avut t[ria s-o alunge cu at`ta brutalitate. Cu deosebire ]ncepea
s[-l chinuiasc[ ideea c[ a l[sat pe tat[l s[u singur la \ar[, numai
din egoismul de-a r[m`ne aproape de Olga, de a nu renun\a s[ o
vad[, cel pu\in ]n fiece zi. Degeaba ]=i zicea c[ =i-a f[cut datoria
duc`ndu-se acas[ =i oferindu-se s[ stea acolo, c[ a trebuit s[
respecte ordinul b[tr`nului p[rinte. Acum era sigur c[, ]n alte
]mprejur[ri, adic[ de n-ar fi fost ]ndr[gostit, nu s-ar fi mi=cat din
Amara...
Emo\ia lui Baloleanu se manifesta printr-o irezistibil[ avalan=[
verbal[. Din clipa c`nd a fost desemnat pentru postul de prefect
al unui jude\ r[zvr[tit, a sim\it nevoia s[ se ]nf[\i=eze pretutindeni
ca un martir trimis la e=afod. Prin Bucure=ti se vorbea ]n tain[ c[
armata nu mai e deloc sigur[ =i c[, p`n[ la urm[, va trebui, totu=i,
s[ se fac[ apel la austriaci pentru adev[rata pacificare. Se zice c[
nici noul guvern n-are ]ncredere mare ]n solda\ii \[rani, dar nu
vrea s[ cheme ajutor str[in ]nainte de a face o suprem[ ]ncercare.
— Dragii mei, tr[im cea mai cumplit[ tragedie din istoria
neamului rom`nesc! zise Baloleanu cu glas ]necat. }nsu=i =eful a
166 Liviu Rebreanu
fost mi=cat ieri dup[-amiazi, c`nd ne-a dat instruc\iile pentru
executarea penibilei misiuni. Recuno=tea c[ avem o sarcin[ extrem
de dificil[ =i mai ales primejdioas[. „Contez, zice, pe tactul, pe
inteligen\a =i energia dumneavoastr[! Ave\i manifestul cu refor-
mele care satisfac dolean\ele cele mai urgente. E o arm[ pacific[
excelent[, pe care s-o m`nui\i cu toat[ abilitatea. Unde ]ns[
persuasiunea nu va fi suficient[, unde ve\i ]nt`mpina rezisten\[
r[zboinic[, ve\i utiliza for\a armat[ cu toat[ hot[r`rea =i toat[
vigoarea. La violen\[ ve\i r[spunde prin violen\[, c[ci ordinea
trebuie restabilit[ cu orice pre\...“ A=a a vorbit =eful. Eram zgudui\i
de emo\ie. Momentul era istoric. Ne-a ]mbr[\i=at apoi pe fiecare...
Se pune acum ]ntrebarea ce vom g[si la fa\a locului? Eu sunt
democrat prin toat[ educa\ia mea =i umanitarist convins. V[
]nchipui\i ce-ar fi pentru sufletul meu, dac[ ar trebui s[ ordon o
represiune s`ngeroas[. +i totu=i, interesele superioare ale neamu-
lui!... }ngrozitoare dilem[!
Titu Herdelea ]l asculta cu toat[ gravitatea cuvenit[, dar ]n
sinea sa se g`ndea c[ acest Baloleanu e un mare farsor. }=i aducea
aminte cu c`t[ emfaz[ predica odinioar[, la Enache, ]mp[r\irea
mo=iilor la \[rani. +i acuma cum caut[ sa justifice mai dinainte
uciderea acelor \[rani, dac[ nu se vor mul\umi cu reformele ]n
care nici pomeneal[ nu mai este de ]mp[r\irea p[m`nturilor. }i
venea mereu s[-i reaminteasc[ promisiunile de odinioar[. }n locul
s[u vorbi Grigore, parc[ =i pe el l-ar fi muncit acelea=i g`nduri:
— C`nd \[ranii au apucat s[ se scoale pentru p[m`nt, greu se
vor mul\umi numai cu reforme platonice!
— Cum, crezi c[ ar trebui s[ li se ]mpart[ mo=iile? f[cu
Baloleanu pu\in surprins.
— Eu nu, dar tu credeai! r[spunse Grigore, simplu.
— O, bine, altceva e o credin\[ intim[ =i alta e posibilitatea
realiz[rii, zise prefectul confuz. }n orice caz asemenea m[suri
167 R[scoala. Vol. II
revolu\ionare nu se pot decreta sub presiunea terorii \[ranilor,
nu-i a=a? De altminteri chiar tulbur[rile actuale at`t de tragice
arat[ cu elocven\[ c[ \[ranul nostru are ]nc[ nevoie de mult[,
mult[ educa\ie social[. Barbariile pe care le-au s[v`r=it, dac[ ar
fi numai pe jum[tate adev[rate, justific[ toate aprehensiunile,
dragul meu. +i fii sigur c[ eu, care, cum =tii, iubesc pe \[ran, nu
voi =ov[i s[ pedepsesc cu cea mai mare severitate orice s[lb[ticie.
A iubi pe \[rani nu ]nseamn[ s[ le tolerezi nebuniile =i nici s[ le
accep\i t`lh[riile. |[ranul trebuie s[ fie supus =i respectuos de
lege =i de avutul altuia, ca toat[ lumea. Altfel unde ajungem?
Grigore Iuga sur`se ironic:
— Eu m[ ]ndoiesc numai de efectul reformelor ]n care tu ai
]ncredere. At`t. }\i ]nchipui c[ eu a= avea poate =i motive personale
s[ reclam toate fulgerele ]mpotriva \[ranilor mai ales dac[, dup[
cum se pare, nu ne-au cru\at deloc nici pe noi, care am tr[it ]ntre
ei =i ne-am f[cut totdeauna datoria fa\[ de d`n=ii...
— Carevas[zic[ suntem de acord, Grigori\[! f[cu Baloleanu.
M-a= fi mirat s[ fie altfel, c[ doar am`ndoi iubim deopotriv[ \ara
aceasta scump[ =i pe \[ranii no=tri. Ast[zi nu mai e vorba de
politic[, ci de salvarea Rom`niei!
Iar se ]nc[lzi =i povesti am[nunte ]nduio=[toare despre desp[r-
\irea lui de Melania, despre presim\irile ei, despre curajul lui...
Vorbea toat[ vremea numai de el. Doar prin g[ri se ]ntrerupea =i
examina cu aten\ie lumea. De c`te ori descoperea un grup de
\[rani, ]i ar[ta cu o u=oar[ spaim[, zic`nd ]ncet, parc[ s[ nu fie
auzit de el:
— Uite-i cum comploteaz[!... Degeaba, \[ranul nu ]n\elege
dec`t de fric[!
Apoi ]=i relu[ firul despre reforme, despre =ef =i iar despre
Melania, c`nd mi=cat, c`nd cu patetism =i mereu cu un tremolo
care s[-i acopere ]nfrico=area.
168 Liviu Rebreanu
}n r[stimp, trenul ]nainta prudent, fumeg`nd mai abundent
ca alt[ dat[... Sirena locomotivei, agitat[ des =i prelung, avea un
r[sunet zg`rietor, ca \ip[tul cucuvelei.
3
— Ia seama, t[icu\ule, s[ nu p[\e=ti ceva cu oamenii! zise
Niculina, v[z`nd c[ preotul Nicodim =i-a luat patrafirul =i crucea.
Doar =tii bine c`t sunt de apuca\i...
— Hai, dasc[le, hai la datorie! murmur[ b[tr`nul preot f[r[
s[ asculte pe fiic[-sa. C[ ne-a fost st[p`n =i ne-a zidit biserica, =i
ne-ar bate Dumnezeu dac[ nu i-am da toat[ cinstea cre=tineasc[!
+-apoi dup[-amiazi avem ]nmorm`ntarea femeii lui Melentie...
Hai, hai!
Mergea greu =i se sprijinea ]n c`rj[ =i se oprea s[ se odihneasc[
pe drum. La curtea Iuga se m[rise g[l[gia. Castelul ardea mereu,
]nfundat. Buc[t[reasa Profira s[rut[ m`na preotului =i-l conduse
]n odaia mortului.
— Of, Doamne, Doamne, amar[ soart[ ai h[r[zit omului!
bolborosi preotul, pun`ndu-=i patrafirul, dup[ ce s-a uitat o clip[
la cadavrul boierului Miron. Ascunse sunt c[r[rile tale, Doamne,
blagoslovit fie numele t[u ]n vecii vecilor, amin!
Sosirea preotului nu st`njeni deloc fierberea \[ranilor. C`\iva
se uitar[ dup[ el p`n[ intr[ ]n cas[, apoi ]=i continuar[ sf[tuirile.
}n timp ce unii mai urlau ]n ne=tire sau umblau s[ mai g[seasc[
ceva de luat, cei mai mul\i, grupuri r[zle\e, vorbeau numai despre
]mp[r\irea p[m`nturilor, sper`nd fiecare s[ aib[ o parte mai mare.
Acum, c[ nu mai sunt boieri, socoteau c[ ar fi bine s[ nu t[r[g[-
neze m[sur[toarea, c[ dac[ vor apuca s[-=i ia ce li se cuvine, apoi
degeaba se vor mai ]ntoarce ciocoii, c[ oamenii nu vor da ]napoi
p[m`ntul nici mor\i. To\i aveau p[reri cum ar trebui f[cut[
]mp[r\irea, ca s[ fie mai dreapt[, fire=te fiecare chibzuind c[
169 R[scoala. Vol. II
adev[rat dreapt[ nu poate fi dec`t cea care i-ar atribui lui lotul
cel mai bun, =i mai aproape de sat, =i mai m[ricel. C`nd cineva
spuse c[ =i celelalte sate s-ar putea s[ cear[ parte din mo=ie, a
s[rit toat[ lumea cu mare m`nie, gata s[-l ia la b[taie. S[r[cimea
ar fi vrut s[ ]nl[ture de la ]mp[r\eal[ pe cei care mai au p[m`nt.
Li se imputa c[ au alergat cu limba scoas[ s[ cumpere Babaroaga
=i c[ s-au codit la revolu\ie, a=tept`nd s[ le vie toate de-a gata.
Se tocmeau a=a ]ntre ei, fiindc[ to\i erau oameni mai sl[bu\i =i
nimeni nu avea autoritatea de a se impune ca conduc[tor =i a se
face ascultat. }ncerca el Toader Str`mbu s[ ridice glasul, dar
oamenii nu-l luau ]n seam[ c`nd era vorba de o treab[ a=a de
]nsemnat[. El =i Trifon erau buni la sfad[, unde trebuie numai
gur[ =i obr[znicie. Acum trebuiau oameni a=eza\i, gospodari =i
cumin\i, care =tiu s[ c`nt[reasc[ =i s[ judece ]n\elept. Dac[ popa
Nicodim ar fi fost mai t`n[r =i mai sprinten, el ar fi fost chemat
s[ fac[ dreptate, sau =i mai bun ]nv[\[torul Drago=, dac[ nu l-ar
fi ]nchis boierii.
— V[d c[ nici Petric[ n-a mai venit =i doar se l[uda asear[ c[
nici de odihn[ nu mai vrea s[ aud[ p`n[ ce n-om avea dreptatea
deplin[! zise ]ntr-o vreme Ignat Cercel ]ntr-un grup mai mare.
D`nsul ar fi bun la sfat, c[-i dezghe\at, =i ne-ar putea ]ndrepta pe
calea cea bun[!
— Apoi a=a fac to\i, c[ li-e fric[!
— Ce face? s[ri Ignat. Lui Petric[?... Fugi, omule, ce b[zne=ti?
Petric[ se joac[ cu trei ca tine =i tu zici c[ i-e fric[!
— Apoi atunci de ce =ade acas[? C[ uite, s-a f[cut de amiazi!
— Ei, o fi av`nd =i el ale lui, ca orice om... Dar c`nd a ]nceput
Petric[ o treab[, n-o las[ neispr[vit[! C[ =i tat[l s[u, fie iertat, a
fost om de frunte =i de isprav[!
Tocmai ]n clipa aceea pic[ =i Petre ]mpreun[ cu Nicolae Drago=.
Petre s-a certat r[u cu maic[-sa, care n-a vrut s[-l lase s[ mai ias[
170 Liviu Rebreanu
din cas[ =i pl`ngea =i se jeluia c[ are s[ se nenoroceasc[. Barem
Nicolae a avut s[ \ie piept =i p[rin\ilor, dar =i cumnatei sale, cea
mai ]nfrico=at[, ca pe urma faptelor lui s[ nu p[timeasc[ Ionel al
ei. Cei doi fl[c[i s-au ]n\eles f[r[ cuvinte. +i-au f[cut socoteala ]n
sine c[ de acuma nu mai pot da ]napoi =i deci trebuie s[ mearg[
p`n[ la cap[t, orice s-ar mai ]nt`mpla. Am`ndoi =i-au dat seama,
dup[ ce s-au trezit pu\in din be\ia m`niei, c[ ei vor isp[=i mai
crunt pentru faptele tuturor, dac[ cumva se vor ]ntoarce lucrurile
iar[=i cum au fost... De aceea, venind, au intrat pe la postul de
jandarmi. Casa era pustie, u=ile vrai=te, obiectele r[sturnate =i
r[v[=ite. Ei sperau s[ g[seasc[ m[car c`teva cartu=e pentru armele
luate de la jandarmi, ca s[ se poat[ ap[ra de va fi trebuin\[. N-au
g[sit. Nevasta plutonierului se zicea c[ s-a ascuns la cineva ]n sat,
nimeni nu b[nuia unde.
Cum se amestecar[ ]n mul\ime, fur[ iar cuprin=i de ame\eala
ob=teasc[. Discu\ia asupra ]mp[r\irii mo=iilor o reluar[ de la
]nceput. Dup[ mult[ vorb[rie zadarnic[, Petre hot[r]:
— Asta nu e treab[ de oameni ca noi, degeaba, c[ noi ne-om
sf[di, =i ne-om bate, =i nu ne-om potrivi. Asta e treab[ de ingineri!
S[ mai a=tept[m s[ se a=eze lucrurile =i s[ se fac[ pace =i atunci
st[p`nirea o s[ trimit[ ingineri s[ fac[ ]mp[r\irea cum se cuvine,
fiec[ruia dup[ dreptate, s[ m[soare =i s[ taie tuturor c`t le
ajunge... Nu zic bine, oameni buni?
— Bine... a=a e! ]ncuviin\ar[ oamenii. S[ ne trimit[ ingineri,
c[ d-aia ]i pl[te=te st[p`nirea!
— Apoi da, c[ inginerul, dac[ nu-s boieri, ]mparte drept =i cum
scrie la carte! ad[ug[ Ignat foarte mul\umit.
— Cu boierii am ispr[vit! strig[ Leonte Orbi=or \an\o=. Nu ne
mai trebuie boieri!
— Noi am ispr[vit, Leonte, dar poate c[ n-au ispr[vit ei? zise
gros Nicolae Drago=.
171 R[scoala. Vol. II
Atunci to\i din toate p[r\ile protestar[ c[ nu mai vor boieri =i
c[ mai cur`nd mor p`n[ la unul dec`t s[ fie iar[=i batjocori\i =i
asupri\i.
— Apoi las’ s[ v[ vedem la treab[, c[ de gur[ =tiu c[ sunte\i
buni! f[cu Petre.
4
}n gara Pite=ti a=tepta un alai ]ntreg de proprietari =i arenda=i
refugia\i. }n fruntea lor se afla fostul prefect Boerescu care, av`nd
]n vedere primejdia na\ional[, a l[sat la o parte considera\iile de
adversitate politic[ =i s-a hot[r`t s[ dea ]n primire prefectura
noului titular =i mai ales s[-l puie ]n curent cu situa\ia. Mai mult,
]ns[, dec`t motivele superioare, era la Boerescu amorul propriu,
profund jignit de \[ranii nerecunosc[tori, care-l f[cea s[-=i calce
pe inim[ =i s[ stea de vorb[ cu urma=ul s[u. C`nd el personal s-a
ostenit de a cutreierat mai toate satele =i i-a sf[tuit =i i-a d[sc[lit
ca un p[rinte =i ei, totu=i, s-au dedat la tic[lo=ii cum a ]ntors spatele
— asta nu le-o putea ierta \[ranilor. Unde s[ mai pui c[ netrebnicii
nu s-au ru=inat s[ incendieze =i s[ devasteze chiar conacul lui de
la Rociu...
Grigore Iuga f[cu prezent[rile, c[ci Baloleanu, str[in, nu
cuno=tea pe nimeni. Pe urm[ el, cu Titu Herdelea, se retrase, ca
s[ nu-l ]ncurce ]n afacerile oficiale, ]n\ele=i s[ se ]nt`lneasc[
disear[ =i s[ ia masa ]mpreun[.
Mul\imea de sinistra\i ]nconjurase pe noul prefect =i-l asalta
cu tot felul de pl`ngeri. Baloleanu asculta pe unii, comp[timea
pe al\ii, dar v[z`nd c[ astfel nu se va putea urni din gar[, strig[
cu glas tremurat de emo\ia obligatorie:
— Domnilor, ]n\eleg durerea dumneavoastr[ =i apreciez revolta
fireasc[ ce fierbe ]n sufletul tuturor din cauza nelegiuirilor, ale
172 Liviu Rebreanu
c[ror victime sunte\i! Am venit s[ iau m[surile de ]ndreptare =i
de represiune pe care le reclam[ situa\ia. Da\i-mi deci un r[gaz
de c`teva ore s[ m[ orientez ]nt`i, s[ iau cuno=tin\[ oficial[ de
cele ce s-au petrecut ]n acest jude\, iar pe urm[ voi aviza. V[ rog
s[ ave\i ]ncredere c[ vom face tot ce este posibil ca s[ v[ alin[m
m[car ]n parte suferin\ele!
La bra\ cu Boerescu ]=i croi drum printre oamenii despera\i =i
]nfuria\i. Numeroase glasuri l[crimoase repetau acela=i strig[t:
— Ne-au s[r[cit t`lharii!...
Cel mai g[l[gios =i mai am[r`t era colonelul pensionar +tef[-
nescu, care-l petrecu p`n[ la tr[sur[, jelindu-se:
— Am r[mas calic, domnule prefect!... Toat[ munca mea de
patruzeci de ani e cenu=[ =i ruin[!... N-am avut nici o ap[rare.
+i-au b[tut joc de noi ho\ii cum au vrut... Numai via\a mi-au l[sat-o,
domnule prefect!
Grigore Iuga str`nse ]n prip[ multe m`ini cunoscute =i auzi
cr`mpeie de t`nguiri. Era ner[bd[tor s[ afle ceva despre tat[l s[u
=i despre Amara, totu=i nu cuteza s[ ]ntrebe direct pe nimeni,
d`ndu-=i seama pe de o parte c[ to\i ace=ti oameni sunt prea plini
de suferin\ele lor =i deci f[r[ ]n\elegere pentru suferin\a altora,
dar mai ales de teama s[ nu se confirme presim\irile ce-l zbuciu-
mau cu at`t mai dureros, cu c`t se apropia momentul c`nd va
trebui s[ descopere realitatea. Deodat[ ]i r[sun[ ]n spate un glas
foarte cunoscut:
— Coane Grigori\[!... Coane Grigori\[!
— Ei, domnule Buruian[! +i dumneata pe aici? zise t`n[rul
Iuga bucuros de ]nt`lnire. Ce-i pe la noi? Spune, spune repede,
c[ dumneata nu se poate s[ nu =tii!
Cosma Buruian[ nu voia s[-i m[rturiseasc[ numaidec`t c[ el
a fugit ]nainte de a se fi ]nt`mplat ceva. Mai pl`ng[tor ca de obicei,
r[spunse totu=i:
173 R[scoala. Vol. II
— P[catele noastre, coane Grigori\[! P`rjol =i pr[p[d!... Uita\i-v[,
a=a am sc[pat, cum m[ vede\i! C`nd v[ spuneam eu c[ \[ranii
no=tri sunt c`ini, dumneavoastr[ m[ batjocorea\i =i nu credea\i...
+i iat[, nic[iri n-au fost mai multe blestem[\ii ca la Amara! Acolo
e cuibul revolu\iei =i de acolo au pornit toate!... Ce s[ v[ mai spun,
nenorocire mare! +i ]nc[ eu tot mul\umesc lui Dumnezeu c[ mi-
am salvat cel pu\in via\a =i familia, c[ dac[ ascultam pe conu
Miron, cine =tie ce a= fi p[timit. Dar eu, prudent cum m[ =ti\i, n-
am mai a=teptat s[ izbucneasc[ focul =i m-am ]nc[rcat cu familia
]n tr[sur[ =i m`n[, =i m`n[!
— Dar tata a r[mas pe loc, ori...? insist[ Grigore.
— De, coane Grigori\[, eu, drept s[ v[ spun, acolo l-am l[sat!
zise arenda=ul cu o ezitare. C[ dumnealui, ]l =ti\i dumneavoastr[...
— Ei, =i ce anume s-a ]nt`mplat la noi? urm[ t`n[rul Iuga mai
ner[bd[tor.
— Pe aici se vorbesc multe, coane Grigori\[, relu[ Cosma
Buruian[ mai ]ncurajat. Dar nu poate s[ =tie nimeni adev[rul, c[
de miercuri noaptea s-a ]ntrerupt leg[tura telefonic[ =i nu se poate
comunica deloc cu comuna. Ce ve=ti umbl[ sunt aduse din gur[
]n gur[, ]nc`t nu =tii ce s[ alegi. Bine ]ns[ nu poate s[ fie, coane
Grigori\[. +i stric[ciuni trebuie s[ fi f[cut multe oamenii no=tri,
c[ sunt capabili de orice. A=a ieri diminea\a m[ ]nt`lnii cu jude-
c[torul de la Coste=ti. Ce mi-a povestit, m-am crucit. A venit ]n
tren cu un avocat de la Bucure=ti care a fost cu coni\a Nadina la
Lespezi pentru v`nzarea Babaroagei. Poate c[-l =i cunoa=te\i? Ei,
c`te a ]ndurat bietul om, \i se face p[rul m[ciuc[. Numai ca prin
urechile acului a sc[pat de la moarte alerg`nd peste c`mpuri de
la Gliganu p`n[ la Coste=ti unde a ajuns ]ntr-un hal f[r[ hal. N-a=
fi crezut totu=i, dac[ azi nu m[ ]nt`lneam cu Platamonu, care...
Buruian[ povesti cu multe ]nflorituri p[\aniile lui Platamonu,
ca astfel s[ evite a-i spune ce se vorbea prin ora= despre Miron
174 Liviu Rebreanu
Iuga =i Nadina. Ie=ir[ din gar[ =i o luar[ pe jos pe bulevard, spre
ora=. Din urm[ ]i ajunse gr[bit colonelul +tef[nescu, care c[uta
pe Grigore, fiindc[-l v[zuse ]n tov[r[=ia noului prefect. }l =i rug[
]ndat[ s[-i mijloceasc[ o ]ntrevedere cu prefectul, c[ruia voia s[-i
cear[ un deta=ament de solda\i, dac[ se poate =i tunuri, ca s[-=i
recucereasc[ averea =i s[ pedepseasc[ pe bandi\ii care l-au izgonit
=i l-au pr[dat. Apoi, dup[ ce ]=i zugr[vi ]n toate am[nuntele
suferin\ele f[r[ margini, spuse lui Grigore, f[r[ nici un ]nconjur,
c[ pe aici se zvone=te c[ Miron Iuga ar fi fost m[cel[rit de \[rani,
ad[ug`nd totu=i c[ el nu crede s[ fie adev[rat, fiindc[ t`lharii au
s[v`r=it toate blestem[\iile, ce-i drept, dar s`nge n-au v[rsat. La
fel umbl[ vorba c[ ar fi omor`t-o =i pe Nadina, dup[ ce ]n prealabil
ar fi fost necinstit[ de o ceat[ de netrebnici. +tirile acestea
trebuiesc primite cu mult[ rezerv[. Trec`nd din om ]n om, toate
se deformeaz[ =i se exagereaz[.
— Nu e nevoie de exager[ri c`nd adev[rul adev[rat e mai mult
dec`t ]ngrozitor! urm[ colonelul. Parc[ trebuie s[ te omoare, ca
s[ te nefericeasc[? Iac[ eu, dac[ nu m-a= fi g`ndit la bietele fete,
care r[m`neau singure ]n lume, m-a= fi luat de piept cu bestiile...
Relu[ povestea suferin\elor sale, ]ntrerupt des de Cosma
Buruian[, care ]ncerca s[-=i istoriseasc[ din nou pe ale sale.
Grigore Iuga nu-i mai auzea. Pricepuse suficient chiar din ezit[rile
lui Buruian[. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazon[,
mai mult l-au indispus dec`t l-au impresionat. Din fericire la
gr[dina public[ reu=i s[ scape de am`ndoi. Titu Herdelea numai
atunci ]ndr[zni s[-l consoleze f[r[ convingere:
— Poate totu=i s[ nu fie adev[rat tot ce...
— E adev[rat, drag[ prietene, zise Grigore ab[tut. Am presim\it
c[ are s[ se ]nt`mple nenorocirea de c`nd am fost deun[zi la
Amara. Regret numai c[ atunci n-am r[mas acas[, chiar ]mpotriva
voin\ei tatii. Dac[ eram eu, poate n-ar fi ajuns aci lucrurile!
175 R[scoala. Vol. II
}ntre timp, Baloleanu sosi la prefectur[, unde a=tepta alt grup
de refugia\i de la \ar[. Boerescu ]i prezent[ c`\iva func\ionari =i
pe urm[, cu harta jude\ului pe birou, ]i indic[ localit[\ile r[zvr[tite
=i-i pred[ dosarul cu rapoartele despre tulbur[ri, neuit`nd s[-i
atrag[ aten\ia c[ p`n[ =i conacul lui a fost devastat. Dup[ mul\u-
miri =i diverse mici amabilit[\i avoc[\e=ti, Baloleanu se cotorosi
de d`nsul, ]n\eleg`nd c[ ]=i pierde vremea zadarnic. +i nu voia s[
piard[ nici un minut. Avea ambi\ia s[ dovedeasc[ =efului c[ a
fost bine inspirat c`nd a f[cut apel la Baloleanu.
Convoc[ imediat pe primul-procuror, pe c[pitanul de jandarmi
=i pe comandantul trupelor din regiunea Pite=ti, precum =i pe
pre=edintele tribunalului, mai mult, ]ns[, ca un gest de deferen\[
pentru justi\ie. P`n[ la sosirea lor, studie dosarul cu rapoartele =i
harta jude\ului.
— Domnilor, ]n maximum trei zile vreau s[ avem ordine, lini=te
=i pace ]n jude\! declar[ d`nsul grav =i solemn c[tre cei patru =efi
de autorit[\i, ]n cabinetul s[u.
Le \inu un mic discurs patriotic vibrant =i energic. F[cu impre-
sie. Primul-procuror, Toma Grecescu, sl[bu\, sp`n =i placid, se uita
cu admira\ie la figura plin[ =i impozant[ a prefectului, care
r[sp`ndea at`ta siguran\[. C[pitanul de jandarmi Corbuleanu
aproba din cap fiecare cuv`nt al noului s[u =ef. Pre=edintele
tribunalului Manole Obogeanu, b[tr`n, zg`rcit, ]mbr[cat prost,
se sim\ea str[in la consf[tuirea aceasta, dar av`nd =i el o mic[
proprietate prin apropiere =i fiindu-i fric[ s[ nu i-o devasteze
\[ranii, era bucuros s[ cunoasc[ m[surile de protec\ie pe care le
prepar[ noul guvern. Numai generalul Dadarlat, obi=nuit cu
familiarismul lui Boerescu, a ]ncercat s[ ]ntrerup[ de dou[ ori =i
s-a pomenit admonestat foarte fin, dar categoric.
— Acuma ave\i dumneavoastr[ cuv`ntul, domnule general, c[ci
eu am terminat! f[cu Baloleanu cu un sur`s ironic, drept ]ncheiere.
176 Liviu Rebreanu
Generalul voise numai s[ arate c[ =i el a fost p[gubit de rebeli.
Acuma mai observ[, tu=ind viguros, c[, dup[ p[rerea lui, trebuie
procedat cu ultima energie, altfel focul va cuprinde =i p[r\ile unde
\[ranii ]nc[ nu s-au mi=cat.
— Tocmai de aceea am fost trimis ]n acest loc de grea r[spun-
dere! zise prefectul cu gravitate.
Dup[ ce afl[ de la Corbuleanu c[ ]n satele r[zvr[tite jandarmii
au fost b[tu\i =i alunga\i pentru c[ erau pu\ini =i n-au avut voie
s[ fac[ uz de arme, Baloleanu ]ntreb[ pe generalul Dadarlat dac[
trupele de sub ordinele lui sunt sigure pentru orice eventualitate.
— Domnule prefect, trupa totdeauna execut[ ordinele! r[spun-
se generalul cu m`ndrie.
— Evident, nu m-am ]ndoit de trupe, zise Baloleanu, pu\in
]ncurcat. Nu m-a\i ]n\eles exact. Am vrut s[ spun dac[ solda\ii,
mai ales rezervi=tii, sunt siguri? C[ci, poate =ti\i, pe-alocuri au
fost mici defec\iuni =i n-a= dori s[ avem =i noi surprize.
— Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei!
repet[ generalul.
— }n orice caz, spre a evita orice eventuale ezit[ri, v[ rog s[
lua\i m[suri, domnule general, ca ]n deta=amentele desemnate
pentru represiune s[ nu fie ]ngloba\i solda\i din regiunea tulbu-
rat[! zise prefectul cu mai mult[ gravitate.
Pe urm[ discutar[ pu\in itinerariul expedi\iei de pacificare.
Baloleanu hot[r] ca un deta=ament de o mie de oameni cu =ase
tunuri s[ fie m`ine, duminic[, la ora opt diminea\[ l`ng[ gara
Coste=ti, unde va sosi =i d`nsul cu reprezentan\ii parchetului.
— Orice rezisten\[ va fi imediat reprimat[ cu for\a armat[,
fire=te, dup[ soma\iile legale! sf`r=i mar\ial Baloleanu.
— Ce ne facem, domnule prefect, dac[ ]n spatele trupei se
ridic[ din nou satele? zise generalul Dadarlat, care \inea negre=it
s[ dovedeasc[ tuturor c[ are idei =i e circumspect, ca orice bun
comandant.
177 R[scoala. Vol. II
— Satele acelea vor fi complet rase cu tunul, domnule general!
f[cu prefectul ridic`nd seme\ capul =i sco\`nd ]nainte burta.
— A=a da, perfect! recunoscu Dadarlat.
P`n[ seara apoi Baloleanu primi pe mo=ierii sinistra\i care se
v[itau mai vehement =i reclamau desp[gubiri imediate sau cel
pu\in ajutoare b[ne=ti substan\iale ca s[ nu moar[ de foame pe
trotuarele ora=ului. Cei mai mul\i cereau trupe speciale, s[-i
]nso\easc[ la mo=iile lor =i s[-i p[zeasc[ de furia \[ranilor, pe c`nd
al\ii doreau neap[rat tunuri spre a distruge pe cei care le-au distrus
averea. Prefectul le oferi tuturor multe promisiuni bune, scuz`ndu-se
c[ deocamdat[ nu se poate ocupa de dolean\ele lor, prima sa grij[
fiind restabilirea ordinii. }i asigur[ c[ vor fi desp[gubi\i =i-i invit[
s[ depun[ cererile respective cu specificarea detailat[ a stric[-
ciunilor suferite.
De-abia pe la nou[ se ]nt`lni cu Grigore Iuga =i cu Titu, la
restaurant. Deoarece aflase de la Boerescu despre Miron, prefectul
]mbr[\i=[ patetic pe t`n[rul Iuga:
— Nu-\i ]nchipui c`t m-ar durea, dac[ ar fi adev[rat, drag[
Grigori\[! Dar s[ sper[m c[ providen\a va fi fost mai ]ndur[toare!
M`nc[ =i b[u cu mare poft[, uit`nd c[ se baloneaz[, sporov[ind
necontenit =i mai ales l[ud`ndu-se cu dispozi\iile ingenioase ce
le-a luat. G[si un prilej s[ le explice c[ m`ine ]i prime=te bucuros
=i pe ei s[-l ]nso\easc[ la Coste=ti, dar mai departe, cu regret, n-ar
putea, pentru c[ intr[ ]n exerci\iul dureroasei func\iuni pe teren
unde persoanele neoficiale nu pot fi admise.
— Cu toate astea, chiar f[r[ permisiunea ta, eu te voi urma la
o distan\[ oarecare! zise Grigore Iuga ferm. Pentru mine e o
datorie, Alexandre!
— Negre=it, nici nu ]ncape discu\ie! reveni prefectul cu elan.
S[ nu crezi c[ eu nu ]n\eleg starea ta, iubitule! Am vrut numai s[
spun c[ ]n mod oficial!...
12 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
178 Liviu Rebreanu
— Dac[ oficialitatea n-a fost ]n stare s[ opreasc[ nenorocirea,
m[car piedici s[ nu-mi puie! zise Grigore cu imputare.
— Evident, dar evident! f[cu Baloleanu ]mp[ciuitor =i, c[ut`nd
s[ schimbe vorba, urm[ mai volubil: De altfel, s[ vezi, am dat
ordine foarte severe ca...
5
Duminic[ diminea\a se r[sp`ndi vestea ]n Amara c[ vine
armata. Ni=te c[r[u=i din alte sate, mai devale, ]ntorc`ndu-se spre
Pite=ti, au ]nt`lnit pe drum sumedenie de solda\i =i tunuri, iar un
ofi\er c[lare i-ar fi =i ]njurat de mam[ =i c[ „v[ ar[t eu vou[
revolu\ie“. Al\i oameni, sosi\i din comunele de sus, povestir[ c[
]mprejurul Coste=tilor e armat[ c`t[ frunz[ =i iarb[, gata s[
porneasc[ ]ncoace, s[ aduc[ ]napoi pe boieri, dac[ cumva n-o fi
=i pornit...
Amara ]ncepu s[ clocoteasc[. }nt`i =tirea, f[c`nd ocolul satului,
st`rni curiozitatea. |[ranii =i-o ]mp[rt[=eau cu mirare =i nedu-
merire, cl[tin`nd din cap =i ]ntreb`ndu-se din ochi. Pe urm[, pe
m[sur[ ce se convingeau c[ trebuie s[ fie adev[rat[, mirarea se
transform[ ]n uimire:
— Dar ei nu =tiu porunca lui vod[?... Ori nici ei nu vor s[
asculte poruncile =i s-au dat de partea ciocoilor?
+i ]ncetul cu ]ncetul satul fu cuprins de indignare =i de m`nie.
}n b[t[tura c`rciumii se str`nse repede o mul\ime de oameni =i
femei. To\i vorbeau r[stit =i pe toate fe\ele era incrustat[ o
desperare aprig[. }ntreb[rile se ciocneau ]ntr-un v`rtej:
— De ce mai vine armata?... S[ ne omoare pe noi?... Ce le-am
f[cut noi lor?... C`ini suntem ori oameni, de nu ne las[ s[ tr[im?...
Nu ne-au asuprit destul boierii?
Porneau r[spunsuri de ici-colo, mai sfioase la ]nceput, apoi
]ndr[zne\e =i r[cnite:
179 R[scoala. Vol. II
— S[ vie =i armata, c[ noi tot nu ne l[s[m!... Mai bine murim
cu to\ii, ca s[ sc[p[m de toate!... Nu ni-e fric[ nou[ de armat[!...
Cu furcile o s[-i alung[m, dac[ vin asupra noastr[!... Nu mai
r[bd[m, fra\ilor!... Pune\i m`na pe topoare!...
Femeile \ipau mai v`rtos ca b[rba\ii. Anghelina lui Nistor
Mucenicu, at`t de am[r`t[ =i de pl`ng[rea\[, cu copila=ul ]n bra\e,
zbiera ca o n[uc[, cu ochii ie=i\i din orbite:
— Mi-au ucis b[rbatul ]n regimentele lor =i tot nu le ajunge,
m`nca-i-ar c`inii! M`nca-i-ar toate relele =i boalele! Arde-i-ar focul
iadului cum mi-au ars mie inima!...
C`rciumarul Busuioc, ie=it ]n fa\a pr[v[liei, cu o figur[ satis-
f[cut[, ascult`nd un r[stimp g[l[gia, n-avu de lucru =i zise ]n chip
de mustrare:
— De, m[i oameni, n-a\i ascultat pe cine v[ ]nv[\a s[ v[
ast`mp[ra\i =-acu...
Parc[ i-ar fi atins cu un sf`rc de bici, \[ranii se n[pustir[ asupra
lui cu sete, bucuro=i c[ pot s[-=i mai r[coreasc[ pu\in sufletul. Cu
chiu, cu vai Busuioc reu=i s[ se refugieze ]n pr[v[lie =i de acolo
]n cas[. C`rciuma fu invadat[. Unii sp[rgeau =i sf[r`mau ce se
nimerea, al\ii se repezeau la sticlele cu b[uturi.
Iure=ul \inu ]ns[ numai c`teva minute. Afar[ sosi Petre cu un
p`lc de b[rba\i mai tineri =i fl[c[i.
— Vine Petric[!... A venit Petric[!... Uite-l pe Petric[! Sta\i, c-a
picat Petric[!
— Da ce-i, oameni buni? ]ntreb[ d`nsul, v[z`nd v[lm[=eala
]n c`rcium[. Ce-a mai f[cut nea Cristache, de v-a\i apucat s[-l
jecm[ni\i ca pe-un ciocoi?
}n vreme ce unii oc[rau pe c`rciumar, al\ii se fr[m`ntau s[-i
vesteasc[ apropierea armatei, care cu spaim[, care cu m`nie =i
to\i cu priviri ]ntreb[toare, ca =i c`nd de r[spunsul lui ar fi at`rnat
soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic:
180 Liviu Rebreanu
— Acu ce-i de f[cut, Petric[?... }nva\[-ne tu, s[ =tim cum s[ ne
purt[m fiecare!
Petre scrut[ cu ochii lui aprin=i mul\imea care-l ]nconjura. Pe
fa\a-i osoas[, mu=chii jucau sub pielea oache=[ ]ntins[ =i lucitoare.
+i deodat[ gura i se str`mb[ ]ntr-un r`s larg =i plin de dispre\:
— Apoi dac[ vi-e fric[ de armat[, de ce n-a\i stat mulcom?...
Nu trebuia s[ v[ scula\i asupra boierilor dac-a\i crezut c[ boierii
or sta cu m`inile ]n buzunar =i ne-or l[sa pe noi s[ le lu[m mo=iile,
ba s[-i =i cotonogim ici-colo! P[m`nt de poman[ nu se afl[ nic[iri!
Ori ]l pl[te=ti cu bani, ori cu altceva, dar f[r[ plat[ nu se poate!
— Nu ni-e fric[ nou[ nici de armat[, ]n zadar ne batjocore=ti!
morm[i Ignat cu glasu-i pl`ng[re\. Dar dac[ vine, trebuie s[ =tim
ce facem!
— Nici n-ar trebui s[ ne fie fric[, urm[ Petre, c[ armata vine
numai s[ ne sperie!
— A=a-i, Petric[! strig[ Toader Str`mbu m`nios. N-au voie s[
ridice armele asupra noastr[, c[ =i noi am fost solda\i =i =tim!
Iar Nicolae Drago=, ca fost sergent, ad[ug[ c[, chiar dac[ ar
comanda foc ofi\erii, solda\ii nu vor trage ]n oameni, ci ]n v`nt,
ba s-ar putea s[ nici nu mai asculte comenzile =i s[ treac[ unde
sunt fra\ii =i p[rin\ii lor.
— Bine-ar fi s[ fie cum zice\i voi! f[cu Serafim Mogo= necre-
z[tor. Numai c[ ]n n[dejdea asta s[ nu ne l[s[m, c[ peste c`teva
ceasuri, de nu =i mai cur`nd, ne-om pomeni ]n sat cu companiile
=i cu jandarmii =-apoi atunci s[ vede\i b[t[i =i schingiuiri!
Recunoscu =i Petre c[ Serafim are dreptate. Solda\ii nu vor
trage ]n oameni, dar vor aduce ]napoi pe jandarmi =i pe boieri.
— Nu, nu!... Nu putem r[bda s[ intre peste noi armata! strig[
Petre. N-are ce s[ caute armata ]n satul nostru!... Nu ne trebuie
aici armata!... S[ stea la ora=e, s[ p[zeasc[ pe boieri, c[ noi ne
p[zim =i singuri!
181 R[scoala. Vol. II
Strig`nd, se ]nfl[c[ra =i se ]nfuria, ca =i c`nd s-ar fi sf[dit cu
du=mani nev[zu\i. |[ranii, ]mprejur, g`f`ind ]nc[ de ostenelile
din c`rcium[, r[cneau c`nd =i c`nd, ca s[-=i dovedeasc[ puterile
=i curajul. Cei care nimeriser[ la b[uturi nu se mai urneau din
c`rcium[ =i horeau cu foc un c`ntec vitejesc, ]njur`nd pe Busuioc
sau pe ciocoi.
— Toat[ lumea, cu mic, cu mare, s[ ias[ ]n capul satului!
porunci Petre, ascu\it =i sec, ca la armat[.
Trebui s[ explice de mai multe ori c[ nimeni s[ nu vie cu m`na
goal[, ci fiecare s[ se ]narmeze cu ce poate, m[car cu o furc[ de
fier.
— Apoi de-acuma ce-o vrea Dumnezeu! murmur[ Petre, ]nchi-
n`ndu-se.
6
— Drag[ Grigori\[, acuma ne desp[r\im, zise Baloleanu ]n clipa
c`nd trenul intra ]n gara Coste=ti. Dac[ vrei s[ ascul\i sfatul meu,
tu opre=te-te =i a=teapt[ aici un cuv`nt de la mine. Sper c[ p`n[
disear[ vom reu=i s[ pacific[m satele, inclusiv Amara voastr[.
Atunci vei putea merge f[r[ primejdii. A=a, dragul meu! Vas[zic[,
la revedere!... La revedere, domnule Herdelea!
Le str`nse m`inile foarte mi=cat. Fa\a lui durdulie era palid[.
Emo\ia ]i schimbase vocea. Cobor] pe peron grav, aproape ]ntu-
necat. Maiorul T[n[sescu, comandantul trupelor, must[cios =i
spr`ncenos, cu privirea t[ioas[ =i glasul aspru, se prezent[ rapor-
t`nd c[, conform ordinelor primite at`t direct de la generalul
Dadarlat, comandantul diviziei, c`t =i de la comandantul regimen-
tului s[u, se pune la dispozi\ia prefectului.
— Ce trupe ave\i, domnule maior? ]ntreb[ Baloleanu.
— Un batalion cu efectiv de r[zboi =i o baterie cu =ase tunuri!
zise ofi\erul.
182 Liviu Rebreanu
Prefectul mul\umi rece =i se uit[ ]mprejur. }n afar[ de c`\iva
ofi\eri, un grup compact de refugia\i ocupa =i aici peronul.
Socotind c[ este ]n interesul popularit[\ii sale personale =i a
partidului s[u, se apropie de ei:
— Domnilor, am venit s[ restabilim ordinea =i vom restabili-o
f[r[ ]nt`rziere! Ave\i deci toat[ ]ncrederea =i ajuta\i-m[ =i dumnea-
voastr[ prin pu\in[ r[bdare!
Colonelul pensionar +tef[nescu, sosit cu acela=i tren, nu se ostoi
p`n[ ce nu mai =opti comandantului trupelor s[ nu cumva s[-l
uite, fiindc[ ]ntr-]nsul =i-a pus toat[ n[dejdea. Dumnezeu =i
norocul lui au f[cut ca tocmai T[n[sescu s[ fie ]ns[rcinat cu
conducerea deta=amentului mixt, vechiul camarad ]n familia
c[ruia se ad[posteau azi fetele de frica \[ranilor =i unde s-a retras
=i d`nsul c`nd a fost izgonit.
Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la prim[rie, urmat de
membrii parchetului =i comandantul trupelor. Administratorul de
plas[ ]i comunic[ toate informa\iile ce le avea asupra situa\iei din
comunele r[sculate. Nu erau deloc ]mbucur[toare, mai ales c[
prevedeau o rezisten\[ d`rz[ din partea \[ranilor. +tirile veneau
negre=it de la oamenii care au fugit sau au fost fug[ri\i din sate,
r[sp`ndind spaim[ =i groaz[ de puterea, ]nd[r[tnicia =i s[lb[ticia
r[zvr[ti\ilor. Totu=i Baloleanu, oric`t ]i tremura sufletul, ]=i p[stra
aparen\a de lini=te =i hot[r`re:
— }n orice caz, noi vom proceda f[r[ pripire =i f[r[ ur[! Noi
aducem pacea pentru cei pa=nici. Fa\[ de ceilal\i avem constr`n-
gerea. Nu dorim v[rsare de s`nge, dar nu vom =ov[i a ]ntrebuin\a
arma unde va fi nevoie. Acestea sunt normele generale, domnule
maior =i domnilor procurori!
Apoi, cu harta jude\ului pe mas[, repet[ itinerariul pe care-l
discutase asear[ la prefectur[ ]n Pite=ti. Decisese ca el cu primul-
procuror s[ mearg[, ]ntr-o tr[sur[, ]n fruntea coloanei. Maiorul
183 R[scoala. Vol. II
]i atrase aten\ia c[ ar fi periculos =i-l rug[ s[-i permit[ s[ ]ntrebuin-
\eze prescrip\iile militare ]n privin\a ]naint[rii. Baloleanu ]=i d[du
seama c[ era s[-=i ri=te via\a =i accept[ propunerea comandantului
ca o patrul[ puternic[, ]n frunte cu un ofi\er, s[ recunoasc[ ]nt`i
satele =i s[ impun[ respectul ordinii...
}n acest timp, Grigore Iuga, r[mas ]n gar[ cu t`n[rul Herdelea,
fu ]nconjurat de diferi\i cunoscu\i care se ]mbulzeau, cu mutre de
circumstan\[, s[-i exprime condolean\ele lor sincere. Grigore d[du
cu ochii de Isb[=escu:
— Vino-ncoace, vino, domnule, s[ aflu ]n sf`r=it =i eu ce-a fost!
— S[ tr[i\i, coane Grigori\[! f[cu contabilul z[p[cit. S[ m[
ierta\i c[ n-am ]ndr[znit... De altfel mai sunt pe aici =i al\ii de la
noi, care numai Dumnezeu =tie cum au sc[pat din ghearele
t`lharilor!
Grigore nu observase pe plutonierul Boiangiu =i nici pe percep-
torul B`rzotescu, de=i se g[seau ]mpreun[ cu Isb[=escu. }n mai
pu\in de dou[zeci =i patru de ore primise at`tea ve=ti dureroase,
c[ sufletu-i era complet r[scolit. +i totu=i ]n fond nu =tia nimic
precis. Toate informa\iile le auzise de la oameni care =i ei numai
le auziser[. Nesiguran\a ]l chinuia mai mult dec`t dac[ ar fi
cunoscut adev[rul, oric`t de crud. Ner[bdarea lui de a ajunge
grabnic la Amara ]l tortura mai cu seam[ din dorin\a de a dob`ndi
certitudinea. Avea convingerea c[ odat[ cu certitudinea va veni
=i lini=tea sufleteasc[.
Plecar[ cu to\ii =i pe drum trebuir[ s[-i povesteasc[ pe r`nd
fiecare ce =tia. B`rzotescu ]l plictisi cu peripe\iile fugii sale. }l =i
]ntrerupse. Boiangiu se pl`nse ]nt`i c[ i-a r[mas nevasta ]n mijlocul
\[ranilor. C`t l-a rugat ea mereu s[ o duc[ undeva! Dac[ o fi p[\it
ceva, va avea-o pe con=tiin\[ p`n[ la moarte... Pe urm[ spuse cum
l-au dezarmat =i fug[rit rebelii. Fire=te, ca s[ nu ias[ cobor`t, ]=i
ticluise o versiune oarecum eroic[: ]ndat[ ce a izbucnit focul la
184 Liviu Rebreanu
Ruginoasa, a alergat, a luat m[suri pentru localizarea incendiului,
cum scrie la regulament. Din nenorocire a ]nt`mpinat rea-voin\[
din partea \[ranilor pe de o parte, iar de alt[ parte a lipsit apa,
a=a c[ nu s-a putut salva nimic. Dar cel pu\in a putut s[ descopere
urmele r[uf[c[torilor care au pus focul. Diminea\a a raportat
boierului Miron, care a poruncit s[ ]nchid[ ochii, ca s[ nu a\`\e
mai r[u pe \[rani. N-a apucat nici s[ r[sufle bine c[ i-a venit vestea
c[ =i la Lespezi s-a pus foc, ba s-ar fi s[v`r=it =i r[ut[\i mai mari.
+i apoi, numaidec`t, c[ arde conacul domnului Cosma. Atunci,
f[r[ z[bav[, a ie=it s[ fac[ ordine, chiar de-ar trebui s[ verse s`nge.
Era clar c[ ho\ii lucrau dup[ un plan =i c[ este la mijloc un complot
]n toat[ regula. Aproape de c`rcium[ a ]nt`lnit o ]ngr[m[dire de
s[teni care p[reau lini=ti\i =i pa=nici. A p[truns ]n mul\ime =i...
Grigore Iuga ascult[ p`n[-=i ispr[vi povestea. Afla cel pu\in
]nceputul tulbur[rii. De la Isb[=escu avea s[ afle restul. De
altminteri vestea uciderii lui Miron Iuga de la Isb[=escu a aflat-o
lumea. De ieri, de pe la ora zece, c`nd a sosit, ]mbr[cat \[r[ne=te,
]n t`rgu=orul Coste=ti, a fost eroul zilei. A trebuit s[ istoriseasc[
cel pu\in de dou[zeci de ori tuturor domnilor din Coste=ti ororile
petrecute la Amara. Administratorul plasei a telefonat =tirea
imediat oficial prefecturii, ]ngrozind pe demisionarul Boerescu,
de la care a cunoscut-o cur`nd tot ora=ul. Primarul i-a oferit
ospitalitate chiar ]n familia sa =i i-a f[cut rost de la judec[torul
supleant de un costum de haine nem\e=ti pe care ]ns[ Isb[=escu,
spre a-=i p[stra c`t mai mult aureola de martir, nu le-a ]mbr[cat
dec`t azi-diminea\[.
— Povestea mea e mai lung[, coane Grigori\[! zise contabilul
cu glas jalnic potrivit ]mprejur[rii. Dac[ vre\i s[ m[ asculta\i, ar
fi mai bine s[ v[ osteni\i p`n[ la gazda mea, la primarul t`rgului,
c[ suntem aproape, s[ v[ spun toate din fir ]n p[r!... O, Doamne!
Prin c`te am trecut =i ce-am v[zut, parc[ nici mie nu-mi vine a
185 R[scoala. Vol. II
crede c[ s-au ]nt`mplat aievea! +i barem eu am sc[pat cu via\[,
slav[ Domnului, pe c`nd s[rmanul conu Miron, Dumnezeu s[-l
ierte...
— A murit? f[cu Grigore sugrumat.
— L-au ucis t`lharii...
— C`nd?... De mult?
— Alalt[ieri, vineri, spre sear[! r[spunse Isb[=escu.
— Aidem la gazda dumitale s[-mi spui tot! murmur[ Grigore
cu glas bolnav.
Conferin\a prefectului cu militarii =i procurorii se prelungi.
Baloleanu avea obiceiul s[ repete de zece ori o explica\ie ]n toate
am[nuntele, ca s[ fie sigur c[ a fost ]n\eles bine. F[cea el aceasta
acas[, ]n cancelaria lui, cu secretarul, pentru mici lucruri de
procedur[, dar azi c`nd e vorba de ni=te hot[r`ri at`t de grave,
de care poate s[ depind[ via\a lui sau soarta \[rii! }n sf`r=it,
socotind c[ s-au l[murit deplin, rosti sacramental =i ]ntr-o atitudine
eroic[:
— +i acuma, domnilor, ]nainte la datorie!
De=i tr[sura ]n care luase loc el cu primul-procuror era prece-
dat[ de o companie de solda\i cu armele ]nc[rcate =i cartu=ierele
pline de gloan\e, Baloleanu ]=i sim\ea inima sf`r`ind. }i veni ]n
minte Melania, pl`ns[ =i ]ngrijorat[, cum a l[sat-o pe peronul G[rii
de Nord. M[car de n-ar fi o prevestire! Cu \[ranii [=tia, cuprin=i
de nebunie colectiv[, nu po\i fi sigur de nimic. Sunt a=a de mul\i,
c[ nici o armat[ nu i-ar putea st[p`ni. Ce-ar fi s[ se pomeneasc[
]nconjura\i =i ataca\i din toate p[r\ile de c`teva mii de despera\i?
}n realitate nici ]n armat[ nu po\i pune absolut[ ]ncredere c`nd
porne=ti ]mpotriva \[ranilor; ]n orice moment te po\i a=tepta s[
te m[cel[reasc[ propriii t[i solda\i.
— Domnule prim-procuror, cum ]\i explici dumneata c[ tocmai
]n acest jude\ frumos dezordinile au luat ni=te propor\ii at`t de
186 Liviu Rebreanu
]ntrist[toare? ]ntreb[ deodat[ Baloleanu ca s[-=i risipeasc[ g`ndu-
rile negre =i s[-=i alimenteze curajul.
Toma Grecescu nu f[cea teorii sociologice dec`t rareori, ]n
rechizitoriile de la jura\i, c`nd era silit s[ combat[ pe vreun
ap[r[tor mai preten\ios. Fire=te, atunci se preg[tea. }ntrebarea
prefectului ]l z[p[ci. El n-a avut r[gazul s[ mediteze asupra
cauzelor r[scoalei actuale. }n timpul liber se distra =i d`nsul, ca
toat[ lumea bun[ pite=tean[, la vreo partid[ de pocher. R[spunse
taton`nd:
— A fost o relaxare general[ a spiritului de ordine =i de
autoritate, domnule prefect. Nu =tiu cum =i de ce, fiindc[ nu intr[
]n atribu\iile mele asemenea cercet[ri, dar parc[ ]n ultimul timp
a sl[bit disciplina social[ cam pretutindeni. La \[ran, ca la to\i
primitivii, reac\iunea se manifest[ fatal ]n explozii de s[lb[ticie...
Maiorul T[n[sescu, ]nc[lec`nd un roib impozant, plecase ]n
trap lene= ]naintea grosului coloanei =i chiar a avangardei, pe
urmele patrulei de recunoa=tere. Baloleanu ]l v[zu venind ]napoi
]ntr-un galop furtunos. Se cutremur[. }n aceea=i direc\ie se z[rea
conturul unui sat. Puse m`na pe bra\ul procurorului, s[-i opreasc[
sfor\area intelectual[:
— Un moment... Ce s-o fi ]nt`mplat oare, de gone=te a=a
maiorul?
T[n[sescu se gr[bea doar s[-i anun\e c[ satul Vl[du\a e lini=tit.
Au dat foc conacului =i au pr[dat, adev[rat, dar acum oamenii s-au
dezmeticit =i cer iertare. Pentru a se evita orice poft[ de eventual[
reizbucnire a dezordinii, va l[sa ]n sat o sec\ie de solda\i sub
comanda unui ofi\er.
— Perfect, domnule maior! Mul\umesc! zise Baloleanu u=urat.
}n uli\[, ]n fa\a ruinelor conacului, era adunat tot satul. C`nd
sosi tr[sura cu prefectul, maiorul T[n[sescu, care galopase iar
]nainte, strig[:
187 R[scoala. Vol. II
— }n genunchi, ho\ilor, c[ v[ fac piftie!
Toat[ lumea c[zu la p[m`nt. Baloleanu, recunosc[tor maiorului
pentru energia ce o desf[=ur[, cobor] din tr[sur[ =i se apropie de
mul\imea prosternat[, strig`nd =i el, dar cu o mil[ oficial[ ]n voce:
— Ce-a\i f[cut, nenoroci\ilor!
— Ierta\i-ne, dom’le prefect!... Fie-v[ mil[! g`ng[vir[ sute de
guri pl`ng[toare.
— V[ pare r[u de ce-a\i f[cut? continu[ prefectul.
— P[catele noastre!... Mil[ =i ]ndurare! pl`nse corul ]n ge-
nunchi.
Dup[ ce le puse ]n vedere c[ vor trebui s[ pl[teasc[ toate
pagubele p`n[ la un ban =i c[ cei ce se vor dovedi vinova\i vor
suferi asprimea legii, le citi manifestul guvernului, ]nso\indu-l cu
multe explica\ii. Peste vorbele lui, promi\[toare =i iert[toare,
maiorul ad[ug[ o cruce:
— Cine va mai face vreo nelegiuire, oric`t de mic[, sau nu va
asculta o porunc[, va fi imediat ]mpu=cat f[r[ judecat[. Nimeni
n-are voie s[ ias[ din sat f[r[ voia ofi\erului care r[m`ne aici cu
trupa!
Ordon[ apoi sublocotenentului s[ stea la dispozi\ia colonelului
+tef[nescu, care are s[ soseasc[ ]n cur`nd, =i s[-i dea tot concursul
s[u =i al trupei.
Prefectul era foarte mul\umit. A=a-l voise =i el pe comandantul
trupelor. Dac[ se va men\ine p`n[ la cap[t, se g`ndea s[-l propun[
pentru decora\ie. El, ca civil =i reprezentant politic al guvernului,
trebuie s[ fie mai indulgent. Guvernul are nevoie de simpatiile
cet[\enilor =i chiar ale \[ranilor. Armatei i-e indiferent[ simpatia
oricui. Toat[ lumea e obligat[ s[ o iubeasc[. Cine n-o iube=te sau
se ridic[ contra ei, m[n`nc[ pu=c[rie. Ce bine-ar fi dac[ =i
guvernul ar putea impune poporului o iubire perpetu[!
188 Liviu Rebreanu
}n satul Ione=ti, urm[torul, prefectul \inu o cuv`ntare mai
cald[, fiindc[ nu fusese nici o dezordine, adev[rat c[ nici conac
boieresc nu se g[sea.
}ndat[ ce ie=i coloana din Ione=ti, maiorul T[n[sescu trecu la
compania din urm[ s[ dea ultimele dispozi\ii c[pitanului ]ns[r-
cinat cu pacificarea satelor de pe malul drept al Teleormanului
p`n[ la Izvoru. }ntr-o bri=c[, un procuror cu administratorul de
plas[ reprezentau autoritatea civil[...
}n Babaroaga un pluton, comandat de un locotenent, fu deta=at
pe linia Gliganu-Lespezi ca flanc-gard[. Av`nd informa\ii c[ ]n
Gliganu dezordinile au fost mai grave, locotenentul urma s[-=i ia
toate m[surile de precau\ie. Dac[ va fi nevoie, va r[m`nea cu
plutonul ]ntreg s[ \ie ocupat satul, trimi\`nd o simpl[ patrul[ la
Lespezi, locul de raliere, pentru a raporta despre situa\ie.
Coloana principal[ continu[ calea spre B`rlogu pe drumul mai
pu\in umblat de care. }n B`rlogu, prefectul fu agreabil surprins
v[z`nd mai ]n fiecare poart[ c`te o bucat[ de p`nz[ alb[, at`rnat[
ca o ]nchipuire de steag al p[cii.
— Ei da, asta e comun[ de omenie! declar[ Baloleanu, afl`nd
c[ nu s-a ]nt`mplat nimic r[u =i c[ modestul conac, nelocuit =i
servind doar ca magazie, a r[mas neatins.
Un grup de \[rani a=tepta la prim[rie sosirea armatei. Dup[
ce ]i l[ud[ c[ au fost cumin\i, prefectul le spuse patetic c[ =i
guvernul are grij[ de nevoile lor =i a hot[r`t s[ fac[ toate ]nlesnirile
celor ce s-au purtat bine =i s[-i ajute ]n toate. Iar ca o dovad[ a
solicitudinii guvernului, citi rar =i cu glas muiat ]n emo\ie mani-
festul cu reformele, l[murind pe graiul poporului ceea ce i se p[rea
mai pu\in l[murit. |[ranii ascultar[ cu capetele goale, cu frun\ile
]ncre\ite, cu priviri ciudate =i nedumerite.
— R[m`ne\i s[n[to=i, oameni buni, =i s[ nu v[ abate\i nici ]n
viitor de pe calea cea dreapt[! strig[ Baloleanu sf`r=ind =i urc`ndu-se
]n tr[sur[.
189 R[scoala. Vol. II
P`n[ la Lespezi, o jum[tate de or[, nu mai conteni a scoate ]n
valoare meritele acestor bravi s[teni care, ]n mijlocul furiei incen-
diare ce a cuprins toat[ regiunea, au avut t[ria sufleteasc[ s[
p[streze ordinea. Primul-procuror Grecescu ]=i permise s[ observe,
bazat pe vechea sa experien\[ ]n materie penal[, c[ ar fi mai practic
s[ ]ntreprind[ imediat, ]n satele prin care trec, c`te o cercetare
sumar[, s[ afle pe agitatorii =i r[uf[c[torii principali =i s[-i aresteze,
ca astfel s[ ]mpiedice mai sigur re]nceperea dezordinilor.
— Evident, din punct de vedere procedural a=a ar fi! zise
prefectul foarte volubil. Dar trebuie s[ \inem seama =i de factorul
politic, domnul meu! Dezordinile s-au generalizat prea mult =i
spiritele sunt prea ]nfierb`ntate. Primul scop trebuie s[ ne fie o
pacificare a spiritelor. |[ranii s[ se lini=teasc[ f[r[ teama unor
represiuni care i-ar putea exaspera =i care deci ar agrava situa\ia.
Vinova\ii vor fi pedepsi\i, negre=it, exemplar, dar dup[ ce vom
asigura o destindere general[. Pe urm[ va ]ncepe =i opera justi\iei,
care va aplica sanc\iuni necru\[toare spre a evita ]n viitor repetarea
unor astfel de nenorociri na\ionale!
}n Lespezi, la marginea comunei, maiorul T[n[sescu raport[
clocotind de indignare:
— Domnule prefect, aici e un sat de criminali! Aici s-au comis
omoruri!... Aici trebuie s[...
— Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina
noastr[ e prea dureroas[ =i tocmai de aceea trebuie s[ ne p[str[m
s`ngele rece.
Bomb[nind =i scr`=nind ]njur[turi, maiorul conduse pe Balo-
leanu direct la biseric[. Un preot tinerel =i sp`n, ]n od[jdii, a=tepta
]n poart[, cu o fa\[ onctuoas[ =i ]ngrozit[, c[ci, adineaori, maiorul
T[n[sescu ]l ]njurase =i-i f[g[duise c[-l va ]mpu=ca.
— Domnule prefect, noi am fost neputincio=i s[ ]mpiedec[m
ce... ]ng`n[ preotul cu o plec[ciune umil[.
190 Liviu Rebreanu
— D[-te la o parte, banditule! s`s`i maiorul, ]nl[tur`ndu-l cu
cotul din u=[.
L`ng[ altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu,
z[cea cadavrul Nadinei. Maiorul ridic[ un col\, dezv[luind figura
]nvine\it[ =i scof`lcit[. Baloleanu ]ntoarse privirea, b`lb`ind:
— O, bestiile, bestiile!... S[rmana femeie!
Ie=i repede afar[. }n n[ri ]i st[ruia un miros nec[cios =i at`t de
r[scolitor, de parc[-i ]ntorcea stomacul pe dos. }=i umplu pl[m`nii
de c`teva ori cu aer proasp[t, g`f`ind cuvinte de revolt[, p`n[ ce
d[du cu ochii de t`n[rul preot care r[m[sese ]nlemnit l`ng[
intrarea bisericii.
— Bine, p[rinte, cum a\i putut ]ng[dui asemenea nelegiuire?...
Bietul Grigori\[! Are s[ fie zdrobit c`nd...
Preotul se scuz[ pl`ng[tor. Toate s-au petrecut a=a de n[prasnic,
c[ nici el, nici nimeni n-a putut interveni. Ulterior a aflat =i d`nsul
c[ ni=te oameni din Amara ar fi fost a\`\[torii relelor =i le-ar fi
s[v`r=it chiar pe cele mai mari. El ]i =tia pe to\i vinova\ii, cum ]i
=tia tot satul, dar nu ]ndr[znea s[-i divulge de fric[ s[ nu-=i fac[
traiul imposibil ]n Lespezi. Povesti prefectului cum a salvat Matei
Dulmanu cadavrul cucoanei c`nd norodul a pus foc conacului,
cum apoi d`nsul l-a a=ezat ]n biseric[, aproape de altar, ca nu
cumva vreun smintit s[-l p`ng[reasc[ ]n vreun fel, ceea ce s-ar fi
putut ]nt`mpla ]n zilele acestea de r[sturn[ri f[r[ seam[n. }n
sf`r=it mai spuse cum a ad[postit el =i a ascuns, cu multe riscuri,
]n propria cas[, pe =oferul neam\, r[nit =i amenin\at a fi masacrat
de mul\imea pornit[ pe r[zbun[ri...
— Destul! strig[ Baloleanu ]nfuriat. Vom lua la timp m[surile
cuvenite! P`n[ atunci... Unde este primarul comunei?
— Noi n-avem primar ]n sat, fiindc[ \inem de Amara...
Pe Baloleanu nu-l mai interesa r[spunsul preotului. Se ]ntoarse
spre primul-procuror =i-i vorbi despre Nadina =i Grigore, pl`n-
g`ndu-i pe am`ndoi deopotriv[.
191 R[scoala. Vol. II
— +i totu=i trebuie s[ ne p[str[m calmul, s[ ne st[p`nim! oft[
d`nsul ]ntristat =i demn. }nainte, la datorie.
Cobor] ]n uli\[ morfolind ]n minte cuv`ntarea ce voia s-o \in[
\[ranilor aduna\i ]n fa\a ruinelor r[mase din conacul lui Gogu
Ionescu. Era hot[r`t s[-i mustre sever, dar f[r[ s[-i exaspereze,
spre a nu compromite opera de lini=tire pornit[ sub auspicii
suficient de favorabile... Maiorul, care se dep[rtase s[ mai dea
ordine, se ]napoie mai furios:
— T`lharii [=tia nu pricep de vorb[, domnule prefect!... dac[
continu[m a=a, risc[m s[ fim ataca\i, domnule prefect!... Bandi\ii
]=i ]nchipuiesc c[ ni-e fric[ de ei, domnule prefect!
De la locotenentul plutonului trimis spre Gliganu a primit un
raport c[ trebuie s[ r[m`ie pe loc, situa\ia fiind prea tulbure. }n
acela=i timp li s-a atras aten\ia asupra unui nour de fum din
direc\ia B`rlogu. Drept r[spuns la vorbele bune =i laudele de
adineaori, la reformele =i ]nlesnirile din manifestul guvernului,
tic[lo=ii au incendiat conacul ]ndat[ ce trupele au p[r[sit satul.
Asta era grav. Dac[ ei ]ndr[znesc s[ se r[scoale =i ]n spatele
armatei, ]nseamn[ c[ duhul r[ului e mai ad`nc ]nr[d[cinat dec`t
se crede... Maiorul T[n[sescu declar[ ritos prefectului c[, av`nd
r[spunderea ]ntreag[ pentru siguran\a trupelor, el nu poate
]ng[dui s[ fie ]ncercuit. Baloleanu fu cuprins de spaim[. Se =i
vedea ]nconjurat de cete de \[rani s[lb[tici\i, b[tut, schingiuit =i
omor`t. Presim\irea Melaniei sale era aproape s[ se ]mplineasc[.
— Domnule maior, v[ rog s[ lua\i dispozi\iile pe care le crede\i
utile! zise d`nsul brusc, cu glasul pu\in tremurat.
Un deta=ament de dou[ plutoane fu trimis s[ restabileasc[
ordinea ]n B`rlogu. Va fi pedepsit exemplar =i imediat tot satul,
b[rba\i, femei, copii, f[r[ nici o excep\ie, prin b[taie. Dac[ s-ar
schi\a vreo rezisten\[, se va trage ]n plin =i, la nevoie, se vor aduce
tunurile =i se va distruge cuibul de rebeli din temelii.
192 Liviu Rebreanu
}n clipa c`nd cele dou[ plutoane porneau ]n mar= for\at spre
B`rlogu, dinspre Amara sosi patrula de recunoa=tere, raport`nd
c[ \[ranii de acolo, ]narma\i cu coase, furci, topoare, c`teva arme
de foc, s-au concentrat la marginea satului =i au refuzat s[ permit[
trupei s[-=i continue calea, amenin\`nd pe ofi\er cu moartea dac[
ar ]ncerca s[ p[trund[ ]n comun[.
Baloleanu p[li. Avea impresia c[ a c[zut ]ntr-o capcan[ ]ngro–
zitoare. Administratorul de plas[ a avut dreptate c[ \[ranii sunt
bine organiza\i =i ]n stare s[ ]nfrunte chiar armata.
— Ei, domnule maior? Acuma? ]ntreb[ perplex =i r[gu=it.
Maiorul T[n[sescu avea sc[p[r[ri furioase ]n ochi. R[spunse
r[zboinic:
— Domnule prefect, avem noi ac de cojocul t`lharilor!
D[du ordine. Trupele ]=i reluar[ ]naintarea. Urc`ndu-se ]n
tr[sur[, Baloleanu, parc-ar fi ]ncercat suprema supap[ de siguran-
\[, mai ]ntreb[ o dat[ pe T[n[sescu, ]ncet, s[ nu-l aud[ al\ii:
— Oamenii dumneavoastr[ sunt, sper, siguri, domnule maior?
— Soldatul rom`n execut[ ordinele, domnule prefect. E cel
mai leal soldat din lume!
Ie=ind din Lespezi, prefectul se spovedi confiden\ial =i primului-
procuror:
— }n asemenea situa\ii, ]\i ]nchipui ce-ar fi dac[ n-am putea
conta pe disciplina armatei!... Ce catastrof[!... Vorbesc, fire=te, ]n
general, f[r[ s[ ne mai g`ndim la soarta ce ne-ar a=tepta pe noi,
[=tia care ne sacrific[m aici pentru fericirea \[rii!
7
}n marginea satului \[ranii trep[dau de ner[bdare, umpl`nd
=oseaua =i ]mprejurimea. Cu fe\ele ro=ii, cu ochii ]nfl[c[ra\i,
a=teptau =i se ]ndemnau ca la o nunt[ mare. To\i aveau de spus
c`te ceva, ca =i c`nd ceilal\i n-ar fi =tiut nimic sau nici n-ar fi fost
de fa\[, =i to\i spuneau acela=i lucru =i aproape cu acelea=i cuvinte.
193 R[scoala. Vol. II
Uneori, arar, se f[cea lini=te =i atunci to\i se sim\eau cuprin=i de
o ]nfiorare ap[s[toare, pe care ]ncercau apoi s[ o alunge cu alte
urlete mai n[valnice, parc[ le-ar fi fost fric[ tuturor s[ nu se
trezeasc[ dintr-o be\ie fericit[.
— Uite-i c[ iar vin! strigar[ deodat[ c`teva glasuri. Toate
capetele se ]ntoarser[ spre Lespezi. +tiau c[ iar vor veni, c[ trebuie
s[ vie =i fiecare n[d[jduise ]n tain[ c[ totu=i nu vor reveni.
— S[ vie, s[ vie, c[ doar pe ei ]i a=tept[m! r[cni Petre Petre cu
un glas sub\ire, at`t de schimbat, parc[ nici n-ar fi fost al lui.
Nicolae Drago=, al[turi, str`ng`nd o furc[ de fier ]n m`n[,
morm[i cu o ur[ care-i ]nvine\ea vorbele:
— Las[, c[ le facem noi de petrecanie, soarele, =i dumnezeii,
=i precista, =i...
Sud[lmile i se ]nc`lcir[ ]n cerul gurii p`n[ se ]necar[ ]ntr-un
scr`=nit. Chiril[ P[un, \in`ndu-se pe l`ng[ Nicolae, \ipa ca o bab[,
amenin\`nd cu o pu=c[ luat[ de la jandarmi =i ]ntrebuin\at[ ]n
chip de m[ciuc[. Mai departe, ]n mijlocul unei ]mbulzeli, Toader
Str`mbu, ]narmat la fel, se jura c[ n-are s[ se ast`mpere p`n[ ce
nu va zdrobi c[p[\`na ofi\erului care comand[ trupele, m[car de-ar
fi general. T[cut =i ]ncruntat, Serafim Mogo= avea de asemenea o
arm[, chiar pe a plutonierului, pe care o purta ag[\at[ de curea
pe um[r ca un recrut silitor, cu toate c[ nu f[cuse armat[ niciodat[.
}n dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie C`rlan,
agit`nd =i el o pu=c[ =i h[p[ind ]ntruna, ca =i c`nd n-ar fi fost ]n
stare s[ g[seasc[ altceva: „Nea Petric[!... Nea Petric[!...“ Strig[tele
=i ]njur[turile r[bufneau c`nd ici, c`nd colo. Furia \`=nea din ochi
=i din g`tlejuri ca un abur otr[vit, ]ncing`nd sutele de oameni ]n
aceea=i cea\[ invizibil[. Coase, topoare, furci, sape se ]nv`rteau
]n aer, cerc`nd parc[ s[ sperie =i s[ opreasc[ prin amenin\[ri
apropierea primejdiei. Glasuri ascu\ite de femei =i copii spintecau
l[rmuirea b[rba\ilor ca ]mpuns[turi de ace ]ntr-o p`nz[ groas[
de c`l\i.
13 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
194 Liviu Rebreanu
}n vreme ce \[ranii se v`nzoleau, coloana de solda\i se t`ra pe
=osea ca o uria=[ r`m[ neagr[. Raze de soare juc[u=e, c[z`nd pe
luciul baionetelor ]nfipte pe arme, se r[sfr`ngeau cu sclipiri
speriate ]n v[zduh. }n cur`nd se deosebir[ r`ndurile =i cei c`\iva
c[l[re\i, =i tr[sura cu prefectul =i procurorul, apoi tunurile trase
de c`te =ase cai, ]ncheind trupul apocaliptic ca o coad[ turtit[ cu
solzi metalici.
Cu c`t oastea t[cut[ se apropia, cu at`t g[l[gia \[r[neasc[ se
]nvolbura ca un cor s[lbatic ame\itor. Gr[m[direa de oameni se
r[sfira ]n p[r\i de-a curmezi=ul =oselei, sub\iindu-se, parc[ to\i ar
fi vrut s[ vad[ mai bine pe vr[jma=i =i s[-i ]nfrunte.
O comand[ aspr[ r[sun[ ]n v`rful coloanei militare. Dou[
companii se desf[=urar[ ]n linie, una ]n dreapta =i alta ]n st`nga
=oselei, oprindu-se apoi la o distan\[ numai de vreo sut[ de pa=i
de gloatele \[r[ne=ti. }ntre ele, pe =osea, ap[rea tr[sura prefectului
Baloleanu, escortat[ de maiorul c[lare.
— Calm, domnule maior! S[ nu ne pierdem calmul! bolborosi
Baloleanu, foarte galben, cobor`nd =ov[itor din calea=c[, urmat
de primul-procuror, care p[rea cel mai lini=tit dintre to\i.
— Cum ordona\i dumneavoastr[, domnule prefect! f[cu maio-
rul T[n[sescu, agit`ndu-=i at`t de vijelios crava=a cu m`ner de
argint, ]nc`t calul ciulea urechile. De=i acuma ]i vede\i =i-i auzi\i, =i
v[ pute\i convinge c[ nu merit[ altceva dec`t gloan\e =i baionete!
— Nu, nu! b`igui Baloleanu. Trebuie mai ]nt`i s[...
I se ]mpleticeau picioarele =i-i cl[n\[neau din\ii. O fric[ n[t`ng[
]i rodea inima, c[ solda\ii se vor ]nfr[\i cu \[ranii =i-l vor m[cel[ri.
Mul\imea de \[rani ]ncepu deodat[ o mi=care pe loc ca o ap[
b[tut[ de un v`nt nehot[r`t. Era o leg[nare ]ntr-o parte =i ]ntr-alta,
c[reia clocotul de urlete ]i ]mprumuta o ]nf[\i=are r[zboinic[.
— Nu ne trebuie boieri! A\i venit s[ ne omor`\i?... Noi nu ne
speriem de solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!...
S[ nu trage\i, fra\ilor!...
195 R[scoala. Vol. II
Prefectul ]mpietrise pe =osea, privind v[lm[=agul de \[rani =i
murmur`nd ]n ne=tire:
— Calm, calm, domnilor...
Primul-procuror Grecescu r[m[sese c`\iva pa=i mai ]napoi, iar
maiorul, abia strunindu-=i ner[bdarea, g`dila cu pintenii coastele
calului, care dansa =i trepida.
Apoi din gloata \[r[neasc[ \`=ni deodat[ Anghelina lui Nistor
Mucenicu, cu copila=ul cel mic ]n bra\e, cu basmaua alunecat[ pe
spate =i p[rul ciufulit.
Ajunse p`n[ aproape de Baloleanu, zbier`nd =i blestem`nd cu
un glas desperat.
Ca =i c`nd ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi dup[ ea =i
o smuci ]napoi strig`nd:
— S[ n-o asculta\i pe muierea asta, c[ e am[r`t[ =i nu =tie ce-i
iese din gur[!... }n l[turi, Anghelino! +i taci mulcom =i las[ s[ le
spun eu ce mi-a poruncit Dumnezeu!... C[ a venit ceasul judec[\ii
=i oamenii trebuie s[ afle adev[rul!... Nu sta\i, fra\ilor, ]ncrunta\i
la fa\[ =i cu armele ]ntinse spre fra\ii vo=tri cei oropsi\i! }ntoarce\i
armele asupra diavolului care v-a trimis s[ ucide\i nevinova\i =i s[...
Cuvintele se rev[rsau ca o v`ltoare de sc`ntei gata s[ aprind[
tot ce ]nt`lne=te ]n cale. Glasul se ridica st[p`nitor peste vuietul
mul\imii, parc-ar fi fost al unui c`nt[re\ extraordinar acompaniat
de un uria= cor barbar.
}n fa\a gloatelor g[l[gioase solda\ii, de o parte =i alta a =oselei,
st[teau neclinti\i, negri =i reci ca ni=te ma=ini ]n form[ de oameni.
Numai ochii pe fe\ele negricioase clipeau cu luciri arz[toare.
Pe =osea, ]ntre cele dou[ ziduri de solda\i, ca ]ntr-o poart[
deschis[ spre alt[ lume, se agitau ]ntr-o z[p[ceal[ galben[
prefectul Baloleanu, primul-procuror =i maiorul T[n[sescu, av`nd
]n spate tr[sura cu doi cai cu trupul nemi=cat al grosului armatei
]n coloan[ de mar= cu bateria de tunuri ]n coad[.
196 Liviu Rebreanu
— Ce facem, ei, ce facem? strig[ prefectul nervos cu manifestul
guvernului mototolit ]n dreapta. Domnule maior, ce facem?...
Domnule prim-procuror?
— T`lharii au ]nnebunit de tot, f[cu maiorul, ]nv`rtindu-=i calul
]ncoace =i ]ncolo ca la o parad[. Sunt ]n stare s[ atace trupa, ave\i
s[ vede\i, domnule prefect!
— Totu=i trebuie s[ le comunic[m manifestul, domnilor! relu[
Baloleanu, complet buim[cit, cu ochii mereu la mul\imea furioas[
de \[rani care p[rea c[ se apropie, de=i st[tea pe loc ]n aceea=i
a\`\are. Dumneata ce zici, domnule prim-procuror?
— S[ nu ne pierdem capul! zise Toma Grecescu cu spaim[.
Legea trebuie respectat[, domnule prefect!
— Trompet, trompet! r[cni T[n[sescu. Unde umbli, zevze-
cule?... Aici, l`ng[ mine s[ stai, ]n\elegi?
Trompetul batalionului, un sergent c[lare, sosi ]n galop cu
tr`mbi\a sprijinit[ reglementar pe genunchiul drept:
— Ordona\i, domnule maior!
T[n[sescu ]ntoarse spatele. Auzea vorbele lui Anton, care-l
sup[rau mai mult ca orice, parc[ l-ar fi insultat pe el personal. Se
g`ndea s[ se repead[ la d`nsul =i s[-l crava=eze ]n fa\a mul\imii,
ca s[ fie pild[ =i altora care ar mai cuteza s[ sfideze trupa. Se
pomeni ]ns[ r[stindu-se aproape la prefect:
— Domnule prefect, dumneavoastr[ nu auzi\i ]ndemnul la
nesupunere =i rebeliune c[tre trupele de sub comanda mea?... Eu
trebuie s[ iau m[suri, domnule prefect!... Eu am r[spundere
pentru siguran\a trupelor, domnule prefect!
— Domnule maior, nu-\i permit s[ ridici tonul! strig[ deodat[,
]nfuriat, Baloleanu. Dumneata e=ti aici sub ordinele mele, nu eu
la ordinele dumitale!
}n acela=i moment, Anghelina, care nu ]ncetase a zbiera, ]ncepu
s[ alerge prin fa\a frontului, cu copilul ]n bra\e, ar[t`nd =i
b[t`ndu-=i bucile:
197 R[scoala. Vol. II
— S[ v[ fie ru=ine! Solda\i sunte\i voi, ori t`lhari?... Ru=ine!...
Nu mi-e fric[ de pu=tile voastre, iac[!... Trage\i colea, dac[
]ndr[zni\i!... Trage\i!... De ce nu trage\i?... Uite colea! Uite colea!
T[n[sescu, v[z`nd-o, agit[ iar crava=a:
— Uite, sc`rn[via dracului cum ]=i bate joc de trup[!... Mama
ei de sc`rn[vie!... Pune\i m`na pe ea, b[ie\i!...
Zidul militar nici nu clipea, parc[ ar fi fost de o\el, ]n schimb,
din mul\imea r[zvr[tit[ pornir[ brusc alte strig[te:
— N-o l[sa\i, m[i oameni, s-o omoare!... S[ri\i, b[ie\i!... Pe ei,
fra\ilor!
Ici-colo c`te un p`lc de ]ndr[zne\i se av`nta spre frontul
solda\ilor, ]n timp ce al\ii ]mpro=cau cu bulg[ra=i de p[m`nt sau
cu pietre. Calul maiorului, lovit de un bolovan r[t[cit, se ridic[
speriat ]n dou[ picioare.
— Dumneata a=tep\i s[ ne masacreze bandi\ii? se r[sti T[n[-
sescu la primul-procuror. Nu vezi c[ au ]nceput s[ ne bombardeze?
Apoi continu[ cu glas de comand[:
— Trompet, sun[!... Trompet!
}n secunda urm[toare v[zduhul fu str[fulgerat de sunetul
ar[miu al tr`mbi\ei. Calul trompetului mi=ca urechile dup[ cum
obrajii sergentului se umflau =i se ro=eau.
— }n numele legii...
Cuvintele procurorului, ]nfrico=ate =i uscate, nu le auzi prefectul
Baloleanu. Numai glasul tr`mbi\ei, necru\[tor =i amenin\[tor,
=erpuia peste capetele oamenilor ca un bici de foc. Pe c`nd tr`m-
bi\a suna, maiorul T[n[sescu ridic[ sus crava=a cu o comand[
scurt[. Dou[ sute de \evi de pu=c[ se ]ndreptar[ cu acela=i gest
spasmodic asupra \[ranilor. Vocifer[rile s[lbatice se curmar[ o
clip[, parc[ le-ar fi retezat un palo=, dar numai spre a reizbucni
mai tumultuoase:
— N-au voie s[ trag[!... Nu-\i fie fric[, mo=ule!... Hai, b[ie\i,
c[ nu v[ ]mpu=c[!... Aoleu, c[ v-a ]ntrecut Anghelina!
198 Liviu Rebreanu
Apoi r[sunar[ alte comenzi aspre, ascu\ite ca ni=te sc`r\`ituri
de fer[str[u ruginit. Zidul de solda\i executa ma=inal, sacadat,
aceea=i mi=care de arme. |evile cu c`te o dung[ alb[ de soare se
ridicar[ deodat[ la ochi, degetele ap[sar[ deodat[ pe tr[gaci =i
salva de gloan\e umplu cerul cu o r[p[ial[ pripit[.
}n vreme ce, cu acelea=i gesturi automate, solda\ii coborau
armele de la ochi =i le re]nc[rcau, din mul\imea de \[rani izbucnir[
\ipete de spaim[. Ca =i c`nd o perdea de uragan ar fi m[turat
c`mpia, oamenii se sim\eau cuprin=i ]ntr-un ]nceput de mi=care
de fug[.
— Au tras ]n aer! r[cni Petre cu ochii bulbuca\i. N-ave\i fric[,
fra\ilor! Sta\i pe loc!... Unde te ]nde=i?... Nu fugi\i!... }nainte,
oameni buni! Pe ei!... S[ le lu[m pu=tile =i gloan\ele!
Parc[ p`nza de gloan\e, cu pocnetele ei, ar fi sp[lat toate
zgomotele ce murd[reau v[zduhul, se f[cuse o clip[ de t[cere
mare =i dureroas[. O groaz[ mare p[rea c[ a r[rit =i risipit aerul,
]nc`t pe fa\a p[m`ntului n-a mai r[mas dec`t un vid imens,
chinuitor de suflete. }n t[cerea aceasta goal[, glasul lui Petre c[dea
ca o ploaie fierbinte, asmu\itoare. Din toate piepturile izbucni
deodat[ un urlet care parc[ aprinsese v[zduhul mai violent ca
salva de gloan\e de adineaori. Pe urm[ glasurile se v[lm[=ir[ iar
]ntr-o larm[ tulbure =i cleioas[ ca o b[ltoac[ r[scolit[ de grindin[.
— Domnule maior! strig[ prefectul Baloleanu cu p[l[ria pe
ceaf[, cu fa\a p[m`ntie. Ne asalteaz[ \[ranii, domnule!... Nu
vezi?... Domnule procuror!...
I se p[rea c[ mul\imea smintit[ ]=i ia v`nt s[ se n[pusteasc[
asupra armatei. Frica ]i sf`=ia inima, dar ]n acela=i timp ]l sugruma
=i o furie mare ]mpotriva comandantului care ]l l[sa s[ fie m[ce-
l[rit de banda r[zvr[ti\ilor.
Maiorul T[n[sescu nu mai auzea nimic, at`t era de enervat,
]ndeosebi din pricina prefectului care, cu tergivers[rile lui de
199 R[scoala. Vol. II
la=itate, l-a pus =i pe el ]n situa\ia de-a tolera necuviin\ele, insultele
=i chiar loviturile \[ranilor.
— Trompet, izbucni maiorul. De ce nu suni, tic[losule?... sun[
mereu, trompet, s[ aud[ =i domnul prefect c[ aici nu mai e
politic[!... Ho\ii vor s[ ne bea s`ngele, onorate domnule prefect!...
Vede\i, domnule prefect?
Calul ]l ]nv`rtea ]ntr-un cerc, ]nnebunit de vocifer[rile mul\imii.
Tr`mbi\a sf`rteca aerul cu o insisten\[, parc[ ar fi r[sucit un cu\it
]ntr-o ran[ vie.
Buim[ci\i de glasul de alarm[, grupuri de \[rani, cu be\e, furci
=i coase, ca =i c`nd s-ar fi ap[rat de lupi, se av`ntau spre frontul
trupelor.
Maiorul T[n[sescu ridic[ crava=a. Dou[ comenzi lacome fur[
subliniate de dou[ zgomote metalice, simple, ritmice.
Apoi, la intervale foarte scurte, se auzi foarte ascu\it numai
c`te un cuv`nt scurt:
— ...ochi!... foc!...
Gloatele de \[rani se poticnir[, parc-ar fi primit fiecare c`te
un pumn ]n piept, numai o clip[, c`t p`r`i salva =i p`n[ c`nd
\evile cu gura fumeg`nd[ alb revenir[ ]n pozi\ia orizontal[.
Tr`mbi\a nu-=i ]ntrerupse deloc \ipetele de aram[... Zdren\ele
zgomotului ]mpu=c[turilor ]nc[ nu se risipir[ =i nici =uierul
gloan\elor ]nc[ nu apucase a se potoli c`nd din v[lm[=agul de
oameni \`=nir[ stropi de s`nge =i urlete de durere. Multe trupuri
se pr[bu=ir[, scormonind p[m`ntul, care cu unghiile, care cu
din\ii, toate zv`rcolite de chinuri ca ni=te r`me zdrobite:
„Aoleu!...“ ,,M-a omor`t, mam[!...“ „Aoleu, fra\ilor!...“ M-a
]mpu=cat, oameni buni!...“
}n acela=i moment mul\imea se ]ntoarse ]napoi, cuprinz`nd ]n
fuga ei =i pe pu\inii care nu-=i pierduser[ ]ndr[zneala. Spaima ]=i
]nfigea tentaculele nenum[rate ]n cetele zguduite de focul solda-
\ilor, ]mping`ndu-le ]ntr-o goan[ zv[p[iat[ spre sat...
200 Liviu Rebreanu
Maiorul T[n[sescu ]=i \inea str`ns roibul, cu luciri de o\el ]n
ochi, cu o u=oar[ ]ncruntare a mu=chilor figurii. Al[turi trompetul
]=i umfla mereu obrajii ca ni=te foi automate, leg[n`nd u=or tr`m-
bi\a, ]n vreme ce calul lui, cu g`tul ]ncordat =i capul ]n piept, ]=i
rodea z[balele cu cl[buci de spum[ cenu=ie. Mai ]napoi, ]n =osea,
prefectul Baloleanu cu picioarele ]n\epenite, cu ochii r[t[citori,
spunea ]ntruna procurorului, care parc[ asculta =i nu auzea:
— Ne trebuie s`nge rece, ca s[ nu se verse s`nge nevinovat...
}=i d[dea seama c[ vorbe=te de s`nge, vroia s[ evite cuv`ntul
=i cuv`ntul ]i venea mereu pe buze =i-i ardea gura ca o n[val[ de
s`nge fierbinte.
Crava=a maiorului se ]n[l\[ iar[=i ]n aer, glasul lui t[ios se
sfredeli iar printre sunetele tr`mbi\ei, armele f[cur[ iar[=i c`teva
mi=c[ri scurte =i ]mpu=c[turile trosnir[ cu acela=i p`r`it prelung.
— Domnule maior, domnule maior! strig[ prefectul f[r[ s[-=i
poat[ dezmor\i picioarele. Baia de s`nge...
Se opri am[r`t c[ iar i-a venit s`ngele pe limb[. Ba acuma
parc[ =i mirosul ]i g`dila n[rile. T[n[sescu ]ntoarse capul spre el,
dar nu r[spunse dec`t printr-o privire dispre\uitoare. }n schimb
rosti c`teva comenzi care puseser[ ]n mi=care zidul de solda\i...
|[ranii fugeau m`nc`nd p[m`ntul, ]mbulzindu-se, strivindu-se,
url`nd. Se ]ngr[m[deau mai ales pe =osea, dar mul\i se ]mpr[=tiau
=i prin gr[dini, prin cur\ile caselor de margine, fiecare gr[bit s[
dispar[ ]n fa\a gloan\elor. Pe c`mp r[m`neau doar c`teva zeci de
trupuri, unele zv`rcolindu-se =i v[it`ndu-se, altele ]n\epenite cum
le-a g[sit moartea. L`ng[ =an\ul =oselei, Anghelina z[cea cu fa\a-n
sus nemi=cat[, lovit[ de un glonte ]n frunte; copila=ul ]n bra\ele
ei moarte pl`ngea =i vr[jea din m`nu\ele goale, parc[ ar fi c[utat
s[ se smulg[ de la pieptul mamei. Aproape de ea, un b[tr`n se
zv`rcolea ]ntre un b[ie\el ucis, cu fa\a str`mbat[ de spaim[, =i
Chiril[ P[un, care horc[ia nemi=cat, v[rs`nd la fiecare horc[it
201 R[scoala. Vol. II
s`nge negricios, n[cl[indu-i barba, g`tul, pieptul, ]ncheg`ndu-se
]n dungi groase... Pete albe ]nsemnau pe p[m`ntul gras de la
marginea Amarei numai trupurile \[ranilor mor\i reci sau agoni-
zan\i, c[ci cei lovi\i mai u=or goneau sau se t`rau printre ceilal\i
fugari, vr`st`nd calea cu d`re de s`nge.
— Nu fugi\i, fra\ilor!... Opri\i, fra\ilor!... Dumnezeul lor de...
Petre striga c`t ]l \inea gura, precum a strigat de la primul
moment, dar era t`r`t =i el ]n goana mul\imii, neputincios, ca o
frunz[ pe un puhoi de ape ce au rupt z[gazurile. Ilie C`rlan,
str`ng`nd cu m`ndrie pu=ca goal[, g`f`ia l`ng[ Petre, desperat
de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Drago= se zv`rcolea s[ se
apropie de Petre, s[ schimbe ]mpreun[ dou[ vorbe. Dar mul\imea
]ngrozit[ ]i cuprindea pe to\i, irezistibil, ]n aceea=i fug[ dezm[\at[,
spre un ad[post ]mpotriva mor\ii care le \iuise tuturor ]n urechi...
}n urma gloatei fugare un deta=ament de solda\i pornise pe
=oseaua pres[rat[ cu cadavre. }n frunte p[=ea un lan\ str`ns de
tr[g[tori, cu armele gata de a trage, ocup`nd corpul =oselei din
=an\ ]n =an\, iar pe am`ndou[ marginile c`te un pluton ]n coloan[
de mar=, mijlocul r[m`n`nd rezervat pentru maiorul T[n[sescu,
]nso\it de trompetul batalionului. Din c`nd ]n c`nd maiorul r[cnea
comenzi scurte, trupa se oprea, pu=tile trosneau, apoi mar=ul
re]ncepea pe uli\a satului, printre casele care p[reau pustii.
T[n[sescu vedea cum, la fiecare salv[, mai mul\i sau mai pu\ini
din fugari se rostogoleau la p[m`nt, parc[ =i-ar fi pus piedic[ ei
]ntre ei, cum unii ]ncercau s[ se mai ridice =i apoi se pr[bu=eau
f[r[ s[ mai clinteasc[. Dar goana \[ranilor ]l ]nt[r`ta, ca =i c`nd
i-ar fi socotit la=i sau ar fi dorit o ]mpotrivire ca s[ justifice
gloan\ele. Suduia ne]ncetat printre din\i, r[corindu-=i pu\in nervii,
apoi iar comanda:
— ...stai!... ochi!... foc!...
Grosul trupelor r[m[sese la marginea satului pe loc, a=tept`nd
]nt`i cur[\irea terenului. }mpreun[ cu ele r[m[sese =i prefectul
202 Liviu Rebreanu
Baloleanu cu primul-procuror, l`ng[ tr[sura lor. Baloleanu nu-=i
mai d[dea seama cum s-au ]nt`mplat lucrurile, dar se sim\ea
profund jignit c[ maiorul a plecat s[ urm[reasc[ pe \[rani, iar pe
el l-a l[sat acolo caraghios, de=i el are toate puterile =i toate
r[spunderile. }ncepu s[ explice procurorului c[ maiorul =i-a dep[=it
rolul =i c[ el nu va permite s[ i se ]ncalce autoritatea, fiindc[
pacificarea tulbur[rilor e o oper[ delicat[, care cere calm =i tact,
iar nu orgie de s`nge. Procurorul, cu ochii holba\i, aproba d`nd
mereu din cap =i tres[rind de c`te ori auzea o nou[ salv[.
— ... stai!... ochi!... foc! urla maiorul T[n[sescu ]n clipele c`nd
prefectul Baloleanu se zbuciuma la marginea satului.
Ceata fugarilor sc[zuse la mai pu\in de o treime. }n afar[ de
cei pr[bu=i\i de gloan\e, mul\i se refugiau prin ogr[zi ca s[ scape
de urm[rire, mai cu seam[ c`nd ajungeau la casele lor. Chiar =i
Nicolae Drago=, d`ndu-=i seama c[ nu mai e chip s[ r[zbeasc[
p`n[ la Petre =i c[ ar fi de prisos s[ mai ]ncerce vreo ]mpotrivire,
c`nd ]=i v[zu casa p[rinteasc[ se g`ndi s[ se opreasc[. Valul ]l
ducea ]nainte. Numai dup[ ce trecu izbuti s[ se smulg[ din
str`mtoarea fugarilor =i s[ ias[ la marginea uli\ei. }n =an\ z[ri pe
Gherghina lui Chiril[ plin[ de s`nge =i scof`lcit[. Se vedea c[,
dup[ ce s-a pr[bu=it, a fost c[lcat[ ]n picioare de ceilal\i. S[ri peste
trupul ei st`rcit, d`nd s[ se abat[ ]n curtea =colii, care se afla mai
aproape. Tocmai c`nd ajunse la poart[, din urm[ r[bufni o nou[
salv[.
„Vor s[ ne omoare pe to\i, nu le-ar ajuta Dumnezeu!“ ]=i zise
cu o und[ de bucurie c[ el totu=i a sc[pat.
Atunci sim\i o ]n\ep[tur[ ]n co=ul pieptului, u=oar[ ca un
junghi, =i gura i se umplu de fierbin\eal[. „Mi se pare c[...“ ]i trecu
prin minte. G`ndul i se curm[ ]ntr-o brusc[ ]ntunecare. C[zu
gr[mad[ ca un sac, cu m`na ]ntins[ spre a deschide, izbindu-se
cu capul de st`lpul por\ii...
203 R[scoala. Vol. II
Mul\imea ]mpu\inat[ continua goana pe uli\[, acuma ]ns[
t[cut[, ca =i c`nd le-ar fi fost fric[ s[ mai strige =i s[ se vaiete ca
nu cumva prin glasurile lor s[ atrag[ asupr[-le gloan\ele din urm[.
Numai glasul lui Petre, tot mai r[gu=it, nu ]nceta deloc:
— Nu fugi\i!... Unde fugi\i?... Nu fugi\i!
Totu=i fugea =i el, cu toate c[ nu-l mai ]mpingeau al\ii din spate.
}i era ru=ine c[ fuge, dar nu se mai putea opri =i numai din gur[
]ndemna pe ceilal\i s[ se opreasc[, parc[ astfel ar fi c[utat s[-=i
ascund[ fuga lui. }=i d[dea seama c[ s-a sf`r=it tot =i-i p[rea r[u
c[ s-a sf`r=it a=a, oric`t nu se putea sf`r=i altfel. El credea =i ]n
clipele acestea c[, dac[ oamenii nu s-ar fi speriat de ]nt`ile
]mpu=c[turi =i s-ar fi repezit la solda\i, solda\ii s-ar fi l[sat
dezarma\i =i astfel ar fi ]mpiedicat ]ntoarcerea boierilor. Acuma
s-a ispr[vit. Acuma toate speran\ele s-au pr[bu=it, pl[tite cu s`nge.
Care nu va fi ucis de gloan\e va fi omor`t ]n b[t[i =i-n ]nchisori,
iar ]n loc de p[m`nt vor fi ]njuga\i ca vitele. Barem el n-are s[ se
a=tepte la nici o mil[ sau cru\are, c[ci el va fi ar[tat chiar de s[tenii
lui drept c[petenia tuturor relelor.
— Nea Petric[, nea Petric[, noi ce facem? strig[ l`ng[ d`nsul
Ilie C`rlan cu fa\a galben[ de spaim[, cu c[ma=a ]nro=it[ de s`nge.
— Eu nu m[ las, Ilie, mai bine s[ m[ omoare! f[cu Petre f[r[
s[ se uite la d`nsul, parc[ i-ar fi fost ru=ine.
C`nd sosi ]n b[t[tura c`rciumii, la ]ncruci=area drumurilor, se
opri. Mul\imea se ]mpr[=tiase. C`teva grupuri de oameni mai
alergau, unii pe uli\[ spre Vaideei, al\ii spre Ruginoasa. El r[m[sese
numai cu Ilie C`rlan, care iar ]ntreb[:
— Nea Petric[, ce facem, spune, c[ eu nu m[ despart de t[lic[!
— Facem pace, m[i Ilie! morm[i Petre, v[z`ndu-l ]ns`ngerat.
Da unde e=ti ]mpu=cat tu de \i s-a ro=it c[ma=a?
— O fi ]n um[rul [sta, c[ parc[ nici nu-l mai simt, zise
b[ie\andrul privindu-l cu un z`mbet de m`ndrie.
204 Liviu Rebreanu
— Mama lor de t`lhari!
Petre avea o pu=c[ ]nc[rcat[, luat[ de la p`ndarii arenda=ului
Cosma. O \inea de \eav[ ca o ghioag[. Un necaz mare ]i ]n[bu=ea
inima ca un n[duf. }i trecea prin creier s[ fug[ =i el acas[, ca ceilal\i
to\i, dar ]i era ru=ine de b[iatul de l`ng[ el, care ]i ar[ta o
]ncredere ne\[rmurit[.
— Atunci stai, nea Petric[, s[ facem semn de pace, s[ nu ne
mai omoare degeaba! strig[ bucuros Ilie.
}=i scoase c[ma=a ]ns`ngerat[ =i rupt[, o ag[\[ de \eava armei
cu care se m`ndrise at`ta, ca un steag alb, =i o ridic[ ]n sus, s-o
vad[ solda\ii care erau ]nc[ departe. Pu=ca era grea pentru bra\ul
lui g[urit =i \eava cu c[ma=a ]n v`rf se b[l[b[nea ca b[tut[ de
v`nt.
St[tur[ a=a un r[stimp, ]mprejur lini=te mare =i nici o mi=care,
parc[ satul ar fi fost mort. U=a c`rciumii era ]nchis[. Petre
bomb[nea =i scr`=nea, a=tept`nd cine =tie ce minune. Atunci din
vale, pe uli\[, spre curtea lui Iuga, auzi glasul babei Ioana, sup[rat
ca totdeauna:
— P[s[relele mamei, p[s[rele, p[s[ri...
— Maica Ioana tot cu g[inile ei =-acuma, nea Petric[, auzi?
zise Ilie bucuros c-a auzit glas de om ]n t[cerea asta dureroas[.
— D-apoi c[ ea nici n-are alte griji, b`igui Petre moroc[nos.
Dup[ alt r[stimp, cioc[nit de chem[rile babei, solda\ii ]ncepur[
a se vedea mai bine cu maiorul c[lare, la mijloc. Petre ]i privea cu
ni=te ochi ne]ncrez[tori =i parc[ num[r`ndu-le pa=ii. Deodat[
r[sun[ iar tr`mbi\a, prelung ca o prevestire. +i ]ndat[ Petre auzi
fr`nturile de comenzi:
— ...stai!... ochi!... foc!...
Ilie ]ncepu s[ legene mai tare steagul alb, s[ nu cumva s[ nu-l
observe solda\ii. Trosnitura salvei p[ru mai asurzitoare. C[ma=a
]ns`ngerat[ cu pu=ca se pr[v[li scurt ca un drapel c`nd d[ onorul.
Ilie se fr`nse icnind:
205 R[scoala. Vol. II
— Aoleu!
Dou[ gloan\e loviser[ =i pe Petre, dar nu le sim\i. „Nici pacea
noastr[ nu le mai ajunge! se g`ndi d`nsul cuprins de o indignare
subit[ pentru c[ solda\ii au ]mpu=cat semnul p[cii. Apoi atunci...“
Trupa ]=i reluase ]naintarea automat. Petre, parc[ numai
atunci =i-ar fi adus aminte, ridic[ pu=ca la ochi =i trase cu sete.
Arma se desc[rc[ cu un pocnet n[bu=it. Dup[ o clip[ comanda
r[sun[ din nou:
— ...stai!... ochi!... foc!...
+i ]nainte chiar de a se auzi ultimul cuv`nt, salva trosni. Petre
r[mase ]n picioare, cu pu=ca goal[ ]n m`n[, sfid[tor:
— Pa=tele =i anafura voastr[ de...
C[zu ]nt`i ]n genunchi. Pe c[ma=a-i alb[ \`=nir[ c`teva pete
de s`nge.
— Foc!... Foc!... Foc! \ipa furios glasul maiorului.
}mpu=c[turile p`r`iau, parc[ o mori=c[ s-ar fi pornit singur[
undeva s[ se ]nv`rteasc[. Petre ]=i sim\i capul greu-plumb. L[s`n-
du-l jos pe piept nu-=i mai putu p[stra echilibrul =i se rostogoli,
gem`nd cu o ultim[ sfor\are de m`nie:
— Dumnezeul... soarele... p[m`ntul.
Mai devale baba Ioana, ]n mijlocul uli\ei, striga cu at`t mai
ner[bd[toare cu c`t ]mpu=c[turile se apropiau:
— P[s[relele mamei, p[s[rele...
G[inile, ]n =an\ul cel[lalt, ciuguleau nep[s[toare. }ngrijorat[
s[ nu i le omoare, baba nu contenea chem[rile, uit`ndu-se doar
din c`nd ]n c`nd mai ur`t spre c`rcium[, de unde venea zgomotul
armelor:
— P[s[relele mamei... fire-a\i ai dracului cu focurile voastre
s[ fi\i!... P[s[ri, p[s[ri, veni\i la maica! Apoi deodat[ se r[suci pe
loc, m`nioas[, bomb[nind:
— Fire-a\i ai dra...
Se pr[bu=i zv`rcolindu-se =i mi=c`nd numai buzele, f[r[ glas.
206 Liviu Rebreanu
Tr[sura cu prefectul Baloleanu =i primul-procuror, escortat[ de
trompetul batalionului pe care maiorul ]l trimisese cu ordine la
grosul trupei, opri pe b[t[tura c`rciumii, ]nconjurat[ de solda\ii
cu baioneta la arm[.
— Domnule maior, v[ rog, am crezut c[... zise Baloleanu
]ngrozit de cadavrele =i r[ni\ii ]nt`lni\i pe drum.
Maiorul T[n[sescu, c[lare, se apropie de tr[sur[ cu m`na la
cozoroc, cu glas triumf[tor:
— Domnule prefect, am onoarea a v[ raporta c[ ]n Amara s-a
restabilit lini=tea =i ordinea!
Baloleanu v[zu la c`\iva pa=i cadavrul gol de la br`u ]n sus al
lui Ilie C`rlan =i trupul ciuruit de gloan\e al lui Petre, iar ]ntre ele
c[ma=a alb[, desf[=urat[ ca un drapel prosternat. Bolborosi
]nfrico=at, ]ntorc`nd capul:
— Da... lini=tea =i ordinea... Prea bine, domnule maior!... Mul-
\umesc!
207 R[scoala. Vol. II
Capitoul XII
APUSUL
1
P`n[ la amiazi, Grigore Iuga ]=i st[p`ni r[bdarea ]n Coste=ti.
A ascultat toate relat[rile despre ]nt`mpl[rile din Amara, despre
moartea tat[lui s[u =i a Nadinei lini=tit =i f[r[ lacrimi, ]nc`t Titu
Herdelea se mira ]n sine de at`ta t[rie sufleteasc[.
— Trebuie s[ ]n=tiin\ez pe Gogu! zise ]n cele din urm[ t`n[rul
Iuga.
Se duse numai cu Titu p`n[ la po=t[ s[ telegrafieze. Voia s[
scape pu\in de to\i cei care ]i d[duser[ toate ve=tile rele ca de
ni=te du=mani. Sim\ea o nevoie mare de singur[tate =i de t[cere.
Ie=ind de la oficiul telegrafic, spuse lui Herdelea, ]ncet =i trist,
prac-ar fi vorbit cu inima sa:
— Niciodat[ n-a= fi crezut c[ un om poate suferi at`ta!
Pe urm[, ]ndat[ dup[-pr`nz, porunci lui Isb[=escu s[-i toc-
measc[ o tr[sur[, s[ plece spre Amara. Isb[=escu ]ncerc[ s[-l
conving[ c[ ar fi mai bine s[ a=tepte totu=i p`n[ m`ine... Grigore
]i arunc[ o privire at`t de mustr[toare, c[ contabilul nu ]ndr[zni
s[ mai continue.
Pe la ora dou[ erau pe drum. Isb[=escu, pe capr[, avea inima
c`t un purice. Vr`nd s[-=i fac[ pu\in curaj =i observ`nd c[ Grigore
nu e dispus s[-i mai aud[ glasul, ]ncepu o conversa\ie pe =optite,
despre ororile \[ranilor r[scula\i, cu birjarul care tremura de fric[
s[ nu-=i g[seasc[ moartea ]n c[l[toria asta =i regreta c[ s-a l[sat
ispitit de pre\ul mare ce i s-a f[g[duit, ca s[ plece.
CUPRINS
208 Liviu Rebreanu
}n Vl[du\a, ]n dreptul conacului ars, uli\a era ]nchis[ de o
mul\ime de \[rani pe br`nci, p[zi\i de solda\i cu baioneta la arm[.
Un sergent ie=i ]naintea tr[surii:
— }napoi!... }napoi!... Nu e voie!
Toate ]ncerc[rile de a-l ]ndupleca fur[ zadarnice. Grigore Iuga
trebui s[ se dea jos =i s[ ob\in[ permisiunea ofi\erului pentru a
putea trece. Auzi de departe pe colonelul pensionar +tef[nescu,
strig`nd furios ]n mijlocul \[ranilor:
— Spune\i, t`lharilor, care a\i pus focul!... Nu spui?... M[i,
spune\i, c[ v[ bat p`n[ v[ omor pe to\i!... Spune\i, m[i, care a\i
furat!
Recunosc`nd pe Grigore, colonelul i se pl`nse am[r`t, ar[t`n-
du-i ruinele:
— Uite, domnule, ce mi-a r[mas din toat[ agoniseala vie\ii!...
Uite ce mi-au f[cut ho\ii [=tia!... Apoi nu merit[ oare s[ fie
]mpu=ca\i to\i, f[r[ cru\are, dac[ nici ei n-au avut mil[ de b[tr`-
ne\ele mele?... Credeam c[ nu-mi vor fi devastat tot-tot, de aceea
am alergat =i iac[ ce-am g[sit! ]i tremura glasul de durere =i de
m`nie.
— Da\i-v[ la o parte s[ treac[ tr[sura! strig[ sublocotenentul
dup[ ce b[tr`nul +tef[nescu ]=i v[rs[ amarul fa\[ de t`n[rul Iuga.
|[ranii ]ncercar[ s[ se ridice, ca s[ fac[ loc. Ofi\erul r[cni
speriat:
— Jos! Jos!... Soldat, pocne=te-l!... D[, soldat!
Tr[sura ]=i urm[ calea, prin Babaroaga =i Gliganu, p`n[ la
Lespezi, unde f[cu un popas mai lung. Grigore, f[r[ s[-=i m[rtu-
riseasc[, avusese mai mare groaz[ de ]nt`lnirea cu cadavrul
Nadinei dec`t de al tat[lui s[u. De la serbarea „Obolului“ n-a mai
v[zut-o deloc, =i astfel i-a r[mas ]n minte cu torsiunile, flexiunile
=i vibra\iile din dansul apa=ilor, o imagine dureroas[ pentru inima
lui. Acuma, ]n biseric[, ]n fa\a catafalcului pe care z[cea corpul
209 R[scoala. Vol. II
ei rece, de c`teva zile, ]nv[luit ]n cear=aful ordinar, ]i ap[ru ]n
suflet aceea=i imagine, dar cald[, felin[ =i frumoas[, parc[ nu
s-ar fi desp[r\it de ea nici o clip[. }i fu fric[ s[ ridice col\ul
cear=afului =i s[-=i distrug[ pe vecie chipul pe care l-a iubit =i care
i-a d[ruit toate suferin\ele =i bucuriile iubirii. Se a=ez[ ]n strana
de la c[p[t`iul catafalcului, cu fruntea ]n m`ini, =i r[mase acolo,
singur, ]ndelung. Pe t[blia stranei erau c`teva c[r\i liturgice, vechi,
cu scoar\e de lemn =i filele murdare. Mirosul greu de mort ]l ]neca
=i totu=i nu-l sup[ra. G`ndurile ]i r[t[ceau lene=e. Aci ]=i zicea c[
singur el are dreptul =i obliga\ia s[ se ocupe de ]nmorm`ntarea
ei, fiindc[ divor\ul lor, de=i pronun\at, ]nc[ nu s-a transcris, aci
c[ soarta a vrut ca ea s[ moar[ tocmai la \ar[, poate ca o pedeaps[
sau o ironie c[ i-a fost at`t de ur`t[ \ara, apoi iar[=i c[, de s-ar fi
]nt`mplat nenorocirea aceasta peste dou[ s[pt[m`ni, el ar fi fost
un simplu str[in chiar ]n fa\a cadavrului ei...
Titu Herdelea ie=ise de mult din biseric[, neput`nd suporta
aerul din[untru. Un ofi\er ]i spuse c[ la Amara trebuie s[ se fi
]nt`mplat lucruri grozave, deoarece s-au auzit p`n[ aici ]mpu=-
c[turile. Grigore Iuga, afl`nd mai t`rziu, vru totu=i s[ continue.
Ofi\erul se ]mpotrivi. A trimis o patrul[ s[-i aduc[ =tiri. P`n[ nu
se ]ntoarce nu poate permite trecerea; s-ar expune la sanc\iuni
grave. Abia pe ]nserat pornir[ mai departe spre Amara; totu=i,
Grigore nu se mai ]ntoarse ]n biseric[...
La marginea Amarei =i apoi pe uli\[, cadavrele z[ceau ]n
acelea=i locuri. Ici-colo, c`te-un muribund gemea ori se zv`rcolea
]nc[. Birjarul ar[ta cu biciul mereu:
— Uite colea un mort!... +i dincolo... {sta parc[ mai sufl[, vezi?
Isb[=escu recunoscu pe Chiril[ P[un, apoi pe Nicolae Drago=...
Titu Herdelea exclam[ ]ngrozit:
— Aici trebuie s[ fi fost b[t[lie mare!
Numai Grigore t[cea, cu ochii ]n gol, parc[ n-ar fi v[zut nimic.
14 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
210 Liviu Rebreanu
O patrul[ ]i opri ]n dreptul bisericii, alta la c`rcium[. La conac
tr[sura r[mase ]n uli\[. Grigore cu Titu =i Isb[=escu intrar[ pe
jos, pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi
se dr[gosteau g`ngurind melancolic. Parcul cu aleile erau r[v[=ite,
ca =i c`nd ar fi trecut cirezi de vite s[lb[ticite. Altfel, ]ns[, lini=tea
era a=a de mare, c[ din uli\[ se auzi c[scatul prelung al birjarului,
urmat de o scuturare de clopo\ei a unui cal care-=i destindea
osteneala. Zidurile r[mase ]n picioare din castelul cel nou se
profilau mai negre pe cerul albastru-v`n[t al ]nser[rii.
Grigore privea cu b[gare de seam[, ca un cercet[tor str[in,
]ntorc`nd capul c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo, f[r[ a z[bovi ]ns[ l`ng[
ruine. Deodat[ din ograda arga\ilor ap[ru logof[tul Leonte
Bumbu, speriat, parc[ nu =i-ar fi crezut ochilor, iar din conacul
vechi buc[t[reasa Profira, care ]ncepu s[ boceasc[ cu un glas
r[gu=it ca de b[rbat, repezindu-se s[ s[rute m`na =i umpl`ndu-i-o
de lacrimi. T`n[rul Iuga puse c`teva ]ntreb[ri =i ascult[ r[spun-
surile cu o figur[ rece, ca =i c`nd le-ar mai fi auzit sau nu l-ar fi
interesat.
}n cerdacul conacului vechi st[tea c[pitanul Lache Gr[dinaru,
l[sat ]n comun[ cu compania lui pentru men\inerea ordinii =i orice
alt[ eventualitate. Dup[ ce exprim[ lui Grigore condolean\ele cele
mai sincere, ]n ni=te fraze ceremonioase =i false, c[pitanul spuse
c[ prefectul Baloleanu cu maiorul T[n[sescu s-au ]nchinat ]naintea
r[m[=i\elor p[m`nte=ti ale regretatului Miron Iuga =i apoi au
trecut spre Ruginoasa =i mai departe, dar c[ m`ine sper[ s[ se
poat[ re]ntoarce. Grigore mul\umi cu vorbe la fel de ceremonioase,
de care se ru=ina =i totu=i le pronun\a, pe urm[ ]=i curm[ o fraz[
=i intr[ brusc ]n cas[.
Tat[l s[u p[rea c[ doarme cu lum`narea la c[p[t`i. Grigore ]l
privi c`teva minute, ]ngenunche ca la rug[ciune =i mai st[tu a=a
iar c`teva minute =i, ]n sf`r=it, se ]ntinse =i s[rut[ m`na rece,
211 R[scoala. Vol. II
cenu=ie, cu unghiile ]nvine\ite. }n clipa aceea, lacrimile ]l n[p[dir[
singure, ]mbel=ugate, picur`nd pe m`inile ]mpreunate ale mor-
tului, lucind ca ni=te pete de ulei... Grigore se ridic[, scoase batista,
cu g`ndul s[ =tearg[ m`inile mortului, dar p`n[ ce o desf[=ur[
se r[zg`ndi =i-=i acoperi cu ea obrajii...
Peste un r[stimp, reculeg`ndu-se, trecu ]n alt[ camer[, urmat
de ceilal\i, afar[ de c[pitanul, care se retr[sese discret spre a nu-i
tulbura durerea.
— Leonte, trebuie s[ pleci ]ndat[ la Coste=ti! zise Grigore cu
glasul pu\in pl`ns, dar lini=tit, parc[ lacrimile i-ar fi redat st[p`-
nirea de sine.
Logof[tul fu ]ns[rcinat s[ aduc[ chiar ast[-sear[ dou[ co=ciuge
=i cele necesare pentru ]nmorm`ntare. Unul va fi l[sat la Lespezi;
preotul de acolo va ]ngriji ca trupul Nadinei s[ fie a=ezat ]n sicriu
pentru a putea fi transportat aici m`ine diminea\[... Socotea
m[sura aceasta absolut urgent[, cea mai urgent[, deoarece
cadavrele aveau nevoie de odihn[.
A doua zi, luni, de diminea\[, porni cu Titu Herdelea s[
examineze propor\iile distrugerilor, ]nt`i aci, apoi la Ruginoasa.
Vizitiul Ichim le ]n=ir[ pe drum c`\i =i care oameni au fost
]mpu=ca\i ]n r[zmeri\a de la marginea satului.
}n Ruginoasa se ]nt`lnir[ cu tr[sura prefectului Baloleanu care
petrecuse noaptea, ]mpreun[ cu primul-procuror Grecescu, ]n
castelul Ghica de la Izvoru, sc[pat ca prin minune de furia
\[ranilor. Condolean\ele fur[ lungi =i l[crimoase. Baloleanu apoi
purcese cu r`vn[ la povestirea activit[\ii sale de pacificare. Era
mi=cat =i plin de admira\ie pentru propriul s[u eroism. Zugr[vea
]n culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenin\at
via\a =i din care a sc[pat ca prin urechile acului, de se mir[ =i el.
Se felicita c[ a reu=it s[ restabileasc[ lini=tea at`t de repede =i
aproape f[r[ v[rsare de s`nge.
212 Liviu Rebreanu
— S[raca mea Melania, dac[ ar b[nui ea prin ce am trecut!
suspin[ d`nsul ]nduio=at. Numai s`ngele rece =i tactul meu
proverbial au putut face minunea asta, drag[ Grigori\[!... Dar
opera mea ]nc[ nu e terminat[. Pacostea cea mai grea de-abia
]ncepe. Nu e destul s[ comba\i r[ul, trebuie s[-i st`rpe=ti r[d[ci-
nile, ca s[ nu mai revie! Nu-i a=a, domnule prim-procuror?...
2
Maiorul T[n[sescu s-a ]ntors asear[ t`rziu la Amara, ]ntov[r[=it
numai de aghiotantul s[u =i de trompetul deta=amentului. Ar fi
putut dormi =i el la Izvoru, dar a \inut s[ dovedeasc[ prefectului
c[ ordinea este at`t de mare, c[ poate merge noaptea =i singur
prin satele care au fost r[sculate. +i pe urm[ voia s[ ia personal
conducerea anchetei preliminare ]n Amara, cuibul ]ntregii mi=c[ri
de r[zvr[tire.
Dis-de-diminea\[, Ion Pravil[ a=tepta ]n curtea prim[riei,
tremur`nd =i sf[tuind cu straja despre secretarul Chiri\[ Dumi-
trescu care de dou[ zile st[tea ascuns cine =tie unde, de frica
oamenilor, =i de care poate s[ fie nevoie acuma.
— Tu e=ti primarul t`lharilor? ]ntreb[ maiorul d`nd cu ochii
de el.
Primarul nu apuc[ s[ r[spund[. T[n[sescu ]i c`rpi c`teva
perechi de palme de v[zu stele verzi, strig`nd:
— V[ satur eu acu=ica de revolu\ie, n-ai grij[! Pe to\i v[ satur,
s[ \ine\i minte!
Asear[ d[duse ordine severe ca mor\ii s[ fie l[sa\i unde se
g[seau spre a servi de pild[ tuturor celor vii. Acuma porunci
primarului b[tut s[ identifice, sub controlul unui plutonier, pe cei
c[zu\i, iar pe urm[ cadavrele s[ fie c[rate la cimitir spre a fi
]ngropate mai t`rziu, c`nd va hot[r] d`nsul. C[pitanul Lache
Gr[dinaru fu ]ns[rcinat s[ ia m[suri ca to\i s[tenii, f[r[ nici o
213 R[scoala. Vol. II
excep\ie, inclusiv femeile =i copiii, s[ fie aduna\i degrab[ ]n curtea
=i gr[dina prim[riei, pentru cercet[ri.
Apoi, cu concursul aghiotantului, un sublocotenent t`n[r =i
timid ca o fecioar[, medit[ un plan metodic de lucru pentru a
descoperi f[r[ ]nt`rziere pe uciga=ii Nadinei =i ai lui Miron Iuga,
pe criminalii care au mutilat pe fiul arenda=ului Platamonu, pe
incendiatorii conacelor, pe cei ce au lovit =i dezarmat pe jandarmi,
pe cei ce au furat =i ]n sf`r=it pe cei ce au participat la insultarea
trupelor...
— P`n[ una-alta s[ trimitem pe cineva la Lespezi =i la Gliganu
s[ ne aduc[ =i pe t`lharii principali de acolo s[-i putem confrunta
=i judeca ]mpreun[ cu [=tialal\i! zise maiorul T[n[sescu, ]ntreru-
p`ndu-se ner[bd[tor.
Peste c`tva timp se prezent[ c[pitanul Corbuleanu, sosit s[
reinstaleze postul de jandarmi. Maiorul se bucur[. Avea nevoie
de jandarmii cunosc[tori ai oamenilor =i ]mprejurimilor localnice.
Nimeni, din acest sat de criminali, nu-i inspira nici o ]ncredere.
Dac[ =i preotul b[tr`n s-a amestecat ]ntre rebeli =i a fost ]mpu=cat
printre ei, ]n cine s[ aib[ ]ncredere? (}n realitate preotul Nicodim
fusese s[ citeasc[ rug[ciunile legiuite la c[p[t`iul boierului Miron
=i, ]ntorc`ndu-se de la curte cu crucea ]nf[=urat[ ]n patrafir, a fost
ucis de un glonte r[t[cit, pe uli\[, aproape de casele sale.)
Plutonierul Boiangiu g[si ]n locuin\a sa devastat[ pe Didina,
pu\in sl[bit[, dar altfel vesel[. Se ]mbr[\i=ar[. Femeia pl`nse ni\el,
povesti cum a avut noroc cu baba Ioana, care a ascuns-o ]n podul
colibei sale, =i a hr[nit-o, =i a ]ngrijit-o, c[ci de-ar fi dat peste ea
\[ranii, ar fi omor`t-o, negre=it. +i plutonierul l[crim[ pu\in =i
apoi alerg[ la prim[rie, la datorie.
Pe la ora nou[, c`nd sosi tr[sura cu prefectul =i prim-pro-
curorul, ancheta era ]n toi. De la c`rcium[ se auzeau vaietele =i
\ipetele mul\imii de \[rani ce umplea uli\a, curtea =i gr[dina
214 Liviu Rebreanu
prim[riei. Cordoanele de solda\i vegheau ca nu cumva s[ fug[
cineva ]nainte de a fi cercetat.
Totu=i, rezultate deosebite ]nc[ nu se ob\inuser[. Dou[ echipe
de solda\i cu vergi =i cu pari b[teau f[r[ alegere =i cu r`ndul,
spre a nu obosi. |[ranii urlau, implorau mil[ =i iertare, dar nu
voiau s[ m[rturiseasc[ crimele =i nici s[ denun\e pe criminalii
principali. Numai gra\ie plutonierului Boiangiu au putut fi desco-
peri\i =apte ]n=i care au lovit =i dezarmat pe jandarmi, ]ntre ei
Serafim Mogo= =i Trifon Guju.
— De ce-ai lovit pe plutonier, ho\ule? strig[ maiorul cu ochii
injecta\i. Cum ai ]ndr[znit s[ ridici m`na, t`lharule?
— Apoi...
At`ta ]ng`n[ Serafim Mogo= uit`ndu-se drept ]n ochii maiorului
lini=tit, parc[ =i-ar fi dat seama c[ orice r[spuns ar fi zadarnic.
T[n[sescu t[b[r] asupra lui cu crava=a p`n[ ce-l umplu de s`nge,
lih[ind:
— De ce-ai dat, tic[losule?... De ce-ai dat?... De ce...
Serafim Mogo= r[bda lovitura f[r[ a se clinti =i f[r[ a scoate
un glas, cu aceea=i privire care ]nfuria pe maior, p[r`ndu-i-se
sfid[toare.
— Caporal! r[cni apoi T[n[sescu, obosind. O sut[ de be\e
banditului! Imediat!... +i pe urm[ ]n lan\uri!
Trifon Guju lipsea. Cineva spuse c[ a fost ]mpu=cat de boierul
cel b[tr`n =i c[ acuma zace acas[. Fu adus degrab[ pe sus. Toat[
fa\a ]i era o ran[ neagr[. R[mase ]ntins pe p[m`nt, gem`nd.
— Sus! }n picioare, t`lharule! url[ maiorul, izbindu-l cu botul
cizmei ]n coaste.
|[ranul se ridic[. Ochii ]i erau umfla\i =i ]nchi=i. Se cl[tina,
parc[ ]n fiece clip[ ar fi fost s[ se pr[bu=easc[.
— De ce te-a ]mpu=cat boierul, ho\ule? ]ntreb[ ofi\erul. Ai
ridicat m`na asupra dumnealui, nu-i a=a?... Ai vrut s[-l omori,
ai?... Tu ai fost capul uciga=ilor!
215 R[scoala. Vol. II
Trifon gemu ceva ne]n\eles.
— Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce l-ai lovit?...
Spune, t`lharule!
}l plesni cu crava=a peste capul ciuruit de r[ni vii. Omul scoase
un urlet ]nfior[tor, ca =i c`nd i s-ar fi dezghiocat carnea, =i se
pr[v[li ca o buturug[ g[unoas[. Mai furios, maiorul ]l c[lc[ ]n
picioare, necontenind cu „ho\ule“ =i „t`lharule“. Apoi deodat[ se
retrase c`\iva pa=i =i ordon[ rece, t[ios:
— Sergent!... Tu! Da!... Ia =ase oameni!... Duce\i pe t`lharul
[sta ]n fundul gr[dinii!... Acolo s[ fie ]mpu=cat!... }mpu=cat!... Ai
]n\eles, sergent?...
— Tr[i\i, domnule maior! f[cu sergentul ]ndesat =i negricios,
b[t`ndu-=i c[lc`iele, parc[ s-ar fi cutremurat.
Solda\ii ]n=f[car[ pe Trifon =i-l t`r`r[ prin mul\imea deas[ de
\[rani. Cu o suprem[ sete de via\[ Trifon Guju gemea rug[tor:
— Iertare... iertare...
Disp[ru cu solda\ii. }n urma lor r[mase o t[cere amar[,
]ntret[iat[ numai de v`j`iturile crava=ei cu care maiorul T[n[sescu
spinteca aerul ]ntr-o ]ncordare nervoas[. Trecur[ minute. Crava=a
]=i iu\ea dumic[rile. Apoi r[bufni o detun[tur[ din fundul gr[dinii,
scurt[, ]n[bu=it[, f[r[ ecou.
— Ceilal\i! strig[ maiorul ]ndat[, destr[m`nd p`nza t[cerii pe
care detun[tura o cl[tinase pu\in. Voi cum a\i ]ndr[znit s[ ridica\i
labele asupra jandarmilor?...
|[ranii pornir[ s[ se jure =i s[ se vaiete c[ ei nu sunt vinova\i,
c[ nici n-au fost acolo c`nd s-a ]nt`mplat fapta aceea... Maiorul
T[n[sescu g`f`ia. }ncepuse s[ se ]ngra=e ]n vremea din urm[, avea
pu\in[ burt[, iar un doctor ]i spusese de cur`nd c[ are gr[sime =i
la inim[. }n orice caz obosea repede. Ca s[ nu-=i pericliteze s[n[-
tatea cu bandi\ii, ordon[ s[ se aplice fiec[ruia din cei cinci c`te o
sut[ la spate. Ordinul tocmai se executa, indivizii se ]ntreceau ]n
urlete la fiece lovitur[, c`nd tr[sura prefectului opri ]n uli\[.
216 Liviu Rebreanu
}n vreme ce b[taia continua, caporalul num[r`nd cu glas tare
loviturile, ca s[ nu se ]nt`mple vreo lips[, maiorul T[n[sescu se
pl`nse prefectului =i primului-procuror de ]nc[p[\`narea t`lharilor
de a nu m[rturisi =i a nu denun\a pe vinova\ii cei mari. Pe
Baloleanu \ipetele \[ranilor ]l sup[rau =i-l enervau. Dup[ ce
caporalul rosti suta =i \[ranii b[tu\i fur[ ]nchi=i ]n cancelarie,
prefectul, ca s[-=i redob`ndeasc[ siguran\a, strig[ c[tre mul\imea
cu fa\a la p[m`nt c[ crimele =i tic[lo=iile lor au ]nsp[im`ntat
lumea =i c[ numai prin poc[in\[ =i m[rturisiri sincere ]=i vor putea
u=ura soarta... Ca la comand[, sutele de oameni ridicar[ capetele
cu o mi=care, parc-ar fi vrut s[ se scoale ]n picioare, b`iguind ]ntr-
un singur glas prelung ca murmurul unei furtuni trecute:
— Ierta\i-ne...
Baloleanu ]ncremeni de groaz[, ca =i c`nd mi=carea =i glasul
mul\imii ar fi fost ]nceputul unei noi r[zvr[tiri. Aceea=i fric[ subit[
cuprinse =i pe procuror, =i pe maior, ca =i pe to\i ofi\erii, =i chiar
pe solda\i. Singur plutonierul Boiangiu nu-=i pierdu cump[tul =i
r[cni deodat[:
— Jos!... Jos!... La p[m`nt!... Jos!...
}n clipa urm[toare strig[tul lui Boiangiu fu reluat de mai multe
glasuri, iar solda\ii ]ncepur[ s[ loveasc[ ]n dreapta =i ]n st`nga
pe spin[rile ]ncovoiate, repet`nd speria\i:
— Jos!... Jos!...
Prefectul renun\[ la continuarea admonest[rii. Se trecu ]ndat[
la interogatoriul lui Toader Str`mbu pe care Boiangiu ]l indicase
ca uciga= al Nadinei.
— Spune cum ai omor`t-o! zise prim-procurorul.
— Apoi, domnule, eu n-am omor`t pe nimeni =i nu-s vinovat!
r[spunse \[ranul cu fa\a p[m`ntie.
— Atunci cine a omor`t-o?
— Eu nu =tiu, domnule! Poate Petric[ a Smarandei, c[ el a
intrat ]n conac ]naintea mea, dar eu n-am omor`t-o!
217 R[scoala. Vol. II
— S[ ias[ Petre a Smarandei! strig[ prim-procurorul lini=tit.
— Mort... mort! r[sunar[ mai multe glasuri.
Maiorul T[n[sescu fierbea. Nu se putu st[p`ni. |[ranul acesta
i se p[rea de o viclenie revolt[toare. Se n[pusti brusc asupra lui:
— De ce nu spui, t`lharule?... De ce-ai omor`t-o, t`lharule?...
+i de ce ai batjocorit-o =i ai necinstit-o?... Ai poftit la trup de
cucoan[ mare, spurc[ciune blestemat[?
Toader Str`mbu ]=i ferea capul de plesniturile crava=ei =i bocea
ca o muiere:
— Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom’le maior! Iart[-m[, dom’le
maior, c[ nu-s vinovat!
Atunci trecu pe uli\[ carul cu patru boi, aduc`nd co=ciugul
simplu cu r[m[=i\ele p[m`nte=ti ale Nadinei. }n urma carului
mergea preotul din Lespezi ]n od[jdiile cele mai bune, cu crucea
]ntr-o m`n[ =i c[delni\a ]n cealalt[. Dasc[lul, b[tr`n =i sl[b[nog,
c`nta versurile mor\ilor, uit`ndu-se curios spre curtea prim[riei
plin[ de oameni pe br`nci =i mai ales la anchetatorii ]n picioare.
Se f[cu t[cere p`n[ ce trecu carul mortuar. To\i se descoperir[,
iar Baloleanu murmur[ cu o ]ntristare indignat[:
— Biata femeie, biata femeie!... Ce crim[ odioas[!
Primul-procuror, auzind indignarea prefectului, se r[sti =i el
la Toader:
— Ce \i-a f[cut \ie cucoana asta bun[ =i frumoas[, nemernicule,
de ai omor`t-o?
— Eu n-am omor`t-o! t[g[dui \[ranul cu ]nd[r[tnicie.
Sosi =i convoiul de \[rani din Lespezi, escortat de solda\i.
Primul-procuror Grecescu, ambi\ios s[ dovedeasc[ pe uciga=ul
doamnei Iuga, lu[ repede pe noii veni\i s[-i spuie ei adev[rul,
fiindc[ ]n satul lor s-a ]nt`mplat omorul =i nu se poate s[ nu =tie
cine a omor`t-o. Ileana m[rturisi ]ndat[:
— Nea Toader a omor`t pe coni\a, domnule, dup[ ce =i-a f[cut
poftele cu dumneaei... Eu l-am v[zut c`nd a intrat ]n cas[ =i l-am
218 Liviu Rebreanu
auzit pe urm[ cum s-a l[udat =i l-a ]ndemnat =i pe Ilie C`rlan s[-=i
fac[ poftele cu coni\a p`n[ nu se r[ce=te... Poate s[ spuie =i nea
Matei Dulmanu, c-a fost =i dumnealui de fa\[ cu Petric[ a Sma-
randei c`nd am scos-o pe coni\a moart[ din cas[, dac[ am v[zut
c[ nea Pavel Tunsu a dat foc ma=inii...
— Eu n-am omor`t-o, degeaba minte fata asta! zise Toader
Str`mbu f[r[ s[ se uite la Ileana.
— Ba fata nu minte, m[i Toadere! f[cu atunci Matei Dulmanu
cu mustrare. De ce nu m[rturise=ti c-ai omor`t, dac-ai omor`t?
De ce umbli s[ n[p[stuie=ti pe al\ii, Toadere?
— Ba, dac[-i pe spus, mai bine spune dumneata, nea Matei,
cum ai spart capul neam\ului, gl[sui Toader ]ntunecat.
— Apoi eu nici nu m-oi ascunde c`nd m-or ]ntreba boierii! zise
Matei r[spicat =i f[r[ fric[.
Procurorul asculta satisf[cut, uit`ndu-se din c`nd ]n c`nd la
prefect =i la maior, parc-ar fi vrut s[ vad[ dac[ ei observ[ c`t de
abil a procedat =i cum a reu=it s[-i fac[ pe \[rani s[ vorbeasc[.
— Mul\i r[uf[c[tori mi-au trecut prin m`n[, dar mai cinic =i
mai tic[los ca [sta n-am pomenit! rosti ]n cele din urm[ procurorul
c[tre Baloleanu.
Maiorul T[n[sescu ]=i smulgea must[\ile ca s[ se st[p`neasc[.
}i fu fric[ s[ nu-i plesneasc[ vinele de at`ta constr`ngere nervoas[.
Se puse deci cu pumnii =i cu crava=a pe Toader Str`mbu, ]l umplu
de s`nge, ]l c[lc[ ]n picioare... C`nd obosi, porunci caporalului
s[ continue cu parul p`n[-i va zdrobi ciolanele. Urletele \[ranului
se transformau ]n gemete din ce ]n ce mai slabe =i mai horc[ite.
— Sergent! strig[ ]n sf`r=it maiorul. Ia-l =i pe [sta... }n fundul
gr[dinii!... }mpu=cat!... Repede, repede!
Ordinul maiorului ]l de=tept[ brusc din toropeal[, parc[ ar fi
turnat peste el o g[leat[ cu ap[. Se t`r] la picioarele ofi\erului,
gem`nd:
— Iart[-m[, dom’le maior... }mi r[m`n copila=ii orfani... Fie-v[...
219 R[scoala. Vol. II
— Ia-l, sergent! r[cni T[n[sescu, ferindu-=i cizmele de atin-
gerea \[ranului. Aide!... Pune\i m`na pe el!
Tocmai ]n pauza c`nd se a=tepta detun[tura, ap[ru =i Titu
Herdelea ]n curtea prim[riei. Fiindc[ Grigore Iuga era ocupat cu
preg[tirile de ]nmorm`ntare, a socotit potrivit s[ nu-l ]ncurce cu
prezen\a lui. Auzind ]mpu=c[turile din fundul gr[dinii, ]ntreb[
]ncet pe Baloleanu, care, spre a-=i ar[ta energia, r[spunse cu o
nep[sare fireasc[:
— Nimic... A fost ]mpu=cat uciga=ul doamnei Iuga...
Matei Dulmanu m[rturisindu-=i vina, procurorul Grecescu ]l
declar[ arestat pentru a fi trimis ]n judecat[ tribunalului. Maiorul
]ns[ protest[:
— Pardon, domnule procuror! P`n[ la judecat[, b[taia e mai
sf`nt[!... Caporal, num[r[-i =i [stuia dou[zeci =i cinci! +i, pe c`nd
Matei Dulmanu primea b[taia f[r[ a cr`cni, T[n[sescu explic[
domnilor civili c[ t`lharii [=tia numai de b[taie ]n\eleg, c[ ]nchi-
soarea e o adev[rat[ recrea\ie pentru ei =i c[, ]n orice caz, osebit
de ancheta civil[, el trebuie s[ aplice tuturor sanc\iunile drastice
cuvenite, pentru c[ au ]ndr[znit s[ se ridice ]mpotriva armatei...
Titu Herdelea avea pe buze un r[spuns, dar t[cu v[z`nd c[ Balo-
leanu =i Grecescu, cei chema\i s[ vorbeasc[, primesc f[r[ obiec\ie
rodomontadele ofi\erului.
— Pavel Tunsu!... Care e=ti?... Vino-ncoace! strig[ pe urm[
procurorul.
Pavel se ridic[ de jos. D`rd`ia de spaim[ c[ va fi =i el ]mpu=cat.
B`lb`i ]n ne=tire, f[r[ s[ mai a=tepte vreo ]ntrebare:
— Eu n-am omor`t pe nimeni... Eu am stricat ma=ina =i i-am
pus foc, c[ mi-au schilodit copilul, dar n-am v[rsat s`nge, c[ am
copii...
Se socoti cel mai fericit c`nd, snopit ]n b[taie, fu aruncat ]ntre
ceilal\i aresta\i, ]n cancelarie. }=i f[cu cruce =i mul\umi bunului
Dumnezeu, c[ a avut mil[ de copila=ii lui.
220 Liviu Rebreanu
Spre a deosebi c`t mai grabnic pe cei buni de cei r[i, primul-
procuror crezu necesar s[ schimbe ordinea cercet[rilor =i s[ asculte
]n primul r`nd pe frunta=ii satului de la care poate mai cur`nd s[
afle pe adev[ra\ii r[uf[c[tori =i instigatori.
— S[-mi spui cinstit, mo=ule, cum s-au petrecut blestem[\iile
=i cine-s vinova\ii! ]ntreb[ pe Lupu Chiri\oiu.
— D-apoi, domnule, eu nu m-am amestecat, c[-s b[tr`n =i nu
mi-ar fi =ezut frumos s[...
— Bine, bine, te cred, dar cum a ]nceput r[zmeri\a asta =i cine
a st`rnit-o? C[ din senin doar n-a venit, mo=ule? insist[ procurorul.
— Ba cam a=a a venit, domnule! ]nt[ri b[tr`nul. A fost un v`nt
mare =i i-a luat pe bie\ii oameni =i i-a m`nat ca oile...
— I-ascult[, mo=ule, s[ nu ne ]mbe\i pe noi cu basme, c[
n-avem vreme de d-astea! interveni maiorul T[n[sescu enervat
de sf[to=enia b[tr`nului.
+i, dup[ c`teva replici, ]i tr[sni o pereche de palme. Lupu
Chiri\oiu ]l privi drept ]n ochi =i rosti rar:
— Apoi, domnule maior, Dumnezeu s[-\i pl[teasc[ ru=inea asta
pe b[tr`ne\ile mele!
— Ce?... Ce?... E=ti obraznic cu mine, t`lhar b[tr`n ce e=ti?
s[ri T[n[sescu. Caporal, num[r[-i cincizeci!
Titu Herdelea tremura l`ng[ prefectul Baloleanu tot timpul c`t
b[tr`nul suferea loviturile f[r[ a scoate un glas de durere, parc-ar
fi fost de piatr[.
Dup[ ce mai fur[ b[tu\i c`\iva b[tr`ni, ]ntre care mai r[u Luca
Talab[, pentru c[ atitudinea lui a p[rut cutez[toare, dup[ ce at`t
Filip Ilioasa c`t =i Marin Stan fur[ dovedi\i =i recunoscur[ c[ s-au
l[comit fiecare la pr[d[ciune, de=i sunt oameni cu stare, veni
r`ndul lui Ignat Cercel. Ieri, c`nd s-au potolit ]mpu=c[turile, ca
s[ se ia bine cu armata, Ignat a sp`nzurat un =tergar alb ]ntr-un
b[\ =i l-a pus ]n poarta b[t[turii, s[-l vad[ boierii c`nd vor trece.
221 R[scoala. Vol. II
Maiorul ]ntr-adev[r l-a observat =i s-a ]nfuriat: „Ce-i asta, ho\ule?“
„Pace, dom’le maior!“ a r[spuns Ignat umil...Pace, ho\ule? Da cu
cine ai fost tu ]n r[zboi, t`lharule? Cu armata rom`n[?“ +i l-a
b[tut de l-a omor`t... Acuma ]l recunoscu:
— Tu e=ti cu steagul alb, ai, =i cu pacea, ho\ule?
— De, domnule maior, p[catele noastre, c[ nu =tim cum am
face mai bine, ca s[ nu gre=im! b`igui Ignat. Dac[ Dumnezeu ne-a
pedepsit s[ fim pro=ti, de, p[catele noastre...
Pe c`nd procurorul, mereu ]ntrerupt de exploziile maiorului,
ispr[vea cu Ignat Cercel, veni primarul Ion Pravil[ s[ raporteze
c[, precum i s-a poruncit, a adunat =i identificat pe to\i mor\ii,
adic[ patruzeci =i patru, al patruzeci =i cincilea fiind preotul
Nicodim al c[rui cadavru ]ns[ a fost ridicat din uli\[ ]nc[ de asear[
de c[tre fiic[-sa Niculina. Maiorul T[n[sescu se f[cu foc: cum a
]ndr[znit fata ho\ului de pop[ s[ nesocoteasc[ ordinele lui?
Primarul ]nghe\[, a=tept`ndu-se s[ m[n`nce iar b[taie =i ]nc[ ]n
fa\a satului ]ntreg.
— Unde e bestia de muiere care a cutezat? strig[ maiorul cu
ochii bulbuca\i.
Niculina ie=i la iveal[, palid[, cu copila=ul de m`n[. F[r[ nici
o vorb[, maiorul T[n[sescu se repezi la ea cu crava=a. Femeia
\ipa, se ferea, iar copilul ]ncepu s[ urle ]ngrozit:
— M[mica mea!... M[mica mea!
— Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vr`sta\i de
loviturile care nu conteneau.
— Caporal! strig[ maiorul obosit. Num[r[-i cincizeci!...
— Aoleu, oameni buni!... Aoleu!
Solda\ii o ]n=f[car[. Niculina, ]ntins[ cu fa\a ]n jos =i \inut[ de
patru solda\i, se zv`rcolea \ip`nd ca din gur[ de =arpe. Antonel
se arunca la maic[-sa, cu acela=i sc`ncet de spaim[:
— M[mica mea!... M[mica mea!
222 Liviu Rebreanu
C`nd un soldat ]ncepu s[ loveasc[, Titu Herdelea, care =optise
mereu „]ngrozitor, ]ngrozitor“, ca s[-l aud[ prefectul Baloleanu,
]=i pierdu deodat[ st[p`nirea =i, apropiindu-se de T[n[sescu, ]i
zise revoltat:
— Domnule maior, ajunge!... E insuportabil!... Asta e...
Maiorul, parc[ l-ar fi p[lmuit, tres[ri:
— Ce-ai zis?... Cine e=ti dumneata... Ce cau\i aici?... Cum ]\i
permi\i s[ te amesteci dumneata ]n...
— M[ numesc Titu Herdelea =i sunt...
— Nu vreau s[ =tiu nimic! continu[ T[n[sescu cu pumnii
str`n=i. Imediat s[ p[r[se=ti prim[ria, altfel te arestez =i te pun
]ntre baionete!... Imediat!... Imediat!
Prefectul Baloleanu ]nm[rmuri. Energia maiorului cu \[ranii
nu-i displ[cea, deoarece ]l scutea pe d`nsul de-a fi energic =i de-a
se ]nc[rca cu eventuale r[spunderi. Orice ar interveni ulterior, el
se poate sp[la pe m`ini. Dar incidentul cu un ziarist bucure=tean
=i prieten al lui Grigore Iuga poate s[ creeze complica\ii cu
repercusiuni mai mult dec`t plicticoase. Reculeg`ndu-se pu\in din
stupoare, interveni amical =i ]n fran\uze=te, c[ut`nd s[ calmeze
pe T[n[sescu, care se ]nd`rjea din ce ]n ce mai tare:
— Eu nu permit nim[nui!... Oricine ar fi!... S[ fie =i Dumnezeu,
eu nu permit!...
Titu Herdelea se f[cuse ca ceara, =i de indignare, =i de emo\ie.
}=i d[du ]ndat[ seama c[ amestecul lui, oric`t de firesc omene=te,
a fost insolit. Totu=i, nu-i p[rea r[u. Spre a nu a\`\a scandalul =i
a nu se expune s[ fie ]ntr-adev[r arestat, ]ntoarse spatele. Prefec-
tul, vr`nd s[-l ]mpace, ]l lu[ de m`n[ s[-l re\ie:
— Domnule Herdelea, te rog... F[-mi pl[cerea!... Domnul maior
are s[...
— Dec`t s[ asist la asemenea barbarii, prefer s[ m[ retrag,
domnule prefect! zise Titu, c[ut`nd s[-=i ia o mutr[ c`t mai
demn[.
223 R[scoala. Vol. II
— Ce r[u ]mi pare c[... murmur[ Baloleanu, str`ng`ndu-i m`na
=i l[s`ndu-l totu=i s[ plece.
+i T[n[sescu se ]mbl`nzi v[z`ndu-l c[ se dep[rteaz[. Din clipa
c`nd a auzit de la prefect c[ e ziarist, furia i-a sc[zut brusc, f[r[
]ns[ s[ arate c[ s-ar da b[tut. Acuma c`\iva ani, fiind ]n garnizoan[
la Turnu Severin, a p[lmuit la un chef pe un gazet[ra= local. S-a
f[cut un t[r[boi enorm; toate ziarele din Bucure=ti l-au luat ]n
primire; a ajuns la consiliul de reform[. Dac[ n-ar fi avut ]n
memoriu afacerea aceea, azi ar fi de mult locotenent-colonel.
— Nu pot permite s[ fiu ]nfruntat ]n exerci\iul func\iunii! f[cu
d`nsul umfl`ndu-=i glasul, ca s[-=i p[streze aparen\a de m`nie.
Eu am o r[spundere aici! Nu ne juc[m, nu-i a=a, domnule pre-
fect?... De la Bucure=ti e u=or s[ comanzi =i s[ scrii, dar uite pe
t`lharii [=tia care au distrus, =i au jefuit, =i au pr[dat, =i au ucis!...
Cum ajunse la \[rani, vocea iar i se ]n[spri, revolta ]i reveni
parc-ar fi fost jignit =i devastat el ]nsu=i, cu toate c[ el n-avea nici
o avere.
— Satele astea ar trebui rase cu tunul de pe fa\a p[m`ntului!...
P`n[ =i popa lor a fost t`lhar!... Ce-au f[cut [=tia, blestem[\iile
pe care le-au f[cut n-au pereche!... }n alte p[r\i au mai avut ni\ic[
ru=ine, aici au fost ]n stare s[ m[cel[reasc[, =i femei, =i b[tr`ni...
Pe c`nd maiorul T[n[sescu vorbea a=a, de jos, se ridic[ un \[ran
cu p[rul v`lvoi, cu fa\a luminat[, =i se apropie cu glas arz[tor:
— Domnule, domnule, v[d c[ te-ai pus s[ omori pe cre=tinii
lui Dumnezeu =i nu vrei s[ ascul\i poruncile care tr`mbi\eaz[ ]n
v[zduhuri...
— Jos, jos! strigar[ c`\iva solda\i zelo=i.
— Ce porunci?... Ce zice?... f[cu maiorul uluit de at`ta ]ndr[z-
neal[, dup[ ce de azi-diminea\[ se sile=te s[-l ]nmoaie.
— E nebun, domnule maior, tr[i\i! zise plutonierul Boiangiu.
— Nebun?... Las’c[ cunosc eu nebuniile astea! strig[ T[n[sescu.
De altfel banditul [sta a fost ieri ]n fruntea rebelilor =i a ]ndemnat
224 Liviu Rebreanu
pe solda\i la nesupunere... L-am auzit eu cu urechile mele!...
Caporal, ia s[-i numeri c`te i se cuvine!
}n vreme ce solda\ii ]l b[teau, Anton urla cu mare bucurie,
parc[ nici n-ar fi sim\it loviturile:
— Da\i, da\i, fra\ilor!... C[ judecata cea mare tot are s[ vie =i
glasul lui Dumnezeu... Lovi\i, lovi\i!... C[ d-aia m-am sculat de
jos =i d-aia...
Maiorul T[n[sescu, plictisit c[ b[taia n-avea nici un efect,
porunci caporalului:
— Ia da\i-i drumul s[ se duc[ dracului de nebun!
Apoi, ]ntorc`ndu-se la primul-procuror, ad[ug[:
— S[ continu[m!... V[ rog!...
3
Grigore Iuga ]=i sim\ea sufletul sf`=iat de remu=c[ri, iar prin
g`nd ]i trecea mereu:
„Poate dac-a= fi r[mas aici, nu s-ar fi ]nt`mplat...“
Dar, ]n acela=i timp, ]=i d[dea seama c[ toate recrimin[rile sunt
de prisos =i c[ alte datorii i se impun acuma. Corpul Nadinei ]=i
c[uta de cinci zile odihna, al tat[lui s[u de trei. Avea impresia c[
mor\ii zac ne]ngriji\i de prea mult timp, c[ sufletele lor nu-=i pot
g[si odihna, c[ se chinuiesc =i chinuiesc pe cei vii dimprejur, ]n
primul r`nd pe el, care de aceea sufer[ at`t de mult =i e cople=it
de mustr[rile con=tiin\ei.
C`nd a expediat ieri la Coste=ti telegrama lui Gogu Ionescu,
anun\`ndu-i moartea Nadinei, nu s-a g`ndit la ]nmorm`ntare,
precum nu s-a g`ndit la nimic material... De-abia asear[, dup[ ce
a v[zut cadavrele, =i-a zis c[ cel pu\in Gogu cu Eugenia ar trebui
s[ vie la ]nmorm`ntarea Nadinei =i c[ deci trebuie s[-i a=tepte.
Azi ]ns[, dup[ ce a v[zut co=ciugul ]n carul urmat de preotul din
Lespezi, i-a venit ]n minte c[ Gogu n-are s[ vie acum la \ar[ nici
225 R[scoala. Vol. II
chiar pentru ]nmorm`ntarea surorii sale =i c[, de altfel, nici nu e
timpul pentru o ]nmorm`ntare pompoas[ c`nd satele se zv`rcolesc
]n dezmeticirea din nebunia furioas[ =i c`nd ruinele ]nc[ fumeg[
ca =i sufletele oamenilor. Atunci, ]n clipa aceea, s-a hot[r`t s[ fac[
]ndat[ o ]nmorm`ntare simpl[, potrivit[ ]mprejur[rilor, l[s`nd
pentru mai t`rziu, c`nd se va fi cobor`t lini=tea adev[rat[,
ceremonia cea mare. +i din clipa aceea i s-a risipit tulburarea care-i
\inuse sufletul ]ntr-o neputin\[ dureroas[ de a se orienta, parc-ar
fi plutit ]ntr-o lume ireal[.
— Ascult[, Leonte, dup[-amiaz[ vom face ]nmorm`ntarea...
Calm, ca =i c`nd ar fi fost vorba despre lucrurile cele mai
obi=nuite, d[du logof[tului dispozi\ii precise, am[nun\ite. C`teva
genera\ii de ale familiei Iuga erau ]ngropate ]mprejurul bisericii
de la Amara. Ultimul morm`nt ]l construise Miron Iuga. }ntr-]nsul
odihnea de c`\iva ani so\ia lui. Era zidit ]n piatr[, boltit =i vast,
destinat s[-l ad[posteasc[ =i pe el c`nd ]i va sosi ceasul. }n acela=i
l[ca= va ]nc[pea, cel pu\in provizoriu, =i sicriul Nadinei. Fiindc[
b[tr`nul preot Nicodim s-a pr[p[dit, va sluji preotul din Lespezi
care a ]ntov[r[=it carul mortuar al Nadinei. Ajunge el singur...
Slujba se f[cu ]n curte. B[tea vesel soarele prim[verii. Arborii
]nmugureau v[z`nd cu ochii. Co=ciugurile erau a=ezate fiecare pe
c`te un car cu patru boi ]njuga\i. }n spate, conacul vechi, cu
geamurile ]nc[ sparte, p[rea un mo=neag cu ochii pl`n=i. }n fa\[,
zidurile ]nnegrite =i grinzile arse ale castelului nou, profil`ndu-se
pe =irul de plopi dinspre uli\[, alc[tuiau un decor funerar parc[
]nadins preg[tit. }n od[jdiile noi, preotul sp`n, cu b[rbu\a speriat[,
citea =i c`nta, =i ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care
noura=i albi, ca ni=te =iraguri de ]ngeri, se ]ntreceau s[ asculte
pomenirea mor\ilor. Preotul avea un glas mic, sub\irel =i totu=i
alin[tor. Glasul acesta se suia ]n v[zduh ca o d`r[ de fum de
t[m`ie, ]mpr[=tiindu-se ]n t[cerea ]ndoliat[ ce st[p`nea nu numai
conacul, ci toat[ ]mprejurimea. R[spunsurile dasc[lului, ma=inale
15 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
226 Liviu Rebreanu
=i fonf[ite, r[m`neau dedesubt, se amestecau cu rumegatul
indiferent =i mut al boilor, ale c[ror cozi lungi se leg[nau ritmic,
alung`nd mu=te imaginare.
Grigore Iuga st[tea l`ng[ loitra carului cu co=ciugul tat[lui s[u,
av`nd al[turi pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. }n
partea cealalt[, p`n[ la gardul dinspre ograda conacului, din care
numai c`\iva st`lpi se mai aflau ]n picioare, se ]ngr[m[deau to\i
oamenii cur\ii, cu Isb[=escu ]n frunte =i cu arga\ii la urm[. Nevasta
logof[tului =i buc[t[reasa Profira pl`ngeau cu sughi\uri multe,
dar f[r[ bocete g[l[gioase, ru=inate parc[ de r[ceala lui Grigore.
Ochii lui, ro=ii =i tulburi, cuprindeau ]n aceea=i privire am`n-
dou[ co=ciugurile. Erau la fel de mari, din acela=i lemn, parc-ar fi
fost comandate de mult. }n sufletul t`n[rului Iuga d[inuia o lini=te
resemnat[. G`nduri multe ]i fulgerau prin minte, se ciocneau, se
alungau f[r[ ]ncetare =i f[r[ a se cristaliza, ca ni=te cr`mpeie f[r[
rost, v`nturate de ]nt`mplare. Numai ]n inim[ ]i st[ruia un
sim\[m`nt ap[s[tor ca o ran[ deschis[, care te doare f[r[ s[-\i
mai dai seama.
Nici nu b[g[ de seam[ c`nd s-a ispr[vit slujba, c`nd au pornit
spre cimitir. De-abia ajung`nd ]n uli\[, =opti lui Titu Herdelea:
— Poate c-ar fi trebuit s[-l anun\[m =i pe Baloleanu... }n sf`r=it!
Mergea ]n urma carului al doilea ]n care era co=ciugul tat[lui
s[u. La c`\iva pa=i mai ]napoi se auzeau pa=ii celorlal\i =i pl`nsetele
femeilor, mai zgomotoase. }naintea celuilalt car v[zu str[lucirea
od[jdiilor preotului =i apoi ]i auzi =i glasul c`nt`nd parc[ dintr-o
mare dep[rtare.
Se mir[ de mul\imea adunat[ la prim[rie. Titu ]i d[du c`teva
l[muriri sumare. Ni=te vaiete confirmau c[ ancheta continua cu
aceea=i ardoare. C`nd sosi convoiul funerar mai aproape, prefectul
Baloleanu ie=i din curtea plin[ de \[rani, urmat de primul-procuror
Grecescu, de maiorul T[n[sescu =i de c[pitanul de jandarmi Cor-
227 R[scoala. Vol. II
buleanu. (C[pitanul Lache Gr[dinaru, care ar fi dorit s[ se asocieze
ca unul ce a cunoscut pe b[tr`nul Miron =i i-a fost oaspe de multe
ori, fu obligat s[ continue instruc\ia rebelilor c`t vor lipsi anche-
tatorii.)
— S[ m[ ier\i =i s[ ne ier\i, Grigori\[ drag[, c[ n-am =tiut nimic,
altfel l[sam toate =i veneam s[ aduc ultimul omagiu venerabilului
t[u p[rinte! murmur[ Baloleanu cu o mutr[ ]ntristat[, str`ng`ndu-i
m`na prelung.
Ceilal\i, lu`ndu-=i fiecare ]nf[\i=area ]ndoliat[ potrivit[, ]i
str`nser[ de asemenea m`na pe r`nd, cu clipiri din ochi care voiau
s[ spun[ c[ durerea lor nu g[se=te cuvinte s[ o exprime destul de
elocvent.
Grigore Iuga voi s[ cear[ el scuze prietenului s[u Baloleanu
c[ a neglijat s[-l vesteasc[. }n momentul c`nd deschise gura, ]l
v[zu sco\`nd gr[bit batista =i =terg`ndu-=i ochii, parc-ar fi vrut
s[-=i ]n[bu=e lacrimile. Gestul i se p[ru at`t de nesincer, c[ renun\[
s[ mai r[spund[ =i continu[ mersul ]ntrerupt c`teva clipe, iu\ind
pa=ii, ca s[ ajung[ din urm[ carul care nu se oprise.
Convoiul intr[ cur`nd ]n curtea bisericii. Preotul mai c`nt[
pu\in, apoi co=ciugurile fur[ cobor`te pe r`nd ]n morm`ntul
deschis, l`ng[ care st[teau cei trei arga\i trimi=i de logof[tul
Bumbu s[ ridice, cu b[gare de seam[, lespedea =i pe urm[ sa o
a=eze la loc cum a fost. Al\i oameni de-ai cur\ii trebuir[ s[ dea
ajutor celor trei, co=ciugurile fiind prea grele. Preotul repet[ de
mai multe ori „ve=nica lor pomenire“, acompaniat =i de mor-
m[ielile dasc[lului, apoi ]ncet[ brusc, cu o plec[ciune umil[ spre
Grigore Iuga, care privea cu ochi r[t[citori =i f[r[ s[ fac[ vreo
mi=care. La un semn al logof[tului, cei trei oameni se apucar[ s[
acopere morm`ntul. Baloleanu =i ceilal\i exprimar[ iar[=i sincere
condolean\e, pe care Grigore le ascult[ t[cut, d`nd doar pu\in
din cap ]n semn de mul\umire. Auzi, ]ns[, foarte clar cuvintele
maiorului T[n[sescu c[tre c[pitanul de jandarmi:
228 Liviu Rebreanu
— Fiindc[ tot suntem aici =i avem pe pop[ la ]ndem`n[, s[ te
duci s[ ]ngropa\i =i pe \[rani, la cimitirul satului, nu =tiu unde
vine, popa trebuie s[ =tie. G[se=ti acolo pe primar. Te rog, puiule,
ca s[ sc[p[m =i de formalitatea asta!... Dar =tii, scurt, f[r[ mult[
ceremonie. +i at`ta e prea mult pentru ni=te t`lhari!... S[ nu uita\i
pe cei executa\i adineaori la prim[rie!
Grigore avu o tres[rire, parc[ =i-ar fi adus aminte de ceva foarte
important. Zise repede c[tre Titu:
— A= fi vrut s[ fiu =i eu la ]nmorm`ntarea \[ranilor, dar nu m[
simt deloc capabil acuma... Vrei dumneata s[ te duci ]n locul meu?
— Desigur! r[spunse scurt t`n[rul Herdelea.
Preotul conduse pe Titu Herdelea =i pe Corbuleanu. Trecur[
prin gr[dina bisericii, prin alte dou[ gr[dini =i o livad[. Mor\ii
erau ]n=ira\i ]n cimitir pe dou[ r`nduri, ]n\epeni\i =i str`mba\i cum
i-a l[sat moartea. O groap[ lung[ =i larg[ era s[pat[ gata al[turi.
— Scurt, p[rin\ele, c[ n-avem timp! ]ndemn[ c[pitanul Corbu-
leanu.
St[tu ca pe spini cele c`teva minute c`t fur[ pomeni\i mor\ii,
mai st[tu alte c`teva minute p`n[ ce-i v[zu arunca\i ]n groapa
comun[, apoi plec[ f[r[ a mai ]ntoarce capul.
Titu Herdelea r[mase numai cu preotul, privind t[cu\i am`ndoi
cum p[m`ntul sl[ninos, cu bulg[ri grei, izbea cadavrele, zv`rlite
=i ]ngr[m[dite ]n groap[ ca ni=te cr[ci putrede, cum mor\ii, ]ncetul
cu ]ncetul, ]=i potriveau culcu=ul, se amestecau =i se topeau cu
p[m`ntul care ]i ascundea de toate primejdiile.
„C`t s-au zb[tut ei s[ aib[ p[m`nt =i iat[ c[ p[m`ntul i-a cules
pe to\i! ]=i zicea Titu Herdelea cu o str`ngere de inim[. +i c`nd te
g`nde=ti c[, ]n cele din urm[, toate str[duin\ele noastre tot aici
sunt sortite s[ sf`r=easc[!“
Vreo zece \[rani asudau cu lope\ile, mu\i, g`f`ind. Primarul
Pravil[ ]i zorea mereu, speriat, parc[ palmele primite de la maior
l-ar fi z[p[cit cu des[v`r=ire.
229 R[scoala. Vol. II
— C`\i au fost, primarule? ]ntreb[ Titu c`nd v[zu c[ p[m`ntul
i-a ]nghi\it pe to\i.
— Patruzeci =i =ase, domnule, ]mpreun[ cu Trifon =i cu Toader
pe care numai adineaori i-am adus de la cancelarie, zise primarul
apropiindu-se cu ]ncredere fiindc[ fusese de fa\[ c`nd Titu a avut
ciocnirea cu maiorul. P[rintele Nicodim a r[mas acas[. A b[tut-o
el domnul maior pe Niculina, dar tot s-a ]mbl`nzit pe urm[ =i n-a
mai poruncit s[-l ridic[m din cas[, c-ar fi fost =i ru=ine s[-l arunce
laolalt[ cu to\i s[rmanii, c[ doar dumnealui n-a avut nici o vin[,
c[ citise rug[ciunea la c[p[t`iul boierului Miron =i... Of, Doamne,
ap[r[-ne =i ocrote=te-ne, c[ mare greutate a dat peste noi!
Dup[ o pauz[, t`n[rul Herdelea ]ntreb[ iar:
— Dar revolu\ia asta ce-a fost, primare?... Cum v-a venit s[
face\i at`tea nelegiuiri, at`ta stric[ciune =i r[utate?
— De, domnule, s-au iu\it oamenii =i au p[c[tuit f[r[ dreptate!
r[spunse Pravil[ am[r`t. Dar nici a=a cum s-au ]ntors lucrurile,
parc[ nu-i cu dreptate! C[ prostimea-i prostime =i nu-i mirare s[
gre=easc[, boierii ]ns[ sunt ]n\elep\i =i...
Titu nu r[spunse. }ntoarse ochii spre groparii care se luptau
greu cu p[m`ntul mor\ilor. Primarul amu\i deodat[, ca =i c`nd
=i-ar fi luat seama =i i-ar fi fost fric[ s[ nu fi vorbit prea mult...
Pentru cin[, at`t Baloleanu cu Grecescu c`t =i ofi\erii au fost
invita\ii lui Grigore Iuga la conac. Prefectul improviz[ un mic
discurs pentru prosl[virea memoriei celor dou[ victime ale r[zvr[-
tirii criminale care a umplut \ara de ruine =i de doliu. Pe urm[,
spre a menaja pe amfitrion, nici nu mai pomenir[ de cei mor\i.
Se vorbi mult despre cruzimile =i pr[d[ciunile \[ranilor... Obser-
v`nd c[ t`n[rul ziarist bucure=tean tace ca =i Grigore, Baloleanu
se sim\i dator s[ fac[ un apel la unirea tuturor ]n fa\a primejdiei
ce o prezint[ turma r[t[cit[ de ni=te instigatori criminali, care
vor fi negre=it descoperi\i.
230 Liviu Rebreanu
— Trebuiesc uitate micile ambi\ii personale, precum trebuiesc
scuzate eventuale mici jigniri involuntare =i provocate de ]mprejur-
[rile anormale! exclam[ d`nsul patetic. Nu-i a=a, domnule Her-
delea?
Titu ridic[ din umeri, parc-ar fi vrut s[ spuie c[ astea n-au
nici o importan\[. Grigore se uit[ mirat la Baloleanu, ne]n\eleg`nd
aluziile.
— A, nu \i-a spus nimic? zise prefectul surprins. Ei, iac[,
domnilor, sufletul fin =i delicat! Vede\i cum se cunoa=te imediat?...
+i dup[ ce dumeri pe Grigore ]n c`teva cuvinte, goli un pahar
de vin pentru uitarea incidentului. Maiorul T[n[sescu str`nse peste
mas[ m`na lui Titu ]n aplauzele admirative ale tuturor. Pe urm[
to\i ]=i d[dur[ mult[ silin\[ s[ explice t`n[rului ardelean c[ \[ranul
]ndeob=te e a=a de tic[los =i de ]nc[p[\`nat ]n r[ut[\i, c[ numai
for\a brut[ poate s[-l ]nfr`neze de la crimele cele mai oribile.
— S[ nu uit[m c[ ne afl[m ]ntr-o cas[ de dou[ ori ]ndoliat[
de ace=ti t`lhari, devastat[ =i incendiat[! f[cu maiorul T[n[sescu
cu o indignare muiat[ ]ntr-un glas dulce.
— E suficient s[ prive=ti ]mprejur, ca s[-\i dai seama c`t sunt
de s[lbatici! ad[ug[ Corbuleanu, r[sucindu-=i musta\a, parc-ar fi
fost =i femei de fa\[.
Primul-procuror Grecescu, taciturn din fire, se f[cu toarte
ascultat povestind ]n ce fel s-au reprimat ]n alte \[ri asemenea
r[zmeri\e =i sco\`nd ]n eviden\[ c[ cele c`teva be\e aplicate aici
pe spinarea barbarilor no=tri pot fi privite ca ni=te inofensive
m`ng`ieri p[rinte=ti.
Pe Titu Herdelea discu\ia ]l ]nfl[c[ra. El sim\ea c[ domnii
ace=tia n-au dreptate, dar nu-=i putea concretiza obiec\iile ]ntr-o
replic[ conving[toare.
— Pe mine numai nedreptatea m[ revolt[! strig[ el de c`teva
ori, ca =i c`nd prin aceasta ar fi vrut s[ se deosebeasc[.
231 R[scoala. Vol. II
Apoi, mai t`rziu, inspirat de focul discu\iei, declar[ cu o
siguran\[ care-l uimea =i pe el ]nsu=i:
— Eu ]n\eleg =i admit orice sanc\iune, cu singura condi\ie s[
fie dreapt[ =i legal[. Dumneavoastr[, care reprezenta\i statul =i
ave\i la dispozi\ie toat[ puterea statului, dumneavoastr[ nu vi-e
permis s[ c[de\i ]n vina \[ranilor, care au c[lcat legile =i au s[v`r=it
crime. C[lc`nd legile, s[v`r=i\i =i dumneavoastr[ crime, iar crimele
dumneavoastr[ sunt mai grele, pentru c[ le s[v`r=i\i sub scutul
statului =i abuz`nd de for\ele lui de constr`ngere. |[ranii, c`nd
s-au r[sculat =i au s[v`r=it nelegiuirile, au riscat, ]n fiecare
moment, s[ ]nt`lneasc[ for\a statului, armata, sau poli\ia, sau
jandarmii, care s[-i pedepseasc[. Dumneavoastr[, ]n loc s[ le
aplica\i rigorile legilor, batjocori\i =i schingiui\i pe ni=te oameni
]nc[tu=a\i =i f[r[ posibilitate de ap[rare, pentru c[ =ti\i c[ nu ve\i
]nt`lni pe nimeni care s[ v[ pedepseasc[!
— Iubitule, iubitule! sur`se Baloleanu cu indulgen\[. Eu sunt
om de legi =i de drept! Ei bine, statul are nu numai dreptul, dar
chiar datoria s[-=i apere existen\a, c`nd i-e amenin\at[, prin orice
mijloace! Legal =i drept este orice contribu\ie la men\inerea =i
]nt[rirea statului!
— A=a mi-a vorbit odinioar[ =i un ofi\er de jandarmi unguri!
r[spunse ironic Titu. Deosebirea este doar c[ el vorbea ungure=te,
iar dumneavoastr[ rom`ne=te!
— Dar nici s[ toler[m revolu\ia...
— Legea ]nvinge revolu\ia. Numai f[r[delegea provoac[ =i
propag[ revolu\iile! zise Titu Herdelea cu m`ndria omului care a
f[cut o mare decoperire.
4
A doua zi, ]nainte de amiazi, un convoi de vreo cincizeci de
\[rani fu pornit spre Pite=ti, ]ncadrat de solda\i cu armele ]nc[r-
cate, sub comanda unui plutonier b[tr`n =i r`nzos. Dovedi\i sau
b[nui\i a fi fost capii r[zvr[tirii =i a fi s[v`r=it diferite crime, erau
232 Liviu Rebreanu
fereca\i ]n lan\uri =i apoi to\i ]mpreun[ lega\i de un singur lan\
gros =i lung, doi c`te doi. C`\iva solda\i purtau =i b`te grele cu
care s[ ]mboldeasc[ la mers pe eventualii =ov[itori.
Cur`nd dup[-amiazi ]=i luar[ r[mas bun de la Grigore Iuga,
unde pr`nziser[, Baloleanu, Grecescu =i maiorul T[n[sescu. Se
duceau, spunea prefectul, s[ constate efectele pacific[rii ]n toate
comunele care au fost contaminate de spiritul r[zvr[tirii. Mai ales
c[ au primit rapoarte confiden\iale cum c[, ]n unele sate, mo=ierii,
]ntor=i acas[ sub ocrotirea armatei =i g[sindu-=i avutul pr[dat,
au ]nceput s[ se fac[ singuri instructori, judec[tori =i executori ai
presupu=ilor vinova\i.
— Asta nu se poate! declama Baloleanu cu o nobil[ indignare.
Eu nu voi tolera represalii! Unde-am ajunge dac[ fiecare s-ar apuca
s[-=i fac[ singur dreptate dup[ capriciile sale? Legea trebuie s[
fie egal[ pentru to\i!... (}nt`lnind privirea ironic[ a t`n[rului
Herdelea.) Una e ap[rarea interesului general =i alta e interesul
particular, cu r[zbun[rile lui dispre\uitoare de legi!...
Ziua urm[toare plec[ =i Titu Herdelea. Grigore l-ar mai fi
re\inut, dac[ nu s-ar fi g`ndit c[ ]n ]mprejur[rile acestea, c`nd la
\ar[ e numai jale, =i durere, =i ruin[, aceasta ar ]nsemna mai mult
egoism dec`t prietenie.
— Ai fost prea bun c[ ai stat l`ng[ mine ]n zilele de primejdie
=i de suferin\[, ]i zise la desp[r\ire. Nu vreau s[ abuzez de prietenia
dumitale... }\i mul\umesc =i nu voi uita niciodat[ devotamentul
adev[rat cu care ai ]n\eles =i ai suportat toanele =i t[cerile mele!...
De altfel nici eu nu voi z[bovi mult pe aici acuma. Singur[tatea
=i toate umbrele care r[t[cesc aici ]n aer m-ar neurasteniza
complet. Trebuie ]ns[ s[ iau dispozi\ii pentru muncile ]nc[ ne]nce-
pute =i pentru repara\ia celor ce se mai pot repara...
Cu aceea=i bri=c[ galben[ =i cu acela=i Ichim pe capr[ p[r[si
Titu =i acuma Amara. Uli\a era tot pustie, parc[ oamenii ]nc[ n-ar
fi ]ndr[znit s[ ias[ de prin case sau ascunz[tori. Curtea prim[riei
era tot plin[ de \[rani culca\i la p[m`nt, cu fa\a ]n jos =i p[zi\i de
233 R[scoala. Vol. II
solda\i. Ancheta continua cu aceea=i intensitate, numai anche-
tatorii s-au schimbat. C[pitanul Lache Gr[dinaru a luat locul
maiorului, iar plutonierul Boiangiu pe al procurorului.
P`n[ la Coste=ti, ]n toate satele v[zu semne de anchete similare.
}n gara Coste=ti se ]nt`lni cu Cosma Buruian[, care ]l descusu
]ndelung asupra st[rilor din Amara =i-i spuse c[ m`ine se va
]ntoarce =i el acas[, deocamdat[ singur, p`n[ va constata c[ ]ntr-adev[r
nu mai e nici o primejdie...
}n Bucure=ti, primul drum ]l f[cu ]n aceea=i zi la Gogu Ionescu.
}i era penibil s[ fie crainicul nenorocirii, dar ]=i zicea c[, dup[
telegrama laconic[ a lui Grigore, am[nuntele pe care le aducea
d`nsul vor fi totu=i o consolare. Casa din strada Argintari cu scara
monumental[ =i scoica deasupra intr[rii, care cu vreo =ase luni
]n urm[, c`nd venea mi=cat =i ]nfrico=at s[ se intereseze de sosirea
boierilor, i s-a p[rut at`t de vesel[ =i de fericit[, acuma avea o
]nf[\i=are posomor`t[, cu toate c[ razele asfin\itului ]i m`ng`iau
zidurile =i se jucau ]n geamuri, iar ]n gr[dini\a cu potecile curate,
straturile de iarb[ t`n[r[ verzuiau ca ni=te covora=e de catifea
]ntinse la soare. G[si numai pe Eugenia acas[. }l puse s[-i poves-
teasc[ tot ]nainte de a sosi Gogu. Eugenia era ]ngrozit[, dar mai
mult de durerea so\ului ei. Ea l-a oprit s[ plece la Amara pentru
]nmorm`ntarea Nadinei. I-a fost fric[ s[ nu se mai ]nt`mple ceva
pe acolo... Sosi =i Gogu cur`nd. }n cele c`teva zile de c`nd nu l-a
v[zut Titu, parc-ar fi ]mb[tr`nit cu zece ani. }=i uitase cochet[riile
=i-=i pierduse jovialitatea. Cum d[du cu ochii de Titu, ]ncepu s[
pl`ng[ cu hohote, ca o femeie incapabil[ s[ se st[p`neasc[. Numai
acuma sim\ea c`t de mult a iubit-o pe Nadina, mai mult dec`t pe
o sor[, ca pe un copil al s[u. Ascult`nd pe Titu, care trebui s[
repete povestirea, ofta mereu: „Bietul tata!... Cum o s[ suporte el
vestea asta!“ B[tr`nul Tudor Ionescu ]ntreba mereu dac[ s-a
]napoiat Nadina, r[sf[\ata inimii lui bolnave, de la \ar[, pentru
c[ a aflat =i el despre ]ntinderea r[scoalei din Arge=...
234 Liviu Rebreanu
Seara Titu Herdelea trebui s[ povesteasc[ =i so\ilor Gavrila=,
la mas[, ce a p[\it =i ce a v[zut la \ar[. Astfel se culc[ t`rziu =i
numai ]n pat ]=i arunc[ ochii pe gazetele de dup[-amiazi. Z`mbi
trist citind c[, gra\ie m[surilor cumin\i luate de noul guvern, tul-
bur[rile sunt aproape pretutindeni potolite, f[r[ v[rsare de s`nge.
I se p[rea o batjocur[. }n suflet ]i mocnea mereu revolta ]n[bu=it[.
Se vis[ la Amara, ]n curtea prim[riei, ]n mijlocul mul\imii t[v[lite
la p[m`nt. Maiorul t[ia capetele plecate cu sabia lui =tirbit[ =i
ruginit[ de s`nge. C`nd o ridic[ asupra unui copila= care pl`ngea
sf`=ietor, Titu s-a aruncat asupra maiorului, i-a smuls-o din m`n[
=i a azv`rlit-o... „Te arestez! Te arestez!“ r[cnea maiorul. Titu se
v[zu ]nh[\at de solda\i furio=i =i apoi deodat[ crava=a maiorului
]ncepu s[-i sf`rtece obrajii...
La Drapelul, a doua zi, Ro=u ]l ]mbr[\i=[, parc[ s-ar fi ]ntors
din morm`nt. }l introduse =i la Deliceanu, s[-i istoriseasc[ meto-
dele de pacificare ale noului guvern. Ve=nic ispitit de a ridica
Drapelul prin ceva de mare senza\ie, secretarul redac\iei se g`ndea
s[ publice impresiile t`n[rului redactor, inclusiv conflictul cu
maiorul sanguinar.
— Nu, nu, Ro=ule! ]l opri directorul. Noi ne-am obligat moral-
mente s[ le d[m concursul pentru potolirea dezordinilor. Trebuie
s[ ne respect[m angajamentul! Noi nu putem fi murdari =i
criminali cum au fost ei!
— Bine! f[cu Ro=u. +tiam anticipat. Drapelul e condamnat s[
vegeteze ]n vecii vecilor!
Peste c`teva zile Titu, prezent`ndu-se regulat la Drapelul, g[si
pe Ro=u mai negru ca totdeauna. Crezu c[ a avut vreo nepl[cere
particular[ =i-l l[s[ ]n pace, a=ez`ndu-se s[ fabrice articola=ele
anodine cotidiene pe care se obi=nuise acuma a le produce ]n
redac\ie. }ntr-un t`rziu, secretarul izbucni singur:
— Ce oroare!... Ce tic[lo=ie!... Ce barbarie!...
235 R[scoala. Vol. II
Nu i se potriveau exploziile teatrale. Glasul lui suna gol ca al
unui actor f[r[ talent. Parc[ =i-ar fi dat seama, se scufund[ iar ]n
t[cere =i numai dup[ vreun sfert de or[ relu[ sarcastic:
— Ei, ce facem cu revolu\ia noastr[, puiule?... S-a terminat,
ai?... I-am pus cruce?... Adic[ ce cruce?... Mii de cruci!
Titu Herdelea se apropie ca de obicei spre a ar[ta c[-l inte-
reseaz[.
— Ai observat, sper, c[ rubrica tulbur[rilor \[r[ne=ti a disp[rut
aproape complet din ziare?... Ceea ce ]nseamn[ c[ represiunea a
fost eficace. Lini=tea s-a restabilit ]n toat[ \ara... Ce lini=te?... Mii
de morminte proaspete semnaleaz[ c[ ordinea cea mai perfect[
domne=te iar[=i ]n Rom`nia!
Apoi, dup[ o mic[ pauz[, cu fa\a congestionat[ de indignare:
— M[i b[iete, ce-ai v[zut tu ]n Arge= a fost o glum[ de salon
fa\[ de cruzimea =i barbaria ce s-a ab[tut asupra tuturor satelor
din \ar[ de c`nd au luat [=tia conducerea!... Cei ]mpu=ca\i sau ]n
general uci=i de expedi\iile represive sunt cei ferici\i =i noroco=i,
pentru c[ au sc[pat de schingiuirile sp[im`nt[toare pe care trebuie
s[ le ]ndure cei vii... }n sf`r=it, a fost o baie de s`nge colosal[,
ceva cum nu s-a mai pomenit nic[iri ]n lume ]n veacul din urm[,
nici chiar ]n colonii sau fa\[ de triburile s[lbatice. +i toate pe
t[cute, s[ nu afle Europa =i lumea. Tunurile au bubuit, au nimicit
din temelii sate multe, pu=tile au trosnit ne]ncetat... Victimele sunt
aruncate ]n gropi colective, f[r[ cruce, s[ nu lase nici o urm[... +i
nimeni nu poate protesta, nimeni nu cuteaz[ s[ cr`cneasc[, fiindc[
sunt ]n joc interesele \[rii =i fiindc[ interesele \[rii cer ca at`tea
milioane de \[rani s[ munceasc[ fl[m`nzi =i goi pentru a procura
c`torva mii de tr`ntori bog[\iile care s[ fie risipite ]n lux =i luxur[!
— Dac[ n-am unde s[ scriu? zise t`n[rul Herdelea. Eu a=
protesta!
— Mai bine c[ n-ai unde, puiule, c[ci cu tine ar ispr[vi repede:
te-ar expulza din \ar[ ca pe orice str[in indezirabil!
236 Liviu Rebreanu
— Eu? str[in? ]n Rom`nia? z`mbi Titu cu superioritate ironic[.
— Nu uita, puiule, c[ tu nu e=ti cet[\ean rom`n, oric`t te-ai
crede tu mai rom`n ca al\ii! A=a c[ ]ndat[ ce vei deveni periculos
ordinii publice, nu vei mai fi frate, ci du=man, =i ca atare... Dar fii
lini=tit!... }ntr-o s[pt[m`n[, dou[ numai tribunalele vor mai p[stra
amintirea r[zmeri\ei de ieri prin judecarea zecilor de mii de \[rani,
str`n=i cu arcanul de pretutindeni, care umplu toate ]nchisorile
\[rii... }ncolo, toat[ lumea va fi profitat[ =i mul\umit[. Cei devasta\i
vor fi repede =i gras desp[gubi\i de c[tre stat ca s[-=i refac[
gospod[riile, ba chiar s[ le ]mbun[t[\easc[. Iar \[ranii, dac[ vor
fi cumin\i, vor primi o nou[ avalan=[ de discursuri, =i promisiuni,
=i vorbe goale, fiindc[, s[ nu uit[m, parlamentul va fi dizolvat
cur`nd-cur`nd =i se vor face alegeri noi...
}ntr-adev[r, peste vreo zece zile nici chiar Ro=u nu mai pomenea
despre mi=c[rile \[r[ne=ti. Ziarele discutau tot mai insistent despre
alegerile ]n perspectiv[. Ici-colo, mai ales ]n presa partidelor, se cerea
descoperirea =i pedepsirea instigatorilor. Prim[vara trezea noi pofte
de via\[. Gr[dinile de var[ ]=i preg[teau deschiderile. Cafenelele =i
c`rciumile acaparau trotuarele cu mesele scoase la aer. Pe Calea
Victoriei, ]ntre Bulevard =i Palat, femeile frumoase ]ntinereau ]n
toalete ispititoare. Plimb[re\ii cotidiani de ambele sexe ]=i =opteau
pe trotuare obi=nuitele chem[ri: „iubire“, „p[pu=ica“...
Titu Herdelea st[tea acuma mai pu\in pe acas[, de=i camera
lui era dr[gu\[ =i prietenoas[. Tocmai ]ntr-o dup[ amiaz[ pe care
se hot[r`se s[ o jertfeasc[ unei c[r\i interesante, se pomeni cu
vizita doamnei Alexandrescu, ]nso\it[ de sur`z[toarea Mimi.
T`n[rul se mir[. Fosta-i gazd[ ]i spuse c[ s-a ab[tut pe-aici =i,
fiindc[ a avut drum, =i i-a fost dor de d`nsul, c[ nu l-a uitat c`t a
fost totdeauna de gentil, dar mai cu seam[ fiindc[ Mimi a cic[lit-o:
„Hai, m[mico, s[-l vedem dac[ m-a uitat...“ Pe urm[ aduse vorba
despre Jenic[, oc[r`ndu-l c-a fost o lichea =i s-a purtat ca un
ordinar, c[ ]ntr-o bun[ zi n-a mai dat pe la ea =i i-a trimis pe
hodorogul de tat[-s[u s[-i notifice sf`r=itul aventurii. Ce mai faier
237 R[scoala. Vol. II
le-a tras ea tuturor, n-o s[ uite nici ]n cer!... Mimi, s[r[cu\a, nu l-a
putut suferi de la ]nceput pe Jean, c[ i s-a p[rut anti=at de persoana
lui =i lipsit de educa\ia fin[ pe care Mimi a primit-o de la m[mica
ei. Dar ea, naiv[, de, ca femeia cinstit[, n-a luat seama la nimic =i
s-a ]ncrezut ]n vorbele lui. Ce regret[ mai mult e c[, din pricina
lichelei =i a ofticoasei de sor[-sa, a desp[r\it dou[ inimi care se
iubeau. C[ Mimi, dr[g[la=a de ea, i-a m[rturisit deschis, ca unei
mame bune, din prima zi: „M[mico, tare-i simpatic chiria=ul t[u!“
+i de atunci n-are peri ]n cap de c`te ori i-a spus: „M[mico, mi-e
drag =i mi-e drag!“ }n sf`r=it, acuma a dat Dumnezeu de a r[mas
liber[ =i Mimi, a sc[pat =i ea de Jenic[, a=a c[ acuma...
— Ei, hai, pupa\i-v[, hai, c[ eu m[ ]ntorc cu spatele! zise
deodat[ doamna Alexandrescu, drept ]ncheiere.
Mimi se ag[\[ de g`tul lui Titu frec`ndu-=i buzele de buzele
lui. T`n[rul Herdelea se ru=ina de toat[ scena asta =i ]ng`na,
f`st`cit, cuvinte galante de care ]i era =i mai ru=ine. }n sf`r=it,
doamna Alexandrescu ]l pofti s[ le viziteze. La plecare, Mimi
r[mase ]n urm[, iar se frec[ de el =i-i =opti languros:
— S[ vii negre=it, bebe!
}nt`mplarea aceasta hot[r] pe Titu Herdelea s[ se duc[ chiar
a doua zi la Tan\a, ]n dosul g[rii, la p[rin\ii ei. De dou[ s[pt[m`ni,
de c`nd s-a ]ntors de la \ar[, nu s-a ]nt`lnit deloc cu Tan\a. Ea nu
s-a mai ar[tat, iar el n-a ]ndr[znit s-o caute. Fu primit bine de
toat[ familia. Tan\a se minuna, =i se bucura, =i se ]mbujora de
fericire. Jean i-a str`ns m`na parc[ numai ieri s-ar fi desp[r\it.
Vorbir[ mai mult de nunta lui, care era fixat[ peste c`teva
s[pt[m`ni dup[ Pa=ti. Jean ]i propuse s[-i fie cavaler de onoare.
Titu accept[ cu condi\ia s[ aib[ de pereche o domni=oar[ de onoa-
re simpatic[. Adic[ pe Tan\a. Ochii doamnei Ionescu se ]nduio=ar[
de mul\umire; chiar b[tr`nul Ionescu se sili s[ sur`d[ =i reu=i.
Grigore Iuga sosi la Bucure=ti abia peste trei s[pt[m`ni dup[
Titu. De=i avea figura obosit[, ]n ochi ]i p`lp`ia parc[ o nou[
]ncredere.
238 Liviu Rebreanu
— S-au ]ntors, fire=te, to\i cei fugi\i, r[spunse d`nsul curiozit[\ii
t`n[rului Herdelea. S-a ]ntors =i Platamonu, dar f[r[ fiul s[u,
mutilat, care, probabil, bole=te undeva, ]n vreun sanatoriu... Numai
mor\ii nu se mai pot ]ntoarce!
C[ut`nd s[-i alunge triste\ea, Titu ]ncerc[ s[ schimbe vorba,
Grigore ]ns[ continu[ lini=tit:
— Am ]nceput =i am terminat sem[n[turile de prim[var[!...
Oamenii s-au ]ntors la ogoare, parc[ episodul r[zvr[tirii ar fi fost
un vis ur`t. S-au reluat muncile cu mai mult[ r`vn[, cu un fel de
desperare mut[... Din nenorocire, aproape un sfert dintre \[rani
sunt ]nchi=i pe la Pite=ti. Toate beciurile ora=ului s-au transformat
]n temni\e. Noi nu ]nv[\[m nimic din nici o nenorocire... F[r[ s[-
\i mai spun c[ lipsa at`tor bra\e, ]n ]mprejur[rile astea, e =i o mare
pierdere pentru economia \[rii!... }n sf`r=it, ne silim s[ =tergem
urmele uraganului pe c`t se poate. De altfel, natura ]ns[=i ne ajut[.
Pretutindeni e o n[val[ de via\[ nou[. Pomii =i copacii au ]nflorit.
Ruinele focurilor, t[ciunii, scrumul, peste toate a pus st[p`nire
prim[vara...
— Dar sufletele oamenilor? ]ntreb[ Titu.
— Dumnezeu =tie, numai Dumnezeu! zise Grigore. Mie mi s-a
p[rut, de c`te ori am vorbit cu vreun \[ran — care a fost b[tut, =i
doar to\i au fost, c[ nu regret[ nimic, ba dimpotriv[... A r[mas ]n
mintea tuturor ]ntrebarea pe care n-o mai poate smulge nici o
represiune: „Apoi cum s[ tr[im f[r[ p[m`nt?“
5
Grigore Iuga avu lungi consf[tuiri agricole cu Victor Prede-
leanu. R[mas prin voia sor\ii singurul st[p`n al domeniului Amara,
voia s[-=i puie ]n practic[ planurile de reorganizare a exploat[rii.
}i trebuia ]ns[ neap[rat un agronom cinstit =i priceput, care s[-i
fie colaborator credincios, cu care s[ se ]n\eleag[ =i pe care s[ se
poat[ bizui deplin pentru orice eventualitate. Socotea s[ se stabi-
239 R[scoala. Vol. II
leasc[ ]n Bucure=ti, ca =i Predeleanu, =i numai ]n timpul muncilor
principale s[ stea la \ar[. Castelul ars nu se mai g`ndea s[-l refac[.
Dac[ va fi nevoie, va moderniza vechiul conac cru\at de furia
focului.
Predeleanu se interes[, c[ut[ =i g[si omul care-i trebuia lui
Grigore. Era un t`n[r simpatic, vioi, inteligent =i chipe=, cu c`\iva
ani de practic[ agricol[ ]n Germania =i al\i c`\iva ani de conducere,
cu bune rezultate, a unei mari ferme-model a statului.
— Uite-l! Se nume=te Stelian Halunga... }\i place? ]ntreb[
Predeleanu, prezent`ndu-l.
— }mi place! z`mbi Grigore. +i sper c[ vom fi buni prieteni!
}nainte de a se duce la Amara s[ instaleze pe noul admi-
nistrator, Grigore mai avea s[ limpezeasc[ unele chestiuni, care,
tocmai pentru c[ erau r[m[=i\e de ale trecutului, ar fi putut
]ncurca viitorul. Cu Gogu Ionescu a trebuit s[ discute despre
morm`ntul Nadinei. Cum Nadina numai prin lipsa unei mici
formalit[\i procedurale a mai putut figura ca so\ia lui, Grigore
nu se credea ]ndrept[\it s[ decid[ nimica ]n privin\a ei. Gogu,
de=i ]nc[ neconsolat, credea c[, de vreme ce destinul a m`nat-o
la \ar[, ]n zilele cele mai periculoase, nic[iri n-ar avea odihn[
mai mare sufletul ei at`t de neast`mp[rat ]n via\a aceasta, dec`t
acolo unde a g[sit-o moartea. La parastasul de trei luni, vor merge
cu to\ii. De altfel, cu aceea=i ocazie, el ar vrea s[-=i v`nd[ mo=ia
lui de la Lespezi, poate =i pe a Nadinei de la Babaroaga. Eveni-
mentele acestea l-au zdruncinat prea mult. N-ar mai avea inim[
s[ tr[iasc[ =i s[ se simt[ acas[ ]n locurile =i ]ntre brutele care au
asasinat pe sor[-sa.
— Atunci vinde \[ranilor! zise Grigore. Au pl[tit =i ei cu destul
s`nge m[car dreptul de a cump[ra p[m`nt!
— Nu, nu! f[cu Gogu cu groaz[. Nu vreau s[ mai am de-a
face cu \[ranii, nici un fel de leg[tur[, nici m[car de v`nzare-
cump[rare. Eu a= vinde cel mai bucuros unei b[nci care n-are
240 Liviu Rebreanu
dec`t s[ parceleze propriet[\ile pentru \[rani... Degeaba, drag[
Grigori\[, eu n-am afinit[\i cu p[m`ntul ca tine, =i nici cu \[ranii.
Eu sunt or[=an get-beget. Poate =i de aceea eu nu voi uita =i cu
at`t mai pu\in nu voi ierta crimele lor care mi-au zdrobit inima!
Lui Dumescu, la Banca Rom`n[, i-a f[cut mai multe vizite.
Dumescu, ]n amintirea prieteniei cu Miron, s-a oferit s[-l ajute ]n
toate ]ncurc[turile financiare. Grigore n-a vrut s[ primeasc[ nici
un fel de desp[gubire de la stat, cum se ]mbulzeau s[ cer=easc[
cei mai mul\i dintre sinistra\i, care ]=i umflau pagubele, ca s[ pro-
fite de pe urmele nenorocirii. Din toate c`te-i devastase focul nu-
mai castelul cel nou a fost asigurat. Totu=i, dac[ societatea ]=i va
respecta angajamentul =i-i va pl[ti desp[gubirea contractual[, din
suma realizat[ el ar achita datoria la banc[, iar cu diferen\a =i-ar
reface m[car ]n parte acareturile =i inventarul. Dumescu b[nuia
]ns[ c[ societ[\ile de asigurare nu vor consim\i s[ pl[teasc[, consi-
der`nd r[scoala ca un caz de for\[ major[, care anuleaz[ de drept
obliga\iile lor. Ar fi bine dac[ guvernul ar veni cu o lege care s[
reglementeze complica\iile pe care le-au creat ]nt`mpl[rile acestea
excep\ionale. }n orice caz el, Dumescu, se va interesa de toate.
Grigore interveni apoi la Mitropolie =i ob\inu s[ fie adus la
Amara, ]n locul vacant de preot, fiul b[tr`nului Nicodim, ca astfel
m[car dup[ moarte s[ i se ]mplineasc[ dorin\a care l-a muncit
at`ta ]n via\[. De altfel, t`n[rul a alergat acas[, tocmai din Gorj,
unde-=i avea parohia, s[ slujeasc[ =i el la groapa p[rintelui s[u =i
s[ fie de ajutor Niculinei, p`n[ ce va putea sc[pa =i Filip, aflat
]nchis la Pite=ti cu ceilal\i oameni n[p[stui\i...
Pentru a contribui la potolirea =i m`ng`ierea sufletelor, Grigore
Iuga, plec`nd ]n sf`r=it la \ar[ cu noul administrator, se opri la
Pite=ti s[ libereze din ]nchisoare cel pu\in pe ]nv[\[torul Drago=.
Prefectul Baloleanu se l[sa greu. }=i formase convingerea c[
r[scoala, ]ndeosebi ]n jude\ul Arge=, a fost opera unor instigatori
=i avea ambi\ia s[-i descopere, servind astfel interesele partidului
241 R[scoala. Vol. II
s[u care ]ncepuse a fi acuzat, prin anume ziare anarhice, c[ ar fi
autorul moral al tristelor evenimente. Drago= ]i fusese indicat ca
cel mai periculos agitator. Numai dup[ dou[ zile de tratative =i
insisten\e, consim\i s[-i dea drumul, dar pe garan\ia personal[ a
lui Grigore...
Amara ]=i reluase ]nf[\i=area obi=nuit[. C`rciumarul Busuioc,
cu p[l[ria pe ceaf[, cu burta ]n afar[, t[if[suia iar din prag cu
oamenii care treceau pe uli\[. Primarul Ion Pravil[ se ab[tea mai
des s[ trag[ c`te o \uic[, s[-=i dreag[ puterile pentru a putea \ine
piept tuturor greut[\ilor iscate de potopul revolu\iei.
— Cu oamenii ce se mai aude, m[ dom’ primar?... ]ntreba
mereu c`rciumarul. Le d[ drumul ori ]i mai \ine prin cele pu=c[rii
s[ le putrezeasc[ oasele?
— Apoi, de, Cristache, dac[ nu m-au ascultat oamenii? r[spun-
dea primarul grijuliu. Au luat-o razna =i s-au f[cut mai de=tep\i
p`n[ ce au aflat ce-au c[utat... Acu numai cona=ul Grigori\[ s[ se
milostiveasc[ =i s[-i scape cum l-a sc[pat =i pe dom’ Nic[.
— Da pagubele oare ni le pl[te=te sau o s[ ne alegem cu nimic?
continua Cristea Busuioc care se ]nscrisese =i aici, =i la Pite=ti, sper`nd
astfel s[ se aleag[ cu un c`=tig bun pe urma suferin\elor sale.
— Apoi tot la cona=ul Grigori\[ e n[dejdea! zicea Pravil[. D-aci
]ncolo numai bun[tatea dumnealui mai poate s[ ne ajute...
La cancelarie treb[luia secretarul Dimitrescu, cople=it de
h`r\oage, c[ci primarul era c`nd la postul de jandarmi, c`nd la
curte. Plutonierul Boiangiu ar fi \inut anchetele ]nc[ un an de zile
dac[ Grigore nu l-ar fi pov[\uit s[ le ispr[veasc[ =i s[ se domo-
leasc[.
— C`nd ]\i spuneam eu c[ Amara e sat de t`lhari, nu m[
credeai, imputa Boiangiu deseori primarului. Acu i-ai p[scut =i
t[lic[!... Dar las[, c[ de-acu, eu sunt popa lor!...
Vechiul conac p[rea ]ntinerit sub tencuiala nou[ =i ]n cadrul
pomilor ]nflori\i. Ruinele castelului au fost cur[\ate, iar pe locul
16 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
242 Liviu Rebreanu
lor c`teva ronduri de flori d[deau parcului o ]nf[\i=are mai vast[
=i mai prietenoas[. Administratorul Halunga a luat ]n m`n[
conducerea, parc-ar fi fost aici de c`nd lumea. Inspira ]ncredere
=i \[ranilor prin vorba-i bl`nd[, printr-o bun[tate potrivit[ ]mpre-
jur[rilor, prin pilda lui de munc[ =i energie. Doar Isb[=escu, ocupat
cu refacerea registrelor distruse, ]l urm[rea cu o du=m[nie
ascuns[, socotindu-se jignit =i mic=orat pentru c[ ]i uzurp[ locul
ce i s-ar fi cuvenit lui =i numai lui dup[ toate legile =i drept[\ile,
mai ales c[ a suferit at`t din pricina lealit[\ii lui fa\[ de Iuga.
Duminicile, Grigore str`ngea pe \[rani la curte, s[ le asculte
el ]nsu=i necazurile =i p[surile. Auzea acelea=i pl`ngeri, spuse cu
mai mult[ rezerv[, despre lipsa porumbului, =i greutatea datoriilor,
=i nevoia de p[m`nt. Nici unul, niciodat[ nu aducea vorba despre
]nt`mpl[rile r[zmeri\ei, iar c`nd ]ntreba el, primea aproape mereu
acela=i r[spuns:
— S-au iu\it oamenii, cucoane Grigori\[, c-a=a a fost scris!
Singur Lupu Chiri\oiu a ]ndr[znit s[ spuie odat[:
— N-a sosit ]nc[ ceasul drept[\ii, cucoane Grigori\[, dar trebuie
s[ soseasc[ odat[ =-odat[, c[ lume f[r[ dreptate nu se poate!
Cosma Buruian[ venea mereu s[ cear[ sfaturi =i ajutoare, =i
mai ales s[ se jeluiasc[. Toate speran\ele lui erau ]n desp[gubirile
de la stat, altfel =i-ar fi luat lumea ]n cap, c[ \[ranii i-au risipit =i
cenu=a din vatr[. De la d`nsul a aflat Grigore c[ colonelul
+tef[nescu, ]ntr-o clip[ de dezn[dejde, a ]mpu=cat cu m`na lui
trei \[rani de la Vl[du\a, pe care i-a dovedit c[ au pus foc
conacului...
La sf`r=itul lui mai, dup[ ce Halunga se familiariz[ bine cu
]mprejur[rile de la Amara, Grigore Iuga plec[ din nou la Bucure=ti.
Zicea c[ prezen\a lui e mai necesar[ ]n capital[, ca s[ fie aproape de
Dumescu =i s[ urgenteze rezolvarea chestiilor financiare. }n sufletul
s[u ]ns[ recuno=tea c[ este ceva mai important care-l atr[gea la
Bucure=ti, at`t de important, c[ de asta depinde via\a lui.
243 R[scoala. Vol. II
Totu=i, la Bucure=ti l[s[ s[ treac[ zile dup[ zile f[r[ s[ ]ndr[z-
neasc[ a provoca o limpezire. Se ocupa tot de lucruri m[runte,
parc[ ]nadins ar fi c[utat s[ am`ne pe cele mari. Se ducea mai
rar pe la Predeleanu, pretext`nd al diferite preocup[ri grave
privitoare la Amara. De c`nd s-a dizolvat Parlamentul, la ]nceputul
lui iunie, =i Baloleanu, renun\`nd la prefectur[ spre a candida
pentru Camer[, =i-a reluat re=edin\a ]n capital[, Grigore ]l vizita
aproape zilnic, ca odinioar[ pe Predeleanu. Nu dintr-o recrudes-
cen\[ de simpatie, c[ci Baloleanu, de ]ndat[ ce nu mai era ]ntr-
un loc de r[spundere direct[, re]ncepu teoriile radicale =i sporov[ia
iar[=i despre chestia \[r[neasc[ cu frazele goale, care pe Grigore
]l sup[rau.
— Prima noastr[ lege are s[ fie o amnistie general[, care s[
vindece r[nile nenorocirilor recente =i s[ aduc[ adev[rata pace
]n suflete! declar[ ]ntr-o zi Baloleanu cu m`ndrie seniorial[. Noi,
care am s`ngerat p`n[ ]n fundul inimii c`nd a trebuit s[ facem
ordine ]n \ar[, =tim s[ facem =i dreptate, drag[ Grigori\[! Miile
de nenoroci\i care umplu toate ]nchisorile trebuie s[ se ]ntoarc[
la vetrele lor, poc[i\i =i ]ndrepta\i, spre a-=i relua munca ]n folosul
=i pentru prop[=irea Rom`niei!
Prin influen\a lui Baloleanu, t`n[rul Iuga voia s[ dob`ndeasc[
o slujb[ pentru Titu Herdelea care, afl`nd de la Ro=u situa\ia lui
adev[rat[ la Drapelul, era desperat c[ r[m`ne iar pe drumuri. }n
cele din urm[ Baloleanu, prin secretarul general de la Ministerul
Domeniilor, reu=i s[-l plaseze ]ntr-un loc de referent la Direc\ia
Dobrogei!
— +i ce voi avea de f[cut acolo? ]ntreb[ emo\ionat Titu, pe
care Grigore ]l aduse s[ afle direct vestea bun[.
— S[ te duci o dat[ pe lun[ =i s[-\i ]ncasezi leafa! strig[
Baloleanu jovial. +i altminteri s[ faci versuri, dac[ mai po\i! Sau
s[ te ]nsori, dac[ pofte=ti!
244 Liviu Rebreanu
T`n[rul Herdelea ro=i, ca =i c`nd i-ar fi ghicit ]n suflet. Totu=i
avu prezen\a de spirit s[ riposteze:
— Cred c[ urarea aceasta ar fi mai potrivit[ pentru domnul
Iuga!
Grigore r[spunse numai dup[ o pauz[ =i aproape grav:
— Poate c[ n-ar fi r[u...
6
Pe la mijlocul lui iunie, f[r[ s[ fi ispr[vit nimic, Grigore Iuga
se hot[r] s[ se ]ntoarc[ la Amara =i nici s[ nu mai vie pe la
Bucure=ti p`n[ la toamn[. Se duse la familia Predeleanu s[-=i ia
r[mas bun. Victor era singur, Tecla =i Olga afl`ndu-se pentru
cump[r[turi prin ora=. Dup[ ce discutar[ despre toate actualit[\ile
=i mai ales despre pagubele pe care le-au avut Predelenii la Delga
(de altfel prea pu\in ]nsemnate), Grigore ]ntreb[ deodat[, ca din
senin, schimb`nd vorba:
— Crezi c[ Olga ar vrea s[ fie so\ia mea, Victore?... Dar te rog
s[-mi spui sincer =i f[r[ nici un menajament, fiindc[...
Predeleanu sur`se cu o =iretenie str[vezie:
— Ea ce crede?... Ai ]ntrebat-o?
Atunci Grigore Iuga ]i m[rturisi pe ner[suflate c[ o iube=te de mult,
c[ s-a luptat cu sine ]nsu=i ]n zadar, c[ i s-a ur`t cu via\a, c[ ar vrea s[
]nceap[ o via\[ nou[... Predeleanu ]l l[s[ s[-=i r[coreasc[ inima,
ascult`ndu-l cu toat[ seriozitatea de rigoare ]n asemenea ocazii.
— Uite, drag[ Grigori\[, zise ]n sf`r=it Victor. Spuneai c[ vrei
s[ pleci m`ine la Amara. Am`n[ plecarea cu o zi. Poim`ine pleac[
=i Olgu\a acas[. Po\i s-o ]nso\e=ti, s[-i \ii de ur`t =i chiar s[ faci o
vizit[ p[rin\ilor ei la Craiova. Am eu, a=a, o b[nuial[ c[ n-are s[-\i
par[ r[u.
Trenul pleca la cinci. Grigore a=tepta ]n gar[ de la patru. }nt`i
sosi Titu Herdelea cu un mic buchet de flori albe. }ntr-un moment
245 R[scoala. Vol. II
de plin[tate sufleteasc[, Grigore i-a spus ieri, c`nd au dejunat
]mpreun[, c[ e fericit =i c[ iube=te pe domni=oara Postelnicu.
T`n[rul Herdelea a vrut s[ fie primul care s[ felicite pe Olgu\a
m[car printr-o floare, c[ci prin cuvinte ]nc[ nu-=i putea permite,
ca s[ nu fie indiscret... Dar mai \inea s[ comunice lui Grigore =i
bucuria mare ce a avut-o ieri dup[ ce s-au desp[r\it, c`nd Deli-
ceanu, desigur ]n urma insisten\elor lui Ro=u, i-a pus ]n vedere c[
r[m`ne mai departe la Drapelul, cu acela=i salariu, fiindc[ ziarul
are nevoie de serviciile lui. Cu o str[lucire plin[ de ]ncredere, Titu
exclam[:
— De-acum nu-mi pas[ de via\[... Alalt[ieri m[ credeam ]n
pulbere =i azi iat[-m[ cu dou[ lefuri!... Am noroc =i pace!...
Trecuse =i pe la Tan\a, s[-i spuie ce noroc a avut. Fata l-a ]nso\it
p`n[ la gar[ =i-l a=tepta la o cofet[rie, ]n Calea Grivi\ei, s[ mearg[
pe urm[ s[ se bucure ]mpreun[ toat[ ziua.
Pe c`nd Titu vorbea cu entuziasm =i Grigore a=tepta ner[bd[tor,
sosi un tren ]n gar[. }n mul\imea c[l[torilor care alergau spre
ie=ire, Grigore recunoscu pe Ilie Rogojinaru, arenda=ul de la Olena.
}ntoarse capul, parc[ i-ar fi fost fric[ de el. Rogojinaru ]ns[ ]l z[ri
=i veni glon\, cu un geamantan ]n m`n[, asudat =i z`mbitor.
— M[ mai cuno=ti, cucoane? ]ntreb[ d`nsul, l[s`nd jos geamanta-
nul =i =terg`ndu-=i fa\a =i chelia cu o batist[ mare. Am auzit =i-am citit
ce-a\i p[timit! urm[ apoi cu alt glas =i cl[tin`nd ]ntristat din cap.
Regret[ ]n multe cuvinte moartea lui Miron Iuga =i a Nadinei,
]ntreb[ dac[ au avut altfel pagube mari, dac[ au ]nceput s[
primeasc[ desp[gubiri, dac[ au fost uci=i mul\i \[rani cu ocazia
represiunii, ]ntrerup`ndu-se mereu cu aceea=i observa\ie:
— Nu v[ spuneam eu c[ \[ranii sunt tic[lo=i?... V-aduce\i
aminte?
Pe urm[ istorisi cu mare lux de am[nunte ce noroc a avut el
de =i-a salvat averea. O zi dac[ mai ]nt`rzia, deun[zi, c`nd s-au
]nt`lnit ]n tren spre Pite=ti, nu mai g[sea dec`t praf =i cenu=[.
246 Liviu Rebreanu
|[ranii, mai ]ndr[ci\i ]n Dolj dec`t ]n alte p[r\i, ]ncepuser[ a da
foc conacelor =i a pr[da. Au venit =i la d`nsul: cucoane ]n sus,
cucoane ]n jos, s[ ne dai mo=ia c-altfel e moarte =i pr[p[d... Atunci
ce s-a g`ndit: ia s[ fie el mai al dracului ca t`lharii. +i s-a tocmit
=i s-a ]n\eles cu ei c[ le d[ de bun[voie mo=ia cu tot ce se afla pe
ea, s-o ]mpart[ ]ntre d`n=ii cum le pofte=te inima, oblig`ndu-se
s[ desp[gubeasc[ el pe proprietar, dac[ ar avea vreo preten\ie.
Ca s[ fie mai siguri au f[cut =i contract la prim[rie, cu sigiliu =i
isc[lituri. }n schimb ei l-au ]ng[duit s[ stea ]n conac p`n[ va trece
revolu\ia. Peste dou[ zile apoi a sosit armata =i i-a s[turat de
p[m`nt... R`dea cu mare mul\umire:
— +i iaca a=a am sc[pat cu fa\a curat[, cucoane, de furia
t`lharilor!
Pe Grigore r`sul arenda=ului ]l enerv[. Observ[ rece:
— Dac[ noi nici dintr-o nenorocire ca asta nu ]nv[\[m nimic,
atunci...
Rogojinaru ]ntrerupse sup[rat:
— Adic[ ce s[ ]nv[\[m, cucoane?... A-i \ine mai bine ]n fr`u
ori a-i l[sa s[ ne m[cel[reasc[ pe to\i cum porniser[?... Nu, nu,
cucoane! Arunca\i ]n foc c[r\ile cu teorii =i ]ncepe\i a vedea pe
\[rani a=a cum sunt =i cum s-au ar[tat chiar acuma!... L[sa\i-i s[
munceasc[, nu-i obi=nui\i s[ a=tepte s[ le dea statul ce nu sunt ]n
stare s[ agoniseasc[ ei prin munc[!... S[ nu crede\i c[ \[ranul va
fi vreodat[ mul\umit. Dac[ m`ine ]i da\i p[m`nt de poman[, are
s[ v[ cear[ pe urm[ vite =i unelte de poman[, pe urm[ bani de
poman[... ve=nic c`te ceva!...
— P`n[ una-alta au fost satisf[cu\i cu gloan\e! bomb[ni Grigore
]ntunecat.
— Poate ai fi vrut dumneata, cucoane, s[ le dea pl[cinte calde
=i felicit[ri oficiale? strig[ arenda=ul, umfl`ndu-se. }mi pare r[u!
Apoi dac[ dumneavoastr[, care a\i p[timit ca nimeni altul, pute\i
vorbi, ce s[ mai zicem de cei care...
247 R[scoala. Vol. II
Spre fericirea lui Grigore, ap[rur[ Predelenii =i Rogojinaru
r[mase bodog[nind cu geamantanul. Olga mul\umi cu un sur`s
lui Titu pentru flori.
— Poetul nu se dezminte niciodat[! strig[ Predeleanu, str`n-
g`nd m`na t`n[rului Herdelea.
— Mai cu seam[ c`nd e vorba de o domni=oar[ a=a de fermec[-
toare! zise t`n[rul cu p[l[ria ]n m`n[ =i cu o privire admirativ[
c[tre Grigore.
Doamna Tecla Predeleanu era mai mi=cat[ ca to\i. }i p[rea r[u
c[ n-a luat =i pe copii la gar[, s[ fie de fa\[ c`nd pleac[ Olga,
de=i peste c`teva zile aveau s[ plece =i ei la \ar[ =i, ]n drum, s[ se
opreasc[ pu\in la Craiova. Grigore, fericit =i ]ncurcat, z`mbea
mereu, f[r[ s[ se uite ]ns[ la Olga.
— Ea, haide\i, urca\i-v[ ]n compartiment, c[ nu mai sunt dec`t
trei minute! zise Predeleanu.
— Sper c[ mai vii pe la Amara! spuse Grigore lui Titu.
— Dac[ o s[ m[ primi\i, bucuros totdeauna! r[spunse t`n[rul
Herdelea, ]mbr[\i=`ndu-l ]n aceea=i privire cu Olga.
Pe urm[ trenul porni at`t de u=or c[ nici nu se sim\i. Din aceea=i
fereastr[, Olga =i Grigore sur`deau celor r[ma=i pe peron, repe-
t`nd cu to\ii ca un refren:
— La revedere!... La revedere!... La revedere!
Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau ]n zgomotul
din ce ]n ce mai mare al lumii...
Valea Mare—Muscel,
decembrie 193O—septembrie 1932
248 Liviu Rebreanu
APRECIERI
}ntre Ion =i R[scoala exist[... numeroase puncte comune, tematice =i
artistice. Pe prim-plan, continuitatea e asigurat[ prin persoana lui Titu
Herdelea, ]n esen\[ — prin „problema \[r[neasc[“. R[scoala ]ncepe acolo
unde se terminase Ion: dup[ e=ecuri =i deziluzii Titu trece Carpa\ii, pentru
a-=i ]ncerca norocul sub obl[duirea rudelor din capital[. Referiri la cele
petrecute ]n satul natal apar de la ]nceputul c[r\ii (I,3); discut`nd apoi cu
Petre, Titu ]=i aduce aminte f[r[ s[ vrea de Ion al Glaneta=ului, care tot a=a
se pl`ngea de s[r[cie (III, 6). Lipsa asupririi na\ionale nu lichideaz[, cum
naiv ]=i ]nchipuia Titu, oprimarea \[ranului rom`n; fundamentala inegalitate,
comun[ ]n Ardeal =i Muntenia, este social[: exploatarea inemiloas[ a popo-
rului. Noua experien\[ n[ruie rapid iluziile t`n[rului, ]l readuce la probleme
de care se credea sc[pat. R[scoala este r[spunsul la ]ntreb[rile nel[murite
p`n[ la cap[t ]n Ion, un r[spuns cuprinz[tor pentru ]ntreaga \ar[ =i ]ntreg
poporul rom`n, indiferent cine ]l exploateaz[, Habsburgii sau Hohenzollernii,
grofii str[ini sau boierii de acela=i neam. Astfel se f[ure=te tabloul ]ntreg al
Rom`niei agrare... }n sens strict, epopeea este tocmai acest tablou de
ansamblu, cele dou[ romane laolalt[, care — complet`ndu-se, ]ntregindu-se
reciproc, dau o imagine strict[ asupra \[r[nimii, poporului, \[rii [...]
}ntre Ion =i R[scoala sunt ]ns[ =i deosebiri, de pild[ ]n f[urirea =i substan\a
monumentalit[\ii. Acolo, totul era Ion, care, de=i simbolizeaz[ un num[r mare
de Ioni, este totu=i o personalitate cu tr[s[turi distincte. Imaginea colectiv[
apare mai mult ]n =i prin imaginea individual[ a feciorului Glaneta=ului dec`t
independent. Aci, dimpotriv[, cu toate c[ exist[ un num[r important de eroi
individuali, nici unul nu se m[soar[ ca statur[ =i rol cu Ion, laolalt[ ]n schimb
]l ]ntrec cu mult. Admi\`nd c[ la Rebreanu for\a de oglindire a colectivit[\ii
este ]n general mai pregnant[ dec`t aceea £de oglindire¤ a individului, precum
=i faptul c[ ]n ]ns[=i f[ptura lui Ion substan\a „colectiv[“ este adesea mai
evident[ dec`t substan\a individual[, trebuie s[ recunoa=tem totu=i deosebirile
CUPRINS
249 R[scoala. Vol. II
de grad fa\[ de R[scoala, unde colectivitatea este eroul nemijlocit =i funda-
mental. Ion reprezint[ ca individ colectivitatea, pe c`nd ]n R[scoala colecti-
vitatea este principalul individ, principala personalitate individualizat[.
Deosebirea provine =i din diferen\a \elului urm[rit. Ion lupta pentru fericirea
proprie, pentru ca el s[ devin[ ]nst[rit. Ionii din Amara vor acela=i lucru, dar
]n 19O7 fiecare dintre ei este pus ]n situa\ia de a lupta — con=tient sau
incon=tient — pentru fericirea tuturora. Ion din apropierea Clujului este
individualist prin metode =i scop. Ion de l`ng[ Pite=ti devine ]n condi\iile
date un lupt[tor pentru aspira\iile ]ntregii colectivit[\i. Rebreanu ne ]nf[-
\i=eaz[ \[ranul ]n dou[ ipostaze: pe timp de „pace“ =i ]n perioada de „r[zboi“.
Imaginea este ]n ambele cazuri grandioas[. Lupta de unul singur cu deznod[-
m`ntul ei tragic poate atinge =i ea dimensiuni homerice, dar marile fr[m`nt[ri
ob=te=ti, atacurile clasei favorizeaz[ mai din plin sublimul [...] De aceea,
chiar dac[ consider[m dilogia ]n ansamblul ei o epopee, trebuie s[ vedem c[
ea nu este unitar[ ]n grad =i intensitate, c[ pe m[sura zugr[virii nemijlocite
a maselor epopeicul se concentreaz[, se ridic[ pe un plan superior.
Ion IANO+I, Romanul monumental =i secolul XX, Editura pentru literatu-
r[, 1963, p. 393—394, 395—396.
|[ranii lui Rebreanu nu sunt concepu\i pe temeiul unor scheme programa-
tice, din acelea care umbresc obiectivitatea scrierilor despre \[rani ale lui
Zola, Maupassant, ]n care se simte totu=i ostenta\ia „realist[“, se simte
„=coala“, inten\ia prea v[dit[ de a polemiza cu idilismul literaturii pastorale
tip Georges Sand, dorin\a prea b[t[toare la ochi de a-i ]nf[\i=a pe \[rani „a=a
cum sunt ei“. Nu o dat[, rezultatul ini\iativelor ]n genere recomandabile, de
depoetizare a realit[\ii, ducea la schematism ]ntr-un fel tot a=a de evident ca
al =colii opuse: un schematism al instinctelor rele, al aglomer[rii de tr[s[turi
odioase, s[lbatic egoism, nem[surat[ viclenie etc.
1
Rebreanu este prin Ion =i R[scoala superior acestei literaturi. Avusese =i
el de ]nfruntat imaginea fals[, idilic[, propus[ de scriitorii sem[n[tori=ti. Ca
]n orice polemic[, se putea angaja ]ntr-o exagerare de sens contrar. Dincolo
de orice inten\ie polemic[ (]n care, odat[ antrenat, scriitorul ]n genere cu
1
„|[ranii nu au, ]n ceea ce prive=te moravurile casnice, nici un fel de ging[=ie.
Ei nu fac apel la moral[ c`nd vreo fat[ le cade ]n p[cat dec`t dac[ cel care a
sedus-o e ]nst[rit =i u=or de speriat. Copiii, p`n[ c`nd li-i smulge statul, sunt
250 Liviu Rebreanu
greu rezist[ ispitei de a supralicita), vegheaz[ marele s[u sim\ realist, intui\ia
profund[ a ]nsu=irilor poporului, nestr[mutata obiectivitate.
Adev[rat c[ Rebreanu nu evit[ din pudoare scenele de violen\[, ]n care
legile aspre ale vie\ii se manifest[ din plin, =i nu le putea evita ]n nici un fel
]n R[scoala. Dar nu e vorba aici de nici o „specializare“. Rebreanu se orienta
totdeauna spre momentele critice, spre st[rile de criz[, individuale ori sociale,
prin ele se manifest[ nedisimulat legea vie\ii. Nu putem ]ns[ trage de aici
concluzia c[ el s-ar fi devotat „sufletului bestial“. Nu e, de altfel, ]n critica
mai veche, singura exagerare ce rezulta din confuzia, mai general[, a realis-
mului cu naturalismul sau pur =i simplu dintr-un reflex de adversitate princi-
pial[ fa\[ de tot ce ar fi evocat ]ntr-un fel aspectul „teribil“ al vie\ii, adev[rurile
prea „crude“, o anume viziune „pesimist[“. Sadoveanu ]nsu=i, un scriitor prin
excelen\[ liric, mare poet, creatorul unor elevate fic\iuni, fusese denun\at
(de H. Sanielevici) c[ ar avea „suflet de vagmistru“. Dac[ Sadoveanu are
„suflet de vagmistru“, nu e absurd, ci foarte natural ca Rebreanu s[ fie socotit
un jandarm care ]nsemneaz[ ]ntr-un proces-verbal infamiile petrecute ]n
raionul s[u, autor ]n genere „devotat“ sufletului bestial.
Ca s[ folosim o distinc\ie goethean[, putem spune c[ el nu nareaz[
„]ngrozitor“, ci nareaz[ lucruri „]ngrozitoare“; cum nu nareaz[ tandru =i
sentimental, dar „nareaz[“ sentimente tandre. Nu lipsesc, ]ntr-adev[r,
momentele de umanitate poten\ial[ =i uneori manifest[; pentru a le sesiza,
s[ nu ne l[s[m indu=i ]n eroare de faptul c[ scriitorul nu adopt[ un „stil“
corespunz[tor, tonul s[u r[m`n`nd mai departe re\inut, obiectiv. Efect cu
at`t mai puternic, de pild[, ]n scena de o subtil[ umanitate ]n care un \[ran,
]n vremea r[scoalei, e fericit c[ poate preg[ti din lucrurile confiscate un pr`nz
]ndestul[tor pentru nevasta bolnav[; femeia nu mai apuc[ s[ se bucure de
el, moartea o surprinde ]nainte de ]ntoarcerea b[rbatului. Nu e nimic ]n
R[scoala din nep[sarea crud[ ]n fa\a mor\ii, sau din acel egoism nem[surat,
jignitor pentru condi\ia uman[, atribuit sufletelor simple ]n scrierile de factur[
naturalist[. Alienarea, condi\iile aspre nu anuleaz[ resursele de umanitate.
Acestea ies la iveal[ mai intens chiar ]n timpul r[scoalei, altern`nd cu
manifest[rile brutale. Una din marile intui\ii ale scriitorului, una din marile
sale descoperiri const[ ]n aceea c[ r[scoala produce =i o relativ[ eliberare de
capitaluri sau unelte pentru un trai mai bun. Interesul a devenit, mai ales dup[
1789, singurul imbold al min\ii lor; pe ei nu-i intereseaz[ nici c`t negru sub unghie
dac[ o fapt[ e legal[ sau imoral[, ci doar dac[ aduce c`=tig. £...¤ }n clasa \[r[neasc[,
omul cu des[v`=ire cinstit =i moral e o excep\ie.“ (Balzac, |[ranii, p. 51.)
251 R[scoala. Vol. II
for\a altfel inerent[ a dezumaniz[rii. Reac\iile oamenilor sunt la Rebreanu
stilizate, supuse unui regim de transfigurare ca =i vorbele lor solemne,
p[trunse ca de un ritual al momentelor fundamentale.
Transfigurarea pus[ la ]ndoial[ de Ibr[ileanu este tot at`t de real[ aici,
de=i mai pu\in izbitoare ca, ]n alt fel, ]n literatura lui Sadoveanu. Dar este
efectul numai al unei construc\ii realizate cu materiale trainice, date ale
realit[\ii. Presupunerea c[ Rebreanu n-ar „transfigura“ e tot at`t de pu\in
fondat[ ca =i aceea, opus[, c[ \[ranii s[i ar fi idealiza\i.
Rebreanu a dovedit, mai ales prin R[scoala, c[ plicticosului =ablon „realist“
nu i se opun numai av`nturile romantice, voca\ia visului etc., ci ]n primul
r`nd realismul substan\ial, plenar, ]n fiin\a c[ruia observ[rii necru\[toare i
se asociaz[ un mare sim\ al perspectivei, intui\ia sensurilor esen\iale. }n a fi
realist f[r[ cusururile „=colii“ realiste st[ unul din meritele lui Rebreanu.
Spun`nd c[ R[scoala este un roman social, un mare roman social, n-am
f[cut dec`t s[ numim categoria cea mai general[ ]n cuprinsul c[reia s-a
dezvoltat o diversitate nelimitat[ de tipuri specifice, de ]ntinderea, culoarea
=i individualitatea vie\ii ]ns[=i. Unele distinc\ii sunt necesare. Exist[ romane
sociale mai mult ]n nucleul lor, dar orientate ]n genere spre maxima valorifi-
care a dramei individului, romanele unei crize de con=tiin\[, al c[ror prototip
=i capodoper[ ]n cuprinsul literaturii rom`ne este P[durea sp`nzura\ilor.
Deosebit de aceast[ categorie bine cristalizat[, exist[ romane sociale prin
mobilul evident spre care m`n[ destinele individuale. Ion e un astfel de
roman, ]n care omul concret =i via\a social[ stau ]n cump[n[, ]ntr-un echilibru
mereu rupt =i re]nnoit cu sacrificii. Via\a, dragostea =i moartea, realizarea
individului, av`nturile =i energia, dar =i un sentiment de z[d[rnicie, dublat
de o continuitate a eforturilor care asigur[ rostul mai ]nalt existen\ei stau
aici ]n centrul aten\iei.
Sunt, ]n al treilea r`nd, exemplare mai rare, de roman integral social, ]n
care o situa\ie de interes colectiv — r[zboiul, revolu\ia — absoarbe toate
resursele individuale, aduc`nd ]n prim-plan psihologia colectiv[. Socialul nu
numai c[ primeaz[ aici, dar cople=e=te, literalmente, totul ]n jur cu o for\[
teribil[, care aminte=te caracterul necesar =i implacabil al proceselor naturii.
Aici reac\ia colectiv[ domin[ ]n chipul cel mai direct reac\iile individului. E
cazul R[scoalei, studiu sociologic de valoare unic[ =i ne]ntrecut ca putere de
sondaj a con=tiin\ei sociale, colective, ]n literatura rom`n[ =i nici ]n alte
literaturi. Nu mai particip[m la evolu\ia unui individ, la destr[marea unei
familii, la cristalizarea unui sentiment etc., ci la drama =i fr[m`ntarea unei
]ntregi colectivit[\i obligate s[-=i apere dreptul la via\[. Rebreanu a avut
252 Liviu Rebreanu
curajul rar de a renun\a la tot ce l-ar fi putut abate de la \inta sa, formulat[
strict, cu un schematism inten\ionat, necru\[tor. Numai unui creator de geniu
]i este ]ng[duit =i cu putin\[ s[ fac[ din opera sa o demonstra\ie de o logic[
aspr[, s[ spun[: lucrurile au stat a=a, =i nu altfel, motivele au fost acestea, =i
nu altele, desf[=urarea faptelor a fost urm[toarea etc. +i aceast[ demonstra\ie
str`ns[, din care altul f[cea un lucru sup[r[tor de neartistic, este, la Rebreanu,
art[ ]n sensul cel mai riguros =i mai pur al cuv`ntului.
Trebuia o for\[ ca a lui Rebreanu, patosul s[u epic de o neobi=nuit[
amploare pentru a se realiza, ]n condi\ii at`t de dificile, cu situa\ii =i tipuri
de o generalitate extrem[, lipsite de contururi =i nuan\e particulare, o capodo-
per[. S-a ar[tat c[ Rebreanu a =tiut s[ intuiasc[, ]n cuprinsul masei de oameni,
ce interese specifice mobilizeaz[ de partea r[scoalei pe unul sau altul din
participan\i, ]ncep`nd cu Petre Petre, \[ranul s[rac, mai luminat dec`t ceilal\i
=i cu unele virtu\i de agitator =i de organizator, =i sf`r=ind cu primarul Ion
Pravil[, care =i el, la un moment dat, cocheteaz[ cu r[scoala. Diferen\ierile
sunt, a=adar, precump[nitor sociale. Fiecare tip reprezint[ o ipostaz[ sintetic[
=i — se poate spune — simbolic[, un termen capabil s[ indice c[ romanul lui
Rebreanu dep[=e=te sfera realismului strict, descrip\ia vie\ii „a=a cum este
ea“, apropiindu-l de epopee, de marea poezie, la o extrem[, =i de studiul
sociologic, la cealalt[.
Aceea=i ]nclina\ie spre aspectul general, foarte reprezentativ, al lucrurilor
se manifest[ ]n vorbirea personajelor. Toate frazele lor sunt extraordinar de
tipice. Ca =i opera ]n ]ntregul ei, ele sunt tipiz[ri individualizate, expresii de
o generalitate maxim[, ]ncorporat[ ]n cea mai concret[ materie.
Fraze ca acelea rostite ]n tren de c[tre jovialul arenda= al mo=iei Olena-
Dolj: „D-voastr[ nu cunoa=te\i \[ranul rom`n dac[ vorbi\i a=a!“ =i: „S[ te
fereasc[ Dumnezeu s[ ai nevoie de \[ran, c[ \[ranul atunci te str`nge de g`t,
c`nd te doare mai tare“, de ce, ]n ciuda impresiei de banalitate, sunt absolut
memorabile?
Aceast[ „reproducere“ aidoma, „imitare“ rezumativ[ a frazelor auzite f[r[
voie sau ]nchipuite de cititor, produce o impresie puternic[ de realitate =i
totodat[ un ecou inefabil. Discu\ia din tren dintre Rogojinaru, Grigore Iuga,
Baloleanu, din capitolul I ne introduce nemijlocit ]n problematica romanului,
printr-un schematism violent, foarte deosebit de procedeul curent care ne
familiarizeaz[ cu tema treptat, pe c[i inten\ionat ascunse, ocolite, prin
intermediul unor relat[ri oarecum indiferente ]n raport cu ceea ce are s[ se
]nt`mple. Acest schematism (care comport[ mari riscuri) vrea s[ spun[ c[
toat[ lumea are g`ndul a\intit la problema \[r[neasc[, nimeni nu i se poate
253 R[scoala. Vol. II
sustrage. Fiecare exprim[ pozi\ia interesat[ a categoriei sale sociale, g[sind
]ns[ argumentul cel mai „conving[tor“, mai logic, luat din sfera adev[rurilor
acceptate, de aparen\[ obiectiv[, la care, vezi bine, to\i ar trebui s[ subscrie.
Sunt fraze menite s[ ]ntre\in[ iluzia c[ fiecare are dreptate ]n felul s[u,
c[ fiecare \ine seam[ nu numai de interesul s[u particular, ci =i de interesul
celorlal\i — dar pe dedesubt, ]nainte ]nc[ de apari\ia exponen\ilor satului,
se infiltreaz[ ]n \es[tura c[r\ii singurul adev[r: toate acestea sunt vorbe, vorbe,
cu toate c[ nu exist[ din partea scriitorului, la suprafa\[, inten\ia de a le
discredita. |[ranul n-are de partea sa „argumente“, ci adev[rul simplu =i
zguduitor pe care, ]n fond, se ]ntemeiaz[ R[scoala. Cuvintele dezv[luie un
proces ajuns la limita sa, =i toat[ arta romancierului este de a sugera c[
oricine, nu numai cutare personaj ce exprim[ direct adev[rul \[ranilor, ar fi
constr`ns s[-l accepte: „}i spuse c[ oamenii vor p[m`nt =i c[ nu mai pot tr[i
din ceea ce prisose=te boierilor“. „Muncind c`t munce=te azi, dar pe p[m`ntul
lui, omul ar avea un trai de dou[ ori mai bun.“ „Mai ferici\i au fost sclavii de
odinioar[.“ „+i totu=i, vezi bine =i dumneata c[ suntem de fapt robi! Nu din
pricina lui Miron Iuga, ci din pricina situa\iei ]n care ne afl[m. Iar asta nu se
poate schimba prin dispari\ia unui om. Urma=ul lui, oric`t ar fi de bine
inten\ionat, va continua, va trebui s[ continue sistemul. Schimbarea adev[rat[
nu va fi dec`t atunci c`nd vor disp[rea to\i =i c`nd p[m`ntul va fi st[p`nit
de cei care-l muncesc.“
Rebreanu scrie f[r[ nervi, dar nu f[r[ nerv. Preferabil[ febrei, „banali-
tatea“, efect al calmului epic, este un bun punct de plecare, pozi\ia favorabil[
unui drum lung, dificil =i serios. }ncetineala relativ[ a ac\iunii din primul
volum face s[ pre\uim =i mai mult ]ncordarea din al doilea. }ncordarea este
maxim[, la ap[sarea mai grea pe elementul senza\ional arcurile ar plesni de
prea mare presiune.
Lucrurile se urnesc cu greutate — de aici impresia c[ primul volum, luat
]n sine, ar fi f[r[ interes. Dar c`nd se urnesc sunt purtate de un suflu colosal.
C`te un semn r[u prevestitor, apoi totul reintr[ ]n „normal“, ]ntr-un „normal“
care spore=te ]n ad`ncuri for\a loviturii viitoare. Cuvintele se ]ncarc[ de sens,
o vorb[ rostit[ acum pare s[ ]nsemne de zece ori mai mult dec`t ]nseamn[.
O vorb[ rostit[ aici f[r[ importan\[, parc[ la ]nt`mplare, cap[t[ dincolo un
ecou grozav. Cuvintele sunt material exploziv, de o putere neb[nuit[,
necunoscut[ celor ce le rostesc, ele declan=eaz[ un proces implacabil, mai
presus de voin\a individual[. }ntr-o ]nt`mplare curent[, scriitorul =tie s[
descopere misterioase resurse. E semnalat[ lipsa c`torva saci de porumb din
hambarele proprietarului, b[tr`nul Iuga se ]nfurie, =eful postului de jandarmi
254 Liviu Rebreanu
trage la r[spundere pe \[rani, ]i ]nvinuie=te c[ au furat gr`nele, ]i someaz[
s[ indice pe vinovat, ]i bate. Un caz de ajuns de banal, =i totu=i ]ncepem a
percepe c[ lucrurile s-au izbit de ultima lor limit[. Puteri ascunse ies acum
la suprafa\[, rup z[gazurile r[bd[rii =i contribuie la ]ndreptarea cursului vie\ii
pe un drum ireversibil. Fiecare cuv`nt face s[ creasc[ starea de a\`\are a
mul\imii, pe care nimic ]n lume n-o mai poate face s[ dea ]nd[r[t.
Cazurile relatate nu sunt din cale afar[ de revelatoare, dar sunt exact
cele care se impuneau unei aten\ii calme, supravegheate =i, artistice=te, mai
interesante tocmai prin platitudinea lor: ni=te \[rani sunt b[nui\i c[ ar fi furat
porumb din hambarele boierului, sunt aresta\i =i b[tu\i la postul de jandarmi;
nevasta lui Melinte Heruvimu e bolnav[; unuia i se ia porcul; altuia i se termi-
n[ merindele; un copil e tras de urechi; delega\ia de \[rani e tratat[ cu indife-
ren\[ la minister etc.
Relat`nd ]nt`mpl[ri curente, scriitorul ]ntinde ]ncet =i st[ruitor arcul
ac\iunii epice, mereu cu con=tiin\a unei mari for\e l[untrice, f[r[ de care
arcul se destindea mai repede — ]nainte de vreme. Tot a=a cum \[ranii s[i
„nu se gr[besc“ la r[scoal[, a=tept`nd cu tenacitate, scriitorul a=teapt[ tenace,
cu st[p`nire de sine, eliber`nd numai c`te pu\in din for\a continu[ a
romanului. Un sim\ al duratei obiective atribuie faptei ritmul necesar de
desf[=urare, =i con\inutului — r[gazul obiectiv necesar spre a se consuma ]n
]ntregime. Numai pentru cerin\ele demonstra\iei — ]n fondul s[u opera\ia
nefiind posibil[ — s[ izol[m mental „subiectul“ romanului =i vom pricepe
deodat[ c`t de „strategic“ leag[ =i dezleag[ scriitorul firele principale ori
secundare ale ac\iunii spre a men\ine mereu ]ncordat interesul dramatic. Via\a
se desf[=oar[ ini\ial pe f[ga=ul ei obi=nuit (]n Ion — satul p[rea mort, ]n
R[scoala — o discu\ie ]n tren etc.), ]ns[ foarte aproape de ]nceput — =i ]n
P[durea sp`nzura\ilor chiar de la ]nceput — intervine ceva care scoate via\a
din f[ga=ul obi=nuit, desprinde unul din pilonii de sus\inere ai stabilit[\ii: s-a
clintit o verig[, apoi cu necesitate alta, p`n[ observ[m c[ tot lan\ul s-a pus
]n mi=care, lucrurile s-au precipitat ]n a=a fel c[ nu mai exist[ drum ]napoi,
ci numai ]nainte, p`n[ la consumarea definitiv[ a dramei. Rebreanu spune
undeva c[ un romancier trebuie s[ =tie s[ ]ntre\in[ =i „s[ intensifice mereu“
sentimentul ac\iunii implacabile, „interesul pur narativ“, „acel Spannung f[r[
de care un roman, oric`t de valoros altfel, nu poate cuceri pe cititori“. }n
tehnica aceasta, Liviu Rebreanu este ne]ntrecut.
}n R[scoala, atmosfera pare la ]nceput destul de senin[, via\a ]=i urmeaz[
cursul ei stabilit, ]n tren se desf[=oar[ discu\ii destul de comune... =i totu=i:
„Dumneavoastr[, domnilor, nu cunoa=te\i \[ranul rom`n...“ Ei bine, ]l vom
cunoa=te.
255 R[scoala. Vol. II
Asupra c[ilor de realizare a mi=c[rii — refuz`nd s[ cread[ c[ aceasta s-ar
]nf[ptui ]n linie dreapt[ — scriitorul avea intui\ii de dialectician, aplicabile
de altfel =i traiectoriei l[untrice a „conflictului“ dramatic ]n romanele sale:
„Evolu\ia are cotituri =i chiar regrese capricioase, de=i cu tendin\[ de ve=nic[
urcare“. Ideea se verific[ ]n opera sa, ori de c`te ori scriitorul are de urm[rit
dialectica schimb[rii. Tensiunea urc[ mereu ]n R[scoala, p`n[ ]n punctul c`nd
ap[sarea ei devine a=a de violent[ ]nc`t str[punge impetuos formele superfi-
ciale ale stabilit[\ii („r[bdarea“, „resemnarea“ \[ranului etc.). Un scriitor lipsit
de marea intui\ie a vie\ii ar fi dat o reprezentare aritmetic[ a acumul[rilor,
urm[rind grada\ia ]n continu[ cre=tere. La Rebreanu intervin ]ns[ cotituri =i
„regrese“ care sunt ]n spiritul vie\ii reale =i ]nl[tur[, cu eviden\a legilor dialec-
tice, orice senza\ie de lucru mecanic. Apele par la ]nceput lini=tite, intervine
apoi o imperceptibil[ fierbere repede localizat[, o sc`nteie se aprinde =i se
stinge, lucrurile reintr[ ]n normal, \[ranul e tot a=a de „cumsecade“, ca, pe
nea=teptate, tensiunea s[ salte brusc, s[ se men\in[ o vreme ]ncordat[, ca
din nou s[ scad[ ca =i cum nimic nu s-ar fi ]nt`mplat — f[r[ s[ mai ating[
]ns[ gradul ini\ial de stabilitate, =i din nou s[ urce, dar ating`nd o treapt[ de
la nivelul c[reia nu mai exist[ ]ntoarcere =i s[ fie necesar[ doar o ne]nsemnat[
precipitare ca furtuna s[ se dezl[n\uie, rup`nd toate z[gazurile. Tendin\a e,
fire=te, „spre ve=nic[ urcare“, dar procesul de cre=tere este marcat din loc ]n
loc, ]n spiritul vie\ii reale, de „cotituri“ =i „regrese“.
Construc\ia romanului st[ ]n aceast[ intuire a legilor mi=c[rii, ]n price-
perea de a reda acumul[rile succesive, ]ntrerupte (dar ]n ce punct? Rebreanu
st[p`nea secretul acestor noduri vitale) =i reluate (dar ]n ce punct?) p`n[ ce
producerea exploziei devine iminent[.
Dialectica desf[=ur[rii, cu urcu=urile, ]ncetinirile, cotiturile =i repausurile
sale relative — poate fi urm[rit[ =i ]n P[durea sp`nzura\ilor. Cristalizarea
hot[r`rii ]n sufletul lui Bologa urmeaz[ o linie =ov[itoare, toat[ problema
pentru scriitor era s[ desprind[ din acest drum complicat, ezitant, mersul
s[u ascendent, culmin`nd cu hot[r`rea de a face pasul fatal dincolo de linia
frontului. Un autor mediocru, ]ndep[rt`ndu-se de adev[r, ar fi v[zut doar
cre=terea mecanic[, ad[ug`nd mereu c`te un plus peste suma anterioar[.
Rebreanu, pentru a ad[uga acest plus, r[scole=te din nou, de fiecare dat[,
suma. De fiecare dat[ reia totul de la ]nceput, hot[r`rea e mereu ]n primejdie
de a se n[rui, chiar se n[ruie, pentru a se reface din nou, parc[ mai trainic[.
Greutatea mereu sporit[, care face s[ se ]ncordeze arcul dramatic al ac\iunii,
silindu-l s[ apese la r`ndul s[u asupra nivelului curent al „stabilit[\ii“, o
resim\im, fizic, ]n fiecare cuv`nt spus, ]n cuvintele violente, dar — ciudat —
=i ]n cele obi=nuite, lini=titoare, care ]n loc s[ calmeze mai r[u ]nt[r`t[ „criza“.
256 Liviu Rebreanu
Discu\ia din tren, care deschide romanul, are o aparen\[ de lucru curent,
vorbe spuse la ]nt`mplare, cum se obi=nuie=te ]n astfel de situa\ii, c[l[torii
vr`nd s[ mai scurteze din timp. +i totu=i, dincolo de valoarea ponderabil[ a
cuvintelor, se strecoar[ o nelini=te, o iritare, o enigmatic[ stare de ner[bdare,
de a=teptare crispat[. Aspectul este cel obi=nuit — unul atac[ „chestia
\[r[neasc[“ (parc[ tot at`t de inofensiv[ este aceast[ discu\ie ca =i cea dintre
eroii lui Caragiale pe tema clasic[ a „recoltei“), cu o fraz[ care s-a mai rostit
de mii de ori: „Dumneavoastr[ nu cunoa=te\i \[ranul... Ori ]l cunoa=teti din
c[r\i...“ etc., altul, director ]n Ministerul de interne, replic[ senten\ios, a=a,
numai ca s[ anime discu\ia, s[ fie =i un termen de contrazicere: „Domnul
meu... domnule Rogojinaru, un lucru r[m`ne indiscutabil: c[ noi to\i, dar
absolut to\i, tr[im de pe urma trudei acestui \[ran...“ etc. Ca pentru a sugera
c[ discu\ia n-are ]nsemn[tate, nu e serioas[, nu angajeaz[, ci se poart[ dup[
o lege a iner\iei (cineva =i-a luat un „rol“, cel[lalt — va lua rolul r[mas vacant,
unul critic[ pe \[rani — altul, ca dialogul s[ fie posibil — ap[r[ pe \[rani,
dar s-ar fi putut s[ fie =i invers, primul s[-i apere, al doilea — atunci — s[-i
critice, cu obi=nuitele fraze ce se spuneau ]n astfel de ocazii), ]n favoarea
\[ranului vorbe=te un reprezentant al autorit[\ii...
+i tot pentru a sugera c[ sunt vorbe f[r[ importan\[, discu\ia e ]ntrerupt[
cu considera\ii de o tipic[ rigiditate, a=a de obi=nuite cu o sta\ie-dou[ ]nainte
ca trenul s[ ajung[ la destina\ie („Cum, =efule, sosir[m? Ei, bravo! Bine-am
mers, n-am ce zice...“ etc., etc.) +i totu=i, chiar ]n formele acestea at`t de
obi=nuite, de „uzate“ printr-o lung[ deprindere — se face auzit un sunet nou,
suspect, pe care vorbele f[r[ importan\[ se silesc s[-l ]nl[ture, dar f[r[ succes.
Discu\ia se ]ntrerupe, oamenii coboar[ ]n gar[, ]n plin[ forfot[ a Capitalei, s-ar
p[rea c[ nimeni nu se mai g`nde=te la cele dezb[tute ]n tren doar a=a ca s[
treac[ timpul =i s[ se mai risipeasc[ pu\in din plictiseala c[l[toriei, lucrurile
reintr[ ]n normal, Grigore Iuga merge acas[, g[se=te pe Titu — apoi la
restaurant ]l ]nt`lne=te din nou, ]nt`lne=te =i pe Rogojinaru, arenda=ul mo=iei
Olena-Dolj, =i — sub un pretext oarecare — discu\ia se reia, de ast[ dat[
]ns[ cu patim[, cu un grad de angajare ce contrazice aspectul cenu=iu al celei
din tren, strecur`nd ]n suflet o nelini=te nou[. Ap[sat[ o vreme de preocup[-
rile cotidiene, neglijat[ — tema fundamental[ a c`=tigat, pe nesim\ite, o
intensitate care atrage aten\ia.
Astfel ]ncepe s[ se cristalizeze, mai dens[, mai palpabil[, starea aceasta
specific[ de „criz[“, de ]ncordare, care, cu vremea, va deveni marea tem[
„afectiv[“ a romanului.
La restaurant, discu\ia pare s[ aib[ ca =i ]n tren un aer conven\ional, se
discut[, fiindc[ toat[ lumea discut[ acum „chestia“ agrar[, avocatul Baloleanu,
257 R[scoala. Vol. II
mo=ier el ]nsu=i, expune un punct de vedere „mai larg“, are — cu motiv[ri
politicianiste cu totul uzate — ]n\elegere pentru soarta \[ranului („A=a, drag[
Grigori\[, cum ]\i spuneam... Problema \[r[neasc[ nu se poate rezolva f[r[
sacrificii din partea celor ce st[p`nesc p[m`ntul.“ Etc.) — c`nd pe nea=teptate
=i parc[ ]n treac[t, scriitorul sesizeaz[ ]n tonul, de altfel calm, al replicii
t`n[rului Iuga un accent deosebit, dovedind c[ dezbaterea dep[=e=te undeva,
pe margine, tiparele conversa\iei mondene: „]n ochi ]i apare o lucire £...¤
care arat[ c[ discu\ia ]i fr[m`nt[ sufletul“ (s. n.).
Este cel dint`i indiciu c[ tema fundamental[ a ]nceput s[ prind[ consisten-
\[, s[ angajeze. Intervine nechemat, de la o mas[ vecin[, arenda=ul Rogojina-
ru, cel cu „Dumneavoastr[ nu cunoa=te\i \[ranul rom`n...“; Grigore Iuga,
„enervat de interven\ia insolit[“, r[spunde „ap[sat =i dispre\uitor“ — =i tema
continu[ s[ se strecoare mai vizibil[ =i mai consistent[, f[c`ndu-ne s[ b[nuim
c[ dincolo de vorbe e o realitate de care vom lua cur`nd de tot cuno=tin\[ =i
care va cople=i orice alt[ preocupare, domin`nd ]ntreg orizontul romanului,
cerul, p[m`ntul =i oamenii. Nimeni din cei prezen\i nu dore=te aceasta, cu
toate acestea ]ns[ criza se manifest[ tot mai acut. Grigore se pomene=te
vorbind av`ntat =i ]=i d[ repede seama c[ parc[ ac\ioneaz[ ]n contra voin\ei
sale, c[ a devenit „patetic“ f[r[ rost, „c[ tonul lui nu cadreaz[ cu...“ =i tace
jenat. Dar ecoul vorbelor r[m`ne, =i t[cerea jenat[, precaut[ abia ]l subliniaz[.
Ecoul cre=te tocmai pentru c[ se simte efortul de a „lichida“ tema unei discu\ii
jenante, care se „]mpotmole=te“ f[r[ solu\ie. Cu to\ii ]ncearc[ s[ risipeasc[
]ncordarea, atac`nd alte teme, pe care le-ar putea dezbate ]n lini=te ]ntr-un
spirit mai potrivit cu locul — recolta, criza financiar[, situa\ia guvernului,
politica extern[, fra\ii ardeleni, slujba lui Titu etc. Dar tema adev[rat[ conti-
nu[ s[ se infiltreze, obsedant[.
Lui Grigore „discu\ia de la mas[ ]i r[scolise nervii.
}=i propusese de at`tea ori s[ nu mai vorbeasc[ despre lucrurile acestea,
=i totu=i mereu ]=i c[lca hot[r`rea.“ Ap[sate, alungate, „lucrurile acestea“
(care alc[tuiesc substan\a romanului) revin cu =i mai mult[ insisten\[, aduc`nd
enervare =i nelini=te. Pe c`nd „coboar[“ ]n Calea Victoriei, ]nso\indu-l pe Grigore
Iuga, t`n[rul Herdelea — cu g`ndul tot la discu\ia de la restaurant — roste=te
una din acele vorbe tipic lini=titoare, menite de obicei s[ ]nl[ture impresia
de ]ncordare =i care ]ntr-un mod at`t de semnificativ se ]ntorc cu putere, ca
]n virtutea unui resort l[untric, ]mpotriva menirii lor, ad`ncesc criza ]n loc
de a o risipi. Vrea s[ spun[ c[ se discut[ prea mult ]n jurul chestiunii agrare,
dar, motiv`ndu-=i interven\ia, trebuie s[ ia argumente dintr-o rezerv[ pe care
ar fi f[cut mai bine s-o lase neatins[. S-ar p[rea c[ el vrea s[ ]mplineasc[ o
17 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
258 Liviu Rebreanu
datorie conven\ional[, s[ spun[ ceva — indiferent ce — pentru a risipi politi-
cos t[cerea „prea lung[“ — =i a=a =i este, el nici nu dore=te altceva, dar aici e
toat[ problema, incapacitatea de a rosti vorbe indiferente devine ea ]ns[=i
revelatoare. Amintindu-=i „cu c`t interes a discutat Grigore la mas[“ =i
„cump[nind despre ce i-ar putea vorbi“ acum, Titu roste=te, „ezit`nd, parc[
i-ar fi pip[it sufletul“, urm[toarele cuvinte:
„— Nici n-am pomenit, at`ta ce se vorbe=te aici despre \[rani =i mereu
despre \[rani. Toat[ lumea, pretutindeni, ]ntruna: chestia \[r[neasc[,
problema \[r[neasc[, s[ facem a=a, s[ facem altfel... De ce at`ta discu\ie?“
+i f[r[ s[ vrea, contrazic`nd inten\ia cu care se hot[r`se s[ ]ntrerup[
t[cerea t`n[rului Iuga, continu[, dezv[luind ]n treac[t propor\iile =i gravitatea
crizei — cu argumente al c[ror sens teribil nu mai e ]n stare s[-l st[p`neasc[
— justific`nd ]ngrijorarea =i formul`nd inocent, cu glas tare, acel lucru straniu
=i primejdios ce plute=te ]n atmosfer[ =i nimeni nu =i l-a limpezit:
„— De ce at`ta discu\ie? P`n[ =i la mine, ]n curte, to\i chiria=ii, cum se
adun[ la taifas, repede ajung la \[rani, =-apoi d[-i =i d[-i cu problema =i cu
chestia... Baremi un cizmar ovrei =i mai ales feciorul lui, care-i mare socialist,
nu m[ ]nt`lnesc o dat[ s[ nu-mi bat[ capul cu fel de fel de solu\ii =i cu
proorocirea c[, de nu se rezolv[ chestia \[ranilor, are s[ vie revolu\ia s[ fac[
praf =i cenu=[ Bucure=tii!“
Titu Herdelea roste=te, tocmai pentru c[ e mai pu\in angajat, cuvinte
revelatoare al c[ror sens plute=te ]n atmosfer[ ca o presim\ire de care nimeni —
=i poate mai pu\in ca oricare al\ii cei direct angaja\i, ca Grigore Iuga, de exem-
plu, — n-are curajul s[ ia act, =i s[ o formuleze, ca Titu, ]n cuvinte limpezi.
Construc\ia unui roman este pentru Liviu Rebreanu =i arta de a supune
pe cititor unei savante torturi, prin care transmite acestuia at`ta c`t este
necesar dintr-un con\inut ]ntrez[rit din capul locului, =i niciodat[ mai mult;
este =i r[bdarea de a desf[=ura continuu resursele nara\iunii p`n[ ]ntr-un
punct ce pare culminant (dar de fapt numai p`n[ ]n pragul premerg[tor
acestui punct), este r[bdarea de a readuce lucrurile ]n f[ga=ul normal, ca
apoi, pe nea=teptate, s[-i ofere cititorului, la timpul cuvenit, dezvoltarea temei
ce-i fluturase o clip[ pe dinaintea ochilor
1
. Scriitorul, proced`nd astfel,
comunic[ o cople=itoare senza\ie de realitate, d`nd impresia c[ ascult[ numai
1
Altfel, exact contrariul situa\iei semnalate de Rebreanu (cronicar dramatic)
c`nd analiza opera unui ]ncep[tor: „Ca orice ]ncep[tor rom`n, dl V[itoianu spune
]n actul ]nt`i tot ce are de spus. Pe urm[ e nevoit s[ «recapituleze» mereu; spre a
ob\ine lungimea trebuincioas[ actelor urm[toare.“
259 R[scoala. Vol. II
de glasul poruncitor, mai presus de voin\a individual[, al vie\ii ]ns[=i. Mici
capitole aparent indiferente au drept \int[ s[ creeze r[gazul necesar fermenta-
\iei l[untrice a cuv`ntului revelator sau a scenei memorabile ce s-a desf[=urat
ceva mai ]nainte, s[ ]n=urubeze =i s[ ]nr[d[cineze, s[ fac[ de neuitat impresia
produs[ de acel cuv`nt hot[r`tor.
Uneori intuim venirea iminent[ a unui atare cuv`nt, presim\irea aceasta
este savant ini\iat[ =i apoi ]ntre\inut[ de scriitor, el prelunge=te a=teptarea,
ca apoi, c`nd cuv`ntul revelator apare, s[ fie ]nc[rcat de toat[ tensiunea cu
care l-am a=teptat =i s[ se fixeze definitiv ]n con=tiin\[.
Grigore Iuga ia cu sine la \ar[ pe Titu Herdelea pentru a-l ini\ia ]n chestia
\[r[neasc[ =i, o dat[ ajuns, desf[=oar[ ]n fa\a sa tabloul propriet[\ilor,
geografia locului, vecinii etc.... Desf[=urare parc[ f[r[ sf`r=it, ]nc`t e=ti ispitit
s[ te ]ntrebi la un moment dat dac[ nu cumva se face abuz de r[bdarea
noastr[, prin expunerea unor date aride, inutile. Dar ]ndat[ ni se va dezv[lui
ra\iunea plicticoasei expuneri. Iat[ — zice Grigore Iuga — aici e re=edin\a
mo=iei lui cutare, asta e mo=ia lui cutare (cu mare lux de am[nunte inutile),
dincolo e p[m`ntul Nadinei, dincolo e mo=ia unuia St[nescu, aici e proprieta-
tea unei b[nci, dincolo e arenda= colonelul +tef[nescu, aici sf`r=e=te mo=ia
lui Gogu, asta e a familiei Iuga, cealalt[ apar\ine unei b[nci — =. a. m. d.,
]nc`t se creeaz[ cu ]ncetul impresia c[ Grigore Iuga se ]nver=uneaz[ cu at`tea
detalii pentru a evita ]ntrebarea pe care, la sf`r=it, Titu cu nevinov[\ia lui nu
ezit[ s[ o prezinte.
„— Mi-ai ar[tat, zice el, at`tea mo=ii boiere=ti, mo=ii peste mo=ii, mari =i
frumoase. Dar p[m`nturile oamenilor unde sunt?
— Apoi vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[! P[m`n-
turile! Nu prea sunt =i unde-au fost s-au cam spulberat...“
Se ]n\elege c[ prezentat[ de la ]nceput ]ntrebarea aceasta n-ar fi ]nsemnat
nimic. Acum ]ns[, pentru c[ a fost at`ta vreme reprimat[, sub avalan=a de
l[muriri plicticoase, ea a c[p[tat o for\[ t[ioas[. P`n[ s[ ias[ din apatia
obi=nuit[, lucrurile se desf[=oar[ pe un f[ga= ce pare a se fi statornicit definitiv.
La hora de duminic[, Serafim, un \[ran c[runt, poveste=te, =i nu prima
oar[, cum l-au b[tut jandarmii fiindc[ logof[tului i se n[z[rise c-ar fi disp[rut
ceva porumb din hambare. Prin c`te-un detaliu scos la vedere ca din
]nt`mplare, scriitorul =tie sugera, ]ntr-un chip magistral, c[ e =i nu o hor[
obi=nuit[, c[ e =i nu o relatare obi=nuit[ cu \[rani b[tu\i f[r[ motiv. Serafim
Mogo= vorbe=te, =i tot vorbind — se strecoar[ deodat[ revela\ia — nu se =tie
de ce, nu se uit[ la oameni, cum ar face oricine poveste=te ceva, duminic[,
]n cadrul taifasului obi=nuit — „ci undeva departe, parc[ s-ar fi jeluit unui
judec[tor drept“ (s. n.).
260 Liviu Rebreanu
Scriitorul leag[ savant aceste preciz[ri, \inta sa este de a sugera pe
nesim\ite =i ]n treac[t neobi=nuitul. Prin ele se comunic[ mult mai exact
senza\ia c[ acest \[ran, care poveste=te ceva f[r[ s[ se gr[beasc[, a fost greu
umilit. Curios e =i c[ to\i cei de fa\[ „cuno=teau ]nt`mplarea“, unii fuseser[
chiar ei ]n=i=i b[tu\i ca =i Serafim Mogo= — =i totu=i ascult[ cu o stranie
aten\ie. Faptul c[ ei =tiu despre ce e vorba =i c[ fuseser[ chiar ei ]n=i=i schin-
giui\i nu-i ]mpiedic[ s[ asculte cu aten\ie, =i nici n-are ]nsemn[tate, fiindc[
nu era prima dat[ c`nd li se ]nt`mpla un astfel de lucru. Aten\ia cu care
ascult[ semnific[ ]ns[ altceva, anume c[, f[r[ un motiv prea evident, reali-
zeaz[ deodat[, n[ucitor de exact, ce se ]nt`mpl[ cu ei de foarte mult[ vreme,
=i asta le apare extrem de curios, de aceea ascult[ cu aten\ie. Pentru c[ ei nu
ascult[ — de fapt — ce le spune Serafim, ei ascult[ un lucru nou, un lucru
parc[ pentru prima oar[ ]n\eles. }n\elegerea a ceea ce se ]nt`mpl[ este nou[
pentru ei, =i nu ]nt`mplarea ca atare, care nu e deloc nou[. Ei — noteaz[
Rebreanu, st[p`nit de o grav[ intui\ie a ceea ce este nou =i nea=teptat aici, —
„luau seama de jelania lui Serafim, parc-ar fi auzit pentru ]nt`ia oar[ o poveste
nemaipomenit[ sau parc[ s-ar fi compl[cut ]n evocarea unor suferin\e care
le r[scoleau sufletele“ =i o dat[ se aude vorba unui alt \[ran, o vorb[ =i ea
foarte veche, =i totu=i av`nd un sens nou, fiindc[ acest \[ran ]ntrerupe din
c`nd ]n c`nd jelania lui Serafim mereu cu „acelea=i vorbe: — P[i, ce s[ facem,
oameni buni, ce s[ facem?“ }n vorbele acestea, ceilal\i deslu=esc intona\ii
ciudate, de umilin\[ resemnat[, =i asta ]i ]nfurie, iar unul din ei spune
dispre\uitor, ]ng`n`nd pe \[ranul cu „ce s[ facem“.
„— Ce s[ facem, ce s[ facem?“ Dar se sperie singur de revolta lui: „— Dum-
nezeu =tie ce s[ facem...“ A fost atins un anumit prag. Omul d[ speriat ]napoi
— dar pragul hot[r`tor a fost atins =i asta a provocat un ecou care r[m`ne =i
dup[ ce omul bate ]n retragere.
Liviu Rebreanu are ca nimeni altul intui\ia cuvintelor majore. Cuv`ntul a
fost acum rostit — e tot acela=i pe care oamenii l-au rostit de zeci de ori =i
care ]nsemna durere =i umilin\[ resemnat[, dar acum el a fost rostit altfel,
]ntr-un fel care arat[ c[ vechea resemnare se arat[ vulnerabil[ =i cedeaz[. +i
nimeni nu mai poate zdruncina impresia produs[ de faptul c[ acest cuv`nt
poate fi rostit =i altfel, cu revolt[, furie =i dispre\.
Intervine ]ncercarea de a risipi ]ncordarea, o ]ncercare e=uat[, dar care,
]ntr-un fel concludent, mai r[u ad`nce=te criza.
„Ca s[ =tearg[ mai bine urmele m`niei lui Toader, Leonte Orbisor, mic,
cu glas ascu\it, cu fa\a vioaie, g[si cu cale s[ observe ]mp[ciuitor:
— Am p[timit =i eu cu Serafim =i cu ceilal\i laolalt[, dar m[ ]ntorc =i zic:
St[p`nirea ce s[ fac[ dac[ e furt? +i de ce s[ fure munca altuia ho\ii?“
261 R[scoala. Vol. II
Este de ajuns ca vreunul s[ ]ncerce o cale de conciliere, spre a =terge
urma celor spuse mai ]nainte, este de ajuns ca el s[ ]ncerce, cum e =i firesc, o
motivare a interven\iei sale, ca — f[r[ s[ vrea, bine]n\eles, — s[ ating[ o
zon[ =i mai critic[, provoc`nd cuv`ntul revelator; cuv`ntul ]l roste=te Trifon
Guju, „]ntunecat, mai mult pentru sine“, ]mping`nd lucrurile spre o faz[ =i
mai ]ncordat[ dec`t aceea premerg[toare interven\iei cu ]ndemnuri concili-
atoare. Leonte Orbi=or spusese: „+i de ce s[ fure munca altuia ho\ii?“ — =i
asta sun[ ]ntr-un fel nea=teptat =i are aerul s[ se refere la altceva, =i atunci e
firesc ca s[ intervin[ un altul cu observa\ia care fixeaz[ =i mai temeinic
senza\ia de ]ncordat[ a=teptare:
„— D-apoi c[ tot munca noastr[ e!“ (S. n.)
„To\i ]ntoarser[ deodat[ ochii spre el, ca =i c`nd le-ar fi dezv[luit o mare
tain[ sau m[car o credin\[ intim[ a tuturor. Nimeni ]ns[ nu zise nimica =i
chiar Trifon, care obi=nuia s[ repete c`nd credea c[ a spus o vorb[ mare,
acuma t[cu =i l[s[ capul pe piept.“
Romancierul izbute=te s[ dea ]ncord[rii cresc`nde un con\inut de o
extraordinar[ materialitate. De precizat c[ nu e vorba doar de obi=nuita
„grada\ie“ a evenimentelor epice, prin care un scriitor vrea adesea s[ men\in[
treaz „interesul“ narativ. Dincolo de cuvinte, ]ncepem a percepe un suflu ame-
nin\[tor =i rece, care este al r[scoalei.
Situa\iile propuse aten\iei ascund un nucleu secret, o for\[ de atrac\ie
care subjug[ pe cititor, ademene=te mereu mai departe, mereu mai ad`nc
spre interiorul lumii noi, creat[ de scriitor ]n a=a chip ]nc`t cititorul odat[
„am[git“ s[ piard[ orice posibilitate de a se ]ntoarce. Cu fiecare pas e=ti mereu
]ndemnat ca de un apel poruncitor s[ mergi mai departe. E ca =i cum s-ar
f[g[dui dezlegarea unui secret de care depinde totul. Cititorul este ademenit
s[ cread[ c[ lumea ]n care intr[ este doar lumea sa, lumea real[, sau o prelun-
gire sau o ramifica\ie a acesteia. La ]nceput nu se ]nt`mpl[ nimic care s[
contrazic[ datele lumii „autentice“, cititorul n-are nici un motiv s[ nu cread[
pe cuv`nt ceea ce i se spune, el =tie c[ i se spune adev[rul, un adev[r pe
care-l =tie el ]nsu=i foarte bine.
Acumularea de electricitate ]n aerul tot mai ]ncins este tema fundamental[
a primului volum din R[scoala. Construc\ia urmeaz[ ritmul acestor acumul[ri.
Vorbele spuse au un ]n\eles de suprafa\[ =i altul profund, iar tonalitatea
l[untric[ a romanului str`nge laolalt[ mai ales aceste ]n\elesuri noi.
R[scoala apare ca o for\[ care st[p`ne=te pe oameni =i nu se las[ st[p`nit[
de ei.
„— Of, c[ nu mai vine =i la noi“ — zice unul =i e ca =i cum s-ar referi la un
fenomen al naturii, de o teribil[ autonomie, aduc[tor, poate, de bine, „s[-mi
262 Liviu Rebreanu
iau =i eu m[car ni\el porumb de cel boieresc, s[-mi satur copila=ii, c[ greu
am mai dus-o iarna asta!“ Oamenii a=teapt[ s[ vin[ =i pe la ei r[scoala, ca =i
cum nu tot ei ar face-o, ci al\ii, ]n locul lor. Voin\a lor se cristalizeaz[ ]ntr-un
fenomen obiectiv, autonom, de dimensiuni mitice.
Pe m[sur[ ce talazurile nemul\umirii cap[t[ consisten\[, ]ncep s[ spume-
ge, amenin\`nd s[ n[ruie r`nduiala obi=nuit[ =i s[-=i croiasc[ un vad nou,
ne]ncercat, scriitorul ]ncordeaz[ =i mai str`ns arcul nara\iunii, opre=te clipa
printr-o brusc[ sec\ionare a timpului =i-o supune unui proces analitic, atr[g`nd
astfel aten\ia asupra ]nsemn[t[\ii ei. }n cazul unor momente de intensitate
plenar[, suprapunerea obi=nuit[ a planurilor (de o parte lumea boierilor, de
alta cea a \[ranilor) ]nceteaz[ de a fi simplu procedeu „artistic“, menit s[
sugereze curgerea nesf`r=it[ a vie\ii, =i devine un mod direct, acut =i energic
de a sonda starea de spirit ]ntr-o faz[ absolut esen\ial[. F[r[ trecere studiat[,
ci ]ntr-un fel t[ios, abrupt, cu sugestia c[ lucrurile nu mai pot merge a=a
]nainte, ceva trebuie s[ se ]nt`mple — scriitorul p[r[se=te relatarea asupra
lumii mondene =i descinde direct la sat. La deschiderea Parlamentului, dup[
ce asist[ la lectura mesajului regal, Nadina constat[ cu un entuziasm plictisit:
„— Foarte nostim spectacolul!... Nu-i a=a?... +i regele ce bine a fost!“
}ndat[ — secven\[ la sat:
„Plou[ v`rtos.“ Perceptorul vine s[ sechestreze pentru neplata birului
singurul porc al lui Ignat Cercel.
„— Las[, c[ v[ =tiu, Ignate! Pe mine nu m[ proste=ti, degeaba! Cu voi
]mi pr[p[desc tinere\ea =i s[n[tatea!“ „Atunci femeia izbucni am[r`t[:
— Auleo, doar n-o s[ ne iei purcelul, domnule, s[-mi r[m`ie copiii“ etc.
Apoi, Ignat conduce pe perceptor, dup[ cuviin\[, „ab[tut, b`iguind...“ etc.,
mereu ca o scuz[ =i o pl`ngere:
„— Apoi ce s[ facem, dom’ perceptor, ce s[ facem?“
Glasuri amenin\[toare se fac auzite ]nc[ de la ]nceputul romanului,
acoperite de rutina ve=nicelor =i de fapt lini=titoarelor discu\ii ]n jurul
problemei \[r[ne=ti. Apoi se face t[cere =i glasurile acestea se aud din nou,
mai distincte =i tot mai greu de acoperit. Ele sunt r[zle\e =i se potolesc o
clip[, ]nghi\ite de larma existen\ei obi=nuite, apoi se adun[ mereu mai multe
laolalt[, ]ntr-un vuiet surd. De la un anume punct, vuietul devine constant,
fundal permanent al evenimentelor. Un comentariu sumbru r[sun[ de dincolo
de orizont ]n scenele care ]nf[\i=eaz[ petrecerile, viata de tr`nd[vie =i
voluptate nep[s[toare a p[turii suprapuse. Dincolo de orizontul necunoscut
=i primejdios, glasurile se str`ng, se unesc, se cheam[ unele pe celelalte. Ce
spun ]n fond aceste glasuri la ]nceput r[zle\e, apoi unite?
263 R[scoala. Vol. II
„— Rabzi, rabzi =i oftezi p`n[ nu mai po\i, =-apoi...“
„— Apoi ce s[ facem, dom’ perceptor, ce s[ facem?“
„— Apoi nici s[ fim batjocori\i a=a, nu ne-om l[sa!
+i alte glasuri, care mai molcome, care mai d`rze, repetar[:
— Nu, nu!“
Este comentariul ap[s[tor, r[zb[t`nd =i ]n scenele de huzur bucure=tean:
„Un mic restaurant de noapte, ]ntr-o str[du\[ dosnic[. Exterior modest.
}n[untru ]ns[ lumin[ orbitoare, lux c[utat, atmosfer[ cald[, chelneri francezi
pur s`nge... +i Nadina sur`de ]nc`ntat[ =i repet[ ]ntruna:
— Ah, oui, c’est vraiment très chic, très parisien!“
De dincolo, scriitorul face s[ se aud[ comentariul ]nfrico=[tor de apropiat
al mul\imii: „Apoi, ce s[ facem... Ce s[ facem?“ =i: „Nu, nu!“
Suntem ]n faza ]n care, s[tur`ndu-se de vorbe, \[ranii nu mai au ]ncredere
]n cuv`ntul boieresc =i nici ]n metodele „pa=nice“ de ]mbun[t[\ire a situa\iei
lor: jalbe, interven\ii, cump[r[ri de p[m`nturi, tratative pentru alte ]nvoieli
etc. S-a ]ncercat tot ce s-a putut ]ncerca, nu mai e nimic de sperat ]n direc\ia
aceasta, a b[tut ceasul faptelor. Impresia este hot[r`t[ de misterioasa apari\ie
a „vestitorilor“, c[l[re\i pe cai albi, trec`nd din sat ]n sat (a=a se poveste=te,
pu\ini sunt cei care pot chiar jura c[ i-au v[zut cu ochii lor) =i sf[tuind pe
\[rani s[ treac[ la ]mp[r\irea p[m`nturilor boiere=ti conform poruncii unui
„vod[“ la fel de misterios. Vestea figureaz[ la un mod mitic starea de spirit a
\[ranilor, propria lor hot[r`re de a trece la fapte, f[r[ ]nt`rziere. C[l[re\ii
aceia pe cai albi sunt ni=te fiin\e ciudat de concrete =i totu=i impalpabile (i-ar
fi ]nt`lnit cutare femeie care relateaz[ celorlal\i ]nt`mplarea cu aer de miracol:
„Plecasem cu b[ie\elul de m`n[... N-apucai bine s[ m[ ]nchin c[ =i v[zui
venind pe uli\[ doi c[l[re\i pe doi cai albi de m-am mirat. Veneau de sus
dinspre Lespezi. M[ d[dui la marginea uli\ei, dar numai ce m[ pomenii c[
unul m[ strig[ =i zice: «Unde te duci, muiere?» Zic: «Numai colea, la soacr[-
mea...» +i cel[lalt zice: «V[d c[ e=ti nec[jit[ r[u, dar n-ai grij[, c[ noi aducem
veste mare...»“ Etc. Vestitorii ace=tia ]n alb sunt proiec\ia st[rii de spirit a
\[ranilor, a speran\elor pe care ei nu ]ndr[zneau s[ =i le m[rturiseasc[ cu
glas tare unul celuilalt =i tocmai de aceea sim\eau nevoia s[ le atribuie unei
for\e ]n acela=i timp miraculoase =i concrete. Ce spun c[l[re\ii? Ei formuleaz[
chiar g`ndurile \[ranilor ajun=i la exasperare =i hot[r`\i s[-=i fac[ singuri
dreptate. Cuvintele lor duc p`n[ la cap[t g`ndul fiec[ruia dintre \[rani, ele
fuseser[ preg[tite de toate acele fraze ]ntrerupte la jum[tate de Petre Petre,
264 Liviu Rebreanu
Serafim Mogo=, Triton Guju =i prin care se exprima dezn[dejdea, dar =i apari\ia
unui g`nd nou, plin de ]ndr[zneal[, menit s[ semnifice concluzia unei
experien\e. |[ranii ascult[ uimi\i, spus[ cu voce tare, concluzia aceasta. Cu
uimire =i ]n acela=i timp cu sentimentul obscur c[ astfel de fraze nu sunt chiar
cu des[v`r=ire noi =i nea=teptate, se pare c[ vocea aceasta nu le este chiar pe
de-a-ntregul necunoscut[. Mirarea se asociaz[ aici cu senza\ia c[ g`ndurile
noi sunt pe deplin fire=ti, da, a=a trebuie f[cut, =i ei sim\iser[ aceasta.
Episodul este imediat consecutiv celui care relevase c[ de la ]n\elepciunea
lui Miron Iuga nu mai e nimic de a=teptat. B[tr`nul boier amenin\[ c[ nu
mai st[ de vorb[ cu \[ranii s[i =i c[ „dac[ voi nu vre\i s[ munci\i, vom aduce
oameni din Transilvania!“ C`nd Trifon Guju strig[: „— Ba str[ini s[ nu vie,
cucoane, c[ p[m`nturile astea noi le-am muncit totdeauna, nu str[inii!“,
b[tr`nul Iuga conchide intratabil:
„— Tu crezi c[ am s[ te ]ntreb pe tine, pr[p[ditule...? Asta v[ mai lipsea,
obr[znicia! Aide\i, am terminat cu voi! S[-mi cur[\a\i locul numaidec`t!
— Apoi a=a nu-i bine, cucoane! f[cu Luca Talab[ d`rz. Nu-i bine deloc.
Miron Iuga nu se clinti p`n[ ce se goli curtea. Apoi porunci sc`rbit:
— Bumbule, ]nchide por\ile.“
Cu aceasta s-a rupt ultima punte de comunicare dintre boieri =i \[rani, s-a
n[ruit ultima n[dejde. Scriitorul ne face s[ resim\im toat[ gravitatea acestui
moment de r[scruce, critic, ]n care vechile n[dejdi, c`te erau, s-au pr[bu=it,
terenul a r[mas alb, gata s[ primeasc[ noi n[dejdi, nedeslu=ite.
Acest moment, cu toate implica\iile sale viitoare, se ]nf[\i=eaz[ ]n replica
spus[ pe un ton amenin\[tor:
„— Apoi a=a nu-i bine, cucoane! Nu-i bine deloc.“
A=a nu-i bine, atunci cum e bine? Pe aceast[ crispat[ nedumerire cade vestea
cea nou[, adus[ de c[l[re\ii ]n alb. Ei spun ce g`ndesc \[ranii c[ e bine s[ fac[,
acum, dup[ ce s-a constatat definitiv c[ „a=a nu-i bine, nu-i bine de loc“, iar
boierul Iuga poruncise sc`rbit „s[ se ]nchid[ por\ile“. Terenul este preg[tit s[
primeasc[ fermentul adus de vestitori, al marii, adev[ratei cotituri.
Duminic[, „pe c`nd ie=ea lumea de la biseric[, se r[sp`ndi vestea c[
adineaori ar fi trecut (s. n.) prin sat doi c[l[re\i pe cai albi...“ Ei ar fi spus
ceva, ar fi adus cu sine „porunci“, dar ce au spus =i despre ce porunci poate
fi vorba? Nimeni nu =tie. Dar — =i aici scriitorul are din nou o intui\ie —
nimeni nu =tie, =i totu=i to\i „=tiu“ cam despre ce ar putea fi vorba. Ei =tiu
dinainte ce fel de porunci purtau c[l[re\ii ]n alb, alte porunci — dec`t cele
voite =i a=teptate de \[rani, acum, dup[ ce Miron Iuga curmase tratativele =i
]nchisese por\ile conacului — nu puteau fi. +i ]ntr-adev[r: „Ignat Cercel, ca
265 R[scoala. Vol. II
un c`ine de pripas, trecea de la un grup la altul, cu aceea=i ]ntrebare:
„— Oare n-o fi porunci despre p[m`nturi, m[i oameni?“ (S. n.)
Iat[ ce fel de porunci a=teptau \[ranii, alte porunci nu puteau s[ fie =i ei
nu le-ar fi primit. C[l[re\ii ]n alb figureaz[ voin\a lor (s[ se fac[ dreptate) =i
totodat[ nevoia unei autoriz[ri morale supreme. Dreptatea „vine cum poate
=i bine c[ sose=te“, observ[ cineva — =i acum, cu toate c[ nimeni n-a v[zut
pe c[l[re\i =i nu =tie ce anume spuneau c[l[re\ii, — lucrurile sunt deja
hot[r`te. Nu putea fi vorba dec`t despre p[m`nturi =i despre dreptate.
+i ]n adev[r, a=a este cum trebuie s[ fie. }n fa\a grupurilor de \[rani e
adus[ muierea s[ jure c[ ]nt`lnise pe vestitori. Nimeni n-a spus c[ vestitorii
porunciser[ despre „dreptate“, =i totu=i, ]nc[ ]nainte ca muierea s[ ]nceap[ a
gr[i, se =tie c[ despre asta e vorba. Deducem acest lucru din faptul c[ oamenii
cer am[nunte, chestiunea esen\ial[ fiind de-acum l[murit[ pentru ei.
„— Spune, muiere, din fir ]n p[r (s. n.), c[ nu te m[n`nc[ nimeni! o
]ndemn[ Ignat cu bl`nde\e. Vrem s[ =tim =i noi poruncile =i s[ nu gre=im!“
Femeia confirm[, ea ofer[ oamenilor lucrul de care aveau nevoie, s[ =tie
dac[ ceea ce g`ndiser[ ei ]n=i=i se sprijin[ pe o voin\[ mai presus dec`t a lor.
Ei vor s[ fac[ un anumit lucru, sunt hot[r`\i s[ fac[ acest lucru, =i atunci,
pentru o mai mare siguran\[, vor s[ =tie dac[ ceea ce sunt ei hot[r`\i trebuie
oricum f[cut, =i e bine s[ fie f[cut indiferent dac[ ei vor sau nu. Ei vor s[
pun[ cap[t ezit[rilor, vor s[ fie pu=i ]n fa\a faptului ]mplinit. Aceast[ nevoie
l[untric[ imperioas[ a masei \[r[ne=ti se proiecteaz[ — cum am spus — ]n
apari\ia c[l[re\ilor albi, cu ve=tile =i poruncile ce le aduc.
Din nou iese la iveal[ marea capacitate a scriitorului de a proiecta
realitatea concret[ ]ntr-un plan larg, simbolic =i mai ]nalt. Nu e o ]nt`mplare,
astfel, c[ propria lor voin\[ de dreptate se ]ntruchipeaz[ grav ]ntr-o porunc[.
P`n[ aici au vorbit =i s-au sf[tuit, au mai dat ]napoi, au ezitat, dar ceea ce se
]nt`mpl[ acum e cu totul altceva, acum ce vor ei ]n=i=i este o porunc[, c[reia
nimeni, chiar s[ vrea, nu i se mai poate sustrage. Porunca aceasta gl[suie=te
(a=a ar fi spus c[l[re\ii, oamenilor nu le r[m`ne dec`t s-o treac[ ]n fapte)
„s[ d[m de =tire oamenilor c[ toate mo=iile sunt ale lor de-aici ]nainte =i s[
se apuce de]ndat[ s[ le ]mpart[ dup[ dreptate, iar pe boieri =i pe arenda=i —
gl[suie=te mai departe porunca — s[-i alunge =i s[ le ard[ conacele =i cur\ile
=i toate acareturile, ca nu cumva s[ se mai ]ntoarc[ ]napoi...“ +i cine nu ascult[
porunca „amarnic are s[ isp[=easc[“.
Chipul cum masele \[r[ne=ti sunt cuprinse de o stare de spirit combativ[
=i ce determin[ cristalizarea acestei st[ri de spirit, cum dincolo de aparenta
lips[ de motivare a revoltei, prin mici fapte nesemnificative =i, ]n condi\ii
266 Liviu Rebreanu
„normale“, neb[gate ]n seam[ — ]=i face loc motivarea ad`nc[ =i violent
explicabil[ a nemul\umirii =i a hot[r`rii de a trece la ac\iune, c[ci a devenit
limpede c[ a=a nu se mai poate — iat[ ce ni se dezv[luie ]n R[scoala.
Dialectica rela\iei dintre necesitate =i ]nt`mplare este uimitoare ]n roman.
Tot ce se petrece ]n R[scoala este de domeniul ]nt`mpl[rii, dar marea intui\ie
a romancierului este de a fi surprins ]n accidentul uneori absurd legea
necesar[. Legea poate s[-=i croiasc[ drum =i prin mijlocirea situa\iei bizare, a
]nt`mpl[rii grote=ti.
Taifasul colonelului +tef[nescu cu \[ranii de pe mo=ia al c[rei arenda=
este are un astfel de aspect bizar, aproape halucinant. }ntr-un fel ciudat, istoria
s-a oprit ]n loc, raporturile normale au ]ncetat, arenda=ul nu mai e parc[
adev[rat arenda=, \[ranii ]nceteaz[ parc[ =i ei de a fi ceea ce am =tiut c[
sunt, =i asist[m la o nemaipomenit[ discu\ie a colonelului +tef[nescu cu
\[ranii exploata\i pe mo=ia primit[ de el ]n arend[, o discu\ie de la egal la
egal, ]n care colonelul se justific[ =i parc[ cere iertare, iar \[ranii sunt — ei
— cei chema\i s[ primeasc[ sau nu justific[rile colonelului. Ce e mai curios
este c[ discu\ia nici nu are ]n cea mai mare parte un caracter grav, a=a cum
s-ar fi cuvenit, dac[ \inem seama c[ fondul exprimat prin ea prezenta o
gravitate absolut excep\ional[, ea are un aer neverosimil glume\, este de o
voio=ie — de ambele p[r\i — pe care numai teribilul „De!“ rostit ]n final o
curm[ ]ntr-un fel nea=teptat. Ce se ]nt`mpl[, de unde aceast[ curioas[ relaxare
a conflictului, ]ntr-un moment c`nd s-ar p[rea c[ trebuie s[ avem o ]ncordare
a sa maxim[? Scriitorul a intuit ]ns[ adev[ratul motiv al relax[rii, teribila
]ncordare de dedesubt. Colonelul st[ de vorb[ cu oamenii =i parc[ nu se mai
satur[ de vorbit, se vede c[ discu\ia asta e pe placul lui — =i se mai vede c[
nici \[ranii nu prea dau semne de ner[bdare. Tot efectul st[ ]n surprinderea
aerului ciudat =i neverosimil al acestui taifas lini=tit, ]ntre ni=te oameni care
parc[ =i-au terminat misiunea =i acum se mai destind schimb`nd o vorb[-
dou[. Tot efectul st[ ]n aceea c[ noi surprindem caracterul de o gravitate
extrem[ =i de o semnifica\ie extraordinar[ — ]n esen\a sa — al acestei foarte
pa=nice convorbiri. Sugestia cople=itoare este c[ ]n acest context aproape
neverosimil se manifest[ o stare pe deplin fireasc[, normal[, dreapt[, ceva
ce e ]n ordinea lucrurilor, =i nu dimpotriv[. De fapt, scriitorul suprapune cele
dou[ accep\iuni posibile ale no\iunii de firesc, de ordine a lucrurilor: firescul,
limitat ]ntr-un anumit cadru social (exploatarea fireasc[, subordonarea
fireasc[ a celui exploatat etc.), =i firescul major omenesc, firescul raporturilor
normale ]ntre oameni ]ntr-o lume care nu prime=te ]n ordinea ei obi=nuit[
exploatarea, inegalitatea, umilin\a etc. Din aceast[ subtil[ suprapunere de
267 R[scoala. Vol. II
planuri iese un efect zguduitor, revelat ]n acel „De!“ \[r[nesc, rostit ]n finalul
discu\iei de c[tre unul din participan\i — =i anume cel mai volubil dintre
participan\ii la acest at`t de straniu colocviu. Acest „De!“ pune cap[t ciudatei
relax[ri, atr[g`nd toate sevele subterane ]ntr-o izbucnire la suprafa\[,
st[p`nit[ ]nc[, dar cu at`t mai amenin\[toare. B[tr`nul colonel are acum o
]nf[\i=are „vioaie“ =i „glasul cutez[tor“ (a dus pe cele trei fete ale sale la Vite=ti,
sc[p`nd astfel de „grija cea mai mare“). „Acuma putea vorbi lini=tit cu \[ranii,
s[ mai =i glumeasc[ =i s[-i batjocoreasc[:
— V-a\i boierit =i voi, m[! V[ vine cu str`mbul munca! E mai u=or s[ stai
cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu! +i s[ oc[r[=ti pe boieri =i s[
pui la cale rebeliuni! Ce zici, m[i +tefane?
— De, don’ colonel, f[cu +tefan cu fa\a z`mbitoare, mai ]ncerc[m =i noi
marea cu degetul...
Peste c`teva minute, din vorb[-n vorb[, \[ranul z`mbitor ]ntreb[:
— Da’ pe domni=oarele le-a\i dus la ora=, don’ colonel?
— A\i fi poftit s[ le las aici, s[ v[ bate\i voi joc de tinere\ea lor? r[spunse
pensionarul cu ton glume\. Nu v[ cunosc eu ce t`lhari sunte\i voi?
— De ce, don’ colonel, p[catele noastre?
— Fiindc[ sunte\i, +tefane! Nu m-am trudit eu destul cu alde voi la
armat[? V[ =tiu =i m[selele din gur[!... Dar mie ce pute\i s[-mi face\i? S[
m[ omor`\i? Ce, mi-e fric[ mie de moarte, m[? D-aia-s eu militar, m[?... Ori
s[ m[ pr[da\i? Pr[da\i-m[, dac[ v[ d[ m`na! C[ eu, tot ce am, aici am b[gat
=i cu voi am ]mp[r\it... Nu-i nimic, b[ie\i! Dumnezeu e sus =i vede!... Eu nu
v-am b[tut, nu v-am ]n=elat, nu v-am n[p[stuit. V-am ajutat, v-am ocrotit, v-am
]nv[\at. Acu pute\i s[-mi trage\i cu parul... A=a-i?
Colonelul se uit[ pe r`nd la \[rani, a=tept`nd o vorb[ de protestare sau
de recunoa=tere. Oamenii t[ceau. De-abia ]ntr-un t`rziu +tefan, cel mai
deschis, f[cu:
— De!“
Din nou ]ncercarea de conciliere a dezv[luit natura ireductibil[ a conflictului.
Scriitorul opereaz[, cu fiecare situa\ie reprezentat[, sec\iuni orizontale,
„t[ieturi“ — ar fi spus Thibaudet — ]n cursul unitar =i organic al vie\ii; t[ieturi
f[cute la timpul potrivit, la momentul tipic. Este unul din marile secrete ale
romancierului: s[ deschid[ ]n a=a fel aceste sec\iuni, ]nc`t ]n ]nl[n\uirea lor
s[ dea imaginea fluviului ]nsu=i, al curgerii infinite a vie\ii, =i nicidecum
impresia unor imagini decupate, deta=ate, izolate. O clip[ mai devreme sau
mai t`rziu de s-ar fi operat deschiderea, =i efectul ar fi pierdut sim\itor din
t[rie. Am fi v[zut atunci lucruri f[r[ semnifica\ie =i ]n jurul lor haosul.
268 Liviu Rebreanu
}n R[scoala, pentru a m[sura gradul de aprindere a spiritelor, se sec\ionea-
z[ cursul vie\ii ]n acele puncte ce pot aduce cele mai depline clarit[\i: ]n
momentul c`nd \[ranii stau ]n uli\[ ]n fa\a c`rciumii, nemai]ndur`ndu-se s[
plece; apoi tot acolo, spre a g[si locul gol =i numai un be\iv ]nt`rziat la taifas
cu Cristea Busuioc, c`rciumarul — dar de ce acest pustiu? }n consecin\[ o
nou[ t[ietur[ f[cut[ spre a g[si pe oameni la casele lor, mai dreg`nd o unealt[,
mai b[t`nd un cui, dar preg[tindu-se ]n tain[ pentru o ac\iune decisiv[.
Oamenii vorbesc, vorbesc, ]ntorc lucrurile pe o fa\[ =i pe cealalt[, \in seama
de toate ]mprejur[rile, vor s[ g[seasc[ o solu\ie, ]=i ]mp[rt[=esc g`ndurile,
spun ce-au mai auzit (c[ se vorbe=te c[ s-ar ]mp[r\i p[m`nturile, c[ nu e
adev[rat, nu se vor ]mp[r\i, astfel de zvonuri nu merit[ crezare)... =i s-ar
p[rea c[ lucrurile vor continua a=a monoton la nesf`r=it, f[r[ vreun accent
mai hot[r`t, dar iat[ c[ intervine un lucru de la sine ]n\eles ]n alte ]mprejur[ri
(cineva zice c[ arenda=ul va cump[ra de la Nadina p[m`ntul r`vnit de ei),
dar care, acum, are un efect surprinz[tor. Vorbele s-au izbit de o barier[, =i
se r[sucesc ]nd[r[t: „Atunci parc[ uluirea i-ar fi schimbat glasul =i ]nf[\i=area,
se ridic[ de pe scaun f[r[ voia lui =i vorbi printre din\i:
— Apoi nici s[ fim batjocori\i a=a nu ne-om l[sa!
+i alte glasuri, care mai molcome, care mai d`rze, repetar[:
— Nu, nu!...“
Tres[ririle p[m`ntului, r[sucirile imperceptibile prin care masa \[r[neasc[
]=i ]ncearc[ for\a sunt ]nregistrate cu ecoul, cu fream[tul lor prevestitor. Mici
n[ruiri de teren, c[rora nimeni aproape nu le d[ importan\[, sunt puse de
scriitor ]n perspectiva viitorului mare cutremur, legate de acesta prin nume-
roase fire rezistente, prin motiv[ri. Oamenii se dezmeticesc din iner\ie, scutur[
de pe umeri fatala resemnare, vechea spaim[ =i se preg[tesc s[ ]nt`mpine
furtuna cu o grozav[ n[dejde =i ]n acela=i timp cu un fel de nep[sare la con-
secin\e. Semnele zguduirii se propag[ ]n straturi tot mai dense, pe toat[ ]ntin-
derea =i ]n toat[ ad`ncimea, =i-n vreme ce la Bucure=ti se desf[=oar[ „via\a
de praznic permanent“, de baluri, dansuri =i chefuri prelungite, la sat \[ranii
se trag pe l`ng[ cas[ refuz`nd s[ mai lucreze p[m`ntul altora, bat coasa,
a=a, „ca s[ fie b[tut[“, =i se preg[tesc — se str`ng ]n mijlocul uli\ei, ]mpiedi-
c`nd trecerea =i ne]ndur`ndu-se s[ p[r[seasc[ locul, de team[ ce ]n lipsa lor
s[ nu se ]nt`mple ceea ce ei cu to\ii a=teapt[ s[ se ]nt`mple.
O enigmatic[ lini=te se instaleaz[ ]n roman odat[ ce \[ranii au c[p[tat
]ncredin\area c[ nu trebuie de-aici ]nainte s[ nutreasc[ speran\e ]ntr-o
]ndreptare pe cale normal[ a situa\iei lor, lini=tea premerg[toare catastrofei,
lini=te sinistr[, de a c[rei natur[ real[ Grigore Iuga, mai lucid dec`t tat[l
269 R[scoala. Vol. II
s[u, e con=tient din primul moment al descinderii la sat. „— Toate bune pe
aici, Ichime? ]ntreb[ Grigore. — Deocamdat[ pace, cona=ule! zise vizitiul.“
Din primele vorbe schimbate cu vizitiul venit s[-l ]nt`mpine la cobor`rea
din tren, Grigore Iuga surprinde sensul ]nfrico=[tor al acestei pacific[ri. Mai
ales r[spunsul cu „deocamdat[“ nu-i pl[cu lui Grigore, „totu=i nu insist[“.
Armisti\iul provizoriu este, de fapt, lini=tea strategic[ cu care oamenii a=teapt[
s[ vin[ =i pe la ei „p`rjolul“; a=teapt[, av`nd aerul c[ nu depinde de ei, c[ o
for\[ mai presus de ei s-a ab[tut peste lume. Grigore Iuga observ[ cu ]ngrijo-
rare, merg`nd spre conac, adev[ratele ]n\elesuri ale p[cii deodat[ statornicite
=i de care trebuia s[ se team[ mai mult dec`t de nelini=tea evident[ =i de
preten\iile \[ranilor de a „cump[ra“ p[m`ntul Nadinei. +i ceea ce observ[ ]l
umple de tulburare, ]l face s[ fie posomor`t parc[ f[r[ motiv, =i totu=i cu
at`tea motive resim\ite cu putere, =i greu, mai ales, de m[rturisit.
„Grigore observa cu aten\ie =i satele =i c`mpurile, parc-ar fi c[utat s[
ghiceasc[ o tain[. Sub bolta mohor`t[, p[m`ntul negru se zgribulea p[tat
cu dese ochiuri de ap[ tulbure, iar prin sate \[ranii, ca duminica, mai pe la
c`rcium[, mai pe la c`te o cas[, se sf[tuiau ca =i alt[dat[ (s. n.). Lui Grigore
]ns[ i se p[rea c[ ]n ochii lor luce=te ceva deosebit =i c[ toat[ ]nf[\i=area lor
ar fi mai d`rz[. Dup[ ce ie=ir[ din Lespezi, ]ntreb[ deodat[ pe vizitiu:
— Cu muncile cum mai sta\i, Ichime?
— Apoi st[m bine, cona=ule, c[ nici nu le-am ]nceput! r[spunse vizitiul
cu o =ov[ire.“
Iat[, dar, un fapt nelini=titor, explicabil =i prin aceea c[ „=i vremea a fost
rea, c[ a tot plouat“, dar s[ fie aceasta singura explica\ie? S-ar p[rea c[ exist[
=i un alt motiv, =i c[ nici acesta nu e chiar nefiresc („oamenii nu s-au cump[nit
]nc[ la ]nvoieli...“), exist[ a=adar o justificare, +i totu=i, ceva nu e ]n ordine =i
Grigore simte aceast[ dezarticulare cu senza\ia c[ timpul s-a oprit ]n loc.
Lini=te — desigur: „Ie=ind apoi cu Titu Herdelea ]n sat, plutonierul Boiangiu
le spuse c[ p`n[ acum e lini=te =i doar (s. n.) arestarea ]nv[\[torului Drago=
a cam (s. n.) a\`\at pe s[teni“. }ntreba\i, oamenii dau „r[spunsuri bl`nde,
dar ]n doi peri“. Ca =i mai ]nainte, \[ranii ]l ]nt`mpin[ pe Grigore Iuga cu
omenia =i respectul cuvenit, ca =i ]nainte, ]i vorbesc de nevoile lor, =i totu=i a
intervenit ceva nou ]n atitudinea lor, un fel de absen\[, o deta=are pe care
scriitorul o =tie strecura ]n cuvintele aparent a=a de asem[n[toare cu toate
cuvintele spuse de ei ori de c`te ori ]i cerceta, s[ afle ce mai g`ndesc, boierul
cel t`n[r. Aceast[ absen\[ sugereaz[ c[ oamenii nu mai a=teapt[, de fapt,
nimic de la Grigore Iuga, =i de aceea nu v[d de ce ar trebui s[ pun[, ]n vorbele
ce i le spun, interes =i pasiune =i n[dejde c[ totu=i vor ob\ine o u=urare.
270 Liviu Rebreanu
Scriitorul observ[ cu mare fine\e elementul nou ap[rut f[r[ de veste ]n felul
cum se poart[ =i cum vorbesc oamenii. Lucirea aceea nou[ din ochii oamenilor
st[ruie ]n ciuda lini=tii =i a deta=[rii din vorbele lor =i nimic n-o poate face s[
dispar[. „Privirile lor — observ[ scriitorul — nu erau du=m[noase, ci mai
cur`nd ]ntreb[toare.“ Iar ceea ce spune Grigore, oric`t de binevoitor e de a
stinge conflictul dintre \[rani =i tat[l s[u, nu constituie un r[spuns adresat
acestor priviri. Ele continu[ s[ r[m`n[ ]ntreb[toare. Grigore Iuga ispite=te
pe Petre Petre s[-l l[mureasc[ ce vor oamenii, Petre ]ns[ se z[p[ce=te b`lb`ind
„]ncurcat“ ceva, apoi ]ndeamn[ pe Lupu Chiri\oiu s[ vorbeasc[, sub motiv c[
„matale... e=ti mai bun de gur[ =i mai b[tr`n...“ Lupu Chiri\oiu ]ncepe la
r`ndul lui s[-l l[mureasc[ pe boierul cel t`n[r, dar nici d`nsul nu izbute=te,
fiindc[ acum nu-l mai intereseaz[ dec`t s[ repete vechile pl`ngeri, pe un ton
„t[r[g[nat“. Titu Herdelea s-ar p[rea c[ n-are motive s[ =ov[ie c`nd,
]mp[rt[=ind lui Grigore impresiile sale dup[ discu\ia cu \[ranii, constat[: „Mie
oamenii mi se par lini=ti\i“. E lini=te pentru c[ s-a produs un transfer de
aten\ie, e lini=te pe vechiul domeniu al dialogului boier — \[ran, r[mas acum
pustiu. Dar nu e lini=te pe domeniul cel nou, al unei realit[\i neprev[zute =i
care acapareaz[ tot interesul. De la acest punct mai departe, urm[rind
transferul de aten\ie intervenit ]n purtarea =i vorba oamenilor, scriitorul ]=i
deplaseaz[, la r`ndul s[u, tot mai mult aten\ia asupra noii realit[\i, aceea a
]nfrunt[rii deschise, violente.
De-acum ]nainte, ceea ce spune Grigore Iuga nu mai prezint[ nici o
]nsemn[tate. Nimeni nu-l ascult[, nici tat[l s[u, nici \[ranii. Ceea ce era de
hot[r`t s-a hot[r`t, acum se a=teapt[ numai ]mprejurarea favorabil[ ca acel
nou ap[rut ]n privirea oamenilor s[ se exteriorizeze exploziv.
De-acum ]nainte cele dou[ p[r\i ]nainteaz[ una spre cealalt[, spre
]ncle=tarea fundamental[, ca m`nate de un destin. F[r[ urm[ri r[m`ne
ini\iativa lui Grigore Iuga de a preveni „cu metodele lui feminine“, conciliatoa-
re, incendiul. Propor\iile acestuia au =i ]nceput s[ se profileze. E de ajuns
acum s[ se i=te o sc`nteie, =i incendiul a\`\at de vechea ur[ s[ se dezl[n\uie.
Sc`nteia aceasta (primul capitol al volumului II — Focurile — se nume=te:
Sc`nteia) nu ]nt`rzie s[ apar[. Ar fi ap[rut oricum. Grigore Iuga p[r[se=te
conacul =i constat[ surprins c[ ]n dreptul c`rciumii „\[ranii st[teau ca =i ieri,
parc[ nici nu s-ar mai fi mi=cat de acolo“. Ce a=teapt[ \[ranii? S-ar p[rea c[
ei nu a=teapt[ nimic. De fapt, ei a=teapt[ lini=ti\i, r[bd[tori s[ se iveasc[ de
undeva sc`nteia, de unde — nici ei nu =tiu bine, dar a=teapt[. +i sc`nteia
apare ca de la sine. Parc[ nimeni n-ar fi dorit cu tot dinadinsul ca ea s[ apar[.
„— Ce mai a=teapt[ oamenii, Ichime? zice Grigore.
271 R[scoala. Vol. II
— Parc[ ei =tiu ce a=teapt[, cona=ule? bolborosi vizitiul. Uite-a=a, ca
pro=tii...“
Grigore a venit, a plecat — de c`te ori nu venise =i nu plecase? Cine ar fi
stat s[ se ]ntrebe de ce a venit =i de ce a plecat? Acum, ]ns[, acest fapt at`t
de firesc spore=te tensiunea masei \[r[ne=ti. Vorba spus[ la ]nt`mplare, o
]ntrebare r[s[rit[ cine =tie cum, o privire mai cercet[toare — totul ]ndreapt[
aten\ia asupra unui lucru esen\ial, din ce ]n ce mai deslu=it. „ — Oare de ce-
o fi plec`nd a=a degrab[? ]ntreab[ Ignat Cercel cu ochii dup[ bri=ca galben[,
ce se dep[rta.
|[ranii se uitau to\i dup[ bri=c[ (s. n.), mai mult din obi=nuin\[.
— Apoi ce s[ caute aici? zice cineva. Se duce unde-i mai bine =i mai cald.“
Sugestia perfect infiltrat[ zonei ad`nci a textului este c[ oamenii ace=tia,
aduna\i „ca pro=tii“ pe uli\[, au ]nceput s[ reprezinte o for\[ care displace =i
nelini=te=te. Astfel, plecarea gr[bit[ a lui Grigore d[ oamenilor — pe nea=tep-
tate — con=tiin\a faptului c[ ei reprezint[ o for\[, cine ar fi b[nuit-o?
Stau f[r[ motiv ]n uli\[ cu c[ciulile ]nfundate ]n cap — nu fac nimic =i
totu=i ]n acest timp for\a lor cre=te, ]i str`nge at`t de solidar laolalt[ presenti-
mentul c[ trebuie s[ se ]nt`mple ceva, un lucru ]n care ei ar avea de jucat un
rol esen\ial.
„Nu se ]ndurau deloc s[ se ]mpr[=tie. Unii se mai repezeau pe acas[, s[-=i
mai vaz[ de vite =i s[ mai ]mbuce, dar se ]ntorceau cur`nd, parc[ le-ar fi fost
fric[ s[ nu se ]nt`mple ceva ]n lipsa lor. £...¤ Vorbeau despre acelea=i necazuri,
ca ]ntotdeauna, dar mai cu luare-aminte (s. n.), ca =i c`nd s-ar feri s[ nu-i
aud[ cineva. Nu se prea priveau ]n ochi, fie de team[ s[ nu se vad[ ce p`lp`ie
]n ochii celorlal\i, sau s[ nu vad[ ceilal\i focul din ochii proprii. Pe toate fe\ele,
]ns[, juca o ]ntrebare, aceea=i, posomor`t[ =i p[tima=[, care a=tepta un
r[spuns.
Primarul, de c`te ori trecea, striga:
— Da’ ce, m[i oameni, voi n-ave\i cas[, n-ave\i neveste, n-ave\i copii?
}i r[spundea mereu Vasile Zidaru, cu aceea=i glum[, st`rnind acela=i r`s
aspru:
— Ne-am ciocoit =i noi, dom’ primar, c-a=a au venit vremurile.“
For\a aceasta se fr[m`nt[ ]n loc, prinde contur mereu mai sigur =i —
printr-un proces pe care Rebreanu ]l intuie=te — cap[t[ con=tiin\[ de sine.
}nainte chiar ca \[ranii s[ se fi mi=cat, boierii =i arenda=ii fug, transport[
lucrurile de agoniseal[ ]n trenurile ticsite ca-n vreme de r[zboi, cuprin=i de
panic[ =i team[ ce pun pe g`nduri tab[ra advers[. |[ranii stau la taifas ]n
jurul c`rciumii lui Busuioc, =i-n vremea aceasta boierii se agit[, se consf[tuiesc,
\[ranii v[d agita\ia =i e u=or de ]n\eles ce consecin\e are acum asupra st[rii
272 Liviu Rebreanu
lor de spirit. Marin Stan, „pu\in cherchelit“, spune tare ce g`ndesc cu to\ii:
„— Ehei fra\ilor, frica-i mare cucoan[!... Nu-i a=a, dom’ primar?“ C`nd
primarul Pravil[, luat a=a sub\ire, r[spunde =i el ]n batjocur[: „M[i Marine,
cum ]\i vine \ie, om ]n toat[ firea, s[ vorbe=ti at`tea bazaconii?... Da’ de cine
s[ le fie fric[ boierilor, m[i Marine? De tine, m[?... Vai de c[p[\`na ta,
Marine!“ — el atinge problema crucial[. De cine s[ le fie fric[ boierilor?
|[ranii trebuie s[ fie o for\[ dac[ boierilor li s-a f[cut fric[, =i ei au deodat[
con=tiin\a acestei for\e, manifest[ ]n acest schimb de replici ini\iat parc[ numai
a=a, s[ treac[ timpul:
„— De tine, m[?... Vai de c[p[\`na ta, Marine!
Unii r`ser[, dar al\ii strigau amenin\[tor:
— Ba s[ le mai fie frica =i de noi!
— Apoi de bine =i de bucurie nu s-au str`ns ei.“ (S. n.)
V[z`nd c[ primarul se a=az[ la taifas cu ei, s[ le explice, cu toate c[ pe
un ton ]nc[ distant, \[ranii ]n\eleg c[ se n[ruie =i autoritatea. E de ajuns ca
unul dintre ei s[ lanseze o ]ntrebare nepotrivit[ =i destul de viclean[, =i
oamenii s[ vad[ c[ primarul totu=i o ia ]n serios =i r[spunde, ca ei s[ ]n\eleag[
c[ se petrece chiar sub ochii lor un lucru bizar.
„Marin Stan, cu o privire gale=[, caraghioas[, ]ntreb[ deodat[:
— Dom’ primar, eu poate c-am b[ut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul
ce-a\i c[tat azi-noapte la boierul cel b[tr`n, ai?“
Moment hot[r`tor, c[ci dac[ primarul va r[spunde, av`nd aerul c[ d[
cuiva socoteal[, oamenii se vor ]nt[ri ]n convingerea c[ ordinea se clatin[ =i
c[ e timpul s[ intervin[.
Primarul r[spunde — e adev[rat — seme\, dar asta nu prezint[ ]n fond
nici o ]nsemn[tate; el r[spunde =i acest fapt caracterizeaz[ mai bine situa\ia.
„— Dar ce, tu crezi c[ noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripost[
Pravil[ seme\. Ce, mi-e ru=ine c[ m-a chemat boierul Miron?“ (S. n.)
Replica aparent autoritar[ a primarului a dat \[ranilor o idee nou[: a=adar,
este posibil, a venit =i vremea asta, ca primarul s[ se justifice ]n fa\a lor.
Sc`nteia care pune cap[t a=tept[rii uscate scap[r[, tot sub chipul unei
]nt`mpl[ri obi=nuite, trecut[ cu vederea ]nainte vreme, dar acum v[zut[ cu
ochi surprin=i. Mul\imea e str[b[tut[ de un fream[t nou, timpul ac\iunii
mereu am`nate pare s[ fi atins termenul-limit[. +i ceea ce se ]nt`mpl[ d[
tuturor senza\ia c[ paharul r[bd[rii s-a rev[rsat ]nafar[, furia mul\imii, dup[
ce a mocnit destul de dedesubt, acum va izbucni. M[runta p[\anie a copilului
tras de urechi de =oferul boierilor se dilat[ enorm. Ce a fost se poate trece cu
vederea, dar ce este pare de-a dreptul insuportabil! Acesta e tonul relat[rii,
]nceput[ lini=tit, de foarte departe, cu un joc de copii care nu se ast`mp[r[.
273 R[scoala. Vol. II
Rudolf, =oferul, aplic[ o sanc\iune obi=nuit[ copilului, copilul strig[ ca de
obicei: „aoleu, aoleu, urechile mele!“ Dar cuvintele r[sun[ cu alt timbru =i
nu se =tie de ce atrag aten\ia oamenilor aduna\i ]n drum. „Aoleu, c[ mi-a
rupt urechea!... Aoleu, c[ m-a omor`t!“ Cuvintele sun[ ]n ]n\elesul lor propriu.
Acum „m-a omor`t“ ]nseamn[: au omor`t copilul, boierii omoar[ copii
nevinova\i. Acesta e ]n\elesul. Satul ]ntreg r[sun[ de strig[te: „Mi-a smuls
urechea!“ „m-a omor`t!“ Omoar[ copiii!
Sugestia reac\iei active apare pe nea=teptate: „— Dac[ suntem =i noi mol`i
=i frico=i! Ia s[ te =tie c[ pui m`na pe par, s[ vedem: ar mai ]ndr[zni s[ te
mai batjocoreasc[?“
Vorbele spuse alt[ dat[ ]n =oapt[, repede reprimate, cu o voin\[ a uit[rii,
cu o pruden\[ la care i-a deprins via\a, acum r[sun[ tare, ca ni=te ]ndemnuri
nest[vilite, reluate din om ]n om cu hot[r`re cresc`nd[, cr`ncen[, zdrobitoare.
„Ia s[ te =tie c[ pui m`na pe par...“ E singura cale de urmat posibil[. „F[r[
pripeal[, rece, lini=tit“, Triton Guju constat[ un lucru =tiut parc[ de c`nd lumea,
un adev[r care ]ncinge voin\ele, subliniaz[ ap[sat ce au oamenii de f[cut:
„— Boierii numai de fric[ =tiu omenie!“
Hot[r`rea nu e totu=i destul de deslu=it[, oamenii strig[ to\i laolalt[, nu
se ]n\elege ce spun, „se ]mbulzesc c`nd ]ntr-o parte, c`nd ]n alta“. E nevoie
de un imbold. C`rciumarul Cristea Busuioc ]=i d[ cu p[rerea c[ nici copilul
nu e chiar nevinovat, „c[-i obraznic =i neast`mp[rat de n-are pereche!...“
Asta lipsea, prea erau to\i de acord c[ se ]nt`mplase ceva zguduitor. E
nevoie de o a\`\are. Cuvintele lui Busuioc con\ineau o provocare, f[r[ voie:
„— Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... pentru c[ l-au
b[tut boierii?“
Vorbele lui Busuioc scormonesc „la timp“ j[raticul ce amenin\a s[ se sting[.
+i chiar c`rciumarul, cuprins de teama c[ ar putea fi b[nuit de complicitate
cu opresorii, vine cu ideea a=teptat[ de ei to\i:
„— De ce nu-\i iei tu copilul de m`n[, m[i Pavele, s[ te duci cu d`nsul,
a=a oblojit =i chinuit cum e, la curtea boierului =i s[ ceri s[-\i pl[teasc[ durerea
acum, ]ndat[?
— Hai, Pavele, c[ merg =i eu cu tine.
— S[ ne ducem cu to\ii!... C[ doar n-au s[ ne bat[ pe to\i.“
„De ce s[ ne l[s[m?... S[ nu ne l[s[m!...“
„— Mai bine s[ le d[m foc, s[ se aleag[ scrum =i cenu=[ din tot neamul
lor! r[cni singuratic un glas sub\ire ca un fir ro=u =i at`t de limpede parc-ar
fi cobor`t din v[zduh.“
Reprezent`nd faza de ]ncordare suprem[ a procesului ]ndelung preg[tit,
motivat printr-o at`t de complex[ =i ]nceat[ elaborare, scriitorul trateaz[ materia
18 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
274 Liviu Rebreanu
cu acela=i calm metodic, ]nc`t face ca momentele ofensive s[ fie urmate strategic
de temporare retrageri =i sta\ion[ri, al c[ror rost este s[ consolideze procesul
]n desf[=urare, malurile noului s[u curs. }n astfel de cicluri compuse dintr-un
moment pozitiv, de av`nt, =i altul negativ, sta\ionar, se leag[ — ]ntr-o singur[
pornire organic[ — desf[=urarea r[scoalei. Momentul vestitorilor, cu hot[r`rea
de a trece la ofensiv[, este urmat iar[=i de o relativ[ lini=te. Aparenta retragere
este activ[ ]n con\inut mai mult dec`t ofensiva.
Dialectica interioar[ a luptei e surprins[ de scriitor cu uimitoare precizie.
Orice evolu\ie mecanic[, cre=terea care se face ne]ntrerupt, prin pa=i egali,
este exclus[. Mi=carea se face ]n spiral[, mereu ]nainte, dar ]n zigzaguri ce
unesc poli diferi\i, antitetici.
R[scoala a intrat ]n faza ei stabil[, ca orice ac\iune gospod[reasc[,
nemaifiind acum doar rezultatul ]ncord[rii nervoase, ci un fenomen solid,
cristalizat, sedimentat ]n suflete. Ajuns[ la acest punct de evolu\ie, ea a c[p[tat
ceva din temeinicia =i lipsa de zor a vie\ii pa=nice! Oamenii nu mai stau ]n
drum, surescita\i, gata s[ scapere la cea mai m[runt[ atingere, ei s-au dus
pe la casele lor, fiecare cu c`te o ]ndeletnicire domestic[. La c`rcium[ e lini=te,
un \[ran mai deprins cu b[utura st[ de vorb[ cu negustorul, un copil, Antonel,
vine s[ ia o sticl[ de gaz. Ignat Cercel se apucase, „c[ n-avea nici o treab[, s[
mai dreag[ gardul =i cioplea =i boc[nea de mama focului“.
C`t de vibrant[ e totu=i aceast[ faz[ sta\ionar[, rezult[ chiar din vorbele
pe care le schimb[ oamenii, pa=nic, v[z`ndu-=i de treburi, impenetrabili, pe
la casele lor!
Sentimentul general este c[ acum ei se g[sesc ]n faza plin[ a r[scoalei,
cu toate c[, dac[ privim lucrurile superficial, ei nu fac un lucru de natur[ s[
]ndrept[\easc[ atare presupuneri. Ceva mai ]nainte nu ie=iser[ la lucru pentru
c[ erau ]nfierb`nta\i, st[teau ]n uli\[ =i nu se ]ndurau s[ plece de teama ca
]n lipsa lor s[ nu se petreac[ esen\ialul. Dar semnificativ e c[ nici acum, c`nd
merg lini=ti\i pe la casele lor, la gospod[ria lor, n-au revenit la starea „fireasc[“,
c[, de=i vremea s-a f[cut frumoas[, n-au ie=it s[ lucreze p[m`ntul mo=ierului.
Acum disp[ruser[ feluritele pretexte (vremea rea, surescitarea trec[toare
etc.). Oamenii stau fa\[ ]n fa\[ cu marea r[spundere asumat[. La ]ndemnurile
femeii sale, care nu pricepe =i nu sufer[ ciudata iner\ie a so\ului, Ignat Cercel
r[spunde sup[rat:
„— M[i muiere, tu nu pricepi de vorb[ bun[... Ce vrei s[ fac? S[ m[
sp`nzur? Ei, iac[, am s[ m[ sp`nzur ca s[ te mul\umesc... C[ tu nu mai ai
r[bdare (s. n.) cum au =i al\i oameni =i ba\i mereu din clan\[: ham, ham,
ham, parc[ ai fi c`ine, =i nu om! C[ doar vezi bine c[ ne zbatem (s. n.) =i
trebuie s[ ne ajute Dumnezeu =i nou[!“
275 R[scoala. Vol. II
R[bdarea aceasta cere t[rie sufleteasc[, st[p`nire de sine =i nu e u=or de
suportat, acum c`nd lucrurile se urniser[, =i omul se sup[r[ mai tare tocmai
pentru c[ ]n\elege c[ ]n felul ei, potrivit unei judec[\i normale, femeia are dreptate.
R[bdarea nefireasc[ r[spunde totu=i unui sentiment l[untric asimilat al
necesit[\ii; =i faptul c[ oamenii, st[p`nindu-se =i suport`nd greu brusca
lini=tire, ascult[, totu=i, de acest sentiment e nu se poate mai revelator.
Reprimat[ de stavila r[bd[rii, for\a lor spumeg[ cu ]ncordare, ]n sine, prinde
av`nt =i, odat[ eliberat[, va izbucni la o tensiune foarte ]nalt[.
Romanele lui Liviu Rebreanu au o ]naintare discontinu[, grea, care pe
m[sur[ ce se realizeaz[ cu pas ap[sat, cucerind definitiv, dup[ o lege
inexorabil[, teritoriu dup[ teritoriu, ia cu sine pe cititor =i-l subjug[ legii sale.
Situa\iile sunt ]mpinse violent ]n prim-plan, dup[ un criteriu de ]nsemn[-
tate =i semnifica\ie, au marginea vizibil[, fiecare ]n parte reprezint[ ceva =i
spune un anumit lucru care trebuie cu necesitate s[ fie spus.
Str`n=i ]n uli\[, ]n preajma prim[riei, \[ranii a=teapt[ sosirea prefectului
„cu r[bdarea tradi\ional[“. Prefectul cam ]nt`rzie.
„— Nu-i nimic, b[ie\i!“ — zice primarul, „c`nd unuia, c`nd altuia,
prietenos =i ca o scuz[. Noi s-a=tept[m pe domnul prefect, nu domnul prefect
pe noi, c-a=a-i omenia.“ Dou[zeci de cuvinte cristalizeaz[ una din numeroa-
sele „situa\ii marcante“, din care se-ncheag[ atmosfera romanului. Este veriga
nu numai bine prins[ ]n leg[tura epic[ trecut — viitor, dar =i absolut distinct[
]n lan\ul ]nt`mpl[rilor desf[=urate ]n roman, una care leag[ situa\iile vechi,
c`nd \[ranii considerau drept ceva firesc s[ a=tepte r[bd[tori =i cu mare
respect venirea chiar =i a unei notabilit[\i mai pu\in ]nsemnate, =i situa\iile
noi, c`nd ei, ]nfrunt`nd primejdia represiunii, nu vor mai recunoa=te nici o
autoritate. Situa\ia este marcant[ prin puterea cu care ]ntip[re=te aceast[
stare de provizorat, de cump[n[ =i de gesta\ie, c`nd ]nc[ mai d[inuie ceva
din vechea supunere r[bd[toare — dar a =i ap[rut ceva cu totul nou, o ame-
nin\are, o nep[sare fa\[ de autoritate, o stare ciudat[ de spirit care-l ]ndeamn[
pe primar s[ aminteasc[ oamenilor c[ exist[ =i autoritatea, este =i un prefect
pe care omenia cere s[-l a=tep\i, nu s[ te a=tepte el pe tine. Cuv`ntul acesta
spune foarte mult, a venit nu se =tie cum vremea c`nd trebuie s[ apelezi la
omenia \[ranilor, =i nu la frica lor, ca s[-i convingi s[ a=tepte. Acum primarul
simte nevoia s[ se justifice =i parc[ s[-=i cear[ scuze pentru ]nt`rzierea
domnului prefect. Din astfel de situa\ii, fiecare ]n parte marcant[, construie=te
Rebreanu filmul zguduitor al evenimentelor...
Lucian RAICU, Liviu Rebreanu, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967,
p. 224—256.
276 Liviu Rebreanu
V[zut[ ca o continuare a lui Ion, R[scoala a c[p[tat form[ de proiect literar
]nc[ ]nainte de r[zboi. Autorul m[rturise=te c[ prin 1922 avea o versiune
]ncheiat[ a c[r\ii, la care ]ns[ a renun\at, pentru c[ era mai mult „un strig[t
de revolt[“ dec`t un „roman cu personaje =i realit[\i obiective“. Pentru
documentare, a cutreierat \ara, st`nd de vorb[ cu zeci =i zeci de \[rani =i
ascult`nd din gura lor relatarea evenimentelor din 1907. Noua versiune a
scris-o abia dup[ aceea. Problema p[m`ntului r[m`ne =i acum ]n centrul
romanului, dar de ast[ dat[ el abordeaz[ direct tema luptei ]nver=unate de
clas[ dintre exploata\i =i exploatatori. Rebreanu ]nf[\i=eaz[ tabloul ridic[rii
\[r[nimii asuprite ]mpotriva mo=ierilor, a arenda=ilor =i a aparatului de stat
burghezo-mo=ieresc.
}n R[scoala ]l reg[sim pe Titu Herdelea, feciorul dasc[lului de la Pripas,
cu vechile lui proiecte publicistico-literare. Eroul vine ]n Bucure=ti, unde
rudele cumnatului Pintea ]i f[g[duiser[ sprijin pentru a ajunge ziarist.
Urm[rindu-i tribula\iile ]n c[utarea unui post, facem cuno=tin\[ cu diferitele
medii sociale din Rom`nia la ]nceputul veacului al XX-lea. Rebreanu ]l plimb[
pe Herdelea prin saloanele boierimii, prin c`teva restaurante de lux, prin
redac\iile marilor ziare.
Rudele =i cunoscu\ii gazdei la care se instaleaz[, precum =i cele c`teva
intrigi sentimentale ]n care intr[, ]i ]ng[duie eroului s[ ia contact cu mediul
func\ion[resc de pe la diferite ministere =i institu\ii, cu felul de via\[, cu
preocup[rile =i mentalitatea acestuia.
}n casa v[rului Gogu Ionescu, Titu se ]mprietene=te cu Grigore Iuga, fiul
mo=ierului Miron Iuga. Poftit s[ fac[ o vizit[ la conacul familiei, feciorul dasc[-
lului se ciocne=te de realitatea sumbr[ a „problemei \[r[ne=ti“. La ]ntrebarea lui
unde sunt p[m`nturile oamenilor, Grigore Iuga tresare, se opre=te din prezentarea
]ntinsurilor mo=iei p[rinte=ti =i r[spunde apoi repede, oarecum ]ncurcat:
„Apoi vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[! P[m`nturile!
Nu prea sunt =i unde au fost, s-au cam spulberat...“
Rebreanu ne aduce astfel ]n miezul c[r\ii. Pe dinaintea noastr[ defileaz[
=irul nesf`r=it al mizeriilor, asupririlor =i suferin\elor pe care le ]ndura
\[r[nimea lipsit[ de p[m`nt, ]mpilat[ =i exploatat[ s[lbatic de mo=ieri =i
arenda=i. }n sate fierb nemul\umirea =i revolta. Fiecare om are un necaz pe
care nu-l mai poate r[bda. Peste tot izbucnesc manifest[rile de ur[. Apoi,
r[scoala se porne=te. Rebreanu ]i urm[re=te desf[=urarea pe mo=ia boierului
Miron Iuga, a Nadinei, nora acestuia, pe propriet[\ile vecinilor =i prietenilor
familiei. +tirile care sosesc la redac\ia ziarului unde Herdelea lucreaz[,
comentariile care le ]nso\esc proiecteaz[ r[scoala pe tot ]ntinsul \[rii.
277 R[scoala. Vol. II
C[p[t[m astfel imaginea p`rjolului general. |[ranii intr[ pe p[m`nturile
boiere=ti =i se socotesc, ]n sf`r=it, cu cei care ani de-a r`ndul i-au spoliat =i asuprit.
Nadina e omor`t[ dup[ ce a fost batjocorit[, b[tr`nul boier Miron Iuga, miruit
cu un ciomag ]n cap =i c[lcat ]n picioare. Conacele sunt incendiate =i pr[date.
Dar cur`nd ]ncepe represiunea. Burghezia =i mo=ierimea ]=i dau m`na
spre a ]neca ]n s`nge r[scoalele. Ultimele pagini ale c[r\ii ]nf[\i=eaz[ ciocnirea
trupelor cu mul\imea r[zvr[tit[ condus[ de Petre Petre, apoi „restabilirea
ordinii“, adic[ s[lbatica dezl[n\uire de ur[ a claselor st[p`nitoare, care
fraternizeaz[ pe morm`ntul celor 11. 000 de \[rani uci=i.
Romanul lui Rebreanu d[ astfel o imagine zguduitoare a marii drame
din 1907. }n toate trei momentele ei principale — fierberea preg[titoare a
r[scoalei, izbucnirea =i ]necarea acesteia ]n s`nge — autorul izbute=te uimitor
s[ reconstituie elementele tragediei sociale cu un sim\ al fatalit[\ii istorice
neegalat.
Romanul aduce ]n primul r`nd o prezentare sobr[, dar halucinant[ prin
am[nun\ime, a condi\iei mizerabile de via\[ =i a exploat[rii cr`ncene la care
era supus[ \[r[nimea. Autorul izbute=te astfel s[ expliciteze artistic cauzele
adev[rate ale r[scoalelor. Primele capitole, purt`nd titlurile sugestive P[m`n-
turile, Fl[m`nzii, Friguri etc., arat[ ce se ]nt`mpla la Amara =i ]n mai toate
satele de pe ]ntinsul \[rii. Se apropie iarna =i oamenii au r[mas f[r[ un sac de
porumb ]n cas[. Boierul ]i str`nge ]n chinga ]nvoielilor =i ]i face robi pe via\[
pentru o bani\[ de p[pu=oi. Melinte ]=i c[ineaz[ nevasta bolnav[, care se stinge
lipsit[ de orice ]ngrijire. Lui Ignat Cercel, perceptorul ]i ia \oalele din cas[ =i
porcul. Plutonierul Boiangiu, =eful postului de jandarmi, ]i piseaz[ pe \[rani
cu pumnii, cu patul armei =i cu c[lc`iul cizmelor pentru orice i se n[zare.
Oric`t s-ar zbate oamenii, n-o pot scoate la cap[t. Ca ]ntr-un fel de febr[
a foamei, \[ranii viseaz[ p[m`nt. }n con=tiin\a lor, acesta ]ncepe s[ capete
imaginea p`inii calde, aburinde, plimbat[ ]naintea privirilor unui fl[m`nd.
Bat drumurile la Bucure=ti, ]ncearc[ s[ ob\in[ cump[rarea, cu anumite
]nlesniri, a mo=iei Babaroaga. Dar nic[ieri nu li se deschide m[car o u=[.
Peste tot ]i ]nt`mpin[ vorbe =i iar vorbe, un torent de vorbe goale, de
f[g[duieli, am`n[ri =i sfaturi vane. Prin satele ]nnebunite de foame =i b`ntuite
de boli ]ncep s[ circule zvonuri fantastice. Oamenii vorbesc de ni=te vestitori
]nve=m`nta\i ]n alb, care cutreier[ \ara =i aduc porunca lui vod[ de ]mp[r\ire
a p[m`nturilor.
Urm[rind desf[=urarea r[scoalelor \[r[ne=ti, romanul izbute=te s[ scoat[
la iveal[, f[r[ nici o insisten\[ demonstrativ[, dar cu o eviden\[ izbitoare,
adev[ratul lor caracter. Ar[t`nd cum cresc nemul\umirea =i m`nia celor
278 Liviu Rebreanu
obijdui\i, Rebreanu ne face s[ ]n\elegem ce rezerv[ imens[ de revolt[ se
acumuleaz[ ]n con=tiin\a \[r[nimii exploatate. Cartea sugereaz[ cu o teribil[
obiectivitate edificatoare procesul complicat prin care suferin\ele individuale
se ]mpletesc, se leag[, alc[tuiesc o singur[ durere comun[ =i nenum[ratele
voin\e dezn[d[jduite se str`ng laolalt[, se ]nvolbur[, fierb =i izbucnesc ca o
lav[ fierbinte la suprafa\[, ]ntr-o adev[rat[ explozie natural[.
Rebreanu ]nf[\i=eaz[ spontaneitatea r[scoalei \[r[ne=ti, dar ]n acela=i timp
incapacitatea ei de a se transforma ]n revolu\ie.
Oamenii sunt m`na\i de obiective diverse, pe care le ]nsumeaz[ \inta
comun[: p[m`ntul, izgonirea mo=ierilor. Dar \[ranii nu sunt ]n stare s[
]njghebe, ]n satele sc[pate de boieri, alt[ or`nduire. Distrug, prin urmare,
totul, incendiaz[ conacele =i-=i ]nchipuie cu naivitate c[, =terg`nd de pe fa\a
p[m`ntului sediul st[p`nirii, vor ]mpiedica ]ntoarcerea proprietarilor. De aceea
=i taie s`rmele de telegraf, se izoleaz[, crez`nd c[ ar putea desp[r\i total =i
definitiv satul de ora= =i reveni la un fel de economie natural[. Dar c`nd
]ncearc[ s[-=i ]mpart[ lucrurile =i p[m`ntul, ajung repede la ceart[, diferen-
\ierile din s`nul lor ies cu violen\[ la iveal[. Rebreanu a prins cu ascu\ime
acest proces: „A\i umblat s[ cump[ra\i cu bani grei Babaroaga =i nici n-a\i
vrut s[ ne cunoa=te\i pe noi, s[r[cimea. Atunci era bun p[m`ntul. Acum,
pentru c[ se ]mparte la to\i, nu v[ place?“ — le strig[ ]n fa\[ chiaburilor
Toader Str`mbu, chiar ]n toiul r[scoalei.
}n sf`r=it, prezent`nd deznod[m`ntul tragic al evenimentelor, Rebreanu
reliefeaz[ cu ]ndr[zneal[ caracterul represiunii =i dezv[luie ferocitatea
reprimatorilor. }n contrast cu actele de violen\[, pe care le s[v`r=e=te dintr-o
]ndrept[\it[ reac\ie ]mpotriva silniciilor suferite, mul\imea r[zvr[tit[, opera\ia
de „pacificare“ se desf[=oar[ la rece, ]n spiritul unei r[zbun[ri s`ngeroase,
menit[ s[ ]nsp[im`nte masele =i s[ zdrobeasc[ ]n con=tiin\a lor orice urm[ de
]mpotrivire. Ultimele pagini ale c[r\ii prezint[ comedia proclama\iei; procurorul,
prefectul, coloneii galbeni =i d`rd`ind de spaim[, nervo=i =i dornici s[ termine
c`t mai repede cu r[scula\ii. Oamenii sunt zdrobi\i ]n b[t[i, azv`rli\i ]n ocn[,
uci=i f[r[ nici o vin[, dup[ o judecat[ sumar[ sau f[r[ nici o judecat[.
Romanul e o adev[rat[ fresc[ istoric[, realizat[ ]ns[ nu prin ilustrare
panoramic[, ci printr-o extraordinar[ concentrare sugestiv[. Mi=carea epic[,
datorit[ vigoarei =l puterii rezumative, dob`nde=te un caracter monumental,
pentru c[ transcrie admirabil via\a masei ]ntr-un moment al ei dramatic,
esen\ial =i definitoriu. Pornind de la r[scoalele \[r[ne=ti care au zdruncinat
puternic ]ntreaga societate rom`neasc[, Rebreanu caracterizeaz[ prin figuri
reprezentative mentalitatea =i comportarea celor mai variate straturi sociale.
279 R[scoala. Vol. II
Cresc ]ns[ din roman dou[ realit[\i mari fundamental deosebite =i desp[r\ite
printr-o pr[pastie de netrecut: una apar\ine exploatatorilor =i uneltelor lor,
cealalt[ — \[ranilor.
E scos ]n eviden\[, cu sim\ul planurilor largi ale c[r\ii, destinul diferitelor
grupuri sociale, ai c[ror exponen\i ]=i p[streaz[ individualitatea, dar fac
sensibil[ mai ales prin conduita comun[ mecanisme istorice revelatorii de
rar tragism ]n incon=tien\a lor.
Astfel, =i mo=ierul Miron Iuga, =i Nadina, =i Gogu Ionescu, to\i mari
proprietari, ]=i tr[deaz[ ]n ultim[ instan\[ dispre\ul radical fa\[ de \[rani. }n
ace=tia, ei nu v[d dec`t ni=te robi sorti\i s[ le munceasc[ p[m`nturile. Fiecare
din mo=ieri caut[ prin toate mijloacele s[ smulg[ c`t mai mult de la mul\imea
fl[m`nd[. Varietatea comport[rii specifice, luminat[ reciproc, face s[ apar[
complexitatea tabloului social.
B[tr`nul Miron Iuga se socote=te boier de neam, „st`lp al \[rii“, =i-=i
petrece aproape toat[ via\a la mo=ie, unde are convingerea c[ ]ndepline=te
un rol etic =i politic de ne]nlocuit. E aprig, neiert[tor, obi=nuit s[ porunceasc[
=i s[ fie ascultat; fa\[ de \[rani ]=i arog[ func\ii de tutore, de=i ]i exploateaz[
cr`ncen =i folose=te orice prilej ca s[-i ]nrobeasc[ mai r[u cu ]nvoielile. Boierul
]=i bate joc de ideile reformatoare ale fiului s[u, care nutre=te diferite visuri
utopice. Miron Iuga se bizuie pe argumentul for\ei =i-l folose=te pe plutonierul
de jandarmi Boiangiu ca s[-i „moaie“ pe oameni, snopindu-i ]n b[taie. Boierul
are o ]ncredere at`t de mare ]n autoritatea sa =i un dispre\ at`t de profund
pentru \[rani, ]nc`t nu-=i p[r[se=te mo=ia chiar c`nd se pornesc r[scoalele.
El ]i ]nt`mpin[ pe rebeli cu pu=ca =i, atunci c`nd unul dintre ei cuteaz[ s[-i
r[spund[, trage ]n el f[r[ ezitare. Dac[, pentru romancier, Miron Iuga
reprezint[ vechiul tip de boier, cu toate apuc[turile feudalului m`ndru =i crud,
Nadina sau Gogu Ionescu ]nchipuie o variant[ a acestuia mai nou[: proprieta-
rul care nici nu prea calc[ pe la \ar[, ]=i d[ mo=iile pe m`na arenda=ilor sau
vechililor =i se intereseaz[ doar de venituri. Pe nora lui Miron Iuga, u=uratic[,
cinic[, obi=nuit[ s[-=i petreac[ via\a ]ntr-o ve=nic[ goan[ dup[ pl[ceri, n-o
intereseaz[ dec`t banii care-i sosesc de la mo=ie. La conac apare doar din
c`nd ]n c`nd, cobor`nd dintr-o ma=in[ luxoas[, ]n compania unei bande
zgomotoase de cheflii. Nadina e egal de indiferent[ la suferin\ele \[ranilor.
Ea ridic[ din umeri c`nd oamenii ]i cer s[ le v`nd[ lor mo=ia, cu p[suiri
lungi de plat[. Cucoana ]i r[spunde dispre\uitor lui Petre Petre:
„Crezi c[ pentru ochii vo=tri am s[-mi risipesc averea? Nu, b[iete, =i nu,
oameni buni! Eu v`nd mo=ia ca s[ iau bani ]n schimb, nu ca s[ fac poman[
altora. Poman[ poate s[ fac[ statul, dac[ vrea.“
280 Liviu Rebreanu
Chiar dac[ oameni ca Iuga sau feciorul s[u par a g[si la Rebreanu o
anumit[ ]n\elegere, neputin\a lor de a pricepe ceva din fr[m`nt[rile mul\imii
\`=ne=te din fiecare gest pe care-l fac, din fiecare cuv`nt pe care-l spun, ca o
expresie fatal[ a rela\iilor sociale, a stilului de via\[ =i a convingerilor unei
clase ]ntregi.
Rapacitatea =i parazitismul mo=ieresc apar deci reliefate cu o siguran\[
realist[, rar ]nt`lnit[, nu ca particularit[\i psihice ale c`torva fiin\e ]nclinate
spre avari\ie =i indolen\[, ci ca determinante obiective de existen\[.
Mecanicii ei i se supun =i arenda=ii Cosma Buruian[, Platamonu sau
colonelul +tef[nescu. Romanul fixeaz[ exact, f[r[ striden\e, tendin\a acestora
de a urca scara situa\iilor sociale. Cu boierul Iuga, ei se poart[ pleca\i, ]i
m[gulesc vanitatea, dar pe ascuns umbl[ s[ cumpere mo=ia Nadinei, ca s[
devin[, la r`ndul lor, proprietari. Arenda=ii nu-=i dau chiar aerele boierilor,
dar se arat[ mai aprigi dec`t ace=tia ]n a scoate =apte piei de pe spinarea
p[lma=ilor. Un dispre\ asem[n[tor fa\[ de \[rani le dicteaz[ toate actele. Pe
o p[rere a arenda=ului Cosma Buruian[, cum c[ i-a fost pr[dat[ magazia, un
sat ]ntreg e schingiuit pentru a m[rturisi cine e ho\ul. Aristide, feciorul lui
Platamonu, batjocore=te fetele oamenilor, iar colonelul +tef[nescu, care-i
exploateaz[ f[r[ mil[ pe \[rani, le \ine =i discursuri moralizatoare:
„V-a\i boierit =i voi, m[i! V[ vine cu str`mbul munca! E mai u=or s[ stai
cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu!“
}n roman, caracterizarea realist[ a diferitelor tipuri de spoliatori, nest`nje-
ni\i — ]n jaful pe care-l practic[ — de considerente na\ionale, v[de=te totodat[
puterea prozatorului de a sf[r`ma cli=eele na\ionalist-=ovine, ]ncet[\enite pe
aceast[ tem[ de literatur[ sem[n[torist[.
Rebreanu prinde cu ascu\ime ]mpletirea de interese care exist[ ]ntre
mo=ierime =i burghezie, ]n ciuda luptei politice dintre liberali =i conservatori.
}n acest sens, tipic[ e figura avocatului Baloleanu. Politician liberal, el posed[
o mic[ proprietate, dar se declar[ partizan al exproprierii marilor latifundii,
bine]n\eles cu desp[gubiri. Desf[=oar[ o demagogie abil[, ]nv[luit[ ]n tirade
patriotarde despre „umanitarism“ =i „democra\ie“. C`nd izbucnesc r[scoalele,
Baloleanu ]=i schimb[ ]ns[ brusc atitudinea =i, ]n fraze tot at`t de sfor[itoare,
aminte=te „interesele superioare ale neamului“.
Numit prefect, conduce s`ngeroasa represiune, patron`nd b[t[ile, schin-
giuirile =i asasinatele ]n mas[. „Trebuie s[ ne p[str[m calmul, s[ ne st[p`nim
— ofteaz[ el mereu — ]ntristat =i demn“, apoi, arunc`nd un ochi „suferitor“
asupra abuzurilor =i samavolniciilor, exclam[ cu tonul martirului care a
traversat o grav[ criz[ moral[: „}nainte, la datorie!“
281 R[scoala. Vol. II
E fixat[ =i vestita scen[ a „]mp[c[rii“ din Parlament. Primul-ministru, cu
glas de „v[duv[ nec[jit[“, improvizeaz[ pe tema „scumpa noastr[ \[ri=oar[“,
„\[ri=oara noastr[ scump[“! Ca Nae Ca\avencu, se ]ntrerupe „ca s[-=i usuce
lacrimile de pe obraji“ =i ca s[ cear[ „m[suri energice“. Liberali =i conservatori
se ]mbr[\i=eaz[ =i se s[rut[ ]n aplauzele ]ntregii adun[ri. Cineva observ[ cu
sim\ul previziunii: „Pup[turile astea o s[ usture teribil spinarea \[ranilor“.
O ]ntruchipare concret[ =i mai ales palpabil[ cap[t[ ]n roman aparatul
represiv al statului burghezo-mo=ieresc, reprezentat prin ]ntreaga lui ierarhie,
de la plutonierul Boiangiu p`n[ la maiorul T[n[sescu, unul din „pacificatorii“
satelor. +i aici Rebreanu subliniaz[ tr[s[turile comune care definesc func\ia
acestor instrumente ale claselor exploatatoare. Treptele sociale diferite
modific[ oarecum formele =i con\inutul serviciului, dar =i pe plutonierul
Boiangiu, =i pe primarul Pravil[, ca =i pe maior sau pe prefect ii caracterizeaz[
o comun[ slug[rnicie fa\[ de cei mari =i o s[lb[ticie f[r[ seam[n fa\[ de
mul\ime. Se schimb[ doar replicile, rolurile r[m`n`nd ]ns[ acelea=i. Boierul
]l trateaz[ pe primar ca pe un fecior de cas[, ]l cheam[ ori de c`te ori pofte=te
la conac, ]l oc[r[=te =i-i d[ porunci. C`nd e vorba de reclama\ia arenda=ului
Cosma Buruian[, Iuga ]i spune lui Pravil[: „De unde =tii s[-mi aduci ho\ii,
primare, c[ altfel pe tine te iau de guler!“ La r`ndul s[u, Boiangiu tr[ie=te
terorizat mereu de ideea c[, a=a cum a mai f[cut-o, boierul ]l va reclama c[
e „slab“ =i „molcu\“. C`nd aude porunca lui Iuga, sare ca ars =i declar[
„r`njind“: „Am s[ fac o anchet[ de s[ m[ pomeneasc[ satele astea de ho\i de
codru =i pe lumea cealalt[!“ La fel se poart[ prefectul Boerescu sau maiorul
T[n[sescu, grijulii ]n primul r`nd s[-i mul\umeasc[ pe mo=ieri. Pentru \inerea
]n fr`u a maselor asuprite nu e dispre\uit nici un mijloc. Prefectul pleac[ pe
teren „s[ lini=teasc[ spiritele“ =i roste=te ]naintea s[tenilor o cuv`ntare
„patriotic[“, alc[tuit[ din cele mai hilare locuri comune ale propagandei
burgheze.
„Boerescu ]=i umfla glasul, gesticula =i ro=ea. }n gura lui cu c`\iva din\i
de aur =i al\ii fal=i, vorbele mari, de rigoare ]n astfel de ocazii, g`lg`iau ca
ni=te b[=ici goale care pocnesc inutil ]ntr-un b`lci unde oamenii casc[ ochii
cu urechile ]nfundate... Jongla =i acum cu frazele =i cuvintele irezistibile:
«Opinca e talpa \[rii», «munca voastr[ sf`nt[», «\[ranul rom`n cuminte =i
harnic», «regele =i guvernul v[ poart[ de grij[», «ave\i ]ncredere ]n c`rmuitorii
\[rii», «iubirea patriei», «interesul \[rii cere lini=te =i ordine, fra\ilor», «rom`nul
nu piere».“
C`nd palavrele lui Boerescu nu mai au efect, sunt folosite „metodele“
maiorului T[n[sescu: „Sergent!... Tu!... Da!... Ia =ase oameni!... Duce\i pe
282 Liviu Rebreanu
t`lharul [sta ]n fundul gr[dinii!... Acolo s[ fie ]mpu=cat!... }mpu=cat!... Ai
]n\eles, sergent?...“
„Sergent! — strig[ iar maiorul — Ia-l =i pe [sta... }n fundul gr[dinii!...
}mpu=cat!... Repede, repede...“
De la Boiangiu la T[n[sescu, ]n comportarea tuturor acestor instrumente
ale s[lb[ticiei =i injusti\iei, urii fa\[ de popor i se asociaz[ =i o spaim[ grozav[.
Lic[re=te, undeva ]n fundul con=tiin\ei celor care bat, omoar[, schingiuiesc,
=i ipoteza pr[bu=irii ]ntregului e=afodaj al „ordinii burgheze“. G`ndul c[ s-ar
g[si singuri, dezarma\i, ]n fa\a mul\imii dezl[n\uite, ]i aduce la un paroxism
al fricii =i le dicteaz[ acte desperate.
Pe m[sur[ ce se apropie de satele r[sculate, prefectul, procurorul =i
comandantul trupelor devin mai nervo=i, ]=i pierd cump[tul, se acuz[ reciproc.
Maiorul, scos din s[rite, d[ ordin trompetului s[ sune ne]ncetat atacul, spre
a-=i alunga g`ndurile negre =i a-=i reface curajul.
Dac[ prezent`nd lumea exploatatorilor, romancierul se arat[ c`teodat[
st`njenit =i chiar lipsit de prea mult[ inven\ie ]n individualiz[rile mai nuan\ate
de caractere, zugr[vind masele de \[rani r[zvr[ti\i, el se dovede=te un artist
excep\ional, ]nzestrat cu for\a de a reconstitui clocotul =i mi=carea mul\imilor,
at`t de viu, at`t de adev[rat, ]nc`t pe acest plan nu cunoa=te rival ]n literatura
noastr[.
Rebreanu urm[re=te la ]nceput zbuciumul, =ov[iala oamenilor, apoi
cre=terea treptat[ a ]nd`rjirii =i m`niei lor. Sunt ]nregistrate cu o uluitoare
autenticitate mi=c[rile, sentimentele =i g`ndurile colective. Iat[ cum se
contureaz[ dintr-o dat[ reac\iunea masei, c`nd prefectul Boerescu le vorbe=te
\[ranilor aduna\i ]n curtea prim[riei:
„Ultimele cuvinte st`rnir[ un zgomot nehot[r`t. Din diferite p[r\i ale
mul\imii se pornir[ glasuri:
— Nu putem, cucoane!... N-avem p[m`nt!... Pe ce s[ muncim?...“
+i ceva mai t`rziu:
„Din =ov[irea t[cerii urm[toare numai peste c`teva clipe se desprinse, ca
un suspin al tuturor, cuv`ntul pl`ng[re\ =i umil al lui Ignat Cercel, aflat ]n
primele r`nduri:
— Dec`t a=a trai, tot mai bun[ o fi moartea!
Glasul lui ]ncuraj[ altele, c`nd ici, c`nd colo:
— Mai bine omor`\i-ne, s[ sc[pa\i de noi!
— Ori s[ mori de foame, ori de altceva, tot moarte se cheam[!
— Barem dac[ muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce s[ ne \inem
zilele!
283 R[scoala. Vol. II
— Nici a=a nu-i drept, ca unii s[ plesneasc[ de prea s[tui, iar altora s[ li
se usuce ma\ele de nem`ncare!“
Se vede din acest fragment cum g`ndul lui Cercel se transmite, se
amplific[, ]=i dezv[luie prin vocea fiec[ruia con\inutul social.
Tot a=a, urecheala pe care o prime=te b[iatul lui Pavel Tunsu de la =oferul
Nadinei, ]n atmosfera ]nc[rcat[ a satului, devine prilejul exterioriz[rii unui
sentiment comun de ostilitate. Glasurile se completeaz[ =i se sus\in treptat,
tinz`nd toate c[tre aceea=i \int[: denun\area samavolniciei boiere=ti.
De la ]ntrebarea am[r`t[: „Da’ dumnealor ce-=i mai pun mintea cu copiii?“
la izbucnirea m`nioas[, amenin\[toare: „S[ fi fost copila=ul meu, c-apoi le
ar[tam eu!“ =i la constatarea rece, senten\ioas[ a lui Trifon Guju: „Boierii
numai de fric[ =tiu omenie“, un proces complex, sinuos al revoltei care fierbe
]n con=tiin\a masei e urm[rit cu admirabil[ siguran\[. Sufletul mul\imii
]nvr[jbite prinde via\[, se dezv[luie ]n reflec\ii =i gesturi de o mare expresivi-
tate. Oamenii ]l ]ndeamn[ pe Pavel s[ cear[ socoteal[, resping cu violen\[
orice sfat ]mp[ciuitor, sar s[-l bat[ pe c`rciumar fiindc[ ]n discu\ie „trage
spre ciocoime“, se ofer[, ]n sf`r=it, s[-l ]nso\easc[ ]n grup pe cel v[t[mat.
C`nd ma=ina boiereasc[, claxon`nd strident, ]=i face drum printre \[ranii
r`ndui\i pe ambele p[r\i ale drumului, masa a devenit un singur trup, o voin\[
comun[, care se transmite fiec[rui individ, electriz`ndu-l:
„... Oamenii £...¤ priveau cu ochii tulburi =i cu fe\e ]ntunecate goana
automobilului. Numai c`rciumarul Busuioc, din pragul lui, scoase c[ciula cu
plec[ciunea obi=nuit[. O m`n[ delicat[ ]i r[spunse din ma=in[ cu o fluturare
amical[.
}n acel moment, parc[ nu s-ar mai fi putut st[p`ni, Petre Petre \`=ni ]n
mijlocul uli\ei, ]n urma ma=inii, url`nd furios:
— Huo! Huo!
Din vreo sut[ de g`turi izbucni aproape simultan =i furtunos acela=i «huo»
revoltat, pe c`nd Trifon Guju, apuc`nd o piatr[, o zv`rli dup[ automobilul
ce se dep[rta, scr`=nind: «Soarele =i dumnezeii vo=tri de t`lhari!... »“
Romancierul arat[ cum furia mul\imii izvor[=te din =irul nesf`r=it al
necazurilor =i asupririlor ]ndurate. Fiecare \[ran a adunat ]n suflet adev[rate
depozite de ur[, fiecare a=teapt[ o r[fuial[ apropiat[:
„S[ =tiu c[ m[ taie buc[\ele =i m[ arunc[ la c`ini, =i nu m[ las p`n[ ce n-oi
pl[ti cui trebuie“ — spune cu obid[ Nicolae Drago=, un fl[c[u din sat.
„Nu, nu, degeaba te superi, c[ n-ascult nici pe tat[l din ceruri, a=a s[ =tii!“
De=i are la r[d[cin[ un gr[unte de adev[r, nu e ]ntemeiat repro=ul unora
c[ Rebreanu, dintr-o veche ]nclina\ie naturalist[, insist[ =i aici dispropor\ionat
asupra ororilor =i cruzimilor. }n aceast[ izbucnire furioas[ a revoltei colective,
284 Liviu Rebreanu
romancierul ar fi gre=it dac[ s-ar fi str[duit s[ ascund[ momentele inerente
de violen\[.
E vizibil ]ns[ c[ el ]ncearc[ — =i reu=e=te ]ntr-o mare m[sur[ — s[ arate
cum ]n toiul r[scoalei \[ranii nu-=i pierd omenia, cum ei caut[ doar s[-=i
reverse o ]ndrept[\it[ m`nie. Mul\imea invadeaz[ gr[dina lui Miron Iuga,
dar se p[ze=te s[ calce straturile de flori. „Fere=te, m[i cre=tine, — strig[
cineva —, nu strica iarba, c[-i p[cat de munc[!“
Melinte Heruvimu, cel cu nevasta bolnav[, vine acas[ dup[ pr[darea
conacului de la Amara doar cu un co= de lucruri alese. Crap[ ]ncetinel u=a,
s[ nu-=i trezeasc[ femeia, =i apoi ]i preg[te=te, cu un sentiment de intens[
bucurie „care-i ]mbujora obrajii t[b[ci\i“, o mas[ ]mbel=ugat[.
C`nd i se pare c[ ochii c[sca\i ai moartei ]l privesc, se scuz[ z`mbind:
„Credeam c[ dormi... Uite ce bun[t[\i! Pentru tine le-am adus toate, c[
copiii m[n`nc[ orice, numai m`ncare s[ fie, dar tu trebuie s[ te hr[ne=ti cu
lucruri mai bune, ca s[ te ]nzdr[vene=ti, c-ai z[cut destul =i-ai suferit. Am
pus =i o g[in[ ]n oal[ s[-\i fac o ciorb[ fierbinte =i...“
Constatarea ca femeia e moart[ ]i s[de=te ]n suflet o triste\e grea,
dezn[d[jduit[:
„A murit... Tocmai acum s-a pr[p[dit =i ea, c`nd...“
Baba Ioana, ]n dezl[n\uirea general[, e preocupat[ s[-=i ocroteasc[ g[inile:
„P[s[rile mamii, p[s[rele!... P[s[relele mamii, p[s[rele!... £...¤ G[inile,
]n =an\ul cel[lalt, ciuguleau nep[s[toare. }ngrijorat[ s[ nu i le omoare, baba
nu contenea chem[rile, uit`ndu-se doar din c`nd ]n c`nd, din ce ]n ce mai
ur`t, spre c`rciuma de unde venea zgomotul armelor.“
B[tr`na e ucis[ ]n timp ce-=i exercita pa=nicile ]ndeletniciri, iar moartea
ei dezv[luie =i mai puternic, prin contrast, neomenia reprimatorilor.
„Fire-a\i ai dracului cu focurile voastre s[ fi\i! P[s[ri, p[s[ri, veni\i la
mama!... Apoi deodat[ se r[suci pe loc m`nioas[, bomb[nind: Fire-a\i ai dra...!
=i se pr[bu=i zv`rcolindu-se =i mu=c`ndu-=i buzele f[r[ glas...“
}n R[scoala sunt desenate cu veridicitate =i preciziune diferite chipuri de
\[rani: Pantelimon V[duva, fl[c[ul dezghe\at chemat la oaste, Chiri\oiu, „cu
plete crescute p`n[ la umeri =i c[runt ca un fuior de c`nep[ meli\at[“, Ignat
Cercel, omul am[r`t de nevoi =i de cic[leala nevestei, baba Ioana =i al\ii.
Cu toat[ ]nvolburarea de ape a r[scoalei, care mi=c[ satul, ]mping`ndu-l
pe un unic f[ga=, nu sunt neglijate nici ciocnirile de interese divergente, pe
care le dicteaz[ neomogenitatea masei \[r[ne=ti.
Oameni ca Marin Stan, ca Toader Str`mbu, ca Petre Petre sau c[ Trifon
Guju sunt „s[raci ca degetul“. Nevoia i-a f[cut mai aprigi, mai col\o=i. Ei
vorbesc pu\in, dar ]n cuvintele lor strig[ =i suferin\a, =i mizeria:
285 R[scoala. Vol. II
„S[ punem noi m`na pe p[m`nt, =i pe urm[ nici Dumnezeu nu ni-l mai
ia“ — spune ]ncruntat Marin Stan.
Al\ii, ca Luca Talab[, ca Ilioasa, ca primarul Pravil[, ca Busuioc c`rciuma-
rul, sunt \[rani ]nst[ri\i, chiaburi, se urnesc greu, caut[ s[ se puie bine =i cu
satul, =i cu boierul:
„Apoi dac[ lumea s-o apuca de blestem[\ii, Filip n-are s[ se mai amestece“
— hot[r[=te nevasta lui llioasa, auzind c[ e vorba de izgonirea boierilor, =i
adaug[: „El e om cu cas[ grea =i nu poate s[ se ia dup[ cei dezm[\a\i, care
n-a=teapt[ dec`t s[ strice =i s[ prade, cum ne-au furat =i nou[ carnea ast[-
iarn[!“ Iar Filip, „bucuros de energia so\iei sale“, murmur[ „greoi“:
„— S-a stricat lumea =i s-a ]nr[it cum nu se mai poate“.
Primarul se str[duie=te din r[sputeri s[ lini=teasc[ oamenii. C`rciumarul
se \ine =i el deoparte, dar c`nd \[ranii ]i cer r[spicat s[-i ]nso\easc[ la curte,
r[spunde „]nfrico=at“:
„Iac[ vin, m[i frate Trifoane!... se poate s[ lipsesc eu, c`nd e tot satul?“
}n momentele de ]ncordare, cei avu\i dispar, dar reapar dup[ izgonirea
mo=ierilor, la ]mp[r\eal[, ]ncerc`nd s[-=i ia partea leului.
Fapt semnificativ, romanul, portretiz`nd cu fine\e figuri diverse de \[rani,
fix`nd reac\iile lor caracteristice, reu=e=te s[ creeze imaginea masei, dar nu
izbute=te s[ reliefeze din r`ndurile ei un tip reprezentativ, o personalitate
puternic[, bine conturat[. Petre Petre, asupra c[ruia se concentreaz[ mai
mult aten\ia romancierului, r[m`ne un om indecis, mi=cat ]ndeosebi de c`teva
porniri instinctuale. El e c`nd ]n fruntea revendic[rilor mul\imii, c`nd ]nclinat
s[ se retrag[, nefiind de acord cu violen\ele.
O obsesie erotic[ pare s[-i conduc[ actele, dar motivarea ei nu reu=e=te
s[ fie destul de conving[toare.
Ca =i Ion, ca =i alte lucr[ri ale lui Rebreanu, R[scoala e un model de crea\ie
epic[ solid construit[, cu episoadele riguros ]nl[n\uite de o intrig[ bine
]nchegat[. Ac\iunea se desf[=oar[ concomitent ]n mai multe medii sociale,
dar aceasta se petrece firesc, ]n cadrul subiectului, f[r[ digresiuni sociologi-
zante. Ba prezen\a lui Herdelea imprim[ ac\iunii o coheren\[ epic[. }n fond,
R[scoala e romanul evenimentelor din 1907, dar =i al unei crize ]n forma\ia
moral[ a lui Titu. Adolescentul cu visuri romantice, st[p`nit de ideea na\iona-
l[, ia contact cu tragedia social[ a neamului. }n c`teva gesturi generoase,
dar ineficace, se consum[ toate capacit[\ile de d[ruire ale acestui intelectual,
care ]n finalul romanului iese din marea experien\[ a vie\ii sale resemnat,
redus la numitorul comun, dispus s[-=i ]nceap[ existen\a =tears[ =i poltron[,
descris[ mai t`rziu ]n Gorila.
286 Liviu Rebreanu
R[scoala e =i un model de grada\ie epic[. Urm[rind diferitele ]nt`mpl[ri
din via\a eroului s[u, oprindu-se asupra aspectelor esen\iale ale realit[\ilor
cu care acesta ia contact, Rebreanu sugereaz[ cre=terea treptat[ a furtunii,
nep[r[sind nici o clip[ firul istorisirii. Episoadele se desf[=oar[ ]ntr-un ritm
str`ns legat de succesiunea real[, istoric[ a evenimentelor, dar prozatorul
]ngroa=[ cu dib[cie, printr-o savant[ dozare a duratei diferitelor momente,
ecoul lor ]n con=tiin\a oamenilor.
Astfel, nara\iunea curge la ]nceput lent, apoi din ce ]n ce mai repede, pe
m[sur[ ce Herdelea ia cuno=tin\[ mereu de alte realit[\i amenin\[toare.
Diferite aspecte dureaz[ numai o clip[, dar, ca ]ntr-o str[fulgerare, sugereaz[
]ncordarea dureroas[ care plute=te ]n aer. Parc[ ceva se coace =i trebuie s[
plesneasc[ inevitabil cur`nd. Un \[ran ]=i ascute coasa:
„ — Ba\i coasa, Trifoane, ori...? — ]ntreb[ Leonte f[r[ mirare.
— O bat s[ fie b[tut[ — zise Trifon f[r[ a ridica capul.
— Mi se pare c[ vrei s[ cose=ti ]nainte de a sem[na?
— Apoi, dac[ trebuie! De!“
Via\a ]=i urmeaz[ cursul zilnic mai departe. Dar ]n toate exist[ o ]nfrigurare
neobi=nuit[. Telefonul zb`rn`ie la postul de jandarmi Amara. Plutonierul
Boiangiu se ceart[ cu nevast[-sa. Alt \[ran, Marin Stan, „cu o ]nchipuire de
bici ]n m`n[“, scoate carul ]n b[t[tur[ =i-=i oc[r[=te boii:
„«Fir-a\i ai dracului de z[p[ci\i! Unde v[ duce\i?... Hoo! Ia seama, am s[-
\i dau b[taie!... Hoo!... Ce, nu \i-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai s[-\i
dau eu!» }i plesni cu codiri=ca biciului peste bot, ]nt`i pe unul, apoi pe cel[lalt,
scr`=nind: «S[ nu fii boier, c[ te-a luat dracu!».“
La un moment dat, asemenea episoade, care cheam[ parc[ o dezl[n\uire
general[ inevitabil[, se acumuleaz[ mereu, dar nara\iunea nu mai ]nainteaz[,
se t`r`ie ]ncetinit[, st[ruie asupra altor am[nunte =i o a=teptare chinuitoare
se a=terne ]n aer, peste oameni =i peste lucruri. Cititorul cap[t[ sentimentul
efectiv c[ tr[ie=te ]ntr-o atmosfer[ saturat[ de ur[ re\inut[, de ]ncordare,
nelini=te =i spaim[.
Apoi c`nd, ]n sf`r=it, r[scoala izbucne=te, istorisirea se desf[=oar[ cu o
repeziciune ame\itoare, cuprinz`nd vie\ile ]ntr-un v[lm[=ag uria=.
Aici, ca =i ]n alte lucr[ri ale lui Rebreanu, accentul principal al nara\iunii
cade ]ntotdeauna pe desf[=urarea faptelor, pe urm[rirea mi=c[rii, =i nu pe
descrierea cadrului, pe evocarea atmosferei sau pe analiza minu\ioas[ a
proceselor suflete=ti. Bine]n\eles c[ acestea nu lipsesc, dar elementul care
joac[ rolul definitoriu, chiar =i ]n cazurile respective, r[m`ne ac\iunea.
Scena represiunii, de pild[, este istorisit[ cu o extrem[ sobrietate. Sunt
consemnate exact mi=c[rile: „}n vreme ce \[ranii se v`nzoleau, coloana de
287 R[scoala. Vol. II
solda\i se t`ra pe =osea ca o uria=[ r`m[ neagr[. Raze de soare juc[u=e, c[z`nd
pe luciul baionetelor ]nfipte pe arme, se r[sfr`ngeau cu sclipiri speriate ]n
v[zduh. }n cur`nd se deosebir[ r`ndurile, apoi tunurile trase de c`te =ase
cai ]ncheind trupul apocaliptic ca o coad[ turtit[ cu solzi metalici.
Cu c`t oastea t[cut[ se apropia, cu at`t g[l[gia \[r[neasc[ se ]nvolbura
ca un cor s[lbatic, ame\itor. Gr[m[direa de oameni se r[sfir[ ]n p[r\i de-a
curmezi=ul =oselei, sub\iindu-se, parc[ to\i ar fi vrut s[ vaz[ mai bine pe
vr[jma=i =i s[-i ]nfrunte.
O comand[ aspr[ r[sun[ ]n v`rful coloanei militare. Dou[ companii se
desf[=urar[ ]n linie, una ]n dreapta =i alta ]n st`nga =oselei, oprindu-se apoi
la o distan\[ numai de vreo sut[ de pa=i de gloatele \[r[ne=ti. }ntre ele, pe
=osea, ap[rea tr[sura prefectului Baloleanu, escortat[ de maiorul c[lare.“
„— Calm, domnule maior! S[ nu ne pierdem calmul! — bolborosi
Baloleanu, foarte galben, cobor`nd =ov[itor din calea=c[, urmat de primul-
procuror, care p[rea cel mai lini=tit dintre to\i...“
Cum se vede, ac\iunile sunt notate cu preciziune: „\[ranii se v`nzolesc“,
„coloana se t`r[=te pe =osea“, „g[l[gia se ]nvolbureaz[“, „gr[m[direa se
r[sfir[“, „]n v`rful coloanei se aude comanda“, „cele dou[ companii trec
r[sfir`ndu-se una ]n dreapta, alta ]n st`nga =oselei“.
St[rile suflete=ti ale personajelor apar sugerate doar printr-o nota\ie
sumar[. Baloleanu e „foarte galben“, coboar[ „=ov[itor din calea=c[“,
„bolborose=te ceva“.
Rebreanu =tie s[ caracterizeze ]n c`teva gesturi semnificative, ]ntr-o
fr`ntur[ de dialog, bazat[ tot pe mi=carea dramatic[, o ]ntreag[ stare
sufleteasc[. Aceasta se putea vedea ]nc[ din nuvele. Sfiala, teama, ne]ncrede-
rea \[r[neasc[, ]n Pro=tii se defineau magistral printr-un gest, atunci c`nd
b[iatul lui Nicolae Tab[r[ ajunge la u=a s[lii de a=teptare:
„... Puse ]ncetinel m`na pe clan\[. Era ]ncuiat[. Z[ri ]n st`nga u=ii o banc[,
o pip[i cu b[gare de seam[, parc[ s-ar fi g`ndit s[ se a=eze sau nu, st[tu o
clip[ la ]ndoial[ =i, ]n sf`r=it, se l[s[ al[turi pe lespedea de piatr[ dinaintea
pragului. B[tr`nul ]=i l[s[ sarcina pe banc[ =i se cocolo=i =i el l`ng[ fecior.“
Aceea=i art[, m`nuit[ cu o siguran\[ des[v`r=it[, o reg[sim ]n R[scoala.
}n scena represiunii, a=teptarea a\`\at[ a mul\imii, m`nia =i desperarea ei se
concretizeaz[ admirabil ]n gesticula\ia haotic[ =i sud[lmile scr`=nite ale
grupului de \[rani opri\i ]naintea trupelor:
Oamenii se mi=c[ pe loc „ca o ap[ b[tut[ de un v`nt nehot[r`t. Era o
leg[nare ]ntr-o parte =i ]ntr-alta, c[reia clocotul de urlete ]i ]mprumuta o
]nf[\i=are r[zboinic[... «Nu ne trebuie boieri!... A\i venit s[ ne omor`\i?...
288 Liviu Rebreanu
Noi nu ne speriem de solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo, huo!...
S[ nu trage\i, fra\ilor!... »“
Ca o amenin\are a acestei m[ri care fierbe =i e gata s[ se n[pusteasc[
peste maluri, Anghelina lui Nistor Mucenicul „\`=ne=te“ din mul\ime „cu
copila=ul cel mic ]n bra\e, cu basmaua alunecat[ pe spate =i p[rul ciufulit“.
Femeia se repede la Baloleanu, „zbier`nd =i blestem`nd cu un glas desperat“.
Spaima ascuns[ a c[l[ilor, nervozitatea, dictat[ de team[, se ghicesc din
comportarea maiorului T[n[sescu. Calul lui danseaz[ sub ]mpuns[tura
pintenilor, ]=i ciule=te urechile la mi=c[rile dezordonate ale crava=ei. Apoi,
dorin\a de a termina c`t mai repede cu r[scula\ii =i groaza cumplit[ n[scut[
la g`ndul c[ trupa s-ar putea s[ nu asculte ordinele se tr[deaz[ ]n comanda
furioas[:
„— Trompet, trompet! — r[cni maiorul T[n[sescu. Unde umbli, zevzecu-
le?... Aici, l`ng[ mine s[ stai, ]n\elegi?“
+i, c`teva minute mai t`rziu:
„— Trompet! — izbucni maiorul. De ce nu suni, tic[losule?... Sun[ mereu,
trompet, s[ aud[ =i domnul prefect c[ aici nu mai e politic[!... Ho\ii vor s[
ne bea s`ngele, onorate domnule prefect!...“
Chiar =i caracterizarea realist[ a felului cum vorbesc \[ranii se face la
Rebreanu mai pu\in prin particularit[\ile limbajului, dec`t prin gest, prin
ansamblul dramatic al situa\iilor.
Semnificativ ]n aceast[ direc\ie e =i sensul multiplu pe care romancierul
=tie s[-l dea aceluia=i „de“..., ]nsemn`nd ]n scene diferite: o ezitare, ca ]n
codeala lui Filip; o amenin\are sub]n\eleas[, ca ]n dialogul ]ntre Trifon Guju
=i Leonte Orbi=or; o sentin\[ sceptico-batjocoritoare, ca ]n concluzia tras[ de
oameni la sf`r=itul scurtului discurs explicativ al colonelului +tef[nescu.
Preocupat s[ reconstituie cu preciziune mai ales ac\iunile =i situa\iile, stilul
lui Rebreanu are o mare for\[ de obiectivare =i o deosebit[ sobrietate.
Interven\ia scriitorului este aproape nesim\it[. }n citatul anterior care descria
]nt`lnirea dintre armat[ =i r[scula\i, naratorul nu folose=te dec`t cel mult
compara\ii foarte comune: coloana se t`r[=te ca o „uria=[ r`m[ neagr[“,
g[l[gia se ]nvolbureaz[ ca „un cor s[lbatic“. Singurele elemente care ar schi\a
o participare emotiv[ se reduc la dou[ nota\ii: una sugereaz[ c[ natura ]ns[=i
e ]nfrico=at[ de ceea ce se preg[te=te („razele de soare juc[u=e c[z`nd pe
luciul baionetelor se r[sfr`ngeau cu sclipiri speriate ]n v[zduh“), alta, c[
agita\ia mul\imii devine contagioas[ („g[l[gia \[r[neasc[ se ]nvolbura ca un
cor s[lbatic, ame\itor“).
Asemenea inflexiuni sentimentale se ]nscriu ]ns[ perfect ]n graficul de
ansamblu al nara\iunii, nu pot fi detectate dec`t cu lupa.
289 R[scoala. Vol. II
„R[scoala este de departe cel mai bun roman rom`nesc“ — scria Eugen
Ionescu ]ntr-o carte pornit[ pe nega\ie, Nu (1934). „Accelera\ia ]n progresie
geometric[ a ac\iunii“ ]l ]nc`nta =i f[g[duia s[ vorbeasc[ alt[ dat[ pe larg
despre ea. }ntre alte calit[\i ale acestei c[r\i „unice“, „grandioas[ =i bogat[
ca o epopee“, mai re\inea „marile linii, marile mi=c[ri, marile for\e“, impresia
pe care o las[ „de furtun[, de vuiet asurzitor, urmat de o lini=te mortuar[“.
Ov. S. CROHM{LNICEANU, Literatura rom`n[ ]ntre cele dou[ r[zboaie
mondiale,1, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 293—309.
Caracterul de epopee, at`t la Fra\ii Jderi, c`t =i la Ion sau R[scoala, s-a
dezvoltat exclusiv din necesitatea intern[ de oglindire a realit[\ilor sociale =i
na\ionale. F[r[ s[ urm[reasc[ precis, =i prin aceasta cu at`t mai organic =i
mai ad`nc, cei doi mari scriitori rom`ni aduc o contribu\ie esen\ial[ pe planul
universal al trecerii de la roman la epopee ]ntr-unul din sectoarele importante
ale literaturii contemporane [...]
Rebreanu intr[ ]n scen[ dup[ ce s-a presupus consumarea procesului
reflectat de Sadoveanu. El r[sfr`nge epopeic societatea \[r[neasc[ ]n noi
coordonate, c`nd ea ]ncepe s[ se manifeste ca o for\[. Mai ]nt`i ]nf[\i=eaz[
colectivitatea rural[ sub aspectul conflictelor sale interne (Ion) =i apoi o arat[
unit[ =i solidar[ ]mpotriva vr[jma=ului din afara ei (R[scoala). El reflect[
faza ulterioar[, c`nd la sate au p[truns rela\iile capitaliste ]mpreun[ cu dorul
posesiunii =i cu con=tiin\a de realitate social[ a \[r[nimii, apt[ a fi preg[tit[
=i pentru alte noi transform[ri. F[r[ a fi exact[ analogia sub raportul
structurilor, ci numai sub acela al gradului de diferen\[, sensul epopeic, ]ntre
Rebreanu =i Sadoveanu, reprezint[ o schimbare ca aceea a formelor de via\[
comercial[ din Odiseea fa\[ de cele pur agricole din Iliada.
Edgar PAPU, Din luminile veacului, Editura pentru literatur[, Bucure=ti,
1967, p. 3O.
Perioada de elaborare a R[scoalei, ]ncheiat[ ]n toamna anului 1932 (]n
acela=i an, ]n decembrie, romanul era ]n libr[rii), corespunde cu anii de criz[
economic[ acut[, culmin`nd pe plan intern, ca =i interna\ional, cu prima mare
ridicare a proletariatului ]mpotriva fascismului. Subiectiv, scriitorul putea s[
se ab\in[ de a se pronun\a fa\[ de fr[m`nt[rile politice din jurul s[u, dar obiectiv
acestea nu puteau s[ nu ]nr`ureasc[ crea\ia sa, determin`ndu-i o anumit[
direc\ie, social[, progresist[, ]n sensul evolu\iei istorice a evenimentelor.
19 L. Rebreanu. R[scoala. Vol. II
290 Liviu Rebreanu
}n Ion, lupta pentru p[m`nt era purtat[ individual, ]n scopul realiz[rii
bun[st[rii unui singur ins, ]n R[scoala ea va cuprinde ]ntreaga mas[ \[r[neas-
c[ =i va tinde la ]mplinirea aspira\iilor colective. L[rgirea unghiului de per-
spectiv[ al scriitorului nu poate fi, cum s-a presupus, numai rezultatul ]nsu=irii
unor concepte ale sociologiei moderne, a metodei „unanimiste“, practicat[
de unii romancieri, ca Jules Romains; ea este cu siguran\[ urmarea influen\ei
ideologiei clasei muncitoare ]n abordarea fenomenului social. £...¤
}ntre revolu\ia burghezo-democratic[ rus[ din 1905—1907 =i r[scoala
\[ranilor rom`ni din 1907 au existat a=adar asem[n[ri, m[car ]n parte ]n\elese
de Liviu Rebreanu, care ]n romanul s[u nu numai c[ nu uit[ muscalii ce „s-
au sculat cu mic, cu mare =i-au pus m`na pe topoare, =i-au f[cut v`lv[taie,
de-a mers vestea ]n toat[ lumea...“ , dar pune chiar pe eroul s[u reprezentativ
s[ afirme c[ acest exemplu trebuie urmat: „Apoi, p`n[ n-om pune m`na pe
topoare, nici noi n-om...“
Caracterul de pamflet politic acuzator al romanului lui Rebreanu este
vizibil din primele pagini, unde un arenda=, Ilie Rogojinaru, calific[ pe \[ran,
]nc[ ]nainte de r[scoal[, drept „numai r[u, prost =i lene=“, pentru ca ]n final
s[ revin[ simetric cu ]ntrebarea: „Nu v[ spuneam eu c[ \[ranii sunt tic[lo=i?“
Opera are dublul rost de a spulbera at`t constatarea de la ]nceput a arenda=u-
lui, c`t =i de a demonstra modul cum clasele exploatatoare pricep sensul
]nt`mpl[rilor, sau mai bine zis nu-l pricep, opun`nd logicii vie\ii o furie
ira\ional[, oarb[, neputincioas[.
Conceput ca o continuare la Ion, R[scoala debuteaz[ cu prezentarea lui
Titu Herdelea, proasp[t sosit din Transilvania ]n casa boierului bucure=tean
Grigore Iuga, a c[rui so\ie, Nadina, este sora deputatului Gogu Ionescu,
cumnatul so\ului Laurei Herdelea (autorul aplic[ astfel, ]n chip cam necon-
cludent ]ns[, procedeul balzacian de a relua personajele dintr-un roman ]ntr-
altul; din cauza unei neglijen\e probabil, numele Armadia, atribuit ora=ului
ardelean N[s[ud ]n Ion, ]n R[scoala e schimbat ]n Amaradia).
}nc[ din primele pagini, la gazd[, ]n diversele lui tribula\ii de postulant
=i mai ales la mo=ia lui Grigore Iuga, Titu ia contact cu problema \[ranilor
deposeda\i de p[m`nt. Dup[ ce-i ar[tase marile propriet[\i boiere=ti, ]ntrebat
unde se afl[ p[m`nturile „oamenilor“, Grigore Iuga d[ r[spunsul:
„Apoi, vezi, p[m`nturile oamenilor, asta e chestia \[r[neasc[!... P[m`n-
turile! Nu prea sunt, =i unde au fost, s-au cam spulberat...“
Titu devine astfel martorul unor evenimente peste tot presim\ite =i care
nu vor ]nt`rzia s[ se dezl[n\uie catastrofal.
Folosind de data aceasta tehnica lui Tolstoi din R[zboi =i pace, Rebreanu
mobilizeaz[ un num[r apreciabil de personaje din diverse medii, ]nf[\i=`nd
291 R[scoala. Vol. II
]n primul volum al romanului, Se mi=c[ \ara, o cronic[ a vie\ii social-politice
din Rom`nia ]n preajma anului 1907. Facem cuno=tin\[ cu clasa marilor
mo=ieri =i a marii burghezii politicianiste cu propriet[\i mai mici, cu aparatul
de stat, compus din ]nal\i func\ionari, =i uneltele lor de represiune, cu intelec-
tualitatea =i mica burghezie de la ora=e =i sate, cu arenda=i, \[rani s[raci,
mijlocii =i chiaburi. Chiar dac[ nu to\i eroii au aceea=i pondere ]n ac\iune,
trebuie s[ recunoa=tem scriitorului, pe l`ng[ o viziune just[ a raporturilor
sociale, o colosal[ putere de a crea =i a mi=ca mul\imi ]ntocmai cum un general
mi=c[ pe c`mpul de lupt[ mari armate.
Clasa mo=ierilor este reprezentat[ de Miron Iuga, proprietarul domeniilor
Amara, Ruginoasa =i B`rlogu, feudal conservator aprig, pentru care exploata-
rea nemiloas[ a \aranilor prin a=a-numitele ]nvoieli agricole este o practic[
]ndrept[\it[ ]n mod absolut; Miron Iuga nu concepe s[ cedeze m[car o palm[
de loc, =i c`nd Nadina, plictisit[ de via\a de la \ar[, vrea s[ v`nd[ mo=ia
vecin[ de la Babaroaga, el se ofer[ cel dint`i s-o cumpere. Voin\a de a poseda
p[m`nt a acestui boier e tot a=a de tenace ca =i a lui Ion, ]ntr-un fel, o patim[
chiar mal devorant[ dec`t a s[r[ntocului. Ea e mult atenuat[ la feciorul lui
Miron, Grigore, mai preocupat — desigur, ]n forme civilizate — de dragostea
pentru Nadina, c[reia, at`ta vreme c`t se crede iubit, ]i satisface toate capri-
ciile. }n zugr[virea acestor dou[ tipuri, Rebreanu d[ dovad[ nu numai de
obiectivitate, dar =i de fin[ intui\ie a caracterelor, ocolind at`t idealizarea, c`t
=i =arja. Miron Iuga este un feudal obstinat, incapabil de a ]n\elege evenimentele,
dar onest; Grigore e un proprietar cu vederi liberale, pentru care mo=ia nu
mai este un scop ]n sine, ci numai un mijloc de a-=i asigura un trai f[r[ griji. }n
timp ce Grigore Iuga ar fi ]n stare s[ piard[ mo=ia, divor\`nd, Miron Iuga accept[
s[ cumpere mo=ia norei chiar dup[ desp[r\irea ei de fiul s[u. Ca =i ]n Ion,
leg[turile cu p[m`ntul sunt mai puternice dec`t cele de familie.
|[ranii, ]mpin=i de acelea=i n[zuin\e =l interese =i ac\ion`nd ]n mas[, nu
apar ]n R[scoala individualiza\i aparte dec`t accidental, ]n m[sura ]n care se
isc[ nevoia unei ini\iative sau a unui ]ndemn.
C`t despre celelalte personaje, apar\in`nd faunei politice =i administrative
(deputa\i, prefec\i, jandarmi etc.), ele sunt zugr[vite mereu cu obiectivitate,
cu anumite ]ngro=[ri, potrivit rolului nefast pe care-l joac[.
O mare art[ pune romancierul ]n prezentarea faptelor care fac s[ creasc[ ]n
sufletul \[ranilor spiritul revoltei. Arenda=ul Cosma Buruian[ inventeaz[ un jaf
=i provoac[, la ordinele lui Miron Iuga, o anchet[, executat[ de plutonierul de
jandarmi Boiangiu cu o nemaipomenit[ brutalitate. |[ranii sunt maltrata\i,
umplu\i de s`nge, schingiui\i s[ declare ceea ce nici prin cap nu le-a trecut s[
292 Liviu Rebreanu
fac[. C`nd Nadina arunc[ vorba c[ vinde mo=ia, \[ranii vor s[ cumpere ei
p[m`ntul =i cer acordul lui Miron Iuga, apoi pe al cucoanei, ]n fine, merg =i la
minister, unde ]ns[ li se spune c[ statul n-are calitatea s[ intervin[ ]n asemenea
tranzac\ii =i c[ urmeaz[ s[ se ]ntoarc[ la treburile lor. Se repet[ vexa\iunile tratate
de scriitor ]n schi\a Pro=tii. La acestea se adaug[ alte ]nt`mpl[ri m[runte, nu
mai pu\in iritante. Automobilul Nadinei calc[ ]n drum coco=ul babei Ioana =i o
strope=te cu noroi. Lui Ignat Cercel, perceptorul ]i trece porcul la condic[, fiindc[
n-a pl[tit birul. Aristide, fiul arenda=ului Platamonu, siluie=te pe fata lui Chiril[
P[un. +oferul Nadinei trage de urechi pe copilul lui Pavel Tunsu, care nu voia s[
se dea la o parte din drum ]n fa\a ma=inii.
Protestul ]l exprim[ mai ]nt`i ]nv[\[torul Ion Drago=, cur`nd arestat =i
]nchis. |[ranii nu au curajul s[ ridice glasul fa\[ de autorit[\i, vorbesc mai
mult ]ntre ei, ]n pilde, cu sub]n\elesuri, admirabil stenografiate:
„— Noroc, noroc, Trifoane! strig[ Leonte Orbi=or, din uli\[, oprindu-se o
clip[, cu sapa de-a um[r. Te-ai apucat de treburi?
— Ce s[ facem? Pe l`ng[ cas[, r[spunse Triton Guju de pe prisp[,
cioc[nind de zor.
— Ba\i coasa, Trifoane, ori?... ]ntreab[ Leonte f[r[ mirare.
— O bat s[ fie b[tut[! zise Triton f[r[ s[ ridice capul.
— Mi se pare c[ vrei s[ cose=ti ]nainte de-a sem[na?...
— Apoi dac[ trebuie?... De!“
Pasajul e scos chiar de autor din context, spre a atrage aten\ia asupra
semnifica\iilor lui str[vezii. Un alt instantaneu noteaz[ cearta lui Marin Stan
cu „boii“:
„Fire-a\i ai dracului de z[p[ci\i, unde v[ duce\i?... Hooo!... Ho!... Ia seama,
c[ am s[-\i dau b[taie!... Hoo!... Ce, nu \i-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi
stai, c[-\i dau eu!
}l plesni cu codiri=tea biciului peste bot, ]nt`i pe unul, apoi pe cel[lalt,
scr`=nind: S[ nu fii boier, c[ te-a luat dracul!“
Colonelul +tef[nescu, arenda=ul de la Vl[du\a, ]ncearc[ prin ]ntreb[ri
aparent binevoitoare s[ descifreze dac[ \[ranii au inten\ia de a se r[scula,
dar prime=te un r[spuns evaziv:
„— V-a\i boierit =i voi, m[! V[ vine cu str`mbul munca? E mai u=or s[
stai cu luleaua-n gur[ dec`t s[ dai cu sapa, cum nu?! +i s[ oc[r[=ti pe boieri
=i s[ pui la cale rebeliuni! Ce zici, m[i +tefane?
— De, don’ colonel, f[cu +tefan cu fa\a z`mbitoare, mai ]ncerc[m =i noi
marea cu degetul...“
Un ]ntreg discurs al aceluia=i colonel, ispitind me=te=ugit pe \[rani asupra
sor\ii sale („... eu nu v-am b[tut, nu v-am ]n=elat, nu v-am n[p[stuit, v-am
293 R[scoala. Vol. II
ajutat, v-am ocrotit, v-am ]nv[\at. Acum pute\i s[-mi trage\i cu parul. A=a-i?“),
nu ob\ine din partea auditorului dec`t tot un enigmatic „de!“. Impenetra-
bilitatea sufletului colectiv, obi=nuit mai mult cu fapta dec`t cu vorba, este
transcris[ cu mult[ subtilitate de Rebreanu, des[v`r=it psiholog ]n aceast[
privin\[ =i artist al stilului oral. Cu aceea=i p[trundere =i fine\e este surprins[
reac\ia unitar[, tipic[, a masei care ascult[ mut[, imobil[, =i „cu ochii ca de
sticl[“ cuv`ntarea prefectului Boerescu, compus[ din vorbe mari ca: „opinca
e talpa \[rii“, „munca voastr[ sf`nt[“, „\[ranul rom`n cuminte =i harnic“,
„regele =i guvernul v[ poart[ de grij[“, „ave\i ]ncredere ]n c`rmuitorii \[rii“,
„iubirea patriei“, „interesul \[rii cere lini=te =i ordine, fra\ilor“, „rom`nul nu
piere“. „Sutele de fe\e cu aceea=i expresie p[reau a fi ale aceluia=i cap“,
observ[ chiar autorul, iar cuvintele lui Ignat Cercel c[tre Miron Iuga sunt
repetate ]n mici variante ca de aceea=i gur[:
„— Dec`t a=a trai, tot mai bun[ o fi moartea!
— Mai bine omor`\i-ne, s[ sc[pa\i de noi!
— Barem dac[ muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce s[ ne \inem
zilele!
— Nici a=a nu-i drept, ca unii s[ plesneasc[ de prea s[tui, iar altora s[ li
se usuce ma\ele de nem`ncare!...“
Nara\iunea r[scoalei are suflu de epopee =i se desf[=oar[ trepidant, ]n
episoade dramatice, uneori senza\ionale, pornind cu energia unei explozii.
Acum, limbile oamenilor se dezleag[, =i prilejul unei glume nu e niciodat[
pierdut. Iosif schimb[ la plecare o vorb[ cu Toader Str`mbu:
„— Lua=i toporul, Toderi\[?... Nu cumva porni=i tocmai acuma la p[dure
dup[ usc[turi!
— Apoi, cu usc[turile trebuie s[ ]ncepem, m[i nea Iosife, c[ doar a=a ne-
am ]nv[\at!“
R[fuielile ]ncep cu Nadina, p[r[sit[ de Grigore Iuga pentru u=ur[tate =i
care, sosit[ s[ lichideze mo=ia, nu avusese timp s[ se ]ntoarc[ la ora=. O
violeaz[ Petre Petre, capul r[scula\ilor, un fl[c[u voinic =i frumos, =i, g`tuind-o,
Toader Str`mbu, c[ruia i-a murit nevasta de mizerie. Pe Aristide Platamonu
]l priveaz[ de b[rb[\ie — ]n ochii tat[lui s[u — Chiril[ P[un (o scen[
asem[n[toare se afl[ ]n Germinal de Zola). Plutonierul Boiangiu ]ncaseaz[ o
papar[ de la Serafim Mogo=, Trifon Guju =i al\ii, abia reu=ind s[ se salveze
cu fuga. Ignat Cercel ]=i ]ntoarce ]ntreit porcul luat de perceptor. Melinte
Heruvimu face rost de un co= de bucate de la arenda=ul Cosma Buruian[,
pentru so\ia sa bolnav[, dar ajunge acas[ prea t`rziu. Colonelul +tef[nescu
e numai izgonit din sat =i i se d[ chiar voie s[ plece cu tr[sura, ca unul ce e
om b[tr`n, cu trei fete de m[ritat, puse din timp la ad[post.
294 Liviu Rebreanu
Rebreanu nu pierde din vedere diferen\ierile dintre p[turile \[r[ne=ti.
Luca Talab[, Lupu Chiri\oiu, Marin Stan, Filip Ilioasa fac parte dintre frunta=ii
satului =i se codesc s[ mearg[ ]mpreun[ cu s[r[cimea, compus[ din Trifon
Guju, Toader Str`mbu, Leonte Orbi=or etc., care, =tiind c[ la ]mp[r\irea
p[m`ntului o s[ se ]mbulzeasc[ =i ei, ]i oblig[ s[-i ]nso\easc[. „Cine nu pricepe
de vorb[ trebuie s[ priceap[ de b[taie!“ amenin\[ Trifon Guju.
}nfruntarea urii seculare adunate ]n sufletul \[ranilor cu ]nd[r[tnicia =i
dispre\ul boierului pentru ceea ce el nume=te „turma incon=tient[“ d[ ]n
roman o scen[ magistral[. |[ranii vin la curte ]n ordine, ferind iarba de pe
marginile aleii („Fere=te, m[i cre=tine, zice unul, nu strica iarba, c[-i p[cat
de munc[!“), =i c`nd Miron Iuga ]i ]nt`mpin[ ironic c-au sosit „cu c[\el, cu
purcel“, lua\i prin surprindere, emit numai un „De, cucoane!“ Dar numaidec`t
prind curaj, spun c[ de data aceasta ei au venit s[ probozeasc[, nu s[ fie
probozi\i, c[ „porunca lui vod[“ (crezut de partea r[scula\ilor, dup[ un zvon
neverificat) trebuie ascultat[ =i c[ ei nu s-au sculat „de florile m[rului“. Boierul
amenin\[ pe Trifon Guju, acesta nu vrea s[ tac[ =i, fiindc[ se ]nd`rje=te, Iuga
aduce pu=ca de v`n[toare =i trage ]n el. Atunci, Toader Str`mbu ]ntreab[:
„Ce, boierule, vrei s[ ne omori?“, o m[ciuc[ izbe=te pe Iuga ]n cap =i, cu
toate c[ nu mai e nevoie, to\i ca un singur om se ]ndeas[ s[-l loveasc[, ]ntr-o
pornire de r[zbunare unanim[:
„Mul\imea, intervine scriitorul, fr[m`ntat[ ca o balt[ r[scolit[ de o furtun[
n[prasnic[, se ]ndoia c`nd ]ncoace, c`nd ]ncolo, c[ut`nd parc[ s[-=i descarce
mai repede furia ce o sugruma...“
Caracterul spontan al mi=c[rii, dar =i lipsa ei de organizare =i de perspecti-
v[, f[r`mi\area sunt foarte just sesizate de autor. |[ranii incendiaz[ conacu-
rile, crez`nd c[ ]n acest fel boierii fugi\i nu vor mai reveni ]n sat; taie firele
de telegraf, ]n credin\a c[ astfel se izoleaz[ de ora=; au convingerea c[ ac\iu-
nea lor este ]n asentimentul regelui, ]=i disput[ ]ntre ei jafurile, comise mai
ales de cei ]nst[ri\i, din instinct de acaparare; ]n sf`r=it, convin c[ n-ar putea
s[-=i ]mpart[ singuri p[m`nturile f[r[ ceart[ =l b[taie.
Prin contrast, romancierul zugr[ve=te faimoasa scen[ din parlamentul \[rii
c`nd premierul noului guvern a s[rutat pe prim-ministrul guvernului c[zut,
]ntr-un elan de „]nfr[\ire patriotic[“, apreciat ]n adev[rata lui semnifica\ie
doar de un ziarist, la tribuna presei: „Pup[turile astea o s[ usture teribil
spinarea \[ranilor!“ (Rebreanu interpreteaz[ epic cunoscutul pamflet al lui
Caragiale 1907. Din prim[var[ p`n[-n toamn[.)
Ultimele dou[ capitole ale celui de-al doilea volum, Focurile, descriu s`nge-
roasele represiuni ordonate de regim ]mpotriva \[ranilor r[scula\i. Observa\ia
295 R[scoala. Vol. II
c[ autorul s-ar complace aici ]n zugr[virea unor tablouri violente din ]nclina\ii
naturaliste temperamentale ar fi ]ndrept[\it[ dac[ r[scoala ar fi deschis m[car
la urm[ ochii guvernan\ilor, ace=tia ar fi recunoscut c[ \[ranii au f[cut totul din
exasperare =i i-ar fi iertat. }n realitate, sub pretextul c[ grani\ele \[rii erau ]n
primejdie, coali\ia burghezo-mo=iereasc[ a dezl[n\uit ]mpotriva r[scula\ilor un
adev[rat r[zboi de exterminare, soldat cu 11 000 de mor\i.
Meritul lui Rebreanu st[, ]ntre altele, =i ]n fapul c[ ]n R[scoala a zugr[vit
cu incomparabilul s[u talent un moment autentic din acest r[zboi de clas[
care a fost represiunea.
Un politician demagog, prefectul Baloleanu, =i maiorul T[n[sescu, ]n
fruntea unui batalion cu efectiv de r[zboi =i o baterie cu =ase tunuri, vin s[
pacifice pe r[scula\ii din sudul jude\ului Arge= =i s[ restabileasc[ st[p`nirea
boierilor pe mo=iile Amara, Ruginoasa, B`rlogu, Babaroaga, Gliganu. |[ranii
sunt condu=i de acela=i Petre Petre, reintrat ]n lupt[ dup[ o scurt[ derut[,
provocat[ de crima lui Toader Str`mbu =i ]nvins[ prin spargerea cu barda a
imaginii Nadinei din camera ei de culcare. Ipocrizia =i la=itatea penibil[ a
organelor administrative trimise s[ lini=teasc[ spiritele, servilitatea =i cruzimea
m[rit[ de fric[ a organelor ]ns[rcinate cu restabilirea ordinei, ]nver=unarea
\[ranilor hot[r`\i s[ p[streze cu pre\ul vie\ii lor ceea ce au cucerit sunt
exemplificate de Rebreanu ]n imagini de un realism sarcastic, hohotitor.
Baloleanu coboar[ din tr[sur[ bolborosind galben: „calm, domnule maior!“
=i „s[ nu ne pierdem calmul!“ Spre a citi proclama\ia guvernului, T[n[sescu,
d`rd`ind de groaz[, pozeaz[ ]n ascult[tor supus („Cum ordona\i dumnea-
voastr[, domnule prefect!“). Mul\imea de \[rani, „ca o ap[ b[tut[ de un v`nt
nehot[r`t“, strig[ clocotind de furie:
„Nu ne trebuie boieri!... A\i venit s[ ne omor`\i?... Noi nu ne speriem de
solda\i!... Destul ne-au batjocorit ciocoii!... Huo! huo!... S[ nu trage\i,
fra\ilor!...“
Un nebun cere osta=ilor s[ ]ntoarc[ armele asupra „diavolului“, o femeie
arat[ ]n ce parte a corpului ei se pot folosi gloan\ele, \[ranii arunc[, ]n semn
c[ nu se tem, cu bulg[ri de p[m`nt. C`nd o piatr[ nimere=te ]n calul
maiorului, acesta, nemaiuit`ndu-se la Baloleanu, pune trompetul s[ sune =i
trage o salv[ ]n aer. Petre opre=te oamenii s[ fug[ =i-i ]ndreapt[ s[ ia armele
solda\ilor; T[n[sescu, obsedat de spaima c[ ar putea fi m[cel[rit, comand[
foc ]n plin; Baloleanu, z[p[cit, amestec[ no\iunea de „s`nge rece“ cu aceea
de „s`nge nevinovat“. Mal departe nu se mai aude dec`t comanda maiorului:
„... Stai!... ochi!... foc!...“ urmat[ de detun[tura pu=tilor =i comanda lui
Petre Petre: „Nu fugi\i, fra\ilor!...“ ascultat[ de tot mal pu\ini, p`n[ ce o salv[
o ]ntrerupe definitiv.
296 Liviu Rebreanu
Represiunea este continuat[ apoi individual, cu judecarea sumar[ a
victimelor =i executarea imediat[ a pedepsei: ]mpu=carea sau b[taia. Sunt
executa\i Trifon Guju pentru Miron Iuga, =i Toader Str`mbu pentru Nadina.
B[tr`nii Luca Talab[ =i Lupu Chiri\oiu se aleg cu c`te cincizeci de lovituri.
Ignat Cercel, care =i-a pus steag alb ]n poart[, ia o b[taie =i mai zdrav[n[ =i e
=i arestat. E plin de ]n\eles schimbul de cuvinte dintre el =i maior:
„— Tu e=ti cu steagul alb, ai, =i cu pacea, ho\ule?
— Da, domnule maior, p[catele noastre, c[ nu =tim cum am face mai
bine ca s[ nu gre=im! b`igui Ignat. Dac[ Dumnezeu ne-a pedepsit s[ fim
pro=ti, de, p[catele noastre...“
Iat[ o alt[ semnifica\ie a poreclei de „pro=ti“ dat[ \[ranilor.
Rebreanu zugr[ve=te scene atroce. Ca un exemplu de nemaiauzit[ barbarie
este relatat cazul v[duvei Niculina, fiica preotului Nicodim, care a avut
]ndr[zneala s[ ridice cadavrul tat[lui ei, ucis de un glonte r[t[cit, din drum.
Maiorul T[n[sescu, care d[duse ordin ca mor\ii s[ r[m`n[ pe locul unde au
c[zut, o izbe=te peste ochi cu crava=a =i pune patru solda\i s[-i numere
cincizeci de lovituri ]n v[zul copilului ei. Intelectualii sunt de prisos aici. Titu
Herdelea, prezent ca ziarist la aceste ]nt`mpl[ri, ]=i exprim[, cu riscul de a fi
arestat, revolta, f[r[ s[ poat[ ]mpiedica nelegiuirile.
Acesta este romanul lui Liviu Rebreanu, o ilustrare, ]n cele mai bune pagini
ale lui, a tragicei condi\ii \[r[ne=ti ]n perioada domina\iei burghezo-mo=iere=ti
=i o condamnare de amploare nemaicunoscut[ a exploat[rii =i asupririi. Nici o
oper[ a literaturii noastre dintre cele dou[ r[zboaie mondiale nu a pus mai cu
putere o problem[ social[ =i nu a tratat-o mai profund, la un nivel artistic similar.
Limitele romanului R[scoala, explicabile istorice=te, sunt, cum era de a=teptat,
mai mult de ordin ideologic. Autorul se situeaz[ ]n genere pe pozi\ii populare,
dar nu e scutit de o anume sfial[ fa\[ de clasa mo=ierilor, pe care o prezint[ fie
ca dotat[ cel pu\in cu onestitate ]n persoana lui Miron Iuga, fie ca animat[ de
idei reformatoare, cel pu\in filantropice, ]n persoana lui Grigore Iuga (acesta,
av`nd „afinit[\i“ cu p[m`ntul, dup[ cum se exprim[ Gogu Ionescu, se va
re]ntoarce dup[ represiune, ca agronom, la mo=lile r[mase de la tat[l s[u).
Rebreanu a izbutit s[ scoat[ ]n eviden\[ imensul rezervor de revolt[
acumulat ]n con=tiin\a \[r[nimii la ]nceputul veaculul nostru, dar n-a =tiut
s[ urm[reasc[ cre=terea con=tiin\ei de clas[ a elementelor ]naintate din masa
r[scula\ilor, nici s[ descopere formarea ]n r[scoal[ a ideii c[ de la clasele
exploatatoare nu mai e nimic de a=teptat. Singur b[tr`nul Lupu Chiri\oiu
are curajul s[ spun[ o dat[ lui Grigore Iuga“
„N-a sosit ]nc[ ceasul drept[\ii, cucoane Grigori\[, dar trebuie s[ soseasc[
odat[ =-odat[, c[ lumea f[r[ dreptate nu se poate!“ £...¤
297 R[scoala. Vol. II
+i sub raport strict artistic, R[scoala marca un pas ]nainte ]n evolu\ia
romanului rom`nesc, ]mbog[\it sim\itor ]ntre timp cu Baltagul =i Zodia
Cancerului de Mihail Sadoveanu, cu primele trei volume din ciclul Hallipilor
de Hortensia Papadat-Bengescu, cu Ultima noapte de dragoste, ]nt`ia noapte
de r[zboi de Camil Petrescu =i }ntunecare de Cezar Petrescu (acestea dou[
din urm[ pot fi socotite ca o replic[ la P[durea sp`nzura\ilor). I s-a recunoscut
lui Rebreanu capacitatea unic[ ]n literatura rom`n[ de a zugr[vi sufletul
colectiv ]ntr-o nara\iune de mari propor\ii, sem[n`nd cu epopeea, de a
cuprinde sub unghiul observa\iei sale, longitudinal =i transversal, lumea unei
epoci, ca Zola, Tolstoi, Reymont, Verga.
Tema romanului avea s[ fie reluat[ ]nc[ ]n timpul vie\ii lui Rebreanu de
al\i scriitori, care ]ns[ nu s-au mai ridicat la ]n[l\imea lui
1
. C. Stere comunica
]n al VIII-lea volum al romanului s[u memorialistic }n preajma revolu\iei,
Uraganul (1936), un num[r de „documente omene=ti“, deformate de concep-
\ia poporanist[ a Vie\ii rom`ne=ti dinainte de primul r[zboi mondial, iar Cezar
Petrescu evoca r[scoala =i antecedentele ei ]ntr-o lung[ cronic[ ]n trel volume,
1907, fiecare volum purt`nd un titlu de manifest (I Mane, Tekel, Fares; II Noi
vrem p[m`nt, 1938; III P[m`nt, morm`nt!, 1943), ]n ciuda viziunii idilice,
sem[n[toriste, a rela\iilor dintre exploatatori =i exploata\i.
AL. PIRU, Permanen\e rom`ne=ti, Editura Cartea rom`neasc[, Bucure=ti,
1978, p. 235—245.
R[scoala este o carte pe care, str[b[t`nd-o, cititorul e zguduit de vigoarea
exploziv[ ce muste=te ]n fiecare episod, torturat de plasticitatea scenelor,
cucerit de ansamblu.
Descriind situa\ii cumplite, romancierul se men\ine constant ]n acea
postur[ a observatorului rece, impar\ial, care este proprie ]ntregii sale
literaturi. Aceast[ deta=are, ce vrea, parc[, s[ concureze impasibilitatea
naturii, i-a fost impus[, desigur, scriitorului de legile crea\iei obiective, dar
ea exprim[ totodat[ =i o anume concep\ie, o „filozofie“. Autorul lui Ion =i al
R[scoalei =i-a tr[it c[r\ile tocmai prin ob\inerea de a participa manifest la
via\a condensat[ ]n ele...
Dumitru MICU, Scurt[ istorie a literaturii rom`ne, II, Editura Iriana,
Bucure=ti, 1995, p. 113.
1
Dup[ un scenariu de Petre S[lcudeanu, R[scoala a fost ecranizat[ ]n 1965
de Mircea Mure=an.
298 Liviu Rebreanu
... Singularitatea operei rebreniene apare ]nc[ mai evident[ ]n contextul
prozei universale din anii 3O, prin R[scoala (1932). Romanul acesta mar-
cheaz[ punctul culminant ]n evolu\ia scriitorului, geneza sa ]ns[=i fiind extrem
de dificil[ =i complex[ (primele proiecte dateaz[ ]nc[ din 19O8, ideea
romanului ]l obsedeaz[ pe Rebreanu timp de aproximativ dou[ decenii, iar
lucrul efectiv la versiunea definitiv[ ]l \ine prizonier timp de trei ani).
Conceput ca un roman epopeic, R[scoala prefa\eaz[ muta\iile ce aveau s[ se
produc[ ]n spa\iul rom`nesc de dup[ al doilea r[zboi mondial. C`teva
capodopere anun\au ]nc[ din anii 2O o serie de modific[ri ]n ordinea viziunii,
tipologiilor, sondajului psihologic =.a.m.d. Ulysses al lui James Joyce (1922),
Muntele magic de Thomas Mann (1924), ]mpreun[ cu Les faux monnayeurs
(André Gide), O tragedie american[ (Th. Dreiser), Marele Gatsby (Scott
Fitzgerald), Plimbare spre far (Virginia Woolf), Cavaleria ro=ie (Issac Babel),
}nfr`ngerea (Fadeev), Pe Donul lini=tit (+olohov), toate, p`n[ ]n 193O, indicau
o deplasare dinspre individual spre colectiv. Mi=carea sincron[ cu transla\ia
interesului epico-psihologic al lui Rebreanu ]nsu=i, de la sondajele abisale
din P[durea sp`nzura\ilor, Adam =i Eva, Ciuleandra c[tre abordarea problemei
masei, ]nt`i ]n Cr[i=orul — unde mitul =i istoria fuzioneaz[ ]n figura
protagonistului —, apoi ]n R[scoala. Mi=carea intim[ a prozei rebreniene —
analogic[ aceleia europene — e de submersiune =i apoi de ]ntoarcere la studiul
ansamblului social, de la analiza cazului particular (individual) la reg[sirea
sintezei ]n destinul colectiv; de la anamnez[ la diagnostic. Sau, altfel spus,
de la „biografism“ la „cronic[“, a=a cum experien\a de André Gide se modific[
]n aceea a romanului ciclic de tip „saga“ (la Gallsworthy, la Roger Martin du
Gard =.a.). Proza european[ ]nt`rzie de-a lungul unei ]ntregi epoci ]n analiza
meandrelor cazurilor particulare p`n[ s[ reg[seasc[ (nu f[r[ dificultate, la
Sartre, Camus etc.) drumul spre nexul dramatic al vremii, sub raportul =i
din punctul de vedere al masei. }n momentul apari\iei R[scoalei marile opere
ce i se pot contrapune sunt ]nc[ sub presiunea studiului cazurilor de
con=tiin\[: Omul f[r[ calit[\i de Musil, Indiferen\ii de Moravia, C[l[torie la
cap[tul nop\ii de Céline, Sanctuarul de Faulkner, c[rora li se al[tur[ replica
violent[ a lui Thomas Wolfe din Timpul =i fluviul, crea\ii majore ce apar
simultan, sau aproape, cu R[scoala. Exprim`nd, desigur, o realitate specific[
(istoric[, social[, na\ional[), capodopera lui Liviu Rebreanu avertizeaz[ lucid
=i cu o major[ radicalizare politic[ asupra problematicii destinului uman
colectiv, dincolo de cel singular. Contemporan cu Romain Rolland, Girandoux,
Martin du Gard, Thomas =i Heinrich Mann, Gallsworthy, Hemingway =.a.,
Liviu Rebreanu e printre marii romancieri ai realismului european modern
299 R[scoala. Vol. II
care pune problemele masei, iar c`nd scruteaz[ soarta individului (fie el
intelectual, \[ran, aristocrat, burghez ori lumpen) o face ]ntotdeauna din
perspectiva unui destin social, integrat uneori ]n orizontul cosmic. El ne apare
=i prin acest aspect ca un precusor al unei modernit[\i mai durabile dec`t
experimentalismul multora dintre confra\ii s[i ]n plin[ vog[ la acea dat[ ]ntr-o
literatur[ sau alta. Solitarismului simptomatic epocii, Rebreanu ]i r[spunde
printr-un solidarism de esen\[ istoric[, fibr[ puternic[ ce-l leag[ de o ]ntreag[
tradi\ie a prozei rom`ne=ti, asigur`nd-i totodat[ un loc marcant ]n planul
devenirii prozei universale. £...¤
Oper[ de sensuri grave, de tensiune dramatic[, de combustie artistic[ ]nalt[,
R[scoala marcheaz[ ]n realismul rom`nesc contemporan o cotitur[ semnificativ[.
Prin pozi\ia adoptat[, prin optica social[, prin capacitatea de a ]n\elege =i
interpreta faptele istorice, prin arta inegalabil[ a arhitecturii epice, romanul acesta
r[m`ne, f[r[ ]ndoial[, cea mai izbutit[ crea\ie ]nchinat[ lui 1907.
Nimeni, p`n[ la Liviu Rebreanu, n-a ]ndr[znit s[ atace frontal o tem[
at`t de dificil[, cu implica\iile cele mai nea=teptate =i riscurile (nu numai
estetice) foarte mari. Prozele scrise ]n toiul evenimentelor, cu indignarea =i
emo\ia lor mirat[, r[m`neau totu=i simple m[rturii subiective =i arderile lor
incomplete, lipsa perspectivei istorice, deficitul de concep\ie ies tot mai mult
la iveal[, cu trecerea anilor. Era nevoie de o evocare ampl[ — =i doar un
creator genial o putea da, care s[ fie capabil nu numai de a intui resorturile
mecanismului mi=c[rii colective, dar =i patosul ei revolu\ionar ]mpletit cu
actul anarhic, debusolat, propriu „r[zboaielor \[r[ne=ti“ =i suflul de tragedie
antic[ al unui sacrificiu pentru ideea de dreptate, ce avea s[ ating[ ]n memoria
urma=ilor contururile mitului.
Liviu Rebreanu a sim\it dimensiunile umane ale acestei geografii p[tate
de s`ngele celor unsprezece mii de victime. Urmele le vedea peste tot, oriunde
]ntorcea privirea, =i ]n noti\ele sale inedite sau ]n ]nsemn[ri disparate imaginea
s`ngelui aprins, a crucilor albe la margini de drumuri (viziune obsesional[ =i
la Elena Farago ]n consemn[rile lirice ale momentului) a fl[c[rilor =i fumului
]nec`nd orizontul, revin ca un leit-motiv al unei simfonii ]nc[ nescrise, ]nt`i
]n caden\a trenului ce-l aducea spre Bucure=ti („Veneam ]n \ar[ cur`nd dup[
r[scoalele \[r[ne=ti care au ]nro=it orizontul rom`nesc cu fl[c[ri de conace
aprinse =i stropi g`lg`ind de s`nge fierbinte mult...“), apoi ]n orele de nesomn
ale proiectelor (nota\ia unei suite de capitole se ]ncheie cu „cruci albe =i
coperi=e ro=ii“) ]n anii ]ndelungei gesta\ii. Ca =i inten\ia estetic[ notat[ undeva
de a consacra r[scoalelor o oper[ „obiectiv[, simpl[, ]ngrozitoare“, credin-
cioas[ parc[ preceptului rilkeean despre Frumos.
300 Liviu Rebreanu
De=i toate acestea ]i erau clare, romancierul se apropie cu team[ de marea
confruntare. A= ]ndr[zni s[ spun c[ „romanul romanului“ este =i ]n cazul
R[scoalei de un interes pasionant =i printre multe lucruri ne]n\elese din modul
cum edit[m pe marii no=tri scriitori r[m`ne =i acela c[ textul proiectatei lui
conferin\e despre geneza capodoperei sale e ]nc[ inedit, comunicat numai ]n
parte ]ntr-un articol din 1957 al excelentului cunosc[tor al arhivei Rebreanu,
cercet[torul Nicolae Liu. Ani ]ntregi trec numai cu cercetarea de documente,
cu nevoia imperioas[ de a vedea locurile =i oamenii ]ncle=t[rilor, de atunci
(pe unii ]i scruteaz[ din cerdacul casei lui de la Valea-Mare; baba Ioana era
o vecin[ umil[, coc`rjat[, personaj autentic, de=i desprins parc[ din corul
b[tr`nelor lui Ag`rbiceanu!), de-a face schi\e de peisaj =i a alc[tui liste de
personaje =i locu\iuni pitore=ti, ba chiar de a-=i antrena for\ele epice ]ntr-un
roman preliminar. }n Cr[i=orul el ]nf[\i=eaz[ tot o mi=care \[r[neasc[, a lui
Horia, cu sentimentul c[ se va obi=nui astfel s[ m`nuiasc[ cu mai mult[
siguran\[ o mas[ uman[ r[scolit[ de fr[m`nt[ri ancestrale =i de un duh al
justi\iei sociale ce vine din cea mai dep[rtat[ istorie.
Cine ar vedea ]n aceste preparative o anume pedanterie (s-ar putea crede,
ardeleneasc[) se-n=al[, c`nd nu era dec`t presentimentul crea\iei capitale =i
spaima sf`nt[ ce o st`rne=te ea ]n con=tiin\a arti=tilor autentici. Liviu Rebreanu
sim\ea cu claritate c[ zide=te acum Curtea de Arge= a romanului rom`nesc,
c[-=i zidea, a=adar, cu senina acceptare a sacrificiului, tot ce geniul s[u avea
mai bun, c[ poate nu-i va r[m`ne nimic pentru acele opere la care mai visa.
Iat[ de ce ]n R[scoala, opt`nd pentru o construc\ie epopeic[, el refuz[ s[
respecte legile clasice, anchilozate, ale romanului tradi\ional =i elimin[ de la
bun ]nceput prejudecata eroului central. Prim-planurile vor surprinde mereu
masa \[r[neasc[, colectivitatea ]n tensiune, ]n sc[p[rarea urii, ]n revolta
deschis[, ]n ap[rare, ]n c[derea tragic[ final[. Fusese =i ]nainte preocupat
de virtu\ile arhitectonice ale romanului modern, din care implica\iile cinema-
tografice, deci intui\iile proprii unei noi arte, nu lipsesc. Succesiunea celor
dou[sprezece capitole este de-a dreptul filmic[, sub]mp[r\irea lor ]n unit[\i
epice scurte, nervoase, pe „momente“ semnificative, introducea ]n proza
rom`neasc[ ideea de „secven\[“, iar categoria de ritm (vizibil[ ]nc[ ]n P[durea
sp`nzura\ilor) confer[ acestei proze caracterul ei prin excelen\[ modern.
Mi=carea ]nceputului este larg[, greoaie, cre`nd impresia acumul[rii unei
energii grozave ce se caut[, ]ngr[m[dind acele „imponderabile“ observate
odinioar[ de Eugen Lovinescu, v[dind preferin\a romancierului pentru
ac\iunea „subteran[“ care „se presimte mai mult dec`t se vede“. La ]nceput
totul sugereaz[ o atmosfer[ de acalmie, tonul povestirii e voit plat, fad, epuizat
301 R[scoala. Vol. II
]n conversa\ii f[r[ relief, ]n mijlocul c[rora autorul arunc[, din c`nd ]n c`nd,
semnale de alarm[, sc[p[r[ri de fulgere scurte pe un cer ]nnoptat, prevestiri
ale furtunii ce avea s[ izbucneasc[ ]n cur`nd. A=a, apari\ia lui Petre Petre la
cizmarul Mendelson, unde-l ]nt`lne=te ]nt`i pe Titu Herdelea; a=a, dialogul
cu Grigore Iuga despre p[m`nturile \[ranilor; aluziile tot mai frecvente la
inten\ia Nadinei de a vinde Babaroaga; expresiile esopice ale dialogurilor
\[r[ne=ti, cre`nd un subtext de tensiune, un soi de nesiguran\[, de „malaise“
pe care scriitorul ne-o transmite prin admirabilul s[u personaj-martor, Titu
Herdelea. Accelerarea este astfel studiat[, ritmul e \inut deocamdat[ ]n fr`u,
l[sat uneori mai liber, apoi iar[=i ]ncetinit, ca =i cum aceste „ralenti“-uri ar fi
menite s[ reconstituie spiritul unei epoci ce-=i am[gea nelini=tile =i spaimele
cu expozi\ii, discursuri parlamentare, mondenit[\i — o lume tr[ind pe un
vulcan pe care-l spera stins. Respira\ia epic[ e apoi tot mai gr[bit[ =i
declan=area dramei e trasat[ ]n linii repezi, de o mare vigoare a desenului,
cu contorsiuni michelangiole=ti =i cu o vertiginoas[ ]ncheiere, unde magistral —
=i c`t de modern — apare decupajul, art[ prin excelen\[ regizoral[, ale c[rei
virtu\i Rebreanu le st[p`nea cel dint`i ]n proza rom`neasc[. Construc\ie
monumental[, impresionant[ =i prin dimensiuni, dar ]n egal[ m[sur[ prin
detaliu =i metafor[, romanul v[de=te o dat[ noutatea concep\iei (ideea
„circuitul ]nchis“) =i ]nrudirea cu o viziune cinematografic[ de care sunt
contamina\i to\i marii prozatori ai veacului nostru, ]ntr-un mod de altfel foarte
firesc. (Pare tocmai de aceea ]n ordinea lucrurilor c[ Liviu Rebreanu a suscitat
interesul cinea=tilor no=tri =i a furnizat materie pre\ioas[ pentru victorii
regizorale =i de imagine filmic[. Nu era aici doar interesul tematic, ci =i o
afinitate de optic[, ]mpletit[ cu umanismul universului s[u, garant`nd turul
de for\[ al cinea=tilor no=tri, Liviu Ciulei =i Mircea Mure=an).
Epica lui Rebreanu este ]n R[scoala ]nc[ mai evident antiretoric[, lipsit[
de orice emfaz[ =i str[in[ oric[rui sentimentalism (p[cate ce grevau schi\ele
luate ]n toiul b[t[liei de numero=i antecesori sau, dintre emuli, construc\iile
artificioase ale lui C. Stere =i Cezar Petrescu). El taie, dimpotriv[, tot ceea ce
i se pare prea ostentativ, declarativ, retoric, fidel naturii sale sau, mai exact,
familiei lui de spirite, Tolstoi — Balzac, unde, cu un termen izbutit al lui
Vladimir Streinu, „obiectivitatea-metod[“ era ]nlocuit[ cu „obiectivitatea-
natur[“. Un singur exemplu, din periplul c[ut[rilor unui final. O inten\ie
manuscris[, suprimat[ apoi, suna astfel:
„La sf`r=it: o umbr[ uria=[, imens[ =i ]ngrozitoare se ]ntindea parc[ peste
toat[ \ara. Sclipirile artificiale ale ora=elor, luminile silite ale luxului =i
destr[b[l[rii, spoiala =i superficialitatea nu puteau str[bate printr-]nsa precum
302 Liviu Rebreanu
nu puteau str[bate nici gemetele grele, ]n[bu=ite ]n lacrimi, ale mul\imii uria=e
ce muncea f[r[ speran\[ =i spera totu=i“. Pasajul declamator (]n spiritul prozei
minore „gen 1907“) era ]n v[dit[ discordan\[ cu tonalitatea ]ntregului =i
prozatorul las[ ]n versiunea definitiv[ mi=carea liber[ de orice comentariu a
personajelor readuse pe peronul G[rii de Nord, cu reapari\ia de contrapunct
grotesc a arenda=ului Rogojinaru. Banalitatea scenei, tonul ei voit =ters se
]nc[rca totu=i cu sentimentul foarte concret al dinamicii necurmate a vie\ii,
tincturat cu o abia perceptibil[ triste\e la indiferen\a unui univers str[in de
dramele umane (cum =i la Camil Petrescu ]n Patul lui Procust), sugestie
admirabil[ a frazei finale: „Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau
]n zgomotul din ce ]n ce mai mare al lumii...“ Unde lume nu este dec`t
vocabula popular[ pentru univers, iar ideea =i subtextul ei liric anticipeaz[
procedee ale c`torva din capodoperele neorealismului cinematografic italian.
Timp =i univers — Om =i istorie, ]nfrunt[rile vin de departe =i proza lui
Rebreanu le cunoa=te stigmatele.
Mircea ZACIU, Ca o imens[ scen[, Transilvania..., Editura Funda\iei
Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1996, p. 311—312, 322—326.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful