You are on page 1of 19

CUPRINSUL PROGRAMULUI ICONOGRAFIC

Reprezentările iconografice care compun ansamblul de imagini al unei biserici ortodoxe grupează: icoanele realizate în genul artei monumentale şi care acoperă pereţii (interiori sau exteriori) ai edificiului de cult; reprezentările tâmplei (iconostasului), cuprinzând icoane pictate pe panouri de lemn şi fixate în structura acestuia; icoanele, numite în greceşte proskynetaria, care sunt prezentate în poziţie verticală, pe stative decorate sculptural, în interiorul naosului; reprezentări iconografice realizate în tehnici ale artelor somptuoare (broderie, orfevrărie, vitraliu) şi care decorează veşmintele sau vălurile liturgice, ferecăturile cărţilor şi vasele de ritual şi, uneori, în timpurile mai noi, ferestrele din sticlă policromă; în fine putem ţine seamă şi de imaginile gravate, imprimate sau desenate pe paginile cărţilor de ritual şi pe Sfântul Antimis. Pornind de al natura subiectului, putem distinge reprezentări care alcătuiesc un ciclu doctrinar (reprezentări ale dogmelor), icoane din ciclul iconografic liturgic, ori cele care compun ciclul praznicelor sau sărbătorilor. Vom urma însă prezentarea temelor, după principiul dispunerii lor ordonate în spaţiul bisericesc, deci după locul pe care-l ocupă într-un compartiment ori altul al lăcaşului de închinare. *

Aşa cum am arătat mai sus, trebuie luată în considerare ierarhizarea spaţiului interior al bisericilor, o ierarhie în ordinea căreia c u p o l a ocupă
13

Creştetul capului său se află la Vest.XC). Tatăl Atotţiitorul (Pantokrator)…” . Când este înscrisă şi formula PANTOKRATOR. figurat „bust”. în tunică şi mantie. în formă abreviată (IC . Imaginea Mântuitorului. corespunzător iniţialelor numelui. această formulă este inclusă în Simbolul Credinţei . aceasta din urmă acoperind adesea doar un singur umăr. pe Iisus Hristos Pantocrator. de-o parte şi de alta a aureolei. În formula de început a crezului se afirmă: „ Cred întru Unul Dumnezeu.Crezul niceeoconstantinopolitan. apare de nenumărate ori în versiunea elină a Vechiului Testament şi de nouă ori în Noul Testament. Fiul şi Sfântul Duh.totdeauna poziţia cea mai însemnată. Pantokrator (ό παντοκράτωρ).XC PANTOKRATOR . după moda antică.aluzie la firea omenească pe care şi-a asumat-o. este proiectată pe fundalul cerului care se deschide pentru a ne îngădui să-l vedem. Hristos este înveşmântat. însemnând „Atotstăpânitorul”. Literele IC sunt notate la stânga iar XC la dreapta. Icoana este încadrată de inscripţia. Din punct de vedere doctrinar. Atributul de a fi „ Stăpânitor a toate” este comun tuturor celor trei ipostasuri sau persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl. astfel încât figura Soarelui Dreptăţii să privească către Răsărit. Termen grecesc. încă din secolul al IV-lea. Culorile tunicii şi a mantiei au 14 . aceasta apare despărţită în cele două particule care o compun. la bazilica închinată Sfinţilor Apostoli din Constantinopol. Decorul pictural îl înfăţişa. a numelui Iisus Hristos sau IC .

XC). v. Stăpânirea Lui este veşnică. şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi El a înaintat până la Cel vechi de zile. Caracterul chipului a fost preluat din izvoarele tradiţionale. Pictorii au folosit aproape totdeauna roşul de purpură împărătească pentru tunică şi albastrul intens al cerului. iar cu dreapta ridicată schiţează un gest de elocinţǎ. flăcări de foc. 14. 10. Acest tip este inspirat din Vechiul Testament (Profetul Daniel. ţine în mâna stângă Evanghelia. începând din veacul al XVI-lea. roţile lui. are uneori expresia aspră şi dojenitoare (ex. lângă Athena. Sf.9-14) – fiind înveşmântat în straie albe (aşa cum apare în profeţie). şi toate popoarele. Din aceeaşi vreme datează şi tipul de figurare a lui Hristos blând şi binevoitor (de exemplu la Cefalu. 7. brăzdată de două şuviţe de păr. mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise. iar împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată. Cu vremea. tronul Său. iar părul capului Său curat ca lâna. de „Împărat al slavei” (ό βασιλεύς τής δόξης). cu trăsături fine şi cu privirea limpede. nuanţând şi lămurind înţelesul cuvintelor evanghelice. XI). 15 . Liturghiştii au interpretat gestul drept binecuvântare. neamurile şi limbile îi slujeau Lui.monogramă a lui Hristos (IC . Există în arta bizantină o diversificare a expresiilor care caracterizează Chipul Sfânt: Pantocratorul. pentru mantie.9-14) este un izvor esenţial în ce priveşte iconografia Pantokratorului: 9.Am privit în vedenia de noapte. cu părul şi barba negre. … 13.Şi Lui I s-a dat stăpânirea . 1 Tot în ţările române (precum şi în unele monumente bulgăreşti). în maniera retorilor antici – accentuând. O a doua manieră redă chipul „Celui Vechi de zile”. Îmbrăcămintea lui era albă ca zăpada. foc arzător. zugravii au început să reprezinte 1 Vedenia lui Daniel (cap. sub influenţa picturii athonite şi a circulaţiei erminiilor. Cu capul descoperit şi fruntea luminoasă. în special „mandylionul”. în sec.Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el. degetele au fost împreunate artiştii sugerând o articulare a lor în chip de „chrismă” . în Sicilia).7. Am privit … şi s-a aşezat Cel vechi de zile. În ţările române Hristos este reprezentat (în ipostaza de „Pantocrator”) de cele mai multe ori cu expresia nobilă a unui Mântuitor bun. „creator şi stăpân al pământului şi vieţii universului”. stăpânire care nu va trece.fost legate de demnitatea de „Împărat al cerului”. slava şi împărăţia. şi a fost dus în faţa Lui.Sofia din Kiev sau la Daphni.

Care este trupul Lui.. 21. mai presus de toate.2: 19. având Arhiereu mare. Hristos poartă sacos şi omofor. în ceruri. Care a strǎbǎtut cerurile. uneori şi mitră (veşmintele şi însemne liturgice specifice arhiereului). cap. 3 Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel. Şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi. pe Iisus. Dumnezeu a lucrat-o în Hristos.imaginea Lui Hristos pe calota cupolei în ipostaza de „Mare Arhiereu”( Ίησούς Χριστός ό μέγας άρχιερεύς ) . 2 Drept aceea. ci şi.în legătură cu Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel (cap. 16 . Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte.. L-a dat pe El cap Bisericii. după lucrarea puterii tăriei Lui. 20. În acest caz. 23. Pe aceasta.4 şi următoarele)2. Semnificaţia simbolică a imaginii Pantocratorului este reprezentarea Sfintei Treimi – una şi nedespărţită3. pentru noi cei ce credem. ca sǎ luǎm milǎ şi sǎ aflǎm har. sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa. nu numai în veacul acesta. sǎ ne apropiem deci de tronul harului. Fiul lui Dumnezeu . plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.

17 .

de gestul larg al mâinilor. de bărbăţie desăvârşită dar şi de părintească cuprindere întregesc unul dintre portretele. Cel ce era şi Cel ce vine. … 5 Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul . piatra cea vie. Monumentalitatea atitudinii este accentuată de fermitatea liniilor cu care sunt trasate chipul şi dinamica generoasă a veşmintelor. pun în Sion Piatra din capul unghiului. Prezenţa autoritară de deplină maturitate.Eu sunt Alfa şi Omega. pe această reprezentare se întemeiază credinţa şi nădejdea mântuirii. Hristos Pantocrator este „Alfa şi Omega”5 . şi cel ce va crede în ea nu se va ruşina”.În general. În acest chip. dar la Dumnezeu aleasă şi de preţ. Pentru că scris este în Scriptură: „Iată. întemeierea dar şi împlinirea întregului program de imagini. 18 . de oameni într-adevăr neluată în seamă. aleasă. … 6. „piatra din capul unghiului”4 pe care nimeni nu a clintit-o. 4 I Petru. pe care se sprijină întreaga desfăşurare. Apropiaţi-vă de El. zice Domnul Dumnezeu. de mare preţ. reprezentării Mântuitorului ca descoperire şi chip (icoană) al Sfintei Treimi îi este conferită prestanţă prin statura impunătoare.cap. Cel ce este. Este cheia de botă. cap. prin faptul că domină şi prin supradimensionare (faţă de toate celelalte figuri) şi prin dispunerea centrală întreaga iconografie a bisericii.2: …4.1: 8. dintre efigiile cele mai impresionante zugrăvite vreodată. A tot ţiitorul (Pantokrator). întreaga structură iconografică. În acest sens.

…Iată. De o manieră explicită deci. Iată Eu închei legământul Meu cu voi. 10. pe care-l închei cu voi…din neam în neam şi de-a pururi.Cel Vechi-de-Zile Un cerc multicolor înscrie imaginea Pantocratorului şi este reprezentarea curcubeului 6 (iris) menţionat în cartea Apocalipsei7. Semnificaţia se extinde şi asupra Noului legământ. Şi închei acest legământ cu voi. care este cu voi…11. ca semn al legământului.8 şi următoarele). 13. cu urmaşii voştri. asupra Bisericii Lui Hristos căreia îi este 19 . totodată exprimă unitatea şi coincidenţa contrariilor. Pun curcubeul Meu în nori. 12. că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop. Şi cu tot sufletul viu. 66 Curcubeul este (aşa cum apare în toate religiile şi credinţele lumii) cale şi mijlocire între cele de aici şi cele de dincolo. Curcubeul apărut deasupra arcei lui Noe.9. ca să pustiească pământul. vers.cap. al legăturii restabilite între Dumnezeu şi creaturile sale. (Geneza. marcând restaurarea şi reinstaurarea ordinii cosmice şi iniţierea unui nou ciclu. reface legătura dintre apele de jos şi cele de deasupra. Biblia face din curcubeu semnul specific alianţei.Iisus Hristos . ca să fie semn al legământului dintre mine şi pământ. Domnul îi spune lui Noe şi fiilor lui: 9.

Piteşti. tronuri. Temeiul reprezentării acestei scene se găseşte în Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel şi în celebra operă de angelologie Ierarhia Cerească scrisă de marele părinte al Bisericii Ortodoxe. cu două promis harul mângâierii şi vindecării şi a preamăririi ei în slavă..1. … 8 „Numele de heruvimi aratǎ cǎ ei sunt chemaţi sǎ-l cunoascǎ şi sǎ-l admire pe Dumnezeu. a fost foarte sumar considerată în cadrul Vechiului Testament. 1927. lângă aceste fiare. Despre ierarhia cereascǎ. Numele de serafimi indicǎ atracţia lor profundǎ şi perpetuǎ cǎtre lucrurile divine.. cap. Uneori ei trag pe Dumnezeu instalat în carul său prin spaţiul cosmic (Iezechiel.. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele parcă erau vârâte una în lata. iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu. un nor mare şi un val de foc. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patru aripi. ca şi pretutindeni unde s-a afirmat tradiţia ortodoxă. p. 6.îngeri. Ele înaintau în toate cele patru părţi.*** Chipul din calotă este înconjurat şi susţinut în Bizanţ şi în ţările române.1: 4. ardoarea. … 5. 15. după înfăţişarea lor. la fiecare două din aripi erau întinse. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare. Când mă uitam eu la fiare. Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşătoare şi aceste obezi la toate patru erau pline de ochi de jur împrejur.. Iahve îi are în imediata sa apropiere pe heruvimi8. câte o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor.. 35 şi urmǎtoarele. Feţele lor şi aripile lor erau despărţite în partea de sus. Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu. 1. parcă erau de crisolit. cu înfăţişarea smaraldului. intensitatea elanului lor generos şi invizibil.După aceasta . a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc. plenitudine a ştiinţei ori revǎrsare de înţelepciune . şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva.. şi. 18. 17. … 10 „Numele de serafimi semnificǎ luminǎ şi cǎldurǎ.19). Se numesc de aceea flǎcǎri arzânde. care răspândea în toate părţile raze strălucitoare. flori de înţelepciune . Ierarhia de care se leagă modul în care „cei fără de corp” mijlocesc legătura dintre Dumnezeu şi oameni. 20 . serafimi şi tronuri. 1.. iată am văzut jos.6)9. Psalmul 18. … 11. . şi în timpul mersului nu se întorceau. 7. 16. heruvimi. Douǎ imne îngereşti în liturghie. Îndată am fost în duh. ch. Pseudo-Dionisie Areopagitul. 3. a se vedea şi P. m-am uitat şi iată o uşă era deschisă în cer… 2. De aceea Iisus Hristos înconjurat de slava harului Duhului Sfânt apare în iconografie înconjurat de cercul multicolor al curcubeului. iar cel de heruvimi. 7 Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul.” (Pseudo-Dionisie Areopagitul.. alteori îl poartă călare („A călărit pe un heruvim şi a zburat şi a plutit pe aripile vântului”.) 9 Iezechiel.. de netrupeştile puteri ale cerului . sǎ contemple lumina în strǎlucirea ei originarǎ şi în frumuseţea ei necreatǎ. Aceste roţi.12). iar două le acopereau trupul…. cap 4: 1.Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios. Vintilescu. iar după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Alături de heruvimi stau serafimii10 care au câte şase aripi. care au fiecare câte patru aripi (Iezechiel.1.

2)11. sfânt. putem remarca momentul în care s-a impus definitiv în teologie denumirea de arhanghel asociată „Marelui înger Mihail” (Iuda. evreii Vechiului Testament au numit numai patru ranguri ale ierarhiei celeste: heruvimi. 1. cu alte două picioarele şi cu celelalte două zburând (Isaia. Totodată.) 11 Isaia.9). zicând : „Sfânt. sfânt este Domnul Savaot. marele voievod… 21 . căpeteniile îngerilor şi îngerii. 2.21) pomeneşte de acea cǎldurǎ purificatoare care mistuie orice patǎ” (Pseudo-Dionisie Areopagitul. Trecând la Noul Testament. ch. În Epistola către Efeseni (1. fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele. am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. cu două picioarele.acoperindu-şi faţa. cap.marele conducător12 sau arhistrateg al oştirilor cereşti şi pe Gavriil ).În anul morţii regelui Ozia. 3. plin este tot pământul de slava Lui!” 12 Daniel. serafimi. În concluzie. 6. cap. 1. iar cu două zburau. Şi strigau unul către altul. Le urmează căpeteniile îngerilor (între care Vechiul Testament îi aşează pe Mihail .6 : 1. Şi în vremea aceea se va scula Mihail. Sfântul Apostol Pavel sporeşte cele patru ierarhii ale Vechiului Testament cu încă patru.12: 1. Serafimii stăteau înaintea Lui. 7. Despre ierarhia cereascǎ.

puteri şi domnii. cu sfinţenie pline de strălucirea ce li s-a dat. domnii. domnii. prezentând rangurile Ierarhiei în trei grupe de câte trei: serafimi.) 22 . Primul corp de doctrină care a tratat sistematic problema a fost deja amintita Ierarhia Cerească. şi cǎ se închinǎ cu un fior de respect profund înaintea voii sale sfinte” (Pseudo-Dionisie Areopagitul. redactată la începutul secolului al VI-lea de Pseudo-Dionisie Areopagitul. s-o treacă celor ce vin după dânsele potrivit rânduielilor 13 „Numele nobilelor şi augustelor tronuri semnificǎ cǎ acestea sunt complet desprinse de umilitoarele patimi pǎmânteşti.. stăpânii.16) de tronuri13. principate (începătorii). să şi-o întipărească pe cât cu putinţă asupra sa aşa încât adoratorii (ce formează cele nouă cete) să devină impecabile imagini divine. arhangheli şi îngeri. într-o anumitǎ manierǎ. Sfântul Grigore de Nazianz reducându-l la şapte trepte. ch. heruvimi. începătorii. Despre ierarhia cereascǎ.începătorii. 7. stăpânii. credinţa. număr pe care l-a preluat şi Sfântul Grigore de Nissa.. iar în Epistola către Coloseni (1. marii părinţi ai Bisericii au sporit şi ei numărul: Sfântul Chiril al Alexandriei ajungând la nouă ranguri.. tronuri. nădejdea şi dragostea.este… pe cât posibil. asemănarea şi unirea cu Dumnezeu… la a cărui prea divină frumuseţe privind ţintă. înrâurit şi de neoplatonism. Derivând din triada celor trei virtuţi creştine. 1. cǎ sunt unite cu cele dintru Înǎlţime cu toate puterile şi cu o admirabilǎ stǎruinţǎ. După exemplul Apostolului Pavel. puteri. cǎ ele îl susţin pe Dumnezeu. „Scopul Ierarhiei – susţine Dionisie PseudoAreopagitul . oglinzi perfect clare şi fără pată care să poată primi raza suprem luminoasă a Dumnezeirii şi care.. aşa cum apare ea la Sfântul Pavel. Dionisie ajunge să împartă cifra nouă în trei. stăpânii (inversând ordinea).

nu putea fi realizată nici de cea mai vastă şi mai ingenioasă imaginaţie. Dar de unde această idee a teologiei creştine. omul ar dispărea instantaneu cu tot cu cenuşa sa. trebuie să recunoaştem. apud.21): începătorii. La Hierarchie celeste.cit. 1970.) 23 . puteri şi domnii. că Dumnezeu îşi arată strălucirea frumuseţii sale nu sub propriul chip ci sub chipul îngerilor?…Domnul. păstrându-şi mai departe. faţa Domnului nu mai putea fi prezentată ca o apariţie transcendentă precum îngerii. Arhanghelul de la Ribiţa. arhanghelilor şi îngerilor.15 În practica iconografiei. strălucirea şi frumuseţea dumnezeiască să ajungă la cele mai de jos fiinţe celeste: la îngeri. adică la acele fiinţe care intră în directă legătură cu omul şi tocmai de aceea „prin ele ne sunt revelate cele mai presus de noi”. Creatorul a avut grijă să-l facă pe om să-I poată vedea şi frumuseţea şi strălucirea şi cu ochii fizici. Sorin Ullea. Paris. din slavă în slavă. o imagine convenţională cea pe care în mod firesc şi inevitabil au proiectat-o pe pereţii bisericilor şi pe icoane pictorii sub îndrumarea directă a teologilor. 15 ibidem. comentând scrierea lui Dionisie. ed. adică arhangheli. să poată oferi teologilor şi pictorilor putinţa de a exprima transcendenţa divină transmisă privitorului temperată din treaptă în treaptă până la a deveni suportabilă ochiului său. au rămas îngerii care. din poruncă divină. Astfel. decorată cândva între secolele VII-VIII. pe arcul triumfal (marea arcadă prin care se face trecerea dinspre altar spre naos) al bisericii din Niceea. dar prin ei şi în duh cu ochii minţii. convenţional a fost realizată şi faţa Tatălui. Prima dovadă convingătoare o alcătuiesc imaginile celor patru reprezentanţi introduşi de Sfântul Pavel (Efeseni. oferă o interpretare cât se poate de limpede: „ …Dionisie…transformând întreaga ierarhie în ceea ce putem numi un filtru cosmic. iar în turla bisericii sau uneori în calota altarului e prezentat autoritar şi în unele cazuri chiar aspru ca Pantocrator. ”(Sorin Ullea. şi distrusă de turci în războiul grecoturc din 1920. De aceea în proiectarea în pictură a Patimilor sale. Transpunerea iconografică a celorlalte entităţi ale Ierarhiei. fr. temperându-i şocul prin nouă filtre consecutive. aşadar ca Judecătorul celei de-a doua Veniri. Sorin Uleea .. 2001. E deci. Una este a enumera – cum a făcut Dionisie – alta este a proiecta în 14 Denys l’Areopagite. trebuie spus. teologii şi pictorii nu au găsit posibil să imagineze chipurile tuturor reprezentanţilor celor nouă ierarhii. fiinţa imaterială. Iar în toate epocile următoare ale picturii bizantine. Toate aceste fiinţe au fost înfăţişate în mozaic în unul şi acelaşi mod: îngeri în veşminte imperiale. Căci strălucirea şi căldura emanată de creator sunt atât de infinit de mari încât dacă l-ar privi pe Dumnezeu direct.Cerna. devenind om ca toţi oamenii (prin Întrupare). din rang în rang. coborând din treaptă în treaptă.1. op. stăpânii. aplicându-se iconografiei celebra imagine din vedenia lui Daniel (7. De aceea. Şi prin simplă asociaţie de idei. de bază au rămas numai reprezentările heruvimilor. serafimilor.9) : <<Îmbrăcămintea Lui albă ca zăpada iar părul capului Său curat ca lâna>>. la măsura atât de limitatelor sale puteri. Aşadar: întruparea Dumnezeirii în carne şi oase fiind cea care a permis prezentarea sa ca simplu om. din punct de vedere plastic. El apare ca simplu om.dumnezeieşti”14. de la serafimi la heruvimi.

Natura fără formă a îngerilor. cu toate că natura îngerilor este într-o anumită măsură comprehensibilă. şi aceasta pentru că Domnul şi-a manifestat Dumnezeirea în forme care nu au fost iluzorii. ci reale şi a căror percepţie a devenit obiectivă. 16 Îngerii. n. apariţiile lor. 24 . Dificultăţi mai mari chiar decât în cazul reprezentărilor iconografice ale firii dumnezeieşti a Mântuitorului. Mihail şi Gabriel. Cu atât mai mult cu cât nici Dionisie însuşi nu dă nici o indicaţie asupra înfăţişării lor. care nu poate fi transpusă formal. nevăzute.n. deci faţă de maniera exprimării în icoane a prezenţei Lui harice. pe pereţii de nord şi sud ai naosului bisericii pictate la 1601 de la Suceviţa).) şi s-a întâlnit cu Rafael. fac ca definirea imaginilor angelice să se facă doar aluziv la natura lor spirituală. ce ţin de domeniul iluzoriului. alţi doi arhangheli rar întâlniţi: Rafael şi Uriel. 4). decât prin procedee de limbaj simbolic. chestiuni atât de bine documentate în Sfânta Scriptură. lipsindu-le corporalitatea. reprezentaţi în cele patru colţuri de sus. Însă.imagine. Arhanghelul Rafael. Acesta era înger dar el nu ştia” (Tob. 5. (Apar. i se înfăţişează cu chip omenesc lui Tobie : „Şi s-a dus Tobie să caute omul (la îndemnul tatălui său. Cu alte cuvinte. oferă totuşi iluzia că sunt fiinţe corporale. reprezentarea lor a pus probleme artiştilor creştini. Cât despre îngeri şi arhangheli. în apocrife sau în literatura hagiografică. de pildă. de pildă. teologia a adăugat celor două mari căpetenii. 16 ibidem.

dar. începând din Renaştere. pentru varianta infantilă. în cazul Mântuitorului) şi nici nu au lăsat în urma lor relicve (cum s-a întâmplat în cazul sfinţilor). nici o amprentă a trecerii îngerilor prin spaţiul luminii noastre. încă în perioada de sfârşit a Antichităţii. De aceea realitatea lor nu putea fi obiectivată decât prin alegerea unei convenţii simbolice. cu statură masculină. nu au putut aplica acelaşi procedeu de reprezentare. prezentarea lor cu trăsături specifice ambelor genuri. Când au coborât în spaţiul mundan. bărbat şi femeie. confruntaţi cu această chestiune a referirilor vizuale la apariţiile îngereşti (la care se fac trimiteri în Bibile şi în Tradiţia Sfântă). însă cu trăsături fizionomice feminine sau efeminate. însăşi termenul grecesc „o anghelos” (ό άγγελος). pentru a marca diferenţa faţă de viziunea artei religioase occidentale. Artiştii nu au avut la dispoziţie nici o urmă materială.primii pictori creştini. nu şi-au manifestat niciodată prezenţa concret. artiştii îi reprezintă pe îngeri în mod invariabil ca bărbaţi maturi. Dacă alegerea înfăţişării îngerilor ca prunci. trebuie subliniat. În primul rând trebuie să notăm antropomorfismul reprezentărilor îngereşti. Mai târziu. are legătură cu faptul de a-şi fi păstrat puritatea originară neîntinată. s-a manifestat o tendinţă înspre reprezentarea îngerilor ca fiinţe ambigene. în epoca romantică şi apoi în perioada simbolistă a culturii europene. prin care este 25 . Cât priveşte opţiunea bizantină. ca în cazul lui Iisus Hristos sau al sfinţilor şi aceasta pentru simplul fapt că îngerii nu au produs imagini miraculoase (de felul mandylionului. încerca să semnaleze tocmai stranietatea lor. mai exact în forma unor bărbaţi maturi. a acelor putti inspiraţi de iconografia mitologiei antice greco-romane. Două elemente se pot considera esenţiale. mai mult. ci doar în zona imaginarului celor cu care intrau în legătură. Pictorii bizantini i-au înfăţişat pe îngeri ca (pe) oameni. care a optat.oamenii fiind creaţi de Dumnezeu. Acest aspect. faptul de a se deosebi fundamental de firea omenească . în procesul alcătuirii acestei convenţii iconografice.

fiind un substantiv de gen masculin.desemnat îngerul. dar mai ales semnifică stăruinţa lor în a se înălţa către tronul Tatălui ceresc. în ipostaza iconografică a lui Iisus Hristos – Înger al Marelui Sfat – Μεγάλης βουλής Άγγελος (Is. 9. adică a acelor fiinţe care indiferent unde s-ar afla. Să nu uităm apoi că. 26 . 5 ) ori întruparea Înţelepciunii (Sofiei) Divine. aripile alcătuiesc în felul acesta un semn distinctiv în ce priveşte rolul şi natura făpturilor angelice. aşa cum afirmă Tertulian (cca. Nu întâmplător. la care se cuvine să ne referim. de a străbate cu mare uşurinţă şi aproape instantaneu distanţele. o ilustrare datând din secolul al III-lea. ci pentru că pot fi asociate cu virtuţi ale naturii lor şi pentru că ne descoperă care este în esenţă rostul lor şi anume acela de a coborî dintru înălţime şi a se întoarce la fel de uşor în înalta şi luminoasa Împărăţie cerească (Sf. Maica Domnului. Artiştii i-au zugrăvit de la început ca bărbaţi tineri. aripile devin atributele standard.cca. din catacomba romană a Priscilei. Încă de la sfârşitul secolului al IV-lea. ci apar uneori întraripaţi Iisus Hristos. Toate aceste caracteristici. 240). Cel de-al doilea element constitutiv al convenţiei. Primele exemple de reprezentări antropomorfizate ale îngerilor apar încă de timpuriu în arta creştină. a Buneivestiri. pentru că îngerii au fost descrişi în pasajele biblice. Această variantă este şi cea mai apropiată de sursele revelate. ale reprezentărilor iconografice care au ca subiect îngerii. rânduielilor duhovniceşti. Ioan Botezătorul şi. În arta bizantină. mai rar. adică abilitatea care le e caracteristică. eteric al structurii lor. Ele semnifică transcendenţa. ca făcându-şi manifestată prezenţa în această formă. pentru că sunt acorporali. caracterul subtil. se pare. Ioan Hrisostom). ne sunt revelate prin figurarea aripilor şi aceasta nu pentru că aripile ar constitui cu adevărat o componentă a corporalităţii lor. însă nu şi exclusive. stăruie să se comporte potrivit legilor cereşti. velocitatea. este reprezentat de ideea zborului. 160. cel mai vechi exemplu fiind. nu doar îngerii propriu-zişi poartă aripi.

Ezechiel. Isaia şi Ieremia corespund mistic celor patru sfinţi Evanghelişti. care reprezintă principiul rău. Lumea creştină i-a considerat prefigurări ale apostolilor Noului Testament. prin numărul şi funcţia lor corespund celor 12 apostoli. „mâna” şi pteron. „aripă”). Micheia. nebim. Naum. Iconografia le-a rezervat aripile liliecilor. Ioil. Avacum. căile prin care voia lui Dumnezeu s-a făcut cunoscută oamenilor. damnată tocmai pentru că prin zborul de care e capabilă se deosebeşte atât de mult de suratele ei. Iona. care nu au scris): Avdie. la fel cum. chiar şi spiritele demonice. în bust încadraţi în medalioane.a grăit prin prooroci”). călăuzind pe un drum). în registre succesive legătura vie între cer şi pământ. turnul de formă cilindrică) pe care se sprijină cupola prezintă. în ebraică). În arta bizantină sunt figuraţi în mers (pregătind o cale. * În ordinea descendentă a acestor registre. Sunt veritabili purtători de cuvânt. a creat între alte fiare şi liliacul. singurele mamifere capabile de zbor susţinut. figuraţi în picioare sau. unde spaţiul nu îngăduia acest lucru. Fiinţă stranie.orice spirit este întraripat. Osie. Dedesubtul lor sunt pictaţi proorocii (nabi. cum o arată formula Crezului. Sofonie şi Zaharia care. * T a m b u r u l (construcţia.. cu îngerii întunecaţi. oamenii aleşi de Dumnezeu pentru a fi mijlocitorii transmiterii voii Sale („Duhul Sfânt . Ei reprezintă. ţinând 27 . În mitologia populară românească „Nefârtatul”. vietăţi nocturne din ordinul Chiroptera (de la kheir.. Maleachi. Agheu. organe ale revelaţiei divine. În ordine descendentă le urmează reprezentările profeţilor „mici” (sau oratori. liliacul a fost asociat şi datorită vieţii sale nocturne. profeţii „mari” (care au scris): Daniel. în imediata succesiune a sfinţilor îngeri au fost figuraţi din totdeauna drepţii patriarhi ai Vechiului Testament. Amos.

Se pictează uneori opt figuri (pe tambur) chipurile evangheliştilor (zugrăviţi pe pandantivi) împlinind numărul de 12. corabia. a imaginii lui Hristos (este vorba de ilustrarea unei vechi tradiţii atestată pentru secolul al IV-lea în Italia potrivit căreia. deopotrivă cu ei. În unele redactări bizantine. între profeţi sunt socotiţi. tablele legii. la San Vitale şi Ravenna) uneori. Melchisedec. etc. de pildă. Apostolii formează o temă esenţială încă din secolul al VI-lea (în Muntele Sinai. Prezenţa lor în acest compartiment al bisericii este un caz aparte şi se explică prin reprezentarea aici. al unor biserici medievale din Transilvania: cum sunt Streiu sau Sântă Mărie – Orlea (ambele ansambulri de pictură datează din veacul al XV-lea) unde figurile apostolilor ocupă peretele emiciclului (partea inferioară a absidei altarului). Noe sau Ilie – purtând fiecare în mâini (ca marcă simbolică a personalităţii lor) un semn distinctiv – toiagul.în mâini rotuli (pergamente desfăşurate) pe care se pot citi fragmente alese din profeţiile lor. E cazul. imaginile lor trec de pe tamburul turlei pe pereţii naosului (cum se întâmplă în unele ansambluri din ţările române) sau chiar în absida principală (sanctuar). David şi Solomon. Moise şi Aaron. * Portretele de apostoli împodobesc cel de-al treilea registru. timp de câteva secole figura lui Hristos a ocupat această 28 . pe bolta sanctuarului..

Zugrăviţi (bust) încadraţi in mici medalioane. Uneori anumiţi apostoli sunt însoţiţi de semne simbolice distinctive: o cheie. Cei doisprezece bărbaţi ţin în mâini rotuli (suluri desfăşurate de pergament). Pavel. Istoria ecleziastică). sub registrul apostolilor. potrivit unei influenţe renascentiste e reprezentat purtând o sabie (ca instrument al martiriului său). înveşmântaţi în sacos şi omofor ierarhii ilustrează şi împlinesc prin prezenţa imaginii lor definiţia vizuală dată Bisericii (Gherman al Constantinopolului. Din Apus. XVII şi XVIII. în cazul lui Petru (încă din secolul al V-lea). motivul a trecut în arta bizantină a secolelor XVI. * În ultima zonă.poziţie centrală pe peretele altarului). ierarhi ai Bisericii primare. Când reprezentarea lui Hristos în slavă a trecut pe calota cupolei naosului. apar sfinţii episcopi. 29 . era firesc să fie urmată îndeaproape de reprezentările apostolilor săi.

30 .

31 .