You are on page 1of 2163

BIBLIA

sau

SFÂNTA SCRIPTURĂ

VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA
ARHIEPISCOPUL CLUJULUI SPRIJINIT PE NUMEROASE ALTE OSTENELI

Versiune electronică neoficială, 26 octombrie 2011

INTRODUCERE

1

Introducere
Precuvântare
Biblia sau Sfânta Scriptură este Cartea despre care Dumnezeu spune, prin gura Sfântului Său Prooroc Moise: „ea nu-i pentru voi doar o vorbă goală, ci e însăşi viaţa voastră, şi prin cuvântul acesta vă veţi îndelunga zilele...“ (Dt 32, 47). Acelaşi adevăr ni-l descoperă apoi Însuşi Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru noi, Domnul nostru Iisus Hristos, când le spune ucenicilor Săi: „Cuvintele pe care Eu vi le-am grăit, ele duh sunt şi viaţă sunt“ (In 6, 63). Aşa a înţeles Biserica încă de la întemeierea ei, în ziua Cincizecimii, locul şi rolul Sfintei Scripturi în viaţa ei, cinstind-o ca pe Cuvântul cel viu şi spre mântuirea noastră lucrător al lui Dumnezeu. Cultul, teologia, viaţa duhovnicească, iconografia, într-un cuvânt întreaga viaţă bisericească ortodoxă este o dumnezeiască rodire a Sfintei Scripturi, aşa cum ne-a fost ea încredinţată de Sfinţii Apostoli şi tălmăcită de către cei mai adânci cunoscători şi râvnitori plinitori ai învăţăturilor ei: Sfinţii Părinţi. În Biserica noastră Ortodoxă Română, grija pentru împărtăşirea credincioşilor dreptmăritori de frumuseţea nepământească şi de tot folosul duhovnicesc ale Cuvântului dumnezeiesc în propria lor limbă, s-a manifestat de timpuriu în comparaţie cu alte neamuri creştine. În fruntea harnicilor şi talentaţilor traducători ai scrierilor biblice s-au situat întotdeauna ierarhi erudiţi, care şi-au închinat timpul şi priceperea acestei sacre strădanii, adăugând nevoinţei nevoinţă, lăsându-ne ca pe o moştenire nepreţuită, încă din veacul al XVII-lea, întreaga Biblie în grai românesc, ediţie cunoscută sub denumirea de Biblia de la 1688, Biblia lui Şerban sau Biblia de la Bucureşti. Pentru realizarea acestui monument unic al credinţei noastre dreptmăritoare, dar şi al culturii române, vrednicii lui tâlcuitori au luat „lumină şi dentr-alte izvoade vechi“, avându-se însă ca temei al traducerii textul „cel elinesc al celor 70 de dascăli“, adică Septuaginta. O vrednică de menţionat mărturie în acest înţeles este activitatea tipografică a diaconului Coresi, care pentru a răspândi cuvântul dumnezeiesc scris şi românilor din Transilvania, a izbutit să tipărească la Orăştie, în 1582, cărţi din Vechiul Testament, într-o scriere cunoscută sub nu-

INTRODUCERE PRECUVÂNTARE

2

mele de Palia de la Orăştie, precum şi un Liturghier, în 1570. Setea de credinţă şi de limba română l-au determinat şi pe vestitul Mitropolit Simeon Ştefan, cunoscător şi talentat traducător al textului biblic, să tipărească în 1648 pentru prima dată Noul Testament în întregime. În a doua predoslovie a acestei prime traduceri româneşti integrale a Noului Testament se mărturisea un gând vrednic de toată luarea-aminte: „Noi derept aceea ne-am silit den cât am putut, să izvodim aşa cum să înţăleagă toţi“. Această mărturisire izvora din împlinirea unui vis nutrit de toţi fiii dreptcredincioşi români care, aflaţi în afara dreptului la închinarea părinţilor lor, căutau şi păstrau scrisul românesc ca pe o comoară a fiinţei lor. Dar şi Noul Testament de la Alba Iulia, ca şi Biblia de la Bucureşti, încoronau ani buni de muncă a copiştilor din mânăstiri şi sate, iscusiţi făuritori de manuscrise în limba română, aflate, după vremi, răspândite în toate ţinuturile româneşti. Este, aşadar, cert că Biblia de la Bucureşti s-a aflat la temelia celorlalte ediţii care i-au urmat, răspunzând astfel setei de îndestulare din apa cea vie a Dumnezeiescului Cuvânt în limba vorbită a poporului român, din ce în ce mai bogată şi mai mlădioasă în dezvoltarea ei literară. În slujirea acestui scop, s-au încumetat să tâlcuiască Sfânta Scriptură în româneşte şi personalităţi bisericeşti impunătoare ale secolului trecut, precum adormitul întru fericire Patriarh al României Nicodim Munteanu (1939-1948), Preotul profesor de Teologie Grigorie Pişculescu (Gala Galaction) – literat şi academician, precum şi învăţatul profesor de Teologie Vasile Radu. După apariţia în anul 1914 a Bibliei Sfântului Sinod, intitulată astfel fiindcă traducerea fusese făcută chiar de membri ai Sfântului Sinod al Bisericii noastre, din îndemnul şi cu purtarea de grijă a primului Patriarh al României – Miron Cristea (1925-1939) a fost publicată o nouă ediţie a Sfintei Scripturi în anul 1936, traducerea fiind realizată de cele trei mari personalităţi bisericeşti mai sus pomenite. În anul 1938 apărea într-o editură de stat Biblia tradusă de Preoţii profesori Gala Galaction şi Vasile Radu, iar în anul 1944 o nouă ediţie sinodală a Sfintei Scripturi vedea lumina zilei, traducerea acesteia aparţinând în cea mai mare parte fostului episcop Nicodim Munteanu, la vremea aceea ridicat la slujirea şi demnitatea de Patriarh al României. O grijă cu totul aparte faţă de răspândirea luminii Dumnezeieştii Scripturi – în vremurile de aprigă prigonire a credinţei creştine în ţara noastră –, a dovedit pururea pomenitul înaintaş al Nostru, Patriarhul Justinian Marina (1948-1977), în timpul arhipăstoririi căruia s-au publicat două ediţii ale Bibliei (1968, 1975), ambele în câte un tiraj de 100.000 de exemplare. Noul Testament a fost tipărit în timpul arhipăstoririi aceluiaşi vrednic Patriarh al României într-un număr de 125.000 de exemplare. În vremea arhipăstoririi fericitului întru adormire Patriarh Iustin Moisescu (1977-1986), o nouă ediţie a Sfintei Scripturi (1982) a fost imprimată într-un tiraj de 100.000 exemplare, iar Noul Testament într-un tiraj de 110.000 exemplare. Începând cu anul 1988, când a fost publicată o nouă ediţie a Bibliei, în colabo-

INTRODUCERE PRECUVÂNTARE

3

rare cu Societăţile Biblice Unite şi într-un tiraj iniţial de 100.000 de exemplare, Biblia a fost retipărită de 11 ori, tirajul total al acestei ediţii numărând, până în ziua de astăzi, peste 380.000 de exemplare. Noul Testament a fost imprimat, de asemenea, în această perioadă, într-un tiraj de 120.000 de exemplare. Nu trebuie trecut cu vederea nici faptul că, pe lângă toate aceste editări şi reeditări ale textului integral al Sfintei Scripturi, neîncetat în Biserica noastră au fost tipărite în tiraje corespunzătoare nevoilor slujitorilor bisericeşti şi ale credincioşilor dreptmăritori Mica Biblie, Sfânta Evanghelie, Apostolul, Psaltirea. Unor asemenea osteneli întru aducerea scrierilor biblice cât mai aproape de înţelegerea fiilor Bisericii noastre, în vederea zidirii lor lăuntrice pe piatra cea tare a credinţei luminate în Hristos, li s-a adăugat în anii din urmă şi râvna, asemănătoare celei a truditorilor mai sus pomeniţi, a Înalt Prea Sfinţitului Arhiepiscop Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului, care a desăvârşit o lucrare ce părea mai presus de puterile unui singur om: anume, o nouă versiune a Sfintei Scripturi în limba română, versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi bogat comentată de Înalt Prea Sfinţia Sa. Această nouă ediţie a Sfintei Scripturi în limba română, denumită prin hotărârea sinodală nr. 255/2001 „ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române“, aduce înlesnirea oferită de introducerile în cărţile biblice, belşugul de note şi comentarii clarificatoare ale textului sfânt, metodă atât de necesară în zilele noastre când prin tendinţele prozelitiste se oferă credincioşilor, cu agresiune, şi tălmăciri eronate ale Sfintei Scripturi. Toate acestea sunt încununarea nevoinţelor de o viaţă ale unui preabinecunoscut teolog, literat, poet şi editor – ca fost director al Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă –, personalitate care slujeşte Biserica noastră şi ca Arhipăstor, care a adus un suflu nou şi proaspăt vieţii bisericeşti nu numai în cuprinsul uneia dintre cele mai însemnate eparhii ale noastre, ci şi în ogorul întregii Ortodoxii româneşti. Cu aceste gânduri, binecuvântăm cu îndreptăţită şi nespusă bucurie apariţia acestei noi ediţii a Sfintei Scripturi, izvodită de Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat şi spre o mai înlesnită apropiere de înţelesurile cele adevărate şi de mântuire pricinuitoare ale Scripturilor Dumnezeieşti, lucrare cu atât mai necesară şi mai de preţ astăzi, cu cât s-au înmulţit peste măsură cei care, potrivit Apostolului, „neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc... spre a lor pierzare“ (2 Ptr 3, 16).

TEOCTIST Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI

4

Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi
Prolog. Biblia e Cartea care cuprinde cărţile. Biblia, aşadar, e Biblioteca; Biblioteca prin excelenţă, singură şi singulară în dumnezeiasca ei omenitate. Orice bibliotecă din lume poate avea cuvinte despre Dumnezeu; Biblia e însăşi rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni şi prin oameni. Inspirată de Duhul Sfânt, ea e Cartea devenită cărţi. Cu omul adamic Creatorul vorbea într‘un singur limbaj; omul căzut n‘a mai înţeles graiul îngerilor, şi‘ntru târziu s‘a pomenit Moise că tocmai pe el, bâlbâitul, îl trimite Dumnezeu să le grăiască oamenilor cuvintele Sale. – Cum o voi face, Doamne, de vreme ce sunt gângav? – Tu, într‘adevăr, eşti, dar Aaron, fratele tău, nu e. Eu îţi voi spune ţie, tu îi vei spune lui, el le va spune oamenilor, şi astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine1 . Cuvântul devenise cuvinte, Teologia se făcuse filologie. A mai trecut o vreme, Moise a mai primit o poruncă: – Apucă-te şi scrie totul într‘o carte!2 Şi el a scris totul într‘o carte. De aici, lunga şi dramatica istorie a textului biblic, cu autori sacri sau profani, cu limbi originale sau derivate, cu graiuri uitate sau stâlcite, cu traduceri mai bune sau mai puţin bune, cu copişti atenţi sau osteniţi, cu tomuri, codici şi colecţii vrăfuite, cu studii şi cercetări savante, cu evaluări semantice şi ediţii critice..., totul, în ultimă instanţă, menit să-i redea filologiei transparenţa teologică prin care cuvintele redevin Cuvânt. Aşa stă Biblia în faţa cititorului: ca o prescură care poate să rămână pâine dospită, poate deveni anafură sau se poate transfigura în Trup euharistic. Trepte de pătrundere, trepte de cunoaştere; trepte de cunoaştere, trepte de iniţiere; trepte de iniţiere, trepte de sfinţenie: „chiar dacă L-am cunoscut pe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaştem astfel“3 . Prin urmare, cititorule, dacă vei deschide Cartea din simplă curiozitate sau deprindere, spre a-ţi împlini nevoia de a şti, şi dacă ai străbătut-o ca pe un simplu act de cultură, fii sigur că n‘o vei uita. Dacă ai zăbovit asupră-i cu un oarecare interes lingvistic, vei fi aflat că în ebraică şi în greaca veche sunt semănate cuvinte, fraze şi denumiri eterogene, împrumutate din culturile cu care autorii biblici s‘au învecinat sau din altele pe care nici ei şi nici părinţii lor nu le-au ştiut. Dacă ai citit-o numai ca pe o operă literară, iată că ai gustat într‘însa belşug de genuri şi specii, poezie lirică şi epică, istoriografie, legislaţie, imnuri sacre şi sapienţiale, pagini profetice şi apocaliptice, proze scurte şi nuclee de roman, scenarii dramatice şi eseuri filosofice, sentinţe aforistice şi incantaţii prozodice... Dacă ai cercetat-o cu un ochi critic necruţător, vei fi descoperit şi ceea
1 cf. 2 cf.

Ies 4, 10-16 Ies 17, 14 3 2 Co 5, 16

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI

5

ce, în fapt, căutai: naivităţi, inadvertenţe, lacune, suprapuneri, distorsiuni, interpolări, paralelisme şi multe alte metehne care te vor sminti în măsura în care te vei opri aici. Dacă, pentru nevoia de a înţelege, o vei cerceta a doua şi a treia oară, mai cu de-amănuntul, cu‘ncetineli şi reveniri, dacă-ţi vei pune gândul pe textul din faţă şi pe cele paralele, însemnate alături, atunci cugetul tău va fi în stare să pipăie înţelesurile din spatele cuvintelor, să pătrundă în luminişurile alegorice ale întâmplărilor, să desluşească de ce jertfa lui Avraam, de pildă, s‘a petrecut ca fapt istoric la vremea ei4 , dar „şi‘n prefigurare“5 pentru vremile din urmă. În acelaşi timp, reliefurile noilor tale lecturi îţi vor deschide calea de acces către întreaga cultură europeană, în tot ce are ea mai înalt şi mai frumos de-a lungul ultimului mileniu. Dar dacă, pentru nevoia de a cunoaşte, te vei deprinde s‘o citeşti nu atât pe dinafară, cât mai ales pe dinlăuntru, dacă sufletul ţi se va aprinde în văpaia celor ce se întraripează cu dumnezeiescul dor, atunci dorul acesta îţi va descoperi că, de vreme ce toate cărţile acestei Cărţi au fost scrise de dragul unui singur personaj, Iisus Hristos, prevestindu-L şi vestindu-L, şi de vreme ce Iisus Hristos a venit în lume de dragul unei singure făpturi, omul, înseamnă că toată Cartea se îndreaptă spre o singură fiinţă, care eşti tu, cititorule. Dacă o ocoleai, ar fi fost să treci pe-alături de propria ta viaţă; dar fiindcă ţi-ai asumat-o, a fost să te descoperi pe tine sieţi. Acum, ajutat de Sfinţii Părinţi ai Bisericii şi, la nevoie, de însemnările din josul paginii, vei pătrunde în adevărurile de credinţă şi în sensurile adânci ale Scripturii, adică în lumina lecturii ei duhovniceşti, singura care te ridică deasupra lui a şti şi deasupra lui a înţelege, anume în văzduhul lui a cunoaşte, acolo unde cuvintele redevin Cuvânt şi eternitatea te îmbie la Viaţă; căci „viaţa veşnică aceasta este: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis“6 . Odată ajuns aici, nu-ţi mai rămâne decât Bucuria. Canonul biblic. Biblia, în întregul ei, se alcătuieşte din două mari secţiuni: Vechiul Testament, care cuprinde istoria mântuirii neamului omenesc de la facerea lumii până spre secolul II î. H.; Noul Testament, care cuprinde viaţa şi învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos, istoria primelor şase decenii ale creştinismului şi istoria mântuirii universale în perspectivă eshatologică. Totalitatea cărţilor cuprinse în Sfânta Scriptură constituie „canonul“ biblic. Cuvântul vine de la grecescul kanón, care înseamnă „normă“, „regulă“, „principiu director“. Aşadar, o carte canonică este învestită cu autoritate normativă în materie de credinţă; conţinutul ei dogmatic devine obligatoriu. Această asociere între cuvântul „canon“ şi „Sfânta Scriptură“ ca tezaur al credinţei a fost făcută mai întâi de Origen (sec. III d. H.) şi dusă mai departe de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii.
4 Fc

22, 1-18 11, 19 6 In 17, 3
5 Evr

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI

6

Pe de altă parte, cuvântul „Biblie“ vine de la grecescul biblíon (cu genitivul biblíou), care la început a însemnat „hârtie (sau orice material) de scris“, apoi şi-a generalizat înţelesul de „carte“. Limba latină însă a preluat pluralul substantivului: biblía şi a făcut din el singularul bíblia (cu genitivul bíbliae), mutând şi accentul pe prima silabă. Aceasta s‘a întâmplat tot în vremea lui Origen, dar a devenit un bun comun în secolul următor, mai ales de când Sfântul Ioan Gură de Aur a afirmat că „Biblia este o adunare de multe cărţi care, toate la un loc, alcătuiesc una singură“. Să nu se creadă însă că circulaţia acestui cuvânt a început odată cu Origen. Cu nouă secole înainte, profetul Daniel vorbea de „cărţile“ profetice de dinaintea lui (Dn 9, 2), iar în prima carte a Macabeilor se face pomenire de „cărţile cele sfinte“ pe care Israeliţii le aveau în mână şi cu care se mângâiau la vreme de necaz (1 Mac 12, 9). Paralel cu termenul „Biblie“ a circulat şi acela de „Scripturi“ sau „Scriptură“. Epoca Vechiului Testament cunoştea trei categorii de cărţi sfinte: a. „Legea“ (Tora), care desemna „Pentateuhul“ sau Cele cinci Cărţi ale lui Moise; denumirea venea de la Legea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Moise, prin cele două table, pe muntele Sinai, şi care constituia nucleul întregii opere (Iş 20, 2-17); i se mai spunea „Legea lui Moise“ sau, mai târziu, chiar după numele autorului: „Moise“ (Lc 16, 29); b. „Profeţii“, prin care se înţelegeau cărţile profetice; c. „Scripturile“, denumire pentru celelalte categorii de scrieri ale Vechiului Testament: istorice, poetice şi sapienţiale. Cu toate acestea, împărţirea avea un caracter foarte general, una şi aceeaşi referinţă putând trimite la o categorie sau alta; delimitări mai limpezi s‘au făcut de-a lungul vremii, pe măsură ce se alcătuia canonul. În Noul Testament, cărţile celui Vechi (care nu s‘a numit aşa decât în funcţie de cel Nou) sunt întâlnite sub numele de „Scriptură“ (ex. Lc 4, 21) (deşi citatul e din cartea profetică a lui Isaia), „Scripturile“ (ca în Mt 21, 42) sau „Sfintele Scripturi“ (Rm 1, 2; 2 Tim 3, 15). În timp, cuvintele greceşti gramma şi grafé = „scriere“ au fost preluate de limba latină prin termenul scriptura = „scriere“, dar cu acelaşi înţeles generic ca al lui biblia, ceea ce înseamnă că e corect să se spună: Biblia sau Sfânta Scriptură. Revenind la canonul biblic, e evident că a învesti sau a nu învesti o carte cu autoritate normativă este un act în parte omenesc, dar el presupune mai întâi existenţa cărţii, respectiv, a cărţilor. Acestea însă, în foarte multe cazuri, au fost precedate de o literatură orală pe care ele au preluat-o selectiv şi au consemnat-o în genuri distincte sau amestecate. E sigur că Moise, întâiul autor biblic, a relatat evenimentele de dinaintea sa nu numai pe baza unor documente scrise, ci şi pe aceea a unor tradiţii orale, care se transmiteau din generaţie în generaţie. Tot atât de sigur este că evangheliştii (mai ales cei ce n‘au fost ucenici direcţi ai Mântuitorului, cum sunt Marcu şi Luca) şi-au alcătuit scrierile preluând istorisirile care circulau prin

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI

7

viu grai. Oralitatea însă presupunea sacralitate, ceea ce făcea ca aceste scrieri să aibă o descendenţă foarte riguroasă, controlată de sentimentul şi certitudinea că ele nu relatează simple fapte omeneşti, ci, dimpotrivă, evenimente pe care Dumnezeu le-a provocat sau în care S‘a implicat direct şi personal. Ele erau recitate public în împrejurări solemne şi deseori se constituiau în imnuri liturgice. Aşadar, în momentul în care autorii sacri le consemnau în scris, ele aveau deja învestirea unor texte revelate care se integrau în structura unei scrieri de inspiraţie dumnezeiască. Asistenţa divină acoperea astfel atât fragmentele vechi-orale cât şi pe cele nou-scrise, ceea ce înseamnă că atât Tradiţia care a precedat Scriptura cât şi Scriptura propriu-zisă poartă în ele atributele insuflării supranaturale, a acelei înrâuriri de deasupra care-l făcea pe autor să asculte de chemarea lui Dumnezeu, să selecteze ceea ce era de selectat din predania orală, să-şi redacteze textul în concordanţă cu revelaţia divină – dar şi cu natura propriei sale personalităţi – şi să fie sigur că în tot ceea ce scrie nu greşeşte. Din acest punct de vedere, „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu“ (2 Tim 3, 16), dar termenul de referinţă „toată“ nu a avut întotdeauna acelaşi conţinut. A fost nevoie de secole până când autoritatea rabinică mai întâi şi autoritatea Bisericii mai apoi să decidă care anume din cărţile Vechiului şi Noului Testament poartă în ele atributul inspiraţiei dumnezeieşti şi pot fi incluse în ceea ce se cheamă „canonul biblic“. La capătul tuturor acestor cerneri şi discerneri s‘a putut stabili că Vechiul Testament conţine 39 de cărţi canonice, recunoscute ca atare de către tradiţia iudaică, pe de-o parte, şi de Biserica Ortodoxă, pe de alta. Acestora li se adaugă alte 14 cărţi, pe care ambele tradiţii le consideră doar „bune de citit“, adică ziditoare de suflet, conţinutul lor nefiind obligatoriu pentru actul de credinţă în sine. Numele tuturor cărţilor canonice şi necanonice ale Vechiului Testament se află înscrise în „Cuprinsul“ ediţiei de faţă. Reţinem însă şi faptul că Biserica Romano-Catolică recunoaşte în Vechiul Testament 56 de cărţi canonice, adică pe cele 39 canonice şi 14 necanonice ale Bisericii Ortodoxe, cărora le adaugă încă 3 titluri. Detaliile acestei probleme rămân, desigur, pe seama specialiştilor, dar se cuvine menţionată nuanţa că teologii romano-catolici le numesc „protocanonice“ pe cele 39, ca primite de la început în canon (sec. IV), şi „deuterocanonice“ pe celelalte, ca acceptate în canon mult mai târziu, prin Conciliul tridentin (sec. XVI). La rândul lor, protestanţii le recunosc pe cele 39 drept canonice, dar pe cele „bune de citit“ le numesc „apocrife“, denumire sub care ortodocşii cataloghează numai acele scrieri pseudo-biblice pe care Biserica le-a respins constant din structura canonului biblic. Cât despre Noul Testament, el cuprinde 27 de cărţi canonice, recunoscute ca atare încă din secolul IV (Sinodul local din Laodiceea, anul 360) şi secolul VIII (Sinodul al VII-lea Ecumenic, anul 787) şi rămase astfel în conştiinţa şi practica Bisericilor Ortodoxe şi ale celei Romano-Catolice. Istoria textului biblic. Dacă admitem că toţi autorii Bibliei au fost teo-logi

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI

8

= „cuvântători de Dumnezeu“, e bine de amintit că, prin rostire, teologia lor a devenit filologie. De aci, anevoiosul nostru drum, prin secole şi milenii, de a străbate straturile filologice spre a ajunge din nou la teologie. Aceasta este munca îndeosebi a teologilor biblişti, cei ce caută, descoperă şi studiază manuscrise, cei ce le alcătuiesc în ediţii critice, cei ce traduc sau revizuiesc, cei ce compară şi comentează. E drumul pe care cititorul obişnuit al Bibliei, cu cartea‘n mână pe de-a gata, nu-l cunoaşte. Dacă Noul Testament nu ridică probleme textuale majore, textul Vechiului Testament, în schimb, e şi astăzi obiectul unor diferenţe de opinii şi opţiuni, conturate de-a lungul timpului şi răspândite pe arii foarte largi, în funcţie mai ales de apartenenţele confesionale. Cu foarte puţine excepţii, cărţile Vechiului Testament au fost scrise în limba ebraică, pe durata a douăsprezece secole (se estimează că anul 1250 î. H. este acela în care Moise a primit tablele Legii pe muntele Sinai). Cărţile au fost scrise, desigur, în principal pentru Evrei. Aceştia însă s‘au dispersat în timp, marea lor majoritate alcătuind ceea ce se numeşte „diaspora“ (împrăştiere). Fatalmente, cei din diaspora şi-au pierdut limba maternă. Dar nu numai ei; o dată cu întoarcerea din captivitatea babilonică (538 î. H.), nici chiar cei din Palestina nu mai vorbeau ebraica, aceasta fiind înlocuită cu dialectul aramaic (în care a vorbit şi Mântuitorul). Pe de altă parte, vastul imperiu al lui Alexandru cel Mare a inaugurat epoca elenistică, în care greaca devenise limba cultă a oricărui cetăţean. Aşa se face că în cea de a doua jumătate a secolului III î. H. Ptolemeu al II-lea Filadelful a patronat şi finanţat traducerea Bibliei în limba greacă. Aceasta a fost făcută în oraşul Alexandria de către 72 de învăţaţi evrei, aduşi din Palestina (câte şase de fiecare trib), fapt pentru care noua versiune a fost numită Septuaginta. După tradiţie, cei 72 au lucrat separat, sub asistenţa Duhului Sfânt, versiunile lor dovedindu-se în final identice. Septuaginta a căpătat astfel o mare autoritate, fiind considerată ca al doilea original al Vechiului Testament; deşi Sfinţii Evanghelişti şi Sfântul Apostol Pavel cunoşteau ebraica, au preferat să citeze din Septuaginta; pe baza ei s‘a răspândit creştinismul primelor secole în Asia Mică şi în toată aria Mediteranei. Nu e de mirare deci că Septuaginta a devenit textus receptus (textul revelat) al întregului Răsărit european, definit mai târziu ca Ortodoxie. Cu peste şase sute de ani mai târziu, în secolul IV, Fericitul Ieronim avea să traducă Biblia în limba latină, pentru creştinătatea occidentală, versiune cunoscută sub numele de Vulgata. Cele mai multe din cărţile Vechiului Testament (începând cu Psalmii) au fost traduse mai întâi după Septuaginta, apoi după Textul Ebraic. Controversată, chiar de la început, de către contemporanii lui Ieronim (printre care şi Fericitul Augustin), Vulgatei i-au trebuit nu mai puţin de douăsprezece secole până să devină textus receptus al Bisericii Catolice, decretată astfel de către Papa Clement al VIII-lea în 1592 şi rămasă ca atare până astăzi. Ce s‘a întâmplat cu Versiunea Ebraică? Ea a continuat să fie citită în sinagogă,

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI

9

dar a rămas mai mult pe seama rabinilor şi a altor învăţaţi, circulaţia ei fiind tot mai restrânsă. A mai intervenit o dificultate: După cum se ştie, alfabetul ebraic era alcătuit numai din consoane. Pentru pronunţarea corectă a unui cuvânt, vocalele erau intercalate de cititorul însuşi, iar aceasta se făcea prin tradiţia orală transmisă de la dascăl la învăţăcel. Cu vremea însă, această tradiţie s‘a tot subţiat, aşa încât noile generaţii nu mai erau sigure, de pildă, dacă cuvântul zkhr din Dt 25, 19 trebuie citit zekher = „amintire“, „pomenire“, sau zakhar = „bărbat“. Încă din secolul IV Fericitul Ieronim nota că dacă cele trei consoane dbr se citesc dabar, ele înseamnă „cuvânt“; dar dacă se citesc deber, înseamnă „ciumă“7 . Astfel s‘a născut nevoia de a se inventa semnele vocalice care să fie intercalate în sistemul consonantic, operă întreprinsă de către masoreţi (de la ebraicul masora = tradiţie) în secolele VIII-X d. H.; ultima versiune, realizată în jurul anului 900 de către Ben Aşer şi Ben Neftali, a primit aprobarea autorităţilor rabinice şi s‘a constituit în ceea ce se cheamă, până astăzi, Textul Masoretic al Vechiului Testament. El stă la baza traducerilor moderne, devenind astfel echivalentul unui textus receptus pentru creştinătatea protestantă. Dar nu numai pentru ea; supusă unor îndelungate şi severe examene critice textuale, Vulgata şi-a pierdut mult din autoritatea iniţială, aşa încât chiar traducătorii catolici, unii din ei foarte valoroşi, s‘au întemeiat pe Textul Masoretic. Desigur, disputa dintre ebraişti şi elenişti nu se va isprăvi niciodată, fiecare tabără având argumente prin care să demonstreze că limba cultivată de ea e mai bogată, mai nuanţată, mai capabilă să exprime Cuvântul lui Dumnezeu. Ca de obicei, adevărul e pe undeva pe la mijloc, dar nu aceasta e problema cea mai importantă, ci aceea a diferenţelor de text. Dacă cele două principale versiuni biblice s‘au produs în Răsărit (Septuaginta, în Alexandria Egiptului; Textul Masoretic, în Tiberiada Palestinei), tot aci, în Răsărit, s‘au produs şi confruntările, iar acestea s‘au consumat în contextul mai larg al confruntărilor dintre iudaism şi creştinism. Creştinii au băgat de seamă că textele masoretice prezintă unele deosebiri, mai ales în textele profeţiilor mesianice, care nu puteau fi puse doar pe seama unor raţiuni filologice. Iată un singur exemplu, extras din Deuteronom 8, 3: SEPTUAGINTA: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“. TEXTUL MASORETIC: „Nu numai cu pâine trăieşte omul, ci cu tot ceea ce iese din gura lui Dumnezeu“. Deşi, aparent, cele două versiuni sunt foarte apropiate şi pot genera exegeze asemănătoare, totuşi e lesne de observat că din Textul Masoretic lipseşte termenul „cuvântul“ (în greceşte rhéma = „cuvânt“ ca mijloc de comunicare, înrudit semantic cu lógos = „cuvânt“ ca raţiune divină şi rostire creatoare). Or, prezenţa acestui termen poate duce mai uşor la suita: rhéma – lógos – Logosul Întrupat
7 Spre exemplificare, asocierea vocalelor cu consoanele crt ar da în limba română variante precum: cart, cartă, carte, curte, ceartă, carat, acaret, cirtă, , cort, (a) certa, curat(ă), cerat(ă), cerut(ă) etc.

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI 10 – Iisus Hristos, ceea ce înseamnă o exegeză hristologică foarte clară. Acum e cazul să reţinem că textul e folosit de Iisus în dialogul Său cu diavolul (Mt 4, 4) şi că Domnul îl citează după Septuaginta. E uşor de înţeles, aşadar, de ce creştinii, mai ales cei din Răsărit, au devenit circumspecţi faţă de Versiunea Masoretică, întărindu-şi opţiunea pentru Septuaginta. Dar nu numai ei; încă din secolul IV, după ce Ieronim a început să traducă Vulgata din ebraică, Fericitul Augustin îl suspecta că nu crede în caracterul revelat al Septuagintei. În zilele noastre intervine şi istoria însăşi a textului: faţă de Versiunea Masoretică (începutul secolului X d. H.), Septuaginta (a doua jumătate a secolului III î. H.) e mai veche cu aproape 12 secole; textul Septuagintei a fost stabilit de învăţaţi evrei cu mult înaintea ivirii creştinismului, deci fără putinţa unor partizanate polemice; actualele traduceri occidentale au la bază manuscrise masoretice din secolele VIII-X, pe când cei mai vechi codici ai Septuagintei datează din secolul IV (Vaticanus) şi chiar III (Freer), deci la distanţă de cel puţin o jumătate de mileniu. Dacă s‘a constatat că masoreţii, din raţiuni de teologie iudaică, au operat intervenţii deliberate într‘o seamă de texte, nu e mai puţin adevărat că diferenţele – mai mult decât notabile – între cele două versiuni se extind pe arii în care orice intenţie polemică este exclusă. Se pare că, în această privinţă, descoperirea (în 1947) şi studierea manuscriselor de la Qumran oferă noutăţi mai mult decât surprinzătoare. Cercetări recente ale unor biblişti occidentali – atât catolici cât şi protestanţi – arată că texte vechitestamentare contemporane cu Versiunea Alexandrină (sec. III î. H.) sunt mult mai apropiate de aceasta decât de cea Masoretică, ceea ce acreditează ideea că Septuaginta a fost tradusă după un original ebraic care s‘a pierdut şi pe care masoreţii nu l-au avut sub ochi. Aceasta ar însemna: 1. Masoreţii sunt mult mai puţin culpabili decât s‘a crezut 2. În fapt, autorii noutestamentari citau nu după textul grecesc al Septuagintei, ci după originalul care stătuse la baza acesteia 3. Autoritatea Septuagintei reintră în actualitate. De altfel, încă din vechime, autoritatea ei era atestată şi de mediile intelectuale necreştine: în deceniile secolului I d. H., atât filosoful Filon de Alexandria, cât şi istoricul Iosif Flaviu, învăţaţi evrei care cunoşteau bine ebraica, preferau să citeze din Septuaginta, versiune pentru care aveau o preţuire atât de înaltă, încât declarau (mai ales primul) că aceasta este versiunea inspirată a Scripturii. Ca parte a lumii ortodoxe, poporul român şi-a avut Biblia tradusă tot după Septuaginta. Cităm pe cele mai importante: Biblia lui Şerban, Bucureşti 1688; Biblia de Buzău, 1854-56; Biblia lui Şaguna (Sibiu), 1856-58. Dar tot după Septuaginta a fost tradusă şi Biblia lui Bob (Blaj), 1795, pentru uzul grecocatolicilor. Ultima ediţie din marea filiaţie a apărut la Bucureşti în 1914, singura „ediţie a Sfântului Sinod“. Marea ruptură s‘a produs în 1936, odată cu apariţia Bibliei traduse după Textul Masoretic de către Gala Galaction, Vasile Radu şi Nicodim Munteanu. Această opţiune a fost motivată de Galaction prin trebuinţa ca şi noi, ortodocşii, să avem textul folosit de sectele neoprotestante, spre a le putea combate mai uşor! E de

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI 11 mirare, acum, cu câtă uşurinţă a fost acceptată (sau trecută cu vederea) această motivaţie, deşi patriarhul Nicodim îşi îngăduise, în 1944, un semnal de alarmă. Aşa se face că toate versiunile româneşti ale Vechiului Testament apărute după ediţia Bibliei din 1936 nu sunt decât reluări ale acesteia, cu revizuiri mai mult sau mai puţin importante, mai mult sau mai puţin controlate. Timp de opt decenii, Biserica Ortodoxă Română nu a mai avut o versiune vechitestamentară după Septuaginta; e motivul pentru care atât Părintele Dumitru Stăniloae cât şi Părintele Dumitru Fecioru, marii noştri traducători din Sfinţii Părinţi şi din literatura filocalică, au fost nevoiţi să-şi extragă citatele biblice tot din ediţia 1914. Aceasta însă nu înseamnă că Versiunea Ebraică se cere dispreţuită sau ignorată; dimpotrivă, o redactare corectă a textului biblic e de neconceput fără consultarea şi folosirea ei, atât pentru reliefarea unor nuanţe de limbaj, cât mai ales pentru transcrierea numelor proprii ebraice, atât patronimice cât şi toponimice, nume pe care Septuaginta le redă, în cele mai multe cazuri, prin traducerea înţelesului lor (ex.: „Beer-Şeba“ = „Fântâna-Jurământului“ – Fc 21, 31). E ceea ce facem în lucrarea de faţă. Mai mult, pentru o imagine cât mai completă a mesajului biblic, deosebirile semnificative dintre Septuaginta şi Textul Masoretic sunt menţionate în notele şi comentariile din josul paginii, Versiunea Ebraică fiindu-ne accesibilă prin cele mai bune traduceri occidentale, precum La Bible de Jérusalem (BJ), La Bible traduite par Emile Osty (OSTY), King James Version (KJV) (care însă a folosit şi Septuaginta), Revised Standard Version (RSV), Today‘s English Version (TEV), Traduction Oecuménique de la Bible (TOB), dar şi prin ediţiile româneşti din 1936 şi 1938. În ceea ce priveşte Noul Testament, cele 27 de cărţi ale acestuia au fost scrise în limba greacă, cu excepţia Evangheliei după Matei, care a fost redactată mai întâi în aramaică (versiune care însă nu a ajuns până la noi) şi rescrisă, de către acelaşi autor, în greceşte. Dată fiind iuţeala cu care se răspândea creştinismul, e lesne de imaginat şi repeziciunea cu care manuscrisele autografe erau copiate în zeci şi sute de exemplare pentru aria, din ce în ce mai largă, a comunităţilor creştine. Aşa se explică faptul că o bună parte din ele au înfruntat secolele şi că până în zilele noastre au ajuns nu mai puţin de 2500 de manuscrise, dintre care 167 cuprind Noul Testament în întregime. Desigur, originalele nu ni s‘au păstrat, dar codici precum Sinaiticus (sec. IV), Vaticanus (sec. IV), Alexandrinus (sec. V), Parisiensis (sec. V), Freesianus (secolele IV-V), ca să cităm doar pe cele mai importante, se constituie în tot atâtea mărturii asupra vechimii textelor noutestamentare. De aici, şi imensele posibilităţi ale filologilor biblici de a alcătui ediţii critice tot mai bune şi mai utile, pe care le pun la îndemâna traducătorilor. Evoluţia acestor ediţii, pe de-o parte, şi evoluţia fiecărei limbi naţionale, pe de alta, sunt principalele raţiuni pentru care Biblia se cere tradusă – sau cel puţin revizuită – periodic, spre folosul şi desfătarea cititorilor ei. Sistemul referenţial. Orientarea în textele Sfintei Scripturi, precum şi cita-

INTRODUCERE CUVÂNT LĂMURITOR ASUPRA SFINTEI SCRIPTURI 12 rea acestora se fac cu ajutorul sistemului referenţial, adică al cifrelor care individualizează o anumită porţiune de text şi o pun în legătură cu cele înrudite. Unităţile acestui sistem sunt capitolul şi versetul; cifrele de referinţă se mai numesc şi „trimiteri“.

El a luat naştere în primele patru decenii ale secolului XIII, prin cardinalul Ştefan Langton care, pe la 1205, a început împărţirea textului Vulgatei în capitole; opera sa a fost isprăvită în jurul anului 1240 de către călugărul dominican Hugues de Saint Glef.

Împărţirea în versete a fost făcută de tipograful parizian Robert Ştefan; textul a apărut astfel, pentru prima oară, în ediţia greco-latină din 1551 a Noului Testament, iar pentru a doua oară, în ediţia din 1555 a Bibliei latine integrale.

Cade-se a se reţine însă că versetul (ca şi capitolul, de altfel) e doar o unitate convenţională, iar nu o unitate dogmatică în sine; el nu se constituie într‘un univers închis, ci, dimpotrivă, cu foarte multe ferestre către marele univers al Sfintei Scripturi. Adevărata lectură şi dreapta tâlcuire a Bibliei se fac numai prin relaţia text-context, adică citind şi gândind textul (versetul) în funcţie de ceea ce se spune înainte şi după el, ca şi în funcţie de legăturile lui cu texte asemănătoare foarte îndepărtate. Niciodată partea nu poate fi despărţită de întreg. Dacă un savant din zilele noastre, de exemplu, pretindea că opera sa nu poate fi înţeleasă decât dacă e citită integral, cu atât mai mult – şi incomparabil mai mult – Biblia sau Sfânta Scriptură.

INTRODUCERE ÎNDREPTAR PENTRU FOLOSIREA APARATULUI AJUTĂTOR DE PE LÂNGĂ TEXTUL BIBLIC

13

Îndreptar pentru folosirea aparatului ajutător de pe lângă textul biblic

Cărţile sfintei scripturi

În ordinea Cuprinsului VECHIUL TESTAMENT Fc Iş Lv Nm Dt Ios Jd Rut 1 Rg 2 Rg 3 Rg 4 Rg 1 Par 2 Par Ezr Ne Est Iov Ps Pr Ecc Cânt Is Ir Plg Facerea Ieşirea Leviticul Numerele Deuteronomul Iosua Navi Judecători Rut 1 Regi 2 Regi 3 Regi 4 Regi 1 Paralipomena 2 Paralipomena Ezdra Neemia Estera Iov Psalmii Proverbele lui Solomon Ecclesiastul Cântarea Cântărilor Isaia Ieremia Plângerile lui Ieremia

În ordinea alfabetică a siglelor

Ag Am Avc Avd Bar Bel Cânt Dn Dt Ecc Epist Est Ezr 3 Ezr Fc Idt Ioil Iona Ios Iov Ir Is Iş Iz Jd

Agheu Amos Avacum Avdia Baruh Bel şi Balaurul Cântarea Cântărilor Daniel Deuteronomul Ecclesiastul Epistola lui Ieremia Estera Ezdra Cartea a treia a lui Ezdra Facerea Iudita Ioil Iona Iosua Navi Iov Ieremia Isaia Ieşirea Iezechiel Judecători

INTRODUCERE ÎNDREPTAR PENTRU FOLOSIREA APARATULUI AJUTĂTOR DE PE LÂNGĂ TEXTUL BIBLIC Iz Dn Os Am Mi Ioil Avd Iona Naum Avc Sof Ag Za Mal Tob Idt Bar Epist Tin 3 Ezr Sol Sir Sus Bel 1 Mac 2 Mac 3 Mac Man Iezechiel Daniel Osea Amos Miheia Ioil Avdia Iona Naum Avacum Sofonie Agheu Zaharia Maleahi Tobit Iudita Baruh Epistola lui Ieremia Cântarea celor trei tineri Cartea a treia a lui Ezdra Înţelepciunea lui Solomon Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah Istoria Susanei Bel şi Balaurul 1 Macabei 2 Macabei 3 Macabei Manase Lv 1 Mac 2 Mac 3 Mac Mal Man Mi Naum Ne Nm Os 1 Par 2 Par Plg Pr Ps 1 Rg 2 Rg 3 Rg 4 Rg Rut Sir Sof Sol Sus Tin Tob Za Leviticul 1 Macabei 2 Macabei 3 Macabei Maleahi Manase Miheia Naum Neemia Numerele Osea 1 Paralipomena 2 Paralipomena Plângerile lui Ieremia Proverbele lui Solomon Psalmii 1 Regi 2 Regi 3 Regi 4 Regi Rut Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah Sofonie Înţelepciunea lui Solomon Istoria Susanei Cântarea celor trei tineri Tobit Zaharia

14

INTRODUCERE ÎNDREPTAR PENTRU FOLOSIREA APARATULUI AJUTĂTOR DE PE LÂNGĂ TEXTUL BIBLIC NOUL TESTAMENT Mt Mc Lc In FA Rm 1 Co 2 Co Ga Ef Flp Col 1 Tes 2 Tes 1 Tim 2 Tim Tit Flm Evr Iac 1 Ptr 2 Ptr 1 In 2 In 3 In Iuda Ap Evanghelia după Matei Evanghelia după Marcu Evanghelia după Luca Evanghelia după Ioan Faptele Apostolilor Romani 1 Corinteni 2 Corinteni Galateni Efeseni Filipeni Coloseni 1 Tesaloniceni 2 Tesaloniceni 1 Timotei 2 Timotei Tit Filimon Evrei Iacob 1 Petru 2 Petru 1 Ioan 2 Ioan 3 Ioan Iuda Apocalipsa Ap 1 Co 2 Co Col Ef Evr FA Flm Flp Ga Iac In 1 In 2 In 3 In Iuda Lc Mc Mt 1 Ptr 2 Ptr Rm 1 Tes 2 Tes 1 Tim 2 Tim Tit Apocalipsa 1 Corinteni 2 Corinteni Coloseni Efeseni Evrei Faptele Apostolilor Filimon Filipeni Galateni Iacob Evanghelia după Ioan 1 Ioan 2 Ioan 3 Ioan Iuda Evanghelia după Luca Evanghelia după Marcu Evanghelia după Matei 1 Petru 2 Petru Romani 1 Tesaloniceni 2 Tesaloniceni 1 Timotei 2 Timotei Tit

15

INTRODUCERE ÎNDREPTAR PENTRU FOLOSIREA APARATULUI AJUTĂTOR DE PE LÂNGĂ TEXTUL BIBLIC

16

Sigle în notele infrapaginale
BJ BOB GALA KJV MIRON NICOD OSTY RSV SINOD ŞAGUNA ŞERBAN TEV TOB Ebr. /T.M. Sept. /LXX V.T. N.T. ed. = v. vv. La Bible de Jérusalem Biblia de la Blaj 1795 Biblia de Bucureşti 1938 King James Version Biblia de Bucureşti 1936 Biblia de Bucureşti 1944 La Bible trad. Osty Revised Standard Version Biblia de Bucureşti 1914 Biblia de Sibiu 1858 Biblia de Bucureşti 1688 Today’s English Version Traduction Oecuménique de la Bible Versiunea Ebraică / Textul Masoretic Septuaginta Vechiul Testament Noul Testament ediţia adică (egal cu) versetul versetele

Cum trebuie citite trimiterile
versetul care trimite versetele care trimit capitolul 3, versetul 1 capitolul 3, versetele 1 până la 7 (inclusiv) capitolul 3, versetele 1 şi 3 capitolul 3, versetele 1 până la 7, versetul 12 capitolul 3, versetele 1 până la 7, capitolul 9, versetul 5 (cifrele scrise îngroşat - fără paranteză - indică întotdeauna capitolul) 11) 11-12) 3,1 3, 1-7 3,1,3 3,1-7,12 3, 1-7; 9,5

FACEREA

17

Facerea
1
Facerea lumii şi a omului.
1 Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul3 . 1 2

genunii; şi Duhul lui Dumnezeu5 Se purta pe deasupra apelor.
6 7 3 Şi a zis Dumnezeu : „Să fie lumină !” Şi a fost lumină. 4

Şi a văzut Dumnezeu lumina că e fru8 moasă ; şi a despărţit Dumnezeu lu2 Dar pământul era nedesluşit şi 4 mina de întuneric. ne’mplinit ; şi întuneric era deasupra 5 Şi Dumnezeu a numit lumina „ziuă”, 1 În interiorul dimensiunii nemărginite şi iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi atemporale a lui Dumnezeu, atunci când El, prin propria Sa voinţă şi putere, a hotărât ca lumea a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua să aibă un început. „Întru’nceput” (en arhé) su- întâi9 .
gerează că Dumnezeu transcende începutul, că El este anterior oricărei mişcări. Arhé însă înseamnă nu numai început, ci şi principiu (tradus în Vulgata prin principium), adică concepţie, regulă, normă, punct de vedere. Textul preconizează ideea înţelepciunii creatoare (Pr 8.22-31), a Logosului (Cuvântului) creator (In 1.1-3). 2 Grecescul poiéo = „a face”, îl traduce pe ebraicul bara’, un verb care în VT este întotdeauna folosit pentru a exprima acţiunea creatoare a lui Dumnezeu. Vulgata (şi unele versiuni moderne) îl traduc prin „a crea”, echivalentul românesc al lui „a face”. Verbul e mult mai explicit în 2Mac 7.28: Dumnezeu a făcut totul din nimic (ceea ce exclude prezumţia unei materii preexistente). Românescul „a face” înseamnă nu numai a crea (din nimic), ci şi a crea în mod organizat, potrivit unui plan, în etape prestabilite şi cu o finalitate clară. 3 Prin „cerul şi pământul” (ebraism) se înţelege rezultatul creaţiei, cosmosul ordonat, „existenţa întregului univers” (Sf. Vasile cel Mare). Alţi Sfinţi Părinţi înţeleg lumea îngerească şi cea materială. 4 Nedesluşit: invizibil sau de-abia vizibil, ca prin abur. Ne’mplinit: ne’ntocmit pe dea’ntregul; pustiu; gol; deşert, fără viaţă. Ebraicul tohu-bohu sugerează ideea de haos, materie informă, creată din nimic, dar încă neorganizată, nedesluşită. 5 În limba greacă, acelaşi cuvânt, pneuma, înseamnă şi „vânt”, şi „duh”. Aşadar, mişcarea aerului care va face posibilă ivirea pământului; Duhul dătător de viaţă al lui Dumnezeu. 6 Rostirea lui Dumnezeu: actul prin care voinţa Sa devine faptă; participarea cuvântului (Cuvântului) la actul creaţiei; (vezi In 1.1 şi note). 7 Activarea luminii necreate a lui Dumnezeu, Cel ce El însuşi este lumină, aşa cum lumină este şi Cuvântul Său (Logosul) întrupat, Iisus Hristos (In 1.9;8.12;9.5;12.46), vizibilă în momentul schimbării Sale la faţă (Mt 17.2;Mc 9.3;Lc 9.29). Aşadar, nu e vorba de lumina naturală (astrele vor fi create de abia în ziua a patra – vezi versetele 14-19), ci de acea lumină pe care o vor experia mai târziu isihaştii şi pe care teologia răsăriteană o va cunoaşte îndeosebi prin scrierile Sfântului Grigorie Palama. 8 Ca adjectiv, kalos înseamnă „frumos” (v. 4 şi 31); ca adverb, înseamnă „bine” (v. 8,10,12,18,21 şi 25). „Lumina frumoasă” e opţiunea exegetică a Sfântului Vasile cel Mare. „Frumos” şi „bine”, laolaltă, induc ideea de „armonie”. 9 La Evrei, ziua de 24 de ore începea şi se termina la apusul soarelui. Este şi ziua liturgică în cultul creştin.

FACEREA 1 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie10 prin mijlocul apelor şi să despartă apele de ape!” Şi a fost aşa:
6 7

18 noapte şi să fie ei spre semne13 şi spre anotimpuri şi spre zile şi spre ani,

15 şi să fie ei întru tăria cerului lumiDumnezeu a făcut tăria şi a despăr- nători să lumineze pământul!” Şi a fost ţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de aşa: apele cele de deasupra tăriei. 16 Dumnezeu i-a făcut pe cei doi lumi8 Şi Dumnezeu a numit tăria „cer”. Şi a nători mari: luminătorul cel mai mare văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost spre stăpânirea zilei şi luminătorul cel seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. mai mic spre stăpânirea nopţii, şi stelele. 9 Şi a zis Dumnezeu: „Apele de sub cer

să se adune într’o singură adunare şi 17 Şi le-a pus Dumnezeu întru tăria cesă se arate uscatul!” Şi a fost aşa: apele rului, ca să lumineze pământul, de sub cer s’au adunat în adunările lor 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să şi s’a arătat uscatul. despartă lumina de întuneric. Şi a vă10 Şi Dumnezeu a numit uscatul zut Dumnezeu că este bine. „pământ”, iar adunările apelor le-a nu- 19 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: mit „mări”. Şi a văzut Dumnezeu că ziua a patra. este bine. 20 Şi a zis Dumnezeu: „Puiască apele Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să odrăslească verdeaţă: iarbă purtătoare de sămânţă, după felul şi asemănarea ei, şi pom roditor11 care după felu-i să dea rod cu sămânţă’n sine pe pământ!” Şi a fost aşa:
11

puiţă de fiinţe vii14 ; şi păsări să zboare peste pământ în largul tăriei cerului!” Şi a fost aşa:
21

A făcut Dumnezeu înotătoarele cele mari15 şi toate fiinţele vii care mişună, şi pe care apele le puiesc16 după felul 12 Pământul a odrăslit verdeaţă: iarbă lor, şi toate păsările înaripate după fepurtătoare de sămânţă după felul şi lul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este asemănarea ei, şi pom roditor care bine. după felu-i să dea rod cu sămânţă’n 22 Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi lesine pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umcă este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
13
13 „spre semne” pare a avea o semnificaţie astrologică. Corelează cu „semnele” astrelor (Is 7.11), care vor preceda sfârşitul lumii (Mt 24.3,29). Următoarele finalităţi se referă la fixarea calendarului. 14 Ideea generală: fiinţe din speciile inferioare (moluşte, reptile), care se înmulţesc cu mare repeziciune. Oricum, viaţa apare mai întâi în apă, apoi se extinde în aer şi pe uscat. 15 Literal: chiţii cei mari. Ideea exactă: monştrii marini; uriaşe reptile sau mamifere acvatice. 16 Metonimie: expresia nu înseamnă că apele erau înzestrate cu facultatea de a produce fiinţe vii, ci că ele erau mediul în care se exercita puterea creatoare a lui Dumnezeu.

14 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie ’ntru tăria cerului luminători care să lumineze pământul12 , să despartă ziua de
10 Firmament; cuvântul original sugerează o boltă cu circumferinţa pe orizont. 11 „Iarbă”, „pom”: singular generic, care cuprinde’n sine specia sau regnul. 12 Sintagma „care să lumineze pământul” (literal: „spre luminare pe pământ”) se află numai în Septuaginta.

FACEREA 2 pleţi apele mărilor; şi păsările să se înmulţească pe pământ!” 23 Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. 24 Şi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii după felul lor: dobitoace, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa: 25 A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi dobitoacele după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 26 Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră17 , ca să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste dobitoace şi peste tot pământul şi peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!” 27 Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut. 28 Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi18 şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate dobitoacele şi peste tot pământul, peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!” 29 Şi a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau vouă toată iarba dătătoare de sămânţă
nu este un plural al maiestăţii, ci un plural gramatical autentic; Sfinţii Părinţi văd în el prima revelaţie scripturistică asupra persoanelor Sfintei Treimi. 18 În original, acest verb sugerează, deopotrivă, facultatea de a spori în talie, în forţă, în putere, în număr, şi pe aceea de a deveni fecund, rodnic, apt pentru înmulţire. E motivul pentru care unii traducători români (Radu, Galaction, Nicodim) preferă sintagma „Fiţi rodnici (roditori)!”, în consonanţă cu versiunile occidentale, spre deosebire de cei mai vechi ai noştri, care reţin sensul primar al cuvântului (verbul e acelaşi ca în v. 22).
17 Acesta

19 pe faţa’ntregului pământ, şi tot pomul purtător de rod cu sămânţă de pom într’însul; acestea vă vor fi vouă spre hrană. Şi tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se târăsc pe pământ, şi care au în ele suflare de viaţă [le dau] toată iarba verde spre hrană”. Şi a fost aşa.
30

Şi a văzut Dumnezeu toate câte făcuse: şi iată că erau foarte frumoase. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.
31

2
Ziua odihnei Domnului. Omul în mijlocul lumii şi al raiului. Întâia familie. Aşa s’au împlinit cerul şi pământul şi toată podoaba lor1 .
1

Şi’n ziua a şasea Şi-a împlinit2 Dumnezeu lucrarea pe care o făcuse; iar în ziua a şaptea S’a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le făcuse.
2

Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea S’a odihnit El de toate lucrurile
3
1 În Textul Ebraic: „si toată oştirea lor”, cu înţelesul de totalitate a fiinţelor care populează cerul si pământul. Vulgata păstrează nuanţa din Septuaginta: et omnis ornatus eorum (şi toată podoaba lor), traducându-l astfel pe grecescul kosmos, al cărui înţeles mai complet ar fi: cu toată armonia (ordinea, frumuseţea, perfecţiunea) lor. 2 Verbul synteleo (folosit şi în versetul precedent) înseamnă a împlini (a rotunji, a desăvârşi), dar nu singur, ci în cooperare (teleo precedat de syn), nuanţă care cuprinde ideea embrionară (ca şi în 1,26) a unui Dumnezeu treimic, sau cel puţin pe aceea a participării Cuvântului la actul creaţiei (In 1,1-3).

FACEREA 2

20

Sale, cele pe care Dumnezeu le-a izvo- 8 Şi Domnul Dumnezeu a sădit un rai7 dit făcându-le3 . în Eden8 , spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care-l zidise. 4 Aceasta-i cartea facerii cerului şi a pământului, de la facerea lor4 . În ziua 9 Şi Domnul Dumnezeu a făcut să răcând Domnul Dumnezeu a făcut cerul sară din pământ tot soiul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, preşi pământul, cum şi pomul vieţii9 în mijlocul raiului 5 pe pământ încă nu era nici un copăşi pomul cunoştinţei binelui şi răului10 . cel, şi nici o buruiană încă nu odrăslise, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimi- 10 Şi din Eden ieşea un râu care uda sese încă ploaie pe pământ şi încă nu raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe. era om ca să lucreze pământul; 6 ci numai abur ieşea din pământ şi 11 Numele unuia era Fison; acesta înconjoară toată ţara Havila, în care se umezea toată faţa pământului. află aur, 7 Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ5 , şi a su- 12 iar aurul din ţara aceea este bun; flat asupra lui suflare de viaţă şi s’a fă- tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix. cut omul întru suflet viu6 . 13 Numele râului al doilea este Gihon. 3 „A izvodi” îl traduce pe grecescul árho = „a Acesta înconjoară tot ţinutul Etiopiei.
face (ceva) primul”, „a face (ceva) pentru prima oară”; „a începe”; prin extensie: „a crea” (ca act pur, fără o altă determinare, spre deosebire de „a face”, care presupune o creaţie elaborată – uneori în trepte – potrivit unui plan). Ultima propoziţie are o funcţie apoziţională, ea explicând cum a făcut Dumnezeu lumea: creând-o din nimic, de vreme ce „a face” (a crea efectiv) devine simultan cu „a izvodi” (a crea în imaginaţie modelul arhetipal). Prin această nuanţă, textul de faţă îl anticipează cu mult pe cel din 2 Mac 7, 28. 4 Aici se încheie primul referat biblic asupra creaţiei; de aici începe cel de al doilea, al cărui centru este omul. Pentru a marca hotarul dintre ele, versiunea de faţă a adoptat felul în care o seamă de versiuni occidentale împart versetul în a şi b. 5 În ebraică: adam = om; adama = pământ. Aceste două substantive comune îi vor da primului om numele său propriu: Adam. 6 T. M.: „şi s’a făcut omul fiinţă vie”. „S’a făcut”: a devenit; a trecut în alt mod de existenţă. În LXX: „şi s’a făcut omul întru suflet viu” (eis psyhín zoosan), care poate fi tradus şi: „întru suflet care trăieşte”, adică nemuritor. Sufletul omului (altceva decât „viaţa”) s’a născut din suflarea lui Dumnezeu şi l-a învăluit (l-a îmbrăcat) pe om odată cu aceasta, dar şi cu tendinţa de a fi „absorbit”: particula eis înseamnă şi „întru” (înlăuntru) şi „spre” (direcţie, scop). În 1 Par 12, 18

Şi râul al treilea este Tigrul; acesta curge prin faţa Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
14 15

Şi Domnul Dumnezeu l-a luat pe

se spune că Duhul „l-a îmbrăcat” pe Amasai, care a rostit o profeţie: tot astfel pe Ghedeon (Jd 6, 34). Acest endýo înseamnă „a îmbrăca”, cu sensul de a lua complet în stăpânire; „a se îmbrăca” = a intra în posesia cuiva sau a ceva. În acest sens duhovnicesc îl va folosi Pavel în Rm 13, 14: „. . . îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos”, în Ga 3, 27: „. . . în Hristos v’aţi îmbrăcat” şi în Col 3, 12: „. . . îmbrăcaţi-vă cu simţăminte de’ndurare, de bunătate. . . ”. Aşadar, omul nu e o simplă „fiinţă vie”, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, aparţinând celor două lumi, materială şi spirituală. Având un caracter antinomic (în acelaşi timp exterior şi interior trupului), el este – ontologic – apt şi pentru experienţele mistice (extaz şi entaz). 7 În ebraică: gan = grădină. Septuaginta îl preferă pe parádeisos = paradis, rai, spre a-i sublinia caracterul cu totul special. 8 Eden: imposibil de localizat geografic, dar cu semnificaţia de „bucurie”, „desfătare”. 9 Pomul vieţii, simbol al nemuririi. 10 Vezi versetul 17.

FACEREA 3

21

omul pe care-l zidise şi l-a pus în rai 24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi ca să-l lucreze şi să-l păzească. pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup. 16 Şi Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam poruncă şi i-a zis: „Din toţi po- 25 Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau. mii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri!”11
17 18 Şi a zis Domnul Dumnezeu:

3

Căderea primilor oameni. Pe„Nu este deapsa şi făgăduinţa. bine să fie omul singur; să-i facem aju1 Şarpele însă era cel mai viclean dintor pe potriva lui”12 . tre toate fiarele de pe pământ, pe care 19 Şi din pământ a mai zidit Domle făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis nul Dumnezeu toate fiarele câmpului şarpele către femeie: „Dumnezeu, a zis şi toate păsările cerului13 şi le-a adus el oare: Să nu mâncaţi roade din tot pola Adam ca să vadă cum le va numi; şi mul care este în rai?. . . ”1 . oricum va numi Adam toată fiinţa vie, 2 Iar femeia a zis către şarpe: „Noi puea aşa se va numi. tem mânca din roada pomilor raiului, 20 Şi a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor păsărilor cerului şi 3 dar din roada pomului care este în tuturor fiarelor câmpului; dar pentru mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: să vă atinAdam nu s’a găsit ajutor pe potriva lui. „Din el să nu mâncaţi şi nici geţi de el, ca să nu muriţi2 !” 21 Atunci Domnul Dumnezeu a adus 4 Atunci şarpele a zis către femeie: asupra lui Adam un somn adânc, şi el „Nu, nu veţi muri; a adormit; şi a luat una din coastele lui 5 dar Dumnezeu ştie că’n ziua’n care şi locul ei l-a plinit cu carne. veţi mânca din el vi se vor deschide 22 Iar coasta pe care Domnul Dumneochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cuzeu o luase din Adam a prefăcut-o14 în noscând binele şi răul”. femeie şi a adus-o la Adam. 3 6 Şi femeia a văzut că pomul e bun de 23 Şi a zis Adam: „De data aceasta iată mâncat şi că plăcut le este ochilor la os din oasele mele şi carne din carnea vedere şi că e de dorit spre câştigarea mea!; ea se va numi femeie, pentru că priceperii4 . Şi a luat din roada lui şi a fost luată din bărbatul ei”.
11 Expresia semnifică moartea inevitabilă şi to-

tală. 12 „Pe potriva lui”: ca şi cum el ar sta faţă’n faţă cu propria sa imagine. 13 Indiferent de ordinea creării lor (comp. cu 1, 20-27), toate vieţuitoarele au fost făcute pentru om. 14 Literal: a zidit-o (a folosit-o ca materie pentru o construcţie elaborată).

1 Frază lăsată intenţionat în suspensie spre a fi corectată de femeia însăşi, implicând-o astfel în faptă responsabilă: Eva cunoştea porunca nu direct de la Dumnezeu, ci prin soţul ei! 2 Cu înţelesul: altfel, veţi muri. 3 În sensul: a socotit, a chibzuit, dar numai prin faptul că i-a dat crezare şarpelui, fără vreo altă probă. 4 Cuvântul katanoéo e foarte bogat în sensuri: a pricepe, a înţelege, a remarca, a-şi da

FACEREA 3

22

a mâncat; şi i-a dat şi bărbatului său, 16 Iar femeii i-a zis: „Îţi voi spori, care era cu ea, şi el a mâncat. înmulţindu-le, durerile şi geamătul; în 7 Atunci amândurora li s’au deschis dureri vei naşte copii; atrasă vei fi căochii şi au cunoscut că erau goi; şi au tre bărbatul tău şi el te va stăpâni”. cusut frunze de smochin şi şi-au făcut 17 Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai asşorţuri. cultat de vorba femeii tale şi ai mâncat 8 Şi au auzit glasul Domnului Dum- din pomul din care ţi-am poruncit: Să nezeu purtându-se prin rai în boa- nu mănânci!, blestemat va fi pământul rea amurgului; şi de la faţa Domnului din pricina ta. În dureri te vei hrăni Dumnezeu s’au ascuns Adam şi femeia din el în toate zilele vieţii tale! sa printre pomii raiului. 18 Spini şi pălămidă îţi va rodi, şi tu cu 9 Şi Domnul Dumnezeu l-a chemat pe iarba câmpului te vei hrăni. Adam şi i-a zis: „Adame, unde eşti?” 19 Întru sudoarea feţei tale îţi vei 10 Acesta a zis: „Glasul Tău l-am au- mânca pâinea, până te vei întoarce zit purtându-se prin rai şi m’am temut, în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei înpentru că sunt gol, şi m’am ascuns”. toarce!” 11 Şi i-a zis Dumnezeu: „Cine ţi-a spus ţie că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din 20 Şi Adam i-a pus femeii sale numele 6 pomul din care Eu ţi-am poruncit să nu Eva , pentru că ea este mama tuturor celor vii. mănânci?” Adam a zis: „Femeia pe care mi-ai 21 Şi Domnul Dumnezeu le-a făcut lui dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din Adam şi femeii sale îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. pom, şi eu am mâncat”. 13 Şi a zis Domnul Dumnezeu către fe- 22 Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată, meie: „Cum de-ai făcut una ca asta?” 20, 20). Textul grecesc foloseşte verbul teréo = Iar femeia a zis: „Şarpele m’a amăgit, a pândi, a urmări, a se ţine după, a supraveiar eu am mâncat”. ghea – ceea ce ar sugera o luptă infinită şi ne12

Şi a zis Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate dobitoacele şi între toate fiarele pământului; pe pântecele tău să te târăşti şi pământ să mănânci în toate zilele vieţii tale!
14

Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; Acela îţi va ţinti ţie capul, iar tu îi vei ţinti Lui călcâiul”5 .
15

seama, a observa, a medita, a reflecta, a discerne, a vedea cu claritate, a fi conştient de sine. De aici, şi marea putere de seducţie a ispitei. 5 Lupta dintre om (specia generată de Eva) şi diavol (al cărui simbol este şarpele – vezi Ap

decisă, spre deosebire de Textul Ebraic care e mai concludent. În schimb, Septuaginta începe fraza prin pronumele personal masculin autós = El (sau Acela), implicându-l şi în segmentul al doilea (autou = al Lui), ceea ce face din acest verset un text profetic, referitor la Mesia, descendent trupesc al Evei şi Fiul Mariei (Eva cea nouă). În paralel, Vulgata începe fraza prin pronumele personal feminin ipsa (ea), interpretat de exegeţi ca referindu-se la Fecioara Maria. Fie că versetul are o dimensiune hristologică (Septuaginta), fie una mariologică (Vulgata), tradiţia exegetică a Bisericii l-a supranumit Protoevanghelia, întâia deschidere a speranţei pentru mântuirea celui căzut. 6 Eva, transcrierea ebraicului Hawwa = Viaţă. În Septuaginta, literal: „. . . numele Viaţă” (Zoé). Numele propriu Eva apare pentru prima oară în 4, 1.

FACEREA 4

23

Adam a devenit ca unul din Noi, cu- 7 Dacă tu faci bine, nu vei fi oare bine noscând binele şi răul. Şi acum, ca nu primit?2 Dar de nu faci bine, păcatul cumva să-şi întindă el mâna şi să ia stă pitit la uşă: pe tine te pofteşte, dar roade din pomul vieţii, să mănânce şi tu cată săi fii stăpân!” să trăiască în veci. . . ”, 8 Şi Cain a zis către Abel, fratele său: 23 Domnul Dumnezeu l-a scos din raiul „Să ieşim la câmp!” Şi a fost că’n timp Edenului, ca să lucreze pământul din ce erau ei pe câmp, Cain s’a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a care fusese luat. omorât. 24 Şi l-a izgonit pe Adam şi l-a aşezat în faţa raiului Edenului; şi heruvimi a 9 Şi a zis Domnul Dumnezeu către pus, şi sabia de pară rotitoare să pă- Cain: „Unde este Abel, fratele tău?” Iar el a zis: „Nu ştiu; nu cumva sunt eu zească drumul către pomul vieţii. paznicul fratelui meu?. . . ”.

4
Cain şi Abel; urmaşii lor.

Şi a zis Domnul: „Ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă spre Mine din pământ.
10 11

Şi acum, blestemat să fii de pământul ce şi-a deschis gura ca să primească 1 Iar Adam a cunoscut-o pe Eva, femeia din mâna ta sângele fratelui tău. sa; şi ea, zămislind, l-a născut pe Cain şi a zis: „Am dobândit om de la Dum- 12 Când vei munci pământul, el nu-ţi va mai da puterea lui; rătăcitor vei fi şi nezeu1 ”. fugar pe pământ!” 2 Şi l-a mai născut pe fratele său, Abel. Abel era păstor de oi, iar Cain, lucrător 13 Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: „Pedeapsa mea e mai mare decât de pământ. aş putea eu să duc. 3 Şi a fost că, după un timp, Cain a adus din roadele pământului jertfă lui Dum- 14 Dacă Tu mă izgoneşti astăzi de la faţa pământului, şi de la faţa Ta voi fi nezeu. ascuns; rătăcitor voi fi eu şi fugar pe 4 Şi a adus şi Abel din cele întâipământ, şi va fi că oricine mă va înnăscute ale oilor sale şi din grăsimea tâlni, mă va ucide”3 . lor. Şi Domnul a căutat spre Abel şi 15 Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: „Nu spre darurile lui, aşa, ci oricine-l va ucide pe Cain, în5 dar spre Cain şi spre darurile lui n’a şeptită răzbunare va cădea asupră-i”. căutat. Şi s’a umplut Cain de mânie şi 2 Text dificil, cu variante de traducere. Idee faţa-i era posomorâtă. Şi Domnul Dumnezeu ia zis lui Cain: posibilă: Chiar dacă jertfa sa n’a fost primită, Cain ar putea fi acceptat de Dumnezeu în vir„De ce te-ai mâniat şi de ce-ţi este faţa tutea unor raţiuni care transcend jertfa în sine. 3 Despărţindu-l de pământul însângerat, posomorâtă?
6

de cuvinte între numele Qayn = Cain şi verbul qanah = a dobândi, a câştiga, a obţine. Jubilaţia femeii care, din serva bărbatului, se descoperă născătoare de om.

1 Joc

crima îl desparte pe om şi de Dumnezeu; prin aceasta, el rămâne vulnerabil, total descoperit, fără nici o apărare. Arheologia biblică pare a recunoaşte în Cain pe strămoşul Cheneilor (vezi 15, 19), trib nomad al Canaanului.

FACEREA 5

24

Şi Domnul Dumnezeu i-a pus lui Cain 25 Adam a cunoscut-o iarăşi pe Eva, feun semn, ca tot cel care-l va întâlni să meia sa; şi ea, zămislind, a născut un nu-l omoare. fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a 4 16 Şi s’a dus Cain de la faţa lui Dum- zis: „Datu-mi-a Dumnezeu un alt vlăsnezeu şi a locuit în ţinutul Nod5 , la ră- tar în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”. sărit de Eden. Şi Cain a cunoscut-o pe femeia sa; şi 26 Lui Set, de asemenea, i s’a născut un ea, zămislind, l-a născut pe Enoh; şi a fiu şi i-a pus numele Enos. De atunci zidit o cetate şi a numit cetatea după au început oamenii să cheme numele Domnului Dumnezeu8 . numele fiului său, Enoh.
17

Iar lui Enoh i s’a născut Irad6 ; lui Irad i s’a născut Maleleil; lui Maleleil i s’a născut Matusal, iar lui Matusal i s’a născut Lameh.
18 19

5

Lameh şi-a luat două femei: numele Patriarhii de dinainte de potop. uneia era Ada şi numele celeilalte era 1 Aceasta este cartea neamului lui Adam1 . În ziua când l-a făcut DumneSela. Ada l-a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme.
20 21

Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din fluier şi din ţiteră. Cât despre Sela, ea l-a născut pe Tubal-Cain, care a fost părintele celor ce lucrează arama şi fierul. Iar sora lui Tubal-Cain era Noema.
22

23 Lameh le-a zis femeilor sale: „Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu; femei ale lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea.

Dacă pentru Cain fi-va răzbunarea de şapte ori, pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte”7 .
24

a ieşit. necunoscută, dar al cărei nume pare a sugera ideea de pribegie, rătăcire, viaţă nomadă. 6 În LXX transcris Gaidad. 7 Versetele 23-24 reprezintă textul unui poem străvechi, din vremea când în societatea primară
5 Localitate

4 Literal:

se instituise vendeta sângeroasă: Lameh se laudă cu propria sa ferocitate spre a-şi paraliza adversarii. Inserţia poemului e o replică la versetele 13-15. 8 Altfel formulat: „De atunci au început oamenii să-L cheme pe Dumnezeu cu numele de Domnul”. E vorba de introducerea numelui divin Iahvé (din tetragrama YHWH) = „Domn”, pe lângă acela de Elohim = „Dumnezeu”; deci: Domnul Dumnezeu. Această tradiţie îi plasează originea în generaţia contemporană cu nepotul lui Adam, în timp ce o alta îi atestă o apariţie mult mai târzie, în vremea lui Moise (vezi Iş 3, 13-15). La obârşie, Iahvé era un nume propriu; din respect şi teamă, Evreii preferau să-l rostească prin echivalentul „Domn”. În limbajul biblic, numele divine sunt folosite astfel: Iahvé = Domnul; Elohim = Dumnezeu; Adonai = Domnul; Adonai Iahvé = Domnul Dumnezeu; Iahvé Elohim = Domnul Dumnezeu; Iahvé Sabaot = Domnul Sabaot sau Domnul Atotţiitorul; Şaddai = Puternicul; El-Olam = Dumnezeu-CelVeşnic. 1 Variantă de text: „cartea neamului oamenilor”. Genealogiile aveau un rol important în viaţa triburilor semi-nomade, mai ales în exercitarea funcţiei preoţeşti. Cea de faţă vrea să acopere perioada dintre creaţie şi potop şi este, de fapt, o continuare a textului întrerupt la 2, 4a. După numeroşi exegeţi, cifrele din ea, de tradiţie mesopotamică, sunt simbolice şi urmăresc, în principal, două idei: a) o perioadă foarte

FACEREA 5

25

zeu pe Adam, după chipul lui Dumne- 13 După naşterea lui Maleleil, Cainan zeu l-a făcut. a mai trăit şapte sute patruzeci de ani şi i s’au născut fii şi fiice. 2 Bărbat şi femeie i-a făcut; şi i-a binecuvântat şi i-a numit cu numele de 14 Iar de toate, zilele lui Cainan au fost nouă sute zece ani; şi a murit. „om” în ziua în care i-a făcut. 3 Adam a trăit două sute treizeci de ani 15 Maleleil a trăit o sută şaizeci şi cinci şi atunci i s’a născut un fiu după ase- de ani şi atunci i s’a născut Iared. mănarea sa şi după chipul său2 şi i-a 16 După naşterea lui Iared, Maleleil a pus numele Set. mai trăit şapte sute treizeci de ani şi i 4 Zilele pe care le-a trăit Adam după s’au născut fii şi fiice. naşterea lui Set au fost şapte sute de 17 Iar de toate, zilele lui Maleleil au fost ani; şi i s’au născut fii şi fiice. opt sute nouăzeci şi cinci de ani; şi a 5 Iar de toate, zilele vieţii lui Adam au murit. fost nouă sute treizeci de ani; şi a mu- 18 Iared a trăit o sută şaizeci şi doi de rit. ani şi atunci i s’a născut Enoh. 6 Set a trăit două sute cinci ani şi i s’a 19 După naşterea lui Enoh, Iared a mai născut Enos. trăit opt sute de ani şi i s’au născut fii 7 După naşterea lui Enos, Set a mai şi fiice. trăit şapte sute şapte ani, şi i s’au năs- 20 Iar de toate, zilele lui Iared au fost cut fii şi fiice. nouă sute şaizeci şi doi de ani; şi a murit. 8 Iar de toate, zilele lui Set au fost nouă sute doisprezece ani; şi a murit. Enos a trăit o sută nouăzeci de ani şi atunci i s’a născut Cainan.
9

Enoh a trăit o sută şaizeci şi cinci de ani şi atunci i s’a născut Matusalem.
21 22

Şi după naşterea lui Matusalem a umblat Enoh cu Dumnezeu3 două sute 10 După naşterea lui Cainan, Enos a mai trăit şapte sute cincisprezece ani de ani şi i s’au născut fii şi fiice. 23 Iar de toate, zilele lui Enoh au fost şi i s’au născut fii şi fiice. trei sute şaizeci şi cinci de ani. 11 Iar de toate, zilele lui Enos au fost 24 Şi a umblat Enoh cu Dumnezeu şi nouă sute cinci ani; şi a murit. nu s’a mai aflat, pentru că Dumnezeu 12 Cainan a trăit o sută şaptezeci de ani îl strămutase4 . şi atunci i s’a născut Maleleil.
lungă între două generaţii; b) longevitatea e o binecuvântare a lui Dumnezeu asupra oamenilor drepţi, iar ea scade pe măsură ce răutatea şi păcatul se instalează în lume (între 1000 şi 600 de ani de la Adam la Noe, între 600 şi 200 de la Noe la Avraam, între 200 şi 100 între Avraam şi Iosua Navi, pentru ca de la David încoace să devină „normală”). 2 Adam îi transmite întregului neam omenesc chipul pe care el însuşi îl primise de la Dumnezeu (vezi 1, 27); „asemănarea” e psiho-somatică.
3 „A umbla cu Dumnezeu” = metaforă pentru omul care trăieşte în intimitatea lui Dumnezeu, care-I este bineplăcut (vezi şi v. 24; de asemenea, 6, 9). 4 În variantă de text: „îl luase cu Sine”. Verbul metatíthemi înseamnă nu numai a muta, a strămuta, a schimba locul, ci şi a preface, a transforma (a trece ceva sau pe cineva dintr’o stare de existenţă în alta). De aci, exegeza asupra misterului în care Enoh a fost strămutat (fenomen care se va repeta cu profetul Ilie – vezi 4 Rg 2, 3-10 şi notele aferente).

FACEREA 6

26

25 Matusalem a trăit o sută optzeci şi 3 Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Duhul şapte de ani şi atunci i s’a născut La- Meu nu va rămâne pururea în oamenii meh. aceştia, pentru că ei sunt numai trup; 26 După naşterea lui Lameh, Matusa- aşadar, zilele lor vor fi o sută douăzeci lem a mai trăit şapte sute optzeci şi doi de ani!” 4 În zilele acelea erau pe pământ uride ani şi i s’au născut fii şi fiice. aşi, şi chiar după aceea, când fiii lui 27 Iar de toate, zilele lui Matusalem au fost nouă sute şaizeci şi nouă de ani; şi Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi acestea le dăruiau fii: aceştia a murit. sunt uriaşii din vechime, oamenii cei 28 Lameh a trăit o sută optzeci şi opt de vestiţi. ani şi atunci i s’a născut un fiu 5 Dar Domnul Dumnezeu a văzut că ră29 şi l-a numit cu numele de Noe, ziutatea oamenilor s’a mărit pe pământ când: „Acesta ne va mângâia în ostene- şi că toată închipuirea din gândul iniala noastră şi’n durerea mâinilor noas- mii lor era fără’ncetare numai spre tre, ce vine din pământul pe care Dom- rău. nul Dumnezeu l-a blestemat”. 6 Şi S’a căit Dumnezeu că l-a făcut 30 Şi după naşterea lui Noe, Lameh a pe om pe pământ, şi S’a mâhnit întru mai trăit cinci sute şaizeci şi cinci de inima Sa. ani şi i s’au născut fii şi fiice. 7 Şi a zis Domnul: „Şterge-voi de pe 31 Iar de toate, zilele lui Lameh au fost faţa pământului pe omul pe care l-am şapte sute cincizeci şi trei de ani; şi a făcut, de la om pân’ la dobitoc şi de la murit. târâtoare pân’ la păsările cerului, căci 32 Noe era de cinci sute de ani când le-a Mă căiesc că le-am făcut”. dat naştere celor trei fii: Sem, Ham şi 8 Noe însă a aflat har în faţa Domnului Iafet. Dumnezeu. 9 Iată neamurile lui Noe: Noe era om drept şi neprihănit între cei din nea6 mul său; Noe umbla cu Dumnezeu2 . 10 Iar lui Noe i s’au născut trei fii: Sem, Eroii antediluvieni. Noe, singurul Ham şi Iafet. om drept. Vestirea potopului; co- 11 Pământul însă se stricase în faţa lui rabia. Dumnezeu şi se umpluse pământul de 1 Şi a fost că după ce au început oa- silnicie3 . menii a se înmulţi pe pământ şi li s’au Dumnezeu” sunt oamenii superiori, evoluaţi, virnăscut fiice, tuoşi, în timp ce „fii ai oamenilor” sunt cei inferi-

fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele acestor două „specii” atât de diferite s’au născut oamenilor sunt frumoase, şi-au luat „uriaşii”, ca o culme a răutăţii de pe pământ, rădintre ele soţii, care pe cine şi-a ales1 . utate pe care Domnul o va eradica prin potop.
2
2 Vezi

ori, primitivi, instinctuali, păcătoşi. Din unirea

1-4: text enigmatic; inserţia unei străvechi tradiţii pe care autorul Genezei nu şia permis s’o omită. În limbajul biblic, „fii ai lui

1 Versetele

nota de la 5, 22. nedreptate, strâmbătate, asuprire, agresiune, violenţă, cruzimea celui puternic faţă de cel slab.
3 adikia:

FACEREA 7

27

12 Şi a căutat Domnul Dumnezeu spre muri. pământ, şi iată, era stricat; căci tot tru- 18 Dar cu tine voi statornici legămânpul4 îşi stricase calea sa pe pământ. tul Meu: tu vei intra în corabie, tu 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis către şi’mpreună cu tine fiii tăi şi femeia ta Noe: „Sosit-a înaintea feţei Mele sfâr- şi femeile fiilor tăi. şitul a tot omul, căci din pricina lor s’a 19 Şi din toate dobitoacele, din toate umplut pământul de silnicie; şi iată, târâtoarele, din toate fiarele şi din tot Eu îi voi pierde, pe ei şi pământul. trupul tu vei aduce’n corabie două câte

Ca urmare, tu fă-ţi o corabie de două10 , ca să le ţii în viaţă împreună lemn din cel tare5 . În corabie fă încă- cu tine; ele vor fi parte bărbătească şi peri6 , iar pe dinlăuntru şi pe dinafară parte femeiască. smoleşte-o cu smoală. 20 Din tot soiul de păsări zburătoare 15 Şi iată cum să faci corabia: lungimea după fel şi din tot soiul de dobitoace corăbiei să fie de trei sute de coţi7 , lă- după fel şi din tot soiul de târâtoare ţimea ei de cincizeci de coţi, iar înălţi- după fel, două câte două din toate să mea de treizeci de coţi. vină la tine, parte bărbătească şi parte 16 Corăbiei să-i faci acoperiş pe care-l femeiască, pentru ca’mpreună cu tine vei încheia la un cot deasupra8 ; iar uşa să le ţii în viaţă. corăbiei să i-o faci într’o latură; şi vei 21 Iar tu ia cu tine din toate bucatele ce face o punte jos, una în rândul doi şi se mănâncă şi fă-ţi acolo strânsură; ele alta în cel de al treilea9 . vă vor fi vouă de mâncare, ţie şi lor”. 17 Şi iată, Eu voi aduce asupra pămân- 22 Şi a făcut Noe totul după cum îi potului potopul – apele –, ca să pierd de runcise Domnul Dumnezeu; aşa a făsub cer tot trupul care are’n el suflare cut. de viaţă; şi tot ce este pe pământ va
14

„toată carnea”, adică orice fiinţă vie, fie om, fie animal. 5 Ebraicul gofer (transpus ca atare de primele traduceri engleze) indică o esenţă de lemn necunoscută nouă. Septuaginta îl traduce prin termenul general tetrágonos, ceea ce indică un lemn de esenţă tare. Echivalentele moderne mai specifice: „salcâm”, „chiparos”, „răşinoase” sunt fie total inadecvate, fie aproximative. 6 Literal: cuiburi. 7 Un cot: aproximativ 0, 45 m. 8 Text dificil, înţeles neclar. Ideea ar fi: un acoperiş uşor înclinat, a cărui coamă nu va depăşi în înălţime un cot de la streaşină. Altă traducere: „o fereastră la un cot de la acoperiş”. Oricum, corabia (arca) lui Noe nu are nimic în comun cu structura şi formele corăbiei clasice. Septuaginta o desemnează prin substantivul kivotós = ladă cu capac, cufăr. 9 Aşadar, spaţiul cel mare împărţit în trei etaje.

4 Literal:

7
Potopul. Şi Domnul Dumnezeu i-a zis lui Noe: „Intră în corabie, tu şi toată casa ta1 , căci pe tine te-am văzut că eşti drept înaintea Mea în neamul2 acesta.
1

Din toate animalele curate vei lua cu tine câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din animalele necurate câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască.
2
10 În

înţelesul: câte două din fiecare specie. ta: familia ta. 2 Neamul: generaţia.
1 Casa

FACEREA 7
3 De asemenea, din păsările cerului cele curate să iei câte şapte perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, iar din toate păsările cele necurate, câte o pereche, parte bărbătească şi parte femeiască, ca să le păstrezi lor soiul pe faţa’ntregului pământ. 4 Căci încă şapte zile, şi Eu voi face să plouă pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi pierde de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut”. 5 Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit Domnul Dumnezeu. 6 Iar Noe era de şase sute de ani când a venit potopul – apele – asupra pământului. 7 Şi Noe şi fiii săi şi femeia sa şi femeile fiilor săi au intrat în corabie ca să scape de apele potopului. 8 Şi din păsările curate şi din păsările necurate şi din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate şi din fiare şi din toate cele ce se târăsc pe pământ, 9 parte bărbătească şi parte femeiască, două câte două au intrat cu Noe în corabie, aşa cum Dumnezeu îi poruncise lui. 10 Şi a fost că după cele şapte zile au venit apele potopului asupra pământului. 11 În anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii, în chiar ziua aceea s’au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare3 şi jgheaburile4 cerului s’au
3 Adâncul: genunea (abisul) din 1, 2. E vorba de apele subterane care ţâşnesc din adâncuri în întâmpinarea celor ce se prăvălesc din cer. Totul sugerează refacerea hăului primordial; dacă la’nceput Dumnezeu despărţise apele de ape, acum ele se împreunează din nou, clocotind. 4 Textual: cataractele. Imaginea este aceea

28 deschis; şi a plouat pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.
12

În chiar ziua aceea a intrat Noe în corabie, precum şi Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor săi.
13

Şi toate fiarele după fel şi toate dobitoacele după fel şi toate târâtoarele ce se târăsc pe pământ după fel şi toate înaripatele după fel
14

au intrat la Noe în corabie, două câte două din tot trupul care are’n el suflare de viaţă.
15

Şi cele ce-au intrat – o parte bărbătească şi-o parte femeiască din tot trupul – au intrat precum îi poruncise Dumnezeu lui Noe. Şi Domnul Dumnezeu i-a închis corabia pe dinafară.
16

Şi a fost potopul pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi apele au crescut şi au ridicat corabia şi ea s’a înălţat deasupra pământului.
17

Şi s’au înstăpânit apele şi-au tot crescut pe pământ; şi corabia se purta pe deasupra apelor.
18

Şi-atât de mult s’au înstăpânit apele pe pământ, încât toţi munţii cei înalţi care erau sub cer s’au acoperit;
19

cu cincisprezece coţi s’a ridicat apa deasupră-le şi toţi munţii cei înalţi s’au acoperit.
20

Şi a murit tot trupul ce se mişca pe pământ: păsările, dobitoacele, fiarele, toate vietăţile ce mişună pe pământ, şi toţi oamenii;
21

toate cele ce aveau în nări suflare de viaţă, toate cele ce erau pe pământ uscat, toate au murit.
22

a morarului care deschide scocul pentru ca apa acestuia să se prăvălească’n cupele roţii.

FACEREA 8 Şi s’a stins toată fiinţa ce se afla pe faţa’ntregului pământ, de la om pân’ la dobitoc şi pân’ la târâtoare şi pân’ la păsările cerului, toate s’au stins de pe pământ; şi n’a rămas decât Noe şi ce era cu el în corabie. 24 Iar apa a tot crescut pe pământ vreme de o sută cincizeci de zile.
23

29 mai întors până ce apele-au secat pe pământ. 8 Şi după el a trimis porumbelul ca să vadă dacă apele au scăzut de deasupra feţei pământului. 9 Dar porumbelul, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s’a întors la el în corabie; căci încă era apă pe toată faţa pământului. Şi [Noe] a întins mâna şi l-a apucat şi l-a băgat la el în corabie. 10 Şi aşteptând încă alte şapte zile, din nou a trimis porumbelul din corabie. 11 Şi porumbelul s’a întors la el spre seară; şi iată, avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe faţa pământului. 12 Şi încă alte şapte zile aşteptând, din nou i-a dat drumul porumbelului; dar acesta nu s’a mai întors la el. 13 Şi a fost că în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în prima zi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit: şi iată că apa secase de pe faţa pământului. 14 Iar în luna a doua, în douăzeci şi şapte ale lunii, pământul era uscat. 15 Şi Domnul Dumnezeu i-a grăit lui Noe, zicând: 16 „Ieşi din corabie, tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi; 17 şi toate fiarele care sunt cu tine, şi tot trupul: de la păsări şi pân’ la dobitoace şi toate târâtoarele ce se mişcă pe pământ scoate-le împreună cu tine; creşteţi şi înmulţiţi-vă pe pământ3 !”
LXX reia expresia din 1, 28, ceea ce sugerează o naştere din nou a lumii, aceasta fiind solidară cu omul atât în cădere cât şi în mântuire.
3 Textul

8
Încetarea potopului. Noe iese din corabie şi-I aduce jertfă lui Dumnezeu. 1 Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Noe şi de toate fiarele şi de toate dobitoacele şi de toate păsările şi de toate vietăţile mişcătoare câte erau cu el în corabie; şi a adus Dumnezeu vânt pe pământ şi apele s’au potolit; 2 izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului s’au închis şi ploaia din cer a încetat. 3 Şi apa scădea treptat de pe pământ şi după o sută cincizeci de zile apele s’au micşorat. 4 Iar în luna a şaptea, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii, corabia s’a odihnit pe muntele Ararat1 . 5 Iar apele au tot scăzut până în luna a zecea; iar în cea dintâi zi a lunii a zecea s’au arătat vârfurile munţilor. 6 Şi a fost că după patruzeci de zile a deschis Noe fereastra corăbiei pe care o făcuse2 7 şi a trimis corbul să vadă dacă apele au scăzut. Şi ieşind acesta, nu s’a
1 Literal: pe munţii Ararat. Lanţ muntos în Armenia de astăzi, la sud de Caucaz. 2 Vezi nota de la 6, 16, în legătură cu varianta de traducere a acelui verset.

FACEREA 9

30

18 Şi a ieşit Noe, precum şi femeia sa şi pământ şi peste toţi peştii mării; pe fiii săi şi femeile fiilor săi; mâna voastră le-am dat.

şi toate fiarele, toate dobitoacele, 3 Tot ce se mişcă şi tot ce trăieşte fietoate păsările şi toate târâtoarele care vă spre hrană; aşa cum iarba verde, pe se mişcă pe pământ, după felul lor, au toate vi le-am dat. ieşit din corabie. 4 Numai carne cu viaţa ei – sângele – 20 Şi Noe I-a zidit Domnului un jertfel- să nu mâncaţi. nic4 ; şi a luat din toate animalele cele 5 Cât despre viaţa voastră – sângele –, curate şi din toate păsările cele curate pentru ea voi cere socoteală1 de la toată şi le-a adus ardere-de-tot5 pe jertfelnic. fiara; şi de la fratele omului voi cere so19 21

Şi Domnul Dumnezeu a mirosit bună mireasmă şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „De-acum nu voi mai blestema pământul din pricina faptelor omului, căci închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinereţea lui; şi nici nu voi mai pierde toate făpturile vii aşa cum am făcut.
22

coteală pentru viaţa omului2 . Cel ce va vărsa sânge de om, de către om îi va fi sângele vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om3 .
6

Voi însă creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!”
7

De-acum, câte zile va avea pămân- 8 Şi i-a grăit Dumnezeu lui Noe şi fiilor tul, semănat şi secerat, frig şi căldură, săi care erau cu el, zicând: vară şi iarnă, ziuă şi noapte nu vor mai 9 „Iată, Eu închei legământul4 Meu cu voi, cu urmaşii voştri de după voi înceta!” 10 şi cu toate fiinţele vii care sunt cu voi: cu păsările, cu dobitoacele şi cu toate fiarele pământului care sunt cu voi, cu 9 toate câte au ieşit din corabie; Rânduială nouă pe pământ. Le- 11 cu voi închei acest legământ: nici un gământul lui Dumnezeu cu Noe. trup nu va mai pieri de apele potopului şi nici un potop nu va mai fi să pustiNoe şi fiii săi. ască pământul”. 1 Şi i-a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi 12 Şi a zis Domnul Dumnezeu către şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi Noe: „Iată semnul legământului pe care Eu îl fac cu voi şi cu toată fiinţa stăpâniţi-l!
2 Groaza şi frica de voi fie peste toate 1 Literal: o voi cere din mâna. . . fiarele pământului, peste toate păsă2 Altfel formulat: fiecărui om îi voi cere socorile cerului, peste tot ce se mişcă pe teală pentru viaţa (sângele) fratelui său.
4 Altar

făcut din pietre aşezate unele peste al-

tele. 5 Ardere-de-tot (holocaust): jertfă în care animalul sacrificat era în întregime mistuit de focul de pe altar. Ofrandă totală, din care jertfitorul nu-şi reţine nici o parte.

3 Viaţa Îi aparţine lui Dumnezeu, căci El ia dat-o fiecăruia. A atenta la viaţa omului înseamnă a atenta la însuşi chipul lui Dumnezeu. 4 Legământ: alianţă, învoială, acord, făgăduinţă, testament. Legământul lui Dumnezeu cu Noe va fi urmat de acela cu Avraam (capitolele 15 şi 17) şi de acela cu poporul lui Israel (Iş 24).

FACEREA 10

31

vie care este cu voi, din neam în neam 24 Când Noe s’a trezit din vin, a înţeles şi de-a pururi: ce-i făcuse fiul său cel mai tânăr,
13 curcubeul Meu îl aşez în nor,

ca să fie 25 şi a zis: „Blestemat să fie Canaan! el semn al legământului dintre Mine şi Robul robilor le va fi el fraţilor săi!” pământ. 26 Şi a zis: „Binecuvântat să fie Dom14 Şi fi-va că ori de câte ori voi aduna nul, Dumnezeul lui Sem, iar Canaan nor deasupra pământului şi curcubeul să fie robul său; Meu se va arăta în nor, 5 27 să-l înmulţească Dumnezeu pe Iafet Îmi voi aduce aminte de legământul şi să locuiască’n corturile lui Sem, iar Meu pe care l-am încheiat cu voi şi cu Canaan să le fie slugă”. toată fiinţa vie a oricărui trup, şi apele 28 După potop, Noe a mai trăit trei sute nu vor mai deveni potop ca să nimi- cincizeci de ani. cească tot trupul. 29 Iar de toate, zilele lui Noe au fost 16 Fi-va curcubeul Meu în nor şi Eu îl nouă sute cincizeci de ani; şi a murit. voi vedea şi-Mi voi aduce aminte de legământul veşnic dintre Mine şi toată fiinţa vie din tot trupul care este pe 10 pământ!”
15

Şi a zis Dumnezeu lui Noe: „Acesta este semnul legământului pe care Eu Obârşia neamurilor răspândite pe l-am încheiat între Mine şi tot trupul pământ. 1 Iată-i pe urmaşii fiilor lui Noe: Sem, care este pe pământ.” Ham şi Iafet, cărora li s’au născut fii 18 Iar fiii lui Noe care au ieşit din corabie erau Sem, Ham şi Iafet. Iar Ham după potop.
17

Fiii lui Iafet: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meşec şi Tiras. 19 Aceştia sunt cei trei fii ai lui Noe; din ei s’au răspândit [oamenii] pe ’ntregul 3 Fiii lui Gomer: Aşchenaz, Rifat şi Togarma. pământ. era tatăl lui Canaan.
2

Noe a prins a fi lucrător de pământ şi a sădit vie.
20

Fiii lui Iavan: Elişa şi Tarşiş, Chitim şi Dodanim.
4

Şi a băut vin şi s’a îmbătat şi s’a dezvelit în cortul său.
21 22

Din aceştia s’au desprins insulele neamurilor în pământul lor1 , fiecare
5

Iar Ham, tatăl lui Canaan, a văzut 5 Literal: să-i lărgească (neamul). În ebraică, goliciunea tatălui său şi, ieşind afară, joc de cuvinte între yefet = Iafet şi yafte = a lărgi. Binecuvântarea implică nu numai creştele-a spus celor doi fraţi ai săi. Dar Sem şi Iafet au luat o haină, şi-au pus-o amândoi pe umeri şi, mergând cu spatele’nainte, au acoperit goliciunea tatălui lor; cum ei îşi aveau feţele întoarse înapoi, n’au văzut goliciunea tatălui lor.
23

rea în număr a urmaşilor lui Iafet, ci şi extinderea lor pe teritorii vaste. 1 După unii comentatori, ramurile care au migrat spre vest şi au populat insulele şi ţărmurile Mediteranei. Fraza însă sugerează şi metafora unui pământ plutitor din care se desprind plauri (vezi 10, 32). Ideea unităţii primordiale a speciei umane.

FACEREA 10 după limba sa în triburile şi’n naţiile lor. 6 Fiii lui Ham: Cuş, Miţraim, Put şi Canaan. 7 Fiii lui Cuş: Seba, Havila, Sabta, Rama şi Sabteca. Fiii lui Rama: Şeba şi Dedan. 8 Cuş i-a dat naştere şi lui Nimrod; acesta, cel dintâi, a fost puternic pe pământ. 9 El a fost vânător puternic în faţa Domnului Dumnezeu; de aceea se spune: „Vânător puternic ca Nimrod în faţa Domnului Dumnezeu2 ”. 10 Începutul împărăţiei lui au fost Babilonul, Ereh, Acad şi Calne din ţinutul Şinear. 11 Din pământul acela a trecut în Asur şi a zidit Ninive, cetatea Rehobot-Ir, Calah 12 – şi Resen, între Ninive şi Calah –; aceasta e cetatea cea mare3 . 13 Din Miţraim s’au născut Ludiţii, Anamiţii, Lehabiţii, Naftuhiţii, 14 Patrusiţii, Casluhiţii – din care au ieşit Filistenii – şi Caftoriţii. 15 Din Canaan s’au născut: Sidon, întâiul-său-născut, apoi Heteul 16 şi Iebuseul, Amoreul, Ghergheseul, 17 Heveul, Archeul, Sineul, 18 Arvadeul, Ţemareul şi Hamateul; apoi s’au răspândit neamurile canaaneene. 19 Şi ţinuturile Canaaneenilor se întindeau de la Sidon spre Gherara până la
2 În socotinţa lui Dumnezeu, Cel ce-i atestă faima. 3 Se crede că această menţiune se referă la Ninive. Totuşi, Calah a fost capitala Asiriei în secolele 12-9 î. H. Actuala localitate Nimrud, aproape de confluenţa Tigrului cu Zabul Superior.

32 Gaza, iar spre Sodoma, Gomora, Adma şi Ţeboim până la Laşa. 20 Aceştia sunt fiii lui Ham în triburile lor, după limbile lor, în ţările lor şi’n naţiile lor. 4 21 Şi i s’au născut fii şi lui Sem , tatăl tuturor fiilor lui Ever şi fratele mai mare al lui Iafet. 22 Fiii lui Sem: Elam, Asur, Arfaxad, Lud şi Aram. 23 Fiii lui Aram: Uţ, Hul, Gheter şi Maş. 24 Arfaxad i-a dat naştere lui Cainan; Cainan i-a dat naştere lui Şelah; iar Şelah i-a dat naştere lui Ever. 25 Lui Ever i s’au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui s’a împărţit pământul; iar numele fratelui său era Ioctan5 . 26 Lui Ioctan i s’au născut Almodad, Şalef, Haţarmavet, Ierah, 27 Hadoram, Uzal şi Dicla, 28 Obal, Abimael şi Şeba, 29 Ofir, Havila şi Iobab. Toţi aceştia sunt fiii lui Ioctan. 30 Sălaşurile lor se întindeau de la Meşa, spre Sefar, până la muntele răsăritului6 . 31 Aceştia sunt fiii lui Sem în triburile lor, după limbile lor, în ţările lor şi’n naţiile lor.
4 După ce a consemnat structura etnografică a lumii vechi, autorul introduce genealogia semiţilor, asupra căreia i se va concentra de-acum atenţia, pregătind astfel intrarea în scenă a lui Avraam. 5 În general se admite – cu unele corecturi – ipoteza că din Peleg se trag semiţii din Nord (Mesopotamia), iar din Ioctan, semiţii din Sud (Arabia). 6 Munte necunoscut, în timp ce se speculează că Sefar (Safara) se afla pe ţărmul de sud-est al Arabiei.

FACEREA 11

33

32 Acestea sunt triburile fiilor lui Noe, 8 Şi de acolo i-a împrăştiat Domnul pe după urmaşii lor şi după naţiile lor. faţa ’ntregului pământ şi ei au încetat Din ele s’au răspândit insulele neamu- să mai zidească cetatea şi turnul. rilor7 pe pământ după potop. 9 E pricina pentru care cetatea aceea s’a numit Babilon3 , pentru că acolo a încâlcit Domnul limbile a tot pămân11 tul şi de acolo i-a împrăştiat Domnul Dumnezeu pe toată faţa pământului4 . Turnul Babel. Încâlcirea limbilor 5 şi împrăştierea popoarelor. Stră- 10 Iată-i acum pe urmaşii lui Sem : Sem era de o sută de ani când i s’a năsmoşii lui Avraam. cut Arfaxad, la doi ani după potop. 1 Pământu’ntreg avea pe-atunci o sin11 După naşterea lui Arfaxad, Sem a gură limbă şi aceleaşi cuvinte1 . mai trăit cinci sute de ani şi i s’au năs2 Şi a fost că, pornind din părţile Răsăritului, oamenii au găsit un şes în ţara cut fii şi fiice; şi a murit. 12 Arfaxad a trăit o sută treizeci şi cinci Şinear şi s’au aşezat acolo. 3 Şi au zis unul către altul: „Hai să fa- de ani şi atunci i s’a născut Cainan. cem cărămizi şi să le ardem în foc!” Şi După naşterea lui Cainan, Arfaxad a au folosit cărămida în loc de piatră, iar mai trăit trei sute treizeci de ani şi i s’au născut fii şi fiice; şi a murit. smoala în loc de var. 4 Şi au zis: „Hai să ne clădim un oraş şi 13 Cainan a trăit o sută treizeci de ani un turn al cărui vârf să ajungă la cer, şi şi atunci i s’a născut Şelah. După naşsă ne facem un nume, ca să nu mai fim terea lui Şelah, Cainan a mai trăit trei împrăştiaţi pe faţa ’ntregului pământ!” sute treizeci de ani şi i s’au născut fii şi 5 Şi S’a pogorât Domnul să vadă ceta- fiice; şi a murit. tea şi turnul pe care-l zideau fiii oame- 14 Şelah a trăit o sută treizeci de ani şi nilor. atunci i s’a născut Ever. 6 Şi a zis Domnul: „Iată că ei sunt un a răvăşi, a înnegura, a încurca. În text, singur popor şi au toţi o singură limbă; câlci, obiectul acestui predicat este „graiul” (singular). şi acesta-i doar începutul a ceea ce vor 3 La origine, ebraicul Babel (Bab-ili) înface; de-acum nu se vor mai opri de la seamnă „poarta lui Dumnezeu”. Printr’o etimologie populară, el devine balal = a amesteca, a tot ceea ce şi-au pus în gând să facă. încâlci, a produce confuzie. 7 Hai să ne pogorâm şi acolo să le în4 Sancţionarea orgoliului omenesc de a străcâlcim2 graiul, pentru ca unul altuia să punge cerul (locuinţa lui Dumnezeu) cu puteri proprii. Cu acest moment se începe nu numai nu-şi mai înţeleagă limba”.

nota de la v. 5. 1 Această relatare preia o tradiţie diferită de aceea a listelor genealogice precedente, care presupun existenţa mai multor limbi. Totuşi, ideea centrală le este comună: diversitatea oamenilor îşi are originea într’o unitate primordială. 2 Verbul syg-héo: a răsturna, a întoarce pe dos, a stârni confuzie, a amesteca (în sensul de a tulbura un lichid prin agitarea drojdiei), a în-

7 Vezi

istoria limbilor, ci şi istoria mentalităţilor; când doi oameni „nu vorbesc aceeaşi limbă” înseamnă că ei gândesc diferit. 5 Cu unele diferenţe, acest tablou genealogic îl continuă pe cel din capitolul 5 şi acoperă perioada dintre Noe şi Avraam. El este însă şi o paralelă a celui din 10, 21-31, cu deosebirea că pare a se ocupa numai de ramura nordică a semiţilor, cea din Mesopotamia, din care se va naşte Avram.

FACEREA 12

34

15 Iar după naşterea lui Ever, Şelah a 29 Iar Avram şi Nahor şi-au luat femei; mai trăit trei sute treizeci de ani şi i numele femeii lui Avram7 era Sarai8 , s’au născut fii şi fiice; şi a murit. iar numele femeii lui Nahor era Milca, 16 Ever a trăit o sută treizeci şi patru fata lui Haran, tatăl Milcăi şi al Iscăi. 30 Sarai era stearpă şi nu năştea copii. de ani şi atunci i s’a născut Peleg. 17 Iar după naşterea lui Peleg, Ever a 31 Şi i-a luat Terah pe Avram, fiul său, mai trăit două sute şaptezeci de ani şi şi pe Lot, fiul lui Haran şi nepotul său, şi pe Sarai, nora sa şi femeia lui Avram, i s’au născut fii şi fiice; şi a murit. 18 Peleg a trăit o sută treizeci de ani şi fiul său, şi i-a scos din Urul Caldeilor ca să meargă în ţara Canaanului; şi atunci i s’a născut Reu. au mers până la Haran9 şi s’au aşezat 19 Iar după naşterea lui Reu, Peleg a acolo. mai trăit două sute nouă ani şi i s’au 32 De toate, zilele vieţii lui Terah în născut fii şi fiice; şi a murit. pământul Haran au fost două sute 20 Ragav a trăit o sută treizeci şi doi de cinci ani; şi a murit Terah în Haran. ani şi atunci i s’a născut Serug.

Iar după naşterea lui Serug, Ragav a mai trăit două sute şapte ani şi i s’au născut fii şi fiice; şi a murit.
21 22

12

Serug a trăit o sută treizeci de ani şi Chemarea lui Avram. Avram în Caatunci i s’a născut Nahor. naan şi în Egipt. 23 Iar după naşterea lui Nahor, Serug 1 Şi a zis Domnul către Avram: „Ieşi a mai trăit două sute de ani şi i s’au din ţara ta şi din neamul tău şi din casa născut fii şi fiice; şi a murit. tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o 24 Nahor a trăit şaptezeci şi nouă de ani voi arăta Eu. şi atunci i s’a născut Terah. 2 Şi Eu voi face din tine un neam mare; 25 Iar după naşterea lui Terah, Nahor a şi te voi binecuvânta şi-ţi voi mări numai trăit o sută douăzeci şi cinci de ani mele şi tu vei fi izvor de binecuvântare. şi i s’au născut fii şi fiice; şi a murit. 3 Voi binecuvânta pe cei ce te vor bine26 Terah a trăit şaptezeci de ani şi cuvânta, iar pe cei ce te vor blestema atunci i s’au născut Avram, Nahor şi îi voi blestema; şi’ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile pământului”. Haran.
27

Iată-i pe urmaşii lui Terah: lui Te- primul mileniu era locuită de clanul aramaic al rah i s’au născut Avram, Nahor şi Ha- Caldeilor. Identificată de recente cercetări arheologice. ran. Haran i-a dat naştere lui Lot. 7
Avram înseamnă „preamărit este tatăl
28

Haran a murit în faţa lui Terah, ta- meu”; în text se va numi aşa până la 17, 5 când tăl său, în pământul său de naştere, în devine Avraam. 8 Sarai = Principesa; în text, începând cu 17, Urul Caldeilor6 .
Ur (Uru), în Mesopotamia de Sud, pe malul drept al Eufratului, la cca 200 km de Babilon. Locuită la început de Sumerieni, ea a cunoscut o mare înflorire în mileniul III î. H. În
6 Cetatea

15 se va numi Sarra. 9 În grafia ebraică (Charan), uşor diferit de Haran, fratele lui Avram. Se afla în nord-vestul Mesopotamiei; cândva mare centru al culturii aramaice.

FACEREA 12
4

35

Şi a plecat Avram, aşa cum îi zisese 12 De aceea, când te vor vedea, EgipDomnul; cu el s’a dus şi Lot. Iar Avram tenii vor zice: Aceasta-i femeia lui!. . . era de şaptezeci şi cinci de ani când a Atunci pe mine mă vor ucide, iar pe ieşit din Haran. tine te vor lăsa cu viaţă.
5

Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile pe care le agonisiseră şi toţi oamenii1 pe care-i dobândiseră în Haran, şi au ieşit ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în ţara Canaan.

Spune deci că-mi eşti soră, pentru ca de dragul trecerii tale să-mi fie mie bine şi datorită ţie să rămân în viaţă”5 .
13

Şi dacă a sosit Avram în Egipt, au văzut Egiptenii că femeia lui era foarte frumoasă.
14

6 Şi Avram a străbătut ţara de-a lungul 15 Şi au văzut-o dregătorii lui Faraon6 ei până la locul numit Sihem, până la şi au lăudat-o în faţa lui Faraon şi au stejarul Mamvri. Pe-atunci trăiau în dus-o în casa lui Faraon. ţara aceea Canaaneenii. 16 Şi de dragul ei s’au purtat bine cu 7 Şi Domnul i S’a arătat lui Avram şi i- Avram; şi avea el oi, vite mari şi asini, a zis: „Ţara aceasta Eu o voi da semin- slugi şi slujnice, catâri şi cămile. ţiei tale”. Şi acolo I-a zidit Avram un 17 Dar Domnul l-a lovit cu plăgi mari şi jertfelnic Domnului Care i Se arătase. grele pe Faraon şi casa lui din pricina 8 De acolo s’a strămutat în munte, la Saraii, femeia lui Avram. răsărit de Betel, şi şi-a întins cortul, 18 Şi chemându-l Faraon pe Avram, iavând Betelul la apus2 , iar Hai la răa zis: „Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai sărit. Şi acolo I-a zidit Domnului un spus că e femeia ta? jertfelnic şi a chemat numele Domnu19 De ce ai zis: Mi-e soră? – şi eu am lui3 . luat-o de femeie. Acum dar iată-ţi fe9 Apoi s’a ridicat Avram şi de acolo s’a meia! Ia-ţi-o şi du-te!” îndreptat spre Negheb4 . 20 Şi Faraon le-a dat oamenilor săi po10 Şi’n ţară s’a făcut foamete şi Avram runci cu privire la Avram ca să-l pes’a coborât în Egipt ca să locuiască treacă, pe el şi pe femeia lui şi toate acolo, pentru că’n ţară se înteţise foacâte avea; şi pe Lot, care era cu el7 . metea.

Şi a fost că’n timp ce Avram se apropia să intre în Egipt, a zis către Sarai, femeia sa: „Ştiu că eşti femeie frumoasă la chip.
11
1 Literal: toate sufletele; se înţeleg servitorii şi sclavii. 2 Literal: spre mare (Mediterana). Betel înseamnă „Casa lui Dumnezeu”; actualul Beitin, cca 20 km la nord de Ierusalim. 3 Numele lui Iahvé: vezi nota de la 4, 26. 4 Prin Negheb era desemnată partea de sud a Palestinei; cuvântul în sine avea înţelesul general de „ţinutul pustiu” sau „miazăziua”.

5 Istoria mentalităţilor consemnează vremea când viaţa soţului conta mai mult decât reputaţia soţiei. Se pare însă că Egiptenii ignorau obiceiul unor nobili mesopotamieni de a-şi proclama pe una din soţii drept „soră”, titlu cu poziţii privilegiate. Oricum, accentul acestui episod cade nu pe slăbiciunea lui Avram, ci pe iconomia divină care-l salvează pe beneficiarul făgăduinţei lui Dumnezeu, indiferent de calitatea omului sau a circumstanţelor. 6 „Faraon” nu desemna o anume persoană, ci pe regele Egiptului, oricare ar fi fost el; nume generic cunoscut încă din secolul 15 î. H. 7 Această ultimă menţiune se află numai în textul Septuagintei.

FACEREA 13

36 Domnului şi ca pământul Egiptului – aceasta era înainte de a fi nimicit Domnul Sodoma şi Gomora.

13
Avram se desparte de Lot.
1

Iar din Egipt s’a suit Avram la Ne- 11 Deci şi-a ales Lot toată câmpia Iorgheb, el, femeia sa şi toate câte avea; şi danului2 şi a apucat Lot spre răsărit; cu Lot, care era cu el. şi aşa s’au despărţit ei unul de altul: 2 Avram însă era foarte bogat în vite, 12 Avram s’a aşezat în ţinutul Canaan, în argint şi în aur. iar Lot s’a aşezat în cetăţile din câmpie; 3 Şi din popas în popas a mers Avram şi şi-a întins corturile până la Sodoma. de la Negheb până la Betel, până la locul unde-i fusese mai înainte cortul, în- 13 Dar oamenii Sodomei erau răi şi mari păcătoşi împotriva lui Dumnezeu. tre Betel şi Hai, adică spre locul jertfelnicului pe care- 14 Deci a zis Domnul către Avram, după l făcuse el înainte. Şi acolo a chemat ce Lot se despărţise de el: „Ridică-ţi Avram numele Domnului. ochii şi, din locul în care eşti acum, ca5 Iar Lot, care mergea împreună cu ută spre miazănoapte şi spre miazăzi Avram, avea şi el oi şi vite mari şi cor- şi spre răsărit şi spre apus, turi. 15 că tot pământul pe care-l vezi ţi-l voi 6 Pământul acela însă nu-i încăpea da, ţie şi seminţiei tale, pentru vecie. să locuiască împreună, căci averile lor erau multe şi ei nu încăpeau să stea la- 16 Pe urmaşii tăi îi voi face mulţi ca pulberea pământului; de va putea cineva olaltă. să numere pulberea pământului, îi va 7 Şi s’a făcut o ceartă între păstorii vitelor lui Avram şi păstorii vitelor lui număra şi pe urmaşii tăi.
4

Lot. . . – În pământul acela locuiau pe- 17 Scoală-te; cutreieră pământul atunci Canaaneenii şi Ferezeii –. acesta’n lung şi’n lat, că ţie ţi-l voi da!” 8 Şi Avram i-a zis lui Lot: „Sfadă să nu fie între mine şi tine, între păstorii mei 18 Şi strămutându-şi Avram corturile, a venit şi s’a aşezat la stejarul Mamvri, şi păstorii tăi, căci suntem fraţi1 . care este la Hebron3 ; şi I-a zidit acolo 9 Iată, nu-i oare tot pământul înainteun jertfelnic Domnului. ţi? Desparte-te dar de mine! Şi de vei apuca tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; iar de vei apuca tu la dreapta, 2 Partea inferioară a văii Iordanului, a cărei eu voi apuca la stânga”. latură nordică se situa cam la 30 km de MaŞi ridicându-şi Lot ochii, a privit toată câmpia Iordanului, că toată, până la Ţoar, era udată de apă ca raiul
10

oameni fraţi. Evident, cu înţelesul de „rude”, de vreme ce Lot îi era lui Avram nepot de frate. Coroborează acest text cu nota de la Mt 12, 46.

1 Textual:

rea Moartă; se pare că la sud cuprindea Marea Moartă însăşi. În realitate, cucerit de aspectele unei vieţi materiale uşoare, Lot făcuse o alegere proastă, după cum se va vedea. 3 Stejarul Mamvri, situat cam la 3 km nord de Hebron, va deveni un simbol important nu numai pentru istoria Evreilor, ci şi pentru spiritualitatea creştină, mai ales prin episodul relatat în capitolul 18.

FACEREA 14

37 gele Senaarului, şi cu Arioc, regele Elasarului: patru regi împotriva a cinci. Valea Sidimului însă era plină de ochiuri de smoală; în fuga lor, regele Sodomei şi regele Gomorei au căzut în ele, iar cei rămaşi au fugit în munţi.
10 11 Iar biruitorii au luat toate averile So-

14
Războiul celor patru regi. Avram îl scapă pe Lot din robie şi este binecuvântat de Melchisedec. 1 Şi a fost că în zilele lui Amrafel, regele Senaarului, ale lui Arioc, regele Elasarului, ale lui Kedarlaomer, regele Elamului, şi ale lui Tidal, regele Goimilor1 , 2 aceştia au făcut război cu Bera, regele Sodomei, cu Birşa, regele Gomorei, cu Şinab, regele Admei, cu Şemeber, regele Ţeboimului, şi cu regele Belei, adică al Ţoarului. 3 Toţi aceştia din urmă s’au adunat în valea Sidim, care înseamnă marea Sării. 4 Doisprezece ani îi slujiseră ei lui Kedarlaomer, dar în anul al treisprezecelea s’au răsculat. 5 Iar în al paisprezecelea an au venit Kedarlaomer şi regii care erau de partea lui şi i-au bătut pe Refaimi la Aşterot-Carnaim, pe Zuzimi la Ham, şi pe Emimi la Şave-Chiriataim; 6 iar pe Horei, în muntele lor Seir şi până la El-Paran, care e lângă pustiu. 7 Apoi, întorcându-se, au venit la Ain-Mişpat sau Cadeş şi au bătut toate căpeteniile Amaleciţilor, ca şi pe toţi Amoreii care locuiau în HaţaţonTamar. 8 Atunci au ieşit regele Sodomei, regele Gomorei, regele Admei, regele Ţeboimului şi regele Belei sau Ţoarului şi s’au bătut în valea Sidim 9 cu Kedarlaomer, regele Elamului, cu Tidal, regele Goimilor, cu Amrafel, re1 În Septuaginta: „regele neamurilor”. Prin „Goimi” se înţelegeau neamurile neconvertite la iudaism.

domei şi Gomorei şi toate bucatele şi s’au dus. Dar l-au luat şi pe Lot, nepotul lui Avram, şi toată averea lui, şi s’au dus; căci el trăia în Sodoma.
12

Dar unul din cei scăpaţi a venit şi i-a dat de veste lui Avram Pribeagul2 , care trăia pe atunci la stejarul lui Mamvri Amoreul, fratele lui Eşcol şi al lui Aner; aceştia erau fârtaţii lui Avram.
13

Auzind Avram că Lot, nepotul său, a fost dus în robie, i-a ridicat pe oamenii săi cei mai încercaţi, născuţi în casa lui, în număr de trei sute optsprezece, şi i-a urmărit pe vrăjmaşi până la Dan.
14 15 Şi năvălind

asupra lor în timpul nopţii, el şi oamenii săi, i-a bătut şi ia alungat până la Hoba, care este în stânga Damascului. Şi a adus înapoi toate bunurile din Sodoma; şi l-a adus înapoi şi pe Lot, nepotul său, precum şi averea lui, femeile şi oamenii.
16

Şi’n timp ce el se întorcea după înfrângerea lui Kedarlaomer şi a regilor uniţi cu acela, regele Sodomei l-a în17
2 T. M.: Evreu – Ebreu (în greacă, Evraios): descendent al lui Ever, urmaşul lui Sem (vezi 10, 21; 11, 14). Septuaginta traduce ebraicul brim prin perátes = „cel ce vine din cealaltă parte” (a Eufratului). Versiunile româneşti din 1688 şi 1914 îl redau prin „trecutul” şi „trecătorul”, ceea ce îl apropie de variantele etimologice ce semnifică „rătăcitor”, „pribeag”, „nomad”. Sensul primar pare a nu fi etnic, ci sociologic. Ca etnie, în V. T. cuvântul „Evreu” e echivalent cu „Israelit”.

FACEREA 15 tâmpinat în valea Şave, care astăzi se cheamă Valea Regelui.
18

38

15

Legământul lui Dumnezeu cu Şi Melchisedec3 , regele Salemului, iAvram. a adus pâine şi vin; el însă era preot al 1 După aceea fost-a’n vedenie cuvântul Dumnezeului-Celui-Preaînalt. Domnului către Avram şi a zis: „Nu te 19 Şi l-a binecuvântat Melchisedec teme, Avrame; Eu sunt scutul tău, iar pe Avram şi a zis: „Binecuvântat răsplata ta va fi foarte mare”. să fie Avram de către Dumnezeul- 2 Iar Avram a răspuns: „Stăpâne Cel-Preaînalt, Ziditorul cerului şi al Doamne, ce oare-mi vei da? Că iată, pământului! eu mă duc fără să am copil, iar Ma20 Şi binecuvântat să fie Dumnezeul- sek, fiul slujnicei mele, Eliezer din 1 Cel-Preaînalt, Cel ce i-a dat pe vrăjma- Damasc. . . ” . şii tăi în mâinile tale!” Şi [Avram] i-a 3 Şi a zis Avram: „De vreme ce nu mifăcut parte zeciuială din toate. ai dat urmaşi, iată că sluga mea mă va moşteni!” 21 Iar regele Sodomei a zis către Avram: „Mie dă-mi oamenii, iar averile ia-le 4 Şi de’ndată s’a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu acela te pentru tine!” va moşteni, ci acela care va odrăsli din 22 Dar Avram i-a zis regelui Sodo- coapsele tale, acela te va moşteni!” mei: „Iată, mâna mi-o ridic spre Dom- 5 Şi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte nul, Dumnezeul-Cel-Preaînalt, Zidito- la cer şi numără stelele, de le poţi nurul cerului şi al pământului: măra”; şi i-a zis: „Aşa va fi seminţia ta!” 23 nici o aţă sau o curea de încălţăminte nu voi lua din toate câte sunt ale tale, 6 Şi Avram I-a crezut lui Dumnezeu şi ca să nu zici: Eu l-am îmbogăţit pe aceasta i s’a socotit ca dreptate2 . Avram!, 1 Text incomplet pe manuscrisul ebraic dete24

decât numai ceea ce au mâncat tine- dar al cărui sens se limpezeşte în versetul urmării şi partea cuvenită fârtaţilor care au tor. 2 Text important, pe baza căruia Apostolul Pamers cu mine, Aner, Eşcol şi Mamvri; vel îşi va construi doctrina asupra îndreptăţirii ei să-şi ia partea lor!”

riorat, abordat de traducători în moduri diferite,

3 Personaj hieratic, cu nume simbolic („rege al dreptăţii şi al păcii”), cumulând atributele regalităţii şi sacerdoţiului. Salemul, în tradiţia iudaică, e identificat cu Ierusalimul (Ieru – Salem), a cărui divinitate El Elyôn („Dumnezeul Cel Preaînalt”) este şi divinitatea lui Avram. Sfântul Apostol Pavel va recunoaşte în Melchisedec prototipul şi prefigurarea lui Iisus Hristos (vezi Evr 7, 1-26), iar tradiţia patristică va vedea în pâinea şi vinul oferite lui Avram imaginea însăşi a Euharistiei.

prin credinţă (vezi Rm 4, 3; Ga 3, 6), completată de Iacob (2, 23) cu observaţia că omul se îndreptăţeşte şi prin fapte. În V. T, prin dreptate se înţelegea, în general, dreapta relaţie dintre om şi Dumnezeu ca parteneri de dialog şi legământ; supunerea omului faţă de Lege; totalitatea elementelor prin care un om putea fi socotit „drept” în faţa lui Dumnezeu. De vreme ce Avram nu cunoaşte Legea (venită de abia prin Moise), dreptatea lui se constituie în încrederea că Dumnezeu Îşi va ţine făgăduinţa şi că-i va da ceea ce omeneşte pare imposibil. (În ultimă instanţă – conform învăţăturii ortodoxe –, îndreptăţirea se obţine prin har).

FACEREA 16
7

39

Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Care 18 În ziua aceea a încheiat Domnul lete-a scos pe tine din Urul Caldeilor gământ cu Avram, zicând: „Urmaşilor pentru ca să-ţi dea pământul acesta să- tăi le voi da pământul acesta, de la râul l moşteneşti”. Egiptului până la Râul-cel-Mare, râul 8 Şi a zis [Avram]: „Stăpâne Doamne, Eufratului: 19 pe Chenei, pe Chenezei, pe Chedmodin ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?” nei, 9 Iar [Domnul] i-a zis: „Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un 20 pe Hetei, pe Ferezei, pe Refaimi, berbec de trei ani, o turturică şi un pui 21 pe Amorei, pe Canaaneeni, pe Hevei, de porumbel!” pe Gherghesei şi pe Iebusei”. 10 Şi le-a luat [Avram] pe acestea toate, le-a tăiat în două şi a pus jumătăţile una în faţa alteia; dar păsările nu le-a 16 tăiat în două. 11 Iar păsările de pradă năvăleau asu- Naşterea lui Ismael. pra leşurilor, dar Avram le alunga. 1 Sarai însă, femeia lui Avram, nu-i dă12 Şi’ntru asfinţitul soarelui a căzut ruia copii. Dar avea o slujnică egippeste Avram un somn greu, şi iată că teancă, al cărei nume era Agar. ’ntuneric şi frică mare l-au cuprins. 2 Atunci a zis Sarai către Avram: „Iată, 13 Şi atunci a zis [Domnul] către mie mi-a încuiat Domnul putinţa de Avram: „Să ştii bine că urmaşii tăi vor a naşte. Intră dar la slujnica mea; 1 fi străini într’o ţară care nu-i a lor; ro- poate că de la ea vei dobândi copii” . Şi biţi vor fi şi apăsaţi timp de patru sute Avram a ascultat de vorba Saraii. 3 Aşadar, după ce Avram locuise timp de ani; de zece ani în ţara Canaan, Sarai, fe14 dar pe neamul la care vor robi, Eu îl voi judeca; după aceea ei vor ieşi de meia lui Avram, a luat-o pe Agar egipteanca, slujnica sa, şi i-a dat-o de feacolo, cu avere multă. meie lui Avram, bărbatul său. 15 Cât despre tine: te vei petrece’n pace către părinţii tăi şi îngropat vei fi la 4 Şi el a intrat la Agar; şi ea a zămislit; şi văzând ea că a zămislit, stăpâna n’a mândre bătrâneţi. mai avut în ochii ei nici o cătare. 16 Ei însă numai într’al patrulea neam se vor întoarce aici, căci pân’acum 5 Atunci a zis Sarai către Avram: „M’ai păcatele Amoreilor nu şi-au ajuns la făcut de ocară! Eu ţi-am dat-o pe slujnica mea la sân, dar de’ndată ce ea a vârf”3 . Iar după ce a asfinţit soarele şi s’a făcut întuneric, iată cuptor fumegând şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea4 .
17
3 Păcatele (oamenilor) încă n’au atins limita răbdării lui Dumnezeu. 4 Printre jumătăţile animalelor jertfite (v. 10).

O ofrandă pe care o mistuie focul însuşi al lui Dumnezeu, aşa cum o va face cu jertfa lui Ilie (vezi 3 Rg 18, 38). 1 Variantă de text: „poate că de la ea voi dobândi copii”. Legislaţia mesopotamă permitea ca o soţie sterilă să-i ofere soţului o slujnică prin care atât el cât şi ea să aibă copii; în acest caz, copilul nu era al slujnicei, ci al stăpânei. Vezi cazuri asemănătoare la 30, 3; 30, 9.

FACEREA 17

40

văzut că a zămislit, eu nu mai am în a zis ea: „Oare nu L-am văzut eu aici ochii ei nici o cătare. Dumnezeu să ju- pe Cel ce m’a văzut?”5 dece ’ntre mine şi tine!”2 14 Iată de ce fântâna aceea se cheamă 6 Iar Avram a zis către Sarai: „Iată, „Fântâna-Celui-viu-Care-mă vede”; ea slujnica ta e în mâinile tale, fă cu ea se află între Cadeş şi Bered. ce-ţi place!” Şi Sarai i-a făcut necazuri 15 Agar i-a născut lui Avram un fiu; şi şi [Agar] a fugit de la faţa ei. fiului său pe care i-l născuse Agar i-a 7 Şi îngerul Domnului a găsit-o la un iz- pus Avram numele Ismael. vor de apă în pustiu, la izvorul de lângă 16 Iar Avram era de optzeci şi şase de calea ce duce spre Şur. ani când Agar i l-a născut pe Ismael. Şi i-a zis îngerul Domnului: „Agar, slujnica Saraii, de unde vii şi unde te duci?” Iar ea a răspuns: „Fug de la faţa Saraii, stăpâna mea”.
8 9

17

Tăierea’mprejur, semnul legămânŞi îngerul Domnului i-a zis: tului. Vestirea naşterii lui Isaac. „Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te 1 Iar când era Avram de nouăzeci şi sub mâinile ei!” nouă de ani, Domnul i S’a arătat lui 10 Şi i-a mai zis îngerul Domnului: Avram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul „Atât de mult îi voi înmulţi pe urmatău; mergi în căile Mele şi fii desăvârşit şii tăi, încât nu vor putea fi număraţi 2 şi voi încheia legământul Meu între din pricina numărului”. Mine şi tine şi te voi înmulţi foarte”. 11 Şi i-a zis îngerul Domnului: „Iată, 3 Atunci a căzut Avram cu faţa la tu ai zămislit şi vei naşte un fiu şi-i vei pământ, iar Dumnezeu i-a grăit, zipune numele Ismael, pentru că Domcând: 3 nul ţi-a auzit necazul . 4 „Eu sunt, şi iată că legământul Meu 4 12 Acela va fi o sălbăticiune de om ; e cu tine şi tu vei fi tată a mulţime de mâinile lui împotriva tuturor şi mâineamuri; nile tuturor împotrivă-i, şi el se va 5 şi de-acum nu te vei mai chema cu nuaşeza în faţa tuturor fraţilor săi”. mele de Avram, ci Avraam va fi numele 13 Şi L-a numit Agar pe Domnul Cel cetău, căci te voi face tată a mulţime de i grăise: „Tu,-Dumnezeul-vederii”, căci neamuri1 ;
2 Desigur, iritarea Saraii e nejustificată, dar ea demonstrează starea de spirit în căsniciile poligame. 3 Numele Işmael înseamnă „Dumnezeu aude”, în timp ce numele Agarei e legat de acela al Agariţilor (Agarienilor), arabi nomazi din sudul pustiu al Palestinei, teritoriu sub dominaţie egipteană. 4 Variantă textuală: „un asin de om”. Ismaeliţii, identificaţi cu arabii locuitori ai deşertului, vor fi asemenea asinilor sălbatici: rătăcitori şi izolaţi. 5 În altă traducere: „Oare mai sunt eu în stare să văd după ce L-am văzut?” în sensul: Oare Lam văzut eu într’adevăr şi mai sunt vie după ce L-am văzut? Potrivit Legii, omul nu putea să-L vadă pe Dumnezeu şi să rămână în viaţă (vezi Iş 33, 20). 1 „Avram” şi „Avraam” par a fi două forme dialectale ale unuia şi aceluiaşi nume. Totuşi, prin numele cel nou, Dumnezeu îi conferă lui Avraam, prin legământ, o misiune cu totul specială, indicată prin trimiterea explicativă la asonanţa ’avhamôn = tatăl mulţimii.

FACEREA 17 şi foarte roditor te voi face, foarte; şi din tine voi face neamuri, şi regi se vor ridica din tine. 7 Legământul Meu îl voi pune între Mine şi tine şi seminţia ta de după tine, întru tot neamul lor, legământ veşnic pentru ca Eu să fiu Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine. 8 Şi-ţi voi da ţie şi seminţiei tale de după tine pământu’n care pribegeşti acum, tot pământul Canaanului, în stăpânire veşnică, şi Eu le voi fi lor Dumnezeu”. 9 Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar tu să păzeşti legământul Meu, tu şi urmaşii tăi de după tine’ntru tot neamul lor. 10 Şi iată legământul pe care voi îl veţi păzi între Mine şi tine şi urmaşii tăi de după tine’ntru tot neamul lor: toţi cei de parte bărbătească ai voştri vor fi tăiaţi împrejur. 11 Vă veţi avea tăiată’mprejur carnea pieliţei voastre2 ; şi acesta va fi semnul legământului dintre Mine şi voi. 12 În a opta zi de la naştere să fie tăiat împrejur tot pruncul de parte bărbătească’ntru tot neamul vostru; născut la voi în casă sau cumpărat cu bani de la orice străin care nu-i din seminţia voastră, 13 cu tăiere’mprejur va fi însemnat şi cel născut în casa ta, şi cel cumpărat cu argintul tău; şi legământul Meu în carnea voastră va fi legământ veşnic.
6 14

41 Iar cel netăiat împrejur, cel de parte bărbătească’ntre voi care’n ziua a opta nu va fi tăiat împrejur în carnea pieliţei sale, sufletul acela stârpit va fi din poporul său, pentru că Mi-a călcat legământul”. 15 Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Pe Sarai, femeia ta, nu o vei mai chema Sarai, ci Sarra să-i fie numele3 . 16 Şi o voi binecuvânta şi-ţi voi da dintr’însa un fiu; şi-l voi binecuvânta, şi va fi el întru neamuri, şi regi de neamuri se vor ridica din el”4 . 17 Avraam a căzut atunci cu faţa la pământ şi a râs, zicând întru sine: „E cu putinţă oare să i se nască fiu celui de o sută de ani?. . . Şi Sarra, cea de nouăzeci de ani, poate ea oare să nască?. . . ”. 18 A zis Avraam către Domnul: „Măcar acest Ismael să trăiască’naintea feţei Tale!” 19 Dar Dumnezeu i-a zis lui Avraam: „Aşa cum spun Eu: însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia cu el legământul Meu ca legământ veşnic lui şi urmaşilor săi de după el. 20 Cât despre Ismael, iată că te-am ascultat, iată că-l voi binecuvânta, îl voi face roditor şi-l voi înmulţi foarte; douăsprezece neamuri5 se vor naşte din el şi-l voi face un mare popor. 21 Dar legământul Meu îl voi încheia cu Isaac, pe care Sarra îl va naşte la anul pe vremea aceasta”.
3 Paralela schimbării de nume a lui Avram. Înţelesul numelui Sarrei rămâne acelaşi: Principesă. 4 În Textul Ebraic, întregul verset se referă la Sarra: „o voi binecuvânta”. . . „ea va fi’ntru neamuri”. . . „regi se vor ridica dintr’însa”. 5 Variantă de text: „doisprezece principi”. Oricum, e vorba de cei doisprezece descendenţi ai lui Ismael, nominalizaţi în 25, 12-16.

„carnea prepuţului vostru”. Circumcizia va fi, până’n zilele noastre, o caracteristică fundamentală a poporului evreu, semnul prin care Dumnezeu îşi aminteşte de legământ şi prin care fiece purtător îşi menţine conştiinţa apartenenţei la poporul ales. Ritualul tăierii’mprejur e strâns legat de punerea numelui. Apostolul Pavel va spiritualiza acest simbol printr’un transfer al semnificaţiilor.

2 Literal:

FACEREA 18
22

42

Şi dacă a’ncetat Dumnezeu să mai 3 Şi a zis: „Doamne2 , dac’am aflat har vorbească cu el, S’a înălţat de la în ochii Tăi, nu-l ocoli pe robul Tău! Avraam. 4 Să se aducă puţină apă! Spălaţi-Vă 23 Iar Avraam l-a luat pe Ismael, fiul picioarele şi odihniţi-Vă sub acest cosău, pe toţi cei născuţi în casa sa, pe pac; toţi cei cumpăraţi cu argintul său – pe 5 eu voi aduce pâine şi veţi mânca, toţi oamenii de parte bărbătească din după care Vă veţi duce’n calea Voastră, casa lui Avraam – şi le-a tăiat împrejur de vreme ce-aţi trecut pe la robul Voscarnea pieliţei lor, în chiar ziua aceea, tru!” Zis-au Aceia: „Fă precum ai zis!” aşa cum îi spusese Dumnezeu. 6 Şi a alergat Avraam în cort la Sarra 24 Şi era Avraam de nouăzeci şi nouă de şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făiani când a fost tăiat împrejur în carnea nuţă de grâu, frământă şi fă azime3 !” pieliţei sale. 7 Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a 25 Iar Ismael, fiul său, era de treispre- luat un viţel fraged şi frumos şi l-a dat zece ani când a fost tăiat împrejur în slugii, care-a dat zor să-l gătească. carnea pieliţei sale. 8 Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul 26 Avraam şi Ismael, fiul său, au fost pe care-l gătise şi le-a pus înaintea Lor; tăiaţi împrejur în aceeaşi zi. şi Ei au mâncat în timp ce el stătea ală27 Şi odată cu ei au fost tăiaţi împrejur turi de Ei, sub copac. toţi cei de parte bărbătească din casa 9 Şi au zis către el Oamenii aceia: lui Avraam – născuţi în casa lui sau „Unde este Sarra, femeia ta?” Răspuncumpăraţi cu bani de la cei de alt neam. zând, el a zis: „Iată, în cort!” Iar Acela a zis: „Iată, la anul pe vremea asta am să vin din nou pe la tine, 18 şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Dar Sarra a auzit din uşa cortului, fiArătarea treimică de la stejarul ind în spatele lui. Mamvri.
10

Domnul i S’a arătat [lui Avraam] la stejarul Mamvri, pe când el şedea în pragul cortului său sub zăduful amiezei.
1

Şi ridicându-şi el ochii, s’a uitat; şi iată, trei Oameni îi stăteau în faţă; şi de cum I-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s’a închinat până la pământ1 .
2
1 Capitolele 18 şi 19 cuprind unul din cele mai frumoase episoade ale Vechiului Testament. Naraţia e permanent învăluită într’o aură de mister. Cei Trei vorbesc când la plural, când la singular, şi tot aşa Li se vorbeşte. Sfânta Tradi-

ţie a Bisericii creştine a identificat aici întâia revelare a Sfintei Treimi (un singur Dumnezeu în trei persoane), credinţă care a inspirat numeroase capodopere ale iconografiei ortodoxe (printre care celebra icoană a lui Rubliov şi fresca de la Surpatele). 2 În ebraică: Iahvé (indiciu sigur al intuiţiei lui Avraam, în sensul că Cei Trei nu sunt oameni obişnuiţi şi că, în fapt, Ei sunt Unul). 3 Literal: turte. Pâinişoare nedospite şi coapte’n spuză sau între lespezi fierbinţi. Tradiţia ortodoxă numeşte toată această scenă „Filoxenia (ospitalitatea) lui Avraam”, devenită model al carităţii creştine. Deşi adiat de intuiţii sacre, Avraam Îi tratează pe Cei Trei ca pe nişte călători osteniţi şi flămânzi, tratament pe care Ei îl onorează într’o perfectă manieră antropomorfă.

iar Avraam mergea cu Ei să-I petreacă. ţchaq (Isaac) şi verbul yiţchaq = a râde. 14 Oare e ceva cu neputinţă la Dumnezeu? La anul pe vremea asta am să vin pe la tine. 4 12 Şi Sarra a râs în sine. Oamenii au cătat spre Sodoma şi Gomora. zicându-şi: „Dacă nu mi-a fost mie pân’acum. 1-22. aşa bătrână cum sunt?. „îngerii” de care va fi vorba în 19. . Mă voi pogorî şi voi vedea dacă faptele lor se potrivesc cu striga4 În ebraică. . în timp ce Avraam încă stătea înaintea Domnului. şi Sarra va avea un fiu!” 15 Dar Sarra a tăgăduit. . Cel ce judecă tot pământul. 29 Şi din nou I-a grăit [Avraam] şi I-a zis: „Dar de se vor găsi acolo patruzeci?” Iar El a zis: „Nu. iar dacă nu. a zis: „Îl vei pierde Tu oare pe cel drept odată cu cel păcătos? şi-i va fi oare celui drept ca şi cum ar fi păcătos? 24 Presupunând că’n cetatea aceea sunt cincizeci de drepţi. a zis: „Iată. nu o voi pierde”. 7 22 Oamenii au plecat de acolo şi mergeau spre Sodoma. care sunt pulbere şi cenuşă! 28 Să presupunem că din cei cincizeci de drepţi lipsesc cinci. şi mari fără margini sunt păcatele lor. zicând: „N’am râs!”. din pricina celor cinci vei pierde oare toată cetatea?” El a zis: „Nu. joc de cuvinte între numele lui Yi- 43 rea care’mpotrivă-le a ajuns până la Mine. 5 Acum de-abia îşi dăduse seama că Cei Trei nu sunt oameni obişnuiţi. dacă aflu acolo pe cei patruzeci şi cinci. zicându-şi: Oare’ntr’adevăr voi naşte. numai doi au plecat spre Sodoma. 27 Şi răspunzând Avraam. . . darmite că stăpânul meu e bătrân”. pentru ca Domnul să aducă asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit”. înaintaţi în vârstă. iar Sarrei îi încetase rânduiala femeii. Vezi şi 17. 23 Şi apropiindu-se Avraam. 20 Şi a zis Domnul: „Mare-i strigarea’mpotriva Sodomei şi Gomorei. 17. 21. ceea ce am de gând să fac. 21 Aşadar. să ştiu”6 . de dragul lor voi cruţa tot locul”. 30 Şi a zis [Avraam]: „Să nu Se mânie Domnul dacă voi mai grăi: Dar de se 6 Dumnezeu pedepseşte numai după dreptate şi în cunoştinţă de cauză. îi vei face să piară? Oare nu vei cruţa tot locul acela de dragul celor cincizeci de drepţi ce se află’n cetate? 25 Departe de Tine să faci una ca asta: să-l pierzi pe cel drept odată cu cel păcătos şi să-i fie celui drept ca şi cum ar fi păcătos! Departe de Tine! El. cutez să vorbesc către Domnul meu. 7 În context: Din cei trei „Oameni”. 17 Dar Domnul a zis: „Oare-i voi ascunde Eu lui Avraam. căci se înspăimântase5 . nu va face dreptate?” 26 Zis-a Domnul: „Dacă la Sodoma găsesc cincizeci de drepţi în sânul cetăţii. 6. eu. ci prezenţe divine.FACEREA 18 11 Avraam şi Sarra însă erau bătrâni. sluga Mea. şi niciodată din ignoranţă sau capriciu. Acela însă i-a zis: „Ba ai râs!” 16 Apoi sculându-Se de acolo. de dragul celor patruzeci nu o voi pierde”. 18 de vreme ce Avraam va să devină un popor mare şi puternic şi printr’însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului? 19 Căci pe el l-am ales Eu să le poruncească fiilor lui şi casnicilor săi de după el să umble’n calea Domnului făcând judecată şi dreptate. 13 Atunci a zis Domnul către Avraam: „De ce a râs Sarra în sine.

în replică la tot atât de politicoasa invitaţie a fostului nomad care acum poate pofti pe cineva în „casa” lui. a constrânge. de vreme ce-au intrat 19 sub acoperişul casei mele!” 32 Dar ei au zis către el: „Dă-te la o parte! Eşti un venetic. şi zis: „Dacă aflu acolo treizeci. Păcatul împotriva naturii practicat de locuitorii Sodomei şi relatat în acest episod a dat naştere termenilor de „sodomie” şi „sodomit”. Domnii mei. întâmpine şi s’a plecat cu faţa până la 10 Dar Oamenii Şi-au întins mâna. eu am două fete care n’au cunostors la locul său. aşa că s’au lăsat păgubaşi să mai caute uşa. 9 şi a zis: „Rogu-vă. iar Avraam s’a în8 Iată. 2 Verbul grecesc kataviázo e mai puternic: a presa. cut bărbat. ci vom rămâne în uliţă”1 . iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire. de la mic pân’la mare. Domnul meu dacă voi mai grăi încă o ca să-i cunoaştem3 !” dată: Dar dacă se vor găsi acolo doar 6 Lot a ieşit la ei în faţa uşii. 3 „A . l-au pământ tras pe Lot la Ei în casă şi au încuiat Nelegiuirile şi nimicirea Sodomei. abateţi-Vă pe la casa robului Vostru şi rămâneţi acolo peste noapte. Atunci el Le-a făcut ospăţ. iar mâine Vă veţi scula de dimineaţă şi Vă veţi duce’n drumul Vostru”. Lot s’a ridicat să-I Lot şi s’au apropiat de uşă s’o spargă. încât Ei s’au abătut pe la el şi au intrat în 3 1 Refuz de politeţe. 31 Şi a zis [Avraam]: „Iată că încă mai oamenii cetăţii – sodomiţii – de la tâcutez să-I vorbesc Domnului meu: Dar năr până la bătrân. pierde”. nu o voi azime Le-a copt. 7 şi le-a zis: „Nu. şi-acum faci pe 1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma spre judecătorul? Ţie-ţi vom face mai rău seară. vi le-aduc să faceţi cu ele ce vă place4 . S’a dus. nu o voi pierde”. vă rog. iar Lot şedea la poarta Sodo. viciul este aspru condamnat de morala creştină.FACEREA 19 44 vor găsi acolo doar treizeci?” Iar El a casa lui. pe 12 cunoaşte” în sensul limbajului biblic: a avea legături trupeşti (pentru prima lui folosire vezi 4. 4 Dar mai înainte ca Ei să se fi culcat. 2 uşa. de dragul celor douăzeci 5 şi l-au chemat afară pe Lot şi i-au nu o voi pierde”. iar Ei au mâncat. 1). fraţilor. Ei însă au zis: „Nu. numai Acelor Oameni să nu Le faceţi nimic. 11 Dar el a stăruit atât de mult2 . a sili.decât lor!” Şi s’au năpustit asupra lui mei. Lot ştia care este viciul capital al sodomiţilor şi ce primejdie e pentru un străin să rămână noaptea în stradă. tot poporul pân’la dacă se vor găsi acolo doar douăzeci?” unul. De notat că fetele nemăritate erau proprietatea tatălui lor. Şi văzându-I. Apoi Oamenii i-au zis lui Lot: „Ai pe cineva din ai tăi aici? Pe ginerii tăi. a închis zece?” Iar [Domnul] i-a zis: „De dragul uşa după el celor zece. 4 Neexistând probabil nici o ieşire dintre două rele. zis: „Unde sunt bărbaţii care-au venit Şi [Avraam] a zis: „Să nu Se mânie la tine-asupra nopţii? Adu-ni-i afară. Lot îl alege pe cel mai mic. au înconjurat casa El a zis: Nu. nu fa33 Şi dacă Domnul Şi-a isprăvit vorba ceţi răul! cu Avraam. spălaţiVă picioarele.

zicând: „Scoală. 17. nu te uiţi înapoia ta. Prisosul bunăvoinţei lui Dumnezeu spre a-l îndreptăţi pe Lot la mântuire. ci scapă la munte. 11. 5 Contextul Şi aşa a fost că. de vreme ce fiicele lui Lot (cele două şi singurele) locuiau în casa tatălui lor. 29 9 Consecinţa nesupunerii faţă de porunca din v. şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din 21 Şi i-a zis: „Iată. pentru că strigarea’mpotriva aproape ca să fug în ea. pe el şi pe femeia lui şi peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc pe cele două fete ale lui. Domnul având de la Domnul. mântuindu-mi spre tot ţinutul Câmpiei. el glumeşte. nul Ne-a trimis să-l pierdem”. 7 Corespondentul ebraicului Iahvé. cătând spre Sodoma şi Gomora şi care-o ai faţă de mine. scoate-i din locul acesta. îl zoreau în. 12 şi nota de la 13. că Eu 15 Iar în revărsatul zorilor. Cum însă el zăbovea. căci Domnul va să piardă îţi împlinesc şi această dorinţă: nu voi cetatea”.neînsemnată. atunci când a prăpădit Dumnezeu cetăţile unde trăia Lot. În ea îmi va fi scăparea. 8 Literal: îndreptăţirea. De aceea s’a şi numit cetatea meia şi pe cele două fete ale tale pe care aceea Ţoar. cei ce aveau să le ia5 pe fetele în viaţă!” lui. 13 căci Noi avem să nimicim locul 20 Iată cetatea aceasta: destul de acesta. pe fetele tale sau pe oricine mai ca nu cumva să mă ajungă prăpădul şi ai în cetate. Câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi [unul din Ei] a zis: „Scapă-ţi viaţa! Să tot ce odrăslea din pământ. fumegarea pământului ridicându-se ca fumul unui cuptor. 6 Pentru „Câmpie” vezi 13. . să mor. în mod sigur.tu acolo”. 16 impune adoptarea versiunii ebraice. ca nu cumva să pieri 23 Se ridica soarele deasupra pământuodată cu nelegiuirile cetăţii!” lui când Lot a intrat în Ţoar. Dumnezeu Şi-a adus aminte de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul prăpădului. atunci când a prăpădit Dumnezeu toate cetăţile din părţile acelea. 25 şi a nimicit cetăţile acestea şi toată 17 Şi a fost că după ce l-au scos afară.nu’nseamnă mare lucru? – şi să rămân rii săi. Lasă-mă să scap într’însa – aşa-i că ea 14 Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu gine. e şi destul de lor s’a suit la faţa Domnului.nu pot face nimic până nu vei ajunge gerii pe Lot. iată c’a văzut viaţa. milă de el. dar nu voi putea să fug în munte. nici să te opreşti în Câmpie6 . că încă nu erau căsătorite efectiv. Doamne . ia-ţi fe. şi Dom. Te 27 Iar dis-de-dimineaţă a alergat Avraam la locul unde stătuse’n faţa rog! Domnului 19 Iată că robul Tău a aflat milă’n faţa ochilor Tăi şi mare-i bunăvoinţa8 pe 28 şi.FACEREA 19 45 fiii tăi. îngerii l-au 24 Atunci Domnul a făcut să plouă apucat de mână. 22 Grăbeşte-te dar şi fugi în ea. le ai [aici] şi ieşi. de dragul feţei tale locul acesta. ca nu 26 Femeia lui [Lot] însă s’a uitat înapoi şi s’a prefăcut în stâlp de sare9 . Ginerilor însă li s’a părut că ruina cetatea de care vorbeşti. ceea ce înseamnă. cumva să fii mistuit împreună cu ei!” 7 18 Dar Lot Le-a zis: „Nu. din cer.

33 Şi’n noaptea aceea l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin. dar fără să ţină seama de cronologia contextului. şi a locuit într’o peşteră. 2 Dar Dumnezeu a intrat la Abimelec noaptea’n vis şi i-a grăit: „Iată. 37 Cea mai mare a născut un fiu şi ia pus numele Moab. care sunt şi’n ziua de azi. Altfel. căci se temea să locuiască în Ţoar. Acesta e tatăl Amoniţilor. 31 Şi cea mai mare a zis către cea mai mică: „Tatăl nostru e bătrân10 . Născuţi din incest. a trimis şi a luat-o pe Sarra. iar în ţinutul acesta nu-i nimeni care să intre la noi. 36 Astfel amândouă fetele lui Lot au rămas grele de la tatăl lor.FACEREA 20 30 Iar Lot a ieşit din Ţoar şi s’a aşezat în 38 46 Şi a născut şi cea mai mică un fiu şi i-a pus numele Ben-Ammi. 11). De acolo a plecat Avraam spre ţinutul Negheb1 şi s’a aşezat între Cadeş şi Şur. zicând: „Este din tatăl meu”11 . în jurul localităţii Rabat-Amon (Dt 3. să-l îmbătăm şi’n noaptea asta cu vin şi du-te să te culci şi tu cu el. şi a intrat şi cea mai mică şi s’a culcat cu el. Vechiul Testament menţionează acest nume numai cu înţelesul de ţară sau popor. 11 Etimologia îi aparţine Septuagintei prin aceea că numele lui Moab e apropiat de mé’ab = ieşit din tată. Amoniţii au ocupat teritoriul din nord-estul Mării Moarte. 9. în sensul că Sarra nu mai era demult femeie tânără. împreună cu cele două fete ale sale. aşa cum se obişnuieşte’n tot pământul. el şi cele două fete ale sale. regele Gherarului. 20 Avraam în Gherar. Iar Abimelec. actualul Aman. Acesta e tatăl Moabiţilor. 2 Literal: chiar şi un neam de (oameni) drepţi? . Ben’ammi înseamnă „fiul poporului meu” sau „fiul neamului meu dinspre tată”. care sunt şi’n ziua de azi. 10-20. dar el nu şi-a dat seama când s’a culcat ea şi când s’a sculat. căci se temea să spună: „E femeia mea”. zicând: „Acesta-i fiul neamului meu”12 . Accentul principal însă cade pe ideea că Dumnezeu intervine la timp întru apărarea moralei ameninţate de precauţii premature şi inutile. şi a locuit o vreme în Gherar. tu ai să mori din pricina femeii pe care ai luato. care nu se atinsese de ea. deşi erau înrudiţi cu aceştia prin Lot. 1 Şi a zis Avraam despre Sarra. 1 Despre Negheb vezi nota de la 12. strămoşul rămas inocent prin inconştienţa cu care săvârşea păcatul. 34 Iar a doua zi a zis cea mai mare către cea mai mică: „Iată. 10 În sensul: e prea bătrân spre a mai umbla să ne caute nouă bărbaţi. vei ucide Tu oare chiar şi oameni drepţi2 ? 4 12 Etimologie oferită de Septuaginta. În ebraică. munte. căci ea are bărbat”. şi astfel să ne ridicăm urmaşi din tatăl nostru!” 35 Şi l-au îmbătat pe tatăl lor cu vin şi’n noaptea aceea. a zis: „Doamne. şi astfel din tatăl nostru să ne ridicăm urmaşi”. eu m’am culcat azi-noapte cu tatăl meu. dar el nu şi-a dat seama când s’a culcat ea şi când s’a sculat. ca nu cumva bărbaţii acelei cetăţi să-l omoare din pricina ei. atât Amoniţii cât şi Moabiţii au fost adversari permanenţi ai Evreilor. 3 Dar Abimelec. şi a intrat cea mai mare şi’n chiar noaptea aceea s’a culcat cu tatăl ei. 32 Haidem dar să-l îmbătăm pe tatăl nostru cu vin şi să ne culcăm cu el. Acest capitol este inserţia unui document elohist în trama narativă iahvistă şi prezintă un eveniment paralel cu cel din 12. femeia sa: „Mi-e soră”.

7 Şi acum. 12 Şi apoi. toţi oamenii. 13 Dar a fost că atunci când Dumnezeu m’a scos din casa tatălui meu ca să pribegesc. ebraic deteriorat. Ismael e alungat. i-a chemat pe toţi slujitorii săi şi’n auzul lor a povestit toate acestea. . 16 Avraam s’a rugat lui Dumnezeu. iată de ce nu ţi-am îngăduit să te atingi de ea. pe femeia lui şi pe roabele lui. 8 Şi sculându-se Abimelec a doua zi de dimineaţă. 6 Iar Dumnezeu i-a grăit în vis: „Ştiu şi Eu că tu cu inimă curată ai făcut aceasta. şi ei au devenit în stare să aibă copii. 1 Sarra a zămislit şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe. ţara mea îţi stă înainte4 ! locuieşte unde-ţi place!” 15 Iar către Sarra a zis: „Iată că-i dau fratelui tău o mie de sicli de argint. Domnul făcuse neroditor tot pântecele din casa lui Abimelec. ea îmi este într’adevăr soră după tată. 2 Şi Avraam i-a pus numele Isaac fiului ce i se născuse. femeia lui Avraam. Domnul a făcut pentru Sarra după cum îi vestise. dar nu şi fiica mamei mele”. aceasta-ţi va fi spre cinstea feţei tale pentru toţi cei din preajma ta: tuturor te-ai dovedit nevinovată”5 . Eu cu inimă curată şi cu mâini nevinovate am făcut aceasta”. zi despre mine: E fratele meu!” 3 Variantă textuală: „e fiica tatălui meu. pe care Sarra i-l născuse. 14 Şi a zis Abimelec către Avraam: „Iată. dar nu şi după mamă3 . şi le-a dat lui Avraam. în continuare. căci el e prooroc şi se va ruga pentru tine şi vei trăi.FACEREA 21 5 Oare acela nu mi-a spus chiar el: E sora mea!? Ba şi ea mi-a spus: Mie frate!. şi Dumnezeu a vindecat pe Abimelec. am zis către ea: Iată binele pe care mi-l vei face: în tot locu’n care vom merge. 3 sensul: îţi stă la dispoziţie. 9 Şi l-a chemat Abimelec pe Avraam şi i-a zis: „Ce ne-ai făcut? Cu ce ţiam greşit eu de-ai adus asupra mea şiasupra regatului meu un păcat atât de mare? Tu mi-ai făcut un lucru pe care nimeni nu l-ar face!” 10 Şi a mai zis Abimelec către Avraam: „Ce-ai urmărit de-ai făcut una ca asta?” 11 Iar Avraam a zis: „Am crezut că prin ţinutul acesta lipseşte frica de Dumnezeu şi că voi fi omorât din pricina femeii mele. femeia sa. tu şi toţi ai tăi”. şi mi-a devenit soţie. şi Eu sunt Cel ce te-a ferit să păcătuieşti împotriva Mea. vite mari şi mici. Cei o mie de sicli reprezintă reparaţia pe care regele i-o datorează Sarrei şi mărturia că ea este. foarte s’au înfricoşat. 47 Atunci a luat Abimelec o mie de sicli de argint. de unde mai multe variante de transcriere şi traducere. şi ei. o femeie onorabilă. dă-i omului femeia înapoi. dar dacă nu o dai înapoi. 17 căci din pricina Sarrei. la vremea despre care-i vorbise Dumnezeu. Domnul a cercetat-o pe Sarra după cum îi spusese. . şi i-a înapoiat-o pe Sarra. să ştii că negreşit vei muri. 18 21 Naşterea lui Isaac. 5 Text 4 În . Vulgata a acreditat formularea: (cei o mie de sicli) „vor fi ca un văl pe ochi pentru cei ce sunt împrejurul tău şi pentru lumea toată”. robi şi roabe.

şi îngerul lui Dumbătrâneţele lui!” nezeu a chemat-o din cer pe Agar şi a 8 Şi dacă pruncul a crescut. ca la o bătaie de arc. a zis către Avraam: „Dumnezeu e numi urmaşii tăi. 6 iar Sarra a zis: „Mi-a dat Dumnezeu 16 şi s’a dus şi s’a aşezat în preajma lui de ce să râd. timp ce ea şedea acolo’n preajmă. 19 Atunci i-a deschis Dumnezeu ochii şi fiul ei. căci îşi zicea: „Nu vreau să-mi văd copilul murind”. şi punându. iar mama 12 Dumnezeu însă a zis către Avraam: sa i-a luat femeie din ţara Egiptului. el a laltă cu fiul meu. căpetenia oştirii vorba ei. deci un intim al mirelui.FACEREA 21 4 48 Şi Avraam l-a tăiat împrejur pe Isaac. toate 22 Şi a fost că’n vremea aceea Abimecu Ahuzat. cu tine în tot ceea ce faci. runcise Dumnezeu. 1 Expresie (fratele de mână) al lui Abimelec. plecând. Literal: arcaş. că oricine va auzi de asta.fagogós este: „cel ce conduce mireasa la mirele i copilul pe umeri. i-a dat drumul. fiîn ziua’n care-a fost înţărcat Isaac. ea. care i-o adusese acestuia pe Sarra. a luat pâine şi un burduf agintei. În înţeles mai larg: om de casă. a rătăcit prin pustiul Beerfiul său. Joc de cuvinte asupra numelui de Isaac (vezi nota de la 18. şi pe fiul ei!.Şeba. Iar Avraam a făcut mare ospăţ zis: „Ce e. Agar? Nu-ţi fie teamă. a fost înţărcat. ea a văzut o fântână cu apă. Atunci s’a sculat Avraam dis-de3 Referinţa la acest Ahuzat e specifică Septudimineaţă. în ziua a opta. Iar ei”. acestei roabe nu va fi moştenitor lao20 Şi Dumnezeu era cu băiatul. săgetător. fiul său. căci popor mare voi Agar. nici sămânţa ta”. el şi7 Şi a adăugat: „Cine i-ar fi putut spune lui Avraam că Sarra va alăpta prunci a ridicat glasul şi a plâns. 18 Scoală-te. după cum îi po. căci fiul copilului să bea. a locuit în pustiu şi a de11 Dar lui Avraam i-a căzut tare greu venit vânător cu arcul2 . Şi’n îmi va surâde”1 . Înţelesul propriu al grecescului nymcu apă şi i le-a dat Agarei. 5 Avraam însă era de o sută de ani când ea şi-a părăsit copilul sub una dintre tufe i s’a născut Isaac. . în speţă: prietenul 14 2 de bucurie veselă. bărbat de încredere. 13 Dar şi pe fiul acestei roabe îl voi face neam mare. căci numai cei din Isaac se vor sale. şi cu Ficol. „Să nu-ţi pice greu cuvântul asupra băiatului şi asupra roabei [tale]. pentru că şi el e din 23 Jură-mi acum şi aici pe Dumnezeu că nu vei fi răuvoitor. face glume pe seama lui Isaac. fratele său câte-ţi va spune Sarra. şi s’a dus 10 a zis către Avraam: „Alung-o pe şi şi-a umplut burduful cu apă şi i-a dat roaba aceasta. ridică băiatul şi ţine-l 9 Văzând însă Sarra că fiul egiptencei strâns de mână. fiul indcă Dumnezeu a auzit glasul copilului din locul unde este! său. cuvântul acesta pe seama fiului său. ascultă de lec. nici cu mine. 15 Când însă s’a sfârşit apa din burduf. 12). la sân? Iată însă că i-am născut fiu la 17 Şi Dumnezeu a auzit glasul copilului de-acolo unde era. 21 În pustiul Faran a locuit. împreună 3 de mână . pe care aceasta i-l născuse lui face din el!” Avraam. cu Isaac!” crescut mare.

Domnului. din familia tamarix.1 Şi a fost că după toate acestea 1 cercat Dumnezeu pe Avraam şi i-a zis: ai spus mie nimic. care poate fi şi un arbust producător de răşină comestibilă. 6 Beer-Şeba: „Fântâna Jurământului”. ca simbol euharistic. ridicându-şi Beer-Şeba. ca străin. acest popor – 5O 4 Cf. către mijlocul secolului 11 î. 30. Sfântul Pavel îi va acorda evenimentului şi o dimensiune simbolică. „Iată-mă!” 27 Şi a luat Avraam oi şi vite şi i le-a dat 2 Şi [Dumnezeu] i-a zis: „Ia-l pe fiul lui Abimelec şi au încheiat amândoi un tău cel dorit. s’au ridicat şi s’au întors în ţara Filistenilor7 . 17-19). 1 Episod devenit celebru prin originalitatea. eu şi băieţelul 32 Şi astfel au făcut ei legământul de 25 la Beer-Şeba. O speculaţie etimologică ebraică permite şi traducerea: „Fântâna celor şapte” (în referire la versetele 28-30). Urmaşii lui gile lui Abimelec. Avraame!” Iar el a răspuns: decât astăzi”. a pus samarul pe asinul care le-ai pus deoparte?” său şi a luat cu sine două slugi şi 30 Răspuns-a Avraam: „Aceste şapte pe Isaac. voi spune Eu!” 29 iar Abimelec i-a zis lui Avraam: 3 Iar Avraam s’a sculat dis-de„Ce’nseamnă aceste şapte mieluşele pe dimineaţă. a văzut locul de departe. pentru o fântână4 de apă 22 care-i fusese luată cu sila de către sluIsaac adus spre jertfă. Nahor. nici cu cel din 33 Iar Avraam a sădit o dumbravă8 la numele meu. 5 Şi le-a zis Avraam slugilor sale: „Voi amândoi6 . Isaac. legământ5 . împreună cu Ahuzat. 26 Dar Abimelec i-a zis: „Nu ştiu cine l-a înţi-a făcut lucrul acesta: nici tu nu mi. nici eu n’am auzit „Avraame. în concordanţă cu v. şi după ce-a tăiat mieluşele primeşte-le din mâna mea lemnele pentru jertfă s’a ridicat şi pentru ca ele să-mi fie mărturie că eu a plecat spre locul de care-i vorbise Dumnezeu. alianţă (ca între doi egali). fiul său.FACEREA 22 49 cu cel născut din mine. pentru că acolo au jurat ei Avraam ochii. H. Textului Ebraic. rămâneţi aici. şi du-te în ţinutul Moria şi adu-l acolo 28 Apoi Avraam a pus deoparte şapte ardere-de-tot pe un munte pe care ţi-l mieluşele din turmă. 24 Răspuns-a Avraam: „Jur!” Avraam însă i-a cerut socoteală lui Abimelec. am săpat această fântână”. originar din Marea Egee – a ocupat sudul Palestinei mult după Avraam. Iar Abimelec. Isaac prefigurând jertfa şi învierea lui Iisus (Evr 11. Textul Ebraic însă se referă la plantarea unui singur copac. cel pe care-l iubeşti. 31 De aceea s’a şi numit locul acela 4 Iar în cea de-a treia zi. Dumnezeu-Cel-Veşnic. Iconografia ortodoxă va introduce „Jertfa lui Avraam” în pictura altarului. 8 Mai exact: o cultură vegetală. eaşi bunăvoinţă pe care am arătat-o eu 34 Şi a locuit Avraam în ţara Filistenifaţă de tine!” lor zile multe. şi cu Ficol. căpetenia oştirii sale. 7 Autorul vorbeşte despre Filisteni din perspectiva epocii sale. ci că faţă de mine şi de Beer-Şeba şi acolo a chemat numele ţara’n care te-ai aşezat vei arăta ace. dramatismul şi frumuseţea lui literară. fratele său de mână. . specific deşertului. cu asinul. În realitate.

fratele lui Avraam. fratele acestuia. 3 Acelaşi verb înseamnă „a vedea” şi „a se îngriji”. fiule?” [Isaac] a zis: „Iată focul şi lemnele. În unul şi acelaşi verset: Dumnezeu-proniator şi Dumnezeuteofanic. dar. 23 Iar lui Batuel i s’a născut Rebeca”. 6 Avraam a luat lemnele cele pentru jertfă şi le-a pus pe umerii lui Isaac. fiule!” Şi s’au dus amândoi mai departe. pe Idlaf şi pe Batuel. fratele tău: 21 pe Uţ. fiul său. împreună. atunci când are o încărcătură simbolică (aşa ca în cazul de faţă). ne vom închina şi ne vom întoarce la voi”. şi s’au sculat şi au mers împreună la Beer-Şeba. deasupra lemnelor. spunându-i-se: „Iată că şi Milca i-a născut fii lui Nahor. şi a locuit Avraam în Beer-Şeba. 10 Apoi Avraam şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-şi înjunghie fiul. 15 Şi îngerul Domnului a strigat a doua oară din cer către Avraam 16 şi a zis: „Juratu-M’am pe Mine Însumi – zice Domnul: de vreme ce tu ai făcut aceasta. şi amândoi au plecat împreună. l-a legat pe Isaac. şi urmaşii tăi vor stăpâni cetăţile duşmanilor lor. al cărei nume era Reuma. 17 cu binecuvântare te voi binecuvânta. 11 Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: „Avraame. 20 Şi a fost că după ce s’au petrecut acestea. şi l-a pus pe jertfelnic. căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi că de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit!” 13 Şi ridicându-şi Avraam ochii. pe Tahaş şi pe Maaca. 22 pe Chesed. tatăl lui Aram. Avraam a ridicat acolo jertfelnic. se traduce „miel”. 19 Astfel Avraam s’a întors la slugile sale. şi de aceea i se zice astăzi: „În munte Domnul va fi văzut”5 . 50 Avraam a numit locul acela Iahvéire. adică „Domnul vede”4 . pentru că tu ai ascultat de glasul Meu”. tatăl său. 14 4 Sau: „Domnul poartă de grijă” (vezi nota precedentă). şi iată un berbec încurcat cu coarnele într’un tufiş. pe Hazo. dar mielul2 pentru jertfă unde este?” 8 Iar Avraam a răspuns: „Dumnezeu va vedea3 El Însuşi de mielul pentru jertfă. şi de dragul Meu nu l-ai cruţat nici pe fiul tău cel iubit. iar pe urmaşii tăi îi voi face numeroşi ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării. 5 Sau: „Domnul Se va arăta”. a privit. întâiul născut. pe Gaham. 9 Iar dacă au ajuns la locul de carei vorbise Dumnezeu. iar el a luat în mâini focul şi cuţitul. i-a născut şi ea pe Tebah. dublă semnificaţie care pregăteşte cei doi termeni ai versetului 14. Aceştia sunt cei opt fii pe care Milca ia născut lui Nahor. . 18 şi prin urmaşul tău se vor binecuvânta toate neamurile pământului.FACEREA 22 ne ducem pân’acolo. pe Pildaş. pe Buz. 7 Dar Isaac i-a grăit lui Avraam. i s’a vestit lui Avraam. 24 Iar ţiitoarea lui. fiul său. nici să-i faci vreun rău. 2 Înţelesul general al substantivului próvaton este „oaie”. a aşezat lemnele pe el. i-a zis: „Tată!” Iar acesta a răspuns: „Ce este. Avraame!” El a zis: „Iată-mă!” 12 [Îngerul] a zis: „Să nu-ţi ridici mâna asupra băiatului. Şi ducându-se. Avraam a luat berbecul şi l-a adus ca ardere-de-tot în locul lui Isaac. şi pe Chemuel. fiul său.

pentru ca apoi să se extindă din Siria până’n sudul Palestinei. care poarta cetăţii lui2 : e în vale – adică în Hebron. 12 Avraam însă s’a plecat pân’la zicând: pământ în faţa poporului ţării 4 „Străin sunt eu între voi şi pribeag. îngroapă-ţi moarta în cel mai 15 „Domnul meu. Het: patru sute de sicli de argint în mă8 Şi a grăit către ei Avraam. „Înalta Poartă” desemna capitala însăşi.rina face patru sute de sicli de argint. Important e faptul că de la ei.13 şi i-a grăit lui Efron în auzul întremânt între voi. ca s’o am eu în stăpânire ca loc de veci în mijlocul vostru”. reşedinţa sultanului. 1 moartei sale şi a grăit cu fiii lui Het . pe care o are’n capătul ţarinei lui. concilii nobiliare şi şedinţe de judecată. domnul meu. ca s’o strămut pe răpo. mine. înmormântează-ţi răposata!” răposata ta”. tera care este în ea. ascultă-mă!: Ţaales dintre locurile noastre de îngro. în faţa cetăţenilor 3 Apoi s’a ridicat Avraam de dinaintea mei ţi-o dau: îngroapă-ţi răposata”. în ţara Canaanului. 23 Moartea şi mormântul Sarrei. spunându-i în auzul fiilor lui – Het şi al tuturor celor ce veniseră la 2 şi Sarra a murit la Chiriat-Arba. în faţa stejarudin partea mea pe Efron. loc pentru întruniri publice. preţul ţarinei. domnul meu. şi-ţi dau şi peşpe Sarra şi s’o jelească. atunci ascultaţi-mă şi rugaţi-l care e lângă Macpela. „Dacă voi din inimă vreţi ca eu să-mi îngrop răposata [şi s’o strămut] de la 17 Şi’n felul acesta ţarina lui Efron. zicând: surătoarea negustorilor3 . în Avraam i-a cântărit lui Efron argintul pe care-l spusese el în auzul fiilor lui faţa fiilor lui Het. cât în lingouri. prin Avraam. dar să mi-o intrarea principală. Argintul circula nu atât în monede. popor non-indoeuropean (dar tot semiţi). 7 Avraam s’a ridicat şi s’a plecat pân’la 16 Şi l-a ascultat Avraam pe Efron. Avraam. lui Mamvri – ţarina şi peştera din ea 2 În cetatea antică. şi pământ în faţa poporului acelei ţări.gului popor al acelui ţinut: „O. al cărui centru era în Anatolia (Turcia de azi). nimeni dintre noi nu te va opri ce’nseamnă asta între mine şi tine? ca’n locul său de îngropare s’o aşezi pe Prin urmare. Mai târziu. au obţinut Evreii întâia lor proprietate în Ţara Făgăduinţei. 3 La cursul şi cântarul curent al pieţei. 1 Fiii întâlniri de afaceri. Şi a venit Avraam s’o plângă 11 „Nu. Şi i-a răspuns Efron Heteul lui Avraam. în imperiul otoman. numai dac’ai vrea să mă asculţi!: Ia de la mine sata mea de la mine şi s’o îngrop”. daţi-mi dar în stăpânire un loc de mor. aşa că el era cântărit. „Poarta” era piaţa de lângă să-mi dea peştera Macpela. ascultă-mă pe mine: Îţi dau ţarina. zicându-i: 14 Efron i-a răspuns lui Avraam.FACEREA 23 51 dea pe câţi bani face ea. 6 „Nu. fiul lui Ţohar. şi acolo o voi îngropa pe 5 Iar fiii lui Het i-au răspuns lui răposata mea”. 9 lui Het: Hetiţii. . 1 Sarra a trăit o sută douăzeci şi şapte 10 Efron însă şedea în mijlocul fiilor lui de ani – aceştia sunt anii vieţii Sarrei Het. pare. ci ascultă-ne: Tu zicându-i: eşti între noi un voievod al lui Dumnezeu.

femeia sa. ţarina şi peştera din ea. şi de acolo îi vei lua femeie fiului meu Isaac”. au trecut de la fiii lui Het în stăpânirea lui Avraam. că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie dintre fetele Canaaneenilor în mijlocul cărora locuiesc eu. şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam. şi i s’a jurat asupra acestui lucru. Cel ce mi-a grăit şi Care mi S’a jurat. . Slujitorul şi-a pus mâna sub coapsa lui Avraam. ţie şi seminţiei tale!. 19 După aceasta Avraam a înmormântat-o pe Sarra. . unde m’am născut eu. cel ce cârmuia peste toate ale lui: „Pune-ţi mâna sub coapsa1 mea 3 şi jură-mi pe Domnul. Dumnezeul stăpânului meu Avraam. 7 Dar dacă femeia aceea nu va vrea să vină cu tine în ţara aceasta. în cetatea lui Nahor. bătrânii sunt pe patul de moarte. 6 52 Avraam însă a zis către el: „Ia seama ca pe fiul meu să nu-l întorci acolo! Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului. la vremea când ies femeile să scoată apă. în peştera din ţarina Macpela. 5 Iar slujitorul i-a zis: „Dar dacă femeia nu va vrea să vină cu mine în ţara aceasta? îl voi întoarce oare pe fiul tău în ţara din care tu ai plecat?” 1 Coapsă: denumire eufemistică a sexului. uşurează-mi astăzi calea şi fă milă cu stăpânul meu Avraam! 12 Iată. 10 Şi şi-a făcut cămilele să’ngenunche lângă o fântână din afara cetăţii. 2 Şi a zis Avraam către slujitorul cel mai bătrân al casei sale. . dezlegat vei fi de acest jurământ. în pământul Canaan. 13 Ei bine. ca loc de îngropare. eu stau lângă această fântână la care fetele celor ce locuiesc în cetate ies să scoată apă. . În acelaşi fel va proceda Israel cu fiul său Iosif (vezi 47. Exprimă un gest ritual de întărire a jurământului prin implicarea forţei vitale a bărbatului. El îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta. spre seară. ea să fie aceea pe care Tu i-ai rânduit-o robului Tău Isaac. numai pe fiul meu să nu-l întorci acolo!” 8 24 Căsătoria lui Isaac cu Rebeca. la rudele mele. care e în faţa lui Mamvri – adică Hebronul –. Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului. 11 Şi a zis: „Doamne. fecioara căreia eu îi voi zice: Apleacă-ţi urciorul să beau! şi caremi va răspunde: Bea. zicând: „Ţie-ţi voi da pământul acesta. În ambele cazuri. şi s’a sculat şi s’a dus în Mesopotamia. 9 Şi a luat slujitorul cu sine zece cămile din cămilele stăpânului său şi tot felul de daruri scumpe dintr’ale stăpânului său. 1 Avraam era acum bătrân şi vechi de zile. 4 ci’n ţara mea vei merge. ”. 29).FACEREA 24 şi toţi pomii din ţarină care se aflau în hotarele ei de jur-împrejur – a trecut 18 în stăpânirea lui Avraam. stăpânul său. şi-ţi voi adăpa şi cămilele până se vor sătura!. şi Domnul îl binecuvântase pe Avraam cu de toate. în faţa fiilor lui Het şi a tuturor celor ce veniseră la poarta cetăţii. Cel ce m’a luat din casa tatălui meu şi din ţara în care m’am născut. 20 Astfel. 14 . şi de acolo îi vei lua tu femeie fiului meu. .

precum şi loc pentru cădrumul cel bun sau nu. i-a dat să bea afară spre omul acela. care şedea’n preajma cămilelor. Laban a alergat braţ. iată că şi fân. desigur. apă să-şi spele picioarele. al căŞi grăbindu-se să-şi aplece urciorul pe rui nume era Laban. la fântână. siclu = 11. dorind să ştie dacă Domnul i-a deschis Domnului!. Cel ce fecioară.FACEREA 24 15 53 Şi a fost că mai’nainte de a fi termi. 2 Un pe Avraam ca pe unul din drepţii Săi. era zeul stăpânului meu Avraam. omul a luat un inel 32 Aşa că omul a intrat în casă. Din versetul 47 reiese că aceste daruri i-au fost înmânate fetei după consumarea dialogului din versetele 23-25. lele. pe care ea i l-a născut lui Na3 Dreptatea: faptul că Dumnezeu îl consideră hor”. fata fiind în grija mamei şi a fratelui ei. femeia lui Na. te rog. fata 26 Şi omul s’a plecat şi s’a închinat lui Batuel. al Milcăi. 12 şi nota de la v. şi dacă a auzit cuvintele Rebecăi.ban] a despovărat cămilele şi le-a dat clu. 18 Iar ea a zis: „Bea. expresie din care reiese că Batuel nu mai trăia. şi dacă’n nu voi spune ce am de spus”. sale. este Cel ce mi-a deschis drumul spre 17 Atunci slujitorul lui Avraam a aler. „Spune!”. 31 şi i-a zis: „Intră. 4 Literal: „la casa mamei sale”. Şi dacă s’a coborât la fântână. şi a adăpat toate cămi. milele tale”. iar lui şi oamenilor care erau cu el. Inelul era. 27 „Binecuvântat fie Domnul Dumne16 Fata era foarte frumoasă la chip. ieşea cu urciorul pe umăr Rebeca. .Domnului şi a zis: hor. adevărul: credincioşia lui Dumnezeu faţă de Avraam. s’a dus la acel să scoată apă. 47). 20 Şi’n grabă şi-a deşertat urciorul în sora sa. tru noi.424 grame. la fântână. dar 23 şi a întrebat-o. şi loc să rămâneţi peste noapte”.casa fratelui stăpânului meu”. şi-a depărtat de la stăpânul meu. Apoi a zis: 30 Fost-a deci că dacă a văzut el inelul. iar pentru mâinile ei două brăţări paie şi fân. de ce stai afară? că eu ţiam gătit casă. fiul Milcăi. în greutate de zece sicli de aur2 33 Apoi le-a pus înainte mâncare.om.dreptatea şi adevărul3 nu Şi le-a înbat. care spusese: „Iată cum mi-a adăpătoare şi a alergat iar la fântână vorbit mie omul acela!”. gat înaintea ei şi i-a zis: „Dă-mi să 28 Iar fata a alergat acasă la maică-sa4 beau puţină apă din urciorul tău!” şi a povestit toate acestea. căruia îi dăruise făgăduinţele. şi [Lade aur. „Şi cămilelor tale le voi scoate apă până precum şi brăţările la mâinile surorii ce toate-şi vor potoli setea”. binecuvântatul 21 Iar omul o măsura din ochi şi tăcea. pentru nări (vezi Iz 16. încă n’o cunoscuse nici un băr. în greutate de o jumătate de si. domnul meu!” 29 Rebeca însă avea un frate. fratele lui Avraam. Domnul umplut urciorul şi a urcat înapoi. zicând: „A cui fată el [omul] a zis: „Eu nu voi mânca până eşti tu? spune-mi.25 Apoi i-a zis: „Avem din belşug şi paie nat el de vorbit în cugetul său. 22 Şi a fost că după ce cămilele toate au isprăvit de băut. casa tatălui tău se află oarece loc peni-a zis [Laban]. 19 până ce el n’a mai vrut. să rămânem peste noapte?” 34 Atunci el a zis: „Eu sunt slujitorul 24 Iar ea i-a zis: „Sunt fata lui Batuel lui Avraam.

în ţara cărora trăiesc. pe care i l-a născut Milca. spuneţi-mio. 6 În 5 În . aceea să fie femeia pe care Domnul i-a rânduit-o robului Său Isaac. nici de bine. şi prin aceasta voi cunoaşte că ai făcut milă cu stăpânul meu Avraam. dezlegat vei fi de jurământul meu. de asemenea spuneţi-mi-o. 37 Şi stăpânul meu m’a pus să jur. slujitorul lui Avraam I s’a închinat Domnului până la pământ. Batuel este aici nume substitutiv. şi i-a dat turme şi cirezi. femeia stăpânului meu.FACEREA 24 35 Domnul l-a binecuvântat foarte pe stăpânul meu şi l-a înălţat. Textul Ebraic: i-am pus inelul în nări. şi de-acolo ia-i femeie feciorului meu! 39 Iar eu am zis către stăpânul meu: Poate că femeia nu va vrea să vină cu mine. dacă vreţi să arătaţi milă şi credincioşie faţă de stăpânul meu. al celui ce reprezintă autoritatea paternă şi al cărui consimţământ este absolut formal. ca să mă pot înturna la dreapta ori la stânga”. de vreme ce întregul eveniment se consumă prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (vezi şi versetul următor). 6 50 Şi răspunzând Laban şi Batuel . fecioara căreia eu îi voi spune: Dă-mi să beau puţină apă din urciorul tău! 44 şi care-mi va zice: Bea. 48 După aceea m’am plecat şi m’am închinat Domnului şi L-am binecuvântat pe Domnul. numele lui Batuel nu apare în nici unul din momentelecheie ale logodnei. după cum a grăit Domnul!” 52 Şi de’ndată ce a auzit cuvintele lor. 40 El însă mi-a răspuns: Domnul înaintea Căruia umblu eu îl va trimite la tine pe îngerul Său. Laban şi Milca. îţi va deschide drumul şi-i vei lua fiului meu femeie din rudele mele şi din casa tatălui meu: 41 atunci vei fi slobod de jurământul meu. şi fetele locuitorilor cetăţii vor veni să scoată apă. Dumnezeul stăpânului meu Avraam. zicând: Bea. ia născut stăpânului meu un fiu la bătrâneţele ei. şi brăţările la mâini. robi şi roabe. realitate. . 43 iată. când iată că a ieşit Rebeca. 36 Iar Sarra. iar de nu. 51 Iată. şi dacă nu ţi-o vor da. iar ea mi-a adăpat şi cămilele. Iar eu i-am zis: Dă-mi să beau! 46 Şi ea de’ndată şi-a lăsat urciorul de pe umăr. 47 Apoi am întrebat-o şi am zis: A cui fată eşti tu? spune-mi. argint şi aur. . de va fi ca Tu sămi deschizi mie drumul pe care merg. ia-o şi du-te şi să fie ea femeia fiului stăpânului tău. 49 Şi acum. 38 ci mergi la casa tatălui meu şi la neamurile mele. Altfel. ea s’a coborât la fântână şi a scos apă. zicând: Fiului meu să nu-i iei femeie dintre fetele Canaaneenilor. 45 54 Şi a fost că încă nu isprăvisem eu de grăit acestea în mintea mea. Care m’a călăuzit pe drumul cel drept. când te vei duce la rudele mele. căruia el i-a dat tot ceea ce are. fiul lui Nahor. au zis: „Lucrul acesta vine de la Domnul. iar noi nu-ţi putem spune nici de rău. Dumnezeul stăpânului meu Avraam. cămile şi asini. ca s’o iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 42 Aşadar. ei bine. cu urciorul pe umăr. te rog! Şi ea a zis: Sunt fata lui Batuel. şi-ţi voi adăpa şi cămilele!. ajungând eu astăzi la fântână. am zis: Doamne. Rebeca îţi stă înainte. Atunci i-am pus inelul5 . şi-ţi voi adăpa şi cămilele! Şi am băut eu. eu stau aici la fântână.

cu A doua căsătorie a lui Avraam. Madian. Iar fiii lui Dedan au fost: Raguel. Navdeel1 . şi aceasta a depânul meu!” venit femeia lui. 61 Apoi. zece zile. miliei al cărei cap fusese Laban. lăsaţi-mă să plec la stăŞi a luat-o pe Rebeca. aşa că slujitorul. Iar dacă s’au sculat dimineaţa. şi au zis: „Să devii tu. a văzut căi. Avraam. Şi 57 Ei au zis: „S’o chemăm pe fată şi s’o s’a mângâiat Isaac de pierderea mamei întrebăm pe ea ce gânduri are”. l-au ur. ridicându-şi ochii. Işbac şi Şuah. cărei nume era Chetura. şi el a iubit-o.FACEREA 25 55 53 Slujitorul a scos apoi odoare de ar. 8 În ebraică. slujitorul lui Avraam şi cei ce erau cu Moartea lui Avraam. sale. Iocşan. Letuşim şi Leluând-o pe Rebeca. sora noastră. sculându-se Rebeca şi slujnicele ei şi urcându-se pe cămile. Roi. de vreme ce Domnul mi-a des67 Şi Isaac a dus-o în cortul mamei sale. cob. 65 şi i-a zis slujitorului: „Cine este omul el a zis: „Daţi-mi drumul să mă duc la acela care vine pe câmp în întâmpistăpânul meu!” narea noastră?” Iar slujitorul i-a zis: Dar fratele şi mama ei au zis: „Să „Acesta-i stăpânul meu!” Atunci ea şi-a mai rămână fata cu noi măcar vreo luat vălul şi s’a acoperit. umim. chis drumul. şi apoi se va duce!” 66 Slujitorul i-a povestit lui Isaac toate 56 El însă le-a zis: „Nu-mi amânaţi ple. toate averile sale i le-a dat fiului său Isaac. Aşurim. Esau şi Iael. fiii lui Isaac. fratelui şi mamei ei. 62 Isaac însă venise din Beer-Lahai4 Iar fiii lui Madian au fost: Efa. Efer.3 Lui Iocşan i s’au născut Şeba. 9. şi le-a dat Rebe. 5 1 Raguel şi Navdeel sunt menţionaţi numai în Septuaginta. Mepânească cetăţile vrăjmaşilor lor!” dan. sora lor7 . şi haine. 58 Şi au chemat-o pe Rebeca şi i-au zis: „Vrei tu să te duci cu omul acesta?” Iar ea a zis: „Mă voi duce!” 25 55 59 Atunci au lăsat-o pe Rebeca. numele Rebecăi şi substantivul „miriade” alcătuiesc o asonanţă pe care o folosesc cei ce-i fac urările: ea să devină mama unui număr infinit de oameni. să plece împreună cu doica ei. şi locuia în ţinutul Negheb9 . şi au rămas acolo peste cămilă noapte. Sarra. daruri bogate a dat cămilele venind. . iar urmaşii tăi să stă2 Ea i i-a născut pe Zimran. Enoh. sora 1 Avraam însă şi-a mai luat o femeie.se plimbe şi. mii de miriade8 . Aceştia toţi au 7 Pluralul acesta îi implică pe toţi membrii fafost fiii Cheturei. carea. a plecat.lucrurile pe care le făcuse. 9 Pentru Negheb vezi nota de la 12.63 Iar spre seară a ieşit Isaac la câmp să gint şi de aur. 64 Iar Rebeca şi-a ridicat şi ea ochii şi 54 Şi au mâncat şi au băut. 60 Şi au binecuvântat-o pe Rebeca. şi Dedan. Abida şi Eldaa. de asemenea. el şi oamenii l-a văzut pe Isaac şi a sărit jos de pe care erau cu el. Teman mat pe omul acela. al lor. însă.

în special pen3 tea sunt numele lor. el şi-a făcut aşezare în faţa tuturor fraţilor săi. ”. 10 Şi a fost că după moartea lui Avraam l-a binecuvântat Dumnezeu pe Isaac. încă fiind el în viaţă. în ţinuturile Soarelui-Răsare. Şi s’a dus să-L întrebe pe Domnul. 25 Fiul cel întâi-născut a venit afară roşu. 2 Pentru înţelesul acestei denumiri vezi 16. Etur. 9 ţarina şi peştera pe care Avraam le cumpărase de la fiii lui Het. 5 18 Iar el s’a întins de la Havila până la Şur. a zămislit. unul va fi mai puternic decât celălalt. fiul lui Avraam. 17 Iar anii vieţii lui Ismael aceştia sunt: o sută treizeci şi şapte. iar ea a zis: „Dac’aşa-i să-mi fie. 6 În numeroase traduceri: Asiria. şi Domnul l-a ascultat. bătrân şi sătul de zile. Chedma. aceasta este: lui Avraam i s’a născut Isaac. slujnica Sarrei. Duma şi Masa. câte le-a trăit. pe drumul ce duce spre Aşurim6 . 19 Iar spiţa neamului lui Isaac. Isaac locuia la Beer-LahaiRoi2 . 14. Isaac şi Ismael. iată că’n pântecele ei erau doi gemeni. 14 15 Mişma. şi două popoare din pântecele tău se vor împărţi.FACEREA 25 6 56 şi după taberele4 lor. femeia lui. i-a trimis departe de la Isaac. din ţarina lui Efron. 8 Iar fiii săi. 23 Domnul însă i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău. cel pe care i l-a născut lui Avraam egipteanca Agar. iar femeia lui. iar cel mai mare îi va sluji celui mai mic!” 24 Şi când i-a venit Rebecăi vremea să nască. după neamurile lor. . 5 El: singular generic (Ismael). Mai nou. Rebeca. CuvânAceştia sunt fiii lui Ismael şi acestul original indică un loc de popas. 12 13 şi iată numele fiilor lui Ismael. au fost o sută şaptezeci şi cinci de ani. fiul lui. doisprezece voievozi. l-au îngropat în peştera Macpela. 21 Isaac I s’a rugat Domnului pentru Rebeca. TOB şi Osty corectează grafia şi lecţiunea: e vorba de numele menţionat în v. . în înţelesul „neamul său”. 3 Aşezările (satele) celor ce adoptaseră viaţa sedentară. 16 Taberele celor rămaşi încă nomazi. Avraam le-a făcut daruri şi. păros peste tot ca o pâslă. . după numele neamurilor lor: întâiul născut al lui Ismael a fost Nebaiot. spre răsărit. că era stearpă. Nafiş şi Hadad. Tema. 11 Iată-i acum şi pe urmaşii lui Ismael. şi i-a 4 Cât despre fiii ţiitoarelor sale. de ce mai sunt aşa?. şi dându-şi suflarea din urmă. fiul lui Avraam. Acolo sunt îngropaţi Avraam şi Sarra. fiul său. şi s’a adăugat la poporul său. a murit şi s’a adăugat la neamul său. 3. fiul lui Ţohar Heteul. după aşezările lor tru turme. în faţa stejarului Mamvri. fata lui Batuel Arameul din Mesopotamia şi sora lui Laban Arameul. 20 Isaac însă era de patruzeci de ani când şi-a luat de femeie pe Rebeca. 7 Şi dându-şi cea din urmă suflare. Adbeel şi Mibsam. femeia sa. după el urmează Chedar. care este în faţa Egiptului. a murit Avraam la bătrâneţi fericite. Zilele vieţii lui Avraam. 22 Dar copiii se îmbrânceau într’însa.

Isaac în ţara Filistenilor. 29 Iacob îşi fierbea o fiertură când Esau 3 Fă-ţi adăpost1 în ţara aceasta. Şi a fost că era el acolo de multă vreme. .nu te cobori în Egipt. runcile Mele. 9 Numele lui Iacob este prescurtarea expresiei Yaaqob-El = „Dumnezeu să ocrotească”. oamenii locului să-l omoare din pri7 Esau înseamnă păros.4 Pe urmaşii tăi îi voi face mulţi ca stemi acum. de’ndată. pentru că era frumoasă perit cu păr roşu. listenilor. 6 Şi a locuit Isaac în Gherara. a locui undeva ca rezident. verbul paroikéo = a locui pe lângă cineva. părintele tău. apoi s’a sculat şi s’a dus. căci s’a temut să spună: „E femeia mea”. cel de al doilea nume al lui Esau. femeia sa. a fi vecinul cuiva. că rile acestea şi-Mi voi plini jurământul sunt hămesit!” Iată de ce s’a numit el cu care M’am jurat lui Avraam. care se întâm27 Băieţii s’au făcut mari. ţinându-l cu mâna pe Esau de călcâi8 . ”. şi el a zis: astfel şi-a nesocotit Esau dreptul său „Aceasta-i sora mea!”. ci locuieşte’n ţara bea pe Iacob. şi’ntru urmanăscut!” şii tăi se vor binecuvânta toate popoa32 Esau a zis: „Iată. ca nu cumva de’ntâi-născut. iar acesta a mâncat 7 Dar locuitorii acelui ţinut l-au întreşi a băut. eu stau să rele pământului. rânduiede’ndată!” Şi i s’a jurat şi i-a vândut lui lile Mele şi legile Mele!” Iacob dreptul său de întâi-născut.2 Iar Domnul i S’a arătat şi i-a zis: „Să cea vânatul acestuia. părintele tău. regele Filistenilor. ascultat de cuvântul Meu şi a păzit po33 Iacob i-a zis: „Jură-mi-te-acum. la Abimelec. . trăind în corturi. Iacob era dus în Gherara. 34 Atunci Iacob i-a dat lui Esau pâine şi fiertură de linte. gestul îl anunţă pe Iacob de mai târziu. 31 Iacob însă i-a zis lui Esau: „Vinde. Iar Isaac gământul cu Abimelec. de foametea cea dintâi. Edom. l-a văzut 8 1 În Septuaginta.lele cerului. Şi bat despre Rebeca. Esau era vâ. că ţie 30 Şi a zis Esau către Iacob: „Dă-mi să şi urmaşilor tăi vă voi da toate ţinutumănânc din această fiertură roşie10 . mor. regele Fiom liniştit. Leşi i s’a pus numele Iacob9 . exprimată în ebraică prin cuvântul adom = roşu. şi Eu a venit din câmpie. era de şaizeci de ani când i s’au născut 1 Şi a fost o foamete în ţară – în afară aceştia din Rebeca. şi urmaşilor tăi le voi da toate ţinuturile acestea.plase în zilele lui Avraam – şi Isaac s’a nător încercat. 28 Isaac îl iubea pe Esau. la ce-mi e bun dreptul de’ntâi5 pentru că Avraam. în sens mai larg: acocina Rebecăi. dreptul tău de’ntâi. om al câmpiei. hămesit. când Abimelec. 10 Culoarea fierturii de linte.FACEREA 26 pus numele Esau7 . pe care ţi-o voi spune Eu. a născut?. fiindcă-i plă. uitându-se pe fereastră. . e o altă explicaţie a lui Edom. 26 57 26 După aceea a ieşit fratele acestuia. 8 Cu semnificaţia: spre a-l împiedica să se la chip. poveţele Mele. Rebeca însă îl iu. voi fi cu tine şi te voi binecuvânta. nască primul (cu prerogativele întâiului-născut).

De altfel. întregul capitol 26 îşi propune o paralelă între viaţa lui Isaac şi aceea a lui Avraam. 14 Avea turme de oi. sfadă. 23 De aici s’a urcat la Beer-Şeba. zicând: şi i-a zis: „Negreşit. ţâşnind direct din pânza freatică. subiect al unor evenimente asemănătoare. şi le-a numit cu acelaşi nume cu care le numise Avraam.FACEREA 26 58 pe Isaac jucându-se cu Rebeca. 4 Sitna = împotrivire. şi’n anul acela a cules însutit. pe tine şi-i voi înmulţi pe urmaşii tăi.pentru aceasta. 21 Ridicându-se apoi de acolo. părintele său. părintele său. părintele tău. 6 Vezi nota de la 21. e femeia ta. te voi binecuvânta până ce s’a ridicat foarte sus. 5 Rehobot = lărgime. femeia ta. 22. o fântână. va fi vinovat de moarte”. Nu cumva să fiu omorât din pricina ei”. 13 Şi omul a ajuns bogat şi a tot sporit căci Eu cu tine sunt. dar se certau şi tu una ca asta? Puţin a lipsit ca vre. numele Domnului. Nu te teme. părintele său. Isaac este şi subiectul aceloraşi făgăduinţe. . că te-ai făcut mult prea 27 Isaac le-a zis: „De ce-aţi venit voi la puternic pentru noi!” mine. şi a numit-o cu numele 4 unul din neamul meu să se fi culcat cu de Sitna . altă fântână. 3 Ebraicul eseq înseamnă ceartă. şi mare păcat ţi-ai fi făcut cu 22 Apoi s’a ridicat şi de aici şi a săpat o noi”. părintele tău”. din Isaac a răspuns: „Pentru că mi-am zis: pricină că se sfădiseră pentru ea3 .alungat de la voi?” băra în valea Gherara şi a locuit aici. de vreme ce m’aţi urât şi m’aţi 17 Şi s’a dus Isaac de acolo. căpetenia oştirii sale. Şi 24 În noaptea aceea i S’a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Domnul l-a binecuvântat. 18 19 Slugile lui Isaac au săpat în valea Apă vie: apă săltătoare. fiindcă-şi zicea: „Datu-ne-a Domatinge de omul acesta şi de femeia lui nul acum să fim în largul nostru. şi pe care le astupaseră Filistenii după moartea lui Avraam. fratele său de mână6 . dispută. 2 Isaac a săpat din nou fântânile de apă pe care le săpaseră robii lui Avraam. şi a numit-o cu numele de Rehopoporul său. ogoare multe. Acolo şi-a întins el 15 Toate fântânile pe care le săpaseră cortul şi acolo au săpat slugile lui Isaac robii tatălui său în zilele lui Avraam. cirezi de vite şi de dragul lui Avraam. femeia Gherara şi au aflat izvor de apă vie2 . lec şi Ahuzat. 12 Şi a semănat Isaac în pământul acela. „Du-te de aici. De „Apa este a noastră!” [Isaac] a numit ce dar ai zis: Aceasta-i sora mea?” Şi acea fântână cu numele de Esec. Avraam. iar Filistenii au început 25 Acolo a zidit jertfelnic şi a chemat să-l invidieze. şi-a pus ta. pentru care nu s’au mai 11 Atunci a dat Abimelec poruncă la tot certat. Filistenii le-au stricat şi 26 Şi au venit din Gherara la el Abimele-au umplut cu pământ. iar noi vom spori pe pământ”5 . şi 16 Atunci a zis Abimelec către Isaac: Ficol. . spaţii largi. . 20 Dar păstorii din Gherara se luau 9 Atunci l-a chemat Abimelec pe Isaac la harţă cu păstorii lui Isaac. zicând: „Tot cel ce se va bot. Isaac a 10 I-a zis Abimelec: „De ce ne-ai făcut săpat o altă fântână. sa. părintele său.

9 Căsătoriile mixte nu erau privite cu ochi buni în familiile evreieşti.FACEREA 27 59 28 Iar ei au zis: „Am văzut limpede că 1 Şi a fost că după ce Isaac a îmbătrâDomnul e cu tine şi ne-am zis: Să fa. iahvistă şi sacerdotală. în general. fata lui destinul beneficiarului şi al urmaşilor săi. Isaac lui Esau. iar ei s’au dus de la 5 Rebeca însă a ascultat ce i-a spus dânsul cu pace. eu l-am auzit pe tatăl tău 7 33 Iar el a numit-o Şibeea . nota de la 21. 31. fiul cel mai zis: „Am găsit apă!” mic: „Iată.nit şi ochii săi într’atât slăbiseră. compilat din cele două tradiţii. fata lui 1 Binecuvântarea paternă era decisivă pentru Beeri Heteul. Iată de ce şi grăind cu Esau. tolba şi arcul. „Jurământ”. faţă de celelalte neamuri). 35 27 Iacob îl lipseşte pe Esau de binecuvântarea părintească. Aşadar. . ele alterau nu atât puritatea sângelui. s’au jurat unul altuia. Acest episod va fi comentat de Apostolul Pavel în Rm 9.şi adu-mi să mănânc. când 32 Şi a fost că tot în ziua aceea au venit slugile lui Isaac şi i-au adus veste Esau s’a dus la câmp să vâneze ceva despre fântâna pe care o săpaseră şi au pentru tatăl său. încât cem un jurământ între noi şi tine şi nu mai puteau să vadă. el vrea să explice superioritatea lui Israel faţă de Edom (şi. pentru ca suflesă te binecuvinteze până nu neaţă. 31 Sculându-se apoi a doua zi de dimi. 23: „cel mai mare îi va sluji celui mai mic”. eu am îmbătrânit ţi-am făcut ţie numai bine şi te-am lă. Chiar când istoria pare absurdă. l-a chemat pe să’ncheiem cu tine legământ: Esau. 6 Rebeca a zis către Iacob. 2 Ceremonialul binecuvântării sau al ju- . Tu eşti acum bine. 8 Vezi 7 Adică gul capitol reprezintă un text celebru. nu din fapte. apoi pleacă la unchiul său Laban. fratele tău. agonisind-o pentru sine. ci de la Cel ce cheamă. cât pe aceea a credinţei religioase. . prin legea naturală. în spatele ei există şi lucrează un plan al lui Dumnezeu. Dar pentru Isaac şi Rebeca ele erau prilej de amărăciune9 . şi i-a zis: 29 tu nu ne vei face nici un rău. ar fi fost singurul îndreptăţit. cuvântatul Domnului”. şi înainte de a fi făcut ei ceva bun sau rău – pentru ca planul lui Dumnezeu cel potrivit alegerii să rămână’n picioare. Esau şi Iacob se aflau în pântecele Rebecăi şi „înainte de a fi fost ei născuţi. Episodul însă e plinirea profeţiei din 25. Şi le-a tul meu 1 mor” . şi pe Basemata. şi zicânducetatea se cheamă Beer-Şeba8 . ”. iar ei au nat. fiul său. fiul său cel mai mare. sat să pleci în pace. 10-24. ÎntreElon Heteul. al cărui sens nu se descoperă decât foarte târziu. 4 să-mi faci mâncare cum îmi place mie. şi ieşi la câmp şi vânează-mi ceva vâ30 Atunci el le-a făcut ospăţ. până’n i: ziua de astăzi. 7 Adu-mi vânat şi fă-mi o mâncare să 34 Iar Esau era de patruzeci de ani când mănânc2 şi să te binecuvintez în faţa şi-a luat două femei: pe Iudit. Istoriceşte.şi ziua morţii mele n’o ştiu. mâncat şi au băut. dat drumul Isaac. În el nu există nici o urmă de dezaprobare a vicleşugului prin care Iacob obţine binecuvântarea lui Isaac în detrimentul propriului său frate care. aşa cum „Fiul meu!” Acela a zis: „Iată-mă!” noi nu ne-am atins de tine – şi aşa cum 2 Iar el a zis: „Iată.3 Ia-ţi dar uneltele tale.

10 iar tu i-o vei duce tatălui tău şi el va 21 Şi Isaac i-a zis lui Iacob: „Apropie-te mânca. zicând: „Iată. închine-se 19 Iacob i-a zis tatălui său: „Eu sunt. sunt mâinile lui Esau. 8 60 te şi mănâncă din vânatul meu. întâiul-tău-născut. apoi i-a adus vin şi mâncare cum îi plăcea tatălui lui.să te pipăi. Şi acela a răspuns: „Eu ascultă de vorba mea şi du-te şi adu. 11 El [Isaac] a zis: „Adu-mi-l aproape. binecuvântat să fie cel ce şi 26.FACEREA 27 Domnului înainte ca eu să mor. dar mâinile eu n’am păr. şi atunci voi fi în ochii lui ca un înşelă. 12 Nu cumva tatăl meu să mă pipăie. fiule. ”. ori nu”. ca să ştiu dacă tu eşti fiul meu Esau. şi sărută-mă!” Iacob. . l-a binecuvântat. ca să mă binecuvinteze sufletul tău!” Acum dar. ascultă ce-am săţi poruncesc: 9 20 Zis-a Isaac către fiul său: „Cum de Du-te la turmă. Cine eşti tu. cuvinteze înainte de a muri”. . 13 Maică-sa i-a zis: „Fie blestemul 24 Şi a zis: „Eşti tu oare fiul meu acela asupra mea. a băut. pentru că mâitor. ”. tu numai Esau?.23 Dar nu l-a cunoscut. fiul ei cel mai mic. cea mai frumoasă pe 26 Şi i-a zis Isaac. Am făcut peste fraţii tăi. Şi 16 iar cu pieile iezilor i-a înfăşurat bra. 27 El s’a apropiat şi l-a sărutat. fiule?” 29 Slujească ţie popoarele. şi voi face din ei i-a zis: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte”. stăpân să fii Esau. fiul meu.sunt”. te va binecuvânta!” 25 mi-i!” . asupră-mi blestem”. fratele meu. adu-mi de acolo doi l-ai găsit aşa repede. miroţele şi părţile goale ale gâtului. fiule?” Iar acesta iezi fragezi şi frumoşi. mâncarea şi pâinea pe care le prenul. tatăl său: „Apropiecare o avea în casa ei. căpeteniile înaintea ta. blestemat să fie cel ce te rământului era precedat de un prânz ritual. fiul meu. şi 14 Atunci el s’a dus şi a luat iezii şi i-a să te binecuvinteze sufletul meu!” Şi iadus mamei sale. fiule. . pe care-a binecuvântat-o Domei. fiul bogate. 15 Rebeca a luat apoi haina lui Esau. Iacob însă a zis către Rebeca. e om păros.când a simţit [Isaac] mirosul hainei lui. gătise. fiule. închine-se ţie feciorii aşa cum mi-ai spus. sul fiului meu e ca mirosul unei ţarine 17 Apoi a pus în mâinile lui Iacob. vezi va blestema. . iar maică-sa a gătit a adus şi a mâncat. iar său. mama 22 Şi s’a apropiat Iacob de Isaac. 28 Din roua cerului şi din grăsimea 18 iar acesta a intrat la tatăl său şi a pământului să-ţi dea Dumnezeu belzis: „Tată!” Acela a răspuns: „Iată-mă! şug de grâu şi de vin. ca să mănânc din vânatul tău. fiul ei mai mare. pentru ca tatăl tău să te bine. tatăl sa: „Esau. aşazămamei tale. 30-31. şi l-a binecuvântat. iar acesta l-a pipăit şi a zis: „Glasul este glasul lui Iacob. scoală-te. şi’n loc de binecuvântare voi atrage nile lui erau păroase ca mâinile fratelui său Esau. mâncare cum îi place tatălui tău. şi l-a îmbrăcat pe te.

este o formulă ireversibilă şi irevocabilă. de la vânătoare. 34 Iar Esau. tatăl său. 3 Potrivit unei alte etimologii. 33 Atunci Isaac s’a cutremurat foarte. şi pe mine!” Şi cum Isaac tăcea. fiul său. până ce mânia fratelui tău se va potoli. (Edomiţii se vor elibera de sub dominaţia iudaică în secolul 9 î. ascultă la vorba mea: Sus!. dar va veni vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul său de pe grumazul tău”4 . tată. asupra căreia nu se revine. fugi în Mesopotamia. 61 cu grâu şi cu vin l-am dăruit. fratele meu!” 41 Dar cuvintele lui Esau. versetul cuprinde şi un joc de cuvinte între bekorah = „dreptul de’ntâi-născut” şi berakah = „binecuvântare”. şi’n timp ce Iacob de-abia ieşise de la faţa tatălui său. H. stăpân l-am făcut peste tine.. până ce supărarea fratelui tău nu va mai fi asupră-ţi şi el va uita ce i-ai 45 4 Binecuvântarea. fratele lui. i-a zis: „Iată. De-acum cu tine ce voi face. onorată. 39 din sabia ta vei trăi şi fratelui tău îi vei sluji. 36 Iar el [Esau] a zis: „Pe drept cuvânt este el numit cu numele de Iacob. Totuşi. cu mare cutremur s’a cutremurat şi a zis: „Atunci. şi departe de roua ce cade din cer. 38 Şi răspunzând Isaac. auzind cuvintele tatălui său Isaac. El a zis: „Eu sunt Esau. şi ea. fiule?” Şi a zis Esau către tatăl său: „Oare numai o binecuvântare ai tu. iar ea a trimis şi l-a chemat pe Iacob. fiul cel mai mare. Apoi a zis Esau către tatăl său: „Tată. că de două ori m’a înşelat: mi-a răpit dreptul de’ntâi-născut. Esau şi-a ridicat glasul şi a plâns. şi binecuvântat va fi”. şi l-am binecuvântat. fiultău-cel-întâi-născut”. numele lui Iacob (Yaaqov) are şi înţelesul de „a înşela”. ”. tată. şi i-a zis: „Iată că fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine omorându-te. vezi 4 Rg 8. iar acum mi-a răpit binecuvântarea”3 . nu mi-ai păstrat şi mie o binecuvântare?” 37 Răspuns-a Isaac şi i-a zis lui Esau: „Iată. o speranţă care va fi. în Haran. 40 Şi-l ura Esau pe Iacob din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. 20-22). 31 A făcut şi el mâncare şi i-a adus-o tatălui său. 43 44 şi stai la el câtva timp. iubirea paternă deschide portiţa unei speranţe. 15 şi nota). tatăl său. . şi a zis Esau în cugetul său: „Numa’ să se apropie zilele pentru jelirea tatălui meu.FACEREA 27 30 Şi a fost că de cum a isprăvit Isaac de binecuvântat pe Iacob. la fratele meu Laban. Şi a zis către tatăl său: „Ridică-se părintele meu şi să mănânce din vânatul fiului său ca să mă binecuvinteze sufletul tău!” 32 Iar Isaac. a venit Esau. tată? Binecuvintează-mă. În redare strictă: „Iacob m’a iacobizat de două ori”. fiule. 42 Acum dar. Pe de altă parte. . a strigat cu glas mare şi amar clocotitor şi i-a zis tatălui său: „Binecuvintează-mă. i-au fost spuse Rebecăi. . ca să-l ucid pe Iacob. departe de grăsimea pământului îţi va fi sălaşul. Isaac. i-a zis: „Cine eşti tu?. Compară cu „portiţa” deschisă de Dumnezeu în urma blestemului aruncat asupra protopărinţilor noştri Adam şi Eva (Fc 3. şi pe mine!” 35 Acesta i-a zis: „Fratele tău a venit cu înşelăciune şi ţi-a luat binecuvântarea”. fiul ei cel mai mic. cine-i acela care-a prins pentru mine vânat şi mi l-a adus? iar eu am mâncat din toate înainte ca tu să fi venit. şi pe toţi fraţii săi i-am făcut slugile lui. ca şi blestemul.

din pricina fetelor Heteilor. Atunci voi trimite şi te voi lua de acolo. fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi. 2 Acest episod. 1 Înţelesul exact: pământul în care acum locuieşti ca străin (vezi şi nota de la 26. scara fiind simbol al Maicii Domnului. pe care Dumnezeu i l-a dat lui Avraam!” 5 Şi’n felul acesta l-a trimis Isaac pe Iacob. la Laban. El păstrându-Şi. tatăl mamei tale. s’a dus în Mesopotamia. în acelaşi timp. 5 Dacă Iacob ar fi murit de mâna lui Esau. 4 să-ţi dea binecuvântarea lui Avraam. pe lângă cele două femei ale sale. părintele meu. la binecuvântat şi i-a poruncit. Iată. al cărei vârf atingea cerul. Dacă Iacob îşi ia şi el o femeie dintre fetele acestui ţinut. atunci la ce să mai trăiesc?. s’a dus la Haran. îşi propune să ateste Betelul ca topos sacru. 6 62 Iar dacă Esau a văzut că Isaac l-a binecuvântat pe Iacob şi l-a trimis în Mesopotamia să-şi ia femeie de acolo. ieşind din Beer-Şeba. să fie ucis de un răzbunător. 8 şi înţelegând Esau că fetele Canaaneenilor nu-i sunt pe plac lui Isaac. fratele mamei tale. Dumnezeul lui Avraam. al visului lui Iacob. 1 Atunci Isaac l-a chemat pe Iacob. 13 Şi iată că Domnul stătea drept în vârful ei şi a zis: „Nu-ţi fie teamă! Eu sunt Domnul. şi sora lui Nebaiot. 11 Ajungând însă într’un oarecare loc. s’a culcat în locul acela. 7 şi că Iacob. Ioan Scărarul). ascultându-i pe tatăl său şi pe mama sa. 3 iar Dumnezeul meu să te binecuvinteze şi roditor să te facă. şi-a luat-o şi pe Mahalat. . . 2 scoală-te şi mergi în Mesopotamia. ţie şi urmaşilor tăi de după tine. Şi luând una din pietrele locului şi punându-şi-o căpătâi. Esau se căsătoreşte cu o ismaelită. în casa lui Batuel. zicând: „Tu nu-ţi vei lua femeie dintre fetele Canaaneenilor. Scara din visul lui Iacob. 3). a rămas acolo pentru noapte. dar şi prefigurarea întrupării Fiului lui Dumnezeu. şi acolo ia-ţi femeie dintre fetele lui Laban. 9 s’a dus la Ismael şi.FACEREA 28 făcut. aşa cum poate fi contemplat în reprezentarea iconografică de pe biserica mânăstirii Suceviţa. . tatăl său. fata lui Ismael. 28 Isaac îi întăreşte lui Iacob întâia binecuvântare. la rându-i. În viziunea patristică. o scară era sprijinită pe pământ. iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. În mistica răsăriteană (Sf. fiul lui Avraam. şi tu vei fi întru adunare de neamuri. căci asfinţise soarele. zicând: „Tu nu-ţi vei lua femeie dintre fetele Canaaneenilor”. scara lui Iacob este simbolul prezenţei proniatoare a lui Dumnezeu în lume. 10 Iar Iacob. că binecuvântându-l i-a poruncit. Într’un colind românesc: „Pe o scară de argint/ Se pogoară Domnul Sfânt”. Care S’a pogorât prin „poarta cerului”. ”. transcendenţa. mama lui Iacob şi a lui Esau. şi să te înmulţească. punct de comunicare între pământ şi cer. 2 12 Şi a avut un vis . iar acesta s’a dus în Mesopotamia. acesta ar fi trebuit să fugă sau. De ce să rămân eu fără voi amândoi într’o singură zi?”5 46 Apoi Rebeca a zis către Isaac: „Scârbită sunt de viaţa mea. scara lui Iacob este şi simbol al urcuşului duhovnicesc pe treptele sfintelor desăvârşiri. sinteză a tradiţiilor iahvistă şi sacerdotală. ca să stăpâneşti pământul pribegirilor1 tale.

Iată că Rahela. 2 Rahela înseamnă „oaie”. mama lui Iacob şi a lui Esau. triburile. Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. 22 iar piatra aceasta. 6 Zis-a Iacob către ei: „Mai e mult din zi şi încă nu-i vremea să se adune turmele. te vei întinde la apus şi la răsărit. şi Dumnezeul lui Isaac.FACEREA 29 părintele tău. a luat piatra din care-şi făcuse căpătâi. la miazănoapte şi la miazăzi. 20 Şi a făcut Iacob o făgăduinţă. într’un echivalent românesc: Mioara. trei turme de oi în odihnă. 7 Iar ei au zis: „N’o putem face până nu se adună toţi păstorii3 . zicând: „De va fi Domnul Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în calea aceasta pe care merg. 15 Iată. 5 Zis-a iarăşi Iacob: „E sănătos?” Şi ei au zis: „Sănătos. şi’ntru urmaşii tăi. vine cu oile2 ”. către Laban. 3 Şi le-a zis Iacob: „Fraţilor. atunci prăvălim piatra de pe gura fântânii şi adăpăm oile”. fata lui. apoi puneau iarăşi piatra la locul ei pe gura fântânii. şi din toate câte-mi vei da Tu mie Îţi voi da zeciuială”. dar la’nceput cetatea aceea se numea Luz. Copiii lui Iacob. aceasta e poarta cerului!” 18 Iacob s’a sculat dis-de-dimineaţă. a pus-o stâlp şi a turnat pe vârful ei untdelemn. 11-13. clanurile. 8 1 În câmp: într’un loc nedeterminat. Şi pornind Iacob din nou la drum. 63 29 Iacob soseşte la unchiul său Laban şi se căsătoreşte cu Lia şi Rahela. 3 Fântâna era. pe care am pus-o stâlp. Eu cu tine sunt şi te voi păzi oriunde vei merge. de unde sunteţi?” Iar ei au zis: „Suntem din Haran”. . va fi Dumnezeul meu. Domnul. te voi întoarce în ţara aceasta şi nu te voi părăsi până nu voi plini toate câte ţi-am spus”. şi’ntru tine se vor binecuvânta toate neamurile3 pământului. şi eu n’am ştiut-o!” 17 Şi s’a’nspăimântat şi a zis: „Cât e de înfricoşător locul acesta!. fiul lui Batuel Arameul şi fratele Rebecăi. A nu fi confundată cu fântâna din imediata vecinătate a Haranului. 1 Şi s’a uitat. el nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu. feciorul lui Nahor?” Răspuns-au aceia: „Îl cunoaştem”. Iacob a zis: „Într’adevăr. va fi pentru mine casă a lui Dumnezeu. 19 Şi a numit Iacob locul acela cu numele de Betel4 . proprietatea mai multora. iar pe gura fântânii era o piatră mare. 4 Betel se traduce: „Casa lui Dumnezeu”. . şi iată’n câmp o fântână1 . a mers în ţara Răsăritului. [ciobanii] prăvăleau piatra de pe gura fântânii şi adăpau oile. adăpaţi oile şi duceţi-vă să le paşteţi”. atunci El. 16 Iar când s’a trezit din somn. menţionată la 24. iar lângă ea. de-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac 21 şi de mă voi întoarce sănătos la casa tatălui meu. 4 Şi el le-a zis: „Îl cunoaşteţi voi pe Laban. cu înţelesul: familiile. 14 Urmaşii tăi vor fi ca pulberea pământului. . căci din fântâna aceea se adăpau turmele. 3 Neamurile = aici. Domnul este în locul acesta. probabil. iar apa trebuia împărţită echitabil. 2 Când se adunau acolo toate turmele.

ridicat glasul şi a plâns. fiica ta cea mai mică”. cu tatăl ei şi că-i fiul Rebecăi. căci ea păştea oile ta. roabă fiicei sale Rahela. cu după tine decât s’o dau după alt băroile tatălui său. fratele mamei pentru că o iubea. În realitate. iată că era sale. . 23 Şi dacă s’a făcut seară. fiul surorii 25 Dar când s’a făcut ziuă. iar ea a iar Iacob a intrat la ea. fiica lui Laban. în simbria?” schimbul slujbei cu care mă vei sluji 16 Laban însă avea două fete: pe cea încă şapte ani!” mai mare o chema Lia. şi ţi-o voi da şi pe cealaltă. alergat şi i le-a spus tatălui ei. vei sluji oare pe degeaba pentru că-mi 27 Du până la capăt săptămâna aceseşti rudă?.bat. Rahela. fratele mamei sale.roabă fiicei sale Lia. de femeie. va fi folosit şi în Noul Testament cu privire la „fraţii” lui Iisus.iubit-o pe Rahela mai mult decât pe hela. 19 Laban i-a zis: „Mai bine s’o dau când a sosit Rahela. Şi a stat [Ia. Acelaşi adelfós. Laban a luat4 12 Apoi i-a spus Rahelei că el e frate o pe fiica sa Lia şi i-a dus-o lui Iacob. 24 Laban a dat-o pe roaba sa Zilpa ca 13 Şi a fost că de’ndată ce a auzit La. 20 Şi a slujit Iacob pentru Rahela şapte 10 Şi a fost că dac’a văzut-o Iacob pe ani. Lia!. nepot de soră. ca să inpiatra de pe gura fântânii şi a adăpat tru la ea”.noastre nu se pomeneşte s’o dăm pe cob] la el o lună de zile. dă-mi femeia. Spune-mi. săptămâna acesteia. fratele mamei 21 Apoi a zis Iacob către Laban: „Zilele sale. s’a apropiat Iacob şi a prăvălit mi s’au împlinit. şi a zis: „Îţi voi sluji şapte ani pentru Ra. înşelat?” 14 iar Laban i-a zis: „Tu eşti din oasele 26 Răspuns-a Laban: „Prin părţile mele şi din carnea mea”.FACEREA 29 9 64 Încă nu-şi isprăvise el vorba cu ei. înţelesul de „rudă”. . în timp o pe Rahela. 6 Viclenia lui Laban şi eroarea lui Iacob se explică prin obiceiul oriental ca mireasa să nu-şi scoată vălul înainte de noaptea nunţii. care-ţi va fi teia. oile lui Laban. fiica sa. iar pe cea mai 28 Dar Iacob a făcut aşa: A împlinit mică o chema Rahela. . fata cea mai mică înaintea celei mai Atunci Laban a zis către Iacob: „Îmi mari. 6 Şi a zis Iacob către Laban: „Ce îmbrăţişându-l. Rămâi la mine!” tălui său. iar Laban i-a dat15 17 Dar Lia avea ochii suferinzi. ban de numele lui Iacob. . 4 În 5 Ospăţul de nuntă. şi i s’au părut a fi doar câteva zile. 18 Iacob însă o îndrăgise pe Rahela şi a 30 Şi a intrat [Iacob] la Rahela. l-a sărutat şi l-a adus e asta? Ce mi-ai făcut? Nu ţi-am sluîn casa sa. Acesta i-a povestit lui Lajit eu oare pentru Rahela? De ce m’ai ban totul. şi oile lui Laban. cu acelaşi înţeles de „rudă”. festivitatea dura şapte zile. sale. 22 Atunci i-a adunat Laban pe toţi oa11 Şi a sărutat-o Iacob pe Rahela şi şi-a menii locului şi a făcut ospăţ5 . ce Rahela era bine alcătuită şi plăcută 29 Laban a dat-o pe roaba sa Bilha ca la chip. . fiica lui Laban. a alergat în întâmpinarea lui şi.

i-a zis: „Sunt eu oare 32 Lia a zămislit şi i-a născut lui Iaîn locul lui Dumnezeu.meie. roaba sa. 2. Cel ce ţi-a stârcob un fiu. Iacob de femeie. pe roaba mea Bilha. i-a deschis putinţa de a naşte. roaba Rahelei. că de nu. a celebra.nou şi i-a născut lui Iacob un al doilea uda pe Domnul!” De aceea i-a pus nu. 35 Şi din nou a zămislit şi a născut un 7 Bilha. De aceea i-a mele Levi10 . şi Iacob a intrat la ea. lui Iacob nici un fiu. şi ea va naşte pe genunchii mei şi printr’însa 33 Lia a zămislit din nou şi i-a născut lui Iacob un al doilea fiu şi a zis: voi avea şi eu copii”. Şi i-a pus nu. roaba Rahelei. 29. căruia i-a pus numele Ru1 ben. mele Simeon9 . şi am biruit!” Şi i-a pus numele 30 Neftali3 . 8 Numele Ruben e legat de rădăcina verbului „a vedea”. De aceea i-a pus acestuia nu. Cu acest sens va fi folosit. Apoi a încetat să nască. . 2 Rahela însă era stearpă. 11 Iuda (Yehuda). 31). Cum a luat-o pe roaba sa Zilpa şi i-a dat-o lui s’a îmbogăţit Iacob. de femi l-a dat şi pe acesta”. „a face dreptate”.pit rodul pântecelui?” lirea mea. văzând că ea nu i-a născut şapte ani. „a se ataşa”. 7 Literal: Iacob a intrat la ea. . 10 Etimologic legat de verbul „a se lipi”. Dar Iacob. a ascultat şi de glasul trei fii”. 8 iar Rahela a zis: „Ajutatu-m’a Dumnezeu în lupta ce-am luptat cu sora mea. ebraism care nu exprimă sentimentul în sine de ură. a zămislit din fiu şi a zis: „De data aceasta Îl voi lă. copii. mă va iubi de-acum bărbatul 3 Atunci Rahela a zis către Iacob: „Iat-o meu”. „că era urâtă” (obiect al urii). Copiii lui Iacob (continuare). 3 Neftali e derivat din verbul „a (se) lupta”. zicând: „Privit-a8 Domnul la umi.meu şi mi-a dat un fiu”. 5 Iar Bilha. i-a născut lui Iacob un fiu. ci indică un loc secundar al unei persoane în afecţiunea cuiva. căci i-am născut a făcut dreptate. 10 1 Ca izvor al vieţii. 2 Numele Dan se înrudeşte cu o rădăcină verbală care vrea să însemne „a judeca” (în favoarea cuiva). de la ebraicul hodah = a lăuda. 9 Lia însă. uneori. mele Iuda11 . iar Zilpa. 9 Numele Simeon e înrudit cu verbul „a auzi”. 25 şi nota). Şi i-a mai slujit [lui Laban] încă 1 Iar Rahela. Textul Ebraic sugerează un accent mai îndrăzneţ: „Cu Dumnezeu m’am luptat” sau: „Luptele lui Dumnezeu am luptat”.fiu. şi în Noul Testament (vezi Lc 14. Dumnezeu este Cel ce acordă sau refuză fecunditatea (vezi 16. pus numele Dan2 . mor!. a cinsti. văzând că a încetat să nască. a zămislit şi 34 Şi iarăşi a zămislit şi a născut un i-a născut lui Iacob un fiu. fiu şi a zis: „De-acum se va lipi de 6 Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mimine bărbatul meu. . roaba Liei. „Auzit-a Domnul că nu sunt iubită şi 4 Şi i-a dat-o pe Bilha.FACEREA 30 65 Lia. aprinzându-se de mânie asupra Rahelei. a prins a o invidia pe soră-sa şi i-a zis lui Iacob: „Dă-mi 31 Dar văzând Domnul că Lia nu era 7 iubită . intră la ea. ”.

Şi i-a pus copilului numele Zabulon7 . zicând: „Să-mi adauge Dumnezeu încă un fecior!”9 24 Iar după ce l-a născut Rahela pe Iosif. Şi i-a pus copilului numele Isahar. a ascultat-o Dumnezeu şi i-a deschis pântecele. 18 Atunci a zis Lia: „M’a răsplătit Dumnezeu pentru că bărbatului meu i-am 66 dat-o pe roaba mea”. Iacob a zis către Laban: „Lasă-mă să plec. „fericit”. adică Răsplată. 13 Şi a zis Lia: „Ferice de mine. 17 Şi a ascultat-o Dumnezeu pe Lia. în patria mea. 6 Mandragoră: plantă perenă. După aceea Lia a mai născut o fată şi i-a pus numele Dina8 . adevărata explicaţie e pusă.FACEREA 30 11 Atunci a zis Lia: „Cu noroc!” Şi i-a pus numele Gad4 . . cu rădăcină cărnoasă şi fructe roşii-gălbui. că i-am născut şase feciori”. şi ţi-o voi da!” 28 29 Iar Iacob i-a zis: „Tu ştii cum ţi-am 7 Numele Zabulon e legat de două rădăcini. 27 Spune-mi ce simbrie vrei. 22. Plasat în contextul rivalităţii acerbe dintre cele două femei. 10 Frază neterminată. tot pe seama lui Dumnezeu: vezi v. . pentru care ţi-am slujit. episodul din versetele 14-16 reprezintă o inserţie folclorică a încercării de a oferi o explicaţie aparte. până la urmă. că tu ştii slujba pe care ţi-am făcut-o”. Apoi Lia a mai zămislit o dată şi i-a născut lui Iacob un al şaselea fiu. Şi a zis Rahela: „Ridicat-a Dumnezeu ocara de la mine!” 23 Şi i-a pus copilului numele Iosif. 14 Iar la vremea seceratului grâului s’a dus Ruben şi a găsit în ţarină mandragore6 şi i le-a adus Liei. menite să faciliteze măritişul. să se culce el cu tine în noaptea aceasta. Totuşi. 10 am cunoscut eu prin semne că Dumnezeu m’a binecuvântat prin venirea ta. Atunci Rahela a zis către Lia: „Dă-mi din mandragorele fiului tău!” 15 Dar Lia a zis: „Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul? Vrei acum să iei şi mandragorele fiului meu?” Rahela a zis: „Dacă-i pe-aşa. presupunând rugămintea: „mai rămâi!”. în doze mari. alta „a locui”. Ca plantă medicinală e cunoscută sub numele de atropa belladonna. ca să mă duc. roaba Liei. pentru naşterea lui Iosif. ea a zămislit şi i-a născut lui Iacob un al cincilea fiu. i-a ieşit Lia înainte şi i-a zis: „La mine ai să intri astăzi. propice fecundităţii. şi i-a născut lui Iacob un fiu. mama sa. folclorul i-a atribuit proprietăţi afrodisiace. 22 Ea a zămislit şi i-a născut lui Iacob un fiu. 5 Adică 4 Ebraicul Laban însă i-a zis: „Dac’am aflat eu har în faţa ta. Încă din antichitate. 21 Dar Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahela. că te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu!” Şi’n noaptea aceea s’a culcat cu ea. 26 gad înseamnă „noroc”. Numele ei ebraic e înrudit cu substantivul „iubire”. poate fi nocivă. savuroasă. una semnificând „dar” (cadou). . 19 20 Şi a zis Lia: „Bună-i dăruirea cu care m’a dăruit pe mine Dumnezeu. 9 Numele lui Iosif e legat de verbul yosef = „a adăuga” (mai precis: „El adaugă”). în schimbul mandragorelor fiului tău!” 16 În timp ce Iacob venea seara de la câmp. că mă vor ferici femeile!” Şi i-a pus numele Aşer5 . la mine va locui de-acum bărbatul meu. să mă duc la mine. În folclorul românesc mătrăguna e centrul şi materia unor descântece de dragoste. 12 Apoi iarăşi a zămislit Zilpa. 8 Vezi istoria Dinei în capitolul 34. 25 Dă-mi femeile mele şi pe copiii mei.

ece pas al meu te-a binecuvântat Dom. să bea în faţa nuielelor pasc oile tale. tot mielul negru între oi”. de fiecare dată când se’mperecheau oile cele vigutu!” roase. În Textul Ebraic: „tot mielul tărcat şi pestriţ. 32 Să treacă astăzi toate oile tale prin din adăpători faţa noastră şi eu voi alege din ele toată 39 şi să zămislească oile după cum erau oaia seină12 între miei şi tot ce e tărcat nuielele16 . 11 Abilitatea verbală a lui Iacob: prin „nimic”. în zilele noastre.Laban. mea. 14 De regulă. O variantă textuală sugerează faptul că. 12 Sein: alburiu. nu era sein între oi.FACEREA 30 67 slujit şi cum sunt vitele tale prin pur. E prima mărturie despre ceea ce. Iacob le punea sub ochi nuiele 35 Şi’n ziua aceea a pus de-o parte ţapii cei pestriţi şi pe cei tărcaţi şi toate pestriţe în adăpători. foarte am să le păzesc”. şi Iacob să fie cale de trei zile. se va numi manipulare genetică! 17 Înţelesul nu e prea clar. şi avea însemna şi „a ţine”. alb impur.albul care era în nuiele. totuşi. peste măsură. neau lui Iacob erau viguroase. pentru ca oile. oile erau albe. 13 Literal: dreptatea (purtarea nepătată). opţiunea lui Iacob nu părea deloc o afacere bună. Iar Ia30 că puţinul pe care-l aveai pân’a fi ve. scoţând la iveală eu şi pentru casa mea?” 31 Laban i-a zis: „Ce să-ţi dau?” Iar Ia. negre. cei doi s’au apropiat de mai multe ori.36 Şi a hotărât ca depărtarea dintre ele tarea mea de grijă. venind să bea. Dar acum. i-a zis Laban. Aşadar. „a păstra”. şi-am să le păzesc11 . el foloseşte un verb care poate s’a îmbogăţit. . 34 „Bine. pentru ca ele să caprele pestriţe şi pe cele tărcate – şi zămislească după cum erau nuielele.cob a urmat să pască celelalte oi ale lui nit eu s’a înmulţit peste măsură: cu fi. cob i-a zis: „Nu-mi vei da nimic. că aceasta-i simbria mea de triţ şi spre tot ce era negru în turmele la tine. toate câte aveau pe ele alb – şi tot ce 42 dar când zămisleau cele slăbuţe. de vreme ce între cei doi era o distanţă foarte mare (trei zile de mers). într’un fel de reservatio mentalis. aşa încât cele slăbuţe i se cuveneau lui Laban. am să mai jgheaburile de adăpat. să fie cum zici 41 Pe lângă aceasta. brumăriu. în repetatele încercări ale lui Laban de a modifica simbria lui Iacob. şi le-a dat în seama le punea. negricios. de migdal şi de paltin. când oare am să lucrez de plop. adăugând „şi. iar cele ce i se cuvefiilor săi15 . şi fătau oile miei tărcaţi şi şi pestriţ între capre: asta va fi simbria dungaţi şi brumării. 40 Iacob alegea mieii de-o parte şi-şi pu13 33 iar cinstea mea se va vădi în ziua nea animalele cu faţa spre ce era pesde mâine. Laban şi-a făcut o socoteală: în turmele rămase pe seama lui Iacob – adică cele normale – se vor naşte numai oi albe şi capre negre! 16 Principiu fiziologic cunoscut încă din antichitate şi aplicat în principal spre a obţine cai şi câini de o anumită culoare. Oaia neagră şi capra albă constituiau excepţii. 15 Păstrând în paza sa exemplarele anormale. şi a crestat pe ele dungi albe. iar caprele. oi se va socoti că le-am furat”14 . el întâmpină lăcomia lui Laban. de vei 38 şi nuielele astfel crestate le-a pus în face însă ce-ţi voi spune eu.37 Iacob şi-a făcut rost de nuiele verzi nul. dar turmele sale le ţinea între capre şi tot ce nu va fi sein între osebite şi nu le amesteca cu oile lui Laban. tot ce nu va fi pestriţ sau tărcat lui Laban17 .43 Şi aşa s’a îmbogăţit omul.

17 Atunci s’a sculat Iacob şi şi-a urcat 6 Voi înşivă ştiţi că eu l-am slujit pe tacopiii şi femeile pe cămile. . cămile şi asini. un fel de penaţi. 31 Iar îngerul Domnului mi-a grăit în vis: – Iacobe! Şi eu am răspuns: – Ce este? 11 Iacob pleacă de la unchiul său La. unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut făfăcut el tot belşugul acesta. ieşi din 2 Şi uitându-se Iacob la faţa lui Laban. şi Eu voi fi cu tine!” 15 Oare n’am fost noi socotite de el ca 4 Trimiţând deci Iacob. la moştenire în casa tatălui nostru? neamurile tale. unde erau nii noştri s’a ghiftuit. . căci 1 Lui Iacob însă i-au venit la ureche Eu am văzut tot ce ţi-a făcut ţie Laban. 18 şi-a strâns toate turmele şi toate bu7 dar tatăl vostru m’a înşelat şi de zece nurile – toată bogăţia pe care o agoniori mi-a schimbat simbria. idoli mici de lemn. tatăl său. mai ieri şi alaltăieri. toate oile fătau miei pestriţi. în ţara Canaanului. ci prin aceea că. şi Eu voi fi cu tine”. turmele 16 Ca atare. tăl vostru cu toată inima. 14 Atunci Lia şi Rahela i-au răspuns şi 3 Atunci Domnul a zis către Iacob: i-au zis: „Mai avem noi oare parte de „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi. şi am văzut în vis: şi iată că ţapii şi berroabe şi robi.acum tot ce ţi-a spus ţie Domnul!” lui meu era cu mine. 9 Şi a fost că odată. Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie. care se ţineau în casă. vorbele fiilor lui Laban. mi-am ridicat ochii 10 vântului. la vremea când intrau oile’n călduri. ţara aceasta şi mergi în ţara ta de naşiată că acesta îl privea cu alţi ochi decât tere. dar Dumnezeul tată. 2 În original: terafimii. tundă oile. timp de paisprezece ani. Rahela a furat idolii2 tatăiar când zicea: Cele vărgate să-ţi fie lui său.13 Eu sunt Dumnezeul Cel ce ţi s’a arătru. simbria!. atunci toate oile fătau miei 1 Laban le „vânduse” nu în sensul strict al cuvărgaţi. . Acum ridică-te deci.12 Zis-a El: – „Ridică-ţi ochii şi vezi: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe ban. reţinuse pentru sine tot ce câştigase din munca lui Iacob. fără să fi pus deoparte ceea ce ar fi trebuit să constituie zestrea fiicelor sale. toată averea pe care Dum5 şi le-a zis: „Văd eu pe faţa tatălui vosnezeu a luat-o de la tatăl nostru este tru că el mă priveşte altfel decât mai a noastră şi a copiilor noştri. care ziceau: „Iacob a luat tot ce era al tatălui nos. Dumnezeu sise în Mesopotamia – ca să meargă la însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău: Isaac. găduinţă.FACEREA 31 68 mulţime de vite mărunte şi vite mari. 8 când el zicea: Cele pestriţe să-ţi fie 19 Dar în timp ce Laban era plecat să-şi simbria!. le-a chemat pe nişte străine?: că ne-a vândut1 şi cu baRahela şi pe Lia la câmp. becii care săreau pe capre şi pe oi erau vărgaţi şi bălţaţi şi cenuşii. Fă dar ieri şi alaltăieri. şi din cele ale tatălui nostru şi-a tat în Betel. oi sunt vărgaţi şi bălţaţi şi cenuşii. ”.

femeia sa. de la bine pân’la rău” („nici de bine. că nu cumva să-ţi iei fetele de la mine.32 Caută: de vei găsi la mine ceva din ce-i al tău.lor. ne-am fi descort.31 Iacob a răspuns şi i-a zis lui Laban: meul prin aceea că nu i-a spus că vrea „De temut mi-a fost teamă. în faţa casnicilor noştri!”. dar de ce. nici de rău”). A te să vorbeşti cu Iacob ceva de rău”. 3 5 Abilitatea Rahelei de a-l face pe tatăl ei să nu se apropie susţine. adică nimic (ca în 24. dar n’a găsit nimic. oameni apropiaţi. . 4 În Textul Ebraic: „Fereşte-te. acela nu va Laban Arameul că Iacob a fugit. părţit în veselie şi’n cântări de timpane 36 Atunci s’a mâniat Iacob şi s’a plâns şi ţitere. . s’a îndreptat spre mun. luat după mine 29 Şi acum. zicându-mi: Fereşte-te să Pune-le aici. mic. zicându-mi să plece. Iacob 34 Rahela însă luase idolii şi-i pusese însă îşi aşezase cortul pe munte. a alergat după el cale de îi furase. de fapt. 21 ci a fugit cu toate câte avea. 4 a casnicilor mei. Iacob a zis către Laban: „Care-i sărut nepoţii şi fetele! Te-ai purtat ca vina mea şi care mi-i păcatul. împotriva lui Laban. sarcasmul implicit al textului la adresa lui Laban. de douăzeci de ani sunt cu tine: atunci. oile tale şi caprele tale n’au lepădat. şapte zile şi l-a ajuns la muntele Ga33 Laban a intrat atunci în cortul Liei laad. 25 Şi l-a ajuns Laban pe Iacob. . şi tot sub samarul cămilei şi şedea deasupra pe muntele Galaad şi l-a aşezat şi La. Şi mai scotocind Laban prin 27 Că dacă mi-ai fi spus. 26 Laban i-a zis lui Iacob: „Ce-ai făcut? 35 Iar ea a zis către tatăl său: „StăDe ce-ai fugit pe ascuns şi m’ai jefuit şi pâne. . luând Laban cu sine pe toţi Iacob însă nu ştia că Rahela. dar şi la adresa idolilor de sub şezutul femeii. şi trecând Eufratul. intrat apoi şi în cortul Rahelei. 38 Iată. în puterea mea e să-ţi fac 37 şi mi-ai răscolit toate lucrurile? Cerău. dar n’a găsit nimic. . şi să judece ei între 30 Să zicem însă c’ai plecat fiindcă-ţi mine şi tine! era dor de casa tatălui tău. 23 Atunci. înaintea casnicilor tăi şivorbeşti cu Iacob ceva de rău!. şi nu i-a găsit.şi a căutat în cortul lui Iacob şi’n cortul meul noaptea în vis şi i-a zis: „Fereşte. berbecii oilor tale nu ţi i-am mâncat. Şi a scotocit Laban prin tot cortul Rahelei.FACEREA 31 20 69 Literal: „fraţii”. şi toate câte am. Deci Iacob l-a păcălit pe Laban Ara. ”. aici. 50). . tot n’a găsit idolii. neamuri. devenit ridicol. Şi a ieşit din cortul Liei 24 Dar Dumnezeu a venit la Laban Ara. . casnicii3 săi. Şi i-a zis Iacob: „Cât despre dum22 Dar a treia zi i s’a dat de ştire lui nezeii tăi: la cine-i vei afla. ban împreună cu casnicii săi. . să nu te superi că nu pot să mă mi-ai luat fetele ca şi cum le-ai fi robit ridic în faţa ta. Şi începând a 28 Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi grăi. în înţelesul de rude. fiindcă tocmai acum se întâmplă să am necazul obişnuit al fecu sabia? meilor”5 . mi-ai furat dumnezeii?.celor două roabe. . de te-ai un smintit. trăi. ia-ţi-l!” Şi n’au găsit la el nitele Galaad. dar Dumnezeul tatălui tău mi-a ai găsit tu aici din lucrurile casei tale?: vorbit ieri. ceva.

ce se furase noaptea. Iar şi alte femei. Ce pot face adică Veghe. prin asociere cu rădăcini verbale asemănătoare din limbile aramaică. iar tu. 45 Şi a luat Iacob o piatră şi a pus-o 40 Ăsta am fost eu: mistuit de căldură stâlp. movila aceasta e mărturie între mine şi tine”.mărturiseşte. Dumnezeu însă mi-a văzut umilirea şi a văzut munca mâinilor mele şi te-a mustrat pe tine ieri”. originalul ebraic poate fi tradus şi „Casnicul (Rudenia) lui Isaac”. tu m’ai trimite acum cu mâinile goale.i s’a pus numele Galaad. movila aceasta şi stâlpul de faţă pe care l-am pus astăzi între mine şi tine: mărturie ne este movila aceasta. 47 48 De n’ar fi fost cu mine Dumnezeul părintelui meu Avraam şi Frica lui Isaac8 . pentru Iacob însă era şi semnul prezenţei lui Dumnezeu (foarte exact: MovilaMartor). 46) sunt „mărturii” văzute ale nevăzutului „martor”. cu nuanţele introduse de LXX: pentru Laban. 9 Fără altă ieşire. aceşti co. atât stâlpul de piatră (v. iar Iacob a numit-o Galaad. tele mele. şi au mâncat şi au băut acolo pe movilă. arabă şi palmirică. între noi e martor Dumne6 Păstorul avea dreptul să nu i se impute vitele ucise de fiare dacă el prezenta. tu de zece ori7 mi-ai schimbat simbria. şi toate câte le vezi sunt ale 49 care însă a fost numită şi Miţpa. Movila Martorului11 . 8 „Frica” lui Isaac (sintagmă întâlnită numai aici şi în v. 53): nume străvechi al lui Dumnezeu.46 Apoi a zis Iacob către casnicii săi: pit de ochii mei! „Adunaţi pietre!” Şi au adunat pietre Aşa mi-au fost mie cei douăzeci de ani în casa ta: Paisprezece ani ţi-am slujit pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru vitele tale. Pe de altă parte. pentru că el a zis: „Fieu astăzi pentru ele şi pentru copiii pe indcă ne vom despărţi unul de altul. . chiar dacă nu-i nimeni cu noi. ca dovadă. 45) cât şi movila de pietre (v. ziua. că eu de la mine am plătit şi tu din dar să ştii că Dumnezeu este martor înmâna mea ai cerut ce se furase ziua şi tre mine şi tine”10 . În context. Movila Mărturiei. Apoi a zis Laban către dânsul: „De astăzi. nu e nimeni cu noi. şi să sau dacă pe lângă fetele mele îţi vei lua fie el mărturie între mine şi tine!”9 . De aceea „Aceste fete sunt fetele mele. 7 Cu înţelesul: de foarte multe (nenumărate) ori. mărtu43 Răspuns-a Laban şi a zis către Iacob: rie ne este stâlpul de faţă”. amândoi un legământ. cu originea în epoca pre-mozaică. aceste vite sunt vi. Şi Laban a numit-o Iegar-Sahaduta. vecare ele i-au născut? gheze Dumnezeu între noi! 44 Ştii ce? Hai să facem acum noi 50 De te vei purta rău cu fetele mele. ceea ce ar însemna „Ocrotitorul lui Isaac” (B. somnul nu s’a li. resturi zeu!” ale victimelor. movila era doar semnul unei convenţii. de frig noaptea. Dumnezeu. 41 şi au făcut o movilă.FACEREA 31 39 70 vite sfâşiate de fiare nu ţi-am adus6 . vezi că. Movila-carepii sunt copiii mei. eu şi tu. 11 Galaad este echivalentul ebraic al aramaicului Yegar-Sahaduta. 42 Laban i-a zis lui Iacob: „Iată. movila aceasta şi stâlpul de faţă ne sunt mărturie că de la această mo51 10 Precizare specifică textului LXX. Iacob i-a zis: „Iată. Şi i-a mai spus Laban lui Iacob: „Iată. desemnând Divinitatea de care trebuie să ai teamă aşa cum un fiu se teme de părinte. Anderson). Laban propune un contract pentru protecţia celor două fiice ale sale. mele şi ale fetelor mele. W.

fratele său. îşi pregăteşte întâlnirea cu Esau. şi i-a binecuvântat. Cel ce mi-ai 1 Iar Iacob s’a dus în drumul său. versiunea Radu-Galaction 1938). şi cătând el cu ochii. zicând: „Iată cum voi face.şi am trimis să-l vestească pe domnul meu Esau.FACEREA 32 71 vilă eu nu voi trece spre tine şi nici tu grăieşte robul tău Iacob: Am locuit îmnu vei trece spre mine cu gând rău. El să judece între 5 Am boi şi asini. la noi. A împărţit oamenii ban înapoi. Iacob se luptă 9 Apoi Iacob a zis: „Doamne. pe soli la Esau. iau spus: „Am fost la fratele tău Esau. la Mahanaim. acest verset e plasat la începutul capitolului următor (vezi. pe care Iacob a interpretat-o ca fiindu-i ostilă. oi. 14 În unele variante manuscrise. bunăvoinţă în ochii tăi”. noi!” Iar Iacob s’a jurat pe Frica tată. 52 Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor12 . a văzut oştirea lui Eu îţi voi face bine!. săvârşit faţă de robul Tău. iar neamul ţi-l voi face ca niveţi vorbi către domnul meu Esau: Aşa sipul mării.6 Şi dacă solii s’au întors la Iacob. şi-a sărutat nepoţii şi fetele tru sute de oameni”. că numai cu 2 Şi dacă i-a văzut Iacob. lui loc numele Mahanaim.acum am devenit Două-tabere. 42. Şi pornindu-se La. slugi şi slujnice. 1 Aluzie la versetele 7-8. iată. boii. pentru ca robul tău să afle lui său Isaac13 . zeul tatălui meu Isaac. 2 Formulele sale de politeţe orientală erau contrazise de prezenţa celor patru sute de oameni. cat şi au băut şi au dormit în munte. 8 Şi a rămas acolo în noaptea aceea. . a zis: „Asta-i toiagul am trecut Iordanul acesta. 13 Vezi nota de la v. Dumnezeul părintelui meu Avraam şi Dumnecu Dumnezeu. preună cu Laban şi am zăbovit la el până acum. şi îngerii lui Dumnezeu i-au ieşit în întâm. tabere1 . Şi zis: Întoarce-te în ţara ta de naştere. care erau cu el. că mă tem ca nu 3 Iar Iacob a trimis înaintea lui nişte cumva el să vină şi să mă lovească. să scape tabăra cealaltă”. el vine în întâmpinarea ta cu pa54 Iar a doua zi s’a sculat Laban dis-dedimineaţă.10 nu sunt vrednic de toate’ndurările şi de toată credincioşia pe care Tu le-ai pinare. 53 Şi a’njunghiat Iacob jertfă pe munte şi i-a chemat pe casnicii săi şi au mân. s’a întors la vatra sa14 . Tu. că nu va putea fi numărat din pricina mulţimii”. de mâna lui Esau.7 Iar Iacob s’a înspăimântat foarte şi s’a descumpănit2 . oile şi cămilele în două tabere 32 Unele variante textuale adaugă: „Dumnezeul părinţilor lor”. Iacob. în ţinutul Seir mine şi pe aceste mame cu copii. 12 Că Tu eşti Cel ce ai zis: Mult bine îţi 4 şi le-a poruncit. iar tabăra lui Dumnezeu!” Şi i-a pus ace. Dumnezeu adunată’ntr’o tabără. 12 13 şi a zis: „Dacă Esau dă năvală asupra unei tabere şi o nimiceşte. adică Două11 Scapă-mă dar de mâna fratelui meu. din ţara Edomului.

în timp ce acesta se lupta cu El. În literatura patristică (Origen. zicând: 27 Acela i-a zis: „Care-ţi este numele?” „Când te va întâlni fratele meu Esau Şi el a zis: „Iacob”. ci şi de sensul pe care i-l acordă Sfântul Ioan Hrisostom. ţine-Mă o clipă: /Ah. Esau se aşteaptă să apară Iacob. do. 20 21 Şi au pornit darurile înaintea lui. beci. aşa cum Iacob L-a „silit” să-i dea binecuvântarea. Doamne. cea de faţă a ţinut seama nu numai de autoritatea ediţiilor româneşti din 1688 şi 1914. . Într’un plan duhovnicesc mai adânc. şi tuturor celor ce mergeau cu turmele: numai prin aura sa de mister. în seama slugilor 26 Şi El i-a zis: „Lasă-Mă să plec. dar trimis lui Esau. au trecut mis daruri fratelui său Esau: apoi şi toate bunurile lui. pentru că ai fost tare cu Dum5 18 tu să zici: Ale robului tău Iacob.23 I-a luat şi i-a trecut râul. două sute de oi şi douăzeci de ber. 17 Celui dintâi i-a poruncit. stăpânul meu. 15 treizeci de cămile cu lapte şi mânjii 25 Văzând însă Acela că nu-l poate rălor.FACEREA 32 72 Apoi a luat din bunurile sale şi i-a tri. numi. şi celei de a treia. . /O clipă inima mi se făcuse cer”. iată 29 A întrebat şi Iacob. 22 3 Planul isteţimii: În urma fiecărui dar. le-a luat pe cele două femei ale sale şi pe cele două roabe şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut Iabocul prin vad. /Te ţin prizonier. iar între turme lăsaţi o „Nu-Ţi dau drumul până nu mă vei binecuvânta!” anume depărtare”3 . şi le-a zis slugilor sale: „Treceţi s’au ivit zorile!” [Iacob] I-a răspuns: înaintea mea. nu lei de a doua slugi. unde 28 Zisu-i-a Acela: „De-acum nu-ţi va te duci?. una câte una. cob cu Dumnezeu este un simbol al luptei duhovveţi zice: Iată că şi robul tău Iacob vine după noi”. ale cui sunt acestea ce merg mai fi numele Iacob. şi te va întreba: Al cui eşti tu?. Dar peste noapte s’a sculat. Ioan Hrisostom) lupta lui Iaîntâlni. . În poezia românească ideea (şi experienţa) sunt rostite splendid de V. 16 Şi pe fiecare din aceste turme le-a 14 dat. dar iată că apare un alt dar! niceşti şi al puterii pe care o poate avea rugăciunea stăruitoare. „Împărăţia cerurilor se ia prin asalt. ci Israel te vei înaintea ta?. zicând: „Spunecă vine şi el după noi!” mi numele Tău!” Iar Acela a zis: „De 19 Aceeaşi poruncă i-a dat-o Iacob şi ce. Te-am prins. două sute de capre şi douăzeci de 24 Şi dac’a rămas Iacob singur. 12). e un nezeu. Finalul versetului cunoaşte câteva variante de traducere. iar cei ce dau asaltul o cuceresc” (Mt 11. poate că aşa îmi va face o bună primire. zâmbi El. .ce’ntrebi tu de numele Meu? El e mi4 Literal: un Om. pier. iar el a rămas în noaptea aceea în tabără. ci şi prin implicaţi„Aşa să-i spuneţi lui Esau când îl veţi ile teologice. 5 Israel (semnificaţii posibile): „Dumnezeu să Se arate puternic” sau: „Cel ce se luptă cu Dumnezeu” sau: „Dumnezeu Se luptă”. / Bine. Dumnezeu acceptă bucuros să fie „constrâns” de stăruinţa şi lupta omului care vrea să facă din El un prizonier. iar încheietura şoldului lui Iacob a amorţit uăzeci de asine şi zece asini. i-a atins încheietura şoldului. Voiculescu: „Oho. nu mai scapi. Fericitul Ieronim.S’a luptat cu el până’n revărsatul zorilor. patruzeci de vaci şi zece tauri. gemui. (Prizonierul). .pune. şi numai după aceea îi voi vedea faţa. Pasaj devenit celebru. şi cu oamenii puternic vei fi” . Căci el îşi zicea: Îl voi îmblânzi cu darurile ce-mi merg înainte. că sale. Cineva4 ţapi. Sf.

mit. 2 Literal: „binecuvântările”. De aceea nici până astăzi fiii lui 6 Atunci s’au apropiat roabele. generozitate. a văzut fea fost sufletul meu!” meile şi copiii şi a zis: „Ce-ţi sunt ţie aceştia?” Iar el [Iacob] a zis: „Copiii 31 Soarele răsărea deasupră-i când trecuse de Penuel. apoi la Sichem. iar oile şi versiunile Septuagintei. 2 Pe cele două roabe cu copiii lor le-a 2 pus înainte. 13 Dar el [Iacob] i-a zis: „Domnul meu 6 Această ultimă menţiune nu se află în toate ştie cât de gingaşi sunt copiii. Atunci Iacob i-a împărţit pe copii faţa ca şi cum ar fi văzut cineva faţa lui Dumnezeu. frate. 3 Iar el mergea în fruntea lor şi de şapte ori s’a închinat până la pământ înainte 12 Acela a zis: „Să ne sculăm şi să mergem împreună!” de a se apropia de fratele său. şi tru că Acel Cineva a atins încheietura s’au închinat. 1 Şi ridicându-şi Iacob ochii. acesta se află pe cârja femurală. această interdicţie alimentară nu se mai află în nici o altă parte a Vechiului Testament. că ţi-am văzut meni. stă33 pâne”.4 Dar Esau a alergat în întâmpinarea tat. ridicându-şi ochii. Rahela şi cele două roabe. mai în urmă a pus-o pe Lia 11 Primeşte-mi darurile ce ţi-au fost cu copiii ei. pe ale tale ţine-le pentru tine!” rea la Sucot. şi au plâns amân30 Iacob a numit locul acela cu numele 7 Penuel . amorţise’n încheietura şoldului. şchi şi l-a amorţit.10 Iacob însă a zis: „Dac’am aflat bu1 a văzut venind pe Esau.7 apoi s’a apropiat Lia cu copiii ei. lui şi l-a îmbrăţişat şi i-a cuprins grumazul şi l-a sărutat. iar la urmă au înaintat şoldului lui Iacob în dreptul acelui mu. pricina şoldului. Şi a stăruit. Dacă e vorba de un tendon. pe Ra.aduse. năvoinţă în faţa ta. 32 Iacob se întâlneşte cu Esau. şi s’au închinat. iată că l. fost. vacile mele sunt de curând fătate. Şi chiar acolo l-a binecuvân. . Sosi. că m’a miluit Dumnezeu şi am de toate”. ele cu Israel nu mănâncă muşchiul8 acela ce copiii lor. Oricum. dar şi de un tendon sau de un nerv. iar acela a prihela şi Iosif. pe Dumnezeu faţă către faţă şi mântuit 5 Apoi. aşa de binevoitor mi-ai între Lia. fratele său. dar el şchiopăta din cu care l-a miluit Dumnezeu pe robul tău”.Rahela şi Iosif şi s’au închinat. iar la urmă de tot. în vecinătatea nervului sciatic.9 Esau a zis: „Am şi eu multe. primeşte daruavând cu el pe cei patru sute de oa.rile prin mâinile mele. „căci [şi-a zis el] L-am văzut doi. 8 [Esau] a zis: „Ce-ai tu de gând să faci cu turmele acelea pe care le-am întâlnit?” Iar el [Iacob] a răspuns: „Ca să afle robul tău bunăvoinţă’n faţa ta. pen.FACEREA 33 73 nunat”6 . (În limbajul monahal: „a da de blagoslovenie” = a-i face cuiva un dar). 1 Literal (aici şi în alte părţi): „Dac’am aflat har” (favoare. dacă 7 Penuel înseamnă „Faţa lui Dumnezeu”. 8 În text poate fi vorba de un muşchi. mărinimie).

„a ajuns întreg şi sănătos” a fost redat în versiunile greacă. a tă16 Iacob a ajuns cu bine5 în cetatea cut până ce ei s’au întors. dar. „un jertfelnic pe care la numit El-Elohé-Israel” (denumire care s’ar traduce: „Dumnezeu. 8 Iar Hemor le-a grăit. iar eu voi urma încet. . 1 Dina.FACEREA 34 numai o zi le mân cu de-a sila. mi-ajunge că am aflat har în faţa ta. 6 În Textul Ebraic: „cu o sută de kesite”.Dina şi Sichem. Kesita: monedă veche.gostit de fata voastră: daţi-i-o deci lui de femeie! niel şi Iordan. 2 Şi dac’a văzut-o Sichem. care e în ţara Canaanului. latină şi siriacă prin numele propriu Salem. şi iată că ţara vi se’mbie: aşezaţi-vă’n ea şi faceţi negoţ. 10 Iar Sichem a zis către tatăl [Dinei] şi către fraţii ei: „Să aflu eu har în ochii voştri. feciorul meu. adăpost primitiv. lea’ntoarsă la Seir. culcându-se cu fata lui Iacob: 20 a ridicat acolo un jertfelnic şi L-a aşa ceva-i de neînchipuit! chemat pe Dumnezeul lui Israel7 . Ebraiştii cred că originalul şalem. s’a îndră3 La Sucot.gărise pe Dina. 14 74 34 Să meargă dar domnul meu înain. tatăl lui Sichem. întrucât cot4 . 11 . 9 şedeţi cu noi la un loc. de ocară. mia. şi vă voi da orice-mi veţi spune.nicilor. de aceea 5 Iacob aflase că fiul lui Hemor o pâna numit el locul acela cu numele de Su. 18 4 Sucot = colibă. stăpânul acelui ţinut. şi s’a aşezat în faţa cetăţii. iar pe fetele noastre să le ia feciorii voştri. el s’a dus la Sucot său: „Ia-mi-o pe copila aceasta de feşi şi-a făcut acolo casă pentru sine. fiica sa. Încuscriţi-vă cu noi: daţi-le după noi pe fetele voastre. fata stăpâne!” lui Iacob.triva celui ce săvârşise în Israel o faptă chem. tatăl 3 17 Cât despre Iacob.bit fetei după inima ei. . 5 Textual: „a ajuns la Salem”. (E clar că Iacob îşi propusese o şedere de durată). tatăl lui Si. tea robului său. Sichem. feciorul lui 15 Atunci Esau a zis: „Să-ţi las măcar o Hemor Heveul. agonisiţi-vă într’însa moşie”. cu valoare azi necunoscută. cortul a cumpărat-o cu o sută de mi. s’a culcat cu ea şi a necinstitIar el [Iacob] a răspuns: „Da’ de ce?. 3 Apoi sufletul i s’a lipit de Dina. iar meie!” pentru vitele sale a făcut şuri.la Iacob să vorbească cu el. 6 Iar Hemor. feciorii săi erau cu vitele pe câmp. parte din oamenii care sunt cu mine”. ar pieri toată cireada. 4 Şi a zis Sichem către Hemor. între Pe. până voi ajunge la dom. adică în direcţia opusă Seimului. care s’ar traduce: „a ajuns cu bine”. cort. . Dumnezeul lui Israel”). i-a căzut dragă fata şi i-a vorŞi’n aceeaşi zi şi-a făcut Esau ca. fata pe care Lia i-o născuse lui în pas cu vitele de dinaintea mea şi în Iacob.s’au scârbit şi foarte s’au mâniat împooare6 de la fiii lui Hemor. a luat-o. 7 În Textul Ebraic: . . 7 Când au venit însă de la câmp fecio19 Iar partea de câmp pe care-şi pusese rii lui Iacob şi au aflat întâmplarea. o. a ieşit să le vadă pe fetele localpas cu copiii. a venit atunci când s’a întors el din Mesopota. nul meu în Seir”. zicând: „Sufletul lui Sichem. localitate situată la 2 km nord de Iaboc.

şi-au luat fiecare sabia şi au intrat fără tre.22 Numai că oamenii aceştia se învoiesc pila asta de femeie!” să locuiască laolaltă cu noi. toţi era şi cel mai cu trecere în casa tatălui asinii. fraţii nu vor fi ele ale noastre? Numai să aibă Dinei. iar pe fetele noastre ţul şi darurile1 . aceştia erau în dureri. . El 28 Le-au luat toate oile. 23 Oare turmele lor. tot ce era în cetate şi tot ce era în câmp. sora lor. ducem”. Eu nu sunt suma de bani pe care mirele i-o plătea tatălui midecât un om cu oameni puţini. feciorul lui Hemor. noi ne luăm fetele şi ne Hemor şi pe fiul său Sichem. numai daţi-mi-o mie pe co. care fusese necinstită Dina. cât le stă’nainte-le. sora lor. 2 Pentru „Poartă” vezi nota de la 23. şi vom locui împreună cu voi şi vom teamă în cetate şi i-au ucis pe toţi bărbaţii. feciorul 29 Toate bogăţiile lor. şi au jefuit tot ce era în cetate şi tot ce a le grăi locuitorilor cetăţii. şi vor locui laolaltă putem face: s’o dăm pe sora noastră cu noi”. şi toţi au fost tăiaţi împrenoastră şi vom locui cu voi: dacă vă veţi jur. ai Cana1 Preţul (mohar ) = un fel de zestre inversă: aneenilor şi ai Ferezeilor. ucide şi voi fi nimicit. aşa cum sunt ei tatăl său. eu şi casa mea”. 17 Iar dacă nu veţi asculta de noi să vă 26 Prin ascuţişul săbiei i-au trecut şi pe tăiaţi împrejur. 10. au ascultat de Hemor şi de Sichem. tri se vor tăia’mprejur. aşa că resei. pe fetele lor să ni le ca şi cum eu aş fi un rău în ochii locuitorilor acestei ţări. au luat-o pe Dina din casa lui Sichem şi s’au dus. său. feciorii Liei: „Aşa ceva noi nu ei învoirea noastră. 18 Vorbele acestea au plăcut lui Hemor 27 Fiii lui Iacob s’au năpustit apoi asupra celor răniţi şi au jefuit cetatea în şi lui Sichem. doar dacă şi bărbaţii noşcu vicleşug lui Sichem. noi ne vom lua femei dintre fetele voas. darurile = podoabele de preţ pe care mirele ei se vor ridica împotrivă-mi şi mă vor i le oferea miresei. pe toţi copiii şi pe său. să se aşeze dar în ţara noastră şi să 30 Atunci Iacob a zis către Simeon şi căfacă negoţ în ea. Iată că ţara-i largă. necinstise pe Dina. fe15 Într’un singur fel veţi avea învoirea ciorul său. Simeon şi Levi. 20 Şi au venit Hemor şi Sichem. îndrăgostit cum era de fata lui Iacob. prin aceea că toţi 25 Şi a fost că a treia zi. şi au început toate femeile lor le-au dus în robie. 21 „Oamenii aceştia ne sunt prielnici. veţi spune. ca şi lui Hemor. 19 iar tânărul n’a zăbovit s’o şi facă. averile şi vitele lor 14 Le-au vorbit Simeon şi Levi. face asemenea nouă. eu vă voi da orice-mi să le dăm după ei. şi au răspuns aşa fiindcă el o tăiaţi împrejur. la poarta cetăţii lor2 . la vremea când bărbaţii voştri se vor tăia’mprejur. fraţii Dinei. tre Levi: „Urât m’aţi făcut voi pe mine. toţi boii. cei doi feciori ai 16 Atunci ne vom da fetele după voi.FACEREA 34 75 12 Oricât de mari îi veţi hotărî voi pre. spre a fi un 13 Feciorii lui Iacob însă i-au răspuns singur popor. zicând: era prin case. fi ca un singur popor. iar lui Iacob.luăm noi de femei. ai tuturor. toţi cei de parte bărbătească. după un bărbat netăiat-împrejur! Aşa 24 Toţi cei ce ieşeau pe poarta cetăţii lor ceva ar fi pentru noi o mare ruşine.

şi a fost îngropată mai jos de Betel. şi regi răsări-vor din 3 Să ne sculăm şi să mergem la Betel. şi Ia14 Şi a aşezat Iacob un stâlp pe locul cob i-a ascuns sub stejarul de lângă Siunde-i grăise Dumnezeu. curăţiţi-vă şi vă primeniţi. Cât despre El. . un stâlp de chem. în Luz. ci Israel Esau. Naşterea lui Veni. untdelemn a turnat peste el. lui Elohim) = Dumnezeu. ce în traducere ar fi: „i Se arătaseră Dumnezeu”. ruptura cu politeismul. Unul din fulgerele Vechiului Testament în intuirea Dumnezeului Treimic. Pentru Betel vezi Şi dacă Iacob a sosit la Luz – adică la nota de la 28. 19. şi a turnat peste el ofrandă6 . 2 Amulete.lui din Mesopotamia. 1 Nu numai idolii aduşi de Rahela (31. În fapt. 19. de astăzi. acest verb e la plural. însemna: „Dumnezeu-Betel” sau 6 „Dumnezeul-lui-Betel”. 2 Iar Iacob a zis către familia sa şi către 11 Şi i-a mai zis Dumnezeu: „Eu sunt toţi cei ce erau cu el: „Scoateţi din mij. 4 În Textul Ebraic. i Se arătase4 Dumnezeu când fugea el de Esau. iar 15 Iar locul unde-i grăise Dumnezeu l-a peste oraşele dimprejur s’a făcut o frică numit Iacob cu numele Betel. sub stejarul pe care Iacob l-a numit StejaIacob la Betel. 3035). amin. ţie şi urmazului şi Care a fost cu mine şi m’a păzit şilor tăi de după tine voi da pământul în calea’n care am umblat!” acesta”. şi locul în care-i grăise. Moartea 9 Aici. coapsa ta.FACEREA 35 31 76 Şi i-au zis: „Dar ei? să se poarte 7 a zidit acolo un jertfelnic şi a numit ei cu sora noastră cum s’ar purta cu o locul acela El-Bet-El3 . ceea el şi toţi oamenii pe care-i avea. doica Rebecăi. şi l-a binecuvânte şi du-te la Betel şi locuieşte acolo! tat Dumnezeu Acolo fă-I jertfelnic Dumnezeului Care 10 şi i-a zis: „Numele tău e Iacob. dar ţi S’a arătat când fugeai de la faţa lui de acum nu Iacob te vei numi. Moartea Rahelei. ci şi cei proveniţi din alte părţi. pentru că acolo târfă?. 5 În ebraică: El-Şaddai = DumnezeuAtotputernicul. (prescurtarea Betel – care se află’n ţara Canaanului.rul Plângerii.Dumnezeul5 tău! Creşte şi înmulţeştelocul vostru dumnezeii cei străini care te! Popoare şi mulţime de neamuri se sunt la voi1 . podoabe cu încărcătură religioasă. că acolo am să-I fac jertfelnic Dumne. din cei străini.şi lui Isaac ţi-o voi da ţie. şi pierduţi i-a făcut până’n ziua piatră. care erau în mâinile lor. a lui Dumnezeu şi nu i-au urmărit pe 3 Ar fiii lui Iacob. vor naşte din tine. 6 A făcut o libaţie. lui Iacob a doua oară după întoarcerea 1 A zis Dumnezeu către Iacob: „Scoală. . . 4 Iar ei i-au dat lui Iacob toţi dumnezeii 13 Şi S’a înălţat Dumnezeu de la el. cerceii pe care-i aveau în urechi2 . fratele tău!” va fi numele tău”.12 Ţara pe care le-am dat-o lui Avraam zeului Care m’a ascultat în ziua neca. fratele său. Dumnezeu i S’a arătat lui Isaac. ”. 5 Şi a plecat Israel de la Sichem. aflaţi în posesia şi adoraţia casnicilor lui Iacob. 35 8 Atunci a murit Debora.

roaba Liei: Gad şi Aşer. Nu departe de Rama. fiii. Iuda. 29 36 Femeile şi urmaşii lui Esau în Canaan şi Seir. 28 şi. În realitate. că ai încă un fecior!” 18 Şi a fost că’n timp ce-şi dădea sufletul – că trăgea să moară – ea i-a pus copilului numele Ben-Oni. la Chiriat-Arba – adică Hebron – în ţara Canaanului. ”. Nume legat de acela al Rahelei (vezi Mt 2. . care i s’au născut în Mesopotamia11 . Rahela a fost îngropată în apropiere de calea ce duce la Efrata (adică la Betleem)9 . Unele versiuni ale Septuagintei o menţionează drept Migdal-Eder = Turnul Cirezilor. unde locuiseră Avraam şi Isaac. toţi oamenii săi de casă. Iar urmaşii lui Esau – adică Edom – aceştia sunt: 1 Esau şi-a luat femei dintre fetele Canaaneenilor: pe Ada. Simeon. 24 fiii Rahelei: Iosif şi Veniamin. Rahela a născut. pe care unele versiuni româneşti îl redau ca nume propriu. şi fiii Zilpei. şi pe Oholibama. 5 6 Esau şi-a luat apoi femeile. 10 Dincolo de turnul Gader (vezi v. fata lui Elon Heveul. apoi confundată cu acesta prin faptul că un grup de efrateni s’a strămutat în Betleem. Septuaginta preia ebraicul kibrach = „întindere”. 4 iar Oholibama i-a născut pe Ieuş. întâi-născutul lui Iacob. 16 25 77 fiii Bilhăi. . transcriindu-l havrata. 9 Efrata: localitate la început distinctă de Betleem. 22 Fiii lui Iacob au fost doisprezece. 20 Iacob a ridicat pe mormântul ei un stâlp de piatră. 19. 26 Apoi a venit Iacob la Isaac. fiicele. 21 Şi a fost că’n timp ce Israel locuia în ţara aceea10 . Regii şi căpeteniile Edomului. 8 Binyamin = „Fiul-Dreptei” (fiul din latura privilegiată. toate averile. fata lui Ismael şi sora „când mai aveau o bucată de drum până la. fata lui Ana. Veniamin se născuse în Canaan (v. 2 3 şi pe Basemata. slăbind. 19 Iar dacă a murit. „distanţă”. Aceştia sunt fiii lui Esau. Basemata i l-a născut pe Raguel. iar Israel a aflat şi tare rău i-a părut. dar tatăl său l-a numit Veniamin8 . din locul de cinste). Levi. fiul lui Ţibon Heveul. 1618). feciorii săi.FACEREA 36 Apoi a plecat Iacob din Betel şi şi-a întins cortul dincolo de turnul Gader. 27 Iar zilele pe care le-a trăit Isaac au fost o sută optzeci de ani. roaba Rahelei: Dan şi Neftali. şi l-au îngropat Esau şi Iacob. acesta este Stâlpul Mormântului Rahelei. moaşa i-a zis: „Curaj. care i s’au născut în ţara Canaanului. Aceştia sunt fiii lui Iacob. adică FiulDurerii-Mele. în Mamvri. 23 Fiii Liei: Ruben. Iar naşterea i-a fost grea. tatăl său. 7 Literal: lui Nebaiot. Ada i l-a născut lui Esau pe Elifaz. [în fiinţă] până’n ziua de astăzi. Dar a fost că’n timp ce se apropiau ei de7 Efrata. Isahar şi Zabulon. a murit şi li s’a adăugat strămoşilor săi. ţiitoarea tatălui său. . 16-18). Despre Efrata vezi nota de la v. a intrat Ruben şi s’a culcat cu Bilha. pe Ialam şi pe Core. 11 Lista provine din tradiţia sacerdotală. bătrân şi încărcat de zile. 17 Şi’n timp ce ea se chinuia să nască. 16).

Eţer şi Dişan. Ieuş. pe Ialam şi pe Core. că7 fiindcă averile lor erau prea multe petenia Şama şi căpetenia Miza. femeia lui 24 Şi iată-i pe fiii lui Ţibeon: Aia şi Ana. 10 Numele fiilor lui Esau sunt acestea: Elifaz. erau multe. femeia lui Esau. Nahat şi Zerah. 16 căpetenia Core. căpetenia Ana. căpetenia Nahat. rele de apă caldă în pustie. femeia lui Esau: ea i-a născut lui Esau pe 25 Şi iată-i pe fiii lui Ana: Dişon şi Oholibama. întâi-născutul lui dan. Acestea sunt că. Edomului. 3 Populaţia horeeană care locuise în muntele Seir înainte ca Edomiţii să-l fi invadat. femeia lui 8 Esau a locuit astfel în muntele Seir. sunt: căpetenia Teman. adică Edom. fiica lui Ana al lui Ţibon. tatăl său. Aceştia sunt copii din Ada. când păştea 14 Şi iată care-au fost feciorii Oholibaasinii lui Ţibeon. iar pământul pribegiei lor nu-i mai Edomului. părintele Edomiţilor. Omar. căpetenia şi Acan. 2 Căpetenii: şefi de trib. Şama şi Miza. tot ce era al lui şi tot ce peteniile din Elifaz în ţara Edomului. Acesta este acel Ana care a găsit izvoaEsau. care mata. cuitorii ţării : Lotan. Esau: căpetenia Ieuş.27 Iată-i pe fiii lui Eţer: Bilhan. şi i l-a născut lui Elifaz 1 pe Amalec . căpetenia Ţefo. Esau. femeia lui Esau. 22 Fiii lui Lotan sunt: Hori şi Heman. fata lui Ana şi 9 Iată-i acum şi pe urmaşii ce i s’au născut lui Esau. aceştia sunt fii din Baseîncăpea din pricina turmelor lor. plecat din Canaan. căpetenia Zerah. teniile din Oholibama. Zaavan tenia Omar. căpetenia Ialam şi căpetenia Core. Aceştia sunt copii din Basemata. Şefo şi Onam. fratele său. agonisise el în ţara Canaanului. şi Ra. şi a aceştia sunt copii din Ada. Ebal. femeia lui Esau. iar sora lui Lotan a fost Timna.FACEREA 36 78 toate vitele. Acestea sunt man. Itran şi Cheran.20 Iată-i pe fiii lui Seir Horeeanul. 1 Strămoşul Amaleciţilor. căpeteniile Horeilor. căpetenia Ţibeon.petenia Lotan. 18 Iată-i şi pe fiii Oholibamei. în femeia lui Esau. Acestea sunt căpeEsau. Mana13 Iată-i acum pe feciorii lui Raguel: hat. Ţibeon şi Ana. fiul lui Esau. în ţara 12 Timna a fost o ţiitoare a lui Elifaz. Acespentru ca ei să mai vieţuiască la un tea sunt căpeteniile din Raguel în ţara loc. 8-16). Gatam şi Chenaz. sunt căpeteniile lor. mei. Ţefo. lo3 guel. 28 Şi iată-i pe fiii lui Dişan: Uţ şi Aran. fata lui Ana. trib nomad din sudul Canaanului şi peninsula Sinai (Iş 17. Eşban. fiul Adei. 23 Iată-i pe fiii lui Şobal: Alvan. Acesta este Edom. căpetenia Gatam şi 29 Iată acum căpeteniile Horeilor: căcăpetenia Amalec. 19 Aceştia sunt fiii lui Esau şi acestea muntele Seir. femeia lui Esau. cât mai departe de 17 Iată-i pe fiii lui Raguel. Chenaz. Şobal. căpe. fiul Basematei. fiii lui Seir. fiul lui Esau: Iacob. 26 Iată-i acum pe fiii lui Dişon: Hem2 15 Iată şi căpeteniile fiilor lui Esau: feciorii lui Elifaz. . căpetenia Şobal. 11 Lui Elifaz i s’au născut feciori: Te21 Dişon.

2 E vorba de un vis profetic. 5 În Textul Ebraic: „fiica”. Iacob a locuit în ţara unde trăise ca străin părintele său. numele cetăţii lui era Pau. iar în locul său a domnit Huşam. Acestea sunt căpeteniile lui Edom. fiul lui Zerah din Boţra. tatăl lor. care i-a bătut pe Madianiţi în câmpul Moab. 37 Iosif şi fraţii săi. iar în locul său a domnit Hadad. 2 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi. 4 Iosif a visat un vis şi l-a povestit fraţilor săi. istoria icono- înainte de Saul. căpetenia Iram. Acestea sunt căpeteniile Horeilor. fiul lui Beor. 4 Adică . numele cetăţii sale era Avit. şi iată că snopul meu s’a sculat şi stătea drept. şi-i făcuse o tunică scumpă. 34 Iobab a murit. în ţara Canaanului. aducea la cunoştinţa lui Israel. fiul lui Acbor. în ţara Edomului.FACEREA 37 căpetenia Dişon. Iosif. 42 căpetenia Chenaz. mânecile lungi făceau haina incomodă pentru lucru. fiica lui Matred. fiul lui Varad. a murit. 39 Baal-Hanan. fiul lui Acbor. 7 1 Tunică princiară. din Rehobotul de lângă râu. femeile tatălui său. 31 Iată-i şi pe regii care au domnit în Edom înainte ca vreun rege să domnească în Israel4 : 32 În Edom a domnit Bela. căpetenia Eţer. căpetenia Ela. din ţara Temaniţilor. 40 Şi iată numele căpeteniilor din Esau. au fost cuprinşi de ură şi nu-i puteau vorbi cu prietenie. Iosif era de şaptesprezece ani – deci foarte tânăr – când păştea oile împreună cu fraţii săi. 33 Bela a murit. şi iată că snopii voştri s’au strâns roată şi i se închinau snopului meu”2 . căpetenia Mibţar. după aşezările lor în ţara pe care o aveau în stăpânire. Istoria lui Iosif – de altfel. 37 Samla a murit. după clanurile lor. iar cetatea lui se numea Dinhaba. părintele Edomiţilor. iar în locul său a domnit Baal-Hanan. Acesta-i Esau. după ţările şi naţiile lor: căpetenia Timna. ceea ce se vorbea rău despre ei. văzând că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi. 36 Hadad a murit. căpetenia Pinon. după clanurile lor. fiul5 lui Mezahab. cu feciorii Bilhăi şi cu feciorii Zilpei. iar în locul său a domnit Şaul. 41 căpetenia Oholibama. feciorul lui Bedad. Monarhia edomită nu era dinastică. pentru că el era copilul bătrâneţelor sale. din Masreca. iar în locul său a domnit Iobab. căpetenia Ietet. iar în locul său a domnit Hadar. căpetenia Teman. 30 43 79 căpetenia Magdiel. după moda curţilor orientale. în fapt. 5 zicându-le: „Ascultaţi visul pe care lam visat: 6 Se făcea că noi legam snopi în ţarină. căpetenia Dişan. după locurile lor. celebră – este. iar în locul său a domnit Samla. iar numele femeii sale era Mehetabel. cu mâneci lungi1 . 1 Iată istoria urmaşilor lui Iacob. iar el. 35 Huşam a murit. căpetenia Alva. 3 Fraţii lui. fiecare rege îşi exercita puterea din propria sa capitală. 38 Şaul a murit.

iar el s’a dus la Sichem. căci i-am auzit spunând: Să mergem la Dotan!” Şi s’a dus Iosif după fraţii săi. 10 A povestit tatălui său şi fraţilor săi. şi i-a găsit la Dotan. aşa încât mâna noastră să nu fie asupră-i. Iar el a zis: „Iată-mă!” 14 Şi i-a zis Israel: „Du-te şi vezi dacă fraţii tăi sunt sănătoşi. dar tatăl său punea la inimă spusele. aceştia l-au despuiat pe Iosif de tunica scumpă. şi omul l-a întrebat: „Ce cauţi?” 16 Iar el a zis: „Pe fraţii mei îi caut. 13 şi Israel i-a zis lui Iosif: „Fraţii tăi. Şi dacă şi-au ridicat privirea. a dat peste el un om. dar mâna să n’o ridicaţi asupră-i!” Aceasta. au uneltit să-l 8 80 omoare. Evident sau nu. 5 28 Şi au trecut nişte oameni madianiţi . care era pe el. dar fântâna era goală. 24 şi l-au luat şi l-au aruncat în fântână. Spune-mi. şiom vedea noi ce se va alege de visele lui!”. 12 Acuma. din pricina viselor lui şi din pricina spuselor lui. „să mănânce pâine”. ei au devenit. Expresie ebraică pentru „a mânca”. că e fratele nostru şi carnea noastră”. El este Cel ce conduce „întâmplările” oamenilor. nu pasc ei oile la Sichem? Vino să te trimit la ei”.FACEREA 37 Iar fraţii săi i-au zis: „Nu cumva ai să domneşti tu peste noi ca un rege şi-ai să ne stăpâneşti ca un stăpân?”. „a sta la masă”. fraţii săi plecaseră să pască oile tatălui lor la Sichem. cu mâneci lungi. iată că o caravană de Ismaeliţi venea de la Galaad. chiar când aceştia I se împotrivesc. 11 Fraţii lui îl invidiau. . pe care mergeau să le descarce în Egipt. . 5 Madianiţi (oameni din Madian): trib nomad. . ca să-l scape din mâna lor şi să i-l trimită tatălui său. 26 A zis atunci Iuda către fraţii săi: „Ce câştigăm noi dacă ne vom ucide fratele şi-i vom ascunde sângele? 27 Haidem să-l vindem acestor Ismaeliţi. Iar fraţii săi l-au ascultat. Şi l-au urât încă şi mai mult. 4 Literal: 3 De miei lui Dumnezeu. 21 Ruben însă a auzit şi l-a scos din mâinile lor3 şi a zis: „Să nu-i ridicăm viaţa!” 22 Şi le-a zis Ruben: „Nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceea din pustie. fără s’o ştie. 9 Şi el a mai visat un alt vis şi l-a povestit tatălui său şi fraţilor săi. 15 În timp ce el rătăcea pe câmp. ce fac oile. săl aruncăm într’o fântână şi să spunem că l-a mâncat o fiară sălbatică. 19 zicând fiecare către fratele său: „Uite că vine visătorul acela de vise! 20 Haideţi dar acum să-l omorâm. şi sămi aduci veşti!” Şi l-a trimis din valea Hebronului. sub puterea (influenţa lor). unde pasc ei oile?” 17 Omul i-a zis: „Au plecat de aici. iar tatăl său l-a certat şi i-a zis: „Ce’nseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva eu şi mama ta şi fraţii tăi vom veni şi ne vom închina ţie până la pământ?”. . te rog. instrumente ale planului divin. „a prânzi”. . zicând: „Iată. 4 25 Apoi s’au aşezat să mănânce . . avându-şi ei cămilele încărcate cu tămâie şi balsam şi smirnă. înainte ca el să li se apropie. n’avea apă. . 23 Şi a fost că de’ndată ce Iosif a sosit la fraţii săi. am visat şi un alt vis: Soarele şi luna şi unsprezece stele mi se închinau mie”. 18 Ei însă l-au văzut de departe şi.

şi i-au adus-o tatălui lor. este tunica fiului tău. încins coapsele cu sac7 şi multe zile l-a ea era la Chezib. de soţie şi a intrat la ea. Şi una. batică. şi-a mele Şela. 5 Şi a mai născut un băiat şi i-a pus nu34 Atunci Iacob şi-a sfâşiat hainele. nici chiar pentru harem. . încotro s’o 1 Şi a fost că’n vremea aceea Iuda s’a despărţit1 de fraţii săi şi s’a aşezat apuc eu acum?”. a născut un băiat şi i-a pus numele Ir. . de vreme ce ei i l-au vândut pe Iosif lui Putifar (vezi v. pe Iosif cu douăzeci de arginţi Ismaeliţilor. 8 „Locaşul morţilor” încearcă să-l traducă pe ebraicul Şeol: spaţiu subteran. Vezi şi nota de la FA 8. Amănunt rezultat din întâlnirea a două tradiţii.FACEREA 38 81 negustori. şi au venit să-l mângâie. . . a dar el nu voia să se mângâie. care înlocuia hainele sfâşiate. tră la femeia fratelui tău. . el a luat-o 32 şi au trimis tunica cea scumpă. în care morţii locuiesc ca umbre eterne. au mea Hira. 9 Famen (eunuc) în înţelesul de „mare dregător”. Datorită unor transcrieri sau lecţiuni eronate. zămislind. fă-ţi datoria 36 în timp ce Madianiţii îl vindeau pe 33 în descendenţa lui Avraam (vezi 25. Când i-a născut pe aceştia. 36). înjunghiat un ied şi au muiat tunica în 2 Văzând Iuda acolo pe fata unui Canasânge. şi-a sfâşiat hainele 30 şi. ori ba!”6 Iar el a recunoscut-o şi a zis: „Tunica 4 Zămislind iarăşi. anean. spunând: „Uite ce-am găsit!. 11 Şeful aprovizionării generale a Egiptului. lângă un om din Adulam. locaşul morţilor!”8 Şi tatăl său îl plân8 Atunci Iuda i-a zis lui Onan: „Ingea. dar termenul a fost împrumutat din Mesopotamia. ceva asemănător Hades-ului grecesc. o femeie cu numele Tamara. 7 Dar Ir. o fiară l-a sfâşiat pe Iosif!”. a zis: „Băiatul nu mai este! Iar eu. termenul a fost tradus când prin „bucătar-şef”. vezi dacă 3 Iar ea. iar Dumne„Plângând mă voi pogorî la fiul meu în zeu a făcut ca el să moară. 2). 27. ci zicea: fost rău în ochii Domnului. întâiul-născut al lui Iuda. a născut alt băiat şi fiului meu!. întorcându-se spre fraţii săi. L-a mâncat o fiară săl. 10 Faraon: nume generic pentru suveranii Egiptului. şi l-au tras pe Iosif şi l-au Iosif în Egipt lui Putifar. plâns pe fiul său. 1 Literal: „s’a coborât” (de la): şi-a lăsat fraţii în regiunea muntoasă şi s’a aşezat la Adulam. care se numea Şua. întâiul-său35 Şi toţi fiii săi s’au adunat. . . 6 Întreaga replică vădeşte mai mult decât ironie: o răutate sadică. cu mâneci lungi. . care se nu31 Atunci ei au luat tunica lui Iosif. 6 Iuda a luat pentru Ir. care l-au dus pe Iosif în Egipt. famen9 al lui scos afară din fântână. Şi l-au vândut Faraon10 şi mare cămăraş11 . când prin „comandantul gărzilor”. plângere şi durere. cufundat în întuneric. şi alta: semn de doliu. . între Hebron şi Gaza. Curtea regală egipteană nu cunoştea eunucii. 29 Dar dacă Ruben s’a întors la fântână şi nu l-a văzut pe Iosif în groapă. şi toate născut.i-a pus numele Onan. „demnitar de mâna’ntâi”. 7 Sac: ţesătură aspră. Se pare că Madianiţii au mers mai departe împreună cu Ismaeliţii. fiicele sale. 38 Iuda şi Tamara. .

9 Ştiind însă Onan că urmaşii nu vor fi ai lui. noru-ta. 16 Şi abătându-se spre ea din cale. femeia lui Iuda. căci îşi zicea: Nu cumva să moară şi acesta. Şi după ce Iuda s’a alinat. căci ea îşi avea faţa acoperită. socrul tău merge la Timna să-şi tundă oile”. Tamara era încă sub autoritatea socrului ei. fiul meu. şi-a scos vălul şi s’a îmbrăcat iar cu hainele sale de văduvie. iar el n’a recunoscut-o. ca să nu-i ridice urmaşi fratelui său. Căci vedea că Şela se făcuse mare şi ea nu-i fusese dată de soţie. 7 Arderea de vie era o pedeapsă mai rară. Şi el i le-a dat şi a intrat la ea. ce-mi dai?” 2 Fratele soţului mort fără copii avea obligaţia de a se însura cu văduva acestuia. şi iată c’a rămas însărcinată din desfrânare”. a murit. de câte ori intra la femeia fratelui său îşi vărsa sămânţa pe pământ. ca să ia zălogul de la femeie. 6 Ca şi inelul-sigiliu. 23 Atunci Iuda a zis: „Să şi le ţină! numa’ să nu ne facem de râs: iată. ea a trimis să i se spună socrului său: „De la omul că17 gaj. a urcat la Timna. . se va face mare”. s’a înfăşurat cu un văl şi. zicându-i: „Iată. 12 Şi dac’a trecut vreme multă. ca şi fraţii lui! Şi s’a dus Tamara şi a trăit în casa tatălui ei. nu mai puţin va fi fost toiagul. 19 Apoi ea s’a ridicat şi s’a dus. 11 Atunci a zis Iuda către Tamara. Iar ea a zis: „Dacă intri la mine. iar oamenii locului mi-au spus că n’a fost acolo nici o desfrânată”. cu anume podoabe şi iniţiale gravate’n metal. Oricum. a ieşit şi a şezut la poarta Enaim. colanul tău6 şi toiagul pe care-l ai în mână”. la cei care-i tundeau oile. nora sa. primul lor fiu purta numele celui mort şi-l moştenea (vezi Dt 25. 5-10). 24 Şi a fost că după vreo trei luni i s’a spus lui Iuda: „Tamara. gătindu-se. dar să-mi dai un zălog4 până-l vei trimite”. iar tu n’ai găsit-o”. Iar ea a zis: „Bine. 22 El s’a întors la Iuda şi a zis: „N’am găsit-o. 3 Textual: prostituată. colanul îi era lui Iacob un însemn de nobleţe. 13 Cineva i-a dat de veste Tamarei. dar n’a găsit-o. Iar Iuda a zis: „Scoateţi-o. Care a făcut ca şi el să moară.FACEREA 38 de cumnat2 şi ridică-i urmaşi fratelui tău”. Textul Ebraic: „inelul cu pecete”. prevăzută în Lv 21. 82 El i-a răspuns: „Îţi voi trimite un ied din turma mea”. împreună cu păstorul său Hira din Adulam. care este în drumul spre Timna. 21 Şi i-a întrebat pe oamenii locului: „Unde-i desfrânata care şedea lângă drum la Enaim?” Aceia i-au răspuns: „N’a fost aici nici o desfrânată”. a crezut că-i o desfrânată3 . eu i-am trimis iedul. sigiliul purtat pe deget pentru parafarea unor acte. 9 pentru prostituţia practicată de fiica unui preot. Căsătorie legitimată prin „legea leviratului” (de la latinescul levir = „cumnat”). i-a zis: „Lasă-mă să intru la tine!” Căci el nu ştia că e nora lui. 14 Atunci ea şi-a dezbrăcat hainele de văduvie. 20 Iuda a trimis iedul prin mijlocirea păstorului său din Adulam. 5 În 4 Garanţie. şi ea a rămas grea de la el. iată că fata lui Şua. s’a desfrânat. 10 Rea se arăta fapta lui în ochii lui Dumnezeu. deci un obiect care poartă identitatea precisă a posesorului. 15 Şi dac’a văzut-o Iuda. nora sa: „Stai văduvă în casa tatălui tău până ce Şela. şi să fie arsă!”7 25 Dar pe când o duceau. 18 Răspuns-a Iuda: „Ce zălog să-ţi dau?” Şi ea a zis: „Inelul5 tău.

egipteanul. . ”. tru. 30 Apoi a ieşit şi fratele său. zicând: „Acesta a ieşit întâi”. acesta!” 3 iar stăpânul său vedea că Domnul 26 Iuda le-a recunoscut şi a zis: „Ta.nului peste tot ce avea el în casa şi’n ţarina sa. 29 Dar acesta şi-a tras mâna înapoi.este cu el şi că tot ce făcea el. datorită 39 mie. peste casa sa şi i-a dat lui Iosif pe mână 27 Şi a fost că’n vremea când ea era să tot ce avea el. sa şi peste toate câte avea. Şi de atunci n’a mai cunoscut.pânului său. colanul şi toiagul nului său. a zis către femeia stăpânului său: „Dacă. le-a dat pe mâna mea. şie. Şi ea a avându-l pe el. de dragul lui Iosif a binecuvântat Domnul casa egip28 Şi a fost că’n timp ce ea năştea.oprit fără numai de la tine – pentru că măraş. iar moaşa i-a teanului. şi era binecuvântarea Domprins mâna şi i-a legat un fir de aţă ro. feaţă roşie la mână. chip. . l-a cumpărat eşti femeia lui –. bărbat egiptean. 10 Şi cu toate că ea-i vorbea lui Iosif în 8 Cu un teribil simţ al datoriei. 6 Pe mâna lui Iosif a lăsat el tot ce avea. Iosif şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!” 8 Dar el n’a vrut. în virtutea confiecare zi. . iată că’n pântecele ei erau doi 5 Şi a fost că după ce l-a pus peste casa gemeni. Din tribul acestuia. cu firul de 7 Şi a fost că. care l-a plăcut şi l-a pus o. sif în casă pentru treburile sale. „breşă”. 9 dacă’n casa aceasta nu-i nimeni mai 1 Aşadar. el n’o asculta să se culce cu ştiinţei că ea e principalul instrument al perpetuării neamului. „deschizătură”.11 Dar a fost că’ntr’o bună zi a venit Ioţului decedat. Femeia lui Putifar. se va naşte David. nască. scop: să aibă un copil de acelaşi sânge cu al so. şi îndată a ieşit fratele lui. făcea şi mara e mai dreaptă decât mine. Iosif în temniţă. Şi i-au pus numele Fares9 . Iosif era bine făcut la trup şi frumos la gard?. de la el 2 Domnul era cu Iosif. acesta devenea sunt eu însărcinată”. şi cum 9 Fares = „spărtură”.FACEREA 39 83 ruia îi aparţin aceste lucruri. Iosif a fost dus în Egipt. dimpotrivă. şi i s’a pus numele meia stăpânului său şi-a pus ochii pe 10 Zara . nimeni dintre ai casei nu era înlăun10 Ebraicul Zerah = roşul puternic al zorilor. dacă pe toate câte le are Iosif în Egipt. după toate acestea. prin Rut. ca să fie cu ea. Tamara urmărise un singur ea. iar mare decât mine şi de la nimic nu sunt Putifar. fiindcă Domnul să sporească’n mâinile lui. fiul 4 Aşa că Iosif a aflat trecere în ochii stămeu”8 . e drept că nu i-am dat-o lui Şela. Şi a zis: „Spune omul izbânzilor şi trăia în casa stăpâale cui sunt inelul. s’a ivit mâna unuia din ei. eunucul lui Faraon şi mare că. cum să-i fac eu lui un din mâna Ismaeliţilor care-l duseseră astfel de rău şi să păcătuiesc în faţa lui Dumnezeu?” acolo. n’avea grijă de nimic în zis: „Cum de-ai făcut tu spărtură prin afară de’mbucătura pe care-o mânca. stăpânul meu nu duce grijă de nimic în casa lui.

17 Atunci i-a spus şi lui aceeaşi poveste. 2 3 şi i-a pus sub pază2 în casa căpeteniei gărzii. acolo. Căpetenia gărzii l-a rânduit pe Iosif pe lângă ei. iar el i-a slujit. şi pentru câtăva vreme ei au rămas sub pază. 2 Un plural al abilităţii strategice. el făcea. în temniţa unde era închis Iosif. câte-i spusese ea. milă a revărsat asupră-i şi i-a dăruit trecere în ochii mai-marelui temniţei. la popreală. 1 Şi s’a mâniat Faraon pe cei doi dregători1 ai săi: pe marele paharnic şi pe marele pitar. a venit la mine să-şi bată joc de mine şi mi-a zis: Am să mă culc cu tine! 18 Dar când a auzit că mi-am ridicat glasul şi am strigat. . 22 ea l-a apucat de haină şi i-a zis: „Culcă-te cu mine!” Dar el. 4 Într’o noapte însă marele pitar şi marele paharnic ai regelui Egiptului. s’a aprins de mânie.FACEREA 40 12 84 Iar mai-marele temniţei a dat pe mâna lui Iosif temniţa şi pe toţi osândiţii care erau în temniţă. . 5 Când Iosif a intrat la ei dimineaţa. l-a aruncat în temniţă. 23 40 Iosif tâlcuieşte visele dregătorilor lui Faraon. Şi i-a întrebat Iosif pe dregătorii lui Faraon. fiindcă toate erau pe mâna lui Iosif. regele Egiptului. în locul unde erau închişi întemniţaţii regelui. dac’a auzit că am ridicat glasul şi am strigat. şi-a lăsat haina la mine. a fugit şi a ieşit afară. 20 Şi luându-l stăpânul pe Iosif. a luat-o la fugă şi a ieşit afară”. dar fiecare visul său şi fiecare vis cu înţelesul lui. şi-a lăsat haina la mine. 2 În fapt. pe care tu l-ai adus la noi. ”. 13. care erau cu el sub pază în casa stăpânului său: „De ce vă sunt feţele triste pe ziua de azi?” 7 1 Literal: fameni (eunuci). ne-a adus un slugoi evreu1 ca să-şi bată joc de noi2 . 13 Când a văzut ea că el şi-a lăsat haina’n mâinile ei şi a fugit şi a ieşit afară. 15 iar el. au visat amândoi vise. menit să-i atragă femeii solidarizarea rudelor şi subalternilor. Vezi şi nota de la 14. 36. care erau închişi în temniţă. 14 atunci şi-a strigat casnicii şi le-a zis: „Uitaţi-vă. zicând: „Slugoiul evreu. Şi orice era de făcut acolo. zicând: „Iată cum s’a purtat slugoiul tău cu mine!”. Şi a fost că. marele paharnic al regelui Egiptului şi marele pitar au greşit împotriva stăpânului lor. 16 Şi a ţinut haina la ea până ce stăpânul a venit la casa lui. fiindcă Domnul era cu el. a văzut că erau abătuţi. că a venit la mine’nlăuntru şi mi-a zis: Culcă-te cu mine! Eu însă am strigat cât am putut. . sub supraveghere controlată. Vezi nota de la 37. 19 Şi a fost că de’ndată ce stăpânul lui [Iosif] a auzit cuvintele femeii sale. la o vreme după aceasta. lăsându-şi haina în mâinile ei. şi tot ce făcea el făcea şi Domnul să sporească’n mâinile lui. 6 1 Evrei: nume cu care la început numai străinii (neevreii) îi numeau pe Israeliţi. 21 Dar Domnul era cu Iosif. a luat-o la fugă şi a ieşit afară. Mai-marele temniţei nu se mai temea de nimic.

A zis: „În somnul meu. Iosif i-a zis: „Iată-i tâlcuirea: Cele trei coşuri sunt struguri copţi. şi nici aici n’am făcut nimic. erai paharnicul său. lákkos putând însemna „fântână”. pul meu”. iar nu ghicitorilor de profesie. dar şi „groapă” sau. am luat un strugure. spuneţi. pe care cei doi demnitari i-ar fi consultat în stare de libertate (vezi 41. 5 Cuvântul folosit aici e acelaşi ca în 37. a zis către Iosif: „Am Iosif le-a zis: „Oare tâlcuirile nu sunt avut şi eu un vis: Se făcea că purtam ele de la Dumnezeu?3 Aşadar. aceea de prefigurare a pogorârii şi învierii lui Hristos. 1E . 11). de dregătoria ta şi te va pune iarăşi în şi’n mijlocul curtenilor săi şi-a adus slujbă. dar păsările cerului le mâncau din coşul de pe cade vie era înainte-mi. când şi de aceea a marelui pitar. adus aminte de Iosif. 4 Literal: „m’au furat”. căci cu vicleşug m’au răpit4 din ţara 23 Dar marele paharnic nu şi-a mai Evreilor. prin extindere. o viţă pentru masa lui Faraon. Se făcea că stătea lângă Râu1 . Şi dac’a odrăslit. iar păsările cerului se vor înfrupta din carmâna lui Faraon”.19 Încă trei zile. acesta 13 După trei zile îşi va aminti Faraon a făcut ospăţ pentru toţi curtenii săi. „puţ”. l-am stors în pa. fă-mi binele de a-i aminti lui Faraon de mine şi scoate-mă din 22 iar pe marele pitar l-a spânzurat. nea ta”. şi Faraon îţi va lua caharul lui Faraon şi am dat paharul în pul şi te va spânzura de un copac. 21 pe marele paharnic l-a aşezat din 14 Dar adu-ţi aminte de ce-am fost eu nou în dregătoria lui. ţie’n plin. când va fi să-ţi meargă dea lui Faraon paharul în mână. dădea’n vlăstari ciorchini de 18 Răspunzând acestuia. 3 Tâlcuirile 41 Iosif tâlcuieşte visele lui Faraon. vezi Dn 6. magicieni idolatri. aşa cum le tâlcuise Iosif. nume a cărui rădăcină egipteană înseamnă „Râul” sau „Fluviul”. Iosif capătă astfel şi o dimensiune simbolică. 12 Iosif i-a zis: „Iată-i tâlcuirea: Cele 20 Şi a fost că în cea de a treia zi.pe cap trei coşuri cu pâine. 10 iar pe viţă. De apele Nilului depindeau în exclusivitate fertilitatea şi belşugul agricol.FACEREA 41 8 85 Iar ei au răspuns: „Am visat câte un 16 Şi dacă marele pitar a văzut cât de vis şi nu-i nimeni să ni-l tâlcuiască”. această închisoare. îl uitase. 1 vorba de Nil. iată că m’au aruncat în groapa5 aceasta”. Îngropat şi înălţat. trei zile. cu toate acestea. iar acesta îi dăpentru tine. care trei mlădiţe sunt trei zile. „temniţă” (o groapă era folosită uneori drept închisoare. 8). 20-24. aşa cum o făceai şi înainte. era ziua de naştere a lui Faraon. mi-le mie!” 17 Iar în coşul cel mai de deasupra erau 9 Marele paharnic i-a povestit lui Iosif tot felul de aluaturi coapte de pitar visul său. 15 Îi aparţin lui Dumnezeu. bine a tâlcuit. 11 Paharul lui Faraon era în mâna mea. Şi a fost că după doi ani a avut şi Faraon un vis. şi-i vei da lui Faraon paharul în aminte de dregătoria marelui paharnic mână. trei mlădiţe.

au înghiţit pe cele şapte spice frumoase zicându-i: „Iată că’n visul meu stăteam şi pline. Eu însă am aflat spunându-se despre pline şi frumoase. în Septuaginta: „de păcatul meu” (acela de a-l fi dat uitării pe Iosif). înghiţit pe cele şapte vaci dintâi. şi cele şapte spice subţiri şi pălite le. trup. ci Dumnezeu îi va da lui Faraon un răspuns mântuitor”. le şi tâlcuieşti”. 23 . trezit. dar nu-i cine să mi-l tâlcuiască. sufletul grase la trup şi frumoase la vedere şi i s’a tulburat. fiecare m’am trezit.moase şi grase. şi a trimis să-i cheme pe păşteau pe mal. urâte la vedere şi slabe la dregătoria mea. şi le-a povestit Faraon visul. şi spus. fru10 S’a mâniat odată Faraon pe dregă. le intraseră’n pântece: erau tot atât de 11 Amândoi am visat atunci câte un vis urâte la vedere ca şi la’nceput. dar nu vaci. iar acela a fost spântrup. nu se cunoştea că pitar. la vedere şi grase. Atunci s’a trezit Faraon. zicânduspice.pe Iosif. celelalte vaci. am adormit din nou. Şi după ele au ieşit alte şapte spice.FACEREA 41 86 2 şi iată. 13 Şi cum ne-a tâlcuit el. grăi lui Faraon şi i-a zis: „Astăzi îmi 20 iar cele şapte vaci urâte şi slabe le-au aduc aminte de păcatul meu2 . pe mine şi pe marele totu’n pântecele lor. şi el –. având un vis cu însemnare deosebită. 6 dar iată că după ele s’au ivit alte şapte 16 Iosif i-a răspuns lui Faraon. subţiri şi pălite de vântul de răsărit. 14 Atunci a trimis Faraon şi l-a chemat 4 şi vacile cele urâte şi slabe la trup le. rele şi urâte la vedere şi slabe la era cine să i-l tâlcuiască lui Faraon. sărit. l-au tuns. singur pai. rob al căpeteniei gărzii.i: „Nu eu. un dintr’un singur pai au ieşit şapte spice pline şi frumoase. lea vis: Iată că şapte spice de grâu. de-o urâţenie cum eu n’am văzut 9 Atunci marele paharnic a prins a-i în toată ţara Egiptului. creşteau dintr’un tine că numa’ ce auzi visele. 7 2 În Textul Ebraic: „de păcatele mele” (greşalele împotriva lui Faraon). 15 Iar Faraon i-a zis lui Iosif: „Am avut 5 Apoi iar a adormit şi a avut un al doi. şi dacă i le-am frumoase la vedere şi grase la trup.un vis. şi stăteau pe malul Râului lângă zurat”. torii săi şi ne-a pus sub pază în casa 21 şi măcar că ăacesteaî intraseră cu căpeteniei gărzii. el ni le-a tâlcuit. i-au dat haine curate. subţiri şi pălite de vântul de ră. toţi magii Egiptului şi pe toţi înţelepţii 19 şi iată că după ele au ieşit alte şapte lui. 22 Şi’n visul meu am văzut cum 12 Era cu noi acolo un tânăr evreu. Atunci Faraon s’a şi aşa a venit la Faraon. şi pe malul Râului. Şi dacă în aceeaşi noapte – şi eu.17 Faraon i-a grăit apoi lui Iosif. aşa s’a şi în3 Dar din râu au ieşit după ele alte tâmplat: eu am fost din nou aşezat în şapte vaci. iată că era un vis! 18 şi iată că din Râu au ieşit şapte vaci 8 Iar dacă s’a făcut dimineaţă. Şi de’ndată l-au scos din temau înghiţit pe cele şapte vaci frumoase niţă. păşteau pe mal. din Râu au ieşit şapte vaci.

35 5 În „duhul lui Dumnezeu” sunt concentrate înţelepciunea. 31 iar belşugul nu va mai fi cunoscut în ţară din pricina foametei de după el. . eu te pun astăzi peste toată ţara Egiptului!”. vin şapte ani de mare belşug în tot pământul Egiptului. făcea parte din ceremonialul de învestitură a marelui vizir. 6 40 Tu să fii dar în fruntea casei mele . cele şapte spice frumoase sunt şapte ani: visul lui Faraon este unul. 36 aceste bucate vor fi rezerva ţării pentru cei şapte ani de foamete ce vor veni în ţara Egiptului. dar nimeni n’a fost să mi le tâlcuiască”. 27 Cele şapte vaci urâte şi slabe. la curtea otomană. Tot poporul meu se va supune poruncii tale. fie prin „Cădeţi în genunchi!” Mai târziu.FACEREA 41 şi cele şapte spice subţiri şi pălite leau înghiţit pe cele şapte spice frumoase şi pline. priceperea. 30 După ei vor veni şapte ani de foamete. iar bucatele să fie puse sub pază prin cetăţi. să aleagă Faraon un bărbat priceput şi înţelept şi să-l aşeze peste toată ţara Egiptului. cele şapte spice subţiri şi pălite de vântul de răsărit sunt şapte ani: vor fi şapte ani de foamete. i-a pus la gât colan de aur. foametea va secătui ţara. şi să aşeze ispravnici3 peste ţară. om mai înţelept şi mai priceput decât tine nu se află. 32 Şi dacă visul i s’a arătat lui Faraon de două ori. l-a îmbrăcat în haină de vison. intendent. 29 Iată. că va fi foarte grea. uitat va fi tot belşugul în ţara Egiptului. 4 Literal: „din pământul” („roadele pământului”). pentru ca’n cei şapte ani de belşug să adune a cincea parte din strânsura4 Egiptului. 42 şi şi-a scos Faraon inelul din deget şi l-a pus în degetul lui Iosif. 24 3 Guvernatori teritoriali. 25 I-a zis Iosif lui Faraon: „Visul lui Faraon este unul: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ceea ce va să facă. e pentru că Dumnezeu Şia hotărât cuvântul şi Se grăbeşte să-l plinească. 87 Să adune ei toate bucatele celor şapte ani buni care vin şi să dea grâul pe mâna lui Faraon. şi crainicul striga înainte-i: „Abrek!”7 Şi’n felul acesta l-a pus peste toată ţara Egiptului. ci Dumnezeul lui Israel. 33 Şi acum. 38 Şi le-a zis Faraon tuturor dregătorilor săi: „Am mai găsi noi oare un om ca el. în care să fie duhul lui Dumnezeu?”5 39 Apoi a zis Faraon către Iosif: „De vreme ce Dumnezeu ţi-a descoperit ţie toate acestea. el se traduce fie prin „Atenţiune!”. ispravnic. ştiinţa şi iscusinţa: vezi Iş 31. şi astfel ţara nu va pieri de foame”. 7 „Abrek” e numai în Textul Ebraic. 26 Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani. Cuvânt de origine incertă (poate egipteană). 3. De notat că în toată această relatare nu sunt implicaţi zeii Egiptului. iar eu numai prin tronul meu voi fi mai mare decât tine!” 41 I-a zis Faraon lui Iosif: „Iată. 34 Aceasta să facă Faraon. Le-am spus pe acestea magilor. 28 Acesta-i cuvântul pe care i l-am spus lui Faraon: Dumnezeu i-a arătat lui Faraon ceea ce va să facă. 37 Aceste cuvinte au plăcut lui Faraon şi tuturor dregătorilor săi. care au ieşit după ele. 43 şi a făcut să fie purtat în cea de a doua sa trăsură. 6 Literal: „peste casa mea”. Iosif se dovedeşte şi bun organizator. sunt şapte ani.

într’adevăr. a zis către fiii săi: „Ce vă uitaţi unul la altul? 1 Iată. 47 Şi’n cei şapte ani de belşug a rodit pământul cu mare rodnicie. lui Iosif i s’au născut doi fii. 56 Dar toate ţările veneau în Egipt să cumpere pâine de la Iosif. de mult ce era. 5 1 Din centrul muntos al Palestinei se „cobora”. nu l-a trimis Iacob cu fraţii săi. zeul solar. ce vă va spune el. Când însă a flămânzit şi toată ţara Egiptului.FACEREA 42 44 Apoi Faraon a zis către Iosif: „Eu sunt Faraon! În toată ţara Egiptului nimeni nu-şi va mişca mâna sau piciorul fără’ncuviinţarea ta!” 45 Şi l-a numit Faraon pe Iosif cu numele de Ţafnat-Paneah8 şi i-a dat-o de soţie pe Asineta. 52 iar celuilalt i-a pus numele Efraim. dar Faraon a zis către toţi Egiptenii: „Duceţi-vă la Iosif. a cutreierat toată ţara Egiptului. spre şesurile Nilului. Foamete s’a făcut atunci în toate ţările. ca să ne ţinem în viaţă şi să nu murim”. s’au coborât să cumpere grâu din Egipt. după cum spusese Iosif. 2 Atunci fraţii lui Iosif. „pentru că [şi-a zis el] m’a făcut Dumnezeu să-mi uit toate necazurile şi toată casa tatălui meu”. aduşi pe lume de Asineta. am auzit că este grâu în Egipt. regele Egiptului. 51 Celui întâi-născut i-a pus Iosif numele Manase. 10 Sau „Heliopolis”. centrul cultului lui Ra. dar în toată ţara Egiptului era pâine. aceea faceţi!” 55 Şi dacă foametea s’a’ntins pe tot cuprinsul ţării. 57 42 Întâia călătorie a fraţilor lui Iosif în Egipt. fiica lui Poti-Fera9 . „pentru că [şi-a zis el] Dumnezeu m’a făcut roditor în pământul suferinţei mele”. zece din ei. căci foametea bântuia şi’n pământul Canaanului. căci foametea se înstăpânise’n tot pământul. localitate la nord-est de actualul Cairo. 48 Iar el a adunat toate bucatele celor şapte ani care-au fost cu belşug în ţara Egiptului şi le-a pus prin cetăţi. Aflând Iacob că este grâu în Egipt. 46 Iosif era de treizeci de ani când s’a înfăţişat înaintea lui Faraon. a deschis Iosif toate grânarele şi vindea pâine tuturor Egiptenilor. 49 A strâns Iosif grâu îmbelşugat ca nisipul mării. fata lui PotiFera. atunci poporul a strigat la Faraon să-i dea pâine. pentru căşi zicea: „Nu cumva să i se întâmple ceva rău!” 4 nume egiptean care poate însemna „A zis Dumnezeu: El e viu” sau „omul care ştie tot”. 54 88 au prins a veni cei şapte ani de foamete. în fiecare cetate punând strânsura câmpurilor dimprejur. 50 Înainte însă de a fi sosit cei şapte ani de foamete. 9 O altă formă a numelui lui Putifar. Coborâţi-vă1 acolo şi cumpăraţi ceva bucate. până ce nu l-au mai putut socoti. marele preot din Iliopolis10 . 8 Ţafnat-Paneah: Au venit deci fiii lui Israel să cumpere şi ei printre alţii care veneau. Ieşind apoi Iosif de la faţa lui Faraon. 3 dar pe Veniamin. preotul din Iliopolis. fratele lui Iosif. . 53 Iar după ce au trecut cei şapte ani de belşug care au fost în ţara Egiptului.

dar noi nu l-am auzit. dar s’a prefăcut a le într’adevăr spioni”. zeu –:5 8 Aşa că Iosif i-a recunoscut pe fraţii 19 De sunteţi oameni paşnici. 6 Literal: „un frate de-al vostru”. şi l-a luat dintre ei pe Simeon şi lui Faraon3 .ceţi păcat împotriva băiatului? Dar voi sprezece fraţi în ţara Canaanului. dacă. care nu implică neapărat moartea celui în cauză (vezi şi v. ”. nu-l veţi aduce mai este”: exprimare prudentă.22 Atunci răspunzând Ruben. spusele voastre sunt adevărate ori ba. noi. Strategie prin care Iosif îşi constrânge fraţii să i-l aducă pe Veniamin.FACEREA 42 6 89 Iar Iosif era căpetenie peste ţară. iar unul nu mai este”2 . acesta decât numai dacă fratele vostru 4 Condiţional cu înţeles larg: dacă nu veţi accel mai mic va veni aici. suntem oameni cinstiţi. . pe viaţa lui Faraon: sunteţi 7 De’ndată ce Iosif şi-a văzut fraţii. 5 Atitudinea lui Iosif se îndulceşte. pe fratele vostru. tăi au venit să cumpere bucate. de-aia aţi ve. să cumpărăm veţi fi vii – căci eu mă tem de Dumnebucate”. şi „Din ţara Canaanului. robii tăi zbuciuma sufletu’n el când se ruga de nu sunt spioni. . . nu veţi pleca din locul l-a legat în faţa ochilor lor. 23 Ei însă nu ştiau că Iosif înţelege. de nu4 . „Nu v’am spus eu vouă să nu vă fa13 Ei au zis: „Noi. plâns. i-a recunoscut. tru. 7 Literal: „între ei era un tălmaci”. soare. unul dintre voi6 să rămână la popreală’n închisăi. „Voi. acceptând-o. dar ei nu l-au recunoscut. suntem doi. 32). iată de ce-a 12 Iar el le-a zis: „Nu!: să luaţi la ochi venit peste noi această urgie!” punctele slabe ale ţării.20 şi să mi-l aduceţi pe fratele vostru nit. să puneţi ochii pe punctele slabe cel mai mic. Cei zece se simt obligaţi să dea amănunte familiale spre a dovedi că nu au intenţii rele. zicând: 17 Şi i-a pus sub pază vreme de trei zile. cel nu m’aţi ascultat. 7 14 Dar Iosif le-a zis: „E’ntocmai cum pentru că el vorbise cu ei prin tălmaci . iar el o motivează. atunci vor fi spusele voastre vrednice de crezare şi nu veţi muri”. că’ntr’adevăr am păcătuit împotriva 11 Noi suntem toţi feciorii unui singur fratelui nostru! căci am văzut cum se om. . De-aia aţi ve. voi însă rămâneţi Şi dac’au sosit şi fraţii lui Iosif.cere răzbunare”. ”. cepta proba. fi străin şi le-a grăit aspru. 10 Ei au zis: „Nu. robii tăi. ale ţării!” Iar ei au făcut aşa. tot 16 Trimiteţi pe unul din voi să-l aducă el era cel ce vindea la tot poporul ţării. şi iată că sângele lui mai mic e acum împreună cu tatăl nos. de unde-aţi venit?” Iar ei au zis: 18 Iar a treia zi le-a zis: „Faceţi asta. i s’au la popreală până ce se va dovedi dacă închinat până la pământ. 3 Jurământ obişnuit la Egipteni. iar voi mergeţi şi duceţi grâul pe 9 Atunci Iosif şi-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei şi le-a care l-aţi cumpărat zis: „Voi sunteţi spioni. 2 „Nu pe fratele vostru. v’am spus eu când am zis că sunteţi 24 Atunci Iosif s’a’ndepărtat de ei şi a spioni. le-a zis: nit!. . Apoi a venit din nou la ei şi le-a 15 Veţi fi însă puşi la’ncercare: Pe viaţa vorbit. domnul nostru! Robii 21 Şi ziceau unii către alţii: „Vai nouă.

că sunteţi 10 Pentru „locaşul morţilor” vezi nota de la 37. şi să li se dea merinde pentru drum. 31 Dar noi i-am spus: Suntem oameni paşnici. . ca şi cum noi ne-am fi dus să-i îmi veţi pogorî morţilor”10 . spionăm pământul. tatăl lor: „M’aţi lăcul ca să-şi hrănească asinii la locul de sat fără copii: Iosif nu mai este. 32 noi suntem doisprezece fraţi. 35 Şi punându-şi ei grâul pe asini. pentru că fratele lui a murit şi doar el a rămas9 . Şi li s’a făcut întocmai. iar voi veţi putea să cutreieraţi ţara pentru negoţ”. Dar când ei şi-au deşertat sacii.FACEREA 43 25 După aceea a poruncit Iosif să li se umple sacii cu grâu. au plecat de acolo. e unul care nu mai A doua călătorie a fraţilor lui Iosif este. 9 Din cei doi fii ai Rahelei. au fost cuprinşi de spaimă. Sipopas. zicând: 30 „Omul care-i stăpân peste ţara aceea Dacă i se întâmplă vreun rău pe calea’n ne-a vorbit cu asprime şi ne-a pus sub care-aveţi a merge. şi-acum vreţi să mil luaţi pe Veniamin! Pe mine cade tolui 28 şi a zis către fraţii săi: „Mi s’a îna. şi atunci voi cu. fii ai aceluiaşi părinte. . câte li se întâmplaseră. 38 Dar el a zis: „Nu! Fiul meu nu se în ţara Canaanului. lui. . . atunci cu’ntristare cărunteţile în locaşul pază. . dacă nu ţi-l voi aduce. eu că sunteţi paşnici: Lăsaţi aici la tatăl lor le-a zis: „Duceţi-vă din nou de mine pe unul din fraţi. nu suntem spioni.meon nu mai este. să-i omori pe cei doi feciori ai mei!” oare Dumnezeu cu noi?”. . 26 27 Dar când unul din ei şi-a dezlegat sa- 36 Şi le-a zis Iacob. iar cel mai mic este acum împreîn Egipt. . ”. poiat argintul. 90 voi da îndărăt. s’a jurat nouă omul acela când a zis: – 1 34 dar să-l aduceţi la mine pe fratele La mine nu veţi mai ajunge dacă fravostru cel mai mic. şi-a văzut argintul în gura sacu. 37 Dar Ruben i-a grăit tatălui său. şi dac’au văzut. .tele vostru cel mai mic nu-i cu voi. 1 Literal: „faţa mea nu veţi vedea-o”. 33 Însă omul care-i stăpân peste ţara 2 Şi a fost că dac’au isprăvit ei de mânaceea ne-a zis: Iată cum voi cunoaşte cat grâul pe care-l aduseseră din Egipt. tatăl lor. iată-l în sacul meu!”. argintul fiecăruia să i se pună în sacul său. pe fratele vostru8 vi-l 35. pungile cu argintul lor. 29 Iar dacă au venit la Iacob. 8 Simeon 43 (ostaticul). . . ziAtunci le-a pierit inima. . . noaşte că nu sunteţi spioni. ei şi tatăl lor. oameni paşnici. luaţi-vă grâul ne cumpăraţi ceva bucate!” pe care l-aţi cumpărat pentru familia 3 Dar Iuda i-a grăit: „Cu jurământ ni voastră.tul. şi cu spaimă când: „Dă-mi-l mie în seamă. . iată că’n sacul fiecăruia era punga cu argintul său. şi duceţi-vă. i-au povestit toate va coborî cu voi [în Egipt]. ună cu tatăl nostru în ţara Canaanu1 Dar foametea se’nteţea pe pământ. şi eu ţi-l ziceau unul către altul: „Ce-a făcut voi aduce înapoi.

este a zis către iconomul casei sale: „Aducel ce ne-a întrebat despre noi şi desi pe oamenii aceia în casă. ”. de-aceea ne duc înlăunîn grija noastră. că argintul fiecăruia era’n gura sacului tămâie şi smirnă şi migdale şi alune. . domnule. aşa că l-am adus acum îndărăt. argintul nostru’n chiar greutatea 12 Luaţi cu voi argint de două ori mai lui. ne-am fi zis: întors acum a doua oară”. din arunce asupra noastră. văzând că sunt aduşi „Trimite băiatul cu mine. faceţi aşa: luaţi în cumpărăm bucate. noi mult. au zis: „Din pricina dica şi vom merge ca să trăim şi să nu argintului ce ne-a fost înapoiat în saci murim. pus înapoi în sacii voştri: poate c’a fost 22 iar pentru cumpărat bucate am adus o greşeală. 91 dacă-l trimiţi cu noi pe fratele 14 Iar Dumnezeul meu2 să vă dea trenostru. atât noi cât şi tu şi cei ce sunt data trecută. duceţi cu voi argintul care v’a fost cu mâinile noastre. şi pe celălalt frate al vostru. său. ”. de a-i fi spus acelui om 16 Dar când Iosif l-a văzut între ei şi pe că mai aveţi un frate?.FACEREA 43 4 Aşadar. . De unde era să ştim noi că el ne va 17 Iar omul a făcut aşa cum îi spusese zice: – Aduceţi-l pe fratele vostru!?. tru. dacă fratele vostru cel mai mic nu-i cu au luat şi argint de două ori mai mult. 20 „Rugămu-ne. . l-au luat şi pe Veniamin. ca să vi-l dea cumpărăm bucate. tatăl lor: „Dacă. 7 Ei au răspuns: „El. . şi i-a adus pe oameni în casa lui Iosif. nu ne vom coborî. lui Iosif. să se 9 Îl iau eu pe răspunderea mea. . tărhaturile voastre câte ceva din roa. vor prânzi cumine!” Noi i-am răspuns după cum ne-a întrebat. şi nu ţi-l voi înfăţişa. să ne facă robi mâna mea să-l ceri. . vinovat să fiu eu 19 Şi apropiindu-se ei de iconomul casei faţă de tine în toate zilele vieţii mele.21 dar a fost că dac’am ajuns la locul dele pământului şi duceţi-i-le omului de popas şi ne-am dezlegat sacii. Atotputernicul. tatăl său: 18 Iar oamenii.o dată când noi ne-am coborât aici să i pe-aşa. Veniamin. 13 . şi ne vom riîn casa lui Iosif. ei bine. omul acela. . şi’njunghie pre neamul nostru: – Tatăl vostru mai din vite şi găteşte. ne vom coborî [în Egipt] să-ţi cere pe lângă omul acela.să rămân fără copii. iată în dar: puţin balsam şi puţină miere. Iosif. . Cât despre mine. de-mi va fi dat 5 dar dacă nu-l trimiţi pe fratele nostru cu noi. i-au vorbit în uşa casei şi i-au 10 că de n’am fi zăbovit atât. nu ştim cine ne-a pus nouă 2 În Textul Ebraic: El-Şaddai = DumnezeuLuaţi-l pe fratele vostru şi porniţi la drum: întoarceţi-vă la omul acela. să rămân!” a spus-o: – La mine nu veţi mai ajunge 15 Şi luând bărbaţii cu ei aceste daruri. pentru că oamenii trăieşte? mai aveţi voi vreun frate?. 8 Iuda însă a zis către Israel. căci omul ne. şi pe Veniamin. fratele său cel de-o mamă. mie răul acesta. a mai fost 11 A zis atunci Israel. Dacă nu ţi-l aduc şi să ne ia asinii”. au pornit la voi!” drum şi s’au coborât în Egipt şi i s’au 6 Israel a zis: „De ce mi-aţi făcut voi înfăţişat lui Iosif. alţi bani. ca să ne găsească pricină. .

Şi a adău2 Iar cupa mea. l veţi aduce la mine?”. giuire. iar pentru asinii lor a dat nutreţ. pe care mi-aţi spus că. Şi a făcut acela 30 Dar Iosif era atât de tulburat încât după cuvântul lui Iosif. 4 Dar după ce-au ieşit ei din cetate. nat. Şi au băut şi s’au veselit cu Apoi a zis: „Dar bătrânul vostru tată. lor de-o parte. le-au dat drumul oamenilor şi asinilor lor. a zis: „Aduceţi bucatele!” 32 Şi lui i s’a pus de-o parte. dar şi prin ascendenţa rangului social al lui Iosif. Şi Iosif a zis: „Binecuvântat de Dumnezeu este omul Veniamin osândit să rămână în acela!” Iar ei s’au plecat şi i s’au închi. 3 Această a doua întrebare indică faptul că de 28 la prima călătorie a fraţilor lui Iosif trecuse un oarecare timp. 33 Ei s’au aşezat în faţa lui. cupa de argint. Iar acela le-a zis: „Fiţi pe pace.sale. aceasta fiind pentru Egipteni o nele24 Şi le-a adus apă să-şi spele picioarele. încă trăieşte”. căci născut după dreptul vârstei sale şi cel mai tânăr după tinereţea lui. tatăl nostru. şi oameaflaseră că vor prânzi acolo. când îi ajungi. de cinci ori mai mare decât a fiecăruia 27 Iar el i-a întrebat: „Cum vă aflaţi?” din ceilalţi. Şi le-a adus pe Simeon. după cum îi de dragul fratelui său i se zbătea inima spusese el. şi tot de-o parte Egiptenilor care mâncau cu el. iată că nu erau departe când Iosif a zis către iconomul casei sale: „Scoală şi fugi după oamenii aceia şi. Cât despre argintul vostru. .oameni cu bucate cât vor putea duce. ei în casă altul.FACEREA 44 argintul în sacii noştri”. nii aceştia se uitau cu mirare unul la 26 Când Iosif a venit acasă. 1 Iosif i-a dat poruncă iconomului casei 29 Dar dacă Iosif şi-a ridicat ochii. laolaltă cu ba4 fiule!” nii lui pentru grâu”. şi a zis: „El e fratele vostru iar argintul fiecăruia să i-l pui în gura cel mai mic. cel întâi25 Iar ei şi-au pregătit darurile pentru când avea să vină Iosif la amiază. el. spălându-şi faţa. 44 e sănătos. din pricină că Egiptenii nu pot să mănânce la un loc cu Evreii. . nu vă temeţi: Dumnezeul vostru şi Dumnezeul părinţilor voştri este Cel ce’n sacii voştri v’a pus vouă comoară. zicându-i: „Umple sacii acestor a văzut pe Veniamin. 4 Apelativul „fiule” se explică prin diferenţa de vârstă. fratele său de. în revărsatul zorilor. şi a plâns acolo. şi-l podidea plânsul. stăpânindu-se. în sacul celui mai tânăr. e sănătos? mai trăieşte?”3 Ei au zis: „Robul tău. . e la mine’n toată rânduiala”.Egipt. dar porţia lui Veniamin era la pământ. de care mi-aţi vorbit deunăzi. l. s’o pui gat: „Dumnezeu să aibă milă de tine. 23 31 92 Apoi. o mamă.sacului. a ieşit. şi. i-au înfăţişat darurile pe care le aveau în mâini şi i s’au închinat cu faţa pân’ 34 El le-a dat porţii din bucatele de la masa lui. Şi a fugit în odaie 3 Iar dimineaţa.

tău argint sau aur? duceţi-vă cu pace la tatăl vostru”. domnului nostru. Dumnezeu 7 Iar ei au răspuns: „De ce grăieşte este Cel ce a descoperit greşeala3 rodomnul astfel de cuvinte? Departe de bilor tăi.şi i-a zis:4 „Rogu-mă. ca să-l învăluie 5 pus fiecare sacul pe asin şi s’au întors ochii mei! în cetate. 2 În semn de durere. voi veţi fi fără vină”. Iată. Vezi şi v. doamne!.14 Iuda şi fraţii săi au intrat la Iosif. vorbă’nainte-ţi fără ca mânia ta să aşa să fie cum aţi spus: acela la care se se-aprindă’mpotriva robului tău. fraţii se declară solidari cu Veniamin (altfel decât fuseseră cândva faţă de Iosif). de disperare. fiecare. Iosif era şi practician al unui tip de magie asiatică. de a-i purta de grijă. voi. acela va fi robul meu. – Avem tată bătrân. şi cupa a fost găsită în sacul lui mama sa. 11 Atunci ei s’au grăbit. să-şi zicându-le: – Aveţi voi tată sau frate? dea sacul jos. le-a spus cuvintele 16 A zis Iuda: „Ce să-i răspundem noi domnului nostru? ce să zicem? cu acestea. 9 Acela dintre robii tăi la care se va găsi 18 Atunci Iuda s’a apropiat de el cupa. începând cu cel copilul bătrâneţelor sale. 5 de ce mi-aţi furat cupa de argint? nu este ea aceea din care bea stăpânul 15 iar Iosif le-a zis: „De ce-aţi făcut voi meu şi’n care ghiceşte1 ? Rău aţi făcut o faptă ca aceasta? Oare n’aţi ştiut că un om ca mine poate ghici?” ce-aţi făcut!” 6 Şi dacă i-a ajuns. Nu greşeala de a fi furat cupa (vină inexistentă). 21 Iar tu ai zis către robii tăi: – Aduce2 13 Atunci ei şi-au sfâşiat hainele . căci va găsi cupa. cu darul de a tălmăci visele. găsit în gura sacilor noştri ţi l-am adus 17 Iosif însă le-a zis: „Nu. fratele acesmai vârstnic şi isprăvind cu cel mai tâ. 19 Doamne. 15. Veniamin. acela să moară!. cât pe aceea de a-şi astâmpăra un dor şi de a-l ocroti pe cel dorit. 1 Înzestrat 3 Literal: „nedreptatea”. . cu un fiu mai mic. 12 Iar acela a căutat. . şi fiecare şi-a dezlegat sa. bii domnului nostru”.tuia a murit şi numai el a rămas de la năr. iar tu eşti ca şi Faraon. şi tatăl său îl iubeşte. atât noi cât şi acela 8 De vreme ce şi argintul pe care l-am la care s’a găsit cupa”. . cât despre voi. tu i-ai întrebat pe robii tăi. interpretând formele pe care le poate lua o picătură de ulei turnată într’o cupă cu apă. una din cele mai frumoase pagini ale Vechiului Testament. ci o alta (poate vânzarea însăşi a lui Iosif!) pentru care Dumnezeu îi pedepseşte acum. mine să fac aşa ceva! Rob îmi va fi acela cum era să furăm din casa stăpânului la care s’a găsit cupa. iar noi vom fi ro.20 Iar noi i-am spus domnului nostru: cul. şi-a ţi-l pe acela la mine. . deşi li se făgăduise libertatea. 4 Versetele 18-34: cuvântarea lui Iuda. ce să ne dezvinovăţim?. acum suntem robii robii tăi să fi făcut o astfel de faptă. de jale. 5 Verbul original sugerează nu atât nevoia de încredinţare asupra unui fapt îndoielnic. nele cu răul? care era încă acolo. departe de îndărăt tocmai din ţara Canaanului.FACEREA 44 93 să le zici: De ce mi-aţi răsplătit voi bi. îngăduie-i robului tău să spună o 10 El a zis: „Începând din această clipă. . şi i-au căzut cu faţa la pământ.

dacă şi-ar părăsi el pe tatăl său.FACEREA 45 Atunci noi i-am spus domnului nostru: – Băiatul nu-şi poate părăsi tatăl. 25 Iar când tatăl nostru ne-a zis: – Duceţi-vă încă o dată de mai cumpăraţi ceva bucate!. Răspunsul ei se află în cuvântarea lui Iuda (vv. . 29 Aşadar. şi s’a auzit şi’n casa lui Faraon. nu vreau să văd nefericirea ce s’ar năpusti asupra părintelui meu!” 45 Iosif li se descoperă fraţilor săi. 34 Fiindcă eu. 28 unul s’a dus de la mine. ne-a zis: – Voi ştiţi că femeia mea mi-a născut doi fii. . dacă şi pe acesta-l veţi lua de dinaintea feţei mele şi i se va întâmpla lui ceva rău pe drum. el va muri. 3 Şi a zis Iosif către fraţii săi: „Eu sunt Iosif!. iar robii tăi cu’ntristare vor pogorî cărunteţile robului tău. dacă însă fratele nostru cel mai mic e cu noi. robul tău. vinovat să fiu eu faţă de părintele meu în toate zilele vieţii mele. aşadar. în locaşul morţilor. tatăl nostru. Iar el a zis: „Eu sunt Iosif. nici să vă pară rău că m’aţi vândut aici. . căci deodată’ncremeniseră’nainte-i. 30 Şi acum. tatăl nostru. . şi eu am zis: De bună seamă. în locul băiatului. . 31-34). Tata mai trăieşte?”1 Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde. . . părintele nostru. doi ani sunt de când foametea bântuie pe pământ. 24 Şi a fost că dacă ne-am întors noi la robul tău. . . cum mă voi duce eu la părintele nostru fără ca băiatul să fie cu noi? Nu. fratele vostru. a fost sfâşiat!. şi-a ridicat el glasul. 23 Tu însă ai zis către robii tăi: – Dacă nu va veni cu voi fratele vostru cel mai mic. 6 Că iată. i-am povestit vorbele domnului meu. eu l-am luat pe băiat de la părintele nostru şi am zis: – Dacă nu ţi-l voi aduce şi nu-l voi 22 94 pune în faţa ochilor tăi. iar băiatul să se ducă împreună cu fraţii săi. 33 Acum. pe care voi l-aţi vândut pentru Egipt. şi toţi Egiptenii au auzit. . la mine nu veţi mai ajunge!. 27 Atunci robul tău. . 26 noi i-am răspuns: – Nu ne mai putem duce. tatăl nostru. tocmai eu. fiindcă nu mai putem să vedem faţa acelui om dacă nu va veni cu noi şi fratele nostru cel mai mic. 31 atunci. de’ndată ce va vedea că băiatul nu-i cu noi. Şi nu l-am mai văzut până’n ziua de azi. 2 Plângând. atunci cu întristare îmi veţi pogorî cărunteţile în locaşul morţilor. 1 Atunci Iosif nu s’a mai putut stăpâni faţă de toţi cei ce erau acolo şi a strigat: „Afară de la mine toată lumea!” Aşa că nimeni nu rămăsese cu Iosif când el li s’a descoperit fraţilor săi. fiindcă spre păstrarea vieţii m’a trimis pe mine Dumnezeu înaintea voastră. acesta ar muri. 32 Or. rob la domnul meu. fără să fie cu noi băiatul de al cărui suflet e legat sufletul său. atunci ne ducem. 5 Acum însă să nu vă întristaţi. să rămână robul tău. şi încă cinci ani 1 Întrebare consemnată dintr’o altă tradiţie redacţională. 4 Şi Iosif a zis către fraţii săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi ei s’au apropiat. dacă eu mă voi întoarce la robul tău.

la Iacob.haine de schimb. tatăl lor. 11 acolo te voi hrăni – căci vor mai fi 20 Să nu vi se scurgă ochii după bunuîncă cinci ani de foamete –. . ochii voştri văd. iar el le-a zis: „Să nu vă sfădiţi pe cale!” 24 Şi dac’au plecat din Egipt. 14 Şi căzând el apoi pe grumazul lui Ve23 Iar tatălui său i-a trimis în acelaşi niamin.fel: zece asini încărcaţi din toate bunămin a plâns şi el pe grumazul lui. 15 Şi i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a nici seceriş. 9 Grăbiţi-vă dar să vă duceţi la tatăl 18 Luaţi-l pe tatăl vostru. în colţul de nord-est al Deltei Nilului. nici feciorii tăi. Goşen. ci bucurat. Iar Io12 Iată. călătoria tatălui său. cu pâine şi cu merinde pentru face’n timp. nu voi m’aţi trimis aici. şi El m’a făcut ca un tată 17 Şi a zis Faraon către Iosif: „Spunelui Faraon. veniţi la mine şi vă voi da tot ce Iosif: Dumnezeu m’a făcut domn peste e mai bun din ţara Egiptului şi vă veţi tot Egiptul. luaţi-vă fameu şi să-i spuneţi: – Aşa zice fiul tău. fratele său. În 47.Încărcaţi-vă animalele şi duceţi-vă în lui. luaţi-l pe păcâte sunt ale tale. 19 Iar tu. .16 Iar vestea a pătruns în casa lui Faşiţă2 pe pământ şi viaţa să v’o păzească raon: „Au venit – se spunea – fraţii lui spre marea urmare3 . 4 Textual: „Ghesemul Arabiei”. plâns asupră-le. Dumnezeu. după care şi fraţii săi 7 Căci Dumnezeu m’a trimis înaintea au grăit cu el. 21 Şi fiii lui Israel au făcut aşa. 13 Povestiţi-i deci părintelui meu toată 22 Apoi fiecăruia din ei i-a mai dat slava mea cea din Egipt şi tot ce-aţi vă. tale. 11 identificată cu „pământul lui Ramses”. care au plecat.FACEREA 45 95 mai sunt în care nici arătură nu va fi. miliile. datu-le-a şi merinde pentru cea care vă grăieşte. 24 (eliberarea din Egipt şi întoarcerea în Ţara Făgăduinţei). iar Venia. 3 Anticipare aluzivă a profeţiei din 50. ca să nu rile voastre. coboară-te la mine. nici toate ale ţara Egiptului al vostru va fi”. ei au sosit în ţara Canaanului. regiune situată. feciorii tăi şi fiii Egiptului căruţe pentru copiii voştri şi fiilor tăi. că gura mea este lui Faraon. tu dă-le această poruncă: – 4 10 Vei locui în ţinutul Goşen şi vei fi Iată ce să faceţi: Luaţi-vă din ţara aproape de mine. a plâns. rintele vostru şi veniţi.dat şi trei sute de arginţi. fiindcă tot ce-i mai bun în pieri tu. tăţile Egiptului şi zece asine încărcate 2 Un grup restrâns.hrăni cu grăsimea pământului. voastră ca să vă păstreze vouă o rămă. drum. Iosif!” Iar Faraon şi curtenii săi s’au 8 Aşadar. tu. bovi. Apoi el le-a dat drumul fraţilor săi. şi grăbiţi-vă să-l aduceţi pe părin. vitele tale şi toate pentru femeile voastre. 25 . după toate probabilităţile. oile tale. ca şi ochii frasif le-a dat căruţe după porunca regetelui meu Veniamin. ţara Canaanului. precum şi tele meu aici!” cinci rânduri de haine. domn peste toată casa lui le fraţilor tăi: – Iată ce să faceţi: şi stăpânitor peste toată ţara Egiptu. iar lui Veniamin i-a zut. din care poporul se va recu grâu. nu ză.

pe Iacob. în căruţele pe care le trimisese tele pe care Iosif le grăise către ei şi Iosif ca să-l aducă. Iosif. în opoziţie cu „a (se) pogorî”. Heţron şi Carmi. din tine popor mare. dar şi cu trimitere (mai explicită în Textul Ebraic) la eliberarea lui Israel din robia Egiptului (cu ample rezonanţe în teologia creştină: eliberarea. ca şi pe Dina. tatăl lor. 10 Fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin. Falu. s’a reînsufleţit: au venit în Egipt. tatăl lor. iar Iosif 14 Fiii lui Zabulon: Sered. Iar el a răspuns: „Iată-mă!” 12 Fiii lui Iuda: Ir. fata lui: de toţi – băieţi şi fete – treizeci şi trei de suflete. 46 Iacob pleacă în Egipt. duhovniceşti: (în Noul Testament „a se sui la Ierusalim” e o expresie frecventă). Arodi şi Areli. 1 2 Iată acum numele fiilor lui Israel care au venit în Egipt: Iacob şi fiii săi. Egipt şi tot Eu te voi înălţa1 . Şuni. Şela. 5-7 (Iosif „se suie” în Canaan să-şi îngroape tatăl). naaneencei. Atunci a zis Dumnezeu către Israel 11 Fiii lui Levi: Gherşon. Eri. Eţbon. pe tot neamul său l-a adus cu sine în Egipt. şi pe pruncii şi feme27 Când însă ei i-au spus toate cuvin. Dimensiunea duhovnicească a lui Iosif devine pregnantă. încă trăieşte! Mă duc să-l văd 7 feciorii săi cu el. ci şi în virtutea unor sensuri simbolice. neşte pe Iosif. şi fiii feciorilor săi. iar fiii lui Israel l-au urcat n’a tresărit. 1 Astfel a pornit Israel la drum.9 Fiii lui Ruben: Enoh. Dar inima lui Iacob Beer-Şeba. Elon şi Iahleel. fiii cajertfă Dumnezeului tatălui său Isaac. 16 2 În sensul de a-i închide ochii. Sosit la Beer-Şeba. căci acolo voi face Eu ţron şi Hamul. Haghi. Iacobe!” rari.ile lor. . – „înălţarea” – omului. 8 Verbul „a (se) înălţa”. Ţohar şi Saul. El soseşte în Egipt şi-l întâl. nu te teme să te Canaanului). lui Iacob. până nu mor!” fiicele lui şi fetele feciorilor săi. trăieşte. 13 Fiii lui Isahar: Tola şi Fuva. fiindcă el nu-i credea. „a (se) urca”. din robia păcatului şi a morţii).Zara (dar Ir şi Onan au murit în ţara nezeul părinţilor tăi. Familia lui Iacob. Aceştia sunt fiii Liei. „a (se) sui”. 15 Fiii lui Gad: Ţifion. prin Iisus Hristos. a adus Ohad şi Iachin. cu tot ce avea. Onan. este folosit nu numai pentru raţiuni geografice (nivelul muntos al Canaanului faţă de şesul Egiptului). fiul său împreună cu el: meu. atunci duhul care le agonisiseră în ţara Canaanului. dar şi în semn de binecuvântare. Cahat şi Menoaptea’n vedenie: „Iacobe. Fiii lui Fares au fost Hecobori în Egipt.FACEREA 46 26 96 şi i-au adus vestea: „Fiul tău Iosif îşi va pune mâinile pe ochii tăi”2 . Iaşub şi 4 Eu Însumi Mă voi pogorî cu tine în Şimron. pe care ea i i-a născut lui Iacob în Mesopotamia. Iacob şi tot neamul 28 „Ajunge! – a zis Israel –. E acelaşi verb folosit la 50. şi el e mai mare peste toată 5 Iacob şi-a ridicat apoi tabăra de la ţara Egiptului”. când a văzut el căruţele pe care Iosif 6 Luându-şi ei averile şi toate vitele pe le trimisese ca să-l aducă. Fares şi 3 Şi [Dumnezeu] a zis: „Eu sunt Dum. Întâiul-născut al lui Iacob: Ruben.

33 Aşadar. sufletele casei lui Iacob. Cei cinci urmaşi ai lui Manase şi Efraim vor determina un total de 75 de suflete. Ieţer câte au. Heber şi Malkiel. 4 Pluralul indică faptul că unicul fiu a avut. pe care La. pe care i-a năs. care au venit 18 Aceştia sunt fiii Zilpei. 3 Textul următor. care trăiesc din creşterea vitelor – şi şi23 Fiii lui Dan: Huşim.a plâns pe grumazul său. tâmpine la Ieroonpolis. fiii lui Bela: Ghera şi Naaman. în pământul lui 19 Fiii Rahelei. care i s’au născut în ria şi Serah. Şi dac’a dat cu cut Asineta. Căci Egipa le socoti pe femeile fiilor lui Iacob. 23. au adus cu ei turmele şi cirezile şi toate 24 Fiii lui Neftali: Iahţeel. Aşadar. în felul acesta veţi putea să vă în Egipt. este Machir. au venit la mine. fiii4 lui Sutalaam: Edom. Iar trăieşti”. . fără aşezaţi în ţinutul Goşen”. pe care i l-a născut ţiitoarea sa Sira. sora lor.FACEREA 46 97 17 Fiii lui Aşer: Imna şi Işva. totuşi. robii tăi. preotul ochii de el. din tinereţile noastre şi pân’ acum suntem suflete. 6 Repulsia 5 În . i i-a născut lui Iacob: de toţi. tesc pe Faraon şi să-i zic: – Fraţii mei Ehi. i-a căzut pe grumaz şi mult cel mare din Iliopolis3 . Veniamin. fără amestec cu băştinaşii. Fiul lui Ma. 29 Iar Iosif şi-a înhămat caii la caretă 20 Lui Iosif i s’au născut în ţara Egiptuşi a ieşit în întâmpinarea lui Israel. dacă Faraon vă va chema şi 25 Aceştia sunt fiii Bilhăi. . Ea i-a născut lui Iacob. el se află numai în Septuaginta. pe aceştia 28 [Iacob] l-a trimis pe Iuda înaintea i i-a născut ea lui Iacob: şaisprezece sa. nase. Fiii lui Efraim. cea pe care cu el în Egipt: şaptezeci şi cinci. Vezi şi v. Becher şi familia tatălui său: „Mă duc să-l vesAşbel. soţia lui Iacob: Iosif şi Ramses. oi6 . talui Manase şi Efraim. Laban i-a dat-o Liei. 31 Iar Iosif a zis către fraţii săi şi către 21 Fiii lui Veniamin: Bela. Egiptenilor faţă de oierit e atestată numai în acest document. Mupim. Oricum. care erau în ţara 22 Aceştia sunt fiii Rahelei. 14. şapte 34 voi să răspundeţi: – Noi. de toţi. şi Şilem. lipseşte din originalul ebraic. de toate. paispre32 Aceşti oameni sunt păstori – oameni zece suflete. au tenilor urâciune le este tot păstorul de fost de toate şaizeci şi şase. pe care ea Canaanului. şi casa tatălui meu. crescători de vite. . până la sfârşitul versetului. mai mulţi urmaşi. . fratele pot să mor. tradiţie preluată în FA 7. odrăslite din coapsele lui.vă va zice: – Cu ce vă îndeletniciţi?. Israeliţii urmează să trăiască într’o arie circumscrisă. .27 Fiii lui Iosif. fiica lui Poti-Fera. iar lui Machir i s’a 30 Şi a zis Israel către Iosif: „De-acum născut Galaad. ca şi părinţii noş26 Iar sufletele care au intrat cu Iacob tri. Hupim şi Ard. Iar fiii lui Beria: Egipt: nouă5 suflete. ban i-a dat-o roabă fiicei sale Rahela. Guni. la Ieroonpolis. pentru ca acesta să-l însuflete. că ţi-am văzut faţa şi că mai lui Manase: Sutalaam şi Taam. Be. la Iosif. fiica sa.tăl său. Textul Ebraic: două. Roş. Işvi.

căci foamete mare bântuie’n ţara Canaanului. în pământul lui Ramses. dându-le tuturor după numărul celor ce ţineau de ei. cu turmele. Egiptenii au venit toţi la Iosif şi au zis: „Dă-ne pâine! De ce trebuie să murim noi sub ochii tăi pentru că nu mai avem bani?” 15 Iar Iosif le-a zis: „Dacă vi s’au isprăvit banii. regele Egiptului. 6 Iată. şi vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre”. aduceţi-mi vitele. Iar Faraon. 4 Şi i-au mai zis lui Faraon: „Am venit să ne adăpostim1 în ţară pentru că nu se mai găseşte păşune pentru vitele robilor tăi. zilele anilor vieţii mele n’au ajuns zilele anilor de viaţă ai părinţilor mei în zilele lor de pribegie”. 10 Iosif dar i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi şi le-a dat moşie4 în ţara Egiptului. Fie-le acum robilor tăi să se aşeze în ţinutul Goşen”2 . 1 Verbul Iacob i-a zis lui Faraon: „Zilele anilor vieţii mele de pribegie sunt o sută treizeci de ani. pământul Egiptului îţi stă’nainte: aşează-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cel mai bun loc din ţară!” 7 Iosif l-a adus înlăuntru pe Iacob. pune-i în fruntea turmelor mele”. 2 Următoarele două versete (5 şi 6) reproduc exact versiunea Septuagintei (ediţia Alfred Rahlfs). aşa cum îi poruncise Faraon. a ieşit de la el. (b) Iacob şi fiii săi au venit la Iosif în Egipt. 12 În toată ţara însă nu mai era pâine. care prezintă o redactare mai corectă faţă de Textul Ebraic.FACEREA 47 98 Iacob l-a binecuvântat3 pe Faraon. Începând cu 5b. Aşezarea Israeliţilor în Egipt. cum au fost şi părinţii noştri”. 1 Iosif s’a dus de l-a vestit pe Faraon. au venit din ţara Canaanului şi iată-i în ţinutul Goşen”. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului se istoviseră de foame. zicând: „Tatăl meu şi fraţii mei. i-a pus în posesie. . 16 3 L-a salutat. 4 Le-a dat stăpânire. în cea mai bună parte a ţării. 11 Şi Iosif îi hrănea pe tatăl său şi pe fraţii săi şi toată casa tatălui său. naraţia preia o altă tradiţie. Şi a zis Faraon către Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. Scurte şi rele. A zis Faraon către Iacob: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?” 8 47 Iacob în faţa lui Faraon. cu cirezile şi cu toate ale lor. şi i l-a înfăţişat lui Faraon. a locui ca rezident. şi a adus Iosif tot argintul în casa lui Faraon. 14 Când cei din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului şi-au cheltuit toţi banii. 5 (a) Iar Faraon a zis către Iosif: „Să se aşeze’n ţinutul Goşen! Iar dacă tu ştii că printre ei se află oameni destoinici. tatăl său. 9 Şi dacă l-a binecuvântat Iacob pe Faraon. adresându-i şi cuvinte de binecuvântare. căci tare mult se’nteţise foametea. 2 Dintre fraţii săi el luase cinci şi i-a înfăţişat lui Faraon. 13 Tot argintul ce se afla în ţara Egiptului şi’n ţara Canaanului l-a adunat Iosif pentru grâul pe care-l cumpărau. 3 Iar Faraon a zis către fraţii lui Iosif: „Cu ce vă îndeletniciţi voi?” Şi ei iau răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori de oi. Iar original exprimă ideea aşezării cuiva undeva ca străin. a aflat.

21. 19 De ce trebuie să murim noi sub ochii tăi. Şi Israel s’a închinat rezemându-se pe vârful toiagului6 . eu v’am cumpărat astăzi pentru Faraon. pe voi şi pământul vostru. 26 Astfel s’a aşezat Israel în ţara Egiptului. 24 Iar la seceriş să daţi a cincea 5 Raţie de alimente. subvenţie în natură. care nu era al lui Faraon. pune-ţi mâna sub coapsa mea spre mărturie de’ndurare şi credincioşie faţă de mine: să nu mă’ngropi în Egipt. Luaţivă sămânţă şi semănaţi pământul. 20 Astfel a cumpărat Iosif pentru Faraon tot pământul Egiptenilor. şi noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne pentru pâine. La traducere. din versiunea greacă rezultă că Iacob era bătrân. Citat astfel în Evr 11. şi toată ţara a devenit a lui Faraon. şi l-a făcut luişi rob de la un capăt al Egiptului pân’la celălalt. scoate-mă din Egipt şi’ngroapă-mă în mormântul lor!” Iar el a zis: „Voi face după cum ai spus!” 30 Dar [Iacob] a zis: „Jură-mi!” Şi i s’a jurat. dar încă pe picioare. căci preoţii îşi aveau mertic5 rânduit de Faraon şi se hrăneau din merticul pe care li-l dădea Faraon. în ţinutul Goşen. au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu vom ascunde de domnul nostru că. sub ochii domnului nostru n’au mai rămas decât trupurile şi pământurile noastre. şi s’au înstăpânit în el şi-au tot crescut şi foarte s’au înmulţit. 29 ci fă-mă să dorm împreună cu părinţii mei. 18 Iar dacă anul acela a trecut.FACEREA 47 17 Şi ei şi-au adus vitele la Iosif. Iar ei au zis: „Tu ne-ai ţinut în viaţă: Să aflăm noi milă’n ochii domnului nostru şi să-i fim robi lui Faraon!” 25 Şi din aceasta a făcut Iosif o rânduială care dăinuie până astăzi în ţara Egiptului: a cincea parte să i se dea lui Faraon. pe noi şi pământurile noastre. aşa că zilele lui Iacob. iar noi şi pământurile noastre îi vom fi robi lui Faraon. de vreme ce banii ni s’au sfârşit iar vitele noastre sunt ale domnului nostru. 28 Şi dacă i s’a apropiat lui Israel vremea să moară. pentru hrana voastră şi a celor ce sunt în casele voastre şi pentru hrana copiilor voştri”. . l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „De-am aflat eu har în ochii tăi. devenind în Septuaginta rábdos = toiag. 22 Numai pământurile preoţilor nu lea cumpărat Iosif. Oricum. 31 6 În Textul Ebraic: „la căpătâiul patului său”. iată de ce ei nu şi-au vândut pământul. în anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor vitelor lor. că-i îmboldea foametea. Tu dă-ne sămânţă să semănăm şi să trăim şi să nu murim şi pentru ca ogoarele să nu se părăginească”. anii vieţii sale au fost o sută patruzeci şi şapte. 27 Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani. 21 Cât despre popor. întrucât Egiptenii şi-au vândut fiecare pământul său lui Faraon. 23 Zis-a Iosif către toţi Egiptenii: „Iată. iar Iosif le-a dat pâine pe cai şi pe turme şi pe cirezi şi pe asini. ebraicul mitta = pat a fost citit matté (Osty). rânduită prin decret regal. iar patru părţi să vă rămână vouă pentru semănatul ogoarelor. scutit era doar pământul preoţilor. 99 parte lui Faraon.

cu numele fraţilor lor vor fi chemaţi la partea lor de moştenire1 . şi a venit la Iacob. vine la tine”. voinţa ascunsă a lui Dumnezeu. În cazul de faţă. Ismael-Isaac. 6 În timp ce eu veneam din Mesopotamia. în ţara Canaanului. Şi [Iosif] i-a apropiat pe fiii săi de el. şi m’a binecuvântat. 15 Şi i-a binecuvântat. 23). iar el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. Esau-Iacob. cu puţin înainte de a ajunge la Efrata. 5 Iar acum. iar pământul acesta îl voi da urmaşilor tăi de după tine în stăpânire veşnică. Şi Israel. fiul tău. 3 şi 50. şi i-a apropiat de dânsul. 13 Iosif i-a luat apoi pe cei doi fii ai săi. Dumnezeul Care m’a păstorit4 pe mine de când mă 9 2 A ţine un copil pe genunchi – sau între genunchi – făcea parte din ritualul adopţiunii (vezi 30. pe Manase şi pe Efraim. 3 Textul Ebraic adaugă: „pentru că Manase era cel mai mare”. adunându-şi puterile. 4 El mi-a zis: Iată. lângă drumul spre Efrata – adică Betleem”. 11 Şi a zis Israel către Iosif: „Nu credeam c’o să-ţi mai văd faţa. m’a îndrumat. m’a întărit. ci dreptul divin. s’a aşezat pe marginea patului. Iar copiii născuţi din tine după ei. iar pe Manase cu mâna stângă [aşa ca el să fie] în dreapta lui Israel. zicând: „Dumnezeul în faţa Căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac. De asemenea. Atunci el i-a luat cu sine pe cei doi fii ai săi. pe Efraim cu mâna dreaptă [aşa ca el să fie] în stânga lui Israel. 14 Israel însă şi-a întins mâna cea dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim – deşi acesta era mai mic –. iar pe cea stângă [şi-a pus-o] pe capul lui Manase. 4 Verbul implică nuanţele: m’a hrănit. şi am îngropat-o acolo. mama ta. cei doi fii ai tăi. 2 Lui Iacob i s’a dat de veste spunândui-se: „Iată că Iosif. 48 Iacob îi binecuvintează pe fiii lui Iosif. 3 Şi a zis Iacob către Iosif: „Dumnezeu Atotputernicul mi S’a arătat în Luz. a zis: „Cine sunt aceştia?” 8 vor purta numele triburilor Manase şi Efraim atunci când li se va trage la sorţi partea cuvenită din Ţara Făgăduinţei (Ios 1617).FACEREA 48 100 Răspuns-a Iosif tatălui său: „Aceştia sunt fiii mei. te voi face rodnic şi te voi înmulţi şi voi face din tine adunare de popoare.Despre ei însă nu ştim nimic. 7 Când Israel i-a zărit pe fiii lui Iosif. încrucişându-şi mâinile3 . să fie ai tăi. 1 Şi a fost că la o vreme după aceasta i s’a spus lui Iosif: „Tatăl tău e bolnav”. care ţi s’au născut în ţara Egiptului înainte ca eu să fi venit la tine în Egipt. şi iată că Dumnezeu mi i-a arătat şi pe urmaşii tăi” 12 Atunci Iosif i-a luat de la genunchii tatălui său2 şi i s’a închinat cu faţa la pământ. pe care mi i-a dat Dumnezeu aici!” Iar Iacob a zis: „Adu-i la mine ca să-i binecuvintez!” 10 Ochii lui Israel însă erau slăbiţi de bătrâneţe şi nu mai puteau să vadă. Ca şi în relaţiile Cain-Abel. tribul lui Efraim va juca un rol decisiv în evenimentele viitoare şi va constitui nucleul primului stat israelit. în ţara Canaanului. verbul sugerează nuanţa: „întinzându-şi într’adins mâinile”. vor fi ai mei: Efraim şi Manase vor fi ai mei aşa cum sunt Ruben şi Simeon. nu dreptul natural (de întâi-născut) este acela care hotărăşte. 1 Ei . pe drum mi-a murit Rahela.

fii ai lui Iacob. inima mea1 să nu ia parte’n adunarea lor. 16 Îngerul care m’a izbăvit pe mine de tot răul5 să-i binecuvinteze pe copiii aceştia. . 2 I-au ologit prin tăierea tendoanelor de dinapoia genunchiului.FACEREA 49 ştiu până’n ziua de azi. şi’ntru ei să dăinuiască numele meu şi numele părinţilor mei Avraam şi Isaac. şi nici cârmuitor din coapsele lui până va veni „ficatul meu” (considerat drept sediu al afectelor). tată. ştiu. 3 Cele două nuanţe desemnează naţiunea şi. zicându-se: – Facă-te Dumnezeu pe tine ca pe Efraim şi ca pe Manase!” (l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase). te-ai ridicat. 5 Simeon şi Levi sunt fraţi. . Cine va’ndrăzni să-l scoale? 10 Domnitor nu va lipsi din Iuda. respectiv. pe capul său pune-ţi mâna ta cea dreaptă!” 19 Tatăl său însă n’a vrut. 6 În sfatul lor să nu intre sufletul meu. iar tribul lui Levi nu va avea un teritoriu al său. s’a lăsat pe labe. Moartea sa. teritoriul. . tatăl vostru! 3 Ruben. 1 101 Iacob i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă ca să vă spun ce o să vi se întâmple’n zilele ce vor veni. blestemată fie-le furia. 5 De reţinut întreita evocare a lui Dumnezeu. că cestălalt este întâiulnăscut. 9 Iuda-mi este pui de leu: de pe pradă. fiul meu. i-a părut rău şi a luat mâna tatălui său ca s’o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. Tribul lui Simeon va fi absorbit de acela al lui Iuda. 18 Şi a zis Iosif către tatăl său: „Nu aşa. Mâinile tale’n gâtul vrăjmaşilor tăi. Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău. . culme de mândrie şi culme de putere. 21 Apoi a zis Israel către Iosif: „Iată. şi el va fi mare. . pe care eu cu sabia mea şi cu arcul meu l-am luat din mâinile Amoreilor”. 20 Şi’n ziua aceea i-a binecuvântat cu aceste cuvinte: „Întru voi se va binecuvânta Israel. În Textul Ebraic: „slava mea”. 1 Textual: 49 Binecuvântările lui Iacob. 2 Strângeţi-vă şi ascultaţi. ci a zis: „Ştiu. ca o leoaică. 22 eu însă îţi dau ţie mai mult decât fraţilor tăi: îţi dau Sichemul. 4 Joc de cuvinte între numele lui Iuda şi ebraicul yodu = a lăuda. În Iacob îi voi împărţi şi’n Israel îi voi risipi3 . tu eşti întâi-născutul meu. 4. a mărturisi. pentru cruzimea ei. ascultaţi-l pe Israel. practică menţionată în 2 Rg 8. eu mor. pe tine te vor lăuda fraţii tăi. 7 Blestemată fie-le mânia. iar seminţia acestuia va fi mulţime de popoare”. a celebra. fiul meu. şi să crească ei întru mulţime mare pe pământ!” 17 Când Iosif însă a văzut că tatăl său şi-a pus mâna cea dreaptă pe capul lui Efraim. s’a urcat în aşternutul meu!. dar fratele său cel mic va fi mai mare decât el. căci silnică a fost. căci ei întru mânia lor au omorât oameni şi’ntru pornirea lor au schilodit tauri2 . . o. tăria mea şi pârga seminţiei mele. că te-ai suit în patul tatălui tău şiatunci l-ai pângărit. 4 8 Iudo. Iată. şi el va deveni un popor. unelte-ale cruzimii sunt săbiile lor. 4 clocotitor ca apa: tu nu vei fi întâiul. ca un leu mi s’a culcat. dar Dumnezeu va fi cu voi şi vă va întoarce în ţara părinţilor voştri. .

lui Israel. nici toiag de cârmuitor din coapsele sale. Aşer: grasă este pâinea lui. 18 19 Mântuirea Ta o aştept. acolo i-au îngropat pe Isaac şi pe Rebeca. Veniamin: lup răpitor.FACEREA 49 102 ceea ce i-a fost hărăzit: Cel pe Care 22 Iosif. El rămâne o virtualitate istorică până în momentul întrupării („plinirea vremii”. pe care a cumpărat-o Avraam de la Efron Heteul ca loc de veci. Doamne! Gad: de hoarde va fi hărţuit. Ga 4. pe creştetul celui osebit între fraţii săi. 29 în peştera din ţarina Macpela. 28 Şi le-a zis: „Eu mă voi adăuga la poporul meu. dar şi decadenţa acestuia. în pământul Canaanului. 5 Text mesianic. M. pământul este gras. dimineaţaşi va mânca prada. înveninează glezna calului ca să Iosif. În vin îşi va 23 Arcaşii mi l-au hăituit. în peştera din ţarina lui Efron Heteul.lor celor veşnice. 30 acolo i-au îngropat pe Avraam şi pe Sarra. binecu15 văzând el că odihna-i bună şi că vântările sânului şi ale pântecelui. 31 . femeia sa. împreună-au spăla veşmântul. dar şi el le va hărţui din urmă. T. a Septuagintei. aşa i-a binecuvântat. fiul meu din urmă. 6 Versetele 11 şi 12 sunt un fragment dintr’un vechi poem care celebrează viaţa fericită a tribului lui Iuda. Să mă îngropaţi lângă părinţii mei. femeia sa.tras asupră-i şi mi l-au silit la luptă. în faţa lui Mamvri.: „Sceptru nu va lipsi din Iuda. fiu al mândriei mele. Fi-vor ele pe capul lui tecă. 24 Dar arcul lor s’a frânt întru tărie şi 12 Ochii-i scapără de vin. fiu dorit neamurile Îl aşteaptă5 . cadă călăreţul. întoarce-te la mine! 11 Acela-şi va lega de viţă asinul şi de coardă mânzul asinei. veac şi decât binecuvântările dealuri17 Dan va fi şarpe la drum. până ce va veni Împăciuitorul. necuvântările adâncului de jos. pradă va’mpărţi seara”. 4). viperă la po. iar hotarul său se 25 De la Dumnezeul tatălui tău – El să te-ajute! – şi de la Cel Atotputernic – va’ntinde până la Sidon. ca rezervă. şi tot acolo am îngropat-o eu pe Lia. cât şi în aceea. de la El să 14 Isahar nu mai poate de bine şi s’a vină binecuvântările cerului înalt şi biculcat în mijlocul ţarinilor. el va fi liman corăbiilor. el pe boieri îi va hrăni. dar i-a fost pus deoparte. 20 21 Neftali: tulpină crescută’n văzduh. al mândriei mele. şi’n sânge de stru. în juru-i roind frumuseţe. 13 Zabulon va locui lângă mare. Căruia popoarele I se vor supune”. atât în redactarea metaforică a Versiunii Ebraice. mai transparentă. 27 Toţi aceştia sunt cei doisprezece fii ai lui Iacob şi pe acestea le-a spus tatăl lor şi i-a binecuvântat: pe fiecare cu binecuvântarea sa. gure mantaua6 . dinţii săi sunt braţele li s’au slăbit în vine prin braţul Celui-Tare al lui Iacob. „Ceea ce i-a fost hărăzit”: ceea ce îi aparţine. şi-a pus umărul la muncă şi s’a făcut lucrător de pământ. El să te binecuvinteze! –. Tăria şi Scutul albi de lapte. Mesia este însă un bun universal: prezent în aşteptarea (nădejdea) neamurilor. 26 Binecuvântările tatălui tău şi ale mamei tale sunt mai puternice de16 Dan îşi judecă poporul ca pe una din cât binecuvântările munţilor celor din seminţiile lui Israel.

căzând pe faţa tatălui 11 Văzând plângerea de la aria lui Atad. Iartă deci greşala impurităţii pe care o implica starea de doliu. şi-a’ntins picioarele în toată familia tatălui său şi neamul lui. . au zis: „S’ar putea ca Iosif să-şi aducă aminte de nelegiuirea 6 Iar Faraon a răspuns: „Suite-te şi-l noastră şi să-şi răzbune răul pe care îngroapă pe tatăl tău. pat. lasămă acum să mă sui ca să-l îngrop pe tatăl meu. căruţe şi călăreţi: caravana devenise uriaşă. ca loc de veci. aşa cum te-a ju. oile şi vitele. Aşadar. ”. . zicându7 Şi s’a suit Iosif să-l îngroape pe tatăl i: „Înainte de a muri. şi doctorii l-au îmbălsămat aceluia numele Abel-Miţraim. 2 Iosif nu s’a dus el însuşi la Faraon din cauza ţi-au făcut ei ţie. care loc e dinpe Israel1 . . Canaaneenii. şi’mpreună cu el s’au suit toţi slu. de dincolo de Iordan. fraţii săi şi runci fiilor săi. Deaceea i s’a dat locului tatăl său. şi-a dat suflarea cea din urmă şi Nu şi-au lăsat în ţinutul Goşen decât s’a adăugat la poporul său. acolo să mă’ngropi.12 Aşa au făcut fiii lui [Iacob] cu el. Iosif s’a întors apoi în Egipt. . sămare – l-au plâns Egiptenii şaptezeci după cum le poruncise: de zile. cu ţarină cu tot. că rău nea mumie – era o veche practică a Egiptenilor. l-a plâns şi l-a sărutat. de asemenea. rat el”. Moar. şi l-a jelit tea lui Iosif. . copiii. Cu el au plecat.noi i l-am făcut. colo de Iordan.straşnică poruncă: 17 – Aşa să-i spuneţi lui Iosif: Iartă-le 1 Îmbălsămarea – prin care un cadavru deve[fraţilor tăi] greşala şi păcatul. adică Plângerea-Egiptenilor. pe care „Dac’am aflat eu har în ochii voştri. de la Efron Heteul. Avraam o cumpărase. 16 Şi i-au trimis vorbă lui Iosif. locuitorii acelui ţinut.mare plângere tânguitoare. tatăl tău a dat o său. tatăl meu m’a pus 50 Când însă fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor e mort. său. şi mă voi întoarce”. 1 Atunci Iosif. . cea de lângă Mamvri. 13 l-au dus fiii săi în ţara Canaanului 4 Iar dacă au trecut zilele plângerii.FACEREA 50 32 103 jitorii lui Faraon şi bătrânii casei sale şi toţi bătrânii din ţara Egiptului ţarina şi peştera din ea au fost cumpărate de la feciorii lui Het”. zicându-mi: În mormântul pe care mi l-am săpat eu în ţara Canaanului. 33 Şi dacă Iacob a sfârşit să le dea po. şi l-au îngropat în peştera din ţarina le-a zis Iosif curtenilor lui Faraon2 : Macpela. spuneţi-i din partea mea lui Faraon: 5 – Înainte de a muri. Iosif pe tatăl său timp de şapte zile. au plâns acolo cu Înmormântarea lui Iacob. 14 . celor ce sunt robii Dumnezeului tatălui 15 să-i jur. au 2 Iosif le-a poruncit apoi doctorilor care zis: „Amarnică e plângerea aceasta la erau în slujba lui să-l îmbălsămeze pe Egipteni”. el şi fraţii lui şi toţi cei ce se suiseră cu el să-şi îngroape tatăl. 3 După ce s’au împlinit patruzeci de zile – că atâtea zile trebuie pentru îmbăl. 9 10 Şi ajungând ei la aria lui Atad.8 şi toată familia lui Iosif.

s’au născut pe genunchii lui Iosif3 . fiindcă şi eu sunt al lui Dumnezeu. Şi venind ei înşişi la el. lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob”. el şi fraţii săi şi toată casa tatălui său. 104 Voi mi-aţi vrut mie răul. Şi a trăit Iosif o sută zece ani. în Egipt.FACEREA 50 tău!” Şi a plâns Iosif când i s’au spus acestea. L-au îmbălsămat şi l-au pus într’un sicriu. iar copiii lui Machir. 24 25 Şi i-a jurat Iosif pe fiii lui Israel zicând: „Atunci. iată. aşa ca El să plinească ceea ce se’ntâmplă acum: să ţină’n viaţă un popor numeros”. 3 Literal: „pe coapsele”. 12. 20 Şi le-a mai zis: „Nu vă temeţi! Eu vă voi hrăni pân’la capăt. robii tăi”. fiul lui Manase. 23 Iosif le-a vorbit aşa fraţilor săi: „Eu mor. pe voi şi pe copiii voştri”. 22 Şi i-a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam. dar pe voi vă va cerceta Dumnezeu şi vă va strămuta din pământul acesta în pământul pe care cu jurământ l-a făgăduit Dumnezeu părinţilor noştri. 21 Iosif a locuit în Egipt. amintiţi-vă de osemintele mele şi duceţi-le cu voi!” 26 Şi a murit Iosif. Vezi nota de la 48. . au zis: „Noi suntem. când vă va cerceta Dumnezeu. 18 19 Dar Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi. în vârstă de o sută zece ani. dar Dumnezeu mi-a vrut binele. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit pe inima lor.

4 Dan. cu atât 5 Iosif se afla mai demult în Egipt. Neftali. adică în imediata vecinătate a ţinutului Goşen. Egiptenii îi puneau pe fiii săi şi toţi cei din vremea aceea. Levi şi Iuda. ci şi garnizoane militare.11 Şi astfel au pus peste ei vătafi de corvoadă. 12 Dar cu cât erau mai apăsaţi. se rămidărie şi la tot felul de munci pe umpluse ţara de ei. ţară”. urmărind atestarea tuturor urmaşilor lui Israel. altfel. şaptezeci şi cinci1 . adică Iliopolis2 . de toate. la căcut şi au devenit foarte puternici. Dar ei se înmulţeau şi deveneau mai putersufletele odrăslite din [coapsele lui] Ia. cifră preluată şi de Noul Testament (FA 7. aşadar. adaugă pe cei doi fii şi pe nepotul lui Efraim. noi. Septuaginta însă. iar de va fi fată. 1 . numeros şi mult mai puternic decât 16 şi le-a zis: „Când moşiţi la evreice. tatăl lor – fi. 2 Cetăţi situate la est de Delta Nilului. cetăţi-grânare: Pitom şi Ramses şi On. precum şi toţi fraţii 13 Ca atare.IEŞIREA 105 Ieşirea mai înmulţească. în aşa fel încât să nu se cruţaţi”. Gad şi Aşer. lui Israel la muncă silnică 7 Iar fiii lui Israel s’au prăsit în număr 14 şi le făceau viaţa amară prin lucrări mare şi s’au tot înmulţit şi-au tot cresgrele: la frământatul lutului. omorâţi-l. 27). 15 Apoi regele Egiptului le-a grăit moa9 Acesta a zis către poporul său: „Iată şelor evreice. Simeon. aşa că pe Egipteni i-a prins groaza cob erau. ne vor birui şi-apoi vor ieşi din Evreii sunt asupriţi în Egipt. luaţi seama când sunt să nască: de va 10 Haideţi dar să luăm împotrivă-le măfi băiat. totalizând astfel 75 (vezi şi Fc 46. Cetatea On sau Iliopolis este indicată numai în Septuaginta. dintre care una se numea că neamul fiilor lui Israel e mult mai Şifra şi alta Pua. Zabulon şi Veniamin. 1 Textul Ebraic: şaptezeci (conform tradiţiei care-i conferea acestui număr şi o valoare simbolică). s’o suri iscusite. 3 Isahar. câmp. 14). pe fiul şi pe nepotul lui Manase. şi i-au zidit lui Faraon 2 Ruben. 6 Apoi Iosif a murit.nici. pentru ca prin munci grele să le ecare cu toată casa sa: facă viaţa grea. 1 Iată numele fiilor lui Israel veniţi în Egipt împreună cu Iacob. Termenul „cetăţi-grânare” poate indica nu numai locuri de însilozare a alimentelor. prin orice fel de muncă 8 Atunci s’a ridicat peste Egipt un alt la care-i sileau cu străşnicie. la vreme de război se vor uni şi ei cu vrăjmaşii noştri. rege care nu-l cunoscuse pe Iosif. de fiii lui Israel.

10 Şi dacă băiatul a crescut. l-a tele 3. Chiar în Septuaginta. 9 Atunci fata lui Faraon i-a zis: „Ia-mi copilul acesta şi alăptează-mi-l. Etimologie populară. pentru că zicea: „Din apă l-am găduinţa. pe toate. Textul Levi care şi-a luat femeie dintre fetele Ebraic foloseşte aici acelaşi cuvânt ca pentru corabia (arca) lui Noe. grecescul thibe e derivat 2 Iar ea a zămislit şi a născut un bă. 4 Iar sora acestuia îl pândea de departe. El adus fetei lui Faraon. lui Levi. 18 Atunci regele Egiptului le-a chemat pe moaşe şi le-a zis: „De ce-aţi făcut voi lucrul acesta. scos”2 . ci i-au lăsat pe băieţi în viaţă. 5 Atunci fata lui Faraon s’a coborât la Râu să se scalde. a uns-o cu catran şi cu smoală. pe fete însă. Dumnezeu Îşi aminteşte fă. derivat din verbul maşa = ascuns vreme de trei luni. Majoritatea lingviştilor biblici sunt de acord că numele e de origine egipteană: mosis sau moses = „fiu”. şi văzându-l cât e de frumuşel. Ramses = fiul lui Ra. 3 Textul Ebraic adaugă şi motivaţia: „ele sunt viguroase”.de presupus că fiica lui Faraon cunoştea ebraica. a pus copilul în ea şi a aşezat-o în păpuriş.sugereze că Moise e primul mântuit.Moise. în timp ce slujnicele ei se preumblau de-a lungul râului. ea i l-a Naşterea şi tinereţea lui Moise. „a scoate din”. întreg sau prescurtat. 20 Iar Dumnezeu le-a făcut bine moaşelor. arcă.IEŞIREA 2 Moaşele însă s’au temut de Dumnezeu: ele n’au făcut precum le poruncise regele Egiptului. sicriaş. Şi văzând ea lădiţa în păpuriş.din ebraicul teva şi se află numai aici. 5 şi 6. iar ea i-a pus numele dian. 4 Literal: în Fluviu (râul prin excelenţă al Egiptului). care vrea să 3 Dar fiindcă nu putea să-l mai ţină as. cu capac. la marginea Râului. în verseiat. El le-a întărit casele. poporul [lui Israel] se înmulţea şi foarte se întărea. şi poate fi întâlnit. Fetei lui Faraon i s’a făcut milă de el şi a zis: „Acesta-i dintre pruncii Evreilor”. în numele unor divinităţi sau faraoni: Tuthmosis = fiul lui Thot. 7 Dar sora sa a zis către fata lui Faraon: „Vrei să mă duc să-ţi chem o doică dintre femeile Evreilor ca să-ţi alăpteze copilul?” 8 Fata lui Faraon i-a zis: „Du-te!” Iar copila s’a dus şi a chemat-o pe mama pruncului. 6 Şi dac’a deschis-o. de i-aţi lăsat în viaţă pe băieţi?” 19 Moaşele i-au răspuns lui Faraon: „Femeile evreice nu sunt ca egiptencele3 . . 22 Atunci Faraon i-a poruncit întregului său popor: „Tot copilul de parte bărbătească ce li se va naşte Evreilor să-l aruncaţi în Nil4 . El i-a fost acesucide un egiptean şi fuge în Ma. E greu însă cuns. iar eu am să-ţi dau plata cuvenită!” Femeia a 2 luat copilul şi l-a alăptat. şi-a trimis slujnica de-a luat-o. 2 În ebraică: Moşé. 1 Şi era un oarecare din seminţia lui 1 Coş alungit. să le lăsaţi în viaţă”.teia ca un fiu. vasul mântuitor al omenirii. ele nasc înainte de a le veni moaşele”. 17 106 pură’mpletită1 . 21 Şi fiindcă moaşele s’au temut de Dumnezeu. mama sa a luat o lădiţă de pa. să vadă ce i se va întâmpla. a văzut în lădiţă un copil plângând.

15 16 zeu. iar strigarea lor s’a urcat de făcut-o?” sub povara muncilor până la Dumne- Faraon însă a aflat despre această faptă şi căuta să-l ucidă pe Moise. 17 Dar au venit păstorii şi le-au alungat. de soţie. A văzut cum un egiptean îl bătea pe un evreu. acesta le-a zis: „Cum de-aţi venit nat el turma până dincolo de pustie. când se făcuse mare.IEŞIREA 3 11 Şi a fost că după multă vreme. zând că nu-i nimeni prin preajmă. în acord cu 18. . a scos apă şi le-a adăpat oile. Şi dac’a sosit în ţara Madian. noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe 23 Şi dacă a trecut îndelungată vreme. 24 25 Şi a cătat Dumnezeu spre fiii lui Preotul din Madian avea şapte fete. Şi doi evrei certându-se şi i-a zis celui ce dac’a zămislit iarăşi. Moise a ieşit la fraţii săi. Israel şi li S’a făcut cunoscut. a voi astăzi atât de devreme?” 19 Iar ele au zis: „Un oarecare egiptean 3 Numele propriu al preotului din Madian e redat aici numai de textul Septuagintei. . când: „Dumnezeul părintelui meu mi14 Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a a fost ajutor şi m’a scăpat din mâna lui pus pe tine domn şi judecător peste Faraon”7 .un fiu.regele Egiptului a murit. iar Uitându-se de jur-împrejur şi vă. Atunci Moise s’a ridicat. 12 107 ne-a apărat de păstori. 22 Ea a zămislit şi a născut un fiu. le-a luat Chemarea lui Moise. tatăl preotul din Madian. socrul său. 5 Literal: „să mănânce pâine”. iar el i-a pus numele Eliezer. Şi „Ieşit-a oare la lumină fapta pe care am au strigat. s’a oprit la o fântână.el i-a dat-o pe Sefora. Expresie ebraică pentru „a lua masa”. „a prânzi”. 1 Moise păştea oile lui Ietro. apărarea. 4. dar Moise a fugit de faţa lui Faraon şi s’a dus să locuiască în ţara Madian. un al doilea nume al socrului lui Moise. Şi dacă şi-a mâlor4 . Şi le-a auzit Dumnezeu suspinele şi Şi-a adus aminte Dumnezeu de legământul pe care-l făcuse cu Avraam. şi le-a văzut corvezile. 7 Această a doua jumătate a versetului se află numai în unele versiuni ale Septuagintei (printre care şi ediţia de Frankfurt 1597). Zis-a el către fiicele sale: „Unde e? cum de l-aţi lăsat aşa? Chemaţi-l să mănânce!5 ” 20 21 Şi a rămas Moise la omul acela. Ietro3 . ”. 18 Dar când ele au venit la Raguel. . el l-a ucis pe egiptean şi l-a ascuns în nisip. fiii lui Israel. a scos apă şi nea adăpat oile”. Iar fiii lui tean?” Şi s’a spăimântat Moise şi a zis: Israel gemeau sub povara muncilor. au scos apă până ceau umplut adăpătorile. ca să adape oile 3 lui Ietro. tatăl lor. ea a mai născut purta vina: „De ce-l baţi tu pe aproa. zipele tău?. care păşteau oile tatălui lor. fiica sa. mine aşa cum l-ai omorât ieri pe egip. „locuitor temporar”. cu Isaac şi cu Iacob. 6 În sensul de „rezident”. iar Moise i-a pus numele Gherşom. Cert rămâne acela de Ietro. Şi venind ele acolo. dintre fiii lui Israel. zicând: 13 A doua zi a ieşit din nou şi a văzut „Străin6 sunt eu în ţară străină”. unul dintre fraţii săi. 4 După toate probabilităţile.

”6 . . şi să scoţi din ţara Egiptului pe poporul Meu. dar rugul nu se mistuia3 . lor ce-l muncesc. În Dt 33. locul în care a fost dată Legea (19.să-l duc într’un pământ roditor şi larg. Dar dacă ei îmi vor zice: Cum Îl cheamă?. „Moise! Moise!” Şi el a răspuns: „Ce regele Egiptului. şi acesta-ţi va fi semnul că Eu sunt Cel ce te trimite: în aceea că-l vei scoate pe poporul Meu din ţara Egiptului şi că vă veţi închina lui Dumnezeu în muntele acesta”. 7 Text fundamental pentru modul în care Dumnezeu Se defineşte pe Sine. eu ce să le spun?” 13 Zisu-i-a Dumnezeu lui Moise: „Eu sunt Cel ce este”7 . Iată dar că strigarea fiilor lui Israel a ajuns acum până la Mine. vino să te trimit la Faraon. 2 2 iar îngerul Domnului i S’a arătat 8 M’am pogorât dar să-l scap din mâna într’o pară de foc din mijlocul unui rug.ilor.IEŞIREA 3 108 ajuns la muntele lui Dumnezeu. . prin care Dumnezeu li S’a arătat oamenilor în persoana Fiului Său. regele Egiptului. ţinutul Canaaneenilor. al 3 Atunci Moise şi-a zis: „Ia să fac eu câţiva paşi ca să văd această mare ve. Apoi i-a zis: „Aşa 14 5 Populaţii palestiniene non-semitice. al Heveilor şi al Iebuseilor . 15). În rugul aprins şi nemistuit mistica răsăriteană a văzut prefigurarea Sfintei Maria. al Ferezeilor.am auzit strigătul de sub apăsarea cereb1 . 9 nu te-apropii!”. al Heteilor. Şi a zis Domnul către Moise: „Văzutam necazul poporului Meu în Egipt. că rugul nu se mis. 1820. eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: – Dumnezeul părinţilor voştri m’a trimis la voi. da. se apropie să vadă. Rug: tufiş. ”. să-l scot din ţara aceasta şi şi [Moise] a băgat de seamă că rugul ar. 6 Moise nu mai era acum decât un fugar din Egipt şi un păstor în Madian. iar Acesta i Se descoperă ca fiind mai presus de orice nume. la Ho. „şi-a ascuns”. scoate-ţi încălţămintea 11 Moise I-a zis lui Dumnezeu: „Cine din picioare. Iar Dumnezeu i-a grăit lui Moise: „Eu voi fi cu tine. 5 Domnul a zis: „De-aici mai departe să tuie. în care Moise Îl descoperă pe Dumnezeul făgăduinţelor. . în chipul în care li Se face El accesibil oamenilor (vezi Fc 16. fiindcă se temea să se uite deschis către faţa lui Dumnezeu. 3 Scenă celebră. 12 Şi a zis Moise către Dumnezeu: „Iată. Canaaneenii şi Amoreii se aflau acolo înainte de venirea Israeliţilor. 4 În Textul Ebraic: „şi-a acoperit”. Egiptenilor. ca să mă duc eu la Faraon. pe fiii lui este?” Israel”. îi cunosc durerea. că locul pe care stai este sunt eu. i-a făcut Domnul chemare din mijlocul rugului. . arbust. al Gherghese5 denie: ce-o fi asta. Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob!” Iar Moise şi-a întors4 faţa. 6 Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău. Dt 4. 16 Dumnezeu e numit „Cel ce S’a arătat în rug” (Septuaginta) sau „Cel ce locuieşte în rug” (Textul Ebraic). Fecioara Născătoare şi rămasă fecioară. . zicând: 10 Şi acum. i7 1 Muntele Horeb este unul şi acelaşi cu muntele Sinai. 2 „Îngerul Domnului”: Domnul Însuşi. şi am văzut 4 Când însă Domnul a văzut că el apăsarea cu care-i apasă Egiptenii. în ţara unde curge lapte şi miere. elemente care-i justificau smerenia în faţa lui Dumnezeu. şi să-i scot eu pe fiii lui pământ sfânt!” Israel din ţara Egiptului?. în dea.Amoreilor. . 7-14). Definiţia e concentrată în celebra tetragramă YHWH (care se .

mi S’a arătat şi a zis: Îndeaproape v’am cercetat pe voi şi câte vi se’ntâmplă vouă în Egipt! 16 17 Voi întinde deci mâna Mea şi voi lovi Egiptul cu tot felul de minuni pe care le voi face în mijlocul lui. El m’a trimis la voi. unde i se alătură Aaron. re. când veţi pleca.semne. ne vom duce în pustie. singura realitate adevărată şi cauza unică a tuturor realităţilor). Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeul lui Avraam. fiecare femeie va cere de la vecina ei şi de la casnica ei lucruri de argint. Dumnezeul părinţilor voştri. cale de 2 Zisu-i-a Domnul: „Ce ai tu în mână?” trei zile. Textul Ebraic are câteva variante de traduceri: „Eu sunt Cel ce sunt” (misterul lui Dumnezeu Care refuză să-Şi dezvăluie numele).IEŞIREA 4 109 să le spui fiilor lui Israel: Cel ce este. lucruri de aur şi haine. Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob.şarpe. şi le veţi pune pe fiii voştri şi pe fetele voastre. 8 Iahvé. 22 rei nucleu e verbul „a fi”. lapte şi miere. 19 Eu însă ştiu că Faraon. şi toiagul s’a făcut poate citi IAHVÉ sau. „Eu sunt fiindcă sunt” (care conţine în sine propria-i cauzalitate) şi chiar „Eu sunt Cel ce voi fi” (TOB) (Cel pe Care oamenii Îl vor percepe prin revelaţii succesive). al Heteilor. pleacă din Madian în lor şi al Iebuseilor. du-te şi adună-i pe bătrânii fiilor lui Israel şi spune-le: – Domnul. revendicându-şi aplicarea unei riguroase sintaxe ebraice. aşa traduce şi Biblia de Ierusalim. 1 Moise a răspuns şi a zis: „Dar dacă nu 18 Ei îţi vor asculta glasul. după care vă va lăsa să plecaţi. aceasta-i pomenirea Mea din neam în neam. Iar Moise a fugit de el. „Eu sunt ceea ce sunt” (fiinţă prin ea însăşi). 20 21 Voi face ca poporul acesta să aibă tre- cere în ochii Egiptenilor şi. Septuaginta preferă sensul „Eu sunt Cel ce este” (Dumnezeu este existenţa în sine. mai rar. . . regele EgipEl m’a trimis la voi!” tului. al că. 4 5 „[Asta]. IEHOVA). Şi mi-a mai zis: Din prigoana Egip. Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob. . ci vor zice: – Nu ţi s’a arătat ţie gele Egiptului. în ţara unde curge Egipt. Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde mâna şi apucă-l de coadă!” Şi şi-a întins mâna şi l-a apucat de coadă şi’n mâna lui s’a făcut toiag. 3 „Aruncă-l jos!” i-a zis. al Amoreilor. 15 Apoi a zis Dumnezeu iarăşi către Moise: „Aşa să le spui fiilor lui Israel: – Domnul8 . . . al Moise capătă puterea de a face Ferezeilor. Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob!” Şi i-a mai zis Domnul: „Vâră-ţi mâna’n sân!” El şi-a vârât mâna’n sân. Şi Moise a zeului nostru. Acesta-i numele Meu de-a pururi.Şi el a răspuns: „Un toiag”. ca atare. al Hevei. ca să te creadă că ţi S’a arătat ţie Dumnezeul părinţilor lor. ce să le spun?” Dumnezeul Evreilor. Aşadar.4 tenilor vă voi ridica în pământul Canaaneenilor. 6 . aruncat toiagul jos. şi-i veţi despuia pe Egipteni”. şi-i veţi zice: – Domnul. Dumnezeul părinţilor voştri. nu veţi ieşi cu mâinile goale.meu. ne-a chemat. nu vă va lăsa să plecaţi dacă nu va fi silit de o mână tare. . iar tu şi bămă vor crede şi nu vor asculta de glasul trânii lui Israel veţi intra la Faraon. Dumnezeu!. ca să-I aducem jertfă Dumne. al Ghergheseilor.

a luat Moise şi toiagul în mână. aşa că el va fi gura ta. Dumnezeu? 12 Şi acum. văzător sau nevăzător? Oare nu Eu. . socrul său. 3 Literal: „După zilele acelea multe”. nici de când ai prins Tu să grăieşti cu robul Tău –. ci de un altul. dar când a scos-o din sân. atunci să iei apă din Nil şi s’o verşi pe uscat. s’a întors la Ietro. aşadar. cel de la Dumnezeu. 4 Cei ce căutau să te omoare. ”. la un nota de la 1. 10 Atunci Moise a zis către Domnul: „Iartă-mă. După o tradiţie rabinică. dar tu n’ai vrut să-i dai drumul. 9 dar dacă nu te vor crede nici după amândouă semnele şi nu vor asculta de glasul tău. pe uscat. regele Egiptului murise. bucura-se-va el în inima sa. n’ar fi vorba de toiagul din versetul 2. iar tu vei fi pentru el ceea ce e pentru tine Dumnezeu. 11 Dumnezeu însă a zis către Moise: „Cine i-a dat omului gură? şi cine-l face mut sau surd. şi i-a zis: „Oare nui pe lume Aaron. 23 24 Şi a fost că’n timpul drumului. ca zăpada. 18 17 Cât despre toiagul acesta care se pre2 Moise a plecat. Iar Domnul i-a zis lui Moise în Madian: „Du-te. şi i-a zis: „Eu plec. te vor crede prin glasul celui de al doilea. ia-l în mână: prin el vei face semnele”. ia seama ca toate minunile pe care Eu le-am pus în mâna ta. 7 [Domnul] i-a zis: „Vâră-ţi din nou mâna’n sân!” El şi-a vârât mâna’n sân. du-te: Eu sunt Cel ce-ţi voi deschide gura şi te voi învăţa ce să grăieşti”. întoarce-te în Egipt. el îţi va ieşi în întâmpinare. Expresia va fi folosită şi în Mt 2. mă duc înapoi până’n Egipt. 21 22 Dar tu să-i spui lui Faraon: „Aşa grăieşte Domnul: – Israel este fiul Meu cel întâi-născut. că au murit toţi cei ce-ţi căutau viaţa4 !” 19 Atunci Moise şi-a luat femeia şi copiii. Iar Ietro i-a zis lui Moise: „Umblă sănătos!” Între timp3 . 15 iar tu vei grăi către el şi-i vei pune’n gură cuvintele Mele. 16 făcuse’n şarpe . Eu însă îi voi învârtoşa inima. ia seama: Eu îţi voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut”. pe toate să le faci în faţa lui Faraon. iar el nu va da drumul poporului. levitul?: Eu ştiu că el cu grai va grăi’n locul tău. dar eu nu-s făcut pentru vorbă – şi asta.IEŞIREA 4 Dar când a scos’o din sân. apa luată din Nil1 se va preface’n sânge”. . iată că mâna îi era albă de lepră. şi când te va vedea. 13 Zis-a Moise: „Rogu-mă. Iată. iar Eu voi deschide gura ta şi voi deschide gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi. nu de ieri sau de-alaltăieri. Această determinare lipseşte dintr’o seamă de variante manuscrise. 22. . Doamne. limba mi-i încâlcită. 20 Şi a zis Domnul către Moise: „Mergând să te’ntorci în Egipt. ca să văd dacă mai trăiesc”. i-a pus pe asini şi s’a întors în Egipt. 20. dat anume de Dumnezeu lui Moise. acolo. care să poată şi pe care să-l trimiţi!” 14 Atunci s’a aprins mânia Domnului asupra lui Moise. la fraţii mei. fratele tău. 8 „Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul întâiului semn. Doamne: alege pe un altul. 2 Precizarea: „care se prefăcuse’n şarpe” lipseşte din Textul Ebraic. 1 Vezi 110 El e cel ce va grăi către popor în locul tău. Eu ţi-am spus ţie: Lasă-Mi poporul să Mi se’nchine!. iată că ea din nou se făcuse aşa cum era tot trupul. gura mi-i gângavă.

pustie şi să-I aducem jertfă Domnului 28 Atunci i-a istorisit Moise lui Aa. 3 Scribii erau evreii desemnaţi de vătafii (supraveghetorii) egipteni să ţină evidenţa personalului. Acesta-l trimisese. . 14. 4 Literal: „ca ieri şi ca alaltăieri”. şi înmulţit poporul acesta ca să-l scutim a făcut [Moise] semnele7 în faţa popo. Moise la Faraon. la treaba lui!” 5 Şi a mai zis Faraon: „Iată. 5 Într’o 8 Dar să-i siliţi să facă tot atâtea cărămizi ca mai’nainte. ca să nu se abată ron toate cuvintele Domnului cu care asupră-ne moarte sau măcel”.1 După aceea Moise şi Aaron au intră. monoteistă. 111 Dar Sefora. fiilor lui Israel? Nu-l cunosc pe Dom27 Şi a zis Domnul către Aaron: „Mergi nul.IEŞIREA 5 popas de noapte. Se pare că circumcizia era practicată încă înainte de epoca bronzului (vezi folosirea tradiţională a cuţitului de piatră).5 a ieşit înainte [lui Moise] şi’ncerca să-l omoare. avea puterea de a alunga duhurile inoportune. trat la Faraon şi i-au zis: „Aşa grăieşte căzându-i la picioare.de muncă!” Şi le-a poruncit Faraon vătafilor şi scribilor3 şi le-a zis: 6 rului. pentru că ea zisese: „Stătut-a sângele tă. . Episodul enigmatic din versetele 24-26 exprimă superstiţia păgână (Sefora era o madianită!) după care ritualul (premarital) al circumciziei. E stufărişul animist din care avea să se limpezească religia lui Israel. 2. 7 Semnele din versetele 2-9. şi de aceea 1 Verbul ebraic indică o sărbătorire la capătul unui pelerinaj. cum sunt la noi hramurile marilor mânăstiri sau Paştile la Ierusalim. l-a tăiat împrejur pe fiul său şi. iar pe Israel nu-l voi lăsa să plece!” în întâmpinarea lui Moise în pustie!” 3 Ei i-au zis: „Dumnezeul Evreilor ne-a Acesta s’a dus. Vezi nota de la 3. şi. aşa ca că le-a văzut necazul. 6 În Varianta Ebraică: „Tu-mi eşti un soţ sângeros” sau: „Tu-mi eşti un soţ de / prin sânge”. 2 Ne-a chemat prin poruncă. Fiecare din voi să meargă adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel. s’a închinat. zilelor de lucru şi producţiei.Dumnezeului nostru. a zis: „Stătut-a Domnul Dumnezeul lui Israel: – Dă-i sângele tăierii’mprejur a fiului meu”6 . drumul poporului Meu. Aaron. . l-a întâlnit în muntele poruncit2 să mergem cale de trei zile în lui Dumnezeu şi s’au sărutat amândoi. Acţiunea de a cita pe cineva în justiţie prin mandat obligatoriu. să nu le scădeţi nimic. Vezi v. luând un cuţit de pia. de ce-mi abateţi voi poporul de 25 29 Şi s’au dus Moise şi Aaron şi i-au la lucru?. 31 şi poporul a crezut şi s’a bucurat că Domnul i-a cercetat pe fiii lui Israel şi 7 „De-acum să nu-i mai daţi poporului facerea cărămizilor. şi toate semnele pe 4 Iar regele Egiptului le-a zis: „Moise şi care El îi poruncise [să le facă]. îngerul Domnului5 i. plecându-se paie pentru 4 mai’nainte .2 Faraon a zis: „Cine este acela de al cărui glas să ascult eu şi să le dau drumul ierii’mprejur a fiului meu”. seamă de texte ebraice: „Domnul”. ca să Mă prăznuiască1 în pustie!” 26 Şi s’a dus [Domnul] de la el. însoţit de o anume formulă magică. de-acum să se ducă ei săpoporul. fiindcă stau degeaba. prea s’a 30 iar Aaron le-a spus toate cuvintele pe care Domnul i le grăise lui Moise. şi adune paie.

26. . 7 este o variantă a chemării lui Moise. mai trebuiau secerate o dată (sau smulse) şi apoi tocate spre a fi amestecate în lutul cărămizilor de chirpici. . duceţi-vă şi munciţi! Paie nu nic2 . poporul Tău pe care Tu nu l-ai lui Israel.2 Dumnezeu a grăit către Moise şi i-a neşi!. ”. faţă de care prezintă asemănări şi deosebiri. de ce i-ai făcut Tu atâta rău acestui popor? de ce m’ai tripaie5 . dar 1 A zis atunci Domnul către Moise: ni se spune: – Faceţi cărămidă!. dar numele Meu de Domnul nu li vi se vor da.când li se spusese: „Numărul zilnic de vezii. îi băteau. . zicând: „De Moise. Dar scribii fiilor lui Israel au venit la Faraon şi i-au strigat. De altfel. localnicii recoltau doar spicele. silit de braţ înalt. şi le-aţi dat în mână sabie să ne omoare”. cei dintre fiii popor. Asupra numirilor lui Dumnezeu vezi nota de la Fc 4. dar tot atâtea cărămizi veţi l-am arătat. Şi „Acum vei vedea ce-am să-i fac Eu lui iată că slujbaşii tăi sunt bătuţi. de când m’am dus eu la Faraon să-i vorbesc în numele Tău. .noi în faţa lui Faraon şi-a slugilor lui. Acestea. face!” 1 15 6 seceriş. nişte trântori sunteţi. 17 Iar el le-a zis: „Sunteţi nişte le.să plece. numele sub care-L cunoşteau pa- . lăsând pe mirişte paiele aproape întregi. fragmentul cuprins între 6. că urâciune-aţi făcut din 11 mergeţi voi înşivă şi adunaţi-vă paie de pe unde veţi găsi. de ea să-şi vadă. ziceţi: – Haidem să-I aducem jertfă 3 Lui Avraam. îi va lăsa nu-i aceasta o nedreptate faţă de popo. iar nu de vorbe cărămizi nu se va micşora!” 20 Şi dac’au ieşit de la Faraon.eliberat”. El – Nu vă mai dau paie. . Neamul său. i-au îngoale!” 10 Au ieşit atunci vătafii şi scribii şi au tâlnit pe Moise şi pe Aaron care veneau zis către popor: „Aşa grăieşte Faraon: să-i întâmpine 21 şi le-au zis: „Vadă-vă Dumnezeu. raon. puşi peste ei de vătafii lui Fa. 2 şi 7. zicând: „Faceţivă porţia zilnică de lucru ca şi atunci 23 Că iată. 2 El-Şaddai. dar din lucrul vos. M’am arătat ca Dumnezeu Atotputer18 Ei nu!. a doua oară în faţa lui Face faci tu aşa cu slujbaşii tăi? raon. decând vi se dădeau paie!” atunci s’a pornit el împotriva acestui 14 Iar pe scribii poporului. . zicând: „De ce nici pentru azi nu v’aţi făcut numărul de cărămizi ca mai’nainte?. să vă judece!. oare Faraon: silit de mână tare. îi va alunga rul tău?” din ţara lui”.IEŞIREA 6 112 strigă şi zic: – Haidem să-I aducem 19 Scribii fiilor lui Israel şi-au dat jertfă Dumnezeului nostru! seama de starea proastă’n care se aflau 9 Să simtă poporul acesta povara cor. 16 Paie nu li se dau slujbaşilor tăi. şi de-aceea zis: „Eu sunt Domnul1 . 5 La Iahvé. lui Isaac şi lui Iacob Dumnezeului nostru. mis Tu pe mine? 13 Iar vătafii îi zoreau. tru nimic nu vi se va scădea!” 22 Atunci Moise s’a întors la Domnul 12 Atunci s’a răspândit poporul în tot Egiptul ca să strângă miriştile pentru şi a zis: „Doamne. deci. paralelă cu cea de până aici.

Ţohar şi Saul cel [născut] din canaaneancă4 . 4 Textual: „cel din [femeia] feniciană”. Acestea-s familiile lui Simeon. . . Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte. Fenicia şi Canaanul erau sinonime. 6 Mergi dar şi vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spune-le: – Eu sunt Domnul. Eu sunt Domnul!” 9 Iar Moise’ntocmai aşa le-a grăit fiilor lui Israel. pământul în care-au pribegit şi-au locuit ca străini. vouă vă voi da-o ca moştenire. Elţafan şi Sitri. Menţiune destinată să atragă atenţia că în neamul lui Israel s’a strecurat sânge străin. dar ei nu l-au ascultat pe Moise din pricina deznădejdii şi a grelelor corvezi. fata unchiului său. 5 Eu Însumi am auzit suspinul fiilor lui Israel pe care-i ţin Egiptenii în robie. 17 Fiii lui Gherşon: Libni şi Şimei. cum dar mă va asculta Faraon?. Aceasta-i familia lui Ruben. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani. Hebron şi Uziel. 3 8 Şi vă voi duce’n ţara pe care-am jurat s’o dau lui Avraam. 13 Domnul însă le-a grăit lui Moise şi Aaron şi le-a poruncit să-i spună lui 4 113 Faraon. pe Eleazar şi pe Itamar. să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului. 19 Fiii lui Merari: Mahli şi Muşi. că mai sunt şi gângav”. 21 Fiii lui Iţhar: Core. Nefeg şi Zicri. Cel ce v’a scos de sub stăpânirea Egiptenilor. Iţhar. 3 Literal: „mi-am întins mâna”. lui Isaac şi lui Iacob. precum şi pe Mariam. Heţron şi Carmi. fata lui Aminadab şi sora lui Naason. Dumnezeul vostru. Acestea-s familiile lui Levi.IEŞIREA 6 Am încheiat cu ei legământ să le dau pământul Canaanului. 14 Iată-i acum pe începătorii neamurilor lor părinteşti: Fiii lui Ruben. iar aceasta i-a născut pe Aaron şi pe Moise. 18 Fiii lui Cahat: Amram. în sensul: am jurat prin ridicarea mâinii. Eu vă voi scoate de sub stăpânirea Egiptenilor şi vă voi elibera din robia lor. . Cahat şi Merari. 15 Fiii lui Simeon: Iemuel şi Iamin. regele Egiptului. cu braţ înalt şi prin mari pedepse vă voi răscumpăra – 7 şi vă voi lua drept popor al Meu şi voi fi Dumnezeul vostru. fiii lui Israel nu m’au ascultat. 20 Amram a luat-o de femeie pe Iochebed. 23 Aaron şi-a luat de soţie pe Elisabeta. triarhii pe Dumnezeu şi care acum este înlocuit cu Iahvé (Domnul). aceasta i-a născut pe Nadab şi pe Abiud. 10 Şi iarăşi a grăit Domnul către Moise şi i-a zis: 11 „Du-te şi spune-i lui Faraon. sora lor. după neamurile lor. 16 Şi iată numele fiilor lui Levi după neamurile lor: Gherşon. întâinăscutul lui Israel: Enoh şi Falu. să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara lui!” 12 Dar Moise a grăit înaintea Domnului şi a zis: „Iată. regele Egiptului. La începutul istoriei Evreilor. şi Mi-am adus aminte de legământul Meu cu voi. 22 Fiii lui Uziel: Misael. Anii vieţii lui Cahat au fost o sută treizeci şi trei de ani. şi voi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul. cu familiile lor. Ohad şi Iachin.

de tipul crocodilului.IEŞIREA 7 24 114 Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon şi voi înmulţi semnele şi minunile Mele în ţara Egiptului. de optzeci şi trei de ani. uriaş. fiul lui Aaron. 6 Când i-au vorbit lui Faraon. dar acelaşi cu cel din Ps 90. „cu puterea lor”. Acestea sunt familiile lui Core. fratele tău. regele Egiptului. iar Aaron. Eu i te dau lui Faraon pe tine drept Dumnezeu. 5 Moise şi Aaron au făcut după cum le poruncise Domnul. când Eu Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului şi-i voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lui”. 3. iar aceasta i l-a născut pe Finees. 1 Dragon. din ţara Egiptului. 13. 2 Aşadar. 26 Acestui Aaron şi acestui Moise lea spus Dumnezeu să-i scoată pe fiii lui Israel. Elcana şi Abiasaf. Termenul ebraic sugerează chiar o reptilă gigantică. iar acesta s’a prefăcut în balaur. eu sunt greoi la vorbă. cum dar mă va asculta pe mine Faraon?” Faraon nu vă va asculta. lui se preface’n sânge. şarpe mare. Întâia aruncat toiagul în faţa lui Faraon şi’n plagă asupra Egiptului: apa Nilu.faţa slujitorilor săi. 25 Eleazar. Moise era de optzeci de ani. să-i lase pe fiii lui Israel să plece din ţara Egiptului: ei sunt acelaşi Aaron şi acelaşi Moise. fratele tău. va fi proorocul tău. iar vrăjitorii Egiptenilor au făcut şi ei la fel prin vrăjile lor: 11 12 fiecare din ei şi-a aruncat toiagul. 3 Fiii lui Core: Asir. Aceştia sunt începătorii neamurilor părinteşti ale leviţilor. împreună cu armia lor5 . şi acesta se va preface’n balaur”1 . putere armată (existentă sau. fratele lui. 7 8 9 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron: „Dacă Faraon vă va zice: – Daţine semn sau minune!. 7 1 Domnul i-a răspuns lui Moise prin ai zice: „Iată. mai departe. zicând: „Eu sunt Domnul. va vorbi către Faraon. tu îi vei grăi lui ăAaronî toate câte îţi voi porunci Eu. 29 Domnul i-a vorbit lui Moise. şi-a luat de femeie pe una din fiicele lui Putiel. dar Eu Îmi voi pune mâna asupra Egiptului şi prin pedepse mari Îmi voi scoate armiile şi poporul. 4 Atunci vor cunoaşte toţi Egiptenii că Eu sunt Domnul. în perspectiva organizării). iar Aaron. aşa au făcut. iar acesta s’a prefăcut în balaur. . 27 Aceştia sunt cei ce i-au spus lui Faraon. 10 S’au dus deci Moise şi Aaron la Faraon şi la slujitorii lui şi au făcut aşa cum le poruncise Domnul: Aaron şi-a Încă o chemare către Moise. 28 În ziua’n care i-a grăit Domnul lui Moise în ţara Egiptului. iar Aaron. Spune-i lui Faraon. 5 Literal: Faraon i-a chemat şi el pe înţelepţii Egiptului şi pe vrăjitori. din ţara Egiptului. Dar toiagul lui Aaron a înghiţit toiegele lor. atunci tu să-i zici fratelui tău Aaron: – Ia toiagul şi aruncă-l jos în faţa lui Faraon şi’n faţa slujitorilor lui!. regele Egiptului. pe fiii lui Israel. ca să-i lase pe fiii lui Israel să iasă din ţara lui. tot ceea ce-ţi spun Eu!” 30 Iar Moise a zis în faţa Domnului: „Iată. Cuvânt diferit de cel din 4.

pe paturile tale. cu numerotarea 26. Sânge era în toată ţara sese Domnul. şi sub ochii lui Faraon cu aluat. m’a trimis la tine să-ţi ajma Nilului pentru apă de băut. care s’a prefăcut în şarpe 16 şi să-i grăieşti: – Domnul. 29. Râul se va împuţi.tău. peste iazurile lor şi nuturile tale. 28. şi’n pietre”. ca din râu nu puteau să bea apă. Pentru concordanţa cu principalele ediţii româneşti de până acum. peste orice adunare de apă. Vezi nota de la 1. 27. în lemne chiar.IEŞIREA 8 13 115 Atunci inima lui Faraon s’a învârto.urca şi vor intra în casele tale. şi el nu i-a ascultat lase poporul să plece. 3 Canalele dintre braţele Deltei. care erau în Nil s’au prefăcut în sânge. peste apele Egiptului: peste râurile lor.ca să-Mi slujească. versiunea de faţă păstrează ordinea acestora. broaşte. Dumne. şi ea se Alte trei plăgi asupra Egiptului: va preface’n sânge. Nilul s’a 2 Literal: „pe malul Râului”. 14 Zis-a Domnul către Moise: „Inima 22 Dar la fel au făcut şi magii Egiptelui Faraon se lasă greu: el nu vrea să nilor prin vrăjile lor. Egiptului. 17 Aşa zice Domnul: – Din aceasta vei cunoaşte că Eu sunt Domnul: iată că eu. şi sânge va fi în toată ţara Egip. ca şi în unele versiuni ale Septuagintei (inclusiv ediţia lui Alfred Rahlfs). şi ele să fie 3 Nilul va colcăi de broaşte. cu el voi lovi apa Nilului. canalele de irigaţie din interiorul ţării. să-i stai în cale pe Domnul. Domnul: Dă-i drumul poporului Meu.împuţit şi Egiptenii nu puteau să bea şat. fratele tău: – Ia. aşa cum spusese 15 Du-te la Faraon de dimineaţă. ţi toiagul în mână şi întinde-ţi mâna 2 Dar dacă nu vei vrea să-i dai drumul. şi sub ochii slujitorilor acestuia a lovit 4 pe tine. să iei în mână toiagul 23 Faraon s’a întors şi a intrat în casă şi n’a ţinut seamă de aceasta. 22. în 20 Şi au făcut Moise şi Aaron aşa cum casele slugilor tale şi’ntr’ale poporului le poruncise Domnul: [Aaron] şi-a ri. ile tale de dormit. căci spun: Dă-i drumul poporului Meu.apă din Nil. pe Moise şi pe Aaronî. 19 Şi a mai zis Domnul către Moise: „Să-i spui lui Aaron. următoarele patru versete îi aparţin capitolului 7. când el are să iasă la apă. să-Mi facă slujbă în pustie!. şi iată că 25 Se împliniseră şapte zile de când până acum tu nu ai ascultat. aşa cum spu. Într’o seamă de texte ebraice. 18 peştele din Râu va muri. în odătului.24 Toţi Egiptenii au săpat atunci în prezeul Evreilor. şi toate apele gile tale se vor urca broaşte”. iată că Eu voi lovi cu broaşte toate ţipeste şanţurile3 lor. ţânţari şi tăuni. iar Egiptenii nu vor mai putea 1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Intră la Faraon şi zi-i: – Aşa grăieşte să bea apă din Nil”. ele se vor sânge. cu toiagul acesta care e’n mâna 8 mea. Domnul lovise Nilul4 . malul Nilului2 . 4 21 şi peştele din râu a murit. în cuptoarele tale şi’n coveţile tale dicat toiagul. iar inima lui Faraon s’a învârtoşat. pe poporul tău şi pe toate sluapele care erau în Nil. . iar el nu i-a ascultat.

să scoată1 ţânţari.lui Meu. şi chiar pământul pe care trăiesc. Dumnezeul Domnul: Dă-i drumul poporului Meu. şi-a îngreuiat inima şi nu i-a ascultat. pentru slugile tale şi pentru popo. ca să ştii că ni.„Acesta-i degetul lui Dumnezeu!” Dar răşte tu însuţi când să mă rog pentru inima lui Faraon s’a învârtoşat şi nu itine. aşa rul tău. fratele tău: – Întinde-ţi mâna cu toiagul tău peste râuri. pra caselor voastre voi trimite tăuni2 . au fost atunci ţânţari pe oameni eu îi voi da drumul poporului. . de prin curţi şi de prin ţarini. acoperit pământul Egiptului. iar Moise a strigat către Domnul uni. de la slu.şi a lovit ţărâna pământului şi au fost lor prin vrăjile lor: au făcut broaştele atunci ţânţari pe oameni şi pe vite. peste şanţuri şi peste iazuri şi fă broaştele să se urce pe ţara Egiptului!” Dar la fel au făcut şi magii Egipteni. 12 Moise şi Aaron au ieşit apoi de la Fa. să se urce pe pământul Egiptului. te mâine de dimineaţă şi stai înaintea 10 Iar el a zis: „Mâine”. pe principiul: cel ce poate să-i aducă. ca să piară broaştele de la tine. Termenul ebraic lui Moise şi au murit broaştele de prin indică numele colectiv al unei specii de insecte case. dar greu de identificat. cum spusese Domnul. de la poporul tău şi din casele voastre. poate să-i 13 Şi a făcut Domnul după cuvântul şi alunge! 2 Literal: „muscă câinească”. 16 Atunci a zis Domnul către Moise: „Spune-i lui Aaron: – Întinde-ţi mâna cu toiagul şi loveşte ţărâna pământu6 Şi şi-a întins Aaron mâna peste apele lui şi vor fi ţânţari pe oameni. aşa cum îi făgă1 Să-i scoată din ţărână (asemenea lui Aaron). 21 Dar dacă nu-i vei da drumul poporudin casele tale. 17 Aaron şi-a întins mâna cu toiagul 7 Şi a zis Domnul către Moise: „Spunei lui Aaron. iată că asupra ta. „Tăunul” e mai apropiat: insectă vătămătoare. aşa cum spusese Domnul. 14 şi le-au adunat grămezi-grămezi şi s’a’mpuţit pământul. şi numai gilor tale.a ascultat [pe Moise şi pe Aaron]. 20 Zis-a Domnul către Moise: „Scoalăşi numai în Nil să rămână”. Vulgata traduce: omne genus muscarum = „tot felul de muşte”. nostru. ca să-i şi pe vite. toată ţărâna 8 Faraon i-a chemat atunci pe Moise şi pământului se făcuse ţânţari. asupra slugile tale şi de la poporul tău. specia implică şi ideea de viermuială. asupra poporului tău şi asuîn Nil vor rămâne”. duise lui Faraon. dar n’au fost în tele de la mine şi de la poporul meu. pe Aaron şi a zis: „Rugaţi-vă Domnu. pe vite Egiptului: broaştele s’au urcat şi au şi’n tot pământul Egiptului”. ca să piară broaştele. Zis-a [Moise]: lui Faraon la vremea când el are să „Fie după cuvântul tău. prolifică şi agresivă. 15 Văzând însă Faraon că se câştigă dăunătoare. şi să-i spui: – Aşa grăieşte meni nu este ca Domnul.18 Au încercat şi magii prin vrăjile lor lui pentru mine să’ndepărteze broaş. În toată ţara Egiptului. de prin curţi. ca să-Mi slujească în pustie! 11 Se vor îndepărta broaştele de la tine. foarte prolifică.IEŞIREA 8 5 116 timp. jertfească Domnului!” 19 Şi au zis magii către Faraon: 9 Moise însă a zis către Faraon: „Hotă.şi se vor umple casele Egiptenilor de tăraon.iasă la apă. iar stare.

Termenul ebraic indică o boală generală. aceasta inima: n’a lăsat poporul să se în casele slugilor lui şi’n toată ţara ducă. aşa cum ne-a grăit nouă Domnul”. „a glorifica”. Faraon i-a chemat atunci pe Mo. în ziua aceea. peste asini. în care se află poporul Meu. ci încă-l vei mai ţine. 31 Iar Domnul a făcut după cuvântul 23 Face-voi deosebire între poporul Meu lui Moise: a îndepărtat tăunii de la Faşi poporul tău. dacă noi vom Domnul. 30 Şi dac’a ieşit Moise de la Faraon. mă voi ruga la Dumnezeu. tele tale care sunt în câmp.tră la Faraon şi spune-i: – Acestea zice ciune’n faţa Egiptenilor.IEŞIREA 9 22 117 Dar în ziua aceea voi osebi3 ţinu. Dumnezeului vostru. nu va muri nici una”. Rugaţi-vă dar Domnului pentru mine!” 29 peste turme: o molimă2 va fi. dar să nu vă’ntindeţi a merge prea departe. 3 Verbul 1 „Mâna Domnului”.1 Atunci a zis Domnul către Moise: „Innului. . 3 Acelaşi verb ca în 8. ne vor ucide cu pietre. 22. „a trage un hotar între”. neobişnuit”. „a face pe cineva celebru”. sunt urâ. bube pe Egipteni. „a pune de-o parte”. Dumnezeul Evreilor: Lasăjertfi sub ochii Egiptenilor ceea ce pen. în chip minunat voi osebi3 Eu vitele Israeliţilor de vitele Egiptenilor: dintre vitele fiilor lui Israel. din toate. zicând: chiar mâine se vor îndepărta tăunii de „Mâine va face Domnul fapta aceasta la tine. Domnul. peste cămile. în general: puterea lui Dumnezeu. 24 Domnul a făcut aşa: mulţime mare 32 Dar Faraon şi-a îngreuiat şi de data de tăuni au venit în casa lui Faraon. sunt Domnul întregului pământ. de cum voi ieşi de la tine. 2 Literal: „moarte”. Eu rugat la Dumnezeu. 2 Dar dacă tu nu vei vrea să-Mi laşi po27 Ca atare. Dumnezeului nostru. peste cai. vezi nota. 26 Moise însă a zis: „Aşa ceva nu-i cu grindină. Dar atunci. „a consacra pe cineva în mod extraordinar. să nu ne mai înşeli paradoxázo înseamnă „a osebi”. Faraon. n’a mai rămas nici unul. dar şi „a slăvi”. mâna Domnului1 va fi peste vijertfă Domnului. în pustie. dar tu. său. aducă jertfă Domnului!” prin aceea că acolo nu vor fi deloc tăuni.Mi poporul să iasă. Dumnezeului nostru. de-atâţia tăuni se prăpădea pământul. cumplită. de la slugile lui şi de la poporul chiar mâine pe pământ”. de la slugile tale şi de la poporul pe pământ!” tău. ca să-Mi slujească! tru ei e urâciune. peste cirezi şi 25 28 Zis-a Faraon: „Bine. Egiptului. duce’n pustie. 4 Iar Moise a zis: „Iată. semnul acesta va fi raon.9 ise şi Aaron şi a zis: „Mergeţi şi aduceţi jertfă Dumnezeului vostru aici în Alte trei plăgi asupra Egiptului: ţară!” molimă în vite. rapidă şi necruţătoare. am să vă las să ieşiţi. cale de trei zile ne vom porul să iasă. putinţă: cele ce aducem noi jertfă Dom. şi 5 Şi a pus Domnul soroc. şi acolo-I vom aduce 3 iată. aici: biciul divin care pedepseşte. ca să-i aduceţi jertfă Domnului. asemenea ciumei.prin aceea că nu vei lăsa poporul să-I tul Goşen. s’a pentru ca tu să ştii că Eu. „a distinge”.

. pe tine şi pe poporul tău. au mers în faţa lui Faraon. 8 Domnul a grăit cu Moise şi Aaron. aşa cum Domnul îi spusese lui Moise. Eu voi face să plouă grindină multă şi grea cum n’a mai fost în Egipt de la’ntemeierea lui şi până’n ziua de azi. că buboaiele erau şi pe magi ca pe toată ţara Egiptului. Aceia dintre robii lui Faraon care s’au temut de cuvântul Domnului şi-au adunat turmele acasă. 21 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer: grindină va fi peste tot pământul Egiptului. ca să-Mi slujească. din toate. şi foc se’nvăpăia prin grindină. 22 Moise şi-a întins mâna4 spre cer. zicând: „Luaţi-vă câte o mână plină de spuză din cuptor. asupra slugilor tale şi a poporului tău. 20 dar cei ce’n cugetul lor n’au luat aminte la cuvântul Domnului. băşici usturătoare pe oamenii şi vitele din tot Egiptul”. 16 Acum însă tu din nou îi stai poporului Meu împotrivă şi nu-l laşi să plece. peste oameni. 12 Iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon: acesta nu i-a ascultat [pe Moise şi Aaron].IEŞIREA 9 Şi chiar de-a doua zi a făcut Domnul fapta aceasta: toate vitele Egiptenilor au murit. grăbeşte-te acum să-ţi aduni turmele şi toate câte le ai în câmp. peste vite şi peste toată iarba câmpului”. 24 În toată ţara Egiptului a lovit grindina tot ce era pe câmp. iar Moise s’o arunce spre cer în faţa lui Faraon şi a slugilor lui: 9 ea se va preface’n pulbere peste toată ţara Egiptului. fiindcă toţi oamenii şi toate vitele care vor fi în câmp şi nu vor intra în casă. aceia şiau lăsat vitele pe câmp. 15 Dacă Eu de la’nceput Mi-aş fi întins 6 118 mâna şi te-aş fi lovit cu moarte. buboaie vor fi pe oameni şi pe vite. o grindină multă şi grea cum n’a mai fost în Egipt din clipa’n care s’a făcut el popor. iar Domnul a slobozit tunete şi grindină. au luat ei spuză din cuptor. 10 Deci. pentru ca tu să vezi că’n tot pământul nu este altul asemenea Mie. de la om la 25 4 În Textul Ebraic: „toiagul”. foc curgea pe pământ. 14 fiindcă de data aceasta voi trimite toate loviturile Mele asupra inimii tale. 23 Grindină era. să i te înfăţişezi lui Faraon şi să-i zici: – Aşa grăieşte Domnul. la ceasul acesta. dar iată pentru ce te-am cruţat: pentru ca’ntru tine să-Mi arăt puterea şi pentru ca numele Meu să se vestească’n tot pământul. dar din vitele fiilor lui Israel n’a murit nici una. nu murise nici una. 17 Iată: mâine. Inima lui Faraon s’a îngreuiat: el n’a lăsat poporul să se ducă. 18 19 Aşadar. 13 Zis-a Domnul către Moise: „Să te scoli mâine de dimineaţă. tu ai fi fost şters de pe faţa pământului. 11 Iar magii n’au putut să stea’n faţa lui Moise din pricina buboaielor. loviţi vor fi de grindină şi vor muri”. Dumnezeul Evreilor: Dă-i drumul poporului Meu. 7 Faraon a trimis atunci [să vadă] şi iată că dintre vitele fiilor lui Israel. iar Moise a azvârlit-o spre cer: pe oameni şi pe vite s’au deschis buboaie cu puroi. în toată ţara Egiptului a plouat Domnul cu grindină.

Ideea textului de faţă nu este aceea a unei întreceri între două forţe egale (ca în unele traduceri). iată că mâine.1 Şi a grăit Domnul către Moise. ploaia pe pământ nu s’a mai văr. văzând că ploaia. 27. nu fără ca fiii lui Israel să jubileze). şi să cunoaşteţi că Eu sunt lăsa să plecaţi. zburda”.Dumnezeul Evreilor: – Până când ai tu nul: tunetele vor înceta. tenit. zidină. „a el să păcătuiască: şi-a îngreuiat inima.10 o grindina şi toţi copacii câmpului i-a sfârtecat grindina. unde se lăcustele. orzul era înspicat şi inul în floare. şi-a ridicat mâinile către nei. ci că Dumnezeul lui Israel e atât de puternic. în toate hotarele tale voi aduce mul31 Inul şi orzul se stricaseră. mânca tot ce-a mai scăpat pe pământ. nele Mele pe care le-am făcut în mijsă’nceteze grindina şi focul. „a se zbengui”. grindina şi de gând să nu te smereşti în faţa Mea? ploaia nu vor mai fi. întunericul. Dumnezeu este Cel ce controlează evenimentele istorice. pentru că ţime de lăcuste. grin. pe ale tuturor slugilor tale şi toate ca34 Dar Faraon. şi al fiilor fiilor voştri despre cum i-am 1 28 Rugaţi-vă dar pentru mine la Dom. n’a încetat 1 Verbul empaízo înseamnă „a se juca”. 33 Şi dac’a ieşit Moise de la Faraon şi tot ce v’a mai rămas în urma grindidin cetate. aşa cum Dumnezeu îi grăise lui Moise.sele din toată ţara Egiptenilor.IEŞIREA 10 119 dobitoc. Inima lui Faraon s’a învârtoşat: el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece. ca să-Mi slujească Mie! noşti că al Domnului e pământul. cineva”. iar tu 32 dar grâul şi ovăzul nu s’au stricat. nu vă temeţi de Domnul”. încât îşi permite să-i joace pe degete pe cei ce se cred egali cu El (aceasta. Cel ce are dreptate. Alte două plăgi asupra Egiptului: 26 Numai în ţinutul Goşen. pe ale tale şi sat. 29). din oraş îmi voi ridica mâna spre Dom. pentru ca tu să cu. nu vei putea să-ţi mai vezi ţara. ele vor căci ele erau târzii5 . „a batjocori” (ca în Mt 20. vor mânca tot pomul care vă creşte Domnul: tunetele şi grindina au con. aşa cum dina şi tunetele au încetat. acolo n’a fost grin. la ceasul acesta. toată iarba câmpului a bătut. pe a lui şi pe a slugipe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „De lor lui. pentru ca. 4 Dar dacă nu-Mi vei lăsa poporul să 30 Eu ştiu însă că tu şi slugile tale încă plece. . aflau fiii lui Israel. 35 5 Amănunt care plasează calamitatea în luna ianuarie.6 îţi vor umple casele. 3 Şi au intrat Moise şi Aaron la Farămâne”. când: „Intră la Faraon.Lasă-Mi poporul să plece. 29 Moise i-a zis: „De’ndată ce voi ieşi raon şi i-au zis: „Aşa grăieşte Domnul. eu vă voi locul lor.jucat Eu pe Egipteni şi despre semnul: să’nceteze tunetele lui Dumnezeu. iar eu şi poporul 2 ca să povestiţi voi în auzul fiilor voştri meu suntem vinovaţi. 5 ele vor acoperi faţa pământului. dar şi „a-şi bate joc de el şi slugile sale. 19. drept urmare. că Eu i-am în27 Faraon a trimis atunci să-i cheme vârtoşat inima. aceste data asta am păcătuit: Domnul este semne să vină peste ei. iar voi mai mult nu veţi Domnul”.vouă pe câmp.

iar acesta le-a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi-I Domnului. 7 Iar slugile lui Faraon au zis către el: „Până când ne vom poticni noi de toate astea? Dă drumul oamenilor. mulţime multă. 17. . cu fiii noştri. sintagma 21 Atunci a zis Domnul către Moise: „Dumnezeul nostru” are valoare de apoziţie (pre. cu turmele noastre şi cu cirezile noastre. 23. Despre numele divine revezi nota de la Fc 4. 11 Ei bine. iar Domnul a adus asupra pământului vânt de la răsărit. Vedeţi. ca săi slujească Dumnezeului lor!. voi puneţi ceva la cale. 14 Şi au năvălit ele în toată ţara Egiptului. căci e sărbătoarea Domnului. (Cel ce să-l pipăi cu mâna”. nici că vor fi după aceea. Dumnezeului nostru”2 . este) Dumnezeul nostru”. 22 Moise şi-a întins mâna spre cer: în3 Motivarea lui Faraon e întemeiată: lui Dumtuneric beznă s’a făcut în toată ţara nezeu nu-I puteau „sluji” decât bărbaţii (cf. 10 Dar [Faraon] le-a zis: „Fie-aşa! Dumnezeu cu voi! Dar cum oare v’aş da eu drumul să vă duceţi împreună cu bunurile voastre?. . 34. dar numai bărbaţii.va face’n ţara Egiptului. şi rugaţi-vă Domnului. iar când s’a făcut ziuă. iar acesta a dus lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie. . 12 Şi a zis Domnul către Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului: peste ţară vor năvăli lăcustele şi vor mânca toată iarba pământului şi toată roada pomilor care-a rămas nestricată de grindină”. 23). sau vrei să-ţi vezi Egiptul pierind?” 8 I-au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon. vântul de la răsărit a adus lăcustele. . Şi s’a întors Moise şi a ieşit de la Faraon. ca să-mi ia de pe cap prăpădul acesta!”4 18 Şi dac’a ieşit de la Faraon. toată ziua aceea şi toată noaptea. de când sunt ei pe pământ şi până’n ziua de astăzi”. Moise I s’a rugat lui Dumnezeu: 19 Domnul a stârnit vânt puternic de la apus. iar acesta nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece.IEŞIREA 10 n’au văzut părinţii tăi şi nici părinţii părinţilor tăi. 16 Atunci Faraon s’a grăbit să-i cheme pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Greşitam în faţa Domnului. nici înainte n’au mai fost lăcuste ca atunci. şi pământul s’a pustiit: au mâncat toată iarba pământului şi toată roada pomilor care mai rămăsese în urma grindinei. Dumnezeul vostru. un întuneric tual. în toate hotarele Egiptului s’au aşternut. în toată ţara Egiptului n’a mai rămas nici o lăcustă. Dumnezeul vostru.„Întinde-ţi mâna spre cer: întuneric se cizează calitatea substantivului precedent). 2 Ca în toate cazurile asemănătoare. . 13 120 Moise şi-a ridicat atunci toiagul spre cer. nimic n’a mai rămas verde’n toată ţara Egiptului. 15 Toată faţa pământului au acoperito. dar cine şi care sunt cei ce vor merge?” 9 Răspuns-a Moise: „Vom merge cu tinerii noştri. şi slujiţi-I lui Dumnezeu. nu. 26. cu bătrânii noştri. nici în copaci. citeşte: „e sărbătoarea lui Iahvé. . Tex. şi’n faţa voastră! 17 Iertaţi-mi acum înc’o dată greşala. nici în iarba câmpului. Dumnezeului vostru. că asta urmăriţi!”3 Şi i-au dat afară de la Faraon. . nu aşa! Duceţi-vă. cu fiicele noastre. 20 Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon. 4 Literal: „moartea aceasta”.

slujiţiI Domnului. cum n’a mai fost şi nu va mai mai dai vreodată ochii cu mine6 . 11 Vestirea plăgii a zecea. Dumnezeului nostru. Aici e singurul loc din Iş unde-l întâlnim. la ureche: fiece bărbat să ceară de la vecinul său şi fiece femeie să ceară de la vecina ei2 lucruri de argint şi de aur şi haine”. în taină. . 2 Dar Moise a zis: „Ba nu. dar la fiii lui Israel era lumină da drumul. . Sclava şedea în genunchi şi învârtea piatra de deasupra. cel ce-i urmează la tron. ochii Egiptenilor. copiii însă pot merge cu voi”. 29: Moise i se adresează tot lui Faraon (vezi v. fixă. 24 Atunci i-a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Duceţi-vă. ci tu să ne 3 Iar Domnul a făcut ca poporul Său dai vite pentru jertfele şi arderile-de. iar când vă vor era. doar turmele şi cirezile voastre să rămână aici. Şi a zis Moise3 : „Aşa grăieşte Domnul: – Pe la miezul nopţii voi trece prin Egipt. timp de 1 Şi a zis Domnul către Moise: „Încă trei zile. atunci 7 Dar împotriva fiilor lui Israel. înseamnă. iar acesta n’a vrut să-i lase să şi până la tot întâi-născutul dobitoaceplece. egipteni. decât după ce vom ajunge acolo”. căci în fi. 4 5 Şi’n ţara Egiptului va muri tot cel întâi-născut. de la întâi-născutul lui Faraon. continuarea lui 10. desigur. . Dumnezeului nostru. 5 Literal: 6 Literal: „nimeni nu l-a văzut pe fratele său”. 3 În fapt. din care nu va rămâne nici mă. până 27 Domnul a învârtoşat inima lui Fa. Dumnezeului vostru. că nici noi nu ştim ce anume jertfe Îi vom aduce Domnului. sub care se zdrobeau grăunţele. „îmi vei vedea faţa”. „lovitură”. Dar şi Moise devenise om de mare vază în lui. şi una deasupra. car o unghie. Vezi 3. alcătuită dintr’o piatră de bază. 25 Spune-i dar poporului. ziua’n care vei da ochii cu mine. în ochii lui Faraon şi 26 Vor merge deci cu noi şi vitele noastre. zis: De-acum n’o să mai dau ochii cu 17. 2 Vecini. 8). a tuvei muri”. dar şi „rană” (provocată de o lovitură). El tine pe faţă!. literal.să aibă trecere în ochii Egiptenilor: tot pe care noi I le vom aduce Domnu. o vor face de tot: vă vor alunga. 28 A zis Faraon [către Moise]: „Du-te de 6 Plângere mare va fi în toată ţara aici! Şi bagă de seamă: să nu cumva să Egiptului. ”. lor. Dumnezeului nostru. căci din ele avem noi săI aducem jertfă Domnului.IEŞIREA 11 121 Egiptului şi negură groasă. după care vă trei zile nimeni nu s’a urnit de unde vor da drumul de aici. o plagă1 voi mai aduce asupra lui Fa5 23 că nu se vedea om cu om .ai tuturor slujitorilor acestuia. timp de raon şi asupra Egiptului.la întâi-născutul roabei de la râşniţă4 raon. prin extindere: „pedeapsă”. 21-22. mobilă. nici măcar un câine nu va lătra 29 Răspuns-a Moise: „Fie-aşa cum ai 1 Cuvântul „plagă” a mai fost folosit în Fc 12. 4 Râşniţă: moară primitivă. rotită pe un ax.aceştia le-au dat cu’mprumut. peste tot unde locuiau ei. turor.

9 Din el să nu mâncaţi ceva crud sau fiert în apă. cu vecinul cel mai apropiat ca număr de suflete: fiecare să socotească anume 8 Toţi aceşti slujitori ai tăi vor striga către mine şi mi se vor închina. Moar11 Şi iată cum să fiţi când îl mâncaţi: tea întâilor-născuţi ai Egiptenilor. într’o linişte totală: nici măcar câinii nu vor da. şi atunci toată adunanele şi minunile Mele să se înmul. Israel şi spune-le: – În ziua a zecea a 36. cu coapsele’ncinse. literal: „între cele două putul lunilor.doi stâlpii uşii şi pragul de sus. tu şi tot poporul tău pe care-l în întregimeî un miel.6 Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea 1 raon nu vă va asculta. fiecare cap de familie să 4 Ţinuta: gata de drum (pentru plecarea ce se ia câte un miel. nici la om şi nici la dobitoc5 . 3 Text mesianic. Expresie obscură. veţi lua fie un miel. parte băra ieşit Moise de la Faraon. Ebraicul pésah e legat de verbul pasah = „a şchiopăta”. alarma. „a cruţa”. Vulgata îl explică: id est transitus Domini = „adică trecerea Domnului”.carnea. 9 Apoi a zis Domnul către Moise: „Fa. să-l ia împreună Domnul între Egipteni şi Israeliţi. şi să-l 1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron mâncaţi în grabă: e Paştile5 Domnuîn ţara Egiptului şi le-a zis lui. cioare şi cu toiagul în mână4 . casă. un miel pentru fiecare apropie).rea obştii fiilor lui Israel să-l înjunghie spre seară2 . Septuaginta preferă „spre Israeliţilor se va face pe tăcute. Moise şi Aaron au făcut în faţa lui Faraon toate semnele şi minu. mânie. 22. 5 Etimologia cuvântului Paşti (în româneşte. ci numai fript la foc. . lor. cu rezonanţă clară în In 19. inima lui Faraon: el n’a vrut să-i lase 8 În chiar noaptea aceea să mănânce pe fiii lui Israel să plece din ţara Egip. ţească’n ţara Egiptului!” 7 Să ia din sângele lui şi să ungă amân10 Aşadar.rămâne pe-a doua zi. ca de obicei. Sărbătoarea azime. acestei luni.a acestei luni . cu sandalele’n piPlecarea Israeliţilor. pentru ca sem. tului. interpretată în mai anului. „a juca într’un picior”. cârmuieşti!. ca să 4 Iar dacă’ntr’o casă vor fi prea puţini cunoaşteţi ce minunată deosebire6 face pentru un miel întreg. „a sări”. fie un ied.IEŞIREA 12 122 la ei. os din el să nu zdrobiţi3 . 2 „Luna aceasta să fie pentru voi înce2 În Textul Ebraic. Şi 5 Mielul să vă fie de un an. 3 Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui seară” (înainte de apusul soarelui). 5 Plecarea multe variante. să ardeţi în foc. capul cu picioarele şi măruntaiele. . . fierbând de bătească şi fără meteahnă. 6 Vezi nota de la 8. friptă la foc. să fie întâia între lunile seri”. Sărbătorirea Paştelui. s’o mănânce cu azimă şi ierburi amare. de la grecescul pásha) e necunoscută. dar Domnul a învârtoşat sele unde-l vor mânca. în canile acestea. 1 Când pe cer e luna plină a primăverii. Ceea ce va Mielul pascal. După care voi pleca”. zicând: câţi sunt de trebuinţă ăca să mănânce – Pleacă. „a sări peste” (a omite). 12 10 Din el să nu lăsaţi nimic pe-a doua zi.

– în ele să nu faceţi nici o muncă slujitoare. 23 Domnul va trece să-i lovească pe Egipteni şi va vedea sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi stâlpi ai uşii şi va trece Domnul pe lângă uşă şi nu-l va lăsa pe Nimicitor12 să intre’n casele voastre ca să lovească. sufletul acela va fi stârpit din obştea lui Israel. iar Domnul este Cel ce apără (acoperă. în afara celor care-i trebuie fiecăruia spre a se hrăni – numai aceasta puteţi face. din neam în neam să păziţi ziua aceasta. Domnul „a sărit peste”. 12 Nimicitor: executor al pedepselor divine. Primul sens s’ar referi la faptul că. 7 Literal: „vă voi acoperi”. 26 şi nota. pe casele în care vă veţi afla: Eu voi vedea sângele şi vă voi ocroti7 şi nu va fi’ntre voi rană nimicitoare când voi lovi ţara Egiptului. 15 Timp de şapte zile să mâncaţi azime. şi ungeţi pragul de sus şi amândoi stâlpii uşii cu sângele cel de lângă uşă. Cel ce „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer ne-a trecut pe noi” (din Canonul Învierii). Domnul. fiindcă’n ziua aceea am scos Eu armia9 voastră din ţara Egiptului. muiaţi-l în sângele de lângă uşă. tot cel ce va mânca dospit. şi din toţi dumnezeii Egiptenilor voi face pedeapsă6 . Eu. 6 Sensul exact: îi voi pedepsi după cum merită (ca pe unii ce n’au fost în stare să-i apere pe Egipteni). veţi mânca azime10 . fie el venetic sau moşnean al pământului. 19 Timp de şapte zile să nu se afle dospitură’n casele voastre. Septuaginta preferă acordul cu v. de la om pân’la dobitoc. în noaptea aceea. din neam în neam – ca aşezare veşnică –. şi o prefigurare: el Îl anticipează pe Iisus Hristos. în toate aşezările voastre veţi mânca azimă”. aşa s’o prăznuiţi. voi lovi pe tot întâi-născutul în ţara Egiptului. 10 Azime: pâini nedospite. viziune care-L implică în act pe Domnul-Însuşi. 11 Literal: „înjunghiaţi Paştile”. vă voi ocoli. Evenimentul istoric este. „a cruţat” casele fiilor lui Israel. adică de la robie la libertate. trecând. 9 Despre „oastea” lui Israel vezi 6.IEŞIREA 12 În noaptea aceea voi trece peste ţara Egiptului. 8 Cf. ascunde victima de ochii executorului). iar voi să nu ieşiţi nici unul pe uşa casei până dimineaţa. 13 Plural-singular: alternanţă între adresarea sens referitor la faptul că Dumnezeu. sufletul acela va fi stârpit din Israel. Menţionat şi la 1 Co 10. în acelaşi timp. 20 Tot ce e dospit să nu mâncaţi. încă din ziua’ntâia să’ndepărtaţi din casele voastre dospitura. În Septuaginta. 18 Începând din seara celei de a paisprezecea zi a lunii întâia şi până’n seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni. căci cine va mânca dospit din ziua’ntâia până’n ziua a şaptea. literatura patristică raportează cuvântul şi la „trecerea” lui Israel prin Marea Roşie. ca aşezământ veşnic. 23: Nimicitorul (îngerul Domnului) este cel ce execută pedeapsa. 13 Sângele va fi semn pentru voi. 10. iar ziua a şaptea tot sfântă vă va fi. 24 Păziţi-le pe acestea ca pe un aşezământ pentru tine şi pentru copiii tăi13 . . 16 Ziua întâia se va numi sfântă. literal: „păziţi această poruncă”. protejează. 22 Luaţi un mănunchi de isop. Fără a nega aceste sensuri. a trecut (a străbătut) Egiptul. 14 Ziua aceasta să vă fie vouă spre pomenire şi s’o prăznuiţi ca pe o sărbătoare a Domnului. 21 Apoi i-a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă şi luaţi-vă miei după cum vă sunt familiile şi’njunghiaţi mielul de Paşti11 . 12 17 123 Păziţi Sărbătoarea Azimelor8 . Textului Ebraic. În Textul Ebraic: „voi sări peste (dincolo) de voi”.

38 39 Iar din frământătura pe care-o scose- seră din Egipt au copt în spuză azime. 17. 6. din neam în neam. toată armia Domnului a ieşit din ţara Egiptului. când El a lovit Egiptul iar casele noastre le-a mântuit”. această noapte în care Domnul a stat de veghe. 27 voi să le spuneţi: – Aceasta este jertfa de Paşti pentru Domnul Cel ce’n Egipt a ocrotit casele fiilor lui Israel. Septuaginta însă precizează: „şi’n Ţara Canaanului”. precum şi turme şi cirezi şi vite multe foarte. . 26 Şi de va fi să vă’ntrebe copiii voştri: – Ce-i cu rânduiala aceasta?. aşa au făcut. precum aţi zis! 32 Luaţi-vă şi turmele. Noapte de priveghere i-a fost aceasta Domnului. alta decât cea din Fc 33. va fi întâlnită frecvent în cărţile Pentateuhului. şi bocet mare s’a făcut în toată ţara Egiptului. . şi duceţi-vă!. au făcut aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron. 31 În aceeaşi noapte i-a chemat Faraon pe Moise şi Aaron şi le-a zis: „Sculaţivă şi ieşiţi din mijlocul poporului meu!. iar aceştia leau dat tot ce-au cerut. . 40 Şederea fiilor lui Israel în Egipt şi’n ţara Canaanului a fost de patru sute treizeci de ani16 . 29 Şi a fost că la miezul nopţii i-a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în ţara Egiptului. zoriţi de Egipteni. 28 Şi mergând fiii lui Israel. şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor. 30 Şi s’a sculat noaptea Faraon. şi cirezile. de la întâi-născutul lui Faraon. Dumnezeului vostru. Potrivit aserţiunilor din Fc 15. toate slugile lui şi toţi Egiptenii. până la întâi-născutul robului din temniţă. 16 Textul Ebraic (în tradiţia sacerdotală) dă această cifră numai pentru şederea în Egipt. 35 124 Fiii lui Israel au făcut după cuvântul lui Moise: au cerut de la Egipteni lucruri de argint şi lucruri de aur şi haine. ca la şase sute de mii de bărbaţi pedeştri15 . pe ea o vor păzi toţi fiii lui Israel. şederea Evreilor în Egipt a durat patru sute de ani. după ce veţi intra în ţara pe care Domnul vă va da-o vouă aşa cum a zis. şi duceţi-vă dei faceţi slujbă Domnului. 41 Şi a fost că la capătul celor patru sute treizeci de ani. să păziţi rânduiala aceasta. că nu era casă’n care să nu fie mort. menţiune cu care Sfântul Pavel va fi de acord în Ga 3. 13 şi FA 7. ei nu putuseră zăbovi nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum. Domnul i-a dat poporului Său trecere în ochii Egiptenilor. 15 În stare să poarte arme. căci ziceau: „O să pierim cu toţii!” 34 Poporul şi-a luat frământătura până a nu se dospi. 37 Şi’mpreună cu ei s’a ridicat şi multă adunătură [de oameni]. că ea nu se dospise. 42 Zis-a Domnul către Moise şi Aaron: „Iată rânduiala Paştelui: Nimeni din cei de alt neam nu va mânca din el. Şi s’a plecat poporul şi s’a’nchinat.IEŞIREA 12 din neam în neam. către obşte şi cea către fiecare ins în parte. Binecuvântaţi-mă şi pe mine!” 33 Egiptenii sileau acum poporul să iasă grabnic din ţară. 25 Aşadar. şi voi. afară de copii. [purtând] pe umeri coveţile învelite’n haine. şi fiii lui Israel!. 36 Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot14 . 43 14 Localitate încă neidentificată. care trebuia să stea pe tron. 17. şi i-au despuiat pe Egipteni. ca să-i scoată pe ei din ţara Egiptului.

în luna Spicului2 . os dintr’însul să nu zdrobiţi. voi astăzi ieşiţi. Stâlpul de nor scos Domnul Dumnezeu din Egipt. şi el va fi atunci ca şi un moşnean al pământului. dar ca animal de 1 2 „Sfinţeşte-Mi pe tot întâiul-născut. 46 Să se mănânce în aceeaşi casă. 3 Acest ritual să devină permanent şi de neşters. te va duce în ţara Canaaneenilor. ţara’n care curge lapte şi miere. 47 Pe asta s’o facă toată obştea fiilor lui Israel. primul-născut al animalului Îi zis: era destinat tot lui Dumnezeu. împreună cu armia lor. ca un tatuaj şi ca o obsesie. nici aluat în toate hotarele tale. Dumnezeu revendică pentru Sine pârga vieţii. . în ziua aceea. 1 A sfinţi. căci cu mână tare te-a spre Marea Roşie. a Amoreilor. a-i hărăzi cuiva un anume scop. căci cu mână tare v’a scos pe voi Domnul de acolo: să nu mâncaţi dospit. după ce-l vei tăia’mprejur. 6 9 Să fie aceasta ca un semn pe mâna ta şi ca o aducere aminte’n faţa ochilor tăi3 . a Heveilor. 2 Literal: „în luna celor noi”. Prin această sfinţire. 5 Şi va fi că după ce Domnul. şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!” 50 Şi au făcut fiii lui Israel aşa cum Domnul le poruncise lui Moise şi Aaron. iar ziua a şaptea este sărbătoarea Domnului: 7 Azime să mâncaţi în cele şapte zile. ceea ce se traduce: „în luna spicului”. E prima lună a anului evreiesc. îi vei tăia’mprejur pe toţi ai lui. dar tot cel netăiat împrejur nu va mânca din el. şi stâlpul de foc. când am ieşit eu din Egipt. Dătător de viaţă. În Textul Ebraic: pe cel dintâi la sânul mamei între fiii 13 „să-I facă Domnului Paştile”. 4 Şapte zile să mănânci azime. întâiul fruct 17 Literal: „în luna Abib”. din carnea lui nu vei scoate afară din casă. şi numai atunci să se apropie ca să facă aceasta. 44 125 lui Israel: de la om pân’la dobitoc. cu ideea de a pune deoparte. Drum fie’n gura ta. Dumnezeul tău. de parte bărbătească.IEŞIREA 13 dar din el va mânca tot robul cumpărat cu bani. Pentru această explicaţie vezi 9. el este al Meu!” 3 Iar Moise a zis către popor: „Să vă aduceţi aminte de ziua aceasta’n care voi aţi ieşit din ţara Egiptului. Într’adevăr. din casa robiei. 51 Şi a fost că atunci. 1 Domnul i-a grăit apoi lui Moise şi i-a primul-născut al omului devenea proprietatea lui Dumnezeu. 32 şi nota. i-a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului. 48 Iar dacă vreun străin aşezat între voi va vrea să-I facă Domnului jertfă pascală17 . a păstra în rezervă. a Ghergheseilor şi a Ferezeilor. dospitură nu se va găsi la tine. al pântecelui matern. aşa au făcut. 45 Străin sau simbriaş nu va mânca din el. a Heteilor. pentru ca legea Domnului să Întâi-născuţii şi Azimele. zicând: – Aceasta-i de dragul a ceea ce a făcut Domnul pentru mine. numită mai târziu Nisan. 8 În ziua aceea să-i povesteşti fiului tău. pe care El li S’a jurat părinţilor tăi să ţi-o dea. a Iebuseilor. vei face slujba aceasta în această lună. jertfă. a consacra. 49 o singură lege va fi şi pentru băştinaş.

. Dumnezeul tău. Textul e o reluare a istorisirii din 13. noaptea. Pe tot întâi-născutul din om. ca nu cumva uciderea lui să fie luată drept jertfă). în stâlp de nor. Dumnezeu nu i-a’ndrumat pe 4 Literal: 5 Asinul. Acolo. acolo să tăbărâţi. iar de nul vei schimba. 18 Ci Dumnezeu a făcut poporul să ocolească pe calea pustiului. din casa robiei. „cel ce deschide pântecele”. În Textul Ebraic: „dacă nu-l vei răscumpăra. în sensul: să ocolească. spre Marea Roşie. Să păziţi dar legea aceasta din an în an. în stâlp de foc8 . Trecerea prin Marea Roşie. nici stâlpul de foc. patru-cinci zile de mers până’n Canaan. să-l răscumperi6 . la capătul pustiului. nu poate fi adus jertfă. 21 Iar Domnul îi călăuzea mergândule’nainte şi arătându-le calea: ziua. cu toate că era mai scurtă7 . te va duce în ţara Canaaneenilor. aşa cum li S’a jurat El părinţilor tăi. şi ţi-o va da ţie. 6 Să dai o sumă de bani cu care poţi cumpăra un animal de jertfă. 20 Şi dac’au purces fiii lui Israel din Sucot. 16 Să fie dar aceasta ca un semn pe mâna ta. el va fi dat în schimbul unui miel ce va fi jertfit în locul lui. Iată de ce jertfesc eu Domnului pe tot întâi-născutul de parte bărbătească. lângă mare. ziua. în preajma lui Baal-Ţefon. 1 „Să se întoarcă”. 13 Pe tot întâi-născutul de la asină să-l dai în schimbul unui miel5 . atunci să luaţi cu voi şi osemintele mele de aici”. la vremea rânduită. adaos pe care Septuaginta nu-l consideră necesar. cu unele detalii toponimice. Domnul i-a ucis pe toţi întâii-născuţi în ţara Egiptului. şi tot ce se naşte’ntâi din turmele sau din cirezile tale: partea bărbătească să I-o închini Domnului. tu să-i spui: – Cu mână tare ne-a scos Domnul din ţara Egiptului.IEŞIREA 14 10 126 calea dinspre ţara Filistenilor. deşi mult mai valoros. 15 Când Faraon se’ncăpăţâna să nu ne lase să plecăm. de dinaintea’ntregului popor. 22 Şi n’a lipsit stâlpul de nor. 12 atunci să-I osebeşti Domnului pe tot întâi-născutul4 de parte bărbătească. să aibă păreri de rău şi să se’ntoarcă în Egipt”. căci a zis Dumnezeu: „Nu cumva poporul. îl vei răscumpăra. 19 Atunci a luat Moise cu sine osemintele lui Iosif. căci cu jurământ îi legase Iosif pe fiii lui Israel: „Cu adevărat vă va cerceta Domnul. animal necurat. să-i rupi gâtul” (să-l omori fără să curgă sânge. În al cincilea neam au ieşit fiii lui Israel din ţara Egiptului. neclintit în faţa ochilor tăi: Cu mână tare ne-a scos pe noi Domnul din Egipt!” 17 Iar după ce Faraon a dat drumul poporului. 14 Iar dacă fiul tău te va întreba cândva. 7 De-a lungul coastei Mediteranei. şi de ce pe tot întâi-născutul din fiii mei îl răscumpăr. de la’ntâi-născutul omului până la’ntâinăscutul dobitocului. 18. zicând: – Ce’nseamnă aceasta?. 1 Domnul a grăit către Moise şi i-a zis: 2 „Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcă1 şi să-şi aşeze tabăra în faţa PiHahirotului. şi-au aşezat tabăra la Etam. între fiii tăi. 14 Egiptenii în urmărirea Israeliţilor. dacă va vedea război. 8 Textul Ebraic adaugă: „ca să poată merge şi ziua şi noaptea”. 11 Şi va fi că după ce Domnul. noaptea. între Migdol şi mare.

4 5 Oare nu asta-ţi spuneam noi în Egipt. zicându-ţi: – Lasă-ne să robim Egiptenilor?. în pustie? Ce-ai prin ţară. ca 9 Şi au alergat după ei Egiptenii cu toţi şi’n toată oastea lui şi’n carele lui şi’n caii şi carele lui Faraon. şi i-au ajuns când ei resc. şi au alergat pe urmele fiilor 17 Iată. dar fiii lui Israel ieşiseră cu raon şi pe a tuturor Egiptenilor. se ia după ei.rii ca pe uscat! rilor lui. ”. regele Egiptului. că Eu sunt Domnul!” Şi au făcut aşa. 13 Domnul se va lupta pentru voi. îşi aşternuseră tabăra la mare.IEŞIREA 14 127 3 Că Faraon îi va spune poporului său: morminte’n ţara Egiptului? de ce ne– Fiii aceştia ai lui Israel s’au rătăcit ai adus să murim aici. Şi-a înhămat deci Faraon carele de război şi şi-a luat poporul cu sine. iar el se va pune pe urmele lor. . şi’ntru el. . 3 „Cu mână’naltă”: gest de libertate. 6 Moise însă a zis către popor: „Nu vă temeţi! Ţineţi-vă bine şi veţi vedea mântuirea pe care Domnul o va face astăzi asupră-vă: pe Egiptenii pe care-i vedeţi astăzi nu-i veţi mai vedea în veacul vecilor. cu călăreţii şi călăreţii lui va fi ca Eu să Mă preamăcu toată oastea lui. i-a închis pustiul. mâna asupra mării şi despic-o!: să 8 Iar Domnul a învârtoşat inima lui Fa. ca să mână’naltă3 . s’a mutat4 şi mergea în urma 11 Şi i-au zis lui Moise: „Oare nu erau lor. fără să le pese (e altceva decât „braţul înalt” al lui Dumnezeu). ei au zis: „Ce-am făcut. Atunci inima lui Faraon şi a slujitorilor lui s’a schimbat în privinţa poporului. fiii lui atunci vor cunoaşte Egiptenii. Şi Mă voi preamări Eu în Faraon2 şi’n toată oastea lui şi vor cunoaşte Egiptenii. 14 15 Atunci a zis Domnul către Moise: „Ce strigi către Mine? Spune-le fiilor 7 A luat şase sute de care alese şi lui Israel să pornească!. 10 Şi dacă Faraon s’a apropiat. Faraon şi’n carele lui şi’n călăreţii lui. Eu voi învârtoşa inima lui Falui Israel.16 iar tu ridică-ţi toiagul.treacă fiii lui Israel prin mijlocul măraon. toţi vor Israel şi-au ridicat ochii şi i-au văzut pe cunoaşte. în faţa lui Baal-Ţefon. . şi de-acum nu vor mai munci pentru noi?. în Faraon. plecaseră fluturând din mâini. 4 Verbul sugerează: s’a mutat ridicându-se prin văzduh. . că ne-ai scos din Egipt? Eu însă voi învârtoşa inima lui Faraon. lângă 18 şi-atunci când Eu Mă voi preamări în Pi-Hahirot. Israel. . întinde-ţi niile lor. 2 Înfrântul Faraon va fi cel ce instrumentează slava biruitorului Dumnezeu. 5 „Îngerul lui Dumnezeu” şi „stâlpul de nor” sunt sinonime şi simbolizează prezenţa ocroti- . că i-am lăsat pe fiii lui Israel să se ducă. şi foarte 19 Atunci îngerul lui Dumnezeu. care s’au înspăimântat fiii lui Israel şi au mergea înaintea taberei fiilor lui strigat către Domnul. şi s’a mutat şi stâlpul norului de dinaintea lor şi le-a stat în urmă5 . făcut tu cu noi. . toată călărimea Egiptenilor şi căpete. şi pe a slujito. toţi vor cunoaşte. că Eu sunt Domnul!” Egipteni tăbărâţi înapoia lor. Că mai bine era să le fim robi Egiptenilor decât să murim în pustia aceasta!” 12 I s’a dat de ştire regelui Egiptului că poporul [evreu] a fugit. vouă nu vă rămâne decât să fiţi liniştiţi”.

pe orizontală când le-a readunat. şi n’a rămas nici unul. că Domnul Se luptă pentru ei Cântarea lui Moise. sugerează şi traducerea: (datorită norului) „noaptea era întuneric într’o parte şi lumină în cealaltă” (Symahus). alergându-i. de-a dreapta şi perete de-a stânga. 3 1 Imn devenit celebru şi intrat foarte de timpuriu în imnografia creştină. şi noaptea s’a scurs fără ca’n timpul nopţii să se poată apropia unii de alţii. Domnul este numele Lui. 22 Iar fiii lui Israel mergeau prin mijlo. Domnul Cel ce surpă războaie. 31 Văzut-a Israel mâna cea tare pe care carele şi călăreţii lui. 27 Şi şi-a întins Moise mâna asupra mă8 6 Textul Ebraic.lor. şi’ntuneric s’a făcut şi negură6 . Acesta-i Dumnezeul meu.30 Aşa l-a mântuit Domnul în ziua cul mării ca pe uscat: apele le erau pe. 29 Fiii lui Israel însă au trecut prin şi a făcut din mare uscat. în mijlocul mării. că apele se mare ca pe uscat. 8 Dubla mişcare a toiagului lui Moise a devenit în imnografia creştină simbol şi prefigurare a Sfintei Cruci: pe verticală când a despicat apele. apa fiindu-le perete despicaseră. spre mântuire.IEŞIREA 15 20 128 iar Egiptenii fugeau pe sub apă. 28 intrând astfel şi stând între tabăra Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israel. care intrase după ei în rii. istorică şi profetică –. 13-16) şi chiar regăsirea lor în templul din Ierusalim (vv.a lui Faraon. au „Întinde-ţi mâna asupra mării: apele zis: „Să-I cântăm Domnului. foarte dificil. asu. noaptea cu vânt puternic de la răsărit. încât cu anevoie-i mai duceau. el cântă nu numai eliberarea Evreilor din robia egipteană şi trecerea lor prin Marea Roşie (vv. tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra servul Său. Egiptenilor de spaimă. căci cu să se’ntoarcă asupra Egiptenilor. pe El Îl voi înălţa. şi i-a văzut Israel pe Egipteni morţi 23 Dar Egiptenii s’au pus pe urma lor. Şi le-a împiedicat roţile carelor. 4-12). Iar apele s’au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii şi’ntreaga oaste 21 Moise şi-a întins mâna asupra mă. Apa din Mara.aceea pe Israel din mâinile Egiptenirete de-a dreapta şi perete de-a stânga. şi s’a temut poporul de Domnul şi nul din stâlpul cel de foc şi de nor spre I-a crezut lui Dumnezeu şi lui Moise. Domnul a întins-o’mpotriva Egipteni24 Dar în straja dimineţii a căutat Dom. 7 Imagine grandioasă: vântul e harapnicul cu care Dumnezeu mână telegarii mării. în pra carelor şi călăreţilor lor”. Atunci au 15 zis Egiptenii: „Să fugim de la faţa lui Israel. Având o triplă dimensiune – poetică. 17-18). cu Egiptenii!” 1 Atunci Moise şi fiii lui Israel I-au cân1 26 Iar Domnul a zis către Moise: tat lui Dumnezeu această cântare .slavă S’a preamărit. pe malurile mării. mare i-a aruncat! 25 2 Ajutor şi ocrotitor mi S’a făcut mie rii : spre ziuă s’a întors apa la locul ei. cal şi călăreţ. iar Domnul a mânat7 marea toată mare. . Dumnezeul toare a Domnului (Iahvé) asupra poporului israpărintelui meu. şi au intrat după ei toţi caii lui Faraon. ci şi drumul lor prin pustie spre Ţara Făgăduinţei (vv. lor. pe El Îl voi preamări. şi i-a înecat Domnul pe Egipteni în mijlocul mării. elit.

căci cu slavă dumnezei? cine-i asemenea Ţie. zicând: 11 Doamne. meu îi va stăpâni. 5 În fapt. 13 Cu dreptatea Ta călăuzit-ai acest popor şi l-ai izbăvit. cei potrivnici: mânia Ţi-ai dezlănţuit-o 18 Împărăţi-va Domnul în veac şi în veşi i-a mistuit ca pe nişte paie. Proorociţă: femeie inspiiesc în Filisteea. 1-2). cine-i asemenea Ţie’ntre „Să-I cântăm Domnului. pe care mâi7 Cu mulţimea slavei Tale ai surpat pe nile Tale l-au gătit. pe vrăjmaşi i-a sfărâmat. în timp 9 Vrăjmaşul zicea: – Îi voi alerga şi-i voi ce fiii lui Israel au trecut prin mare ca prinde. 6 În ebraică: mar = „amar”. pe aleşii călăreţi. minunat întru slavă. i-a aruncat!”5 făcător de minuni? 22 Moise i-a ridicat apoi pe fiii lui Israel 12 Întinsu-Ţi-ai dreapta şi i-a’nghiţit de la Marea Roşie şi i-a dus în pustia Şur. dar Domnul închegatu-s’au valurile’n inima mării. şi a lui Moise. 17 Tu-l vei duce şi Tu-l vei răsădi în 6 Dreapta Ta. 4 Timpan (de la grecescul týmpanon): instrument muzical asemenea unei tamburine. o piatră s’au adâncit. a luat timpanul4 în mâna sa. căreia Dumnezeu îi transmite mesaje (vezi Nm 12. au intrat în mare. Doamne. biruinţa. braţul 20 Mariam proorociţa. „amărăciune”. dureri2 i-au cuprins pe cei ce locu3 Deci. cu carele şi călăapa. pân’ce va trece acest popor pe care Tu 5 cu marea i-a acoperit. cal şi călăreţ. . aruncat în mare. 21 Şi Mariam făcea’nceputul. Tu. pradă voi împărţi. 15 2 Cu nuanţa: dureri ale femeii care naşte (ca în Ps 47. în adâncuri ca Ţi l-ai agonisit.pe uscat”. l voi sătura. înzestrată şi cu darul poetic: proorociţa Debora. nucleul Cântării lui Moise. E posibil ca aceste două versuri să fi alcătuit un refren prin care femeile celebrau. apele adâncului. care Tu. Trei zile-au mers ei prin pustie pământul! fără să dea de apă. rată. . cu sabia voi ucide. iată de ce locul acela a fost nu14 Auzit-au neamurile şi s’au cutremumit Mara6 . celor ce locuiesc în Canaan. Ţi l-ai sfinţit. rat. s’a preamămuntele moştenirii Tale.femeile au ieşit după ea cu timpane şi a înghiţit. Atunci capii Edomului au fost cuprinşi de spaimă. va alcătui şi ea un imn (Jd 5). amară. pe mai-marii Moabului cutremur i-a cuprins. sufletul mi. acul veacului! 8 Prin suflarea mâniei Tale s’a despicat 19 Căci caii lui Faraon. şi ele. închegatu-s’au apele ca un perete. în mare mărit întru sfinţi. şi toate 10 Trimis-ai Tu suflarea Ta: marea i. le-a pierit inima. că era chemat spre locaşul Tău cel sfânt. prea. . asemenea lui Mariam. mâna Ta cea dreaptă. Doamne.S’a preamărit. afundatu-s’au ca plumbul în dănţuind. reţii lui. Doamne. dar n’au putut să bea apă din Mara.IEŞIREA 15 4 129 Carele lui Faraon şi oştirea lui le-a 16 Cădea-vor peste ei cutremur şi frică. pe care Doamne. Doamne. Ţi l-ai zidit. a’ntors asupră-le apele mării. pe puterea braţului Tău îi va încremeni căpitani. tuturor. 6). sora lui Aaron3 . i-a cufundat în Marea Roşie: pân’ce va trece poporul Tău. în locaşul pe rit întru tărie. cu puterea Ta l-ai 23 Au ajuns apoi la Mara.

26 „Dacă’ntr’adevăr vei asculta de gla. el bla ei după legea Mea. 1 Şi dac’au plecat din Elim. şi vei toată adunarea fiilor lui Israel: „Diface numai ceea ce e drept în ochii Lui. ca să-i pun la’ncercare. vă va da seara carne să mâncaţi şi dilângă apă. Eu voi face să plouă pentru voi pâine doua zi (vezi v. 1 2 Cantitate dublă.IEŞIREA 16 24 130 Iar poporul murmura’mpotriva lui din cer. tră’mpotriva lui Dumnezeu. slava Domnului s’a tit împotriva lui Moise şi Aaron. fiziua a cincisprezecea a celei de a doua indcă El v’a auzit cârtirea”. arătat în nor. va ieşi poporul şi va Moise şi zicea: „Ce vom bea?” aduna în fiecare zi atât cât trebuie pen25 Atunci Moise a strigat către Dom. [vor verunci [poporului Său] şi acolo l-a pus dea că] e de două ori mai mult decât la’ncercare şi i-a zis: adunau într’o altă zi pentru o zi”2 . când şedeam împrejurul căldărilor cu carne şi mâncam 12 „Am auzit cârtirea fiilor lui Israel. care este între Elim şi Sinai.tru o zi. 5 Dar va fi că’n ziua a şasea. Dumnezeului tău.mânca. adunarea fiilor lui Israel.vor pregăti1 ceea ce au strâns. seară veţi cunoaşte că Domnul este Cel dacă-ţi vei pleca auzul la poruncile Lui ce v’a scos pe voi din ţara Egiptului. Ca să mănânce. luni după ieşirea lor din ţara Egiptu10 Şi’n timp ce Aaron vorbea către toată lui. iar dimineaţa vă veţi sătura de tea aceasta să moară de foame. sau nu? l-a aruncat în apă. zeu”. ce 16 suntem noi?: nu’mpotriva noastră vă este cârtirea. iar Domnul i-a arătat un lemn. în vederea Sabatului de a Domnul însă a zis către Moise: „Iată. ei au căutat 2 Aici toată obştea fiilor lui Israel a cârspre pustie: şi iată. ci’mpotriva lui DumnePrepeliţe şi mană. fiindcă că Eu sunt Domnul Care te vindecă”. . ”. . că El a auzit cârtirea voaspe care le-am adus asupra Egiptenilor. când ei Acolo i-a pus [Domnul] rânduieli şi po. 4 . 26). noi. ce suntem noi ca să cârtiţi împo27 Apoi au venit în Elim. aceasta va fi pentru că Domnul v’a auzit cârtirea’mpotriva noastră. decât să ne fi adus Spune-le dar: – Seara carne veţi voi în acest pustiu pentru ca toată obş. şi vei păzi rânduielile Lui. vor umnul.6 Atunci au zis Moise şi Aaron către sul Domnului. 3 Au zis către ei fiii lui Israel: „Mai 11 Şi a grăit Domnul către Moise şi a bine-am fi murit bătuţi de Domnul în zis: ţara Egiptului. iar apa s’a îndulcit. atunci nu 7 iar mâine-dimineaţă veţi vedea slava voi aduce asupra ta nici una din bolile Domnului. Aşadar. mineaţa pâine să vă săturaţi. fiindcă noi. Şi erau acolo triva noastră?” douăsprezece izvoare de apă şi şapte8 Şi a mai zis Moise: „Când Domnul zeci de palmieri. pâine pe săturate. toată obş9 Moise i-a zis apoi lui Aaron: „Spune tea fiilor lui Israel a ajuns în pustia la toată adunarea fiilor lui Israel: – Sin. în Apropiaţi-vă’naintea lui Dumnezeu. Şi au tăbărât acolo.

cât îi trebuie să mănânce – un omer4 căci astăzi este odihna închinată Domde fiecare om – după numărul sufletenului. În această primă zi a arătat Dumnezeu lumina (Fc 1. iar ceea ce prisoseşte puneţi deoparte 15 Şi văzând-o fiii lui Israel. ceva albicios odihnă închinată Domnului. celui ce 28 Atunci Domnul a zis către Moise: avea mai mult nu i-a prisosit. şapte zile. Mc 2. zi riguroasă de odihnă (reţinere absolută de la activităţile fizice).ise. [mana neculeasă] se topea. va nega obligativitatea Sabatului (Col 2. prin care se explică numele de „mană” pe care Israeliţii l-au dat acestui fel de hrană (vezi v. ce aveţi de fiert. . Zis-a Moise către ei: „Nimeni să nu La origine. 3 În Textul Ebraic: man-hu. fiecare aduna dis-dedimineaţă după cât îi trebuia. nici că s’au stricat. Evr 4. „a pune capăt”. iar celui „Până când vă veţi încăpăţâna voi să ce avea mai puţin nu i-a lipsit: fiecare nu ascultaţi de poruncile Mele şi de leadunase atâta cât li se cuvenea celor ce gea Mea? erau cu el. Domnul: Strângeţi dintr’însa fiecare 25 Apoi a zis Moise: „Mâncaţi-o astăzi. rigurozitate împinsă uneori până la formalism. nat de două ori mai multă hrană: câte două omere de fiecare. ca grindina pe pământ. 5). cuvânt de origine necunoscută şi semnificaţie incertă. 7 şi nota). unii din popor să adune. 18 dar măsurând cu omerul. au zis unul şi păstraţi totul pe a doua zi”. 5 ci unii au lăsat din ea până’n dimineaţa următoare. Încă din epoca apostolică. Lc 6. ziua cu care se încheia săptămâna de lase din ea până dimineaţă”. nici c’au făcut 16 Iată cuvântul pe care vi l-a poruncit viermi. coaceţi. Dumnezeul vostru”. „a termina”. ceea ce-L va face pe Domnul Iisus s’o desfiinţeze (vezi Mt 12. iar di. „a înceta de a mai. încheia”. 23 Moise le-a zis: Iată ce-a zis Domjurul taberei.rii au venit toţi să-l înştiinţeze pe Momineaţa. ”. . Sfântul Apostol Pavel. dar a făcut viermi şi s’a stricat. La Evrei. 16-23. fierbeţi. s’au ridicat prepeliţe şi au acoperit tabăra. Iar Moise s’a mâniat pe ei. 8. „a se odihni”. 17 Fiii lui Israel au făcut aşa: unii au 27 Şi a fost că’n ziua a şaptea au ieşit adunat mai mult. Iar capii adună13 Iar dacă s’a făcut seară. 5. . 13. mai apoi: „a fi inactiv”. Iar Moise le-a zis: „Aceasta e pâinea dimineaţa. fiecare să adune pentru cei 26 Şase zile veţi aduna.IEŞIREA 16 131 pâine. 15-16). „Lumina lumii” (In 9. „a isprăvi”. dar ziua a şappe care-i are în cortul său!” tea e zi de odihnă: n’o veţi afla”. 4 Omer: ceva mai mult de 2 litri. că dacă’ncepea soarele să dogorească. şi veţi cunoaşte că Eu sunt Dom. 27. alţii mai puţin. şi n’au găsit. Duminica era ziua în care creştinii săvârşeau Euharistia. 31). Creştinii îl vor înlocui cu ziua de Duminică (Domini Dies = Ziua Domnului). cuminecarea (vezi FA 20. „ziua cea dintâi a săptămânii”. către altul: „Ce e asta3 ?” Că nu ştiau ce 24 Şi dac’au lăsat ei din acestea până e. astăzi n’o veţi afla pe câmp. ise. ce aveţi de copt.22 Şi a fost că’n ziua a şasea au adunul. zi de sfântă 14 iată că pe faţa pustiei se afla ceva mărunt ca nişte grăunţe. aşa cum le poruncise Mope care v’a dat-o Dumnezeu ca hrană. Sâmbătă – în ebraică: Sabbath = „odihnă”. Verbul derivat însemna la început „a 19 20 Ei însă n’au ascultat de Moise. după ce s’a luat roua dimpre. lor voastre. „a nu lucra”. nul: „Mâine e Sâmbătă5 . „frângerea pâinii”. 21 Aşadar. de asemenea. 4-11). 3-5) şi tot în ea a înviat Domnul Iisus.

Biruinţa asupra Amaleciţilor. 31 Fiii lui Israel au numit-o mană. pe copiii noştri şi turmele noastre?. . 36 Omerul era a zecea parte din trei vedre8 . în Chivotul Mărturiei (sau al Legământului). mană au mâncat până ce-au ajuns în hotarele ţării Canaanului. pe stâncă. era albă. la Horeb. de fapt. iar din ea va curge apă şi va bea poporul Meu”. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. aromat asemenea chimenului. până ce-au ajuns în ţară locuită. din pricina cârtelii fiilor lui Israel şi pentru că acolo-L ispitiseră ei pe Domnul. Eu îţi voi aţine calea acolo. tradiţie ce va fi consemnată de Apostolul Pavel în Evr 9. a-L pune la încercare. ci la mărimea grăuntelui de mană. 6 Coriandru: 17 Apă din piatră. 1 A-L ispiti pe Dumnezeu: a te îndoi de puterea sau de bunătatea Lui şi a-I cere să Şi le dovedească printr’o minune.IEŞIREA 17 29 132 Vedeţi: fiindcă Domnul v’a dat vouă această zi spre odihnă. 30 Şi s’a odihnit poporul în ziua a şaptea. În Textul Locul acela a fost numit Masa-şiMeriba2 . 2 Ar însemna „Cârteală-şi-Ispitire”. iar gustul îi era ca al unei turte cu miere. 4. 6 plantă umbeliferă (coriandrum sativum) al cărei fruct. aceasta era ca sămânţa de coriandru6 . pe noi. toată. zicândui: „Ce-i asta?: ne-ai scos din Egipt ca să ne omori cu setea. ca să vadă pâinea pe care aţi mâncat-o în pustie când Domnul v’a scos pe voi din ţara Egiptului”. şi mergi! 5 Iată. murmura’mpotriva lui Moise. 33 Iar către Aaron a zis Moise: „Ia un vas de aur şi toarnă’n el un omer plin cu mană şi pune-l înaintea lui Dumnezeu. şi-a ridicat tabăra din pustia Sin. ca să fie păstrat. Comparaţia de aici se referă nu la culoarea. îi zicea: „Dă-ne apă să bem!” Iar Moise le-a zis: „De ce-mi cătaţi voi mie pricină? de ce-L ispitiţi voi pe Domnul1 ?” 2 Iar poporul. 4 Zis-a Domnul către Moise: „Treci în fruntea poporului acestuia. are un diametru de 5 mm. dar poporul nu avea apă de băut. ”. rămâneţi fiecare în casele voastre: în ziua a şaptea să nu iasă nimeni din locu’n care se află”. 7 Adică. de aceea vă dă El în ziua a şasea pâine pentru două zile. ia cu tine pe câţiva din bătrânii poporului. Şi’ntocmai aşa a făcut Moise sub ochii fiilor lui Israel. 1 Şi poporul îi căta pricină lui Moise. Obştea fiilor lui Israel. după porunca Domnului. În acesta erau păstrate Tablele Legii. au tăbărât apoi la Rafidim. 3 Iar Moise a strigat către Domnul şi a zis: „Ce să mă fac eu cu poporul acesta? Încă puţin. însetat acolo de apă. toiagul lui Aaron şi urna cu mană. ca să se păstreze’n viitor pentru urmaşii voştri!” 7 34 Şi l-a pus Aaron înaintea Mărturiei . 8 O vadră: ceva peste 10 litri. 35 Iar fiii lui Israel au mâncat mană timp de patruzeci de ani. 32 Şi Moise a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: Umpleţi cu mană un omer. spre păstrare’n viitor urmaşilor voştri. dar ia în mână şi toiagul cu care ai lovit Nilul. . . şi mă vor ucide cu pietre”. tu vei lovi stânca. zicând: „Oare este Domnul în mijlocul nostru sau nu?” 7 Ebraic: „a zecea parte dintr’o efă”.

6 Şi i s’a dat de veste lui Moise prin cuvintele: „Iată că vine la tine Ietro. 4 iar pe altul îl chema Eliezer. unul de-o parte şi altul de alta. 1 Dar Ietro. 14 Atunci a zis Domnul către Moise: „Scrie aceasta’ntr’o carte5 . 13 Şi a zdrobit Iosua pe Amalec şi tot poporul său. apoi l-a poftit în cort. tânărul războinic care-i va succeda lui Moise şi va cuceri Canaanul. . toate necazurile ce se abătuseră asupra lor pe drum şi cum i-a scăpat Domnul din mâna lui Faraon şi din mâna Egiptenilor. Aşezaţi la nord de Cadeş. 15 Moise I-a ridicat atunci Domnului un jertfelnic şi l-a numit Iahvé-Nissi6 . a luato pe Sefora. anume căi scăpase din mâna Egiptenilor şi din mâna lui Faraon. popor descendent din Edom (vezi Fc 36. ei au luat o piatră şi au pus-o sub el. 8 Şi i-a povestit Moise socrului său tot ceea ce Domnul le făcuse lui Faraon şi Egiptenilor de dragul lui Israel. în timp ce Moise. probabil. trecându-i prin ascuţişul săbiei. iar Aaron şi Or îi sprijineau mâinile. după spusa: „Dumnezeul părintelui meu mia fost într’ajutor şi m’a scăpat din mâna lui Faraon”. biruia Israel. 6 Iahvé-Nissi = „Domnul este steagul meu”. el s’a aşezat pe ea. biruia Amalec. chiar dacă nu putem şti de care anume carte e vorba aici. spre aducere aminte. socrul tău. 12 Cum însă mâinile lui Moise se îngreuiau. 5 E pentru întâia oară când Moise e menţionat ca autor al cărţilor lui. 11 Şi a fost că atunci când Moise îşi ridica mâinile. 133 18 Ietro la Moise. 8 3 Nume generic pentru Amaleciţi. 2 Atunci Ietro. că anume Domnul îl scosese pe Israel din Egipt. 16 căci „cu mână tainică îl va bate Domnul pe Amalec din neam în neam”. oaza de la Rafidim. pe care acesta i-o lăsase’n seamă. socrul lui Moise. ei îşi revendicau. 4 9 Iar Moise a zis către Iosua : „Alegeţi bărbaţi voinici şi du-te mâine de te luptă cu Amalec! Cât despre mine. socrul lui Moise. 3 ca şi pe cei doi fii ai ei – dintre care unul se chema Gherşom. acolo unde-şi aşezase el tabăra. 22. iar când îşi lăsa mâinile. 7 Deci a ieşit Moise în întâmpinarea socrului său. s’a plecat înaintea lui şi l-a îmbrăţişat şi s’au sărutat unii pe alţii. şi spune-i lui Iosua că pomenirea lui Amalec o voi şterge din cele ce sunt sub cer”. după spusa: „străin sunt eu în ţară străină”1 . la muntele lui Dumnezeu. avându-i cu el pe femeia ta şi pe cei doi feciori ai tăi”. cu toiagul lui Dumnezeu în mâna mea”. 10 A făcut deci Iosua după cum îi spusese Moise şi a ieşit să se bată cu Amalec. 5 Aşadar Ietro. a auzit de toate câte le făcuse Domnul pentru poporul Său. Aaron şi Or s’au suit în vârful muntelui. 9 Şi s’a minunat Ietro de tot binele pe care li-l făcuse Domnul. preotul din Madian. 4 Prima menţiune a lui Iosua (Navi).IEŞIREA 18 Apoi a venit Amalec3 şi se bătea cu Israel la Rafidim. femeia lui Moise. 1 Vezi nota de la 2. 1 şi 12). eu voi sta în vârful muntelui. împreună cu fiii şi cu femeia acestuia. faptul rămâne semnificativ. socrul lui Moise. a venit la Moise în pustie. şi au stat mâinile lui rezemate până’n asfinţitul soarelui.

i-a zis: „Ce faci tu cu poporul? De ce 24 Şi a ascultat Moise de cuvântul soşezi tu singur. lui Dumnezeu ardere-de-tot şi jertfe. te va întări. 19 20 Sosirea în pustia Sinai. toate pricinile grele le aduînvăţ poruncile lui Dumnezeu şi legile ceau la Moise. apoi. se crede că cea exactă a dispărut din vechile manuscrise ebraice. expresie ebraică pentru „a mânca”. tu vei putea să faci faţă.25 Aşadar. le judecau ei. căpetenii peste sute. şi a stat poporul înain. I-a adus nii peste sute. peste zeci. pentru că i-a zeu. 17 Iar socrul lui Moise a zis către el: „Ce 27 Moise l-a lăsat apoi pe socrul său să faci tu. în chiar ziua aceea1 au ajuns ei în pustia Sinai.meni destoinici şi temători de Dumnenul peste toţi dumnezeii. că El v’a scăpat din mâna Egipte. 18 că şi tu te vei slei. 1 1 Dată imprecisă. ei să judece poporul în toată Israel pentru ca’n faţa lui Dumnezeu vremea: pricinile grele să le aducă la să stea la masă2 cu socrul lui Moise. nu faci bine. iar pe cele uşoare. Ei 13 Şi a fost că a doua zi a şezut Moise să te vor ajuta astfel. să le descoperi căile pe care să umnul. şi pune-i căpetenii peste mii. plece. şi nu vei putea s’o faci singur. căpetenii peste zeci. oameni drepţi. am să-ţi dau un sfat. Şi au venit Aaron şi toţi bătrânii lui 22 Aceştia. trebuinţele lor. eu cercetez pe fiecare şi-i vremea. porul vine la mine să ceară judecata lui căpetenii peste cincizeci şi căpetenii Dumnezeu.ble şi faptele pe care să le facă. tot poporul stă înaintea ta de di.tenii peste mii. pe Lui”. socrul lui Moise. judece poporul. 16 Când se ivesc între ei neînţelegeri. smerit”. iar 14 Şi dacă Ietro. uşurându-ţi povara. căpetenii peste cincizeci. tine. pe de crului său şi a făcut tot ceea ce i-a spus. . socrul lui Moise. alta. şi.23 De vei face lucrul acesta. 19 15 Acum dar ascultă-mă pe mine!. iar pe cele mici să le judece ei. Dumnezeu cu tine! Tu să-i fii poporului ceea ce trebuie să-i fii faţă de Dumnezeu: să-I înfăţişezi lui Dumnezeu. pe de-o parte.IEŞIREA 19 10 Şi a zis Ietro: 134 „Binecuvântat fie Dom. tu. iar acesta s’a dus în ţara lui. nilor şi din mâna lui Faraon! 21 Acum: din întregul popor alege-ţi oa11 Acum ştiu şi eu că mare este Dom. „a sta la masă”. toate. la locul său”. Iar în cea de a treia lună de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului. 26 Aceştia. care urăsc trufia. grea e pentru tine treaba aceasta. Dumnezeu tea lui Moise de dimineaţă până seara. iar lor să le arăţi poruncile şi legile 2 Literal: „să mănânce pâine”. căpete12 Apoi Ietro.Lui.poporul acesta’ntreg va ajunge cu pace zut tot ceea ce făcea el pentru popor. a vă. ei judecau poporul în toată vin la mine. şi poporul acesta care-i cu tine. din întreg Israelul a ales Momineaţa până seara?” ise oameni destoinici şi i-a pus căpeIar Moise a zis către socrul său: „Po. Pregătiri pentru primirea Legii.

12 Vei pune poporul dincolo printr’un 3 Adică la „muntele lui Dumnezeu”. şi acolo a tăbă. . rât Israel. cum v’am purtat tori!” Iar cuvintele poporului le-a dus Eu pe aripi de vultur şi v’am adus la Moise la Dumnezeu.nul. ci „condusă de preoţi” (de aici. de unde interpretarea de sorginte apuseană că ar fi vorba de instituirea unei „preoţii universale”.pe care le vei spune fiilor lui Israel”. Iar Moise I-a spus Domnului cuvintele poporului. Eu 5 Acum: dacă veţi asculta de glasul voi veni la tine într’un stâlp de nor.pururea”. 5 Literal: „curăţeşte-i” (oficiază. În acelaşi sens o foloseşte şi Sfântul Vasile cel Mare în una din rugăciunile sale liturgice (anamneza din Liturghia ce-i poartă numele). Textul Ebraic permite traduceri cu accentul nu pe preoţie. în acord cu sintagma „preoţie sfântă” din 1 Ptr 2. în faţa’ntregului gea. 9 Domnul a zis către Moise: „Iată. stăpâneşte „tot pământul”. au neam sfânt!. deschiderea spre teocraţie). 7 Şi venind Moise.11 şi să fie gata pentru cea de a treia zi. romano-catolicii glosează în sensul că o „împărăţie de preoţi” nu înseamnă că e „alcătuită din preoţi”. cu moarte va muri: îndeplinirea misiunii. a zis: „Toate câte a zis 4 – Voi cu ochii voştri aţi văzut ce le-am Dumnezeu vom face şi vom fi ascultăfăcut Eu Egiptenilor. venit celebru prin aceea că în el i S’a descoperit căci în ziua a treia Se va pogorî DomDumnezeu lui Moise şi li s’a dat Israeliţilor Le. Sinai (după tradiţia astăzi şi mâine.atingeţi de hotarul lui. că tot cel ce se rat suprem. Localizat în sudul peninsulei cu acelaşi nume. elohistă: Horeb – vezi 3. voi pentru ca poporul să Mă audă vorbind Îmi veţi fi Mie popor ales dintre toate cu tine. ca Împă. tre casa lui Iacob şi ce le vei da de veste 8 Atunci tot poporul. cea din umbra Legii. 24-31). selecţionat de Cel ce. răspunzând fiilor lui Israel: într’un glas. . tul. Pentru Sfântul Apostol Pavel. prin prezenţa şi lucrarea acestei preoţii.IEŞIREA 19 2 135 Au plecat deci de la Rafidim. ci pe împărăţie: „împărăţie preoţească” sau „împărăţie de preoţi” (în Vulgata: regnum sacerdotale). supune-i curăţirii5 „muntelui lui Dumnezeu”. Sinaiul va fi popor. om sau dobitoc. în sensul că vechea preoţie. Împărat şi Arhiereu. devine cu adevărat „împărătească” şi „sfântă” prin Cel ce o conferă. Mine3 . i-a chemat pe bătrâ3 Şi s’a suit Moise în muntele lui nii poporului şi le-a spus toate cuvinDumnezeu. poporul ales e înzestrat cu o „preoţie împărătească”. . nu va rămâne’n oţiei levitice). în faţa muntelui2 . ci cu Împăratul-Dumnezeu (în fapt. Sinai.getat. pentru va atinge de munte. actul purificărilor rituale). Expresia din Septuaginta e citată aidoma în 1 Ptr 2. că al Meu este tot pămân. În conPăziţi-vă: nu vă suiţi în munte şi nu vă text. Iisus Hristos. 4 6 Îmi veţi fi preoţie împărătească şi 10 Şi a zis Domnul către Moise: „Coboară-te! Atrage-i poporului 2 Adică în faţa (sau în imediata vecinătate) a luarea-aminte. preoţie conferită de 13 pe acela nu mână-l va atinge. în virtutea căreia orice membru al comunităţii este preot. să-şi spele hainele. hotar de jur-împrejur şi-i vei spune: – 4 Textual: basíleion hierátevma. cele trei trepte: „popor ales” în vederea unei misiuni speciale. iar Domnul l-a strigat din tele acestea pe care le poruncise Dommunte şi i-a zis: „Iată ce vei grăi tu că. În faţa acestei interpretări. 1 şi nota). 9. Acestea sunt cuvintele ajuns în pustia Sinai. 5. simbolul Legii care a fost desfiinţată prin Iisus Hristos (vezi Ga 4. prin poruncă.nul pe muntele Sinai. Meu şi veţi păzi legământul Meu. poporul ales devine el însuşi „neam sfânt”. Munte de. şi astfel şi pe tine să te creadă neamurile. întregul text e o pietre va fi ucis sau cu săgeată va fi săpregătire pentru instituirea templului şi a pre.

rămasă neisprăvită. Dar preoţii şi poporul să nu se repeadă a se sui la Domnul. 8 În . Dar când tunetele şi trâmbiţele 22 Chiar şi preoţii. pentru că Tu ne-ai atras luareasă fiţi gata. dar nici vederea lui lăuntrică. de Domnul Dumnezeu. Şi Dom. şi tot poporul6 era prins de cutremur. ca nu cumva Domnul să-i părăsească”. şi tot poporul din tabără a fost cuprins de spaimă. coboară-te. . 3 Să nu ai alţi dumnezei în afară de 21 Grăit-a Domnul către Moise: Mine. zicând: – Hotărniceşte muntele şi sfinţeşte-l!” aţi!” 16 Şi a fost că’n ziua a treia. el a sfinţit poporul. . Cel tele Sinai. pentru ca nu cumva Domnul să Se’ndepărteze de la ei”. de femei să nu vă apropi. tu şi Aaron împreună cu tine.: „muntele”. primul verset al capitolului următor e continuarea versetului 19 al capitolului de faţă.1 Grăit-a Domnul toate cuvintele aceszeu îi răspundea cu glas. concordanţă şi cu Textul Ebraic: frază întreruptă. nu poate accede la fiinţa intimă a lui Dumnezeu. încă de dimineaţă. statuie sau statuetă sculptată. ce mai tare. tunete s’au făcut pe muntele Sinai. ca reprezentare a unei zeităţi. şi fum se înălţa ca fumul de cuptor. telui. iar ei şi-au 23 A zis Moise către Dumnezeu: „Nu va spălat hainele. să se sfinei se vor sui în munte”. 14 Şi dacă s’a coborât Moise din munte la popor. în unele manuscrise: „poporul”). ori din câte sunt în apele de 6 Ebr. 8 s’au oprit la poala muntelui. Domnul ca să vadă7 : mulţi dintre ei acolo sus. pe vârful muntelui. 24 20 Sunetul trâmbiţei se făcea din ce în Cele zece porunci. (totuşi. din casa nul l-a chemat pe Moise în vârful mun. Dumnezeu tău. În textul de faţă: nu numai că ochii omului nu pot suporta slava lui Dumnezeu. „a privi spre a-ţi câştiga pricepere”. vor cădea. autorul s’a grăbit să introducă marele şi importantul capitol al Decalogului. 17 Iar Moise a scos poporul să-L întâmpine pe Dumnezeu în afara taberei.robiei. iar Dumne. „Coboară-te! Atrage-i poporului 1 4 Să nu-ţi faci chip cioplit . 7 Sensul exact al verbului katanoéo: „a vedea (a contempla) spre a înţelege”. şi nici vreo luarea-aminte să nu dea buzna spre asemănare cu ceva din câte sunt în cer. că pe el Se pogorâse Dumnezeu în foc. Folosit în Fc 3. ţească.IEŞIREA 20 136 viaţă.aminte. Moise grăia. „a înţelege”.ce te-a scos din ţara Egiptului. tea. putea poporul să se suie în muntele Si15 Apoi el i-a zis poporului: „În trei zile nai. aicea jos. În fapt. şi fulgere şi nor înnegurat şi sunet puternic de trâmbiţă. şi 25 Şi s’a coborât Moise la popor şi le-a spus. apoi te vei sui. 18 19 Iar Domnul i-a răspuns: „Du-te. iar Moise s’a suit. prin definiţie. de creatură. 6 în legătură cu pomul cunoştinţei binelui şi răului. 1 Textual: „idol” (eídolon). care se apropie şi norul se vor îndepărta de pe munte. Iar muntele Sinai fumega tot.2 „Eu sunt Domnul. ori din câte sunt pe pământ. la esenţa Lui. zicând: 20 Pogorâtu-S’a deci Domnul pe mun.

în ea să nu faci nici o muncă. nici slujnica ta. sensul e dictat de context. Cel ce ta. nici la sluga 8 Adu-ţi aminte de ziua odihnei. dar şi „gelozie”. nici orice dobitoc al tău. 18 lui următor. porunca nu interzice opera de artă. 3 Grecescul zęlos înseamnă „zel”. treburile. nici asinul tău. poporul întreg se ţinea departe. nezeului tău. dar Dumnezeu să nu vorbească 11 fiindcă’n şase zile a făcut Domnul ce. sfinţeşti. De aceea a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o. în ele fă-ţi toate bitoacele lui şi la nimic din câte sunt ale aproapelui tău”. 5 În sensul de a nu săvârşi adulter. lui tău. De reţinut ]nsă că tuiţi”. şi nici să le slujeşti. Dumaproapelui tău.IEŞIREA 20 sub pământ2 . Dumnezeul tău. nici la asinul său şi la nici unul din do9 Şase zile să lucrezi. ca să fie frica 2 Această interdicţie făcea din Israel un unicat Lui întru voi pentru ca voi să nu păcăîn întregul său context uman.spre noi. 137 S’a odihnit. zesc poruncile. nici la slujnica lui. „ardoare”. Sfântul Apostol Pavel va vorbi despre o „gelozie a lui Dumnezeu”: vezi 2 Co 11. 10 Şi tot poporul vedea fulgerele şi tunetele şi sunetul de trâmbiţă şi muntele fumegând: cuprins fiind de spaimă. El Îşi atribuie chiar pornirile temperamentale ale unui acces de gelozie. 16 Să nu mărturiseşti strâmb împotriva 7 Să nu iei numele Domnului. 2 şi notele în context. „râvnă”. . în deşert. Şi a stat poporul departe. nici străinul ce poposeşte la tine. marea şi toate cele ce 20 Iar Moise le-a zis: „Îndrăzniţi. rul şi pământul. ca s’o lui. pentru cei ce Mă urăsc. 12 Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama Eu sunt un Dumnezeu gelos3 . ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti vina părinţilor o dă pe seama copiilor ani mulţi pe pământul pe care Domnul pân’la al treilea şi-al patrulea neam Dumnezeu ţi-l va da4 . „emulaţie”. 5 Să nu te închini lor. 21 Şi a zis Domnul către Moise: „Iată ce să-i vorbeşti casei lui Iacob şi iată ce să le vesteşti fiilor lui Israel: – Voi înşivă aţi văzut că din cer am grăit cu voi. Dumnezeu Îşi revendică în exclusivitate fidelitatea şi iubirea celor cu care a încheiat legământul. că sunt într’însele. 6 dar Mă milostivesc pân’la al miilea 14 Să nu te desfrânezi5 . Dumnezeului tău. nici la boul său. 2). neam spre cei ce Mă iubesc şi-Mi pă. să nu râvneşti la femeia aproapeşert numele Lui. Şi au zis către Moise: „Vorbeştene tu. nici tu. nici fiul tău. că nu va lăsa 17 Să nu râvneşti la casa aproapelui Domnul nepedepsit pe cel ce ia în detău. nici fiica ta. În cazul de faţă. iar Moise a intrat în întunericul unde era Dumnezeu. 22 4 „Cea dintâi poruncă urmată de făgăduinţă” (Ef 6. ci transformarea acesteia ]n idol. în caz de trădare cu alţi „dumnezei”. textul se completează prin prima frază a versetu19 dar ziua a şaptea este odihna Domnului. Domnul. nici boul tău. nici la ogorul lui. iar în ziua a şaptea iată de ce-a venit Dumnezeu la voi: ca să vă pună la’ncercare. „rivalitate”. zelotés înseamnă „zelos” sau „gelos”.15 Să nu furi. nici sluga ta. 13 Să nu ucizi. ca nu cumva să murim”. că Eu.

acolo încât să-l omoare pe aproapele tre stăpân şi ea va fi născut fii sau fiice. ci DumDac’a intrat singur. ea nu va ieşi cum pleacă robii. poate elibera pe bani. pe ea să n’o lipsească de hrană. pleca şi femeia sa. 14 Dacă însă cineva va merge până 4 Dacă însă femeia i-a fost dată de că. tră. să ce el s’a purtat cu ea necinstit. îi va găuri urechea cu o fie numit numele Meu: acolo voi veni undrea. vei lăsa liber fără să-i ceri plată1 . 24. jertfele pentru mântuire. alternanţă plural-singular: poruncă pentru întreaga comunitate şi pentru fiecare ins în parte.12 De va lovi cineva pe altul şi acela va creze şase ani. pe prag. iar el îi va sluji în veci. omori. în tot locul unde Eu voi face să uşă. la tine şi te voi binecuvânta6 . mai pregnantă în vv. 1 Literal: „în dar”. ca nu cumva acolo. zişi nici dumnezei de aur să nu vă faceţi. nu vreau să plec în libertate. 7 Dacă cineva îşi va vinde fata ca fată’n 3 25 Iar de-Mi vei face jertfelnic de pia. 2 De vei cumpăra rob evreu. propunând modificarea ei. aceste trei lucruri. să fie dat morţii4 . 5 Dar dacă robul se va’mpotrivi2 . 3 6 Ca şi la 12. „pe gratis”. Mai târziu. preotul israelit care aducea jertfa avea pe el doar o bucată de pânză împrejurul coapselor. se va purta cu ea după rânduiala fiicelor. de obicei. Locul de refugiu avea. 7 La început. 38). 6 Se instituie dreptul de azil.casă . oile şi decata lui Dumnezeu. 3 În sensul: servitoare-ibovnică. 23-25. ea poate pleca de la 1 „Iată acum rânduielile pe care tu le el fără să plătească nimic. 8 Dacă stăpânului nu-i va plăcea aceea fiindcă ţi-ai pus tu dalta pe ele şi ele pe care el de bunăvoie şi-a ales-o. odată cu el va loc unde să fugă ucigaşul6 .11 Iar dacă el nu va face pentru ea deri. . dar la neam 26 Iar la jertfelnicul Meu să nu te urci străin nu are voie s’o vândă. de îmbrăcăminte şi de traiul ei cu bărbatul. fără să-i dea vei pune’n faţa lor: bani. 13 Iar de nu va fi fost cu voia lui. după modelul egiptean.6 atunci stăpânul său îl va aduce la jude-tot. 5 Crima fără premeditare. 9 Dacă i-a rânduit-o fiului său. de vreme pe trepte. femeia şi 24 Mie să-Mi faceţi jertfelnic de copiii. când: – Îmi iubesc stăpânul. el va pleca singur. ţi se descopere goliciunea”7 . dreptul de azil. preoţii erau obligaţi să poarte pe dedesubt pantaloni (vezi 28. el să-ţi lu. în acest caz. 4 Cu acest verset se instituie „legea talionului”. său cu vicleşug şi va fugi la altar. singur va ieşi. un sanctuar. îţi voi da Eu dac’a venit cu femeie. pe el să vă puneţi arderile. 21 Dar dacă el îşi mai ia o alta. în replică la o anume situaţie.şi de la altarul Meu să-l iei şi să-l lui său.IEŞIREA 21 23 138 Să nu vă faceţi dumnezei de argint. iar în anul al şaptelea îl muri. 10 Rânduieli pentru casnici şi uci. o s’au pângărit. pe ele. . când altarele erau înalte şi cu trepte de acces. . . îl va aduce la viţeii. 2 Literal: „dacă va răspunde”. să nu-l zideşti din pietre cioplite. pământ. chiar atunci femeia şi copiii vor fi ai stăpânu. impactul dintre ucigaş şi victimă e pus pe seama lui Dumnezeu. nezeu i l-a adus în mână5 .

dar stăpânul 19 dacă omul se va scula şi va umbla său. asin. 16 Cel ce va blestema pe tatăl său ori pe Iar dacă va rupe dintele robului său sau al roabei sale. prin judecată va fi pedepsit. pentru dintele lor 17 Cel ce va răpi pe cineva dintre fiii lui să-i lase liberi. sufletului său va da cât i se va cere. Vezi şi versetul următor. 27 Dacă însă taurul obişnuia de mai’nainte să împungă. fi nevinovat. rană pentru vor vinde taurul cel viu şi vor împărţi rană. său sau ochiul slujnicei sale şi aceia vor orbi. al lui. stăpânul fântânii îi va plăti. rul vecinului şi-l va face să moară. stăpânului lor i se vor plăti trei22 Dacă doi oameni. iar stârvul va fi 24 ochi pentru ochi. 21 [vinovatul] va fi pus să plătească des. fiindcă când taurul împunge băiat sau fată. iar stăpânul taurului va tră sau cu pumnul şi acela nu va muri. iar plăti doar timpul cât n’a fost în stare stăpânul său va fi şi el dat morţii. 32 Iar dacă taurul va împunge rob sau aci sunt banii lui. când copilul – după concepţia vremii – încă nu devenise persoană (Textul Ebraic însă vizează cu precădere vătămarea mamei). mama sa să fie omorât. atunci se va da suflet pentru suflet. deşi înştiinţat. ucis cu pietre.dacă va săpa o fântână şi nu o va acoperi şi va cădea în ea un viţel sau un meii. ei 25 arsură pentru arsură. tot între ei vor împărţi şi 7 Sensul exact: fără să aibă înfăţişare de om. atunci va fi ucis cu pietre. taurul va fi ucis cu pietre. ci va cădea la pat. liberi să-i lase pentru ochiul lor. el nu va fi pedepsit.33 De va destupa cineva o fântână sau păgubirea pe care o va cere bărbatul fe. Israel – fie că-l va vinde ca rob. nu l-a ţinut înpe-afară cu ajutorul toiagului. îi va femeie. carnea lui nu 18 Dacă doi oameni se vor certa şi dacă unul din ei îl va lovi pe celălalt cu o pia. 23 dar dacă [pruncul] va fi împlinit. dacă taurul va omorî bărbat sau nevinovat va fi cel ce l-a lovit. va plăti atât cât se cuvine. deşi înştiinţat. nu l-a ţi36 . dinte pentru dinte. să muncească şi costul îngrijirii. 30 dar dacă i se va pune preţ de răscum20 Dacă cineva va lovi cu bâta pe robul său sau pe slujnica sa şi va muri sub părare. mână pentru mână. banii între ei.va fi mâncată. taurul mort.IEŞIREA 21 139 15 Cel ce va lovi pe tatăl său ori pe 26 Dacă va lovi cineva ochiul robului mama sa să fie dat morţii. iar taurul va fi aceasta va lepăda pruncul ne’mplinit7 . Dar dacă se va fi ştiut că taurul obişnuia de mai’nainte să împungă. roabă. dar stăpânul său. omorât. atunci chis. vor lovi o femeie însărcinată şi zeci de sicli de argint. vânătaie pentru vânătaie. atunci pentru răscumpărarea mâna lui. stăpânului lor îi va da bani. 29 dar dacă [cel lovit] va mai trăi o zi 31 După această rânduială se va face şi sau două. fie că acela va fi găsit în mâinile lui – să fie 28 Dacă un taur va împunge un bărbat sau o femeie şi le va pricinui moartea. 34 în stare încă embrionară. luându-se la bătaie. picior pentru pi35 Dacă taurul cuiva va împunge taucior.

de va fi găsit. atunci el îi va . dacă e simbriaş. 15 dar dacă stăpânul ei a fost de faţă. godită şi se culcă cu ea. asemenea. întâlnind de la vecinul său şi ea suferă vătămare mărăcini. atunci acesta va plăti taur 7 Dacă-i dă cineva vecinului său bani pentru taur. am 16 Dacă cineva înşală o fecioară nelopăstrat structura acestora. 10 Dacă cineva îi dă aproapelui său un 3 (a) Dar dacă a ucis după ce i-a răsărit soarele. îndoit să le plătească. versetul 1 al acestui capio va plăti. socoti omor. 14 Dacă cineva o cere cu’mprumut [vita] 6 Dacă izbucneşte un foc şi. pe aceasta o va lua stăpânul său 5 Dacă cineva păgubeşte ţarină sau vie de bună. în ediţia Rahlfs a Septuagintei. nuscrise. cineva spune că-i al lui – pricina amân2 Dacă cineva va prinde hoţul asupra durora va fi adusă în faţa lui Dumnefaptei şi-l va lovi de moarte. va 12 Dacă [vita] i se fură. să-i aducă dovadă şi nu va plăti. 11 între cei doi să se facă jurământ în 4 Iar dacă hoţul va fi prins. să fie feră o vătămare sau moare sau e furată şi nu există martori. lăsând vitele să pască ţarina altuia. său. vinovat este: pentru moarte cu asin sau un bou sau o oaie sau o altă moarte va muri2 . cinci viţel. un asin. vândut. versetele 3 b şi 4 au fost deplasate de la locul lor firesc. va plăti cu ce are mai bun în ţarina sa şi cu ce 13 iar dac’a fost sfâşiată de fiare.IEŞIREA 22 140 nut închis. iar dacă a păscut toată ţarina.ascuns nimic din lucrurile aproapelui cate1 . (b) Dar dacă nu va vită să i-o păzească şi dacă aceea suavea cu ce să plătească furtul. adică imediat după versetul 1. are mai bun în via sa. nu 1 În Textul Ebraic. sau lucruri să le păstreze şi ele sunt furate din casa acestui om. el o va plăti. cel ce prin Dumnezeu e dovedit. se întinde şi arde clăi sau sau moare sau e furată şi stăpânul ei snopi sau holdă. ea va intra tol este versetul 37 al capitolului precedent. o oaie sau o haină sau viţei va plăti pentru un viţel şi patru oi un oarecare lucru pierdut despre care pentru o oaie. de în socoteala simbriei. atunci hoţul. atunci 22 stăpânul casei va veni în faţa lui Dumnezeu şi va jura’ntru adevăr că n’a Pedeapsa pentru furt şi alte pă. focul. acela îndoit îi va plăti aproapelui său. şi cele fufaţa lui Dumnezeu cum că el [paznicul] rate vor fi găsite la el vii – de la asin nu şi-a făcut parte din vita aproapelui pân’la oaie –. nu i se va zeu. iar el nu va plăti nimic. va plăti cel ce a aprins n’a fost de faţă. 17 dar dacă tatăl ei nicicum nu se va Cititorul e rugat să le trateze ca atare. păgubire stăpânului său. 1 De va fura cineva un viţel sau o oaie 9 Oricare-ar fi lucrul împricinării – un şi le va înjunghia sau le va vinde. său. iar stârvul va fi al lui. Pentru concordanţa cu ediţiile clasice româneşti. învoi să i-o dea de soţie. o va înzestra 2 Prin transcrieri neglijente ale vechilor maînzestrându-şi-o ca soţie. să plătească îndoit. 8 iar dacă hoţul nu va fi găsit. îi va plăti desplăti din ţarina sa după cât a stricat.

25 Dacă-l împrumuţi cu bani pe fratele sărac de lângă tine. tale şi a teascului tău. abaţi în partea celor mulţi ca să abaţi 26 Dacă aproapelui tău îi vei lua ca zăjudecata.29 Nu întârzia în a-Mi aduce pârga ariei tru zestrea fecioarelor. log haina. Rânduieli şi porunci pentru intrarea în Canaan. tor la judecată. dublu sens: goliciunea trupului neocrotit de haină. nici să-l ară6 . pe maivezi. verbul katepeígo celui nedrept să nu-i dai dreptate de e folosit numai aici şi înseamnă „a presa pe ci. dacă voi le veţi face rău şi ei vor Cum se face dreptatea. cu moarte să 31 Oameni sfinţi Îmi veţi fi: să nu mânpiară3 . Despre striga către Mine. 22 Cu nici o văduvă şi cu nici un sărac să nu vă purtaţi rău. să nu te faci că nu-l 28 Pe dregători să nu-i defaimi. marii poporului tău să nu-i vorbeşti de 6 Să nu strâmbi judecata săracului rău. când eşti martor.dragul unor daruri. 5 De vei vedea asinul vrăjmaşului tău că milostiv sunt Eu. să nu iei partea celui vinovat făcândute martor mincinos. să i-o dai înapoi înainte de 3 nici chiar săracului să nu-i fii părtiniasfinţitul soarelui. 24 şi-Mi voi aprinde mânia şi vă voi ucide cu sabia şi vor fi femeile voastre 1 Să nu-ţi pleci urechea la zvon deşert. prin blestem. văduve şi copiii voştri săraci de părinţi. 6E . dacă să i-l duci. 26-27). caţi carnea dobitocului sfâşiat de fi21 Pe străin să nu-l prigoneşti. zile va fi cu maică-sa. cu animalul tău de povară: şapte fie omorât. căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. ci ridică-l împreună cu el. 3 În Textul Ebraic: „să fie lovit de anatemă”. 18 Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască. şi nu Mi-l vei da Mie. pe cei întâinăscuţi dintre fiii tăi să Mi-i dai Mie. 4 În tot Vechiul Testament.IEŞIREA 23 141 plăti tatălui atâţia bani câţi se cer pen. când se judecă. să-l întorci şi 5 nea : în ce va dormi el? Aşadar. Carnea animalelor sfâşiate de fiare era presupusă ca încă mai având în ea sânge. Eu le voi auzi glasul sărbători. 30 Tot aşa vei face cu viţelul tău. numai singurului Domn. pe cel adică: să I se ceară lui Dumnezeu. e singurul 4 De vei întâlni boul duşmanului tău – vestmânt cu care să-şi acopere goliciusau asinul său – rătăcit. să nu te pune camătă. vorba de sfinţenia rituală. el va striga către Mine. 27 căci ea e învelitoarea lui. nevinovat şi pe cel drept să nu-l ucizi. neva să facă ceva”. iar în ziua a opta 20 Cel ce jertfeşte dumnezeilor. În Textul Ebraic: „nu te purta cu el ca un creditor”. cu oaia 19 Tot cel ce se împreună cu dobitoc să ta. Eu îl voi auzi. nu-l zori4 şi nu-i 2 Să nu te iei după cei mai mulţi în a face rău. 23 23 că. goliciunea care-l face pe om indecent. 7 Fereşte-te de fapta nedreaptă. 5 „Goliciunea”. aruncaţi-o la câini! apeşi. căzut sub povară. ca el să piară. consumarea sângelui era drastic interzisă de Lege (vezi Lv 7.

sânge din jertfa Mea să nu jertfeşti pe 9 Pe străin să nu-l apăsaţi. fost pribegi în ţara Egiptului. Meu este’ntreg pământul. nezeului tău. 2 Textual: 1 Expresie 4 Această ultimă propoziţie se află numai în unele ediţii ale Septuagintei. vezi şi nota de la 12. 24. Eu îl trimit pe îngerul Meu înamas se vor hrăni săracii neamului tău intea feţei tale. apoi sărbătoa. povăţuitorul tău. gătit-o.alunga de la faţa ta şi-ţi voi lărgi hotacinile cele drepte. 3 Textual: „la ieşirea anului”. Dumaduni roadele. munca de pe câmp. inul care-i cu tine. Dumnezeului tău. ţişezi cu mâna goală. Tot aşa cale. fiindcă numele Meu este 1 şi ca să răsufle fiul roabei tale şi strădeasupră-i. spune fiilor lui Israel: Dacă’ntr’adevăr şapte zile veţi mânca azime după cum Îmi veţi asculta glasul şi veţi face tot ţi-am poruncit. ca să te păzească pe şi vor mânca fiarele câmpului. 22 Dacă’ntr’adevăr Îmi vei asculta gla13 Pe toate câte vi le-am spus păziţi-le. . nici să se audă ele din gura voaspopor ales dintre toate neamurile. 5 În text şi context: de remarcat alternanţele între singular şi plural. 12 Treburile tale să ţi le faci în şase zile. te va cruţa. rele.IEŞIREA 23 8 142 Daruri să nu primeşti. Miel să nu fierbi în lap11 iar în al şaptelea îi vei da odihnă. 16 Vei păzi sărbătoarea Secerişului. 24 Nu te vei închina dumnezeilor lor şi 17 De trei ori pe an. toţi cei de parte bărbătească se vor înfăţişa înaintea Dom.nici le vei sluji. că al tră. Înaintea Mea să nu te înfăcilor tăi. 21 Ia aminte asupră-ţi şi ascultă de iar în ziua a şaptea te vei odihni. 23 Căci îngerul Meu. voi fi duşmanul luna lui Abib . că nu se odihnească şi boul tău şi asinul tău. că şi voi aţi ceva dospit. să te ducă’n ţara pe care ţi-am vei face cu via ta şi cu măslinii tăi. pentru rob în general. nimeni nu-ţi va râvni pământul4 . căci darurile 18 fiindcă atunci când pe păgâni îi voi orbesc ochii celor ce văd şi strâmbă pri.rei şi la Hetei şi la Ferezei şi la Canaarea Culesului. şi nici grăsimea sărbătorii Mele să nu rămână până dimineaţa. nici vei face după fap10 nului. toamna3 . când îţi aduni neeni şi la Gherghesei şi la Hevei şi la Iebusei şi Eu îi voi stârpi. inclusiv cea din Frankfurt 1597 (după care a fost tradusă Biblia lui Şerban). „din luna întâi”. 18. Anul evreiesc era perioada dintre două toamne. sul şi vei face toate câte vă voi porunci Numele altor dumnezei să nu le pomeşi vei păzi legământul Meu. căci voi ştiţi cum e sufletul pribeagului. Şase ani să-ţi semeni ţarina şi să-i 19 Pârga celor dintâi roade ale ţarinii tale s’o aduci în casa Domnului. Îmi veţi fi niţi. ca să el şi să nu-i fii necredincios. căci în acea lună ai ieşit duşmanilor tăi şi potrivnicul potrivnidin Egipt. la vremea rânduită din 5 2 ceea ce-ţi voi spune . a celor dintâi roade din cele ce vei va merge cu tine şi te va duce la Amosemăna în ţarina ta. iar voi Îmi 14 De trei ori în an să-Mi serbaţi: veţi fi preoţie împărătească şi neam Iată cuvintele pe care le vei 15 Să păziţi sărbătoarea Azimelor: sfânt. tele mamei lui! lăsând-o nelucrată. vezi şi 12. din ceea ce a ră20 Iată.

ca nu cumva pământul să devină nului2 . ca să nu „Toate câte a grăit Domnul le vom face te facă să păcătuieşti împotrivă-Mi. doua menţiune despre activitatea literară a lui Moise (prima a fost la 17. Abiud1 . 2 Numai Moise singur se va apropia de îl voi plini. tu şi Aaron.ei”. groază voi pune’n toate neamurile iar poporul nu se va sui împreună cu asupra cărora vei merge. cu’ncetul. înfipte’n pământ. iar cealaltă jucei ce locuiesc în ţară şi-i voi alunga de mătate de sânge a vărsat-o peste jertla tine. citit-o în auzul poporului. Nadab. a zidit jertfelnic sub munte. iar ei au zis: 33 Să nu locuiască ei în ţara ta. şi Eu îţi voi binecuvânta pâinea şi 1 Iar lui Moise i-a zis: „Suie-te la Domvinul şi apa şi voi îndepărta slăbiciu. să aducă arderi-de-tot şi să-I jertfească 31 Întinde-voi hotarele tale de la Marea Domnului Dumnezeu viţei ca jertfă de Roşie până la Marea Filistenilor7 şi de mântuire. cum şi şaptezeci dintre bătrânii lui 26 Nimic neroditor sau sterp nu va fi pe Israel: ei de departe I se vor închina pământul tău. mulţească asupră-ţi. 3 A venit Moise şi a adus la cunoştinţa vnicii tăi îi voi pune pe fugă. 32 Să nu faci legământ cu ei. poporului toate cuvintele lui Dumne28 Viespi voi trimite să meargă’nainteţi. 7 Marea Mediterană. porul. dar ei nu se vor apropia. ci’ntru totul le vei dărâma ca.IEŞIREA 24 143 tele lor. că şi le vom asculta!” de vei sluji dumnezeilor lor. [cu ele] îi voi alunga pe Amorei şi pe zeu şi toate rânduielile. la pustie8 până la Râul cel Mare al Eu. aceştia îţi 8 Şi luând Moise sângele. şi Abiud: fiii lui Aaron (vezi 6. felnic. Moise se suie a doua oară în mun25 Să slujeşti Domnului Dumnezeului tele Sinai. a stropit povor fi ţie capcană”. 14). până ce tu te vei înmulţi şi 5 Şi i-a trimis pe tinerii fiilor lui Israel vei lua’n moştenire pământul. Iar poporul Hevei şi pe Iebusei şi pe Canaaneeni şi întreg a răspuns într’un glas: „Toate cuvintele pe care le-a grăit Domnul le pe Hetei de la tine.6 Şi luând Moise jumătate din sânge. fratului şi da-voi în mâinile voastre pe l-a turnat într’un vas. cu doisprezece stâlpi pentru cele două30 ci-i voi alunga de la tine pe’ncetul sprezece seminţii ale lui Israel. vom face şi le vom asculta!” 29 Dar nu-i voi alunga într’un singur 4 Iar Moise a scris toate cuvintele Doman. zicând: „Acesta este sângele Legământului pe care Domnul l-a înche6 Stâlpii: pietre’n forme alungite. pe toţi potri. 23). numărul zilelor tale Eu Domnului.nul.24 piştile şi’ntru totul le vei zdrobi stâlpii6 . nici cu 7 Apoi a luat cartea Legământului şi a dumnezeii lor. reprezentând anumite zeităţi. 8 Sudul Palestinei. 2A 1 Nadab . prenea din mijlocul vostru. Dumnezeu. 27 Frica o voi trimite să meargă’nainteţi. Şi sculându-se Moise dis-depustiu şi fiarele pământului să se îndimineaţă. tău.

Nadab. 25 Rânduieli pentru cortul adunării: chivotul mărturiei. vişinie şi stacojie. Versiunea Ebraică: „L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel”. de la tot omul pe care-l lasă inima să dea. 26-31 şi pe aceea dintre Iacob şi Laban – Fc 31. cunoscut prin durabilitatea lui. făcut din mătase scumpă. şi norul a acoperit muntele. tot atât de curat precum adâncul cerului. să-Mi strângeţi prinoasele. 9 Şi s’au suit Moise şi Aaron. 3 Iată prinoasele pe care le vei strânge de la ei: aur. s’au suit în muntele lui Dumnezeu. zicând: 2 „Spune-le fiilor lui Israel: Să-Mi aduceţi prinoase. 4 mătase viorie. 4 În 3 Cuvintele 144 şaptea zi l-a chemat Domnul pe Moise. albastruviolet. Iată. 4). au fost văzuţi la locul lui Dumnezeu şi au mâncat şi au băut5 . 18 Şi a intrat Moise în mijlocul norului şi s’a suit în munte. Aaron şi Or sunt cu voi. un armistiţiu (vezi alianţa dintre Israel şi Abimelec – Fc 26. ediţiile româneşti l-au preluat din versiunile ebraice. pânză de in topit şi păr de capră. 5 piei de berbec vopsite’n roşu. dar poate fi vorba şi de un prânz ritual. 6 [untdelemn pentru candele. apropiatul său. 5 „Au mâncat şi au băut”: semn că erau vii. 6 „Lor”: poporului. potrivit tuturor acestor cuvinte”3 . argint şi aramă. şi a stat acolo. din mijlocul norului. expresie cu totul singulară şi uimitoare. că am să-ţi dau tablele de piatră: legea şi poruncile pe care Eu le-am scris ca să le pun lor6 lege”. cu care se încheia de obicei un legământ. Iar în cea de a din carte (v. miresme pentru mir şi pentru tămâia cea binemirositoare. Abiud şi şaptezeci dintre bătrânii lui Israel 10 şi au văzut locul unde stătea Dumnezeul lui Israel4 : sub picioarele Lui era ca un aşternut din lespezi de safir. 3 Acest verset lipseşte din textul grecesc. 4 „Efod”: parte din veşmântul preoţesc. Textul Septuagintei precizează că oamenii au văzut numai „locul unde stătea Dumnezeu”. 13 Şi sculându-se Moise împreună cu Iosua. dacă are cineva ceva de judecat. 1 Iachint: un fel de safir sau ametist. 15 S’au suit deci Moise şi Iosua în munte. 11 Iar dintre aleşii lui Israel nu a pierit nici unul. identificat cu salcâmul. anume doar ceea ce părea a fi aşternutul tronului Său (vezi restul versetului). piei de culoarea iachintului1 şi lemn de salcâm2 . un contract. 12 Şi a zis Domnul către Moise: „Suiete la Mine în munte şi stai acolo. 20). 17 Dar chipul slavei Domnului era în ochii fiilor lui Israel ca un foc arzând pe vârful muntelui. 2 Textual: „lemn care nu putrezeşte”. 14 iar bătrânilor le-a zis: „Aşteptaţi aici în linişte până ne vom întoarce la voi. în munte. 54). să vină la ei”. sfeşnicul cu şapte braţe. patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. întrucât „nu va putea omul să-Mi vadă faţa (să Mă vadă) şi să trăiască” (33. 16 Şi slava lui Dumnezeu s’a pogorât pe muntele Sinai.IEŞIREA 25 iat cu voi. 1 Şi a grăit Dumnezeu către Moise. masa pâinilor. În Textul Ebraic: „piei de delfin”. încrustată cu pietre preţi- .]3 7 pietre de sardiu şi pietre scumpe ferecate de pus la efodul şi pieptarul4 preotului. pe care norul l-a acoperit timp de şase zile. o alianţă.

4). 13 Vei face pârghii din lemn de salcâm şi le vei sufla cu aur. la amândouă capetele. 17 Îi vei face un acoperământ al ispăşirii7 . 20 Heruvimii vor fi deasupra. 14). „a cufunda în umbră”. 15). 8 18 145 Vei face doi heruvimi8 din aur lucrat cu ciocanul9 şi-i vei pune pe acoperământul ispăşirii. „sicriu”. precizare menită să elimine presupu-nerea că imaginile sacre ar fi fost „chipuri cioplite” (interzise prin Decalog – 20. Folosit şi de Sfântul Pavel în Rm 3. 5. Folosind un verb cu aceeaşi rădăcină: episkiázo = „a umbri”. din zimţi împletiţi. „Chivotul mărturiei”: semnul (mărturia) prezenţei lui Dumnezeu. 11 Îl vei sufla cu aur curat. 8 Simbol al prezenţei lui Dumnezeu „Cel ce şade pe heruvimi” (1 Rg 4. era purtat pe umăr. norul luminos al schimbării la faţă îi va „umbri” pe apostoli (Mt 17. 4. cu aripile umbrind10 acoperământul. pe bolnavii Ierusalimului (FA 5. Vulgata îl traduce prin arca = „arcă” (cu acelaşi înţeles). ilastérion va deveni o masă pe . Folosit mai întâi pentru a desemna corabia lui Noe (Fc 6. în care se păstrează Împărtăşania pentru bolnavi. de deasupra acoperământului. 4 Rg 19. 15). 25 (vezi nota). În cultul creştin ortodox. 6 Un „cot”: aproximativ 45 cm. larg de un cot şi jumătate şi înalt de un cot şi jumătate6 . 5 „Chivot” (kivotós) traduce un cuvânt ebraic care înseamnă „ladă cu capac”. Noul Testament va conota acţiunea prin care Dumnezeu Îşi exercită puterea sau Îşi revarsă harul asupra uneia sau mai multor persoane: Puterea Celui-Preaînalt o va „umbri” pe Fecioara Maria. din aur curat. 19 un heruvim va fi la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al acoperământului. 15 Pârghiile vor fi mereu în inelele chivotului. cizelura şi basorelieful. feţele heruvimilor vor fi’ndreptate spre acoperământ. 16 Înlăuntrul chivotului vei pune mărturiile pe care ţi le voi da. aşezată în altar pe sfânta masă. umbra lui Petru îi va „umbri”. de acolo îţi voi vorbi Eu ţie despre toate câte-ţi voi porunci pentru fiii lui Israel. oase. 22 De acolo Mă voi face ţie cunoscut şi de acolo. şi lat de un cot şi jumătate. 9 Lucrat prin cizelare.IEŞIREA 25 Îmi vei face Mie locaş sfânt şi Eu Mă voi arăta întru voi. vindecătoare. „cufăr”. Şi-i vei face’mprejur cingătoare de aur. E motivul pentru care cultul creştin ortodox admite icoana. 35). dar respinge statuia. „Pieptar” (hoşen): altă parte de veşmânt preoţesc. 10 syskiázo = „a acoperi cu umbră”. dintre cei doi heruvimi ce vor fi pe chivotul mărturiei. care marele preot aduce jertfa de ispăşire („acoperirea” păcatelor). 9 Chipul cortului şi chipul tuturor obiectelor lui le vei face potrivit izvoadelor pe care Eu ţi le voi arăta în munte: aşa să le faci! 5 10 Chivotul mărturiei îl vei face din lemn de salcâm: lung de doi coţi şi jumătate. Prin lipsa de realism a imaginii. prin aripile acestora Îşi face simţită prezenţa în simbol. 14 Pârghiile ai să le vâri prin inelele din colţurile de jos ale chivotului. conotaţia duhovnicească e evidentă: Dumnezeu. 2 Rg 6. 21 Acoperământul să-l pui pe chivot. cu aripile întinse. 2. Mc 9. ataşată de efod prin inele de aur. chivotul este macheta miniaturală a unei biserici. făcând-o să zămislească de la Duhul Sfânt (Lc 1. cu feţele una spre cealaltă. 7). ca să poată fi chivotul ridicat pe ele. prin stropire cu sânge. „Cel ce şade pe heruvimi”. 7 Mai târziu. iar în chivot vei pune mărturiile pe care ţi le voi da. lung de doi coţi şi jumătate. deasupra. pe dinlăuntru şi pe dinafară îl vei sufla. 12 Şi-i vei face patru inele de aur şi i le vei prinde în cele patru colţuri de jos: două inele pe o latură şi două inele pe cealaltă latură.

2 În Textul Ebraic: „operă de artist”. zimţi împletiţi. şi trei braţe ale sfeşnicului. Pe masă vei pune pâinile puneriiînainte12 . 24 O vei sufla cu aur curat şi-i vei 35 nodul de sub cele două braţe. 11 25 Un brâu de-o palmă să-i faci împre. ei. va fi purtată masa. „vison”. chipurile heruvimilor erau parte din ţesătura însăşi. ibricele şi cănile din care se toarnă. topit. Optăm pentru sensul prim.IEŞIREA 26 23 146 Vei face o masă din lemn de salcâm: 34 Sfeşnicul va avea patru cupe’n chip lungă de doi coţi. iar lăţimea unei trei braţe ale sfeşnicului. 3 Cinci scoarţe vor fi îngemănate la 33 Pe un braţ. cealaltă latură. cupele. 28 Pârghiile să le faci din lemn de salcâm şi le vei polei cu aur curat. de-a pururi înaintea Mea. celelalte scoarţe vor fi şi gdală. fel pe fiecare braţ care iese din sfeşnic. ţesut în violet. 30 31 1 Vei face sfeşnic din aur curat. cu firul răsucit după fierbere (topire). din avea toate aceeaşi măsură. Şi numai pentru ea vei face blidele. unde-i sunt picioarele. cu ele 40 Ia seama să faci totul după izvodul ce ţi-a fost arătat în munte. înaltă de migdală. din aur curat le vei face. aşadar. vor fi cu el un singur trup. care să-i asigure stabilitatea. 13 purtată masa. 27 în josul brâului. 1 Textual: 13 Un .1 Cortul să-l faci din zece scoarţe de in nicul să-l faci bătut din ciocan: fusul. dintr’o lascoarţe va fi de patru coţi: scoarţele vor tură. cu heruvimi 2 cu iscusinţă . lucraţi braţele. căţuile. ceea ce înseamnă lucrare de ţesător iscusit.36 Nodurile şi ramurile care ies jur. la ele’ngemănate la un loc. după alţii: stinghie de unire a picioarelor mesei. iar peste brâu. fiecare cu nodul şi floarea ei. 12 Pâinile-ofrandă. pânză de in de India. trei cupe’n chip de miun loc. deci la cele şase braţe care ies din sfeşnic. În echivalentul liturgic ortodox: prescurile (aduse ca prinoase la altar). în purpuriu şi’n le vei face. noface’mprejur cingătoare de aur din dul de sub cele patru braţe. vei dintr’însul vor fi toate dintr’un singur metal bătut cu ciocanul: aur curat. 2 Lungimea unei scoarţe va fi de do32 Din laturile lui vor ieşi şase braţe: uăzeci şi opt de coţi. 26 Vei face patru inele de aur şi vei 37 Îi vei face şapte candele şi-i vei pune prinde inelele de cele patru colţuri luminile şi ele vor lumina latura din faţa lui. face o’mpletitură de zimţi. pâinile-proaducere. 29 26 Cortul adunării şi cele ale lui. fiecare cu nodul şi floarea de un cot şi jumătate. Sfeş. 11 După talant: aproximativ 35 kg. ţesătură foarte fină şi scumpă. 39 Dintr’un talant de aur curat se va face totul. nodurile şi florile lui stacojiu. de jur-împrejur. iar inelele vor fi 38 Mucările şi tăviţele i le vei face din toarte pentru pârghiile cu care va fi aur curat. unii: bordură pentru protejarea obiectelor de pe masă. lată de un cot.

15 Fiecare pilastru va fi lung de zece coţi. 13 De-a lungul acoperişului. de-o parte şi de alta. 8 Lungimea unui înveliş va fi de treizeci de coţi. aşa vei face la toţi pilaştrii cortului. Vei face şi pentru ei patruzeci de tălpice de argint. 23 ei vor fi deopotrivă’n partea de jos şi deopotrivă se vor îngemăna cu capetele de sus. lat de un cot şi jumătate va fi fiecare pilastru. cu copcile vei lega o scoarţă de cealaltă.IEŞIREA 26 4 Cheotori de mătase violetă vei face pe marginea de’ngemănare a fiecărei scoarţe. Îi vei face cortului pilaştri din lemn de salcâm. unul în dreptul altuia. 24 Aşa că vor fi opt pilaştri cu şaisprezece tălpice de argint. vei face douăzeci de pilaştri. câte două tălpice sub un pilastru şi două tălpice pentru alt pilastru. cea de miazănoapte. jumătatea de înveliş care prisoseşte va atârna pe partea de dinapoi a cortului. 16 17 Fiecare pilastru va avea două cepuri. 21 Iar pentru partea dindărăt a cortului. ca să se poată îngemăna cu primul. ca să-l acopere. Cortului îi vei face douăzeci de pilaştri pentru latura dinspre miazăzi. 22 Doi pilaştri vei face pentru unghiurile cortului. ceea ce prisoseşte din învelitori va atârna pe pereţii cortului. pe marginea îngemănării. două tălpice sub 25 3 Vezi 4 Literal: nota de la 25. 14 Cortului îi vei face apoi un acoperiş din piei de berbec vopsite’n roşu. 6 Vei face cincizeci de copci de aur. pentru cele două cepuri ale lui. 12 Cât despre ceea ce prisoseşte din învelitorile cortului. 9 Cinci învelişuri le vei uni la un loc şi tot la un loc pe celelalte şase învelişuri. şi două tălpice sub un alt pilastru. unsprezece învelişuri vei face. aşa că’ntregul cort va fi un singur tot. 11 Şi vei face cincizeci de copci de aramă. pentru cele două cepuri ale lui. care vine spre asfinţit4 . copcile le vei vârî în cheotori. peste el. 10 Vei face cincizeci de cheotori la un înveliş. şi tot aşa pe cealaltă margine de’ngemănare a scoarţei următoare. 5 Cincizeci de cheotori vei face la o scoarţă şi cincizeci de cheotori vei face pe marginea scoarţei de’ngemănare. 7 Peste cort vei face un înveliş de păr de capră. un acoperământ din piei de culoarea iachintului3 . cele unsprezece învelişuri vor avea toate aceeaşi măsură. Pe cel de al şaselea înveliş îl vei îndoi în partea din faţă a cortului. . 19 20 Iar pentru cealaltă latură. aşa încât învelişurile se vor îngemăna şi vor alcătui un singur tot. aşa ca ea să se lege de cealaltă scoarţă prin cheotorile ce stau faţă’n faţă. „spre mare” (adică spre Medite- rana). iar 147 pe deasupra. Aşa vor fi: amândoi la fel şi amândoi întocmai pentru amândouă unghiurile. în spate. iar lăţimea unui înveliş va fi de patru coţi. 5. un cot într’o latură şi un cot în cealaltă. 18 Sub cei douăzeci de pilaştri vei face patruzeci de tălpice de argint: câte două tălpice sub un pilastru. şi tot cincizeci de cheotori vei face pe marginea celuilalt înveliş. vei face şase pilaştri.

lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi purpuriu şi stacojiu. 1 Vei face un jertfelnic din lemn de salVei face o perdea5 ţesută’n violet. „draperie”. 3 Jertfelnicului îi vei face un brâu. în faţa jertfelnicului: plasa va acoperi astfel perdelei. iar împletiturii îi vei face patru virilor chivotul mărturiei din sfântainele de aramă la cele patru colţuri. pe care le vei fereca în aramă.mesei. el. 33 5 În greceşte: katapétasma = „perdea”. Echivalentul ei liturgic din cultul ortodox e impropriu numit uneori „catapeteasmă” (perdea). după izvodul ce ţi s’a arătat în munte. în cele două laturi. cea dinspre asfinţit.în violet. câm. în in topit. Vei pune aşadar perdeaua pe stâlpi. şi de trei ruvimi o vei face. cu vârfuri de aur ghiuri. tot în aur vei îmbrăca şi bârnele. le vei face din aur. mult mai potrivit e „iconostas” sau „tâmplă” (aceasta. toate uneltele fi astfel pentru voi despărţitură între acestea le vei face din aramă. iar sfeşnicul îl vei pune în faţa doar jumătate din jertfelnic. pe care-i vei îmbrăca în aur. dinspre miazăzi. 4 Să-i faci o împletitură ca o plasă de 34 Cu perdeaua vei ascunde astfel priaramă. „sfânta-sfintelor” = altarul. sfânta şi sfânta-sfintelor6 . 6 Pârghiile le vei trece prin inele.IEŞIREA 27 148 un pilastru şi două tălpice sub alt pi. cea lastru. iar Iar în spatele perdelei vei pune înlăînvelitoarea lui. câm. sfintelor. Cortul aşa-l vei ridica. 6 Corespunzând în arhitectura liturgică ortodoxă: „sfânta” = naosul. lucraţi cu iscusinţă. şi cupele lui şi furculiuntru chivotul mărturiei. ca28 Bârna de la mijloc va trece prin mij. de argint. Perdeaua va ţele lui şi vătraiul lui. 5 pe care le vei pune sub încheietura 35 Masa o vei aşeza dincoace. Îl vei îmbrăca în aramă. ca să poată fi purtat. parte a cortului. în timp ce masa o vei 26 Şi vei face bârne din lemn de salcâm: aşeza în partea cortului cea dinspre cinci bârne pentru pilaştrii dintr’o miazănoapte. celălalt [al peretelui]. coţi înălţimea. dar într’o latură a cortului. coarnele vor fi dintr’un trup cu şi cu tălpicile. iar pentru ei vei locul pilaştrilor de la un capăt pân’la turna cinci tălpice de aramă. 27 36 În uşa cortului vei face un văl ţesut cinci bârne pentru pilaştrii din cea. patru. prin care se vâră bârnele. 29 Pilaştrii îi vei îmbrăca în aur.– jertfelnicul va fi pătrat –. 7 . în in tolaltă parte a cortului şi cinci bârne pit cu alesături de fir în ţesătură. pentru pilaştrii din partea dindărăt a 37 Vălului îi vei face cinci stâlpi de salcortului. de la templum). purpuriu şi stacojiu.petele le vor fi de aur. 32 O vei atârna de patru stâlpi de sal2 Coarnele i le vei face în cele patru uncâm îmbrăcaţi în aur. Jertfelnicului îi vei face pârghii din lemn de salcâm. inelele lor. 30 31 27 Altarul jertfelor şi împrejmuirea cortului. cu he. de o parte şi de alta a jertfelnicului.

aşa încât lucu douăzeci de tălpice de aramă. iar înălţimea. aşa-l vei face. stors din măsline. Nadab. de cincisprezece coţi. 1 Ideea cel ce produce opere menite sfinţeniei e mai mult decât un simplu meşteşugar. cu care să-Mi slu17 Toţi stâlpii curţii. Veşminte sfinte îi în amândouă laturile. ţi aducă untdelemn curat pentru can10 Acestora le vei face douăzeci de stâlpi delă. tălpicele. tunică bro18 Aşadar. cu zece stâlpi şi zece tălpice. vârfurile le vor 4 Iată dar veşmintele pe care le vor fi de argint. de in topit. cu tălpicele lor de munte. 12 În latul curţii. ea va avea o 3 Tu vei vorbi către toţi cei înţelepţi în pânză de douăzeci de coţi. În locurile de popas. iar la ele douăzeci de stâlpi până dimineaţa. probabil. vor fi ferecaţi cu argint. din pânze de in topit. curtea va fi alcătuită ţăruşii curţii vor fi de aramă. ale că. precum şi trei tălpice ale lor. Eleazar şi Itamar. măiestru lu. minte sfinţite. Abiud. toate uneltele şi toţi dinspre miazăzi. dată. tiară şi brâu.hul înţelepciunii şi al priceperii1 . mantă. de aramă. umplut cu pietre sau nisip. fratele tău. de jur-împrejur.cuget. cu cei trei stâlpi 2 Îi vei face lui Aaron. 21 în cortul mărturiei. purpurie şi sta. lungi de o sută de 20 Tu porunceşte-le fiilor lui Israel săcoţi pentru o singură latură. de seara în lungime. în amândouă capetele. spre cinste şi mărire. efod. După cum ţi s’a arătat în coţi. . ea va îi vor face lui Aaron veşmânt de sfinavea patru stâlpi cu patru tălpice. iar ei cojie. tot cu zece stâlpi şi zece tălpice. dar consideraţi ca nişte harismatici. cu douăzeci de tălpice de aramă. pe partea dinspre asfinţit. 2 Ca şi Aaron. ea va avea pânze pe cincizeci de coţi. de cinci scânduri1 . şi 14 cincisprezece coţi de pânze vor fi pe fiii săi din mijlocul fiilor lui Israel. într’o latură. de o sută de 1 Desigur. . face: pieptar. golul era. înaintea Domnului. este aceea de scobitură în lemn sau de trunchi găunos. pe care Eu i-am umplut de ducrată’n mătase violetă. de şi la 31. 1-6). bătută’n urzeală de in topit.mina să ardă’n toată vremea: ror belciuge şi verigi vor fi de argint. . veşmântul devine sfânt prin actul sfinţirii. şi lor. 13 28 Tot de cincizeci de coţi vor fi pânzele Veşmintele lui Aaron şi ale preoţiîn lăţimea dinspre răsărit a curţii. fratele tău. jească. ror belciuge şi verigi vor fi de argint. Pe partea 19 Toate lucrurile. din neam în neam.lege veşnică pentru cei de după voi. 1 Adu-i la tine pe Aaron. meşteri iscusiţi (de care va fi vorba coţi. în afara perdelei 11 Tot aşa şi pe latura dinspre miază. ale că. fiii 15 iar în cealaltă latură vor fi pânze tot lui Aaron. de la fiii lui Israel. cu cei trei stâlpi şi cu cele ca să-Mi fie preoţi: Aaron. 16 cât despre poarta curţii. veşşi cu cele trei tălpice ale lor. 9 Cortului îi vei face o curte. împrejmuirea curţii va fi.IEŞIREA 28 8 149 Să-l faci ca un buduroi îmbrăcat în cincizeci de coţi. aramă. lăţimea.ce se află’n faţa Legământului. acolo o noapte: pânzele vor avea o sută de coţi vor întreţine Aaron şi fiii săi. ţenie’ntru sfinţire2 .

va fi lucrat din fir de aur curat. 3 Textul Ebraic adaugă: „şi le vei aşeza în cuibuşoare de aur curat”. câte un nume din cele douăsprezece seminţii. în partea din faţă. înşiraţi după cum s’au născut ei. 24 Cele două lănţişoare împletite din aur le vei trece prin cele două inele de la colţurile de sus ale pieptarului. ferecate în aur şi’n cuibuşoare de aur. 6 Textul Ebraic prezintă în continuare. agrafe în formă de scut. purpurie şi stacojie şi din in topit. ca să-Mi slujească ei ca preoţi. Sumara descriere de mai jos conturează o bucată de stofă îndoită. în îndoitura ei. un onix şi un iaspis. purpurie şi stacojie. 7 Acesta va fi din două bucăţi: una pe piept şi alta pe spate. 25 . Un rând de pietre va fi: un sardiu. 12 Cele două pietre le vei pune pe umerii efodului: pietre de pomenire fiilor lui Israel: Aaron deci va purta pe amândoi umerii săi numele fiilor lui Israel înaintea Domnului. 19 şi în rândul al patrulea: un hrisolit. 8 galonul efodului. la fel cu efodul: din fir de aur. fratele tău. 150 5 15 Vei face un pieptar al judecăţilor. o descriere de amănunt: 23 Pentru pieptar vei face două inele de aur. rânduite’n patru rânduri. care vine peste el ca şi cum ar veni din el. 4 13 Vei face paftale de aur curat 14 şi două lănţişoare vei face. purtată pe piept. adaos pe care Septuaginta îl consideră drept o anticipare a versetelor 13-14. dar şi „tribunal”. unite’ntre ele la umeri. potrivit cu numele celor doisprezece fii ai lui Israel săpate’n cele două pietre de pe umeri după numele lor şi după rânduiala’n care s’au născut. pietre de smarald. din mătase violetă. răsucite ca sfoara. purpurie şi stacojie şi din in topit. lănţişoarele cele răsucite le vei prinde de paftalele de pe umeri. de mătase violetă. toate. 4 Literal: „paveze”. precum şi de in topit. precum şi fiilor săi. Acesta va fi îndoit în patru colţuri. aşa vei săpa cele două pietre cu numele fiilor lui Israel3 . lung de o palmă şi lat de o palmă. prin mijlocirea cărora marele preot putea să cunoască „judecăţile” (hotărârile) lui Dumnezeu. ca’ntr’o pecete. 16 Pe el să aşezi o înfloritură de pietre scumpe. după rânduiala lor. Pe fiecare vei săpa. un safir şi un diamant. o agată şi un ametist. 20 Pietrele vor fi douăsprezece. lucrare de mare iscusinţă. tot de aur curat. lucrat cu iscusinţă.6 22 5 Veşmânt desemnat în Septuaginta prin termenul logęion (derivat din lógos). 17 în rândul al doilea: un rubin. ca într’un fel de buzunar.IEŞIREA 28 vor face lui Aaron. care sapă peceţi. de-a lungul a şase versete. un topaz şi un smarald: acesta-i rândul întâi. 9 Vei lua două pietre. 21 Pentru pieptar vei face lănţişoare de aur curat. din mătase violetă. şi vei săpa în ele numele fiilor lui Israel: 10 şase nume pe o piatră şi alte şase nume pe cealaltă piatră. care înseamnă „avanscenă” (locul de unde vorbeau actorii teatrului antic). spre pomenirea lor. 5 Pentru aceasta vor face rost de fir de aur. Textul Ebraic indică locaşurile („cuibuşoarele”) în care sunt montate pietrele preţioase. 11 Precum fac săpătorii în piatră. 6 Efodul îl vor face de in topit şi răsucit. 18 în rândul al treilea: un opal. erau adăpostite oracolele Urim şi Tumim. răsucite ca sfoara şi’nflorate ca floarea. cele două inele de aur le vei prinde de cele două colţuri de sus ale pieptarului.

în fapt. vişinie şi’n in topit. menită să-i ateste marelui preot un rol nu numai sacerdotal. dar menţine numerotarea. 29. spre pomenire înaintea Domnului. în partea din faţă a tiarei. Iar pe la poale îi vei face de jurîmprejur un fel de rodii mărunte. şi s’o prinzi de tiară9 cu un şnur de mătase violetă. ele vor fi pe inima lui. tot de mătase vişinie. dedesubt şi’n faţă. în formă de potcoavă (aşa cum îl traduce Biblia din 1688). pe poalele mantei. ca să nu se deşire. 22 la v. Între ebraicul kidar. 27 Vei face două inele de aur şi le vei pune pe cei doi umeri ai efodului. Septuaginta le traduce prin „Arătarea şi Adevărul”. 35 36 Şi fiilor lui Aaron le vei face tunici şi 8 Cuvântul original indică o placă alungită. 9 Tiară. 30 Ea va fi pe Aaron când acesta va face slujbă. ea le va fi pe fruntea lui Aaron ca o jertfă de-a pururi bineprimită înaintea Domnului. 26 În pieptarul judecăţii vei pune Urim şi Tumim7 . 29 iar printre rodii vei pune’n acelaşi chip clopoţei de aur. în partea din faţă. de jur-împrejur: o rodie de aur şi-un clopoţel de aur. va purta numele fiilor lui Israel pe pieptarul judecăţii. ca’ntr’o pecete: Sfinţenia Domnului. aşa ca el să nu moară. 34 Tunica cu ciucuri o vei face din in topit. 27 Vei face şi o mantă. tăiată dintr’însa. asta. 25 Iar cele două paftale le vei aşeza pe amândoi umerii efodului. însă adăugându-i acestuia un 29 a: Textul Masoretic rezumat aici în versetele 24 şi 25. pe amândouă marginile pieptarului le vei pune. sus. grecescul mitra şi echivalentul occidental turban. pieptarul nu se va mişca de pe efod. şi brâu vei face. şi va avea’mprejur un guler 151 lucrat cu măiestrie şi făcând un singur corp cu manta. şi tot din in topit vei face tiara. 7 Urim şi Tumim: două cuvinte ebraice cu etimologii şi sensuri incerte. ci şi princiar. sărind de la v. aşa încât să stea peste cingătoarea efodului: în acest fel. . 24 Pe pieptarul judecăţii vei pune lănţişoarele răsucite. 32 Cele două capete ale lănţişoarelor le vei prinde de cele două cuibuşoare de pe umerii efodului. când va intra în sfânta. înaintea Domnului. Oricum. Nu ştim dacă ele erau obiecte (geme sau zaruri) ori numai cuvinte scrise înlăuntrul pieptarului. Din această inserţie rezultă un decalaj în numerotarea versetelor. în partea din faţă. aveau o funcţie oraculară: prin mijlocirea lor obţinea marele preot răspunsuri dumnezeieşti. pe marginea dinlăuntru. întoarsă spre efod. stacojie. 28 Inelele pieptarului se vor lega de inelele efodului printr’un şnur de mătase violetă. astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecăţile fiilor lui Israel înaintea Domnului. 31 Vei face o tăbliţă de aur curat8 şi vei săpa în ea. 26 Vei face două inele de aur şi le vei pune la colţurile de jos ale pieptarului. când Aaron va intra în sfânta înfăţişându-se înaintea Domnului. şi auzit le va fi clinchetul când el va intra în sfânta. peste cingătoarea efodului. termenul lui Ieronim. Ediţia Rahlfs a Septuagintei notează decalajul. ca o floare rotită pe poalele mantei. şi Aaron va purta păcatele celor ce au adus jertfe – prinoasele afierosite de fiii lui Israel şi toate darurile din jertfele lor. în împrejurări excepţionale. totul lucrat cu măiestrie. o diademă. la încheieturi. 28 Gura ei va fi la mijloc. coroana sacerdotală a marelui preot. şi când va ieşi. versiunea de faţă preferă. care s’ar putea traduce prin „Lumini şi Desăvârşiri”. prin „da” sau „nu”.IEŞIREA 28 23 Astfel Aaron. tiara (Vulgata). ca mai potrivit. 33 Ea va fi pe fruntea lui Aaron. rodii’nflorate’n mătase violetă.

şi tiare le vei face. le vei face din făinuţă de grâu. teahnă. încingându-i pieptarul peste efod. Porunca presupune existenţa unui altar cu trepte. sfinţi ca să-Mi fie preoţi. fratele tău. în faţa Domnului. aşa cum va fi mai sângele şi-l vei turna de jur-împrejurul târziu în templul din Ierusalim. cu degetul tău. ca să nu-şi atragă cu tunicile. 10 Vei aduce apoi viţelul în faţa cortului mărturiei. acolo vei înjunghia veşmintelor. în şi fiii săi îşi vor pune mâinile pe capul mâinile preotului erau puse bucăţile de carne ce berbecului. Acolo. şi’n paner răţeniile lui le vei arde cu foc în afara le vei aduce odată cu viţelul şi cu cei taberei: jertfă pentru păcat. fratele tău. spălarea. iar pe tiară vei prinde tăbliţa Sfinţeniei. pentru prima oară.8 Vei aduce şi pe fiii săi şi-i vei îmbrăca felnicul din sfânta. la uşa cortului măr29 turiei. trebuiau aduse ca jertfă. lemn. 39 Aaron şi fiii săi îi vor purta ori de i-l vei turna pe cap şi-l vei unge. îi vei 5 Vei lua sfintele veşminte şi-l vei îmunge. 26. de la brâu până sub genunchi. ca să-şi acopere go. Şi vei umple mâinile lui Aaron şi mâiurmaşii săi de după el. doi berbeci fără me. cu tunica şi cu manta. transmiterea cortului mărturiei.IEŞIREA 29 152 brâie.lui şi amândoi rărunchii cu grăsimea de pe ei şi le vei arde pe jertfelnic. asupră-le păcat şi să moară.9 îi vei încinge cu brâiele şi le vei pune nică va fi aceasta pentru el şi pentru tiarele şi-Mi vor fi Mie preoţi în veac. 13 Vei lua toată grăsimea ce acoperă măruntaiele.turna pe tot la poala jertfelnicului. Aaron şi fiii săi îşi vor pune mâinile pe capul viţeSfinţirea lui Aaron şi a fiilor săi: lului pregătirea. 12 Vei lua din sângele viţelului şi-l vei 1 Iată ce vei face asupră-le spre a-i pune tu. jertfelnicului. nile fiilor săi. doi berbeci. 37 Cu acestea îl vei îmbrăca pe Aaron. cu efodul şi cu pieptarul. îmbrăcarea 11 şi acolo. pe coarnele sfinţi ca să-Mi fie Mie preoţi: Vei lua un jertfelnicului. 14 Iar carnea viţelului. Lege veş. vei lua prapurul ficatu2 pâini-azime frământate în untdelemn şi turte-azime unse cu untde. 7 Vei lua apoi untdelemnul de ungere. jertfele. în faţa Domnului. câte ori vor intra în cortul mărturiei sau când vor merge să slujească la jert. 38 Le vei face pantaloni de in. jertfele necontenite. îi vei lua 11 Vezi nota de la 20. pielea şi necu3 Le vei pune într’un paner. trarea cortului mărturiei şi-i vei spăla cu apă. Sfinţirea altarului şi viţelul. spre cinste şi 4 Îi vei aduce pe Aaron şi pe fiii săi la inmărire. precum şi pe fiii lui. liciunea trupului11 . iar Aaron 10 Ritualul prin care. . iar sângele rămas îl vei viţel din cireadă. 16 Tu vei înjunghia berbecul. la uşa şi ungerea.6 pe cap îi vei pune tiara. 15 Vei lua apoi întâiul berbec. le vei umple mâinile10 şi-i vei brăca pe Aaron.

jertfă Îi este Domnului. 20 Tu îl vei înjunghia. pe jertfelnic. Le vei lua apoi din mâinile lor şi le vei arde pe jertfelnic. . el şi veşmintele lui. 30 Vei lua deci berbecul împlinirii şi-i vei fierbe carnea într’un loc sfânt. aducându-I Domnului arderede-tot întru miros de bună mireasmă. legănându-le. 153 afierosească2 Domnului. asupra fiilor săi şi asupra veşmintelor fiilor săi. ”. care au fost afierosite şi luate din berbecul împlinirii. aceasta va fi partea ta. ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă înaintea Domnului. odată cu el. „a osebi”. 29 Timp de şapte zile le va purta preotul care-i va urma dintre fiii săi şi care va intra în cortul mărturiei să slujească’ntru cele sfinte. tot. pe degetul mare al mâinii lui celei drepte. pe degetul mare al piciorului său celui drept. acolo. precum şi şoldul drept – căci aceasta-i împlinirea1 –. Iar sângele rămas al berbecului îl vei turna de jur-împrejurul jertfelnicului. în ele să fie unşi şi sfinţiţi. 23 iar din panerul cu pâine nedospită ce este pus înaintea Domnului [vei lua] o pâine din cele cu untdelemn şi o turtă 24 şi pe toate le vei pune în mâinile lui Aaron şi în mâinile fiilor săi. 22 Din berbec vei lua grăsimea. fiindcă sunt sfinte. ca să le 17 1 Ebr: „căci acesta-i berbec al sfinţirii” (preotului). a oferi prinos. 19 Vei lua apoi pe cel de al doilea berbec. precum şi fiii săi şi veşmintele fiilor săi împreună cu el. În ebraică: „ca să le aducă. 2 A afierosi: de la aforízo = „a separa”. 28 Veşmintele sfântului – adică ale lui Aaron – vor fi după el ale fiilor săi. aceasta-i afierosire şi ea însăşi osebire din jertfele de mântuire ale fiilor lui Israel: afierosire Domnului. ca de la El. seul de pe măruntaie. 31 iar Aaron şi fiii săi să mănânce carnea berbecului şi pâinile cele din paner. apoi vei lua din sângele lui şi-l vei pune pe pulpa urechii drepte a lui Aaron. jertfă Îi este Domnului. de unde: a dedica. şi se va sfinţi. a consacra ceva (sau pe cineva) cuiva. şi-i va fi lui Aaron şi fiilor săi îndatorire veşnică din partea fiilor lui Israel. şi nimeni altcineva să nu mănânce. „a pune de-o parte”. 25 Din berbecul împlinirii – care este al lui Aaron – vei lua pieptul şi-l vei afierosi Domnului. . împreună cu capul. 26 27 Şi vei sfinţi pieptul cel afierosit şi şol- dul afierosirii. „a despărţi”. adică din ceea ce este pentru Aaron şi pentru fiii săi. Gest ritual prin care ofranda Îi era întinsă lui Dumnezeu şi primită înapoi. 21 Vei lua din sângele de pe jertfelnic şi din untdelemnul de ungere şi vei stropi asupra lui Aaron şi asupra veşmintelor lui şi. 32 33 pe acestea să le mănânce.IEŞIREA 29 Berbecul îl vei despica în două bucăţi. Aaron şi fiii săi îşi vor pune mâinile pe capul berbecului. prapurul ficatului. lângă uşile cortului mărturiei. 18 Apoi vei arde berbecul. amândoi rărunchii cu grăsimea de pe ei. precum şi pe pulpele urechilor drepte ale fiilor săi şi pe degetele mari de la mâinile lor drepte şi pe degetele mari de la picioarele lor drepte. măruntaiele şi picioarele i le vei spăla cu apă şi le vei pune deasupra celor două bucăţi. prin care li s’a făcut sfinţirea şi au dobândit preoţia. .

3 Îl vei îmbrăca în aur curat: grătarul rat. cu foc le vei arde şi nu 44 Voi sfinţi cortul mărturiei şi jertfelvor fi mâncate. Domnul. nicul. lui Israel şi le voi fi lor Dumnezeu. şi să le îmbraci cu aur. aşa cum ţi-am poruncit: 45 Şi pe nume Mă voi numi6 întru fiii şapte zile să ţină sfinţirea lor. iar pentru turnare5 . până dimineaţa. înseamnă şi prezenţa Sa reală în mijlocul celor ce-i cunosc identitatea. un cot lăţimea – va fi pătrat – şi doi coţi înălţiamurg. va fi purtat. tot cel ce se va atinge de jertfelnic se va sfinţi. din necontenită. două inele de aur curat pe cele două laîntru miros de bună mireasmă îl vei turi.IEŞIREA 30 34 154 Iar dacă din carnea de jertfă a îm. grăiesc.5 Pârghiile să le faci din lemn de salcâm lui mărturiei de dinaintea Domnului. 36 Iată ce vei aduce tu pe jertfelnic: doi miei de câte un an. şi va fi jertfelnicul o sfântă-a-sfintelor.4 Sub cununa lui împletită să-i faci neaţă. un nume care. coarnele vor fi un singur trup cu 3 40 împreună cu o zecime dintr’o efă de făinuţă de grâu. în Altarul tămâierii. 43 Acolo le voi da Eu întâlnire fiilor lui „Domnul” (Iahvé) din versetul următor: Dum3O Septuaginta corelează verbul cu numele propriu efă: 36.4 litri. 4 Un hin: 6. şi cu fiii săi. 39 un miel îl vei aduce dimineaţa. iar prin ele vor fi trecute pârghiile cu care aduce jertfă Domnului. şi cu aceeaşi turnare de vin. şi pe Aaron şi pe fiii săi îi voi 35 Prin urmare. 5 Libaţie rituală.nezeu. să Mă numesc întru ei şi să le fiu Dum37 Timp de şapte zile vei curăţi jert. şi-i vei face’mprejur o cunună dintr’un hin de vin la un miel. acolo unde Mă voi arăta Eu ţie ca să-ţi 6 În Textul Ebraic: „voi locui” (în mijlocul lor). pentru ca pe nume şi-l vei unge pentru a lui sfinţire. iar pe cel de al doilea miel îl vei aduce’n 2 Un cot îi va fi lungimea. de-o parte şi de alta le vei face. fiecare zi îi vei aduce. . fiindcă sunt sfinţite.sunt Dumnezeul lor. de aur împletită. felnicul şi-l vei sfinţi. 41 Pe cel de al doilea miel îl vei aduce’n amurg. Cel ce i-am scos nicul când tu însuţi te vei sfinţi pe el din ţara Egiptului. fără meteahnă. 38 30 parte dintr’un hin4 de untdelemn cu. jertfă 1 „Vei face un altar al tămâierii. a patra parte de deasupra.06 litri.Israel şi va fi [locul] sfinţit prin slava plinirii sau din pâine va rămâne ceva Mea. Eu jertfă pentru păcat şi vei curăţi jertfel. ca să-Mi slujească Mie ca preoţi. aşa vei face cu Aaron sfinţi. lemn de salcâm îl vei face. 42 jertfă necontenită din neam în neamurile voastre. în acelaşi timp. pereţii de jur-împrejur şi coarnele. nezeu este Cel ce Se identifică în propriul Său nume. mea. frământată cu a patra el. necurmat. ca şi pe cel jertfit de dimi. lângă uşile cortu. În ziua curăţirii vei aduce un viţel ca 46 şi vor cunoaşte că Eu.

5 Se considera că recensământul e o necesitate social-economică. şi astfel nu vor muri.le va fi pomenire înaintea Domnului pentru ispăşirea sufletelor voastre”. zi. când pregăteşte dare către Domnul pentru răscumpărarea sufletului5 . ca să nu moară.19 şi dintr’însa îşi vor spăla Aaron şi fiii ţirea. acolo la douăzeci de ani în sus. din neam în neamurile voastre. trestie binemirositoare. Şi va fi aceasta lege veşnică lui. rile lor. de smirnă aleasă. pica tot de aramă. două sute cincizeci de sicli. nului această dare. 7 Aaron va arde pe el tămâie mă. să fie pentru spălat. de douăzeci de ghere un când: siclu –. mărătorii: o jumătate de siclu – socotit 22 Şi a grăit Domnul către Moise.15 Bogatul nu va da mai mult. zi9 Pe el să nu aduceţi nici un alt fel de 1 tămâiere sau de prinoase. Vei turna într’însa apă în ziua ispăşirii. spre deosebire de siclul mesopotamian.rele. 17 Şi a grăit Domnul către Moise. lui Israel. sau când se vor apropia de jertfelnic când: ca să slujească şi să-I aducă Domnului 3 12 „Dacă vei face numărătoarea fiilor ardere-de-tot. pentru el şi pentru urmaşii săi de după 13 Şi iată ce va da cel ce va fi supus nu. adică 1 Adică tămâiere profană. sfântă-a-sfintelor Îi este Domnului”. candelele. pe jumătate.vor spăla cu apă. şi nici tur. binemirositoare. 4 „Siclu” (Ieronim) îl traduce pe ebraicul şéqel.14 Tot cel ce intră la numărătoare. o dată pe an. felnic. cu tălnare nu veţi turna2 peste el. în LXX: didrahma. când vor intra deci în cortul mărle vreo nenorocire în timpul număratu. . darea către Domnul va fi astfel 23 „Vei lua mirodenii: cinci sute de sicli o jumătate de siclu. „Siclul sfânt”: moneda cu care se plătea darea către templu.16 Argintul dat de fiii lui Israel spre delele. iarăşi va arde pe el miresme: răscumpărare îl vei da pentru trebuintămâiere de-a pururi ne’ntreruptă îna. 8 Iar seara. când Aaron va aprinde can. scorţişoară 2 Mai exact: nu veţi vărsa libaţii. pentru ca să nu cadă asupră.racul mai puţin de jumătate de siclu ca dimineaţă va tămâia. singurul îndreptăţit să cunoască numărul real al supuşilor Săi. Îi va da Domunde Mă voi arăta Eu ţie. la socotirea lor să-I dea fiecare Domnului o răscumpărare pentru 21 să-şi spele cu apă mâinile şi picioaviaţa lui. zisiclul sfânt4 . de douăzeci de ghere. din neam în neamu. săi mâinile şi picioarele cu apă. două sute cincizeci de 3 Recensământul.el”.ţele cortului mărturiei: fiilor lui Israel intea Domnului. dar şi un păcat împotriva lui Dumnezeu. cu mireasmă plăcută.IEŞIREA 30 155 6 Şi-l vei aşeza în faţa perdelei de di.când: 18 „Vei alcătui o baie de aramă. de douăzeci şi patru de ghere. fără scopuri rituale. de naintea chivotului mărturiilor.turiei să se spele cu apă. cu sângele din jertfa de curăţire a păcatelor va face el cură. 10 Pe coarnele lui va aduce Aaron jertfa o vei pune între cortul mărturiei şi jertde ispăşire o dată pe an. nici săruntă. dis-de. 20 Când vor intra în cortul mărturiei se 11 Şi a grăit Domnul către Moise. sicli.

şi sfânt e şi pentru voi. cru curat şi sfânt. 3 şi l-am umplut de duhul cel dumneze7 32 Trup omenesc nu va fi uns cu el.Oholiab.mărturiei. puri. precum şi’ntocmirea cortului. căci pentru voi ea e votul mărturiei sfinţenie afierosită Domnului. folosit şi 7 cortul mărturiei. din seminban mirositor şi tămâie curată (din fi.IEŞIREA 31 24 156 casie6 . acolo unde Eu Mă voi arăta mate. 34 Şi a zis Domnul către Moise: „Fă-ţi 6 Şi’mpreună cu el i-am rânduit pe rost de mirodenii: răşină. 27 şi sfeşnicul cu toate ale lui şi altarul 38 Oricine-şi va face ceva asemănător tămâierii spre’nmiresmarea lui. ungere sfântă. din seva acesta. chivotul legământuîn medicină (Cassia fistula). când: 31 Iar fiilor lui Israel le vei spune: – 2 „Iată. ziMie ca preoţi. fiii săi. fiul lui Or.ţia lui Dan. Lucru preasfânt va fi acesta pentru voi.inul topit. din neam în neamurile voas. al unui lui şi acoperământul de deasupra lui. şi tuturor celor înţelepţi cu inima le-am dat înţelepciune. fiul lui Uri. şi să trebuie să-i dea. Meşterii cortului. oniha. fiul lui Ahisamac.minţia lui Iuda. tre.37 Pentru voi nu o veţi face după această’ntocmire. şi iesc al înţelepciunii. Tablele legii. profan (vezi versetul următor). 29 . acela va fi stâr28 şi jertfelnicul arderii-de-tot cu toate pit din neamul său”.36 O vei tăia’n bucăţele mărunte şi o tru ungere sfântă.31 sfintelor: tot cel ce se va atinge de ele se va sfinţi. gal.ţaleel. cinci sute de sicli – socotiţi 35 şi din ele vei face tămâie binemirosidupă siclul sfânt – precum şi un hin de toare. şi-i vei sfinţi. mir înmiresmat vei pune’n în faţa mărturiilor. ca să-Mi slujească 1 Şi a grăit Domnul către Moise.ştiinţei întru tot meşteşugul. 7 În sensul: trupul unui om oarecare. 26 Cu el vei unge cortul mărturiei şi chi. luuntdelemn de măsline. stârpit va fi din nea. să lucreze aurul şi argintul şi arama şi 33 Acela care-şi va face ceva asemănă.sape’n lemn şi să lucreze’n felurite chimul său”. acesta va fi untdelemn pentru ţie. şi ei vor ecare aceeaşi măsură) face toate câte ţi-am poruncit Eu ţie: 6 „Casie”: specie de arbore oriental. ale lui şi masa cu toate ale ei şi baia cu tălpica ei şi le vei sfinţi şi vor fi ele sfinte-ale. 25 Din ele vei face untdelemn pen. sau acela care va da din el cui nu 5 să şlefuiască pietre scumpe. al priceperii şi al nici nu vă veţi face ceva asemănător fe. Eu l-am chemat anume pe BeUntdelemn de uns cu ungere sfântă fi. Facerea a făcătorilor de mir. Serbarea zilei 30 Cu el îi vei unge şi pe Aaron şi pe de odihnă. lului în care a fost el alcătuit: acesta-i 4 ca să fie el mai mare peste meşteri şi lucru sfânt. tor. în cortul după meşteşugul făcătorilor de aro.

s’a ticăloşit. 1 Şi de’ndată ce a contenit să-i grăiască lui Moise’n muntele Sinai. apoi a şezut poporul de a mâncat şi a băut şi pe urmă s’a sculat să joace. Aaron a zidit în faţa lui un jertfelnic. odihnă sfântă va fi ea pentru Domnul.32 sele ei. vă sfinţeşte. a şaptea zi. şi a strigat Aaron şi a zis: „Mâine este sărbătoarea Domnului!” 5 Lucrul să ţi-l faci în şase zile. scrise cu degetul lui Dumnezeu. . cel ce o va întina. Viţelul de aur. căci cu Moise. sfeşnicul cel de aur curat cu toate obiectele lui. de aur din urechile femeilor şi fetelor 12 Şi a grăit Domnul către Moise. masa şi toate va. tot cel ce va lucra în ziua odihnei. Egiptului. 6 Vor păzi aşadar fiii lui Israel zilele 7 Atunci a grăit Domnul către Moise: odihnei. În Septuaginta. 9 baia împreună cu tălpica ei.voastre şi aduceţi-i la mine”. tămâia cea bicu omul acela care ne-a scos din ţara nemirositoare pentru locul cel sfânt. când: 3 Atunci întregul popor a scos cerceii 13 „Porunceşte-le tu fiilor lui Israel: – cei de aur din urechile femeilor şi i-a Băgaţi de seamă şi păziţi zilele Mele de adus la Aaron. s’a 10 veşmintele cele pentru slujbă ale lui Aaron şi veşmintele fiilor săi rânduiţi adunat la Aaron şi i-a zis: „Scoalăte. 18 În Versiunea Ebraică aceste cuvinte sunt rostite de popor şi se referă la un singur „dumnezeu”. toate le vor face ei aşa cum ţi-am po2 Iar Aaron le-a zis: „Scoateţi cerceii runcit Eu ţie”. căci poporul tău. Israele. table de piatră. textul capătă o notă de ironie amară. odihnă. Domnul. iar în ziua le-ai poruncit-o. 14 tului!”1 Văzând aceasta. 15 16 A doua zi s’au sculat ei de dimineaţă şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mântuire. acela cu moarte va fi omorât. sufletul acela va fi stârpit din neamul său. pentru ca voi în tipar şi a făcut din ei un viţel tursă ştiţi că Eu. meargă’naintea noastră. tu. şi fă-ne nouă dumnezei care să să-Mi slujească Mie. ca’n deznădejdea unei înfrângeri: deşi idolul este unul. cea de odihnă. cu moarte va fi omorât. 17 veşnic semn între Mine şi fiii lui Israel. rostit de Aaron. nu ştim ce s’a întâmplat”. 11 mirul pentru ungere. Aaron foloseşte pluralul limbajului politeist. Eu sunt Cel ce nat şi le-a zis: „Iată-i pe dumnezeii tăi. şi-au făcut un viţel a şaptea a încetat şi S’a odihnit”. i-a dat cele două table ale Legii. şi tot cel ce va face într’însa vreo lucrare. căci ele sunt semn între Mine 4 Şi el i-a luat din mâinile lor.IEŞIREA 32 8 157 altarul tămâierii. pentru că’n şase zile a făcut 8 Curând s’au abătut de la calea pe care Domnul cerul şi pământul. i-a topit şi voi din neam în neam. zi. şi vor face aceasta din neam „Grăbeşte de te pogoară de aici. 1 Văzând însă poporul că Moise întârzie să se coboare din munte. pe care l-ai scos din ţara în neam: legământ veşnic. cei ce te-au scos din ţara EgipPăziţi aşadar ziua de odihnă. pe Egiptului. căci sfântă Îi este ea Domnului şi vouă.

fie ca ei să-l stăpânească în veci!” 14 Atunci Domnul Şi-a îmblânzit urgia pe care spusese c’o va abate asupra poporului Său. Aaron s’a făcut solidar cu păcatele poporului. că ştii tu cum e poporul acesta când se porneşte. auzind Iosua zarva poporului răsunând. 17 Iar Moise a zis: „Acesta nu-i strigăt de biruitori. eu aud strigăte de oameni beţi”. . 24 Şi văzând Moise că poporul scăpase din frâu. Şi le-a zis: „Aşa zice Domnul. Israele. căci cu Moise. Doamne. . . .]3 10 Şi acum.IEŞIREA 32 turnat şi i s’au închinat şi i-au adus jertfe. care te-au scos din ţara Egiptului!”2 . nici strigăt de biruiţi puşi pe fugă. şi aprinzându-se Moise de mânie. . doamne. Şi tot pământul acesta. 2 În 158 zeu. . s’a coborât din munte. lasă-Mă!: aprindă-se mânia Mea asupră-le şi-i voi da pierzării. cărora Te-ai jurat Tu pe Tine Însuţi şi le-ai zis: – Înmulţivoi seminţia voastră multă ca stelele cerului!. căci Aaron îi slăbise frâul spre bucuria duşmanilor lor. Atunci. 22 Căci ei mi-au zis: – Fă-ne nouă dumnezei care să meargă’naintea noastră. scrise pe amândouă părţile – pe o parte şi pe alta erau scrise. 13 Adu-Ţi aminte de Avraam şi de Isaac şi de Iacob. cu omul acela care ne-a scos din ţara Egiptului. potoleşte-Ţi aprinderea mâniei şi fii blând cu răutatea poporului Tău. 20 Şi a zis Moise către Aaron: „Ce ţia făcut ţie poporul acesta. 9 [Şi i-a zis Domnul lui Moise: „L-am văzut pe poporul acesta şi. Aşadar. 3 Acest verset lipseşte în Septuaginta. adunaţi-l! Şi ei l-au adunat şi mi l-au dat mie şi eu l-am aruncat în foc şi a ieşit viţelul acesta. 16 Tablele acestea erau lucrul lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumneochii lui Dumnezeu. a zis către Moise: „În tabără e strigăt de război. iar din tine voi face un mare popor!” 11 Moise însă s’a rugat în faţa Domnului Dumnezeu şi I-a zis: „Pentru ce. ”. nu ştim ce s’a întâmplat. de-ai abătut asupră-i un păcat atât de mare?” 21 Iar Aaron i-a răspuns lui Moise: „Nu te scârbi. săpat pe table. . l-a ars în foc şi l-a pisat mărunt şi la presărat în apă şi le-a dat-o fiilor lui Israel s’o bea. pe care tot Tu ai spus că-l vei da urmaşilor lor. 19 Apoi a luat viţelul pe care-l făcuseră ei. 25 26 a stat în poarta taberei şi a zis: „Cine este pentru Domnul. ”. ca să-i ucidă în munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului?. 15 Şi întorcându-se Moise. să se-aprindă mânia Ta asupra poporului Tău pe care Tu l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu braţul Tău cel înalt? 12 de ce să spună Egiptenii: – Cu vicleşug i-a scos. iată: e un popor tare de cerbice. Dumnezeul lui Israel: – Puneţi-vă fiecare sabia la şold şi străbateţi tabăra de la 27 . . a aruncat din mâinile sale cele două table şi le-a sfărâmat la poala muntelui. să vină la mine!” Şi s’au adunat la el toţi fiii lui Levi. 23 Atunci eu le-am zis: – De la cine are aur. 18 Şi dacă s’a apropiat de tabără. zicând: – Iată-i pe dumnezeii tăi. robii Tăi. având în mâinile sale cele două table ale Legii: table de piatră. a văzut viţelul şi jocurile.

Dar Eu nu mă voi sui împrezei de aur. departe de ea. 29 Şi Moise le-a spus: „Domnului I-aţi 1 Şi a zis Domnul către Moise: „Duînchinat voi astăzi mâinile4 . O declaraţie atât de emoţionantă nu va mai fi întâlnită decât la Apostolul Pavel în Rm 9. fiecare pe aproapele său!” Poruncă pentru plecare. tu şi poporul tău pe care preţul fiului său ori cu al fratelui său. 35 Domnul a lovit poporul din pricina viţelului pe care şi-l făcuse – pe care-l 6 Şi fiii lui Israel şi-au scos podoabele şi şi-au dezbrăcat hainele cele slăvite făcuse Aaron. zis: „O. îl voi pedepsi în ziua pe care Eu o voi socoti”. 31 Şi s’a întors Moise la Domnul şi a pe Gherghesei. ună cu tine1 .adunării. . neeni. la muntele Horeb2 . Cortul 28 Şi au făcut fiii lui Levi aşa cum le po. vedeţi să nu aduc Eu peste voi o altă bătaie şi să vă dau pierzării! Scoateţi acum de pe voi hainele voastre cele de slavă şi podoabele voastre. 5 Şi a zis Domnul către Moise: „Spune34 Tu însă du-te acum şi du poporul acesta la locul pe care ţi l-am spus. Doamne. 3. din popor ca la trei mii de oameni.2 Eu îl voi trimite pe îngerul Meu înaintea feţei tale şi-i voi izgoni pe Canaatru păcatul vostru”. pe care Tu ai scris-o!”5 4 Auzind poporul acest cuvânt grozav. Iată. făcându-şi dumneşi miere. pe aceia îi voi pus podoabele. în sensul: aţi fost consacraţi Domnului. ci: „şterge-mă pe mine” (în locul celor ce-au greşit = ideea de jertfă).IEŞIREA 33 159 o poartă la cealaltă şi ucideţi: fiecare 33 pe fratele său. le fiilor lui Israel: – Voi. dărătnic şi s’ar putea să te nimicesc pe iartă-l. 4 Literal: „v’aţi umplut mâinile”. l-a întins afară din tabără. fiindcă tu eşti popor în32 Şi acum. Ca răsplată pentru ceau făcut. leviţii primesc ]nvestitura preoţească. şterge din cartea Mea. pe Ferezei. lui Isaac şi lui Iacob. şterge-mă pe mine drum!” din cartea Ta. iar de nu. şi l-a numit cortul mărturiei3 . dacă vrei să le ierţi păcatul. popor îndărătnic. pe Amorei. poporul acesta a să3 şi te voi duce în ţara unde curge lapte vârşit păcat mare. şi a fost că tot 7 1 Schimbare de ton: Dumnezeu i Se adresează poporului. fiecare cu te de aici. 24. luându-şi cortul. şi nimeni nu şi-a mai au păcătuit în faţa Mea. a 33 Zis-a Domnul către Moise: „Pe cei ce plâns cu lacrimi. 5 Expresia nu este: „şterge-mă şi pe mine” (ideea de solidaritate) ca în unele traduceri. şi vă voi arăta ce-am să fac Eu cu voi”. zicând: 30 Iar a doua zi a zis Moise către popor: – Urmaşilor voştri le-o voi da! „Mare păcat aţi făcut! Mă voi sui eu acum la Dumnezeu. 2 Horeb: un alt nume pentru Sinai. pe Hetei. acolo. îngerul Meu va merge înaintea feţei tale. Rugăciunea lui Moise în runcise Moise. Iar Moise. l-ai scos din ţara Egiptului şi suiţi-vă pentru ca El să vă dea binecuvântare!” în ţara pentru care Eu M’am jurat lui Avraam. pe Hevei şi pe Iebusei. Pentru expresie vezi 29. 3 În Textul Ebraic: „cortul întâlnirii” (dintre Dumnezeu şi Moise). În ziua aceea au căzut dorinţa de a vedea slava Domnului. Cât despre păcatul lor. ca să mă rog pen. fiecare pe fârtatele său.

vei merge Tu Însuţi cu noi. 5 Expresia nu trebuie înţeleasă literal. pentru că tu ai 10 Şi’ntregul popor vedea stâlpul cel aflat har în ochii Mei şi te cunosc pe de nor stând la intrarea cortului. 8 Şi când Moise mergea spre cortul cel din afara taberei. milui pe cel de care-Mi va fi milă şi Mă voi îndura de cel ce-Mi este fiul lui Navi. şi suie-te la Mine în munte şi voi scrie 7 Adică: „Iahvé”. tine mai mult decât pe toţi”. poporul Tău vom fi cei mai slăviţi din9 Iar după ce intra Moise în cort. direct şi distinct. 17 Şi a zis Domnul către Moise: „Voi trarea cortului şi-i vorbea lui Moise. fără intermediari. 1 Zis-a Domnul către Moise: „Ciopleşte două table de piatră. intea ta şi te voi odihni!” 4 zetéo = a căuta pe cineva cu scopul de a-l întâlni. arată-mi-Te mie pe Tine Însuţi. dacă nu prin aceea că Tu vei merge împreună cu noi? Atunci eu şi Moise până ce el intra în cort.16 căci prin ce se va cunoaşte cu adevădica’n picioare şi fiecare privea din uşa rat că eu şi poporul Tău am aflat har în cortului său şi-l urmărea cu ochii pe ochii Tăi. venea la 15 Zis-a Moise către Domnul: „Dacă nu cort. tu Îmi vei vedea spatele. atunci pe mine să nu mă scoţi de aici. nu părăsea cortul. Moise coboară din munte cu faţa strălucind. şi 21 Şi iarăşi a zis Domnul: „Iată. 6 Adverbul implică ideea de a cunoaşte ceva sau pe cineva în mod limpede. Eu te voi Tăi.IEŞIREA 34 160 cel care-L căuta4 pe Domnul. într’un limbaj accesibil. 34 Noile table ale Legii. Apoi [Moise] se întorcea în rosti numele Meu: „Domnul” . ochii Tăi şi să cunosc că acest neam e 23 iar când Îmi voi lua mâna de pe tine. face şi ceea ce zici tu. tot poporul se ri. 12 Şi a zis Moise către Domnul: „Iată.tre toate neamurile de pe pământ”. fără putinţă de îndoială. Tu îmi spui: – Du-l pe poporul acesta!. ca să aflu eu har în Mea te voi acoperi până ce voi trece. poporul Tău”. dac’am aflat eu har în ochii 22 şi când va trece slava Mea. stâlpul cel de nor se pogora şi stătea la in. de’ndurare”. ci mi-ai spus: – Pe vadă faţa şi să trăiască”. dar tânărul său slujitor Iosua. ca şi cele dintâi. că nu va putea omul să-Mi împreună cu mine. tine te ştiu mai mult decât pe toţi. şezi pe stâncă har ai aflat tu la Mine. de a afla ceva de la el. e un loc aici la Mine. aşa cum ar grăi cineva cu prie. 18 Şi [Moise] a zis: „Arată-mi slava Ta!” 11 Domnul grăia cu Moise faţă către 19 [Domnul] i-a zis: „Eu Îmi voi trece faţă5 . dar faţa Mea 14 Şi i-a zis [Domnul]: „Voi merge îna. . de a-l întreba.slava pe dinaintea ta.nu ţi se va arăta”. şi-l voi tabără. 13 Aşadar. de vreme ce Dumnezeu îi vorbea lui Moise din mijlocul norului. şi’n faţa ta voi 7 tenul său. în afara taberei. şi’ntregul popor se ridica’n picioare şi fiecare se’nchina din uşa cortului său. „Faţă către faţă” înseamnă că-i vorbea direct. Sens oracular. 20 Şi a zis: „Faţa Mea însă nu vei pudar nu mi-ai arătat pe cine ai să trimiţi tea s’o vezi. de a-l cerceta. să pune în scobitura stâncii şi cu mâna Te văd eu lămurit6 .

chipurile cele cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi în foc. iar noi vom fi ai Tăi”. 4 Grecescul álsos = „copac” înseamnă îndeosebi „copac consacrat” şi. căci Domnul e Dumnezeul al cărui nume e „Gelosul”5 . 7 Cel ce păzeşte dreptatea şi face milă cu mii şi mii. pe Gherghesei şi pe Iebusei. 13 Voi nu vă veţi închina la alţi dumnezei. Eu închei legământ în faţa’ntregului 1 „Tare de cerbice” (cu gâtul ţeapăn. pe Ferezei. sfintele lor crânguri4 să le tăiaţi. că altfel. templu. 3 Capişte: altar. fărădelegile părinţilor ţinându-le asupra copiilor şi asupra copiilor copiilor. orice perimetru vegetal dedicat unei zeităţi. al cărei cult orgiastic se consuma uneori în crânguri sau desişuri destinate anume. 15 2 În Versiunea Ebraică: „înfricoşătoare”. ci admiraţia). uimitoare. Cel ce şterge fărădelegile şi nedreptăţile şi păcatele. 10 Şi a zis Domnul către Moise: „Iată. că minunate2 sunt [lucrurile] pe care Eu le voi face asupră-ţi. . pe Hetei. 5 În legătură cu gelozia lui Dumnezeu vezi nota de la 20. pe Canaaneeni. capiştile3 lor să le dărâmaţi. căci poporul acesta e tare de cerbice1 . 9 zicând: „Dac’am aflat eu har în faţa Ta. cele pe care tu le-ai sfărâmat. un Dumnezeu gelos. 3 Dar nimeni să nu se suie cu tine şi nici să se arate’n tot cuprinsul muntelui: nici oi. să meargă Domnul meu împreună cu noi. extraordinare (lucruri menite să stârnească nu groaza. încăpăţânat. 11 Ia aminte să nu faci legături cu cei ce locuiesc în ţara’n care intri. zeiţa erosului şi a fecundităţii. şi tot poporul în mijlocul căruia eşti tu va vedea lucrurile Domnului. 6 Şi Domnul i-a trecut pe dinainte strigând: „Domnul. şi pornindu-se dis-de-dimineaţă. Textul Ebraic foloseşte cuvântul aşera. prin generalizare. Tu ia aminte la tot ce-ţi poruncesc!: Iată. şi [Moise] a chemat numele Domnului. nici vite mari să nu pască’n apropierea acelui munte”. jertfelnic. aşa cum îi poruncise Domnul. pe vârful muntelui. lipsit de flexibilitate. dar nu-l lasă nepedepsit pe cel vinovat. Septuaginta echivalează prin thaumastá = minunate. Eu îi alung de dinaintea voastră pe Amorei. 5 Atunci S’a pogorât Domnul în nor şi a stătut acolo înainte-i. s’a suit în muntele Sinai. pe Hevei. 14 Nu cumva să-ţi faci legături cu cei ce locuiesc în ţara aceea. 161 tău popor: Face-voi lucruri slăvite aşa cum nu s’au făcut în tot pământul şi’n tot neamul. 5. stâlpii lor să-i zdrobiţi. 2 Să fii gata dis-de-dimineaţă şi te vei sui în muntele Sinai şi vei sta înaintea Mea acolo. cu ceafa groasă): îndărătnic. Tu vei lua asupră-Ţi păcatele şi fărădelegile noastre. 12 [Dimpotrivă].IEŞIREA 34 pe table cuvintele care erau pe tablele dintâi. 4 Deci a cioplit Moise două table de piatră la fel cu cele dintâi. şi a luat Moise cu sine cele două table de piatră. fără simţul nuanţelor. asupra celui de al treilea şi al patrulea neam!” 8 Atunci Moise s’a plecat de’ndată la pământ şi s’a închinat. ei se vor desfrâna pe potriva dumnezeilor lor şi vor aduce jertfe dumnezeilor lor şi te vor pofti şi tu vei mânca din jertfele lor. care desemna emblema Astartei. Dumnezeu îndurat şi milostiv şi’ndelung-răbdător şi multmilostiv şi adevărat. ca nu cumva ei să devină’n mijlocul vostru capcane.

s’au temut să se 21 Şase zile să lucrezi. toţi ai tăi de parte runcise Domnul în muntele Sinai.34 Şi când intra Moise în faţa Domnutarele. că’n luna lui Abib ai ieşit pâine n’a mâncat şi apă n’a băut. la vremea rânduită din patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Moise nu ştia că faţa sa străschimba. văzându-l pe Moise că are mâna goală. faţa’ncărcată de slavă. să-I vorbească [Domnului]. Şi coborându-se din schimbul unui miel. fiii tăi se vor desfrâna pe potriva acelo27 Şi a zis Domnul către Moise: „Scrieraşi dumnezei. tor cuvinte închei Eu legământ cu tine 18 Vei păzi sărbătoarea Azimelor: şapte şi cu Israel!” zile să mănânci azime. să-i dai preţul. tea să te odihneşti. 31 Atunci Moise i-a chemat. . şi au venit 22 În sărbătoarea Săptămânilor Îmi vei la el Aaron şi toţi capii obştii.35 Fiii lui Israel vedeau că faţa lui Mojunghia pe dospitură. Miel să nu fierbi în laptele mamei desfrâna pe potriva dumnezeilor lor. atunci el îşi ritul.lui ca să-I vorbească. Dumnezeului tău.IEŞIREA 34 162 16 şi dintre fetele lor vei lua neveste 26 Pârga roadelor ţarinii tale o vei pentru fiii tăi. şi Moise aduce pârga din secerişul grâului. întâi29 Iar când s’a coborât Moise din născutul vacii şi întâi-născutul oii. tot aşa. ca a grăit cu ei. şi fetele tale se vor tău. aşa cum ţi-am 28 Şi a stat Moise înaintea Domnului poruncit Eu. iar el le-a spus tot ce-i po- De trei ori pe an. bărbătească să se înfăţişeze înaintea 33 Şi când a încetat să le mai vorbească. 24 căci. iar la ieşire sui să te’nfăţişezi înaintea Domnului le spunea fiilor lui Israel cele ce-i poruncise Domnul. nimeni nu-ţi va pofti pămân. şi’n sărbătoarea Culesului. iar Moise îşi pubătoarea Paştilor să nu rămână până nea iar vălul pe faţă până când intra a doua zi. Şi a tu din Egipt. nu vei semăna şi nu vei secera. născutul fiilor tăi îl vei răscumpăra. luna lui Abib.ise era plină de slavă. 23 25 Sângele celor jertfite Mie nu-l vei în. tească va fi al Meu. şi sale”. atunci când de trei ori pe an te vei dica vălul până când ieşea. că pe temeiul aces17 Să nu-ţi faci dumnezei turnaţi. şi dintre fetele tale vei aduce în casa Domnului Dumnezeului da după fiii lor. la mijlocul 32 După aceasta s’au apropiat de el toţi anului. iată că cele două table erau 20 Pe întâi-născutul asinei să-l dai în în mâinile lui. Înaintea Mea să nu te înfăţişezi cu 30 Dar Aaron şi toţi bătrânii lui Israel. jertfa de la săr. scris pe table cuvintele legământului: 19 Tot întâi-născutul de parte bărbă. Domnului Dumnezeului lui Israel.cele zece porunci. el şi-a acoperit faţa cu un văl.lucea de când grăise [Dumnezeu] cu el. munte. ţi cuvintele acestea. iar în ziua a şapapropie de el. Pe tot întâi. fiii lui Israel. iar de nu-l vei munte. când voi alunga neamurile de dinaintea feţei tale şi-ţi voi lărgi ho.

cei care aveau. 2 Şase zile să lucrezi. Daruri pentru Dom.18 ţăruşii cortului.20 După aceea. acoperământul de la intrarea 5 Din cele ce sunt ale voastre aduceţi-I în curte. ţăruşii curţii cu fuecare Domnului. pietre pentru prins 21 Şi a adus fiecare cât îl lăsa inima şi ce-l îndemna cugetul să-I aducă Domla efod. toată obştea fiilor lui tru ungere şi aromate pentru tămâie. 19 sfintele veşminte ale lui Aaron preo6 mătase viorie. argint şi aramă. punerii-înainte. cercei. ceea ce-l lăsa cugetul pe fiecare. inele. acoperă22 Şi aduceau bărbaţii de la femeile lor mintele. zicând: „Iată ce a mai 17 perdelele curţii.14 sfeşnicul pentru luminat cu toate ilor lui Israel şi le-a zis1 : „Iată lucrurile obiectele lui. 8 untdelemn de candelă. 10 Tot cel cu minte înţeleaptă dintre voi nului în dar pentru tot ce-i trebuia să vină şi să facă toate câte a poruncit cortului mărturiei şi pentru toată podoaba lui şi pentru toate veşmintele Domnul: sfintelor slujbe. la pieptar şi la tunică. iar ziua a şap. candelele lui şi untdelempe care-a poruncit Domnul să le faceţi: nul de ars.toate obiectele lui. şi untdelemnul pentru unculoarea iachintului şi lemn de salcâm. 3 În ziua odihnei să nu aprindeţi foc în 16 jertfelnicul pentru arderile-de-tot. Eu sunt Domnul!” cu vatra lui de aramă. spre a sublinia că poruncile lui Dumnezeu sunt puse în aplicare. şi baia şi tălpica ei. miresmele Domnului. zi de odihnă. cât îl lasă inima: aur. Şi mai aduceau. vişinie şi stacojie. brăţări. odihna delemnul pentru ungere. miresme pen. tul – veşmintele în care se fac sfintele pânză de in topit şi păr de capră.13 masa cu toate vasele ei şi pâinile nul. tunicile de slujbă pentru fiii 7 piei de berbec vopsite’n roşu. . 1 Atunci a adunat Moise toată obştea fi. acoadus verigi. Chemarea meşterilor. şi pietrele I se aduceau Domnului ca prinoase de 1 Capitolele 35-40 reiau textul din capitolele aur.IEŞIREA 35 163 de smarald. cu unele prescurtări sau adăugiri. niile lor. cu 4 Şi a grăit Moise către toată obştea fi. sălaşurile voastre. au 12 chivotul mărturiei şi drugii lui. gere şi aromatele pentru tămâiere”. cu drugii lui. tot cel ce va lucra într’însa pentru tămâiere şi perdeaua de la inva fi omorât. salbe perământul ispăşirii şi perdeaua. zăvoarele şi stâlpii. 9 pietre de sardiu. şi şi tot felul de lucruri de aur. şi toate pânzele curţii cu stâlpii ei. trarea cortului. 11 cortul şi amănuntele lui. mătase şi piei vopsite’n roşu şi piei vopsite’n vânăt. unttea să-ţi fie sfântă. Israel a plecat de la Moise. stâlpii ei cu tălpiporuncit Domnul: cele lor. 35 Ziua odihnei. tămâia şi mir pentru ungere. 23 25-31. Notele de acolo sunt valabile şi pentru aceste pagini.15 altarul tămâierii cu drugii lui. piei de lui Aaron. daruri Domnului: pârgă să-I aducă fi. slujbe –. grinzile. ilor lui Israel.

o linie diferită. să se facă. de asemenea. ci şi lui Oholiab. Domnul l-a chemat anume pe Beţaleel. fiul lui Uri al lui Or. Facerea cortului sfânt. 33 Şi priceperea i-a sporit-o nu numai lui. cei pe care-i îndemna inima. Oholiab şi toţi pricepuţii cărora Domnul le dăduse înţelepciune şi iscusinţă întru a şti să facă tot felul de lucruri pentru locaşul cel sfânt.IEŞIREA 36 24 164 tor iscusit. fiul lui Ahisamac. 29 Aşadar. de cusător pe pânză de mătase viorie. 1 Aşadar. Iar cei ce aveau argint sau aramă I le aduceau Domnului ca daruri. toate prinoasele pe care fiii lui Israel le aduseseră pentru lucrările sfântului locaş. cei ce aveau lemn de salcâm îl aduceau pentru toate cele de trebuinţă. să pregătească lemnele şi să facă tot felul de lucruri iscusite. 31 şi l-a umplut de duhul dumnezeiesc al înţelepciunii. ca şi pe toţi cei pe care-i trăgea inima să vină şi să lucreze de bunăvoie. 32 ca să fie el mai mare peste meşteri şi. 2 Iar Moise i-a chemat pe Beţaleel. prin Moise. să lucreze aurul şi argintul şi arama. ca să le lucreze. Toate femeile iscusite’n ţesături torceau cu mâinile lor şi aduceau tort şi mătase viorie. 26 Căpeteniile au adus pietre de smarald şi pietre scumpe de pus la efod şi la pieptar. al ştiinţei şi a toată iscusinţa. miresme pentru tămâiere. 5 Atunci Moise a dat porunci şi s’a strigat în tabără: – Nici bărbat şi nici fe1 De aici şi până la 40. vişinie şi stacojie. să facă ei tot felul de ţesături şi să plăsmuiască tot ce’n ele este măiestrit”. după’ntreaga rânduială a acestui meşteşug. la acea vreme încă se mai primeau prinoase de la cei ce le aduceau dis-de-dimineaţă. precum şi in topit şi răsucit. al priceperii. în funcţie de variantele manuscriselor ebraice sau greceşti pe care au lucrat traducătorii. au venit1 şi i-au spus lui Moise: „Poporul aduce mult mai mult decât trebuie pentru lucrările poruncite de Domnul să fie făcute”. ca să facă orice lucru de săpător şi de ţesă35 . au făcut totul după cum le poruncise Domnul. Întrucât ediţia Rahlfs adoptă. Şi toate femeile pricepute şi cu tragere de inimă torceau păr de capră. 3 Şi au luat ei de la Moise. pe pânză de in topit. toţi fiii lui Israel. 35 acelaşi material e ordonat diferit pe versete. 27 28 precum şi miresme. Beţaleel. Iau adus daruri Domnului. vişinie şi stacojie. şi veneau şi lucrau tot ceea ce Domnul poruncise. versiunea de faţă rămâne fidelă ediţiilor Bucureşti 1688 – Bucureşti 1914 şi tuturor celor intermediare. din seminţia lui Dan. 34 Pe ei i-a umplut de înţelepciune. 4 Atunci toţi meşterii care lucrau la sfântul locaş. lăsându-şi fiecare lucrul cu care se’ndeletnicea. bărbat sau femeie. din seminţia lui Iuda. prin care s’a statornicit tradiţia biblică românească. 30 Apoi a zis Moise către fiii lui Israel: „Iată. untdelemn pentru candele şi pentru ungere. să cioplească piatra. 25 36 Moise primeşte darurile poporului. pe Oholiab şi pe toţi pricepuţii cărora le dăduse Domnul iscusinţă. şi ea.

două cepuri ale lui. pilaştri.şi au împreunat învelişurile. miazănoapte. iar lăţimea unei deasupra acestuia.din piei de berbec vopsite’n roşu. pe marginea îngemănării cu ce6 Căci material era destul pentru toate lălalt. 13 Lungimea unui înveliş era de treizeci de coţi. 12 Apoi au făcut unsprezece învelişuri 23 iar pentru partea dindărăt a cortude păr de capră. sfântul locaş!. heruvimi. şi cu copcile acestea au unit scoartruzeci de tălpice de argint. pentru cele tuit acoperişul cortului. şi cheotorile acestea erau 22 Pentru latura a doua. câte două ţele cele împreunate. au făcut şase pe deasupra. ţele aveau aceeaşi măsură. ba mai şi cut pe marginea celuilalt înveliş. au făcut şi pe marginea ju. lucraţi cu iscusinţă.au făcut patruzeci de tălpice de argint. au făcut alţi douăzeci de 11 Au mai făcut cincizeci de copci de pilaştri. care s’au rie şi stacojie. purpu. cea dinspre unele în dreptul altora. alta de-o parte. tori au făcut la o jumătate de acope21 câte două tălpice la fiecare pilastru. . înveliş. aceeaşi măsură. tate. care să acopere cortul lui. şi’n ţesătura lor au făcut făcut una. cincizeci de cheo.19 Fiecare pilastru avea două cepuri. rământ şi cincizeci de cheotori au făcut pentru cele două cepuri ale lui.de culoarea iachintului. unde aceasta trebuia miazăzi.IEŞIREA 36 165 meie să nu mai aducă daruri pentru unite de cealaltă parte. trebuia unită cu jumătatea a doua. iar acestora le-au făcut paaur. unde aşezate unul în dreptul celuilalt. Toate scoar. un acoperiş din piei scoarţe era de patru coţi. . cea dinspre asfinţit. şi tot cincizeci de cheotori au fălucrările ce trebuiau făcute. şi astfel s’a alcătălpice de fiecare pilastru. iar celelalte şase erau cât alcătuiau un întreg. sub aceşti douăzeci de pilaştri unită cu cea dintâi. 17 I-au făcut cortului pilaştri din lemn 9 Cinci scoarţe au fost prinse una de de salcâm. nea jumătăţii întâi de acoperiş. 10 Apoi au făcut cheotori de mătase violetă pe marginea scoarţei din margi. cinci învelişuri erau 25 Acestea erau unite jos şi sus. 24 Au mai făcut doi pilaştri pentru cele toate cele unsprezece învelişuri aveau două unghiuri din spate ale cortului. aşa înunite de-o parte. iar celelalte cinci au fost prinse una de alta în cealaltă 18 Fiecare pilastru avea lungimea de zece coţi. iar zeci şi opt de coţi.douăzeci de pilaştri pentru latura de mătăţii a doua. de 20 Aşa au făcut toţi pilaştrii cortului: asemenea. iar lăţimea de un cot şi jumăparte. se unea cu primul. care prisosea. . Iar poporul s’a oprit 14 Au făcut cincizeci de cheotori la un şi n’a mai adus. la cealaltă. copcile le-au prins de cheotori de in topit şi de mătase violetă. 7 Atunci toţi meşterii care lucrau la 15 Şi au făcut cincizeci de copci de cort au făcut pentru cort zece scoarţe aramă. 16 Apoi i-au făcut cortului un acoperiş 8 Lungimea unei scoarţe era de două. iar lăţimea de patru coţi.

9 Cei doi heruvimi îşi întindeau aride argint. ţesut în violet. partea de dinapoi a cortului. câte două tălpice sub fiecare pilastru. cu cei doi pilaştri de la cele două unghiuri din partea de dindărăt a cortului s’au făcut opt pilaştri. iar împrejur i-a fă27 Apoi au făcut cinci bârne din lemn de cut o cingătoare de aur. 2 l-a îmbrăcat cu aur curat pe dinlăuntru şi pe dinafară. şi cinci bârne pentru pilaştrii de pe pentru cele patru colţuri de jos ale lui: cealaltă latură. 8 un heruvim la un capăt şi altul la ce34 şi au atârnat-o de patru stâlpi din lălalt capăt al acoperământului ispăşilemn de salcâm. 10 A îmbrăcat-o cu aur curat şi i-a făcut împrejur o cingătoare de aur. cu vârfurile îmbrăcate’n aur. purpuriu şi stacojiu. iar feţele lor erau văl ţesut în violet. din zimţi împletiţi.petele acoperământului ispăşirii. 12 . 28 După aceea au făcut o perdea de in 7 A făcut doi heruvimi de aur.5 şi le-a vârât prin inelele de pe latulaştri de la un capăt la celălalt [al pe. îndreptate una către alta. cu rii. vârfurile de aur şi cu tălpicile. iar aceştia aveau întru totul şaisprezece tălpice de argint. Tot împrejur i-a făcut un brâu. şi tot cu aur au îm. cortului. 3 A turnat pentru el patru inele de aur. înalt de o palmă. alese cu iscusinţă. astfel purtat. lung de doi coţi şi jumătate. lungă de doi coţi. din lemn de salcâm. 6 Deasupra chivotului a făcut acope32 Inelele. le-a îmbrăcat cu aur 30 iar bârna din mijloc trecea prin pi. 37 A făcut apoi masa. îmbrăcaţi cu aur. 31 Pilaştrii i-au îmbrăcat cu aur. 36 Iar pentru ei au turnat cinci tălpice de aramă.de doi coţi şi jumătate şi lat de un cot şi jumătate. lucraţi topit.din ciocan. purpuriu şi staco. rământul ispăşirii. iar pe ea au făcut chipuri de heru. pile deasupra şi umbreau cu ele acope35 Pentru intrarea cortului au făcut un rământul ispăşirii. din aur curat: lung le-au făcut de aur. vimi. din zimţi îmsalcâm pentru pilaştrii de pe o latură a pletiţi. lată de un cot şi înaltă de un cot şi jumătate. câm. larg de un cot şi jumătate şi înalt tot de un cot şi jumătate. prin care se vârau bârnele. privind spre acoperământ. 26 1 166 Beţaleel a făcut apoi chivotul. patru. iar împrejurul brâului a făcut din aur o’mpletitură de zimţi. şi i-a pus la amândouă cajiu. 11 37 Sfintele odoare din cort. două inele pe o latură şi două inele pe 29 şi cinci bârne pentru pilaştrii din cealaltă latură. în in topit.4 A făcut două pârghii din lemn de salspre asfinţit. 33 Pentru ea au făcut cinci stâlpi. brăcat şi bârnele. din lemn de salcâm. cea din.rile chivotului. pentru ca chivotul să fie retelui].IEŞIREA 37 Şi aşa. cu alesături.

cupele. cu toate ale lui. ibrice şi cupe pen. un nod sub alte două braţe şi un nod sub ultimele două braţe. 23 Cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic aveau: un nod sub primele două braţe. toate din aur curat. 15 Pârghiile de purtat masa le-a făcut 31 iar împrejur i-a făcut cunună de aur. braţele. aur şi le-a prins în cele patru colţuri ale coarnele lui erau un singur trup cu el.IEŞIREA 38 167 13 A turnat pentru ea patru inele de cot – adică pătrat – şi înalt de doi coţi. A făcut altarul tămâierii. 22 aşa aveau toate cele şase braţe care ieşeau din sfeşnic. toate. 4 I-a făcut o împletitură ca o plasă de aramă. 24 Braţele şi cupele erau. 38 Curtea cortului şi lucrurile din ea. căţui. pentru ca 16 A făcut vase trebuitoare pentru masă: talere. nodurile şi floungere. din aur curat. 3 Jertfelnicului i-a făcut un brâu. pârghiile le treceau prin Iar pe fusul sfeşnicului erau patru cupe în chip de migdală. din miroderile lui erau cu el un singur trup. 5 I-a făcut patru inele de aramă pentru cele patru colţuri. sub cingătoarea împletită. cu nodurile şi florile lor. picioarelor. Dintr’un talant de aur curat l-a făcut. pe toate le-a făcut din aramă. ajutorul cărora să fie purtată masa. 30 şi l-a îmbrăcat cu aur curat: grătarul 14 Prin inele erau trecute pârghiile cu de deasupra. după meşteşugul făcătorilor 19 Din el ieşeau şase braţe: trei braţe de mir. lat de un 29 . un braţ avea trei cupe în chip de migdală. 6 Jertfelnicului i-a făcut pârghii din lemn de salcâm. din lemn de salcâm. iar învelitoarea şi cupele şi furculiţele şi vătraiul lui. precum şi tămâia. tru turnat. lucrat din ciocan. cu nodurile şi florile lor. 20 21 alt braţ avea trei cupe tot în chip de migdală. Sub cununa lui împletită i-a făcut două inele de aur curat şi i le-a aur. lat de cinci coţi – adică cu faţa pătrată – şi înalt de trei coţi. lung de cinci coţi. cu nodurile şi florile lor. lung de un cot. sub împletitura de aramă. şi le-a îmbrăcat cu aramă. 25 26 I-a făcut apoi cele şapte candele. 2 I-a făcut patru coarne. 1 A făcut jertfelnicul pentru arderilede-tot.prin ele să fie trecute pârghiile cu ajutorul cărora să-l poarte. nii curate. aceasta fiind până la mijlocul jertfelnicului. ce ieşeau din el în cele patru colţuri. pereţii de jur-împrejur şi coarnele. din aur curat. dintr’o parte şi trei braţe din cealaltă parte. 32 Pârghiile le-a făcut din lemn de sal17 A făcut şi sfeşnicul. prins de-o parte şi de alta. cu mucări 27 28 şi tăviţe de aur curat. lucâm şi le-a îmbrăcat cu aur. din lemn de salcâm şi le-a îmbrăcat cu împletită. pe care le-a îmbrăcat cu aramă. crat din ciocan: 33 A făcut şi untdelemn pentru sfânta 18 fusul. din lemn de salcâm.

27 O sută de talanţi de argint s’au în15 18 Iar perdeaua de la poarta curţii a trebuinţat la turnarea tălpicelor [de la făcut-o din in topit lucrat în violet. cincizeci de oameni.talanţi şi şapte sute treizeci de sicli de tură. postit la intrarea cortului mărturiei. erau ani în sus. cu alesături. aramă.Moise. şi cinci de sicli – o drahmă de fiecare. pânze de peste ţesături şi cusături şi alesături cincizeci de coţi. 26 deci de la cei trecuţi prin număbelciugele şi verigile le erau de argint. erau de o sută de coţi. ale căror bel. Spre mia. ale căror belciuge şi verigi ei tot de aramă. socotit după siclul sfânt.fiul lui Uri al lui Or. zece stâlpi cu în pânză de in topit şi’n mătase violetă. din seminţia lui zeci de stâlpi cu douăzeci de tălpice de Iuda. 24 Tot aurul întrebuinţat pentru loca13 iar în partea dinspre răsărit. coţi. ale căror bel.erau de argint şi ale căror vârfuri erau zile femeilor postitoare. legaţi între ei prin legături de argint. pânze şul sfânt şi pentru toate ale lui a fost de cincizeci de coţi.IEŞIREA 38 168 inelele din laturile jertfelnicului. 25 Iar argintul adus în dar de la oame- îmbrăcat în scânduri. mai-mare 12 în partea dinspre asfinţit. douăzeci de stâlpi cu două. fiul lui Ahisade argint. ale celor ce-au îmbrăcate tot în argint. ăa făcut-oî din oglin. fiul preotului Aaron. aramă. rătoare: şase sute trei mii cinci sute vârfurile le erau îmbrăcate în argint. 16 Toate pânzele cortului erau făcute adică o jumătate de siclu socotit după siclul sfânt –.Itamar. şi trei stâlpi cu trei tălpice de talanţi şi o mie şapte sute şaptezeci de aramă. ciuge şi verigi erau de argint. ciuge şi verigi erau de argint. la ele. cel ce a fost făcut după porunca lui 8 10 Şi la ele. prin grija leviţilor îndrumaţi de zeci de tălpice de aramă. 17 Iar stâlpii aveau tălpicele de aramă. la ele. 22 Dar cel ce a lucrat tot ceea ce Domnul 11 pe latura de miazănoapte pânzele îi poruncise lui Moise a fost Beţaleel. ale căror belciuge şi verigi erau 23 precum şi Oholiab. din seminţia lui Dan. riei. cincisprezece coţi de pânze în cea. lungă stâlpii] vălului: . de la douăzeci de toţi stâlpii curţii. pur. din in topit şi răsucit. aur din prinoase: douăzeci şi nouă de 14 pânze de cincisprezece coţi într’o la. lungi de o sută de coţi. la trei stâlpi cu trei tălpice de aur.pilaştrii] cortului şi a tălpicelor [de la puriu şi stacojiu. mac. 20 Toţi ţăruşii dimprejurul curţii erau 9 După aceea a făcut curtea. zăzi curtea era alcătuită din pânze de 21 Iată acum socotelile cortului mărtuin topit.nii cei număraţi ai obştii a fost o sută laltă latură. pe toată întinderea. potrivind-o cu 7 Jertfelnicul l-a făcut ca un buduroi pânzele curţii. zece tălpice de aramă. ca să de douăzeci de coţi şi înaltă de cinci poată fi purtat.purpurie şi stacojie. două. 19 I-a făcut patru stâlpi cu patru tălpice A făcut apoi baia de aramă. cu tălpica de aramă. de jur-împrejur.de aramă.

pe umeri. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. lung de o palmă şi lat de o palmă. 1 Iar din mătase violetă. din fir de aur şi în mătase violetă. în rândul cel dintâi: un sardiu. 30 Iar arama adusă în dar a fost de trei sute şaptezeci de talanţi şi două mii patru sute de sicli. pe care cu iscusinţă le-au ţesut în mătasea violetă. 13 Au mai făcut două paftale de aur şi două inele de aur. lucrare de mare meşteşug. 16 pe celelalte două capete ale celor două lănţişoare le-au agăţat de cele două paftale. şi pe de-a’ntregul ţesut din aur în mătase violetă. tălpicele pentru stâlpii de la intrarea curţii. 8 în rândul al doilea: un rubin. purpurie şi stacojie şi din in topit: 3 foiţele de aur le-au tăiat în fire subţiri ca firul de păr. precum şi toate uneltele jertfelnicului. Şi le-au pus la încheieturile efodului. asemenea efodului. Ele erau prinse’n cuibuşoare de aur şi legate’ntre ele cu aur. 6 câte un talant la o tălpică. un safir şi un diamant. purpurie şi stacojie şi’n pânză de in topit. purpurie şi stacojie i-au făcut lui Aaron veşminte de slujbă. ca pe o pecete. 2 Efodul l-au făcut din fir de aur. ca să slujească cu ele în locaşul cel sfânt. un onix şi un iaspis. 17 . răsucite ca sfoara. având pe în rândul al treilea: un opal. 32 tălpicele de jur-împrejurul curţii. leau prins în cuibuşoare de aur. numele celor douăsprezece seminţii ale lui Israel. aşa cum se sapă o pecete. 9 39 Veşmintele preoţeşti. 4 Efodul era făcut din două bucăţi unite’ntre ele. jertfelnicul cel de aramă cu împletitura lui. 7 şi’n el au ţesut patru rânduri de pietre scumpe. pieptarul l-au făcut îndoit în patru colţuri. toţi ţăruşii cortului şi toţi ţăruşii dimprejurul curţii. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. 31 Din ea au făcut tălpice pentru stâlpii de la intrarea cortului mărturiei. întru pomenirea fiilor lui Israel. un topaz şi un smarald. fiecare din cele douăsprezece seminţii cu numele ei. purpurie şi stacojie şi’n pânza de in topit şi răsucit. 11 Pe pietrele acestea erau săpate. 169 ele săpate numele fiilor lui Israel. 12 Pieptarului i-au făcut lănţişoare de aur curat. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. lucrat cu iscusinţă. o agată şi un ametist. 5 Au lucrat două pietre de smarald. din mătase violetă. 15 pe cele două capete ale lănţişoarelor le-au agăţat de cele două inele din colţurile pieptarului. 14 pe cele două inele le-au prins de cele două colţuri de sus ale pieptarului. 29 iar pe cei o mie şapte sute şaptezeci şi cinci de sicli i-au întrebuinţat la verigile stâlpilor şi la îmbrăcarea vârfurilor lor cu care-au fost împodobiţi. iar pe acestea le-au prins de încheieturile pieptarului. purpurie şi stacojie şi’n pânză de in topit. 10 şi în rândul al patrulea: un hrisolit. Au făcut apoi pieptarul. în faţă.IEŞIREA 39 28 o sută de tălpice din o sută de talanţi.

cea care vine sub rile cele din piei de culoarea iachintuefod.ale lui. îi poruncise lui Moise. pilaştrii. de rodii mărunte şi’nflorate. şi au scris pe ea li. . purpurie şi stacojie.39 jertfelnicul cel de aramă. şi veşlui Moise. cea din. perdeaua de la intrarea curţii. ţesută cu ale.aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. întocmai cum Domnul efodului. de candelă. tru slujba pe care Domnul i-o po. mirul pentru care i-au pus printre rodiile de la poa.40 pânzele curţii. mintele de slujbă ale fiilor lui.ungere. ca să stea pe deasupra tiarei. tru fiii săi tunici subţiri de in topit. şi untdelemn pit. şi le-au prins de cele două încheieturi 31 Aşa s’au sfârşit toate lucrările de la ale efodului. 35 masa cu toate cele de trebuinţă pen23 La mantă i-au făcut pe poale un fel tru ea. stâlpii ei cu tălpicele sătură aleasă. cu pârghiile lui şi cu toate celelalte 26 Au făcut apoi pentru Aaron şi pen. tămâie binemirositoare. stâlpii şi tălpicele lui. mireasme pentru tămâiere. Aşa le-au făcut fiii lui se unesc.IEŞIREA 39 170 18 Au mai făcut două inele de aur şi le. 24 I-au mai făcut şi clopoţei de aur.lele lui şi cu toate ale lui. pieptarului.tere săpate ca’n pecete: Sfinţenia Domau prins de celelalte două colţuri ale nului. ţe. adică ceva mai sus de brâul Israel pe toate. efodului. berbec vopsite’n roşu şi cu acoperişu21 Au făcut şi manta. cu candevioletă. în aceste lucruri le făcuseră fiii lui Israel semnul sfinţeniei.38 vălul de la intrarea cortului. dedesubt şi’n faţă. unde cortul mărturiei. fu27 tiară de in topit.42 veşmintele de slujit în sfântul locaş. 25 clopoţei de aur şi rodii’nflorate pen.30 Şi au pus peste ea un şnur de mătase spre efod. cu grătarul runcise lui Moise. lor. lui. pâinile punerii-înainte. împrejurul gurii era un guler. lele mantei. cu belciugele. 19 şi au mai făcut încă două inele de aur aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. ca să stea nemişcat deasupra ile. pârghivioletă. sături. pe cealaltă parte. purpurie şi stacojie. turbane tot de in niile şi ţăruşii ei topit şi pantaloni de in topit 41 şi toate lucrurile trebuitoare la slu28 şi brâie de in topit şi de mătase vio. pe 37 altarul tămâierii.32 Apoi au adus la Moise cortul cu toate lele efodului printr’un şnur de mătase ale lui. aşa cum Domnul îi poruncise 33 cu acoperămintele lui cele din piei de lui Moise. de mătase 36 sfeşnicul cel de aur curat. 20 Inelele pieptarului le-au legat de ine. violetă. 22 Gura acesteia se afla în partea de 34 şi perdeaua cea din mijloc şi chivotul sus. ca rământul ispăşirii. aşa cum Domnul îi poruncise sfintele veşminte ale lui Aaron. şi de in to. lui. letă. să nu se destrame. iar mărturiei cu pârghiile lui şi cu acopeacesta avea de jur-împrejur un tiv.jbă în cortul mărturiei. baia cu tălpica ei. Toate 29 Au făcut şi tăbliţa de aur curat. de jur-împrejur. ţesută din purpură violetă.

A dus apoi chivotul în cort. în afara perdelei. şi-l vei sfinţi. atunci a fost cortul aşezat. 17 18 A luat apoi Mărturiile1 şi le-a pus în chivot. din neam în neam”. 3 În el vei pune chivotul mărturiei. 19 După aceea a aşezat masa în cortul mărturiei. iar chivotul îl vei acoperi cu perdeaua. 9 Vei lua mir de ungere şi vei unge cortul şi toate cele ce sunt în el şi-l vei sfinţi. a întins scoarţele cortului. 7 Între cort şi jertfelnic vei aşeza baia. şi preasfânt va fi. 15 Moise a fost cel ce a aşezat cortul. iar chivotului i-a petrecut pârghiile. 6 iar perdeaua o vei pune la intrarea în cort. Vei unge jertfelnicul arderilor-de-tot şi toate lucrurile lui.IEŞIREA 40 43 171 unge şi-l vei sfinţi. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. 40 Sfinţirea cortului. . încheieturile de sus cu belciugele lor. 5 Şi sfeşnicul îl vei aduce înlăuntru şii vei aprinde candelele. 11 Îi vei aduce apoi pe Aaron şi pe fiii săi la uşile cortului mărturiei 12 şi-i vei spăla cu apă. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. Sfeşnicul l-a aşezat în cortul mărturiei. şi ei Mie-Mi vor sluji ca preoţi. 20 21 iar pe ea a pus pâinile-puneriiînaintea-Domnului. Şi Moise i-a binecuvântat. 22 şi i-a aprins candelele’n faţa Domnului. în partea de miazănoapte a cortului. 13 Şi a privit Moise toate lucrurile. Jertfelnicul arderilor-de-tot îl vei pune dinaintea intrării în cortul mărturiei. el i-a pus tălpicele. iar pe ea vei pune toate cele ale ei. în faţa mesei. aşa le făcuseră. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. pe el şi toate lucrurile lui. în ziua cea dintâi a lunii. şi sfinte vor fi. 14 În luna întâi a celui de al doilea an de la ieşirea lor din Egipt. zicând: 2 „În ziua cea dintâi a primei luni vei întinde cortul mărturiei. Această ungere le va fi lor veşnică ungere de preoţie. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. şi el Mie-Mi va sluji ca preot. 16 a ridicat pilaştrii. 23 1 Tablele Legii. Şi pe fiii săi îi vei aduce şi-i vei îmbrăca în tunici şi-i vei unge aşa cum l-ai uns pe tatăl lor. a atârnat perdeaua şi astfel a acoperit chivotul mărturiei. şi iată că erau făcute aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. Altarul cel de aur al tămâierii îl vei pune’n faţa chivotului mărturiei. iar la intrarea curţii vei atârna perdeaua. 1 Şi a grăit Domnul către Moise. 10 Vei unge baia şi tălpica ei şi o vei sfinţi. 8 Împrejur vei aşeza curtea. în care vei turna apă. i-a pus cortului acoperişurile de deasupra. în partea de miazăzi a cortului. Pe Aaron îl vei îmbrăca în sfintele veşminte şi-l vei Iar Moise a făcut totul aşa cum îi poruncise Domnul. 4 Vei aduce înlăuntru masa.

29 când intrau ei în cortul mărturiei sau când se apropiau de jertfelnic ca să slujească. şi cortul s’a umplut de slava Domnului.IEŞIREA 40 24 A aşezat altarul cel de aur în cortul adunării. 25 Jertfelnicul arderilor-de-tot l-a aşezat la intrarea cortului mărturiei. ei nu plecau până’n ziua când norul se ridica. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. Pentru că norul Domnului stătea deasupra cortului în timpul zilei. fiii lui Israel porneau la drum cu toate ale lor. 30 Şi astfel a isprăvit Moise toate lucrările. iar cortul se umpluse de slava Domnului. pentru că norul îl umbrea de deasupra. Când norul se ridica de pe cort. 28 pentru ca Moise. iar noaptea foc era deasupră-i. 31 32 Iar Moise nu putea să intre’n cortul mărturiei. Aaron şi fiii săi săşi spele’n ea mâinile şi picioarele. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. 172 şi a aprins pe el tămâie binemirositoare. Împrejurul cortului a aşezat curtea. 26 27 Apoi a aşezat baia între cortul mărturiei şi jertfelnic şi a turnat în ea apă. se spălau din ea. 35 . 33 34 dar dacă norul nu se ridica. şi aceasta. iar la intrarea curţii a atârnat perdeaua. în faţa perdelei. sub ochii tuturor fiilor lui Israel şi pe toată durata drumului lor. iar pe el a adus arderi-de-tot şi prinoase. Atunci un nor a acoperit cortul mărturiei.

darul să-l aducă din cireada sau din turma voastră. jertfă. la intrarea cortului mărturiei îl va aduce.LEVITICUL 173 Leviticul 1 Rânduiala jertfelor. despărţind capul şi grăsimea. 4 „Jertfă” în sensul: vietatea ce urmează să fie jertfită. după ce le vor spăla cu apă. le vor pune preoţii pe jertfelnic drept aducere. mireasmă plăcută Domnului. jertfelnicul ce se află la intrarea cortului mărturiei. parte bărbătească fără meteahnă va fi dintre miei sau iezi spre ardere-de-tot. 6 Jertfa arderii-de-tot o va jupui şi o va tăia’n bucăţi. Arderea-destropi. preoţii. iar pe foc vor pune lemne. 8 Pe lemnele ce sunt pe focul de pe jertfelnic vor pune fiii lui Aaron. preoţii. Apoi va înjunghia viţelul înaintea Domnului. 3 „Ardere-de-tot” = holocaust. care înseamnă ofrandă de orice fel. tot. ci în sens circumstanţial (când). darul său va fi din turturele 1 Domnul l-a chemat pe Moise şi i-a grăit din cortul mărturiei. iar preotul le va aduce pe toate şi le va pune pe jertfelnic: aducere. pentru ca să-i fie bine primită şi milostiv să-i fie celui ce o aduce. 9 iar măruntaiele şi picioarele. 2 Grecescul doron = „dar” îl traduce pe ebraicul gorban. vor aduce sângele. el va fi parte bărbătească fără meteahnă. cu sângele vor 5 nu în sens condiţional. jertfă de animal. mireasmă plăcută Domnului. bucăţile. după arderea căreia nu mai rămâne decât cenuşa. de jur-împrejur. 1 „Dacă”: . zicând: „Grăieşte tu către fiii lui Israel şi spune-le: – Dacă1 cineva dintre voi va aduce daruri2 Domnului. jertfă. 10 Iar dacă darul adus de el Domnului va fi din vite mici. 2 Dacă darul său va fi o ardere-detot3 din vite mari. 13 măruntaiele şi picioarele vor fi spălate cu apă. preoţii. 7 Fiii lui Aaron. iar preoţii le vor pune pe lemnele ce sunt pe focul de pe jertfelnic. iar fiii lui Aaron. îşi va pune mâna pe capul lui 11 şi-l va înjunghia înaintea Domnului. capul şi grăsimea. în partea de miazănoapte a jertfelnicului. vor stropi cu sângele jertfelnicul de jur-împrejur. ca să fie el aducere bineplăcută înaintea Domnului. 12 Îl vor tăia apoi în bucăţi. 14 Dacă darul adus de el Domnului va fi din păsări. chiar şi dintre cele ce nu sunt destinate sacrificării pe jertfelnic. 3 4 4 Îşi va pune mâna pe capul jertfei . şi dacă ele sunt dintre animale. iar fiii lui Aaron. preoţii. vor aprinde foc pe jertfelnic.

sarea era mai mult decât condimentul care dă gust bucatelor . iar el untdelemn. mireasmă plăcută Domnului. aşa cum îl şi a fiilor săi. tul pe jertfelnic.preot. dar pe jertfelnic să 2 Apoi le-o va aduce fiilor lui Aaron. mireasmă plă2 „În spuză” sau pe vatră încinsă. nul ebraic cuprindea şi sucurile de fructe obţinute prin fierberea acestora. jertfă. 5 174 Dacă darul tău este prinos de pâine copt în tigaie. jertfă Îi este Domnului. mierea făcea parte din jertfele rituale ale Canaaneenilor. prinos de pârgă4 . 10 11 Orice prinos de pâine pe care-l aduceţi Domnului va fi nedospit. şi o va pune preo. pe lemnele ce sunt pe 9 Preotul va lua din jertfă partea mefoc: aducere. în partea din. pârga exprimă mulţumirea faţă de Dumnezeu. pe jertfelnic: jertfă. Egiptenilor şi Asiro-Babilonienilor. sarea legământului tău spre pomenire: jertfă. el va fi făcut din făarunca lângă jertfelnic. terme3 3 Dacă însă jertfa e prinos de pâine coaptă în cuptor. iar ceea ce rămâne din jertfă va fi pentru Aaron şi fiii săi. ca şi din orice fel de minos de pâine1 .LEVITICUL 2 sau din pui de porumbel. darul către Domnul va fi prinos de pâini nedospite. de obicei.ină cu untdelemn. sângele îl va scurge spre poala jertfelnicului. 5 Încă din timpurile foarte vechi. îi va înţepa capul în apropierea 6 Îl vei rupe în bucăţi şi vei turna peste gâtului şi o va pune pe jertfelnic. ea va fi adusă la desprinde de trup. Unul din ei va lua o mână Domnului. 2 Jertfele de mâncare. mireasmă plăcută nită pomenirii şi o va pune preotul Domnului. darul său să fie din făină ere3 . va fi a lui Aaron pit. 7 Dacă darul tău este prinos de pâine 2 16 Guşa şi penele le va scoate şi le va pregătit în spuză . Cât despre „miere”. acestea-s sfinţenie mare din jertfele Domnului. 4 „Pârgă”: primele roade care se coc într’o cultură vegetală. jertfa Îi 17 Apoi îi va frânge aripile fără a le va fi adusă Domnului. frământate cu untdelemn. cută Domnului. spre răsărit. pe plită. să fie de făină frămân15 Preotul va aduce [pasărea] pe jerttată cu untdelemn şi nedospită. Oricum. unse cu untdelemn. precum din jertfele Domnului. felnic. aceasta e sfinţenie mare va folosi şi Iisus (vezi Mt 16. aceasta-i 12 I le puteţi însă aduce Domnului ca jertfă. ceea ce poate fi o raţiune a interdicţiei iudaice. nu-I veţi aduce Domnului ca dar curată. şi peste care va pune tămâie. acesta fiind simbol al alterării. Interdicţie insistentă asupra aluatului dosIar ceea ce rămâne. peste care va turna untdelemn de jertfă. la locul cenuşii. 12 şi nota. 8 Astfel pregătită din acestea. şi locurile paralele). iar el o va aduce la jertfelnic. şi de turte nedospite. nu le puneţi ca mireasmă bineplăcută preoţilor. plină de făină cu untdelemnul şi cu 13 Toate prinoasele tale de pâine le vei toată tămâia ei şi o va arde pe jertfelnic săra cu sare5 . 4 1 „Prinosul de pâine” are un înţeles mai larg: orice prinos din produsele pământului. din tot 1 Dacă cineva Îi va dărui Domnului price e dospit.

îi vor turna sângele pe jertfelnic. sens conferit de cei vechi ritualului prin care cineva le mulţumea zeilor la capătul unei încercări. s’o aducă înaintea Domnului. îi vor turna sângele dintre şolduri.pe jertfelnicul arderilor-de-tot. sau le conservă: ea era simbolul prieteniei. împreună cu toată tămâia. 1 Ebraiştii încă nu sunt de acord dacă termenul original trebuie tradus: „jertfă de pace (împăcare)” sau: „jertfă de mulţumire” (sensul ultim e adoptat şi de istoricul evreu Iosif Flaviu). să-l aducă înaintea Domnului. fie parte bărbătească. aceasta este jertfă Domnului. delor. 16 rinichii va scoate şi seul de pe ficat. fie parte femeiască. precum şi cea de pe şolduri. Septuaginta foloseşte sintagma thysía soteríou. seul de pe ficat (pe care-l va desprinde împreună cu rinichii). adu-I grăunţe intestinele şi toată grăsimea de deasuproaspăt frecate din spice şi prăjite pe pra intestinelor. ceea ce. iar fiii lui Aaron. aceasta va fi jertfă din pârga roa. 5 Iar partea ei menită pomenirii o va aduce preotul din grăunţele cu untdelemn. odată cu 15 peste ea vei turna untdelemn şi vei pune pe ea tămâie. anume deasupra lemnelor de pe focul de pe jertfelnic. preoţii. iar fiii rosi lui Dumnezeu grăsimea şi partea lui Aaron. 3 Jertfele de mulţumire. Domnului Dumnezeului tău şi sare. Dacă însă darul cuiva va fi jertfă de mulţumire1 şi se va aduce din vite mari.4 cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei. 11 Dacă însă jertfa sa este din capre. fie parte femeiască. Fiii lui Aaron. de jur2 Îşi va pune mâna pe capul jertfei împrejur. ardere Domnului. de jursele tale.LEVITICUL 3 175 cu Domnul să nu lipsească din prinoa. s’o aducă din cele fără meteahnă. cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei. al comuniunii. Sacralitatea simbolului e foarte vizibilă în expresia: „sarea legământului cu Domnul” (sau: „sarea legământului Domnului”). astăzi în întâmpinarea cuiva cu pâine şi sare. 3 Din jertfa de mulţumire I se va afie14 Dacă-I veţi aduce Domnului jertfă rosi Domnului: grăsimea care acoperă din pârga roadelor. 10 Iar preotul le va aduce pe jertfelnic: miros de bună mireasmă. întreagă şi nesfărâmată (împreună cu muşchii de lângă şiră). foc. în traducere literală. le vor pune pe jăratic ca ardere-de-tot. idee reluată şi în Nm 18. şi o va înjunghia înaintea Domnului. precum şi cea de pe şolduri. al frăţietăţii. imediat următoare. preoţii. precum vindecarea dintr’o boală. aceasta-i jertfă. fie parte bărbătească. E simbolul păstrat până precum şi grăsimea de pe intestine. jertfă este aceasta. 19. 6 Dacă darul său va fi un miel. 13 . mireasmă plăcută Domnului. preoţii. pe toate darurile tale adu-I împrejur. 7 8 să-şi pună mâna pe capul jertfei sale şi s’o înjunghie la intrarea cortului mărturiei. 9 Din jertfa de mulţumire Îi va afiela intrarea cortului mărturiei. ar însemna „jertfă de mântuire”. din cele fără meteahnă îl va aduce înaintea Domnului. ajungerea cu bine dintr’o călătorie etc. 12 să-şi pună mâna pe capul ei şi s’o înjunghie la intrarea cortului mărturiei. 1 Iar dacă cineva Îi va aduce Domnului jertfă de mulţumire din vite mici.

şi toată carnea lui împreună cu capul şi cu picioarele.nuşa.9 cei doi rinichi cu grăsimea de pe ei.LEVITICUL 4 176 iar fiii lui Aaron. cu măruntaiele şi cu necurăţenia lui. 10 – aşa cum se ia din viţelul jertfei de mulţumire – şi le va arde preotul pe jertfelnicul arderiide-tot. unde cătui cineva împotriva poruncilor Dom. la loc curat. cât şi cea care acoperă intestinele. catapeteasma. Jertfele pentru păcat. ale cărui mâini 1 Perdeaua ce despărţea sfânta de sfântasunt sfinţite. care se află la inună cu rinichii). cel ce se care acoperă intestinele. acesta va fi adus în faţa cortului. trarea cortului mărturiei. . pentru păcatul nului. va lua din sângele viţe. nile pe capul viţelului. toată grăsimea 7 Din sângele viţelului va unge preotul coarnele altarului tămâierii.se aruncă cenuşa. precum şi cea de pe şolduri. atât cea de pe inteslui. nului şi va face ce nu se cuvine călcând 13 Dacă însă întreaga obşte a lui Israel vreuna din ele. 17 Aceastai lege veşnică pentru toţi ur. iar tot ce-a mai rămas din sângele ei. tine.sfintelor (Iş 26. 1 Şi a grăit Domnul către Moise şi a zis: 12 întregul viţel îl va scoate afară din 2 „Grăieşte tu către fiii lui Israel şi tabără. 14 Din ea Îi va afierosi Domnului: grăsimea de pe intestine. 31-33). pe care el l-a săvârşit Îi va aduce Dom. va pune mâna pe capul viţelului şi va 15 iar bătrânii obştii îşi vor pune mâiînjunghia viţelul înaintea Domnului. acolo să-l ardă. preoţii. dacă ei au săcare a primit mirungerea şi care deci a vârşit ceva împotriva poruncilor Domtras şi poporul în păcat. 16 iar preotul le va aduce pe jertfel8 Viţelului jertfit pentru păcat îi va lua nic: jertfă cu bună mireasmă Domnu. atunci obştea va aduce drept pentru păcat. să-i toarne 6 Preotul îşi va muia degetul în sânge şi sângele pe jertfelnic. la intrarea cortului mărturiei.toată grăsimea. ceva ce nu trebuia făcut. va păcătui ceva şi fapta a rămas as3 şi dacă cel ce a păcătuit este arhiereu cunsă de ochii adunării. Toată grăsimea este a Domnului. 4 11 Iar pielea viţelului. află’n faţa Domnului în cortul mărtu15 amândoi rinichii cu grăsimea de pe riei. seul de pe nici grăsime şi nici sânge să nu mân.teahnă. de şapte ori va stropi cu sânge înaintea Domnului. maşii voştri din toate aşezările voastre: precum şi cea de pe şolduri. de jur-împrejur. unde se aruncă cespune-le: – Dacă din neştiinţă va pă. ca jertfă săvârşit. înaintea Dom5 Preotul cel miruns. în spatele lului şi-l va aduce în cortul mărturiei. căreia era locul cel sfânt al Domnului. spre perdeaua cea sfântă1 .ficat (pe care-l va scoate împreună cu caţi!” rinichii). seul de viţelului îl va turna la temelia jertfelpe ficat (pe care-l va desprinde împrenicului arderii-de-tot. îşi lui mărturiei.14 când se va afla păcatul pe care ei l-au nului un viţel fără meteahnă. şi-l va arde pe foc de lemne. jertfă pentru păcat un viţel fără me4 Viţelul îl va aduce înaintea Domnu.

2 exiláskomai = „a ispăşi”. aşa cum se face cu grăsimea jertfei nele altarului tămâierii. spre perdeaua de lui arderii-de-tot. întocmai să facă. triva uneia din toate poruncile Domnu19 Toată grăsimea lui o va scoate din el lui şi va face ceva ce nu trebuia să facă şi astfel va greşi. aşa se va ruga preotul penşi-l va înjunghia în locul unde se înjun. iar tul pentru păcatul aceluia. 16 177 ghie arderiledetot.LEVITICUL 4 nului. iar ceea ce a rămas din gele viţelului. iar păcatul lor va fi trecut cu vederea3 . 30 şi contextul. capra adusă ars şi viţelul de care s’a vorbit mai sus. şi din neştiinţă a sângele ei şi va unge coarnele jertfelnipăcătuit făcând ceea ce nu trebuia să cului arderii-de-tot. părăsit. dar o capră fără meteahnă. 3 Sensul exact: va fi lăsat deoparte. şi’naintea Domnului vor înjunghia aceasta este jertfă pentru păcat. iar preotul cel uns va aduce din 25 Din sângele jertfei pentru păcat sângele viţelului în cortul mărturiei. „a răscumpăra”. şi de şapte ori va stropi sânge îl va turna la temelia jertfelnicuînaintea Domnului. iar lui i se va trece [păcatul] cu vederea. la sfânta-sfintelor. iar [păcatot ce-a rămas din sânge îl va turna tul] aceluia i se va trece cu vederea. îl va turna la temelia jertfelnicului. şi o va arde pe jertfelnic. pentru păcatul de obşte. fără funcţii sau demnităţi sociale. iar sângele rămas facă.nic. ca jertfă pentru păcat o va înjunghia Aceasta. vezi Iş 32. şi o va arde preotul pe fără meteahnă. 23 atunci. preotul va lua din Dumnezeului său. acolo unde se înjunghie jertfele arderii22 Iar dacă va păcătui o căpetenie. dar şi „a se ruga” (prin mijlocirea sau făgăduinţa unui ritual ispăşitor). spre mireasmă bineplăcută 24 Îşi va pune mâna pe capul ţapului Domnului. 26 Toată grăsimea o va aduce pe jertfel18 Din acest sânge va unge preotul coar. parte bărbătească de mulţumire. adică un om de rând. jertfelnic. când vreuna din poruncile Domnului 30 Cu degetul său.tru el. va aduce jertfă cum se desprinde grăsimea de pe jertfa pentru păcat un ţap.rând4 va păcătui din neştiinţă împoriei. viţelul. 32 Dar dacă cineva vrea să aducă drept 4 Literal: „un suflet din poporul ţării”. 27 Dacă însă un om din poporul de care se află la intrarea cortului mărtu. parte femeiască. va aduce’n dar din caprele sale. când el îşi va cunoaşte păca. după ce-şi va cunoaşte păcatul pe care l-a săvârşit. căl. cel ce se află’n de mulţumire.arderii-de-tot. dat uitării pentru moment. . şi aşa se va ruga preofaţa Domnului în cortul mărturiei. înaintea Domnului. 21 Părţile rămase din viţel le va scoate 29 îşi va pune mâna pe capul jertfei afară din tabără şi le va arde aşa cum a aduse pentru păcatul său.31 Toată grăsimea ei o va desprinde aşa tul pe care l-a săvârşit. Şi aşa să se roage2 preotul pentru ei. va unge preotul coarnele jertfelnicului 17 Preotul îşi va muia degetul în sân. la temelia jertfelnicului arderii-de-tot.de-tot. drept jertfă pentru păcatul pe care l-a săvârşit. 28 20 şi va face cu viţelul acesta ceea ce s’a făcut cu viţelul adus pentru păcat.

iar lui i se va trece cu jertfi mai întâi pe cea pentru păcat. meiască din turmă. iar sângele rămas îl va scurge la temelia jertfelnicului. coarnele jertfelnicului arderii-de-tot. Aceasta-i jertfă pentru păcat. 2 Spre deosebire de prinosul de pâine. şi prin aceasta se va face vinovat. 1. fie o mieluşea.6 aducându-I Domnului jertfă pentru tru păcat şi o va înjunghia acolo unde păcatul pe care l-a săvârşit: parte fese înjunghie jertfele arderii-de-tot. fie bine –. lia jertfelnicului arderii-de-tot. fie stârv de animal necurat. parte feme. pentru păcatul pe 8 Le va aduce la preot. l-a săvârşit 33 îşi va pune mâna pe capul jertfei pen. aşa se păcatul asupră-şi. fără meteahnă.5 acela îşi va mărturisi păcatul pe care iască va aduce. vederea. fie 34 Cu degetul său. dacă acela n’a ştiut.LEVITICUL 5 178 jertfă pentru păcat o oaie. şi o două turturele sau doi pui de porumva pune preotul pe jertfelnic ca ardere. tând de sine. 7 Iar de nu va fi în stare să aducă 35 Toată grăsimea ei o va desprinde aşa ceva din turmă. ui. atunci pentru păcacum se desprinde grăsimea de pe mie. dar fără să toarne pe ea untdelemn şi fără să pună 4 sau dacă cineva cu buzele sale se pe ea tămâie. nească sau de orice fel de necurăţenie care spurcă –. preotul va lua din o iadă. de-tot adusă Domnului. după rânduială. va ruga preotul pentru el. nu va spune 10 Iar pe cealaltă pasăre o va aduce ca ce a auzit sau ce ştie. 9 doi pui de porumbel. nici măcar o pereche de turturele sau 3 fie că se va atinge de necurăţenie ome- apoi cu sângele acestei jertfe pentru păcat va stropi peretele jertfelnicului. ca jertfă pentru păcat. 1 Dacă cineva va păcătui prin aceea că. înţepându-i capul în apropierea gâtului. fie stârv 11 Dacă însă nu-i va da mâna să aducă de târâtoare necurată. iar altul. dar fără să despartă capul de trup. şi astfel va lua ardere-de-tot. . aşa se sângele jertfei pentru păcat şi va unge va ruga preotul pentru păcatul aceluia.bel: unul. iar lui i se 2 sau dacă cineva se va atinge de ceva va trece cu vederea păcatul pe care l-a necurat – fie stârv de fiară necurată. dar după aceea va afla. săvârşit. ca jertfă pentru păcat. preotul pentru el. iar preotul va care l-a săvârşit. dar după aceea îşi va da seama că a păcătuit în una din acestea. în orice împrejurare în care 1 „A zecea parte dintr’o efă”: 3. iar aceluia i se va trece cu vederea păiar sângele rămas îl va turna la teme. vezi 2. fiind pus să jure ca martor. tru păcat . căci aceasta-i jertfă pen2 va jura pripit să facă ceva – fie rău. jertfă pentru păcat.64 litri (în măomul se jură fără să se gândească. 5 Jertfe pentru vinovăţie.sură de capacitate). aşa se va ruga ardere-de-tot.catul. atunci pentru păcatul pe care l-a săvârşit va aduce a zecea parte dintr’o efă1 de făină curată.tul săvârşit de el să-I aducă Domnului lul adus ca jertfă de mulţumire.

compatriot. un berbec fără meteahnă. iar preotul va lua din ea o mână plină şi I-o va aduce Domnului. enumerate în versetele 1-5. luat din turma sa. la noi. israelit. dacă va jura strâmb pentru oricare din lucrurile care-l fac pe om să păcătuiască. Rămăşiţa [de făină] va fi a preotului. pentru păcatul său Îi va aduce Domnului un berbec fără meteahnă. 2 „Aproapele” are aici (şi în contexte asemănătoare) sensul de fiu al lui Israel. pe jertfelnicul arderii-de-tot. preotul se va ruga astfel 12 179 pentru el. pe care cineva a omis să le aducă. 19 6 Alte jertfe. fie că’n faţa aproapelui său2 va tăgădui ceea ce acesta i-a încredinţat sau i-a plătit ca simbrie sau ceea ce i-a fost furat. 18 Acela va aduce la preot. aceasta-i jertfă pentru păcat. RSV şi TEV. zicând: 1 „Dacă va păcătui cineva şi din nebăgare de seamă va nesocoti poruncile Domnului. ordine pe care o adoptă şi ediţia Rahlfs a Septuagintei şi aşa cum se află în traducerile BJ. 16 Pentru ceea ce a păcătuit el cu privire la lucrul cel sfânt. sau dacă din neştiinţă va păcătui cu privire la cele afierosite Domnului4 . 1938 (GALA). spre pomenire. după preţul siclului sfânt5 . sau ceea ce a fost pierdut şi găsit de el sau orice lucru în privinţa căruia s’a jurat strâmb. şi aşa cum se află şi ]n versiunile engleze KJV. 4 Diversele 3 Păcatele . şi pe deasupra va mai adăuga a cincea parte din preţ către cel al căruia este lucrul. şi i se va trece cu vederea. că din neştiinţă a greşit. din turma sa. concetăţean. aceasta. drept jertfă pentru vină. zicândui: 15 „Dacă va greşi cineva din uitare. următoarele şapte versete fac parte din capitolul 5. pentru neştiinţa lui. 2 fie că va găsi un lucru pierdut şi-l va tăgădui. ca la prinosul de mâncare”. iar preotul se va ruga pentru el jertfind berbecul cel pentru păcat. 17 Oricine va păcătui călcând vreuna din toate poruncile Domnului şi va face ce nu se cuvine să facă. pe care tu îl vei preţui ca atare. Pe dea’ntregul îl va plăti. aceluia îi 4 1 În Textul Ebraic. pe care tu îl vei preţui în sicli de argint. prinoase sau jertfe datorate lui Dumnezeu. 13. pentru că el într’adevăr a greşit în faţa Domnului”.LEVITICUL 6 O va aduce la preot. fie că-l va înşela cu ceva pe aproapele său. el va întoarce îndărăt ceea ce a răpit sau ceea ce a înşelat sau ceea ce i-a fost încredinţat. 14 Domnul a grăit către Moise. 3 Şi dacă a păcătuit sau a greşit. drept versetele 20-26.1 Şi a grăit Domnul către Moise. 5 „Siclul sfânt”: moneda cu care se plătea darea către templu. OSTY şi. Versiunea de faţă preferă structura ediţiilor româneşti clasice. va plăti preţul acestuia şi va mai adăuga a cincea parte din preţ şi i-o va da preotului. chiar dacă din neştiinţă va greşi. Pentru detalii vezi nota de la Iş 30. păcat va avea asupră-şi. TOB. 13 Astfel se va ruga preotul pentru el – pentru vreunul din acele păcate ce i s’ar fi întâmplat3 – şi păcatul îi va fi trecut cu vederea. păcat va avea. E jertfă pentru păcat. şi i se va trece cu vederea.

nului. Sfinţenie mare este aceasta. 7 Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: 18 Din ea va mânca toată partea băr8 „Porunceşte lui Aaron şi fiilor lui. tru greşală.LEVITICUL 6 180 va da în chiar ziua’n care vina sa va fi 16 Iar rămăşiţa o va mânca Aaron cu vădită. el o va mânca. zicându-i: 10 Preotul se va îmbrăca în haina de 20 „Iată darul pe care Aaron şi fiii săi I-l in. în curtea . la jertfelnic: fel: – Iată rânduiala jertfei pentru pă15 Preotul va lua dintr’însul o mână de cat: În locul unde se’njunghie jertfăină curată. 12 Dar focul pe jertfelnic va arde şi nu 22 Pe aceasta s’o săvârşească preotul se va stinge. cu untdelemnul ei şi cu fele arderii-de-tot. 24 Şi i-a grăit Domnul lui Moise.acolo s’o mănânce. Îşi 21 În tigaie va fi gătită. până dimi. după care va scoate cenuşa în mată. pre.care va fi uns drept urmaş al său dintul va pune pe el lemne şi va clădi tre fiii lui [Aaron]. nedospită s’o mănânce. acolo vor fi înjuntoată tămâia de deasupra prinosului. iar lui i se vor trece cu ve. grăsimea jertfei de mulţumire. ca jertfă necontenită. 23 Întreaga jertfă a preotului va fi 13 Focul va arde ne’ncetat pe jertfelnic ardere-de-tot şi nu va fi mâncată”. pomenire înaintea 26 Preotul care o aduce.ele se va sfinţi”. jertfă din fărâmituri. Aceasta-i sfinţenie mare. turmă un berbec fără meteahnă. bătească din tagma preoţilor: lege veşzicându-le: nică este aceasta. jumătate rea arderii-de-tot îl va ridica dimineaţa şi jumătate seara. jertfă cu afara taberei. de bună mireasmă. în locul 5 Iar pentru greşala sa va aduce din cel sfânt: în curtea cortului mărturiei. Tot cel ce se va atinge de fără’ncetare toată noaptea. dis-de-dimineaţă. şi nu se va stinge. preo. în locul cel sfânt s’o mănânce. cu privire la cele ce I se aduc tot: arderea-de-tot va arde pe jertfelnic Domnului. 14 Iată acum rânduiala prinosului [de zicându-i: pâine] pe care fiii lui Aaron îl vor aduce 25 „Spune lui Aaron şi fiilor săi astînaintea Domnului.vostru. le-am dat-o din cele ce I se aduc Dom6 Preotul se va ruga pentru el înaintea Domnului. fiii săi. 17 Nedospită se va coace. Domnului. 11 şi-l va pune alături de jertfelnic. bună mireasmă înaintea Domnului. îmbibată o va aduce şi sfărâhaină. Pe aceasta Eu ţuit după măsura păcatului. iar împrejurul trupului său îşi va vor aduce Domnului în ziua’n care îl vei pune pantalonii de in. la loc curat. neaţa: focul jertfelnicului va arde pe el 19 Şi i-a grăit Domnul lui Moise. scrumul grăsos unge: a zecea parte dintr’o efă de făină care-a rămas pe jertfelnic din mistui. cu untdeva dezbrăca haina şi va îmbrăca o altă lemn. Lege veşnică: ea va deasupră-i arderea-de-tot şi va arde fi arsă de istov.curată. aşa cum e jertfa pentru păcat şi jertfa penderea toate câte a făcut şi a greşit”. şi nu se va stinge. ghiate’naintea Domnului şi cele penşi le va arde pe jertfelnic întru miros tru păcat. pentru tot neamul 9 Aceasta este rânduiala arderii-de.

aceasta-i jertfă pentru vinovăţie. acesta va fi frecat şi spălat cu locul cel sfânt o vor mânca. Greaca Septuagintei încearcă o diferenţiere între thysía = jertfa-ritual şi kárpoma = jertfa-victimă. semna „jertfă” = act ritual. acesta având deci un total de 40 de versete. 13 în afara acestora. acolo va fi înjunghiat şi ină curată. la prânzul de după aducerea jertfei. vor fi aduse şi pâini 3 Din el va fi adusă toată grăsimea.de-tot a cuiva. unul şi acelaşi cuvânt în4 1 În întreaga lectură a Leviticului trebuie ţi- probabil.8 Când preotul va aduce jertfa arderiiriei pentru rugăciuni de ispăşire în lo. fiecăruia deopotrivă. iar dac’a fost fiartă în vas de tagma preoţilor vor mânca din ea. apă. amândoi rinichii cu grăsimea de pe nut seama de faptul că. de lemn. în aramă. nu va fi mâncată. şi grăsimea de deasupra intestinelor. 28 Oala de lut în care a fost fiartă. 3 Urmând. 9 Toată jertfa care se va coace în cuptor. iar sângele va făinuţă de grâu frământată cu untdefi vărsat la temelia jertfelnicului. Sfin.eaşi rânduială ca şi la jertfa pentru păcat: ea1 îi revine preotului care s’a ruţenie mare este înaintea Domnului. sensurile se întrepătrund.5 Pe acestea le va arde preotul pe jertpită cu sânge ţâşnit din ea. 2 Pâini menite a fi consumate.dospite2 . în foc va revine preotului. ca hrană. berbecul adus înaintea Domnului ca turte nedospite unse cu untdelemn şi jertfă pentru vinovăţie. 11 Iată acum rânduiala jertfei de mul1 Iată rânduiala jertfei pentru vinovăţumire care I se aduce Domnului: ţie: aceasta-i sfinţenie mare. jur-împrejur. În acord cu toate celelalte traduceri româneşti şi străine (inclusiv cele engleze). 27 181 grăsimea de pe ficat. grăsimea de pe intestine mulţumitoare. precum şi cât şi în cea greacă. va sfinţi. din al cărei sânge s’a adus în cortul mărtu. 12 Dacă jertfa ce se aduce va fi de la2 În locul unde se face’njunghierea udă. ca jertfă Domnului. versiunea de faţă urmează ediţia Rahlfs. atât în limba ebraică ei aceea care este pe coapse. frământată cu untdelemn. dar. „jertfă” = victima sau ofranda sacrificată şi „jertfă” = vina pentru care se aduce jertfa. pe care o va ridica Tot cel ce se va atinge de carnea ei se odată cu rinichii. 29 Toţi cei de parte bărbătească din 7 La jertfa pentru vinovăţie va fi acetagma preoţilor vor mânca din ea. fi arsă3 .LEVITICUL 7 cortului mărturiei. atunci să se aducă pâini de făarderii-de-tot. 10 Tot prinosul [de pâine] frământat cu 7 untdelemn sau uscat le revine tuturor fiilor lui Aaron. . ediţiile româneşti din 1688 şi 1914 includ următoarele 10 versete în capitolul 6. va 6 Toţi cei de parte bărbătească din fi spartă. iar dacă haina cuiva va fi stro. ca adaos la jertfa de laudă cum şi şalele. gat pentru el. va fi spălată felnic. pielea arderii-de-tot îi cul cel sfânt. toată jertfa gătită pe plită sau în tigaie îi revine preotului care o aduce. în fapt. Jertfe de ispăşire. 30 Dar orice jertfă pentru păcat. de vreme ce ea-i sfinţenie mare. pre. în locul cel sfânt. versiunea Septuagintei de Frankfurt (1597).

Cărnurile [celelalte] vor fi mâncate de tot cel curat. 16 Dacă însă jertfa ce se aduce va fi de făgăduinţă sau un dar de bunăvoie. iar pieptul va fi al lui Aaron şi al fiilor săi. Grăsimea de mortăciune. 29 cu mâinile sale Îi va aduce el jertfă Domnului: grăsimea de pe pieptul jertfei şi seul de pe ficat. ştiindu-se pe sine necurat. ca şi aceea a animalului sfâşiat de fiară. atât pieptul cât şi şoldul cel drept. păcat va avea asupră-şi. din 35 . ci arse cu foc. nici de păsări. dar de mâncat nu va fi mâncată. 17 Dacă însă din carnea jertfei va rămâne ceva şi pe a treia zi. din ele nerămânând nimic pe a doua zi. pe acestea le va aduce ca dar înaintea Domnului. 15 Cărnurile jertfei de laudă mulţumitoare îi vor reveni tot lui. Aceste părţi din jertfele Domnului li s’au cuvenit lui Aaron şi fiilor săi. o parte din darul său de mulţumire I-o va afierosi Domnului. acela va fi stârpit din poporul său. 19 Cărnurile care-au fost atinse de ceva necurat nu vor fi mâncate. acela va fi stârpit din poporul său. 20 Dacă însă vreun om. să fie arsă’n foc. dar vor fi mâncate în chiar ziua’n care se vor aduce. şi le-am dat lui Aaron preotul şi fiilor săi: rânduială veşnică pentru fiii lui Israel. 22 Şi a grăit Domnul către Moise şi a zis: 23 „Spune-le fiilor lui Israel aşa: – Grăsime de bou sau de oaie sau de capră 182 să nu mâncaţi. atunci darul său nu va fi primit şi nu i se va ţine în seamă. 24 Tot cel ce va mânca grăsimea de la vitele aduse ca jertfă Domnului. animal necurat sau orice altfel de lucru sau fiinţă necurată – şi totuşi va mânca din cărnurile jertfei de mulţumire. 21 Şi tot cel ce se va atinge de ceva necurat – necurăţenie omenească. 33 34 căci Eu am luat de la fiii lui Israel. dar [ceea ce rămâne se poate mânca] şi a doua zi. ea va fi mâncată în ziua aducerii ei. va mânca din cărnurile jertfei de mulţumire. nici de animale. 32 Aceluia dintre fiii lui Aaron care a adus pe jertfelnic sângele şi grăsimea jertfei de mulţumire. 18 Dar dacă cineva va mânca din aceste cărnuri în cea de a treia zi. 30 Grăsimea o va arde preotul pe jertfelnic. lui îi va reveni şoldul cel drept. 26 Tot cel ce va mânca sânge. ea îi va reveni preotului care a vărsat sângele jertfei de mulţumire. 25 Sânge să nu mâncaţi în nici unul din sălaşurile voastre. care este a Domnului. 31 Şoldul cel drept din jertfele de mulţumire pe care le aduceţi i-l veţi da preotului.LEVITICUL 7 14 Din toate aceste daruri ale sale. acela va fi stârpit din poporul său”. acela va fi stârpit din poporul său”. oricine va mânca din ele. 27 Şi a grăit Domnul către Moise şi a zis: 28 „Grăieşte tu către fiii lui Israel şi spune-le: – Cel ce-I va aduce Domnului jertfă de mulţumire. poate fi folosită pentru orice. care este a Domnului. căci urâciune este. unul Îi va fi adus Domnului ca parte osebită. din jertfele lor de mulţumire.

şi azimele. precum şi baia cu tălpica ei. apoi a uns cortul şi pe toate 38 aşa cum Domnul i-a dat-o lui Moise ale lui şi le-a sfinţit. pielea lui. aşa l-a sfinţit pentru ca să poată aduce 3 şi adună toată obştea la uşa cortului deasupră-i rugăciuni de ispăşire. acolo. şi le-a ars pe tului mărturiei. l-a îmbrăcat apoi în mantă. iar în pieptar să-I slujească Domnului. amândoi Domnul şi a adunat obştea la uşa cor. Aceasta este hotărâre veşnică cea de aur. iar Aaron şi fiii săi şi-au Sfinţirea lui Aaron şi a fiilor săi. i-a tru arderea-de-tot. 8 14 A adus Moise viţelul menit jertfei pentru păcat. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. ron. veşmin. în neamul lor”. iar Aaron şi fiii săi 1 Literal: „Arătarea şi Adevărul”. i-a îmbrăcat în tunici. pentru vinovăţie. 37 Aceasta este rânduiala arderii-de.partea ei de dinainte. a prinoaselor de pâine şi a jertfelor 11 şi din el a stropit de şapte ori asupra pentru păcat.pentru păcat. pe el şi toate obiectele lui. apoi cu dege2 „Ia-i pe Aaron şi pe fiii săi. 16 Moise a luat toată grăsimea de pe 4 Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise măruntaie.tul său a luat din sânge şi a uns coartele. în ron şi l-a uns şi l-a sfinţit. în dea de către fiii lui Israel din ziua un. l-a încins cu 18 Apoi Moise a adus berbecul cel penbrâul.10 Apoi a luat Moise mirul de miruit tot. iar sângele rămas l-a vărsat la temelia jertfelnicului. le-a sfinţit. carnea şi nerunceşte Domnul să se facă!” curăţenia lui le-a ars cu foc în afara ta6 I-a adus Moise pe Aaron şi pe fiii săi berei. 13 Apoi i-a adus Moise pe fiii lui Aapustia Sinai.12 Moise a turnat mir pe capul lui Aanoasele înaintea Domnului. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. . şi pe ele mire. jertfelnic. pentru jertfelnicului şi a miruit jertfelnicul şi sfinţirea preoţilor şi a jertfei de mulţu. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. diadema sfinţeniei. seul de pe ficat. i-a încins cu brâie şi le-a pus turbane. iar la tiară. cei doi berbeci şi coşul cu curăţit jertfelnicul. 36 şi pe care a poruncit Domnul să li se 9 pe cap i-a pus tiara.LEVITICUL 8 183 ziua’n care ei au fost rânduiţi ca preoţi 8 peste el a pus pieptarul. zi. 5 Şi a zis Moise către obşte: „Iată ce po. l-a încins cu brâul efodului Despre şi i-a strâns cu el efodul.17 Iar viţelul. mărturiei”. 7 L-a îmbrăcat cu tunica. pus efodul. pus mâinile pe capul viţelului de jertfă 1 Şi a grăit Domnul către Moise.rinichii cu grăsimea lor.l-a sfinţit. viţelul de jertfă nele jertfelnicului de jur-împrejur şi a pentru păcat. i-a prins tăbliţa gerii lor. şi i-a spălat cu apă. pe muntele Sinai în ziua’n care El le-a poruncit fiilor lui Israel să-şi aducă pri. a aşezat Urim şi Tumim1 . Urim şi Tumim vezi nota de la Iş 28. mirul de miruit. când: 15 Moise l-a înjunghiat. 26.

iar Aaron şi fiii săi şi-au pus mâinile pe capul berbecului. Moise l-a ridicat ca dar înaintea Domnului. şi acolo s’o mâncaţi. întru miros de bună mireasmă. . întru miros de bună mireasmă. până se vor împlini zilele sfinţirii voastre. 2 Veţi păzi ceea ce Dumnezeu a poruncit să păziţi. 33 Timp de şapte zile să nu vă’ndepărtaţi de la intrarea cortului mărturiei. 31 Apoi a zis Moise către Aaron şi către fiii acestuia: „Fierbeţi carnea la loc sfânt. după cum mi s’a poruncit mie şi mi s’a zis: Aaron şi fiii săi le vor mânca! 32 Iar rămăşiţele de carne şi de pâine le veţi arde cu foc. din berbecul sfinţirii preoţeşti. pentru ca voi să vă puteţi ruga. căpăţâna şi grăsimea. 22 După aceea a adus Moise şi al doilea berbec. pe degetul cel mare de la mâna lui cea dreaptă şi pe degetul cel mare de la piciorul său cel drept. aceasta era partea lui Moise. 23 Moise l-a înjunghiat. amândoi rinichii cu grăsimea lor şi şoldul cel drept. iar ei le-au dus ca dar înaintea Domnului. 29 Luând apoi pieptul. pe fiii acestuia şi veşmintele fiilor săi împreună cu el. împreună cu el. jertfă Domnului. 26 iar din coşul cu pâinile puneriiînaintea-Domnului a luat o azimă.LEVITICUL 8 şi-au pus mâinile pe capul berbecului. 34 Aşa cum s’a făcut astăzi. 25 După aceea a luat Moise grăsimea. 35 Timp de şapte zile veţi şedea la intrarea cortului mărturiei. 27 şi pe toate acestea le-a pus pe mâinile lui Aaron şi pe mâinile fiilor săi. bucăţile. jertfă Domnului. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. 24 Apoi i-a adus Moise pe fiii lui Aaron şi a pus sânge pe pulpa urechii lor celei drepte. 21 iar măruntaiele şi picioarele le-a spălat cu apă. 20 A tăiat apoi berbecul în bucăţi şi a jertfit. şi veţi păzi paza Domnului2 . 30 Moise a luat apoi mir de miruit şi sânge de pe jertfelnic şi a stropit pe Aaron şi veşmintele lui. ca să nu muriţi: aşa mi-a poruncit mie Domnul Dumnezeu”. ziua şi noaptea. 19 Moise a’njunghiat berbecul şi a stropit cu sânge jertfelnicul de jurîmprejur. o pâine cu untdelemn şi o turtă şi lea aşezat peste grăsime şi peste şoldul drept. pe degetul cel mare de la mâna lor cea dreaptă şi pe degetul cel mare de la piciorul lor cel drept. întocmai a poruncit Domnul să se facă. berbecul cel pentru sfinţire. şi a stropit Moise jertfelnicul cu sânge de jurîmprejur. şalele şi toată grăsimea de pe măruntaie. apoi a luat din sângele lui şi a pus pe pulpa urechii drepte a lui Aaron. şi aşa a sfinţit pe Aaron şi veşmintele lui şi. pe fiii acestuia şi veşmintele fiilor săi. Şi a ars Moise tot berbecul pe jertfelnic: ardere-de-tot. odată cu pâinea cea din coşul sfinţirii preoţeşti. în curtea cortului mărturiei. 28 184 Apoi Moise le-a luat din mâinile lor şi le-a pus pe jertfelnic ca ardere-detot pentru sfinţire. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. prin ardere. 36 Aaron şi fiii săi au făcut tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise. căci în şapte zile vi se vor sfinţi mâinile. seul de pe ficat.

cului.16 A adus arderea-de-tot. iar roagă-te pentru tine şi pentru casa ta. şi făinuţă de grâu amestecată luat ţapul menit spre jertfă pentru păcu untdelemn. rinichii şi seul de pe ficatul jertfei pentru păcat le-a adus pe jertfelnic. şi adu-i înain. un 14 iar măruntaiele şi picioarele. pe lângă arderea-deslava Domnului se va arăta întru voi”.pentru jertfa de mulţumire a poporucatul tău şi adu-ţi arderea-de-tot. 5 Ei au luat ceea ce poruncise Moise [spre a fi adus] înaintea cortului măr. ale cărei bucăţi le-a pus. fiii lui Aaron i-au adus sângele. . ca să fie aduşi ardere-de-tot. le-a pus peste arderea-de-tot. Abiud. iar 2 Precizare cu valoare de avertisment în legăel şi-a muiat degetul în sânge şi a uns tură cu ceea ce se va relata în capitolul următor coarnele jertfelnicului.despre abaterea de la rânduială a lui Nadab şi mas l-a vărsat la temelia jertfelnicului.19 Grăsimea boului şi a berbecului. şi un berbec spre ardere-de-tot. nul!” şalele şi grăsimea de pe măruntaie. şi ars pe jertfelnic. 1 În ziua a opta a chemat Moise pe Aaron. prinos de 6 Atunci a zis Moise: „Iată lucrul pe pâine: luând din el o mână plină. pe jertfelnic. l-a înjunghiat şi l-a adus ca jertfă pentru păcat. pentru păcatul său. şi a venit toată obştea şi a stat după rânduială . el l-a vărsat de jur-împrejurul jertfelniapoi adu darurile poporului şi roagă. de asemenea. aşa cum Domnul întru voi”. iar sângele ră. 9 Fiii lui Aaron i-au adus sângele.de jur-împrejur. lui Moise.18 Apoi a’njunghiat boul şi berbecul te de jertfelnic şi adu jertfă pentru pă. faceţi-l. pe fiii acestuia şi pe bătrânii lui 11 iar carnea şi pielea le-a ars cu foc în afara taberei. făcuse şi cu [jertfa] cea dinaintea1 . 7 Şi a zis Moise către Aaron: „Apropie. 17 A adus. ca jertfă pentru păcat. împreaşa: – Luaţi din turma de capre un ţap. 2 Şi a zis Moise către Aaron: „Ia-ţi 12 Apoi a’njunghiat jertfa cea pentru din cireadă un viţel spre jertfă pentru arderea-de-tot. teahnă. toţi fără mecu apă. spălate viţel şi un miel. pe jertfelnic. iar el l-a turnat pe jertfelnic amândoi fără meteahnă. 13 I-au adus apoi jertfa menită arderii3 Iar bătrânilor lui Israel grăieşte-le de-tot. 4 precum şi un bou şi un berbec pentru jertfă de mulţumire înaintea Dom. şi lui.15 Apoi a adus prinosul poporului: a nului. 1 Cea descrisă în versetele 8-11. te pentru ei. căci astăzi Se va arăta catul poporului. aşa cum a poruncit Dom. ună cu căpăţâna. înaintea Domnului. Israel. 8 Şi s’a apropiat Aaron de jertfelnic şi amândoi rinichii cu grăsimea lor şi a’njunghiat viţelul menit să fie jertfă seul de pe ficat. sângele. de un an. aşa cum Domnul îi poruncise Jertfa lui Aaron. fiii lui Aaron i-au adus păcat. tea Domnului. l-a care vi l-a poruncit Domnul. un berbec.LEVITICUL 9 185 10 9 Grăsimea. şi a făcut-o 2 turiei. tot cea de dimineaţă.

ca să nu muriţi şi ca să nu atrageţi mânia 10 asupra’ntregii obşti. 3 În Textul Ebraic: „a scos strigăte de bucurie”.spusese Moise. fiii lui Uziel. ca să nu muriţi. 4 Pentru a exprima starea sufletească a lui Aaron. accentul cade pe ideea că dispoziţiile Legii trebuie aplicate în mod foarte riguros. potrivit căruia novicele nu are îngăduinţa de a face ceva din propria sa iniţiativă. „a rămâne mut”). . vezi Iş 6. datorită faptului că cei doi se hotărâseră să tămâieze din iniţiativă proprie. care înseamnă „a tăcea” („a amuţi”. nului şi i-a mistuit şi au murit amândoi 21 iar pieptul şi şoldul drept le-a ridicat în faţa Domnului. căci aveţi pe voi 7 a principiului „ascultării” din viaţa monahală de mai târziu.Elţafan. 3 Textul citat nu se află în nici o altă parte a Bibliei. Septuaginta foloseşte verbul katanýsso. aşa cum de pe jertfelnic. ci numai în conformitate cu ceea ce-i porunceşte părintele său duhovnicesc („tăierea voii”). 23. fiii rămaşi ai acestuia: „Capetele să nu vi le descoperiţi şi veşmintele să nu vi le sfâşiaţi. „Cei ce se apropie de Mine” = preoţii. datorită jocului dintre două verbe omonime. în afara celor consemnate în scris. 4 A cădea cu faţa la pământ: semn de adoraţie. de mulţumire.Întru cei ce se apropie de Mine Mă voi pra poporului. arderea-de-tot şi jertfa tul . şi-au luat fiecare cădelniţa. exista şi un depozit al memoriei (Tradiţia). unchiul lui Aatul mărturiei. şi’ntru toată adunarea Mă voi 3 s’a coborât. traducerile din ebraică oscilează între „a tăcut” şi „s’a tânguit”. Şi’ntregul popor a vă. în afara timpului prescris şi fără o învoire expresă din partea lui Moise sau a lui Aaron. 1 Nadab şi Abiud. Greşala şi pedeapsa lui Nadab şi toată casa lui Israel. aceasta. dar fraţii voştri. au pus în ele foc şi deasupra tămâie şi au adus înaintea Domnului foc străin. 2 „Foc străin” s’ar tâlcui prin „jertfă lipsită de sfinţenie”. apoi sfinţi. ceea ce înseamnă că. după ce săvârşise jertfa preamări” . care nu le fusese poruncit de Domnul2 .LEVITICUL 10 20 186 grăsimile acestea le-a pus pe piep. Oricum. Este şi o prefigurare Din uşa cortului mărturiei să nu ieşiţi. din cei patru. 4 Moise i-a chemat atunci pe Misael şi 23 Au intrat apoi Moise şi Aaron în cor.2 Foc a ieşit atunci de dinaintea Domturi şi a aşezat grăsimile pe jertfelnic. Aaron s’a făcut ca pămân4 pentru păcat. Abiud. i-a binecuvântat. dar numai ca derivat al sensului primar „a fi străpuns de durere”. fără nici o abatere.ron. 3 Iar Moise a zis către Aaron: „Iată ce aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. iar când au ieşit au bine. Eleazar şi Itamar. Aaron ca aducere înaintea Domnului. 1 Primii doi fii ai lui Aaron. „Mă voi preamări” = Îmi voi arăta slava şi puterea prin foc mistuitor. „sacrificiu profan” sau „ofrandă în afara rânduielii”. a voit să spună Domnul când a zis: – 22 Şi ridicându-şi Aaron mâinile asu.fraţii voştri de dinaintea [locului] celui sfânt şi duceţi-i afară din tabără!” nului i s’a arătat întregului popor: 24 foc a ieşit de dinaintea Domnului 5 Iar aceştia s’au dus şi i-au scos în şi a mistuit arderile-de-tot şi grăsimile tunicile lor afară din tabără. Şi slava Dom. zut şi s’a uimit3 şi a căzut cu faţa la 6 Moise a grăit apoi către Aaron şi către pământ4 . şi le-a zis: „Veniţi de-i scoateţi pe cuvântat poporul întreg. să plângă arderea pe care Domnul a aprins-o. probabil. cei doi fii ai lui Aaron1 .

4 . 11 şi pentru ca să-i învăţaţi pe fiii lui Israel toate legiuirile pe care Domnul le-a grăit prin Moise”. între ceea ce e necurat şi ceea ce e curat. în locul cel sfânt trebuia ca voi s’o mâncaţi. 17 iată că sângele ei nu s’a dus înlăuntrul locului celui sfânt. oare plăcut I-ar fi lucrul acesta Domnului?” 19 20 Iar Moise a auzit. 13 Dar în loc sfânt să-l mâncaţi. iar aceasta va fi lege veşnică pentru tine. pe acestea să le mâncaţi în loc sfânt. de-aş mânca eu astăzi din jertfa pentru păcat. şi’mpreună cu tine pentru fiii tăi şi pentru fiicele tale. zicându-i: 9 „Vin şi băutură tare să nu bei. 12 Iar Moise a zis către Aaron şi către fiii rămaşi ai acestuia. că acesta-i sfinţenie mare. ei bine. lângă jertfelnic. 3 Dar şi din cele ce rumegă sau din cele ce-şi au unghia despicată sau copita despărţită’n două nu le veţi mânca pe acestea: cămila. dar copita n’o are despicată. căci aşa mi s’a dat mie poruncă. aşa cum s’a legiuit pentru tine şi pentru fiii tăi despre jertfele [aduse] Domnului. pentru că ea rumegă. fiii cei rămaşi ai lui Aaron. astăzi şi-au adus ei jertfa pentru păcat şi arderea-lor-de-tot înaintea Domnului. zicând: 1 „Grăiţi către fiii lui Israel şi spuneţile: – Iată animalele pe care le puteţi mânca. când intraţi în cortul mărturiei sau vă apropiaţi de jertfelnic. 14 Cât despre pieptul ridicat în dar şi şoldul adus ca prinos. 11 Animale curate şi necurate. aşa cum s’a legiuit pentru tine şi pentru fiii tăi despre jertfele de mulţumire ale fiilor lui Israel. şi anume în loc sfânt? Că sfinţenie mare este aceasta. 8 Domnul i-a grăit lui Aaron. aceasta e necurată pentru voi. ca să ridicaţi păcatul obştii şi să vă rugaţi pentru ei în faţa Domnului. 10 şi pentru ca să puteţi deosebi între ceea ce este sfânt şi ceea ce nu este sfânt. aşa cum mi-a poruncit mie Domnul”. din toate dobitoacele care sunt pe pământ: 2 Puteţi mânca orice animal cu unghia despicată şi care are copita despărţită’n două şi îşi rumegă mâncarea. iar mie mi s’au întâmplat cele ce ştii. şi i-a plăcut.LEVITICUL 11 mirul de ungere cel de la Domnul!” Iar ei au făcut după cuvântul lui Moise. şi iată că fusese ars! Şi s’a mâniat Moise 187 pe Eleazar şi pe Itamar. Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron. pentru ca să nu muriţi acesta-i aşezământ veşnic de-a lungul tuturor neamurilor voastre. 16 Şi a căutat Moise să vadă ce e cu ţapul afierosit ca jertfă pentru păcat. tu şi fiii tăi şi casa ta. 18 Aaron însă a zis către Moise: „Iată. şi vouă v’a fost dată s’o mâncaţi. nici tu şi nici fiii tăi. 15 Şoldul adus ca prinos şi pieptul ridicat în dar vor fi aduse înaintea Domnului ca părţi deosebite de grăsimile jertfelor arse. şi a zis: „De ce n’aţi mâncat voi jertfa pentru păcat. acolo. aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise”. Eleazar şi Itamar: „Luaţi prinosul de pâine rămas din jertfele Domnului şi mâncaţi-l nedospit.

căluţul şi soiurile lui. 26 Tot animalul cu copita despicată. ursul. 11 spurcate sunt şi spurcate să vă fie: din carnea lor să nu mâncaţi şi de stârvurile lor să vă fie greaţă. pisica. de acestea să vă fie greaţă şi din ele să nu mâncaţi. iar ordinea enumerării lor cunoaşte variante. 7 porcul are unghia despicată şi copita despărţită’n două. dar nu rumegă. căci ele sunt necurate pentru voi. dar fără s’o aibă despărţită’n două unghii şi care nu rumegă. cu talpa moale. 22 din acestea puteţi mânca: lăcusta şi soiurile ei. Septuagintei). . spele haina şi necurat va fi până seara. 8 din carnea acestora să nu mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă atingeţi. ca să poată sări pe pământ. identificarea păsărilor necurate nu e întotdeauna foarte precisă. şi necurat va fi până seara. din cele nouă care sunt menţionate în Vechiul Testament şi pentru care limbile moderne nu au echivalente lexicale pe măsură. acesta este necurat pentru voi. 5 17 18 188 huhurezul. cum e câinele. Versiunii Ebraice) sau cu lepus timidus (cf.LEVITICUL 11 iepurele de stâncă1 rumegă. mişcarea ritmică a buzei de jos îl arată c’ar face-o. 23 Orice altă insectă înaripată care are patru picioare este spurcată pentru voi şi [mâncând-o] vă veţi spurca. 27 Dintre patrupede. 9 Iată acum vieţuitoarele care sunt în apă şi din care puteţi mânca: din toate câte au aripi şi solzi. 13 Dintre păsări. să-şi 1 Animal identificat cu hyrax syriacus (cf. 15 corbul cu soiurile lui. tot cel ce se va atinge de stârvul lor. 21 Dar din cele înaripate care umblă’n patru picioare puteţi mânca numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi. cosaşul şi soiurile lui. 25 şi tot cel ce va lua în mâini ceva din stârvurile lor. bâtlanul cu soiurile lui. 12 Toate vietăţile din ape. 20 Toate insectele înaripate care umblă’n patru picioare. spurcate sunt pentru voi. acesta este necurat pentru voi. care n’au aripi şi solzi. dar laba n’o are despicată. în mări sau în bălţi. să-şi spele hainele. necurat va fi până seara. 4 Adică patruped fără copită. tot cel ce are călcătura pe talpa labei4 e necurat pentru voi. 14 şoimul şi eretele cu soiurile lor. 3 În fapt. maimuţa etc. De altfel. 10 dar toate câte nu au aripi şi solzi şi care sunt în ape – mări sau râuri – tot ceea ce puiesc apele şi mişună ca vietăţi prin ape. rândunica şi uliul cu soiurile lui. cucuveaua. 28 cel ce va umbla cu stârvul lor. necurat va fi până seara. 16 struţul. iepure sălbatic cu laba catifelată. căci acestea sunt necurate pentru voi. spurcăciuni să vă fie. acesta este necurat pentru voi. tot cel ce se va atinge de stârvul acestuia. pescarul şi ibisul. 19 cocostârcul. şi lăcusta-de-iarbă cu soiurile ei3 . 24 Tot cel ce se va atinge de stârvurile lor. pupăza şi liliacul. necurat e pentru voi. lebăda. din acestea puteţi mânca. fie că sunt în râuri. zgripţorul2 şi vulturul-de-mare. fiindcă sunt spurcate: vulturul. necurat va fi până seara. 2 Zgripţorul: vulturul bărbos. dar laba n’o are despicată. Deşi nu rumegă. patru specii de lăcuste. 6 iepurele de câmp rumegă. pelicanul şi cocorul.

necurat va fi. Domnul”. la toate vietăţile ce se mişcă’n apă şi la toate vietăţile ce mişună pe pământ. 41 Toată vietatea ce mişună pe pământ. 33 Dacă vreuna din ele va cădea într’un vas de lut. aceasta curată va fi. şi toată băutura care-ar fi de băut dintr’un asemenea vas. tot cel ce se va atinge de stârvurile lor. ca nu cumva prin ele să deveniţi necuraţi. 35 Tot lucrul peste care va cădea ceva din stârvul acestora. atunci [sămânţa] necurată va fi pentru voi. salamandra şi cameleonul. cuptoarele sau sobele vor fi fărâmate. 44 Fiindcă Eu. iar vasul să-l spargeţi. fiindcă sfânt sunt Eu. acestea sunt necurate pentru voi. 42 Tot ce se târăşte pe pântece şi tot ce umblă necontenit în patru picioare şi cele cu picioare multe ce se târăsc pe pământ. Dumnezeul vostru. izvoarele apelor. să n’o mâncaţi. şopârliţa. să-şi spele hainele. crocodilul. între vietăţile ce pot fi mâncate şi vietăţile ce nu pot fi mâncate. 36 Cu toate acestea. necurat va fi până seara. să se spele şi el cu apă. 32 Tot lucrul pe care va cădea stârvul vreuneia din acestea – vas de lemn sau haină sau piele sau sac – necurat va fi. toate cele din el sunt necurate. 38 dar dacă ceva din stârvurile lor va cădea pe sămânţă după ce aceasta a fost muiată’n apă. 31 dintre tot ce mişună pe pământ. la păsări. Domnul. şi necurat va fi până seara.LEVITICUL 12 29 Dintre dobitoacele ce mişună pe pământ. 45 căci Eu sunt Domnul. necurată va fi. zicând: 2 „Grăieşte-le fiilor lui Israel şi spunele: – Dacă o femeie va zămisli şi va . 1 Şi i-a grăit Domnul lui Moise. spurcăciune să vă fie. fiţi voi sfinţi. 12 Curăţirea femeilor după naştere. 40 189 cel ce va mânca din stârvul acestuia să-şi spele hainele. 37 Dacă ceva din stârvurile acestora va cădea pe sămânţa de semănat. 34 Orice lucru de mâncare peste care va cădea apă din acel vas. Eu sunt Dumnezeul vostru. pentru că sfânt sunt Eu. necurat va fi. şi necurat va fi până seara. cel ce-i va căra stârvul. să nu vă întinaţi pe voi înşivă cu vreo vietate din cele ce se târăsc pe pământ. voi vă veţi sfinţi. acela necurat va fi până seara. că necurate sunt şi necurate vor fi pentru voi. apoi va fi curat. acela necurat va fi. că spurcate sunt pentru voi. şoarecele şi orice fel de şopârlă: 30 guşterul. şi sfinţi veţi fi. lacurile şi bălţile vor fi curate. 43 Să nu vă spurcaţi pe voi înşivă cu vreo vietate târâtoare. 39 Dacă moare vreunul din animalele îngăduite să le mâncaţi şi dacă cineva se va atinge de stârvul lui. să nu vă întinaţi cu ele. Cel ce v’am scos pe voi din ţara Egiptului ca să vă fiu vouă Dumnezeu. dar cel ce se va atinge de mortăciunile din ele. iată care sunt necurate pentru voi: cârtiţa. şi necurat va fi până seara. să-l puneţi în apă. 47 cea prin care se poate face deosebirea între cele necurate şi cele curate. 46 Aceasta este legea privitoare la animale. să nu mâncaţi. Domnul.

preotul îl care a născut băiat sau fată. riei. dacă buba s’a întins pe piele. Capitolele 1 Cuvântul iar preotul îl va cerceta din nou. În diagnostic. de porumbel. apoi va mai lepră. aşa cum s’a adâncit în piele. producând degradarea acestora. ci şi orice boală a pielii. trupului acestuia. să fie adus la Aaron preotul necurat. un miel de un an ca ardere-de-tot 5 În ziua a şaptea va cerceta preotul şi un pui de porumbel sau o turturea rana. 2 „Dacă pe pielea unui om se va ivi 3 În ziua a opta. dar nu şi adâncită mai jos decât pielea. mas ca înainte şi nu s’a întins pe piele. spre a se curăţi de sângele ei cel necu. 8 13 şi 14 constituie un veritabil tratat de diagnosticare şi tratare a leprei. ebraic caráath desemna nu numai lepra în sine. şi curată va fi”. 6 După ce se vor împlini zilele curăţirii şi dacă perii de pe ea nu s’au făcut albi. 7 iar preotul le va aduce ca jertfă îna. impuritate ce atrăgea şi interdicţia de a aduce jertfe la altar. va declara curat: aceasta-i o bubă.cel cu rana timp de şapte zile. va aduce ci sunt negri. va lua două turturele sau doi pui curat. aceea este rană de este’n zilele necazului ei.4 Dacă pata albă de pe piele e lucioasă. rat. preotul.preotul îl va închide alte şapte zile. necurată va fi timp de 1 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaşapte zile.LEVITICUL 13 190 naşte băiat. şi chiar mucegaiurile ce apar pe haine sau pereţi. preotul avea putere de decizie. el i se va arăta preotului pentru a doua oară. sau de pete lucioase. 13 Lepra la oameni şi pe veşminte1 . sau dacă pe pie4 iar ea va mai şedea treizeci şi trei de lea trupului său se va arăta o rană ca zile spre a se curăţi de sângele ei cel de lepră. de nimic sfânt să nu se atingă sau la un preot din fiii lui. a-l declara curat.semn de umflătură sau de pecingine împrejur. preotul îl va declara necurat: e lepră. şi’n locaşul cel sfânt să nu meargă până 3 Preotul va cerceta rana de pe pielea ce i se vor împlini zilele curăţirii. pentru fiu sau pentru fiică. zicându-le: zilele necazului ei. . Leprosul era considerat impur şi din punct de vedere spiritual. îl şedea timp de şaizeci şi şase de zile va declara necurat. ulceroasă sau nu.preotul din nou. necurată va rii de pe rană s’au făcut albi şi că rana fi timp de două săptămâni. iar 8 Iar de nu-i va da mâna să aducă un cel ce o are îşi va spăla hainele şi va fi miel. şi de va vedea că pe5 Iar dacă va naşte fată. pruncul va fi tăiat. Aceasta e rânduiala pentru cea şi nu se va fi întins pe piele. după ce l-a cercetat. intea Domnului şi se va ruga pentru ea 6 După cele alte şapte zile îl va cerceta şi astfel o va curăţi de curgerea sânge.7 Dar dacă buba se va întinde pe piele tot şi altul jertfă pentru păcat. ei. unul pentru ardere-de. dacă’n faţa ochilor săi rana a răca jertfă pentru păcat. preotul îl va închide pe preotului. dacă rana va fi palidă lui ei. aşa cum este ea definită astăzi. la intrarea cortului mărtu. necurată va fi aşa cum este’n ron. şi se va după ce omul i s’a arătat preotului spre ruga pentru ea preotul.

27 Preotul îl va cerceta în cea de a şaptea zi: dacă pata s’a lăţit tare pe piele. preotul îl va declara necurat şi nu-l va închide. pentru că tot s’a schimbat în alb şi deci este curat3 . 30 preotul va cerceta semnul: dacă va vedea că pata e mai adâncă decât pie- de lepră. preotul îl va declara necurat. căci e boala leprei. va fi necurat. căci e curat. îl va declara necurat. 15 iar preotul. preotul îl va închide pe timp de şapte zile. înseamnă că toată crusta albă va cădea de pe corp: semn de vindecare. preotul îl va declara curat. încât nu mai e nevoie de ţinerea bolnavului în carantină. fiindcă aceea-i o arsură cojită. . cercetându-l. cât poate preotul să vadă cu ochii. 28 dar dacă pata stă pe loc şi nu se va lăţi pe piele şi devine palidă. 12 Dacă însă lepra va înflori pe piele şi dacă va acoperi lepra toată pielea bolnavului. de la cap până la picioare. 25 şi dacă preotul. 17 preotul îl va cerceta: dacă rana s’a schimbat în alb. aceasta-i doar o urmă de bubă.LEVITICUL 13 9 Dacă pe trupul unui om se va ivi semn 191 dacă părul de pe ea s’a schimbat în alb. căci este necurat2 . că aceea este lepră înflorită’n rană. va vedea că părul de pe acea pată s’a schimbat în alb şi că pata e adâncită mai jos decât pielea. 26 Dacă însă preotul va vedea că părul de pe pată nu este alb şi că ea nu este adâncită mai jos decât pielea şi că a devenit palidă. atunci preotul îl va închide pe bolnav timp de şapte zile. 20 preotul îl va cerceta: dacă pata se vede ceva mai adâncă decât pielea şi 2 Semnele leprei sunt atât de evidente. preotul îl va declara necurat: aceasta-i lepră înflorită’n bubă. 24 Dacă trupul cuiva are pe piele o arsură de foc şi dacă’n locul arsurii vindecate se va ivi o pată lucie roşiaticăalbicioasă sau albă. atunci preotul să-l declare curat. 16 Iar dacă se va schimba carnea cea vie şi va deveni albă. 13 şi dacă preotul va vedea că lepra a acoperit toată pielea trupului. aceea este coaja arsurii. iar preotul îl va declara curat. 14 Dar în ziua când se va ivi pe el carne vie. căci carnea vie este necurată: e lepră. 11 aceea e lepră învechită pe pielea trupului său. bolnavul va veni la preot. preotul îl va declara necurat. acela să vină la preot. aceea este lepră înflorită’n arsură. 22 Dacă rana se va lăţi tare pe piele. 10 Preotul va cerceta: dacă umflătura de pe piele va fi albă şi părul de pe ea se va fi albit şi dacă’n umflătură creşte carne vie. 18 Dacă cineva a avut pe pielea trupului o bubă care s’a vindecat. preotul îl va declara necurat: e lepră înflorită’n bubă. atunci îl va declara pe bolnav curat. să se arate preotului. 29 Dacă la un bărbat sau la o femeie se va ivi semn de lepră pe cap sau pe bărbie. 21 Dacă însă preotul va vedea că părul [de pe rană] nu este alb şi ea nu este mai adâncă decât pielea trupului şi că a devenit palidă. 19 dar pe locul bubei s’a ivit o umflătură albă sau o pată cu luciu alb-roşiatic. 3 Dacă lepra s’a generalizat. văzând carnea vie. 23 Iar dacă pata va sta pe loc şi nu se va lăţi.

gălbui. chelbea stă pe loc şi se iveşte 49 şi dacă o pată verzuie sau roşiatică se pe ea păr negru. şi curat îl va de. atunci preotul nici ea haină de lână sau haină de in. pe urzeală decat. chelbea nu se va fi întins pe piele şi nu se va fi adâncit mai jos decât pielea. sau pe bătătură de in gălbui: acela e necurat.acela e un om pleşuv şi e curat. spălându-şi hainele. pete albe. 46 şi dacă preotul va vedea că chelbea 47 Dacă boala leprei va fi pe o haină. iar acela. el e necurat. atunci chelbea s’a vin. aceea e pleşuvie a 31 Dacă însă preotul. piele. înseamnă că pe pleînchide pe cel cu pata de chelbe timp şuvia lui din faţă sau din spate a’nflorit de şapte zile. aceea e pecingine înflorită pe piele: omul e curat. cuvântul „necurat” e repetat. lepra. dimpotrivă. preotul îl va declara curat. bate’n roşu. În cea de a şaptea zi va cerceta preotul chelbea: dacă.43 Preotul îl va cerceta: de va vedea otul pata: dacă chelbea nu s’a întins şi că umflătura rănii de pe pleşuvia lui părul de pe ea nu este gălbui şi nici nu din faţă sau din spate e de un alb care e chelbea mai adâncă decât pielea. iar preotul îl va declara bea pentru alte şapte zile. că aceea este chelbe: lepra capu. măcar nu va mai cerceta dacă părul e 48 sau pe urzeală.necurat este. 32 În cea de a şaptea zi va cerceta pre. . sau de lână. Ca un mort printre cei vii. de doliu. după ce [omul] s’a ras. atunci preotul îl va declara ne. dinainte a capului. aceea este o rană a leprei şi-i va 38 Dacă un bărbat sau o femeie va avea fi arătată preotului. locuinţa lui va fi în afara taberei. iar [omul] e curat. 44 aceasta’nseamnă că omul e lepros: iar preotul îl va închide pe cel cu chel. curat. va trăi deoparte. ochii lui. Textul Ebraic e mai explicit. atunci preotul îl va albă sau roşiatică. sau pe piele sau pe vreun 37 Dacă însă. fie se lăţeşte pe piele. 39 acest sens. de chelbe. capul descoperit. o învelitoare’n jurul gurii şi va striga: – Necurat!4 45 Dacă însă chelbea i s’a lăţit pe piele după ce el a fost declarat curat 36 Câte zile va dura pe el o astfel de rană. 4 Literal: „necurat se va chema pe sine”. leprosul va avea semne distinctive. cu aceeaşi înfăţişare ca a 33 atunci [omul] îşi va rade pielea – dar leprei de pe pielea trupului. curat va fi. necurat în rana capului său. [omul] e curat. la cercetarea petei frunţii. sau pe vreun lucru de clara preotul. va vedea că ea nu este mai 42 Dar dacă pe pleşuvia din partea de adâncă decât pielea şi că părul de pe dinainte sau de dinapoi se iveşte o rană ea nu este gălbui. necurat va fi. pe pielea trupului pete lucii. şi chiar sub lucru de piele. În şi dacă preotul va vedea că pe pielea trupului aceluia petele lucii bat în alb-palid.sau pe bătătură. fără să-şi radă şi partea chelboasă –. se va căina pe sine şi-i va avertiza pe ceilalţi să se ţină la distanţă. 34 35 Leprosul pe care se află o astfel de rană îşi va avea hainele sfâşiate.LEVITICUL 13 192 lea şi că părul de pe ea se subţiază’n 40 Dacă cuiva i-a căzut părul de pe cap.va ivi pe haină sau pe piele.41 Dacă părul i-a căzut din partea de lui sau lepra bărbiei.

ce a spălat-o. rate. sau pe urzeală. de va vedea preotul că pata de lepră s’a 54 atunci preotul va porunci ca lucrul vindecat de pe cel lepros. sau orice fel de lucru din piele pe care va fi rana. deasupra unei ape curgătoare.sau de in. pe bătătură. apoi 4 atunci preotul va porunci să fie luate îl va închide. lemnul urzeală sau în bătătură. de piele. dar timp de şapte zile va locui în 58 Dacă însă haina. deşi nu s’a întins. şi le 56 Dacă însă preotul va vedea că pata. sau lucrul de piele va fi spă. aceea este lepră şi tundă tot părul. şi’n 1 Şi a grăit Domnul către Moise. după spălarea ei. de cedru. iar pă57 Iar dacă din nou se va ivi pe haină.ce priveşte chipul ca ele să fie declarate tură. sării celei vii îi va da drumul în câmp. căci [lepra] a pătruns în haine sau în 6 Apoi va lua pasărea cea vie. a doua oară. din piele. în pe haină. sau pe băceta pata: dacă rana se va fi întins tătură. sau pe piele. 53 Iar dacă preotul va vedea că pata nu 2 „Iată legea pentru cel lepros în ziua s’a întins pe haină. îşi va rade tot părul. îşi va spăla . sau 14 bătătura de lână sau de in. sau pe bătătură. cuzile. atunci lucrul sări să fie’njunghiată într’un vas de este necurat: el va fi cu totul ars în foc.LEVITICUL 14 50 193 Preotul va cerceta pata. sau din 7 va stropi de şapte ori pe cel ce s’a curăbătătură. va muia. apei curgătoare. zicând: foc va fi arsă. sau afara casei sale. în sângele păsării’njunghiate deasupra atunci preotul o va rupe de la haină. lemn de cedru. şi va fi curat. chiar după şi isop. sau urzeala. aţă roşie răsucită 55 Dacă preotul va vedea că. bătătura. sau pe urzeală. pata nu şi-a schimbat sta. împreună cu pasărea cea vie. Curăţirea leprei. aceasta este lepră statornică. sau din urzeală. sau urzeala. Apoi să intre în tafi ars în foc.9 În ziua a şaptea îşi va rade tot părul lat şi [prin spălare] pata de pe el se de pe cap. 52 El va arde haina. sau pe vreun lucru curate sau necurate”. pentru şapte pentru cel curăţit două păsări vii. sau pe 8 Iar cel curăţit să-şi spele hainele. a devenit palidă. aţa cea roşie şi isopul. îşi va rade barba şi sprânceduce. sau pe urzeală. sau pe urzeală. [lucrul] va fi spălat a doua oară nele.5 Preotul va porunci ca una din părea. ţit de lepră şi-l va declara curat. atins de] pată îl va închide pe timp de 59 Aceasta este rânduiala pentru pata şapte zile. sau pe bătă. pe care s’a ivit pata să fie spălat. lucrul e necurat. să se îmbăieze’n înflorită: lucrul pe care s’a ivit pata va apă. de lepră ce se va ivi pe haină de lână 51 În cea de a şaptea zi. săvreun lucru de piele. lut. fiindcă aceea este lepră statornică. sau pe vreun lucru de piele. bără. sau din piele. sau pe orice fel de lucru 3 iar preotul va ieşi afară din tabără. iar [lucrul şi va fi curat. preotul va cer. sau curăţirii lui: el va fi dus la preot.

palma sa cea stângă. 10 În ziua a opta va lua doi miei fără meteahnă. sale celei drepte în untdelemnul din palma sa cea stângă. frămân. pe dege. pâine. . aducere înaintea Domnului.la uşa cortului mărturiei. 20 Preotul va aduce arderea-de-tot şi 12 acolo va lua preotul un miel şi-l va prinosul de pâine pe jertfelnic înainaduce drept jertfă pentru vinovăţie. alta. de câte un an.apoi va’njunghia jertfa arderii-de-tot. tul cel mare de la mâna lui cea dreaptă 26 Din untdelemn va turna preotul în 1 Un log: aproximativ o jumătate de litru. pentru vinovăţie şi logul de untdelemn.pentru vinovăţie.lui ce se curăţeşte şi se va ruga preotul tată cu untdelemn. se va ruga pentru cel ce a duce pe omul ce se curăţeşte. şi tea Domnului. astfel se va ruga preotul logul de untdelemn. pentru păcat. spre curăţirea sa de la piciorul său cel drept. a zecea parte pentru vinovăţie. luând mielul de jertfă stângă. este a preotului. delemn şi-şi va turna în palma sa cea 24 Iar preotul.mare de la piciorul său cel drept. ardererăţeşte. şi trei zecimi otului îl va turna preotul pe capul cedintr’o efă de făină curată. înaintea Dom. le va aduce la preot înaintea Domnului. în loc sfânt. fiindcă jertfa ca să se roage pentru el. de un an. pune pe pulpa urechii drepte a celui ce 17 Iar untdelemnul rămas în palma se curăţeşte. log de untdelemn 14 Preotul va lua apoi din sângele jert.LEVITICUL 14 194 hainele. la intrarea cortului mărturiei. ca şi jertfa pentru dintr’o efă de făină frământată cu untpăcat. lui cea dreaptă şi pe degetul cel mare 23 În cea de a opta zi. şi un log1 de untdelemn. său cel drept. 19 Preotul va săvârşi astfel jertfa pen11 Preotul cel ce face curăţirea îl va tru păcat. după cum îi va da mâna –: pe pulpa urechii drepte a celui ce se cu. iar acela va fi curat. 21 Dacă însă acela va fi sărac şi nu-i va 13 Mielul îl va înjunghia în locul unde da mâna. un mare. va lua doar un miel de un se’njunghie arderile-de-tot şi jertfele an şi-l va aduce jertfă pentru vinovăţie.22 şi două turturele – sau doi pui de fei pentru vinovăţie şi va pune preotul porumbel. şi şi pe degetul cel mare de la piciorul va fi curat.una. 15 Preotul va lua apoi din logul de unt. jertfă pentru păcat. împreună venit să se cureţe de necurăţia lui. pentru prinosul de pâine. şi cu [prinoasele] acestea. pe degetul cel mare de la sa îl va pune preotul pe pulpa urechii mâna lui cea dreaptă şi pe degetul cel drepte a celui ce se curăţeşte. îşi va îmbăia trupul în apă. că-i sfinţenie delemn. o mieluşea 18 iar untdelemnul rămas în palma prefără meteahnă. pe deasupra sângelui din jertfa pentru vinovăţie. pe degetul cel mare de la mâna de-tot. pentru prinosul de pentru el înaintea Domnului. şi cu degetul său 25 Apoi va’njunghia mielul de jertfă va stropi de şapte ori cu acest untde. 16 Preotul îşi va muia degetul mâinii le va aduce prinos înaintea Domnului. şi vor fi acestea pentru acela. nului. şi va lua preotul din sângele jertfei pentru vinovăţie şi va lemn înaintea Domnului.

32 Aceasta este legea pentru cel cu rană de lepră şi căruia nu-i dă mâna să aducă tot ce se cere pentru curăţirea sa”. 33 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron. 39 preotul va porunci să fie scoase pietrele pe care este boala2 . de-a dreptul. El va cerceta pata de pe pereţii casei: dacă pata i se arată a avea petice verzui sau roşiatice adâncite’n perete. „lepră”. acela necurat va fi până seara. 43 atunci preotul va veni din nou: dacă va vedea că boala s’a răspândit în casă. iar tencuiala-răzătură să fie aruncată afară din oraş. cel 47 2 În funcţie de context. pen27 195 tru ca nimic din ceea ce este în casă să nu devină necurat. şi necurat va fi până seara. 36 Atunci preotul va porunci ca acea casă să fie golită mai înainte de a intra el. după care preotul va intra să cerceteze casa. pe locurile [unde-a pus] şi sânge din jertfa pentru vinovăţie. la loc necurat. şi se va ruga preotul pentru el înaintea Domnului. 44 Casa aceea va fi dărâmată. [aşadar]. e necurată. afé. „pată”. 29 iar untdelemnul care i-a rămas în palmă îl va turna preotul pe capul celui ce se curăţeşte. de jur-împrejur. jertfă pentru păcat. 46 cel ce va dormi în casă. 30 Iar turturelele – sau puii de porumbel. zicând: 34 „După ce veţi intra în ţara Canaaneenilor. şi vor lua altă tencuială şi vor tencui casa. şi aşa se va ruga preotul înaintea Domnului pentru cel ce se curăţeşte. 41 Vor aduce apoi alte pietre cioplite şi le vor pune în locul pietrelor [celor dintâi]. şi dacă voi aduce rană de lepră în casele din ţara moştenirii voastre. la loc necurat. 37 el va ieşi din casă pân’la uşa casei şi va închide casa pentru şapte zile. la loc necurat. zicând: – În casa mea s’a ivit ceva ce seamănă cu o pată [de lepră]. „boală” şi chiar. să-şi spele hainele. . unul şi acelaşi cuvânt. lemnul şi toată tencuiala ei să fie scoase afară din oraş. poate însemna „semn”. iar pietrele. „rană” sau „plagă”. pe care Eu am să v’o dau vouă ca moştenire. să fie aruncate afară din oraş. ardere-de-tot. 42 Dacă boala se va ivi din nou şi va pătrunde în casă după ce s’au scos pietrele şi după ce casa a fost răzuită şi tencuită. 45 Cel ce va intra în casa aceea pe durata’n care va fi închisă. să cerceteze pata. iar alta. 35 atunci stăpânul casei îi va da de veste preotului. împreună cu prinosul de pâine. 28 şi tot din untdelemnul care este’n palma sa va pune preotul pe pulpa urechii drepte a celui ce se curăţeşte şi pe degetul cel mare de la mâna lui cea dreaptă şi pe degetul cel mare de la piciorul său cel drept. după cum îi va fi dat mâna – le va aduce: 31 una. 40 casa să fie răzuită pe dinlăuntru. preotul. 38 În cea de a şaptea zi se va întoarce preotul şi va cerceta casa: de va vedea că pata s’a întins pe pereţii casei.LEVITICUL 14 şi cu degetul mâinii sale drepte de şapte ori va stropi preotul înaintea Domnului cu untdelemn din palma sa cea stângă. aceasta’nseamnă că’n casă-i lepră statornică.

spre curăţirea casei. cu lemnul cel de cedru. şi se va ruga pentru casă. 5 Cel ce şade pe lucrul pe care-a şezut cel ce are scurgere. 51 Va lua lemnul de cedru. 50 va’njunghia o pasăre într’un vas de lut. 7 Dacă cel ce are scurgere va scuipa pe cel curat. îşi va spăla hainele. aţă roşie răsucită şi isop. Iată care este legea privitoare la necurăţia lui: fie că din trup se face scurgere de sămânţă. 6 Cel ce se va atinge de trupul celui ce are scurgere îşi va spăla hainele. pecingine şi pete lucii. fie că ea s’a oprit a se mai scurge din trup. acesta-şi va spăla hainele. din sistemul genital al omului. 57 ca să se ştie ziua’n care [cineva] e necurat şi ziua’n care va să fie curăţit. 8 Oricare din şeile pe care va călări cel ce are scurgere. necurăţie îi este. zicând: 2 „Grăieşte către fiii lui Israel şi spunele: Când un bărbat. şi necurat va fi până seara. se va îmbăia în apă. aţa. şi necurat va fi până seara. 49 El va lua. 55 pentru lepra de pe haine şi pentru cea de pe case. 1 Şi a grăit Domnul către Moise şi către Aaron. va Tot cel ce se atinge de câte-au fost sub acela. scurgerea lui este necurată. necurat va fi până seara. 10 1 Întregul capitol 15 se ocupă cu eliminările. două păsări vii.LEVITICUL 15 ce va mânca în casă. la câmp. 48 Dacă însă preotul intră şi vede că boala nu s’a întins în casă după ce casa a fost din nou tencuită. cu apă curgătoare. 53 iar păsării celei vii îi va da drumul în afara cetăţii. preotul o va declara curată. isopul şi pasărea vie şi le va muia în sângele păsării înjunghiate deasupra apei curgătoare şi va stropi casa de şapte ori. iar cel ce le va ridica. tot lucrul pe care va şedea cel ce are scurgere este necurat. curate. cu aţa roşie răsucită şi cu isop. aceasta-i necurăţie într’însul pe toată durata scurgerii ei din trup sau a încetării de a se mai scurge. deasupra unei ape curgătoare. normale sau patologice. se va îmbăia în apă. căci boala a trecut. se va îmbăia în apă. acela-şi va spăla hainele. legiferarea comportamentului uman în sfera de taină a vieţii înseşi: fecunditatea şi reproducerea. se va îmbăia în apă. şi necurat va fi până seara. lemn de cedru. necurată va fi până seara. 4 Omul care se va atinge de patul aceluia îşi va spăla hainele. în realitate. aceasta-i legea pentru lepră”. iar ea curată va fi. 196 avea scurgere din trupul său1 . oricare-ar fi el. şi necurat va fi până seara. 56 pentru umflături. . 52 Şi va curăţi astfel casa cu sângele păsării. şi necurat va fi până seara. 3 Orice pat pe care va dormi cel ce are scurgere este necurat. Ceea ce pare a fi doar o problemă de igienă corporală este. De aici. 9 15 Rânduieli pentru necurăţia bărbaţilor şi a femeilor. 54 Aceasta este legea pentru orice pată de lepră şi pentru chelbe. cu pasărea cea vie. să-şi spele hainele. caracterul sacral al tuturor acestor interdicţii formale şi prescripţii rituale.

penîn timpul necurăţiei sale [fireşti]. astfel dacă ea are curgere în prelungirea nese va ruga preotul pentru el înaintea curăţiei sale [fireşti]. ardere-de-tot. va dormi. bărbat şi el va avea descărcare de 27 Tot cel ce se va atinge de acel [lucru]. fiecare din ei se va îmbăia în necurat va fi. curat aşa cum necurat este în timpul 18 Dacă o femeie se va culca cu un necurăţiei sale [fireşti]. necurat va fi până seara. 25 Dacă femeia va avea curgere de sânge timp de mai multe zile. întregul trup în apă. îşi va îmbăia [fireşti].necurată ca şi în timpul necurăţiei sale nală’n timpul somnului. aceea curată va fi. 22 Tot cel ce se va atinge de vreun lu12 Vasul de lut de care s’a atins cel ce cru pe care a şezut ea. necurat va fi. şi i le va da preotului. sau tru păcat. . el îşi va ea. iar una. şi după răţia ei. îşi va spăla haiare scurgere. el îşi va spăla hainele. pul cât îi va curge necurăţia. şi necurat va 19 Când o femeie are curgere de sânge fi până seara. lucrul pe care va şedea. şi necurat va fi până seara. şi necuraţi vor fi până seara. 11 Cel ce va fi atins de cel ce are scur. îşi va îmbăia trupul în 24 De se va culca cineva cu ea. – curgerea [firească] din trupul său –. şi necurat va fi 26 Orice pat pe care va dormi în timpul până seara. Tot cel ce se va atinge de ea. pentru scurgerea lui. îşi apă. fi până seara. la uşa cortului mărturiei. 28 Când ea va fi curăţită de curgerea timp de şapte zile va rămâne în necu. băia în apă. spăla hainele. vasul de lemn nele. să-şi socotească şapte zile. şi nu 15 iar preotul le va jertfi: una.LEVITICUL 15 197 se va îmbăia în apă. 29 În cea de a opta zi va lua cu sine două 20 Tot lucrul pe care se va culca ea în turturele – sau doi pui de porumbel – şi 2 În unele manuscrise (ebraice şi greceşti): „în i le va aduce preotului. se va îm. şi necurată va fi până seara. ei îl va atinge şi pe el. sămânţă. şi necurat va fi timpul necurăţiei va fi necurat. şi curat va fi. se va îmbăia în apă. şi tot până seara. ea va fi 16 Dacă un om va avea descărcare semi.şi necurat va fi până seara. necurat va fi el 14 În cea de a opta zi va lua cu sine două timp de şapte zile. necurat va fi. la uşa cortului apă curgătoare”. şi necurat va va fi spălat cu apă. şi scurgerea seminală va fi spălată cu orice lucru pe care va şedea ea va fi neapă. necurăţia apă2 . va fi spart. le va aduce’n faţa Domnului. curgerii ei va fi necurat aşa cum e pa17 Orice haină şi orice piele atinsă de tul în timpul necurăţiei sale [fireşti]. se va îmbăia în apă. atunci. acela necurat va fi până seara.23 Iar de se va atinge cineva de ceva din răţi de scurgerea sa. 13 Iar când cel ce are scurgere se va cu. şi curat va fi. va îmbăia trupul în apă. şi orice pat pe care turturele – sau doi pui de porumbel –.21 Tot cel ce se va atinge de patul ei îşi gere fără ca acela să-şi fi spălat mâinile va spăla hainele. în tot timDomnului. cu apă.ei. să-şi socotească patul ei sau de lucrul pe care a şezut şapte zile pentru curăţirea sa. mărturiei. îşi va spăla hainele.

să nu intre oricând în locaşul cel sfânt de după perdea1 . 8 „casa sa” se înţelege aici nu atât familia lui Aaron. cât întregul cin preoţesc (Aaron şi urmaşii săi întru preoţie). cuvânt enigmatic. va purta pe trup pantaloni de in. acestea sunt veşminte sfinte: el îşi va îmbăia tot trupul în apă. 25. În absolut toate vechile traduceri ale Textului Ebraic (Septuaginta. acesta îl traduce pe ebraicul azazel. şi tiară de in va avea pe cap. 31 Aşa să-i feriţi pe fiii lui Israel de necurăţenia lor. cu totul străină monoteismului iudaic. despărţea sfânta de sfânta-sfintelor. 26. ca şi pentru bărbatul ce se culcă cu o femeie în stare de necurăţie”. Aaron va arunca sorţi asupra celor doi ţapi: un sorţ pentru cel menit Domnului şi un sorţ pentru cel menit lui Ducă-se-pe-pustii4 . ţapul destinat lui Azazel nu reprezintă o alternativă. Vulgata îl redă prin emissarius = „cel trimis”. pentru curgerea ei cea necurată. echivalentul lui azazel e întemeiat pe ideea că termenul e un determinativ al ţapului (pe care s’a aruncat sorţul): cel ce urmează să fie alungat. în faţa acoperământului ispăşirii2 ce se află pe chivotul mărturiei. 1 Domnul a vorbit cu Moise după moartea celor doi fii ai lui Aaron. 10 şi o dată în v. care are o curgere. 5 Aaron va aduce tăuraşul ca jertfă pentru propriul său păcat. Exegeţi moderni ai Leviticului (printre care şi Ion V.LEVITICUL 16 30 iar preotul le va jertfi: una. fratele tău. cu ştirea şi îngăduinţa Căruia 3 Prin . încins va fi cu brâu de in. ales) să fie alungat”. bărbat sau femeie. Aquila. Vulgata. 4 198 El se va îmbrăca în tunica de in sfinţit. La rândul său. 10) şi că. pentru păcat. 7 16 Ziua cea mare a ispăşirii. Iar de la obştea fiilor lui Israel. 32 Aceasta este legea pentru cel ce are scurgere. 4 Traducem prin „Ducă-se-pe-pustii” literalul apopompaios = „cel menit (făcut. din turma lor va lua doi ţapi ca jertfă pentru păcat şi un berbec pentru ardereade-tot. ca să nu moară ei în propria lor necurăţie prin aceea că-Mi spurcă locaşul care este’n mijlocul lor. şi astfel se va ruga pentru sine şi pentru casa sa3 . Obiecţia că o astfel de lectură ar sugera o concepţie dualistă (Dumnezeu-Diavol). 2 Pentru ilastérion vezi nota de la Iş 25. Symachus). ilastérion era un acoperământ. 2 Şi a zis Domnul către Moise: „Spune-i lui Aaron. ardere-de-tot. 1 Perdeaua care. şi numai aşa să se îmbrace cu ele. 33 sau pentru aceea care-i bolnavă’ntru necurăţia ei [firească]. 6 Apoi va lua cei doi ţapi şi-i va pune’n faţa Domnului. dacă el vrea să nu moară. e amendată prin observaţia că ţapul a fost mai întâi adus „în faţa Domnului” (v. la uşa cortului mărturiei. 17. de două ori în v. iar una. folosit de numai patru ori în cărţile canonice ale Vechiului Testament: o dată aici. cei ce muriseră pentru că au adus foc străin în faţa Domnului. catapeteasma. şi cu un berbec pentru ardere-de-tot. în cortul mărturiei. Georgescu) opinează că termenul Azazel desemnează numele unui demon care locuieşte în pustie (sălaşul diavolilor) şi căruia ţapul va trebui să-i ducă înapoi povara păcatelor pe care acela le-a inspirat. în templu va deveni o masă. prin urmare. 3 Iată cum anume va intra Aaron în locaşul cel sfânt: cu un tăuraş ca jertfă pentru păcat. adică pentru oricine. ci o decizie a lui Dumnezeu. şi astfel se va ruga preotul în faţa Domnului pentru ea. ca şi pe aceea de la Rm 3. căci Eu Mă voi arăta în nor deasupra acoperământului ispăşirii. sau pentru cel ce are descărcare seminală care-l face necurat. În cort.

ca să se tul mărturiei. intea Domnului. şi astfel mărturiei şi pentru jertfelnic. şi punându-le pe acestea pe capul ţapu15 Va înjunghia apoi în faţa Domnului. o cădelniţă plină. 5 „A lăsa (să plece)” îl traduce aici pe afíemi. şi va aduce ţapul 14 Va lua apoi din sângele tăuraşului.tru nelegiuirile lor şi pentru toate păţul: „al lui Ducă-se-pe-pustii” îl va catele lor. cel viu. Aşa va face el şi pentru corpune viu înaintea Domnului. iar cu sângele acela va face 22 Şi ţapul va purta asupră-şi în ceea ce a făcut şi cu sângele tăuraşului. dar cu care se îmbrăcase la intrarea în loşi Fc 3). iar norul de fum va 20 Iar după ce va sfârşi să se roage acoperi acoperământul ispăşirii. 17 Nici un om nu va fi în cortul mărtupustie. în pustiu îl va lăsa să plece5 . de când va intra el să se roage în 11 Aaron va aduce apoi tăuraşul de jertfă pentru propriul său păcat şi se locaşul cel sfânt şi până va ieşi. şi cu degetul său va stropi spre răsărit. îşi va îmbrăca haina sa şi. binemirositoare. cu de. va ruga el pentru sine.cul cel sfânt. a le ierta. în locul cel sfânt îşi va îmbăia trupul în apă. pen10 iar ţapul asupra căruia a căzut sor. şi tămâie pisată mărunt. va face el nu va muri. tament.lui toate fărădelegile fiilor lui Israel. 24 . porului. Acesta deci ar fi primul text care dezvăluie existenţa unei demonologii a Vechiului Tes. getul său.LEVITICUL 16 9 199 16 Va lua Aaron ţapul cel sortit Domnului şi-l va aduce jertfă pentru păcat. cel ce se află în mijlocul roage asupră-i şi să-i dea drumul în necurăţiei lor. pământ neumblat toate nelegiuirile stropind cu el pe acoperământul ispă. riei. peste acoperământul ispăşirii. pentru casa sa va înjunghia tăuraşul de jertfă pentru şi pentru toată obştea fiilor lui Israel. şirii şi’n faţa acoperământului. Va lua cărbuni aprinşi de pe jertfelnicul cel de dinaintea Domnului. două mâini pline. el. pentru cortul se află pe chivotul mărturiei. curăţirea preoţilor. şi o va lăsa acolo. cel ce pentru locaşul cel sfânt. Aşa se va ruga pentru sine şi pentru casa sa. ieşind. 23 După aceea va intra Aaron în cortul mărturiei şi-şi va dezbrăca tunica de in operează’n lume Satana (vezi cazul lui Iov. toate nedreptăţile şi toate păcatele lor. îl va trimite’n pustie printr’un om lui ţapul de jertfă pentru păcatul poanume. şi vor lăsa ţapul slobod în pustie. Aşa se va ruga el în locaşul cel sfânt pentru necurăţia fiilor lui Israel. 18 19 şi de şapte ori cu degetul său va stropi cu sânge şi-l va curăţi de necu13 va pune tămâia pe focul cel de dinarăţiile fiilor lui Israel şi-l va sfinţi. 12 Apoi va ieşi la jertfelnicul cel de dinaintea Domnului şi se va ruga pentru el. folosit în Levitic cu sensul de a trece cu vederea păcatele cuiva. iar 21 şi Aaron îşi va pune mâinile pe capul în faţa acoperământului ispăşirii va ţapului celui viu şi va mărturisi asupra stropi de şapte ori cu sânge. sângele i-l va duce înlăuntrul perdelei. păcatul său. şi va lua din sângele tăuraşului şi din sângele ţapului şi va unge coarnele jertfelnicului de jur-împrejur. şi le va aduce înlăuntrul perdelei6 . 6 Adică în sfânta-sfintelor.lor. va săvârşi arderea-de-tot pentru sine şi arderea-de-tot pentru popor.

va arde pe jertfelnic. Oprirea de a şi ţapul de jertfă pentru păcat. al că.2 rui mâini îl învrednicesc să slujească 1 În studiile introductive asupra Leviticului.2 „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor fiilor lui Israel şi spune-le: Iată lea. din pricina structurii lor compacte în 33 el se va ruga în sfânta-sfintelor. zicând:1 curăţirea locaşului sfânt. pieri-va sufletul preotul care a primit ungerea şi ale că. 26 27 17 Iar viţelul de jertfă pentru păcat Locul jertfelor. zicând: îşi va îmbăia trupul în apă. nu le va aduce la uşa cortului mărtu31 Aceasta va fi pentru voi ziua zile. şi numai 3 Orice om dintre fiii lui Israel – sau după aceea va intra în tabără. carnea şi necurăţenia lor. lui înaintea locaşului Domnului. după tatăl său7 . îşi va spăla hainele. o dată 25 Iar grăsimea jertfei pentru păcat o pe an se vor face”. tabără. 7 Textul exprimă caracterul ereditar al funcţiei de mare-preot (arhiereu). . aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. acela va fi socotit ca un vărsător de 32 Rugăciunea [de ispăşire] o va face sânge: sânge a vărsat. sau de toate păcatele voastre.riei spre a face din ele jertfă Domnulor de odihnă: vă veţi smeri sufletele. sfinţeniei”. jurul unei idei centrale. El se va îmbrăca în capitolele 17-26 sunt cunoscute drept „Legea haina de in. de ispăşire pentru păcatele lor. 2 Sacrificarea unui animal în afara ritualului era taxată drept crimă.aceluia din poporul său. Îi îndeplineşte prescripţiile rituale şi păzeşte legea morală. el va face curăţirea cortului mărturiei şi a jertfelnicului. el se va ruga pentru preoţi şi pentru toată obştea. sau care va înjunghia afară din să vă smeriţi sufletele şi nici o muncă tabără.LEVITICUL 17 200 şi astfel se va ruga pentru sine şi pen. ror sânge a fost adus înlăuntru pentru 1 Grăit-a Domnul către Moise. cuvântul pe care l-a poruncit Domnul. omul Aceasta-i lege veşnică. îşi va îmbăia trupul în apă şi numai atunci va intra în tabără. nici băştinaşul şi nici stră4 şi nu le va înfăţişa înaintea cortului inul care s’a aşezat între voi. în ziua a zecea a lunii. cu miros de bună mireasmă. ca şi pentru fiilor lui Israel li se vor face rugăciuni preoţi. dintre străinii ce s’au lipit de voi care 29 Aceasta va fi pentru voi lege veşnică: va înjunghia bou sau oaie sau capră în în luna a şaptea. vor fi scoşi afară din tabără şi’n foc vor fi arse pie. 28 Cel ce le va arde îşi va spăla hainele.34 Aceasta va fi pentru voi lege veşnică: tru casa sa şi pentru popor. să nu faceţi.mânca sânge. cu haina cea sfântă. Cel ce a lăsat în pustie ţapul sortit să fie lăsat. Sfinţenia lui Dumnezeu constă îndeosebi în transcendenţa şi inaccesibilitatea Lui: sfinţenia omului este derivată din aceea a lui Dumnezeu în măsura în care omul se apropie de El. mărturiei spre a le aduce ardere-de-tot 30 căci în ziua aceasta se face rugăciune sau jertfă de mulţumire plăcută Domde ispăşire pentru voi ca să vă curăţiţi nului. şi curaţi veţi care le va înjunghia afară din tabără şi fi înaintea Domnului.

cu pământ. catâr.vâna fiară sau pasăre care se mănâncă. pline de lui. Dumnezeul vostru . 13 Şi oricine dintre fiii lui Israel – sau 6 Şi va stropi preotul cu sânge jertfel. 7 8 gele său. închinarea la idoli era cali. înaintea Domnu. fără conţinut. Termenul ebraic sugerează ideea după datinile pământului Canaanului. Creatorul vieţii: ca atare. ipostază a zeului Pan. Vezi şi Iş 34. Îmi voi în. nelegiuire va purta asupră-şi”. în care-am să vă duc. 15 Mai spune-le: Dacă un om dintre fiii lui Israel sau dintre fiii străinilor care locuiesc între ei va face ardere-de-tot sau jertfă 9 şi nu o va aduce la uşa cortului măr. acela va fi stârpit din poporul său. deşertăciune. omul va îmbăia trupul în apă. în care-aţi rătăcit. sângele Îi aparţine lui Dumnezeu. la preot. acela îşi va spăla hainele. mirele poporului lui Israel. şi necurat va fi până seara.2 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi spunetelor voastre. aducă Domnului la uşa cortului măr. 14 Căci viaţa oricărui trup este în sân- Ei nu-şi vor mai înjunghia jertfele pentru [idolii cei] găunoşi3 . să I le – Nimeni din voi să nu mănânce sânge. pentru că sângele este viaţa oricărui trup: oricine-l mănâncă va fi stârpit. reasmă Domnului. prin excelenţă. nici 4 Deoarece Domnul era. va fi repetată ritmic de-a lungul capitolelor 18-26. roagă pentru ispăşirea sufletului5 .după rânduielile lor să nu umblaţi. în loc 12 De aceea le-am spus fiilor lui Israel: să-şi înjunghie jertfele în câmp. să nu faceţi. pentru ca el să fie ispăşire sufle. său. şi le-am spus fiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici unui trup. iar grăsi. Tot omul – băştinaş ori străin – care va mânca mortăciune sau animal sfâşiat de fiară.16 dar de nu-şi va spăla hainele şi nu-şi turiei spre a o jertfi Domnului. zi11 căci viaţa oricărui trup este în sâncând: gele său.dintre străinii care locuiesc la voi – va nicul de jur-împrejur.LEVITICUL 18 201 5 Aceasta.acela să-i verse sângele şi să-l acopere mea o va arde întru miros de bună mi.să nu mănânce sânge. şi să I le’njunghie Dom. să nu faceţi. după care va fi curat. 10 Dacă un om dintre fiii lui Israel – sau dintre străinii care locuiesc între voi – va mânca orice fel de sânge.18 toarce faţa Mea împotriva celui ce va mânca sânge şi-l voi stârpi din poporul Oprirea însoţirilor nelegiuite. 1 Şi a grăit Domnul către Moise. formulă. 3 După datinile pământului Egiptu3 Entităţi nefolositoare. se va îmbăia în apă. nului ca jertfă de mulţumire. iar Eu vi l-am dat pentru jertfelnic. pentru ca fiii lui Israel. 5 Ca principiu vital.şi nici străinul care locuieşte’ntre voi turiei. ficată ca desfrânare. căci sângele este cel ce se le: 1Eu sunt Domnul. de ţap. Aceasta să vă fie vouă lege veşnică întru neamurile voastre. prin care Dumnezeu-Iahvé Îşi reafirmă suprema Sa autoritate asupra fiilor lui Israel. 1 Această . 15-16. lui. după care umblă desfrânându-se4 . la uşa cortului mărturiei. el devine mijlocul prin care Dumnezeu îi oferă omului posibilitatea de a se purifica.

ea este 21 Pe nici unul din copiii tăi să nu-l dai 2 mama ta: goliciunea să nu i-o desco. aşa cum îl va .17 Goliciunea unei femei şi pe a fiicei runcile Mele le veţi păzi şi’ntru ele veţi sale să nu le descoperi. spurcat de păgânii pe care Domnul îi va alunga spre a le face loc fiilor lui Israel (vezi v. Septuaginta preferă să-l traducă în sensul primar: „domn”. nici femeia să nu născut în casă. Dumnezeul vos. 9 Goliciunea surorii tale. pedepsit nelegiuirile. aceasta-i urâciune. Eu sunt Domnul! culci trupeşte.aceasta-i încă vie. O astfel de jertfă adusă unui asemenea „domn” însemna o trădare a singurului Domn: Dumnezeul lui Israel. tru! 19 Să nu te apropii de femeie spre a-i 6 Nimeni să nu se apropie de vreo rudă descoperi goliciunea în vremea regulii de sânge cu gândul de a-i descoperi go. căci cu toate acestea s’au întinat lor e propria ta goliciune. a fiicei tatălui 23 Nici cu dobitoc să nu te culci. aceasta-i nelegiuire. Moloh era un zeu al Canaaneenilor. să 25 Că s’a spurcat pământul3 . Înţelesul însă poate fi mult mai larg. 2-5. el. Eu le-am nu-i descoperi goliciunea. să nu-i descoperi goliciunea. fie în afara ei – să n’o stea la dobitoc ca să se’mpreuneze cu descoperi. ca tău sau a fiicei mamei tale – fie că s’a să nu devii spurcat. 15 Goliciunea femeii fratelui tău să n’o descoperi: e goliciunea fratelui tău. Goliciunea nurorii tale să n’o descoperi: este femeia fiului tău. n’o descoperi: soră-ţi este după tată. scris în aşa fel încât vocalele anume aşezate în13 Goliciunea surorii mamei tale să n’o descoperi: e ruda mamei tale. 18 Să nu iei ţiitoare pe sora femeii tale căci omul care le plineşte viu va fi’ntru spre a-i descoperi goliciunea’n timp ce ele: Eu sunt Domnul. pe ele să le ţineţi. 5 Păziţi toate poruncile Mele şi toate rânduielile Mele. păgânii pe care Eu îi izgonesc de dina11 Goliciunea fiicei femeii tatălui tău să intea feţei voastre.ei. 7 Goliciunea tatălui tău şi goliciunea mamei tale să n’o descoperi. căruia i se sacrificau copii prin aruncarea lor în foc. aceasta-i urâciune. Dumnezeul şi pe fiica fiicei sale să nu le iei spre a vostru! le descoperi goliciunea. 3).LEVITICUL 18 202 4 Ci rânduielile Mele le veţi plini şi po. dar era descoperi: e ruda tatălui tău. pentru că rudă-ţi este. Eu sunt peri! Domnul! 8 Goliciunea femeii tatălui tău să n’o 22 Să nu te culci cu bărbat ca şi cum tedescoperi: e goliciunea tatălui tău! ai culca cu o femeie. că sunt rudele tale. 3 E vorba de pământul (ţara) Canaanului. ca să nu pângăreşti numele Meu cel sfânt. pe fiica fiului ei umbla: Eu sunt Domnul. Dreptul de proprietate are un temei moral: moşteneşte doar cel ce este vrednic de moştenire. ritual interzis foarte limpede în 20. ca să te spurci cu ea. 20 Şi cu femeia aproapelui tău să nu te liciunea. iar pământul i-a 12 Goliciunea surorii tatălui tău să n’o 2 Ebraicul Molech însemna „rege”. 14 Goliciunea fratelui tatălui tău să n’o descoperi şi la femeia lui să nu intri. 10 Goliciunea fiicei fiului tău sau a fiicei 24 Să nu vă întinaţi cu nimic din acesfiicei tale să n’o descoperi: goliciunea tea.spre slujire lui Moloh . 16 tre consoane să-i schimbe lectura şi sensul în „lucru de ruşine”.

Domnul. i-a vomat. 30 Aşadar. Să nu nedreptăţeşti pe aproapele şi să nu-l jefuieşti. Dumnezeul tău. nici mulţumire. că sfânt 14 Pe surd să nu-l grăieşti de rău. 4 203 Nu vă’nturnaţi către idoli.judeci pe aproapele tău. iar ceea ce cade din său. Să nu umbli cu vicleşug în neamul tău. 28 Aceasta. Dumnezeul 15 La judecată să nu fiţi nedrepţi. nici să te ridici asupra sân16 . ci’ntru dreptate să-l descoperi Iisus Hristos vorbind despre Împără. ţia lui Dumnezeu. Dumnezeul 3 Fiecare să se teamă de tatăl său şi de mama sa. să o aduceţi de bunăvoie. şi spurcate. că a spurcat lucrul cel sfânt al Domnului: sufletul acela stârpit va de dinainte de voi. 12 Grăit-a Domnul către Moise. păcat va purta îl veţi întina. 29 Fiindcă tot cel ce va săvârşi ceva din toate spurcăciunile acestea. nu căta la faţa săracului. iar zilele Mele de odihnă să tău: Eu sunt Domnul. băştinaşul. 19 Porunci pentru viaţa de fiecare zi. 4 În Textul Ebraic: i-a vărsat. iar dumnezei turnaţi să nu vă faceţi: Eu sunt 26 Dar voi să păziţi toate legile Mele Domnul. să nu minţiţi. Dumnezeul vostru! calea orbului să nu puipiatră de poticnire. Dumnezeul tău.şi a doua zi. zicând: „Vorbeşte la toată obştea fiilor lui Israel şi spune-le: – Fiţi sfinţi. în sunt Eu. înainte de voi: şi s’a spurcat pământul. fi din poporul său. precum 27 Că toate urâciunile acestea le-au fă. pentru ca nu cumva şi pe voi să vă urască pământul atunci când 8 cel ce va mânca. Dumnezeul vostru! şi toate poruncile Mele.nici broboanele viei tale să nu le aduni. nici să vă întinaţi întru lasă-le pe acestea săracului şi străinuele: Eu sunt Domnul. i-a scuipat afară. 1 2 Să nu vă juraţi strâmb pe numele Meu şi să nu pângăriţi numele cel sfânt al Dumnezeului vostru: Eu sunt Domnul. şi nimeni să nu-şi înşele aproapele. iar faţa celui puvostru! ternic n’o lăuda. păziţi poruncile Mele şi nimic să nu faceţi din obiceiurile cele 10 nici via ta să n’o culegi a doua oară. secera ta să nu aduni. 6 s’o mâncaţi în ziua jertfirii. 13 le păziţi: Eu sunt Domnul. aşa cum a urât neamurile asupră-şi.lui: Eu sunt Domnul. 7 dar de va mânca cineva a treia zi: spurcată este. aşa cum au făcut cei de dina. plata simbriaşului tău să nu doarmă la tine pân’a doua zi. iar ce va rămâne pentru a cut oamenii pământului care-au fost treia zi să ardeţi cu foc. Dumnezeul vos. teme-te de Domnul. şi nimic să nu 5 De veţi aduce Domnului jertfă de faceţi din toate ticăloşiile acestea.LEVITICUL 19 urât4 pe cei ce-l locuiesc. nici străinul care trăieşte între voi. marginea holdei să n’o seceraţi pân’ la capăt. şi primită nu va fi. intea voastră. Dumnezeul vostru. tru!” 11 Să nu furaţi. acel suflet 9 Când vă veţi secera holdele’n ţara care le va face stârpit va fi din poporul voastră.

Dumnezeul porţi pică pe fiii poporului tău. roada lor. 1E pântece.tul să cadă’n desfrânare şi ca nu cumva rată sau căreia încă nu i s’a dat liberta. cât şi la necromanţii care le invocă prin mediumnitate. 13. ca nu cumva pămâncu un alt bărbat şi încă nerăscumpă. pentru că ea nu locaşul Meu cel sfânt vă veţi teme: Eu era liberă. nici în zborul păsărilor să ghitru! ciţi4 . 1 Rg 28. ci să-l vostru! iubeşti pe aproapele tău ca pe tine în. şi astfel rodirea lor o veţi îm18 Să nu te răzbuni cu mâna ta şi să nu belşuga: Eu sunt Domnul. „A nu mânca pe făcut îi va fi iertat. nici să scrieţi sută din două soiuri de fire să nu te îm. prejur2 : necurată va fi roada lor pentru Dumnezeul vostru! voi timp de trei ani. Eu sunt Domnul. 6.pământul să se umple de fărădelege. necurăţia lor s’o curăţiţi îm5 Literal: „la ventriloci”. în context. să n’o mâncaţi. referi şi la anume ritualuri magice.: „Să nu mâncaţi cu sânge”. jertfă de vinovăţie: ţii5 . Eu sunt braci1 . Is 8. sau: „să nu tea Domnului. ca jertfă pentru indcă ei vă întinează. Ele însă. Practicarea spiritismului e condamnată şi în 20. făcând din femeie care e roabă.LEVITICUL 19 204 gelui aproapelui tău: Eu sunt Domnul. fi sfântă. fiun berbec va aduce. Dumnezeul vostru. 19. dar. preotul se va ruga pentru el. Termenul ebraic se poate referi atât la spiritele care sunt chemate. îl vei mustra însă pe aproapele tău. vina sa. se constituie într’o metaforă pentru puritatea omogenă a legii lui Dumnezeu. 22 23 2 În Versiunea Ebraică: „roada lor s’o soco- munţi” poate fi o aluzie la vulturul care-şi sfâşie Când veţi intra în ţara pe care v’o prada sus. 4 Rg 21. nefiresc. prinos de laudă Domnului. 3 Ebr. dă vouă Domnul. 1 Par 10. dar 30 Zilele Mele de odihnă le veţi păzi. asemenea păcatul său. tru hrană. aducând berbecul înain. nemotivate) să se refere la unele practici magice care cultivau amestecuri dintre cele mai ciudate. 7-20.să vă stricaţi faţa bărbii. . şi se poate 4 A ghici în zborul păsărilor era practica augucând veţi fi sădit tot felul de pomi pen. 19 Voi să păziţi legea Mea! În cireada 27 Să nu vă’ncreţiţi părul capului.26 Să nu mâncaţi pe munţi3 . Dumnezeul vos. la uşa 31 Să nu alergaţi la cei ce cheamă morcortului mărturiei.pentru sufletele morţilor.rilor. pe la vrăjitori să nu umblaţi. ca nu cumva din pricina lui să porţi 25 iar în anul al cincilea veţi mânca din asupră-ţi păcat. iuri. iar păcatul pe care l-a mâncaţi deasupra sângelui”. 2 Par 33. în mod sigur (vezi începutul versetului).păgânilor). 29. Dt 18. sunt Domnul! 21 dar el Îi va aduce Domnului.pe voi cu împunsături de ac. la cei ce vorbesc din posibil ca aceste interdicţii (de altfel. 17 Să nu-l urăşti pe fratele tău în inima 24 în anul al patrulea toată roada lor va ta. 4. pentru tiţi netăiată’mprejur” (adică necurată. tea. 6. de nu vor fi daţi morţii. ca din altă lume. 24. 23. Domnul. pe înălţimea stâncilor. dar care e logodită ea o desfrânată. 11.cântaţi. 19. 3. ogorul tău să nu-l semeni deodată 28 În trupul vostru să nu faceţi tăieturi cu două soiuri de seminţe. nici ta să nu’mpreunezi [vite de] două so. Dumnezeul vostru! 20 De se va culca cineva trupeşte cu o 29 Să nu-ţi pângăreşti fiica. cu haină ţe. 27. nici să dessuţi: Eu sunt Domnul. cercetare se va face asupră-le.

13 De se va culca cineva cu bărbat ca naşilor să-l ucidă cu pietre. toate mama sa. acela goliciunea tatălui său a 1 Grăit-a Domnul către Moise. fie la măsurat. acela să fie dat morţii: neamul băşti. fie la jude7 Sfinţi veţi fi voi. aşa încât locul Meu pe mama ei de femeie. vinovat este. cu foc să fie arşi. ce a blestemat pe tatăl său sau pe 37 Să păziţi legea Mea întreagă. În unele nuanţe: cel ce va grăi de rău.vinovaţi sunt. aşa că sunt vinovaţi. Dumnezeul vostru! şi-i voi stârpi din poporul său pe el şi pe 33 De se va aşeza vreun străin în ţara toţi cei ce într’un gând cu el se unesc să voastră. 2 1 Pentru „Moloh” vezi nota de la 18. rânduielile Mele. Dumnezeul vostru!” meie măritată. Dumnezeul vostru! stârpi din poporul său.6 Dacă vreun suflet va alerga la cei ce beşti ca pe tine însuţi. Cel ce vă sfinţeşte! ţile drepte. Dumnezeul vostru. se desfrâneze cu idolii lui Moloh. rul său.LEVITICUL 20 Dumnezeul vostru! 32 205 4 Iar dacă oamenii pământului îşi vor Înaintea celui cărunt să te scoli. pentru că a dat pe vreunul din 14 Dacă cineva îşi va lua femeie. străinii care trăiesc printre Israeliţi va amândoi să fie omorâţi: s’au purtat ca da pe careva din copiii săi lui Moloh1 . adultera. să nu-l strâmtoraţi. să închide ochii asupra acelui om care va cinsteşti faţa bătrânului şi să te temi fi dat pe cineva din copiii săi lui Moloh. el. la turnat. şi cum s’ar culca cu o femeie. efa dreaptă şi hinul drept: 2 Eu sunt Domnul. fie Domnul. să-l iu. dar şi copiii săi lui Moloh. lui său. 9 Cel ce va blestema pe tatăl său sau pe mama sa să fie dat morţii. atât el cât şi cel sfânt să-l necinstească. Dumnezeul tău: Eu sunt 5 Eu faţa Mi-o voi întări atât împotriva acelui om cât şi’mpotriva neamului său Domnul. 21. cineva dintre fiii lui Israel şi dintre 12 De se va culca cineva cu nora sa. 2 „Spune-le fiilor lui Israel: – Dacă căci [amândoi] sunt vinovaţi. cată. fiindcă sfânt sunt Eu. că omului aceluia şi-l voi stârpi din popo. adică cel ce săvârşeşte adulter cu femeia aproapelui său. adulterul. 34 Străinul care s’a aşezat la voi să vă fie ca un băştinaş de-al vostru. Eu îmi voi întări faţa împotriva sufletului aceluia şi-l voi Domnul. cel ce va insulta. fie la cântărit. . acela să fie dat morţii. greutăEu sunt Domnul. şi să le pliniţi: Eu 10 Omul care va săvârşi adulter cu fesunt Domnul. amândoi 3 Iar Eu Îmi voi întoarce faţa împotriva au săvârşit urâciune: vor fi omorâţi. 35 Să nu faceţi nedreptate. amândoi să fie omorâţi. zicând: descoperit-o. că şi voi aţi cheamă morţii sau la vrăjitori ca să se fost străini în ţara Egiptului: Eu sunt desfrâneze după ei. nişte păgâni. aceasta-i nelecel sfânt să-l întineze şi numele Meu giuire. dar şi 20 ea. Dumnezeul vostru. 8 Păziţi rânduielile Mele şi pliniţi-le: 36 Cântarul vostru să fie drept. de Domnul. 11 Cel ce se va culca cu femeia tatăPăcate şi pedepse. de vreme Cel ce v’am scos din ţara Egiptului.

că vinovaţi sunt. ci o alegorie asupra situaţiei speciale a lui Israel în raport cu neamurile păgâne. căci aceasta’nseamnă a descoperi trupul cuiva înrudit. Cel ce v’am osebit din toate neamurile. de aceştia se poate atinge. aceasta-i [faptă de] ocară. Domnul. cu moarte să moară: cu pietre să-i ucideţi. să ucideţi atât femeia cât şi dobitocul. fie după tată. urâciune este. ca să nu se spurce. iar Eu de ele M’am scârbit. iar ea şi-a descoperit curgerea sângelui: amândoi să fie stârpiţi din neamul lor. fiii lui Aaron. stârpiţi să fie sub ochii fiilor poporului lor. 4 sugerează că textul acestui verset nu e o simplă repetare a restricţiilor din 11. 23 Să nu umblaţi după legile neamurilor pe care Eu le alung din faţa voastră. pe care Eu vi le-am deosebit ca necurate. fii. păcatul e asupră-le. că ele pe toate acestea le-au făcut. 20 Cel ce se va culca cu rudenia sa descoperă goliciunea rudeniei sale: fără copii să moară amândoi! 21 De va lua cineva pe femeia fratelui său. veţi ucide şi dobitocul. voi veţi osebi3 între animalele curate şi necurate. 26 Bărbatul sau femeia care va chema morţi sau care va face vrăji. acela i-a descoperit izvorul. pământul în care curge lapte şi miere. 2 sau de sora sa fecioară (care-i este aproape pentru că nu a cunoscut bărbat). fie după mamă. Cel ce v’am osebit pe voi dintre toate neamurile. păcat vor avea amândoi. Zis-a Domnul către Moise: „– Grăieşte tu preoţilor. ca să nu vă urască pământul în care vă duc să-l locuiţi. 1 în afară de ruda cea mai apropiată: tată. mamă. 3 De nimeni altul din poporul său să nu se atingă. şi-i va vedea goliciunea aşa cum şi ea va vedea goliciunea lui. frate. 43-45. să nu vă spurcaţi sufletele cu dobitoacele sau cu păsările sau cu toate cele ce se târăsc pe pământ. că sfânt sunt Eu. fiice. 3 Septuaginta . El a descoperit goliciunea surorii sale. 15 Cel ce se va împreuna cu dobitoc. cu moarte să fie omorâţi.LEVITICUL 21 ele. că a descoperit goliciunea fratelui său: fără copii să moară! 22 Păziţi toate rânduielile Mele şi toate hotărârile Mele pliniţi-le. 17 Dacă cineva-şi va lua [de femeie] pe sora sa. 24 206 Eu sunt Cel ce v’a spus: Voi veţi moşteni pământul lor şi Eu vă voi da să-l moşteniţi. că vinovaţi sunt!” 27 21 Sfinţenia preoţilor. şi spune-le: Nimeni din voi să nu se spurce prin atingere de mort dintre ai săi. între păsările curate şi necurate. 25 Să-Mi fiţi sfinţi. pentru ca’ntre voi să nu fie fărădelegi. Dumnezeul vostru. acela să fie omorât. Dumnezeul vostru. 19 Goliciunea surorii mamei tale şi a surorii tatălui tău să n’o descoperi. 18 Bărbatul care se va culca cu femeie în timpul curgerii ei şi-i va descoperi goliciunea. 16 Dacă femeia se va duce la vreun dobitoc ca să se’mpreuneze cu el. Eu sunt Domnul. ca să fiţi ai Mei.

. pe ei!” căci sfântul mir de ungere al Dumne24 Pe acestea deci le-a grăit Moise către zeului său este asupră-i: Eu sunt DomAaron şi către fiii săi şi către toţi fiii lui nul! Israel. numai fecioară din spiţa sa să-şi ia de femeie. meteahnă. Dumnezeu a creat lumea perfectă. 13 Acesta îşi va lua de femeie o fecioară 1 Cuvântul original e mult mai cuprinzător. zivă tundeţi colţurile bărbii şi nici să vă când: faceţi tăieturi pe trup. deşi în context el se referă la un defect fizic (cu14 Dar văduvă sau lepădată sau pângărită sau desfrânată să nu ia. să nu 16 Şi a grăit Domnul către Moise. înţelesul său cuprinde şi aria morală (prihană). Dumnezeul său. capul nu şi-l va descoperi şi Dumnezeu. pentru că ei sunt cei ce aduc nu se apropie să-I aducă daruri Dumjertfe Domnului. daruri Dumnezeului nezeului său. lor. pe capul căruia s’a turnat mirul de ungere şi care-a fost sfinţit să poarte 22 El poate mânca din darurile lui din cele preasfinte şi din veşminte. Cel ce-i sfinţesc va pângări locaşul Dumnezeului său. neştirbită.LEVITICUL 21 207 5 La mort să nu vă radeţi capul. Cel ce-i sfinţesc pe mată. ca atare. 17 „Spune-i lui Aaron: Nimeni dintre 6 Sfinţi vor fi ei pentru Dumnezeul lor: urmaşii tăi ce vor fi din neam în neam să nu pângărească numele Dumneze. are meteahnă?: să nu se aprotatălui său: cu foc să fie arsă! pie spre a-I aduce daruri Dumnezeului 10 Preotul care-i mai mare între fraţii său! săi. căci el este 20 sau ghebos sau cu albeaţă la ochi cel ce-I aduce daruri Domnului. Dum. căci sfânt este el [preotul] 19 sau cu mâna ruptă sau cu piciorul rupt pentru Domnul. şi sfinţi vor fi. şi nici său: Eu sunt Domnul. să prin desfrânare. 18 Tot omul cu meteahnă să nu se apro7 Să nu-şi ia de soţie femeie desfrânată pie. 3 Catapeteasma dintre sfânta şi sfântasfintelor. ea pângăreşte numele nu se apropie spre a aduce jertfă Domnului. veşmintele nu şi le va sfâşia 3 23 dar aproape de perdea să nu vină 11 şi nici la mort nu va intra: nici chiar şi de jertfelnic să nu se apropie: el are de tatăl său sau de mama sa nu se va meteahnă. şi imaginea Sa întrupată în preot trebuie să fie integrală. care va avea vreo meteahnă. Domnul. ei. 2 cele sfinte . nici femeie lepădată de cu urechile tăiate bărbatul ei. din spiţa sa. sfânt să vă fie. 2 Jertfe şi prinoase. infirmitate). 21 Nimeni din seminţia preotului Aa9 Dacă fiica unui preot se va pângări ron. 8 Cinsteşte-l ca pe un sfânt. întina locaşul cel sfânt al Dumnezeului 12 Din locaşul cel sfânt nu va ieşi. Cel care-l sfinţesc!” sur. 15 să nu-şi pângărească seminţia întru poporul său. că sfânt sau cu una din părţile bărbăteşti vătăsunt Eu.sau cu ochi fără gene sau cu pecingine nezeului tău. pricină pentru care el nu va atinge. fie el orb sau şchiop sau ciung sau sau pângărită.şi care va avea’ntru sine un cusur1 să ului lor. căci Eu sunt Domnul.

Dumnezeu. . dar şi străin cumva din pricina lor să aibă asupră-le păcat şi din pricina lor să moară când de tagma preoţească (mirean. zicând: 18 „Vorbeşte lui Aaron. laic. fiilor lui şi la toată adunarea lui Israel şi spune-le: Dacă cineva dintre fiii lui Israel – sau dintre străinii ce locuiesc printre ei în Israel – îşi va aduce prinoasele ca plinire a unei făgăduinţe sau ca prinos de bunăvoie adus Domnului spre arderede-tot. 5 sau cel ce se va atinge de vreo vietate necurată care să-l întineze. 7 dar după ce va apune soarele. însuşirile jertfelor. sau de vreun om care l-ar întina prin orice fel de necurăţie a lui. Cel ce le sfinţesc!” 17 Grăit-a Domnul către Moise. cel ce se va întina prin atingere de mort. sufletul aceluia va fi stârpit de dinaintea Mea: Eu sunt Domnul. chiar din greşeală. curat va fi: va putea să mănânce din cele sfinte. 13 Când însă fiica preotului va rămâne văduvă sau va fi alungată fără să fi fost însărcinată şi se va întoarce în casa tatălui ei. 14 Omul care din neştiinţă va mânca din cele sfinte. dar dintre străini nimeni să nu mănânce. pe care aceştia le afierosesc Domnului.LEVITICUL 22 208 le vor pângări. de a fi mâncat din lucrurile lor cele sfinte. ca să nu se spurce prin ele. că a lui este pâinea. căci Eu sunt Domnul. nici ea nu va mânca din pârga celor sfinte. Dumnezeul vostru! 4 Omul din seminţia preotului Aaron. cei născuţi în casa lui să mănânce din pâinea lui. sau cel ce are scurgere seminală. zicând: 2 „Spune lui Aaron şi fiilor săi: Să se ferească de lucrurile cele sfinte pe care Mi le jertfesc fiii lui Israel şi să nu pângărească numele Meu cel sfânt: Eu sunt Domnul! 3 Spune-le: În neamurile voastre. 11 Dar dacă preotul îşi va cumpăra un rob pe banii lui. 15 ca să nu spurce ei cele sfinte ale fiilor lui Israel. să mănânce din pâinea tatălui său. 22 Cum anume se vor înfrupta preoţii şi mirenii din cele sfinte. de asemenea. 6 cel ce s’a atins de acestea. profan). atunci ea va putea. De asemenea. ca nu 1 „Străin”: de altă etnie (alogen). Eu sunt Domnul. necurat va fi până seara: să nu mănânce din cele sfinte înainte de a-şi fi îmbăiat trupul în apă. va adăuga a cincea parte din [preţul] celor sfinte şi-i va întoarce preotului jertfa. tot omul din seminţia voastră care va avea pe sine vreo necurăţie când se va apropia de cele sfinte pe care fiii lui Israel le afierosesc Domnului. să nu mănânce din cele sfinte până ce se va curăţi. 8 Mortăciune şi animal sfâşiat de fiară să nu mănânce. ca şi’n tinereţe. Eu sunt Domnul! 9 Ei să păzească poruncile Mele. 1 Şi a grăit Domnul către Moise. 1 10 Nici un străin să nu mănânce din cele sfinte: nici oaspetele preotului şi nici simbriaşul nu vor mânca din cele sfinte. acela să mănânce din pâinea lui. 12 Dacă fiica preotului se va mărita cu bărbat de neam străin. care este lepros sau are scurgere. 16 şi să nu-şi atragă asupră-le fărădelegea. Cel ce-i sfinţesc pe ei.

6 (vezi nota). tăiate sau smulse să este ziua odihnei. Exegeţii plasează acest timp între momensă vă fie primită. voastre.LEVITICUL 23 209 19 primite vor fi numai [darurile] fără ei să nu lăsaţi până’n dimineaţa urmămeteahnă. şi „luna secerişului” (Abib). mite la jertfelnicul Domnului. aşa ceva’n ţara tru Domnul. 1 26 Şi a grăit Domnul către Moise. sunt Paştile Domcând: nului. şi din acestea să nu daţi spre a fi pri. rile Mele. inţele voastre. sfărâmate. dar la rugăciune nu-ţi vor fi pri. 24 Animal cu părţile bărbăteşti stri. 29 tul când soarele dispare sub orizont şi căderea 30 S’o mâncaţi în aceeaşi zi. Îi va aduce Domnului jertfă de 33 Cel ce v’am scos din ţara Egiptului mulţumire din boi sau din oi.3 Şase zile să lucraţi. 31 Să păziţi poruncile Mele şi să le pli20 Pe nici una din câte au meteahnă în niţi: Eu sunt Domnul! sine să n’o aduceţi Domnului.chema adunările sfinte sunt sărbătomite. odihnă sfântă. încât ea tuaginta traduce aici literal: „între cele două seri”. nici o muncă să nu faceţi: Domnului Îi este odihnă în toate locuvoastră să nu faceţi. numite ca dar Dumnezeului vostru: vătămat sfinte. 28 Vacă sau oaie să nu înjunghiaţi în 1 Luna Nisan (martie-aprilie). SepCând Îi aduceţi Domnului jertfă de bucurie. va fi primită.toare. că nu vă 32 Să nu spurcaţi numele Meu cel sfânt. sau din oi.5 În luna întâi . şapte zile va sta cu mama lui: iar 6 iar în ziua a cincisprezecea a aceleiaşi începând cu ziua a opta. zicând: 23 Bou sau oaie cu urechile tăiate sau 2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spunecu coada tăiată poţi înjunghia pentru le: Sărbătorile Domnului în care veţi tine. Animal orb sau vătămat sau cu limba tăiată sau cu negi sau râios sau 23 cu pecingine să nu aduceţi Domnului. numită cândva aceeaşi zi cu puiul ei. 27 „Când se va naşte viţel sau miel sau ied. aceea va ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt fi fără meteahnă ca să fie primită. azime. 1 Grăit-a Domnul către Moise. în ziua a paisprezecea a lunii. nici Domnul!” o meteahnă nu va avea. plinind o făgăduinţă Israel. 25 Nici din mâinile celor de alt neam să nu aduceţi vreun astfel de animal 4 Iată sărbătorile Domnului. parte bărbătească din vi. s’o aduceţi în aşa fel. Eu sunt Domnul. sau din capre. 22 2 Spre deosebire de Iş 12. Eu sunt Domnul! tele mari. Cel ce vă sfinsau jertfind la alegere ori la sărbătorile ţesc pe voi. el va putea fi luni este sărbătoarea Azimelor Domnului: timp de şapte zile veţi mânca adus jertfă Domnului. ci sfinţit să fiu Eu în mijlocul fiilor lui 21 Dacă cineva. .Despre sărbători. el nu va fi primit”. pennu aduceţi Domnului. pe care le veţi vesti la vremea lor: şi cu meteahnă. în amurg2 . din carnea propriu-zisă a nopţii. zi. iar ziua a şaptea vite.

7 8 210 bătă. cu prinoasele lor şi cu turnările lor. nici o muncă lucră. lucrătoare nu veţi face.LEVITICUL 23 Ziua cea dintâi va fi pentru voi adunare sfântă: nici o muncă nu veţi face. şi nici grăunţe frecate din spic. iar ceea ce cade unde va fi să locuiţi. reasmă bineplăcută Domnului. zi. după ziua odihnei.24 „Spune-le fiilor lui Israel: – În luna a şaptea5 . şi vor fi ale predouă zecimi de făină curată. preotul îl va aduce în dimineaţa de ca jertfă pentru păcat. Sâmbătă. dar şi doi miei de câte un an ca jertfă de mulţumire. 4 Libaţie. fără me– Când veţi intra în ţara pe care Eu v’o teahnă. împreună cu pâinile din pârgă. aceştia Îi vor fi la preot un snop. .nului pârgă. nici o muncă turnare4 : un sfert de hin de vin. unde va fi să locuiţi. Eu sunt Domnul. zisăptămâni întregi. de fapt. din secera ta să nu aduni: lasă-le săra15 Începând cu cea de a doua zi de după cului şi străinului!. spre deosebire de „ziua odihnei” (Sabatul).Domnului ardere-de-tot. 12 În aceeaşi zi în care aduceţi snopul Îi veţi aduce Domnului ca ardere-de-tot 20 Pe acestea le va aduce preotul înaintea Domnului. Aceasta-i lege 14 Până’n ziua aceasta. 11 iar el va aduce snopul înaintea Domnului. pentru a fi primit în numele vos. în care era interzisă orice fel de muncă. coapte cu aluat. pârga secerişului vos. Prima ei zi era marcată de lună nouă. şi 21 În chiar ziua aceea veţi chema adunarea. când începea.17 Pâini să aduceţi din locuinţele voasnului arderi-de-tot. veţi aduce beci fără meteahnă.câte două zecimi [de efă] de făină cutoare3 nu veţi face!” rată. ele Îi vor fi Dom9 Şi a grăit Domnul către Moise. în actualele septembrie-octombrie. 5 „Luna a şaptea”. împreună cu pâinile un miel de un an. să număraţi şapte 23 Şi a grăit Domnul către Moise. şi atunci să-I aduceţi Domnului un nou prinos de pâine. anul ebraic. când: 16 cincizeci de zile veţi număra până’n prima zi de după cea de a şaptea Sâm. fără meteahnă. un junc din cireadă şi doi berdau şi-i veţi face secerişul. frămânotului care le pune-înainte. tată cu untdelemn – jertfă Domnului. ori. ziua cea dintâi a lunii să vă fie 3 „Muncă lucrătoare”: muncă brută sau muncă grea sau muncă productivă. cele din pârgă. sfântă să vă fie. oriaduce Dumnezeului vostru darurile. era toamna. când Îi veţi veşnică’ntru neamurile voastre. ea va deveni „Ziua Anului”. ziua a şaptea să vă tre. jertfă cu mitru. Timp de şapte zile să-I aduceţi Dom. Aceasta-i lege 22 Iar când veţi secera holdele pămânveşnică’ntru neamurile voastre. când: 18 Odată cu pâinile veţi mai aduce 10 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: şapte miei de câte un an. numită şi Tişri. mireasmă bineplăcută Domnului –. cu ziua’n care veţi aduce snoDumnezeul vostru!” pul punerii-înainte.tului vostru.19 Din turma de capre veţi jertfi un ţap tru. pâine nouă să nu mâncaţi. cu cei doi miei: sfinte 13 precum şi prinosul Său de pâine: Îi vor fi ele Domnului. spre punere’nainte: două pâini din fie adunare sfântă. marginea holdei tale să n’o seceri pân’la capăt.

pe lângă darurile voastre. Dumnezeul vostru. voi: să vă smeriţi sufletele. toare vă veţi serba odihna”. în ziua a cincisprepentru ispăşirea voastră vă veţi ruga zecea a aceleiaşi luni. Dumnezeul vostru!” este sărbătoarea Corturilor. nului.LEVITICUL 24 211 zi de odihnă. să vă smeriţi sufletele şi să-I pe lângă plinirea făgăduinţelor voastre şi pe lângă tot ceea ce de bunăvoie-I aduceţi Domnului ardere-de-tot. vă fie. odihnă. este ziua ieşi.corturi. 31 Nici o muncă să nu faceţi!: aceasta41 Şapte zile pe an veţi prăznui această i lege veşnică’ntru neamurile voastre. când: 38 acestea. neamurile voastre. începând 42 Timp de şapte zile veţi locui în corcu seara celei de a noua zi a lunii. pe lângă zilele de odihnă ale 27 „Cea de a zecea zi a lunii a şaptea este zi de ispăşire.şapte zile vă veţi veseli înaintea Domcul poporului său. crătoare să nu faceţi! 25 nici o muncă lucrătoare nu veţi face. frumoşi. fiindcă ea este zi de ispăşire: 39 Pe de altă parte. sărbătoare: aceasta-i lege veşnică’ntru oriunde va fi să locuiţi. aduceţi Domnului. 35 În prima zi. pe acela Eu îl voi stârpi din mijlo.înainte. a şaptea după ce înaintea Domnului. 43 pentru ca urmaşii voştri să ştie că’n 33 Grăit-a Domnul către Moise. în luna a şaptea o 32 Zi a zilelor de odihnă va fi pentru veţi serba. ci ardere-de-tot Îi veţi aduce Domnu. 28 nici o muncă să nu faceţi în ziua aceasta. iar cea de a opta să vă fie adunare sfântă: să-I aduceţi Sfeşnicul şi pâinile puneriiDomnului arderi-de-tot. tot băştinaşul în Israel va locui în seara aceea până’n seara zilei urmă. stâlpări de finic. timp de şapte zile să ţineţi sărbătoare Domtru. sărbătoare a Trâmbiţelor rii ădin sărbătoareî: nici o muncă luşi adunare sfântă.tot cu prinoasele lor şi cu turnările lor în fiecare zi. A numi numele Domnu- .vă strângeţi roadele pământului. 36 Timp de şapte zile Îi veţi aduce Dom. odihnă. ziua aceasta va pieri din mijlocul popo40 În ziua întâi veţi lua roade de pomi rului său. zi. zicând: corturi i-am aşezat Eu pe fiii lui Israel 34 „Spune-le fiilor lui Israel: – Ziua a când i-am scos din ţara Egiptului. şapte zile 44 Astfel le-a grăit Moise fiilor lui Israel [închinate] Domnului. adunare sfântă: nu veţi face nici o muncă lucrătoare. din turi. ramuri de co30 şi tot sufletul care’n aceeaşi zi va lupaci tufoşi şi de sălcii de râu şi timp de cra. 37 Acestea sunt sărbătorile Domnului. Eu cincisprezecea a celei de a şaptea luni sunt Domnul. adunare sfântă să Domnului. despre sărbătorile Domnului.24 nului arderi-de-tot. arderi-delui!” 26 Apoi a grăit Domnul către Moise. nului: în ziua întâia. Dumnezeului vos.când veţi chema sfintele adunări spre a-I aduce Domnului jertfe. în ziua a 29 Tot sufletul care nu se va smeri în opta.

15 Apoi grăieşte către fiii lui Israel şi spune-le: – Omul care-l va blestema pe Dumnezeu îşi va agonisi păcat. acela să plătească viaţă pentru viaţă. care însă’ntre Israeliţi era fiul unui egiptean. atât pentru cel străin cât şi pentru băştinaş. 17 De va lovi cineva un om şi acesta va muri. fiecare pâine va fi [făcută] din două zecimi [de efă]. 21 Cel ce va lovi de moarte un om. fie că-i băştinaş. fost o vreme când Israeliţii nu cutezau . 22 O singură dreptate să aveţi. să fie omorât. pentru candele.LEVITICUL 24 lui. că preasfinte le sunt ele din ceea ce I se jertfeşte Domnului prin veşnic legământ”. şi fiul israelitei s’a luat la ceartă’n tabără cu un israelit. Toţi cei ce au auzit să-şi pună mâinile pe capul lui. 7 pe fiecare rând veţi pune tămâie curată şi sare. ca să ardă sfeşnicul necontenit. pe masa cea curată de dinaintea Domnului. ca să ardă’ncontinuu. iar ei le vor mânca la loc sfânt. Aceasta-i lege veşnică’ntru neamurile voastre. 10 Iar fiul unei israelite. cu moarte va fi ucis. 19 Dacă va vătăma cineva pe aproapele său: ce a făcut el. aceasta-i lege veşnică. acolo îl vor aprinde Aaron şi fiii săi înaintea Domnului. Fie că-i venetic. şi a fost adus 1A 212 la Moise (iar numele mamei lui era Şelomit. 12 Şi l-au pus sub pază. Dumnezeul vostru!” să pronunţe numele Domnului aşa cum era cuprins în tetragrama sacră YHVH = IaHVeH. acesta era înlocuit. 16 Cel ce pe nume va numi numele Domnului. 11 Fiul israelitei a numit Numele pe nume1 şi L-a blestemat. Eu sunt Domnul. pentru ca’mpreună cu pâinile să fie spre pomenire înaintea Domnului. 9 Ele vor fi ale lui Aaron şi ale fiilor săi. dinte pentru dinte. 18 De va lovi cineva de moarte un dobitoc. ca să-l judece după cum va porunci Domnul. 6 Şi le veţi pune pe două rânduri. aşa cum l-a vătămat el pe altul. 13 Atunci a grăit Domnul către Moise zicând: 14 „Scoate-l afară din tabără pe cel ce a rostit blestemul. 1 Şi a grăit Domnul către Moise. fata lui Dibri. ochi pentru ochi. 20 frântură pentru frântură. până dimineaţa. 3 În faţa perdelei din cortul mărturiei. 8 În ziua odihnei le veţi pune de-a pururi înaintea Domnului din partea fiilor lui Israel. a ieşit în mijlocul fiilor lui Israel. întocmai să i se facă şi lui. să i se facă şi lui. Rostirea numelui divin ca atare se socotea blasfemie. 4 În sfeşnicul cel curat. zicând: 2 „Porunceşte-le fiilor lui Israel să-ţi aducă untdelemn de măsline. Legea talionului. din neamul lui Dan). şi obştea’ntreagă să-l ucidă cu pietre. prin perifraza NUMELE. 5 Şi veţi lua făină curată şi veţi face din ea douăsprezece pâini. dacă pe nume va numi numele Domnului. de seara până dimineaţa. acela cu moarte să moară: obştea’ntreagă să-l ucidă cu pietre. acolo veţi arde candele înaintea Domnului. câte şase pâini în rând. curat şi limpede. simplu. acela să fie ucis.

odihna Domnului: ogorul să nu ţi-l semeni şi via să nu ţi-o tai. roadele lui2 vă vor hrăni. prin binecuvântarea lui Dumnezeu. sau dacă vei cumpăra ceva de la aproapele tău. şase ani să-ţi lucrezi via şi să le aduni roadele. în ziua ispăşirii3 . atunci cu trâmbiţe veţi vesti în tot pământul vostru. 2 3 Şase ani să-ţi semeni ogorul. 2 Roadele care cresc spontan. Acum ea devine momentul solemn prin care se deschide cel de al cincizecilea an. „eliberare” a sclavilor sau a prizonierilor de război sau a militarilor în termen. toată roada lui va fi spre mâncare. din câmp îi veţi mânca roadele. 6 În vremea odihnei pământului. Nazireul era un fel de monah al Vechiului Testament. An jubileu5 să vă fie: fiecare se va întoarce la moşia lui. 13 În anul jubileu se va întoarce fiecare la moşia sa. persoană afierosită Domnului. şi strugurii de pe viţele tale netăiate1 să nu-i culegi: an de odihnă să-i fie pământului. 25 Anul jubileu. pe tine. fiii lui Israel au făcut aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. aşa ca toate cele şapte săptămâni de ani să-ţi dea patruzeci şi nouă de ani. 12 fiindcă acesta-i jubileu. care înseamnă „berbec”. şi’n toată ţara voastră veţi vesti eliberare4 pentru toţi cei ce locuiesc într’însa. 9). . sfânt va fi pentru voi. Aşadar. fără ca pământul să fie cultivat. 5). 5 Textual: „An al semnalului de eliberare”. zicând: 1 „Vorbeşte tu către fiii lui Israel şi spune-le: – După ce veţi intra în ţara pe care Eu v’o dau. „iertarea unei datorii”. pe simbriaşul tău şi pe străinul care locuieşte la tine. 10 Şi veţi sfinţi anul al cincizecilea.LEVITICUL 25 23 Moise le-a grăit apoi fiilor lui Israel: iar ei l-au scos afară din tabără pe cel ce blestemase şi l-au ucis cu pietre. 14 Dacă vei vinde ceva aproapelui tău. Viţele netăiate ale viei sunt asemănate cu pletele lungi ale nazireului. „iertare de pedeapsă”. 29-31. glas de trâmbiţe va răsuna în tot pământul vostru. cornul de berbec din care se făcea trâmbiţa acelui timp. ale cărui voturi includeau şi netunderea părului (vezi Nm 6. Pentru o vreme. de şapte ori câte şapte ani. 5 Ceea ce’n ogorul tău va creşte de la sine să nu seceri. al cincizecilea: nu veţi semăna. Îl traduce pe ebraicul yovel. e traducerea ebraicului: „strugurii nazireului tău”. instrument muzical cu care era proclamată eliberarea (v. fiecare se va întoarce la familia sa. pe robul tău şi pe roaba ta. 8 Îţi vei socoti şapte săptămâni de ani. 11 An jubileu să vă fie vouă acest an. Tot de aici: yobél = jubileu. Grăit-a Domnul către Moise în muntele Sinai. 7 de asemenea. 4 dar cel de al şaptelea an să fie an de odihnă a pământului. nu veţi culege poama de pe viţele netăiate. pentru vitele tale şi 1 Literal: „strugurii celui sfinţit al tău”. 9 În cea de a zecea zi a lunii a şaptea. 213 pentru fiarele de pe pământul tău. 3 Vezi 16. pământul pe care Eu vi-l dau se va odihni întru odihna Domnului. 4 Cuvânt original bogat în sensuri: „plecare” (a corăbiilor în larg. nu veţi secera ceea ce creşte de la sine. această zi era începutul anului. sfinţită printr’o slujire aparte. a unui roi din stup). nimeni să nu-şi înşele aproapele. De aici.

22 Când voi veţi semăna. 9 32 Cât despre oraşele leviţilor : leviţii 7 „Moştenire” în sensul de „stăpânire”. 28 dar dacă nu are cât trebuie să-i întoarcă. „posesie”. 17 Nimeni să nu-l înşele pe aproapele său. 31 Dar casele satelor care nu au zid de’mprejmuire vor fi socotite precum ţarinile ţării: ele pot fi răscumpărate oricând. cât despre voi. 18 Faceţi tot ceea ce am rânduit Eu. şi cu cât vor fi mai puţini. 29 Dacă cineva vinde o casă de locuit într’un oraş împrejmuit cu zid. 25 Dacă fratele tău. care e cu tine. „proprietate”. fără putinţă de întoarcere. atunci casa ce se află în oraş împrejmuit cu zid va fi pentru totdeauna a celui ce a cumpărat-o şi a urmaşilor săi: nici chiar în anul jubileu nu va ieşi din ea. ci teme-te de Domnul. de vreme ce nu vom semăna şi nu ne vom culege roadele?.LEVITICUL 25 15 De la aproapele tău vei cumpăra ţinând seama de anii ce s’au scurs de la jubileu. voi veţi mânca pe săturate şi veţi trăi liniştiţi pe el. anume până ce va veni strânsura lui. va sărăci şi va vinde ceva din moştenirea7 sa. 2) pământurile nu trebuie înstrăinate. cu atât îţi vei ridica preţul. dar posedau „oraşe” guvernate de legislaţie proprie. 30 Iar dacă nu o răscumpără până la’mplinirea unui an întreg. fiindcă pământul este al Meu. voi încă veţi mânca din strânsura cea veche. 24 214 În tot pământul moştenirii voastre. cu atât ţi-l vei micşora. şi veţi locui liniştiţi pe pământ. înţelesul: definitiv. 26 Dacă însă cineva nu are rude. o poate răscumpăra până la’mplinirea unui an de când a vândut-o: dreptul său de răscumpărare durează un an. va fi prescrisă. în anul al optulea. 20 Iar de veţi zice: Oare ce vom mânca în acest al şaptelea an.] în cel de al şaselea an Eu voi trimite binecuvântarea Mea. Dumnezeul vostru. 19 Pământul îşi va da roadele sale. atunci. 6 Cu . iar el se va întoarce la moşia sa. faţă de Mine voi străini sunteţi şi venetici. ferm. de vreme ce el îţi vinde după un anumit număr de strânsuri ale roadelor. 8 Literal: „va ieşi”. De altfel. iar el îţi va vinde ţinând seama de numărul anilor în care s’a cules. fiii lui Israel trebuie să-şi păstreze libertatea de după ieşirea lor din Egipt. în anul jubileu. [vânzarea] va fi eliberată8 . până în cel de al nouălea an. 23 Pământul nu va fi vândut pe totdeauna6 . 27 atunci să-şi numere anii de când a vândut. atunci cel ce-i este rudă mai apropiată să vină şi să răscumpere ceea ce fratele său a vândut. veţi mânca din cele vechi. şi ceea ce trece să-i întoarcă aceluia căruia i-a vândut. din anii trecuţi. dar e cu dare de mână şi află cât îi trebuie pentru răscumpărare. 9 Leviţii nu aveau drept de proprietate personală. 16 Cu cât vor fi ani mai mulţi. în aşa fel încât el îşi va da roadele pentru trei ani. răscumpărare îi veţi da pământului. iar vânzătorul se va întoarce la moşia lui. „bun care-i aparţine”. liniile de forţă ale tuturor acestor prescripţii sunt două: 1) odată intraţi în ţara Canaanului. atunci ceea ce vânduse rămâne în mâna cumpărătorului până la anul jubileu. 21 [ei bine. Dumnezeul tău: Eu sunt Domnul. iar în anul jubileu vor fi eliberate. păziţi poruncile Mele şi pliniţi-le.

34 Ogoarele dimprejurul oraşelor lor nu pot fi vândute. nu de la egal la egal. deci un ins asupra sau în interiorul căruia s’a înstăpânit o divinitate. 44 Dar şi dintre copiii străinilor care s’au aşezat la voi. Septuaginta însă reţine o nuanţă prin folosirea adjectivului katóhimos (de altfel. unul din fraţii lui va putea să-l răscumpere: 48 49 fie unchiul său. nimeni să nu-l împovăreze pe fratele său cu sarcini grele. ca să trăiască şi fratele tău pe lângă tine. ajută-l ca pe un străin şi venetic10 . vezi 19. cel puţin prin pogorământ. devenit sărac. după ce el s’a vândut. 46 Dacă străinul sau veneticul de lângă tine s’a îmbogăţit. 37 Argintul tău să nu i-l dai lui cu camătă.LEVITICUL 25 vor putea oricând să răscumpere casele din cetăţile care sunt în stăpânirea lor. şi va merge la neamul său şi se va întoarce la moşia lui cea părintească. 47 atunci. Cel ce v’am scos din ţara Egiptului ca să vă dau ţara Canaanului şi să vă fiu vouă Dumnezeu. i se va vinde străinului sau veneticului care prin naştere se află lângă tine. nici hrana ta să i-o dai pentru câştig. Totul. căci casele din oraşele leviţilor le sunt lor moşie între fiii lui Israel. 42 De vreme ce ei sunt robii Mei. 43 Cât despre robii şi roabele pe care tu îi poţi avea: rob şi roabă îţi vei cumpăra de la neamurile dimprejurul vostru. totuşi. 33-34. dintre cei ce sunt fiii lui Israel. 35 Dacă fratele tău va scăpăta şi nu va putea să ţină pas cu tine. Nuanţa traduce ideea că robul unui iudeu se află. 40 ci să-ţi fie ca un simbriaş sau ca un venetic şi să-ţi lucreze până la anul jubileu. fiindcă acestea le sunt lor moştenire veşnică. – Eu sunt Domnul –. 11 Textul Ebraic adaugă: „puteţi face din ei robi” sau: „îi veţi avea ca pe nişte robi”. sau o rudă apropiată din neamul său va putea să-l răscumpere. 38 Eu sunt Domnul. pe care Eu i-am scos din ţara Egiptului. sub stăpânirea Domnului acestuia (de vreme ce iudeul însuşi este robul lui Dumnezeu). 39 Iar dacă fratele tău va sărăci şi ţi se va vinde ţie. el şi copiii săi împreună cu el. aşa cum băştinaşii trebuie să-i trateze pe străinii care s’au aşezat la ei. sau. pe principiul fundamental că Evreii Îi aparţin Domnului lor. şi dintre ei puteţi cumpăra. folosit numai în acest loc şi nicăieri altundeva în Vechiul Testament). Dumnezeul vostru. cuvânt care înseamnă „locuit sau posedat de un zeu”. dar fratele tău de lângă tine. ei vor fi averea voastră. 33 Cel ce va cumpăra de la leviţi. 10 Dacă 215 Să nu-l împovărezi cu sarcini grele. înstăpâniţi11 vor fi de voi pentru vecie. 41 iar în anul jubileu va pleca de la tine. precum şi dintre neamurile lor care sunt cu voi şi care s’au născut pe pământul vostru. în anul jubileu va ieşi din casa ce i s’a vândut în oraşul din stăpânirea lor. ca să trăiască şi el pe lângă tine. să nu-l pui la muncă de rob. Dar pe cineva dintre fraţii voştri. fie feciorul său va putea să-l răscumpere. . dacă-i dă mâna. Dumnezeul tău. 45 îi puteţi lăsa moştenire fiilor voştri de după voi. va putea fi răscumpărat. nici mai mult decât ai dat. 36 Să nu iei de la el camătă. ci să te temi de Dumnezeul tău. ei nu vor fi vânduţi cum se vând robii. se va răscumpăra singur. ci să te temi de Domnul.

printre alpului îşi vor da roadele lor. atunci el va ieşi în anul jubileu. de pildă. 6 Război prin ţara voastră nu va trece. 10 Veţi mânca vechea strânsură şi foarte veche. 4 vă voi da ploile la vremea lor: în FA 2. 7 Pe vrăjmaşii voştri îi veţi pune pe fugă. Dumnezeul vostru. nici chipuri cioplite. 53 5 216 Treierişul vostru va dura pân’la culesul viilor. din anul când i s’a vândut până la anul jubileu. 13 Eu sunt Domnul. căci Eu sunt Domnul. 12 Voi umbla printre voi. Eu sunt Domnul. nici stâlp să nu vă ridicaţi. de dacă învăţăturile Mele le veţi păzi şi le a grăi cu îndrăznire. 54 55 Căci Mie Îmi sunt robi fiii lui Israel. veţi dormi fără ca cineva să vă sperie. 9 Căuta-voi asupra voastră şi vă voi spori şi vă voi înmulţi şi voi întări legământul Meu cu voi. pomii câm. de locaşul Meu cel sfânt să vă temeţi: Eu sunt Domnul. 29 sau Ef 6. şi cu’ntemeiere veţi locui pe pământul vostru.faptul că lipsa de libertate presupune. după plata unui simbriaş. pâinea voastră o veţi mânca întru’ndestulare. tele. 1 Să nu vă faceţi idoli. Dar dacă el nu se va răscumpăra în acest chip. Aici el sugerează pământu-şi va da belşugul. De veţi umbla întru poruncile Mele şi care înseamnă „libertatea de a vorbi deschis”. Folosit de numai cinci ori veţi face. Dumnezeul vostru! 26 Binecuvântări şi blesteme. 3 „Cu graiul deschis” îl traduce pe parresía. 20. 4. aşa cum îl vom afla. cuvântul devine mult mai frecvent în cel Nou. 8 Cinci din voi vor goni o sută. după numărul lor se va socoti.LEVITICUL 26 El se va socoti cu cel ce l-a cumpărat. 52 Dar dacă până la anul jubileu vor fi ani mai puţini. iar pe cele vechi le veţi da la o parte spre a le face loc celor noi. după numărul lor îşi va plăti răscumpărarea din banii pentru care se vânduse. de sabie cădea-vor în faţa voastră. 50 51 Iar dacă vor fi ani mai mulţi. în Vechiul Testament. el şi copiii lui. atât i se va plăti. culesul viilor va dura pân’la semănat. 29. . Dumnezeul vostru! 2 Zilele Mele de odihnă să le păziţi. de sabie vor cădea vrăjmaşii voştri’n faţa voastră. fiarele cele rele din pământul vostru le voi nimici. iar preţul vânzării sale se va socoti după numărul anilor: câţi ia slujit. în ţara voastră să nu puneţi piatră’n semn de veghe ca să vă închinaţi ei!. Eu vă voi fi vouă Dumnezeu şi voi Îmi veţi fi Mie popor. Cel ce v’am scos din ţara Egiptului la vremea când eraţi acolo robi. ei sunt servii Mei. pe care Eu i-am scos din ţara Egiptului. o sută din voi vor goni zece mii. sufletul Meu nu se va scârbi de voi. zdrobit-am legătura jugului vostru. ei. deacolo v’am scos cu graiul deschis1 . şi interdicţia de a vorbi ceea ce gândeşti. 1 Îi va fi ca un simbriaş tocmit cu anul: acela nu-l va împovăra cu sarcini grele sub ochii tăi. 11 Legământul Meu îl voi pune’ntru voi. pace voi dărui pământului vostru. 14 Dar dacă nu Mă veţi asculta şi dacă nu veţi îndeplini aceste porunci ale Mele.

ci tot împotriva Mea veţi merge. atunci de şapte ori mai mult vă voi lovi pentru păcatele voastre. zece femei vă vor coace pâinile’ntr’un singur cuptor şi vă vor da pâinea cu cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura. 22 Voi trimite-asupra voastră fiarele câmpului. dacă sufletul vi se va îngreuia în aşa chip. 27 atunci cu mânie mare veni-voi asupra voastră şi de şapte ori mai mult vă voi lovi pentru păcatele voastre: 28 din carnea fiilor voştri veţi mânca. că se vor mira de ea vrăjmaşii voştri. 25 Când Eu vă voi smeri cu lipsa de pâine. ei. încât să nu-Mi îndepliniţi poruncile şi să-Mi încălcaţi legământul. pune-voi oasele voastre peste oasele idolilor voştri. 30 Cetăţile vi le voi lăsa pustii.LEVITICUL 26 15 şi lor nu vă veţi supune şi nici judecăţilor Mele. că pământul vostru nu-şi va da sămânţa. 26 Dacă nici după acestea nu Mă veţi asculta şi tot împotriva Mea veţi merge. 21 Dacă şi după acestea veţi merge’mpotrivă-Mi şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi. încât vi se vor pustii cărările. nici pomii ţarinii voastre nu-şi vor da poamele. în zadar vă veţi semăna seminţele. Voi aduce-asupra voastră sabie răzbunătoare spre răzbunarea Legământului. într’atât de supărat va fi sufletul Meu pe voi. un pământ incapabil de germinaţie. şi veţi fugi prin cetăţile voastre. 18 Dacă nici aşa nu Mă veţi asculta. şi sabia vă va topi din fugă. gălbinarea ce vă sleieşte ochii şi vă istoveşte sufletul. cei ce vor locui într’însa!. 17 Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri. 19 Voi surpa semeţia mândriei voastre. 217 voi lovi pentru păcatele voastre. când voi veţi fi în pământul vrăjmaşilor voştri. 32 iar pe voi vă voi risipi printre neamuri. 20 În zadar vă veţi cheltui puterile. 23 Dacă nici după aceasta nu vă veţi îndrepta. pustiu voi face din sfintele voastre locaşuri şi nu voi mirosi miresmele jertfelor voastre. 34 . cerul vostru-l voi face ca fierul. şi va fi pământul vostru pustiu şi pustiite vor fi cetăţile voastre. care vă vor lipsi de copii şi vă vor prăpădi vitele. dar Eu moarte voi trimite’n mijlocul vostru şi veţi fi daţi în mâinile duşmanilor. atunci de şapte ori mai mult vă voi pedepsi pentru păcatele voastre. atunci pământul se va odihni şi se va bucura de odihna lui. 29 Pustiu voi face’mprejurul stâlpilor voştri. 24 atunci cu mânie mare veni-voi asupra voastră şi de şapte ori mai mult vă 2 Contrariul versetului 4: un cer care refuză să plouă. iar pământul vostru ca arama2 . 16 atunci iată ce-am să vă fac Eu vouă: lipsurile le voi abate-asupra voastră – şi râia. strica-voi idolii de lemn făcuţi cu mâinile voastre. cei ce vă urăsc vor domni peste voi şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga. că duşmanii voştri le vor mânca. şi din carnea fiicelor voastre. 33 Atunci pământul se va bucura de Sâmbetele sale de-a lungul pustiirii sale. 31 Pustii-voi ţara voastră. vă voi face atât de puţini.

În schimb. preţul va fi de pământ Îmi voi aminti. 41 pentru care şi Eu venit-am asupră. în pământul vrăjmaşilor lor se vor topi.1 Şi a grăit Domnul către Moise. 3 Într’o tea fi scutită de obligaţiile asumate şi „eliberată” în schimbul unei sume de bani. iar ei proprietatea Sa.LEVITICUL 27 35 De-a lungul pustiirii sale el se va odihni cât nu s’a odihnit în zilele voastre de odihnă din vremea când locuiaţi pe el. ca să fiu Dumnezeul lor. din pricina păcatelor voastre3 vor pieri. Eu vă’mpotriviţi vrăjmaşilor voştri.când: rii în pământul vrăjmaşilor lor. Eu nu-i voi trece cu vederea şi nu Mă voi scârbi de ei până’ntr’atât. zile cu mânie mare. ele adaugă (în acelaşi verset): „şi pentru păcatele părinţilor lor”. La un moment dat însă ea puseamă de variante ebraice şi greceşti: „din pricina păcatelor lor”.lui. cu Avraam Îmi voi aduce-aminte. încât să-i nimicesc şi să stric legământul Meu cu ei: Eu sunt Domnul. şi-i voi da pierză. şi de 4 iar dacă este femeie. 46 Atunci îşi vor mărturisi ei fărădelegile lor şi fărădelegile părinţilor lor: cum M’au lăsat ei pe Mine de-o parte 27 şi cum s’au făcut că nu Mă văd şi cum Făgăduinţe şi zeciuieli. Şi totuşi. de legămân. ci şi pentru o seamă de bunuri materiale (animale. atunci se vor căi pentru păca. pentru că Mi-au nesocotit rânduielile.3 Preţul unui bărbat între douăzeci şi gământul Meu cu Iacob. preţul sufletului său să-l socoteşti tele lor. până şi freamătul frunzei mişcătoare-i va pune pe fugă. şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va fugări. şi de legământul Meu de argint. . 43 Dar pământul va fi părăsit de ei şi 1 Prin anume voturi – sau făgăduinţe – o perpământul se va odihni’ntru Sâmbetele soană I se dedica lui Dumnezeu şi devenea astfel sale când în urma lor va fi pustiu. prin Moise.45 De dragul lor Îmi voi aduce-aminte piedica unii de alţii când nimeni nu-i de legământul cel dintâi.şaizeci de ani va fi de cincizeci de sicli tul Meu cu Isaac. pământul sunt Domnul!” vrăjmaşilor voştri vă va mânca. Dumnezeul lor! 44 37 ca’ntr’o fugă din război se vor îm. pământuri). 38 veţi pieri printre neamuri. când sub va urmări. treizeci de sicli. 39 40 Acestea sunt rânduielile şi poruncile şi legile pe care Domnul le-a aşezat între El şi fiii lui Israel în muntele Sinai. Iar cei ce vor rămâne după voi. 218 se vor împovăra cu propriile lor fărădelegi. s’au mişcat ei împotriva Mea. după siclul sfânt. atunci 2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: inima lor cea netăiată’mprejur se va – Când cineva I se va făgădui Domnuruşina. 36 Iar celor rămaşi dintre voi. Nu. case. când vor fi ei pe pământul vrăjmaşilor. frică voi trimite’n inima lor pe pământul vrăjmaşilor lor. astfel1 : 42 Atunci Îmi voi aduce aminte de le. iar poruncile Mele le-au supărat sufletul. Asemenea făgăduinţe erau făcute nu numai pentru oameni. chiar şi atunci. nu veţi fi în stare să ochii neamurilor i-am scos din ţara Egiptului.

26 3 Pentru „siclu” şi „gheră” vezi nota de la Iş 30. 10 el nu va fi înlocuit. 8 Iar dacă este sărac şi nu e’n stare să plătească preţul. 15 Dacă cel ce şi-a afierosit casa va dori s’o răscumpere. 12 iar preotul îl va preţui de bun sau de rău. nici unul rău cu unul bun. 25 Totuşi. şi va scădea din preţul ei. ţarina va fi lucru afierosit Domnului aşa cum e o ţarină închinată. din cele ce nu se aduc jertfă Domnului. Dacă cineva înlocuieşte un animal cu un altul. preţul va fi de cinci sicli de argint pentru bărbat şi de trei sicli de argint pentru femeie. preţul va fi de cincisprezece sicli de argint pentru bărbat şi zece sicli pentru femeie. 5 2 „A afierosi” = a dedica lui Dumnezeu (pe sine. şi cum o va preţui preotul. animalul va fi adus la preot. preţul va fi de douăzeci de sicli pentru bărbat şi zece sicli pentru femeie. care deci nu este din ţarinile moşiei lui. va fi adus la preot şil va preţui preotul. 20 ci de’ndată ce va trece anul jubileu. 24 Toate preţurile vor fi făcute după siclul sfânt. tot ce se aduce Domnului va fi lucru sfânt. o persoană sau un bun material). ea va deveni moşie a preotului. 22 23 preotul îi va socoti preţul deplin până la anul jubileu. 219 Dacă cineva Îi va afierosi Domnului o ţarină din moşia sa. sfânt va fi şi animalul. preotul o va preţui de bună sau de rea. ţarina se va întoarce la cel de la care fusese cumpărată şi care o avusese ca moşie’n stăpânirea lui. preţuirea se va face după sămânţa cu care ea se seamănă: cincizeci de sicli de argint pentru o măsură de orz. 17 Dar dacă-şi afieroseşte ţarina după anul jubileu. În anul jubileu. nimeni nu va putea să afierosească pe întâi-născuţii din animale. în ziua aceea. aşa va fi. iar acela va plăti preţul chiar atunci. 2 14 Dacă cineva Îi va afierosi Domnului casa. ca afierosire Domnului. 9 Dacă însă va fi un animal din cele ce se aduc jertfă Domnului. nici unul bun cu unul rău. 16 Dacă ţarina şi-o va afierosi în chiar anul jubileu. atunci la preţul lui va adăuga o cincime. şi a lui va fi.LEVITICUL 27 Dacă-i vorba de cineva între cinci şi douăzeci de ani. aşa va rămâne. ci o vinde altui om. atunci preotul îi va socoti preţul după numărul anilor ce mai rămân până la anul jubileu. 11 Dacă-i vorba de un animal necurat. atunci la preţul ei va adăuga argint o cincime. 13. siclul să aibă douăzeci de ghere3 . şi înlocuitorul lui. preotul îl va preţui după mijloacele celui ce a făcut făgăduinţa. 21 Iar dacă cineva Îi va afierosi Domnului o ţarină cumpărată. 7 De la şaizeci de ani în sus. atunci ea nu mai poate fi răscumpărată. . şi a lui va rămâne. 19 Iar dacă el nu-şi răscumpără ţarina. şi cum îl va preţui preotul. 13 De va vrea cineva să-l răscumpere. ea va rămâne la preţul ei. atunci el va adăuga la preţul ei o cincime. 18 Dacă însă va vrea să-şi răscumpere ţarina cel ce a afierosit-o. 6 Dacă-i vorba de cineva între o lună şi cinci ani.

sunt ai Domnu. 33 ce e bun nu va fi înlocuit cu ce e rău. fie ţarină din moşia sa nu se vinde şi nici nu se răscumpără. 32 Toată dijma din cirezi şi din turme.LEVITICUL 27 220 cei ce. 31 Iar dacă cineva doreşte să-şi răscumpere dijma.a. (chiar din animale) Îi aparţin de drept Domnului. în tranzacţiile agricole. ci va fi dat morţii5 .lui Israel. 6 „Dijmă” = zeciuială. Toată dania cea sfântă. poate fi vândut la chiar preţul lui. Vezi Iş 13. va putea fi răscumpărat după preţul lui. cantitate ce intră. 28 Tot ceea ce omul Îi va dărui Domnului din ceea ce are el fie om. atunci atât animalul înlocuit cât şi înlocuitorul său va fi lucru sfânt: nu vor putea fi răscumpăraţi”. fie din roada pomilor – este a Domnului. şi va fi al celui ce-l răscumpără. nul i le-a poruncit lui Moise pentru fiii 27 Iar de va fi dintre dobitoacele necu. 4 Întâi-născuţii . sfântă Îi este Domnului. 5 Avertisment pentru cei ce cu prea mare uşurinţă depun voturi de afierosire Domnului. al Domnului este4 . a zecea parte din recoltă. 7 La intrarea sau ieşirea din adăpost. la care se va adăuga o cincime. ca întâi-născuţi. acela nu poate fi răscumpărat. de obicei. rate. pe muntele Sinai. şi a lui va fi. aşa că ei nu mai pot fi afierosiţi a doua oară. la preţul ei va adăuga o cincime. dacă însă cineva îl înlocuieşte. iar de nu va fi răscumpărat. 6 30 Toată dijma pământului – fie din sămânţa ogorului. sfântă Îi este Domnului. din tot ceea ce trece numărat pe sub toiag7 . nici ce e rău cu ce e bun. 29 şi tot cel ce de la oameni a fost afierosit prin punere deoparte. fie oaie. animalele trec la numărătoare pe sub toiagul celui ce le păzeşte. este afierosit Domnului.34 Acestea sunt poruncile pe care Domlui: fie bou. 2 ş. fie dobitoc.

fiul lui Amihud. toţi să fie număraţi de tine şi de Aaron după armele lor. pe seminţii. 18 Numărătoarea aceasta a făcut-o Moise în pustia Sinai.NUMERELE 221 Numerele 1 Luptătorii lui Israel. pe toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus. fiul lui Raguel. 5 Iată numele bărbaţilor care vor fi cu voi: Din Ruben: Eliţur. tot bărbatul 3 de la douăzeci de ani în sus. Fiii lui Simeon. 1 În cel de al doilea an de la ieşirea lor din ţara Egiptului. după neamurile lor. fiul lui Enan. după rudenia lor. fiul lui Pedaţur. capii seminţiilor strămoşeşti. fiul lui Ocran. 17 au adunat toată obştea în ziua cea dintâi a lunii a doua din anul al doilea. după familiile lor2 . şi Gamaliel. fiul lui Amişadai. 1A din Veniamin: Abidan. 19 Fiii lui Ruben – întâiul-născut al lui Israel – după neamurile lor. bărbatul cel mai de seamă în familia sa. fiul lui Şedeur. după rudenia lor. din Manase. 2 Literal: „după casele lor părinteşti”. 8 din Isahar: Natanael. fiul lui Aminadab. Moise şi Aaron i-au luat pe bărbaţii aceştia ce fuseseră numiţi pe numele lor. 7 din Iuda: Naason. toţi bărbaţii de la douăzeci de ani în sus. fiul lui Ţurişadai. din Gad: Eliasaf. se înţelege: după clanurile lor. fiul lui Ţuar. căpeteniile peste mii în Israel”. Aceştia sunt cei aleşi din obşte. pe familii şi pe numele lor. 10 din fiii lui Iosif: Elişama. 4 Cu voi va mai fi câte un om din fiecare neam. socotindui om cu om după numărul numelor lor. din Aşer: Paghiel. după familiile lor. toţi cei în stare să poarte arme: 20 21 din seminţia lui Ruben au fost numă- raţi patruzeci şi şase de mii cinci sute. om cu om. socotindu-i om cu om după numărul 22 . om cu om. în ziua întâi a lunii a doua grăit-a Domnul către Moise în pustia Sinai. fiul lui Helon. aşa cum îi poruncise Domnul. 11 12 13 14 15 16 din Dan: Ahiezer. zicând: 2 „Număraţi toată obştea fiilor lui Israel după neamurile lor1 . 6 din Simeon: Şelumiel. ceea ce indică descendenţii unui părinte comun. în cortul mărturiei. socotindu-le numărul după numele lor. 9 din Zabulon: Eliab. Un clan cuprindea mai multe familii. tot cel ce poate ieşi la oaste în Israel. fiul lui Ghedeon. după familiile lor. din Efraim. şi au înscris. după spiţa neamurilor lor. din Neftali: Ahira.

toţi bărbaţii de la douăzeci socotindu-i om cu om după numărul de ani în sus.arme: raţi şaptezeci şi patru de mii şase sute. toţi bărbaţii de la douăzeci după rudenia lor. toţi bărbaţii de la douăzeci socotindu-i om cu om după numărul de ani în sus. după neamurile lor. numelor lor. sute. toţi cei în stare să poarte socotindu-i om cu om după numărul numelor lor. după neamurile lor. toţi bărbaţii de la 23 din seminţia lui Simeon au fost număraţi cincizeci şi nouă de mii trei douăzeci de ani în sus. măraţi treizeci şi două de mii două 26 Fiii lui Iuda. toţi bărbaţii de la douăzeci arme: de ani în sus. socotindu-i după numărul numelor lor. după familiile lor. după familiile lor. fiii lui Efraim. după familiile lor. după rudenia lor. toţi cei în stare să poarte numelor lor. după rudenia lor. toţi cei în stare să poarte socotindu-i om cu om după numărul arme: numelor lor. după familiile lor. raţi patruzeci şi una de mii cinci sute. toţi cei în stare să poarte măraţi cincizeci şi patru de mii patru arme: sute. 33 din seminţia lui Efraim au fost nu24 Fiii lui Gad. numelor lor. socotindu-i om cu om după numărul 34 fiii lui Manase. sute. după neamurile lor. după neamurile socotindu-i om cu om după numărul lor. toţi cei în stare să poarte după neamurile lor. după familiile lor. după neamurile lor. socotindu-i om cu om după numărul 38 Fiii lui Dan. după rudenia lor. numelor lor. 40 Fiii lui Aşer. după familiile lor. de ani în sus. toţi bărbaţii de la douăzeci arme: de ani în sus. arme: după familiile lor. după neamurile lor. după rudenia lor. raţi şaizeci şi două de mii şapte sute. toţi cei în stare să poarte numelor lor. 36 Fiii lui Veniamin. după familiile lor. după neamurile lor. toţi bărbaţii de la douăzeci după rudenia lor. toţi cei în stare să poarte 31 din seminţia lui Zabulon au fost nu.NUMERELE 1 222 numelor lor.de ani în sus. de ani în sus.arme: măraţi cincizeci şi şapte de mii patru 41 din seminţia lui Aşer au fost număsute. toţi cei în stare să poarte arme: sute. 37 din seminţia lui Veniamin au fost 28 Fiii lui Isahar. după rudenia lor. toţi cei în stare să poarte 27 din seminţia lui Iuda au fost numă. toţi bărbaţii de la douăzeci 32 Dintre fiii lui Iosif. după neamurile lor. toţi cei în stare să poarte 25 din seminţia lui Gad au fost număarme: raţi patruzeci şi cinci de mii şase sute 35 din seminţia lui Manase au fost nucincizeci. de ani în sus. 39 din seminţia lui Dan au fost numă30 Fiii lui Zabulon. socotindu-i om cu om după numărul după rudenia lor. . după familiile lor. măraţi patruzeci de mii cinci sute. toţi bărbaţii de la douăzeci 29 din seminţia lui Isahar au fost nu. toţi bărbaţii de la douăzeci arme: de ani în sus. numelor lor. număraţi treizeci şi cinci de mii patru după rudenia lor.

băra lângă steagul său. Ei vor purta cortul şi patru de mii şase sute. străinul3 care se tabere e un pătrat pe ale cărui laturi se află câte 51 1 cu sensul: „profanul”. va poposi tabăra la numărătoare. după neamul strămoşesc. când va fi să se oprească. nici levit. tului mărturiei”. toţi bărbaţii de la douăzeci armele sale. ţine cauza Mâniei. 3 „Străinul” trei triburi.NUMERELE 2 42 223 Fiii lui Neftali. cu toate lucrurile lui. leviţii îl cele Întregul douăsprezece triburi ale lui Israel îşi aşază vor strânge. ron. În mijlocul pătratului se află cortul mărturiei. taberele pe durata unui popas. 52 Fiii lui Israel vor tăbărî fiecare în tasocotindu-i om cu om după numărul băra sa. Aşadar. cel ce nu este nici preot. vezi Iş 19. nu efectul păcatului. stare să iasă la război întru Israel. Principiul dominant este acela că întotdeauna Dumnezeu – prezent.asupra obştii fiilor lui Israel”. vor fi straja corsute. două din ele avându-şi la mijloc pe cel principal. 50 ci pe leviţi rânduieşte-i la cortul mărturiei şi la toate lucrurile lui şi la toate 4 cu oştenii săi în număr de şaptezeci câte sunt în el. activ şi grăitor în cortul mărturiei – Se află în centrul poporului. 49 capitol e dedicat modului în care Când va fi să plece cortul. când: 45 2 „Vezi ca seminţia lui Levi să n’o treci 3 Întâi. dab. 46 a fost de şase sute trei mii cinci sute zicând: cincizeci. vor sluji în el. numărul lor să nu-l lui Iuda. după neamurile lor. după familiile lor. în preajma semnelor familiei sale. străjuit de leviţi. căpetenia fiilor lui Iuda este Naason. va apropia va fi omorât. . leviţii. aşa au făcut. câte un bărbat pentru fiecare seminţie. urmează să moară. 1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron. Septuaginta rebăra. împrejurul cortului mărtu43 din seminţia lui Neftali au fost nuriei. fiecare sub steagul său şi sub numelor lor. căpeteniile lui Israel. îşi vor aşeza viţii după seminţia părinţilor lor. cu armele lor. al tuturor celor în Tabăra poporului lui Israel. zişi’mprejurul lui1 . 4 Ebr. taberele cu faţa spre cortul mărturiei 48 Şi a grăit Domnul către Moise. cu armiile ei. de ani în sus. 12. 2 „Fiii lui Israel să-şi aşeze fiecare ta47 Cu ei însă nu au fost număraţi şi le. întregul număr al fiilor lui Israel. după rudenia lor. cel ce nu este învestit cu sacerdoţiu şi care. Schema întregii leviţii îl vor întinde. toţi cei în stare să poarte 53 Iar leviţii îşi vor aşeza tabăra în arme: apropiere. ei. spre răsărit. ca nu cumva păcat să fie întru fiii măraţi cincizeci şi trei de mii patru lui Israel4 . 44 Acestea sunt numerele ieşite din nu54 Şi au făcut fiii lui Israel după tot ceea mărătoarea făcută de Moise şi Aaron ce Domnul le poruncise lui Moise şi Aaîmpreună cu cei doisprezece bărbaţi. al celor de la douăzeci de ani în sus.: „ca nu cumva Mânia (Domnului) să fie şi’mprejurul cortului îşi vor aşeza ta. profanând locul cel sfânt al prezenţei lui Dumnezeu. fiul lui Aminasocoteşti între fiii lui Israel.

vor porni în al treilea rând. 21 cu oştenii săi în număr de treizeci şi două de mii două sute. vor porni întâi. căpetenia fiilor lui Veniamin este Abidan. fiul lui Helon. căpetenia fiilor lui Zabulon este Eliab. 9 Toţi cei număraţi în tabăra lui Iuda. fiul lui Şedeur. o sută opt mii o sută după armiile lor. vor porni cei din urmă. fiul lui Raguel. 22 De cealaltă parte se va aşeza seminţia lui Veniamin. 29 De cealaltă parte îşi va aşeza tabăra seminţia lui Neftali. 30 cu oştenii săi în număr de cincizeci şi trei de mii patru sute. 15 cu oştenii săi în număr de patruzeci şi cinci de mii şase sute cincizeci. fiul lui Amihud. cu tabăra leviţilor în mijlocul celorlalte tabere. fiecare ţinându-se de rândul său. cu armiile ei. căpetenia fiilor lui Manase este Gamaliel. 18 Spre apus va poposi tabăra lui Efraim cu armiile ei. o sută optzeci şi şase de mii patru sute după armiile lor. 23 cu oştenii săi în număr de treizeci şi cinci de mii patru sute. căpetenia fiilor lui Neftali este Ahira. 32 Acesta este numărul fiilor lui Israel după familiile lor strămoşeşti. fiul lui Ocran. 28 cu oştenii săi în număr de patruzeci şi una de mii cinci sute. 31 Toţi cei număraţi în tabăra lui Dan. 13 cu oştenii săi în număr de cincizeci şi nouă de mii trei sute. 19 224 cu oştenii săi în număr de patruzeci de mii cinci sute. 10 Spre miazăzi va fi tabăra lui Ruben. fiul lui Ţurişadai. când le este rândul”. 25 La miazănoapte se va aşeza tabăra lui Dan cu armiile ei. cum au poposit.NUMERELE 2 5 Alături va poposi seminţia lui Isahar. fiul lui Ghedeon. fiul lui Amişadai. 7 De cealaltă parte va poposi seminţia lui Zabulon. 24 Toţi cei număraţi în tabăra lui Efraim. 8 cu oştenii săi în număr de cincizeci şi şapte de mii patru sute. 16 Toţi cei număraţi în tabăra lui Ruben. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. o sută cincizeci şi una de mii patru sute cincizeci după armiile lor. 26 cu oştenii săi în număr de şaizeci şi două de mii şapte sute. fiul lui Ţuar. căpetenia fiilor lui Gad este Eliasaf. fiul lui Enan. căpetenia fiilor lui Aşer este Paghiel. întru totul. o sută cincizeci şi şapte de mii şase sute după armiile lor. căpetenia fiilor lui Dan este Ahiezer. căpetenia fiilor lui Isahar este Natanael. 12 Lângă el va poposi seminţia lui Simeon. numărul celor socotiţi în tabere după armiile lor: şase sute trei mii cinci sute cincizeci. căpetenia fiilor lui Simeon este Şelumiel. căpetenia fiilor lui Efraim este Elişama. 33 Iar leviţii nu au fost număraţi cu ei. căpetenia fiilor lui Ruben este Eliţur. fiul lui Pedaţur. 20 Lângă ea se va aşeza seminţia lui Manase. vor porni în rândul al doilea. 11 cu oştenii săi în număr de patruzeci şi şase de mii cinci sute. 17 Atunci va porni cortul mărturiei. 6 cu oştenii săi în număr de cincizeci şi patru de mii patru sute. aşa vor şi pleca. 14 De cealaltă parte va poposi seminţia lui Gad. . 27 Lângă el îşi va aşeza tabăra seminţia lui Aşer.

Acestea sunt numele fiilor lui Aaron. în schimbul lor vor fi. Abiud. îi vei număra pe toţi cei de parte bărbătească. vezi Iş 26. în ziua’n care i-am lovit pe toţi întâi-născuţii din ţara Egiptului Mi iam sfinţit Mie pe toţi întâi-născuţii din Israel. 20 Fiii lui Merari. după rudenia lor. zicând: 6 „Ia seminţia lui Levi şi pune-o la’ndemâna lui Aaron preotul. 3 4 Nadab şi Abiud au murit în faţa Dom- nului. zicând: 15 „Numără-i pe fiii lui Levi. şi ai Mei vor fi leviţii. 19 Fiii lui Cahat. aşa cum le poruncise Domnul. de la om până la dobitoc. făcând slujbele cortului. în grija lor va fi slujba preoţească şi toate cele ce sunt pe jertfelnic şi înlăuntrul perdelei2 . tatăl lor. 10 Iar pe Aaron şi pe fiii săi îi vei pune mai-mari peste cortul mărturiei. Şi au făcut fiii lui Israel tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise: aşa îşi aşezau taberele în rândurile rânduite. făcând slujbele cortului. cel ce se naşte’ntâi între fiii lui Israel. străinul care se va apropia va fi omorât”. 13 fiindcă toţi întâi-născuţii sunt ai Mei. fiecare ţinându-se de rudenia sa şi de neamul părinţilor săi. ca să-l ajute’n slujbă. atunci când au adus ei foc străin înaintea Domnului. după rudeniile lor: Mahli şi Muşi. din mijlocul fiilor lui Israel Eu i-am luat pe leviţi în locul a tot întâinăscutul. ei dintre fiii lui Israel. Hebron şi Uziel. de la o lună’n sus”. 7 Ei vor păzi toate lucrurile cortului mărturiei şi vor lua asupră-le sarcinile fiilor lui Israel. 17 Iată acum numele fiilor lui Levi: Gherşon. preoţii. 11 Şi a grăit Domnul către Moise. 8 1 Vezi istoria lui Nadab şi Abiud în Lv 10. după rudeniile lor: Amram. şi tot aşa porneau. în pustia Sinai1 .NUMERELE 3 34 225 Pune-i pe leviţi la’ndemâna lui Aaron şi a fiilor săi. ai Mei vor fi! Eu sunt Domnul!” 14 Şi a grăit Domnul către Moise în pustia Sinai. în sfânta-sfintelor. 18 Şi iată numele fiilor lui Gherşon. Ei vor păzi ce are el de păzit şi ceea ce au de păzit fiii lui Israel înaintea cortului mărturiei. 16 Moise şi Aaron i-au numărat după cuvântul Domnului. . 1 2 Iată numele fiilor lui Aaron: Nadab. Iată-i pe urmaşii lui Aaron şi pe ai lui Moise. Ei n’au avut copii. aşa că Eleazar şi Itamar au fost cei ce s’au rânduit împreună cu Aaron. la vremea când a grăit Domnul cu Moise pe muntele Sinai. 5 Atunci a grăit Domnul către Moise. Eleazar şi Itamar. Iţhar. 1-7. 31 şi nota. ei Îmi vor fi dăruiţi Mie. după rudeniile lor: Libni şi Şimei. după familiile lor părinteşti. Cahat şi Merari. zicând: 12 „Iată. întâiul-născut. 3 Numărătoarea leviţilor şi slujbele lor. preoţii cei cu capetele unse şi cu mâinile sfinţite spre slujirea preoţească. Acestea sunt neamurile 9 2 „Înlăuntrul perdelei”: în spatele catapetesmei.

. fiul lui Lael. iar vitele leviţilor în locul tuturor întâinăscuţilor din vitele fiilor lui Israel”. Căpetenia casei părinteşti a neamului lui Gherşon era Eliasaf. şi toate lucrurile şi uneltele lor. 22 Cei număraţi ai lor. 24 La cortul mărturiei. parte bărbătească de la o lună’n sus. 21 De Gherşon se ţin neamul lui Libni şi 33 226 De Merari se ţin neamul lui Mahli şi neamul lui Muşi. după neamurile lor. fiul lui Abihael. numărul celor ce aveau în seamă sfântul locaş era de opt mii trei sute. fiii lui Gherşon aveau în seamă cortul şi acoperământul lui. neamul lui Iţhar. fiul preotului Aaron. 34 socotindu-i pe toţi cei de parte bărbătească de la o lună’n sus. jertfelnicul. au fost douăzeci şi două de mii. 43 De toţi. Aaron şi fiii acestuia. rânduit să privegheze pe cei ce aveau în seamă sfântul locaş. stâlpii şi tălpicele lui. numărul leviţilor număraţi de Moise şi Aaron din porunca Domnului. Străinul ce se va apropia va fi omorât. în seama cărora se afla sfântul locaş pe care-ar fi trebuit să-l aibă’n seamă fiii lui Israel. 37 stâlpii curţii de jur-împrejur. de la o lună’n sus. 35 Căpetenie peste casa părintească a neamului lui Merari era Ţuriel. 31 32 Căpetenie peste căpeteniile leviţilor era Eleazar. 29 Neamurile fiilor lui Cahat îşi aşezau tabăra într’o latură a cortului. spre asfinţit. Căpetenia casei părinteşti a neamului lui Cahat era Elţafan. şi fă-le numărul după nume. neamul lui Hebron şi neamul lui Uziel. sfeşnicul. cei număraţi ai lor au fost şapte mii cinci sute. cu tălpicele. 41 Şi pe leviţi îi vei lua pentru Mine – Eu sunt Domnul – în locul tuturor întâi-născuţilor din fiii lui Israel. 40 Şi a grăit Domnul către Moise: „Numără-i pe toţi întâi-născuţii de parte bărbătească dintre fiii lui Israel. 25 pânzele curţii. obiectele pentru sfintele slujbe. aceste neamuri sunt ale lui Cahat. socotindu-se toţi cei de parte bărbătească de la o lună’n sus. 38 Iar în partea din faţă a cortului mărturiei. după nu- neamul lui Şimei. fiul lui Uziel. zăvoarele. 23 Fiii lui Gherşon îşi aşezau tabăra în spatele cortului. precum şi toate obiectele lui. pe toţi întâinăscuţii dintre fiii lui Israel. 28 Socotindu-i pe toţi cei de parte bărbătească de la o lună’n sus. spre miazăzi. vălul de la uşa cortului adunării. spre răsărit. aceste neamuri sunt ale lui Merari. după familiile lor părinteşti. masa. 26 27 De Cahat se ţin neamul lui Amram. spre miazănoapte. după cum îi poruncise Domnul. 39 Întru totul. Ei îşi aşezau tabăra într’o latură a cortului. ţăruşii şi frânghiile lor.NUMERELE 3 lui Levi. 36 Fiii lui Merari aveau în seamă pilaştrii cortului. aceste neamuri sunt ale lui Gherşon. perdeaua de la intrarea’n curtea cortului. întâi-născuţii de parte bărbătească de la o lună’n sus. 30 În paza lor se aflau chivotul. perdeaua cu toate ale ei. îşi aşezau tabăra Moise. numărul lor era de şase mii două sute. 42 Atunci Moise i-a numărat.

Eu sunt Domnul! 46 Pentru răscumpărarea celor două sute şaptezeci şi trei de întâi-născuţi ai fiilor lui Israel care trec peste numărul leviţilor 47 vei lua câte cinci sicli de cap. ci şi o încărcătură simbolică. Aaron şi fiii săi vor intra şi vor lua perdeaua adumbritoare2 şi vor înveli cu ea chivotul mărturiei. „a adumbri” vezi nota de la Iş 25. vârsta minimă este de 30 de ani. 4 Slujbe deosebite ale leviţilor şi numărul lor.: „toţi cei apţi pentru serviciul militar”. şi vitele leviţilor în locul vitelor lor. 8 Vor lua o îmbrăcăminte’n culoarea iachintului şi vor acoperi sfeşnicul luminilor şi candelele lui. 44 Şi a grăit Domnul către Moise. 49 Iar Moise a luat argintul de răscumpărare a celor ce treceau de numărul leviţilor. Termenul ebraic e tradus deseori prin „piele de delfin” („viţel de mare”). cleştele lui. În ritualul ebraic. 3 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la vârsta de cincizeci de ani: toţi . îi vei lua socotiţi după siclul sfânt. Pentru termenul „a umbri”. zicând: 45 „Ia-i pe leviţi în locul tuturor întâinăscuţilor din fiii lui Israel. cu un acoperământ de piele’n 10 1 Ebr. Leviţii vor fi ai Mei. iar peste el vor aşterne un înveliş de lână violetă. apoi îi vor pune pârghiile.NUMERELE 4 mărul numelor. 20. ibricele şi cupele turnării lor. după siclul sfânt. 227 cei ce pot intra la slujbă1 să facă tot ce se cere în cortul mărturiei. adică douăzeci de ghere într’un siclu. apoi îi vor pune pârghiile. zicând: 2 „Dintre fiii lui Levi numără-i pe fiii lui Cahat după neamurile lor şi după familiile lor părinteşti. mucările lui şi toate vasele cele pentru untdelemn folosite’n slujbă. pe ea vor fi şi pâinile cele de-a pururi. talerele. 48 şi argintul acesta îl vei da lui Aaron şi fiilor săi ca răscumpărare pentru cei ce sunt peste număr”. 51 Şi. textul Septuagintei însă concordă cu Nm 8. Leviţii erau scutiţi de acest serviciu în schimbul slujbelor religioase. după cuvântul Domnului. 2 Perdeaua (catapeteasma) care „adumbrea” sfânta-sfintelor. despărţind-o de sfânta. au fost douăzeci şi două de mii două sute şaptezeci şi trei. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. argintul pentru răscumpărarea celor ce prisoseau a fost dat de Moise lui Aaron şi fiilor acestuia. 50 de la întâii-născuţi ai fiilor lui Israel a luat el argintul: o mie trei sute şaizeci şi cinci de sicli. 5 Deasupra vor pune un acoperământ de piele’n culoarea iachintului3 . 7 Peste acestea vor pune o poală stacojie. acela de a deosebi cu uşurinţă rostul şi folosirea diferitelor obiecte. Iată slujba fiilor lui Cahat în cortul mărturiei: sfânta-sfintelor. 4 Când va pleca tabăra. iar pe deasupra ei vor aşterne un acoperământ de piele’n culoarea iachintului. În Versiunea Ebraică. 9 Şi-l vor acoperi. culorile aveau nu numai un rol practic. 6 Pe masa pâinilor punerii-înainte vor aşterne o faţă de masă violetă. 3 „Piele’n culoarea iachintului”: vezi nota de la Iş 25. 5. iar deasupra vor pune blidele. 23-26: serviciul militar începea la 25 de ani şi se încheia la 50. 1 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron. pe el şi toate obiectele lui.

perdeaua intrării de lucrurile cortului mărturiei pe care le la poarta curţii de dimprejurul cortului vor purta fiii lui Cahat. cănile de stropit şi toate lucru22 „Numără-i şi pe fiii lui Gherşon. zicând: piele’n culoarea iachintului. aromatele de tămâiat. fiul preotului Aaron. când: lopeţile. 5 Această ultimă frază îi e proprie Septuaginilor săi. ei însă nu se vor atinge de cele turiei. când acestea sunt învelite. îi vor pune deasupra după familiile lor părinteşti şi după un acoperământ de piele’n culoarea ianeamurile lor. chintului. le vor aşeza ei să trăiască şi să nu moară când se într’un înveliş de culoarea iachintului vor apropia de lucrurile cele mai sfinte: şi le vor acoperi cu un acoperământ de Aaron şi fiii săi vor veni şi-l vor pune pe piele’n culoarea iachintului. sfinte. apoi le vor fiecare din ei la slujba lui şi la sarcina pune pe targă. frânghiile lor şi toate 13 – Eleazar. 14 Vor pune pe el toate obiectele ce se 21 Şi a grăit Domnul către Moise. mirul de ungere.ce anume să facă şi să poarte: minat de acoperit locaşul cel sfânt şi 25 Vor purta perdelele cortului. apoi îi vor 18 „Să nu lăsaţi să se stingă dintre leviţi pune pârghiile. apoi îi vor pune pârghiile. tru sfeşnic.pentru ca ei să-şi facă slujba. în tot ceea ce au ei de făcut şi tei. 12 Vor lua toate lucrurile ce se folosesc 19 iată ce trebuie să le faceţi pentru ca la slujbe’n locaşul cel sfânt. vălul de la intrarea cortului mărpoarte. şi jertfelnicului. cortul întreg şi toate câte sunt în el. altfel. da. Acestea sunt 26 pânzele curţii. acoperişul mea când tabăra urmează să plece de culoarea iachintului de deasupra la drum vor veni fiii lui Cahat să le lui. învelitoarea lui. veţi veghea ca fiecare să-şi 16 .: „vor curăţi jertfelnicul de cenuşă”. cu îmbrăcăminte stacojie îl vor cele sfinte. pe targă.27 Toate slujbele fiilor lui Gherşon se vor face după porunca lui Aaron şi a fi4 Ebr. vor muri”. lo11 Peste jertfelnicul cel de aur vor pune caşul cel sfânt şi toate lucrurile lui –”.mărturiei. targă. la vre. Acoperământ vor pune şi peste jert. cortul toate lucrurile sfântului locaş. deasupra uăzeci şi cinci şi cincizeci de ani: toţi lor vor pune un acoperământ de piele’n cei ce pot intra în slujbă spre a face tot culoarea iachintului. sămânţa neamului lui Cahat. de purtat. Vor lua apoi o îmbrăcăminte stacojie şi 23 numără-i pe cei ce au vârsta între dovor acoperi baia şi tălpica ei. şi-l vor pune pe rul zilnic de pâine. ca să nu moară. va lucrurile lor de slujbă – tot ce trebuie avea sub veghea sa untdelemnul pen. acoperi. furculiţele. apoi le vor aşeza ce se cere în cortul mărturiei.5 24 Iată slujba neamurilor lui Gherşon. 15 După ce Aaron şi fiii săi vor fi ter. o îmbrăcăminte’n culoarea iachintului 17 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaşi-l vor acoperi cu un acoperământ de ron. rile jertfelnicului. lui.20 dar ei nu vor intra să dea cu ochii de felnic4 .NUMERELE 4 228 culoarea iachintului. zifolosesc la slujbă: vătraiul.

al tuturor celor ce slujeau în cortul mărturiei. două mii şapte sute cincizeci. cei dimprejurul ei. 38 229 Au fost număraţi apoi fiii lui Gherşon. fiecare bărbat a fost numărat după slujba sa şi după sarcina sa: aşa au fost ei număraţi. 41 Acesta este numărul neamului lui Gherşon. 48 ei. pe toţi cei ce pot intra în slujba cortului mărturiei! 36 Şi s’au găsit la numărătoare. trei mii două sute. 28 Aceasta este slujba fiilor lui Gherşon la cortul mărturiei. ce anume au ei de făcut sub veghea lui Itamar. două mii şase sute treizeci. ţăruşii. 43 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci. 35 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci. toţi cei ce pot intra în slujba cortului mărturiei. după rudenia lor. după rudenia lor şi după familiile lor părinteşti. al tuturor celor ce slujeau la cortul mărturiei. toţi cei ce pot intra în slujba cortului mărturiei. 32 stâlpii curţii. 39 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci. pe care i-au numărat Moise şi Aaron după porunca Domnului cea dată prin Moise. să le poarte. după cum Domnul îi poruncise lui Moise. cei număraţi. acoperământul. 42 A fost numărat după aceea şi neamul fiilor lui Merari. 40 Şi s’au găsit la numărătoare. frânghiile şi toate uneltele cu tot ce ţine de lucrarea lor. funiile cu ţăruşii lor. Aaron şi căpeteniile obştii iau numărat pe fiii lui Cahat după neamurile lor şi după familiile lor părinteşti. 45 Acesta este numărul neamului din fiii lui Merari. fiul lui Aaron preotul. îi vei număra după neamurile şi după familiile lor părinteşti. aşa cum i-au numărat Moise şi Aaron după porunca Domnului dată prin Moise. 47 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci. după rudeniile şi după familiile lor părinteşti. au fost opt mii cinci sute optzeci. 34 Moise. 44 Şi s’au găsit la numărătoare. 33 Aceasta este slujba neamului fiilor lui Merari la cortul mărturiei.NUMERELE 4 ducă la îndeplinire ceea ce i s’a încredinţat. Veţi număra pe nume toate lucrurile ce sunt în seama lor să le poarte. după neamurile şi după familiile lor părinteşti. toţi cei ce pot intra la slujbă să facă tot ce se cere pe seama lor în cortul mărturiei. pe aceştia să-i numeri: pe toţi cei ce pot intra în slujba cortului mărturiei. 29 Cât despre fiii lui Merari. ce anume au ei de făcut sub veghea lui Itamar. cu tălpicele lor. 31 În seama lor. leviţii număraţi de Moise şi de Aaron şi de căpeteniile lui Israel. . 46 De toţi. aşa cum i-au numărat Moise şi Aaron după porunca Domnului. bârnele şi tălpicele lor. 30 de la douăzeci şi cinci de ani în sus până la cincizeci. 49 După porunca Domnului cea dată prin Moise. sunt toate lucrurile din cortul mărturiei: pilaştrii cortului cu pârghiile. după rudenia lor şi după familiile lor părinteşti. 37 Acesta este numărul neamului lui Cahat. după rudenia lor şi după familiile lor părinteşti. fiul lui Aaron preotul”.

expresie unică în Vechiul Testament. 8 Dacă însă omul nu are pe nimeni apropiat căruia să i se dea preţul pentru răul făcut. 10 5 Cei necuraţi. jertfă de amintire. ultima propoziţie: „şi fără ca ea să fi fost prinsă asupra faptului”. va fi a acestuia. pe tot cel atins de scurgere şi pe tot cel întinat prin atingere de mort. fiind ea pângărită fără ca’mpotriva ei să fie vreo mărturie şi fără ca ea să fi rămas însărcinată2 . „de vreme ce n’a fost prinsă asupra faptului”. fie că-i femeie. „apă de izvor” sau. dar sufletul aceluia va fi vinovat. pe care oamenii le fac încălcându-şi credincioşia faţă de Domnul. într’un vas de lut. în orice caz. 4 Iar fiii lui Israel au făcut aşa: i-au scos afară din tabără. zicând: 2 „Porunceşte-le fiilor lui Israel să-l scoată afară din tabără pe tot leprosul. „apa vie” prin excelenţă. zicând: 6 „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spunele: Când un bărbat sau o femeie va săvârşi împotriva altcuiva vreunul din păcatele pe care oamenii le fac fără să le ia în seamă1 . iar celui faţă de care a păcătuit îi va întoarce totul pe de-a’ntregul.: „. 15 Preotul o va aduce şi o va pune înaintea Domnului.NUMERELE 5 230 orice-i va da cineva preotului. cu sens incert: fie păstrată într’un loc sfânt (un sanctuar). 1 Ebr. ale lui vor fi cele sfinţite ale fiecăruia. 3 fie că-i bărbat. . 1 Şi a grăit Domnul către Moise. 13 14 dacă el va fi cuprins de duhul geloziei şi-şi va bănui femeia fiind ea pângărită sau dacă va fi cuprins de duhul geloziei şi-şi va bănui femeia fără ca ea să fi fost pângărită. 16 17 Apoi va lua preotul apă vie. cât mai aproape de pânza freatică. afară din tabără! Femeia bănuită de adulter. „Apa vie” nu presupune neapărat sacralitatea. pe lângă berbecul de ispăşire prin care acesta se va ruga pentru ispăşirea lui. Întocmai cum Domnul îi poruncise lui Moise. atunci bărbatul îşi va aduce femeia la preot şi va aduce jertfa ce se cere pentru ea. Şi a grăit Domnul către Moise. ”. . Vezi şi Lv 14. o zecime dintr’o efă de făină de orz. zicând: 11 „Grăieşte către fiii lui Israel şi spune-le: – Dacă femeia unui bărbat va călca alături şi-l va înşela 12 prin aceea că cineva s’a culcat cu ea trupeşte şi ea se fereşte de privirea bărbatului său şi va tăgădui. atunci preţul I se cuvine Domnului şi va fi al preotului. dar să nu toarne deasupra untdelemn. . nici să pună tămâie. 5-6. curată3 . 9 Şi toată pârga din toate cele ce’ntru fiii lui Israel I se sfinţesc Domnului prin aducere la preot. .. care aminteşte păcatul. . fie adusă dintr’un izvor sfinţit. pentru că aceasta este jertfă de bănuială. pentru ca ei să nu-şi pângărească taberele în mijlocul cărora locuiesc Eu”. al lui va fi”. să-i puneţi în afara taberei. ea este „apă curgătoare”. În variantă de traducere: („fără ca’mpotriva ei să fie vreo mărturie”).: „apă sfântă”. 7 să-şi mărturisească păcatul pe care la făcut. Nm 19. 3 Ebr. apă scoasă dintr’o fântână de mare adâncime. aşa au făcut fiii lui Israel. 5 Şi a grăit Domnul către Moise. 17. la care va mai adăuga a cincea parte. va lua ţărână din 2 Ebr.

Un astfel de vot va face şi Sfântul Apostol Pavel: vezi FA 18. cele următoare se ocupă numai de obligaţiile bărbatului). te aflai sub puterea bărbatului tău. având bărbat. turi şi se va pângări. 1 Şi a grăit Domnul către Moise. te-ai abă. de amintire şi o va aduce pe jertfelnic.NUMERELE 6 231 pământul de dinaintea cortului mărtu. în timp ce el. Preotul va lua apoi din mâinile femeii jertfa de bănuială şi va pune jertfa înaintea Domnului şi o va aduce la jertfelnic. cât bărbatul tău s’a culcat cu tine iar preotul o va supune pe de-a’ntregul 21 – preotul o va supune pe femeie acestui fel de jurământ cu blestem şi-i va acestei rânduieli. Nazireatul era un vot de abstinenţă temporară. va descoperi capul femeii şi-i va 27 Dacă ea se va fi pângărit şi va fi aspune pe palme prinosul de amintire. îşi va purta păcatul asupră-şi”. amin4 ! când: 23 Preotul va scrie apoi blestemele acestea pe o hârtie şi le va muia în apa cea 2 „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spunele: – Dacă cineva. cuns aceasta de bărbatul ei. fi ea în mijlocul poporului său.26 Preotul va lua o parte din jertfa ei riei şi o va pune în apă. cu. spunându-i femeii: Dacă n’a dormit ni. practicat în special de bărbaţi (deşi acest verset face menţiune şi de un nazireat al femeii. Rostirea binecuvântării tecele şi să-ţi cadă coapsa! Iar femeia preoţeşti. care aduce blestem. având bărbat. cu blestemată a mustrării făgăduinţă se va făgădui să trăiască’n 24 şi-i va da femeii să bea apa cea curăţie1 pentru Domnul. iar apa cea blestemată a mustrării va pătrunde 3 să se’nfrâneze de la vin şi de la băutură tare. 20 dar dacă tu. bărbat sau femeie.geloziei şi care şi-ar bănui femeia: îşi va aduce femeia înaintea Domnului. va avea în mâini apa mustrării. rământ facă-ţi Domnul parte’n mijlo. 22 apa aceasta blestemată să intre’n măruntaiele tale ca să ţi se umfle pân. şi altcineva de. într’însa şi pântecele ei se va umfla şi-i va cădea coapsa şi ţintă de blestem va cea care aduce acest fel de blestem.femeia.blestemată a mustrării va pătrunde otul.rit şi va fi curată. cul poporului tău: deie Domnul să-ţi cadă coapsa. oţet de vin şi oţet de băutură într’însa. iar pântecele tău să se 6 umfle. 25 4 „Amin” = „Aşa să fie” sau „Adevărat”. zice femeii: – De blestem şi de ju. 18 şi nota. 19 Preotul o va supune jurământului. apa cea jertfa de bănuială. pentru rată să rămâi din această apă a mus. va călca alătrării.femeia care.Nazireii. după care îi va da femeii să bea apa. dar ea.29 Aceasta este legea geloziei. 18 Preotul va pune femeia în faţa Domnului. 1 În Textul Ebraic: „să facă făgăduinţă de nazireu”. nevinovată va fi şi va tut pângărindu-te cu altul în timp ce avea urmaşi. pre.31 Bărbatul va fi liber de păcat. ziva zice: Amin.28 Dar dacă femeia nu se va fi pângămeni cu tine şi dacă tu nu te-ai abă. .30 sau pentru omul cuprins de duhul tut sau te-ai pângărit. blestemată a mustrării.

să nu se spurce prin ăatingerea deî ei. după ce acesta îşi va fi tuns capul. ca ardere-de-tot. 16 preotul le va aduce înaintea Domnului. şi nimic din cele făcute din struguri să nu bea. sfânt va fi şi va lăsa pletele capului să-i crească’n voie. 10 Iar în ziua a opta va aduce la preot două turturele sau doi pui de porumbel. în ziua a şaptea să şi-l tundă. adică fără veste. până la’mplinirea zilelor cu care el I s’a făgăduit Domnului. sau fratele său. brici nu-i va trece pe cap. ca jertfă pentru păcat. şi-l va curăţi preotul de păcatul atingerii de mort. şi un berbec fără meteahnă. cu prinoasele lor de pâine şi cu turnările lor. pe lângă pieptul cel ridicat şi pe lângă şoldul aducerii. sfânt Îi este Domnului. o mioară de un an. 21 Aceasta este legea celui ce prin făgăduinţă s’a făgăduit pe sine. atunci el să-şi tundă capul în ziua curăţirii sale. pe capul său. el va fi adus la uşa cortului mărturiei 14 şi-I va aduce Domnului darul său: un miel de un an. sau mama sa. şi prin aceasta-şi va întina capul său de nazireu. cel cu făgăduinţa îşi va tunde părul capului şi-l va pune pe focul de sub jertfa de mulţumire. ca jertfă de mulţumire. iar el2 le va aduce ca jertfă pentru păcat şi ca ardere-de-tot. pâini frământate cu untdelemn şi turte nedospite unse cu untdelemn. 13 232 Iată legea pentru cel ce s’a făgăduit pe sine: În ziua când i se’mplineşte vremea pentru care s’a făgăduit. 7 chiar dacă tatăl său va muri. şi el va fi al preotului. 8 Pe toată durata făgăduinţei sale. pentru că şi-a’ntinat capul său de om făgăduit. odată fiert. 11 iar preotul va aduce spre jertfă una pentru păcat şi una ca ardere-de-tot. 6 Pe toată durata pentru care I s’a făgăduit Domnului. o pâine nedospită din coş şi o turtă nedospită şi le va pune pe mâinile celui cu făgăduinţa. 17 Berbecul îl va aduce Domnului ca jertfă de mulţumire. 5 Pe toată durata făgăduinţei sale. acest „el” se referă la nazireu. la uşa cortului mărturiei. 18 Atunci şi acolo. nici struguri proaspeţi sau uscaţi să nu mănânce. de la a bea vin de struguri pân’la a mânca sâmburi. 9 Dacă însă va muri cineva lângă el cu moarte de năprasnă. 19 Preotul va lua apoi şoldul. la intrarea cortului mărturiei. fără meteahnă. În chiar ziua aceea el îşi va sfinţi capul 12 şi-I va afierosi Domnului zilele făgăduinţei sale şi va aduce un miel de un an ca jertfă pentru păcat: zilele de până atunci nu i se vor mai socoti. apoi preotul va aduce pentru el3 prinosul de pâine şi turnarea. după care cel cu făgăduinţa poate să bea vin. 3 Pentru nazireu. aceasta-i 2 După cei mai numeroşi exegeţi. de trupul unui mort nu se va apropia. peste coşul cu azime. pentru că sfinţirea Dumnezeului său e peste el. 4 Pe toată durata făgăduinţei sale să nu se hrănească cu ceva crescut din viţa de vie. sau sora sa.NUMERELE 6 tare să nu bea. 20 şi le va ridica preotul ca aducere înaintea Domnului: lucru sfânt e acesta. al berbecului. . 15 şi un coş cu azime din făină curată. fără meteahnă.

pentru că ei. jertfă pentru păcat. amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untdelemn. după puterea făgăduinţei cu care se va făgădui. după slujba lor. mai-marii seminţiilor. şi-au adus mai-marii darurile. În altele. în faţa jertfelnicului. după slujba lor de sub îndrumarea lui Itamar. le veţi zice aşa: 24 Domnul să te binecuvinteze şi să te păzească! 25 Domnul să-Şi lumineze faţa spre tine şi să te miluiască! 26 Domnul să-Şi ridice faţa spre tine şi să-ţi dăruiască pace! 27 Aşa vor pune ei numele Meu asupra fiilor lui Israel şi Eu. Domnul. zicând: 5 „Primeşte-le din partea lor. îi voi binecuvânta”5 . Dă-le leviţilor. şi le-au adus înaintea cortului. 11 Şi a zis Domnul către Moise: „În fiecare zi. un berbec şi un miel de un an pentru ardere-de-tot. cei ce fuseseră mai-mari peste cei număraţi. pe el şi toate lucrurile lui. pentru jertfă. el face parte din versetul 26. 12 Cel ce şi-a adus darul în prima zi a fost Naason. 22 Domnul a grăit către Moise. căpetenia seminţiei lui Iuda. Când le-a miruit şi le-a sfinţit. 233 câte un bou de la fiecare. ea neavând nici o legătură cu darea lui de mână4 . le-a dat leviţilor: 7 două care şi patru boi le-a dat fiilor lui Gherşon. 7 Jertfe şi daruri ale căpeteniilor lui Israel la sfinţirea cortului. l-a uns şi l-a sfinţit. zicând: 23 „Vorbeşte tu către Aaron şi către fiii săi şi spune-le: Iată cum îi veţi binecuvânta pe fiii lui Israel. 1 Şi a fost că’n ziua când a sfârşit Moise de ridicat cortul. 14 o cădelniţă de aur de zece sicli. fiul lui Aminadab. şi vor fi ele folosite în slujba cortului mărturiei. precum şi jertfelnicul cu toate obiectele lui. mai-marii lui Israel au adus daruri. 5 Versetul 27 lipseşte din unele ediţii ale Septuagintei (inclusiv Rahlfs). 8 patru care şi opt boi le-a dat fiilor lui Merari. 9 Dar fiilor lui Cahat nu le-a dat. aşa va lucra şi legea curăţirii sale”. 15 un junc. . fiul lui Aaron preotul. 10 Căpeteniile au adus şi daruri pentru înnoirea jertfelnicului. acolo. 3 Şi au adus darurile lor în faţa Domnului: şase care acoperite şi doisprezece boi. având în seamă lucrurile sfinte. 13 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli. în chiar ziua’n care a fost uns. la rând. ei erau 2 cele douăsprezece căpetenii ale caselor lor părinteşti. plină cu tămâie. fiecăruia după slujba sa”. câte un car de la două căpetenii şi 4 Cantitatea şi valoarea jertfelor sunt independente de starea materială a celui ce le aduce. 6 Şi luând Moise carele şi boii. 4 Şi a grăit Domnul către Moise. după siclul sfânt. câte o căpetenie să-şi aducă darurile pentru sfinţirea jertfelnicului”. 16 un ţap.NUMERELE 7 jertfa sa către Domnul pentru propria sa făgăduinţă. le purtau pe umeri.

Acesta-i darul lui 37 Darul său cuprindea: un blid de arNatanael. un berbec şi un miel de un lemn. Naason. cinci ţapi şi cinci petenia fiilor lui Ruben: Eliţur. fiul lui Şedeur. 35 iar pentru jertfa de mulţumire: două 21 un junc. cinci ţapi şi cinci 27 un junc. amândouă pline lui Isahar. 31 Darul său cuprindea: un blid de ar18 În ziua a doua şi-a adus darul Nata. după siclul sfânt. fiul lui Ţuar. cinci berbeci. 22 un ţap. Şelumiel. cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. fiul lui mieluşele de un an. delemn. căpetenia seminţiei sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli. cu făinuţă de grâu frământată cu unt19 El a adus în dar: un blid de argint delemn.30 În ziua a patra şi-a adus darul căninci. amândouă pline cu cu tămâie. mieluşele de un an. fiul lui Ţurişadai. un berbec şi un miel de un cu făinuţă de grâu frământată cu unt. 26 o cădelniţă de aur de zece sicli. Acesta-i darul lui an pentru ardere-de-tot. fiul lui Aminadab. 36 În ziua a cincea şi-a adus darul că23 iar ca jertfă de mulţumire: două jupetenia fiilor lui Simeon: Şelumiel. 32 o cădelniţă de aur de zece sicli.an pentru ardere-de-tot. pentru jertfă.sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de tenia fiilor lui Zabulon: Eliab. jertfă pentru păcat. gint în greutate de o sută treizeci de 38 o cădelniţă de aur de zece sicli. Eliţur. cu tămâie. gint în greutate de o sută treizeci de .delemn. pentru jertfă. plină 41 iar pentru jertfa de mulţumire: două cu tămâie. fiul lui sicli.NUMERELE 7 17 234 iar ca jertfă de mulţumire: două ju. pentru jertfă. cinci berbeci. plină sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de cu tămâie. cinci berbeci. plină 34 un ţap. jertfă pentru păcat. 20 o cădelniţă de aur de zece sicli. un berbec şi un miel de un juninci. gint în greutate de o sută treizeci de 24 În ziua a treia şi-a adus darul căpe. după siclul sfânt. cinci berbeci. jertfă pentru păcat. plină după siclul sfânt. fiul lui Helon. după siclul sfânt. 28 un ţap. cinci ţapi şi cinci lui Ţurişadai. Acesta-i darul lui an pentru ardere-de-tot.gint în greutate de o sută treizeci de nael. fiul lui Ţuar. jertfă pentru păcat. amândouă pline Helon. cinci berbeci. cinci ţapi şi cinci Raguel. în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli. sicli. an pentru ardere-de-tot. fiul lui juninci. cu făinuţă de grâu frământată cu unt25 Darul său cuprindea: un blid de ar. făinuţă de grâu frământată cu untde. mieluşele de un an.33 un junc. Acesta-i darul lui Şedeur. 42 În ziua a şasea şi-a adus darul că29 iar pentru jertfa de mulţumire: două petenia fiilor lui Gad: Eliasaf. fiul ninci. amândouă pline 39 un junc. Acesta-i darul lui 43 Darul său cuprindea: un blid de arEliab. juninci. un berbec şi un miel de un mieluşele de un an. 40 un ţap. pentru jertfă.

fiul sicli. Acesta-i darul lui an pentru ardere-de-tot. amândouă pline cu tămâie. 46 un ţap. . juninci. după siclul sfânt. 70 un ţap. mieluşele de un an. plină gint în greutate de o sută treizeci de sicu tămâie. fiul lui Amihud. cu făinuţă de grâu frământată cu unt. fiul lui juninci. delemn. mieluşele de un an. jertfă pentru păcat. gint în greutate de o sută treizeci de 48 În ziua a şaptea şi-a adus darul căsicli şi o cupă de argint de şaptezeci de petenia fiilor lui Efraim: Elişama. sicli. plină 65 iar pentru jertfa de mulţumire: două cu tămâie. pentru jertfă. delemn.NUMERELE 7 235 sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de 56 o cădelniţă de aur de zece sicli. cu tămâie. fiul lui Raguel. după siclul sfânt. Acesta-i darul lui 67 Darul său cuprindea: un blid de arElişama. Abidan. cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. 55 Darul său cuprindea: un blid de ar68 o cădelniţă de aur de zece sicli. după siclul sfânt. pentru jertfă. un berbec şi un miel de un mieluşele de un an. fiul lui Ghedeon. jertfă pentru păcat. 66 În ziua a zecea şi-a adus darul că53 iar pentru jertfa de mulţumire: două petenia fiilor lui Dan: Ahiezer. jertfă pentru păcat. după siclul sfânt. amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu untlui Pedaţur. 60 În ziua a noua şi-a adus darul căpe47 iar pentru jertfa de mulţumire: două tenia fiilor lui Veniamin: Abidan. gint în greutate de o sută treizeci de 62 o cădelniţă de aur de zece sicli. cinci berbeci. plină sicli. Acesta-i darul lui an pentru ardere-de-tot. 64 un ţap. amândouă pline lui Amihud. amândouă pline 69 un junc. cinci berbeci. plină sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de cu tămâie. cinci ţapi şi cinci 51 un junc. an pentru ardere-de-tot. cli. 44 o cădelniţă de aur de zece sicli.delemn. 52 un ţap. fiul juninci. amândouă pline 63 un junc. jertfă pentru păcat. cu făinuţă de grâu frământată cu unt49 Darul său cuprindea: un blid de ar. după siclul sfânt. plină 58 un ţap. cinci ţapi şi cinci Amişadai. jertfă pentru păcat. 59 iar pentru jertfa de mulţumire: două 45 un junc. Acesta-i darul lui 61 Darul său cuprindea: un blid de arEliasaf. Gamaliel.57 un junc. pentru jertfă. fiul sicli. 50 o cădelniţă de aur de zece sicli. o cupă de argint de şaptezeci de sicli. cinci berbeci. cinci berbeci. un berbec şi un miel de un delemn. cinci ţapi şi cinci lui Ghedeon. fiul lui Pedaţur. gint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de 54 În ziua a opta şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Manase: Gamaliel.an pentru ardere-de-tot. un berbec şi un miel de un cu făinuţă de grâu frământată cu unt. delemn pentru jertfă. pentru jertfă. un berbec şi un miel de un cu făinuţă de grâu frământată cu untan pentru ardere-de-tot. un berbec şi un miel de un juninci.

plină mărturiei. 87 Vitele pentru arderi-de-tot au fost de 75 un junc. fost. şaizeci de berbeci. ruit: douăsprezece blide de argint.86 douăsprezece cădelniţe de aur. textul: el însă confirmă modalitatea prin care 82 83 fiecare blid având o sută treizeci de sicli şi fiecare cupă câte şaptezeci de sicli. un berbec şi un miel de un toate: doisprezece junci. el auzea glasul Domnului vorbind cu el de deasupra acodelemn.NUMERELE 7 236 71 iar pentru jertfa de mulţumire: două 84 Acestea au fost darurile din partea juninci. jertfă pentru păcat. cinci ţapi şi cinci căpeteniilor lui Israel la sfinţirea jertmieluşele de un an.ca să-I grăiască. pentru jertfă. cinci berbeci. în ziua când acesta a fost miAhiezer. precum şi plinirea făgăduinţei din Iş 25. Moise a primit toate poruncile de mai sus. fiul lui Enan. şi şaizeci de mieluşele de un an şi fără meteahnă. după siclul sfânt. aşa încât traducerile oscilează între „El (Domnul) îi vorbea” (lui Moise) şi „el (Moise) Îi . 81 un junc. douăspre72 În ziua a unsprezecea şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Aşer: Paghiel. sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli. fiul zece cădelniţe de aur. douăsprezece cupe de argint. cu tămâie. după siclul sfânt. delemn. dintre cei doi heruvimi. jertfă pentru păcat. împreună cu prinoasele de pâine şi cu 77 iar pentru jertfa de mulţumire: două turnările lor. după’mplinirea 79 Darul său cuprindea: un blid de arcelor rânduite şi după ce el a fost migint în greutate de o sută treizeci de ruit. sfinţirea jertfelnicului. Întru totul. fiul lui Amişadai. Acesta-i darul lui felnicului. el Îi vorbea1 . după siclul sfânt. de câte zece sicli fiecare. perământului ispăşirii de pe chivotul 80 o cădelniţă de aur de zece sicli. doisprezece an pentru ardere-de-tot. cinci ţapi şi cinci mieluşele de un an. şaizeci de ţapi 78 În ziua a douăsprezecea şi-a adus darul căpetenia fiilor lui Neftali: Ahira. 22. mieluşele de un an. pentru jertfă. un berbec şi un miel de un 1 Verset izolat. fără aparentă legătură cu conan pentru ardere-de-tot. argintul acestor vase: două mii patru sute de sicli. amândouă pline 89 Când Moise intra în cortul mărturiei cu făinuţă de grâu frământată cu unt. textul original (atât cel ebraic cât şi cel grecesc) nu acordă o anume determinare pronumelui personal. lui Ocran. aurul că74 o cădelniţă de aur de zece sicli. fiul lui Ocran. Acesta-i darul lui 88 Vitele pentru jertfa de mulţumire au Paghiel. cinci berbeci. Acesta-i darul lui Ahira. pline cu tămâie. Acestea au fost darurile la fiul lui Enan. după siclul sfânt. amândouă pline cu făinuţă de grâu frământată cu unt. şi cu tămâie. juninci. cinci ţapi şi cinci doisprezece ţapi. iar pentru jertfa de mulţumire: două juninci. berbeci şi doisprezece miei de un an. Ca jertfă pentru păcat. În ce priveşte ultima propoziţie a versetului. 73 Darul său cuprindea: un blid de argint în greutate de o sută treizeci de sicli şi o cupă de argint de şaptezeci de sicli. cinci berbeci. 85 un ţap. plină delniţelor: o sută douăzeci de sicli. întru totul. 76 un ţap. laolaltă: douăzeci şi patru de juninci.

dintre fiii lui Israel. rugându-te astfel pentru ispăşirea lor. 7 Iată ce le vei face ca să fie curaţi: să-i stropeşti cu apa curăţirii. 4 Iată cum era meşteşugit sfeşnicul: din aur ciocănit – şi fusul şi florile îi erau lucrate din ciocan. zicând: 6 „Ia-i pe leviţi din mijlocul fiilor lui Israel şi supune-i curăţirii. cele şapte candele vor lumina partea sfeşnicului cea de dinainte”. . după izvodul pe care Domnul i-l arătase lui Moise. pentru Mine Mi i-am luat dintre fiii lui Israel. 12 Leviţii îşi vor pune mâinile pe capetele juncilor. 13 Îi vei pune pe leviţi în faţa Domnului şi’n faţa lui Aaron şi’n faţa fiilor săi şi-i vei aduce ca afierosire’n faţa Domnului. 8 Apoi ei vor lua un junc şi prinosul său de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn. pe celălalt ca ardere-de-tot Domnului. şi ei vor fi cei ce vor lucra lucrurile Domnului. fie că-i om. 14 Aşa-Mi vei pune tu deoparte pe leviţi din mijlocul fiilor lui Israel. 16 Căci în dar Îmi sunt dăruiţi Mie dintre fiii lui Israel. 17 căci al Meu este tot întâi-născutul întru fiii lui Israel. ci dialogul celor doi. în locul tuturor celor întâi-născuţi – al celor ce ies întâi din pântece. 10 Pe leviţi îi vei aduce’n faţa Domnului. 9 Îi vei aduce pe leviţi înaintea cortului mărturiei şi vei aduna toată obştea fiilor lui Israel. 19 şi’n dar i-am dat pe leviţi lui Aaron şi fiilor săi. pentru ca’ntre fiii lui Israel să nu fie nici o lovire când s’ar apropia de locaşul cel sfânt”. să-şi treacă ei briciul peste tot trupul lor şi să-şi spele hainele. pe ei. 3 Şi a făcut Aaron aşa: candelele sfeşnicului le-a aprins în partea lui cea din faţă. şi ei vor fi ai Mei. 15 După aceasta vor intra leviţii să lucreze ceea ce au de lucrat în cortul mărturiei. Aşa vei face curăţirea lor şi-i vei aduce înaintea Domnului. 20 Moise şi Aaron şi toată obştea fiilor lui Israel au făcut cu leviţii aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise’n privinţa leviţilor. pentru că Eu Mi i-am sfinţit Mie în ziua când în ţara Egiptului am lovit pe tot întâi-născutul. 11 Aaron îi va osebi pe leviţi ca afierosire’n faţa Domnului. pentru ca ei să facă ceea ce fiii lui Israel au de făcut în cortul mărturiei şi să se roage pentru fiii lui Israel. aşa au făcut cu ei fiii lui Israel. aşa a făcut el sfeşnicul. fie că-i dobitoc. atunci vor fi curaţi.NUMERELE 8 237 lui Israel. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. 5 Şi a grăit Domnul către Moise. iar fiii lui Israel îşi vor pune mâinile pe leviţi. în vreme ce tu vei lua un al doilea junc ca jertfă pentru păcat. 18 şi i-am luat pe leviţi în locul tuturor celor întâi-născuţi între fiii lui Israel. zicând: 2 „Vorbeşte-i lui Aaron şi spune-i: – Când vei aprinde candelele. 8 Sfinţirea leviţilor. dintre fiii vorbea” (Domnului). Contextul însă impune varianta a doua: comunicarea dintre om şi Dumnezeu nu înseamnă monologul Acestuia. 1 Şi a grăit Domnul către Moise. iar tu vei aduce: pe unul ca jertfă pentru păcat.

şi i-a zis: 2 „Spune-le fiilor lui Israel să facă Paştile la vremea lor. 6 Au venit însă bărbaţii care erau necuraţi din pricină că se atinseseră de trup de om mort şi care deci nu puteau să facă Paştile în ziua aceea. cum anume să-şi păzească slujba”. Aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise’n privinţa leviţilor. dar va zăbovi să facă Paştile. . în ziua a paisprezecea. zicând: 24 „Aceasta este legea leviţilor: De la douăzeci şi cinci de ani în sus vor intra să slujească în cortul mărturiei. 14 Iar dacă un străin se va apropia de voi şi se va aşeza în ţara voastră şi va face Paştile Domnului. de ce să nu fim lăsaţi să-I aducem Domnului darul la vremea lui în mijlocul fiilor lui Israel?” 8 Şi a zis Moise către ei: „Staţi aici. 4 Iar Moise le-a spus fiilor lui Israel să facă Paştile. Aşa să faci cu leviţii. dar de lucrat nu vor mai lucra. 5 Începându-le în cea de a paisprezecea zi a lunii. 26 ci’n cortul mărturiei îi vor veghea pe fraţii lor să-şi facă fiecare slujba lui. iar eu voi auzi ce porunceşte Domnul pentru voi!” 9 Şi a grăit Domnul către Moise. 13 Dar omul curat. sufletul acela se va stârpi din poporul său. 1 Şi i-a grăit Domnul lui Moise în pustia Sinai. 22 După aceasta au intrat leviţii să-şi facă slujba în cortul mărturiei. 11 aceştia însă le vor face în cea de a doua lună. nici os nu vor zdrobi. 25 iar la cincizeci de ani vor înceta din slujbă şi nu vor mai lucra. 3 La vreme le veţi face în cea de a paisprezecea zi a lunii întâi. iar Aaron i-a adus pe ei ca dar înaintea Domnului şi s’a rugat pentru ei Aaron. după legea Paştilor şi după rânduiala lor să le facă: o 1I 9 Sărbătorirea Paştilor în pustia Sinai. să le mănânce cu azime şi cu ierburi amare. în faţa lui Aaron şi’n faţa fiilor săi. 238 cut fiii lui Israel. acela va face şi el Paştile Domnului. 12 şi nu vor lăsa din ele până’n dimineaţa următoare. spre seară. aşa au făcut în privinţa lor. omul acela îşi va purta păcatul asupră-şi. spre seară. pentru că ne-am atins de trup de om mort. în luna întâi. în pustia Sinai.NUMERELE 9 21 Şi s’au curăţit leviţii şi şi-au spălat hainele. sau va fi departe în călătorie. pentru că nu I-a adus Domnului darul la vremea lui. care nu se află departe’n călătorie. zicând: 10 „Vorbeşte tu către fiii lui Israel şi spune-le: – Dacă cineva din voi sau din urmaşii voştri va fi necurat prin atingere de trup de om mort. Norul. în chiar ziua aceea s’au înfăţişat înaintea lui Moise şi Aaron 1 7 şi acei bărbaţi i-au zis : „Noi suntem necuraţi. 23 Şi a grăit Domnul către Moise. aşa le-au fă- s’au adresat lui Moise. în cel de al doilea an de după ieşirea lor din ţara Egiptului. ca să fie ei curaţi. după rânduiala Paştilor le vor face. după legea lor şi după rânduiala lor le veţi face”. după cum Domnul îi poruncise lui Moise.

lui. biţă. ei păzeau rânduiala Domnului după porunca pe care Domnul le-o dăduse prin Moise. la tine se vor aduna toate căpeteporneau la drum.Cele două trâmbiţe de argint. mărturiei. vor porni taberele cele dinspre miazăzi. supra cortului. porni taberele cele dinspre răsărit. din ciocan să le faci. fiii lui Israel porneau la drum. no. într’un fel de triluri clocotitoare. fiii lui Israel adversari. 2 Literal: „cele dinspre mare”. fiii lui 1 5 Când veţi da semn din trâmbiţă . Text după o zi şi o noapte.NUMERELE 10 singură lege să fie. Alteori norul stătea numai de seara 7 Când însă chemaţi adunarea. porneau şi ei la 1 În unele versiuni ebraice: „când veţi suna drum. până dimineaţa. la porunca Domnului una. vor porni taberele cele din20 Uneori se întâmpla ca norul să spre apus2 . în locul unde se oprea norul. vor porni tabezile: la glasul Domnului se opreau rele cele dinspre miazănoapte3 . me- Că din porunca Domnului se opreau cu tabăra şi din porunca Domnului porneau la drum. iar dacă aceasta se’ntâmpla alarma” sau „când veţi suna cu strigăte”. trâmbiţă. Cu toate acestea. el era peste cort ca 1 Şi a grăit Domnul către Moise. şi pentru străin. rege sau de care era însoţită purtarea chivotu22 23 unor strigăte de război. ci de o anume modulare a sunetului de trâmbiţă. începând de seara. fiii lui Israel 6 Când veţi da al doilea semn de trâmpăzeau rânduiala lui Dumnezeu şi nu biţă. ele lipsesc din Textul Ebraic. care sugerează emiterea 21 Fie că norul umbrea deasupra o zi nite să-i încurajeze pe luptători şi să-i sperie pe sau o lună sau mai mult. 15 239 10 În ziua când a fost aşezat cortul. se pare că nu e vorba de voci omeneşti. . rul umbrea deasupra cortului. mai-marii neamurilor lui Israel. toată obştea ţi se va aduna la uşa cortului acolo-şi aşezau tabăra fiii lui Israel. şi pentru băştinaş”. Iar când veţi da al patrurămână deasupra cortului doar câteva lea semn de trâmbiţă. Israrul a acoperit cortul. dar nu cu semn [de plecare]. zio vedere de foc. vor Israel stăteau pe loc. atâta vreme cât noniile. plecau atunci. veţi până dimineaţa: de’ndată ce norul trâmbiţa. când: 16 Aşa era’ntotdeauna: ziua îl acoperea 2 „Fă-ţi două trâmbiţe de argint. 3 Când se va trâmbiţa din ele. casa mărturiei. se ridica dimineaţa. o vedere de foc. noaptea. cu semn de trâmdrum. 19 Când norul stătea deasupra cortului o vreme mai îndelungată. Le vei avea pentru norul. Aşa cu tabăra şi la porunca Lui plecau la vor porni la drum. eliţii pleacă la drum. 18 La porunca Domnului îşi aşezau fiii 4 Dar dacă se va trâmbiţa numai din lui Israel tabăra. chemarea obştii şi pentru plecarea ta17 Oridecâteori se ridica norul de deaberelor. Când veţi da al treilea semn de plecau la drum. nu îndeajuns de clar. 3 Semnalele de plecare pentru taberele dinspre apus şi miazănoapte sunt proprii Septuagintei. de pornire la luptă. strigăte cu care însă era aclamat un rămâneau pe loc şi nu plecau la drum.

bătorile voastre şi la’nceputurile voas22 Apoi au pornit rândurile din tabăra tre de lună veţi trâmbiţa din trâmbiţe fiilor lui Efraim cu armiile lor. fiul lui Ocran. aminte de voi Domnul. în pustia Paran4 .lor. „Noi plecăm spre locul acela despre 16 iar peste armiile seminţiei fiilor lui care Domnul a zis: – Pe acesta vouă vi-l voi da!. madianitul.NUMERELE 10 8 240 Din trâmbiţe vor suna preoţii.armiile lor era Eliţur. fiul lui Pedaţur. 24 iar peste armiile fiilor lui Veniamin 11 În anul al doilea. 12 Şi au plecat fiii lui Israel din pustia peste armiile lor era Ahiezer. trebuia să fie aşezat înainte de sosirea 10 În zilele voastre de bucurie. şi prin aceasta veţi fi pomeniţi în faţa Dumnezeului 23 Peste armiile fiilor lui Manase era vostru. atunci Îşi va aduce 21 După aceea au plecat fiii lui Cahat. 29 Şi a zis Moise către Hobab. din tabăra fiilor lui Dan cu armiile lor. în era Abidan. s’a ridicat norul de 25 În urma tuturor au pornit rândurile deasupra cortului mărturiei. 19 peste armiile seminţiei lui Simeon 9 Iar când în ţara voastră veţi ieşi era Şelumiel. cu armiile lor. între Egipt. cât în ţara mea şi la neamul meu”. 14 Întâi au pornit rândurile din tabăra 28 Acestea sunt oştile fiilor lui Israel la fiilor lui Iuda. Vino cu noi şi-ţi vom Zabulon era Eliab. Eu sunt Domnul.vremea când au pornit la drum cu armiile lor era Naason. fiul lui Sinai. fiii tabăra lui Ruben cu armiile lor. la război împotriva vrăjmaşilor ce vi 20 iar peste armiile seminţiei fiilor lui se’mpotrivesc. veţi da un anume semn Gad era Eliasaf. dab. tu cu 15 4 Pustia Paran: regiunea de nord a peninsulei Sinai. cu toate ale lor. porunca lui Dumnezeu dată prin Mo. fiul lui Amina. căci Domnul pe cele bune le17 Cortul a fost apoi desfăcut şi au plea grăit despre Israel”. fiul lui Ghedeon. fiul lui Ţuar. fiul lui Enan. face bine. cortul mântuiţi de vrăjmaşii voştri. aceasta va fi vouă lege veş. socrul lui Moise: era Natanael. 26 peste armiile fiilor lui Aşer era Pa13 Aceasta a fost întâia plecare după ghiel. . douăzeci ale lunii. 18 După aceea au pornit rândurile din 31 Dar [Moise] a zis: „Nu ne lăsa!. Dumnezeul Gamaliel. de trâmbiţă. iar voi veţi fi cei ce duceau lucrurile sfinte5 . . fiul lui Amihud. fiul lui Helon.27 iar peste armiile fiilor lui Neftali era ise. fiul lui Peste armiile seminţiei lui Isahar Raguel. Ahira. nică’ntru neamurile voastre. . 5 Pentru „lucrurile sfinte” ce se aflau pe seama fiilor lui Cahat vezi 3. 31. în săr. fiul lui Raguel. vostru”. fiul lui Ţurişadai. peste ar. peste lui Aaron. sudul Palestinei şi ţinutul Edomului. fiul lui Şedeur. peste arla arderile-voastre-de-tot şi la jertfele miile lor era Elişama. în luna a doua. cat fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari. voastre de mulţumire. 30 Iar acela i-a zis: „De aici nu plec depurtătorii cortului.miile lor. şi norul s’a oprit Amişadai.

Cei şaptezeci de bătrâni. Doamne. ca să se ri. semiţi şi alte neamuri) care plecaseră împreună cu ei din Egipt. 34 Când se ridica chivotul. 7 În Textele Masoretice acest verset ocupă poziţia lui 34. 11 Murmure’n popor. „Cine ne va hrăni cu carne? 32 au mers cale de trei zile. atunci cu mare mânie S’a mâniat Domnul. el zicea: „Întoarce. că ochii noştri nu mai văd nimic sipească vrăjmaşii Tăi şi să fugă de la în afară de mană. o fierbeau în căldări şi făceau din ea oridecâteori plecau din locul de popas7 . Mijlocirea lui Moise. tu cunoşti cum (unde) ne putem noi aşeza tabăra în pustie. 3 faţa Ta toţi cei ce Te urăsc pe Tine!” 7 Mana era ca sămânţa de coriandru 35 Iar când se oprea. Domnul. 31. 3 Pentru „coriandru” vezi nota de la Iş 16. ca să le caute de castraveţi şi de pepeni şi de ceapă şi loc de odihnă. iar lui Moise rău i-a căzut la inimă. iar Domnul a auzit şi cu urgie S’a mâniat: foc de la Domnul s’a aprins între ei şi le-a mistuit o parte din tabără. fiii lui Israel s’au pus pe plâns şi ziceau: 33 Plecând ei de la muntele Domnului. iar chivotul 5 Că iată. . cădea peste ea şi mana.6 iar acum. şi chiar noi ţie”. pentru ca Tu să-mi zici: – Ia-i la 1 3 Iar locul acela a fost numit Pârjol . La ei şi la poftele lor se va referi Pavel în 1 Co 10.de tot. o râşIsrael!” neau în râşniţe sau o pisau în piuă. 10 Şi a zis Moise către Domnul: „De ce-l întristezi Tu pe robul Tău şi de ce oare n’am aflat eu milă’n faţa ochilor Tăi. oare eu sunt cel ce l-a năsa’ncetat. ne aducem aminte de peştele legământului Domnului mergea înain. 38: amestecătură de ne-evrei (egipteni. Dacă mergi cu noi. iată că ni s’a uscat sufletul cea: „Scoală-Te. plângeri împotriva manei. 1 Ebr.pe care-l mâncam pe nimic în Egipt. şi tea lor cale de trei zile. Prepeliţele. 1 2 Noaptea. 9 Iar Moise i-a auzit cum plângeau prin neamurile lor. de mi-ai pus Tu’n spinare tot poporul acesta? 11 Poporul a strigat atunci către Moise.: Tabera. . Moise zi. ”. sânul tău aşa cum îl ia doica pe sugar 6 Textul Ebraic e mai concret: „Nu ne lăsa. turte: dulceaţa ei era ca gustul turtelor cu untdelemn. binele pe care ni. fiecare la uşa lui. 36 Şi norul Domnului îi umbrea ziua. aşa că tu vei fi ochii noştri (călăuzitori)”. spre mulţimea miilor lui 8 Poporul se ducea şi o aduna. Doamne. ca antepenultimul al capitolului. de praz şi de usturoi. 12 Oare eu sunt cel ce-a zămislit tot poiar Moise I s’a rugat Domnului şi focul porul acesta. când cădea roua pe tabără. 6. 2 Termen folosit numai aici şi la Iş 12.NUMERELE 11 241 noi ai fost în pustie şi’ntre noi se cade căci acolo s’a aprins între ei foc de la să’mbătrâneşti6 .şi arăta ca înfăţişarea cristalului. Te. . cut.4 Dar adunătura2 [de oameni] ce se afla l va face nouă Domnul ţi-l vom face şi printre ei s’a aprins de poftă. Şi s’a pornit poporul cu rea cârtire’mpotriva Domnului.

şi du-i la cortul mărturiei şi vor sta cu tine acolo. cel ales dintre apropiaţii lui Moise. opreşte-i!” 28 Moise însă i-a zis: „Nu cumva eşti gelos pe mine? O. apoi n’au mai făcut-o5 . fiul lui Navi. şi ei vor purta’mpreună cu tine povara poporului. ca o prefigurare a Duhului pe Care Domnul Iisus va avea să-L aducă în Biserica Sa.NUMERELE 11 şi du-i spre pământul pe care Tu cu jurământ l-ai făgăduit părinţilor lor!?4 13 De unde să iau eu carne şi să dau la tot poporul acesta? Că mi se plâng. de-ar fi toţi profeţi în poporul Domnului când Îşi trimite Domnul duhul peste ei!” 29 Apoi s’a întors Moise în tabără. . Domnul vă va da carne să mâncaţi. zicând: „Eldad şi Medad profeţesc în tabără”. 20 ci pân’la o lună de zile veţi mânca. ca să n’o mai duci de unul singur. În cazul de faţă. au profeţit. 23 Atunci a ieşit Moise şi i-a spus poporului cuvintele Domnului. nici numai cinci zile. 27 Şi răspunzând Iosua. . de vreme ce-aţi plâns în faţa Domnului. zicând: Cine ne va hrăni cu carne?. . el şi bătrânii lui Israel. atunci mai bine omoară-mă dac’am aflat milă’n faţa ochilor Tăi. şi au profeţit în tabără. Oare li se vor înjunghia atâtea oi şi atâţia boi încât să le ajungă? sau toţi peştii mării li se vor aduna ca să-i îndestuleze?. . că ce bine ne era nouă în Egipt!. şi Tu zici: Carne le voi da să mănânce. 30 înţelesul primar: „a profeţi” = a vorbi în stare de extaz. ei nu veniseră la cort. 24 Şi S’a pogorât Domnul în nor şi ia vorbit. pân’o să vă dea pe nas şi-o să vă fie scârbă. zicând: – Dă-ne carne să mâncăm! 14 Eu singur nu voi putea să duc tot poporul acesta. 18 Iar poporului spune-i: – Curăţiţi-vă pentru ziua de mâine şi veţi avea să mâncaţi carne. . nici doar zece zile sau douăzeci de zile. 19 şi nu doar o zi veţi mânca. şi carne veţi mânca. nici două zile. . bătrânii. pe care tu îi ştii că sunt bătrâni ai poporului şi cărturari ai lui. ca să nu-mi mai văd nenorocirea!” 16 Şi a zis Domnul către Moise: „Adună-Mi şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii lui Israel. şi a luat din duhul care era peste el şi a pus peste cei şaptezeci de bărbaţi. Şi a fost că de’ndată ce duhul s’a odihnit peste ei. 26 Atunci a alergat un tânăr şi i-a spus lui Moise. e prea greu pentru mine! 15 Dacă asta-mi faci Tu mie. pentru că nu L-aţi luat în seamă pe Domnul Cel ce este’ntru voi şi v’aţi plâns în faţa Lui. cu toate că erau înscrişi. 5 În . 22 Zis-a Domnul către Moise: „Dar mâna Domnului? ea nu va fi destulă? Acum vei vedea dacă spusa Mea se va plini sau nu”. ”. pe unul îl chema Eldad şi pe celălalt îl chema Medad. Ei bine. 17 Eu Mă voi pogorî şi voi vorbi cu tine acolo şi voi lua din duhul care este peste tine şi voi pune peste ei. a zis: „Domnul meu Moise. 242 sunt eu. o harismă simplă şi temporară. Şi a adunat şaptezeci de bărbaţi dintre bătrânii poporului şi i-a pus împrejurul cortului. şi vor mânca o lună de zile. 25 Doi bărbaţi însă rămăseseră în tabără. Şi duhul s’a odihnit peste ei. zicând: – La ce bun am ieşit noi din Egipt?” 21 Şi a zis Moise: „Şase sute de mii de pedeştri numără poporul acesta’n care 4 Trecere de la vorbirea indirectă la cea directă.

a adus prepeliţe dinspre mare6 şi le-a aşternut pe tabără. toată ziua aceea şi toată noaptea şi toată ziua următoare au adunat prepeliţe. Şi au ieşit tustrei la cortul mărturiei. tot a adunat zece coşuri. silueta. 9 Şi s’a aprins mânia Domnului asupra lor. căci el îşi luase. şi le-au întins în jurul taberei ca să se zvânte. şi a lovit Domnul poporul cu lovire mare foarte. pe care nimeni n’o poate vedea fără să moară (vezi Iş 33. 10 a plecat şi norul de deasupra cortului. aievea şi nu prin ghicituri2 . pe’ntinderea unei zile de drum într’o parte şi a unei zile de drum în cealaltă parte. 3 Dar omul Moise era foarte blând. 35 Poporul a plecat apoi din ChivrotHataava la Haşerot. iar el vede slava Domnului3 . într’un strat ca de doi coţi de la pământ. şi au ieşit amândoi. ca un prunc ce iese mort din 12 Mariam cârteşte’mpotriva lui Moise şi e lovită cu lepră. într’adevăr.: „chipul (forma. În ambele versiuni. o etiopiancă. 32 Şi sculându-se poporul. aceluia’n vedenie Mă arăt şi’n somn îi vorbesc. căci acolo i-au pus în mormânt pe cei cuprinşi de poftă. şi iată că Mariam era leproasă. şi iată că era leproasă! 11 Atunci a zis Aaron către Moise: „Rogu-mă. 26-30. Expresia „slava Domnului” se află şi în versiunea siriacă. 7 Nu tot aşa-i cu robul Meu Moise: credincios e el în toată casa Mea. 20-21). 34 Iar numele acelui loc s’a chemat Chivrot-Hataava7 . 1 1 Mariam şi Aaron vorbeau însă împotriva lui Moise din pricina femeii etiopience pe care Moise şi-o luase. curent de aer care a adus mulţimea păsărilor migratoare. domnul meu. 1 Proorociţa Mariam. să nu se facă ea asemenea morţii. 7 Se traduce: „Mormintele Poftei”. El a plecat. fără încifrări. 33 Şi’n timp ce carnea încă le era’ntre dinţi şi n’o isprăviseră de mestecat. şi s’a oprit în Haşerot. [albă] cum e zăpada.NUMERELE 12 31 Atunci s’a stârnit vânt de la Domnul. 20-23). E vorba de un lim2 Ei ziceau: „Oare numai lui Moise i-a grăit Domnul? Nu ne-a grăit El oare şi baj limpede şi direct. şi cine-a strâns mai puţin. 8 lui îi vorbesc gură către gură. mai mult decât toţi oamenii care sunt pe pământ. 243 nouă?” Iar Domnul a auzit. sora lui Aaron şi a lui Moise (vezi Iş 15. 4 Şi de’ndată a zis Domnul către Moise şi către Aaron şi către Mariam: „Ieşiţi voi câteşitrei la cortul mărturiei”. conturul) Domnului”. 2 Literal: „nu prin enigme”. Această minune este amintită şi în Ps 77. Aaron s’a uitat la Mariam. ceea ce poate Moise să vadă e altceva decât „faţa” (prósopon) lui Dumnezeu. 6 Vânt 3 În ebr. dinspre Marea Mediterană sau Golful Aqaba. 5 Atunci S’a pogorât Domnul într’un stâlp de nor şi a stat la intrarea cortului mărturiei şi i-a chemat pe Aaron şi pe Mariam. 6 Şi le-a zis: „Ascultaţi cuvintele Mele: De este’ntre voi cineva profet al Domnului. fiindcă n’am ştiut că păcătuim! 12 Te rog. s’a aprins mânia Domnului asupra poporului. să nu ne socoteşti păcatul acesta. de jurîmprejurul taberei. Cum de nu v’aţi temut să cârtiţi împotriva robului Meu Moise?” .

fiul lui Rafu. Moise zis: l-a numit Iosua1 . pe de4 Iată acum şi numele lor: din seminţia o parte. 24. 8 din seminţia lui Efraim: Osia. fiul secund al său. E posibil ca schimbarea numelui să fi avut loc cu mult înaintea acestui moment. 17 şi 33. Iar pe Osia. şi poporul n’a plecat la drum până ce Mariam s’a curăţit4 . fiul lui Vofsi. adică Yahvé = „Domnul”. fiul lui Iosif. cu trupul pe jumătate ros!” 13 Atunci a strigat Moise către Domnul şi a zis: „Dumnezeule. fiul lui 13 Machi. 16 Acestea sunt numele bărbaţilor pe 1 Acolo a grăit Domnul cu Moise şi i-a care i-a trimis Moise să iscodească ţara. cu numele cel nou e pomenit în Iş 17. De reţinut etapele morale ale întregului episod: păcat – pedeapsă – pocăinţă – mijlocire – penitenţă – iertare. 6 244 din seminţia lui Iuda: Caleb. acela de 5 din seminţia lui Simeon: Safat. 13. fiul lui Zahur. fiul lui Susi. 14-15). fiii lui Israel. 10 din seminţia lui Zabulon: Gadiel. 9 din seminţia lui Veniamin: Palti. 14 din seminţia lui Neftali: Nahbi. şi numai după aceea să intre”. În timp ce „Osia” înseamnă. fiul lui Navi. fiul lui Navi. lul pe care Moise i-l atribuie lui Iosua.plu. 16 După aceasta a pornit poporul de la Haşerot şi a poposit în pustia Paran. fiul lui Ghemali. după cuvântul Domnu. fiul lui Iefone. rolui Ruben: Şammua. toţi aceştia erau căpetenii dintre vine de la Dumnezeu). „Iosua” înseamnă „Domnul este mântuire” sau „Domnul mântuieşte”. zeu i l-a descoperit lui Moise pe muntele Horeb 3 Moise i-a trimis deci pe aceştia din (Iş 3. fiul lui Mihael. din care derivă Iosua seminţie părintească. 11 din Manase. numele pe care Dumneind căpătenie’ntre ele”. levei trimite câte un bărbat din fiecare 1 Ebraicul Yehoşua. în final. 12 din seminţia lui Dan: Amiel. va cuceri Canaanul). simpustiul Paran. . 7 din seminţia lui Isahar: Igal.şi Iisus. că un astfel de nume nu putea să existe înainte de revelaţia de pe Horeb şi. 15 din seminţia lui Gad: Gheuel. fiecare din ei fi. Te rog. 13 din seminţia lui Aşer: Setur. 2 „Trimite oameni ca să iscodească pământul Canaaneenilor pe care-l voi 17 Pe aceştia trimiţându-i Moise să da Eu fiilor lui Israel spre moştenire. iscodească pământul Canaanului. vindeco!” 14 Domnul însă a zis către Moise: „Dacă tatăl ei ar fi scuipat-o’n obraz. 15 Şi a fost ţinută Mariam în afara taberei timp de şapte zile. se curăţi de lepră = a se vindeca. 11. Schimbarea numelui lui Osia semnifică. derivă din tetragrama divină YHWH. şapte zile să fie ţinută în afara taberei.NUMERELE 13 pântecele mamei sale. lui Hori. „mântuire” (numai cu presupunerea că ea lui. oare n’ar fi trebuit ea să se ruşineze timp de şapte zile? Aşadar. seminţia lui Iosif: Gadi. Iscoadele trimise în Canaan. 4A aici fiind menţionată anume în legătură cu trimiterea lui Iosua ca iscoadă în Canaan (el va fi acela care. 32. pe de alta. fiul lui Sodi. 9-14.

în ţara unde ne-aţi trimis.NUMERELE 13 a zis: „Suiţi-vă prin pustia2 aceasta. ea este curajos şi oraşele sunt întărite 21 Şi suindu-se ei. zicând: „Nu. 29 În partea de miazăzi a ţării locu22 Apoi. au venit la Moise şi la locuieşte în el: de este tare sau slab. aşa păream noi în ochii lor”. Heteii. ceea ce aţi început. ci să ne ridicăm relui. au luat din rodii şi din smochine.lângă râul Iordanului”. de acolo fiii lui Israel. fiindcă e mult mai tare decât noi”.: Negheb. 33 7 Textul Ebraic precizează: „pe urmaşii lui Enac. şi le-au arătat roadele pământubună sau rea. şi cercetaţi ce pământ este. Verbul proskarteréo e folosit numai aici. 9. şi Amoreii locuiesc în munţi. în tot Vechiul Testament. tea oraşului egiptean Ţoan. bron şi Ierusalim. au cercetat-o şi au tăiat de acolo o şi să cuprindem [ţara]. la Cadeş. Valea Eşcol se afla la nord de Hebron. noi păream pe lângă ei ca nişte lăcuste.naaneenii locuiesc pe lângă mare şi pe bronul fusese zidit cu şapte ani înain.i-am văzut acolo. regiunea sudică a Canaanului. cei ce se trag din neamul uriaşilor”. în pustia Paran.birui!” ceau pe pârghia unei prăjini. urcaţi-vă pe munte3 18 25 245 Şi dacă au cercetat ei ţara. şi iată roatari4 şi luaţi din roadele pământului”. zicând: „Am fost 20 cum este pământul: gras sau sterp. Heveii. 6 Potrivit unei etimologii populare. seamă’n faţa lor şi’n faţa’ntregii adu19 cum este ţara pe care o locuieşte: nări. Şi au dat numeros sau puţin numeros. trăieşte el: cu ziduri sau fără ziduri. l-am străbătut noi ca să-l iscodim este 3 Regiunea muntoasă dintre Beer-Şeba. perseveraţi în sunt toţi nişte namile. cum sunt oraşele în care lui. vecină cu partea de sus a peninsulei Sinai.noi să ne ridicăm împotriva acelui pocol6 . suindu-se prin pustie. 32 Şi au împrăştiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pământul pe care-l 2 Ebr. că nu vom putea 24 Locul acela l-au numit ei Valea Eş. He. au cercetat ţara. zicând: „Pământul pe care Vezi nota de la Fc 12. ba şi pe urmaşii lui Enac cepând de la pustiul Ţin până la Re. Iebuseii până la Hebron. rămâneţi legaţi unul de altul şi de cauza comună. zis: „Să nu ne ridicăm. mergând. că-i vom putea viţă de vie cu un strugure pe ea şi-l du. s’au întors după patruzeci de zile. Acolo am văzut noi uriaşi7 . au mers ieşte Amalec. de la strugurele pe care-l tăiaseră por. înşi foarte mari. 27 Şi le-au povestit. . urmaşii lui Enac5 . hob. Aaron şi la toată obştea fiilor lui Israel. pământu’n de sunt pe el copaci sau nu. Era la vremea când încep a se coace 28 Numai că poporul care locuieşte în strugurii. 30 Caleb însă a liniştit poporul în faţa 23 Apoi au venit până la valea Strugu.lui Moise. ce popor 26 Şi. Ţineţi-vă care curge miere şi lapte. iar oamenii pe care i-am văzut acolo 4 În sensul: Nu vă lăsaţi!. iar CaŞeşai şi Talmai. 5 Despre Enaciţi se ştie că locuiau în munţii Iudeii înainte de sosirea Evreilor. unde trăiau Ahiman. Heun pământ care-şi mănâncă locuitorii. care se deschide spre Hamat. de aseme31 Dar oamenii care fuseseră cu el au nea. Eşkol înseamnă „strugure”. dele lui. iscodiseră.

lor lui Israel: „Pământul pe care l-am cercetat noi este bun.zice: n’a fost în stare să-l ducă pe poporul acesta în ţara pe care i-a jurat7 şi au zis către’ntreaga adunare a fiio. dar iată că slava Domnului li s’a arătat tuturor fiilor lui 10 1 Ţara 2 Au 16 Domnul 3 Canaanului. iată de ce i-a omorât pe ei în pustie. acesta. 14 Poporul cârteşte. Iertare şi pe.14 iar locuitorii acestei ţări1 au auzit2 ar fi de pe-acum să ne întoarcem în şi ei că Tu eşti Domn întru poporul Egipt”. 17 Aşadar. 5 Atunci Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ înaintea’ntregii adu. po. fiul lui Navi. . după cum Tu Însuţi ai grăit. noştri să ajungă pradă?. şi Caleb al lui Iefone. foarte bun. nu vă temeţi de ei!” seră ţara. cel vinovat. şi’n noaptea aceea toată. Domnul Se mâ. 18 Domnul este îndelung-răbdător. rile care au auzit de numele Tău vor 6 Iar Iosua. până când nu-Mi va da crezare. Moise se roagă. nedreptăţile şi acelei ţări. .tură’n cătătură. ci nelegiuirile părinţilor le va strămuta în copii până la al treilea Domnul e cu noi. ţara aceea şi ne-o va da nouă. căci el va ajunge să ne fie păcatele. şi’ntreaga face neam mare şi mai puternic decât obşte le-a zis: „Mai bine-am fi murit acesta!” noi în pământul Egiptului sau am muri 13 Moise însă a zis către Domnul: „Da. .mult-milostiv şi adevărat. înalţă-se acum puterea Ta. şi-au sfâşiat hainele Atunci toată adunarea a zis să-i ucidă cu pietre. că Tu. în pustiul acesta! dar Egiptenii au aflat cum Tu cu pute3 La ce ne duce Domnul în această ţară: rea Ta l-ai scos pe poporul acesta din să cădem în război? iar femeile şi copiii mijlocul lor. acolo e zicând: pământul în care curge lapte şi miere. că norul Tău stă deacem noi o căpetenie şi să ne întoarcem supra lor şi că Tu mergi înaintea lor în stâlp de nor ziua şi’n stâlp de foc noapîn Egipt!” tea. Cel ce 9 Aşadar. şi nici nu vă temeţi de poporul şterge fărădelegile.15 Dacă Tu vei face ca poporul acesta să piară ca un singur om. aflat de la Egipteni.11 Şi a zis Domnul către Moise: „Până nie. nu staţi voi împotriva Dom. au cârtit împotriva iar pe tine şi casa tatălui tău vă voi lui Moise şi a lui Aaron. 3 „Domnul” = Iahvé (Dumnezeul lui Israel). atunci neamunări a fiilor lui Israel.NUMERELE 14 246 Israel în norul de deasupra cortului mărturiei.când Mă va înfrunta poporul acesta? deapsă. .făcut în mijlocul lui? porul a plâns. i Te arăţi cătă4 Şi au zis unii către alţii: „Să ne fa. 12 Cu moarte-l voi lovi şi-l voi nimici. . nului. Mai bine. toţi. şi cu curăţie nu-l va curăţi pe nouă de mâncare: vremea lor a trecut. 8 Dacă Domnul e cu noi şi ne va duce în Doamne. care erau dintre cei ce iscodi. Doamne. 2 Fiii lui Israel. în 1 Atunci toată adunarea s’a ridicat cu ciuda tuturor minunilor pe care le-am strigare.

) ţara” lipseşte din Textul Masoretic. spune-le: – Viu sunt Eu. „ce’nseamnă să-Mi cădeţi în dizgraţie”. aşa număraţi cum sunteţi de la douăzeci de ani în sus. la’ncercare şi n’au ascultat glasul Meu. zice de azi”. 6 Excepţia cuprinsă între cuvintele „ci numai (. nu ştiu ce este binele şi ce este răul. închinarea la alţi dumnezei (idolatria) era echivalentă cu adulterul. 26 8 Literal: păstori nomazi. iar toţi cei ce M’au întărâ. după cârtirea cu care fiii lui Israel cârtesc mare mila Ta şi după cum ai suferit Tu împotriva Mea. tat nu o vor vedea. pe ei îi am jurat-o părinţilor lor. care cârteşte’mpotrivă-Mi? Căci am auzit 19 Iartă păcatul acestui popor. „ce’nseamnă să Mă lepăd Eu de voi”. 5 „De zece ori”. 6-7. Aşa cum voi aţi grăit în auzul 20 Zis-a Domnul către Moise: „Milostiv Meu. Sinaiul nu e un de- Şi a grăit Domnul către Moise şi Aa. număr simbolic: de nenumărate ori.rămâne’n pustia aceasta. fiul lui Navi. după cuvântul tău. 4 Citat sul limbajului profetic: infidelitate faţă de Dumnezeu. de rătăcitori prin pustie şi vor purta po9 vreme ce’ntru el a fost alt duh şi pentru vara desfrânării voastre până ce oacă el Mi-a urmat Mie. zicând: 9 Cuvântul „desfrânare” e folosit aici în senliber din Iş 34.NUMERELE 14 şi al patrulea neam4 . 31 Pe copiii voştri. şi tuturor nevârstnicilor neştiutori. mâine să vă în.şert total. voi. poporul acesta din Egipt până’n ziua 28 Aşadar. cu faţa spre Marea Roşie”7 . Iahvé fiind unicul mire al poporului lui Israel. voi nu veţi intra în ţara’n care cu şi minunile pe care le-am făcut în ţara mâna ridicată M’am jurat să vă aşez. 10 În Textul Masoretic: (şi veţi cunoaşte) „ce’nseamnă să Mă părăsiţi”. întocmai vă voi face vouă: le sunt lor. în care-aţi iscodit voi ţara. despre care voi zi23 aceia nu vor vedea ţara pe care Eu ceaţi că vor ajunge pradă. ci numai covoi duce acolo’n ţară şi ei vor moşteni piilor lor. ron. adică în direcţia drumului pe care Evreii ieşiseră din Egipt. şi de Iosua. Septuaginta foloseşte termenul thymós care’nseamnă şi „furie violentă”. care sunt aici cu Mine. Egiptului şi’n această pustie şi care nimeni în afară de Caleb. patruzeci de 25 Întrucât însă Amaleciţii şi Canaane.tre. Meu şi de slava Domnului e plin întreg vouă tuturor. 21 dar viu sunt Eu şi viu e numele 29 În această pustie vă vor cădea oasele. Se pare că e vorba de golful Aqaba. . o indicaţie foarte generală. un an pentru o zi. 7 Literal: „pe calea Mării Roşii’. pământul: cei ce aţi cârtit împotriva Mea. 27 247 „Până când această obşte rea. Oricum. şi seminţia lui o va 34 După numărul celor patruzeci de zile moşteni. 33 Patruzeci de ani vor fi copiii voştri 8 24 Cât despre robul Meu Caleb. lor le 32 în timp ce oasele voastre vor voi da ţara6 . care pământul de care voi v’aţi ferit. în ţara unde-a fost. şi veţi cunoaşte 10 toarceţi şi să vă îndreptaţi către pustie lăuntrul mâniei Mele. . fiul lui Iede zece ori5 M’au pus prin aceasta fone. ceea ce ar duce . „cum e când vă stau Eu împotrivă”. aşa încât prezintă unele şanse de supravieţuire.ani veţi purta povara păcatelor voasenii locuiesc pe vale. pe el îl voi duce sele voastre se vor topi toate în pustie. Domnul. 22 toţi bărbaţii câţi Mi-au văzut slava 30 Nu.

trăiau în muntele acela s’au coborât şi 39 Cuvintele acestea le-a spus Moise i-au înfrânt şi i-au măcelărit până la înaintea tuturor fiilor lui Israel. drept cauză a victoriei. se vor topi. Domnul. . şi Caleb. Dar sensul primar şi esenţial al lui thy. şi s’au întors în tabără. ci ca un răgaz în care 3 şi când Îi veţi aduce Domnului jertfe. mireasmă plăcută din cirezi sau din consideră inoportune prezenţa şi funcţiunea particulei „căci”. de vreme ce ea sugerează păcatul turme. al inteligenţei. 40 ne asumăm riscul unei confruntări (al unei probe de foc).4 cel ce aduce darul său Domnului să cum: „deşi am păcătuit” sau: „ne vom sui la locul acela. Şi sculându-se ei dis-de-dimineaţă. sau jertfă de făgăduinţă nită să scoată suferinţa de sub incidenţa absur.ardere-de-tot.sau de bunăvoie. plâns poporul foarte. Pedeapsă pentru tuit!”11 călcarea zilei de odihnă. 1 O zecime de efă era egală cu 3. de vreme ce v’aţi împotrivit şi aceea. dar chivotul le38 Iosua. ziMele”. zicând: 15 „Iată-ne!. sau când la sărbădului. descoperire me. vii dintre bărbaţii ce merseseră să isco45 Iar Amaleciţii şi Canaaneenii care dească ţara. române şi străine. şi a Horma. noi ne vom sui la locul de care ne-a grăit Domnul. el poate descoperi raţiunea intimă. în legătură cu care ne-a spus Domnul aducă jertfă de pâine a zecea parte 1 că am păcătuit”. lăuntrică.64 litri (folosită ca măsură de capacitate). şi veţi cădea de nării spunând vorbe rele despre ţara sabie. s’au urcat pe vârful muntelui. la un pleonasm: (veţi cunoaşte) „furia mâniei 1 Şi a grăit Domnul către Moise. da.NUMERELE 15 248 35 Eu. fiul lui Navi. fiul lui gii Domnului şi Moise nu s’au urnit din Iefone. torile voastre Îi veţi aduce Domnului 11 O seamă de traduceri. murit de grea lovire’n faţa Domnului.când: mós este acela de „suflu”.porunca Domnului? Asta nu vă va da vrătit împotrivă-Mi: în pustia aceasta izbândă.06 litri. „suflet”. am grăit!.– Când veţi intra în ţara’n care veţi loologic: suferinţa de durată îi este dată omului cui şi pe care Eu v’o dau. şi încearcă formulări pre. 42 Nu vă suiţi. în faţa voastră. a mâniei lui Dumnezeu asupră-i. Traducerea corectă însă im. 44 Dar ei au trecut peste asta şi s’au urcat pe vârful muntelui. aşa voi 41 Moise însă le-a zis: „De ce călcaţi voi face cu această obşte rea care s’a răz. „principiu de 2 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: viaţă”. au fost singurii care-au rămas tabără. Sensul te. îi trimisese să iscodească ţara şi care 43 căci Amaleciţii şi Canaaneenii sunt la’ntoarcere au defăimat-o în faţa adu.Felurite jertfe. judecata lui Dumnezeu este aceea care alege între izbândă sau înfrângere. nu ca o răzbunare divină. nici Domnul 37 oamenii care-au vorbit ţara de rău au nu va fi cu voi”. căci Domnul nu-i cu voi 36 Cât despre oamenii pe care Moise şi veţi cădea în faţa vrăjmaşilor voştri. al sentimentelor şi pasiunilor. de unde: principiu al voinţei.acolo. n’aţi ascultat de Domnul. acolo vor muri”.dintr’o efă de făinuţă de grâu frămânplică următoarea interpretare: tocmai de aceea tată cu un sfert de hin2 de untdelemn. căci am păcă. fiindcă am păcătuit. 2 Un hin = 6.

10 precum şi vin pentru turnare o jumă- tate de hin. 11 după numărul jertfelor aduse. spre a i se aminti omului că totul I se datorează lui Dumnezeu). aşa va fi şi străinul înaintea Domnului. zicând: 18 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi intra în ţara’n care Eu vă voi duce 19 şi veţi mânca din pâinea acelei ţări. jertfă întru miros de bună mireasmă Domnului. . pâine din pâinea Canaanului (în versetul precedent s’a precizat: „ţara în care Eu vă voi duce”. 13 Iar dacă printre voi se va afla un străin locuind în ţara voastră. 7 8 De veţi aduce un taur ca ardere-detot sau ca jertfă de făgăduinţă sau ca jertfă de mântuire. o veţi aduce aşa cum aduceţi prinosul din arie 21 ca pârgă din rodul grâului vostru. În cazul de faţă. întru miros bine plăcut Domnului. 249 o singură lege va fi. 17 Şi a grăit Domnul către Moise. sau dacă un oarecare se va afla în neamurile voastre şi-I va aduce Domnului jertfă întru miros de bună mireasmă: cum faceţi voi. atunci toată obştea să aducă din cireadă un junc fără meteahnă. aşa veţi face pentru fiecare: după numărul lor. 16 O singură lege şi un singur drept va fi. 6 iar vin pentru turnare. 22 Dacă însă veţi greşi şi nu veţi împlini toate poruncile acestea pe care Domnul le-a rostit către Moise 23 aşa cum vi le-a poruncit Domnul prin Moise din ziua când a’nceput Domnul a vă porunci. atât pentru voi. veţi jertfi şi două zecimi dintr’o efă de făinuţă de grâu frământată cu o treime dintr’un hin de untdelemn. ardere-de-tot. Iar pentru un berbec. 9 atunci pe lângă junc veţi aduce ca prinos de pâine trei zecimi dintr’o efă de făinuţă de grâu frământată cu o jumătate dintr’un hin de untdelemn. 4 „Afierosire” 3 „Neamurile”. întru miros de bună mireasmă Domnului. lege veşnică’ntru neamurile3 voastre: cum sunteţi voi. o treime de hin veţi aduce întru miros de bună mireasmă Domnului. şi mai departe’n neamurile voastre – 24 astfel va fi: dacă greşala e fără de voie şi fără ştiinţa obştii. atât pentru voi. Aşa veţi face pentru fiecare junc sau pentru fiecare berbec sau pentru fiecare cap de vită ales dintre oi sau dintre capre. a o închina lui Dumnezeu. cu dar 15 un sfert de hin veţi aduce la arderea-de-tot sau la altă jertfă. aşa va face şi el. cât şi pentru străinii care s’au aşezat între voi. aceasta e aducerea pe care o veţi face pentru fiecare miel. „A afierosi” înseamnă a-i atribui acelei părţi o destinaţie sacră. când îl veţi aduce ca ardere-de-tot sau ca o jertfă oarecare. este partea dintr’un întreg care capătă o destinaţie anume. Aşa va face obştea Domnului: 14 aici: generaţiile. 12 Aşa va face tot băştinaşul când Îi va aduce Domnului astfel de jertfe întru miros de bună mireasmă. prinoase din prinos Îi veţi afierosi4 Domnului. din neam în neam. 20 Drept pârgă din rodul grâului vostru veţi aduce o turtă. vouă. aşa I-o veţi aduce Domnului. cât şi pentru străinul care locuieşte la voi”.NUMERELE 15 5 iar vin pentru turnare.

zi27 Dacă cel ce a greşit din neştiinţă este când: un singur suflet.: „cu mână hat.nul îi poruncise lui Moise.ise şi Aaron şi a’ntregii adunări a fiilor ială.curilor de la poalele hainelor să pună lui. ori că-i din40 Astfel vă veţi aduce aminte de toate tre străini. voi vă desfrânaţi7 urmându-i.ron. A păcătui cu braţul ridicat însemna o înfruntare conştientă a lui Dumnezeu. va aduce o capră de un 38 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le an ca jertfă pentru păcat. şi veţi fi sufletul6 acela va fi stârpit din poporul voi sfinţi în faţa Dumnezeului vostru. 39 Şi va fi că’n ciucurii aceştia vă veţi 29 Fie că e vorba de băştinaşul din Israel. Ebr. său. un şiret de mătase violetă. voastre şi după ochii voştri. întreaga fiilor lui Israel. un ţap ca lui Israel. ori că-i dintre băştinaşi. au găsit un om adunând lemne în ziua odihnei.poruncile Domnului ca să le pliniţi şi spre a nu mai rătăci după cugetele tru cel ce păcătuieşte din neştiinţă. împreună cu Datan şi 7 Sensul profetic al lui „a se desfrâna”: „a se închina la idoli”. fiul lui Levi. şi li se va ierta.ţii.afară din tabără!” cut înaintea Domnului. acolo. 35 Atunci a grăit Domnul către Mofiindcă fără de voie au greşit şi şi-au ise. 31 De vreme ce a nesocotit cuvânCel ce v’am scos din ţara Egiptului ca tul Domnului şi I-a călcat poruncile. să-şi facă ciucuri la poalele hainelor lor 28 Şi se va ruga preotul pentru cel ce din neam în neam. La vremea când fiii lui Israel erau în pustie. iar pe deasupra ciudin neştiinţă a greşit înaintea Domnu. 32 33 16 înaltă”. Eu. 6 Şi aici. iar din turma de capre. jertfă pentru păcat. fiul lui Iţhar. este’ntru el”. pentru că încă 25 Preotul se va ruga pentru toată obş. 34 Şi l-au pus sub pază. zicând: „Acest om trebuie dat moradus prinosul ca jertfă Domnului pen. . o singură lege va fi pen. Dumnezeul vostru. 1 Atunci Core. şi’n urma rugăciunii i se va ierta. 37 Şi a grăit Domnul către Moise. acela Îl defaimă pe Domnul. prin „suflet” se înţelege „persoană”.NUMERELE 16 250 de pâine. tea fiilor lui Israel. să fiu Dumnezeul vostru. fie că e vorba de străinul care uita spre a vă aduce aminte de toate locuieşte la voi. omul acela va fi nimicit: păcatul său Dumnezeul vostru”. aşa cum Domtrăieşte între voi. rul a greşit din neştiinţă. Iar cei ce l-au găsit adunând lemne Răzvrătirea lui Core. întreaga obşte să-l ucidă cu pietre tru păcatul pe care fără de voie l-au fă. pentru că’ntreg popo. precum şi străinul care obşte l-a ucis cu pietre. afară din tabără. 41 Eu sunt Domnul. Datan şi Abiîn ziua odihnei l-au adus în faţa lui Mo. cu turnarea lui după rându. 36 Şi’ntreaga obşte l-a scos în afara ta26 Atunci iertată va fi întreaga obşte a berei. Domnul.nu era hotărât ce anume să-i facă. întru care 5 30 Dar cel ce va păcătui din trufie . poruncile Mele şi le veţi plini. fiul lui Ca5 Textual: „cu mână trufaşă”.

oameni de seamă. în timp ce leviţii erau doar slujitori de rând. iar pe cei ce cu praf în ochii acestor oameni? Nu nu i-a ales să fie ai Săi. şi împreună cu Domnului şi pentru ca voi să staţi înaOn. vărsaţi în ele tămâie’n faţa Domnului: 16 Apoi a zis Moise către Core: omul pe care-l va alege Domnul. au pus în ele foc şi peste el tămâie. vezi nota de la Iş 19. voi la mine. fii ai lui Levi!” fiţi gata’n faţa Domnului: tu cu ai tăi. le-au zis: „Destul cu voi! De vreme ce’ntreaga obşte. religioasă a acestei răzvrătiri este o proastă înţelegere asupra preoţiei universale. 18 2 De vreme ce Aaron fusese rânduit preot de Dumnezeu Însuşi. Ei este’ntru ei.niţa’n faţa Domnului. fiul lui Felet. iar mâine să va fi sfânt. zicând: „Dumnezeu este Cel 14 Dusu-ne-ai tu oare’n ţara unde curge ce-a socotit şi Cel ce-a cunoscut pe cei lapte şi miere şi datu-ne-ai tu oare ce sunt ai Lui şi pe cei ce sunt sfinţi. luaţi-vă cădelniţe. 8 Şi a zis Moise către Core: „Ascultaţi şi Aaron. 1 Motivaţia Şi şi-a luat fiecare cădelniţa. împotriva lui ce este Aaron să cârtiţi împotrivă-i?” Moise şi Aaron. Episodul ne permite să percepem şi o răscoală (politică) împotriva lui Moise.intea adunării Domnului spre a-i sluji? ben. fiii lui Eliab. acela „Sfinţeşte-ţi ceata. dar ea e în principal îndreptată împotriva lui Aaron. v’aţi adunat2 . de 12 Atunci a trimis Moise să-i cheme pe vreme ce toţi sunt sfinţi şi Domnul Datan şi pe Abiron. Acum ajunge.cu tine pe toţi fraţii tăi.voi încă mai vreţi şi preoţie? baţi dintre fiii lui Israel. s’au vorbit între ei 10 El te-a apropiat pe tine. 15 Şi s’a mâniat Moise foarte şi a zis că6 Iată ce să faceţi: Core şi toată ceata tre Domnul: „Nu căuta spre jertfa lor! Eu n’am poftit nimic din ceea ce-i al lor lui. Tu şi Aaron. iar preună cu două sute cincizeci de băr. . de ce vă urcaţi voi deasu. tu şi toată ceata ta! Şi 3 Adunându-se aceştia. fiecare pentru ca voi să faceţi slujbele în cortul cu cădelniţa sa”. împotriva lui Dumnezeu rii.însă au zis: „Nu ne vom duce! 13 Oare puţin lucru e că ne-ai ridicat pra adunării Domnului?1 ” 4 Auzind acestea. fii ai lui Levi: 17 Luaţi-vă fiecare cădelniţe. 7 iar mâine să puneţi în ele foc şi să şi pe nimeni din ei n’am asuprit”. şi’mpreună 2 şi s’au ridicat împotriva lui Moise îm. El moştenire de holde şi vii? Vrei s’arunci este Cel ce şi I-a apropiat. ca reprezentând prin sine calitatea de preot a fiecărui om (în acest sens.NUMERELE 16 251 cu Abiron. Moise şi Aaron au stătut la intrarea cortului mărturiei. Moise a căzut cu faţa din ţara’n care curge lapte şi miere ca să ne omori în pustie? mai vrei să fii şi la pământ stăpân peste noi? 5 şi a grăit către Core şi către toată ceata lui. pe aceia nu şi mergem!” I-a apropiat. din seminţia lui Ru. aleşi ai sfatului. fiii lui Levi. 6). o răscoală împotriva lui însemna o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. cel ce deţinea calitatea de mare preot. puneţi în 9 Este oare prea puţin pentru voi că ele tămâie şi aduceţi-vă fiecare cădelDumnezeul lui Israel v’a osebit din obş. capi ai adună11 Ei bine. două sute cincitea lui Israel şi v’a apropiat de Sine zeci de cădelniţe. fiii lui Eliab.

Datan şi Abiron!” 25 Şi s’a sculat Moise şi s’a dus la Datan şi Abiron. Sinod) şi 1936 (Miron). şi’mpreună cu el s’au dus toţi bătrânii lui Israel. fiindcă ele au fost aduse înaintea Domnului şi Hades. Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul. şi dacă pământu-şi va deschide gura şi-i va înghiţi. 34 La strigătele lor au fugit toţi Israeliţii ce se aflau în preajma lor. şi dacă ei de vii se vor pogorî la iad4 . aşa veţi cunoaşte: 29 dacă aceştia vor muri aşa cum mor toţi oamenii. iar focul acesta străin să-l risipiţi mai încolo. Core şi-a mai adăugat o seamă de partizani pe lângă cei două sute cincizeci. 22 Iar ei au căzut cu feţele la pământ şi au zis: „Dumnezeule. cu copiii şi cu bunurile lor. Şeol. pământul li s’a crăpat acelora sub picioare 32 şi s’a deschis pământul şi i-a înghiţit. iar Datan şi Abiron ieşiseră şi stăteau la uşile corturilor lor. zicând: 21 „Osebiţi-vă din mijlocul acestei adunări: îi voi topi într’o singură clipă”. 38 Din ele să faceţi foi bătute’n ciocan pentru acoperit jertfelnicul. 33 De vii s’au pogorât la iad.NUMERELE 16 dar Core şi-a strâns adunarea lui3 . Versiunea Masoretică sugerează că răzvrătitul Core ar fi mobilizat întreaga adunare a lui Israel împotriva celor doi. 5 36 Şi a grăit Domnul către Moise şi către Eleazar. Datan şi Abiron. pe ei şi casele lor. pe ei şi casele lor şi corturile lor şi tot ce e al lor. ceea ce e puţin probabil. 31 De cum a isprăvit el de spus toate lucrurile acestea. ca să nu pieriţi împreună cu ei în întregul lor păcat!” 27 Iar ei s’au depărtat din preajma cortului lui Core. locuinţa morţilor. În cel mai bun caz. 5 În 4 Literal: . atunci veţi cunoaşte că oamenii aceştia L-au mâniat pe Domnul”. cu femeile. 1858 (Şaguna). zicând: „Depărtaţi-vă de corturile acestor oameni netrebnici. 20 Şi a grăit Domnul către Moise şi Aaron. versetele 36-50 ale acestui capitol fac parte din capitolul 17. toată’mpotriva lor la uşa cortului mărturiei. 26 Şi i-a grăit adunării. Versiunea de faţă însă păstrează nu numai ordinea românească din ediţiile 1688 (Şerban). 252 fi precum certarea tuturor oamenilor. Versiunea Ebraică. pentru păcatul unui singur om va fi oare peste’ntreaga obşte mânia Domnului?” 23 Domnul însă i-a zis lui Moise: 24 „Vorbeşte către obşte şi spune-i: – Depărtaţi-vă de’mprejurimile locuinţei lui Core. Este ordinea pe care o adoptă şi LXX ediţia Rahlfs. şi i-a acoperit pământul şi au pierit din mijlocul adunării. 1795 (Bob). căci s’au sfinţit cădelniţele păcătoşilor acestora’ntru sufletele lor. atunci nu Domnul m’a trimis. dar şi pe aceea din versiunile engleze KJV şi RSV în ediţia Nashville 1953. de nimic din ce este al lor să nu vă atingeţi. 1914 (Sf. zicând: „Să nu ne înghită şi pe noi pământul!” 35 Foc a ieşit apoi de la Domnul şi ia mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care aduseseră tămâie. 30 dar dacă Domnul va lucra în chip neobişnuit. şi dacă certarea lor va 19 3 Această particularizare: „adunarea lui” aparţine numai Septuagintei. Iar slava Domnului s’a arătat la toată adunarea. fiul preotului Aaron: 37 „Luaţi cădelniţele cele de aramă din mijlocul celor arşi. pe toţi oamenii de partea lui Core cu toate bunurile lor. 28 Zis-a Moise: „Cum că Domnul m’a trimis pe mine să fac toate lucrurile acestea şi cum că nu de la mine le fac. ei cu toate ale lor.

44 iar Domnul a grăit către Moise şi Aaron. 39 A luat deci Eleazar. aceştia s’au întors către cortul mărturiei. întru totul douăsprezece toiege. 49 Iar morţii. 41 A doua zi însă toată obştea fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron. Iar ei au căzut cu faţa la pământ. 6 Apoi Moise a pus toiegele înaintea Domnului. cei ce au murit atunci în prăpădul acela. în afară de cei ce muriseră din pricina lui Core. şi a pus tămâia şi s’a rugat pentru popor 48 şi a stat el aşa în mijlocul morţilor şi-al viilor. să nu se apropie spre a aduce tămâiere’n faţa Domnului şi să nu fie precum Core şi ceata lui. Aaron s’a întors apoi lângă Moise. au fost paisprezece mii 253 şapte sute de oameni. în faţa chivotului mărturiei. e vorba de cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. un toiag de fiecare casă părintească1 . Şi a grăit Domnul către Moise. de la toţi mai-marii lor după casele lor părinteşti. zicând: 1 „Vorbeşte-le fiilor lui Israel şi ia de la ei câte un toiag. şi toate căpeteniile lor i-au dat toiegele. zicând: 45 „Osebiţi-vă din sânul acestei adunări. 46 Şi a zis Moise către Aaron: „Ia-ţi cădelniţa. Şi le vei pune în cortul mărturiei. câte un toiag de fiecare căpetenie. 2 3 Cât despre numele lui Aaron. fiul preotului Aaron. ca să-şi aducă aminte fiii lui Israel că nimeni din alt neam. în cortul mărturiei. căci un toiag va fi pentru fiecare cap de casă părintească. 4 Şi omul al cărui toiag va odrăsli. zicând: „Voi sunteţi cei ce aţi omorât poporul Domnului!” 42 Şi a fost că’n timp ce obştea se îndrepta împotriva lui Moise şi Aaron. şi numele fiecăruia scrie-l pe toiagul său. 50 17 Adeverirea preoţiei lui Aaron: toiagul odrăslit. pune în ea foc de pe jertfelnic. aruncă peste el tămâie şi du-te degrab în tabără şi roagă-te pentru ei. şi aşa voi risipi de la Mine cârtirea fiilor lui Israel cu care cârtesc împotriva voastră”. şi iată că’ncepuse prăpădul în popor. acolo unde Mă arăt Eu ţie. după cele douăsprezece seminţii ale lor. 7 1 Prin „casă părintească” se înţelege aici „seminţie”. 47 Atunci Aaron a luat aşa cum îi zisese Moise şi a alergat la obşte. 43 Moise şi Aaron au venit în faţa cortului mărturiei. iar toiagul lui Aaron era printre toiegele lor. adică douăsprezece toiege. să-l scrii pe toiagul lui Levi. . că mânie a ieşit de la faţa Domnului şia’nceput să prăpădească poporul”. el e cel pe care l-am ales. că’ntr’o clipă o voi pierde”. 5 Iar Moise le-a grăit fiilor lui Israel. cădelniţele cele de aramă pe care le aduseseră cei ce-aveau să fie arşi 40 şi le-a pus în foi ca acoperământ jertfelnicului.NUMERELE 17 s’au sfinţit şi semn au devenit pentru fiii lui Israel”. „trib”. şi prăpădul a’ncetat. aşa cum Domnul grăise prin Moise. care nu e din seminţia lui Aaron. şi iată că norul l-a acoperit şi slava Domnului s’a arătat. la intrarea cortului mărturiei: prăpădul încetase.

9 2 254 Apropie-ţi pe fraţii tăi. ale tale vor fi şi ale fiilor seseră învestiţi Aaron şi fiii săi). crurile cele sfinte şi nici de jertfelnic.fraţii voştri. să facă ei slujbele la cortul mărturiei. jbe. Textul se referă la pentru greşală şi din toate jertfele lor răspunderea fiecăruia pentru orice păcat săvârpentru păcat. şi cităi veţi purta păcatele cele’mpotriva nului tău şi fiilor tăi de după tine. iar altul să nu se apropie de tine. ramura lui Levi.am dat în seama voastră pârga Mea tălui tău1 . mărturiei şi pentru toate lucrările la 11 Iar Moise şi Aaron au făcut aşa cum cort. Israel. să săvârşiţi slujbele Slujba şi veniturile preoţilor şi le. Străinul ce se va apropia va fi dat morţii”. ”. seminţia tatălui tău. viţilor. prin lege veşnică. şi iată că pentru casa lui Levi toiagul lui Aaron odrăslise şi’nmugurise şi’nflorise şi făcuse migdale. 9 Iată ce va fi al vostru din cele 1 „Casa tatălui său”: întreaga seminţie a lui preasfinte: din aduceri. ei şi voi împreună cu toiagul lui Aaron în faţa [chivotului] ei. 1 Zis-a Domnul către Aaron: „Tu şi 8 Zis-a Domnul către Aaron: „Iată.darului vostru preoţesc. şi’mpreună cu tine casa ta. din toate jertfele lor şi „păcatele preoţiei voastre”. tăi. mărturiei. ca să fie pe lângă tine şi să te ajute când tu şi’mpreună cu tine fiii tăi veţi fi înaintea cortului mărturiei. 2 Literal: „păcatele sfântului locaş” (mai sus) rurile lor de pâine.4 Ei vor fi deci pe lângă tine şi vor avea tru fiii neascultării: vor înceta să mai în seamă cele rânduite pentru cortul cârtească’mpotrivă-Mi şi nu vor muri”. voi veţi purta păcatele din toate cele’nchinate Mie de la fiii lui cele’mpotriva sfântului locaş. nu se vor apropia însă nici de luşi-a luat toiagul său. şi pe cele ale jertfelnicului. întoc. ca dar afierosit nului. iar tu şi fiii tăi împreună cu tine să vă îndepliniţi preoţia după toată rân18 duiala jertfelnicului şi a celor din lăuntrul catapetesmei. preoţiei voastre2 . iată că ne-am potopit!. iată c’am pierit. unul?.Mi aduc ei Mie. pe leviţi. din toate cele sfinte câteşit împotriva sfântului locaş (care fusese dat în grija leviţilor) sau împotriva preoţiei (cu care fu. moare. . . 6 că dintre fiii lui Israel i-am luat pe 13 tot cel ce se atinge de cortul Dom. şi au văzut. Atunci Moise a scos toate toiegele de 3 Ei îşi vor lua asupră-le cele rândudinaintea Domnului înaintea tuturor ite pentru tine şi cele rânduite pentru fiilor lui Israel. din toate daLevi. Eu fiii tăi. Domnul îi poruncise lui Moise. tu şi fiii Israel: ţie ţi le-am dat pe acestea. să fie păstrat ca semn pen. şi mâ12 Şi au zis fiii lui Israel către Moise: nia nu va mai veni asupra fiilor lui „Iată că ne-am topit. 10 Şi a zis Domnul către Moise: „Pune ca să nu moară. Muri-vom oare până la Domnului. 7 . şi fiecare cort.5 Şi veţi păzi rânduielile sfintelor slumai au făcut.NUMERELE 18 8 Şi a fost că a doua zi au intrat Moise şi Aaron în cortul mărturiei.

lea din arie şi din teasc . şi’ntre fiii lui Israel ei meni. este de cinci Israel nu vor moşteni moşie”. ea a devenit simbolul perpetuităţii. tu şi fiii pe care fiii lui Israel I le aduc Domnutăi. pe care născutul dintre dobitoacele necurate4 .NUMERELE 18 10 255 În locul cel preasfânt le veţi mânca. 13 şi nota. din ea Îi grăsimea lor o vei aduce jertfă întru veţi aduce Domnului o zecime: zeciuială din zeciuială. 13 şi nota. prin lege veş11 Veţi mai avea parte: din pârga daru5 rilor lor. ca să nu cadă’n păcat ta va mânca din ele. acesta-i legământ de sare . iar care Eu v’am dat-o ca parte. veţi lua de la fiii lui Israel zeciuiala pe sângele lor îl vei turna pe jertfelnic. şi numai ei îşi vor purta 15 Tot întâi-născutul din tot trupul. întâinăscutul oilor şi întâi-născutul capre. ţie ţi. pe aceea le-am dat-o leviţilor ca parte.24 căci zeciuiala fiilor lui Israel. miros de bună mireasmă Domnului. 14 Tot darul pe care fiii lui Israel Mi-l 23 la cortul mărturiei vor face slujbe vor afierosi Mie. pe care ei le vor aduce Domnului. 27 Aducerile voastre se vor socoti ca ace18 carnea lor însă este a ta. tot ceea ce I se aduce Domnului. păcatele. Vezi Lv 2. aceasta-i lege veşnică’ntru ce I se aduce Domnului. lui ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi şi fiicelor tale care sunt cu tine. după siclul sfânt. când: 17 Însă întâi-născutul vacilor. fac la cortul mărturiei. nu vei avea între ei: Eu sunt partea ta 12 Toată pârga untului-de-lemn şi toată pârga vinului şi a grâului. iată că le-am dat toată zeciuiala în Israel. . răscumpărat va fi şi întâi. socotit iată de ce le-am spus că’ntre fiii lui de la o lună după naştere. în schimam dat-o. ţie ţi le-am dat şi fiilor tăi şi fii. sfinte să-ţi fie. nică: tot cel curat din casa ta va mânca 20 Zis-a Domnul către Aaron: „În ţara lor tu nu vei avea moştenire.nic. fie din dobitoace.26 „Vorbeşte leviţilor şi spune-le: Când lor nu se răscumpără: ei sunt sfinţi. numai leviţii. şi tot ale 6 tale vor fi pieptul punerii-înainte şi şol. ale tale vor fi. veşIsrael. toate. dar nu vor moşteni moşie. din toate cele ce aduc fiii lui nică. care 25 Şi a grăit Domnul către Moise. 4 În 3 Eliberat 5 Sarea fiind prin excelenţă nestricăcioasă. 16 iar preţul răscumpărării lui. pârga din şi moştenirea ta între fiii lui Israel. aceştia I-o aduc Domnului ca dar. vezi Iş 13. aducător de moarte. fie din oaneamurile lor.lor tăi de după tine”. al tău va fi. în schimbul unei sume.21 Cât despre fiii lui Levi. ziare douăzeci de ghere. sicli de argint. înaintea Domnului. virtutea faptului că animalul necurat nu poate fi adus ca jertfă. nici parte din ele. lege veş. 19 Toate prinoasele din lucrurile sfinte numai bărbaţii le vor mânca. tot cel curat din casa 22 Iar fiii lui Israel nu vor mai veni ei la cortul mărturiei. al tău va fi. ţie şi urmaşicelor tale care sunt cu tine. al slujbelor pe care le 13 Întâile roade ale pământului lor. bul slujbelor lor. întâiul-născut dintre oameni va fi răs3 cumpărat . un „legământ de sare” constituia un contract ce nu poate fi călcat. dul drept. 6 În sensul: asemenea oricărui fiu al lui Israel.

păstrată va fi pentru obştea fiivreme ce veţi aduce pârgă dintr’însa. purtat jug. riei. Aaron. Iată legea: De va muri un om într’o casă. Lege veşnică va fi aceasta pen19 tru fiii lui Israel şi pentru străinii ce locuiesc la ei. unui om. 4 Eleazar. şi din toată 7 După aceea preotul îşi va spăla haipârga. Apa care curăţă întinarea. oricare ar fi el. 29.gele şi necurăţenia. 13 Tot cel ce se atinge de mort. fără nu se va curăţi în ziua a treia şi în ziua meteahnă şi fără cusur şi care să nu fi a şaptea. 31 Pe aceasta o veţi mânca oriunde. şi necurăţia lui e încă partea de dinainte a cortului mărtu. lui. preotul. tot cel ce va intra în casa aceea şi câte sunt în casă vor fi necurate şapte zile. spre curăţire este. levitul se poate bucura de tot ceea ce i-a rămas după ce a dat zeciuiala. isop şi aţă de lână roşie. de tru3 i-o vei da lui Eleazar. nu va fi curat. voi îşi va spăla trupul cu apă şi necurat va şi fiii voştri şi familiile voastre. preotul. 10 Cel ce a adunat cenuşa junincii îşi va spăla hainele şi necurat va fi până seara. el o va pul mort al unui om.într’însul. Despre pârga din arie şi din teasc vezi Iş 22. şi cu sângele ei de şapte ori va stropi şi necurat este. 8 Iar cel ce a ars-o îşi va spăla hainele. omul acela stârpit va fi din Israel. nos Domnului veţi da din ele preotului 6 Luând apoi preotul lemn de cedru. de la arie şi ca aducerile de la teasc. lor lui Israel spre a face cu ea apă de pe cele sfinte ale lui Israel nu le veţi stropire. 14 . aceasta vă este plata pentru munca la 9 Un om curat va strânge cenuşa junincortul mărturiei. aduceţi prinos Domnului. dar dacă Israel să-ţi aducă o junincă roşie. 11 Cel ce se atinge de mort. la loc curat. va lua din sângele căci cu apă de stropire nu s’a stropit ei. îşi va spăla trupul cu apă şi va Şi să le spui: Când veţi aduce pârgă intra în tabără şi necurat va fi până din ele. şi nu se va cuscoate afară din tabără. necurat va fi şapte zile. pri. căci fi până seara.NUMERELE 19 28 256 Aşa încât şi voi Îi veţi aduce Dom. cii şi o va pune afară din tabără. întina şi nu veţi muri”. cele sfinţite dintr’însa. de nului prinoase din toate zeciuielile pe tot îi vor arde pielea şi carnea şi sâncare le veţi lua de la fiii lui Israel. zicând: 30 2 „Iată rânduiala legii pe care a dat. le va arunca 29 Din toate cele dăruite vouă să-I pe focu’n care arde juninca. nele.12 Acesta se va curăţi în ziua a treia şi o Domnul când a zis: Spune fiilor lui în ziua a şaptea şi va fi curat. şi răţi. acela a pângărit cortul Domnuo va înjunghia înaintea lui.5 Apoi sub ochii lui o vor arde de tot. li se va socoti leviţilor ca roada seara. la loc 32 Pentru aceasta nu veţi avea păcat. de curat. de leşul 1 Grăit-a Domnul către Moise şi Aaron.

s’au adunat împotriva lui Moise om ucis cu sabia. aici nu se află nici smochini. care nu are ca. şi’n faţa lor îi veţi fost stropit cu apă curăţitoare. necurat va 3 Şi-l blestema poporul pe Moise şi zifi şapte zile. apă vie. nici rodii. men- . este. ca să ne omorâţi. tea şi vitele ei”. sabia sau de mort sau de mormânt. ne„Ascultaţi. Apa din pia. şi tot cel ce va atinge acel din stânca aceasta vă vom scoate apă?” ceva. nici vii. necurat va fi până seara. sau de mormânt. întrucât el nu a Aaron. necurat va fi până seara”. tu şi cat locaşul Domnului. sau de mort. ca şi pe cel ce s’a să ajungem în acest loc rău? În locul atins de os omenesc sau de om ucis cu acesta nici că se poate semăna. omul acela stârpit va fi din când: sânul adunării. fratele tău. în pustia Sin şi s’a aşezat tită în Nm 12. voi.poporul la Cadeş. sora lui Moise şi a lui Aaron. de vreme ce a spur. 1 1 Mariam. lucrurile şi oa. au venit la uşa cortului mărtuhainele şi-şi va scălda trupul în apă şi riei şi au căzut cu feţele la pământ. 12 Atunci a zis Domnul către Moise şi Moartea Mariamei. şi a zis către obşte: 22 Tot ceea ce-i atins de cel necurat. şi pe noi şi vitele noastre? 18 un om curat va lua isop. 10 Şi au adunat Moise şi Aaron adunanecurat va fi până seara. În luna întâi au ajuns fiii lui Israel. cu toiagul său a lovit stânca de două ori: şi a ieşit apă multă şi a băut obştea. Moartea lui Aaron. necurat spune stâncii să-şi dea apele. sau de şi a lui Aaron. 7 Şi a grăit Domnul către Moise. în 6 Şi plecând Moise şi Aaron din faţa poziua a şaptea îl va curăţi şi-şi va spăla porului.NUMERELE 20 257 15 Tot vasul descoperit. ţionată ca proorociţă în Iş 15. 20-21 şi ca răzvrătoată obştea.8 „Ia-ţi toiagul şi adună obştea. aşa cum poruncise Domnul. 2 Cum însă acolo nu era apă pentru 16 Tot cel ce se atinge în câmp de un obşte. Acolo a murit Mapac şi nici nu e legat la gură. 11 Şi ridicându-şi Moise mâna. cea: „O. pre20 cum şi vitele ei. Domnului. os de om. şi le veţi scoate apă din stâncă şi veţi adăpa obşeste. şi nici măcar apă de băut!” 19 Omul curat îl va stropi pe cel necurat în ziua a treia şi în ziua a şaptea. pustiul acesta. şi li s’a arătat slava Domnului.5 De ce ne-aţi scos voi din Egipt ca menii câţi vor fi acolo. de-am fi pierit şi noi când au 17 Pentru cel necurat se va lua din ce. necurat riam1 şi acolo a fost îngropată. într’un vas. îl va muia în apă şi va stropi casa. 9 A luat deci Moise toiagul de dinaintea iar cel ce s’a atins de apa curăţitoare. zi20 Dar omul care-i necurat şi nu se va curăţi. 21 Lege veşnică să vă fie: cel ce a stropit cu apă curăţitoare îşi va spăla hainele. rea’n faţa stâncii.Aaron: „Pentru că n’aţi crezut că prin tră.pierit fraţii noştri înaintea Domnului! nuşa jertfei arse pentru curăţire şi se 4 De ce-aţi adus voi obştea Domnului în va turna peste ea. neascultătorilor: oare curat va fi.

dincolo de hotarul nordvestic al Edomului. pe noi şi pe părinţii noştri. şi’n faţa întregii adunări fără să ne abatem nici la dreapta. toată obştea. fiul său.pe Israel să treacă prin hotarele sale. Textul e o consecinţă a cuvintelor lui Moise din v. şiEgipt şi cum am pribegit noi îndelung au ridicat tabăra din Cadeş şi au venit în Egipt şi cum ne-au chinuit Egipte. iar El S’a 20 Dar acela a răspuns: „Nu vei trece pe la mine!” Şi a ieşit Edom înaintea sfinţit întru ei. cu război muri acolo”. 6 „A se adăuga la poporul său”: expresie vechitestamentară pentru „a muri”. am dat-o ca moştenire fiilor lui Israel. 2 Literal: Domnul: sub ochii’ntregii adunări i-a suit pe muntele Hor. atunci se va adăuga Aaron şi va trece pe la mine!. fiul acestuia. vezi nota de la Fc 12. în sensul: că prin voi se poate arăta întreaga Mea putere şi mântuire. până ce vom trece de hota26 Acolo-l vei dezbrăca pe Aaron de veşrele tale”. Acum ne aflăm în Cadeş. voi ieşi înainte-ţi”. nici prin vii.NUMERELE 20 258 voi Mă sfinţesc Eu2 în faţa fiilor lui 19 Zisu-i-au fiii lui Israel: „Vom trece pe Israel. 9). nii. la stânga.către Moise şi Aaron. Moise l-a dezbrăcat pe Aaron de veşminte şi l-a îmbrăcat cu ele pe Eleazar. 14 Din Cadeş a trimis Moise soli la regele Edomului ca să-i spună: „Aşa zice 21 Şi dacă Edom nu s’a învoit să-l lase fratele tău Israel: Tu ştii toate greută. ei bine!: nu voi veţi duce această lângă munte. zicând: ger a trimis de ne-a scos pe noi din 24 „Aaron se va adăuga6 la poporul său. altminteri. eu sau vitele mele. minte şi-l vei îmbrăca pe Eleazar. [numită astfel] fiindcă aici s’au certat fiii lui munte”. 17 Lasă-ne să trecem prin ţara ta. îţi vom plăti: aproape o nimica-i să trecem pe lângă 13 Aceasta este apa Meriba. Egipt. fie că-l considerăm pe cel din Dt 32. pedeapsa e o urmare a necredinţei. Israel înaintea Domnului3 . Nu iar aceasta pentru că tare M’aţi supăvom trece nici prin ogoare. 50-52. iar de vom bea din apa obşte în ţara pe care i-am dat-o!” ta. Şi a murit Aaron acolo. nume derivat din ebraicul riyv = „a căuta ceartă” (aluzie la versetele 3-4). rat la apa Meriba. 4 „Calea împărătească”: „în drumul regelui”. 3 Meriba. deşi nu i se poruncise astfel. ţile pe care le-am îndurat. fiul 18 Edom însă i-a răspuns: „Nu veţi său. nici îi vei sui pe muntele Hor. Moise a lovit stânca nu o dată. oraşul că nu veţi intra în ţara pe care Eu lede lângă hotarele tale. zar. în 28 5 Muntele Hor. Aaron avea să moară în imediata vecinătate sudică a ţării Canaan. adică drumul principal ce străbătea ţara. ci de două ori (v. a grăit Domnul iar Domnul ne-a auzit strigarea: în. lor cu gloată mare şi cu braţ puternic. tarele ţării lui Edom. 23 Iar în muntele Hor. de obicei bine păzit de gărzile regale. localizat între Cadeş şi Negheb (pentru Negheb.la muntele Hor5 . nici apă că vom bea din fântânile tale. 10. tot o urmare a îndoielii poate fi şi faptul că. Aşadar. 27 Şi a făcut Moise aşa cum îi poruncise „că Mă sfinţiţi”. Israel s’a depărtat de la el. care exprimă o îndoială. 15 cum s’au coborât părinţii noştri în 22 Atunci fiii lui Israel. care e lângă ho16 Dar noi am strigat către Domnul. 11). 25 Ia-l pe fratele tău Aaron şi pe Eleaci vom merge pe calea’mpărătească4 . . Fie că e vorba de acest text.

grecescul semeion se traduce „semn”. Valoarea simbolică (semnificativă) a acestui episod vechitestamentar va fi consemnată în In 3. şi mult popor a murit dintre fiii lui Israel. Prin asociere. dar. . În principal. în pustia din faţa Moabului.8 Iar Domnul a zis către Moise: „Fă-ţi dicat război asupra lui Israel şi multă un şarpe şi pune-l pe un stâlp5 . stâlpul care poartă emblema. găduinţă şi a zis: „Dacă-mi vei da pe 9 Şi a făcut Moise un şarpe de aramă poporul acesta sub mâna mea. şi când un şarpe aduce’n dar1 . din- 21 7 4 De la muntele Hor au apucat pe ca. Şi Moise I s’a rugat Domnului Arad. băra în valea Zared. „fanion” (steagul de pe cortul unui general. de se va uita la el. „Ne-ai scos din Egipt ca să ne omori în 4 În ebr. şi sufletul ni s’a scârbit de această s’au pogorât din munte. atât în ebraică (nés) cât şi în greacă (semeion) înseamnă „steag”. pustie? Că aici nu este nici pâine. însă. roagă-te tu Şarpele de aramă. în sensul: „Il voi dărui lui Dumnezeu”. pe ei acolo şi şi-au pus tabăra la Obot. transferul semantic: a-l da pe cineva anatemei = a-l da pieirii (blestemul de a se alege din el praful şi pulberea). acela privea la şar3 Şi a ascultat Domnul glasul lui Israel pele cel de aramă şi trăia.NUMERELE 21 259 vârful muntelui. nici 1 Literal: „îl voi da anatemei”. „drapel”. 5-6). Domnului. 14. şi-au nezeu şi împotriva lui Moise. a ri. animale şi lucruri 0 Îi aparţineau Domnului. De aici. Şi ducându-se poporul la Moise. Ţi-l voi şi l-a pus pe un stâlp. 2 Cuvântul Horma e în relaţie cu ebraicul cherem = „anatemă” = ofrandă votivă = nimicire. ca să oco. Iar Moise şi Eleazar apă. fi că tot omul atins de muşcătură şer2 Atunci Israel I-a făcut Domnului fă.12 De acolo s’au ridicat şi şi-au pus taporul a început să-şi piardă răbdarea. şi i-a pus locului aceluia 11 Iar după ce s’au ridicat şi din Obot. el prefigurând mântuitoarea înălţare pe cruce a lui Iisus Hristos. şi i-a dat pe Canaaneeni sub mâna lui. aceasta era supusă nimicirii totale. pavilionul unei nave).soare-răsare. şi-au aşezat tabăra la Iie-Abarim. Dar pe drum po. a zis: „Păcătuit-am vorbind împotriva Domnului şi’mpotriva ta. lească ţara lui Edom. care locuia Neghebul. cuvântul a însemnat apoi prăjina care susţine steagul.colo. pentru ca nu cumva juruinţa să fie călcată prin eventuala folosire a prăzii. prin extensie. 5 Cuvântul original. probabil din pricina muşcăturilor resimţite ca nişte arsuri. muşca vreun om. 10 Fiii lui Israel s’au ridicat apoi de iar el i-a adus în dar Domnului. ca să’ndepărteze şerpii de 1 Auzind însă regele canaaneean din la noi”. numele Horma2 .: „şerpi arzători” sau „şerpi focoşi”. către lea cea dinspre Marea Roşie. pe el şi cetăţile lui”. 29 Toată obştea a văzut atunci că Aaron 6 Atunci a trimis Domnul asupra popomurise. şi toată casa lui Israel l-a plâns rului şerpii ucigaşi4 care muşcau popotimp de treizeci de zile. vine pe drumul dinspre Atarim. O astfel de făgăduinţă făcea parte din ritualul războiului sfânt: întreaga pradă de război 0 oameni. va trăi”.pească. că Israel pentru popor. şi va robime dintre ei a robit. 5 Şi grăia poporul împotriva lui Dum13 Ridicându-se apoi şi de acolo. zicând: 3 Hrana sărăcăcioasă: mana (vezi şi 11. rul. „semnificaţie”. hrană sărăcăcioasă3 ”. şi oraşele lor.

Pe cale tia care e în afara hotarelor Amorei. căci Arnonul este hotarul Moabu.22 „Vom trece prin ţara ta. 26 Căci Heşbonul era cetatea lui Sihon. parabole). o veche culegere de texte epice. asupra unui război al lui Iahvé.vom trece. în pus. de la regele Amoreilor.rină. până la Iaboc. fragmentul menţionează două tele lui ajuns-au roabe la Sihon. Aceasta-i fântâna7 despre care a zis 24 Dar Israel l-a bătut măcelărindu-l cu Domnul lui Moise: „Adună poporul şi sabia. 28 Că foc a ieşit din Heşbon şi flacără regele Amoreilor.bon. 24 (focul ca factor dinamic al apei): Zoobul este un afluent al Arnonului. Moab! Pierit-a poporul lui lui”. Poemul ce urmează pare a fi o baladă amoreeană despre care nu se ştie sigur dacă fusese sau nu inclusă în „Cartea Războaielor Domnului”. şi-a adunat Sihon tot poporul şi a ieşit în pustie să vecine cu hotarul Moabului”6 . 6 În Versiunea Ebraică versetele 14 şi 15 exprimă un citat din „Cartea Războaielor Domnu. 19 Din Beer [au mers] la Matana. proverbe. la rândul său. Acesta se luptase cu Matana la Nahaliel. nici apă din fântâna ta lui. ca să se zidească şi să se întălui Fazga. astăzi pier. 21 De acolo a trimis Moise soli la Sihon. 9 Literal: semnele de hotar. Iahaţ.el.29 Vai ţie.din cetatea lui Sihon şi a’nghiţit până la Moab şi a mistuit zăvoaiele9 Arnocând: nului. ţara. de la Nahaliel la fostul rege al Moabului şi-i luase toată Bamot. cu vorbe de pace. stea’mpotriva lui Israel şi. Oricum. de altfel. iar acesta.Chemoş! Feciorii lui s’au risipit. localitate situată pe hotarul nordic al Moabului. întru stă. îşi adună apele în bazinul oraşului Ar. „a arde” (cu nuanţa „a mâna pe cineva sau ceva cu bici de flacără”) este folosit aproape aidoma ca în Iş 9. cel ce cată spre faţa pustiei. s’a luptat cu Israel. o. spre vârful munte.NUMERELE 21 260 aşezat tabăra dincolo de Arnon. „a nimici prin foc”. pe calea’mpărătească vom merge. până ce vom trece de hotarele 14 De aceea se şi zice la carte: tale”. pe care’mpăraţii neamurilor au în Heşbon şi în toate satele ce ţineau de deschis-o întru’mpărăţia lor. cântarea aceasta: „Cântaţi-i: 25 Şi a luat Israel toate cetăţile acestea 18 Fântâna pe care voievozii au săpat. zi. nu ne vom abate nici în ţalor. fedută. regele nume (Maheb şi Sufa) complet necunoscute. textul era menit să demonstreze că Moabiţii îşi pierduseră de multă vreme drepturile asupra acestui teritoriu. ajungând la 16 De acolo s’au îndreptat spre Beer. între Moab şi Amorei. şi i-a cuprins ţara de la Arnon le voi da apă să bea”. Septuaginta oferă un text mai limpede. rească cetatea lui Sihon. de la Aroer până la Arnon. „puţ”. 7 Beer înseamnă „fântână”. 17 Atunci a cântat Israel la fântână căci Iazir este hotarul fiilor lui Amon. 15 „Războiul Domnului a’nvăpăiat Zoobul şi curgerile Arnonului iar curgerile 23 Dar Sihon nu l-a lăsat pe Israel să le-a dus în locaşul Arului şi le-a făcut treacă prin hotarele lui. Amoreilor! într’un context obscur.şi s’a aşezat în toate cetăţile Amoreilor. nici în vie. . nu vom bea. 8 20 iar de la Bamot la dumbrava din 27 De aceea şi zic poeţii : „Veniţi la Heşcâmpia Moabului. 8 Literal: „cei ce vorbesc în ghicituri” (în enigme. până la fiii lui Amon. în 30 De la Heşbon pierit-au pruncii până care verbul flogízo = „a învăpăia”. pânia lor”.

pentru că era mult la număr. 6-8). şi vei face cu el aşa cum ai făcut cu Sihon. 33 Şi întorcându-se. prezicătorii. La vremea aceea însă rege al Moabiţilor era Balac. fiul lui Sefor. darurile cu care erau plătiţi vrăjitorii. 2 Iar Balac. În speţă. i-a trimis la mine să-mi spună: 10 Iată. aici. 8 Atunci a venit Dumnezeu la Balaam5 şi a zis: „Ce e cu oamenii aceştia care sunt la tine?” 9 Iar Balaam a zis către Dumnezeu: „Balac. 18. lângă Iordan. fiii lui Israel şi-au pus tabăra la apus de Moab. 35 Şi l-a bătut. Şi au rămas căpeteniile lui Moab la Balaam. regele Vasanului. vino dar de mi11 „Râu” se înţelege. în ţara fiilor poporului său – ca să-l cheme. 32 De acolo a trimis Moise să iscodească Iazirul. 1 Şi dac’au plecat de acolo. 3 Şi tare s’a’nfricoşat Moab de poporul acesta. varianta: „Pierit-au pruncii până la Dibon. 31 Şi aşa s’a aşezat Israel în toate cetăţile Amoreilor. femeile până la Nofa. pe el şi tot poporul lui şi toată ţara lui. regele Amoreilor. pe el.NUMERELE 22 la Dibon. în Petor – care se află pe Râu2 . iar eu vă voi răspunde prin ceea ce-mi va spune Domnul”. Eu ştiu că cel pe care tu îl binecuvintezi este binecuvântat şi cel pe care tu îl blestemi este blestemat”3 . 4 Literal: „purtând ghiciturile în mâinile lor”. ghicitorii. a ieşit un popor din Egipt şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă’mpotriva mea. ca să se războiască cu ei. Acesta a trimis soli la Balaam. 1. Eufratul. regiune situată în nord-vestul Arabiei. fiul lui Sefor. 1 Madian. de n’a lăsat viu pe nici unul din ai lui. şi le-a cuprins ţara. spunându-i: „Iată. 4 Şi a zis Moab către bătrânii Madianului1 : „Gloata asta va’nghiţi acum tot 10 Ebr. şi ajungând la Balaam. ireversibilităţii binecuvântării sau blestemului vezi istoria fraţilor Esau şi Iacob în Fc 27. 5 Dumnezeu i S’a arătat printr’un vis sau printr’o vedenie. bărbaţii până la Medeba”. a ieşit din Egipt un popor şi a acoperit faţa pământului şi iată că stă’mpotriva mea. şi s’a’ngrozit Moab în faţa fiilor lui Israel. lea ieşit înainte la Edrei. s’a suit în cale spre Vasan. pe care l-a luat împreună cu satele lui şi i-a alungat pe Amoreii care locuiau acolo. că’n mâinile tale l-am dat. regele Moabului. i-au spus cuvintele lui Balac. asupra legăturilor lui Moise cu Madianul vezi Iş 3. că-i mai tare decât mine. 5 6 Vino deci acum şi blesteamă-mi poporul acesta. pe fiii lui şi tot poporul lui. cel ce locuia în Heşbon”. fiul lui Beor. a văzut tot ceea ce Israel le făcuse Amoreilor. 7 22 Istoria lui Balaam. cu tot poporul său. S’au dus deci bătrânii din Moab şi bătrânii din Madian cu mâinile pline de daruri pentru vrăji4 .. fiul lui Sefor. Iar Og. cei ce tâlcuiau oracolele (vezi şi 1 Rg 9. 3 Asupra 2 Prin . 261 ce e’mprejurul nostru aşa cum înghite boul verdeaţa de pe câmp”. Iar el le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte. 1. chiar şi femeile-au fost arse de foc în Moab”10 . 34 Şi a zis Domnul către Moise: „Să nu te temi de el. în faţa Ierihonului. poate că atunci voi fi în stare să ucid o parte din el şi să-l alung din ţară.

23 Asina l-a văzut atunci pe îngerul lui tema poporul acela. Chiar dacă. şi-a pus samarul pe asina sa şi s’a dus cu bătrânii Moabului. 17 căci cu cinste mare te voi cinsti şi-ţi voi face toate câte-mi vei spune. drum şi a luat-o pe câmp. Pe de voi spune Eu. văzându-l pe îngerul lui laam n’a vrut să vină cu noi”. versetul de faţă pare a contrazice verA doua zi s’a sculat Balaam. iar ea a zis către Balaam: „Ce ţilui Dumnezeului meu şi să fac ceva mic am făcut eu. ideea centrală este aceea că logica lui Dumnezeu n’o urmează neapărat pe aceea a oamenilor.nei. 21 Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s’a dus. 12 Dumnezeu însă a zis către Balaam: „Nu te vei duce cu ei şi nici nu vei bles. a zis cătoiagul. văzându-l pe îngerul lui vino de-mi blesteamă poporul acesta”. au venit la Balac şi i-au spus: „Ba25 iar asina. în timp ce el şedea pe asina sa. că numai El este liantul tainic dintre aparenţă şi esenţă. 30 A zis asina către Balaam: „Au nu 20 Şi a venit Dumnezeu la Balaam sunt eu asina ta. nici la stânga. Dumnezeu. asina s’a abătut din tat”. unde nu era chip să te abaţi nici la dreapta. lui. că nu mă lasă Dum24 Dar îngerul lui Dumnezeu a stat în nezeu să merg cu voi”. numa’ 27 Iar asina. de-aş fi avut noapte. s’a culcat sub Balaam. scoalăseamnă manifestarea sensibilă a lui Dumnezeu. stăpânul vostru. pe care-ai umblat din noaptea şi i-a zis: „De vreme ce oame6 În limbajul V. după bunul meu plac. . doar l-aş putea birui şi Dumnezeu6 s’a sculat ca să-l împiedice alunga din ţară”. 29 Iar Balaam a zis către asină: „Pen19 Acum însă rămâneţi şi voi aici peste tru că ţi-ai râs de mine. aici poate fi punctul de interferenţă a două documente din două tradiţii diferite (vezi Introducerea la Pentateuh). iar mai mulţi şi mai însemnaţi decât aceia. i-au zis: 26 Îngerul lui Dumnezeu însă a mers „Aşa grăieşte Balac al lui Sefor: Rogu. cu sabia ridicată’n mână. aceea să faci!” altă parte. ca să ştiu ce-mi va mai spune cuţit în mână. iar el îşi bă13 Dimineaţa s’a sculat Balaam şi a zis tea asina cu toiagul. cu 14 Sculându-se deci căpeteniile Moabugard într’o parte şi gard în cealaltă. Domnul”.Dumnezeu proptit în drum. ca s’o întoarcă la către bătrânii lui Balac: „Duceţi-vă la drum. s’a tras către gard şi i-a 15 Atunci Balac a trimis alţi bătrâni. de mă baţi acum pentru a treia oară?” sau mare.T. nu pregeta să vii până la mine. strâns lui Balaam piciorul în gard. Dumnezeu.mai departe şi a stat la loc strâmt. drumeagul dintre răzoarele viilor. tre bătrânii lui Balac: „Chiar de miar da Balac casa sa plină de argint şi 28 Dar Dumnezeu a deschis gura aside aur. şi s’a mâniat Balaam şi-şi bătea asina cu 18 Iar Balaam. pe loc te-aş fi ucis”. te şi du-te cu ei. iar îngerul lui 22 setul 20. filologic. te. răspunzând. „îngerul lui Dumnezeu” înnii aceştia au venit să te cheme. 16 Şi venind aceştia la Balaam. el a’nceput din nou s’o bată. nu pot să calc porunca Domnu. dar numai ceea ce-ţi prin care El devine accesibil oamenilor. însoţit de două slugi ale sale. că este binecuvân.NUMERELE 22 262 l blesteamă.

am venit la tine. 31 Atunci Dumnezeu a deschis ochii lui Balaam. precum şi în Ir 1. iar Balaam s’a dus să-L întrebe pe Dumnezeu.). dar să grăieşti numai ceea ce-ţi voi spune eu!” Şi s’a dus Balaam cu bătrânii lui Balac. 34 Zis-a Balaam către îngerul Domnului: „Păcătuit-am. şi s’a dus de-a dreptul1 . aceea îţi voi spune”. 23 Balaam îi binecuvintează pe Israeliţi. mă voi întoarce”. Vezi expresia în 22. 1 Sensul exact: „fără abatere”. „fără să aibă îndoieli”. 33 şi asina. iar acesta l-a văzut pe îngerul Domnului proptit în drum. 4 Şi i S’a arătat Dumnezeu lui Balaam şi a zis Balaam către El: „Am zidit şapte jertfelnice şi am ridicat câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic”. de trei ori s’a abătut pân’acum de dinainte-mi. adorat temporar de Israeliţi în epoca judecătorilor (Jd 2. 1023) şi a regilor (3 Rg 18 ş. 3 Apoi a zis Balaam către Balac: „Stai lângă jertfa ta. şi i-a arătat de acolo o parte din popor. Eu mă duc. 5 Iar Domnul a pus cuvânt în gura lui Balaam2 şi a zis: „Întoarce-te la Balac. şi s’a plecat şi s’a’nchinat în faţa lui. cu sabia ridicată’n mână. chiar la hotar. 2 A pune Dumnezeu cuvânt în gura cuiva: a-l înzestra cu darul profetic. iar pe ea aş fi cruţat-o”. „fără nici o şovăire lăuntrică”. „Bamot-Baal” s’ar traduce: „Înălţimile lui Baal”. deoarece acest drum al tău nu-mi e pe plac. Şi a rămas Balac lângă jertfa sa. că poate mi Se va arăta Dumnezeu în întâmpinare. 19-20. acum eu pe tine teaş fi ucis. că n’am ştiut că tu erai proptit în drumul meu. 32 Iar îngerul lui Dumnezeu i-a zis: „De ce ţi-ai bătut acum asina pentru a treia oară? Iată. dacă ea nu s’ar fi abătut. În Versiunea Ebraică: „s’a dus într’un loc înalt” sau: „pe un munte golaş”. pe acela-l voi grăi!” 39 Apoi s’a dus Balaam cu Balac şi au venit la Kiriat-Huţot. 36 Când a auzit Balac că vine Balaam. „Baal”: zeu al soarelui. şi ce-mi va descoperi El. Iar acum. idol fenician. eu am ieşit să te împiedic. 37 Şi a zis Balac către Balaam: „Oare n’am trimis eu la tine să te cheme? De ce n’ai venit la mine? Crezut-ai cumva că eu nu pot să te cinstesc?” 38 Şi a zis Balaam către Balac: „Iată. dacă asta nu-ţi place. 9. 35 Zis-a îngerul lui Dumnezeu către Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia. i-a ieşit în întâmpinare în oraşul moabit care este lângă hotarul de la Arnon.NUMERELE 23 tinereţile tale şi până’n ziua de azi? Crezi oare că din nesăbuinţă ţi-am făcut ţie asta?” Iar el a zis: „Nu”. . văzându-mă. 40 Atunci a’njunghiat Balac oi şi boi şi i-a trimis lui Balaam şi bătrânilor care 263 erau cu el. 41 Şi a fost că a doua zi de dimineaţă la luat Balac pe Balaam şi l-a suit pe Bamot-Baal7 . 1 Atunci a zis Balaam către Balac: „Zideşte-mi aici şapte jertfelnice şi pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte berbeci”. Crezi tu că eu pot acum să-ţi spun orice? Cuvântul pe care mi-l va pune Dumnezeu în gură. 38. 2 Şi a făcut Balac după cum zisese Balaam şi au jertfit câte un viţel şi câte un berbec pe fiecare jertfelnic.a. 7 „Bamot”: vezi 21.

Şi Duhul 16 Şi l-a întâmpinat Dumnezeu pe Balui Dumnezeu a fost peste [Balaam]. şi ascultă.18 Iar el şi-a rostit poemul. vino şi mi-l osândeşte pe Israel! a spus Domnul?” Cum îl voi blestema pe cel ce Dumne. din munţii Răsăritu. Iar acela stăregele Moabului. şi l-a băut”. să şi de pe dealuri îl voi cunoaşte: iată un se clatine.tea lângă jertfa sa. cu toate căpeteniile lui. primit-am să binecuvintez şi şi cine va socoti puzderia lui Israel? Să voi binecuvânta şi nu voi reveni. moară sufletul meu ca sufletele drep. nici ca fiul omului. laam şi a pus cuvânt în gura lui şi a zis: iar el şi-a rostit poemul3 . . Domnul Dumnezeul său este cu lor!” el. 17 Şi s’a întors la el. cel puţin muntelui Fazga. şi nici descântec în Israel. fie urmaşii mei precum urmaşii Israel. pleacă-ţi pe cel ce Dumnezeu nu-l osândeşte? urechea la mine. 25 Zis-a Balac către Balaam: „Dacă de 14 Şi l-a dus într’o măgură. şi iată că tu cu bi23 De vreme ce’n Iacob nu-i vrăjitorie. precum un leu se va semeţi: cu mine în alt loc. nu pe toţi îi vei vedea. lângă arderile-lui-de-tot. zicând: „Întoarce-te la Balac. şi iată că el stătea întreb pe Dumnezeu”. facă? spune-va El fără să’mplinească? 10 Cine-a numărat seminţia lui Iacob? 20 Iată. proză ritmată. . necuvântare i-ai binecuvântat!”. . fiule al lui Sefor! 8 9 Că de pe vârful munţilor îl voi vedea. care înseamnă poem. 11 Atunci a zis Balac către Balaam: „Ce 22 Dumnezeu Care l-a scos din Egipt îi mi-ai făcut? Eu te-am chemat să-mi este lui precum cornul inorogului4 . şi a zidit acolo şapte nu-l binecuvânta!” jertfelnice şi a pus câte un viţel şi câte 26 Iar Balaam. zicând: zeu nu-l blesteamă? Cum îl voi osândi „Scoală-te.21 Sleire nu va fi în Iacob. 19 Dumnezeu nu-i ca omul.NUMERELE 23 şi aşa să-i spui!” 15 264 Şi a zis Balaam către Balac: „Stai aici lângă jertfa ta. şi aşa să-i spui”. Zis-a El oare fără să alte neamuri nu se numără. simbol al puterii invincibile. incantaţie. 4 Inorog: animal fabulos unicorn. tre Balac: „Nu ţi-am grăit eu oare că 3 Grecescul parabolé traduce aici ebraicul maşal. de unde nu vei vedea somn nu va avea pân’ce prada nu şi-a [poporul] întreg. 7 „Din Mesopotamia m’a chemat Balac. la vreme li 12 Zis-a Balaam către Balac: „Oare nu se va spune lui Iacob şi lui Israel cele ceea ce-mi va pune Dumnezeu în gură ce va’mplini Dumnezeu! trebuie să spun eu cu grijă?” 24 Iată popor ce se va ridica precum un 13 Iar Balac a zis către el: „Vino acum pui de leu. iar eu mă duc să-L 6 Şi s’a întors la el. de pe vârful blestemat nu mi-l blestemi. Şi l-a întrebat Balac: „Ce ţiIacob. cel ce cu se’ngrozească. a zis căun berbec pe fiecare jertfelnic. şi toate căpeteniile Moabului erau cu el. lumini de voievozi în mijlocul lui. să popor care locuieşte deoparte. răspunzând. . ci numai o parte din sfâşiat-o şi pân’ce sângele răniţilor nu el vei vedea. blestemi vrăjmaşii. . nici necaz în ţilor. Balac. de-acolo să mi-l blestemi”. zicând: Vino şi mi-l blesteamă pe Moabului.

ca nişte grăDomnul?” dini lângă râuri. oa„Zideşte-mi şapte jertfelnice şi sele lor le va sfărâma şi cu săgeţile pregăteşte-mi şapte viţei şi şapte sale-i va săgeta pe vrăjmaşi. pe care însă Verfost peste el 3 şi şi-a rostit poemul. berbec pe fiecare jertfelnic. rege amalecit învins de Saul (1 Rg 15. dar iată că Domnul te-a lipsit de mai alergat. ca’n alte dăţi. care priveşte spre pustie. 49. 8). n’a cinsti. la modul im- Cât de frumoase sunt sălaşurile tale. 28 Şi l-a luat Balac pe Balaam pe vârful Dumnezeu l-a scos din Egipt. 10 11 Fugi dar în ţara ta! Am zis că te voi nului să-l binecuvinteze pe Israel. 3 În ebr. berbeci”. probabil. a zis Balac către Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi pe vrăjmaşii mei. 8 lui Peor.NUMERELE 24 265 nu voi face decât ceea ce-mi va spune 6 Ca nişte văi umbroase. de trei ori i-ai binecuvântat pân’acum. 7-8). Septuaginta preferă comparaţia cu Gog. în Balaam. Şi a făcut Balac aşa cum a zis Ba. 1 Văzând Balaam că plăcut Îi este Dom- Atunci s’a mâniat Balac pe Balaam. . prevestitoare. frângându-şi mâinile. după semne slavă”. fi-va slava lui precum a inorogului. şi Duhul lui Dumnezeu a pra lui Mesia ca Împărat. nu le-am spus eu şi solilor tăi pe care 2 Şi ridicându-şi Balaam ochii. aşa grăieşte băr. ţia lui se va înălţa mai mult decât a lui Gog3 şi mult va creşte’mpărăţia sa. blestemaţi să fie cei ce te blesteamă!” 30 24 Proorocia lui Balaam. şi corturile tale. şi de-I va 7 Un Om va odrăsli din seminţia lui şi plăcea lui Dumnezeu. Iacobe.: „Agag”. l-a văi-ai trimis la mine: zut pe Israel aşezat în tabără după se2 Text cu evidentă dimensiune profetică. reprezentând orice fel de adversitate organizată împotriva lui Dumnezeu (vezi nota de la Ap 20.9 Culcându-se s’a odihnit ca un leu. blesteamă-l de neamuri multe va stăpâni2 şi împărăacolo”. a cărui istoricitate are şi o valenţă simbolică. dar tu. şi. viziune istoricistă precară. ca laam şi a pus câte un viţel şi câte un un pui de leu: cine-l va scula? Binecuvântaţi să fie cei ce te binecuvintează. iată. dar avându-şi ochii deschişi: în stare de extaz. ca nişte cedri pe lângă ape! 27 Atunci a zis Balac către Balaam: „Hai să te duc în alt loc. zicând: „Aşa zice personal: „Apa se revarsă din ciuturile lui. dar şi cu v. 17 al prezentului capitol. asuminţiile sale. aşa glăsuieşte cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu. mânca29 Aici Balaam a zis către Balac: va neamurile ce-i stau împotrivă.ape’mbelşugate îi este seminţia”. acesta este motivul pentru care. ci s’a întors cu faţa spre 12 Balaam însă a zis către Balac: „Oare pustie. ca nişte corturi sădite de Domnul. 10. Profetismul textului însă e în perfectă concordanţă cu Fc batul cel ce vede cu adevărat. fiul lui Beor. deoarece Amaleciţii nu au fost niciodată o mare putere. cel ce cu ochii deschişi a văzut în somn1 vedenia CeluiAtotputernic: 4 siunea Ebraică îl redă diferit. Israele! 5 1 În somn. BJ părăseşte aici Versiunea Ebraică şi preferă să traducă după Septuaginta.

prin care infidelitatea faţă de Iahvé este echivalentă cu adulterul. 22. vezi nota de la Fc anumite ritualuri orgiastice. îl privesc. fie prin „trageţi-le în ţeapă”. Asirienii5 te vor robi”. zicând: „Amalec. dar vino să-ţi spun ce va face poporul 25 Sculându-se apoi Balaam. în limbajul Vechiului Testament se operează transferul semantic de la prostituţia propriu-zisă la prostituţia sacră. ca în multe alte părţi. dar nu mi-i aproape:4 o Stea va răsări 2 Acestea îi pofteau la jertfele idolilor din Iacob. 21 Văzându-l apoi pe Cheneu. 19. 14 Şi acum. dar şi în Mt 1. M.” tru ale sale. iar nia lui Dumnezeu: poporul s’a dedat la desfrânare cu fe17 I-l voi arăta. pe de alta. îl va spune mie Domnul.NUMERELE 25 266 13 Chiar de mi-ar da Balac casa sa plină 23 Iar când l-a văzut pe Og. fiul lui Beor. s’a dus acesta cu poporul tău în vremile ce-au înapoi în ţara sa. dar chiar dacă-ţi vei pune cuibul în stâncă 22 şi chiar dacă lui Beor i se va face cuib învăluit. 4 Şi a zis Domnul către Moise: „Ia pe 19 Din Iacob se va ridica şi-i va pierde toate căpeteniile poporului şi dă-I-le pe cei ce-au scăpat din cetate”. un Om se va ridica din Israel lor. şi Israel îşi va arăta puterea. aşa grăieşte bărbatul cel ce vede 25 cu adevărat. 5 Aici. în care femeile îi antrenau pe participanţi. vrăjmaşul lui Israel. îl fericesc.: „Îl văd. şi-a urmat de argint şi de aur. 20 Apoi. dar şi seminţia lui 25. cine va mai porunca Domnului şi să fac ceva bun trăi când Dumnezeu va aduce acestea? sau rău după bunul meu plac. nu voi putea să calc poemul. zicând: „Tare-ţi este locaşul. 15 Şi şi-a urmat Balaam poemul. văzându-l pe Amalec. dar şi el odată va pieri”. şi pe şi se închina la idolii lor1 . pentru idolatrie şi 16 cel ce aude cuvintele lui Dumnezeu.lui să se abată de la Israel”. e folosit în Iz 13. zicând: „Vai. dar nu e acum. tele din Moab. „a-i aplica cuiva o pedeapsă exemplară”. dar nu acum. său. Evident caracter profetic. „a-i descoperi cuiva partea negativă”. şi’n s’a aprins mânia lui Dumnezeu asupra stăpânire-l va lua pe Esau. cultul lui Baal presupunea şi va pieri”. 3 Şi i s’a închinat Israel lui Baal-Peor.1 Atunci s’a aşezat Israel în Şitim. dar nu e aproape”. tradus fie prin „spânzuraţi-le”. Domnului în vileag2 la faţa soarelui. 3. şi 18 Lua-va’n stăpânire pe Edom. aceea voi grăi!? asupri pe Aşurim. poate fi vorba de Asirieni. cel din. menţionat în Fc 25. 1 Pe de-o parte. 2 Versiunea Ebraică foloseşte un cuvânt cu sens incert. 4 T. şi-a ur. 18. cel ce desfrânare. toţi fiii lui Set îi va prăda. iată că alerg spre ţara mea. vai. tâi dintre neamuri. şi-a urmat poemul. zicând: „Aşa grăieşte Balaam.pentru ca aprinderea mâniei Domnumat poemul. iar poporul mânca din acele jertfe şi va zdrobi căpeteniile Moabului. Pedeapsa cel ce ştie ştiinţa Celui-Preaînalt. dar nu poate fi exclusă nici referirea la Aşurim. şi s’a dus şi Balac însă vină. cu ochii deschişi a văzut în somn vede. îi va împila pe Evrei. . ce-mi va 24 că va scăpa din mâna Cheteilor. Grecescul paradeigmatízo din Septuaginta înseamnă „a da pe cineva în vileag” (ca exemplu rău).

4 „. 10 Şi a grăit Domnul către Moise. Israel. precum şi pe femeie prin josul prin Cozbi. fiica unei căpetenii din Mapântecelui ei. fiica lui Ţur. fiul lui când: „Vorbeşte către fiii lui Israel şi Eleazar. îşi propune să evalueze. aceea că a gelozit în locul Dumnezeului în dreptul Ierihonului. la Iordan. pe toţi cei buni de cheiat cu el legământ de pace. mai-mare peste casa semin6 Iată însă că un om dintre fiii lui Israel ţiei lui Simeon. luându-şi 17 Fiţi duşmanii Madianiţilor şi în mână lancea. mărturiei. zi7 Şi văzând aceasta Finees. zicând: 11 26 dar numele ei va fi pomenit de abia în versetul 15. s’a scu. sub ochii lui Moise şi Cozbi. „râvnă” sau „gelozie”. fiul care i s’a închinat lui Baal-Peor!” lui Salu. . Adulterul lui Israel cu popoarele idolatre ale Canaanului era de natură să stârnească gelozia lui Iahvé. pe deo parte. 8 a intrat pe urma israelitului în culcuş 18 că ei vă duşmănesc pe voi prin vişi i-a străpuns pe amândoi. ron preotul. fiul lui Aaron preotul. 5 În funcţie de context. aşa că Eu nu i-am nimicit pe fiii zar. când s’a făcut ucidere din pricina lui 9 Cei ce au murit de pedeapsa aceasta Peor”. numărul şi starea celor ce vor primi pământ. text fragmentar (versetul 4). . au fost douăzeci şi patru de mii. grecescul zelos înseamnă „zel”. 2 Manuscrise degradate. zicând: 2 „Număraţi întreaga obşte a fiilor lui lui Israel în gelozia5 Mea. pe bărbatul cleniile cu care-au viclenit prin Peor şi israelit. 12 Drept aceea. zicând: său şi s’a rugat pentru fiii lui Israel”. a potolit mânia Mea de deasupra fiilor lui Israel prin aceea 1 Şi a fost că după această pedeapsă a că’ntre ei a gelozit în locul geloziei grăit Domnul către Moise şi către EleaMele. omorâţi-i. război în Israel”1 . a venit şi l-a apropiat pe fratele său 15 iar numele madiancei ucise era de o madiancă3 . fiul lui Eleazar. 16 Şi a grăit Domnul către Moise. după cel relatat în capitolele 1 şi 3.spune-le: lat din mijlocul adunării şi. şi a încetat pedeapsa4 de dian. fiul lui AaNumărarea din nou a poporului. de la douăzeci de ani în sus. neamurile lui Omot. mai-mare peste sub ochii întregii obşti a fiilor lui Israel. am zis: Iată că am îndupă familiile lor. fiul lui Aaron preotul. .NUMERELE 26 5 Atunci a zis Moise către neamurile lui 267 14 Omul israelit care a fost ucis împreIsrael: „Ucideţi fiecare pe casnicul său ună cu madianca se numea Zimri. sora lor care-a fost ucisă în ziua deasupra fiilor lui Israel. casă părintească în timp ce ei plângeau la uşa cortului din Madian. 13 fi-va pentru el şi pentru urmaşii 3 Atunci Moise şi Eleazar preotul le-au săi legământ de preoţie veşnică pentru grăit în şesurile Moabului. de la douăzeci de ani în sus” – 3 Se presupune că madianca era cunoscută. „Finees. 1 Acest al doilea recensământ. forţa armată ce urmează să cucerească ţara Canaanului şi. aşa cum i-a grăit Domnul lui Moise2 . singurul îndreptăţit la credincioşie. 4 Natura acestei pedepse nu ne e cunoscută. pe de alta.

neamul Şimronienilor.mulienilor. din 3 În enumerarea celor douăsprezece seminţii ale lui Israel.Elon. pe ei şi pe Core. dine uşor diferită de aceea a Septuagintei. neamul Arodeilor. Simeon. din Areli. întâiul-născut al lui Israel. 6 din Ozni. din Carmi. la a căror numărătoare s’au găsit patruzeci de mii cinci sute. şi au rămas ei ca pildă. 26 Fiii lui Zabulon. cul a mistuit două sute cincizeci de oa. tiv pentru care ediţia Rahlfs adoptă o dublă numerotare a versetelor. Enoh. mo. neamul Iachinilor. sit douăzeci şi două de mii două sute. după familiile lor: 23 Fiii lui Isahar. neamul Tolaenilor. însă Ir şi Onan au murit în ţara Canaanului. neamul Hacu ei au murit şi părtaşii lor. neamul Zerahilor. 24 din Iaşub. din din Tola. neamul Ţefonienilor.neamul Iahleililor. şi împreună Hesroneilor. neamul Iemuelilor. din Iahleil. după neamurile lor: din Egiptului3 : Ţefon. Din ele rezultă că. 27 Acestea sunt neamurile din Zabulon. 8 Fiul lui Falu: Eliab. Gad. Iamin. 16 17 din Arod. Datan şi Abiron. neamul Erienilor. Fiii lui Eliab: Nemuel.zeci şi patru de mii trei sute. . neamul Iaşubienilor.NUMERELE 26 268 Iată fiii lui Israel care au ieşit din ţara 15 Fiii lui Gad.22 Acestea sunt neamurile din Iuda. Din Heţron. neamul Heţroniţilor. neamul Zaraenilor. din 13 din Zerah. Efraim şi Neftali descrescuse. 20 şi şi-a deschis pământul gura şi i-a 21 Fiii lui Fares: din Hesron. din Hamul. 14 Acestea sunt neamurile cele din Si. Datele însă sunt aceleaşi. neamul Arelienilor. neamul Elonienilor. când fo. din Iachin. neamul Haghiţilor. neamul Faluiţilor. în timp ce al celorlalte se mărise. neamul Oznienilor. din Zara. din Fuva. numărul celor din seminţiile lui Ruben. faţă de primul recensământ. 28 Fiii lui Iosif: Manase şi Efraim. Gad. la meni. din Şimron. a căror numărătoare s’au găsit şapte11 Dar fiii lui Core n’au murit. din Falu. după neamurile lor: din Şela. 19 Şi fiii lui Iuda. Şela. neamul Seredienilor. la a căror numărătoare s’au gă. când aceştia au stârnit răzvrătire împotriva Domnului 9 10 Fiii lui Iuda: Ir şi Onan. Fiii lui Ruben: Enoh şi neamul lui Şunienilor. după neamurile lor: din Sered. Fares şi Zara. şi s’au numărat patruzeci şi trei de mii 18 Acestea sunt neamurile fiilor lui şapte sute treizeci. neamul Şelaenilor. neamul Iaminilor.la a căror numărătoare s’au găsit şaimeon. neamul 5 Ruben. 25 Acestea sunt neamurile din Isahar. la a căror numărătoare s’au găsit şaizeci de mii cinci sute. din Haghi. neamul Carmiţilor. neamul Fuvaenilor. neamul înghiţit. zeci şi şase de mii cinci sute. Saul. din Şunie. Versiunea Ebraică prezintă o or. după neamurile lor: din Iemuel. neamul Fareseilor. 7 Acestea sunt neamurile lui Ruben. din Fares. din Eri. Datan şi Abiron sunt aceia care s’au răznit de obşte şi s’au ridicat împotriva lui Moise şi a lui Aaron împreună cu părtaşii lui Core. neamul Sauliţilor. 12 Fiii lui Simeon.

neamul Ie. după neamurile lor: 42 Fiii lui Dan. neamul Becherienilor. după neamurile lor: din Şechem. 54 celor mai mulţi le vei da moşie mai Aceştia sunt fiii lui Veniamin după neamurile lor. neamul Heferienilor. Hogla. din Hufam. din Şefufam. . la a căror numărătoare s’au găsit cinci47 Acestea sunt neamurile fiilor lui zeci şi două de mii şapte sute. neamul Imnaenilor.NUMERELE 26 269 29 Fiii lui Manase. neamul Asrielienilor. Şilem. neamul Şemidienilor. neamul Belaenilor. neamul Şuhamienilor. neamul Malchielilor. 46 Şi numele fiicei lui Aşer a fost Serah. din Verie. 41 mare. rile lor. din Malchiel. neamul Şechemienilor. la a căror numărătoare s’au găsit patruzeci şi cinci de mii şase sute. Milca şi Tirţa.43 Şi neamurile lui Şuhan. din Işba. la a căror numărăAceştia sunt fiii lui Iosif după neamu. din Tahan. neamul Aşbelienilor. din Şutelah. din Hefer. Fiii lui Galaad: din Iezer. neamul Tahanienilor. tru de mii patru sute. neamul Helecie. neamul Işbaenilor. neamul Ieţerienilor. la numărăzerienilor. după neamurile 51 Iată numărul fiilor lui Israel. zicând: 52 53 „Acestora li se va împărţi pământul. neamul Iahţeelienilor. neamul Şefufamienilor. 38 Fiii lui Veniamin. după neaeste neamul Galaadenilor. neamul Şilemienilor. Mahla. din ce au intrat la numărătoare: şase sute Aşbel. au fost de toate şaizeci şi panilor. neamul Ardienilor şi din Naaman. după neamurile lor: din Becher. 48 Fiii lui Neftali. după neamurile lor: sit cincizeci şi trei de mii patru sute. Aşer. 31 din Asriel. n’a avut fii. neamul Gunienilor. numele fiicelor lui Salfaad: mul Heberienilor. Noa. iar celor mai puţini le vei da moşie mai mică. neamul Machirienilor. fiul lui Hefer. neamul Hufamienilor. din Eranienilor. din Helec. 34 Acestea sunt neamurile lui Manase. ram. la a căror numărătoare s’au gă35 Fiii lui Efraim. Imna. după familiile lor. al celor lor: din Bela. 32 din Şemida. din 44 Fiii lui Aşer. neamul Naamanienilor. 30 33 Salfaad. fiecăruia să i se dea moşie potrivit cu ceea ce s’a socotit la numărătoare. neamul Verienilor. după neamurile lor: din din Machir. la a căror numărătoare s’au 50 Acestea sunt neamurile lui Neftali. să-l moştenească după numărul nume40 Iar fiii lui Bela: Ard şi Naaman: din lor lor. 39 Apoi a grăit Domnul către Moise. din din Iahţeel. murile lor. neanumai fiice. ci 45 Din fiii lui Verie: din Heber.toarea lor.toare s’au găsit patruzeci şi cinci de mii patru sute. din Ahi. 36 Iar fiii lui Şutelah: din Eran. neamul Ahiramienilor. neamul 49 Din Ieţer. găsit treizeci şi două de mii cinci sute. 37 Acestea sunt neamurile fiilor lui Efraim. AcesMachir s’a născut Galaad şi din Galaad tea sunt familiile lui Dan. Ard. Guni. neamul Şutelahienilor. din Şuham.una mii şapte sute treizeci.

din ei nici unul. Eleazar preotul.lor: fă-le ca parte moşia tatălui lor. ci a murit din pricina Abiud. la uşa corfiica lui Levi. fiul lui Iomul lui Libni.NUMERELE 27 55 270 Pământul se va împărţi prin sorţi. i-o daţi fratelui său. pe Moise şi pe Mafăcut parte din adunătura celor ce s’au riam. .9 Iar de nu are nici fiică. şi de Iosua al lui Navi. mul lui Core. neamul lui Hebron. Homul lui Mahli. Milca şi Tirţa). Israel. Eleazar şi Itamar. au adus foc străin înaintea Domnului. când: 63 Aceştia sunt cei număraţi de Moise 7 „Drept au grăit fetele lui Salfaad: dăşi de Eleazar preotul. nea. după neaFiicele lui Salfaad. daţi-ne şi nouă mobătească de la o lună în sus şi s’au găsit şie între fraţii tatălui nostru!” douăzeci şi trei de mii. moşia vor muri toţi în pustie – şi n’a rămas o veţi da fratelui tatălui său. iar feciori nu i 61 Dar Nadab şi Abiud au murit când s’au născut. el n’a Amram pe Aaron. sora lor. neamul CahatiIosua ca succesor al lui Moise. pentru ca numele tatălui nosîn pustia Sinai. 4 Aşadar. lui Israel număraţi de Moise şi de pre. 64 Printre ei nu se afla nici unul din fiii moşia lui i-o veţi da fiicei sale. De va muri cineva fără să aibă feciori. căci aceştia nu 5 Moise însă a adus pricina lor înaintea fuseseră număraţi împreună cu fiii lui Domnului. fiul lor. lângă Iordan. ridicat împotriva Domnului. fiul anume după neamul seminţiilor lor să. fiul lui Ma58 Iată neamurile fiilor lui Levi: neachir. lui Hefer.gla. fiul lui Galaad. adică adu60 Lui Aaron i s’au născut: Nadab şi nătura lui Core. în dreptul Ierihonu. Noa. pentru că nu li s’a dat moştenire 6 iar Domnul a grăit către Moise. şonienilor. moşia lui să otul Aaron în pustia Sinai. Din Cahat s’a născut 2 Şi stând ele înaintea lui Moise. Legea asupra murile lor: din Gherşon. pe care femeia lui Levi i-a tului mărturiei. neamul Merarieni1 Atunci au venit fetele lui Salfaad. 65 căci Domnul le spusese acestora că 10 Iar dacă nu va avea nici fraţi. înaintea căpeteniilor 59 Femeia acestuia se numea Iochebed. tru să nu piară din neamul său pentru 62 Şi s’au numărat toţi cei de parte băr. a lui Amram. din Cahat.le să aibă moştenire între fraţii tatălui rat pe fiii lui Israel în şesurile Moabu. ziprintre fiii lui Israel. 56 57 27 Iată-i acum pe fiii lui Levi. propriilor sale păcate. cei ce i-au numă. enilor. lui. şi primească şi părţile: prin sorţi vei împărţi moşia între cei mulţi şi cei puţini”. din neamul lui Manase. din Merari. neamul Gherdreptului de moştenire al fiicelor. iar ea i-a născut lui 3 „Tatăl nostru a murit în pustie. au zis: născut-o în Egipt.8 Iar fiilor lui Israel să le grăieşti aşa: lui. neamul lui Muşi şi nea.aceea că nu are fii.sif (iată şi numele lor: Mahla.lui Iefone. şi înaintea întregii adunări. în afară de Caleb.

Iar dacă tatăl său nu are fraţi. 23 Şi-a pus mâinile peste el şi l-a rânduit aşa cum Domnul poruncise prin Moise. 13. 2 În Versiunea Ebraică: „Suie-te pe muntele Abarim”. pe care’n faţa Domnului îl va întreba despre rostirea prin Urim5 : prin rostirea acestuia va ieşi şi prin rostirea acestuia va intra. la rândui.NUMERELE 28 11 271 19 şi du-l în faţa lui Eleazar preotul. 12 Apoi a zis Domnul către Moise: „Suie-te pe muntele de dincolo (acelai muntele Nebo)2 . încât sfinţenia Mea să se arate sub ochii lor prin ape3 (adică la apele Meriba4 de la Cadeş. le va cunoaşte prin intermediul oracolului. dările Mele. Neavând nici preoţie şi nici dar profetic. 1 Ceea ce cade sub incidenţa expresiei: „aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise” are putere de lege şi nu poate fi pus în discuţie. el va cunoaşte rostirile lui Dumnezeu numai prin mijlocirea marelui preot care. 21 El va sta în faţa lui Eleazar preotul. între hotarul Moabului la sud şi vârful Nebo la miazănoapte. grăieşte către ei şi spune-le: – Vă veţi îngriji ca darurile Mele. şi priveşte ţara Canaanului pe care Eu le-o dau fiilor lui Israel ca moştenire. 18 Iar Domnul a zis către Moise: „Iaţi pe Iosua. el şi’mpreună cu el toţi fiii lui Israel: toată obştea”. Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul. 1 Şi a grăit Domnul către Moise. Abarim era un lanţ muntos (etimologic: „cei ce se află de cealaltă parte”) ce se întindea de-a lungul coastei de est a Mării Moarte. om cu duh într’însul. pune-ţi mâinile peste el şi’n faţa întregii adunări îi vei da porunci şi’n faţa lor vei da porunci asupră-i. 4 „Meriba”: vezi nota de la 20. Aceasta va fi pentru fiii lui Israel o rânduială de drept: aşa cum Domnul i-a poruncit lui Moise1 ”. 3 Spune-le: Iată jertfele pe care trebuie să le aduceţi Domnului: miei de câte 5 Literal: „despre rostirea arătării”. aşa cum s’a adăugat Aaron. 3 Asupra sfinţeniei Domnului prin ape vezi nota de la 20. pentru ca’n felul acesta fiii lui Israel să asculte de el. 28 Noi rânduieli pentru o seamă de jertfe. . fiul lui Navi. 14 pentru că v’aţi împotrivit poruncii Mele în pustia Sin la vremea’ntărâtării obşteşti asupra sfinţeniei Mele: nu aţi făcut în aşa fel. 15 Zis-a Moise către Domnul: 16 „Domnul. Iosua nu poate fi un pandant al lui Moise. te vei adăuga şi tu la poporul tău. zicând: 2 „Dă porunci fiilor lui Israel. În fapt. în pustia Sin)”. pe muntele Hor. să rânduiască peste obştea aceasta un om 17 care’n fruntea ei să iasă şi’n fruntea ei să intre. 13 Iar după ce o vei vedea. 22 Şi a făcut Moise aşa cum i-a poruncit Domnul Dumnezeu: l-a luat pe Iosua şi l-a pus în faţa lui Eleazar preotul şi’n faţa întregii adunări. 26). pentru ca să nu rămână obştea Domnului ca nişte oi fără păstor”. vădirea) fiind cuvântul cu care Septuaginta îl traduce pe ebraicul Urim (asupra căruia vezi nota de la Iş 28. 20 şi dă-i ceva din măreţia ta. 12. jertfele Mele cele întru miros cu bună mireasmă să-Mi fie aduse la sărbătorile Mele. care să-i ducă şi să-i aducă. ca să moştenească cele ce sunt ale lui. „arătarea” (descoperirea. fratele tău. moşia o veţi da rudeniei celei mai apropiate din neamul lui.

6 ardere-de-tot necontenită. ardere-de-tot: doi viţei din cireadă. şi turnarea de vin către tei luni e sărbătoare. trei zecimi de efă la fiecare viţel. unde repaosul total e motivat şi vin la fiecare viţel. întru mi. de câte un an. fără meteahnă. când întreaga obşte delemn pentru berbec a lui Israel se aduna împrejurul altarului. productivă. întru miros cu bună mi19 Îi veţi aduce Domnului jertfă. cu două aceştia să fie fără meteahnă. aceasta. un 9 Iar în ziua odihnei veţi aduce doi miei berbec şi şapte miei de câte un an. fără meteahnă. ros cu bună mireasmă Domnului. ca se înţelegea numai munca propriu-zisă. în afară de arderea-de-tot cea 21 şi câte o zecime de efă pentru fiecare necontenită şi de turnarea ei. care-a fost săvârşită pe muntele Sinai. turnarea lui. anului. 15 Să mai aduceţi Domnului şi un ţap 5 Jertfă de pâine să aduci a zecea parte dintr’o efă de făinuţă de grâu frămân. era o convocare specială. un berbec şi şapte miei de câte păcat. 16. Aceasta este ardere-de-tot pentru fie4 un miel îl veţi jertfi dimineaţa. împretată cu un sfert de hin de untdelemn: ună cu turnarea ei. fără meteahnă. menite să-i asigure dar de pâine la fiecare miel. 14 presia „nici o muncă” sau „nici un fel de lucrare” . la toate lunile cel de al doilea miel îl veţi jertfi seara. doi pe zi. această este ardere-de-tot. din cei şapte miei. nu şi treburile mărunte.berbec şi un sfert de hin la fiecare miel. arderii-de-tot de dimineaţă. cu darul lui de pâine şi cu jitoare2 . se folosea exjertfă Domnului. iar pe care început de lună. pentru ispăşirea voastră. 2 Prin „munca slujitoare” (érgon latreutón) 13 şi câte o zecime dintr’o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn. 10 ardere-de-tot pentru fiecare Zi a două zecimi de efă la berbec Odihnei. ardere. Şapte zile veţi mânca azime. în afara celor de făinuţă de grâu frământată cu untobişnuite la alte sărbători.16 În ziua a paisprezecea a lunii întâi sunt Paştile Domnului. 18 În ziua întâi veţi avea adunare 8 Pe cel de al doilea miel îl vei aduce sfântă1 şi nu veţi face nici o muncă sluspre seară. de-tot necontenită. 17 În ziua a cincisprezecea a aces7 Turnarea ei va fi un sfert de hin de vin la un miel. precum şi 20 Cu ei să aduceţi dar de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdeturnare. zecimi dintr’o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn.ca jertfă pentru păcat.NUMERELE 28 272 un an. care este 12 trei zecimi dintr’o efă de făinuţă de grâu frământată cu untdelemn pentru ardere-de-tot necontenită. precizare e făcută în Iş 12. mireasmă plăcută. va fi adusă în afară de arderea-de-tot cea necontenită. reasmă îl vei aduce Domnului. Turnare la ele: jumătate de hin de (ca în Nm 29. 7. 23 Pe acestea să le aduceţi în afara un an. Aceasta omului nevoia elementară de a se hrăni. 1 E vorba de „adunarea sfântă” prescrisă în Lv fiecare viţel şi două zecimi dintr’o efă 23. 2. lemn. 11 La fiecare zi’ntâi a lunii Îi veţi aduce Domnului ardere-de-tot: doi viţei din 22 Veţi aduce şi un ţap ca jertfă pentru cireadă. Domnul o vei turna în loc sfânt. Atunci când şi acestea din urmă erau interzise. o treime de hin la prin postire).

când Îi aduceţi Domnului prinosul nou de pâine. ca prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn. cu prinosul de pâine şi turnarea lor. 30 31 Pe acestea. 3 La ei. două zecimi de efă la berbec 4 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei. Se mai numea şi sărbătoarea Secerişului (vezi Iş 23. trei zecimi dintr’o efă la fiecare viţel. nu veţi face nici o boi (vezi 10. Luna a şaptea (septembrie-octombrie) reprezenta începutul anului calendaristic şi avea foarte numeroase sărbători. precum şi sărbătoarea Săptămânilor (Iş 34. Lv 16. aceasta. „Semnal”. un berbec şi şapte miei de câte un an. Strigăte de răzÎn ziua întâi a lunii a şaptea veţi avea adunare sfântă. spre ispăşirea voastră. întru miros de bună mireasmă Domnului. cu prinosul de pâine şi turnarea lor după rânduială. 2 Veţi aduce ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă Domnului: un viţel. 8 Îi veţi aduce Domnului ardere-de-tot întru miros de bună mireasmă: un viţel. din care I se aduc prinoase Domnului (tradiţie perpetuată şi în ritualul creştin). fără meteahnă. 3 Pârga oase. 22). trei zecimi de efă la viţel. două zecimi de efă la berbec 10 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei. cu turnarea ei. În ziua a şaptea veţi avea adunare sfântă. două zecimi de efă la berbec 28 şi o zecime de efă la fiecare din cei şapte miei. fără meteahnă. 273 muncă slujitoare. 29) presupunea o stare de penitenţă în care se includea şi postul. 29 Veţi aduce şi un ţap ca jertfă pentru păcat. pe lângă arderea-de-tot cea necontenită. Veţi aduce arderi-de-tot întru miros de bună mireasmă Domnului: doi viţei din cireadă. 25 26 În ziua celor dintâi roade3 . cu turnările lor. [în sărbătoarea] Săptămânilor. 2 Întristarea sau smerirea sufletului (cf. mireasmă plăcută Domnului. spre ispăşirea voastră. 16). vă veţi întrista sufletele2 şi nici o muncă să nu faceţi. . un berbec şi şapte miei de câte un an. 1 1 Literal: „Semn”. în afara arderilor-detot de la’nceput de lună. aceasta-i pentru voi o Zi a Trâmbiţării1 . 9 La ei veţi aduce prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn. veţi avea adunare sfântă şi nu veţi face nici o muncă slujitoare. trei zecimi de efă la viţel. a zecea şi a cincisprezecea din luna a şaptea. 29 Jertfe la zilele întâi. în ea nu veţi face nici o muncă slujitoare. Mi le veţi aduce pe deasupra arderilor-de-tot neîncetate şi a prinoaselor de pâine – curate să vă fie – cu turnările lor. 5 şi nota) devenite aclamaţii religi- produselor agricole. şi în afara arderilor-de-tot necontenite. 27 Cu ei să aduceţi prinos de pâine: făinuţă de grâu frământată cu untdelemn.NUMERELE 29 24 Tot aşa să aduceţi şi în fiecare din cele şapte zile: prinos de pâine. fără meteahnă. 7 În ziua a zecea a acestei luni veţi avea adunare sfântă. jertfă. un berbec şi şapte miei de câte un an. 5 Din turma de capre veţi aduce un ţap ca jertfă pentru păcat. 6 [Toate acestea].

doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an. Iar la turma de capre veţi aduce un ţap ca jertfă pentru păcat. 23 A patra zi: zece viţei. bună mireasmă plăcută Domnului: treisprezece viţei din cireadă. 31 iar din turma de capre. fără meteahnă. un ţap ca jertfă pentru păcat. fără meteahnă. veţi aduce făinuţă de grâu frământată cu untdelemn: trei zecimi de efă la fiecare din cei treisprezece viţei. doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an. pe lângă jertfa pentru păcat din ziua Ispăşirii şi pe lângă arderea-de-tot cea necontenită cu darul ei de pâine şi turnarea ei după rânduială. pe lângă ardereade-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi turnarea ei. 18 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei. doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an. aşa cum e rânduit. 27 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei. ca prinos de pâine. pe lângă ardereade-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei. [toate acestea]. pentru berbeci şi pentru miei.NUMERELE 29 11 274 fără meteahnă. fără meteahnă. 30 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei. 29 În ziua a şasea: opt viţei. 17 A doua zi. 28 iar din turma de capre. după numărul lor. . 25 iar din turma de capre. aşa cum e rânduit. doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an. pentru berbeci şi pentru miei. cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei. un ţap ca jertfă pentru păcat. în afara arderii-detot necontenite. aşa cum e rânduit. 16 iar din turma de capre. 26 În ziua a cincea: nouă viţei. jertfă. 21 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei. un ţap ca jertfă pentru păcat. după numărul lor. în afară de arderea-de-tot necontenită. doisprezece viţei. întru miros de bună mireasmă Domnului. pentru berbeci şi pentru miei. 14 Cu ei. 13 În prima zi veţi aduce ardere-de-tot. nici o muncă slujitoare nu veţi face şi timp de şapte zile Îi veţi sărbători sărbătoare Domnului. un ţap ca jertfă pentru păcat. 12 În ziua a cincisprezecea a lunii a şaptea veţi avea adunare sfântă. spre ispăşirea voastră. pentru berbeci şi pentru miei. pentru berbeci şi pentru miei. pe lângă ardereade-tot necontenită. un ţap ca jertfă pentru păcat. doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an. aşa cum e rânduit. în afară de arderea-de-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei. 22 iar din turma de capre. 24 cu prinosul de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei. aşa cum e rânduit. după numărul lor. fără meteahnă. 19 iar din turma de capre. dar să fie fără meteahnă. cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei. cu prinosul de pâine şi cu turnarea ei. după numărul lor. după numărul lor. două zecimi de efă la fiecare din cei doi berbeci 15 şi câte o zecime de efă la fiecare din cei paisprezece miei. 20 A treia zi: unsprezece viţei. doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an. un ţap ca jertfă pentru păcat.

trăieşte în casa tatălui ei 4 şi dacă tatăl ei. nici o muncă slujitoare nu veţi face’ntr’însa. 3 Dacă vreo femeie Îi va face Domnului făgăduinţă şi-şi va lua asupră-şi legământ la vremea când. jertfă cu bună mireasmă: un viţel. nazireatul (vezi capitolul 6). un ţap ca jertfă pentru păcat. auzindu-le. 8 30 Despre făgăduinţe. pentru berbeci şi pentru miei. să nu-şi calce cuvântul: tot ce i-a ieşit din gură să facă întocmai3 . fără meteahnă. încheierea capitolului precedent. încheierea sărbătorii. în afara jertfelor voastre de bunăvoie şi pe deasupra arderilor-voastre-de-tot şi a prinoaselor şi a turnărilor şi a jertfelor voastre de mântuire”. auzindu-i făgăduinţele şi legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi. aşa cum e rânduit. încă tânără fiind. aşa cum e rânduit. 5 Dar dacă tatăl ei nu va fi de aceeaşi părere în ziua când le-a auzit. parţială sau totală. pentru berbec şi pentru miei. va tăcea asupră-le în ziua când le-a auzit. 35 În ziua a opta. 39 Pe acestea toate I le veţi aduce Domnului în sărbătorile voastre. un berbec şi şapte miei de câte un an. mai ales în împrejurări solemne. 1 Acest verset reprezintă. pe lângă ardereade-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei. prin „legământ” se înţelegea votul cuiva de a-şi impune temporar o anumită abstinenţă. 38 iar din turma de capre. 3 E vorba de sfinţenia cuvântului dat.NUMERELE 30 32 275 Şi a grăit Moise către mai-marii peste seminţiile fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată lucrul pe care-l porunceşte Domnul: 2 În ziua a şaptea: şapte viţei. atunci toate făgăduinţele ei şi toate legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi sunt fără preţ: Domnul o va ierta. 33 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţei. de pildă. de fapt. un ţap ca jertfă pentru păcat. cum era. atunci toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei rămâne drept. după numărul lor. 37 cu prinosul lor de pâine şi cu turnarea lor pentru viţel. 2 În context: prin „făgăduinţă” se înţelegea un anume vot prin care omul se obliga să-I facă lui Dumnezeu unul sau mai multe daruri (acestea fiind puse deoparte în acest scop). va tăcea asupră-le. fără meteahnă. . doi berbeci şi paisprezece miei de câte un an. 1 Moise le-a vorbit fiilor lui Israel după tot ceea ce Domnul îi poruncise lui Moise1 . pentru că tatăl ei nu a fost de aceeaşi părere. Omul care va face făgăduinţă Domnului sau cu jurământ se va jura să-i pună sufletului său o anume legătură2 . 6 Dacă însă ea este măritată şi şi-a luat asupră-şi o făgăduinţă sau prin cuvântul gurii sale şi-a pus sieşi legământ 7 şi dacă bărbatul ei. 34 iar din turma de capre. pe lângă jertfele voastre de făgăduinţă. după numărul lor. atunci toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei rămâne drept. pe lângă ardereade-tot necontenită cu prinosul ei de pâine şi cu turnarea ei. 36 arderi-de-tot Îi veţi aduce Domnului.

rea femeilor. ei – făgăduinţe sau legăminte asupra sufletului ei – sunt fără preţ: Domnul 4 Câte o mie veţi trimite la război din o va ierta. bărbatul ei o poate întări tru război. 7. aceasta el i-a întărit ei toate făgăduin. măcelăricioare. apoi te vei adăcea şi nici nu se va împotrivi. şi’n faţa Domnului războiţi-vă 13 Dacă însă bărbatul ei nu va fi de împotriva Madianiţilor. Eleazar a rămas în tabără spre va purta asupră-şi păcatul”. pentru că bărbatul ei nu a fost de aceeaşi părere. din toate seminţiile fiilor lui Israel”. 6 Pe aceştia i-a trimis Moise la război. încă tânără fiind. dintre un tată şi fiica sa la vremea când ea. zicând: „Înarmaţi dintre voi oameni pentru rămâne drept. 11 Dacă însă ea a făcut făgăduinţă ori şi-a pus asupră-şi legământ la vremea 1 Şi a grăit Domnul către Moise. zicând: când se afla în casa bărbatului ei 2 „Pedepseşte-i pe Madianiţi cu răzbu12 şi dacă bărbatul ei. 15 Dacă însă bărbatul ei a tăcut asupra câte o mie de fiecare seminţie. trăieşte în casa tatălui ei. 5 Şi din miile lui Israel s’au numărat 14 Orice făgăduinţă şi orice legătură încâte o mie din fiecare seminţie: douătărită cu jurământ pentru întristarea sprezece mii de oameni înarmaţi pen4 sufletului ei . război. atunci el oasă. 17 Dar dacă bărbatul ei nu va fi de aceeaşi părere în ziua când le-a auzit. toate făgăduinţele ei stau în picioare şi orice legământ asupra sufletului ei 3 Iar Moise i-a grăit poporului. le-a întărit pentru că el a tăcut la sfârşitul capitolului 25 împotriva Madianiţiasupră-le în ziua când le-a auzit. bunarea Domnului să fie asupra lui atunci tot ceea ce a ieşit de pe buzele Madian. în timp ce Versiunea Ebraică . în mâinile lor3 ţele şi toate legămintele ce sunt asu1 Această poruncă este o urmare a celei rostite pra ei. lor. auzindu-le. şi cu ei acestora până’n ziua următoare. pentru ca răzaceeaşi părere de’ndată ce le-a auzit. care-i atacaseră pe Israeliţi prin viclenie. pentru că bărbatul ei nu a fiecare seminţie. atunci uga la poporul tău”. 3 Plural generic. preotul2 . 10 Făgăduinţa văduvei şi a celei lăsate de bărbat – orice legământ şi-ar pune 31 ea asupra sufletului ei – rămân în piNimicirea Madianiţilor.NUMERELE 31 9 276 Acestea sunt poruncile pe care Domnul i le-a rânduit lui Moise asupra [legăturilor] dintre un bărbat şi femeia lui. fiul lui Eleazar. Oricum. vrelor de pe câmpul de luptă (vezi interdicţia din 19. fost de aceeaşi părere. şi tot bărbatul ei o poate desfiinţa.fiul lui Aaron. atunci toate făgăduinţele şi toate legămintele pe care şi le-a pus asupră-şi sunt fără preţ: Domnul o va ierta. va tănarea fiilor lui Israel1 . 16 2 Nu se poate şti dacă Finees avea rolul de conDar dacă bărbatul le-a desfiinţat ducător militar sau numai de căpetenie religidupă ziua în care le-a auzit. 13). a nu se spurca prin eventuala atingere a cada4 Asupra „întristării sufletului” vezi nota de la 29. prin l-a trimis pe Finees.

se referă numai la mâinile lui Finees. pii adunării au ieşit să-i întâmpine în iar ceea ce nu trece prin foc va trece afara taberei. 10 Toate cetăţile’n care locuiau ei şi 20 De asemenea. tot cel ce-a ucis 9 Iar pe femeile din Madian le-au dus pe cineva şi tot cel ce s’a atins de un în robie împreună cu copiii şi bunurile rănit se va curăţi în ziua a treia şi în lor4 .NUMERELE 31 277 aveau lucrurile sfinte şi trâmbiţele de Israel să se lepede de cuvântul Domsemnal. în apropiearama. prin apă simplă. ise. iar vitele şi turmele şi avuţiile lor ziua a şaptea. prin apă7 . de la om pân’la dobitoc. 7 De data aceasta. rea Ierihonului. Ţur. veţi curăţi toate hainele. aşa cum Domnul îi poruncise lui Mo. argintul. şi i-au ucis pe toţi cei de parte băr. în tabăra din şesul Moabu22 Lăsând la o parte aurul. obişnuită. împreună cu Eleazar preotul şi iască? cu căpeteniile seminţiilor obştii numă16 Pentru că ele sunt cele ce. după sfaraţi prada de război pe cap de om şi de tul lui Balaam. care-au cunoscut bărbat. purificatoare. boi. după care l-au ucis cu sabia pe Balaam. . nului şi să-l calce de dragul lui Peor. tenii care veniseră din război: „Iată po12 Robii. 8 Şi’mpreună cu răniţii lor i-au ucis pe regii lui Madian: Evi. i-au făcut pe fiii lui vită. fierul. zi15 Zisu-le-a Moise: „De ce le-aţi prins când: voi de vii pe cele ce sunt parte feme26 „Tu. „Lucrurile sfinte” puteau fi vase ale cortului. 23 tot ce trece prin foc va fi lămurit prin 13 Iar Moise. şedea în afara taberei. lui. toate lucrurile de piele. 6 Apă lustrală. 4 Literal: „împreună cu tot ce ţinea de ele”. Eleazar preotul şi toţi cafoc şi cu apă curăţitoare6 va fi curăţit. bat cruţaţi-le . sfinţită. le-au luat pe toate pradă. voi şi cei pe care i-aţi luat robi.17 Ucideţi dar acum toţi copiii de parte bărbătească şi ucideţi toate femeile bătească. 18 iar pe fetele care n’au cunoscut băr5 Hur şi Reba – cinci regi madianiţi –. făcut din păr de capră şi toate vasele de 11 Toată prada şi tot ce-au apucat să jelemn”. din care pricină a venit pedeapsă’ntru 7 Şi s’au războit împotriva lui Madian. după care veţi intra sutaşi – care se întorseseră de la răzîn tabără”. au luat 21 Apoi a zis Eleazar preotul către oşcu ei. Rechem. 25 Şi a grăit Domnul către Moise. veşminte sau chiar chivotul însuşi. fuiască. 14 Atunci s’a mâniat Moise pe căpete24 În ziua a şaptea vă veţi spăla hainiile oştirii – pe căpeteniile miilor şi pe nele spre curăţire. jafurile şi prada le-au adus la runca legii pe care Domnul i-a dat-o lui Moise. 19 Cât despre voi. care este lângă Iordan. 5 Textul Ebraic adaugă: „păstraţi-le vii pentru voi”.obştea Domnului. timp de şapte zile veţi fiul lui Beor. tot ce este toate satele lor le-au ars cu foc. plumbul şi cositorul. la preotul Eleazar şi’n faţa fiilor Moise: lui Israel.

50 Iată că şi noi I-am adus Domnului prinos. pentru Domnul. 53 Cât despre oştenii de rând. 43 această jumătate a întregului a fost: oi: trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute. 30 Iar din jumătatea cuvenită fiilor lui Israel vei lua câte unul din cincizeci. . toate aceste giuvaieruri lucrate din el. femei care n’au cunoscut bărbat: de toate. bob-numărat. puşi deoparte pentru Domnul: şaizeci şi unul. şase sute şaptezeci şi cinci. fiecare a prădat pentru el. darea către Dumnezeu. 35 fiinţe omeneşti. din oi şi din asini. brăţări. puşi deoparte pentru Domnul: treizeci şi două 278 de suflete. pe care Moise a osebit-o de la cei ce fuseseră la război. ca dar de pârgă Domnului. atât din oameni cât şi din vite. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. fiecare ce-am găsit de aur: lănţuguri. inele. 42 Iar partea-jumătate a fiilor lui Israel. 37 Dintre oi au fost puse deoparte. şi le vei da leviţilor care sunt rânduiţi să slujească la cortul Domnului”. atât din oameni cât şi din vite. 33 şaptezeci şi două de mii de vite. 29 pe acestea le vei lua din jumătatea ce li se cuvine lor şi să i le dai lui Eleazar preotul. 41 Partea Domnului. puse deoparte pentru Domnul: şaptezeci şi două. 44 vite: treizeci şi şase de mii. 52 Tot aurul care I-a fost adus Domnului prinos de către căpeteniile peste mii şi peste sute a fost de şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli. şi dintre ei n’a lipsit nici măcar unul. 36 Partea-jumătate a celor ce fuseseră la război. ca să te rogi pentru noi înaintea Domnului”. 38 vite: treizeci şi şase de mii. a fost de trei sute treizeci şi şapte de mii cinci sute de oi. 28 De la oştenii care-au fost la război pune deoparte pentru Domnul câte un suflet din cinci sute. 48 Atunci au venit la Moise căpeteniile oştirii – căpeteniile peste mii şi sutaşii – 49 şi i-au zis lui Moise: „Servii tăi au numărat pe oştenii ce ne-au fost încredinţaţi. 46 fiinţe omeneşti: şaisprezece mii. 32 Ceea ce-a rămas din prăzile aduse de războinici au fost: şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi. atât din oameni cât şi din vite. şi le-a dat leviţilor care sunt rânduiţi să slujească la cortul Domnului. 34 şaizeci şi una de mii de asini. 51 Moise şi Eleazar au luat de la ei aurul. cercei şi salbe. 40 oameni: şaisprezece mii. 31 Şi au făcut Moise şi Eleazar preotul aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise. din oi şi din asini. 47 Din această jumătate a fiilor lui Israel a luat Moise câte unul din cincizeci. treizeci şi două de mii de suflete. i-a dat-o Moise lui Eleazar preotul. 39 asini: treizeci de mii cinci sute. aşa cum Domnul îi poruncise lui Moise.NUMERELE 31 27 Prada o veţi împărţi pe din două între oştenii care-au fost în război şi’ntre toată obştea. 45 asini: treizeci de mii cinci sute.

NUMERELE 32 279 54 Moise şi Eleazar preotul au primit 8 Aşa au făcut părinţii voştri când i-am aurul de la căpeteniile peste mii şi trimis din Cadeş-Barnea să cerceteze peste sute şi l-au dus în cortul măr. un pumn de oa5 Şi au mai zis: „De-am aflat trecere în meni păcătoşi.ţara: turiei. abătându-vă voi din 6 Moise însă a zis către fiii lui Gad şi cale-I. nu e o învârtire circulară. iar robii tăi 14 Şi iată că acum în locul părinţilor au turme”. numai bun pentru turme. Eleale. cu toate consecinţele ei. aluzie probabilă la războiul împotriva Madianiţilor (cap. 1 Localităţi 5 Acesta este singurul loc din Vechiul Testament în care e folosit cuvântul katarrembévo = „a face să se învârtească în toate direcţiile”. pencu căpeteniile obştii şi au zis: tru că aceştia I-au urmat Domnului. spre pomenirea fiilor lui Israel 9 Au mers până’n valea Eşcol şi. după înaintea Domnului. 2 au venit fiii lui Gad şi fiii lui Ruben şi de Caleb. oamenii aceştia. ci una labirintică. . aşadar. . iar voi să rămâneţi proprie Septuagintei şi are menirea de a sublinia responsabilitatea morală a celor ce au ales aici? De ce’ndoiţi voi inima fiilor lui Israel. ca să sporiţi. . Iazerul. în regiunea transiordaniană cuprinsă între Iaboc şi Arnon. Nimra. cu multe meandre într’un spaţiu relativ restrâns. zicând: Israel începe să se aşeze în ţara Ca. dă? 7 neascultarea. până 2 4 ţinutul pe care Domnul l-a aşternut când s’a stins tot neamul6 care făcuse înaintea obştii lui Israel.1 de ani i-a tot învârtit5 prin pustie. ce-au văzut ţinutul. 4 „Chenezeul”: precizare singulară. în sensul să nu treacă’n ţara pe care Domnul le-o că Iefone făcea parte din tribul edomit al lui Chenaz. Dibonul. 13 Şi s’a aprins atunci mânia Domnului Heşbonul. fiul lui Navi. fiul lui Iefone Cheau grăit cu Moise. penun loc numai bun pentru turme. 3 „Atarotul. voştri v’aţi ridicat voi. şi de Iosua. nu vor vedea pământul că ţinutul Iazer şi ţinutul Galaad sunt pe care Eu prin jurământ l-am făgăduit lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob. şi să nu ne treci peste Ior. Îl veţi face să-l lase [pe Israel] către fiii lui Ruben: „Fraţii voştri vor 3 Sintagma: „care cunosc binele şi răul” îi e merge la război.pra lui Israel dan”. Care S’a jurat. o dată mai ochii tăi. ani şi mai sus şi care deci cunosc bi1 Fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau 3 turme multe. 31). 6 Aici „neamul” în sensul de generaţie. cu Eleazar preotul şi 12 în afară 4 nezeul . e un pământ rele’n faţa Domnului. au îndoit inima fiilor lui Israel. să nu intre ei în ţara pe care Domnul le-o dă. urmaş al lui Esau. tru că ei nu Mi-au urmat Mie. menţionat în Fc 36. iuţimea mâniei Domnului asurobilor tăi.11 – Nu. sinuoasă. care s’au suit din Egipt de la vârsta de douăzeci de naanului. foarte multe. Sevam. În Textul Ebraic: „l-a lovit”. 15 prin aceea că. 32 10 În aceeaşi zi însă s’a aprins mânia Domnului. 2 Literal: „l-a dat” (cu nuanţa: „l-a predat”. dă ţinutul acesta’n stăpânire mult. „la transmis”). Nebo şi asupra lui Israel şi timp de patruzeci Beon. 11. Şi văzând nele şi răul .

fiilor lui Ruben şi la jumătate din se7 „În faţa Domnului” sau „înaintea Domnuminţia lui Manase.ţara Canaanului. spre răsărit”. . şi căpeteniilor peste seminţiile fi18 Nu ne vom întoarce la casele noastre ilor lui Israel până când fiii lui Israel nu vor intra fi29 şi le-a zis Moise: „Dacă fiii lui Gad ecare în moştenirea sa. şi nevinovaţi veţi fi’naintea Domnului 31 Iar fiii lui Gad şi fiii lui Ruben au şi’naintea lui Israel şi veţi avea ţinutul răspuns şi au zis: „Aşa cum Domnul leacesta moştenire’naintea Domnului. regele Vasanului. aşa cum spune stăpânul”. atunci vă veţi întoarce nire’mpreună cu voi”.NUMERELE 32 280 şi mai mult în pustie. fiul lui Iosif – regalui”: expresie repetată prin care se sugerează tul lui Sihon. tră le veţi da ţinutul Galaad în stăpâ20 Atunci a zis Moise către ei: „De veţi nire. oraşele ţării mandanţilor. 23 Iar de nu veţi face aşa. iar partea tul atunci când vă vor cuprinde relele. înarmaţi pentru război în faţa Dom21 de va trece fiecare din voi înarmat nului. înarmaţi cu toţii şi premerge’n fruntea fiilor lui Israel până gătiţi. fiul lui locului. război în faţa Domnului. atunci pe copiii lor. vor merge’n faţa Domnului la ce-i vom duce’n locul care este al lor. Navi. pe femeile peste Iordan în faţa Domnului până ce lor şi vitele lor le veţi trece’naintea duşmanul va pieri de la faţa Sa voastră în ţara Canaanului şi acolo. şi astfel pe 25 Zis-au fiii lui Gad şi fiii lui Ruben căaceastă’ntreagă obşte o veţi face să tră. de’ndată ce de vreme ce moştenirea ne-am luat-o voi veţi stăpâni ţara de dinaintea voasdincoace de Iordan. regele Amoreilor. tur„Vom face aici stâni pentru turmele mele noastre şi toate vitele noastre vor noastre şi cetăţi pentru copiii noştri. război. rămâne aici în cetăţile Galaadului. la adăpost de oamenii 28 Atunci Moise a dat asupră-le porunci lui Eleazar preotul. noastră de moşie ne-o veţi da dincoace 24 Zidiţi-vă cetăţi pentru copiii voştri şi de Iordan”. Iar ei. porunceşte stăpânul nostru. ce-aţi rostit cu gura voastră”. şi regaprezenţa lui Dumnezeu în oastea luptătoare. fie prin anumite porunci inspirate co. fie tul lui Og.tre Moise: „Robii tăi vor face aşa cum iască’n necurmată nelegiuire”. de veţi merge înarmaţi la 30 Iar dacă ei nu vor merge cu voi război în faţa Domnului7 . lui Iosua. în 22 şi ţara va fi supusă’naintea fe. femeile noastre. 17 iar noi. vor primi ei moşteţei Domnului. apropiindu-se de el.tăţile cu pământurile lor. au zis: 26 Copiii noştri. face aceasta. întocmai vom face: 16 veţi păcătui în 32 înarmaţi în faţa Domnului vom faţa Domnului şi vă veţi cunoaşte păcatrece’n ţara Canaanului. de jur-împrejur. stâni pentru oile voastre şi faceţi cele 33 Atunci Moise le-a dat – fiilor lui Gad. ţara şi ceprin chivotul mărturiei (care însoţea campaniile militare). şi fiii lui Ruben vor trece cu voi peste 19 că noi nu vom moşteni’mpreună cu ei Iordan. întrarmându-se cu toţii pentru dincolo de Iordan şi nici mai departe. a spus robilor tăi. noi ne vom înarma şi vom 27 iar robii tăi. în timp ce copiii noştri vor rămâne în cetăţile întărite.

localitate menţionată în Iş 1. cu mână înaltă1 . 2 Ramses. fiul lui Manase. cetăţi întărite. Atarotul. pe toţi întâiNebo. 8 Ebr. împreună cu oştirile lor. 10 versete (până la 49 inclusiv) sunt enumerate patruzeci de etape ale călătoriei lui Israel prin pustie. vezi Moise şi Aaron. s’a dus şi le-a în dreptul Migdolului. În următoarele „i-au deposedat”. Iazerul. Chiriataimul. care este în faţa fiul lui Manase. 1 Iată acum popasurile fiilor lui Israel. 42 Iar Nobah s’a dus şi a luat în stăpâmergând cale de trei zile prin pustiul nire Chenatul şi satele care ţineau de Etam. bah. el şi l-a numit după numele său: No9 Plecând de la Mara. au tăbărât la Etam. tru împărţirea Canaanului. sub ochii înşişi ai tuturor Egiptenilor. Bet-Nimra şi Bet-Haran. Baal-Meonul – ale căror nume născuţii pe care-i lovise Domnul în ţara au fost schimbate – şi Sibma.NUMERELE 33 34 281 lor. şi-au aşezat tabăra la Mara. 11. Fiii lui Ruben au zidit Heşbonul. 33 Drumul şi popasurile lui Israel între Egipt şi Iordan. 37 38 cei ce muriseră dintre ei. au tăbărât lângă Marea Roşie. Eleale. 40 Iar Moise a dat Galaadul lui Machir. În Elim însă erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici şi au tăbărât acolo lângă apă. 8. Iogbeha. şi nota de la Iş 14. precum şi stâni pentru oi. s’au dus în Galaad şi l-au luat în stăpânire şi i-au nimicit8 pe Amoreii care 6 Pornind apoi din Sucot. 5 Şi dacă fiii lui Israel au pornit din 39 Iar fiii lui Machir. 3 4 în timp ce Egiptenii îi îngropau pe toţi Fiii lui Gad au zidit Dibonul. luat sălaşurile9 şi le-a numit Sălaşu8 Pornind apoi din Pi-Hahirot. adică în imediata nului. după numele lor. fiii lui Israel au ieşit. au venit la Elim. au trerile lui Iair. Porunci pen. 35 36 Atarot-Şofanul. au poposit după ce au ieşit ei din ţara Egiptului. numele unor locuri se află numai în această recapitulare. Ramses2 . . si2 Moise este cel ce. cut prin mijlocul mării în pustie şi. care s’a aşezat acolo. iar popasurile călătoriei lor sunt acestea: În luna întâi. erau acolo. oraşelor Egiptului: când şi asupra dumnezeilor pe care le-au zidit ei le-au dat nume lor a făcut Domnul izbândă. la Dofca. în cea de a cincisprezecea zi a lunii întâi. care este la marginea pustiului. 12 Pornind din pustiul Sin. 9 Sălaşuri: mici tabere de corturi sau de colibe rudimentare folosite de semi-nomazi. 7 Din Etam au pornit şi s’au îndreptat spre Pi-Hahirot. a doua zi de Paşti. fiul lui Manase. Aroerul. au poposit în Sucot. din porunca Domtuată la est de Delta Nilului. sub mâna lui 1 „Cu mână înaltă”: expresie a libertăţii.: Pornind apoi din Elim. şi şi-au aşezat tabăra 41 Iair.11 Au pornit apoi de la Marea Roşie şi au tăbărât în pustiul Sin. a scris pornirile şi popasurile vecinătate a ţinutului Goşen. Baal-Ţefonului.

14 Pornind din Aluş. 39 Aaron era de o sută douăzeci şi trei 23 Pornind din Chehelata. 38 Aici s’a suit Aaron preotul în mun20 Pornind din Rimon-Pereţ. 18 Pornind din Haşerot.băra la Eţion-Gheber. au po. au tăbărât la 15 Pornind din Rafidim. a posit în Harada. 36 Pornind din Eţion-Gheber. 29 Pornind din Mitca. precizează: „în Negheb” (adică în par31 Pornind din Moserot. au tăbărât în pustiul Faran. în luna a cincea. şi-au aşezat tabăra la Bene-Iaacan. au tăbărât la 41 Aceştia însă. în apropiere de ţara Edomului. au poposit la IieMitca. la Almon-Diblataim. auzit despre venirea fiilor lui Israel. 24 de ani când a murit în muntele Hor. Punon. au poposit la Ritma. pustiul Sinai. Abarim. 40 Atunci Canaaneanul. au tă. 28 Pornind din Tarah. în prima zi a lu22 Pornind din Risa. şi-au aşezat ta. tea de miazăzi a Canaanului). au tăbărât Haşmona. au tăbărât la 45 Pornind de la Iie-Abarim. au tăbărât tele Hor.NUMERELE 33 13 282 Pornind din Dofca. au poposit în 42 Pornind din Ţalmona. au tăbărât Aluş. 34 Pornind din Iotbata. regele AraduPornind de pe muntele Şafer. 3 Ebr. au tăbărât în 44 Pornind din Obot.lui. acolo nu avea poporul posit la Iotbata. adică bărât în Haşerot. şi a la Libna. băra la Rimon-Pereţ. din porunca Domnului. care locuia în ţara Canaanului3 .33 Pornind din Hor-Hagghidgad. Obot. în anul al patruzecilea de 21 Pornind din Libna.43 Pornind din Punon.nii. şi-au aşezat ta16 Iar după ce au pornit din pustiul Si. au tăbărât la Ţalmona. şi-au aşezat ta. băra la Chehelata. plecând de la muntele Machelot.sit în pustiul Sin. au poposit Moserot. Hor. 27 Pornind din Tahat. apă de băut.sit la muntele Hor. au tăbărât la la ieşirea fiilor lui Israel din ţara EgipRisa. au tăbărât pe muntele Şafer. au tăbărât la 32 Pornind din Bene-Iaacan. 19 37 iar din Cadeş au purces şi au popoPornind din Ritma. . la Cadeş. nai. tului. au poposit la Chibrot-Hataava. murit acolo. 25 Pornind din Harada. au pobăra la Rafidim. 30 Pornind din Haşmona. au poposit la Tahat. au tăbărât la băra în Tarah. dincoace de hotarele lui Moab. la Dibon-Gad. 26 Pornind din Machelot. Plecând din pustiul Sin. au poposit la 46 Pornind de la Dibon-Gad. la Hor-Hagghidgad. 35 Pornind din Abrona. şi-au aşezat ta. au popo17 Pornind din Chibrot-Hataava. au tăbărât în Abrona. s’au aşezat cu ta.

pe la răsărit de Ain. şi toţi stâlpii lor să-i sfărâmaţi. între BetIeşimot şi Abel-Şitim. 5 Iar hotar dinspre apus vă va fi Marea cea Mare2 . 47 4 Ebr. acolo să-i fie partea. în faţa lui Nebo. 54 Pământul lor îl vei împărţi prin sorţi. 6 Iar spre miazănoapte. 50 Grăit-a Domnul cu Moise în şesurile Moabului. la Iordan. Acesta să vă fie hotarul de miazănoapte. după seminţiile voastre: celor mai numeroşi le veţi da o moştenire mai mare. în faţa Ierihonului. spre apus de Moab. După neamurile voastre părinteşti veţi împărţi moşia. au tăbărât în munţii Abarim. cei ce o vor împărţi. va trece prin Sin şi se va întinde până la miazăzi de Cadeş-Barnea. 8 De acolo va merge hotarul către Ţifron şi va atinge Haţar-Enan.: 283 34 Hotarele ţării Canaanului. în faţa Ierihonului. 56 şi ce-aveam Eu de gând să le fac lor. în ţara Canaanului. la Iordan. Acesta va fi hotarul vostru dinspre asfinţit.NUMERELE 34 Pornind de la Almon-Diblataim. atunci cei rămaşi din ei vor fi spini în ochii voştri şi bolduri în coastele voastre. şi hotarul va atinge Ţedadul. apoi va merge către Haţar-Adar. 1 2 Grăit-a Domnul către Moise. să le nimiciţi toţi idolii cei turnaţi. iată ţara Canaanului după hotarele ei: Latura de la miazăzi o veţi avea începând de la pustiul Sin. hotarul se va îndrepta spre Râul Egiptului1 şi se va pogorî până la mare. 49 Şi pornind din şesurile Moabului. 7 de la muntele Hor să-l trageţi spre Hamat. iar celor mai puţin numeroşi le veţi da o moştenire mai mică. şiau aşezat tabăra la Iordan. . către înălţimea Acravimului. „să-i alungaţi”. 55 Dar dacă nu-i veţi nimici din faţa voastră pe locuitorii ţării. 9 10 Iar hotarul dinspre răsărit să vi-l trageţi de la Haţar-Enan către Şefam. 48 Pornind de la munţii Abarim. au poposit în şesurile Moabului. voi să locuiţi într’însa. 53 Şi după ce-i veţi nimici pe toţi locuitorii ţării. căci vouă v’am dat pământul lor ca moştenire. 4 52 să-i nimiciţi din faţa voastră pe toţi locuitorii ţării. vouă vă voi face”. de la Şefam hotarul se va pogorî spre Ribla. aceasta va fi moştenirea voastră. în variantă: „să-i depo- sedaţi”. zicând: „Porunceşte fiilor lui Israel şi spunele: – Iată. care se învecinează cu Edomul. 4 De la Aţmon. 2 Mediterana. Hotarul de miazăzi îl veţi avea începând cu coasta dinspre răsărit a Mării Sărate: 3 hotarul se va îndrepta spre miazăzi. hotarul vostru să-l trageţi de la Marea cea Mare până la muntele Hor. trecând la Aţmon. şi vrăjmaşi au să vă fie’n ţara’n care veţi trăi. zicând: 51 „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: – Când veţi trece peste Iordan. veţi intra în ţara Canaan. şi să le stricaţi toate jertfelnicele. braţul răsăritean al Nilului. fiecăruia undei va cădea sorţul. mergând de11 1 După o seamă de comentatori.

fiul lui Iefone. după casele lor 28 căpetenia Pedael.23 căpetenia Haniel. turmele lor şi pentru toate vitele lor. plecând de la ziduri. 12 22 căpetenia Buchi. precum şi jumătate din se. pentru seminţia fiilor lui Dan. 14 Căci seminţia fiilor lui Ruben şi se. 4 Marea Moartă. Manase. cetăţi de locuit. penseminţii şi la jumătate din seminţia lui tru seminţia fiilor lui Isahar. fiul lui Amihud.pentru seminţia fiilor lui Neftali”. zicând: 35 „Iată numele bărbaţilor care vă vor Cetăţile leviţilor şi cetăţile de scăîmpărţi pământul ca moştenire: Elea.NUMERELE 35 a lungul malului Mării Chineret3 . fiul lui Navi. pe partea de răsărit. în faţa Ierihonucare seminţie.24 căpetenia Chemuel. pe o rază de două mii de coţi1 . 284 fiul lui Iogli. 4 Locurile de pe lângă cetăţile pe care le veţi da leviţilor se vor întinde’mprejur.pare. la Iordan. minţia lui Manase şi-au primit partea 29 Aceştia sunt cei cărora le-a poruncit lor. spre soare-răsare”. 27 căpetenia Ahihud. 2 „Porunceşte fiilor lui Israel să le dea 19 Numele acestor bărbaţi sunt: Caleviţilor. fiul lui Efod. fiul lui Parnac. iar locu21 Elidad. minţia fiilor lui Simeon. Aceasta va fi ţara voastră.pentru seminţia fiilor lui Aşer. fiul lui Şelomi. zar preotul şi Iosua. 3 Cetăţile vor fi pentru locuit. Israel şi a zis: „Iată ţara pe care voi o pentru seminţia fiilor lui Zabulon. 13 Atunci a dat Moise poruncă fiilor lui 25 căpetenia Eliţafan. să vă împartă pământul lui. rele ei de jur-împrejur”. de seminţie şi-au primit partea dincolo de Iordan5 . pentru seminţia lui stăpânesc. 16 17 Grăit-a Domnul cu Moise. 1 Grăit-a Domnul cu Moise în şesurile 18 Veţi mai lua şi câte o căpetenie de fieMoabului. 1 Un cot era egal cu aproximativ 45 centimetri. fiul lui Chislon. pentru seminţia fiilor lui Efraim. fiul lui Amihud. zicând: ca moşie. Domnul să le împartă fiilor lui Israel 15 Două seminţii întregi şi o jumătate ţara Canaanului. părinteşti. şi le veţi da Iuda. din moştenirea pe care ei o leb.jurul cetăţilor. pentru serile de dincolo de ziduri vor fi pentru minţia lui Veniamin. leviţilor şi ţarinile de lângă şi dimpre20 Samuel. 5 Versetul e formulat ca o anticipaţie (profeţie sigură). veţi moşteni prin sorţi. minţia fiilor lui Gad. ca şi cum autorul s’ar fi aflat deja pe teritoriul Canaanului. după hota. la răsărit de Ierihon. . aceea pe care Domnul a poruncit să li se dea la nouă 26 căpetenia Paltiel. fiul lui Azan. fiul lui Şiftan. tru seminţia fiilor lui Manase. pentru se. pendan şi se va sfârşi la Marea Sărată4 . De aici hotarul se va pogorî pe Ior. 3 Chineret se va numi mai târziu lacul Ghenizaret sau Marea Tiberiadei (deseori menţionate în Noul Testament).

şi latura dinspre miazănoapte: două mii de coţi. încă patruzeci şi două de cetăţi. 11 să vă rânduiţi cetăţile care au să vă fie de scăpare. a azvârlit o piatră asupră-i şi acela a murit. 21 sau dacă din invidie l-a lovit cu mâna şi acela a murit.NUMERELE 35 5 285 pentru cei ce s’au aşezat la voi. vă vor fi de scăpare. 16 Dacă l-a lovit cu armă de fier şi acela a murit. 6 Cetăţile pe care le veţi da leviţilor vor fi. ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii. că ucigaş este. pe lângă ele. patruzeci şi opt de cetăţi. puţine. unde fugise. sau dacă din răutate va arunca în el cu ceva şi acela a murit. unui nou arhiereu era prilej de . Cel ce este rudă de sânge cu cel ucis îl va ucide pe ucigaş de’ndată ce-l va întâlni. ele vor fi cetăţi de scăpare în care să fugă tot cel ce a ucis pe cineva fără să fi vrut. 24 atunci adunarea după aceste rânduieli va judeca între ucigaş şi ruda de sânge a celui ucis 25 şi adunarea îl va scoate pe ucigaş din mâinile rudeniei celui ucis. la judecată. Cetăţile acestea vă vor fi vouă scăpare de rudeniile celui ucis. unde să poată fugi cel ce ucide2 . cele şase cetăţi. 22 Dacă însă a lovit pe cineva din nebăgare de seamă sau dacă nu din răutate a aruncat cu ceva în el. cel ce a lovit va fi dat morţii. latura dinspre apus: două mii de coţi. dar acesta nu i-a fost duşman şi nici n’a’ncercat să-i facă rău. multe. dar numai pentru criminalii care au ucis fără voie şi fără intenţie (vezi mai departe). cetatea fiind în mijloc. ele şi ţarinile lor. Atât pentru fiii lui Israel cât şi pentru străini şi 2 Se instituie dreptul de azil. de la cei ce au puţin. 20 Dacă-l va lovi din ură. acestea vor fi pământurile lor de pe lângă cetăţi. 17 Dacă l-a lovit având în mână o piatră care poate ucide şi acela a murit. Cetăţile pe care le veţi da leviţilor vor fi cele şase cetăţi de scăpare. de cum îl va întâlni. 19 Rudenia de sânge ăa celui ucisî este cel care-l va ucide pe ucigaş. 3 Înscăunarea Veţi măsura în afara cetăţii latura dinspre răsărit: două mii de coţi. 12 Cetăţile pe care le veţi da. zicând: 10 „Vorbeşte către fiii lui Israel şi spune-le: Veţi trece Iordanul. 7 8 În privinţa cetăţilor pe care le veţi da din moştenirea fiilor lui Israel: de la cei ce au mult. de toate. 9 Grăit-a Domnul către Moise. 13 14 Trei cetăţi veţi da dincolo de Iordan. iar el va locui acolo până la moartea marelui preot care este miruit cu mir sfinţit3 . îl va ucide. 23 sau dacă. latura dinspre miazăzi: două mii de coţi. ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii. în ţara Canaanului. apoi adunarea îl va face să se întoarcă în cetatea lui de scăpare. fiecare le va da leviţilor cetăţi după moştenirea pe care a moştenit-o”. şi trei cetăţi le veţi da în ţara Canaan 15 şi vor fi cetăţi de scăpare. fără să-l fi văzut. 18 Sau dacă l-a lovit având în mână ceva de lemn care poate ucide şi acela a murit. pentru ca’n ele să fugă tot ucigaşul care a ucis pe cineva fără să fi vrut. ucigaş este acesta: ucigaşul va fi dat morţii. aşa încât ucigaşul să nu fie omorât înainte de a fi stat în faţa adunării.

ea se va desde moarte va fi dat morţii. din seminţia 28 fiindcă acela trebuie să şadă în ceta. şi partea lor se va şterge din moşia se33 Să nu spurcaţi pământul pe care lominţiei părinţilor noştri”1 . va găsi în afara cetăţii lui de scăpare şi dacă ruda celui ucis îl va ucide pe uci. cel vinovat se va adăuga la moşia seminţiei celor după care se vor mărita.tru să dea. lui Israel”. Domnul. moştenirea lui Salfaad. 28). uciga. cuiţi.Moise şi înaintea lui Eleazar preotul relui preot. 1 Despre . unei singure mărturii. în timp ce cumpărare pentru viaţa lui. şi au grăit înaintea lui tea sa de scăpare până la moartea ma. Machir. căci sângele este cel ce spurcă pământul. întorcându-se acasă (v. iar pământul nu se va cu. atunci partea lor va fi desprinsă din 29 De la cel ce a ucis să nu primiţi răs.moşia părinţilor noştri şi. prin sorţi. şul va fi ucis potrivit unor mărturii. dar 3 Dacă însă ele vor deveni femei ale nimeni nu va fi dat morţii pe temeiul cuiva din seminţiile fiilor lui Israel. dar numai după cei din neamul căci Eu.NUMERELE 36 Dacă ucigaşul va ieşi din hotarele cetăţii de scăpare’n care fugise 26 27 286 36 Rânduială pentru neînstrăinarea şi dacă ruda de sânge a celui ucis îl moşiilor la căsătoria fetelor. dar legea nu prevăzuse nimic asupra celor moştenite. numai după moartea ma. zicând: „Drept grăieşte neamul fiilor lui Iosif. din porunca Domnului le-a răţi de sângele vărsat pe el decât cu poruncit Moise fiilor lui Israel. acelei seminţii în care ele s’au măritat. fiul lui gaş. sângele celui ce l-a vărsat. La jubileu se retrocedau pământurile vândute şi cumpărate. pe care şi Eu îl locuiesc întru voi. partea lor se va adăuga la moşia inte de moartea marelui preot. 31 Iată ce porunceşte Domnul pentru fiicele lui Salfaad: să se mărite cu cine le cuiţi.şi înaintea căpeteniilor urmaşilor fiilor relui preot va putea ucigaşul să se în. 30 În privinţa celui ce ucide om. Eu locuiesc întru fiii părintelui lor.lui Israel şi au zis: toarcă în ţinutul unde-şi are moşia. nu primiţi răscumpărare care să-i în. 2 „Domnul a poruncit stăpânului nosAcestea să vă fie rânduieli de ju. place. fiul lui Manase. anul jubileu vezi Lv capitolul 25. acesta nu este vinovat. prinde din moşia noastră ce ni s’a cu32 De la cel fugit în cetate de scăpare să venit prin sorţi. când ucigaşii puteau ieşi fără teamă de sub ocrotirea cetăţilor de azil. pământ de moşdecată din neam în neamurile voastre tenire fiilor lui Israel.1 Atunci au venit căpeteniile familiilor din seminţia fiilor lui Galaad. 7 În acest fel moşia fiilor lui Israel nu se 34 Să nu spurcaţi pământul pe care-l lo6 amnistie pentru crimele de omucidere.să le-o dea fiicelor acestuia.5 Aşadar. fratele nostru.Israel.fiilor lui Iosif. şi tot stăpânului nostru i s’a poruncit de la Domnul ca şi’n toate locurile unde veţi trăi.4 Şi chiar în anul de jubileu al fiilor lui găduie să locuiască în ţinutul său îna.

Septuaginta foloseşte termenul dysmé. ca punct cardinal.NUMERELE 36 va strămuta de la un neam la altul. dar că accentul cade pe înţelesul figurativ: sfârşitul Moabului. precizările ce urmează sunt. Tirţa. Milca şi Noa. în faţa Ierihonului. 8 9 iar moşia să nu se strămute de la un neam la altul. Hogla. Acestea sunt poruncile şi aşezămintele şi rânduielile pe care le-a dat Domnul. la Iordan. 287 După cum i-a poruncit Domnul lui Moise. principalul adversar al Israeliţilor. prin mâna lui Moise. a cărui semnificaţie e dublă: 1) apusul soarelui (sau al astrelor). semnificative: Iordanul care trebuie trecut şi Ierihonul care se cere cucerit. 2) declinul (unei vieţi. 13 2 Ebr. fiul lui Iosif. 12 ele s’au măritat după cei din neamul lui Manase. al unei civilizaţii).: „în şesurile Moabului”. s’au măritat după fiii unchiului lor. şi ele. iar moştenirea lor s’a adăugat la moşia neamului din seminţia tatălui lor. . fiicele lui Salfaad. E de crezut că autorul le-a avut în vedere pe amândouă. al unui popor. în scăpătatul Moabului2 . ci fiii lui Israel să rămână fiecare lipit de moşia sa”. Aşa că orice fată care stăpâneşte o moştenire în una din seminţiile fiilor lui Israel va trebui să se mărite cu cineva din neamul părintelui ei. pentru ca fiii lui Israel să moştenească fiecare moşia sa părintească. ci fiii lui Israel vor rămâne legaţi fiecare de moşia sa părintească. aşa au făcut fiicele lui Salfaad: 10 11 Mahla.

3) într’un anume loc spre a li se citi. Dumnezeul vostru. lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacob. 9 (partea de sud a Palestinei. în pustiul Araba. adunarea tuturor „fiilor lui Israel” (v. ci şi o seamă de clarificări asupră-le. 6 Negheb: vezi nota de la Fc 12. Haşerot şi Di-Zahab. regele Amoreilor. 8 Iată. luna a unsprezecea2 . în Munte. în Ţara-de-Jos5 . datu-v’am ţara pe mână: intraţi într’însa şi luaţi în stăpânire pământul pe care Domnul li S’a jurat părinţilor voştri. în drumul de la muntele Seir. Aşadar. necând: 6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a grăit nouă pe Horeb şi a zis: – Destul aţi locuit în muntele acesta! 7 Întoarceţi-vă şi porniţi la drum. în cel de al patruzecilea an de la ieşirea din Egipt. după ce-l bătuse pe Sihon. între Paran. să vă înmulţească de o mie de ori care cuprinde nu numai texte de lege propriuzise. folosit numai aici în V. a da cuiva instrucţiuni precise. care locuia în Heşbon. 5 Ţara-de-Jos: zona deluroasă dintre Munte (centrul muntos al Palestinei) şi ţărmul Mediteranei. desemnată uneori prin „câmpie”. să li-l dea. legea dată de Domnul prin Moise. a face pe cineva să vadă limpede. 2 Luna Şebat (ianuarie-februarie). 4 Acolo. înseamnă a face lumină într’o chestiune oarecare. zi5 1 „Întregul Israel” sau „tot Israelul” semnifică. către Cadeş-Barnea. 3 Fost-a că’n anul al patruzecilea. dincolo de Iordan. mulţumirea poporului. în Negheb6 pe malurile mării. 1 Iată cuvintele pe care le-a grăit Moise către’ntregul Israel1 . 4 Araba (sau Arabah): cu acest nume e desemnată valea Iordanului de lângă ţărmul nordic al Mării Moarte. v’a înmulţit şi iată-vă astăzi numeroşi ca stelele cerului. lor şi urmaşilor lor de după ei. care locuia în Aştarot şi în Edreea. în ziua cea dintâi a acestei luni a grăit Moise către toţi fiii lui Israel după toate câte-i poruncise Domnul pentru ei. acolo a’nceput Moise să’nfăţişeze limpede3 această Lege. 2 cale de unsprezece zile de la Horeb. Tofel. Dumnezeul părinţilor voştri. „ţinutul pustiu” sau „miazăziua”). duceţi-vă în muntele Amoreilor şi la toţi vecinii lor: în Araba4 . 3 Verbul diasaféo. dincolo de Iordan. 9 În vremea aceea v’am zis: Nu pot să vă duc singur. Laban. periodic. din faţa Sufei. 11 Domnul. de obicei. regele Vasanului. 10 Domnul.DEUTERONOMUL 288 Deuteronomul 1 Binefacerile lui Dumnezeu. şi pe Og. Aceasta. Legea de pe Sinai este reluată şi completată într’o amplă expunere . în ţinutul Canaaneenilor şi’n preajma Libanului pân’la râul cel mare al Eufratului. T.. în ţinutul Moabului.

17 În judecată să nu cauţi la faţa omului: pe cel mic să-l judeci ca şi pe cel mare. căci judecata este a lui Dumnezeu. Dumnezeul părinţilor voştri. 26 Aţi cârtit prin corturile voastre şi aţi zis: Din ură’mpotriva noastră ne-a scos pe noi Domnul din ţara Egiptului. 14 Atunci mi-aţi răspuns. pricepuţi şi încercaţi şi i-am pus peste voi: căpetenii peste mii. Ebraicul Eşkol înseamnă „strugure”. am mers prin tot pustiul acesta mare şi înfricoşător pe care l-aţi văzut. Iar dacă o pricină va fi prea grea pentru voi. suiţi-vă şi luaţi-l în stăpânire. şi am ajuns la Cadeş-Barnea. Menţiune proprie Septuagintei. 33. nu departe de Hebron. câte unul din fiecare seminţie. nu vă temeţi şi nici nu vă’nspăimântaţi! 21 Iar voi aţi venit cu toţii la mine şi aţi zis: Să trimitem câţiva oameni înaintea noastră: să iscodească ţinutul şi să ne aducă ştiri despre drumul pe care să ne suim şi despre cetăţile în care să intrăm. . 25 Voi însă n’aţi vrut să vă suiţi. după cum v’a spus vouă Domnul. zicând: Să ascultaţi ceea ce se întâmplă’n mijlocul fraţilor voştri şi să judecaţi drept între un om şi fratele lui şi străinul din casa lui. Dumnezeului vostru. Dumnezeul nostru. ni-l dă nouă. 20 Atunci am zis către voi: Aţi ajuns la muntele Amoreilor. după cum ne poruncise nouă Domnul. şi-i voi pune căpetenii peste voi. peste zeci. 27 Unde să ne suim? Fraţii voştri v’au îngrozit inima. îndreptându-ne spre muntele Amoreilor. pe care Domnul. v’a dat pe mână pământul [acesta]. 289 Vedeţi: Domnul. peste cincizeci. 18 La vremea aceea v’am dat porunci asupra a tot ceea ce trebuie să faceţi. peste sute. Dumnezeul vostru. şi condeieri judecătorilor voştri7 .DEUTERONOMUL 1 mai mult decât sunteţi acum şi să vă binecuvinteze după cum v’a grăit! 12 Cum voi putea eu de unul singur să vă port durerea şi povara şi neînţelegerile dintre voi? 13 Alegeţi-vă dintre voi bărbaţi înţelepţi. Aluzie la Nm 13. 19 Şi dac’am plecat de la Horeb. Dumnezeul nostru. pricepuţi şi încercaţi. chiar şi pe urmaşii lui Enac9 i-am văzut acolo. de faţa omului să nu te temi. 16 Şi le-am poruncit atunci judecătorilor voştri. Dumnezeul nostru. 9 LXX literal: „fiii uriaşilor”. o veţi aduce la mine şi o voi asculta eu. ca să ne dea în mâinile Amoreilor şi să ne nimicească. 28. pentru fiecare din seminţiile voastre. ţinut cu podgorii. 22 Mie mi-a plăcut cuvântul acesta şi am luat dintre voi doisprezece bărbaţi. text în care „fiii lui Enac” sunt descrişi ca nişte giganţi. 23 Aceştia s’au dus şi s’au suit în munte şi au ajuns până la valea Eşcol8 şi au iscodit-o. ci v’aţi împotrivit poruncii Domnului. 28 8 LXX literal: „valea Strugurelui”. cetăţile sunt mari şi zidite pân’la cer. zicând: Bun e pământul pe care ni-l dă nouă Domnul. zicând: Bun lucru este ce-ai zis tu să facem! 15 Şi am luat dintre voi bărbaţi înţelepţi. 7 Condeieri (literal: „scribi”): grefieri pentru instanţele de judecată. zicând: Poporul acela-i mare şi numeros şi mai puternic decât noi. dar şi la Nm 13. 24 Au luat din roadele pământului şi ni le-au pus nouă înainte.

ci şi în contextul neamului căruia îi aparţine (ca şi. 37 Din pricina voastră S’a mâniat şi pe 29 10 Ebr. cel ce-ţi stă înainte12 . 40 Şi mi-aţi răspuns. lui îi voi da pământul pe care s’a suit. 11 Despre Caleb vezi Nm 13. 24. în interiorul aceleiaşi fraze. zicând: Păcătuitam în faţa Domnului. 38 Şi copiii voştri. Dumnezeul vostru. în care aţi văzut cum Domnul. Relaţia omului cu Dumnezeu se consumă nu numai individual. fii ai lui Israel. . 2) tu. 39 Iar voi. Dumnezeul nostru!. Menţionat pentru prima oară în Iş 17. 14. israelitule. pentru că el întru toate I s’a supus Domnului. 9-16 drept comandant de oaste.: „El se va bate pentru voi”.DEUTERONOMUL 1 Atunci v’am zis: Nu vă temeţi de ei şi nici să vă speriaţi. nici măcar unul dintre oamenii aceştia nu va vedea pământul cel bun pe care Eu M’am jurat să-l dau părinţilor lor. fiul lui Navi. pe el să-l întăreşti. 45 12 „Cel ce-ţi stă înainte”: cel ce întotdeauna e gata să-ţi primească poruncile. ei vor intra acolo. altfel. aşa cum întru toate v’a făcut El vouă în ţara Egiptului 31 precum şi’n pustiul acesta. ci v’aţi împotrivit poruncii Domnului şi cu semeţie v’aţi suit în munte. v’aţi aşezat tabăra în pustie. . pe calea ce duce spre Marea Roşie. 290 mine Domnul şi a zis: Nici tu nu vei intra acolo! Iosua. fiul lui Iefone . de altfel. 30. Dumnezeului nostru! Ne vom sui şi vom lupta întocmai cum ne-a poruncit Domnul. 3) tu. Dumnezeul vostru. ca individ şi persoană. cu foc îndrumându-vă noaptea spre a vă arăta calea pe care să mergeţi. El împreună cu voi îi va birui10 . aceasta înseamnă: 1) voi. dar voi nu m’aţi ascultat. 30 Domnul. autorul introduce pasaje în care pronumele personal referitor la Israeliţi alternează între plural şi singular. . el va intra acolo. lui şi fiilor săi. Teologic. uneori printr’o gramatică ciudată dar bine condusă. 13 Referire la dispoziţia din Nm 33. întorcându-vă. lor îl voi da şi ei îl vor moşteni. Cel ce merge înaintea voastră. 34 Dar Domnul a auzit sunetul vorbelor voastre şi S’a mâniat şi S’a jurat. Iosua va deveni succesor al lui Moise la conducerea Israeliţilor şi va cuceri Canaanul. el îl va vedea. v’a pus pe fugă aşa cum fac albinele şi v’a măcelărit de la Seir până la Horma. . v’aţi adunat şi vă suiaţi la munte! 41 Dar Domnul mi-a zis: Spune-le: Nu vă suiţi şi nu vă luptaţi. în contextul întregii omeniri). . Şi dacă v’aţi luat fiecare armele de luptă. 54. căci el îi va împărţi lui Israel [pământul] prin sorţi13 . 44 Atunci v’aţi aşternut la pământ şiaţi plâns în faţa Domnului. veţi pieri în faţa vrăjmaşilor voştri! 42 Şi eu v’am spus. şi pruncii voştri care’n ceasul de faţă încă nu ştiu să aleagă’ntre bine şi rău. Dumnezeul tău. dar Domnul nu v’a ascultat glasul şi nu v’a luat în seamă. zicând: 35 Nu. Israele. 33 Cel ce’n drumul acesta vă merge’nainte să vă caute vouă loc de popas. fiindcă Eu nu sunt cu voi. iar ziua cu nor. te-a hrănit pe tine – aşa cum un om şi l-ar hrăni pe fiul său – de-a lungul drumului întreg pe care l-aţi umblat până ce aţi poposit în locul acesta. ca popor ales şi unitar. 43 Dar ieşindu-vă’nainte poporul amoreu care locuia în muntele acela. despre care voi ziceaţi că vor fi de pradă. 11 36 în afară de Caleb. Începând cu versetul următor. 32 Voi însă nici aşa nu L-aţi crezut pe Domnul.

şi tot pe bani valea Zaredului. fiii lui Esau. dar Moabiţii i-au numit Emimi. 2 Iar Domnul a zis către mine: Ajunge de când umblaţi împrejurul 11 şi ei treceau drept Refaimi. 14 De atunci.DEUTERONOMUL 2 46 291 Şi aţi locuit în Cadeş zile multe. 1). . El ştie cum ai străbătut ca să-i topească din mijlocul taberei. 4 Dă poruncă poporului şi zi: Voi acum 1 veţi trece prin hotarele fiilor lui Esau .9 Dar Domnul mi-a zis: Nu vă puneţi în duşmănie cu Moabiţii şi să nu porniţi gerea regelui Sihon. popor mare. pe-alături de drumul Arabei. sculaţi-vă!. până ce-au pierit de tot. mi-a grăit mie Domnul. ei micit de dinainte-le şi s’au aşezat ei în se vor înfricoşa de voi şi foarte se vor locul lor. aşa cum li Se jurase Dumnezeu. de la Elat şi Eţion-Gheber. aşa cum a făcut şi Israel cu pământul moştenirii sale. care se numea şi Edom (vezi Fc 36. tea binecuvântat pe tine în tot lucrul 15 că mâna Domnului a fost asupră-le mâinilor tale. zicând: . iată. 5 dar voi să nu ridicaţi război împotrivă-le. numeros şi înalt la statură. Înfrân. . Moabiţilor şi Amoniţilor. pentru că din pămân1 Apoi. multe zile am mers împrejurul munte. care locuiau în Seir. cel pe care teme. 8 Şi am trecut pe-alături de fraţii noştri. şi timp de Arul l-am dat în stăpânire fiilor lui Lot. despierit ei din mijlocul poporului. că Domnul Dumnezeul tău a fost cu tine multe au fost zilele cât aţi şezut voi şi n’ai dus lipsă de nimic. pustia aceasta întinsă şi’nfricoşătoare. s’au scurs treizeci şi să vă cumpăraţi de la ei apa pe care-o opt de ani. 7 Căci Domnul. război asupră-le. Dumnezeul nostru. acolo. întorcându-ne noi. până ce-au pierit din tabără toţi cei ce erau atunci buni de război. Domnul i l-a dat. care locuiesc în Seir. dar fiii lui Esau i-au alungat şi i-au nifraţii voştri. bului. beţi.10 Înainte au locuit acolo Emimii. miazănoapte! 12 În Seir au trăit mai înainte şi Horeii. de când am plecat de la stăpânirea fiilor lui Esau. pentru că din pământul 13 Acum. fiii lui Enac. am pornit prin pustie spre Marea Roşie. după tul lor nu vă voi da nimic în stăpânire: cum îmi grăise Domnul. de-a lungul a patruzeci de ani 16 Şi a fost că dac’au murit toţi cei ce erau atunci buni de război şi dac’au 1 „Fiii (sau urmaşii) lui Esau”: Edomiţii. Cadeş-Barnea şi până când am trecut 6 Mâncarea cu care vă hrăniţi s’o cumpăraţi de la ei cu bani. pe urmă ne-am întur2 nat şi am apucat pe calea pustiei MoaStrăbătând ţinuturile Edomiţilor. 3 17 cendenţii fratelui lui Iacob. porniţi-vă şi trelor nu vă voi da nici măcar o urmă ceţi valea Zared! Şi am trecut valea Zade picior: muntele Seir l-am dat în redului. ca fii acestui munte! Înturnaţi-vă dar spre ai lui Enac. ca lui Seir.

aceasta. n’a vrut ca noi să trecem pe la el. sculaţi-vă!. i-am luat noi toate cetăţile. 4 Septuaginta transcrie „Capadocienii” şi „Capadocia”. 32 2 Despre Ar vezi nota de la Nm 21. regele Heşbonului. regele Heşbonului. aşadar. precum şi ţara lui. gata de luptă. ni l-a dat pe mână şi l-am bătut. Amoniţii îi numeau Zomzomimi3 . Dumnezeul tău. regele Heşbonului. 20 (Acesta era socotit şi el a fi pământul Refaimilor. la vremea aceea. numai până voi trece Iordanul în ţara pe care ne-o dă nouă Domnul. regele Heşbonului. nu vreau decât să trec pe picioare. 15. Par a fi identici cu Zuzimii menţionaţi în Fc 14. cei ce plecaseră din Caftorim4 . am început să ţi-l dau în mână pe Sihon Amoreul. Dumnezeul nostru. fără să mă abat nici la dreapta şi nici la stânga. 19 veţi fi foarte aproape de Amoniţi. aşa cum este acum. el şi tot poporul său. voi merge numai pe drum. Ir 47. În Versiunea Ebraică: „vei trece hotarul Moabului pe la Ar”. Dumnezeul nostru.DEUTERONOMUL 2 18 292 tuturor neamurilor ce se află sub cer: cei ce vor auzi de numele tău se vor tulbura şi se vor îngrozi’nainte-ţi. „Caftor”: locul de obârşie al Filistenilor (cf. 28 aşa cum au făcut pentru mine fiii lui Esau care trăiesc în Seir şi Moabiţii care locuiesc în Ar. pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui. fă război cu el! 25 Chiar de astăzi Eu încep să semăn spaima de tine şi frica de tine’naintea Trece-voi prin ţara ta. pentru că Domnul. fiecare cetate am nimicit-o. şi s’au aşezat în locul lor). o seamă de cercetători îl plasează în insula Creta. Din pustiul Chedemot am trimis soli la Sihon. Domnul însă l-a nimicit de dinaintea [Amoniţilor]. cei ce locuiau în sate pân’la Gaza: i-au nimicit Caftorimii. când i-a prăpădit de dinainte-le pe Horei şi leau luat în stăpânire ţinuturile şi s’au aşezat în ele până’n ziua de azi. dar să nu vă puneţi cu ei în duşmănie şi să nu porniţi război asupră-le. cu aceste cuvinte de pace: 26 Astăzi vei trece pe lângă hotarele lui Moab spre Ar2 . aşa ca el să fie dat în mâinile tale. cei ce locuiau în Seir. iar din bărbaţii lor şi din femeile lor şi din copiii lor n’am lăsat pe nimeni viu. cârtitori. începeţi înstăpânirea. ţi l-am dat în mână pe Sihon Amoreul. i-a învârtoşat duhul şi i-a împietrit inima. 33 Atunci. pentru că din pământul fiilor lui Amon nu-ţi voi da nimic în stăpânire: stăpânirea leam dat-o fiilor lui Lot”. Rahlfs: „la Seir”. 23 şi [cum le-a făcut] şi Heveilor. aşa că aceştia s’au înstăpânit şi locuiesc în ţinuturile lor până’n ziua de azi. În LXX ed. precum şi ţara lui. precum fiii lui Enac. 5. şi tot pe bani apa pe care s’o beau. 34 . ne-a ieşit înainte la Iahaţ. 4). 24 Acum. porniţi-vă şi treceţi valea Arnonului! Iată. 29 Dar Sihon. începe-ţi înstăpânirea peste pământul său! 31 Iar Sihon. 27 tu pe bani îmi vei vinde mâncarea cu care să mă hrănesc. 3 „Zomzomimi”: „cei ce murmură”. 22 aşa cum Domnul le-a făcut fiilor lui Esau. căci Refaimii îl locuiseră mai înainte. regele Heşbonului. 30 Atunci mi-a zis Domnul: Iată. Dar Domnul. 21 popor mare. numeros şi mai puternic decât voi.

iar [sălaşurile] Vasă n’o fi luat de la ei: şaizeci de cetăţi.cuiau la ţară. a luat tot ţinu4 Atunci. rebărbăteşti.Arnonului până la muntele Hermon runcit nouă Domnul. la vremea aceea. până la Salca şi Edreea.nase (tot ţinutul Argob şi tot Vasanul sanului. ţara lui Og. de la râul munte şi de nimic din ceea ce ne-a po. Iar Og. tate care să ne fi scăpat. astăzi). regele Heşbonului. am luat noi nu ne-am apropiat: de malul întreg din mâinile celor doi regi ai Amoreilor al râului Iaboc. coţi calea ce duce spre Vasan. regele Amo13 iar ceea ce a rămas din Galaad. şi l-am bă. tru. Biruinţa asupra lui Og. l-a dat dat la jumătate din seminţia lui Maîn mâinile noastre şi pe Og. în aşezări lipsite de fortificaţii. Aroer. ne-am suit pe lungime şi de patru coţi în lăţime. pe care le cuceriserăm. i-am luat noi tul Argob până la hotarele Gheşuriţitoate cetăţile. 1 Literal: „cetăţile Ferezeilor”: ale celor ce lo5 toate. gata de 12 Atunci. 3 11 Căci numai Og. cu porţi şi zăvoare. Rabotul fiilor lui Amon: de nouă coţi în 1 Întorcându-ne acolo.DEUTERONOMUL 3 35 293 Numai vitele le-am luat ca pradă. pe el şi lui cu cetăţile lui l-am dat [seminţiilor] tot poporul lui şi toată ţara lui. . regele Va. gele Vasanului. sanului le-a numit după numele său: tot ţinutul din preajma Argobului. [ce sălaşurile lui Iair. tot Galaadul şi tot Vasanul. ne-a ieşit înainte la Edreea. la vremea aceea. el şi tot poporul său. prereilor. care se află pe malul cu Sihon. la vremea aceea.7 Iar toate vitele şi ceea ce se jefuise de nezeu a dat totul în mâinile noastre. care erau precum şi ceea ce se jefuise din cetăţile foarte multe. cu el ce-ai făcut cu Sihon. prin cetăţi ni le-am luat ca pradă. cetăţi în ţara lui Og al Vasanului. iar Amoreii îl numesc Senir). Dumnezeul nos. cetăţi întărite. nu punem la soco. teală şi cetăţile neîntărite1 . Iată patul lui. cu tot poporul lui. [aşa cum sunt] până se ţinea] de regele Og al Vasanului.acela se socotea a fi ţara Refaimilor. n’a fost cetate pe care noi lor şi Maacatiţilor. pat de fier. cum şi tot Vasanul.pii.doar el mai rămăsese din Refaimi. pre2 Dar Domnul mi-a zis: Nu te teme de cum şi jumătate din muntele Galaaduel. 10 toate cetăţile din şes. femei şi covale pân’la muntele Galaad n’a fost ce. cel ce locuia în Heşbon. fiecare cerâului Arnon. regele Vasanului. cu ziduri înalte. regele Va. fiul lui Manase. încă se mai află în sanului. Domnul Dum. De la luptă. vei face lui Ruben şi Gad. 14 Iair. 6 Le-am nimicit aşa cum făcuserăm şi 36 De la Aroer.9 (Sidonienii numesc Hermonul Sirion. că’n mâinile tale l-am dat. Dumnezeul nostru. de cetăţile ce sunt pe ţara de dincoace de Iordan. şi de la cetatea cea din tate am nimicit-o: bărbaţi. tut până n’a mai rămas din el sămânţă. le-am 3 Domnul. care este lângă râul Arnon. 37 Numai de pământul fiilor lui Amon 8 Atunci. am luat noi în stăpânire ţinutul acesta.

muntele acela frumos şi Libanul. 27 Dă-i porunci lui Iosua: întăreşte-l şi îmbărbătează-l. 1 Să nu adăugaţi nimic la cuvântul pe care vi-l poruncesc eu. 4 Supunerea faţă de Lege. 22 Nu vă temeţi de ele. 1 Introducere . Tu eşti Cel ce ai început să-i arăţi robului Tău tăria Ta şi puterea Ta. copiii voştri şi vitele voastre (ştiu că aveţi vite multe) să rămână în cetăţile voastre pe care vi le-am dat. cine este oare Dumnezeu. Dumnezeului vostru. 2 concluzivă: Moise a încheiat expunerea unor evenimente istorice şi trece acum la înfăţişarea actelor normative care vor alcătui „A Doua Lege”. Dumnezeul vostru. spre soare-răsare. intrând. tot aşa va face Domnul. de-acum să nu mai vorbeşti de lucrul acesta! 26 Suie-te pe vârful Fazgăi şi uită-te cu ochii tăi spre apus şi spre miazănoapte şi spre miazăzi şi spre răsărit şi vezi cu ochii tăi. 23 În vremea aceea m’am rugat Domnului. Dumnezeul nostru. şi până când îşi vor lua şi ei în stăpânire pământul pe care Domnul. Care să facă aşa cum Tu ai făcut şi aşa cum Tu ai întărit? Ajută-mă dar să trec şi să văd pământul cel bun care este peste Iordan. înarmaţi-vă şi mergeţi înaintea fraţilor voştri. în cer sau pe pământ. păziţi poruncile Domnului. Dumnezeul nostru. 19 Numai femeile voastre. 18 În acea vreme v’am poruncit eu vouă. li-l dă peste Iordan. 20 până când Domnul Dumnezeu le va da fraţilor voştri odihnă aşa ca şi vouă. Dumnezeul vostru. v’a dat pământul acesta ca să-l stăpâniţi. Însuşi El Se va lupta pentru voi. Dumnezeul vostru. mâna cea tare şi braţul 15 16 294 cel înalt. 28 29 Aşa că noi am rămas în vale. 21 Şi tot în vremea aceea i-am poruncit lui Iosua. aproape de templul lui Bet-Peor. căci el va merge înaintea acestui popor şi el va da în stăpânire tot pământul pe care l-ai văzut. Israele. la poalele muntelui Fazga. iar [seminţiilor] lui Ruben şi Gad leam dat de la Galaad până la râul Arnon (hotarul e pe mijlocul râului) şi până la râul Iaboc (râul este hotarul fiilor lui Amon). zicând: Cu ochii voştri aţi văzut tot ceea ce Domnul. Şi acum1 . 17 precum şi Araba. fiindcă Domnul. pe care vi le poruncesc eu astăzi. voi toţi.DEUTERONOMUL 4 Lui Machir i-am dat Galaadul. şi mi-a zis Domnul: Ajunge!. atunci vă veţi întoarce fiecare la moşia sa pe care eu v’am dat-o. ascultă hotărârile şi rânduielile pe care vă învăţ eu astăzi să le pliniţi. zicând: 24 Doamne. nici să lăsaţi ceva din el. să moşteniţi pământul pe care vi-l dă vouă Domnul. Doamne. Marea Sărată. şi cu toate regatele prin care vei trece. fiii lui Israel. cu Iordanul drept hotar. 25 Din pricina voastră însă Domnul nu m’a luat în seamă şi nu m’a ascultat. zicând: Domnul. pentru ca voi să trăiţi şi să vă înmulţiţi şi. Dumnezeul părinţilor voştri. cei destoinici. căci tu nu vei trece Iordanul acesta. de la Chineret până la Marea Araba. a făcut cu aceşti doi regi.

: „până’n inima cerului”. Deseori tradus prin „formă”. nor şi întunecime” (RSV). glasul cuvintelor Lui l-aţi au5 Iată. şi să nu-ţi iasă ele de la inimă în toate 5 Versiunea Ebraică omite „vuiet mare”. şi să-i înveţe şi pe fiii lor! Atunci v’aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. vifor. „ceru’ntunecat de nori negri” (BJ). a nimicit dintre voi pe tot omul care i-a urmat lui Baal-Peor. principiul predaniei orale. nori şi înşi pe fiii fiilor tăi2 – ziua în care aţi stătut înaintea Domnului. nimic. întuneric4 . nor şi strat noros de’ntuneric” (OSTY). iar muntele ardea cu foc până’n cer3 . neamul acesta mare! 7 cele zece porunci pe care le-a scris pe două table de piatră. de neam căruia să-i fie dumnezeii atât de vreme ce n’aţi văzut vreo asemănare aproape aşa cum întru toate ne este atunci când Domnul v’a grăit la Horeb. care este oare marele 15 – Păziţi-vă cu străşnicie sufletele. cului6 . „întuneric. de câte ori Îl chemăm? 16 să nu cădeţi în nelegiuirea de a vă 8 Sau care este marele neam căruia să face vreun chip cioplit. 4 295 vor trăi ei pe pământ. cu putere sufletul. În vremea aceea mi-a poruncit Domnul să vă învăţ rânduielile şi legile pe care voi să le pliniţi în ţara în care intraţi ca s’o moşteniţi. pe care v’a poruncit să-l pliniţi. vuiet mare5 ! 11 dar voi. din generaţie în generaţie. adică 6 Le veţi păzi şi le veţi plini. nici vreo asemănare. în afară de glas. că aceasta este înţelepciunea voastră şi priceperea înaintea tuturor neamurilor care vor auzi vorbindu-se de toate legiuirile acestea şi vor zice: Iată popor înţelept şi iscusit. 7 homoíoma = ceea ce seamănă cu cineva sau ceva. ziua adunării când mi-a zis mie Domnul: Adună la Mine poporul ca să asculte cuvintele Mele şi să înveţe a se teme de Mine în toate zilele pe care le 10 2 În sensul: să povesteşti urmaşilor tăi despre toate lucrurile pe care le-ai văzut. Dumnezeul nostru. ori în munte. Dumnezeul vostru. „chip”. nouă Domnul. . v’am învăţat rânduieli şi legi zit. dincolo de care se consumă experienţa mistică a lui Moise. nici vreo înfăţii se fi dat rânduieli şi hotărâri drepte şare. să nu uiţi nimic din 4 Compară cu Iş 20. „cer înconjurat de întuneric. fie ea bărbăaşa cum este toată Legea aceasta pe tească sau femeiască. 6 Unele versiuni ale LXX adaugă: „în munte”. dar vreo asemănare7 n’aţi văzut. tunecime” (KJV). „întuneric. 14 Într’adevăr. imagine. Dumnezeului vostru. cei ce v’aţi lipit de Domnul. 21: „iar Moise a intrat în lucrurile pe care le-au văzut ochii tăi întunericul unde era Dumnezeu”. Dumnezeul vostru. pentru ca voi aşa să le pliniţi în ţara’n 13 Atunci v’a vestit El legământul Său care mergeţi s’o moşteniţi. toţi sunteţi vii 12 Iar Domnul v’a grăit din mijlocul fopână în ziua de astăzi. Dumnezeul nostru. şi să-i înveţi pe fiii tăi altfel. cu Baal-Peor: Dom