You are on page 1of 11

Curinschi, Gheorghe, Restaurarea monumentelor, ed.tehnică, Bucureşti, 1968 Generalităţi.

Definiţii În limbaj curent, în sensul cel mai larg, rin monument se în!elege o reali"are a min!ii sau a m#inilor omului care iese din comun, disting#ndu$se rin %aloarea sau am loarea sa. &ără îndoială, as ectul cantitati%, am loarea, oate de%eni determinant entru ca un obiect să 'ie considerat monument (de unde şi no!iunea de )monumental*+, numai dacă este înso!it de cel calitati%, %aloarea. -o!iunea de monument se 'oloseşte entru a desemna asemenea reali"ări %aloroase, 'ie că a ar!in trecutului, 'ie că a ar!in re"entului. .st'el, se %orbeşte adeseori des re )monumentele e ocii noastre* cu re'erire la reali"ări e/ce !ionale în domeniul roduc!iei materiale sau s irituale. În domeniul culturii, no!iunea de monument se a lică unor reali"ări care sunt a reciate de osteritate sau contem orani ca re re"ent#nd jaloane im ortante ale e%olu!iei unei ramuri ale acesteia, a unui gen de artă. .st'el 0liada lui 1omer, 2i%ina Comedie a lui dante sau &aust a lui Goethe sunt monumente ale literaturii3 balada 4iori!a re re"intă un monument al oe"iei rom#neşti. În mu"ică se oate %orbi des re o era în ansamblu a lui Beetho5en ca des re un monument sau, i"olat, des re di'erite lucrări ale artei com onistice. 6udecata de . oi ictată de 4ichelangelo în Ca ela 7i/tină, Cina cea de 8aină, o era lui 9eonardo da :inci, or!ile de bron" ale ba tisteriului din &loren!a e/ecutate de Ghiberti, 'rescele :orone!ului, sunt monumente ale icturii şi scul turii. 7tatuia neolitică a G#nditorului de la 1amangia, cu toate dimensiunile ei reduse, te"aurul de la ;ietroasa < Cloşca cu ui, cronicile ictate şi alte numeroase roduc!ii ale tuturor genurilor de artă, lastice sau a licate, ot 'i rinse în categoria monumentelor culturii. În arhitectură, no!iunea de monument se a lică unor clădiri im ortante, reali"ate în decursul %eacurilor < iramidele egi tene, tem lele greceşti, bisericile bi"antine, romanice şi gotice, alatele =enaşterii etc. Etimologia noţiunii de monument. Într$un sens mai restr#ns şi, totodată, mai a ro iat de etimologia cu%#ntului se în!elege rin monument un obiect, %estigiu al trecutului sau reali"are a re"entului, care este destinat să ăstre"e memoria unor ersoane sau e%enimente. .st'el, sunt denumite monumente statuile menite să comemore"e ersoane sau e%enimente şi o erele de artă cu caracter simbolic aşe"ate în necro ole. 8oate aceste utili"ări ale no!iunii de monument sunt în linii generale corecte. 8ermenul de monument este de origine latină. >l ro%ine din cu%#ntul monumentum care, în sensul etimologic latin, însemnea"ă amintire, memorie. >l deri%ă din %erbul moneo-ere, ceea ce însemnea"ă a aminti, a înştiin!a, a îndemna. 8rebuie remarcat că însuşi în!elesul no!iunii in'ormea"ă des re %aloarea cogniti%ă şi educati%ă a monumentelor, în sensul că, ăstr#nd amintirea unor oameni, 'a te sau eta e ale de"%oltării omenirii, ele in'ormea"ă totodată, asu ra caracterului, naturii, im ortan!ei acestora, inclu"#nd şi un îndemn la medita!ie sau ac!iune.

?i în alte limbi euro ene cu%#ntul monument are acelaşi sens etimologic. Cu%intele de origine latină monumento, monument, memorial (sau monument+, res ecti% din limbile italiană, 'rance"ă şi engle"ă, denkmal din limba germană, pamiatnik din limba rusă, toate include ideea de amintire. .tributul istoric, adăugat no!iunii de monument, îmbogă!eşte con!inutul şi, totodată, delimitea"ă s'era sa, arăt#nd că se re'eră la o mărturie a trecutului. 4onumentele de care se ocu ă lucrarea de 'a!ă sunt cele istorice @+. .rticolul 1 al cartei interna!ionale a restaurărilor, ado tată la cel de$al doilea Congres al arhitec!ilor şi tehnicienilor de monumente de la :ene!ia, din mai 196A, reci"ea"ă în 'elul următor con!inutul no!iunii de monument istoric, ) Noţiunea de monument istoric cuprinde atât creaţia arhitecturală izolată, cât şi aşezarea urbană sau rurală, care aduce mărturia unei civilizaţii anumite, a unei evoluţii semnificative sau a unui moment istoric*. >ste de semnalat 'a tul că această de'ini!ie e/tinde no!iunea de monument istoric de la o erele arhitecturale cu caracter de unicat, la aşe"ările urbane sau rurale. =e'lect#nd onderea hotăr#toare e care o au monumentele de arhitectură, trebuie obser%at totuşi că răm#n în a'ara acestei de'ini!ii monumentele de artă lastică şi alte categorii de monumente istorice. În schimb, legisla!ia ri%itoare la monumente din di'erite !ări, c#t şi acti%itatea ractică de restaurare, arată că no!iunea de monument istoric este în!eleasă în sensul de a cu rinde toate aceste categorii. :arietatea mare a monumentelor istorice retinde o clasi'icare a lor. .ceastă clasi'icare este utilă, e de o arte, în %ederea unei orientări generale ri%ind rinci iile de restaurare şi măsurile metodologice ce trebuie să 'ie a licate în mod di'eren!iat în ca"ul di'eritelor categorii de monumente3 e de altă arte, ea este utilă şi în %ederea stabilirii unor răs underi administrati%e ri%ind rotejarea, restaurarea şi %alori'icarea lor. Clasi'icarea monumentelor se oate 'ace du ă natura, utili"area şi im ortan!a lor. Clasificarea monumentelor după natura lor . 2u ă natura lor, monumentele sunt de mai multe 'eluri, Monumente arheolo ice sunt acele edi'icii sau ansambluri, care, că"#nd în ruină, din cau"a %echimii, neîngrijirii sau a unor cataclisme, au stat îngro ate %reme îndelungată în ăm#nt şi au 'ost desco erite rin să ături. 2e cele mai multe ori, aceste monumente a ar!in erioadei %echi sau medii a istoriei omenirii. 2in categoria monumentelor arheologice 'ac arte aşe"ările omeneşti din comuna rimiti%ă cu instala!iile lor gos odăreşti şi necro olele lor, resturile unor oraşe antice, cetă!ile şi dis o"iti%ele de a ărare a ar!in#nd antichită!ii sau 'eudalismului, recum şi monumente i"olate.>/em le de monumente arheologice sunt aşe"ările de la 8roia sau 4icene, c#ntate în e o eele homerice, 'orurile de la =oma, oraşele ;om ei şi 1erculanum3 în !ara noastră, cetă!ile dacice din mun!ii Brăştiei, oraşul$cetate 1istria, munici iul roman

)O definiţie succintă a acestora din urmă, dar incompletă, în sensul că nu cuprinde toate categoriile de monumente, este dată de către dicţionarul Petit Larousse:”lucrare de arhitectură sau sculptură destinată să transmită posterităţii o amintire”.

8ro aeum 8raiani de l#ngă .damclisi, monumentul roman cu mo"aic de la Constan!a, cetatea de la 7cheia sau cetatea de scaun de la 7ucea%a. B caracteristică a acestor monumente este aceea că, rin starea în care au ajuns, şi$au ierdut 'unc!iunile lor %itale, iar în urma să ăturilor arheologice şi lucrărilor de conser%are ele ot 'i %alori'icate sub as ect mu"eistic, intr#nd, în acest 'el, în circuitul %ie!ii contem orane. Monumente de arhitectură. 2in această categorie 'ac arte clădirile şi ansamblurile de clădiri, a ar!in#nd erioadelor antică, 'eudală şi modernă a de"%oltării societă!ii, ăstrate întregi sau în stare de ruină (se e/clud monumentele de arhitectură care, desco erite 'iind rin să ături, au 'ost rinse în categoria recedentă a monumentelor arheologice+. 4onumentele de arhitectură a ar!in celor mai di'erite rograme, locuin!e, edi'icii 'orti'icate, construc!ii destinate cultului, clădiri ce deser%esc di'erite 'unc!ii obşteşti (administra!ie, cultură, sănătate, comer! etc.+. Catedrala -otre 2ame din ;aris, ba"ilica 7'.;etru din =oma, Cremlinul 4osco%ei3 în !ara noastră, biserica de la :orone! sau biserca -eagră din Braşo%, mănăstirile 1ure" sau 2ragomirna, castelul Cor%inilor de la 1unedoara sau alatul de la 4ogoşoaia ilustrea"ă această categorie de monumente. Monumente de artă plastică. B erele de artă lastică, incluse în com o"i!ia unor monumente de arhitectură, re re"ent#nd arte integrantă a acestora, c#t şi cele dis use în aer liber, sunt monumente de artă lastică. 2u ă cum se %ede monumentele de artă lastică 'ormea"ă două gru uri, ;rimul gru de monumente de artă lastică este alcătuit din o ere care constituie o com onentă a sinte"ei artelor ce se reali"e"aă în cadrul arhitecturii. 2in acest gru 'ac arte icturile monumentale care decorea"ă interiorul sau e/teriorul unor clădiri, %itraliile, mo"aicurile, a%agiile tratate decorati%, scul turile care intră în com o"i!ia 'a!adelor sau unor s a!ii interioare. 8eoriile de 'iguri sau scenele scul tate care decorea"ă 'a!adele unor monumente romanice sau gotice, mo"aicurile care îmbracă interioarele bisericilor bi"antine, o erele de scul tură care îm odobesc edi'iciile =enaşterii3 la noi în !ară 'rescele monumentale ale bisericilor ictate în interior sau e/terior ilustrea"ă acest gru de monumente de artă lastică. 4onumentele care 'ac arte din al doilea gru < statuile i"olate şi com o"i!iile statuare, obeliscurile, troi!ele, '#nt#nile < au o e/isten!ă relati% de sine stătătoare. >le ot 'i a reciate din unct de %edere estetic inde endent de cadrul din care 'ac arte. 2e asemenea, e/istă osibilitatea de a le scoate de la locul lor ini!ial şi de a le muta în alt cadru, în aer liber sau în mu"ee @+. În acelaşi tim , caracterul relati% al inde enden!ei lor ca %alori de artă este determinat de 'a tul că toate aceste monumente intră în ra orturi estetice cu cadrul construit sau eisagistic. 4ai mult dec#t at#t3 ele sunt arte integrantă a unei sinte"e dintre arhitectură şi artele lastice, care are însă loc e lan urbanistic. 4utarea lor oate a%ea re ercursiuni at#t asu ra modului în care sunt erce ute, c#t şi asu ra cadrului. .cest gru de monumente de artă lastică se oate e/em li'ica

)Originalul statuii lui David de Michelangelo, aşezat în faţa palatului Signoriei din lorenţa !"alazzo #ecchio) a fost adăpostit în muzeul $cademiei şi înlocuit cu o copie% Din raţiuni dictate de sistematizare, statuia Sf%&heorghe de la 'lu( a fost mutată din piaţa )i*liotecii +niversitare şi aşezată în faţa *isericii ,eformate%

rin statuia lui 4arc .ureliu din ia!a Ca itoliului şi '#nt#nile din ia!a -a%onna de la =oma, rin )Călăre!ul de aramă* de la leningrad3 la noi, în !ară, rin statuile 7'.Gheorghe şi a lui 4atei Cor%in de la Cluj, statuia 7'.-e omuD din ;ia!a 4are (Grosser =ing+ de la 7ibiu (astă"i ăstrată în mu"eu+, statuia lui ?te'an cel 4are de la 0aşi, şirul de statui din ia!a Eni%ersită!ii din Bucureşti etc. Monumentele memoriale sau comemorative sunt clădirile sau o erele de artă lastică legate de amintirea unor oameni de seamă de e tăr#mul ştiin!ei, culturii sau %ie!ii obşteşti sau legate de e%enimente im ortante ale istoriei o orului. În r#ndul acestor monumente se numără casele în care au trăit şi au lucrat oameni iluştri, ersonalită!i ale ştiin!ei, culturii sau %ie!ii obşteşti, clădirile care au 'ost sediul unor e%enimente im ortante entru %ia!a o orului nostru, statui şi monumente 'unerare. .şa sunt, de ildă, casa în care s$a născut o%estitorul 0on Creangă de la 1umuleşti sau casa din 2orohoi a mu"icianului George >nescu, clădirile în care s$a des'ăşurat în ilegalitate acti%itatea unor organe ale ;C=, închisoarea 2o'tana, 4onumentul eroilor lu tei entru eliberarea o orului şi atriei, entru socialism din ;arcul 9ibertă!ii. 4onumentele memoriale sau comemorati%e ot să nu aibă o %aloare artistică intrinsecă. >le re"intă im ortan!ă, îndeosebi rin semni'ica!ia lor istorică, e/ rimată rin elementele de cunoaştere e care le includ. .cestor atru categorii de monumente istorice li se adaugă monumentele de artă eisagistică şi monumentele de tehnică. Monumentele de artă peisa istică sunt re"ultatul ac!iunii omului asu ra mediului natural entru a asigura un cadru entru clădiri şi ansambluri de arhitectură sau entru a ob!ine s a!ii lantate destinate recrea!iei. .c!iunea omului asu ra naturii se oate limita la însuşirea unui eisaj natural sau oate merge #nă la o trans'ormare radicală a mediului natural, tradi!ional, rin lantarea unor s ecii de lante străine locului şi ado tarea unor com o"i!ii de lan şi %erticale caracteristice entru stilul dominant al e ocii. Grădinile :ersaille$ ului, grădinile Boboli de la &loren!a, arcul de la ;etrod%ore!3 la noi în !ară, arcurile castelelor de la Gorneşti sau Bon!ida, arcul alatului 4ogoşoaia, grădina Cişmigiu, constituie e/em le de monumente de artă eisagistică. 2acă grădina Cişmigiu are o com o"i!ie reali"ată e ba"a unor lanuri restabilite, denumirea unor arcuri şi grădini din di'erite oraşe ale !ării < Cr#ng, Fă%oi, 9uncă, 2umbra%ă < arată că ele re re"intă re"ultatul domesticirii unei naturi sălbatice. Monumente de tehnică a ar!in mai mult domeniului culturii materiale dec#t artei, deşi, unele din ele, au şi o %aloare artistică. Enelte sau clădiri cu caracter roducti%, ele, toate, a ar!in 'or!elor de roduc!ie ale societă!ii trecutului, ilustr#nd rocesul de"%oltării tehnicii, mori de %#nt şi a ă, teascuri, cu toare de to it minereuri, 'abrici %echi etc. 2in cele mai de sus re"ultă că monumentele istorice, 'ăc#nd abstrac!ie de categoriile în care le$am încadrat, sunt lucrări de arhitectură, scul tură sau ictură. &ăc#nd o a reciere numerică, cele mai multe monumente istorice a ar!in domeniului arhitecturii. ;onderea arhitecturii în cadrul monumentelor istorice s oreşte şi mai mult dacă %om !ine seama că şi multe dintre monumentele arheologice, comemorati%e şi cele ale tehnicii sunt şi ele rodus ale unei acti%ită!i

arhitecturale. 0m ortan!a arhitecturii a are şi mai e%identă dacă %om !ine seama că şi monumentele de artă lastică, e/istente într$un cadru determinat de arhitectură, sunt o com onentă a sinte"ei artelor care se reali"ea"ă e lanul obiectului arhitectural sau e lan urbanistic. Evoluţia noţiunii de monument istoric . 0nteresul entru monumentele trecutului a a ărut în e oca =enaşterii entru care antichitatea clasică constituia un 'ilon de ins ira!ie. Însă 'undamentarea ideii ăstrării monumentelor istorice se datoreşte =e%olu!ie 'rance"e din 1G89. En decret al Con%en!iei -a!ionale din al doilea an al =e ublicii roclama datoria de a ăstra monumentele, considerate ca un bun al întregii na!iuni. 8otuşi, în acce !iunea %remii, s'era no!iunii de monument istoric se e/tindea e/clusi% asu ra %estigiilor antichită!ii. 4onumentele e%ului mediu continuau să 'ie ignorate. .u trebuit să treacă c#te%a decenii entru ca orientarea romantică către e%ul de mijloc să aducă în actualitate monumentele medie%ale care au 'ost incluse în cadrul no!iunii de monument istoric. În 'elul acesta, tre tat, întregul atrimoniu al culturii trecutului a de%enit obiect al reocu ărilor de a$l roteja şi restaura. Însă şi în urma acestei lărgiri, con!inutul no!iunii de monument, se limita numai la obiecte cu caracter de unicat. .mbian!a unor monumente de mare interes, care cre#ndu$le cadrul, a%ea darul de a le une în %aloare, sco!#ndu$le în e%iden!ă caracterul şi monumentalitatea, era de cele mai multe ori subestimată. 4ai mult dec#t at#t. B erioadă de tim , în cursul celei de$a doua jumătă!i a secolului al H0H$lea, a dominat ideea înlăturării acestei ambian!e, entru a se crea largi s a!ii libere în jurul monumentelor, socotite necesare entru erce erea lor 'a%orabilă. În 'elul acesta, nu numai că a 'ost sacri'icată te/tura istorică a oraşelor, dar înseşi monumentele, care au 'ost conce ute să 'ie erce ute în cadrul lor tradi!ional, au a%ut de ierdut. 8re tat însă no!iunea de monument istoric a 'ost e/tinsă şi asu ra ambian!ei monumentelor, asu ra unor "one orăşeneşti de interes istoric, asu ra unor centre istorice şi chiar oraşe întregi, deşi marea masă a clădirilor, cu rinse în erimetrul acestor arii, ceda ca %aloare istorică şi arhitecturală 'a!ă de monumentele cu caracter de unicat. .u a ărut în 'elul acesta no!iuni de zonă istorică, centru istoric, oraş istoric. Locurile istorice. Carta interna!ională a restaurărilor, ado tată la :ene!ia în 196A, cons'in!eşte o no!iune nouă, locurile istorice. ;rin locuri istorice se în!eleg eisaje caracteristice, terenurile care au constituit teatrul unor e%enimente de seamă entru %ia!a o oarelor, "onele arheologice şi ariile unor %echi aşe"ări. C#m ia 9ibertă!ii de la Blaj, cr#ngul de la 0sla" unde a 'ost citită roclama!ia re%olu!ionarilor de la 18A8, re"er%a!ia arheologică, cores un"ătoare întinderii cur!ii domneşti la 7ucea%a, centrelor oraşelor 0aşi şi 7ucea%a, "onele cu rinse în interiorul "idurilor de incintă 'eudale la 7ibiu sau Cluj, sunt locuri istorice. 2in categoria locurilor istorice, cea mai mare im ortan!ă o re"intă nucleele istorice ale aşe"ărilor urbane şi rurale. .ria lor, delimitată de către re ere de natură urbanistică, arhitecturală sau arheologică, include în interiorul ei %alori im ortante entru istoria arhitecturii şi a urbanismului. C#nd nucleul istoric se re"intă ca o "onă închegată, în care marea majoritate a clădirilor au o %aloare

istorică, se recomandă utili"area termenului de centru istoric. =e re"ent#nd, de cele mai multe ori, întreaga întindere a oraşului în erioada 'eudală, centrele istorice se în'ă!işea"ă ca un mie" al oraşului actual, ca un centru al său, de unde şi denumirea ce li se dă. C#nd nucleul istoric nu se în'ă!işea"ă ca o "onă închegată, monumentele cu caracter de unicat 'iind rinse de o masă de clădiri care cedea"ă ca %aloare în 'a!a celor dint#i, iar delimitarea este mai u!in certă (în li sa unor "iduri, a unei incinte+, este mai otri%ită denumirea de zonă istorică. Centrele şi "onele istorice sunt de!inătoare ale unui regnant caracter s eci'ic, urt#nd am renta eta ei ini!iale a 'undării oraşului sau, de cele mai deseori, a unei succesiuni de eta e care re re"intă însăşi %ia!a oraşului. .cest caracter s eci'ic al centrelor istorice este adeseori determinant entru ersonalitatea oraşului. =oma, &loren!a, :ene!ia, arisul, 4osco%a, 9eningradul etc3 la noi în !ară, 7ucea%a, 0aşiul, 7ighişoara, Braşo%ul îşi datorea"ă ersonalitatea, în mare măsură, centrului lor istoric. Monumentele istorice şi obiectele de muzeu . În'ă!iş#nd di'eritele categorii ale monumentelor istorice du ă natura lor, este necesar de a delimita domeniul lor de domeniul obiectelor de mu"eu care, du ă cum am arătat, ot 'i şi ele monumente ale culturii. 7 re deosebire de monumentele istorice, care sunt legate de ăm#nt, obiectele de mu"eu sunt mobile şi ot 'i, în consecin!ă strămutate dintr$un loc într$altul. B gru are de monumente istorice oate constitui un ansamblu, care îşi oate schimba con'igura!ia la di'erite inter%ale de tim 3 o adunare de obiecte de mu"eu nu oate constitui dec#t o colec!ie, a cărei organi"are se oate 'ace du ă criterii %ariate şi modi'ica oric#nd. Bbiectele de mu"eu sunt 'oarte di'erite rin natura şi %aloarea lor. >le a ar!in următoarelor categorii, Bbiecte ce !in de domeniul culturii materiale, unelte de roduc!ie, arme, in%entar şi utilaj casnic3 o ere de artă lastică ( ictură şi scul tură cu toate genurile subordonate+, desen, gra%ură, ictură în ulei, 'rescă, scul tură rotundă, relie'uri etc.3 o ere de artă a licată, or'e%rărie, !esături, ceramică3 obiecte ce a ar!in etnogra'iei şi 'olclorului, categorie în care se include iese ce ot 'i, de 'a t, încadrate în cele trei categorii enumerate mai sus3 e/ onate care a ar!in regnului mineral, %egetal sau animal, iese conser%ate, mulaje, lante sau animale %ii. Enele dintre obiectele de mu"eu ot a%ea o %aloare e/ce !ională şi o mare im ortan!ă culturală sub as ect cogniti% şi estetic. >le, toate, retind a 'i conser%ate şi restaurate cu grijă şi e/ use în anumite condi!ii climati"are şi iluminare într$un mu"eu şi, bineîn!eles, în condi!ii o time de erce ere. În 'elul acesta ele intră în circuitul cultural. >ste ade%ărat că şi un monument de arhitectură oate de%eni mu"eu rin 'a tul că adă osteşte obiecte de mu"eu sau în %irtutea ro riei sale %alori. 2e"a'ectarea în masă a monumentelor de arhitectură, mai ales c#nd este %orba de "one istorice întinse, nu este însă osibilă. 8otodată, cu e/ce !ia monumentelor etnogra'ice, de lemn, care ot 'i strămutate în mu"ee în aer liber, strămutarea unui monument de "idărie într$un mu"eu nu oate 'i dec#t o e/ce !ie. 2e alt'el, o asemenea o era!ie este osibilă numai c#nd monumentul

este e/ecutat din iatră 'ă!uită şi, în consecin!ă, oate 'i )demontat* şi )remontat* e alt am lasament. În alte ca"uri nu se ob!ine, de 'a t, dec#t o co ie la scara 1I1. 4area majoritate a monumentelor de arhitectură, a căror ondere în cadrul monumentelor istorice este hotăr#toare, are o destina!ie ractic$utilitară şi artici ă rin aceasta la rocesele %ie!ii cotidiene. Clădirile, ansamblurile de clădiri, centrele şi "onele istorice sunt rinse în des'ăşurarea roceselor 'undamentale ale organismului urban, care sunt reglementate rin ac!iunile de sistemati"are şi alte măsuri urbanistice s eci'ice. 8oate monumentele istorice, de arhitectură, de arheologie şi de artă lastică (cele din urmă 'ără o destina!ie utilitară+ constituie com onente estetice ale eisajului natural, urban sau rural, şi sunt rinse în rela!iile 'unc!ionale ce ac!ionea"ă e lan "onal sau local. În 'elul acesta, cone/iunile monumentelor istorice sunt mult mai largi dec#t cele ale obiectelor mobile de mu"eu. 2e aceea, identi'icarea obiectelor de mu"eu cu monumentele istorice sub as ectul 'unc!iunilor, ra orturilor cu economia şi %ia!a s irituală a societă!ii, a cerin!elor de conser%are, între!inere ori administrare, ar 'i greşită. 2e alt'el, înce #nd cu din 196J, e lan mondial alături de Consiliul 0nterna!ional al 4u"eelor (0CB4+, s$a constituit Consiliul 0nterna!ional al 4onumentelor şi 9ocurilor 0storice (0CB4B7+, am#ndouă atronate de E->7CB, ceea ce arată că o di%i"iune a reocu ărilor 'a!ă de aceste două domenii de %alori culturale a are necesară. Clasificarea monumentelor istorice după utilizarea lor. 4onumentele istorice ar mai utea 'i categorisite, în 'unc!ie de utili"area lor, în monumente moarte şi %ii. Monumentele moarte sunt cele care şi$au ierdut 'unc!iunea lor utilitară. 2in categoria monumentelor moarte 'ac arte monumentele arheologice şi cele a'late în ruină. Monumentele vii sunt cele care înde linesc o 'unc!ie ractic utilitară, 'ie că şi$au ăstrat$o e cea ini!ială, 'ie că aceasta s$a schimbat. 8rebuie obser%at că această clasi'icare se re'eră la monumentele de arhitectură sau la cele care, deşi încadrate în altă categorie, sunt clădiri (monumente arheologice, construc!ii cu caracter roducti%, monumente de arhitectură o ulară, cse memoriale+. 4onumentele de artă au numai o 'unc!ie estetică (cu as ectele ei cogniti% şi educati%+ sau redominant estetică, în ca"ul '#nt#nilor, de ildă, care înde linesc şi o 'unc!ie utilitară. Categorisirea monumentelor în moarte şi %ii este contestată de unii s ecilişti, întruc#t, în condi!iile reocu ării entru %alori'icarea lor multilaterală şi aşa$numitele )monumente moarte* sunt incluse ca mu"ee în circuitul %ie!ii contem orane. Îm ăr!irea monumentelor în moarte şi %ii are, în schimb, un temei legat de metodologia restaurărilor care, du ă cum se %a %edea mai de arte, di'eră de la o categorie la alta. Clasificarea monumentelor istorice după importanţa lor . În s'#rşit, monumentele se mai clasi'ică du ă im ortan!a lor. .ceastă categorie este în 'unc!ie de legisla!ia 'iecărei !ări. >/istă state în care clasi'icarea monumentelor du ă im ortan!a lor nu constituie obiectul unei legi'erări (0talia, E.=.7.7., =om#nia+. În alte !ări, se 'ac două sau mai multe categorii du ă im ortan!ă, ca

de ildă, monumente de interes interna!ional, monumente de interes na!ional şi monumente de interes local. Categorisirea monumentelor du ă im ortan!a lor este legată de stabilirea unor răs underi administrati%e, ri%ind rotejarea şi restaurarea lor. 4onumentele istorice sunt mărturii ale unor ci%ili"a!ii ale trecutului. >le nu %orbesc, în mod eloc%ent, des re de"%oltarea 'or!elor şi rela!iilor de roduc!ie, des re e%olu!ia conce !iilor estetice şi modul în care acestea au 'ost întruchi ate în o ere de artă. 4onumentele re'lectă e%enimentele cele mai im ortante din %ia!a o oarelor. Constituind însăşi tradi!ia, monumentele istorice dau sentimentul continuită!ii. ;rin în%ă!ămintele e care le includ ele 'ecundea"ă crea!ia contem orană. 7ursă ine ui"abilă de cunoaştere, obiect de admira!ie şi delectare estetică, monumentele au în %ia!a societă!ii o im ortan!ă deosebită. Noţiunea de restaurare şi evoluţia ei. -o!iunea de restaurare, ca şi no!iunea de monument a a%ut o e%olu!ie istorică, modi'ic#ndu$se în 'unc!ie de schimbarea conce !iilor ri%ind istoria şi teoria arhitecturii, ri%ind modalită!ile de ăstrare a monumentelor e/ rimate într$o metodologie s eci'ică. .c!iunile îndre tate către men!inerea sau reconstruc!ia unor clădiri monumentale, care au a%ut loc în decursul tim urilor #nă la decretul con%en!iei -a!ionale 'rance"e din 1G9K, nu ot 'i considerate ca restaurări întruc#t, chiar dacă satis'ăceau cerin!ele acesteia, nu re re"entau o reocu are care să constituie o re'lectare conştientă a cerin!elor unei ştiin!e, a unei disci line. Înce #nd cu data arătată, în 'unc!ie de o"i!ia culturală a 'iecărei eta e a de"%oltării sociale, s$a modi'icat şi con!inutul no!iunii de restaurare şi metodologia disci linei, care s$a conturat tre tat, înce #nd cu rimele inter%en!ii asu ra monumentelor. Cea dint#i eta ă a e%olu!iei conce !iilor cu ri%ire la restaurare, care cu rinde rimele atru decenii ale secolului al H0H$lea, deşi nu se ba"a e o doctrină atotcu rin"ătoare care să 'i/e"e rinci iile şi metodologia a licării acestora ('a t care a îndre tă!it e unii autori s$o denumească eta a empirică a restaurărilor+, totuşi, dacă selectăm tendin!ele ei 'undamentale, ea se întemeia e rinci iul de a ob!ine reîntregirea monumentelor istorice rin re unerea în o eră a elementelororiginale sau rin reeditarea acestora. În cursul acestei eta e s$au 'ăcut îndeosebi restaurări ale unor monumente a ar!in#nd =omei antice, ri%ite ca norme estetice de către orientarea contem orană a artei clasiciste. . doua eta ă a e%olu!iei conce !iilor de restaurare se întinde a ro/imati% între anii 18AK$188K. &ormularea no!iunii de restaurare a ar!ine şi de data aceasta culturii 'rance"e. =ecurg#ndu$se la no!iunea de stil, în!eles ca o realitate estetico$tem orală, se ajunge la conclu"ia readucerii monumentelor istorice la o unitate stilistică ro rie eta ei ini!iale a e/isten!ei lor, anul#nd, în 'elula cesta, caracterul s eci'ic al o erei, re"ultat tocmai din su ra unerea unor momente succesi%e ale reali"ării sale. .ceastă eta ă a 'ost denumită doctrinară. 2octrina unităţii de stil, romo%ată de şcoala arhitectului 'rance" :iollet$le$2uc (181A$ 18G9+, a a%ut de în'runtat o altă doctrină care re'u"a orice inter%en!ie asu ra monumentelor care ar 'i de ăşit reocu ări de ordinul între!inerii lor curente. 0ni!iatorul acestei orientări a 'ost criticul de artă engle" 6ohn =usDin (1819$19KK+. 4işcarea declanşată de =usDin urmărea să substituie restaurarea rintr$un

res ect a roa e religios în 'a!a monumentelor trecutului, dublat de un îndemn la asi%itate, la o atitudine 'atalistă în 'a!a dis ari!iei lor, socotită de neînlăturat. Cea de$a treia eta ă, care înce e a ro/imati% cu anul 188K şi durea"ă #nă du ă cel de$al doilea ră"boi mondial, oate 'i denumită eta ă restaurărilor istorice şi ştiinţifice. ;rinci iul restaurării istorice se caracteri"ea"ă rin două elemente 'undamentale, studiul a ro'undat al istoriei monumentului care să ermită reconstituirea elementelor dis ărute e ba"a unei documenta!ii certe şi ăstrarea tuturor eta elor %aloroase ale e/isten!ei sale. 8eoreticienii cei mai im ortan!i ai noii orientări sunt 9uca Beltrami şi Camillo Boito. 2ocumentele 'undamentale care au caracteri"at e lan teoretic această orientare au a ar!inut Congresului inginerilor şi arhitec!ilor italieni de la =oma din 188L şi con'erin!ei interna!ionale de la .tena din 19L1, care a elaborat documentul cunoscut sub numele de )Carta de la .tena*. 9a u!in tim du ă Con'erin!a de la .tena, ale cărei te"e au concreti"at e/ erien!a a a ro/imati% atru decenii de acti%itate, Gusta%o Gio%annoni (18GL$ 19A8+, relu#nd rinci iile 'ormulate în Carta .tenei, le dă o nouă elaborare, 'undament#nd aşa$numita restaurare ştiinţifică. =elu#nd ideea ăstrării tuturor eta elor de construc!ie a unui monument, această orientare tinde să limite"e inter%en!iile restauratorilor e/clusi% la o strictă conser%are. 2istrugerile ro%ocate de cel de$al doilea ră"boi mondial, agubele însemnate aduse atrimoniului monumental şi istoric al umanită!ii, au retins o re%edere a teoriilor şi te"elor 'undamentate anterior. 9ucrările e'ectuate du ă cel de.al doilea ră"boi mondial deschid o nouă eta ă a e%olu!iei ştiin!ei restaurărilor. 7itua!ia unor monumente, gra% a%ariate sau ar!ial distruse, a retins să se recurgă la reconstituirea lor, o era!ie categoric res insă de rinci iul restaurării denumită ştiin!i'ică. -oua orientare în domeniul restaurărilor urmăreşte să îmbine rinci iul istoric, al ăstrării com onentelor %aloroase, cu acela al reeditării unită!ii lastice a monumentelor. 2e aici decurge admiterea unor reîntregiri sau reconstituiri ba"ate e o documenta!ie certă, care să ermită reeditarea as ectului monumentului cores un"ător unei anumite eta e a e/isten!ei sale (socotită ca eta ă o timă+, 'ie, în li sa unor mărturii istorice, admiterea unor com letări neutre, elaborate în s iritul arhitecturii ccontem orane. Noţiunile de restaurare şi conservare . În conce !ia ştiin!i'ică modernă, restaurarea constituie un com le/ de o era!ii care se eşalonea"ă în cadrul a două tre te distincte, lucrările de conser%are şi lucrările de restaurare ro riu$ "isă. ;rin conservare se în!elege întregul şir de măsuri care au dre t obiecti% ăstrarea monumentului în bunăstare şi, ca o consecin!ă, relungirea e/isten!ei sale. Conser%area cu rinde o gamă largă de lucrări de la o era!ii sim le de între!inere şi re ara!ii #nă la măsuri com licate de consolidare a monumentului. 8răsătura distincti%ă a lucrărilor de conser%are este aceea că ele nu$şi ro un modi'icarea as ectului monumentului, ăstr#ndu$l în 'orma în care a ajuns #nă în "ilele noastre. ;rin restaurare se în!eleg acele categorii de lucrări care, înglob#nd şi obiecti%ele conser%ării (asigurarea solidită!ii monumentului şi rin aceasta a longe%ită!ii sale+, urmăresc să$l readucă 'ie la în'ă!işarea sa ini!ială, 'ie la o 'ormă

e care a că ătat$o în cursul uneia dintre eta ele %aloroase ale e/isten!ei sale, reîntregindu$l, totodată, în limita documentelor, sub as ectul unită!ii sale lastice. 4onumentele istorice au în general în urma lor o %ia!ă com le/ă. 4ulte dintre ele nu au utut 'i terminate nici de către meşterul ini!ial şi nici în erioada în care un stil şi$a ăstrat neschimbate caracteristicile sale. -e%oile de %ia!ă ale oamenilor şi gusturile lor estetice, în continuă schimbare, au 'ăcut ca monumentele să 'ie com letate cu noi com onente 'unc!ionale şi estetice, care, c#teodată le$au diminuat %aloarea, altădată le$au s orit$o. În 'elul acesta restaurarea nu se oate reduce, în esen!ă, la reeditarea 'ormei ini!iale a monumentului. >a constituie un roces de selec!ie, de înlăturare a unor com onente li site de %aloare care de'ormea"ă monumentul, de e%iden!iere şi %alori'icare a altora care, re re"ent#nd momente im ortante ale e/isten!ei monumetului, oglindesc e%olu!ia istoriei arhitecturii şi a artelor. În consecin!ă, dacă %rem să gradăm ca"urile de inter%en!ie asu ra unui monument, trebuie să luăm în considera!ie, în ordinea am loarei şi a sarcinilor calitati%e e care şi le ro un, următoarele lucrări, măsuri de între!inere, re ara!ii curente, re ara!ii ca itale, lucrări de consolidare şi lucrări de restaurare ro iu$ "ise. În 'unc!ie de natura lor, lucrările re restaurare ro riu$"isă ot a ar!ine unor categorii di%erse. 2i'eri!i teoreticieni ai roblemelor de restaurare au clasi'icat în mod distinct aceste categorii care totuşi, în esen!ă, indi'erent de denumirea e care o ca ătă, au acelaşi con!inut. .m#n#nd comentariul ri%ind criteriile de clasi'icare a lucrărilor de restaurare, entru a dis une de la înce ut, ca instrument de lucru, de o seamă de no!iuni care să ermită în!elegerea ca itolelor care urmea"ă, recurgem, sim li'ic#nd în arte lucrurile, la reci"area următoarelor categorii de lucrări, restaurare de eliberare, de re!ntre ire, de reconstituire, de inovaţie. Restaurarea de eliberare re re"intă acea categorie de lucrări rin care se urmăreşte degajarea unui monument de su ra uneri, strati'icări şi adaosuri li site de %aloare. ;rin restaurarea de re!ntre ire se în!elege înlocuirea unor ăr!i dintr$un monument, de%enită necesară din cau"a stadiului de degradare în care se găsesc sau com letarea unor ăr!i li să, reconstituite e ba"ă de documente sau, c#teodată, rin analogie. 2in unctul de %edere al as ectului lastic, o era!iile de reîntregire se ot re'eri la orice com onentă a monumentului < %olumetrică, s a!ială sau decorati%ă. Restaurarea de reconstituire constituie reeditarea unui monument dis ărut din cau"e 'ortuite, a ba"a unor documente care ermit reconstruc!ia sa integrală. "trămutarea unui monument este un ca" s ecial al restaurării de reconstituire. În mod ractic, ea este osibilă c#nd, rin natura materialului şi modul de a$l une în o eră, monumentul se oate )demonta* şi recom une. În ca"ul în care natura materialului şi modul de a$l une în o eră nu ermit o asemenea lucrare, este %orba, în 'a t, de demolarea monumentului şi de re roducerea sa identică e un alt am lasament, recurg#nd la material recu erat sau la material nou.

Restaurarea de inovaţie are dre t obiect desă%#rşirea unui monument rămas neterminat din di'erite cau"e, reeditarea unor com onente 'unc!ionale dis ărute, entru a căror reconstituire li sesc documente, sau includerea în cadrul unui ansamblu istoric a unor noi elemente, cerute de ne%oile %ie!ii contem orane. 8rebuie semnalat că toate aceste lucrări, 'ie ele de terminare, de com letare sau de e/tindere, sunt considerate în cadrul lucrărilor de restaurare rin 'a tul că arhitectul o erea"ă asu ra unor monumente istorice sau într$un cadru istoric. .st'el, ele re re"intă, în 'ond, o crea!ie arhitecturală contem orană, dar care, datorită condi!iilor s eciale, men!ionate mai înainte, retinde o metodologie a arte. Bagajul de no!iuni al căror con!inut a 'ost e/ licat în cadrul acestui ca itol, de'ini!iile date, ne ermit să ne ocu ăm în continuare de cercetarea cau"elor care ro%oacă degradarea monumentelor şi irosirea as ectului lor original, entru a trece a oi la a ro'unndarea teoriei restaurărilor, ri%ită rin risma e%olu!iei sale istorice şi a stadiului ei actual, c#t şi a metodologiei cores un"ătoare, ilustrate rin acti%itatea ractică des'ăşurată în !ara noastră, c#t şi în alte !ări care se disting rin bogă!ia atrimoniului lor monumental.