You are on page 1of 22

CATEGORIILE LUCRĂRILOR DE RESTAURARE Cercetările întreprinse permit restauratorului să precizeze etapa iniţială de construcţie a unui monument sau a unui

ansamblu, cât şi completările şi adaosurile intervenite în decursul vremurilor. Trebuie semnalat că, adeseori, cu prilejul diverselor adaosuri, intervenţia nu s-a limitat numai la anexarea, alipirea, adăugarea unui corp sau element nou, tratat în stilul epocii. bişnuit, în asemenea prilejuri, însăşi nucleul iniţial era considerat în spiritul ar!itecturii timpului când s-a "ăcut adaosul respectiv. #st"el, de pildă, biserica mănăstirii $ecu %&'()*, monument moldovenesc de "actură muntenească, "iind alungită către s"ârşitul secolului al +,----lea, şi edi"iciul iniţial a "ost modi"icat, prin înălţarea cornişei, înc!iderea laturilor de nord şi de sud ale pridvorului %cea de vest "iind demolată* şi suprapunerea peste arcadele sale originale a succesiunilor de arcaturi care înlănţuie întregul monument modi"icat. concomitent, a "ost înlocuită învelitoarea turlei naosului cu o învelitoare în "ormă de bulb, aidoma terminaţiei celei dea doua turle, ridicată deasupra pronaosului modi"icat. #celaşi "enomen se poate urmări în ar!itectura ecleziastică şi civilă a oraşelor din Transilvania. /a Cluj, de pildă, biserica gotică a mănăstirii 0ranciscanilor a "ost în întregime trans"ormată în stil baroc, iar construcţiile de locuinţe gotice sau renanscimentale, su"erind în mod "recvent supraetajări, în perioada când erau dominante stilurile baroc, empire, sau clasicist, au "ost re"ăcute în spiritul acestor stiluri. 1inând seama de acest "enomen, al alăturării sau suprapunerii etapelor de construcţie, restaurarea poate recurge la soluţii di"erite. Etapa optimă a monumentului. #vând la bază o operaţie de analiză şi apreciere, urmărind să stabilească valoarea componentelor monumentelor, restaurarea trebuie să prevadă păstrarea acelor etape care prezintă interes şi înlăturarea acelor ce sunt lipsite de valoare istorică şi estetică, "iind, totodată, în detrimentul perceperii "avorabile a componentelor autentice. 2n consecinţă, restaurarea va trebui să stabilească o etapă optimă a monumentului, reprezentând acea "ază când se opreşte evoluţia sa pozitivă, după care încep să apară componente care îi diminuează valoarea. 2n "uncţie de gradul de păstrare a di"eritelor etape de construcţie, restaurarea va reda "iecărei componente a monumentului aspectul ei original sau, în cazul în care aspectul lor original a "ost în mod !otărâtor modi"icat, cu prilejul uneia dintre etapele ulterioare de construcţie, în"ăţişarea pe care au căpătat-o în cursul acestei etape. 3estaurarea constituie un complex de operaţii care se eşalonează în cadrul a două trepte distincte4 lucrările de conservare şi lucrările de restaurare propriu-zisă, a căror de"iniţie a "ost dată în capitolul introductiv al lucrării. Caracterul distinctiv a celor două trepte constă în "aptul că cea dintâi, conservarea, are drept obiectiv păstrarea monumentului în stare bună, "ără să-şi propună modi"icarea aspectului său pentru a reveni la în"ăţişarea iniţială sau cea corespunzătoare uneia dintre etapele de construcţie, în timp ce restaurarea, rezolvând şi obiectivele conservării, constituie un proces dialectic de negare şi selecţie a etapelor eşalonate cronologic, în baza căruia îşi propune soluţionarea unor probleme de valori"icare istorică şi estetică 5 ar!itecturală, urmărind reîntregirea unităţii plastice a monumentului prin reeditarea unor componente dispărute, cu sprijinul unor documente, prin analogie sau "ăcând apel la ar!itectura vremii noastre.

6e"inirea teoretică a categoriilor lucrărilor de restaurare a constituit, ca şi în cazul precizării s"erei şi conţinutului celorlalte noţiuni şi categorii ale disciplinei, un proces istoric, în sensul că apariţia de noi noţiuni a "ost legată de evoluţia concepţiilor de restaurare. Conservarea cuprinde următoarele categorii de lucrări4 întreţinere, reparaţii %curente şi capitale* şi consolidare. #mplitudinea problemelor, în cadrul "iecărei din aceste categorii, este, "ără îndoială, "uncţie de gradul de păstrare în care se găseşte monumentul. 6in rândul acestor operaţii "ac parte atât lucrări "oarte simple care, cu condiţia de a nu altera imaginea monumentului sau calitatea materialelor care îl compun, nu necesită o teoretizare specială, respectarea unor norme elementare "iind su"icientă, cât şi lucrările complicate, de conservare a materialelor sau de consolidare, constând din intervenţii delicate asupra structurilor constructive, care pretind o metodologie specială. #specte teoretice deosebite le ridică categorisirea operaţiilor care constituie restaurarea propriu-zisă. #semenea categorisiri constituie obiectul di"eritelor lucrări de sinteză privind problemele de restaurare. Carlo 7erogalli, comentând problema categoriilor de restaurare, îl citează pe 8ustavo 8iovannoni ca "iind acela care a precizat următoarele tipuri de restaurare ar!itecturală4 consolidare, eliberare, reîntregire, inovaţie. /a rândul său, 7erogalli propune lărgirea acestei serii tipologice care s-ar prezenta ca urmare în "elul următor4 consolidare, eliberare, reîntregire, reconstrucţie, inovaţie, la care se adaugă mutarea şi reproducerea monumentelor %această din urmă categorie "iind di"erenţiată de reconstrucţie* şi restaurarea restaurărilor&*. #l"redo 9arbacci de"ineşte următoarele categorii ale lucrărilor de restaurare %incluzând în cadrul acestora şi cele de conservare*4 întreţinere, consolidare, recompunere, eliberare, reîntregire, întregire %terminare sau completare*, extindere, reconstrucţie şi mutare)*. 6upă cum se vede, lucrările de întregire %terminare sau completare* şi de extindere, cuprinse în variantele precedente în cadrul unei singure categorii, aceea a restaurărilor de inovaţie sunt aici di"erenţiate. Trebuie semnalat că între di"eritele categorii de lucrări nu există o graniţă categorică. ele se succed adesea obligatoriu, constituind componente ale procesului unic de restaurare. #st"el, de plidă, există o asemenea succesiune între lucrările de eliberare şi cele de reîntregire. #deseori, un monument degajat de o seamă de adaosuri parazitare prezintă elemente ştirbite care se pretind a "i reîntregite. 6in acest motiv categoriile lucrărilor de eliberare şi reîntregire nu vor "i prezentate separat, ci împreună. 6e asemenea, între lucrările de reîntregire şi cele de reconstituire %reconstrucţie* nu există o graniţă precisă, încadrarea unor lucrări într-o categorie sau alta "iind determinată de anumite aspecte cantitative. #st"el, de pildă, dacă reîntregirea unor elemente ştirbite sau reconstrucţia unui monument distrus se încadrează, în mod cert, respectiv, în cele două categorii enunţate, reconstituirea unei componente importante, dispărute, a unei clădiri 5 a unei turle, a unui cat, a unui corp sau aripi 5 care, în raport cu edi"iciul respectiv, constituie o operaţie de reîntregire, în ceea ce priveşte elementul în sine constituie o operaţie de reconstrucţie. /a "el, lucrările de reîntregire a unor componente,

& )

* Carlo 7erogalli, op.citat, p.:&. * #l"redo 9arbacci, Il restauro dei monumenti in Italia, 3oma &;<'.

în "uncţie de documentele existente, pot trece de la încadrarea lor în rândul operaţiilor de reîntregire sau reconstrucţie, în categoria restaurărilor de inovaţie. 2n cele ce urmează vom grupa lucrările de restaurare în patru categorii care ne par a epuiza toate cazurile şi variantele posibile4 eliberare, reîntregire, reconstituire şi inovaţie=*. Restaurarea de eliberare şi de re ntre!ire Eliberarea şi re ntre!irea "olumelor. /ucrările de eliberare şi de reîntregire se pot re"eri la orice componentă a unui monument sau a unui ansamblu, volum, spaţiu, "aţade, desc!ideri, paramente etc. 2n cursul existenţei lor, monumentele au căpătat diverse adaosuri, "ăcându-se, cu acest prilej apel la orientări stilistice corespunzătoare epocii în care a avut loc intervenţia. /ucrările de eliberare urmăresc degajarea monumentului de asemenea adaosuri, atunci când acestea sunt lipsite de valoare. >otărârea privind executarea unei lucrări de elibarare trebuie să aibă la bază o apreciere a valorii estetice a elementului ce urmează a "i înlăturat. $e pot lua decizii în ceea ce priveşte înlăturarea unor componente ale monumentelor datorate unor "aze sau etape ulterioare de construcţie, c!iar dacă prezintă o anumită valoare sub aspect istoric şi estetic, atunci când masc!ează părţi ale monumentului de o importanţă excepţională, în aşa "el, încât sacri"icarea celor dintâi ar contribui la evidenţierea şi valori"icarea acestora, sporind prin aceasta interesul pe care îl reprezintă monumentul. 2n cazurile cele mai simple, lucrările de eliberare capătă caracterul degajării volumelor monumentului de anexe parazitare. #st"el, turnul 9ărăţiei din Câmpulung?uscel şi vec!ea casă paro!ială din acelaşi complex %<:a-<:d* au "ost degajate de clădirile lipsite de valoare care împiedicau perceperea volumelor acestor monumente. 2n incinta mănăstirii $uceviţa, zidul împrejmuitor a "ost eliberat pe latura de nord de construcţiile parazitare, situate de o parte şi de alta a turnului de intrare, ceea ce a permis reconstituirea drumului de strajă, degajat cu acest prilej. ,olumul, deosebit de armonios croit, al bisericii $". @icolae 6omnesc din Curtea de #rgeş %&;a-&;c* a "ost eliberat de pridvorul parazitar şi de turla "alsă ridicată deasupra pronaosului. Cu prilejul restaurării ?itropoliei din 9ucureşti, partea in"erioară a turlelor bisericii %<&a,<&b* a "ost degajată de îngroşările de zidărie executate la începutul secolului al +-+-lea cu scop de consolidare, având aspectul unei supraînălţări a bazelor lor. lucrare similară s-a "ăcut în cazul turlelor %<<e-<<!* de pe pronaosul bisericii 6omneşti de la Târgovişte, unde căptuşirea lor exterioară a "ost rezultatul unei măsuri ce viza acelaşi obiectiv al consolidării. 9iserica Curtea ,ec!e din 9ucureşti a "ost eliberată de corpurile parazitare %):a-):c*, în stil neogotic, care îi denaturau complet volumul. #u "ost înlăturate adaosurile ulterioare, lipsite de valoare, "ăcute bisericii $".8!eorg!e din 7iteşti 5 un antepridvor-tindă, adăugat pridvorului iniţial, şi un turn clopotniţă, cu caracter eclectic %neogotic şi clasicizant* 5 lucrări de eliberare care au constituit sursa precizării aspectului iniţial al monumentului %<(c,<(d* şi a executării unor lucrări de reconstituire a "oişorului, ridicat deasupra pridvorului, şi acelor două turle care încununau spaţiul pronaosului. 9iserica mănăstirii
=

*2n ceea ce priveşte lucrările de consolidare, ele nu constituie atât o categorie speciAală a lucrărilor de conservare sau de restaurare, cât ansamblul de măsuri cu caracter te!nic care intervin în cadrul întregului proces de restaurare. #ceste măsuri sunt obiectul unui capitol special despre te!nica în restaurare.

3adu-,odă din 9ucureşti a "ost eliberată de învelişul neogotic %căptuşirea zidurilor exterioare şi supraînălţarea lor*. 0aţada de sud a bisericii Bvang!elice din $ebeş, monument care prezintă două etape principale de construcţie, corespunzătoare perioadelor de dominaţie a stilului romanic şi gotic, a "ost degajată de cele două pridvoare alipite ei în secolul al +,----lea, ceea ce a permis să se contureze, cu mai multă claritate, volumul bisericii şi să se scoată la lumină elemente de sculptură gotică, %<;c,<;d* ascunse cu prilejul construirii unuia din pridvoare:*. /ucrări de mare interes, de eliberare şi de reîntregire, sunt ilustrate de restaurarea învelitorilor bisericilor din nordul ?oldovei, datând îndeosebi din vremea lui Cte"an cel ?are şi 7etru 3areş. Ble au avut drept obiect reeditarea unor soluţii volumetrice originale ale acoperişurilor şi învelitorilor care au "ost irosite, ca urmare a unor re"Aaceri ulterioare. 2nvelitorile cele mai răspândite, în vec!ime, în ţara noastră, au "ost cele de şindrilă montate pe o şarpantă de lemn. 3ealizate "iind dintr-un material perisabil, aceste acoperişuri au căzut, în mod "recvent pradă incendiilor sau acţiunii distructive a agenţilor naturali. Ca urmare, acoperişurile au "ăcut parte dintre componentele supuse de cele mai dese ori înlocuirii. Cu acest prilej, meşterii constructori, "ie că au menţinut "orma lor vec!e, "ie că, de cele mai multe ori, au adoptat o "ormă nouă, în "uncţie de tendinţele stilistice ale epocii în care a avut loc intervenţia. 7rintre cele mai caracteristice soluţii de acoperişuri, "olosite în vec!ea ar!itectură românească, sunt cele ale bisericilor moldoveneşti din secolele +,-+,-. Bxecutate cu învelitori din material lemnos şi, câteodată, probabil ceramic, ele se caracterizau prin acoperirea separată a "iecărui volum al clădirii, racordarea dintre ele "ăcându-se prin şei care asigurau scurgerea apelor şi aruncarea zăpezilor. #tunci când nu au "ost înlocuite prin acoperişuri executate după modelele în vigoare ale altor etape stilistice, acoperişurile care au sc!imbat pe cele originale, din comoditatea sau neştiinţa meşterilor, nu au mai reeditat e"ectele lor plastice caracteristice4 cele rezultate din modul de degajare al turlelor, în cazul edi"iciilor cu turlă, sau din prezenţa unor monumentale ieşinduri, în "ormă de umbrelă, rezultate din prelungirea învelitorii deasupra "aţadelor de vest. 7rincipalele documente care au permis reconstituirea "ormei acestor acoperişuri au "ost tablourile votive, precum şi urmele lăsate de învelitorile originale pe baza turlelor. %:)c,:=c* Trebuie semnalat că lucrările de restaurare e"ectuate nu pot avea pretenţia de a reedita întocmai proporţiile şi dimensiunile acoperişurilor originale. 7ornind de la datele certe arătate, ele reprezintă un e""ort de creaţie, iar valoarea lor constă în "aptul că se înscriu în caracterul vec!ii ar!itecturi, "iind în "elul acesta, mai apropiate de imaginea iniţială a monumentului decât acoperişurile care au luat locul celor originale. 6e asemenea, plecând de la aprecierea "aptului că învelitorile au, în primul rând, un rol de protecţie, restauratorii au tins să lărgească streaşina bisericilor, îndeosebi în cazul celor pictate, pentru a spori, în acest "el, e"icacitatea lor în ceea ce priveşte apărarea picturii. 3estaurarea acestor acoperişuri are, pe de o parte, caracterul unor lucrări de eliberare, atât pentru că degajează partea ascunsă a turlelor, cât şi prin "aptul că înlătură integral o intervenţie care modi"ica aspectul iniţial al monumentelor. pe de altă parte, şi caracterul unor lucrări de reîntregire a compoziţiei de volume, admiţându-se elementele de aproximare semnalate.
:

* 2n ceea ce ne priveşte regretăm intervenţia "ăcută, cel puţin cea re"eritoare la unul dintre portice, cel alipit navei romanice, deoarece constituia un element de varietate şi pitoresc, de unde rezulta un aspect pe care îl socotim superior din punct de vedere estetic în"ăţişării actuale, golaşe, a "aţadei.

3eeditarea, relativ ipotetică, a "ormei acestor acoperişuri a permis o abordare di"erenţiată a problemelor restaurării, de la caz la caz, în "uncţie de condiţiile pe care le prezenta "iecare monument, cu toate că, în mare, toate acoperişurile re"ăcute se înscriu în spiritul ar!itecturii epocii iniţiile de construcţie. 2n cazul bisericii $".Treime din 7ătrăuţi %construită la &:DD*, restauratorul, ar!. Cte"an balş, %=;a,=;b* a des"ăcut parţial şarpanta învelitorii degajând turla şi bazele ei. /a biserica mănăstirii ?oldoviţa %&<=)*, baza turlei a "ost eliberată, menţinându-se însă şarpanta existentă. s-a asigurat doar, către poale, "rângerea de pantă caracteristică ar!itecturii moldoveneşti, printr-o modi"icare a căpriorilor de streaşină. Ermărindu-se reconstituirea "ormei acoperişului după indicaţiile tabloului votiv, au existat anume di"icultăţin ceea ce priveşte realizarea volumelor ţuguiate de deasupra absidelor laterale, ca urmare a "aptului că acestea sunt aici puţin proeminente, ceea ce a "ăcut ca e"ectul plastic să nu "ie pe deplin satis"ăcător. Trebuie precizat că streaşina, %:)a-:)d* cu un ieşind de ),:(m, urmăreşte consecvent conturul cornişei. 9iserica mănăstirii @eamţ %&:;F*, o dată cu alte modi"icări su"erite, îşi pierduse acoperişul ei original, înlocuit cu o învelitoare joasă cu un "ronton neogotic către vest, turla "iind acoperită cu o învelitoare în "ormă de bulb, terminată cu un lanternou. seamă de documente iconogra"ice, care în"ăţişau monumentul cu acoperişul său original %:&a*, precum şi un studiu minuţios de proporţionare al dimensiunilor învelitorii, în raport cu edi"iciul şi cu silueta întregului ansamblu, au permis restauratorului %ar!. Cte"an 9alş* să re"acă acoperişul bisericii în spiritul celui original. 1inând seama de "aptul că, clădiriel de incintă au "ost acoperite cu ţiglă de ciment glazurată, pentru a se evidennţia monumentul principal, biserica, s-a recurs, spre deosebire de materialul lemnos "olosit în cazurile precedente, la o învelitoare de aramă. 2ntrucât, după toate probabilităţile, învelitoarea originală era de şindrilă sau de ceramică, deşi poate să "i "ost şi de plumb, sau c!iar de aramă, restaurarea s-a subordonat, de "apt, acelui principiu care permite înlocuirea unor materiale perisabile cu altele mai durabile. Totodată, restauratorul a reeditat ieşindul în "ormă de umbrelă de pe "aţada de vest, a cărui existenţă %:&b* era mărturisită de în"ăţişarea bisericii, reprezentată, într-o "rescă, în gangul de intrare în incinta mănăstirii şi într-o gravură. /a biserica mănăstirii $uceviţa %&<D)* a "ost înlăturat acoperişul care ascundea baza turlei şi o parte din turla însăşi, realizându-se o învelitoare de şindrilă cu coamă înaltă, cu "rângerea obişnuită de pantă şi o streaşină "oarte lată care atinge =m, "ără a se "ace apel la motivul umbrelei de pe latura de apus. %::b,::c* 2n mod similar s-a procedat în cazul bisericii "ostei mănăstiri ,oroneţ. #ici însă restauratorul %ar!. -oana 8rigorescu* a oscilat între a recurge la un ieşind în "ormă de umbrelă %care, după toate probabilităţile, apăra pictura de pe "aţada de apus* şi între a păstra "orma streaşinei, datorată unei re"aceri ulterioare, care urma, în mod consecvent, cornişa, ajungând la o soluţie intermediară, constând dintr-o uşoară rotunjire a conturului învelitorii %şi în acest caz lărgite* deasupra laturii de vest a edi"iciului. %:=a,:=b* 2n cazul bisericii din satul #rbore %&<()*, restaurarea a constat din reeditarea "idelă a "ormei de învelitoare cu ieşindul caracteristic de pe latura de vest, %=;d* recurgându-se la o uşoară lărgire a streaşinei %ar!. ,irgil #ntonescu*. 2n cazul bisericii "ostei mănăstiri >umor %&<=(*, prezenţa în pod a unor grinzi retezate, dispuse deasupra "aţadei apusene, a permis restauratorului %ar!. -oana 8rigorescu* să deducă existenţa unui ieşind similar cu cel de la #rbore şi, în consecinţă, să ia !otărârea reconstituirii acestuia. 3e"acerea "ormei

iniţiale a învelitorii, a reeditat soluţia, deosebit de originală, bazată pe coexistenţa pridvorului desc!is, cu "ormele sale arcuite, dezvoltate în plan vertical, %:(a,:(b* cu "orma rotunjită a acoperişului-umbrelă ce se des"ăşoară în plan orizontal. %:(c* 6eşi cu prilejul restaurării bisericilor moldoveneşti exista siguranţa în ceea ce priveşte caracterul şi aspectul lor iniţial de ansamblu, pentru determinarea dimensiunilor lor reale restauratorii nu au avut altă călăuză decât urmele pe care le-au lăsat vec!ile acoperişuri pe bazele turlelor. 2n "elul acesta stabilirea precisă a înălţimilor la coamă, a pantei, a ieşindului streaşinei, au rămas pe seama autorilor proiectelor care au trebuit să întreprindă studii minuţioase de plastică, urmărindu-se realizarea unor proporţii cât mai potrivite. 2n orice caz, c!iar dacă restauratorilor le-a lipsit posibilitatea să stăpânească, pe deplin, unele aspecte cantitative, totuşi prin re"acerea acoperişurilor, în spiritul celor originale, s-a obţinut eliberarea turlelor destinate să "ie vizibile, redându-se monumentelor caracterul speci"ic al compoziţiei de volume şi al siluetei. $oluţionarea aceleiaşi probleme a reditării volumetriei, de data aceasta a unui monument muntenesc, biserica 6omească de la Târgovişte, ctitoria lui 7etru Cercel, ale cărei turle, în urma restaurării amintite a ar!itectului @. 8!iGa 9udeşti, şi-au păstrat învelitorile de tablă cu aspect rotunjit, a pretins operaţii similare de eliberare şi reîntregire %ar!. 3odica ?ănciulescu* %<<e,<<g*. 3econstituirea acoperişurilor cu pante înalte, cu şarpante de lemn, învelite cu ceramică smălţuită şi divers colorată a "ost posibilă în baza in"ormaţiilor "urnizate de imaginea din tabloul votiv şi resturile de ceramică aparţinând %<<",<<!* învelitorii originale, găsite în podul monumentului. 2n vec!ea ar!itectură "eudală, alături de învelitorile înalte, executate din material lemnos, ceramică sau metale, cu şarpantă de lemn, s-au utilizat în 1ara 3omânească, învelitori de ceramică, aşezate direct pe extradosul bolţilor. ?eşteşugul acesta al aşezării învelitorilor de ceramică, datorat la origine probabil unor meşteri "ormaţi în zona de in"luenţă a tradiţiilor ar!itecturii bizantino-balcanice, s-a pierdut cu timpul, în aşa "el încât, cu prilejul re"acerii învelitorilor amintite, s-a recurs în trecut la acoperişuri cu şarpantă de lemn şi învelitoare de şindrilă. 9iserica mănăstirii Cotmeana, monument clădit la s"ârşitul secolului al +-,-lea, şia pierdut, aşa cum s-a arătat mai înainte, învelitoarea originală de ceramică, înlocuită cu un acoperiş de lemn. %:Da* Cercetările au permis re"acerea învelitorii de olane, aşezate direct peste extradosul bolţilor şi reconstituirea timpanului semicircular de pe "aţada de vest, expresia exterioară a bolţii cilindrice care acoperă nava, %:Db,:Dc* timpan în care bate semicalota absidei. Cu prilejul restaurării, s-a înlăturat, totodată, clopotniţa "alsă de lemn ridicată, într-o epocă recentă, deasupra pronaosului care, în veacul al +,---lea, a luat locul celui original. Corpul acestuia din urmă a "ost acoperit cu o învelitoare piramidală din material lemnos. 2n "elul acesta, restaurarea realizată de ar!. Bugenia 8receanu marc!ează etapele de construcţie prin care a trecut monumentul. lucrare similară s-a executat, în perioada dintre cele două războaie mondiale, în cazul bolniţei mănăstirii Cozia, monument clădit la &<:). /a o dată necunoscută, învelitoarea originală, aşezată direct peste extradosul bolţilor, a "ost înlocuită cu o învelitoare de şindrilă care îngloba, ascunzând-o, cea de-a doua cornişă a monumentului. %)Da,)Db* totodată, deasupra turlei a "ost ridicată o învelitoare din acelaşi material cu aspect de bulb. 7rintr-o operaţie de elioberare a "ost înlăturată învelitoarea modi"icată, "iind, în consecinţă, reconstituită silueta monumentului, caracteristică prin prezenţa unei

ample cornişe generale şi a unei a doua cornişe, %)Dc,)Dd* mai retrasă, recurgându-se la o învelitoare de aramă, aşezată direct peste extradosul bolţilor. 7robleme similare va pune restaurarea învelitorii bisericii 3adu ,odă din 9ucureşti %s"ârşitul secolului al +,---lea*. Cercetările e"ectuate %ar!. $anda ,oiculescu* au permis să se constate prezenţa unei învelitori de olane aşezată direct peste extradosul bolţilor, rămasă ascunsă în urma supraînălţării, în secolul al +-+-lea, a zidurilor monumentului. interesantă reeditare volumetrică a unui monument o "urnizează restaurarea bisericii din 6ensuş unde, sub învelitoarea de ţiglă, aşezată ulterior, s-a putut găsi şi, în consecinţă, reîntregi învelitoarea originală din plăci de piatră spartă, %'(a,'(b* aşezate direct peste extradosul bolţilor %ar!. Bugen C!e"neux*. Ena dintre problemele legate de reeditarea soluţiilor volumetrice iniţiale prin lucrări de eliberare şi reîntregire este condiţionată de "aptul că, irosindu-se aspectul original al unor învelitori, nu în toate cazurile "orma înlocuitoare a constituit un element în detrimentul valorii estetice a monumentului. #st"el, începând probabil din a doua jumătate a secolului al +,---lea, în urma unor modi"icări a concepţiei privind aspectul monumentelor religioase, are loc un proces de înlocuire a vec!ilor învelitori înalte şi ascuţite cu învelitori rotunjite, recurgându-se adeseori, la di"erite variante ale "ormei bulbului. %))a,))b* #semenea învelitori se "olosesc până în primele decenii ale secolului al +-+-lea. %)=a,)=b* Totodată, ca urmare a creşterii oraşelor, cât şi a ampli"icării unor ansambluri mănăstireşti, s-a simţit nevoia înălţării unor verticale pentru a le păstra sau spori expresivitatea. Turnul-clopotniţă, clădit alături de biserica $". -oan din 7iatra @eamţ, amândouă ctitorii ale voievodului Cte"an cel ?are, situate pe o acropolă în centrul oraşului, avea la origine, din punct de vedere plastic, două registre4 cel în"erior de plan pătrat, constituind o bază prizmatică, de la care se trecea apoi la un octogon. 6easupra acestuia din urmă se ridica iniţial, "ără îndoială, o învelitoare înaltă, probabil de şindrilă, carcateristică epocii. /a mijlocul secolului al +-+-lea, turnul a "ost înălţat cu încă un nivel, şi acesta de plan octogonal, însă retras "aţă de cel in"erior, realizându-se, în "elul acesta, o galerie înconjurătoare. %=Fc* 2nvelitoarea acestui volum adăugat era de "ormă rotunjită, terminată cu un "el de lanternou. 3estauratorii s-au găsit în "aţa a două soluţii4 una era aceea de a înlătura catul superior adăugat şi de a acoperi apoi trunc!iul original al turnului cu o învelitoare de genul celora socotite carcteristice epocii lui Cte"an cel ?are. cea de-a doua soluţie era aceea de a păstra catul adăugat, ţinându-se seama că, în această "ormă, turnul devenise o imagine "amiliară, intrată în obişnuinţa locuitorilor şi, totodată, caracteristică pentru oraş. 3estauratorii au ales o cale de compromis4 păstrarea supraînălţării, înlocuindu-se însă învelitoarea cu una de "ormă conică cu pro"il "rânt şi streaşină largă, %=Fd* proiectată în caracterul pe care trebuie să-l "i avut învelitoarea originală. problemă similară se pune în legătură cu restaurarea turnului-clopotniţă, construit din voia domnitorului #lexandru /ăpuşneanu în preajma bisericii $". 6umitru din $uceava, supraînălţat în secolul trecut. #celaşi "enomen al modi"icării siluetei s-a produs şi cu turnul-clopotniţă şi, totodată, de intrare al ansamblului "orti"icat al mănăstirii 6ragomirna, care a "ost înălţat, căpătând în partea lui superioară o "riză cu decoraţii cu caracter neogotic, şi acoperit cu o învelitoare de metal cu pro"il complicat, de inspiraţie barocă. 2n această nouă "ormă a sa turnul anunţa de departe prezenţa mănăstirii. %:'a,:'c* în sc!imb concura, în anumită privinţă, cu silueta bisericii, încununată cu celebra sa turlă, %:'d,:'e* decorată cu

sculpturi minuţioase în piatră. 3estaurarea %ar!. -oana 8rigorescu* a înlăturat supraînălţarea şi coi"ul de metal, aducând silueta turnului la caracterul celorlalte turnuri, de colţ, ale incintei "orti"icate. 2n sc!imb, urmare acestor intervenţii, turnul de intrare, în mod evident, şi-a pierdut personalitatea care i-o dăduseră %:'b,:'"* modi"icările arătate din secolul trecut. 2n ceea ce priveşte acoperişurile, soluţiile de restaurare au alternat între a renunţa la "ormele ulterioare, produs al unor trans"ormări, adoptându-se o "ormă ipotetică, dar mai apropiată de caracterul iniţial al monumentului, şi între a considera învelitorile modi"icate ca o etapă istorică, determinată de evoluţia gusturilor estetice, care trebuie menţinută. #st"el, spre deosebire de procedeul "olosit în cazul bisericii mănăstirii @eamţ, al turnuluiclopotniţă de la 7iatra @eamţ, justi"icat de valoarea estetică scăzută a modi"icărilor, cât şi cel al turnului de acces în incinta mănăstirii 6ragomirna, în cazul restaurării bisericii mănăstirii 7robota %&<=)*, restauratorul, ar!itectul >oria Teodoru, a menţinut "orma trans"ormată a acoperişului, cu pante joase, cu învelitoare de şindrilă cu pro"il etajat %mansardat* %)=a,)=b* şi "orma rotunjită a învelitorii turlei. @ecesitatea luării unei !otărâri într-o problemă similară se pune în cazul ansamblului mănăstirii $ecu unde, urmare a modi"icărilor intervenite în timp, învelitorile tuturor elementelor verticale 5 turla bisericii iniţiale %&'()* şi turla adăugată, turnurile de apărare ale incintei, contemporane cu prima "ază de construcţie a ansamblului, turlele paracliselor din secolul al +-+-lea 5 au acelaşi caracter, rezultat din utilizarea di"eritelor variante ale bulbului. #ceste "orme de învelitori nu trebuie, în principiu, proscrise, întrucât reprezintă în ar!itectura românească o etapă stilistică cu o durată de aproape )(( de ani, cât şi pentru "aptul că, în unele cazuri, ele constituie o soluţie superioară, din punct de vedere al ra"inamentului plastic, "aţă de învelitorile etapei premergătoare. #cest din urmă lucru se întâmplă mai cu seamă atunci când este vorba de acoperirea unor volume de meri dimensiuni, cărora, tocmai, trecerea de la masivitatea zidăriei la "ormele căutate ale învelitorii le con"eră o valoare estetică specială. Ena dintre problemele majore ale activităţii de restaurare o constituie, în condiţiile ţării noastre, reîntregirea elementelor verticale ale monumentelor, dispărute cu prilejul cutremurelor. 6upă cum s-a arătat, reîntregirea unităţii plastice a monumentelor a constituit o poziţie distinctă a şcolii româneşti de restaurare. 3e"acerea turlelor a numeroase biserici s-a "ăcut, în general, pe temeiul urmelor păstrate pe baze, în măsură să indice secţiunea tamburului, şi după documente iconogra"ice, iar în absenţa acestor documente, prin analogie, sau, câteodată, coroborând unele date, desigur incomplete, "urnizate de urme ar!eologice %susamintitele amprente* cu studii "ăcute pe bază de analogie. 2n "elul acesta s-au re"ăcut turla naosului şi turlele proscomidiei şi diaconiconului ale bisericii ?i!ai ,odă din 9ucureşti %)<a-)<c*, cele două turle de pe naos şi pronaos ale bisericii Hreţulescu %)'d*, turla pronaosului şi turlele de pe proscomidie şi diaconicon ale bisericii de tip atonic %)Fa-)Fc* a mănăstirii $nagov, cele patru turle ale bisericii mănăstirii 9rebu %<)b* şi numeroase alte turle. 7rintre acestea se numără şi turla paraclisului ?itropoliei din 9ucureşti %<&e,<&"* care a reîntregit în mod "avorabil compoziţia părţii păstrate din palatul mitropolitan cu cele două "oişoare adiacente ale sale. restaurare de reîntregire a unui edi"iciu dezvoltat pe verticală, care şi-a pierdut catul său superior, a "ost aceea a turnului-clopotniţă prin care se intra în vec!ea incintă a bisericii mitropoliei din 9ucureşti. 3eîntregirea s-a "ăcut din necesităţi "uncţionale, pentru

a reaşeza în locul lor clopotele, pe baza unor documente iconogra"ice care însă nu in"ormau decât aproximativ asupra dimensiunilor reale ale părţii dispărute. Eliberarea şi re ntre!irea unor solu#ii spa#iale. 3eîntregirea soluţiilor volumetrice ale monumentelor prin re"acerea turlelor sau a caturilor dispărute, ca urmare a ponderii pe care o au componentele reîntregite, capătă caracterul acelor lucrări care se învecinează cu categoria restaurărilor de reconstituire %reconstrucţie*. @ecesităţile de viaţă ale oamenilor, noile cerinţe "uncţionale au condus la modi"icări ale spaţiilor diverselor edi"icii prin diviziunea acestora, în plan vertical, cu ziduri despărţitoare sau, în plan orizontal, prin planşee şi bolţi. 2n incinta mănăstirii >urez %<=a*, în cadrul caselor domneşti se a"lă, la nivelul pivniţelor şi a catului superior %un "el de etaj nobil* %<=d,<=e*, ample săli despărţite pe mijloc de stâlpi monumentali, "iecare compartiment pătrat, care rezultă din această diviziune, "iind acoperit cu câte o calotă s"erică, ridicată pe pandantivi. Bste, am putea spune, varianta muntenească a soluţionării spaţiale a unor ample săli, căreia, în ?oldova, îi corespunde soluţia aşa-numitelor Isăli goticeJ. $ala "estivă, situată la catul superior, a "ost divizată, probabil la s"ârşitul secolului trecut, printr-un zid despărţitor care a înglobat coloanele mediane, nava dinspre sud "iind împărţită la rândul ei în încăperi mai mici prin introducerea unor ziduri transversale în dreptul coloanelor. 7lanşeele trase deasupra acestor încăperi au ascuns cupolele, modi"icând în "elul acesta radical spaţiul. /ucrarea de eliberare, care s-a "ăcut, a înlăturat diviziunile verticale şi orizontale, %<=",<=g* redându-i sălii aspectul ei original. $ala 6ietei, din castelul de la >unedoara, întocmai ca şi sala Cavalerilor %')d* deasupra căreia se a"lă şi a cărei structură şi compoziţie o repetă, era divizată iniţial printr-un şir median de coloane de piatră, în concordanţă cu sistemul bolţilor gotice pe nervuri. 2n al treilea deceniu al secolului al +,--Klea, în cadrul lucrărilor iniţiate de principele 8abriel 9et!len, probabil ca urmare a prăbuşirii bolţilor, din motive astăzi necunoscute, sala 6ietei a "ost radical trans"ormată. 2n urma înlăturării stâlpilor, ea a devenit un amplu spaţiu unic, tratat în spiritul 3enaşterii, împodobit cu "resce şi acoperit cu un planşeu susţinut de grinzi aparente. #junsă "iind într-un stadiu avansat de degradare %dispariţia tavanului şi a pardoselilor, distrugerea în cea mai mare parte a "rescelor* a apărut justi"icată readucerea $ălii 6ietei la în"ăţişarea ei iniţială %')",')g* prin reconstituirea sistemului gotic de boltire. Ermele timpanelor bolţilor şi ale consolelor, rămase pe pereţi, şi numeroase piese originale păstrate, provenite din nervuri, au constituit date su"iciente pentru realizarea acestei operaţii. 9iserica $". ?i!ail din Cluj a pierdut bolţile originale gotice ale corului, datând din secolul al +-,-lea. Ble au "ost re"ăcute în secolul al +,----lea în cărămidă, bineînţeles, după procedeele timpului din punct de vedere constructiv şi plastic. ?odul di"erit de transmitere a sarcinilor al bolţilor compacte de cărămidă, în raport cu bolţile gotice pe nervuri, a provocat o evazare a zidurilor corului în partea lor superioară, punând în pericol stabilitatea monumentului. 3estaurarea a constat dintr-o lucrare de eliberare 5 demontarea bolţilor de cărămidă 5 şi o lucrare de reîntregire a soluţiei spaţiale iniţiale, prin reconstituirea aspectului gotic al boltirii <*, în baza urmelor păstrate %console, timpane* şi a unor bolţari originali recuperaţi. %)Dc,)Dd*
<

* @u "ără a recurge la un sistem constructiv auxiliar modern.

/a mănăstirea 6ragomirna, s-au reconstituit pe baza urmelor timpanelor bolţilor, di"erite spaţii ale caselor egumeneşti, ce include şi cunoscuta sală gotică cu bolţile ei originale. /a mănăstirea $uceviţa, la parterul caselor alipite incintei datând din veacul al +,---lea, în urma degajării unui spaţiu modi"icat prin sc!imbarea nivelului de călcare şi introducerea unei soluţii eclectice cu doi stâlpi mediani de "actură clasicizantă, ce susţineau nişte bolţi Ia vellaJ, s-au găsit su"iciente urme pentru a putea reconstitui soluţia spaţială iniţială4 un stâlp median de zidărie căruia îi corespundeau pilaştri angajaţi celor patru ziduri ale încăperii şi urmele timpanelor unor bolţi intersectate în cruce. Cu prilejul lucrării de reîntregire, care a condus la reeditarea soluţiei spaţiale iniţiale, s-a recurs la bolţi de beton armat aparent care, redând impresia spaţială originală, marc!ează în mod evident intervenţia restauratorului.%::i,::j* 2n mod similar s-a procedat în camera clopotelor din turnul situat în colţul de nord-vest al incintei unde pe baza urmelor lăsate pe zidărie de către structura de bolţi dispărută, s-a reconstituit, din beton armat aparent, "ormula spaţială iniţială a unei cupole rezemate pe patru trompe de colţ. Eliberarea şi re ntre!irea unor des$%ideri &porti$e' ar$ade' uşi' (erestre). 7rintre modi"icările cele mai curente, su"erite de vec!ile edi"icii, au "ost înc!iderea unor uşi, "erestre, arcade, portice şi străpungerea de noi goluri cerute de nevoi "uncţionale. /ucrările de eliberare şi de reîntregire tind, în general, să redea edi"iciilor raporturile originale dintre plin şi gol, prin înc!iderea unor goluri străpunse ulterior şi degajarea celor zidite. Cu prilejul e"ectuării intervenţiei în vederea eliberării şi reîntregirii unor desc!ideri de uşi şi "erestre se pot ivi următoarele situaţii4 -Etilizarea clădirii şi lipsa de interes a modi"icărilor de goluri permit %bineînţeles în limita unor urme sau documente sigure* revenirea la vec!ile desc!ideri. -?odul actual de "uncţionare al clădirii, care trebuie menţinut, pretinde păstrarea golurilor modi"icate, alături de cele vec!i care se degajează. -#celeaşi motive "uncţionale împiedică redesc!iderea golurilor vec!i, restaurarea limitându-se la punerea lor în evidenţă printr-o retragere a zidăriei. -,aloarea compoziţiei noi a "aţadelor, rezultat al trans"ormării soluţiei iniţiale, ancadramentele preţioase ale desc!iderilor, justi"ică păstrarea modi"icărilor, socotite ca "iind reprezentative pentru etapa optimă a existenţei monumentului, recurgându-se sau nu la o marcare discretă a vec!ilor desc!ideri. /a palatul 9Ln"i din Cluj, golurile parterului, orientat către piaţă, radical modi"icate în urma trans"ormării încăperilor corespunzătoare în magazine au "ost readuse, în baza unor gravuri şi "otogra"ii vec!i, cât şi a modelului "erestrelor originale păstrate pe "aţada către curte, %'<a,'<d* la "orma lor iniţială. /a biserica mănăstirii @eamţ, cu prilejul celorlalte modi"icări din secolul al +-+lea, "erestrele gropniţei şi ale naosului %ale absidelor laterale* au "ost sensibil lărgite, provocând o deteriorare a paramentului aparent, şi încadrate cu rame pseudo-gotice, executate din tencuială. 6escoperirea în săpături a resturilor ramelor gotice originale, înlocuite, a permis executarea după modelul lor a unor rame noi, reconstituindu-se "orma desc!iderilor iniţiale. #colo unde benzile verticale, executate din cărămizi obişnuite, marcându-se, în "elul acesta, %:&c,:&d* lucrarea de reîntregire executată. /a biserica mănăstirii 7robota a "ost eliberat pridvorul %exonart!ex-ul* înzidit %)=c*, de caracter gotic, şi reîntregite pro"ilurile "erestrelor %ar!. >oria Teodoru*.

/a casa egumenească din incinta mănăstirii 6ragomirna au "ost eliberate golurile şi reîntregite ancadramentele "erestrelor care au străpuns zidul de incintă în urma alipirii clădirii. 6e asemenea, au "ost puse în evidenţă, către exterior, %:'a,:'b* "entele drumului de strajă, rămase în podul clădirii %ar!. -oana 8rigorescu*. 2n incinta mănăstirii $uceviţa, restaurarea a tins să elibereze desc!iderile originale, atunci când acestea s-au păstrat, ale celor două case, respectiv din secolele +,--+,--, unite astăzi, împreună cu alte anexe, într-o singură clădire. %::e,::"* Totodată, modi"icările împărţirii interioare ale caselor au pretins păstrarea unor desc!ideri mai noi. %::g,::!* 2n piaţa ' ?artie din $ibiu, vec!iul centru comercial al oraşului, nevoia de a spori adâncimea încăperilor a dus, în trecut, la înc!iderea porticelor, situate la parterul tuturor caselor. 7e măsură ce devin obiect al restaurării, porticele acestor case se degajează, recurgându-se concomitent la reîntregirea elementelor ştirbite cu prilejul înc!iderii lor. #şa s-a procedat, de pildă, cu casele nr. ): şi )D, construite în secolele +,-+,- şi dezvoltate sau modi"icate în secolele +,----+-+. 6intre elementele care ilustrează etapa de construcţie din vremea lui ?atei Corvin a castelului de la >unedoara "ace parte aşa numita Iloggie ?ateiJ, alcătuită dintr-o suprapunere de două şiruri de arcade în plin cintru, %')!* reprezentând o mani"estare a stilului 3enaşterii în Transilvania. 8aleria in"erioară a acestei loggii %')i* a "ost înc!isă către s"ârşitul secolului al +,--lea cu "erestre cu rame gotice, reeditate de către restaurarea ce a avut loc în al treilea s"ert al secolului al +-+-lea, %')j,')G* când una dintre arcadele de la parter a "ost înc!isă cu un portal neogotic. 3estaurarea actuală %ar!. B. C!e"neux* a degajat loggia prin înlăturarea zidăriei şi a ancadramentelor, redându-aspectul iniţial %ancadramentele de "erestre, produs al restaurării din secolul al +-+-lea, %')!* urmând a "i păstrate în lapidariu*. Casa negoţului %>irsc!er* din 9raşov construită la &<:< prezenta, iniţial, pe latura ei lungă către vest, un portic desc!is cu arcade. #ceeaşi cerinţă a "olosirii maximale a spaţiului a condus la des"iiţarea acestei galerii, la înlăturarea stâlpilor şi bolţilor şi la re"acerea aproape integrală a zidăriei. Cercetările "ăcute %ar!. Bugenia 8receanu* au permis stabilirea poziţiei stâlpilor şi a "ormei arcadelor %'=c,'=d* %câteva dintre ele s-au păstrat, "iind doar înzidite*, re"ăcându-se atât "aţada cu porţile desc!ise %'=",'=g*, cât şi soluţia spaţială a galeriei prin reconstituirea sistemului de boltire. Eliberarea şi re ntre!irea paramentelor. 2n vec!ea ar!itectură românească paramentele destinate să rămână aparente se executau din cărămidă, din piatră tăiată regulat sau dintr-o alternanţă de cărămidă şi piatră brută sau "asonată. 2n cazul în care un parament, tencuit la origine, îşi pierde tencuielile, practica auto!tonă a ajuns la concluzia păstrării materialelor de construcţie aparente, atunci când aşezarea lor în operă o"eră un aspect destul de atrăgător şi, totodată, sunt rezistente "aţă de acţiunea "actorilor naturali. #cest procedeu porneşte de la ideea că aspectul materialelor scoase la iveală, în urma dispariţiei tencuielilor, are un caracter de autenticitate superior celui al tencuielilor re"ăcute, care sunt oricum un produs al restauratorului. Bl este condiţionat şi de "aptul că tencuielile noi se prind cu di"icultate de vec!ile paramente, "iind puţin durabile. Bxemple spectaculoase de eliberare a unor paramente, aparente la origine, acoperite în secolul al +-+-lea cu tencuieli, le o"eră bisericile $". Treime din $iret şi biserica mănăstirii @eamţului. %)&c,)&d* 2n urma intervenţiilor, materialele aparente care compun

paramentele 5 piatra, cărămida smălţuită şi decorul de ceramică 5 au "ost puse în valoare. 2n ambele cazuri au "ost necesare operaţii de reîntregire a unor piese de ceramică, cioplite cu prilejul aşezării tencuielilor. 2n cazul bisericii Hreţulescu, al bisericii mănăstirii #ntim %&<b,&De* şi al palatului brâncovenesc de la ?ogoşoaia %)'d*, tencuite la origine, nu s-au mai re"ăcut tencuielile, păstrându-se paramentul aparent. Totodată, în urma înlocuirii cărămizilor deteriorate cu cărămizi noi, s-au conservat resturi ale vec!iului parament şi ale porţiunilor de tencuială bine păstrate. 7aramente de cărămidă aparentă, înzestrate în mod obişnuit cu o pro"ilatură bogată, executată şi aceasta din cărămizi de "orme speciale 5 soclu, brâu, cornişă 5 au constituit obiectul unor lucrări de reîntregire a elementelor deteriorate. 6e cele mai multe ori aceste reîntregiri, atunci când a "ost vorba de pro"iluri, s-au "ăcut după elementele păstrate în operă. 6intre edi"iciile unde s-au executat importante lucrări de restaurare a unor paramente de cărămidă aparentă "ac parte bisericile de oraş şi mănăstire4 Curtea ,ec!e, ?i!ai ,odă, ?ărcuţa, 6omneasca din Târgovişte, 9rebu. 2n cazul unor paramente executate în piatră brută, tencuite la origine, în urma decapării lor în cursul lucrărilor de restaurare, s-a ajuns la concluzia păstrării lor aparente, recurgându-se la operaţii de rostuire. Trebuie arătat că acest procedeu, di"erit de practicile "olosite în alte ţări, a avut, în cazurile în care s-a recurs la el, un e"ect deosebit de pozitiv în ceea ce priveşte specularea aspectului plastic al materialelor aparente. #cesta a "ost cazul zidurilor de incintă şi ale turnurilor mănăstirilor ?oldoviţa şi 6ragomirna şi cel al bisericii 3e"ormate din Cluj. %<Fa-<Fc* Ena dintre problemele cele mai delicate ale restaurării este aceea a reîntregirii elementelor deteriorate ale edi"iciilor cu parament de piatră "ăţuită. Bxpusă acţiunii distructive a "actorilor naturali, piatra aceasta constituie obiectul unui continuu proces de degradare, ceea ce pretinde înlocuirea ei, operaţie care are drept rezultat "inal substituirea treptată a materialului iniţial, din care a "ost executat paramentul monumentului, cu material nou. 7rocesul acesta de degradare, pentru a cărui stăvilire, până în prezent, nu sau găsit remedii, "ace ca, în general, restaurarea edi"iciilor de piatră să ec!ivaleze, în "ond, în ceea ce priveşte exteriorul cu înlocuirea treptată a monumentului original cu o copie la scară naturală. /ucrări de reîntregire a parametelor de piatră s-au "ăcut la bisericile $0. ?i!ail şi 3e"ormată din Cluj, la biserica Bvang!elică din $ebeş şi la numeroase alte monumente unde ornamentul în piatră joacă un rol mai puţin însemnat. /a biserica $". ?i!ail din Cluj, au "ost înlocuite blocuri degradate ale pietrelor de parament, s-au completat pro"iluri la brâie şi socluri, %<Da,<Db* au "ost înlocuite elemente decorative deteriorate cum sunt pinaclurile, baldac!inele, croc!et-urile. /a capela $". -acob din sebeş s-a mani"estat o tendinţă de înnoire a monumentului, %<;b* pornind de la ideea că orice ştirbitură pretinde înlocuirea piesei respective. #st"el, s-au înlocuit, "ără o justi"icare su"icientă, blocuri pro"ilate ale soclurilor şi elemente ale ancadramentului portalului de pe "aţada de vest care conservau, în linii mari, pro"ilurile originale. ri, unele ştirbituri, care nu anulează "orma, sunt cele care, alături de culoarea pe care o dă patina, con"eră monumentelor caracterul lor de autenticitate şi vec!ime. #spectul cel mai delicat al problemei este legat de reeditarea elementelor decorative şi a statuilor care "ac parte din componenţa unor edi"icii executate din piatră. 2nlocuirea unor elemente decorative, cum ar "i pinaclurile, vimpergurile, baldac!inele, cărora timpul

le-a tocit contururile, dându-le prin aceasta un aspect de vetustate, prin elemente noi cu muc!ii vii şi mai rigide, atribuie câteodată, părţilor restaurate un geometrism sec. 2n cazul în care, urmare a degradărilor, "orma originală nu se mai citeşte cu preciziune, se lasă pe seama imaginaţiei meşterului, bun cunoscător al ar!itecturii medievale să o reînvie. Corul bisericii @egre din 9raşov unde s-au "ăcut importante lucrări de restaurare a elementelor de piatră, ilustrează, cu prisosinţă, consecinţa înlocuirii pieselor originale. %<'b-<'d* $ub in"luenţa tezelor care şi-au găsit răspândire îndeosebi în primele patru decenii aşe secolului nostru, pretinzând o marcare evidentă a operei restauratorului, s-a "olosit procedeul denumit epanelaj, constând dintr-o tratare simpli"icată a pro"ilaturii. 7rimul exemplu de epanelaj l-a constituit lucrarea e"ectuată de către 8iuseppe ,aladier la arcul de trium" al lui Titus de la 3oma. #vând calitatea de a nu se con"unda cu piesele originale, păstrate în operă, elementele epanelate, în momentul în care capătă sub aspect cantitativ o pondere importantă, conduc către o de"ormare a imaginii de detaliu a monumentului, "apt care a determinat o tendinţă de a se renunţa la acest procedeu, urmărindu-se o reproducere identică a "ormelor originale. #u "ost, de asemenea, cazuri, cum ar "i cel al 6omului din $peMr, unde nu se mai ştie dacă pietrele epanelate au "ost lăsate ne"inisate de către pietrarul iniţial sau dacă se datorează unei restaurări. 6e aceea, utilizarea epanelajului nu trebuie să excludă marcarea cu dată a pietrelor înlocuite. 3e"erindu-se la restaurările din 0ranţa, 7aul /Non arată următoarele4 I În cele mai multe cazuri %O* menţinerea epanelajului nu a dat însă deloc rezultattul dorit. Departe de a contribui la efectul general, el alterează, din contra, în mod supărător fizionomia monumentuluiJ'*. $tatuile expuse în aer liber se menţin în operă atât timp cât nu sunt ameninţate cu dezagregarea. #tunci când începe procesul de alterare, se recomandă scoaterea lor şi adăpostirea în muzee. I În principiu, scrie 7aul /Non, sculptura veche este menţinută până la ultima limită. este tot unde această sculptură îndepline!te în mod e"clusiv un rol decorativ, se lasă timpului libertetea de a#!i desăvâr!i operaJF*. 2n ceea ce priveşte momentul următor există două posibilităţi4 una din aceastea este de a păstra locul statuielor extrase, gol. cealaltă, de a le înlocui prin copii sau prin lucrări moderne care să se înscrie ca dimensiuni, scară şi caracter în compoziţia monumentului. 8rupul structural de deasupra portalului catedralei din 3eims a "ost înlocuit prin copii, iar elementele lipsă au "ost reconstituite pe bază de mulaje şi "otogra"ii vec!i. 2n cazul catedralei din $ienna, statuile, în curs de dezagregare, au "ost scoase şi adăpostite "ără a "i înlocuite, ceea ce a dus la o anumită sărăcire a "aţadei. /a primăria din Hampen % landa*, statuile vec!i au "ost substituite prin lucrări moderne. /a noi, în cazul bisericii @egre din 9raşov, statuile care decorau corul au "ost înlocuite prin copii, cele originale "iind adăpostite în interior. #rticolul D al Cartei, adoptată la ,eneţia, enunţă următorul principiu care poate "i o călăuză sigură pentru luarea unor !otărâri privind soarta unor opere de artă plastică în componenţa unor monumente istorice4 I$lemente de sculptură, de pictură sau de decoraţie, ce fac parte integrantă din monument nu pot fi separate decât în cazul când aceasta este singura cale de ale asigura conservareaJ.
' F

* 7aul /Non, %a vie des monuments fran&ais, 7aris, &;<&, p.:<D. * 7aul /Non, op.citat, p.:'(.

Inter"en#ii asupra n"elitorilor şi pardoselilor. 2n cazul restaurării învelitorilor şi a pardoselilor, practica o"eră numeroase exemple de utilizare a unor materiale identice cu cele originale, atât ca esenţă cât şi ca "ormă. 2n acelaşi timp, ţinând seama că aceste componente ale monumentelor au cu precădere un rol de protecţie, aici îşi găseşte, poate, în cea mai înaltă măsură, aplicare principiul care permite utilizarea de materiale noi, e"iciente sub aspectul rezistenţei, înzestrate cu calităţi estetice corespunzătoare. Criteriile după care restauratorul alege materialul de învelitoare pot "i cel documentar, estetic sau de durabilitate. 6upă cum s-a mai arătat, în multe cazuri, cu prilejul restaurării acoperişurilor, s-a recurs la acelaşi material de învelire care s-a "olosit la origine4 şindrila, ceramica %ţigle, olane*, piatra. 2n alte cazuri, "ie că materialul utilizat iniţial a rămas necunoscut, "ie din motive de durabilitate sau de e"ect estetic, s-a recurs la materiale înlocuitoare, nobile, cum ar "i arama sau plumbul %a căror utilizare iniţială nu este exclusă* în locul şindrilei sau ceramicei, respectându-se caracterul şi "orma generală a volumului învelitorilor. Cele mai "recvente pardoseli utilizate în ar!itectura "eudală din 3omânia erau din cărămizi, plăci de ceramică de "ormă specială, piatră tăiată sub "ormă de lespezi sau din lemn %duşumele de scânduri sau parc!et*. 2n virtutea aceloraşi principii aplicate în cazul învelitorilor, lucrările de restaurare au reeditat câteodată "orma şi materialul pardoselilor, altădată numai "orma, recurgându-se în acest caz, la materiale mai e"iciente de rezistenţă. #tunci când materialul iniţial nu a "ost cunoscut, s-a recurs la materiale care conveneau sub aspectul durabilităţii şi al aspectului, tăiate în "orme care marcau "aptul că reprezintă o contribuţie a restaurării. 2n interiorul bisericilor mănăstirii 6ragomirna şi ,oroneţ s-au re"ăcut şi s-au completat pardoselile din lespezi de piatră, în sălile "estive ale palatului domnesc din incinta mănăstirii >urez au "ost păstrate şi recondiţionate pardoselile de lespezi existente, iar în alte încăperi, pardosite cu cărămizi pătrate şi exagonale, s-au "ăcut completări "olosindu-se piese identice ca material şi culoare. En exemplu de înlocuire a unor materiale originale cu materiale mai durabile, dar identice ca "ormă, este cel "urnizat de restaurarea bisericii Curtea ,ec!e unde s-au "olosit piese de marmură de culoare roşie, tăiate la dimensiunile cărămizilor. 2n restaurările recente s-au "olosit elemente de beton ce imită piatra sau cărămida, acestea din urmă având o "aţă pigmentată. Restaurarea ar%eolo!i$ă &anastilo*a). 3estaurarea ar!eologică reprezintă un caz particular al categoriei lucrărilor de reîntregire. Caracteristica ei constă în "aptul că reîntregirea se limitează numai la repunerea la locul lor a elementelor găsite. Termenul utilizat pentru denumirea acestor lucrări 5 anastiloză 5 este de origine grecească, "iind compus din două cuvinte4 ana %în sus* şi st'los %coloană*. Btimologia cuvântului sugerează în mod elocvent operaţia4 ridicare în poziţia iniţială a elementelor căzute. 3eîntregirea prin anastiloză pretinde, câteodată, unele adăugiri cerute de necesitatea de a menţine în poziţia iniţială elementele parţial ştirbite sau pentru a completa unel părţi a căror lipsă ar împiedica reconstituirea. #st"el, de pildă, se pot completa tambururile lipsă ale unor coloane ce se reîntregesc prin anastiloză. %Da,Db* 2n general, restaurările prin anastiloză nu duc la o reconstituire integrală a monumentului, ci numai la o reîntregire parţială, "ie că această limitare este determinată de cantitatea de elemente originale descoperite, "ie că, în mod deliberat, se renunţă la

re"olosirea întregului material , reîntregirea %;a-;e* limitându-se numai la unele componente ale edi"iciului, cu scopul de a sugera în"ăţişarea sa trecută. Anastilo*a monumentelor anti$e. 6esigur că cele mai interesante exemple de anastiloză sunt "urnizate de ţările bogate în vestigii ale antic!ităţii clasice cum sunt 8recia şi -talia. 6intre lucrările celebre de reîntregire prin anastiloză se numără re"acerea peripterului 7art!enonului, unde s-a recurs la completarea unor tambure de coloane %'a* executate din marmură de 7ireu. 2ntrucât marmura nouă, de aceeaşi provenienţă, utilizată pentru completări era mult prea albă şi, în consecinţă, distonantă, pentru a se armoniza cu marmura vec!e, devenită uşor ruginie, tamburele noi au "ost placate cu piatră arti"icială colorată. Cu timpul însă piatra arti"icială s-a decolorat şi acum contrastează în mod ne"avorabil cu aspectul materialului original. Templul zeiţei @iGe #pteros a "ost reconstituit în trei rânduri prin anastiloză. Cu prilejul ultimei reconstituiri s-a renunţat la marcarea elementelor de completare, recurgându-se pentru executarea lor la aceeaşi calitate de marmură, piesele reîntregite de restaurator, distingându-se de cele originale, numai prin muc!iile lor vii, datorate execuţiei recente. %&)c,&)d* -talia o"eră, de asemenea, exemple remarcabile de anastiloză4 templul lui ,espasian %Fa* din "orul 3epublican %8.,. ,aladier şi 8.Camposteli, &D=&*. porticul celor &) zei din 3oma, dezgropat în &D=<, recompus şi parţial reîntregit în &D<;, lucrările înc!eindu-se în &;:= după proiectul iniţial. templul lui castor şi 7olux din #grigento %;c* unde a "ost reîntregit numai un colţ cu patru coloane şi porţiunea corespunzătoare a antablamentului %,.,illa 3eale şi $. Cavallari, &D=F*. %;b* templul ar!aic C din $elinunte unde s-a reconstituit numai o aripă a peripterului %B. ,alenti, &;);*. templul ,estei din 0orul de la 3oma, parţial recompus, elementele reîntregite, "iind tratate sc!ematic în travertin %#. Toldi, &;=(*. arcul de trium", denumit #rco de 8adi, din verona, recompus cu elemente de reîntregire, tratate sc!ematic, în piatră de aceeaşi provenienţă, la un secol după demantelare %#.#vena, &;=)*D*. Enele reconstituiri de monumente antice, prin "aptul că elementele de reîntregire capătă o pondere importantă, obţin prin aceasta un caracter muzeistic. Bxemple de acest "el sunt o"erite de către Capitoliul din 9rescia, unde elemente reîntregite, care prevalează, sunt executate din cărămidă %3.,antini, &D)=-&D=(*. 0.0antoni, &;=D-&;:( şi @.6.8rassi, &;:D-&;:;* sau de către templul zeiţei -sis din oraşul roman $abaria %$ombat!ellM 5 astăzi pe teritoriul Engariei*, unde, pentru a se reda o impresie spaţială, cele câteva elemente găsite au "ost integrate într-o construcţie de beton armat ce "igurează sc!ematic un templu. /a noi în ţară s-au executat unele lucrări de anastiloză în cadrul cetăţii >istria şi la Calatis %?angalia*, %;d* unde au "ost recompuse coloanele unei case romane târzii şi la #damclisi, %=)a,=)c* unde s-a amenajat o expunere muzeistică provizorie, printr-o aşezare în poziţii apropiate de cele iniţiale, a metopelor şi a elementelor sculptate ce constituiau armura care încununa tro"eul. Trebuie remarcat cu acest prilej că, păstrânduse în condiţii inegale, parte cu "aţa la pământ, parte expuse acţiunii intemperiilor, cele două piese ale armurii au "ost erodate în mod di"erit, din care cauză motivele decorative %=)b* care le îmbracă nu mai apar în continuare;*.

D ;

* #l"redo 9arbacci, Il restauro dei monumenti in Italia, 3oma, &;<', p.;F. * >oria Teodoru, (ongresul internaţional al arhitecţilor !i tehnicienilor monumentelor istorice de la aris, în #r!itectura 373 nr.D %:)*, &;<F, p.::.

#nastiloza reprezintă o re"acere parţială a monumentelor nu atât din lipsa unei documentaţii ştiinţi"ice care să permită o reconstituire integrală, cât mai mult pentru a păstra caracterul revelator al ruinelor. Bste de semnalat tendinţa de a se renunţa la con"ecţionarea elementelor de completare din materiale neapărat de altă esenţă decât cea a pieselor originale, recurgându-se la utilizarea pietrelor de aceeaşi provenienţă, care să se distingă însă prin modul de prelucrare sau, pur şi simplu, prin "aptul că sunt noi. Anastilo*a monumentelor (eudale. #nastiloza se poate aplica nu numai monumentelor ar!eologice ci şi unor monumente vii, datând din di"erite perioade, cu condiţia ca ele să "ie executate din materiale dure %piatră, calcar, granit, marmură*, tăiate în "orme regulate, monumente care, din cauza vec!imii, se cer a "i demontate şi reconstituite sau care s-au dărâmat din cauze "ortuite. #st"el, templul ?alatestian de la 3imini, opera lui /eone 9attista #lberti, "iind avariat de către bombardamente, a apărut necesară demontarea "aţadei sale principale şi parţial a celor laterale %a placajului renascimental care a îmbrăcat vec!iul edi"iciu gotic* şi recompunerea lor %ar!. C.Capezzuoli, &;:'-&;<(*. 9iserica benedictină din /essaM, monument al ar!itecturii normande de la s"ârşitul secolului al +--lea, a su"erit de asemenea de pe urma bombardamentelor. 6upă înlăturarea minelor neexplodate, pietrele de talie au "ost triate, numerotate şi depozitate cu grijă în vederea re"olosirii. 3eleveele şi "otogra"iile existente au permis repunerea la loc a întregului material, scos din ruine, "ără a "i re"asonat, "ăţuit sau corectat&(*. 2n 3omânia un exemplu de reîntregire prin anastiloză a unui monument "eudal îl constituie mosc!eea >unc!iar de la Constanţa, construită în secolul al +,----lea %restaurator ar!. 3odica ?ănciulescu*. 0ragmente autentice au "ost conservate pe loc %portal, ancadramente de "erestre, elemente de parament, pro"iluri ale cornişei etc.*, altele au "ost repuse în operă "ăcându-se, totodată, reîntregiri cu elemente noi. lucrare de anastiloză, cu caracter special, s-a "ăcut în cazul ansamblului rupestru de la 9asarabi %sec.-+-+-*, unde piesele căzute, tăiate în cretă, ale unor bisericuţe %==a==e* au "ost repuse la locul iniţial, cu ajutorul unui sc!elet de beton armat. 0ăcând un bilanţ al cazurilor în care se recurge la operaţii de reîntregire, se conturează următoarele situaţii pe care le prezentăm gradat, în "uncţie de intervenţia unor elemente noi de înlocuire4 -3ecompunerea totală sau parţială a unui monument prin reaşezarea Iin situJ a elementelor originale. -Blementele deteriorate sunt re"ăcute pe baza martorilor păstraţi în operă sau a urmelor lăsate de elementele originale dispărute. -3eîntregirea elementelor lipsă se "ace determinându-le ca poziţie sau "ormă prin "aptul că sunt elemente identice care se repetă sau prin "aptul că "ac parte dintr-o compoziţie a cărei regulă 5 ritmul, simetria 5 poate "i stabilită. 2n acest "el se pot re"ace arcaturi, desc!ideri, coloane care "ac parte dintr-o succesiune. -3eîntregirea unor elemente dispărute asupra cărora nu este niciun "el de indiciu şi care se re"ac prin analogie cu monumente de acelaşi tip. -3eîntregirea unor elemente dispărute în spiritul ar!itecturii moderne. Bste vorba de o încercare de sugerare a elementelor irosite. 2n acest caz particular, de "apt, operaţia de reîntregire se încadrează într-o altă categorie de lucrări de restaurare 5 restaurarea de inovaţie.
&(

* >oria Teodoru, op.citat, p.::.

#şadar, de cele mai multe ori %cu excepţia cazurilor în care se "oloseşte analogia sau se "ace uz de ar!itectura contemporană*, operaţiile de reîntregire se "ac pe baza unor documente certe. Totodată, reîntregirea presupune %cu excepţia unor cazuri de anastiloză* introducerea unor elemente noi care înlocuiesc pe cele deteriorate sau dispărute. 6upă cum am mai arătat, o reacţie împotriva preceptelor Irestaurării ştiinţi"iceJ de a di"erenţia în mod categoric elementele reîntregite "aţă de cele originale, în detrimentul sau, câteodată, "ără preocupare "aţă de e"ectul estetic, a generat tendinţa de a limita această di"erenţiere numai la o marcare discretă. -ată şi câteva aprecieri care ilustrează această tendinţă4 I )chimbarea de materiale, spre e"emplu, scria Carlo 7erogalli în &;<<, pe cât se arată a fi bună ca prevedere în multe cazuri %cum este cazul tipic !i frecvent al fragmentelor de blocuri de coloane sau de blocuri întregi, în anastiloza templelor grece!ti*, provoacă, în alte cazuri, o peticire care ar putea să dăuneze, în mod grav, înfăţi!ării unui edificiu vechiJ&&*. #l"redo 9arbacci recomandă să se lucreze I astfel, încât vederea de ansamblu a monumentului să nu dezvăluie opera restauratorului, în schimb, prin e"aminarea ei de aproape, să poată fi identificată !i delimitată cu e"actitateJ&)*. 6acă "iecare generaţie de restauratori, "ăcând reîntregirile pretinse de procesul inevitabil de degradare al materialelor originale, va urmări să-şi marc!eze în mod evident intervenţia, treptat, monumentele vii vor "i substituite printr-un istoric al acţiunilor de restaurare. 6e aceea este di"icil de a nu "i de acord cu 7aul /Non când a"irma că I a înţelege restaurarea în sensul larg al cuvântului înseamnă a reface, refolosind însă toate vestigiile, reconstituind în maniera vechilor me!teri. *nii vor numi aceasta +pasti!ă, sau +idei învechite,, alţii din contra, vor considera că astfel se menţine un stil, o tradiţie, o linie istoricăJ&=*. #ceste puncte de vedere coroborate cu întreaga concepţie modernă de restaurare se pot rezuma în "elul următor4 -3eîntregirea elementelor ce nu se mai pot păstra în operă sau a celor ce lipsesc este necesară pentru a reedita unitatea plastică a monumentului. -3eîntregirea elementelor lipsă trebuie să se "acă, în mod strict, pe baza unor documente certe. 2n cazuri speciale se poate recurge la analogie. -Blementele reîntregite să "ie executate dintr-un material cât mai apropiat de cel original, dar să se marc!eze cu discreţie pentru a nu distona cu întregul. -Enei renunţări la reîntregirea unui element, atestat prin documente certe, este de pre"erat reproducerea sa exactă ca structură şi aspect, întrucât, în "elul acesta, se transmite posterităţii o mărturie asupra ar!itecturii trecutului. ?aterializarea acestor puncte de vedere se poate recunoaşte în cadrul restaurărilor din di"erite ţări. 2n 0ranţa, cu prilejul restaurării vec!ilor catedrale se reiau te!nicile de prelucrare ale materialelor caracteristice evului mediu. în -talia şi E3$$, monumentele avariate în timpul războiului s-au reîntregit sau reconstruit "ără a di"erenţia, în mod vizibil, partea originală de cea restaurată. în 8recia, elemente stridente de beton "olosite în anastiloză au "ost înlocuite cu piese executate din acelaşi material.

&& &)

* Carlo 7ergalli, op.citat, p.'=. * #l"redo 9arbacci, op.citat, p.'<. &= * 7aul /Non, op.citat, p.<&'.

Restaurarea de re$onstituire &re$onstru$#ie) 6upă cum s-a precizat, între lucrările de reîntregire şi cele de reconstrucţie nu există o limită certă, pentru încadrarea unei lucrări de restaurare într-o categorie sau alta "iind determinant "actorul cantitativ. Cu toate acestea, în mod curent, se înţelege printr-o lucrare de reconstituire sau reconstrucţie opera de reeditare a unui edi"iciu, complet sau parţial distrus, care generează în "ond, o copie %în mod obligatoriu identică*, executată în parte, cu materialul original al edi"iciului dispărut. $e poate pune problema reconstituirii unui edi"iciu istoric când acesta a dispărut din următoarele cauze4 îmbătrânirea materialelor şi pierderea stabilităţii construcţiei a provocat prăbuşirea sa. monumentul a căzut pradă unor "enomene naturale violente %cutremure, incendii, etc.* sau a "ost distrus în urma operaţiilor militare. monumentul este demantelat de către restaurator, întrucât consolidarea sa nu este posibilă. monumentul este demantelat ca urmare a modi"icării mediului natural sau urbanistic. reconstrucţie este "acilitată dacă ea are loc curând după distrugerea monumentului, atunci când există documente te!nice, gra"ice, %relevee* şi "otogra"ice şi se pot recupera elemente originale, susceptibile de a "i repuse în operă sau de a constitui model pentru reeditarea lor identică. Când monumentul este dărâmat, în urma acţiunii deliberate a restauratorului, este necesară "ixarea sa desăvârşită prin relevee ar!itecturalar!eologice şi, bineînţeles, recuperarea tuturor elementelor plastice şi decorative valoroase precum şi, dacă este posibil, a unei cantităţi cât mai mari din materialul de construcţie. Re$onstru$#ie stilisti$ă şi re$onstru$#ie istori$ă. 2nţelegerea privind lucrările de construcţie a avut şi ea o evoluţie istorică. Ccoala lui ,iollet-le-6uc concepea reconstrucţia ca o reconstituire stilistică, cu caracter ipotetic, în spiritul ar!itecturii iniţiale a monumentului. #mbroggio #nnoni %&DD(-&;<:* a trasat o distincţie între reconstrucţia stilistică, condamnată de către reprezentanţii şcolii istorice de restaurare şi reconstrucţia istorică care a căpătat sensul de reeditare a elementelor dispărute ale unui monument, numai în limita existenţei unor documente certe. 2n "elul acesta, recosntrucţia stilistică a "ost proscrisă, reconstrucţia istorică constituind, în domeniul teoriei şi practicii restaurărilor, o depăşire a caracterului arbitrar al celei dintâi. 3eprezentanţii concepţiilor istorică şi ştiinţi"ică de restaurare condamnau, în general, reconstrucţiile integrale, considerându-le ca un "als, c!iar dacă operaţia se producea în limita strictă a unor documente certe. Cu toate acestea, istoria vec!e ne "urnizează o seamă de exemple de reconstrucţie cum ar "i de pildă reconstruirea #padanei din $uza de către #rtaxerxe al ---lea ?nemon %:(:-=<; î.e.n.* sau re"acerea periodică de către japonezi a unor temple de lemn, respectând întru totul "orma şi calitatea materialului&:*. Re$onstru$#ia monumentelor prăbuşite de bătr+ne#e' distruse de $au*e "iolente sau demantelate de restaurator. Cerinţe urbanistice au pretins re"acerea campanilului bazilicii $an ?arco din ,eneţia, căzut din motive de bătrâneţe, la care s-a adăugat reconstrucţia loggetei lui $ansovino, strivită cu prilejul acestei căderi. 2n urma distrugerilor războiului, popoarele nu au putut renunţa la o seamă de valori ale patrimoniului monumental al trecutului lor, ceea ce a condus la !otărârea
&:

* Carlo 7erogalli, op.citat, p.F:.

reconstrucţiei lor integrală. #cesta este cazul cartierului %&&a-&&G* $tare ?iasto din ,arşovia, a bisericii @erediţa din @ovgorod, a podului Castel ,ecc!io din ,erona, a teatrului $cala din ?ilano. $e pot cita exemple de monumente "ără o valoare excepţională, a căror reconstrucţie a "ost determinată de ataşamentul populaţiei "aţă de ele. En caz particular al lucrărilor de reconstrucţie este acela când monumentul este dărâmat de către restaurator, a"lat în imposibilitatea de a-l menţine prin consolidare sau când, dată "iind valoarea istorică şi artistică limitată a monumentului, demantelarea sa şi re"acerea sunt mai economice decât recurgerea la lucrări complicate de consolidare. 6esigur că o asemenea procedură nu poate "i acceptată decât în caz excepţional, întrucât prin dărâmare şi reconstrucţie monumentul îşi pierde caracterul său autentic. 6esigur că opera reconstruită are o valoare mai mare atunci când este posibilă recupararea materialului original. #cest lucru este mai lesne de realizat dacă edi"iciul este construit din piatră "asonată %şi când, în anumite limite, în "uncţie de condiţiile concrete, operaţia poate căpăta caracterul unei anastiloze*, decât dacă este din cărămidă sau piatră brută. 2n acest din urmă caz recuperarea este mai di"icilă, iar recuperarea materialului original în operă nu salvează totuşi monumentul reconstruit de un anumit caracter de noutate. Bxemple de lucrări de reconstrucţie parţială sunt "urnizate în ţara noastră de reîntregirea ruinelor palatului brâncovenesc de la 7otlogi sau a clisiarniţei din incinta mănăstirii ?oldoviţa, despre care s-a vorbit în capitolul cu privire la teoria şi practica restaurărilor în 3omânia. %);a-);d* En alt caz al lucrărilor de reconstrucţie este cel în care monumentul trebuie dărâmat din raţiuni dictate de cerinţe urbanistice sau de altă natură şi se pune problema reconstituirii sale pe un alt amplasament. #tunci când monumentul este executat din materiale care permit demontarea şi recompunerea sa, operaţia se încadrează, după cum am arătat, în categoria lucrărilor de anastiloză. 6acă, în sc!imb, caracterul materialelor nu permite o anastiloză, operaţia se identi"ică cu o lucrare de reconstrucţie. Strămutarea monumentelor prin demantelare şi re$onstru$#ie. En exemplu de reconstrucţie condiţionată de necesitatea strămutării îl "urnizează cazul clădirii 7alazetto ,enezia din 3oma, dărâmat pentru a "ace loc monumentului lui ,ictor Bmanuel al ---lea şi reconstruit în spaţiul numit 8iardino di $an ?arco. /a 7isa, biserica $anta ?aria della $pina, ameninţată în mod "recvent de revărsarea râului #rno, a "ost dărâmată şi re"ăcută la o cotă mai înaltă pe c!eiul /ungarno. 2n incinta mănăstirii @eamţ, alături de biserica lui Cte"an cel ?are, în dreptul turnului de intrare, s-a clădit la s"ârşitul secolului al +,---lea o biserică cu !ramul $".8!eorg!e. 7ăstrând structura moldovenească a bolţilor şi caracterul tradiţional al spaţiului, ea a căpătat o îmbrăcăminte exterioară clasicizantă, la care a contribuit şi o re"acere de la începutul secolului al +-+-lea. 7lastica edi"iciului, soluţionată la altă scară decât cea a bisericii ctitorie a lui Cte"an cel ?are, crea contraste supărătoare. totodată biserica clasicizantă masca vederea către monumentul principal.%:&e,:&"* Ca o consecinţă, în cadrul lucrărilor de restaurare, s-a luat !otărârea dărâmării acestei biserici şi a reconstrucţiei componentelor sale celor mai interesante %pridvorul cu colonada clasicizantă şi naosul cu boltire tradiţională moldovenească*, în c!ip de paraclis, inclus în şirul de răsărit al c!iliilor. /ocul edi"iciului dărâmat a "ost marcat prin trotuare, punându-

se în evidenţă şi "undaţiile altor edi"icii dispărute, %:&g,:&!* premergătoare clădirii de la s"ârşitul secolului al +,----lea. /ucrările legate de realizarea !idrocentralei de la 7orţile de 0ier, crearea lacului de acumulare, pun problema strămutării unor monumente. #cesta este cazul turnului sudic din grupul celor trei turnuri denumit Tri-Hule care, executat din piatră brută, urmează să "ie dărâmat şi reconstruit la o cotă superioară deasupra nivelului apelor. 2ntr-o situaţie similară se a"lă cetatea de pe insula #da-Hale!, construită de către austrieci în prima jumătate a secolului al +,----lea. #ici, în a"ara lucrărilor de demontare a porţilor executate din piatră "asonată şi reconstrucţia lor prin anastiloză, se pune problema dărâmării şi reconstituirii unor părţi caracteristice ale vastelor dispozitive de apărare pe insula $imian, %''a-';e* a"lată în preajma oraşului Turnu $everin, în aval "aţă de !idrocentrală. Restaurarea de ino"a#ie Lu$rările de ino"a#ie &terminare' e,tindere) n tre$ut. Categoria lucrărilor de inovaţie reprezintă, de "apt, o operă de creaţie ar!itecturală, care se consideră în cadrul lucrărilor de restaurare, pentru că are loc într-un cadru istoric preexistent. asemenea lucrare apare necesară în următoarele cazuri4 când pentru a "i adaptat cerinţelor vieţii contemporane %în unele cazuri prin sc!imbarea destinaţiei sau prin modi"icarea ei parţială* un edi"iciu cu caracter istoric pretinde includerea de noi elemente "uncţionale, concretizate prin noi construcţii. când o intervenţie de eliberare a monumentului de clădiri parazitare, "ără valoare, lasă calcane evidente, inestetice, sau când străpungerea unei noi artere de circulaţie aduce o clădire într-un spaţiu desc!is, ceea ce pretinde, în consecinţă, a se da "ronturilor degajate un aspect ar!itectural corespunzător. când un monument nu a "ost terminat la vremea sa şi apare necesitatea desăvârşirii sale. când dispariţia unui monument provocată de cedarea structurii sau de cauze "ortuite conduce la înlocuirea sa printr-o construcţie nouă. 7rivind în ansamblu dezvoltarea istoriei ar!itecturii, se poate a"irma că acest gen de lucrări, care recurg la inovaţie, a caracterizat în trecut intervenţiile ar!itecţilor asupra monumentelor moştenite. Cum a rezultat din capitolul privitor la evoluţia concepţiilor de restaurare, în cele mai multe cazuri, intervenţiile asupra vec!ilor monumente au "ăcut apel la stilul ar!itectural al epocii. 7ână în secolul al +-+-lea, reluarea stilului monumentului a constituit în general o excepţie. 2n epoca modernă, sub in"luenţa curentului romantic, cât şi a principiilor de restaurare "ormulate de şcoala lui ,iollet-le6uc, a apărut tendinţa de reluare în cazul terminării unui monument sau a edi"icării unor componente noi, a stilului iniţial. Bxemple de acest "el sunt "urnizate de către terminarea "aţadei de vest a 6omului $anta ?aria del 0iore din 0lorenţa de către Bmilio de 0abris %&DF<-&DDF* care a luat drept model pentru placajul "aţadei arătate decoraţia "aţadelor laterale, executată între anii &=<(-&:)&. lucrare similară a "ost executată în acelaşi oraş prin îmbrăcarea cu placaj de marmură a "aţadei de est a bisericii $anta Croce şi prin edi"icarea â, în stil neogotic, a campanilului bisericii $anta Croce, de către 8aetano 9accani. /ucrarea aceasta a "ost determinată atât de cerinţele modei, cât şi de nevoi urbanistice, biserica $anta Croce cu "aţada ei vestică, neterminată, constituind capul de perspectivă al unei vaste pieţi. 2n acelaşi gen de lucrări se încadrează restaurarea de terminare a bisericii $anta ?aria delle Carceri din 7rato, rămasă totuşi neisprăvită,

executată de Camillo 9oito, la care ne-am re"erit într-un capitol precedent. 6omul din ?ilano, a cărui îmbrăcare cu elemente decorative baroce, începută în secolul al +,---lea, a rămas nedesăvârşită, a "ost în întregime terminat în stil neogotic în al doilea deceniu al secolului al +-+-lea. #lături de exemplele în care cu prilejul unor lucrări de terminare, s-a imitat ar!itectura originală a monumentului, altă dată au "ost reluate o seamă de proiecte mai vec!i, rămase nerealizate. #st"el, pentru terminarea "aţadei bisericii $anta Croce din 0lorenţa, @icola ?atas a "olosit un desen atribuit lui Cronaca. /a palazzo @uovo, astăzi bibliotecă, situat în 7iazza ,ecc!ia din 9ergamo, lucrarea de terminare a celor două caturi superioare, realizată în anii &;)F-&;)D, urmează un desen original al lui $camozzi, cu acest prilej, distrugându-se însă singurul turn original păstrat, executat în secolul al +,----lea. Restaurările de ino"a#ie n etapa a$tuală. 3espingând acest gen de restaurare de inovaţie, bazat pe imitaţie şi reîntregire stilistică, concepţia de restaurare din ultimile decenii pretinde ca elementele noi incluse în cadrul unui organism istoric să constituie, din punct de vedere al ar!itecturi, o expresie a timpului nostru. 2n "elul acesta se revine, pe o treaptă superioară, la procedeul cel mai des întâlnit cu prilejul intervenţiilor "ăcute în trecut asupra monumentelor istorice. @oua treaptă calitativă a acestui procedeu constă în cerinţa ca elementele incluse în cadrul unui monument sau a unui ansamblu istoric să se subordoneze valorilor preexistente ca volum scară, "actură a detaliilor şi culoare şi, totodată, să nu ascundă nici una din componentele istorice de valoare. #cest gen de lucrări reprezintă, în cea mai mare măsură, ceea ce trebuie înţeles printr-o restaurare de inovaţie. 7ractica din străinătate o"eră un şir de exemple care merită o cercetare amănunţită. 6intre ele "ac parte reîntregirile şi adaptările "ăcute în spiritul ar!itecturii contemporane în urma distrugerii unor monumente în timpul bombardamentelor4 amenajarea interioarelor castelului $"orza din ?ilano şi ale castelului ,ecc!io din ,erona. realizarea 8aleriei de #rtă ?odernă, construită pe locul atenanţelor ,illei 3eale din ?ilano. 2n ţara noastră, restaurarea de inovaţie este ilustrată de realizarea incintei noi a mănăstirii 6ealului, de reconsiderare a "aţadelor interioare ale incintei mănăstirii @eamţului, de pridvoarele noi ale caselor din incinta mănăstirii $uceviţa şi lucrarea de în"rumuseţare a "aţadelor clădirilor austriece din incinta mănăstirii 6ragomirna.%=&a,=&b* @e-am re"erit la ele în cadrul capitolului privind evoluţia teoriei şi practicilor restaurărilor din 3omânia, %:&i,:&m* arătând cu acest prilej, %:&",:&!* modul în care evoluează la noi concepţiile privitoare la acest gen de lucrări. %:&l* 6e asemenea, în cadrul lucrărilor de restaurare, cu caracter de inovaţie, se include intervenţiile mai mici ca amploare privind reeditarea unor componente dispărute ale unui monument, detalii de "inisaj, inventar "ix şi mobil. 7rintre lucrările care se pot include în această categorie sunt drumurile de strajă, executate pe baza unor detalii inovate de către restaurator, ale ansamblurilor "orti"icate de la 6ragomirna şi $uceviţa, interiorul sălii cu stâlp central de la etajul casei ?ovileştilor din incinta mănăstirii $uceviţa şi numeroase rezolvări de detaliu, cum sunt "oile unor uşi, tâmplăria unor "erestre, detalii de "eronerie, pardoseli şi pavaje exterioare,%::G-::n* din cadrul aceloraşi ansambluri. 2n cazul în care asemenea componente şi detalii sunt executate pe bază de analogie cu elementele aparţinând unor altor monumente, intervenţia respectivă se încadrează mai curând în categoria lucrărilor de reîntregire decât de inovaţie.