You are on page 1of 15

TEORIA ŞI PRACTICA RESTAURĂRILOR ÎN ROMÂNIA Monumentele din România au avut în trecut soarta monumentelor din celelalte ţări ale

lumii. Cerinţele fiecărei epoci, legate de folosirea clădirilor, modificarea gusturilor estetice şi-au pus amprenta asupra monumentelor, ducând la schimbarea aspectului lor iniţial. Ca şi în celelalte ţări, şi în România a e istat, pe de altă parte, preocuparea de a păstra monumentele, îndeosebi cele în!estrate cu o valoare simbolică sau de folosinţă. Ca şi în alte ţări, unele dintre reparaţii sau refaceri se apropie de ceea ce se înţelege astă!i prin restaurare. Matei "asarab, Constantin "râncoveanu, #etru Rareş, $le andru %ăpuşneanu, &abriel "ethlen au fost iniţiatorii a numeroase lucrări de refacere şi de împodobire a unor edificii moştenite. #erioada de destrămare a feudalismului şi de apariţie a relaţiilor capitaliste, care ocupă sfârşitul secolului al '()))-lea şi primele decenii ale celui următor *+,,--+.-./, când apar noi cerinţe materiale şi ideologice ale societăţii, se caracteri!ea!ă, în general, prin lipsa de înţelegere a valorii patrimoniului monumental moştenit. 0nsă procesul de formare a culturii naţionale, corespun!ătoare perioadei moderne a istoriei României, care se de!voltă în acest răstimp, determină conturarea unei po!iţii e primată de poeţi şi literaţi ca &heorghe $sachi, $lecu Ruso, (asile Cârlova, grigore $le andrescu, în favoarea păstrării monumentelor. )ncluderea României în circuitul economiei europene, ca urmare a slăbirii su!eranităţii turceşti, îndeosebi după tratatul de pace de la adrianopol *+.12/, permite pătrunderea din $pusul europei, alături de ideile de natură filo!ofică, estetică, politică şi a concepţiilor privind păstrarea patrimoniului cultural al trecutului. Cele dintâi prevederi legislative privit are la resta!rare" #rimele măsuri care vi!ea!ă restauararea monumentelor sunt prevă!ute în Regulamentul 3rganic, prima constituţie a Moldovei şi ţării Româneşti. #revederile au un caracter încă strict utilitar4 ele urmăresc să ferească monumentele religioase de degradare şi de înăbuşire a lor prin construcţii para!itare, re!ultat al creşterii şi îndesirii oraşelor. 0n capitolul ())), ane a %, art.+5, al Regulamentului 3rganic al 6ării Româneşti, se arată următoarele7 8La mănăstirile ale căror zidiri se vor afla întru dărăpănare sau vor avea trebuinţă de dregere, mitropolitul se va înţelege cu logofătul treburilor bisericeşti ca să trimită un cinovnic împreună cu arhitectorul ca să ia toate în băgare de seamă, să ridice plan, chibzuind zidirile ce au a să facem cu arătarea de cetăţimea şi mărimea fiecăreia felurimi de materialuri, de preţuirea lor şi de toată cheltuiala până la sfârşit. Se vor spune acestea mitropolitului *9/ şi după chibzuirea ce se va face *9/ să va începe lucrarea, făcându-se mai întâi dregerea care să va cunoaşte mai de neapărată trebuinţă şi aşa, treptelniceşte şi fără precurmare până să ia săvârşire tot lucrul într-o margine de ani hotărâţi *9/:. 0n articolul ,; al secţiei a )))-a 8<espre înfrumuseţarea oraşului: se spune7

8 ănăstirile şi bisericile care după a lor sfinţire şi formă trebuie să înfăţoşeze o privală măreaţa şi mai ales acelea ce nu sunt cu zid încon!urate, trebuie să se descurce de toate bo!deucile acelea care nu numai că ascund a lor privală, dar încă prin apropierea lor pun în ărime!dia focului pe aceste lăcaşuri *9/ "rept aceea "omnul împreună cu #bşteasca $dunare vor hotărî care din acele mănăstiri şi biserici pot slu!i de piaţă şi totodată să va face şi închipuire pentru despăgubirea acelor ce au făcut binele de piatră sau cărămidă cu embaticuri de veci :+/. #reocuparea sporită faţă de soarta vestigiilor trecutului determină în +.;<epartamentul #ricinilor din lăuntru al Moldovei să ceară )spravnicului de =eamţ să ia măsuri urgente pentru a împiedica distrugerea şi utili!area materialului provenit din ruinele cetăţii =eamţului7 8din pricina neprivegherii după vreme de către nepreţuitorii monumentelor şi a zestrei patriei :. 0n acest document Cetatea neamţului este socotită 8ca un monument al %rincipatelui oldova : căruia trebuia să i se asigure 8nerisipirea ei în viitorime:1/. Interven#ii $n stil ne g ti%" #rimele acţiuni importante în vederea restaurării monumentelor, reali!ate între anii +.-5 şi +.,5, când doctrina lui (iollet-le-<uc era dominantă în >uropa, nu constituie totuşi o aplicare a principiilor acesteia, ci un refle al curentului romantic în arhitectură, caracteri!at prin folosirea stilului neogotic. 0n pofida caracterului lor specific, 8arhitectonul monastiresc:, austriacul ?chlatter, modifică sau reface complet o seamă de monumnete după cerinţele acestui stil. Mănăstirea "istriţa este dărâmată şi reconstruită după +.-5, din temelii, în stil neogotic, fără ca edificiul nou să reaia înfăţişarea celui dispărut. %a mănăstirea @ismana, parte din clădirile de incintă sunt înlocuite cu altele noi *+Ac/. $celaşi lucru se întâmplă în +.AB, cu aripa apuseană a mănăstirii $rnota. "iserica mănăstirii $ntim capătă pe latura de vest o monumentală ro!asă gotică *+Ab/. 0n acelaşi stil se reface partea superioară a turnului Chindiei din Comple ul Curţii <omneşti de la @ârgovişte, cât şi cea a palatului *AAd/ lui Constantin "râncoveanu de la Mogoşoaia. 3 modificare importantă suferă aspectul bisericii Curtea (eche din "ucureşti, care capătă în dreapta şi în stânga pronaosului două ane e, de ample dimensiuni, în stil neogotic *1-c/. "iserica Radu (odă din "ucureşti este complet îmbrăcată, prin căptuşirea e terioară a !idurilor şi supraînălţare, într-o haină neogotică, care îi modifică integral proporţiile şi plastica iniţială, ascun!ându-i totodată paramentul original. $ceeaşi orientare romantică influenţea!ă şi restaurările care au loc în @ransilvania. Restaurarea castelului de la Cunedoara, care se încheie în +.,A, se caracteri!ea!ă prin numeroase modificări aduse monumentului, unele, ca urmare a negliDării urmelor păstrate, altele, ca un re!ultat al unei proiectări în stil neogotic a unor componente care nu au e istat. $stfel arhitectul ?teindl construieşte o galerie e terioară cu arcade şi o scară monumentală în curtea castelului alipită aripei "ethlen şi închide cu un portal, de aceeaşi factură neogotică, una din deschiderile catului inferior al loggiei lui Matei Corvin
1 2

) Cf. Grigore Ionescu, op. citat, p. 90. ) Cf. Gheorghe Ungureanu, Din trecutul judeţului Neamţ, în Anuarul liceului de b ie!i "etru #are$, "iatra %ea&!, 19'(, p.12.

*+Ad,B1e/. Către sfârşitul aceluiaşi secol biserica ?f.Mihail din CluD *B1D/ este îmbogăţită cu un monumental turn neogotic de aproape .5m înălţime *+Aa/ care se alipeşte faţadei de nord a edificiului ;/. A%tivitatea ar&ite%t!l!i Le% 'te d! N !(" #robabil prestigiul deosebit de care se bucura legendara biserică a meşterului Manole a făcut ca în +.B;, sub domnia lui Cu!a (odă, Consiliul de Miniştri să ia hotărârea restaurării sale. <upă o seamă de proiecte, întocmite de către &aetano "urellE, cât şi un început de e ecuţie în antrepri!a lui F. Montoreanu, se face apel în +.,- la arhitectul (iolletle-<uc. $cesta trimite pe elevul şi colaboratorul său $. de "audot care, după ce cercetea!ă la faţa locului monumentul, recomandă pentru e ecutarea proiectului şi a lucrărilor pe arhitectul $ndrG %ecomte du =ouH. %ecomte du =ouH a desfăşurat în România o îndelungată activitate care se situea!ă între +.,A şi +2+-, anul când moare. 0n această perioadă, împingând la e trem e agerările şcolii lui (iollet-le-<uc, el a dărâmat până la temelii biserica ?f. <umitru din Craiova, vechea mitropolie din @ârgovişte *+Bc/şi biserica ?f. =icolae <omnesc din )aşi *+Ba,+Bb/, reconstruindu-le în forme care admiteau importante licenţe în raport cu aspectul lor original şi a dus la modificări arbitrare, cu prileDul restaurării, bisericii mănăstirii $rgeşului şi bisericii @rei )erarhi din )aşi. >ste de semnalat faptul că %ecomte du =ouH şi-a desfăşurat această activitate într-o perioadă când, în domeniul restaurărilor, se manifesta o po!iţie contrarie procedeelor utili!ate de către şcoal lui (iollet-le-<uc. %a mănăstirea $rgeşului, %ecomte du =ouH dărâmă clădirile de incintă care asigurau perceperea monumentului la o scară corespun!ătoare, construind, în schimb, spre răsărit de biserică, un palat episcopal prevă!ut cu un paraclis. 0n ceea ce priveşte biserica, restauratorul a înlocuit ancadramentele de piatră ale ferestrelor care erau în stare bună, a adăugat un atic corpului clădirii, un coronament turlelor în spirală, cât şi o ornamentaţie în metal la ba!a învelitorilor tuturor turlelor-/. Frescele din interior, din vremea lui Radu de la $fumaţi, au fost e trase şi înlocuite cu o pictură nouă care contrastea!ă, în mod defavorabil, în raport cu aspectul arhitecturii. 0n afară de aceste modificări arbitrare, principalul efect negativ al restaurării l-a constituit înnoirea monumentului prin înlocuirea vechilor materiale de parament cu patina lor, prin materiale noi. 0ntre +..1 şi +.25, %ecomte du =ouH restaurea!ă biserica @rei )erarhi, cu e cepţia picturii interiorului, e ecutată în anii următori. Cu acest prileD el dărână clopotniţa şi clădirea care includea sala gotică. #e aceasta din urmă o reconstruieşte într-o formă mult deosebită în raport cu monumentul original. Restaurarea paramentului bisericii @rei )erarhi capătă caracterul unei refaceri integrale care totuşi respectă motivele şi factura vechii ornamentaţii. %ecomte du =ouH aduce însă unele modificări arbitrare structurii şi plasticii monumentului. >l coboară contraforturile care flanchea!ă latura de apus cu +,15m, introducând asi!e noi de ornament, înalţă contraforturile laterale, care se opreau sub brâu, deasupra acestuia, supraînalţă turlele cu un rând de ocniţe şi o
'

) Concep!ia ini!ial a bisericii pre)edea construirea unor turnuri în col!urile de nord*)est $i sud*)est, de o parte $i de alta a intr rii principale. + ) ,up raportul arhitec!ilor Ale-andru .r scu $i /uchno0s12, redactat în 1330 la cererea 4inisterului Cultelor $i Instruc!iunii.

cornişă cu profilatură bogată *+Bd,+Be/, înlocuieşte învelitorile în formă de bulb cu învelitori piramidale. 0n interior, dărâmă bolţile pridvorului şi le reface mult mai Dos. 0n naos şi pronaos modifică planul de naştere al unor arce aparţinând sistemului de ridicare al turlelor şi aduce numeroase modificări de profile. 0n +..-, cerându-i-se o e perti!ă asupra bisericii ?f.<umitru din Craiova, %ecomte du =ouH o caracteri!ea!ă ca 8 un monument complet, bine conceput, de tip bizantino-român, căruia trebuie să i se laude proporţiile graţioase, care a suferit, e drept, câteva reparaţii către &'() *9/ dar căruia i se poate reda fizionomia sa primitivă *9/ *u-mi pare necesar să mă gândesc la o reedificare a lui cu toată starea nemulţumitoare în care se găseşte *9/ +dificii, de genul acestuia, sunt de sigur foarte rare în ţară şi e necesar să fie conservat ceea ce timpul nu a putut să distrugă :A/. Cu toate acestea, el dărâmă biserica în vara anului +..A şi o reconstituie, după cum s-a arătat, în forme arbitrare. <upă cum s-a întâmplat cu restaurările lui (iollet-le-<uc în Franţa şi activitatea lui %ecomte du =ouH în ţara noastră a provocat protestul unor oameni de cultură. %a o nouă orientare a activităţii de restaurare a contribuit promulgarea unei legislaţii şi constituirea unui organ menit să se ocupe de proteDarea monumentelor. #roiectul de lege pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice, pre!entat, în +..1, de (.$.Irechea în calitate de ministru al Cultelor şi )nstrucţiunii #ublice în Camera <eputaţilor, este adoptat totuşi abia în +.21. 0n +.25 apar un şir de proteste împotriva procedeelor de restaurare folosite de %ecomte du =ouH. >le îşi găsesc refle în e punerea de motive a proiectului lui Irechea, amendat şi pre!entat în acelaşi an, în faţa ?enatului, de către Constantin >sarcu, în care se spuneau următoarele7 : ,radiţia vizibilă a unui mare trecut, neîncetat reînviat prin spectacolul vechilor monumente de glorie şi de libertate a fost pentru -recia şi .talia o puternică şi eficace suscitare către o viaţă nouă şi a contribuit mult la renaşterea şi ridicarea acestor două ţări în timpii moderni *9/ Să conservăm şi noi unicile manifestaţiuni ale culturii noastre artistice din trecut şi care ne dovedesc că nu suntem născuţi de ieri şi că suntem datori a continua tradiţia şi a augmenta patrimoniul ce ne-au lăsat strămoşii noştri *9/ *-am trebuinţa să vă spun că noi am distrus şi continuăm a distruge cu o crudă barbarie sau să profanăm prin restauraţiuni nesocotite trecutul nostru istoric, religios şi artistic:. Rea%#ia $'p triva resta!r)ril r l!i Le% 'te d! N !(" C nt!rarea !n r ele'ente ale % n%ep#iei ist ri%e" 0n +.25 se constituie prima 8Comisiune onorifică a monumentelor publice: formată din opt membri printre care Mihail Jogălniceanu, @itu Maiorescu, &rigore @ocilescu şi alţii. =oua comisie, luînd deîndată în de!batere restaurările lui %ecomte du =ouH, s-a ridicat împotriva dărâmării clopotniţei şi sălii gotice a mănăstirii @rei )erarhi şi a bisericii ?f. =icolae din )aşi. Cu acest prileD, în cadrul discuţiilor, se conturea!ă elemente ale concepţiei istorice de restaurare. 0n acest sens este importantă contribuţia lui Mihail Jogălniceanu. 0n legătură cu @rei )erarhi, el susţine 8să se păstreze clopotniţa actuală care a fost zidită odată cu biserica, dar a fost restaurată şi modificată în secolul prezent :. 0n privinţa
5

) Cf. Grigore Ionescu, op.citat, p.96.

bisericii ?f. =icolae, po!iţia sa se înscrie cu mai multă claritate în sensul concepţiei restaurării istorice7 8 ulte zidiri mari, afirmă Mihail Jogălniceanu, au fost făcute în deosebite timpuri şi nu este nici o raţiune ca restaurându-se să se suprime părţile mai nouă. ,rebuiesc deci şi aci ca biserica să se restaureze întreagă, în forma în care a a!uns la noi, adică cu trei altare. $ceste trei altare sunt un simbol. Se crede că reprezintă ,reimea, dar ele reprezintă şi cele trei mari biserici ortodo/e0 română, grecească şi rusească. %oporul aşa a pomenit biserica Sf.*icolae, cu trei altare şi crede că însăşi 1tefan aşa a zidit-o. . s-ar răpi toată prestanţa dacă acum, în locul ei, s-ar face numai o mică biserică cu un singur altar2/. <eşi cu maDoritate de voturi comisia s-a pronunţat pentru restaurarea bisericii ?f. =icolae în forma sa cu trei altare *&rigore @ocilescu, şi @itu Maiorescu au fost pentru dărâmarea turnului de la @rei )erarhi şi reconstrucţia bisericii ?f. =icolae în forma propusă de %ecomte du =ouH/, totuşi, fără nici un fel de avi!, biserica a fost dărâmată. @rebuie remarcat că, deşi sunt criticabile ca orientare, lucrările de restaurare ale lui %ecomte du =ouH se caracteri!ea!ă printr-o tehnică de e ecuţie ireproşabilă, care le-a făcut să se menţină intacte până în !ilele noastre. Componenţa Comisiei monumentelor publice, care devine după +255 8Comisiunea monumentelor istorice:, a suferit începând cu această dată schimbări, având ca preşedinte pe ).Jalinderu, iar între +21; şi +2-5 pe =icolae )orga. 0n cadrul comisiei activea!ă, în primele decenii ale secolului, $le andru %ăpedatu, =.&hiKa-"udeşti şi &h."alş. *rig re Cer%&e+, resta!rarea -iseri%ii S." Ni% lae / 'nes% de la C!rtea de Arge0" In moment de cotitură în practica restaurărilor din România l-a constituit restaurarea de către &rigore Cerche! a bisericii domneşti ?f. =icolae din Curtea de $rgeş care a avut loc între anii +2+2-+215 ,/. Clădirea, care urma să fie restaurată de către %ecomte du =ouH şi ar fi putut să aibă soarta celorlalte, adică să fie dărâmată şi reconstruită sau modificată arbitrar, a fost salvată ca urmare a protestelor opiniei publice, iar lucrările au fost încredinţate unui arhitect din ţară. Restaurarea înfăptuită se înscrie în sensul principiilor restaurării istorice. &rigore Cerche! a e ecutat un şir de lucrări de eliberare, înlăturând adaosurile para!itare pe care le repre!entau pridvorul alipit în +.,A şi turlele false *+2a/ de deasupra pronaosului, a păstrat o seamă de modificări, care repre!entau etape istorice ale e istenţei monumentului, cum sunt tâmpla de !id *sec.'()))/, ramele de ferestre e ecutate în spiritul decoraţiei brâncoveneşti *+,A5/ etc., a consolidat partea superioară a edificiului prin plombe, ţeseri şi a refăcut cornişa turlei, recurgând, pentru a marca intervenţia restauratorului *+2b,+2c/, la un tuf tăiat în forme regulate în locul !idăriei de piatră de râu. 0nsă nu toate lucrările de restaurare s-au putut elibera de sub influenţa procedeelor promovate de %ecomte du =ouH. $rhitectul $l. "ăicoianu, deşi a
6

) Cf. Grigore Ionescu, op.citat, p.9(. ) Cf. Grigore Cerche7, Curtea Domnească din Argeş, 8C4I, 191(*192', p.((*101.

(

combătut orientarea lucrărilor lui %ecomte du =ouH, încredinţându-i-se restaurarea bisericii ?f. &heorghe din Cârlău, înlătură tencuiala care păstra importante resturi de pictură *prima !ugrăveală e terioară din vremea lui #etru Rareş/, înlătură apoi paramentul e ecutat cu materiale aparente în vremea lui Ltefan cel Mare, înlocuind vechile pietre şi cărămi!i cu materiale noi, fasonate rigid *printre altele, înlocuieşte piatra brută de râu cu piatră făţuită/, ceea ce dă imaginii monumentului un caracter rigid, neobişnuit pentru vremea în care a fost reali!at. 0n mod similar este soluţionată, de către acelaşi arhitect, restaurarea bisericii ?f. =icolae din #opăuţi-"otoşani. *+.a,+.b/ In caracter arbitrar o capătă restaurarea palatului Mogoşoaia, e ecutată începând din +2+1 de un arhitect italian care reia lucrările rămase neterminate din vremea lui &heorghe "ibescu şi continuate în +.B5 de către un arhitect france!. 0nlăturând, în mod Dudicios, învelitoarea şi coşurile e ecutate în stil neogotic, restauratorul reface partea superioară a întregului palat. Cu acest prileD, reali!ea!ă o cornişă nouă, subliniată cu un şir de arcuşoare lombarde, dând coşurilor un caracter veneţian. @otodată, modifică partea superioară a deschiderii ferestrelor, trecând de la forma în mâner de coş la o formă trilobată, în cadrea!ă loggia de pe faţada de apus cu două balcoane compuse cu elemente brâncoveneşti, aduse probabil de la #otlogi, şi alipeşte laturii de nord un corp mai înalt, e ecutat în acelaşi spirit cu modificările introduse. *+.e/ 0n perioada aceluiaşi început de veac se e ecută o seamă de alte lucrări în care orientarea nu apare încă suficient de clară. Clădirile vechi de incintă ale mănăstirii Mihai (odă sunt sacrificate şi înlocuite între anii +25+ şi +2+5 cu edificii noi, în stil neoromânesc, nu suficient de bine armoni!ate între ele, reali!ate de către arhitecţii $le andru "ăicoianu, =icolae &abrielescu, #etre $ntonescu şi cristofi Cerche!. %a mănăstirea Cetăţuia, de lângă )aşi, înainte de primul ră!boi mondial, arhitectul &heorghe %upu restaurea!ă arhondaricul care include celebra sală gotică, făcând în e terior completări *partea superioară a monumentului şi un pridvor/ cărora le dă un caracter muntenesc. In caracter similar capătă şirul de chilii *+.c,+.d/ noi, reali!at pe latura de nord a incintei. 3 seamă de alte restaurări, deşi fac apel la operaţii clasice de eliberare şi reîntregire e ecutate corect, nu depăşesc totuşi caracterul unor reparaţii capitale. 0n rândul unor astfel de lucrări se situea!ă restaurarea bisericii <omneşti din @ârgovişte *arh. =. &hica "udeşti/, a #atriarhiei din "ucureşti şi a mănăstirii Cure! *arh. ).@raDanescu/. %a aceasta din urmă, deşi se fac lucrări importante de eliberare, înlocuiri de stâlpi de piatră deterioraţi, cu alţii noi, refaceri de învelitori şi pardoseli, totuşi se păstrea!ă numeroase modificări care denaturau imaginea autentică a monumentului, cum ar fi ascunderea unor bolţi prin tavane, noi deschideri sparte şi altele vechi în!idite, împărţirea prin !iduri şi planşee a spaţiului sălii de primire din cadrul caselor domneşti. >ste probabil că aspectul limitat al acestor restaurări s-a datorat şi unei anumite sărăcii a fondurilor puse la dispo!iţie. A%tivitatea l!i C"A" R 'st r.er $n 1!% vina" @recând în revistă restaurările înfăptuite înainte de primul ră!boi mondial, este necesar a ne opri asupra lucrărilor e ecutate de către arhitectul austriac C.$. Romstorfer în "ucovina. Fără a fi călău!it de o concepţie de restaurare care să ilustre!e cu

claritate un curent sau o şcoală, restaurările e ecutate de Romstorfer denotă un interes şi o înţelegere deosebită faţă de monumentele româneşti din această regiune. %a biserica mănăstirii ?f. )oan cu hramul ?f. &heorghe, Romstorfer a încercat o reconstituire a acoperişului în caracterul vechilor învelitori moldoveneşti, utili!ând un material ceramic7 ţigle smălţuite, strident colorate *+,c/ care şi-au păstrat aspectul până în !ilele noastre. @ot acolo el a inclus *sau poate a păstrat înfrumuseţându-le doar/ unele elemente noi, cum ar fi un antepridvor pe latura de nord şi anumite modificări de profiluri *brâe în torsadă/ înăuntrul bisericii *+,b/. 0n mod similar a procedat în ca!ul bisericii mănăstirii ?olca, unde a refăcut învelitoarea şi a îmbrăcat arcurile ce despart pronaosul şi naosul de gropniţă, luând locul vechilor !iduri pline, cu brâie în torsadă. %a #utna *+,a/, el a supraînălţat turla monumentului, refăcută în secolul al '()))-lea, cu un tambur cu diametru mai redus. %icenţele lui Romstorfer, care constau în introducerea unor elemente de stil, deşi sunt în măsură să inducă în eroare pe vi!itatorul neaverti!at, totuşi cantitativ repre!intă un procent relativ neînsemnat. 0n ca!ul bisericii Mirăuţi, Romstorfer a procedat la o refacere integrală, reluând formele pe care le-a căpătat monumentul în urma reconstrucţiei sale din secolul al '())-lea. A%tivitatea dintre %ele d !) r)+- aie ' ndiale" C nt!rarea !nei 0% li na#i nale a resta!r)ril r" Câteva dintre restaurările înfăptuite între cele două ră!boaie mondiale constituie fondul clasic al restaurărilor din ţara noastră. 0nscriindu-se în sensul principiilor restaurării istorice, totodată, prin anumite po!iţii distincte în raport cu orientarea restaurărilor pe plan internaţional, ele determină, în fapt, cristali!area unei şcoli naţionale. %ucrările e ecutate la biserica mănăstirii Co!ia *arh. =. &hiKa "udeşti/ constituie un e emplu de aplicare a principiilor restaurării istorice. >liberând monumentul de haina neoclasică care a îmbrăcat paramentul original ./, arhitectul a păstrat elementele valoroase adăugite monumentului, reali!at de meşterii lui Mircea cel "ătrân spre sfârşitul secolului al ')(-lea7 modificări de ancadramente, elemente decorative, profiluri, datorate iniţiativei lui =eagoe "asarab cât şi pridvorul în stil brâncovenesc, adăugat monumentului în anul +,+A. @otodată, au fost e ecutate lucrări de consolidare şi reîntregire de parament *15d,15e/. %a biserica mănăstirii #robota, monument reali!at din voia domnitorului #etru Rareş *+A;1/, arhitectul Coria @eodoru a eleiberat deschiderile în!idite ale pridvorului *1;c/ de caracter gotic şi a reîntregit elementele lipsă sau ştirbite ale ancadramentelor, a consolidat tencuiala purtătoare a resturilor de pictură e terioară, păstrând caracterul învelitorii cu profil mansardat, datorat unor refaceri *1;a,1;b/, probabil, din secolul al '()))-lea. %ucrările de eliberare a paramentelor aparente ale bisericii ?f. @reime din ?iret *arh. Coria @eodoru/ şi a bisericii mănăstirii =eamţului *arh. Ltefan "alş/, primul tencuit, cel de-al doilea îmbrăcat într-o falsă haină clasici!antă *1+c,1+d/, au redat acestora strălucirea lor originală. 3 lucrare de restaurare de mare interes a oca!ionat-o biserica ?f. )lie din ?atul ?ântilie de lângă ?uceava, !idită în vremea lui Ltefan cel Mare *+-.,/ şi
3

) Cu acest prile9 au fost dega9ate deschiderile prid)orului, a c rui în l!i&e a fost totodat cobor:t pentru a pune în e)iden! ti&panul care e-pri& bolta cilindric a pronaosului.

pictată în e terior în vremea lui #etru Rareş. Restauratorul, arh. Coria @eodoru, a pus în evidenţă etapele prin care a trecut aspectul e terior al monumentului, în aşa fel, încât, astă!i, se poate vedea paramentul aparent original, resturile unui prim strat de tencuială pictată, pe care sunt repre!entate prin intermediul !ugrăvelii cărămi!i colorate, şi resturile celui de-al doilea strat, repre!entând obişnuitele scene figurative. 0n mod similar a fost tratat paramentul bisericii din "ălineşti *1+a, 1+b/. Restaurarea bisericii Curtea (eche din "ucureşti *arh. Coria @eodoru/ monument de la miDlocul secolului al '()-lea constituie, poate, e emplul cel mai elocvent de aplicare în România a principiilor enunţate în Carta $tenei 2/. Restauratorul a înlăturat adaosurile neogotice, alipite de ambele părţi ale pronaosului, marcându-le planul prin trotuare, a refăcut proscomidia şi diaconiconul, modificate, după fundaţiile lor originale, a reîntregit paramentul, cu e cepţia porţiunilor corespun!ătoare deschiderilor dintre pronaos şi corpurile neogotice dărâmate, care au fost !idite mai retras şi tencuite. 0n interior, cărămida de pardoseală măcinată a fost înlocuită cu elemente identice ca formă *1-a/, e ecutate însă dintr-un material mai durabil *marmura/. @otodată, au fost marcate pe pardoseală, prin intermediul unor materiale divers colorate, fundaţia !idului despărţitor, original, dintre naos şi pronaos, precum şi urmele ba!elor coloanelor care purtau arcadele ce despărţeau cele două spaţii, ca urmare a unei modificări din vremea domnitorului Constantin "râncoveanu *1-c/. 0ntrucât vechile rame de ferestre au dispărut, au fost refolosite ancadramentele neogotice de piatră, datorate transformărilor din secolul trecut. 0n felul acesta, intervenţia restauratorului, readucând monumentul la imaginea sa iniţială *1-b/, păstrea!ă o seamă de elemente de valoare adăugate şi marchea!ă toate etapele de transformare prin care acesta a trecut, atât ceşe care dispărând nu au fost reconstituite *!idul despărţitor dintre naos şi pronaos şi arcadele cu aceeaşi funcţie/, cât şi cele care, deformând plastica originală a monumentului, au trebuit să fie înlăturate. Restaurarea bisericii Curtea (eche poate fi socotită ca un e emplu clasic pentru ilustrarea concepţiilor corespun!ătoare epocii respective. Cu prileDul restaurării bisericii Mihai (odă, construită în +A2-, arhitectul >m. Costescu e ecută o seamă de lucrări de eliberare, înlăturând un pridvor adăugat în secolul al '()))-lea *cu e cepţia parapetului său care îi marchea!ă traseul/ şi turla de lemn de deasupra naosului. Cărămi!ile deteriorate ale paramentului au fost înlocuite cu cărămi!i noi, păstrându-se cu griDă părţile vechi4 s-au reconstituit o seamă de profilaturi e ecutate din piese de formă specială, printre care şi cornişa, refăcută după resturi păstrate în operă. Caracterul distinctiv al restaurării este marcat prin reîntregirea siluetei monumentului. Călău!indu-se după urmele păstrate pe ba!ele lor, iar, în rest, prin analogie cu alte monumente, restauratorul a reconstituit turla de deasupra naosului şi turlele mici care supraînălţau pro imidia şi diaconiconul *1Aa,1Ab/. Cu acest prileD s-a recurs la beton armat, utili!at sub formă de centuri, cât şi pentru e ecutarea calotelor turlelor *1Ac/.
9

) ;urla bisericii, c 7ut în ur&a unor cutre&ure, a fost reconstruit înc înainte de pri&ul r 7boi &ondial, prin analogie, de c tre arh. Gh. <upu.

Restaurarea bisericii Mihai (odă a preci!at po!iţia şcolii româneşti de restaurare în sensul că, preocupându-se de păstrarea elementelor originale ale monumentului, s-a urmărit, totodată, reîntregirea sa din punct de vedere plastic, recurgându-se la elemente în caracterul arhitecturii epocii. "iserica Jreţulescu din "ucureşti, monument clădit la +,11, şi-a pierdut cu oca!ia cutremurelor cele două turle ale sale, pre!entând, totodată, înainte de restaurare, un parament retencuit şi !ugrăvit, precum şi degradări importante a unor elemente decorative. $rhitectul Ltefan "alş a reconstituit în cărămidă aparentă, pe ba!ă de urme păstrate în plan, cât şi prin analogie, cele două turle ale monumentului, redându-i în felul acesta integritatea plasticei sale, caracteri!ată printr-o siluetă elansată. >l a înlăturat tencuielile noi, a pus în evidenţă tencuiala originală, pe porţiunile unde paramentul era bine păstrat, şi a înlocuit cărămi!ile degradate cu cărămi!i pe care le-a păstrat aparente. @otodată, a substituit brâul decorat, de ştuc, cu un brâu identic, tăiat în piatră, soclul de cărămidă cu un soclu de piatră şi a recurs la unele traforuri, e ecutate prin analogie *1Ad/ cu alte monumente din aceeaşi epocă. 0n principiu, restaurarea se înscrie în preceptele general acceptate de a se putea înlocui elemente degradate cu altele care să le respecte forma, dar să fie e ecutate dintr-un material mai durabil. <e asemenea, se respectă cerinţa de a marca, în mod vi!ibil, intervenţia restauratorului. @rebuie semnalat însă că aspectul monumentului după restaurare diferă într-o măsură însemnată faţă de înfăţişarea sa originală. $cest lucru se datoreşte, pe de-o parte, fără îndoială, caracterului relativ ipotetic al plasticii turlelor *al proporţiilor, al facturii detaliilor/, pe de altă parte, ponderii pe care, sub aspect cantitativ, o au noile materiale puse în operă *cărămida aparentă sau piatra/ şi care dau impresia că monumentul, tencuit la origine, ar fi fost reali!at dintru început cu materiale aparente. @rebuie însă semnalat faptul, că în conte tul urbanistic actual, inclus fiind în compo!iţia noii pieţi a #alatului R?R, tocmai ca urmare a procedeelor folosite de restaurator, care ar putea fi socotite ca o licenţă, monumentul capătă o deosebită preţio!itate sub aspectul siluetei, culorii şi a detaliilor. >ste de scos în evidenţă faptul că restauratorii români, pornind de la caracterul specific al arhitecturii noastre medievale, nu s-au încadrat în preceptele concepţiilor istorică şi ştiinţifică de restaurare de a respinge reconstituirile integrale, atât cele ba!ate pe documente certe, cât şi cele ba!ate pe analogie. 0n arhitectura românească feudală elementele verticale sunt cele care, în multe ca!uri, sunt determinante pentru caracterul unor monumente. 3ri, multe dintre bisericile situate, îndeosebi, în !onele cu o seismicitate ridicată de la sud de Carpaţi şi-au pierdut componentele lor verticale, în urma unor cutremure. Lcoala românească de restaurare s-a situat în mod consecvent pe po!iţia de a reda acestor monumente integritatea lor plastică, recurgându-se la reconstituiri care acceptă, în cele mai multe ca!uri, un anumit grad de probabilitate. $stfel, înainte de cel de-al doilea ră!boi mondial, în perioada dintre +2;+-+2;,, au fost reconstituite turlele bisericilor ?f. >lefterie (echi, Jreţulescu, Mihai (odă, #ătroaia, iar în perioada de după ră!boi, ale bisericilor ?nagov, "alamuci, ?caune, "rebu şi ale paraclisului Mitropoliei din "ucureşti. Resta!rarea ' n!'entel r d!p) 23 a!g!st 4566"

Comisiunea Monumentelor )storice a fost înlocuită, începând din +2-2, cu alte forme organi!atorice. <in +2A+ a funcţionat 8Comisia ştiinţifică a mu!eelor, monumentelor istorice şi artistice: care a iniţiat cea dintâi inventariere a monumentelor istorice din ţara noastră. $ctivitatea de restaurare a monumentelor şi-a consolidat ba!a sa organi!atorică prin înfiinţarea în +2A2 a unei <irecţii a Monumentelor )storice pe lângă Comitetul de ?tat pentru Construcţii, $rhitectură şi ?istemati!are, concentrând problemele de studii, cercetare, proiectare şi e ecuţie. )mportantele transformări sociale din ţara noastră au făcut ca po!iţia patriotică privind păstrarea patrimoniului cultural al trecutului să-şi găsească fundamentare în te!ele mar ism-leninismului privind valoarea moştenirii culturale şi rolul acesteia în elaborarea noii culturi socialiste. =oile temeiuri ideologice, reorgani!area domeniului de activitate al restaurărilor, fondurile puse la dispo!iţie de către stat au lărgit activitatea de restaurare, în raport cu perioada de dinainte de cucerirea puterii de către popor, dându-i în acelaşi timp o calitate nouă. @endinţa de a limita restaurările la reparaţii, sub presiunea puţinelor miDloace materiale, este înlocuită prin procedeul restaurărilor comple e care, recurgând la o cercetare aprofundată M istorică, arheologică şi arhitecturală M pusă în sluDba obiectivelor restaurării, urmăresc, totodată, valorificarea multilaterală a monumentelor sub aspect funcţional, istoric şi estetic, în scopul includerii lor, ca valori culturale şi utilitare, în circuitul vieţii contemporane. $ctivitatea de restaurare în anii puterii populare a cuprins în câmpul ei monumente variate, aparţinând unor programe şi epoci diferite. $stfel, au fost restaurate sau sunt în curs de restaurare monumente antice cum sunt7 cetatea Cistria, castrul roman de la <rubeta, amfiteatrul de la ?armi!egetusa, monumentul roman cu mo!aic de la Constanţa, casele romane târ!ii şi !idurile cetăţii Callatis. <intre monumentele medievale au fost restaurate7 ansamblul rupestru de la "asarabi, cetăţile =eamţ şi ?uceava, curtea domnească de la @ârgovişte, biserica de la <ensuş, bisericile ?f.mihail şi Reformată din CluD, biserica >vanghelică din ?ebeş, ansamblul "ărăţiei din Câmpulung, ansamblul #atriarhiei din "ucureşti, bisericile şi clădirile mănăstireşti de la neamţ, (oroneţ, Cumor, $rbore, Moldoviţa, ?uceviţa, <ragomirna, &alata, Cetăţuia, Co!ia, "rebu, Cure!, ?trehaia, moscheea CunKiar, hanul domnesc de la ?uceava, culele de la Măldăreşti, cetăţile de la Făgăraş, Cunedoara, Cîlnic, #reDmer şi @g.Mureş. <intre monumentele perioadei feudale târ!ii şi ale epocii moderne au fost restaurate porţile cetăţii de la $lba )ulia, biserica şi palatul episcopal de la 3radea, palatul "Nnfi din CluD, palatele Oustiţiei, "ăncii =aţionale, $teneului Român şi al Mu!eului de )storie din "ucureşti. Tendin#e %)tre diversi.i%area s l!#iil r de resta!rare" <in punct de vedere al orientării teoretice, activitatea de restaurare de după 1; august +2-- repre!intă o continuare a aceleia desfăşurate înainte de ră!boi, când, în acord cu principiile acceptate pe plan internaţional, s-au preci!at po!iţiile proprii, arătate, care au permis să se conture!e o şcoală naţională românească de restaurare. @otuşi, atât amploarea pe care o capătă în anii socialismului activitatea de restaurare, cât şi unele aspecte calitative ale sale fac să se definească, în evoluţia teoriei şi a practicii, o etapă distinctă. 0n cadrul acestei

etape se produce o anumită diferenţiere în modalităţile de abordare a unor probleme de restaurare. $ceastă diferenţiere a apărut cu prileDul stabilirii atitudinii faţă de monumentele aflate în stare de ruină, al elaborării soluţiilor de reîntregire a unor elemente dispărute, dar cunoscute pe ba!ă de documente, şi cu prileDul determinării facturii componentelor noi ale monumentelor şi ansamblurilor, creaţie a restauratorului. Resta!rarea %l)diril r $n r!in)" Ina dintre po!iţiile referitoare la restaurarea clădirilor moştenite în formă de ruină, care tinde la reconstituirea lor integrală, este ilustrată de lucrările e ecutate pentru refacerea caselor domneşti de la #otlogi şi a clisiarniţei din incinta mănăstirii Moldoviţa. >a s-a conturat, probabil, sub impulsul e emplelor de reconstituire, în diferite ţări, a monumentelor distruse în timpul ră!boiului. #alatul de la #otlogi, construit în anii +B2.-+B22 şi părăsit după +,+-, a aDuns în !ilele noastre în stare de ruină. 0n conformitate cu principiul fundamentat de teoreticienii restaurării istorice şi ştiinţifice, de a nu se reconstitui clădirile moştenite din trecut în stare de ruină, rămas în vigoare şi după refacerea monumentelor distruse în timpul celui de al doilea ră!boi mondial, palatul de la #otlogi ar fi trebuit, poate, să fie consolidat în starea în care se afla. *12c/ 0n ca!ul de faţă s-a considerat însă că salvarea clădirii de la dispariţia ei completă, şi în special a decoraţiei fragile de ştuc, este posibilă numai în condiţiile reîntregirii monumentului. 3peraţia de reconstituire, desfăşurată între anii +2A-+2AB, a cuprins părţi importante din clădire despre care e istau numai indicaţii, dar a căror formă originală nu era cunoscută, ca de pildă7 partea superioară a !idurilor, cornişa şi învelitoarea, pridvorul cu scară e terioară, loggia. *12d/ Restauratorii, arhitecţii Ltefan "alş şi Radu Idroiu, au folosit drept sursă de analogie pentru reîntregirea părţii superioare a edificiului monumentului monumentele religioase ale timpului, iar pentru celelalte elemente - pridvorul şi loggia cu coloanele şi balustradele lor sculptate, forma spaţiilor boltite M au luat drept model elementele corespun!ătoare ale palatului de la Mogoşoaia. > ecutarea !idăriilor noi şi a bolţilor, reconstituite în beton armat, luând drept ba!ă ruina e istentă, pe care o ascund, a condus, ca şi în alte ca!uri similare, în anumită măsură, la o diminuare a valorii de document a vechiului monument. @otodată, dacă ţinem seama că edificiul cel mai de seamă al arhitecturii civile a timpului, palatul de la Mogoşoaia, şi-a pierdut partea sa superioară originală *cornişa şi acoperişul/, precum şi forma iniţială a arcelor ferestrelor, suferind concomitent şi alte modificări, palatul reconstituit de la #otlogi a căpătat o puritate de stil pe care cel de la Mogoşoaia nu o mai are. <acă se ia în consideraţie ponderea importantă pe care o au elementele elaborate pe ba!ă de analogie în determinarea aspectului actual al monumentului, este vorba de o puritate de stil care nu mai repre!intă monumentul original, ci o formă ipotetică, ideală, a acestuia, fundată pe deducţiile logice şi creaţia restauratorului. 0n felul acesta, reîntregirea palatului de la #otlogi a repre!entat, în parte, o proiectare în spiritul unei arhitecturi de stil. In alt e emplu de restaurare, desfăşurată pe linia reconstituirii integrale a unei ruini, e ecutată între anii +2AA-+2A, de către arhitecţii Corneliu <an şi Ltefan "alş, a fost acela al clisiarniţei din incinta mănăstirii Moldoviţa.

Construită în +B+1, clisiarniţa, o clădire cu două caturi, alipită !idului nordic al incintei, a aDuns până în !ilele noastre în stare de ruină, în timp ce biserica, clădită anterior *+A;1/, s-a păstrat întreagă *12a/. $cest anacronism, la care s-a adăugat şi necesitatea de spaţii pentru un mu!eu, a determinat alegerea soluţiei reconstituirii monumentului. %ucrările au constat din reîntregirea !idurilor, înlocuirea şi completarea bolţilor că!ute cu bolţi de beton armat, refacerea ancadramentelor dispărute şi înlocuirea celor ştirbite cu ancadramente cioplite după modelul celor originale păstrate, amenaDarea unui balcon pe console de piatră, reali!area unui acoperiş înalt în patru pante *12b/. Reconstituirea monumentului, având un efect favorabil pentru aspectul spaţiului interior al incintei mănăstireşti, are totuşi anumite laturi criticabile. 0n urma restaurării nu se citesc cu claritate părţile păstrate din clădirea originală şi cele completate care, ca formă, repre!intă un produs al imaginaţiei restauratorului4 totodată, întreaga construcţie apare înnoită. @encuirea interioarelor, atât a bolţilor originale de cărămidă, cât şi a celor refăcute din beton armat, ascunde materialul şi de!informea!ă pe cel care cercetea!ă clădirea. $ici nu este vorba de respectarea acelei prescripţii a Cartei de la $tena, a cărei valabilitate poate fi luată în consideraţie, ca miDloacele tehnice noi să fie disimulate, ci este vorba de mimarea cu aDutorul betonului armat a unor bolţi de cărămidă. Mai mult, vi!itatorul neaverti!at poate presupune că balconul pe console sau turnul cu scară, care în mod evident au e istat, sunt reconstituite ca aspect după documente iconografice sigure4 nu apare clar că forma lor plastică actuală este un produs al restauratorului, elaborat pe ba!a unor urme arheologice. 3 abordare diferită a restaurării unor monumente în stare de ruină o ilustrea!ă lucrările de la Cetatea de ?caun a ?ucevei *arh. =.<iaconu şi arh.(.$ntonescu/ *;Ba,;Bb/ şi Cetatea =eamţului *arh. Ltefan "alş/ *;Bc, ;Bd/. <egaDarea straturilor vegetale şi a molo!ului, *;Be/ revenirea la nivelul iniţial de călcare au scos ruinele din pământ redând cetăţenilor, în anumită măsură. Măreţia lor iniţială4 totodată, s-au făcut lucrări de consolidare şi de reîntregire parţială a !idurilor, marcate prin semne distinctive, cât şi unele reconstituiri cu caracter mu!eistic. %a #reDmer, unul din turnurile incintei fortificate din secolul al '(-lea, surpat din motive necunoscute, *B-b/ a fost consolidat în stare de ruină, pentru a nu se recurge la elemente ipotetice de reconstituire, cât şi pentru a păstra e presia sa, deosebit de elocventă, de secţiune vie. 7ariate a- rd)ri ale resta!r)ril r de re$ntregire" In alt aspect al lucrărilor de restaurare, unde s-au manifestat po!iţii distincte, este cel al reconstituirii componentelor dispărute ale unor clădiri pentru care e istau suficiente documente. $stfel, cu prileDul reconstituirii unor sisteme de bolţi s-a recurs la una din următoarele soluţii7 reluarea structurii tradiţionale, menţinută la nevoie, cu aDutorul unui sistem tehnic au iliar modern4 reeditarea spaţiului boltit cu pân!e de beton armat disimulat4 sugerarea spaţiului original prin bolţi de beton armat aparent.

0n ca!ul reconstituirii bolţilor corului bisericii gotice ?f. Mihail din CluD s-a recurs la tehnica betonului armat, utili!at ca au iliar, cu scopul de a menţine o structură tradiţională+5/. *A.c,A.d/ 0n sala <ietei din cadrul castelului Corvinilor de la Cunedoara, acoperită la origine cu un sistem de bolţi pe nervuri, susţinute de un şir de stâlpi mediani şi transformată în secolul al '()))-lea într-un spaţiu unic acoperit cu un planşeu, restaurarea *arh. Carol 3rban/ a refăcut nervurile de piatră, acestea fiind prinse de către o pân!ă de beton armat care figurea!ă forma spaţială a bolţii. 0ntrucât panourile dintre nervuri au fost tencuite, aspectul acestei reconstituiri nu diferă de cel original, dând impresia unei boltiri reali!ate după procedee constructive gotice. 0n felul acesta, bolta de beton armat mimea!ă o structură tradiţională, procedeu similar ce cel folosit la #otlogi şi Moldoviţa. *B1f,B1g/ 0n alte ca!uri, când în locul tehnicii tradiţionale s-a făcut apel la beton armat, s-a manifestat preocuparea de a-l păstra aparent, indicând în modul acesta în mod sincer reîntregirile care, în fond, urmăresc doar să reconstituie o impresie spaţială originală fără a sugera o ine istentă identitate de material. 0n casa egumenească din incinta mănăstirii <ragomirna, adosată drumului de straDă, în sala cu stâlp central de la parterul caselor din incinta mănăstirii ?uceviţa şi în încăperea clopotelor din turnul-clopotniţă al aceleiaşi mănăstiri, sau refăcut, pe ba!a urmelor păstrate, bolţile din beton aparent, sugerând forma iniţială a spaţiilor *arh. )oana &rigorescu/. *--i,--D/ $preciind lucrările înfăţişate, soluţia utili!ată la Cunedoara nu poate fi considerată ca o întruchipare a cerinţei disimulării miDloacelor tehnice moderne enunţată de Carta de la $tena şi, desigur, nu are nimic comun cu restaurarea identică4 cea de-a doua soluţie, adoptată la biserica ?f. Mihail din CluD, repre!intă o utili!are adecvată, ca au iliar, a tehnicii contemporane în restaurări4 cea de-a treia, folosită la ?uceviţa, are calitatea să diferenţie!e elementele autentice de aportul restauratorului. Orient)ri di.erite $n resta!r)rile de in va#ie" 3rientarea de principiu a restaurărilor de inovaţie a fost de asemenea obiectul unor po!iţii distincte. Ca!urile în care a intervenit această categorie specială a lucrărilor de restaurare au fost următoarele7 includerea de noi componente în cadrul unor ansambluri istorice4 reconstituirea unor elemente a căror imagine originală s-a pierdut4 reali!area unor lucrări de înfrumuseţare a cadrului *ambianţei/ unei clădiri cu caracter de unicat, atunci când acest cadru era nesatisfăcător. #rintre primele lucrări de acest gen se numără reconstituirea incintei dispărute a mănăstirii dealului *+A51/. Reali!ând un cadru după programul tradiţional a unei mănăstiri, arhitecţii )oana &rigorescu şi =. <iaconu au proiectat o incintă e ecutată în cărămidă aparentă care contrastea!ă, în mod favorabil, ca proporţii şi material, cu biserica !veltă a mănăstirii, îmbrăcată cu piatră şlefuită de culoare deschisă. Cu toată preocuparea de a elabora elemente inedite, totuşi arhitectura noii incinte urmea!ă îndeaproape soluţiile de volume şi spaţii, şi câteodată, detaliile unei arhitecturi tradiţionale. 3 po!iţie similară s-a manifestat
10

) "entru cunoa$terea în detaliu a solu!iilor adoptate )e7i capitolul =;ehnica tradi!ional $i conte&poran a restaur rii>.

cu prileDul proiectării unor componente noi incluse în compo!iţia ansamblurilor mănăstireşti ?latina *;+a/ şi suceviţa *noul arhondaric/, având însă, în raport cu amploarea monumentului istoric, o pondere mai redusă. Cu prileDul lucrărilor de agrementare a fronturilor clădirilor de incintă din cadrul mănăstirii =eamţului, arhitectul Lt."alş a urmărit, de asemenea, relativ aproape, unele sugestii oferite de arhitectura moldovenească din secolul al '()lea. *-+i, -+m/ 3 po!iţie distinctă s-a manifestat cu prileDul proiectării pridvoarelor caselor din incinta mănăstirii ?uceviţa *arh. )oana &rigorescu/, unde restauratorul, înlocuind elemente recente, lipsite de valoare istorică şi estetică, a elaborat soluţii plastice noi, inspirate de arhitectura foişoarelor, element caracteristic al arhitecturii vechi româneşti, e ecutate însă din beton armat aparent. *--d---h/ 3 orientare similară o are lucrarea de înfrumuseţare a fronturilor clădirilor construite în cursul dominaţiei austriace în incinta mănăstirii <ragomirna. *-BK, -Bl/ Cele două po!iţii se manifestă şi în elaborarea unor elemente de detaliu M uşi, feronerii, pavaDe, drumuri de straDă, piese inventar fi sau mobil. 0n unele ca!uri, aceste elemente se proiectea!ă prin analogie cu altele vechi4 în alte ca!uri, ele se reali!ea!ă într-un spirit contemporan. <acă în soluţia dintâi ele se pot confunda cu piese autentice, în cea de-a doua, opera restauratorului se distinge în mod evident. Cu prileDul elaborării de noi componente, fie că este vorba de elemente de amploare M corpuri de clădiri, faţade M fie că este vorba de elemente de detaliu, subordonate aspectelor fundamentale ale arhitecturii, se conturea!ă o linie principală nouă, derivată din orientarea generală a creaţiei arhitecturale din România. Cerinţa reali!ării unei arhitecturi cu specific şi amprentă proprie trebuie să se urmărească, cu şi mai multă pregnanţă, atunci când este vorba de componente care se nasc chiar în sânul vechii arhitecturi. <istingându-se de părţile autentice, de valoare istorică, elementele noi, incluse cu modestie şi pricepere sub aspectul soluţionării raporturilor lor cu componentele istorice, trebuie să fie în cel mai înalt grad purtătoare ale acestui nou specific. <acă ar fi caracteri!at, în esenţă, principalele tendinţe care se manifestă în activitatea de restaurare contemporană în România, se pot desprinde următoarele trăsături7 preocuparea de a selecta, păstra şi valorifica etapele de construcţie şi elementele autentice, de valoare, ale monumentelor cu patina şi pitorescul pe care le-a dat-o scurgerea timpurilor4 de a întregi imaginea monumentelor în vederea perceperii lor unitare pe ba!a unor documente certe sau, în unele ca!uri, prin analogie4 de a soluţiona componentele noi, incluse în compo!iţia vechilor edificii sau ansambluri, atunci când cerinţele funcţionale o cer, în spiritul unei tratări contemporane specifice4 de a e ecuta toate lucrările necesare de punere în valoare, funcţională, mu!eistică şi turistică a monumentelor în vederea utili!ării lor contemporane. 0n cadrul capitolului de faţă nu ne propunem de a aborda toate problemele privind evoluţia teoriei şi practicii restaurărilor în România de astă!i. 3biectul său constă în a înfăţişa acele laturi care sublinia!ă continuitatea din punct de vedere principial a şcolii româneşti de restaurare, cât şi conturarea unor idei şi po!iţii teoretice noi, urmând ca alte aspecte să fie pre!entate în cadrul capitolelor

privind metodologia ştiinţifică, care îşi selectea!ă e emplele, îndeosebi, din practica autohtonă.