You are on page 1of 3

POVESTEA LUI HARAP-ALB

Povestea lui Harap-Alb a fost publicată în revista Convorbiri literare în 1 august 1877. Conform clasificării făcute de Jean Boutiere, aparţine grupului basmelor fantastice, alături de Soacra cu trei nurori, Fata babei şi fata moşneagului, Făt-Frumos, fiul iepei şi Povestea porcului. Meritul lui Ion Creangă este că a scos basmul din circuitul folcloric şi l-a introdus în literatura cultă. Toate poveştile autorului sunt de fapt creaţii culte, pot fi considerate chiar nuvele. Lumea descrisă de el în Povestea lui Harap-Alb este una ţărănească, personajul principal nu are trăsături supranaturale. Totuşi se respectă schema narativă a basmului popular. Basmul poate fi interpretat şi ca un un bildungsroman, roman iniţiatic. Structura compoziţională are ca element constitutiv călătoria pe care o întreprinde Harap -Alb, care devine un act iniţiatic în vederea formării eroului pentru viaţă. Tema basmului, împrumutată din basmul popular, este triumful binelui asupra răului. De asemenea, se reiau anumite motive narative specifice speciei: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleşug, probele, demascarea răufăcătorului, pedeapsa acestuia şi căsătoria. Acţiunea se desfăşoară linear, succesiunea secvenţelor narative şi a episoadelor se relizează prin înlănţuire. Incipitul stabileşte timpul şi spaţiul în care se desfăşoară acţiunea, dar acestea nu au coordonate reale ci vagi, imaginare: „Amu cică era odată într -o ţară un crai care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într -o altă ţară mai depărtată. [...] ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăiia istuilalt, la altă margine. [... ] Şi cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii, adeseori dus rămânea până la moarte.” Reperele spaţiale sugerează dificultatea aventurii eroului, care trebuie să călătorească de la un capăt al lumii la celălalt, simbolizând trecerea de la imaturi tate la maturitate. Incipitul, reprezentat de fapt de o formulă compoziţională specifică basmului, se află în strânsă legătură cu formula finală: „Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă. Cine se duce acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă.” Cele două formule marchează intrarea şi ieşirea din fabulos. Deşi sunt specifice lumii fantastice a basmului, cele două convenţii suportă transformările autorului: formula iniţială este atribuită altcuiva prin adverbul „cică”, iar cea finală conţine o reflecţie asupra realităţii sociale, care nu apare în basmul popular. Formulele mediane realizează trecerea de la o secvenţă narativă la alta, menţinând interesul cititorului: „Şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci şi nouă”, „Dumnezeu să ne ţie, ca cuvântul din poveste, înainte mult mai este.” Momentele subiectului corespund acţiunilor realizate de erou. Situaţia iniţială în care este prezentat eroul şi curtea craiului reprezintă expoziţiunea, primirea scrisorii de la împăratul Verde, hotărârea fiului mai mic de a-şi încerca şi el norocul şi întâlnirea cu Spânul constituie intriga, probelele pe care le trece Harap-Alb împreună cu prietenii săi alcătuiesc desfăşurarea acţiunii,punctul culminant constă în demascarea Spânului şi recunoaşterea meritelor adevăratului moştenitor, iar prin deznodământ se reface echilibrul iniţial şi are loc răsplata eroului prin moştenirea tronului şi căsătoria cu fata împăratului Roş. Deşi Ion Creangă porneşte de la modelul popular şi păstrează teme şi motive specifice basmului tradiţional, el complică situaţia, eroul trebuie să parcurgă mai multe probe decât Făt-Frumos şi nu are puteri supranaturale. De asemenea, duşmanii în legătură cu care este avertizat de tată nu sunt din altă lume (spre deosebire de basmele populare în care eroii se luptă cu zmeii) ci sunt oameni însemnaţi, renumiţi pentru viclenia şi răutatea lor: „să te fereşti de omul roş, iar mai ales de omul spân, cât îi putea, să n-ai de-a face cu dânşii că sunt foarte şugubeţi.” Având un caracter de bildungsroman, Povestea lui Harap-Alb urmăreşte în primul rând evoluţia eroului. În funcţie de ipostazele în care se află eroul, este structurată schema narativă a op erei. În prima ipostază eroul este doar „mezinul”, „fiul craiului” care se pregăteşte de drumul care va echivala cu maturizarea şi iniţierea lui. În a doua ipostază, el îşi schimbă statutul, decade, devenind sluga Spânului şi căpătând numele de Harap-Alb, nedemn pentru condiţia lui reală. Această ipostază reprezintă de fapt procesul de maturizare în care fiul de crai trebuie să-şi dovedească trăsăturile chiar şi sub forma unei condiţii umile. În a treia etapă maturizarea se produce, fiul de crai îşi dovedeşte calităţile de conducător pe care le-a dobândit în procesul de iniţiere şi devine împărat. Scrisoarea primită de la împăratul Verde, care are nevoie de moştenitori deoarece are numai fete (motivul împăratului fără urmaşi) este elementul care declanşează situaţia iniţială şi determină plecarea celui mai demn dintre fiii craiului (motivul superiorităţii mezinului) în călătorie. Această călătorie trebuie pregătită, nu se poate realiza la întâmplare. Pentru că s-a arătat milostiv cu bătrâna cerşetoare care era de fapt Sfânta Duminică, eroul primeşte de la ea sfaturi care îl vor ajuta să -şi îndeplinească misiunea. Pentru a izbândi el trebuie să ia calul, hainele şi armele tatălui său, realizându -se astfel un transfer de

Această coborâre echivalează cu ocoborâre simbolică în infern care reprezintă începutul iniţierii spirituale.calităţi de la tată la fiu. care îl sfătuieşte cum să procedeze şi îi dă obiecte magice care să-l ajute în misiunea sa.] şi atunci calul odată zboară cu dânsul până la nouri şi apoi se lasă în jos ca o săgeată.” Prima probă la care este supus eroul este înfrângerea ursului (a tatălui deghizat în urs) care se află sub podul ce desparte împărăţia de lumea necunoscută. dupuros şi slab de-i numărai coastele.] şi atâta vreme să ai a mă sluji. deci ajută la caracterizarea personajului. Şi când sufla cu dânsele. Podul simbolizează întotdeauna o trecere de la o lume la alta. bărbăţia şi curajul. iar ademenirea lui nu se poate realiza decât cu o tavă de jăratic: „Pe urmă umple o tavă cu jăratic.. să dai foc aripii. Harap-Alb este supus de către Spân la trei probe: aducerea sălăţilor din Grădina Ursului. Prima probă îi solicită curajul.. apucă o gură de jăratic. pentru a-l păcăli se serveşte şi de pielea de urs dăruită la plecare de tatăl său.” Pentru a se putea continua procesul de iniţiere.Flămânzilă „o namilă de om”. dar fantasticul în cazul lor se produce prin exagerarea unei trăsături până la limita absurdului. Setilă. Ochilă „o schimonositură de om”. Mezinul trece această probă cu ajutorul calului năzdrăvan care „dă năvală asupra ursului”. unde va fi condus de Spân. presupune un alt set de probe şi necesită mai multe ajutoare. Trecând peste un pod el vede o nuntă de furnici pe care decide să o lase să treacă pentru a nu pune în pericol viaţa acestora. Drumul spre împăratul Roş îi va aduce lui Harap-Alb o serie de prieteni cu puteri supranaturale fără ajutorul cărora nu ar fi posibilă îndeplinirea misiunii. Trecerea podului este urmată de rătăcirea în pădurea-labirint. se duce cu dânsa la herghelie şi o pune jos între cai. Jurământul pe care îl face eroul în fântână are dublu rol: subliniază faptul că Harap-Alb este un om de onoare care îşi va ţine cuvântul dat. Flămânzilă. cea mai complexă dintre toate. La fel ca şi părintele lui. Şi ei au trăsături umane: Gerilă este o „dihanie de om”. Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. După aceea zboară încă o dată până la lună şi iar se lasă în jos mai iute decât fulgerul. Pentru a-şi duce la capăt a doua sarcină. Pentru înfrângerea ursului îi dă o licoare cu „somnoroasă” pe care o toarnă în fântâna ursului provocându-i un somn adânc. vorbeşte şi poate zbura. Aceste cinci personaje se integrează perfect în lumea basmului. cea de deasupra se resfrângea în sus peste scăfârlia capului. stăpânirea de sine şi respectarea jurământului în faţa ispitei pe care o reprezintă pietrele preţioase. dar a doua şi capacitatea de a mânui sabia . iar cea de desupt atârna în jos. iar adjuvanţii au puteri supranaturale.” Tot prin bunătate şi toleranţă faţă de alte fiinţe îi câştigă drept prieteni devotaţi pe cei cinci năzdrăvani: Gerilă. Coborârea îi oferă eroului nu numai un alt nume. Dând dovadă de bunătate. aprinde-o. fiul de crai trebuie să treacă prin diferite primejdii pentru a dovedi că este capabil să conducă o împărăţie. aceea de fiu de crai. el are puteri supranaturale. de la cunoscut la necunoscut. şi când îi avea vrodată nevoie de mine. aducerea pielii cu pietre preţioase a cerbului şi aducerea fetei împăratului Roş pentru căsătoria Spânului. Setilă „o nanie de om”. În această etapă se conturează adevăratele calităţi ale eroului care îl vor conduce spre tronul împăratului Verde. [. şi anume obrăzarul şi sabia lui Statu -Palmă-Barbă-Cot. dar şi o altă identitate. iar Păsări-Lăţi-Lungilă e „o pocitanie de om”. sau de la imaturitate la maturitate. Primi iadjuvanţi ai săi vor crăiasa furnicilor şi căiasa albinelor. un alt element simbolic care este esenţial în procesul de maturizare. Primele două probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici. şi venind de-a dreptul la tavă. Sfânta Duminică îi dăruieşte alte obiecte magice. Este o probă menită să -i testeze vitejia.” Aceeaşi răsplată o primeşte şi de la crăiasa albinelor pentru că fiindu -i milă de albinele pe care le întâlneşte le construieşte un stup: „pentru că eşti aşa de bun şi te-ai ostenit să ne faci adăpost. A treia probă.. care îţi va găsi rezolvarea doar în final. dar anticipă şi finalul basmului deoarece el include şi condiţia eliberării de jurământ: „ Dacă mai vrei să mai vezi soarele cu ochii şi mai calci pe iarbă verde. de -i acoperea . şi eu îndată am să-ţi viu întru ajutor. Şi atunci numai iaca ce iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal grebănos. Schimbarea identităţii reale cu cea aparente se observă din semnificaţia numelui pe care îl primeşte de la Spân: Harap-Alb („harap” înseamnă rob ţigan). În plus. vreu să-ţi fac şi eu un bine în viaţa mea: na-ţi aripa asta. Momentul întâlnirii cu Spânul declanşează conflictul principal şiexterior al basmului. până îi muri şi iar îi învia. se lasă păcălit şi acceptă să coboare în fântână pentru a se răcori.. Descrierea lui Gerilă este mai mult decât elocventă în acest sens: „ omul acela era ceva de spăriet: avea nişte urechi clăpăuge şi nişte buzoaie groase şi debălăzate. Pentru că este încă imatur. Descrierile lor sunt pitoreşti şi subliniază mai ales talentul autorului de a realiza descrieri inedite care se îmbină cu umorul. Mijloacele prin care trece probele ţin de miraculos. este răsplătit de crăiasa acestora care îi oferă o aripă cu puteri magice: „când îi avea vrodată nevoie de mine. încalcă sfaturile date de tatăl său şi la a treia apariţie a Spânului se lasă păcălit de acesta şi îl angajează ca slugă pentru a -l călăuzi în acest tărâm neprimitor. atunci jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău că mi-i da ascultare şi supunere întru toate. [.Motivul animalului năzdrăvan din basmele populare se regăseşte şi aici: calul nu este un animal oarecare. Dând dovadă de naivitate. şi atunci eu împreună cu tot neamul meu avem să-şi venim în ajutor. Personajul negativ capătă şi el o nouă identitate.

şi va fi rezolvată cu ajutorul albinelor. Proba mâncării şi a băuturii nu este mai prejos decât prima: peţitorii trebuie să consume „12 harabale cu pâine.” eroul îşi recapătă statul social şi adevărata identitate. care pune la încercare atât îndemânarea lui Ochilă care o vede cnd se ascund după lună. deoarece trebuie să şi respecte jurământul faţă de Spân deşi se îndrăgosteşte de fată. toarnă apă moartă să steie sângele şi să se prindă pielea. ea ştie care este adevărul. În felul acesta îl dezleagă de jurământ. că aşa tremura de tare. „vestit pentru bunătatea lui nepomenită şi milostivirea lui cea neauzită”.” La curtea împăratului Roş Harap-Alb este supus unor noi probe pe care le trece datorită puterii supranaturale a ajutoarelor sale.”Decapitarea lui Harap-Alb este una simbolică. Doar în momentul în care iniţierea se încheie Spânul este pedepsit. având un rol purificator şi simbolizează iniţierea lui totală. se face spânul până jos praf şi pulbere. de parcă-l zghihuia dracul. sub care se află un foc din 24 de stânjeni de lemne. Urmează alegerea macului de nisip care se realizează cu ajutorul furnicilor. Împăratul Roş. probă de care grupul de prieteni trece datorită lui Gerilă. Această călătorie reprezintă o nouă probă pentru erou. Este înviat de fata împăratului Roş cu ajut orul smicelelor de măr şi a apei vii şi a apei moarte. furându-le de la turturică şi astfel fata împăratului Roş este obligată să-l însoţească pe Harap-Alb la curtea împăratului Verde. Spânul îl acuză că şi -a încălcat jurământul şi îi taie capul. dar şi în faptul că se restabileşte echilibrul din lumea basmului prin găsirea unui moştenitor pentru împăratul Verde. apoi îl stropeşte cu apă vie şi atunci Harap-Alb îndată învie. Calul este cel care face dreptate şi distruge forţele răului: „Şi odată mi ţi-l înfăşcă cu dinţii de cap. 12 ialoviţe fripte şi 12 buţi pline cu vin din cel hrănit”. Şi ori pe ce se oprea suflarea lui. Punctul culminant al basmului constă în demascarea de către fata împăratului Roş a Spânului şi restabilirea adevărului. Harap-Alb trebuie mai întâi să moară şi apoi să învie pentru a se elibera de cuvântul dat. Păzirea fetei împăratului transformată în pasăre este a patra probă. Deznodământul constă în răsplată pe care o primeşte eroul. se punea promoroaca mai groasă de o palmă. Proba va fi dusă la îndeplinire de către Flămânzilă şi Setilă. de unde se bat munţii în capete.pântecele. cât şi îndemânarea lui Păsări-Lăţi-Lungilă care se întinde şi o prinde. Dar. dar fiind „o farmazoană cumplită” şi având puteri magice. dă dovadă că s-a maturizat şi primeşte drept recompensă împărăţia şi pe fata împăratului Roş.” Calul obţine obiectele magice prin vicleşug. Proba focului constă în înnoptarea în această casă menită să le aducă pieirea. iar rolul Spânului ia sfîrşit. Următoarea probă este specifică basmului popular şi constă în ghicitul fetei dintre trei femei identice. El nu îi mărturiseşte reala sa identitate. Fata de împărat impune o ultimă probă: calul lui Harap-Alb şi turturica ei trebuie să aducă„trei smicele de măr dulce şi apă vie şi apă moartă. conform jurământului. Nu era chip să te aproprii de dânsul. Gerilă răceşte casa şi astfel scapă cu viaţă. zboară cu dânsul în înaltul ceriului şi apoi dându-i drumul de acolo. care sunt de asemenea obiecte magice: „îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele de măr dulce. semn că iniţierea este încheiată. Nunta şi obţinerea statutului de împărat confirmă maturizarea acestuia. . le oferă găzduire într-o casă de aramă.