UNIVERSITATEA "CONSTANTIN

BRÂNCOVEANU"
Sectia Managementul Productiei
agroalimentare
Dezvoltarea activitilor turistice i
protejare mediului
Lucrare de licentá
Îndrumátor Absolvent
Prof.univ.dr. Ion Scurtu Grigore Gabriel
2007
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
2
Cuprins
Capitolul 1
Probleme actuale ale mediului ................................................................................ 4
1.1 Conceptul de mediu înconjurtor.................................................................... 4
1.2. Deteriorarea mediului înconjurtor i a potenialului turistic ........................ 6
1.3. Preocupri pentru protecia mediului .......................................................... 11
1.3.1 Dezvoltarea durabilá .............................................................................. 11
1.3.2. Înfiintarea de organizatii internationale în Uniunea Europeaná.............. 16
1.3.3. Managementul mediului......................................................................... 19
Capitolul II
Turismul în România ............................................................................................ 21
2.1. Conceptul de turism..................................................................................... 21
2.2 Tipuri de turism............................................................................................ 23
2.3. Organizarea i fazele de evoluie a turismului............................................... 25
2.4. Potenialul turistic ....................................................................................... 29
2.5. Regiunile turistice din România ................................................................... 32
2.5.1. Resursele turistice naturale................................................................... 33
2.5.2 Resursele turistice antropice................................................................... 35
2.5.3 Zonarea potentialului turistic al României....................................... 36
2.6. Metode de evaluare a unei regiuni turistice................................................. 38
Capitolul III
Relaia dintre protecia mediului i turism.......................................................... 40
3.1. Conceptul de ecoturism............................................................................ 40
3.2. Implicatii ecoturistice la nivel national ..................................................... 43
3.3. Implicatii si programe la nivel regional si local ........................................ 45
3.3.1 Programe la nivel regional si local..................................................... 49
3.4. Obtinerea acordului si autorizatiei de mediu............................................. 53
Capitolul IV
Insula Mic a Brilei ............................................................................................. 55
4.1. Conceptul de arie protejatá........................................................................ 55
4.2. Insula Micá a Bráilei – zoná protejatá ...................................................... 57
4.2.1. Amplasament ................................................................................... 58
4.2.2. Suprafata.......................................................................................... 60
4.2.3. Cái de acces ..................................................................................... 60
4.2.4. Insula Micá a Bráilei – Parc Natural ................................................. 60
4.2.5. Valorile naturale protejate ............................................................... 65
4.2.6. Scopul si obiectivele planului de management .................................. 67
4.3. Promovarea turisticá a Insulei Mici a Bráilei ............................................ 68
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
3
4.3.1. Forme de promovare ....................................................................... 69
4.3.2. Propuneri de amenajare si dezvoltare turisticá ................................ 71
Capitolul V
Sinteza concluziilor i propunerilor...................................................................... 72
Bibliografie ......................................................................................................... 78
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
4
Capitolul 1
Probleme actuale ale mediului
1.1 Conceptul de mediu înconjurtor
Turistmul este dependent de mediul încojurátor mai mult ca orice alt domeniu de
activitate, acesta reprezentând principala resursá prin urmare calitatea sa poate favoriza
sau obstructiona derularea activitátilor specifice turismului.
În prezent sunt cunoscute noua tipuri de mediu:
• mediul geochimic
• mediul hidrologic
• mediul edafic
• mediul orografic
• mediul climatic
• mediul biocenotic
• mediul biochimic
• mediul geofizic
• mediul cosmic
Figura 1.1 Structura generala a mediului
1
1
www.e-referate.ro/mediu_inconjurator.html
MEDIU INCONJUR[TOR
Mediu acvatic Mediu terestru
Stagnat Aerat Umed Arid
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
5
Mediul natural, adicá aerul, oceanele, márile, lacurile, apele curgátoare, solul si
subsolul precum si formele de viatá pe care aceste ecosisteme le creeazá si le sustin este
imaginea cea mai comuná pe care omul obisnuit si-o face atunci când vorbeste despre
mediul înconjurátor.
O pádure, o baltá sau un lac, de exemplu, formeazá fiecare în parte un ecosistem
care se interconditioneazá reciproc si se readapteazá continuu în cáutarea unui anumit
echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determiná conditiile de viatá pentru regnurile
vegetale, animale si pentru exponentul sáu rational – omul, reprezentând mediul natural.
În mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apá,
substrat geologic, relief, sol.
Mediul in sens larg poate fi asimilat cu acele forme de materie si energie situate in
imediata vecinatate a sistemelor biologice vii. Organismele vii si mediul de viata al
acestora sunt sisteme functionale unitare, legatura inseparabila a acestora exprimandu-se
genetic, prin formele biotice existente, iar fiziologic prin schimburile de substante dintre
ele si mediu.
Componentele biotice reprezintá viata, organismele ce le dezvoltá pe fundalul
suportului ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzând atât de factori
terestri, cât si cosmici (radiatia solará de exemplu) ceea ce ne ajutá sá întelegem
implicatiile care pot urma unor modificári fie terestre, fie cosmice, sau ambele în acelasi
timp.
Mediul înconjurátor apare ca o realitate pluridimensionalá care include nu numai
mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupând o dublá pozitie: de
component al mediului si de consumator, de beneficiar al mediului.
Conceptul actual de mediu înconjurtor are un caracter dinamic, care cautá sá
cunoascá, sá analizeze si sá urmáreascá functionarea sistemelor protejate în toatá
complexitatea lor.
Prin resurse naturale se întelege totalitatea elementelor naturale ale mediului
înconjurátor ce pot fi folosite în activitatea umaná:
c resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili;
c resurse regenerabile – apá, aer, sol, florá, fauná sálbaticá;
c resurse permanente – energie solará, eolianá, geotermalá si a valurilor.
În întreaga activitate a mediului înconjurátor se urmáreste nu numai folosirea
rationalá a tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitátii de sistematizare a teritoriului si
localitátilor cu másuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de
productie cát mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
6
transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sá previná efectele
dáunátoare asupra mediului înconjurátor, recuperarea si valorificarea optimá a
substantelor reziduale utilizabile.
Astfel notiunea de mediu înconjurtor cuprinde de fapt, toate activitátile umane în
relatia om-naturá, în cadrul planetei Terra.
Relieful, pádurile, fluviile si râurile, lacurile, marea, apele minerale si termale,
parcurile nationale si monumentele naturii, monumentele de arhitecturá si artá, valorile
etnografice se constituie în cele mai valoroase elemente ale mediului natural si construit,
adevárate resurse cu valente turistice care pot vaforiza în timp si spatiu dezvoltarea
multor forme de turism.
Mediul înconjurátor constituie patrimoniul turistic al unei natiuni care prezintá
propria structurá si dezvoltá o retea de relatii între elementele care îl alcátuiesc
determinând motivatiile turistilor si o anumitá capacitate de adaptare fatá de nivelul de
valorificare pe care îl poate atinge. Aceastá capacitate ed adaptare este direct
proportionalá cu diversitatea si calitatea componentelor sale.
În concluzie, se poate afirma cá mediul trebuie adaptat si organizat pentru a
ráspunde nevoilor indivizilor, ceea ce presupune preluarea din naturá a unor resurse si
prelucrarea lor pentru a deservi populatia (pentru a satisface doleantele acestora). Aceastá
dependentá cunoaste un mare grad de reciprocitate, datoritá faptului cá nevoile umane se
adapteazá într-o másurá mai mare sau mai micá mediului.
1.2. Deteriorarea mediului înconjurtor i a
potenialului turistic
Potentialul turistic se aflá în strânsá legáturá cu mediul înconjurátor, calitatea
acestuia din urmá dictând în mod direct posibilitarea existentei si dezvoltárii unui cadru
propice extinderii turismului. Altfel spus, turismul poate fi privit ca o unitate de masurá al
calitátii mediului înconjurátor: se desfásoará într-un ritm mai intens acolo unde sunt
conditii bune, sau se diminuezá si dispare treptat în zonele unde, din diverse motive, o
componentá sau alta, ca de exemplu peisajul, aerul sau apa, se deterioreazá.
Într-o viziune ecologicá, considerând turismul un organism viu în interactiune cu
mediul sau de viatá, vom contura mediul ambiant turismuluicu componentele sale
abiotice, biotice, antropice, economice, financiare, psihologice, sociale, morale, culturale,
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
7
mediu care depáseste sefera mediului înconjuráror, categorie cu care opereazá ecologia.
Între componentele mediului ambiant existá strânse legáturi de interdependentá,
îmbinarea lor organicá conturând aspectul material static al mediului.
Pentru exploatarea pontentialului turistic al meleagurilor romanesti la adevárata
lor valoare se impune elaborarea unei strategii dinamice si eficiente care sá aibá drept
principal scop delimitarea si pe cât posibil eliminarea factorilor de poluare.
Poluarea reprezintá modificarea componentelor naturale prin prezenta unor
componente stráine, numite poluanti, ca urmare a activitátii omului, si care provoacá prin
natura lor, prin concentratia în care se gásesc si prin timpul cât actioneazá, efecte nocive
asupra sánátátii, creeazá disconfort sau împiedicá folosirea unor componente ale mediului
esentiale vietii.
Poluarea mediului a apárut odatá cu omul, dar s-a dezvoltat si s-a diversificat pe
másura evolutiei societátii umane, ajungând astázi una dintre importantele preocupári ale
întregii populatii a pámântului.
Turismul prin standardele pe care le impune poate fi privit si ca un factor de
protejare a mediului , “o solutie practicá pentru pástrarea nealteratá a mediului”.
2
Calamitátile naturale – vulcanismul, uraganele, alunecárile de teren, viiturile – si
rázboaiele, cu toate cá sunt episodice pot contribui si ele la poluarea si degradarea
mediului, distrugerea zestrei cultuale a poporului, provocând imese pagube economice.
Factorii care favorizeazá degradarea mediului înconjurátor si odatá cu acesta si a
potentialului turistic, pot fi clasificati în douá mari categorii:
• exploatarea mediului înconjurátor în scop turistic;
• efectele immediate ale dezvoltarii economiei.
Practicarea turismului implicá modificarea naturii în scopul îndeplinirii
necesitátilor omului, modificári ce duc direct la poluarea si deterioaraea mediului
înconjurátor si implicit al potentialului turistic. Aceste efecte negative pot fi rezultatul fie
a unei administrari neadecvate, fie a interactiunii directe dintre turisti si naturá.
Poluarea mediului privitá îndeosebi prin prisma efectelor nocive asupra sánátátii a
îmbrácat de-a lungul timpului mai multe aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare
si anume:
3
I. Poluarea biologic este produsá prin eliminarea si ráspândirea în mediul
înconjurátor a germenilor microbieni producátori de boli. Astfel, poluarea bacterianá
însoteste deopotrivá omul, oriunde s-ar gási si indiferent pe ce treaptá de civilizatie s-ar
2
http://www.brukenthalmuseum.ro/ro/tests/acta/acta3/30Mu.pdf, p.4
3
http://www.referatele.com/referate/geografie/online23/Poluarea-fizica-bilogica-chimicacom.php
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
8
afla, fie la triburile nomade, fie la societátile cele mai evoluate. Pericolul principal
reprezentat de poluarea biologicá constá în declansarea de epidemii, care fac numeroase
victime.
II. Poluarea chimic constá în eliminarea si ráspândirea în mediul înconjurátor
a diverselor substante chimice. Poluarea chimicá devine din ce în ce mai evidentá, atât
prin cresterea nivelului de poluare, cât mai ales prin diversificarea ei. Pericolul principal
al poluárii chimice îl reprezintá potentialul toxic ridicat al acestor substante.
III. Poluarea fizic este cea mai recentá si cuprinde, în primul rând, poluarea
radioactiv ca urmare a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în stiintá, industrie,
agriculturá, zootehnie, mediciná etc.. Pericolul deosebit al substantelor radioactive în
mediu si în potentialul lor nociv chiar la concentratii foarte reduse. Poluárii radioactive i
se adaugá poluarea sonor, tot ca o componentá a poluárii fizice. Zgomotul, ca si
vibratiile si ultrasunetele sunt frecvent prezente în mediul de muncá si de viatá al omului
modern, iar intensitátile poluárii sonore sunt în continuá crestere.
IV. Amenajarea turistic necorespunztoare a teritoriului reprezintá un
factor de poluare atât fizicá cât si economicá constituind cea mai gravá formá de
degradare a resurselor turistice de catre turismul însusi. Neconcordanta calitativá si
cantitativá dintre reursele turistice si dotárile aferente duce la disfunctionalitáti în
functionare, cu repercusiuni în eficientá economicá si starea fizicá a dotárilor si a
resurselor.
Însá cele mai des întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei, poluarea solului,
poluarea aerului (atmosferic). Aceste elemente de bazá vietii omenesti se pare cá sunt si
cele mai afectate de actiunile iresponsabile ale fiintei omenesti.
4
Poluarea solului este o consecintá a unor practici necorespunzátoare, datoratá
îndepártárii si depozitárii la întâmplare a reziduurilor rezultate din activitatea omului, a
deseurilor industriale sau utilizárii necorespunzátoare a unor substante chimice în practica
agricolá. Tinând seama de provenienta lor, reziduurile pot fi clasificate în:
c reziduuri menajere, rezultate din activitatea zilnicá a oamenilor în locuinte si
localuri publice;
c reziduuri industriale, provenite din diversele procese tehnologice care pot fi
formate din materii brute, finite sau intermediare si au o compozitie foarte variatá în
functie de ramura industrialá si de tehnologia utilizatá (în industria alimentará –
4
Mihaela Vâjâitu, Lidia Georgeta Goicea, Dezvoltarea durabilá si mediul, p.2,3
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
9
predominant componente organice, pe când în industria chimicá, metalurgicá, siderurgicá,
minierá – predominant substante chimice organice sau anorganice);
c reziduuri agrozootehnice, legate îndeosebi de cresterea si îngrijirea
animalelor;
Elementele poluante ale solului sunt de douá categorii:
c elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusuri, paraziti),
eliminate de om si de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte
integrantá din diferitele reziduuri (menajere, animaliere, industriale);
c elemente chimice, sunt în cea mai mare parte, de naturá organicá. Importanta
lor este multiplá: ele servesc ca suport nutritiv pentru germeni, insecte si rozátoare, suferá
procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apá, pe
care le degradeazá etc.
Ca másuri de prevenire si combatere a poluárii solului sunt: colectarea igienicá a
reziduurilor menajere în recipiente speciale, îndepártarea organizatá si la perioade cât mai
scurte a reziduurilor colectate în afara localitátilor, depozitarea controlatá sau tratarea
corespunzátoare a reziduurilor îndepártate prin neutralizarea lor, utilizarea în agriculturá,
ca îngrásámânt natural, a reziduurilor, incinerarea reziduurilor uscate, recuperarea si
reutilizarea (reciclarea) reziduurilor etc.
Apa este un factor de mediu indispensabil vietii. Ea îndeplineste în organism
multiple functii. Lipsa de apá sau consumul de apá poluatá are multiple consecinte
negative asupra omului si sánátátii sale.
La poluarea apei contribuie un numár mare de surse, care sunt clasificate în:
c apele reziduale comunale, care rezultá din utilizarea apei în locuinte si
institutii publice, bogate în microrganisme, dintre care multe patogene;
c apele reziduale industriale, provenite din diverse procese de fabricatie sau
sunt utilizate la transport, ca solvent sau separator, la purificarea si spálarea materiilor
prime, semifinite si finite, sau a ustensilelelor si instalatiilor, si au o compozitie
heterogená.
c apele reziduale agrozootehnice, provenite mai ales ca urmare a utilizárii
apei în scopuri agricole (irigatii),cât si pentru alimentarea animalelor si salubritatea
crescátoriilor de animale.
Ca másuri de prevenire a poluárii apei sunt: interzicerea îndepártárii la întâmplare
a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa, organizarea corectá a sistemelor de
canalizare si a instalatiilor locale, construirea de statii de epurare, construirea de statii sau
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
10
sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale întreprinderilor industriale,
înzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din apele
reziduale ale unitátilor unde se produc sau se utilizeazá radionuclizi, controlul depozitárii
reziduurilor solide;
Aerul formeazá învelisul gazos al Pámântului, reprezentâns si el un element
indispensabil vietii. Poluarea aerului constá din modificarea compozitiei sale normale
(78% N, 21% O
2
, 0.03 CO
2
, 0.01% ozonul si alte gaze, vapori de apá, pulberi) în mod
deosebit prin pátrunderea în atmosferá a unor elemente stráine si cu efecte nocive.
Sursele de poluare a aerului sunt:
Surse naturale, reprezentate de diversele procese care se petrec în naturá sunt:
c solul, care suferá fenomene de eroziune si mácinare cu eliberare de particule
foarte fine;
c plantele i animalele, care pot elimina în aer diverse
elemente(fulgi,polen,pár) ;
c erupiile vulcanice, care aruncá în aer mari cantitáti de gaze, particule solide;
Sursele artificiale, reprezentate de activitátile omului:
c procesele de combustie, de la încálzirea locuintelor si pâná la combustibilul
utilizat pentru producerea de energie în scopuri industriale;
c procesele industriale, constituite din ráspândirea în aer a diversilor poluanti
eliminati de întreprinderile industriale;
c transporturile, constând în transporturi de tip feroviar, naval si aerian si în
special rutier;
Ca elemente poluante principale sunt:
c suspensiile, reprezentate de particulele solide sau lichide dispersate în
atmosferá;
c gazele sub formá de poluanti în stare gazoasá, ráspânditi în atmosferá;
Másurile cele mai importante pentru împiedicarea poluárii masive a atmosferei
sunt: construirea de întreprinderi în afara zonelor de locuit, tratarea prealabilá a
combustibilului folosit sau a unor materii prime pentru reducerea concentratiei de
poluanti, asigurarea unor arderi complete a combustibililor utilizati în industrie,
înzestrarea întreprinderilor industriale cu instalatii de retinere a poluantilor, reglarea
corespunzátoare a arderilor la autovehicule pentru reducerea eliminárii poluantilor,
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
11
înlocuirea combustibilului inferior cu cel superior, mai putin poluant, amenajarea cât mai
multor spatii verzi etc.
1.3. Preocupri pentru protecia mediului
Protectia mediului înconjurátor a apárut ca problemá a omenirii numai în zilele
noastre, respectiv atunci când omul a cucerit întreg spatiu al Terrei, prielnic vietii. Acum,
bogátiile si resursele de energie au fost afectate în asa másurá încât se întrevede epuizarea
rapidá a unora dintre ele, iar unele conditii esentiale existentei umane, ca apa sau aerul,
dau semne de otrávire. Se deduce astfel posibilitatea ca viitorul omenirii sá fie pus sub
semnul întrebárii, dacá bineînteles nu se iau másuri energice de protectie a planetei. Omul
a înteles cá face si el parte din naturá, cá Terra si resursele ei sunt limitate, cá aceastá
planetá functioneazá ca un sistem si cá dereglárile produse într-un loc pot avea
repercusiuni pentru un întreg circuit, inclusiv pentru om. Omenirea nu poate renunta însá
la ritmurile înalte ale dezvoltárii economice. Calea pentru realizarea acestor ritmuri, cu
mentinerea unei bune calitáti a mediului, este exploatarea acestuia în asa fel încât sá se
poatá regenera si conserva în permanentá.
Primele initiative de ocrotire a mediului au apárut acum aproximativ 200 de ani,
din necesitatea salvárii unor specii pe cale de disparitie. Cu timpul, motivele care au
impus ocrotirea naturii s-au diversificat. Începând din 1970, au apárut semne clare de
îmbolnávire a planetei : subtierea stratului de ozon, încálzirea globalá, ploile acide,
poluarea apelor, a aerului si a solului. Oamenii au început sá înteleagá necesitatea
adoptárii unui comportament responsabil fatá de naturá. Însá responsabilitatea omului
pentru ocrotirea mediului înconjurátor este atât individualá, dar mai ales colectivá:
protectia naturii angajeazá colaborare si sprijin reciproc pe plan local, o solutie practicá
pentru pástrarea nealteratá a mediului judetean, national si mai ales international.
1.3.1 Dezvoltarea durabil
În societatea moderná se constatá efectele negative ale dezvoltárii omenirii. De
aceea, se pune problema unei noi interpretári a conceptului de dezvoltare, luându-se în
considerare interdependenele dintre problemele mediului înconjurátor, bunástárii generale
si procesului cresterii economice. Deci, se pune problema stimulárii dezvoltárii
economice echitabile, la nivelul fiecárei tári, ale cárei coordonate trebuie privite într-o
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
12
viziune mai largá. Se pune astfel problema dezvoltárii durabile. În ideea durabilitátii
trebuie formulate scopuri clare ale dezvoltárii acceptabile economic, a accesului la o stare
mai buná a populatiei si a dezvoltárii unor probleme sociale, vitale, concomitent cu
prezervarea echilibrului mediului natural.
În raportul Brundtland, intitulat „Viitorul nostru comun”, prezentat la Conferinta
Natiunilor Unite de la Rio de Janeiro din iunie 1992, dezvoltarea durabilá este conceputá
în viziunea concilierii dintre economie si mediul înconjurátor, ca o nouá cale de
dezvoltare care sá sustiná progresul uman, nu numai în câteva locuri si pentru câiva ani, ci
pentru întreaga planetá si pentru un viitor îndelungat.
5
Dezvoltarea durabilá este un proces care se desfásoará fárá a distruge sau a epuiza
resursele, asigurând dezvoltarea. Resursele trebuie valorificate într-un ritm identic cu cel
de reînnoire a lor, renuntându-se la exploatare atunci când resursa se regenereazá foarte
lent, pentru a o înlocui cu alta cu mai mare putere de regenerare. Toate resursele trebuie
exploatate în asa fel încât de ele sá beneficieze si generatiile viitoare.
6
Pentru a se dezvolta durabil, toate tárile au nevoie de acces si perfectionare în
domeniul utilizárii tehnologiilor curate si care risipesc mai putine resurse. Un mesaj
important al celui de-al saselea Program de Actiune pentru mediu este, printre altele,
acela de aperfectiona sistemele de raportare cátre Comunitatea Europeaná, pentru a face
posibilá o analizá si evaluare mai buná a cerintelor actuale prin indicarea unor modalitáti
de imbunátátire a eficientei másurilor viitoare de protectie a mediului. Cu acest prilej au
fost identificate sursele de mediu cárora le sunt adresate dezvoltarea durabilá: schimbárile
climatice, folosirea irationalá a resurselor naturale regenerabile si neregenerabile,
pierderea biodiversitátii si acumulárile de substante chimice persistente în mediu.
Másurarea progresului în atingerea obiectivelor propuse necesitá informatii despre
starea mediului înconjurátor si despre cauzele ce stau la baza problemelor de mediu. Este
necesar un sistem de raportare eficient cu privire la punerea în practicá si implementarea
politicilor de mediu.
Cerintele si exigentele existente la nivelul Uniunii Europene impun o nouá
abordare a problemelor globale de mediu din punct de vedere al efectelor si presiunii
asupra mediului si al tuturor consecintelor dezvoltárii socio-economice.
Situatá în zona Europei de interferentá a ecosistemelor complexe carpato-
danubian si danubiano-pontic, România are o zestre naturalá si peisagisticá de o
5
Camelia Cmoiu (coordonator) – Economia i sfidarea naturii, Editura Economic, Bucureti, 1994, p. 13
6
Tamara Simon, Florina Bran – Avantajele dezvoltrii unui turism durabil, în: Tribuna Economic, nr.
35/1998, p.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
13
frumusete, varietate si echilibru de invidiat. Sunt o multitudine de colturi ale naturii în
aceastá tará, ocrotite de oameni, care le-au înfrumusetat cu locuinte, biserici, ansambluri
arhitectonice, lacuri de acumulare si alte constructii ce oglindesc geniul lor creator.
Vasta problematicá a protectiei mediului în contextul dezvoltárii durabile se
concentreazá pe combaterea fenomenelor de poluare inerente unor activitáti umane în
stadiul actual, prevenirea deteriorárilor posibile, asimilarea, adaptarea si aplicarea
cerintelor de mediu, realizarea unor proiecte internationale comune pentru valorificarea
potentialului Dunárii si Márii Negre, pentru protejarea biodiversitátii si a zonelor umede,
monitorizarea calitátii apelor si a stárii pádurilor, a efectelor fenomenelor ecologice de
anvergurá globalá, solutionarea unor probleme acute, cum sunt cele ale diminuárii si
valorificárii de deseurilor si ecologizárii agriculturii, promovarea tehnologiilor curate,
transformarea asezárilor umane în localitáti durabile. Realitátile zilelor noastre aratá cá
secolul XX este perioada celor mai mari descoperiri si transformári ale civilizatiei
omenesti, dar si cele mai complexe si uneori nebánuite efecte asupra vietii.
Pâná nu demult resursele naturale regenerabile ale Terrei erau suficiente pentru
nevoile omenirii. În prezent, ca urmare a exploziei demografice si a dezvoltárii fárá
precedent a tuturor ramurilor de activitate, necesarul de materie primá si energie pentru
productia de bunuri a crescut mult, iar exploatarea intensá a resurselor pámântului relevá,
tot mai evident, un dezechilibru ecologic.
Perfectionarea si modernizarea proceselor tehnologice, utilizând cele mai noi
cuceriri stiintifice, au redus mult consumurile specifice de materii prime, dar nu si pe cele
energetice. Ca urmare a industrializárii si cresterii productiei de bunuri au sporit mult
materialele ce afecteazá mediul ambiant.
Tot mai des, o parte din materiile prime intermediare sau finale, produse deosebit
de complexe, se regásesc în aer, apá si în sol. Ploile acide sunt tot mai dese, ca urmare a
prezentei dioxidului de sulf din aer, datoritá dezvoltárii proceselor termice si a utilizárii
unor combustibili inferiori; sunt evacuate în atmosferá importante cantitáti de oxizi de
azot, de carbon, negru de fum, sáruri si oxizi ai metalelor, antrenate de gazele de ardere,
produse cu efecte dáunátoare asupra vegetatiei, în general, si direct sau indirect asupra
omului.
Dezvoltarea durabilá a turismului este un tip de dezvoltare a activitátii de turism
care pune accent pe valorificarea în prezent a resurselor astfel încât sá se meniná
capacitatea de reproducere a acestora si în viitor
7
. Dezvoltarea turismului trebuie sá se
7
Gabriela Stnciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela igu – Dicionar poliglot de termeni utilizai în turism, Editura
All, Bucureti, 1998, p. 72
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
14
bazeze pe ideea de sustenabilitate, ceea ce înseamná cá activitatea trebuie sá fie
compatibilá ecologic pe termen lung, sá fie viabilá din punct de vedere economic si, de
asemenea, eticá si social echilibratá pentru comunitile locale
8
.
Dezvoltarea durabil a turismului are loc în condiiile respectrii urmtoarelor principii
9
:
1. Stabilirea limitelor ecologice si a standardelor, corespunzátore posibilului
ecologic;
2. Redistribuirea activitii economice si realocarea resurselor, astfel încât sá se asigure
satisfacerea nevoilor esentiale ale vieii, dar, în acelai timp si creterea economic;
3. Controlul populaiei, astfel încât creterea demografic sá fie corelatá cu potentialul
productiv al ecosistemelor;
4. Conservarea resurselor de bazá; dezvoltarea durabilá nu trebuie sá puná în pericol
sistemele naturale care întretin viata pe pámânt: aer, apá, sol, vietuitoare;
5. Acces egal la resurse sji folosirea eficient a acestora; cutarea de noi tehnologii de
valorificare a resurselor înainte de terminarea acestora;
6. Capacitatea de încárcare a ecosistemelor sá fie cuprinsá în limite raionale;
7. Gásirea solutiilor pentru asigurarea unei anumite rezerve de resurse;
8. Conservarea biodiversitátii ecosistemelor;
9. Minimalizarea impactului asupra integritátii ecosistemelor;
10. Controlul comunitar în luarea deciziilor de dezvoltare care afecteazá ecosistemele
locale;
11. Cadrul politic internaional, realizat prin înelegeri la nivel de guverne, va asigura
respectarea normelor de dezvoltare;
12 Viabilitatea economicá va fi asiguratá atât prin cresterea bunástárii, cât si prin
respectarea limitelor cresterii economice;
13. Managementul general va asigura calitatea mediului.
8
Lars Aronsson – The Development of Sustainable Tourism, Continuum, Londra i New York, 2000, p. 37,
citat de Maria Ioncic (coordonator) – Strategii de dezvoltare a sectorului teriar, Editura Uranus, Bucureti,
2004, p. 168
9
Ion Ionescu – Turismul – fenomen social-economic i cultural, Editura OSCAR PRINT, Bucureti, 2000, p.
139.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
15
Indiferent de tara în care se aplicá acest concept, punerea în practicá a principiilor
turismului durabil implicá atingerea unor obiective pe termen lung, mediu si scurt. O
sintezá este redata în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1 Aria cercetárilor si prioritátilor pentru dezvoltarea turisticá
durabilá pe categorii de unitáti teritoriale
10
Dezvoltarea unui turism durabil este determinatá în primul rând de pástrarea
calitátii mediului înconjurátor, de unde rezultá produse turistice de o calitate mai ridicatá.
Urmatorul tabel prezintá o sintezá în acest sens.
10
F.W. Theoblad- Global tourist.Butterworth Heinemann,1998, p.181
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
16
Tabelul 1.2 Schema de dezvoltare a unui turism durabil
11
Materia prima principalá a turismului o constuie natura aláturi de mostenirea
culturalá a fiecárei societáti, de unde rezultá gradul mare de implicare pe care trebuie sa îl
aibá industria turismului în dezvoltarea durabilá.
1.3.2. Înfiinarea de organizaii internaionale în Uniunea
European
Poluarea nu cunoaste frontiere: ea afecteazá continentele sau întreg globul,
regiuni sau doar localitáti. Deteriorarea mediului inconjurator este din ce in ce mai acuta
in ultimele decenii. In fiecare an, aproximativ 2 miliarde de tone de deseuri se produc in
statele membre ale Uniunii Europene, iar emisiunile de bioxid de carbon datorate utilizarii
de surse de energie traditionale in casele si pentru autoturismele noastre cresc zilnic.
11
INCDT.Dezvoltarea si amenajarea turisticá la nivel regional si local.Studiu de caz- zona Bana Bucuresti,
1999
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
17
Calitatea vietii in Europa, mai ales in zonele urbane, a scazut considerabil datorita
poluarii, zgomotului si distrugerilor.
În Europa, problema mediului inconjurator este in stransa legatura cu Piata
Interna a Uniuni Europene, cu agricultura, transporturile, energia, politicile industriale si
sociale. Statele membre ale Uniunii Europene au ajuns la concluzia ca este imposibil sa se
obtina, la nivel local sau national, ceea ce trebuie facut la nivelul intregii Europe,
integrand in strategiile lor politica de mediu a Uniunii Eoropene.
Tarile in curs de dezvoltare se confrunta cu o alta dilema: dezvoltarea economica
contribuie la rezolvarea problemelor majore, cum ar fi: industrializarea, dar, in acelasi
timp, determina degradarea mediului inconjurator. Datorita cresterii populatiei si
industrializarii, deseurile si poluantii sunt eliminati mai rapid decat poate mediul sa ii
absoarba, iar resursele naturale sunt consumate mai repede decat se poate regenera.
Ca rezultat, aerul, apa si solul devin din ce in ce mai poluate si degradate, iar in
tarile mai dezvoltate sunt deja necesare operatiuni de "curatire".
Comunitatea europeana a inceput sa actioneze in favoarea mediului inconjurator
in anul 1972, initiind patru programe de actiune succesive, bazate pe abordarea ecologica
a problemelor. In aceasta perioada, Comunitatea a adoptat aproximativ 200 de acte
legislative, in principal privind limitarea poluarii prin introducerea unor standarde
minime, mai ales in domeniul managementului deseurilor, poluarii apei si poluarii
aerului.
Simpla introducere a unui cadru legislativ nu poate, insa, preveni deteriorarea
mediului inconjurator, iar cresterea constiintei publice fata de riscurile datorate
problemelor globale de mediu a condus la concluzia ca este esentiala initierea actiunilor
concentrate la nivel european si international.
Actiunile europene in favoarea mediului inconjurator s-au dezvoltat asfel incat au
devenit politici (Tratatul asupra Uniunii Europene), stabilindu-se ca obiect Uniunii
Europene dezvoltarea durabile. In momentul de fata institutiile comunitare sunt obligate
sa intergreze in politicile lor elemente legate de protectia mediului inconjurator.
Pentru a se implementa politica de mediu inconjurator, Uniunea Europeana pune
la dispozitie instrumente specifice:
• legislatia ofera un nivel inalt de protectia mediului,garantand,in acelasi
timp,functionarea Pietei Unice a Uniunii Europene;
• instumente financiare:Programul LIFE;
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
18
• instrumente tehnice:eco-labelling, sistemul european de management si audit de
mediu,sistemul de evaluare a efectelor proiectelor publice si private asupra
mediului inconjurator.
Al Saselea Program European de Actiune pentu Mediu, 2001-2010 Mediu 2010:
"Viitorul nostru, sansa noastra". Noul Program european de actiune pentru mediu"Mediu
2010: viitorul nostru, sansa noastra", care acopera perioada 2001-2010, stabileste
directiile strategice de actiune pentru urmatoarea decada de ani, luand in consideratie
viitoarea largire a Uniunii Europene.Programul identifica uramatoarele patru domenii prin
prioritare:
12
• schimbarea climei;
• natura si biodiversitate;
• mediul inconjurator si sanatate;
• resurse naturale si deserturi.
Noul Program isi proune sa abordeze aceste domenii de actiune prin noi
instrumente inovative, care sa corespunda problemelor complexe de mediu,
indentificandu-se, astfel, cinci directii de actiune:
• implementarea legislatiei de mediu existente;
• introducerea aspectelor legate de protectia mediului inconjurator in toate
politicile europene relevante;
• cooperarea apropiata cu inteprinderile si consumatorii pentru identificarea
solutiilor;
• asigurarea unui acces mai larg a cetatenilor la informatiile despre mediu
inconjurator;
• dezvoltarea unei atitudini constiente, din punct de vedere al protectiei mediului
inconjurator, in favoarea utilizari terenurilor.
Programul "Mediu 2010: viitorul nostru, sansa noastra" intentioneaza sa implice
in mod activ toate segmentele societatii, in cautarea solutiilor inovatoare, aplicabile si
durabile, la problemele cu care se confrunta mediul inconjurator. Noul Program stabileste
componenta de mediu inconjurator care sta la baza strategiei de dezvoltare durabila
propusa de Uniunea Europeana.
13
Progremul LIFE este cel mai important instrument financiar pentru trei domenii
majore: Mediu, Natura si tarile in curs de dezvoltare, toate trei domeniile confrantandu-se
cu aceiasi problema, si anume inbunatatirea mediului inconjurator, dar avand proprietati
12
http://www.lefo.ro/europa/spring/mediu.htm
13
http://www.lefo.ro/europa/spring/mediu.htm
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
19
diferite.Acest program este deschis participarii organizatiilor romanesti care pot sa fie
coordanatori sau parteneri de proiect. Scopul programului este de a contribui la aplicarea,
actualizarea si dezvoltarea politicilor europene de mediu si a legislatie corespunzatoare.
Programul acorda o atentie speciala integrarii politicii europene de mediu in celelalte
politici (agricultura, transporturi, intreprinderi, etc.) si dezvoltarii durabile.
14
Componentele programului LIFE care intereseaza organizatiile romanesti sunt:
LIFE-Mediu si LIFE-Natura, programul infiinteaza actiuni de protectie a mediului si de
conservare a habitatelor naturale pentru flora si fauna salbatica. Life-Natura este ca
obiectiv protejarea speciilor pe cale de disparitie si a habitatului natural, iar Life-Mediu
isi propune finantarea de proiecte demonstrative inovatoare pentru impresia si autoritatile
locale.
15
1.3.3. Managementul mediului
Sistemele si standardele internationale pentru managementul mediului sunt relativ
recente si, ca urmare a interesului suscitat, au devenit deja foarte populare, deoarece
reprezinta cel mai concret instrument pe care il au la dispozitie organizatiile,
intreprinderile pentru a demonstra modul in care isi asuma responsabilitatile fata de
mediul inconjurator.
Sistemele de management al mediului cuprind trei elemente interdependente:
elemente de baza care presupun planificarea unei politici de mediu, din punctul de vedere
al intreprinderii sau organizatiei, organizarea necesara aplicarii respectivei politici,
metode de aplicare, mijloace, sisteme de masurare a eficientei, instruire, audit, etc.
La nivel international se aplica seria de stamndarde ISO 14000, care incorporeaza
ISO14001 pentru Sistemele de Magement al Mediului. Uniunea Europeana propune, in
plus fata de ISO 14000, propria Schema de Management si Audit Ecologic (EMAS), sau
alte standarde dintre care sistemul obligatoriu de management "Analiza Periculozitatii si
Punctul de Control Critic" pentru produse alimentare (HACCP)sau standardele pentru
produse organice.
Agenia european de mediu, cu sediul la Copenhaga, Danemarca este
responsabila pentru furnizarea datelor stiintifice, cu caracter independent, obiectiv, sigure
si comparative, asupra mediului din tarile membre ale Agentiei. Agentia ofera astfel
14
http://efnord.eforie.ro/spring/mediu.htm
15
http://efnord.eforie.ro/spring/mediu.htm
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
20
sprijinul stiintific si tehnic necesar pentru descrierea starii prezente si viitoare in care se
gaseste mediul inconjurator,in ceea ce priveste calitatea,presiunea si sensibilitatea.
16
Activitátile Agentiei se concentrezá în urmatoarele domenii:
• calitatea aerului si emisiunile atmosferice;
• calitatea apei, poluanti si resurse de apa;
• starea solului, fauna, flora si biotipuri;
• utilizarea terenurilor si a resurselor naturale;
• managementul deseurilor;
• emisiile de zgomot;
• substante chimice periculoase fata de mediu;
• protectia costiera.
Agentia este una dintre cele 11 agentii specializate ale Uniunii Europene, dar are
un caracter deosebit deoarece printre membrii ei se numara si ttari care nu sunt membre
ale Uniunii Europene: Norvegia, Islanda, Elvetia, iar îincepand cu anul 2001 tarile
candidate din Europa Centrala si de Est si din zona Mediteraneeana. Agentia oferá o baza
solida pentru efectuarea unui control de mediu mult mai eficient, precum si pentru
initierea de noi legi.
16
http://ecoagents.ro.eea.europa.eu/theagency/eea2_html
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
21
Capitolul II
Turismul în România
2.1. Conceptul de turism
Prin natura lui turismul se prezintá ca o activitate economicá situatá la interferenta
altor ramuri, ceea ce determiná o serie de dificultáti în definirea lui. Pornind de la premisa
cá fiecare ramurá economicá reprezintá locul unei productii de bunuri sau servicii care
sunt consummate într-un mod specific, turismul are ca obiect “o productie si un consum
de bunuri eterogene care concurá la satisfacerea nevoilor turistilor si a nonrezidentilor”
17
Primele mentiuni privind preocupárile de a voiaja apar în antichitate în operele
geografului Strabon. Descrierile lásate de Marco Polo cu ocazia periplului sáu asiatic,
cele ale lui Arthur Young sau , mai aproape de noi , ale lui Henri Monfreid au jalonat
preocupárile viitoare privind practicarea cálátoriei.
Turismul în prima jumatate a secolului XIX-lea este asociat cu cálátoria, spre
sfârsitul secolului numárul statiunilor termale si balneare creste iar termenul de cálátorie
devine sinonim cu turismul.
Privit ca un fenomen social-economic creator de beneficii importante, turismul a
fost definit în variante dintre cele mai felurite, astfel 1880 E Guy Treuler defineste
turismul drept “un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe cresterea necesitátii de
refacere a sánátátii si schimbare a mediului, de cultivare a sentimentului de receptivitate
fatá de frumusetile naturii...rezultat al dezvoltárii comertului, industriei si a perfectionárii
mijloacelor de transport.”
Turismul mai este definit de profesorii W. Hunziker si K. Krapf ca fiind
“asansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezultá din deplasarea si sejurul persoanelor, în
afara locului de resedintá, atât timp cât sejurul sau deplasarea nu sunt motivate de o
stabilire permanentá sau o activitate lucrativá oarecare.” Aceasta definitie constiue un
punct de referintá în literartura de specialitate.
Dupá Michoud J.L., sef al Consiuliului Superior al Turismului Francez, turismul
grupeazá ansamlul activ de productie si consum generate de deplasárile de pe o noapte
17
Melinda, Cândea, Potentialul turistic al României si amenajanrea turisticá a spatiului, Ed. Universitará
bucuresti, p.13
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
22
sau mai multe, de la domiciuliul obisnuit, motivul cálátoriei fiind plácerea, afacerile,
sánátatea sau participarea la o reuniune profesionalá sportivá sau religioasá.
18
O altá reflectare sugestivá a continutului si complexitátii acticitátii turistice poate
fi redatá astfel: “ laturá a sectorului tertiar al economiei unde activitatea prestatá are ca
scop organizarea si desfásurarea cálátoriilor de agrement recreere sau a deplasárilor de
persoane la diferite congrese si reuniuni; include toate activitátile necesare satisfacerii
nevoilor de consum si servicii ale turistilor”
19
Dictionarul Enciclopedic Român propune urmátoarea definitie a turismului:
„Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea, pe jos sau cu
diferite mijloace de transport, a unor distante, pentru vizitarea regiunilor pitoresti, a
localitátilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.”
În sintezá, prin turism se întelege, în primul rând, ansamblul de activitáti prin care
omul îsi petrece timpul liber cálátorind în altá localitate sau tará pentru a vizita oameni si
locuri, monumente si muzee, pentru a-si îmbogáti cunostintele generale, pentru a se distra
si a face sport, pentru odihná sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creatá
pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turisti la locul de destinatie, la un înalt
nivel calitativ, si în conditiile protectiei si conservárii resurselor turistice, în special, si a
mediului înconjurátor, în general.
Din literatura de specialitate rezultá cá notiunea de turism descrie un fenomen
dinamic, în continuá schimbare; deci definirea acesteia trebuie adaptatá permanent
schimbárilor în viata economicá si socialá.
În viziunea Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT), activitatea turisticá este
conceputá ca o form a manifestrilor cultoral educativei de recreere ale societii
moderne.
18
Michoud J.L., Turismul si mediul înconjurátor, Colectia geograficá, Paris
19
Erdeli Gerge, Potentialul turistic al României, Ed. Univ. Bucuresti
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
23
2.2 Tipuri de turism
Activitatea turisticá este bine sustinutá de un valoros potential turistic, natural si
antropic, diferentiat de la tará la tará, în functie de care sunt organizate diferite tipuri de
turism.
Tipurile se stabilesc pe baza unor criterii – motivatia individului, scop, destinatie,
etc. -, au caracter istoric, nu dispar prin substituire cu altele decât în cazuri de exceptie si
pentru o perioadá determinatá.
20
Poser în anul 1939 noteazá câteva tipuri de turism printre care: turismul de
recreere vara, de sporturi iarna, de tratament, de recreere la distantá scurtá si de tranzit. O
altá clasificare este facutá la noi în tará de cátre Swiyewski C. si Oancea D. în anul 1976 :
tipuri structurale de turism, tipuri dinamice si tipuri stationare.
În literatura de specialitate existá numeroase încercári de a defini si clasifica
turismul si activitátile turistice, dar se poate afirma cá tipurile de turism reprezintá
continutul, în timp ce formele de turism reflectá caracterizárile desfásurárii turismului,
structura mediului care le-a generat, adicá structura societátii omenesti, modalitátile de
acoperire a motivatiilor si posibilitátile tehnico-economice de procesare a fenomenului
turistic.
21
Tipurile de turism specificate în literatura de specialitate ilustrate în figura 2.1
sunt:
§ turism de recreere si agrement ;
§ cultural ;
§ de ingrijirea sánátátii : balnear sau curativ ;
§ social ;
§ de afaceri ;
§ educational.
Turismul de recreere i agrement : valorificá calitátile estetice, de mare valoare
ale peisajelor naturale, scopul principal al turismului de recreere fiind schimbarea
peisajului.Durata este variabilá predominând turismul de duratá scurtá sau medie.
Turismul de ingrijire a sii : este considerat cel mai vechi tip de turism
care necesitá o infrastructurá specializatá si dotári speciale, un personal calificat si
prezentá obligatorie a unor elemente de potential balnear, cum ar fi : ape minerale-
termale, námoluri, aerosoli, saline, etc.
20
Susan Aurelia, 1980, Geografia turismului pentru studenti, Cluj Napoca
21
Melinda, Cândea, Potentialul turistic al României si amenajanrea turisticá a spatiului, Ed.Universitará,
p.292
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
24
Turismul cultural : este generat de obiective turistice apartinând patrimoniului
cultural, concentrate cu prevedere în orasele mari ale tárii.
Turismul social : este destinat celor cu venituri modeste si celor care beneficiazá
de sistemul asigurárilor sociale prin care este subventionat costul unor produse turistice.
Turismul educaional : cuprinde activitáti turistice organizate în scopuri
educative, în general pentru grupa de vârstá tânará aflatá la vârtsta la care trebuie sá
învete – elevi, studenti.
Turismul pentru cumpturi : se practicá în special în regiunile
transfrontaliere si cele turistice renumite, în mare orase cu galerii si centre comerciale, în
magazine mici, renumite pentru anumite produse si chiar la comerciantii ambulanti
Figura 2.1
Tipuri
principale de
turiusm
22
22
S. Williams, Turismul si geografia, 1998
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
25
2.3. Organizarea i fazele de evoluie a turismului
Activitatea turisticá s-a practicat pe teritoriul României cu multe secole î n urmá
dar primele organizatii ce aveau ca scop încurajarea cálátoriilor au apárut în a doua
jumátate a secolului al XIX- lea: Societatea româná de geografie (1875), Societatea
carpatiná Sinaia (1895) s.a. În anul 1925 a fost î nfiintat Turing Clubul României care
întretinea legáturi cu societáti similare din stráinátate fiind reprezentantul României pe
plan european. În paralel cu aceasta au mai functionat si alte asociatii turistice în
preocupárile cárora intrau atât organizarea de excursii cât si marcári de trasee,
construirea unor echipamente turistice etc.
Primul serviciu public specializat în turism a fost Oficiul National de Turism
înfiintat în 1926 în subordinea Ministerului Sánátátii si care avea ca scop
coordonarea activitátilor statiunilor balneoclimaterice. Institutionalizarea turismului se
realizeazá în 1933 când ONT sub numele de Consilieratul pentru turism devine
organism cu activitate de sine státátoare pe lângá presedintia Consiliului de Ministri.
Printre obiective se numára si acela de a atrage vizitatori stráini.
Prima lege a turismului a fost adoptatá î n 1936 Legea pentru organizarea
turismului care stabileste locul ONT pe lângá Ministerul de Interne si rolul sáu în
organizarea si dezvoltare turismului.
În 1948 odatá cu transformárile profunde ale societátii românesti are loc
nationalizare tuturor dotárilor turistice care trec în patrimoniul Consiliului Central al
Sindicatelor iar societátile turistice sunt desfiintate. Rolul coordonator în activitatea
turisticá îi revine Comisiei Centrale a Sindicatelor prin Directia pentru Turism si
Excursii iar mai târziu prin Comisia balneo-climatericá si Comisia sport-turism. Din
1959 coordonarea activitátii turistice este preluatá de Oficiul National de Turism
Carpai .
Dezvoltarea continuá activitátii turistice în România a impus înfiintarea
în 1971 a Ministerului Turismului, ca organism central specializat al administratiei de
stat.
Din 1990 în România se trece la economia de piatá si activitatea turisticá trebuia
organizatá în conformitate cu noile cerinte si cu evolutia turismului european.
Organismele cu atributii în domeniul turismului pot fi grupate în:
c organisme specializate a cáror activitate de bazá este turismul în toatá
complexitatea sa sau numai o laturá a turismului;
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
26
c organisme generale a cáror activitate de bazá se desfásoará în alt
domeniu dar care au implicatii în turism: comert, sánátate, educatie, transport, sport.
Institutia abilitatá sá armonizeze activitate tuturor organismelor implicate în
activitatea turis- mului este Autoritatea Nationalá Pentru Turism din cadrul
Ministerului Transporturilor si Comertului.
Pentru ca turismul sá beneficieze de o recunoastere a importantei sale trebuie
sá existe o structurá puternicá la nivel guvernamental care sá reprezinte interesele
sectorului turistic.
Autoritatea centralá în domeniul turismului a cunoscut în ultimii 15 ani o serie
de schimbári organizatorice care au reflectat o anumitá inconsecventá la nivel de
organizare guvernamentalá. Prezentám în cele ce urmeazá diferitele forme sub care a
functionat aceastá autoritate centralá în domeniul turismului.
Dupá evenimentele din decembrie 1989, la 20 iulie 1990 se înfiinteazá Ministerul
Comerului i Turismului care avea în componentá Departamentul de Turism cu
atributii în promovarea politicii în domeniul turismului. în decembrie 1992 acest
departament s-a transformat în Ministerul Turismului exercitând functiile statului de
reglementare, protectie si control al dezvoltárii turismului si de organism de
consultantá pentru toate autoritátile publice sau private si agenti economici privind
activitátile turistice din România. În anul 1998 ca urmare a reorganizárii structurii
Guvernului României prin H.G.R. nr. 972/23.12.1999, M.T. s-a transformat în
Autoritatea Naional pentru Turism, (A.N.T), organism care cu mici exceptii avea
aceleasi atributii ca si Ministerul Turismului. Sub aceastá formá organizatoricá A.N.T a
functionat pâná la 4 ianuarie 2001 când s-a reînfiintat Ministerul Turismului. Doi ani
mai târziu ca urmare, din nou a reorganizárii guvernului conform H.G.R. 740/3.07.2003
se înfiinteazá Ministerul Transporturilor Construciilor i Turismului în cadrul cárui
functiona Direcia General Autorizare i Control în Turism i Direcia General
Promovare Turistic, directii coordonate de un secretar de stat. în 2004 conform HGR
412/23.03.2004 se reînfiinteazá Autoritatea Naional pentru Turismaflatá de aceastá
datá în subordinea Ministerului Transporturilor, Constructiilor si Turismului. Î n
prezent ANT este în subordinea Ministerului Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comert,
Turism si Profesii Liberale.
Ca organism de specialitate al administratiei centrale, Autoritatea Nationalá
pentru Turism prin structura si competentele sale ráspunde functiilor statului de
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
27
coordonare si reglementare a activitátii turistice. Autoritatea Nationalá pentru Turism
are ca atributii principale:
23
a) implementeazá politicile de aplicare a strategiei nationale în domeniul
turismului;
b) aplicá strategiile de dezvoltare a infrastructurilor de turism;
c) fundamenteazá si elaboreazá necesarul de fonduri de la bugetul de stat pentru
domeniul sáu de activitate;
d) organizeazá si realizeazá activitatea de promovare turisticá a României atât pe
piata interná, cât si pe pietele externe, prin activitáti specifice reprezentantelor de
promovare turisticá din tará si din stráinátate, înfiintate cu aprobarea Ministerului
Transporturilor, Constructiilor si Turismului;
e) organizeazá congrese, colocvii, simpozioane si alte actiuni similare, în tará si în
stráinátate în domeniul turismului;
f) organizeazá evidenta, atestarea si monitorizarea valorificárii si protejárii
patrimoniului turistic, conform legii;
g) realizeazá politica de promovare si dezvoltare a turismului, pe baza
programelor anuale de marketing si promovare a turismului si a Programului de
dezvoltare a produselor turistice;
h) autorizeazá agentii economici si personalul de specialitate din turism,
respectiv licentiazá agentii de turism, clasificá structurile de primire turistice, breveteazá
personalul de specialitate;
i) efectueazá controlul calitátii serviciilor din turism.
Toate aceste atributii sunt exercitate prin intermediul compartimentelor din
cadrul directiilor A.N.T. conform structurii sale de organizare interná.
Din analiza comparativá a organizárii turismului în România si în stale UE
rezultá o serie de similitudini dar si unele diferente. Atât î n România cât si î n
statele uniunii existá un organism central care are rolul de a coordona si supravegea
activitatea turisticá pe întreg teritoriul statului. În cele mai multe state europene (Marea
Britanie, Germania, Spania, Italia etc.) existá la nivelul unitátilor administrative
(landuri, teritorii, regiuni) un grad ridicat de autonomie care nu se regáseste î n
România. Considerám cá o datá cu î nfiintarea regiunilor de dezvoltare economicá se
impune si acordarea unei mai largi autonomii a fiecárei regiuni î n ceea ce priveste
directiile, modalitátile de dezvoltare a turismului. Este necesará î nsá î nfiintarea unor
23
Actul de organizare H.G.R. 412/23.03.2004 A.N.T.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
28
directii specializate î n turism la nivelul fiecárei regiuni de dezvoltare care sá coordoneze
activitatea turisticá în functie de potentialul turistic existent si de dorinta investitorilor de
a se implica în acestá activitate.
Figura 2.2. Organigrama Autoritátii Nationale a Turismului
24
În ceea ce priveste forta de muncá în turism, aceasta se supune reglementárilor
cuprinse î n Constitutie, Codul Muncii si altor legi si acte cu caracter normativ.
Cadrul legislativ al fortei de muncá în turism este completat î nsá si de o legislatie
specificá acestui domeniu, care urmáreste reglementarea unor aspecte privind, în
principal, o pregátire corespunzátoare.
Orice persoaná are dreptul de a desfásura o activitate profesionalá în domeniul
turismului în conditiile legislatiei nationale în vigoare, cu conditia detinerii calitátii si
calificárii necesare.
24
Ioan Romeo, Managementul integrárii turismului românesc în uniunea europeaná, p.68
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
29
2.4. Potenialul turistic
Fenomenul turistic este un proces dinamic, datoritá tendintelor de
expansiune/regresie, de intensificare/atenuare ritmicá pe care acesta le are de-a lungul
traseului sáu evolutiv, care în plan general nu afecteazá capacitatea de dezvoltare continuá
a unei regiuni cu potential turistic si care prin natura lor genereazá schimbári si
transformári de bunuri si valori individuale si, nu în ultimul rând, de modele culturale.
Potentialul turistic, reprezentat de resursele atractive si infrastructurá, este factorul static
al fenomenului analizat, motivând existenta acestuia. Elementul dinamic al procesului
este asigurat de turist care valorificá însusirile calitative ale resurselor si apeleazá la
serviciile infrastructurii (P. Cocean, 2002).
Mediul geografic este substratul si generatorul fenomenului turistic care grupeazá
într-un ansamblu unitar toate elementele care contribuie la desfásurarea activitátilor
turistice, de la substratul geologic pâná la factorul uman.
Diversitatea componentelor mediului fizico-geografic din România justificá
existenta unui potential turistic natural deosebit de variat si complex, reprezentând
principalul factor al dezvoltárii turistice în România. Importanta acestuia din punct de
vedere turistic este reflectatá de urmátoarele caracteristici: este resursá turisticá de vârf;
fundal pentru desfásurarea unor activitáti turistice motivate de alte atractii (antropice în
primul rând); suport material al tuturor activitátilor turistice.
Elementele componente ale mediului geografic, ca atractii si resurse turistice
potentiale, sunt localizate în principal în aria montaná, pe litoralul Márii Negre si în Delta
Dunárii, urmate de regiunile de dealuri, podisuri si câmpii. Diversitatea peisajului este
generatá de structura geologicá si de formele de relief, de alternanta culmilor montane si
deluroase cu depresiunile si culoarele de vale, de diferentierile altitudinale, etc., ce atrag
dupá sine varietatea vegetatiei si faunei, care-i sporesc atractivitatea.
Spatiul montan oferá cel mai variat si mai important potential turistic, prezentând
interes prin valoarea sa peisagisticá. Configuratia reliefului, altitudinile moderate,
depresiunile intramontane, váile transversale, pasurile si trecátorile asigurá circulatia în
întregul edificiu carpatic.
Reeaua hidrografic are, de asemenea, un rol important în stimularea si
dezvoltarea activitátilor turistice, impunându-se din acest punct de vedere prin toate
formele de stocare a apei (apele subterane, apele de suprafatá).
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
30
România posedá un potenial balnear deosebit de valoros, principalii factori
naturali de curá fiind apele minerale si termale, námolurile si gazele terapeutice (mofete),
bioclimatul, la care se adaugá, lacurile ráspândite pe întreg cuprinsul tárii.
Clima are un rol hotárâtor în etajarea peisajului geografic si implicit în generarea
anumitor atractii turistice. Pe de altá parte, climatul influenteazá dirijarea sezonierá a
formelor de turism prezentând un interes considerabil pentru turism prin indicii
bioclimatici care dau ambianta necesará desfásurárii turismului (confort termic, stres
climatic, cutanat si pulmonar), bioclimatul cu valori terapeutice, stratul de západá si
anumite valori termice indispensabile practicárii sporturilor de iarná.
Vegetaia are, aláturi de functiile economice si de protectie si o evidentá valoare
turisticá (peisagisticá, esteticá, stiintificá, odihná, recreere si de agrement, etc.), cu
precádere pádurile de conifere si cele de interes socio-recreativ din împrejurimile
localitátilor si statiunilor turistice.
Fauna prezintá importantá pentru turism prin valoarea sa cinegeticá, esteticá sau
stiintificá. Teritoriul României beneficiazá de un fond cinegetic si piscicol de mare
valoare ca diversitate a speciilor: urs, mistret, cerb, cáprior, cocos de munte în Carpatii
Orientali, Parâng, Tarcu - Godeanu, Fágáras si Retezat, dar si în pádurile de deal si
câmpie - cáprior, cerb lopátar, mistret, iar báltile si Delta Dunárii constituie paradisul
pásárilor.
Ariile naturale protejate de interes naional i monumentele naturii prezintá o
importantá, atât sub aspectul estetic, ca element de atractivitate turisticá, cât si prin
interesul stiintific si instructiv-educativ, ca bazá a turismului stiintific si ecoturismului.
De regulá acestea constituie obiective turistice distincte, dar, în cea mai mare parte, se
asociazá altor componente de peisaj.
Prin legea 5/2000 sunt delimitate 17 arii naturale protejate de interes national,
clasificate în Rezervatii ale Biosferei (Delta Dunárii, Muntii Rodnei, Muntii Retezat),
Parcuri Nationale (Muntii Retezat, Muntii Rodnei, Muntii Piatra Craiului, Domogled-
Valea Cernei, etc.) si Parcuri Naturale (Muntii Apuseni, Parcul Natural Portile de Fier,
Balta Micá a Bráilei). De asemenea, în România s-au legiferat 827 de monumente ale
naturii si rezervatii naturale: botanice, zoologice, forestiere, geologice-geomorfologice,
paleontologice, mixte, cele mai multe fiind ráspândite în Carpati.
Mediul antropic este la fel de important ca si mediul fizico-geografic în ceea ce
priveste valorificarea sa turisticá, fiind evidentiat din acest punct de vedere prin marea
varietate a elementelor rezultate în urma activitátilor de organizare si amenajare a
spatiului, a creativitátii oamenilor de-a lungul timpului, precum si continua multiplicare si
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
31
diversificare a acestora odatá cu cresterea numárului populatiei. Potentialul turistic
antropic cuprinde obiectivele istorice, religioase, culturale, economice (cu atribute
atractive), monumente, patrimoniul turistic etnografic.
Accesibilitatea obiectivelor turistice este un factor esential în valorificarea
acestora. Cile de comunicaie contribuie, de altfel, la orientarea si canalizarea fluxurilor
turistice spre areale geografice de importantá majorá: regiunea montaná, litoralul Márii
Negre, statiuni si centre urbane si rurale turistice. Principalele cái si mijloace de transport
implicate în turism sunt cele rutiere, feroviare, aeriene, navale si mijloacele de transport
speciale (teleferice si teleschiuri).
Ca barometru al gradului de valorificare a activitátii turistice, fluxurile turistice
interne si internationale din România au înregistrat în ultimii ani variatii mari, cu o
tendintá generalá de scádere. Cauzele acestui regres rezidá în mediul socio-economic aflat
încá în tranzitie, în scáderea generalá a nivelului de trai si deteriorarea infrastructurii
turistice.
În ceea ce priveste regimul circulatiei, se mentin sezonul estival, ca vârf de cerere,
sezonul hivernal ca maxim secundar al acesteia, cu cele douá diminuári în anotimpurile
de tranzitie.
În dimensiunea si directionarea fluxurilor turistice, se pot observa trei tendinte:
orientarea masivá în intervalul iunie-septembrie cátre litoralul Márii Negre si cátre
statiunile care si-au mentinut competitivitatea sub aspectul ofertei turistice; circulatia
turisticá de proportii substantiale, cu o mai buná repartitie în timpul anului, cátre
statiunile balneoclimaterice; si deplasarea cátre obiective turistice disparate, centre
urbane, sate turistice sau cátre areale cu obiective turistice cultural istorice.
În ceea ce priveste turismul international, de dimensiuni mai reduse comparativ cu
turismul autohton, acesta îsi mentine preferintele existente si înainte de 1989: cátre
litoralul Márii Negre, în sezonul estival; cátre statiunile climaterice montane si pentru
sporturi de iarná din zona Prahova – Brasov, mai putin în sezonul estival, cât mai ales
iarna pentru sporturi de sezon; un grup de statiuni balneoclimaterice cu factori de curá
recomandati pentru rezultate deosebite (apele termale de la Báile Felix si Báile Herculane,
apele minerale carbogazoase de la Covasna, apele sárate de la Sovata, etc.). Un al patrulea
pol îl reprezintá capitala, cu baza turisticá cea mai moderná din tará, stimulând turismul
de cunoastere, turismul de afaceri sau turismul stiintific (simpozioane si colocvii).
Pe destinatii turistice, în ultimii ani se remarcá evolutii pozitive în numárul de
turisti cazati în statiunile balneare si în Delta Dunárii.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
32
2.5. Regiunile turistice din România
Vocatia turisticá a României este determinatá de varietatea si complexitatea
reliefului, de bogátia apelor de suprafatá sau a celor subterane, de climatul continental de
tranzitie, de vegetatia si fauna bogatá si variatá, de istoria multimilenará a poporului
român, de ospitalitatea oamenilor. De asemenea pozitia geograficá a României asigurá
si functia de turism de tranzit; teritoriul sáu este traversat de principalele drumuri ce
realizeazá legátura Între vestul si nordul Europei cu sudul continentului, dar si cu
Orientul Apropiat si Mijlociu.
România este o tará carpato-danubiano-ponticá, cele trei mari elemente naturale
ale Europei îngemánându-se pe teritoriul României. Este tará carpaticá nu numai pentru
cá pe teritoriul sáu se desfásoará 2/3 din suprafata acestui lant montan, ci si pentru cá
relieful tárii (cu exceptia Dobrogei) este un rezultat al evolutiei Carpatilor; este tará
dunáreaná deoarece 1075 de km (38%) din lungimea fluviului (inclusiv gura de
vársare) ce strábate Europa de la vest la est curge si pe teritoriul României; este
tará ponticá prin cei 247 km de litoral ai Márii Negre. Toate aceste elemente
introduc o diversitate a resurselor turistice: de la crestele montane ale Carpatilor la
canalele pline de stuf, pásári si pesti ai Deltei Dunárii si pâná la plajele cu nisip fin ale
Márii Negre. Dintre treptele de relief, muntii sunt cei care exercitá o atractie deosebitá
pentru turisti. În România muntii ocupá o suprafatá de circa 66000 kmp, mai mult
decât suprafata montaná a Austriei. În Carpatii românesti se aflá cel mai lung lant
vulcanic din Europa, cel mai lung defileu din Europa si peste 11 000 pesteri din care
145 cu valoare turisticá de exceptie, numárul acestora fiind depásit doar de cele din
Franta.
Hidrografia sustine si ea în mod revelator vocatia turisticá a României. Cea mai
mare parte a râurilor izvorásc din Muntii Carpati si se î ndreaptá cátre granitele tárii,
deversând î n Dunáre. Atât râurile interioare cât si Dunárea constituie atractii turistice
principale. Pe teritoriul României sunt si peste 4000 de lacuri de origini diferite, multe
dintre ele fiind incluse în circuitul turistic. În sud-estul României se gáseste Marea
Neagrá care joacá un rol important î n turismul balnear din aceastá parte a Europei.
Retelei hidrografice de suprafatá i se adaugá cea subteraná deosebit de bogatá si de
valoroasá din punct de vedere turistic. În tará se gásesc circa 3000 de izvoare minerale
care au jucat rolul primordial în dezvoltarea turismului balnear de curá românesc.
Pozitionarea României pe paralela de 45´ latitudine nordicá determiná un climat
temperat iar pozitionarea în cadrul continentului determiná tipul de tranzitie. Acest tip
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
33
de climat – temperat de tranzitie – este favorabil turismului, permitând o circulatie
turisticá În tot timpul anului.
Strâns legatá de relief si climat este si marea bogátie si diversitate a vegetatiei si
faunei: stepá, silvostepá, pádure. O mentiune aparte meritá Delta Dunárii, ecosistem unic
în Europa.
Ceea ce oferá o autenticitate maximá actului turistic sunt obiectivele si
manifestárile etnografice care sunt cu adevárat unice si care reprezintá comuniunea
dintre poporul român si teritoriul pe care-l locuieste.
În concluzie putem spune cá vocatia turisticá a României se sprijiná pe:
apele minerale, termale si termominerale; peisajul variat (munte-mare); potentialul
speoturistic; climatul favorabil; fondul turistic antropic original.
2.5.1. Resursele turistice naturale
Potentialul atractiv al cadrului natural. Cea mai mare importantá la alcátuirea
cumulului general de motivatii turistice ale României o are relieful. Aceastá pondere se
explicá prin: existenta tuturor formelor majore de relief, ráspândirea lor echilibratá,
armonioasa îmbinare a lor, diversitatea si bogátia morfologicá de detaliu, prezenta
majoritátii tipurilor de relief : structural, glaciar, vulcanic, carstic, litoral.
În cadrul reliefului montan se distinge cel format pe structurile cristaline
caracterizat prin creste semete si abrupturi, cum sunt cele din Muntii Fágáras, Retezat,
Rodna etc.; cel vulcanic cu platouri, conuri, cratere, cum sunt cele din lantul vulcanic
de pe latura vesticá a Carpatilor Orientali sau din Muntii Apuseni; relieful structural cu
forme bizare ce exercitá o atractie deosebitá pentru turisti, cum sunt Pietrele
Doamnei din Muntii Raráu. O mentiune specialá meritá relieful carstic ce se remarcá
prin forme spectaculoase, fie cá este vorba de carstul subteran sau de cel de suprafatá.
Deosebit de atractive sunt pesterile care adápostesc î n interior forme carstice de o
mare frumusete. Zona cea mai bogatá în pesteri din România este cea a Carpatilor.
Potentialul climatico-turistic. Climatul României, temperat de tranzitie, are
veri calde si uscate favorabile practicárii turismului balnear si ierni geroase cu
precipitatii sub formá de západá ce favorizeazá practicarea sporturilor de iarná.
Regiunea montaná este favorabilá practicárii acestor sporturi datoritá climatului
mai aspru, precipitatiilor bogate (800-1000 mm/an), mentinerii stratului de západá circa
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
34
200 de zile pe an la altitudini de peste 1500 m. Tot În zona montaná timpul frumos
înregistreazá 100-120 zile/an favorizând drumetiile, alpinismul si expunerile la soare.
În zona litoralá, durata de strálucire a soarelui Însumeazá 2000-2200 ore/an
favorizând turismul balnear.
În functie de influentele pe care le are asupra organismului, pe teritoriul
României au fost identificate trei tipuri de bioclimate:
Bioclimatul de litoral i step care are un caracter excitant-solicitant asupra
organismului;
Bioclimatul de deal i depresiune are un caracter sedativ si de crutare, neavând
contraindicatii În tot cursul anului datoritá stimulilor climatogeni moderati;
Bioclimatul de munte este tonifiant, efectul terapeutic fiind dat de puritatea
aerului.
Resursele turistice hidrografice. Apele, atât cele de suprafatá cât si cele de
adâncime, constituie o importantá resursá turisticá având un rol esential în recreare si în
tratamentul balnear.
România dispune de o retea hidrograficá de suprafatá bine dezvoltatá chiar dacá
râurile nu au un debit foarte mare. Cea mai mare parte a râurilor îsi au izvoarele în
regiunea montaná pe care o fragmenteazá, contribuind astfel la înlesnirea circulatiei
turistice. Acestor râuri li se adaugá colectorul principal, Dunárea, fluviul care strábate
Europa de la vest la est si se varsá î n Marea Neagrá printr-o deltá de mare atractie
turisticá. La intrarea pe teritoriul României, Dunárea creeazá cel mai lung defileu din
Europa.
Reteaua hidrograficá de suprafatá este completatá de numeroasele lacuri (peste
4000) care exercitá o atractivitate sporitá fatá de râuri deoarece „efectul de margine”
interfereazá cu „efectul de insulá”. Dintre acestea se remarcá cele 170 de lacuri glaciare
din Carpatii românesti; o atractie deosebitá o exercitá singurul lac vulcanic din România:
Sf. Ana situat în masivul Hásmasu Mare unde ocupá un vechi crater, precum si lacurile
de baraj natural, cum ar fi Lacul Rosu.
O componentá importantá a resurselor turistice hidrografice o constituie Marea
Neagrá care oferá largi posibilitáti de recreare si curá heliomariná.
Potentialul turistic biogeografic. Vegetatia este si ea un factor de stimulare a
turismului de recreare, odihná si agrement. Ea este componenta cea mai vizibilá a
peisajului, imprimându-i acestuia particularitátile care-l individualizeazá si care-i
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
35
sporesc atractivitatea. Valoarea turisticá a vegetatiei creste si prin existenta unor plante
relicte: nufárul din lacul Petea care este caracteristic Deltei Nilului, strugurii ursului pe
care-i Întâlnim În arealul muntilor Giláu-Muntele Mare, usturoiul sálbatic Întâlnit În
Cheile Turzii etc; plante endemice: garofita Pietrii Craiului, floarea de colt din zona
alpiná a masivelor Fágáras, Piatra Craiului, Retezat, Bucegi, Trascáu, Cheile Bicazului
etc. de un interes turistic deosebit se bucurá vegetatia mediteraneaná din Banat, Îndeosebi
pádurile de liliac de care se leagá si numeroase manifestári folclorice.
Fauna are din punct de vedere turistic, importantá cinegeticá, esteticá si
stiintificá. România este tara europeaná cu cel mai bogat si variat fond cinegetic si
piscicol.
2.5.2 Resursele turistice antropice
România dispune de un bogat si atractiv potential antropic, rezultat al istoriei
multimilenare a poporului român în acest spatiu geografic. Din acest potential
antropic trebuie evidentiate componentele: edificii istorice, edificii religioase, edificii
culturale si de artá, edificii economice si nu În ultimul rând folclorul. Ele se adreseazá
turismului cultural, de recreare prin cunoastere.
Edificiile istorice se impun prin gama variatá si vechimea apreciabilá (peste
2000 de ani). Între acestea se remarcá:
c cetátile grecesti Tomis, Histria, Calatis, Enisala, ridicate la tármul Márii
Negre Începând cu sec. al VII-lea Î.Hr. de cátre colonistii greci;
c cetátile dacice din Muntii Orástiei: Grádistea Muncelului,
Costesti, Blidari, Sarmizegetusa;
c castrele romane ridicate În sec. I-III e.n. În Oltenia, Banat,
Transilvania si vestul Munteniei, de-a lungul drumurilor si la granite. O atractie
deosebitá exercitá Sarmizegetusa Ulpia Traiana oras construit de romani pentru a deveni
capitalá a provinciei Dacia.
Edificiile religioase, de o mare varietate, datând din perioade istorice diferite
reflectá evolutia culturii românesti si influentele diferitelor culturi ale lumii cu care a intrat
în contact.
Edificiile religioase care se bucurá de cel mai mare succes în rândul turistilor
sunt mánástirile care atrag atât prin valoare cultural-artisticá dar si prin frumusetea
peisajului în care au fost amplasate. Fárá îndoialá cá cele mai valoroase sunt
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
36
mánástirile cu picturá exterioará din Bucovina: Voronet, Gura Humorului, Sucevita,
Moldovita, intrate în patrimoniul UNESCO, Putna cu mormântul lui Stefan cel
Mare si multe altele.
Edificiile culturale sunt de o mare varietate si valoare, ele fiind un rezultat
al contopirii culturii vest europene cu cea est europeaná. Muzeele pot fi grupate dupá
tematicá în:
c muzee istorice: Muzeul de Istorie a României din Bucuresti, Muzeul Unirii
din Alba Iulia, Muzeul de istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, Muzeul de istorie si
arheologie din Constanta;
c muzee de artá: Muzeul de artá al României, Muzeul de artá al Bucurestiului,
Muzeul Bruckenthal din Sibiu (cel mai vechi din tará), Muzeul de artá din Cluj-Napoca;
c muzee etnografice: Muzeul Táranului Român din Bucuresti, Muzeul
etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca;
c muzee de profil: Muzeul ceasurilor din Ploiesti, Muzeul Petrolului din
Ploiesti, Muzeul tiparului din Târgoviste, Muzeul chihlimbarului din Colti-Buzáu, Muzeul
aurului din Brad, Muzeul de geologie din Bucuresti, Muzeul florilor de miná din Baia
Mare.
Acestora li se adaugá aproape 1000 de case memoriale de interes local,
national si international (casa memorialá a lui Brâncusi, Eminescu, Ion Creangá,
Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Anton Pann), edificiile unor universitáti,
biblioteci (Oradea, Alba Iulia, Biblioteca Nationalá din Bucuresti).
Arta si traditia populará prin originalitate, bogátie, varietate constituie un motiv
de cálátorie atât pentru rezidentii români cât si pentru nonrezidenti. Regiunile cu cel mai
mare potential turistic etnografic sunt: Tara Oasului, locuitá de dacii liberi, unde pot fi
admirate sate arhaice si portul costumelor populare policromice; Tara Maramuresului
recunoscutá pentru civilizatia lemnului, portul si cântecele originale, gospodária
unicat prin poarta monumentalá, cimitirul vesel de la Sápânta.
2.5.3 Zonarea potenialului turistic al României
În functie de potentialul turistic, de caracteristicile acestuia, de apropierea
sau deosebirea dintre elementele acestuia, teritoriul României a fost împártit în mai multe
regiuni[50]:
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
37
Muntii Carpati, mai putin spectaculosi din punct de vedere al altitudinilor se
impun prin peisajul deosebit, climatul tonifiant, vegetatia de conifere, fauná bogatá si
valoroasá din punct de vedere cinegetic, marea bogátie a apelor subterane
mineralizate. Desi potentialul turistic al Carpatilor este imens, desi el ráspunde
preferintelor unor segmente largi de consumatori este mai putin pus în valoare, existând
zone ce dispun de modeste amenajári turistice. Un aspect important ce caracterizeazá
modul de punere în valoare a potentialului turistic din zona montaná este
concentrarea foarte puternicá pe Valea Prahovei si În masivul Postávarul unde se gáseste
circa 75% din capacitatea de cazare, 70% din numárul instalatiilor de transport pe
cablu si 90% din totalul pârtiilor amenajate. În cadrul Muntilor Carpati se identificá
urmátoarele zone turistice:
Zona Bucovina, situatá în nordul tárii, este una dintre cele mai pitoresti zone ale
tárii, cu valente turistice ce-i conferá statutul de unicat în Europa.
Zona Maramure-Lpu i Oa sunt amplasate î n nordul Transilvaniei unde
frumusetea locurilor este completatá de folclorul autentic;
Zona Valea Bistriei se desfásoará de la Vatra Dornei pâná la confluenta
Bistritei cu Siretul, traversând în diagonalá Carpatii Orientali se impune prin peisajele
deosebit de frumoase;
Zona Mure-Olt î ncorporeazá váile Muresului si Oltului si masivele printre care
acestea se insinueazá în Carpatii Orientali dispune de cele mai numeroase izvoare
minerale;
Zona Munilor Banatului situatá în sud-vestul tárii se individualizeazá prin
marea extensiune a reliefului carstic, dar si prin climatul cu influente mediteraneene
care a favorizat aparitia castanilor comestibili si a pádurilor de liliac..
Zona Haeg-Ortie constituie centrul civilizatiei dace.
Zona Munilor Apuseni, unul dintre cele mai frumoase si mai misterioase
tinuturi românesti.
Tot î n aria montaná se individualizeazá o serie de masive montane care prin
potential si amenajári se înscriu ca zone turistice: Rodna, Ceahláu, Ciucas, Bucegi,
Fágáras, Parâng, Retezat.
Aláturi de Muntii Carpati se înscriu si alte regiuni turistice:
Dobrogea i litoralul, constituie regiunea cea mai vizitatá de turisti;
Transilvania este zona turisticá a României care a conservat cel mai bine
edificiile istorice, cele religioase sau cele de artá;
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
38
Moldova este tinutul din partea esticá a României unde resursele turistice
naturale sunt mai putin importante dar sunt compensate de cele antropice.
Muntenia i Oltenia de Nord situate la sud de Carpati constituie o zoná cu
un relief colinar, unde apele minerale si climatul sedativ de crutare au favorizat
aparitia unor statiuni balneoclimatice de renume international: Cálimánesti-Cáciulata,
Báile Olánesti, Báile Govora;
Câmpia Român desi nu dispune resurse naturale deosebit de atractive nu acelasi
lucru se poate spune de resursele antropice ce s-au concentrat în marile orase;
Banatul, inutul Criurilor i Someului sunt situate în partea de vest a tárii unde
peisajul este cel tipic de câmpie si dealuri joase. Apele minerale au permis dezvoltarea
unor statiuni balneo- climatice la Buzias, Lipova, Cálacea, Moneasa, Tinca, 1 Mai.
2.6. Metode de evaluare a unei regiuni turistice
Rezultatele másurárii cantitative a potentialului turistic al unei regiuni sunt de cele
mai multe ori relative, din cauza gradului mare de subiectivism implicat în exprimarea
cantitativá a unor calitáti ale obiectivelor turistice (frumusetea peisajului, gradul inedit al
unor obiective, incitatia exercitatá de un anumit tip de atractii asupra vizitatorilor, atât de
diferiti ca mentalitate, grad de culturá, comportament, vârstá). Metoda de estimare
valoricá a potentialului atractiv al unei regiuni, propusá de P. Cocean (1984) se bazeazá
pe atribuirea unor indici valorici obiectivului turistic în functie de urmátoarele criterii:
unicitatea obiectivului – dacá este unicat local, regional, national sau international
(valoarea 10 este atribuitá unicatului mondial), valentele turistice ale obiectivului
(dimensiuni, fizionomie, vârstá, functie, structurá etc.) (indicii variazá între 1...n), timpul
si modul cum satisface cererea turisticá (indici cu valoare 1...n), gradul de dificultate al
amenajárii si punerii în valoare exprimat în indici cuprinsi între -4 si +4 (-4 este gradul de
dificultate maxim, departe de cáile de acces, -2 = grad de dificultate moderat, 0=fárá
dificultáti de amenajare, 2 = amenajári si accesibilitate favorizate, 4 = grad de
favorabilitate maxim, în proximitatea unor cái de acces). Aceastá metodá se impune a fi
aplicatá pentru mai multe obiective, din categorii diferite, dar pentru aceeasi regiune,
astfel ca indicii obtinuti pentru fiecare obiectiv sá poatá fi comparati între ei si ierarhizati.
În final se poate estima un rezultat general al potentialului turistic al regiunii analizate,
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
39
precum si reliefarea tipului de turism pentru care acesta exprimá cele mai multe
facilitáti.
25
Printre elementele care contribuie la evaluarea regiunilor din punct de vedere al
potentialului turistic se numárá si conditiile mediului natural, si în particular cele
climatice si de vreme. Factori meteorologici precum, radiatia solará, temperatura,
umezeala aerului respectiv precipitatiile si vântul, contribuie la generarea unui mediu mai
mult sau mai putin prielnic desfásurárii normale a fenomenului turistic. Acesti factori, în
functie de anumite praguri pot fi indiferenti sau sedativi, fárá influentá sau influentând în
micá másurá starea unui organism, creând astfel o stare de confort si de echilibru. Acest
lucru poate fi redat sintetic printr-o serie de indici care sunt expresia gradului de influentá
exercitat de elementele climatice asupra organismului uman. Climatologia turisticá
cuprinde o serie de indici precum: indicii elementari, indicele climato-turistic, indicele
climato-maritim, indicii combinati, indicele biomedical etc., cu diferite grade de
complexitate, care combiná diferite elemente climatice, diferentiindu-se prin numárul si
tipul parametrilor climatici luati în considerare .
26
25
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218
26
Gaceu,O. ,2001, Elemente de climatologie practicá, Ed. Universitátii din Oradea
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
40
Capitolul III
Relaia dintre protecia mediului i turism
Între turism si mediul înconjurátor existá o relatie complexá, legátura dintre ele
manifestându-se în ambele directii si anume: mediul natural prin componentele sale, apá,
aer, sol, florá, fauná formeazá resursele de bazá ale turismului, iar pe de altá parte,
activitatea turisticá are influentá asupra mediului ecologic, modificându-i elementele
componente.
Dezvoltarea activitátii turistice presupune acordarea unei atentii deosebite calitátii
mediului, prin másuri de conservsre si dezvoltare a calitátii mediului, prin másuri de
conservare si dezvoltare a calitátii sale în zonele intrate în circuitul turistic sau aflate în
perspective de a intra, precum si de controlul consecintelor activitátii turistice , în vederea
utilizárii rationale aresurselor turistice.
3.1. Conceptul de ecoturism
Ideea de ocrotire a naturii s-a náscut în SUA, unde în 1872 a fost promulgatá
prima lege din lume ce punea un teritoriu federal sub ocrotire, pentru a se pástra cât mai
nealterat de agresiunea continua a civilizatiei fiind creat Parcul National Yellowstone.
Ulterior urmând acest exemplu tot mai multe tári si-au creat propriile retele de
rezervatiinaturale si parcuri nationale, pentru a preîntâmpina disparitia unor specii de
florá si fauná sau pentru a conserva forme inedite de peisaj.
În ultimele decenii ale secolului XX, ecoturismul începe sá se manifeste tot mai
mult ca o nouá stiintá, menitá sá arate noile coordonate de dezvoltare a industriei turistice
la nivel global.
Ecoturismul este un turism practicat în spaii naturale slbatice i culturale
tradiionale , puin modificate de om, i care s constituie sanctuare de protecie a naturii
i a formelor ancestrale de civilizaie, pentru a sprijini dezvoltarea economic a
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
41
comunitii locale .
27
Prin aceastá definitie ecoturismul se detaseazá de celelalte forme
de turism prin legátura mult mai directá cu mediul natural si cultural.
Ecoturismul este o formá de turism în care principala motivatie a turistului
este observarea si aprecierea naturii si atraditiilor locale legate de naturá si care
trebuie sá îndeplineascá urmátoarele conditii:
28
• conservarea si protejarea naturii;
• folosirea resurselor umane locale;
• caracter educativ, respect pentru naturá – constientizarea turistilor si a
comunitátilor locale;
• impactul negativ minim asupra mediului natural si socio-cultural.
Faptul cá ecoturismul pune în echilibru natura si turismul, ne este demonstrat de
urmátoarele aspecte : zonele unde se practicá ecoturismul trebuie sá fie considerate de
interes continental sau mondial si sá facá parte din patrimoniul turistic al planetei, unde se
cer respectarea cu o rigoare deosebitá teritoriilor cu stiluri de viatá traditionaleale
populatiei locale ; prin ecoturism se încearcá minimalizarea efectelor negative ale
turismului asupra mediului local si natural, ca si asupra populatiilor locale; aceastá formá
de turism trebuie sá furnizeze avantaje economice si sociale locuitorilor zonelor turistice
si sá asigure participarea lor în luarea deciziilor în ceea ce priveste genul si volumul
activitátilor turistice si care trebuie astfel autorizate ;poate de asemenea sá furnizeze o
interactiune autenticá între populatia de primire si turisti, ca si un interes real pentru
dezvoltarea durabilá si protectia zonelor naturale, atât în zonele receptoare, cât si în cele
emitente de turisti ; prin ecoturism se încearcá lárgirea spectrului de activitáti economice
traditionale (agriculturá, cresterea animalelor, pescuit) fárá a le marginaliza, pentru ca
economia sá nu aibá decât de câstigat.
Prin punerea în practicá a ecoturismului se impune respectarea unor principii
precum :
· respectarea strictá si consecventá a vietii sálbatice, pástrarea diversitátii
biologice, a calitátii biotipurilor. Se impune astfel, conservarea biodiversitátii,
ameliorarea calitátii unor componente de mediu (apa, solul, aerul), precum si cresterea
calitátii vietii populatiei din respectivele asezári.
· mentinerea în stare exploatabilá a zonelor economice productive la dispozitia
tuturor, pentru a satisface cererea socialá de bunuri si servicii, precum si atractia pentru
27
http://www.precis.ro/modules.php?names=News&files=articles&sids=68
28
Organizatia Mondiale a Turismului
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
42
peisaje naturale sau bunuri culturale deosebite, fárá a se produce dezechilibre între regiuni
si tári.
· aplicarea unui adevárat sistem democratic în consultarea si negocierea
proiectelor de valorificare si dezvoltare, între diferiotele grupuri sociale, cu interese
diferite, proiecte care au cas cop amenajarea si utilizarea zonelor turistice deosebite.
· armonizarea politicilor de dezvoltare si investitii directe concepute la diferite
niveluri si între diversele domenii de activitate economicá, pentru a diminua
disfunctionalitátile teritoriale.
· asigurarea unor forme eficiente de conservare si protectie a mediului , deoarece
zonele turistice pástreazá bogate si adevárate arhive ale naturii si umanitátii, care nu se
regásesc în nici un document, si care sunt, în multe cazuri, márturii ale unor moduri de
viatá dispárute.
Prin aplicarea acestor principii pentru zonele turistice mentinem ecosistemele
naturale si modurile de viatá traditionalá cu echilibrul lor dinamic.
Noua politicá de management în domeniul ecoturismului trebuie sá îmbine
formele de management turistic cu cele de mediu pentru a putea pune bazele unei
dezvoltári si promovári durabile a turismului.
Orientarea tárilor în curs de dezvoltare pentru mileniul trei cere ca fiecare sector
economic sá joace un rol bine definit în politica de planificare si dezvoltare si eforturile
concentrate ale tuturor sectoarelor economice sá fie integrate în aceastá politicá pentru a
sprijini dezvoltarea industriei turistice.
Responsabilitatea realizárii unui turism de calitate trebuie sá reviná atât sectorului
public, cât si celui privat, conceptul necesitând a fi introdus în cadrul planului general de
dezvoltare si organizare turisticá.
Metoda planificárii turistice se realizeazá, de regulá, de jos în sus si presupune
întrunirea reprezentantilor comunitátii locale în scopul stabilirii modelului de dezvoltare
turisticá durabilá pe care l-ar aprecia cel mai mult, iar obiectivele locale sunt incluse
ulterior în planul regional sau national.
Aplicarea ecoturismului presupune utilizarea simultaná a unor principii existente
în managementul de mediu si cel al calitátii serviciilor. Functionarea si dezvoltarea
fiecárei forme de turism presupune utilizarea, pe cât posibil, a unui mediu cât mai curat.
Pentru îmbunátátirea calitátii serviciilor turistice oferite, orice societate de turism
trebuie sá stie maniera în care turistii percep calitatea si mai ales ce fel de calitate asteaptá
ei sá primeascá din partea societátii sau a turoperatorilor.
Realizarea acestui deziderat presupune mai multe etape de actiune:
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
43
§ cercetri i anchete de pia privind calitatea serviciilor existente la un
momentdat;
§ participarea întregului personal, în cunostintá de cauzá, la aplicarea
calitátii totale;
§ crearea unor sisteme de evaluare a calitátii serviciilor si instituirea unor
prime la un moment dat;
§ asigurarea cadrului financiar, administrativ, profesional, privind
îmbunátátirea permanentá a serviciilor oferite.
3.2. Implicaii ecoturistice la nivel naional
În conditiile unei stári de normalitate, rezultate si din cele douá caracteristici ale
vietii economice – descentralizarea si economia de piatá – noua asociere ecologie - turism
vine sá accentueze una dintre cele mai importante deziderate ale generatiilor aflate la
tranzitia mileniilor.
La nivel global, din ce în ce mai multe firme recurg la instrumentarul
managementului ecologic pentru desfásurarea activitátilor de zi cu zi. Motivatia rezultá
din însási caracteristica ecoturismului de a reprezenta o experientá a cálátoriei care pune
în luminá natura si care contribuie la conservarea ecosistemelor, respectând integritatea
comunitátilor gazdá. Prin aceastá nouá formá de turism se urmáreste constientizarea si
directionarea viitoare a oamenilor spre:
· o posibilá sursá de venit durabilá, reciclabilá si regenerabilá;
· o existentá decentá
· o afacere civilizatá.
Procesul de reorientare si schimbare a mentalitátii în aceastá variantá alternativá
vizeazá servicii/prestatii turistice din: agroturism, turism rural, turism durabil si
ecoturism.
Beneficiile cooperárii dintre turism si ecologie se manifestá prin:
• diversificarea economic, în special în regiunile rurale, periferice si
neindustrializate;
• stabilirea economic pe termen lung;
• creterea cererii pentru bunuri i servicii, care va atrage beneficii pentru
economiile locale;
• dezvoltarea infrastructurii;
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
44
• sporirea încasrilor valutare;
• acordarea de exceptri, reduceri de la plata taxelor i impozitelor pentru
firmele de turism care respectá cerintele de calitate a mediului;
• acordarea de garanii guvernamentale pentru investitii necesare dezvoltárii
infrastructurii turistice;
• crearea condiiilor de dezvoltare i modernizare a serviciilor publice care pot
sustine activitatea tuturor operatorilor din industria turisticá.
Un rol important revine, de asemenea, administratiei de la toate nivelurile,
agentilor economici implicati în activitátile turistice, turoperatorilor si, nu în ultimul rând,
scolii si mass-mediei.
Organismele guvernamentale legislativul, ministerele – trebuie sá puná accent
în planurile de dezvoltare asupra sustinerii dezvoltárii turismului. Astfel acestea pot
participa la rezolvarea urmátoarelor aspecte:
· elaborarea unei strategii nationale integrate privind dezvoltarea
ecoturismului;
· elaborarea metodologiilor, procedurilor si initiativelor legislative;
· elaborarea standardelor, criteriilor de practicare a ecoturismului;
· realizarea conditiilor de formare a specialistilor si expertilor în industria
turisticá.
Întrucât turismul este o activitate multilateralá, este foarte importantá realizarea
unei cât mai bune coordonári între Autoritatea Nationalá pentru Turism si celelalte
organisme guvernamentale, precum si între sectorul public si cel privat.
În România, primele programe de ecoturism au început sá apará în juru anului
2000, initiate de cátre câteva Parcuri Nationale si Naturale (Retezat, Piatra Craiului,
Vânátori Neamt), cât si de cátre proiecte de conservare a naturii care aveau si o
componentá de ecoturism:ex. proiectul Aciuni combinate pentru protecia i
valorificarea patrimoniului natural al Munilor Apuseni, implementat de cátre Federatia
Româná de Speologie, ce a dezvoltat programe de ecoturism axate pe pesteri.
În acest moment programele de ecoturism din România se concentreazá în
urmátoarele zone:
Ü Delta Dunárii si Dobrogea (observarea pásárilor, plimbári cu barca);
Ü Parcul National Piatra Craiului si împrejurimi (programe bazate în special
pe observarea carnivorelor mari: lup, urs, râs, dar si a unor specii de plante
specifice, turism ecvestru, biciclete);
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
45
Ü Muntii Carpati (numeroase arii naturale protejate, unele cu statut de parc
national sau natural) cu programe axate pe turism ecvestru, cicloturism,
drumetie tematicá, schi,plimbare cu rachete de západá;
Ü Muntii Apuseni (Parcul Natural Apuseni, rezervatii speologice, geologice
si mixte ): speoturism, drumetii tematice, programe culturale, schi, turism
ecvestru, biciclete;
Ü Transilvania (descoperirea culturii sásesti si secuiesti, cálárie, drumetii
tematice);
Ü Maramures (programe culturale, descoperirea naturii: flora si fauna,
ocupatii traditionale, arhitectura, cálárie, cicloturism);
Ü Bucovina (turism cultural si monahal, combinat cu observarea naturii:
flora si fauna, drumetii tematice).
Majoritatea ofertantilor de programe de ecoturism se regásesc în Asociaia de
Ecoturism din România (AER). AER este un parteneriat pentru conservarea naturii si
turism în România între asociatii de turism, organizatii neguvernamentale de dezvoltare
localá conservare a naturii, proiecte de conservare a naturii si agentii de turism.
Misiunea AER este promovarea conceptului de ecoturism si a dezvoltárii
ecoturismului în vederea sprijinirii conservárii naturii, a dezvoltárii durabile a
comunitátilor locale din zonele cu valori naturale si pentru cresterea calitátii serviciilor
legate de ecoturism, cât si promovarea naturii ca element esential al imaginii turistice a
României.
29
3.3. Implicaii i programe la nivel regional i local
Factorii de decizie din teritoriu, în functie de aspectele planificárii
macroeconomice îsi pot stabili propria lor planificare a dezvoltárii economice, stabilindu-
si prioritátile. Din acest punct de vedere, organismele regionale si locale, care apartin
domeniului public sau privat, pot pune la punct, pe termen scurt si mediu, etapele de
dezvoltare ale industriei turistice.
La baza planificárii locale se vor avea în vedere urmátoarele aspecte:
30
§ identificarea resurselor care pot fi exploatate prin subtipurile ecoturismului;
29
http://www.eco-romania.ro/desprenoi/index.php?id=1
30
http://www.finantare.ro/stire-44276-O-baza-solida-pentru-planificarea-si-implementarea-coerenta-de-
strategii-locale.html
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
46
§ identificarea si amenajarea resurselor turistice, atragerea gospodáriilor private
si practicarea turismului;
§ realizarea unor forme de instruire regionalá sau localá pentru practicarea
meseriilor specifice turismului;
§ sprijinirea partenerilor particulari în obtinerea certificatelor de omologare a
structurilor turistice si de obtinere a licentelor si brevetelor profesionale în
domeniu;
§ mentinerea în stare functionalá a traseelor si potecilor turistice;
§ pregátirea unor consilieri locali în probleme de turism – profesori, ingineri
agricoli, tehnicieni economisti etc.;
§ managementul ecoturistic al calitátii.
Procesele de planificare a activitátilor din turism în plan local si regional
presupun: planificarea atractiilor naturale si culturale pentru diversificarea formelor de
turism si planificarea sistemului de vizitare a tuturor tipurilor de atractie turisticá.
Realizarea acestor obiective poate atrage însá si premisele degradárii mediului.
Astfel, se contureazá, de multe ori, amprenta unui mod de viatá accelerat, fiind utilizate
multe articole de unicá folosintá, servicii pe termen scurt, piese modulare si înlocuibile.
Rezultatul negativ al acestui model de consum se materializeazá, în conditii de
negospodárire sau management defectuos, în forme de manifestare de tipul poluárii. De
aici necesitatea reconceptualizrii standardelor si a unui nou punct de vedere asupra
fenomenului turistic. O societate dezvoltatá presupune servicii, inclusiv circulatie
turisticá, dar ti echilibru ecologic. Nu întâmplátor în momentul de fatá sunt cáutate
standarde de performantá si stimulente pentru identificarea, protejarea si oferta
destinatiilor turismului durabil.
Sunt cunoscute, în acest sens, láudabilele initiative materializate în modelul Blue
Flag (Steagul Albastru) si Green Flag International (GFI) (Steagul Verde International).
Obiectivele acestora sunt, în principal, de a lucra în asociere cu organizatii din industria
turismului în scopul aducerii de îmbunátátiri mediului înconjurátor. Sunt verificate, din
punct de vedere ecologic, produsele turistice oferite, organizatorii si gazdele vacantelor
ecologice.
Analiza ia în calcul criterii ale turismului durabil, dintre care enumerám:
31
· valoarea esteticá a peisajului, diversitatea culturalá si biodiversitatea;
· eficienta economicá;
31
http://www.europe.org.ro/forum/viewtopic.php?t=100005
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
47
· depozitarea si reciclarea deseurilor;interactiunea cu comunitátile locale
` prin prisma bunurilor si serviciilor;
· cládiri de arhitecturá din care sá reiasá ideea de conservare a mediului.
Celor douá initiative mentionate mai sus li se adaugá cele europene. Astfel
Asociatia Turoperatorilor Independenti (AITO) se aláturá GFI pentru a sustine legátura
dintre mediu si economie, membrii organizatiei realizând cá a sosit momentul protejárii
resurselor pe care se bazeazá afacerile lor. Neconservarea destinatiilor turistice duce la
ruinarea lor si, implicit, la disparitia turistilor.
Încá din deceniul VIII al secolului XX, tári europene cu traditie în turism si-au
pus problema gásirii unor parametrii de stabilire si másurare, în termini relativi, a
gradului de dezvoltare turisticá si de ocupare a terenurilor.
În relatia dintre activitátile turistice si mediul înconjurátor, în timp si spatiu, se
produc modificári asupra componentelor de mediu prin intermediul infrastructurii si
circulatiei turistice.
Pentru fiecare unitate turisticá ce se propune a se realiza este nevoie de elaborarea
unor studii detaliate, de impact între consecintele activitátilor turistice si protectia
resurselor naturale cu valente turistice, mai ales cá cea mai mare parte a peisajelor au
valori unice ce nu pot fi restaurate sau îlocuite.
Aprecierea gradului de impact a turismului asupra mediului înconjurátor se poate
face mai întái prin stabilirea cadrului de lucru, cu punctarea principalelor probleme.
Urmárirea detelor statistice trebuie realizatá prin indicatori specifici, prin monitorizarea
activitátilor si circulatiei turistice si prin elaborarea detaliatá a studiului de impact. Pe
baza unor asemenea studii se pot stabili noile strategii de dezvoltare a activitátilor si
circulatiei turistice sau de diminuare a lor pentru a se asigura pástrarea calitátii medilui
natural si antropic, care sunt în ultimá instantá cele mai importante materii prime pentru
industria turisticá.
În România, prin intermediul agentiilor judetene de protectia mediului si cu
ajutorul Legii mediului nr. 137] 1995, au fost initiate primele monitorizári a unor facori
de poluare si s-au stabilit metodologiile de realizare a bilanturilor de mediu si a studiilor
de impact.
Practicarea turismului si în special a turismului ecologic , presupune o dezvoltare
a infrastructurii, o echilibrare rural- urban durabilá, utilizarea unor forme de energie
neconventionalá, tehnici mai putin poluante, stabilirea
în functie de tipurile de peisaj si de mediu, a capacitátilor de suportabilitate, cu un rol
esential în aprecierea nivelului de dezvoltare a activitátilor economice, si mai ales a
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
48
turismului, care la prima vedere pare a produce mai putine modificári asupra mediului
înconjurátor. In acelati timp, este nevoie de un marketing eficient,de o buná cunoastere a
locurilor de destinatie turisticá, o dezvoltare macroeconomicá eficientá, care sá evite
supraexpoatarea unor zone, cu evitarea investitiilor de mare anvergurá si a poluárii active.
Pentru oprirea deteriorárii mediului si conservarea resurselor , pentru realizarea
reconstructiei ecologice a zonelor deteriorate, în activitatea de proiectare, amplasare,
executie si exploatare a noilor obiective economico-sociale, în mod obligatoriu trebuie sá
se aibá în vedere amenajarea teritoriului, cu delimitarea teritoriului de folosintá, într-un
raport care sá asigure mentinerea integritátii mediului , a cadrului peisagistic si a
echilibrului ecologic, precum si protectia asezárilor umane si a altor obiective de interes
social-uman, ecologic si stiintific, dimensionarea noilor investitii si activitáti în limitele
capacitátii de support a resurselor naturale ti a mediului, adoptarea de tehnologii si
procese care sá asigure un randament superior de prelucrare si valorificare a resurselor
materiale si energetice cu micsorarea pierderilor si a deseurilor poluante, adoptarea de
solutii pentru prelucrarea , reciclarea si neutralizarea deseurilor poluante.
32
Pentru orice obiectiv sau activitate care prin natura, dimensiunile sau amploarea
sa, poate avea un impact deosebit asupra mediului (transporturi, energie, constructii,
agrement, turism) sunt necesare înaintea emiterii acordului sau autorizatiei de mediu
studii de impact.
Prin impact asupra mediului se întelege orice efect direct sau indirect al unei
activitáti umane desfásurate într-o anumitá zoná, care produce o schimbare a sensului de
evolutie a calitátii mediului si acosistemelor, schimbare ce poate afecta sánátatea omului,
integritatea conditiilor socio-economice.
Obiectivele studiului de impact au în vedere stabilirea: modului de amplasare a
obiectivului de mediu, de încadrare în planurile si schemele de amenajare, de valorificare
a resurselor existente în zoná; modificárilor posibile, pozitive sau negative, ce pot
interveni în calitatea factorilor de mediu prin promovarea unui proiect sau unei activitáti;
nivelului de afectare a factorilor de mediu, a sánátátii populatiei si a riscului daclansárii
unor accidente sau avarii cu impact major asupra mediului; posibilitátii de acceptare sau
nu a unui proiect sau unei activitáti.
Spre deosebire de alte studii traditionale privind dezvoltárile tehnologice, studiile
de impact sau previzionale, anticipánd aparitia efectelor complexe, proiecteazá scenarii si
strategii de actiune, de aici si necesitatea lansárii unor programe pe termen lung de
studiere a impactului.
32
http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no.18/articol_fulltext_pag98.pdf
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
49
3.3.1 Programe la nivel regional i local
Programul naional de dezvoltare turistic Super-schi in Carpati
33
are în
vedere dezvoltarea si modernizarea statiunilor turistice montane pentru schi precum
si Înlocuirea instalatiilor de transport pe cablu învechite care prezintá un factor de
risc în turismul montan, alinierea la standardele europene, asigurarea sigurantei
turistilor.
Programul include si diversificarea agrementului î n statiunile de iarná
(programe apre-schi). Proiectul de lege pentru acest program a fost avizat de
Ministerul Lucrárilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Ministerul Industriei
si Resurselor, Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Pádurilor, Ministerul
Administratiei Publice, Ministerul Dezvoltárii si Prognozei si Ministerul Educatiei si
Cercetárii.
Efectele programului se vor reflecta în diversificarea ofertei si cresterea calitátii
serviciilor în turismul montan, sporirea numárului de turisti stráini si români.
Programul prezintá un deosebit interes tinând cont de faptul cá statiunile
turistice pentru practicarea sporturilor de iarná din România necesitá investitii
majore îndeosebi la capitolul instalatii de transport pe cablu si amenajarea pârtiilor. În
statiunile montane de pe Valea Prahovei se impune amenajarea de noi pârtii de schi ca
urmare a cresterii continue a practicantilor acestui sport si mai ales dotarea acestora cu
instalatii de producere a zápezii artificiale datoritá faptului cá durata stratului de západá
este destul de scurtá, existând chiar ani În care aceasta este insuficientá pentru
practicarea sporturilor de iarná.
Programul Croaziere pe Dunre vizeazá revigorarea turismului În orasele-port
dunárene si are douá componente: una care se adreseazá turistilor stráini atrasi de
Dunárea de jos, iar cealaltá se adreseazá turistilor români pentru care se organizeazá
trasee de week-end din Bucuresti spre Giurgiu, de unde poate fi luat vaporul pâná în
Deltá.
Programul a fost foarte bine receptat in mediile turistice internationale.
Având î n vedere cresterea constantá a numárului de opriri al motonavelor de lux în
porturile românesti, au fost dispuse másurile necesare pentru crearea tuturor conditiilor
efectuárii unui turism civilizat.
33
http://arhiva.informatia.ro/Article15366.phtml
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
50
Principalele porturi în lungul Dunárii (Orsova, Drobeta Turnu-Severin,
Calafat, Turnu- Mágurele, Giurgiu, Oltenita, Cálárasi, Bráila, Galati, Tulcea, Sulina) si
obiectivele turistice naturale sau antropice pe care acestea le posedá sunt principalii
beneficiari ai programului „Croaziere pe Dunáre“, cu atât mai mult cu cât, în lipsa
acestei initiative, localitátile de frontierá, multe dintre ele cu o mare traditie si o istorie
importantá, rámâneau în afara circuitelor turistice care sá le valorifice.
Navele pornesc din Passau (Germania) si se cálátoreste în medie douá
sáptámâni, prin Germania - Austria - Slovacia - Ungaria - Serbia si apoi România.
Pentru ca numárul turistilor sá creascá ar trebui sá se respecte raportul
calitate-pret, oferta culturalá diversificatá, peisajele atrágátoare, siguranta turistului,
personal calificat si amabil, infrastructura buná. De asemenea, se au în vedere
másuri concrete, rapide si eficiente î n vederea oferirii de servicii de acostare la sol
constând î n pontoane adecvate, servicii de vamá si frontierá prompte si civilizate,
aprovizionarea cu diverse produse si servicii specifice unor vase de croazierá. În conditiile
în care numárul turistilor stráini care vor fi atrasi de aceste croaziere va creste,
programul turistic „Croaziere pe Dunáre“ ar putea deveni unul dintre cele mai active si
productive din tará.
Programul Romania-Tara Vinurilor are în vedere valorificarea
potentialului important vini-viticol recunoscut al României prin organizarea de vizite
pentru turisti, în special stráini, la podgoriile care îndeplinesc conditiile necesare.
Împreuná cu asociatiile profesionale se va organiza informarea adecvatá a agentiilor de
turism în vederea întocmirii ofertei pentru partenerii stráini. În cadrul unei î ntâlniri la
Primul Ministru cu factorii implicati (producátori si exportatori de vinuri, reprezentanti
ai zonelor turistice) se va definitiva strategia de implementare.
Ministerul Turismului va realiza actiuni speciale de promovare a programului
cu prilejul participárii la târguri si expozitii internationale, si va edita tipárituri si alte
materiale de informare. Lansarea a avut loc la Târgul International de Turism de la
Berlin, cea mai importantá manifestare expozitionalá internationalá. Cu sprijinul
centrelor vini-viticole se vor organiza actiuni de prezentare în exterior a vinurilor
românesti.
Considerám cá acest program este benefic atât turismului românesc cât si
producátorilor de vinuri din România. Trebuie î nsá sá se tiná cont de faptul cá turistii
nu vin special î n România pentru a degusta vinuri si de aceea acest program trebuie sá
fie o completare la sejururile petrecute pe litoral, la vizitele mánástirilor din Bucovina, la
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
51
turismul balneoclimatic sau la cel de afaceri. De aceea cel mai avantajate vor fi
cramele Murfatlar situate î n apropierea litoralului, cramele din Prahova situate î n
apropierea Bucurestiului sau a Váii Prahovei dar si cele din Transilvania unde sosesc
multi turisti din Germania, Ungaria sau Austria. Totusi agentiile de turism considerá cá
î n acest moment cerea pentru acest program este foarte redusá, cu mult sub prognoza
ministerului de resort. Pentru ca acest program sá reuseascá este necesará o promovare
agresivá pe pietele externe dublatá de o crestere, o diversificare si o individualizare a
serviciilor la locul de desfásurare a programului. Din aceste considerente putem
aprecia cá acest program a fost slab mediatizat, implementat iar rezultatele sunt sub
cele scontate.
Efectele programului sunt introducerea î n circuitului turistic a noi zone si trasee
si mai buna cunoastere a vinurilor românesti în stráinátate.
Programul Vacan la ar vizeazá orientarea fluxurilor turistice cátre
zonele rurale cu traditii si cu infrastructura turisticá adecvatá prin dezvoltarea
turismului rural. În acest scop, î n colaborare cu asociatiile profesionale, vor fi
promovate programe diversificate care includ servicii în zone rurale. O atentie specialá
se va acorda atragerii tineretului prin programe educative.
Efectele programului se vor resimti în cresterea gradului de utilizare a
pensiunilor rurale care au o dinamicá accentuatá, diversificarea ofertei turistice cu preturi
accesibile persoanelor cu venituri mai mici. În acelasi timp, se oferá posibilitatea
cunoasterii de cátre turistii stráini si români a traditiilor autentice ale satului românesc.
Programul „Vacantá la Tará” s-a dezvoltat continuu din 2003 astfel cá
putem spune cá acesta este cel mai bine implementat dintre toate programele ANT.
Un rol important î l are si ANTREC care face eforturi deosebite pentru promovare,
pentru respectarea normelor de calitate.
Programul Steagul Albastru (Blue Flag) vizeazá introducerea în România a
simbolului Steagul Albastru ce constituie recunoasterea internationalá a calitátii
plajelor litoralului românesc al Márii Negre. Atribuirea simbolului se face î n functie de
îndeplinirea a 27 criterii referitoare la calitatea apei, echiparea si curátenia plajei,
informarea publicului etc. Simbolul este atribuit de o organizatie non-guvernamentalá
internationalá, Fundatia de Educatie pentru Mediu (FEE).
Acest program este un simbol al protectiei mediului la cel mai î nalt
standard, plajele si porturile de agrement care au aceastá distinctie fiind extrem de
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
52
cáutate de turisti, cu precádere de cátre cei din Suedia, Norvegia, Danemarca, Marea
Britanie, Franta si Germania. Pe termen lung, Programul „Steagul Albastru - Blue
Flag” are rolul de a asigura utilizarea durabilá a resurselor costiere si de constientizare
a tuturor privind nevoia de management integrat al zonei costiere.
FEE a acordat în anul 2006, în premierá pentru România, distinctia „Steagul
Albastru – Blue Flag” pentru plajele din cinci statiuni (Mamaia, Eforie Nord, Neptun,
Venus si Saturn) si pentru un port turistic din Eforie Nord.
Programe turistice cu caracter social. Se vor continua programele sociale
lansate pâná î n prezent: „Litoral pentru toti”, „1 Mai la mare”, „O sáptámâná de
refacere în statiuni balneare”.
Aparitia si diversificarea acestui tip de programe trebuie sá se bucure de
sprijin deoarece asigurá accesul unei categorii cât mai mari de persoane la oferta
turisticá si contribuie la cresterea gradului de ocupare a structurilor de cazare în
perioadele de extrasezon, de î nceput sau sfârsit de sezon. Este necesará o cât mai buná
colaborare între hotelieri si minister pentru a identifica cât mai corect aceste perioade si
pentru stabilirea unor preturi competitive.
Programul „1 Mai la mare” are prizá îndeosebi în rândul tineretului (elevi si
studenti mai ales) care pot participa la deschiderea sezonului pe litoral la preturi
promotionale cu ocazia zilelor libere de la începutul lunii mai. În anul 2006 prin acest
program au ajuns pe litoral circa 30 000 turisti.
Programul „Litoral pentru toti” î si propune sá aducá turistii mai devreme pe
litoral (mai - prim jumátate a lunii iunie) si sá prelungeascá sezonul estival pâná la
15 septembrie. La acest program aplicá turistii cu venituri modeste din î ntreaga tará
sau cei care î si petrec vacanta î n stráinátate dar care doresc sá meargá si pe litoralul
românesc.
Efectele acestor programe sunt crearea unui sistem de turism social si
îmbunátátirea utilizárii structurilor turistice în tot timpul anului.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
53
3.4. Obinerea acordului i autorizaiei de mediu
La construirea si darea în functiune a obiectivelor turistice, precum si a altor
realizári economico-sociale, indiferent de márimea investitiilor, pentru lucrárile de
amenajare a teritoriului si de sistematizare a localitátilor rurale si urbane, pentru
constructii de orice fel, pentru efectuarea de lucrári necesare transportului, eliminárii
deseurilor si ambalajelor, pentru stabilirea si schimbarea destinatiei terenurilor din fondul
funciar, explorarea si exploatarea resurselor naturale, ca de altfel si pentru alte activitáti
care presupun schimbarea cadrului natural, este obligatorie obtinere acordului si
autorizatiei de mediu.
Acordul de mediu reprezintá actul tehnico-juridic ce se emite în primá fazá de
proiectare a obiectivelor de investitii, potrivit prevederilor legale privind protectia
factorilor de mediu si se solicitá obligatoriu pentru fiecare obiectiv de investitie în
parte.prin se stabilesc conditiile de realizare a unui proiectsau a unei activitáti din punctul
de vedere al impactului asupra mediului.
Functionarea obiectivului în cauzá este posibilá numai în conditiile respectárii
stricte a prevederilor legale privind protectia factorilor de mediu si în conditiile eliberárii
autorizatiei de mediu de cátre organul competent.
Autorizatia de mediu este actul juridic prin care sunt stabilite conditiile si
parametrii de functionare, pentru activitátile axistente si pentru cele noi, pe baza acordului
de mediu.
Dacá obiectivul sau activitatea pot fi autorizate, autoritatea teritorialá pentru
protectia mediului face publicá decizia sa de emitere a autorizatiei, decizia putând fi
contestatá în termen de maximum 30 de zile de la anuntare. La expirarea acestui termen
autoritatea teritorialá pentru protectia mediului, elaboreaza autorizatia de mediu.
Documantatia întocmitá în vederea realizárii unei amenajári teritoriale se referá în
principal, la urmátoarele aspecte: dezvoltarea viitoare a localitátii, reteaua principalá de
circulatie, amplasarea principalelor dotári, relatia localitátii cu elementele naturale din
mediu înconjurátor.
În concluzie, ecoturismul contribuie in mod pozitiv la conservarea ariilor naturale,
implicând participarea la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalitáti
constructive pentru bunul management si conservarea acestor arii naturale (ex. oferirea
ajutorului financiar în actiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deseurilor
lásate de turisti sau contributia cátre organizatiile de conservare).
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
54
Acestá formá de turism oferá contributii durabile privind dezvoltarea
comunitátilor locale, beneficiile locale provenind din folosirea ghizilor locali, cumpárarea
de bunuri si servicii locale si folosirea facilitátilor locale.
Ecoturismul poate fi un instrument care sá contribuie cu succes la: conservarea
naturii (prin actiuni si fonduri directionate direct cátre conservarea naturii), la dezvoltarea
economicá (sustinerea de initiative locale, crearea direct sau indirect a unor locuri de
muncá, taxe locale, turisti care cheltuie în comunitate) cât si la dezvoltarea socialá si
culturalá a unei comunitáti (interactiuni intre turisti si localnici, legare de prietenii,
schimburi de informatii si tehnologii).
34
34
http://www.fpdl.ro/ecoturism.pdf
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
55
Capitolul IV
Insula Mic a Brilei
4.1. Conceptul de arie protejat
Ariile protejate sunt percepute încá de foarte multi oameni doar în sensul lor
conservationist, fiind considerate adevárate oaze ale naturii sálbatice într-un desert al
dezvoltárii economice, care trebuiesc protejate numai pentru conservarea speciilor care le
populeazá.
Foarte putin este recunoscut faptul cá zonele aflate în regim natural si seminatural
constitue de fapt suportul vietii si implicit al dezvoltárii socio-economice.
De asemenea, dezvoltarea socio-economicá s-a fácut având la bazá resursele si
serviciile oferite de capitalul natural, însá pâná în prezent în foarte putine cazuri s-a tinut
cont de capacitatea productivá si capacitatea de suport a capitalului natural atunci când s-a
proiectat dezvoltarea economicá.
Ariile protejate prin valoarea lor naturalá si gradul redus al interventiei umane pe
teritoriul lor sunt cele mai bune exemple si modele pentru sistemele ecologice naturale si
seminaturale. Totodatá pentru a realiza tranzitia de la actualul model de dezvoltare la un
model de dezvoltare durabilá este necesará cercetarea, cunoasterea si experimentarea
teoriilor pentru implementarea conceptului de dezvoltare durabilá. Astfel ,atât evaluarea
si monitorizarea stárii capitalului natural, cât si dezvoltarea cunoasterii se se poate realiza
în cadrul unor zone pilot cum sunt ariile protejate.
Capitalul natural al tárii se constituie din reteaua sistemelor ecologice care
functioneazá în regim natural si seminatural si din reteaua sistemelor antropizate prin
transformarea primelor categorii. Resursele naturale regenerabile (inclusiv apa si solul) si
neregenerabile (petrol, cárbune), precum si serviciile (controlul climei, al calitátii apei si
aerului) asigurate de cátre componentele capitalului natural constituie unul dintre factorii
cheie ai functiei de productie a sistemelor economice si de suport al dezvoltárii sistemelor
socio-economice.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
56
Capitalul natural si componentele sale au o anumitá capacitate productivá care
trebuie cunoscutá pentru a evita supraexploatarea si, respectiv, o anumitá capacitate de
suport (parametru esential pentru a dimensiona corect presiuneaatropicá si a evita
deteriorarea).
Pentru a garanta dezvoltarea socio-economic durabil este absolut necesar s
se asigure conservarea unei structuri diverse i echilibrate a capitalului natural i
utilizarea resurselor i serviciilor produse de acesta în limitele capacitii de suport a
componentelor sale. – Anghelutá Vádineanu.
Astfel conservarea capitalului natural presupune în principal mentinerea unui
raport acceptabil între ecosistemele naturale, seminaturale si antropizate, cu mentinerea
heterogenitátii în cadrul fiecárui tip de ecosisteme si asigurarea conectivitátii între aceste
ecosisteme.
Astfel înfiintarea de arii protejate si managementul eficient al acestora e o
necesitate deoarece ariile protejate sunt exponente ale ecosistemelor naturale si
seminaturale care pot fi evaluate si monitorizate, exprimând într-o anumitá másurá starea
acestora la un moment dat. ecosistemele naturale si seminaturale reprezintá principalele
componente ale capitalului natural care asigurá resursele si serviciile ce stau la baza
dezvoltárii socio-economice;ariile protejate sunt zone în care se dezvoltá cunoasterea
necesará pentru asigurarea tranzitiei la un model de dezvoltare durabilá; ariile protejate
sunt adevárate ,,sáli de clasá în aer liber” în care oamenii pot fi educati cu privire la rolul
naturii si necesitatea conservárii naturii si a dezvoltárii durabile.
Parcul National reprezintá o arie naturalá terestrá si/sau acvaticá, desemnatá
pentru:
Ü protectia integritátii ecologice a unuia sau mai multor ecosisteme pentru
generatiile prezente si viitoare;
Ü excluderea exploatárii sau locuirii care contravine scopului desemnárii;
Ü punerea la dispozitie a unei baze care sá asigure posibilitáti spirituale,
stiintifice, educationale, recreationale si de vizitare, toate trebuind sá fie
compatibile cu principiile de protectie a mediului si cu diversitatea
culturalá.
Obiectivele de Management sunt:
Ü protectia ariilor naturale de semnificatie nationalá si internationalá pentru
scopuri spirituale, stiintifice, educationale, recreative si turistice;
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
57
Ü perpetuarea, într-o stare cât de naturalá posibilá, a unor esantioane
reprezentative de regiuni fizico-geografice, comunitáti biotice, resurse genetice
si specii, pentru a asigura stabilitatea si diversitatea ecologicá;
Ü gestionarea utilizárii de cátre vizitatori pentru scopuri inspirative, educationale,
culturale si recreative la un nivel care va mentine aria într-o stare naturalá sau
apropiatá de natural;
Ü eliminarea si apoi prevenirea exploatárii sau locuirii care contravine scopurilor
desemnárii;
Ü mentinerea respectului pentru atributele ecologice, geomorfologice, sacre sau
estetice care garanteazá desemnarea;
Ü luarea în considerare a necesitátilor populatiei indigene, inclusiv utilizarea
resurselor necesare supravietuirii, astfel încat sá nu exercite efecte adverse
asupra celorlalte obiective de management.
Linii Directoare pentru desemnarea ca arie protejatá sunt date de urmátoarele conditii:
trebuie sá continá esantioane reprezentative de regiuni naturale, trásáturi naturale sau
estetice, unde speciile de plante ái animale, habitatele si siturile geomorfologice au o
semnificatie specialá spiritualá, stiintificá, educationalá, recreationalá si turisticá. Aria
trebuie sá aibá o suprafatá suficient de mare pentru a contine unul sau mai multe
ecosisteme intacte nealterate semnificativ de cátre
exploatarea sau habitarea umaná curentá.
Responsabilitati Organizatorice, Proprietatea si managementul trebuie sá apartiná
normal celei mai înalte autoritátii competente a statului, în jursidictia cáruia se aflá.
Parcurile nationale pot sá se afle în proprietatea si managementul altor nivele
guvernamentale, consilii locale, fundatii sau alte organisme stabilite legal care au ca scop
conservarea pe termen lung a ariei.
4.2. Insula Mic a Brilei – zon protejat
În anul 2001, Insula Micá a Bráilei a fost declaratá cel de-al doilea sit Ramsar,
parte integrantá a Sistemului Dunárii Inferioare, un complex regional de sisteme
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
58
ecologice, care asigurá mentinerea a peste 1688 specii de plante si 3735 specii de
animale.
35
Insula Micá a Bráilei este singura zoná umedá rámasá în regim natural dupá
desecarea Báltii Mari a Bráilei si a Báltii Ialomitei, care pástreazá sisteme caracteristice
atât deltei, cât si zonei inundabile; ca suprafatá, este a doua dupá Delta Dunárii.
Tot ce crease aici natura în secole de evolutie a fost fulgerator distrus prin
îndiguirile, desecárile si defrisárile din deceniile 6 si 7 ale secolului trecut. Astfel zona
umeda s-a redus de 5 ori, la cele 17.529 ha protejate în Parcul Natural Balta Mica a
Brailei, suprafatá care reprezinta 11% din fosta Balta a Brailei si 0,5% din fosta Lunca
Inferioara a Dunarii (segmentul fluviului de la Silistra pana la confluenta cu Prutul).
În trecut, la ape mari vasele pescariei circulau pe canalul Filipoiu, astazi sunt
undeva în mijlocul Insulei Mari a Bráilei.Daca nu ar fi avut loc indiguirile, la Braila ar fi
existat un bogat potential pentru turism, vânátoare si pescuit sportiv pe 149 mii ha.
Pe teritoriul parcului au fost identificate numeroase tipuri de habitate, clasificate
în 13 grupe, dintre care amintim: paduri de salcii, lacuri eutrofe naturale, závoaie cu plopi
si salcii, mlastini cu Typha, tufarisuri (zalog, rachita), mlastini cu Phragmites, pajisti
umede de lunca, pajisti stepice. Din cele 13 tipuri de habitate identificate, în Ballta Mica a
Brailei sunt 7 pe Lista Directivei Habitate Fauna si Flora. Dintre ecosistemele identificate
aici, 50% sunt naturale, 30% sunt seminaturale si 20% sunt antropizate.
36
4.2.1. Amplasament
Din punct de vedere administrativ, parcul se aflá în S-E României, în judetul
Bráila, la sud de orasul Bráila, fiind situat în lunca cu regim natural de inundatie a
fluviului Dunárea, si acoperá o suprafatá totalá de 21.074 ha, între Vadu Oii si municipiul
Bráila, ecoregiunea României nr. 20, reprezentatá în figura 4.1, si este delimitat astfel:
§ la sud: ramificatia Dunárii în cele doua brate (la 3 km de Vadu Oii), Dunárea
Navigabilá (lat. 44°45’16.02’’);
§ la est: bratul Vâlciu de la km 237 pana la km 197, Dunárea navigabilá de la km
197 la km 186 (long. 27°59’55.23’’) bratul Cravia (Bratusca sau Dunárea Veche)
de la km 186 pâná unde se întâlneste cu Dunárea navigabilá (km 174);
§ la nord: confluenta bratului Arapu, Cravia si Dunarea Navigabilá (km174
lat.45°14a10.36"N)
35
http://ue.mae.ro/index.php?lang=ro&id=1147
36
http://www.studentie.ro/PARCUL_NATURAL_BALTA_MICA_A_BRAILEI-a1092-103781650.html
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
59
§ la vest: Dunárea navigabilá de la km 232 pana la 216 (long. 27°49’12.08’’E),
bratul Pasca de la km 216 la 209, Dunárea navigabilá km 209 pâná la km
197,bratul Calia de la km 197 pâná la 180 si bratul Arapu de la km 180 pâná la
km 174.
Parcul integreaza deci toate cele 10 ostroave situate intre bratele Dunarii: O.
Vársatura, O. Popa, O. Crácánel ( Chiciul), O.Orbul, O. Calia (Lupului), O.Fundu Mare,
O. Arapu, precum si bratele adiacente ale Dunárii.
Se poate spune cá este o deltá interioará pe traseul inferior la Dunárii de Jos.
Figura 4.1 Insula Micá a Bráilei
37
37
http://www.cimec.ro/Monumente/ParcuriNaturale/Harti/r.htm
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
60
4.2.2. Suprafaa
În Legea nr. 5/2000, aceastá arie protejatá este mentionatá cu o suprafatá de
17529 ha. Conform evaluárilor realizate prin proiectul LIFE 99 NAT/RO/006400,
suprafata Parcului Natural Balta Micá a Bráilei este de 21.074 ha (inclusiv bratele
Dunárii), în diverse forme de proprietate.
4.2.3. Ci de acces
Nu existá puncte de acces amenajate în parc, singurul mod de a ajunge aici fiind
traversarea apei cu ajutorul ambarcatiunilor mici, având puncte de plecare localitátile din
jurul Báltii Mici a Bráilei.
Accesul în localitátile învecinate parcului se face pe drumuri asfaltate, iar punctul
principal de plecare este orasul Bráila, dupá cum urmeazá: Bráila-Marasu, pe DJ212A, 56
km; Bráila-Stáncuta, pe DJ212, 52 km; Bráila-Chiscani, 10 km; Bráila-Gropeni, 23 km.
Accesul spre cele douá zone strict protejate se face astfel: spre complexul Fundu
Mare - din Bráila cu ambarcatiuni pâná la punctul turistic si piscicol Fundu Mare si de
aici pe canalul Hagioaia pâná la complexul Fundu Mare si din localitatea Chiscani pâná în
vestul complexului Fundu Mare; spre complexul Ostrovul Popa - din localitatea Marasu
spre privalul Milea si de aici cátre lacurile Sinetele, Cocaina si Curcubeu; din localitatea
Stáncuta cátre privalul Chirchinetu si de aici în lacurile Bálaia si Gâsca.
38
Pe apá accesul este posibil în orice punct al ariei protejate
.
4.2.4. Insula Mic a Brilei – Parc Natural
I. Reglementri legislative
Prin HG 230/4.03.2003 privind delimitarea rezervatiilor biosferei, parcurilor
nationale si parcurilor naturale si constituirea administratiilor acestora (MO
190/26.03.2003) a fost recunoscut Parcul Natural Balta Micá a Bráilei si reconfirmat
oficial si statutul de Zoná umedá de importantá internationalá, obtinut in anul 2001.(sit
RAMSAR).
38
http://www.eco-romania.ro/cuprins/parc/index.php?id=14
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
61
Planul de Management pentru Parcul Natural Balta Micá a Bráilei realizat în
cadrul proiectului LIFE 99 NAT/RO/006400 a fost aprobat prin Ordinul M.A.P.M.
1456/14.03.2003 si prin HJ Bráila nr. 5/29.01.2004
Prin Ord. M.A.P.A.M. 552/26.08.2003 (M.O. 648/11.09.2003) privind aprobarea
zonárii interioare a parcurilor nationale si a parcurilor naturale, din punct de vedere al
necesitátii de conservare a diversitátii biologice, au fost delimitate zonele strict protejate -
zone de conservare specialá.
Din 21.05.2004 Regia Nationala a Pádurilor Romsilva devine administratorul
Parcului Natural Balta Micá a Bráilei prin contractul încheiat cu Ministerul Mediului si
Gospodáririi Apelor (nr. 744/MMGA/22.05.2004 si 65/RNP/21.05.2004), conform
prevederilor Ord. M.A.P.A.M 850/27.10.2003 privind procedura de încredintare a
administrárii sau de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate (MO 793/11.11.2003) )
II. Geologie i geomorfologie
Balta Micá a Bráilei este unul dintre cele mai recente “pámânturi” ale României,
care a luat nastere prin retragerea lacului cuaternar în timpul holocenului si
individualizarea cursului inferior al Dunárii. în alcátuirea petrograficá a acestui parc
natural intrá doar roci sedimentare recente, mâluri argilo-nisipoase, nisipuri, argile si mai
rar pietrisuri rulate de mici dimensiuni, depuse de Dunáre. înscriindu-se în Lunca Dunárii,
formele si microformele de relief din Balta Micá a Bráilei sunt într-o continuá evolutie si
cuprind: grinduri principale de brat (de mal), grinduri de prival, depresiuni lacustre,
ostroave, iar la baza malurilor se aflá si acumulári de sedimente rezultate prin prábusirea
sau surparea malurilor. Procesele morfogenetice actuale se rezumá doar la acumulári de
sedimente si eroziunea malurilor, mai ales a celor concave.
III. Hidrologie
Dunárea este elementul principal care dominá întreaga zoná. Pe cuprinsul “báltii”
se aflá lacuri (iezere) de diferite dimensiuni, privaluri (canale naturale), gârle, mlastini
(permanente sau temporare). Nivelul apelor din Balta Micá a Bráilei este direct influentat
de nivelul apelor Dunárii.
IV. Clim
Din punct de vedere climatic, Balta Micá a Bráilei se încadreazá într-o zoná aflatá
sub influentele climatului temperat continental, ceea ce impune o nuantá de ariditate
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
62
pronuntatá. Totusi, datoritá întinderii suprafetelor acvatice, umiditatea aerului este mai
ridicatá decât în zonele limitrofe. Valoarea medie anualá a temperaturii aerului este de
10,8
o
C, iar valoarea medie a lunii ianuarie este de -3,5
o
C, pentru ca în luna iulie sá se
înregistreze valoarea medie de 23,1
o
C. Nuanta de ariditate este argumentatá si de valoarea
medie a precipitatiilor cázute într-un an, care nu depásesc 450 mm/an.
V. Flor i vegetaie
În sistemul de zone umede din Balta Micá a Bráilei a fost identificat pâná în
prezent un numár de circa 150 specii de plante. Dintre speciile lemnoase cele mai
ráspândite sunt: salcia (Salix alba, Salix cinerea, Salix fragilis), plopul (Populus alba,
Populus nigra), ulmul (Ulmus foliacea), cátina micá (Myricaria germanica), murul
(Rubus caesius). în mlastinile cu stuf, speciile de plante mai des întâlnite sunt: stuful
(Phragmites australis), papura (Typha latifolia, Typha angustifolia), Scirpus lacustris,
Lythrum salicaria, Galium palustre, Euphorbia palustris, Solanum dulcamara, Sium
latifolium, Glyceria maxima, Stachys palustris, Butomus umbellatus, Iris pseudacorus.
Figura 4.2. Rezervatia Insula micá a Bráilei
Cele mai importante asociatii acvatice sunt: Myriophyllo-nupharetum,
Hydrocharitetum morsus-ranae, localizate în special pe canale si în lacuri; Salvinio-
Spirodeletum polyrrizae, în ochiurile de apá din interiorul mlastinilor cu stuf, si Trapetum
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
63
natansis, în apele adânci, în asociere cu Lemna minor, Potamogeton perfoliatus,
Potamogeton crispus, Potamogeton luncens, Potamogeton pectinatus.
Din componenta ecosistemelor acvatice au fost identificate pâná în prezent un
numár de 176 specii de alge planctonice. O vegetatie deosebitá se aflá pe nisipuri (Tragus
racemosus, Cynodon dactylon etc.).
VI. Faun
Diversitatea faunei este determinatá de diversitatea habitatelor, mai ales datoritá
faptului cá mai mult de jumátate din ecosistemele identificate sunt naturale.
Fauna de nevertebrate este foarte bogatá, fiind identificati pâná în prezent 49
taxoni superiori de nevertebrate terestre, peste 100 specii de gasteropode si bivalve, 12
taxoni superiori de organisme bentonice, cu mai mult de 60 specii identificate si peste 120
specii de cladocere, copepode si rotifere. Existá, de asemenea, multe specii de insecte
acvatice.
Populatiile de pesti sunt reprezentate printr-un numár de 65 specii, iar amfibienii
si reptilele prin 13 specii.
Pásárile sunt reprezentate de un numár de 205 de specii, care utilizeazá acest
teritoriu pentru cuibárit, loc de popas în timpul migratiei sau pentru iernare. între acestea
se includ specii amenintate pe plan international, cum ar fi: pelicanul cret (Pelecanus
crispus), rata rosie (Aythya nyroca), gâsca cu gât rosu (Branta ruficollis) si cormoranul
mic (Phalacrocorax pygmeus). Din totalul speciilor de pásári identificate aici, peste 40 se
aflá pe lista Directivei Pásári si 34 specii se aflá pe lista Conventiei de la Berna.
Mamiferele sunt reprezentate de un numár de 11 specii.
Figura 4.3 Pásári Insula Micá a
Bráilei
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
64
VII. Habitate i ecosisteme
Pe teritoriul parcului au fost identificate numeroase tipuri de habitate, clasificate
în 13 grupe, dintre care amintim: páduri de sálcii, lacuri eutrofe naturale, závoaie cu plopi
si sálcii, mlastini cu Typha, tufárisuri (zálog, ráchitá), mlastini cu Phragmites, pajisti
umede de luncá, pajisti stepice. Dintre ecosistemele identificate aici, 50% sunt naturale,
30% sunt seminaturale si 20% sunt antropizate.
Figura 2.4 Padure inundatá Insula Mica a Bráilei
Peisaje caracteristice
Pentru cá parcul este situat pe cursul inferior al fluviului Dunárea, în apropierea
Deltei Dunárii, peisajul în general este asemánátor cu cel al deltei, altitudinea foarte joasá
a terenului (cu o medie de 4,5 m) fácând posibilá inundarea regulatá a unor suprafete mari
de teren. Caracteristice acestei zone sunt bratele Dunárii care înconjoará Balta Micá a
Bráilei, canalele márginite de siruri de sálcii, lacurile partial acoperite de vegetatie
acvaticá si înconjurate de stuf, papurá si asociatiile vegetale forestiere, pajistile de luncá,
pádurile de luncá etc.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
65
VIII. Istorie, cultur, tradiii i activiti specifice
Comunitátile locale si-au asigurat existenta si dezvoltarea în timp, pe baza
utilizárii resurselor naturale din Balta Micá a Bráilei. Principala resursá exploatatá în
aceastá zoná a fost cea piscicolá, existând o mare traditie în pescuit. Alte ocupatii
traditionale au fost legate de utilizarea resurselor pádurii, precum lemnul si vânatul;
deoarece izolarea acestui teritoriu a permis ca ecosistemele naturale sá se pástreze mai
bine decât pe teritoriile învecinate, aici se aflá locuri propice pentru pásunat si cresterea
animalelor. Pe teritoriul Báltii Mici a Bráilei nu existá localitáti.
4.2.5. Valorile naturale protejate
În ciuda modificárilor survenite atât în structura sistemelor ecologice
integratoare cât si la nivelul ei, Balta Micá a Bráilei conservá importante valori ecologice,
fiind o importantá componentá a Sistemului Dunárii Inferioare, situatá in amonte de
Rezervatia Biosferei Delta Dunárii.
Este singura zona ramasá în regim hidrologic natural (zoná inundabilá), dupá
îndiguirea, in proportie de cca.75%, a fostei Bálti a Bráilei si crearea incintei agricole
Insula Mare a Bráilei.
Datorita atributelor sale – zona umedá în regim hidrologic natural, complex de
ecosisteme în diferite stadii succesionale si zona tampon, Balta Micá a Bráilei reprezintá
un sistem de referintá a fostei delte interioare si baza pentru reconstuctia ecologicá în
Sistemul Dunárii Inferioare. Din suprafata totalá, cca 53,6% o ocupá pádurile aluviale,
6% pásunile, 12,84% zonele umede si 27, 5% lacurile (iezere, bálti). Jumátate din
ecosistemele identificate - bálti si páduri specifice de luncá inundabilá, sunt naturale,
aceastá zoná conservând în cea mai mare parte structura si functiile vechii Bálti a Bráilei
din anii ’50 .
Acestea sunt totodatá habitate naturale de interes comunitar fatá de care s-au
stabilit prioritáti de conservare.
Habitate de interes comunitar identificate pe teritoriul parcului sunt:
· Páduri aluviale de Alnus glutinosa, Fraxinus excelsior (Alno- Padion, Alnion
incanae, Salicion albae)
· Páduri mixte riverane de Quercus robur, Ulmus laevis i Ulmus minor,
Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia (Ulmenion minoris)
· Sleauri riverane si galerii mixte (Nerio tamaricetea si Securinegion tinctoriae)
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
66
· Galerii de Salix alba si Populus alba
· Canale cu maluri aluviale cu vegetatie de Chenopodion rubri p.p. Bidention p.p.
· Mlastini aluviale de-a lungul váii Dunárii cu vegetatie de Cnidion dubii
· Lacuri naturale eutrofe cu vegetatie de Magnopotamion sau Hydrocarition
· Mlastini cu vegetatie de Molinia sau soluri luto-argiloase (Molinia Caerulae)
· Pásuni umede (depresiuni mlástinoase) cu vegetatie de Alopecurus pratensis si
Sanguisorba officinalis
Aceastá zoná este bine cunoscutá pentru importanta ei ornitologicá, deoarece se
situeazá pe cel mai important culoar de migratie al pasárilor din bazinul inferior al
Dunárii de Jos, la jumátatea rutelor de migratie între locurile de cuibárit din nordul
Europei si refugiile de iernat din Africa. Au fost observate un mare numár de pásári,
dintre care, 169 specii protejate pe plan interntional, prin Conventiile de la Berna, Bonn si
Ramsar, acestea reprezentând jumátate din speciile de pásári migratoare caracteristice
României .
Activiti permise în parc.
În zonele strict protejate, impactul antropic este eliminat sau restrâns la acele
activitáti care ajutá la dezvoltarea cunoasterii si la garantarea obiectivelor de conservare a
biodiversitátii.
În zona-tampon, pentru cá aceasta are rolul de a ocroti zonele strict protejate de
presiunea antropicá directá, este permisá utilizarea durabilá a resurselor în limita
capacitátii productive si de suport al sistemelor ecologice specifice luncii inundabile a
Dunárii, ca de exemplu: pescuitul practicat de populatiile locale cu mijloace traditionale,
silvicultura conform specificatiilor planului de management. Pásunatul este permis doar
cu anumite specii, iar utilizarea pásunilor este permisá numai pentru animalele
localnicilor. Turismul se practicá cu respectarea regulilor de vizitare.
Alte activitáti, cum ar fi vânátoarea, sunt strict interzise, conform prevederilor
legale în vigoare.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
67
4.2.6. Scopul i obiectivele planului de management
În anul 1999, Consiliul Europei a aprobat finantarea în cadrul Programului Life
Natura a proiectului LIFE 99 NAT/RO/006400 Plan de management integrat pentru
Insula Mic a Brilei elaborat de cátre Departamentul de Ecologie Sistemicá si
Dezvoltare Durabilá din cadrul Universitátii Bucuresti .
Obiectivele proiectului au urmárit în principal:
· Proiectarea si dezvoltarea infrastructurii institutionale care sá asigure
managementul ariei protejate în concordantá cu legislatia nationalá si cu reglementárile
internationale existente în domeniul conservárii biodiversitátii;
· Proiectarea si dezvoltarea primului plan de management adaptativ care sá
asigure concomitent, conservarea biodiversitátii si utilizarea în limitele capacitátii
productive si de suport a resurselor si serviciilor generate de cátre acest complex de
ecosisteme, în interesul populatiei locale si pentru sustinerea procesului de dezvoltare a
sistemului socio-economic asociat.
Implementarea planului de management, bazat pe principiile dezvoltárii durabile
si ale managementului adaptativ este singura solutie viabilá pentru a stopa tendintele de
deterioare la nivelul Báltii Mici a Bráilei.
Conform acestuia, obiectivele de conservare vor putea fi realizate numai în
conditiile zonárii functionale a suprafetei operationale, dupá cum urmeazá:
Ü Douá zone protejate sau zone de conservare specialá - una în Ostrovul Fundu
Mare (1629 ha) si o a doua în Ostrovul Popa (7801 ha), cu regim strict de
protectie, o zoná tampon - cu o suprafatá de 11644 ha ce are rolul de a proteja
zonele de conservare specialá de presiunea directá a populatiei umane.
Ü Zoná de cooperare sau de "dezvoltare durabilá" (zoná economicá) a sistemelor
socio-economice locale (suprafata acestei zone nu este strict delimitatá).
Suprafetele protejate reprezintá aproximativ 44 % din suprafata Parcului Natural
Balta Micá a Bráilei.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
68
4.3. Promovarea turistic a Insulei Mici a Brilei
Totusi acest tinut miraculos unde linistea báltilor te împinge spre contemplare si
unde natura s-a îmbrácat în culorile cele mai frumoase, nu are parte de promovare
turisticá. Asadar una din sarcinile marketingului ar fi aceea de a furniza clientelei toate
genurile de informatii, sfaturi si îndemnuri prin intermediul cárora aceasta sá fie
atentionatá de existenta unei anumite oferte, sá i se trezeascá interesul în legaturá cu
utilitatea acesteia, sá fie atrasá spre ea.
În relizarea scopului de a promova o zoná turisticá sunt angrenate organismele
teritoriale si nationale ale statelor interesate în atragerea turistilor (Oficiul pentru
Promovarea Turismului) si chiar si unele organisme internationale : CET (Commission
Europeenne du Tourisme), PATA(Pacific Asia Tourism) si altele sustinute de organizatia
Mondialá de Turism.
Obiectivele promovárii sunt : atragerea atentiei nonconsumatorului, aducându-i-se
la cunostintá faptul cá firma si serviciile sale existá si îi pot sta la dispozitie, trezirea
interesului si dorintei de a deveni clientul potential al firmei, transformarea clientului
potential în client efectiv fidel. Promovarea produsului turistic constá în trasmiterea pe
diferite ci de mesaje i informaii menite s informeze operatorii de turism i turitii
poteiali asupra caracteristicilor produsului turistic i asupra elementelor componente
ale serviciilor turistice oferite spre comercializare, s le dezvolte o atitudine pozitiv fa
de intreprinderile prestatoare de servicii turistice cu scopul de a provoca modificri
favorabile in mentalitatea i obiceiurile turitilor.
Asadar, promovarea este înainte de toate o activitate comunicationalá, realizându-
se pe cái si cu mijloace multiple, sub forma verbalá sau scrisá, vizualá sau auditivá,
directá sau indirectá. Firmele, organizatiile, institutiile interesate în promovarea pe scará
largá a turismului îsi organizeazá centre de informare (puncte, birouri sau oficii) având
caracter permanent sau ocazional. Centrele permanenete de informare sunt organizate pe
principiul teritorial, pe cheltuiala firmelor, oficiilor de turism sau a statului, rolul lor fiind
acela de a oferi gratuit de regulá pe toate cáile (fatá-n fatá, telefonic, prin pliante si
brosuri) informatii utile clientelei turistice, antrenând în sistemul de distribuire a acestora
agentii de voiaj, transportatorii auto, maritimi, feroviari, unele organisme nationale,
asociatiile de consumatori, sindicatele etc.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
69
4.3.1. Forme de promovare
Promovarea turisticá a Insulei Mici a Bráilei se poate face prin mai multe
modalitáti : prin informare directá (oralá, scrisá, vizualá), prin publicitate, si prin relatiile
publice.
Informatia turisticá trebuie sá stârneascá interesul, sá fie usor de memorat, sá
incite la cumparare, sá fie în concordantá cu obiectivele publicitare propuse. Fie cá sunt
cerute verbal sau telefonic de la punctele de informare turisticá, aceste informatii trebuie
sá se regaseascá într-un document scris, bine cunoscut de cátre agentul turistic, document
ce poate fi pus la dispoziîia clientului si care poate înlocui lungile explicatii ale agentului
turistic.
Formula de document cea mai agreatá este brosura sau pliantul, ce poate fi difuzat
vechilor clienti sau potentialilor clienti prin postá sau cu titlu de reciprocitate unor
intreprinderi complementare sau asociate. Cu toatá amploarea luatá de alte mijloace de
informare turisticá (radioul, televiziunea) informarea prin documente scrise – brosuri,
pliante îsi mentine încá primul loc sub aspectul eficacitátii si utilitátii. Pliantul trebuie sá
declanseze cititorului douá reactii : sá-i stârneascá interesul printr-un demers subiectiv si
sá-l determine sá aleagá unitatea respectivá. Pentru a-si atinge tinta, aceste documente
trebuie sá fie, in egalá masurá atrágátoare si utile. Documentele zonei turistice la care ne
referim, se pot concretiza sub forma unor brosuri ce contin informatii despre :
amplasamentul punctelor de atractie turisticá, cáile de acces la acestea, itinerarii,
programul excursiilor la fiecare obiectiv in parte, datele de identificare a regiunii.
Publicitatea este un complex de activitáti de promovare pe piatá a unei idei sau a
unui produs sau serviciu. Ea se face de cátre personalul care prezintá direct produsul /
sesviciul potentialului client, prin reclamá, prin tehnica raspunsului direct, prin stimulente
de vânzare si prin relatiile publice ale firmei producátoare.
Publicitatea reprezintá principalul mijloc de comunicare a firmei cu piata, de
informare a potentialilor beneficiari asupra produselor / serviciilor sale si de influentare a
comportamentului de cumpárare a acestora.
Publicitatea poate alege mai multe cái : presa scrisá, mass-media, afisajul,
serviciile postale, filmele-anunt, brosuri, pliante, cataloage.
Presa este una dintre cele mai importante cái de transmitere a mesajelor
publicitare . Publicarea de ilustratii ce reprezintá peisajele feerice din Insula Micá a
Bráilei pot capta oricând atentia cititorilor. Aláturi de ilustratie, textul, un alt element
component al anuntului publicitar are rolul de a crea un anumit sentiment fata de o
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
70
destinatie turistica. Publicitatea turisticá trebuie sá ofere intr-un mod eficient un mesaj pe
cât posibil de simplu si nu un amalgam de argumente.
Publicitatea televizat are avantajul cá ea îmbiná armonios sunetul, imaginea si
miscarea, având un impact mai puternic asupra potentialului turistic.
Publicitatea radiofonic prezintá avantajul cá acoperá în mod rapid cea mai
mare parte a consumatorilor potentiali de turism., însá are dezavantajul cá mesajul
publicitar nu poate fi prezentat decât auditiv, ascultatorii fácându-si decât o imagine
partialá si de moment asupra obiectului mesajului.
Publicitatea prin intermediul cinematografului se face sub forma a douá
categorii de filme : filmul de documentare turisticá si filmul publicitar propriu – zis.
Aceastá formá de publicitate poate fi adoptatá în contextul unei campanii sau a unui
program de publicitate pentru promovarea destinatiei turistice vizate.
Afiul i catalogul sunt si acestea suporturi publicitare foarte atractive si
eficiente, având în vedere faptul cá Insula Micá a Bráilei cu bogátiile ei naturale ne poate
furniza destul material iân acest sens : peisaje turistice, fotografii, reproduceri artistice ale
unor artisti.
In turism, relaiile publice au un rol esential întrucât modeleazá piata firmei de
turism, comportamentul consumatorilor de produse turistice si serviciile turistice.
Tehnicile cele mai folosite pentru relatiile publice sunt mijloacele scrise, mijloacele
audiovizuale, mijloacele de imagine, târguri, actiuni cu caracter protocolar (receptii),
conferinte specializate.
Relatia cu presa este modalitatea cea mai comodá de a atrage un public larg.
Tehnicele aflate la dispozitia presei sunt : comunicatele de presa, conferintele de presa si
interviurile, difuzarea de fotografii presei.
Relatiile directe cu publicul se realizeazá prin manifestárile promotionale care
contin urmatoarele forme: zile sau sáptámâni promotionale, manifestári gastronomice,
zile sau sáptámâni comerciale, mari concursuri.
Internetul, unul dintre cele mai noi canale de marketing si publicitate, prezintá
avantajele : numárul mare de clienti ca urmare a disponibilitátii de a fi vizitat la orice orá,
face posibilá interactiunea ái comunicarea directá cu consumatori iactuali si potentiali,
faciliteazá obtinerea de informatii din partea utilizatorilor de pe întreg mapamondul, web-
site-urile ofer’ din ce in ce un numar mai mare de informatii legate de firme si produsele
acestora, interactivitatea.
Calculatorul permite firmei de turism sá-si adapteze modul de prezentare a
ofertei în functie de profilul fiecárui client.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
71
4.3.2. Propuneri de amenajare i dezvoltare turistic
Recunoscutá ca a doua deltá a Dunárii, Insula Micá a Bráilei cu numeroase bálti,
lacuri, gârle, canale si ostroave cu stuf si páduri de luncá, cu un bogat fond cinegetic
piscicol si de vânátoare prezintá avantajul de a avea destule posibilitáti de dezvoltare a
turismului si agrementului. Formele de turism care se pot practica in Balta Micá a Bráilei
sunt :
• turismul pentru odihná – recreere;
• turismul de croaziere;
• turismul stiintific.
Fiind o zoná protejatá, propunerile vizeazá echipamente si activitáti nepoluante,
intr-un complex turistic ce poate fi dotat ca Centru de informare si documentare. În acest
sens, se pot avea în vedere urmátoarele obiective:
Ü crearea unui sat de vacan cu bungalow-uri si cásute;
Ü în ceea ce priveste alimentaia public, existenta restaurantelor clasice si cu
specific pescáresc si de vânátoare , braserie, terasá, bar de zi, cofetárie;
Ü dezvoltarea agrementului nautic: debarcader, ambarcatiuni usoare ( bárci
cu rame, salupe ), ponton pentru club nautic ( sporturi nautice );
Ü crearea de locuri diverse de agrement: club de agrement, terenuri de sport
( acolo unde este posibil sá fie amenajate ), dicotecá, ring de dans, cherhana;
Ü asigurarea unei infrastructuri generale: alimentare cu energie electricá si
termicá, telefonie, alimentare cu apá potabilá, canalizare, statie pentru tratare
si epurare a apelor uzate, amenajarea unui loc de parcare,la punctul de intrare
pe insulá, dotári comerciale, sanitare.
Procesul de dezvoltare a ecoturismului în Insula Micá a Bráilei este un proces de
lungá duratá , ce necesitá un efort sustinut din partea tuturor celor implicati, dar care
poate aduce beneficii majore pe termen lung, contribuind în mod direct la crearea de
existentá durabilá în zona tintá. Deci privind initierea unui asemenea proces, trebuie luatá
de cátre comunitátile locale, fiind nevoie de initierea unei planificári complexe a
dezvoltárii ecoturismului în zoná, planificare care sá integreze toate aspectele sociale,
economice si de mediu.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
72
Capitolul V
Sinteza concluziilor i propunerilor
Natura îsi are legile ei care trebuie respectate cu sfintenie. A i le încálca,înseamná
a profana puritatea constituirii acestora încá de la începutul începuturilor. Dacá ne punem
câteva întrebári ca de exemplu: câte mari si câte oceane mai sunt pure ca odinioará, sau
câtá vegetatie mai încântá simturile noastre, nu putem sá dám un ráspuns, aceasta pentru
cá în ultimii ani au apárut semnale alarmante. Existenta planetei noastre este amenintatá
de tot felul de fenomene specifice civilizatiei moderne care în înaintarea ei cátre progres,
rámâne constient sau inconstient indiferent la urmárile cuceririlor stiintei si tehnicii
moderne, desi aceste urmári sunt destul de vátámátoare si chiar fatale Pámântului.
Problema poluárii este astázi extrem de gravá. Trebuie sá facem deosebire între
poluarea atmosferei, care amenintá viitorul planetei noastre, si cea a solului si a apei, care
creeazá mari dificultáti fiecárei natiuni si mai ales tárilor industrializate din America de
N, Europa, Rusia si Extremul Orient, alterând calitatea vietii.
Problema poluárii atmosferice este incontestabil cea mai gravá. Formele de
poluare ale aerului sunt multiple, în egalá másurá fiind afectatá si structura planetei din
punct de vedere geologic, hidrologic si biotic. S-a ajuns la smog, la problema
reziduurilor, la eutrofizarea apelor, la ploile acide, la efectul de será, la topirea ghetarilor
si la perioada de secetá din dorinta omului de a acumula cât mai multe bunuri materiale în
dauna propriei sale existente.
În fata acestor primejdii cu urmári care pot deveni catastrofale oamenii de stiinta
au fácut front comun, ei fiind totusi neputinciosi în a rezolva aceste probleme, rolul
primordial pentru crearea unei noi dimensiuni viitoarei societáti viabile revenind tuturor
comunitátilor umane.
Societátile moderne încep sá realizeze cá sunt pe cale nu numai de a-si distruge
mediul înconjurátor dar chiar de a-si submina propriul viitor. Foarte putine guverne si
agentii pentru dezvoltare din întreaga lume au încercat sá schimbe sensul acestor tendinte
amenintátoare. Construirea unui viitor stabil, adaptat necesitátilor ecologice, trebuie sá
aibá în vedere o viziune clará referitoare la un mediu propice vietii.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
73
O societate viabilá este aceea care îsi satisface nevoile fárá a pune în pericol
perspectivele generatiilor viitoare. Aceastá definitie presupune responsabilitatea fiecárei
generatii fatá de asigurarea posibilitátii ca urmátoarea generatie sá beneficieze de o zestre
naturalá si economicá nediminuatá. În ultimile decenii, cea mai mare parte a natiunilor în
curs de dezvoltare au aspirat cátre economii bazate pe combustibili fosili si centrate în
jurul zeului automobil, de tipul celor din vest.
Dar plecând de la problemele locale privind poluarea ireversibilá a aerului si ajungând la
amenintarea globalá pe care o reprezintá schimbarea climei, reiese cá aceste societáti sunt
departe de a fi durabile, ele pregátindu-si cu rapiditate propria lor pieire. În mod evident,
o economie ce provoacá schimbarea rapidá a climei - de care depinde capacitatea sa de
producere a hranei nu poate fi viabilá, ca si aceea care conduce la táierea masivá a
pádurilor ce asigurá combustibilul, materia primá si nu în ultimul rând
oxigenulnecesarvietii
Schimbárile fundamentale din domeniul energetic, silviculturá, agriculturá si din
alte domenii nu pot avea loc fárá modificári esentiale din punct de vedere social,
economic si moral al societátilor umane. Deci, este necesará o perioadá de tranzitie spre o
societate viabilá atât pentru tárile dezvoltate cât si pentru cele slab dezvoltate, pentru
liderii politici si populatie care vor trebui sá-si adapteze munca si timpul liber la un nou
set de principii, având ca obiectiv prosperitatea si protectia generatiilor viitoare.
În prezent nu existá modele pentru o societate viabilá, dar trebuie elaborat un nou set de
valori pentru a realiza o astfel de societate. Printre cele mai evidente mutatii spre o astfel
de societate vor fi cele legate de întrebuintarea fortei de muncá. Trecerea de la
combustibili fosili la diverse surse regenerabile de energie, extragerea unor cantitáti mai
mici de minereuri si reciclarea deseurilor, restructurarea practicilor legate de agriculturá si
silviculturá vor crea un numár mare de locuri de muncá din unele ramuri traditionale.
Pierderile înregistrate în minele de cárbune, productia de automobile, constructii de
drumuri si prospectarea metalelor vor fi compensate de cresterea numárului celor ce se
vor ocupa cu fabricarea si vânzarea celulelor solare fotovoltaice, a turbinelor eoliene, a
bicicletelor, a echipamentelor pentru transporturi în comun; distilárile de alcool vor
înlocui rafináriile de petrol, vor fi create numeroase tehnologii pentru reciclarea
deseurilor.
Mutatii importante vor avea loc si în domeniul profesiilor. Printre profesiile
foarte cáutate se vor numára cele de prospector eolian, revizor al eficientei energetice si al
arhitecturii "solare", determinate de tranzitia cátre o economie a energiei regenerabile.
Numárând astázi numai câteva sute, locurile de muncá din aceste domenii pot ajunge pe
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
74
plan mondial de ordinul milioanelor în câteva decenii. In agriculturá, pe másurá ce se vor
ráspândi noile modele agricole si se va elimina folosirea pesticidelor, va exista o cerere
tot mai mare de agronomi si de specialisti în metode biologice de combatere a
dáunátorilor. Multi oameni cu studii superioare îsi vor valorifica cunostintele profesionale
în alte domenii de muncá, în scopul creárii unei economii ecologice si a protectiei
mediului.
Într-o societate viabilá, bugetele militare nationale vor reprezenta numai o micá
parte din ceea ce sunt ele astázi. Va avea loc o trecere masivá a resurselor din domeniul
militar în cel al eficientei energetice, a conservárii solului, a plantárii arborilor, a
planificárii familiale, a eradicárii unor boli. Pentru realizarea acestor deziderate, natiunile
vor trebui sá coopereze într-o másurá mult mai mare, fatá de tot ce a cunoscut lumea pâná
acum
Tranzitia spre o societate viabilá nu poate avea loc fárá o transformare a prioritátilor si
valorilor individuale. Întrucât acumularea avutiei personale si/sau nationale nu mai
constituie telul principal, distanta care îi separá pe cei bogati de cei sáraci se va diminua
eliminându-se astfel tensiunile sociale. Natiunile care vor întelege cá atingerea acestor
teluri necesitá un larg set de valori, incluzând principiile democratice, libertatea de a
inova, respectul fatá de drepturile omului si acceptarea diversitátii.
În fata acestor sarcini comune atât de dificile si numeroase pe care le implicá
actiunea de "reparare" si protejare a planetei, ideea purtárii unui rázboi ar putea deveni un
anacronism. Viitorul umanitátii este incert iar dacá nu se iau másuri încá de pe acum
planeta noastrá si locuitorii ei se aflá în fatá unei profunde schimbári negative si
catastrofale. Pentru a câstiga bátália va trebui sá se facá sacrificii; trebuie sá îndepártam
pericolul unui nou rázboi mondial, sá cream o viatá cu adevárat umaná pentru generatiile
actuale dar mai ales pentru celeviitoare.
Pentru România, structura patrimoniului turistic pune în evidentá prin
comlpexitatea sa, sansa unei dezvoltári viitoare sigure. Inventarul obiectivelor naturale si
antropice pus în slujba turismului este si va fi implicat, cu sigurantá, în conturarea
motivatiilor de bazá, în organizarea activitátilor de recreare, de refacere a sánátátii sau în
ascensiunea culturalá. Multitudinea si varietatea acestor obiective reprezintá garantia unei
evolutii ascendente a turismului pe acest plai mioritic.
Varietatea reliefului, proportionalitatea distribuirii formelor sale majore si
complexitatea sa petrograficá aduc o notá de unicitate relevantá în teritoriu prin prezenta
unor elemente de mare atractie.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
75
Alaturi de conceptul cel mai ráspândit în Europa dupá 1978, conceptul dezvoltárii
durabile, se poate propune un altul aplicabil Insulei Mici a Bráilei, ce poate fi formulat
astfel : punerea în valoare a resurselor naturale si antropice ale Insulei Mici a Bráilei, într-
un mod durabil pentru mediul înconjurátor si generatiile umane viitoare.
Prin aplicarea acestui concept se întelege indeplinirea urmátoarelor obiective :
Ü protejarea ecosistemelor naturale a cáror capacitate – suport nu poate fi
depásitá;
Ü reconstructia ecologicá a ecosistemelor naturale deteriorate de activitátile
antropice sau naturale;
Ü valorificarea infrastructurilor realizate în timp istoric; modernizarea continuá
a acestora; evitarea actiunilor distructive; promovarea ideii de a construi, nu de a
demola;
Ü punerea în valoare a resursei umane prin evidentierea unore calitáti a acesteia
: talentul, intelsigenta, pregátirea profesionalá, traditia; stimularea spiritului
întreprinzátor a celor care lucreazá în turism;
Ü evolutia activitátilor economice, a sistemelor antropice, valorificarea
resurselor naturale este privitá nu numai de interesul local, dar si în context national
si global. Se vor deslusi astfel tendintele pietelor , directia concurentei, necesitatea
colaborárii internationale;
Ü deciziile ce se iau în domeniul activitátii de turism vor include efectele pe
termen lung în asa fel încât generatiile viiitoare sá nu fie afectate, sá nu se
deterioreze calitatea factorilor naturali;
Ü punerea în valoare a unor puncte de interes turistic, ce are ca finalitate
evolutia economicá, dar si provocarea celor care lucreazá în turism la punerea în
valoare a imaginatiei, inteligentei, profesionalismului.
Resursele naturale mondiale sunt limitate - a contribui la conservarea si
refolosirea resurselor existente este mai mult decât o buná politicá civicá, este exact ceea
ce trebuie fácut.
Prin transformarea reziduurilor în resurse utilizabile, reciclarea oferá o modalitate
de administrare a reziduurilor solide reducând poluarea, conservá energia, creeazá locuri
de muncá si dezvoltá industrii manufacturiere mai competitive. La fel ca si deversarea
reziduurilor în zone special amenajate sau arderea lor în incineratoare, reciclarea costá si
ea bani. Cointeresarea societátii in reciclare presupune o constientizare depliná a
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
76
beneficiilor si costurilor economice si de mediu ale reciclárii, comparativ cu consumurile
unilaterale de resurse si stocarea produselor uzate în zone special amenajate sau arderea
lor în incineratoare. Când se iau în considerare toti acesti factori, devin evidente
avantajele reciclárii.
Reciclarea eliminá poluarea si conservá resursele naturale. Cel mai mare
beneficiu de mediu al reciclárii este legat nu de depozitarea reziduurilor, ci de
conservarea energiei si a resurselor naturale si prevenirea poluárii prin utilizarea, în
procesul de fabricatie, a materialelor rezultate din reciclare si mai putin a celor primare.
Materialele recuperate au fost deja purificate si prelucrate anterior, astfel încât utilizarea
lor în procesul de fabricatie presupune o activitate mai curatá si un consum mai mic de
energie. Analize detaliate au evidentiat faptul cá aceste beneficii de mediu ale reciclárii
sunt cu mult mai eficiente decât orice alte actiuni de protejare a mediului.
În ceea ce priveste energia, reciclarea face economie în acest sens. Mult mai
putiná energie este necesará pentru a transforma materialele reciclate în produse noi,
comparativ cu a începe productia cu materiale primare, brute. Prin reciclarea unei tone de
materiale intr-un program obisnuit de reciclare, sunt economisiti cel putin 187 USD prin
realizarea de economii la electricitate, petrol, gaze naturale si cárbune, chiar în conditiile
în care tinem cont de consumurile datorate colectárii si transportárii materialelor.
Costurile reciclárii sunt partial amortizate prin evitarea cheltuielilor de depozitare
sau incinerare si prin vinderea materialelor rezultate. Preturile de depozitare variazá foarte
mult in functie de zoná, si piata materialelor reciclate este într-o crestere explozivá.
Programele de reciclare proiectate adecvat si implementate complet pot fi deplin
competitive cu depozitarea sau incinerarea reziduurilor. In prezent sunt disponibile
numeroase tehnici de eficientizare a reciclarii, unele din ele fiind in curs de testare si
implementare.
Reciclarea creeazá noi locuri de muncá si creste competitivitatea industriei
manufacturiere. Reciclarea ofera industriei manufacturiere resurse mai ieftine, avantaje
economice pe termen lung care se translateaza in valoare pentru consumatorii care
cheltuiesc mai putin pe produse si ambalaje. Efectele reciclarii asupra dezvoltarii
industriale sunt semnificative.
Reciclarea conservá resursele naturale si eliminá poluarea. Cele mai mari avantaje
pentru mediu ale reciclarii sunt legate nu de depozitarea (organizarea) deseurilor, ci de
conservarea resurselor naturale si de energie si reducerea poluarii in procesul de productie
care rezulta din folosirea materiilor prime reciclate in locul materiilor prime pure.
Analizele detaliate arata ca aceste avantaje ecologice ale reciclarii inlatura orice
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
77
incovenient ecologic secundar care rezulta din colectarea si transportul materialelor
reciclabile.
Ecoturismul, turismul în naturá si turismul rural sunt alternative de dezvoltare a
turismului de masá, a turismului de tip case de vacantá, aducând pe lângá conservarea
capitalului natural si cultural si resurse financiare mai mari si pe termen lung.
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
78
Bibliografie
Mihaela Vâjâitu, Lidia Georgeta Goicea - Dezvoltarea durabilá si mediul
Camelia Cmoiu – Economia i sfidarea naturii, Editura Economic, Bucureti, 1994
Tamara Simon, Florina Bran – Avantajele dezvoltrii unui turism durabil, în Tribuna
Economicá
Gabriela Stnciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela igu – Dicionar poliglot de termeni
utilizai în turism, Editura All, Bucureti, 1998
Lars Aronsson – The Development of Sustainable Tourism, Continuum, Londra i
New York, 2000,
Maria Ioncic– Strategii de dezvoltare a sectorului teriar, Editura Uranus, Bucuresti,
2004,
Ion Ionescu – Turismul – fenomen social-economic i cultural, Editura OSCAR RINT,
Bucureti, 2000
F.W. Theoblad- Global tourist.Butterworth Heinemann,1998
Melinda, Cândea, Potentialul turistic al României si amenajanrea turisticá a spatiului,
Ed. Universitará Bucuresti
Dezvoltarea si amenajarea turisticá la nivel regional si local.Studiu de caz- zona Bana
Bucuresti, 1999
Michoud J.L., Turismul si mediul înconjurátor, Colectia geograficá, Paris
Erdeli Gerge, Potentialul turistic al României, Ed. Univ. Bucuresti
Susan Aurelia, 1980, Geografia turismului pentru studenti, Cluj Napoca
Melinda, Cândea, Potentialul turistic al României si amenajanrea turisticá a spatiului,
Ed.Universitará,
S. Williams, Turismul si geografia, 1998
Gaceu,O. ,2001, Elemente de climatologie practicá, Ed. Universitátii din Oradea
Ioan Romeo, Managementul integrárii turismului românesc în uniunea europeaná
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218
Dezvoltarea activitátilor turistice si protejarea mediului
79
www.e-referate.ro/mediu_inconjurator.html
http://www.brukenthalmuseum.ro/ro/tests/acta/acta3/30Mu.pdf, p.4
http://www.referatele.com/referate/geografie/online23/Poluarea-fizica-bilogica-
chimicacom.php
http://www.lefo.ro/europa/spring/mediu.htm
http://efnord.eforie.ro/spring/mediu.htm
http://ecoagents.ro.eea.europa.eu/theagency/eea2_html
http://www.precis.ro/modules.php?names=News&files=articles&sids=68
http://www.eco-romania.ro/desprenoi/index.php?id=1
http://www.finantare.ro/stire-44276-O-baza-solida-pentru-planificarea-si-
implementarea-coerenta-de-strategii-locale.html
http://www.europe.org.ro/forum/viewtopic.php?t=100005
http://www.amfiteatrueconomic.ase.ro/arhiva/pdf/no.18/articol_fulltext
http://arhiva.informatia.ro/Article15366.phtml
http://www.fpdl.ro/ecoturism.pdf
http://ue.mae.ro/index.php?lang=ro&id=1147
http://www.studentie.ro/PARCUL_NATURAL_BALTA_MICA_A_BRAILEI-
a1092-103781650.html
http://www.cimec.ro/Monumente/
http://www.eco-romania.ro/cuprins/parc/index.php?id=14