You are on page 1of 7

Nanotehnologii si Nanomateriale

CAPITOLUL I NANOTEHNOLOGIE, NANOMATERIALE - INTRODUCERE I.1. Nanoştiinţă, Nanotehnologie – definiţii, semnificaţii, implicaţii Deşi metrul este definit de Organizaţia Internaţională de Standardizare ca reprezentând “lungimea traseului străbătut de lumină în vid într-un interval de 1 / 299.792.458 dintr-o secundă”, iar nanometrul reprezintă prin definiţie 10-9 m, prin natura lor umană, oamenii au tendinţa de a asocia diferite dimensiuni cu obiecte din viaţa de zi cu zi, astfel încât nanotehnologia este relaţionată de multe ori, de exemplu, cu grosimea unui fir de păr uman, sau cu dimensiunea atomilor, definind nanometrul ca având dimensiunea a 10 atomi de hidrogen, sau 5 atomi de siliciu dispuşi în linie. In orice caz, toate aceste variante de comparaţie depăşesc puterea de percepţie a minţii umane, astfel încât cel mai simplu şi la îndemână este să înţelegem că nanotehnologia are de-a face cu cele mai mici particule manipulabile de materie.

Figura 1 - Fragment de păr uman suprapus peste o reţea de nanotuburi de carbon (Imagine: Jirka Cech [1])

7

sau cu celulele roşii din sânge. de aceea mulţi specialişti nu susţin definiţia care se bazează pe limitarea sub 100 nm. Un alt important criteriu pentru stabilirea definiţiei nanotehnologiei se referă la faptul că nanostructurile sunt o creaţie umană. altfel am putea include aici orice biomoleculă formată în natură sau particulă de material.Nanotehnologii si Nanomateriale Cum putem totuşi defini mai exact nanotehnologia? Multe definiţii se referă la studiul şi controlul fenomenelor şi materialelor la o scală sub 100 nm. 0.000 nm. Unele definiţii se referă la “dispozitive şi sisteme moleculare”. Se pare totuşi că o limitare a nanotehnologiei la o scală sub valoarea de 100 nm ar exclude numeroase materiale şi dispozitive. Concluzia a fost că există în lumea ştiinţifică o varietate largă a percepţiei acestei noţiuni. altele. definiţiile acceptate de mulţi cercetători ce nu sunt constrânse de nici o limitare arbitrară de dimensiuni. în special din zona farmaceutică. cu o dimensiune medie de aprox. coroborată cu manifestări diferite – de la entuziasm la scepticism total. redefinind astfel în mod greşit chimia şi biologia moleculară ca aparţinând nanotehnologiei. comparaţii dimensionale cu firul de păr uman. răspunsurile a 13 cercetători din diferite domenii ale ştiinţei referitoare la semnificaţia.3 nm. sau cu molecula de apă de aprox. în opinia lor. cum s-a afirmat mai sus. aduc ca argument faptul că orice definiţie a nanotehnologiei trebuie să facă referinţă la “sisteme funcţionale”. care are o grosime de aproximativ 80. In concluzie. a nanotehnologiei. printre altele. Numărul inaugural al revistei “Nature Nanotechnology” din octombrie 2006 publica. ar fi următoarele: 8 . făcând deseori. mai “ortodoxe”. 7000 nm. O cerinţă deosebit de importantă pentru definirea nanotehnologiei se referă la faptul că nanostructurile au proprietăţi speciale ce se datorează exclusiv dimensiunilor de ordin nanometric ale acestora.

nu reprezintă ramuri noi ale ştiinţei. ţinând cont de faptul că în domeniul chimic se obţin demult materiale polimerice ce reprezintă defapt molecule de mari dimensiuni formate din unităţi nanometrice. producţia şi aplicaţiile unor structuri. într-un anume sens. materiale şi aplicaţii revoluţionare ale nanotehnologiei. moleculară. se poate considera că nanoştiinţa. moleculară şi macromoleculară. sau că sunt utilizate deja de zeci de ani nanotehnologii în crearea de chip-uri în diversele tehnologii IT. pentru care proprietăţile diferă semnificativ faţă de cele la scară macroscopică. Deşi. printr-o manipulare controlată a mărimii şi formei acestora la scală nanometrică (scală atomică. alţii la zeci de ani). Ceea ce are însă importanţă astăzi în legătură cu nanotehnologia este procesul R&D (cercetare şi dezvoltare) care se desfăşoară într-un ritm foarte important în numeroase laboratoare din lume. respectiv nanotehnologia. îndreptăţesc considerarea nanotehnologiei ca o ştiinţă de viitor. în plină dezvoltare. şi macromoleculară) astfel încât să rezulte structuri. Produsele nanotehnologiei ce se află în prezent pe piaţă sunt mai degrabă produse gradual îmbunătăţite (care utilizează nanotehnologie 9 . Nanotehnologia reprezintă design-ul. dispozitive şi structuri cu cel puţin o caracteristică sau o proprietate nouă / superioară [1]. Multe produse. cum ar fi de exemplu nano-roboţii ţin încă de domeniul viitorului (unii se referă la un termen de câţiva ani. totuşi progresele diverselor aparaturi ce permit în prezent examinarea sau manipularea de mare precizie la nivel atomic sau molecular. dispozitive şi sisteme. caracterizarea.Nanotehnologii si Nanomateriale Nanoştiinţa reprezintă ştiinţa care studiază fenomenele şi posibilităţile de manipulare a materialelor la scală atomică.

nanotehnologia evoluţionară trebuie privită ca un proces ce va afecta gradual toate companiile şi toate industriile. vor fabrica “nanoproduse”. structuri nanocompozite sau nanoparticule ale anumitor substanţe) sau unele procese nanotehnologice (cum ar fi nanoimprimarea în industria IT sau utilizarea de quantum dots din imagistica medicală). devenind lideri printre alte companii în diverse industrii. In plus. aproape fiecare universitate din lume fie are deja un departament de nanotehnologii. la nivelul anului 2005.Nanotehnologii si Nanomateriale evoluţionară) pentru care sunt utilizate în procesele lor de manufacturare unele nanomateriale (cum ar fi nanotuburi de carbon. printre care şi bine-cunoscute corporaţii ca IBM sau Samsung. ajungând astfel să se dezvolte exponenţial. Astfel. numeroase guverne şi corporaţii au investit peste 4 miliarde de dolari într-un an numai în nanotehnologie. Când se afirmă că nanotehnologia reprezintă încă o ştiinţă de viitor cu aplicaţii ce vor putea fi viabile peste cel puţin 25 ani sau mai mult. peste 600 de companii activează în lume în domeniul nanotehnologiei. din materiale cu performanţe superioare şi la preţuri scăzute. 10 . Astfel. care au ca ţel major îmbunătăţirea produselor existente prin crearea de componente de mici dimensiuni. fie este prevăzut în viitoarele proiecte de finanţare. Conform CMP Cientifica (considerată cea mai importantă companie de consultanţă în domeniul tehnologiilor emergente şi a comercializării de tehnologii). Numeroase companii. nu se ştie de fapt (sau se ignoră) că în ultimii 15 ani nenumărate premii Nobel au fost acordate tocmai în domeniul nanotehnologiei. începând cu dezvoltarea microscopiei scanning şi ajungând până la descoperirea fulerenelor.

astfel încât să se ajungă la rezolvări şi inovaţii referitoare la numeroase probleme ale societăţii actuale. Intr-adevăr. cu aplicaţii ale acestora din cele mai diverse. Acesta va fi criteriul adoptat şi în prezenta lucrare pentru descrierea principalelor tipuri de nanomateriale. plecând de la medicină. industria alimentară. aparatură de control şi analiză.Nanotehnologii si Nanomateriale I. securitate. referindu-se de fapt la posibilitatea dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei materialelor la scară submicroscopică.An Invitation to Enter a New Field of Physics" (Există loc suficient la bază – O invitaţie spre un nou domeniu al fizicii). nanomateriale în 2D (nanofire. mediu. conectând domenii diferite ale ştiinţei. când Richard Feynman (fizician american – Premiul Nobel pentru fizică în 1965. Astfel. rezultând astfel beneficii corespunzătoare unor abordări interdisciplinare. prin conceptul “top-down”. clasificări Piatra de temelie a ştiinţei nanomaterialelor se poate considera că a fost pusă încă din 1959. deoarece nanomaterialele sunt implementate sau prezintă potenţial de implementare în toate sectoarele tehnologice. XX. există nanomateriale produse la scală nanometrică pe o singură coordonată spaţială – nanomateriale în 1D. în mod real s-au dezvoltat numeroase tehnologii de obţinere de nanomateriale. a ţinut celebra de acum prelegere "There's Plenty of Room at the Bottom . 11 . luând drept criteriu de clasificare dimensiunea acestora. Nanomateriale – definiţii.2. în ultimele decenii ale sec. putem vorbi de o întindere pe “orizontală”. nanotuburi) şi nanomateriale în 3D (nanoparticulele). caracteristici generale. In momentul de faţă se poate spune că există trei direcţii de dezvoltare a nanomaterialelor. specialist în fizica teoretică. dar mai ales în industria IT. electrodinamică cuantică şi creatorul conceptului revoluţionar de computer cuantic). cum ar fi straturile ultrasubţiri. Astfel. în cadrul unui seminar de fizică.

fapt ce duce la o reactivitate chimică mult mai mare a nanomaterialelor. 30 nm are circa 5% atomi situaţi la suprafaţă. proprietăţile materialelor devin diferite la scală nanometrică din două cauze principale: In primul rând. De exemplu. compozitele formate din particule nanometrice ceramice sau metalice. metalele cu grăunţi de aprox. Miniaturizând aceste materiale din ce în ce mai mult. 20% din atomi se află la suprafaţă. se ajunge la un punct când aceste valori medii nu mai funcţionează. 10 nm sunt de şapte ori mai dure şi mai rigide decât aceleaşi metale cu grăunţi de sute de nanometri. 12 . având o suprafaţă per unitatea de masă din ce în ce mai mare. iar la 3 nm numărul creşte la 50%. afectând proprietăţi precum rezistenţa mecanică sau diferite proprietăţi de natură electrică sau chimică (nichelul nanocristalin devine la fel de dur ca şi oţelul călit). mai mici de 100 nm. Cauzele şi explicaţia unui asemenea comportament ţin de lumea fizicii cuantice. In al doilea rând. electrice sau optice ale nanomaterialului. la 10 nm. Prin micşorarea dimensională din ce în ce mai mult a materialelor nanometrice. creşte proporţional numărul atomilor aflaţi la suprafaţă comparativ cu cei din interiorul nanostructurii. influenţând de asemenea proprietăţile magnetice. înţelegem de ce aceste nanoparticule. Astfel. Proprietăţile în bloc ale oricărui material reprezintă în general media tuturor forţelor cuantice ce influenţează atomii componenţi. o particulă de aprox. nanomaterialele prezintă o suprafaţă relativă mult mai mare comparativ cu aceeaşi masă de material produsă la scală metrică. este vorba de efectele cuantice care pot domina comportamentul materialului nanometric. De exemplu. capătă o reactivitate din ce în ce mai mare.Nanotehnologii si Nanomateriale Proprietăţile de ansamblu ale materialelor se schimbă adesea prin introducerea de nanoingrediente. influenţându-se astfel proprietăţile nanomaterialului. Astfel. Astfel. din numărul total de atomi. pot rezulta mult mai dure decât aceleaşi compozite simulate prin modelele existente din ştiinţa materialelor.

tehnica care asigură teoretic un control mult mai exact asupra construcţiei atomice. Creşterea de cristale din industria semiconductorilor reprezintă un exemplu de auto-asamblare.Nanotehnologii si Nanomateriale In ce priveşte obiectivul principal al nanoştiinţei – acela de a produce noi materiale nano prin diferite nanotehnologii. 13 . .  A doua cale este aceea de a utiliza instrumente care mută în mod individual fiecare atom sau moleculă. prin care atomii sau moleculele se distribuie singuri în diferite structuri datorită proprietăţilor naturale ale fiecăruia. dar care însă este foarte dificil de realizat la scară industrială. la fel cum procesul de sinteză chimică la nivel molecular reprezintă un alt exemplu. cum ar fi de exemplu tehnicile de gravare pentru producerea de circuite pe suprafaţa unui microcip din siliciu. sunt definite două direcţii clare de acţiune în producerea de nanomateriale: .tehnici “top-down” – care produc structuri foarte mici plecând de la piese mari de material.tehnici “bottom up” – care produc structuri nanometrice prin “clădirea” atom cu atom sau moleculă cu moleculă prin două modalităţi posibile:  Prima cale ar fi auto-asamblarea.