You are on page 1of 18

Cercetarea modernă în psihologie: Cercetări cantitative vs. Cercetări calitative ?

Sibiu - Păltiniş, 21 – 23 mai 2010

SIMILITUDINI PRIVIND TABLOUL CLINIC ŞI ABORDAREA TERAPEUTICĂ A JOCULUI PATOLOGIC DE NOROC CU TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE
Psiholog Drd. Izabela Ramona, Todiriţă1 şi Conf. Dr. Viorel, Lupu 2
Universitate “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Şcola “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca 1, ramonatodirita@yahoo.com Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, violupu@yahoo.com

ABSTRACT: The paper presents a comparison between impulse control disorder – pathological gambling – and borderline personality disorder. The specific characteristics and similarities between the two disorders on Axis I and Axis II are presented in a synthetic way. The most important therapies for both of the disorders are integrated in a way to adapt intervention in the case of a borderline personality disorder with pathological gambling. That is a therapy for one or another disorder can be adapted for a double diagnostic. Key words: pathological gambling, borderline personality disorder, therapy.

1.

INTRODUCERE

Jocul patologic de noroc face parte din categoria „Tulburărilor controlului impulsului nespecificat în altă parte” conform DSM-IV TR (APA, 2000). Principala caracteristică a acestei categorii este incapacitatea de a rezista unui impuls sau tentaţii de a efectua un act care este dăunător persoanei respective sau altora. Individul simte o senzaţie crescândă de tensiune sau de excitaţie înainte de a comite actul, şi apoi experienţiază plăcere, gratificaţie sau uşurare în timpul comiterii actului. După act poate exista sau nu regret, auto-reproş sau culpă. Jocul patologic de noroc este conceptualizat ca fiind preocuparea faţă de joc, cu pierderea controlului adecvat asupra oricărui comportament de joc. Se acompaniază de sentimente de vinovăţie şi izolare atunci când jucătorul încearcă să reducă sau să înceteze această activitate, precum şi de dificultăţile în relaţionarea socială, ca o consecinţă a jocului excesiv (Derevensky&Gupta, 2000) Jucătorii patologici suferă de un eşec cronic şi progresiv în a rezista impulsului de a juca. Ei prezintă consecinţe personale semnificative datorită continuării jocului. După Lupu, 2008 consecinţele asociate cu jocul patologic de noroc evoluează cu intensificări şi atenuări, dar tinde să fie cronic, ducând la dezadaptare şcolară, profesională, familială şi socială. Acesta se poate complica uşor cu abuzul şi dependenţa de substanţe psihoactive, asocierea cu grupuri antisociale cu săvârşirea unor fapte ilegale, precum şi cu frecvente tentative de suicid. 2. STUDII PRIVIND RELAŢIA JOCULUI PATOLOGIC DE NOROC CU TULBURĂRILE DE PERSONALITATE În cercetarea sa din 2001, Shulamit sesiza foarte corect, ajutat fiind de pacienţii înşişi cu diagnostice diferite de tulburarea de personalitate (eşantionul acestuia era constituit în mare parte din persoane cu tulburarea de personalitate borderline-59%), că stigma asociată diagnosticului are costuri uriaşe. Ideea conform căreia tulburările de personalitate sunt imposibil de tratat a

făcut un deserviciu atât pacienţilor cât şi specialiştilor care se ocupă de aceste tulburări. Este de preferat un diagnostic pe Axa I unuia de pe Axa II, şi mai mult pentru că pacienţii cu tulburare de personalitate comunică mai frecvent simptomatologia specifică tulburării de pe Axa I indiferent de tipul de tulburare de pe Axa II. Cel mai frecvent, jucătorii patologici de noroc dezvoltă tulburarea de personalitate borderline şi tulburarea de personalitatea antisocială, dar desigur pot apare cazuri în care evoluţia se îndreaptă spre o altă tulburare de personalitate. Tabel 1. Studii recente relatează comorbidităţi între jocul patologic de noroc şi următoarele tulburări: Tipul tulburării Petry (2005) et.al. Premper& Schultz (2008) 51,5% 47,5% 27,7%

Tulburări de dispoziţiei Tulburări anxioase Tulburări personalitate de

49,6% 41,3% 60,8%

Tulburarea indusă de consumul de substanţe psihoactive

73,2% alcool 38,1% droguri 60,4% tutun

25, 7%

Montalvo şi Echeburua (2004) au inclus 50 de jucători patologici de noroc într-un studiu prin care i-au comparat cu alţi 50 de participanţi din populaţia generală, dar care aveau aceleaşi caracteristici demografice (vârstă, sex, nivel socioeconomic). 32% dintre cei din grupul clinic spre deosebire de 8% din grupul al doilea aveau cel puţin o tulburare de personalitate. Cea mai frecventă era tulburarea de personalitate borderline (16%) urmată de cea antisocială, paranoidă, narcisică şi fără altă

1

CunninghanWilliams. astfel că este nevoie de studii noi care să elucideze relaţia. SOGS (South Oaks Gamling Screen). Bagby et. Astfel că o idee de cercetare ar fi să se studieze acei factori care îi determină pe jucătorii ocazionali să oprească jocul la timp fără a dezvolta joc patologic (Raylu. Perez-Urdanis. criminalitate crescută. depresie şi abuz de alcool. schizotipală) şi Clusterul C (evitantă. violenţă domestică şi neglijarea familiei (Grant&Kim. 1995. 1997). 2004. Jocul patologic de noroc este asociat cu Clusterul C de tulburări de personalitate la care impulsivitatea este caracteristica centrală. 1999). ca şi la personalităţile antisociale (Fernandez-Montalvo&Echeburua. Tabel 2. 1998) borderline. pierderea controlului asupra comportamentului de joc. 1996) Cercetările legate de profilul de personalitate al jucătorilor patologici de noroc sunt slab reprezentate. închisoarea şi intervenţiile curative (National Gambling Impact Study Commission Final Report. Tendinţa ca simptomele să fie mai bine reprezentate apare în 2 . studiază variabilele de personalitate ca predictori pentru jocul patologic de noroc. Caspi. 2005. 1996). Loranger. dependentă. în afara studierii impulsivităţii acestora (Blaszczynski. 1998 au examinat 82 de jucători patologici de noroc şi în urma datelor obţinute prin interviul semistructurat (date demografice şi istoricul jocului)... Rezultatele arată că grupul jucătorilor are scoruri mult mai mari la tulburarea de personalitate borderline decât grupul de control. 2008 compara rezultatele unui grup de nonjucători cu cele ale jucătorilor patologici de noroc care nu solicită tratament utilizând chestionarul SCID-II şi SCID-II interviul clinic structurat. scorurile chestionarului. Johnson&Marcotte. jucătorii patologici de noroc cu tulburare de personalitate au prezentat o medie de 1. Ele sunt de la 25% (Specker et.al.. Rata prevalenţei tulburărilor de personalitate la jucătorii patologici de noroc versus non-jucători (Bagby et. obsesiv-compulsivă) (Black&Moyer. Edmonson. căutarea de senzaţii. 2009. & Poulton. Stinson. deschiderea faţă de experienţă şi neuroticismul împreună cu nivelul de educaţie explică 71% din variaţia jocului patologic de noroc la 90 jucători patologici versus 66 non-jucători. schizoidă. versiunea spaniolă a lui LopezIbor. 2008 ) SCID-II Jucători patologici noroc (n = 61) Borderline B Antisocială B Paranoidă A Obsesivcompulsivă C Evitantă C Schizoidă A 10 5 5 5 Non-Jucători de (n = 109) 1 1 2 2 5 3 0 0 Jocul patologic de noroc este asociat cu scăderea calităţii vieţii. 2002).5 tulburări şi simptome mai severe de anxietate. Astfel că un scor mare la impulsivitate avea ca şi corespondent un scor mare la SOGS. 2005) şi are costuri mari în ceea ce priveşte scăderea productivităţii la locul de muncă. Mai mult. 2005 şi Slutske. crimele. EIS (Eysenck Impulsivity Scale). & Rubio. 1998). al. Montalvo şi Echeburua (2004) au folosit un interviu semi-structurat (International Personality Disporders Examination [IPDE]. histrionică şi narcisică (Blaszczynski&Steel. Personality Disorder Questionnaire-Revised. Impulsivitatea. au demonstrat că impulsivitatea corelează pozitiv cu gravitatea jocului. Comptom&Spitznagel..al. Specker. 1996) la 93% (Blaszczynsky & Steel. Moffit.specificaţie (fiecare cu 8%). 1998. dificultăţi financiare. Alte cercetări au raportat că jocul patologic de noroc este asociat cu Clusterul A (paranoidă. Autorii vorbesc despre „impulsivitatea-antisocială” asociată Clusterului B şi C. Steel & McConaghy. Beck Depression Inventory şi Beck Anxiety Inventory. 1998) (Cluster B). ceea ce înseamnă manifestarea jocului patologic de noroc la o intensitate mai mare şi implicit cu costuri mai mari. & Grant. Steel şi Blaszczynsky. Procentele redate în literatura de specialitate pentru prevalenţa tulburărilor de personalitate în rândul jucătorilor patologici de noroc demonstrează o discrepanţă mare. Cottler. al. JOCUL PATOLOGIC DE NOROC ŞI TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE – SIMILITUDINI ÎN CADRUL TABLOULUI CLINIC Myrseth et. Carlson. Impulsivitatea şi instabilitatea emoţională care apar în tulburările de personalitate au fost scoase în evidenţă şi în jocul patologic de noroc în studii realizate de Petry. 3.

impulsivitate în cel puţin două domenii cu potenţial autodistructiv (ex. precum falsul. disforie episodică intensă. TULBURAREA BORDERLINE DE PERSONALITATE A. de culpă. iritabilitate sau anxietate durând de regulă câteva ore şi numai rareori mai mult de câteva zile) sentiment cronic de vid. (3) are repetate eforturi infructuoase de a controla. anxietate sau depresie). 3. pe terapeut sau pe alţii. începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte. spre a ascunde dimensiunea implicării în jocul de şansă patologic. revine în altă zi pentru a recupera („urmărirea recuperării" propriilor pierderi). este preocupat de retrăirea experienţelor de joc anterioare. ori o oportunitate educaţională sau de carieră din cauza jocului de şansă. consum de substanţe.) comportament. (8) a comis acte ilegale. stare coleroasă permanentă. 9. 7. (4) este neliniştit sau iritabil când încearcă să reducă sau să stopeze jocul de şansă.. manifestări frecvente de furie. (6) după pierderea banilor la joc. Criterii de diagnostic pentru Jocul patologic de noroc. furtul sau delapidarea. ca indicat de cinci sau mai multe din următoarele: 1. de handicap sau de planificarea şansei ori se gândeşte la modalităţile de procurare a banilor cu care să joace). bătăi repetate). imaginii de sine şi afectelor.. (5) joacă pentru a scăpa de probleme ori pentru uşurarea unei dispoziţii disforice (de ex. DSM-IV-TR) JOCUL PATOLOGIC DE NOROC A. un patern de relaţii interpersonale instabile şi intense. sentimente de vulnerabilitate. 5. instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcate a dispoziţiei (de ex. alternând între idealizare şi devalorizare.Tabel 3. Un pattern pervasiv de instabilitate a relaţiilor interpersonale. mânie intensă şi inadecvată sau dificultăţi de aşi controla furia (de ex. gesturi sau ameninţări recurente de suicid ori comportament automutilant. respectiv Tulburarea de personalitate borderline (cf. un post. (10) se bazează pe alţii spre a procura banii necesari ieşirii dintr-o situaţie financiară disperată cauzată de jocul de şansă. 4. 3 . 6. pentru a finanţa jocul de şansă.. în legătură cu stresul. perturbare de identitate: imagine de sine sau conştiinţă de sine marcat şi persistent instabile. (2) necesită să joace cu sume crescânde de bani în vederea obţinerii excitaţiei dorite. alimentare compulsivă etc. reduce sau stopa jocul de şansă.. 2. Comportament dezadaptativ de joc de şansă persistent şi recurent. eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar. frauda. şi impulsivitate marcată. (7) minte membrii familiei. (9) a periclitat sau pierdut o relaţie importantă.. comportament sexual. după cum este indicat de cinci (sau de mai multe) dintre următoarele: (1) este preocupat de jocul de şansă (de ex. ideaţie paranoidă sau simptome disociative severe. tranzitorii. 8.

Tabel 4. alcool. Lupu & Todiriţă. senzaţia de intrare în transă şi experienţierea unor lacune mnestice pentru lucruri care au avut loc în timpul jocului. tutun). senzaţia de extracorporalitate şi asistarea din afara propriului corp la joc. Blaszczynsky & Steel. Relaţiile interpersonale Instabilitatea relaţiilor între idealizare şi devalorizare („trebuie să găsesc pe cineva pe care să mă pot baza”. 2010. Incapacitatea de a-şi regla emoţiile. Jocul poate fi asociat sau urmat de comportamente autodistructive (comportament sexual la risc. Jocul este mijloc de evitare a emoţiilor negative sau de producere a emoţiilor pozitive puternice. Tulburarea de personalitate borderline Impulsivitate în cel puţin două domenii cu potenţial autodistructiv (ex. dar în acelaşi timp „nu pot să am încredere în nimeni”). 1998. 2008). Simptome disociative severe. Instabilitate emoţională Instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi marcate a dispoziţiei. Costul cel mai mare pentru această tulburare îl reprezintă riscul mare de suicid în rândul persoanelor cu joc patologic de noroc. Disocierea Reacţiile disociative care apar în timpul jocului sunt: pierderea noţiunii timpului. consum de substanţe. de-a lungul jocului. Pierderea sau periclitarea relaţiilor mai ales cu membrii familiei. consum de droguri legale şi ilegale. sentimentul de a fi o persoană diferită de propria persoană. (Lupu. 4 . Dificultăţi de a-şi controla mânia. alimentare compulsivă. Nevoia de stimulare tot mai puternică pentru a obţine acelaşi arousal. comportament sexual. dar şi cu alte persoane prin faptul că minte. tentativele de suicid şi de comportamentele auto-mutilante.. Note comune Jocul patologic de noroc şi Tulburarea de personalitate borderline Dimensiunea Impulsivitatea Jocul patologic de noroc JPN este prin definiţie o tulburare a controlului impulsului de a juca. legate de stres. tranzitorii. condus sub influenţa alcoolului). Riscul suicidar Unul dintre simptome este reprezentat de gesturile.

Gamblers Anonymous (GA) – realizat pe modelul Alcoolicilor Anonimi. Specialiştii în adictologie şi psihoterapeuţii cognitiv-comportamentali se ocupă de această tulburare. Prin condiţionarea clasică stimulii legaţi de joc sunt asociaţi cu excitaţia prin apariţia concomitentă a stimulilor condiţionaţi (jocul) şi a celor necondiţionaţi (câştigul banilor. incluzând terapia raţional-emotivă şi comportamentală. Dintre cei 9 jucători care au participat la acest tip de intervenţie 3 au devenit abstinenţi. Aceeaşi sursă prezintă concepţia lui Berglar potrivit căreia „jucătorul nu este o persoană care vrea să câştige uşor bani…ci un neurotic cu o dorinţă inconştientă de a pierde”. 1968. Clomipramina. orice expunere la elemente asociate cu jocul vor determina activarea stimulilor necondiţionaţi. 1982). terapiile cognitiv-comportamentale. Canada) există departamente specializate pe jocul de noroc (patologic şi/sau problemă) în cadrul instituţiilor de sănătate mintală. a stabilizatorilor dispoziţiei (Carbamazepine). Dintre intervenţiile specifice jocului patologic de noroc descriem în continuare pe cele regăsite în literatura de specialitate. Astfel. Doar jumătate dintre jucătorii din ambele categorii au rămas în tratament. mai ales psihoterapia. Orice întărire pozitivă (câştig) sau negativă (diminuarea nevoii de a juca. 1979. 1983. ce merită să fie analizat. Salzmann. Germania. după un timp. 2008). Intervenţia în jocul patologic de noroc Dintre modalităţile de tratament disponibile în România pentru jocul patologic de noroc (după Lupu. a spitalelor sau a cabinetelor de psihologie. 2008) enumerăm: utilizarea SSRI (Fluvoxamina. astfel că pacienţii încercau să piardă în mod deliberat (Tolchard. Steinberg (1993) descrie efectul negativ al delegării responsabilităţii financiare la soţul non-jucător.. 1984. Terapia psihodinamică raportează mai mult studii de caz. 1992. Consilierea de cuplu şi familială Clinicienii au observat că familiile jucătorilor patologici de noroc sunt haotice (Petry.4. Boyd şi Bolen (1970) focalizează terapia pe identificarea emoţiilor partenerului şi înţelegerea jocului în contextul relaţiei. Rapoartele retrospective spun că între 70 şi 90% dintre membrii renunţă la grup şi doar 10% devin activi. Zion et. El susţine că tratamentul are o rată a succesului de 75%. Dickerson. consilierea maritală. 1971). deşi s-a observat reducerea trăirilor depresive şi a conflictelor maritale. Slutske (2006) raportând un procent de 36-39% de jucători care şi-au revenit fără a urma sau a se gândi la vreun tratament. Şi GA are o componentă pentru parteneri (Gam-Anon). Jucătorii anonimi . Koller. 1999). 2010). Tot Freud considera jocul patologic de noroc ca modalitate de auto-pedepsire pentru a-şi rezolva complexul oedipal. consiliere psihologică. Totuşi se obţine 1 an de abstinenţă. acestea fiind realizate şi înainte de stabilirea criteriilor de diagnostic pentru jocul patologic de noroc. respectiv scade rata renunţării la tratament (Johnson&Nora. Tepperman (1985) a comparat participarea cuplurilor membre GA la 12 şedinţe de terapie de grup şi a membrilor care alegeau să participe fără partener. În alte state ale lumii (Elveţia. De exemplu McConaghy et al. Acest model de învăţare a dus la aplicarea unei varietăţi de tehnici aversive bazate pe condiţionarea clasică şi operantă pentru a contracara excitaţia asociată jocului de noroc. acesta apărând doar în DSM III. Heineman (1992) a sugerat abordarea problemelor financiare deoarece datoriile acumulate de acestea sunt foarte mari. să fie specifică doar jucătorilor patologici de noroc. 1986). Participarea la studiu a fost voluntară ceea ce duce la rezerve cu privire la interpretarea şi generalizarea rezultatelor. şi controlul stimulilor şi expunerea (Greenberg and Rankin. individuale şi de grup. stimulii din mediu şi reducerea stărilor emoţionale aversive sunt întăriri pozitive şi de aceea întreţin comportamentul de joc (Anderson şi Brown.al. excitaţia) astfel încât. În 1957 Berglar raportează rezultatele tratamentului a 60 de jucători. 1982. 1970). iar ceilalţi au redus frecvenţa şedinţelor de joc. iar participarea activă a acestora la şedinţe creşte complianţa la tratament.. Cotler. 1991). 1980). Totuşi nu s-au observat diferenţe între grupuri în manifestarea jocului patologic de noroc sau în problemele psihosociale. stimulii condiţionaţi sunt suficienţi pentru activa stimulii necondiţionaţi. Seager. dar rezultatele se referă doar la 30% dintre pacienţii din lotul iniţial – cei care au rămas în tratament. (1983) au împărţit randomizat 20 de jucători patologici de noroc în două grupe: terapia ce alterna aversiunea cu relaxarea şi desensibilizarea in vitro şi apoi a urmărit cele două grupuri pentru un an şi a evaluat rezultatele prin 5 . Prozac). McConaghy et al. Jacobs. În unele studii apare menţionat fenomenul „recuperării naturale”. GA are efecte benefice doar pentru o mică parte dintre membrii. Astfel câştigurile de bani combinate cu starea de excitaţie şi asociate cu cogniţiile. Există şi o variantă a GA în care sunt incluşi partenerii jucătorilor numită GamAnon. fără ca. eliminarea trăirii negative) va consolida procesul de condiţionare operantă şi clasică care va forma un patern de comportament (McConaghy. Terapia comportamentală Modelele comportamentale presupun că problematica jocului de noroc este un comportament dezadaptativ învăţat pe baza principiilor condiţionării operante a lui Skinner şi a condiţionării clasice a lui Pavlov în care ratele crescute ale întăririlor menţin comportamentul repetitiv care rezistă extincţiei. consilierea familiei jucătorului. 1977. La începutul secolului al XX-lea jocul de noroc era considerat un păcat condamnat de societate. Intervenţii psihodinamice În 1928 Freud a catalogat jocul de noroc ca fiind o stare compulsivă neurotică conceptualizată ca adicţie asemănătoare alcoolismului şi consumului de substanţe (Nower. senzaţii difuze (Bannister. 1972. fără a exista o formare exclusiv pentru intervenţia în cazul jucătorilor patologici de noroc. Cele mai frecvente modalităţi sunt cele cu şocuri electrice sau cu agenţi farmacologici care produc greaţă (Barker and Miller.

Gilovich&Douglas. condiţionarea clasică şi operantă (excitaţia. 1986). majoritatea studiilor au avut limite semnificative din punct de vedere metodologic – fie eşantioane prea mici.al. De asemenea. Rezultatele acestor terapii sunt influenţate de fidelitatea raportărilor legate de scăderea simptomatologiei şi de utilizarea unei populaţii nereprezentative pentru problematica jocului patologic de noroc. Acesta susţine că structura credinţelor iraţionale. sociale şi legale negative spre deosebire de cel al întăririi pozitive date de experienţa de joc. distres emoţional. et al. Sigur că încetarea jocului şi limitarea comportamentului de joc sunt importante. Rezultatele au fost clasificate în funcţie de încetarea de a mai juca (abstinenţă) sau control (limitarea numărului de şedinţe de joc). Toneatto. atitudinile pozitive legate de joc ale părinţilor duc la considerarea jocului de către copii şi adolescenţi ca formă plăcută de petrecere a timpului liber. Câştigul timpuriu este instrumentul care dă naştere credinţei că acesta este posibil şi că jocul este o sursă convenabilă şi simplă de a face rost de bani sau de finanţe suplimentare. Deşi terapia comportamentală poate fi eficientă prin reducerea sau eliminarea nevoii de a juca. 1975). iar generalizarea la întreaga paletă a jocului patologic de noroc este greu de realizat. disocierea.. al. Sharpe şi Tarrier (1993) au realizat un model de intervenţie în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale care include relaxarea. 1992. Tratamentul constă în restructurarea cognitivă împreună cu trainingul abilităţilor sociale. 1988) au găsit în mod frecvent că 80% din jucătorii patologici de noroc care caută tratament au o serie de verbalizări sau distorsiuni cognitive cu o medie de 3. Petry. 2003). ritualuri ancorate în superstiţii (Joukhador. 2003. 2010). fie instrumentele utilizate de genul celor care se bazează pe declaraţiile participanţilor. participarea la activităţi familiale sau cu colegii care presupun jocul. Recuperarea se defineşte în termeni de reducere a cogniţiilor eronate şi.. expuneri in vivo scurte şi expuneri in vivo lungi (Blaszczynsky et. 2004). 1991b).. Gaboury. (1989. 1989). dar datele statistice nu se poate rezuma doar la declaraţiile celor din studiu. consecinţe financiare. Toneatto et. nu explică efectul limitat al pedepsei care se materializează în pierderi enorme. Adesea acesta are comorbidităţi. Terapii cognitiv-comportamentale Rolul cogniţiilor în cadrul tulburării a fost neglijat în modelul comportamental. 1997. Rezultate 6 . Modelul biopsihosocial include mediul (factorii de mediu determinanţi legaţi de disponibilitate şi accesul la jocuri). Cogniţiile iraţionale se referă la abilităţi şi judecată. Terapia cognitivă are o rată a succesului de 85% după cum reiese din rapoartele de reducere a comportamentului de joc patologic de noroc şi/sau din scorurile la probele de screening sau la instrumentele de măsurare. 2003). Tolchard&Battersby (2000&2010) au realizat studii care susţin că prin expunere se asigură un succes de 70%.declaraţiile participanţilor referitoare la nevoia de a juca şi la comportamentul efectiv. Studiile cu tineri jucători au demonstrat o relaţie pozitivă între severitatea jocului şi cogniţiile iraţionale (vezi pentru exemplificare.. În studii de amploare 120 de subiecţi au fost împărţiţi în 5 grupe: desensibilizare in vitro. 1984) care produc disonanţa cognitivă fiindcă jucătorul justifică propriul comportament de joc prin nevoia de a „recupera” şi supraestimează probabilitatea de câştig. Toneatto. iar desensibilizarea a avut efect mult mai bun decât celelalte tehnici folosite în intervenţie (Blaszczynsky et. al. Toneatto et. al. 1991a. creşterea parametrilor fizici creează o nevoie acută de a juca ceea ce duce la un obicei comportamental de joc) şi schemele cognitive (credinţe iraţionale cu privire la joc ca şi sursă de venituri). expunerea şi restructurarea cognitivă. relaxare imaginativă. Nu există un singur model cognitiv comportamental care să fie aplicabil tuturor pacienţilor. al. înţelegerea greşită a probabilităţilor şi conceptele legate de hazard şi de iluzia controlului. Blaszczynsky et.5 distrosiuni cognitive pe fiecare participant. memorie selectivă şi evaluarea biasată a rezultatelor Gilovich. „near misses” („pierderi apropiate de câştig”) (Griffiths. rezolvarea de probleme şi prevenirea recăderilor. iar eliminarea din studii a celor cu tulburări asociate nu face util studiul în sine pentru că sunt prea puţini aceia care au un diagnostic pur de joc patologic de noroc. 1995. terapie aversivă. impulsivi (o combinaţie a primelor două tipuri incluzând probleme de personalitate impulsivă şi comportamente antisociale). corectarea comportamentului de joc (pentru review al studiilor pe terapia cognitiv comportamentală şi alte terapii vezi Blaszczynski. Blaszczynsky şi Nower (2005) au găsit trei tipuri de jucători: cei condiţionaţi comportamental (care parcă urmăresc să piardă). Trebuie analizaţi şi alţi factori implicaţi ca adicţiile comorbide şi alte strategii de coping dezadaptative. Felsher et. 1983. Totuşi eficacitatea terapiei cognitive simple este disputată (Tolchard. 1996. Experienţe de învăţare socială ca acelea de învăţare vicariantă prin expunere la jocul părintelui. secundar. 1997). iluzia controlului (Langer. al. 1991b). 2005. (1997) şi Ladouceur et. Modelul comportamental nu explică de ce doar un număr redus de indivizi cedează la programul de întăriri în mediul de joc astfel că dezvoltă un fel de rezistenţă la extincţie. explică persistenţa jocului patologic de noroc independent de consecinţe (pierderi) (Ladouceur şi Walker. abilitatea de a influenţa rezultatul la joc. cei vulnerabili emoţional (o relaţie dintre primul tip şi markeri de vulnerabilitate) şi cei antisociali.al. Au fost urmărite protocoale comune pentru toţi participanţii. Sylvain. astfel că au fost descrise mai multe modele de terapie cognitivcomportamentală (CBT) de către Petry. Sharpe este foarte adesea citată. Studiul nu a avut un grup de control şi rezultatele nu au fost comparate cu cele din alte abordări. 2005a. 1991). şi percepţii eronate legate de hazard şi de independenţa evenimentelor (Coulombe. relaţiile cauzale eronate. dar trebuie să avem rezerve pentru că lipsesc date empirice. Creşterea frecvenţei şi a intensităţii şedinţelor de joc duce la creşterea în spirală a pierderilor (Lesieur.

al. Pallesen et. MET (Motivational Enhancement Therapy) este o formă de terapie scurtă care apare în literatura de specialitate pentru jucătorii patologici de noroc (Miller. educaţie cu privire la şanse şi hazard 2.. Ladouceur (2007) prezintă cele patru elemente pe care trebuie să se lucreze pentru rezultate bune: motivaţia. încurajarea controlului stimulilor şi evitarea locurilor ce activează nevoia de a juca (anti-expunere) 4. informaţii generale. Mai mult de 50% dintre pacienţi prezintă îmbunătăţiri în evoluţie. Nereuşita tratamentului este explicată de lipsa de motivaţie a pacienţilor care sunt adesea aduşi de rude sau de prieteni sau se datorează lipsei de pregătire a terapeutului în abordarea acestor probleme şi depărtarea de protocol. Terapiile scurte şi de întărire a motivaţiei Terapiile scurte sunt potrivite jucătorilor cu o severitate mai puţin accentuată sau pacienţilor care caută tratament pentru o altă tulburare.al.. Definiţia şansei/norocului. 2007. 2003). 5. Terapeuţii se bazează pe înţelegerea consecinţelor utilizării substanţelor de către pacienţi şi întăresc angajamentul de a se schimba.. 2. 2008. 4.al. MET e eficientă pentru reducerea consumului de alcool la alcoolicii severi. Recunoaşterea şi modificarea cogniţiilor eronate) Şedinţele 11 şi 12 Prevenirea recăderilor 3. Introducerea expunerii ca experiment comportamental poate fi mai eficientă. 1. prezentarea sistemului de recompensare pentru abţinerea de la joc. Strategii comportamentale de aplicat) Şedinţele 4 – 10 – Intervenţii cognitive (Analiza şedinţelor de joc. planificarea recăderilor Ledgerwood şi Petry (2005) au sugerat că pacienţii impulsivi ar putea avea mai multe beneficii urmând o terapie CBT decât alt tip de terapie pentru că CBT oferă o abordare structurată cu ţintă asupra gândirii distorsionate legate de joc şi pune accent pe restructurarea mediului pentru a face jocul mult mai puţin accesibil. Anti-expunerea poate fi un element care determină rezultatele şi nu schimbarea în sine. Nereuşita terapiilor de până acum şi considerând ca motiv al acesteia lipsa motivaţiei pacienţilor şi lipsa de timp alocate intervenţiei. trainingul cu privire la soluţionarea jocului problemă 5. 6.al. Griffiths (1993) propune metoda audio-playback-ului prin care pacienţii gândesc cu voce tare în timp ce joacă şi se înregistrează. şi Toneatto et. Evaluarea post-tratament Follow-up Petry (2005) propune mai multe elemente care se constituie într-un protocol care durează 8 şedinţe cu o frecvenţă de una pe săptămână. intervenţia comportamentală. credinţe eronate că evenimente independente au legături între ele şi că hazardul nu are nimic de a face cu jocul. acţiune şi menţinere) şi că motivaţia reprezintă faza în care individul este pregătit să se schimbe. Wulfert et. trainingul competenţelor recidivelor. împreună cu slaba reprezentare a intervenţiilor contribuie la eşecul recuperării acestor persoane. Paşii programului propus de Ladouceur sunt: 1. noile proceduri s-au axat pe creşterea motivaţiei pentru terapie şi recuperare.. identificarea elementelor care determină nevoia de a juca 2.. provocarea credinţelor iraţionale ale clientului în timpul şedinţelor 3. contemplare. 2006. Această terapie porneşte de la ideea că modificările comportamentale se produc în anumite etape (precontemplare. Apoi se ascultă înregistrarea şi se analizează procesul gândirii specific momentului exact al jocului. dar care au comorbide probleme legate de joc. la credinţa că abilităţile influenţează rezultatul jocului.al. 3.al. sociale şi prevenirea 4.similare s-au găsit şi în alte rapoarte Kunsher et. 2001. 1984). intervenţia cognitivă şi prevenirea recăderilor. Prezentarea capcanelor jocului. Conştientizarea cogniţiilor eronate. Ladouceur et. Hodgins et. Oaks et al. analiza funcţională a comportamentului de joc creşterea frecvenţei activităţilor plăcute 7 .al.al. Abordarea terapeutică presupune: 1. Tolchard et. 1990. Situaţii de mare risc. (din 1996 până în prezent) susţine că există câteva incongruenţe legate de elementele cele mai importante din jocuri care duc la o supraestimare a câştigurilor.. Evaluarea pre-tratament Tratamentul (aproximativ 12 şedinţe) Şedinţa 1 – Creşterea motivaţiei Şedinţele 2 şi 3 – Intervenţii comportamentale (Lanţul comportamentelor legate de jocul patologic de noroc excesiv. De asemenea folosirea tratamentelor inadecvate şi costul acestora. Importanţa dialogului intern. 2003 consideră că CBT este cea mai bună intervenţie şi că metodele bazate pe expunere au deocamdată cele mai bune rezultate prin mărimea efectului şi măsurătorile la follow-up. planul de auto-management a face faţă nevoii de a juca trainingul asertivităţii şi abilităţi de a refuza schimbarea gândirii iraţionale pentru urgenţe şi prevenirea 8. iar rapoartele susţin faptul că metoda poate fi utilizată şi la jucători (Dickenson et. şedinţele fiind de grup. jocul 7. 2002). iar această fază poate fi influenţată prin intervenţii specifice fiecărei etape (Prochaska&DiClemente.

al.. deci eficacitatea pe termen lung nu a putut fi stabilită. la follow-up. unele studii sugerează că farmacoterapia poate fi utilă în tratarea jocului patologic de noroc. dar beneficiile intervenţiei s-au văzut după următoarele 9 luni. Moskowitz a tratat trei pacienţi cu Litiu şi a observat că excitaţia asociată cu jocul patologic de noroc a dispărut. un manual de lucru ce conţinea exerciţii CBT sau un singur telefon MET plus manualul de lucru CBT. Cei din MET+CBT nu au redus jocul mai mult decât grupul de control în primele 6 săptămâni. iar pacienţii au continuat să joace mai puţin decât înainte de tratament. dar cei de pe lista de aşteptare au primit mai apoi tratament. Haller şi Hinterhuber (1994) studiază utilitatea Carbamazepinei în tratarea pacienţilor cu joc patologic de noroc.Hodgins et. 8 .al. Fiind o tulburare comorbidă adesea cu cele de dispoziţie se va folosi medicaţia specifică acestora – antidepresivele pentru care este nevoie de mai multe studii. Lupu (2008a) a utilizat terapia raţional emotivă şi comportamentală asociată cu medicaţia de tipul Oxcarbazepinei (Trileptal) care s-a dovedit foarte eficientă aplicată la un caz. Cei din grupul MET+manual CBT au jucat mai puţin decât cei de pe lista de aşteptare pe termen scurt. 2001 au randomizat 102 jucători patologici de noroc în lista de aşteptare-control. o şedinţă MET de 50 de minute sau o şedinţă MET cu 3 şedinţe CBT. Unele dovezi susţin că episoadele depresive chiar cresc frecvenţa şedinţelor de joc. Petry et. Clomipramina s-a dovedit a fi mai eficientă decât placebo la pacienţii cu joc patologic de noroc şi tulburarea de personalitate obsesivcompulsivă. Alţii recomandă SSRI. În cele 6 săptămâni de intervenţie cei din grupul în care au primit sfaturi concrete au avut o reducere semnificativă a jocului în comparaţie cu grupul de control. În tabelul 5sunt prezentate studiile care compară eficacitatea a două tratamente pentru jocul patologic de noroc. Toate studiile au eşantioane relativ mici şi doar unele folosesc placebo ca şi control. Prozac) şi stabilizatorii dispoziţiei (Carbamazepina). Clomipramina. Cei din MET+manual CBT au jucat mult mai puţin decât cei din grupul cu manualul CBT simplu pentru 6 luni şi rezultatele s-au menţinut şi la 1 an la follow-up pentru cei cu severitate mai mică la început. (2008) au randomizat 180 de jucători patologici de noroc care nu căutau intenţionat tratament pentru joc în: grupul de control fără tratament. Pacienţii cu MET simplu nu au avut diferenţe semnificative faţă de grupul de control. dar la screening se observă probleme cu jocul de noroc. Datorită timpului scurt alocat terapiei aceste intervenţii pot fi potrivite şi pentru abuzul de substanţă sau pentru cei care caută ajutor pentru alte tulburări. Kim a folosit opiozi antagonişti Naltrexona care se presupune că reduce excitaţia asociată cu jocul. Farmacoterapia După Lupu (2008) în România se utilizează SSRI (Fluvoxamina. 10 minute de sfaturi legate de joc care includeau feedback personal şi unele tehnici MET împreună cu paşi concreţi pentru a reduce jocul. 2008). Din acest studiu se observă că MET cu CBT are o oarecare eficienţă în reducerea jocului patologic de noroc (Petry. În concluzie. Nu s-a ajuns la un consens legat de o anumită clasă de medicamente care ar fi mai eficace şi nici cu privire la administrarea concomitent. În celelalte 9 luni rămase nu s-au mai văzut modificări.

al. Creşterea controlului perceput asupra jocului şi auto-eficacitate în terapia de grup şi scăderea în frecvenţă a episoadelor de joc şi a sumei de bani cheltuite pe joc. care prezentau probleme cronice de tip parasuicidar. 1990 20 Farmacoterapie Hollander et. Abordarea dialectică.. exact aşa cum sunt ei (inclusiv învăţarea pacientului să se accepte pe sine). Tendinţa a fost pentru o mai mare rată a abstinenţei între GA ai căror soţii au participat la Gam-Anon. 1985 40 Membrii ai GA care au participat cu soţiile la 12 şedinţe de cuplu comparaţi cu cei căsătoriţi la care nu au participat soţiile. Reducerea frecvenţei episoadelor de gambling şi a sumei de bani cheltuite pe joc în ambele grupuri.al.. 20 Reduceri semnificative în comportamentul de joc. Linehan et al. Tepperman. dar într-un context în care ei sunt ajutaţi să se schimbe (Miller & Rathus. Intervenţia borderline în tulburarea de personalitate Terapia comportamentală dialectică/Dialectical Behavior Therapy (TCD) a fost iniţiată de Marsha Linehan şi consacrată prin cele două manuale de tratament publicate în 1993: Cognitive Behavioral Treatment of Borderline Personality Disorder şi Skills Training Manual for Treating Borderline Personality Disorder. nevoia de a juca şi anxietate la subiecţii din grupul de desensibilizzare in vitro. care nu încearcă a schimba nimic. Dialectica fundamentală în TCD se referă la acceptarea pacienţilor ca persoane.. Linehan (1993a) descrie trei caracteristici ale abordării dialectice: principiul interrelaţionării şi întregului. 2000). 10 subiecţi au terminat studiul şi 7 au demonstrat îmbunătăţiri la nivel clinic în reducere jocului. 1992 1 Hollander et. modelează un comportament şi o gândire dialectică din partea pacientului. Împărţirea randomizată la grupul de terapie aversivă respective desensibilizare in vitro. Rezultate 49% dintre soţiile membrilor GA au participat în grupul Gam-Anon. Creşterea controlului perceput asupra jocului şi scăderea în severitate a jocului în timpul fazelor de tratament.Tabelul 5 Compararea eficacităţii a două tipuri de tratament în jocul patologic de noroc Tratamentul şi studiul Terapia de familie şi cuplu Johnson şi Nora. cât şi prin tehnicile cognitiv-comportamentale. principiul polarităţii şi principiul schimbării continue.al... Randomizare în utilizarea unui manual de self-help şi a unui interviu plus manualul O perioadă de placebo dublu-orb urmată de clomipramină (10 săptămâni fiecare) Sylvian et. Terapia cognitivecomportamentală McConaghy 1983 et.al. Reduceri nesemnificative la jucătorii ai căror soţii au participat comparativ cu cei ai căror soţii nu au participat. prin utilizarea tehnicilor de mindfulness. 9 . Clinicieni şi auto-raportările legate de problemele de joc au indicat „mici îmbunătăţiri” după perioada placebo şi „îmbunătăţiri mari” după clomipramină.al. 1997 29 Dickenson et. 1993b. 1994 3 Comparare pre-tratament cu terapia cognitiv comportamentală Randomizarea în grupul de terapie cognitivcomportamentală şi lista de aşteptare pentru grupul de control. 1992 N 90 Designul studiului Compararea grupului de GA la care au participat şi soţiile membrilor (Gam-Anon) cu grupul la care nu au participat. Bujold et. 1991) pentru tratamentul adulţilor (neinternaţi) diagnosticaţi cu tulburare de personalitate borderline. TCD a fost dezvoltată (Linehan. 1993a..al.. 1998 16 Perioada de placebo simplu-orb urmată de fluvoxamină (fiecare timp de 8 săptămâni) 5.

Programul STEPPS (Systems Training for Emotional Predictability and Problem Solving = Sistemul de Training pentru Predictibilitatea Emoţională şi Rezolvarea de Probleme) a fost dezvoltat pentru a se adresa distorsiunilor cognitive şi incontrolabilităţii comportamentale tipice clienţilor cu TPB. la realizarea temelor de casă etc. prin care se realizează în primul rând formulări detaliate ale problemelor fiecărui client. problemele apărute fiind: incapacitatea de-a realiza o abordare terapeutică bazată pe formularea de caz. fundamentată empiric. Ele abordează tulburările de personalitate prin prisma unui model bi-componenţial: (1) trăsăturile comune sau de bază (core features) prezente la toţi pacienţii cu TP . Modelul lui Turkat şi Maisto (1985) Reprezintă o abordare cognitiv – comportamentală. Există pe parcursul terapiei anumite strategii care urmăresc menţinerea în terapie a adolescentului şi anume recompensarea acestuia la fiecare prezentare punctuală la terapie. una dintre tehnicile de bază în TCD. acceptare. urmărindu-se şi întărirea sentimentului de identitate (Stone. intervenţii cognitiv-comportamentale şi training pentru diverse abilităţi. care presupune trei întâlniri săptămânale de familie. care se vor desfăşura pe parcursul a 6-8 luni. ajutând pacientul să-şi dezvolte controlul asupra propriilor emoţii şi impulsuri. şi (2) trăsăturile specifice care 10 . În primul stadiu. Terapiile cognitiv – comportamentale Abordările cognitiv-comportamentale în tratamentul cu pacienţii cu borderline pun mare accent pe comportamentele observabile şi pe schemele psihice cum ar fi paternuri obişnuite de gânduri în legătură cu sinele şi cu lumea înconjurătoare. Diferite rezultate sugerează faptul că strategia lui Turkat şi Maisto poate oferi un tratament complet şi complex pentru diferiţi clienţi cu TP şi nu doar în cazul tratării unor simptome specifice. O altă tehnică utilizată este meditaţia mindfulness. combinate cu întâlniri de grup săptămânale pentru trainingul abilităţilor sociale şi consultaţii telefonice între şedinţe în cazul urgenţelor. care sunt testate pe rând utilizând instrumentele disponibile cele mai adecvate. obiectivul este stabilizarea pacientului şi obţinerea controlului comportamental. Demersul se concretizează prin mai multe designuri experimentale cu un singur subiect care urmăresc două scopuri: odată să testeze diferite ipoteze referitoare la tulburările de personalitate şi în al doilea rând să urmărească creşterea eficienţei tratamentelor individualizate. I-BAFT urmăreşte să modifice: a) comportamentul suicidar/parasuicidar. refuzul clienţilor de-a se angaja în tratament şi părăsirea prematură a terapiei. Există şi studii conform cărora tratamentul nu s-a dovedit eficient pentru mai multe persoane cu TP. Modelul este prezentat în volumul coordonat de Opre (2004). Una din strategiile care se utilizează în TCD pentru evaluarea şi rezolvarea problemelor clientului. combinânduse cu un training pentru dezvoltarea diferitelor abilităţi şi de a-şi utiliza sistemul de suport/referinţă (membrii familiei sau alte persoane semnificative) într-un mod mult mai eficient.. Celelalte intervenţii antrenează reevaluarea formulării. adaptate adolescenţilor cu TPB şi abuz de substanţe) pentru pacienţii nespitalizaţi. O abordare integrativă a tulburării de personalitate borderline Livesley (2004) argumentează că dovezile empirice susţin o abordare integrativă şi eclectică a tulburării borderline. construite pe parcursul dezvoltării proprii. Modificările care au apărut în post-test au fost urmărite atât prin observaţii comportamentale cât şi prin instrumente de evaluare validate. reglarea emoţională şi eficienţa interpersonală. o descompunere exhaustivă a lanţului evenimentelor care au precedat şi urmat comportamentului. TCD pleacă de la asumpţia că pacienţilor le lipsesc abilităţi socio-emoţionale. 2004). Terapia se focalizează pe reducerea tendinţei de-a gândi dihotomic. Stadiul 3 este dedicat creşterii stimei de sine. transcenderea problemelor de zi cu zi şi. De asemenea. sunt realizate întâlniri săptămânale pentru echipa terapeutică pentru a se asigura aderenţa la model precum şi pentru a oferi consiliere pentru dificultăţile care pot să apară în terapia acestor pacienţi (Smith & Peck. toleranţa distresului. este “analiza secvenţială” (chain analysis). Există în cadrul acestui training 4 module : "core minfulness". Ultimul stadiu se dedică optimizării personale a pacientului. în schimb. cum ar fi filosofie estică. Există trei componente principale în cadrul STEPPS-ului şi anume: 1) conştientizarea bolii. 2004). Analizând unele cazuri s-a constatat că intervenţiile bazate pe conceptualizări individualizate s-au dovedit eficiente în cazul ineficienţei altor tratamente simptomatice ineficiente. b) abuzul de droguri. intervenţiile care dau rezultate pozitive sunt luate ca probe ce validează formularea iniţială. Strategiile esenţiale utilizate in TCD sunt „validarea” şi rezolvarea de probleme. c) alte comportamente impulsive şi d) dereglări emoţionale severe. Astfel. Turkat şi Maisto au adus dovezi empirice pentru susţinerea faptului că intervenţiile cognitiv – comportamentale bazate pe conceptualizări individualizate ale cazurilor pot fi eficiente în tratarea clienţilor cu TP. 2) trainingul pentru managementul abilităţilor emoţionale şi 3) trainingul pentru managementul abilităţilor comportamentale. El consideră însă că o abordare eclectică nu este suficientă pentru a răspunde complexităţii tulburării borderline. 2006). Modelul I-BAFT (Integrative Borderline Adolescent Family Therapy) este un tratament intensiv (în care sunt integrate componente din TCD. individuale şi intervenţii de construire a abilităţilor. se elaborează un plan terapeutic şi odată cu implementarea acestuia. De aici reticenţa în a generaliza rezultatele (Opre et. rezolvarea problemelor existenţiale.Terapia constă în întâlniri individuale săptămânale cu pacientul. Stadiul următor se centrează pe tratarea problemelor relaţionate cu traume trecute. După realizarea unei evaluări iniţiale amănunţite se generează ipoteze specifice.al. Pe baza formulării cazului. terapia individuală este completată cu un training al abilităţilor sociale care frecvent se realizează în grup.

dar şi pe strategiile de rezolvare a problemelor. relaţia obiectuală (object relation) şi psihologia sinelui. la pacienţii TPB ce necesită spitalizare datorită tentativelor de sinucidere sau a impulsivităţii exterme. prin transfer. Stabilizatori de dispoziţie şi anticonvulsivante. Terapia cognitivă presupune monitorizarea cogniţiilor iraţionale ale pacienţilor care întreţin simptomatologia. să le interpreteze pentru pacient. „Dacă îi place cum s-a îmbrăcat respectiva. dar pot fi utilizate ca adjuvante în terapia pacienţilor cu TPB. Din această perspectivă. că abilităţile formate prin practicarea excesivă a jocului contribuie la câştig şi că şedinţe individuale de joc au legătură între ele.”. „Nu mă pot baza pe nimeni. antidepresivele.”. la respingerea acestuia pe motive de infidelitate.reprezintă diferenţele individuale personalităţii (Livesley. unde este nevoia de control şi în tulburarea de personalitate borderline. Farmacoterapia Dimeff. Ea se bazează pe restructurarea cognitivă împreună cu formarea abilităţilor socio-emoţionale. Terapia cognitiv comportamentală este cea care se potriveşte cel mai bine atât jocului patologic de noroc cât şi tulburării de personalitate borderline.sporturi chiar şi extreme). cu speranţa că acest lucru va duce la atitudini mai adecvate faţă de ceilalţi şi la comportamente mai adaptate în viaţa cotidiană. Sigur că evaluarea evenimentelor este biasată de sistemul de credinţe iraţionale şi de aşteptările eronate specifice acestor tulburări. tehnica activării comportamentale este foarte utilă. în jocul patologic de noroc. este legată de afectarea relaţiilor din familie şi cuplu. Puţine studii de eficienţă/eficacitate au vizat terapia de grup. De asemenea. apoi. altfel nu voi reuşi singur. unde apare imposibilitatea controlului furiei. înseamnă că nu mă mai iubeşte deloc. lipsa relaţiilor cu partenerul/partenera. iar în cazul tulburării de personalitate borderline de relaţia tensionată datorată dihotomiei particulare tulburării – de la dependenţă şi nevoia acută de partener. SSRI. în general. toţi sunt la fel. în particular. Se ia în considerare faptul că terapeutul va experimenta. Aceştia au descris că medicamentele cele mai utilizate în tratarea TPB sunt următoarele: antipsihoticele. diferite sentimente puternice care pornesc de la pacientul cu TPB. Oldham et. de la medicaţia prescrisă şi până la îndeplinirea temelor comportamentale pentru acasă. În terapia comportamentală întâlnim ca tehnică activarea comportamentală. a jocului patologic de noroc şi a tulburării de personalitate borderline. care duce până la o complianţă generală scăzută pentru regimul de tratament. cât şi celelalte cogniţii şi credinţe iraţionale vor fi modificate prin restructurări cognitive. pornind de la abordări iniţial suportive. de lipsa a încrederii. Analiza funcţională este foarte utilă pentru aflarea rolului pe care îl au atât jocul de noroc cât şi comportamentele automutilante în cele două tulburări. este nevoie de o tehnică prin care se reînvaţă controlul asupra reacţiilor propriului organism şi apoi asupra propriului sistem de gândire. ducând la creşterea conştientizării de către pacient a conflictelor bazale şi a atitudinilor sale. un individ cu tulburare de personalitate borderline poate avea sentimentul de vid ce poate fi contracarat prin activare comportamentală. 6. absenţa de acasă. (2001) prezintă terapia psihodinamică ca şi rezultat a trei perspective teoretice majore: psihologia egoului. dar care sunt momentan în afara conştiinţei pacientului şi sunt puse pe umerii terapeutului prin mecanismul defensiv de identificarea proiectivă. respectiv „Am nevoie de cineva pe care să mă pot baza. Stone (2006) aminteşte şi de trăirile puternice de contratransfer pe care terapia psihodinamică le presupune ca material util pentru ca terapeutul să proceseze şi. chiar şi optimizării personale. Cu atât mai mult.al. 11 . terapia de cuplu sau terapia familială. benzodiazepinele. Majoritatea abordărilor terapeutice pentru pacienţii cu TPB pe această filieră nu aderă strict la una singură din aceste cadre teoretice. mai ales în cazul apariţiei recăderilor. în studiul lor. ceea ce duce chiar la deprimarea partenerului/partenerei. Aflând rolul acestor comportamente şi activităţile care prezentau interes pentru pacienţi putem realiza schimbarea comportamentului dezadaptativ cu unul adaptativ (în loc de joc-şi de auto-mutilare . Judecata în alb-negru a celor cu tulburare de personalitate borderline şi iluzia controlului la cei cu joc patologic de noroc. Aceste forme nu sunt de primă alegere. McDavid şi Linehan. Intervenţia în cazul pacienţilor cu joc patologic de noroc comorbid cu tulburare de personalitate borderline Una dintre cele mai grave consecinţă ale tulburărilor controlului impulsului şi a celor de personalitate. Relaxarea imaginativă este o tehnică potrivită mai multor tipuri de tulburări. 2004). la final se dovedesc a fi fără valoare. Consilierea de cuplu şi de familie este un tip de intervenţie ce poate fi aplicat atât la borderline cât şi la jocul patologic de noroc.”. Terapiile psihanalitice/psihodinamice în patologia Abordarea psihodinamică încearcă să promoveze integrarea psihică a elementelor disparate din psihicul pacientului prin examinarea atentă a atitudinilor polarizate (menţinute în afara conştiinţei prin mecanismul defensiv de splitting). în ambele tulburări este nevoie de o intervenţie la nivelul cuplului şi/sau a familiei. credinţa că pot influenţa rezultatul jocului. afirmă că pacienţii cu TPB reprezintă o provocare serioasă în domeniul clinic datorită non-complianţei la medicaţia psihotropă. luarea deciziilor pe baza superstiţiilor. Terapia psihodinamică poate fi aplicată doar treptat. Atât într-o tulburare cât şi în alta partenerul/partenera şi ceilalţi membrii ai familiei sunt afectaţi. Atunci când pacientul cu joc patologic de noroc are ca şi comorbiditate depresia. iar în cazul celor două tulburări apar foarte multe cogniţii iraţionale încadrate în iluzia controlului. În cadrul jocului patologic de noroc consecinţele sunt legate mai ales de pierderea sumelor mari de bani (cu riscul de a pierde toate bunurile şi economiile).

riscul suicidar) care determină intervenţii terapeutice asemănătoare pentru aceste elemente comune. iar tulburarea de personalitate are această caracteristică prin definiţie. comportament impulsiv şi dereglare emoţională. 7. Pentru obiectivele 2 şi 3. 3. care s-au menţinut şi la follow-up-ul de 16 luni de după tratament. Participanţii care au beneficiat de TCD au participat la şedinţe de terapie individuală. Este nevoie de implicarea familiei şi a prietenilor în terapia jucătorilor patologici de noroc. 12 . Variaţiuni ale TCC pentru TPB se potrivesc şi JPN: STEPPS (System Training for Emotional Predictability and Problem Solving) şi I-BAFT (Integrative Borderline Adolescent Family Therapy). SSRI şi Carbamazepina sunt tratamentele de elecţie. MET este o intervenţie utilă în ambele tulburări pentru că la ambele patologii rata de drop-out este foarte mare deoarece apare lipsa motivaţiei: la jucători nu există conştiinţa bolii (este o tulburare egosintonă) decât în momentul în care tulburarea este severă şi apar consecinţele mai grave (tentativele de suicid. este o practică utilă pentru a vede ce din mediu activează acest comportament/îl determină şi ce anume îl întreţine. Rezultatele studiului arată că TCD este un tratament eficient pentru tratarea pacienţilor sever disfuncţionali dependenţi de droguri. iar ambii sunt impulsivi. abuz de droguri. În ceea ce priveşte farmacoterapia. cât şi jucătorilor patologici de noroc. înlocuind ţinta „joc” cu cea de „comportament de automutilare” sau „comportament suicidar/parasuicidar”. deci STEPPS este foarte adecvată ca intervenţie. cămătarii). Turkat şi Maisto (1985) formulează o serie de ipoteze pentru fiecare caz în parte. comportamente suicidare şi dependenţă de droguri. şedinţe de grup pentru dezvoltarea unor abilităţi şi apeluri telefonice de coaching de abilităţi (când erau necesare). Însă TCD standard nu a fost mai eficientă decât tratamentul comunitar obişnuit în reducerea problemelor de abuz de substanţe. De asemenea I-BAFT oferă atenţie susţinută menţinerii adolescenţilor în terapie. iar planurile individualizate le aplică preluând pentru următorii paşi ceea ce s-a dovedit că funcţionează. TCD (terapia comportamental dialectică) propusă de Linehan este cea mai potrivită atât tulburării de personalitate borderline. probleme cu poliţia. Astfel creşterea motivaţiei poate fi un element cheie în reuşita intervenţiei. Programul în 8 paşi propus de Petry (2005) poate fi adaptat şi celor cu tulburare de personalitate borderline. Concluzii Jocul patologic de noroc (JPN) şi tulburarea de personalitate borderline (TPB) au în comun anumite elemente (relaţiile interpersonale deficitare. Cei care au primit tratamentul obişnuit au fost trimişi la programe comunitare. respectiv de joc. dar şi în tulburarea de personalitate borderline. consilieri psihologici sau au continuat tratamentul cu terapeuţii lor anteriori. 2. disocierea. 1999) a comparat rezultatele TCD cu al tratamentului comunitar obişnuit pentru femei cu borderline. Un studiu (Linehan et al. I-BAFT merge pe elemente de comportament parasuicidar. este eficient în a reduce severitatea problemelor de abuz de substanţe. Tot pe această linie de cercetare van den Bosch. Rezultatele indică că TCD standard poate fi aplicat pacienţilor cu borderline. modalitate de intervenţie foarte utilă în ambele tulburări. cei cu borderline au probleme serioase de inter-relaţionare. „Analiza secvenţială” a elementelor ce au precedat şi au urmat comportamentului de automutilare. TCD presupune că pacientul trebuie să penduleze între acceptarea necondiţionată a sinelui în timp ce face schimbări în ceea ce priveşte comportamentul şi sistemul de gândire al acestuia. Rezultatele au indicat o rată de abandon de 36% pentru grupul TCD şi 73% pentru grupul cu tratamentul obişnuit. toleranţa distresului şi eficienţa interpersonală) este elementul cel mai important în ambele tulburări. s-a realizat un studiu clinic controlat care a comparat TCD cu tratamentul comunitar obişnuit la 58 de femei cu TPB. impulsivitatea. La acest grup au apărut şi îmbunătăţiri semnificative în adaptarea socială şi globală.În acelaşi timp se va interveni şi asupra comportamentului de joc. Intervenţia lui Sharpe şi Terrier (1993) care utilizează expunerea în combinaţie cu relaxarea şi restructurările cognitive poate fi utilă nu doar în cazul jocului patologic de noroc. Prima include integrarea suportului social în terapie. Analizele de urină au indicat o reducere semnificativă a abuzului de substanţe la cei care au primit TCD. cu vârste între 18-70 de ani şi cu (n =31) sau fără (n=27) probleme de abuz de substanţe. Terapia dialectică aplicată a inclus strategii cognitiv-comportamentale şi strategii de acceptare adaptate după învăţăturile Zen. Dacă jucătorii se refulează în joc datorită unor emoţii negative pe care vor să le evite sau pentru a căuta senzaţii mai puternice care să elimine plictiseala. Implementarea TCD a fost examinată calitativ (obiectivul 1). Abilităţile socio-emoţionale ca parte a celor 4 module (alături de „core mindfulness”. cu iritabilitate afectivă şi discontrolul furiei. TCD a condus la reduceri mai mari ale simptomelor severe de borderline decât tratamentul comunitar obişnuit şi acest efect nu a fost alterat de prezenţa unei tulburări comorbide de abuz de substanţe. respectiv de automutilare prin tehnici specifice intervenţiei comportamentale. cu sau fără comorbiditate de abuz de substanţe. antidepresivele. este la fel de eficient în a reduce simptomatologia borderline şi la cei cu comorbiditate cu abuz de substanţe şi la cei fără această comorbiditate. Subiecţii au fost 28 de femei (vârste 18-45 de ani) randomizate în grupul de TCD sau în cel cu tratament comunitar. indiferent dacă aceştia prezintă sau nu comorbiditate cu abuz de substanţe. instabilitatea emoţională. Toate elementele de intervenţie care se referă la comportamentul impulsiv pot fi aplicate cu succes atât în joc cât şi în borderline. poate fi implementat cu succes într-o populaţie eterogenă de pacienţi cu borderline. Verheul. Schippers şi van den Brink (2002) au investigat dacă tratamentul standard TCD: 1.

4:411–420. R. Igna. Psychobiology of the near-miss in fruit machine gambling. Biased evaluations of randomly determined gambling outcomes. B. T.Aversion therapy for compulsive gamblers. Clinical Handbook of Psychological Disorders – a Step by Step Treatment Manual. New York: The Guilford Press. D. anumite intervenţii construite pentru una dintre tulburări pot fi adaptate încât să se potrivească jocului patologic de noroc comorbid cu tulburarea de personalitate borderline.. W. Dimeff. W. 191-207. R. Journal of Gambling Studies. Erroneous perceptions and gambling. Linehan. J. Comprehensive Psychiatry. Bagby.. I.. D. & Bolen. R. Blaszczynsky. Journal of Social Behaviour and Personality... Frankova. Vachon. C. (1989). (1995). (1968).. M.. (1986). Greenberg.H. (1984). 1:223–227. & Quilty. 347–357. Grant. Anderson. Gaboury. Control versus abstinence in the treatment of pathological gambling: A two to nine year follow-up. (1979). (1991b). Cotler. Cognitive and behavioral therapies for pathological gambling. 1434–1440. Rankin. Gilovich.. ediţia a patra revizuită (2003) Editura Asociaţiei Psihiatrilor liberi din România. cât şi alteia. (4th ed. Journal of Applied Behaviour Analysis. No. sensation seeking and arousal: Towards a Pavlovian component in general theories of gambling and gambling addictions. L.G. A. Electronic Journal of Gambling Issues: eGambling (EJGI).. S. Blaszczynski. (2007) Tulburarea de personali tate borderline-certitudini şi controverse. 8:235–244. FI schedules and persistence at gambling in the U. Erroneous perceptions and arousal among regular and occasional video poker players. Gilovich. Personality Disorders and Pathological Gambling: a Review and Re-examination of Prevalence Rates. Blaszczynski. Boyd. (1977). A. (2000). 51-71.. 11:195–220. M. Vol. R. 125. Compton. (1994): Treatment of pathological gambling with carbamazepine. 9 (3).. Brown. dar şi în cazul comorbidităţii celor două. 34-37. Dickerson. A. (1998). (1991). F. 87–102. Ladouceur. A... Miller. Griffiths. N. 88. D. Silove. A. McDavid. Frankova. M. Real and laboratory gambling. L. Journal of Personality and Social Psychology.. American Journal of Public Health. Behaviour Therapy. Barlow. & England. 6. 86:1485–1489. J. A. terapia cognitiv comportamentală (TCC) cu STEPPS şi I-BAFT şi terapia jucătorilor patologici de noroc propusă de Petry (2005) sunt formele de intervenţie potrivite atât unei tulburări.. Editura All Educaţional.În cadrul intervenţiei în JPN şi TBP s-au dezvoltat diferite modele care pot fi adaptate de la o tulburare la alta. D. A. & Moyer. N. M.. Addiction. Journal of Gambling Studies. J. Minimal treatments and problem gamblers: A preliminary investigation. 146:285–302... De asemenea. Cristea. Cottler. J. Bibliografie * American Psychiatric Association Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale.K. 44. Pharmacotherapy for Borderline Personality Disorder: A Review of the Literature and Recommendations for Treatment... Proiect de semestru la nivel Masterat Cunninghamn-Williams. (1983). Simptomatologie şi diagnostic clinic. 75-87. McConaghy.W. L. Journal of Gambling Studies. Youth gambling: A clinical and research perspective. Terapia comportamental dialectică (TCD).. British Journal of Psychology. (1970). Journal of Personality Disorders. Jobin. A. G. S. 49... Dickerson. 110–1126. Psychiatric Services. A comparison of relapsed and non-relapsed abstinent pathological gamblers following behavioral treatment. McConaghy. Derevensky. (1999). T. (1982)..A. 13 .C. & Kim. OMS.. & Gupta. R. Lottery playing amongst youth: Implications for prevention and social policy.D. (1991a). 1093– 1096. A Pathway Model of problem and pathological gambling. The use of different behavioural techniques in treating a case of compulsive gambling. Blaszczynsky. & Spitznagel. Personality disorders among pathological gamblers. 20:127–153. 86:299–306. (1990).. T. R. Cognitive behaviour therapy in a case of compulsive gambler. Griffiths.M.D.W. Clinical features and psychiatric comorbidity of subjects with pathological gambling behavior. 22. & McConaghy. 295-297 Haller. Compulsive gamblers in treatment. Barker. Quality of life of kleptomania and pathological gambling. A. G. Nicolae... Bucureşti. 14. Z.. Bulmash. A. Douglas. R. (1997). The compulsive gambler and spouse in group psychotherapy. I. (2005). betting office. S. 129. 2. 77– 90 Coulombe. (1998). Desharnais. R. 487-500. J. Steel.. Bannister. M. 22(2). Black. (2008). 46. M. (1992). 6. L. H. E. Journal of Gambling Studies. & Steel. N. Pathological gambling: Possible treatment using an audio playback technique. Impulsivity in Pathological Gammbling: the Antisocial Impulsivist. E..). ** ICD-10 (1998) Clasificarea tulburărilor mentale şi de comportament. R. D. Journal of Gambling Studies. Z. Gupta. M. J. D. 75:401–411. Louis Epidemiologic Catchment Area Study. (1998).D. Journal of Nervous Mental Disorders. 2:579–584. DSM-IVTR. Assiction.E. L. Derevensky. J. Journal of Experimental Social Psychology. Blaszczynski. & Nower (2002). M. British Journal of Addiction. 92.. & Sucală.1 Felsher. Cognitive Therapy and Research. Pharmacopsychiatry 27. J. 97(5). A. (2004). British Journal of Addiction. A. Taking chances: Problem gamblers and mental health disorders—Results from the St. Bucureşti.M. W. (1971). International Journal of Group Psychotherapy 20. Journal of Psychology: Interdisciplinary and Applied. H. Biased evaluation and persistence in gambling. G. Journal of Clinical Psychology in Medical Settings. (1993). (2008). Journal of Gambling Studies. 228–241. 2000. 12:315–323. Blaszczynski. Hinchy. B. & Hinterhuber. 140:364– 366.. M. Ladouceur. C. R. British Journal of Psychiatry.

(2010). 564–574. (1986). H. 269277. F. Lupu. A.org/media/file/vienna2010/presentation s/Thursday/1600/P3/2_Viorel_Lupu_Izabela_Ramona_T odirita. DC: American Psychological Association.R. & el-Guebaly. R.(2004). N. Alhnon. R. Journal of Personality Disorders. Myrseth. Ledgerwood. Linehan. A. 2: 15–31. Walker. Canadian Journal of Psychiatry.F. A.J. 50. A.M. Practice Guideline for the Treatment of Patients With Borderline Personality Disorder. & Nora. N.M. 500-505. Versión española. (1983). Hodgins. M.easg. (1992). Rochester. 14(2). Lesieur. Noi tendinţe în psihologia personalităţii. 89–120). 933-937 Montalvo. and treatment. A. 92: 1203– 1214. F.M. V. Personality and Individual Differences. D. Substance Use & Misuse. H. J. 32. 785–788.. 8(2). Jacobs.html Nower. Minneapolis.. R. (2009). Moskowitz.nlm. N. V. R. & Rollnick.. Recent Advances in the Treatment of Borderline Personality Disorder. Journal of Consulting and Clinical Psychology.W. Motivational interviewing: Preparing people to change addictive behavior. Perty. (coord.H. In P. Blaszczynski. Motivational enhancement and self-help treatments for problem gambling. (2004). Journal of Gambling Behavior.. New-York:Guilford Press Livesley. British Journal of Psychiatry.M. Diagnoză. S.. E. A.. (2005). M. Cognitive-Behavioral Treatment of Borderline Personality Disorder. Examen Internacional de los Trastornos de la Personalidad: Módulo DSM-IV. Controlled comparison of aversion therapy and imaginal desensitization in compulsive gambling. New York: Guilford Press.ncbi. Archives of General Psychiatry... New York State Journal of Medicine. D. (2000). E. S. I. (1996).). A general theory of addictions: A new theoretical model. 42-425. & Cromarty. Johnsen... cercetare şi aplicaţii. H. H. & Todiriţă. Geneva. A. (1993a). D. (2005). Exposure Therapy for Problem Gambling via Videoconferencing: A Case Report. 1060-1064. Allcock. Differences in cognitive distortions between problem and social gamblers. (2008). 18(5). M. & Petry.M... (2008a). A. 311–328. Linehan. Journal of Contemporary Psychology. Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies. L. N. N. Oldham.. Problem Gambling in Romania: Updates.W.Heineman. Current trends and future directions in psychosocial treatments for pathological gambling.. Lupu. 22:138–151. J. Number 1. Behavioural completion mechanisms rather than primary drive maintain behavioural patterns. B. P. E. 142:366–372. The illusion of control.M. Washington. Journal of Gambling Studies Volume 24.. F.Vermont: Schenkman. comorbidity. Rathus. N. Switzerland: World Health Organization. (coord. The chase: Career of the compulsive gambler. Cluj-Napoca. C. (2005).. Stinson. Trends in cognitive-behavioural therapies (pp.G.unt. J. V. http://www. 435.2011 http://govinfo. Oxford University Press. C. Recovery for Compulsive Gamblers and Their Families: Losing Your Shirt. M. Recovery in Pathological Gambling: an Imprecise Concept. (2005a). (1992).library. Madrid: Organización Mundial de la Salud. (1995). Does spousal participation in Gamblers Anonymous benefit compulsive gamblers? Psychological Reports 71:914. J. R. Salkovskis (Ed. (2008). Pathological Gambling and Personality Disorders: an Exploratory Study with the IPDE. 50–57. Personality Factors as Predictors of Pathological Gambling. 1844-1864 Oakes. (2007) Overcoming Pathological Gambling therapist guide. & Rubio. N.) (2004).M. (2008) Jocul patologic de noroc la adolescenţi. Pathological gambling: Etiology. 47. F. M. Petry..gov/pmc/articles/PMC2293303/ Petry. H.H. (1980). Introduction. Cognitive-behavioral therapy in pathological gambling: A case analysis. & Heard. Epidemiologic Survey on Alcohol and Related Conditions. M. P.. (1980).. M. W. Lithium and lady luck: use of lithium carbonate in compulsive gambling. 185-192. Blaszczynski. M.E. (1992). Skills Training Manual for Borderline Personality Disorder. Changing ideas about the treatment of borderline personality disorder. B. Journal of Personality and Social Psychology. Activas Nervosa Superior [Praha. E. Accesat 06. National Gambling Impact Study Commission Final Report (1999). Maccallum. A cognitive perspective on gambling. J. (2005). (1984). Miller. (1991). 89 -94. Ladouceur. Suarez. New York: The Guilford Press. 107-118. Cognitive-behavioral treatment of chronically parasuicidar borderline patients. Psychological Reports. J. (2003).Current Directions in Psychological Science.edu/ngisc/reports/fullrpt. N. & Echeburua. S. pg. & Blaszczynsky. Armstrong.R. (2001). Editura Risoprint. McConaghy.7. ASCR Paris.nih. Lupu. Molde.R. http://www. Currie. Linehan. S. American Psychiatric Association – Work Group on Borderline Personality Disorder Opre.01. 48. I. Cognitive and Behavioral Practice. Miller.pdf McConaghy. M. (1975). 66. ProQuest Psychological Journal. Armstrong.) (2001). The Czech Republic]. Pérez-Urdániz. & Grant. International Personality Disorders Examination (IPDE). (1996).. CompCare Publishers. (2008). Petry.A. 69. 14 . Journal of Clinical Psychiatry.. M. S. Joukhador. 34 (3). J.. (1993b). & Lorvik. 80. J. R & Lachance. Ladouceur.L.M. 8. V. López-Ibor. Langer. Pols.. 43. Johnson. Comorbidity of DSM-IV pathological gambling and other psychiatric disorders: Results from the National problem gambling. ClujNapoca.. J. Loranger. Pallesen. Battersby. New York: John Wiley. W. D. Comorbidity of DSM-IV Pathological Gambling and other psychiatric disorders: Results from the national epidemological survey on alcohol an related conditions.

Couples treatment issues for recovering male compulsive gamblers and their partners. T. IL: Dow Jones/Irwin. DC. M. (1982)..E.. 10. Journal of Gambling Studies. Journal of Mental Health Counseling.2011 http://easg. Cognitive distortions in heavy gambling. (1998). (1970). 769 – 775. (1997). 67-82.M. Journal of Gambling Studies 7. Dialectical Behavior Therapy: A review and a call to research . World Psychiatyr 5:1 Sylvain. (2008): Komorbidität bei pathologischem Glücksspiel. Pergamon: The Netherlands. Accesat 07. Psychology of Addictive Behaviors. Psychopathology in pathological gamblers seeking treatment. V. Petry. O. Assessment. Tepperman. British Journal of Psychiatry.. H. & Morant. Raylu. Castillo. R. L. Rasmussen. S.. Psychiatric Services. Premper. & DiClemente. P.. S. (2003). 1009-1061. Ramon. (2009). & Armentano. M. M. The transtheoretical approach: Crossing traditional boundaries of therapy. W. 141:318–319. Journal of Gambling Behavior 1.Z. (2006). J.8.A. H. Moffitt. & Marcotte. M. M.. N. (1985). British Journal of Psychiatry. N. Treatment of compulsive gambling. R... 17. Edmonson. 61–72. N.& Peck. Salzmann. Treatment of pathological gambling: A critical review of the literature. Wulfert.. 1. Prochaska. Homewood. & Tarrier. C. (1993).119–130. Disordered Gambling and Its Treatment. Slutske. Blitz-Miller. Tracy. E. C. Personality and problem gambling. Smith. Clinical Psychology Review22. Seager. vol 50. & Oei. 54. IN: V. Journal of Gambling Studies. Conceptualizing and treating pathological gambling: A motivationally enhanced cognitive behavioral approach. Sharpe. 117:545–553.S. & Martell. 12. 4. & Schulz. E.org/media/file/vienna2010/presentations/Wed nesday/1330/P3/3_Barry_Tolchard. (2001). Cognitive and Behavioral Practice. Prevalence. A Comprehensive Review. L. R.. T. 457467. (1991) Examining the relationship between spousal involvement in Gam-Anon and relapse behaviors in pathological gamblers. 47.. T. British Journal of Psychiatry.P. C. (1996). Toneatto. T. Pathological Gambling.A... 193-203. E. N. R. Caspi. (2002). Calderwood. G. 1-15.. W. Management of borderline personality disorder: a review of psychotherapeutic approaches. N. (1999). Treatment of compulsive gamblers using electrical aversion. M. Ladouceur. International Journal of Social Psychiatry. 162.. 284–292.. (2003). (1984). Archives of General Psychiatry. The effectiveness of short-term group therapy upon the pathological gambler and wife. Caballo (ed) International Handbook of Cognitive and Behavioural Therapy for Psychological Disorders.. M. R. & Abell.117–131. J.. Cognitive andBehavioral Practice.Petry. P.(2004). no.M. Cognitive and behavioral treatment of pathological gambling: a controlled study. Tsanos. B. K. Experiencing Personality Disorder: a Participative Research. Steinberg. 16. Dragonetti.R.. Washington. A. In Zeitschrift Sucht.01. T.pdf Toneatto. K. 13:253–266. 727–732. Stone. Journal of Consulting and Clinical Psychology 65. pag 25 Specker. Sharpe. (2005). Journal of Gambling Studies 9:153–167. Ladouceur. J. Towards a cognitive behavioural model for problem gambling. Blanchard. L. B. N. S. A. Personality-Guided CognitiveBehavioral Therapy American Psychological Association. Zion. Cognitive-behavioural treatment for problem gambling. (1997). 15 . (2005). and Treatment of Pathological Gambling: A Review. 21. (1993). & Boisvert. Cognitive-behaviour therapy for problem gamblers: characteristics of treatment completer’s and non-completer’s. & Poulton. Carlson. heft 3. Johnson. M.M. Tolchard. (2010). C. 62.. E.H. P. C.

2001) Linehan et al. randomizaţi Abandon din studiu (Drop 16 din 60 (27%) au refuzat n=110 Bărbaţi şi femei cu TPB. Psihoterapie Dinamica Individuală (1 an) în 5 cohorte Follow-up după 12 luni SCC TCD vs. TO (6 luni tratament) treatment Terapie de grup + individuală Nu există follow-up SCC Terapie orientată TCD vs. 1 centru de tratament Femei cu TPB. Terapie centrată pe client (TCC) Ambele tratamente au durat 12 luni. 1 centru de tratament Terapia psihodinamică Munroe-Blum and Marziali (1995) Terapia comportamentală dialectică Verheul et al. Nu este necesar ca ei să fi avut episoade parasuicidare recente. TO (12 luni) Terapie de grup + individuală Follow-up în mediul ecologic după 12 luni SCC TCD vs. Nu este necesar ca ei să fi avut episoade parasuicidare recente. Au fost trimişi la tratament comunitar de sănătate mentală după o tentativă de suicid. sub. 1 centru de tratament Design Fornatul de tratament (SCC) Psihoterapie Interpersonală de Grup (PIG) vs.. 9 31(28%) s-au retras după randomizare. 2007) Studiu Bateman & Fonagy (1999. Este necesar ca ele să fi avut episoade parasuicidare recente. Un tabel meta-analitic al studiilor clinice controlate privind terapia tulburării de personalitate borderline (după Cristea et. Tratament Obişnuit (TO) (18 luni) Terapie de grup + individ ual Follow-up după 18 luni n=44 n=63 (2 cohorte) 10 s-au retras după randomizare şi încă 7 n=64 2 au refuzat alocarea la tratament şi au fost n=28 n=26 n = 3 au renunţat la începutul studiului. al. TO (12 luni) Terapie de grup + individuală Nu există follow-up Bărbaţi şi femei cu TPB. (1991) (1993) Femei cu TPB. Nu există follow-up Nr. (2001) (2003) Turner (2000) Eşantion Bărbaţi şi femei cu TPB. Nu este necesar ca ele să fi avut episoade parasuicidare recente. Nu este necesar ca ele să fi avut episoade parasuicidare recente. 1 centru de tratament Femei veterani cu TPB. 16 . 2 s-au retras după randomizare. 1 centru de tratament SCC TCD vs.ANEXE 1. Koons et al. 1 centru de tratament SCC Internare de zi fundamentată Psihanalitic (IP) vs.

2 au renunţat după mai puţin de 4 şedinţe. n = 19 (30%): Renuţarea la tratament CDT (16%). furie.out) au fost excluşi pentru că au refuzat să urmeze condiţiile studiului n = 17 (27%). Lifetime Parasuicide Count: comportamente automutilante Prezent. impulsivitate. depresie. CDT. Nici unul nu a abandonat terapia din grupul TO.6%). TO (14%) excluşi din analiză. rata de renunţare a fost la TCD N = 14 (37%). 3 subiecţi de control au trecut în grupul IP. (11%) Renunţarea de la tratament: TO. n = 45 (41%) rămaşi în total. n = 6 (13. ajustare socială etc (evaluate prin interviu). dar măsurările sunt autoevaluări IP> TO la 18 luni toate măsurătorile IP > TO la 18 luni follow-up (cu excepţia anxietăţii ca trăsătură) CDT > TO (la sfârşitul tratamentului) pentru acte parasuicidare şi zile de internare. Suicide and Self-Harm Inventory: episoade de tentative de suicid + automutilare Parasuicide History Interview (PHI) Numărul de episoade de suicid sau acte care necesită atenţie medicală sau tratament medical Evaluări comportamentale ţintă scală de la 0-8. Neclar Borderline Personality Disorder Severity Index: comportamente suicidare.N = 3 (23%) N = 8 (29%) per total Încă 14 după mai puţin de 3 sesiuni de tratament (13%). anxietate. 3 din grupul IP au abandonat în decurs de 6 luni. ideaţie suicidară TCD= TO pentru tentative suicidare depresie. furie. la TO. furie. zile de Ambele tratamente au prezentat îmbunătăţiri. N = 26 (77%). disociere. s-au retras în timpul tratamentului CDT (N = 3) & TCC (N = 6) (11/ 26: 42% per total). TCD >TCC la 6 & 12/12 luni pentru autorănire/suicid. sănătate mentală globală.N = 2 (17%). 4 din grupul TCD au refuzat tratamentul n = 6 (10%). TCD= TCC pentru anxietate 17 . Dintre cei care au participat la tratament. utilizată de evaluatori Mascarea (blindness) al evaluatorilor Rezultate Prezent Neclar. dar există dubii despre menţinerea lui Pentru comportamentul parasuicidar TCD = TO Automutilare TCD > TO Comportament impulsiv TCD> TO Prezent Prezent PIG = terapie dinamică individuală la 1 ani şi după 12 luni de follow-up Post tratament: TCD >TO pentru neajutorare. N =15 pacienţi în tratament la 12 luni Măsurători ale autorănirii intenţionate Parasuicide History Interview (PHI) Numărul de episoade de suicid sau acte care necesită atenţie medicală sau tratament medical Objective Behaviors Index (include tentativele de suicid şi automutilare) randomizarea sau nu au fost complianţi la cerinţele studiului. internare.

Gumley. F . Mărime mică a eşantionului.. Nu există follow-up.. method. Macaulay. Mărime mică a eşantionului. Follow-upul a constat din continuarea unui tratament mai puţin intensiv pentru grupul IP Numai femei.. Numai femei. Nu există grup de control. Journal of Personality Disorders. Adaptat după Davidson. P. Nu există follow-up.. et al. L. 20 (5). 431-449. and description of sample. Drummond. Rată mare de abandon pentru TO.CDT = TO la followup de 12 luni spitalizare Comentarii Elementele active ale tratamentului sunt neclare. Rată mare de abandon Pentru TO & CDT. 18 . Rată mare de abandon Nu există follow-up. Millar. Mărime mică a eşantionului.. A. H. (2006) A randomized controlled trial of cognitive behavior therapy for borderline personality disorder: rationale for trial. Tyer. Mărime mică a eşantionului. K. TO a fost mai sistematizată ceea ce a condus la o rată mai mică de abandon. Alianţa terapeutică de colaborare este responsabilă pentru la fel de mult din varianţă în îmbunătăţirea pacienţilor ca şi diferenţele dintre condiţiile de tratament.