You are on page 1of 28

SCOALA POSTLICEALA SANITARA- FEG- EDUCATIONAL

Biochimie
Profesor MIRELA MARIANA SOARE

Biochimie 2013

INTRODUCERE
Biochimia este o ştiinţă modernă, cu caracter complex, care are drept material de studiu materia vie şi fenomenele specifice acesteia, din punct de vedere al organizării, compoziţiei şi structurii biomoleculelor componente, precum şi al proceselor complexe de transformare a acestora, în corelaţie cu efectele energetice asociate reacţiilor metabolice. Cunoaşterea substratului biochimic al materiei vii, şi a mecanismelor reacţiilor biochimice oferă cheia înţelegerii ştiinţifice a fenomenelor particulare lumii vii cum ar fi: procesele fiziologice normale sau patologice, formarea speciilor, variabilitatea, ereditatea, reproductibilitatea, adaptabilitatea etc., şi proiectarea posibilităţilor de intervenţie şi de aplicare a unor alternative optime.

Caracteristici biochimice ale materiei vii
• Materia vie este constituită din aceleaşi elemente chimice care alcătuiesc materia lumii minerale, organizate în structuri care se supun aceloraşi legi, fizice şi chimice, care guvernează lumea nevie. • În constituţia organismele vii, vegetale şi animale, sunt reprezentate un număr de aproximativ 60 din cele peste o sută de elemente chimice cunoscute. Dintre acestea 12 elemente chimice (99,9%) se regăsesc în structura tuturor celulelor vii şi sunt denumite macrobioelemente: C, H, O, N, P, S, Cl, Si, Mg, K, Na, Ca. • Un număr de patru elemente chimice: C, O, H, N, reprezentând peste 99% din masa totală a organismelor vii se găsesc în proporţii diferite în plante, în animale şi în organismul uman. • În proporţii mai reduse, (aproximativ 1%), dar manifestând un important rol biocatalitic în procesele metabolice, se găsesc o serie de microbioelementele (oligobioelemente): B, V, Mn, Co, Ni, Mo, Cu, Zn etc. • De ordinul milionimilor de procente au fost identificate în cenuşa plantelor şi ultrabiomicroelemente: Au, Ag, Hg, Pb, Ge etc. • Deşi este constituită pornind de la molecule mici, cu compoziţie elementală simplă, (H2O, CO2, NH3, aminoacizi, monoglucide, lipide simple etc.), materia vie este total diferită prin proprietăţi de cea minerală, caracterizându-se printr-un înalt grad de complexitate şi organizare, într-o mare varietate de forme, rezultat al procesului de evoluţie îndelungat. • Cu toată varietatea şi complexitatea chimică a organismelor, materia vie este organizată după un principiu unitar. Componenţii celulari nu alcătuiesc o serie continuă, mărimea şi complexitatea biomoleculelor nu variază treptat. Majoritatea constituenţilor celulari sunt compuşi macromoleculari şi doar un număr relativ redus de biomolecule au dimensiuni mici, în timp ce speciile moleculare cu dimensiuni intermediare sunt practic absente. Această discontinuitate între mărimea şi gradul de complexitate a celor două tipuri de biomolecule este rezultatul mijloacelor pe care celulele le utilizează pentru edificarea lor.

Biomoleculele organice
• Moleculele compușilor ce alcătuiesc materia vie poartă denumirea de biomolecule . Aceste biomolecule condiţionează organizarea biochimică structurală și funcţională specifică tuturor organismelor vii.

2

Profesor- SOARE MIRELA MARIANA

Capacitate calorică mare → face să își păstreze timp îndelungat temperatura constantă. • Elementele mai puţin abundente ( P. O și N au o proprietate comuna aceea de a lega legaturi covalente prin distribuirea de perechii de electroni. 2. dar „ C ” se poate combina și cu el însuși rezultând edifici moleculare foarte complexe . • Cea mai mare parte din compușii atomilor sunt rău condutori de căldură și electricitate și au o căldură specifică ridicată . iar CL. de aici rezultă că compuși celulari sunt instabili. Formează cu ușurinţă legături de hidrogen ( disociază ușor în (H₃O)⁺ și (HO)⁻ ) 3. P. pentru că alături de C. instabilitate necesară desfășurării proceselor metabolice.SOARE MIRELA MARIANA . în calitate de componenţi ai enzimelor sau activatori a acestora. Apa B. utilă proceselor metabolice. Cl ) cât și cu elemente electropozitive ( H ) . • Elemetele rare participă în concentraţi extrem de mici în procesele metabolice celulare fundamentale.Biochimie 2013 • Ele pot fi : ¬ Anorganice : apa și sărurile minerale ¬ Organice : proteinele. • Are o serie de proprietăţii fizico. un elemente esenţial.asigură mediul optim de desfăşurare a reacţiilor metabolice . Mg ) iau parte ca elemente de construcţie în alcătuirea moleculelor ce intră în formarea organismelor vii. Sărurile minerale A.prezintă mare capacitate de solubilizare . coloid-osmotic în organism . • Atomul de N este. H. • În toţi compușii materiei vii „ C ” joacă rol predominant datorită configuraţie sale electronice ce îi permite să realizeze combinţii atât cu elemente electronegative ( O. • Atomii de H și O alături de atomul de C formează primi constituienţii elementari ai materiei vii (H₂O și CO₂ ). S. 4.chimice proprice vieţii : 1. Absenţa lor determină perturbări grave ale metabolismului celular. osmotic. glucidele. lipidele. Ca. H și O intră în compoziţia substanţelor proteice (compușii ce reprezintă structurile moleculare cele mai importante ale materiei vii ).participă la procesul de termoreglare 3 Profesor.reprezintă un mijloc de transport al substanţelor în sistemul circulator . Un excelent solvent pentru unii componenţii celulari Rolul apei în organism . Na și K sunt și ele indispensabile vieţii . N. • Atomii de C. enzimele și hormoni. Biomoleculele anorganice A. de asemenea. Apa este cel mai important lichid pentru viaţă ! • Este important nu doar pentru că e principalul constituent din punct de vedere cantitativ al organismului viu ci și pentru faptul că ia parte la organizarea structurală a sistemelor biologice și la activitatea metabolică a acestora. S. Participă în calitate de component de bază la formarea structurilor intracelulare și determină activitatea acestora.produce hidratarea numeroaselor substanţe .participă la procese de morfogeneză .asigură menţinerea echilibrului acido-bazic.

45 .Biochimie 2013 .2% o 0.00 .4% o 22 – 58 ani 51.5% o 2 – 7 ani 63. Cuantumul apei în organism .saliva 6.lichid intracelular 6.participă la transportul transmebranar.90 .lg H    Valorile pH-ului pentru diferite fluide biologice .plasma sanguină 7.50 – 3.SOARE MIRELA MARIANA .1% o 7 – 16 ani 58.suc gastric 1.35 – 7.8% conţinutul în apă a diferitelor ţesuturi  piele 72%  schelet 28%  muşchi 70%  ţesut adipos 23%  ficat 71%  inima 79%  creier 75%  plasma sanguină 90%  smalţul dentar 0.5 – 2 ani 69.2% bilanţul apei în organism 1300 ml Apa potabilă APA 850 ml 350 ml Alimente Metabolism DIN Aer expirat Piele Fecale 400 ml 500 ml 100 ml Urina 1500 ml - - pH = .variaţii în raport cu virsta:  fetus de 3 luni 94%  nou născut 68-74%  bărbatul adult 60-65%  femeia adultă 52% o 0 – 6 luni 72.40 – 7.7% o 71 – 84 ani 50.00 4 Profesor.organismul adult: 60-66% .

lapte matern 7.  Menţinerea stării fizico-chimice normale a coloizilor din organism şi a presiunii coloid-osmotice. F. Si. Ca2+. Sărurile minerale sunt prezente în organism atât sub formă de molecule cât și de ioni : 1. Zn.  Formarea sistemelor tampon fiziologice.  Intră în compoziţia unor efectori chimici: Co în vitamina B12.sistemele tampon primare prezente în plasma: H2CO3 / NaHCO3 este considerat cel mai important datorită dinamicii constituirii şi desfacerii componentelor. P  Oligoelemente 0. Cd. Cationi : Na⁺ . Mg. I şi variabile: Ni. K⁺ . Ca.05-0.sistemele tampon secundare prezente în hematii: Hb oxidată / Hb redusă KH2PO4 / K2HPO4 H. NaH2PO4 / Na2HPO4 H proteina / Na proteina .75%): K.00 Sistemele tampon fiziologice . NH₃⁻ .). joacă un rol important în coagularea sângelui. contracţia musculară şi funcţionarea muşchiului cardiac. Doze recomandate pe grupe de vârstă sunt prezentate în tabelul următor. iodul în hormonii tiroidieni etc Clasificarea elementelor minerale:  Macroelemente: C. Dozele recomandate de aport alimentar sunt de 400 – 1200 mg/zi.00 – 8. Cr. Ca2⁺ . Mo. ţesut cartilaginos. S. Cl-. Rolul compuşilor minerali în organism:  Contribuie la procese de morfogeneză (ţesut osos. Ele reprezintă 4% din greutatea corpului. fosfaţi și proteinele Sărurile minerale nu constituie o sursă de energie pentru organism dar ele sunt indispensabile vieţii. Menţine pH-ul sanguin constant la nivel pulmonar. Sărurile minerale sunt eliminate zilnic prin urină deci ele trebuie readuse zilnic în organism prin alimente. Mg2⁺ 2. Cl  Microelemente: Invariabile (indispensabile) : Fe. Cu.  Activatori în diferite reacţii enzimatice.Biochimie 2013 .  Realizarea sistemelor bioelectrice. N. Mn. ţesut conjunctiv etc. HPO42Extracelular – conţinut mai ridicat de Na+. Co.Hb B. O. de graviditate şi de lactaţie. V.SOARE MIRELA MARIANA . HCO3CALCIUL Este un constituent major al oaselor şi dinţilor.  Inhibitori ai unor reacţii enzimatice. 5 Profesor. H. B Repartiţia elementelor minerale : . Cantităţi crescute de calciu sunt necesare în perioada de creştere. H2PO4-.urina 5.Intracelular – conţinut mai ridicat de K+. Anioni : Cl⁻ . Se.40 .Hb / K. Na. Mg2+.

potasiu. intră în compoziţia oaselor şi dinţilor.0 – 0.Biochimie 2013 Tabelul Doze de calciu recomandate pe grupe de vârstă Vârsta (ani) 0. ~ 80 % din fosforul prezent în organism se concentrează în oase şi dinţi sub formă de:  fosfat tricalcic (hidroxiapatită)  fosfat de magneziu  fosfat de sodiu.5 Sugari 0.10 11 – 14 15 – 18 Bărbaţi 19 – 24 25 – 50 51+ 11 –14 15 – 18 Femei 19 – 24 25 – 50 51+ graviditate lactaţie mg/zi 400 600 800 800 800 1200 1200 1200 800 800 1200 1200 1200 800 800 1200 1200 Surse alimentare de calciu sunt prezentate în tabelul următor Tabelul Conţinutul în calciu al unor alimente Alimentul mg% produs Alimentul mg% produs comestibil comestibil Lapte praf 1300 Fasole albă.5 – 1.SOARE MIRELA MARIANA . 6 Profesor. 180 boabe Brânză burduf 922 Ciocolată cu lapte 175 Brânză schweitzer 900 Smochine 186 Caşcavaluri 720-750 Brânză de vaci 164 Telemea de oaie 388 Gălbenuş de ou 145 Frunze de 325 Ceapă verde 135 pătrunjel Alune 240 Lapte de vacă 125 Migdale 239 Hrean 119 FOSFORUL Alături de calciu. Intervine şi în absorbţia şi transformarea anumitor nutrienţi.0 1– 3 Copii 4– 6 7 . Dozele de fosfor recomandate prin aport alimentar la diferite categorii de vârstă sunt prezentate în tabelul III.

5 – 1.0 – 0.5 Sugari 0.0 1– 3 Copii 4– 6 7 . Surse alimentare (tabelul IV): Tabelul IV Conţinutul în fosfor al unor alimente Alimentul mg% produs Alimentul mg% produs consumabil consumabil Lapte praf 1000 Ciocolată 445 Brânză burduf 624 Arahide 400 Brânză Schweitzer 750 Nuci 360 Cacao praf 619 Creier 336 Brânză Olanda 520 Ficat 320 Gălbenuş de ou 500 Mazăre boabe 303 Caşcavaluri 480 – 505 Peşti 204 – 220 Migdale 465 Pâine neagră 164 Alune 460 Pătrunjel frunze 128 7 Profesor.SOARE MIRELA MARIANA .10 11 – 14 15 – 18 Bărbaţi 19 – 24 25 – 50 51+ 11 –14 15 – 18 Femei 19 – 24 25 – 50 51+ graviditate lactaţie mg/zi 300 500 800 800 800 1200 1200 1200 800 800 1200 1200 1200 800 800 1200 1200 Unii autori recomandă la copiii mici un aport de calciu mai ridicat decât cel de fosfor (raportul Ca/P supraunitar) iar la adulţi un aport de fosfor mai ridicat decât cel de calciu (raport Ca /P subunitar).Biochimie 2013 Tabelul III Doze recomandate de fosfor Vârsta (ani) 0.

ceapa verde. CLORUL ŞI POTASIUL Îndeplinesc roluri fiziologice esenţiale: în menţinerea echilibrului acido-bazic.5 – 1. în excitabilitatea neuromusculară (stimulatoare ale tonusului muscular). din care ~ 60% este prezent în oase.0 60 1– 3 880 Copii 4– 6 120 7 .5 40 Sugari 0. leuştean etc). SODIUL. spanacul.Sodiul reprezintă 2% . Mai sărace în Mg sunt: carnea şi derivatele sale.Biochimie 2013 MAGNEZIUL Alături de sodiu. Deprimă excitabilitatea neuro-musculară. Din conţinutul total de elemente minerale din organismul uman: .Potasiul 5% 8 Profesor. în metabolismul glucidic şi lipidic. leguminoase uscate. fructe. 26% în muşchi iar restul în ţesuturi moi şi lichide fiziologice. frunzele de mărar. peştele. derivate de cereale cu grad mare de extracţie (pâine neagră şi intermediară. pătrunjel. fructe de mare. Magneziul activează enzime care intervin în sinteza de proteine. hidric.0 – 0.SOARE MIRELA MARIANA . În organismul uman există 20 – 30 g magneziu. osmotic. în reglarea permeabilităţii membranelor. Este implicat în procesul de coagulare. Doze recomandate de aport alimentar pentru magneziu sunt prezentate în tabelul V. Tabelul V Doze recomandate de aport de magneziu Vârsta (ani) mg/zi 0. Alte surse sunt: alte legume.Clorul 3% . ciocolată.10 170 11 – 14 270 15 – 18 400 bărbaţi 19 – 24 350 25 – 50 350 51+ 350 11 –14 280 15 – 18 300 Femei 19 – 24 280 25 – 50 280 51+ 280 graviditate 300 Lactaţie 1-6 luni 355 6-12 luni 340 Surse alimentare Magneziul intră în structura clorofilei de aceea cele mai bogate surse de Mg sunt legumele verzi (salata. magneziul este cationul intracelular cel mai important. mălai).

Pentru potasiu.3 g/zi. . proteine.un consum de sodiu de 2300 mg/zi pentru persoane adulte. Tabelul 5-VI Dozele recomandate de fier Vârsta (ani) 0. un aport identic cu cel al sodiului. în eliminarea prin rinichi a produşilor de catabolism azotat. Surse alimentare  Sodiul: adus în alimentaţia zilnică mai ales sub formă de sare. Sodiul favorizează reţinerea apei în organism.5 – 1. FIERUL Este un element important al respiraţiei celulare.0 1– 3 Copii 4– 6 7 . Potasiul contribuie la eliminarea renală a sodiului şi stimulează diureza.) Necesarul de sulf este estimat la 1. laptele. fructe (în special banane). În organismul uman se găseşte cca 150 g sulf sub formă de compuşi anorganici (sulfaţi. hormoni. hormoni.0 – 0.SOARE MIRELA MARIANA 9 . pâine intermediară şi neagră. SULFUL Este necesar pentru asigurarea unei bune funcţionări a celulelor şi ţesuturilor. Dozele recomandate sunt prezentate în tabelul 5-VI. Organismul uman conţine 3-5 g fier. în activarea unor enzime. leguminoase uscate. legume. ţinându-se seama că absorbţia sodiului este de 90-95%.Biochimie 2013 Aceste elemente sunt distribuite în toate celulele şi ţesuturile organismului. Se recomandă . unele legume etc. peşte. sodiul şi clorul fiind prezente mai ales în lichidele extracelulare iar potasiul în lichidele intracelulare. vitamine. Clorul participă la fixarea şi cedarea la nivelul hematiilor a oxigenului şi a CO 2. Cantităţi mai mici conţin laptele şi derivatele lactate. Principala sursă de Na şi Cl: sarea (NaCl). Este un component fundamental al unor proteine.5 Sugari 0.  Potasiul: este larg răspândit în alimente de natură animală şi vegetală: carne. vitamine etc. este element constitutiv al globulelor roşii.10 11 – 14 15 – 18 Bărbaţi 19 – 24 25 – 50 51+ 11 –14 15 – 18 Femei 19 – 24 25 – 50 51+ mg/zi 6 10 10 10 12 12 10 10 10 10 15 15 15 15 10 Profesor. respectiv 2300 mg/zi. a cărui consum variază foarte mult de la o persoană la alta. sulfocianaţi) şi compuşi organici (aminoacizi. lipide etc. fiind un element necesar la formarea de HCl din sucul gastric. Surse alimentare de sulf sunt carnea.

0 IODUL Intră în compoziţia hormonilor tiroidieni.5 40 sugari 0.5 Pâine albă 1.0 Salată verde 2.SOARE MIRELA MARIANA .0 Nuci. Tabelul VIII Doze recomandate de iod Vârsta (ani) g/zi 0.5 Stridii 56 Gălbenuş de ou 7 Ou integral 2-2.3-8. Dozele recomandate de iod prin aport alimentar sunt prezentate în tabelul VIII.5 Lapte vacă. fasole. alune 3.5 Peşte 0. În organismul adult se găseşte o cantitate de 20-30 mg iod din care peste 75% este concentrat în glanda tiroidă.10 120 11 – 14 150 15 – 18 150 10 Profesor.Biochimie 2013 graviditate Lactaţie 1-6 luni 6-12 luni 30 15 15 Surse alimentare (tabelul VII): Tabelul VII Conţinutul în fier al unor alimente Alimentul mg/100 g produs consumabil Alimente de natură animală Ficat 8-14 Rinichi 10 Carne de vită 3. sânge.5-2 Mezeluri 2-2. restul se găseşte în glanda mamară.0 – 0. linte. iaurt 0.5 Pâine neagră 2.1 Brânzeturi 0.0 Carne de găină 1. mucoasa gastrică.5 – 1.7 Spanac 3.0 50 1– 3 70 copii 4– 6 90 7 .5-1.5-0.8 Alimente de natură vegetală Mazăre. soia 5.05-0.5 Carne de porc 3.

FLUORUL Fluorul apare în organism în concentraţii mici fiind localizat.1-0.5 – 1. Alimentele cele mai bogate în fluor sunt peştii (în special cei de apă sărată).5 1. Concentraţia de iod în laptele de vacă. Dozele recomandate de aport alimentar de fluor sunt prezentate în tabelul IX. fructele de mare.5-1. carne şi ouă variază în funcţie de dieta animalelor iar cea din plante (usturoi. Tabelul IX Doze recomandate de fluor Vârsta (ani) Sugari 0.1-0. fasole verde) depinde de concentraţia lui din sol. Concentraţia optimă de fluor în apa potabilă este de 1mg/dm3.50 mg/zi..SOARE MIRELA MARIANA 11 . o alimentaţie obişnuită aduce o cantitate de 0. Influenţează dinamica iodului. Excesul de fluor duce la apariţia unor stări patologice: osteofluoroza şi fluoroza dentară (boala pătată a dinţilor). în proporţie de 80 – 90% din alimente.25 -0.5 0. ceapă. ridichi.1/3 din cantitatea totală de fluor pe zi. Alimentele asigură 1/4 .5 Profesor. Surse alimentare Sursa cea mai importantă de fluor este apa potabilă. calciului şi fosforului. Doza toxică este apropiată de doza terapeutică de aceea se recomandă prudenţă în suplimentarea cu fluor a apei potabile sau a altor alimente. Alimentele conţin puţin fluor. Aportul de iod prin apa potabilă este redus. Creşterea aportului de iod se face prin sarea de bucătărie ( adaos de iodură de poatsiu sau iodat de potasiu). Cele mai bogate surse de iod sunt fructele de mare şi peştii cu un conţinut de 300 – 3000 µg iod/ kg. la nivelul oaselor şi a dinţilor sub formă de fluorapatită.0 – 0. frunzele şi mugurii arborelui de ceai. La noi în ţară se practică adăugarea de iodat de potasiu în concentraţii de 15 – 25 mg/kg.Biochimie 2013 bărbaţi 19 – 24 25 – 50 51+ 11 –14 15 – 18 19 – 24 25 – 50 51+ graviditate Lactaţie 1-6 luni 6-12 luni 150 150 150 150 150 150 150 150 175 200 200 femei Surse alimentare Iodul necesar organismului provine.5 0.5 0. aproape în totalitate.0 Copii 1– 3 şi adolescenţi 4– 6 mg/zi 0. Fluorul este un factor de protecţie al dinţilor faţă de agenţii cariogeni.0-2.

leucocite etc.). CUPRUL Este prezent în organism în cantităţi mici (100-150mg) concentrându-se în ficat creier. În tabelul X sunt prezentate dozele recomandate de aport alimentar. brânza. hipofiză. a ulcerelor varicoase. cerealele. peştele. inimă.5-6 ZINCUL Se găseşte în organism în cantitate de 2-3 g din care 60% intră în structura masei musculare. favorizează. 20% este situat la nivelul oaselor şi pielii iar 20% în restul organismului (ficat. gălbenuşul de ou.Biochimie 2013 7 .5-2. El are rol în sinteza proteinelor şi a globulelor roşii. Intră în compoziţia unor enzime şi joacă rol în sinteza proteinelor. Dozele recomandate de aport alimentar de cupru sunt prezentate în tabelul XI.10 11+ Adulţi 1. Zincul joacă rol important în numeroase afecţiuni dermatologice: accelerează cicatrizare plăgilor.0 1– 3 copii 4– 6 7 .0 – 0.0-2. hematii. are o acţiune antiimflamatoare asupra acneei. pancreas.10 11 – 14 15 – 18 bărbaţi 19 – 24 25 – 50 51+ 11 –14 15 – 18 femei 19 – 24 25 – 50 51+ graviditate Lactaţie 1-6 luni 6-12 luni mg/zi 5 5 10 10 10 15 15 15 15 15 12 12 12 12 12 15 19 16 Surse alimentare Principalele surse alimentare de zinc sunt fructele de mare.5 1. a arsurilor. muşchi. drojdia de bere.5 sugari 0.SOARE MIRELA MARIANA . 12 Profesor.5 1. carnea. măduva osoasă. în anumite cazuri regenerarea părului. rinichi. Tabelul X Doze recomandate de zinc Vârsta (ani) 0.5 – 1.

Se găseşte în special în carne cereale. drojdia de bere.7 0.5 1.0 1.5-3. uleiuri rafinate. în graviditate şi lactaţie de 65-75 µg/zi.5 1. cerealele. ficatul. Asigurarea necesarului de elemente minerale se face printr-o raţie alimentară echilibrată. peşte. crustaceele.0 1.7-1. adulţi de 50-70 µg/zi. Seleniul se găseşte în cerealele complete.5-2. carne. Intervine în metabolismul lipidic având rol în prevenirea aterosclerozei.5 – 1.Biochimie 2013 Tabelul XI Doze recomandate de cupru Vârsta (ani) Sugari 0.SOARE MIRELA MARIANA .4-0.0 – 0.0 Copii 1– 3 şi adolescenţi 4– 6 7 . laptele şi derivatele lactate etc.0 Surse alimentare Alimentele cele mai bogate în cupru sunt fructele de mare. 13 Profesor.6-0. De aceea se impune cunoaşterea cuantumului diferitelor elemente minerale din diferite alimente de natură vegetală şi animală. CROMUL Este considerat ca un factor de toleranţă la glucoză.5 0.6 0. SELENIUL Seleniul este considerat antioxidant biologic.0-2. alunele. Necesarul zilnic de crom este estimat la 50-200 µg. El acţionează în prezenţa vitaminei E. Facilitează captarea insulinei de către receptorii tisulari specifici.10 11+ Adulţi mg/zi 0. ciocolata. rinichii.0-1. legumele şi fructele uscate. Necesarul de seleniu este: copii şi sugari de 10-30 µg/zi.

• sunt reactii oxidative cu pierdere de electroni • se caracterizeaza prin eliberarea de energie in cursul reactiei • exemple: glicoliza. peritoneal. • se caracterizeaza frecvent prin reactii de reducere (aditie de electroni) • necesita consum de energie ( din ATP (acidul adenozintrifosforic).sinteza unui compus complex dintr-unul sau mai multi compusi simpli . cu recuperarea unei parti din energia stocata.degradarea unui compus pana la obtinerea de compusi finali. • Metabolismul bazal = 9 cal/ cm/ zi. sinteza acizilor grasi. METABOLISMUL APEI • Apa reprezintă o componentă importantă a materiei vii.Biochimie 2013 METABOLISMUL • • • CALE METABOLICA : este o succesiune de reactii responsabila de: În organismul uman au loc numeroase reacţii chimice ce dau naștere la căldură. • Necesarul de apă = 1 cal = 1 ml = 2600 ml apă. ciclul Krebs. • Mai este și apa ce formează producerea de secreţie a unor glande ( salivare. aceasta fiind obtinuta din degradarea unor alte molecule complexe. intestinale ). Repartiţia apei în organism • Apa e împărţită în 2 sectoare mari si 1 sector mai mic dar special: ¬ Intracelular = 55 % din totalul de apă din organism ¬ Extracelular = 45 % din totalul de apă din organism (plasmă. limfă și lichid interstiţial ) ¬ Lichid transcelular ( pleural. la o temperatură de 20 – 21 . mușchii.SOARE MIRELA MARIANA . în repaus fizic și psihic la cel puţin 14 ore de la ultima masă și 24 ore de la ultima masă de proteine. • Catabolism = reactii de degradare prin care molecule mari (in care este stocata energia) sunt transformate in molecule mici. • Compoziţia lichidului intracelular : 14 Profesor. beta-oxidarea acizilor grasi (degradarea acizilor grasi) • Anabolism = reactii de sinteza a macromoleculelor din molecule (unitati) mai mici. . NADH. • La nou-născut apa totală corporală poate ajunge până la 75 % din greutatea corporală. sinteza de ADN sau ARN. sinovial. • Necesarul de apă este acelaș pentru toate vieţuitoarele chiar dacă diferă de la o specie la alta. • În structura organismului uman apa reprezintă ≈ 60% din greutatea corporală la bărbaţi ( adult ) și 50% la femei ( adult ). gastrice. cefalorahidian și cel din tubul digestiv ) • Apa mai este conţinută și in oase. METABOLISMUL BAZAL • Reprezintă energia necesară unui organism ( om ) aflat în stare de veghe. Metabolismul = motorul biochimic al organismului. FADH2) • exemple : gluconeogeneza. • Necesarul de apă e exprimat prin senzaţia de sete. Exemplu : ciclul Krebs. • Pentru a obtine molecule complexe se cheltuie o cantitate foarte mare de energie. energie și la metabolismul necesar vieţii. NADPH. intraocular. • Cai amfibolice : sunt succesiuni de reactii in care se intalnesc deopotriva cai anabolice si catabolice .

iar cea din compartimentul extracelular e 302 mmol/l. • Concentraţia toatală a ionilor din compartimentul intracelular e 368 mmol/l.SOARE MIRELA MARIANA .0 0 302 10 160 1 13 140 4 1.Iar anioni intracelulari sunt fosfatul și proteinele.2 1.1 principal cation extracelular e : Na • Pompa de Na-K are rolul de a menţine o concentraţie mică a Na intracelular și o concentraţie mare a K intracelular.Biochimie 2013 .0 145 4 1.0 16 292 117 27 1. • Compoziţia lichidului extracelular : . TIPUL LICHID INTRACELULAR LICHID EXTRACELULAR Plasmă/ ser Cationi Sodiu Potasiu Calciu ( ionic ) Magneziu (ionic ) Anioni Clor Bicarbonat Fosfaţi Proteine Total 3 10 106 65 368 102 27 1.2 principalii cationi intracelulari : K și Mg . • Presiunea hidrostatică reprezintă presiunea sângelui dată de inimă și exercitată de lichid . 15 Profesor. Ea are o valoare de 35 mmHg și tinde să scoată apa din vasele de sânge.0 Lichid interstiţial Schimbul de apă • Schimbul de apă și electroliţii între vasul de sânge și sectorul interstiţial se face de la concentraţie mare la concentraţie mică.2 1. cu o valoare de 25 mmHg și ia tinde să reţină apa în vasul de sânge. • Presiunea coloid-osmotică reprezintă presiunea dată de prezenţa proteinelor în vasul de sânge. • Deplasarea apei și a electroliţilor din celule în interstiţiu se face prin consum de energie .

16 Profesor. greaţa . nicotină și morfină. trauma . Rezultă un total de 2600 ml. • Aportul de apă • Reprezentat de : . • Necesarul de apă este asigurat prin senzaţia de sete. • Alţi factori care stimulează senzaţia de sete sunt scăderea volumului compartimentului extracelular și angio . abuzul de alcool. Atunci când acest bilanţ hidric este negativ apare deshidratarea. • Acest ADH mai poate fi stimulat și în alte condiţii cum ar fi : stresul . • Secreţia ADH . Acest hormon este depozitat într-o glanda și anume glanda hipofiză anterioară.SOARE MIRELA MARIANA . • Exemplu : O pierdere de 6 l de apă. iar concentraţia plasmatică a Na va crește cu 20 mmol/l . graviditatea .ului determină creșterea reabsorbţiei renale a apei și contribuie la restabilirea osmolarităţii normale. Tulburări ale metabolismului apei. • Pe lângă glanda hipofiză mai sunt niște glande care au rol în reglarea metabolismului apei și anume glandele corticosuprarenale prin stimularea hormonilor mineralo-corticoizi (ce au rol în reţinerea Na și a apei în organism la nivel renal). De asemenea. • 100 g lipide →oxidare→ 100 ml apă • 100 g glucide →oxidare→ 55 ml apă • 100 g proteine →oxidare→ 40 ml apă • Absorbţia apei are loc la nivelul intestinului.Biochimie 2013 Reglarea metabolismului apei • În mod normal trebuie să fie un echilibru între aportul și excreţia apei. hipoglicemia. • Atunci când necesarul de apă este în deficit se transmit anumiţi senzori la osmo-recetori din hipotalamus care va controla senzaţia de sete prin stimularea unui hormon antidiuretic (ADH ). • Excreţia de apă • Apa se elimină din organism prin : • Urină = 1600 ml • Piele = 500 ml • Aer expirat = 350 ml • Fecale = 150 ml ―――――――――― • Total de 2600 ml • Raportul dintre cantitatea de apă ingerată plus apa endogenă și cantitatea de apă excretată se numește Bilanţ hidric. • Excesul sau deficitul de apă în organism afectează atât compartimentul intercelular cât și pe cel extracelular și poate fi detectat prin schimbări ale concentraţiei Na. un exces de 6 l de apă va duce la o scădere cu 20 mmol/l a concentraţie de Na.tensina II. al cărui centru se află în creier la nivelul hipotalamusului. 2 l se vor pierde din compartimentul extracelular.apa exogenă (prin ingestie de apă = 1400 ml și prin alimentaţie = 800 ml ) -apa endogenă ( eliminată în organism prin arderile sau oxigenări celulare) = 400 ml . • Acest metabolism al apei e reglat pe cale nervoasă și umorală.

Lizozomi 7. • Deficitul de apă îl tratam prin administrare de apă orală sau administrare i. dureri de cap. Elemente ale citoscheletului 9. sete și gură uscată.v. • Tratamentul se efectuează în formele ușoare prin restricţia ingerări de apă și în cele severe prin administrare i. sindrom de subnutriţie. confuzie. 2. Apa se acumulează atât în compartimentul extracelular cât și în cel intracelular. de glucoză 5 % . • Excesul de apă deci apare cand apare o afectare a excreţie. CELULA caracteristici biochimice corelate cu caracteristici structurale CELULA = unitatea fundamentala a activitatii biologice la nivelul unui organism. infecţii ale sistemelor respirator si nervos și datorită insuficienţei glandei corticosuprarenale. hepatită cronică) și se reţine apa în organ și anume în interstiţiu.Biochimie 2013 Deficitul de apă • Aportul scăzut de apă este frecvent întâlnit in practica medicală la vârstnici sau pacienţi inconștienţi. oligurie și osmolaritate crescută a urinei. convulsii și comă . Nucleu: are membrana dubla cu pori. Aparat Golgi 6. • Mai sunt și alte tipuri de edeme ca de exemplu: Edemul cardiac: se datorează creșteri presiuni hidrostatice în capilarul venos determinând retenţia apei în interstiţiu.SOARE MIRELA MARIANA . Reticulul endoplasmatic: o retea de cisterne (tuburi) cu ribozomi pe suprafata 4. contin ARN si proteine specifice 5. • Simptomele care apar sunt cauzate de edemul cerebral: tulburări de comportament . de soluţii saline hipertone pt a crește concentraţia de Na. Edemul hepatic: se datorează scăderi proteinelor plasmatice (în foamete. Excesul de apă • Cea mai frecventă cauză în practica medicală este secreţia de ADH din traume.v. Celula eucariota prezinta mai multe fractii subcelulare (organite) : 1. La analizele de laborator vom întâlni creșterea concentraţiei de sodiu plasmatic. Ribozomi: liberi sau atasati RE. Membrana plasmatica • Toate acestea se pot studia separat urmand un protocol pentru izolarea lor : • extractie • omogenizare • centrifugare diferentiata (fractionare subcelulara) 17 Profesor. Mitocondrii – au membrane dubla (externa si interna. • Simptomele deficitului de apă sunt nespecifice: confuzie. cea interna este impachetata sub forma de creste) 3. contine majoritatea ADN-ului organizat in cromosomi si un nucleol. Peroxizomi 8.

• Transformarile metabolice sunt corelate cu: 1. in timpul asimilatiei si dezasimilatiei. Digestia 2. din mediul extern . beta oxidarea acizilor grasi (AG) Sinteza proteinelor ( translatia ARN) Marker enzimatic ADN sintetaza Glutamat-DH ARN G-6-P-aza (Glucozo-6-Phosfat-aza) Hidrolaze Gal-transferaza Catalaza LDH (Lactat DeHidrogenaza) Na. K.Oxidarea biologica • Organismele vii = sisteme deschise fata de mediul inconjurator → schimburi de substante si energie. metabolismul asigura: .eliminarea unor compusi nefolositori organismului. sinteza AG Transportul moleculelor prin membrane Adeziunea intercelulara METABOLISMUL.Biochimie 2013 • Fiecare dintre compartimentele celulare poseda de regula un marker enzimatic.insusirea de catre organism a unor subst. in diferite tesuturi si organe ale acestuia. Etapele metabolismului • Transformarile metabolice se diferentiaza in functie de etapele parcurse de materia din mediul exterior sau specifica organismului viu. organe 6. ATP-aza 5’-nucleotidaza Reticul endoplasmatic Sinteza lipidelor Lizozomi Aparat Golgi Peroxizomi Citoplasma Membrana plasmatica Reactii de degradare Reactii de glicozilare Degradarea AG. Transportul substantelor exogene la tesuturi si organe 4. Transportul substantelor endogene la tesuturi.folosirea acestor substante exogene pt. aminoacizilor. Glicoliza. • Metabolismul reprezinta totalitatea transformarilor care se produc ca urmare a interactiunii dintre organismele vii si mediul inconjurator si pe care se bazeaza existenta si dezvoltarea organismelor vii. producerea si degradarea H2O2. 18 Profesor. Absorbtia 3. • Practic. Organite celulare Nucleu Mitocondrie Ribozomi Functia majora (calea metabolica) Sinteza de ADN si ARN (transcriere) Ciclul Krebs.SOARE MIRELA MARIANA . Metabolismul intermediar 5. functionarea si dezvoltarea organismului . Eliminarea substantelor exogene sau endogene din organism • Metabolismul intermediar = totalitatea transformarilor de substante si energie care au loc in interiorul organismului. rezultati din transformarile chimice din organsim.

de rezerva  transf. in alte subst. cu degradarea prorgresiva a substantelor oxidate si eliberarea treptata de energie. → la nivelul lui se produc reactii exergonice si endergonice. • Mecanisme speciale de oxidare = reactii consecutive. concentratia acesteia scade. • • Procese celulare endergonice Biosinteza. majoritatea reversibile. cu conditia ca prima sa fie apreciabil mai mare decat a doua (→ ↑ energiei libere) → sistem eterogen. evolueaza spre starea de echilibru prin ↓ energiei libere si ↑entropiei. functii vitale si biosinteza subst. in alte subst.SOARE MIRELA MARIANA . ce urmeaza a fi eliminate sau excretate Termodinamica sistemelor vii • • • • Organismul viu este: → sistem deschis → sistem complex in stare stationara. chiar in conditiile ↑ energiei libere Termodinamica chimica → sisteme izolate (cu evolutie bazata pe procese reversibile). in alte subst. fiziologic active  transf. energia eliberata de o reactie exergonica putand fi utilizata pt. Oxidarea biologica • are rol important in primul rand pentru transformarile care se produc in scopul eliberarii de energie. compartimentat in faze intre care exista suprafete de separare: prin trecerea unei substante dintr-o faza intr-alta. este cel mai important proces celular care se desfăşoară cu consum de energie. cu rol plastic  depunerea ca atare sau transf. ceea ce deplaseaza echilibrul in sensul formarii unei noi cantitati din substanta respectiva. producerea unei reactii endergonice. sunt celelalte trei procese celulare care necesită energie. care sunt forme ale lucrului mecanic şi transportul activ. care este o reflectare a lucrului osmotic sau de concentraţie. in scopul obtinerii de energie  transf. in cantitati mici. pt. prin care se realizează lucru chimic. 19 Profesor. → in stare de neechilibru mentinuta datorita aportului extern de substante si energie. Contracţia şi motilitatea. endergonice.Biochimie 2013 • Substantele exogene absorbite sunt folosite pentru:  biosinteza de subst. in subst.

Biochimie 2013 Respiratia celulara 1. Coenzima Q 5. Grupe Fe-S. în cazul oxidării legăturilor C .Flavin Adenin Dinucleotide sau b. respectiv de electroni) 2. este donorul de electroni.Transferul de electroni sub forma atomilor de hidrogen 3. este acceptorul de electroni.+ 2 H+ pentru a forma FMNH2 (FADH2) • Pot accepta 2 e. Carbonul nu se combina direct cu oxigenul. ci numai indirect. FMN. Fe2+ .Transferul direct de electroni 2. Hemul citocromilor 1.Flavin MonoNucleotide au rol de transportatori de electroni. 2.Transferul de electroni sub forma ionului de de hidrură 4. cu oxigenul din apa. Transferul direct de electroni • Poate fi descris in mod conventional sub forma oxidarii ionului feros de catre ionul cupric:  Fe2+ + Cu2+ ↔ Fe3+ + Cu+ • sau altfel scris:  Fe2+ ↔ Fe3+ + e Cu2+ + e. iar CO2 apare in urma unor reactii de decarboxilare Purtatori universali biologici de electroni 1. FMN (FlavinMonoNucleotid.forma oxidata) / FMNH2(FADH2) (formele reduse). ionul cupric.↔ Cu+  unde: ionul feros.+ 2 H+ pentru a forma FMNH2 (FADH2) 20 Profesor. Cu+ . deci substratul oxidat şi respectiv agentul oxidant. intre cele 2 substante plasandu-se o serie de substante intermediare (hidrogenul substratului nu se combina direct cu oxigenul. FAD. ci trece la acesta prin intermediul unor transportori de hidrogen. Oxidarea se face prin dehidrogenare (DH) 3. deci substratul redus şi respectiv agentul reducător.forma oxidata) (FAD) (Flavin Adenin Dinucleotid.C: c. In general oxigenul nu vine in contact cu substratul. Pot accepta 2 e. Transferul de electroni sub forma atomilor de hidrogen Flavin nucleotidele a. NAD(P)+ (nicotinamid adenin dinucleoid (fosfat) –forma oxidata ) / NAD(P)H nicotinamid adenin dinucleoid (fosfat) –forma redusa).SOARE MIRELA MARIANA . care se reduce. sub forma atomilor de hidrogen. care se oxidează.

Fe+++). Semichinona poate accepta al 2 lea e-.intre purtatori care transfera 2e. pe jumatate redus. Transferul de electroni prin legarea covalenta a oxigenului • Oxigenul se combină cu un reactant şi este încorporat prin legare covalentă în produsul de reacţie: R-CH3 + 1/2 O2 ↔ R-CH2-OH 21 Profesor.(de ex. respectiv in cazul oxidărilor grupelor funcţionale ce conţin oxigen: NAD(P)+/NAD(P)H • Perechile conjugate NAD+/NADH au un rol principal in transferul de electroni specific catabolismului..SOARE MIRELA MARIANA .formand un radical semichinonic. 3. formand FMNH2 (FADH2). iar NADP+/NADPH in transferul electronilor de la intermediari ai catabolismului la intermediari ai biosintezei. poate accepta 1 e. • Concentraţia totală a perechilor conjugate redox se menţine la un nivel practic constant. Acest transfer are loc în cazul oxidărilor mediate de NAD+ (Nicotinamid Adenin Dinucleotid.Biochimie 2013 O H C H 3C H 3C C C C H C C N CH2 HC HC HC H2C OH OH OH O O P OON C C N C NH C O H C H 3C O H 3C O H C NH C H3C O H3C C C C H C C N CH2 HC HC HC OH2C OH OH OH O O P OOH N C C N H C NH C O H N C C C C N CH2 HC HC HC H2C OH OH C C C C H N e + H+ e + H+ OH O O P O- FMN FMNH· FMNH2 FMN (FAD).(de ex. NADH) si cei care accepta doar 1e. Putand sa accepte/doneze 1 sau 2 e-. legata de centrul activ al unor enzime. Transferul de electroni sub forma ionului de de hidrură Ionul de hidrură (:H-) este format dintr-un proton şi doi electroni.forma oxidata). ca urmare a reacţiilor la care acestea participă în cadrul catabolismului (NAD+/NADH) şi în cadrul anabolismului (NADP+/NADPH). FMN (FAD) au un important rol in medierea transporului de e.

Contine o catena isoprenoida lunga. Se poate plia formand o structura mai compacta care se gaseste in mijlocul membranei. solubila in apa. cu un singur hem.↔FeII • Diferiţii citocromi au valori diferite ale potenţialului reducător standard. Q. Coenzima Q (ubichinona) Este o coenzima liposolubila. intre 2 monostraturi lipidice. Catena isoprenoida este mai lunga decat latimea bistratului lipidic al membranei celulare. dar toţi au ca grupare prostetică hemul. De exemplu. acceptând electroni de la purtătorii flavinici de joasă energie. ubichinona) este foarte hidrofoba. Absorbanta se modifica in functie de starea oxidata sau redusa a fierului din hem. cu Fe acceptor sau donor de electroni. electroni pe care îi transferă altui citocrom şi în final îi donează oxigenului molecular. care difera intre ei prin substituentii de pe nucleul porfirinic si prin pozitiile caracteristice ale benzilor lor de absorbtie in vizibil. in celulele umane n = 10. (X.Biochimie 2013 4.  Fe din hem este legat de obicei de 2 liganzi axiali.SOARE MIRELA MARIANA . fiecare constand in mai multe polipeptide si includzand purtatori multiplii de electroni. b si c. • Intre atomii de fier din hemul diferitilor citocromi se poate realiza transferul unui singur electron: FeIII + e. care participa la transportul electronilor de la substratele organice la oxigen in lantul respirator al mitocondriei. Citocromii • Sunt proteine transportoare de electroni având ca grupă prostetică hemul. Citocromii absorb lumina la lungimi de unda caracteristice. chiar in cadrul aceleiasi proteine.  Fierul din hem poate realiza o tranzitie de 1 e. care se transformă astfel în oxigen ionic şi se combină cu ionii de hidrogen formând apa. Unele grupe prostetice hem pot fi desemnate separat ca citocromi. Se dizolva in miezul hidrocarbonat al membranei mitocondriale.Y) in plus fata de cei 4 atomi de N porfirinici.  Liganzii axiali pot fi atomi de S sau N ai catenelor laterale ale aminoacizilor.intre starea ferica si feroasa:  Fe+3 + e. O CH3O CH3 CH3 CH3 CH3O O (CH2 CH C CH2)nH H 2C C C H CH2 coenzyme Q isoprene Coenzima Q (CoQ. Fe+2  Nucleul porfirinic este plan. 5.  Citocromul c este o proteina mica.  Unii citocromi fac parte dintr-un complex integrat membranar. în centrul căruia atomul de fier se poate afla în formă oxidată (Fe +III) sau în formă redusă (Fe +II). hemul a si a3 care sunt parti ale complexului IV din lantul respirator sunt deseori mentionati ca cyt a si a3. 22 Profesor. • S-au evidentiat 3 clase de citocromi a. formata din mai multe unitati izoprenice.

crevasa hemului din citocromul c. S Cys Fe S Cys daorita proximitatii atomilor de Fe. chiar Two iron-sulfur centers from complex I daca ele contin 2 sau mai multi atomi de Fe. S Fe S S Fe Ex. complexati prin intermediul unor atomi de S elementar sau din cisteina. 2-iron Fe-S Proteinele transportoare de electroni pot contine mai multi centrii Fe-S. 3 . Ele pot interactiona cu resturile anionice ale complexelor membranare de care se leaga citocromul c. X N Fe N Y N N complex IV      cyt. la suprafata. Fe+32. cand se accepta sau cedeaza un electron. c Resturile de Lys (lizina) incarcate pozitiv (in magenta) inconjoara.: un centru cu 4-Fe poate trece in S Cys Cys Fe S urmatoarele stari redox : S Cys S Fe Cys S S S Fe S Cys S Cys Fe+33. Fe+22 (reduced) Iron-Sulfur Centers 23 Profesor.SOARE MIRELA MARIANA . 4-iron Fe-S Grupele Fe-S cu 4 atomi de Fe. PDB file 5CYT PDB file 5CYT PDB 5CYT Cytochrome c heme His Met Lys13 Heme in cytochrome c  Heme in cytochrome c Lys 72 Un hem care leaga O2 poate avea o pozitie axiala de ligand libera. Grupele prostetice Fe-S contin 2. Centrii Fe-S transfera doar un electron. Resturile de cisteina furnizeaza S ca ligand pentru fier si tin grupele prostetice legate de proteina. Fe+21 (oxidized) + 1 e.Biochimie 2013  Liganzii axiali in cyt c sunt Met S (galben) si His N (albastru). au o structura tetraedrica cu atomii de Fe si S alternand in colturile unui cub. 4 sau 8 atomi de fier.

lipide. proteine) provenite din alimente sau din rezervele celulare. acid uric. 24 Profesor. • Stadiile al-III-lea şi al IV-lea – reprezintă respiraţia celulară şi cuprinde procesele prin care acetilCoA este transformată în dioxid de carbon şi apă. acizi graşi) sunt degradate la un compus unitar. mai simplu. • Pe lângă amoniac. acetilCoA.Biochimie 2013 CATABOLISMUL • Catabolismul cuprinde toate procesele degradative pe care le suferă moleculele nutritive (glucide. uree. Prin transformările realizate se formează cea mai mare parte din energia celulară sub formă de ATP. dioxid de carbon.SOARE MIRELA MARIANA . ca produşi finali ai catabolismului mai rezultă acid lactic. • Degradarea principiilor alimentare se caracterizează prin convergenţă şi se realizează în mai multe stadii: • Stadiul I – nutrienţii sunt descompuşi în unităţile constituente caracteristice. glucoză. apă. • Stadiul al-II-lea – unităţile de bază (aminoacizi. etc. creatinină.

SOARE MIRELA MARIANA .Biochimie 2013 25 Profesor.

• Oxidarea glucozei la CO2 are loc cu o modificare a energiei libere standard de -2. • Glucoza = remarabil precursor pentru un mare numar de intermediari pentru reactiile de biosinteza. celulele depoziteaza cantitati mari de surse de unitati de hexoze. • Cand nevoia de energie creste. ciclul Krebs având şi un rol anabolic. glucoproteide. • Prin stocarea glucozei sub forma de polimeri cu masa moleculara mare ca amidon sau glicogen. mentinandu-si o osmolaritate relativ joasa a citosolului. glucoza este eliberata din polimerii sub forma carora e stocata si folosita pentru a produce ATP pe cale aeroba sau anaeroba.SOARE MIRELA MARIANA . 26 Profesor. Catabolismul glucozei • Căi de obţinere a energiei şi metaboliţilor pentru creştere  Glicoliza (calea Embden Meyerhof Parnas) – degradarea oxidativa a glucozei.Biochimie 2013 Metabolismul glucidelor Rolul glucidelor 1) energetic → principala sursa de energie pentru organismele animalelor superioare 2) plastic → sub forma de mucopolizaharide. • Un proces in 9 etape care transforma acetatul din acetil coenzima A in CO • Totodată unii intermediari ai ciclului Krebs sunt precursori importanţi în biosinteza unor compuşi cu activitate biologică. heterozide 3) de rezerva → glicogenul Observatie: Excesul de glucide se transforma in gliceride si se depoziteaza ca atare. • Este relativ bogata in energie potentiala → un bun combustibil. animaleleor si al multor microorganisme. aminoacizilor şi acizilor graşi rezultaţi prin hidroliza principiilor alimentare după metabolizarea specifică la acetil CoA (Coenzima A). fara interventia oxigenului)  Metabolismul piruvatului  Ciclul acizilor tricarboxilici  Calea pentozofosfatilor (degradarea oxidativa a glucozei in prezenta oxigenului) Importanta glucozei • Glucoza → pozitie centrala in metabolismul plantelor.840 kJ/mol. Caile majore de utilizare a glucozei CICLUL KREBS • Ciclul Krebs reprezintă calea catabolică finală în transformarea glucozei.

In acest proces. Compuşi macroergici • O parte din energia generată de oxidările biologice se elimină din sistem. • c) SuccinilCoA este precursorul protoporfirinei IX din structura hemului. iar o altă parte este înmagazinată în celule sub forma unor compuşi organici macroergici. La sfarsitul ciclului se reface oxalacetatul si se obtine ATP si alti compusi macroergici. Urmatoarele 8 etape participa la conversia citratului inapoi la oxalacetat. făcând legătura cu metabolismul proteic. S sau N. • d) Unii intermediari ai ciclului Krebs sunt verigi importante în metabolismul aminoacizilor Principiul de funcţionare a ciclului lui Krebs       Acetil CoA intra in ciclu si se combina cu oxalacetatul pentru a forma citrat. • Compuşii macroergici = compuşi organici ce conţin legaturi covalente a căror hidroliză are loc cu eliberarea unei cantităţi mari de energie (compusi cu reactivitate mare. • b) α-cetoglutaratul şi oxaloacetatul participă la reacţii de transaminare. acetatul este oxidat la 2 CO2. donori de energie). astfel de legături sunt prezente în compuşii ce conţin P. • Aceste legături sunt denumite legături de înaltă energie (macroergice). Oxidarea fosforilanta.SOARE MIRELA MARIANA . cum ar fi:  fosfoenolpiruvaţi (esteri fosforici ai enolilor)  fosfocreatină sau fosfoarginină  ATP (AdenozinTriPhosfatul)  acetilcoenzima A (anhidrida mixta intre acizi si functiunea tiol) 27 Profesor.Biochimie 2013 • a) Citratul poate să iasă din mitocondrie în citoplasmă unde generează acetilCoA necesară biosintezei acizilor graşi şi steroizilor. Oxalacetatul reintra in ciclu. • Această energie este conservată într-o formă chimică pentru a putea fi utilizată ulterior în reacţii endergonice.

• Au posibilitatea de a funcţiona ca transportori de H+ de pe faţa citosolică spre cea dinspre matrice a membranei. mercuricele.4-dinitrofenolul. pH. decuplând ATP-sintaza. se consideră că valoarea energiei eliberate este de ordinul de mărime menţionat. Inhibitorii lanţului transportorilor de H+ şi electroni şi ai fosforilării oxidative • Procesul de respiraţie celulară poate fi afectat de anumiţi compuşi ce împiedică transferul H+ şi electronilor prin lanţul respirator sau cuplarea cu fosforilarea oxidativă. de regulă. Energia eliberată de transferul de electroni este disipată sub formă de căldură.AdenozinTriPhosfat • Este compusul care constituie rezervorul de energie al celulelor vii. Membrana internă a mitocondriilor din celulele ţesutului adipos brun conţin o proteină endogenă denumită termogenină sau UCP-1 (uncoupling protein – 1. se eliberează 12 000 cal per grupă. • b) Inhibitori ai complexelor II şi III (blochează transportul electronilor): antimicina (antibiotic din Streptomyces griseus). concentraţiile reactanţilor. demerolul (analgezic). • a) Inhibitori ai complexului I: rotenona(insecticid).SOARE MIRELA MARIANA . • Cantitatea de energie eliberată depinde de condiţiile de hidroliză. de ex. în reacţiile enzimatice este implicată numai gruparea fosfat terminală. • Deşi ATP conţine două legături fosfat de energie mare. amital (barbituric). proteina decuplantă mitocondrială) care formează canalul pentru trecerea H+ dinspre citosol spre matrice. • Agenţii de decuplare sunt compuşi care acţionează prin disiparea gradientului de H+ din membrana internă mitocondrială. dicumarolul. • d) Inhibitori ai ATP-azei: oligomicina. • Aceasta se datorează faptului că legăturile dintre grupele fosfat adiacente din ATP şi ADP (adenozindifosfat) sunt legături de tip anhidridă care au o energie liberă standard de hidroliză mult mai mare decât a legăturii esterice dintre riboză şi acid fosforic din AMP.Biochimie 2013 ATP. monoxid de carbon. • Prin hidroliza celor două grupe fosfat terminale ale ATP. • c) Inhibitori ai complexului IV (blochează transportul electronilor de la citocromul a3 la oxigen: cianura. în timp ce hidroliza AMP (adenozinmonofosfat) conduce la doar 1 500 cal. • Ţesutul adipos al acestora conţine multe mitocondrii (care-i dau culoarea brună . azida. cele adaptate la frig şi cele care hibernează au capacitatea de a genera cantităţi mari de căldură prin decuplarea fosforilării oxidative. În condiţiile fiziologice. dar nu chiar întotdeauna. • Animalele nou-născute. 28 Profesor. în locul ATP-sintazei. unele antibiotice. 2.ţesut adipos brun).