You are on page 1of 10

Referat Arbitraj Comercial

Hotãrârea arbitrală

profesor coordonator: Conf. univ. dr. Titus Prescure student: Dudu Andrei-Cosmin, drept-zi, anul IV, grupa 2

Universitatea Transilvania Brasov Facultatea de drept Anul universitar 2013-2014

Cuprins:
1. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii 2. Cuprinsul hotărârii. Completarea hotărârii şi rectificarea erorilor materiale şi de calcul 3. Comunicarea hotărârii 4. Natura juridică a hotărârii arbitrale 5. Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale 6. Executarea hotãrârii arbitrale Bibliografie

1. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii Hotãrârea arbitrală reprezintă hotărârea prin care tribunalul arbitral se pronunţă asupra litigiului cu a cărui soluţionare a fost investit. Hotãrârea arbitrală constituie o sinteză a întregii activităţi desfăşurate de completul de arbitri (sau după caz de arbitrul unic) şi de părţi din momentul perfectării convenţiei de arbitraj (primul act săvârşit în această direcţie) şi până la îndeplinirea ultimului act de procedură (care este însăşi hotărârea dată de arbitri), reflectând rezultatul procedurii arbitrale în toată complexitatea sa. Pronunţarea hotărârii arbitrale, indiferent de felul arbitrajului - în drept sau în echitate - este precedată de o deliberare în secret, cu participarea tuturor arbitrilor. Prin asigurarea secretului deliberării se garantează încrederea părţilor în justeţea soluţiei precum şi în obiectivitatea şi imparţialitatea arbitrilor. În caz de necesitate, deliberarea şi pronunţarea sentinţei pot fi amânate cu cel mult 30 de zile. Atunci când completul de arbitri apreciază că sunt necesare concluzi i scrise ale părţilor, acest termen poate fi prelungit cu încă 30 de zile. În litigiile rezolvate în complet de trei membri, sentinţa se adoptă cu majoritate de voturi. Votul supraarbitrului are putere juridică egală cu votul fiecăruia dintre ceilalţi membri ai completului de arbitri, dar el se va exprima după ce vor fi fost exprimate voturile celorlalţi arbitri. Tribunalul arbitral decide redeschiderea dezbaterilor şi repunerea litigiului pe rol ori de câte ori, în cadrul deliberării, dacă mai înainte de pronunţarea sentinţei, completul de arbitraj găseşte ca necesare noi lămuriri. Repunerea litigiului pe rol comportă dezbateri suplimentare şi de aceea se va stabili un nou termen de arbitrare, cu citarea părţilor. Litigiul nu va fi repus pe rol dacă sunt necesare numai anumite explicaţii sau lămuriri ale uneia din părţi cu referiri la înscrisurile sau faptele consemnate în dosar, ce au format obiectul dezbaterilor în contradictoriu. Deliberarea se finalizează prin întocmirea dispozitivului sentinţei părţilor, semnat de toţi membri completului de arbitri, precum si de asistentul arbitral. Acesta se citeşte părţilor, iar în cazul lipsei lor, li se comunică în scris.

*In situaţia în care un arbitru, din motive obiective sau subiective, nu va putea sau nu va vrea sã participe la una sau mai multe şedinţe ale tribunalului arbitral, rolul acestuia va putea fi îndeplinit de cãtre un arbitru supleant

2. Cuprinsul hotărârii. Completarea hotărârii şi rectificarea erorilor materiale şi de calcul

Hotărârea arbitrală se redactează în scris şi, în conformitate cu art. 603 Codul procedurii civile, ea trebuie să cuprindă: -componenta nominală a tribunalului arbitral, locul şi data pronunţării hotărârii; -numele părţilor, domiciliul său reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele reprezentanţilor părţilor, precum şi al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului. -menţionarea convenţiei arbitrate în temeiul căreia s-a procedat la arbitraj; -obiectul litigiului şi susţinerile pe scurt ale părţilor; -motivele de fapt şi de drept ale hotărârii, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care sub acest aspect întemeiază soluţia; -dispozitivul; -semnăturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 602, alin (3) Codul procedurii civile (textul face rezerva pentru ipoteza că unul dintre arbitri are o opinie separată şi ca stare îşi va redacta, semna şi motiva separat opinia sa). Dacă prin hotărârea pronunţată tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unui aspect de cerere, oricare dintre părţi poate solicita, în termen de 10 zile de la data primiri hotărârii, completarea ei. Pentru respectarea principiilor dreptului de apărarea şi al contradictorialităţii, textul precizează că hotărârea de completare se dă cu citarea părţilor. La cererea oricăreia dintre părţi, formulată în termenul de 10 zile de la data primirii hotărârii sau, din oficiu, greşelile materiale din textul hotărârii arbitrate sau alte greşeli evidente, care nu schimbă fondul soluţiei, precum şi greşelile de calcul pot fi rectificate printro încheiere de îndreptare (art. 604 Codul procedurii civile). Hotărârea de completare sau încheierea de îndreptare face parte integrantă din hotărârea arbitrală. Cheltuielile de completare sau îndreptarea hotărârii nu se suportă de către părţi.

3. Comunicarea hotărârii

Hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în termen de cel mult o lună de la data pronunţării ei; la cererea oricăreia dintre părţi, tribunalul arbitral îi va elibera o dovadă privind comunicarea hotărârii în aceste condiţii. Odată comunicată părţilor, hotărârea arbitrală are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.¹ În termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, tribunalul arbitral depune dosarul litigiului la instanţa judecătorească competentă potrivit art. 547 Codul procedurii civile, ataşând şi dovezile de comunicare a hotărârii arbitrate. În cazul arbitrajului organizat de o instituţie permanentă, dosarul se păstrează la acea instituţie .

¹Hotãrârea arbitralã genereazã majoritatea efectelor unei hotãrâri judecãtoreşti definitive (forţã obligatorie pentru pãrţi, putere de lucru judecat, aptitudinea de a fi pusã în executare silitã prin intermediul forţei coercitive a statului)

4. Natura juridică a hotărârii arbitrale

Pornindu-se de la dispoziţiile art. 606 Codul procedurii civile, care asimilează hotărârea arbitrală comunicată părţilor cu o hotărâre judecătorească definitivă, cu consecinţa de a avea efectele unei asemenea hotărâri: obligativitatea pentru părţi, putere de lucru judecat şi, prin investire cu formulă executorie, susceptibilă a servi, la nevoie, ca titlu executoriu, se reţine natura exclusiv jurisdicţională a hotărârii arbitrale. Într-o asemenea opinie se face abstracţie de componenta contractuală a arbitrajului privat ca jurisdicţie particulară convenţională. În acelaşi sens s-a susţinut că hotărârea arbitrală este actul jurisdicţional prin care se finalizează procedura arbitrală 1 . În opinia pe care am îmbrăţişat-o, hotărârea arbitrală are, întocmai ca şi arbitrajul, o natură juridică ambivalentă - contractuală şi jurisdicţională. Fără convenţia arbitrală sau dincolo de limitele ei, hotărârea arbitrală este lipsită de temei. în alţi termeni, ea este indiscutabil legată de convenţia arbitrală, încât efectul obligatoriu al hotărârii arbitrale îşi are izvorul direct în această convenţie, iar nu în hotărârea arbitrată. Asimilarea hotărârii arbitrale, sub aspectul unor efecte, cu hotărârea judecătorească nu înseamnă şi identitate de natură juridică între cele două categorii de hotărâri. Aşadar dubla natură a arbitrajului se regăseşte în toate actele şi fazele sale şi ca atare hotărârea arbitrală este un act jurisdicţional, în care este prezentă componenta contractuală, fiind asimilată prin lege, în privinţa anumitor efecte, cu hotărârea judecătorească"2 .

1

Gheorghe Beleiu- Hotărârea arbitrală si desfiinţarea ei. Revista de drept comercial nr. 6/1993, p.14 ; Gabriel Boroi, Dumitru Rădescu

- Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. All. Bucureşti,1944, p.615
2

George Homotescu - op. cit., p. 93-95; Monica Ionaş Sălăgean - Hotărârea arbitrală şi caile ei de atac, Referat prezentat la Seminarul pe tema arbitrajului la Camera de Comerţ şi Industrie, C lu j-Napoca, octombrie 1999, p. 3-4.

5. Acţiunea în anularea hotărârii arbitrale

În reglementarea anterioară hotărârea arbitrală era supusă, în principiu, şi apelului, iar în perioada în care acesta nu a mai fost reglementat recursului, contestaţiei şi revizuirii, precum şi acţiunii în anulare. Legiuitorul din anul 1993 a exclus orice cale de atac ordinară sau extraordinară prevăzută de cod împotriva hotărârilor judecătoreşti, prevăzând în art. 608 Codul procedurii civile, că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare. Pe bună dreptate noul sistem a putut fi calificat ca modem, mai ales datorită faptului că a fost aliniat la reglementările corespunzătoare pe plan internaţional. într-adevăr, prin Legea Model privind arbitrajul din 21 iulie 1985, elaborată de UNCITRAL şi adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. prin Rezoluţia din 11 decembrie 1985 se consacră, în art. 34, aceeaşi soluţie a unei singure căi de desfiinţare a hotărârii arbitrate şi anume aceea a unei acţiuni în anulare. Art. 608 Codul procedurii civile enumeră următoarele motive ce pot justifica, fiecare în parte, o acţiune în anulare a hotărârii arbitrate: litigiul nu era susceptibil de soluţionare pe calea arbitrajului; tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenţia arbitrală; tribunalul arbitral a soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante; partea a lipsit la termenul când au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită; hotărârea a fost pronunţata după expirarea termenului arbitrajului, prevăzut de art. 568, alin (1) şi (2); tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, nu arată data si locul pronunţării, nu este semnată de arbitrii; dispozitivul hotărârii arbitrale cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire; hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative,ale legii. Din împrejurarea că nu se poate renunţa anticipat la acţiunea în anulare, în jurisprudenţa mai veche, precizează prof. dr. V. M. Ciobanu, s-a tras concluzia, valabilă, ni se pare, şi astăzi că nu este posibilă nici renunţarea la calea de atac îndreptată împotriva hotărârii pronunţate asupra acţiunii în anulare. Art. 610 Codul procedurii civile prevede că are competenţă de soluţionare a acţiunii în anulare Curtea de apel în raza teritorială a căreia a avut loc arbitrajul. Termenul pentru introducerea acţiunii în anulare este de o lună de la data comunicării hotărârii arbitrale . Instanţa sesizată cu o asemenea cerere poate suspenda cu sau fără cauţiune, executarea hotărârii arbitrale atacată prin promovarea acţiunii în anulare. Hotărârea dată de către Curtea de apel fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii acţiunii în anulare, poate fi atacată numai cu recurs.(art 613, alin. (4) ) În legătură cu problema naturii juridice a acţiunii în anulare ar fi o cale de atac civilă, autonomă şi extraordinară de control judecătoresc şi de reformare, ori că păstrându-şi natura de acţiune care se soluţionează de către instanţele judecătoreşti în primă instanţă, are o natură mixtă jurisdicţională şi contractuală.

Apreciem că, chiar dacă uneori se vorbeşte de cale de atac, suntem în prezenţa unui control judecătoresc care se exercită pe cale de acţiune în primă şi ultimă instanţă, deoarece hotărârea nu este susceptibilă de apel, ci poate fi atacată numai cu recurs. Problematica acţiunii în anulare a hotărârii arbitrale a format recent obiectul unei comunicări prezentate la simpozionul aniversar, consacrat arbitrajului comercial internaţional, cu care prilej s-a subliniat că prin modernizarea arbitrajului privat, în anul 1993, regimul juridic al desfiinţării hotărârii arbitrale a fost armonizat şi cu unele reglementări mai noi pe plan internaţional. S-a făcut în acest sens referire, cu titlu de exemplu, la Legea Model privind arbitrajul din 21 iunie 1985, elaborată de UNCITRAL şi adoptată prin Rezoluţia din 11 decembrie 1985 a Adunării Generale a O.N.U., lege care consacră şi ea aceeaşi soluţie a unicităţii căii de desfiinţare a hotărârii arbitrale printr-o acţiune în anulare (art. 34).

*In procedura acţiunii în anulare nici unul din motivele reglementate de lege nu poate fi invocat din oficiu de cãtre judecãtor deoarece: arbitrajul are un caracter eminamente voluntar, caracter care se extinde si in faza judecãrii în anulare *Principiul disponibilitãţii guverneaza întregul proces civil, acesta manifestându -se cu atât mai evident în cadrul unei proceduri speciale declanşatã şi organizatã de cãtre pãrţi

7. Executarea sentinţei arbitrale

Hotărârea arbitrală este obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bună voie de către partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în hotărâre. Sentinţa arbitrală neexecutată voluntar de către partea obligată poate fi pusă în executare pe cale silită. Dacă ea a fost dată pe teritoriul României (sau a fost asimilată acesteia) poate fi investită cu formulă executorie la cererea părţii care a câştigat procesul. Art. 614 Codul procedurii civile dispune că este competentă să facă investirea cu formulă executorie instanţa judecătorească în raza teritorială a căreia s-a desfăşurat procedura arbitrală, Această instanţă dă o încheiere de investire cu formulă executorie a sentinţei arbitrale fără citarea părţilor. Numai în cazul în care vor exista îndoieli cu privire la regularitatea sentinţei arbitrale vor fi citate părţile. Conform art. 615 Codul procedurii civile, sentinţa arbitrală investită cu formula executorie constituie titlu executoriu şi se execută pe cale silită aidoma hotărârii judecătoreşti.

Bibliografie:

1. Gheorghe Beleiu- Hotărârea arbitrală si desfiinţarea ei. Revista de drept comercial nr. 6/1993, p.14 ; Gabriel Boroi, Dumitru Rădescu - Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, Ed. All. Bucureşti,1944, p.615 2. George Homotescu - op. cit., p. 93-95; Monica Ionaş Sălăgean - Hotărârea arbitrală şi caile ei de atac, Referat prezentat la Seminarul pe tema arbitrajului la Camera de Comerţ şi Industrie, Cluj-Napoca, octombrie 1999, p. 3-4. 3. Titus Prescure, Radu Crişan, Arbitrajul Comercial-Modalitate alternativã de soluţionare a litigiilor patrimoniale, p. 180-181, Ed. Universul Juridic, 2010 4. Vanda Anamaria Vlasov, Arbitrajul Comercial-Jurisprudenţã arbitralã 2007-2009, Ed. Hamangiu, 2009. Legislaţie: 1. Noul Cod de Procedurã civilã şi Legea de punere în aplicare, Ed. Hamangiu, 2013 2. Noul Cod civil si Legea de punere în aplicare, Ed. Hamngiu, 2011