w w PACALA SNOAVE, PROVERBE, GHICITORI A EDITURA VREMEA BUCURESTI 1999 ae BIGLIOTEGA JUDETEANA | Vv “Se u Ne. imv.. bb olsPacala in satul lui 1 se urase si lui Pacala s@ tot umble razlet prin lume. asa fara de nici o treabé, numai ca sa incurce treburile altora si s4 raza de prostia oamenilor. Se hotari dar sa se faca si el om asezat ca toti oamenii de treaba, sa-si intemeieze casa lui, sa-si agoniseascd 0 mogsioara — vorba scurta — sA se astampere odata. $i fiindeé romanul zice cA nu e nicderi mai bine ca in ‘ satul lui, Pacala se intoarse si el in satul lui, si incepu cum incep toti oamenii care n-au nimic, adeca facu ce facu de-si agonisi 0 viteluga, si o trimise la pasune in izlazul satului. Caci aga se face averea. Pascand, vitelusa se face vitea, viteaua se face juninca, juninca se face vaca, vaca fata. iar vaca cu vitelul o vinzi, ca din pretul ei sA cumperi sapte viteluse, si a le trimiti si pe ele la pasune in izlazul satului. De ce e oare izlazul izlaz, daca nu pentru ca sa-l pasca vitelusele oamenilor? P&stea dar vitelusa lui Pacal&, pastea, si cu cat mai mult pastea, cu atata mai vartos crestea, incat nu era in tot satul vitea care s-o intreacd, iar cand ajunse si ea vitea, nici junincile nu se puteau potrivi cu ea. —-Mai! - ziceau vecinele lui Pacala — ce lucru sa mai fie $1 Asta? Viteaua asta le intrece pe toate! Ce-i va fi dand oare sa manance? Ce soi o fi de creste asa de frumos? Nu era nici soiu) vreun soi deosebit, nici hrana mai de-a citarea’; viteaua era insd viteaua lui Pacala. iar ' De-a catarea - deosebita.Pacala isi cduta de treaba, n-avea vreme s-o mai pazeasca si s4 nu rupa cate odata si din holdele oamenilor. Ajungand juninca, viteaua lui Pacala se facu stapana pe intregul hotar. Umbla si ea, cum umblase gi stapanul ei mai-nainte de-a se fi astamparat si unde n-o cAutai, acolo dedeai de ea, mai prin lanul de grau, mai prin porumbiste, mai stie bunul Dumnezeu pe unde. lara Pacala li se ‘plangea oamenilor, ca prea i s-a facut rasleata juninca si ca are treaba si nu poate umbla dupa ea. Nu-i vorba, oamenii s-ar fi plans si ei, dar nu mai aveau cui sa i se planga, cand Pacala ji lua pe dinainte si li se plangea de te prindea mila de el. Cand vazur§ dar ca juninca lui Pacala in curand are si fie vacd, oamenii se pusera pe ganduri. Stiau ei, cum au s& urmeze lucrurile mai departe. Vedeau parca cele gsapte viteluge, cum se fac vitele, juninci, cum ajung in cele din urma vaci si ele, si cum le vinde Pacala si pe ele si se intoarce de la targ cu o spuza! de Viteluse, toate flamande, toate pornite din fire si se facd vitele, juninci si vaci in cele din urma. —Mai! strigaré ei — Asta ne mananca si urechile din cap cu vitelusele lui, ne seacd, ne face intregul hotar batatura. Dar ce putea sa-i faca lui Pacalé? El nu era de vina si avea treaba, nu putea si-si piardi vara umbland dupa coada junincei. Se sfatuira dar intre dansii si iar se sfatuira, se tot sfatuira, pana ce n-ajunsera a se dumiri, cd toata carnea, pe care a pus-o vitelusa, ca si se facd vitea si din vitea juninca, e carnea adunata din nutretul de pe hotarul lor, adeca dupa toata dreptatea carne din carnea care ar fi fost ' O spuza — o multime de.sa fie a lor si numai pielea e a lui Pacala, fiindca piele avuse juninca si cand venise ca vitelusa in sat. Dumiriti odata astfel, taiara juninca, fi luara carnea:si o mancara, iar pielea o aruncara peste gard in curtea lui Pacala. Nu-i vorba, a fost cam scurta socoteala aceasta, dar in satul lui Pacala multe se intampla. Pacala — de! ce sa facd? Daca ar fi voit, ar fi gasit el ac pentru cojocul satenilor; el ins& nu voia. Avea tragere de inima pentru oamenii din satul lui. Nu! pe oamenii din satul lui nu putea el sa-i incurce, cum ar fi incurcat — a bunaoara — pe oamenii din satul lui Tandala. intinse dar pielea s4 se usuce, iar dup ce se uscd o lua in varf de bat si plecd cu ea, la targ, ca s-o vanza. Aga ajunse Pacala iar pe drumuri. Se duse gi tot se duse mereu de dimineataé pana la pranz si de la pranz pana sara. CAnd era pe inserate, el se opri intr-un sat de la marginea drumului gi se uita impre- jurul sau, ca s4-si gaseasc& vreo casa, la care si maie, vreo vaduva ori vreo femeie al c&reia barbat nu-i acasa. Nu poate ci — Doamne fereste ce, dar Pacala, ca om umblat prin lume, stie c& sunt fricoase femeile, li se uraste asa singure, si sunt bucuroase de oaspeti, numai ca sa stie ca e peste noapte picior de om la casa lor. Si gasi Pacala chiar mai la marginea satului o femeie, al carei barbat se dusese la padure si aduca lemne. Nu-i vorba, muierea ii spunea mereu cA teacd, cd punga!, ci nu-i barbatul acas&, c& ce va zice [umea; Pacala tinea si el sa ramana aga intr-un unghi al casei, intr-un gopron, in pridvor, unde o fi numai ca s& nu fie casa pustie. N-avea " Ca teac&, ci punga ~ ba una, ba alta. 7biata muiere incotro, trebui s4-| primeasca, dar ji si spuse. s& se culce gi sa doarma, c-o fi ostenit de drum, sarmanul deel! —Ce-o sd mai fie si asta?! grai Pacala. El stia ca muierile sunt si vorbarete, si doritoare de a le sti toate céte sunt in cer si pe pamant; iar muierea aceasta nici nu-i povestea nimic, nici nu-! intreba de unde vine, cum a umblat, ce-a mai facut, ce mai stie... Aici trebuia dar sa fie ceva la mijloc, si Pacala in loc de a dormi, tragea cand cu ochiul drept, cand cu cel stang, ca s vaza cele ce se petrec in casa si imprejurul casei. Nici nu se insera bine, si muierea incepu sa fiarba, sa friga, sA coacad, si gateasca fel de fel de mancari si placinte, si un purcel fript, si o coasté oparita cu varza calita. — $i apoi rachiuri si apoi vinuri. — Ospat nu alta. N-ar fi fost Pacala om patit, daca n-ar fi stiut ca toate acestea nu pentru barbatul ei le facea muierea cea harnica, fiindcd mai era si ea gatita ca de nunta. Nici nu le facea pentru barbatul ei, ci pentru vornicul! satului, pe care-l, astepta nevasta cum isi asteapta fetele mari petitorii, iesind mereu in usa si-n poarta, ca sa vaza, daca vine, dacd nu mai vine, daca intarzie, daca soseste. Nu care cumva sa creaz& cineva ca — doamne fereste ce! — Nu! — ci fiindea vornicul era cel mai de frunte om in sat si nu putea sa-| primeasca la casa ei ca pe ori $i cine, iar peste zi vornicul, om cu multe treburi, nu putuse sa vie, ci le facea cinstea acum — mai pe seara. Alt nimic nu era la mijloc. — Doamne fereste! Era gata nevasta cu toate: purcelu! era frumos si rumen de-ti pocnea soricul in dinti, costitele erau sparte, varza era calita, placintele abureau, rachiul era agezat pe ' Vornic — in trecut, satean ales cu treburile satului, primar. 8masa, vinul stetea in apa rece — nu mai lipsea decat dumnealui, vornicul. Numai vornicul lipsea, cand deodata — sa te miri, nu alta — se intoarse barbatul. | se fransese, sarmanul de el, o osie in drum, si nu-i ramasese decat s4 se intoarca, s puna alta osie la car gi sé plece maine din nou la padure. Muierea buna gi credincioas& isi cunoaste barbatul dupa mers, din tusite si stranuturi, ba chiar si din pocnetele biciului, iar nevasta, la care isi luase Pacala conac’, era si ea muiere buna si credincioasa. Ea isi cunoscu barbatul din scArtditul roatelor de la car, iar scartaitul roatelor se auzea de departe, destul de departe, pentru ca o muiere harnica, precum era dansa, s4-si randuiasca treburile. Ea lua purcelul cel frumos gsi rumen si-l ascunse iute-iute dupa cuptor, lua placinta si o puse iute-iute pe cuptor, lua costitele cu varzd calita si le vari in cuptor, mai vari tot iute-iute si rachiul sub perna de la capataiul patului, iar vinul sub pat, si pe cand carul cu boii intra in curte, toate erau in cea mai buna randuiala. Nu poate ca Doamne fereste ce! — dar de! tot era mai bine s& nu afle barbatul. Vazandu-se acasa, barbatul, ca tot omul pagubas, incepu s& se plang, nevasta ca toaté muierea buna si credincioasa, il mangdia cu vorbe bune, iar Pacala, ca tot omul cumsecade, iesi si el din unghiul lui, ca s4-i spund stapanului de casa, cA e si el aici, si-i ceara iertare, ci a indraznit si sa-1 mai roage si pe el de conac. —F&, muiere — grai barbatul, dupa ce se mai incalzi in cuibul lui — mie mi-e foame; n-ai tu ceva de mancare ? De! ce sa-i faci? Omul flamanzeste la drum. Nu-i vorba, mai era in traisté merindea pe care o luase la drum; " Conac ~ aici cu sensul de adapost, gazda. 9dar acasi la el omul nu mananca4 bucuros merindea cu care se intoarce din drum. : —Vai, saraca de mine! — raspunse nevasta — dar de unde sa am? Eram sa te astept pe mane. O sa-ti fac insd o mamiéaliguta buna ca s-o mananci cu o zamufa de usturoi. —Mamiliguta sa fie! — grai barbatul. Cand e flamand, omul se bucura si de mamaliga. Om umblat prin lume, Pacala stia ca o sa-l pofteasca si pe el la cina, ca s4 mai stee de vorba, gi nici ca-i parea rau lui Pacala, fiindca tot drumet era gi el, tot flamand ca ori si ce om sosit din drum. Si cum steteau de vorba in vreme ce nevasta gatea maméaliguta, Pacala, care nu era cap sec, se gandea mereu, cum sa faca eJ, ca sA nu manance mamiéaliga, ci purcel fript, frumos si rumen de-ti pocneste soricul in dinti, costite cu varza calita si placinte de cele bune; cum ar face, ca sA bea o gura de rachiu si sé guste macar o data din vinul cel vechi. Si las pe Pacala, ca nu e nici el de ieri de-alaltaeri! Samtise odata mirosul — si grija lui mai departe. Ca om drumet isi tinea batul la indemana, iar pielea cea de juninca, marfa lui, toaté averea lui fi era la picioare. El se incrunta odata si trase asa cam pe furis cu batul in piele. Barbatul se cam mira, ca ce va fi avand cu pielea, dar nu zise nimic. Al lui era batul, a lui era pielea: treaba lui era ce facea cu ele. Peste catva timp Pacala iar trase una cu batul, ba mai se rasti la piele: —Tine-ti gura, sluto! Barbatul iar tacu. Pacala dete de a treia oara si acum se rasti si mai rau. —Ce ai.cu pielea aceea? — intreba omul nostru. 10Pacala mai dete din umar, mai se codi, mai se ruga de iertare, ci nu poate sa spuna. —Apoi — grai, el cam cu anevoie in cele din urma — piele — ar fi de piele, dar, asa cum o vezi, nu e piele, ci prooroc, care stie toate cele nestiute si vrea mereu si spund lucruri de nespus. —Si ce vrea sa spuna? — intreba mirat barbatul. —Uite! — grai Pacala si puse urechea la piele. Mare minune! — Zice s& cauti la cépataiul patului, c-o si gasesti rachiu. e Barbatul cauta si gasi. —Mare minune! Cine I-o fi pus oare? —E taina!... raspunse Pacala — asta nu se poate sti. —Si ce mai zice proorocul ? —SA cauti dupa cuptor, ca vei gasi un purcel fript — zise Pacala, dupa ce puse iar urechea la piele. —Auzi d-ta lucru ciudat! — Ce mai zice proorocul? —Cauta sub pat ca gasesti vinul. Astfel inainte — pana ce nu iegira la iveala costitele si placintele, incét numai de-un drag s& te uiti la masa incarcata si s& te agezi la ea. Se mira barbatul, se mira mai vartos nevasta, s-ar fi mirat satul intreg, daca ar fi fost de fata; numai Pacala nu se mira, fiindca el igi cunostea marfa gi stia de ce e buna. —Apoi de! — zicea el mereu — 4sta-i prooroc, nu fleac, si-ti scoate si cartita din fundul pamantului! Va fi fost ori nu aga, destul ca Pacala s-a sdturat ca un pasa turcesc, incat abia-] mai tineau curelele. —Buni treaba proorocul Asta! grai barbatul nevestei, dupa ce se satura gi el. — Nu cumva ti-e de vanzare? —Doamne fereste! fi raspunse Pacala. Cum ag putea eu sa vanz un lucru ca acesta? — Se poate? — Dar daca ti-as da un pret bun? 11—Auzi vorba! —Pret bun? — Un prooroce ca Asta e lucru nepretuit! -Doritor cum era de a se hrani bine gi de a sti totdeauna cele ce se petrec in casa lui, omul nostru: il apucd pe Pacala la targ. fi dete la inceput o punga de galbeni, apoi doud, apoi trei $i asa mereu jnainte pana la sapte pungi, bani frumosi chiar si pentru un om mai bogat decat Pacala. —Fiindca vad si vad, ca tii cu orice pret s4 cumperi proorocul — grai Pacala, muiat — o sa-ti fac dupa dorinta, dar nu pentru bani, ci fiindca m-ai primit in casa, m-ai poftit la masa gi mi-ai zis 0 vorba buna. Noroc sa ai de ea! Asa grai Pacala si-i dete pielea cea de juninca pentru ca sa iee cele sapte pungi de galbeni — multi bani chiar si pentru un om mai bogat decat Pacala. Si nu era pe lumea aceasta om mai fericit decat barbatul nevestei, fiindcd putea de aici inainte sa stie toate cele ce se petrec in casa lui gi sd se mai si hraneasca bine. lar Pacala, dupa ce-si vandu pielea si puse bine banii-se culca si doarma, c& avea drum lung pana acasa in satul lui. Ziua urmatoare isi lua Pacala ramas bun gi pleca iar acasa. Si cum mergea pe drum gi cum se simtea asa incarcat de bani, cum nu mai fusese niciodata in viata lui, igi puse tare si cu adevarat de gand, ca de aici inainte nu mai vasca' nici la dreapta nici la stanga, ci merge drept jnainte, nu mai umblA cu minciuna, nu mai cauta sa traga folos din partea altora, nu! nu! nu! — ci se face om ca toti oamenii, care vreau sA aiba obrazul curat, se astampara, se pune in rand cu fruntea satului. Numai daca n-ar fi fost la mijloc muierea cea harnica. ' Vasca — a se misca din loc, a se urni. 1Ea, sarmana, nu mai avea astaémpar, si- parca se rasturna casa in cap, cand se gandea ca proorocul a ramas in paza ei. - Nu poate ci Doamne fereste ce! — dar muierile sunt fricoase si nu prea se simt bine, cand se afla aproape de niste lucruri cum era pielea lui Pacala. Ea facu dar ce facu si-si trimise barbatul iar la padure, apoi, dupa ce ramase ea singura, puse, ca muierea harnicd ce era, furca in brau si porni in urma lui Pacala si grabi gi alerga, ca si-I ajunga si s&-| intrebe, ce are si fac& si cum sa dreaga, ca sa faca din piele, piele ca toate pieile si sa-si iee darul proorociei? Pacala, de! — ce sa faca, si el?! — De paguba se fereste omul, dar de cAstig nici odata: mai lua si de la femee sapte pungi si ii spuse ca n-are decat si opSreasca pielea cu apa de izvor strecurata prin o sita deasa, si-si urma calea ca si cand nimic nu i s-ar fi intamplat. —Acum zau ca ma fac om asezat, incat o sa ajung chiar vornic in satul meu! grai el dupa ce sosi acasa. Se si facu. isi zidi, Doamne, 0 cas& frumoasa de nu mai era in tot satul casa ca a lui — colea cu pridvor asezat pe stalpi si cu cerdac mare — igi cump&ra paméanturi, car cu patru boi, cal de calarit, vaca cu lapte, oi de prasild — in sfarsit — toate cate se cuvin la casa unui om cu dare de mani, toate erau la casa lui Pacala. $i nu era in sat om mai asezat decat Pacala. Numai oamenii din satul lui daca n-ar fi fost tocrnai aga de prosti cum erau! Vazand cum zideste Pacala, cum cumpara, iar cumpara si tot cumpara, cum da mereu, fara ca sd iee, vecinele incepura s4 sopteasca intre dansele si s&tenii deter’ cu socoteala, cA va fi avand multi bani Pacala si ca banii acestia fi va fi gasit undeva, ji va fi capatat ori ji va fi luat 13)de la cineva. Destul cA voiau sa stie, de unde are Pacala banii. —MéAi Pacala — il intreba dar unul dintre oameni — dar tu de unde ai atdta spurcdciune de bani, de tot dai si nu mai sfarsesti? Pacala sedea in cerdacul casei cu pipa in gura si privea la carul cel cu patru boi, care intra in curtea cea ‘larga si plina. : 3 —De unde am atta ban? — raspunse el. — De unde, pacatele mele, as putea si am daca nu din pretul mosiei, pe care am vandut-o? —Ce mosie, mai Pacala, ca tu n-ai avut mosie?! —Apoi vorba?! Dar pielea junincei a cui a fost, mai?! N-a fost a mea? Asta mi-a fost toaté averea: am vandut-o si am luat bani, ca sd-mi fac alta avere in locul ei. —Atatia bani pentru o piele de juninca? —Mai, dar greu mai esti la cap! — grai acum Pacala, care tinea si nu mai umble cu minciuna. Nu intelegi tu ca juninca aceea era juninca de prasila? Daca o mai tineam, fata si vitelul, crestea si el se facea vaca si aveam doua vaci, $i doua vaci fatau doi vitei si se faceau patru vaci, iar din patru vaci se fac opt, din opt saisprezece si cu timpul o intreaga creada de vite. Asa se face socoteala cand mergi la targ si stii cum s4-ti vinzi marfa. O avere intreaga nu se vinde numai ieac-asa! Omul dete din cap, si detera din cap si se pusera pe gAnduri toti oamenii din satul lui Pacala. Aveau gi ei vitele de prasila. De ce adecd numai Pacala s-si vanda pielea cu pret? De ce sa fie ei mai prosti decdt dansul? De ce sa deie ei o avere intreaga pentru un pret de nimic? Se pusera dar degrab, isi taiara cu totii junincile de prasil4, mancara cat putura din carnea lor iar pieile le 14dusera la targ sa le vanda si ei, cum a vandut Pacald pea lui. Numai ca nu se nimereste totdeauna, si nu stiu toti oamenii sa-si vanda marfa ca Pacala. Degeaba spuneau ei ca pielea e piele de juninca de prasila, caci nimeni nu voia s& le dee pretul la care rAvneau, si s-au intors ca vai de ei acasa. Vai de ei! — dar vai si de Pacala! Cand se vazura si cu paguba gi cu batjocura, oamenii se adunara iarasi se sfatuira si tot se sfatuird si tot se sfatuira intre dangii, ci ce si facd si ce s& dreaga, ca sa scape de Pacala, fiindca nu mai ramdnea nici o indoiala, c-i va prapadi pe toti dacd va mai ramane cu zile. —O sa-si dee foc la casa, ca s4 ne dim si noi la ale noastre, grai unul dintre cei mai prevazatori. —O sa-si franga vreun picior, ca si ne frangem si noi pe ale noastre! grai altul. —O si sara in fantnd, ca s&‘sarim cu totii dupa el! — strigara cu totii. Nu mai ramanea nici o indoiala ca trebuiau s& scape de el, daca nu voiau sa piara cu totii ca vai de ei. Dar cum sa scape? — Asta era vorba. Sa-i taie boii, si vaca, si oile, si calul de calarit, sa-i dee foc la casa gi s-I goneasca din sat. Asta s-ar fi putut. Dar cine putea sa stie daca nu se va mai intoarce? Trebuiau sé-i sténgi lumina vietii: numai asa erau scapati, cu adevarat sc4pati de-el. Luara dar hotararea sa-l omoare pe Pacala: fiind insa, ca nu voiau sa facd nici varsare de sange, nici moarte de om chiar cu mAna lor, se sfatuira din nou intre dansii si dupa mult sfat chibzuird s4-I arunce in Dunare, unde va fi apa mai adanca, pentru ca nici neam din neamul lui s& nu mai poata iesi la lumina zilei. 15Si daca tot ar scipa Pacala chiar si din fundul Dunarii? Asta era! — Si daca tot ar scapa!? — Ce era atunci?! Nu mai ramanea nici o indoiala, cA trebuia sa faca ce vor face, ca Pacal& s4 nu poata scapa, dar de loc s& nu poata scapa. Se puseré dar din nou gi se sfatuira si dupa multa sfatuire mai chibzuira sa-l bage pe Pacala intr-un sac, sa stranga bine gura sacului gi sé lege sacul, cu Pacala cu tot, de o piatra de moara, pentru ca piatra de moar, rotunda cum este, si mearga de-a-dura pana in fundul Dunrii gi sa duc si sacul cu Pacala. intelegdndu-se astfel ei, toti oamenii din satul lui Pacala, cu mic, cu mare, cum erau, luara sacul, luara sfoara pentru gura sacului, luara funia ca sa lege sacul de piatra, luara cea mai mare din pietrele de moara, pe care le putura gasi cale de trei zile de jur imprejur si pornira cu mic, cu mare, cum erau, asupra casei lui Pacala, ca sa-l ia, sa-| ridice, sa-l ducd si s& nu se opreasca cu el decat in fundul Dunarii. Pacala sedea cu pipa in gura in cerdacul casei gi se uita la carul cel cu patru boi, care intra in curtea lui cea larga si plina — sedea Pacala cu pipa in gura si se uita, c4nd se pomeni cu satul intreg, mic si mare, de nu mai incdpea in curtea cea larga a lui. Ce si faci? — Sarmanul de el, ce si facd?! Nu-i ramanea decat sA se dea prins $i legat, daca n-a putut s& ramana pe unde fusese mai inainte, ci l-a pus pacatul sa se intoarca in satul lui — s& se fact’ om asezat si sA nu mai umble cu minciuna. — Dar o viata are omul si o moarte. —NMic-a fost, se vede, randuit — grai Pacala — s4 mor in satul meu ca om de treaba. C&ci mai de treaba de cum era nu se putea face Pacala; asta o simtea si el. 16fi parea'cu toate aceste cam rau, ca trebuia s4 moara tocmai acum, cand avea gi el casa lui, masa lui, carul lui cu patru boi, curtea lui larga — si ar fi voit Pacala s& scape, daca se poate fara minciuna, cAci era hotarat odata sa nu umble cu minciuni; — dar nu se putea, fiindcd oamenii erau neindurati si vicleni. Se lisa dar Pacala, se lisa, fiinded n-avea incotro, sa-I vare ca pe un motan in sac, sa-l ia pe sus si sa-] duca la pierzare. El in frunte, piatra de moara dupa el, fruntea satului in urma si satul intreg, cu mic, cu mare, mai in coada, iesira din curtea cea larga, trecura prin sat si o luara peste cAmpul nisipos drept spre Dun&rea cea mare $i adanca. — Stati, mai! strigi cel mai cu socoteala dintre oamenii din satul lui Pacala. Se oprira in loc cu totii, cu mic, cu mare, cum erau. —Am uitat un lucru — grai omul cel cu socoteala. —Ce am uitat? — intrebara ceilalti. —Prajina, ca s4 cAutam fundul Dunirii. —Asa-i — ziseré oamenii din satul lui Pacalé — am uitat prajina, ca si cdutam fundul Dunarii. fl aveau acum pe Pacald: cum puteau ei s&-I arunce, fara ca sa stie unde-l arunca? Se intoarsera dar in sat, cAutara cea mai lunga dintre toate prajinile si numai apoi il duser& pe Pacalaé la Dunare — prajina in frunte, sacul cu Pacala, piatra de moar, fruntea satului si apoi satul intreg, cu mic, cu mare, cum erau. — Stati, mai! strig& iar omul cu socoteala. lar se oprira cu tofii. —S&-1 legim de piatra de moara, ca si nu fuga, in vreme ce noi c4utim cu prajina fundul Dunarii! —S8-l legim — strigara cu totii — ca s4 nu fuga! fl legara dar pe Pacala de piatra cea mare, apoi plecara 17ca sa caute cu prajina, unde e mai afundé Dunarea, ca acolo sa-I arunce. Cel mai cu socoteala dintre oamenii din satul lui Pacala lua el insusi prajina, dete odata cu ea in valuri, o izbi cat nu mai putu in jos, dar nu atinse cu ea fundul. —Aici — zise el — Dunarea nu are fund. Trebue sa cautam alt loc. —Asa e — strigara cu totii — trebue s4 cautam alt loc, unde are Dunarea fund. Nici ca se putea altfel. Vorba era, ca piatra de moara sa mearga de-a-dura, si sa se opreasca tocmai in fundul Dunarii: unde se oprea piatra,. daca Dunarea nu avea fund? Ei trebuiau sa stie unde are s4 se opreasca piatra cu sacul si cu Pacala cel din sac. Pornira dar cu totii, ca s& caute fundul Dunarii, pentru ca nu cumva sa-l arunce la loc nepotrivit si sa-l scape acum, dupa ce il aveau prins si legat. lar Pacala, vai de capul lui, ramase in sac, legat de piatra cea de moara, cea mai mare pe care oamenii din satul lui o putusera gasi cale de trei zile de jur imprejur. —Stati! — striga omul cel cu socoteala. lar se oprira cu totii. Ce era la mijloc? Ca oameni chibzuiti, trebuiau s4 fie cu mare bagare de seama si sA cerceteze bine mai ’nainte de a-l arunca pe Pacala in Dunare. Unde sa-| arunce? — Mai la deal, de unde vine apa? — Ori mai la vale, unde se duce? Unii dedeau cu: socoteala, cé mai la deal e mai multa apa, fiinded de acolo vine apa si n-ar veni, daca n-ar fi destula. Altii insa erau de parere, ca la vale e mai multa, fiindca acolo se strange apa care vine de la deal, si daca l-ar 18arunca mai la deal cum vine apa si tot vine, se scurge si tot se scurge, s-ar pomeni ca Pacala ramane pe uscat, iese din sac si — vai de capul lor. Se adunara dar cu tofii de se sfatuira, ca nu cumva sa faci vreo prostie, si dup& multa sfatuire se intelesera si caute locul cat mai de vale, pentru ca toaté apa sd se stranga in capul lui Pacala. Pe cand oamenii din satul lui Pacala umblau s4 caute fundul Dunarei cu prajina cea lunga, iati ci vine un jelepar de vite’ care ducea 0 cireadi de o mie de boi la targ, $i cum mergea jeleparul de-a lungul malului, da de sacul lui Pacala si se mira cum s-ar mira tot omul, cand ar vedea in calea lui asemeniea lucru. —Dar’ tu, mai — intreba jeleparul — cum ai intrat in sac $i ce cauti in el? —N-am intrat — raspunse Pacala — ci m-au varat altii in el. —Si de ce te-au varat? —Ca s4 ma arunce in Dunare. —Si de ce sa te arunce? —laca — pacatele mele! — raspunse Pacala — ‘fiindca vreau s& ma faca vornic si eu nu vreau sA primesc! —$Si de ce nu vrei, mai? —Apoi de! — zise Pacala. Fiindcd nu e satul de a-i fi vornic. —Si de ce nue? —Fiindca are neveste multe, si barbatii pleaca cu totii la lucru de nu se mai intorc cu saptamanile si vornicul ramane el singur cu nevestele. —Sji de ce nu vrei tu si ramai cu nevestele? " Jelepar de vite — cel care tine socoteala numarului de vite din sat. 19—Fiindca sunt multe si toate tinere si sprintene ca furnicile si nu pot sa le stapanesc. Cand auzi asemenea vorbe, jeleparul se mira prea mult fiindca el bucuros ar fi fost vornic intr-un sat ca satul lui Pacala. —Méai, dar prost mai esti tu, mai! — grai el. - Un om mai cu minte ar primi cu amandoua miinile. —Un om mai cu minte e mai cu minte si poate cand nu poate prostul ~ ji raspunse Pacalé. Haid! — daca te simti destoinic, intra in sac si, cand vei vedea ca voiesc sa te arunce in Dunare, spune-le ca primesti sa le fii vornic. —Si ei ma vor primi oare pe mine? _ —Mai ales! — ji raspunse Pacalaé. — Cu amandoua mainile! Atat ii trebui geleparaluts ¢ care nu se temea de nevestele din satul lui Pacala. El dezlega dar sacul, ca sa iasa Pacala, apoi se vari el insusi in sac. P&cal& rdsufla odata usor de tot, stranse gura sacului, o lega bine, apoi, p-aci ti fu drumul — nici c& se mai opri decat la cireada cea de boi, pe care o mana acasa fa el, in curtea cea larga, care putea sa-i incapa pe toti. lar& jeleparul din sac radea in el cand se gandea, cum are sa-i insele pe prostii din satul lui Pacala, care nu stiau, bietii de ei, ca nu mai e tot un prost ca dangii in sac. Radea ins& mai ales, cand simtea, ca ei il ridica pe sus, ca sa-] duca sa-l arunce in Dunare la locul pe care-| gasisera mai bine infundat. Numai atunci cand simti ca-i dau vant, ca s-l arunce, abia atunci el strigd tare ct putu: —Stati, mai! Toti se oprira cuprinsi de spaima si de mirare, fiindca intelegeau gi ei cd glasul, care rasuna din sac, nu era glasul lui Pacala. 20—LAsati-ma — grai jeleparul — cd primesc s& va fiu vornic. —Auzi vorba! — strig4 cel mai cu socoteala dintre oame- nii din satul lui Pacala, care era chiar el vornic in sat, isi preface glasul, ca si nu-I mai cunoastem, voeste sA ne mai fie si vornic, ba te pomenesti cé 0 si ne spuna cd el nu e Pacala! —Apoi, ca nici nu sunt! — raspunse jeleparul. C4nd auzira vorba aceasta, oamenii se suparara, mare minune cum se suparara, fiindcd il vazusera ei ingisi cu ochii lor, cand il vardsera in sac gi ei ingisi cu mainile lor legasera gura sacului — gi, suparati cum erau, navalira cu totii asupra lui, il ridicara cu piatra cu tot si — una! doua! trei! baldabac! — il aruncara in Dundre, ca nici neam din neamul lui s4 nu mai poata iesi la lumina. Si, Doamne! — cat se simteau de usurati cand vazura c& merge drept spre fundul Dunarii, ci nu mai iese la iveala si ci apa curge mereu de la deal la vale si se ingrama- . deste asupra lui. lara Pacala sedea in ceardacul casei si se uita la carul cel cu patru boi, care intra in curtea lui cea larga si plind de vite frumoase. —Stati, mai! — striga omul cel cu socoteala. — Stati! strigd inca odata. —Ho ~ stati ! — strigara toti oamenii din satul lui Pacala, cand le vazura ochii ceea ce mintea nu putea sa le inte- leaga, si se oprira cu totii si ramasera incremeniti in loc. —Dar tu, mai, cum ai ajuns aici? — intreba vornicul. — Asa-i — zisera.cu totii — cum ai ajuns tu aici? —Mare lucru?! — raspunse Pacala. — Cum sé fi ajuns, daca nu tot cum ati ajuns si voi, venind de acolo pana aici? —Dar tu esti mort, mai! Te-am artincat in Dunare! —As! — grai Pacala. - Apa Dunarii e rece si te face mai sprinten de cum ai fost. 2h—Mare minune! — strigara oamenii. — Cu Asta nu e chip s-o scoti la capat. il arunci legat de o piatra de moara in Dunare, si se intoarce mai degraba decat tine acasa. —Dar vitele, cele multe si frumoase, de unde le ai? — intrebara ei. —De unde s& le am — raspunse Pacala — daca nu de acolo, de unde m-ati lasat voi? > —Dar cine ti le-a dat? —Cine sa mi le dea? — Le-am luat eu: ia omul cat poate si ce nu poate lua, mai lasa si pentru altii. Atat le trebui oamenilor din satul lui Pacala! Asa cum erau adunati la casa lui Pacala, plecara cu totii ‘napoi la Dunare si nu mai stetera la sfat, ci se aruncara ca broas- tele — baldabac! baldabac! care mai de care mai iute in valuri, ca sa ia fiecare cat poate, iar nevestele lor ramasera pe tarmure, asteptandu-si fiecare barbatul cu turma de vite. Era, se-ntelege, si popa intre dangii, si fiindcd popii sunt mai lacomi decat alti oameni, el se repezi mai tare decat ceilalti si sari unde era mai afunda apa, dar potcapiul tot fi ramase pe deasupra. Preuteasa, care stetea pe tarmure, lacoma si ea, vazind potcapiul, credea ca n-are popa destula virtute, ca sa se cufunde, si ca vor lua altii toate vitele mai inainte de a fi ajuns si el la fund. —Mai la fund, parinte! striga dar’, mai la fund! Ca acolo sunt cele coarnese! ‘ A si intrat popa cat de afund, dar’ nici nu s-a mai intors nici el, cum nu s-au mai intors nici ceilalti. Asa a ramas Pacala cel mai harnic, cel mai de treaba, cel mai vrednic om in satul lui, fiindcdé de! era numai el singur cu nevestele. Cine o stie mai departe mai departe are s-o spuna. 22Tot d-ale lui Pacala Acu auzise Pacala asta ca intr-un lac de la marginea satului in care locuia el, se gasesc trei zmei. Si ce se gandeste: SA ma duc sa iau eu lacul”. A facut un brat de tarusi, s-a dus acolo si a inceput si bata tarusi imprejurul lacului. Da cum muncea, iese un zmeu din fund. —Ce faci, mai omule, aici? —Am venit sa iau lacul asta, ci-mi trebuie la rate acasa. —la cara-te d-aci, crestine, c& noi aici I-am pomenit de cand lumea. Lasa-ni-I. Dar el lucreaza inainte. Zmeul mai stdruie ce mai staruie, si daca vede ca zadarnica ii e toata truda, se repede in fundul apei si spune tovarasilor sai. Aia se domiiesc! ce se domiiesc, apoi trimit la Pacala pe un alt zmeu. —De ce ne iei, mai omule, lacul? —Imi trebue la rate. —Lasa-ni-l, c4-ti dim un butoi cu bani. —Asa? Vi-l las; da s4-mi duceti si butoiul acasa. Apoi s-a dus zmeul in lac, a tainit cu tartorul lor si, dupa ce au iegit cate trei din apa, au umflat butoiul in carca gi s-au pornit spre casa lui Pacala. Au mers ce-au mers gi cand s-au apropiat de casa, I-au intrebat zmeii: —Care e casa ta, omule? See eee Su "Domai — a se sfatui. 23—N-o vedeti? Aceea care e invelita cu piei de zmeu. Si le-o ar&t4. Nu era invelité cu piei de zmeu, da cand le-a spus asa, le-a mai bagat o rata-n traista. Pe cfnd le arata casa, Pacala se repezi, inaintea zmeilor, la culcugul lui si zise copiilor: —Ascutiti, ma taic&, cutitele si bricegele gi ziceti: Am m4nca mereu tot carne de zmeu!” ca sa tranteasca zmeii butoiul jos si sa-1 sparga. Asa au facut copiii lui Pacald si zmeii, cand s-au apropiat si au auzit vorbele astea, repede-repede au intrat jn cas, au trantit butoiul gi au rupt-o la sndtoasa. Si au ramas lui Pacala banii, pe care i-a urcat in pod. Acu zmeii, cum s-au vazut iar in lac, si-au luat seama: —M&! Da’ prosti mai fuseram! Cum era sa ia el lacul? Vorba e ca: Bat-o pustia de minte, Ca n-a fost mai dinainte ! Da tot nu se las ei p’asa; si, intr-o zi, cum sta Pacala la taifas cu copiii... hop inainte-i un zmeu. —Déa-ne butoiul cu banii, ca ne-ai pacalit! —Mé&, da adanc mai esti! Cum ai socoti tu sa-ti dau eu bani indarat? Pune-ti, baiete, pofta-n cui! Zmeul n-asculta gi se repezi s ia butoiul din pod. Dar incepura copiii sa ascuta bricegele si sA strige iar: —Am manca mereu tot carne de zmeu... am manca mereu tot carne de zmeu!... Si atunci se sperie nametenia si se repede in lac. Da mai trece putina vreme si zmeul iar se infatiseaza lui Pacala: —Méi biiete, hai s& ne luam la bataie si... care o invinge, acela sa ia banii. 24—Hai! $i au inceput. Zmeul sta pe sala casei si tot da cu o peleaca! lunga; iar Pacala da de foc, din casa, cu facaletul. Zmeul, cand da, lovea de sus gi nu nimerea; iar Pacala cu facaletul, da repede si de zor, de a batut mar pe nametenie si i-a facut trupul numai vanatai. —Aoleu, m-a mancat fript! racneste zmeul si se repede in lac. Mai trecu putina vreme gi iar se pomeneste Pacala cu un alt zmeu: —S§ ne intrecem din fuga, mai omule, si care-o fi mai harnic, al Aluia si ramdie banii. —Bine. Da cu mine ti-ai gasit, zmeule, sa te iei la intrecere ? —Da cu cine? —Asculté ici: am un frate mai mic, colea in tufis. Daca I-ii intrece pe el, sa te iei si cu mine. —Bine. Cand aude asa, iepurele — ca el era fratele mai mic al lui Pacala — 0 ia la fuga, nene, fuga nebuna spre culmita dealului; iar zmeul dupa el, de-i sfaraiau picioarele. —Asa, zmeule? zise Pacala, razand sa se prapadeasca cand vazu ca a dat inima din zmeu, fugind fara s& poata prinde pe vatuiu c&ruia i se pierduse urma, nu te poti tinea tu cu unul mic, dar cu mine? —M-a dehulat, nu alta, mai omule, zice ala, gata sa-i iasd sufletul si dand fuga in fundul lacului de unde venise. Acolo mai sta ce mai stA si iar se infatiseaza lui Pacala. —Acum sa ne ludm la luptd, mai omule. De te-oi coplesi iti iau banii. * Peleaca — prajina. 25—Cu mine vrei-sa te lupti? —Da cu cine? —Poate ti s-a urat cu zile. Uite, eu am colo in niste redis' un unchi, sa te iei cu el ca e batran, si daca I-ii ramAnea, sa te iei si cu mine. Si se duce de zgandara pe urs, si cand inclesteaz4 mos Martin pe zmeu, gata-gata si nu-i mai trebuiasca nici popa. Abia a scdpat, cu chiu cu vai, si atunci... hudubast... in lac. Mai st4 ce mai st&, si iese afara tartorul lor: —Ma biiete! Sa dam d-azvarlita in sus cu aste doua tinichele de aur si... care o zvarli mai sus, ala sa ia butoiul cu banii. —Bine, dar mai inti ia-ti ziua buna de la tinichele. —De ce, mai omule? —Nu vezi norii dia de pe cer? Acolo sunt fratii mei care cer tinichele sa inveleasca luna. $i mare nevoie au! —Asa? Pai, lasa dar! Si a dat fuga in apa tartorul. Apoi a venit cu tovarasii jndarat si s-au napustit spre casa lui Pacala, ca s& ia cu hapca butoiul cu banii. Dar au putut?... Ca s-au suit in podul casei omului prin acoperis, dupa ce mai intai au tdiat sita — ca, vezi dumneata, copiii erau curati la Dumnezeu si le era frica de ei s& intre prin casa, apoi si usa era incuiaté — si au inceput s4 se hutupeasca” cu butoiul. Dar s-a suit Pacala pe casa de a dres sita la loc; apoi a intrat pe gura podului cu securea in pod si i-a taiat pe toti, pe toti, pe ruda pe samanta. Si asa s-a cotorosit si de zmei si a ramas si cu bani. ' Redis — desis. ? Hutupi — a se opinti. 26Norocul si mintea Apoi iaca, s-au luat odata la ciondaneala norocul si cu mintea: Care e mai mare din amandoi? —Sunt eu, norocule, zicea, potolita, mintea. —Ba eu, graia norocul cu mandrie. Si cum, in taifasul lor, mergeau pe drum, i-apucad inserarea departe de sat si se hotarara s4 se culce acolo, in cate un loc, s& petreacd noaptea. —Eu - zicea mintea — ma duc colo pe camp, mai departe de drum, s& dorm pe aratura proaspata. Ma feresc din drumul carelor, sa nu dea ceva la noapte peste mine. —Ba eu ~ zice norocul — ma cule chiar in mijlocul drymului. Nu-mi pasa de nimeni. bine: $i in intunericul asa de mare de-ti dai cu destele in ochi, fac amandoi cum vorbisera: mintea se culcd incolo departe, pe aratura, s4-si odihneasca ciolanele, iar norocul pe drumul mare, in pulbere. $i incepura amandoi sa maie porcii la jir si s4 asculte la catelul pamantului, _ Dar colea in crucea noptii, ce sd vezi dumneata? Chiar pe drumul de care vorbiraim, venea in goana mare o drosca cu niste armasari care mancau foc. Acu-i acu, norocule! Peste cateva clipe 0 sa te calce caii gi drogca si nici praful nu s-o alege de tine! Asi! Caii, cu tot intunericul, vin pana aproape de mogildeata din cale si, zarind ceva, odata se sperie, sar in sus sforaind, rup haturile si o iau razna pe campie inlaturi, 27spre rasarit. Incotro credeti? Chiar spre locul unde era culcaté mintea, pe care o strivesc, sarmana, cu picioarele gi cu roatele droscei si-i sfarama oasele, de se trezeste prapadita. Apoi se duc cu vizitiu cu tot in treaba lor. Dimineata norocul se scoala vesel si se duce la minte. Ea, saraca, se vdita a pietre seci si nici nu se putea urni din loc. —Ce-ai patit, soro? li spune. _ —P§i vezi — zicé el — asa e ca tot eu sunt mai mare? | —De ce? intreaba mintea plangand. —Apoi daca te culcai tot in drum, nu ti s-ar fi intam- plat una ca asta. Da-te invinsé macar acum $i Supune-te mie. —Nu ma dau, norocule, nu, glasueste mintea. Daca n-a dat drosca peste tine, asta a fost o intémplare si inseamna c& ai avut odata noroc; nu insemneaza sa facd toti ca tine. : _ —Asa? Apoi te las aci, cu toata marimea ta. $i norocul a plecat imbufnat. Acu mintea a zacut acolo cat a zacut pana s-a putut pune oleaca pe picioare; apoi s-a dus la un doctor de s-a cAutat, si intr-o lund s4 mai orjovenit' parca. - Asa. Si “ntr-una din zile dupa ce s-a insanatosit, iata ca se intalneste iar cu norocul. isi dau mana gi se impaca. | —Nu-i asa, cocoana minte, c& de acum inainte n-ai s4 mai zici ca esti mai mare? _ —Ei asi! Doar n-ai fi tu. Daca tii mortis — zise mintea —s te cunosc de mai mare, dovedeste si tu cu o fapta ca e mai ceva de capul tau. ' Orjoveni — a se inzdraveni. 28—Ce fapta? —lata, vezi ungureanul 4la care trece cu oile pe ° drum? : —il vaz. —Du-te, noroace, de-l fa, daca poti, om in toata firea, c& eu am s& plec din capul lui. Fa-] s& trdiascd in pace, s& moar fericit si s4 poatd lasa la moarte-i si pe ai lui in bine. Ba sa fie si altora folositor. —Ma duc, cum nu. Si-i vedea si tu cat pot. Da unde sa te mai gasesc? f —la, zice mintea, tot asa, prin lume. Ma duc si eu mai mult la cei care ma cauta. Pana acum bine. $i s-a dus norocul. Apoi, fara s4-l vaz cineva, s-a asezat in fata ciobanului. Ala parci se mai schimba oleac& in toata infatisarea lui. Se facu mai tantos si incepu sa mie oile spre o leasa, ca s-apropia de iarna si vrea sa le faca un tare. Cand s-apucd si sape ca s& bata pari mai grosi in paméant, abia dete cu tarnacopul, ca acesta se izbi de ceva tare. Acolo, ce sa-i vaz& ochii ciobanului? O caldare cu galbeni. Altul, in locul lui, ar fi murit si ar fi inviat de bucurie. Ungureanul ins a pus banii in desaga gi si-a vazut de drum, ca si cAnd nu i-ar fi venit nici o bucurie. Pe urma iti crede cd si-a mai cumparat omul alte oi, ori c& a inceput si se imbrace si si mandnce mai bine oleaca; ori cA a inceput sa dea milostenii la sAraci... Asi! Ferit-a sfantul. A facut alta, boacana de tot, si... stiti ce? A facut salba din galbeni si le-a pus la gatul oilor, de se mirau gi ele ce le gasise. Apoi a plecat cu oilg pe drum, méancate, nemancate, plimbandu-se gi el tantos. 29Asa. La o saptamana, iata li iese in cale un boier mare, — d-dia care putea $4 taie si sA spanzure in tara. —De ce ai pus, mai ciobane, galbenii aia la gatul oilor? —D-apoi ce era sa fac cu ei? ,.Mai, da tare prost e ungureanul Asta, isi zice boierul in gand. N-a mintit ala care a zis ca pica norocul pe busteni”. Apoi ii zice tare: —la asculta, baiete, di-mi mie salbile, s4-ti dau de sotie pe fata mea. CAnd aude ciobanul, ramane cu gura cascata. —Noa! CA s-o iau si ti le dau. S-a dus dupa boier. Cand a vazut fata — zana din cer picata — i-a cazut gi lui cu trone; ca la insuratoare, de, se pricep si prostii si s-a repezit nevlegul' la oi de le-a luat salbile gi le-a dat boierului care se legase s4-i dea pe fie-sa de nevasta. »Hi, hi! zise norocul, vorbind cu sine, unde e acum mintea sa ma vada cat pot?” Dar mintea nu era nici ea pe departe. Urmarea gi ea lucrurile, sa vaza d-a minune: unde are s4 duca norocul pe cioban? Ca-I lasase in sama [ui. Asa. $i se hotaraste cununia pentru duminica viitoare. Boierul acela insa, cand l-a vazut ce poama e, si-a mutat gandul sa-l mai facd ginere. Banii, nu-i vorba, 7 luase, dar zicea el: ,,Nebun ag fi sa-i leg fetei capul cu un tantavan ?” Las& ca si fata fugea de cioban ca de uciga-l toaca. Ca, vezi dumneata, daca una d-ale noastre, d-ar fi cat de sdracd, nu vrea sa ia un baiat bogat si urt si canta cu foc: * " Nevleg — netrebnic. 30Decét cu galbeni la gat Si cu barbatul urdt Mai bine cu gatul gol Si cu barbatul marghiol’... dar ea, fata frumoasa, bogata si de neam, cum era s& ia pe cioban, urat gi nabargeac” ? Bine; da vorba: cum sa se cotoroseasca boierul de el? Ca-i | fagaduise, si nu mai scapa de cioban. . fl cheama la divan unde erau adunati boierii cu voda si cu mitropolitul, gi-i pun cdteva intrebari, si vada dac& stie si dea raspunsul la ele. fi cduta adicd nod in papura, ca sa se poata curata de el. Dar ciobanul spunea ce spunea — cum spunea, nu ma mai.intrebati — apoi indata isi da in petec, tot ca la el la stand: — Bar, oaie! Noa, manca-te-ar lupii! Atunci, ce si vezi dumneata? Hotarasc boierii sa-l spanzure, ca se tinea scai dupa fata. $i apoi n-ar fi vrut ei nici in ruptul capului sa intre in neamul lor un cioban. Si asa in ziua hotdraté pentru cununia ciobanului cu fata, boierii hotarara sa-1 cunune pe neder cu alti mireasa; cea de care vorbeste cAntecul : Jupdneasa Carpena Adusa din Slatina, Numai din topor cioplita Si din barda barduita. Sosind ziua sorocita, dusera pe bietul cioban la span- zuratoare gsi se stranse norod mult la locul cu pricina, sa vaza cand i-o pune gadea streangul de gat. ' Marghiol — destept, istet. > Nabargeac ~ natang. 31Acu prin multimea aceea mai era un om $i 0 femeie care umblau forfotind prin lumea ce se tot varzuia incoace si incolo. Pe acesti doi insa nimeni nu-i vedea. lat4-i cA se intalnesc amandoi. —Du-te, noroace, de scoate omul, ca se prapadeste. Asa ne-a fost vorba? —Nu pot, soro, nu pot! Eu i-am dat noroc; dar vezi, la asta nu ma mai pricep. —Asga? glaisueste mintea. Pai, daca |-oi scapa eu de la moarte, te mai lauzi ca tot tu esti mai mare? —Nu mi mai laud, nu! Numai scapa-l, soro; ca uite, acu-i pune latu. —Bine dar... si nevazuta de nimeni, se duce mintea gi numai se uit& in ochii ciobanului. —la mai stati, boieri — glasueste atunci ungureanul care pana aci tremurase varga si nici grai nu putea scoate — mai stati, oamenilor, nu pripiti cu spanzuratul si mai stati sa ne dam sfatul. Vorbea de randul asta asa de m&ndru, ca boierii poruncira lui gadea sa-| mai lase. —S& vorbeasc&, sA vorbeasca! striga poporul adunat si atunci iar incepu ciobanul : —Apoi, uite ce e: eu numai m-am prefacut ca nu stiu s& graiesc o boaba doua mai de dofta si ci sunt prost, sa vad care ce aveti sa faceti cu mine, si sa mai vad, aveti rabdare? Pai bine, domnilor, asa se poarta boierii in tara asta? Ce-ti raspunde oare cand, venind tatal meu, cumnatul craiului cutare de peste munti, o afla ca mi-ati luat banet cu cat s-ar putea cumpara o imparatie, pentru o fata de boieri; si ca, in loc s mi-o dati de nevasta, ati hotarat pe urma sa-mi rapuneti capul? Cum vine fapta asta a dumneavoastra?... Sa-i luam banii, si pe urma hop! Mort, nemort, hai cu el la groapa! Si se mai porneste, nene, 41 ungurean sa graiasca 32intelepteste cu cei de fata, cd se mirau acu si boierii gi voda si mitropolitul de atata docsie la un cioban. Ba se mira si fata, care era de fata gi careia fi parea, de randul Asta, mai frumos parca... —Dati-i drumul — striga voda — cA voinicul asta nu face de spanzuratoare! Mai bine, iaté, imbracati-l cu hainele astea de logofat mare. Si mearga apoi la bisericd cu fata boierului, s4 se cunune chiar azi. Si intorcandu-se catre tatal fetei, grai: —Acu ti-e cu voia? —Cum nu, marite doamne! $i s-a cununat ciobanul logofat cu fata boierului care-i luase galbenii, si au trait in pace si belsug si spre folosul farii; ci mintea n-a mai fugit din capul voinicului. Si iaca, de atunci a ramas mintea mai mare decat norocul. Dar ea se duce acum numai la cei care umbla dupa lumina, cat mai multa lumina. Cuiul lui Pepelea Am ispitit si eu pe mai multi, ci ce-nsemneaza cuiul Jui Pepelea si nu mi-au stiut da raspuns frumos. De asta, le spun eu acuma. Pepelea a fost un om frumos si istet iar cuiul lui Pepelea a fost cuiul de lemn batut in paretele casii parin- testi, pe care Pepelea a vandut-o unui om. Omul cela avea o faté mandra, nevoie mare, s& cumperi doua lumanari de ceara curata, si s-o cununi cu Pepelea. Pepelea ar fi vrut, nu-i vorba, si fata nu s-ar fi dat in laturi, dar tatal fetii sa nu fi auzit. 33——Mai mosule. da-mi pe fiicdi-ta de nevasta, zicea Pepelea. —Mai pune-ti pofta-n cui. baiete, ti raspundea tatal fetii. : —Atunci, daca-i asa, am sa-mi vand si eu casa si-am sma duc in lume! ~ Ti-o cumpar eu. —Bine! Ti-o vand toata, din cheotoare-n cheotoare. fara numai un lucru, nu: cuiul din paretele din rasarit. Pe acela sa mi-| lasi mie. —Ei, si de ce? —Sa am si eu mostenire de la parinti. Scoate banii si sa facem hartiile. Omul a scos banii, hartiile s-au fost intarit si omul cu fata cea frumoasa s-a mutat in casa lui Pepelea. 5 Si era bine acolo, in odaile celea incdpatoare, in casa cea imprejmuité cu livada si acarete frumoase. Le era draga casa lui Pepelea gsi lui Pepelea ji era drag incd mai mult cuiul de lemn batut in paretele din rasarit. A doua zi, Pepelea veni la om. —Ce vrei Pepeleo? —Am venit sa-mi pun caciula-n cuiul meu. Omul cam stramba din nas. dar ce putea sa faca, daca asa scria la invoiala! A treia zi iar. —Ce vrei Pepeleo? —Am venit sa-mi iau caciula din cuiul meu. Si apoi asa, mani aga, Pepelea avea in totdeauna cate ceva de pus ori de luat din cuiul de lemn batut in paretele de rsdrit. $i vedeti, acestea se intamplau de multe ori cand omul lipsea de pe-acasa, cand ramanea numai fata singura. Si fata avea mare grija, s4 nu iasd cumva cuiul din parete si sa se piarda. Din ce pricina 34insa, tdieti-ma. spanzurati-ma, ca nu v-as putea spune. Nu stiu. Lucrurile au ramas asa: casa in picioare si cuiul in parete; Pepelea indragostit de cuiul de lemn si fata tot aga. Dar mult nu. Ca intr-o zi auzind ca Pepelea s-a insurat cu fata cea frumoasa si cuminte si ca sta chiar in cesa cea nu de mult vanduta, m-am dus la crestinul cela si !-am intrebat: —Bine, mogule, ce te-a facut s4-ti mariti fata tocmai cu unul de care nici nu vreai s& auzi? —Ce m-a facut? Blastamatul de cuiu al lui Pepelea, nepoate, mi-a raspuns omul. Si atat! Curpanul' si stejarul Jos crescuse un curpan frumos iar deasupra isi rasfira cracile un stejar mandru. Pe curpan stateau legati bostanii mari si albi ca niste grei bolovani de piatra, iar sus se clatina de-abia, de-abia, ghinda cea marunta. —Vezi, prietene, zise curpanul, ce nesocotit esti tu! Dupa cat esti de mare si de puternic, ghinda ta ar trebui sa fie de zece ori mai mare ca bostanii mei! lar stejarul ii raspunse : —Cel ce se-umfla si se-ngdamfS, va scade si se va pierde; asteapta. prietene, sa vind toamna, si atunci vom sta de vorba amandoi! Nu peste mult, veni si toamna cu bruma si vantul Curpen (curpan — mold.) ~ tulpina unor plante agatatoare ca dovleacul, pepenele etc.cel rece. Frunzele curpanului se-ngalbenira si vrejul se uscd; muncitorii rupsera bostanii si-i pusera in car. lar curpanul murind, isi aduse aminte de vorba stejarului si suspina : —Dreptate mare a avut stejarul. Eu ma prapadesc, iar curpenilor din neamul meu, fie invatatura cuvantul acesta: «Trufia de sine nici un pret nu are, ci mai cuminte este cel ce-si pastreaz4 cu inima inchisa darurile cu cari |-a impodobit Dumnezeu !» Si de-atunci, curpanul nu s-a mai falit! Cine-i mai mare? A fost odata in lumea asta un om bogat, dar nu ca mine ori ca dumneavoastra. Ca dacd am aduna noi toti cat avem, boierul cela trdind, ne-ar spune: «nici pe sfert din sfert din cAte am eu, nu pot afla la voi, calicilor!» Paméant nemAsurat, bani cu rugina de-o palma pe ei, cirezi si turme nenumarate, acarete fara sama; bogat, si sa-| Asam in pace! Daca imprumuta el pe imparati, apoi noi, ce sa mai zicem! —Mai mare decat mine, nimeni nu-i pe lume, zicea el. —Ba eu-s mai mare, zicea Voda, ca viata tuturor supusilor mei sta in manele mele. Si asa era! Se duse la Vornic si Vornicu-i raspunse ca el ii mai mare: —CaA pana la Dumnezeu, te mananca Sfintii! Si asa era! Se duse la popa, si popa-i graieste: 36—Apoi, ai fi dumneata mai mare da’ tot eu te duc la groapa, de-i vrea, de nu-i vrea! Se duse la un flacau, si flacdu-i sopti, cam surazdnd: —Nu zic anume ca esti mai mic decdt mine, dar. fereasci Dumnezeu s-avem de-a face amandoi. ca nu stiu zau, ce s-ar alege de dumneata! Si bogatul vazu ca gi feciorul are dreptate. Se duse apoi la o vaduva sarmani si-i spuse : —La noapte, dorm la dumneata: vrei. nu vrei, nu - te-ntreb, cA eu-s mai mare! —Vai de mine, ii raspunse femeia; asta nu se poate, ca gura lumei ji grozava! Si boierul vazu ca si femeia avea dreptate. $i merse mai departe la niste copii fara parinti si ceru loc sa doarma acolo. ; Copiii, socotindu-se mai mici si mai fara putere decat bogatul, se culcara pe jos. iar boierului ji asternura un pat. Asta era o mangdiere mare pentru dansul! Dar peste noapte, unul din fratiori. un mititel de o schioapa, incepu sa strangé mata de coada! Tau! si tau! Boierul se trezi din somn si intreba: —Dar ce are plodul cela de plange ? —Apoi, boierule, asa-i el, cand ii vine vremea s-adape soarecii: plange ca sa-si facd obiceiul. — Asa? Apoi, astamparati-l, s& taca. —S&-] astamparam noi, boierule? Cum, dumneata nu stii c& plodu-i mai mare intr-o casa? Da, aveau dreptate si copiii acestia. Boierul s-a sculat. gi-a tras ciobotele gi-a esit afara, incredintandu-se c4-n lumea asta nu-i nici unul in toate mai mare decat altul, ci fiecare intru ceva! 39Baba, fata si cateaua Erau o data trei suflete: o baba, o faté si amandoua aveau 0 catea. Baba era lenesa $i fata simana ma-sei intru toate. La casa lor. paretii, $i pe pareti, nimic. Deasupra paretilor, podul-cu soarele. luna si toti luceferii. Prin ograda. buruienele lasate de Dumnezeu, de baba si de fata babei si incolo nimic alta decat chelbe si rapan! Intr-o zi. wece pe langa cele tei suflete un unchias afurisit si avan'; si cum le vazu praiindu-se la soare, zise mai intai babii: —U, tu. gaga Prohiro. robotesti, hai? Ca hat —-D-apoi z4u! Nu lucrezi nimica? Parca te vad ca mani dand ortul popii. cand te-or la matele gi te-or imbraca pupezele! —-Ca ha! Las’ dupa ce s-a marita fata! —-Dar tu, fat hai, ai sa prinzi muschiu verde buginind: cum naiba, n-ai tu nici o tragere de inima pentru treaba?! ~-Ca ha! Apuvtra’ nadejde s-o iea dracu” pe mama. s’apu’ sa vezi harnicie! —-Ca ha, ca ha. dar macar pentru cateana asta s& aveti grija: nu vedeti catu-i de slaba? ‘ — Ei. d-apu’ poate-a da’Mnezeu si-a turba: atunci s@ ve7Zi... . —Ca bine zici, fata hai! incheie mosul nostru gsi pleca scuipand de trei ori inapoi si facandu-si cruce. 4 Dara de ce. nu ma intrebati. cd nu v-as putea raspunde ! " Avan — strasnic, grozav, cumptit de tare. de rau, de crud. 38De gazda, sa asculti! Un om primea in gazd& pe drumetii cari-i cereau ad4post peste noapte. dar. nu stiu cum se facea, cum se dregea, — a doua zi. in loc sa le pofteasc’ «drum bun $1 mai veniti pe la noi». le tragea cate o sfanta de bataie, sora cu moartea. Unul, auzind despre aceasta, isi zice: —Mai. mare minune; am sa ma duc si eu sa vad ce-oiu pati! Se duce, asa, si intr-o sara ajunge la usa celui crestin. ——Buna seara, mosule! —Multamesce dumitale, nepoate! —Da’, mosule, nu ma-i primi $i pe mine in gazda? —Cum nu, cu mare bucurie. laca, aici dorm eu cu toti ai mei din casa, iar in partea astlalta, e odaia care o tin pentru musafiri. Poftim la masa, $i pe urmA la odihna. Omul ospateaza, se duce apoi s& se culce iar a doua zi dimineata, multameste gazdii pentru primire si dA sa plece. Da’ cam strangea drumetu! din umeri si se cam uita pe sub sprincene. —Mergi sanatos. ii pofteste gazda, si cand ti-o mai fi drumul pe aici, cu draga bucurie... Omul se inchina si plecd, dar indata se intoarse inapoi si-si intreaba gazda: —MaA rog, s4-ti fie fata cinstita, am sa te intreb ceva, daca nu ti-a fi cu suparare. —Gata! —Am auzit c& dumneata ai obiceiu sa bati pe toti cati fi primesti noaptea in casa. E-adevarat? 39—Adevarat! —Si pe mine de ce nu m-ai batut? Si-i raspunse omul: —Pe toti cati au venit pana acum in casa mea i-am batut, pentru ca la mine eu sunt stapan si nimeni altul. Unde le-oiu da sa se culce, acolo trebue s4 se duca si vorba sé nu mi-o intoarca. «Ca nu te mai supara, cA ma culc in tinda!» Hm! Eu stiu unde-i locul de cinste. Ai aflat acum? —Am aflat. —Ei, inca o data: drum bun. —SA te las sanatos, si s-aud de bine! Soarele si Luna Intr-o zi, soarele si luna se sfadeau. Si zicea soarele: —Tu esti o proasta gio nataénga. Tu, cu toate ca ai o multime de stele si luceferi care-ti stau intr-ajutor, de-abia poti lumina atata c4t sd-si nimereasca omul casa. Si apoi nici harnicé pan’ pe-acolo nu esti, cici de multe ori te trezesti prea tarziu. Cate-o data ins4, te zoresti prea de vreme gsi crezand ca cine stie ce treaba grea ai sdvarsit, te-ascunzi dupa zare gi te culci, cu mult jnainte de revarsatul zorilor! Eu? Eu ma scol odaté cu omul si ma cule tot odata cu dansul, luminandu-l si incalzindu-! in toate zilele! —Ba cAte-o data, ii raspunse luna, intr-atata il incal- zesti, cA fuge omul de tine ca de ciuma, $i numai la umbra daca mai poate scapa de dragostea ta! lar omul de pe pamant, auzindu-i cum se sRideau, le zise: 40—Taceti, taceti si nu va mai laudati pe voi, ci prea méariti numele Domnului ca el v-a lasat, cum m-a lAsat gi pe mine gi pe toate cate se afld pe pamant. El a zidit si pe cel vrednic si pe cel pacatos si pacat mare savarseste cel ce se socoate intru ceva mai deochiat ca altul! Batrénul care a gresit la biserica Un unchias batrén nu avea de obiceiu s& se duca la bisericd, dar era curat si drept inaintea lui Dumnezeu. intr-un rand insa, feciorii lui |-au luat cu sila si l-au dus. in usa bisericii era un lac mare, cA fiecare trebuia sd se descalte ca s& poata trece printr-insul. De aceea, feciorii mosului si-au scos imineii' si-au avut sa iea pe tatal lor in spate, ca si nu-| mai lase sa se ude si dansul. Dar unchiasul le zise : —LAsati-ma, ca daca oiu fi drept la Dumnezeu, oiu trece si pe deasupra! Unchesul nici nu s-a mai suflecat ci a trecut asa pe deasupra lacului, fara ca macar s& se ude. lar lumea $i feciorii lui s-au minunat mult. A intrat mogneagul in bisericd si s-a asezat in fata altarului asculténd cu mare luare aminte tot ce zicea preotul si dascalii; dar, fiind el tare curat, vedea tot ce altii nu puteau si vada. Vedea cum intr-un colt al bisericii stétea deavolul si scria in catastivul lui pe toti cei ce tineau cu dansul, pe cei cari radeau, pe cei cari vorbiau, pe cei cari -erau cu gandurile intr-alte parti. Umpluse toat condica si tot isi intindea hartia ca s4 facd loc si pentru ' Iminei — pantofi cu varf ascutit purtati in trecut de tarani. 41altii gi iar insemna. Si cand era aproape-aproape sa se ispraveasca slujba, batranul vazu pe deavol strambandu-se si pocindu-se in tot felul, cA incepu si dansul sA zambeasca. Atunci, deavolul isi muie condeiul pe limba si-l insemna si pe mosneag tocmai la urma. Cand a esit batranul din bisericd, n-a mai putut trece pe deasupra lacului, ci a trebuit sa se descalte si dansul. Pentru mersul lui la biserica mult s-a cait si intotdeauna a povestit, ca sa inteleaga fiecare, cd legea ‘crestineasca nu trebuie sa se implineasca numai de ochii lumii, ci si cu deplina credinta si curatenie de suflet, deoarece Dumnezeu toate le vede gi le stie! Omul care isi stia sfarsitul vietii in dragostea lui.cea mare pentru om, Dumnezeu datu-i-a la inceput carte cu cele vrednice de stiinta. In cartea vietii lui, i se spunea tot ce era spre bucuria parintelui ceresc si ce era spre mania lui. fi spunea si ceasul sfarsitii lui din lume, ca sa-si grijeasca sufletul din vreme prin pocdinta. Dar dupa o curgere de ani, cunoscandu-si omul ziua cea de moarte, se dadu de lene si duse lipsa,.ca tot el pe urma, ca un nesocotit, sa carteasca impotriva lui Dumnezeu. $i vazind Domnul atata rau_pe pamant, scobori odata din cer gi trase la un om. Dar chipul. Celui-prea-inalt era de mosneag batran. —Ce mai faceti, oameni buni? zise Dumnezeu. —la, greu, mosule! Dumitale ti-a dat Prea-sfantul mai mare veleat', si ai trait mai mult, si-ai muncit, si-ai cu ce trai la batranete, dar de mine-i rau! lata, peste patru zile voiu ' Veleat — durata a vietii de trai; timp fixat pentru a realiza ceva. 42muri! De doi ani intregi nici cAmas4 n-am vazut pe trupul meu nici cu mancare indestulatoare si nici cu bauturaé buna nu m-am potolit! —Dar gard la casa de ce nu ti-ai facut si-n gradina de ce nu ti-ai simanat legume ca sa ai? —Pai, stiind c-am s& mor in curanda vreme, credeam c voiu putea trai mai asa! ——Da-n camp, facut-ai aratura? —N-am facut, ca de faceam, trebuia sA strang pane mai multa de cata-mi era de nevoie gi ramdindu-mi dupa moarte, Dumnezeu mi-ar fi dat grea osanda, pentru galceava fecio- rilor mei de la impartirea rodului! Si tot asa se vaita si gasea pricini omul cel fara cdmasa pe el, iar Dumnezeu fi lua din minte ziua sfarsitului de veci, Jui si tuturor oamenilor din vremea aceea! Logofatul Costache Conache si sluga osandita Logofatul Costache Conache. prinzdnd odata pe o sluga vinovaté de mare p&cat, o dezbraca si-o legd in lunca Barladului de un par batut adanc in pamant. Era vara, cand sluga. cu trupul gol si acoperit de tantari, statea vaitandu-se fara nici o putere. Lui Conache i se facu mila de atata suferinté si din cand in cand mai trimetea pe cate unul, si alunge tantarii cari sugeau sangele din trupul celui osandit. - Dar de la o vreme, sluga incepu sa se roage $i sA zicd: —Lasati ganganiile in pace, daca vreti. Oamenii se duceau pe rand si spuneau de aceasta boierului, care. nepricepand pricina acestei rugiminte, scobori din castel. si veni $i dansul in lunca. 43—De ce nu primesti mila mea, sluga nevrednica ce esti? il intreba logofatul. —Pentru ca, stapane, daca fug de pe mine tantarii satui, vin altii flamanzi si asa, suferinta mi-i de doua ori mai mare! Conache gasi in vorbele acestea mult adevar si de aceea porunci sa-i dea drumul si-o opri la curte, pe sluga cea deprinsa-n rele, dar veche, caci era mai bine asa, decat s-o dea afara si sé aduca alta, noua, dar flamanda! Pacatosul cel mare S-a dus o data la duhoynic, un pacatos mare pe lumea asta. Furase, si morti de om savarsise. Parintii lui i-au perit prin m4na sa. Lucrurile sfinte de el au fost necinstite, si toate cAte in lume se pot pacatui, le savarsise. Acum era batran si-si dadu seama ca-i vremea pocaintii. —Cum pot eu sa dobandesc iertare de la Dumnezeu, cinstite parinte, cA multe am facut pe lume gi numéarul pacatelor nu mi-I stiu! Si-i raspunse duhovnicul : —SA ieai radacina asta de mar, uscata-n cuptor de foc in curgere de ani si s-o duci in varful muntelui. Din munte s& te scobori cu cofa la mare, in genunchi umbland, sa ieai apa gi s-o uzi, si s-o uzi atata vreme, pana ce radacina va da lamura' si lamura se va face pom. Sa-I uzi apoi pana va inflori si va slobozi roade. Atunci sa te uiti sus si cate mere vei vedea ca sunt, sa stii ca atatea pacate ai. De vei ‘ Lamura — partea cea mai buna, mai aleasa dintr-un lucru (aici dintr-un copac). 44fi cu inima infranta, Dumnezeu te va erta si merile vor cadea jos unul cate unul! Pacatosul cel mare facu intocmai dupa invatatura duhovnicului si dupa multi ani de chin, vazu radacina dand mugur. + Mult s-a fost bucurat pacatosul, dar mult a mai trebuit sa astepte, pana ce indurarea lui Dumnezeu sa se vada. Marul crescu gi intr-o vara stitea nins de floare. Florile s-au scuturat si-au ramas merele ca alunele, dar atat de multe ca stateau crangile pomului s4 se rupa. Acum isi vazu si omul acela numarul pacatelor lui. Mai putine zile traite si mai multe pacate savarsite. Merele crescusera frumoase, dar doua erau mai mari, tocmai in varful pomului. Toamna dadu bruma, incepura vanturile, si toate merele’ czura jos, afara numai de cele doua de sus. Veni omul din nou la duhovnic si-i spuse iar duhov- nicul ji dadu raspuns: —Acelea-s mari pacate, si Dumnezeu nu le iarta. Dator este crestinul s& cinsteasca pe tatal sau si pe mama sa si cu vorba si cu fapta. Sa nu le calce impotriva! Dar tu, fiule, vai, cat de departe esti de calea aceasta! Pestele Se zice ca pestele a fost o data un voinic, caruia ii placeau mult lucrurile razboinice. intr-o zi se duse la Dumnezeu gi fi zise: —Doamne, da-mi toate armele de pe lume, si ma pot lupta cu ori si cine! $i Dumnezeu ii raspunse: 45—Dar daca ti-oiu da tot soiul de armuri, incarcat in chipul acesta cu ele, nu vei mai avea infatisarea omeneasca. —Ori si ce voiu fi si ori cum. numai milueste-ma, Stapane! —Si daca totusi or fi altii mai voinici decat tine si te-or prinde! : —Cu greu, Doamne! lar de m-or prinde sa ma azvarle-n foc si in apa clocotita! $i Dumnezeu ii dadu voinicului chip de peste. care are-n oasele lui tot soiul de arme din vremurile acelea! Si. ce i se intampla cat pescarii il prind, cu totii stim. Seceta din vremea lui Stefan-Vodé Pe vremea lui Stefan-Voda, veni peste Tara MoldoVii, doi ani de-a randul. 0 seceté grozava, Ca se uscasera toate holdele, si iarba toata. La trei ani ins, in prour' de primavara, cerurile se deschisera si ploile incepura, dar de arat. cine sA s-apuce? Nimeni, c4 nimeni n-avea un fir de samanta! Si Stefan-Voda dadu veste-n tara ca va rasplati cu de toate pe cel ce-i va.aduce simanta buna. Tarziu tocmai, se zvoni la curtea domneasca anume, cA nimeni nu are sAmAnta fara numai un mosneag; dar nu ° banita” doua, ci intr-atat de multa, c-ar putea semana cu dansa 0 jumatate din cuprinsul Moldovii. Voda, cum auzi, il chema la dansul. si-i zise : ' Prour — timpul zilei (dis-de-dimineata) cand pleaca oile la pagune. > Banita — unitate de masura de capacitate pentru cereale. 46-—Daca ai, vinde-mi-o mie. —Ba de vandut n-o vand, ci mai bine trimite plugurile sa are pe unde-oiu semarfa-o eu, raspunse batranul. Voda i-a dat la-ndamana toate plugurile curtii, si-a poruncit tuturor celor mai mari peste targuri gi sate sa-njuge boii si sa are pe unde va semana unchesul. S-au strans cu totii si dupa vorba mosneagului, au inceput sa are numai drumurile: si noaptea numai semana el, ca s4 nu se deoache munca. iar brazdatul se facea dupa ridicarea zorilor. Si treaba s-a sfargit, si graul a rasarit des si frumos iar toamna. cand Voda Stefan a chemat pe mogneag la rasplata, acesta i-a spus siretenia, pe care lesne o inte- legem si noi. Rasarise, adeca, samanta scuturata in anii de sloate! si ascunsa in praful drumurilor. Voda, ci-ca s-a minunat mult de intelepciunea batra- nului. Pana atunci, la curte erau numai osteni tineri, cu cari calcase hotarele dusmanilor si primise-n launtrul hotarelor noastre pe dusmani. De atunci ins, isi alcdtui si un divan de oameni batrani de unde iese sfatul greu de aflat la cei tineri. Soarecele si bobita de poama Un soarece se strecurase in podul unei case unde gasi © bobité de poama scuturati. Bobita era cam otetita dar cum gsoricelul nu era indestul de priceput, nici prea deprins cu vinul, lua bobita, o m&nca repede si din mustul ei se = iy eee " Sloata (zloata) — ploaie amestecata cu-lapovita si zapada. 47jmbata turt&. Puse dar mAinele la spinare si codita la sold si striga in gura mare: —E-hei, unde-i mata! Acuma sa vie si ma vada, sa ma ieau la tranta dreapta cu dumneaei gi si mi-o tavalesc eu o lecuta, cétu-i podul ista de mare! Zau, ce pofta de bataie mai am! Mata auzi vorbele acestea si plosca' nu mai asteapta. Cat ai clipi, sari pe scara in pod si statu in fata viteazului soarece. lar soarecele, vazdndu-i ochii ei cei sclipitori, cic-ar fi zis: —Ei, si tu, cumatra mata! Nu stii cd la betie omul multe spune? lar ce i-a fi raspuns mata, nu stiu. Rabdarea Zidise Dumnezeu lumea si pamantul si pe Adam, stapanul lor si-n raiul dumnezeesc il puse, dar Diavolul ispititor ii fura fericirea, si nacazurile intrara in sufletul celui dintai dintre oameni. Plangea Adam gi se tanguia amar, dar Dumnezeu cel drept isi intorsese urechea de la dansul si nu se indura. Plangea si se tanguia Adam catre parintele sau, buzele lui rosteau cAinta si gandurile sale senine. Veni Deavolul din nou si-i arata lui Adam buruiana Rabdarii, pe care numai mirosind-o, simteai ci mintea ti se-ntuneca gi limba-ti vorbeste vorbele cele mai vrednice de pacate. Asa incepu Adam sa blesteme pe Dumnezeu. ' A umbla cu plosca — a duce vorba de la unul la altul. 48A-tot-puternicul starpi buruiana din preajma omului si-i azvarli simanta in apa, dar Adam prinse cu undita pestele care-o inghitise si-o semana din nou. Omul isi porni din nou barfelile impotriva Ziditorului. larAsi starpi Dumnezeu buruiana rabdarii, varand-o in fundul pamantului dar Adam facu fantaéna adanca si-o scoase din nou si o semana. Dumnezeu fi puse sim4nta in inima de piatra, 0 puse in vazduh, o arunca in foc dar Adam de pretutindeni 0 sc&pa si-o semana. Atunci Dumnezeu nemaigasind nici un loc de taina unde s-o mai ascunda, il chema pe Adam la sine si-i puse aceastd samanta a Rabdarii tocmai in inima lui, de unde n-o mai putea scoate, si unde buruiana aceasta nu-mai putea rasari. De atunci, omul nu mai poate afla atata rabdare pe pamant, care sd-i usureze mintea si sa-l facd sa strige impotriva lui Dumnezeu. lar de se-ntémpla sa-ncolteascd aceasta simanta gi-n sufletul omenesc, ‘cu gand s& iasd afara, coltul Rabdarii prinde radacina in inima omului, inima-i putrezeste si piere, iar omul isi iea ramas bun de la aceasta viata. Padurarul si leul Un padurar se intalni cu leul prin padure, si-i zise: —Urt esti, mai leule ! lar leul adauga: —Da-mi cu toporul dupa gat! Numai cu multa rugaminte, padurarul indeplini voia leului, asa cA acesta ramase c-o rani mare dupa ceafa. Dupa cativa ani, se intalnira iarasi amandoi. Atunci, leul zise padurarului: 49—la uita-te. prietene, dupa gatul meu si vezi: s-a tamaduit ori ba? Padurarul se uita si raspunse : —Mai nici urma nu i se mai cunoaste. —Hei, dragu! meu, adauga leul: Nu e rand de cutit, Cum e rana de cuvant!; rana s-a tamaduit, dar spusa ta ca-s om urat ma doare gi acuma! : Povestea lui Lasa C4nd parintele zicea copilului sau sa faca vre-o treaba, acesta 0 tot amana pe mai de-apoi cu vorbele: —Lasi, tatuca; am eu grija! —Nu «lasd», c-ai sa patesti si tu odata si-o data ca Lasa! —Dar ce-a patit? —Nu stii? Asculta: Lasa era feciorul unui om cumsecade, frumos, cuminte gi toate cele bune le-avea, numai ca era sfintit de lenes. Si el, ca si tine, la toate raspundea cu «oiu face mai de-apoi!». intr-o zi, Lasa dormea la umbra cdrutii; tatd-siu vrea sa se ducad la moara; pusese sacii in car si injugase boii. —«Scoala, Lasa, de-acolo, cA te rupe roata carutii!» — «Apoi, m-oiu scula eu mai acusi!». Si omul crezand ca feciorul sau s-a sculat, da Adis si ceald si roata sfarma capul lui Lasa. Las& a murit de-atunci, dar povestea lui a ramas: «Lasa, care a murit sub roatele carului !» 50Salcamul si salcia Un om ardea intr-o sara salcie in cuptor. Cand sa se culce, salcia-i zise: — Culca-te, s4 ma cule gi eu! Omul isi asternu sumanul pe cuptor si se culca iar salcia se stinse. Peste noapte insa, se las un frig amarnic, asa cA omul nostru se trezi. Se sculd, si umplu cuptorul cu salcdm si apoi se intinse din nou pe cuptor. Salcamul incepu sa pardie, cuptorul se-nfierbanta si cand sa bage omul de seama. sumanul i se prefacuse in scrum. Se scula atunci mAnios si zise: —Ce buna-i, sirmana salcie si ce suflet dusmanos mai are salcamul ! Sfatul babii O baba avea o nora tare lenes pe lumea asta. Nici 0 treaba n-o incepea, fara ca mai pe urmi s& n-o lase balta. intr-o zi, baba, care era un duh de femeie, 0 chema la sine si-i spuse atat de multe si marunte, incat nevestica se dadu batuta si se hotdri sa munceasca. Dar cum sé stii tu, ce-i de facut pe azi si ce-i de lasat pe mani, cand tu, toata viata n-ai facut altceva decat s4 frunzaregti treburile! Vine la soacra-sa si aceasta-i raspunde: —Uita-te la mine; stiu ca-ti vine greu, si de asta n-am s4 te las. Sa faci tot ce ti-oiu spune eu cat oiu trai, iar cand 51oiu vedea cd mor, am s& te chem si am sa-ti dau si cheia priceperii. Vrei asa? —Vreu, a raspuns nevasta, si din ziua aceia n-a mai esit din cuvAntul soacre-sei. intr-o zi, vine moartea la baba s-o iea. Baba cheama pe nora-sa si-i spune: —Stii, cA ti-am fagaduit sa-ti dau cheia priceperii, pentru ca fiecare lucru inceput sa-si aiba sfargitul ! —Mi-aduc aminte. —Ei! Niciodata s& nu te-apuci s4 cogi pana cand nu vei face nod la ata! Dumnezeu la pomana bogatului Un bogat facind intr-o zi praznic mare, chema o multime de boeri la masa. Dumnezeu, care se intamplase prin locurile acelea, veni si dansul la ospat, dar avea chip de om sarac. Bogatul, cum vazu ca strainul acela vroia sa intre, il opri si-i zise: —Calicii sa traga la calici si nu la casa mea! Dumnezeu tacu, esi pe poarta, mai merse putin gi se schimba in om bogat, cu trasura si cai frumosi. Venea de la targ si trecea spre scaunul domniei. Aga, trase la boierul cu praznicul si-] ruga: —S8 fii bun s& ma lasi- putin in ograda, cat mi s-or hodini caii! —Cum nu, raspunse boierul. il lua apoi pe Dumnezeu, il duse in casa gi-] aseza in fruntea bucatelor ca pe o fata cinstita ce merge la scaunul domnesc. fi dadu mai inti vin s cinsteasca, dar Dumnezeu [ua paharul si-] varsa pe straie. 52Mesenii toti, dar mai ales gazda, se minuna mult. —Nu v4 mirati; am venit adinioarea sarac si n-am fost ingdduit. Acuma sunt bine imbracat; straele m-au facut s& fiu luat in seama, si pe ele dara se cuvine sa le cinstesc cu paharul acesta de vin! Sfintii Trei-ierarhi: Vasile, Grigore si Ion intr-o zi de mare sarbatoare, trei sfinti parinti slujeau la biseric’d. La urma, au ftinut tustrei cate un cuvant credinciosilor. Si-a zis sfantul Vasile intre altele: —Mai fratilor, cand omul gandeste, e ca si cand ar vorbi, iar cand vorbeste, e ca si cand ar face cutare lucru. Gri apoi si sfantul Grigore. —Aici ai gresit, tu frate! Gandul cu vorba tot una sunt, dar de la gand pana la fapta e departe. —Dar nici asa nu-i destul de nimerit, adauga Sfantul Ioan Gura-de-aur. A géndi, e una, a vorbi e alta gi iaragi a face, alta este. Din norod, nimeni nu-si dadu cu parerea, de care parte st& dreptatea, ci pleca fieste care acas4, cu vorbele tustrei-Sfintilor in minte. Tocmai tarziu, iata pe Sfantul Ioan c4 face praznic mare gi cheam& lume multa s& se ospateze; iar la praznic chemi si pe ceilalti doi sfinti parinti sa blagosloveasca. Bucatele stéteau gata pe masa, dar nimeni nu intinse mana s4 guste inainte de ridicarea:rugaciunelor. Parintii asteptau pesemne indemnul Sfantului Ioan ca s4 inceapa slujba. Si au asteptat mult si tocmai tarziu, grai Sfantul Ioan: 53—-Dar de ce, oameni buni. nu mancati din praznicul meu? —-Ca nu-i sfintit, cinstite parinte! —Atunci, cuviosi parinti, de ce nu faceti rugaciunile? intreba Sfantul loan pe sfintii Vasile si Grigore. lar acestea raspunsera: —in casa ta suntem si tu numai ai cuvant de porunca. — Ba nu-i asa, sfarsi Gura-de-aur. Dupa spusa sfintiilor voastre, a gandi, a vorbi si a face. toate, una sunt. Si daca v-ati gandit, de ce n-ati vorbit si n-ati inceput ospatarea praznicului. Cei doi parinti plecara ochii in pamant si incepura rugaciunele si apoi ospatul. Tarziu, crestinii si-au adus aminte de chipul cum statea intamplarea si i-au inteles rostul. Noi am auzit si am inteles! Culcusul cénelui Canele s-a fost gandit vara, sa-si facd un culcus pentru iarna. $i l-a masurat de colo pana colo iar cand a venit frigul s-a pomenit inghesuit si facut numai cat o caciula. Atunci si-a zis: —Uite. atata loc imi trebuie! Si-a luat insemnare si vara, cand incepura caldurele, cand a inceput s& se intindd cA s-a vazut trecut peste semne. Atunci a stat el iarasi pe gAnduri si-a zis: —Mai! Ce mult am crescut eu de asta iarna si pana acum! Mare-i Dumnezeu! De as ajunge. sinatos pana la iarna, atunci am sa-mi fac un culcus mai cumsecade! j 54Saracul in cer Umbland o data Dumnezeu pe pamant, pe-o noapte intunecoasa de iarna, trage sd mdie la un sarac. Acolo a ospatat bine, s-a hodinit cum se cade si cand sta sa plece, iata pe Dumnezeu ca-] iea pe sarac cu dansul in cer, drept rasplata. in cer, acolo sus,.saracul traia cum nu se poate mai bine. Si statu asa pana intr-o buna zi, cand il apuca dorul de satul lui, de tovarasi si de munca. De aceea, merse Ja Dumnezeu si-i zise: —Doamne, lasé-ma sa ma uit oleaca pe lume, ca tare mi-i dor. lar Dumnezeu: —Slobod. Se apleca saracul pe malul cerului si-si opreste ochii tocmai de-asupra satisorului lui, sat mandru cu ogoare manoase si vede cum niste talhari furau pane din sistoarea’ lui frate-sau. $i de-acolo de sus, repede iea un bolovan mare de piatra si-| zvarle jos in capetele talharilor. Vine Dumnezeu, ii vede isprava si zice: —E, hei, omule, omule! Daca-s sta si eu s& fac in toate zilele ca gi tine, nu stiu dac-ai mai vedea picior de om pe pamant! Lumea nu se bate cu ciomagul ! $i dandu-i saracului din nou viata, il scobori din nou pe pamant. ? " Sistor — drug de lemn folosit in interiorul morilor. 55Despre niste impricinati la divan Niste razasi' aveau judecata c-un boier din divanul tirii. S-au strans cu totii si la soroc, cu vravul de hartii vechi, au fost la scaun, sa afle dreptatea. Au ajuns si la vremea hotarata, aprozii i-au varit inuntru. Divanul era adunat gi boierul cu pricina era acolo. Logofatul le iea hartiile, le cerceteaza pe o fata si pe cealalta si ca sa-si faca de vorba, zice razisilor: —Cum vad eu, oameni buni, dupa hartii sunteti din neam domnesc ; cum se face c-ati ajuns aga de ticdlosi? lar unul din razasi ci-ca ar fi raspuns: —Asa-i, maria ta; stramogii nostri au fost domni mari gi-au judecat noroadele cele proaste si de aceea suntem si noi blastamati, ca sa le ispasim pacatele! Mintea Moldovanului cea de pe urma Stépanea tara Moldovii intr-un rand un Domn mare intru toate si numele lui era Stefan-Voda. Si neamul nostru o ducea bine si de aceea samnta pismei incolti in inima liftelor straine. Sculatu-s-au Lesii si Tatarii si la urma au purces si Turcii multi ca frunza codrilor si pe atata“inci mai multi si au intrat in tara pustiind si parjolind iar mai apoi, prinzdndu-ne si oastea noastra cea mica gi in graba stransa, o sfaramara si o imprastiara. ' Razes (RAzas)— {ran liber in Moldova veche. 56Si se facea prin locurile acelea o padure deasa si-n fata padurii o garla lata si plina cu stuharis. Stefan-Voda isi aduna putinele ramasiti in dosul lor, facu sfat si din sfat iesi porunca s4 mearga mai inainte cativa surlasi! si s& deie bucium de strangere. Surlasii incepura chemarea iar Voda Stefan cu ostasii lui, incepu s chiuie a marime. Turcii pe dat& crezura c4 acolo-i multimea norodului de oaste si dadura navala peste garla, unde ramasera namolite o multime de tunuri si de randuri. Moldovenii atata asteptau. Repede sar ca niste lei-paralei peste capul paganului de-I strivesc si-] buchisesc, si pe urma ji dau pace sa se intoarca in tara lui, pe drumuri scurte, cu ce-i mai ramAsese neatins. Turcii s-au intors cu manie in suflet si maniosi au ramas impotriva noastra pana astizi, si spun cei ce stiu, ci de cAte ori se inchina, in loc de amin! zic: . —Da-mi, Doamne, mintea Moldovanului céa de pe urma ! P Cel cu binigul Unul din neamul Micestilor era postelnicel ori altceva mai mare in satul Micesti din preajma Pitestilor. Dansul era spaima celor necumsecade. Si-n sat era unul care-si facea de cap. Cum sa scape el de postelnicel? Da in dreapta, di in stanga si capata o boierie. 4 ene ee Sere Surlas — cantaret din surla (vechi instrument muzical, in forma de fluier, intrebuintat in trecut mai mult in armata). eeAcum era mare si mai mare decat el credea ca nu-i nimeni. Veni in sat si s-apuca iar de boate'; afla postelnicelul, pune vataseii si i-l aduc la dansul; il dezbracd de binis” si-i trage o sfanta de bataie, s-o tina mult4 vreme minte. Cum scapa boierul de la tavaleala, fugi si se planse la ispravnicie si ispravnicia il cheama pe postelnicel la judecata. Si-acolo il intreaba : —Cum ai indraznit dumneata sa te-atingi de un boier cu binis? Si raspunse postelnicelul: —Ba sa am ertare; mai intai |-am dezbracat de binis si-apoi l-am batut! Canele si calul Un cal batran isi tragea sufletul pe malul unei rapi. Un cane il simte c&-i gata si moara si de aceea, se aseza cuminte alaturi de dansul. Calul il vede si-i zise: —Mé& c4ne, mai; du-te, omule, de langa mine ca nu mor acuma. Nu-ti mai piérde vremea degeaba! lar canele i-a raspuns: —De asta nu purta dumneata grija, CG nici acasa Nu ma pune la masa! * Boata — pozna, boroboata. 2 Binis — hain’ boiereasca de ceremonie. 38Povestea unui iepure Un iepure vorbea catre nu stiu cine, cam asa: — De ce sa fiu eu intr-atat de chinuit si de prigonit pe lume? De ce s& nu dorm toata noaptea iar ziua sé umblu ascuns prin toate tufarisurile si ogoarele de frica vanatorilor sia canilor? Viata se cheama aceasta? $i lumea ma stie si ma chinuie! Ast& noapte treceam pe langa gardul unei arii cu vraviul’ strans langa par. Pe vrav dormise noaptea un roman. Altul vine si-l intreba: «Ei; ai dormit bine asta noapte ?» «Am dormit, raspunse celalalt, somnul iepurelui !» Greu-i! La noapte ma duc s4 m4-nec! Trece ziua si cand incepu sa se-ntunece binisor, iepu- rele o iea incetigor spre grla, ca s& se arunce in apa, dar cum ajunge pe mal, aude cum. broastele speriate se aruncau in jos. —A! zise iepurele;-de frica mea se-neaca bietele broaste! vra sa zic&, pe lumea asta, tot este cineva care se teme si de mine. M4ni am sa ies la larg, am sa dau piept cu ogarii si-am $a-i ucid. A doua zi, iese pe camp. CAnii il simt si il ieau din urma, puscasul il vede si poc! $i cand a fost s-si dea sufletul, bietul iepure a zis: —Acesta-i blestamul broastelor, cari s-au inecat aseara. Doamne, iarta-ma! ' Vraf (vrav) — gramada, maldar, morman. 59Calugarul in gazda Un c&lugar trage in gazda la un crestin unde-i tinut trei zile, cate-s la randuiala dupa cari se obignueste ca sita noua din cuiu sa fie pusa la cernut. ~Omul, vazand ca prea cucernicul nu pleaca nici a patra zi, incepe sa-si strige baietii cu noaptea-n cap: —U-iu, mai baietii tatii, mai! Veniti repede-repede, de s&rutati mana parintelui ca pleaca astazi! Calugarul, se intelege, nici gand n-avea de pornit, dar acuma i se infundase. isi lua de’ la om ziua buna gi s-asternu pe cale. Cel cu musca pe caciuld Vorba asta a ramas de la 0 patanie. Niste oameni facand un drum pana la Galati cu pane de vanzare, poposira peste noapte intr-un loc unde unul se alege pagubas cu o suma de bani. Asta era! —Vai de mine gi de mine, de cine si ma leg eu acuma! se vaita omul. —Lasa, prietene, nu te mai caina intr-atata! zise unul mai siret. —Cum sa nu ma cain, cand mi-am prapadit munculita mea dintr-o vara intreaga. —De prapadit ai prapadit-o, dar ai s-o gasesti, cd si stie de toti cine ti-a luat-o. Acela-i cu musca pe caciula. Toti ceilalti se uitara unul la altul ca sa vada cine are 60musca pe caciula, caci, vezi, ei se stiau nevinovati. Ci talharul, crezand si parandu-i-se cA toti se uita la dansul, igi scoase cdciula din cap, s& vada daca intr-adevar are vreo musca pe ea. Lumea a priceput, a cautat si banii omului s-au gasit. Si din patanie, vorba adevarata! Cardarile betivului De ce umbla betivul pe doua carari? Nu stiti? sA va spun eu. Nu-i vinovat crestinul, caci iata cum sta pricina: Cele dintai patru pahare pe cari orice om le bea, sunt randuite de Dumnezeu pentru intarirea trupului. De la al cincilea pahar, vine randul dracului si-i darueste gi el patru pahare. in rastimpul acesta, Dumnezeu se indeparteaza, dracul se apropie si urca pe umerii omului. La al noulea pahar, ii pune frau in gura, si la al zecelea, il porneste la drum, strunindu-| si hartuindu-l, cand la dreapta, cand la stanga. Si omul merge pe doua carari. Si numai el, saracul, nu se poate chema c4-i vinovat! Hotdarérea lenesului Un om avea 0 vie, pe care, nemuncind-o cum se cade, © puiezira spinii si toate buruienile de pe lume. Acolo dar, isi putu gasi lupoaica bun culcus si ascunzatoare minu- nat&, unde sa-si creasca puii, 61intr-o zi, venind lenesul cu copiii sai la vie si vazind-o cum era, zise: —Haideti, dragii tatii acas&, s4 ne-ascutim sapele ca mani dis-dimineata, o sa venim sa prasim via. Tocmai ca lupoaica se dusese dupa mancare ca n-auzise hotardrea aceasta; cand veni ins, puii ii spusera: —Mama, hai sa fugim, ca mane vine lenesul sa-si praseasca via: altfel da peste noi si ne ucide. lar lupoaica le raspunse : —Nu va temeti, dragii mamii, cA de lucruri bune toti se pricep sa vorbeasca; mai greu e la fapte. intr-alt& zi, lenesul veni din nou, dar atundi de atta spinaris, gasi via uscata. Statu oleaca si-apoi zise copiilor: —Haideti, dragii tatii acasi:; vom veni mane sa dam foc viei, ca se vede cat de colo, ca nam avut parte de dansa. Lupoaica iar nu era ‘pe-acolo, dar cand veni, puii fi spusera. Lupoaica dadu din cap si raspunse: —Acu, trebue si plecim; a spus ca da foc viei? Apoi sa stiti ca de buna seama, o face pe asta! Cardbus — ghicitorul A fost o data un hot vestit: fura, ascundea si tacea. Pe urma se ducea la pagubas, cerea atata si atdta sd gaseasca locul unde-i sta paguba ascunsa. Si cu meseria asta, facuse bani, nu gluma. intr-o zi, iaté cAlaras de la curtea domneasca la Cara- bus-talharul. i —Hai, ca te cheama Voda, s&-i gAcesti unde i-i cutare lucru pierit. 62Da’ Cardbus nu stia si gaceasca, cum nu stiu eu ce-i. in inima dumitale. Pornesc la drum amandoi, calaragul si Carabus-gaci- torul. Pe drum, iaca ostasul lui Voda prinde un gandac, il pune-n palma gi inchide degetele. Pe urma, isi ascute ochii spre gacitor gi-i striga: ~ 1 —S§-mi spui, vrajitorule, ce am in palma, ca te omor; te omor si te las aicea! Da’ bietul talhar, catranit pand-nfundul inimii, se uita la calaras — se uita, si-l cuprinde parca o fricd de moarte. Si zice gandindu-se la sine: —Hei sdrace, Carabus, Intr-a cui manda ‘nedpusi? Ostasul socotind altceva, deschide palma si ii da drumul carabusului. Apoi il bate pe unchegs peste umar si-i zice: —Brava gacitor! Merg ei, merg si ajung la curte. $i cum ajung, iaca il cheama Voda inauntru. Da’ sa stiti cd lui Voda nv-i pierise un capat de ata, ci numai vrea sd-l prinda pe Cardbus cu oca mica. Voda fusese-n padure cu vanatorii, prinsese o vulpe gi-o pusese intr-un sac. $i vulpea sta in sac, iar imparatul astepta pe Carabus-vestitul. - ~ —Hei Cardbus, sd-mi spui tu mie acuma, ce am in sac; dar iute-iute, caci altfel iti taiu capul si-l dau la cani! Carabus sta, sta si se géndeste, scoate din traistd zodiacul — stii, ca si facd pe omul invatat —, intoarce fild cu fila si nepricepandu-se cum s& croiascd minciuna, ofteaza din adane si zice iarasi, tot la sine gandindu-se: —Hei, marite imp&rate, a-ncdput si vulpea la prin- soare.—Brava, mester priceput, brava! Na-ti o banitaé de galbeni si mergi sanatos. Carabus s-a priceput indaté cum statea intamplarea; si-a luat paralutele si-a plecat. Asa zic unii: c-a plecat si ajungand acasa, si-a numarat averea si gasind-o indestul de mare, si-a golit bordeiul si i-a dat foc, spre a se vesti in lume ca s-a ars zodiacul si.ca de-acuma nu mai poate gaci nimanui nici cate degete are la mana. Altii, dimpotriva,. spun c& Carabus-priceputul ar fi ramas in mare cinste: la curtea imparateasca. Eu unul, nu stiu care spune adevarat si care minciuna! A cuie lada? Un gospodar avea un fecior pe care-| insura si pentru ca si dansul era vaduv de mai multa vreme, isi'gasi si el o femeie gi gi-o aduse in casa la nora. Femeia ceea era tare cumsecade. in toata sarbatoarea, dansa era in fruntea tuturor la biseric’ unde ducea colaci, lumanari, coliva si vin pentru dat de pomana. De venea in casa ei un om sarman, nu se putea sa iasa cu mana goala. Suflet de om crestin-gi pace. intr-o zi nevasta cea tanara, nora omului, zise bar- batului sau: _ —Mai cutare, de ce nu-mi zici tu niciodata sa ma duc la biserica? —Apoi, ce s4 mai cauti si tu, cand se duce si mama vitrega? —Dar cand vin sarmani pe la poarta noastra, de ce nu ma indemni sa le dau gi eu cate ceva de pomana? 64—Apoi, de ce sa mai dai si tu cand da indeajuns, mama cea vitrega? —Ei, daca da, da de sufletul ei! —Las’ ca stie e] Dumnezeu dintr-a cui lada face dansa toate pomenile! Darul Odata, vladica auzi c4 unul din preotii lui duce -prea des la ureche si de aceea, socotind cA una ca asta nu se poate, il chem la sine gi il dojeni cu asprime: —Cucernicia ta trebue sa fie pildd si dupa cum te mustrez eu acuma, aga sA cauti si cucernicia ta catre altii. Auzit-am c& ai un dar, cinstite parinte. —Am, darul preotiei, stapane! —Si-al betiei, cucernice parinte! —Ba asta-i curata patima, stapane! —Dar leapad-o, atunci! —Mi-i greu acum! —De ce ti-i greu s-o lasi? —Pentru ca mi-a fost usor s-o ieau. favatatura grea Un om care avea un biiat purtat pe la toate targurile mari, la invatatura, fi zise intr-o vara, cand venise acasa. —Dragul tatei, mult am cheltuit si m-am trudit cu tine ca s4-ti luminezi mintea cu invatatura grea gi rara. lata acum, te rog si eu pe tine un lucru. Vezi lanul nostru de 65grau nesecerat? Din pricina arsitei si-a vantului, cum pui mana pe fir, se rupe gi spicul cade. Poruncescu-ti dara, ca pana mane, cu invatatura ta, s4 nu-! mai vad. M-ai inteles? —inteleg, tata, raspunse feciorul. Peste noapte, iesi feciorul afara, si la racoare, la lumina de luna si stele curate, incepu s& cugete si s& se framante. Se uit&-n sus, se uita-n jos, la deal gi la vale, pana ce afla din ce parte bate’ vantul. Apoi, puse lanului foc si pana s& rasara soarele, pe tarina nu se mai afla un spic de grau. Asa invatatura, mai rar in zilele noastre ! Unleac Una din boalele cele mai infricosate este lenea. Neferi- citul care patimeste de aceasta boala se cunoaste usor: il iea mai intai cu pofta stragnicd de mAncare, cu arsita de sete si cu somn mai de-apoi. Leacul acestei boale este acesta si dacé dumneata, de pilda, te vezi cuprins ori prin molipsire ori asa naprasnic, numaidecat sa mergi la un prieten adevarat si sa-l rogi asa: —lea un ciomag de corn cu noduri, daca se poate, si masoara-ma de sus in jos! Dupa ce te masoara, daca vezi totusi ca nu te-ai tamaduit, fa-ti o alté masuratoare de jos in sus. Daca nici asa nu scapi, masoara-te si de-a curmezisul ! lar daca, Doamne fereste, nici cu aceasta nu scapi, urca-te in crestet de deal gi striga-ti-boala pe nume, ca s-o afle tot satul si s4 se pazeasca de dumneata ca de holera! 66Cojocul séracului —Unde te duci, mai? —La Dumnezeu! —Dar ce sa faci? —Si-i spun ca-s sdrac si cd el m-a saracit. —Spune-i si de mine ca-s sarac batut de foc si nu mai am decat un biet cojoc! * * * —De unde vii? —De la Dumnezeu! —Ei, i-ai spus? —I-am spus. —Si ce-a zis? —A zis ca daca ti-a ramas un cojoc, are sa ti-l iea si pe acela. —Ba decat mi I-a lua, mai bine-1 pun pe foc, sa zic cel putin c-a pierit din mana mea! Si desteptul, si-a zvarlit cojocul in soba cu jaratec ! Mocanul la moara Se crapa de ziua, si morarul, care nu dormise 0 noapte intreaga, zise mocanului care era cu grauntele in cos: —Tare mi-i somn, nai nene, si nu pot sé dorm! —De ce nu te culci? —Apoi, m-as culca eu dac-as avea nadejde in dum- neata ca sa opresti roata cand ti-o pica macinisul din cos! 67Hei, nene morarule! opresc eu o suta cincizeci de oi, dar o roaté de moara! Morarul se culca si adormi iar mocanul astepta sa i se ispraveasca din cos si apoi s4 opreasca moara. Nu peste mult, iata pietrile scrasnind. Mocanul esi la stavilar, apucd roata de cupa, roata il azvarli in scoc iar dansul striga: Hop o data Pe sub roata, Sa curga faina toata! Pe urma, ce s-a mai intamplat, nu stiu! Molifta' oalii O femeie harnicd avea o singura oala in care facea tot felul de bucate. Si-n-o spala niciodata. Vazand-o dansa asa de scérnava. nimic nu socoti alta, decat c4-i lucru dracesc la mijloc: —Adeca de ce oalele altor femei sunt curate si-a mea nu? Lasa, ma due cu oala la parintele sa-i citeasca si sa scoata pe diavolul dintr-insa ! Merse deci la parintele si parintele o sfatui: ——Femee hii, iea oala si du-te acasd. Pune apa curata-n ea, aseaz-o la foc gi cand vei vedea ca apa se-nealzeste, asterne-te cu frecatul. Acum, bun e si nisipul, dar mai sfanta-i cenusa si crpa. Dupa asta, pune iar apa, incalzeste-o din nou si mai spal-o odata. Pe urma sa vii cu oala la mine. ' Molitva (molifta) — rugaciune citita de preot pentru iertarea pacatelor. 68Nu stiu daca s-a mai dus femeia la preot sau nu, ca n-am putut afla de la nimeni. Numai atata auzii spunan- du-se, anume ca, inturnéndu-se femeia spre cas& si-a zis singura: —D-apoi invatatura de asta, imi spunea si biata maica mea! Cum o vrea Dumnezeu Un: unchias si-o matusé aveau doua fete maritate pe departe; una dupa un gradinar si alta dupa un caramidar. intr-o zi, facdndu-i-se mogsului dor de fetele lui, porni sa le vada. Se duse, le vazu gi se intoarse acasa. Acasa, matusa il intreba cu nerabdare : , —Ei, ce face cea mai mare? —Ce sa faca! Sanatoasa si voioasa si numai un lucru © strica: Are barbatu-s4u, nu-i vorba, roat& buna ca sa scoata apa si s4-si ude gradina, dar 0 ploaie buna tot n-ar strica! Toata ziua stau cu ochii pe cer gi se roaga lui Dumnezeu sa ploaie. — Ei, gi tu ce-ai zis? —Ce sa zic: S&4 dea Dumnezeu dupa dorintd! —Dar cea mica? —Cea mica se trudeste cu zor. Se fac pe acolo niste castele minunate gi-i de lucru, slava Domnului. Muncesce cu ravna, bucurogi gi veseli, dar li-i teama nevoie mare sa nu se strice vremea. —Cum adeca? —Li-i team sA nu se sparga cerul si sa ploaie. Toata ziulica stau cu ochii pe cer si se roaga. 69— Ei, $i tu ce-ai zis? —Ce sa zic: Sa le dea Dumnezeu dupa dorinta. — Vrea sa zicd, una, una si alta, alta. —Pai! —$i-acum ce zici? —Ce sa zic! Dumnezeu o face cum o sti el cd-i mai bine. ~ Neamurile la Dumnezeu Pe cand lumea era mai putina, lui Dumnezeu ii venea usor sA stea de vorba cu fiestecare, dar dupa ce oamenii s-au inmultit, Dumnezeu n-a mai avut cum face acest lucru. De aceea, se zice ca a chemat intr-o buna zi la sine de tot felegagul' de oameni cAte unul, s& ceara ce-a voi odati pentru totdeauna si cu ce va fi daruit neamul sdu, cu aceea sa ramana. lata si-ntai Talianul si zice: — Buna ziua, Doamne! —Bun sa fii, ii raspunse Dumnezeu. Si Talianul iesi. Vine Turcul. —Buna ziua, Doamne! —Bun e Talianul! —Bine, Doamne! —Binele sa fie al tau! Vine Rusul: —Buna ziua, Doamne! —Bun e Talianul! " Felesag — fel de a fi; fire; caracter. 70—Bine, Doamne! —Binele-i al Turcului! —Mare esti si puternic, Doamne! —Mare si puternic sa fii, Rusule! Vine Neamtul: —Buna ziua, Doamne! —Bune Talianul! —Bine, Doamne! —Binele-i al Turcului! —Mare esti si puternic, Doamne! —Mare si puternic e Muscalul! —Mester esti, Doamne! —Mester sa fii, Neamtule ! Vine Romanul : —Buna ziua, Doamne! —Bune Talianul! —Bine, Doamne! —Binele I-a luat Turcul! —Mare esti si puternic; Doamne! —NMare si puternic e Rusul! —Mester esti, Doamne! —Mester e Neamtul! —Treaba ta, Doamne! —De treaba sa fii, Romane! Vine Jidovul. —Buna ziua, Doamne! —Bun e Talianul! —Bine, Doamne! —Binele-i al Turcului! —Mare esti si puternic, Doamne! —Mare gi puternic e Rusul! —Mester esti, Doamne! —Mester e Neamtul! 71—Treaba ta, Doamne! —De treaba-i Romanul! —Le vandusi pe toate, Doamne! —Negustor sa fii, Jidove! La urma veni si Tiganul, care auzind cA toate cele bune au fost date si daruite altor natii, zise el suparat. —Cum- vad eu, Doamne, am ramas de rdsu! tuturora! —De ras sa fii, Tigane! Si de atunci si pana in ziua de astazi neamurile se deosebesc unele de altele prin’cele ce-am aratat mai sus. Dumbrava Rosie Stefan Voda cel Mare si Sfant fu apucat de Turci intr-un rand ne gata de rasboiu, pentru cA tocmai atunci se intorsese din alta intalnire cu Legii si de aceea, mai daduse ragaz oamenilor s4-si mai caute gi de ale gos- podariei. $i erau Turcii asa de multi, c& nu-i mai incApeau vaile Moldovii si Bistritii. $i Voda ce era si faci? A dat de veste in toate partile numaidecat, si-a adunat in pripa cdteva sute, dar poate dovedi unul pe-o mie si mai ales la un loc intins? Nu! Si asa, Stefan Voda fu biruit. © Unde sa se ducd acuma el? Ce s& facd Voda, macar pana s-or strange gloatele din tara?, ci Turcii, vedeti dumneavoastra, nu-i dadeau pas de loc gi-I urma4reau ca sa-l piarda. Se repezi la Cetatea Neamtului unde era maica-sa si domnita. $i cum era intr-o sear& racoroasa, batu la poartd s4-i deschida gi zise: Te—Domnitd, Domnita, Vin pan-la portita, Vantul sufld tare, Rana-n trup ma doare ! lar maica lui Voda, auzand acest glas, grai nurorei sale: —St! Stefan e departe si de buna seama ca la poarta-i vr-un strain care vrea sé ne ingele. Nu deschide! $i Voda-Stefan iar a batut la poarta, iar maica-sa-i raspunde. —Locul crestinului, dusman ori prieten Moldovii, locul paganului, dusman lui Voda-Stefan, nu-i in cetate ci intre cei ce se lupta si mor. Du-te unde ti-s pastagii! Auzind Stefan vorbele acestea, porni singur singurel spre Piatra, unde ajunse. Si pentru ca pe aici erau o multime de mocani si crescatori de vite, Stefan ii sfatui s-si amestice fiecare turmele si cirezile s-apoi sa deose- beasca oile de-o parte, berbecii cu telenci de alta parte, vacele de alta si tot asa, viteii, caii, tot, tot. $i dupa ce le-au osebit, cu fie-care cireada gi turma au impanat o vale iar cand Voda-Stefan dadu veste din bucium, de-o data incepura sa-i raspundé mocanii gi toti cei ce erau cu cirezile; iar pe langa larma asta de buciume, adaogandu-se behaitul oilor, vacele si viteii cari rageau, caii cari neche- zau, strigatul oamenilor cari manau cirezile, toate la un loc facea sa nu se mai auda nici in cer, nici in pamant. Turcii tabarasera in vremea asta pe sesul Pietrii, pe unde-s astazi satele de la Roznov pana catre targ. Auzand ei mania ceea nedeslusité, gi cum era gi in ravarsatul zorilor, tare s-au fost buimacit si-au inceput s-o rupa de fuga care incotro vedea cu ochii. Oaste de stransura sare de la rasarit si tunuri asezate pe dreapta Bistritii incep s4 rareasc4 dusmanii. 73in chipul acesta paganul a fost rapus. Cei ce-au scapat cu zile, au fost prinsi si judecati. —De ce nu ne lasati in pace, le-a fost zis Voda-Stefan, sa ne cautam de treburile noastre. c4 noi n-avem supusi sA ne aduca toate de-a gata. Noi aram, noi sam4nam, noi pragim gi seceram ca s-avem bucate. De ce nu ne lasati in pace, va zic voua? $i indata i-a pus pe toti la jug de-au arat sesul care se vede din Piatra si pana la Roznov si inca mai departe; iar in loc de grau si popusoi, puse Stefan-Voda ghinda, sa creascé padure mare, caci padurea traeste mai mult si aduce tuturor in minte povestea izvodirii! ei. $i padurea a crescut mare si frumoasa s-a ramas pana mai in anii din urm& numindu-se Dumbrava Rosie. Dar lumea inmultindu-se, padurea s-a tot taiat si in anul din urma nu mai ramsese din toata fata ei decat un pale de stejari unde-i astazi satucul ce poarta numele codrului domnesc. De ce Turcii nu mandnca carne de porc? Turcii au fost odata de lege buna, ca toti crestinii, ba mai mult chiar c4 se tineau de randuiala crestineasca mai bine decat ori si ce alte neamuri. $i lui Dumnezeu tare-i mai erau dragi turcii si de aceea le facea toate dupa placul lor. intr-o zi, imparatul Turcilor se duse la Dumnezeu in cer si-i zise: —Doamne, fa ca toate natiile cu cari m-oiu lupta eu, sa-mi fie supuse! —Amin! grai Dumnezeu. "A izvodi—a crea, a face 74Si din ziua aceia imparatia turceasca se lati, se lati mereu si ajunse cea mai mare din lume. Dar unde-s multi, multe se intampla, si imparatul turcilor nu afla zi lsata sub soare, fara sa nu aiba de judecat sute si sute de pricini. S&turandu-se el cu asa viata, merse la Dumnezeu din nou si-l ruga: —Doamne, fa ca toti supusii mei s4 fie blanzi, ascul- tatori si niciodata s& nu se sfadeasca intre dansii, ca sA nu mai am vesnica bataie de cap, ca pana acuma. —Amin! zise Dumnezeu. $i din ziua aceea, alt neam mai pagnic decat turcii nu se afla pe lume. imparatia-si opri hotarele, nimeni nu se mai sfadea cu vecinul, nimeni nu se atingea de bunul altuia si cu asa popor tihnit, imparatul turcesc traia mai bine decét Bimbasa Sava. Dar, de la 0 vreme, vazu imparatul cd-i rau gi-aga. SA stai intre oameni, cu rosturi grozav de bine cumpanite, cari trec pe langa tine, iti dau «buna ziua» si-atata tot, e greu. Se gAndi imparatul cat se gandi, se urca la Dumnezeu in cer si-i zise: —Doamne, popor ca al meu, de intelegere, nu se mai afla altul. Uite, sunt atatia ani de cand nici unul n-a venit cu nimic, sa mi se jaluiascd. $i pentru c4 n-am nici o treaba cu dangii jos, lasi-ma sa stau in cer cu tine si sa-i obladuese de-aici. —lesi afara porcule! racni Dumnezeu, care vazuse ca de-atata nas ce daduse lui Ivan, acuma se suia pe divan. $i de atunci, de cand imparatul turcesc a fost prefacut in pore, turcii tot inapoi au mers. Mare au fost odata iar astazi cat sunt de mici, stiu cei cu multa carte. Eu atata va spun, ca turcul vazand c& porcu-i sange din sdngele lor, gura pe carne de porc n-au pus pana acuma! 75Comoara lui Voda Cica $tefan-Voda, vazand toate bisericile si schiturile stricate de focul si mania Turcului, puse galbeni multi in dasaga, incaleca pe cal si alaturi de vladica Nicoara, porni pe jos sa dea zidire locasurilor sfinte. _ Ajunse asa, pe unde se cheama azi «Biserica-veche» si unde cic4 fusese un schit cladit de Iapota, ostasul lui Voda, si daramat de pagani. Acolo statu Voda, cand, iata vazu un turc fnaintea lui. isi facu semnul crucii cu stanga si tragdnd sageata, ucise turcul. Dar turcul acela nu era decat insusi diavolul ispiti- tor. Peste noapte, $tefan-Voda a mas’ in locul cela, dupa ce ingropé comoara sub dansul gsi visi cA Dumnezeu ii spunea: —Inaltd biserica si porneste iute de-ti strange oaste ca iar iti vin dusmanii sa te intrebe de sanatate. Stefan cladi biserica tocmai pe acel loc si porni, uitand comoara ingropata iar pe sfantul Nicoara i] lasa pazitor acolo. Mai tarziu, comoara s-a aprins si biserica a ars in foc diavolesc. Batranul calugar isi puse dasaga in spinare si porni inainte. A mers 0 jumatate de posta, si unde a ajuns, gi-a facut cu ce mai avea 0 chilie si 0 bisericuta in preajma carora se dura cu incetul Targul Nicorestilor. Pe locul «Bisericii-vechi» care se mai cheama gi asa «comoara lui Voda» ori «La cornul Dracului» a gasit un ' Mas — popas, loc de popas; a poposi. 76om, arand, un varf de sdgeata, dar |-a scapat si varful a intrat in fundul pamAntului. Era, vedeti, urgisit, pentru ca odata, cu varful acela a ucis pe diavol, cand a tras Stefan-Voda. Via Vita de vie e lasata de Diavol. Dar cum? Ci-ca Noe primise vorba de la Dumnezeu, sa lucreze corabia cea mare pe care trebuia sa incarce toate cele dupa rost. Toti oamenii treceau pe langa dansul, si de ciuda nu-i dadeau nici «buna ziua». —Adeca de ce |-a hotarat Tatal pamantului pe dansul sa traiasca in lume si nu pe altul din noi, pe mine ori pe tine? Asa‘gandeau gi vorbeau oamenii intre dansii. Tuturor le era fricd mare de potop, dar ca Necuratul, nimeni nu se temea. Stia cé la Dumnezeu n-are nici o buche, ca sa-l lase si pe el intr-un coltisor de corabie, cat de ghemuit. Ce sa faca el, ce sa dreaga? Se puse bine pe langa parintele Noe, adeca trecu pe langa dansul, ii dadu «buna ziua» si «Noroc bun» gi ba una, ba alta, incepu sa se vaite, ca: —Ma& mir cum lucrezi tu pe soarele ista? Am sd-ti aduc eu umbra. Si aduse o ierbusoara care crescu mare si frumoasa. Iarba ceea nu era altceva decat o coarda de vie, care facand gi struguri, o duse Noe jertfa lui Dumnezeu. : —Cine a nascocit iarba aceasta? il intreba Dumnezeu. —Méana de om, Parinte, raspunse Noe nestiind cine-i in pielea prietenului sau. $i Dumnezeu hotari lui Noe, sa iea si pe omul acela in corabie, si sa-I scape de la inec, oricine ar fi el. aDNoe I-a luat si diavolul a scipat de potop, iar vita de vie a ramas pe paméant cu binecuvantarea lui Dumnezeu. Mai tarziu insa, inima neagra a Diavolului nu I-a putut rabda, si a venit sa strice bunatatea data omului, invatandu-l pe Noe, cum din struguri de poama sa-si faca vinul si cum s4-si scoata din discovina rachiul, plamaditorul de pricini si de moarte. Asa s-a aratat intdi via pe pamant, asa a scdpat diavolul de potop si tot asa s-au iscat gAlcevile in lume! Salcia Salcia a fost o data inalta si subtire ca si plopul, dar aflandu-se una pe-o pustietate si trecdnd pe acolo Dumnezeu si Sf. Petru, cu mare greu ce-au putut sA se odihneasca la umbra ei cea ingusta. Drept aceea, Atot-puternicul a hotarat ca salcia sa creasc& mai stufoas4 si sub umbra ei s4 ne putem mai cu drag si mai multi odihni! Clopotul lui Voda-Stefan Mare era Moldova pe vremea celui Voda, fara seaman * de mare, si crainici ataét de multi ca si vesteasca in tot cuprinsul ei ceasurile de primejdie, nu s-ar fi putut afla. De aceea, puse Domnul mesteri in Tarigrad sa-i faca clopot mare pe care mai de-apoi sa-l atarne in sténcd de piatra pe malul marii. Acolo statu toata viata lui Stefan-Voda, trezind 78 : ,multimea norodului, cu glasul lui rasunator, cand sta nevoe grabnica de strangerea ostilor. Mult bine a prins Moldovii clopotul sfintit de Vladica Tarigradului si limba lui cu bucurie suna caci era cu sfintenie ascultata. 4 Dar dupa moartea Stapanitorului cel mare cand-nimeni nu mai baga in sam chemarea de pe malul marii, de jale adanca clopotul a crapat si-n funduri ascunse de mare s-a pierdut. Astazi cine poate s-asculte, inca fi mai poate auzi plansul lui cel amar. Canepa Se zice ci Maica-Domnului tesea in furcd fuior de canepa, cand iata vine painganul la dansa si-i spune: —Maica Prea-curata, eu tore mai subtire decat tine! —Dar dac& n-ai 'toarce, ce sa-ti fac? fi raspunse Maica Domnului. —Dac4 n-oiu toarce, sd-mi dai tu foc atei mele, iar daca nu, sa dau eu foc fuselor tale! Mai trece ce mai trece, cand vine paing&nul din nou la Maica Domnului si-i zice: —Maica Prea-curata, eu tore si tes deodatd, nu ca tine! — Dar daca n-ai putea, ce si-ti fac? —SA ma ucizi. Si s-au despartit. Peste putintica vreme, vazu Maica Domnului panza painganului cea subtire de tot. Vazu si pe paingan venind cu obraznicie mare la #9dansa. Nu s-a dat dara in laturi c& panza lui nu-i subtire si nu-i ca tortul Prea-sfintei, si-a lasat gangania sa-i dea foc fuselor ei. Si tortul arzand i-a strigat: —Maica lui Dumnezeu, de ce ma lasi sa ard? lar Fecioara a zis: —Paingane, panza ta sa fie subtire dar sa ti-o tesi tot pe unde nu-s oameni si nimeni sa nu ti-o foloseasca. lar cdnepa s& creasca pe toate caile si cu dansa tot omul sa se imbrace. : Din vremea aceea, painganul incepu sa fie prigonit de om iar cdnepa se bucura de mare cinste. Vazand un paingan aceasta prea marire a canepii, isi lua chipul bobului de cAnepa gi culoarea trupului si-o schimba si picioarele si le subtie, ca doar-doara va putea scApa de urgia omeneasca. Dar Maica Domnului afla de aceasta prefacere si-] meneste din nou sa fie ucis gi aga, iar cine-l va ucide, va dobandi iertare de la Dumnezeu pentru sapte pacate. De atunci a ramas, ca cine omoara painganul roscat, cu picioarele groase si cap mare, va dobandi iertare pentru trei pacate. lar cine va starpi pe cel ce se aseamana bobului de cnepa si fara cap, iertate va avea gapte pacate. Tutunul Se povesteste ci tara ruseasci era presdraté cu o multime de sate, fieste care cu primarul sau, dar cari nici nu voiau s& stie de un imparat mai mare peste toti. in rastimpul acesta insd, se iscd buruiana tutunului. imparatul cheamé ast4zi pe unul, mani pe altul, dintre mai 80marii satelor si cinstindu-i cu cate o lulea de tutun i-a ademenit pe toti gi i-a supus. Astazi, ce tara este pe lume mai mare ca fara mus- caleasca si cine cinsteste mai mult pe imparatul lor decat Muscalii? Urzica ' Se-zice cA un om s&rac si batran tot umbland_ prin sat, pe la pomeni si praznice, s-a saturat de la o vreme si-a zis: __Am mancat mult prin case straine si bine-ar fi sa ridic si eu o bucatica de pomana, cu ce-oi putea, ca sa-mi calce si-n casa mea picior de om. A strans unchegsul azi un gologan, mani altul, pana ce vazu ca are stransi cAtiva. Cu dangii a cumparat pane, 0 bucatica de carne si ce i-a mai fi venit in gand. A pus dupa puterile lui oalele cu bucate la foc si pe-amiaza, pomana era gata. Merse apoi la popa si-l chema sa-i sfinteascé pomana, dar popa-i raspunse ca nu poate veni, avandu-si treaba. Unchesul se intoarse inapoi zicandu-si: —Lasi, ca s-a gasi cine s-o manance si nesfintita. lar Dumnezeu imi stie inima si-mi cunoaste necazurile. fn drum, s-abate pe la unul si pe la altul dar, ori ca nu-i prea giisea pe-acasa, ori cd aveau treaba, ca la urma, nimeni nu-i venea sa-i guste din bucate. Masa stitu intins’ si-a doua zi, si-a si-a doua zi, si-a treia zi si, degeaba! Bietul unches, lua sapa si merse-n gradina; facu o roapa si acolo isi ingropa pomana rupt de durere. 81Asa-i cu omul sarac;nimeni nu-| baga in seam, nici chiar cand cauta sa fac bine, dar: —Oamenii sunt rai si Dumnezeu e bun si mare! $i Dumnezeu s-a milostivit. Din pomana saracului cea ingropata, a rasarit o tufa de urzici cari au umplut pamantul. Oamenii le-au vazut, le-au cules, le-au facut bucate gi le-au mancat iar cine m&nanca urzici, si se stie: din pomana saracului mananca! Sabia lui Stefan-Vodé Se povesteste ca Stefan-Voda, cand era aproape sa moara, a luat ocheanu, si s-a uitat in jos peste draga lui Moldova, s-o vada bine, bine de tot si sA moara macar cu ea in minte. Si cum se uita Stefan-Voda aga, a Zarit venind asupra lui din sapte parti, Sapte neamuri pline de dusmanie. Atunci batranul Domn isi lua sabia sio implanta intr-un Parete, graind catre cei ce stateau in preajma lui: —Dragii mei, de-a veni vrajmasul gi v-a cere si va supuneti lui, spuneti-i ca ingenunchiati cu draga inima, dar si el s4-si arate puterea, si s-arate daca-i vrednic si va fie stapan. $i va va-ntreba: «Cum 2» iar voi sa-i raspun- deti: «Sa scoti sabia asta implantata pe patul mortii de Stefanul nostru !» Si $tefan a inchis ochii! Dugmanii au sosit rand pe rand, si-au dat cu ochii de sabie. si-au aflat de povestea ei, si si-au incercat puterile, dar ca s-o scoata, pace! Si de asta n-a fost Moldova in veacuri cotropita! 82Inul si camesa' —Stii tu, cimesa draga, ce erai odata? —Ce sa fiu? Eram ceea ce ma vezi: c&amesa alba, cu care se imbraca oamenii. —No-i asa! ai fost 0 sémanta; apoi o burueana clati- nata de vant, ca toate buruenele: asa nalta, subtirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricica albastra, fata mea. Cand ai fost crescut si copt, cum sunt eu acum, oamenii te-au smuls din pamant, te-au legat in fuioare, te-ay pus copacel si te-au lasat la Soare ca sa te usuci. Dupa aceea te-au culcat pe tol si te-au batut cu bete, ca s&-ti scoata samanta; apoi batut si stalcit cum erai, te-au dus la balta si te-au pus in topitoare (topila), unde-ai Stat vro zece zile, Ca sa te topesti; adeca, sa-ti putrezeasc4 hlujul?. Dupa asta, te-au scos gi te-au Pus iaras la soare ca s& te usuci, razimandu-te de gardul pe care esti intins& acum. Fiind uscat, te-au melitat si hlujul tau S-a,prefacut in posderie’, iar cojita ta, in Juior; femeile apoi te-au ragilat, te-au Periet $i te-au facut fuior frumos si moale ca matasa; din fuior te-au facut caer, te-au pus in furca, si au inceput a toarce, prefacandu-te in fort sau ata. Tortul |-ay depanat (raschiet) pe rdschitoriu, spre a-l face cdleap: cilepele S-au fiert cu lesie, si se inalbeasca ; apoi le-au pus pe vartelnitd, de pe care au inceput a le depana pe mosoare "Din fnvazatorul Copiilor, partea 1, editia X, lasi. 2 Hluj — tulpina inului, a canepei. ° Posderie — multime mare, paiele inului sau canepei rupte de melita in mii de bucati..cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoiu, te-au luat si te-au invalit pe sulul de dinapoi, punand vergele pintre paturi, ca sa nu se hrentueasca urzala; $i fuscei pintre rost, ca sA nu se incalceasca natra’. Dupa asta te-au nevedit, trecandu-te prin ife si prin spata; si, cu ajutorul slobo- zitoriului, al zdvorului si al lopdtelii, te-au intins in stative, legandu-te de sulul de dinainte, de unde se incepe gura-panzii. Calepele lasate pentru batatura, le-au depanat pe fevi cu sucala; apoi punand tevile in suveicd, au jnceput a tese: adecd a trece batatura prin urzald cu ajutorul talpigilor (calcatorilor). al scriptilor si al ifelor. Ca s& se jndeseasca firele, batatura se bate cu vatale, intre care € asezata spata. $i iaca asa te-au prefacut in panza. Cand era cald afara si frumos, femeile te-au dus la balta gi te-au ghilit’; apoi te-au fiert cu lesie si iar te-au ghilit, pana te-ai qnalbit. Cand erai alba cum trebue, te-au uscat, te-au facut valatuc, te-au croit si au facut din tine, ceea ce esti acum. —DMica burueana, nu stiu de unde-ai mai scos atatea despre mine. Hei, drag’, dar poate ca nu stii, cA oamenii mai fac panza si din sora noastra cdnepa, si din fratele nostru bumbac; ba, si din inghimpatoarea urzicd mai fac un feliu de panza. Dar in fabrici se tes feliu-de-feliu de panzeturi, mult mai usor si in timp mult mai scurt. _—Bre! multe mai auzi! —Mai asteapta ca n-am sfarsit inca. Din camesa sau rufa, peste cAtva timp ai sa te faci tearfa, din care se face scamd pentru bolnavii din spitale si pentru soldatii raniti in batalie. Apoi te cauta ca jarba de leac, s& faca la fabricd din tine hdrtie. i eae ee 1 Natra — parte a urzelii dintre ite si partea de dinapoi. 2 A ghili—a albi panza prin spalare si clatire cu apa. 84—Mare minune mi-ai spus, draga buruiana, zise camesa. De-ar fi asa, apoi toate lucrurile nu sunt ceea ce se vad; ci altaceva au fost odata, altaceva sunt acum, — si altaceva au sa fie. —Toemai asa, soro! . —Gardul pe care esti tu intinsa acum a fost altadata padure. Ce are sa fie de-acum inainte ? Matasa: frunzi de dud intrati in pantecele unor gandaci... Varul, ce-a fost mai inainte?... Dar funiile si odgoanele?... s.a. ; Acul si barosul' Acul. Mosule! de ce esti zurbagiu? Te sfadesti ne- contenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma de-mi tiue urechile. Eu lucrez toata ziua si nimeni nu-mi aude gura, —laca ma!... da de unde-ai esit, pacala? —De unde-am esit, de unde n-am egit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci, 2 —Na!... vorba ceea: a ajuns oul mai cuminte decat gaina. Mai baiete, trebue si stii cA din sfadaliea noastra ai iesit; s-apoi tu ni cauti pricina? —Ma rog, ertati-ma! c& daca n-ar fi fost focul, foile, pleaftura si omul care si va fack si S4 va dee nume, ati fi ramas mult si bine in fundul paméantului ruginite, ca vai de voi. —Masura-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul? pen ag at i "Din Anvagatorul copiilor partea III, editia IX, 1890, 85— Aud, dar n-am gura s4-i raspund; si vad, dar trebue sa rabd. —Vorba ceea, soro: Sede harbu’n cale si rade de oale”. Mai puschiule! ia sa vedem ce-ai facut tu mai mult decat noi? —Ce-am facut si ce fac, indata t’oiu spune. Ca sa nu lungesc vorba, hainele barbatesti si femeiesti, din crestet pana’n talpi, si alte nenumarate lucruri frumoase, si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitoriu, intra in bordeiu, sue-te in palat, ai s4 ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infig in perinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru. —Da in stogul de fan nu vrei sa te pue, mititelule? —Nici in stogul de fan, dar nici trantit intr-un ungher al fierariei, ca tine. la spune-mi: te mai ia cineva in mana decat fierarul ? —la asculta, te prea intreci cu saga, piciule! Daca gazi la cinste gi toti ingrijesc de tine, cum zici, de ce le impungi degetele? —Da, impung pe casca-gura cel somnoros, pentru ca voesc sa iasa din mana lui, prin ajutorul meu, multe lucruri folositoare si frumoase. Tu pentru ce bati fierul cel culcat pe nicovala si ruginit ca si tine? Nu ca sa faci din el lucruri mai bune si mai frumoase ? —Mai... da,bun esti de gura! —Si de gura, dar si de lucru. Fi bine, tu mi-ai insirat verzi si uscate; ia stai sa-ti spun si eu pe ale mele: toporul, barda, ciocanul, clestele, vatrariul si nenumaratele unelte si masini de fer, unele de o m&rime uriesa, iar altele mici si bicisnice ca tine, pututu-s-au face pana n-au trecut pintre nicovala si baros?... Casa, bisericile, corabia, pustile, tunurile si alte lucruri nenumarate, asa-i ci n-ar fi, de nu eram eu? Tu imi spui 86de haine frumoase; eu t-oiu spune de casa, de sapa, de sacere, de coasd si de plug: tu imi spui mai mult de Jrumos, eu t-oiu spune de cele neapdrat trebuincioase. —Mé faci sa te-apuc iar la scirmanat, mosule baros. Haine i-au trebuit omului intdiu; cdci nu era sé umble cu pielea goala, si descult ca gastele. —Te-ai incurcat in socoteli, mai baiete; ba de mancare si casa i-a trebuit omului intaiu; s-apoi haine frumoase cum zici tu; cu rufe de-ale tale iti ghioraesc matele de foame. Ai auzit vorba ceea ca: ,,Golatatea incunjura, iara foamea da de-a dreptul”. —Mai! da ruginit mai esti! —Ruginit cum sunt, eu v-am facut si trebue sa ascultati de sfaturile mele. —Asa este, dar te prea lauzi; las’ mai bine sa te laude altii. $i tu faci trebi bune, si eu; numai atata ca tu faci lucruri mai din topor, eu mai delicate; tu, sizi totdeauna cu ferarul cel uns de carbuni, iar eu s4d cu croitoriul si cu tot feliul de persoane. —lar ai inceput, ghibirdic fudul si guraliu? Croitoriul tau trebue si impunga mai mult de zece ori, pana ferariul meu mé& ridica odat4; croitoriul tau rupe alta data pe zi cate zece ace; ferariul ins’, ma are pe vieata; ba ma poate lasa si de zestre la copii de copiii sai. S-apoi inci una: cine dintre acesti doi megteri e mai grebanos', si mai gubov”? Fierariul meu ori croitoriul tau? —Mosule! esti batran si multe mai stii; fie pe-a dumitale. —Bine, mititelule! Ia acum ai mai-venit deacasa. Zi mai bine ca industria sau mestesugurile noi le-am adus in " Grebanos — ghebos, cocosat. * Gubov — slabanos, bolnavicios. 87lume; cd bogatiile cele mari, noua se datoresc. Mi-ai zis ruginit, si ti-ai zis cioplit; mie imi pare bine ca stranepotii mei sa fie mai ciopliti decat mine; cu timpul se cioplesc toate... Numai nu va fuduliti. $i nu uitati obarsia voastra; ca nu cumva sa va ciopliti prea tare, si s4 ramaneti care fara urechi, care fara dinti; care fara gura, care fara zimti: adeca, niste cioarse de nici o treaba. C-apoi atunci iaras mi-ti ajunge dragus la caus si sora-mea nicovala va va tinea in spate, ear eu va voiu bate pe ruda pe sémanta, ca s prindeti la minte. . 88PROVERBE A A ajunge cutitul la os. * A ajunge de rasul curcilor. * A ajunge la pepeni. * A ajunge la sapa de lemn. * A ajunge la spartul targului. * A ajunge sluga la darloaga. * A alege pe spranceana. * A ales pana a cules. * A arunca banii pe fereastra. * A astepta sa-i pice mura in gura. ~ * A avea ac de cojocul altuia. * A avea bani garla. * A avea gura sloboda. * 89A avea obraz subtire. * A avea orbul gainilor. a: A avea pe vino-ncoace. * A avea sticleti la cap. * A avea zile cu carul. * A bate apa-n piua. * A bate campii. * A baga in racori pe cineva. * A cadea ca o baliga. * A calca in strachini. * A cara apa cu ciurul. * A cauta acul in carul cu fan. * A cauta ca pe iarba de leac. * A cauta cearta cu lumanarea. * A cauta chichite. * A cauta cu lumanarea. * 90A creste garpele la san. * A da cartile pe fata. * A da cu barda-n Dumnezeu. * A da cu capul de pragul de sus. * A da ortul popii. * A da sfoara-n tara. * A dat bir cu fugitii. * A dat cinstea pe rusine. * A dat c-o mana Si-a luat cu doua. * A descoase pe om. * A dormi iepureste. * A face capul calendar. * A face gaura in cer. * A face pe cineva albie de porci. * A face pe cineva cu ou si otet. * 91A face pe dfacu-n patru. * A face pe mortul in papusoi. * A face pe raiosul. * A face piftie pe cineva. * A face spume la gura. * A face umbra paméantului. * A face zambre. * A fagadui marea Cu sarea. x A fi a cincea roata la caruta. * A fi doba de carte. * A fi mana sparta. * A fi numai osul si pielea. * A fi talpa iadului. * A fi tot o apa gi-un pamant. * A fi un taraie-brau. * 92A freca ridichea cuiva. * A iesi basma curata. * A invatat ce-au uitat alti. * A lua in tarbaca. * co A lua pe ,,nu stiu” in brate. * A lucra pe cineva in foi de vita. * A nimerit ca leremia cu oistea-n gard. * A nimerit orbul Braila. * A nu avea pe cineva la inima. * A nu-si cunoaste lungul nasului. * A pica cerul pe cineva. * A pornit cu graba si s-a-ntalnit cu zabava. * A prinde pe cineva cu ocaua mica. * A scoate gargaunii din cap. * A scoate pe cineva din pepeni. * A se culca odata cu giinile. * 93A se da peste cap. * A se face de basm. * A se face luntre si punte. * A se imbata cu apa rece. * A se lega de cineva ca raia de om. * A sorbi din ochi pe cineva. * A sta ca vitelul la poarta noua. * A taia firul in patru. * A taia frunza la caini. * A tunat Si i-a adunat. * A turna gaz peste foc. “ok A uitat de la mana pana la gura. * A umbla dupa potcoave de cai morti. * A umbla pe doua carari. * A vazut moartea cu ochii. * 94A vedea negru in fata ochilor. * A veni la spartul targului. * Adeseori norocul si-] face omul. * Adevaru’ umbla cu capul spart. * Adio si-un praz verde! * Aduni la tinerete, Ca sa ai la batranete. * Aduna vara ca sa ai toamna. * A-i arde calcdiele. * Ai carte, Ai parte. * A-i crapa obrazul de rusine. * A-i face capul calindar. * A-i iesi cuiva parul prin caciula. * A-i intra cuiva pe sub piele. * Ai intrat in hora, trebuie s& joci. * A-i inchide cuiva usa-n nas. * 95A-i lipsi cuiva o doaga. * A-i sari tandara din‘te miri ce. * A-i scoate cuiva gargaunii din cap. * A-i scoate sufletul cuiva. * A-i veni mintea din urma. * Ajunge o maciuca la un car de oale. * Alta faina se macina acu’ la moara. * Apa curge, pietrele ramn. * Apa, vantul si gura lumii nu le poti opri. * Asa e soarta lumii: unii suie, altii coboara. * Aschia nu sare departe de trunchi. * A-si arata coltii. * A-si lua inima in dinti. * A-si lua nasul la purtare. * A-si pune mainile-n cap. * 96Ata se-ntinde pana se rupe. * Aurul este ochiul dracului. % Averea bogatului mananca bucatica saracului. B Bae alba, Ba e neagra. * Bani buni pentru zile negre. * Banul deschide usile fara chei. * Banul la ban trage. * Bate apa-n piua. * Bate fierul cat e cald. * Bate saua ca sa priceapa iapa. * Bate si ti se va deschide. * Bine faci, bine gasesti. * Boala cunoscut& e pe jumatate tamaduita. * Boala lunga, Moarte sigura. * 97Boieras de moda noua Fura closca de pe oua. * Boieru-i tot boier. * Branza buna in burduf de caine. a * Buna ziua i-am dat, Belea mi-am capatat. * Buna ziua, caciula, Ca stépanul n-are gura! * Buturuga mica rastoarna carul mare. Cc Ca la noi, la nimenea. * Ca prin urechile acului. * CaAinele care latra nu musca. * Calul de dar nu se cauta de dinti. * Cand ai bani, Ai si dusmani. * CAnd ai vreo judecata, Pregateste-te de plata. * C4nd doi se cearta, Al treilea castiga. * 98C4nd ii dai, ii fata vaca: Cand ii ceri, ii moare vitelul. * Cand mi-i vedea ceafa. * C4nd nici nu gandesti. Atunci te tranteste. * Cand o face salcia mere Si rachita micsunele. * Cand pisica nu-i acasa, Joaca soarecii pe masa. * Cand s-o face bunica fata mare. * C4nd sunt doi puterea creste. * Capra face, Oaia trage. * Capra sare masa, lada sare casa. * Capul face, Capul trage. * Casa nematurata Musafiri asteapta. * Cate bordeie, Atatea obiceie. * 99Cate capete, Atatea pareri. cd Cate flori sunt pe pamant, Toate se duc in mormant. cd Calatorului ii sade bine cu drumul. * Camaga e mai aproape decat haina. * Cee in gusa E si-n capusa. * Ce face un prost, nu pot desface zece destepti. * Ce i-o fi tatii, I-o fi si mamii. * Ce leaga femeia. Nici dracul nu dezleaga. * Ce mi-i Tanda, Ce mi-i Manda. * Ce naste din pisica Soareci mananca. * Ce poti face azi, nu lasa pe maine. * Ce sameni, aia culegi. * 100Ce tie nu-ti place, Altuia nu-i face. * Ce ti-e scris, In frunte ti-e pus. * Ce-a fost verde s-a uscat. * Ce-a semanat, aia a cules. * Ce-am avut Si ce-am pierdut. * Cearta fara bataie E ca nunta fara lautari. * Ce-i in mana nu-i minciuna. * Cele bune Sa se-adune: Cele rele Sa se spele. * Ce-si face omul singur, Nici dracul nu desface. * Cinci degete sunt la o mana, $i nu seamana unu’ cu altu’. * Cine are mana lunga Pierde si ce are-n punga. * BIBLIOTECA | BBLOTEOK woeTEAN Vv A See = Ne Vi AD ee = 101Cine are, bea si mananca: Cine nu, sta gi se uita. , * Cine e cinstit, Pe asternut moale doarme. * Cine face, Lui isi face. * Cine fura azi un ou Maine va fura un bou. * Cine intreaba, nu greseste. * Cine minte, i fura. * Cine migca, Tot mai pisca. * Cine nu a gustat amarul Nu stie ce e zaharul. * Cine nu casca ochii, deschide punga. * Cine nu vrea sa plamadeasca, Cerne toata ziua. x Cine o face ca mine, Ca mine o sa pateasca. * Cine poate oase roade Cine nu nici carne moale.Cine rade la urma Rade mai bine. * Cine s-a ars cu ciorba Sufla si-n iaurt. “is Cine sapa groapa altuia Cade singur in ea. x Cine scoate sabia De sabie va pieri. * Cine se culca devreme Se scoala de dimineata. * Cine se scoala de dimineata Departe ajunge. * Cine stie carte, are patru ochi. * Cine umbla dupa doi iepuri Nu prinde nici unul. * Cine vine tarziu la masa, roade oasele. * Cine vrea s& sada intre doua scaune, Cade intre ele. * Cine-mparte Parte isi face. * 103Cioara e tot cioara. * Copilul cu moase multe ramane nemosit. * Copilul pana nu plange nu capata tata. * Corb la corb nu-si scoate ochii. * Croitorul bun nici un petec nu leapada. * Croitorul umbla rupt si ciubotarul descult. * Cu bani gasesti si lapte de pasare. * Cu o floare nu se face primavara. * Cu o mana.da Si cu alta aduna. * Cu rabdarea ; Treci marea. * Cu un ochi la slanina Si cu altul la faina. * Cu vorbe dulci Mai multa paine mananci. * Cui pe cui se scoate. * Cum e boierul e $i sluga. * 104Cum e fapta e si plata. * Cum e sacul, gi petecul. * Cum e turcul gi pistolul. * Cum era, buna, rea, Imi faceam treaba cu ea. * Cum iti asterni, Asa vei dormi. * Cum s-a castigat, Asa s-a mancat. * Cu-n picior in groapa Si cu altul afara. * C-un rac Tot sdrac. D Daca dai, N-ai. * Daca nu curge, tot pica. * Daca nu deschizi ochii, Deschizi punga. * Daca nu e cap, Vai de picioare. * 105Daca nu te mananca, N-ai de ce s& te scarpini. * Daca te-ai bagat in joc, Trebuie s& joci. * D-aia n-are ursul coada. * Da bir cu fugitii. * DA cinstea pe rusine si pacea pe galceava. * Da nas lui Ivan eee , Ca se suie pe divan. * Da-mi Doamne, puterea tanarului Si mintea batranului. * De bine, nimenea nu fuge. * De cand era bunica fata mare. * De cand lumea si pamantul, ‘Pe cuptor nu bate vantul. * De cap si-a facut, De cap s-a dus. * De ce fugi, nu scapi. * De hram a fost, De hram s-a dus. * 106De la mana pana la gura. * De la mine putin, De la Dumnezeu mult. * De la vladica Pana la opinca. * De multe ori din tantar, Lumea face armasar. * De oameni rai, sa fugi ca dracul de tamaie. * De unde nu este foc, nu iese fum. * De unde nu gandesti, D-acolo sare iepurele. * De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. * Deal cu deal se-ntalneste, dar om cu om. * De-ar sti omul ce-ar pati, Dinainte s-ar feri. * Decat bogat si bolnav, Mai bine sarac gi sanatos. * Decat codas la oras Mai bine-n satul tau fruntas. * 107Decat cu-n prost la castig, Mai bine cu-n destept la paguba. * Decat niciodata, mai bine mai tarziu. * Dect s plang eu. mai bine sa planga ei. * Decat sluga la ciocoi, Mai bine cioban la oi. * Decat un filosof ofticos, Mai bine un magar sanatos. * Din coada de caine Nu faci sita de matase. * Din doua rele, alegi pe una mai buna. * Din stejar, stejar rasare. * Dracul nu e asa de negru Cum il zugraveste romanul. * Dragostea nu se face cu sila. * Dreptatea iese ca undelemnul deasupra apei. * Dreptatea umbla cu capul spart. * Drumul drept te duce la tinta, Ocolurile, cotiturile, te fac sa ratacesti. * 108Dumnezeu da, * Dumnezeu ia. * Dupa furtuna vine si vreme buna. * Dupa razboi, multi viteji se arata. * Dupa sac, si petecul. * Du-te unde a dus mutul iapa. E E batut in cap. * E crescut la coada vacii. - Z E lesne bogatului a porunci, Dar greu saracului de a implini. * E prost de da in gropi. * E scump la tarate si ieftin la faina. * Ei se cearta, Ei se iarta. * Este lup imbracat in piele de oaie. * Eu am baut, Si tu te-ai imbatat. * Eu spun, eu aud. 109F Face albul in negru si negrul in alb. * Face din noapte zi $i din zi — noapte. * Face voie De nevoie Si haz De necaz. * Fa bine ca sa-ti auzi de rau. * Fagaduiala facuta E datorie curata. * Femeia a imbatranit pe dracu’. * Femeia harnica tine casa cu fusul. * Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc eu. * Fereste-te de carbunele acoperit. * Fie painea cat de rea, Tot mai buna-n tara mea. * Fiecare graunta are faina, dar are gi tarate. * Fiecare le stie pe-ale lui. * 110Fiecare sac igi gaseste petecul. * Fiecare trage spuza pe turta lui. s 2 Fiecare-i dator c-o moarte. * Fierul cat e de fier si tot rugineste. * Flamandul codru viseaza. * Foamea e cel mai bun bucatar. * Frate, frate, dar branza-i cu bani. * Frica pazeste bostanaria. * Frumosul la frumos trage. * Fudulia e sora cu prostia. * Fuga-i rusinoasa, Da-i sanatoasa. * Fuge ca dracul de tamdie. G Gand la gand cu bucurie. * Gandul fuge mai repede ca vantul. * Gaina batrana Face zeama buna. * 11Gaina care cotcodaceste, nu face oua. * Geaba vii, Geaba te duci, Geaba rupi niste papuci. * Gluma-i gluma, Treaba-i treaba. * Graba Strica treaba. * Greu la deal cu boii mici. * Gros la obraz. * Gura dulce Mult aduce. * Gura lumii n-o poti opri. * Gura rea numai pamAntul o astupa. H Hai, noroc gi sanatate, Ca-s mai bune decat toate. * Haina face pe om. * Hartia multe rabda. * Hodorogeste ca o moar stricata. * 112Hotul cu un pacat si pagubasul cu o mie. * Hotul de pagubas. * Hotul jura Si iar fura. * Hotul neprins e negustor cinstit. I I-a pus Dumnezeu mana-n cap. * I-a pus tinicheaua de coada. * I-a venit apa la moara. * ldrba rea nu piere. * larna-i grea; omatu-i mare; Vai de omul care n-are. * Tedul sare mai sus decat capra. * leftin iei, leftin porti. * leftin la faina si scump la tarate. * Interesul Poarta fesul. * lubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti. 113I li crapa pielea de-al dracului ce este. . * li curge miere din gura cand vorbeste. * fi fagaduieste marea cu sarea Si nu-i da nimic. * ji lipseste-o doaga. * li merge vestea ca de popa tuns. * fi tremura mainile de mult ce-a dat de pomana. * fi umbla gura fara el. * in fata muma, In spate ciuma. * in satu! orbilor, chiorul e-mparat. * in unire st4 puterea. * In vremea necazului se cunosc prietenii. * Incearca marea cu degetul. * incetul cu incetul departe ajungi. * 114incetul cu incetul se face otetul tare. * inghite cat poti mesteca. ° > * Intai judecd-te pe tine, $-apoi judeca pe altii. Eg intinde-te cat ti-e plapuma. * intre doua, Nu te ploua; Langa una, Totdeauna. * Intrebarea moarte n-are. * inteleptul tace si face. * invata la 'tinerete, Ca sa stii la batranete. * Invafatura este cea mai buna avutie. * invatul are si dezvat. * isi ia inima in dinti. J Joac4 cum ii spun altii. * Judecata dupa spranceana. * 115Judecatorul‘e ca osia de caruta: Cum o ungi nu mai scartdie. * Judecitile adeseori te scot la covrigi. * Jupaneasa Tine casa, Dar jupanul Tine drumul. L La asa cap, asa caciula. * La cel bogat, si dracul merge cu colaci. * L-a luat gura pe dinainte. * La omul sarac, Nici boii nu trag. * La orag si cAinii umbla cu covrigi in coada! * La Pastele calului. * La placinte — inainte Si la razboi — {napoi. * La pomul laudat sa nu te duci cu sacul. * 116L-a pus cu botul pe labe. * La Sfantul Asteapta. A * La toate, urma alege. oe La tot raul este si-un bine. * La un car de minte e bine sa fie si-un dram de noroc. * La unii e muma, La altii ciuma. * Lacatul nu se pune la usa pentru hoti, Ci pentru oamenii cinstiti. * : Lasa-ma sate las. * L-as lasa, dar nu ma las el. * Lauda de sine Nu miroase a bine. * Lauda-te gura C4 ti-oi da friptura. * Lacomia Stricd omenia. * Lenea e cucoand mare Care n-are demancare. * ELTLenea e cucoana mare, Care des nu are de mancare. * Lenesul la toate Zice ca nu poate. * Lesne e a judeca pe altul. * Limba dulce Mult aduce. * Limba e gi dulce si amara dupa fapte. * Limba nu are oase, se indoaie dupa gand. * Lucrul de azi nu-l lasa pe maine. * Lucrul de tovarasie Miroase a saracie. * Lupul imbracat in piele de oaie. * Lupul parul isi schimba, dar naravul — ba. M Mai aproape e pielea decat cimasa. * Mai bine ceva decat nimic. * Mai bine cu vrabia-n mana Decat cu cioara-n par. * 118Mai bine la inceput s& ne tocmim, Decat la urma sa ne galcevim. * Mai bine mai tarziu decat niciodata. * Mai bine sa ceri decat s& furi. * Mai buna 0 pace stramba Decat un razboi drept. * Mai fie si-un lup mancat de oi... * Mai mare daraua DecAt ocaua. * Mai stii de unde sare iepurele ! * - Mata blanda zgérie rau. * Mata cu clopot nu prinde soareci. . * Ma&nancea rabdari prajite. * Ma§soara de multe ori Si taie o singura data. * Merele putrede stricd pe-ale bune. * Mesterul strica si drege de frica. * Mestesugul la om e bratara de aur. * 119Mielul bland suge la doua oi. © * Mila mi-e de tine, Da’ de mine mi se rupe inima. * Minciuna are picioare scurte. * Mintea romAnului de pe urmi... * Mortul de la groapa nu se mai intoarce. * Mortii cu mortii, . Viii cu viii. * Multe flori sunt pe lume, Dar nu toate au miros. * Multi chemati, Putini alesi. * Multi vad, Putini cunosc. * Munte cu munte se intalneste, Da’ si om cu om cand nici gandeste. N N-ai usa la bordei? * Nalt ca bradul, - Prost ca gardul. * 120Na-ti-o buna, ca ti-am frant-o. * Naravul din fire, N-are lecuire. * Nemultumitului i se ia darul. * Nepoftitul n-are scaun. * Nevoia invata pe om. * Nici calare, nici pe jos. * Nici din ciocoi om de frunte, Nici din salcie cerc de bute. * Nici in car, Nici in teleguta. * Nici salcia pom, nici boierul om. * Nici usturoi n-a mancat, Nici gura nu i-a mirosit. * Nimenea nu e usa de biserica. * Norocu-i dupa cum si-l face omul. * Norocul e spart in fund. * Nu aduce anul ce-aduce ceasul. * 121Nu cerca marea cu degetul. * Nu da cu bata in balta, ca te stropeste. * Nu e buna coada care a mai slujit la un topor. * Nue frumos ce e frumos, Este frumos ce-mi place mie. * Nu e nimeni cu harzobul coborat din cer. * Nu e numai un caine scurt de coada. * Nu e omul niciodata batran Cand e vorba de invatatura. * Nu e padure fara uscaturi. * Nu e pentru cine se gateste Ci e pentru cine se nimereste. * Nu face din tantari armasari. * Nu fi pentru unii mum, pentru altii ciuma. * Nu iese fum fara foc. * Nu Isa pe maine ce poti face astazi. * Nu linge unde-ai scuipat. * Nu poti sta in doua luntre odata. * 122Nu pune paie pe foc. * Nu se spala nici in apa Dunarii. * Nu se-ngrasa porcul in ziua de Ignat. * Nu sta, ca-ti sta norocul. * Nu strica orzul pe gaste. * Nu stie barbatul Ce stie tot satul. * Nu te juca cu focul. * Nu te-amesteca unde nu-ti fierbe oala. * Nu te-ntinde ca te rupi. * Nu umbla cu capul in traista. * Nu umbla cu mata in sac Ca i se vad unghiile. * Nu umbla cu mafa-n sac. * Nu vede mai departe de lungul nasului. * Nu vinde castraveti gridinarului. * Nu vinde pielea ursului din padure. * 123Nu vorbi de funie in casa spanzuratului. * Nu-i ajungi cu prajina la nas. * Nu-i frumos ceea ce-i frumos, Dar e frumos ceea ce e placut. * Numai c-o floare nu se face primavara. * Numai lac sa fie, CA broaste sunt destule. * Numele bun e mai scump ca aurul. * Nu-mi da, Doamne, cat pot rabda. * Nu-si cunoaste lungul nasului. * Nu-ti baga in card cu dracul. * Nu-ti baga lingura unde nu-ti fierbe oala. oO O data vede nasul buricul copilului. * O mana spala pe cealalta Si amandoua — fata. * O moarte are omul. * O randunica nu aduce vara. * 124O sa ma judec pana-n panzele albe. Obraznicul Mananca praznicul ; Ruginosul Roade osul. * Obrazul subtire Cu cheltuiala se tine. * Ochii care nu se vad se uita. * Ochii vad, inima cere. * Omul cand imbatraneste Copilareste. * Omul cat traieste invata Si tot moare neinvatat. * Omul cauta leac unde simte ca-I doare. * Omul intelept isi cumpara vara sanie si iarna car. * Omul neinvatat E ca un bou incAltat. * Omul nu se bate cu batul Ci cu cuvantul. ok Omul oricat traieste, invatand se foloseste. * 125Omul prea bun e nebun. * Omul sfinteste locul, nu locul pe om. - * Omului sarac nici boii la jug nu-i trag. * Ori s4 pazesti o turma, Ori o nevasta tanara ji tot una. * Orice lucru este bun la timpul lui. P Pana la anul, Ori moare magarul, Ori piere samarul. * Pana la Dumnezeu te mananca sfintii. * Pana la Dumnezeu, sfintii iti iau sufletul. * Pana nu bati laptele nu iese unt. * P&na nu faci foc, nu iese fum. * Pana sa vie pofta bogatului, lese sufletul sdracului. * Parca i s-au inecat corabiile. * Parca i-a iesit un sfant din gura. * 126Pasarea mialai viseaza. * Paste, murgule, iarba verde. * Paza buna trece primejdia rea. * Pacatul marturisit este pe jumatate iertat. * Pe cararea batuta nu creste iarba. * Pe unde da tatal creste carnea. * Pentru o baba surda, Popa nu toaca de mai multe ori. * Pestele cel mare inghite pe cel mic. * Pestele de la cap se impute. * Pestele de la cap se-mpute Si de la coada se curata. * Pestele mamaliga prapadeste. * Pica para malaiata In gura lui Natafleata. * Pisica razgaiata Nu prinde soareci niciodata. * 127Ploaia din mai Face malai. * Plopul nu face mere, Nici rachita — micsunele. * Pomul se cunoaste dupa roade Si omul dupa fapte. * Pravilele domnilor, ca 0 doctorie de baba, ca pe unul il scoala si pe mai multi ii omoara. * Prietenii nu se cumpara cu bani. * Prietenul la nevoie se cunoaste. * Prinde hotul cand iti vine, CA te prinde el pe tine. * Prinde orbul, scoate-i ochii. * Prostia din fire - N-are lecuire. * Prostul rade singur de prostia lui. * Prostului nu-i sta bine daca nu-i si fudul. * Pune-ti frau la gura si lacat la inima. * Pute locul pe care sta. 128R Rade ca proasta-n targ. * Rade ciob de oala sparta. * Rade dracul de porumbe negre $i pe el nu se vede. * Rade, si purceaua e moarta-n cotet. * Rabdarea trece marea. * Rabdarea-i din rai rupta. * Rau cu rau, dar mai rau fara rau. * Razboaiele, ca parjoalele, ce toata iarba, si verde gi uscat&, pe cAmpuri 0 topeste. * Rea de musca. * Roméanul nu piere. * Rufele murdare in familie se spala. * Rusinos dar sanatos. Ss S-a dus bou si s-a intors vaca. * S-a dus inainte de a-i bate ceasul. * 129S-a dus s4-si vada moartea cu ochii. * S-a facut oala si urcioare. * S-a nadusit sub limba. * S-a strans funia pe par. * S-a suparat ca vacarul pe sat. * Sangele apa nu se face. * Sare din lac in put. * Satul arde si baba se piaptana. * Sa faca pe dracul in patru. * Sa fugi de omul insemnat ca de dracul. * Sa inveti nu e niciodata tarziu. * Sa nu stie stanga ce face dreapta. * Sa stam stramb si s4 judecdm drept. * “Sa te-ntinzi cat poti cuprinde. * Sa vorbeasca si nea lon, ca si el e om. * Sa vorbim, si n-adormim. * 130Sanatatea e cea mai buna avutie. * Sa-ncerce marea cu degetul. x Saracia nu-i rusine. * Sarmanul a ajuns la sapa de lemn. * Sa-si ia lumea-n cap. * Satulul nu crede pe cel flamand. * Schimbarea domnilor, Bucuria nebunilor. * Scump la tarate gi ieftin la malai. * Scumpul mai mult pagubeste, Lenesul mai mult alearga. * Se grabeste ca fata mare la maritat. * Se joaca ca pisica cu soarecele. * Se prinde ca scaiul de oaie, ak Se simte cu musca pe caciula. * Se uitd ca vitelul la poarta noua. * Se-zbate ca pestele pe uscat.Seamana porumbi din vreme, $i de foame nu te teme. ow, Soare cu dinti. * Socoteala de-acasa Nu se potriveste cu cea din targ. 2 ; Spune-mi cu cine te unesti, C-apoi iti spui eu cine esti. * Stapanul bun face sluga vrednica. * Stapanul zgarcit invata sluga hoata. * Strange bani albi pentru zile negre. * Surceaua nu sare departe de trunchi. * Surdul n-aude, dar le potriveste. * Sutele marita slutele. $ S-a trait traiul, Si-a mancat milaiul. ie $i boul are limba mare. Dar nu poate sa vorbeasca. * $i sdrac si nesupus Umbla cu nasul pe sus. * 132Si-a aprins paie in cap. * Si-a mancat norocul. * Si-a mancat omenia cu lingura. * Si-a taiat craca de sub picioare. * Stie mocanul’ Ce e sofranul ? C4nd il vede pe tava, Zice ca e otrava. * ’ Stii cénd pleci, dar nu stii cand ajungi. T Tace ca porcul in papusoi. * Taie frunza cainilor. * Tacerea e ca mierea. * Te duci unde-a dus mutul iapa. * Te faci frate cu dracul pana treci lacul. * Te pupa-n bot Si-ti ia din punga tot. * Te vinde fara bani. * 133Teme-te de apa lina, nu de cea tulbure. * Timpul e bani. x Timpul face, Timpul desface. * Toamna se numara bobocii. * Toata pasarea pe limba ei piere. . * Toate pasarile céte zboara nu se mananca. * Tocmeste pielea ursului si ursul e in padure. * Tot nasul are un nas. * Tot patitul e priceput. * Tot rau-i spre bine. * Trage mata de coada. * Trage targa pe uscat. * Trai pe vatrai. * Traieste viata legata cu ata. rs * Treaba de azi n-o lasa pe maine. 134T Tara geme de tatari $i baba se piaptana cu lautari. * T&ranul munceste tot anul Ca sa capete banul. * Ti-ai furat ciciula singur. * Tiganul cand s-a vazut imparat, Intai pe ta-su l-a spanzurat. * Tin-te tare, Cat ai mAlai in caldare. U Uita de la mana pan la gura. * Uite popa, Nue popa. * Ulciorul nu merge de multe ori la apa. * Umbila ca in satul lui Cremene. * Umbla cu capul in nori. * Umbila cu el ca cu oul. * Umbla cu fundu-n doua luntre.Umbla de parca ar calca-n strachini. * Umbla pe drumuri taind frunza cainilor. * Umbra se muta dupa soare. * Un mar putred strica o gramada mare de mere frumoase. * Un nebun arunca o piatra-n apa Si-o sut& de oameni n-o pot scoate. * Un om destept face cat doi. * Un rau nu vine niciodata singur. * Una a zis $i alta a facut. x Una vorbim, Basca ne intelegem. * Unde dai si unde crapa. * Unde da mama creste. * Unde e ata mai subtire, acolo crapa. * Unde intra soarele pe fereastra, Doctorul iese pe usa. * Unde nu e cap, vai de picioare. * 136Unde nu intra soarele, intra boalele. * Unde omul bun a pus mana, A pus si Dumnezeu mila. * Unde sunt moase multe, Ramane copilu’ cu buricul netaiat. * Unde gi-a intarcat dracu’ copiii. * Unde-a dus mutu’ iapa Si surdu’ roata. * Unde-s doi puterea creste $i dusmanul nu sporeste. * Unge osia ca sa nu scartdie carul. * Unii sapa viile, Altii beau vinurile. * Unul cu folosul S-altul cu ponosul. * Unul face Si-altul trage. * ~ Unul te lasa de ostenit, Altul te ia de odihnit. * Urma alege: Ce-ai semanat, vei culege. * 137Ursu-i in padure si-i vinde pielea in targ. * Ursul joaca Si de voie Si de nevoie. * Usor e a zice placinta, dar e mult pana ao face. Vv Va veni apa si la moara mea. * Vai de barbatelul meu, E] munceste si eu beau. * Vai de casa cu multi stapani. * Vai de casa unde barbatul e muiere. * Vai de oaia ce nu-si poate duce lana. * Vai de vitelul care impunge vaca. * Vai, cand ajunge lupul stapan la oi. * Vai, cand lupul ajunge cioban la oi! * Vai, vai, vai, De cine n-are malai! * V4nt a semanat, , Vant a cules.Vantul atata focul si vorba — vrajba. * Vantul bate, Cainii latra. * Vara sa-ti faci sanie, iar iarna — caruta. * Vechi carpesti, Ata prapadesti. * Vede paiul din ochiul vecinului si nu vede barna in ochiul sau. * Vezi mama, apoi ia fata. * Vine el Dragus la cus. * Vorba dulce mult aduce. * Vorba multa, saracia omului. 139GHICITORI Manastire-ntr-un picior, Ghici, ciuperca, ce-i? (ciuperca) Mis, mis P’An pais, Cotcodaci P’an copaci (coasa) La cap pieptene, La coada secere, La mijloc pepene, Ghici cine e? (cocogsul) {naltul, Cocoratul Se vaita Ca i-a pierit Satul. (copacul) Cine-I face Nu-i trebuie; Cine-] cumpara, Nu-! doreste, Si cui fi trebuie, Nu-l vede. (cosciugul) Ce nu e facut de mana de om? (crdpaturile in tavan) 140Hotul intra-n casa Si capul afara il lasa. : (Cuiul) Servetel vargat Peste mare aruncat. (curcubeul) S&cusari albi, Sub stragini rogii. (dintii si buzele) Am un cal: De slab ce e, il duc de coada la apa. (donita) Cine se-ngrasa legat? (dovleacul) De la casa pana la casa Tot funii si ate trase. (drumul) Ce se aude fara urechi, Vorbeste fara gura Si raspunde in orice limba? (ecoul) Am 0 vaca Si nu intarca Niciodata. (fantana) Am o floare frumoasa, Barbatii o miroasa, Numai lor li-i dragastoasa. (femeia) Am doua gaini boghete Sed la mogu sub parete. (ferestrele) 141Nici afara, Nici in casa; Nici in cer, Nici pe pamant. (fereastra) Are dinti multi si mititei, Nu sufera niciodata de ei. (fierastraul) O mie de fratiori, O mie de dintisori Stau infipti cate si-o mie intr-un fund de farfurie. (floarea soarelui) Aripi are, Cioara nu-i; Trup subtire, Vierme nu-i. (fluturele) Sageata imparatului Sparge casa dracului. (fulgerul) Ce iese din pod fara scara? (fumul) Am un mat fara ochi, fara picioare, lese pe cahla mare. (fumul) Fuga-n sus, Fuga-n jos, Mosu-alearga bucuros. (fusul) 142In padure m-am nascut In padure am crescut; Cand acasa m-au adus, Pazitor casei m-au pus (gardul) Am 0 vaca neagra Ce toata ziua bea apa Si nu se mai satura. y (géleata) Ce zboara mai iute si mai iute pe lumea asta? (gdandul) Rata potcovita Pe apa suita. (gheata) Tapul mamii, tap, Sare pe copac, Toaca noaptea lemn uscat. (ghionoaia') Ce-i mandru in sat Si bun de mancat? (grdul) Ce nu poti urca in pod? (groapa) Am un cuptoras, Plin cu iepurasi, Albi si dragalasi, Parca-s coconasi. (gura si dintii) " Ghionoaie — ciocanitoare. 143Unul spune, Doi privesc $i doi asculta. ~ (gura, ochii si urechile) Ce pica pe piatra Si nu se sparge: Si picd pe apa - Si se sparge? (hartia) Patr-nfipte, Doua ciulite. (iepurele) La deal repede si fara ocol, lar la vale rostogol. (iepurele) Fat-Frumos incdlecat pe-un cal de os. (inelul) Am 0 puica-cucuiata, Sade-n camara incuiata Nu-s’ ce-as face s-o descui. S&-i pui mana pe cucui. (inima) Am doua surori Legate cu sfori; CAnd noaptea se lasa, Se vara sub masa. (incaljamintea) Domnisor Cu haine scurte Buna lege Tine-n curte. (lacdatul) 144Ce apa e in lume fara nisip? (lacrima) Am o iapa alba, C4nd ii iau saua Se vad matele. (lada) Am o baba burduhoasa Face casa luminoasa. (lampa) C4nd il iau in brate Plange; Cand il las jos Tace. (lantul) Am zece purcei; Daca iau unul din coada, Tipa toti. (lantul) Ce zburatoare suge la ma-sa? (liliacul) Am 0 vaca Sade-ntre lupi Si n-o m&nanca. (limba) Nu eé laie, Nici balaie ; Nu e brici, Ca briciul taie. (limba) Buturuga uscata O ridica incarcata $-o da jos descarcata. (lingura) 145Am 0 catelusa Scurma in cenusa. (luleaua) A intrat cu zorile in casa Si-a iesit cu noaptea prin geam. (lumina) Potcoava calului in varful dealului. (luna) Am 0 rata potcovita Sus pe-o casa sindrilita. (luna) Eu am o fata balaie, Umbla noaptea prin noroaie. (luna printre nori) Suflet duce, Suflet aduce, De fund nu mai ajunge. (luntrea) Oastea iui Mihai intr-un varf de pai. (macul) in padure ma nascui, in padure crescui; Acasa dac’ m-a dus, Hora imprejur mi-a pus. (masa) Tuntu, puntu sade-n drum, Mananca carne de roman. (maracinele) Am 0 grebluta cu cinci dintisori, Pe zi imi trebuie de 0 mie de ori. (mana) 146Are coarne si nu e bou, Are sea si nu e cal, Se suie-n pom Si nu e sarpe. (melcul) La moara lui Otantoc Ma-ntalnese cu-un dobitoc : Samar avea, Magar nu era; Coarne avea, Bou nu era; Picioare n-avea Si-n pom se suia. (melcul) In padure creste; Cn’ vine-n sat, vorbeste. (melita) Am patru frati Cu trei camasi-mbracati. (miezul de nuca) Am o rata Cu talpa pe apa; Ce ii dai, : Ea iti da. (moara de apd) St mosul in cdmara Cu must&tile afar. (morcovul) De-aici pan’ la mare Tot funduri de caldare. (musuroaiele) 147Ce-ngheata vara Si se dezgheata iarna? (nasul) Ce trece prin sat Si cainii nu bat? (negura) Trece mogul marea Cu parul alb ca sarea. (norul) infuriat, intunecat, Peste mare Aruncat. (norul) Eu am patru frati intr-un cojoc bagati. (nuca) inalt ca casa, Verde ca matasa, Dulce ca mierea, Amar ca fierea. (nucul) Ce e lipit de tine? (numele) Ce-i pe tine gi nu-] simti? (numele) Am patru restele Duc un car cu fan. (oaia) Sub doua paduri intinse, Doua lumini aprinse. (ochii) 148Ochii Doamnii ’n fundul oalii. (oglinda) Am doua bete, Pe doua bete un butoi, Pe butoi un dovleac, Deasupra dovleacului, o padure. (omul) Am un pom frumos Cu ramurile-n jos, lar radacina o tine Drept in sus ca mine. (omul) Ce nu sta-n cui? (oul) Ce nu pofi s4 pui Ca sa sada-n cui? (oul) Toata viata cat traieste, Nu pricepe ce vorbeste. (papagalul) larna fuge, Vara vine. (pasarea calatoare) la gandeste-te si spune Cine-i mai bogat in lume? (pamdntul) Cine se naste infasurat? (papusoiul) Pielea verde, Carnea rosie Si oasele negre. (pepenele) 149Am un rau, Cu malurile verzi, Cu apa rosie Si cu prundul negru. (pepenele) Ce are fulgi si nu zboara? (perina) Eu am doi boi: _ Cand ii leg, Umbla pe unde vor; Cand ii dezleg, Sed si se odihnesc. (picioarele) Am patru surori: Doua pe mal Si sunt albe; Doua in apa Si sunt negre. (pietrele morii) Cine ara pamantul si nu geme? (plugul) Cinel, cinel, Am un purcel Cu ratu’ de fier. : (plugul) Ce trece peste apa si sta pe loc? (podul) Primavara te-nverzeste, Vara te umbreste, - Toamna te hraneste, Ghici ce este? (pomul) 150Cine umbla toata ziua suparat Si ara pamantu-n lung si lat? (porcul) Am un cal Cat un mal; Unde sare, Urma n-are; Unde paste Se cunoaste. (puricele) Striga Marita din deal S-o apar de gaini, Ca de caini nu se teme. (rama) Cand in sus, Cand in jos; Neagra-i, Mata nu-i. (rdndunica) Am patru fete ; Alearga una dupa alta Si nu se prind niciodata. (rotile de la carutd) Ce apa uda Tot pamantul ? (roua) Doua lemne odolemne Si-un brat de gateje. (scara) Am fost aseara la voi Voi mi l-ati pus inapoi. (scaunul) 151Bulbulet de aur Joaca pe piei de taur. (soarele) Am o strachinuta Cu doi pesti: Unul cald Si-altul Rece. (soarele si luna) Sunt alba si-ncalzita. Si urata si iubita; Vara nu vor sa ma vaza, © Iarna toti ma-mbratiseaza. (soba) Vara sta-n magazie, Iarna, hop, la datorie; Cand mananca se-nroseste, Pe oameni ii incalzeste. (soba) Cine vine Sa te-aline, Sa-ti inchida binisor Seara cate-un ochisor? (somnul) Am zece copilasi, Dorm toti pe-un capatai Si nici unul nu e la margine. (spitele rojii) Peste munti, Peste mari, Numai ochi licaritori. (stelele) 152Nu-i fierbinte Dar usuca. (sugativa) Retevei rece Marea trece. (sarpele) Cu camasa foi gi cline, Cu camarile toate pline, Toti alearga dupa mine. (stiuletele) Ce nu poti cumpara Cu bogiatiile lumii? (timpul pierdut) Este lat ori subtirel Calci pe el ori scrii cu el. (tocul) Toata ziua cioca cioca, Vine seara: boca, boca. (toporul) Ce n-ai avut Nici n-o sa ai; Si cand il pierzi Iti pare rau. (trenul) Scutur frau din curte Si-aude calu’ din munte. (tunetul) Huha huhureaza, Departe necheaza, Nime nu cuteaza. (tunetul) 153in varful muntelui, Crainicu-mparatului ; Striga lumea la razboi, C-a venit vremea d-apoi. (tunetul) Ce arde in gura Si face fum ca o sura? (tigara) Buruiene ciuciulite, Ciuciulite si-nvartite Si la capat stralucite. (tigara) Cine trece garla Si nu face talazuri? (umbra) C4nd soarele e-n amiaza, Se scurteaza ; Ca4nd soarele asfinteste, Se lungeste. 5 (umbra) Am 0 ciuperca mare Si te apara de ploaie. (umbrela) De coada-I duc, De coada-l aduc. (urciorul) Cine joaca suparat Si de nari este legat? (ursul) Vine mosul pe carare, Cu cojocul in spinare. (ursul) 154Eu, la orice casa, Sunt sluga aleasa ; Eu pe orisicine intampin cand vine; Cand pleaca afara, Eu il conduc iara. (usa) Patru merg, Patru stau, Patru vama dau. (vaca) Am camasi nenumirate, Le port pe toate imbracate. (varza) Cine pe lume n-are culoare Si zboara peste hotare? p (vantul) Ce lucru este acela Care cu cat se lungeste scade? (viata) Tandarica bradului, Bucuria satului. (vioara) Are-o coada infoiata, Hoata este gi sireata; dar e vai de coada ei, Cand da peste Grivei. (vulpea) De la mine-pan” la-voi, Numai panze albe, moi. (zapada) 155Alearga turcu, alearga, C-a pierdut caciula neagra. (ziua) Am doua fete frumoase Ca doua craiese: Una-i alba-colilie, Alta-i neagra-tuciurie. (ziua $i noaptea) TG pada JUDETEANA 156