You are on page 1of 3

Ion Pillat ca poet nu e neaparat original , dupa cum spune de la inceput George Calinescu .

El va fi totdeauna un colectionar pios de poezie , bibliofil si bibliograf infrigurat, mereu in current cu progresele specialitatii , mereu adaptat altui mod de poezie , uneori in forma unei cvasitraduceri , inaparente la un examen superficial. Pillat nu a fost multa vreme poet original , a fost in Acord cu toate curentele vremii sale , cat este in tara scrie in maniera semanatorista , trecand la Paris cunoaste mai bine parnasianismul , simbolismul “ Visari pagane “. Poetul e in continuare symbolist si in volumul urmator “eternitati de-o clipa “. Urmatorul volum inseamna deja regasirea unei modalitati descoperite in tara si ilustreaza in ciclul “ casa amintirii” cuprinde poezii dintre anii 1908-1910. Acest volum se cheama “Gradina intre zidri “ , metafora a satului natal pe linie (materna ) paterna . Dar volumul care il consacra , dedicate in intregime satului se cheama “ Pe Arges in sus “ . Urmeaza “ Satul meu “ , Biserica de alta data “ “ Caietul verde” apoi poetul intoarce prin influenta universului marin Tarmul pierdut , tainic , ajunge si la o poezie clasicista “ Scutul Minervei “ sa Poeme intr-un vers “ . In concluzie Pillat e poet original si traditionalist incepand cu volumui pe Arges in sus , Aici poetul evoca satul dar nu conventional ci cu un cadru real , simbolurile fiind Argesul , Florica , Golesti , pridvorul , livezile , bunicul , bunica , camara cu fructe. Ion pillat se revendica in mod clar din inaintasii Cosbuc , Bolintineanu , dar mai cu seama din Alecsandri . Dar cum Alecsandri e un poet Clasicist in poezii si el va inbina traditia cu o tema noua mai moderna , timpul , creind astfel o specie noua , pastelul psihologic. Echilibrarea poeziei sale ilustreaza in orice etapa predispozitia spre classicism “Poezia domnului Pillat e transpunerea poeziei lui Alecsandri prin tot progresul de sensibilitate si prin toate prefacerile limbii, aceeasi viziune idilica a naturii , aceeasi seninatate patrunsa insa si de un sentiment eleagiac, de-I creste emotioneitatea si deci lirismul si aceeasi simplitate de limba . 1891-1945 , e omul care a facut razboiul si moare dupa aceasta experienta ingrozitoare. Anotimpul preferat de el e toamna . A si alcatuit niste antologii “ Antologia toamnei “ si “Antologia poetilor de azi “. Coordonatele liricii pilatiene se defines din primul volum , Casa amintirii , privit doar ca un olum de factura samanatorista . Umanismul inspiratiei sale este universul mosiei stramosilor ,strabunilor , cu tot ce are universul mai reprezentativ . Casa traditionala decorate cu un sentiment puternic al traditiei , al stramosilor. Viziunea samanatorista consta in imaginea stramosilor cu fete sterse de sfinti “ E casa amintirii , o casa cu pridvor , cu lucarne si chilimuri pe-ncaperi zidite, si-n pereti icoane . Tabloul este eterizat , e in afara timpului “ In casa amintirii nu-I astazi si nu-I ieri ca ai orologiului vremii a incetat sa bata .

Dealurile molcome din jurul Mioranului ii apar poetului ca valurile oceanului Pacific “ iesi din satul alb si vino sa vedem ca de pe plaja /Cum latindu-si unduirea urca unduind pamantul / Largul Ocean Pacific ce-si incremeni avantul . Drumu l sau brusc coteste si apare campia Aegesului. Prima arta poetica a volumului se cheama : Ctitorii . Focul e un simbol al spiritului permanent . “ Seara la Mioran” e o incercare de percepere a unui tablou terestru redat prin imagini acvatice . iar vitele alea razlatite sunt asemeni unor pescarusi .” Poezia insa inspira acel echilibru al clasicismului dar treptat poezia capata acel ton elegiac modern in imaginatia poetului turnul bisericii e asemenea unui fag de piatra . E un simbolism descriptive florar.Dar volumul in care se anunta pregnant pasteul psihologic este “Gradina intre ziduri “ iar modelul Alecsandrian e cat se poate de evident si prin titluri “ Balta “ . Ambele forme se justifica de vreme ce poetul aminteste pe ctitotul de pe Arges . cu aceasta se identifica si la maturitate . E intai si intai o fixare in timp a universului dar un timp eternizat. Poezia este insa strabatuta de la un capat la altul de obsesia poetului . “Batranii e o replica a lui “Epigonii “ arta poetica a lui Eminsecu . Acesta este universul copilariei poetului . poetul insa adopta aceeasi poza ca a lui Alecsandri aflat la “ gura sobei “. Poezia este insa inchipuita ca o alegorie . dar pentru ca e un poet modest nu se poate situa langa marele ctitor. Atunci accentual plauzitbil e cel de feminine plural prin care poetul depune efortul de a-si construe un univers poetic . “ care cu boi “ imaginea pridvorului casei strabune. timpul. apoi fixand coordonata pamantului strabun aceasta ctitorie cuprinde livezile cu pruni . In acest cardru poetul isi adduce aminte de ctitorii . Pitestiul si dealul de la Florica. in aceeasi maniera scris adica invocand strabunii spirituali. Volumul de pe Arges in sus cuprinde mai multe arte poetice . cel mai adesea straine “ ulmii lui Virgiliu” si Eminesciene. Dupa o prima strofa in care isi reaminteste coordonatele initiale ale creatiei sale . iar acum poetul incearca sa desluseasca trecutul an cu an . . Volumul insa e grupat in cicluri “ Batranii “ “Trecutul viu “ ”Florica “. Cele doua pasteluri amintite pastreaza inca ecouri simboliste. Balta este un loc in mijlocul baraganului care se lupta cu seceta “ Ajuns pata moarta prinsa intr-un inel de sara “. poetul prezinta allegoric drumul sau artistic. bunica si bunicul acum batran sau chiar bunicul “ cel pierdut . Dar in spirit simbolist poetul reface prin propria fantezie si prin eros un spatiu paradisiac. Seara la Miorcani” replica la pastelul “ Serile la Mircesti “. desi la fel un poem amplu. apoi universul are o coordonata geografica precisa : Confluenta Argesului si a raului Doamnei un peisaj proiectat pe un fundal care reprezinta Negoiul “ Cand alb Negoiul toamna de ceruri se atinge “. Poetul adauga alte imagini ale traditiei . dar timpul il infioara : “ sa stau pe cand afara se stinge orice soapta / privind cenusa calda din vatra mea/ De-acum si sa aud deodata cu-nfiorare cum / Trazneste amintirea ca o castana coapta . in toamna drag imi esti “ .” Acesta este spatial legitim al copilariei pierdute . chiar daca timpul apasa . “ o deal de la Florica . Poezia aceasta pastreaza inca perspectiva simbolista . atmosfera e senina echilibrata. podgoriile zavoiul . precum Eminescu Pillat invoca pe inaintasi printr-o metafora un epitet o comparative . Carutele care se intorc in sat sunt corabii. Pe acest fundal se proiecteaza orasul copilariei. iar timpul ramene mereu suspendat intre astazi si atunci “.

Pitoreasca Florica este mama . dar poetul . Padurea din valea mare. Deci este ca o zeitate primordial Genitrix. mosie mormant.”ochelarii bunicii “. Acest spatiu e definit apoi de zavoiul din Florica . Cele mai multe metafore sunt redate prin substantive la feminine .”Cucul din valea popii” . In universul pillatian in relatie cu pamantul sunt vazuti strabunii . Buncul sau sa cununat cu moartea ca-n basmult Mioritei “te-ai cununat cu moartea ca-n bamul Mioritei “. icoana . Zumzet de albine si imprastiat parfum. Poetul evoca in poezii distincte chipul bunicilor “odaia bunicului “. Spiritual bunicului mort asemenea spiritului lui Dumnezeu e presimtit in elementele naturii. . De aceea cel mai adesea acel timp apare aici incremenit. E tot Argesul “ biet rau de munte/ de un poet sa-l faca nemuritor in carte “. psaltire. mireasa. cel mai adesea redata prin metafore care implica umanizarea . Castanul exprima vechimea neamului fiind solid infipt in pamantul mosiei. Multe pozii au titluri toponime “Spre Izvorani “ . iar Florica devine o zeitate tutelara. “Parcul Golestilor “. natura e cadrul vietii dar si al mortii stramosilor. In acest univers orice colt inspira legatura cu inaintasii cu strabunii .Poemul “Batranii “ fixeaza in noul univers al inspiratiei poetului . Bunicul si bunica formeaza aici perechea mitica . ctitori ai unui neam . Transparent in acest univers o viziunea transciscana. “Adio la Florica “. la epuizarea unor datini. e acelasi univers ca in “Ctitori”. copilul de odinioara e narator . “Florica inflorita in mai ca o mireasa …/Rumeneste iar la sanu-ti copilul ce eram “ .