You are on page 1of 392

Cursul a fost elaborat de un colectiv de autori în următoarea componenţă: Alexandru CUZNEŢOV, dr. în drept (titlurile 1-8; 22), Vlad VLAICU, dr.

în drept (titlul 23), Iurie MIHALACHE, dr. în drept (titlurile 9- 11; 14, 17, 18), Marcel LUNGU, mag. în drept (titlurile 12 (§1-5); 20, 21), Natalia BACALU , mag. în drept (titlurile 13; 16; 19), Alexandru CALENIC, lector superior (§6 din titlul 12) Responsabil de edi ţie, Alexandru CUZNE Ţ OV, dr. în drept, conf. univers. Ediţia II-a revăzută şi adăugită Redactor ştiinţific – Roşca NICOLAE , doctor în drept, conferenţiar universitar, şeful Catedrei „Dreptul antreprenoriatului ‖, USM.

Prezentul curs a fost elaborat în conformitate cu programa cursului „Dreptul afacerilor‖ predestinată pentru Facultatea de Ştiinţe Economice, ce a fost aprobată de Catedra „Dreptul antreprenoriatului ‖, Facultatea de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. La baza elaborării cursului sînt puse actele normative în vigoare la 1 septembrie 2012.

Este destinat studenţilor facultăţilor ştiinţe economice, precum şi persoanelor ce sînt interesate de studiul prezentului curs.

1

CUPRINSUL PARTEA GENERALĂ CAPITOLUL 1. ORIGINEA STATULUI ŞI DREPTULUI......... ............ 6 §1. Puterea socială şi normele sociale din societatea prestatală ............ ...6 §2. Premisele apariţiei statului şi dreptului. ............................................ 8 §3. Caracteristica unor concepţii privind originea statului şi dreptului . 10 CAPITOLUL 2. ESENŢA ŞI FORMELE STATULUI... ......................15 §1. Conceptul statului, trăsăturile lui....................................... ..........15 §2. Dimensiunile (atributele) statului................................................17 §3. Scopul, sarcinile şi funcţiile statului........................................ ....22 §4. Forma statului.............................. ......................................... 25 CAPITOLUL 3. ESENŢA DREPTULUI.........................................................33 §1. Conceptul dreptului...................................................................................... 33 §2. Funcţiile dreptului....................................................................................... 35 CAPITOLUL 4 . NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL AFACERILOR....................................................................................... §1. Apariţia şi dezvoltarea dreptului afacerilor...................................... §2. Dreptul afacerilor şi locul lui în sistemul dreptului.......................... §3. Obiectul şi metoda dreptului afacerilor...................................... ...... §4. Principiile dreptului afacerilor......................................................... CAPITOLUL 5. NORMA JURIDICĂ A DREPTULUI AFACERILOR...... §1. Noţiunea şi trăsăturile esenţiale ale normei juridice...................................... §2. Structura normei juridice a dreptului afacerilor ............................................ §3. Clasificarea normelor juridice....................................................................... CAPITOLUL 6. IZVOARELE DREPTULUI AFACERILOR. ..... .................. §1. Noţiunea de izvor de drept...................................................................................47 §2. Caracteristica izvoarelor dreptului..................................................................... 49 §3. Acţiunea actelor normative în timp, spaţiu şi asupra persoanelor......................55 CAPITOLUL 7. INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE.......................60 §1. Conceptul interpretării normelor juridice.........................................................60 §2. Formele (felurile) interpretării..........................................................................61 §3. Metodele interpretării.................................................................................... 62 §4. Rezultatul interpretării normelor juridice.........................................................64 CAPITOLUL 8. RAPORTUL JURIDIC .......................................................... 66 §1. Conceptul raportului juridic..............................................................................66 §2. Premisele raportului juridic........................................................................... 68 §3. Structura (elementele) raportului juridic....................................................... 71
2

CAPITOLUL 9. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL AFACERILOR…………………………………………………………………76 §1. Noţiuni generale privind răspunderea juridică în dreptul afacerilor §2. Subiecţii răspunderii juridice în dreptul afacerilor §3. Condiţiile (temeiurile) angajării răspunderii juridice în dreptul afacerilor §4. Principiile răspunderii juridice în dreptul afacerilor §5. Forme ale răspunderii juridice şi aplicarea în dreptul afacerilor PARTEA SECIALĂ CAPITOLUL 10. ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR. DREPTUL DE A DESFĂŞURA ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR...............................105 § 1. Definirea activităţii de întreprinzător....................................................... 105 §2. Elementele caracteristice activităţii de întreprinzător.............................. 106 § 3. Genurile activităţii de întreprinzător........................................................ 108 § 4. Subiectele activităţii de întreprinzător.........................................................110 §5. Activităţi considerate monopoluri de stat şi monopoluri naturale ...... 116 §6 . Activităţi interzise .................................................................................. 117 §7. Profesii liberale.......................................................................................118 CAPITOLUL 11. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR.........................................................................................121 § 1. Consideraţii generale...................................................................................121 § 2. Intervenţia statului în activitatea de întreprinzător .....................................122 § 3. Înregistrarea subiectelor activităţii de întreprinzător...................................123 § 4. Licenţierea în activitatea de întreprinzător................................................ 125 § 5. Concurenţa şi monopolul în activitatea de întreprinzător ....................... 130 §6. Drepturile consumatorilor şi protecţia acestora în activitatea de întreprinzător.................................................................................................. 132 § 7. Plata taxelor şi impozitelor în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător.....................................................................................................195 § 8. Evidenţa contabilă în activitatea de întreprinzător......................................136 CAPITOLUL 12. REGIMUL JURIDIC AL PATRIMONIULUI SOCIETĂŢILOR COMERCIALE.....................................................................................142 §1. Noţiunea şi componenţa patrimoniului....................................................... 142 § 2. Bunurile şi clasificarea lor în dependenţă de diferite criterii....... ....... 145 § 3. Bunurile incorporale ale societăţilor comerciale....... .............................148 § 4. Noţiunea şi funcţiile capitalului social........ ............................................151 §5. Formarea şi modificarea capitalului social.... ..........................................155 §6 . Întreprinderea ca un complex patrimonial unic …………………………. CAPITOLUL 13. PERSOANA FIZICĂ – SUBIECT AL DREPTULUI AFACERILOR ………………………………………………………………. §1. Întreprinzător – persoană fizică ca subiect al dreptului afacerilor..........160 §2. Persoană fizică ca titular al patentei de întreprinzător…...........................163 §3 . Întreprinzătorul individual – fondator al întreprinderii individuale............166
3

§4 . Gospodăria ţărănească (de fermier)......................................................... 168 CAPITOLUL 14. PERSOANELE JURIDICE CU SCOP LUCRATIV...........171 § 1. Noţiunea de persoană juridică cu scop lucrativ...........................................171 §2. Clasificarea persoanelor juridice cu scop lucrativ.......................................172 §3. Elementele persoanei juridice cu scop lucrativ ..........................................177 §4. Organele de conducere ale persoanelor juridice cu scop ............................179 § 5. Constituirea şi funcţionarea persoanelor juridice cu scop lucrativ..............182 §6. Atributele de identificare ale persoanei juridice cu scop lucrativ.............. 184 CAPITOLUL 15. SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV ŞI SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ............................... ............................... ............................... §1. Societatea în nume colectiv: 1.1. Noţiunea de societate în nume colectiv............................... 1.2. Constituirea societăţii în nume colectiv............................... 1.3. Funcţionarea societăţii în nume colectiv............................... 1.4. Încetarea activităţii societăţii în nume colectiv............................... § 2. Societatea în comandită: 2.1. Definirea şi particularităţile societăţii în comandită............................... 2.2. Constituirea societăţii în comandită............................... 2.3. Funcţionarea societăţii în comandită............................... 2.4. Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în comandită............................... CAPITOLUL 16. SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ...............188 § 1. Noţiunea de societate cu răspundere limitată (SRL)...................................188 § 2. Organizarea şi funcţionarea societăţii cu răspundere limitată.....................197 § 3. Încetarea societăţii cu răspundere limitată............................................... 200 CAPITOLUL 17. SOCIETATEA PE ACŢIUNI........................................... 202 § 1. Definiţia şi particularităţile societăţii pe acţiuni..........................................202 § 2. Constituirea societăţii pe acţiuni ............................................................. 203 § 3. Organele de conducere şi control ale societăţii pe acţiuni....................... 206 § 4. Funcţionarea societăţii pe acţiuni................................................................211 §5. Încetarea activităţii societăţii pe acţiuni................................................... 212 CAPITOLUL 18. SOCIETĂŢILE COOPERATISTE......................................214 § 1. Noţiunea şi caracteristica cooperativelor................................................. 214 §2. Organele de conducere ale cooperativei......................................................216 §3. Constituirea cooperativelor. Tipurile de cooperative................................ 217 §4. Cooperativa de producţie.............................................................................218 § 5. Cooperativa de întreprinzător.................................................................... 222 §6. Cooperativa de consum............................................................................. 223 CAPITOLUL 19. ÎNTREPRINDEREA DE STAT ŞI ÎNTREPRINDEREA MUNICIPALĂ .................................................................................................226
4

§1.Întreprinderea de stat....................................................................................226 § 2.Întreprinderea municipală.......................................................................... 232 CAPITOLUL 20. REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA PERSOANELOR JURIDICE CU SCOP LUCRATIV...................................................................236 § 1. Noţiunea de reorganizare a persoanei juridice......................................... 236 §2. Reorganizarea prin fuziune..................................................................... 237 §3. Reorganizarea prin dezmembrare................................................................240 §4. Transformarea..............................................................................................244 §5. Procedura de lichidare a persoanei juridice.................................................245 §6. Lichidatorul persoanei juridice....................................................................255 CAPITOLUL 21. INSOLVABILITATEA ÎNTREPRINZĂTORILOR.......... 257 § 1. Noţiunea de insolvabilitate şi proces de insolvabilitate........................... 257 § 2. Participanţii la procesul de insolvabilitate........ ..........................................260 §3. Intentarea procesului de insolvabilitate..................................................... 276 §4. Procesul de insolvabilitate cu lichidarea masei debitoare..................... 282 §5. Procedura planului.......................................................................................290 CAPITOLUL 22. CONTRACTE COMERCIALE ÎN DREPTUL AFACERILOR ............................................................................................... § 1. Noţiuni generale privind contractele comerciale........................................... §2. Contractul de leasing ........ ............................................................................. § 3. Contractul de franciză .................................................................................... § 4. Contractul de credit bancar………………………………….......................... CAPITOLUL 23. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR ......................................................................................................... § 1. Introducere în dreptul fiscal şi legislaţia fiscală ........................................ § 2. Impozitul pe venit ...................................................................................... § 3. Taxa pe valoarea adăugată ...................................................................... § 4. Accizele .................................................. .................................................. § 5. Impozitul privat .................................................. ............................................ § 6. Taxele vamale .................................................. ............................................. § 7. Taxele percepute în fondul rutier .................................................. § 8. Impozitul pe bunurile imobiliare .................................................. § 9. Impozitul pentru folosirea resurselor naturale ........................................... § 10. Taxele locale .................................................. Bibliografie …………………………………………………………... 295

5

CUVÎNT ÎNAINTE

Prezentul suport de curs este elaborat în corespundere cu curriculum-ul universitar la disciplina „Dreptul afacerilor‖, prevăzut pentru studenţii ai facultăţilor de ştiinţe economice din instituţiile de învăţămînt superior. Cursul cuprinde o abordare succintă a materiei Dreptului afacerilor în Republica Moldova, deoarece cunoştinţele acumulate la această disciplină nu se clădesc pe cunoştinţe juridice acumulate anterior, ci sînt studii care reprezintă doar un punct de pornire în studiul dreptului. Din acest motiv suportul de curs este elaborată în aşa fel încît începe cu teme selectate din cursul de teorie generală a dreptului şi doar în a doua parte continuă cu teme specifice dreptului civil, dreptului procesual civil şi în special dreptului afacerilor citit la facultăţile de drept. Suportul de curs permite studierea unor teme de mare importanţă pentru activitatea de întreprinzător, referindu-se, în special, la statutul juridic al întreprinzătorilor, regimul juridic al diverselor tipuri de activităţi de întreprinzător (afaceri) şi la alte fenomene juridice ce contribuie la dezvoltarea mediului de afaceri, un mediu ce necesită de a fi cunoscut de viitorii economişti. Situaţia din ultimii ani ne dovedeşte că pe măsura dezvoltării relaţiilor din sectorul privat, această disciplină devine din ce în ce mai necesară, în special pentru tinerii specialişti, care au nevoie de o bună pregătire atît economică, cît şi juridică. În consecinţă, scopul urmărit de către autori la scrierea acestui curs este de a oferi o pregătire juridică temeinică pentru studenţii facultăţilor de ştiinţe economice şi un suport sigur de instruire tuturor celor angajaţi în activitatea economică de întreprinzător. Autorii s-au străduit ca prin sursele bibliografice utilizate în text, să îndemne studenţii de a consulta şi alte surse, pentru a înţelege bine disciplina dată. O atenţie deosebită a fost acordată limbajului, luînd în considerare faptul că cartea este destinată în primul rînd studenţilor facultăţilor ştiinţe economice şi ei au nevoie de ceva timp pentru a înţelege semnificaţia cuvintelor şi expresiilor ce ţin de domeniul dreptului. S-a insistat mult pe bibliografia în limba română, considerînd că unui student, pentru început îi este suficient efortul pe care îl va face dacă va cons ulta literatura juridică în limba maternă, pentru a însuşi şi a cunoaşte bine vocabularul juridic. Autorii

6

CAPITOLUL 1 . ORIGINEA STATULUI ŞI DREPTULUI § 1. Puterea socială şi normele sociale din societatea prestatală Statul şi dreptul fac parte din fenomenele sociale a căror existenţă se limitează la o anumită perioadă de dezvoltare a societăţii. Istoria organizării statale a societăţii nu corespunde cu istoria dezvoltării societăţii umane, deoarece statul apare la o anumită treaptă a evoluţiei a societăţii umane şi de aceea elaborarea unui concept pe deplin ştiinţific al statului presupune cercetarea originii statului, a cauzelor care au determinat trecerea societăţii de la forme de organizare nestatală la organizarea statală a societăţii. Istoria dezvoltării societăţii umane, din punctul de vedere a organizării vieţii sociale poate fi împărţită în două mari epoci: epoca societăţii prestatale şi epoca formaţiunilor social -politice 1. Una dintre cele dintîi formă de convieţuire a strămoşilor noştri a fost hoarda . Hoarda reprezintă un grup de indivizi reuniţi fără nici o regulă fixă, stabilă. Viaţa hoardei este nomadă, nu este legată de un anumit loc de trai, iar principalele mijloace de existenţă le obţin din vînătoare şi pescuit. Puţin cîte puţin, acest regim se modifică: apare agricultura, se construiesc primele locuinţe, încep a se recunoaşte legăturile de descendenţă. Prima formă umană de comunitate ce a luat locul hoardei primitive a fost ginta , adică o uniune de oameni bazată pe rudenie de sînge, oameni legaţi prin munca colectivă şi apărarea în comun a intereselor comune, precum şi prin comunitatea limbii, moravurilor, tradiţiilor. Relaţiile între membrii ce formau ginta se caracterizau prin egalitatea tuturor, prin s olidaritate şi ajutor reciproc. Apartenenţa la o gintă sau alta nu era condiţionată de prezenţa oamenilor pe un anumit teritoriu, ci de relaţiile lor de rudenie, de sînge; la început reale, iar mai apoi simbolice, de descendenţa lor din acelaşi strămoş fem inin sau masculin. Î ntrucît în prima perioadă de dezvoltare a ginţii relaţiile de căsătorie
1

Г.К.Федоров, Теория государства и права, Chişinău: Reclama, 2004, c.38

7

tot at ît de absurdă. prescripţii religioase. ca şi faptul dacă mîncatul. capul familiei şi el va determina mai departe apartenenţa la o gintă sau alta inclusiv şi gradul de rudenie. de violenţă. unei puteri nepolitice obşteşti. a 2 B. sp irituale etc. ales de gintă. Tribul constituie o comunitate etnică şi de organizare socială a mai multor ginţi sau familii înrudite. astfel de trei faze succesive: hoarda. rudenia se stabilea după mamă. Acest factor determină formarea ginţii matriarhale . Problemele curente erau soluţionate de un sfat.nu erau încă. matriarhat. iar femeia devine nucleul vieţii sociale. ci de determinarea înrudirii ce se fac e plecînd de la mamă. nu există un organ special de constrîngere. 12. fiecare individ se consideră obligat să urmeze exemplele strămoşilor săi 2. De regulă. În privinţa relaţiil or sociale din această epocă. probabil. aparţine unui organism cu caracter obştesc. Autoritatea lor era de natură morală. răzbunarea sîngelui sau răscumpărarea sînt datorii sau drepturi. Nu este vorba de o hegemonie politică. în frunte cu un şef. Formarea. Această întrebare i se părea. Teoria generală a dreptului. la o epocă posterioară. sînt reglementate de anumite reguli de convieţuire socială: obiceiuri. părintească. în: Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova. în epoca destrămării comunei primitive. Ordinea evoluţiei poate fi reprezentată. morală. a vieţii ei economice. ginta matriarhală va ceda locul ginţii patriarhale . militare. Nu există o categorie specială de oameni ce conduc.Negru. Hotărîrile erau luate de adunarea generală a membrilor adulţi ai ginţii. Chişinău: Editura Cartier. Pentru omul primitiv nu se pune încă întrebarea dacă participarea la treburile obşteşti. 1997 8 . patriarhat. Conducerea ginţii. La o treaptă superioară de evoluţie. dormitul. obşti. unde tatăl devine centrul vieţii sociale. Organele de conducere a ginţii puteau fi înlocuite oricînd de gintă. Pentru această perioadă este caracteristic şi faptul că nu există deosebire dintre drepturi şi obligaţii . La o etapă mult mai avansată apare tribul ca o uniune a cîtorva ginţi . p. vînatul constituie un drept sau o o bligaţiune.

Teoria generală a dreptului. toate acestea cauzate de apariţia proprietăţii private. Ciocnirile militare.începutul adevărat şi prima fundaţie a statului consistă în introducerea agriculturii.. Schimbările în domeniul procurării celor necesare pentru trai: dezvoltarea agriculturii. la stabilirea dreptului privat şi la siguranţa satisfacerii necesităţilor. 2004. A constituit un pas enorm atît pentru societate în ansamblu. alături de introducerea căsătoriei. tot astfel a nevoii subiective în grijă de familie şi a posesiei în averea familiei". p. transformarea acestei legături într -o alianţă durabilă. cît şi pentru fiecare individ. Cercetările efectuate de sociologi. §2. duceau treptat la un amestec de triburi. antropologi ai culturii în comunităţi aflate pe treapta primitivă de dezvoltare au scos la iveală faptul 3 Gh. Are loc trecerea de la economia prădalnică la economia productivă. precum şi prin modificarea în structura şi organizarea societăţii primitive.tribale.. Chişinău: Cartier. iar în aceste condiţii omul devine producător . prin urmare. a meşteşugăritului. a păstoritului. Primii germeni au apărut în perioada descompunerii comunei primitive prin evoluţia treptată a forţelor de producţie şi a relaţiilor de producţie.46 9 . de aceasta se leagă limitarea raporturilor sexuale la căsătorie şi. Premisele apariţiei statului şi dreptulu i Condiţiile apariţiei organizării statale a societăţii s -au creat destul de lent şi de greu. Î n legătură cu aceasta filosoful german Hegel menţiona: " . universală în sine. reducînd viaţa nomadă a sălbaticului care îşi caută în peregrinări subzistenţa. a schimbului etc.Avornic.uniunilor de triburi este un proces însoţit de consolidarea legăturilor gospodăreşti şi culturale inter . istorici. migraţia populaţiei. la înlocuirea vechilor legături de rudenie prin sînge cu cele determinate de legături teritoriale şi la apariţia unei noi forme de comunitate istorică. apare familia 3. întrucît primul din aceste principii aduce cu sine prelucrarea solului şi o dată cu aceasta proprietatea privată exclu sivă.

Inclusiv în acest moment încep să se schiţeze elementele statului. care a stat la baza formării lui: a) un număr de indivizi destul de mare pentru a îngădui o distribuţie organică a dif eritelor activităţi şi funcţiuni sociale. viaţă pentru viaţă . statul nu a apărut într . Conform prevederilor "tabu-urilor". este considerat nenatural şi de neînchipuit incestul cu mama. Apare necesitatea de a stabili modalitatea de răzbunare.o zi.. se interzice incestul dintre frate şi soră. fie conform judecăţii unui arbitru.au găsit reflectare într-o serie de norme sociale. devenite cu timpul " tabu-uri " corespunzătoare a ceea ce s -a numit "totemismul de clan". fie în scop de apărare. raportul intim cu fiica etc. In anumite cazuri se impune curmarea conflictelor interne şi reunirea forţelor împotriva unui duşman comun.". adică o reunire de grupuri. luptă chiar între organizaţiile minore (ginţi) şi puterea 10 . ales de părţi dintre cei mai bătrîni.. deasupra unităţilor gentilice deosebite se formează un agregat cu mult mai vast şi mai complex – statul . Sub influenţa tuturor acestor factori. b) un raport constant de stăpînire asupra unui teritoriu determinat. fie conform unui sistem de tarife determinate. Pentru multă vreme mai persistă divergenţe.ochi pentru ochi. în acest context ne amintim de formula: ". Ea. de regulă. Acest concep t de egalitate se rezumă în aşa zisa Lege a Talionului . din cauza luptelor de răzbunare continuă. se pedepseşte. Din aceste motive apare tendinţa ca ofensa. c) o organizaţie juridică.. să fie despăgubită. care cere ca reacţia împotriva vătămării să se facă cu aceeaşi armă sau în aceeaşi parte a corpului . fi e în scop de atac. ci are o altă natură. dinte pentru dinte . dar nu cu pedeapsă prea mare.că în aceste comunităţi raporturile membrilor lor şi . care nu se mai întemeiază pe legătura de sînge. formată de obiceiul nedesluşit şi de autoritatea şefului.. în loc să fie răzbunată. se bazează pe conceptul egalităţii. Bineînţeles. Dar acest regim al răzbunării duce la slăbirea grupurilor.

b) se creează reguli de drept noi. împăratul Japoniei este numit "Fiul Soarelui". de la un autor la altul. Teoria patriarhală 4 B. fiind transformate în norme de drept. statul este creaţia divinităţii. care e sursa şi fundamentul lor. originea divină a puterii) Potrivit acestei concepţii. Aşa. ele pot fi reduse la cîteva mai esenţiale. — la diferite intervale. în: Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova.centrală care tindea să le supună. faraonul Egiptului antic era considerat singurul intermediar între Dumnezeu şi oameni ş. 14. în diferite ţări. mai mari sau mai mici. iar monarhul. norme religioase) sînt preluate şi. este reprezentantul lui Dumnezeu pe pămînt. §3. teologii filosofi.d. de exemplu. Norm ele juridice apar pe două căi: a) o serie de norme de conduită vechi (norme de obicei. Sfîntul Augustin şi Sfîntul Paul. moralişti şi dialecticieni. mai ales. p. fără a mai vorbi despre religiile din Orientul antic. Cele mai răspîndite concepţii care au adus contribuţii. Teoria generală a dreptului. au fost elaborate un număr extrem de mare şi de variate teorii. din perioada antichităţii.Negru. aproape că nu diferă. cu toate variantele ei creştine. la cercetarea unor sau altor aspecte ale fenomenului statului sînt următoarele 4: Teoria teologică (teocratică. islamice etc.a. Î n încercarea de a răspunde la întrebarea: cînd şi de ce au apărut statul şi dreptul. şeful statului. adăugîndu -li-se elementul de sancţi une (pedeapsă) . 1997 11 . Caracteristica unor concepţii privind originea statului şi dreptului Problema originii statului şi dreptului. . budiste. a cauzelor care au determinat apariţia lor a preocupat întotdeauna gîndirea umană încă din cele mai vechi timpuri. Făcînd abstracţie de multitudinea şi varietatea acestor concepţii.m. Chişinău: Editura Cartier. Un proces analog celui expus se înregistrează şi în domeniul dreptului. care într -o formă sau alta. e dictate de noua putere. concepţii. morală. Promotorii concepţiei divine asupra puterii de stat au fost.

Kautsky atribuie violenţei rolul decisiv în apariţia claselor sociale şi a statului. şi anume în renumita sa lucrare "Politica" Aristotel susţine că omul ca fiinţă socială se organizează în familie. Concepţia a avut o aplicare mai mare în Germania. învingătorii devin şi proprietari ai bogăţii lor acaparate. sociologul englez Spencer. iar statul reprezintă forma prelungită a acesteia. se transformă în partea dominantă a societăţii. Germenii acestei concepţii pot fi observaţi încă la Aristotel. Î n perioada medievală teoria patriarhală este dezvoltată de englezul Robert Filmer. pe moşia stăpînului. După păre rea lor.Părtaşii acestei concepţii susţin că statul îşi trage originea de la familie. statul este un organism social compus din oameni. Tribul învingătorilor instituie puterea de stat. iar tribul învins constituie masa supuşilor. precum şi cu cea legală. Statul a apărut în lupta dintre diferite triburi primitive. L. recurgînd la argumentele din Biblie. Teoria patrimonială Apărută în perioada medievală. iar poporul nu este decît o adunare de arendaşi. tot astfel cum organismul animal se compune din celule. Reprezentanţii ei: juristul elveţian Bluntschli. Cei mai de seamă reprezentanţi ai ei E. Teoria violenţei Această teorie capătă o răspîndire largă mai ales în epoca modernă. Statul are o voinţă şi conştiinţă 12 . Una din formulele ei răspîndite afirmă că "sîngele şi pămîntul făuresc istoria". această teorie susţine că statul a luat naştere din dreptul de proprietate asupra pămîntului. K.lea. afirmă că monarhul deţine puterea de stat în calitate de moştenitor al lui Adam care a fost investit de Dumnezeu atît cu puterea părintească.Gumplowiez. Teoria organică (biologică) Această concepţie a apărut în secolul al XlX . în lucrarea sa "Patriarhul" (1653) el. Guvernanţii stăpînesc teritoriul în virtutea unui vechi drept de proprietate. sociologul francez Borms transpun legile naturii asupra studierii statului.Duhring.

Teoria rasială Această teorie porneşte de la ideea inegalităţii raselor.Hobbes.Locke. în fruntea căreia se află furierul. a unui "pact de supunere". Ca urmare. Î n viziunea părtaşilor acestei concepţii statul se transformă într -un mecanism centralizat excesiv. Teoria psihologică Adepţii acestei teorii explică apariţia statului prin factori de ordin p sihologic. axat pe o ierarhie militar. Exact aşa cum într -un organism. apariţia statului este rezultatul unei înţelegeri între oameni. unii care din punct de vedere psihic sînt predestinaţi pentru funcţii de conducere. exponent al "spiritului naţiunii".Rousseau. Cele mai reacţionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilor fasciste şi totalitare. ce pune la bază ideea împărţirii sferelor de influenţă între statele principale pentru "a ajuta" celelalte state.birocratică.separată de voinţă oamenilor din care este compus. T. instaurate între cele două războaie mondiale de te oreticienii regimurilor fasciste. a dominaţiei raselor "superioare". însă apogeul interpretării este apariţia unor personalităţi de seamă ale gîndirii umane cum ar fi J. de asemenea că oamenii după natura lor sînt dispuşi a trăi nu izolat unul de altul. unde fiecare om. ci în comunităţi. fiecare pătură socială îşi are locul şi rolul ei. Statul trebuie să domine asupra tuturor după cum organismului viu îi sînt supuse toate părţile sale. iar regele le p romite un minimum de libertate. Potrivit acestei teorii. După părerea lor. Teoria contractualistă (contractului social) Această teorie îşi trage rădăcinile încă din Grecia Antică. 13 . iar ceilalţi pentru a fi conduşi. trebuie să decurgă lucrurile şi în societate. în societate există două categorii de oameni. organele desfăşoară anumite activităţi. a unui contract social încheiat din voinţa oamenilor. Apropiată d e această teorie este şi teoria „globalismului ‖. J. supuşii promit să asculte. Se afirmă.J.

. Ş coala dreptului natural Această şcoală îşi are rădăcinile în antichitatea greacă.naţiune" Fiind elaborată în princ ipal de Carre de Malberg. afirmînd că ". bunăoară. omul face parte din natură într-un dublu sens: pe de o parte. La baza acestei piramide se află norma de conduită socială fondată pe drept. cum ar fi. fiind considerată singura teorie argumentată din punct de vedere ştiinţific. După părerea lui. a scindării societăţii în bogaţi şi săraci. statul este personificarea juridică a unei naţiuni". Potrivit acestei şcoli. fiind capabil să -şi dirijeze voinţa în acord cu raţiunea. Teoria materialistă Această teorie şi . conform căreia statul csle rezultatul apariţiei proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie. el este o parte a materiei participînd la experienţa acesteia. de exemplu. Tradiţia germană consideră ca esenţiali pentru definirea naţiunii sînt factorii materiali şi spirituali. Toate celelalte acte normative derivă din norma de conduită socială pe baza dreptului. sistemul normelor juridice se înfăţişează în formă de piramidă. sentimentele de legătură spirituală între membrii unei comunităţi.a găsit absolutizare mai ales în teoria marxistă. cum ar fi: cultura. Aşa. solul. iar. Şcoala normativistă a dreptului Fondatorul acestei şcoli este Hans Kelsen. Ea a predominat în aşa zisele state socialiste pînă nu demult. drepturile subiective nu sînt altceva decît 14 . Dreptul natu ral constituie un fundament esenţial al c elui pozitiv. rasa. pe de altă parte.. în acelaşi timp.Teori a juridică a "statului . limba. ultimul urmînd să corespundă principiilor dreptului predestinat. tendinţa de a coexista. Tradiţia franceză pune accent mai ales pe factorii subiectivi. în clase antagonist e. Aristotel în lucrarea sa "Logica" concepe lumea ca un tot unitar cuprinzînd ansamblul naturii. este dotat cu o raţiune activă care îl deosebeşte de celelalte părţi ale naturii. Dreptul are un caracter dublu: dreptul natural şi dreptul pozitiv.

15 .puncte de confluenţă pentru acţiunea no rmelor juridice.

cuvîntul stat este folosit şi într -un sens mult mai restrîns. Deseori. Aceste două fenomene. În sensul cel mai larg al cuvîntului.lea. în caz de necesitate. semnificînd idee a de ceva stabil. Cert este că. în viaţa de toate zilele. Aceasta însă nu însemna că la etapa timpurie de existenţă a statului nu au fost încercări de a fundamenta idei clare despre stat. folosirea acestui cuv înt în sensul său modern este legată de numele lui Niccolo Machiavel li. cum ar fi Aristotel. civitatis).. avîndu-se în vedere nu întregul ansamblu de 16 .CAPITOLUL 2.. noţiunea de stat este fo losită în mai multe sensuri. grecii foloseau termenii de polis sau politea). republicile de tipul celei romane (romanii foloseau termenul de res publica. fiind o categorie socială extrem de complexă. percepute ca fiind sociale şi politice. rezolvă litigiile care apar în societate. În sensul său modern noţiunea de "stat" apare mult mai tîrziu. de exemplu. Conceptul statului. încît nu pot fi separate unul de celălalt. ESENŢA ŞI FORMELE STATULUI §1. trăsăturile lui. În sens restrictiv şi concret. Iniţial acest cuvînt a desemnat cetăţile (spre exemplu. statul este ansamblul autorităţilor publice care asigură guvernarea. toate stăpînirile care au avut şi au putere asupra oamenilor au fost şi sînt fie republici. fie principate‖ Totuşi. Fenomenul stat este foarte strîns legat de fenomenul drept.a. statul este organizatorul principal al activităţii unei comunităţi umane care stabileşte reguli generale şi obligatorii de o conduită. se împletesc atît de mult. care în lucrarea sa Principele menţionează că „. Asemenea încercări de tratare a problemei statului pot fi întîlnite. începînd cu secolul al XVI. despoţiile orientale şi alte forme de organizare politică a societăţii. Platon ş. garantează aplicarea sau executarea acestor reguli şi. permanent. Cuvîntul "stat" provine din latinescul status. la gîn ditorii din antichitate. toate statele.

adică de o putere investită cu dreptul de a formula ordine şi de a le face să fie executate 7. Remarcăm După profesorul Ion Deleanu.organe de guvernare. laşi.64 17 . p. Drept constituţional şi instituţii politice . deţinînd în acest scop atît monopolul creării. locuind pe un teritoriu determinai. îl prezintă ca fiind o organizaţie politică a clasei sau a claselor dominante economiceşte în care guvernanţii îşi realize ază 5 6 Ion Deleanu. al elaborării şi aplicării dreptului. Genoveva Vrabie defineşte statul ca fiind „. o maşină de represiune în mîna claselor dominante. 1 8 Gh. cum ar fi.un sistem organizaţional. se observă că. Teoria generală a dreptului. acesta este definit ca fiind un aparat represiv. Statul se manifestă ca fiind unitatea formată de un ansamblu de indivizi reuniţi printr . Trăite elementaire de droit administratif . În ceea ce priveşte statul. care le permite acestora să .Avornic. Sofia Popescu. Făcînd o analiză a acestor definiţii. Chişinău: Cartier..8 Genoveva Vrabie. Statul semnifică dimensiunea specifică şi esenţială a societăţii politice. în majoritate. p. Conceptul statului este reperat sau exprimat din perspective diferite care întrunesc elementele caracteristice cele mai generale ale tuturor statelor. precum şi monopolul aplicării dreptului‖ 6. 184 7 D. societate care a rezultat din fixarea unui teritoriu determinat al unei colectivităţi umane relativ omogene. Teoria generală a dreptului . în concepţia lui Marx şi Enghels. Paris. care le este propriu lor. şi care este guvernată de o putere instituţionalizată.şi asigure dominaţia asupra claselor dominante pentru a le supune exploatării 8. şi dominat de un guvern. vol. 1993. II. de exemplu. Guvernul. ele prezintă statul ca pe o organizaţie social . ci un organ concret. pag. pag.o legătură naţională. în mod explicit sau subînţeles. întruchipînd Naţiunea. 2004. Parlamentul. Curtea Supremă de Justiţie etc. avînd capacitatea şi mijloacele de a exprima şi de a realiza voinţa unei părţi din colectivitate ca voinţă generală 5.politică ce deţine monopolul forţei de constrîngere. care realizează în mod suveran conducerea unei societăţi (a unui popor stabilizat pe un anume teritoriu). indiferent de perioada existenţei lor. 1993.Berthelemy.. Iaşi. Într-o alt concept.

Acest rol al teritoriului reiese din funcţiile pe care le are: 1) teritoriul este indiciul care permite situarea statului în spaţiu. precum şi dispariţia sau reînvierea statului. teritoriul par e să fie o noţiune geografică.  o organizaţie. Deşi. Teritoriul este dimensiunea materială a statului. în caz de necesitate. Printre acestea: teritoriul. forţa de constrîngere. el reprezintă. 18 . Acestea stau la baza oricărui stat şi fără ele statul este de neconceput. Dimensiunile (atributele) statului Statul se caracterizează prin cîteva elemente sau dimensiuni istorice şi politice. constatăm că statul.  o organizaţie politică a deţinătorilor puterii de stat care. aplicînd. este caracterizat ca:  o organizaţie politică a societăţii cu ajutorul căreia se realizează conducerea socială. poate impune executarea voinţei generale. ce realizează în mod suveran conducerea unui popor de pe un anumit teritoriu delimitat prin frontiere. localizînd în aşa mod statul şi delimitîndu -1 de alte state. Dimensiunile statului au o importanţă majoră. Ele condiţionează atît apariţia. care deţine monopolul creării şi aplicării dreptului. la prima vedere. de regulă.  o organizaţie care exercită puterea pe un teritoriu determinat al unei comunităţi umane. Statul reprezintă un sistem organizaţional al puterii. Analizînd caracteristicile statului expuse în definiţiile de mai sus. a cumulate calitativ. de asemenea. autoritatea (puterea) politică exclusivă sau suveranitatea.scopurile exercitînd diferite funcţii în vederea asigurării conducerii asupra întregii societăţi de pe un teritoriu determinat. populaţia (naţiunea). un concept politic şi juridic. format ierarhic ca un instrument de dominaţie. determinat istoriceşte. deţinînd în acest scop atît monopolul creării cît şi aplicării dreptului. §2. în exclusivitate.

apele. diverse semne naturale. 3) teritori ul determină limitele extinderii puterii publice şi contribuie la structurarea autorităţilor publice în dependenţă de organizarea teritoriului. Subsolul se consideră partea subterestră a uscatului. c) în mări şi oceane se ia ca bază 12 mile marine de la partea continentală a teritoriului. atribuindu . orbita minimă pe care trebuie un corp ceresc să se deplaseze pentru a nu cădea pe Pămînt. Spaţiul aerian frontiera se stabileşte în baza unor linii perpendiculare ce pornesc în sus pînă la „prima orbită cosmică‖ (constituie aproximativ 7. delimitarea are loc în baza aşa numitului forvater .8 km/s). mările şi oceanele. sateliţii 19 . subsolul.2) prin intermediul teritoriului statul stabileşte legăturile cu cei ce 1 locuiesc (populaţia). b) dacă rîul nu este navigabil sau în cazul apelor stătătoare. cabinele aparatelor de zbor.5. există mai multe reguli: a) în caz că rîul este navigabil.le calitatea de apartenenţă la statul respectiv. Partea terestră este delimitată prin movile de pămînt. Inc lusiv se consideră teritoriu al statului şi navele maritime în marea liberă. apropiindu-se ba de un mal ba de altul formînd aşa numita linia navigabilă a rîului. rîurile. frontiera se stabileşte după o linie mediană. 4) teritoriul este simbolul şi factorul de protecţie a ideii naţionale. liniilor de relief care şi desparte uscatul între două state. se consideră lacurile. locul cel mai adînc a rîului ce şerpuieşte în albie. calitate de supuşenie sau de cetăţenie. Drept Teritoriu al statului se consideră întreaga parte terestră. Apele . În cazul delimitării frontierelor pe apă. spaţiul aerian în limitele frontierelor de stat asupra cărora statul îşi exercită puterea. rachetele cosmice. accesibil din punct de vedere tehnic.

artificiali. precum şi terenul pe care este situată reprezentanţa diplomatică dintr . ori calitatea de străin (persoană avînd altă cetăţenie decît cea a statului în care locuieşte). Constituţiei teritoriului Republicii statului îi Moldova sînt şi specifice următoarele caractere juridice: inalienabilitatea şi indivizibilitatea .un stat străin. de membru al statului respectiv. Art. Potrivit standardelor conceptului internaţionale. respectîndu. Aceste principii au o însemnătate primordială pentru tînăru l nostru stat. 3 al Constituţiei se precizează că "teritoriul Republicii Moldova este inalienabil" şi că "frontierele ţării sînt consfinţite prin lege organică. cînd mai persistă probleme în aceste domenii. Inclusiv în art. Indivizibilitatea teritoriului se interpretează în sensul că statul nu poate fi segmentat.se principiile şi no rmele unanim recunoscute ale dreptului internaţional". o societate stabilizată în interiorul unor frontiere permanente. 1 al Constituţiei stabileşte şi faptul că Republica Moldova este un stat Indivizibil. În unele cazuri comunitatea formează o naţiune . chiar dacă unele din ele beneficiază de autonomie prevăzută de statute speciale. Comunitatea indivizilor care se află pe teritoriul strict determinat al statului şi asupra căreia se exercită puterea de stat este o categorie complexă. Dint re aceste trei categorii de persoane numai cetăţenii se bucură de deplinătatea drepturilor şi posedă deplinătatea obligaţiilor stabilite de stat. naţiunea fiind identificată cu populaţia. Cei ce locuiesc pe un teritoriu delimitat de frontiere şi sînt supuşi aceleiaşi puteri pot avea faţă de această putere ori calitatea de cetăţean . nu poate fi obiectul unei divizări totale sau parţiale. ori pe cea de apatrid (persoane ce nu deţin cetăţenia a nici unui stat). Aceasta are loc în cazul statelor 20 . Unităţile teritoriale nu constituie "state". Statul este o societate umană organizată. Existenţa unui stat fără populaţie este de neconceput. Populaţia constituie dimensiunea demografică. psihologică şi spirituală a statului.

). Naţiunea nu trebuie confundată cu naţionalitatea sau cu poporul. Fundamentul oricărui stat rezidă în unitatea poporului. la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice. comandă şi supunere. lingvistice şi relig ioase". In toate cazurile puterea presupune prezenţa a 21 . De menţionat faptul că majoritatea absolută a statelor din Europa sînt state n aţionale (Franţa. de a comanda. vedea mai multe etc. Această idee o întîlnim încă din cele mai vechi timpuri.se persoanei care deţinea puterea sau o exercita. culturale.naţionale. înţelegea mai multe. naţiunea arabă este încadrată în mai multe state). Mai mult ca atît. uniune de triburi etc. Existenţa mai multor naţiuni poate duce la f ormarea statelor multinaţionale (de exemplu. Ea poate fi nepolitică sau politică. Republica Moldova este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor ei". trib. organizată în două sau mai multe state (de exemplu. de a da ordine şi necesitatea de a se supune acestei comenzi. Autoritatea (puterea) politică exclusivă sau suveranitatea constituie cel mai '"caracteristic element specific al statului. Puterea se înfăţişează în mai multe forme. Federaţia Rusă). autoritatea presupune coordonare. care se caracterizează prin: posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor con form unei voinţe supreme. 10 al Constituţiei Republicii Moldova prevede că "statul are ca fundament unitatea poporului Republicii Moldova. constituită ca suport demografic al statului. Spania etc . Există cazuri cînd una şi aceeaşi naţiune este încadrată. Prin urmare. mai iscusit. Ea la început a fost iden tificată cu şeful colectivităţii umane respective (gintă. Puterea este un fenomen legat de autoritate. lată de ce art. Germania.) care putea să se manifeste prin calităţile sale (era mai dibaci.). în timp ce poporul desemnează masa indivizilor indiferent de naţionalitatea lor. Cu timpul autoritatea s-a desprins. Naţionalitatea exprimă apartenenţa indivizilor la o anumită naţiune. Italia. "Statul recunoaşte şi garantează dreptul tuturor cetăţenilor la păstrarea. nestatală sau statală etc. mai viteaz. atribuindu.

o societate există mai multe categorii de putere: puterea familială. b) puterea de stat are un caracter politic. Această forţă se materializează în diverse instituţii politico -juridice (autori tăţi publice. în urma naufragiului. §3. Ea se caracterizează prin următoarele trăsături: a) este un atribut al statului care se echivalează cu forţa. e) puterea de stat este suverană. atît timp cît Robinson Cruzo s-a aflat singur pe insulă. Scopul. este cea mai autoritară putere. puterea unui colectiv. Într. statului îi revine un loc de seamă în societate. Termenul "suveranitate" este folosit pentru prima dată cu prilejul analizei Constituţiei franceze din 1791 de către juristul francez Clermant Tennerre care a definit-o "libertatea colect ivă a societăţii". sarcinile şi funcţiile statului Fiind principala instituţie politică a societăţii.cel puţin doi indivizi (aşa. poliţie etc . Puterea statală. In toate cazurile puterea priveşte fixarea şi consolidarea unor valori constituite în s istem. în 22 .). de a stabili raporturi cu alte state". armată. La etapa contemporană suveranitatea tot mai frecvent este definită ca fiind "dreptul statului de a conduce societatea. politică. puterea unui grup social. puterea altor organizaţii social . puterea unor partide. Această trăsătură din urmă — suveranitatea — este cea mai importantă. valori ce pot fi de natură morală. însă. c) puterea de stat are o sferă generală de aplicare. Locul şi rolul statului sînt determinate. nu putem vorbi de o putere. religioasă. juridică etc. de exemplu .politice etc. d) puterea de stat deţine monopolul constrîngerii: numai ea are posibilitatea să folosească constrîngerea şi dispune de aparatul de constrîngere. O asemenea putere apare doar odată cu apariţia lui Vineri).

Prima este reprezentată înainte de toate de filosofia clasică greacă. În perioada contemporană.primul rînd. pentru care scopul stalului este nelimitat.al doilea război mondial. In această ordine de idei. "statului jandarm" tot mai mult este preluat de aşa . Conform acestei concepţii. atunci statul stă pe picioare slabe" . de înlăturarea abuzurilor. La toate etapele de dezvoltare istorică statul este chemat să apere orînduirea respectivă. de scopul lui. putem evidenţia două concepţii esenţiale. Aceste preocupări ale statului îşi găsesc reflectare şi în actele normative ale statului. Constituţia Republicii Moldova menţionează faptul că "statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent. dacă sc opul lor subiectiv nu este satisfăcut. Această concepţie a predominat mai mult în epoca antică şi cea medievală. Dacă analizăm diversele teorii ce s -au dezvoltat pe parcursul evoluţiei istorice referitor la scopul statului. Rolul statului nu rămîne neschimbat. mai ales după cel de . Se înaintează ideea conform căreia statul are ca scop numai ocrotirea dreptului şi garantarea libertăţii. dacă cetăţenilor nu le merge bine. precum şi serviciile 23 . care să -i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui. El evoluează în dependenţă de valorile sociale specifice societăţii. îngrijirea medicală. nu poate exista o sferă de activitate care n-ar prezenta vreu n interes pentru stat. locuinţa. stat preocupat de asigurarea standardului de viaţă al populaţiei. Aşa. atotcuprinzător. îmbrăcămintea. Cealaltă concepţie.numitul stat al providenţei. savantul Hegel menţiona: ".. Părtaşii acestei concepţii considerau că orice activitate trebuie să fie disciplinară de stat. cuprinzînd hrana. Locul "statului paznic". de exemplu. stat al bunăstării. apărută mai tîrziu. ca atare. clacă ei nu găsesc că mijlocirea acestei satisfaceri conţine statul însuşi.. exceselor etc. rezervă omului o activit ate liberă de orice dominaţie din partea statului. în ţările democratice se accentuează considerabil latura economică şi socială a activităţii statului.

o funcţie po litico. cum era în condiţiile sistemului socialist. chemată să fixeze normele obligatorii de viaţă comună. În conţinutul funcţiilor interne ale statului îşi găsesc expresia politica internă. Această funcţie se manifestă diferenţiat de la stat la stat. Activitatea statului este caracterizată de funcţiile pe care acest a le îndeplineşte. Termenul "funcţie" vine de la latinescul "fonctio" care se traduce prin "muncă". politic. Funcţia executivă caracterizează activitatea concretă a statului în urmărirea scopurilor speciale. Pentru aceasta este nevoie de o activitate multilaterală a statului. cultural etc. care rămîn ca limite fundamentale şi pentru acţiunea autorităţilor publice. De obicei. funcţiile statului sînt definite ca fiind direcţiile fundamentale de activitate a statului. Activitatea executivă se desfăşoară în diferite direcţii care corespund diverselor scopuri sociale. unde statul ă 24 . activitatea lui pentru soluţionarea sarcinilor interne ale vieţii societăţii şi statului. Dat fiind faptul că activitatea statului este complexă. în care se manifestă esenţa sa. In dependenţă de sfera de activitate a statului funcţiile acestuia se pot grupa în funcţii interne şi funcţii externe. În dependenţă de scopul urmărit. ideologic.juridică. funcţia social -eco nomică. în condiţiile contemporane intervenţia statului în economie este destul de puternică. Sarcinile statului nu pot fi soluţionate de la sine. pot fi diferenţiate diverse funcţii ale lui. statul îşi propune soluţionarea unor sarcini concrete. această intervenţie nu transformă statul într . În cadrul funcţiilor interne un loc aparte revine funcţiei legislative. ce ţin de diverse domenii: economic. Funcţia judecătorească are sarcina de a verifica dreptul în cazurile apariţiei unor litigii în societate.necesare" (articolul 47).un instrument de influenţă totală asupra economiei. Bineînţeles. O altă funcţie a statului este. "deprindere". "îndeplinire" (aducere la îndeplinire). de la o etapă de dezvoltare la alta etc.

de promovare a drepturilor şi intereselor. crearea condiţiilor pentru Funcţia cultural . pe lîngă toate celelalte scopuri. Forma de stat se caracterizează prin trei elemente 25 în concordanţă cu interesele naţionale. demnităţii cetăţenilor în societate. în general. stimularea cercetărilor ştiinţifice. Activitatea statului. financiară şi valutară. publice ce.i aparţine. refacerea şi protecţia mediului înconjurător.naţionalizat şi a preluat sub controlul şi conducerea sa întreaga economie.educativă caracterizează atitudinea statului faţă de potenţialul său uman. precum şi menţinerea sporirea numărului de locuri de muncă. echilibrului ecologic. trebuie să aibă ca finalitate educarea persoanei pentru ca aceasta să devină capabilă de a avea un rol util în societate. creşterea calităţii vieţii etc. Forma statului Forma de stat reprezintă o categorie complexă ce determină modul de organizare. §4.o armonioasă îmbinare. Pe lîngă funcţiile interne ale statului există de asemenea şi funcţii externe ale statului. conţinutul puterii. Formele de intervenţie a statului în economie sînt numeroase şi au drept scop:       reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. exploatarea raţională a pămîntului şi a celorlalte resurse naturale. . structura internă şi externă a acestei puteri. Funcţiile externe ale statului vizează. ele contribuie la realizarea scopului fundamental pe care îl are statul. Funcţiile statulu i trebuie analizate într. activitatea statului în relaţiile cu alte state. intelectual şi spiritual.

ce caracterizează puterea unei persoane). Monarhia absolută este cea mai veche formă de monarhie. forma de guvernămînt. nici utila". caracteristicile şi principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea şi. ţar. o asemenea formă de guvernămînt de cele mai multe ori nu a fost considerată raţională. este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Monarhia ca formă de guvernămînt. sultan. deţine puterea pe viaţă şi o transmite ereditar. şah. Aşa. în special. — de regulă. 1. în evoluţia sa monarhia cunoaşte mai mul te forme: monarhie absoluta. inclusiv şeful statului. oportună. Din punct de ve dere al formei de guvernămînt statele se împart în monarhii şi republici . împărat etc. De regul ă. Monarhul. sau este desemnat după proceduri speciale în dependenţă de tradiţiile respective. faraon. Monarhia limitată (constituţională) se caracterize ază prin limitarea puterii monarhului prin legea supremă a statului (constituţie). Monarhia ca formă de guvernămînt se caracterizează prin aceea că şeful statului este monarhul (de la grecescul "monas". monarhie parlamentară dualistă. 26 . emir. 3. dintre organul legiuitor şi organele executive. — spunea Ludovic al XlV. monarhie limitată. Forma de guvernămînt caracterizează modalitatea de formare şi organizare a organelor statului. de exemplu. Ea a existat pînă aproape de zilele noastre. regimul politic. în cazul monarhiei absolute puterea monarhului aproape că nu este limitată ("L'etat c'est moi — Statul sînt eu". domnitor.lea). monarhie parlamentară contemporană. 2. Aristotel considera că "puterea absolută a unuia singur nu este nici justă. monarhul domnind după bunul său plac. La începutul secolului XX în lume mai existau două monarhii absolute în Imperiul rus şi Imperiul otoman. structura de stat. avînd diferite denumiri — rege.componente: 1.

de exemplu). Olanda.A. Deseori acest rol este mai pronunţat decî t cel ce-i revine parlamentului.U. egal.A. Republica Moldova. secret şi liber exprimat). poartă un caracter simbolic.Necătînd la aceasta puterea monarhului nu trebuie neglijată. Persoanel e care compun organul electiv sînt responsabile juridiceşte de activitatea lor. Monarhia parlamentară dualistă se caracterizează prin faptul că monarhul şi parlamentul. la rîndul lor. ţările scandinave etc . fie direct (prin vot universal. Puterea monarhului.U. În ultimul timp tot mai frecve nt apar republici semiprezidenţiale sau semiparlamentare (mixte). Monarhului îi revine un rol important în viaţa politică a societăţii. în care puterea supremă aparţine unui organ ales pe un timp limitat. Fiind ales în asemenea mod preşedintele republicii se află pe o poziţie egală cu parlamentul. S. poziţia legală a şefului de stat este mai inferioară.. Finlanda etc . 27 .i exclusă şi funcţia de şef al Guvernului. Republica prezidenţială se caracterizează prin alegerea şefului de stat de către cetăţeni. Structura de stat caracterizează organizarea puterii în teritoriu. Italia. comparativ cu poziţia legală a parlamentului (de exemplu. deşi nu . pot fi parlamentare sau prezidenţiale . Austria. preşedintele se află în fruntea executivului (S. răspunde în faţa acestuia. în cazul republicilor prezidenţiale.). de cele mai multe ori. O astfel de formă intermediară reprezintă un hibrid: elemente ale republicii prezidenţiale se îmbină cu elemente ale republicii parlamentare. de cele mai multe ori. Republica este o astfel de formă de guvernămînt. fie indirect (prin intermediul colegiilor electorale (de exemplu. Monarhia parlamentară contemporană este cea mai frecvent întîlnită formă a monarhiei în timpul de faţă (Anglia. Belgia. Germania. Republica parlamentară se caracterizează prin faptul că fie că lipseşte şeful statului.). Ca urmare. din punct de vedere legal sînt egali.). 2. fie că acesta este ales de către parlament. Republicile.

). unitatea statală poate avea diferite denumiri (state .U. republici . guvern. devenind as tfel o unitate statală. Mexicului.state compuse (complexe) sau federative. o entitate ( entitate — de la latinescul "entitas" — aspect al existenţei. O astfel de afirmaţie. După structura de stat diferenţiem: . Federaţiei Ruse. Bulgaria. Din momentul pierderii unor atribuţii suverane statul federat nu mai reprezintă un stat în sensul deplin al cuvîntului. provincii etc. unităţi statale. La etapa contemporană în lume predomină statele unitare (Republica Moldova.U.S.. Italia.).în cazul S.un stat a mai multor entităţi statale. după părerea noastră. împărţirea internă are drept componente numai unităţile administrativ-teritoriale (ra ioane.. Franţa etc . Entitatea. participă ca un stat pe deplin suveran la viaţa internaţională şi în relaţiile cu alte state.state simple sau unitare. unitar se caracterizează prin faptul că nu se află într. gubernii. o singură Constituţie. un singur rînd de organe judecătoreşti. . nu corespunde adevărului.).Elveţia ş. conţinut. Statul federativ reprezintă o unitate statală ce se caracterizează prin: 28 .o uniune cu alte state şi îşi păstrează suveranitatea şi organizarea proprie.în cazul ex. delimitai ca întindere. Menţionăm faptul că în literatura de specialitate se afirmă deseori că stalul federativ poate fi constituit din mai multe state (state fed erale) care.S.. Român ia. regiuni.). judeţe.R. Statul simplu. sens etc . Braziliei etc. în limitele şi condiţiile precizate prin constituţia federaţiei. cantoane . o singură cetăţenie etc.Ea se referă la faptul dacă avem de . transferă o parte din atributele sale suverane în favoarea federaţiei. Statul compus sau unional.A. federativ este statul constituit din două sau mai multe entit ăţi.a face cu o singură entitate statală sau cu o grupare într.a. În asemenea state există un singur parlament.

deşi populaţia reprezintă un corp unitar. Crearea şi alegerea formei federale de stat depinde de o serie de factori de ordin istoric. entităţi statale etc. există două rînduri de organe centrale de stat: organele federaţiei şi organele subiectelor federaţiei.se în cadrul unei confederaţii. Aşa. Germania reprezenta un stat descentralizat.a lungul istoriei sînt cunoscute diferite asociaţii şi uniuni de state şi anume: uniunile personale. unităţi. ci şi în părţi politice autonome. colonii spre independenţă faţă de monarhia britanică.şi suveranitatea şi independenţa desemnează un şef de stat comun (de regulă. Ele s -au constituit ca state independente.1890. 4.teritoriale. Statele intră nu în raporturi de drept constituţional (drept intern).se astfel în legături federale.U. De. Formarea federaţiei germane se datorează specificului istoric. uniunile reale şi confederaţiile. Treptat acestea s. transformîndu. Anglia şi Hanovra 29 . Uniunea personală reprezintă o uniune a două sau mai multor state. s -au form at ca stat federativ. S. împărţirea statului federativ se face nu numai în unităţi administrativ. care practic nici nu era un stat. există două categorii de cetăţenie: cetăţenia federaţiei şi cetăţenia subiectelor federaţiei. unindu. exis tă mai multe constituţii: cea a statului federativ şi cele ale subiectelor federaţiei. 2. Pe teritoriul ei existau numeroase stătuleţe cu monarhi locali proprii. ci în raporturi de drept internaţional. în rezultatul tendinţei fostelor state mai mici. Astfel de uniuni personale au existat între Olanda şi Luxemburg (1815 . 3.A. pentru ca mai apoi legăturile dintre ele să devină mult mai trainice. care. păstrîndu . naţional etc. un monarh).au unit în virtutea tendinţei spre unitate naţională. Statutul statelor ce formează uniunea sau asociaţia respectivă este reglementat de norme internaţionale ce se conţin în tratatele respec tive. de exemplu.1.

Ele nu constituie un stat. ignorînd faptul că începînd cu anul 1848 devine federaţie. Confederaţia constituie o asociaţie de state independente. statele ce formează o asemenea uniune soluţionează cu ajutorul organelor de stat comune probleme ce ţin de domeniul afacerilor externe. Aşa.1864 în uniune reală care a dus la formarea statului unitar român.au constituit o uniune personală. Statul (fie el unitar sau federativ) nu tr ebuie confundat cu asociaţiile sau uniunile de state. 30 . Danemarca şi Islanda (1918 .1944). unde sînt reprezentate toate statele membre. formată din considerente economice şi politice atît de ordin intern. finanţe etc.1787).(1714-1 837). Drept exemplu de confederaţii pot servi: Confederaţia statelor americane (1776. Vorbindu-se de structura de stat. ca subiect de drept internaţional. care nu dă naştere unui stat nou. şi de statele compuse. Organismul comun creat ia hotărîri numai cu unanimitate de voturi. există şi alte organe de stat.Muntenia şi Moldova . apărare. în cadrul ei. cît şi de ordin extern. transformată între anii 1862 . Uniunea reală este o asociaţie de state mult mai puternică decît uniunea per sonală. Hotărîrile acestui organism obligă statele numai dacă sînt aprobate în modul respectiv de către state. cum ar fi confederaţia . comune . Statele confederale urmăresc realizarea unor scopuri comune pentru soluţionarea cărora îşi aleg un organism comun.1848). de exemplu. în particular. Confederaţia elveţiană (1815 .între anii 1859-1862 . De menţionat faptul că Elveţia şi azi păstrează denumirea de confederaţie. Austria şi Ungaria (1867 -1918). Uniunea personală este o uniune foarte puţin trainică. Uniuni reale cunoscute în istorie sînt: Suedia şi Norvegia (1815 -1905). Principatele Unite . î n general. Confederaţia Germană (1815 -1871). pe lîngă şeful statului. în literatura de specialitate deseori se menţionează şi o asemenea modalitate de structură. O asemenea afirmaţie însă nu poate fi acceptată.

în desemnarea reprezentanţilor poporului pentru organizarea puterii. se cunosc cazuri cînd confederaţiile nu numai că s -au dezvoltat cu succes. acea formă de guvernare politică în care puterea aparţine poporului. fie prin reprezentanţi. regimul democratic se caracterizează prin libertatea şi recunoaşterea opoziţiei. Deci. aşa cum spune şi numele ei. la exerciţiul puterii. De asemenea. Democraţia şi regimul democratic se caracterizează prin anumite trăsături esenţiale şi anume.Ungaria). ceea ce înseamnă că deci ziile. pun pluralism. adică prin existenţa mai multor partide cu programe proprii care concureaz ă la exercitarea puterii.au destrămat (de exemplu. Elveţia).. pentru existenţa unei democraţii este necesar să se recunoască libertatea diferitelor opinii. prin scrutin universal. Austro. prin popor şi pentru popor. democraţia este definită şi ca o guvernare a poporului. ansamblu care vizează atît raporturile dintre stat şi individ. hotărîrile se adoptă pe baza votului majorităţii. Aceasta 31 . Experienţa mondială cunoaşte diferite exemple ce ilustrează soarta statelor asociate în confederaţie: au fost cazuri cînd acestea s . cît şi modul în care statul concret asigură şi garantează drepturile subiective. Din punct de vedere al regimului politic se disting două categorii de state: state cu regimuri politice democratice şi state cu regimuri politice autocratice (totalitare).U. Regimul politic include ansamblul metodelor şi mijloacelor de conducere a societăţii. 3.A. într -o democraţie se manifestă principiul majorităţii. dar au şi evoluat prin stabilirea unor relaţii mai strînse (S. De altfel. Democraţia reprezintă. Desigur ea poate să aparţină poporului sau majorităţii poporului şi el o poate exercita fie direct. Democraţia se bazează pe alegeri. programe politice şi posibilitatea alternanţei la putere a unui partid cu alt partid (sau alte partide) din opoziţie care poate deveni partid de guvernămînt.Confederaţia este o asociaţie nestabilă de state.

De mocraţia reprezentativă presupune alegerea de către cetăţeni a organelor reprezentative prin intermediul cărora se exprimă voinţa şi interesele poporului. cît şi a condiţiilor reale pentru manifestarea voinţei poporului. legi ale cantonului respectiv. într.a generalizat a fost democraţia reprezentativă. o dată sau de mai multe ori pe an. alegeri care se realizează prin vot. egal. adică cetăţenii trebuie să se bucure. Poporul nu are nici o posibilitate să determine sau să 32 . oprimator. astfel cum ele sînt şi trebuie să fie înscrise în legea fundamentală. unde într . a individului. a omului. dominator. pe teritorii dest ul de extinse. şi unde sînt discutate şi aprobate unele hotărîri. Democraţia poate să fie directă sau reprezentativă . direct şi secret. Regimul autocratic se caracterizează prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice formale. v otul nu a fost de la început un vot universal. la adoptarea deciziilor.adevăr sînt organizate adunări populare ale întregii popu laţii din cantonul respectiv. ea astăzi se întîlneşte în unele cantoane din Elveţia. Democraţia directă este o formă mai rară. ceea ce s. chiar foarte rară.presupune libertatea de contestare. Democraţia directă presupune participarea directă a cetăţenilor la conducere. a persoanei. la baza cărora stau societăţile destul de numeroase ca populaţie. situaţie opusă concepţiei statului atotputernic. în Constituţie. Desigur că evoluţia votului cunoaşte şi are o istorie proprie. dar a devenit în societatea contemporană democratică. de critică a politicii de guvernare şi de propunere a unui program alternativ. să li se garanteze drepturile şi libertăţile fundamentale. universal. Desigur că toate aceste caracteristici trebuie înţelese şi în sensul că statul şi puterea sînt puse în slujba cetăţenilor. Datorită caracteristicilor statelor.o anumită localitate. Democraţia şi regimul democratic presupun existenţa în societate a drepturilor omului. Statul şi organele sale ca agenţi ai puterii sînt subordonaţi intereselor individului.

semifasciste. La asemenea regimuri în care predomină sau sînt chiar exclusive metodele nedemocratice se atribuie despotismul oriental în statele Orientului antic. 33 .influenţeze politica internă şi externă a statului. regimurile rasiale. fasciste. regimurile autocratice de tiranie sau dictatură.

de către stat. luată în complexitatea ei.arta binelui şi a echităţii.o categorie de norme sociale ce reglementează anumite domenii de activitate socială. e) dreptul . acţiune dreaptă. adică dreptul ca o totalitate de cunoştinţe despre viaţa ju ridică a societăţii. c) dreptul .CAPITOLUL 3. direct. "Şi astăzi juriştii mai caută o definiţie a noţiunii dreptului".posibilitatea recunoscută a unei persoane de a pretinde ceva de la o alta persoană. linie dreaptă. pedeapsă dreaptă etc. prezintă un interes sporit pentru societate. f) dreptul . între cele două sensuri există o legătură indisolubilă. adică un ansamblu al fenomenelor avînd acest caracter. În viaţa de toate zilele cuvîntul drept este folosit în mai multe sensuri şi anume. domenii care. de-a dreptul. pentru a face unele aprecieri de natură morală (de exemplu. b) dreptul . Conceptul dreptului Cuvîntul "drept" provine din latinescul "directus".sistem juridic. Cuvîntul "drept" mai este folosit şi în calitate de adjectiv. a) dreptul . incluzînd în cadrul acestuia: conştiinţa juridică. ceea ce în traducere înseamnă drept — orizontal sau vertical. d) dreptul . ESENŢA DREPTULUI §1.ştiinţă. Fiecare membru al societăţii ştie în mod aproximativ ce este dreptul. în timp ce dreptul subiectiv este legat de titularul lui. dreptul obiectiv (pozitiv) se înfăţişează ca fiind totalitatea normelor juridice ce activează într-un stat. Dar definiţia precisă a noţiunii dreptului prezintă greutăţi destul de mari. Cu alte cuvinte. În limbajul juridic noţiunea de drept este folosită în două sensuri: drept obiectiv (pozitiv) şi drept subiectiv. normele juridice. raporturile juridice şi formele instituţionale cu caracter juridic.un sistem de reguli de conduită generală şi obligatorii garantate. în caz de necesitate. legătură care constă în faptul că drepturile subiective există şi se pot exercita numai în măsura în care sînt recunoscute de dreptul obiectiv. de regulă.). spunea Immanuel Kant (1724 34 . om „drept.

.constatarea trăsăturilor specifice ale dreptului. Conceptul dreptului a constituit un motiv al nenumăratelor preocupări ale gînditorilor din diferite epoci istorice. ţinîndu -se cont de anumite probleme. Din cele expuse. element care în ultima instanţă este o fotografie oarbă a realităţii. se regăsesc următoarele elemente: . Dreptul. . voinţa al cărei conţinut este determinat de condiţiile de existenţă socială. poate fi acceptată.enumerarea elementelor dreptului. O asemenea definiţie. reguli al căror scop îl constituie organizarea şi disciplinarea activităţii sociale. trăsături care permit a indiferenţa dreptul de alte fenomene sociale. impersonale. . în principiu. Observînd diferitele concepţii şi definiţii expuse pe parcursul mai multor ani. în acelaşi timp. reiese că dreptul poate fi definit ca un ansamblu de reguli de conduită generală şi obligatorie. Guvernanţii nu pot să nu ţină cont şi de voinţa membrilor societăţii. Este adevărat şi faptul că dreptul reflectă realitatea. într-adevăr reprezintă o voinţă a celor ce guvernează. însă. .regulile de conduită care formează dreptul sînt reguli generale. putem constata că într-o definiţie.dreptul constă dintr-un ansamblu de reguli de conduită. dar el însuşi tot apare ca o realitate şi 35 . de regulă. Şi nu încape nici o îndoială că aceste cuvinte şi -au păstrat actualitatea pînă în prezent.1804). Dreptul se dezvoltă împreună cu realitatea.scopul regulilor de conduită din care este format dreptul este de a disciplina comportarea membrilor societăţii. Destul de frecvent dreptul este definit ca o voinţă a guvernanţilor ridicată la rang de legi. adoptate (sancţionate) şi garantate de stat. ar fi o greşeală dacă dreptul ar fi considerat doar ca un element al suprastructurii sociale. obligatorii. Realitatea nu poate să nu-şi lase amprentele asupra conţinutului dreptului. . adică a populaţiei.regulile de conduită din care este format dreptul sînt generate şi garantate de către stat. Dar rolul "voinţei guvernaţilor" nu trebuie omis.

influenţează direct asupra realităţii. Realitatea are nevoie de o aşezare juridică corespunzătoare9. În acest context se evidenţiază necesitatea analizei încă a unor definiţii: Profesorul Dan Ciobanu remarcă că, dreptul este o totalitate de norme de conduită în societate, care au fost edictate sau sancţionate de stat şi a căror respectare este asigurată, în ultima instanţă, prin forţa de constrîngere a statului. Doctrinarul Anita Nachitz spune că, dreptul este „... un complex de reguli de conduită, avînd menirea sa, pe calea unor dispoziţii generale referitoare la raporturile generale tipice, să reglementeze, într-un anumit scop conduitaprevizibilă a oamenilor, cel puţin cît priveşte cadrul ei (căci altfel regula n -ar avea sens)". Juristul H.Berman evidenţiază că, Dreptul este unul din cele mai profunde concerne ale civilizaţiei omului, pentru că el oferă protecţia contra tiraniei şi anarhiei, este unul din instrumentele principale ale societăţii pentru conservarea libertăţii şi ordinii, împotriva amestecului arbitrar în interesele individuale. Luînd în consideraţie cele expuse, stabilim că dreptul reprezintă totalitatea normelor juridice, generale şi impersonale, strict determinate şi obligatorii, stabilite sau sancţionate de către stat ce reglementează cele mai importante relaţii din societate, reprezentînd voinţa întregului popor, a căror aplicare şi respectare este garantată de către stat, fiind impusă, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului. §2. Funcţiile dreptului Termenul funcţie vine de la latinescul "fonctio" care se traduce prin "muncă", "deprindere", "îndeplinire". La acest termen în ultimul timp se apelează tot mai frecvent, deoarece este imposibil a caracteriza vreun fenomen social la justa lui valoare, dacă nu vom înţelege cum fenomenul respectiv activează, lucrează, funcţionează. Funcţiile permit caracteristica mai amplă a esenţei şi destinaţiei fenomenului. Problema funcţiilor dreptului este o problemă
9

B.Negru, Teoria generală a dreptului, p. 37-40, în: Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova, Chişinău: Editura Cartier, 1997

36

relativ nouă cercetată în doctrina juridică, deoarece ani în şir problemei în cauză nu i-a fost acordată atenţia respectivă, considerîndu-se că dreptului îi revin aceleaşi funcţii ca şi statului. O asemenea interpretare însă nu s-a încununat de succes. Deşi statul şi dreptul sînt indisolubil legate între ele, aceasta încă nu înseamnă că ceea ce ri caracteristic statului în mod automat poate fi atribuit dreptului şi invers. Fiecărei din ele îi sînt specifice anumite caracteristici şi trăsături. Din aceste considerente în teoria occidentală a dreptului conceptul de funcţie este utilizat în cercetările şi analizele funcţionale ale dreptului. Dreptul are ca scop disciplinizarea societăţii umane. La baza acestui scop se află o serie de funcţii. In literatura de specialitate pot fi întîlnite mai multe definiţii ale funcţiilor dreptului: a) Funcţiile dreptului sînt acele direcţii (orientări) fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic, la îndeplinirea cărora participă întregul sistem al dreptului (ramurile, instituţiile, normele dreptului), precum şi instanţele sociale special abilitate cu atribuţii în domeniul realizării dreptului10. b) Funcţia dreptului este categoria ce serveşte la determinarea rolului activ şi multilateral al dreptului în viaţa şi activitatea societăţii, din punct de vedere al destinaţiei principale a dreptului. La funcţiile principale ale dreptului se atribuie următoarele: 1. Funcţia de instituţionalizare juridică a organizării social-politice. 2. Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii. 3. Funcţia de conducere a societăţii. 4. Funcţia normativă. 5. Funcţia informativă. 6. Funcţia educativă. Funcţia de instituţionalizare a organizării social-politice se manifestă prin faptul că dreptul, prin normele sale, reglementează organizarea autorităţilor publice ale statului, atribuţiile lor, coraportul autorităţilor publice, modalitatea de
10

Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, pag. 80

37

exercitare a celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii îşi găsesc expresie prin următoarele: - cu ajutorul normelor juridice ce asigură regimul constituţional, ordinea legală etc.; - dreptul apără colectivitatea umană, precum şi pe fiecare membru al colectivităţii, el asigură buna funcţionare a colectivităţii, neadmiţînd

dezorganizare în societate. Funcţia de conducere a societăţii. Dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor social-politice pe care societatea şi le propune. Reglementînd cu ajutorul normelor juridice cele mai importante domenii de activitate socială, în drept îşi găsesc expresie scopurile pe care societatea şi le propune la acea sau altă etapă, problemele cu care ea se confruntă. Funcţia normativă a dreptului derivă din necesitatea subordonării acţiunilor individuale faţă de conduita tip prescrisă prin normele juridice. Stabilind prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizaţiilor obşteşti, a cetăţenilor statul, în acelaşi timp, verifică în ce măsură acest compartiment prescris se realizează în practică. E foarte important ca normativitatea juridică să fie completată cu normativitatea socială. Funcţia informativă. Reflectînd realitatea, în normele juridice se acumulează cunoştinţe despre viaţa multilaterală a societăţii, despre problemele stringente ale societăţii. Dreptul concentrează în sine schimbările ce au loc în societate. Generalizînd normele juridice în vigoare putem face concluzii pentru a aprecia principiale orînduirii sociale şi de stat, structura politică a societăţii, caracterul relaţiilor economice, nivelul de democratizare a societăţii etc. Ca urmare, din normele juridice putem culege o informaţie amplă despre societatea respectivă la acea sau altă etapă de dezvoltare. Funcţia educativă. Adoptînd norme juridice, statul asigură cadrul organizatoric necesar activităţii spirituale şi pune la dispoziţia oamenilor o serie
38

de mijloace culturale şi spirituale prin intermediul cărora se realizează educaţia. Dreptul, prin normele sale, ocroteşte valorile spirituale şi culturale care sînt legate nemijlocit de funcţionarea normală a mecanismelor sociale. El stabileşte normele convieţuirii sociale, orientîndu-i pe oameni ca aceste norme să devină dominante. Chiar şi în cazul aplicării sancţiunilor, scopul urmărit este de a preveni în viitor abateri de la normele juridice, de a educa şi reeduca persoanele.

39

CAPITOLUL 4 . NOŢIUNI GENERALE PRIVIND DREPTUL AFACERILOR §1. Apariţia şi dezvoltarea dreptului afacerilor Denumirea modernă a dreptului comercial este dreptul afacerilor. Pentru a studia evoluţia dreptului afacerilor, este necesar de apelat la istoria dezvoltării dreptului privat, inclusiv şi a dreptului comercial. Adoptarea Codului comercial francez din 1807 a divizat dreptul privat în drept civil şi drept comercial (mai devreme în 1804 este adoptat Codul civil francez). S- a creat o situaţie cînd rapor turile juridice patrimoniale erau reglementate concomitent de două culegeri de legi diferite. În asemenea situaţie se spune apariţia aşa numitului "dualismul dreptului privat" 11. Dreptul civil este o ramură a dreptului care reglementează raporturile juridice patrimoniale şi cele personale nepatrimoniale dintre persoanele private (fizice şi juridice). Dreptul comercial este considerat o ramură a dreptului care reglementează raporturile juridice dintre persoanele fizice şi persoanele juridice, ce apar ca rezultat al activităţii comerciale (de antreprenoriat, economice). Dreptul afacerilor trebui să fie tratată ca o ramură succesoare a dreptului comercial, iar istoria dreptului comercial ne interes ează mai mult decît istoria dreptului civil ca atare. Istoria dreptului comercial cunoaşte trei perioade de dezvoltare : 1. perioada veche; 2. perioada evului mediu; 3. perioada contemporană. 1. Perioada veche (antică) . La o anumită etapă de dezvoltare a omenirii în societate s- au produs anumite schimbări, care au condus la cunoscutele diviziuni ale muncii. Efectul pozitiv al acestor diviziuni l -au
11

Nicolae Roşca, Sergiu Baieş, Dreptul Afacerilor , Editura Cartier, 1997

40

constituit creşterea productivităţii muncii şi apariţia unor surplusuri de producţie. Aceste surplusuri, indiferent de faptul cine le însuşea (indivizii sau colectivul) erau schimbate pe alte obiecte sau produse, satisfăcînd, astfel, mai multe necesităţi. Schimbul a fost prima operaţiune de comerţ apărută în antichitate şi utilizată pînă în prezent. Savanţii afirmă că cele mai vechi reglementări juridice ale comerţului au fost stabilite încă în străvechiul Babilon. Cea mai veche operă legislativă, cunoscută sub denumirea de "Codul lui Hammurapi" (Hammurapi - rege al Babilonului care a domnit în anii 1792-1749 î.e.n.) conţinea dispoziţii referitoare la cîrciumi, negustori, auxiliarii lor etc. Codul cuprindea reglementări detaliate a contractelor de locaţiune, de comision, de împrumut. Alte surse indică că în legătură cu intensifi carea comerţului pe malul Mării Mediterane în sec.VII î.e.n. grecii de asemenea au instituit anumite reguli specifice negustorilor. Situaţie apărută în urma extinderii statelor (oraşelor) greceşti în bazinul Mării Mediterane şi Mării Negre, necesitatea schimbului comercial între acestea. Aceste reguli priveau operaţiunile financiare, asigurarea, comerţul maritim etc. In dreptul roman existau norme ce reglementau şi raporturile comerciale. Distincţia între "jus civile" şi "jus gentium" prefigurează distincţia dintre dreptul civil şi dreptul comercial. Dreptul ginţilor era aplicat în raporturile dintre cetăţeni şi străini şi s -a format ca urmare a extinderii relaţiilor romanilor cu străinii, în condiţiile producţiei de mărfuri şi a vieţii comerciale, fără prec edent. Printre cele mai cunoscute norme juridice aplicabile activităţii comerciale din dreptul roman am numi exercitarea comerţului prin reprezentanţi ( actio institoria şi actio exercitoria ), reguli privind împrumutul, avarii, răspunderea armatorului etc. 2. Perioada evului mediu . Reglementarea juridică a comerţului în perioada evului mediu este legată de apariţia corporaţiilor (universitas). Universitas erau organizaţii colective formate de comercianţi şi meseriaşi. Comercianţii şi meseriaşii dintr -o ramur ă intrau într - o corporaţie.
41

Corporaţiile era administrată de un consul asistat de consilieri. Consulii emiteau norme interne bazate pe obiceiuri (cutumă), care serveau la soluţionarea litigiilor apărute între membrii corporaţiei. De astfel, aceste norme in terne constituiau soluţiile efectiv aplicate la rezolvarea unor litigii, care ulterior erau aplicate şi în alte cauze asemănătoare. Hotărîrile consulilor au servit un bun temei pentru apariţia dreptului negustorilor ( jus mercatorum ). Hotărîrile mai importa nte ale consulilor erau adunate în culegeri numite statute. Sînt cunoscute statutele din Pisa (1305), Roma (1317), Verona (1318), Bergamo (1457), Bologna (1509) etc. Normele statutelor oraşelor italiene aşa au şi rămas ca dreptul oraşelor - cetăţi. Ideile, o biceiurile, termenii dreptului negustorilor italieni au pătruns şi în alte state, fiind acceptate uneori chiar în dauna propriilor obiceiuri. Din perioada evului mediu s- au păstrat "monumente" ale obiceiurilor negustoreşti, îndeosebi obiceiuri maritime. Pr intre astfel de monumente sînt culegerea "Consulat de la Mer" utilizată de comercianţi în Marea Mediterană, în secolul XIV, culegerea "Roles d'Oleran" utilizată în Oceanul Atlantic atît de corăbiile comercianţilor francezi, cît şi englezi. In nordul Europe i (Marea Baltică) se aplica codificaţia "Regles de Wisby". O culegere întocmită reuşit era aplicată de negustorii din alte ţări, iar ca ei să atragă atenţia la provenienţa acesteia, uneori chiar contrar obiceiurilor naţionale, normelor dreptului feudal şi a dreptului canonic. 3. Perioada contemporană . Perioada contemporană de dezvoltare a dreptului comercial se caracterizează prin înlocuirea dreptului cutumiar cu dreptul scris. Ca exemplu în Franţa , unde asupra unificării obiceiurilor existente în acea peri oadă a lucrat Jean-Baptiste Colbert, ministru de finanţe al regelui Franţei Ludovig XIV ( Louis XIV), care a elaborat două ordonanţe comerciale. În 1673 a fost pusă în aplicare Ordonanţa privind comerţul terestru , iar în 1681 a fost adoptată Ordonanţa privind comerţul maritim . Prin aceasta, pentru prima dată s - a efectuat o reglementare unică pe teritoriul Franţei, la care erau supuşi toţi cei care se ocupau cu comerţul.
42

sociale. belgiană. Acesta a funcţionat pînă în 1900. culturale şi de altă 43 . În 1882 a fost elaborat şi adoptat Codul comercial italian. Codul comercial francez a fost aplicat ca lege internă începînd cu anul 1808. spre deosebire de cel francez. În privinţa Italiei. Italia etc. ca şi în toate ţările cu regim comunist. completat cu noile realizări din doctrina germană. franceză. reflectă nivelul dezvoltării economice. Pînă la Unirea din 1918 se aplicau actele normative ale Imperiului Rus. Germania. După 1 decembrie 1918 Codul comercial român din 1887 a fost ex tins şi pe teritoriul Basarabiei prin Decret -lege. După declararea independenţei. are la bază sistemul subiectiv de determinare a obiectului dreptului comercial. Dreptul afacerilor şi locul lui în sistemul dreptului Întrucît dreptul este o categorie socială care. pus în aplicare la 1 ianuarie 1808. În sistemul subiectiv normele dreptului comercial constituie un drept profesional şi se aplică numai comercianţilor. In Codul comercial au fost incluse şi unele instituţii juridice din Codul civil francez (adoptat în anul 1804). a funcţionat economia planificată. Codul comercial german. Această dualitate a fost re cunoscuta ulterior într-un şir de state: România.Cele două ordonanţe au stat la baza elaborării Codului comercial francez din 1807. urmînd firul evoluţiei. care au menirea să reinstaureze relaţiile economiei de piaţă.al doilea război mondial în republică. În Germania Codul comercial a fost adoptat în anul 1861. politice. care a funcţionat pînă în 1944. După cel de . indiferent de caracterul genurilor de activitate practicate. cînd au fost puse în aplicare Codul civil şi un nou Cod comercial. Cu adoptarea Codului comercial a şi fost recunoscută dualitatea dreptului privat. Belgia. Pe teritoriul actualei Republici Moldova au existat reglementări juridice ale relaţiilor economice. la 27 august 19 91 în Republica Moldova au fost adoptate un şir de acte normative. §2. Spania.

Alţii consideră că dreptul afacerilor şi dreptul comercial (ce s -a delimitat de dreptul civ il pentru a răspunde unor cerinţe practice) sînt sinonime absolute. c) aceste reglementări asigură dezvoltarea activităţii de între prinzător. Fiind analizate aceste opinii se deduc nişte tendinţe comune de abordare şi anume: a) de e laborare şi adoptare a normelor juridice ce reglementează activitatea întreprinzătorilor. de drept fiscal. tratînd -o numai ca dis ciplină de studiu. precum şi interesele publice ale statului şi a societăţii în întregime. Potrivit opiniilor dominante. întrucît problemele care le ridică astăzi gestiunea întreprinderilor sînt tot mai complexe. de a apăra atît drepturile particulare ale între prinzătorilor. b) normele ce reglementează activitatea întreprinzătorilor sînt compartimentate în sfere de reglementare specifice. transformările ce se produc în viaţa economică şi socială duc la transformări respe ctive ale sistemului de drept. dreptul afacerilor are un domeniu mai întins decît dreptul comercial . Deci. folosirea terminologiei diferită este determinată de condiţiile de dez voltare şi tradiţiile istorice al unui sau altui stat. La o analiză mai profundă a sistemului de drept al Republicii Moldova se evidenţiază multe puncte de tangenţă cu legislativ a ţărilor post-sovietice. cuprinzînd şi aspecte de drept public (intervenţia statului în economie). creînd condiţiile juridice necesare pentru iniţierea şi practicarea cu succes a unei afaceri. În conformitate cu alte păreri drept ul afacerilor este tratat ca o ramură independentă şi integră de drept. de drept civil (pro tecţia consumatorilor). iar folosirea noţiunii de „drept al afacerilor" este o simplă adaptare a terminologiei la un fenomen la modă şi acceptarea unor termeni mai atrăgători.natură a societăţii. După părerea unor doctrinari dreptul afacerilor reprezintă o instituţie a dreptului civil. 44 . de drept al muncii.

a stabilit subiectele cu drept de a desfăşura o astfel de activitate (întreprinzătorii). arenda etc. fiind în esen ţă un mic cod comercial. a apărut în sistemul de drept al statului ca o lege de sine stătătoare. prin care a legalizat activitatea de întreprinzător ş i a permis constituirea de persoane juridice de drept privat cu scop lucrativ. p. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Baieş Sergiu.459. La 22 ianuarie 1991 prin Legea nr. chiria.E. Organul legislativ al RSSM a restabilit proprietatea privată şi a permis cetăţenilor să deţină în proprietate ”…loturi de pămînt….-P. a dus la descătuş area ini ţ iativei private. prelungind logic liberalizarea economiei. o asemenea activitate fiind considerată infrac ţiune (specula ţ ia) ş i sanc ţionată destul de dur de legea penală. Dreptul afacerilor. a reglementat modul de constituire. Această reabilitare a proprietăţii private. a adoptat la 3 ianuarie 1992 Legea nr. 845 cu privire la antreprenoriat ş i întreprinderi. adică venitul obţinu8t din utilizarea eficientă a bunurilor person ale (ex.102 alin. produc ţ ia şi veniturile ob ţ inute. Potrivit Codului civil al RSSM din 1964. iar averea personală nu putea fi utilizată pentru a se obţ ine profit. „Tipografia Centrală‖. Astfel. deoarece a dat definiţ ie de activităţi de întreprinzător. avînd în conţinutul său dispoziţ ii generale dezvoltate mai 12 Roşca Nicolae. Prezenta lege a servit ca un fundament pentru trecerea de la ec onomia planificată la economie de pia ţă şi ca bază dreptului afacerilor. Chişinău.11 45 . F.În privin ţ a evolu ţ iei dreptului afacerilor în Republica Moldova. reorganizare şi lichidare a acestor subiecte. putem eviden ţ ia două perioade 12: 1. legiuitorul. Ca de exemplu cităm art. precum ş i alte bunuri cu destina ţie de consum şi de produc ţie” . de la 1991 pînă la intrarea în vigoare a Codului civil adoptat la 6 iunie 2002 .4 din codul men ţ ionat care stipula: ”…bunurile proprietate personală a cetăţenilor nu trebuie să servească pentru obţ inerea de venituri neprovenite din muncă” . Volumul I. cetăţ enii nu puteau de ţ ine în proprietate mijloace de produc ţie. mijloace de producţ ie pentru înfăptuirea activităţ ii economice.) se califica de autorităţ i ca venit neprovenit din muncă .

ceea ce ş i s. deoarece în activitatea de întreprinzător există o mul ţ ime de probleme ş i nuan ţe specifice care solicită reglementarea juridică deosebită. nu privează evoluţia dreptului afacerilor într-o ramură distinctă de drept. Toate aceste norme juri dice privite în ansamblu. şi anume în legile cu privire: la societăţile pe ac ţ iuni. păstrînd structura propusă. Această relatare.2007. de la adoptarea Codului civil al RM – prezent. Legea cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr. precum ş i statutul juridic al persoanelor care î şi propune să desfăşoare activitatea de întreprinzător.2 alin.apoi şi în alte acte legislative.135-XVI din 14.4 Cod civil. de la o economie centralizată la economia de piaţă a creat 46 . într . din 6 iunie 2002. precum şi cele care nu practică activitatea de întreprinzător .10.2007 etc. că trecerea Republicii Moldova. reglementează relaţiile aferente activităţ ii de întreprinzător. complementare. Codul civil al RM. la investi ţiile străine. la întreprinderea de stat. la patenta de întreprinzător etc. de aceea normele referitoare la această activitate sînt incluse nu numai în codul civil. a relaţ iilor dintre persoanele care desfăşoară activitatea de întreprinzător sau în prevederi încorporate Codul civil. Din start. însă. în baza celor relatate. membrii comisiei de elaborare a Codului civil al RM ş i-au pus p roblema reglementării distinctive. la coopera ţ ie. dar ş i în alte legi speciale. Majoritatea membrilor comisiei s -au pronun ţ at pentru o reglementare unitară. la faliment. 2.a întîmplat după adoptarea Codului civil al RM (au fost adoptate: Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitată nr.220-XVI din 19.06. Faptul aceste rezidă din prevederile art.o lege separată. potrivit căruia legislaţia civilă reglementează raporturile dintre persoanele fizice şi juridice … cele care practică. După cum am observat.). argumentînd că elaborarea unui Cod comercial separat de Codul civil ţ ine de trecut. Parlamentul a sus ţinut ideile comisiei de lucru. formau o nouă ramură de drept în Republica Moldova sub denumirea de dreptul afacerilor .

Afacerea poate fi definită ca un raport dintre doi oameni care tratează pentru a . Dicţionarul limbii române 47 . în esenţă ce constituie conţinutul dreptului afacerilor. §3. inclusiv raporturile de intervenţie a organelor administraţiei publice.şi impune unul altuia interese morale sau materiale . Obiectul dreptului afacerilor este determinat de raporturile juridice reglementate de normele acestei ramuri. Datorită caracterului complex a relaţiilor sociale reglementate. dintr-un anumit domeniu sau sector de activitate. raporturi reglementate de normele juridice. ceea ce a dictat şi o reglementare juridică a raporturilor sociale din cadrul acestei activităţi adecvată noilor condiţii. în aceste state. modalităţile de constituire. funcţionare şi încetare a activităţii de întreprinză tor. Ea poate să aparţină unui singur întreprinzător care îşi asumă întregul risc sau mai multor persoane asociate care se înţeleg să împartă într-un anumit mod drepturile şi obligaţiile. dau rezultate. Obiectul şi metoda dreptului afacerilor Criteriile definitorii ale împărţirii dreptului pe ramuri sînt obiectul reglementării juridice şi metoda reglementării juridice. Reformele sociale şi economice iniţiate şi promovate pe parcursul ultimilor ani. atît pozitive cît şi negative. De aceea şi ansamblul normelor juridice ce reglementează activitatea agenţilor economici. într-o anumită măsură sînt asemănătoare. dreptul afacerilor este privit ca drept interdisciplinar. Dreptul afacerilor poate fi definit ca o ramură de drept ce cuprinde ansamblul de norme juridice ce reglementează relaţiile sociale patrimoniale şi personal nepatrimoniale. reflectînd specificul dreptului naţional al ţărilor post -sovietice. diferite.condiţii favorabile pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Obiectul reglementării juridice reprezintă un grup de raporturi sociale calitativ omogene. raporturi ce apar în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător.

om de afaceri. O afacere poate fi lansată şi gestionată cu succes de către o persoană care are spirit inovator. de asi gurări. desfăşurată în conformitate cu legislaţia de către o persoană. industrială sau financiară bazată. sau. raporturile juridice la care participă întreprinzătorii în procesul ac tivităţii economice şi în rezultatul cărora aceştia obţin un venit sistematic constituie obiectul dreptului afacerilor. indiferent de scopul activităţii. Prin urmare. se pot distinge activităţi de producţie. se obţine venit.activitate de întreprinzător. iar participanţii la aceste raporturi se află pe poziţie de egalitate (raporturi pe orizontală). de sine stătătoare. încredere în sine. financiare. avînd drept scop obţinerea venitului. perseverenţă. activităţi comerciale. este orice activitate economică. cu excepţia muncii efectuate în baza contrac tului (acordului) de muncă. insistenţă. o acţiune din care rezultă un profit (2) o tranzacţie economică. avînd o finalitate financiară extrem de bine definită . pe capital privat (1). Astfel. Activita tea de întreprinzător în Republica Moldova poate fi practicată de către persoane fizice cît şi de persoane juridice de drept 13 Mic dicţionar al limbii române. sau sinonimul ei . Natura afacerilor este determinată şi se exprimă prin domeniile de activitate economică. de intermediere etc. de consultanţă. cel puţin în parte. Bucureşti. p.tratează noţiunea de "afacere" ca "o îndeletnicire. tend inţă spre risc. întreprinzător. de investiţii. în majoritatea lor. dar interdependente. de transport şi telecomunicaţii. responsabilitate . Editura DEMIURG.profitul (3)" 13. 22. în urma desfăşurării căreia. 1993. formează diviziunea muncii. raporturile juridice la care participă întreprinzătorii în cadrul activităţii economice rezultă din contracte şi sî nt reglementate de norme ale dreptului civil. Fiecare domeniu al activităţii economice reprezintă un gen de activitate umană ce se formează şi evoluează în raport de nevoile existente şi de posibilităţile de utilizare eficientă a factorilor de producţie. Afacere (business). 48 . Separarea activităţii agenţilor economici pe domenii distincte. o activitate comercială.

relaţiile sociale la care participă întreprinzătorii în procesul şi în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător au un caracter destul de complicat şi sînt determinate de complexitatea aspectelor unei afaceri: înregistrarea de stat. burse de valori. fiecare ramură le drept presupune 49 . companii de asigurări. Prin metoda regle mentării juridice se înţelege totalitatea de procedee de înrîurire a dreptului asupra participanţilor la relaţiile sociale. de transport. creditarea. angajarea personalului. consfinţite prin lege. Acţiunile pe care trebuie să le între prindă persoanele fizice şi cele juridice în vederea organizării şi dobîndirii calităţii de agent economic. în confor mitate cu legislaţia. de construcţii. impozitarea. de norme juridice ce se conţin în ac te normative interne . De aceea şi ansamblul nor melor juridice care reglementează aceste relaţii este destul de vast. formarea capitalului social. o societate comercială. regulamente de acti vitate. într -un anumit mod: a) să se înregistreze în calitate de întreprinzător individual ce va activa în baza patentei de întreprinzăt or. fonduri de investiţii. după caz. declaraţia de constituire. hotărîri ale organelor de conducere competente. cu unele excepţii. Raporturile juridice stabilite în legătură cu organizarea activităţii de întreprinzător (raporturi interne) sînt reglementate. decizie de fondare. precum şi cele legate de încetarea acestei calităţi sînt prevăzute de lege. b) să fondeze. licenţierea. Pentru ca persoanele fizice şi juridice să poată desfăşura activitate de întreprinzător ele trebuie să aibă calitatea de subiect de drept al afacerilor (agent economic). burse de mărfuri etc.. importul şi exportul etc. o cooperativă etc. comer ciale etc.privat şi de drept public. marketingul şi promovarea produselor pe piaţă. Deci. De regulă.acte de constituire (contract de constituire. contracte indivi duale de muncă etc. statut). o întreprindere individuală. In funcţie de genul principal de activitate societăţile comerciale pot activa ca întreprinderi industriale. c a instituţii bancare. adică trebuie să se organizeze.

Caracterul complex al obiectului dreptului afacerilor presupune aplicarea mai multor procedee de înrîurire asupra comportamentului participanţilor. Subiectele raporturilor juridice de drept al afacerilor se pot afla pe poziţii de egalitate (raporturi pe orizontală) între întreprinzători. persoanele cu funcţii de 50 . La determinarea metodei de reglementare juridică a relaţiilor sociale se cere a lua în considerare mai multe componente: .gradul de determinare a drep turilor stabilite şi al libertăţii de acţiune i subiectelor.căile şi metodele de asigurare a drepturilor subiective. . în unele cazuri legea p revede drept izvor de apariţie a drepturilor şi obligaţiilor întreprinzătorilor contractul încheiat de către întreprinzător. nici nu interzic o acţiune).modul în care sînt stabilite drepturile şi obligaţiile subiectelor le drept. repartizarea drepturilor şi obligaţiilor titre subiecţi. . specifice activităţii de întreprinzător.actul emis în limitele competenţei de autorităţile publice (de exemplu. între prinzător şi furnizori sau consumatori ori pe poziţie de subordonare (rapor turi pe verticală) între întreprinzători şi stat. Astfel. Pentru neexecutarea obligaţiunilor antreprenorii. în alte cazuri . pot avea un caracter imperativ.alegerea faptelor juridice considerate ilegale. Prin urmare. autorităţile administraţiei publice centrale şi locale. în al treilea rînd drepturile şi obligaţiile reies direct din conţinutul legii (obligativitatea înregistrării de stat). dispoziţia executorie a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei).existenţa unor metode specifice de reglementare a comportamentul ui subiecţilor de drept. . pot avea caracter de recomandare. normele dreptului afacerilor pot fi norme dispozitive (nici nu obligă. caracterul situaţiei juridice a părţilor raportului juridic. Pentru apărarea drepturilor şi intereselor agenţilor economici legislaţia prevede diferite metode şi mec anisme de realizare.

Teoria generală a statului şi dreptului. cît şi o modalitate de coordonare a normelor juridice din cadrul sistemului în jurul unei idei călăuzitoare14.. Într-un alt context principiile au o semnificaţie practică şi normativă.. obîrşie. Principiile fundamentale ale dreptului sînt acele idei diriguitoare care se degajă. idei de bază şi îşi 14 15 Gheorghe Boboş. penal.. . în principal.principiile fundamentale ale dreptului sînt idei diriguitoare. de regulă. autorităţile administraţiei publice sînt sancţionate. Elemente de teorie generală a dreptului. 114 51 . metoda recomandărilor etc. în dreptul afacerilor sînt aplicabile mai multe metode (regimuri juridice) de reglementare juridică: metoda dispoziţiilor (prescripţiilor) obligatorii. după caz. în acelaşi timp însă anumite principii pot fi caracteristice mai multor sisteme naţionale de drept. cum trebuie să procedăm în diferite împrejurări practice. Bucureşti. 186 Nicolae Popa. sistem de drept16. disciplinar. indicînd cum trebuie să gîndim pentru a ne apropia de esenţa obiectului. În domeniul logicii principiile au un sens imperativ. Principiile dreptului afacerilor Cuvîntul "principiu" provine din latinescul "principium" şi înseamnă început. Craiova. în acest sens principiile practico-normative au un sens imperativ. ca urmare a raportului dintre legea fundamentală şi celelalte legi. Principiile de drept sînt acele idei conducătoare ale conţinutului tuturor normelor juridice15. . Aceasta însă nu înseamnă că trebuie să reducem principiile la norme. Din definiţiile menţionate se evidenţiază următoarele trăsături: . metoda voinţei autonome a părţilor (metoda acordului liber).. din Constituţie. 1983. pag. pag. 1994.. Prin principii ale dreptului înţelegem atît un fundament al sistemului de drept. §4.răspundere. pag. Teoria generală a dreptului. material. element fundamental. administrativ. Prin urmare.principiile dreptului diferă de la un sistem naţional la altul.. indicînd ce trebuie să facem.principiile fundamentale ale dreptului. sînt reflectate în Constituţie. şi care se găsesc şi va trebui să se găsească în întregul. 67 16 Ion Dogaru.

găsesc reflectare în întreaga legislaţie. care sînt aplicabile şi dreptului afacerilor. ele constituind în acelaşi timp trăsăturile unui tip de drept. faţă de consumatori. în conformitate cu care întreprinzător individual sau fondator al unei persoane juridice poate fi doar persoana fizică care are capacitatea deplină de exerciţiu şi poate răspunde pentru faptele sale. stabilitatea lor fiind relativă. care sînt caracteristice şi ramurii dreptului afacerilor : a) principii generale. ..principiul respons abilităţii.principiile dreptului sînt mobile. fie sub forma unei generalizări de fapte experimentale. cu persoanele juridic e ale Republicii Moldova. cetăţean străin sau apatrid. persoanele juridice de drept privat şi persoanele juridice de drept public ce desfăşoară activitate de întreprinzător. Ele mai sînt numite şi constituţionale. pot fi menţionate: . în raporturile juridice de drept al afacerilor. Teoria dreptului diferenţiază trei categorii de principii ale dreptului. c) principii ramurale. în condiţiile legii. Principiile generale caracterizează întregul sistem de drept. determi nînd un anumit comportament al acestora faţă de alţi agenţi economici. . persoanele juridice străine sînt asimilate. b) principii interramurale. în Constituţie. sînt situate pe poziţie de egalitate etc. Responsabilitatea este strîns legată de 52 .principiile dreptului se pot înfăţişa fie sub forma unei axiome. Printre principiile generale ale dreptului. în conformitate cu care întreprinzător poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova. precum şi persoana juridică care este înregistrată în confor mitate cu legislaţia. Responsabilitatea apare ca un raport conştient al persoanei fizice şi juridice faţă de valorile şi normele sociale. faţă de societate etc. adică are un patrimoniu propriu cu care poate răspunde pentru obligaţiile asumate. fie sub forma unei deducţii.principiul egalităţii în faţa legii. . de regulă. deoarece sînt reglementate.

Dacă. limitările şi condiţionările trebuie reglementate prin lege. Principiile interramurale caracterizează două sau cîteva ramuri de drept. caracterizează nu una. ci două sau mai multe ramuri. care prevede că.libertate. în Repu blica Moldova legislaţia nu poate să prevadă careva privilegii s au 53 . contracte şi pot stabili conţinutul lor.să respecte norma socială ce -i reglementează conduita sau nu. în scopul protecţiei intereselor prioritare ale societăţii sau ale unui individ. precum şi contracte care conţin elemente ale diferitor contracte prevăzute de lege (contracte complexe). Traducerea acestui principiu în viaţă constituie fundamentul existenţei statului de drept. a egalităţii lor juridice şi protecţiei egale. Printre aceste principii pot fi numite: . ceea ce presupune respectarea strictă a prevederilor normelor juridice de către agenţii economici. precum şi de cei care le pun în executare. în conformitate cu principiul dat. Prin legalitate se înţelege re spectarea strictă a normelor de drept atît de către cei care le adoptă. . cu excepţia cazurilor cînd obligaţia de a contracta este prevăzută de lege sau dacă rei ese dintr.o obligaţie asumată benevol. .principiul libertăţii de a contrac ta. Acest principiu este o premisă necesară a economiei de piaţă şi a dezvoltării concurenţei. efectele unui con tract depind de încuviinţarea autorităţilor statului. în limitele normelor imperative de drept. Obligarea la încheierea unui contract este interzisă.principiul recunoaşterii mai multor forme de proprietate. părţile contrac tante pot încheia în mod liber. Părţile pot încheia contracte care nu sînt prevăzute de lege. de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale împuternicite cu reglementarea şi/sau supravegherea activităţii agenţilor economici. Persoana este liberă să aleagă . Prin urmare activitatea de întreprinzător trebuie exercitată în strictă conformitate cu cerinţele legislaţiei. Pentru nerespectarea acestei norme persoana poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare. cît şi de toţi membrii societăţii. d e către consumatori etc.principiul legalităţii. Principiile interramurale.

să . precum şi în alte acte legislative.şi aleagă independent genurile de activitate. El înseamnă dreptul întreprinzătorului de a lansa şi a desfăşura o afacere în orice sferă a activi tăţii de întreprinzător. după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii etc. municipală sau personală. Cetăţenilor. consensualismului privitor la forma actului juridic. decît în cazurile prevăzute de lege.M. alin.a găsit exprimarea în prevederea constituţională: "Statul trebuie să asigure liber tatea comerţului şi activităţii de întreprinzător" 17. Printre alte principii interramurale aplicabile dreptului afacerilor mai pot fi menţionate: principiul protecţiei secretului comercial al agentului economic. dar numai în concordanţă cu legea. principiu ce şi . art. în orice formă organizatorico .l.principiul reglementării activităţii de întreprinzător din partea 17 Cons tituţia R. Principiile ramurale caracterizează o ramură de drept luată în parte.principiul libertăţii activităţii de întreprinzător. Principiul dat este dezvoltat în Codul civil. Printre principiile specifice dreptului afacerilor putem enumera: . organizaţiilor şi altor proprietari li se asigură condiţii egale de dezvoltare a diverselor tipuri de proprietate şi apă rarea lor. principiul imixtiunii în viaţa privată a persoanelor fizice etc. cu folosirea patrimoniului propriu şi cu atragerea bunurilor şi drepturilor patrimoniale de la alte persoane.îngrădiri pentru unele sau altele forme de proprietate a subiectelor antrenate în activitatea de întreprinzător cu atragerea bunurilor aflate în proprietatea statală. 126. fiind înscrise în coduri şi în alte legi. b 54 . precum şi să ceară proprietarului să -şi asocieze bunurile cu bunurile altui proprietar.. deoarece "statul ocroteşte proprietatea publică şi privată şi garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de proprietar". . lit. să dispună liber de beneficiul obţinut de pe urma activităţii.juridică prevăzută de lege. Nimeni nu are dreptul să retragă în mod forţat bunurile proprietarului.

de a proteja interesele consumatorilor. stabilind drepturile. Respectarea principiului dat este o condiţie necesară pentru dezvoltarea economiei de piaţă şi exercitarea activităţii de întreprinzător. Principiile dreptului afacerilor reprezintă nişte idei fundamentale. specificul naţional. ele nu există în mod abstract. alocă subvenţii. Statul asigură. construcţii. ia măsuri pentru a susţine activitatea agenţilor economici în unele domenii (viticultură. diriguitoare determinate de relaţiile sociale care stau la baza întregului sistem 55 . În orişice stat activitatea economică este reglementată de către stat. industria constructoare de maşini pentru agricultură etc. în anumite împrejurări.juridice ale activităţii de întreprinzător. finanţează investiţii etc.principiul ocrotirii mamei şi a copilului etc. obligaţiile şi responsabilităţile agenţilor economici etc. etc.principiul concurenţei loiale. sînt formele şi metodele unei asemenea reglementări. tradiţiile istorice. în dreptul penal . patrimoniul care poate fi folosit. care sînt determinate de situaţia politică. determinînd în acest mod formele organizatorico. în mod democratic. îşi formulează principiile sale specifice. însă. cadrul juridico . de a proteja mediul înconjurător. Privit la general. precum şi de alţi factori . Fiecare ramură de drept.) sau în anumite zone. .principiul ascultării şi a celeilalte părţi. Diferite.principiul legalităţii incriminării. cum ar fi: în dreptul civil . în dreptul familial . de a organiza evidenţa contabilă.legislativ şi instituţional pentru desfăşurarea activităţii agenţilor economici în condiţiile de exercitare a liberei iniţiative. în dreptul procesual .statului . fără legătură cu reglementările din ramurile de drept. Statul depune eforturi în vederea obţinerii şi asigurării echilibrului dintre interesele personale ale antreprenorilor şi in tereselor publice a statului şi societăţii. În acest scop în faţa agenţilor economici sînt puse anumite obligaţii: de a plăti impozite. nivelul dezvoltării sociale şi economice. principiile generale ale dreptului nu rămîn într -un spaţiu suspendat. luînd drept bază principiile generale.principiul reparării prejudiciului cauzat.

de drept. reprezentînd o modalitate de coordonare a normelor de drept al afacerilor. 56 .

ce în fine reprezintă voinţa poporului. Cunoaşterea normei juridice implică atît caracterizarea trăsăturilor comune tuturor normelor sociale. Acest indiciu este determinat de normă. Ele exprimă voinţa statului. îndreptată spre reglementarea unui anumit tip de relaţii din societate. Norma juridică reprezintă doar acea normă socială ce conţine o regulă de conduită. stabilită sau autorizată (sancţionată) de stat. menţionată în norma de conduită. în care este posibilă selectarea diferitelor variante ale conduitei. O modalitate socială constituie normele juridice. precum şi caracterizarea trăsăturilor ei specifice. 57 . b) norma juridică are un caracter general. De aici rezultă următoarele trăsături esenţiale ale normei juridice ce sînt specifice şi normelor juridice a dreptului afacerilor: a) normele juridice sînt stabilite sau autorizate de către organele competente de stat. NORMA JURIDICĂ A DREPTULUI AFACERILOR §1. Ea stabileşte trăsăturile-tip ale situaţiilor de viaţă. incluse în normă. Anume de aceea participanţilor la raporturile din societate li se indică varianta necesară. prin forţa coercitivă a statului.CAPITOLUL 5. voinţa de stat este adresată voinţei participanţilor la raporturile din societate. Noţiunea şi trăsăturile esenţiale ale normei juridice Reglementarea relaţiilor sociale are loc prin intermediul normelor sociale (a unor reguli acceptate de societate). norma juridică apare ca model de conduită al participanţilor la relaţia socială concretă. Punctul de pornire la caracterizarea normei este următorul: orice normă juridică este o normă socială. însă nu fiecare normă socială este şi juridică. Exprimată prin normă. Dat fiind faptul că aceste relaţii ţin de diverse domenii de activitate umană. în caz de necesitate. menită să reglementeze cele mai importante domenii de activitate umană şi ocrotită. Norma este prevăzută întotdeauna pentru situaţii din viaţă. diferite sînt şi normele care le reglementează. Ca urmare. care trebuie să-şi coreleze conduita cu îndatorirea sau interdicţia. indiciile-tip ale relaţiilor sociale. la apariţia cărora trebuie aplicată.

). aplicate în cazurile încălcării normelor de drept. participanţii la aceste relaţii capătă drepturi concrete şi îndatoriri concrete. este adresată unui cerc de persoane. Ele sînt îndreptate spre exercitarea dreptului violat sau spre realizarea îndatoririi neîndeplinite. Astfel. determinate prin indicii -tip (cetăţeni. norma de drept reglementează tipul de cazuri şi raporturi. legătura dintre participanţii la care rezidă în drepturi şi îndatoriri reciproce. Măsurile de constrîngere de către stat. conduita posibilă a unei părţi care participă la raport. Prin aceasta ea se distinge de actele aplicării dreptului (a hotărîrilor autorităţilor publice asupra unor cazuri concrete) şi dispoziţiile individuale. precum şi spre pedeapsa infractorului.c) norma de drept are menirea de a reglementa nu o relaţie aparte. alte persoane fizice. sî nt variate. persoane juridice. §2. Pentru a putea fi receptată. Prin aceasta normele de drept se deosebesc de alte norme sociale. precum şi de apelurile şi adresările. Dreptul n-are nici o valoare fără un aparat în stare să impună prin constrîngere respectarea normelor de drept. pe care le includ actele autorităţilor publice. d) norma de drept. celula principală din care se construieşte întregul edificiu al dreptului. e) un indiciu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin constrîngere (coerciţia) de stat. singulară. este prevăzută să reglementeze conduita oamenilor printr-un tip special de relaţii. înţeleasă de către toţi subiecţii de drept norma juridică trebuie să aibă o anumită structură logică din care să rezulte cît mai exact răspunsul la cîteva întrebări: a) cui este adresată şi în ce împrejurări (condiţii) acţionează? 58 . Structura normei juridice a dreptului afacerilor Norma juridică constituie elementul primar al sistemului de drept. Acest mod de reglementare a relaţiilor sociale şi a conduitei oamenilor alcătuieşte trăsătura specifică a realizării dreptului. la fel ca şi dreptul în ansamblu. care formează raporturile juridice. persoane oficiale etc. Norma ca model al raportului de drept în forma generală determină dreptul subiectiv. prevăzute de normă. Normele de drept au un caracter de dispoziţie obligatorie: cînd în dezvoltarea relaţiilor sociale se creează sau apar condiţiile de realizare. ci un tip de relaţii.

Caracterul sistematic este o calitate importantă a dreptului: normele juridice sînt indisolubil legate între ele. Vorbind de structura unei norme juridice este necesar să atragem atenţia la următoarele. Referitor la structura logico-juridică a normei (structura internă). 47. norma juridică este compusă din trei elemente: 1) Ipoteza (determinarea cercului de persoane cărora le este adresată norma. structura unei norme juridice poate fi schematic reprezentată în felul următor: "dacă .în caz contrar. 2) Dispoziţia (însăşi regula de conduită. precum şi împrejurările. 1997 59 . în: Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova. Analiza structurii normei juridice a dreptului afacerilor trebuie să fie efectuată sub două aspecte: a) structura logico-juridică a normei (structura internă). exprimată ca determinare a îndatoririlor şi drepturilor părţilor în raportul juridic). b) structura tehnico-legislativă (structura externă)." sau: "Aflîndu-ne pe teritoriul statului (sau: fiind cetăţeni ai statului) trebuie să respectăm legile acestui stat. Concretizarea acestor prevederi raportată la anumite norme dă posibilitatea să determinăm cine şi în ce condiţii trebuie să respecte norma. prin ce măsuri de constrîngere de către stat această normă este ocrotită în faţa încălcărilor. Astfel. 3) Sancţiunea (prevede survenirea consecinţelor în rezultatul respectării sau nerespectării prevederilor dispoziţiei şi ipotezei)18. Structura normei juridice se bazează pe interdependenţă.. în ansamblul lor. adică ce trebuie să facă sau ce trebuie să nu facă subiectul? c) care vor fi consecinţele nerespectării normei juridice? Răspunsul la aceste întrebări poate fi găsit în elementele normei juridice care.. Chişinău: Editura Cartier. ce anume trebuie să se facă pentru realizarea ei. formează structura normei. p. iar în altele ca 18 B. În anumite aspecte ele se manifestă ca dispoziţii. în prezenţa cărora ea se realizează). care au ipotezele şi sancţiunile lor. Teoria generală a dreptului.Negru.b) ce variantă de comportare prescrie statul subiectului de drept.atunci . caracterul sistematic al normelor juridice. în caz contrar statul va aplica infractorului de norme de drept măsuri de constrîngere".

dacă este insuficient. într-un articol al actului juridic normativ sau chiar în actul normativ concret luat în ansamblu. forma ei internă. Sancţiunea unei norme devine dispoziţie la nerespectarea normei ocrotite şi la aplicarea măsurilor de constrîngere faţă de infractor. alineate. Din punctul de vedere al organelor de stat şi persoanelor oficiale. funciar etc. Structura logico-juridică a normei este stabilă: o normă cuprinde întotdeauna cele trei elemente. Astfel din punctul de vedere al pietonilor şi conducătorilor mijloacelor de transport respectarea regulilor circulaţiei rutiere este o datorie (dispoziţie). precum şi responsabilitatea personală a persoanelor oficiale. şi dispoziţie şi sancţiune. iar dispoziţie îndatorirea de a aplica sancţiunea în limitele stabilite prin lege şi corespunzătoare formei procesuale. capitole. 60 . civil. iar măsurile administrative pentru nerespectarea îndatoririi sînt o sancţiune. iar mijlocul de asigurare a îndeplinirii acestei îndatoriri (sancţiunea) este anularea hotărîrii contrare legii şi nefundamentate cu privire la delictul administrativ. vinovate de inacţiunea sau de aplicarea greşită a legii. pînă la constituirea unor Coduri cum sînt cel penal. titluri. Pentru a reproduce norma juridică în componenţa ei deplină de multe ori este necesar să luăm în consideraţie prevederile ce se conţin în mai multe articole ale actului normativ sau. şi ipotezele devin într-un anumit sens dispoziţii. care indică căror circumstanţe anume să li se atribuie importanţă juridică. Aceste trei elemente se întîlnesc rar întrunite la un loc.elemente ale ipotezei sau sancţiunii ale altor norme. subalineate şi gruparea acestora în secţiuni. însărcinate să examineze cazurile despre delictele administrative. una şi aceeaşi normă apare sub un alt aspect: ipoteza devine descrierea delictului administrativ. înseamnă dispunerea normelor juridice pe articole. un mijloc de constrîngere în vederea asigurării respectării acestor reguli. Structura tehnico-legislativă (structura externă sau redacţională). Structura normei juridice reprezintă în sine structura ei internă. prevederile ce se conţin şi în alte acte normative. adică conţine şi ipoteză. modul de legătură şi ordinea aranjării elementelor sale componente.

la 61 . de locul pe care îl ocupă actul normativ în sistemul actelor normative. Clasificarea normelor juridice A clasifica. a le deosebi. Acestea. pornindu-se de la necesitatea cunoaşterii mai profunde şi aplicării corecte a normelor juridice. atît din punct de vedere teoretic. a le recunoaşte. în primul rînd. la rîndul lor. forţă juridică a normei. . norme de drept administrativ. norme de drept penal. Forţa juridică Forţa juridică a normelor de drept depinde. în general. norme de drept familial. înseamnă a le grupa pe categorii pentru a ne orienta în oceanul de norme juridice care ne înconjoară. norme de drept al muncii etc. b) Norme juridice cuprinse în acte normative subordonate legii. cum se face acest lucru ? Potrivit acestui criteriu normele juridice pot fi clasificate în: norme de drept constituţional. a aranja într-o anumită ordine. adică dă răspuns la două întrebări extrem de importante şi anume: a) ce domeniu de activitate reglementează normele juridice. A clasifica normele juridice. cît şi din punct de vedere practic. În acest context se poate afirma că problema clasificării normelor juridice prezintă un interes deosebit. 2. înseamnă a sistematiza. . pot fi: .norme juridice cuprinse în legi organice.norme juridice cuprinse în legi ordinare. a determina în ce grupe. Ramura de drept Ramura de drept constituie un criteriu important pentru clasificarea normelor juridice. norme de drept civil.§3. 1.norme juridice cuprinse în Constituţie. Acestea. Se explică acest lucru prin faptul că ramura de drept pune la bază diferenţierea normelor în dependenţă de obiectul reglementării normative şi metoda reglementării normative. Putem diferenţia: a) Norme juridice cuprinse în legi. În literatura juridică. caracterul prescripţiilor normelor etc. se fac multiple clasificări după diferite criterii: ramura de drept. în ce categorii poate fi împărţit un tot întreg. b) în ce mod. mai uşor în cazul realizării lor.

. cele trei elemente de structură: ipoteza. . Caracteristic pentru aceste norme este faptul că nu toate elementele de structură ale normei se întrunesc într-un text al normei. 4.norme juridice cuprinse în hotărîri normative ale Parlamentului.). .norme în alb (cele care necesită luarea în consideraţie a textelor altor acte normative). dispoziţia. norme juridice cuprinse în acte normative ale autorităţilor publice locale etc. ci structura ei tehnico-legislativă sau modul de redactare a normei. b) Norme juridice incomplete. Sînt norme juridice complete acele norme care conţin în textul lor.norme juridice cuprinse în decrete ale Preşedintelui Republicii. b) norme dispozitive. Potrivit acestui criteriu pot fi: a) Norme juridice complete. sancţiunea. că unii autori vorbesc de structura logică ca criteriu de clasificare a normelor juridice. 3. Considerăm că drept criteriu de clasificare poate servi nu structura logică (din punct de vedere logic o normă întotdeauna este completă).norme juridice cuprinse în alte acte normative (ordine ministeriale şi departamentale.rîndul lor. normele juridice incomplete pot fi: .norme juridice cuprinse în hotărîri ale Guvernului. . Normele imperative sînt normele care prescriu comportamentul subiecţilor de drept şi nu admit nici o abatere de la acesta. în dependenţă de aceasta normele juridice se clasifică în: a) norme imperative. Remarcăm.norme de trimitere (cele care necesită luarea în consideraţie a textului complet al actului normativ respectiv). normele imperative 62 . La rîndul lor. Caracterul conduitei prescrise Caracterul conduitei prescrise rezultă din modul de reglementare a acestei conduite. pot fi: . La rîndul lor. de la bun început. întrunite la un loc. Structura tehnico-legislativă Structura tehnico-legislativă sau modul de redactare.

norme supletive care acordă subiectului posibilitatea să aleagă singur una din variantele de conduită prevăzute de normă (de exemplu. b) norme speciale — sînt aplicate într-un domeniu restrîns de relaţii sociale. "la încheierea căsătoriei soţii.norme permisive care permit o anumită conduită. nici nu interzic o acţiune. aceste norme pot fi: . normele juridice pot fi: a) norme generale — care au cea mai largă sferă de aplicare. îşi aleg numele de familie al unuia dintre soţi ca nume de familie comun al lor sau fiecare soţ îşi păstrează numele de familie de pînă la căsătorie"). c) norme de excepţie — care stabilesc excepţii de la regula generală. La rîndul lor. Normele dispozitive sînt normele care acordă posibilitatea unui larg comportament subiecţilor de drept. 63 . Sfera de aplicare Potrivit acestui criteriu. 5.). 7. Conform acestui criteriu pot fi diferenţiate: a) norme care reglementează direct conduita oamenilor.norme prohibitive care interzic săvîrşirea unor acţiuni (de exemplu. care conţin. b) norme care reglementează indirect conduita (norme care se prezintă sub formă de principii. definiţii etc.pot fi: . majoritatea normelor de drept penal conţin interdicţii). de regulă. "Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor"). 48 al Constituţiei Republicii Moldova. Gradul şi intensificarea incidenţei. conform alineatului (4) al art. . adică normele care nici nu obligă. normele juridice se clasifică în: a) norme punitive care prevăd pedeapsa juridică pentru cei ce nu respectă comportamentul prescris de lege.norme onerative care prescriu în mod expres obligaţia săvîrşirii unei acţiuni (de exemplu. după dorinţa lor. conform Codului familiei. părţi generale şi speciale. 6. Normele cu caracter general şi special sînt pe larg aplicate în cadrul diverselor coduri. Criteriul socio-juridic Potrivit acestui criteriu. . b) norme stimulative care stabilesc un anumit sistem de stimulente.

64 .

la cunoştinţa celor. De obicei. .. ia o anumită formă. Dreptul. materiali.. precum şi cadrul natural. Izvoare directe ale dreptului sînt considerate actele şi contractele norma65 . Izvorul direct al dreptului prezintă modalitatea prin care normele juridice sînt exprimate. Noţiunea de izvor de drept este utilizată în mai multe sensuri. al căror comportament îl prescriu. trece în existenţa faptică mai întîi prin formă. IZVOARELE DREPTULUI AFACERILOR §1. Forma de exprimare a normelor juridice. . modul de exprimare a normelor. care determină acţiunea legiuitorului sau dă naştere unor reguli izvorîte din necesităţile practice de reglementare prin norme juridice a unor relaţii sociale. adică sursa în care normele juridice sînt reflectate. acest rol revine actelor normative. ideologici. scria savantul Hegel. uman etc. modalitatea principală prin care dreptul devine cunoscut de cei al căror comportament îl prescrie poartă denumirea de izvor de drept. în primul rînd.izvor direct şi izvor indirect (mediat) al dreptului. datorită căreia sînt aduse la cunoştinţă întregii societăţi.CAPITOLUL 6. politici. care îmbracă o anumită haină juridică. Izvoarele materiale ale dreptului mai sînt denumite şi izvoare reale. Noţiunea de izvor de drept Dreptul constituie un sistem de norme..izvor scris şi izvor nescris al dreptului.izvor material şi izvor formal al dreptului. prin faptul că este pus ca lege. dintre care cele mai răspîndite sînt: . social-politic.. .izvor intern şi izvor extern al dreptului. Dreptul afacerilor constituie un ansamblu de norme ce reglementează raporturile juridice din sfera activităţii de întreprinzător. Aceste norme trebuiesc aduse la cunoştinţa întregii societăţi şi. Izvorul formal caracterizează mijloacele speciale pe care statul le aplică pentru ca voinţa guvernanţilor să capete un veşmînt juridic. Izvorul formal al dreptului se interpretează ca forma de adoptare sau sancţionare a normelor juridice. Ele sînt concepute ca un sistem de factori sociali.

pentru a fi considerate juridice. Noţiunea de izvor al dreptului este utilizată şi în alte sensuri. trebuie să fie validate. studierea izvoarelor dreptului ne permite să ajungem la concluzia că există multiple şi variate forme pe care dreptul le îmbracă. adică modalitatea de instituire sau recunoaştere de către puterea de stat a normelor juridice în procesul de creare a dreptului. se consideră că politica constituie izvorul politic al dreptului. de exemplu. Scrise sînt considerate izvoarele care necesită o formulare strictă.tive. de exemplu. obţine o haină juridică adecvată. Indirecte sînt considerate acele izvoare. prin diversitatea relaţiilor sociale supuse reglementării juridice. În ceea ce priveşte izvorul extern al dreptului. sancţionate de o autoritate publică competentă. pe cînd obiceiul poate fi transmis şi pe cale orală. Unii autori consideră că izvorul intern al dreptului îl constituie normele juridice. actul normativ se prezintă totdeauna sub formă scrisă. în primul rînd. el caracterizează mijloacele prin care voinţa. De exemplu. Aşadar. În evoluţia sa dreptul a cunoscut următoarele forme de exprimare (izvoare formale): a) obiceiul juridic (cutuma). devenită statală. în calitate de izvor indirect pot servi. Alţii susţin că izvorul intern îl formează însăşi voinţa general-obligatorie ridicată la rangul de lege. există o diversitate de izvoare ale dreptului. determinată de principiile legiferării. Aceste norme devin juridice numai din momentul în care au fost confirmate în modul respectiv de autoritatea publică. La fel conştiinţa juridică este considerată ideologie a dreptului. care. Aşa. 66 . Deci. obiceiurile sau normele elaborate de organizaţii nestatale. izvoarele ale dreptului afacerilor reprezintă formele de exprimare a normelor juridice în cadrul sistemului de drept al afacerilor. în sensul că autoritatea publică este cea care gîndeşte viitoarele norme juridice. Ea se lămureşte. Nu sînt unanime părerile ce ţin de izvorul intern şi izvorul extern al dreptului. Multitudinea izvoarelor de drept este proprie tuturor sistemelor de drept.

Primele acte normative scrise sînt de fapt mai mult nişte culegeri de cutume juridice şi mai puţin o creaţie conştientă a legiuitorului. aşa încît alţii pot să o ceară19. elementul central îl constituie repetarea constantă. nu este suficientă ca fapta să se transforme în obicei juridic (să luăm. e) actul normativ. continuă. de exemplu.). pag. d) contractul normativ.b) practica judiciară şi precedentul judiciar. Legea salică la franci. În succesiunea istorică a izvoarelor de drept. Normele obişnuielnice (cutuma). în mod expres. §2. regulile de prudenţă. Obiceiul este cea mai originală formă de manifestare a voinţei sociale. 2) fie că obiceiul este invocat de părţi ca normă de conduită în faţa unei instanţe de judecată şi aceasta îl validează de regulă juridică. Lecţii de filosofie juridică. Obiceiul juridic (cutuma). analizînd conţinutul Legii celor 12 table la Roma. Elementul lor material. recunoscute de puterea de stat. Chiar în formele cele mai rudimentare. repetări cărora li se impune o obligativitate. Pentru aceasta se cere ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie. mai ales în dreptul epocii antice şi medievale. Aceste reguli apar prin repetarea constantă a unor acte. El a jucat un rol deosebit de important ca izvor de drept. de conduită personală etc. Bineînţeles. primul loc. de igienă. Acest lucru poate fi lesne de înţeles. formează dreptul obişnuielnic sau dreptul cutumiar. fără îndoială. dar de fapt sînt respectate aproape din instinct. Mecanismul trecerii unui obicei din sistemul general al normelor sociale în sistemul izvoarelor dreptului este marcat de două momente importante: 1) fie că statul sancţionează (recunoaşte) un obicei şi-1 încorporează într-o normă oficială. Caracteristica izvoarelor dreptului 1. 226 67 . obiceiul juridic ocupă. c) doctrina. 19 Giorgio Del Vecchio. primitive de convieţuire umană găsim unele reguli care nu sînt impuse. o repetare constantă.

Primele legiuiri (ale lui Alexandru cel Bun. pe baza interpretării şi pentru aplicarea legii. ale lui Vasile Lupu. a fost apreciat. Oglinda şvabă (Schwabenspiegel) din 1273-1282. Pe parcursul evoluţiei istorice rolul practicii judiciare într-o măsură mai mare sau mai mică. pronunţate de către instanţele de toate gradele. practicii acumulate s68 . El nu constituie un izvor de drept important în statele ce ţin de civilizaţia juridică romano-germanică. Dreptul cutumiar ocupă un loc major în sistemul izvoarelor de drept în statele ce se raliază la civilizaţia (familia) juridică anglo-saxonă (Common Law). denumită şi jurisprudenţa. Sînt cunoscute asemenea culegeri de cutume. 2. cum ar fi Oglinda saxonă (Sachsenspiegel) clin 1230. deşi extrem de rar. carele. impuse de dezvoltarea şi complexitatea raporturilor sociale. în curgerea de mulţi ani de obşte păzindu-se şi între judecători cercetîndu-se. este alcătuită din totalitatea hotărîrilor judecătoreşti. mai ales la început. ale lui Matei Basarab etc. activitatea jurisdicţională poate sugera şi noi idei. activitatea jurisdicţională are o importanţă foarte mare. Judecătorul care aplică normele juridice constată în ce măsură problema apărută se încadrează în sistemul normelor juridice existente. In acelaşi timp. Dreptul cutumiar a avut o importanţă majoră şi pentru ţara noastră. Obiceiul. în cazul obiceiurilor). Datorită activităţii judecătoreşti. în care judecătorul dă o soluţie într-un litigiu pe baza normelor judiciare în vigoare. cerînd adoptarea unei decizii. un act de aplicare a dreptului. Cu toate că o hotărîre judecătorească este un act individual. de exemplu.În epoca medievală numărul cutumelor a sporit şi mai mult încît s-a pus problema sistematizării lor. Aşezămintele lui Ludovic cel Sfînt (1270). mai continuă să acţioneze şi în zilele noastre.) lăsau loc larg de manifestare a obiceiurilor. Codul Calimach (1817) prevedea următoarele: dacă în acest cod nu s-ar afla o lege potrivită la pricina înfăţişată atunci se cuvine a se urma pămîntescului obiceiu. s-au întărit şi cu chipul acesta au dobîndit putere legiuită. Practica judiciară şi precedentul judiciar (jurisprudenţa) Practica judecătorească. Această activitate se manifestă în mod evident îndată ce viaţa socială a ieşit din faza pur instinctivă (cum era de multe ori. Aşa.

U. Din punct de vedere istoric. investigaţiile. Canada) includ hotărîrile pronunţate de instanţele judecătoreşti în sistemele izvoarelor de drept. practica juridică nu este considerată ca izvor de drept. În Republica Moldova. doctrinei i-a revenit un rol creator direct. căutîndu-se cele mai oportune soluţii. din care decurg anumite drepturi şi obligaţii. Contractul normativ Contractul (de la latinescul "contractus" . S. Aşa. 3. de asemenea.a strînge) este un acord încheiat între două sau mai multe persoane fizice ori juridice. dreptul familial. de regulă. S-a ajuns chiar pînă la aceea că se vorbea de un drept al profesorilor. împăratul roman Adrian a decis că judecătorii sînt obligaţi să ţină seama de părerea unanimă a celor ce creau dreptul. dreptul muncii etc.. contractul constituie acordul între două sau mai 69 .. ea nu poate fi considerată izvor de drept. Treptat însă rolul doctrinei a început să scadă. Şi in Evul Mediu doctrina a avut un rol important. Ştiinţa juridică are o importanţă majoră: ea contribuie la înţelegerea fenomenului juridic. în dezvoltarea şi perfecţionarea dreptului. deşi practicii judiciare i se acordă o atenţie sporită. Considerării practicii judiciare ca izvor de drept se opune. Ştiinţa juridică a fost recunoscută în epoca antică şi cea medievală. 4. în cunoaşterea relaţiilor sociale. de exemplu. nemaifiind considerată ca izvor al dreptului. în interpretarea şi aplicarea corectă a legii. de cutuma specialiştilor etc. interpretările pe care oamenii de specialitate le dau fenomenului juridic.). Cu unele rezerve se acceptă a fi recunoscute ca izvor de drept hotărîrile judecătoreşti ce ţin de unele ramuri ale dreptului (dreptul civil. Unele sisteme de drept. de exemplu. judecătorii apelînd la operele ştiinţifice spre a găsi soluţii potrivite pentru cauzele deduse în faţa lor. Doctrina (ştiinţa juridică) Doctrina cuprinde analizele. precum ar fi cele de tipul anglo-saxon (Common-Law Anglia. În acelaşi timp. Ca act juridic. Precedentele judiciare sînt considerate izvoare de drept şi în statele cu alt sistem de drept. în Elveţia există opinia că unele hotărîri ale Tribunalului federal constituie adevărate izvoare de drept.A. principiul separării puterilor în stat. Aşa.au făcut corectările respective.

5. stabileşte reguli de conduită generală şi obligatorie. care alcătuiesc conţinutul lor. stabilesc anumite reguli de conduită. izvor care conţine reguli generale şi obligatorii. Contractele normative pot opera în astfel de domenii. Actele normativ-juridice îşi extind acţiunea nu asupra unui raport concret şi nu asupra unui cerc individual concret de raporturi. cum ar fi: a) în dreptul constituţional. în conţinutul său. precum şi prescripţiile privind instituirea. la nevoie.). în materia organizării şi funcţionării structurii federative a statelor. este asigurată prin forţa coercitivă a statului. modificarea sau suspendarea acţiunii (anularea) normelor juridice. c) în dreptul internaţional public contractul normativ poate fi întîlnit sub forma tratatelor şi acordurilor internaţionale.multe persoane în scopul de a produce efecte juridice. pactele şi tratatele internaţionale cu privire la drepturile fundamentale ale omului. ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale şi asupra tipului de acţiuni ale oamenilor. Caracteristice pentru actele normativ-juridice sînt următoarele trăsături generale: 1. sau stinge raporturi juridice. Mai sînt însăşi contracte care conţin. Guvern. Spre deosebire de celelalte contracte. adică acordul ce naşte. Ele sînt acte ale activităţii de elaborare a dreptului de către stat (organele sale) şi includ prescripţii juridice obligatorii cu caracter general despre conduita oamenilor şi organizaţiilor normele juridice. transmite. Conform prevederilor Constituţiei Republicii Moldova. deoarece. Contractul rezultă din norme juridice şi se face în strictă conformitate cu ele. Preşedinte. constituie un izvor de drept (art. Actul normativ – principalul izvor de drept Actul normativ-juridic poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de organele autorităţii publice (Parlament. în asemenea cazuri se spune că contractul este normativ. 70 . 4). contractul normativ este izvor al dreptului. organele autorităţilor publice locale etc. a căror aplicare. modifică. b) în dreptul muncii şi securităţii sociale contractul colectiv de muncă este un contract normativ. la care Republica Moldova este parte.

Sistemul actelor normative ale organelor de stat. Spre deosebire de actele individual-juridice (actele de realizare a normelor de drept). prescripţiile codului civil sînt aplicabile oricărui cetăţean sau organizaţie. al hotărîrilor organelor locale ale puterii în limitele teritoriului din subordine. reglementate prin dreptul civil. iar actele organelor ierarhic inferioare (subordonate). actele normativ-juridice sînt adresate oricărui subiect ce participă la aceste relaţii. cumpărare-vînzare. precum şi ordinea emiterii lor sînt reglementate de Constituţie şi de alte acte legislative. Această reglementare asigură realizarea principiilor democratice ale sistemului de izvoare ale dreptului – supremaţia legii. au un caracter normativ general.2. în felul acesta se asigură hotărîrea uniformă a chestiunilor principale ale politicii statului în întregul sistem de acte normative. Locul pe care îl ocupă unul sau alt act juridic-normativ în sistemul general al acestor acte este determinat de locul organului care l-a emis în sistemul organelor statului. care a săvîrşit o acţiune social-periculoasă pentru societate. Actele organelor ierarhic superioare dispun de o putere juridică mai mare. care a intrat în relaţii patrimoniale de proprietate. orientarea şi limitele conţinutului actelor de competenţa organului menţionat. De exemplu. caracterul obligatoriu al hotărîrilor organelor ierarhic superioare pentru cele ierarhic inferioare. au o forţă juridică mai mică. interdependenţa acestor acte. Pe această bază apare interdependenţa actelor normativjuridice ale organelor de stat. pot fi aplicate în mai multe rînduri. care trebuie emise în corespundere cu primele. adică de fiece dată cînd este vorba de tipul respectiv de raporturi şi îşi menţin acţiunea indiferent de faptul că au apărut sau au încetat raporturile individuale prevăzute în acest act. iar sfera acţiunii. Codul penal poate fi aplicat oricărei persoane. Întregul sistem de izvoare ale dreptului îl putem diviza în două grupe mari: 71 . schimb şi alte raporturi. Ele se aplică şi se utilizează în repetate rînduri. exprimată în forţa lor juridică. Anume aceasta denotă că prescripţiile juridice ale actelor menţionate sînt aplicabile la un tip sau altul de relaţii sociale. sînt norme de drept. Prescripţiile acestor acte nu-şi epuizează acţiunea ca urmare a unui sau chiar a mai multor acte de aplicare sau îndeplinire.

Prin termenul lege în sens larg se înţelege orice act normativ elaborat de autorităţile publice. Legile organice ocupă locul secund în ierarhia legilor. libertatea comerţului şi a activităţii de întreprinzător. statutul juridic al omului şi cetăţeanului. Legile organice sînt 72 . stabileşte că factorii de bază ai economiei Moldovei reprezint ă economia de piaţa. (29. emite.  acte normative subordonate legii. abrogă anumite texte constituţionale sau le modifică pe cele existente. Legile constituţionale ocupă primul loc în ierarhia legilor atît prin conţinutul lor. legile constituţionale sînt legi care introduc texte noi în Constituţie. libera iniţiativă şi concurenţa loială: Economia Republicii Moldova este o economie de piaţă de orientare socială. consimţind pe rspectiva politicii interne şi externe a statului. crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie. Constituţia are forţă juridică superioară celorlalte legi.M.1994) se situează în „vîrful piramidei‖ tutu ror actelor normative ce reglementează relaţiile economiei republicii.legi constituţionale. inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice. protecţia concurenţei loiale. bazată pe proprietatea privată şi publică. Parlamentul Republicii Moldova. Astfel. prin conţinutul lor. legile propriu-zise sînt situate după criteriul forţei lor juridice. singurul deţinător al puterii de reglementare prin lege a relaţiilor sociale. În sens restrîns acest termen desemnează actul normativ care emană de la organul legislativ (Parlamentul). în exercitarea acestei puteri. trei categorii de legi: . antrenate în concurenţă liberă .legi organice.legi ordinare. care în baza legislaţiei în vigoare este unica autoritate legiuitoare în ţară. Constituţia Republicii Moldova. legi. inclusiv străine. Statul trebuie să asigure reglementarea juridică a activităţii economice.07. cît şi datorită procedurii speciale de adoptare a acestora. În ierarhia lor. precum şi structurile economico şi formele proprietăţii. Astfel. Constituţia R. . .

formele juridice de organizare a întreprin derilor şi caracteristica lor succintă . conţinutul actelor constitutive. Legile ordinare intervin în orice domeniu al relaţiilor sociale. precum şi în perioada lor de acţiune. locul primordial îi revine Legii nr.2002 Codul civil .modul de înfiinţare.. ce vizează domeniul 73 . Printre Hotărîrile Parlamentului. actele organelor administraţiei publice centrale de specialitate.legi ce reprezintă o prelungire a materiilor constituţionale şi ele pot interveni numai în domeniile expres prevăzute de Constituţie (alineatul 3 al articolului 72 al Constituţiei Republicii Moldova) sau domenii pentru care Parlamentul consideră necesară adoptarea de legi organice. de regulă. însă. Normele Codului civil reglementează formele de organizare juridică a activităţii de între prinzător.1107-XV din 06. recunoscînd egalitatea participanţil or persoane fizice şi juridice la raporturile de drept al afacerilor. ce reglementează un şir de raporturi juridice cu caracter patrimonial şi personal nepatrimonial ce corespund situaţiei economice actuale. se mai elaborează hotărîri ce conţin anumite norme juridice. prin urmare. procedura înregistrării şi licenţierii. sînt emise în scopul executării legilor şi sînt subordonate acestora. precum şi modalitatea de încetare a activităţii întreprinderii sînt stabilite de către prin legi speciale (Legea cu privire la SRL etc. Principiile generale ale activităţii de întreprinzător. decretele prezidenţiale.06. Hotărîrile şi moţiunile Parlamentului. cu excepţia celor rezervate legilor constituţionale şi legilor organice. libertatea agenţilor economici de a contracta şi modul de încheiere a contractelor etc. actele autorităţilor publice locale. hotărîrile Guvernului. Printre legile ce reglementează activitatea de întreprinzător. In acelaşi timp. sînt acte de aplicare a normelor juridice şi. O asemenea denumire este chemată să sublinieze respectarea strictă a principiului de supremaţie a legii în procesul de elaborare a actelor normative. Aceste hotărîri de cele mai multe ori.) Toate celelalte acte normative poartă denumirea generală de acte normative subordonate legii. La categoria actelor normative subordonate legii sînt atribuite: hotărîrile Parlamentului. nu conţin norme juridice şi nu au caracter normativ.

antreprenoriatului pot fi indicate: Hotărîrea pentru aprobarea Regulamentului privind modul de Utilizare a mijloacelor fondului pentru susţinerea agriculturii. precum şi cele care sînt emise de autorităţile publice locale. Hotărîrea privind rezultatele controlului asupra activităţii Departamentului Tehnologii Informaţionale etc.). exercitîndu-şi autoritatea executivă şi de dispoziţie pe întreg teritoriul statului. Decretul Preşedintelui Republicii. Ca exemplu pot fi analizate Hotărîrile Guvernului: Cu privire la regle mentarea monopolurilor. obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Cu privire la aprobarea Strategiei Investiţionale a Republicii Moldova.). Hotărîrile Guvernului pot avea atît caracter normativ. Este important a sublinia faptul că hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor. Nu sînt acte normative. prevăd măsuri de aplicare a legilor în cele mai diferite domenii (de exemplu: organizarea administrativă centrală şi locală. reglementarea unor contravenţii etc. în exercitarea atribuţiilor sale. Potrivit prevederilor Constituţiei. cu privire la adoptarea Concepţiei administrării corporative a întreprin derilor din economia naţională. Ele sînt izvoare de drept în măsura în care conţin norme juridice şi au forţă juridică ca şi legile. se acordă graţiere etc. Hotărîrile şi ordonanţele Guvernului se întemeiază în calitatea acestuia de a fi organ de vîrf al administraţiei publice. Categoria actelor normative nu includ toate decretele prezidenţiale. serviciile etc. În această categorie actele emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate (ministere. modul de realizare a activităţilor economice şi financiare. ci doar numai decrete care conţin norme juridice.). de exemplu. Alte acte normative. hotărîrile Guvernului. birourile. se soluţionează problemele cetăţeniei. Preşedintele Republicii Moldova emite decrete. decretele aplicative (prin care se conferă decoraţii şi titluri de onoare. Acte normative cu caracter intern adoptate de în săşi agenţii eco nomici în scopul reglementării propriei activităţi au un rol deosebit de 74 . cît şi aplicativ. se acordă grade militare supreme. Dispoziţiile întotdeauna sînt acte aplicative. decretele. Aceste acte normative sînt bazate pe Constituţie şi legi.

Această durată este cuprinsă între doua momente esenţiale: . reprezentanţei).momentul iniţial al actului normativ (intrarea în vigoare). deoarece nu sînt constante. 76 al Constituţiei). spaţiu şi asupra persoanelor Normele juridice sînt adoptate în vederea realizării lor practice. I) Acţiunea actului normativ în timp Timpul acţiunii actului normativ defineşte durata acestuia. de exemplu. cît şi la activitatea anumitor subdiviziuni ale întreprinderii (regulamentul filialei.momentul final (abrogarea). să ofere garanţii acestor relaţii şi să protejeze anumite valori sociale. spaţiul şi cercul de persoane. În al doilea rînd. acţiunea unei legi în timp. . contractul de societate). Un act normativ nu poate fi veşnic. în acelaşi timp. însă. Adoptînd un act normativ legiuitorul urmăreşte scopul ca normele ce se conţin în el să contribuie la reglementarea eficientă a relaţiilor sociale respective. legea are efect juridic numai asupra evenimentelor de după publicarea ei. perioada acţiunii lui. actele constitutive ale întreprinderilor. precum şi diferite regulamente. veşnice nici relaţiile sociale reflectate în el. pot fi numite contrac tele. Acest principiu îşi găseşte explicaţia în faptul că oamenii pentru a-şi coordona conduita lor cu 75 . prin intermediul cărora se stabileşte regimul juridic al participanţilor la activitatea de întreprinzător. Momentul iniţial caracterizează momentul intrării în vigoare a actului normativ. Acţiunea actelor normative în timp. Să analizăm. Coordonatele principale ale acţiunii actului normativ sînt: timpul. Din aceste considerente o importanţă deosebită are acţiunea actelor normative. Ca urmare. Printre aceste acte pot fi numite. §3.însemnat în dreptul afacerilor. adoptînd un act normativ. legiuitorul consideră că el va funcţiona o durată mai mare sau mai mică de timp. în primul rînd. Regula generală în această privinţă este că o lege intră în vigoare Ia data publicării ei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova (art. Ele pot s ă se refere atît la activitatea întreprinderii în ansamblu (statutul întreprinderii.

data indicată în textul legii nu poate precede publicării legii.indirectă (cînd nu se precizează denumirea concretă a actului normativ ce se abrogă.cazul unor situaţii de pînă la apariţia legii. cînd în textul legii noi nu se vorbeşte de abrogarea unui act sau unor acte normative. abrogarea expresă poate fi: . La rîndul ei. dar abrogarea rezultă din simplu motiv 76 . art. trebuie să cunoască mai întîi prevederile ei. 22 al Constituţiei Republicii Moldova). dar nesoluţionate încă definitiv pînă la acea dată. în legătură cu aceasta nu poate fi trecută cu vederea următoarea prevedere constituţională extrem de importantă: "nepublicarea legii atrage inexistenţa acesteia". . încetarea acţiunii legii are loc în diferite forme: prin abrogare.directă (cînd se precizează formal în textul legii noi ca un anumit act normativ se abrogă). Aplicarea retroactivă a legii are loc în: . 76 al Constituţiei). Stabilirea unei date ulterioare de intrare în vigoare a legii este determinată de necesitatea pregătirii acţiunii noii legi. dar se prevede expres că actele normative sau dispoziţiile contrare se abrogă). Prin urmare. Abrogarea poate fi expresă.prevederile legii. prin îndeplinirea termenului pentru care legea a fost edictată şi prin căderea legii în desuetudine. De la această regulă sînt următoarele derogări: a) o lege intră în vigoare la o dată prevăzută în textul ei (art. b) o lege se aplică unor situaţii întîmplate anterior apariţiei ei. Abrogarea poate fi definită ca un procedeu tehnico-juridic prin care legea fără termen îşi încetează activitatea prin renunţarea la ea. . Momentul final. cînd momentul final al legii rezultă expres din dispoziţiile legale.cazul legilor interpretative. . Abrogarea poate fi şi tacită. în special cînd aplicarea ei necesită anumite măsuri organizatorice sau atrage-după sine schimbări fundamentale.cazul legii penale mai blînde (nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos.

La atingerea termenului respectiv acţiunea legii încetează fără a mai fi nevoie de procedura de abrogare. de schimbările din societate. Aspectul internaţional al aplicării legii răspunde la întrebarea dacă legea naţională se aplică pe teritoriul altor state şi dacă o lege străină poate fi aplicată în limitele teritoriului statului dat. deşi rar. şi cazuri în care o lege se adoptă pe un termen strict determinat. dar şi în spaţiu.). Autorităţile publice locale adoptă acte normative a căror sferă de aplicare este limitată de teritoriul respectiv (de exemplu. Aspectul intern al problemei caracterizează răsfrîngerea acţiunii legii în limitele teritoriale. adică pe un anumit teritoriu. prevederile Legii Republicii Moldova din decembrie 1994 cu privire la statutul juridic special al Găgăuz-Yeri se răsfrîng pe teritoriul respectiv). satului etc.că una şi aceeaşi situaţie este reglementată într-un mod absolut nou de noua lege. legea îşi încetează activitatea. Din cele spuse reiese că acţiunea legii n-are nici o justificare. II) Acţiunea actelor normative în spaţiu Actele normative au o acţiune bine determinată nu numai în timp. De exemplu. Parlamentul Republicii Moldova este în drept să adopte legi care să se răsfrîngă pe întregul ei teritoriu sau pe o parte din teritoriul statului (bunăoară. O altă formă de încetare a acţiunii legii este căderea ei în desuetudine. 77 . Se explică aceasta prin faptul că actul normativ este produsul activităţii statului şi al organelor sale care au o anumită competenţă teritorială. Principiul care domină în problema enunţată este următorul: legea se aplică pe teritoriul statului al cărui organ legislativ a adoptat-o. reieşind din competenţa teritorială a organului de stat respectiv. Să analizăm acţiunea în spaţiu a legii. ceea ce nu mai permite aplicarea legii vechi. în limitele municipiului. Fiind depăşită de timp. oraşului. de faptul că factorii care au condiţionat apariţia legii au încetat să mai existe. Acţiunea legii în spaţiu se analizează sub două aspecte: aspectul intern şi aspectul extern sau internaţional. În practică se pot întîlni. In acest caz este vorba de legea care a fost total depăşită de dezvoltarea relaţiilor sociale.

ci în calitate de deţinător al unei anumite funcţiuni. 78 . b) legi care se aplică numai persoanelor fizice. se aplică numai faţă de judecători sau faţă de pensionari etc. în parte. d) legi care se aplică numai anumitor categorii de subiecţi de drept (de exemplu. fără deosebire de rasă. c) legi care se aplică numai persoanelor juridice. dar nu în calitatea sa de persoană fizică.). Legea este destinată omului privit ca persoană fizică sau ca persoană juridică. a fost elucidată odată cu cercetarea acţiunii teritoriale a actelor normative. de clădirile reprezentanţelor diplomatice etc.De la acest principiu sînt admise următoarele abateri: a) legea nu se răsfrînge pe teritoriul statului respectiv asupra unor categorii de persoane străine şi a bunurilor acestora. Este cazul ce ţine de persoanele care beneficiază de imunitate diplomatică. este un spaţiu populat de oameni. e) legi care se aplică unei singure persoane. În final. III) Acţiunea actelor normative asupra persoanelor Problema dată. deoarece teritoriul nu este o categorie abstractă. pe teritoriul altui stat. dispoziţiile constituţionale referitoare la Preşedintele Republicii etc. indiferent de cine este această persoană (de exemplu.). remarcăm că la noi în republică legile şi alte acte normative se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor. b) legea unui stat urmăreşte pe cetăţenii statului respectiv chiar atunci cînd ei îşi au domiciliul sau reşedinţa în străinătate. Din acest punct de vedere distingem: a) legi cu vocaţie generală de aplicare atît faţă de persoanele fizice. naţionalitate sau sex. Acţiunea legii asupra persoanelor diferă de la o lege la alta. cît şi de persoanele juridice.

Înţelegerea. unde fiecare normă îşi are menirea sa. cunoaşterea sensului adecvat a normei se impune în mod imperativ. Acest lucru se face în cadrul interpretării normelor juridice. interramurale. Necesitatea interpretării este condiţionată de următorii factori. trebuie să fie respectate. ce scop a urmărit el. executate sau aplicate. La înţelegerea adecvată a sensului normei juridice ne ajută şi principiile dreptului (principiile generale.CAPITOLUL 7. persoana oficială trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei juridice şi să fie convins în veridicitatea variantei de comportare prescrise de legiuitor. Conceptul interpretării normelor juridice Normele juridice. INTERPRETAREA NORMELOR JURIDICE §1. lămurind înţelesul exact şi complet al dispoziţiilor normative. stilul folosit de legiuitor. Organul de aplicare. înţelese de către toţi subiecţii. În fine. În al treilea rînd. adeseori interpretarea normelor dreptului se impune şi de necesitatea de a înţelege terminologia. impersonal. O normă poate fi înţeleasă mai bine numai dacă va fi privită în contextul general al normelor sistemului juridic. pentru a-şi atinge scopul în vederea căruia au fost elaborate. ramurale). În al doilea rînd. Dar ea se aplică pentru anumite situaţii concrete. adică traduse în viaţă. oferă soluţiile juridice adecvate pentru diferitele situaţii cu care ne confruntăm. In primul rînd. mai ales în procesul de aplicare a normelor de drept. de drept. pentru a şti precis ce a avut în vedere legiuitorul. ci în cadrul unui sistem bine determinat. Pentru a putea fi însă realizate normele juridice trebuie să fie cunoscute. ramurii de drept. Interpretarea constituie o operaţie logico-raţională care. adoptînd norma juridică respectivă. tipic şi nu poate cuprinde toate situaţiile posibile care apar în viaţă. orice normă juridică activează nu izolat. Deseori este necesar a răspunde la întrebarea: în ce măsură cazul concret analizat este cuprins de norma juridică sau norma juridică respectivă se referă şi la cazul concret sau nu? Acesta se face pentru a da răspuns la justa valoare. în procesul de aplicare a dreptului pot fi cazuri de reglementări 79 . norma juridică are un caracter general.

această interpretare poartă denumirea de interpretare autentică. de exemplu. c) rezultatul la care se ajunge prin interpretare. interpretarea oficială a Constituţiei şi a legilor constituţionale ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale (prevederile 80 .contradictorii. confuze. în dependenţă de calitatea subiectului şi.. De regulă. neclare. istorică. 1. Pentru a ieşi din asemenea situaţii poate apare necesitatea ca legiuitorul să facă unele precizări. Acest lucru se explică prin faptul că criteriile acestei clasificări au rămas aceleaşi: calitatea autorului interpretării. Să analizăm. în dependenţă de aceasta interpretarea poate fi oficială (obligatorie) şi neoficială (neobligatorie). potrivit legii. organele care emit acte normative procedează uneori la interpretarea acestora prin acte interpretative. Conform Constituţiei. Interpretarea oficială are forţă juridică obligatorie. în dependenţă de aceasta interpretarea poate fi literală. extensivă şi restrictivă. legi organice. concretizări. de forţa ei juridică. interpretarea poate fi de două feluri: oficială şi neoficială. Amintim că Constituţia stabileşte trei categorii de legi: legi constituţionale. şi legi ordinare. cine dispune de dreptul de a interpreta în Republica Moldova legea. b) metoda folosită pentru interpretarea legii. Formele (felurile) interpretării Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participă diferite subiecte. Această clasificare este cunoscută încă în doctrina Romei Antice şi este pe larg răspîndită în doctrina juridică contemporană. Interpretarea oficială este interpretarea ce se înfăptuieşte de un organ de stat în exercitarea atribuţiilor ce-i revin. sistematică gramaticală etc. Atunci cînd organul de stat îşi interpretează propriul act normativ. în dependenţă de aceasta interpretarea poate fi logică. §2. Pentru a stabili formele (felurile) interpretării se folosesc mai multe criterii: a) puterea obligatorie sau lipsa acesteia. ca urmare a acestei calităţi. Actul de interpretare oficială se echivalează după forţa sa juridică cu actul normativ supus interpretării. Interpretarea cunoaşte mai multe forme.

Interpretarea oficială a legilor organice şi ordinare ţine de competenţa Parlamentului (prevederile literei c) ale articolului 66 al Constituţiei). 2. Fiind făcute de subiecţi ce nu sînt purtători ai unei părţi din puterea de stat. Interpretarea oficială poate fi atît generală cît şi cauzală. gramaticală. Curtea Constituţională. 135). Metoda logică este cea mai larg întîlnită între procedeele de interpretare a normei juridice. §3. interpretarea neoficială capătă o însemnătate foarte mare. Generală este interpretarea care îmbracă forma unor norme obligatorii cu caracter general. interpretarea poate fi logică. Metodele interpretării Prin metodă de interpretare înţelegem totalitatea procedeelor folosite pentru explicarea conţinutului prevederilor normelor juridice. În procesul de interpretare a textelor normelor juridice se aplică cele mai diverse metode. de către alţi cetăţeni etc.de la litera b) ale alineatului 1 al art. fiind unicul subiect cu dreptul de a interpreta legile constituţionale. În dependenţă de metoda folosită. Ea constă în folosirea unor procedee ale logicii formale generale. de către avocaţi. Metoda logică nu poate fi separată de celelalte metode sau procedee. Interpretarea cauzală este forma interpretării oficiale care se realizează cu prilejul soluţionării de către organele competente a unor cazuri concrete. în cazul în care soluţiile propuse conving organul cu drept de interpretare oficială de oportunitatea soluţiei enunţate. Deseori pentru a înţelege la justa valoare o normă juridică se apelează concomitent la două sau la mai multe metode. deoarece orice lămurire a sensului normei juridice se sprijină pe utilizarea judecăţii logice. poate să interpreteze oficial şi celelalte categorii de legi: organice şi ordinare. clarificarea care se face în aplicării lor la cazuri concrete. 81 . Interpretarea neoficială este interpretarea făcută de subiecţi ce nu dispun de dreptul de a interpreta oficial actul normativ. sistematică şi istorică. interpretarea neoficială nu are forţă juridică obligatorie. Dar. Interpretarea neoficială se face de către savanţi.

Metoda sistematică obligă să nu uităm că o normă de drept nu poate fi înţeleasă la justa ei valoare. ci este doar lămurit conţinutul normelor existente b) unde legea nu distinge nici interpretul n-o face este regula potrivit căreia în cazul unei formulări generale a textului normativ subiectul interpretării nu poate introduce distincţii. Procedeele de interpretare gramaticală impun să unificăm sensul unor termeni juridici şi să nu-i folosim în mai multe sensuri. prin determinarea locului acestei norme sau acestui text în sistemul ramurii de drept. în sistemul dreptului în ansamblu. dacă este ruptă din contextul celorlalte norme. de la legătura dintre ele. pornindu-se de la înţelesul cuvintelor folosite. Sarcina interpretului este de a găsi soluţia oportună de aplicare a legii în toate împrejurările Metoda gramaticală. Această metodă constă în stabilirea sensului exact al normei juridice cu ajutorul procedeelor de analiză morfologică şi sintactică a textului actului normativ. în cazul interpretării nu se generează. la folosirea termenului "persoană juridică" este necesar să ţinem cont de sensul juridic adecvat al acestui termen. este generală. regulile logice. în cazurile cînd conţinutul ei reiese din structura 82 . Aplicarea. nu apar noi norme juridice. Aşa. Metoda sistematică constă în explicarea sensului unei norme juridice. de asemenea. Atît timp cît o lege este în vigoare ea urmează să fie realizată practic. Utilitatea acestei metode este şi mai evidentă în cazurile normelor incomplete din punct de vedere redacţional. de la semnificaţia semnelor de punctuaţie etc. din legăturile indisolubile a tuturor normelor în sistemul de drept. de la construcţia frazei. de exemplu. sînt frecvent utilizate următoarele reguli: a) excepţia este de strictă interpretare trebuie de înţeles în sensul că excepţiile nu pot fi create prin interpretare. c) legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei. în sistemul principiilor fundamentale ale dreptului.Printre procedeele. a unui text normativ. precum şi în stabilirea legăturilor acestei norme sau acestui text cu alte dispoziţii normative. deosebiri. ci nu invers este regula potrivit căreia nu trebuie să fie căutate pricini pentru a nu aplica legea. Necesitatea aplicării acestei metode decurge din caracterul sistematic al normelor juridice.

Metoda istorică presupune examinarea împrejurărilor în care a fost elaborată norma juridică sau actul normativ respectiv. de asemenea. Tendinţa legiuitorului este de a adopta anume asemenea norme juridice. mai mic decît cel ce rezultă din simpla lui lectură. extensivă sau restrictivă. În cadrul interpretării istorice se poate recurge. acte normative. Interpretarea extensivă este acea formă a interpretării în cadrul căreia textului normei juridice i se atribuie un conţinut mai larg. Din punctul de vedere al rezultatelor interpretării normelor juridice. 83 . în cadrul căreia ne convingem de faptul că conţinutul normelor juridice coincide întru totul cu textul în care sînt formulate. mai sporit comparativ cu cel ce rezultă din simpla lectură a lui. clară. De aici multă că formularea textului legii este mai largă decît conţinutul ei real. Rezultatul interpretării normelor juridice Analiza procesului de interpretare a normelor juridice nu poate fi considerată completă. Organul de aplicare n-are decît sarcina s-o aplice. interpretarea poate fi: literală. în acest caz se spune că legea este limpede. textul normei juridice se extinde şi asupra unor cazuri care nu se încadrează perfect în "litera lui". conform textului. dacă nu se va lua în consideraţie rezultatul acestui proces. Ea presupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborării normei sau actului normativ. la analiza evoluţiei istorice a conceptului reglementării normative. la compararea reglementărilor actuale cu cele precedente.logică a normei. O informaţie respectivă asupra acestei probleme poate fi găsită în preambulul actului normativ. §4. Aceasta poate să se întîmple în cazurile cînd lipseşte o concordanţă între cazurile de aplicare practică şi cazurile ce au fost reflectate în textul actului normativ. Cu alte cuvinte. Interpretarea literală este acea formă a interpretării. expunerea de motive şi discuţiile ce s-au purtat pe marginea materialului normativ supus interpretării. Interpretarea restrictivă are loc în cazul cînd textului supus interpretării i se atribuie un conţinut mai restrîns.

religioase etc. Din momentul în care apare o normă juridică care o reglementează. Sute şi mii de ani ea a existat. Normele juridice prevăd anumite modele de comportament (vînzarecumpărare.). Atît timp cît o relaţie socială nu este reglementată de norme juridice ea nu poate fi o relaţie juridică. nu constituie un scop în sine. se cunoaşte în legătură cu ce acest raport a apărut. printre care locul primordial aparţine funcţiei de a reglementa conduita oamenilor. Aceste raporturi sau relaţii sociale capătă caracterul de raporturi sau relaţii juridice. prin aceea că. fie impuse de normele juridice. religioase etc. cum ar fi normelor politice. ce drepturi şi ce obligaţiuni au subiecţii raportului. Din momentul din care apar normele juridice ce reglementează relaţia socială concretă ea devine o relaţie juridică. etice. Această funcţie a dreptului se realizează. tradiţiile. raportul juridic apare ca o asemenea relaţie socială care este reglementată prin intermediul normelor juridice. împrumut. cînd se cunosc subiecţii raportului. cum ar fi: obiceiurile. care sînt rezultatul acţiunii unor norme sociale. o asemenea relaţie socială cum ar fi schimbul este cunoscută. modul lor de comportare în relaţiile sociale de o însemnătate majoră. oamenii sînt obligaţi să se comporte prescripţiilor normelor juridice. morale. cînd se concretizează în anumite raporturi sociale. Prin urmare. fie sociale. Dar conduita prescrisă de normă devine realitate numai atunci. Privite prin prisma normelor juridice. raporturile juridice apar ca o realizare a normelor. RAPORTUL JURIDIC §1. arendă etc. Conceptul raportului juridic Dreptul.CAPITOLUL 8. în principal. De exemplu. ca un sistem de norme indisolubil legate între ele. morala. Ele se numesc juridice. care vor fi consecinţele abaterii de la modelul prescris de norma juridică etc. ea devine juridică.. fiind reglementată de aşa norme sociale. în relaţiile reglementate pe cale juridică. El este creat în vederea realizării funcţiilor sale. spre deosebire de relaţiile politice. Oamenii intră în raporturi juridice pentru că urmăresc realizarea unor scopuri. încă din timpurile străvechi. deoarece sînt create şi rezultă din acţiunea dreptului. Ar fi absurd ca 84 . fie personale.

Prin caracterul voliţional al raportului juridic se înţelege. nici cu pămîntul pe care stă". în condiţiile unui regim cu adevărat democratic. pentru că nu poate avea asemenea relaţii nici cu arborii. fără nici un contact cu altă persoană. A presupune că oamenii ar intra întrun raport juridic fără nici un scop este o absurditate. în primul rînd. cu participarea oamenilor (fie între ei. necătînd la numărul enorm de raporturi juridice. Este imposibil a concretiza numărul de raporturi juridice la care participă un om pe parcursul vieţii sale. 2. Subliniind apariţia unui raport juridic doar între oameni. relaţiile de prietenie. poate fi voinţa poporului. toate aceste raporturi au anumite trăsături specifice ce le deosebesc de alte relaţii sociale. Raportul juridic este un raport social. nici cu cerul. Plecînd de la faptul că raportul juridic este o relaţie socială reglementată de norma 85 . renumitul jurist Mircea Djuvara scria: "Un Robinson ipotetic. sub forma adoptării unei norme juridice care s-o reglementeze. cu participarea lor. dimpotrivă.) care nu constituie obiect de reglementare juridică. Şi totuşi. Totul depinde de interesul social major. Relaţia socială devine raport juridic numai în măsura în care a fost obiectul de preocupare a legiuitorului. Dat fiind faptul că la baza raporturilor sociale reglementate de norme juridice stau diverse scopuri. tovărăşie etc. instituţii etc. întreprinderi. faptul că el este reglementat de norme juridice. norme care exprimă voinţa guvernanţilor. Trăsăturile fundamentale ale raporturilor juridice constau în următoarele: 1. complet izolat într-o insulă. să se mărească. Cu atît mai mult nu pot fi enumerate raporturile juridice ce iau naştere într-o societate. Sînt relaţii sociale (de exemplu.). nu poate avea relaţii juridice. de voinţa legiuitorului. Prin urmare. diverse pot fi şi raporturile juridice apărute. Raportul juridic este un raport voliţional. voinţă care. Cercul acestor relaţii poate să se micşoreze sau. nu orice relaţie socială este un raport juridic. fie între ei şi organele statului. voinţa legiuitorului. organizaţii. Caracterul social al raportului juridic se manifestă prin faptul că el se stabileşte întotdeauna între oameni. dacă orice raport juridic este o relaţie socială.cineva să facă ceva fără nici un fel de scop.

Aşa. Participanţii la raportul juridic dispun de anumite drepturi şi obligaţiuni. Norma juridică Norma juridică reprezintă premisa fundamentală de apariţie a raportului juridic. în dreptul privat roman sclavul era considerat un bun. Tot ea determină statutul juridic ăl subiectelor şi 86 . în asemenea cazuri se vorbeşte despre dublul caracter voliţional al raporturilor juridice: cel exprimat prin norma juridică şi cel exprimat de voinţa subiecţilor raportului juridic enunţat. Apărut la o anumită etapă de dezvoltare istorică. 4. Se consideră că la aceste premise se atribuie: norma juridică şi fapta juridică. odată cu apariţia statului şi dreptului. De exemplu. Prin urmare. care au aceeaşi natură ca ideea de obligaţie însăşi. Premisele raportului juridic Pentru apariţia raportului juridic sînt necesare anumite premise. Norma juridică stabileşte cine poate fi subiect al raportului juridic dat. 3. de exemplu. Caracterul voliţional al raportului juridic se manifestă şi prin voinţa subiecţilor ce participă la raportul juridic concret. schimbat etc. fiind valori necondiţionate. 1. dăruit. iar norma juridică înseamnă voinţa ridicată la rang de lege caracterul voliţional al acestui raport este evident. De aici rezultă că unul are o valoare mai mare decît altul. Epoca contemporană prevede egalitatea tuturor oamenilor în faţa legii. Într-un raport juridic îşi găsesc concretizare valorile esenţiale ale societăţii. Anume norma juridică este acea premisă care stabileşte problemele esenţiale.juridică. Raportul juridic este un raport valoric. Prin intermediul normelor juridice statul încurajează. el putea fi vîndut sau ucis. Raportul juridic este o categorie istorică. în toate raporturile juridice se stabileşte o valoare şi de aceea se poate spune că întregul drept nu este decît o cercetare de valori. promovează şi estimează aceste valori. raportul juridic poartă pecetea epocii istorice respective. §2. la raportul de împrumut împrumutatul trebuie să plătească împrumutătorului suma de bani respectivă. Stăpînul avea dreptul deplin asupra sclavului. Fără normă juridică nu putem vorbi de raport juridic. Situaţii asemănătoare pot fi observate şi în alte raporturi juridice. Un raport juridic nu poate apărea în afara normei juridice. Ele se realizează în valori tot mai înalte.

oamenilor etc. Norma juridică îşi găseşte prin raportul juridic principalul său mijloc de realizare. de exemplu. În viaţa de toate zilele ne confruntăm sau sîntem martori la cele mai diverse fapte. Fapte juridice se consideră numai acele împrejurări de care legiuitorul leagă apariţia. în legătură cu aceasta deseori raportul juridic este caracterizat ca o normă juridică în acţiune. faptele juridice se împart în două categorii: evenimente şi acţiuni. adică normele care impun abţinerea de la anumite acţiuni. modificarea sau stingerea raporturilor juridice. Pentru ca să apară un raport juridic. afară de existenţa normei juridice. raportul juridic de căsătorie presupune. Evenimentele juridice sînt acele împrejurări sau fapte naturale care se produc independent de voinţa omului. conţinute în ipoteza normei juridice. nu generează raporturi juridice normele prohibitive. nu-şi pune sarcina de reglementare a tuturor fenomenelor vieţii şi să lege de ele în mod neapărat apariţia unor efecte juridice. nu trebuie uitat faptul că nu toate normele juridice generează raporturi juridice. Faptele juridice pot fi clasificate în dependenţă de anumite criterii: I. De aceea nu orice acţiune are valoare de fapt juridic. adică naşterea. ca fapt juridic încheierea căsătoriei. Ele doar prevăd anumite situaţii ipotetice. Statul.consecinţele abaterii de la prevederile normelor juridice. Aşa. 2. normele juridice nu creează de la sine raporturi juridice. însă. mai este necesară prezenţa împrejurărilor de fapt. Aşa. dar de producerea cărora legea leagă producerea unor efecte juridice. de exemplu. Faptele juridice După cum s-a menţionat anterior. în prealabil. modificarea sau stingerea raporturilor juridice. în funcţie de caracterul voliţional (dacă se produc ca rezultat al voinţei omului sau independent de aceasta). Bineînţeles. Cele mai frecvente evenimente care au o semnificaţie juridică sînt: 87 . Menirea acestor norme este de altă natură: ele sînt chemate să interzică anumite acţiuni. acţiuni care ar putea aduce anumite prejudicii societăţii.

apariţia unor raporturi juridice noi — deschiderea moştenirii. insectelor. f) acţiunea animalelor. contravenţiile. Acţiunile juridice sînt faptele voluntare ale omului de producerea cărora legea leagă producerea de efecte juridice. modificarea sau stingerea de raporturi juridice. pot fi distinse acte juridice de drept civil. acte juridice bilaterale (de exemplu. de exemplu. Caracteristic acestor acţiuni este faptul că ele contravin voinţei de stat exprimate în normele juridice.). păsărilor. e) alte fenomene naturale (trăsnetul. delictele civile etc. abaterile disciplinare. incendii etc. ploaia etc. infracţiunile. Actele juridice se pot distinge după diferite criterii. Aşa. de exemplu. de exemplu. la dobîndirea dreptului de a alege sau de a fi ales etc. adică apariţia. În dependenţă de numărul părţilor participante la actul juridic. la dobîndirea capacităţii de exerciţiu.. Acţiunile ilicite sînt fapte omeneşti interzise de normele juridice (de exemplu. b) moartea (de ea legea leagă stingerea multor raporturi juridice (de muncă. dreptul la pensionarea pentru pierderea întreţinătorului etc. împrumutul etc.). II. testamentul). dobîndirea calităţii de subiect de drept). In urma săvîrşirii acţiunilor ilicite se nasc raporturi juridice în cadrul cărora se realizează aplicarea sancţiunilor prevăzute de legiuitor. sînt izvoare de drept. c) scurgerea timpului (conduce. la rîndul lor. Acţiunile licite sînt fapte omeneşti săvîrşite în strictă conformitate cu legea. vînzare-cumpărarea.). d) calamităţi naturale (cutremur de pămînt. acţiunile. Ele nu trebuie confundate cu actele juridice normative care.). Actele juridice sînt acţiuni juridice licite care se săvîrşesc cu scopul de a produce efecte juridice.a) naşterea (de ea legea leagă producerea multor efecte juridice printre care figurează. Spre deosebire de ultimele. de drept administrativ etc. reptilelor etc. de drept penal. Printre acţiunile licite un loc important revine actelor juridice. 88 . inundaţii. după cum ştim.). În dependenţă de raportul lor cu legile în vigoare. actele juridice sînt acte individuale. pot fi deosebite: acte juridice unilaterale (cum este de exemplu. pot fi licite sau ilicite. de căsătorie).

20 В. raportul juridic este format din trei elemente constitutive: 1) subiectele raportului juridic. de exemplu acelaşi Robinson Cruzo menţionat mai sus. în timp ce cetăţenii străini sau apatrizii pot participa în calitate de subiecte ale raporturilor nu întotdeauna. Subiectele raportului juridic în ştiinţa dreptului se admite principiul conform căruia numai oamenii au calitate de subiect de drept. Un individ care ar exista singur pe lume. §3. Nu se poate concepe un raport juridic decît numai între oameni. De exemplu. persoane fără cetăţenie (apatrizi). În baza recunoaşterii calităţii de subiect de drept. contractul de societate). întrucît atrag după sine unele consecinţe juridice. Pot fi diferenţiate şi anumite acţiuni care se săvîrşesc fără intenţia de a produce efecte juridice. Pentru apariţia unui raport juridic este nevoie de cel puţin doi oameni. cetăţeni ai unui stat străin. Москва. în sensul că există un drept şi o obligaţie a unuia faţă de celălalt. dar care. 2) conţinutul raportului juridic. Хропанюк. nu ar putea să aibă drepturi şi obligaţiuni faţă de nimeni.- acte juridice multilaterale (de exemplu. acceptate de către stat cu participarea persoanelor fizice. Structura (elementele) raportului juridic Privind din punctul de vedere al structurii sale. au valoarea unui fapt juridic. Cele mai multe raporturi juridice apar între persoane fizice: cetăţeni ai statului dat. cetăţenii unui stat pot fi subiecte ale diferitor raporturi juridice.20 Persoana fizică. De regulă.Н. fiind izolat pe o insulă. omul participă la raporturi juridice ca titular de drepturi şi obligaţii. с. 1997. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali)şi organizaţii (subiecţi colectivi). care în conformitate cu normele juridice sînt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective. 3) obiectul raportului juridic. Îndată ce sînt doi oameni se poate concepe relaţia juridică.309 89 . Теория государство и право. crearea unei opere literare sau ştiinţifice poale da naştere dreptului de autor. totuşi.

90 . începutul capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice este legat de atingerea unei anumite vîrste. Din momentul naşterii. poate fi proprietar al diferitor bunuri etc.capacitatea de exerciţiu. statul îi înmînează persoanei o multitudine de diferite drepturi: dreptul la viaţă. Dacă pentru dobîndirea capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este necesară şi suficientă doar existenţa (naşterea.capacitatea de folosinţă. Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a dobîndi şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii prin săvîrşirea actelor juridice. să beneficieze de alte drepturi consfinţite de Constituţie. în dependenţă de domeniul de reglementare juridică. capacitate constituţională. Aşa. Capacitatea de folosinţă este capacitatea persoanei de a avea anumite drepturi şi obligaţii. capacitate penală etc. Acest lucru poate fi făcut doar de către instanţa de judecată. pot fi diferenţiate următoarele categorii de capacitate juridică: capacitate civilă. Nimeni nu poate fi limitat în capacitatea de folosinţă sau capacitatea de exerciţiu. .Aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii denumirea de capacitate juridică. Această vîrstă este condiţionată de maturitatea în gîndire. adică la împlinirea vîrstei de optsprezece ani. capacitate administrativă. poate să se asocieze la diferite partide şi organizaţii socialpolitice. Pe parcursul vieţii persoana poate să-şi aleagă domiciliul. Capacitatea juridică este de mai multe feluri. capacitate de drept al muncii. Capacitatea juridică civilă este cunoscută sub două forme: . la integritatea fizică şi psihică. începutul capacităţii de folosinţă a persoanei fizice este marcat de naşterea persoanei. iar uneori chiar şi concepţia). de exemplu. pentru a putea face personal şi singur acte juridice este necesar ca persoana fizică să aibă capacitatea de a-şi aprecia la justa valoare acţiunile sale şi consecinţele lor. Dat fiind faptul că o asemenea capacitate este legată de o anumită practică de viaţă. Conform legislaţiei noastre civile capacitatea de exerciţiu începe de la data cînd persoana devine majoră. în cazurile expres prevăzute de către legiuitor. capacitate de drept al familiei. Participarea persoanelor fizice la raporturile juridice civile ridică problema capacităţii civile.

anume acestor drepturi şi obligaţii. Persoana juridică are capacitate de folosinţă şi de exerciţiu determinată de scopul pentru care a fost înfiinţată. organizaţiile de tineret. organizaţii obşteşti sau chiar statul. între cetăţeni. b) instituţiile şi alte organizaţii de stat care sînt finanţate din bugetul de stat. cît şi în raporturi juridice de drept internaţional.). uniunile de creaţie etc. c) organizaţiile de stat finanţate din alte izvoare şi care au un plan financiar independent şi un bilanţ independent. Sînt persoane juridice: a) întreprinderea şi alte organizaţii de stat. Aceste drepturi şi obligaţii sînt prevăzute de normele juridice. care funcţionează în baza autofinanţării. după cum am menţionat anterior. Aceste forme organizaţionale care participă la diverse raporturi juridice poartă denumirea de subiecte colective de drept. societăţi comerciale. Dar părţi ale unui raport juridic pot deveni şi anumite colective. d) organizaţiile non-guvernamentale (sindicatele. Această legătură a subiectelor se datorează. în care o parte este titular al dreptului.Încetarea capacităţii de folosinţă si capacităţii de exerciţiu a persoanei fizice are loc odată cu moartea acesteia.). nici capacitatea lor juridică nu coincide. începe de la data înregistrării. Conţinutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor subiectelor ce participă la raportul juridic. Subiectele raportului juridic sînt. Persoana juridică. regii autonome etc. e) alte subiecte colective de drept (unităţi cooperatiste. Statul participă în calitate de subiect de drept atît în raporturi juridice interne. companii. Capacitatea lor juridică. 91 . ai căror conducători se bucură de drepturile de ordonatori de credite. Conţinutul raportului juridic. în primul rînd. de regulă. în primul rînd. sau de la data aprobării statutului sau regulamentului subiectului colectiv de drept. fundaţiile. Dat fiind faptul că scopul nu este acelaşi la fiecare persoană juridică. indisolubil legate între ele. dispun de mijloace fixe şi circulante şi au un bilanţ independent. asociaţiile. Există unele raporturi juridice simple. organe de stat. Cele mai multe raporturi juridice se încheie între persoanele fizice şi.

deoarece debitorul dispune numai de drepturi. în baza contractului de împrumut "o parte (creditorul) transmite celeilalte părţi (debitorului) în proprietate (în administrare operativă) bani sau lucruri. De exemplu.iar cealaltă parte este titular al obligaţiei. Obligaţia juridică a subiectului nu este arbitrară. Obiect al raportului juridic pot fi: a) acţiunile pe care titularul dreptului subiectiv le îndeplineşte ori le poate pretinde şi pe care celălalt subiect este obligat a le săvîrşi sau a se abţine de la săvîrşirea lor. atunci în privinţa obiectului raportului juridic sînt înregistrate mai multe păreri. Obligaţia poate consta în a da. Prin urmare. Obligaţia subiectului este îndatorirea pe care acesta trebuie să o îndeplinească. sănătatea. Obiectul raportului juridic. onoarea. să se folosească de el. integritatea fizică şi psihică etc. c) să poată apela la calea statală pentru apărarea dreptului său. probleme. adică pentru fiecare subiect de drept. Obiectul raportului juridic reprezintă cel de-al treilea element constitutiv al raportului juridic. Aceste posibilităţi. iar creditorul se obligă să restituie debitorului aceeaşi sumă de bani sau aceeaşi cantitate de lucruri de acelaşi gen şi calitate". numele. de regulă. Dreptul subiectiv permite titularului: a) să ia o anumită atitudine faţă de dreptul său. Ea este o îndatorire ce corespunde dreptului subiectiv ui celeilalte părţi a raportului juridic. c) valori nemateriale (cinstea. b) lucrurile şi alte bunuri materiale. în timp ce creditorul dispune numai de obligaţii. determinate prin genul lor. prerogative poartă numele de drept subiectiv.). b) să pretindă o atitudine corespunzătoare din partea subiectului obligat. Dacă în privinţa subiectelor şi conţinutului raportului juridic nu apar. 92 . demnitatea. de a cere de la creditor suma respectivă. a face sau a nu face ceva. normele juridice stabilesc pentru fiecare participant la raporturile juridice. anumite posibilităţi individuale. Raportul juridic apărut în baza acestui contract este un raport juridic simplu. de exemplu. anumite prerogative.

artistică.). dat fiind faptul că norma juridică stabileşte drepturile şi obligaţiile subiecţilor. după cum am văzut anterior. ştiinţifică etc. deoarece comportarea se include. 93 .d) rezultatul creaţiei intelectuale (operă literară. în conţinutul raportului juridic. Se consideră că obiect al raportului juridic pot fi şi acţiunile (inacţiunile). O asemenea afirmaţie pare a fi neacceptabilă. adică comportarea subiectelor.

schimburi de mărfuri. p. În relaţiile de afaceri. de aceia scopul aplicării răspunderii în acest caz este de a obliga autorul faptei ilicite să repare prejudiciile cauzate partenerului său afaceri. şi al. a fost alcătuit un mecanism juridic în vederea apărării drepturilor şi intereselor subiecţilor participanţi la raporturile de dreptul afacerilor. răspunderea contravenţională. iar cel mai frecvent cu sensul de pedeapsă. una dintre instituţiile centrale ale dreptului. p. valori materiale. Răspunderea juridică în dreptul afacerilor reprezintă o formă a răspunderii care se aplică subiecţilor din dreptul afacerilor pentru încălcarea normelor de drept în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător . Răspunderea juridică în dreptul afacerilor întotdeauna intervine în baza 21 Cojocari Eugenia. Ediţia a II-a. Răspunderea juridică în dreptul afacerilor este considerată. pe bună dreptate. RĂSPUNDEREA JURIDICĂ ÎN DREPTUL AFACERILOR §1. răspunderea penală.CAPITOLUL 9. cît şi cel de răspundere. răspunderea disciplinară etc. 2007. iar în exprimarea de zi cu zi se foloseşte atît termenul de responsabilitate. legislativ şi comparativ de drept ). prin „răspundere‖ în sens juridic se înţelege consecinţa rezultată din neîndeplinirea unei obligaţii legale22. 94 . Chişinău: ULIM. O parte componentă a acestui mecanism o constituie normele cu privire la răspunderea aplicată pentru diferite încălcări comise în relaţiil e de afaceri. sub red.. clientelă etc. sume importante de bani. Raporturile din dreptul afacerilor au la bază relaţii de business. nimeni nu trebuie să sufere un prejudiciu rezultat din fapta altuia. Bucureşti-Chişinău: Litera Internaţional.30-31. Drept civil. 22 Noul dicţionar universal al limbii române. răspunderea civilă. Definiţie. 2002. Potrivit Dicţionarului explicativ. Oprea I. Răspunderea juridică civilă (studiu teoretic. Pentru realizarea acestei misiuni.1178. Noţiuni generale privind răspunderea juridică în dreptul afacerilor Răspunderea juridică în general este o noţiune foarte largă şi în dependenţă de diferite ramuri de drept deosebim: răspunderea constituţională.21 Noţiunea de „răspundere‖ se foloseşte cu sensuri diferite.

Atragerea la răspundere este de competenţa unor organe abilitate ale statului. partea care s-a adresat trebuie să prezinte cît mai multe dovezi scrise în favoarea sa .legii. şi anume: să deţină o patentă. dar nu era înregistrată conform legii în una din formele menţionate mai sus. trebuie să îndeplinească trei condiţii. Doar aşa există posibilităţi reale de a cîştiga procesul în judecată şi a-i fi întoarse valoarea daunelor suportate. procuratura. Pentru ca o persoană fizică să devină subiect al răspunderii juridice în dreptul afacerilor. În acest caz. Subiecţii răspunderii juridice în dreptul afacerilor Subiecţi ai răspunderii juridice în dreptul afacerilor pot fi persoanele fizice şi persoanele juridice ce desfăşoară activitate de întreprinzător. atunci cînd unul dintre subiecţi constată că a fost prejudiciat. Practica din ultimii ani ne arată tot mai clar că răspunderea juridică este „cheia succesului‖ în relaţiile de afaceri. să fie aptă din punct de vederea medical şi să acţioneze în mod liber. 2010. Chişinău. să fie înregistrată ca întreprinzător individual ori să aibă înregistrată o gospodărie ţărănească. organele de stat nu cunosc detaliile partenerilor din comerţ. nimeni nu poate să-şi facă dreptate singur23. 23 Mîrzac (Mititelu) Didina. fiindcă oricine încalcă cu vinovăţie regulile de afaceri (legea. Este şi firesc. pentru a i se face dreptate.213. poliţia etc. este necesar să facă o adresare imediată organelor de poliţie sau o cerere de chemare în judecată. Încălcarea pentru care persoana este atrasă la răspundere trebuie să provină dintr-o relaţie de afaceri. agenţia de protecţie a consumatorilor. deoarece cu răspunderea finalizează orice problemă juridică. inspectoratul fiscal. p. Dacă se constată că persoana fizică a desfăşurat anumite relaţii de afaceri. §2. 95 . persoana fizică trebuie să fie înregistrată conform legii. regulamentele. astfel încît. Teză de doctor în drept. şi anume: să fie înregistrată conform legii ca subiect al activităţii de întreprinzător. Principiile răspunderii juridice. cum sînt instanţele judecătoreşti. contractele) trebuie să răspundă în conformitate cu legea pentru acţiunile sale. a) Persoana fizică. De multe ori însă. În instanţa de judecată.

Cel mai frecvent. În ambele situaţii. A fi apt din punct de vedere medical implică în primul rînd discernămîntul. Persoana juridică răspunde pentru faptele ilicite comise de persoanele fizice care o conduc . în legătură cu neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor de către aceştia din urmă. autovehicule şi alte valori. În calitate de sancţiune se aplică amenda sau chiar retragerea licenţei de activitate. persoana fizică trebuie să fie aptă din punct de vederea medical de a fi chemată să de-a socoteală. adică de la persoană se cere să fie sănătoasă din punct de vedere mintal şi psihic. avem o răspundere contravenţională şi apare ca rezultat al neachitării la timp a taxelor şi impozitelor faţă de stat. persoanele juridice răspund pentru încălcarea prevederilor stabilite de Codul fiscal şi Codul contravenţional. Unele forme ale răspunderii.Condiţiile angajării răspunderii juridice în dreptul afacerilor Răspunderea juridică în dreptul afacerilor survine numai atunci cînd sînt întrunite anumite condiţii. evaziuni fiscale. Suplimentar la aceasta. adică să răspundă în faţa organului de judecată pentru faptele ilicite săvîrşite de ea. a face ceva neobligat de nimeni.atunci sancţiunea în privinţa ei va fi şi mai aspră. juristul etc. Libertatea de a acţiona. nu se aplică persoanelor juridice. înseamnă a acţiona în cunoştinţă de cauză. la care se atribuie: a) fapta ilicită. falsuri în documente etc. b) Persoana juridică reprezintă o organizaţie înregistrată în conformitate cu legea şi răspunde pentru acţiunile sale cu bunurile pe care le deţine în patrimoniu: bani. contabilul-şef. ultima sancţiune fiind cea mai periculoasă pentru persoanele juridice. cum sînt cea penală şi disciplinară. c) vinovăţia. case. Faptele ilicite comise de persoanele cu funcţie de răspundere din cadrul persoanei juridice sînt considerate fapte ale însăşi persoanei juridice. b) prejudiciul.directorul.. d) legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat. Fapta pentru care se stabileşte răspunderea juridică să nu fi fost realizată prin constrîngerea fizică sau morală venită din partea altcuiva. Ajungem la concluzia că nu pot fi atrase la răspundere persoanele care sînt bolnave psihic. §3. 96 .

fie una penală. desfăşurarea unei activităţi fără a avea licenţă. Exemple de fapte ilicite: .o agenţie de turism formează grupe de turişti şi îi deplasează peste hotarele ţării.presupune nesăvîrşirea unei acţiuni care ar fi trebuit săvîrşită. . contrare prevederilor legii.o întreprindere produce mărfuri de uz casnic şi le comercializează pe piaţă folosind denumirea a unei alte întreprinderi pentru a cîştiga astfel clientela. folosirea de către o companie de transport a unor autobuze vechi ce nu corespund parametrilor tehnici. De exemplu. Inacţiunea poate fi considerată ca fapt ilicit numai dacă persoana era obligat să acţioneze. atrage fie o răspundere contravenţională. dar ea nu a acţionat.în magazin sînt vîndute produse alimentare cu termen de valabilitate expirat. dar fără a deţine licenţă pentru acest gen de activitate etc. Nu toate faptele ilicite provoacă un prejudiciu. dar prezintă pericol 97 . Există pericolul că în orice moment ar putea cauza un accident rutier în care vor suferi persoane nevinovate.o persoană juridică ascunde veniturile pentru a nu plăti impozite faţă de stat etc. Fapta ilicită constă într-o acţiune sau inacţiune.privaţiunea de libertate (închisoarea)). Acţiunea . Inacţiunea . în dreptul afacerilor faptele ilicite îmbracă următoarele forme: a) infracţiuni (reprezintă cele mai grave încălcări ale legii pentru care se aplică pedeapsa maximă . medicii unui spital au refuzat să săvîrşească o intervenţie chirurgicală urgentă fiindcă bolnavul nu avea bani. .. De pildă. prin care se încalcă normele juridice.a) Fapta ilicită este o primă condiţie necesară pentru angajarea răspunderii juridice. iar în scurt timp bolnavul a decedat. În dependenţă de gradul de pericol social şi de pedepsele care se aplică. Deşi o asemenea faptă nu a provocat încă un prejudiciu. b) contravenţii (sînt mai puţin grave decît infracţiunile. Ca exemple pot servi: refuzul de a plăti taxe şi impozite faţă de stat. toate însă au drept rezultat încălcarea unor norme juridice. .presupune săvîrşirea de către o persoană a unei acţiuni concrete. v înzarea unor produse alterate etc. totuşi pune în pericol viaţa şi sănătatea pasagerilor.

retragerea unor medalii şi distincţii celor care le deţin etc. Cunoscînd care este prejudiciul.în Codul penal al Republicii Moldova. şi anume: infracţiunile . Chişinău: CEP USM. putem afla cît de periculoasă a fost fapta ilicită. unele au un grad de pericol mai mare. iar faptele ilicite civile . p.în contractele încheiate dintre părţi reieşind din prevederile Codului civil al Republicii Moldova. lipsirea de dreptul de a ocupa o anumită funcţie. „daună‖ sau „despăgubire‖. întîrzieri. iar cel care săvîrşeşte o crimă este numit criminal.28. distrugerea sau deteriorarea unor bunuri etc. Formele răspunderii juridice. 2011. b) Prejudiciul constă din urmările dăunătoare pe care fapta ilicită le cauzează societăţii sau unui anumit individ. f) daune morale etc. Ce-i drept. Toate aceste fapte ilicite prezintă un pericol social.în Codul contravenţional al Republicii Moldova. În literatura de specialitate noţiunea de prejudiciu se expune prin mai mulţi termeni: „pagubă‖.). De exemplu. 98 . e) pagube apărute din neexecutarea obligaţiilor contractuale. Note de curs. 24 Cojocari Eugenia.social. refuzul de a se supune ordinelor date de către şef.).în Codul muncii al Republicii Moldova. altele mai redus. abaterile disciplinare împreună cu prejudiciile provocate de către muncitori la întreprinderi . Fiecare din sancţiunile sus-menţionate sînt stabilite în cîte o lege. Legea în care sînt prevăzute infracţiunile (crimele) poartă denumirea de Codul penal al Republicii Moldova. Dintre toate. Poliţia şi procuratura sînt organele statului abilitate cu funcţia de a descoperi infracţiunile. Infracţiunea se mai numeşte crimă. în calitate de sancţiune se aplică amenda. c) abateri disciplinare (de exemplu. comportamentul brutal faţă colegii de lucru etc. vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei. contravenţiile . d) pagube provocate de muncitori în procesul de lucru. toate aceste cuvinte fiind sinonime24. adică este cea mai periculoasă pentru cei din jur. infracţiunea prezintă cel mai înalt grad de pericol social. din delicte. întîrzierea muncitorului la serviciu.

numele. fie în formă de pierdere sau deteriorare a bunurilor (prejudiciul efectiv) sau în formă de beneficiu neobţinut prin încălcarea dreptului (venitul ratat) (art.(2)). În domeniul protecţiei consumatorului. consumatorul cere şi repararea prejudiciului moral.venitul ratat din lipsirea ei de capacitatea de muncă. Acest lucru a făcut imposibilă activitatea ei profesională pe viitor. 2006. şi ce este mai important: . actriţa a fost nevoită să dea în judecată firma producătoare a cremei. p. în Codul civil al R. adică de faptul că nu va mai avea posibilitatea să fie actriţă în spectacole şi în filme. Mihai Poalelungi. Manualul judecătorului la examinarea pricinilor civile. 2006. onoarea. 27 Bloşenco Andrei. La stabilirea prejudiciului moral. practica judecătorească demonstrează că aproape de fiecare dată. fiindcă din punct de vedere estetic nu mai corespundea cerinţelor. este necesar ca între fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate. inviolabilitatea vieţii personale. c) Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu. Pentru ca o persoană să poată fi atrasă la răspundere. folosind crema cumpărată de la o firmă cu renume. sănătatea. Prejudiciul material şi cel moral sînt strîns legate între ele. Poalelungi Mihai. În aşa mod ne apare o legătură dintre cauză şi efect: cauza este fenomenul 25 De exemplu. p. 99 . Venitul ratat poate fi înţeles după următorul exemplu: o actriţă. de exemplu. pe lîngă cerinţa de reparare a prejudiciului material. Se întîlnesc prejudicii materiale şi morale. Chişinău: Cartier. psihic. În aşa mod. social. pentru a nu greşi. Prejudiciul material este cel care are un conţinut economic şi în toate cazurile poate fi evaluat în bani. pe cînd prejudiciul moral reprezintă totalitatea suferinţelor psihice şi/sau fizice ce atentează la valorile nepatrimoniale ale persoanei.1094. trebuie să se aprecieze ce a pierdut persoana vătămată pe plan fizic. prejudicii cauzate persoanei umane şi cele cauzate bunurilor sale.Moldova prejudiciul este definit sub formă de cheltuieli pe care o persoană lezată în drepturi le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. secretul personal şi de familie şi altele26. în scurt timp a avut de suportat arsuri ale feţei. 26 Avornic Gheorghe.Prejudiciul cunoaşte mai multe clasificări25. coord. demnitatea. O altă categorie de prejudiciu este venitul ratat. cum sînt: viaţa. Stabilirea acestei legături este dificilă şi necesită o analiză minuţioasă. reputaţia profesională. adică să se stabilească că anume această faptă a provocat prejudiciul. Chişinău: ARC.734.14 alin. profesional şi familial atît la moment. cerînd cheltuielile medicale. cît şi pe viitor 27. Volumul II (coordonator Mihai Buruiană).

iar în al doilea caz. Împrejurările care înlătură răspunderea juridică sînt strict prevăzute de lege. a admis în mod uşuratic ca fapta ilicită să aibă loc.. 28 Cojocari Eugenia. La rîndul ei. documente. el trebuie să demonstreze cu precizie că anume faptă ilicită pe care o invocă. automobilul a produs un accident din cauza frînei. respectiv. cineva a cumpărat un automobil nou. Ori de cîte ori cineva solicită să-i fie reparat un prejudiciu. şi trebuie aduse în instanţa de judecată. dar a crezut că le-ar preveni. Pe cînd neglijenţa are loc atunci cînd persoana care a comis fapta nu a prevăzut posibilitatea survenirii unor urmări ilicite. verbale. care la prima vedere nu au putut fi depistate. înscrisuri etc. Formele răspunderii juridice. şi nu alta. De multe ori legătura cauzală este greu de stabilit.28 De exemplu. Pentru început. persoana a voit să săvîrşească fapta ilicită. Note de curs. medicale. intenţia poate fi: directă şi indirectă. Încălcarea legii se consideră făcută cu intenţie dacă persoana a prevăzut din timp consecinţele ilicite ale faptei sale şi a dorit ca acest lucru să se întîmple. În primul caz. pe care nu le -a dorit. a stat la baza apariţiei prejudiciului. dar cu defecte ale frînei. Legătura de cauzalitate urmează a fi demonstrată prin probe de către persoana care pretinde că i-au fost încălcate anumite drepturi. Vinovăţia se exprimă sub forma intenţiei şi culpei. Chişinău: CEP USM. Imprudenţa presupune că persoana ce a comis fapta a prevăzut posibilitatea survenirii unor urmări ilicite. 100 . legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (comiterea accidentului) şi prejudiciul (automobilul distrus). La un moment dat. de aceea se implică expertize judiciare. nici nu le-a acceptat.care generează efectul. pentru a vedea cauza accidentului şi. Mijloacele de probă pot fi diferite – scrise. d) Vinovăţia constă în atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta ilicită pe care a săvîrşit-o şi faţă de urmările ei. este greu de stabilit cauza accidentului. Culpa poate fi săvîrşită din imprudenţă sau din neglijenţă. video. De aceia se dispune efectuarea unei expertize. O formă mai puţin gravă de vinovăţie este culpa. martori etc.28. p. audio. 2011. deşi putea sau trebuia să le prevadă.

inspectoratul fiscal etc. Volumul II. Principiile răspunderii juridice. Principiul obligativităţii tragerii la răspundere. Chişinău. procurorii. p.De regulă. şi anume: 1. Principiul prezumţiei nevinovăţiei. inspectorii etc. 2. se consideră că persoana este nevinovată. Avornic Gheorghe. În asemenea situaţii nici o persoană nu va fi atrasă la răspundere din motiv că nimeni nu a fost vinovat de producerea pagubelor. Principiile răspunderii juridice în dreptul afacerilor Principiile răspunderii sînt nişte idei generale. Acest principiu îşi are o aplicare largă în dreptul penal.96. Conform acestui principiu. dar şi alte întîmplări neprevăzute precum: constrîngerea fizică. acestea sînt situaţiile de forţă majoră (ploi torenţiale. p. Răspunderea juridică în dreptul afacerilor cuprinde un şir de principii importante. Totodată. Acest principiu mai este numit principiul legalităţii răspunderii juridice. să fie stabilite persoanele care au comis -o. este unul general şi se aplică în toate ramurile dreptului. 2010. iresponsabilitatea făptuitorului etc. Principiul angajării răspunderii juridice doar în temeiul legii. Pînă atunci însă. poliţia.285.). 101 . răspunderea juridică are loc numai în baza legii. Prin legalitatea răspunderii juridice înţelegem că persoana poate fi trasă la răspundere juridică în conformitate cu legea şi numai dacă este vinovată. Editura Cartier. procuratura. cum sînt: judecătorii. §4. Aşadar. 4. ţinîndu-se cont de toate împrejurările care au importanţă la stabilirea corectă a răspunderii juridice30. constrîngerea morală. cutremure de pămînt. 3. Teză de doctor în drept. cazul fortuit. poliţiştii. furtuni puternice etc. Tratat de Teoria Generală a Statului şi Dreptului. 2010. Răspunderea juridică trebuie să fie strict legată de 29 30 Mîrzac (Mititelu) Didina. Vinovăţia o stabileşte instanţa de judecată. Aplicarea pedepsei ţine de competenţa strictă a statului şi a reprezentanţilor lui oficiali. Chişinău. organele statului (instanţele judecătoreşti. persoana poate fi trasă la răspundere numai dacă i s-a dovedit cu adevărat vinovăţia. organele vamale. Principiul răspunderii personale înseamnă că orice persoană răspunde pentru fapta sa proprie. Orice faptă ilicită trebuie să fie depistată. postulate călăuzitoare29.) trebuie să fie fondate şi să funcţioneze în mod legal.

persoana care a produs fapta ilicită. Este adevărat că există situaţii în care răspunderea poate fi atrasă şi pentru fapta altuia ori împreună cu altul, dar, în general, răspunderea se stabileşte numai pentru fapta săvîrşită de autor şi în limitele faptei sale, luîndu -se în consideraţie toate împrejurările. 5. Principiul - „pentru fiecare încălcare a normei de drept, se aplică o singură răspundere”. Acest principiu trebuie înţeles că autorul faptei ilicite nu poate fi pedepsit decît o singura dată pentru aceeaşi faptă. În general, acest principiu urmăreşte excluderea aplicării faţă de aceeaşi persoană şi pentru aceeaşi faptă a două sau mai multe pedepse care prin natura lor sînt identice; o singură încălcare a normei de drept trebuie să atragă după sine o singură pedeapsă. 6. Principiul aplicării corecte a sancţiunii. Orice persoană poate fi sancţionată numai atunci cînd este vinovată. Nimeni nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta altuia. Problema dacă persoana este sau nu vinovată, se clarificată de către instanţa de judecată. §5. Formele răspunderii juridice şi aplicarea în dreptul afacerilor După cum s-a menţionat, răspunderea juridică din dreptul afacerilor cuprinde o sferă largă, în care se includ mai multe ramuri de drept: - dreptul civil, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul contravenţional etc. Astfel, în funcţie de domeniul din care face parte încălcarea, există mai multe feluri (forme) de răspundere aplicabile în dreptul afacerilor: - răspunderea civilă; - răspunderea penală; - răspunderea contravenţională; - răspunderea materială şi disciplinară. 5.1. Răspunderea civilă în dreptul afacerilor Răspunderea civilă constă din obligaţia pe care o are cineva de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat unei altei persoane. Răspunderea civilă poate fi angajată ca urmare a nerespectării de către cineva a normelor din Codul civil.
102

Scopul atragerii la răspundere civilă constă, de regulă, în repararea prejudiciilor cauzate. Răspunderea civilă este componenta cea mai importantă din cadrul răspunderii juridice din dreptul afacerilor. Reieşind din faptul că majoritatea normelor din dreptul afacerilor sînt fundamentate pe relaţiile de drept civil, se înţelege că ori de cîte ori în dreptul afacerilor sînt încălcate normele Codului civil, persoana vinovată va fi atrasă la răspundere civilă. Răspunderea civilă poate fi contractuală şi delictuală. Principala deosebire între ele se face după izvorul apariţiei obligaţiei de a răspunde, şi anume: răspunderea contractuală apare din contract, pe cînd răspunderea delictuală apare din lege. În cazul răspunderii delictuale contract nu există, iar obligaţia încălcată este o obligaţie legală, cu caracter general, care revine tuturor - de a nu leza drepturile altora prin fapte ilicite31. O altă deosebire ţine de caracterul normelor. Astfel, normele juridice ce reglementează răspunderea contractuală sînt dispozitive (permisive), iar normele ce reglementează răspunderea delictuală sînt imperative. Persoana juridică este obligată să repare dauna cauzată din culpa lucrătorilor ei în timpul îndeplinirii îndatoririlor lor de muncă (de serviciu). Astfel, orice întreprindere trebuie să repare pagubele provocate prin acţiunile săvîrşite de către organele de conducere, reprezentanţii, lucrătorii ei32. De exemplu, policlinicile, spitalele şi alte instituţii medicale răspund pentru tratamentul necorespunzător oferit pacienţilor de către personalul medical. 5.2. Răspunderea penală în dreptul afacerilor Răspunderea penală survine ca urmare a nerespectării legii penale. Încălcările prevederilor din Codul penal se numesc infracţiuni: „răspunderii penale este supusă numai persoana vinovată de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de lege penală‖ (art.51). Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social şi este săvîrşită cu
31

Chibac Gheorghe, Băieşu Aurel, Rotari Alexandru, Efrim Oleg. Drept civil. Contracte speciale. Volumul III. Chişinău: Cartier, 2005, p.546. 32 Cojocari Eugenia. Formele răspunderii juridice. Note de curs. Chişinău: CEP USM, 2011, p.156.

103

vinovăţie. După nivelul de pericol social al faptelor comise, se stabileşte şi gravitatea pedepsei, cea mai gravă pedeapsă fiind privaţiunea de libertate, adică închisoarea. Alte forme de sancţionare în cazul săvîrşirii unor infracţiuni sînt: amenda penală, interzicerea de a ocupa o anumită funcţie, confiscarea averii etc. Cel mai frecvent, în cadrul relaţiile de dreptul afacerilor răspunderea penală este aplicată persoanelor juridice (întreprinderilor). Atragerea la răspundere penale a persoanelor juridice a devenit necesară ca urmare a dezvoltării industriei şi comerţului, domenii în care persoana juridică este implicată de multe ori în diferite activităţi dubioase, cum ar fi spălarea banilor, fraude şi evaziuni fiscale33. Ca exemplu de infracţiuni săvîrşite în domeniul dreptului afacerilor putem aduce „Infracţiunile economice‖ din Codul penal (Capitolul X), şi anume: fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi, a cardurilor false ori a altor carnete de plată false (art.236-237), dobîndirea creditului prin înşelăciune (art.238), spălarea banilor (art.243), evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (art.244), (art.244), provocarea intenţionată a insolvabilităţii unei întreprinderi (art.252), înşelarea clienţilor (art.255), executarea necalitativă a construcţiilor (art.257), precum şi alte infracţiuni. În toate aceste infracţiuni pedeapsa este stabilită sub formă de închisoare de la 1 an pînă la 8 ani sau sub formă de amendă penală în mărime de pînă la 10 mii unităţi convenţionale. O unitate convenţională constituie 20 de lei. 5.3. Răspunderea contravenţională în dreptul afacerilor Răspunderea contravenţională apare în urma încălcării normelor din Codul contravenţional. Fapta săvîrşită cu vinovăţie, dar cu un pericol social mai redus în comparaţie cu infracţiunea se numeşte contravenţie. În cazul contravenţiilor, răspunderea este stabilită de organul de poliţie, organele de control (inspectoratul fiscal, inspectoratul ecologic, serviciul vamal, serviciul veterinar etc.) sau de instanţa de judecată, care pot aplica sancţiuni cum sînt: avertismentul; amenda; privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie; confiscarea unor
33

Cojocari Eugenia. Formele răspunderii juridice. Note de curs. Chişinău: CEP USM, 2011, p.289.

104

bunuri; munca neremunerată în folosul comunităţii; arestul contravenţional. Subiecţi ai răspunderii contravenţionale pot fi persoanele fizică şi persoanele juridice. Pentru săvîrşirea unei contravenţii, legea interzice de a fi aplicate două sancţiuni în acelaşi timp. De exemplu, nu se permite ca pentru aceiaşi încălcare a legii persoana să fie sancţionată şi cu avertisment, şi amendă. Contravenţiile săvîrşite în sfera dreptului afacerilor pot fi găsite în Capitolul XV din Codul contravenţional, denumit „Contravenţii ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală şi valorile mobiliare‖, dar şi în alte articole ale codului. Printre încălcările sancţionate de Codul contravenţional fac parte: desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art.263), încălcarea regulilor de comerţ (art.273), falsificarea şi contrafacere produselor (art.283), încălcarea regulilor vamale (art.287), precum şi alte contravenţii. Pedepsele aplicate pentru încălcarea normelor Codului contravenţionale se reduc la amenzi, mărimea cărora variază între 5 şi 500 unităţi convenţionale. 5.4. Răspunderea materială şi disciplinară în dreptul afacerilor Răspunderea materială se întîlneşte în dreptul muncii, atunci cînd sînt aduse pagube materiale unei întreprinderi de către salariaţi. Dacă pagubele au fost produse din vina salariatului, el va fi atras la răspundere materială, fiind obligat să restituie întreprinderii costul pagubelor provocate. Răspunderea materială a salariatului se va face după regulile stabilite de Codul muncii al Republicii Moldova. Răspunderea disciplinară se angajează ori de cîte ori are loc încălcarea îndatoririlor profesionale de către persoanele care lucrează la o întreprindere în calitate de muncitori (salariaţi)34. Asemenea fapte se numesc abateri şi se sancţionează cu mustrare, avertisment, reduceri de salarii, retrogradări, suspendări din funcţie, transfer disciplinar, destituirea din funcţie. Pentru antrenarea răspunderii disciplinare nu este necesară producerea unui prejudiciu material, ci este suficientă o abatere care să constea din încălcarea cu vinovăţie a obligaţiilor de muncă (de exemplu, întîrzierea la serviciu, greşeli în
34

Se numeşte salariat persoana care lucrează în baza unui contract individual de muncă, pe care l -a semnat înainte de începerea lucrului.

105

procesul de lucru) sau a regulilor de comportare (consumul de alcool, cuvinte urîte şi necenzurate etc.).

106

CAPITOLUL 10. ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR. DREPTUL DE A DESFĂŞURA ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR § 1. Definirea activităţii de întreprinzător Noţiune. Activitatea de întreprinzător (afacerile) reprezintă un mijloc legal de acumulare a bogăţiilor, de asigurare a existenţei materiale şi spirituale. Această activitate apare o dată cu formarea relaţiilor de piaţă, adică cu apariţia produselor destinate schimbului de mărfuri35. Prin activitate de întreprinzător, în sens larg, se înţelege orice activitatea aducătoare de profit practicată de persoane fizice sau juridice, iar în sens restrîns, se înţelege activitatea de vînzare-cumpărare cu amănuntul a mărfurilor, de fabricare şi comercializare a produselor alimentare, de organi zare a consumului lor, de prestare a serviciilor suplimentare la cumpărarea mărfurilor etc. Se menţionează şi faptul că activitatea de întreprinzător poate fi privită ca o activitate profesională. Este important să cunoaştem că atît în vorbirea curentă, cît şi în lege se întîlnesc un şir de expresii ce denumesc activitatea de întreprinzător, ele avînd acelaşi înţeles: „activitate de antreprenoriat‖, „activitate comercială‖, „activitate economică‖, „afacere‖, „business‖. În ce ne priveşte, vom utiliza expres ia activitate de întreprinzător, ea fiind în corespundere cu legislaţia în vigoare, dar şi cuvîntul afacere, luînd în considerare că disciplina noastră se numeşte Dreptul afacerilor36. În legislaţie, noţiunea activităţii de întreprinzător este prevăzută în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845/1992, care menţionează că „antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri. Munca efectuată conform contractului (acordului) de

35 36

Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor. Volumul I. F.E.-P. „Tipografia Centrală‖, Chişinău, 2004, p.43. Prezintă interes faptul că la Facultatea de Drept a USM există catedra Drept al Antreprenoriatului. La această catedră se atribuie toate disciplinele ce ţin de activitatea de întreprinzător (antreprenoriat): dreptul afacerilor, dreptul antreprenoriatului, dreptul economic, dreptul fiscal, dreptul societăţilor comerciale, dreptul transporturilor, dreptul turismului etc.

107

muncă încheiat nu este considerată antreprenoriat‖ (art.1)37. Legislaţia fiscală defineşte puţin altfel noţiunea respectivă, evident, urmărind scopuri exclusiv de fiscalitate, activitatea de întreprinzător fiind considerată orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit (art.5 pct.16 Cod fiscal). §2. Elementele caracteristice activităţii de întreprinzător Din definiţia sus-menţionat se desprind o serie de elemente specifice activităţii de întreprinzător, şi anume: a) este o activitate independentă; b) din proprie iniţiativă; c) se desfăşoară sub denumire proprie; d) pe riscul şi sub răspunderea celui care o desfăşoară; e) prin intermediul ei se asigură o sursă permanentă de venituri. a) Activitatea de întreprinzător este considerată o activitate independentă. Ea acordă întreprinzătorului libertate, el activează din voinţa liberă şi în interesul său propriu. Vorbind despre independenţă în activitatea de întreprinzător, noţiunea trebuie înţeleasă corect. Or, libertatea are anumite limite, ea nu este una totală. Întreprinzătorul nu poate face orice doreşti, fiindcă în economia de piaţă libertatea absolută a producătorului nu există. Prin lege se impun anumite cerinţe: să ţină cont de concurenţa pe piaţă, să fie înregistrat, să deţină licenţă pentru genul de activitate pe care îl desfăşoară, să dispună de autorizaţii, certificate, să plătească taxe şi impozite statului etc. Mai simplu, prin independenţă se înţelege faptul că nimeni nu -i poate dicta întreprinzătorului cît să producă, cum să o facă şi unde să-şi comercializeze mărfurile. El va şti cît să producă reieşind din cererea şi oferta existentă pe piaţă la produsele şi serviciile date. b) Întreprinzătorul îşi desfăşoară activitatea din proprie iniţiativă. Nimeni

37

În continuare, vom folosi expresia „activitate de întreprinzător‖ în loc de „activitate de antreprenoriat‖. Aceasta, deoarece în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845/1992 se foloseşte cuvântul „antreprenoriat‖, pe când în celelal te legi, cuvântul „întreprinzător‖. Ultima denumire o considerăm a fi mai reuşită.

108

Dreptul afacerilor. La fel. Dacă calculele întreprinderii sînt greşite. ţinut de Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova. c) Oricine doreşte să înceapă o afacere. 109 . îşi alege de sine stătător genul de activitate. a achita taxele şi impozitele faţă de stat. În caz contrar. Scopul celui care desfăşoară un business este de acumula cîştiguri stabile. 1997. afacerea începută de el va fi considerată ilegală. Chişinău. mai trebuie să se înregistreze sub una din formele de organizare juridică prevăzută de lege. unde să-şi comercializeze producţia.I. Întreprinzătorul Individual „Ion Vasilaşcu‖. F. pentru a-şi acoperi cheltuielile. Dreptul afacerilor. cu cine să încheie contracte. la data înregistrării apare un nou subiect de drept. „Tipografia Centrală‖. 40 Roşca Nicolae. 2004. p. de a avea un 38 39 Roşca Nicolae. a plăti salariile lucrătorilor. Chişinău. dar să piardă chiar şi bunurile pe care le-a pus în circulaţie40. Dreptul afacerilor. Societatea cu Răspundere Limitată „Florile Primăverii‖. Întreprinderea de Stat „Poşta Moldovei‖ etc. Chişinău.-P. forma juridică de organizare şi denumirea. Editura „Elena . Mărgineanu Lilia. se consideră că activitatea de întreprinzător se desfăşoară sub denumire proprie. activitatea de întreprinzător trebuie să fie permanentă şi aducătoare de profit. să înceteze folosirea denumirii şi să îi repare prejudiciul. Baieş Sergiu. În cazul modificării denumirii.E. Baieş Sergiu. Din momentul înregistrării. Cu alte cuvinte. Mărgineanu Gabriel. e) Prin intermediul activităţii de întreprinzător se asigură o sursă permanentă de venituri. Volumul I. p. întreprinderea riscă nu numai să nu cîştige nimic. Proprietarul singur decide să-şi fondeze o întreprindere. agentul economic este obligat să publice un aviz în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova‖ despre modificarea denumirii şi să opereze modificările necesare în Registrul înregistrării de stat39. 2004. pune în circulaţie anumite valori patrimoniale şi depune eforturi pentru a majora costul lor.V.nu poate fi obligat să practice activitatea de întreprinzător38.51.‖. De exemplu. proprietarul hotărăşte ce investiţii să facă.39. Cel care foloseşte denumirea unui alt agent economic este obligat. d) Expresia „pe riscul şi sub răspunderea celui care o desfăşoară ‖ se explică în felul următor: oricine începe un business al său. p.60. care sub denumire proprie participă la relaţiile de comerţ. la cererea acestui. Cu alte cuvinte. la ce preţ etc. Editura Cartier. şi în sfîrşit.

. executarea de lucrări se face în baza contractului de antrepriză. de obţinere a produselor agricole.54. Mai sînt şi alte genuri de activitate reglementate de legislaţie: activităţile bancare. astfel încît motivul care determină pe cineva să-şi înceapă o afacere constă în cîştigul personal ce va rezulta din această activitate. înseamnă că ea practică activitate de întreprinzător41. executarea lucrărilor. de prelucrare a pămîntului. cu o valoare mai mare.de exemplu. cumpără din străinătate un automobil (calculator. În aşa mod. p. conserve. obţinînd din această activitate profit. De aceea.-P. dambe. se consideră că activitatea ocazională (întîmplătoare) nu -i va aduce întreprinzătorului cîştiguri suficiente. Baieş Sergiu. prestarea serviciilor.profit. covoare. unelte de muncă etc. de investiţii. de extragere a resurselor naturale. 110 . Orice persoană care iniţiază o afacere tinde să obţină foloase cît mai mari. obiecte de uz casnic. Dreptul afacerilor. F. §3. biciclete. conducte). un angajat pleacă peste hotare cu probleme de serviciu şi. Permanent se consideră venitul care este obţinut în mod regulat sau sistematic. are mai multe posibilităţi de a alege.să producă anumite bunuri. Chiar dacă prietenul îi plăteşte pentru serviciul prestat. poduri. Dacă persoana pleacă de mai multe ori în străinătate şi aduce de acolo mărfuri pentru prieteni ori pentru a le vinde unor terţi. 2004. Volumul I. lucrări de construcţie în diferite domenii (blocuri de locuit. comercializarea mărfurilor şi a produselor. de creştere a animalelor. operaţiunile cu valorile mobiliare etc. De exemplu.E. oricine alege să desfăşoare un business al său. acesta nu poate fi calificat drept activitate de întreprinzător. la rugămintea unui prieten. şi anume: . A produce înseamnă a transforma materialele şi materia primă în produse noi. produse alimentare. „Tipografia Centrală‖. costum). Chişinău. Prin contractul de antrepriză o parte se obligă să efectueze pe 41 Roşca Nicolae. tractoare. Genurile activităţii de întreprinzător De regulă. cum ar fi maşini. activitatea de întreprinzător se manifestă prin: fabricarea producţiei. Cel mai frecvent. de asigurare.să execute lucrări . mobilă.

riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi. Cojocari Eugenia. Deşi în prezent se întîlnesc o multitudine de servicii. de transport. operelor literare. consumatorilor. p. grafică. p.2010. Chişinău: „Bons Offices‖ S. unul sau mai mulţi intermediari. fotografică. filmele de cinema şi televizate.07. nu toate se consideră a fi activitate de întreprinzător. în general.10.946 Codul civil). de artă şi alte obiecte ale proprietăţii intelectuale43. Acest gen de activitate are la bază creaţia artistică şi cea intelectuală a autorului. . Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct sau nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin intermediari (firme de distribuţie)42. servicii hoteliere. 44 Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. raţionalizărilor. descoperirilor ştiinţifice. numit contractul de prestări servicii. lucrări de sculptură. muzicale. Tot spectrul de produse şi servicii sînt destinate.139/201044. de asigurare. pictură. Dreptul economic (partea generală). servicii turistice. iar ultima se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit (art. Curs universitar.L.să presteze servicii .191-193/630 din 01. Curs de drept comercial.să comercializeze (să vîndă) mărfuri şi produse.2010. § 4. literare.acestea pot fi diferite: servicii de spălare a maşinilor. 2007. Un gen deosebit al activităţii de întreprinzător se referă la crearea şi utilizarea inovaţiilor. servicii de reparaţie. Obiectul contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură. de audit. Chişinău: „Business-Elita‖. fie consumatorilor. fiind reglementat de un act normativ special .Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. Suport de curs la specialitatea „Drept economic‖. Între producător şi consumator există.. Se consideră activitate de întreprinzător doar acele servicii care se practică cu scopul de a obţine profit. 111 . Potrivit legii. fie altor comercianţi.86.22. . de traducere. 2006. altfel spus comercianţi. Prestarea serviciilor de orice gen se face în baza unui contract. Focşa Ghenadie. de regulă. emisiunile de radio şi televiziune etc. de consultanţă juridică etc.R. servicii de deservire socială. care cumpără de la producător mărfuri pentru a le revinde.139 din 02. Subiectele activităţii de întreprinzător Enumerarea şi descrierea subiectelor activităţii de întreprinzător în 42 43 Rusu Vladislav. arhitectură. din această categorie fac parte lucrările ştiinţifice.

fiind sinonime45. în baza contractului individual de muncă. avem în vedere „întreprinzătorii‖. 2008.persoana poartă răspundere patrimonială pentru rezultatele activităţii sale (Cojocaru Olga. Vorbind de „subiectele activităţii de întreprinzător‖. Atît în vorbirea curentă. care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a constitui o persoană juridică46. profituri). moştenit din perioada sovietică. . c) este obligat să ducă evidenţa contabilă. 46 Întreprinzătorul individual se distinge prin următoarele trăsături: . c) ca gospodărie ţărănească (de fermier). Ambele noţiuni au acelaşi înţeles. agent economic este orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător (art. cît şi în legislaţie adeseori ele sînt numite întreprinderi. de primăria din localitatea în raza căreia se doreşte desfăşurarea activităţii. Întreprinzător individual este persoana fizică. acesta fiind un termen mai vechi. mai adăugăm că întreprinzătorul individual: a) trebuie să fie înregistrat conform legii.este o persoană fizică cu capacitate de exerciţiu. după caz. 45 În legislaţie poate fi întâlnită şi o a treia noţiune. Se înregistrează într-un registrul special. înregistrată în modul stabilit de lege. b) în procesul de lucru poate angaja muncitori.5 pct. b) în calitate de întreprinzător individual (în legislaţia mai veche figurează noţiunea de „întreprindere individuală‖). Înregistrarea întreprinzătorului individual se face la oficiile teritoriale ale Camerei Înregistrării de Stat. în „Problemele actuale ale legislaţiei naţionale în contextul procesului integraţionist european‖. La acestea. eliberată de inspectoratul fiscal sau. desfăşoară independent. Problematica definirii noţiunii de întreprinzător individual.Republica Moldova. În calitate de subiect al activităţii de întreprinzător poate activa persoana fizică şi persoana juridică. la primăria din localitatea în care gospodăria ţărănească îşi va desfăşura activitatea. este destinată exclusiv desfăşurării activităţii de întreprinzător în domeniul agriculturii. permanent şi în nume propriu o activitate aducătoare de profit.267).13). 112 . care efectuează orice gen de activitate aducătoare de profit neinterzis de lege. Aşadar. deoarece obiectivul lor principal constă în acumularea cît mai multor venituri (cîştiguri. . cea de agent economic.activitatea este practicată sub riscul său. p. Persoanele juridice care desfăşoară activitatea de întreprinzător se mai numesc persoane juridice cu scop lucrativ (sau cu scop comercial). Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică. bineînţeles). Persoanele fizice pot desfăşura activitatea de întreprinzător prin următoarele forme de organizare juridică: a) în baza patentei de întreprinzător. să deţină apara t de casă şi control cu memorie fiscală (şi să elibereze bon de casă. calitatea de întreprinzători o au persoanele fizice şi persoanele juridice. Potrivit Codului fiscal al Republicii Moldova. Chişinău: CEP USM.

comunităţile naţional-culturale.1 alin. ecologiste. Reieşind din legislaţie.547/1995.36 alin.837/1996. pentru a o practica în mod legal. Dreptul afacerilor.În anumite situaţii. cultural-educative.-P. De exemplu. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. sportive. uniunile de creaţie. iar alta . alteori necomercială. Volumul I. p. asociaţiile de femei. calitatea de întreprinzător o poate avea statul şi organele administraţiei publice locale. sau nonprofit47. Dreptul de a desfăşura activitatea de întreprinzător pentru unele categorii aparte de subiecte. 48 Roşca Nicolae.11.153 -156 din 02.10. art. art. de aceea. în timpul liber. 2004. de veterani. tehnice.E.(2). 49 Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr. Această activitate a profesorilor este considerată o activitate de întreprinzător. O altă situaţie avem în cazul profesorilor care. Anumite semne de întrebare apar în legătură cu asociaţiile obşteşti. deşi cei care beneficiază de serviciile unei astfel de persoane juridice instituţie de învăţămînt plătesc pentru aceste servicii sume importante48. societăţile ştiinţifice. În această relaţie. republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Există cazuri în care aceeaşi activitate uneori poate fi considerată comercială. 113 .837/1996 stabileşte că asociaţia obştească este în drept să desfăşoare 47 Legea învăţământului nr. alte asociaţii ale persoanelor fizice şi/sau juridice legal constituite49. de invalizi. „Tipografia Centrală‖.2007. Asociaţii obşteşti se consideră asociaţiile pacifiste.48.62 -63 din 09. F. dau lecţii în particular. fiind pe picior de egalitate juridică cu vînzătorul producţiei agricole. statul apare ca un simplu întreprinzător. Exemplu în acest sens poate servi învăţămîntul. Chişinău. contra plată. Baieş Sergiu. Paradoxul constă în faptul că legea permite asociaţiilor obşteşti să desfăşoare activitatea de întreprinzător. de tineret şi de copii. ei trebuie să dobîndească patentă de întreprinzător ori să-şi înregistreze o persoană juridică.(3). Activitatea de organizare a învăţămîntului practicată de o persoană juridică se consideră necomercială. uneori este greu de explicat din ce considerent o anumită activitate a fost atribuită ca fiind comercială (de întreprinzător). Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr.nu. de apărare şi de promovare a drepturilor omului. atunci va organiza o licitaţie.1995. cumpărînd grîu de la agricultori la preţul de piaţă. dacă statul doreşte să cumpere grîu pentru fondul de rezervă.

Pentru a practica o activitate economică ce nu rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut. instituţii (inclusiv edituri). vedem că asociaţiile obşteşti deşi nu urmăresc în sine scopul de a obţine venituri din activitatea pe care o desfăşoară. Asociaţia obştească poate avea în proprietate întreprinderi. localuri pentru acţiuni de binefacere etc. Clasificarea dată o găsim în Legea privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii nr. asociaţia obştească poate fonda societăţi comerciale şi cooperative . Aşa cum s-a menţionat. Cu toate acestea. mici şi mijlocii. să-i achite salariu nu mai mic decît tariful prevăzut de lege.206/2006. să-i deschidă carnet de muncă. Dintre ele.scopuri filantropice. educative. dar numai pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor statutare. toate persoanele juridice care au ca scop obţinerea veniturilor poartă denumirea de întreprinderi. Clasificarea întreprinderilor în micro. poliţă de asigurare medicală. veniturile realizate de asociaţia obştească din activitatea economică nu pot fi distribuite între membrii acestei asociaţii şi se folosesc în exclusivitate pentru realizarea scopurilor pentru care a fost creată asociaţia . Munca prestată de salariatul (angajatul) întreprinderii în baza contractului individual de muncă nu este considerată activitate de întreprinzător. cont special la fondul de pensionare etc. Scopul acestora din urmă este legat în mod direct de obţinerea cîştigului. acestea beneficiază de numeroase facilităţi şi scutiri la plata taxelor şi impozitelor din activitatea comercială pe 114 . întreprinderile din republică se clasifică în întreprinderi micro.a. ele fiind cele mai active şi cele mai numeroase în sectorul de business al Republicii Moldova. În prezent. În aşa mod. organizaţii. mici şi mijlocii.activitate economică ce rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut. totuşi pe parcurs sînt în drept să fondeze societăţi comerciale şi cooperative. religioase. culturale ş. cea mai sporită atenţie din partea statului o au întreprinderile mici şi mijlocii. Întreprinderea este obligată să încheie cu salariatul contract de muncă. sportive. Reieşind din mărimea acestora şi veniturile anuale pe care le au. Între acest salariat şi întreprinderea la care lucrează se stabilesc raporturi de muncă şi sînt reglementate de Codul muncii al Republicii Moldova.

iar sumă anuală a veniturilor din vînzări pînă la 50 milioane de lei. au dreptul de a participa la programe de susţinere a întreprinderilor micro. lei) pînă la 3 pînă la 25 pînă la 50 Microîntreprinderi Întreprinderi mici Întreprinderi mijlocii Tabelul 1. este numită întreprindere mijlocie (medie) agentul economic care are un număr anual de salariaţi pînă la 249 de persoane. mici şi mijlocii Orice persoană fizică sau juridică poate opta pentru una din formele de întreprinderi menţionate. Avantajul acestora se explică prin facilităţile şi scutirile de care beneficiază la achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii faţă de stat. Criterii în funcţie de care se face clasificarea întreprinderilor în micro. Aşadar.care o au. e) agenţii 115 . mici şi mijlocii. c) companiile fiduciare şi companiile de asigurare. mici şi mijlocii se constituie din totalitatea întreprinderilor care corespund unor cerinţe stabilite de lege. Nu se încadrează în categoria întreprinderilor micro. b) care au fondatori ce nu fac parte din sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii şi aceşti fondatori deţin o pondere mai mare de 35% din fondul statutar. suporturi financiare din partea administraţiei publice locale etc. d) fondurile de investiţii. pentru a se putea consolida şi a aduce mai tîrziu venituri economiei naţionale. Este întreprindere micro agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu anual de salariaţi de cel mult 9 persoane. Întreprindere mică este agentul economic care dispune de un număr anual de salariaţi de cel mult 49 de persoane şi suma anuală a veniturilor din vînzări este de cel mult 25 milioane de lei. mici şi mijlocii următorii agenţi economici: a) care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă. În sfîrşit. iar sumă anuală a veniturilor din vînzări pînă la 3 milioane de lei. lei) pînă la 3 pînă la 25 pînă la 50 Valoarea de bilanţ a activelor (mln. dreptul de acces la sistemul simplificat al evidenţei contabile. sectorul întreprinderilor micro. De asemenea. Categoria Număr de persoane pînă la 9 pînă la 49 pînă la 249 Volumul anual al vînzărilor (mln.

gazul natural.10. acestea fiind: a) de competenţa Ministerului Finanţelor: confecţionarea ordinelor şi medaliilor.2 la Hotărîrea Guvernului R. producerea semnelor ce confirmă achitarea taxei de stat. Totuşi. serviciile poştale. alte întreprinderi financiare.M.economici care importă mărfuri cu accize. f) băncile. telefonia fixă. activitatea de monopol este considerată a fi periculoasă în procesul de desfăşurare a unei afaceri. Activităţile monopol de stat sînt desfăşurate exclusiv de organele statului sau de persoane juridice constituite de stat. 50 Hotărârea Guvernului R.1995. Activităţi considerate monopoluri de stat şi monopoluri naturale Monopolul. numită situaţia dominantă pe piaţă. comercializare şi procurare a mărfurilor şi serviciilor. în anumite domenii monopolul persistă. fabricarea produselor din tutun. nr. Din acest considerent. g) casele de schimb valutar şi lombardurile. transportul feroviar.08.1995 cu privire la reglementarea monopolurilor.59-60/472 din 26.M. asociaţiile de creditare şi economii. transportare. Se consideră dominantă pe piaţă situaţia acelui întreprinzător care deţine peste 35% din volumul de vînzări de mărfuri şi servicii într-un anumit domeniu de afaceri. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. În general. fiind susţinut şi promovat chiar de către stat.a. h) întreprinderile care activează în ramura jocurilor de noroc. există şi o altă noţiune. Monopolul de stat.582/199550. Lista monopolurilor statului este prevăzută în Anexa nr. fabricarea articolelor din tutun ş.582 din 17. utilizarea metalelor preţioase şi pietrelor preţioase. Este vorba de: energia electrică. fabricarea armamentului. organizaţiile microfinanciare. nr. § 5. 116 . Prin monopolul statului se înţelege situaţia în care un număr limitat de agenţi economici sînt investiţi de către organele administraţiei publice cu drepturi exclusive pentru desfăşurarea într-o anumită sferă a activităţilor economice: de producere. Alături de monopol. b) Ministerul Agriculturii: asistenţa veterinară animalelor infectate cu boli deosebit de periculoase. tendinţa statului într-o economie de piaţă este de a reduce la maximum activitatea de monopol.

iar pe de alta.).„Moldova-Gaz‖ SA) etc. .„Termocom‖ SA).n. . în cazul monopolului natural. a gărilor feroviare. exploatarea reţelei de gaze şi sistemul de gazificare. porturilor fluviale. spre deosebire de monopolul de stat unde serviciul este prestat doar de organul de stat. apă (n. Din această categorie fac parte: activităţile legate de exploatarea căilor ferate. Monopol natural avem situaţia în care prestarea anumitor tipuri de servicii poate fi făcută şi de agenţii economici. exploatarea aeroporturilor şi a sistemului de dirijare a circulaţiei aeriene. expertiza privind pierderea capacităţii de muncă. colectarea gunoiului şi a zăpezii. e) Ministerul Apărării: repararea armamentului. gaze naturale (n.„Apă-Canal‖ SA). autostrăzilor. agenţii economici care desfăşoară astfel de activităţi pot influenţa negativ piaţa de bunuri şi servicii. alţii decît statul. acordarea serviciilor funerare. inclusiv anumite intervenţii chirurgicale. din lipsa posibilităţii de a alege. prezintă un risc sporit. . fiind nevoit să accepte toate condiţiile impuse de organizaţia care îi prestează aceste servicii.n. apa prin conducte.n. căilor navigabile. energia termică. Aceste activităţi poartă denumirea de monopol natural deoarece. De exemplu.ÎCS „Union Fenosa‖). boli molipsitoare şi venerice etc. f) Banca Naţională a Moldovei: emisia şi baterea monedei. omul de rînd nu poate schimba agentul economic care îi livrează energie termică (n. pentru a proteja cumva consumatorii de posibilele 117 . În acelaşi timp statul are dreptul să intervină în activitatea acestor monopolişti comerciali. deschiderea rutelor noi în trafic naţional şi internaţional cu pornirea din Republica Moldova.c) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor: prestarea serviciilor poştale. se implică şi agenţii economici privaţi. Aşadar. aprovizionarea cu energie electrică. d) Ministerul Sănătăţii: acordarea unor categorii de asistenţă medicală (certificate despre starea sănătăţii psihice. transportul gazelor prin conducte. cumpărarea tehnicii de luptă etc. .. energie electrică (n.n. reţelele de radiodifuziune şi televiziune de stat. pe de o parte.

58. practicarea ilegală a medicinei şi activităţii farmaceutice (art. potrivit Codului penal sînt interzise şi se pedepsesc următoarele activităţi: traficul de fiinţe umane (a rt. Dreptul afacerilor. comerţul sau transportul de mărfuri a căror comercializare este interzisă ori limitată (art.168). în această listă se includ activităţile care pot să aducă un profit material şi pentru care este prevăzută o pedeapsă penală sau administrativă51.-P.E.243).2008.2009. practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art. iar în cele din urmă. munca forţată (art. 53 Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. p. în care sînt prevăzute infracţiunile comise în cadrul activităţii de întreprinzător. 118 .09.165). concurenţa neloială (art.246).2002.206).10. „Moldova Gaz‖.244). Baieş Sergiu. „Tipografia Centrală‖.263).241). Activităţi interzise Legislaţia nu conţine o listă a activităţilor de întreprinzător interzise. limitarea concurenţei libere. În lipsa unor reglementări exprese.985 din 18.2002.128129/1012 din 13. să le retragă chiar licenţa de activitate dacă încalcă sistematic drepturile consumatorilor. numit „Infracţiuni economice‖. avînd dreptul să le aplice amenzi. Astfel. evaziunea fiscală la întreprinderi. F. instituţii şi organizaţii (art. la fel cum infracţiunile reprezintă încălcări ale normelor din Codul penal. În Codul contravenţional al Republicii Moldova53 un capitol aparte este consacrat contravenţiilor ce afectează activitatea de întreprinzător (Capitolul XV)54. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2004. spălarea banilor (art.3-6/15 din 16.04.214).267).255). de exemplu..01. traficul de copii (art. executa rea necalitativă a construcţiilor (art. Aşa o face.236).257).218 din 24. Codul Penal al Republicii Moldova nr. fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi (art. dobîndirea creditului prin înşelăciune (art. în Codul penal al Republicii Moldova52 există un capitol separat. înşelarea clienţilor (art. Dintre acestea enumerăm: desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător (art. 54 Contravenţii sînt încălcări ale prevederilor din Codul contravenţional. Chişinău.abuzuri.238).249) contrabanda (art.248) etc. De exemplu. eschivarea de la achitarea plăţilor vamale (art. § 6. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) care verifică în permanenţă activitatea monopoliştilor „Gas Natural Fenosa‖. „Termocom‖ etc. Volumul I. plasarea pe piaţă a produselor 51 52 Roşca Nicolae.

activitatea bancară fără autorizaţie (art. notarului.273).10. spunem că exercită o profesie liberală.290) etc. auditorului. În al doilea rînd. se fac publice prin afişarea în 55 56 Dintre toate. din categoria profesiilor liberale fac parte profesiile de: avocat. contra unui onorar. nu putem spune că el desfăşoară profesie liberală. De exemplu. Profesii liberale În legislaţie nu există o enumerare a profesiilor considerate liberale. Profesiile libere (liberale). încălcarea legislaţiei în domeniul asigurărilor (art. încălcarea regulilor de comerţ în piaţă (art.55 În primul rînd.277). prin orice formă de organizare ar dori fiecare (individual sau prin birouri particulare)56.alimentare cu termen de valabilitate expirat sau fără indicarea acestui termen (art. §7. care ar urma să fie exercitată în mod liber şi independent. În schimbul acestui serviciu. comercializarea cu amănuntul a băuturilor alcoolice (art. muzician. încălcarea regulilor de comerţ (art. România). avocatura este considerată „regina profesiilor liberale‖. contra plată. trebuie să se plătească un onorariu în bani.305). 1997. La fel şi în cazul medicului. aceste profesii trebuie să fie practicate liber. lucrînd în baza contractului de muncă. stă criteriul punerii de către o persoană la dispoziţia tuturor celor interesaţi a cunoştinţelor şi abilităţilor. publicat în Revista de Drept Comercial (Bucureşti. 119 . profesor. primind salariu.269). notar. la baza evidenţierii unei profesii liberale. Aşadar. contabilului etc. În schimb dacă pro fesorul mai deţine o patentă de întreprinzător şi după universitate ţine cursuri particulare celor interesaţi.274). deoarece este angajatul universităţii.286). Tufan Constantin. medic. exprimată într-o specialitate. Taxele pentru servicii se stabilesc pentru fiecare caz în parte.72. avocatului. nr. profesor etc. p. dobîndită de o persoană fizică prin pregătire profesională în cadrul sistemului de învăţămînt. încălcarea legislaţiei în domeniul pieţei produselor petroliere (art. În literatura de specialitate se menţionează că profesiunea liberală reprezintă acea profesie. dacă profesorul ţine un curs de lecţii la universitate. Cu toate acestea denumirea lor o desprindem din diferite acte normative. fără ca persoanele ce le desfăşoară să fie în subordinea cuiva.

nepoţi. pe panou. b) activitatea de întreprinzător. soţiei şi rudelor pînă la gradul al patrulea inclusiv (copii.11).2002. Persoana care activează în calitate de avocat.07. 60 Cabinetul avocatului şi biroul asociat de avocaţi ţin registrul contractelor de asistenţă juridică încheiate cu clienţii. duc evidenţa fiscală şi achită statului anumite taxe din câştigurile obţinute.Internet. 59 În Republica Moldova avocat poate deveni persoana fizică care are diplomă de licenţiat în drept. De exemplu. aşa cum se procedează şi în cazul asociaţiilor obşteşti. avocatul îi poate acorda asistenţă juridică şi în mod gratuit. Avocatul este obligat să presteze serviciile de asistenţă juridică în bază de contract. c) activitatea de notar. aceste persoane depun o cerere la Ministerul Justiţiei şi în termen de 10 zile li se eliberează licenţa.1)58. cu înregistrarea cabinetului avocatului şi a biroului asociat de avocaţi se ocupă Ministerul Justiţiei. se bucură de o reputaţie ireproşabilă şi a fost admisă în profesia de avocat după susţinerea examenelor de calificare. verişori). perete sau chiar pe uşă. în contract se indică mărimea plăţii (dacă serviciul se prestează în mod gratuit. 120 . CAPITOLUL 11. la intrarea în birou. nu poate exercita în acelaşi timp şi alte profesii59.09. bunei. precum şi cea de arbitru al judecăţii arbitrale (arbitraj). Excepţie fac cazurile de reprezentare a intereselor soţului. În această privinţă. Pentru a primi licenţa de avocat. legea prevede că profesia de avocat este incompatibilă cu: a) oricare funcţie remunerată. Important este să fie văzute de către clienţi. precum şi cele care au cel puţin 10 ani vechime în muncă în funcţia de judecător sau procuror.1260 din 19. Asistenţa juridică prestată de avocat se face contra plată. Orice persoană are dreptul să îşi aleagă în mod liber avocatul pentru a fi consultată şi reprezentată de acesta în materie juridică. Luînd în considerare starea materială a persoanei. Sînt scutite de efectuarea stagiului profesional şi de examenul de calificare persoanele care deţin titlul de doctor. cu organizare şi funcţionare autonomă. fraţi. republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2010. De asemenea. cu excepţia funcţiilor legate de activitatea ştiinţifică şi didactică. se aplică ştampila personală a avocatului şi se înregistrează într -un registru special60. dar nu este activitate de întreprinzător (art.159/582 din 04. surori. Contractul de asistenţă juridică se semnează de avocat şi client.1260/200257 stabileşte că profesia de avocat este liberă şi independentă. părinţi. 58 Din acest considerent. în cazul avocaţilor Legea cu privire la avocatură nr. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A ACTIVITĂŢII DE 57 Legea cu privire la avocatură nr. plata nu se indică) percepute de avocat pentru asistenţa juridică. d) alte activităţi ce lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat sau bunele moravuri (art.

contribuie la organizarea şi supravegherea desfăşurării normale a activităţii de întreprinzător în republică.845-XII din 03. prin care statul impune anumite reguli de joc tuturor întreprinzătorilor61.65). mulţi ani la rând autorităţile au pus piedici în realizarea iniţiativei private (A se vedea: Roşca Nicolae. publicată în Monitorul Oficial nr. Consideraţii generale Prin reglementarea juridică a activităţii de întreprinzător urmează să înţelegem cum statul.02. În loc să întreprindă măsuri de liberalizare a pieţei. au fost elaborate numeroase acte normative. „Tipografia Centrală‖. prestarea de servicii necalitative.92. Baieş Sergiu.ÎNTREPRINZĂTOR §1. g) protecţia mediului înconjurător etc. practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător soldată cu obţinerea unui profit în proporţii mari este calificată de Codul penal al Republicii Moldova ca infracţiune şi vinovatul se pedepseşte cu amendă sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii. Chişinău. e) respectarea legislaţiei muncii.2/33 din 28. Fiind calea cea mai scurtă de obţinere a veniturilor.E. Aceste reguli sînt stabilite prin Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.01. Dreptul afacerilor. 62 Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. b) obţinerea licenţelor de stat pentru genul de activitate practicat. F.a. falsificarea produselor. cum ar fi: vînzarea de mărfuri fără a deţine licenţă de activitate. au scopul de a disciplina întreprinzătorii şi se referă la: a) înregistrarea de stat.1994. 121 . periculoase pentru viaţa şi sănătatea celor din jur ş. 2004. reglementarea juridică a activităţii de întreprinzător a fost obiectul multor acte normative. Dacă infractor este persoana 61 Pe parcursul anilor.845/200662. Activitatea de întreprinzător este utilă şi necesară întregii societăţi. uneori abuziv în activitatea societăţilor comerciale. Organele de stat sînt în drept să aplice sancţiuni pentru încălcările comise de întreprinzători. activitatea de întreprinzător generează şi conflicte. Volumul I. De exemplu. p. d) ţinerea evidenţei contabile. Atît timp cît se desfăşoară conform legii şi nu limitează drepturile altor persoane. activitatea de întreprinzător trebuie să fie liberă. c) achitarea la timp a taxelor şi impozitelor faţă de bugetul de stat. Pentru a elimina astfel de încălcări. S-a observat că acesta este mecanismul prin care statul intervine.-P. f) respectarea drepturilor consumatorilor. avînd la îndemînă legile şi alte acte normative.

dispoziţiile primarilor etc. 122 . această libertate nu este una absolută. . atunci se va aplica o amendă însoţită de retragerea dreptului de a mai desfăşura pe viitor genul respectiv de activitate63. pagubele vor fi reparate de organul de stat 63 (Art. În primul rînd. prin care este reglementată întreaga activitate aducătoare de profit din republică. statul intervine în activitatea de întreprinzător.2002. Dacă întreprinzătorului i-au fost aduse daune materiale ca rezultat al executării acestor acte şi dispoziţii.09. . §2. ordinele ministerelor.protecţia consumatorilor.04. . Intervenţia statului în activitatea de întreprinzător Orice economie suferă de neajunsuri.concurenţa liberă pe piaţa produselor şi a serviciilor. protecţia mediului înconjurător etc. publicat în Monitorul Oficial nr.obţinerea licenţei de activitatea. . concurenţa legală. decretele preşedintelui. . Deşi în Constituţia Republicii Moldova este prevăzută libertatea comerţului şi a activităţii de întreprinzător.juridică.. deciziile.ţinerea evidenţei contabile.128-129/1012 din 13.achitarea la timp a impozitelor şi a taxelor faţă de stat. poluarea mediului. Organele de stat pot emit acte normative doar în limita comp etenţelor stabilite de legislaţie. cum sînt hotărîrile de guvern. protecţia drepturilor consumatorului. deoarece statul are dreptul să intervină în diferite feluri pentru a ţine sub control activitatea respectivă. În al doilea rînd. regulamentele.înregistrarea de stat. monopolul etc. Emiterea unui act normativ sau a unei dispoziţii care lezează drepturile întreprinzătorilor este ilegală şi poate fi atacată în instanţele judecătoreşti. care determină apariţia unor fenomene ca şomajul. prin aceste acte normative în seama întreprinzătorilor sînt puse un şir de obligaţiuni. Intervenţia statului este dictată de necesitatea de a proteja interesele majore ale societăţii şi a asigura: formarea bugetului de stat. deschiderea noilor locuri de muncă.241) Codul penal al Republicii Moldova nr.respectarea legislaţiei muncii etc. sărăcia. cum sînt: .985 din 18. .2002. Pentru a stabili aceste obligaţiuni. statul elaborează legi şi acte normative subordonate legilor.

Înregistrarea subiectelor activităţii de întreprinzător Activitatea de întreprinzător nu poate fi desfăşurată la întîmplare. Aceste mijloace statul le foloseşte în scopul de a ţine sub control activitatea de întreprinzător.respectarea condiţiile de licenţiere. Chişinău. Curs de drept comercial. igiena şi protecţia muncii. 123 . Chişinău. ambalajul produselor alimentare. Persoana care doreşte să înceapă o afacere. Baieş Sergiu. furnizarea pentru cei interesaţi a informaţiei cu privire la identitatea şi nivelul financiar a persoanelor înregistrate. aplică sancţiuni. eliberarea bonului de casă la procurarea mărfurilor (serviciilor). p. De exemplu. În al treilea rînd. §3. Curs universitar. acordarea unui salariu nu mai mic decât salariul minim prevăzut de lege. retragerea licenţei. promovarea politicii de impozitare. prin intermediul organelor sale abilitate. Editura „Bons Offices‖. mai întîi trebuie să se înregistreze conform legii.42-43. Înregistrarea de stat urmează a fi înţeleasă ca o recunoaştere (certificare) din partea statului. 2007.care a emis actul respectiv64. nepoluarea mediului înconjurător etc. prevenirea şi combaterea activităţilor ilegale. eliberarea obligatorie a poliţei de asigurare medicală fiecărui muncitor. statul verifică nivelul de respectare a legislaţiei.65 Sancţiunile care se aplică pot fi diferite: amenda. ţinerea unei evidenţe statistice.cum este respectată legislaţia muncii etc. precum şi orice alte modificări şi completări aduse în actele de constituire a acestora. Editura Cartier. 66 Rusu Vladislav. fiind sancţionată de Codul Penal al Republicii Moldova. Focşa Ghenadie. reorganizării ori lichidării persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.60. 1997. Prin efectul înregistrării statul urmăreşte mai multe scopuri: efectuarea unui control asupra persoanelor care desfăşoară activitatea de întreprinzător. iar dacă constată anumite încălcări. Legislaţia Republicii Moldova prevede că persoana juridică se consideră constituită din momentul înregistrării ei de către stat66. a creării. În caz contrar. organul de licenţiere . Cerinţele faţă de timpul de muncă şi timpul de odihnă al muncitorilor. inspectoratul fiscal verifică cum agenţii economici achită taxele şi impozitele. p. interdicţii impuse la importul şi exportul mărfurilor etc. Dreptul afacerilor. 64 65 Roşca Nicolae. interdicţia de a desfăşura un anumit gen de activitate. inspecţia muncii . practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător (fără a fi înregistrat) este considerată infracţiune.

în cazul înregistrării unei organizaţii religioase se cere şi avizul Serviciului Culte. este solicitat şi avizul Ministerului Culturii. pentru fondarea unor teatre. muzee. Oficiile teritoriale ale Camerei sînt conduse de registratori de stat.Organul de înregistrare. e) certificatul care confirmă depunerea de către fondatori a cotei-părţi în capitalul social al persoanei juridice. în mărimea şi în termenul prevăzut de legislaţie. la fondarea de licee şi universităţi – avizul Ministerului Educaţiei. cinematografe. iar cu privire la aporturile depuse în natură (construcţii. iar pentru întreprinzătorii individuali – 54 lei. este Camera Înregistrării de Stat.144 Cod civil). Înregistrarea nu se face gratuit. în anumite situaţii pot fi solicitate şi alte acte: de exemplu. d) dovada achitării taxei de înregistrare. Registratorul verifică legalitatea actelor depuse pentru înregistrare şi 124 . în numele statului. Taxa pentru înregistrarea de stat a persoanelor juridice este de 250 lei. Pentru înregistrarea de stat a persoanei juridice se depun următoarele acte: a) cererea de înregistrare. b) hotărîrea de constituire semnată de fondatori. cum sînt: primesc cererile de înregistrare. filialele şi reprezentanţele lor. circuri. în care este indicat costul fiecărui bun (art. terenuri. Pe lîngă aceste acte. aparate de lucru etc. înregistrează persoanele juridice şi întreprinzătorii individuali sau refuză înregistrarea acestora etc. Acestea au un şir de atribuţii. tractoare. Certificatul respectiv se eliberează numai după ce avut loc înregistrarea de stat. maşini. precum şi întreprinzătorii individuali se înregistrează la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat în a cărui rază de deservire îşi au sediul. Certificatul de înregistrare este documentul care confirmă înregistrarea de stat luarea la evidenţă fiscală. Persoanele juridice. c) actul de constituire (statutul). înregistrarea persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. Unica instituţie publică care prin intermediul oficiilor sale teritoriale efectuează. verifică setul de acte depuse pentru înregistrare. Actele necesare pentru înregistrare. Pentru aportul depus în bani la capitalul social trebuie prezentat certificatul bancar.) se va prezenta actul de evaluare a bunurilor transmise ca aport în natură.

licenţa este un permis special în baza căruia persoana poate să desfăşoare o anumită activitate care îi aduce de profit. În situaţia în care nu vor coincide datele din aceste două registre (manual şi computerizat). şi anume: „licenţa este un act administrativ cu caracter permisiv. 2007. de înregistrare sau de refuz. integral sau parţial.61. Licenţierea în activitatea de întreprinzător 4. decizia de refuz poate fi contestată în instanţa de judecată şi anulată. cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere‖. au fost încheiate contracte. La Camera Înregistrării de Stat există două registre unice pentru întreaga republică: Registrul de stat al persoanelor juridice şi Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali. eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător. Mai mult ca atît. Registrele de stat se ţin în mod computerizat şi manual. actele pentru înregistrare pot fi depuse în mod repetat. În cazul deciziei de refuz. ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura. Noţiunea de licenţă Definiţia licenţei este formulată de Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr. p.451/2001. Focşa Ghenadie.1. Editura „Bons Offices‖. iar dreptul de a practica activitatea pentru care este necesară licenţă apare numai din momentul obţinerii acesteia. Lista activităţilor care se desfăşoară în baza licenţei este prevăzută de lege. Mai simplu vorbind. pentru o perioadă stabilită. Registrul de stat. §4. Curs universitar. Dacă se descoperă faptul că în numele „persoanei juridice‖ neînregistrate sau radiate din registrul de stat. genul de activitate indicat în aceasta. Chişinău. 125 . 67 Rusu Vladislav. efectuate transferuri băneşti ori alte acţiuni similare. se consideră autentice datele din registrul ţinut manual67. numai dacă au fost înlăturate cauzele care au stat la baza refuzului de înregistrare. Curs de drept comercial. Se consideră că persoana juridică există atîta timp cît figurează în registrul de stat. penală sau contravenţională.adoptă o decizie. acest lucru se consideră încălcare a legii şi cei vinovaţi riscă o pedeapsă.

b) seria. f) termenul de valabilitate a licenţei. De regulă. acestuia i se eliberează copii autorizate de pe aceasta. la momentul obţinerii licenţei.40. comercializare produselor din tutun. În cazul în care titularul de licenţă creează o nouă filială sau o altă nouă subdiviziune separată. Încălcarea acestei interdicţii are ca efect retragerea licenţei. integral sau parţial. Dreptul de a solicita licenţa îl au întreprinzătorii. c) denumirea. pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa. Un moment important este că deţinătorul licenţei nu este în drept să transmită licenţa unei altei persoane. g) semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului. Taxa pentru eliberarea licenţei este de 2500 lei.000 de lei. numărul şi data eliberării/prelungirii licenţei. în vederea includerii în anexa la licenţă a unei noi adrese de desfăşurare a activităţii. dar în cazurile prevăzute de lege există şi unele excepţii în acest sens: 3 ani pentru fabricarea şi vînzarea producţiei alcoolice şi a berii. Pentru fiecare filială sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă. Sumele respective se achită o singură dată. adică persoanele fizice 126 . au serie şi număr.000 de lei etc. adresa juridică a titularului de licenţă. benzinei şi motorinei .000 de lei. e) genul de activitate. el este obligat să depună la Camera de Licenţiere o cerere de reperfectare a licenţei. loteriilor. licenţele se eliberează pe un termen de 5 ani. pentru aducerea de peste hotare şi comercializarea produselor din tutun 20. 1 an pentru organizarea şi desfăşurarea jocurilor de noroc. Pentru unele categorii de licenţe. forma juridică de organizare. importul. Modelul formularului de licenţă se aprobă de Guvern. Orice licenţă trebuie să conţină: a) denumirea autorităţii de licenţiere.Licenţele sînt documente de strictă evidenţă. taxa este diferită. Ele se întocmesc pe formulare tipizate. şi anume: pentru unităţile farmaceutice este de 1800 lei. Copiile confirmă dreptul filialei de a desfăşura activităţi pe baza licenţei obţinute. fabricarea. mizelor la competiţii sportive. d) data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii.200. însoţită de ştampilă. băuturilor alcoolice .

întreprinderile de stat şi municipale. reia valabilitatea licenţelor. retragere sau de expirare a termenului de valabilitate. reperfectează. Camera îndeplineşte funcţii ajutătoare.2. retrage. Camera de Licenţiere este în drept să controleze faptul cum titularul de licenţă respectă cerinţele prevăzute în licenţă. suspendă. dispune de ştampilă şi îşi desfăşoară activitatea pe baza unui regulame nt aprobat de Guvern. prelungeşte. c) ţine dosarele de licenţiere şi registrul de licenţiere. societatea pe acţiuni. Dacă se constată încălcări. anulare. 2) Banca Naţională a Moldovei. 4. 5) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei. Se poate ajunge pînă la dizolvarea şi lichidarea titularului de licenţă70. 3) Comisia Naţională a Pieţei Financiare. cele mai multe feluri de licenţe eliberează Camera de Licenţiere. Pe lîngă aceasta. 4) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică. Funcţia principală a Camerei constă în eliberarea licenţelor. Acţiunea licenţei încetează în caz de suspendare. în Republică avem 6 organe împuternicite cu eliberarea licenţelor: 1) Camera de Licenţiere. 70 Dacă acesta este o persoană juridică. d) prezintă Ministerului Economiei dări de seamă anuale privind activitatea sa. eliberează copii şi duplicate ale acestora. 1) Camera de Licenţiere (o vom numi în continuare Cameră) este un organ de stat aflat în subordinea Ministerului Economiei. are statut de persoană juridică. b) organizează controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere.înregistrate ca întreprinzători individuali68 la Camera Înregistrării de Stat şi persoanele juridice cu scop lucrativ69. şi anume: a) eliberează. 127 . titularul de licenţă va fi sancţionat prin suspendarea sau retragerea licenţei. Societăţile comerciale (societatea cu răspundere limitată. societatea în nume colectiv şi societatea î n comandită). Dintre toate aceste autorităţi. Organele împuternicite cu activitatea de licenţiere În prezent. Licenţa este valabilă de la data eliberării şi pînă la data expirării ei. 68 69 O perioadă îndelungată de timp se numeau întreprinderi individuale. cooperativele de producţie şi de întreprinzător. Deciziile Camerei de Licenţiere pot fi contestate în instanţa judecătorească. recunoaşte ca nevalabile anumite licenţe. 6) Consiliul Coordonator al Audiovizualului.

activitatea burselor de mărfuri. construcţiile de clădiri.548 din 21.1999. activitatea de evaluare a bunurilor imobile. asiguraţii. 3) Comisia Naţională a Pieţei Financiare este o autoritatea publică autonomă. întreţinerea cazinourilor. îmbutelierea apelor minerale şi naturale potabile. activitatea de turism. Cu alte cuvinte. responsabilă faţă de Parlament.1 al Legii privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare nr.192 din 12. care cuprinde: deţinătorii de valori mobiliare.11. jocurilor de noroc. importul şi comercializarea producţiei alcoolice.22-23/91 din 04. 2) Banca Naţională a Moldovei. fiind în drept să le impună sancţiuni sau chiar să le retragă aceste licenţe. funcţiile Comisiei Naţionale se extinde asupra participanţilor la piaţa financiară nebancară. Comisia Naţională este investită c u putere de decizie.95. În general. În acest scop. stabilirea mizelor la competiţiile sportive.192/199872). Banca Naţională este singura instituţie care eliberează licenţe pentru activitatea de schimb valutar. a berii.548/199571). organizarea şi desfăşurarea loteriilor.03. membrii asociaţiilor de economii şi împrumut.Genurile de activitate care se supun licenţierii de către Camera de Licenţiere sînt numeroase. investitorii.10. supraveghind respectarea legislaţiei de către ei.1998. de intervenţie. produselor din tutun. Biroul Naţional al Asigurărilor de Autovehicule din Republica Moldova. Dintre atribuţiile de bază ale Băncii Naţionale face parte cea de licenţiere şi supraveghere a activităţii instituţiilor financiare din republică (art. activitatea farmaceutică. Banca Naţională este singurul organ de stat care eliberează licenţe pentru activitatea băncilor comerciale din ţară. care reglementează şi autorizează activitatea participanţilor la piaţa financiară nebancară.1995. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. de control şi de sancţionare disciplinară şi administrativă (art. activitatea de broker vamal etc. clienţii organizaţiilor de 71 Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. organizaţiile care lucrează pe piaţa valorilor mobiliare.07. 128 . transportul auto de călători în folos public. activitatea particulară de detectiv şi pază. Pe lîngă aceasta. exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti. 72 Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare nr. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.5 al Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr.56-57/624 din 12. Dintre ele enumerăm doar cîteva: activitatea de audit.

microfinanţare şi participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară. Reieşind din aceasta, printre atribuţiile de bază ale Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare se referă eliberarea licenţelor pentru: a) activitatea asigurătorilor (reasiguratorilor), brokerilor de asigurare şi de reasigurare; b) activitatea de gestiune a activelor fondurilor nestatale de pensii; c) activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut; d) activitatea profesionistă pe piaţa valorilor mobiliare. 4) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică (pe scurt ANRE) este autoritatea investită cu atribuţii de reglementare şi monitorizare a domeniului energeticii - energia electrică, gaze naturale, benzină, motorină, alte produse petroliere. În aşa mod, ANRE eliberează licenţe pentru desfăşurarea activităţilor sus-menţionate în conformitate cu Legea cu privire la gaze, Legea cu privire la energia electrică şi Legea privind piaţa produselor petroliere (art.4 din Legea cu privire la energetică nr.1525/199873). 5) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei (pe scurt - ANRCETI). Agenţia, în limitele competenţelor sale, are dreptul să elibereze, să suspende ori să revoce licenţele, să elaboreze şi să modifice condiţiile de licenţă conform legii şi să efectueze controlul respectării acestora (art.10 pct.(c) din Legea comunicaţiilor electronice nr.241/200774). ANRCETI este împuternicită prin lege să elibereze licenţe de activitate pentru: a) utilizarea frecvenţelor sau canalelor radio şi/sau a resurselor de numerotare în scopul furnizării reţelelor şi/sau serviciilor de comunicaţii electronice; b) serviciile de creare, implementare şi de asigurare a funcţionării sistemelor informaţionale automatizate de importanţă statală, inclusiv a produselor program. Mai simplu vorbind, Agenţia este responsabilă de acordarea licenţelor pentru frecvenţele de undă radio, tele, programelor Internet, telefonie mobilă (Orange, Moldcell, Unité) şi fixă (Moldtelecom). Lista licenţelor eliberate de ANRCETI se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 6) Consiliul Coordonator al Audiovizualului acordă licenţe pentru
73

Legea cu privire la energetică nr.1525-XIII din 19.02.98, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.50 51/366 din 19.02.1998. 74 Legea comunicaţiilor electronice nr.241-XVI din 15.11.2007, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.51 54/155 din 14.03.2008.

129

difuzarea programelor pe cale radioelectrică terestră şi/sau prin orice alte mijloace de telecomunicaţii decît cele radioelectrice terestre (art.23 -34 Codul audiovizualului al Republicii Moldova75). Cu alte cuvinte, acordă licenţe pentru posturile de radio şi televiziune pe teritoriul republicii. §5. Concurenţa în activitatea de întreprinzător 5.1. Noţiunea de concurenţă Ideea de concurenţă este redată de Constituţia Republicii Moldova, potrivit căreia piaţa, libera iniţiativă economică şi concurenţa loială sînt factorii de bază ai economiei (art.9), iar statul trebuie să asigure protecţia concurenţei loiale în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător de către agenţii economici (art.126). Definiţia. Concurenţa se defineşte ca o liberă competiţie între agenţii economici care oferă pe piaţă bunuri şi servicii ce tind să satisfacă nevoi asemănătoare sau identice ale consumatorilor. În aşa mod, concurenţa este considerată o luptă dintre agenţii economici pentru cîştigarea clientelei şi extinderea afacerilor76. În această luptă, fiecare agent economic îşi pune ca scop lărgirea pieţei de desfacere şi realizarea unor profituri cît mai mari. Procesul de concurenţă este un fenomen normal. Concurenţa ţine agenţii economici sub o presiune continuă, ei fiind gata de a reacţiona oricînd la cerinţele pieţei77. Dreptul la concurenţă trebuie exercitat cu bună-credinţă, corectitudine şi onestitate în afaceri, fără a încălca libertăţile celorlalţi agenţi economici. Numai în acest caz putem vorbi de o concurenţa licită sau loială, în caz contrar, ia naştere concurenţa neloială. Cadrul normativ naţional din sfera concurenţei este constituit, în principal, din Legea cu privire la protecţia concurenţei nr.1103/200078.
75

Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr.260 din 27.07.2006, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.131-133/679 din 18.08.2006. 76 DEX-ul defineşte concurenţa ca o rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc., pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri cât mai mari (……………………………….). 77 Roşca Nicolae, Baieş Sergiu. Dreptul afacerilor. Chişinău: „Cartier‖, 1997, p.54. 78 Legea cu privire la protecţia concurenţei nr.1103 din 30.06.2000, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.166-168/1205 din 31.12.2000.

130

Supravegherea activităţii de concurenţă este realizată de către stat. Organul de stat în sarcina căruia revine supravegherea activităţii de concurenţă în Republica Moldova este Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei79. 5.2. Condiţiile necesare pentru o concurenţă loială Concurenţa loială înseamnă concurenţa desfăşurată în condiţii normale. Pentru existenţa unei concurenţe normale pe piaţa de desfacere, trebuie să fie întrunite mai multe condiţii: a) concurenţa să fie liberă, onestă şi cu bună credinţă; b) să fie prezenţi mai mulţi agenţi economici; c) comerţul, preţurile şi tarifele să fie libere; d) agenţilor economici care deţin o situaţie dominantă pe piaţă le este interzis să facă abuz. La acestea se adaugă şi necesitatea adoptării unor legi reuşite în domeniul concurenţei, cu ajutorul cărora ar putea fi combătut fenomenul concurenţei neloiale din rîndul agenţilor economici. a) Concurenţa trebuie să fie liberă, onestă şi cu bună-credinţă. Agenţii economici au dreptul la concurenţă liberă în limitele prevăzute de legislaţie, în corespundere cu tradiţiile, regulile de corectitudine şi de onestitate în afaceri. Este interzis agentului economic să-şi exercite drepturile în vederea limitării concurenţei, lezării intereselor legitime ale consumatorului şi abuzului de situaţia sa dominantă80. b) Să fie prezenţi mai mulţi agenţi economici. Pe piaţa mărfurilor şi serviciilor de acelaşi fel, trebuie să existe mai mulţi agenţi economici. Numărul prea mic de agenţi economici transformă piaţa într-un monopol, în care consumatorul nu mai are de unde alege, fiind nevoit să accepte mărfuri şi servicii dintr-o singură sursă. c) Comerţul, preţurile şi tarifele să fie libere. Liberalizarea comerţului presupune că fiecare agent economic este să producă şi să vîndă mărfurile cerute pe piaţă. Concurenţa este posibilă numai dacă în republică există o libertate a comerţului, şi invers, libertatea comerţului are sens numai dacă este prezentă concurenţa între mulţi producători şi ofertanţi de servicii.
79

Agenţia a fost creată în anul 2007, în scopul de a efectua controlul de stat asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei de către agenţii economici. Pentru mai multe informaţii, se vedea site -ul oficial al Agenţiei www.anpc.md. 80 Cojocari Eugenia. Dreptul economic (partea generală). Chişinău: „Business-Elita‖, 2006, p.55.

131

De regulă, agentul economic îşi stabileşte singur preţul la mărfuri şi servicii. Prin excepţie, statul poate impune prin hotărîre de Guvern un şir de tarife pe care agenţii economici sînt obligaţi să le respecte, şi anume: la pîine, ulei, lactate, medicamente, transportul de călători, energia electrică şi termică, gazul natural81. d) Agenţilor economici care deţin o situaţie dominantă pe piaţă le este interzis să facă abuz. Situaţie dominantă pe piaţă este situaţia agentului economic pe piaţa de mărfuri sau de servicii, care îi dă acestuia posibilitatea de a exercita o influenţă decisivă pe piaţa respectivă (art.2 Legea cu privire la protecţia concurenţei). Pentru a fi recunoscut dominant, agentul economic trebuie să deţină pe piaţa unei anumite mărfi (serviciu) o cotă mai mare de 35 la sută. 5.3. Concurenţa neloială Cuvîntul neloial înseamnă „necinstit‖, „contrar normelor de conduită în afaceri‖. Concurenţa neloială este un fenomen negativ şi constă în acţiunile agentului economic de a obţine avantaje neîntemeiate în activitatea de întreprinzător, fapt ce aduce sau poate aduce prejudicii altor agenţi economici, inclusiv prin a prejudicia reputaţia lor în afaceri (art.2 al Legii cu privire la protecţia concurenţei). Faptele de concurenţă neloială sînt interzise. Ca exemple de concurenţă neloială am putea enumera: a) răspîndirea informaţiilor false în stare să prejudicieze averea şi/sau reputaţia altui agent economic; b) inducerea în eroare a cumpărătorilor cu privire la locul de producere, calitatea şi însuşirile mărfurilor; c) folosirea neautorizată a emblemei, mărcii comerciale, denumirii de firmă82; d) folosirea sau divulgarea informaţiilor care constituie secret comercial al firmei ş.a. Actele de concurenţă neloială sînt sancţionate de Codul Penal al Republicii Moldova. Astfel, orice act de concurenţă neloială, inclusiv: a) crearea
81

Hotărârea Guvernului nr.547 din 04.08.1995 cu privire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat a preţurilor (tarifelor), publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.53 -54/426 din 28.09.1995. 82 Cele mai răspândite cazuri de concurenţă neloială sînt încercările de a crea confuzie în mintea consumatorilor. De exemplu, unele firme încearcă să aplice mărci care se aseamănă foarte mult („până la confuzie‖) cu o marcă binecunoscută în lume. Au devenit deja banale confuziile de genul „Reebok‖ - „Reabok‖, „Panasonic‖ - „Panasunic‖ „Parlament‖ - „Parliament‖, „Abibas‖ - „Adidas‖ ş.a.

132

situaţiilor de confuzie cu produsele sau activitatea de întreprinzător a unui concurent; b) răspîndirea, în procesul comerţului, de afirmaţii false care discreditează activitatea concurentului; c) inducerea în eroare a consumatorului referitor la mărfurile concurentului; d) compararea în scopuri publicitare a mărfurilor unui agent economic cu ale altor agenţi economici, se pedepsesc cu amendă de pînă la 40 mii lei sau cu închisoare de pînă la un an (art.246)83. Faptele de concurenţă neloială comise de unii agenţi economici generează probleme acelor agenţi economici care activează cinstit. Cel mai convingător exemplu de concurenţă neloială serveşte piaţa produselor petroliere din Republica Moldova, care se confruntă la moment cu probleme grave. Situaţia este generată de lipsa unui cadru normativ, metodologia greşită de calcul a preţurilor la benzină, motorină, precum şi ineficienţa Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei84. §6. Drepturile consumatorilor şi protecţia acestora în activitatea de întreprinzător Definiţia. Consumator este orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte produse, servicii pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională85. Aşadar, consumator este numai o persoana fizică - cetăţean, străin sau apatrid. Persoana juridică nu poate avea calitatea de consumator86. Consumatorul trebuie să procură bunuri sau să beneficieze de servicii pentru necesităţi personale, casnice şi familiale. Dacă o face pentru alte interese (profesionale, de întreprinzător), persoana nu mai poate fi numită consumator. La ora actuală, consumatorul din Republica Moldova se găseşte în faţa unei abundenţe de bunuri şi servicii, care, în afară de avantajele pe care i le oferă, îi creează şi numeroase dificultăţi. Astăzi consumatorul nu mai este
83

Pentru persoanele juridice amenda este mult mai mare şi este însoţită de privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. 84 Lupuşor Adrian. Piaţa produselor petroliere din Moldova: analiza reglementării, concrenţei şi preţurilor. Chişinău: „Expert-Grup‖, 2011, p.5. 85 Legea privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13.03.2003, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.126-131/507 din 27.06.2003. 86 În Uniunea Europeană, de exemplu, consumator poate fi şi persoana juridică. În măsura în care procurarea unor bunuri se face pentru amenajarea oficiului de lucru al întreprinderii, se consideră că întreprinderea este consumator. Aceste bunuri procurate vor contribui la satisfacerea nevoilor curente ale întreprinderii. În Republica Moldova calitatea de consumator o poate avea doar persoana fizică.

133

cumpărătorul de altă dată, care procura bunuri de pe o piaţă de mici dimensiuni, dar el s-a transformat într-un element al consumului de masă, făcînd obiectul campaniilor publicitare şi al presiunilor exercitate de grupuri de producători, care controlează piaţa87. Statul prin mijloacele prevăzute de lege protejează cetăţenii în calitatea lor de consumatori împotriva riscului de a cumpăra produse care pot pune în pericol viaţa, sănătatea şi interesele lor materiale. În acest context, Legea privind protecţia consumatorilor nr.105/2003 enumeră principalele drepturi ale consumatorului: - de a fi protejat de către stat. În acest scop, organul de stat responsabil de protecţia drepturilor consumatorilor în republică este Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei, Metrologie şi Protecţie a Consumatorilor; - de a fi protejat împotriva riscului de a cumpăra un produs ori un serviciu care ar putea să-i afecteze viaţa, sănătatea, interesele sale legitime în calitate de consumator; - de a i se efectua înlocuirea gratuită, restituirea preţului, repararea prejudiciului material, moral şi venitul ratat în legătură cu produsul ori serviciul acordat în mod necalitativ; - de a i se oferi informaţii complete, corecte şi precise privind produsele achiziţionate şi serviciile prestate etc. Obligaţiile producătorului şi vînzătorului. Producătorul este persoana care a fabricat bunurile. El este obligat să indice în documentaţia de însoţire a produsului, pe etichetă, sau prin alte modalităţi, regulile de utilizare, depozitare şi transportare a produsului, iar vînzătorul trebuie să le aducă la cunoştinţa consumatorului. Vînzătorul este obligat să înmîneze bon de casă, care confirmă faptul cumpărării produsului. Bonul de casă se eliberează pentru orice bun care a fost procurat, indiferent de costul acestuia88. Pe lîngă aceasta, vînzătorul trebuie să
87

El a devenit o unealtă de care producătorii (distribuitorii, transportatorii, comercianţii etc.) se folosesc pentru a obţine profituri cât mai ridicate în schimbul unui produs sau serviciu necorespunzător (Plotnic Olesea. Protecţia consumatorului în Republica Moldova prin prisma reglementărilor europene, publicat în Revista Naţională de Drept, nr.7-8, 2010, p.58). 88 Pierderea bonului de casă sau neluarea lui, nu împiedică consumatorul să-şi apere drepturile, doar că el va trebui să dovedească prin alte mijloace de probă (cum sînt: felul produsului, aspectul ambalajului, martorii, înregistrările video etc.) că a procurat produsul anume de la acel vânzător.

134

dispună de Registrul reclamaţiilor, în care consumatorii liber îşi pot expune pretenţiile, criticile sau sugestiile în legătură cu modul de respectare a drepturilor lor. În cazul depistării unor defecte la produsele procurate sau la serviciile comandate, consumatorul pentru a beneficia de drepturile sale trebuie să acţioneze corect şi anume: iniţial, trebuie să depună o reclamaţie în formă scrisă. Aceasta se depune vînzătorului ori prestatorului de servicii, solicitînd înlocuirea gratuită a produsului sau restituirea contravalorii lui. Odată cu depunerea reclamaţiei, consumatorul prezintă copia bonului de casă sau alt document care confirmă faptul procurării bunului sau prestării serviciului respectiv89. Dacă consumatorul nu este de acord cu rezultatul examinării reclamaţiei de către vînzător sau i s-a refuzat satisfacerea ei, fie nu a primit nici un răspuns în scris în decurs de 14 zile calendaristice, el este în drept să se adreseze organelor abilitate prin lege cu funcţia de protecţie a consumatorilor sau în instanţa de judecată90. Regula generală a răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produsul defectuos este următoarea: „producătorul este responsabil pentru prejudiciul cauzat de defectele produsului său‖91. Dacă producătorul bunului nu poate fi identificat, atunci întreaga răspundere o poartă vînzătorul bunului. Defectele pot fi de fabricare (greşeli comise în procesul de producere), de transportare (nerespectarea cerinţelor de încărcare, descărcare, temperatură etc.), de funcţionare (sînt probleme de design ce afectează funcţionarea normală; avem caz real cînd tramvaiul a lovit un pieton, deoarece nu l-a văzut din partea dreaptă; în urma unor expertize efectuate s-a constatat că partea din faţa a tramvaiului avea un defect, fapt ce nu i-a permis şoferului să observe pietonul92),
89

Reclamaţia se prezintă în două exemplare, la sediul vânzătorului, se înregistrează şi se aplică pe ambele ştampila. Primul exemplar rămâne la vânzător, iar al doilea este luat înapoi ca dovadă a faptului că reclamaţia a fost depusă. În ultimul timp, tot mai frecvent reclamaţiile se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire. În instanţa de judecată, avizul de pri mire dovedeşte că reclamaţia a fost adresată. 90 Ghidul consumatorului / Ministerul Economiei şi Comerţului, Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Pieţei şi Protecţia Consumatorilor. Chişinău: „Bones Offices‖ SRL, 2009, p.6. 91 Antohi Leonid. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. Volumul II (coord. Buruiană Mihail). Editura ARC, Chişinău, 2006, p.1098. 92 Kirmici Corina. Răspunderea juridică civilă pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase. Teză de doctor în drept (conducător ştiinţific: dr. hab., prov. univ. Eugenia Cojocari), Chişinău, 2010, p.92.

135

autorităţile administraţiei publice centrale şi locale reuşesc să-şi formeze bugetele. autovehiculul este adus de peste hotare şi asamblat greşit în Republica Moldova). 136 . Partea a II-a. 2) taxa pe valoare adăugată. şomeri. Ele constituie cea mai importantă şi mai veche resursă financiară a statului. k) taxa de la posesorii de cîini. j) taxa pentru parcare. g) taxa pentru cazare. din lipsa de informare (produsul nu are indicat pe el termen de valabilitate şi nici instrucţiuni de folosire). generală şi definitivă (nerambursabilă). la bugetul statului sau la bugetele locale. i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale.a. Plata impozitelor este obligatorie pentru toţi agenţii economici. pensionari. Drept financiar public. directă sau indirectă. pentru înregistrarea căsătoriei. Cu ajutorul impozitelor. §7. 2007. efectuate de persoanele fizice şi juridice93. în cuantumul şi la termenele prevăzute de lege. 3) accizele. Plata taxelor şi impozitelor în legătură cu desfăşurarea activităţii de întreprinzător Un alt mijloc prin care statul influenţează activitatea de întreprinzător sînt impozitele şi taxele. În Republica Moldova se percep două feluri de impozite şi taxe: generale de stat şi locale. Arad. invalizi. dar care nu este impozit . 5) taxa vamală. Cele mai frecvente taxe sînt taxele de stat (pentru adresarea în judecată.de asamblare (de exemplu. persoane aflate în dificultate ş. fără obligaţia din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct şi imediat (Stîngu Gheorghe. 6) taxele rutiere. p. pentru serviciile de poştă. Editura „Vasile Goldiş‖ University Press. Impozitele reprezintă plăţi obligatorii la stat. Taxa este o plată obligatorie achitată către stat. orăşeneşti şi săteşti (comunale). plătită de persoane juridice şi de persoane fizice pe veniturile şi bunurile lor. Mărimea şi felul impozitelor este stabilită de către Parlament în Codul fiscal. b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ -teritoriale. nerambursabile. de unde vor plăti salarii şi pensii la muncitori.29). Din categoria impozitelor şi taxelor generale de stat fac parte: 1) impozitul pe venit. c) taxa de amplasare a publicităţii. f) taxa de piaţă. d) taxa de aplicare a simbolicii locale. În sistemul impozitelor şi taxelor locale se includ: a) taxa pentru amenajarea teritoriului. e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. pentru obţinerea buletinului de identitate 93 Impozitul este contribuţia bănească obligatorie. 4) impozitul privat. h) taxa balneară.

‖. Impozitul indirect se include în preţul de vînzare a mărfurilor (ca adaos) şi se suportă de consumator. Dreptul afacerilor. p. Contabilitatea ca sistem informaţional. Impozitul direct se încasează direct de la persoanele fizice sau juridice pentru bunurile şi veniturile acestora (impozitul pe venitul cîştigat.). aceştea scumpesc produsele şi serviciile.calculus . §8. iar dezvoltarea raporturilor de piaţă a făcut ca aceste socoteli să ia treptat forma unor coduri. şi invers. 97 Mardiros Daniela-Neonila. accizele şi taxele vamale94. la începuturile civilizaţiei. reunite într-un sistem complex. La aplicarea impozitelor progresive se ţine cont de veniturile persoanelor. capre şi vaci.etc. ţările negociază acorduri privind evitarea dublei impuneri asupra venitului cîştigat95.380. iar consumatorul final este cel care plăteşte toate aceste cheltuieli. iar ulterior aceste cheltuieli le acoperă prin scumpirea preţului la zahăr. Editura „Elena . Seria Ştiinţe Economice.). persoanele cu venituri mici au o cotă de impozitare mai redusă. 137 . firmele care se ocu pă cu importul zahărului în republică. publicat în Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza‖ din Iaşi.V. crestături pe bucăţi de lemn c are ajutau păstorii în ţinerea evidenţei turmelor de oi. sînt obligate să plătească accize şi taxe vamale. tăbliţe de argilă umedă. duble şi progresive etc.I.145. p. Evidenţa contabilă în activitatea de întreprinzător 8. norme şi reglementări care.reprezintă izvorul cuvântului „calcul‖ utilizat în prezent. Ca exemplu de impozite indirecte în republică avem: taxa pe valoare adăugată. ca moment al apariţiei. Noţiunea de contabilitate Nevoia oamenilor de a socoti trebuie căutată. Chişinău. În aşa mod.1. etc. statul percepe de la agenţii economici impozite indirecte. 96 Sfori înnodate şi diferit colorate. Mărgineanu Lilia. perşilor şi incaşilor. Clasificarea impozitelor şi taxelor se face în: directe şi indirecte. impozitul pe bunurile imobiliare etc. în cazul grecilor. 2004. Din aceste considerente. Impozitul dublu sau dubla impunere este impozitul pe venituri perceput o dată în ţara în care acesta s-a produs şi a doua oară în ţara de origine a cetăţeanului. 94 De exemplu. Anul 2004/2005. Ţinerea socotelilor se făcea utilizînd metode diferite96. au devenit apanajul unei categorii de persoane care nu era implicată în activitatea productivă a întreprinderii ci avea doar obligaţia de a îndeplini o serie de operaţiuni prin intermediul cărora se urmărea modul de desfăşurare a activităţilor şi prezentarea rezultatelor obţinute de entitatea economică97. pietricele a căror denumire în limba latină . folosite în Mesopotamia pentru grav area operaţiilor ce avuseseră loc. astfel încît cei cu venituri sporite plătesc impozite mai mari. papirusul utilizat de către scribi în timpul domniei faraonilor. Aceste persoane au luat numele de contabili. 95 Mărgineanu Gabriel.

bunurile cu potenţial economic. „Tipografia Centrală‖.Persoanele care desfăşoară activitatea de întreprinzător sînt obligate să organizeze şi să ţină contabilitatea. reflectate în expresie naturală şi bănească. p. Dreptul afacerilor.firma de audit. Agentul economic este obligat să păstreze pe suport de hîrtie s-au în formă electronică documentele contabile care includ: documentele primare. în locul ei în activul patrimoniului intră preţul încasat. la orice întreprindere trebuie să existe un contabil care să întocmească bilanţul de venituri şi cheltuieli ale întreprinderi. a doua . Chişinău. mijloacele băneşti. drepturile şi obligaţiile patrimoniale. 8.valorile mobiliare).2. la rîndul său. 2004. care se subordonează nemijlocit conducătorului. Contabilul-şef poartă răspundere pentru respectarea normelor de ţinere a contabilităţii şi de rapoartele financiare. despre poziţia sa financiară. Cu alte cuvinte. în bază contractuală. .n. precum şi circulaţia. care. cheltuielile. Dacă agentul economic aplică sistemul contabil în partida simplă. În aşa mod. contabilitatea poate fi ţinută nemijlocit de conducător (de directorul general). în care se investesc aceşti bani. hîrtiile de valoare ( n.E. F. Organizarea contabilităţii Contabilitatea se ţine în limba de stat şi în monedă naţională.să constituie secţie de contabilitate ca subdiviziune structurală condusă de contabilul-şef.-P. Baieş Sergiu. Volumul I. agentul economic are două posibilităţi: prima . Pentru ţinerea contabilităţii. Obiectul contabilităţii patrimoniului întreprinzătorului îl constituie bunurile mobile şi imobile. despre performanţele sale. veniturile şi rezultatele obţinute. 138 . pentru a şti dacă aceasta lucrează în cîştig sau în pierderi. 98 Roşca Nicolae. El trebuie să aibă studii su perioare sau medii de profil. modificările intervenite în urma efectuării operaţiunilor patrimoniale98.să transmită ţinerea contabilităţii unei organizaţii specializate . Cînd o marfă este vîndută. reprezintă contabilitatea financiară. registrele contabile.72. instrumentul prin intermediul căruia întreprinderea dă socoteală mediului său despre ceea ce face. Răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii o poartă conducătorul agentului economic. va fi înlocuit de marfă.

aceste documente se transmit persoanei nou-numite. Drept bază pentru determinarea venitului impozabil al agentului economic serveşte rezultatul (profitul/pierderea) contabil reflectat în rapoartele de profit şi pierdere. Itinerarul parcurs de documente. Conform art. rapoartele financiare şi anuale. registrele contabile.rapoartele financiare şi alte documente aferente organizării şi ţinerii contabilităţii.-P. Erorile contabile trebuie să fie corectate şi perfectate prin Nota d e contabilitate.E.178. Bajerean Eudochia. Orice fapte economice legate de activitatea agentului economic trebuie reflectarea în contabilitate. 2004. precum şi cele care falsifică intenţionat documentele primare. 99 Ţurcanu Viorel. întocmite şi prezentate în conformitate cu cerinţele Standardelor de Contabilitate. care se eschivează de la ţinerea contabilităţii. în baza căruia agentul economic va întocmi dările de seamă fiscale. c) prelucrarea şi înregistrarea documentelor în sistemul înregistrărilor contabile. administrativă s-au penală după caz. p. Bazele contabilităţii. Documentele se află în permanentă mişcare. materială. sînt trase la răspundere disciplinară. cu indicarea termenelor de păstrare a documentelor. Chişinău: F. În cazul destituirii conducătorului. în prezenţa comisiei. începînd cu momentul întocmirii (intrării) acestora şi pînă la predarea lor la arhivă după prelucrare şi reflectare în contabilitate se numeşte circulaţia documentelor99 (ciclul contabil). conform legislaţiei. 139 . Documentele contabile trebuie să fie sistematizate şi păstrate în termenele şi conform regulilor prevăzute de Organul de Stat pentru Supravegherea şi Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova. precum şi a documentelor care lipsesc.113/2007. b) primirea documentelor de contabilitate. persoanele vinovate de încălcarea legii. Răspunderea pentru organizarea păstrării şi integrităţii documentelor contabile o poartă conducătorul agentului economic. Aceste date contabile vor servi drept suport informaţional. aplică incorect Standardele de Contabilitate. care se consideră la fel un document primar. d) predarea documentelor în arhivă. Ciclul contabil.44 din Legea contabilităţii nr. Mişcarea şi circulaţia documentelor cuprinde cîteva etape: a) întocmirea (emiterea) documentelor. Transmiterea se efectuează prin întocmirea unui proces-verbal de predare-primire. „Tipografia Centrală‖.

codul fiscal al entităţii în numele căreia este întocmit documentul. bancare şi de decontare.nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului. ultimele fiind obligate să ducă evidenţa contabilă. emiterea mai multor documente primare pentru unele şi aceleaşi operaţiuni este interzisă.de contabilulşef. dispoziţia de plată. În cazul întocmirii documentului primar în formă electronică. poliţa de asigurare. la solicitarea utilizatorului. sau: cea dintîi semnătură să fie aplicată de conducătorul entităţii. datoriile financiare. f) etaloanele cantitative şi valorice în care sînt exprimate faptele economice. b) data întocmirii. Documentele de casă. d) denumirea. Orice document primar întocmit trebuie să conţină următoarele elemente: a) denumirea şi numărul documentului.Documentele primare. Faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare. factura fiscală etc. inclusiv digitală. Documentele primare întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică au aceeaşi putere juridică. iar pentru persoanele fizice codul personal. e) conţinutul faptelor economice. adresa. se 140 . entitatea. Datele din documentele primare se înregistrează. Formularele tipizate de documente primare sînt aprobate de Ministerul Finanţelor. apoi tipărite în multe exemplare şi difuzate la persoanele fizice şi persoanele juridice care desfăşoară activitatea de întreprinzător. Ca exemplu de document primar avem: bonul emis de aparatul de casă şi control cu memorie fiscală. Registrele contabile. foaia de parcurs. prenumele şi semnătura. adresa. Semnăturile se confirmă prin aplicarea ştampilei. de aceea. iar doua . Fiecare document primar dispune de serie şi număr. c) denumirea. a persoanelor responsabile de efectuarea şi înregistrarea faptelor economice. În lipsa funcţiei de contabil-şef. Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii. g) funcţia. comerciale şi calculate pot fi semnate doar de conducătorul entităţii. ambele semnături pe documente se aplică de conducătorul entităţii respective. biletul de călătorie. numele. este obligată să imprime copia documentului pe suport de hîrtie din cont propriu. iar dacă aceasta este imposibil . codul fiscal al destinatarului documentului.

mărfuri.47). produse finite. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.E. materia primă. cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. d) data efectuării faptelor economice. „Tipografia Centrală‖. De regulă. pornind de la necesităţile informaţionale proprii. Agentul economic care aplică sistemul contabil în partidă dublă este obligat să ţină evidenţa activelor. Procesului de inventarierii se supun bunurile: mijloacele fixe. care presupune reflectarea dublă a fiecărei operaţiuni economice la una şi aceeaşi sumă: în debitul unui cont şi în creditul altui cont.2004.123-124/268 din 27. Inventarierea reprezintă un ansamblu de operaţiuni prin care se constată prezenţa tuturor elementelor de activ şi de pasiv în patrimoniul întreprind erii la data efectuării inventarierii. datoriilor.07. precum şi situaţia lor la o dată oarecare (Ţurcanu Viorel. care se elaborează şi se aprobă de Ministerul Finanţelor100. Conturile contabile. Regulile cu privire la modul de efectuare a inventarierii sînt stabilite în Regulamentul privind inventarierea. p. care servesc drept bază pentru întocmirea rapoartelor financiare. mijloace 100 Conturile funcţionează în baza metodei contabilităţii. aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr. Registrul contabil va conţine următoarele elemente obligatorii: a) denumirea registrului. Chişinău: F.27/2004101.04. balanţa de verificare şi alte registre centralizatoare. Nomenclatorul grupelor de conturi contabile şi metodologia privind folosirea lor sînt stabilite în planul general de conturi contabile. numele.-P. numită dubla înregistrare. cheltuielilor şi veniturilor în baza conturilor contabile. aceasta se face la sfîrşitul anului. aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.acumulează şi se prelucrează în registrele contabile. Inventarierea patrimoniului.2004. f) funcţia. materiale. cel puţin o dată pe an.27 din 28. 101 Regulamentul privind inventarierea. ceea ce permite a controla mişcarea mijloacelor şi a surselor acestora. capitalului propriu. 2004. grupate în ordine cronologică şi/sau sistemică. Registrele contabile obligatorii sînt Cartea mare. 141 . Bazele contabilităţii. Structura registrelor contabile se stabileşte de fiecare entitate de sine stătător. prenumele şi semnăturile persoanelor responsabile de întocmirea registrului. b) denumirea entităţii care a întocmit registrul. c) data începerii şi finisării ţinerii registrului şi/sau perioada pentru care se întocmeşte acesta. Bajerean Eudochia. Agentul economic are obligaţia să efectueze inventarierea generală a activelor şi pasivelor pe care le deţine. e) etaloanele de evidenţă a faptelor economice. consumurilor.

cît şi membrii comisiei poartă răspundere pentru corectitudinea efectuării inventarierii. Tot cu ajutorul inventarierii se identifică bunurile inutile. „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti‖. Rapoartele financiare le semnează conducătorul întreprinderii şi contabilul-şef. şefii de subdiviziuni. comenzile sistate. Bazele teoretice ale contabilităţii. specialişti competenţi etc. Scopul pentru care se efectuează inventarierea constă în stabilirea integrităţii bunurilor.băneşti etc.213. 142 . Formarea comisiei şi începerea lucrului se dispune printr-o decizie a conducătorului întreprinderii. Rapoartele financiare se întocmesc conform formularelor-tip aprobate de Ministerul Finanţelor. p. Rapoartele financiare. iar în calitate de membrii fac parte contabilul-şef. 2005. Chişinău: Cartier. Preşedintele comisiei tot timpul este conducătorul întreprinderii ori adjunctul lui. creanţele vechi şi neîncasate etc. Se prezintă ca un sistem de indicatori care caracterizează activitatea economică a întreprinderii într-o anumită perioadă de timp. Ambii poartă răspundere pentru informaţia prezentată. împreună cu raportul final al inventarierii. „Raportul privind rezultatele financiare‖. Ediţia a III-a. verificarea modului stabilit de ţinere a evidenţei primare şi a regulilor de păstrare. În funcţie de perioada întocmirii. 102 Grigoroi Lilia. Decizia se înregistrează în contabilitate. se prezintă în termenele prevăzute de legislaţie şi cuprind: „Bilanţul contabil‖. Lazari Liliana. Pentru efectuarea inventarierii patrimoniului se formează o comisie de inventariere constituită din: preşedintele comisiei şi membrii comisiei. există rapoarte financiare trimestriale şi anuale. Atît preşedintele. „Raportul privind fluxul capitalului propriu‖. nota explicativă şi anexele respective102.

CAPITOLUL 12. Aşadar. Potrivit alin. evaluate în bani. care aparţin societăţii. Patrimoniul este o universalitate juridică şi nu una de fapt. lucrurile nu pot avea drepturi şi obligaţii. Patrimoniul societăţilor comerciale este independent de patrimonial asociaţilor sau a acţionarilor acestor societăţi. privite ca о sumă de valori active şi pasive strîns legate între ele. 284 al Codului civil patrimoniul este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracter patrimonial. cît şi după moartea acestuia. Numai subiecţii raportului juridic pot avea patrimoniu. deoarece totalitatea valorilor materiale şi nemateriale care îl compun dau posibilitate întreprinzătorului să participe la circuitul economic şi să încheie diverse contracte întru atingerea scopului. Termenul de ‖patrimoniu‖ este definit sub două aspecte: în sens economic şi în sens juridic. iar în sens juridic. Patrimoniul prezintă suportul material al afacerii. patrimo niul desemnează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu un conţinut economic. Noţiunea şi componenţa patrimoniului Pentru demararea activităţii de întreprinzător. Aceasta se exprimă prin aceea că: 143 . variind dinamic prin schimbul conţinutului său. adică şi atunci cînd datoriile vor fi mai mari decît activul. Patrimoniul va exista şi atunci cînd pasivul va depăşi activul. (1) art. care apare din momentul fondării şi există pînă la lichidarea societăţii. pot fi titulari de drepturi doar persoanele fizice şi persoanele juridice. patrimoniul desemnează totalitatea bunurilor care constituie averea unei persoane. societatea comercială trebuie să dispună de un anumit capital. Societatea comercială are un patrimoniu propriu. Astfel. care aparţin persoanei. În sens economic. pînă cînd patrimoniul trece la succesorii săi universali sau cu titlu universal. de aceea el se menţine atît pe timpul vieţii titularului său. îl va însoţi pe acesta pe tot parcursul vieţii sale. patrimoniul fiind indisolubil de titular. distinct de acela al asociaţilor sau acţionarilor şi nu poate fi confundat cu capitalul social. REGIMUL JURIDIC AL PATRIMONIULUI SOCIETĂŢILOR COMERCIALE §1.

formează gajul general al creditorilor societăţii. Bunurile imobile. Conform art. op. 285 al Codului civil. în genere.bunurile aduse ca aport de către asociaţi. adică obiectele lumii înconjurătoare. Baieş S. cum ar fi pămîntul. bunuri corporale sînt lucrurile. cuprinse în activul social. clădirile. ideală. 103 patrimoniul acesteia. . ele fiind sesizate imaginar. care. Exemplu de bunuri incorporale sînt: dreptul asupra denumirii de firmă. nu au o existenţă materială.bunurile aduse ca aport de asociaţi ies din patrimoniul lor şi intră în cel al societăţii. fiind perceptibile simţurilor omului (o casă. dreptul asupra mărcii de producţie sau de serviciu. sînt imobile terenurile. plantaţiile prinse de sol prin rădăcini. In această categorie intră banii şi titlurile de valoare.obligaţiile societăţii faţă de terţi nu se pot compensa cu obligaţiile terţilor faţă de asociaţi. .. este încorporat durabil în acesta. care au o aşezare fixă şi stabilă. fie prin el însele. etc. ci una abstractă. fie cu concursul unei forţe străine. fiind susceptibile de deplasare de la un loc la altul. Prin lege pot fi considerate imobile şi alte bunuri. obiectivele acvatice separate. 280 144 .. în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile. Calitatea de imobil o păstrează şi acele materiale care.103 ... clădirile şi. un autoturism). drepturile de autor. aplicarea procedurii insolvabilităţii faţă de societate priveşte numai În activul patrimoniului persoanei juridice pot fi evidenţiate următoarele bunuri: Bunurile corporale.288 din Codul civil. cit. o cantitate de alimente. sînt destinate reamplasării în alt loc. care au o existenţă materială. porţiunile de subsol.Roşca N. orice alt lucru care nu este imobil. precum şi tot ceea ce. pag. fiind separate provizoriu de un teren. Potrivit art. tot ceea ce este durabil legat de sol. în mod natural sau artificial. construcţiile şi orice alte lucrări legate solid de pămînt. Bunurile incorporale. Bunurile mobile sînt acele bunuri care nu au o aşezare fixă şi stabilă.

142 145 . inclusiv ca societate comercială. 2. patrimoniul societăţii comerciale se împarte în activ şi pasiv. Sursele mijloacelor economice104 reprezintă locul de unde provin ele sau modalitatea lor de dobîndire. consumîndu-se treptat şi transferîndu-şi parţial valoarea. pag. În sens economic prin termenul „întreprindere‖ înţelegem complexul patrimonial unic. 104 Vonica. Noţiunea de întreprindere are două sensuri: 1. Capitalul propriu provine din fondurile băneşti ale societăţii comerciale. 1997. producţie. din alte fonduri ale ei. în sens economic. 1. Din punctul de vedere al mijloacelor materiale. Astfel. după criteriul productivităţii sau al posesiunii. clădirile. Capitalul atras reprezintă datoriile societăţii faţă de creditori. în sens juridic. În sens juridic prin termenul de „întreprindere‖ se subînţelege însăşi subiectul de drept. Mijloacele economice ale întreprinzătorului constituie totalitatea activelor materiale şi băneşti care se folosesc la activitatea de întreprinzător. Vol. în active productive şi active neproductive. la rîndul lor. maşinile). „Drept comercial‖. desfacere. Bucureşti. se împart în active fixe şi active circulante. R.P. din capitalul de rezervă.Din activul patrimoniului societăţii comerciale poate face parte şi întreprinderea ca un complex patrimonial unic. adică din capitalul social. pe măsura folosirii lor (utilajele. Ele se consumă integral în fiecare ciclu de producţie. Activele societăţii comerciale. mijloacele economice se clasifică în capital propriu şi capital atras (asimilat). Activele circulante sînt bunuri destinate să asigure continuitatea producţiei şi circulaţia mărfurilor. Activele fixe constituie acele bunuri materiale care iau parte la mai multe cicluri de producţie. îşi schimbă forma materială şi trec succesiv prin fazele de aprovizionare. în active proprii şi active închiriate. Acestea pot fi grupate.

că bunurile se află în circuitul civil. altfel spus. în mod expres. at ît lucrurile. cît şi drepturile patrimoniale. sumele băneşti si creanţele sale. În sensul atribuit de legiuitor termenului "bun" din articolul nominalizat intră orice element al activului patrimonial al persoanei. §2. bunuri supuse unui regim special de circulaţie.Activul include totalitatea bunurilor pe care societatea comercială le are la un anumit moment. au circulaţie limitată monumentele. Conform alin. Pasivul cuprinde valoarea tuturor datoriilor societăţii comerciale faţă de terţi. 146 . adică bunurile ce fac parte din patrimoniul cultural. au un regim special de circulaţie. De exemplu. Bunurile aflate în circuitul civil general sînt toate bunurile alienabile. adică atît lucrurile şi animalele. şi anume: 1. faţă de care pot exista drepturi şi obligaţii patrimoniale şi care poate fi folosit în viaţa socială. precum şi ca drept patrimonial. b. 285 alin. Aceste bunuri pot fi dobîndite şi înstrăinate prin acte juridice.286 CC): a. excepţiile. ori la condiţiile de încheiere a actelor juridice cu aceste bunuri. care pot fi urmărite de creditori şi se pot dobîndi sau pierde prin prescripţie. adică au o circulaţie limitată. Pornind de la conţinutul art.296 CC şi bunurile din domeniul privat al statului fac parte din cele care se află în circuitul civil. După posibilitatea existenţei bunurilor în circuitul civil (art. Codul civil clasifică bunurile în mai multe categorii. în art. prin urmare legea şi numai legea poate să prevadă. care le pot dobîndi şi înstrăina. Sînt acele bunuri. cît şi drepturile asupra lor sau. care deşi se află în circuitul civil. Restricţiile care privesc circulaţia bunurilor se pot referi la subiectele de drept. (1).285 CC bunul poate fi definit ca lucru. Regula constă în aceea. Bunurile şi clasificarea lor în dependenţă de diferite criterii Codul civil. dispune că bunuri sînt toate lucrurile susceptibile aproprierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale. care pot fi reale şi obligaţionale. indiferent de temeiul apariţiei. bunuri care se află în circuitul civil general.(1) art.

c. Sînt bunuri care nu pot face obiectul actelor juridice. apele curgătoare. spaţiul cosmic. b. însuşiri caracteristice doar lui (o casă anumită. Acele bunuri care nu pot fi înlocuite unele cu altele în executarea obligaţiei (imobilele. adică pot fi folosite independent. bunuri principale. b. sub forma dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale. În funcţie de natura bunurilor (art.292 CC): a. În funcţie de utilizarea lor (art. nu sînt susceptibile de apropiere. bunuri determinate individual. b. Acele bunuri. un lot anumit de pămînt). Sînt acele bunuri care nu au o aşezare fixă şi stabilă. mesele scaunele). Bunurile imobile.294 CC): a. bunuri determinate generic. Acele bunuri care au o existenţă de sine stătătoare. loturile de pămînt). bunurile care nu se află în circuitul civil. fiind susceptibile de deplasare de la un loc la altul. fie prin el însele. 296 alin. În funcţie de modul de determinare (art. Bunurile scoase din circuitul civil sînt inalienabile. fie cu concursul unei forţe străine. se individualizează prin semne. clădirile şi. fără a servi întrebuinţării unui alt bun. 5. cum ar fi: aerul. Imobile sînt bunurile care au o aşezare fixă şi stabilă. bunurile domeniului public în conformitate cu prevederile art. În funcţie de corelaţia între ele (art. bunuri fungibile. adică nu pot fi înstrăinate. bunuri mobile. 3. 4. tot ceea ce este durabil legat de sol.288 CC): a. o destinaţie economică proprie. în genere. b. care potrivit naturii lor. 2. 147 . Acele bunuri. bunuri accesorii. Acele bunuri care pot fi înlocuite unele cu altele în executarea obligaţiei (banii. destinate să servească întrebuinţării unor bunuri principale. (4) din Codul civil. Acele bunuri care posedă semne caracteristice tuturor bunurilor de acelaşi gen şi care se individualizează prin numărare. prin natura lor. a.293 CC). Sînt scoase din circuitul civil: lucrurile care. cum ar fi pămîntul. bunuri nefungibile. platoul continental.

b. 6. care sînt alienabile.măsurare. Universalitatea de bunuri (art. ori fără implicarea înstrăinării (terenurile. fiecare parte poate fi utilizat independent în acelaşi scop. Acele bunuri care pot fi întrebuinţate continuu. bunuri neconsumptibile.297 CC): a. sînt legate între ele. Acele bunuri a căror întrebuinţare obişnuită implică înstrăinarea sau consumarea substanţei lor. În funcţie de forma proprietăţii în care se află bunurile (art. universalitate de drept. imprescriptibile (terenurile destinate ocrotirii naturii. cîntărire (10 mese. privite împreună. bunuri domeniului privat. Acestea se pot folosi o singură dată (benzina. inclusiv statului şi unităţilor administrativ teritoriale. El este format din mai multe bunuri. sînt considerate ca un tot întreg. Acele bunuri care formează o unitate indivizibilă şi sînt supuse în mod natural uni regim juridic omogen. bunuri complexe. Universalitatea de drept este patrimoniul. 7. Acele bunuri care aparţin statului sau unităţilor administrativ teritoriale şi care sînt inalienabile. motorina). bunuri consumptibile. 5 scaune. 8 m de cablu electric.296 CC): a. b. universalitate de fapt. În dependenţă de faptul dacă folosirea lor obişnuită implică ori nu înstrăinarea sau consumarea substanţei lor (art. 148 . Valoarea economică a acestei universalităţi trebuie pusă în legătură cu reunirea elementelor constitutive. 8. adică o pluralitate de bunuri corporale omogene. În dependenţă de unitatea folosirii comune (art. b. Atunci cînd mai multe bunuri formează un tot întreg care este destinat folosirii comune atribuite de natura unificării. bunuri domeniului public. fără a li se consuma substanţa.298 CC): a. construcţiile. b. mijloacele de transport). considerate ca un tot întreg. prescriptibile şi sesizabile. insesizabile. bunuri simple. 9. sînt destinate folosirii comune. Acele bunuri care aparţin persoanelor fizice şi juridice. 1 tonă de materie primă). parcurile naţionale). adică pluralitatea de bunuri corporale şi incorporale de orice fel care.295 CC): a.

Dacă orice persoană fizică se identifică în societate 149 . Bunurile incorporale ale societăţilor comerciale Un loc deosebit în activul fiecărei societăţi comerciale îl ocupă bunurile incorporale. În dependenţă de faptul dacă sînt sau nu producătoare de fructe: a. precum chiriile. adică acelea produse de la sine. industriale. b. Bunurile incorporale. 11. 3. drepturile de autor. drepturile asupra modelelor industriale. care au o existenţă materială. 2. Conform art. 285 al Codului civil. etc. bunuri corporale. un autoturism). Acele bunuri care nu au însuşirea de a produce fructe. 4. fiind perceptibile simţurilor omului (o casă. bunuri frugifere. §3. periodic şi fără consumarea substanţei lor. dau naştere la alte bunuri. civile (numite venituri) sînt banii şi alte produse rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană. dreptul asupra mărcii de producţie sau de serviciu. ideală. ierburile produse de lotul de pămînt). Exemplu de bunuri incorporale sînt: dreptul asupra denumirii de firmă. numite fructe. fără a fi necesară intervenţia omului (cerealele.10. în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile. dreptul de autor. drepturile asupra mărcii. etc. Dreptul asupra firmei. 6. b. arenzile. Ele deţin un loc preponderent în orice societate comercială. ci una abstractă. În categoria bunurilor incorporale se includ: 1. dreptul asupra clientelei şi a vadului comercial. bunuri nefrugifere. dreptul asupra denumirii de firmă. ele fiind sesizate imaginar. 5. nu au o existenţă materială. o cantitate de alimente. Acele bunuri care. acelea care se dobîndesc prin intervenţia omului. dreptul asupra emblemei. dividendele. bunuri corporale sînt lucrurile. În dependenţă de modul de percepere: a. dobînzile. Doctrina juridică evidenţiază 3 categorii de fructe: naturale. adică obiectele lumii înconjurătoare.

printr-un semn sau o denumire.10. 150 . artistice şi ştiinţifice (drept de autor). Din conţinutul prevederilor alin.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe105. 191 – 193 din 01. precum şi alte drepturi care sînt recunoscute în legătură cu activitatea intelectuală din domeniul literaturii. 139 din 02. de asemenea. nr. de fapt. Dreptul asupra emblemei. 1 al Legii nr. precum şi denumirea (firma). 66 din Codul civil prevede că persoana juridică participă la raporturile juridice numai sub denumire proprie. În acest fel. cum ar fi corespondenţa. este un atribut de identificare a societăţilor comerciale. sînt protejate operele literare. artei şi ştiinţei. Dacă firma identifică societatea prin denumirea sa emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi fel. chiar este obligată să utilizeze denumirea. videogramele şi emisiunile organizaţiilor de difuziune (drepturi conexe). Dreptul de autor este un bun incorporal care poate fi inclus în patrimoniul societăţii comerciale în calitate de aport la capitalul social sau care poate fi dobîndit de societate în timpul activităţii. Denumirea trebuie să figureze în toate actele emise de societate. Emblema îşi justifică recunoaşterea ca element de identificare în măsura în care asigură un supliment de individualizare. (2) art. societatea comercială ca persoană juridică se individualizează prin denumire (firmă). între societăţile comerciale care practică acelaşi gen de activitate economică. inclusiv prescurtată. Cu ajutorul firmei societatea se identifică de alte societăţi. interpretările. Marca este semnul care face să se deosebească produsele şi serviciile unei persoane fizice sau juridice de produsele 105 vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova.2010. numai în expresia în care a fost înregistrată în Regis trul de stat al Persoanelor Juridice.prin nume şi prenume. Emblema. Societatea comercială. Emblema poate conţine semne. denumiri. art. prevăzută în actul de constituire şi înscrisă în Registrul de stat. cereri de chemare în judecată. contracte. Drepturile asupra mărcilor. fonogramele. in caz contrar aceasta va fi impusă la achitarea plăţilor de daune-interese.07.

dacă acesta este nou şi are un caracter individual. 151 . Vol. elemente figurative.107 Dreptul asupra modelului şi desenului industrial. forme tridimensionale. Prin clientelă se înţelege totalitatea persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la acelaşi comerciant. Conform art. Autorul 106 107 vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova.08. În patrimoniul societăţii comerciale pot fi incluse şi drepturile asupra invenţiilor create de salariaţii săi ori de persoane străine în baza unor contracte de cercetări ştiinţifice. culorilor. cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice Dreptul asupra clientelei şi vadului comercial. precum şi orice combinaţii ale acestor semne. Dreptul asupra invenţiilor.07. care desemnează obişnuinţa consumatorului de a cumpăra constant produse şi servicii de la un anumit întreprinzător. Invenţia reprezintă o realizare dintr-un domeniu economic sau ştiinţific ce reprezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut pînă atunci.2008. litere. formei. pot constitui mărci orice semne susceptibile de reprezentare grafică: cuvinte (inclusiv nume de persoane). în special forma produsului sau a ambalajului acestuia. adică la fondul de comerţ al acestuia pentru procurarea unor mărfuri si servicii. 99 – 101 din 06. Potrivit art. 38-XVI din 29.02. 291 .6 din Legea nr. Între clientelă şi vad există o interdependenţă. pag. poate fi protejat în calitate de desen sau de model industrial aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia. nr. Roşca N. 108 vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova.06. 161-XVI din 12. desene. Chişinău – 2004. Vadul comercial se consideră un factor obiectiv. combinaţii de culori. cifre. 5 al Legii nr. Clientela este cauza şi efectul vadului.şi serviciile similare ale altor persoane fizice sau juridice. „Dreptul Afacerilor‖. 136 – 140 din 31.2007 privind protecţia desenelor şi modelelor industriale108. rezultat în special din caracteristicile liniilor. precum şi în cazul în care un drept asupra unei invenţii a fost transmis cu titlu de aport la capitalul social. nr. contururilor.2007.. texturii şi/sau ale materialelor şi/sau ale ornamentaţiei produsului în sine. Baieş S.2008 privind protecţia mărcilor106. 1.

(1) art. care servesc la formarea părţii active a patrimoniului. 293 152 . pecuniară) a aporturilor asociaţilor societăţii. la prima vedere ar părea că sînt identice. capital propriu. 110 Capitalul social este elementul patrimonial de cea mai mare importanţă pentru activitatea oricărei societăţi comerciale. op. spre exemplu. Din conţinutul alin. 50-XVI din 07.Noţiunea şi funcţiile capitalului social Noţiunea capitalului social. valoarea bunurilor mobile şi imobile transmise de asociaţi ca aport în capitalul social. în cazul cînd obiectul aportului este un bun mobil sau imobil. Capitalul social nu trebuie confundat cu alte noţiuni. poate creşte sau poate scădea ca urmare a uzurii acestora. MO al RM nr. capitalul social include valoarea acestuia la data transmiterii. cum ar fi: patrimoniu. Capitalul social indică valoarea 109 110 a se vedea Legea nr. dar nicidecum totalitatea bunurilor transmise ca aport. pe cînd capitalul social prezintă suma valorilor bunurilor aduse de asociaţi cu titlu de a port în societatea comercială.. Capitalul social constituie un element indispensabil al patrimoniului societăţilor comerciale. a) Capitalul social şi patrimoniul. eliberat de Agenţia de Stat pentru Proprietate Intelectuală. care. cit. Roşca N. 284 al Codului civil rezultă că patrimoniul este un ansamblu de drepturi şi obligaţii cu valoare economică ce aparţine unei persoane.. capitalul social nu va oscila în dependenţă de aceste fluctuaţii. 117 -119 din 04. În aceste cazuri. Pe parcursul activităţii societăţii comerciale. dat de fapt ele sînt noţiuni diferite. Baieş S.invenţiei este protejat prin brevetul de invenţie.07. Capitalul social reprezintă expresia valorică (bănească. care prezintă prin sine un titlu de stat. Astfel. b) Capitalul social şi activul societăţii. Capitalul social prezintă expresia valorică a tuturor aporturilor în numerar şi în natură cu care participanţii la o societate comercială contribuie la formarea patrimoniului acesteia spre a asigura mijloacele materiale necesare desfăşurării activităţii şi realizării scopurilor statutare. capital vărsat. active ale societăţii. pag..03.2008 privind protecţia invenţiilor.2008.109 §4.

ambele noţiuni corespunzînd la momentul constituirii societăţii. În activul societăţii intră atît valoarea capitalului social. inclusiv cele faţă de asociaţii săi. cît şi activele proprii. Prin termenul de „capital vărsat‖ înţelegem mărimea efectivă a aportului transmis de către asociaţii societăţilor comerciale.minimă a laturii active a patrimoniului societăţii. societatea comercială. Odată cu demararea activităţii de întreprinzător. Potrivit alin. adică prezintă în sine datoria societăţii faţă de asociaţii săi. Dacă la momentul constituirii societăţii comerciale se transmite mărimea integrală a capitalului social. Pasivul societăţii constituie toate datoriile societăţii faţă de creditori. 113 al aceluiaşi Cod civil la data înregistrării societăţii comerciale. pe lîngă capitalul social şi cel de rezervă. c) Capitalul social şi pasivul societăţii. în acest caz putem vorbi că capitalul social coincide cu capitalul vărsat. aşa cum prevede alin. dacă asociaţii transmit cu titlu de aport în capitalul social la data înregistrării societăţii cel puţin 40% din aportul subscris. capitalul social depăşind valoarea capitalului vărsat. dar nu trebuie confundat cu termenul de ‖activ al societăţii‖.112 al Codului civil. 153 . e) Capitalul social şi capitalul vărsat. d) Capitalul social şi capitalul propriu. Capitalul social urmează să fie vărsat în proporţie de 100% în termen de 6 luni din data înregistrării societăţii comerciale. potrivit căruia asociatul unic varsă integral aportul p înă la data înregistrării de stat. Mărimea capitalului social figurează la pasivul societăţii în raportul financiar al societăţii. activele luate cu titlu de împrumut. În situaţia din speţă. bunurile mobi le sau imobile aflate în proprietatea societăţii. capitalul propriu mai include şi beneficiile obţinute şi nerepartizate. fiecare asociat este obligat să verse în numerar cel puţin 40 % din aportul subscris dacă legea sau statutul nu prevede o proporţie mai mare. Un astfel de deziderat putem deduce din conţinutul prevederilor art. în acest caz capitalul vărsat nu coincide cu capitalul social. (3) art. Capitalul social constituie sursa iniţială a capitalului propriu al fiecărei societăţi comerciale.

04. Unii autori în literatura de specialitate.1997.08. Legea însă nu interzice ca prin actele de constituire să fie stabilită o mărime mai mare a capitalului de rezervă.(3) art. În vederea constituirii lui se va prelua anual din profitul persoanei juridice minimum 5% pînă la atingerea plafonului de o cincime din capitalul social. In Republica Moldova legislaţia în vigoare nu reglementează pentru toate formele de persoane juridice formarea capitalului de rezervă.06. nr. Capitalul de rezervă poate fi facultativ. 111 112 publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. nr. 135 XVI din 14. Potrivit art.06. 127 -130 din 17. vărsămintele în capitalul de rezervă reîncep. Capitalul de rezervă se formează din defalcări anuale din profitul net pînă la atingerea mărimii prevăzute de statutul societăţii. Rezervele legale formează fondul de rezervă sau capitalul de rezervă al cărei valoare nu poate fi mai mică de o cincime din capitalul social. Rezervele pot fi legale şi facultative. 111 societatea pe acţiuni formează un capital de rezervă. f) Capitalul social şi capitalul de rezervă. Capitalul de rezervă trebuie să fie plasat în active cu lichiditate înaltă. Acesta poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor societăţii şi/sau la majorarea capitalului ei social. decît cel prevăzut de lege. nr. 31 al Legii privind societăţile cu răspundere limitată. Volumul defalcărilor se stabileşte de adunarea generală a acţionarilor şi va constitui nu mai puţin de 5% din profitul net al societăţii.2007 154 . definesc rezervele drept de bani deduse din beneficiul net al persoanei juridice "puse de o parte" de către ea. care ar asigura folosirea lui în orice moment. 46 al Legii privind societăţile pe acţiuni. a cărui mărime va fi stabilită de statut şi va constitui nu mai puţin de 10% din capitalul social al societăţii.2007112 societatea cu răspundere limitată este obligată să formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. nr. 1134 -XIII din 02. 112 al Codului civil. 38-39 din 12. Dacă valoarea activelor nete ale societăţii devine mai mică decît suma capitalului social şi capitalului de rezervă. Potrivit art.1997 publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. pentru a acoperi creanţele creditorilor.

(2) art. iar potrivit alin. cu atît riscul fondatorilor este mai mare. În literatura de specialitate s-au evidenţiat 3 funcţii ale capitalului social: 1. Funcţiile capitalului social. potrivit alin. cît şi în timpul funcţionării acesteia sau chiar lichidării ei. 21 al Legii nr.. se stabilesc proporţii mult mai mari ale capitalului social.. prin legi speciale. Anume cu a ceste bunuri sau bani se începe activitatea de întreprinzător a societăţii comerciale. şi încrederea potenţialilor creditori şi parteneri de afaceri. capitalul social al societăţilor cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 5400 lei. asociaţii înzestrează societatea cu anumite bunuri sau bani. În cazul lichidării societăţii. iar. Astfel. capitalul social al societăţilor pe acţiuni nu poate fi mai mic de 20000 lei.113 3. creşte. legislaţia reglementează imperativ mărimea minimă a capitalului social pentru aceste societăţi. ale căror valoare se include în capitalul social. cit. garanţie a creditorilor societăţii. Mărimea capitalului social este un indiciu al credibilităţii partenerilor. Legislaţia nu prevede o limită minimă a capitalului social pentru societăţile în comandită şi societăţile în nume colectiv. Pentru diferite tipuri de societăţi comerciale. mărimea capitalului social variază. acesta va primi beneficiile din activitatea societăţii. Odată cu obţinerea beneficiilor în dependenţă de participaţiunea fiecărui asociat. baza materială a societăţii. 1134/1997. (2) art. în legătura cu acestea. Cu cît capitalul este mai mare. 135/2007. Baieş S. asociatul varsă aportul său în capitalul social al societăţii în mărimea şi termenii prevăzuţi de legislaţie. pag. legătură dintre societate şi asociaţi. Prin intermediul capitalului social se stabileşte legătură între societate şi asociaţii ei. creditorilor şi terţilor faţă de societate. Legătura dintre societate şi asociaţi este evidentă atît la momentul înregistrării societăţii. pe cînd pentru societăţile cu răspundere limitată şi societăţile pe acţiuni. 2.În dependenţă de tipul şi forma societăţii. Fiind necesară o un punct de pornire în calea activităţii de întreprinzător. 297 155 . 40 al Legii nr. op. La momentul înregistrării societăţii. activele 113 Roşca N..

În calitate de aport la capitalul social pot fi aduse mijloace băneşti. 1134/1997. a) Aportul în numerar. în numerar sau prin virament. La data înregistrării societăţii comerciale. Aportul la capitalul social se consideră în bani dacă actul de constituire nu prevede altfel. Totuşi. § 5. b) Aportul în natură la capitalul social se face cu orice bunuri aflate în circuit civil: corporale (mobile şi imobile) şi incorporale. Pot fi acceptate şi aporturile în numerar (în bani). alte bunuri sau drepturi patrimoniale. Aporturile în numerar ale persoanelor fizice şi juridice din Republica Moldova se fac exclusiv în monedă naţională. la un cont bancar provizoriu special. deschis pentru constituirea societăţii. dacă actul de constituire nu prevede altfel. precum şi aportul în natură (bunuri aflate în circuit civil). după stingerea creanţelor creditorilor. legislaţia în vigoare stabileşte anumite restricţii. 156 . acestea ies din proprietatea asociaţilor şi intră în proprietatea societăţii. aporturi la capitalul social nu pot fi: a) evaluarea în bani a activităţii fondatorilor pentru înfiinţarea societăţii. b) obligaţiile (datoriile) fondatorilor. Aportul în bani poate fi depus. se împart între asociaţi proporţional participaţiunilor fiecăruia. valori mobiliare. precum şi a activităţii de muncă a acţionarilor care lucrează în societate. acţionarilor societăţii şi ale altor persoane. Formarea şi modificarea capitalului social Formarea capitalului social. (11) art. 41 al Legii nr. în lei moldoveneşti.societăţii. Potrivit alin. Odată cu transmiterea în natură a bunurilor. fiecare asociat trebuie să verse în numerar cel puţin 40% din aportul subscris dacă legea sau actul de constituire nu prevede o proporţie mai mare. Pentru aportul la capitalul social nu se calculează dobînzi. enumer înd ce nu pot fi transmise ca aport în natură.

asociatul pierde dreptul asupra părţii sociale şi asupra fracţiunii 114 115 vezi Monitorul Oficial al Republicii Moldova.2002114.306 157 .115 La societatea în nume colectiv şi societatea cu răspundere limitată.07. Potrivit alin. 989-XV din 18.2002 Roşca N. 3 art. e) bunurile destinate consumului curent al populaţiei civile. (4) art. fără acordul proprietarului acestor bunuri.c) bunurile mobiliare şi imobiliare neînregistrate. 112 Cod civil). în cazul în care asociatul nu a vărsat în termen aportul. Aporturile în natură urmează a fi evaluate. 113 al Codului civil. Dacă nu varsă aportul în termenul suplimentar. potrivit Legii cu privire la activitatea de evaluare. în momentul înregistrării societăţii în comandită. Potrivit alin.04. (3) art. expresie bănească. în mărimea minimă de 40% din cel subscris. pag. cit. urmînd ca diferenţa să fie vărsată în termenul stabilit în actul de constituire. (5). în mod obligatoriu. 158 al Codului civil. supuse înregistrării în conformitate cu legislaţia. inclusiv produsele activităţii intelectuale. oricare asociat are dreptul să-i ceară în scris aceasta.. nr. părţi sociale sau în acţiuni. nr. aportul. Baieş S. stabilindu-i un termen suplimentar de cel puţin o lună şi avertizîndu-l că e posibilă excluderea lui din societate. numite şi părţi de interes. bunurile a căror circulaţie este interzisă ori limitată de actele legislative. comanditarul este obligat să verse cel puţin 60% din participaţiunea la care s-a obligat. a căror valoare are. iar restul nu mai tîrziu de 6 luni de la data înregistrării dacă actul de constituire nu prevede un termen mai restrîns (alin. d) bunurile aparţinînd achizitorului de acţiuni cu drept de administrare economică sau gestionare operativă. Capitalul social al societăţii comerciale este divizat în participaţiuni care aparţin fondatorilor. Evaluarea este necesară pentru a putea stabili ponderea fiecărui asociat la beneficii şi a participării la pierderi. op. 139 al Codului civil. Depunerea aportului se confirmă prin certificat de participare eliberat de societate. Potrivit alin. la înregistrarea societăţii pe acţiuni fondatorii sînt obligaţi să plătească acţiunile subscrise pînă la înregistrarea acesteia dacă aportul este în numerar sau în termen de 30 de zile de la înregistrarea de stat dacă aportul este în natură. se transmite pînă la înregistrarea societăţii. 102 din 16.. (6) ale art.

2. (2) art. Capitalul social poate fi modificat prin două modalităţi: 1.vărsate. Majorarea capitalului social reprezintă o operaţiune juridică prin care organul competent al societăţii decide modificarea acestuia în sensul măririi cuantumului indicat anterior în actul de constituire şi în registru. 308 158 . 1134/1997... Modificarea capitalului social. Baieş S. În acest caz. Legislaţia în vigoare prevede posibilitatea modificării mărimii capitalului social al societăţilor comerciale. noi aporturi.116 Majorarea capitalului social se face prin: 1. cît şi de terţele persoane. social: a) majorarea capitalului din contul beneficiilor nerepartizate ale societăţii. 41 al Legii nr. pag. prin reducere. datoria societăţii faţă de creditori se transformă în aport. op. Această operaţiunea juridică poate avea loc conform hotărîrii Adunării generale care va decide încorporarea beneficiului nerepartizat în capitalul social al societăţii comerciale. 2. În acest caz noile aporturi pot fi introduse atît de asociaţii Reducerea capitalului social are loc doar cu hotărîrea organului suprem al 116 creştere din contul activelor societăţii care depăşesc mărimea capitalului existenţi. b) majorarea capitalului social din contul unor active cu stingerea concomitentă a unor datorii (convertirea datoriilor în acţiuni). Roşca N. d) alin.. iar valoarea participaţiunii fiecărui asociat se va majora proporţional. prin majorare. 1. Majorarea capitalului social se poate efectua numai după vărsarea integrală a aporturilor subscrise. conform căruia cu titlu de aport în capitalul social al societăţii pe acţiuni pot fi obligaţiile (datoriile) societăţii faţă de creditori. iar creditorii devin acţionari ai societăţii. fapt despre care trebuie notificat.Această posibilitate de majorare a capitalului social este prevăzută de lit. cit.

Reducerea capitalului se face prin: 1. 135/2007. (2) art. În aceste cazuri. dreptul societăţii cu răspundere limitată de a reduce capitalul social se poate materializa prin: a) reducerea proporţională a valorii nominale a tuturor părţilor sociale. b) pînă la valoarea activelor nete determinată în conformitate cu prevederile legale. reducerea capitalului poate fi efectuată numai după satisfacerea cerinţelor celor care se opun. 135/2007 societatea cu răspundere limitată este obligată să-şi reducă capitalul social dacă: a) la expirarea a 6 luni de la data înregistrării de stat.societăţii comerciale şi numai în condiţiile legii. Potrivit prevederilor alin. în cazul în care organul 159 . 34 al Legii nr. 35 al aceleiaşi Legi nr. în cazul în care creditorii se opun. adunarea generală a asociaţilor este obligată să decidă reducerea capitalului social: a) pînă la mărimea capitalului social efectiv vărsat. în urma reducerii valorii activelor nete. asociaţii nu au vărsat integral aporturile subscrise. b) la expirarea celui de-al doilea an şi a fiecărui an financiar următor. Împărţirea efectivă a unor active între asociaţi. Dacă creditorii societăţii nu se opun reducerii. asociaţii sînt obligaţi să lichideze societatea dacă nu vor acoperi pierderile. valoarea activelor nete ale societăţii este mai mică decît capitalul social şi asociaţii nu acoperă pierderile survenite. aceasta va fi sub cuantumul minim al capitalului social stabilit de prezenta lege. b) stingerea părţilor sociale dobîndite de societate. (1) art. Reducerea ca pitalului social poate fi efectuată doar dacă această operaţiune nu ar admite micşorarea capitalului social sub limita plafonului minim prevăzut de lege. Hotărîrea de reducere a capitalului social trebuie să fie adusă la cunoştinţă fiecărui creditor şi ulterior publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. capitalul poate fi micşorat. potrivit alin. Astfel. Legislaţia în vigoare prevede atît dreptul. În cazul în care. cît şi obligaţia societăţii cu răspundere limitată de a reduce capitalul social.

.78 160 . cu excepţia primului an financiar. Întreprinderea ca un complex patrimonial unic Noţiuni generale.. reprezintă o întreprindere. cit. (6) art. op.(6). potrivit bilanţului anual al societăţii. dar se manifestă ca un complex de bunuri. 1134/1997. Focşa Gh. Întreprinzătorul şi întreprinderea sa se comportă ca subiect şi obiect.. acţionarii care au votat „pentru‖ hotărîrea dată au dreptul să ceară răscumpărarea acţiunilor în conformitate cu prevederile art. va fi mai mică dec ît mărimea capitalului social. cooperativele ş. Totalitatea de bunuri pe care întreprinzătorul le foloseşte în desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător. funcţional şi bin e organizat. în care toate elementele sînt folosite de către întreprinzător pentru desfăşurarea 117 Rusu V. pag. Dacă adunarea generală a acţionarilor nu a adoptat una din hotărîrile prevăzute la alin. 79. societăţi pe acţiuni. alin. §6. b) cu privire la majorarea valorii activelor nete prin efectuarea de către acţionarii societăţii a unor aporturi suplimentare în modul prevăzut de statutul societăţii. 39 prevede că dacă. c) cu privire la dizolvarea societăţii. gospodăriilor ţărăneşti (de fermier). d) cu privire la transformarea societăţii în altă formă juridică de organizare. Întreprinderea reprezintă în sine nu doar un patrimoniu sau un bun oarecare. valoarea activelor nete ale societăţii.a. la expirarea a 2 ani financiari consecutivi.supreme consideră că pentru atingerea scopurilor propuse sînt îndeajuns active mai mici decît cele care sînt şi ia o decizie de micşorare a capitalului social şi de împărţire a activelor neutilizate. În majoritatea cazurilor deţinători ale întreprinderilor sînt persoanele juridice cu scop comercial (societăţi cu răspundere limitată. Legea nr. orice acţionar al societăţii este în drept să ceară adunării generale anuale a acţionarilor adoptarea uneia din următoarele hotărîri: a) cu privire la reducerea capitalului social.). dar întreprinderea poate să aparţină şi întreprinzătorilor individuali.117 Reducerea capitalului din cauza insuficienţei de active. O activitatea aducătoare de profit derulează cu succes dacă este desfăşurată prin intermediul unei întreprinderi.

fondul de comerţ (România). noţiunea de întreprindere nu poate fi identificată cu nici-un obiect industrial-tehnologic. din punct de vedere juridic nici întreprinzătorul şi nici salariaţii nu fac parte din componenţa întreprinderii. fondată de către întreprinzător în modul prevăzut de lege). Întreprinderea ca complex patrimonial este reglementată în legislaţia multor state.P. De aceia. din componenţa întreprinderii nu face parte licenţa. p. Ed. 119 Roşca N.S. Cu alte cuvinte. azienda (Italia).R. diferitele categorii de bunuri ale proprietarului formează o anumită unitate juridică – întreprinderea privită ca complex patrimonial unic. Dreptul afacerilor. „Tipografia Centrală‖. Evident că în sens juridic. 3 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi (întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie av înd statut de persoană fizică sau persoană juridică.F. la care se face referire în art. Chişinău: Î. 161 . doar că denumirea acesteia este diferită. 2008. Într-un sens mai larg. p. Handelsgeschäft. aparţinînd unui anumit întreprinzător. Baieş S. Chișinău: „Tipografia din Bălți‖ S.183. De asemenea.E.. Semnificaţia de întreprindere ca complex patrimonial unic (obiect al drepturilor civile) este necesar a fi delimitată de întreprinderea subiect. întreprinderea reprezintă orice afacere legal organizată.cu succes a activităţii sale de antreprenoriat (genului de activitate)..184-185. a 3-a. cum ar fi uzina sau fabrica. 2011. Belgia). întreprinderea ca obiect al drepturilor civile118. În cadrul complexului. de la un stat la altul. conceptul de întreprindere este privit ca formă organizatorico-juridică de desfăşurare a activităţii de întreprinzător şi ca subiect de drept. Handelsgewerbe (Germania). a 3-a. În acest caz. Întreprinderea în sens juridic se deosebeşte de înţelesul economic al întreprinderii în care aceasta este privită ca loc de interacţiune a factorilor de producţie. şi anume: fonds de commerce (Franţa. Ed. Коммерческое (предпринимательское) право.В. Este important să cunoaştem că „fond de comerţ‖ şi „întreprinderea ca un complex patrimonial uniс‖ nu reprezintă unul şi acelaşi lucru. în literatura juridică ele sînt examinate în mod comparativ şi nu sînt identificate119. în baza Legii cu privire la antreprenoriat şi 118 Каленик А. obţinută de către întreprinzător pentru desfăşurării unor genuri de activitate.L. Or.

конф. 162 . Din conţinutul unor norme cu privire la întreprinderea complex patrimonial. art. 120 Каленик А. în calitate de aport la capitalul social şi în cazul transmiterii din subordinea unei autorităţi publice în subordinea unei alte autorităţi publice. în schimb există unele reglementări speciale. administrării fiduciare. alienabilitatea. . 817 -822 Cod civil). aceasta fiind capabilă să reprezinte. capacitatea de a fi determinată în expresie valorică şi cantitativă (cu ajutorul mijloacelor de evidenţă contabilă. În legislaţia Republicii Moldova lipseşte definiţia legală a întreprinderii ca complex patrimonial. destinaţia specială a complexului patrimonial. „întreprinzător‖. МГЮА). şi obiectul obligaţiilor în cazul locaţiunii. în legislaţia Republicii Moldova noţiunea de întreprindere ca formă organizatorico-juridică a activităţii de întreprinzător (agentul economic) şi noţiunea de întreprindere complex patrimonial sînt diferite şi nu trebuie confundate. concesiunii.135.В. în legislaţia Republicii Moldova întreprinderea este definită ca obiect al tipurilor speciale de raporturi juridice civile. franchising-ului.întreprinderi semnificaţia întreprinderii este identică cu aşa noţiuni ca „comerciant‖. p. leasing -ului.art. transmiterii în uzufruct. cum ar fi: complexitatea şi eterogenitatea componenţei.Москва: ИД „Юриспруденция‖. 27-31 Legea cu privire la gaj). gajul întreprinderii (alin. 27 Legea privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice) şi altele. capacitatea de a fi exploatată. „agent economic‖. pot fi deduse în mod doctrinar trăsăturile juridice şi particularităţile ale acesteia. funcţionalitatea. În aşa mod. Normele juridice cu privire la întreprinderea . În aşa mod.(3) art. 2008. vînzarea întreprinderii (afacerii) debitorului în cazul insolvabilităţii (art.art. de asemenea. 126 Legea insolvabilităţii). Trăsături juridice şi particularităţi ale întreprinderei ca un complex patrimonial unic. Институт предприятия в системе предпринимательского права / Предпринимательское право и методика его преподавания (Материалы междунар.complex patrimonial constituie o instituţie juridică specifică în componenţa dreptului civil şi dreptului afacerilor120. научно-практич. privatizarea întreprinderilor de stat sau întreprinderilor municipale (art. 455 Cod civil. precum: vînzarea-cumpărare întreprinderii ca complex patrimonial unic (art.

Complexitatea şi caracterul eterogen al componenţei întreprinderii constitue caracteristicile juridice ale întreprinderii ca complex patrimonial. în mod obligatoriu trebuie să fie însoţit de garantarea şi 163 . construcţia juridică a universalităţii de drept (art.complex patrimonial este un exemplu tipic al patrimoniului în forma sa clasică complexă. deoarece reprezintă un ansamblu special de drepturi patrimoniale şi obligaţiuni ale întreprinzătorului. întreprinderea este o continuare specifică a persoanei întreprinzătorului şi determină statutul acestuia ca întreprinzător real. Întreprinderea. pe lîngă transferul unui anumit ansamblu de elemente corporale şi incorporale. valoarea unicală şi nefungibilitatea. Consolidată în legislaţia naţională. Transferul total sau parţial al elementelor componenţei întreprinderii ca complex patrimonial. strîns legate între ele (art. conform unui sau altui act juridic. Elementele incorporale (denumirea de firmă şi alte obiecte proprietăţii intelectuale. şi nu de întreprinzător nominal. În cazul definiri juridice a noţiunii de întreprindere ca complex patrimonial. (2) din art. Cele mai importante caracteristici juridice ale întreprinderii ca obiect al drepturilor civile sînt alienabilitatea şi capacitatea de a se afla în circuitul civil. Întreprinderea . ci de cele de fapt şi de condiţiile de practicare a unui sau altui tip de activitate de antreprenoriat în anumite sectoare ale economiei. În sfera patrimonială. 298 din Codul civil al RM) trebue să contribue la transferul concomitent al drepturilor la toate elementele eterogene (inclusiv pasivul) din componenţa complexului patrimonial ca unui tot întreg.auditului. intră sub incidenţa regimului juridic al universalităţii de drept (p. În cadrul complexului patrimonial al întreprinderii elementele corporale (lucruri) nu predomină obligatoriu asupra celor incorporale. ca exemplu de patrimoniu complex. prezentate ca suma valorilor active şi pasive. deoarece poate include în componenţa sa pluralitatea de bunuri corporale şi incorporale de orice fel. enumerarea elementelor componenţei acesteia nu este necesară deoarece ansamblul părţilor componente ale fiecărei întreprinderi concrete depinde nu de circumstanţele juridice. 284 al Codului civil al RM). 298 al Codului civil al RM). evaluării). bonne chanse) sînt cele mai importante părţi ale întreprinderii exploatate.

О. 2009.Кишинэу: ULIM . p. dreptul subiectiv asupra întreprinderii este prestabilit de dreptul la desfăşurarea activităţii de antreprenoriat122. Особенности правового режима предприятия как объекта гражданских прав по законодательству Республики Молдова и Украины.И. Aşa cum reiese din legislaţia Republicii Moldova. nu poate constitui obiectul drepturilor reale. Avînd în vedere faptul aparţinerii întreprinderii întreprinzătorului. nu poate fi un bun (lucru). P. ce depinde de realizarea reală a activităţii de antreprenoriat prin exploatarea a unei anumite universalităţi de elemente corporale (bunuri mobile şi imobile) şi incorporale (denumirea de firmă. emblema comercială. Caracterizînd dreptul subiectiv asupra întreprinderii. Е. под ред.О.А. respectiv. [и др.. Халабуденко (науч. О. 817. etc. În: Гражданское законодательство Республики Молдова и Украины: традиции. современность. ред. Întreprinderea. exploatării întreprinderii doar în domeniul antreprenoriatului şi destinaţiei speciale a complexului patrimonial dat. organizată în mod cuvenit de întreprinzător cu diferite tipuri de patrimoniu (sau dobîndită) şi grevată de obligaţii. ун-т «Одесская юридическая акад. 205.» . тенденции развития и проблемы // Предпринимательское право. Харитонова. întreprinderea ca un complex patrimonial unic.menţinerea posibilităţii practicării de către dobînditorul întreprinderii a activităţii de antreprenoriat precedente sau altei. însă. независимый ун -т Молдовы.) şi reprezintă un obiect potenţial al drepturilor civile. 822 al Codului civil al RM). 122 Каленик А. . întreprinderea ca obiect al drepturilor civile se echivalează cu un bun mobil121.А.). 2012. Întreprinderea ca un complex patrimonial unic este activitatea antreprenorială. atunci cînd părţile acestora nu preferă transmiterea drepturilor corporative în formă de acţiuni sau cotă-parte în capitalul social ale persoanei juridice cu scop lucrativ. care aparţine întreprinzătorului (obiectul de drept sub aspect static) este un fenomen de fapt.Москва. Definiţia.В. secretul comercial. № 2. 164 .В. и. Codul civil al RM interpretează întreprinderea în calitate de obiect al dreptului de proprietate (art. în sens strict. Одесса: Б. capabil să fie un obiect unic al actelor civile în cadrul 121 Каленик А. Междунар.. prin însăşi natura sa.]. Întreprinderea devine obiectul circuitului civil (obiectul dreptului în dinamică) în cadrul raporturilor obligaţionale. 33. перспективы: коллективная монография / Халабуденко О. care reprezintă complexul patrimonial unic. Харитонова Е. Основы правового регулирования предпринимательства и предприятий в Республике Молдова: состояние. Нац. Харитонов Е. marca. în acest sens întreprindrea ca obiectul drepturilor se formează doar în scopuri actelor juridice concrete.

în baza contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii. 165 . 818 Cod civil)124. Componenţa întreprinderii şi valoarea ei se determină în baza actului (procesului-verbal) de inventariere întocmit în conformitate cu regulile inventarierii. nr. precum şi dreptul de folosinţă asupra acestor mijloace de individualizare care-i aparţin în baza licenţei se transmit cumpărătorului dacă în contract nu este prevăzut altfel. precum active şi pasive. În: Бизнес-Право. Revista Ştiinţifică a Universităţii de Stat din Moldova. Aspecte cu privire la vînzarea-cumpărare întreprinderii ca complex patrimonial unic. la mărcile de producţie şi la alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia. şi atît (Mihalache Iu.47). pot figura persoanele fizice sau persoanele juridice cărora întreprinderea le aparţine. 2007. Vînzarea-cumpărarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic. potrivit regulii generale. Dreptul la denumirea de firmă. cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor inalienabile. dreptul la denumirea de firmă. părţile trebuie să întocmească şi să examineze actul de inventariere. a lucrărilor şi serviciilor. de drept public (statul şi unităţile administrativ-teritoriale) şi privat123. Conform art. 2007.6. la mărcile de producţie şi la alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia. În: STUDIA UNIVERSITATIS. Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca un complex patrimonial unic urmează a fi supus autentificării notariale. concluzia auditorului 123 Mihalache Iu. nr. În calitate de vînzător.construcţiei de universalitate de drept. inclusiv bunuri mobile şi imobile. Forma contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca un complex patrimonial unic. După autentificare notarială contractul trebuie înregistrat la Camera Înregistrării de Stat (art.36. Părţile contractului sînt vînzătorul şi cumpărătorul. a lucrărilor şi serviciilor. Obiectul vînzării-cumpărării întreprinderii ca un complex patrimonial unic îl constituie întreprinderea în calitate de complex patrimonial unic. Pînă la semnarea contractului.4. În calitate de cumpărător pot fi persoanele fizice ce practică activitatea de întreprinzător precum şi persoanele juridice. 124 În literatura de specialitate poate fi întâlnită şi părerea că contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca un complex patrimonial ar trebui să fie încheiat în formă autentică. 817 din Codul civil. vînzătorul se obligă să dea în proprietate cumpărătorului întreprinderea în calitate de complex patrimonial unic. bilanţul contabil. p. p.

gajul de întreprinzător – gajul întreprinderii se extinde asupra întregului ei patrimoniu. Preţul este determinat şi în funcţie de poziţia pe piaţă. faptul că sînt înştiinţaţi creditorii. distanţa pînă la sursa de materie primă. 27 al Legii cu privire la gaj. şansele de realizare a businessului pe viitor etc. 166 . care ar permite cumpărătorului să-i asigure continuitatea funcţionării. lista datoriilor vînzătorului incluse în componenţa întreprinderii cu indicarea creditorilor. atunci cînd întreprinzătorul ca debitor gajist oferă creditorului gajist întreaga sa afacere.62.f) art. În: Revista Naţională de Drept. Gajul de întreprinzător. dreptul asupra întreprinderii trece la cumpărător la data predării întreprinderii. gajul asupra întreprinderii în calitate de complex patrimonial se extinde asupra tuturor bunurilor necesare funcţionării acesteia sau asupra unei părţi din bunurile ei. Predarea întreprinderii către cumpărător se efectuează în baza actului de predare. Mihalache Iu. vadul comercial. cuantumul şi termenele de executare a obligaţiilor (art. dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Pentru perioada de valabilitate a gajului asupra întreprinderii. reputaţia. asupra altor bunuri şi drepturi patrimoniale reflectate în bilanţul întreprinderii. locul amplasării (spre exemplu. clientela. p. la periferie etc). Gajul de întreprinzător în practică poate fi solicitat în cazul necesităţii de a asigura rambursabilitatea creditelor mari. 819 Cod civil). a dreptului de dispoziţie asupra bunurilor care fac parte din obiectul gajului.independent asupra componenţei şi valorii întreprinderii. inclusiv toate elementele 125 Chelaru O. în centru oraşului.. 2007. nr. inclusiv asupra fondurilor fixe şi circulante. Dacă în contract nu este prevăzut altfel. preţul în contractul de vînzare-cumpărare se determină prin acordul de voinţă al părţilor. Aspecte cu privire la obiectul şi forma contractului de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca un complex patrimonial unic.11. caracterul datoriei. reclama.(3) lit. În temeiul art. În fiecare caz concret. 455 din Codul civil. viciile întreprinderii. Conform alin. O importanţă deosebită la formarea preţului o are faptul dacă întreprinderea funcţionează sau se află în stagnare125. în care se indică datele despre bunurile predate. în contractul de gaj pot fi p revăzute restricţii în exercitarea de către debitorul gajist.

Vînzarea întreprinderii are loc prin licitaţie sau concurs dacă adunarea sau comitetul creditorilor nu stabileşte altfel. utilajele. lucrările şi serviciile (denumirea de firmă.corporale şi incorporale (întreprinderea ca un complex patrimonial unic) necesare pentru practicarea ei. 167 . dacă legea nu stabileşte altfel. mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate). În cadrul vînzării întreprinderii se înstrăinează toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător. precum şi creanţele creditorilor faţă de debitor la data intentării procesului de insolvabilitate. cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor intransmisibile. Vînzarea întreprinderii (afacerii) debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate. producţia. inventarul. 126 al Legii insolvabilităţii. clădirile şi alte construcţii. sau o parte din afacere. ce poate funcţiona în continuare în calitate de întreprindere separată. Potrivit art. întreprinderea (afacerea) debitorului poate fi înstrăinată ca un complex patrimonial unic doar cu acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor. materiile prime. alte drepturi exclusive care aparţin debitorului. inclusiv terenurile. în cadrul procesului de insolvabilitate.

1994.CAPITOLUL 13. Codul comercial român. ―Teoria generala a dreptului si statului‖. fie grupaţi în forme organizate. 168 . nu ar putea să aibă drepturi şi obligaţii faţă de nimeni. fie individual. în sensul că există un drept B. acceptate de către stat cu participarea persoanelor fizice. în timp ce cetăţenii străini sau apatrizii nu întotdeauna pot participa în calitate de subiecte ale raporturilor. § 1. Noţiunea de persoana juridica este creaţia dreptului civil.2006. respectiv şi ale activităţii de întreprinzător nu pot fi decît oamenii. adică au dobîndit prin înregistrare sau prin alt mod stabilit de lege. Într-o formulare generală. Craiova. fie ca sînt persoane fizice. fie individual. cetăţenii unui stat pot fi subiecte ale diferitor raporturi juridice.Tribuna. Negru. Majoritatea subiectelor colective de drept o constituie persoanele juridice. Subiectele raportului juridic. fie grupaţi în forme organizatorice . Conform art. un Adam sau Robinson izolat într-o insulă . care desfăşoară activitatea de întreprinzător. avînd comerţul ca o profesiune obişnuită. După cum menţionează Mircea Djuvara. subiecţi ai dreptului comercial român sînt comercianţii. calitatea de întreprinzători. „ un individ care ar exista singur pe lume. Însă.449. ed. p. 7 din Codul comercial român. Ca regulă. omul participă la raporturi juridice ca titular de drepturi şi obligaţii. Făcînd o paralelă cu legislaţia română. respectiv societăţile comerciale. 126 127 îndată ce există doi oameni. Cele mai multe raporturi apar între persoanele fizice: cetăţeni ai statului dat. şi o obligaţie a unuia fata de celălalt‖126.persoana fizică ca subiect al dreptului afacerilor. Persoana fizică –subiect al dreptului afacerilor. Negru . persoane fără cetăţenie (apatrizi). cetăţeni ai unui stat străin. În baza recunoaşterii calităţii de subiect de drept. se poate concepe relaţia juridică. fie ca sînt persoane juridice. şi societăţile comerciale‖127. Întreprinzător . În ştiinţa dreptului se admite principiul conform căruia numai oamenii . în principal întreprinzătorii. Noţiuni generale. ―sînt comercianţi acei care fac fapte de comerţ. subiectele dreptului afacerilor sînt participanţii la raporturile comerciale. au calitatea de subiect de drept. A.

adică acea persoană care conduce o antrepriză. în conformitate cu legislaţia în vigoare. În sensul modern al economiei de piaţă. protecţia mediului înconjurător contractului de Dicţionar Enciclopedic.2 al Legii cu privire la antreprenoriata şi întreărinderi. supraveghează. termenul „întreprinzător‖ se referă la acele persoane care desfăşoară activitatea de întreprinzător. autorizează. Conform art. de o afacere etc. licenţiază persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător. controlează. Legislaţia noastră nu defineşte noţiunea de întreprinzător ca subiect de drept. doar că termenul . care acceptă deliberat riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi. 469. au calitatea de subiecte şi persoanele juridice de drept public care înregistrează. Conform DEX-ului. noţiunea „antreprenor‖ . persoana care iniţiază şi se ocupă de o întreprindere. în special în Codul civil al Republicii Moldova. „antreprenor‖ mai are un sens juridic consacrat. Noţiunea de întreprinzător şi antreprenor. în modul stabilit de prezenta lege si de alte acte legislative. p.1992 . de a întreprinde ceva. dar este des folosită. antreprenor poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi. cît şi autorităţile publice intervin în relaţiile economice. întreprindere.845-XII din 03. nr. 2003. orice cetăţean străin sau apatrid.Deoarece dreptul afacerilor încorporează şi normele de drept public.Cartier. un antreprenor este un agent economic care adoptă un comportament activ şi novator. prin care se desemnează partea 128 cu şi servicii de o calitate bună. Atît statul . 169 . se mai folosesc termenii ca : antreprenor. deţinînd în aceste raporturi o poziţie dominantă. inofensive pentru viaţa şi sănătatea ei. un grup de cetăţeni sau apatrizi din care se constituie antreprenorul colectiv. cum ar fi: asigurarea populaţiei mărfuri. agent economic. Ed. este de provenienţă franceză şi pune accent pe funcţia primară a antreprenorului. Conform DEX-ului. comerciant. protecţia şi dezvoltarea concurenţei. întreprinzător este acea persoană care are spirit de a acţiona.01.128 În legislaţia Repiblicii Moldova. realizînd anumite scopuri. prin diferite mecanisme. produse şi multe altele. Cuvîntul „antreprenor‖ ar fi şi sinonimul cuvîntului „întreprinzător‖.

De aici rezultă că evidenţa contabilă este ţinută de mai multe persoane. în genere. putem defini noţiunea de întreprinzător. 26 din Codul Civil ). Dreptul comercial. sau care. Dreptul afacerilor. S. chiar şi de acelea care nu desfăşoară activitate de întreprinzător. O persoană fizică dobîndeşte capacitatea de a fi subiect al dreptului afacerilor de la împlinirea vîrstei de 18 ani (art.1. gospodărie ţărănească . în nume propriu. Vol. 931 şi 946 din Codul civil . Noţiunea de întreprinzător şi de comerciant. ea dobîndeşte calitatea de întreprinzător (art. cît şi alte subiecte. Editia 4. Volonciu. S. M. asociaţiile obşteşti. În legislaţia altor state cum ar fi: România. deoarece conform Codului Fiscal al Republicii Moldova. rezultă că antreprenorul este un întreprinzător. deci un minor nu poate desfăşura în nume propriu o activitate de întreprinzător. C. el fiind acea persoană fizică sau juridică ce desfăşoară activitate comercială. Angheni.130 Comerciantul este acea persoană care face comerţ. Noţiunea de agent economic este mult mai largă decît noţiunea de întreprinzător.p. desfăşoară o activitate economică‖.18 din Codul civil ).. Odată cu înregistrarea persoanei fizice în calitate de întreprinzător individual. Chişinău 2004. săvîrşind fapte de comerţ cu caracter profesional. adică acel întreprinzător care desfăşoară afaceri în domeniul comerţului. Franţa se foloseşte termenul comerciant. şi că activitatea economică este desfăşurată de un cerc mai larg de persoane. „agentul economic este acea persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător sau care ţine evidenţa contabilă. la rîndul său . Baieş. Stoica. săvîrşeşte operaţiuni de vînzare-cumpărare. În final. se împarte în: capacitate de folosinţă (aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii 129 130 N. Persoana fizică trebuie să dispună de capacitate juridica care. avocaţii. p.antrepriză prin care persoana se angajează să îndeplinească o lucrare pentru clientul său. în permanenţă. cu scopul de a obţine profit. ea include în sine atît întreprinzătorii.129 Noţiunea de întreprinzător şi noţiunea de agent economic. cum ar fi: notarii. în art. dar nu toţi întreprinzătorii sînt antreprenori.30. 103. cu riscul şi sub răspunderea patrimonială proprie cu scopul de a obţine profit. ca fiind acea persoană fizică sau juridică care desfăşoară legal activitate economică producătoare de venit ca un profesionist. 170 . autorităţile publice etc. deci . Roşca. 2009 .

patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ. 93-XIV din 15. atunci cînd este recunoscută capacitatea de exerciţiu deplină minorului care a atins vîrsta de 16 ani. practica activitatea de întreprinzător. Modul de eliberare a patentei şi actele necesare pentru eliberarea ei. inspectorat fiscal. pînă la atingerea vîrstei de 18 ani. şi anume: conform art. Titularul patentei de întreprinzător. în două cazuri. Pornind de la dispoziţiile Codului civil al Republicii Moldova . depune cerere la inspectoratul fiscal teritorial în a carui rază îşi are domiciliul sau la locul de desfăşurare a activităţii în a cărei rază de administrare solicitantul intenţionează sa-şi Dacă în localitatea respectivă nu este desfăşoare activitatea în baza patentei. alin. se permite practicarea activităţii de întreprinzător. de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le exercita. Cea mai des întîlnită formă de practicare a activităţii de întreprinzător de către persoanele fizice din Republica Moldova este activitatea practicată în baza patentei de întreprinzător. care este valabilă 171 .07. nr. curatorilor. al legii cu privire la patenta de întreprinzător. orice cetăţean străin sau apatrid. tutorilor.20 din Codul civil. capacitatea de exerciţiu apare la 18 ani).18 din Codul civil ) şi capacitate de exerciţiu (aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile. sau cu acordul părinţilor. ce atesta dreptul de a desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul a unei anumite perioade de timp. care a declarat despre intenţia sa de a procura patenta şi corespunde cerinţelor de calificare necesară acestui gen de activitate. Titular al patentei poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova cu capacitate de exerciţiu. dar care lucrează în baza unui contract de muncă. care apare la momentul naşterii şi încetează odată cu moartea.civile. § 2. adică solicitantul de patentă. Conform art. ( art. 1. Persoana fizică ca titular al patentei de întreprinzător. minorul dobîndeşte prin căsătorie capacitatea deplină de exerciţiu. atunci patenta poate fi eliberată de primărie.1998. care locuieşte permanent în Republica Moldova şi are dreptul de a desfăşura activitate de întreprinzător. Persoana fizică.(1).

întreaga perioadă solicitată de desfăşurare a activităţii în baza patentei de întreprinzător sau actele ce confirmă scutirea de plată a contribuţiei. de asemenea.08 1998. daca în ea nu este stabilit altfel.nr. atunci patenta este valabilă numai pe teritoriul din jurisdicţia acesteia.07. nu efectuează operaţii de casă şi decontări131. actele ce confirmă achitarea contribuţiei de asigurare socială de stat pentru de calificare necesar desfăşurării genului de activitate solicitat. Patenta se eliberează pentru un singur gen de activitate şi este valabilă numai pentru titularul ei şi nu poate fi transmisă altei persoane. în baza contractului de activitate în comun. Drepturile si obligaţiile titularului de patentă. Patenta se eliberează în decurs de 3 zile de la data depunerii cererii şi a documentelor enumerate mai sus. contract de arendă). În cazul în care este eliberată de primărie.   actele ce confirmă dreptul asupra mijlocului de transport care va fi utilizat bonul de plată a taxei pentru patentă. Un moment destul de important este pentru ca persoană care impune desfăşoară activitatea de întreprinzător în baza patentei nu se în activitatea de întreprinzător (act de proprietate. Titularul patentei de întreprinzător este obligat: 131 Legea cu privire la patenta de întreprinzător. titularul de patentă nu prezintă dări de seama financiare şi statistice. înregistrarea de stat a acesteia şi eliberarea licenţei.  De a se asocia cu alţi titulari de patente în scopul desfăşurării în comun a activităţii de întreprinzător. nu ţine evidenţa contabilă şi financiară. solicitantul prezintă:    copia de pe diplomă sau de pe alt act privind studiile ce confirmă nivelul autorizarea autorităţii publice locale.numai pe teritoriul administrat de aceasta. Împreună cu cererea de eliberare a patentei pentru unele genuri de activitate. 172 . Titularul patentei de întreprinzător are dreptul:  Să desfăşoare activitatea în baza patentei de întreprinzător pe întreg teritoriul ţării. 93-XIV din 15.1998 al Monotorului Oficial din 06.

Conform art. Taxa patentei diferă în dependenţă de localitatea unde se va desfăşura activitatea de întreprinzător. Titularul patentei nu este în drept:  să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător specificate în patentă.  titularul patentei a decedat.06.93 din 15.7. patenta se eliberează pe o durată de o lună sau. taxele pentru resursele naturale. Toate taxele sînt prevăzute în Anexa la Legea nr. Impunerea fiscală a titularului patentei se efectuează sub formă de taxă de patentă. Impozitarea titularului patentei. Valabilitatea patentei.  să nu comercializeze produse alcoolice şi articole din tutun. să respecte ordinea stabilită de desfăşurare a activităţii indicate în patentă. Patenta încetează în cazul în care:  expiră termenul pentru care a fost eliberată.  să afişeze patenta sau copia ei.93/1998. taxa pentru amenajarea teritoriului. pe o durată mai mare. 173 . într -un loc vizibil la locurile unde îşi desfăşoară activitatea de întreprinzător. la dorinţa solicitantului.  titularul patentei îşi pierde capacitatea de muncă. care include în sine impozitul pe venit.  titularul patentei renunţă la patentă.  să respecte drepturile şi interesele consumatorilor. al Legii nr.  să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de autoritatea administraţiei publice locale. normele sanitare.  patenta este transmisă către o altă persoană. taxa pentru unităţile comerciale şi/sau unităţile de deservire socială.  titularului patentei îi sînt aplicate sancţiuni administrative. autentificată notarial. să îndeplinească alte cerinţe ce se referă la genul de activitate respectiv. normele de protecţie contra incendiilor.1998.  să încheie tranzacţii cu întreprinderea individuală al cărei fondator este el sau careva dintre membrii familiei sale.

§ 3.Cărpenaru.93/1998.845/1992. nu pot fi urmărite (lista bunurilor sînt indicate în art.85 al Codului de executare al Republicii Moldova). pe riscul întreprinzătorului. mijloace logistice şi informaţii. în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. permanent şi sistematic. fiind titularul unei întreprinderi individuale. poate desfăşura o activitate economică. în ea nu pot fi implicate mai multe persoane.(5) al Legii nr. În cazul în care titularul patentei nu-şi poate onora obligaţiile ajunse la scadenţă. Pentru constituirea întreprinderii individuale. Prin întreprinzător se înţelege acea persoană fizică care organizează o întreprindere economică.Răspunderea.71 -72. Întreprinzătorul individual – fondator al întreprinderii individuale Persoana fizică. Bucureşti 2009. materii prime. Întreprinderea individuală presupune activitatea de sinestătătoare a fondatorului şi. Întreprinderea individuală este numită şi întreprindere-persoană fizică.3. în opinia lui Nicolae Roşca şi Sergiu Baieş. Întreprinderea individuală este întreprinderea organizată de un întreprinzător persoană fizică. 174 . forţa de muncă atrasă. combin înd resurse financiare. împotriva lui poate fi intentat un proces de insolvabilitate. avînd capacitate de exerciţiu deplină. Tratat de drept comercial român. indiferent de durata patentei. alin.13 al Legii nr. întocmeşte o decizie de fondare. potrivit legii. activitatea de muncă individuală are caracterul muncii de întreprinzător şi se poate desfăşura în formă de organizare a întreprinderii individuale. Titularul de patentă răspunde pentru obligaţiile asumate în activitatea de întreprinzător cu tot patrimoniul său. persoana fizică. autentificată 132 Stanciu D. excepţie făcînd bunurile care. Întreprinderea economică este activitatea economică desfăşurată în mod organizat. Conform art. titularul patentei răspunde pentru obligaţiile aferente desfăşurării activităţii de întreprinzător pe parcursul duratei de prescripţie stabilite de lege. în calitate de întreprinzător. pag.132 Potrivit art.

14 alin. Cererea se analizează în decurs de 3 zile lucrătoare. prenumele. Aceasta la rîndul său. cetăţenia şi domiciliul). 175 întreprinzător.I „Ardeleanu Victor‖). data şi locul naşterii. nr. cetăţenia. trebuie sa conţină:  datele de identificare ale fondatorului (numele. adică: „întreprindere individuală‖. prestînd servicii.  denumirea de firmă a întreprinderii.I” şi numele fondatorului (de ex: Î. persoana fizicăîntreprindere individuală poate angaja salariaţi. prenumele. doar se depune cererea de înregistrare la C amera Înregistrării de Stat.(5). conform modelului aprobat de Cameră şi documentul ce confirmă achitarea taxei de stat de înregistrare. nu e obligatoriu ca activitatea să se desfăşoare la sediul întreprinderii. data şi locul naşterii. Înregistrarea de stat a întreprinzătorului individual nu se admite d oar în cazul în care:   persoana fizică are deja o întreprindere individuală. Procedura de înregistrare a întreprinderii individuale e foarte simplă.  data fondării întreprinderii. Conform art. După cum am menţionat mai sus. domiciliul. ori abreviat „Î.845/1992. Aceştia. în firma întreprinderii individuale trebuie să fie indicată forma de organizare juridică a întreprinderii. pentru a oficializa intenţia fondatorului de a efectua afaceri şi de a asigura eventualii creditori de răspunderea nelimitată a fondatorului.  datele personale ale directorului întreprinderii (numele.  sediul întreprinderii. numărul actului de identitate). care poate fi chiar şi domiciliul fondatorului ori un spaţiu închiriat. care este data înscrierii ei în Registrul de Stat. poate fi desfăşurată şi în alt loc.notarial. prin hotărîrea instanţei de judecată.220-XVI/2007. îi . al Legii nr. actul de constituire a întreprinderii individuale poartă denumirea de „decizie de fondare”. producînd şi comercializînd mărfuri. devin reprezentanţii fondatorului. Ceea ce ţine de înregistrarea întreprinderii se face conform Legii cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. persoana respectivă este lipsită de dreptul de a practica activitatea de În comparaţie cu persoana fizică-titular al patentei.

creează drepturi şi obligaţii. şi anume art. Semnăturile trebuie sa fie autentificate de notar sau de secretarul primăriei la care se înregistrează gospodăria ţărănească. adică dispune de capacitate de exerciţiu deplină. în caz dacă nu este dator faţă de bugetul de stat. Activitatea întreprinzătorului individual încetează:  la cererea întreprinzătorului individual. Gospodăria ţărănească se constituie pe principiul liberului consimţămînt. Ele se pot constitui şi .(1) al Legii privind gospodăriile ţărăneşti sau de fermier. pe munca personală a membr ilor unei familii. Constituirea şi înregistrarea gospodăriilor de fermier. în care trebuie să se indice : 176 prelucrarea lor primară. iar în cazul în care încalcă drepturile consumatorului.2alin. gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală. Activitatea întreprinzătorului individual încetează din momentul radierii acestuia din Registrul de Stat. dintr-o singura persoană fizică. semnată de fondator şi de membrii acesteia. Gospodăria ţărănească (de fermier) Conform prevederilor legale. Reieşind din definiţie. bazată pe proprietate privată asupra terenurilor agricole şi asupra altor bunuri. posedă teren cu drept de proprietate privată. răspunderea în faţa clientului o poartă fondatorul.1353/2000. numai gospodăriile ţărăneşti pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în agricultură. comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole. nr. avînd ca scop obţinerea de produse agricole. Fondator al gospodăriei ţărăneşti poate fi persoana fizică care a atins vîrsta de 18 ani.  prin hotărîrea instanţei de judecată. §4 . din proprie iniţiativă încetează în baza cererii de radiere.  în caz de deces. Actul de constituire în baza căruia se creează gospodăria poartă denumirea de „declaraţie de constituire”.

 denumirea completă şi abreviată a gospodăriei.  copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului şi al potenţialilor membri ai gospodăriei ţărăneşti. a taxei de înregistrare a gospodăriei. unul dintre membri care a atins vîrsta de 18 ani şi are capacitate de exerciţiu deplină.  sediul gospodăriei. conform cadastrului bunurilor imobile. precum şi cu persoane fizice şi juridice.  bonul de plată. inclusiv a terenurilor din extravilan considerate grădini. pe contul primăriei.  numerele de înregistrare. după caz. reprezintă gospodăria în instanţa de judecată. locul şi data naşterii. care este ţinut de primărie. informaţii privind aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul).  componenţa altor bunuri imobiliare care se transmit în proprietate comună membrilor gospodăriei. prenumele. Conducerea gospodăriei ţărăneşti. precum şi a terenurilor arendate. Fondatorul gospodăriei ţărăneşti este conducătorul gospodăriei. 177 . autentificate de secretarul primăriei.  datele personale ale fondatorului şi ale potenţialilor membri ai ei (numele.  copiile de pe contractele de arendă a terenurilor. în relaţiile cu alte autorităţi publice. amplasare şi suprafaţa. a terenurilor proprietate individuală sau comună. cetăţenia şi domiciliul. Actele necesare înregistrării gospodăriei ţărăneşti (de fermier):  declaraţia de constituire. Din ziua înregistrării în Registrul gospodăriilor ţărăneşti. gospodăria ţărănească este în drept să-şi înceapă activitatea. Însă în cazul în care fondatorul deţine terenuri amplasate în hotarele a mai multor unităţi administrativ-teritoriale de nivelul întîi. Conducătorul gospodăriei ţărăneşti are următoarele atribuţii: 1. ales de ceilalţi membri ai gospodăriei. iar în cazul eliberării fondatorului din funcţie. Gospodăria se înregistrează de către fondator la primăria unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi în al cărei hotar el deţine teren. atunci cererea de înregistrare se prezintă primăriei alese de fondator.

asigură evidenţa contabilă şi prezintă rapoarte în conformitate cu legislaţia. Gospodăria ţărănească în conformitate cu prevederile legale. surori le. fraţii. gospodăria ţărănească nu poartă răspundere pentru obligaţiile personale ale membrilor ei.02. în numele gospodăriei. 5. părinţii.26-27 al legii privind gospodăriile ţărăneşti. asigură predarea în arhivă a documentelor de plată a salariilor şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat. Membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor. Reorganizarea şi lichidarea. pot fi persoanele apte de muncă: soţia (soţul). Membri ai gospodăriei ţărăneşti.2. instanţei de judecată. efectuează. precum şi alte persoane care sînt membri ai familiei respective. eliberează procuri pentru efectuarea de tranzacţii. copiii (inclusiv adoptivi). organizează activitatea gospodăriei. în afară de conducător. poate fi reorganizată prin hotărîrea membrilor ei sau a 133 Art.nr.14-15/52 din 08. angajează şi eliberează lucrători. tranzacţii. Lichidarea de asemenea are loc prin hotărîrea membrilor ei sau a instanţei judecătoreşti133. 4. 6.2001 178 .1353/2000 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Acele persoane care lucrează în bază de contract nu sînt considerate membri ai gospodăriei ţărăneşti. 3. nepoţii care au atins vîrsta de 16 ani. stabileşte politica de evidenţă în gospodărie.

(art. în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ. organul de stat eliberează un certificat de înregistrare. Cele mai multe venituri aduc societăţile comerciale. Ele sînt create cu scopul de a aduce cît mai multe venituri fondatorilor lor. după care cîştigurile le împart între ei cu titlu de dividende. întreprinderile municipale. societatea pe acţiuni (S. poate să dobîndească şi să exercite în nume propriu drepturi patrimoniale şi personal nepatrimoniale.întreprinderi. societatea în nume colectiv (S. persoanele juridice cu scop lucrativ sînt numite şi persoane juridice cu scop comercial.). care se află la Camera Înregistrării de Stat. în principiu.C. ci promovarea unor valori culturale.. Prin intermediul persoanelor juridice cu scop lucrativ se desfăşoară majoritatea activităţilor de întreprinzător.R.). Dimpotrivă.) şi societatea în comandită (S. ca fiind organizaţia ce are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu. întreprinderile de stat. societăţi comerciale în Republica Moldova sînt în număr de patru: societatea cu răspundere limitată (S. persoanele juridice cu scop lucrativ sînt: societăţile comerciale134. să -şi asume 134 Aşa cum vom vedea mai departe. Persoanele juridice cu scop lucrativ i-au naştere din momentul înregistrării în Registrul de stat al persoanelor juridice.M. Ca dovadă a înregistrării persoanei juridice. în care fondatorii investesc sume mari. definiţia persoanei juridice este dată de Codul civil al R.A. Acelaşi scop. PERSOANELE JURIDICE CU SCOP LUCRATIV §1. În general. prestează servicii. organizarea de concerte. Ele produc mărfuri. religioase. cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător. deoarece obiectivul lor principal se bazează pe cîştigurile băneşti. Noţiunea de persoană juridică cu scop lucrativ Conform legislaţiei Republicii Moldova.(1)). Adeseori. îl urmăresc şi membrii cooperativelor. asociaţiile.CAPITOLUL 14. 179 . cum sînt instituţiile.). organizaţiile religioase etc. fundaţiile.a.N. acte de binefacere ş. execută lucrări.C. nu se urmăreşte obţinerea veniturilor. educative. sau mai simplu .L. partidele politice. contribuie la bunăstarea cetăţenilor şi la dezvoltar ea economică a ţării.55 alin.

obţinerii de beneficii şi împărţirii lor cu titlu de dividend între asociaţi. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.06.1134/1997137. societăţile comerciale sînt în număr de patru: societatea cu răspunderea limitată (SRL).845-XII din 03. poate fi reclamant şi pîrît în instanţa de judecată.92 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. 2007. Ediţia a III-a. b) întreprinderi de stat şi municipale. 136 Legea nr. 137 Legea nr.P. Persoana juridică. iar suma minimă cerută de lege. la data de 01 martie 2011 erau înregistrate 73. Partea generală. prezintă puţine formalităţi în procesul de lucru.F. Persoana fizică.845/1992138.2008. 180 .obligaţii. Numărul lor atît de mare se explică prin comoditate pe care o prezintă societăţile cu răspundere limitată.1134-XIII din 02. p. cooperativele şi întreprinderile (de stat 135 Baieş Sergiu. societatea în nume colectiv (SNC) şi societatea în comandită (SC). societatea pe acţiuni (SA). publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. În ce priveşte societăţile pe acţiuni. §2. Sînt constituite pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător.2007.2/33 din 28. Drept civil. Anumite reglementări sînt prevăzute în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. cea mai solicitată este societatea cu răspunderea limitată. c) cooperative de producţie şi de întreprinzător.1-4/1 din 01. Roşca Nicolae. a) Societăţile comerciale. De aici şi definiţia adusă societăţii comerciale: persoană juridică fondată în baza actului de constituire prin care asociaţii convin să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea activităţii de întreprinzător în scopul obţinerii şi împărţirii de beneficii135. Clasificarea persoanelor juridice cu scop lucrativ Persoanele juridice cu scop lucrativ se clasifică în: a) societăţi comerciale.1994.127-130/548 din 17.324-325. Legislaţia în domeniul societăţilor comerciale este alcătuită din Codul civil şi legi speciale. Pot fi fondate de o singură persoană.02.04. „Tipografia Centrală‖. În total. Chişinău: Î. În primul rînd se înregistrează uşor.135-XVI din 14. d) uniuni de persoane juridice.S. 138 Legea nr. Dintre ele. cum sînt: Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitată nr. Conform datelor furnizate de Camera Înregistrării de Stat.08. ce trebuie depusă în capitalul social pentru începerea activităţii este de 5400 lei.876 SRL-uri139. iar în al doilea rînd.135/2007136 şi Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr.01.01. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.E. 139 Ceea ce reprezintă 47% dintre toate persoanele juridice înregistrate până la această dată la Camera Înregistrării de Stat.97 cu privire la societăţile pe acţiuni.2007 cu privire la societăţile cu răspundere limitată.

vedem că în total. iar la finele anului financiar. „Victoriabank‖. Vasile Macovei deţine în capitalul social al întreprinderii 28500 lei.A. Mai puţin solicitate în activitatea de întreprinzător sînt societăţile în nume colectiv şi societăţile în comandită142. acţionarul Vasile Macovei ştie că are 3 acţiuni în capitalul social al S. De exemplu. La fel. într -un registru special.comanditar. S. numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice.A.A. Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social aparţine în întregime statului. ele reprezentînd 3% (societăţile pe acţiuni). S. S. Efectuând un mic calcul. în timp ce comanditarii sînt consideraţi a fi finanţatori. acţiunile se vor înregistra la Comisia Naţională a Pieţei Financiare. 181 . b) Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale. Deosebirea între ele este următoarea: comanditaţii desfăşoară activitatea de întreprinzător în numele societăţii şi răspund nelimitat pentru datoriile societăţii 143. Asociaţii sînt obligaţi să desfăşoare împreună activitatea de întreprinzător în numele societăţii. În caz de pierderi. iar fiecare acţiune valorează 9500 lei. toate operaţiunile de mărire sau de micşorare a capitalului social se efectuează prin intermediul acţiunilor141. una fiind numită comanditat. apoi banii sînt exprimaţi în acţiuni. iar cealaltă . de exemplu. asociaţii vor răspunde nelimitat (adică din propriul lor buzunar. „Franzeluţa‖ etc. valori materiale) la formarea capitalului social şi sînt obligaţi conform legii să desfăşoare în num ele organizaţiei activitatea de întreprinzător (adică să lucreze în cadrul organizaţiei). „Bucuria‖. al căror capital social adeseori depăşeşte suma de un milion de lei. el va suporta cheltuielile numai în limita aportului pe care la depus (din averea personală nu va răspunde cu nimic).A. 140 141 Ulterior. Pe când comanditarul se asemănă cu fondatorul unei societăţi cu răspundere limitată. iar în caz de pierderi. „mână de la mână‖) pentru a acoperi cheltuielile. cu averea personală) şi solidar (împreună. Ambii participă cu ceva (bani. numărul lor este relativ mic comparativ cu statistica generală. Fondatorii societăţii pe acţiuni decid cît va valora o acţiune140. La societatea în nume colectiv. Într-o societate în comandită la fel trebuie să existe cel puţin două persoane. S. El depune aportul în capitalul social şi aşteaptă sfârşitul anului financiar pentru a -şi lua câştigurile (dividendele). în caz de datorii şi pierderi financiare. să răspundă solidar şi nelimitat pentru datoriile acesteia.şi municipale). ei nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii doar în limita aportului depus. 143 Am putea face o legătură între asociatul societăţii în nume colectiv şi comanditatul societăţii în comandită. „Bebeluş‖. „Moldtelecom‖. Mai apoi.A. este faptul că ele sînt cele mai mari întreprinderi din republică. el are dreptul să solicite şi să primească dividende din câştigurile avute de întreprindere. 142 Numărul lor este de câteva sute. Cu referire la societăţile pe acţiuni. Capitalul lor este exprimat în bani. 3% (cooperativele) şi 1% (întreprinderile de stat şi municipale) din numărul total de agenţi economici care activează în Republica Moldova.

1994.2001 privind cooperativele de întreprinzător. c) Cooperativele de producţie şi de întreprinzător. unde este concentrată 70% din industria Republicii Moldova146. Cele mai importante documente ale întreprinderii sînt decizia fondatorului privind înfiinţarea ei. de aceea. Cooperativa de producţie este o persoană juridică înfiinţată de cel puţin 5 persoane fizice.1007-XV din 25. precum şi statutul întreprinderii145. Întreprinderea de stat este fondată şi îşi desfăşoară activitatea în baza Legii cu privire la întreprinderea de stat nr. Bălţi. 146 Ca exemplu de întreprindere municipală avem: Î. întreprinderea de stat este creată de către Guvern. Spre deosebirea de întreprinderile de stat. 145 Statutul-model al întreprinderii de stat se aprobă de Guvern.146/1994144. Cahul. întreprinderea de stat este o persoană juridică de drept privat.08.94 cu privire la întreprinderea de stat. 147 Legea nr. cu banii preluaţi din bugetul de stat. Ea poate practica orice genuri de activitate prevăzute în statut.49-50/237 din 03.04. cele mai multe întreprinderi municipale sînt fondate şi activează în raza municipiului Chişinău. întreprinderile municipale sînt fondate de către primării.06.73-XV din 12. care dispune de patrimoniu propriu şi are conturi bancare.M.Cu alte cuvinte. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. cu alocarea banilor din bugetul local. cum s-ar părea la prima vedere. Problema însă este că primăriile din sate nu dispun de banii necesari pentru a fonda astfel de întreprinderi. precum şi de cele din sate. Cu toate acestea.71-73/575 din 06.1007/2002148. bazată preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cotele de participare depuse de aceştia. de primăriile oraşelor centre raionale.2001. precum şi altor acte normative.2002.05. 148 Legea nr. Reglementarea cooperativelor o găsim în Legea privind cooperativele de întreprinzător nr. iar veniturile care rezultă din activitatea acesteia se întorc în bugetul de stat. „Regia transport electric‖ în subordinea căreia se află toate troleibuzele din capitală. dar nu de drept public. 182 .04.06.2002 privind cooperativele de producţie. Cooperativa este întreprindere aducătoare de profit.73/2001147 şi în Legea privind cooperativele de producţie nr. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Membri ai cooperativei pot fi numai persoanele fizice care au 144 Legea nr. în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie. Întreprinderile municipale pot fi create de primăriile municipiilor Chişinău.146-XIII din 16. cu excepţia celor int erzise de lege. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2/9 din 25.

şi funcţionează ca subiecţi cu drepturi egale ai activităţii de întreprinzător în scopul realizării proiectelor şi programelor de investiţie pe care le au149. Fondarea grupei financiar-industriale se face în baza contractului de constituire. iar la finele anului prezintă darea de seamă despre activitatea grupei financiar-industriale.împlinit vîrsta de 16 ani şi au depus pe contul cooperativei cota lor de participare. şi -au asociat activele materiale şi nemateriale. „Ascom-Grup‖ SA.2001. 150 Grupuri financiar-industriale în republică sînt: „DAAC-Hermes‖ SA. care pot fi atît persoane fizice. a majora volumul producţiei şi a ridica eficienţa activităţii tuturor membrilor150.1418 din 14. Grupa financiar-industrială este un ansamblu de persoane juridice. în baza rapoartelor membrilor grupei. 149 (art. Cooperativa de întreprinzător este o persoană juridică alcătuită din cel puţin 5 membri.2000 cu privire la grupele financiar-industriale. Răspunderea pentru acţiunile grupei financiar-industriale o poartă compania centrală care îndeplineşte următoarele atribuţii: a) reprezintă membrii grupei financiar-industriale în raporturile legate de activitatea grupei.4) Legea nr. „Raiffeisen Leasing Moldova‖ SRL ş. exprimată în bani ori bunuri.a.12. holdingul. de exemplu) ori să se lichideze. cît şi juridice. d) Uniunile de persoane juridice. Principalul scop al grupei financiar-industriale este unirea eforturilor întreprinderilor care activează într-un domeniu complex pentru a produce mărfuri de calitate. b) exercită conducerea curentă a activităţii grupei financiar-industriale. atunci cooperativa este obligată cît mai urgent să-şi refacă numărul de membri. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Acestea sînt: grupa financiar-industrială. c) întocmeşte raportul financiar consolidat al grupei financiar-industriale. să se reorganizeze sub o altă formă (SRL. înregistrat de autoritatea de stat abilitată. Dacă numărul membrilor cooperativei de întreprinzător se reduce sub limita stabilită. trustul.27-28/90 din 06. Membri ai grupei financiar-industriale trebuie să fie organizaţii ce funcţionează în sfera producţiei de mărfuri şi servicii. bănci sau alte instituţii financiare. 183 . concernul.03. care. Înregistrarea grupei financiar-industriale se face la Camera Înregistrării de Stat. în baza contractului.

„Tipografia Centrală‖. mult mai mic decît capitalurile însumate ale societăţilor controlate. de regulă.atunci cînd peste 50% din suma capitalului social aparţine statului151. Capitalul societăţii de tip holding se compune din mijloacele transmise de fondatorii săi. 2011. p. devenind astfel monopolist152. Curs universitar. activitatea investiţională şi alte genuri de activitate. Există mai multe feluri de holding: holding simplu . Chişinău. 152 Roşca Nicolae. Editura „Bons Offices‖. holdingul poate avea o influenţă negativă asupra economiei naţionale dacă. direct sau indirect.-P. Curs de drept comercial. holding de stat . comerţul cu mărfuri de orice fel. Chişinău: Î. este şi activitatea de întreprinzător. ce activează pe piaţa mass-media. p. Din acest motiv. Concernul este o societate comercială de mari proporţii. Holdingul Euronova Media Grup. transportul în trafic naţional.în competenţa căruia. alimentaţia publică. Baieş Sergiu. creată de către germani. deservirea socială a populaţiei. 184 .198. în componenţa activelor căreia intră pachetele de acţiuni (cote) de control ale altor persoane juridice şi care efectuează controlul asupra acestora din urmă.se ocupă în întregime cu activitatea de control şi administrare.499.F. publicat în Monitorul Oficial nr. de care toate 151 (pct.4) Regulamentul provizoriu cu privire la holdinguri. Ediţia a III-a. din care face parte şi postul de radio Vocea Basarabiei. care activează din anul 1993.550 din 26. controlează întreprinderi care deţin o situaţie dominantă sau chiar monopolul producerii sau comercializării unui anumit produs pe piaţa ţării.Holdingul este considerată persoana juridică. Ca exemplu de holdinguri pe piaţa Republicii Moldova avem: Holdingul Elita 5 Group. Constituirea unui holding facilitează achiziţionarea societăţilor mici şi mijlocii.07.M.S.09. cum sînt: agricultura. Dreptul afacerilor.1994. Holdingul se creează pentru a sprijini colaborarea dintre persoanele juridice în procesul de producţie. administrative şi comerciale. aprobat prin Hotărârea Guvernului R.002 din 02. formată prin reuniunea mai multor societăţi comerciale de proporţii reduse. crearea holdingurilor nu se admite în sferele de activitate importante pentru ţară. holding mixt . Focşa Ghenadie. aflate în sfera sa de control153.E. de producţie. În anumite situaţii. în afară de funcţiile de control şi administrare. 2007. fiind specializat în construcţia de complexe locative. nr.1994. sub o conducere unică realizată de o societate dominantă. 153 Rusu Vladislav. El este.

O persoană juridică există numai dacă are o structură internă proprie care presupune existenţa a cel puţin două organe obligatorii: organ suprem (principal) şi organ executiv157. Concernul „Regional Construct‖ ce activează în sfera construcţiilor ş. Editura Cartdidact. 185 . Organizare proprie. Numărul de fondatori şi beneficiari ai trustului este nelimitat. Ca exemplu de trust în plan naţional avem Jurnal Trust Media. comisia de cenzori etc.196. ziarul .a. b) situaţia cînd o întreprindere se obligă să verse întregul ei venit unei alte întreprinderi. Concernul Republican de Producţie al Industriei Materialelor de Construcţie „INMACOM‖. Trustul este o creaţie legislativă provenită din dreptul englez şi american. din care face parte postul de televiziune .celelalte sînt dependente154. c) situaţia în care o întreprindere este incorporată în alta155. Reuneşte mai multe societăţi (industriale. În plan internaţional sînt bine cunoscute concernele „BMW‖.) sub o conducere unică.cit. 155 Vezi art.Jurnal TV. p. patrimoniu şi scop. 156 Rusu Vladislav. §3. Patrimoniul propriu.Jurnal de Chişinău etc.. 2001. Toate bunurile persoanei juridice fac parte componentă din patrimoniul ei. 157 Chiriac Andrei. mass -media etc. comerciale. singurul articol dedicat concernului din legislaţia naţională. Focşa Ghenadie. p. Aspecte istorico-teoretice a persoanei juridice în legislaţia Republicii Moldova.120 din Codul civil. Concernul „Moldova-Gaz‖.Jurnal FM.A. Se consideră că formează un concern: a) întreprinderile între care există un contract prin care o întreprindere subordonează administrarea sa unei alte întreprinderi. „Südzucker‖ etc. cu scopul de a asigura monopolul asupra unui produs sau a unui sector. „General Motors‖. Trustul se constituie în scopul de a înlătura complet concurenţa din societăţile care-l formează prin concentrarea şi monopolizarea producţiei156.75. „Gazprom‖. suplimentîndu-se cu bunurile dobîndite de 154 Pe piaţa Republicii Moldova avem mai multe concerne: S. Iniţial. op. cum ar fi consiliul societăţii. Prin organizare se înţelege structura persoanei juridice. de radio . Chişinău. acesta se constituie din bunurile transmise cu titlu de aport la capitalul social. Persoanele juridice mai complexe pot avea şi alte organe obligatorii. Elementele persoanei juridice cu scop lucrativ Din definiţia de mai sus dată persoanei juridice se desprind elementele acesteia: organizare.

Persoana juridică cu scop lucrativ poate desfăşura o rice activitate neinterzisă de lege. Ulterior. Persoana fizică. Persoana juridică. p. mai există şi înţelesul juridic al patrimoniului.latură pasivă (datoriile). Toate aceste valori materiale se exprimă în lei moldoveneşti (în baza unui act de evaluarea a costului pentru aceste bunuri). aceasta cu nimic nu împiedică ca SRL „Pomuşoare‖ să facă şi altceva. chiar dacă nu este prevăzută în actul de constituire. Scopul propriu. ţinut de Camera Înregistrării de Stat. patrimoniu cuprinde totalitatea de drepturi şi obligaţii exprimate în bani şi alte valori materiale. Partea generală. 159 La momentul constituirii persoanei juridice. §4. iar obligaţiile .S. Acesta este sensul economic al cuvîntului patrimoniu. În mod ideal.E.59 alin. Toate aporturile pe care le aduc membrii fondatori se exprimă în mijloace băneşti (în lei). astfel încât valoarea bunurilor din patrimoniu va fi mai ma re. iar al treilea o construcţie. respectiv va figura în Registrul de stat al persoanelor juridice. 2007. dar suma capitalului social înscrisă iniţial în actul de constituire. 186 . Pe lîngă înţelesul economic. altcineva valută străină. De regulă. Roşca Nicolae.P.F. activele persoanei juridice trebuie tot timpul să fie mai mari decît pasivele. Din punct de vedere juridic. patrimoniul persoanei juridice va creşte. profituri. spunem că pasivele ei depăşesc activele şi asupra acestei persoanei juridice poate fi intentat un proces de insolvabilitate. ce are tangenţe cu fructele. afacerile vor progresa. De exemplu. iar cifra obţinută se înscrie în actul de constituire. dacă în actul de constituire al SRL „Pomuşoare‖ au fost prevăzute mai multe activităţi legate de obţinerea şi comercializarea fructelor. Potrivit Codului civil (art. Drepturile reprezintă latură activă a patrimoniului (cîştigurile). Drept civil.314. patrimoniu înseamnă toate bunurile pe care le deţine persoana juridică159. producerea vaselor din sticlă folosite la conservarea fructelor etc. indiferent de faptul dacă cineva a depu s ca aport o maşină. Chişinău: Î. Mai simplu vorbind.societate în procesul activităţii158. Dacă o persoană juridică are multe datorii şi nu le poate acoperi. venituri) din operaţiunile efectuate de persoana juridică. cum ar fi de exemplu. Important este ca noul gen de activitate să nu necesite prezenţa unei licenţe. Organele de conducere ale persoanelor juridice cu scop lucrativ 158 Baieş Sergiu. Ediţia a III-a. va rămâne neschimbată. persoanele juridice pot avea scop lucrativ (comercial) sau scop nelucrativ (necomercial).(2)). Scopul persoanei juridice se reflectă în activitatea desfăşurată de ea. scopul exprimă interesul fiecărui membru fondator al persoanei juridice de a obţine beneficii (cîştiguri. „Tipografia Centrală‖. noţiunea de patrimoniu coincide cu noţiunea de capital social.

în cazul societăţii pe acţiuni – Adunarea generală a acţionarilor etc. modalitatea de informare a fondatorilor cu privire la chestiunile supuse votării. la procedura de modificare a acestora. n) înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor persoanei juridice. De competenţa exclusivă a adunării generale a asociaţilor ţin: a) modificarea şi completarea actului de constituire. c) urmărirea pe cale judiciară a administratorului pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice. j) adoptarea hotărîrii de lichidare a persoanei juridice. b) modificarea cuantumului capitalului social. k) stabilirea salariului pentru lucrătorii persoanei juridice. a rapoartelor cenzorului sau a avizelor auditorului independent. de competenţa adunării generale a fondatorilor ţine: a) numirea şi eliberarea înainte de termen a administratorului. numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare. h) adoptarea hotărîrii privind repartizarea între fondatori a beneficiului. termenul de încheiere a procedurii de votare şi termenul de info rmare a fondatorilor despre rezultatul votării. expedierea informaţiei şi a documentelor necesare. Organul suprem de conducere al persoanei juridice este Adunarea generală a fondatorilor160. d) aprobarea dărilor de seamă. c) desemnarea membrilor consiliului persoanei juridice şi a cenzorului. În acest caz. Competenţa Adunării generale a fondatorilor. care include. inclusiv adoptarea lui într-o nouă redacţie. e) aprobarea planului de afaceri al persoanei juridice. în funcţie de tipul persoanei juridice. g) aprobarea bilanţului contabil anual. eliberarea înainte de termen a acestora. De aceia denumirea organului de conducere al persoanei juridice va fi puţin diferită. 160 Cuvântul „fondator‖ este folosit într-un sens larg. Dacă actul de constituire nu prevede altfel. în special. Prin actul de constituire se poate stabili şi votare prin corespondenţă. Asociaţii pot fi convocaţi în adunări generale ordinare şi extraordinare. 187 . i) adoptarea hotărîrii privind reorganizarea persoanei juridice şi aprobarea planului de reorganizare. la societatea cu răspundere limitată.a. f) aprobarea regulamentelor interne ş. avem Adunarea generală a asociaţilor. o) aprobarea fondării altor persoane juridice. b) aprobarea dării de seamă anuale şi evaluarea activităţii administratorului. actul de constituire trebuie să prevadă şi procedura de votare prin corespondenţă.Conducerea de zi cu zi a persoanei juridice este realizată prin intermediul organelor ei de conducere. Spre exemplu. m) aprobarea în prealabil a încheierii contractelor.

modificarea şi completarea ei. Înştiinţarea privind convocarea adunării generale se transmite fondatorilor prin scrisoare recomandată. Modificările şi completările ordinii de zi trebuie să fie aduse la cunoştinţa membrilor fondatori la fel. Ordinea de zi. informaţia şi documentele necesare. procesele verbale se predau spre păstrare administratorului. ordinară şi extraordinară. După cum s-a menţionat. Aceeaşi obligaţie o au fondatorii şi cenzorul. ţinînd cont de cerinţele legii şi ale actului de constituire. Neconvocarea adunării generale ordinare în termenul stabilit constituie temei pentru eliberarea din funcţie a administratorului. Din momentul luării hotărîrii de convocare. În acest caz. prin scrisoare recomandată. În timpul şedinţei se întocmeşte un proces-verbal. la ora şi în locul indicate în hotărîr ea de convocare. în cazul în care aceştia convoacă adunarea generală. Fondatorii persoanei juridice se convoacă de către administrator în adunări generale ordinare cel puţin o dată pe an. reflectă luările de cuvînt şi rezultatul votării fiecărei chestiuni de pe ordinea de zi. Administratorul decide asupra chestiunilor incluse în ordinea de zi a adunării generale. Data şi locul desfăşurării acesteia o stabileşte la fel administratorul. În ce priveşte Adunarea generală extraordinară. administratorul este obligat să expedieze fiecărui asociat hotărîrea de convocare. convocarea acesteia se face în cazurile determinate de actul de constituire ori atunci cînd o cer interesele persoanei juridice. care. Fiecare fondator este în drept să includă în ordinea de zi a adunării generale chestiunile care nu au fost incluse de administrator. Adunarea generală se ţine în ziua. Hotărîrile adunării generale sînt obligatorii pentru întreaga conducere a persoanei juridice. membru fondator are drepturile şi obligaţiile ce -i revin 188 . Mai apoi.Adunarea generală ordinară şi extraordinară. Adunarea generală a fondatorilor este de două feluri. iar membrii fondatori au dreptul să ia copii de pe ele. în mod obligatoriu. Şedinţa va fi deschisă şi prezidată de către administrator sau de către una dintre persoanele care au convocat adunarea generală. O situaţie cu totul interesantă avem în cazul persoanei juridice cu un singur fondator.

Comentariu teoretico-practic la Legea nr. În primul caz. Cu alte cuvinte. 189 .E. atunci este obligată să numească cenzori.colegial. 2009.au acelaşi înţeles (sînt sinonime). 5. administratorul poate fi bănuit că nu îşi onorează pe deplin obligaţia de a gestiona eficient afacerea (A se vedea: Roşca Nicolae. Fondatorii pot verifica personal eficienţa administrării. adjuncţii lui. manager . ceea ce este legal din punctul de vedere al dreptului fiscal poate să nu fie legal din punctul de vedere al dreptului corporativ. Acesta este alcătuit dintr-o singură persoană sau din mai multe persoane. dar şi administrator. să verifice rapoartele financiare şi să efectueze inventarierea bunurilor162. Baieş Sergiu.158). membrii organului executiv primesc salariu conform regulilor stabilite de Codul muncii al R. precum şi ceilalţi membri din organul executiv sînt aleşi de către Adunarea generală a fondatorilor.S. Nu poate avea calitatea de cenzor persoana care deţine funcţia de director general (sau de director 161 162 Cuvintele administrator. Al treilea organ de conducere al persoanei juridice este organul de control.comisia de cenzori.Chişinău: Î. Termenul maxim pentru care cenzorul se desemnează este de 3 ani. În cazul societăţii cu răspundere limitată. iar în al doilea caz . el este în acelaşi timp şi adunare generală. existînd posibilitatea de a fi reales. p. Organul executiv este condus de directorul general. director.135/2007 privind societăţile cu răspundere limitată . Persoana juridică poate avea un singur cenzor sau mai mulţi . Cojocaru Olga. „Tipografia Centrală‖. Un rol important revine organului executiv. Trebuie de reţinut că cenzorul (comisia de cenzori sau auditorul desemnat) nu are nimic comun cu controalele obligatorii pe care autorităţile publice le pot organiza. Activitatea cenzorului este remunerată. organul executiv va fi unipersonal.F. În cadrul comisiei de cenzori numărul de cenzori este tot timpul impar (de regulă. Din punctul de vedere al dreptului corporativ însă.-P. Cenzorul efectuează un control intern asupra activităţii întreprinderii pentru a informa adunarea generală despre modul în care administratorul îşi îndeplineşte obligaţiile.adunării generale. care este ajutat de unul sau mai mulţi directori adjuncţi161. dacă aceasta are mai mult de 15 asociaţi. De exemplu. După fiecare control efectuat se întocmeşte un raport care se prezintă în faţa Adunării generale a fondatorilor. . Or. Cenzorii sînt obligaţi să controleze activitatea economico-financiară a persoanei juridice la finele anului. un imobil dat în locaţiune (arendă) la un preţ mai redus decât preţurile existente pe piaţă nu este un act ilegal din punctul de vedere al dreptului fiscal. 7 etc. Legea stabileşte că cenzorul poate fi revocat oricînd din funcţie. Pentru activitatea lor.M. 3. numit şi cenzorul.). Directorul general. Toate deciziile sale se întocmesc în scris. desemnarea cenzorului nu este obligatorie. La persoanele juridice cu un număr mic de fondatori.

La înregistrare. pe cînd societatea în nume colectiv poate fi fondată de cel puţin două persoane. Ca dovadă a faptului că persoana juridică a fost cu adevărat înregistrată. De exemplu. sediul. Organul de stat care se ocupă de înregistrarea persoanelor juridice cu scop lucrativ este Camera Înregistrării de Stat. altfel persoana juridică riscă să plătească amendă. Logica acestei interdicţii este că „nimeni nu se poate controla pe sine însuşi‖. persoanei juridice i se atribuie un număr. Orice modificări care survin în actele de constituire ale persoanei juridice. telefon ş. Registratorul preia actele prezentate. le verifică legalitatea. rudele sau afinii acestuia de pînă la gradul al IV -lea inclusiv. emite o decizie prin care acceptă înregistrarea persoanei juridice ori respinge cererea de înregistrare. în cel mult 15 zile.. Constituirea persoanei juridice cu scop lucrativ începe de la actul de constituire. pe care îl semnează toţi fondatorii şi exprimă voinţa acestora de a înfiinţa o persoană juridică. la societatea pe acţiuni numărul minim de fondatori poate fi unul. persoana juridică este în drept să înceapă activitatea propriu-zisă. Acesta reprezintă un document. se eliberează un certificat de înregistrare. 190 . identifică persoana juridică în circuitul civil şi se înscrie în Registrul de stat al persoanelor juridice. trebuie comunicate imediat la Camera Înregistrării de Stat. îndeplineşte formalităţile de înregistrare şi. care dispune de oficii teritoriale amplasate în toate oraşele din republică. Constituirea şi funcţionarea persoanelor juridice cu scop lucrativ În funcţie de felul lor. În a ctul de constituire sînt prevăzute drepturile şi obligaţiile părţilor. Oficiile teritoriale sînt conduse de registratori.a. actul de constituire trebuie înregistrat conform legii. Din momentul înregistrării. persoanele juridice cu scop lucrativ pot fi fondate de o singură persoană ori de mai multe persoane. organele de conducere şi control ale persoanei juridice. §5. mărimea capitalului social. În continuare. alături de denumire. atribuţiile acestor organe. Acest număr de înregistrare. Aceştia verifică actele aduse de fondatori pentru înregistrarea persoanei juridice. precum şi alte prevederi importante.adjunct). nici soţul.

numărul de înregistrare de stat ale fondatorului persoană juridică.Actul de constituire al societăţii va cuprinde: a) numele şi prenumele. partea socială. b) denumirea persoanei juridice. f) sediul persoanei juridice. h) modul de reprezentare. b) de a vota la adunările generale. g) structura. naţionalitatea (ţara de înregistrare). modul de constituire şi de funcţionare a organelor de conducere ale persoanei juridice. Pe lîngă drepturi. e) termenul de vărsare a lui. d) mărimea capitalului social. h) de a obţine. d) de a exercita controlul asupra modului de gestionare a persoanei juridice. g) de a participa la repartizarea beneficiilor. cetăţenia şi alte date din actul de identitate al fondatorului persoană fizică. Aceste relaţii dau naştere la drepturi şi obligaţii pentru membrii fondatori ai persoanei juridice. fondatorii persoanei juridice cu scop lucrativ au şi obligaţii. denumirea. Fondatorul este obligat: a) să verse aportul la capitalul social în mărimea. c) de a fi informat despre activitatea persoanei juridice. Sînt scutiţi de repararea prejudiciului cei care nu au ştiut sau nu au putut să ştie despre aceste nereguli. Fondatorii sau directorul care la constituirea persoanei juridice au prezentat informaţii false. Fondatorii persoanei juridice beneficiază de drepturile stabilite de lege şi de actul de constituire. răspund pentru prejudiciile cauzate persoanei juridice. c) obiectul de activitate. e) de a înstrăina şi a dobîndi. domiciliul. Actul de constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin legii. inclusiv dreptul: a) de a participa la conducerea persoanei juridice. k) temeiul. Prin funcţionare se înţeleg toate relaţiile care apar în interiorul persoanei juridice. precum şi altor persoane. i) de a cere excluderea altor fondatori în conformitate cu prevederile legii. data şi locul naşterii. în modul şi în termenele stabilite în actul de 191 . i) filialele şi reprezentanţele persoanei juridice în cazul în care acestea există. f) de a cere dizolvarea persoanei juridice. sediul. în condiţiile legii. modul de reorganizare şi de lichidare a persoanei juridice. valoarea unei părţi a patrimoniului acesteia rămas după achitarea cu creditorii şi cu salariaţii săi. Obligaţiile fondatorilor. în caz de lichidare a persoanei juridice. cu ocazia fondării şi lucrului de zi cu zi. Drepturile fondatorilor. atribuţiile.

să nu ducă în eroare participanţii la circuitul civil. emblema. Pe lîngă aceste atribute. b) să nu divulge informaţia confidenţială a persoanei juridice. §6. Denumirea trebuie să fie scrisă în limba română. naţionalitatea.constituire. alături de alte atribute de identitate. dacă domeniul ei de activitate ţine de repararea maşinilor. Atributele de identificare ale persoanei juridice cu scop lucrativ Orice persoană juridică are atributele sale de identificare: denumirea de firmă. Distribuirea beneficiului. c) să comunice imediat persoanei juridice despre schimbarea domiciliului sau a sediului. persoana juridică poate fi identificată prin: cod fiscal. număr de înregistrare. De regulă. Persoana juridică poate avea o singură denumire. stabilită în actul de constituire şi înscrisă în Registrul de stat al persoanelor juridice. denumirea de firmă. sediul. altă informaţie necesară exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către persoana juridică. De exemplu. Persoana juridică nu poate folosi în denumire cuvinte sau abrevieri care ar duce în eroare cu privire la activitatea sa. beneficiul se repartizează proporţional mărimii părţii sociale pe care o deţine fiecare fondator. Or. Hotărîrea cu privire la mărimea beneficiului care urmează a fi distribuit se adoptă de Adunarea generală a fondatorilor. Denumirea de firmă. poştă electronică şi altele. cu caractere latine. sau nu va fi acceptată la înregistrare o persoană juridică denumită „Salvaţi familia‖. Persoana juridică trebuie să distribuie anual beneficiul rămas după achitarea impozitelor şi altor plăţi obligatorii. rămîne în subconştientul consumatorului prin impresia pe care i-au produs-o calitatea mărfurilor şi a serviciilor prestate de persoana juridică. Fondatorul are şi alte obligaţii stabilite de lege şi de actul de constituire. Cu toţi cunoaştem denumirea firmelor străine. atunci şi denumirea ei trebuie să sugereze acest lucru. Prin beneficiu se înţelege profitul sau venitul. a numelui sau a denumirii. marca. dacă o persoană juridică se ocupă cu producerea băuturilor alcoolice. trebuie să fie clară. Important este şi faptul că beneficiul se plăteşte fondatorilor în formă bănească. care investesc foarte mulţi bani pentru publicitate: 192 .

2008.A.2008. Emblema se aplică pe panouri de reclamă. publicaţii. „Agroproduct‖: abrevierea „S.2 al Legii privind protecţia mărcilor nr. „Mercedes‖. dar şi denumirea firmelor moldoveneşti: .a. Ca şi denumirea de firmă.). dacă avem două televizoare. De exemplu. emblema este u n atribut de identificare care deosebeşte o persoană juridică de alta. Mai simplu vorbind. „Bere-Chişinău‖ etc. tarife. le distingem uşor după marca pe care o deţin. 193 . Datorită emblemei.la începutul denumirii ori la sfîrşit . „Microsoft‖.„Adidas‖.02. „Coca-Cola‖. poate fi deosebit un comerciant de un alt comerciant de acelaşi fel.06.A. În denumire nu pot fi utilizate cuvinte prin care se face apel la violenţă fizică sau duşmănie între naţiuni.).de aceia fondatorii sînt cei care determină locul corpului în denumire. Societatea cu răspundere limitată (prescurtat .) ş. emblema reprezintă „imaginea‖ persoanei juridice.R. scrisori. „Moldcell‖. Baieş Sergiu. Corpul indică forma juridică de organizare: Societatea pe Acţiuni (prescurtat . denumirea d e firmă este alcătuită din două părţi: corpul şi accesoriul.Î. Orice firmă bine cunoscută îşi are emblema ei. La alegerea denumirii de firmă.S. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. care serveşte la deosebirea produselor şi/sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice164. „BMW‖.188. Legea nu stabileşte plasarea formei de organizare a persoanei juridice .‖ se numeşte corp. dacă mai multe firme produc acelaşi fel de mărfuri. afişe. avem denumirea de firmă S. Din punct de vedere structural. Nu se acceptă cuvintele necenzurate.„Orange‖.L. pe facturi. op. Cu alte cuvinte. „Calea Ferată din Moldova‖. se foloseşte şi în orice alt mod163.S. „Air Moldova‖. note de comandă. „Franzeluţa‖.A. iar cuvîntul „Agroproduct‖ este accesoriu.. Art. Emblema. Accesoriu reprezintă textul denumirii şi este diferit la toate persoanele juridice. prospecte. Prin emblemă lumea recunoaşte o persoană juridică sau alte şi le poate deosebi uşor. Întreprinderea de Stat (prescurtat .S.cit. De exemplu. le deosebim uşor dacă ne 163 164 Roşca Nicolae.99 101/362 din 06. normelor de morală şi să nu ducă în eroare pe cei din jur. „Toyota‖. p. Marca.38 din 29. Marca este orice semn susceptibil de reprezentare grafică. fondatorii trebuie să ţină cont ca cuvintele din denumire să corespundă legii.

de reparaţie a pagubelor cauzate titularului mărcii. Roşca Nicolae. la sediul trebuie să păstreze documentele persoanei juridice.189. În caz contrar. O persoană juridică poate să deţină mai multe mărci. Importanţa sediului. fax. combinaţii de culori. Baieş Sergiu. numărul casei şi a biroului. Persoana juridică este în drept să aibă şi alte adrese pentru corespondenţă. care la fel trebuie înregistrat la AGEPI. Prin intermediul publicării. De asemenea. Scrisorile expediate şi ajunse la sediu se consideră ca fiind recepţionate de persoana juridică. poştă electronică. şi anume: 1) determină naţionalitatea persoanei juridice. atunci trebuie să informeze cît mai urgent oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat şi să publice un aviz în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova‖ cu privire la schimbarea sediului. regula este că toate persoanele juridice înregistrate în Republica Moldova sînt de naţionalitatea ei. elemente figurative. Persoana juridică are un singur sediu. Vom vedea că mărcile sînt diferite. indicat în actul de constituire167. inclusiv a cîştigului ratat166.cit. 167 Sediul este adresa juridică a întreprinderii.. 2) determină locul executării obligaţiilor. Marca poate fi transmisă spre utilizare unei alte persoane juridice. desene. În actul de constituire trebuie să fie indicat cu precizie oraşul. Adresa poştală a persoanei juridice este cea de la sediu. cifre. litere. op. şi anume: cuvinte (inclusiv nume de persoane). persoana juridică riscă să fie amendată. Dacă persoana juridică îşi schimbă sediul.uităm atent la marca lor165. 194 . cu condiţia ca ele să poată servi la deosebirea produselor şi serviciilor unei persoane juridice de cele ale altor persoane juridice. la sediul se achită datoriile. persoanele interesate vor afla mai uşor care este noul sediu al persoanei juridice. sedii secundare etc. strada. Transmiterea se face printr-un contract. Înregistrarea mărcii se face la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI). Pot constitui mărci orice semne grafice. Pentru utilizarea ilicită a mărcilor este stabilită răspunderea juridică sub formă de amendă. Sediul. Aceasta nu poate invoca că nu a cunoscut conţinutul scrisorii ajunse la sediu. se 165 166 În limba engleză „marca‖ este numită „brand‖. p. forme tridimensionale. Determinarea sediului persoanei juridice are o importanţă practică. inclusiv lădiţă poştală. La sediul se găsesc organele de conducere ale persoanei juridice.

Naţionalitatea se determină după sediul persoanei juridice.efectuează alte plăţi. Prin naţionalitate urmează să înţelegem cărui stat aparţine persoana juridică. altfel spus. înseamnă că ea aparţine Republicii Moldova. 195 . Naţionalitatea. dacă cineva se adresează cu acţiune în judecată împotriva persoanei juridice. dacă sediul unei persoanei juridice este în municipiul Chişinău. edificiu) îşi pot avea sediul mai multe persoane juridice. însă cerinţa este ca fiecare dintre ele să aibă camera ei separată. trebuie să o facă la instanţa de judecată din raza de amplasare teritorială a persoanei juridice. să-i transfere impozitele şi taxele datorate statului. De exemplu. Este interesant faptul că într-o casă (apartament. 4) determină organul fiscal căruia persoana juridică trebuie să -i prezinte rapoartele financiare. 3) determină instanţa de judecată competentă să judece procesul în care persoana juridică este implicată în calitate de pîrît.

Ulterior. Definiţia. p. În sfîrşit. Bucureşti: „All Beck‖. David Sorin şi al. avînd la bază cunoaşterea şi încrederea reciprocă existente între asociaţi170.121)171. societatea în nume colectiv a fost reglementată pe deplin în Codul comercial francez din 1807 avînd denumirea pe care o cunoaştem cu toţii societatea în nume colectiv. 168 Cărpenaru Stanciu D. Societatea în nume colectiv este cea mai veche. Bucureşti: „OSCAR PRINT‖. SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV ŞI SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ §1. care se asemănau foarte mult cu societăţile în nume colectiv pe care le avem în prezent. În Evul Mediu apar societăţile-lombard. Bucureşti: „All Beck‖. în care asociaţii realizează activitatea şi îşi asumă toate riscurile.202. 169 Cârcei Elena.CAPITOLUL 15. mai cunoscută şi mai personală formă de societate comercială168. jurisprudenţă. 171 O descriere scurtă a societăţii în nume colectiv se găseşte şi la art. printre care şi de Codul civil al Republicii Moldova. Societăţile comerciale. Această formă de societate este potrivită pentru realizarea unor afaceri mici. 2002. activitatea de întreprinzător în numele societăţii şi răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile acesteia (art. p.. sub denumirea de compagnia. doctrină. Constituirea.1. p. 170 Petrescu Raul.190. Societatea în nume colectiv 1. 1999. fiind formată din membrii unei singure familii.47. Noţiunea de societate în nume colectiv Scurt istoric. denumirea respectiv a fost preluată şi de legislaţia comercială a altor state europene. societatea în nume colectiv este acea societatea comercială al cărei membri practică. 2000. mai simplă. societatea în nume colectiv este considerată forma tipică a societăţilor de persoane169. Reglementare. Curs pentru colegiile universitare. funcţionarea şi modificarea societăţii comerciale. Datorită structurii sale. în conformitate cu actul de constituire. Predoiu Cătălin. Originile acesteia se trag din Imperiul Roman. Drept comercial român. Noţiunea legală a societăţii în nume colectiv este redată de Codul civil al Republicii Moldova. Astfel.15 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprind eri 196 .

Actualmente. solidar („împreună‖) pentru datoriile întreprinderii. în scopul împărţirii beneficiilor rezultate şi în care asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii172. Cotelnic Ala şi al. care pun în comun mai multe bunuri. aceştea riscă să piardă totul şi să plătească „din buzunarul personal‖ pentru datoriile societăţii. Antreprenoriat: iniţierea afacerii. deoarece. pentru a desfăşura o activitate comercială. 172 Cărpenaru Stanciu D.83.     Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic decît 2 şi nici mai mare Capitalul social este divizat în cote-părţi.formalităţile puţine pentru constituirea societăţii.845/1992. se permite de a angaja o persoană din afară. Aceasta reprezintă unul din motivele pentru care legea dată nu se mai aplică în practică. În acelaşi timp. 2000. chiar dacă oficial ea încă n u a fost abrogată. Asociaţii răspund în mod nelimitat („din propriul buzunar‖) şi Conducerea întreprinderii este realizată de către asociaţi (unul sau decît 20 de persoane. mai mulţi). p. Analizînd cu atenţie definiţia societăţii în nume colectiv.269. neavînd prea multă experienţă în gestionarea afacerilor. numărul societăţilor în nume colectiv este de cîteva nr. desprindem următoarele trăsăturile caracteristice ale acesteia:  Asocierea se bazează pe deplina încredere a membrilor asociaţi. conform informaţiei preluate de la Camera Înregistrării de Stat a Republica Moldova. ca excepţie. Pur şi simplu.cheltuielile reduse pentru înregistrare. Bucureşti: „All Beck‖. fiindcă se cunosc foarte bine între ei. 197 . la o asemenea formă recurg rudele şi prietenii apropiaţi. 2010.‖ SRL. ca să realizeze conducerea. se acordă prioritate Codului civil fiindcă codul este mai nou şi mai modern (a doptat în anul 2002) comparativ cu legea sus-menţionată (adoptată tocmai în anul 1992).I. societatea în nume colectiv este definită ca o societate constituită prin asocierea. a două sau ma i multe persoane. exprimate în bani. Drept comercial român.În literatura de specialitate. Avantajele alegerii formei de organizare societate în nume colectiv constau în: . putem vedea că prevederile acestei legi vin în contradicţie cu normele din Codul civil. Cel mai frecvent.lipsa unei prevederi legale privind mărimea minimă a capitalului social173. p. . pe baza deplinei încrederi. 173 Bugaian Larisa. Catanoi Valentina. forma dată nu este recomandată începătorilor. Particularităţile. Chişinău: „Elena-V. . Însă la o examinare atentă.

d) procedura de adoptare a hotărîrilor de către asociaţi. O persoană fizică sau juridică poate fi asociat numai al unei societăţi în nume colectiv (art. din care fac parte în total 3.filiale. Asociaţii. întreprinderi de arendă. Numărul asociaţilor nu poate fi mai mic de 2 şi nici mai mare de 20 de persoane fizice sau juridice. e) procedura de admitere a noilor asociaţi. Codul civil nu conţine nici o prevedere referitor la faptul dacă o societate în nume colectiv poate fi sau nu fondator al unei alte societăţi în nume co lectiv sau comanditat într-o societate în comandită. asociaţii de gospodării ţărăneşti şi alte întreprinderi (a se vedea site-ul oficial al Camerei Înregistrării de Stat. 1. Constituirea societăţii în nume colectiv Societatea în nume colectiv se constituie potrivit regulilor generale stabilite de Codul civil al Republica Moldova referitoare la constituirea societăţilor comerciale. colhozuri. numărul exact al societăţilor în nume colectiv nu este specificat.md/content/6 (vizitat 04. societăţi în comandită. ne vom axa asupra unor particularităţi aparte de constituire a societăţilor în nume colectiv. Ţinînd cont de faptul că regulile generale de constituire a societăţilor comerciale au fost expuse deja.204 de întreprinderi (2%) . c) răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor. Pornind de la răspunderea pe care o poartă asociaţii societăţii în nume colectiv şi comanditaţii societăţii în comandită.108 din Codul civil.sute174. această formă de organizare juridică fiind inclusă la rubrica „altele‖.gov. trebuie să mai cuprindă: a) cuantumul şi conţinutul capitalului social al societăţii şi modul depunerii aporturilor.121 alin. considerăm că societatea în 174 De fapt. reprezentanţe.02. b) mărimea şi modalitatea de modificare a participaţiunilor fiecărui participant la capitalul social. Actul de constituire al societăţii în nume colectiv se încheie în formă autentică şi pe lîngă clauzele prevăzute la art. http://cis. 198 .2012)).(2) Cod civil). întreprinderi intergospodăreşti.2. f) temeiurile şi procedura de retragere şi excludere a asociatului din societate.

220/2007. Focşa Ghenadie.nume colectiv. să dispună de drepturi. „Botnari şi Cojocaru”. Administratorii. Înregistrarea. De la data înregistrării. Procedura de înregistrare a tuturor persoanelor juridice este stabilită prin Legea privind înregistrarea de stat a persoanelo r juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr. orice persoană juridică trebuie să fie înregistrată conform legii la Camera Înregistrării de Stat176. S. şi numele asociaţilor. Astfel. ca subiect de drept. publicată în Monitorul Oficial al R. spre exemplu.2007. asociaţii vor putea să prevadă în contractul de constituire un alt mod de atribuire a voturilor. De exemplu.N. hotărîrile acesteia sînt luate împreună de către asociaţi (art. S. Fiecare membru al societăţii în nume colectiv are un singur vot numai dacă actul de constituire nu prevede o altă situaţie. Curs universitar. ceea ce înseamnă că mărimea acestuia poate fi diferit. 2007. actul constitutiv trebuie să prevadă mărimea şi modalitatea de modificare a contribuţiei fiecărui participant la capitalul social.184 -187 din 30.Moldova nr. Avînd în vedere numărul mic de asociaţi pe care îi poate avea societatea în nume colectiv. proporţional cotei de participare a fiecărui asociat. De exemplu. p. Totuşi. Legea nu stabileşte un plafon minim al capitalului social. fapt ce îi permite să fie subiect de drept. Societatea în Nume Colectiv „Botnari şi compania” ori pe scurt.N. Denumirea de firmă. să-şi asume obligaţii.C.N. La fel. precum şi răspunderea membrilor pentru încălcarea obligaţiilor de depunere a aporturilor. nu are aceste prerogative175. 199 . Denumirea societăţii în nume colectiv trebuie să includă sintagma în limba de stat „societate în nume colectiv‖ sau abrevierea „S.95. 1. este posibil ca în denumirea societăţii în nume colectiv să fie inclus numele unuia dintre asociaţi alături de abrevierea „şi Co‖. societatea în nume colectiv primeşte personalitate juridică. Chişinău: „Bons Offices‖ SRL. Pentru ca să poată exista.C.C.3.11. În cazul în care actul constitutiv nu arată cine sînt 175 176 Rusu Vladislav. Curs de drept comercial.‖. Societatea în Nume Colectiv „Botnari şi Cojocaru” sau prescurtat. Funcţionarea societăţii în nume colectiv Conducerea societăţii şi modul de luare a hotărîrilor. Capitalul social. „Botnari şi Co”. să poarte răspundere pentru aceste obligaţii etc. respectiv să încheie în nume propriu contracte.123 Cod civil).

Chişinău: Î. Asociaţii au dreptul să participe la împărţirea beneficiilor realizate de societate. 200 .-P.administratorii societăţii în nume colectiv sau nu prevede nimic cu privire la modul de administrare al societăţii. 2006. Pentru munca ce o efectuează în folosul societăţii în nume cole ctiv. Pînă la înregistrarea ei de stat. Veniturile se repartizează între membrii societăţii în mod proporţional aportului pe care-l deţin în capitalul social. Chişinău: Î. Numele administratorilor trebuie să fie indicat în actul de constituire şi în registrul de stat al întreprinderilor178. „Tipografia Centrală‖. Ediţia a III-a. Buruiană Mihai şi al. d) dreptul de a primi valoarea aporturile în caz de dizolvare şi lichidarea a societăţii (art.E.F. În capitalul social al societăţii în nume colectiv pot fi t ransmise orice bunuri 177 Mămăligă Sergiu. se presupune că fiecare asociat are dreptul de a acţiona în numele acesteia din partea celorlalţi asociaţi. Baieş Sergiu. Comentariu la Codul civil al Republicii Moldova (coord.236. Obligaţiile. Obligaţiile asociatului societăţii în nume colectiv sînt următoarele: Obligaţia de a transmite aportul. Cel mai frecvent. 178 Roşca Nicolae. b) dreptul de administrare şi reprezentare. Drepturile şi obligaţiile asociaţilor. în practică asociaţii de la societăţile în nume colectiv preferă să încredinţeze administrarea societăţii unuia sau mai multora dintre asociaţi ori chiar unor persoane din afară. Asociatul este obligat să contribuie cu aporturi în bani sau în natură la constituirea societăţii.-P.131 Cod civil). administratorii sînt remuneraţi.123 Cod civil). „Tipografia Centrală‖. În cazul în care calitatea de administrator a fost delegată unor asociaţi. în decursul a 6 luni de la data înregistrării.). 2011. asociatul trebuie să predea în numerar cel puţin 40% din aport.S. p.311. Volumul I. Drepturile asociaţilor: a) dreptul de a participa la adunarea asociaţilor şi de a lua deciziile necesare (art. c) dreptul la beneficii. p. Dreptul afacerilor.F. iar restul. ceilalţi pot activa în numele societăţii numai în bază de procură. avînd dreptul de a încheia toate operaţiunile necesare exercitării activităţii societăţii177.S.E.

în egală măsură cu membrii rămaşi. asociatul.121 alin. Dacă societatea în nume colectiv ajunge în incapacitate de plată. creanţe ş. poate fi exclus din societate179. asociaţii societăţii în nume colectiv poartă răspundere nelimitată pentru obligaţiile societăţii.125 alin. Obligaţia de a participa personal la activitatea societăţii . În plus. Asociatul care.care fac parte din circuitul civil .. bunurile sau creditul societăţii în folosul său ori în acela al unei alte persoane. nu este absolvit de această obligaţie. Această obligaţie reiese din art. op.191. mai întîi se va răspunde cu banii şi bunurile din patrimoniul întreprinderii. potrivit căruia asociatul este obligat să reprezinte societatea dacă. iar dacă aceste mijloace nu ajung.128 alin. Verificarea respectării acestei obligaţii este pusă pe seama Camerei Înregistrării de Stat a Republicii Moldova. Membrul care a ieşit din societatea în nume colectiv poartă răspundere.a. p. bunuri imobile. Obligaţia de a nu deveni în acelaşi timp asociat al unei alte societăţi în nume colectiv. în acest caz.(3) Cod 179 Cârcei Elena. Aşadar. Aceasta reiese din art. asociaţii vor răspunde în mod nelimitat („din propriul buzunar‖) şi solidar („împreună‖) pentru a acoperi datoriile societăţii. întrebuinţează capitalul. Obligaţia dată este valabilă indiferent de faptul dacă asociatul a participat de la început la fondarea societăţii în nume colectiv ori s-a alăturat mai tîrziu. în termen de doi ani din ziua aprobării dării de seamă despre activitatea societăţii pentru anul în care a ieşit din societate (art. în conformitate cu care o persoană fizică sau juridică poate fi asociat numai într -o singură societate în nume colectiv. 201 .(2) Cod civil. este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.cit. bani.(1) din Codul civil. fără consimţămîntul scris al celorlalţi asociaţi. pentru obligaţiile apărute pînă la ieşirea lui din societatea.bunuri mobile. prin actul de constituire. Răspunderea asociatului.

(1) Cod civil). c) hotărîrea de dizolvare a fost luată de către organul ei de conducere. schimbările în interiorul acesteia nu se petrec deodată. datorii pe care aceasta le -a acumulat pînă a se reorganiza. Dizolvarea. societatea în nume colectiv se dizolvă dacă este prezent cel puţin unul dintre următoarele temeiuri: a) a expirat termenul pentru care a fost fondată. nu a reuşit să-l atingă. Iar acum.civil). d) a existat o hotăr îre de dizolvare emisă de instanţa de judecată. Astfel. asociaţii continuă. f) faptul că nu mai are nici un participant (art. b) şi -a atins scopul pentru care a fost constituită sau dimpotrivă. aceşti creditori au intrat în anumite legături comerciale cu societatea în nume colectiv fiindcă vedeau o siguranţă în faptul că asociaţii purtau răspundere nelimitată pentru datoriile întreprinderii. va încerca să înstrăineze cuiva partea sa din capitalul social. creditorii ar risca să nu-şi poată întoarce banii sau bunurile acordate societăţii în chirie sau cu împrumut.135 alin. potrivit Codului civil al Republica Moldova. în cazul reorganizării societăţii în nume colectiv în societate pe acţiuni. cînd întreprinderea nu mai exista. Acest ultim membru rămas are 202 . Mai mult decît atît. în termen de trei ani. asociatul nu va fi eliberat de răspundere nici în cazul în care.86 alin. 1. Asociaţii rămîn obligaţi să răspundă pentru datoriile societăţii în nume colectiv.(1)). Reorganizarea. Alături de aceste temeiuri de dizolvare. în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă.4. Or. pînă la expirarea termenului de trei ani. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile născute pînă la reorganizare (art. În situaţia reorganizării societăţii în nume colectiv. societatea în nume colectiv se dizolvă şi dacă în ea rămîne un singur membru. Aceste rigori au fost introduse în scopul de a proteja interesele creditorilor. e) în caz de insolvabilitate. Încetarea activităţii societăţii în nume colectiv Societatea în nume colectiv îşi încetează activitatea prin reorganizare sau dizolvare. După exemplul altor persoane juridice.

. trebuia găsit un artificiu juridic care. cu excepţia cîtorva ţări . Ea a fost inventată pentru a ocoli rigorile dreptului religios şi a regulamentelor militare care interziceau persoanelor bogate (clerici. se angajau să le folosească pentru derularea unor afaceri comerciale au fost numiţi comanditaţi. §2. nobili. op. iar pe de altă parte. Dizolvarea este urmată de procedura de lichidare. primind aceste sume. pe de o parte. să permită preoţilor.1. Pe această cale. Cei care încredinţau sume de bani altora spre utilizare în afaceri comerciale au fost denumiţi comanditari. Grecia şi Liechtenstein. Societatea în comandită 2. Marii deţinători de capitaluri ai acelor vremuri aveau totodată un statut social care nu le permitea să se ocupe cu comerţul.258. militari) de a acorda împrumuturi cu dobîndă. Astfel fiind. nobililor şi militarilor să se implice în afaceri. Dacă în termenul respectiv nu o va face. sub diferite denumiri. Mecanismul era următorul: deţinătorii de capitaluri încredinţau în baza unui contract (denumit commenda180) anumite sume de bani unor negustori profesionişti sau unor căpitani de corăbii pentru ca aceştia să le folosească în afaceri.cit. 203 . ce înseamnă a se încredinţa cuiva. urmînd ca beneficiile obţinute să fie împărţite între ei. societatea în nume colectiv urmează a fi dizolvată. În legislaţia Republicii Moldova societatea în comandită este reglementată 180 181 Cuvântul provine de la lat. de majoritatea legislaţiilor europene. să servească la ocolirea interdicţiei privind acordarea de împrumuturi cu dobîndă.Marea Britanie. iar cei care. deţinătorii de capital investeau banii şi riscau doar în limita sumelor încredinţate181. Mămăligă Sergiu. Suedia. Un asemenea artificiu a fost găsit prin reglementarea societăţii în comandită. În prezent. Norvegia.dreptul ca în termen de şase luni să reorganizeze societatea. Definirea şi particularităţile societăţii în comandită Istoricul. Societatea în comandită îşi are geneza din Evul Mediu. p. societatea în comandită este reglementată. accomendare.

sînt buni profesionişti în diferite domenii. 184 Mărgineanu Gabriel.1).99. Societatea în comandită oferă posibilitatea celor care au idei.I. 183 Cărpenaru Stanciu D.‖. Mărgineanu Lilia. Singura deosebire constă în faptul că asociaţii în cadrul societăţii în comandită sînt de două feluri. Definiţia legală a societăţii în comandită o găsim în Codul civil.283. Definiţia. care pun în comun mai multe bunuri pentru a desfăşura o acti vitate comercială.136 alin. op. Baieş Sergiu. nelimitat şi solidar (asociaţii comanditaţi) sau în limita aportului lor (asociaţii comanditari)183. cu care este mult mai uşor de lucrat. Esenţa societăţii constă în faptul că comanditaţii gestionează banii şi bunurile transmise societăţii de către comanditari. există unul sau mai mulţi membri-finanţatori (comanditari) care nu participă la activitatea de întreprinzător a societăţii şi suportă în limita aportului depus riscul pierderilor ce rezultă din activitatea societăţii (art. comanditaţi şi comanditari. Această formă de organizare juridică se întîlneşte rar în practică. în scopul împărţirii beneficiilor. În mare parte. aşa cum s-a menţionat deja.318. p. Mai reuşită o considerăm pe cea expusă de către profesorul Stanciu Cărpenaru. la art. p. şi anume: societatea în comandită este societatea comercială în care. p. să se asocieze cu persoane care dispun de capital. În literatura de specialitate sînt redate mai multe definiţii ale societăţii în comandită. Avantajele pe care le aduce societatea în 182 Un articol consacrat societăţii în comandită este prevăzut şi în Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Chişinău: „Elena . dar.cit. Avantajele şi dezavantaje. iar beneficiul se repartizează între comanditaţi şi comanditari conform actului de constituire185. 204 . dar nu au idei sau posibilităţi de realizare184. societatea în comandită se aseamănă cu societatea în nume colectiv. Dreptul afacerilor. şi care răspund pentru obligaţiile sociale.de Codul civil. după caz. pe baza deplinei încrederi. legea respectivă aproape că nu-şi mai are aplicare din motiv că a fost abrogată în mod tacit de prevederile Codului civil. dar nu au capital. op. investitorii preferînd societatea cu răspundere limitată.. a două sau mai multor persoane.cit.136-144182.. 185 Roşca Nicolae. de rînd cu membrii care practică în numele societăţii activitatea de întreprinzător şi poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile acesteia (comanditaţi). potrivit căruia societatea în comandită se prezintă drept o societate formată prin asociere.. 2004.V.

258. care dispun de mijloace financiare. Pe de o parte. Mămăligă Sergiu. op.260. p. Din nefericire. Pînă acum nu este clar. în afară de munca pe care o desfăşoară de zi cu zi? Particularităţile. odată ce ei nu au depus în capitalul social nimic. societăţii este diferită: comanditaţii răspund nelimitat şi solidar. Din definiţia acordată societăţii în comandită. societatea în comandită este aspru criticată în doctrină. locul. unii se Răspunderea comanditaţilor şi comanditarilor pentru datoriile numesc comanditaţi. Constituirea societăţii în comandită Actul de constituire.cit. op. alţii .2. au ocazia să atragă capital în condiţii mult mai avantajoase decît cele ale unui împrumut şi să desfăşoare o activitate comercială în scopul obţinerii unor beneficii186. iar comanditarii răspund doar în limita aportului depus la momentul fondării societăţii în comandită. Documentul principal în temeiul căruia este acceptată înregistrarea se numeşte act de constituire.  Asocierea are la bază încrederea deplină unii în ceilalţi. data naşterii. iar în practică ea nu se mai bucură de interes din partea oamenilor de afacere187. se deduc următoarele particularităţi ale acestei forme de organizare juridică:   Se bazează pe asocierea între două categorii de persoane.cit. Actul de constituire trebuie să cuprindă: numele. Din acest considerent. asociaţii comanditari. apreciindu-se că ea a devenit total desuetă („învechită‖). încasînd beneficii fără a se implica în activitatea societăţii şi fără a risca o răspundere nelimitată.comandită sînt puţine. Societatea în comandită se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat. au posibilitatea să le investească. 2. care nu au suficient capital dar au iniţiativă. despre societatea în comandită şi societatea în nume colectiv se mai spune că sînt societăţi intuitu personae. iar pe de altă parte. de ce comanditaţii ar trebui să răspundă cu întreaga avere pe care o au. p. 205 . asociaţii comanditaţi..comanditari.. 186 187 Mămăligă Sergiu.

sediul. Dar. Legea prevede că societatea în comandită trebuie să aibă cel puţin doi fondatori. că dispoziţiile cu privire la societatea în nume colectiv sînt aplicabile societăţii în comandită în măsura în care codul nu conţine norme exprese cu privire la societatea în comandită. aportul depus de către comanditaţi. reieşind din art. ea are la dispoziţie 6 luni pentru a găsi o persoană în loc. societatea va trebui dizolvată. De asemenea. obiectul de activitate. sediul. procedura de admitere a noilor comanditaţi şi comanditari. Am putea face o paralelă între comanditaţii societăţii în comandită şi asociaţii societăţii în nume colectiv. Dacă se ajunge la situaţia în care societatea nu mai are nici un comanditat ori nici un comanditar. ajungem la concluzia că societatea în comandită poate avea cel mult 20 (douăzeci) de comanditaţi. În calitate de comanditaţi şi comanditari pot fi atît persoanele fizice. Ambii au acelaşi statut juridic . Comanditaţi sînt persoanele care desfăşoară în numele societăţii activitatea de întreprinzător.domiciliul. Asociaţii: comanditaţii şi comanditarii.răspund 188 Codul civil nu stabileşte expres numărul maxim de comanditaţi. comanditaţii se aseamănă foarte mult cu asociaţii din cadrul societăţii în nume colectiv. în actul de constituire se indică denumirea. numărul maxim al acestora poate fi nelimitat.108 şi art. modul şi termenul de vărsare.(4). dacă în capitalul social au fost depuse bunuri. răspund nelimitat şi subsidiar pentru datoriile societăţii.137 din Codul civil). se indică valoare bănească a acestora şi felul cum a fost făcută evaluarea. în caz contrar. nu poate fi mai mare decît 20 (douăzeci)188. naţionalitatea şi numărul de înregistrare. răspunderea comanditaţilor pentru încălcarea termenului de vărsare a aportului. cetăţenia şi datele din buletinul de identitate al comanditaţilor şi comanditarilor persoane fizice. Numărul de comanditaţi ai societăţii în comandită nu poate fi mai mic de 1 (unul) şi. respectiv. organele de conducere. în actul de constituire a societăţii în comandită se indică denumirea acesteia. În acest sens. iar dacă aceştia sînt persoane juridice. în cazul apariţiei unor datorii. cît şi cele juridice. dar şi procedura de excludere în caz de nerespectare a angajamentelor asumate prin actul de constituire (art. administrează şi reprezintă societatea şi care. Cu referire la comanditari.136 alin. un comanditat şi un comanditar. 206 .

computere etc. aşa cum se ştie. Ei nu participă la desfăşurarea activităţii de întreprinzător. Dacă asociaţi sînt mai mulţi. În cazul în care so cietatea în comandită are multe datorii. asociatul societăţii în nume colectiv nu are dreptul să fie comanditat în cadrul societăţii în comandită. mobilă. comanditatul nu poate fi în acelaşi timp asociat al unei societăţii în nume colectiv şi viceversa. Ca şi în cazul societăţii în nume colectiv. S. Comanditari sînt persoanele care finanţează societatea în comandită. 207 . comanditarii vor răspunde numai în limita participaţiunii la capitalul social. atunci răspund în mod solidar („împreună‖).cit. Statutul juridic al comanditarului este asemănător cu cel al asociatului din cadrul societăţii cu răspundere limitată189. p.„şi compania‖ sau „şi Co‖. Alături trebuie să fie prezent numele de familie al unui dintre asociaţi. nu pot fi depuse ca aport la capitalul social. Baieş Sergiu.‖. denumirea societăţii în comandită trebuie să includă sintagma în limba de stat „Societate în Comandită‖ sau abrevierea „S. S. dar şi foarte mare. „Munteanu şi Co”)..nelimitat („din banii personali‖) pentru datoriile societăţii. Capitalul social se formează din aporturile făcute de către comanditari. serviciile şi cunoştinele pe care le au. Denumirea de firmă. Mai mult decît atît. De exemplu. iar dacă sînt mai mulţi. De exemplu.C. Ei contribuie la funcţionarea societăţii în comandită prin munca (fizică şi intelectuală).C. astfel încît acesta poate fi oricît de mic.). 189 Roşca Nicolae. Aceste aporturi pot fi depuse în bani sau în bunuri (autovehicule.C. În schimb comanditaţii nu depun nimic în capitalul social. Societatea în Comandită „Munteanu” (pe scurt. Ambii suportă riscurile doar în mărimea aportului pe care l-au depus în capitalul social. O persoană poate fi comanditat doar într-o singură societatea în comandită. Pentru societatea în comandită nu este stabilită o mărime a capitalului social. op. se folosesc cuvintele . dar acestea. Societatea în Comandită „Munteanu şi compania” (mai pe scurt. „Munteanu”).316. Capitalul social.

comanditaţii au drepturi şi obligaţii asemănătoare cu cele ale asociaţilor în cadrul societăţii în nume colectiv. Drepturile şi obligaţiile. Drepturile comanditaţilor. Această plată se face prin atribuirea unei părţi din beneficiul obţinut de societate190. fără a avea nevoie de procură. Dacă totuşi doresc să reprezinte interesele societăţii. Proporţia din beneficiu care urmează a fi repartizată comanditaţilor trebuie prevăzută expres în actul de constituire..3. urmînd ca diferenţa să fie vărsată nu mai tîrziu de 6 luni de la data înregistrării (art.318. comanditarul este obligat să verse cel puţin 60% din aportul subscris (la care s-a obligat).138 Cod civil). aceştea se 190 Roşca Nicolae. la fel cum procedează şi angajaţii de rînd ai întreprinderii. care nu se iau în considerare la formarea şi majorarea capitalului social. Ca şi în alte societăţi comerciale.112 alin. a) Principalul drept al comanditaţilor este de a conduce societatea şi de a lua parte la activitatea ei (art. 2. Pentru a demonstra că sînt comanditaţi. asociatul trebuie să obţină o plată pentru efortul fizic şi intelectual depus pentru societate. dar numai în bază de procură.(3) Cod civil). a) Principala obligaţie a comanditaţilor este de a vărsa în capitalul social aportul promis.cit. Societatea în comandită este condusă de către comanditaţi. Obligaţiile comanditaţilor. vor trebui să prezinte extrasul eliberat de Camera Înregistrării de Stat în care este scris numele şi prenumele fiecăruia dintre ei. Funcţionarea societăţii în comandită Conducerea. De cealaltă parte. asociaţii participă la conducerea societăţii în comandită prin intermediul adunării generale. o pot face. op. Baieş Sergiu. Dacă aportul se face în bani. aceştea nu au dreptul să participe la conducerea şi administrarea societăţii în comandită. Fiecare dintre ei poată să reprezinte societatea şi să semneze documentele necesare pentru activitatea de zi cu zi. 208 . avînd dreptul la un singur vot. p.Pînă în momentul înregistrării societăţii. În ce priveşte comanditarii. În general. drepturile şi obligaţiile comanditarilor se aseamănă foarte mult cu drepturile şi obligaţiile asociaţilor unei societăţi cu răspundere limitată. b) Dreptul la o parte din beneficiu. Aportul asociatului comanditat constînd în muncă şi servicii.

op.(1) lit. Aportul poate fi depus şi în bunuri. el nu va putea rep rezenta societatea decît în bază de procură specială dată de către comanditaţii administratori pentru o operaţiune 191 Rusu Vladislav. Depunerea aportului se confirmă printr-un certificat eliberat de societate. Comanditarul are dreptul să primească partea ce i se cuvinte din veniturile societăţii proporţional participaţiunii sale la capitalul social.. Focşa Ghenadie.c) Cod civil). Modalitatea de încasare a profitului se va stabili la concret în actul de constituire. În acest caz. dacă actul de constituire sau acordul părţilor nu prevede altfel 191. aceştea pot să repartizeze între ei funcţiile. a) Principala obligaţie a comanditarului este de a depune în capitalul social aportul la care s-a obligat.cit. Dacă comanditaţii sînt mai mulţi la număr. iar certificatul eliberat de bancă se prezintă la Camera Înregistrării de Stat pentru a efectua menţiunea în registrul persoanelor juridice. b) Obligaţia de participare la pierderile societăţii. Pierderile societăţii în comandită se repartizează între membrii ei proporţional participaţiunilor la capitalul social. Drepturile comanditarilor.autovehicul)‖.depun la o bancă comercială. Obligaţiile comanditarilor.103. c) Să supravegheze şi să controleze cum îşi desfăşoară activitatea societatea în comandită.139 alin. să ia cunoştinţă de dările de seamă. 209 . În acest sens. p. de bilanţurile anuale şi să le verifice cu datele din registre şi din alte documente justificative. de exemplu: „aport în mărime totală de 275. cu menţiunea între paranteze. un evaluator independent va stabili care este valoarea bănească a bunurilor şi suma respectivă va fi reflectată în capitalul social. pe un cont special.000 lei (bun mobil . d) Să se retragă din societate la sfîrşitul anului financiar şi să primească o parte din activele ei proporţional participaţiunii sale la capitalul social (art. b) Comanditarul mai are obligaţia de a nu se implica în administrarea societăţii. Comanditarii au următoarele drepturi: a) Să participe la împărţirea beneficiilor.

2. În cazul reorganizării. o soluţie ar fi reorganizarea. se restituie cotele-părţi ale comanditarilor. Iată de ce numeroase state au eliminat din legislaţia lor acest gen de societate. p.143). care nu ar trebui să răspundă nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii193. În afară de drepturile şi obligaţiile menţionate mai sus.. Răspunderea. comanditaţii continuă. Mămăligă Sergiu. op. Lichidarea se face conform regulilor generale. în societate cu răspundere limitată sau în cooperativă. în temeiul art. în dreptul modern accentul este pus pe mărimea capitalului.cit. iar restul se împarte între asociaţi.323. 210 . Dacă nu o va face. p. societatea în comandită se dizolvă dacă nu mai are nici un comanditat sau nici un comanditar (art. 194 Roşca Nicolae. p. Din averea rămasă după stingerea datoriilor. Dizolvarea nu se face imediat. Dizolvarea este urmată de procedura de lichidare.cit. De aceia. Societatea în comandită poate fi reorganizată în societate pe acţiuni.determinată192. Baieş Sergiu. aşa cum s-a convenit în actul de constituire194. mai potrivit ar fi fost ca comanditarii să răspundă pentru datoriile societăţii. dar a devenit anacronică în prezent. Comanditaţii răspund pentru obligaţiile societăţii cu averea personală pe care o deţin..267-268.86 şi 87 din Codul civil. dar nu comanditaţii. Pentru a scăpa de dizolvare. Or.cit. În schimb comanditarii răspund în limita contribuţiei pe care au depus-o în capitalul social. actul constitutiv al societăţii în comandită poate prevedea mai multe drepturi şi obligaţii pentru comanditaţi şi comanditari.4. în 192 193 Mămăligă Sergiu. op. care era actuală în Evul Mediu. Deseori în doctrină se face referire la faptul că comanditaţii sînt nişte administratori.. societatea va trebui dizolvată. Mai întîi se acordă un termen de 6 luni în care societatea în comandită trebuie să suplinească asociatul care lipseşte. op. Dizolvarea şi reorganizarea societăţii în comandită Societatea în comandită se dizolvă ca şi orice altă persoană juridică. Dar spre deosebire de alte persoane juridice.258.

care are o răspundere limitată în faţa legii şi faţă de proprietarii acesteia. Este o formă hibridă de business avînd caracteristici atît ale unui parteneriat. cînd Reichstagul. Volonciu M. la 1 aprilie 2011. care a fost înlocuită parţial prin dispoziţiile Codului civil din 2002 la art. CAPITOLUL 16. O societate cu răspundere limitată (abreviata ca curent S.R. şi la art.. SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ § 1. cuprinzînd dispoziţii comune cu privire la societăţile comerciale.. a adoptat Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitata. la insistenţa deputatului Oheliheizer. caracterele juridice.104 211 .. fiind mai flexibilă decît alte forme ale societăţii comerciale şi mai adecvată pentru un proprietar unic sau pentru un număr mic de membri 195 . cuprinzînd dispoziţii speciale cu privire la SRL. erau înregistrate 74 329 de societăţi cu răspundere limitată. să răspundă solidar şi nelimitat pentru obligaţiile apărute p înă la reorganizare. o anumită persoană juridică. fiind preluată în 1925 în Franţa. p.500/1991. Un prim act normativ care reglementa statutul acestui tip de societate comercială a fost pus în vigoare în Germania la 21 martie 1892.135/2007 cu privire la 195 Angheni S. Drept comercial. Una dintre cele mai răspîndite societăţi comerciale este societatea cu răspundere limitată. iar în Republica Moldova şi-a găsit consacrarea pentru prima data prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 2000. Stoica C.125-155. cît şi ale unei corporaţii. ori SRL) este o formă legală de companie. Noţiunea de societate cu răspundere limitată Definiţie.L.106-116.Bucureşti. În Registrul de Stat al întreprinderilor. iar apoi integral prin Legea nr.termen de 3 ani.

actul de constituire. putem evidenţia următoarele caractere ale SRL: 1.. Reieşind din definiţie. Conform Legii cu privire la societatea cu răspundere limitata . adică acel contract de constituire şi în cazul constituirii de către un singur fondator numit statut. Băieşu S.336 212 . ca şi societăţile de persoane. Doctrina juridică romînă defineşte societatea cu răspundere limitată ca o societate constituită pe baza deplinei încrederi. Semnarea actului de constituire de către reprezentanţii fondatorilor se admite numai în baza procurii autentificate notarial. părţi sociale. nr.2. care pun în comun anumite bunuri.2001. 4.145 din Codul Civil al Republicii Moldova. Stanciu D. Bucureşti. ALL BACK.societăţile cu răspundere limitată196. Constituirea SRL.. de două sau mai multe persoane. înregistrarea SRL. p.12). 3. partea socială nu este titlu de valoare şi este transmisibil. cu excepţie poate fi constituită şi de o singură persoană. Societatea cu răspundere limitată se constituie printr-un singur document. 5. pentru a desfăşura o activitate comercială.135/2007( art. Actul de constituire a societăţii cu răspundere limitată trebuie să conţină următoarele clauze: 196 197 Roşca N. Fondatorii. actul de constituire se semnează de toţi fondatorii şi se autentifică notarial. conform actului de constituire şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii. societatea are un caracter intutio personae.-Chişinău. şi care răspund pentru obligaţiile sociale în limita aporturilor lor197. societatea cu răspundere limitată este societatea comercială al cărei capital social este divizat în părţi sociale. Conform art. Drept comercial român. Dreptul afacerilor. 2006. Actul de constituire se întocmeşte în limba de stat.p. 2. Societatea dispune de o structură stabilă. Asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale în limita aportului lui. în vederea împărţirii beneficiilor. Vol. Numărul asociaţilor poate fi între 2 şi 50 asociaţi.. Capitalul social nu poate fi mai mic de 5400 lei şi este divizat în anumite fracţiuni.36 Carpenaru. Asocierea se bazează pe încrederea asociaţilor. numit în Codul civil act de constituire.

modul şi termenul lor de vărsare.145. obie ct al societăţii poate fi orice activitate economică. cuvintele ―societate cu răspundere limitată ―. Firma societăţii conform art. Obiectul de activitate al societăţii trebuie să fie licit şi moral. fiind principalul atribut faţă de care se exprimă atitudinea şi recunoştinţa terţilor. mărimea capitalului social.135/2007.3 al Legii nr. adresele asociaţilor. nu şi cu bunuri comune. Denumirea este stabilită de fondatori în actul de constituire. participaţiunile asociaţilor. cît şi persoane juridice cărora legea nu le impune vrio interdicţie. se compune dintr-o denumire în limba de stat. obiectul de activitate. Numărul asociaţilor este limitat de la minimum 2 la maximum 50 de persoane. conform prevederilor Codului civil. Societatea cu răspundere limitată poate fi constituită atît de persoane fizice. Ei nu se pot constitui prin aporturi decît cu bunuri proprii.           numele. sediul. modul de reprezentare. ea poate fi constituită şi de către o singură persoană. Înregistrarea de stat a societăţii este importantă în procesul constituirii 213 . şi anume ale art. structura. filialele şi reprezentanţele societăţii. care va include . modul de constituire şi de funcţionare a organelor societăţii.” Societatea poate utiliza denumirea numai în formula în care este indicată în actul de constituire în Registrul de Stat al Întreprinderilor şi Organizaţiilor. atribuţiile. firma şi adresa societăţii. dacă au fost asemenea aporturi. valoarea bunurilor constituite ca participaţiune în natură şi modul de evaluare . care trebuie să aibă capacitate de exerciţiu. în mod obligatoriu. mărimea părţii sociale a fiecărui asociat. iar denumirea prescurtată va conţine abrevierea „SRL. Soţii pot fi asociaţi într-o societate cu răspundere limitată. locul şi data naşterii.

Este în interesul fondatorilor să înregistreze societatea cît mai rapid. deoarece odată cu înregistrarea societăţii se dobîndeşte personalitatea juridică şi devine subiect de drept. emite decizia de înregistrare sau decizia privind refuzul de a înregistra întreprinderea sau organizaţia. Capitalul social. Conform Legii nr. Înregistrarea de stat a persoanei juridice nu se admite în cazurile: a) nedepunerii tuturor documentelor necesare pentru înregistrare. reorganizare. de modific are a actelor de constituire al persoanei juridice. societatea se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat. d) constituirii unei noi persoane de către fondatorul persoanei juridice radiată din Registrul de stat ca rezultat al aplicării art. Partea socială.198 Înregistrarea de stat este o condiţie care oferă societăţii dreptul de a activa. Modificarea capitalului social. Capitalul de 198 art. Modul de evaluare a aporturilor. societatea dobîndeşte capacitate juridică şi personalitate.1741 din Codul fiscal în decursul a 3 ani. lichidare. în termen de 15 zile.10. c) încălcării procedurii legale de constituire. atunci decizia privind refuzul înregistrării de stat trebuie să conţină motive întemeiate de refuz şi referinţe obligatorii la actele legislative şi alte acte normative care au fost încălcate în documentele de constituire sau în alte acte prezentate pentru înregistrare . a termenului de depunere a documentelor pentru înregistrarea modificărilor operate în actele de constituire sau în datele înscrise în Registrul de stat. Procedura înregistrării poate fi iniţiată de oricare dintre fondatori sau de un terţ împuternicit de către fondatori prin procura autentificată. din motive neîntemeiate. Aporturile la capitalul social.2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali 214 .societăţii comerciale.135/2007. În caz că organul de înregistrare refuză să înregistreze societatea. 13 al Legii nr. suspendare sau reluare a activităţii persoanei juridice. Organul de înregistrare verifică legalitatea actelor recepţionate pentru înregistrare şi. 220-XVI din 19. în modul şi în termenul stabilit de lege. e) încălcării. b) necorespunderii actelor de constituire sau altor documente depuse pentru înregistrare cerinţelor prevăzute de lege.

Legea nu permite drept aport la capitalul social prestarea serviciilor de către asociaţi. exprimată în lei.149). adică. Asociatul poate dobîndi una sau mai multe părţi sociale de la alţi asociaţi. Mărimea părţii sociale depinde de valoarea aportului vărsat de asociat la constituirea societăţii şi la majorarea capitalului social. iar restul în termen de jumătate de an după înregistrarea acesteia sau cum prevede actul de constituire. se alocă nu mai puţin de 5% din beneficiul anual.21 al Legii nr. fiind ca o garanţie suplimentară pentru creditori. iar valoarea propriei părţi se va majora proporţional valorilor părţilor dobîndite .135/2007. Partea socială al asociaţilor societăţii cu răspundere limitată reprezintă o fracţiune din capitalul ei social stabilit în funcţie de mărimea aportului la acest capital. al cărei capital social nu poate fi mai mic de 5400 lei (300 de salarii minime) şi care urmează a fi vărsat în sumă de cel puţin 40% pînă la înregistrarea societăţii. Conform prevederilor legale. Capitalul social poate fi definit ca expresia valorică a totalităţilor aporturilor în numerar şi în natură cu care fondatorii societăţii comerciale contribuie la constituirea patrimoniului ei. Capitalul de rezervă al SRL poate fi utilizat doar în scopul acoperirii pierderilor sau la majorarea capitalului ei social. sume de bani) şi aporturi în natură (bunuri corporale. Conform Codului civil. societatea este obligată să-şi formeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din cuantumul capitalului social. Capitalul de rezervă. Conform prevederilor legale . părţile sociale pot avea mărimi diferite şi sînt indivizibile. dacă actul de constituire nu prevede altfel.rezervă. pe care trebuie să le deţină societatea. Obligaţia principală asumată de către fondatori prin actul de constituire este aceea de a vărsa aportul la capitalul social. capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi reprezintă minima activelor. Aporturile asociaţilor. Capitalul social se constituie din aporturile asociaţilor în numerar (aporturi monetare. incorporale). Asociatul deţine o parte socială. cazul unui 215 . atingerii scopurilor propuse. şi anume art. spre a asigura mijloace materiale necesare activităţii. pînă se atinge valoarea fixata în actul de constituire.( art. Pentru formarea capitalului de rezervă.

garanţiile creditorilor 199 Comentariu teoretico-practic la Legea nr. În urma majorării activele cresc şi. în formă scrisă şi se transmite administratorului. După cum am menţionat mai sus. cu excepţia cazului de succesiune.107) alin. deoarece.singur asociat acesta deţine o parte socială egală cu mărimea capitalului social. de asemenea între asociaţi şi societăţi. Transmiterea sau înstrăinarea părţilor sociale. rudelor şi afinilor. conform( art. urmează să informeze pe toţi asociaţii în termen de 15 zile de la da ta transmiterii. schimbul. Modificarea reprezintă o operaţiune de schimbare a actului de constituire. În cazul înstrăinării părţii sociale terţelor persoane asociaţii au dreptul de preemţiune.146 din Codul civil. Actul juridic de înstrăinare a părţii sociale se autentifică notarial. fără limită.135/2007. fiecare dobîndeşte o fracţiune a părţii sociale în mărimea solicitată. În cazul dezacordului dintre ei. Părţile sociale se pot transmite în mod liber soţului. se utilizează cuvintele înstrăinare şi vînzare a părţii sociale. aportul la capitalul social199. art.13) din Legea nr.( art. În cazul în care există mai mulţi solicitanţi.(2). Acceptarea ofertei. la rîndul său. mărimea capitalului social trebuie să fie indicată în actul de constituire.135/2007( art. Înstrăinării i se potrivesc mau multe acte juridice. partea socială va fi distribuită proporţional părţii deţinute de fiecare asociat. Modificarea capitalului social în conformitate cu prevederile legale se face prin majorare sau reducere. conform (art. şi în linie colaterală. mărimea capitalului social se indică şi în Registrul de Stat.135/2007 privind societăţile cu răspundere limitată 216 . pînă la gradul doi inclusiv. se efectuează de asemenea. Înstrăinarea părţii sociale se efectuează printr-o ofertă scrisă administratorului care.33) din Legea nr. asociatul este obligat să indice mărimea fracţiunii din partea socială. ( art. respectiv. inclusiv donaţia.220/2007. în linie dreaptă. capitalul social se poate modifica prin majorare. Asociatul nu poate înstrăina partea socială pînă la vărsarea integrală a aportului subscris. În termen de 15 zile de la data primirii ofertei.25). pe care intenţionează s-o dobîndească. dacă în actul de constituire nu este prevăzut altfel. În Codul civil.152) şi în Legea nr. Dreptul asociaţilor asupra părţilor sociale se constată printr-un certificat care se eliberează la cererea asociaţilor de către administratorul societăţii.

persoana poate deveni asociat şi prin succesiune. în momentul autentificării actului de constituire. asociaţii de asemenea pot dobîndi părţi sociale în urma succesiunii drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice reorganizate. dreptul de a desemna şi de a fi desemnat în organul executiv. Capitalul social poate fi majorat doar în acel caz. Un alt mod de modificare a capitalului social este reducerea lui. dacă fondatorii au vărsat integral aporturile la care s-au obligat prin actul de constituire. De asemenea. Principalele drepturi ale asociaţilor sînt următoarele: . iar în cazul persoanelor juridice. în consiliul societăţii şi în organul de supraveghere. Participînd la constituirea societăţii cu răspundere limitată sau prin dobîndire. dreptul de a include chestiuni în ordinea de zi a adunării şi de a-şi expune opinia asupra acestor chestiuni în cadrul adunării. moştenind partea socială a asociatului decedat. Răspunderea asociaţilor. prin exercitarea dreptului la vot în cadrul adunării generale a asociaţilor. Societatea nu poate reduce capitalul social sub minimul de 5400 lei stabilit în lege7. numărul de asociaţi nu poate fi mai mare de 50. . Fiecare parte sociala dă dreptul la un vot. de aceea legislaţia stabileşte norme ce obligă informarea personală a fiecărui creditor şi publicarea unui aviz în Monitorul Oficial al Republicii Moldova cu privire la o eventuală reducere a capitalului social.dreptul de vot.chirografari se consolidează. care se consolidează prin înregistrarea de stat a societăţii. ulterior constituirii a unei părţi sociale se dobîndeşte calitatea de asociat. include dreptul de a participa la adunările generale ordinare şi extraordinare ale societăţii. Reducerea reprezintă o operaţiune care prezintă un pericol pentru creditorii societăţii. . Drepturile şi obligaţiile asociaţilor. 217 . constă în controlul operaţiunilor efectuate de administratorul societăţii sau d e persoanele cărora acesta le-a delegat împuternicirea.dreptul de a participa la conducerea societăţii în conformitate cu prevederile legii şi ale actului de constituire.dreptul de a exercita controlul asupra modului de gestionare a societăţii. oricare asociat poate să intervină în viaţa societăţii. După cum am menţionat mai sus.

constatate prin bilanţul contabil. adică încetarea acesteia. de procesele-verbale ale adunării generale.dreptul de a cere dizolvarea societăţii. partea socială pe care o deţine sau o fracţiune din ea. Dizolvarea poate fi atît voluntară.dreptul de a înstrăina şi a dobîndi . dacă constată 218 . Dividendele se acordă numai în măsura în care.dreptul de a fi informat despre activitatea societăţii . .. se obţin venituri reale. adică sub forma unui procent din capitalul social. în final. iar dividendele sînt ale asociaţilor. fiecare asociat e în drept să ceară dizolvarea societăţii. Chiar şi în c azul dizolvării şi lichidării societăţii. fiecare asociat are dreptul de a cunoaşte întreaga informaţie despre activitatea societăţii. cît şi în cazul dizolvării şi lichidării acesteia. . . . ale consiliului. ca efect . fiecare asociat are dreptul la încasarea beneficiului atît în timpul funcţionării societăţii. cît şi forţată. În actul de constituire poate fi prevăzută o distribuire inegală a rezultatelor obţinute cu ocazia lichidării. bilanţul contabil şi alte acte. prin act juridic autentificat notarial.deschiderea procedurii de lichidare şi. de a consulta registrele. Partea din profitul net care se plăteşte fiecărui asociat se numeşte dividend. radierea din Registrul de Stat. prin hotărîre judecătorească. fiecare asociat primind o sumă de bani proporţional cu numărul de titluri pe care le deţine. repartizarea beneficiului este interesul pe care lau urmărit în comun. Distincţia dintre dividend şi beneficiu constă în aceea că beneficiul aparţine societăţii. oricare dintre asociaţi. Dividendele se atribuie în funcţie de părţile sociale deţinute. unindu-şi aporturile. documentele contabile. fiecare asociat primeşte din activul patrimoniului societăţii ce a aportat la capitalul social după plata tuturor datoriilor pe care le are societatea faţă de terţele persoane. partea socială .dreptul de a cere excluderea asociatului. asociatul poate înstrăina oricînd.dreptul de a participa la repartizarea beneficiului. încetarea societăţii ca subiect de drept. în condiţiile legii. daca a vărsat integral aportul la care s -a obligat prin actul de constituire. la nivelul societăţii. precum şi de a lua cunoştinţă de actul constitutiv şi de modificările lui.

. La data înregistrării de stat asociatul este obligat să verse în numerar cel puţin 40% d in aportul subscris. De a păstră secretul comercial este în interesul asociaţilor.171/1994 ce informaţii sînt confidenţiale şi să le aducă la cunoştinţă asociaţilor contra semnătură. pe lîngă drepturi. Administratorul urmează să decidă.să nu divulge informaţia confidenţială a societăţii . nr. La rîndul său.să comunice societăţii imediat despre schimbarea domiciliului sau a sediului . în conformitate cu prevederile Legii cu privire la secretul comercial. Excluderea asociatului din societate este posibilă la cererea adunării generale. în modul şi în termenele stabilite în actul de constituire.asociatul răspunde faţă de societate pentru prejudiciile cauzate acesteia prin întîrzierea vărsării aportului. acestea fiind următoarele: . asociatul. precum şi prin neexecutarea obligaţiilor stabilite prin actul de constituire şi de nr. este obligaţia de bază a asociatului. activitatea financiară şi de altă activitate a agentului economic. 200 201 legea Drept temei pot servi Legea nr. . altă informaţie necesară exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor de către societate şi asociatul ei201. a numelui sau a denumirii. a administratorului sau a unor asociaţi.să verse aportul la capitalul social în mărime. tehnologie. are dreptul de a cere instanţei de judecată excluderea acestuia din societate200.135/2007. mai are şi obligaţii. Divulgarea ei poate să aducă atingerea intereselor societăţii. Răspunderea asociatului . dacă în act sau lege nu este prevăzută o proporţie mai mare şi apoi restul sumei urmează a fi transmis în termen de 6 luni de la data înregistrării societăţii. asociatului îi este interzis să divulge informaţia confidenţială despre activitatea societăţii.că un alt asociat al societăţii a săvîrşit fapte prejudiciabile. iar aporturile naturale urmează a fi transmise de către asociaţi în termenul prevăzut de actul de constituire. Asociaţii pot stipula şi alte obligaţii. La informaţie confidenţială poate fi atribuită informaţia ce ţine de producţie.135/2007 cu privire la societatea cu răspundere limitată Comentariu teoretico-practic la Legea nr.135/2007 privind societăţile cu răspundere limitată 219 . avînd aceeaşi forţă obligatorie ca şi cele prevăzute de lege.

eliberarea înainte de termen a acestora. § 2. inclusiv adoptarea lui într -o nouă redacţie. repartizarea beneficiilor. . cenzorii . Organizarea şi funcţionarea societăţii cu răspundere limitată.adoptarea hotărîrii cu privire la reorganizarea. dar numai dacă a fost reparat prejudiciul cauzat. .urmărirea pe cale judiciară a membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului pentru prejudiciile cauzate societăţii. precum şi 220 .48 al Legii nr. reorganizarea.desemnarea membrilor consiliului societăţii şi a cenzorului. fiindcă de competenţa acestui organ ţin cele mai importante probleme ale vieţii societăţii. Dispoziţii generale.organul de control al societăţii.modificarea cuantumului capitalului social. precum şi folosirea în scopuri proprii a bunurilor societăţii de către administrator sau comiterea unor fraude de către acesta.alegerea şi revocarea revizorului.organul suprem al societăţii.aprobarea dării de seama anuale şi a bilanţului anual.modificarea şi completarea actului de constituire. Legiuitorul califică adunarea generală a asociaţilor ca fiind organul suprem. lichidarea societăţii . Organele societăţii cu răspundere limitată sînt: adunarea generală a asociaţilor . administratorul . Fiind cel mai important organ de conducere al societăţii.135/2007. cum ar fi: . cît şi societăţile de capital. are plenitudinea de competenţe şi atribuţii. Organizarea şi funcţionarea SRL constituie o altă particularitate a societăţii. Adunarea generală a asociaţilor. dizolvarea şi lichidarea ei. . organul suprem al societăţii cu răspundere limitată este adunarea generală a asociaţilor. care este constituit di n totalitatea asociaţilor. Conform art. Asociatului exclus i se restituie în termen de 6 luni aportul vărsat. Excluderea asociatului se face de către instanţa de judecată printr-o hotărîre judecătorească.organul executiv. . Aceasta formă de societate cuprinde regul i de organizare şi funcţionare ce vizează societăţile de persoane. . .următoarele condiţii: nevărsarea în termen a aportului subscris în actul de constituire.

care împreună reprezintă. dar cel puţin o dată pe an. în dependenţă de mărimea cotei de participare la capitalul social a societăţii cu răspundere limitată. 221 . cu condiţia că ele sa fie aduse la cunoştinţă tuturor asociaţilor cu cel puţin 3 zile înainte de adunare. într-un termen de 2 săptămîni de la ultima adunare generală. . locul şi ordinea de zi.înfiinţarea filialelor şi reprezentanţelor societăţii şi alte atribuţii. 10 la sută din voturile societăţii.49 al Legii nr. enumerate în art.135/2007. Adunarea generală ordinară se convoacă la sfîrşitul fiecărui an financiar pentru a fi aprobate dările de seama şi bilanţul anual. la cererea asociaţilor care deţin de la 10% în sus din capitalul social sau cînd balanţa societăţii arată că valoarea activelor nete ale societăţii constituie jumătate din mărimea capitalului social. numirea lichidatorului şi aprobarea bilanţului de lichidare. Adunarea generală a asociaţilor este deliberativă.aprobarea planului de reorganizare. cel tîrziu cu 15 zile pînă la convocarea adunării generale. Convocarea se face de către administratorul societăţii nemijlocit sau la cererea asociaţilor. Adunarea generală se convoacă la sediul societăţii ori de cîte ori este nevoie. de asemenea pentru repartizarea beneficiilor obţinute şi aprobarea planului de perspectivă pe anul următor. care va fi deliberativă indiferent de numărul prezenţi a asociaţilor. Asociaţii sînt informaţi în formă scrisă despre timpul. are dreptul la vot. Fiecare asociat din cadrul adunării generale. Ea se poate convoca în şedinţe extraordinare ori de cîte ori este nevoie. Fiecare asociat are dreptul să propună chestiuni pentru a fi incluse în ordinea de zi a adunării generale. cel puţin. Periodicitatea convocării adunării generale se stabileşte în actul de constituire. atunci administratorul va convoca o nouă adunare generală. cu aceeaşi ordine de zi. iar în cazul în care nu este întrunit numărul necesar de asociaţi. iar acele chestiuni care nu au fost incluse sau care nu au fost aduse la cunoştinţa asociaţilor nu pot fi examinate. dacă la ea vor fi prezenţi cel puţin ¾ din numărul total de asociaţi.

prevăzute de Codul penal al Republicii Moldova. încheierea tranzacţiilor în numele societăţii. indiferent dacă sunt asociate sau neasociate. excluderea unui asociat din societate. aproborea dării de seamă anuale. Acele persoane care sînt declarate incapabile sau persoanele condamnate sau acelea care nu şi-au ispăşit pedeapsa nu pot fi administratori. precum şi de reorganizarea şi lichidarea societăţii. inclusiv pentru cei care nu au luat parte la adunare sau au votat contra. Hotărîrile care sînt luate în cadrul adunării generale urmează a fi semnate de cel puţin doi participanţi la adunarea generală şi se trec în registrul de decizii. SRL. iar în societate cu un număr 222 . e nevoie de o majoritate de voturi pentru adoptarea hotărîrilor. cît şi unipersonal (director. În competenţa organului executiv intră următoarele atribuţii: organizarea activităţii societăţii. poate fi atît colegial (directive. Administratorul este ales de către adunarea generală a asociaţilor şi se subordonează acesteia. care este ţinut de administratorul SRL. care. în afară de restricţiile stabilite prin actul de constituire. consiliu de administrare). Administratorii societăţii cu răspundere limitată. Administratorul este acel organ care face toate operaţiile pentru a fi adus la îndeplinirea obiectivului societăţii. iar asupra acelor chestiuni ce ţin de modificarea statutului. Răspunderea civilă intervine atunci cînd administratorul cauzează prin actele pe care le îndeplineşte un prejudiciu. Organul de control este comisia de cenzori. este administrată de către organul executiv. preşedinte).Adunarea generală adoptă hotărîri cu simpla majoritate de voturi în diferite probleme. ţinerea registrului asociaţilor societăţii. întocmirea dării de seama anuale şi a bilanţului anual şi prezentarea lor la adunarea generală. Administratorul răspunde pentru prejudiciile cauzate societăţii sau chiar terţilor persoane. comitete de conducere. oricare din membri poate fi obligat pentru acoperirea pagubei. Administratorul răspunde penal în cazul unor fapte considerate infracţiuni. În situaţia în care organul este colegial. angajarea lucrătorilor şi eliberarea lor. ţinerea lucrărilor de secretariat şi a evidenţei contabile. Hotărîrile adunării generale a asociaţilor sînt obligatorii pentru toţi asociaţii. la rîndul lui. administrator. ei răspund solidar.

În conformitate cu prevederile Codului civil (art. cît şi alte persoane. Vol. cel puţin unul dintre membrii comisiei de cenzori trebuie să fie contabil autorizat în condiţiile legii sau contabil expert.312-313 223 . atunci el are tot dreptul de a-şi expune opinia sa în mod separat. Controlul se face periodic. cu posibilitatea de a fi realeşi. persoanele declarate incapabile sau cele condamnate pentru diferite infracţiuni. pe care îl va prezenta adunării generale. § 3.Chişinau. În baza acestor date. Baieş S. comisia de cenzori poate cere convocarea adunării generale şi poate consultativ la şedinţele acesteia. precum şi rudele acestora.. contabilul societăţii. În caz dacă unul dintre membrii comisiei nu este de acord cu concluziile raportului. care va fi anexată la raport. p. în baza hotărîrii adunării generale. Dreptul afacerilor.mic de asociaţi – revizorul (cenzorul). Încetarea societăţii cu răspundere limitată Reorganizarea este o operaţiune juridică complexă de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o persoană juridică existentă la o persoană juridică succesoare.69-85) şi( art. comisia de cenzori va întocmi un raport semnat de toţi membrii comisiei de cenzori care au participat la control. în urma controlului. Cenzorii se aleg de către adunarea generală pe o perioadă de cel puţin de 5 ani. din proprie iniţiativă sau la cererea asociaţilor. care există sau care ia naştere prin reorganizare202. În cazul depistării unor încălcări grave în activitatea societăţii ..1. Nu pot fi membri ai comisiei de cenzori administratorul societăţii. Atribuţiile comisiei de cenzori a societăţii cu răspundere limitată pot fi delegate unei companii de audit.80) al legii 202 participa cu vot Roşca N. inclusiv dacă e nevoie şi de unele explicaţii scrise sau orale. Membri ai comisiei de cenzori pot fi atît asociaţii. Persoanele cu funcţie de răspundere ale societăţii sînt obligate să prezinte comisiei de cenzori toate actele necesare pentru efectuarea controlului. verificînd rapoartele financiare pregătite de administrator.2004. Comisia de cenzori exercită controlul asupra activităţii economico financiare a societăţii. Legiuitorul obligă cenzorul să efectueze un control după expirarea exerciţiului financiar.

135/2007.nr. modificatoare ori de încetare a lor. dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare. Procesul de reorganizare cuprinde cel puţin două persoane juridice şi produce efecte creatoare.(art. al dizolvării este lichidarea. are loc dizolvarea unor persoane juridice (absorbţia). care se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor (art. De la data înregistrării hotărîrii de dizolvare şi pînă la data radierii sale din Registrul de Stat. Principalul efect. Dizolvarea este o operaţiune juridică prin care societatea pune capăt activităţii sale de întreprinzător.89-96). societatea se află în proces de lichidare. fie dizolvarea şi constituirea care se produc concomitent (contopirea şi divizarea). 203 Ibidem 224 . obligatoriu şi direct.86-87). 89-99) din Codul Civil. Societatea se dizolvă în temeiurile stabilite de Codul civil (art. societatea se poate reorganiza prin fuziune (contopire şi absorbţie). Ca efect al reorganizării. fiind privată de dreptul încheierii a noi acte juridice ce ţin de obiectul activităţii203. constituirea unor alte persoane juridice (separarea).

Ca şi în cazul altor persoane juridice.M. care îi dau posibilitatea să ceară de la societate partea care i se cuvine din cîştiguri.156 alin. 225 .1134/1997. Volumul I (coordonator Mihai Buruiană). mai evoluate şi mai complexe forme de societăţi comerciale. la alcătuirea ei participă mai multe persoane şi fiecare depune o cotă de participare exprimată în bani.CAPITOLUL 17. Importanţa lor în orice economie de piaţă este deosebită204.E. În legislaţia naţională. Societăţile pe acţiuni sînt considerate de doctrină cele mai moderne. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova. Chişinău: Î. aceşti bani adunaţi în capitalul societăţii pe acţiuni se preschimbă în nişte titluri. societăţile pe acţiuni mai sînt numite societăţi de capital. De aici vine şi denumirea organizaţiei. Cu alte cuvinte.S.-P „Tipografia Centrală‖. Societatea pe acţiuni este o persoană juridică cu scop comercial al cărei capital este împărţit în acţiuni. adică societate bazată pe acţiuni. De aceia. societatea pe acţiuni se înregistrează la Camera Înregistrării de 204 Mămăligă Sergiu. Din definiţia societăţii pe acţiuni rezultă următoarele particularităţi ale acesteia: 1. Ulterior. Definiţia şi particularităţile societăţii pe acţiuni Definiţia. defineşte societatea pe acţiuni ca fiind acea societate comercială al cărei capital social este divizat în acţiuni şi ale cărei obligaţii sînt garantate cu patrimoniul societăţii (art. Fiecare membru al organizaţiei are la îndemînă una sau mai multe acţiuni.156-170) şi Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. societatea pe acţiuni este reglementată de Codul civil (art. de societate pe acţiuni.(1)). p.F.282. 2006. Societatea pe acţiuni este o persoană juridică. numite acţiuni. Codul civil al R. SOCIETATEA PE ACŢIUNI §1.

7.. poate fi şi lichidată. În anumite situaţii. Pînă la înregistrarea de stat. cînd legea cere. deoarece îşi pune scopul să obţină cît mai multe venituri..a. cu venituri mari. Catanoi Valentina. deoarece legea permite să existe societate pe acţiuni cu un singur fondator.Stat. cum ar fi băncile comerciale (Moldindconbank S.A. Dacă se întîmplă ca societatea pe acţiuni să aibă multe datorii.A. Victoriabank S.a..).A. puse în gaj etc. contractul de societate are prioritate faţă de statutul societăţii. Plafonul minim al capitalului social de 20. 206 Acţiunile trebuie înregistrate la Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Moldtelecom S. 8) În practică. societatea pe acţiuni prezintă numeroase dezavantaje205.A. Antreprenoriat: iniţierea afacerii. este nevoie şi de licenţă. companiile de asigurări (Asito S. Mai avantajos este crearea unei societăţi cu răspundere limitată. contractul de societate şi statutul societăţii. 5.. Franzeluţa S..A. 2.A. p. Carmez S. Fiecare acţiune costă o sumă de bani. 3. 2010. se numără cheltuielile mari pentru înregistrarea acesteia. 226 . Moldova-Gaz S. alte întreprinderi (Apă-Canal S.I. Toate obligaţiile societăţii pe acţiuni sînt achitate din patrimoniul ei.A.A. §2. Sigur-Asigur S. Constituirea societăţii pe acţiuni Documentele principale de constituire a societăţii pe acţiuni sînt două. vîndute. etc.000 lei şi faptul că acesta trebuia împărţit în acţiuni206.).A. Capitalul social este împărţit în nişte fracţiuni (cote-părţi). ea va intra în procesul de insolvabilitate. numite acţiuni. Poate fi constituită şi de o singură persoană. face ca puţini întreprinzători să dorească fondarea unei societăţi pe acţiuni. Pe 205 Pentru mai multe detalii a se vedea Bugaian Larisa. Societatea pe acţiuni este întotdeauna comercială..84. În primul rînd. de aceea ele mai sînt numite titluri de valoare şi pot fi uşor cumpărate. 4. societăţile pe acţiuni sînt întreprinderi bine cunoscute. iar în cele din urmă. 6. ş. Fondatorii societăţii nu răspund pentru datoriile acesteia. Chişinău: „Elena-V.. De regulă.).‖ SRL. ş. Poate să desfăşoare orice activităţi neinterzise de lege. În contractul de societate se stabileşte contribuţia fiecărui fondator la înfiinţarea societăţii. Cotelnic Ala şi al.

etc. c) scopul şi obiectul de activitate al societăţii. prenumele şi alte date de identificare ale fondatorilor. La momentul înregistrării. într-un catalog special. b) denumirea societăţii pe acţiuni care urmează a fi constituită.A. 208 Banca Comercială „Victoriabank‖ S.A. Banca Comercială „Moldova-Agroindbank‖ S. 211 Întreprinderea mixtă „Orange-Moldova‖ S. Contractul de societate poate cuprinde şi alte date. Cu privire la statutul societăţii. etc.. Societăţile pe acţiuni care desfăşoară activităţi bancare trebuie să includă în denumire şi cuvîntul „Bancă‖208. iar dacă toţi 207 În fiecare centrul raional din republică există un oficiu teritorial al Camerei Înregistrării de Stat. inclusiv societăţile pe acţiuni. se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat 207. Statutul societăţii are un rol important şi serveşte ca regulament de lucru pentru întreprindere.A. e) termenul de înfiinţare a societăţii.A. Dacă la fondarea societăţii pe acţiuni participă şi persoane străine. activităţi de lombard.A. Societatea pe acţiuni are o denumire a sa. În Republica Moldova toate persoanele juridice.. în denumire se va înscrie . Denumirea societăţii. 210 Aşa cum este: „Aureola & Lombard‖ S. Un moment important este că contractul de societate trebuie întocmit în limba de stat. Orice persoană juridică ia naştere numai din momentul înregistrării sale.A. Denumirea trebuie să fie unicală şi să nu se confunde cu denumirile altor persoane juridice. 209 De exemplu: „Bursa Universală de Mărfuri‖ S. De pildă: Societatea pe Acţiuni „Franzeluţa‖ ori prescurtat . Întreprinderea mixtă „Sudzucker Moldova‖ S.lîngă aceasta. numit Registrul de stat al persoanelor juridice.‖.A. d) mărimea capitalului social. Înregistrarea de stat. cele cu activităţi de bursă trebuie să includă şi cuvîntul „Bursă‖209. în contractul de societate sînt prevăzute: numele. 227 .S.„întreprinderea mixtă‖211. obligaţiile fondatorilor şi răspunderea acestora. Denumirea poate fi scrisă deplin sau prescurtat şi în mod obligatoriu trebuie să includă sintagma „Societatea pe Acţiuni‖ sau prescurtat „S. trebuie să includă şi cuvîntul „Lombard‖210 etc. „Franzeluţa‖. subliniem că el trebuie să conţină aceleaşi date cuprinse în contractul de societate. unde doritorii de a -şi fonda o întreprindere se pot adresa.A. semnat de către toţi fondatorii şi apoi autentificat notarial. societăţii pe acţiuni i se atribuie şi un număr de identificare. stabilită în actul de constituire şi înscrisă în Registrul de stat al persoanelor juridice.

„Corcodel‖ se află în mun. Dacă societatea pe acţiuni are mai puţin de 50 de membri. face publicitate etc. cele mai multe acţiuni le deţine statul. De asemenea. Filiala şi reprezentanţa. 228 . d) comisia de cenzori. filiala nu are patri moniu propriu.fondatorii sînt persoane străine.A. c) organul executiv. pe care le poate vinde dacă doreşte. Societatea pe acţiuni este în drept să fondeze filiale şi reprezentanţe. . la Societatea pe Acţiuni „Moldtelecom‖. să aleagă şi să fie ales în organele de conducere ale societăţii. Drepturile acţionarilor sînt următoarele: . găseşte partenerii de afacere. Organele de conducere ale societăţii pe acţiuni sînt: a) adunarea generală a acţionarilor.„întreprinderea cu investiţii străine‖212. Filiala nu este persoană juridică. o persoană juridică ori chiar şi statul. amplasată în altă localitate. Este important să ştim că acţiunile pe care le deţine societatea trebuie înregistrate la Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Fondatorii societăţii se numesc acţionari. nu are răspundere proprie. dividendele) lunar ori la sfîrşitul 212 Întreprinderea cu capital străin „Petrom Moldova‖ S. se va indica . În schimb reprezentanţa are mai puţine prerogative decît filiala.Chişinău.).). într-un registru special. pe cînd reprezentanţa numai reprezintă interesele persoanei juridice în altă localitate (de exemplu. sediul întreprinderii S. b) consiliul societăţii.. dar întreprinderea are înregistrate filiale la Cahul. Cu alte cuvinte. atribuţiile sale fiind preluate de adunarea generală. iar în denumire trebuie să figureze denumirea persoanei juridice. filiala depinde întru totul de persoana juridică care a creat această filială. Rezina şi Orhei.să participe la adunările generale ale acţionarilor.să primească cîştigurile (mai corect.A. Întreprinderea cu capital străin „Red Union Fenosa‖ S. etc.A. transferă sume de bani etc. De exemplu. prezenţa consiliului societăţii nu este necesară. În calitate de acţionar poate fi o persoană fizică. Fiecare acţionar deţine una sau mai multe acţiuni. Deosebirea dintre filială şi reprezentanţă constă în faptul că prima poate efectua acte şi operaţiuni ca şi persoana juridică (încheie contracte. De exemplu. Prin filială se înţelege o componentă a societăţii pe acţiuni.

Organele de conducere şi control ale societăţii pe acţiuni Conform Legii cu privire la societăţile pe acţiuni nr. iar cel mai scump legea nu prevede. şi sînt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere şi acţionarii societăţii.anului. să le pună în gaj ori să le doneze cuiva. 1. 2. 3. dacă acţionarii stabilesc că o acţiune va costa 15 de lei. Cu cît mai multe acţiuni deţine. 4. . Ea se întruneşte cel puţin o dată pe an şi este compusă din totalitatea acţionarilor care participă formarea capitalului social. Consiliul societăţii. Cel mai ieftin.să primească o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării ei. Adunarea generală a acţionarilor. Organul de control (Comisia de cenzori sau cenzorul). organele de conducere ale societăţii pe acţiuni sînt: 1. pe baza principiului majoritar. Acţiunile. §3.1134/1997. Reieşind din faptul că cele mai mari întreprinderi din republică sînt societăţi pe acţiuni (în majoritate acestea sînt băncile. Cel care deţine acţiunea se consideră proprietar la o mică parte din averea societăţii. Organul executiv.). adică poate fi orice sumă. Printr-o înţelegere. companiile de construcţie. cu atît are o putere de decizie mai mare. prin urmare şi valoarea unei acţiuni este foarte mare. . Toate hotărîrile adunării generale se adoptă în mod colegial. Un moment important este că la aceiaşi societate pe acţiuni. cele de asigurări etc. Adunarea generală a acţionarilor Adunarea generală a acţionarilor reprezintă organul suprem de decizie al societăţii.să ia cunoştinţă şi să facă copii de pe documentele societăţii. acţionarii decid cît va costa o acţiune. De exemplu. Atunci cînd vorbim de acţiune. . o acţiune poate valora 1 leu. 229 . capitalul lor este de milioane.să vîndă acţiunile care îi aparţin. înţelegem un document care valorează o anumită sumă de bani. atunci toate acţiunile trebuie să coste 15 de lei. toate acţi unile trebuie să valoreze la fel.

Comentariu la Legea nr.1134/1997. Editura Museum. . care vizează chestiuni urgente.hotărăşte cu privire la modificarea capitalului social. În calitate de organ deliberativ (care ia decizii).Este important să cunoaştem că nu pot fi fondatori (acţionari) ai societăţ ii pe acţiuni persoanele declarate incapabile. înşelăciune. . 213 Mămăligă Sergiu. sustragerea de bunuri din avutul proprietarilor.(3) şi (4) din Legea privind societăţile pe acţiuni nr.aprobă direcţiile prioritare ale activităţii societăţii. dare sau luare de mită.confirmă organizaţia care va efectua auditul în cadrul societăţii. fals. precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de legislaţia penală a Republicii Moldova. . . Societăţile pe acţiuni. .aprobă regulamentul consiliului societăţii şi regulamentul comisiei de cenzori. Atribuţiile adunării generale. Chişinău. hotărăşte cu privire la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a acestor membri.aprobă statutul societăţii în redacţie nouă sau modificările şi completările aduse în statut. . a organului executiv şi a comisiei de cenzori. cît şi asupra unor probleme deosebite. 230 . Potrivit art.50 alin. atît asupra unor probleme obişnuite pentru viaţa societăţii.examinează şi aprobă darea de seamă financiară anuală a societăţii. ce nu suportă amînare213. . darea de seamă a consiliului societăţii.hotărăşte cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii. . le stabileşte mărimea salariului. inclusiv plata dividendelor şi acoperirea pierderilor. mărturii mincinoase. abuz de serviciu.1134-XIII/1997. 2001.hotărăşte cu privire la modul de repartizare a profitului anual.284.alege membrii care vor face parte din consiliul societăţii şi comisia de cenzori. persoanele condamnate pentru escrocherie. abuz de încredere. legea reglementează două feluri de adunări generale: a) adunarea generală ordinară şi b) adunarea generală extraordinară. p. adunarea generală a acţionarilor are următoarele atribuţii exclusive: . Avînd în vedere această situaţie. adunarea generală este chemată să decidă.

ordinea de zi. 231 .301. Societăţile pe acţiuni. prin poştă sau prin publicarea unui anunţ în presă. . Materialele vor fi trimise prin poştă acţionarilor sau.1134/1997). decizia de convocare a adunării generale trebuie adusă la cunoştinţa acţionarilor.1134 -XIII/1997. 2001.56 alin. pentru a o citi215. Decizia cu privire la convocarea adunării generale (ordinare şi extraordinare) este luată de consiliul societăţii. În acest scop. modul de înştiinţare a acţionarilor despre ţinerea adunării generale.(2) Legea privind societăţile pe acţiuni nr. trebuie puse la dispoziţia acţionarilor. Informaţiile referitoare la fiecare problemă. în legătură cu care se va lua o hotărîre. Informarea acţionarilor despre materialele de pe ordinea de zi. astfel încît acţionarii să-şi poată exprima votul în deplină cunoştinţă de cauză214. legea prevede materialele ce urmează a fi prezentate acţionarilor (art. dacă în decizia de convocare s-a prevăzut astfel. iar toate chestiunile organizatorice sînt pe seama organului executiv. Editura Museum. precum şi numirea sau eliberarea din funcţie a conducătorilor lor. oportune şi complete. Desfăşurarea adunării generale. data. Ei trebuie să aibă timp pentru a se informa şi a se pregăti. Despre locul afişării informaţiei acţionarii trebuie înştiinţaţi prin telefon. vor fi numai afişate pe un panou sau la intrarea în sediul organizaţiei. se va indica cine este secretarul şedinţei. e-mail etc. În decizia cu privire la convocare se va indica: organul de conducere care a decis convocarea. p. Comentariu la Legea nr. dacă acestea au fost prevăzute în statutul societăţii. De asemenea. Chişinău. adunarea generală poate transmite o parte din atribuţiile sus-menţionate către consiliul societăţii.hotărăşte în privinţa deschiderii de noi filialele şi reprezentanţe. Ea trebuie să fie întocmită în ordine alfabetică. Mai apoi. numele şi prenumele acestuia. fax.. 215 Printre documentele ce urmează a fi afişate se află şi lista acţionarilor.hotărăşte cu privire la reorganizarea sau dizolvarea societăţii. Lucrările adunării generale sînt conduse 214 Mămăligă Sergiu. dacă votarea se va face cu întrebuinţarea buletinelor de vot.. De asemenea. Adunarea generală îşi poate asuma şi orice alte atribuţii. locul şi ora ţinerii adunării generale. textul buletinului de vot. Acestea trebuie să fie exacte. sub ce formă se va ţine adunarea generală.

Consiliul societăţii Consiliul societăţii reprezintă interesele acţionarilor în perioada dintre adunările generale şi.face. buletinele de vot se numără de către o comisie specială.L. şi anume: . în limitele atribuţiilor sale.R. . cît şi a persoanelor străine de societate. din rîndul acţionarilor. votul va fi numai deschis216.decide cu privire la aderarea societăţii la diferite uniuni şi asociaţii de lucru etc. Curs de drept comercial. După votare. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr. ia r rezultatele se consemnează într-un proces-verbal şi se fac publice. propuneri cu privire la plata dividendelor. .de preşedintele consiliului societăţii.decide cu privire la repartizarea profitului.1134/1997 stabileşte mai multe atribuţii pentru consiliul societăţii. la adunarea generală a acţionarilor.decide cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii. Chişinău: „Bons Offices‖ S. cu o singură excepţie . p. Cerinţa legii în acest sens este ca acţionarii să reprezinte majoritatea. Dacă acţionarii doresc. iar aceleaşi persoane pot fi realese un număr nelimitat de ori. Alegerea consiliului societăţii.la adunările generale ţinute prin corespondenţă sau sub formă mixtă. Funcţionarea consiliului societăţii. 2007. Modalitatea de manifestare a dreptului de vot va fi aleasă de adunare (deschis sau secret). . Membrii consiliului societăţii se aleg de adunarea generală a acţionarilor. Acţionarii au două posibilităţi de alegere: „pentru‖ sau „împotrivă‖.decide cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor. 2.aprobă fondul de salarizare pentru angajaţii societăţii. Preşedintele 216 Rusu Vladislav. Focşa Ghenadie.. consiliul societăţii se subordonează întru totul adunării generale a acţionarilor. 232 . Conducerea consiliului societăţii este efectuată de către preşedintele acestuia. Curs universitar. Durata mandatului de membru al consiliului este de 4 ani. În activitatea sa. . ales de adunarea generală. exercită conducerea şi controlul asupra activităţii societăţii. prin vot ei pot alege o altă persoană care să dirijeze lucrările adunării generale. .125.

Societatea pe acţiuni poate avea un organ executiv colegial (alcătuit din mai multe persoane) sau unipersonal (dintr-o singură persoană. să aprobe statutul de personal.convoacă şedinţele consiliului societăţii. . El este responsabil de îndeplinirea hotărîrilor luate de adunarea generală şi de consiliul societăţii. organul executiv se subordonează acestor două organe. Transmiterea votului de la un membru al consiliului la altul nu se admite. Decizia se ia cu votul majorităţii membrilor consiliului prezenţi la şedinţă. Aceasta exercită controlul activităţii economico-financiare a întreprinderii şi se subordonează numai adunării generale a acţionarilor. votul preşedintelui consiliului este decisiv. adunarea generală şi consiliul societăţii.încheie diferite acorduri cu membrii consiliului şi conducătorul organului executiv. În caz de paritate de voturi. Şedinţele organului executiv colegial se convoacă de conducătorul acestuia. 4. Membrii comisiei de cenzori se numesc cenzori. Legea îi permite conducătorului să acţioneze în numele societăţii fără a avea nevoie de procură. să emită ordine şi dispoziţii etc. El poate să încheie diferite contracte. În acelaşi timp. Organul de control (comisia de cenzori) Organul de control al societăţii pe acţiuni poartă denumirea de comisie de cenzori. . Şedinţele consiliului societăţii pot fi ordinare (se ţin cel puţin o dată pe trimestru) şi extraordinare (se ţin ori de cîte ori este nevoie). şi 233 . cît şi alte persoane. Organul executiv al societăţii Organul executiv al societăţii se ocupă cu toate chestiunile de zi cu zi a societăţii. numită în mod diferit: administrator. Una din cerinţe pentru persoanele care îşi doresc să devină cenzori se referă la studii. 3. În calitate de cenzori pot fi atît acţionarii.îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de regulamentul consiliului societăţii. director ori manager). În cadrul consiliului. iar numărul lor trebuie să fie impar.consiliului are următoarele atribuţii: . fiecare membru deţine un vot.

Drepturile şi obligaţiile acţionarilor a) Dreptul la dividende. b) Dreptul la o cotă-parte din bunurile societăţii în cazul lichidării ei . comisia de cenzori întocmeşte un raport. care ar înlocui comisia de cenzori. Dacă adunarea generală consideră necesar. dividendele se plătesc cu mijloace financiare. Prin dividend se înţelege profitul care îi revine acţionarului. 1. Raportul comisiei de cenzori se prezintă în faţa adunării generale a acţionarilor. Funcţionarea societăţii pe acţiuni Prin funcţionarea societăţii pe acţiuni se înţeleg raporturile juridice care au loc interiorul ei. economiei sau finanţelor . Rolul comisiei de cenzori este de a efectua controlul activităţii-economico financiare a societăţii pe parcursul unui an de zile. aceste raporturi apar între acţionari. însă la adunarea generală se poate decide ca achitarea dividendelor să se facă trimestrial sau chiar lunar. rămîne la discreţia adunării generale a acţionarilor să decidă dacă societatea pe acţiuni are nevoie de comisie de cenzori sau ar fi mai bine să apelează la o companie de audit. membrii organului executiv şi lucrătorii din contabilitatea societăţii. De regulă. încheind cu aceasta din urmă contract de audit. bunurile rămase după satisfacerea creanţelor se 234 . ea poate delega împuternicirile comisiei de cenzori către o organizaţie de audit. în care se semnează toţi membrii comisiei care au participat la control. dar legea nu interzice ca plata să se facă cu acţiuni. îşi va expune în scris opinia sa separată şi o va anexa la raport. sau între acţionari şi societate. Dividendele se plătesc. Ca urmare. Mărimea dividendelor se stabileşte la adunarea generală a acţionarilor. bunuri sau alte drepturi patrimoniale. În baza rezultatelor controlului. §4.anume: să aibă studii în domeniul contabilităţii. Nu pot fi aleşi cenzori în cadrul aceleiaşi societate pe acţiuni: membrii consiliului societăţii. Dacă cineva dintre membrii comisiei nu este de acord cu raportul. Dacă societatea se lichidează. este important să cunoaştem care sînt drepturile şi obligaţiile acţionarilor. de regulă. Cel mai frecvent. Cu alte cuvinte. anual.

dezmembrare şi transformare. f) Dreptul de a fi informat. „Tipografia Centrală‖. Acest lucru îl poate face liber. g) Dreptul de a fi ales în organele de conducere ale societăţii .F. organul executiv sau comisia de cenzori). Orice acţionar are dreptul de a fi ales în organele de conducere ale societăţii (consiliul societăţii. Baieş Sergiu. pentru a fi introduse în registrul acţionarilor. cerînd executarea obligaţiei asumate prin contractul de societate. Acest drept îl au toţi acţionarii. Ediţia a III-a. 235 . Dreptul de a fi informat este unul dintre cele mai importante drepturi ale acţionarilor. p. Votul poate fi deschis sau secret. Dreptul afacerilor.repartizează între acţionari proporţional numărului şi valorii acţiunilor deţinute217. acţionarul poate şi dona acţiunile sale.un vot‖ (art. Acţionarii au dreptul să fie informaţi asupra desfăşurării activităţii societăţii.374.E. Dacă fondatorul nu-şi execută de bunăvoie obligaţia sa de aport. ceilalţi fondatori îl pot constrînge pe cale judecătorească. Încetarea activităţii societăţii pe acţiuni Societatea pe acţiuni îşi poate înceta activitatea prin reorganizare sau dizolvare. La adunarea generală a acţionarilor. Chişinău: Î. h) Obligaţia de a depune cota de participare în capitalul societăţii .61 din Legea cu privire la societăţile pe acţiuni). Fuziunea se face prin contopire ori absorbţie. oricînd şi oricui. e) Obligaţia de a comunica societăţii informaţiile cerute de lege . Procesul invers celui de fuziunea se numeşte dezmembrare. Reorganizarea societăţii se efectuează prin fuziune. c) Dreptul de a-şi vinde acţiunile. 2011.-P. d) Dreptul de a participa la adunarea generală .S. Aceasta constă 217 Roşca Nicolae. e) Dreptul la vot. Principala obligaţie a acţionarului este de a efectua plata vărsămintelor. indiferent de numărul de acţiuni pe care le deţin. De fapt. mai noi. votarea se face după principiul „o acţiune cu drept de vot . §5. Fuziunea înseamnă „alipirea‖ persoanelor juridice şi apariţia altora.

Cu această ocazie se creează o comisie specială sau se numeşte o singură persoană. societatea poate fi supusă dizolvării forţate. p. Chişinău: Î. În scurt timp de la luarea hotărîrii privind reorganizarea. instanţa de judecată numeşte o persoană 218 219 Rusu Vladislav.146. prin hotărîre a instanţei de judecată. 236 . Mai întîi. Curs de drept comercial. Imediat după publicarea hotărîrii de dizolvare. În acest caz.F.R. În toate cazurile. lichidatorul.-P „Tipografia Centrală‖.L. Societatea poate fi dizolvată numai prin hotărîre a adunării generale a acţionarilor sau prin hotărîrea instanţei judecătoreşti. hotărîrea de reorganizare se ia de adunarea generală a acţionarilor ori de instanţa judecătorească. Volumul I (coordonator Mihai Buruiană). Persoana juridică va continua să existe. 2006. însă ea trebuie să continue şi să finalizeze operaţiunile deja începute. 2007. Focşa Ghenadie. O cerinţă prevăzută de lege este ca hotărîrea privind dizolvarea societăţii să fie publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.în „dezlipirea‖ unor persoane juridice de la alte persoane juridice şi în consecinţă.86. Comentariul Codului civil al Republicii Moldova . Dezmembrarea se face prin divizare şi separare. societatea va înştiinţa în scris creditorii săi despre acest fapt şi va publica o comunicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.E. p. Dizolvarea persoanei juridice este urmată de procedura de lichidare219. asupra societăţii începe procesul de lichidare. Roşca Nicolae. care îngrijeşte de lichidarea societăţii şi radierea ei din registrul de stat. se sting datoriile faţă de acţionari. Curs universitar. Deşi mai rar. Dizolvarea nu trebuie înţeleasă ca o desfiinţare imediată a persoanei juridice. iar din bunurile rămase.S. adică pentru a fi desfiinţată pînă la urmă. deoarece ea trebuie să îndeplinească operaţiile de lichidarea a patrimoniului dobîndit în timpul existenţei sale218.. bunurile sînt folosite pentru acoperirea datoriilor societăţii faţă de creditori. Momentul cel mai important pentru faza dizolvării este că persoana juridică nu poate să încheie noi contracte ce vizează obiectul său de activitate. Chişinău: „Bons Offices‖ S. Procesul de lichidarea începe cu împărţirea bunurilor societăţii. Scopul este ca creditorii să afle şi să pretindă întoarcerea datoriilor de la societate. apar altele noi. Prin dizolvare înţelegem o fază de pregătire a persoanei juridice pentru lichidare.

p. Noţiunea şi caracteristica cooperativelor Noţiunea. vînzarea în comun a unor produse. În viaţa de zi cu zi şi în literatura de specialitate cooperativele adeseori sînt numite „societăţi cooperatiste‖ deoarece se aseamănă cu nişte societăţi. întreprinderi). cooperativa reprezintă o asociere (unire) a mai multor persoane fizice şi/sau juridice care practică activitate de întreprinzător.483. în Anglia. meseriaşi. SOCIETĂŢILE COOPERATISTE (cooperative de întreprinzător.administrator fiduciar. cumpărarea. ceea ce constitui 3% din numărul total de persoane juridice cu scop comercial existente în prezent în republică. pentru acordarea de credite sau pentru prestarea unor servicii221. 220 221 Vonica Romul Petru.responsabilă . 237 . pentru ca împreună fiind să poată stabili mai uşor legături economice. Dreptul societăţilor comerciale. Prin cooperativă înţelegem o organizaţie de comerţ formată prin asocierea liberă a unui grup de persoane (mici producători. de distribuţie şi prestări de ser vicii. Această formă de asociere s-a născut încă în secolul trecut. Prima cooperativă a fost înfiinţată în anul 1844. În Franţa s-au fondat cooperative de producţie care îşi propuneau să efectueze în comun lucrări de construcţie sau să realizeze diferite produse pe care să le vîndă. iar beneficiile rezultate să fie împărţite între asociaţi220. pentru producerea. după care s -au creat şi altele. Bucureşti: Lumina Lex. la 01 ianuarie 2012 în Republica Moldova erau înregistrate 4021 de cooperative (cooperative de producţie. 2000. fiind alcătuite din cel puţin 5 membri. CAPITOLUL 18. Potrivit statisticii furnizate de Camera Înregistrării de Stat. Cu alte cuvinte. bazată pe principiul întrajutorării. care se ocupă de dizolvarea forţată a societăţii. cooperative de consum şi cooperative de întreprinzător). de producţie şi de consum) § 1. Cooperativa este o formă de asociere liberă în care mai multe persoane organizează activităţi de producţie.

În acest context. management etc. iar cîştigurile (recoltele de cereale. în care ţăranii îşi aduceau în cooperativă pămîntul. 224 Legea mai cere ca în denumire să figureze cuvântul „cooperativă‖ şi să fie scris în limba română scopul principal al activităţii sale.2002 privind cooperativele de producţie. fructe. Dacă se întîmplă ca numărul membrilor să scadă. În trecut. 3) Cooperativa trebuie să aibă nu mai puţin de 5 membri. Însă pentru aceasta.S. munca o prestau în comun. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. legume etc. 222 Legea nr.) le împărţeau între ei. Caracteristica cooperativelor.73 din 12.04. Cu alte cuvinte.2002.R. cu denumire proprie224. Am putea considera cooperativele ca o formă mai evoluată a colhozurilor care au existat în perioada U. Modul de constituire şi funcţionare a cooperativelor este prevăzut prin lege. În dependenţă de genul de activitate pe care-l desfăşoară. cu excepţia celor care sînt interzise de lege.06. În prezent. inclusiv cele de consultanţă (contabilă.49-50 din 03. Legea privind cooperativele de întreprinzător223 etc. Legea privind cooperativele de producţie222. se cunosc următoarele tipuri de cooperative: a) de prelucrare.171-178. Această cerinţa este prevăzută de Codul civil şi este obligatorie pentru toate cooperativele din Republica Moldova.04. există mai multe legi care se referă într-o măsură mai mare sau mai mică la cooperative: Codul civil la art.05. toţi membrii fondatori ai cooperativei doresc să efectueze o afacere împreună.71-73 din 06. c) de economii şi împrumut (au ca scop acordarea de împrumuturi cu dobîndă. 238 .2001.S.). este posibil a face o analogie între colhozurile din trecut şi cooperati vele din prezent. aşa cum o fac şi băncile comerciale).1007 din 25. marketing. la apariţia cooperativelor un rol important l-a avut munca în comun. juridică. b) de prestări servicii. 1) Scopul persoanelor (fizice şi/sau juridice) care au fondat o cooperativă este acordarea unui ajutor reciproc la desfăşurarea activităţii de întreprinzător. atunci cooperativa trebuie cît mai urgent să găsească alţi membri sau să se lichideze. ei trebuie să se înregistreze la Camera Înregistrării de Stat în calitate de persoană juridică. 223 Legea nr.Aşadar. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2) Este important să cunoaştem că cooperativele pot activa în toate ramurile economiei naţionale şi sînt în drept să practice orice gen de activitate.2001 privind cooperativele de întreprinzător. în ţările sistemului socialist erau răspîndite cooperativele agricole.

unelte de muncă etc. să efectueze lucrări la un preţ avantajos etc. Printre cele mai importante atribuţii ale adunării generale. Organele de conducere ale cooperativei Organul principal de conducere al cooperativei este Adunarea generală. Adunarea generală poate fi ordinară şi extraordinară. din venituri (cîştigurile acumulate de cooperativă). Cu privire la persoanele fizice. financiar-bancar. conform unui grafic stabilit din timp. 2010. autovehicule. pe termen lung. legea cere vîrsta minimă de 16 ani225. case. turism etc. Cooperativa se deosebeşte de alte persoane juridice cu scop lucrativ prin faptul că nu urmăreşte obţinerea profitului imediat. b) alege preşedintele cooperativei. se numără: a) decide cum să fie repartizat profitul. să găsească investitori. Catanoi Valentina. piaţa de desfacere a mărfurilor.4) Pot fi membri de cooperativă persoanele juridice. agricultură. care poate fi alcătuit din mijloace băneşte. de exemplu: asigurări. transport. la un preţ mai înalt să acorde serviciile. pentru ca membrii cooperativei să vîndă mai uşor producţia. Din componenţa ei fac parte membrii cooperativei (persoanele care au fondat cooperativa) care prin vot soluţionează toate problemele importante ce ţin d e funcţionarea cooperativei. dar şi persoanele fizice. poate fi diferit. Practica ne arată că cooperativa este preferată de persoanele care dispun de anumite calificări pentru a desfăşura activitatea în comun226. Pentru persoanele juridice este necesar ca scopul lor să fie unul comercial. §2.). Cotelnic Ala şi al. donaţii.87. Antreprenoriat: iniţierea afacerii. se poate ajunge la falimentarea afacerii. să procure materii prime şi piese de rezervă la un preţ mai mic. împrumuturi şi alte valori materiale.I. 239 . adică să urmărească obţinerea de venituri. pe cînd adunarea generală extraordinară poate fi convocată oricînd. c) 225 226 Vârsta de 16 ani a fost introdusă deoarece la această vârstă persoana obţine buletinul de identitate. credite.‖ SRL. p. 5) Orice cooperativă trebuie să aibă un patrimoniu. În caz contrar. ci obţinerea unor avantaje reciproce. Bugaian Larisa. Adunarea generală ordinară se întruneşte de 2-3 ori pe an. bunuri transmise de membrii fondatori (terenuri. În ce priveşte domeniul de activitate. pen tru soluţionarea unor probleme urgente. Chişinău: „Elena-V.

preşedintele este angajat în baza contractului de muncă şi primeşte salariu. Chişinău. cheltuielile. cît şi extraordinare (ori de cîte ori este necesar). p. Controalele ordinare se efectuează o singură dată în an. pe un termen de 4 ani. fiind format din cel puţin 3 persoane. şi anume: cîştigurile. care în schimbul unor sume băneşti. 227 Consiliul cooperativei se alege de către adunarea generală pe un termen de până la 3 ani. Focşa Ghenadie. 240 . atunci cînd numărul membrilor cooperativei depăşeşte 50 de persoane. Acest organ conduce activitatea întreprinderii pe parcursul întregului an. Un alt organ de conducere al cooperativei este Preşedintele. numit Consiliul cooperativei227. Curs de drept comercial. d) decide înfiinţarea de filiale şi reprezentanţe ale cooperativei în alte localităţi. 228 Rusu Vladislav. Pe lîngă organele de conducere sus-menţionate. cooperativa mai dispune şi de Comisia de revizie. funcţiile comisiei de cenzori să fie transmise unei companii de audit. privind starea economico-financiară a cooperativei. aderarea cooperativei la uniuni de cooperative. Editura „Bons Offices‖. retragerea din acestea etc. În urma controlului efectuat. Deoarece adunarea generală se întruneşte rar. pe cînd controalele extraordinare pot fi efectuate din iniţiativa proprie a comisiei. va efectua controlul economico-financiar al cooperativei. Ca şi ceilalţi muncitori.148. posibilităţile financiare de viitor etc. comisia de revizie întocmeşte un raport pe care îl prezintă adunării generale228. din iniţiativa adunării generale sau la cererea a cel puţin 10% din numărul total de membri. iar la sfîrşit. face o dare de seamă în faţa adunării generale. Preşedintele este considerat organ executiv şi se alege de către adunarea generală. 2007. El are următoarele competenţe: a) să asigure îndeplinirea hotărîrilor adunării generale b) încheie şi desface contractele de muncă cu salariaţii cooperativei c) reprezintă cooperativa în relaţiile cu alte persoane. care efectuează controale ordinare (anuale). Legea permite ca în anumite situaţii. legea prevede că în cooperativă trebuie să fie creat obligatoriu un organ de lucru. Curs universitar.adoptă hotărîri cu privire la primirea noilor membri în cooperativă sau excluderea din cooperativă.

c) sediul.cooperative de consum. Legea cu privire la cooperativele de întreprinzător nr. care nu contravin legislaţiei în vigoare.cooperative de producţie. Cooperativele aproape că nu se deosebesc de societăţile comerciale. În legătură cu aceasta. Este important să cunoaştem că principalul document al cooperativei de producţie. În caz contrar. 241 . Statutul cooperativei este alcătuit din clauze generale şi speciale. putem evidenţia următoarele tipuri de cooperative: .cooperative de întreprinzător. este întîlnită şi opinia potrivit căreia adevăratele cooperative 229 Macovei Lidia. b) obiectul de activitate şi scopul. Editura „Cartea‖ S. Legea cu privire la cooperativele de producţie nr. Chişinău. b) răspunderea individuală a membrilor. Clauzele generale din statut se referă la: a) denumirea. ceea ce le caracterizează mai mult este scopul obţinerii de venituri. 2002. retragerea şi excluderea vechilor membri de cooperativă. d) felul în care se face intrare noilor membri în cooperativă.47. Codul civil în 1624 de tabele. Constituirea cooperativelor. f) filialele şi reprezentanţele cooperativei. p.1252/2000. d) contribuţia membrilor la capitalul social. În statut pot fi prevăzute şi alte clauze.1007/2002 şi Legea cooperaţiei de consum nr. . Calitatea de membru al societăţii cooperatiste o poate avea persoana fizică care a atins vîrsta de 16 ani şi persoana juridică229. c) cota în limita căreia unii membri pot să ia parte la fondarea cooperativei. şi anume: Codul civil în vigoare. Pornind de la dispoziţiile legilor pe care le avem.A. ei nu ar avea interes să continue afacerea. Indiferent de tipul cooperativei.73/2001.. dacă membrii fondatori ai cooperativelor nu ar avea nici un cîştig. Tipurile de cooperative Societatea cooperatistă nu poate avea mai puţin de cinci membri. Clauze speciale din statut sînt: a) modul de exercitare a dreptului la vot în cadrul cooperativei. . e) structura şi modul de funcţionare a organelor de conducere. în care sînt stabilite drepturile şi obligaţiile membrilor este statutul cooperativei.§3.

1 al Legii privind cooperativele de producţie nr. Din însăşi denumirea cooperativei.204. se bazează pe munca personală a lor şi pe contribuţia (în bani sau în alte bunuri) adusă de ei înşişi la fondarea cooperativei. Кишинев: Business-Elita. Cu alte cuvinte. şi nu în alte scopuri comerciale.răspunderea membrilor pentru datoriile cooperativei se face în limita 230 231 Roşca Nicolae. care sînt de acord să înceapă un mic business împreună prin a produce ceva. „Tipografia Centrală‖. rezultă că ea este fondată. cu scopul de a efectua împreună lucrări de construcţie şi de a confecţiona diferite produse pe care mai apoi să le vîndă. Cooperativa de producţie Definiţia. Каленик Александр. oricare dintre cooperative urmăreşte obţinerea de profituri.lipsa unei prevederi legale privind mărimea minimă a capitalului social. Avantajele de bază ale cooperativei de producţie se manifestă prin: .administrarea pe principii democratice a activităţii. cooperativa de producţie este o întreprindere alcătuită din cel puţin 5 persoane fizice. Chişinău: Î. Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice. iar beneficiile obţinute să le împartă între asociaţi.sînt numai cele de întreprinzător. Baieş Sergiu.E.F.S. 2011.-P. În realitate. p.436. Francezii au fost cei care au fondat cooperative de producţie. fiindcă la fel urmăresc obţinerea de profit şi împărţirea lui între membri230. în primul rînd. Mai tîrziu. . Коммерческое право. de consum) nu se deosebesc cu nimic de societăţile comerciale. Ediţia a III-a. p.unitatea intereselor de muncă. Dreptul afacerilor. denumite în continuare cote de participare (art. . cu scop de producere. cooperative de producţie au apărut în toate statele lumii. 242 . pe cînd celelalte cooperative (de producţie. bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia.1007/2002). 2004. acest gen de activitate fiind caracteristic mai mult pentru întreprinderile bazate pe munca colectivă din sectorul agroindustrial231. contribuţia economică şi ajutorul reciproc al membrilor cooperativei. . § 4.

se referă la mărimea cotei de participare deţinute de un membru al cooperativei şi care nu trebuie să depăşească 20% din capitalul social al cooperativei. .mărimea minimă a cotei de participare. . precum şi modul de evaluare a aporturilor depuse în natură. . Chişinău: „Elena-V. Încă o particularitate a cooperativei de producţie.pot apărea neînţelegeri între membri referitor la contribuţia fiecăruia şi distribuirea veniturilor. În calitate de aport pot servi mijloacele băneşti şi bunurile. 2010. Actul constitutiv al cooperativei de producţie se numeşte statut.I. . Aspecte ce ţin de fondarea cooperativei. Antreprenoriat: iniţierea afacerii.cotelor pe care aceştia le deţin în capitalul social. 243 . O condiţie obligatorie la crearea cooperativei de producţie ţine de formarea capitalului social.modul de participare prin muncă personală a membrilor cooperativei la activitatea acesteia.denumirea şi sediul cooperativei. condiţiile şi termenele de depunere a aporturilor în contul acesteia. modul şi termenul de depunere a acestora. Dezavantajele cooperativei de producţie constau în faptul că: . responsabilitatea pentru încălcarea obligaţiilor privind depunerea aporturilor. . Bunurile pot fi transmise cooperativei cu drept de proprietate sau cu drept de folosinţă.modul de reprezentare a cooperativei.condiţiile şi modul de primire în cooperativă şi de excludere din cooperativă.scopul şi obiectul cooperativei. 232 Bugaian Larisa. .aporturile membrilor cooperativei la capitalul social.modul de retribuire a muncii membrilor cooperativei. Acesta se formează din aporturile aduse de către membrii cooperativei. .87. . Acesta va trebuie să cuprindă: .‖ SRL. p. Cotelnic Ala şi al.pot apărea discuţii interminabile şi fără rezultat din cauza modului democratic de luare a deciziilor. care pot conduce la lichidarea cooperativei232. Catanoi Valentina.

Membrii cooperativei de producţie dispun de următoarele drepturi:  să participe la conducerea societăţii. statutul cooperativei. În cerere indică faptul că este de acord să respecte prevederile legislaţiei.competenţa adunării generale şi modul de convocare a ace steia. Decizia de primire în cooperativă sau de refuz o adoptă adunarea generală.modul de acoperire a pierderilor de bilanţ ale cooperativei. să gajeze.   .modul de înstrăinare a cotei de participare.competenţa. să aleagă şi să să participe cu munca proprie la activitatea cooperativei. filialelor şi a reprezentanţelor cooperativei. modul de alegere (desemnare) şi funcţionare a consiliului cooperativei.modul de reorganizare şi lichidare a cooperativei.lista întreprinderilor afiliate.   cooperativei. comisiei de revizie. să facă propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii cooperativei. 244 fie aleşi în organele cooperativei.    consiliului cooperativei. la adunările generale. . cvorumul şi alte condiţii de validitate a hotărîrilor adunării. . Persoana care solicită calitatea de membru depune o cerere de intrare în cooperativă. .modul de distribuire a profitului net între membrii cooperativei. Cooperativa poate primi oricînd noi membri. . . . să lase prin testament cota sa de participare. să beneficieze de facilităţi şi avantaje prevăzute pentru membrii să înstrăineze. . precum şi să execute hotărîrile organelor de conducere ale acesteia. să ceară convocarea adunării generale extraordinare sau a şedinţei să beneficieze de plăţi din profitul net al cooperativei. Refuzul de primire în cooperativă trebuie se fie comunicat solicitantului în scris. preşedintelui cooperativei şi a altor organe de conducere ale cooperativei.modul de formare a capitalului social şi a rezervelor (fondurilor) cooperativei. Obţinerea calităţii de membru al cooperativei de producţie .. să aibă acces la orice informaţie privind activitatea cooperativei. componenţa.

Calitatea de membru al cooperativei de producţie încetează în caz de: a) retragere din cooperativă. să primească valoarea de participare. membrii cooperativei de producţie dispun de un şir de obligaţii:  să depună taxa de intrare şi cota de participare în termenele şi mărimile să informeze cooperativa despre orice modificare a datelor personale.86. Cooperativa agricolă de producţie.  să se retragă liber din cooperativă. care se caracterizează prin faptul că cel puţin 50% din volumul anual de v înzări constituie producţia agricolă obţinută de cooperativă233. să respecte alte prevederi ale legislaţiei. Cotelnic Ala şi al.. ea are dreptul să cumpere 233 Bugaian Larisa. în caz de lichidare a cooperativei. d) deces. Dacă cooperativa dispune de surse financiare. În statutul cooperativei pot fi prevăzute şi alte obligaţii ale membrilor cooperativei de producţie.  rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor. Membrii cooperativei agricole de producţie transmit cooperativei pe un termen de cel puţin un an terenurile agricole care le aparţin cu titlu de proprietate. e) reorganizare sau lichidare a cooperativei.  introduse în statutul cooperativei. p. 245 . membrii cooperativei de producţie pot dispune şi de alte drepturi. care nu contravin legislaţiei în vigoare. Catanoi Valentina. să poarte răspundere materială în conformitate cu legislaţia muncii. c) excludere din cooperativă. O variantă a cooperativelor de producţie în mediul rural sînt cooperativele agricole de producţie. În afară de acestea. op. b) înstrăinare a cotei de participare. statutului şi regulamentelor prevăzute de statut. dar sînt prevăzute în statutul cooperativei.cit. precum şi alte plăţi prevăzute de să primească. o parte din patrimoniul statut. Paralel cu drepturile indicate mai sus. Încetarea calităţii de membru al cooperativei.   cooperativei. precum şi să execute hotărîrile organelor ei..

Cooperativa de întreprinzător Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere alcătuită din cel puţin 5 membri persoane fizice sau juridice.cit. inclusiv agricole şi de consultanţă.. cooperative de economii şi împrumut etc.. Ele pot să practice orice gen de activitate. producătorii moldoveni se unesc. societatea cu răspundere limitată.437.cit.. cooperative de prestări servicii. e) fondatorii întreprinderile de stat şi municipale. Terenurile cumpărate vor deveni proprietate comună a membrilor cooperativei. Pentru a putea ajunge acolo. iar profitul obţinut îl împart între ei. b) întreprinzătorul individual. societatea în comandită).73/2001. 236 Acestea sînt: a) deţinătorul patentei de întreprinzător. p. producătorul de unul singur nu are suficiente posibilităţi de a reuşi. op. cooperativele de întreprinzător par să fie soluţia cea mai bună pentru extinderea accesului pe pieţele externe. în scopul de a contribui la obţinerea profitului de către membrii ei. Cele mai multe cooperative de întreprinzător se axează pe d omeniul agriculturii. § 5. Baieş Sergiu. Cotelnic Ala şi al. pentru desfăşurarea unui gen de activitate este necesară licenţa. d) fondatorii societăţilor comerciale (societatea pe acţiuni.87. 246 . de reparaţie a tehnicii. cu excepţia celor interzise de lege. cooperativa este 234 Cele mai mari dificultăţi. Potrivit Legii privind cooperativa de întreprinzător nr. c) fondatorii gospodăriei ţărăneşti. cereale. unii membri se ocupă cu fructe. Catanoi Valentina. 237 Roşca Nicolae. Cooperativele de întreprinzător se pot fonda şi activa în toate ramurile economiei naţionale. pentru a reuşi în faţa concurenţei. În cadrul cooperativei.terenuri agricole de la alţi proprietari. legume. Neavînd altă soluţie. inclusiv din alte ţări. p. De exemplu. Specific pentru cooperativa de întreprinzător este faptul că membrii cooperativei trebuie să participe la relaţiile economice dintre ei şi cooperativă.235 Pot avea calitatea de fondator al unei cooperative de întreprinzător numai întreprinzătorii236. fondează cooperative de întreprinzător şi exportă producţia sub un singur nume234. Dacă. societatea în nume colectiv. 235 Bugaian Larisa. alţii prestează servicii de mecanizare. producătorul este nevoit să lupte pentru un loc pe piaţă. op. În acest sens se disting cooperative de prelucrare. de transport etc. la care pretind zeci de concurenţi. cooperativa o va obţine pînă la începutul activităţii237. Economia Republicii Moldova fiind o economie de piaţă. producătorii le au cu vânzarea producţiei. Împreună este mai uşor de lucrat şi veniturile sînt mai mari. Scopul cooperativei de întreprinzător este de a contribui la obţinerea profitului de către membrii săi. Or. la momentul actual piaţa Uniunii Europene şi cea din Federaţia Rusă sînt dominate de marii producători.

6). Cooperativa de întreprinzător răspunde pentru datoriile sale cu bunurile pe care le are. care convin să desfăşoare împreună activitatea de întreprinzător pentru satisfacerea intereselor şi nevoilor lor de consum . care au ca scop principal obţinerea profitului.Î‖ (adică „cooperativa de întreprinzător‖). în cazul cooperativei de consum legea indică că scopul ei este unul necomercial.73/2001. adică cu întreg patrimoniul ei. Spre deosebire de cooperativele de producţie şi cele de întreprinzător. formată din cel puţin 7 persoane fizice. În realitate. Pentru înregistrarea cooperativei de întreprinzător.Î. de funcţionare şi de lichidare a cooperativei de consum se reglementează prin Legea cooperaţiei de consum nr. se întîmplă că cooperativa de consum la fel urmăreşte obţinerea unor cîştiguri.1252 din 2000. persoane fizice sau juridice.C. iar pe scurt . Modul de constituire. deplin se scrie Cooperativa de Întreprinzător „AgroProiect‖.obligată să livreze (presteze) cel puţin 50 la sută din volumul total al producţiei (serviciilor) proprii membrilor săi şi/sau să procure (să beneficieze) de la membrii săi în volum de cel puţin 50 la sută din totalul producţiei procurate (serviciilor primite) de către cooperativă (art. „AgroProiect‖. este necesar să existe cel puţin 5 membri. Modul de constituire. Membrii cooperativei nu răspund pentru obligaţiile asumate de cooperativă. Cooperativa de consum Cooperativa de consum este o organizaţie necomercială. Răspunderea. în baza statutului. Cooperativa de întreprinzător se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat. Un moment important este că denumirea cooperativei de întreprinzător trebuie să conţină abrevierea „C. În prezent. altfel membrii ei nici nu ar avea interes să o fondeze. Acesta este un document care se prezintă la organul de înregistrare şi în care se menţionează cum va funcţiona cooperativa pe viitor. De exemplu. majoritatea tinerilor nu prea cunosc despre existenţa 247 . §6. de funcţionare şi de lichidare a cooperativei de întreprinzător este reglementat prin Legea privind cooperativele de întreprinzător nr.

prin vot. c) să respecte principiul colaborării. iar deciziile să fie ţinute în secret. Dacă numărul cooperativelor dornice de asociere este mai mare şi fac parte din localităţi 248 . persoana trebuie să depună o cerere. Cea mai răspîndită cooperativă de consum rămîne a fi „MOLDCOOP‖. Cooperativa trebuie să lucreze în aşa mod. La înfiinţarea cooperativei de consum trebuie să participe cel puţin 7 persoane. în care să indice numele şi prenumele. Cine poate fi membru al cooperativei de consum. fără a fi influenţaţi de cineva. În cooperativa de consum. În caz contrar. şi anume: a) să satisfacă interesele membrilor cooperativei. o moştenire a fostului sistem sovietic. iar membrii cooperativei să fie mulţumiţi. Membrii cooperativei se susţin reciproc şi colaborează între ei. Membru poate fi numai persoana fizică. Membrii săi asociaţi pot intra şi ieşi benevol în/din cooperativă. Se susţine că cooperativa de consum din Republica Moldova este una din cele mai nerentabile structuri economice. locul de muncă şi bunurile pe care le depune ca cotă de participare în capitalul social al cooperativei. Orice membru al cooperativei are dreptul să obţină informaţia de care are nevoie în legătură cu activitatea cooperativei. Înregistrarea se face la Ministerul Justiţiei. trebuie să-şi pună în faţă anumite reguli de lucru. organul de conducere poate hotărî ca unele şedinţe ale cooperativei să se desfăşoare „cu uşile închise‖. Pentru aceasta. pe care să le respecte.cooperativei de consum. ca să obţină venituri. care a împlinit vîrsta de 16 ani. Cooperativele dintr -o anumită localitate se pot asocia şi forma uniuni teritoriale. domiciliul. Ea se ocupă cu colectarea şi vînzarea produselor agricole. iar veniturile sînt mici. membrii cooperativei nu ar avea nici un interes de a mai continua lucrul în cooperativă şi ea s-ar destrăma. În aşa mod se realizează o dezvoltare continuă. b) să aibă la bază libera asociere. Orice cooperativă de consum. cu partenerii economici din ţară şi de peste hotare. Totuşi în anumite situaţii. d) activitatea cooperativei să fie una publică. deciziile se iau în mod colegial. cu capacitate de exerciţiu deplină.

atunci legea permite asocierea lor în uniuni centrale. prestarea de alte servicii. c) achiziţionarea produselor agricole şi de altă natură. turismul intern şi extern. 249 . i) promovarea relaţiilor economice cu cooperativele din alte state. În acelaşi timp. Cooperativa de consum se ocupă. sportive. cu următoarele genuri de activitate: a) comerţul cu amănuntul. hotelieră. j) exportul şi importul de mărfuri. Se interzice amestecul statului în activitatea cooperativei de consum. pentru a verifica dacă cooperativele de consum respectă prevederile legii. ştiinţifice. b) alimentaţia publică. f) activitatea investiţională. g) înfiinţarea de instituţii medicale. e) activitatea de asigurare. produse şi servicii ş.a. h) acţiuni cultural-educative. balneoclimaterice. organele de stat sînt obligate să efectueze regulat controale. tehnice etc.diferite. în principal.. d) producerea mărfurilor de larg consum.

-pag. 2002. art.239 Atît statul. că activitatea de întreprinzător a statului este acea formă activităţii de întreprinzător care se desfăşoară prin intermediul întreprinderilor constituite de: . conform legislaţiei sunt împuternicite de a gestiona proprietatea statului.organele de stat. Activitatea de întreprinzător a statului este o novaţie şi reprezintă un fenomen social-economic complex. 1997. cît şi unitatea administrativ -teritorială.-Moscva.282 Businin A.2. Reieşind din prevederile Legii nr. A.52-53 250 . adică ne referim la întreprinderile de stat.238 Întreprinderile de stat şi întreprinderile municipale care au capitalul format din bunurile transmise de fondatori la constituire sau în timpul funcţionării. “Предпринимательство‖. ne referim la întreprinderile municipale.CAPITOLUL 19. ÎNTREPRINDEREA DE STAT ŞI ÎNTREPRINDEREA MUNICIPALĂ §1. că persoana juridică de drept public. Predprinimatelistvo. . fac parte din categoria persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.Businin menţionează în lucrarea sa. Un autor rus.organele administraţiei publice locale.-Moscva: ―PRIOR‖.pag. Întreprinderea de stat Dispoziţii generale. statul şi autorităţile administraţiei publice locale sunt antreprenori speciali.V. poate fonda de sine stătător o persoană juridică pe care o dotează 238 239 Doinikov I. Predprinimateliscoe Pravo.

2/9 din 25. desfăşoară activitate de întreprinzător şi poartă răspundere pentru obligaţiile sale cu toate bunurile de care dispune. însă.F. ci în “gestiune operative‖ . de Legea nr.770/1994 prin care a fost aprobat statutul – model al întreprinderii de stat. iar împuternicirile proprietarului acestor bunuri sunt limitate de legislaţie. deoarece participanţii acestui circuit trebuie să fie proprietari care de sine stătător dispun de bunurile lor.20. la crearea lor. Principala deosebire a acestor întreprinderi de alte persoane juridice constă în aceea că.240 Definiţia şi caracterele întreprinderii de stat.196 Art. 240 241 Kommercescoe pravo: ceasti 1.-pag. prin înregistrare la organul competent. În cazul întreprinderilor de stat şi întreprinderilor municipale. Statutul juridic al întreprinderilor de stat. Legea nr.241 Reieşind din noţiune. din punct de vedere al circuitului economic. de Legea nr.1. 2004. Referitor la întreprinderea de stat şi municipală. împuternicită de a gestiona bunurile statului. aceste instituţii nu sunt perfecte.cu bunuri şi care. putem evidenţia următoarele caractere ale întreprinderii de stat:  este o persoană juridică care este constituită de Guvern sau de autorităţile publice. bunurile nu se transmit în proprietate.451/1994 cu privire la întreprinderea de stat. modul de constituire şi de funcţionare sunt reglementate de Codul Civil art. Popondopulo V.179.întreprinderii municipale. dobîndeşte dreptul de a desfăşura independent activitatea de întreprinzător cu scopul de a obţine profit.08.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi art. Monitorul Oficial nr. care. la circuitul economic participă subiecţi care nu au toate împuternicirile unui proprietar privind dispunerea de aceste bunuri. Întreprinderea de stat este agent economic independent cu drepturi de persoană juridică. Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social aparţine în întregime statului.1994 251 .451/1994 cu privire la întreprinderea de stat şi de Hotărîrea Guvernului nr. în doctrină rusă se menţionează că.întreprinderii de stat sau în “gestiune economică‖. pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune.-Moscva : Iurist.

11. Chişinău 2007.184-187 din 30. precum şi cele de stat.. în general. concernelor şi altor asociaţi de stat ale întreprinderilor. le foloseşte la destinaţie. inclusiv proprietate publica. în baza contractelor încheiate cu alţi agenţi economici. în particular sunt considerate complexe patrimoniale.2007 cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.”. să facă investiţii în alte state. adică obiecte şi nu subiecte ale dreptului civil. Întreprinderea de stat are dreptul să deschidă filiale şi reprezentanţe. poate desfăşura şi alte activităţi neinterzise de lege. Curs de drept comercial. Actele constitutive ale întreprinderii de stat sunt decizia fondatorului cu 242 Rusu V.S. poate să dea în arendă. de regulă.158 -159 252 .  este constituită pentru desfăşurarea. capitalul social aparţine statului în întregime. cu acordul fondatorului şi a organului care exercită controlul asupra respectării legislaţiei antimonopol. să le transmită ca aport la capitalul social al altor persoane juridice. să le gajeze. întreprinderea de stat are dreptul să între în componenţa asociaţiilor.220-XVI din 19..2007. curs universitar. Înregistrarea întreprinderii de stat se efectuează în modul stabilit de Legea nr. Întreprinderile. Ca fondatori ai întreprinderii de stat pot fi: Guvernul sau autorităţile publice centrale. activităţii de întreprinzător considerată monopol de stat.  poartă răspundere pentru obligaţiile sale în limita acestui patrimoniu. fără dreptul de a dispune de ele doar cu autorizaţia expresă a fondatorului. adică le posedă. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. întreprinderea capătă drepturi de persoană juridică. Principalul gen de activitate şi obligatoriu cuvintele “ Republica Moldova‖. adică patrimoniul ei se formează din bunuri de proprietate de stat.242 Constituirea întreprinderii de stat. Focşa Gh.10. pag. În denumirea sa trebuie să fie inclusă sintagma în limba de stat ―Întreprinderea de stat‖ sau abreviat “Î. Din momentul înregistrării de stat.  are dreptul de gestiune operativă asupra bunurilor calificate ca fonduri fixe primite de la fondator.

Fondatorul. 4. managerul şi consiliul de administraţie.2).3). prin dispoziţii exprese se stabilesc atribuţiile minime ale fondatorului. Modul de reorganizare şi lichidare a întreprinderii (vezi Anexa nr. Legea nr. 5. Organele de gestiune şi control. prin organul pe care îl reprezintă. stabileşte indicii economici ai întreprinderii. inclusiv abreviată. care nu contravin legislaţiei. Calitatea de fondator al întreprinderii de stat o are statul. transmite bunurile şi 253 . Răspunderea întreprinderii pentru obligaţiile sale. 6. 9. Conform art. îşi realizează prerogativele. modul de constituire şi de desfăşurare a activităţii. şi sediul întreprinderii.451/1994. 3. 2.2(alin. sediul fondatorului. Componenţa bunurilor transmise în gestiune întreprinderii şi mărimea capitalului social. modificările şi completările acestuia. ale consiliului de administraţie şi ale managerului. 7. Statutul –model al întreprinderii de stat este aprobat de către Guvern. reprezentat de Guvern sau de o altă autoritate publica centrală. Funcţionarea întreprinderii de stat. în limitele stabilite de lege. Firma(denumirea ). fiind proprietar al bunurilor transmise întreprinderii de stat. statutul întreprinderii de stat se aprobă de către fondator şi conţine următoarele date: 1. Organele de conducere ale întreprinderii de stat sunt: fondatorul. Data şi numărul deciziei fondatorului privind înfiinţarea întreprinderii. Planul şi mărimea terenului ocupat de întreprindere. întreprinderea se consideră înfiinţată pe o durată nelimitată). competenta lor. aprobat de fondator. Durata întreprinderii (dacă nu e indicată durata.privire la înfiinţarea întreprinderii de stat şi statutul acesteia. Fondatorul îşi exercită drepturile de gestionar al întreprinderii prin intermediul managerului-şef de întreprindere. Statutul poate prevedea şi alte clauze. Genurile de activitate. 8. numit prin concurs sau al consiliului de administraţie. Fondatorul are următoarele atribuţii: aprobă statutul întreprinderii. desemnează membrii consiliului de administraţie şi managerul şi îi eliberează din funcţie.

Chişinău 2006. în economie şi drept. Consiliul de administraţie este un organ colegial de administrare al întreprinderii de stat. Managerul întreprinderii de stat nu poate decide soarta bunurilor corporale şi incorporale ale întreprinderii. aprobă darea de seama şi bilanţul anual al întreprinderii. decît cu acordul scris al fondatorului. adoptă decizii cu privire la obţinerea. de asemenea. Legiuitorul prevede că fondatorul transmite bunurile sale în gestiune. specialişti în domeniul de activitate a întreprinderii.. de care întreprinderea de stat poate să dispună ca şi proprietarul243. Dreptul afacerilor.Baieş S. Sub incidenţa acestei dispoziţii nu cad banii şi alte bunuri calificate drept mijloace circulante. problemele ce se referă la intrarea întreprinderii în asociaţii şi alte uniuni şi ieşirea din ele. 4. organizaţiilor. de asemenea pot fi incluşi şi reprezentanţi ai ministerelor. care. Managerul întreprinderii de stat este din oficiu membru al consiliului de administraţie. soluţionează. are prerogative identice dreptului de proprietate. ia măsuri ce vor asigura integritatea şi folosirea eficientă a bunurilor întreprinderii. care este compus din: managerul întreprinderii. 5. Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii: 1. adică în drept de administrare economică. adică.2..238 -239. Vol. reprezentanţi ai fondatorului şi ai colectivului de muncă. bunuri calificate de lege ca mijloace fixe. 2. 254 . dreptul de administrare economică are un conţinut identic dreptului de uzufruct. în baza contractului.atribuţiile sale în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de întreprinzător managerului. 3. cu excepţia dreptului de înstrăinare. 243 Roşca N. care se deosebeşte de dreptul de proprietate prin limitarea dreptului de dispoziţie. aprobă programul de perspectivă al dezvoltării şi planurile anuale ale întreprinderii. de comun acord cu fondatorul. În componenţa consiliului de administrare intră de la 3 la 9 membri. care sunt desemnaţi pe o durată de 3-5 ani. pag. acordarea şi folosirea creditelor în mărimea stabilită de fondator.

Managerul întreprinderii de stat este numit prin contract (acord) de către fondator.451/1992 cu privire la întreprinderea de stat. Conform art. Managerul reprezintă organul executiv al întreprinderii de stat. relaţiile dintre fondator şi manager.(1) din Legea nr. 2.845/1992.8 al Legii nr.6. 3. să conducă activitatea întreprinderii şi să asigure funcţionarea ei eficientă. restricţiile la drepturi de folosinţă şi dispunere de patrimo niul întreprinderii. stabileşte drepturile şi obligaţiile părţilor. Potrivit art. Consiliul nu are dreptul să intervină în activitatea desfăşurată de manager conform contractului. Acei membri ai consiliului. prezintă fondatorului propuneri privind modificarea şi completarea statutului întreprinderii. aşa cum sugerează norma citată mai sus. statutul întreprinderii şi Regulamentului consiliului de administraţie. atunci este absolvit de răspundere membrul consiliului de administraţie care nu a participat la şedinţă. condiţiile de reziliere a contractului. managerul întreprinderii de stat are următoarele atribuţii: 1. 4. atribuţiile de antreprenor al întreprinderii de stat (municipale) le execută managerul-şef de întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta. care au votat î mpotriva unei astfel de hotărîri sunt scutiţi de repararea prejudiciului. Dacă în decursul a 7 zile după ce a aflat sau trebuia să afle despre o asemenea hotărîre. Demisia sau destituirea membrului consiliului de administraţie nu-l scuteşte de obligaţia de reparare a prejudiciilor cauzate din vina lui. 5. răspunderea materială a părţilor. a înmînat preşedintelui con siliului de administraţie un protest în scris. Răspunderea membrilor consiliului de administraţie este solidară faţă de întreprindere pentru prejudiciile rezultate din îndeplinirea hotărîrilor adoptate de ei cu abateri de la legislaţie. daca în procesul –verbal al şedinţei a fost fixat protestul lor. Tot ce face managerul desemnat de fondator este în numele şi pe seama întreprinderii de stat şi nu în nume propriu. Contractul respectiv reglementează: 1. 255 .2 alin. reorganizarea şi lichidarea întreprinderii.

fără autorizaţia fondatorului nu poate sa dea în arendă proprietatea transmisă ei în gestiune operativă. care nu contravin legislaţiei în vigoare. 6. fondurile fixe şi mijloacele circulante. 4. elibereze procure. să prezinte fondatorului propuneri coordonate cu consiliul de administraţie privind schimbarea componenţei. precum şi organele de justiţie. reutilarea tehnică a bunurilor transmise în gestiune operativă a întreprinderii. 5. Întreprinderea de stat poate fi reorganizată în 256 . Patrimoniul întreprinderii de stat este format din :  depunerile materiale ale fondatorului. Reorganizarea şi lichidarea întreprinderii de stat . Contractul poate prevedea şi alte clauze. să încheie contracte . şi să deschidă conturi în bancă.2.  investiţiile capital din contul subvenţiilor şi beneficiului. să asigure executarea deciziilor fondatorului şi consiliului de administraţie. 3. să asigure folosirea eficientă şi reproducerea bunurilor primite în gestiune operativă. alte valori. să investească mijloace în alte state. Întreprinderea este obligată să păstreze.  credite şi alte surse legale. şi de asemenea. în conformitate cu statutul sau şi la decizia fondatorului prin reorganizare sau lichidarea ei. Întreprinderea nu poate participa cu bunurile sale la activitatea structurilor nestatale. să poarte răspundere materială pentru neexecutarea sau executarea necalitativă a obligaţiunilor stabilite. Activitatea întreprinderii încetează.  bunurile transmise în mod gratuit. reconstrucţiei. utilizeze raţional şi să sporească bunurile de care dispune şi să le asigure . al căror cost este indicat în bilanţul autonom al întreprinderii). lărgirea. 7. Mărimea capitalului social şi procedura lui de modificare se stabileşte în statutul întreprinderii. să reprezinte interesele întreprinderii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice. Patrimoniul întreprinderii de stat este format din bunurile transmise întreprinderii în gestiune de către fondator ( terenul.

poate să le dea în arendă sau să dispună în alt mod de bunurile sale numai în temeiul hotărîrii fondatorului. Conform prevederilor Codului Civil. 257 . Un alt subiect al dreptului afacerilor este întreprinderea municipală. Întreprinderea poate fi lichidată de către instanţa judecătorească economică competentă în conformitate cu legislaţia. şi anume art.387/1994 este considerată un agent economic cu personalitate juridică. § 2. Definiţie. comune. cît şi de nivelul doi –(raioane).  se constituie în baza proprietăţii municipale transmise ei în gestiune. produce anumite bunuri de mărfuri (producţie).  poartă răspundere proprie cu întreg patrimoniul. întreprinderea municipală se fondează şi se dotează de către autoritatea administraţiei publice locale.179. adoptat prin Hotărîrea Guvernului nr. oraşe).  are drept de gestiune economică asupra bunurilor calificate ca fonduri fixe. poate desfăşura şi alte activităţi neinterzise de lege. primite de la fondator. pentru realizarea intereselor Ca orice persoană juridică. Întreprinderea municipală are următoarele caractere:  este persoană juridică. sociale şi economice ale colectivului de muncă. de regulă. execută lucrări şi prestează servicii. prin utilizarea ei judicioasă. Ea este în drept să practice întreprinderea municipală poate crea filiale şi reprezentanţe.  se constituie cu scopul de a desfăşura . înfiinţată de autorităţile administraţiei publice locale. care în conformitate cu Regulamentul-model al întreprinderii municipale.o altă formă de întreprindere. ca persoană juridică însă. fără dreptul de a dispune de ele. necesare pentru satisfacerea cerinţelor fondatorului sau orice gen de activitate neiterzise de lege. adică prin decizia Consiliului local. Întreprinderea municipală. care. adică le posedă şi le foloseşte la destinaţie. Constituirea întreprinderii municipale. constituită în exclusivitate pe baza proprietăţii municipale. Atît unităţile administrativteritoriale de nivelul întîi (sate. activităţi de întreprinzător de interes public pentru unitatea administrativ -teritorială.

247 246 Regulamentul-model al întreprinderii municipale.1994. adică are fondator şi conducător.  Mărimea şi componenţa patrimoniului. statutul întreprinderii se aprobă de către fondator. Funcţionarea întreprinderii municipale.2. bunurile care urmează a fi transmise şi se desemnează conducătorul ei. folosinţă şi dispunere de fondul statutar.au dreptul de a constitui întreprinderi municipale.  Denumirea (firma) întreprinderii şi sediul întreprinderii (în firmă se foloseşte cuvîntul ―municipal(ă)‖). precum şi schimbarea lui. adică se decide însuşi faptul constituirii. Dreptul afacerilor. numărul şi data adoptării. Băieşu S.1994 258 .2/16 din 02. sursele de formare a patrimoniului întreprinderii.. Autorii: Roşca N.06. Conform Regulamentului model al întreprinderii municipale. trecut din proprietatea municipiului respectiv la balanţa întreprinderii nou-create. consideră ca hotărîrea consiliului privind înfiinţarea întreprinderii municipale este una de principiu.. forma de repartizare a venitului şi de acoperire a pierderilor. în baza legislaţiei în vigoare. şi Băieşu S. pentru înregistrare e nevoie de statutul întreprinderii aprobat de fondator. adoptat prin hotărîrea de Guvern nr. care o înzestrează cu bunuri. Moldova nr. Nici un act normativ nu prevede expres care dintre organele unităţii administrativ-teritoriale este competent să aprobe statutul: consiliul sau primarul (preşedintele raionului). Roşca N. 244 245 Dacă pentru crearea şi activitatea Legea nr.244 Întreprinderea următoarele acte: municipală se consideră constituită din momentul hotărîrea fondatorului privind înfiinţarea întreprinderii şi înregistrării de stat.Chişinău.245 Statutul întreprinderii municipale conţine următoarele clauze:  Denumirea hotărîrii fondatorului privind aprobarea statutului întreprinderii.09.387 din 06. adică unitatea administrativ-teritorială.  Modul de posesiune. Monitorul Oficial al R. Fondatorul întreprinderii municipale este organul autoadministrării locale. pag..123/2003 privind administraţia publică locală. Întreprinderea municipală are aceeaşi structură organizatorică ca şi întreprinderea de stat.  Scopurile şi genurile de activitate ale întreprinderii.  Modul de reorganizare şi lichidare a întreprinderii246.2006. Vol.

El este desemnat numai în cazul în care statutul stipulează funcţiile. Din momentul fondării. întreprinderea poartă răspundere. 259 . Patrimoniul întreprinderii municipale se constituie din fonduri fixe şi mijloace circulante. Reorganizarea şi lichidarea întreprinderii municipale are loc în modul stabilit de legislaţia în vigoare. costul cărora este reflectat în balanţă autonomă a întreprinderii. Dacă e necesar.întreprinderii sunt necesare terenuri sau alte resurse naturale. pentru obligaţiile sale cu întregul patrimoniu al său. Conducătorul poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea termenului contractual. cu excepţia cazului în care clauzele contractuale sau prevederile legale prevăd altfel. potrivit temeiurilor prevăzute în contract sau lege. Bunurile municipale transmise de fondator aparţin doar întreprinderii în limitele dreptului de gestiune economică. hotărîrea privind crearea întreprinderii poate fi adoptată numai dacă fondatorul prezintă avizul pozitiv al organului teritorial de expertiză ecologică. în structura administrativă a întreprinderii poate fi inclus consiliul de directori. în temeiul deciziei fondatorului. competenţa. Între fondator şi conducător se încheie un contract. Întreprinderea îşi poate înstrăina bunurile. condiţiile de desemnare şi modul de funcţionare. Nimeni nu are dreptul să se amestece în activitatea conducătorului. precum şi din alte valori. Conducătorul poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii conduse de el. ca şi în cazul întreprinderii de stat. Conducătorul întreprinderii municipale (managerul) este numit şi revocat de către fondator. numai în baza deciziei fondatorului.

93-96.Legea cu privire la societăţile pe acţiuni. 1134/1997. Reorganizarea poate fi: 1. benevolă. care există sau care ia naştere prin reorganizare. Volumul 1. 845/1992. art. Baieş Sergiu: ―Dreptul Afacerilor‖. 135/2007. 69-85. 178. 144.247 Procedura de reorganizare este reglementată de mai multe acte normative. art. 32. nr. 135.Codul civil nr.Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. 247 Roşca Nicolae. 312 260 . 80. 81. . În astfel de circumstanţe. forţată. 2. . 220/2007. pot interveni noi evenimente şi cerinţe.CAPITOLUL 20. art. nr. Editura Tipografiei Centrale. 33. Chişinău – 2004. art.Legea privind societăţile cu răspundere limitată. . art. cum ar fi: . REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA PERSOANELOR JURIDICE CU SCOP LUCRATIV §1. Reorganizarea este o operaţiune juridică complexă de transmitere a drepturilor şi obligaţiilor prin succesiune de la o persoană juridică existentă la o persoană juridică succesoare. 20-22. Noţiunea de reorganizare a persoanei juridice Societăţile comerciale se fondează datorită voinţei celor ce participă la fondarea acestora. 1107/2002. care ar spori sau reduce capacitatea şi potenţialul societăţii fondate. nr.Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. Odată cu trecerea timpului. pag. nr. se recurge la procedura de reorganizare a societăţii comerciale. .

Potrivit prevederilor alin. §2. 73 al Codului civil. . cit. În continuare ne vom referi la fiecare caz de reorganizare în parte. una sau mai multe persoane juridice care dispar ca subiecte de drept (persoane juridice absorbite). Ca rezultat al contopirii. Baieş Sergiu. pag.Reorganizarea benevolă are loc avînd ca temei hotărîrea organului suprem al societăţii. În procesul de reorganizare participă cel puţin două persoane juridice.contopire.absorbţie. adoptată cu votul majorităţii asociaţilor. iar drepturile şi obligaţiile acestor societăţi trec integral la subiectul de drept nou format. Prin absorbţie înţelegem acel procedeu juridic care are ca efect încetarea existenţei persoanelor juridice absorbite şi trecerea integrală a drepturilor şi obligaţiilor acestora la persoana juridică absorbantă. 248 Roşca Nicolae. (1) art. Reorganizarea forţată poate fi efectuată avînd ca temei hotărîrea instanţei de judecată sau organului administrativ competent.248 Din prevederile alin. Reorganizarea prin fuziune Fuziunea este o operaţiune tehnico-juridică de reorganizare prin care două sau mai multe societăţi comerciale sau persoane juridice cu scop lucrativ îşi unesc patrimoniile într-o singură persoană juridică pentru concentrarea capitalului şi sporirea rentabilităţii. (1) art. Spre deosebire de contopire. în rezultatul absorbţiei. 69 al Codului civil. Prin contopire înţelegem acel procedeu juridic prin care două sau mai multe societăţi comerciale se unesc pentru a forma o nouă persoană juridică (un nou subiect de drept). op. rezultă că fuziunea are loc prin două modalităţi: . 314 261 . persoana juridică se reorganizează prin fuziune (contopire şi absorbţie). societăţile comerciale care participă la acest procedeu de reorganizare îşi încetează existenţa. dezmembrare (divizare şi separare) sau transformare.

numele candidatului în funcţia de administrator şi în alte organe. în proiectul contractului de fuziune trebuie să se indice şi denumirea. Potrivit art. . . 220/2007. . Procedura de reorganizare prin fuziune (contopire sau absorbţie) parcurge mai multe etape: . .Fundamentarea şi condiţiile fuziunii.Pregătirea contractului de fuziune. . Acesta va conţine .Informarea Camerei Înregistrării de Stat cu privire la demararea reorganizării.Denumirea şi sediul fiecărei persoane juridice participante la fuziune. În proiectul contractului de fuziune urmează să se indice datele de identitate ale noii societăţi comerciale. persoana juridică supusă 262 .Patrimoniul care se transmite persoanei juridice beneficiare. ultima păstrîndu-şi personalitatea juridică şi devenind cu un potenţial mai mare pe piaţă. orice modificare în Registrul de Stat al Persoanelor Juridice urmează a fi adusă la cunoştinţa organului respectiv.Data actului de transmitere.Forma (felul) fuziunii. Proiectul contractului de fuziune se întocmeşte în scris. Din conţinutul prevederilor art. drepturile şi obligaţiile ale persoanelor juridice absorbite trec integral la cea absorbantă. .Raportul valoric al participanţilor. sediul şi organul executiv al persoanei juridice ce se constituie. La proiectul contractului de fuziune se anexează proiectul actului de constituire al persoanei juridice care se constituie. 74 al Codului civil. nr. care este aceeaşi pentru toate persoanele juridice implicate în fuziune. 22 al Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.se alipesc la o alta (persoana juridică absorbantă). Avînd în vedere faptul că Camera Înregistrării de Stat este organul care înregistrează persoanele juridice cu scop lucrativ. Dacă persoanele juridice fuzionează prin contopire. rezultă că societăţile participante la procedura de reorganizare prin contopire sau absorbţie sunt obligate să elaboreze un proiect al contractului de fuziune.

de la publicarea ultimului aviz. O importanţă deosebită în procesul de fuziune constituie procedura de transmitere a patrimoniului persoanei juridice ce urmează să fie radiată către persoana juridică succesor în drepturi. 263 . în termen de 15 zile de la adoptarea hotărîrii de reorganizare. Actul de predare-primire. organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat să informeze în scris toţi creditorii cunoscuţi şi să publice un aviz privind reorganizarea în 2 ediţii consecutive ale ―Monitorului Oficial al Republicii Moldova‖. Potrivit art. iar în Registrul de Stat se înscrie menţiunea ―în reorganizare‖. Ulterior. Pentru înscrierea în Registrul de stat a începerii procedurii de reorganizare. în decursul a 2 luni. Pentru constatarea activelor şi pasivelor ce se transmit. adoptată de organul competent al persoanei juridice sau de instanţa de judecată. după cum şi contractul fuziune. 72 al Codului civil.Informarea creditorilor.Inventarierea. la organul înregistrării de stat se prezintă hotărîrea de reorganizare. iniţial urmează a fi desfăşurată inventarierea în conformitate cu prevederile normelor contabile. . creditorii pot să ceară persoanei juridice care se reorganizează garanţii în măsura în care nu pot cere satisfacerea creanţelor. .reorganizării este obligată să înştiinţeze în scris organul înregistrării de stat despre reorganizare în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii respective. La aceste garanţii creditorii pot recurge doar dacă se va demonstra că în urma reorganizării drepturile acestor creditori la satisfacerea creanţelor va fi pusă în pericol. Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru obligaţiile apărute pînă la reorganizarea acestora dacă din actul de transmitere şi din bilanţul de repartiţie nu este posibilă determinarea succesorului. Înştiinţarea implică consemnarea în Registrul de stat a începerii procedurii de reorganizare. Transmiterea patrimoniului se efectuează în baza unui act de predare-primire în care sunt reflectate activele şi pasivele societăţii. se confirmă de fondatorii persoanelor juridice care sunt implicate în fuziune şi necesită a fi semnat de către toţi reprezentanţii societăţilor comerciale participante la fuziune.

prin care o societate comercială se împarte in două sau mai multe societăţi comerciale independente sau în care dintr-o societate comercială se separă o parte. 249 Roşca N.Înregistrarea fuziunii. După expirarea a 3 luni de la ultima publicaţie a avizului în Monitorul Oficial al Republicii Moldova privind fuziunea. Separarea are ca efect desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice care nu-şi încetează existenţă şi transmiterea ei către una sau mai multe persoane juridice existente sau care iau fiinţă. op. d) autorizaţia de fuziune. prin care societatea comercială se divizează în două sau mai multe societăţi comerciale. o cerere prin care solicită înregistrarea fuziunii.249 Dezmembrarea persoanei juridice poate avea loc prin: 1. 2. 326 264 . cit. Baieş S. formînd o societate comercială independentă.. Divizarea persoanei juridice are ca efect încetarea existenţei acesteia şi trecerea drepturilor şi obligaţiilor ei la două sau mai multe persoane juridice care iau fiinţă. b) hotărîrea de fuziune a fiecărei persoane juridice participante. La cerere se anexează: a) copia autentificată de pe contractul de fuziune. după caz. Divizarea este acea procedură de reorganizare. După înregistrarea reorganizării de către organul de înregistrare. cre înd astfel noi societăţi subiecte de drept. organul executiv al persoanei juridice absorbite sau al persoanei juridice participante la contopire depune. c) dovada oferirii garanţiilor acceptate de creditori sau a plăţii datoriilor.. separare. la organul care a efectuat înregistrarea ei de stat. Reorganizarea prin dezmembrare Dezmembrarea este o operaţiune tehnico-juridică de reorganizare. divizare. pag. persoanele juridice absorbite sau cele contopite se consideră dizolvate şi se radiază din registrul de stat al persoanelor juridice. §3..

Procedura de reorganizare prin dezmembrare trece prin următoarele etape: . g) modul şi termenul de predare a participaţiunilor persoanelor juridice cu scop lucrativ care se dezmembrează şi de primire a participaţiunilor de către persoanele juridice cu scop lucrativ care se constituie sau care există. Proiectul dezmembrării trebuie să includă: a) forma (felul) dezmembrării: prin divizare sau separare. data la care aceste participaţiuni dau dreptul la dividende. 81 al Codului civil proiectul dezmembrării se aprobă de adunarea generală a participanţilor cu 2/3 din numărul total de voturi. după caz. i) consecinţele dezmembrării pentru salariaţi. în cazul separării societatea comercială supusă dezmembrării nu se dizolvă. Potrivit art. Potrivit art. dacă actul de constituire nu prevede o majoritate mai mare. b) denumirea şi sediul persoanei juridice care se dezmembrează. Dezmembrarea societăţii comerciale se produce în baza unui plan aprobat de adunarea generală.Spre deosebire de divizare. e) numărul de participanţi care trec la persoana juridică ce se constituie. 81 al Codului civil. d) partea de patrimoniu care se transmite. h) data întocmirii bilanţului de repartiţie. . c) denumirea şi sediul fiecărei persoane juridice care se constituie în urma dezmembrării sau cărora li se dă o parte din patrimoniu. dezmembrarea.Negocierea şi elaborarea planului de dezmembrare. prima rămînînd şi după dezmembrare să existe. urmează a fi efectuată în conformitate cu proiectul de dezmembrare. elaborat de organul executiv. La proiectul dezmembrării se anexează proiectul actului de constituire al noii persoane juridice. Concomitent cu aprobarea 265 . ci doar din componenţa ei se desprind şi iau fiinţă una sau mai multe persoane juridice. f) raportul valoric al participaţiunilor. respectiv nu îşi pierde personalitatea juridică. indiferent de forma ei. Proiectul dezmembrării se întocmeşte în scris.Aprobarea proiectului dezmembrării de către organul suprem al societăţii. care are ca efect dispariţia subiectului de drept care se dezmembrează.

.Informarea creditorilor. 72 al Codului civil. organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare urmează să informeze în scris toţi creditorii cunoscuţi şi să publice un aviz privind reorganizarea în 2 ediţii consecutive ale ―Monitorului Oficial al Republicii Moldova‖. Înştiinţarea implică consemnarea în Registrul de stat a începerii procedurii de reorganizare. Fiind o formă a reorganizării.Informarea Camerei Înregistrării de Stat. adoptată de organul competent al persoanei juridice sau de instanţa de judecată. cu aceeaşi majoritate. şi în cazul dezmembrării creditorii persoanei juridice supuse reorganizării prin dezmembrare. Dreptul la garanţii aparţine creditorilor doar dacă vor dovedi că prin reorganizare se va periclita satisfacerea creanţelor lor. Pentru înscrierea în Registrul de stat a începerii procedurii de reorganizare.proiectului dezmembrării. Indiferent de forma de reorganizare. Ca şi în cazul reorganizării prin fuziune. În termen de 15 zile de la adoptarea hotărîrii de reorganizare prin dezmembrare. procedura de informare a creditorilor despre decizia de reorganizare prin dezmembrare este reglementată de art. persoana juridică supusă reorganizării este obligată să înştiinţeze în scris organul înregistrării de stat despre reorganizare în termen de 30 de zile de la data adoptării hotărîrii respective. adunarea generală a participanţilor. În decursul a 2 luni de la publicarea ultimului aviz. . iar în Registrul de Stat se înscrie menţiunea ―în reorganizare‖. inclusiv şi în cazul dezmembrării. aprobă actul de constituire al noii persoane juridice şi desemnează organul ei executiv. Persoanele juridice participante la reorganizare răspund solidar pentru obligaţiile apărute pînă la reorganizarea acestora dacă din actul de transmitere şi 266 . Creditorii sunt în drept să informeze organul înregistrării de stat cu privire la creanţele faţă de debitorul care se reorganizează. creditorii sunt în drept să solicite persoanei juridice care se reorganizează garanţii în măsura în care nu pot cere satisfacerea creanţelor. urmează a fi înştiinţaţi despre această hotărîre. la organul înregistrării de stat se prezintă hotărîrea de reorganizare.

Înregistrarea dezmembrării. După prezentarea actelor respective. Această etapă este expres reglementată de art. La cerere se anexează proiectul dezmembrării. în cazul dezmembrării prin separare . . care preia bunurile şi documentele de la societate reorganizată. organul executiv al persoanei juridice care se dezmembrează depune. Membrii organului executiv al persoanei juridice participante la reorganizare răspund solidar. patrimoniul persoanei juridice dezmembrate sau o parte din el 267 . La cererea depusă organului care va efectua înregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie se anexează. după care registratorul înscrie modificările din actele de constituire ale societăţii care s-a reorganizat. pe parcursul a 3 ani de la data reorganizării. După înregistrarea efectuată. acceptate de creditori.mai întîi se înregistrează noua societate. procedura de reorganizare prin dezmembrare presupune necesitatea efectuării inventarierii şi întocmirii actului de predare-primire a patrimoniului de la o societate la alta. Astfel.din bilanţul de repartiţie nu este posibilă determinarea succesorului. o cerere de înregistrare a dezmembrării la organul care a efectuat înregistrarea ei de stat şi o alta la organul care va efectu a înregistrarea de stat a persoanei juridice care se constituie sau unde este înregistrată persoana juridică la care trece o parte din patrimoniu. Camera Înregistrării de Stat le verifică şi dacă corespund cerinţelor legale. se face înregistrarea divizării. Ca efecte ale dezmembrării se menţionează că de la data înregistrări i dezmembrării.Inventarierea. . după expirarea a 3 luni de la ultima publicare privind dezmembrarea. de asemenea. persoana juridică divizată se consideră dizolvată şi se radiază din registrul de stat. semnat de reprezentanţii persoanelor juridice participante. pentru prejudiciul cauzat prin reorganizare participanţilor sau creditorilor persoanelor juridice reorganizate. Ca şi în cazul fuziunii. actele necesare înregistrării persoanei juridice de tipul respectiv. 82. sau a plăţii datoriilor. şi dovada oferirii garanţiilor. Iniţial se înregistrează societăţile constituite prin divizare şi mai apoi se radiază societăţile dizolvate (în cazul dezmembrării prin divizare). 83 ale Codului civil.

La aceste garanţii creditorii 268 .Înregistrarea transformării la organul abilitat. Transformarea Transformarea societăţii comerciale este o formă de organizare prin care aceasta îşi schimbă forma juridică de organizare a activităţii sale prin modificarea actelor de constituire în condiţiile legii. . Noua persoană juridică sau cea existentă primeşte prin act de transmitere şi include în bilanţul său patrimoniul primit şi. . §4. creditorii pot să ceară persoanei juridice care se reorganizează prin transformare garanţii în măsura în care nu pot cere satisfacerea creanţelor. Potrivit art. Ulterior.Inventarierea patrimoniului. după caz. în dependenţă de forma juridică de organizare a societăţii comerciale supuse transformării. de la publicarea ultimului aviz. în decursul a 2 luni.trece la persoanele juridice constituite sau existente. care va consemna la rubrica respectivă din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice menţiunea „în reorganizare‖. . Procedura de transformare succede următoarelor etape: . Hotărîrea de transformare se adoptă cu majoritatea necesară pentru modificarea actului de constituire.Adoptarea hotărîrii privind transformarea şi elaborarea actului de constituire al societăţii în care se transformă. înregistrează bunurile supuse înregistrării. După adoptarea hotărîrii privind transformarea. 72 al Codului civil în termen de 15 zile de la adoptarea hotărîrii de reorganizare organul executiv al persoanei juridice participante la reorganizare este obligat să informeze în scris toţi creditorii cunoscuţi şi să publice un aviz privind reorganizarea în două ediţii consecutive ale Monitorului Oficial al Republicii Moldova.Informarea creditorilor. Hotărîrea privind reorganizarea societăţii comerciale prin transformare din o formă juridică de organizare în alta se ia de către adunarea generală a societăţii care urmează a fi supusă transformării. în termen de 30 zile se notifică Camera Înregistrării de Stat despre iniţierea procedurii de reorganizare prin transformare.

etc.pot recurge doar dacă se va demonstra că în urma reorganizării drepturile acestor creditori la satisfacerea creanţelor va fi pusă în pericol. trăieşte şi moare. Inventarierea este o etapă obligatore care culminează cu întocmirea actului de predare-primire a activelor şi pasivelor. pag. 82 al Codului civil. ―Curs de drept comercial‖. 82. Persoana juridică se dizolvă în temeiul: 250 Rusu Vladislav. ea continuă să existe pentru a exercita operaţiunile legate de lichidarea patrimoniului agonisit în timpul activităţii. Persoana juridică transformată devine successor al drepturilor şi obligaţiilor persoanei juridice care s -a transformat.85 269 . Înregistrarea transformării în Registrul de Stat al Persoanelor Juridice serveşte temei pentru modificarea ştampilei. cu lipsirea acesteia de dreptul de a încheia acte juridice legate de activitatea de întreprinzător. (1) art. restrîngerea capacităţii survenind imediat demarării dizolvării. La înregistrarea transformării la Camera Înregistrării de Stat. 83 ale Codului civil se aplică corespunzător. rezultă că societatea comercială dispune de o capacitate juridică restrînsă. existenţa persoanei juridice nu încetează. după verificarea acestora registratorul de stat adoptă decizia de înregistrare a transformării sau de respingere a cererii. §5. 2007. De fapt. După ce Camera Înregistrării de Stat a recepţionat actele în termenul prevăzut de art. prevederi le art. În acest caz. Departamentul Editorial Poligrafic al ASEM. deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil ca şi o persoană fizică: se naşte. Procedura de lichidare a persoanelor juridice Societatea comercială se constituie pentru a desfăşura o activitate comercială pe durata stabilită în actul constitutiv. Dar orice societate comercială va sfîrşi prin a dispărea. Chişinău. licenţelor.250 Dizolvarea este acea operaţiune juridică prin care persoana juridică cu scop lucrativ pune capăt activităţii sale de întreprinzător. 86 al Codului civil. denumirii. Focşa Ghenadie. Uneori durata societăţii se prelungeşte chiar şi după decesul asociaţilor care au constituit societatea. Potrivit alin.

De regulă. b) alin. Din data constituirii persoanei juridice pe perioadă determinată p înă la dizolvare. d) hotărîrii judecătoreşti în cazurile prevăzute la art. g) altor cauze prevăzute de lege sau de actul de constituire. 2. aceasta se dizolvă dacă pînă la acel moment actele de constituire nu se modifică. Din conţinutul normei sus citate. c) hotărîrii organului ei competent. la fondarea societăţilor comerciale. (2) art. Potrivit alin. totuşi. a) alin.a) expirării termenului stabilit pentru durata ei. b) atingerii scopului pentru care a fost constituită sau imposibilităţii atingerii lui. 86 Cod civil). 86 Cod civil). 65 al Codului civil. transformînd-o cu un termen perpetuu de existenţă. 270 . (1) art. aceasta fiind constituită pentru o activitate pe o perioadă nedeterminată. (1) art.dizolvare forţată (în baza hotărîrii instanţei de judecată).dizolvare voluntară (benevolă). legislaţia nu interzice constituirea societăţii comerciale pentru activitatea acesteia pe o perioadă limitată. 87. fondatorii nu prevăd un termen limită de activitate a societăţii. e) insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei debitoare. la expirarea termenului stabilit pentru existenţa persoanei juridice. Dizolvarea voluntară survine în următoarele cazuri: a) expirării termenului stabilit în actul de constituire (lit. organul suprem poate modifica actele de constituire. rezultă că dizolvarea persoanei juridice poate fi de două feluri: 1. f) faptului că persoana juridică cu scop nelucrativ sau cooperativa nu mai are nici un participant. Fiind expresia voinţei fondatorilor. b) atingerii scopului propus pentru care a fost constituită societatea (lit.

în societatea în comandită au rămas mai mulţi asociaţi. tot ei pot decide şi în privinţa dizolvării societăţii. (1) art. b) alin. Organul competent suprem va adopta hotărîrea privind dizolvarea în toate cazurile impuse de lege şi de interesele asociaţilor.numărul de asociaţi scade sub numărul stabilit de lege. Societatea comercială se dizolvă în baza hotărîrii organului suprem competent. c) alin. întrucît constituirea societăţii comerciale se bazează pe voinţa asociaţilor manifestată prin actul de constituire. c) imposibilitatea atingerii scopului propus pentru care a fost constituită societatea (lit. Avînd ca scop obţinerea de profit şi împărţirea acestuia între asociaţi. 86 Cod civil). Dizolvarea forţată are loc în temeiul hotărîrii instanţei de judecată. societatea urmează să îşi înceteze. Respectiv. avînd ca scop obţinerea de profit din activitatea de întreprinzător şi împărţirea acestuia între asociaţi. iar în decursul a 6 luni societatea nu s-a reorganizat şi nici nu şi-a suplimentat componenţa cu categoria de asociaţi care lipsea. Acest scop nu se atinge imediat la data constituirii societăţii. . La atingerea scopului. 86 Cod civil). însă aceştia sunt numai asociaţi comanditaţi sau numai asociaţi comanditari. Dizolvarea forţată va surveni: 271 . Voinţa asociaţilor privind dizolvarea societăţii se manifestă în cadrul adunării asociaţilor care exprimă voinţa socială. ci necesită o perioadă de timp. şi anume: .numărul total al asociaţilor depăşeşte numărul stabilit de lege. cum ar fi suportarea unor pierderi neaşteptate. (1) art. aceasta urmează a fi dizolvată. în caz contrar societatea riscă să intre în stare de insolvabilitate. . d) adoptarea hotărîrii de dizolvare de către organul competent al persoanei juridice respective (lit.Fondatorii constituie societatea comercială. în cazul imposibilităţii atingerii scopului propus la constituirea societăţii.valoarea activelor societăţii comerciale se reduce sub nivelul capitalului social minim stabilit de lege. .

În acest caz neconcordanţele actului de constituire cu exigenţele legii pot genera din modificările operate în el de către organul suprem al persoanei juridice după constituirea acesteia. 86 Cod civil) Procedura de insolvabilitate. (1) art. 154 al Legii insolvabilităţii. Dacă încălcarea condiţiilor de fond sau de formă a urmat după constituirea persoanei juridice. cu dizolvarea debitorului. este reglementată de Legea insolvabilităţii nr. . instanţa de judecată dizolvă persoana juridică dacă: . Potrivit alin. urmau să-şi modifice forma juridică de organizare. care odată cu adoptarea Codului civil. dacă. după intentarea procesului de insolvabilitate. se stabileşte că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului.nu se încadrează în prevederile legale referitoare la forma ei juridică de organizare.actul de constituire nu corespunde prevederilor legii. acesta urmează a fi racordat acestor prevederi. în caz contrar societatea riscă să fie dizolvată. Dacă după constituire în legislaţie survin careva modificări referitoare la exigenţele actului de constituire. atunci acest caz nu serveşte temei de dizolvare. (1) art. 87 al Codului civil. o astfel de formă juridică de organizare nu se prevede. .a) în cazul insolvabilităţii sau încetării procesului de insolvabilitate în legătură cu insuficienţa masei debitoare (lit. În caz contrar acestea riscau să fie dizolvate. Exemplu pot servi Întreprinderile de Arendă. întreprinderile de arendă care activau la data intrării în vigoare a Codului civil. Potrivit alin. 87 al Codului civil. 272 . inclusiv în legătură cu insuficienţa masei debitoare. b) în cazurile prevăzute de art. În acest caz. la data constituirii actul de constituire respectînd exigenţele legii. 632/2001. (1) art. precum şi încetarea procesului de insolvabilitate. Se consideră viciată constituirea persoanei juridice dacă la data constituirii s-au încălcat condiţiile de formă sau de fond ale actului de constituire. instanţa de judecată trebuie să înceteze procesul. e) alin.constituirea ei este viciată.

Din acest moment se interzice participarea persoanei juridice în lichidare în calitate de fondator (asociat) al altei persoane juridice. rev. transformarea activului şi împărţirea între asociaţi a sumelor de bani rămase după efectuarea plăţilor. către persoanele juridice beneficiare. II. 153 273 . nr. Lichidarea societăţilor comerciale constituie un ansamblu de operaţiuni. Dreptul societăţilor comerciale. cu excepţia cazurilor de fuziune şi dezmembrare ce au ca efect dizolvarea. (6) art.Bucureşti. (2) art. organul înregistrării de stat înscrie în Registrul de stat menţiunea ―în lichidare‖. Potrivit alin. în decurs de 12 luni de la data înregistrării. 86 al Codului civil. la data dizolvării societăţii.. nr. care au drept scop terminarea afacerilor în curs în momentul declarării dizolvării. Societatea comercială care practică un gen de activitate interzis de lege sau un gen de activitate monopol de stat activează contrar ordinii publice. Potrivit alin. pentru a decide asupra radierii acestora din Registrul de stat.activitatea ei contravine ordinii publice. 220/2007. 220/2007. 2000. astfel încît să se poată obţine 251 Romul Petru Vonică. 23 al Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali. La înregistrarea dizolvării persoanei juridice. . 26 al Legii privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali.251 Prin lichidare se înţeleg toate operaţiunile. a persoanei juridice care îşi încetează existenţa şi transmiterea universală a patrimoniului ei. dizolvarea persoanei juridice are ca efect deschiderea procedurii lichidării. nu au prezentat dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie şi nu au efectuat operaţii pe nici un cont bancar. potrivit cărora Inspectoratul Fiscal Principal de Stat va prezenta trimestrial organului înregistrării de stat informaţie despre persoanele juridice care. registratorul adoptă decizia cu privire la înregistrarea dizolvării persoanei juridice şi consemnează în Registrul de stat informaţia respectivă. . şi adaug. . fără lichidare. -pag.Ed. indicînd existenţa sau lipsa datoriilor la bugetul public naţional. avînd ca scop încheierea afacerilor aflate în curs de desfăşurare. (2) art. în starea în care se găsea la data fuziunii sau a dezmembrării. Aici putem remarca prevederile alin.există alte situaţii prevăzute de lege.

adoptarea de Camera Înregistrării de Stat a deciziei de radiere a societăţii din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice. Principiile caracteristice procedurii de lichidare sunt următoarele: 1. . Astfel.. (3) art. patrimoniul. scopul este cel de a satisface creanţele creditorilor. . dacă organul supreme sau instanţa de judecată nu desemnează o altă persoană. cit. pag. 274 .înaintarea actelor Camerei Înregistrării de Stat.desemnarea lichidatorului şi intrarea acestuia în funcţie cu transmiterea către el a patrimoniului societăţii. 86 al Codului civil persoana juridică continuă să existe şi după dizolvare în măsura în care este necesar pentru lichidarea patrimoniului.notificarea creditorilor şi publicarea avizului în „Monitorul Oficial al Republicii Moldova‖.întocmirea bilanţului de lichidare. Procedura de lichidare trece prin mai multe etape: . Potrivit alin. Administratorul devine lichidator. .înaintarea creanţelor către societatea care se dizolvă. Patrimoniul există. scopul. organul suprem al societăţii continuă să îşi exercite atribuţiile. rezultă că continuarea existenţei personalităţii juridice se referă la toate elementele persoanei juridice: structura organizatorică. 355. op. nu dispare.realizarea activă. .satisfacerea (stingerea. . Scopul societăţii comerciale se modifică în sensul că. din data demarării procedurii de lichidare.repartizarea între asociaţi a activelor rămase după satisfacerea creanţelor. Din conţinutul acestui articol. Baieş Sergiu. . . achitarea) creanţelor. 252 Roşca Nicolae. plata pasivului şi repartizarea activului patrimonial net între asociaţi. împărţirea patrimoniului între asociaţi şi radierea societăţii. Personalitatea juridică a societăţii comerciale subzistă pentru nevoile lichidării252.

Persoana juridică dispune de capacitatea juridică restrînsă. lichidarea nu poate interveni la cererea creditorilor societăţii. lichidarea este obligatorie. 632/2001. Lichidarea nu survine în cazul demarării procedurii de reorganizare. iar organul de înregistrare va opera menţiunile despre lichidator în rubrica respectivă în Registrul de Stat al Persoanelor Juridice. Prin hotărîrea organului suprem al persoanei juridice sau prin hotărîrea instanţei de judecată se desemnează lichidatorul. Dacă prin hotărîre nu se desemnează lichidatorul. Lichidarea este prevăzută în favoarea asociaţilor. 275 .Lichidarea societăţii este obligatorie. se modifică obiectul şi scopul persoanei juridice. 2. dacă organul suprem al societăţii sau instanţa de judecată nu desemnează o altă persoană. Procedura de lichidare a persoanelor juridice parcurge următoarele etape: 1. odată cu radierea societăţii din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice. dreptul de reprezentare a intereselor societăţii şi de gestiune a patrimoniului societăţii trece de la Administrator la lichidator. Odată cu deschiderea procedurii de lichidare. 2. Acesta urmează să notifice imediat Camera Înregistrării de Stat. 3. urmează ca creditorii să îşi înainteze creanţele faţă de societatea aflată în procedură de lichidare. Desemnarea lichidatorului. patrimoniul rămas va fi împărţit între asociaţi proporţional participaţiunii în capitalul social. cu excepţia cazului de lichidare conform prevederilor Legii insolvabilităţii. să prezinte hotărîrea de desemnare a sa în această funcţie. Personalitatea juridică dispare doar după finalizarea procedurii de lichidare. Informarea creditorilor. Administratorul devine lichidator. atunci administratorul devine din oficiu lichidator. Odată cu dizolvarea persoanei juridice. De regulă. Mai întîi. şi doar după achitarea integrală a acestora. nr.

26 al Legii insolvabilităţii. în termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a creanţelor.Potrivit art. în două ediţii consecutive. 91 al Codului civil. Prin lichidare a activului societăţii se înţelege: . termenul de înaintare a creanţelor este de 6 luni de la data ultimei publicaţii a avizului în ―Monitorul Oficial al Republicii Moldova‖. Dacă lichidatorul respinge creanţa. Dacă din proiectul de lichidare rezultă un excedent al pasivelor faţă de active. datoriile persoanei juridice recunoscute de lichidator şi datoriile care se află în curs de examinare în instanţa de judecată. care să reflecte valoarea de bilanţ şi valoarea de piaţă a activelor. 632/2001. în termen de 15 zile. Prin hotărîrea de lichidare se poate prevedea un termen mai lung. creditorul are dreptul. Elaborarea proiectului bilanţului de lichidare. Proiectul bilanţului de lichidare se prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care a desemnat lichidatorul. după înregistrarea desemnării sale. 5. 276 . lichidatorul este obligat să declare starea de insolvabilitate. 3. nr. 92 al Codului civil. un aviz despre lichidarea persoanei juridice şi. Conform art. b) alin. (2) art. inclusiv creanţele. 4. Lichidarea activului şi pasivului societăţii. Înaintarea creanţelor. lichidatorul publică în ―Monitorul Oficial al Republicii Moldova‖. ca în termen de 30 de zile de la data cînd a fost informat despre respingerea creanţei. care se efectuează conform altor legi. îl informează pe fiecare creditor cunoscut despre lichidare şi despre termenul de înaintare a creanţelor. conform căruia debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi dacă în cadrul lichidării. . Această obligaţie este expres prevăzută şi de lit. este obligat să întocmească un proiect al bilanţului de lichidare.încasarea creanţelor de la debitorii societăţii. devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor. să înainteze o acţiune în instanţă de judecată privind încasarea datoriilor.transformarea bunurilor societăţii în bani. Lichidatorul.

cu consimţămîntul participanţilor. Încasarea creanţelor de la debitorii societăţii. poate să nu înstrăineze bunurile ei dacă nu este necesar pentru satisfacerea creanţelor creditorilor. incorporale. Potrivit art. bunurile aduse ca aport în natură la momentul constituirii societăţii. Potrivit art. Dacă 2 sau mai mulţi participanţi au dreptul la activele persoanei juridice. Această procedură urmează imediat finalizării procedurii de lichidare a activului. luînd în considerare voinţa participanţilor. Dacă debitorii nu sunt de acord să restituie datoriile. activele persoanei juridice dizolvate nu pot fi repartizate persoanelor îndreptăţite decît după 12 luni de la data ultimei publicări privind dizolvarea şi după 2 luni din momentul aprobării bilanţului lichidării şi a planului repartizării activelor dacă aceste d ocumente nu au fost 277 . Prin lichidare a pasivului societăţii se înţelege însăşi achitarea datoriilor creditoare pe care le are societatea aflată în procedură de lichidare. bunurile dobîndite pe parcursul activităţii societăţii. imobile. atunci lichidatorul are obligaţia de a solicita încasarea forţată a acestora prin intermediul instanţei de judecată. Lichidatorul efectuează calculele şi întocmeşte raportul privind lichidarea. în care stabileşte principiile de repartizare. 96 al Codului civil activele persoanei juridice cu scop lucrativ dizolvate care au rămas după satisfacerea pretenţiilor creditorilor sunt transmise de lichidator participanţilor proporţional participaţiunii lor la capitalul social. deoarece mijloacele băneşti sunt obţinute în urma v înzării patrimoniului societăţii şi încasării datoriilor debitoare. Lichidatorul persoanei juridice dizolvate. sunt bunurile mobile. de asemenea este o procedură de durată în timp. calculele şi raportul privind lichidarea se prezintă spre aprobare organului sau instanţei de judecată care a desemnat lichidatorul. Organul sau instanţa care a desemnat lichidatorul poate introduce modificări în proiectul de împărţire. Proiectul de împărţire a activelor. 98 al Codului civil.Ca bunuri ce urmează a fi supuse procedurii de transformare în bani (de vînzare). care reflectă mărimea şi componenţa activelor rămase. corporale. lichidatorul întocmeşte un proiect de repartizare a activelor.

aprobate de organul sau instanţa de judecată care a desemnat lichidatorul. persoana juridică în lichidare este obligată. 6. Radierea persoanei juridice. d) copiile avizelor de reorganizare sau lichidare a persoanei juridice. Potrivit art. depus în conformitate cu procedura prevăzută. pentru radierea persoanelor juridice din Registrul de stat se depun următoarele documente: a) cererea de radiere. 72 sau 91 din Codul civil. depunerea documentelor prevăzute la alin. la cererea oricărei persoane 278 . lichidatorul va depune la Camera Înregistrării de Stat o cerere prin care va solicita radierea persoanei juridice din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice. pe propria răspundere. Registratorul Camerei Înregistrării de Stat adoptă decizia de radiere în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii cererii de radiere. dacă. să închidă contul (conturile) bancar şi să predea ştampila pentru distrugere organului abilitat. Potrivit art. 24 al Legii nr. după radierea persoanei juridice. instanţa de judecată poate. După repartizarea activelor nete între asociaţii societăţii în proces de lichidare în termen de 2 luni din momentul aprobării bilanţului de lichidare. 100 al Codului civil. b) bilanţul de lichidare şi planul de repartizare a activelor. mai apare un creditor sau un îndreptăţit să obţină soldul ori dacă se atestă existenţa unor active.contestate în instanţă de judecată sau dacă cererea de contestare a fost respinsă printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă. care poate fi atacată în instanţa de judecată de către persoana care se consider lezată în drepturi. publicate conform art. 220/2007. Pînă la depunerea documentelor privind radierea din Registrul de stat. În cazul în care este în vigoare hotărîrea instanţei de judecată privind lichidarea şi radierea persoanei juridice din Registrul de stat. c) documentul ce confirmă lipsa datoriilor la bugetul public naţional. conform modelului aprobat de organul înregistrării de stat.(1) nu este necesară.

(1) art. să posede cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi să fie înregistrată ca întreprinzător individual. Conform prevederilor alin. În acest caz. persoana juridică este considerată ca fiind existentă. 279 . în Registrul de stat se vor înscrie datele lichidatorului desemnat. 90 al Codului civil poate fi lichidator orice persoană fizică majoră cu capacitate deplină de exerciţiu care are cetăţe nia Republicii Moldova şi domiciliază pe teritoriul ei. aceştia reprezintă persoana juridică în comun dacă actul de constituire sau hotăr îrea prin care sunt desemnaţi nu prevede altfel. Lichidatorul este împuternicit să ceară persoanelor îndreptăţite restituirea a ceea ce au primit peste partea din active la care aveau dreptul. în cazul desemnării mai multor lichidatori. 90 al Codului civil prevede posibilitatea desemnării la aceeaşi societate a mai multor lichidator. desemnează un lichidator. Dacă instanţa de judecată desemnează un nou lichidator. (2) art. Prin lege. la moment. şi anume. (5) al normei sus citate. ceea ce ar submina interesele asociaţilor. organul suprem al persoanei juridice sau instanţa de judecată prin hotărîrea de derulare a procedurii de lichidare. pot fi stabilite condiţii suplimentare pentru persoana lichidatorului. sunt impuse unele condiţii speciale pentru lichidatori. Lichidatorul persoanei juridice Odată cu derularea procedurii de lichidare. decizia de restabilire a datelor din Registrul de stat potrivit situaţiei de pînă la radierea persoanei juridice. dar în exclusivitate în scopul desfăşurării lichidării redeschise.interesate. deoarece activitatea de lichidator al societăţilor comerciale nu poate fi calificată ca activitate de întreprinzător. Aceste cerinţe suplimentare nu sunt aplicabile. Conţinutul prevederilor art. organul înregistrării de stat adoptă. dacă este necesar. 35 al Legii cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. să redeschidă procedura lichidării şi. să desemneze un lichidator. 845/1992. §6. din oficiu. trebuie să dispună de studii superioare. Potrivit alin. În acest sens alin. În acest caz. nr.

prezentînd hotărîrea organului suprem al societăţii sau hotărîrea instanţei de judecată şi comunicînd datele de identitate.Păstrează patrimoniul societăţii.Valorifică (stinge. Prin aceeaşi hotărîre se desemnează un alt lichidator. Dacă succesorul este desemnat de instanţa de judecată. cu prezentarea specimentului semnăturii. . registrele ce li s-au încredinţat de administratori.Execută şi finalizează operaţiunile rezultate din contractele încheiate de societatea aflată în procedură de lichidare.Întocmeşte inventarul şi elaborează proiectul bilanţului de lichidare.Transformă în bani bunurile societăţi. . Remunerarea lichidatorului este stabilită de organul sau de instanţa de judecată care l-a desemnat. . lichidatorul poate fi revocat oricînd de organul sau de instanţa de judecată care l-a desemnat. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.Din momentul desemnării sale. acesta notifică Camera Înregistrării de Stat despre desemnarea sa în această funcţie. (9) art. 280 . . . 90 al Codului civil. lichidatorul dispune de următoarele împuterniciri: .Întocmeşte şi ţine un registru şnuruit al tuturor operaţiunile lichidării în ordinea lor cronologică şi al tranzacţiilor cu patrimoniul societăţii. Lichidatorul revocat prezintă lichidatorului succesor un raport cu privire la activitatea pe care a desfăşurat-o. raportul se prezintă instanţei de judecată. În exercitarea atribuţiilor sale. Potrivit alin. achită) creanţele faţă de creditori.

falimentul desemnează starea financiară a unei persoane care nu poate să satisfacă cerinţele creditorilor săi. Noţiunea de insolvabilitate şi proces de insolvabilitate Societatea care activează într-un mediu economic ce se caracterizează printr-o instabilitate majoră. influenţează negativ şi factorii juridici (elaborarea legilor legate de activitatea economică fără să se respecte interesele agenţilor economici.02. în sarcina căruia ar trebui să intre gestionarea corectă a masei debitoare şi luarea deciziilor oportune pentru a salva situaţia. Intentarea. Ajunse în situaţii dificile întreprinderile se ciocnesc de o majoră problemă: cum să gestioneze patrimoniul ca în final să se poată salva de la lichidare definitivă. falimentul are două sensuri: în sens larg prin faliment este desemnată o instituţie juridică.).). modificarea frecventă a actelor normative etc. acestora le vine foarte greu să modifice cursul derulării evenimentelor. În sens economic.11. întreprinderile aflîndu-se deja în proces de insolvabilitate. un ansamblu de norme juridice ce reglementează relaţiile în legătură cu urmărirea bunurilor debitorului insolvabil.786-XIII din 26. Deoarece la un management eficient se apelează prea tîrziu. derularea şi încetarea proceselor de insolvabilitate al debitorilor aflaţi în incapacitate de plată este prevăzută de Legea insolvabilităţii nr. creînd astfel obstacole adiţionale. pe lîngă influenţa negativă a factorilor economici (cerere scăzută. a fost abrogată Legea cu privire la faliment nr. indiferent de 281 .632-XV din 14.1996. INSOLVABILITATEA ÎNTREPRINZĂTORILOR § 1. trebuie să posede un grad înalt de flexibilitate. nivel jos al puterii de cumpărare etc. În sens juridic.CAPITOLUL 21. iar termenul de ―faliment‖ a fost înlocuit cu cel de ―insolvabilitate‖. Odată cu intrarea în vigoare a Legii insolvabilităţii. Termenul de faliment are două accepţiuni: în sens economic şi în sens juridic. în special luînd în considerare că în Republica Moldova.2001. Toate speranţele sunt puse în managementul financiar.

375. insolvabilitatea este definită ca situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a -şi onora obligaţiile de plată. debitorul ar putea transforma activele sale în mijloace financiare. Incapacitatea de plată reprezintă o insuficienţă a lichidităţilor. 282 . o absenţă a fondurilor băneşti şi altor bunuri necesare pentru plata obligaţiilor scadente. concretizată în depăşirea valorică a elementelor active de către elementele pasive. iar cel persoană juridică se lichidează. pentru creditorii acestuia. Profesor universitar. Imposibilitatea de a-şi achita creanţele poate fi consecinţa insuficienţei de numerar (insolvenţă sau insolvabilitate relativă) sau insuficienţă de active (insolvabilitate absolută).2 al Legii insolvabilităţii. iar debitorul insolvabil persoană fizică este privat de statutul de întreprinzător.422. falimentul reprezintă un ansamblu de norme juridice. ea poate surveni chiar atunci cînd activul depăşeşte pasivul. 2002. avînd drept consecinţă imposibilitatea. Bucureşti. Editura ―Mondan‖. pag. În sens restrîns. o stare în care debitorul nu poate într-un ritm satisfăcător să mobilizeze resursele financiare necesare acoperirii datoriilor sale comerciale. Volumul I. sau fiind investite în operaţii de lungă durată nu pot fi afectate plăţilor datoriilor). Sergiu Baieş ―Dreptul afacerilor‖. Insolvabilitatea absolută prezintă situaţia debitorului în care valoarea 253 254 Dr. dacă elementele active nu pot satisface. În aceste situaţii. care ar soluţiona situaţia dificilă în care a intrat debitorul. Mircea Duţu. dr. Insolvenţa este o împrejurare ce declanşează procesul de insolvabilitate şi nu presupune în mod necesar ca activul patrimoniului debitorului să fie mai mic decît pasivul acestuia. ―Dicţionar de drept privat‖. conform cărora bunurile debitorului sunt expuse vînzării.faptul dacă debitorul este supus lichidării sau îşi restabileşte capacitatea de plată. ediţia a II-a. Chişinău – 2004. Nicolae Roşca. pag.253 Prin termenul “insolvabilitate” se înţelege o stare deficitară a patrimoniului debitorului. de a obţine prin executare silită plata datoriilor ajunse la scadenţă.254 Conform art. în ritm constant nevoile de acoperire a pasivului (cum sunt cazurile în care elementele active nu sunt lichide. banii se împart între creditori. Dr.

este supus unui regim juridic special. rezultă următoarele trăsături caracteristice (caractere juridice) ale procesului de insolvabilitate: a) judiciar – procesul de insolvabilitate este intentat de către instanţa de judecată (Curtea de Apel Economică). c) public – după intentarea procesului de insolvabilitate. în care se fac menţiuni despre fiecare cauză de insolvabilitate 283 .223 al Legii insolvabilităţii instanţele de judecată ţin un registru public al cauzelor de insolvabilitate.procesul de insolvabilitate presupune că tuturor debitorilor se aplică aceleaşi principii de derulare a procesului de insolvabilitate. Procesul de insolvabilitate este un proces intentat de şi aflat sub supravegherea instanţei de judecată prin care debitorul.pasivelor depăşeşte valoarea activelor. finalizată cu radierea debitorului din Registrul de Stat al Întreprinderilor şi Organizaţiilor. Din definiţia dată. avînd ca consecinţă determinarea. precum şi cele pe care el le dobîndeşte pe parcursul procesului fac parte din masa debitoare (activă) şi se folosesc exclusiv întru derularea procesului de insolvabilitate. de el şi de abilităţile conducerii întreprinzătorilor depinde succesul în activitatea economică. iar mărimea totală a creanţelor va fi achitată parţial. se derulează sub supravegherea instanţei de judecată. iar toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate. participanţii la acest proces fiind obligaţi să sesizeze instanţa de judecată neîntîrziat despre orice circumstanţe relevante procesului de insolvabilitate. Rolul managementului financiar la întreprinderile aflate în dificultate joacă un rol primordial. dacă nu este posibilă restabilirea capacităţii de plată ori satisfacerea cerinţelor creditorilor într-un alt mod. instanţa de judecată este investită prin lege de a supraveghea procedura publică a insolvabilităţii. în scopul satisfacerii într-o mărime cît mai mare a creanţelor creditorilor. iar în conformitate cu prevederile alin. distribuirea masei debitoare şi valorificarea acesteia între creditori. adică mărimea creanţelor creditoare este mai mare decît posibilităţile de achitare din partea debitorului.(1) art . b) unitar .

3. iar instanţa de judecată eliberează persoanelor interesate extrase din registrul cauzelor de insolvabilitate. inclusiv a creanţelor fiscale. 284 . Participanţii la procesul de insolvabilitate În cadrul procesului de insolvabilitate sunt implicaţi următorii participanţi: 1. La registru are acces orice persoană. administratorul insolvabilităţii. existenţa cererii de intentare a procesului de insolvabilitate. §2. ajunsă la o anumită dată cînd se împlineşte termenul care afectează obligaţia de plată. e) concursual . Debitorul insolvabil. Dacă activele repartizate vor fi insuficiente pentru întreaga categorie de creditori. d) colectiv – conform Legii insolvabilităţii creanţele se execută conform rangului validat de instanţa de judecată în tabelul creanţelor. 4. Achitarea începe doar după validarea creanţelor la şedinţa Adunării creditorilor de validare. repartizarea masei debitoare va fi efectuată proporţional ponderii creanţelor. 2. Scadenţă este creanţa. persoana trebuie să întrunească. Din definiţia legală. inclusiv a creanţelor fiscale. 2. două condiţii: 1.examinată sau în curs de examinare. debitorul insolvabil.2 al Legii insolvabilităţii prevede că debitor poate fi orice persoană care are datorii la plata creanţelor scadente. depusă în instanţa de judecată. putem deduce că pentru a deveni debitor. să aibă datorii la plata creanţelor scadente. Art. şi împotriva căreia a fost depusă în instanţa de judecată o cerere de intentare a unui proces de insolvabilitate. organele creditorilor. concomitent. instanţa de judecată.presupune că această procedură urmăreşte satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor care vin în concurs la executarea impusă a debitorilor.

primăriilor. Curţii de Conturi.societăţi în nume colectiv. cît şi persoanele fizice care practică activitate economică. Nu pot avea statut de debitor şi nu poate fi intentat proces de insolvabilitate în privinţa persoanelor fizice care nu practică activitate economică (consumatorii). Persoanele fizice în privinţa cărora poate fi intentat proces de insolvabilitate sunt acelea care desfăşoară activitate economică. Preşedinţiei. Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.societăţi pe acţiuni. . Camerei de Comerţ şi Industrie. inspectoratelor). agenţiilor. fundaţii. Procuraturii. .Procesului de insolvabilitate poate fi supus atît persoanele juridice. b) c) cooperative. 285 . inclusiv Statului. Persoanele juridice în privinţa cărora poate fi intentat un proces de insolvabilitate pot fi: a) societăţi comerciale: . întreprinderi de stat şi întreprinderi municipale. Guvernului (ministerelor. asociaţii.societăţi în comandită. instanţelor de judecată. Băncii Naţionale a Moldovei. şi anume: a) fondatori de Întreprinderi Individuale. Parlamentului. d) organizaţii necomerciale: - Nu poate fi intentat procesul de insolvabilitate persoanelor juridice de drept public. Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare. unităţilor administrativ-teritoriale (consiliilor municipale şi locale. Curţii Constituţionale.societăţi cu răspundere limitată. preturilor). c) titulari de patente de întreprinzător. . instituţii. b) fondatori de Gospodării Ţărăneşti.

este necesar ca viitorul debitor să întrunească unele condiţii obligatorii: . avînd ca scop bine determinat obţinerea de beneficii. care ca ultima speranţă de recuperare a datoriilor depun cereri de intentare a procesului de insolvabilitate. . Starea de insolvabilitate prezumă situaţia deficitară a patrimoniului debitorului.să desfăşoare activitate de întreprinzător. Inspectoratele fiscale teritoriale ale raioanelor localităţilor de domiciliu al persoanelor fizice viitori titulari de patente de întreprinzători. Activitatea de întreprinzător presupune punerea în circuitul civil a bunurilor întrepri nzătorilor. Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova pentru organizaţii necomerciale. a executării lucrărilor. 286 . a încheierii contractelor. Primăriile localităţilor de domiciliu al persoanelor fizice viitori fondatori ai Gospodăriilor Ţărăneşti. a vînzării bunurilor.să fie înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova. Anume din activitatea economică se formează creanţele faţă de creditori. etc. avînd drept consecinţă imposibilitatea. din care urmează a fi achitate impozitele şi taxele în mărimea şi termenele stabilite de legislaţia fiscală. c) să participe la şedinţele instanţelor de judecată. Debitorul are următoarele drepturi: a) să depună cerere introductivă în instanţa de judecată prin care să solicite intentarea în privinţa sa a procesului de insolvabilitate.să se afle în stare de insolvabilitate. d) să depună Planul de redresare a solvabilităţii debitorului şi să solicite aplicarea procedurii planului. pentru creditorii acestuia. să conteste legalitatea actelor judecătoreşti. .Pentru a intenta un proces de insolvabilitate în privinţa unei persoane. a prestării serviciilor. la şedinţele Adunării creditorilor sau a Comitetului creditorilor. Organele abilitate cu împuternici de înregistrare sunt Camera Înregistrării de Stat. concretizată în depăşirea valorică a elementelor active de către elementele pasive. de a obţine prin executare silită plata datoriilor ajunse la scadenţă. b) în cazul în care nu este de acord cu hotărîrea judecătorească privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa sau cu alte acte judecătoreşti de procedură.

95). 192 al Legii insolvabilităţii. d) de a participa la şedinţele instanţei de judecată. potrivit art.(2) art. solicitînd intentarea procesului de insolvabilitate (art. 632/2001. manager al unei întreprinderi individuale ori administrator într-un proces de insolvabilitate (art.e) în cazul în care Planul de redresare a solvabilităţii a fost propus de administratorul insolvabilităţii. lichidator al unei persoane juridice. Pentru a asigura veridicitatea informaţiilor şi explicaţiilor date de debitor.26). înainte de prima adunare a creditorilor. la adunările creditorilor şi/sau la şedinţele comitetului creditorilor (alin. debitorul are dreptul de a se expune printr -o referinţă referitor la conţinutul lui. g) să ia cunoştinţă cu toate măsurile întreprinse de către ceilalţi participanţi la procesul de insolvabilitate. Debitorul are următoarele obligaţii: a) să depună cerere introductivă în instanţa de judecată. (1) art. 94 al Legii insolvabilităţii instanţa de judecată cere debitorului să semneze. conform alin. pe care voi prezenta în instanţa de judecată despre patrimoniul şi activitatea de întreprinzător ale debitorului sau despre orice alt fapt pe care îl cunosc este adevărată şi completă‖. următoarea declaraţie: „Declar. după intentarea procesului de insolvabilitate. 632/2001.(2) art. instanţa de judecată poate obliga debitorul ca acesta să nu 287 . Conform art. cu conţinutul dosarului judiciar al insolvabilităţii. pe onoarea şi răspunderea mea. că orice informaţie. b) să prezinte informaţii şi explicaţiile necesare. c) de a nu fi membru al unui organ de conducere sau de supraveghere a unei persoane juridice. orală sau scrisă. 92 al Legii nr. 93 al Legii nr. să propună administratorului insolvabilităţii soluţii pentru unele circumstanţe apărute pe parcursul procesului de insolvabilitate. Conform acestei norme debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există temeiul general (incapacitatea de plată a debitorului) şi temeiul special (supraîndatorarea debitorului persoană juridică).92). f) să reintre în dreptul de administrare a masei debitoare în condiţiile alin.

Întru executarea atribuţiilor sale. 3. administrator provizoriu. Funcţiile administratorului provizoriu încetează la data pronunţării hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate. de către instanţa de judecată. Administratorul provizoriu este desemnat din data emiterii. prin termenul „administrator‖ se înţelege: 1. Administratorul insolvabilităţii. a încheierii privind admiterea spre examinare a cererii introductive şi activează şi îşi păstrează acest statut pînă la data intentării procesului de insolvabilitate. administrator al procedurii planului. 2. administrator al procesului de insolvabilitate. 2 al Legii nr. 632/2001. Administratorul procesului de insolvabilitate îşi exercită atribuţiile începînd cu data intentării procesului de insolvabilitate şi pînă la intrarea în vigoare a hotărîrii privind încetarea procesului de insolvabilitate cu radierea debitorului din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice. din această dată în rol intrînd administratorul insolvabilităţii. În sensul Legii nr. instanţa de judecată hotărăşte în privinţa intentării procesului de insolvabilitate sau al respingerii 288 . Conform art. 632/2001 administrator este persoana desemnată de instanţa de judecată pentru supravegherea şi/sau administrarea patrimoniului debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate în modul şi în conformitate cu competenţele stabilite de Lege.părăsească teritoriul Republicii Moldova fără permisiunea expresă a instanţei de judecată în cazul în care există dovezi că el ar putea să se ascundă sau să se eschiveze de la participare la proces. Examinînd raportul administratorului provizoriu. administratorul provizoriu este în drept să intre în spaţiile de serviciu ale debitorului şi să studieze documentele aflate acolo. Debitorul este obligat să pună la dispoziţia administratorului provizoriu documentele activităţii economice şi documentele de evidenţă contabilă. Condiţiile necesare pentru desemnarea în funcţia de administrator provizoriu sunt aceleaşi ca şi la administratorul insolvabilităţii.

c) să aibă o experienţă de cel puţin 5 ani de activitate în unul din următoarele domenii: administrativ. e) să nu aibă antecedente penale. administrator al insolvabilităţii sau de administrator al procedurii planului se desemnează persoană fizică înregistrată în calitate de întreprinzător individual. Conform alin. juridic. 73 al Legii nr. juridic. independentă faţă de creditori şi debitor. persoana fizică trebuie să corespundă următoarelor criterii: a) să fie cetăţean al Republicii Moldova. 632/2001 stabileşte şi unele cerinţe speciale pentru administratorul insolvabilităţii al unei companii de asigurări sau al unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare în proces de insolvabilitate va corespunde criteriilor stabilite de Comisia Naţională a Pieţei Financiare. economico-financiar sau tehnic. 73 al Legii nr. În funcţia de administrator al insolvabilităţii provizoriu. 289 . iar persoana ce urmează a fi desemnată în această postură trebuie să conştientizeze faptul că în dependenţă de gestionarea acesteia. (2) art. b) să aibă studii superioare în unul din următoarele domenii: administrativ. (3) art. d) să dispună de certificat de instruire profesională în vederea desfăşurării activităţii de administrator. prin alin. 632/2001 pentru a putea fi desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii. Legiuitorul. desemnează administratorul insolvabilităţii care va reprezenta interesele debitorului pe parcursul întregului proces.cererii introductive. cu domiciliu permanent pe teritoriul ei. economico-financiar sau tehnic. instanţa de judecată în aceeaşi hotărîre. Administratorul procedurii planului îşi exercită atribuţiile din data intrării în vigoare a hotărîrii judecătoreşti privind confirmarea Planului de redresare a solvabilităţii şi încetării procesului de insolvabilitate. depinde viitorul debitorului insolvabil şi achitarea creanţelor creditorilor. Funcţia de administrator al insolvabilităţii este o funcţie de răspundere. În caz de intentare a procesului de insolvabilitate.

în temeiul unei hotărîri judecătoreşti. Alin. persoanele care au deţinut funcţii în organele de conducere ale debitorului sau persoanele care deţin cote de participaţie ori acţiuni în capitalul social al debitorului. b) persoanele care au deţinut funcţii de conducere sau care au fost asociaţi ai unui alt debitor declarat insolvabil în ultimele 24 de luni. desemnaţi la întreprinderile la care se va aplica planul ce prevede redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului. Una şi aceeaşi persoană nu poate fi desemnată în funcţia de administrator decît al unei singure întreprinderi insolvabile. 73 al Legii nr. pe care acesta îl restituie la încheierea exercitării funcţiei. instanţa de judecată eliberează administratorului un certificat. de dreptul de a administra întreprinderi şi alte persoane juridice.Legislaţia prevede şi anumite incompatibilităţi pentru desemnarea în funcţia de administrator al insolvabilităţii. Din data desemnării sale. În baza acestui certificat. f) persoanele apropiate sau dependente de judecătorul care examinează cazul de insolvabilitate. Restricţia în cauză se referă doar la administratorii procedurii planului.632/XV prevede că nu pot fi desemnaţi în calitate de administrator: a) membrii organelor de conducere ale debitorului. cu acordul comitetului creditorilor. Una şi aceeaşi persoană. În cazuri excepţionale. instanţa de judecată. (4) art. c) asociaţii cu răspundere nelimitată în societăţile în nume colectiv şi în comandită. e) persoanele lipsite. Aceste interdicţii au fost stabilite de legiuitor avînd scopul de a curma abuzurile şi incompetenţa conducătorilor întreprinderilor care au dus la insolvabilitatea acestora. poate desemna una şi aceeaşi persoană în funcţia de administrator a nu mai mult dec ît două astfel de întreprinderi. administratorul este înscris în Registrul de Stat al Persoanelor Juridice la rubrica respectivă a debitorului. d) persoanele cu antecedente penale. cu excepţia persoanelor desemnate ca administratori ai insolvabilităţii la întreprinderile la care se va aplica planul de 290 .

adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor şi ministerul de ramură de rapoarte lunare despr e starea masei debitoare şi îndeplinirea atribuţiilor sale.redresare a solvabilităţii acesteia. ale adunării şi ale comitetului creditorilor.632/XV administratorul insolvabilităţii are următoarele atribuţii principale: a) inventarierea patrimoniului debitorului. h) ţinerea registrelor de evidenţă a datoriilor creditoare şi a datoriilor debitoare ale debitorului.76 al Legii nr. adoptate în limitele competenţei lor. d) executarea măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de judecată în cazurile prevăzute expres de ea. 291 . c) administrarea într-o bancă (care. Aceste restricţii au fost stabilite de către legiuitor cu scopul de a evita majorarea volumului mare de lucru al administratorilor desemnaţi pentru ca procesele de insolvabilitate să nu se deruleze perioade îndelungate de timp. i) administrarea masei debitoare. poate fi desemnată în funcţia de administrator la maximum 4 întreprinderi la care se va aplica planul ce prevede lichidarea patrimoniului întreprinderii sau transmiterea întreprinderii ori a unei părţi din aceasta către un alt titular. de regulă. asigurarea prin contract a bunurilor. Conform art. convocată după desemnarea administratorului. nu este creditor al debitorului) a unui cont bancar special pentru acumularea sumelor de bani obţinute în procesul de insolvabilitate. b) colectarea datoriilor faţă de debitor şi recuperarea bunurilor debitorului aflate în posesiunea unor terţi. e) îndeplinirea hotărîrilor instanţei de judecată. creditorii pot propune un alt administrator. f) elaborarea proiectului de plan la solicitarea adunării sau a comitetului creditorilor. j) asigurarea integrităţii masei debitoare. La prima adunare a creditorilor. g) prezentarea către instanţa de judecată.

b) darea acordului la încheierea de contracte. m) contestarea în instanţa de judecată.632/2001 Administratorul în cadrul procedurii planului mai dispune atribuţiile privind: a) supravegherea realizării Planului privind redresarea solvabilităţii debitorului. o) distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare.k) elaborarea criteriilor de angajare şi angajarea specialiştilor sau experţilor. să-i aplice o amendă judecătorească. 76 al Legii nr. n) sesizarea instanţei de judecată despre orice alte probleme care apar pe parcursul exercitării atribuţiilor sale. În cazul cînd Administratorul insolvabilităţii nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau cînd Administratorul destituit nu prezintă raport pentru perioada activităţii sale. transmitere în gestiune a bunurilor din masa debitoare sau orice angajare de specialişti sau experţi. în modul stabilit de lege. precum şi operaţiunile de recuperare a bunurilor debitorului. Administratorul insolvabilităţii îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de judecată. r) efectuează pe bază de concurs orice cumpărare. Administratorul insolvabilităţii îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui 292 . al cărei cuantum nu poate depăşi 30000 lei. l) disponibilizarea angajaţilor debitorului. după un avertisment. Suplimentar la atribuţiile prevăzute de art. Instanţa poate solicita oricînd explicaţii sau un raport despre starea de lucruri şi administrarea masei debitoare. nu restituie bunurile şi documentele pe care le deţine în legătură cu procesul de insolvabilitate. coordonate cu creditorii. p) ţinerea unui registru şnuruit. în care consemnează toate operaţiunile efectuate cu bunurile masei debitoare. adunarea sau comitetul creditorilor stabilesc altfel. instanţa de judecată poate. cu excepţia cazurilor în care. a creanţelor creditorilor şi a oricăror tranzacţii sau transferuri. la solicitarea administratorului. sigilat de instanţa de judecată.

Adunarea creditorilor sau a instanţei de judecată. Remuneraţia administratorului se calculează în cuantum de cel mult 3% din sumele distribuite creditorilor în contul executării creanţelor. d) se află în conflict de interese cu oricare dintre părţile în proces. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. remunerarea administratorului se stabileşte în baza grilei aprobate în baza Regulamentului privind remunerarea administratorului procesului de insolvabilitate. Legea nr.632/2001 prevede că la cererea Comitetului creditorilor. 293 . acţionînd pe propria răspundere. (1) art. instanţa de judecată poate destitui administratorul din motive întemeiate. În cazul în care statul este creditor majoritar.632/2001 distinge două modalităţi de încetare a atribuţiilor Administratorului: destituirea şi demisia. La calcularea remuneraţiei administratorului sunt luate în considerare volumul şi complexitatea administrării. În cazul destituirii.2002. a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau întreprinderii municipale care a fost fondată de către autoritatea administraţiei publice locale.1717 din 27. Cuantumul remuneraţiei şi al cheltuielilor ce urmează a fi restituite administratorului se stabileşte de Comitetul. b) nu este suficient de calificat pentru cazul respectiv. administratorul insolvabilităţii are dreptul la remuneraţie şi la restituirea cheltuielilor aferente. încalcă legislaţia. iniţiativa destituirii parvine de la Comitetului creditorilor. Pentru îndeplinirea funcţiilor. 80 al Legii nr. sau întreprinderii în capitalul statutar al căreia statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni) sau din oficiu.bun profesionist.12. a Adunării creditorilor. inclusiv dacă acesta: a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă. Alin. Diferenţierea dintre aceste modalităţi de încetare a atribuţiilor constă în faptul existenţei sau inexistenţei voinţei Administratorului. c) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin lege.

administratorul poartă răspundere administrativă sau penală conform legii. dar nu de către instanţa de insolvabilitate. Conform alin. Conform art.(8) art.632/2001. ceilalţi creditori ai 294 . la naşterea creanţei. Cazurile de incompatibilitate sunt expres stabilite de alin.632/2001 în cazul în care Administratorul nu-şi poate exercita temporar atribuţiile. Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor. În temeiul alin. Administratorul este obligat la despăgubiri faţă de creditorii masei. 82 al Legii nr. Locţiitorul administratorului insolvabilităţii va avea aceleaşi atribuţii. Răspunderea este exclusă doar în cazul cînd. a adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor. Organele creditorilor. instanţa de judecată desemnează un locţiitor al lui.632/2001 calitatea de creditor este recunoscută persoanelor care dispun de creanţe faţă de debitorul insolvabil şi în privinţa căruia a fost intentat procesul de insolvabilitate. (4) art. După adoptarea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate în baza cererii introductive a unui sau a mai mul tor creditori.632/2001 Administratorul insolvabilităţii poate demisiona dintr-un motiv întemeiat. (5) art. Aceste cazuri vor fi judecate de către instanţele de drept comun în baza codurilor respective. adresînd o cerere instanţei de judecată. În acest caz. 80 al Legii nr. administratorul îşi continuă exercitarea atribuţiilor pînă la desemnarea de către instanţă a unui nou administrator. Administratorul nu putea să prevadă că masa debitoare va fi insuficientă pentru executarea acelei creanţe.632/2001 Administratorul este obligat să despăgubească pe toţi participanţii la procesul de insolvabilitate prejudiciaţi prin încălcarea obligaţiilor ce îi revin. la cererea acestuia. Conform Legii nr. lichide şi exigibile asupra patrimoniului debitorului. 73 al Legii nr. dar care urmează a fi specificate în încheierea judecătorească privind desemnarea lui.80 al Legii nr. Dacă o creanţă a masei debitoare generată printr-o acţiune a administratorului nu poate fi executată pe deplin.e) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate. Creditorii debitorului pot fi persanele juridice sau fizice care au creanţe comerciale sau bugetare certe.

Capitalizarea acestor creanţe se face conform prevederilor Legii nr.07.1998 cu privire la capitalizarea plăţilor periodice. Creditorii garantaţi sunt o clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sunt asigurate cu garanţii reale în conformitate cu legea. Conform prevederilor Legii nr.54 al Legii nr.123-XIV din 30. la momentul intentării procesului de insolvabilitate. creditele interne 295 .632/2001 creditorii se împart în: a) creditori garantaţi. comisionul de angajament. c) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală.632/2001 conchidem că creditorii chirografari pot fi clasificaţi în creditori chirografari cu creanţe de rang prioritar şi creditori chirografari cu creanţe de rang inferior.debitorului împotriva căruia a fost intentat procesul de insolvabilitate îşi înaintează creanţele în instanţa de insolvabilitate în modul stabilit de lege. Asiguraţii cu garanţii reale se consideră creditorii care deţin un gaj convenţional sau legal. Dacă creditorii garantaţi renunţă la dreptul lor de executare prioritară a creanţei sau în cazul în care creanţa garantată nu este executată integral din valoarea bunului gajat. Din conţinutul legal rezultă că această clasă de creditori sunt creditori negarantaţi care au. b) creditori chirografari. Creanţele chirografare de rang prioritar se împart în următoarele clase: a) creanţe din dăunarea sănătăţii sau cauzarea morţii. dobînda. c) creditori ai masei. aceştia devin creditori chirografari pentru creanţa care nu mai este prioritară sau pentru partea creanţei neacoperită în mod prioritar. fondul de risc). Din conţinutul prevederilor art. o creanţă patrimonială faţă de debitor. b) creanţele salariale faţă de angajaţi şi remuneraţia datorată conform drepturilor de autor. Creditorii chirografari sunt o clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi nu sunt asigurate prin garanţii.

inclusiv impozitele. impozitele şi alte obligaţiuni de plată la bugetul public naţional. obligaţiile masei debitoare. Creditori ai masei sunt clasa de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut după intentarea procesului de insolvabilitate şi se execută în prealabil în mod curent pe măsura apariţiei lor. dacă au fost prevăzute. 2. e) alte creanţe chirografare care nu sunt de rang inferior. b) cheltuielile unor creditori chirografari suportate în procesul de insolvabilitate.64 al Legii nr. d) creanţele din prestaţiile gratuite ale debitorului. Din dispoziţiile legale putem distinge 2 componente a cheltuielilor masei debitoare: 1. Din masa debitoare urmează a fi acoperite în prealabil cheltuielile procesului de insolvabilitate şi obligaţiile masei debitoare.şi externe acordate cu garanţie de stat. Conform prevederilor alin. inclusiv a celor cauzate din neexecutarea obligaţiilor sau din executarea lor necorespunzătoare. taxele şi alte obligaţii de plată care nu ţin de cheltuielile procesului. obligaţiile care rezultă din acţiunile de administrare. penalităţile şi recuperarea prejudiciilor.632/2001 cheltuielile procesului de insolvabilitate includ: cheltuielile de judecată. d) creanţele de restituire (achitare) a datoriilor faţă de rezervele materiale ale statului. cheltuielile procesului de insolvabilitate. e) creanţele legate de rambursarea creditelor de capitalizare ale unui asociat şi alte asemenea creanţe.(1) art. Creanţele chirografare de rang inferior au următoarele clase: a) dobînda la creanţele creditorilor chirografari calculată după intentarea procesului. c) amenzile. valorificare şi distribuire a masei debitoare ale Administratorului. obligaţiile din contractele bilaterale în măsura în care executarea lor trebuie făcută în interesul masei debitoare sau a căror executare urmează să fie efectuată după intentarea 296 . remuneraţia şi cheltuielile administratorului provizoriu şi ale administratorului.

Adunarea creditorilor are următoarele atribuţii: a) alege şi dizolvă Comitetul creditorilor. locul conducătorului (directorului. stabileşte componenţa lui numerică şi nominal. obligaţiile din îmbogăţirea fără just temei a masei debitoare. Pînă la intentarea procesului de insolvabilitate. managerului) este preluat de Administratorul provizoriu. solicită instanţei de judecată destituirea şi înlocuirea acestuia în cazurile stabilite de lege. activitatea organelor de conducere constituite de asociaţii fondatori se suspendă. constituită din creditorii garantaţi. Adunarea creditorilor este alcătuită din totalitatea creditorilor cunoscuţi ale căror creanţe au fost validate şi incluse în tabelul creanţelor. iar din data intentării procesului de insolvabilitate. creditorii chirografari cărora li s-a validat creanţa şi au fost incluşi în tabelul creanţelor. prin hotărîrile căreia contribuie la derularea procesului de insolvabilitate sau a procedurii planului. administratorului. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi. Adunarea creditorilor constituie organul suprem decizional al întreprinderii aflată în proces de insolvabilitate sau în procedura planului. în rol intrînd organele formate din creditorii debitorului insolvabil: Adunarea creditorilor şi comitetul creditorilor. c) prezintă instanţei de judecată propuneri referitoare la instituirea de restricţii în activitatea şi în gestiunea de către debitor a patrimoniului său. 297 . Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitată. b) solicită instanţei de judecată aplicarea faţă de debitor a procedurii planului. Din d ata admiterii cererii introductive spre examinare. d) supraveghează activitatea administratorului examinînd rapoartele lui. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni. debitorul este condus de organele prevăzute de Codul civil.procesului de insolvabilitate. precum şi în privinţa preţului iniţial de vînzare al acestor. e) decide în privinţa termenelor şi a formei de vînzare a bunurilor debitorului. alte acte normative.

în conformitate cu legea. Dacă legea nu prevede altfel. locul şi ordinea de zi a adunării creditorilor se va publica un aviz în modul stabilit la art.632/2001. a unui creditor garantat sau a Administratorului insolvabilităţii. În prima lor adunare creditorii se convoacă în cel mult 45 de zile din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a dispozitivului hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate. de regulă. Dacă Adunarea creditorilor fiind un organ suprem al creditorilor debitorului insolvabil. făcută cunoscută la Adunarea creditorilor şi menţionată în procesul-verbal. În conformitate cu prevederile art. creditorii se convoacă la cererea Administratorului insolvabilităţii. Despre data. a Comitetului creditorilor sau a creditorilor ale căror creanţe constituie cel puţin 10% din suma totală a creanţelor înregistrate. hotărîrile adunării creditorilor se adoptă cu votul majorităţii simple a creditorilor cu drept de vot prezenţi la şedinţă. instanţa de judecată poate decide anularea hotărîrii Adunării creditorilor care contravine intereselor creditorilor chirografari sau respingerea cererii de anulare. desfăşurarea de mai departe a procesului de insolvabilitate (adunarea de raportare). ora. Anularea hotărîrii Adunării creditorilor trebuie adusă la cunoştinţa tuturor creditorilor.19. la cererea unui creditor chirografar. Creditorii sunt convocaţi în Adunare de către Administratorul insolvabilităţii. creditorii decid. creditorii masei debitoare şi debitorul. atunci Comitetul creditorilor este un organ executiv al 298 . 70 al Legii nr. În Adunările ulterioare. în baza unui raport al Administratorului insolvabilităţii. La Adunare participă creditorii garantaţi. cu condiţia ca aceştia să deţină cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot validate pe care le reprezintă. conform căruia se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.f) decide în alte probleme ale desfăşurării procesului de insolvabilitate. În prima lor Adunare.

creditorilor. Adunarea creditorilor poate decide asupra instituirii Comitetului creditorilor. În cazul în care îşi încalcă obligaţiile atribuite prin legislaţie. inclusiv şi a Administratorului insolvabilităţii care acţionează din numele statului. Instanţa de judecată joacă unul din rolurile principale.71 al Legii nr. soldul şi rulajul banilor în contul de acumulare. modificării componenţei sau dizolvării lui la orice etapă a procesului de insolvabilitate.632/2001 în componenţa Comitetului creditorilor intră reprezentanţi ai tuturor claselor de creditori. pentru a conduce şedinţa. intermediar între interesele creditorilor. Instanţa de judecată are menirea să verifice legalitatea acţiunilor tuturor acestor participanţi. se alege un preşedinte al şedinţei din rîndul membrilor Comitetului creditorilor.632/2001 hotărîrea Comitetului creditorilor este valabilă dacă se adoptă cu votul majorităţii simple a membrilor. 299 . cît şi pentru suplimentarea numărului lor.72 al Legii nr. un reprezentant al angajaţilor dacă aceştia sunt creditori chirografari ai debitorului. La fiecare şedinţă a Comitetului creditorilor. Instanţa de judecată. Membrii Comitetului creditorilor acordă sprijin Administratorului insolvabilităţii şi supraveghează activitatea acestuia. membrii Comitetului creditorilor poartă răspundere pentru prejudiciul adus creditorilor garantaţi şi chirografari. cu condiţia ca aceştia să deţină cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor validate. Membrii Comitetului creditorilor trebuie să se informeze cu privire la mersul afacerilor şi să verifice documentele de evidenţă contabile. (4) art.(3) art. În conformitate cu alin. Administratorului insolvabilităţii şi al debitorului insolvabil. Membrul Comitetului creditorilor poate fi demis de instanţa de judecată din motive întemeiate. avînd atribuţii similare executorului judecătoresc. fiind un diriguitor al participanţilor la procesul de insolvabilitate. Adunarea poate alege noi membri ai Comitetului atît pentru înlocuirea celor numiţi. fiind subordonat ierarhic Adunării creditorilor. Conform alin.

ele trebuie exercitate în faţa instanţei de judecată sau instanţa ia act de anumite acţiuni. Sergiu Baieş ―Dreptul afacerilor‖.386 300 . Atribuţiile de administrare nu necesită adoptarea unor acte judecătoreşti. Vol.632/2001 dispozitivul hotărîrilor şi încheierilor instanţei de judecată urmează. . §3. prin adoptarea de acte judecătoreşti. pag. dispunerea unor măsuri de asigurare. .primirea rapoartelor de la administrator. Dr. . să fie publicate de ea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.conducerea adunării de validare a creanţelor. luînd în considerare complexitatea şi durata procesului de insolvabilitate.Conform literaturii de specialitate255 şi din conţinutul Legii nr. dar.632/2001 putem distinge pentru instanţa de judecată atribuţii jurisdicţionale şi atribuţii de administrare. Intentarea procesului de insolvabilitate Procesul judiciar de insolvabilitate parcurge mai multe etape: depunerea cererii introductive. admiterea cererii introductive.19 al Legii nr. . Chişinău – 2004. Nicolae Roşca. realizarea măsurilor de asigurare şi întreprinderea unor măsuri 255 Dr.îndosarierea registrului creditorilor şi inventarului masei debitoare.1.consultarea registrului în care administratorul consemnează operaţiunile efectuate. .verificarea din oficiu a legalităţii hotărîrii adunării creditorilor. . În conformitate cu prevederile art.depunerea sumelor rezervate pe contul de depozit al instanţei.primirea listei de distribuire a masei debitoare. .ţinerea registrului cauzelor de insolvabilitate.primirea executării creanţelor de la debitor. La categoria atribuţiilor de administrare se atribuie: . conform Legii. . Atribuţiile jurisdicţionale se exprimă prin dreptul instanţei de judecată de a se expune pe circumstanţele relevante pentru procesul de insolvabilitate. anexînd la materialele dosarului actele necesare efectuării unor acţiuni sau actele despre acţiunile săvîrşite.

Debitorul este în drept să depună cerere introductivă în situaţia în care există pericolul intrării lui în incapacitate de plată cînd. Pentru determinarea existenţei temeiului de intentare a procesului de insolvabilitate se iau în considerare: mărimea obligaţiilor contractuale ale debitorului. Creanţele creditorilor se consideră validate conform prevederilor legii. Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate este incapacitatea de plată a debitorului. Editura ―Elena V. inclusiv a datoriilor pentru credite plus dobînda (penalităţile pentru neexecutarea acestor obligaţii nu se iau în calcul la determinarea valorii lor).Margineanu.preliminare intentării procesului. mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege. Chişinau 2004 p. nu-şi va putea executa obligaţiile pecuniare la scadenţă. examinarea cererii introductive şi adoptarea unui act judiciar sau adoptarea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate şi încheierea de respingere a cererii introductive.Margineanu.534 301 . Dreptul de a depune cererea introductivă potrivit art. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate este supraîndatorarea debitorului. În acest caz. Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fond urilor Nestatale de Pensii şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare.I‖. şi anume: Banca Naţională a Moldovei. L. fără penalităţi şi alte sancţiuni financiare.256 Procesul de insolvabilitate se intentează doar în baza cererii de intentare a procesului de insolvabilitate (denumită cerere introductivă ). Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa temeiului general şi special. în cazul în care debitorul reclamat este o persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limita patrimoniului ei. În literatura juridică s-a arătat că încetarea plăţilor este împrejurarea care declanşează procedura de insolvabilitate şi care constă în imposibilitatea manifestării a debitorului de a-şi plăti datoriile sale comerciale. în mod previzibil. la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă este posibil aşa ceva conform circumstanţelor.‖ Dreptul afacerilor‖ . În cazul în care debitorul nu 256 G.24 al Legii insolvabilităţii îl au doar debitorul. creditorii şi alte persoane indicate în lege.

ultimul raport de audit şi/sau al cenzorului cu privire la rezultatele controlului activităţii financiare a debitorului. date despre cererile de chemare în judecată a debitorului. inclusiv despre bunurile lui gajate. documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor debitorului persoană fizică (întreprinzător individual). bilanţul contabil la data ultimului raport financiar. în cadrul lichidării. datele din registrele publice despre bunurile debitorului. mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente. primite spre examinare de instanţele de judecată. Creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în 302 . debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii planului.este persoană fizică dreptul de a depune cerere introductivă în numele acestuia îl are organul executiv. executarea integrală a creanţelor scadente ale unuia sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori. motivarea temeiului insolvabilităţii. Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi dacă: este în incapacitate de plată. valoarea creanţelor creditorilor. temeiul creanţelor şi termenele de executare a acestora. a adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor. La cererea introductivă a debitorului se anexează: copia de pe statutul debitorului (sau de pe contractul lui de asociere). se află într-o stare de supraîndatorare . precum şi despre titlurile executorii asupra bunurilor debitorului. lista creditorilor şi debitorilor. inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui. lista participanţilor (membrilor) debitorului. precum şi a creanţelor salariale faţă de angajaţii debitorului. care se efectuează conform altor legi. În cererea introductivă a debitorului trebuie să fie indicate: codul fiscal şi numerele tuturor conturilor bancare ale debitorului. În cerere. cu specificarea sumei creanţelor decurgînd din daunele cauzate vieţii şi sănătăţii. asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului. cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare. persoana care are dreptul de reprezentare a debitorului. date despre bunurile debitorului. devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor. suma datoriilor la bugetul public naţional. alte probe ce confirmă informaţiile menţionate în cererea introductivă.

intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate. de către cel care a depus-o. Registrul bunurilor imobile şi alte registre în care se înregistrează gajul. În conformitate cu art. fără existenţa unui temei de insolvabilitate. sediul. (adresa) şi alte date de identificare ale acestora. organele cadastrale teritoriale. mărimea dob înzilor şi penalităţilor aferente. menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului. Cererea introductivă poate fi retrasă. Creditorul depune cerere introductivă numai după notificarea prealabilă a debitorului. staţiile de 303 . aplica sechestrul pe toate bunurile debitorului. 35 al Legii nr. În cererea introductivă a creditorului trebuie să fie indicate: denumirea (numele şi prenumele) creditorului şi a debitorului. autorităţile vamale. dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului sau emite prescripţia ca deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu. alte date. temeiul creanţelor şi termenul executării lor. Persoana care depune în mod intenţionat. pînă la adoptarea hotărîrii privind intentarea procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii. o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate contra debitorului pentru a-i aduce prejudicii reputaţiei lui comerciale este obligată la plata despăgubirilor conform legii. pune sub sechestru corespondenţa comercială a debitorului. inclusiv pe cele care se află la alte persoane. consid erate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii. suspendă executarea silită asupra bunurilor debitorului. 632/2001 instanţa de judecata aplică următoarelor masuri de asigurare a acţiunii: numeşte un administrator provizoriu. oficiile poştale. băncile. pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale sau decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu. Instanţa de judecată notifică imediat despre aplicarea măsurilor de asigurare Registrul de stat al întreprinderilor şi Registrul de stat al Persoanelor Juridice. suma creanţelor creditorului.

d) calcularea dobînzilor la obligaţiile băncii aflate în proces de insolvabilitate se întrerupe. b) achitările cu debitorul se fac numai printr-un cont bancar gestionat de administrator. ora intentării procesului de insolvabilitate. c) orice garanţie de executare a obligaţiilor poate fi acordată numai de administrator. Hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate va include: denumirea (numele şi prenumele). de regulă. prenumele şi adresa administratorului. Hotărîrea produce efecte juridice care privesc atît drepturile şi obligaţiile debitorului insolvabil. 632/2001 din momentul intentării procesului de insolvabilitate: a) activitatea organelor de conducere ale debitorului se suspendă. în şedinţă. data şi ora primei adunări a creditorilor pentru audiere a raportului administratorului (adunarea de raportare) şi a adunării de validare a mărimii creanţelor (adunarea de validare). comisionul de angajament. Instanţa de judecată poate dispune publicarea dispozitivului hotărîrilor şi în ziarele locale din zonele unde debitorul îşi are sediul sau sunt concentrate sediile celor mai mulţi creditori. precum şi a plăţilor aferente sumelor dezafectate din bugetul de stat 304 . Cererea introductivă se examinează. cît şi ale creditorilor debitorului insolvabil. la care sunt invitaţi: debitorul. administratorul provizoriu. locul. creditorii cunoscuţi instanţei. numele. domen iul de activitate al debitorului. 84 al Legii nr. alte persoane interesate. Prin hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate se desemnează administratorul insolvabilităţii. fondul de risc şi penalitatea) creditelor acordate debitorului de către Ministerul Finanţelor. Potrivit art.cale ferată etc. e) calcularea plăţilor aferente (dobînda. Dispozitivul hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate se publică în termen de 10 zile din data adoptării acesteia. cu autorizarea adunării sau comitetului creditorilor. în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. sediul (adresa).

procesele judiciare aflate în curs de judecare în care debitorul are calitatea de reclamant vor fi preluate de administrator. se suspend. în caz de eschivare a debitorului de la îndeplinirea obligaţiilor instanţa de judecată. f) calcularea penalităţilor aferente datoriilor creditoare ale debitorului se întrerupe. cu autorizarea adunării sau comitetului creditorilor. orice garanţie de executare a obligaţiilor poate fi acordată numai de administrator. iau cu împrumut. administratorului. decontările cu debitorul insolvabil se efectuează numai printr-un cont special. cu comitetului creditorilor. debitorul are dreptul şi obligaţia de a participa la şedinţele instanţei de insolvabilitate. orice garanţie de executare a obligaţiilor poate autorizarea adunării sau fi acordată numai de administrator. de dispunere şi de administrare a patrimoniului. În literatura de specialitate se analizează şi o clasificare teoretică a efectelor intentării procesului de insolvabilitate. poate ridica debitorului dreptul de administrare a patrimoniului. la adunarea creditorilor şi/sau la şedinţele comitetului creditorilor. deschis de administratorul insolvabilităţi. îi poate 305 . drepturile şi obligaţiile lui trecînd la administratorul insolvabilităţii desemnat de instanţa de judecată. debitorul este obligat să prezinte explicaţiile şi informaţiile necesare pentru adoptarea unei decizii privind examinarea cererii. dacă acesta dispune de el. a adunării sau a comitetului creditorilor ori din oficiu. comitetului creditorilor şi adunării creditorilor asupra raporturilor relevante pentru procesul de insolvabilitate. păstrează sau folosesc în orice alt mod bunurile debitorului să efectueze operaţiuni cu aceste bunuri. debitorul insolvabil nu este în drept să acorde garanţii de executare a obligaţiilor (să depună bunuri în gaj sau ipotecă). debitorul este obligat să dea informaţii şi lămuriri instanţei de judecată. la cererea administratorului. să le aducă la cunoştinţă faptele de natură să atragă răspundere pentru o infracţiune sau contravenţie. Efectele juridice ce privesc drepturile şi obligaţiile debitorului insolvabil: debitorul pierde dreptul de folosinţă.întru onorarea garanţiilor de stat. Administratorul poate interzice în scris persoanelor care închiriază.

redresarea (restabilirea) insolvabilităţii debitorului. se desfăşoară în două direcţii: 1. §4. corespondenţa adresată debitorului va fi recepţionată de administrator. Aplicarea uneia din aceste proceduri depinde de hotărîrea instanţei de judecată. Dacă nu există temei de redresare a debitorului. lichidator al unei persoane juridice. lichidarea patrimoniului debitorului şi repartizarea între creditori a banilor obţinuţi. Efectele juridice care privesc drepturile şi obligaţiile creditorilor debitorului insolvabil: creanţele de natură contractuală pe care le au creditorii faţă de debitor se consideră ajunse la scadenţă la data intentării procesului de insolvabilitate. cerinţele patrimoniale împotriva debitorului insolvabil pot fi înaintate numai în instanţa judecătorească care duce procesul de insolvabilitate. se aplică procedura de 306 . manager al unei întreprinderi individuale ori administrator într-un proces de insolvabilitate. se interzice executarea silită faţă de debitor şi bunurile acestuia. numindu-se procedura planului. pe perioada derulăr ii procesului de insolvabilitate intentat la cererea creditorilor. rezultînd din circumstanţele cunoscute la examinarea cazului. debitorul nu poate fi membru al unui organ de conducere sau de supraveghere a unei persoane juridice. înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procesul de insolvabilitate. Procesul de insolvabilitate cu lichidarea masei debitoare Procesul de insolvabilitate. din momentul din care a fost pornit.interzice să părăsească localitatea de reşedinţă fără permisiunea expresă a instanţei sau poate aplica alte măsuri de asigurare. executarea se face numai în procesul de insolvabilitate conform clasei şi rangului de creditor. care este în drept să reţină corespondenţa referitoare la activitatea comercială a debitorului. precum şi atunci cînd procedura planului a fost aplicată şi nu s -a atins scopul. examinarea tuturor acţiunilor judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului şi bunurilor acestuia se suspendă. 2.

Potrivit art. registrele de contabilitate. spaţiile în care se află registrele (cu excepţia celor contabile) şi documentele societăţii (birourile administraţiei). La această măsură recurge Administratorul insolvabilităţii cu scopul de a asigura integritatea masei debitoare. Vor fi puse sub sigilii: spaţiile în care se află bunurile din averea debitorului (magazinele. în contul averii debitorului. Nu vor fi puse sub sigilii: bunurile care trebuie vîndute de urgenţă. antrepozite. Inventarul este întocmit de administrator în prezenţa debitorului. depozite portuare şi alte locuri de înmagazinare). spre a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea de valoare. magaziile. 632/2001 Administratorul trebuie să întocmească un inventar al tuturor bunurilor (corporale şi incorpo rale) care aparţin masei debitoare. Prin Hotărîrea instanţei de judecată privind intentarea procesului de insolvabilitate. într-o sumă de bani. care trebuie să fie verificate. Lichidarea averii debitorului este acea etapă a procesului de insolvabilitate în cadrul căreia bunurile din averea debitorului se transformă in valoare economică. dacă nu se cauzează o întîrziere dezavantajoasă. care va fi depus la bancă. cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau cu scadenţa apropiată. Procesul de lichidare parcurge mai multe etape: 1. 117 al Legii nr. Ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea. acest drept fiind transmis Administratorului insolvabilităţii. corespondenţa comercială (corespondenţa deţinută de oficiile poştale.lichidare a patrimoniului debitorului. După intentarea procesului de insolvabilitate instanţa de judecată va dispune punerea sub sechestru a bunurilor care fac parte din averea debitorului. 2. instanţa decide de a înlătura conducerea debitorului de la gestionarea averii întreprinderii insolvabile. a persoanei care a 307 . numerarul. sigilarea şi inventarierea bunurilor care fac parte din averea lui . unităţi de producţie). care este distribuită creditorilor pentru stingerea masei pasive. staţiile de cale ferată. depozitele.

instanţei de judecată. investiţii financiare. Conform alin. se vor indica ambele valori ale bunului.(1) art. de către debitor. după caz. care conform Codului de executare. precum şi cele pe care el le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului. Alin. datorii financiare. active materiale (mijloace fixe) (imobilizări corporale). Alin.131 al Legii insolvabilităţii dacă creditorul are o creanţă faţă de debitor la data intentării procesului de insolvabilitate. La cerere se anexează copiile de pe documentele din care izvorăşte creanţa. Art. nu sunt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului. Conform Standardului Naţional de Contabilitate.(1) al art. bunurile. 3.(3) stabileşte expres că creditorii care îşi înaintează creanţa după expirarea 308 . de persoana care a aplicat sigiliul şi. conturile debitorilor privind operaţiile de comerţ şi alte operaţii. active financiare.(2) al aceluiaşi articol prevede că creanţele pot fi înaintate în instanţa de judecată cel tîrziu la data aprobării de către instanţă a tabelului creanţelor. încheiate de debitor p înă la intentarea procesului de insolvabilitate.1 al art. sunt incluse în bilanţul contabil: active nemateriale (imobilizări necorporale). iar alin. capital propriu. Conform alin. stocuri de mărfuri şi materiale.50 al Legii insolvabilităţii masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate. îşi înaintează în scris creanţa.aplicat sigiliul şi este semnat de administrator. mijloace băneşti. conturile creditorilor privind operaţiile comerciale şi alte operaţii.51 al Legii insolvabilităţii stabileşte că nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil. Pentru evaluările complexe ale bunurilor pot fi angajaţi experţi. În cazul cînd valoarea bunului depinde de faptul dacă întreprinderea va fi menţinută în funcţiune sau va fi oprită. 114 ale Legii nr. 632/2001 prevăd posibilitatea completării masei debitoare ca rezultat a anulării actelor juridice. Valoarea indicată în inventar a fiecărui bun este cea de la data inventarierii. 113. Înaintarea şi validarea creanţelor. indiferent de tipul ei.

pot pretinde la satisfacerea creanţelor doar conform art.suma datorată. efectul unei hotărîri definitive pentru administrator şi pentru toţi creditorii. valoarea şi rangul ei. verifică legalitatea efectuării calculelor mărimii cerinţelor.54 al Legii insolvabilităţii. Cererile de înaintate a creanţelor vor fi examinate la şedinţa de validare. Art.134 prevede că în şedinţa de validare se examinează creanţele conform cuantumului şi rangului lor. dacă acestea au parvenit.135 al Legii insolvabilităţii o creanţă se consideră validată dacă la şedinţa de validare nu a fost contestată de administrator sau de un creditor chirografar ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată.termenului prevăzut de alin. şi în baza acestora stabileşte creanţa şi dispune în ce ordine va fi înregistrată şi achitată ulterior. . Creanţele contestate de administrator. Tabelul.temeiurile de fapt şi de drept ale creanţei. Conform alin. Debitorul şi orice creditor au drept de acces la tabel pentru informare. ia în considerare contestaţiile. Art. Examinînd cererile creditorilor.numele/denumirea creditorului şi domiciliul/sediul acestuia.drepturile de preferinţă sau garanţiile reale de care se bucură creanţa. se depun la dosar. dar în toate cazurile nu mai tîrziu de data încetării procesului de insolvabilitate. Evaluarea patrimoniului. La cerere se vor anexa documentele justificative cu privire la creanţă şi cu privire la garanţii. 309 .(2). . Contestaţia debitorului nu se poate opune validării creanţei. instanţa de judecată verifică legalitatea şi temeinicia actelor anexate la cerere.133 al Legii insolvabilităţii prevede că administratorul înregistrează într-un tabel special fiecare creanţă înaintată.(1) art. 4. conform art. indicînd temeiul. la care se anexează documentele probatorii. conform valorii şi rangului lor. . Cererea de validare a creanţelor trebuie să conţină: . de debitor sau de un creditor chirografar se examinează în mod special. Înregistrarea în tabel are pentru creanţele validate.141 al Legii insolvabilităţii.

totodată. 5. inclusiv depunerile băneşti şi activele nemateriale şi. astfel încît să asigure satisfacerea maximală a creanţelor creditorilor. aflate la balanţa debitorului. Prin termenul de „parte a patrimoniului debitorului‖ se înţeleg diverse obiecte. Vînzarea bunurilor masei debitoare se realizează de administrator. Vînzarea masei debitoare o efectuează nemijlocit administratorul procesului de insolvabilitate prin intermediul licitaţiilor publice sau negocierilor directe. se vor indica ambele valori ale bunului. Din momentul inventarierii administratorul devine responsabil de bunurile incluse în acest act şi el trebuie să ia toate măsurile care se impun pentru conservarea bunurilor. să se stabilească suma financiară la care vînzătorul ar putea conta într-o conjunctură optimă. 632/2001 care prevede că vînzarea bunurilor se face la licitaţii publice în modul stabilit de legislaţia în vigoare. Vînzarea masei debitoare. Unele reguli de vînzare a bunurilor din masa debitoare sunt stabilite de Legea nr. în sarcina lui fiind pusă obligaţia de a vinde bunurile incluse în masa debitoare. Vînzarea bunurilor masei debitoare începe imediat după finisarea procesului de inventariere şi evaluare a masei debitoare. V înzarea 310 . În cazul în care valoarea bunului depinde de faptul dacă întreprinderea va fi menţinută în funcţiune sau va fi oprită.Evaluarea patrimoniului debitorului se efectuează luînd în considerare valoarea lui la momentul efectuării estimării. Pentru evaluările complexe ale bunurilor pot fi angajaţi experţi. Bunurile masei debitoare pot fi vîndute fracţionat (părţi a patrimoniului). Filialele şi alte structuri organizatorice ale societăţii nu pot fi atribuite la părţi a patrimoniului debitorului. după caz. Chestiunea privind atragerii unor experţi în lucrările de evaluare este pe seama administratorului insolvabilităţii şi a adunării creditorilor. Art. (2) al Legii insolvabilităţii stabileşte că valoarea indicată în inventar a fiecărui bun este cea de la data inventarierii.117 alin. de pe urma cărora ar putea fi posibil de stabilit preţul de lichidare al bunurilor expuse comercializării. sau ca complex patrimonial unic.

administratorul insolvabilităţii valorifică şi/sau lichidează. Dacă în masa debitoare sunt bunuri perisabile.124 al Legii nr. administratorul trebuie să informeze credi torul garantat despre intenţia sa de a vinde bunul. Dacă creditorul garantat consideră că poate valorifica mai avantajos bunul. în baza contractului de vînzare-cumpărare. (11) art.126 al Legii insolvabilităţii. în măsura în care Adunarea creditorilor nu a hotărît altfel. În cazurile în care bunurile nu se vînd la cel puţin 3 licitaţii sau concursuri desfăşurate în modul stabilit. Vînzarea sau înstrăinarea bunurilor din masa debitoare se face prin licitaţie publică sau prin concurs. ipotecă sau alte privilegii speciale asupra unor bunuri mobile sau imobile. în condiţii cît mai avantajoase şi în timpul cel mai potrivit masa debitoare. decide asupra transmiterii în posesie a bunului către creditor. ele pot fi vîndute de către administrator prin negocieri directe. constituite în favoarea creditorilor garantaţi cum ar fi bunuri grevate prin gaj. instanţa de judecată. Dacă în masă debitoare există bunuri afectate unor garanţii reale. Termenul de valorificare şi/sau lichidare a masei debitoare nu poate depăşi 5 ani. 632/2001 prevede că după adunarea de raportare.filialelor sau reprezentanţelor prezintă varietăţi de vînzare a întreprinderii. Potrivit alin. după audierea creditorului şi administratorului. Dacă în timpul acordat de instanţă creditorul n -a valorificat bunul. Bunurile nevîndute la prima licitaţie sau concurs se scot repetat la licitaţie sau concurs. administratorul va purcede urgent la vînzarea lor pentru a obţine preţul maxim. ultimul se restituie administratorului. stabilindu-i concomitent şi termenul de valorificare a bunului. create în condiţiile dreptului comun. 632/2001 în cazul în care 311 . 124 al Legii nr. Creditorului i se permite să se pronunţe în termen de o săptămînă sau în alt timp util stabilit înainte de înstrăinare asupra posibilităţii de valorificare a bunului cît mai avantajoasă. Art. la decizia Adunării sau Comitetului creditorilor. în mod neînt îrziat. cum ar fi fructele. de aceea modalitatea vînzării loc cade sub incidenţa prevederilor art. care îl şi valorifică. legumele sau alte produse ale căror păstrare este imposibilă.

19. inclusiv terenurile.distribuirea sumelor între creditori. Conform alin. Vînzarea întreprinderii are loc prin licitaţie sau concurs dacă adunarea sau comitetul creditorilor nu stabileşte altfel. se înstrăinează toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător. producţia. În cadrul vînzării întreprinderii. în conformitate cu legislaţia. În cazul vînzării întreprinderii.126 al Legii insolvabilităţii stabileşte că în cadrul procesului de insolvabilitate. (1) art.139 al Legii nr. lucrările şi serviciile (denumirea de firmă. (9) al art. 632/2001 prevede expres că administratorul publică avizul privind vînzarea întreprinderii debitorului prin licitaţie sau concurs conform prevederilor art. pentru prejudiciul cauzat în legătură cu înstrăinarea necoordonată a masei debitoare Art. 6. iar cumpărătorul devine succesor al drepturilor şi obligaţiilor patronului. administratorul răspunde. clădirile şi alte construcţii.126 al Legii nr. materiile prime. inventarul. Această posibilitate de vînzare a masei debitoare este stabilită reieşind din interesul de a fi menţinut un subiect de drept al cărui menire ar fi participarea în continuare în circuitul comercial. 632/2001 prevede că executarea creanţelor 312 . alte drepturi exclusive care aparţin debitorului. precum şi creanţele creditorilor faţă de debitor la data intentării procesului de insolvabilitate. atingîndu-se astfel scopul principal al procesului de insolvabilitate.administratorul insolvabilităţii valorifică şi/sau lichidează masa debitoare fără acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor. utilajele. mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate). întreprinderea (afacerea) debitorului poate fi înstrăinată ca un complex patrimonial unic. dacă legea nu stabileşte altfel. Persoana care a cîştigat licitaţia şi organizatorul vînzării semnează în ziua licitaţiei un proces-verbal cu valoare de contract. Alin. cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor intransmisibile. toate contractele de muncă valabile la momentul vînzării îşi păstrează valabilitatea. Repartizarea masei debitoare între creditori După transformarea în bani a bunurilor din masa debitoare procedura judiciară a insolvabilităţii intră în faza finală .

Înaintea fiecărei distribuiri. Administratorul informează creditorii despre cota care urmează să le fie distribuită. Creanţele următorului rang se execută numai după executarea în totalitate a creanţelor rangului precedent. Hotărîrea de încetare şi motivaţia acesteia vor fi publicate conform art. indicînd sumele care urmează să fie plătite. Dacă. La distribuirea intermediară.19. 632/2001 după terminarea distribuirii finale. la distribuirea finală. Distribuirea către creditorii chirografari se face în dependenţă de existenţa mijloacelor băneşti în masa debitoare. Dacă debitorul este persoană juridică. Art.creditorilor chirografari poate începe după şedinţa generală de validare.Încetarea procesului de insolvabilitate. administratorul prezintă Registrului de Stat al Persoanelor Juridice hotărîrea instanţei de judecată care serveşte drept 313 . Prevederile respective se aplică în modul corespunzător şi pentru clasele de creditori de rang inferior. Dacă nu este constituit un comitet al creditorilor. instanţa de judecată hotărăşte încetarea procesului de insolvabilitate. cota de distribuire o stabileşte administratorul. Potrivit art. administratorul procesului de insolvabilitate depune în instanţa de judecată lista creanţelor care vor fi satisfăcute. Creditorii de rang inferior nu vor fi luaţi în considerare la distribuirile intermediare. 7. comitetul creditorilor stabileşte cota de distribuire la propunerea administratorului. Creditorii au acces nelimitat la această listă. creanţele tuturor creditorilor au fost satisfăcute în volum total. administratorul transmite fiecărui participant partea din surplus care i-ar fi revenit în cazul lichidării în afara procesului de insolvabilitate. în caz de insuficienţă a masei debitoare. În două săptămîni de la data publicării. administratorul transmite surplusul către debitor. distribuirea bunurilor în cadrul aceluiaşi rang se efectuează proporţional. 150 al Legii nr. Creanţele chirografare se execută conform rangului acestora.54 al Legii insolvabilităţii prevede expres ordinea de executare a creanţelor chirografare.

debitorul este considerat lichidat. este păstrat întreprinzătorul ca subiect de drept. 632/2001 defineşte procedura planului ca o procedură aplicabilă debitorului în cadrul procesului de insolvabilitate. Din momentul radierii sale din Registrul de Stat al Persoanelor Juridice. procedura planului are cel puţin două justificări: pe de o parte. conform listei finale. Procedura planului Prin procedura planului se urmăreşte plata pasivului debitorului aflat în încetarea de plăţi. iar. De asemenea în articolul 163 al acestei legi legiuitorul stabileşte că satisfacerea creanţelor creditorilor garantaţi şi chirografari. Roşca. valorificarea şi distribuirea masei debitoare între participanţii la procesul de insolvabilitate. pe de altă parte. După dispunerea distribuirii ulterioare. În cazul cînd procesul de insolvabilitate a încetat. fie prin redresarea şi continuarea activităţii debitorului. acordîndu-i-se şansa unui nou început. ale cărui principii pot să difere de dispoziţiile legii insolvabilităţii. procedura permite creditorilor să recupereze mai multe procente din creanţe decît ar fi obţinut 314 . instanţa de judecată hotărăşte o distribuire suplimentară după încetarea procesului de insolvabilitate la cererea administratorului. responsabilitatea debitorului după încheierea procesului de insolvabilitate pot fi reglementate printr-un plan. fie prin lichidarea unor bunuri din averea lui. administratorul distribuie. În opinia autorului N. iar după adunarea de distribuire finală anumite sume rezervate au devenit libere. reprezentînd modalitatea de satisfacere a creanţelor creditorilor prin realizarea unui plan complex de măsuri de remediere financiară şi economică a debitorului şi/sau de valorificare a masei debitoare. produsul din realizarea bunului descoperit. a unui creditor chirografar sau din oficiu. Legea Insolvabilităţii nr. Administratorul prezintă instanţei de judecată raportul cu privire la distribuirea masei debitoare. §5.temei pentru radierea debitorului din aceste registru. anumite sume plătite din masa debitoare au fost restituite din diverse motive ori au fost descoperite bunuri care aparţin masei debitoare.

. o analiză comparativă in care să se arate prioritatea realizării planului faţă de repartiţia masei active între creditori prin lichidarea debitorului.partea descriptivă.Baieş Sergiu. prin intermediul planului. În cazul în care se propune redresarea şi continuarea activităţii debitorului. a statutului juridic al participanţilor la procesul de insolvabilitate. măsurile care vor fi luate pentru restabilirea solvabilităţii debitorului şi pe care de fapt se întemeiază proiectul planului.partea organizatorică. indicarea claselor de creditori ale căror creanţe vor fi plătite în întregime sau nu vor fi defavorizate în alt mod prin plan.1 Chişinău 2004 p.ce trebuie prevăzute de orice plan şi elemente specifice. termenul de achitare a creanţelor. Tot aici planul poate reglementa supravegherea realizării sale. Elementele de conţinut ale planului se împart în două categorii. Dr. Printre elemente de ordin general sunt: mărimea creanţelor ce urmează a fi achitate. În partea organizatorică se stabileşte modalitatea de modificare.printr-o simplă lichidare.257 Structura planului. în conformitate cu Legea nr. Această parte poate cuprinde şi date despre temeiurile.419 315 . 257 Dr. modul de lichidare a pasivului. ce garanţii de plată vor putea fi acordate fiecărei clase de creditori. 632/2001 trebuie să fie constituit din 2 părţi: .‖ Dreptul afacerilor‖ vol. a unei modalităţi de realizare a drepturilor participanţilor. planul cuprinde elementele necesare realizării acestui scop. posibilitatea de a elibera debitorul de unele datorii şi mărimea lor. În partea descriptivă se indică măsurile întreprinse după intentarea procesului de insolvabilitate sau care urmează a fi aplicate în scopul instituirii. necesare şi importante pentru ca creditorii să decidă asupra planului şi ca instanţa de judecată să confirme planul. Roşca Nicolae. care trebuie avute în vedere numai în anumite cazuri. despăgubirile ce urmează a fi oferite tuturor clas elor de creditori în comparaţie cu ceea ce ar primi prin distribuire în cazul lichidării. oportunitatea şi consecinţele aplicării planului. prin procedura planului. şi anume elemente de ordin general .

Face aceasta într-un stil civilizat şi este dispus să continue activitatea.Pe lîngă informaţiile menţionată planul trebuie să includă şi alte atribute specifice oricărui act juridic. în caz contrar instanţa poate decide lichidarea debitorului. Debitorul este îndreptăţit să propună proiectul planului elaborat de el împreună cu cererea de intentare a procedurii de insolvabilitate. documentele şi opiniile asupra lui se păstrează în instanţa de judecată. pînă la 3 ani. Conform art. prin decizie de Guvern. şi îl prezintă spre aprobare în instanţa de judecată. Astfel debitorul dovedeşte tuturor creditorilor intenţia sa şi buna-credinţă de a preveni păgubirea lor şi propune soluţiile care le consideră utile pentru depăşirea crizei. În cazul în care termenul de 5 ani nu a fost suficient pentru finalizarea procedurii planului. Durata procedurii planului se stabileşte în baza hotărîrii adunării creditorilor şi nu poate depăşi 3 ani. În cazul cînd debitorul este de importanţă vitală pentru economia naţională. 168 din Legea nr. Chişinău 2001. la cererea administratorului sau debitorului. identitatea persoanelor care îl propun şi semnătura acestora. acest termen se poate prelungi. la cererea adunării creditorilor. iar lichidarea debitorului ar putea avea un impact negativ asupra economiei naţionale.258 Administratorul elaborează un plan. prin hotăr îre de Guvern. Instanţa de judecată nu va admite aplicarea procedurii planului dacă: a) este evident că planul propus de către debitor nu va fi aprobat de creditori sau nu va putea fi confirmat de instanţa de judecată.M‖. 110 316 . precum ar fi denumirea actului. unde participanţii la proces pot lua cunoştinţă de el.Nicolae Roşca. cu cel mult 30 de zile. Tipografia Centrala. Planul cu toate anexele. 258 Dr. Pag. Termenul de prezentare a planului poate fi prelungit de către instanţa de judecată. dreptul de a propune planul în instanţa de judecată îl au administratorul şi/sau debitorul. Planul trebuie prezentat instanţei de judecată în termen de 90 de zile. data cînd a fost propus. durata procedurii planului poate fi stabilită pe un termen de pînă la 5 ani. 632/2001. „Instituţia falimentului în legislaţia R. alte date necesare.

2) în cazul unei executări silite planul confirmat va fi considerat ca o hotărîre definitivă împotriva debitorului. planul de redresare a solvabilităţii urmează două proceduri distincte: una de admitere (de votare). inclusiv şi împotriva unui terţ care şi -a asumat obligaţia de executare a planului de rînd cu debitorul. şi se dispune începerea 317 . nu pot fi executate.189 şi 192 din Legea insolvabilităţii prevăd următoarele efecte specifice hotărîrii de confirmare a planului: 1) creanţele şi drepturile creditorilor sunt modificate aşa cum este prevăzut în plan (acoperirea parţială a creanţelor. (1) art. instanţa de judecată dispune. În cazul pronunţării hotărîrii de confirmare a planului.b) este evident că creanţele creditorilor. încetarea procesului de insolvabilitate şi continuă procedura planului. conform părţii organizatorice a planului depus de către debitor. Confirmarea constă în emiterea unei hotărîri judecătoreşti în care planul se confirmă realizării lui Potrivit alin. Pînă a fi pus în aplicare. printr -o hotărîre. Într-un termen de cel mult 30 de zile din data depunerii planului. determinarea dreptului de vot al creditorilor şi votarea planului. c) nu au fost respectate prevederile ce ţin de dreptul de a depune planul şi cerinţele faţă de conţinutul unui plan şi persoana care a depus planul nu le poate înlătura sau nu le înlătură în termenul rezonabil stabilit de instanţa de judecată. După ce a fost admis de creditori cu votul majorităţii cerute. 632/2001 după ce hotărîrea de confirmare a planului devine definitivă.). Din data aplicării procedurii planului. în denumirea oficială a debitorului se foloseşte sintagma "în procedura planului" sau "care se află în procedura planului". 191 al Legii nr. planul se confirmă de către instanţa de judecată. sub anumite condiţii şi diferite modalităţi etc. instanţa de judecată convoacă adunarea creditorilor pentru examinarea planului. art. alta de confirmare.

Potrivit art. b) expirării termenului procedurii planului. Dacă realizarea planului este supravegheată. Dacă. atribuţiile administratorului şi ale membrilor comitetului creditorilor. care va avea ca efect lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui. 318 . instanţa de judecată notifică acest fapt o dată cu publicarea dispozitivului hotărîrii privind încetarea procesului de insolvabilitate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova sau în ziarele locale din zonele unde debitorul îşi are sediul sau sunt concentrate sediile celor mai mulţi creditori. planul poate reglementa supravegherea realizării sale. Supravegherea în acest caz este unul din principalele instrumente care va putea duce la redresarea debitorului. administratorul informează imediat despre aceasta comitetul creditorilor şi instanţa judecătorească. Administratorul îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prevederile art. Atribuţiile de supraveghere ţin de competenţa administratorului. precum şi supravegherea din partea instanţei judecătoreşti continuă. 197 al Legii nr. Dacă se constată că debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile a căror executare este supravegheată sau se constată că executarea lor este imposibilă.193 şi 194. Supravegherea se limitează la executarea de către debitor a obligaţiilor specificate prin plan. În legătură cu aceasta. pe parcursul derulării procedurii planului nu sunt realizate prevederile acestuia fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă. 632/2001 instanţa de judecată dispune încetarea supravegherii în cazul: a) executării sau asigurării executării creanţelor supravegheate. În partea organizatorică.3) debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare. În cazul în care comitetul creditorilor nu a fost desemnat. administratorul informează creditorii menţionaţi în plan.

Din aceste definiţii rezultă că contractul este un act volitiv. este suficient pentru a da naştere la obligaţii.82-86 din 22.1 al Codului civil al Republicii Moldova.CAPITOLUL 22. modifica ori stinge un raport juridic. p. la nevoie.06.274 319 . Trasăm particularităţile specifice ale contractului care îl deosebesc de alte izvoare de obligaţii civile: 1. existenţa acordului de voinţă care. Definiţia legală a contractului este prevăzut exhaustiv în legislaţia civilă. A. a căror executare se poate obţine. este un act juridic. Ceea ce este esenţial în contract este acordul de voinţă.1107 din 06. Drept civil. fapt ce denotă că contractul este un act juridic bi. Chişinău: Tipografia Centrală.Volcinschi. adoptat prin Legea nr. CONTRACTE COMERCIALE § 1. V. dacă a fost realizat în limitele prevăzute de lege.2002. se modifică sau se sting raporturi juridice259.Baieș. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. drepturi reale.Crețu.666 alin.06. chiar prin constrîngere. modificarea sau stingerea unor raporturi cu alte persoane. teoria generală a obligațiilor. 2005. V.sau multilateral. îndreptat spre naşterea. Astfel contractul fiind legea 259 Vezi art. prin urmare. adică reprezintă rezultatul voinţei concordate a două sau mai multe părţi260. I.Băieșu. contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc.Cebotari.2002 260 S. No ţ iuni generale privind contractele comerciale Contractul este un acord de voinţă intervenit între două sau mai multe persoane fizice sau juridice cu scopul de a da naştere.

principiul autonomiei de voinţă.Baieș.Crețu.părţilor care l-au încheiat. A. Clasificarea contractelor după scopul urmărit de părţi. b) contracte unilaterale – sînt acele contracte care generează obligaţii doar pentru una din părţi (art. iar cealaltă numai debitor. Chişinău: Tipografia Centrală. care nu sînt reglementate în mod special. 2. cunoaştem: 261 S. Astfel de contracte sînt: comodatul. Acest fapt a determinat clasificarea contractelor. Unele din ele sînt prevăzute expres de Codul civil. pe toată durata existenţei ei.282 320 . Părţile stabilesc prin acordul lor de voinţă cum şi cînd trebuie să fie executate prestaţiile.Băieșu. în raport cu prevederile contractului.3 Cod civil). V. p.Volcinschi. ce ar permite aplicării lor corecte în activitatea de antreprenoriat. Principiul libertăţii contractuale permite participanţilor la circuitul civil să încheie o mare varietate de contracte. deci. ci prin contract se stabileşte şi conduita reciprocă a părţilor în legătură cu obligaţia care a luat fiinţă. teoria generală a obligațiilor. cunoaştem: a) contracte bilaterale (sinalagmatice) – se caracterizează prin reciprocitatea obligaţiilor ce izvorăsc în sarcina ambelor părţi. II. drepturi reale. În aceste contracte o parte este numai creditor. Conform acestui principiu. în limitele prevăzute de lege. părţile contractante au libertatea de a hotărî singure felul şi conţinutul contractului pe care vor să-l încheie. 2005. Ca exemplu de contract ar fi contractul de vînzare-cumpărare. alin. contractul nu dă naştere numai unei obligaţii civile. depozitul. I. iar clasificarea oferă posibilitatea de a determina trăsăturile caracteristice ale diferitelor categorii de contracte. consecinţele care decurg din neexecutarea lor etc. Clasificarea contractelor după conţinutul lor. însă diversificarea vieţii economice. fidejusiunea gratuită etc.704 Cod civil).666. Însă diversificarea vieţii din domeniul afacerilor duce la apariţia unor noi forme juridice. Vom analiza cele mai importante clasificări a contractelor comerciale în baza mai multor criterii principale261: I. 3. mandatul.Cebotari. V. astfel încît obligaţia fiecăreia din ele să fie corelativă celelalte (art. Legalitatea comportării părţilor din contract se apreciază. Drept civil.

859 Cod civil). trebuie să fie înregistrate în modul stabilit de lege. depozitul (art. Forma solemnă se împarte în formă scrisă şi formă autentică (notarială). cunoaştem: a) contractele consensuale – sînt acele contacte care se încheie prin simplul acord de voinţă a părţilor. Înregistrarea acestor contracte are menirea să asigure publicitatea unor asemenea acte. mai este necesară îndeplinirea unor formalităţi. se înregistrează la Camera Înregistrării de Stat.827 Cod Civil). III. b) contracte cu titlu gratuit (de binefacere) – sînt acele contracte în care avantajul (folosul) patrimonial conferit uneia dintre părţi nu are drept scop obţinerea avantajului corelativ.1088 Cod civil). De exemplu. Adică. pentru însăşi validitatea contractului. c) contractele înregistrate – sînt acele contracte care. pentru a fi valabile. contractul se consideră încheiat în momentul îndeplinirii condiţiei de formă (art. contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii ca complex patrimonial unic. 818 Cod civil. fără a fi nevoie de vreo formă specială de manifestare a voinţei lor. 680 Cod civil). stipulînd obţinerea unei anumite prestaţii în schimbul acelei pe care o face. Clasificarea contractelor după modul de formare. d) contractele reale – sînt contractele pentru a căror formare. dacă pentru valabilitatea contractului legea stabileşte o anumită formă sau dacă părţile au prevăzut o anumită formă. urmărind realizarea unui folos patrimonial. conform art. Contracte cu titlu gratuit sînt: donaţia (art. impuse de lege sau convenite de părţi. pe lîngă acordul de voinţă. b) contractele solemne – sînt acele contracte pentru a căror validitate. Textul legii expres indică că. Aceste contracte se consideră încheiate numai din momentul predării 321 .a) contracte cu titlu oneros – sînt acele contracte în care avantajul patrimonial pe care o parte îl procură celeilalte părţi sau unui terţ îi corespunde un avantaj patrimonial corelativ. etc. în unele cazuri. fiecare din părţi urmăreşte un interes material. Nerespectare formei contractului are drept consecinţă nulitatea acestuia numai atunci cînd această formă este cerută ca o condiţie de validitate. comodatul (art. mai este necesară remiterea unui bun de către una dintre părţi către cealaltă. Majoritatea contractelor comerciale sînt consensuale. pe lîngă acordul de voinţă.

obiectul contractului. cunoaştem: a) contractele principale – sînt acele contracte care au o existenţă de sine stătător şi a căror soartă nu depinde de alte contracte. cunoaştem: a) contractele cu executare imediată – sînt acele contracte care au ca obiect una sau mai multe prestaţii care se execută dintr-o dată. imediat. de a căror soartă depind. Lipsa formei cerute de lege duce la nulitatea absolută a contractului. IV. contractul de gaj şi contractul de fidejusiune sînt contracte accesorii menite să asigure executarea unor contracte principale: un contract de împrumut sau un contract de credit bancar. instantaneu. În cazul în care părţile sînt prezente. fie ca o prestaţie continuă (exemplu este contractul de locaţiune). Pentru existenţa şi validitatea contractului sînt necesare următoarele condiţii: consimţămîntul părţilor. el implică două manifestări de voinţă. forma cerută de lege. Forma contractului este un element esenţial al contractului. Consimţămîntul este acordul de voinţă al părţilor. Ca exemplu. Capacitatea părţilor contractante este de asemenea o condiţie de validitate 322 . Marea majoritate a contractelor comerciale fac parte din această categorie. Clasificarea contractelor după modul de executare.materiale a bunului care este obiectul prestaţiei uneia dintre părţi. capacitatea de exerciţiu a părţilor. b) contractele cu executare succesivă – sînt acele contracte a căror executare se desfăşoară în timp. şi anume o ofertă urmată de acceptarea ei. fie ca o succesiune de prestaţii (exemplu contractul de vînzarecumpărare cu plata în rate). Clasificarea contractelor după corelaţia dintre ele. V. contractul se formează în momentul în care ambele manifestări de voinţă s-au întîlnit. b) contractele accesorii – reprezintă acele contracte care însoţesc unele contracte principale. Contractul poate fi încheiat în formă scrisă şi verbală.

iar cealaltă crede că este vorba de o donaţie) sau la identitatea obiectului lui. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Eroarea. neconformă cu realitatea. împiedică formarea contractului. violenţa.06. numită obstacol. La încheierea contractului trebuie să fie exprimată voinţa liberă a părţilor contractante. Consecinţele pe care eroarea le are asupra contractului variază după intensitatea ei. Violenţa . în virtutea cărora persoanele juridice nu pot încheia contracte decît în limita scopului pentru care fiecare a fost înfiinţată. Obiectul este sigur cît este determinat cel puţin în specia şi cantitatea sa.contractul a cărui încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din părţi poate fi declarat nul de instanţa de judecată 262 A se vedea art. să fie şi sigur şi determinat sau măcar determinabil. Dolul . adoptat prin Legea nr.a contractului. este lovit de nulitate. fără a împiedica formarea contractului. Potrivit principiului general posedă capacitatea de a contracta orice persoană. o rudă sau o altă persoană apropiată ori patrimoniul lor sînt expuşi unui pericol iminent. în care s-a aflat partea cînd şi-a dat consimţămîntul. o astfel de eroare.06.227-230 al Codului civil al Republicii Moldova.1107 din 06. limitele capacităţii lor contractuale sînt reflectate de principiul specializării capacităţii de folosinţă şi exerciţiu a acestor persoane. Eroarea – este credinţă falsă. consimţămîntul nu se poate forma. Obiectul contractului îl constituie chiar prestaţia la care părţile se obligă.contractul încheiat în urma constrîngerii prin violenţă fizică sau psihică poate fi declarat nul de instanţa de judecată chiar şi în cazurile cînd violenţa a fost exercitată de un terţ. Cînd eroarea se referă la natura contractului (de exemplu. Violenţa este temei de anulare a contractului numai în cazul în care se demonstrează că este de natură să determine o persoană să creadă că ea. Obiectul trebuie să existe prezentînd interes pentru părţi. În ceea ce priveşte persoanele juridice.2002. cu excepţia acelor ce nu au împlinit vîrsta ce duce la apariţia capacităţii de exerciţiu (de regulă 18 ani) sau declarate în mod expres incapabile prin lege.2002 323 . o persoană a înţeles să vîndă un bun. adică voinţa lor să nu fie afectată de vreun viciu cum sînt: eroarea. soţul. dolul şi leziunea262. posibil şi licit.82-86 din 22.

2002 324 .contractul pe care o persoană l-a încheiat din cauza unui concurs de împrejurări grele de care a profitat cealaltă parte. În literatura de specialitate nu există unanimitate de păreri cu privire la caracterul bilateral sau tripartit (din punct de al voinţelor pe care le întruneşte) al 263 264 Bloșenco Andrei. p. Leziunea . o parte (locator) se obligă. anularea contractului poate fi cerută numai în cazul în care. în condiţii extrem de nefavorabile. contractul poate fi anulat numai dacă se demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie despre dol. Leasingul este o metodă de finanţare a întreprinderilor care doresc să -şi achiziţioneze utilaje şi echipamente.chiar şi în cazul în care autorul dolului estima că contractul este avantajos pentru cealaltă parte. § 2. poate fi declarat nul de instanţa de judecată. în baza principiului bunei credinţe. În cazul în care dolul este comis de un terţ. Cartdidact.82-86 din 22. în perioade de crize economice. se putea aştepta ca cealaltă parte să dezvăluie aceste împrejurări. Drept civil. la cererea unei alte părţi (locatar). Leasingul asigură finanţarea integrală a unei investiţii fără ca beneficiarul să fie nevoit să constituie măsuri asigurătorii263. Prin contractul de leasing. Dacă una dintre părţi trece sub tăcere anumite împrejurări la a căror dezvăluire cealaltă parte nu ar mai fi încheiat contractul.06. Această permite finanţarea integrală a unei investiţii cu mijloace exterioare pentru întreprinderile care nu pot obţine credite de la bănci ori nu doresc să greveze bunurile sale. cumpărat sau produs de locator. dar care nu au posibilităţi financiare. Instanţa de judecată poate menţine contractul dacă pîrîtul oferă o reducere a creanţei sale sau o despăgubire pecuniară echitabilă. Chișinău.2002. conform căreia orice întreprindere poate utiliza echipamentul cel mai modern fără a fi nevoită să plătească integral costul la momentul încheierii contractului. a inventat o modalitate de soluţionare a asigurării întreprinderilor cu echipament nou – leasingul.923 al Codului civil al Republicii Moldova. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. să asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun.77 A se vedea: art. contra unei plăţi periodice (rate de leasing)264.06. 2003. No ţ iuni generale privind contractele comerciale Economia de piaţă.1107 din 06. parte specială. adoptat prin Legea nr.

nr.LUMINA LEX. дисс. 265 266 Решетник И. 1998. Unii autori consideră că contractul de leasing este tripartit. Multe încercări au eşuat tocmai datorită tendinţei de a încadra. chiar în mod forţat şi nefiresc. deoarece conţine trăsăturile unor contracte de drept civil tradiţionale: de vînzare-cumpărare. 2001. deoarece se epuizează prin furnizarea bunului de către vînzător. invers. operaţiunile de leasing în unul din modelele de contracte tradiţionale. leasingul este examinat ca o varietate a contractului de locaţiune. care dispune de trăsăturile sale specifice.. Chiar şi în timpul desfăşurării fazei iniţiale de negocieri nu există o veritabilă participare tripartită. Această formare este o consecinţă a diferenţei de natură dintre cele două contracte şi vînzarea cumpărarea este un contract cu executare imediată. Odată cu furnizarea bunului contractul de vînzare-cumpărare încetează. În cazul admiterii caracterului tripartit al contractului de leasing. iar operaţiunea de leasing se transformă într-un contract bilateral. la care ne alăturăm. 325 . Автореф. Din aceste considerente el pune multe întrebări relative la natura sa juridică. p. Gheorghiu Gh.contractului de leasing. ci în realitate sînt două contracte. 58 267 Miasnicov S. pe cînd actul de leasing este un contract cu executare succesivă (segmentar pe viitor). de garanţie267. Natura juridică a contractului de leasing //Revista naţională de drept.Пермь. . considerăm că acesta este vremelnic. Гражданско-правовое регулирование лизинга в РФ.. Operaţiunile de leasing.. 7 Clocotici D. Între aceste contracte există o conexitat e. 6. Cu toate acestea contractul de leasing se deosebeşte de locaţiune prin trăsăturile sale specifice. p. de împrumut. А. Leasingul este un contract complex. contractul de leasing este un act juridic bilateral care se încheie între locator şi locatar266. Ţinînd cont de faptul că locatarul primeşte bunul în posesie şi folosinţă temporară. 1998. канд. şi anume: a) obiectul contractului este un bun mobil ce urmează a fi utilizat în activitatea de întreprinzător. deoarece la el participă vînzătorul. locatorul şi locatarul265. с.27. Potrivit unei alte opinii.. de locaţiune. contractul de leasing va fi încheiat numai după finalizarea tratativelor de procurare a bunului între vînzător şi locator. deoarece torul nu va procura bunul decît dacă va avea certitudinea că -1 va da în leasing locatarului şi.

În cazul creditului clientul primeşte o sumă de bani de la împrumutător. În cazul leasingului locatorul păstrează proprietatea asupra bunului. Spre deosebire de credit. Plăţile de leasing nu constituie rate de plată a preţului.b) bunurile sînt cumpărate sau produse de locator cu scopul de a fi transmise în leasing. iar toate celelalte obligaţii. în forma sa clasică. Leasingul. cu unele restricţii ce pot reveni cumpărătorului de a nu înstrăina bunul. pe cînd în cazul leasingului locatorul nu acordă mijloace băneşti. d) preţul contractului. b) obiectul contractului. 326 . în care nici una din părţi nu are dreptul să rezilieze contractul. încît permit locatorului recuperarea investiţiilor făcute şi obţinerea unui beneficiu pe termenul acţiunii contractului. Contractul de leasing se caracterizează prin elementele sale specifice: a) părţile contractului. Leasingul se deosebeşte de vînzarea cu plata preţului în rate. c) forma contractului. g) drepturile cumpărătorului ce reies din contractul de vînzare-cumpărare încheiat între vînzător şi locator le exercită locatarul. e) ratele chiriei sînt stabilite astfel. se aseamănă cu un credit de investiţii. d) contractul se încheie pe o perioadă determinată. c) bunul se procură de la vînzătorul indicat de locatar şi se furnizează direct acestuia. În cazul vînzării cu plata preţului în rate transmiterea dreptului de proprietate şi a riscurilor se face de la momentul încheierii contractului. care necesită garanţia rambursării lui. însă vor fi deduse în cazul în care locatarul îşi manifestă opţiunea de a cumpăra bunul folosit. revin locatarului. în cazul leasingului garanţia este chiar dreptul de proprietate asupra bunului procurat. ce trebuie să corespundă duratei economice de utilizare a bunului. ci finanţează procurarea unu i bun pe care ulterior îl dă în posesie şi folosinţă temporară locatarului. inclusiv riscurile. f) include opţiunea locatarului de a cumpăra bunul la sfîrşitul contractului.

Părţile contractului de leasing sînt locatorul şi locatarul. b) societatea financiară de leasing. Locatar este persoana care primeşte în posesie şi folosinţă temporară bunul comandat la alegerea sa de la vînzătorul indicat de el. 1. 327 . funcţia cărei este finanţarea operaţiunii de leasing. În calitate de locator poate apărea: a) instituţia financiară (banca) care dispune de licenţă pentru finanţarea operaţiunilor de leasing. asigurarea lui. În calitate de subiect al operaţiunii de leasing apare şi vînzătorul bunului. dacă acesta nu a folosit mijloace proprii pentru finanţarea investiţiei. Obiectul leasingului are următoarele particularităţi: a) trebuie să fie un bun mobil neconsumptibil. Vînzătorul este întreprinderea producătoare sau un alt comerciant care vinde locatorului în proprietate un bun pentru ca acesta să-1 dea în posesie şi folosinţă temporară unui terţ. c) trebuie să fie identificat. Contractul de leasing trebuie încheiat în scris (alin. Aceste societăţi asigură şi întregul complex de servicii nefinanciare. precum: întreţinerea şi reparaţia bunului închiriat. de reparaţie şi întreţinere a acestuia. cuprinde următoarele părţi componente: a) suma care recuperează integral sau aproximativ valoarea bunului la momentul procurării lui. în contract neapărat trebuie de indicat costul bunului. d) alte cheltuieli efectuate de locator şi prevăzute de contractul de leasing precum: cheltuieli de asigurare a bunului. 924 Cod civil al RM). b) suma plătită locatorului pentru rambursarea creditului şi plata dobînzii. Obiectul contractului de leasing constituie bunurile mobile neconsumptibile. art. c) comisionul plătit locatorului. creată pentru efectuarea operaţiunilor de leasing. c) societatea de leasing specializată. denumit plăţile de leasing. d) orice altă persoană care practică activitate de întreprinzător. Forma. Preţul. furnizarea informaţiei cu privire la exploatare. Locatorul este persoana care practică activitate de întreprinzător şi care procură în proprietate un bun de la un anumit vînzător pentru a-1 da în leasing.

iniţial se achită cotaţii mici. În procesul stabilirii termenului de amortizare părţile trebuie să ia în consideraţie şi perioada fiscală de amortizare. adică un interval de timp fixat de lege în care proprietarii pot deduce la cheltuieli o cotă de amortizare neimpozitabilă . Astfel. 2003. deoarece suma creditului perfectat de locator este mare şi. se micşorează şi dobînda. respectiv. Cartdidact. p. care poate fi încheiat şi pentru o perioadă nedeterminată. Termenul contractului de leasing se stabileşte de părţi şi corespunde cu termenul de amortizare a bunului sau este aproximativ acestui. Drept civil. Plăţile de leasing pot fi stabilite sub formă de: a) plăţi periodice uniforme pe întreaga perioadă a contractului. Această modalitate este convenabilă pentru antreprenorii începători cu un capital limitat. parte specială. fiecare urmînd a fi plătită în prima decadă a lunii. naturală sau mixtă sub forma unor rate periodice. această formă se aplică frecvent în situaţia în care locatorul a finanţat procurarea bunului din contul mijloacelor împrumutate. ci reprezintă suma integrală a cheltuielilor făcute de locator. b) plăţi descrescătoare. c) plăţi progresive. care treptat se măresc odată cu creşterea intensităţii valorificării bunului şi lărgirii volumului de producţie. Dacă contractul de leasing nu prevede scadenţa ratelor periodice. în prima perioadă a contractului plăţile de leasing sînt mari. Spre deosebire de contractul de locaţiune. Deosebirea dintre plăţile de leasing şi chirie (în contractul de locaţiune) constă în faptul că ele nu constituie plăţi pentru dreptul de folosinţă a obiectului contractului. Chișinău. fapt ce determină descreşterea cuantumului plăţilor de leasing. plus un beneficiu.82 328 . dobînda inclusă în aceste plăţi este mare. a mijloacelor investite în operaţiunea de leasing.Plăţile de leasing se stabilesc de părţi în expresie bănească. Odată cu rambursarea creditului. în acest caz. suma anuală totală se împarte în 12 rate egale. contractul de leasing trebuie încheiat pe un termen determinat. Doctrina juridică a clasificat leasingul după mai multe criterii268: 268 Bloșenco Andrei.

În cadrul leasingului financiar este implicat şi vînzătorul. După încetarea contractului bunul se restituie. care este ales locatar. Totodată. Riscînd să nu primească valoarea reziduală a acestuia în cazul lipsei cererii. locatorului. care preiau funcţia de finanţare.a) Potrivit plăţilor achitate societăţii de leasing. Leasingul indirect este realizat de societăţi specializate de leasing. În cadrul leasingului operaţional nu se asigură compensarea tuturor cheltuielilor suportate de locator în legătură cu procurarea şi întreţinerea bunului. riscurile economico-financiare. La expirarea termenului contractului bunul trece în proprietatea locatarului sau este răscumpărat de acesta. precum şi obligaţia de asigurare. distingem leasing financiar şi leasing operaţional sau funcţional. întreţinere şi reparaţie sînt puse în sarcina locatarului. 329 . riscurile uzurii morale şi obligaţiile de întreţinere şi reparaţie a bunului. Leasingul financiar presupune că în perioada contractului se recuperează locatorului costul bunului şi alte cheltuieli suportate. locatarul alege şi bunul. finanţarea bunului asigurîndu -se de producător. Bunul se transmite locatarului în posesie şi folosinţă pe un termen mai mic decît termenul de amortizare. Leasingul direct se realizează prin încheierea contractului între producătorul bunului şi locatar. Leasingul operaţional presupune că în cadrul termenului contractului locatorul primeşte numai o parte din costul bunului închiriat. locatorul trebuie să dea bunul în leasing de mai multe ori. Locatorul îşi asumă. distingem leasing direct şi leasing indirect. deosebim leasing brut şi leasing net. b) În dependenţă de poziţia furnizorului în contractul de leasing. In virtutea acestui fapt. de obicei. De aceea şi plăţile de leasing sînt mai ridicate decît în cazul leasingului financiar. c) După tipul de service asigurat. î n acest caz termenul contractului coincide cu termenul de amortizare a bunului. de regulă.

bazat pe o colaborare strînsă şi continuă între două întreprinderi distincte şi independente 330 . intrat în vigoare la 1 ianuarie 1991. avînd dificultăţi financiare. e) În funcţie de tehnicile de realizare. să instruiască personalul locatarului în probleme ce ţin de exploatarea lui. în scopul utilizării integrale a capacităţii de funcţionare a bunului. folosind contractul de leasing ca o garanţie pentru rambursarea creditului. vinde bunul unei societăţi de leasing şi îl închiriază. în acest caz locatorul împrumută o parte din banii necesari procurării bunului sau chiar toată suma. Această operaţiune are ca scop transformarea fondurilor fixe în fonduri circulante (mijloace băneşti) disponibile. franchisingul constituie una dintre cele mai moderne şi recente forme ale distribuţiei de mărfuri şi servicii.În cazul leasingului brut locatorul se obligă să întreţină bunul. În contract sînt prevăzute perioadele distincte de folosire a bunului de către fiecare locator. . d) După tipul de finanţare a contractului. Această operaţiune permite locatarului de a folosi un bun.lease time-sharing. să repare bunul. în acest caz un bun este închiriat.leasing multiplicativ. în acest caz locatorul dispune de întreaga sumă necesară procurării bunului.leasing cu autofinanţarea locatorului. În acest caz calitatea de furnizor şi locatar o întruneşte aceeaşi persoană. fără a avea obligaţia de plată a chiriei pentru timpul în care nu-1 utilizează. §3 . În cadrul leasingului net aceste obligaţii revin locatarului. de regulă care are o uzură morală sporită (computatoare). distingem: . Noţiunea franchisingului şi a contractului de franchising După Codul deontologic european al francizei. plătind o chirie mai mică decît cea normală.lease-back (vinde şi reînchiriază) cuprinde operaţiunea prin care proprietarul unui bun. mai multor locatari care folosesc bunul în anumite perioade de timp. locatorul prestînd servicii pur financiare. în acelaşi timp. distingem: . . să achite impozitele şi alte plăţi obligatorii aferente bunului. Franchisingul este un sistem de comercializare a produselor şi/sau serviciilor şi/sau tehnologiilor. să-1 asigure.

Această operaţiune presupune 269 Costin M. la rîndul său. folosind marca comercială a primului.juridic şi financiar. fiind scutit de necesitatea de a finanţa investiţiile corespunzătoare. Există mai multe tipuri şi forme de franchising: 1. 2. Contractul de franchising //Revista de drept comercial. nr. Prin funcţia sa economică. acest tip de franchising este o operaţiune complexă unde francizatul fabrică el însuşi. prin care unul din subiecţi francizorul acordă altui subiect francizatului dreptul şi impune obligaţia de a exploata o întreprindere în conformitate cu conceptul francizorului. de a deschide un număr imens de filiale şi întreprinderi în alte ţări sau localităţi. anumite mărfuri. p. El se străduieşte să convingă clienţii săi că ei procură mărfuri sau beneficiază de servicii identice cu cele ale francizorului. făcîndu-şi marca mai cunoscută. 1998.C. 132 331 . Franchisingul poate fi comercial. Franchisingul poate fi corporativ. în timp ce francizatul are posibilitatea exercitării unei activităţi comerciale cu riscuri limitate. Francizatul. evită incertitudinile lansării unei afaceri şi poate să devină distribuitor al unei mărci cu renume fără a avea o experienţă comercială prealabilă. El îşi extinde businessul său. În doctrina juridică sînt evidenţiate următoarele tipuri de franchising: a) franchising industrial. pe care le vinde sub marca acestuia. respectînd indicaţiile francizorului. În literatura de specialitate găsim că franchisingul este o licenţă prin care proprietarul unei mărci comerciale sau al unui nume comercial concesionează altuia dreptul de a vinde un produs sau un serviciu sub acel nume sau marcă269. francizorul poate să-şi dezvolte întreprinderea sa. 11. Într-adevăr. În raporturile de antreprenoriat aplicarea franchisingului prezintă avantaje pentru ambele părţi. Franchisingul comercial presupune comercializarea mărfurilor sau prestarea serviciilor francizorului de către francizat pe un teritoriu determinat.. Franchisingul corporativ include participarea francizatului la întregul ciclu de producţie al francizorului. franchisingul face posibil pentru francizor rezolvarea problemei comercializării produselor şi/sau serviciilor sale.

care le cumpără 270 Bloșenco Andrei. El este un contract mixt sui generis. care cuprinde marca. cu titlu oneros şi cu executare succesivă. o parte (franchiser) şi cealaltă parte (franchisee) întreprinderi autonome se obligă reciproc să promoveze comercializarea de bunuri şi servicii prin efectuarea. c) franchising de servicii. de ingrediente şi materii prime. care este unul cu executare succesivă în timp. b) franchising de distribuţie. consensual. În opinia a altora. Contractul de concesiune exclusivă este contractul prin care concedentul se obligă ca. în schimbul unui preţ270. 2003. licenţă. acesta presupune dreptul francizatului de a comercializa pe un anumit teritoriu mărfurile francizorului sub numele şi cu marca acestuia.163 332 . franchisingul este un contract sinalagmatic. reprezentare.transfer de informaţie comercială secretă. să vîndă mărfurile sale numai concesionarului. leasing. şi totodată are o configuraţie particulară. care integrează caracterele unor operaţiuni de vînzare-cumpărare. de marcă şi licenţe. În calitate de contract complex. 1171 Cod civil). Drept civil. el include elemente specifice contractului de licenţă (prevede transmiterea folosinţei drerpturilor exclusive). p. a unor prestaţii specifice (art. franchisingul este un contract prin francizorul acordă dreptul de a vinde anumite bunuri sau de a presta servicii şi beneficia de un sistem de relaţii. Potrivit unei opinii. în acest caz francizatul prestează servicii sub marca comercială al francizorului. În literatura de specialitate găsim mai multe definiţii date contractului de franchising pe care noi le găsim mult mai reuşite decît cea legală menţionată mai sus. Contractul de franchising trebuie deosebit de contractul de concesiune exclusivă (denumit şi vînzare sau distribuţie exclusivă). prestări de servicii (asistenţă tehnică şi consultaţii). parte specială. de vînzare-cumpărare şi leasing. Prin contract de franchising. într-o zonă anumită. de asistenţă şi chiar livrare de tehnologii. Chișinău. renumele. know-how-ul şi asistenţa francizatului. Cartdidact. de către fiecare din ele.

Potrivit Codului de deontologie al Federaţiei franceze de francizei (1988). 1172 Cod civil). un complex de drepturi exclusive ce individualizează francizorul. în primul rînd. secretul producţiei şi altă informaţie comercială secretă) în vederea desfăşurării activităţii potrivit modelului conceput de francizor. Spre deosebire de concesionar. practică. Francizorul trebuie să fie. care dispune de marcă proprie. Francizor este întreprinderea producătoare. titularul dreptului asupra unei mărci înregistrate. Acest 333 .spre a le revinde ulterior clienţilor săi în nume şi pe cont propriu. precum şi comunicarea către francizat a know how-ului (cunoştinţe tehnice. cît şi obiecte neprotejate (de exemplu. să ofere un ansamblu de produse şi/sau servicii şi/sau tehnologii francizatului. căruia îi asigură o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii respective. este persoana fizică sau juridică. mărfurile şi serviciile acestuia. Obiectul contractului de franchising constituie. drept pe care trebuie să-1 menţină cel puţin pe durata contractului de franchising. francizatul vinde bunuri sau prestează servicii folosind numele şi marca francizorului. denumit şi beneficiar. Se poate observa lesne. Francizatul. care primeşte posibilitatea de a utiliza drepturile exclusive ale francizorului. comerciant independent din punct de vedere juridic şi financiar. că obiectul contractului de franchising include atît obiecte protejate juridic. Părţile contractului de franchising sînt francizorul şi francizatul. printre acestea aflîndu-se în mod necesar o marcă protejată. Obiectul franchisingului constă în concesiunea mărcii împreună cu asistenţa tehnică şi comercială. reputată pe o anumită piaţă. know-how-ul). în primul rînd. Forma contractului: contractul de franchising trebuie încheiat în scris. Nerespectarea formei duce la nulitatea contractului (art. francizorul este un antreprenor independent care trebuie: să fie titular al drepturilor. utilizînd personal şi mijloace financiare proprii în vederea promovării şi inovării produsului.

contract trebuie înregistrat la Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii271. 1176 Cod civil). Contractul de franchising se încheie pe o anumită durată de timp stabilită de părţi sau pentru o perioadă nedeterminată. Preţul. contractuală şi postcontractuală. 11 al Legii cu privire la franchising). reprezintă redevenţa prevăzută de contract. de reziliere şi de cesiune etc. care se acordă francizorului ca plată pentru utilizarea drepturilor exclusive acordate. inventar şi alte bunuri) pînă la începutul desfăşurării activităţii. se achită pentru dreptul de folosire a mărcii pe teritoriul determinat. durata contractului. francizorul îi remite francizatului informaţia cu privire la: experienţa dobîndită şi transferabilă. redevenţele proporţionale. proporţionale cu venitul obţinut de francizat sau cu volumul de mărfuri sau servicii distribuite (art. constituie plăţi periodice. condiţiile de reînnoire. Franchisingul se încheie. . Faza precontractuală permite fiecăreia dintre părţi să se decidă cu privire la colaborare. 7 al Legii cu privire la franchising 334 . 271 A se vedea: alin. de regulă. pe un termen îndelun gat astfel încît să permită francizatului restituirea cheltuielilor suportate (pentru procurarea de imobil. 1175 Cod civil). În particular. Drepturile şi obligaţiile părţilor pot fi examinate în funcţie de etapele aşa numitelor ‖porturilor contractuale‖ şi anume: etapa precontractuală. obiectele şi întinderile exclusivităţilor.royalty.plata iniţială unică. determinarea tarifelor la mărfurile şi serviciile distribuite). condiţiile financiare ale contractului (redevenţele iniţiale. 4 art. precum şi pentru compensarea cheltuielilor efectuate de francizor. cu luarea în consideraţie a cerinţelor desfacerii bunurilor şi a serviciilor asupra cărora s-a convenit (art. Redevenţa se stabileşte în contract în expresie bănească sau naturală şi include 2 părţi componente: . La această fază părţile au obligaţia de a se informa în mod deschis şi complet despre circumstanţele care vizează franchisingul şi de a pune la dispoziţia celeilalte părţi informaţia necesară (art. inclusiv pentru instruirea personalului şi acordarea de consultaţii.

. are următoarele obligaţii: .să utilizeze drepturile exclusive în conformitate cu contractul şi indicaţiile francizorului. Această obligaţie implică îndatorirea francizorului de a transmite francizatului documentaţia tehnică şi comercială. exploatarea echipamentului etc. El este obligat să protejeze programul comun de prestare a franchizei împotriva intervenţiilor unor terţi.). informare şi perfecţionare profesională (art. în care francizorul este obligat să pună la dispoziţia francizatului o totalitate de bunuri incorporate. financiară) în domeniul pregătirii profesionale. precum şi alte date sau cunoştinţe utile promovării vînzărilor. sînt obligate să păstreze secretul asupra datelor confidenţiale chiar dacă contractul nu se mai încheie. de concepte asupra aprovizionării. instruirea personalului francizatului pe tot termenul contractului în ce priveşte organizarea activităţii. . 1173 Cod civil). de modele.să nu divulge terţelor persoane informaţia comercială secretă furnizată de francizor (secretele procesului de producere şi de prestare a serviciilor etc. de a-l instrui în probleme legate de realizarea drepturilor exclusive primite. desfacerii şi organizării. de drepturi. în scopul asigurării calităţii. Faza contractuală. de prestare a serviciilor. juridică. administrarea întreprinderii. de a -i acorda asistenţă (tehnică.să utilizeze în mod activ programul de prestare a francizei şi cu diligenţa unui bun întreprinzător. deservirea clientelei. de asemenea. procesul de producţie şi de desfacere a mărfurilor. la rîndul său. fiecare 335 . să-l perfecţioneze pe parcurs şi să sprijine francizatul în activitatea acestuia prin îndrumare. Francizatul. Astfel. Dacă durata contractului nu este determinată sau depăşeşte 10 ani. O altă obligaţie a francizorului constă în furnizarea informaţiei şi practicii comerciale. precum şi să procure bunuri şi servicii prin interm3diul francizorului sau a unei persoane desemnate de acesta etc.Părţile. de mărci de producţie. principala obligaţie a francizorului constă în asigurarea posibilităţii francizatului de a utiliza drepturile exclusive ale primului sau un proces existent de fabricaţie şi distribuţie. Francizorul are dreptul să supravegheze şi să verifice.

1176 Cod civil al RM). Faza postcontractuală. iar împrumutătorul împrumută banii săi proprii. 1236 Cod civil al R. Părţile contractului sînt banca şi debitorul. contractul se prelungeşte de fiecare dată pentru 2 ani (art. b) deschiderea unui nou punct de vînzare pe teritoriul vechiului francizat. Creditul bancar este un contract consensual. Francizorul poate impune vechiului francizat orice obligaţie care să permită: a) protejarea caracterului confidenţial al know-how-ului.). § 4.parte are dreptul să rezilieze contractul cu respectarea unui termen de preaviz de 1 an. banca împrumută banii deponenţilor sau cei împrumutaţi de la alte bănci. Dacă nici una din părţi nu exercită dreptul sus-numit. El poate impune francizatului pe plan local interdicţia de concurenţă care nu poate depăşi un an (art. Contractul de credit bancar Prin contractul de credit bancar. 336 . băncile îşi pot asocia resursele creditoare şi acorda credite de consorţiu. Dacă această interdicţie periclitează activitatea profesională a francizatului. iar debitorul se obligă să restituie suma primită şi să plătească dobînda şi alte sume aferente prevăzute de contract (art. El se deosebeşte de contractul de împrumut după mai multe criterii.M. În asemenea caz persoana care doreşte să obţină un credit mare determină independent banca care îşi asumă responsabilitatea pentru organizarea consorţiului bancar şi exercită funcţiile de conducere în afacerea de credit (banca coordonatoare). sinalagmatic şi cu titlu oneros. în special neutilizarea acestuia de o reţea concurentă. şi anume: este cu titlu oneros. are ca obiect mijloace băneşti. în scopul creditării unor proiecte care necesită cheltuieli mari. o bancă (creditor) se obligă să pună la dispoziţia unei persoane (debitor) o sumă de bani (credit).M.1177 Cod civil al R. după încetarea contractului. În afară de aceasta. francizorul trebuie să -i plătească o compensaţie financiară corespunzătoare. relaţiile postcontractuale sînt fondate pe regulile unei concurenţe loiale.).

2003. Părţile contractului pot stabili o dobîndă fixă sau flotantă. de rata inflaţiei şi de evoluţia pieţei. Băncile pot acorda credite în valută străină. 1236 Cod civil al R. potrivit regulii generale. Temei pentru încheierea contractului constituie instituie decizia comitetului de credit împuternicit să decidă asupra acordării creditului.). Contractul de credit se încheie în formă scrisă (alin. Pentru acordarea creditelor „mari" se cere aprobarea preliminară a membrilor consiliului de administraţie. Drept civil. în acest ultim caz dobînda poate fi modificată prin acordul părţilor.Banca coordonatoare efectuează analiza eficienţei acordării creditului de consorţiu şi selectează celelalte bănci participante.M. Pentru prestarea serviciilor de organizare a consorţiului bancar. Dobînda pentru fiecare tip de credit este stabilită de comitetul de credit sau de organul de administrare al băncii. art. Cartdidact. In afară de dobîndă.175 337 . în condiţiile şi pentru scopurile stabilite de lege. în cazurile prevăzute de contract. Chișinău. Creditul de consorţiu se perfectează printr-un acord de credit între banca coordonatoare şi băncile participante la creditul de consorţiu şi contract de credit încheiat între client şi fiecare bancă participantă272. Preţul. creditele se acordă în valută naţională. Obiectul contractului îl constituie mijloacele băneşti acordate debitorului. constituie dobînda pe care clientul o plăteşte băncii pentru mijloacele băneşti acordate. Creditul mare constituie datoria netă a unei persoane sau a unui grup de persoane acţionînd în comun (expuse aceluiaşi risc datorită faptului că una din ele o controlează pe alta). alcătuind 10% şi mai mult din capitalul normativ total al băncii. Dobînda poate fi modificată unilateral de către bancă. parte specială. în funcţie de rata de refinanţare a BNM. p. părţile pot conveni asupra unui comision pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea creditului. banca coordonatoare încasează o remuneraţie deosebită. Se interzice acordarea creditelor în valută străină persoanelor fizice ce nu practică activitate de întreprinzător Forma. Banca trebuie 272 Bloșenco Andrei.2.

868 Cod civil). b) debitorul sau terţul încalcă obligaţia de a acorda garanţii. 1997. Banca are dreptul să refuze executarea obligaţiei de a pune la dispoziţia clientului creditul dacă. 1240 Cod civil al RM). Clientul nu poate cere executarea silită a acestei obligaţii (art. Кредитный договор.. Banca este obligată să pună la dispoziţia clientului mijloacele băneşti. р. clientul este obligat să acorde băncii posibilitatea de a verifica utilizarea mijloacelor potrivit destinaţiei273. Efectele contractului de credit. 35. banca poate pretinde plata unor penalităţi de întîrziere în modul şi mărimea prevăzute de lege 273 Захарова H. Dacă contractul prevede acest fapt. clientul trebuie să ofere garanţii de rambursare a creditului. 1237 Cod civil al RM). 338 . Clientul este obligat să plătească în termen dobîndă. Clientul este obligat să ramburseze creditul la scadenţă.să anunţe în scris clientul despre modificarea ratei dobînzii cu cel puţin 10 zile înainte de modificare (art. c) debitorul nu îndeplineşte condiţiile contractului referitoare la tranşa sau tranşele precedente. în cazul creditului acordat prin punere la dispoziţia clientului a unei sume de bani (linie de credit). banca are dreptul să ceară constituirea unor garanţii suplimentare. precum şi a celei de plată a dobînzii. 1241 Cod civil). Москва. precum şi despăgubirea prejudiciului cauzat. în caz de neexecutare a acestei obligaţii. Dacă creditul este acordat potrivit unei destinaţii. acesta va plăti dobîndă în funcţie de suma creditului utilizată efectiv într -o anumită perioadă. după încheierea contractului de credit: a) au apărut circumstanţe care indică cu certitudine incapacitatea viitoare a debitorului de a rambursa creditul. Гражданско-правовые аспекты. în cazul prezentării unor garanţii insuficiente. În cazul neexecutării acestei obligaţii. atunci cînd contractul prevede acordarea creditului în tranşe (art. clientul poate pretinde plata unor penalităţi de întîrziere în modul şi în mărimea prevăzute de contract. Neexecutarea acestei obligaţii de către client îi acordă băncii dreptul de a reduce suma creditului proporţional reducerii garanţiei sau de a rezilia contractul (art.

sau contract. în lipsa unei clauze contractuale în acest sens, pentru suma datorată se încasează o dobîndă cu 5% mai mare decît rata dobînzii prevăzute în contract (art. 1243 Cod civil al RM). Clientul nu are dreptul să ramburseze creditul înainte de termen. Dacă, totuşi, rambursează creditul înainte de scadenţă, el este obligat să repare prejudiciul cauzat băncii, cu deducerea sumelor economisite, luîndu-se în consideraţie creditul ce s-ar fi putut acorda din contul acestor mijloace (art. 1245 Cod civil al RM). Debitorul are dreptul să refuze creditul parţial sau total, fiind obligat să plătească băncii o remuneraţie pentru punerea la dispoziţie a creditului şi s-o notifice într-un termen rezonabil. Rezilierea contractului. Banca poate rezilia contractul şi cere restituirea creditului şi a sumelor aferente dacă debitorul: a) a devenit insolvabil; b) nu a oferit garanţiile cerute sau a redus garanţiile oferite; c) nu plăteşte dobînda la scadenţă; d) nu a executat obligaţia de restituire a cel puţin 2 tranşe ale creditului, atunci cînd contractul prevede restituirea creditului în rate, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege sau contract. Rezilierea contractului suspendă imediat utilizarea creditului, însă banca va acorda clientului un termen de cel puţin 15 zile pentru restituirea sumelor utilizate şi a sumelor aferente (art. 1242 Cod civil al RM). Debitorul poate rezilia în orice moment contractul care prevede o dobîndă flotantă, notificînd banca în termen de 7 zile de la primirea notificării despre modificarea dobînzii. Contractul încheiat pe un anumit termen cu dobîndă fixă poate fi reziliat, cu un termen de preaviz de 15 zile, numai dacă obligaţia de plată a dobînzii încetează înaintea termenului stabilit pentru restituirea creditului şi nu se convine asupra unei alte dobînzi.

339

CAPITOLUL 23. REGLEMENTAREA JURIDICĂ A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR § 1. Introducere în dreptul fiscal şi legislaţia fiscală. a) Elementele definitorii ale dreptului fiscal Termenul „fiscal‖ provine de la latinescul „fiscus” care însemna „coş‖, utilizîndu-se în Roma Antică pentru desemnarea „casei militare‖ unde se păstrau banii ce urmau a fi plătiţi militarilor274. Dreptul fiscal, ca ramură a dreptului public, reglementează raporturile juridice care se nasc în procesul colectării impozitelor şi taxelor de la persoanele fizice sau juridice care obţin venituri sau deţin bunuri impozabile sau taxabile275.s Ca obiect de reglementare, dreptul fiscal, are relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale. Metoda de reglementare a dreptului fiscal este metoda imperativă, normele dreptului fiscal fiind obligatorii iar părţile în relaţiile fiscale respectiv fiind pe poziţii de subordonare. Normele dreptului fiscal sunt, la fel ca şi celelalte norme juridice, reguli de
274 275

Brâzgalin A., Naloghi i nalogovoe pravo, Izdatelistvo „Analitica Press‖, Moscva, 1997, str. 60. Dan Drosu Şaguna, Dan Şova, Drept fiscal, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 1.

340

conduită instituite de stat, a căror aplicare este asigurată prin conştiinţa juridică, iar la nevoie, prin forţa de constrîngere a statului. Normele dreptului fiscal au un caracter general, impersonal şi, deci, la fel ca şi majoritatea normelor juridice, se referă la un număr nedeterminat de subiecţi de drept, aplicîndu-se repetat în timp, ori de cîte ori sunt întrunite condiţiile necesare276. Din punct de vedere al structurii logico-juridice, normele dreptului fiscal cuprind cele trei elemente specifice normelor juridice: ipoteza, dispoziţia şi sancţiunea. Principiile de bază ale fiscalităţii unei economii libere, principii ce reprezintă corectitudinea raportului de impunere atît din punct de vedere al relaţiei stat – contribuabil cît şi din punct de vedere al contribuabililor care compară diferitele reglementări concrete aplicabile fiecăruia în parte sunt: a) neutralitatea impunerii - asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor certitudinea impunerii - elaborarea de norme juridice clare, care să nu egale investitorilor, capitalului autohton şi străin; b) conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale; c) echitatea fiscală - tratarea egală a persoanelor fizice şi juridice, care stabilitatea fiscală – modificarea şi completarea legislaţiei fiscale exclusiv randamentul impozitelor – perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale; d) prin modificarea şi completarea Codului Fiscal; e) de cheltuieli, cu cheltuieli cît mai acceptabile pentru contribuabili277; f) eficienţa impunerii - prin asigurarea stabilităţii pe termen lung a prevederilor Codului Fiscal, astfel încît aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoanele fizice şi juridice, în raport cu
276 277

Armeanic A., Volcinschi V., Drept fiscal, Editura Museum, Chişinău, 2001, p.16. Codul Fiscal al R. Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.1997 // republicat în M. Of. al R. Moldova din 25.03.2005, ediţie specială, art.6, al.8.

341

impozitarea în vigoare la data adoptării de către aceştea a deciziilor investiţionale majore; g) egalitatea prin impunere - avînd în vedere contribuţia fiecăruia la sistemul fiscal proporţional cu capacitatea sa contributivă. Cetăţeanul care are o avere mai mare trebuie să contribuie într-o măsură superioară la formarea bugetului de stat decît cel care are o capacitate contributivă inferioară 278. Izvoarele dreptului fiscal, conform practicii legislative actuale, sunt: legile, actele subordonate legilor, acordurile internaţionale. a) Legile, actul normativ superior fiind Constituţia care pune fundamentului fiscalităţii la general şi a obligaţiei fiscale a persoanelor fizice şi juridice în special. Legile sunt cele mai importante acte normative emise de către Prlament ce au ca obiect de bază, printre altele, şi reglementarea relaţiilor f iscale; reglementarea relaţiilor ce apar între stat şi contribuabil în legătură cu achitarea impozitelor, taxelor şi a altor contribuţii de stat. b) Actele subordonate legilor adoptate în scopul executării legilor sunt: Hotărîrile Guvernului, Instrucţiunile Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile, Ordinele Inspectoratului Fiscal Principal de Stat şi Deciziile Administraţiilor Publice Locale. Hotărîrile Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor şi, deci, sunt acte normative prin care se instituie norme juridice necesare pentru executarea dispoziţiilor generale ale Codului Fiscal şi ale altor acte normative din domeniu. Instrucţiunile Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile, Ordinele

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sunt acte normative prin care se instituie norme juridice care dezvoltă şi detaliază cuprinsul dispoziţiilor generale ale Codului Fiscal şi ale altor acte normative din domeniu. Deciziile Administraţiilor Publice locale sunt izvoare ale dreptului fiscal în măsura în care ele instituie impozite şi taxe locale, stabilesc cotele acestora, modalitatea de gestionare etc.
278

Dan Drosu Şaguna etc., Opera citată, pag. 2.

342

c) Acordurile(convenţiile) internaţionale sunt izvoare ale dreptului fiscal în situaţiile cînd reglementează relaţii fiscale(ex. acordurile de evitare a dublei impuneri). Republica Moldova este semnatară a acestor acorduri internaţionale şi sunt ratificate de către Parlament. Dacă un tratat internaţional care reglementează relaţii fiscale, la care Republica Moldova este parte stipulează alte reguli şi prevederi decît cele prevăzute de legislaţia fiscală naţională, se aplică stipulaţiile tratatului internaţional. Raporturile juridice fiscale sunt reglementate în temeiul normelor juridice referitoare la colectarea veniturilor fiscale ale statului. Aceste categorii de raporturi juridice se particularizează prin specificul conţinutului lor, adică a drepturilor şi obligaţiilor subiectelor participante279. Raporturile juridice fiscale sunt formate din relaţii de impunere care iau naştere în procesul redistribuirii unor venituri ale persoanelor fizice şi ale celor juridice în scopul formării bugetului de stat. Raporturile juridice fiscale au trei elemente fundamentale: a) subiectele participante; b) conţinutul; c) obiectul. Subiectele raporturilor juridice fiscale sunt, pe de o parte, statul, prin organele fiscale învestite cu atribuţii de administrare fiscală, iar pe de altă parte, persoanele fizice sau cele juridice obligate să plătească impozitele, taxele şi alte plăţi la bugetul de stat. Statul este reprezentat la nivel central de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, iar la nivel local de Inspectoratele Fiscale teritoriale. Subiecţii raporturilor juridice fiscale au o poziţie diferită, organele fiscale fiind pe o poziţie superioară faţă de persoanele fizice sau juridice contribuabili, chiar şi organe ale statului care respectiv se află pe poziţia de subordonare în relaţiile legate de impozitare. Aceste organe au o poziţie juridică de reprezentant al intereselor fiscale ale statului, deci au competenţa de a pr etinde contribuabililor achitarea completă şi la termen a tuturor impozitelor, taxelor,
279

Dan Drosu Şaguna etc., Opera citată, pag. 3.

343

penalităţilor, amenzilor etc. cît şi pot cere acestora respectarea legislaţiei fiscale. Conţinutul raporturilor juridice fiscale îl constituie drepturile şi obligaţiile privind achitarea completă şi la termen a impozitelor şi taxelor în bugetele de toate nivelele, aceste drepturi şi îndatoriri fiind reglementate în art. 8 al Codului Fiscal. Obiectul raporturilor juridice fiscale se stabileşte în temeiul şi în aplicarea normelor dreptului fiscal. Obiectul majorităţii raporturilor juridice fiscale sunt mijloacele băneşti care se încasează în calitate de impozite sau taxe, cît şi acţiunile sau operaţiunile de executare silită a obligaţiei fiscale. B) Contribuţii fiscale principale. Impozitele sunt cunoscute din perioada antică presupunîndu -se că au apărut încă în cadrul primelor formaţiuni statale, ulterior dezvoltîndu-se concomitent cu evoluţia societăţii umane. Apariţia acestora a fost determinată de necesităţile întreţinerii materiale a celor ce exercitau puterea în stat, îndeplinind atribuţiile de conducere statală280. De la apariţia lor impozitele au fost concepute şi aplicate diferit, în funcţie de dezvoltarea social-economică a statelor şi de cheltuielile publice efectuate în fiecare stat. Date despre impozitele şi cheltuielile publice din antichitate se cunosc mai ales din istoria statelor grec şi roman281. În statul antic atenian principalul impozit era cel funciar, fiind urmat de impozitul pe veniturile meseriaşilor, taxa pentru vînzarea în piaţă a produselor agricole şi impozitul extraordinar pe veniturile cetăţenilor bogaţi, impozit perceput în timp de război şi calificat ca o îndatorire de onoare a acestora. În statul roman antic, principalul impozit era „tributum”, perceput la început numai de la locuitorii provinciilor cucerite, în dependenţă de valoarea pămîntului deţinut sau de veniturile dobîndite în urma prelucrării acestuia, iar mai tîrziu fiind transformat în impozit cetăţenesc permanent plătit de către toţi cetăţenii statului roman care aveau bunuri imobiliare, iar ulterior şi mobiliare. Concomitent cu tributum se percepea şi impozitul pe succesiuni, impozitul
280 281

Armeanic A. etc., Opera citată, p.11. Gliga I., Drept financiar public, Editura ALL Bucureşti, 1994, p.111 -112.

344

perceput la vînzarea mărfurilor, impozitul perceput de la meşteşugari, impozitul pe numărul de sclavi şi impozitul plătit de persoanele celibatare. În perioada evului mediu ca şi în perioada anterioară, impozitele erau diferite de la un stat la altul, în funcţie de dezvoltarea social -economică a statelor, tradiţii etc. În Anglia, o perioadă îndelungată impozitul de bază era cel funciar, achitat la început în dependenţă de întinderi, iar ulterior, din venitul obţinut în urma exploatării lui sau acordării în arendă. În jurul anilor 1200 a fost introdus, în Anglia, impozitul pe venit diferenţiat pentru nobili, preoţime şi ţărani, iar în secolele următoare au fost introduse impozite pe clădiri, pe veniturile meşteşugarilor cît şi un şir de alte impozite ca: cel inclus în preţul de vînzare a sării, cărbunelui, pieilor şi altor bunuri. În Republica Florenţa în sec.XII-XV se aplica impozitul pe veniturile cetăţenilor bogaţi ce se percepea în baza unei scări crescătoare; impozitul pe succesiuni cît şi taxele vamale la intrarea mărfurilor în republică. Se aplica un impozit aşa numit „estimo‖, fiind impozitate toate bunurile cetăţeneşti înscrise într-un registru special. Spre finele evului mediu, în condiţiile dezvoltării meşteşugurilor, manufacturilor şi a comerţului, cît şi în general a diversificării veniturilor cetăţenilor s-au creat condiţiile instituirii unor noi impozite. Astfel, în Franţa, exista impozitul „la taille‖ datorat de proprietarii de terenuri; capitaţia - datorată de către cetăţeni în dependenţă de rangul social; impozitul perceput la vînzarea sării, tutunului, băuturilor, la tranzacţiile cu bunuri, impozitele de timbru şi de înregistrare. Impozitul personal datorat de către toţi cetăţenii din veniturile lor se majora de la a douăzecea parte din venit la a zecea. În urma Revoluţiei Franceze din anul 1789, a avut loc şi o revoluţie fiscală, şi anume, bugetul a început a se completa nu din noi impozite, ci din anularea unor privilegii avute de nobili şi preoţime. Mai mult ca atît s -au înlăturat chiar şi unele impozite ca, de exemplu, cel pe vînzări ale bunurilor de consum. Impozitele. Principalele contribuţii fiscale în Republica Moldova la etapa
345

. cu titlu nerambursabil datorată conform legii în bugetul de stat de către persoanele fizice şi juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă282. aprovizionarea pieţelor cu produse deficitare etc. Astfel. Referindu-ne la definirea impozitelor. sau. stabilită în art. fără vrio contraprestaţie directă şi imediată. Legislaţia Republicii Moldova şi anume Codul Fiscal în art. 79. c) Plata fără vrio contraprestaţie anumită. pag.6. Codul Fiscal al R. în raport cu contribuabilul care a achitat această plată‖283. printre care ţinerea sub control a preţurilor la produsele alimentare în stat prin injectarea produselor ieftine pe piaţă. doctrina română reprezentată de renumitul savant Dan Drosu Şaguna menţionează că impozitele reprezintă o contribuţie bănească obligatorie. Impozitul este o contribuţie obligatorie. achitată după o procedură prestabilită de persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă. 6 defineşte impozitul ca ―o plată obligatorie cu titlu gratuit. alături de impozitele plătite în bani aplicîndu-se şi impozitele achitate în natură. statul în aceste cazuri avînd diferite scopuri. b) Caracterul obligatoriu. art. toate persoanele fizice sau juridice care obţin venituri sau deţin bunuri impozabile sau taxabile pe teritoriul Republicii Moldova sunt 282 283 Dan Drosu Şaguna etc. Forma pecuniară de percepere este forma cea mai frecvent întîlnită. 346 .. Din definirile date impozitului rezultă caracterele juridice ale acestuia şi anume: a) Forma pecuniară de percepere. însă nu unica. în formă pecuniară. Opera citată. d) Caracterul procedural de percepere. Astfel de impozite se aplică în cazuri excepţionale. 58 al Legii fundamentale. Făcînd o sinteză a tuturor definirilor date impozitului concluzionăm că impozitul este o plată obligatorie.M. care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru.actuală sunt impozitele şi taxele. Un exemplu elocvent aici ar fi achitarea impozitului în produse agricole în timp de război etc.

6 al Codului Fiscal şi anume: Impozite generale de stat (impozite ce formează bugetul de stat): a) impozitul pe venit. reversibilitatea impozitelor este generală. în beneficiul cetăţenilor. Impozite locale (impozite ce formează bugetul unităţilor administrativ teritoriale): 347 . din utilizarea acestor impozite. Legislatorul sau după caz autorităţile publice locale stabilesc nu numai felurile impozitelor ci şi cotele acestora. b) accizele. Plata fără vrio contraprestaţie imediată din partea statului în folosul contribuabilului sau fără vre-un echivalent este un element esenţial. c) impozitul privat. protecţie socială etc.obligaţi ca prin intermediul impozitelor achitate să contribuie la formarea bugetului de stat. care şi deosebeşte impozitele de taxe. sociale şi culturale create de stat. Particularitatea impozitelor de a fi datorate fără un echivalent direct şi imediat al plătitorilor de impozite se explică prin rolul lor d e principale venituri publice. de mijloc financiar primordial de formare a fondurilor băneşti necesare statului. fără a se recunoaşte vrio vocaţie deosebită a plătitorilor de impozite în ceea ce priveşte accesul la învăţămîntul de stat. contribuabililor rămînîndu -le doar să se conforme cu acestea. Caracterul procedural de percepere presupune perceperea impozitului atît benevolă cît şi silită după o anumită procedură prestabilită reglementată de actele normative în domeniu. Clasificarea legală a impozitelor în Republica Moldova este prevăzută în art. De fapt. deoarece beneficiarii ei sunt toţi cetăţenii unui stat. Aceasta obligaţie derivă din însăşi faptul că cheltuielile bugetare sunt folosite tot pentru finanţarea obiectivelor sau acţiunilor de care în mod direct sau indirect beneficiază şi contribuabilul dat. Reversibilitatea impozitelor este exprimată de condiţiile generale economice. la acţiunile de sănătate publică.

O altă clasificare a impozitelor este cea doctrinară: . impozitul pe bunurile imobiliare etc.A. fiind o plată efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru anumite servicii prestate acestora de către organele de stat sau instituţiile publice286. în lei moldoveneşti indiferent de faptul dacă legea îi prevede în lei moldoveneşti sau valută străină.. .  Impozitele indirecte – impozite ce se includ în preţul produsului sau taxe de consumaţie cum am menţionat anterior. acestea fiind acele impozite indirecte care se includ în preţul produsului. Opera citată. Taxele reprezintă. 93. unica formă de percepere la etapa actuală în Republica Moldova.29. produse ce se foloseau pentru întreţinerea armatei.6. art. accizele etc. 348 .M.din punct de vedere al obiectului impozitul se clasifică în:  Impozite pe venituri .a) impozitul pe bunurile imobiliare284...V.. pag.. T. pag. T.  Impozite pe avere – impozite pe averea persoanelor fizice sau juridice şi anume impozitul pe bunurile imobiliare: case.după forma plăţii impozitele se clasifică în:  Impozite în bani.  Impozitele pe faptele de consum sau aşa numitele impozite pe consumaţie.)285. însă în timpul celui de-al II-lea război mondial se percepea în produse cerealiere. Armeanic A. cea de a doua categorie principală de venituri ale bugetului de stat.după modul de percepere impozitele se împart:  Impozitele directe – impozite ce se achită direct de contribuabil ca. (De ex. alături de impozite. reglementate ca venituri ale bugetului de stat sau ale altor colectivităţi publice datorate de cei ce beneficiază de anumite 284 285 Codul Fiscal al R.. .A.  Impozite în natură la etapa actuală în Republica Moldova neexistînd.. accizele). (de ex. apartamente. de ex. animaliere etc. de Ex: impozitul pe venit. rezidente şi nerezidente pe parcursul unei perioade fiscale. Deci impozitele se achită în formă pecuniară. Deci taxele sunt plăţi pecuniare. terenuri etc. Opera citată.impozitele pe veniturile obţinute de persoanele fizice sau juridice. accizele etc.V. 286 Dan Drosu Şaguna etc.

g) taxa de piaţă. Clasificarea legală a taxelor în Republica Moldova este prevăzută în art. Moldova. c)taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor. art. aceasta avînd trăsăturile specifice impozitelor. i) taxa balneară. Principala deosebire între impozite şi taxe este că impozitele sunt plăţi cu titlu gratuit. fără echivalent din partea statului pentru contribuţiile achitate. Taxe locale (taxe ce formează bugetul unităţilor administrative-teritoriale): a) taxele pentru resursele naturale. p) taxa pentru evacuarea deşeurilor. 349 . r)taxa pentru dispozitivele publicitare287. sunt plăţi obligatorii cu contra echivalent direct şi imediat însă avem un şir de excepţii cînd taxele sunt fără vreun echivalent . d) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii. 287 Codul Fiscal al R. n) taxa pentru parcaj. o) taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor. j) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale. e) reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare pentru serviciile solicitate. d) subiectul plătitor este determinat odată cu cererea de prestare a serviciului.l) taxa de la posesorii de cîini. b) taxa pentru amenajarea teritoriului. 6 al Codului Fiscal şi anume: Taxe generale de stat (taxe ce formează bugetul de stat): a) taxa pe valoarea adăugată. b) se achită pentru serviciile prestate. Particularităţile specifice taxelor sunt: a) este o plată pecuniară. tipic. orăşeneşti şi săteşti (comunale). pe cînd taxele sunt obligatorii în cazul cînd ceri perceperea serviciului şi pentru achitarea lor ţi se prestează un serviciu sau ţi se eliberează un act. m) taxa de la posesorii unităţilor de transport. c) acest contra echivalent nu este echivalent cu costul real al serviciului prestat.taxa pe valoarea adăugată.6. h)taxa pentru cazare.servicii. f) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Taxele. deci au un contra echivalent. k) taxa pentru parcare. e) taxa de aplicare a simbolicii locale. prestări ori alte acte sau activităţi ale unor organe sau instituţii publice. c) taxele rutiere. b) taxa vamală.

al.1. cît şi a unor taxe cu contra echivalent parţial ori fără vreun contra echivalent se poate concluziona că deosebirea dintre impozite şi taxe este relativă.131. C) Organele cu atribuţii de administrare fiscală. b) Respectarea strictă a legilor şi a altor acte juridice.27. Organele care exercită atribuţii de administrare fiscală în Republica Moldova sunt: a) Organul Fiscal. 290 Codul Fiscal al R. c) Serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor289. achitării depline şi la timp a obligaţiilor fiscale290. art. e) Competenţa profesională.. etc. neţinîndu-se cont de elementele specifice ale acestora şi teoriile doctrinare în domeniu288. contribuabil şi cetăţeni. asupra calculării corecte. organele legislative au atitudinea de a institui impozite şi taxe pentru a acoperi cheltuielile bugetare. p.131. d) Onestitatea şi obiectivitatea. deoarece în exercitarea atribuţiei de reglementare a veniturilor publice. al. Moldova. Codul Fiscal al R. Moldova. c) Respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale contribuabililor şi autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. art. 288 289 Armeanic A. b) Serviciul Vamal al Republicii Moldova.1. Organul fiscal al Republicii Moldova este Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor care are în subordinea sa Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale.În prezenţa unor taxe atît cu contra echivalent direct şi imediat. Opera citată. Serviciul Fiscal de Stat î-şi desfăşoară activitatea în baza următoarelor principii: a) Devotamentul faţă de stat. 350 . Sarcina de bază a organului fiscal constă în exercitarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale.

Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor din cadrul primăriilor au atribuţii de administrare a impozitelor şi taxelor. 136. 155 al Codului Fiscal şi în art. al.156.1 Cod Fiscal. p. Moldova. Atribuţiile privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus şi a sumelor care urmează a fi restituite.07. executarea silită a obligaţiilor fiscale şi tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale sînt exercitate.14-16 a Hotărîrii Guvernului cu privire la activitatea serviciului de colectare a impozitelor şi 291 Codul etic al funcţionarului fiscal aprobat prin Ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.11 Cod Vamal. 351 . Moldova. conform Codului fiscal. 1 al Codului Fiscal. iar obligaţiile în art. Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal.2000 // republicat în M. 294 Codul Fiscal al R.2. Atribuţiile de bază ale Inspectoratului Fiscal Principal de Stat sunt prevăzute în art. 158 Cod Fiscal şi pt. 292 Codul Fiscal al R. Obligaţiile Organului Vamal şi atribuţiile acestuia sunt prevăzute în art. Serviciul Vamal exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit Codului Fiscal şi Codului vamal293.1149-XIV din 20. Drepturile organului fiscal şi ale funcţionarului fiscal sunt prevăzute în art. Drepturile şi obligaţiile Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale sunt prevăzute în art. Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi Inspectoratele Fiscale de Stat Teritoriale au statut de persoană juridică şi sînt finanţate de la bugetul de stat292. al. 134 al. 293 Codul Vamal al R. 157. ediţie specială. Moldova nr.2007.3. Of.133 al. 400 din 10 noiembrie 2008.01. art. Moldova din 01. în comun cu organul fiscal294.2. al R. iar ale Inspectoratelor Fiscale Teritoriale la acelaşi articol în aliniatul 2. Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită atribuţiile referitor la evidenţa contribuabililor din acest teritoriu şi a obligațiilor fiscale ale acestora etc.132.f) Confidenţialitatea291. art.

În situaţia cînd contribuabilul nu este apt de a achita obligaţia fiscală el poate cere amînarea sau eşalonarea acesteia în conformitate cu art. inclusiv în formă silită. 352 . 300 Codul Fiscal al R.09. 230 şi 295 Hotărârea Guvernului nr.177. Aceste modalităţi sunt: majorarea de întîrziere – art. e) prin executare silită300 – stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc atunci cînd contribuabilul nu achită obligaţia fiscală benevol. anularea obligaţiilor fiscale ca urmare a amnistierii fiscale. Of. calculat din ultima zi în care trebuia să fie achitată obligaţia fiscal. Moldova. după expirarea unuia din termeni obligaţia fiscală este stinsă deoarece a trecut termenul de prescripţie. 274.172.174. De ex. Dacă contribuabilul nu achită benevol obligaţia fiscală atunci Organul Fiscal aplică modalităţi de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale. art. art.173. art. Moldova Nr. urmează a fi restituită. d) prin compensare299 – stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin trecerea în contul restanţei a sumei plătite în plus sau a sumei care. 228 Cod Fiscal. 297 Codul Fiscal al R. 299 Codul Fiscal al R. 296 Codul Fiscal al R. suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabililor – art. conform legislaţiei fiscale. c) prin scădere298 – stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică prin scădere are loc în urma încetării activităţii lui prin lichidare.08. Moldova. Moldova. adică se asigură că ulterior acesta va achita impozitul. art.998 din 20. iar termenul de achitare a obligaţiei fiscale. este de 6 ani calculaţi din momentul identificării obligaţiei fiscale. Capitolul IX. b) prin trecerea termenului de prescripţie297 – termenul de identificare a obligaţiei fiscale este de 4 ani. Moldova. Moldova. inclusiv pe cale judiciară. al R. sau prin reorganizare.taxelor295. 298 Codul Fiscal al R.2003.. D) Executarea obligaţiei fiscale Stingerea obligaţiei fiscale se efectuează prin mai multe modalităţi: a) prin anulare296 – anulare prin intermediul actelor cu caracter general sau individual adoptate de Parlamentul Republica Moldova etc.191-195 din 05.180 al Codului Fiscal.175. 229 Cod Fiscal şi sechestrarea bunurilor – art. Titlul V. 275.2003 cu privire la activitatea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriei // M. art.

Pentru a declanşa executarea silită a obligaţiei fiscale sunt necesare întrunirea cumulativă a unor condiţii şi anume existenţa restanţei. necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei. Executarea silită a obligaţiei fiscale se face de Organul Fiscal. pentru obligaţia fiscală calculată de Organul Fiscal şi Organul Vamal iar cea calculată de Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor de acesta împreună cu organul fiscal301.00. taxele. organul fiscal înaintează băncii ordinul incaso – document executoriu. Moldova. Executarea silită se face de regulă în zilele lucrătoare în intervalul 6. E) Executarea silită a obligaţiei fiscale În situaţia cînd contribuabilul nu achită benevol impozitele.195. sau în zile de odihnă. Perceperea din conturile bancare al contribuabililor se face în felul următor: începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa. Organul fiscal are la dispoziţia sa un şir de modalităţi de executare silită a obligaţiilor fiscale şi anume: a) încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului. art. Cheltuielile pentru executarea silită sunt suportate de bugetul de stat urmînd a fi recuperate de la contribuabil. c) urmărirea bunurilor contribuabilului. atunci organul fiscal purcede la executarea silită a obligaţiei fiscale. însă în cazul cînd contribuabilul se eschivează atunci se permite executarea silită şi în afara orelor menţionate. penalităţile. contribuabilul nu se află în proces de lichidare (dizolvare) sau de aplicare a procedurilor de depăşire a insolvabilităţii. 353 .00– 22. amenzile etc. d) urmărirea datoriilor debitoare ale contribuabililor. b) ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar. Dacă bunurile contribuabilului se află în diferite unităţi administrativ-teritoriale executarea silită o face organul fiscal de la locul de evidenţă .Capitolul IX Cod Fiscal.cu participarea funcţionarului fiscal de la locul aflării bunurilor. neexpirarea termenelor de prescripţie. Instituţia bancară 301 Codul Fiscal al R.

305. 305 Codul Fiscal al R. cele pînă la această sumă . al R.201 Cod Fiscal. Instrucţiunea I. Licitaţiile se organizează în creşterea sau descreşterea preţului. d) art. În cazul insuficienţei mijloacelor băneşti. 304 Codul Fiscal al R. art. Moldova.11 din 19.199 Cod Fiscal. dacă pe conturile bancare ale contribuabilului sunt mijloace băneşti. sechestrarea bunurilor contribuabililor care se află la alte persoane în executarea silită a produselor agricole nerecoltate. Bunul care nu poate fi comercializat la licitaţia cu preţul în creştere se poate comercializa la licitaţia cu preţul în descreştere.210. Codul Fiscal al R. 21-24 din 03. După ce sa organizat o licitaţie şi nu a fost nici un cumpărător preţul bunului la licitaţia ulterioară va fi scăzut. Moldova.02.201(1) Cod Fiscal.209-212. experţi etc. b) c) conformitate cu art. 354 . Of. în aceeași zi. acesta urmînd a executa obligaţia fiscală în mod prioritar. Înainte de a fi comercializate la licitaţie bunurile urmează a fi evaluate de către organul fiscal sau de către persoanele împuternicite de acesta304. 306 Codul Fiscal al R. face inscripţia dată pe ordinul incaso şi-l restituie organului fiscal302.2005 cu privire la modul de ridicare.P. în conformitate cu Bunurile sechestrate se comercializează.197.F.2006. În cazul existenţei şi altor documente executorii banca e obligată să remită documentele executorii primului executor judecătoresc emitent.12. a contribuabilului a cărui bun a fost scos la licitaţie.este obligată să-l execute în ziua lucrătoare în care la primit. cele ce depăşesc suma de 10000 lei la licitaţii. Perceperea restanţelor din contul altor bunuri ale contribuabililor se efectuează prin: a) ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în conformitate cu art. predare şi comercializare a b unurilor sechestrate a căror valoare nu depăşeşte 10000 lei // M. Pentru organizarea licitaţiei se formează o comisie de licitaţie alcătuită din reprezentanţii organului fiscal. nr.208.în magazinele ce au fost împuternicite de organul fiscal303. art. Moldova. preţul acestuia urmînd a cădea pînă la zero sau pînă la un anumit plafon stabilit anterior306.S. Cumpărătorul care a acordat cel mai înalt preţ se consideră că a cîştigat 302 303 198 Cod Fiscal. sechestrarea bunurilor după regulile stipulate în art. banca. art. Moldova. art. Moldova Nr.

269. Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pe o perioadă fiscală care anterior a fost supusă controlului. 310 Codul Fiscal al R.T. art.310 pe seama contribuabilului căzînd povara de a demonstra incorectitudinea deciziei emise de organul fiscal sau ilegalitatea acţiunilor funcţionarului fiscal311. Decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea contestaţiei poate fi contestată la I. Moldova.P. Moldova. Prin control fiscal înţelegem totalitatea formelor şi metodelor prin care organele cu atribuţii de efectuare a controlului fiscal verifică respectarea legislaţiei fiscale de către contribuabil. inclusiv verificarea altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode.licitaţia şi urmează a achita preţul bunului şi a încheia contractual de vînzare cumpărare307 după care împreună cu organul fiscal ridică bunul de la locul păstrării lui308. Codul Fiscal al R. 311 Codul Fiscal al R. Moldova.267. art. în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei de executare silită sau săvîrşirii acţiunilor considerate de el ilegale le poate contesta309 la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea.269.213. 314 Codul Fiscal al R.314 în timpul orelor de program ale organului fiscal şi/sau cele ale contribuabilului315.F.214. art. achitarea completă şi la termen a obligaţiilor în bugetul de stat. al.273. Depunerea contestaţiei la organul fiscal nu sistează executarea silită a obligaţiei fiscale cu excepţia comercializării bunurilor sechestrate313. prin intermediul I.273. Contribuabilul asupra căruia s-a efectuat executarea silită a obligaţiei fiscale. art. Controlul fiscal se efectuează pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenul de prescripţie. Moldova.S.F.204. excepţie fiind persoanele juridice ce se află în 307 308 Codul Fiscal al R. art. Moldova. art. Moldova.9. sau atacată în instanţa de judecată competentă312. F) Controlul fiscal Controlul fiscal presupune verificarea corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală. 309 Codul Fiscal al R. art. Moldova. 313 Codul Fiscal al R. art. 315 Codul Fiscal al R.214. forme şi operaţiuni prevăzute de legislaţia fiscală. 355 . Moldova. al. art.4. 312 Codul Fiscal al R. Moldova.

art. În cadrul acestor controale se folosesc mai multe metode de efectuare a controlului fiscal:  verificarea faptică . art. al. 320 Codul Fiscal al R.217.se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral. al. 8. Moldova. art.se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în observarea directă a activităţii agentului economic şi are drept scop constatarea situaţiilor care nu sunt reflectate în documente319.215.  verificarea totală – presupune controlul la faţa locului asupra totutor 316 317 Codul Fiscal al R.214.  Control fiscal la sediul organului cu atribuţii de efectuare a controlului fiscal constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale. Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. Codul Fiscal al R.1. 318 Codul Fiscal al R. Moldova. art. Moldova. cît şi al celui la faţa locului şi constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale. art. Dacă în procesul controalelor s-a descoperit că contribuabilul a încălcat legislația și este componența unei infracțiuni atunci IFT ea decizia de a transmite materialele CCCEC pentru începerea urmăririi penale. a altor documente prezentate de contribuabil.2. Dacă în procesul controlului fiscal s-a descoperit că contribuabilul a săvîrșit o contravenţie atunci la finele controlului se întocmește procesul verbal cu privire la constatarea contravenției. reorganizare etc316. al.proces de lichidare.214. Moldova. Moldova.218. fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat în termen de cel mult 3 luni din ziua prezentării de către contribuabil a dării de seamă fiscale318. documentelor de evidenţă etc.  verificarea documentară . care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor.8. cu documentele şi cu informaţiile referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal320. 319 Codul Fiscal al R. Controlul fiscal se poate efectua în două forme:  Control fiscal la faţa locului – se face în baza unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul fiscal la finalizarea acestuia întocmindu-se actul de control fiscal317. 356 .

pentru a se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate325.269. Moldova.  verificarea prin contrapunere . art.268.222. În procesul verificării operative etc. cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii unui anumit tip de obligaţie fiscală verificîndu-se documentele sau activitatea contribuabilului. Moldova.  verificarea operativă – se face inopinat. 326 Codul Fiscal al R.se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral. 324 Codul Fiscal al R.223. Contribuabilul asupra căruia s-a efectuat controlul fiscal.. 327 Codul Fiscal al R. art.  verificarea parţială – presupune controlul atît la sediul organului fiscal cît şi la faţa locului asupra achitării de către contribuabil pe o perioadă determinată a unei categorii de impozite ca de ex. Moldova.220. 328 Codul Fiscal al R. Codul Fiscal al R.se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral. în termen de 30 de zile de la data primirii deciziei sau a întreprinderii acţiunii considerate de el ilegale le poate contesta326 la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei funcţionar a întreprins acţiunea.obligaţiilor fiscale ale contribuabilului calculate de la ultimul control fiscal321. 357 .  verificarea tematică . art.219. art. termen ce poate fi 321 322 Codul Fiscal al R.324. 325 Codul Fiscal al R. Moldova.221. controlul tematic asupra achitării impozitului pe venit de către persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat323. impozite în bugetul local322. De ex. art.327 pe seama contribuabilului ca şi în cazul executării silite căzînd povara de a demonstra incorectitudinea deciziei emise de organul fiscal sau ilegalitatea acţiunilor funcţionarului fiscal328. 323 Codul Fiscal al R. financiare etc. Organul fiscal are la dispoziţia sa 30 de zile pentru examinarea contestaţiei.. urmărirea eliberării facturilor fiscale. funcţionarul fiscal poate face cumpărătura de control. Moldova.267. de obicei prin verificare faptică asupra urmăririi proceselor economice ale agentului economic. Moldova. Moldova. Moldova. cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice. urmărirea folosirii aparatului de casă la comercializare etc. art. art. art.

Legiuitorul a adoptat un şir de acte normative printre care Codul Fiscal.S. Moldova Nr. prin intermediul I. Moldova Nr.prelungit încă cu maxim 30 de zile329.P. al R.10.2008 // M. Codul Contravenţional331.03. al R. 332 Codul Penal al R.F.269. Cea mai frecventă încălcare din domeniul fiscal este evaziunea fiscală. Of. Moldova.159-162 din 29. Moldova nr. art.2003 // M. art. sau atacată în instanţa de judecată competentă330. 358 . Se pedepseşte contravenţional.2009.2002 // M. Codul Penal332.07.T.3-6 din 16.2003.F. 333 Codul Muncii al R. Of.01. în conformitate cu art. 301 Cod Contravenţional.09.154 din 28. evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor date denaturate. Dacă impozitul pe venit ce urma a fi achitat variază între 2000 şi 50 mii lei se va aplica pedeapsă contravenţională.128-129 din 13.218 din 24. 331 Codul Contravenţional al R. Se pedepseşte penal. dacă suma impozitului va trece de 50 mii lei persoana va fi trasă la răspundere penală. Codul muncii333 etc. încălcare ce se pedepseşte contravenţional sau penal în cazul persoanelor fizice şi doar penal în cazul persoanelor juridice. G) Răspunderea juridică pentru încălcarea legislaţiei fiscale Încălcarea legislaţiei fiscale serveşte drept temei pentru tragerea la răspundere juridică a contribuabilului. Moldova nr.Moldova nr. dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat nu depăşeşte 50 mii lei şi se sancţionează cu amendă de la 2000 la 3000 lei. care stau la baza respectării legislaţiei fiscale. Moldova. Of. dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat depăşeşte 50 mii lei şi se pedepseşte cu amendă în 329 330 Codul Fiscal al R. 241(1) Cod Penal. Moldova Nr.2002.268. Decizia pe care organul fiscal a emis-o pe marginea contestaţiei poate fi contestată similar contestării deciziei a supra contestaţiei de executare silită la I. în conformitate cu art. însă. al R.985 din 18. evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor date denaturate. Codul Fiscal al R.04. Persoanelor fizice nu li se va aplica sancţiuni dacă suma impozitului ce urmează a fi achitată va fi mai mică de 2000 lei.

În afară de evaziunea fiscală în Republica Moldova mai sunt frecvente şi un şir de alte contravenţii sau infracţiuni care prejudiciază bugetul de s tat. a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat. . dacă suma impozitului care trebuia să fie plătit depăşeşte 30 mii lei şi prevede pedepse pecuniare de la 40 mii la 60 mii lei sau închisoare de pînă la 3 ani. fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile.Eschivarea de la achitarea plăţilor vamale – art. 241 Cod Penal. în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani pentru persoana fizică. normă ce prevede evaziunea fiscală a întreprinderilor. 244 Cod Penal. şi amendă în mărime de la 40 mii la 100 mii lei cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pentru persoana juridică. instituţiilor şi organizaţiilor prin includerea în documentele contabile.mărime de la 20 mii la 40 mii lei sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore. 359 . sau cu închisoare de pînă la 1 an. printre care: a) răspunderea penală: . Persoanele ce practică activitatea de antreprenoriat şi admit evaziunea fiscală vor fi pedepsite conform art. Aceeaşi acţiune care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari(mai mare de 100 mii lei) se pedepseşte cu amendă în mărime de la 40 mii la 60 mii lei sau cu închisoare de pînă la 3 ani.Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător – art. fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile. Aceeaşi acţiune dacă a dus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 60 mii la 100 mii lei sau cu închisoare de pînă la 6 ani.249 Cod Penal. în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani pentru persoanele fizice şi amendă în mărime de la 60 mii la 120 mii lei cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Încălcarea regulilor privind operaţiunile valutare art. 360 .Încălcarea regulilor de exploatare a maşinilor de casă şi control . .272 Cod Contravenţional. d) Răspunderea juridică prevăzută de Codul Fiscal – .Nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale şi a facturii fiscale. 256 Cod Fiscal. precum şi neînregistrarea facturii fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale . . . .art.Încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor şi taxelor . 260 Cod Fiscal.art.274. .art. a taxei pentru amplasarea unităţilor comerciale .art. b) răspunderea contravenţională: .art.Comercializarea mărfurilor supuse accizelor.art. .art.Neprezentarea informaţiei despre sediu – art. 254 Cod Fiscal. 2931 Cod Contravenţional.art.291 Cod Contravenţional. . 2571 Cod Fiscal.Desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător .art.Încălcarea modului de procurare. 261 Cod Fiscal. . .1 Cod Contravenţional. . 262 Cod Fiscal. . 253 Cod Fiscal. de desfacere a timbrelor de acciz . neeliberarea biletelor de călătorie – art.Neeliberarea facturii fiscale în cazul bunurilor gajate – art. 257 Cod Fiscal.Lipsa timbrelor de acciz .art.263 Cod Contravenţional. al. .art.Încălcarea de către instituţiile financiare a modului de decontare .Împiedicarea activităţii organului fiscal – art.250 Cod Penal. fără marcarea lor cu timbre de acciz . 259 Cod Fiscal.Comercializarea fără achitarea taxei de piaţă.. 255 Cod Fiscal.Încălcarea regulilor de ţinere a evidenţei contabile şi a evidenţei în scopuri fiscale .Neutilizarea maşinilor de casă şi de control.Nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor . .

Of. 263 Cod Fiscal.07. Moldova nr. sancţiunile aplicîndu-se în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a funcţiei deţinute. mustrare. e) Răspunderea disciplinară.1498 din 29. Reglementarea normativă a acestui impozit este în Titlu II al Codului Fiscal.01. Moldova Nr.1498 din 29.2008. Moldova Nr.Nerespectarea regulilor de comercializare a ţigaretelor cu filtru – art.02. în Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit336. aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.77 din 30. 2621 Cod Fiscal.2008 // M.2009. al R.77 din 30.2008 privind Declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit// M. al R..32-33 din 15. 335 Hotărârea Guvernului nr. § 2.2008 // M.02. al R. în conformitate cu art.2008. Impozitul pe venit este acea plată în formă pecuniară care se achită de către persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care acestea le obţin. . în Hotărîrea Guvernului nr. a acestei legi.32-33 din 15.Nerespectarea regulilor de executare silită a obligaţiei fiscale . 230232 din 23. Deci.art.12.2008.2008. funcţionarului fiscal i se pot aplica următoarele sancţiuni: avertisment. 158 din 04. Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practică activitatea de întreprinzător337. Of. Of. 361 . Moldova Nr. al R. aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.01. 336 Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit.7-9 din 20.2008 // M.12. Of.58. suspendarea dreptului de a fi avansat în trepte de salarizare pe o perioadă de la unu la doi ani sau destituirea din funcţia publică334. suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în decursul unui an. aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. al R.2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public // M. Impozitul pe venit.02.77 din 30.01.01.2008 privind Declaraţia persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit335. Moldova Nr.32-33 din 15. În Republica Moldova răspunderea disciplinară a funcţionarilor fiscali este reglementată de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. 337 Regulamentul cu privire la determinarea obligaţiilor fiscale aferente impozitului pe venit al persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător. 338 Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decât salariul .12. mustrare aspră. Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului şi 334 Legea nr. Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decît salariul338. Of.

acţiune şi reziliere a Acordului privind scutirea de plata impozitului pe venit a agenţilor micului business şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)340.4 din 03. 13 al Codului Fiscal sunt persoanele fizice şi juridice. Cotele impozitului pe venit.2002.2001 cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată // M.2010. cetăţenii Republicii Moldova achită impozitul pe venit în Republica Moldova indiferent în ce ţară obţin venitul cu excepţia statelor cu care Republica Moldova are încheiate acorduri de editare a dublei impuneri. 341 Instrucţiunea Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.2002 cu privire la procedura de încheiere. Moldova Nr. 340 Regulamentul Ministerului Finanţelor nr. acţiune şi reziliere a Acordului privind scutirea de plata impozitului pe venit a agenţilor micului business şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) // M.M.a formularelor ce atestă reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată339.7%. al R.01. Obiectul impunerii conform art. precum şi din orice alte surse aflate în afara R. Regulamentul cu privire la procedura de încheiere. Subiecţii impozitului pe venit în conformitate cu art. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. Instrucţiunea cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată341 etc. al R.149 din 07. rezidente şi nerezidente care obţin venituri pe teritoriul Republica Moldova. 15 al Codului Fiscal.09.01.2002. veniturile din orice surse obţinute în afara Republica Moldova pentru activitatea în Republica Moldova. pentru venitul ce 339 Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de către patron în folosul angajatului şi a formularelor ce atestă reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată. Moldova Nr. 10 din 19.005 din 10. Moldova Nr.M. venitul din investiţii şi financiar etc.14 al Codului Fiscal sunt veniturile obținute de către subiecţii impunerii şi anume: veniturile obţinute din orice surse aflate în R. Deci. Cetăţenii străini achită impozitul pe venit în bugetul Rep ublicii Moldova doar în situaţia cînd obţin venituri pe teritoriul Republicii Moldova sau din activitatea din Republica Moldova. Of.01. conform art. cu excepţia deducerilor şi scutirilor permise de lege. al R. Of. Of.11-12 din 26.12.11. 362 .2010 // M. sunt: pentru persoanele fizice ce obțin venituri pînă la 25200 lei anual . Referindu-ne la persoanele fizice putem menţiona că acestea sunt subiecţi ai impunerii cu impozitul pe venit în Republica Moldova în situaţia cînd ei obţin venit pe teritoriul Republicii Moldova cît şi în afara Republicii Moldova dacă sunt cetăţeni ai Republica Moldova şi între statul unde se obţine venitul şi Republica Moldova nu există un acord de evitare a dublei impuneri.14 din 19.

543.342 iar pentru întreprinderile mici şi mijlocii 3%343. invalid de gradul I şi II. Cotele impozitului pe venit pentru persoanele juridice constituie 12% din venitul impozabil. este invalid ca urmare a participării la acţiunile de luptă din stînga Nistrului. pensiile de vîrstă etc.. este invalid de război. art. iar dacă acesta s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala provocată de consecinţele avariei de la C. 15. art. cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală345. art. dacă contribuabilul este căsătorit. iar soţia nu munceşte sau nu beneficiază de scutire la locul de muncă atunci soţul are dreptul să folosească atît scutirea sa cît şi cea a soţiei.A. el va achita pentru 25200 lei – 7%. Deci. Deci. este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă din stînga Nistrului. scutirea personală va constitui – 12840 lei344. veniturile misiunilor diplomatice etc. 33. elevilor. pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) 7% din venitul impozabil. 344 Codul Fiscal al R. Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 8640 lei anual. Cernobîl. art. Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată anterior.).M. în conformitate cu art.. este invalid şi s -a stabilit că invaliditatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C. Codul Fiscal al R.. dacă cetăţeanul X are un venit de 50000 lei anual. iar pentru diferenţa de 24800 lei – 18%. contribuabilul 342 343 Codul Fiscal al R. 20 al Codului Fiscal nu se supun impozitării cu impozitul pe venit orice plăţi din bugetul asigurărilor sociale (pensiile de invaliditate. bursele studenţilor. este pensionar-victimă a represiunilor politice. Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 8640 lei anual. ulterior reabilitată.M. Republica Afghanistan.M.E. la care suma scutirii personale constituie 12840 lei are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 12840 lei anual. 363 .E.M. indemnizaţiile de concediere. precum şi din Republica Afghanistan.A. dacă soţul (soţia) nu beneficiază de scutire personală. Cernobîl.. De asemenea. În conformitate cu art.35 al Codului Fiscal.depăşeşte suma de 25. 345 Codul Fiscal al R. 34.200 lei cota constituie 18%. invalid din copilărie.

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.2005 // M. la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor şi serviciilor destinate proiectelor de asistenţă tehnică 346 347 Codul Fiscal al R.V. serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.V. cu excepţia invalizilor din copilărie pentru care scutirea constituie 8640 lei anual. 348 Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată.A. Moldova Nr.2010. 349 .06.2000.F. Fiecare persoană fizică în situaţia cînd obţine venituri extra salariale sau munceşte în două sau mai multe locuri este obligată pînă la 31 martie să depună declaraţia pe venit şi să achite impozitul. dacă cetăţeanul Y are un salariu de 100000 lei.11. Regulamentul Ministerului Finanţelor nr.mai are dreptul şi la o scutire suplimentară în sumă de 1920 lei anual pentru fiecare persoană întreţinută. al R.348. Regulamentul cu privire la aplicarea T.V. este căsătorit. aprobată prin Ordinul I. Aşadar.2006. Taxa pe valoarea adăugată este impozit general de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi a valorii mărfurilor livrate. Reglementarea normativă a acestui impozit este în Titlu III al Codului Fiscal.586 din 01. precum şi a unei părţi din valoarea mărfurilor.001 din 06.11. 349 Instrucţiunea privind restituirea sumelor T.11..01.S. serviciilor prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova. Of. Referindu-ne la achitarea impozitului de către persoanele fizice salariaţi putem menţiona că acestora li se reţine impozitul pe venit la sursa de plată. art. Regulamentul privind modul de aplicare a cotei zero a T.A.1999 cu privire la aplicarea T.073 din 23. Of.V. şi virînd pe contul bugetului de stat346. Taxa pe valoarea adăugată.347. 364 .A. 88. angajatorul. Regulamentul privind restituirea T. // M. scutirea pentru soţie şi respectiv scutirea pentru persoana aflată la întreţinere. Moldova Nr.V. Of. § 3.. Instrucţiunea privind restituirea sumelor T. Moldova Nr. însă soţia nu munceşte şi are la întreţinere 1 copil atunci el va beneficia de scutirea sa personală. 214-220 din 05. al R.M.188 din 17. al R. nr.A.A.A.P.V. înainte de a elibera salariul reţinînd impozitul pe venit etc. 1024 din 01 noiembrie 2010 // M.

Moldova. Moldova. şi cote reduse . 352 Codul Fiscal al R. art. zahărul din sfecla de zahăr şi 6% la gazele naturale şi cele lichefiate. în mod obligatoriu agentul economic care pe parcursul a 12 luni consecutive a livrat mărfuri sau servicii în sumă ce depăşeşte 600. mărfurile livrate în magazinele duty-free.A.95 al Codului Fiscal. Moldova Nr. serviciilor efectuate în interiorul zonei economice libere.A.V. importul şi/sau livrarea pe teritoriul republicii a mărfurilor. serviciilor de către subiecţii impozabili. al R. a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare. livrarea mărfurilor. în conformitate cu art. conform art. de ex: energia electrică.112. unele medicamente. 246 din 8 aprilie 2010// M. cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice. 351 Codul Fiscal al R. sunt acele persoane juridice care comercializează sau importă mărfuri sau servicii şi sunt plătitori de T. Nu constituie obiecte impozabile şi nu se aplică T. 352 Agentul economic. se aplică şi cota 0% la unele produse şi servicii ca. energia termică şi apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă.104. Acel agent economic care pe parcursul acestor luni consecutive a efectuat livrări de mărfuri sau servicii în sumă ce depăşeşte 100 mii lei poate fi înregistrat la cerere ca plătitor de T. Cotele taxei pe valoare adăugată.04. în conformitate cu art.351 Obiectele impozabile constituie.52-53 din 14. De asemenea. art. reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica Moldova. la livrarea mărfurilor. serviciilor destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice în Republica Moldova etc. importul mărfurilor. în Republica Moldova. lapte şi produse lactate.350. sunt 20% cota standard. importate de către persoanele fizice. 96 al Codului Fiscal. în cazul comercializării produsului. 94 al Codului Fiscal..000 lei.V. 365 . transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic etc.8% la pîine şi produse de panificaţie.A. serviciilor la preţ ul 350 Regulamentul privind modul de aplicare a cotei zero a TVA la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor ş i serviciilor destinate proiectelor de asistenţă tehnică şi proiectelor de asistenţă investiţională aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. importul serviciilor în Republica Moldova.V.V. Subiecţii impozabili.2010. Of.şi proiectelor de asistenţă investiţională etc. Este plătitor de T. cu excepția persoanelor fizice care importă mărfuri pentru consum personal.A.

inclus în preţul materiei prime procurate anterior. trebuie să adauge taxa pe valoarea adăugată şi respectiv să efectueze vînzarea. Regulamentul privind modalitatea de marcare cu „Timbru de acciz. Sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată. Marcă comercială de stat‖ a producţiei alcoolice supuse accizelor354. Reglementarea normativă a acestui impozit este în Titlu IV al Codului Fiscal.09. Regulamentul cu privire la restituirea accizelor356.V.acestora. serviciile poștale.12.199-202 din 29. Of. 103 al Codului Fiscal.10. al R. Accizul este un impozit general de stat stabilit pentru unele mărfuri de consum specificate în anexa la Cap. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. al R. al R. al R. 356 Regulamentul privind restituirea acizelor. Regulamentul cu privire la ordinea perfectării actelor şi perceperii plăţilor vamale la importul în Republica Moldova a mărfurilor supuse 353 Regulamentului privind modul de solicitare a certificatului de acciz.A.12. Moldova Nr. Moldova Nr. aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. Marcă comercială de stat‖ a producţiei alcoolice supuse accizelor aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.IV al Codului Fiscal. proprietatea de stat răscumpărată în procesul privatizării.2009 // M.193-196 din 29. mărfurile şi serviciile instituțiilor de învăţămînt. pămîntul şi arenda acestora. § 4.2006.2009.V.044 din 19.6 din 19.12. Taxa pe valoarea adăugată achitată de către agentul economic se constituie din T.2001 privind instituire sistemului de marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară (indigene) şi de import pasibile accizelor // M. 355 Regulamentul Ministerului Finanţelor nr.157 din 02.2006.2008 // M. Of. Of. Of. iar în cazul importului Organul Vamal. Moldova Nr. minus T. 1481 din 26. de completare a declaraţiei privind accizele şi modul de evidenţă a mărfurilor supuse accizelor expediate (transportate) din încăperea de acciz353.2006 // M. serviciile de pregătire şi perfecţionare a cadrelor. de completare a declaraţiei privind accizele şi modul de evidenţă a mărfurilor supuse accizelor expediate (transportate) din încăperea de acciz. serviciile legate de transportarea pasagerilor pe teritoriul ţării etc. în conformitate cu art.04. 366 .03. locuinţa. serviciile legate de jocurile de noroc. 354 Regulamentul privind modalitatea de marcare cu „Timbru de acciz. 843 din 18. Responsabili de colectarea accizelor este Organul Fiscal. 1123 din 28. Regulamentul privind instituire sistemului de marcare cu timbre de acciz a mărfurilor din ţară (indigene) şi de import pasibile accizelor355. în Regulamentul privind modul de solicitare a certificatului de acciz.12. Moldova Nr.A. investiţiilor de capital etc. Accizele. calculate de acesta. Se restituie taxa pe valoarea adăugată în cazul exportului de mărfuri şi servicii.2001.

Deci. importării berii. motorinei. în cazul prelucrării. Accizele preced taxa pe valoarea adăugată. Moldova Nr. îmbrăcămintei din blană.282 din 25. 358 Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. agenţii economici sunt obligaţi să achite accizul în cazul cînd aceștia prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova cît şi în cazul importării mărfurilor supuse accizelor360.2002.03 din 16. 120 Cod Fiscal. sunt persoanele juridice şi persoanele fizice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova cît şi persoanele juridice şi persoanele fizice care importă mărfuri supuse accizelor.144 din 24. Op. etc.10. art. fiind incluse în baza de impozitare pentru calcularea taxei pe valoarea adăugată.accizelor357. 360 Codul Fiscal al R.2002 cu privire la modul de calculare şi achitare a accizelor // M. De ex: accizul la îmbrăcămintea din blană este 25 % din costul acestora sau accizul la parfumuri şi ape de toaletă este 30 % etc. anexa la Cap. 359 Armeanic A. cit.10.124 al Codului Fiscal la achitarea accizelor sunt prevăzute de un şir de înlesniri.. Of.05..08. camere de televiziune. ţigărilor. Conform art. De ex: accizul la motorină este 1125 lei pe fiecare tonă de motorină importată sau accizul la camere de televiziune este 34 euro bucata etc.IV. Sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii se are în vedere o sumă fixă calculată pe unitatea de măsură specificată de lege. în conformitate cu art. vinurilor. al R. Ad-valorem în procente de la valoarea mărfurilor se înţelege un procent anumit din valoarea mărfii.1998. articolelor din metale preţioase.097 din 29. acestea fiind percepute o singură dată şi datorată într-o singură rată a circuitului economic359. articolelor de giuvaere. parfumurilor şi apelor de toaletă. camere web.Moldova.. Moldova Nr. autoturisme etc. Instrucţiunea cu privire la modul de calculare şi achitare a accizelor358 etc. al R. 361 Codul Fiscal al R. Moldova a mărfurilor supuse accizelor // M.Moldova. p.135.361 Cotele accizelor se stabilesc în sumă absolută la unitatea de măsură şi ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor. printre care importul mărfurilor de uz sau consum personal a 357 Regulamentul Ministerului Finanţelor nr. cum am mai menţionat. 367 .120. gazului natural. Of. Subiecţii impunerii cu accize.1998 cu privire la ordinea perfectării actelor şi perceperii plăţilor vamale la importul în R. fabricării. Aceștia achită accizul.

Moldova din 01. inclusiv din valoarea acţiunilor.01.362 § 6. ediţie specială. Moldova nr.12. Legea cu privire la tariful vamal364 care în anexa nr. Taxa vamală este reglementată de Codul Vamal363. În cazul rezilierii sau rezoluţiunii contractului de vînzare-cumpărare. deci în cazul privatizării acestora. Se achită pînă la semnarea contractului de vînzare-cumpărare şi se varsă în bugetul de stat sau în bugetul unităţii administrativ-teritoriale în a cărei proprietate era bunul privatizat.2007.2012. importate de către persoane juridice în scopuri necomerciale. Impozitul privat. livrarea de pe teritoriul vamal în magazinele duty-free şi comercializarea de către aceste magazine a mărfurilor supuse accizelor. 1380 din 20. inclusiv acţiuni. art. nr.19-20 din 25. al R. transformare sub control vamal. § 5. Impozitul privat se achită în cazul privatizării bunurilor proprietate de stat. mărfurile supuse accizelor.0111997 // M.282 din 27.01. în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor. determinată de neexecutarea sau de executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate de cumpărător. Of.2007.11.căror valoare sau cantitate nu depăşeşte limita stabilită în legislaţia în vigoare.Moldova nr. al R. 364 Legea cu privire la tariful vamal nr. Impozitul privat este reglementat anual în legea bugetară şi constituie 1% din valoarea de achiziţie a bunurilor proprietate publică supuse privatizării.1149-XIV din 20. dacă valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma de 50 de euro etc. impozitul privat nu se restituie.07.2000 // republicat în M. plasarea acestora sub regimurile vamale de tranzit. Taxele Vamale sunt plăţi obligatorii care se percep în cazul importului sau exportului de mărfuri sau servicii de pe teritoriul Republicii Moldova. Of.2011// Monitorul Oficial al R. ediţie specială. importarea ajutoarelor umanitare. 363 Codul Vamal al R. Taxele vamale. 368 . Impozitul privat este acea plată în formă pecuniară achitată de către toate persoanele fizice şi juridice atît rezidente cît şi nerezidente în cazul efectuării tranzacţiilor cu bunurile publice. plasarea.01. 1 prevede tariful vamal al Republica Moldova adică cota 362 Legea bugetului de stat pe anul 2012. Moldova din 01.

la producerea sau la exportul cărora. calculată în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă. direct sau indirect. se divizează în: a) taxă specială. denumirea produsului şi taxa vamală pentru importul mărfurilor. care. b) taxă antidumping. 2 prevede taxele pentru procedurile vamale. dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare. au fost utilizate subvenţii. percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la preţuri mai mici decît valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului. (poziţia tarifară 0403) importatorul S. taxele vamale se clasifică în: 1) ad-valorem. la rîndul ei. 2) specifică. dacă sînt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare. 3 al Legii cu privire la tariful vamal.L. iar în anexa nr. De ex: Pentru a importa în Republica Moldova iaurt. „Alba‖ e obligat să achite taxa vamală în 369 . aplicată în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor. care îmbină tipurile de taxe vamale specificate la punctele 1) şi 2).tarifară. aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot cauza prejudicii materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni.R. În conformitate cu art. c) taxă compensatorie. calculată în procente faţă de valoarea în vamă a mărfii. 3) combinată. 4) excepţională. chefir etc. Subiecţii impunerii sunt persoanele fizice şi persoanele juridice care importă sau exportă mărfuri sau servicii în Republica Moldova cu excepţia celor ce importă sau exportă în limitele prevăzute de lege pentru consum personal.

aplicarea sigiliului vamal. d) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj. adică taxa pentru vămuirea mărfurilor.0.1996. sarcină maximă pe osie sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise. Moldova Nr. Anexa nr. Moldova Nr. Taxele percepute în fondul rutier. poziţia tarifară 0403.1996 // M.06. Of. § 7.03. Of.1996. 367 Legea fondului rutier nr. 370 . 720-XIII din 02. De ex: pentru păstrarea bunurilor în depozitele ce aparţin organelor vamale se achită de fiecare kilogram. aprobat prin Hotarârea Parlamentului Republicii Moldova Nr. .335 al Codului Fiscal.893 din 26. În afară de taxa vamală.05 euro pentru zilele ulterioare366. Reglementarea normativă a acestor taxe este în Titlu IX al Codului Fiscal.01 euro pentru primele 30 zile. sistemul taxelor rutiere în Republica Moldova este constituit din: a) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova. prelucrarea declaraţiei vamale primare.0. În conformitate cu art. al R.02 euro pentru următoarele 30 zile şi 0.08. pentru fiecare zi de păstrare . 365 366 Anexa nr. importatorii mai achită şi taxa pentru procedurile vamale. p. evident dacă s au folosit de aceste servicii.2 la Legea cu privire la tariful vamal.1996 // M.14-15 din 07.. 368 Regulamentului cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier.02.sumă de 15 % din cost365.57 din 30. eliberarea certificatului de origine a mărfii etc.1 la Legea cu privire la tariful vamal.9. c) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală. b) taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova. al R. şi Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier368. păstrarea bunurilor în depozitele ce aparţin organelor vamale. Taxele rutiere sunt taxe generale de stat care se percep de la persoanele fizice sau juridice care folosesc drumurile sau zonele de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor. în Legea fondului rutier367.

În cazul primei înmatriculări ea se achită pînă. anterior efectuării reviziei tehnice sau testării tehnice asupra vehiculelor370. Of. remorci. 371 .1996.40 lei/cm3373 .e) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea publicităţii exterioare.08. p. tractoare. art. Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova este taxa care urmează a fi achitată de către posesorii unităţilor de transport înmatriculate în Republica Moldova şi anume: motociclete. Ex: Cetăţeanul X are un automobil. f) taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere. 373 Cota este stabilită în anexa nr. sau. al R. autoturisme.1280 lei Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule neînmatriculate în Republica Moldova se achită de către persoanele fizice şi juridice beneficiare de autovehicule neînmatriculate în Republica Moldova.06.17. autovehicule cu destinaţie specială. nu atrag plata unei noi taxe în anul în curs. 19.893 din 26. camioane. Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier adoptat prin Hotărârea Parlamentului nr.16. Sînt scutiţi de plata acestei taxe invalizii care posedă autoturisme cu acţionare manuală372. Moldova. Care va fi taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova? 3200 * 0.57 din 30..1996 // M. cu excepţia tractoarelor şi remorcilor folosite în agricultură şi troleibuzelor369. înmatriculat în Republica Moldova.337. cu capacitatea cilindrică de 3200 cm3. 371 Codul Fiscal al R. Moldova nr. Plătitorii calculează taxa de sine stătător şi o varsă o dată pe an în Contul Unic Trezorerial al Ministerului Finanţelor.1 la titlul IX al Codului Fiscal şi constituie cotă fixă /capacitatea cilindrică a motorului autovehiculului. 372 Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier. art. p. Schimbarea posesorului vehiculului şi reînmatricularea lui în legătură cu aceasta la organele poliţiei rutiere. autobuse etc. Cotele acestei taxe sunt prevăzute în anexa nr. 338. în momentul înmatriculării371. Moldova.340. după efectuarea reviziei tehnice sau testării tehnice.1 la Capitolul IV Cod Fiscal. care nu au relaţii fiscale 369 370 Codul Fiscal al R.

Cota este stabilită în anexa nr. Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier. pentru fiecare 24 de ore următo are de şedere.Moldova. sarcină maximă pe osie sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise sau cum i se mai spune taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule cu gabarite excesive este achitată de către persoanele posesoare de autovehicule a căror sarcină a masei pe osie sau a căror gabarite depăşesc limitele admise. accidente rutiere. folosesc teritoriul ei pentru trecerea cu autovehicule. doresc să tranziteze teritoriul Republica Moldova pentru a transporta pasageri în Federaţia Rusă.160 euro Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală. Calculaţi taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule neînmatriculate în Republica Moldova ? 2 autocare * 80 euro/autocar375 .2 la Capitolul IV Cod Fiscal. În cazul în care autocamioanele ce tranzitează teritoriul Republicii Moldova depăşesc termenul de 24 de ore de şedere pe teritoriul Republica Moldova. în euro. Nu se calculează această taxă în situaţia în care reţinerea a avut motive întemeiate şi sunt documentate. 10. Cotele se stabilesc pornind de la condiţia că un autocamion se află pe teritoriul republicii timp de 24 de ore. prezentîndu -i organului vamal documentul de plată. 347.2 la titlul 9 al Codului Fiscal şi constituie sumă fixă. 346.8. p.cu bugetul republicii şi. 372 . pe categorii de transport. de categoria încărcăturilor transportate şi de distanţa (în kilometri) parcursă într-o direcţie pe teritoriul Republicii Moldova. transportul de încărcături şi de pasageri etc. îmbolnăvirea şoferului etc. o taxă de 24 de euro. Acestea depind de tipul vehiculului. Ex: Autocarele ―Mercedes‖ de 45 locuri. Transportatorii care efectuează rute internaţionale pot achita taxa anticipativ. Pentru transportarea încărcăturilor periculoase taxa se majorează cu 200%374. a Companiei ―Romania Service S. care. Cotele taxei sunt prevăzute în anexa nr. art. Taxa se calculează de sine stătător de contribuabil şi virează direct la Contul Unic Trezorerial al Ministerului Finanţelor. ca de ex: calamităţi naturale.R. capacitatea (numărul de locuri) sau capacitatea de încărcare a acestuia. 374 375 Codul Fiscal al R. subiectul impunerii va achita.‖.L.

sunt persoanele fizice sau juridice care posedă astfel de autovehicule. în conformitate cu art. a căror masă totală. sarcină ma ximă pe osie sau ale căror gabarite depăşesc limitele admise şi care folosesc drumurile Republicii Moldova376. art. înălţime. Codul Fiscal al R. Cotele taxei date sunt prevăzute expres în Anexa nr. pînă la obţinerea actelor ce permit transportul rutier cu autovehicule. a căror masă totală. 354 al Codului fiscal.5 la titlu IX a Codului Fiscal şi constituie de ex. în conformitate cu art. ale căror gabarite.Moldova. sarcină maximă pe osie. eliberarea de autorizaţii pentru efectuarea lucrărilor subterane 376 377 Codul Fiscal al R. Calcularea taxei se efectuează la stabilirea rutei vehiculului de către organul de administrare a gospodăriei rutiere. art. 353. a lucrărilor de construcţie a căilor de acces la drumuri. Taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj este acea taxă care este achitată de către persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie pentru efectuarea. în mărime deplină.Moldova. 350.Subiecţi ai impunerii.3 la capitolul Taxele rutiere a Codului Fiscal şi constituie sumă concretă pentru fiecare km parcurs de autovehiculul care depăşeşte limita admisă ca lungime. sunt proiectele de lucrări de construcţie şi montaj etc. cu excepţia obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere378. 373 . art.Moldova. Subiecţii impunerii achită taxa. lăţime. Cotele taxei sunt stabilite conform anexei nr. a parcărilor. Obiectul acestei taxe. a clădirilor şi amenajărilor. a lucrărilor subterane şi/sau supraterane de montare a comunicaţiilor inginereşti. depăşesc limitele admise377. 378 Codul Fiscal al R. – 18 lei m pentru eliberarea de autorizaţii pentru efectuarea lucrărilor supraterane de montare a comunicaţiilor inginereşti pe piloni de-a lungul drumurilor. 349 al Codului Fiscal. Obiect al impunerii sunt autovehiculele înmatriculate. greutate. precum şi cele neînmatriculate în Republica Moldova. 352. sau. în zona de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor.

în conformitate cu art. tablouri suspendate electromecanice şi electronice. În acest caz. Obiectul acestei taxe. alte mijloace tehnice publicitare. obiectul. printr -o plată unică. Cotele taxei date sunt stabilite în anexa nr. Prima dată această taxă o calculează autoritatea administrativă locală care anunţă organul fiscal despre subiecţii impunerii. pentru obiectivele de publicitate exterioară amplasate în zona de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor. obiectivele de publicitate exterioară amplasate în zona de protecţie a drumurilor din afara p erimetrului localităţilor.6 la Capitolul IX Cod Fiscal şi constituie 500 lei/m2 pe an. firme tridimensionale. Se calculează ambele feţe ale panoului publicitar dacă acesta le are. pînă la data de 1 martie a perioadei fiscale curente. Taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din af ara perimetrului localităţilor pentru amplasarea publicităţii exterioare este taxa achitată de către persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie pentru amplasarea publicităţii în zonele date. Taxa se achită pînă la eliberarea autorizaţiei pentru amplasarea obiectivelor specificate publicitare. sumele acumulate etc. Pentru perioadele fiscale următoare.358 Cod Fiscal. firme luminoase. eliberarea de autorizaţii pentru construcţia de clădiri şi amenajări – 54 lei/m2 etc. inspectoratului 374 . inclusiv pe terenuri proprietate a subiectului impunerii: afişe. panouri. subiectul impunerii calculează taxa de sine stătător şi o achită. sînt proiectele de amplasare în zona de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor a obiectivelor de publicitate exterioară. Organul abilitat al administraţiei publice centrale eliberează actele necesare pentru efectuarea lucrărilor doar la prezentarea copiei documentului de plată ce confirmă achitarea taxei. Taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj se calculează de către Organul Fiscal la data depunerii proiectelor sau pînă la obţinerea autorizaţiei pentru efectuarea lucrărilor. subiectul impunerii prezintă pînă la data de 31 martie a perioadei fiscale curente.de montare a comunicaţiilor inginereşti sub trotuare – 27 lei m. standuri. instalaţii şi construcţii (situate separat sau pe pereţii şi pe acoperişurile clădirilor).

puncte de vulcanizare. p. În afară de taxele rutiere.3. Cotele taxei date sunt stabilite în anexa nr. b) taxele pentru eliberarea autorizaţiilor pentru transporturi auto internaţionale de mărfuri şi ocazionale de călători. de ex: 900 lei anual pentru un post de deservire la o staţie de deservire tehnică şi tot 900 pentru un contor de la o staţie de alimentare cu combustibil. întreprindere de alimentaţie publică. staţii de deservire tehnică.02.26.380 prevede şi alte venituri ale fondului rutier şi anume: a) 80% din volumul total al accizelor la produsele petroliere.247-251 din 17.2010. structuri de primire turistică cu funcţii de cazare şi de servire a mesei. Acestea se achită la vămuire de către persoanele fizice şi persoanele juridice care importă benzină sau motorină.12. întreprinderi de alimentaţie publică. legea fondului rutier. unităţi de comerţ cu amănuntul. Contribuabilii care deja activează în domeniu achită taxa pentru amplasarea acestora anual pînă la 1 martie379. Legea fondului rutier nr. Dacă obiectivul de publicitate exterioară a fost amplasat sau a fost retras pe parcursul perioadei fiscale. şi anume. pînă în ziua în care obiectivul a fost retras în modul stabilit de organul abilitat al administraţiei publice centrale. de Ex: autorizaţia pentru 379 380 Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier. 3600 lei pe an pentru o unitate de comerţ cu amănuntul. Taxa se achită pînă la eliberarea autorizaţiei pentru amplasarea obiectivelor specificate anterior. în art. tarabe.6 la Capitolul IX Cod Fiscal şi constituie. respectiv. Moldova nr.720 din 02. staţii de alimentare cu combustibil.fiscal de stat teritorial de la sediul său o dare de seamă privind taxa calculată. Taxa pentru folosirea zonei de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere este acea taxă care este achitată de către persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie pentru amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere în zona de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor. 375 . al R. structură de primire turistică cu funcţii de cazare şi de servire a mesei etc. taxa se calculează din ziua în care a fost obţinută autorizaţia sau. Of.1996 // M.

Anexa nr. a plantaţiilor aferente drumurilor şi d) taxa pentru comercializarea gazelor naturale destinate utilizării în calitate de carburanţi pentru unităţile de transport auto. Codul Fiscal al R. În scopul acumulării resurselor financiare suplimentare Legiuitorul a instituit taxa de la posesorii unităţilor de transport. doar o astfel de abordare a problemei ar duce la un echilibru în domeniu. şi aceasta ca şi taxele rutiere nu reflectă realitatea deteriorării drumurilor de către fiecare mijloc de transport în parte. în comparaţie cu cheltuielile reale necesare pentru repararea capitală şi întreţinerea curentă a drumurilor sunt cu mult mai mici. după modelul multor state europene ca taxa dată să fie inclusă în preţul de comercializare a carburanţilor. taxă ce constituie 0.150 euro pentru transportatorii străini care transport mărfuri în/din Republica Moldova381. va procura mai mult combustibil. punctul m) 376 .40 lei per m3382. şi viceversa.transportul auto internaţional constituie – 10 euro anual pentru produsele uşor alterabile pentru Ucraina. deteriorarea drumurilor.Moldova. 381 382 Anexa nr. cel ce foloseşte drumurile intensiv.30 euro – autorizaţie pentru Ungaria. pentru întreţinerea şi repararea drumurilor locale. Autoturismele cu capacitatea motorului mai mare. Salutabil este faptul instituirii taxei de la posesorii unităţilor de transport. veniturile acumulate din aplicarea taxelor rutiere. c) amenzile aplicate pentru nerespectarea regulilor transportului de călători. însă. Aceasta se achită de către importatori la vămuire383. fiecare ar achita taxa pentru repararea drumurilor în dependenţă de frecvenţa utilizării acestora.3 la Legea fondului rutier. . 384 Anexa la Titlu VII. . taxă ce se va achita de către toţi posesorii unităţilor de transport din unitatea administrativ–teritorială în cauză384. deci va achita şi o taxă mai mare. construcţiilor şi utilajelor rutiere.1. cu o greutate mai mare vor deteriora mai mult drumurile dar în schimb vor procura mai mult combustibil şi respectiv vor achita o taxă pentru folosirea drumurilor mai înaltă. În scopul soluţionării acestei probleme şi în scopul achitării fiecăruia în dependenţă de cît de frecvent se foloseşte de drumurile publice se propune. p. 383 Regulamentul cu privire la constituirea şi utilizarea fondului rutier. Cu părere de rău.2 la Legea fondului rutier.

în formă pecuniară achitată în bugetul local de către persoanele fizice sau juridice care au în proprietate sau posesie bunuri imobiliare şi anume terenuri. 280 al Codului Fiscal.§ 8. Subiecţii impunerii. Obiect al impunerii sunt bunurile imobiliare menţionate anterior inclusiv terenurile. şi anume. Impozitul pe bunurile imobiliare. Responsabil de calcularea impozitului pe bunurile imobiliare este în cazul persoanei fizice Organul Fiscal.278. 377 . construcţii. art. apartamente. clădiri. Impozitul pe bunurile imobiliare este o plată obligatorie. pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă cota stabilită trebuie să fie între 0. în conformitate cu art. Evaluarea bunurilor imobiliare în scopul impozitării o face Organul Cadastral care. odată la 3 ani reevaluează bunurile imobile. care calculează suma impozitului şi trimite contribuabilului avizul de plată. APL stabileşte cotele în conformitate cu art. autorităţile publice finanţate din 385 386 Codul Fiscal al R. acei contribuabili ce vor achita impozitul pînă la 30 iunie vor avea o reducere de 15 % din suma acestuia386. 283 al Codului Fiscal.3% din valoarea bunurilor imobiliare. rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie385. Sunt scutiţi total de plata impozitului pe bunurile imobiliare. Cotele concrete ale impozitului pe bunurile imobiliare într-o unitate administrativ-teritorială concretă sunt adoptate anual prin decizia Administraţiei Publice Locale. Moldova. în conformitate cu art. Codul Fiscal al R. indiferent de locaţia şi destinaţia acestora cît şi acele bunuri care se află în construcţie mai mult de 50%.05 % şi 0. Moldova. Impozitul dat se achită de subiecţii impunerii în rate egale pînă la 15 august şi 15 octombrie. art. case etc.282. sunt persoanele fizice şi persoanele juridice ce au în proprietate sau posesie bunuri imobiliare. 277 al Codului Fiscal. însă. în cazul persoanei juridice responsabil de calcularea impozitului este însuşi persoana juridică care trebuie să -l calculeze şi să-l vireze în contul bugetului de stat.

Moldova. celor ce au participat la lichidarea avariei de la Cernobîl în dependenţă de preţul imobilului şi amplasarea acestuia etc. De asemenea au scutiri parţiale la achitarea impozitului pe bunurile imobiliare. folosesc spaţiul subteran în scopul construcţiilor obiectivelor subterane etc. pe teren şi în 387 Codul Fiscal al R. surzilor. prospecţiuni geologice. Taxele pentru folosirea resurselor naturale. 16 lei pentru 1 m³ pentru cei ce o îmbuteliază şi 16 bani pentru fiecare 10 m³ de apă folosită de către hidrocentrale. Anexa nr. Taxa nu se achită pentru apa extrasă din subsol concomitent cu minereurile utile sau extrasă pentru prevenirea acţiunii dăunătoare a acestor ape. în conformitate cu anexa la titlul VI al Codului Fiscal. extrag minereuri utile. 378 . Cota acestei taxe constituie 30 bani pentru 1 m³ de apă extrasă din fondul apelor.302-306. art. organizaţiile religioase. care efectuează cercetări. Sistemul taxelor pentru folosirea resurselor naturale în Republica Moldova este alcătuit din următoarele taxe: Taxa pentru apă este acea taxă ce se achită de persoanele juridice şi fizice înregistrate în calitate de întreprinzători. misiunile diplomatice etc. invalizilor. apa extrasă de întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar sau livrată acestora387. apa extrasă pentru stingerea incendiilor sau livrată pentru aceste scopuri. persoanele invalide. instituţiile penitenciare. apa extrasă şi livrată populaţiei. care extrag apă din fondul apelor sau utilizează apa la hidrocentrale. Taxele pentru folosirea resurselor naturale sunt acele taxe ce se achită de persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzători sau persoanele juridice care folosesc resursele naturale şi anume extrag apa. societatea orbilor. Taxa pentru efectuarea prospecţiunilor geologice este taxa ce se achită de către persoanele fizice sau juridice.buget. Aceștia calculează taxa pentru apă de sine stătător şi o virează în bugetul local. apa extrasă de întreprinderile societăţilor orbilor. autorităţilor publice şi instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile. familiile celor decedaţi în război. surzilor. invalizilor şi instituţiile medico-sanitare publice sau livrată acestora. efectuează explorări geologice.1. § 9.

care fac cercetări geologice şi geofizice pentru a afla adîncimea zăcămintelor minerale. Moldova. Moldova. 7% pentru piatră.311-314. Nu achită această taxă întreprinderile din sistemul penitenciar390. din costul mineralelor utile extrase şi se achită la bugetul unităţii administrativ -teritoriale pentru fiecare trimestru separat.laborator pentru a descoperi şi a localiza zăcămintele de minerale utile dintr -o regiune. argilei. Cota taxei pentru efectuarea explorărilor geologice se stabileşte în mărime de 5% din valoarea contractuală (de deviz) a lucrărilor389. art. 390 Codul Fiscal al R. gazului. cu excepţia instituţiilor finanţate din buget. din valoarea contractuală a lucrărilor. petrolului. Taxa se calculează de către plătitor de sine stătător. argilă. nisip.315-319. Taxa pentru extragerea mineralelor utile este acea taxă care se achită de către persoanele juridice şi fizice. înregistrate în calitate de întreprinzător. şi o virează pe contul bugetului unităţii administrative-teritoriale prospecţiunilor geologice. indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. calcarului etc. art. Aceștia calculează taxa de sine stătător. 379 . din valoarea contractuală a lucrărilor şi se achită integral la bugetul unităţii administrativ -teritoriale pînă la începerea lucrărilor de explorări geologice. Codul Fiscal al R. Taxa se calculează de sine stătător de plătitor.. Taxa pentru efectuarea exploarărilor geologice este acea taxă care se achită de către persoanele fizice sau juridice. care efectuează extragerea mineralelor utile şi anume a nisipului. a preciza structura acestora.2 al Codului Fiscal şi constituie de ex: 20% pentru petrol şi gaz. Cota constituie 2% din suma contractului de efectuare a Codul Fiscal al R. înregistrate în calitate de întreprinzător care folosesc spaţiile subterane în scopul 388 389 pînă la începerea lucrărilor de prospecţiuni geologice388. Moldova. calcar etc. indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. şi nu sunt finanţate din buget. 10% pentru ghips şi gresie. Taxa pentru folosirea spaţiilor subterane în scopul construcţiilor obiectivelor subterane este acea taxă achitată de către persoanele juridice şi fizice. gipsului. cantitatea.307-310. calitatea lor etc. art. Cotele sunt prevăzute în anexa nr.

Cota taxei constituie 3% din valoarea contractuală a lucrărilor de construcţie a obiectivului.construcţiei obiectivelor subterane. Taxa se calculează de sine stătător de către contribuabil. Obiect al impunerii este volumul lemnului eliberat pe picior la tăierile din pădurile fondului forestier şi din vegetaţia forestieră din afara acestuia. 393 Codul Fiscal al R.320-324. înregistrate în calitate de întreprinzător care au în proprietate sau posesie construcţii subterane altele decît cele destinate extracţiei mineralelor utile. grupa materialului lemnos şi destinaţia lemnului eliberat pe picior. 16 lei m3 pin. 14 lei m3 molid etc393. art.330-333. culturală şi educaţională deosebită391. Se scutesc de taxă întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar şi întreprinderile ce reprezintă o valoare ştiinţifică. potrivit anexei nr. indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. art. Se scutesc de taxă întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar şi întreprinderile ce reprezintă o valoare ştiinţifică. Cotele taxei se stabilesc în funcţie de specia forestieră. indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare. Moldova. din valoarea de bilanţ a construcţiilor şi se achită la bugetul unităţii administrativ-teritoriale pentru fiecare trimestru separat. Taxa pentru lemnul eliberat pe picior nu se aplică în cazul în care acesta a 391 392 Codul Fiscal al R. pe parcursul întregii perioade de exploatare a construcţiilor. din valoarea contractuală a lucrărilor de construcţie a obiectivului şi se achită integral la bugetul unităţii administrativ-teritoriale pînă la începerea lucrărilor de construcţie. altele decît cele destinate extracţiei mineralelor utile. culturală şi educaţională deosebită392. Moldova. Moldova.325-329. 380 . Taxa pentru exploatarea construcţiilor subterane în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător este acea taxă achitată de către persoanele juridice şi fizice. Taxa se calculează de către plătitor de sine stătător. Codul Fiscal al R. art. Cota taxei constituie 0. Taxa pentru lemnul eliberat pe picior este acea taxă care se achită de către beneficiarii forestieri persoane juridice şi fizice. de ex: 25 lei m3 de lemn mare de special salcîm.2 % din valoarea de bilanţ a construcţiei subterane.3 la titlul VIII Cod Fiscal şi constituie.

Moldova Nr. a lucrărilor de cercetare şi de proiectare pentru necesităţile gospodăriei silvice. Reglementarea normativă a taxelor locale este Legea privind finanţele publice locale395.12. Sistemul taxelor locale în Republica Moldova este alcătuit din următoarele taxe: a) taxa pentru amenajarea teritoriului. Instituirea taxelor locale şi cotele concrete ale acestora este de competenţa consiliilor locale. art. taxele pentru folosirea resurselor naturale formează bugetele locale. Moldova Nr. 394 395 Codul Fiscal al R. Taxele locale. 398 Codul Fiscal al R. b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale.12.4 din 07.02.12 din 03. Of. al R.2003. § 10. 397 Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. precum şi a altor lucrări silvice legate de îngrijirea pădurilor etc394. Acestea nu pot aplica alte taxe decît cele prevăzute de Codul Fiscal. 397-XV din 16. Moldova Nr.10. deciziile pe anul 2012 în majoritatea localităţilor nu erau adoptate. Moldova. 248 din 19. 396 Hotărârea Guvernului cu privire la activitatea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriei // M.334.09. al R.2003. Taxele locale sunt acele taxe specificate la Capitolul VII a Codului Fiscal care pe lîngă impozitul pe bunurile imobiliare.2000. Legea privind finanţele publice locale nr. c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei). Hotărîrea Guvernului cu privire la activitatea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale396. Pe parcursul efectuării studiului am analizat taxele locale aplicate în anul 2011 pe teritoriul mai multor unităţi administrative -teritoriale.fost recoltat de către întreprinderile silvice la efectuarea tăierilor de reconstrucţie ecologică.1999 privind modul de percepere de la populaţie şi transferare în buget a impozitelor şi taxelor locale de către primării // M. La aplicarea acestora autoritatea locală trebuie să ia în consideraţie necesităţile unităţii administrative-teritoriale cît şi cotele maxime ale acestora398. art. la efectuarea amenajamentului silvic. al R. a celor de conservare şi a celor de produse secundare.297.191-195 din 05.2003 // M. Instrucţiunea Ministerului Finanţelor privind modul de percepere de la populaţie şi transferare în buget a impozitelor şi taxelor locale de către primării397. Of. d) taxa de aplicare a simbolicii locale. de lichidare a efectelor calamităţilor naturale.Moldova. Of. 381 .

producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate plasată pe trimiterile poştale. d) taxei pentru amenajarea teritoriului .autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile. n) taxa pentru parcaj. j) taxa pentru parcare. e) taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială .e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială.organizatorii licitaţiilor desfăşurate în scopul achitării datoriilor la buget. h) taxa balneară. i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor. q) taxa pentru dispozitivele publicitare. oraşelor şi satelor (comunelor).persoanele care practică activităţi de pompe funebre şi acordă servicii 382 . .teritoriale. b) taxei de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale . f) taxa de piaţă. g) taxa pentru cazare.misiunile diplomatice. vînzării patrimoniului de stat şi patrimoniului unităţilor administrativ. k) taxa de la posesorii de cîini. . m) taxa de la posesorii unităţilor de transport.Banca Naţională a Moldovei. c) taxei de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) . Se scutesc de plata taxelor locale: a) tuturor taxelor locale . o) taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor. p) taxa pentru evacuarea deşeurilor. organizaţiile internaţionale.fondatorii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) care au atins vîrsta de pensionare. în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

290. 1. VII. De ex. p. Taxa pentru amplasarea publicităţii este acea plată achitată de persoanele juridice sau persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător care plasează şi/sau difuzează informaţii publicitare (cu excepţia publicităţii exterioare) prin intermediul mijloacelor cinematografice. p. Baza impozabilă a acestei taxe o constituie veniturile din vînzarea bunurilor declarate la licitaţie sau a biletelor de loterie comercializate401. de asemenea. art. Orhei. loteriilor este acea taxă care se achită de persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător organizator al licitaţiilor şi loteriilor din valoarea bunurilor declarate la licitaţie sau biletele de loterie emise. Gospodăriile ţărăneşti în unele unităţi administrativ-teritoriale au un şir de facilităţi. reţelelor telefo nice. art. Anexa la Cap.5 cote – 10 lei.60 lei. Teleneşti etc. care dispun de bază impozabilă(salariaţi. iar la Edineţ gospodăriile ţărăneşti sunt scutite de taxa pentru amenajarea teritoriului. Moldova. p. al. inclusiv care confecţionează sicrie. Nisporeni. Şoldăneşti .b). Edineţ. p. 0. Criuleni. Şoldăneşti. în Ialoveni – 40 lei. p. în Chişinău. p.5 cote – 5 lei. Cahul. 399 400 Codul Fiscal al R.similare. Taxa pentru organizarea licitaţiilor. Moldova. 1. flori false. al.1% în Chişinău. Hîncești. pînă la 0.295. Anexa la Cap. al. Orhei. VII. ca de exemplu. art. în Bălţi. Nisporeni. Teleneşti. Basarabeasca. ghirlande399. al. Cota concretă a taxei pentru amenajarea teritoriului este stabilită prin deciziile consiliilor locale. Soroca. Briceni. Cahul. Cota. Această taxă se achită în dependenţă de numărul salariaţilor şi fondatorilor pînă la ultima zi a lunii următoare trimestrului gestionat400. Basarabeasca. Cantemir. Briceni. b). 401 Codul Fiscal al R. coroane. Cimişlia. Taxa pentru amenajarea teritoriului este acea plată în bugetul local achitată de persoanele juridice sau fizice. 1. Ialoveni.a). pentru amenajarea localităţii. cota este de 80 de lei. Criuleni.291. înregistrate în calitate de întreprinzător. fondatori). Teleneşti – 1 cotă – 20 lei.Moldova.b).291. a). art. 383 . Cantemir. este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie 0. Leova. Cimişlia etc. art. Codul Fiscal al R. 1.a).290.

p. presei periodice. înregistrate în calitate de întreprinzător. Taxa pentru folosirea simbolicii locale este acea taxă achitată de persoanele juridice sau fizice. Leova. telegrafice. 290. art. p. este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie 5% la Chişinău. video. Edineţ etc. Şoldăneşti. art. Baza impozabilă este venitul din vînzări a produselor fabricate cărora li se aplică simbolica locală403. Bălţi. internetului. de asemenea. al. p. 1. panourile şi alte mijloace tehnice prin intermediul cărora se amplasează publicitatea exterioară. Cantemir. telex. Basarabeasca. d).291. Baza impozabilă o constituie veniturile din vînzări ale serviciilor de plasare sau difuzare a publicităţii prin intermediul mijloacelor specificate402.d). Basarabeasca. internetului. art. Soroca. presei periodice. este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie 0. Cantemir. Soroca.c).1% în Chişinău. al. prin mijloacele de transport. art. Taxa pentru unităţile comerciale este acea taxă achitată de persoanele juridice sau fizice. 290. telex. mijloacelor de transport. 1. Cimişlia etc. p. SRL ―Pascua‖ – pentru alţi agenţi economici nu e prevăzută taxa. Orhei. de ex: la Nisporeni: pentru SRL ―Nis Struguraş‖. Cimişlia.c). Moldova. p. de asemenea. prin alte mijloace cu excepţia TV. Codul Fiscal al R.d). Cota. VII. VII. Anexa la Cap. Anexa la Cap. c). Cota. radioului. care dispun de unităţi comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială. Ialoveni.telegrafice. prin reţelele telefonice. Obiectul impozabil constituie serviciile de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin intermediul serviciilor cinematografice. Taxa pentru folosirea simbolicii locale se poate aplica şi către un agent economic concret ca. înregistrate în calitate de întreprinzător. precum şi afişele. altor mijloace (cu excepţia TV. care aplică simbolica locală pe produsele fabricate. al. Cahul.291. tipăriturilor). Hînceşti. Baza impozabilă este suprafaţa ocupată de unităţile de comerţ şi/sau de prestări 402 403 Codul Fiscal al R. al. Edineţ. Moldova. 384 . radioului. Hînceşti. 1. tipăriturilor). pancartele. 1. Nisporeni. Obiectul impunerii cu taxa dată sunt produsele fabricate cărora li se aplică simbolica locală. p. Obiectul impunerii sunt unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii de deservire socială.

e).10800 lei III. art. Spălătoriile -1080 lei. amplasarea lor.7200 lei 3. Unităţile de prestate a serviciilor sociale 1. hipermagazin.10800 lei II. 1. VI Obiectele. 290. p. e). 2. p. Diverse unităţi comerciale cu amănuntul 1.3100 lei mai mare de 200 şi pînă la 300 m2 .3600 lei mai mare de 0. Magazine specializate. Chioşcuri – 360 lei V.servicii de deservire socială. VII. p.e). supermagazin . Magazine cu asortiment universal de mărfuri 1. Curăţătoriile şi vopsirea chimică -1080 lei.0 ha .291. Depozit angro şi depozite cu suprafaţa pînă la 100 m2 – 6100 lei mai mare de 100 şi pînă la 300 m2 .05 ha . magazin universal.1600 lei mai mare de 100 şi pînă la 200 m2 .05 ha pînă la 1. Magazine cu suprafaţa pînă la 25 m . Pieţele (inclusiv hala): pieţele cu suprafaţa pînă la 0. Farmaciile .10800 lei mai mare de 1. 1. al. Moldova. art. Anexa la Cap.6300 lei 2. Centru comercial. la municipiul Bălţi selectiv: I. al.1080 lei mai mare de 50 şi pînă la 100 m2 .0 ha – 10800 lei IV Unităţi ale comerţului ambulant 1. Staţiile de alimentare cu petrol şi/sau gaz – 10800 lei 2. inclusiv cu sortiment combinat de mărfuri 1. tipul mărfurilor desfăcute şi serviciilor prestate404. activitatea căror este legată cu jocurile de noroc şi jocurile pe bani: 404 Codul Fiscal al R.2 550 lei mai mare de 25 şi pînă la 50 m2 .8100 lei mai mare de 300 m2 . Cota de asemenea este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex.4700 lei mai mare de 300 m2 . 385 .

291. Anexa la Cap. Soroca.45000 lei. Cantemir. al. p. la Bălţi – 1. Moldova. de întreţinere şi repararea autovechiculelor: 1. al. Soroca. înregistrate în calitate de întreprinzător. p. VII. 1. Codul Fiscal al R. Taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto este taxa achitată de persoanele juridice sau fizice. 1. Cota este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex: în Chişinău. Criuleni. Moldova. art. Obiectul impozabil sunt serviciile de piaţă prestate de administratorul pieţei la acordarea de locuri pentru comerţ405. înregistrate în calitate de întreprinzător. care prestează servicii de odihnă şi tratament din venitul din vînzări a biletelor de odihnă şi tratament. la Ialoveni – 10 %. 1. Puncte de vulcanizare – 1800 lei Taxa de piaţă este acea taxă achitată de persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător-administrator al pieţei din venitul din vînzări a serviciilor de piaţă prestate de administratorul pieţei la acordarea de locuri pentru comerţ. Şoldăneşti. art. p. VII. Cantemir. al. 290. al. Bălţi etc. Obiectul impozabil sunt biletele de odihnă şi tratament407. 1. Leova. Cahul. p. art. Leova.h). Edineţ. p. g). care prestează servicii de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor.h). în Chişinău.g). Obiectul impozabil sunt serviciile prestate de structurile cu funcţii de cazare406. art. art.5 %.291.1. f). Orhei – 5%. Cota este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. 386 . Briceni. Cota de asemenea este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. Criuleni. Edineţ. Hînceşti. p. care prestează servicii de cazare din venitul din vînzări a serviciilor prestate de structurile cu funcţii de cazare.g). al. Cimişlia. – 20 %. Obiectele. 2. art. Cahul – 1%. Anexa la Cap. 290. art. VII. 290. Cahul. la Edineţ. 407 Codul Fiscal al R. Centrele şi staţiile de întreţinere şi repararea autovechiculelor – 10800 lei. înregistrate în calitate de întreprinzător. 1. p. art. Teleneşti. art. Briceni. h).f).f). Orhei. p. Taxa balneară este taxa achitată de persoanele juridice sau fizice. Cazinou . Hînceşti. Anexa la Cap. Moldova. Cimişlia. VII. Taxa pentru cazare este acea taxă achitată de persoanele juridice sau fizice. al. 1. oraşelor şi satelor (comunelor) în dependenţă de numărul de locuri în unitatea de 405 406 Codul Fiscal al R.291. Nisporeni. p.

p.locuinţe de stat. Moldova. Taxa de la posesorii unităţilor de transport este acea taxă achitată de persoanele juridice sau fizice posesoare de unităţi de transport înmatri culate în autoritatea publică locală respectivă în dependenţă de capacitatea cilindrică a motorului.i). Hînceşti – 9 lei pentru 1 cîine. Cota este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex.k). Codul Fiscal al R. 290. Baza impozabilă este numărul de cîini aflaţi în posesiune pe parcursul unui an410. p. p. Ialoveni – 6 lei per m2. Briceni.291. VII. i). Anexa la Cap. p. 27 lei pentru 2 cîini şi 90 de lei pentru fiecare cîine dacă sunt în posesiune mai mult de 2 cîini. 1. Moldova. este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. precum şi în apartamente privatizate. 387 . Soroca – 4 lei per m2. p. al. Obiectul impozabil este însăşi parcarea. şi 800 lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea de la 25-35 de locuri inclusiv. al.transport. art. 1. 1. Obiectul impozabil sunt cîinii aflaţi în posesiune pe parcursul unui an. în funcţie de numărul de locuri408. al. la Nisporeni. 650 lei pentru fiecare autobuz cu capacitatea de la 17 pînă la 24 de locuri inclusiv. Bălţi. VII.291. al. art. j). numărul de unităţi de transport aflate în posesie. la Teleneşti – 2 lei per m2. Obiectul impozabil îl constituie unitatea de transport. lunar 250 lei pentru fiecare autoturism cu capacitate de pînă la 8 locuri inclusiv. Hînceşti. 410 Codul Fiscal al R. al. în Chişinău. care prestează servicii de parcare şi se achită în dependenţă de suprafaţa parcării. Cahul. k).j). Anexa la Cap. Leova.j). Taxa de parcare este acea taxă achitată de către persoanele juridice sau fizice. 550 lei pentru fiecare autovehicul (microbuz) cu capacitatea de la 9 pînă la 16 locuri inclusiv. VII. art. Cota. masa totală. 290. p. Orhei. cooperatiste şi obşteşti. art. Moldova.k). art. Cimişlia. art. art. Cantemir. de asemenea. Cota de asemenea este stabilită prin deciziile Consiliilor Locale şi constituie de ex. art. Taxa de la posesorii de cîini este acea taxă achitată de către persoanele fizice care locuiesc în blocuri locative .i). 290. 1. p. Anexa la Cap. p. sarcina 408 409 Codul Fiscal al R. Baza impozabilă este suprafaţa parcării calculată în m2409. 1. al. art. p. înregistrate în calitate de întreprinzător. 1. în Orhei.291. în Chişinău – 0 %.

tipul produselor comercializate şi/sau serviciilor prestate414. tonetele.o). p. p. al. Taxa pentru parcaj este taxa achitată de persoanele juridice sau fizice posesoare de autovehicule. art. Codul Fiscal al R. Taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor se achită trimestrial. al. Această taxă se achită lunar pînă în ultima zi a lunii imediat următoare lunii gestionare. art. Taxa pentru dispozitivele publicitare este taxa achitată de persoanele juridice sau persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător care sînt proprietari de afişe. p. chioşcurile. art. art.291. q). amplasate în afara pieţelor autorizate413. gheretele. al. art.p). al. p. 415 Codul Fiscal al R. 290. art. 1. art. unităţile de transport specializate şi altele. 414 Codul Fiscal al R. p. 1. care utilizează parcajul.maximă pe osie a unităţii de transport aflate în posesie pe parcursul unui an411.291. art. 1. adică locul de parcaj special amenajat. p.n). Moldova.291. p. p. 1. Anexa la Cap. al. utilizat pentru staţionarea unităţii de transport pe un anumit termen 412.m).m). art. art. 1. art. 1. al. Taxa pentru evacuarea deşeurilor este taxa achitată de persoanele fizice înscrise la adresa declarată ca domiciliu. o). p). p. pancarte. 413 Codul Fiscal al R. p. p. 290. p. p. Moldova. 290. Anexa la Cap. tarabele. VII.291.q).291. VII. art. al. Taxa pentru unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor este acea taxă achitată de persoanele juridice sau fizice care dispun de unităţi stradale pentru comercializarea produselor şi/sau prestarea serviciilor. 290. în dependenţă de numărul de persoane fizice înscrise la adresa declarată ca domiciliu415. VII. Moldova. frigiderele. VII. şi anume. 1. panouri şi alte mijloace tehnice pentru amplasarea publicităţii exterioare. Anexa la Cap. art. VII. 1. 290. 411 412 Codul Fiscal al R.n). în dependenţă de suprafaţa ocupată de unităţile stradale de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor. Anexa la Cap. Moldova. art. m). n).o). art. Moldova. Ea se achită trimestrial.q). 416 Codul Fiscal al R. p. Anexa la Cap. al. al. amplasarea lor. Moldova.p). 1. 1. 388 . al. pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimest rului gestionar. p. pînă în ultima zi a lunii imediat următoare trimestrului gestionar în dependenţă de suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar416.

5. Avornic Gheorghe. 2. Suport de curs la specialitatea „Drept economic‖. 4. Teoria generală a dreptului: curs teoretic. Mărgineanu Lilia. Editura Cartdidact. Cojocari Eugenia. Chişinău. 2009. Mărgineanu Gabriel. Dreptul afacerilor. Tratat de Teoria Generală a Statului şi Dreptului. 2001. Editura Cartier. Chişinău. 2002. Volumul I. 7. Guţu Alexei. Editura Cartier. 6. 389 . Chişinău: ULIM. legislativ şi comparativ de drept). Cojocari Eugenia. Chişinău. Dreptul economic (partea generală). Chişinău. Chişinău: „Business-Elita‖. Volumul II.I. Baltag Dumitru. Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare‖. Avornic Gheorghe. Răspunderea juridică civilă (studiu teoretic. 2004. Chiriac Andrei. monografii: 1. Aspecte istorico-teoretice a persoanei juridice în legislaţia Republicii Moldova. 2006.BIBLIOGRAFIE Manuale. Editura „Elena V. 3. Tratat de Teoria Generală a Statului şi Dreptului. 2010. 2002. Drept civil. Chişinău.‖.

1994. Dreptul afacerilor.-P. Roşca Nicolae. 11.2/33 din 28.11.241-XVI din 15. 989-XV din 18.2007.1995.07.1998.2002.92. Legea cu privire la energetică nr.06. Chişinău: „Tipografia Centrală‖. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. Legea cu privire la activitatea de evaluare. 2006.02. Roşca Nicolae. Curs de drept comercial. Chişinău: Î.07. Negru Boris. Legea cu privire la înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr. publicată în Monitorul Oficial nr.S.09.-P.08.F.94.56-57 din 12. Коммерческое право.218 din 24. Instituţia falimentului în legislaţia Republicii Moldova.2/9 din 25. „Tipografia Centrală‖.1998.153-156 din 02. Î. Roşca Nicolae.10. 7. Baieş Sergiu. Legea cu privire la întreprinderea de stat nr. 9.8.159/582 din 04. „Tipografia Centrală‖. Chişinău. 10. Каленик Александр. Teoria generală a dreptului şi statului. Curs universitar.01. 5. 14. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Chişinău.2002.95.10. Legea cu privire la patenta de întreprinzător nr. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2006.51-54/155 din 14. Focşa Ghenadie.50-51/366 din 19. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.3-6 din 16.10. Acte normative: 1. 102 din 16.2002. Comentariu teoretico-practic la Legea nr. Legea comunicaţiilor electronice nr.1525-XIII din 19. Baieş Sergiu. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.146-XIII din 16. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.07. 9. Chişinău: „Bons Offices‖.2007.-P.11.2007.2010.2009. Legea cu privire la avocatură nr.184-187 din 30.08.82-86 din 22. „Tipografia Centrală‖. Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 2007. 4. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 10.548 din 21. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.10.E. 6.135/2007 privind societăţile cu răspundere limitată . publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Negru Alina.S. Legea cu privire la asociaţiile obşteşti nr. 2. Cojocaru Olga. Кишинев: „Business-Elita‖. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. Volumul I. 12. Rusu Vladislav.04.98. Codul civil al Republicii Moldova.220-XVI din 19. Roşca Nicolae. Dreptul afacerilor.93-XIV din 15.1994.06.98. 2001.1107 din 06. Baieş Sergiu. 3. republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.837/1996. 8. nr. 2004.F.2008.2002.2007.02. 390 . 11. Chişinău.1260 din 19.02. adoptat prin Legea nr. republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2008. 12. F.845-XII din 03. Volumul II.E. Editura „Bons Offices‖.2002.03.06.01. 2009.07.72 -73/485 din 06. 13.E. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 2006.

Legea privind protecţia consumatorilor nr.1998. Legea privind cooperativele de întreprinzător nr.03.2008. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.06. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la aplicarea Legii insolvabilităţii de către instanţele judecătoreşti economice”. Legea privind protecţia invenţiilor nr. 29.03. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.26-28 din 18. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.10.2010. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2001. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. Legea privind cooperativele de producţie nr. Legea cu privire la societăţile cu răspundere limitată nr. Regulamentul privind inventarierea.08.73-XV din 12. 20.2007. Legea cu privire la societăţile pe acţiuni nr.105-XV din 13.11.02. 26.11.1995.2008.127130/548 din 17.2007. 25. 28. Legea privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător nr.1999.03. 27. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.582 din 17. MO al RM nr.2006.2001.07.11.06. 38-XVI din 29.1995. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 19. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2002. 139-140 din 15.2004.2001.123-124 din 27.11. 16. 22. nr.2008.95 cu privire la reglementarea monopolurilor.06. 17.04. Legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale nr. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2010.436-XVI din 28.139 din 02.08.49 -50/237 din 03.192 din 12.12.2007.08.1-4/1 din 01.07.03.10.04. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 14.1134-XIII din 02.2001.07. 32-35 din 09.06. nr. Legea privind protecţia mărcilor nr.1007-XV din 25.126 -131/507 din 27.11.07.07. Legea privind administraţia publică locală nr. 50-XVI din 07.2007.13.62-63 din 09.191 -193/630 din 01. 136 -140 din 31. publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.59 -60 din 26.14-15 din 08. 161-XVI din 12.34 din 391 .2007.97. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.2008. 99-101 din 06. aprobat prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.05. Legea învăţămîntului nr.547/1995. Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.27 din 28.135-XVI din 14. Legea insolvabilităţii. 21.2001.451 din 30. 632-XV din 14.1353 din 03. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 15.02.22 -23/91 din 04.2004.71-73/575 din 06. 18. Legea privind Comisia Naţională a Pieţei Financiare nr.01.2002. 117-119 din 04.2003: 24.2003.2008.2005.02.04.2001. Hotărîrea Guvernului nr.2000. publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 30. 23. Legea privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nr.04.

392 .6.11. 2008. 2004.4. publicată în Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. nr.22. republicată în Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova. pag.2004. pag.11. nr.6.