Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti Școală Doctorală

Disciplina Opţională 3 – Modelare fizică și principii privind achiziția și prelucrarea datelor

Vibrațiile Mecanice
Traductori, Studiu de caz

Conferenţiar: Prof.univ.dr.ing. Mircea Alămoreanu Conducător de doctorat: Prof. univ. dr. ing. Cristian PAVEL

Student doctorand: Ing. Marius Vlad

An univ.2013-2014

Cuprins:
1.Introducere............................................................................................................................................ 3 2. Mărimi caracteristice, unității de măsură a vibrațiilor ......................................................................... 4 3. Traductoare de vibrații ......................................................................................................................... 8 3.1 Principiile traductoarelor de vibraţii .............................................................................................. 8 3.2 Măsurarea deplasării vibrației ....................................................................................................... 9 3.3. Măsurarea vitezei vibrației.......................................................................................................... 10 3.4 Măsurarea accelerației vibrației................................................................................................... 10 3.4.1 Accelerometre piezoelectrice ............................................................................................... 11 3.4.2 Accelerometre piezoelectrice cu preamplificator electronic ................................................ 12 3.4.3 Accelerometre piezorezistive ................................................................................................ 13 3.4.4 Accelerometre cu variaţia capacităţii electrice ..................................................................... 14 3.4.5 Accelerometre cu balanţă de forţe ....................................................................................... 14 4. Efectele vibrațiilor asupra organismului uman .................................................................................. 15 5.Studiu de caz: Transmiterea vibrațiilor prin corpul copiilor, stând în picioare. .................................. 19 5.2 Introducerea studiului de caz ....................................................................................................... 20 5.3 Proceduri și instrumentație.......................................................................................................... 20 5.4 Analiza statistică ........................................................................................................................... 23 5.5 Rezultate ...................................................................................................................................... 23 5.6 Concluziile studiului...................................................................................................................... 23 Bibliografie ............................................................................................................................................. 25

1

Abstract

Nowadays, the engineering practice raises more and more complex problems, some of them being still analytically unsolved, the others requiring techniques combining computation and experimental work. This paper seeks a review of the concept of mechanical vibration characteristic quantities and vibration transducers. Vibration measurements are used in almost all fields of industry, transportation and civil engineering. They are an invaluable tool for obtaining products and machines with high reliability and low noise levels, vehicles and buildings with improved comfort and rezistance to dynamic loads, for increasing the safety of operation and reaching the optimum running parameters. In this work, it was taken out and a case study related to the transmission of vibration through the body of a child and differences to their mode of transmission through the body of an adult. Researchers of these studies observed encouraging results; however, children may not be capable of attenuating high vibration accelerations to the head because of low mass. The purpose of this study was to determine if children transmit vibration differently than adults while standing on a vibration platform.

2

1.Introducere
Prin această lucrare se dorește o trecere în revistă a noțiunii de vibrație mecanică a mărimilor caracteristice și a traductoarelor de vibrații. În prezenta lucrare, s-a luat în evidență și un studiu de caz legat de transmiterea vibrațiilor prin corpul unui copil și diferențele față de modul de transmitere ale acestora prin corpul unui adult. Astfel vibraţiile sunt fenomene dinamice întâlnite în activitatea curentă, de la bătăile inimii, alergatul şi mersul pe jos, legănatul copacilor în bătaia vântului şi trepidaţiile clădirilor la cutremure, la vibraţiile instrumentelor muzicale, ale perforatoarelor pneumatice şi benzilor transportoare oscilante. [10] De cele mai multe ori “vibraţii” sunt denumite mişcările nedorite care produc zgomote sau solicitări mecanice relativ mari. În acest caz interesează în special efectul vibraţiilor asupra omului, maşinilor şi clădirilor. Modelarea fenomenelor vibratorii implică definirea structurii şi parametrilor corpurilor în vibraţie, a funcţiilor care descriu excitaţia şi a nivelelor răspunsului dinamic. Conform “Dicţionarului explicativ al limbii române” (DEX–1998), vibraţia este o “mişcare periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziţii de echilibru”. Oscilaţia este “variaţia periodică în timp a valorilor unei mărimi care caracterizează un sistem fizic, însoţită de o transformare a energiei dintr-o formă în alta”. Oscilaţiile – de natură mecanică, termică, electromagnetică etc. – sunt fenomene dinamice caracterizate prin variaţia în timp a unei mărimi de stare a sistemului, de obicei în vecinătatea valorii corespunzătoare unei stări de echilibru. Vibraţiile sunt oscilaţii ale sistemelor elastice, adică mişcări ale sistemelor mecanice datorite unei forţe de readucere elastice. Astfel o bară elastică sau o coardă vibrează, în timp ce un pendul oscilează. Toate corpurile care au masă şi elasticitate pot vibra. Un sistem vibrator are atât energie cinetică, înmagazinată în masa în mişcare, cât şi energie potenţială, înmagazinată în elementul elastic ca energie de deformaţie. În timpul vibraţiilor, are loc o transformare ciclică a energiei potenţiale în energie cinetică şi invers. [12] Într-un sistem conservativ, în care nu există disipare de energie, energia mecanică totală este constantă. În poziţia de amplitudine maximă a deplasării, viteza instantanee este zero, sistemul are numai energie potenţială. În poziţia de echilibru static, energia de deformaţie este nulă iar sistemul are numai energie cinetică. Energia cinetică maximă este egală cu energia de deformaţie maximă. Egalând cele două energii se poate calcula frecvenţa proprie fundamentală de vibraţie. Acesta este principiul metodei lui Rayleigh. Sistemele vibratoare sunt supuse amortizării datorită pierderii de enegie prin disipare sau radiaţie. Amortizarea produce descreşterea amplitudinii vibraţiilor libere, defazajul între excitaţie şi răspuns, precum şi limitarea amplitudinii răspunsului forţat al sistemelor vibratoare. [10] Elementele care condiţionează definirea fenomenului vibratoriu permit o clasificare generală a oscilaţiilor şi undelor elastice. Astfel, în funcţie de dinamica fenomenului se întâlnesc vibraţii cu frecvenţe de oscilaţie reduse, caracteristice structurilor mecanice, structurilor din construcţii şi undelor seismice, precum şi vibraţii cu frecvenţe mari de
3

oscilaţie. Natura fizică a mediului impune modul în care se propagă oscilaţiile: într -un mediu solid se pot propaga atât unde transversale, cât şi unde longitudinale, în timp ce în medii fluide se propagă numai unde longitudinale. [6] Astfel, pentru undele mecanice care se propagă în medii solide se utilizează traductoare de mărimi cinematice vectoriale (deplasări, viteze, acceleraţii), în timp ce pentru undele sonore în aer se prevăd traductoare de presiune acustică, care este o mărime scalară.[8] Considerând în continuare natura excitaţiei ca ultim criteriu de clasificare a fenomenelor vibratorii, se constată existenţa vibraţiilor nedorite (perturbaţii funcţionale) şi vibraţii dorite, cu parametri bine determinaţi. Din prima categorie fac parte vibraţiile cu caracter nociv asupra echipamentelor industriale şi asupra omului şi evaluarea lor cantitativă constituie o condiţie de funcţionare sau de nefuncţionare a instalaţiilor. Din cea de-a doua categorie fac parte vibraţiile generate anume, fie pentru acţionarea unor dispozitive cu funcţionare vibratorie, fie pentru crearea condiţiilor de încercare la vibraţii a echipamentelor mecanice şi electrice.[6]

Din cele arătate rezultă că, pentru punerea în evidenţă a efectelor vibraţiilor, principalele utilizări ale traductoarelor din această categorie se referă la: a) măsurarea nivelelor de vibraţii de la ieşirea unui sistem, pentru a fi comparate cu nivelele standard admisibile; b) măsurarea mărimilor de intrare în sistem (mărimile vibratorii de excitaţie), necesare pentru întocmirea programelor de încercări mecanice; c) măsurarea simultană a ambelor mărimi vibratorii, de la intrarea şi ieşirea sistemului, în scopul determinării caracteristicilor acestuia. [6]

2. Mărimi caracteristice, unității de măsură a vibrațiilor
Mărimile specifice vibraţiilor, indiferent de natura acestora, sunt: deplasarea liniară sau unghiulară, viteza, acceleraţia şi frecvenţa. Pentru exemplificare se consideră că asupra sistemului oscilant cu un grad de libertate din Fig. 1 acţionează o forţă externă , legea de mişcare a masei fiind dată de ecuaţia: [1]

4

Figura 1- Sisteme oscilante: a- cu un grad de liberate; b- cu două grade de liberate.[12] O ecuaţie de mişcare similară poate fi scrisă şi în cazul vibraţiilor de torsiune, la care deplasarea liniară este înlocuită de unghiul de rotaţie : [2] Mărimile şi unităţile de măsură care intervin în caracterizarea sistemului oscilant şi a vibraţiilor propriu-zise sunt prezentate în tabelul 1. [7] Mărimi și unități de măsură specifice sistemelor oscialante Tabel 1. Vibrații de transalție Simbol Relația de definiție Unitatea de măsură

Denumirea mărimii Masă Constantă elastică Coeficient de amortizare Forță Forță elastică Forță de inerție Deplasare Viteză Accelerație

̇ ̇ ̈ Vibrații de rotație

Moment de inerție Constantă elastică Coeficient de amortizare Cuplu Cuplul forțelor elastice Cuplul forțelor rezistente Cuplul forțelor de inerție Deplasare unghiulară Viteză unghiulară Accelerație unghiulară ̇ ̈

̇ ̈

5

Pentru o vibraţie sinusoidală, ecuaţia matematică ce descrie mişcarea punctului material este: ( ) și – pulsația iar [3]

Unde reprezintă valoarea maximă (de vârf) a deplasării perioada de pulsație. Se mai pot scrie relațiile: ̇ ̈

este

[4] [5]

Vibraţiile nearmonice (complexe), întâlnite cel mai des în practică, se pot analiza prin înregistrarea spectrelor care pun în evidenţă frecvenţele şi amplitudinile componentelor. În funcţie de tipul vibraţiei şi de scopul urmărit, traductoarele pot converti valori instantanee, valori de vârf, valori medii sau valori eficace. Dacă vibraţia este armonică, este suficient să se măsoare frecvenţa şi una din mărimile menţionate, celelalte rezultând prin calcul, din relaţiile [4] şi [5]. Amplitudinea vibraţiei dă informaţii despre jocurile existente în maşini în special despre jocurile între piesele care vibrează. Măsurarea acesteia pune accent în special pe componentele de joasă frecvenţă, corespunzând în general turaţiei de lucru a maşinilor. Traductoarele de deplasare au un domeniu redus de frecvenţă, ele fiind preferate la măsurarea vibraţiilor de amplitudini mari. Acceleraţia vibraţiei dă informaţii asupra forţelor care solicită materialul. Măsurările de acceleraţii se efectuează în special atunci când scopul este evidenţierea vibraţiilor de înaltă frecvenţă.[3] Viteza este factorul fizic de care depinde zgomotul produs de mediul care vibrează şi este pusă în evidenţă cu traductoare de presiune acustică. [13] O informaţie globală privind nivelul semnalului se obţine şi prin determinarea valorii medii absolute și valorii eficace utilizând relațiile:[7] ∫| | [6]

√ ∫

[7]

Drept urmare, ce măsurăm: acceleraţie, viteză sau deplasare? Deoarece vibrația este definită ca o mișcare oscilatorie, ea implică o schimbare a poziției sau deplasării. Viteza este definită ca viteza de variație în timp a deplasării, iar
6

accelerația este viteza de variație în timp a vitezei. Se folosește uneori și viteza de variație în timp a accelerației, denumită șoc.[7] Sistemul masă și arc cu un sigur grad de libertate în vibrație forțată, menținut la o amplitudine constantă a deplasării are o mișcare armonică simplă sau sinusoidală. Pentru o deplasare maximă și o frecvență , deplasarea instantanee este dată de relația: [8] Viteza este derivata în timp a deplasării. Viteza instantanee este: Deoarece deplasarea vibrației este măsurată vârf la vârf , se notează: devine: [10] unde [11] V- reprezintă viteza de vârf, rezultă: Similar, accelerația este drivata expresiei vitezei: [12] cu [13] Relația 13 este accelerația de vârf În concluzie, mișcarea de joasă frecvență produce accelerații de amplitudine scăzută, chiar dacă deplasările sunt mari. Mișcarea cu frecvență mare produce deplasări de amplitudine scăzută, chiar dacă accelerația este mare.[7] Sistemul masă și arc cu un singur grad de libertate în vibrație forțată, menținut la o amplitudine constantă. Atunci când semnalul vibraţiei are componente într-un spectru larg de frecvenţe, este importantă alegerea parametrului care descrie mişcarea de vibraţie. Astfel, în timp ce deplasarea accentuază răspunsul la frecvenţe joase, acceleraţia accentuează răspunsul la frecvenţe înalte. Experienţa a arătat că măsurând valori RMS ale vitezei, pe întreg spectrul de frecvenţă, între 10 Hz şi 1000 Hz, aceasta are un spectru relativ constant pe întreg domeniul de frecvenţe şi constituie un bun indicator a intensităţii vibraţiei.[3] Valoarea RMS reprezentată în Fig 2. este cea mai relevantă măsură a amplitudinii vibraţiei pentru că ia în considerare atât variaţia în timp a acesteia, dar, în acelaşi timp, este şi direct legată de energia distructivă a ei: [9] și relația

√ ∫

[14]

7

Figura 2 - Nivel RMS [3] Este avantajoasă alegerea acelui parametru al cărui spectru prezintă valori relativ constante pe întreg domeniul de frecvenţe şi care face posibilă efectuarea măsurării pe întreg domeniul dinamic al aparatului de măsură (diferenţa dintre cea mai mică şi cea mai mare valoare care poate fi corect măsurată).[3] Prin natura lor sistemele mecanice prezintă deplasări mari numai în domeniul de joasă frecvenţă şi de aceea, în tehnică, măsurarea deplasării se face într-un număr relativ mic de cazuri. Totuşi sunt situaţii în care măsurarea deplasării este indispensabilă.[11]

3. Traductoare de vibrații
3.1 Principiile traductoarelor de vibraţii
Structura unui traductor de vibraţii, prezentată în fig. 3, are ca particularitate semnificativă faptul că elementul sensibil propriu-zis furnizează la ieşire tot o mărime de natură mecanică: deplasare sau forţă. Ca urmare, pentru obţinerea unui semnal electric care să fie prelucrat (calibrat) de către adaptor, este necesar un convertor intermediar (mărime mecanică/mărime electrică), având caracteristici similare elementelor sensibile ale traductoarelor de deplasare sau de forţă. Separarea elementului sensibil la vibraţii de convertorul intermediar are un caracter funcţional, sub raport constructiv ele formând de regulă o singură unitate.[8]

Figura 3 - Structura unui traductor de vibrații[7]

8

3.2 Măsurarea deplasării vibrației
Pentru măsurarea deplasării vibrației se folosesc:     tehnici optice de măsurare; senzori electromagnetici și capacitivi de deplasare; senzori de deplasare pe bază de contact; senzori bazați pe dubla integrare a accelerației.

Tehnicile optice de măsurare diferă în funcție de frecvență. La frecvențe joase și când deplasarea este mare (>2,5 mm) se folosesc pentru măsurare rigle, șublere, filme de mare viteză, camere video sau stroboscoape. La frecvențe mari, tehnicile optice sunt mai complicate, de exemplu variația intensității sau unghiului unui fascicol de radiație optică pe o suprafață reflectorizantă. Instrumentul cel mai sensibil și mai precis care poate fi folosit în aceste cazuri este interferometru Michelson. Principiul de funcționare este următorul: fascicolul reflectat de piesă în mișcare interferă cu fascicolu reflectat de o oglindă plata fixă, producând fanje de interferență. Se pot măsura astfel deplasări de peste 100 mm, prin numărarea franjelor. Interferomerele cu laser se folosesc drept instrumente standard de calibrare până la frecvențe ale vibrațiilor de 25 kHz.[6] Senzorii electromagnetici de proximitate sunt fără cotact și măsoară distanța relaivă în funcție de cuplajul electromagnetic sau capacitiv (electrostatic). Deoarece acești senzori se bazează pe efecte inductive sau capacitive, este necesar ca obiectul de măsurat (ținta) să fie conductiv. Calibrarea se face pentru fiecare tip de material dintre țintă și sonda senzorului și pentru fiecare țintă. Senzorii de proximitate electromagnetici sunt determinați și senzori de curenți induși deoarece folosesc ca mecanisme de conversie generați în țintă prin legea inducției electromagnetice. Cu cât distanța dintre bobina senzor și țintă este mai mare, cu atât cuplajul electromagnetic este mai mic, curenți induși în țintă mai mici și energia generată mai mică.[6] Alți senzori electromagnetici sesizează distorsionarea unui câmp electromagnetic generat de senzor ca o măsură a distanței dintre senzorul generator și țintă. Traductoarele capacitive de proximitate măsoară capacitatea între senzor și țintă și o convertesc în distanță. Senzorii de deplasare pe bază de contact folosesc contactul direct între două obiecte pentru a măsura distanța dintre ele. Exemple: transformatorul diferențial liniar variabil, traductoare potențiometrice rezistive.[6] Senzorii bazați pe dubla integrare a accelerației se mai numesc accelerometre. Sunt robuste, au raport mare semnal/zgomot, calitate bună.[7]

9

3.3. Măsurarea vitezei vibrației
Viteza vibrației se măsoară folosind:  senzori electrodinamici de viteză;  -vibrometre cu laser;  -traductoare de viteză cu integrarea accelerației. Senzorii electrodinamici de viteză conțin un magnet fixat pe un sistem cu arc pentru a forma un sistem inerțial. Magnetul este suspendat într-o carcasă cu una sau mai multe bobine cu spire. Când carcasa vibrează la frecvențe peste frecvența naturală a sistemului masă și arc, masa magnetului este izolată de vibrația carcasei. Astfel, magnetul este staționar și carcasa cu bobine se mișcă peste el cu viteza structurii de care este atașată. Tensiunea electrică generată la ieșire este proporțională cu viteza bobinei care se mișcă în câmp magnetic. Senzorii de viteză sunt folosiți pentru frecvențe între 10 Hz și sute de Hz, au dimensiuni mari, sunt grei, supuși la uzură și pot produce tensiuni electrice false la ieșire.[8] Vibrometrele cu laser sunt instrumente mai noi, denumite și vitezometre cu laser, având sensibilitate mare și acuratețe. Folosesc un fascicol laser care este divizat în fascicol obiect și fascicol de referință. Fascicolul obiect reflectat de obiectul în vibrație are imprimată o deplasare instantanee de frecvență Doppler, ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Efectul_Doppler ) proporțională cu viteza instantanee a vibrației obiectului. Sunt critice alinierea și distanța față de obiectul care vibrează. Gama de frecvență de lucru este de 0 Hz .. 1 MHZ, iar gama dinamică poate ajunge la 0..10 m/s.[8] O versiune a vibrometrului cu laser scanează fascicolul laser pe suprafața unui câmp de imagine, măsurând viteza în fiecare punct. Semnalul compus rezultat este afișat ca o hartă a conturilor sau o imagine pseudocolor. Harta vibrațiilor este suprapusă pe o imagine video pentru a obține cantitatea maximă de informații despre variațiile vitezei pe o suprafață mare.[7] Traductoarele de viteză cu integrarea accelerației folosesc circuite de procesare numerică pentru integrarea semnalelor de la accelerometre. Există și accelerometre care au în aceeași capsulă integratoare analogice sau numerice, crescând astfel raportul semnal/zgomot.[8]

3.4 Măsurarea accelerației vibrației
Traductoarele care măsoară accelerația sunt denumite obișnuit accelerometre. Există cinci tipuri de accelerometre de bază și anume:      piezoelectric; piezoelectric cu adaptor electronic în acceași capsulă; piezorezistiv; cu capacitate variabilă; tip balanță de forțe (servoaccelerometru).
10

Cu toate că au senzori electromecanici diferiți, toate accelerometrele folosesc variația sistemului masă – element elastic, denumit obișnuit senzor seismic (inerțial). Accelerometrele seismice folosesc o masă seismică suspendată de o structură elastică, ambele închise într-o carcasă. Când carcasa este supusă accelerației, masa seismică este și ea accelerată de forța transmisă prin structura elastică. Apoi deplasarea elementului elastic, deplasarea masei în interiorul carcasei sau forța transmisă de arcul elastic este transformată într-un semnal electric, proporțional cu accelerația.[14]

3.4.1 Accelerometre piezoelectrice
Accelerometrele piezoelectrice nu necesită tensiune de alimentare. Folosesc efectul piezoelectric al elementelor sensibile pentru a genera sarcină electrică la ieşire. Elementele piezoelectrice cu rol de elemente elastice produc sarcină electrică proporţională cu efortul aplicat. Materialele piezoelectrice au o structură moleculară cristalină regulată cu o distribuţie a sarcinilor care variază când sunt supuse la efort (materiale naturale sau artificiale cum sunt cristalele, materialele ceramice și unii polimeri). Materialele piezoelectrice au un dipol (separare netă a sarcinilor pozitive şi negative de-a lungul unei direcţii cristaline particulare) când nu sunt supuse la efort. În aceste materiale pot fi generate câmpuri electrice prin deformarea produsă de efort sau temperatură, determinând respectiv ieşire piezoelectrică sau piroelectrică. Ieşirile piroelectrice sunt semnale perturbatoare mari, au loc în perioade lungi de timp şi variaţii de temperatură (de exemplu, materialele piezoelectrice din polimeri).[14] Sarcinile electrice nu sunt generate ci doar deplasate (ca şi energia şi momentul, sarcinile se conservă). Când se generează un câmp electric de-a lungul direcţiei dipolului, electrozii metalici de pe feţe opuse produc electroni mobili care se mută de la o faţă, prin rezistenţa de sarcină (rezistenţa de intrare a circuitului de condiţionare, tipic, convertor sarcină - tensiune electrică), spre cealaltă faţă a senzorului, pentru a anula câmpul electric generat. Cantitatea de electroni depinde de tensiunea creată şi de capacitatea dintre electrozi. Unitatea de sarcină electrică produsă de accelerometrul piezoelectric este pC.[14] Alegerea materialului piezoelectric reprezintă un compromis între sensibilitatea de sarcină, coeficientul dielectric, coeficienţii termici, temperatura maximă, caracteristicile de frecvenţă şi stabilitate. Raporturile cele mai bune semnal / zgomot se obţin pentru coeficienţii piezoelectrici mari. Cristalele piezoelectrice naturale (turmalina, cuarţul) au sensibilitate de 100 de ori mai mică decăt materialele feroelectrice, care sunt ceramici artificiale. Turmalina este un cristal natural care are depolarizare, de acea se foloseşte la temperaturi foarte mari. Senzorii piezoelectrici nu pot fi folosiţi la măsurarea acceleraţiilor sau forţelor statice.[14] Măsurarea tensiunii generate de senzorii piezoelectrici necesită atenţie la comportarea dinamică a cablului de semnal şi a caracteristicilor de intrare ale preamplificatorului. Deoarece capacitatea cablului de legătură afectează direct amplitudinea semnalului, mişcarea excesivă a cablului în timpul măsurării poate determina variaţii ale capacităţii sale şi trebuie evitată.
11

Trebuie acordată atenţie şi impedanţei de intrare a preamplificatoailui, care trebuie să fie > 1 GΩ pentru a asigura răspunsul la joasă frecvenţă.[6] În practică, pentru senzori piezoelectrici se folosesc convertoare sarcină - tensiune cu amplificator operaţional, denumite obişnuit preamplificatoare de sarcină electrică. Acestea conţin un amplificator operaţional integrator, cu impedanţă mare de intrare, fig.4.[7]

Figura 4 - Amplificator operațional integrator[7] Tensiunea de ieşire este proporţională cu sarcina generată de accelerometru şi invers proporţională cu capacitatea de reacţie şi nu depinde de capacitatea de ieşire a accelerometrutui sau capacitatea cablurilor, deoarece capacitatea de intrare a convertorului sarcină – tensiune este prin efect Miller, unde este amplificarea în buclă deschisă:

Se pot astfel folosi cabluri de legătură de diverse lungimi, fără necesitatea recalibrării. Frecvenţa limită superioară este fixată de condensatorul şi rezistenţa de reacţie a convertorului sarcină - tensiune şi nu de caracteristicile accelerometrului. Impedanţa de ieşire a accelerometrului piezoelectric schimbă caracteristicile de zgomot, nu şi frecvenţa.[6] Limitarea importantă introdusă de impedanţa mare de ieşire a accelerometrelor piezoelectrice este utilizarea unor cabluri de legătură speciale, cu impedanţă foarte mare şi zgomot redus (de exemplu, cu izolaţie cu teflon). Tipurile cele mai comune de accelerometre piezoelectrice sunt cele care lucrează prin compresie şi cele cu torsiune. Variantele prin torsiune au izolaţie mai bună la efecte perturbatoare din mediul înconjurător cum sunt variaţiile de temperatură şi de efort ale bazei şi sunt în general mai scumpe. Variantele tip grindă (fixată într-un singur capăt) care lucrează prin compresie sunt mai fragile şi au bandă de frecvenţă limitată.[6]

3.4.2 Accelerometre piezoelectrice cu preamplificator electronic
Aceste accelerometre conţin un preamplificator electronic hibrid miniatură şi, datorită semnalului mare de ieşire de pe impedanţa mică de ieşire, nu mai au nevoie de cabluri speciale de legătură de zgomot mic. Cele mai multe necesită surse de curent constant de alimentare. Curentul de alimentare şi semnalul de ieşire sunt produse pe aceleaşi două fire. Impedanţa
12

mică de ieşire oferă imunitate faţă de rezistenţa de izolaţie mică a cablului, zgomotului electric şi a semnalelor perturbatoare.[6] Sensibilitatea accelerometrelor cu preamplificator încorporat este mai mare decât la accelerometrele piezoelectrice fără preamplificator. În partea electronică se pot introduce şi funcţii suplimentare, de exemplu, filtre, circuite de protecţie şi autoidentificare, iar circuitele de condiţionare exterioare sunt minime.[6] Sensibilitatea accelerometrelor piezoelectrice cu preamplificator electronic încorporat nu este afectată semnificativ de variaţiile sursei de alimentare. Gama dinamică a tensiunii de ieşire este însă afectată de tensiunea de alimentare. La variaţii mari ale curentu lui de alimentare apar probleme la răspunsul în frecvenţă, când se comandă sarcini cu capacitate electrică mare. Un dezavantaj al circuitelor electronice încorporate este limitarea gamei de temperaturi de lucru şi a fiabilităţii. Preamplificatorul electronic intern nu este necesar să fie convertor sarcină - tensiune deoarece capacitatea electrică dintre firele de legătură între senzor şi preamplificator este mică şi bine controlată. Cuarţul este folosit ca generator de tensiune electrică. Preamplificatoarele de tensiune ajută şi ceramicile feroelectrice care au răspunsul în frecvenţă mai scăzut la folosirea convertoarelor sarcină - tensiune; datorită coeficientului dielectric dependent de frecvenţă. În cazul preamplificatoarelor de tensiune răspunsul în frecvenţă este destul de plat.[6]

3.4.3 Accelerometre piezorezistive
Un accelerometru piezorezistiv conţine o punte Wheatstone de rezistoare, pe unul sau mai multe braţe, ce îşi schimbă valoarea rezistenţei electrice sub acţiunea efortului. Deoarece senzorii sunt alimentaţi cu tensiune electrică exterioară, ieşirea poate fi cuplată în curent continuu pentru a răspunde şi la condiţii statice.[6] Sensibilitatea unei punţi Wheatstone variază direct proporţional cu tensiunea de alimentare (de excitaţie), care trebuie să fie stabilă şi nezgomotoasă. Ieşirea punţii este flotantă, fiind nevoie de un amplificator diferenţial sau ambele legături de la tensiunea de excitaţie trebuie să fie flotante pentru ca ieşirea din punte să fie faţă de masă. Configuraţia cu ieşire diferenţială are avantajul rejecţiei de mod comun. Cele mai multe punţi cu senzori piezorezistivi folosesc două sau patru elemente active. Tensiunea la ieşire a unei punţi cu două braţe active (semipunte) este jumătate din cea a unei punţi cu patru braţe active (punte completă).[6] Cerinţele de stabilitate a tensiunii de excitaţie a punţii cu piezorezistoare şi a elementelor de condiţionare sunt mai severe decât la preamplificatoarele încorporate cu accelerometrele piezoelectrice. Traductoarele cu senzori piezorezistivi au impedanţă mică şi imunitate la zgomote. Sensibilitatea provine din răspunsul elastic al structurii şi rezistivitatea materialului. Senzorii piezorezistivi sunt fabricaţi dintr-o singură piesă din Si, cu avantajul realizării întregului senzor într-un singur bloc de material omogen, adică stabilitate mai bună,
13

coeficienţi termici buni şi fiabilitate mare. Sunt folosiţi la eforturi mari, chiar dacă Si este un material fragil. Datorită răspunsului în curent continuu, sunt folosiţi la măsurători de lungă durată.[6] Accelerometrele piezorezistive de mare sensibilitate sunt proiectate cu amortizare pentru a extinde gama de frecvenţă şi posibilităţile de depăşire a gamei dinamice.

3.4.4 Accelerometre cu variaţia capacităţii electrice
Sunt realizate sub formă de condensatoare plane cu plăci paralele şi dielectric aer, în care mişcarea este perpendiculară pe plăci. La unele variante există o placă centrală fixată de o muchie, astfel că mişcarea devine rotaţie. Alte plăci sunt fixate elastic de jur împrejur.[6] Într-un accelerometru cu variaţia capacităţii, excitaţia este dată de un oscilator cu frecvenţă mare. Variaţiile de capacitate ale senzorilor datorită acceleraţiei sunt sesizate de o pereche de convertoare curent - tensiune. Senzorii cu variaţia capacităţii sunt realizaţi prin microprelucrare pe mai multe substraturi suprapuse de Si, cu un interstiţiu de aer de câţiva µm, pentru a permite amortizarea. Deoarece vâscozitatea aerului variază cu câteva procente pe o gamă largă de temperatu ri de lucru, se obţine un răspuns în frecvenţă mai stabil decât la accelerometrele piezorezistive amortizate cu ulei. Pentru creşterea robusteţii se plasează opritoare în interstiţii, pe direcţia sensibilă, iar rezistenţa la acceleraţii mai mari decât cele maxime pe direcţii transversale este dată de suspensie.[6] Senzorul unui accelerometru cu variaţia capacităţii, obţinut prin micro-prelucrare, are trei elemente de Si îmbinate într-un ansamblu închis ermetic. Două elemente sunt electrozii unui condensator cu plăci paralele cu dielectric aer. Elementul din mijloc este gravat chimic pentru a forma o masă centrală rigidă, suspendată pe legături subţiri, flexibile. Caracteristicile de amortizare sunt controlate de debitul de gaz prin orificiile din masa centrală.[6] Accelerometrele cu variaţia capacităţii au cele mai bune caracteristici de funcţionare. Dezavantajele sunt costul, gabaritul mare, complexitatea circuitelor de condiţionare. Pentru detecţia capacităţii se folosesc circuite de înaltă frecvenţă, frecvenţele purtătoare fiind de peste 1000 ori mai mari decât frecvenţele maxime ale semnalelor de ieşire.[7]

3.4.5 Accelerometre cu balanţă de forţe
Sunt denumite tipic servoaccelerometre şi sunt folosite în sistemele de ghidare inerţiale, în aplicaţii de măsurare de vibraţii. Toate accelerometrele descrise anterior sunt dispozitive în buclă deschisă, în care ieşirea datorată deflexiei elementului sensibil se citeşte direct. În accelerometrele cu servo control, sau în buclă închisă, semnalul de deflexie se foloseşte ca reacţie într-un circuit care comandă fizic sau reechilibrează masa înapoi, în poziţia de echilibru. Deplasările sunt menţinute foarte mici prin reechilibrarea electrică a masei, crescând liniaritatea şi acurateţea.
14

Servoaccelerometrele sunt realizate în două variante: liniare (de exemplu difuzor); tip pendul.

Varianta tip pendul este cel mai mult folosită. Forţa de reechilibrare este electrică şi există doar când există tensiune de alimentare. Elementele elastice au coeficient elastic mare, iar în zona părţii electronice sunt prevăzute amortizoare. Stabilitatea polarizării este controlată de circuitele electronice de reacţie, deriva de zero fiind mică.[ 6] Se folosesc în măsurători de vibraţii, la frecvenţe de 0 ... 1000 Hz.

4. Efectele vibrațiilor asupra organismului uman
Există mai multe grafice din care reiese efectul vibrațiilor asupra omului în funcție de frecvență și de una din mărimile cinematice caracteristice [3] Dieckmann a introdus un coeficient de percepere K, luat ca masură a efectului vibrațiilor asupra omului, determinându-se cu ajutor relațiilor [15], [16] și [17]: [15]

[16]

√ unde: este accelerația eficace [m/ ]; este viteza eficace [mm/s]; eficace [mm]; f este frecvența vibrației [Hz]. Iar cele patru constante sunt: 19 ; β = 0.112 ; γ = 0.71 .

[17]

este deplasarea ; α=

În următorul tabelul 2 se dau treptele de percepere și modurile de percepere după normele germane "VDI - Richtlinien 2057", în funcție de valorile lui K. Tabel 2. Coeficientul de percepere K 0,1 0,25 0,63 1,6 4 Treapta A B C D E Modul de percepere Imperceptibil Pragul perceptibil Abia perceptibil Perceptibil Bine perceptibil Puternic perceptibil
15

10 25 63

F G H I

Foarte puternic perceptibil Foarte puternic perceptibil Foarte puternic perceptibil Foarte puternic perceptibil

Pe baza acestui tabel se construiesc grafice în coordonate de amplitudine [ ] și de frecvență [Hz]. În zona de frecvențe 5...20 Hz rezultatele studiilor sunt incerte, ele depinzând de natura organismului persoanei în cauză. Graficele respective (Fig. 5, Fig. 6 și Fig. 7) pot fi folosite și direct, fără a calcula pe K, dacă se cunoaște valoarea eficace sau amplitudinea accelerației, respectiv vitezei sau deplasării și frecvența. În figura 5 sunt prezentate curbele coeficientului adimensional K în funcție de accelerația si frecvența vibrațiilor. În figura 6 sunt prezentate curbele coeficientului adminsional K în funcție de viteza vibrațiilor. În figura 7 sunt prezentate curbele coeficientului adminsional K în funcție de deplasarea vibrațiilor

Figura 5- Valorile coeficientului adimensional K în funcție de accelerația și frecvența vibrațiilor.[4]

16

Figura 6 - Valorile coeficientului adimensional K în funcție de viteză[4]

Figura 7- Valorile coeficientului adimensional K în funcție de deplasare[4]

17

Depăşirea nivelului admis al vibraţiilor ca intensitate şi durată de expunere provoacă perturbări organice cu efect fiziologic şi psihosenzorial . Vibraţiile se caracterizează prin frecvenţă, amplitudine şi acceleraţie. Relaţia dintre amplitudine şi frecvenţă în funție de perceperea omului a dus la stabilirea curbelor din figura 8. Acţiunea prelungită a vibraţiilor asupra omului duce la manifestări prin greaţă, inapetenţă, vărsături, cefalee, modificări de puls, boală de vibraţii (ex. cangrena degetelor) la 30 - 250 Hz.[12]

Figura 8 - Efectele de percepţie a vibrațiilor[12] Vibraţiile nocive sunt clasificate în funcţie de amplitudine şi frecvenţă astfel:   la vibraţiile cu frecvenţa mai mare de 15 Hz şi amplitudini de până în 0,02 mm, determinantă este viteza vibraţiilor; la vibraţiile cu amplitudini mari şi frecvenţe mici un rol hotărâtor îl are acceleraţia vibraţiilor. Percepţia vibraţiilor după frecvenţă duce la folosirea următoarei clasificări: vibraţii sub 15 Hz specifice vehiculelor, automobile 1,5 ÷2 Hz, camioane 2÷4 Hz, tren 3÷8Hz. La expunere prelungită pot apărea dureri paravertebrale, tulburări ale aparatului digestiv şi urinar; vibraţii cu frecvenţe cuprinse între 15 şi 40 Hz cu amplitudini mari (ciocane de spart, echipamente de încărcare - descărcare rapide). Leziunile specifice sunt de ordin osteoarticular, tendoane, musculatură. vibraţii cu frecvenţe cuprinse între 40÷300Hz, la utilajele siderurgice, miniere şi metalurgice. Apar senzaţii de arsuri la nivelul membrelor, scade sensibilitatea degetelor. vibraţii cu frecvenţe de peste 300Hz, specifice la unele maşini unelte cum ar fi la rectificare, frezare, lepuire, polizoare. Pot apare tulburări trofice şi senzitive ale mâinilor.

1.

2.

3.

4.

Peste 40 mil. de muncitori din Europa prezintă afecțiuni ale sistemului locomotor, reprezentând mai mult de 30% din forța de muncă. Estimările făcute de unele state membre sugereză faptul că afecțiunile aparatului locomotor necesită un cost cuprins între 0.5 - 2% din
18

PIB (Ringelberg & Koukoulake 2002, Toomingas 1998). În S.U.A. , anual se cheltuiesc între $45 și $54 miliarde din cauza afecțiunilor aparatului locomotor (NRC 1999). Motivele expuse justifică într-adevăr necesitatea studiului vibrațiilor pentru combaterea și reducerea efectelor dăunătoare ale vibrațiilor asupra organismului uman și folosirea acestora cu scop terapeutic.[12]

5.Studiu de caz: Transmiterea vibrațiilor prin corpul copiilor, stând în picioare.
Scopul acestui studiu îl reprezintă comportamentul corpului copiilor în comparație cu cel al adulților atunci când sunt supuși la acțiunea vibrațiilor, zona de interes fiind în special cea a capului.[2] Aceste observații pot contribui la folosirea unui tratament prin vibrații corect pentru copiii cu dizabilități (ex. atrofiere musculară) fără a fi afecta capul, unde vibrațiile pot fi daunătoare.[2] Condiții: Vibrarea completă a corpului a fost folosită recent ca și intervenție terapeutică pentru tratamentul copiilor cu dizabilități. Cercetătorii care au realizat aceste studii au observat rezultate încurajatoare; cu toate acestea, copiii ar putea fi incapabili de a atenua vibrațiile cu accelerație ridicată în special în zona capului datorită masei scăzute. Scopul acestui studiu a fost de a determina dacă există o diferență în felul în care se transmit vibrațiile prin corpul copiilor comparativ cu cel al adulțiilor, stând în picioare, pe o platformă vibratoare.[1] Metode: Protocolul experimental a fost compus din 11 copii si 10 adulți ce au stat în picioare pe o platformă vibratoare, disponibilă comercial, la frecvențe progresiv mai mari (28, 33 si 42 Hz). Trasmisibilitatea vibrațiilor către diverse repere scheletale a fost măsurată cu un sistem de analiză de înaltă viteză.[2] Descoperiri: Trasmisibilitatea prin corpul copiilor a fost cu 42% și respectiv 62% mai mare decât a adulților pentru gleznă și șold. Valorile la nivelul capului nu au fost diferite în cele două grupuri și au rămas cu 86%, respectiv 50% mai mici decât valorile din zona gleznei și a șoldului.[2] Interpretare: Transmisibilitatea vibrațiilor prin tot corpul, aflat în picioare, nu diferă remarcabil de la copii la adulți. De fapt, singurele diferențe sunt transmisibilitatea la gleznă și la șold, mai mari la copii atunci când platforma vibratoare este reglată la 33 Hz. Cel mai important este că transmisibilitatea la cap nu diferă în cele două grupuri. Aceste rezultate nu sugerează că terapia cu vibrații este o terapie sigură, din cauză că răspunsul biologic al copiilor la impactul acut sau cronic al accelerației în timpul vibrației, în tot corpul, este necunoscut.[2]

19

5.2 Introducerea studiului de caz
Vibrația este o mișcare oscilatorie, care poate fi artificial aplicată corpului uman prin folosirea unei platforme vibratoare. Atunci când o persoană stă pe o platformă vibratoare, lungime a de undă, amplitudinea, frecvența și durata pot fi manipulate. Aceste variabile pot produce beneficii în performanța musculară și densitatea minerală a sistemului osos. În ciuda potențialului pericol datorat accelerațiilor mari, procedeul de vibrare a întregului corp a fost folosit pentru intervenții terapeutice în tratamentul copiilor cu dizabilități.[9] Cunoștințele dobândite despre transmisibilitatea vibrațiilor în terapia vibrării înregului corp pot determina nivelul de siguranță al acestor terapii în momentul în care se observă diferențe între reacțiile corpului unui copil și cel al unui adult supus la acest tip de tratament. Există o ipoteză ce spune că masa redusă a copiilor poate mări transmisibilitatea vibrațiilor către cap și poate duce la diverse reacții patologice de genul dezorientării vestibulare și oculare, dar în studiile ce au expus copii acestei tehnici nu s-a înregistrat nici un accident de acest fel. [5] Există de asemenea și o ipoteză ce explică de ce copii nu ar fi afectați și anume că aceștia ar avea structura osoasă mai tolerantă, ce permite reglarea mușchiilor sau schimbări în unghiurile articulațiilor fapt ce atenuează vibrațiile.[2] Scopul studiului de față a fost de a determina dacă vibrațiile se transmit diferit față de adulți în timp ce stau pe o platformă vibratoare. S-a presupus că transmiterea vibrațiilor către anumite repere scheletale va fi diferită la copii față de adulți.[2] Prezentarea studiului de caz Participanți - 11 copii și 10 adulți sănătoși au fost rugați să vină ca voluntari în cadrul acestei investigații. Caracteristicile lor fizice sunt arătate în Tabelul 3.
Tabel 3. Caracteristicile fizice ale participanților

Caracteristici Varstă (ani) Sex Înălțime (m) Masă (kg)

Copii 9.27 ( 6 - 12 ) 4 masculin 6 feminin 1.30 (0.76 - 1.60) 32.7 (19.1 - 42.2)

Adulti 25.9 (18 - 39) 5 masculin 5 feminin 1.77 (1.63 - 1.91) 72.9 (59.0 - 90.7)

5.3 Proceduri și instrumentație
- Participanții au stat în picioare pe platforma vibratoare pentru aproximativ 10 s la fiecare frecvență, complet descălțați și cu genunchii flexați (Fig. 9). Se fixează pe anumite repere scheletale (călcâie, genunchi, șold, stern și cap) senzori de mișcare foarte sensibili la viteze înalte.
20

Figura 9 - Fotografie reprezetând postura aleasă de participanți pe platforma vibratoare. Punctele luminoasere prezintă poziția senzorilor.[2] În timpul testului, s-au măsurat caracteristicile de mișcare ale platformei vibratoare I.Tonic (Figura 10), care generează vibrații verticale. Frecvența observată a fost sistematic mai mare decât citirea inițială (25 Hz, 30 Hz și 40 Hz) iar cu participantul, frecvența a fost de ( 28 Hz, 33 Hz si 42 Hz).[2]

21

Figura 10 - Fotografie a platformei vibratoare I.Tonic http://www.fitness-online.fr/plaque-vibrante/freemotion-itonic.html

Senzorii au fost plasați pe platforma vibratoare și pe piele în dreptul următoarelor componente ale sistemului osos: călcâi, genunchi, șold, si pe osul frontal al craniului. Aceștia au fost plasați bilaterali; rezultatele fiind raportate la media distanțelor dintre partea dreaptă și partea stângă.[2]

Transmisibilitatea ( ) pentru fiecare reper scheletal a fost calculată cu ajutorul relației (17): [17]

unde: - este accelerația reperului, -este accelerația platformei iar -este frecvența vibrației. Astfel, o mai mare valoare a raportului de transmistere ar indica o scădere a atenuării vibrației. Această abordare a cuantificării transmisibilității a fost aleasă ca fiind cea mai logică datorită scopului studiului și a formei relativ sinusoidale a undei generate de platformă.

22

5.4 Analiza statistică
Frecvențele vibrațiilor care nu au incomodat subiecții au fost de 28, 33 sau 42 Hz. Acestea sunt prezentate într-o histogramă de frecvență (Fig. 11).

Figura 11 - Datele pozițiilor reprezentative a reperelor platformei, gleznei, genunchiului, sternului si capului în timpul vibrației de 25 Hz. Datele fiecărei lungimi de undă sunt nefiltrate și indică undele sinusoidale menținute rezonabil de bine.[2]

5.5 Rezultate
Frecvențele vibrațiilor au fost egale pentru toți participanții. În ceea ce privește datele obținute de senzori, undele au fost relativ sinusoidale iar amplitudinile au avut valori cuprinse între 0.2 și 2.3 mm. Accelerația platformei, a gleznei, genunchiului, șoldului, sternului și capului s-a mărit, în general, odată cu frecvența și a variat în magnitudine de la 0.25 (stern) până la 7.3 G (glezna).[2] Comparațiile dintre grupuri au indicat că raporturile de transmitere ale copiilor la 30 Hz au fost cu 42% și 62% mai mari decât ale adulților la gleznă, respectiv șold. Nici o altă diferență nu a fost observată între grupuri. De asemenea, analizele post -șoc ce au fost calculate în contextul datelor comasate pentru grup au arătat că transmisibilitatea a fost mai crescută la glezne și șolduri la 33 Hz iar la 42 Hz mai scazută la șold, stern și cap.

5.6 Concluziile studiului
Scopul studiului de față a fost acela de a determina dacă vibrațiile se transmit prin copii, diferit față de adulți în timp ce stau pe o platformă vibratoare. Transmisibilitatea vibrației, în tot corpul aflat în pozitia dreaptă, nu diferă în mod deosebit de la copii la adulți.
23

De fapt, singurele diferențe statistice au fost transmisibilitatea la gleznă și la șold, care au avut valori mai ridicate la copii la o frecvență de 33 Hz. Mai importantă a fost observația faptului că transmisibilitatea la nivelul capului nu diferă la cele două grupuri.[2] De altfel, nu au fost observate rezonanțe diferite dar amplificarea accelerației a fost prezentă în gleznă și șold la 33 Hz apoi s-a observat o scădere a transmisibilității către șold, stern și cap la frecvența de 42 Hz. Se observă că accelerațiile înalte produse de platformă nu sunt transmise direct capului dar acest fapt nu sugerează faptul că terapia este sigură pentru copii. Mai puțin de 28% din accelerația platformei a fost transferată capului copiilor și adulților de-a lungul acestui studiu. Această descoperire este remarcabilă luînd în considerare faptul că masa de țesut din corpul copiilor este cu 55% mai puțină decât cea a adulților. Această observație poate de asemenea fi îngrijoratoare din moment ce copiii dispun de un sistem neuromusculoscheletic imatur, incapabil de a absorbi energia mecanică. Strategia biomecanică folosită de corpul unui copil pentru a atenua vibrațiile nu a fost testată în acest studiu dar este posibil să fi depins mai mult de diverse strategii de reglare a mușchilor decât de strategiile de poziționare a articulațiilor; cele din urmă nefiind diferite pentru cele două grupuri. [2] Cercetătorii au identificat și o serie de diferențe biologice între adulți și copii ce sunt folositoare pentru înțelegerea siguranței în folosirea terapiei cu vibrații pentru copii. De exemplu, copii diferă de adulți prin faptul ca oasele lor (de ex. Tibia) conțin o concentrație mai mare de colagen și au capacitatea de a fi solicitate mai mult înainte de a ceda. Această caracteristică mecanică poate conduce la o mai mare absorbție a vibrațiilor dar scheletul fiind în creștere este de asemenea vulnerabil datorită cartilajelor epifizeale nedezvoltate. [2] Se poate concluziona că transmisibilitatea vibrațiilor prin copii și adulți, în timp ce stau în picioare, este similară la frecvențe de 28 Hz și 42 Hz. Singurele diferențe statistice au fost în transmisibilitatea către glezne și șolduri, ce a fost mai mare la copii atunci când platforma vibratoare a fost reglată la 33 Hz. Mai important, însă, este că mai puțin de 28% din vibrații au fost transmise capului iar această valoare nu a fost diferită la copii față de adulți.[2]

24

Bibliografie

[1] [2]

Bandak, F.A. E.Bressel, G.Smith, J. Branscomb Gh.Buzdugan,E.Mihăi lscu ,M.Radeș Gh.Buzdugan,E.Mihăi lscu ,M.Radeș J. Giacomin L. Vornicu L. Vornicu

[3] [4] [5] [6] [7]

- Shaken baby syndrome: a biomechanics analysis of injury mechanisms. Forensic Sci, 2005 - Transmission of whole body vibration in children while standing. Utah State University, Biomechanics, Laboratory, Logan, UT 84321, USA, 2009 - Măsurarea vibrațiilor, Editura Academiei,București, 1979 - Vibrații mecanice. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979 - Absorbed power of small children. Clin. Biomech., 2005 - Senzori şi traductoare electronice, Ed. Politehnium, Iaşi, 2006 - Note de Curs a disciplinei SENZORI ȘI TRADUCTOARE ELECTRONIICE, Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" din Iaşi Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, Iași, 2009 - Aplicaţiile senzorilor şi traductaorelor electronice,Editura Rotaprint, Univ. Tehnică, Iaşi, 2004 - Whole body vibration exercise: are vibrations good for you? Br. J. Sports Med. 39, 2005 - Vibrații mecanice, Editura Printech, 978-606-521-184-1, București, 2008 - Note de curs a disciplinei Sisteme de măsurare, achiziţie şi prelucrare a datelor, Universitatea POLITEHNICA din Bucuresti, Departamentul de Rezistenta Materialelor,Bucrești, 2011 - Disertație. Vibrațiile mașinilor și utilajelor pentru construcții. Stabilirea unui model dinamic unificat pentru unele tipuri de ciururi și mori vibratoare.UTCB, Facultatea de Utilaj Tehnologic, București, 2013 - Senzori si traductoare, Editura Eurobit, Timișoara, 1999 - Senzori si traductoare electronice, Editura “Gh. Asachi” Iași, 2001

[8] [9] [10] [11]

L. Vornicu, V. Nica M. Cardinale,J. Wakeling M. Radeș M. Sandu

[12]

M.Vlad

[13] [14]

V. Dolga V.Nica, L. Dumitriu, L. Vornicu, D. Nica

25