|extras din vol. Stiin si teologie. Preliminarii pentru dialog.

XXI: Eonul dogmatic. 2001. pp. 189-201]

úWLLQWûLWHRORJLH
VSUHRHYDOXDUHQRXDUDSRUWXULORU

Doru Costache
Dincolo de 'insensibilitatea metaIizic ¨ a numerosi contemporani. pe care Chri stos Yannaras o
pune pe seama inculturii stiin iIice sau a preteniei gratuite de stiiniIicitate. se pare c vechiul
si clasicul conIlict între stiin si teologie si-a mai tocit asperitile. dac nu prin maturitate. cel
puin prin politeea prilor. În acest context. excesele care mai apar nu pot Ii considerate ca
simptomatice pentru noua rela ie care se contureaz. Excesele la care m reIer sunt scientismul
si evlavia proast. maniIestri ale modernei separaii între public si privat.
Dac Platon vorbea de exigena unei ceti guvernate de IilosoIi. scientismul schimb
subiectul (nu si intenia). aIirmând o societate dominat de noii eroi ai civilizaiei (sau
poate civilizatori). oamenii de stiin. Motivaia e simpl iar soluia oIerit. în stil scolastic.
printr-un exerciiu logic. pretinzând a avea o eviden constrângtoare: (1) stiina este
singura cunoastere autentic ; (2) stiina poate rspunde tuturor întrebrilor teoretice si
poate s rezolve toate problemele practice; (3) est e legitim s Iie încredinate oamenilor de
stiin toate aIacerile cet ii
2
. Cu alte cuvinte. scientismul vrea s acrediteze ideea c
singurul criteriu axiologic în sIera pu blic. criteriul prin excelen. nu poate Ii decât cel
stiiniIic. De cealalt parte. ceea ce am numit evlavia proast se maniIest ca retragere în
sIera privat. de multe ori a iraionalitii. în reIuz Ia de orice stiin. Interesant c. în
Epistola ctre romani. sIântul Pavel cri tic atât cunoasterea orgolioas cât si evlavia Ir
coninut.
În ceea ce m priveste. neIiind partizanul vreuneia din cele do u extremisme amintite
mai sus. conIlictul nu exist . Aceasta nu înseamn îns c nu vd un Iapt important: c
stiina si teologia sunt dou apropieri diIerite Ia de realitate.
Problema conIlictului se pune mai ales pentru rezultatele diIe rite la care se ajunge prin
actul stiiniIic si prin actul teologic. Dac teologul se strduieste intru sfinenie. omul de
stiin caut în mod evident cunoasterea. AltIel zicând. actul teologic presupune o trans -
Iormare a întregii Iiine umane în procesul cunoasterii. în timp ce actul stiin iIic vizeaz
prioritar extinderea perspectivei umane sau mai precis l rgirea minii pe msura realitii
percepute. DiIerena notat este semniIicati v. dar nu urias. de vreme ce nu sunt posi bile
nici cunoasterea Ir un spor existenial si nici desvârsirea Ir cunoastere.
Ceea ce le constituie în acte compatibile r mâne Iaptul c prin ambele se caut iesirea
din ignoran si. implicit. din rigi ditatea care ucide. Poate. de asemenea. si Iaptul c sunt.
corelativ. dou priviri care au nevoie una de cealalt . dat Iiind c una se ocup mai mult de

1
Textul de Ia. la origine o conIerin susinut la Facultatea de Fizic a Universitii din Bucuresti (2 aprilie 1998. sub egida
ASCOR). a mai Iost publicat. într-o prim versiune. în Almanah bisericesc 1999. ed. Arhiepiscopiei Bucurestilor. 1998. si
(modiIicat) în Areopag 2/1999. Aceasta este o versiune remaniat. din perspectiva progreselor pe care le-am Icut între timp.
2
Despre postulatele scientismului. pe larg în cartea Iizicianului Irancez Jean-Pierre Lonchamp. Science et crovance. Desclee
de Brouwer. 1992. pp. 211-212; de asemenea. Isabelle Mourral & Louis Millet. Precis de philosophie pour le monde
technique. Ed. Universitaires. 1994. p. 94; Basarab Nicolescu. Transdisciplinaritatea. Manifest. Polirom. 1999. p. 19 si 133-
135.
domeniul interiorit ii sau al subiectivit ii iar cealalt de cel al exteriorit ii sau al
obiectivitii. Or. ceea ce ar trebui s aib în vedere orice domeniu al cunoasterii si
creativitii umane este tocmai realizarea omului deplin.
3remise. Lnterese úi Friterii GiIerite
În Trilogia cunoasterii . Blaga nu înceta s aminteasc Iaptul c orice cunoastere este
rezultatul metodei utilizate. Dac asa este. înseamn c rezultatele diIerite ale actului
teologic si ale celui stiiniIic provin din premise. interese si criterii diIerite.
Premisa actului stiiniIic e exigena descrierii lumii si a vie ii. a realitii în sine. Cel
puin pentru mentalitatea ra ionalist a începuturilor modernit ii. aceasta însemna
cercetare pur (stiin pentru stiin). dincolo de orice semniIica ie.
Terenul era deja pregtit în discursul cartesian. care contesta lu mii Iizice calitatea
semniIicaiei în tradiie galileean. pentru Descartes realitatea era numai geometrie.
Iorme în miscare. Sapere aude'. 'îndrzneste s cunosti!¨; astzi este din ce în ce mai clar
c deviza kantian a luminismului nu desemna mai mult dec ât eIortul romantic al descrierii
exhaustive a lumii. Nu întâmpl tor era. de la Descartes. atât de important enumerarea.
încercarea de a cuantiIi ca (de a epuiza?) toate elementele necesare elabor rii unei 'idei cla-
re si distincte¨. Weltanschauung-ul era doar o sum de cunostine a crui concretizare
excelent rmâne enciclopedismul si c ruia i se aplic perIect butada lui Noica: dup ce am
cunoscut atâtea. a venit vremea s mai si înelegem câte ceva (o versiune modern a la-
tinescului non multa. sed multum).
Astzi este evident îns o mutaie în mentalitatea stiiniIic. un accent pe cutarea
înelegerii. a semniIicaiilor chiar. accent care o deschide adesea c tre interpretare si
Iinalism.
Teologia porneste îns dintru început de la o alt premis: nu descrierea lumii este
prioritar. ci înelegerea ei. Teologul. chiar da c aceasta acoper de obicei o oarecare si
nejustiIicat ignoran în ce priveste detaliile vie ii si ale universului. caut semniIicaia lu-
mii sau încearc s o asume ca mesaj dinspre Dumnezeu. În ce m priveste. cred c el nici
nu are posibilitatea unei alte op iuni. dac vrea s rmân Iidel modului în care Scriptura
îsi prezint inIormaia. Pentru c. bunoar. reIeratul biblic despre crearea lumii si a omului
nu este propriu-zis o istorie sau o stiin a creaiei (cum s-au înselat muli a crede). ci un
discurs prin excelen teologic. Ia de care istorisirea genezei umane si cosmice are rolul
secundar de argument: ceea ce e. vine de la un singur Dumnezeu; de unde co erena
întregului si a prilor. Asadar. teologul nu se poate ocupa în primul rând cu descrierea
lumii. ci de urma lui Dumnezeu în lu me. Pentru el. lumea se l mureste prin trimiterile ei
permanente spre Dumnezeu.
Cutând acum inelegerea lumii. stiina se coloreaz mistic. în timp ce teologia.
proIitând de imaginea realit ii pe care i-o pune la dispozi ie stiina. are posibilitatea unei
noi contempl ri a lumii
3
. Aceasta nu înseamn îns c cele dou demersuri se pot
conIunda. De altIel. conIuzia este exclus chiar si în condiiile în care metodele lor sunt. cel
puin Iormal. în cazul raportului dintre teologia r sritean si cercetarea stiiniIic. aproape
identice.
M reIer la Iaptul c ambele accept cunoasterea ca rezultat al unei Iiltr ri complexe.
într-un demers experimental -veriIicaionist. În cazul stiinei. este vorba de (1) teorie. de (2)
experiment si de (3) consensul comunit ii stiiniIice. În ce priveste teologia. este vor ba de
(1) Iormularea unei dogme sau pur si simplu de o con cluzionare nou pe marginea

3
CI. cardinal Paul Poupard. 'Science et Ioi: pour un nouveau dialogue¨. în Losservatore romano. nr.19/7 mai 1996. pp. 9-10.
credinei. de (2) veriIicarea consecin elor dogmei sau a noii concluzii în laboratorul
liturghiei. al experi enei crestine. al vieii Bisericii. si de (3) exprimarea tuturor sau a
majoritii Bisericilor locale în Iavoarea Iormul rii respective. Mai mult. Iorma adesea
matematic prin care se exprim cele mai multe stiine (din categoria hard sciences. legate
de Iizic) nu e deloc strin teologiei. dac ne gândim la ecuaiile prin care sIântul Maxim
Mrturisitorul cuta s expun coninutul credinei în secolul al saptelea. încercare în eleas
în mod eronat de obicei. ca specula ie numerologic de Iactur ocultist.
Dac metodele lor. chiar similare. nu duc la identiIicarea celor do u demersuri. e pentru
c premisele lor presupun con inuturi diIerite. coninuturi care se exprim deja în sensul
unor criterii diIeri te. Asupra acestora voi reveni dup discutarea intereselor celor do u
domenii.
Dincolo de similaritatea metodelor si de apropierea perspective lor (semne ale maturit ii
ambelor domenii). stiina si teologia rmân diIerite si pentru divergen a intereselor. la
nivelul concret al crora se maniIest premisele discutate mai sus. Mentalitatea reli gioas.
structural oricrui act teologic. e domi nat de utilitar. desi în mod curent i se atribuie o
conotaie Ioarte abstract -idealist. A sti pentru a face. a infptui pentru a deveni . acesta este
cuvântul de ordine. Teologul nu e interesat decât de ceea ce îl poate conduce la plu sul
existenial. la viaa îmbogit; cu alte cuvinte. el selecteaz permanent. se oblig mereu la
restrângerea ariei de investiga ie. restrângere care nu trebuie îneleas cantitativ îns. ci în
sensul concentrrii. al direcionrii precise a interesului. al intensiIic rii. asa încât prin ceea
ce cunoaste s devin mai mult (s se identiIice cu ceea ce cunoaste. s Iac din cunoastere
cum înelegea Aristotel propria sa Iiin). Teologul nu caut ineditul; el exploreaz un
dat inepuizabil.
La rândul su. mentalitatea stiiniIic e dominat de curiozitate. dincolo de utilizrile
rezultatelor ei în tehnic. utilizri secundare de altIel Ia de interesul prioritar al actului
stiiniIic: a cerceta pentru a sti. Aventura cunoasterii în sine. Aceasta înseamn c. dincolo
de pragmatismul prin c are este în mod obisnuit caracteri zat. stiina este Iunciar mai
'teoretic¨ decât teologia. Poate c de aceea devine adesea poezie sau. cum o vedea
Einstein. religiozi tate
4
.
Îmi pare Ioarte important. de aceea. demersul lui Anton Dumitriu. care aIirm necesitatea
schimbrii mentalitii de tip european în direcia ediIicrii omului prin cunoasterea care.
pân nu de mult. l-a ocolit sau strivit: 'a cunoaste realmente înseamn a Ii¨. spune el
5
. În
acelasi timp. nu pot s nu observ simetria perIect a istoriei stiinei antice grecesti si a celei
moderne. amândou strbtând aceleasi etape. cunoscând aceleasi vârste: mitic. pozitivist
si mistic.
Toate reperele amintite trimit îns la criterii diIerite întru cerceta rea realitii. Drumul
strbtut de teolog este in adevr: el porneste de la datul revelat. de la o certitudine Iaptul
revelrii absolutului în trupul uman si în mijlocul lumii. prin Hristos . cutând s se pla-
seze în aceasta. s se identiIice cu ea. s o triasc pentru a experimenta astIel întregul
adevr ascuns în acel dat revelat. Dup sIântul Maxim Mrturisitorul. teologul e preocupat
s contemple în ori gine (în cazul nostru. datul revelat) Iinalul. dup cum. abia ajuns la acest
sIârsit. poate înelege autentic posibilit ile date în acel început (Alfa si Omega se
expliciteaz reciproc).

4
CI. Albert Einstein. Cum vd eu lumea. Humanitas. 1992. pp. 244. 254 si 273.
5
CI. Anton Dumitriu. Culturi eleate si culturi heracleitice. Cartea româneasc. 1987. pp. 197-198.
Pe scurt. el nu accept alt drum în aIara celui descris si deschis de ja 'de sus¨; altIel spus.
a renunat la triumIalismul gândirii uma ne. la revendicarea acesteia de adev r autonom. Iie
si construit progresiv. cum vroia Anton Dumitriu
6
. Opiunea lui e motivat clar de uti-
litarismul mentalit ii religioase.
Drumul strbtut de omul de stiin e îns spre adevr: Ir team. el porneste adesea.
iconoclast. dac nu de la cartesiana îndoia l. cel puin de la o intui ie care neag tot ceea ce
se stia pân atunci. sau ajunge la un rezultat de negândit la începutul cercet rii si. important
de amintit. de prea puine ori reIlectând la utiliz rile descoperirii sale (cred c aceast not
rmâne în vigoare chiar si astzi. când el este pl tit s cerceteze ceva). Pe scurt. eIortul lui
rmâne în mod necondi ionat cerut de curiozitate. iar motorul aces teia rmâne
incertitudinea.
Dup Karl Popper. stiina nu poate progresa decât veriIi cându-si permanent poziiile.
renunând la orice atasament comod Ia de certitudinile sale de la un moment dat. Sintetic.
drumul cunoasterii stiiniIice spre adevr se desIsoar dup schema P1 TT DC P2.
unde prima problem (P1). Iormulat ca teorie testabil . demonstrabil (TT) este supus
discuiei critice (DC) si soluionat prin evidenierea unei probleme noi (P2)
7
.
Pe scurt. si geometric vorbind. drumul teologiei este unul al ver ticalei. al aproIundrii
viziunii. în timp ce drumul stiin ei este al orizont alei. al acumulrii datelor.
3rovocarea útiinei
Dincolo de diIerenele descrise. este un lucru cert c teologia nu mai poate evita luarea în
calcul a datelor oIerite de cercetarea stiin iIic. Chiar dac penetreaz mai greu în rândul
maselor. mulumite de victoriile superIiciale ale modernit ii
8
. rezultatele stiinei se impun
treptat ca premise ale unei noi mentalit i (coninând si premisele unei noi axiologii. sau ale
unei axiologii. pân acum reIuzat de paradigma 'clasic¨. naturalist). Or. diacronic
active. Biserica lui Hristos si ceea ce ar trebui s Iie constiina ei vie. teologia. trebuie s se
introduc în noua mentalitate dac vor s Iie luate în cal cul si. mai ales. dac vor s Iie
eIiciente întru inseminarea cre dinei pe solul (cult ivat de acum artiIicial al) constiin ei
umane. Mai precis. Biserica si teologia ei trebuie s vorbeasc si limba stiinei. asa cum au
învat s comunice cuvântul lui Hristos în limba Ii losoIiei grecesti. spre exemplu.
Dar provocarea stiinei presupune ceva mai mult: imaginea sti iniIic a universului si a
vieii deschide teologiei posibilitatea unei noi contempl ri a realitii. Pentru a Ii explicit.
dac biologia antic se oprea la organe. permi ându-i sIântului Pavel celebra compara ie a
Bisericii cu trupul. unde Iiecare organ împlineste o Iunc ie în beneIiciul întregului. biologia
contemporan. ptrunzând în taina celulei vii. ne permite s întrezrim sobornicitatea pân
la articulaiile inIime ale vieii. Fizica. la rândul su. dezvluie aceeasi structur în ultimele
temeiuri ale realit ii microcosmului subatomic. un de totul exist ca interIeren a
energiilor relaionale. cum obser v J. Moltmann: 'Iiecare monad are multe Ierestre¨. astIel
c toate 'triesc una în alta si cu alta. din al ta si pentru alta¨
9
. În acest sens. Teilhard de
Chardin spune c. dac la nivel uman exist Ioarte evident si intens constiina si iubirea.

6
CI. ibidem. p. 141.
7
CI. Karl R. Popper. Mitul contextului. Trei. 1998. pp. 187-190 si 204-213.
8
Despre acestea. vezi Dumitru Popescu & Doru Costache. Introducere in dogmatica ortodox. Teme ale credinei crestine din
perspectiv comparat. Libra. 1997. pp. 22-23. De asemenea. ca nedumerire pentru lipsa de rezonan 'ideologic¨ a multor
certe revoluii în stiin. K. Popper. pp. 43-47.
9
Jürgen Moltmann. God in creation. An ecological doctrine of creation. SCM Press. 1985. p. 17.
este pentru c au Iost prezente ca demersuri instinctive la nivelurile inIinitezimale ale reali -
tii
10
.
Este cât se poate de clar c nu de stiin trebuie s se team teologul. ci de neadevr.
Interesant în acest context atitudinea sIân tului Vasile cel Mare. care. sesizând problemele
cosmologiei grecesti. recomanda tinerilor crestini nu s reIuze. ci s studieze critic înelep-
ciunea proIan. apelând la analogia comportamentului albi nei care nu coboar în orice
Iloare si din Iloare ia numai ceea ce îi tre buie
11
.
Descrierea stiiniIic a lumii este pentru teolog revelarea altor si altor gânduri ale
Creatorului. El stie c. dup sIântul Maxim. raiunile sau modelele diverselor p ri ale
universului. preelaborate de Lo gosul divin. nu se împlinesc dintr -o dat. ci numai atunci
când îneleptul Creator consider s le activeze
12
. Acest model dinamic al crea iei ca
eveniment continuu (descris. într -o msur. de ontologia heisenbergian) exclude orice reti -
cen Ia de rezultatele cercet rii stiiniIice (desigur. teologul nu poate s accepte tale
quale si interpretrile comode ale rezultatelor stiin ei): dac Dumnezeu nu a activat înc
toate raiunile pe care le-a gândit mai înainte de exis tena creaiei sale. dac universul este
antrenat într-o devenire log(os)ic ale crei etape sunt anticipat elaborate. nu exist nici o
raiune care s-l împiedice pe teolog s contemple rezultatele cer cetrii stiiniIice. Nu
impunerea unui alt model stiin iIic trebuie s Iie lupta teologului. ci înelegerea gândirii
Creatorului. gândire întrupat. plasticizat în obiectele pe care le constat stiina.
Am în vedere aici asa-zisul creaionism stiiniIic. ideologie la mod printre unii dintre
oamenii de stiin si teologii occidentali. care vor s justiIice opiniile lor despre Iacerea
lumii (pe care le pun pe seama Scripturii. citit de Iapt printr-o gril mitic) prin interpre-
tarea Iorat a rezultatelor cercetrii (despre acestea. spre exemplu. Stephen Jay Gould.
Adams navel and other essavs. Penguin Books. 1995. care prezint un caz trist. al
britanicului Henry Gosse. potrivit cruia Dumnezeu a 'trucat¨ straturile geologice pentru a
prea c a Iost strbtut o îndelungat istorie. când totusi lumea a Iost Icut în doar câteva
mii de ani.). Din neIericire. comoditatea acestei soluii îi atrage si pe muli dintre ai nostri.
Abordri teologice ale problemei la: J. Moltmann. pp. 190-197; D. Popescu & D. Costache.
pp. 118-123.
De Iapt. numai evaluând descrierile realit ii concepute de oamenii de stiin îsi poate
aduce teologul la rândul s u aportul. c acestia accept sau nu demersul su. M reIer la
Iaptul c numeroasele aporii Iormulate de cercetarea stiin iIic îi permit s intervin. nu în
sensul de a prelua el eIortul acestei cercet ri (desi istoria stiinei consemneaz angajarea
unor ilustri clerici occidentali). ci în sensul aplic rii unei exegeze tradi ionale. din
perspectiva revelaiei si a constiinei eclesiale. exegez care poate s Iurnizeze 'veriga
lips¨ ori luminarea din interior a acelor aporii. mai ales c stiina înssi caut astzi o
teorie uniIicat care s-i permit înelegerea lumii. a acestei realit i pe care pân acum nu
a Icut decât s o cerceteze si s o descrie.
Din ce în ce mai des. eroii stiin ei adopt un limbaj de tip apoIatic. exprimând rezerve
Ia de ceea ce stim momentan sau chiar Ia de posibilitile noastre cognitive. Este
impresionant mutaia dinspre triumIalismul propriu secolului trecut spre limbajul incerti -
tudinii. Se vorbeste. spre pild. de sansele între care se misc universul si viaa. de opiuni
si de demersuri ale realit ii care au Iavorizat existena noastr; se aIirm o curioas

10
CI. Le phenomene humain. Seuil. 1970. p. 268.
11
CI. Omilii la hexaemeron. I. 23; Omilia a XXII-a. Ctre tineri. 2 (ambele în PSB 17).
12
A se vedea. spre exemplu. Ambigua. 7e (PSB 80).
ingeniozitate a cosmosului si a vieii. o lung serie de 'soluii¨ ale devenirii universale.
coincidene neîntâmpltoare care parc vizau apariia si devenirea omului
13
.
Se ajunge pân la propunerea unor soluii de ordin metaIizic (beneIiciind îns de o
solid argumentare stiiniIic) pentru lmurirea decent a acestor aporii. cum este cazul
principiului cosmologic antropic. potrivit c ruia (în Iormula tare. reprosa bil) 'universul
este asa pentru c noi existm¨
14
. Sau. constatându-se ciudata isotropie a dou
microparticule care nu se aIl în cauzalitate direct (local). în relaie Iizic. se recurge la
aIirmaii de genul c ar Ii vorba de o 'inIluen imanent |grijulie precizare. dar nu insolit
pentru cosmologia Bisericii r sritene. centrat pe Logosul impli cat energetic în creaie] si
omniprezent pe care cu greu o putem ca racteriza precis¨
15
.
Unii oameni de stiin. mai ales Iizicieni. cum e cazul lui Basa rab Nicolescu. sesizeaz
Iaptul c. deja Iiind în stare s recunoastem existena a cel puin dou niveluri ale realit ii.
cel micro si cel macrocosmic. e cazul s Iacem un pas mai departe. c utând a le corela.
Ceea ce solicit recunoasterea unui alt nivel. integrator. al sa crului
16
.
În acest punct ar putea inte rveni teologul. mrturisind credina Bisericii lui Hristos într -o
raionalitate a universului si a vie ii. într-o devenire cosmic susinut constant de energiile
dumnezeiesti necreate. Iluxuri si valuri nesIârsite ale Logosului Creator si Orga nizator.
care nu acioneaz supraadugat devenirii creaiei. ci inserându-se în aceasta si
exprimându-se prin posibilit ile acesteia
17
. Un model de operare aplicabil si azi reg sim.
în secolul al saptelea. la sIântul Maxim Mrturisitorul.
Uimitor de 'contemporan¨ cu noi prin mentalitate. dincolo de hai na terminologic ce îl
desparte de noi (si trebuie s recunoastem. atât geniului cât si inspira iei. privilegiul de a Ii
mereu în contemporaneitate cu indiIerent ce timp). sIântul Maxim interpreteaz devenirea
cosmic prin distincia între O±JRMI¹VHZM (raiunea de a Ii) si WU±SRM·S‚U[HZM (modul
existenei. al Iiinrii). aIirmând c oricrei Iiine îi precede un 'logos¨. o paradigm sau
raiune preelaborat de Dumnezeu. care constituie setul de calit i si posibiliti deIinitorii
pentru acea Iiin. Fiina respectiv este valabil si pentru univers. si pentru orice parte a
lui nu are actualizate îns de la început toate posibilit ile date în raiunea sa constitutiv.
ci parcurge un drum ( troposul. modul existenei. energia ei) de succesive svstole
(contrageri. intensiIicri) si diastole (extinderi)
18
susinut de puterea activ a Celui care a
gândit Iiina si drumul acesteia pân la epuizarea posibilit ilor sale. pân la deplina
realizare.
Este vorba de un model care depseste dilema cosmologilor con temporani cauze
precedente universului. sau cauze activa te în timp? . integrând planul divin preelaborat si
miscarea 'natural ¨ a universului prin Iaptul c Dumnezeu e mereu prezent si activ în
inima creaiei sale. patronând drumul acesteia spre Iorma sa ulti m. vesnic (evident. nu
este vorba de un univers al entropiei. ci al evolu iei complexiIicative. al organiz rii sau
melioristic).

13
Vezi. spre exemplu. Hubert Reeves. Rbdare in azur. Evoluia cosmic. Humanitas. 1993. pp. 11 si 170; John D. Barrow.
Originea universului. Humanitas. 1994. pp. 37-42.
14
CI. J. P. Lonchamp. p. 178.
15
CI. H. Reeves. p. 215.
16
CI. Basarab Nicolescu. pp. 147-150.
17
Este demn de remarcat. în aceast privin. eIortul printelui proI. Dumitru Popescu de a articula cele dou perspective; a se
vedea. spre exemplu. lucrrile sale: Teologie si cultur. pp. 97-112; Ortodoxie si contemporaneitate. p. 186 s.u.
18
AIirmaiile Mrturisitorului contrazic aseriunea lui Hawking. potrivit cruia nimeni. pân în secolul nostru. nu a sugerat un
model al expansiunii sau al contraciei universului (cI. Scurt istorie a timpului. p. 19). Este un exemplu cât se poate de
concludent pentru ignorarea. de ctre lumea modern. a valorilor gândirii patristice (etichetat mereu drept 'bizantin¨. într-un
sens nepotrivit). dar si pentru Iaptul c teologia noastr nu s-a angajat înc în propunerea acestor valori într-o Iorm explicit si
inteligibil astzi.
Imaginea propus de sIântul Maxim reia de Iapt o aIirmaie a sIântului Grigorie Teologul
(sec. al IV-lea): 'raiunea acestora |a lucrurilor. a prilor universului] a primit Iiina |a Iost
preelaborat] o dat pentru totdeauna. dar realizarea lor continu si acum¨ (A patra
cuvantare teologic. 11).
Teologul poate aduce astIel lumin în ceea ce pare doar nedume rire insolubil si. mai ales.
poate releva un sens al întregii deveniri cos mice. Aceasta cu atât mai mult cu cât numerosi
cosmologi propun astzi. dup cum aminteam si mai sus. modele Iinaliste
19
.
În ceea ce m priveste. cred c multe din rezultatele si teoriile sti iniIice de astzi justiIic
si Iertilizeaz gândirea teologic. permiându-i s îneleag mai proIund anumite postulate
si articulaii ale credinei. asa cum a Iost exprimat ea în tradiia biblic si de SIinii Prini.
Dac Biserica occidental . vrând s Iac din IilosoIie o ancilla theologiae. a creat
premisele stiinei moderne. adic s-a anulat pe sine. stiina pare a se propune discret
teologiei de acum ca o nou ancilla. dar nu cersind drept de cetate si nu pentru a dis truge.
ci pentru a ajuta teologia care. prin unii reprezentan i ai si. pare s Ii rmas în cadrele
vechii reprezent ri a lumii s restabileasc contactul cu realitatea.
Fr a insista. dau aici câteva asemenea e xemple: teoriile despre Big Bang si universul
inIlaionar. despre începutul si expansi unea universului. l muresc aIirmaia biblic despre
lumina de la începutul creaiei într-un sens mai concret decât cel de 'lumin spiritual¨;
problematica separ rii între noapte si ziu din prima etap a lumii poate Ii tradus prin cele
dou perspective ale realit ii. microcosmul subatomic si. respectiv. macrocosmosul (sau.
numai cuantic. potenialitatea si actualitatea); atrac ia universal explic Ioarte bine ceea ce
Scriptura numeste 'trie¨ (si creia. înc din sec. al IV-lea. sIântul Vasile cel Mare îi ddea
o conotaie dinamic); proprietatea paradoxal a realitii de a Ii în cele din urm energie
relaional. estur a particulelor microcosmice. conIirm ideea sIântului Maxim despre
schesis-ul Iiinelor. vzut simultan ca proprietate caracterizant si putere relaional; Iluxul
microparticulelor numite 'neutrino¨. str btând Ir obstacol orice zon cosmic. oIer o
analogie pentru energiile divine ca re penetreaz creaia Ir a o deturna din mersul s u.
susinând devenirea acesteia de Iapt; concepia sIântului Maxim despre raportul de
reciprocitate dintre întreg si prile sale este conIirmat de observaia contemporan a
prezenei întregului în prile componente (teoria Irac talilor si imaginea holograIic );
isotropia prilor în miscare ale uni versului. desi nu toate se aIl într-o cauzalitate direct
(Iizica nonseparabilit ii). conIirm tema patristic a raionalitii cosmice; rezonana
actului de observare în realitatea microcosmic . mai precis corespondena si interIerena
observatorului si a realit ii. conIirm tema biblic a consecinelor cosmice ale cderii
primilor oameni si a dimensiunii cosmice a mântuirii s vârsit de Hristos etc.
Ìn Ooc Ge Foncluzie
'Btaia de aripi a unui Iluture la Tokyo stârneste un uragan la New York¨. se spune în
lumea meteorologilor. si probabil nu e vorba nu mai de o reIerire la oarecari amintiri din
ultimul rzboi mondial. Un minim gest uman determin poate o catastroI într-un col al
universului. dup cum într-un episod din Twilight zone se aIirma c Fiul lui Dumnezeu s-a
nscut omeneste cu costul aprinderii unei supernove (în nestiin a mea. zic totusi c
supernovele nu se ocup de obicei cu ghidarea ma gilor spre Betleem).

19
CI. J. P. Lonchamp. pp. 176-177.
Dar aceasta înseamn si Iaptul c Evanghelia învierii. procla mat de comunitatea
crestin în Iaa bisericii în noaptea de Pasti. se constituie într -o veritabil evanghelie
('veste bun¨) pentru cosmosul întreg. dup îndemnul Domnului: 'mergei în toat lumea
si predicai întregii creaii vestea bun!¨(Marcu. 16. 15). E vestea bun care se maniIest ca
putere de reconstrucie permanent a universului. De aceea cânt Biserica în canonul
Învierii: 'Acum toate s-au umplut de lumin: cerul si pmântul si cele dedesubt |inIra -
structura lumii!]; de aceea s prznuiasc toat Iptura învierea lui Hristos. prin care s -a
întrit¨.
Motivele enumerate exclud. cred eu. ideea unui conIlict. Acesta r mâne. desigur. pentru
cine îl doreste neaprat si pentru anumite poziii ideologice. str ine în egal msur de
spiritul stiiniIic si de teologie. îns nu mai apare ca r zboi generalizat si Ir soluie între
dou mentaliti radical contrapuse. De asemenea. dac nu mai este cazul unui asemenea
conIlict. aceasta nu înseamn neaprat c stiina si teologia trebuie s se întâlneasc
imediat. În ce m priveste. si dup sIântul Maxim zicând. nu mi se pare s se Ii activat înc
deplin raiunea dumnezeiasc a întâlnirii. desi aceasta ar putea Ii Iructuoas pentru ambele.
Important este îns ca niciuna din ele s nu se mai închid în certitudinile sale
conjuncturale. ceea ce poate Ii distructiv pentru amândou : teologia care ignor datele
stiinei se lipseste ast zi de vehiculul cel mai direct al mrturisirii Adevrului ctre mintea
omului contemporan. iar stiin a nu mai poate scpa de utilizarea iraional a rezultatelor
sale si nici nu poate împlini ide alul desvârsirii umane.