1. SURSE DE RADIAŢII NUCLEARE Sursele de radiaţii sunt componente principale ale oricărui experiment de fizică nucleară.

Astfel, este necesar să dispunem de fascicule diverse de particule atât în cadrul experimentelor de fizică nucleară, pentru obţinerea de izotopi radioactivi şi în fizica reactoarelor nucleare, cât şi în aplicaţiile practice ale radiaţiilor nucleare. Ideal este să dispunem numai de particule de un anumit sort, cu un impuls definit p, a cărui împrăştiere ∆ p să fie cât mai mică. Este de dorit să putem controla impulsul particulelor şi intensitatea fasciculului. n unele cazuri se cer facicule cu intensitate modulată !de exemplu, în spectrometria neutronilor se utilizează curent surse pulsate de neutroni", fascicule polarizate etc. Sursele de care dispunem nu pot îndeplini de obicei toate condiţiile enumerate, astfel, orice sursă poate produce un anumit tip de particule cu ener#ia limitată. $e aceea şi tipurile de experienţe pe care le putem realiza depind de caracteristicile fasciculelor pe care le obţinem de la aceste surse. n continuare, vom prezenta unele tipuri de surse utilizate în fizica nucleară, insistând asupra surselor de neutroni. n aceste note vom menţiona, însă, numai sursele cu fascicule primare şi secundare de particule a căror ener#ie nu depăşeşte câteva zeci de %e&. 1.1 Surse de particule încărcate. Izotopi radioactivi ca surse de radia ii nucleare. Surse de particule α !nuclee de ( 'e " #i β
)

Sunt cunoscuţi circa *+ de izotopi radioactivi naturali şi mai multe sute de izotopi artificiali. Să enumerăm pe scurt cele mai importante proprietăţi ale emiţătorilor α , a. Ener#ia particulelor α este discretă- pentru diverşi izotopi ea este cuprinsă între * %e& şi . %e&. $e obicei, spectrul unui izotop α conţine câteva linii, cea corespunzătoare particulelor cu cea mai mare ener#ie, fiind cea mai intensă. n fi#ura /./ este prezentată sc0ema de dezinte#rare a )*2 .( 1u , fiind indicaţi spinii şi parităţile stărilor nucleare. b. 3impul de în4umătăţire are o dependenţă foarte puternică de ener#ia particulelor α emise- de exemplu )/) 1o emite particule cu ener#ia de 2,52 %e&, cu un timp de în4umătăţire 3/ ) = *,+( ⋅ /+ − 5 s, iar pentru )*) 30 , E α = *,.2 %e&, 3/ ) = /,). ⋅ /+/+ ani. n teoria lui 6amo7 această dependenţă este de forma , l# 3/ ) = A + 8 ⋅ E α
−/ )

!/./"

unde 3/ ) este timpul de în4umătăţire, E α ener#ia particulelor şi A şi 8 constante. c. $eoarece ener#ia particulelor se poate cunoaşte cu o precizie de ordinul a / 9e&, iar lăr#imea propriu:zisă a liniei α este mult mai mică, izotopii α sunt utilizaţi în elaborarea diverselor instalaţii şi pentru determinarea rezoluţiei acestora !acest lucru fiind posibil dacă particulele α pot a4un#e în zona sensibilă a detectorului". d. Emisie γ a multor preparate α active este foarte slabă şi nu necesită o protecţie- de aceea aceste surse sunt #reu de utilizat !sateliţi artificiali, staţii meteorolo#ice la înălţimi foarte mari etc".

1

;i#. /./ $ezinte#rarea )*2 .( 1u
/) e. Sursele α sunt utilizate pentru obţinerea neutronilor în reacţia nucleară . ( 8e( α , n ) = < . Surse de particule β Sunt cunoscute trei tipuri de dezinte#rare , A A − @ ? → @+ /> + β + υ A A + @ ? → @− /> + β + υ A + A @ ? + − / e→ @− /> + υ

emisia unui electron şi a unui antineutron de către nucleul A @?, emisia de pozitroni, captura de electroni atomici !captura 9".

<âteva proprietăţi ale surselor β , a. Spectrul ener#etic al electronilor este continuu, electronii sunt emişi cu ener#ii de la valoarea + până la o ener#ie maximă pentru un izotop dat. b. 3impul de în4umătăţire al izotopului depinde puternic de ener#ia de tranziţie. Astfel pentru /) , cu timpul de în4umătăţire de )./+:) sec., ener#ia maximă este de /*,( %e&. 8 c. n #eneral, nucleul rezultat în urma unei dezinte#rări se formează într:o stare excitată- se emit radiaţii γ cu ener#ii de ordinul %e&. n fi#ura /.) se exemplifică sc0ema de dezinte#rare a A. ;e .

;i#. /.) $ezinte#rarea A. ;e d. Există şi nuclee, cum ar fi , )/+ 8i , * ' şi .+ Sr a căror dezinte#rare are loc în starea fundamentală. 3otuşi, dezinte#rarea β fără emisie de radiaţie ? sau γ nu este posibilă- prin frânarea radiaţiei β în suportul sursei şi în protecţie se emit radiaţii ? de frânare- dacă avem de:a face cu 2

pozitroni, după stoparea lor în substanţă se produce ani0ilarea urmată de emisia de cuante γ de +,A/ %e&. $e aceea la utilizarea surselor β intense trebuie ţinută seama şi de necesitatea protecţiei împotriva radiaţiei ?. 1.$ Surse de radia ii γ Sursele de radiaţii γ sunt utilizate pentru producerea neutronilor în reacţii fotonucleare ! γ ,n". Să enumerăm principalele moduri de producere a fotonilor γ . n primul rând, radiaţii γ sunt emise la trecerea nucleelor excitate pe nivele de ener#ie mai 4oase. Excitarea unui nucleu apare fie în urma unei dezinte#rări radioactive !dezinte#rările γ sunt însoţite de radiaţii γ ", fie în urma unei reacţii nucleare. Spectrul acestor radiaţii este discret . <uante de lun#ime de undă scurte se pot obţine prin frânarea electronilor în substanţă. Spectrul astfel obţinut este continuu, întinzându:se de la ener#ii mici !lun#imi de undă mari" până la ener#ii e#ale cu ener#ia electronilor. Astăzi există acceleratoare pentru electroni, până la câteva zeci de 6e& şi cuantele obţinute prin bombardarea unor ţinte cu aceşti electroni au ener#ia maximă de acelaşi ordin. n procesul de ani0ilare pozitron B electron se pot obţine cuante γ monoener#etice, cu ener#ie variabilă. Cadiaţii γ sunt produse şi la dezinte#rarea unor particule instabile, cum ar fi mezonul Π + , care se dezinte#rează în două cuante γ . <uante γ monocromatice se pot obţine prin întrebuinţarea efectului <ompton invers, adică difuzia electronilor cu ener#ii de ordinul sutelor de %e&, pe fotonii de lumină dintr:un fascicul laser. ;otonii emişi de laser au ener#ii de ordinul e&, prin difuzia electronilor ei capătă ener#ii foarte mari. Astfel ener#ia maximă a fotonului ciocnit este ,  Ec   0υ D = (0υ   m c)   +  unde 0υ D este ener#ia fotonului difuzat şi 0υ este ener#ia fotonului din fasciculul laser. 1reparate radioactive ca surse de radiaţii γ <a surse de radiaţii γ se pot utiliza preparate β active. <aracteristicile acestor surse sunt următoarele , : ener#ia maximă pentru radiaţiile β nu depăşeşte câţiva %e&- radiaţiile γ care însoţesc această dezinte#rare vor avea ener#ii de acelaşi ordin: timpul de în4umătăţire este dat de cel al dezinte#rării β : de multe ori dezinte#rarea β are loc pe mai multe nivele ener#etice ale nucleului descendentîn acest caz la un act de dezinte#rare se pot emite, în cascadă, cuante β cu diverse ener#ii !vezi fi#. /.)": timpul de viaţă în raport cu dezinte#rarea β este de ordinul /+:// sec., /+:/= sec- astfel lăr#imea reală a liniei este mult mai mică decât / e& şi putem considera aceste radiaţii monocromatice- datorită acestui fapt, în fizica nucleară, sursele radioactive sunt utilizate pentru etalonarea instalaţiilor de detecţie şi de spectrometrie a radiaţiilor γ - cei mai utilizaţi izotopi pentru etalonare sunt prezentaţi în tabelul /./: sursele radioactive β şi γ se pot obţine prin iradierea cu neutroni a diverşilor izotopi în reactoarele nucleare 3abelul /./ Izotopi γ radioactivi utilizaţi în etalonări 3
)

(1.2)

Izotopul
)(/ /** /*5 A5 =+ A(

3/ ) 45 a 1! a 3! a 2%! d 5"2# a 314 d 4% d 2"# a 1!#"5 d

A 8a <s

Energia cuantelor Factor de γ (MeV) schemă E !"!# 3# !"35# !"##2 !"122 !"13# 1"1%3 1"332 !" 4 !"!%! !"2 ! !"511 1"2 ! !"$! 1" 4 #$ # 5 11 1!! 1!! 1!! 13 1"5 1 1 1!! $1"5 $$"5

<o <o %n '#

)+* )) 22

Fa >

1.3 Surse de neutroni.Reactoarele nucleare ca surse de neutroni Feutronii apar în urma radiaţiilor nucleare produse de , /" radiaţiile α şi γ emise de izotopii radioactivi)" particulele încărcate !p, d, α , etc." şi radiaţiile γ produse la acceleratori*" fisiunea şi fuziunea diri4ate sau în explozii. a" Surse radioizotopice de neutroni. 1articulele α sau γ , emise de radioizotopi produc neutroni în reacţii nucleare. Sursele sunt uşor de manevrat. ;luxurile de neutroni obţinute sunt relativ scăzute, c0iar pentru activităţi de ordinul zecilor de <i, pentru radioizotopii utilizaţi. &om menţiona pentru început sursele ! α , n". <ea mai utilizată reacţie este , !/.*" Ceacţia este puternic exotermă G H A,5/ %e&. Sursa se pre#ăteşte amestecând un izotop α radioactiv cu 8e sau utilizând un compus c0imic al izotopului emiţător α , cu 8e. Amestecul, sau compusul, sunt dublu capsulate mai întâi într:un cilindru sudat de 3a, apoi într:un cilindru de oţel.
. ( 8e( α

, n ) /) =<

4

Fig 1.3 $istribuţia ener#etică a neutronilor produşi de surse 1o B 8e şi 1o : 8 <ei mai utilizaţi izotopi α pentru surse de neutroni sunt prezentaţi în tabelul /.). Feutronii emişi de astfel de surse sunt produşi de 1o : 8e si 1o : 8. Se observă o serie de maxime pentru spectrul sursei 1o : 8e. Fivelele nucleului de /) < se află primul la (,(* %e&, al doilea la 5,= %e&. 3otuşi, datorită faptului că nucleul de carbon se produce fie în stare fundamentală, fie în stări excitate apar picurile din fi#. /.*. Spectrul neutronilor are, totuşi, un aspect continuu datorită următoarelor cauze, 1. Fucleul de /) < poate primi diverse ener#ii cinetice, depinzând de un#0iul sub care este emis neutronul faţă de direcţia de mişcare a particulei α . 2. 1articulele α au ele însele ener#ii diferite când produc reacţia nucleară, datorită interacţiei coulombiene pe care o suferă anterior cu nucleul de 8e. Feutronii produşi de astfel de surse pot fi apoi încetiniţi în materiale care conţin nuclee uşoare. <ei mai utilizaţi moderatori sunt apa şi parafina. Sursele izotopice de neutroni sunt adeseori folosite în ansamblurile subcritice, sau ca surse de start pentru ansamblurile critice. Să menţionăm în continuare sursele ! γ , n". Cadiaţiile γ , emise de izotopii cunoscuţi, produc fotoneutroni numai pe nucleele deuteriului şi beriliului, care au respectiv pra#ul G pentru reacţia ! γ , n" ),)* %e& şi /,=5 %e&- alţi nuclizi au pra#ul de smul#ere al neutronilor peste = %e&. <alculul ener#iei neutronului En !%e&", emis în reacţia ! γ , n" când ener#ia fotonului este E !%e&" este data de relaţia , A− / Eγ En = Eγ − G − + δ cos θ !/.(" A /2=)( A − /) unde δ = Eγ )( A − /)( Eγ − G ) .*/A * - împrăştierea în ener#ii a neutronilor este e#ală cu ∆ En H ) δ pentru o ţintă subţire. n tabelul /.* se dă emisia de neutroni pentru cei mai utilizaţi izotopi γ , în amestec cu 8e sau 1oI) , 3abelul /.) Surse izotopice de neutroni ! α , n" Fucleul E radio: 3/J) Amestec !%e&" activ )/+ /*2 d A,* <u 8e 1o
)*. )(/

$imen: Emisia siuni !nJsecJ<i" !mlJ<i" = ),A./+ +,/ /,5./+= ),)./+= /) *

%ărime maximă !<i" /++ /+ A

$oza !mCJ0Jm <i" +,//= +,+2 /+,/

1u Am

)((++ a A,/ (A2a A,(

1u 8e/* AmI):8e

3abelul /.* Emisia de neutroni în reacţii ! γ , n" cu radioizotopi Fuclidul
)(

3/J) /A 0 ),= 0 /(,/ 0 /+2 d

E !%e&" ),5A ),A- ),5- * ),)- ),A- ),A +,.- /,2- ),2-),2

Kinta 8e $)I 8e $)I 8e $)I 8e $)I

En !%e&" +,) +,2 +,) +,) +,) +,/* +,/= +,*

Fa %r 6a >

A=

5)

22

Emisie de neutroni !/+nJsec./+l#" /( ). * +,* = 5 /+ +,* 5

/)( /(+

Sb La

=+,( d (+,) 0

/,5 /,=- ),A- ),A

8e 8e $)I

+,+)= +,= +,/A

/. +,) +,5

<ele mai utilizate surse sunt /)( Sb : 8e. Stibiul : /)( este produs prin iradierea cu neutroni a /)* Sb !reacţie n, γ ". Secţiunea pentru neutronii termici este de circa =+,. barn. Sursa se face din două părţi, un cilindru !sau o sferă interioară de Sb" şi o pătură metalică de beriliu încon4urătoare de circa ) cm #rosime. Emisia de neutroni poate fi întreruptă prin separarea stibiului de beriliu. Sursele γ :n sunt interesante prin faptul că se emit neutroni aproape monoener#etici, ceea ce este totdeauna folositor pentru etalonarea detectorilor. Astfel de surse sunt folosite şi în te0nica reactoarelor care utilizează ca moderatori 8e sau $)I- în astfel de moderatori apar fotoneutroni, din radiaţiile produse la fisiune sau de către izotopii radioactivi- aceşti fotoneutroni au importanţa lor în bilanţul producerii de neutroni în zona activă. b" ;isiunea spontană ca sursă de neutroni. Apariţia reactorilor ener#etici de putere a permis producerea în cantităţi suficiente a unor elemente transuraniene care, fisionând spontan, pot fi utilizate )A) ca surse de neutroni. Astfel, .2 <f se dezinte#rează în proporţie de *,) E prin fisiune spontană, emiţând *,5= neutroni la un act de fisiune. I sursă de )A) <f produce ),*(./+/) nJsecJ#. 3impul de în4umătăţire al acestui izotop, de ),=A ani, este determinat de dezinte#rarea α . Izotopul )A( <f se dezinte#rează prin fisiune spontană mult mai rapid decât prin emisie α , cu timpul de în4umătăţire de A= de zile, cu emisie de neutroni de /+/= nJsecJ#. <onstrucţia surselor şi manevrarea lor este relativ uşoară punând însă probleme le#ate de răcire. Spectrul neutronilor este apropiat de cel al neutronilor produşi în reacţia de fisiune în lanţ. Aceasta permite utilizarea acestor surse în diverse experimente le#ate de te0nica reactoarelor şi la calibrarea detectorilor utilizaţi pentru control şi măsurători în canalele reactoarelor !fi#. /.(".

;i#. /.(. Spectrul neutronilor la fisiunea spontană a

)A)

<f .

c" Acceleratorii de particule cu fascicule secundare de electroni 6eneratori de neutroni monoener#etici. n acest scop se utilizează reacţiile !p,n" şi !d,n" la ener#ii mici, cu ţinte din nuclee uşoare. Este necesar, pentru a obţine neutroni monoener#etici, ca lăr#imea ener#etică a fascicolului de particule încărcate să fie foarte mică. $e aceea, în calitate de #

acceleratori, se utilizează acceleratori direcţi, de tipul <oo9croft :Malton sau &an de 6raaff. <ele mai folosite reacţii nucleare sunt, ) '( d, n ) * 'e G H *,)A %e& !/.A" * ( '( d, n ) 'e G H /5,= %e& !/.AD" . /+ 8e( d, n ) 8 G H *,5. %e& !/.AN" ;olosind le#ile de conservare ale ener#iei şi impulsului să #ăsim ener#ia neutronilor emişi în diverse reacţii nucleare, în funcţie de ener#ia deuteronilor ciocnitori, felul ţintei şi un#0iul de emisie. &om face următoarele precizări, /. ;iind vorba de ener#ii mici aproximaţia clasică este suficientă- astfel vom ne#li4a efectele relativiste de variaţie cu viteza a masei particulelor care participă la reacţia, /O) → nO* !/.=" unde obişnuit vom numi, / H proiectil- ) H ţintă- n H produs de reacţie- * H produs de reacţie !nucleu de recul"). Le#ile de conservare a impulsului şi ener#iei în cazul acestor ciocniri neelastice se scriu mai simplu în sistemul de coordonate în care suma impulsurilor particulelor înainte şi după ciocnire este e#ală cu zero. Acesta este sistemul centrului de masă. n continuare vom numi S<% şi mărimile din el le vom nota cu prim !ex., 1nD H impulsul neutronului în S<%". Sistemul în care ţinta este în repaus îl vom numi sistemul laboratorului !SL" !fi#. /.A".

;i#. /.A. Sistemul laboratorului !SL" şi sistemul centrului de masă !S<%". *. &om nota cu G ener#ia de reacţie definită prin , G H !m/Om)":!m*Omn" !/.5" unde masele m au fost exprimate în unităţi ener#etice !de obicei în %e&". $acă în relaţia !/.5" GP+ reacţia se numeşte endotermă- dacă GQ+ reacţia este exotermă. (. $acă GP+ ener#ia cinetică minimă a particulei /, pentru care e posibilă reacţia /.= poartă numele de ener#ie de pra# !Ep". &om scrie le#ile conservării ener#iei şi impulsului în S<% !fi#. /.A". Fotăm ener#iile cinetice cu E H p)J)m , D D p/ + p D) = p * + p Dn = + !/.2"
D D E/ + E D) = E * + E Dn − G $in relaţiile !/.2", folosind expresiile ener#iilor cinetice, deducem , m D m D E D) = / E / E* = n E Dn şi m) m* şi introducând aceste expresii în !/..", obţinem ener#ia neutronului în S<%,  D m/ + m )  m*  E Dn =  E ⋅ + G ⋅ /   m + m − G m)   / )

!/.." !/..D"

!/./+"

Celaţia !/.5" se petrece dacă E Dn ≥ + . %

n cazul reacţiilor endoterme reacţia are loc dacă, conform !/./+", m) D E/ > − ⋅G m/ + m ) Să revenim la sistemul SL- ţinem seama că,
D v/ = v/ − v +

!/.//"

v D) = − v + unde v+ este viteza în S<%. ;olosind relaţiile !/.//" în !/.2D" obţinem, m / ⋅ v/ v+ = m ) + m/ Rrmează, dacă folosim în definiţia ener#iei cinetice relaţiile !/.//" şi !/./)",
) D /

!/./)"

 m)  m ⋅ v − v+ m ⋅ vD !/./*" E = / / = / / = E/ ⋅  m + m   ) )  / )  n cazul reacţiilor exoterme pentru producerea reacţiei este nevoie ca , m) E Dp = − ⋅G m/ + m ) Introducând în !/./*" obţinem, m + m) Ep = − / ⋅G !/./(" m) Să #ăsim acum le#ătura dintre un#0iul de emisie θ al neutronului în SL şi un#0iul de emisie θ , în S<%. &iteza neutronului în SL este le#ată de viteza acestuia în S<% prin relaţia, v n = v c + v Dn

(

)

)

)

;i#. /.= şi /.5 Le#ătura dintre un#0iul de emisie al neutronului în S<% şi în SL
D nlocuind v Dn , E/ şi v+ respectiv din relaţiile !/.//", !/./*" şi !/./)" se poate afla En, în SL în funcţie de E/ şi un#0iul de emisie θ , !din relaţia !/./="". &iteza v n este un vector care atin#e cercul de rază v Dn - în cazul a" v+ P v Dn şi neutronul poate fi

emis în sistemul laboratorului sub orice un#0i θ . n cazul în care v+ Q v Dn neutronul poate să zboare numai înainte, sub un un#0i mai mic de θ n definit din e#alitatea ,

sin θ n = <u a4utorul fi#. /.= scoatem şi relaţia, t#θ =

v Dn vc

!/./A"

v Dn sin θ D v Dn cos θ D + v c

!/./="

$in acelaşi #rafic se poate observa că în cazul v + > v Dn avem, pentru orice un#0i θ de emisie, în afară de un#0iul θ n, două valori pentru vn, corespunzătoare la două un#0iuri de emisie în S<%, unul cuprins în 4umătatea de sferă NdinainteN, iar celălalt cuprins în 4umătatea de sfera NdinapoiN. n reacţiile endoterme, aproape de pra#, corespund totdeauna două valori ale ener#iei neutronilor pentru un un#0i de emisie dat. <u creşterea lui E/ viteza v+ creşte mai încet decât v n şi diferenţa celor două valori se pierde. n concluzie, să enumerăm câteva cerinţe necesare pentru obţinerea de neutroni, sub un anumit un#0i, a căror ener#ie să aibă o împrăştiere cât mai mică. - Acceleratorul să aibă o împrăştiere în ener#ii a particulelor accelerate cât mai mică- de aceea se folosesc, de obicei, acceleratori electrostatici. - Fucleul rezultat nu trebuie să aibă nivele excitate de 4oasă ener#ie, care ar duce la o lăr#ire a împrăştierii după ener#ii a neutronilor. n cazul reacţiilor endoterme ale#em reacţii cu ener#ia de pra# destul de 4oasă,masa nucleului ţintă să fie pe cât posibil mai mare şi cu secţiunea de reacţie suficient de mare, în prea4ma pra#ului. - Kinta trebuie să fie subţire !numărul de nucleeJcm) să fie mic" astfel încât să nu avem frânarea particulelor încărcate în ţintă şi împrăştierea neutronilor rezultaţi. nc0eiem aici acest para#raf trecând în revistă câteva din proprietăţile unor reacţii nucleare #eneratoare de neutroni !vezi tabelul /.(". 3abelul /.( Ceacţii nucleare #eneratoare de neutroni Ceacţii endoterme <aracteristica 5 Li!p, n " 5 8e */ &!p, n " A/ <r 3!p,n" * 'e G !%e&" :+,5=( :/,=A :/,A( Ep !%e&" /,+/. /,22 /,A5 En !θ H+" +,)22 +,/)+ +,++)( minima !%e&" Ceacţii exoterme $!d,n" * 'e 3!d,n" ( 'e *,)5 /5,= : : ),((2 /(,+A

Ceacţia 3 !p,n" * 'e este întrebuinţată pentru obţinerea neutronilor monoener#etici până la /+ %e&, deoarece nucleul de * 'e nu are nivele excitate 4oase. Ceacţia este endotermă, G H :+,5=( %e& şi ener#ia de pra# /,+/. %e&- ca rezultat al mişcării centrului de inerţie, aproape de pra#, neutronii formaţi sunt emişi într:un un#0i foarte în#ust înainte. <u creşterea ener#iei un#0iul θ n creşte astfel încât, pentru E/H/,/(2 %e&, neutronii sunt emişi în toate direcţiile. n tot acest interval, între /,+/. şi /,/(2 %e&, pentru fiecare direcţie avem două ener#ii ale neutronilor, emisia cea mai intensă fiind a neutronilor lenţi. Secţiunea în apropierea pra#ului creşte brusc atin#ând maximul de +,A* barn, pentru ener#ia protonilor de * %e&. Apoi scade, mai ales din cauza creşterii secţiunii pentru reacţia 3 !p,n"$. Emisia în funcţie de un#0i se modifică, de asemenea, mult cu creşterea ener#iei protonilor ciocnitori. Aproape de pra# neutronii sunt emişi înainte- la = %e& distribuţia neutronilor este aproape simetrică faţă de un#0iul θ H .+ + . $

Ceacţia 3 !d,n" ( 'e permite să se obţină neutroni monoener#etici cu ener#ia de până la *+ %e&, pentru ener#ii relativ mici ale deuteronilor, deoarece este puternic exotermă, G H /5,= %e&. 1entru ener#ii ale deuteronilor între /++ 9e& şi *++ 9e&, ener#ia neutronilor este practic aceeaşi, pentru toate direcţiile de zbor. $e exemplu, pentru ener#ia deuteronilor de )++ 9e& ener#ia neutronilor emişi la θ H .+ + este de /(,/ %e& şi nu se modifică cu mai mult de plus Bminus 5 E, pentru toate celelalte direcţii de emisie. Fucleul compus de A 'e are un nivel excitat, determinând o rezonanţă în reacţia 3 !d,n" ( 'e , pentru ener#ia de //+ 9e& a deuteronului, cu secţiunea de A barn. $e aceea această reacţie este folosită pe scară lar#ă pentru obţinerea neutronilor cu acceleratorii de 4oasă ener#ie produşi astăzi în scopuri comerciale. 1entru ener#ii ale deuteronilor mai mici de (++ 9e&, distribuţia un#0iulară a neutronilor în S<% este izotropă. $upă cum am expus mai înainte acceleratorul şi #eneratorul pulsat sunt folosiţi pentru producerea neutronilor prin această reacţie. Kintele folosite sunt de titan, în care este absorbit * 'e . Ceamintim că, în mod obişnuit, pentru o ţintă nouă se pot obţine /+2 nJsecJ µ A !/ neutron la =++++ deuteroni incidenţi". 1roducerea de neutroni scade, însă, în timpul bombardamentului cu deuteroni datorită pierderii de tritiu prin încălzire. $e aceea, ţintele trebuiesc sc0imbate relativ des, luându:se toate măsurile de protecţie contra infectării cu * 'e . 1entru reacţiile 3!d,n" ( 'e , $!d,n" * 'e , 3!p,n" * 'e şi 5 Li !p,n" 5 8e se dă în fi#. /.2 ener#ia neutronilor la + + şi /A+ + . Ceacţia 5 Li !p,n" 5 8e nu este strict monoener#etică- există un #rup de neutroni ! ≈ /+ E total" cu ener#ia mai mare de ),*52 %e&, din cauza excitării nivelului de +,(*A %e& al 8e. 1roducţia de neutroni pe particulă incidentă este dată de relaţia, E) σ ( E/ ) ∆ E σ ( E) > = n∫ dE ≅ n dacă ∆ E PP E/ ( dE dx ) dE dx E/ unde n este densitatea nucleelor din ţintăE/ : ener#ia iniţială a ionilorE) : ener#ia cu care ionii părăsesc ţintaσ : secţiunea reacţiei nucleare.

;i#. /.2. Ener#ia neutronilor emişi la + + şi /A+ + în reacţiile, 3!d,n" ( 'e , $!d,n" * 'e , 3!p,n" * 'e şi 5 !p,n" 5 8e . Li

1!

;i#. /... Secţiunea de producere a neutronilor în diverse reacţii. $acă se urmăreşte obţinerea unor neutroni cât mai apropiaţi ca ener#ie trebuie ca ∆ EJE/ să fie de ordinul procentului. Secţiunea pentru diverse reacţii este dată în fi#. /.., iar datele privind #rosimea ţintei, pentru un anume ∆ E se pot obţine folosind noţiunile definite în capitolul următor, la interacţia particulelor încărcate cu substanţa. Acceleratorii ca surse de neutroni nemonoener#etici Feutronii se pot naşte din orice ţintă bombardată cu nuclee de ener#ie suficientă, excepţie face numai ţinta de 0idro#en iradiată cu protoni. 1entru acceleratorii în domeniul )+ si *+ %e& !cum este ciclotronul" cea mai intensă emisie de neutroni se obţine iradiind ţinte cu nuclee cu @ mic, de obicei litiu şi beriliu, cu deuteroni. $e exemplu, pentru ener#ia de )( %e& a deuteronilor, numărul total de neutroni emişi dintr:o sursă de 8e, în toate direcţiile este de ordinul /+// nJsecJ µ A. Se utilizează, de obicei, ţinte #roase, comparabile ca #rosime cu parcursul deuteronilor- canalele de reacţie sunt mai multe !d,n", !d,)n", !d,pn" etc. şi nucleele care apar sunt în diverse stări excitate de ener#ie- astfel spectrul neutronilor este continuu. $e asemenea, distribuţia un#0iulară este puternic anizotropă, cu un maxim în direcţia de mişcare a deuteronilor. Spectrul neutronilor depinde de un#0iul de emisie. 1entru un#0iuri mici neutronii au ener#ie mare. n fi#. /./+ se dă spectrul neutronilor rezultaţi în urma bombardării unei ţinte de litiu cu ener#ia de )/,A %e& sub un#0iurile + + şi .+ + . %aximul mai pronunţat la circa /+ %e&, care se vede în spectrul de la + este caracteristic reacţiilor provocate de deuteroni şi se datoreşte SruperiiN nucleului de deuteriu în câmpul nucleelor ţintă. Acceleratorii de protoni, ciclotronul, &an de 6raaff, 3andem şi acceleratorii lineari de protoni sunt utilizati pentru obtinerea de neutroni în reacţii de tipul , 5 G H :/,=* %e& Li !p,n" 5 8e cu protoni cu ener#ie de câţiva %e&. Astfel, cu o ţintă subţire pentru protoni de * %e& se obţin aproximativ /+. nJsecJ µ A.

11

;i#. /./+. Spectrul neutronilor emişi dintr:o ţintă de Li bombardată cu deuteroni. n reacţiile cu protoni, prin mărirea ener#iei, emisia de neutroni creşte rapid. 1rotoni cu ener#ia de câteva sute de %e& pot fi obţinuţi cu un sincrociclotron, dar pentru curenţi cu * ordine de mărime mai mici decât la ciclotron. 3otuşi emisia de neutroni este comparabilă- astfel pentru protonii de =++ %e&, pe o ţintă de 1b de A cm #rosime se obţin circa )./+/( nJsecJ µ A- în spectrul neutronilor se distin# două #rupe, neutronii de cascadă, smulşi din nucleu în urma ciocnirii protonului cu nucleonii ţintei şi neutronii de evaporare, emişi din nucleul excitat rămas. $istribuţia un#0iulară a neutronilor de cascadă este anizotropă, ei fiind pronunţat emişi în direcţia înainte, în S<%. Feutronii de evaporare sunt emişi izotrop în S<% cu ener#ii de ordinul a /+ %e&. Acceleratorii de electroni ca surse de neutroni. Am menţionat în !/.)" !fi#. /.*" că acceleratorii de electroni, care dau fascicule cu ener#ii de ordinul zecilor de %e&, pot fi utilizaţi ca surse de neutroni, electronii sunt frânaţi într:o ţintă care conţine elemente cu @ mare, cum ar fi tantal sau tun#sten- astfel o parte din ener#ia electronilor este convertită în radiaţia de frânare, de spectru continuu. Această radiaţie produce într:o ţintă de 8e, în reacţii ! µ ,n" neutroni. Feutronii au un spectru continuu, care, în #eneral, poate fi descris bine de relaţia, '!En" H <t . En exp !:EnJ3" unde 3 este o constantă, care poate fi interpretată ca temperatura de excitare a nucleului şi are valoarea de aproximativ /%e&. Rneori se utilizează pentru #eneratorii de electroni cu ener#ii mai mari, ţinte de R, din care sunt emişi atât fotoni cât şi neutroni. Astfel, pentru o ţintă #roasă de R, la ener#ia electronilor de circa *+ %e&, emisia este de circa /+( nJsec µ mA. Feutronii pot fi apoi termalizaţi şi folosiţi c0iar în scopuri practice cum ar fi obţinerea de izotopi radioactivi sau analiza prin activare. $in tabelul /.A rezultă că pentru un accelerator comercial care produce electroni de )+ %e&, având o putere de /+ 9M se poate obţine un flux de neutroni termici de =./+/+ nJcm).sec, comparabil cu cele obţinute la reactoare. La )A %e& se produce un neutron la /++ electroni. Spectrul neutronilor produşi în ţinte din materiale #rele este de tipul NevaporareN amintinind de spectrul de fisiune. 1roblemele te0nice care se pun pentru aceste tinte !3a, 8e,sau R" sunt răcirea lor şi fondul mare de radiaţii de frânare. $e exemplu, acceleratorul de A+ %e& al N6eneral AtomicN produce la distanţa de *+ cm de ţintă /+5 radJsec. Astfel, între ţintă şi detectorul de neutroni trebuie pus plumb, 12

pentru a scădea fondul de radiaţie.Efectele radiaţiei de frânare pot fi uneori discriminate electronic, mai ales la utilizarea timpului de zbor. 1entru a obţine neutroni termici cu sursele prezentate până acum, fie cu sursele izotopice de neutroni, fie cu ţinte de accelerator, acestea se cufundă într:un moderator. <u a4utorul unui #enerator care produce /+// nJsec la /( %e&, utilizând ca moderator apa se pot obţine fluxuri maxime de neutroni termici de până la /+. nJcm).sec. I sursă de )A) Cf !A m#" cufundată în apă emite /+/+ nJsec, astfel că se poate obţine un flux de neutroni termici de /+2 nJcm).sec. ;luxuri mai mari pot produce reactoarele nucleare, ele fiind în prezent cele mai intense surse controlabile de neutroni. 3abelul /.A Emisia de neutroni a unor ţinte de 8e la un accelerator de neutroni Ener#ia Emisia de neutroni ;lux de neutroni electr.!%e&" !nJsec.9M" FJcm).sec.9M" ) A ./+2 /,) ./+5 . * =,5 . /+ / ./+2 ( /,2 ./+/+ ),/. /+2 /+ = * ./+ *,+ . /+2 )+ 5 ./+// A,+ ./+. Ceactoarele nucleare ca surse de neutroni 1rin suprafaţa zonei active trec în mod obişnuit, la reactoele de putere, /+/5:/+/. nJsec. n felul acesta se pot forma fascicule intense de neutroni colimate într:un un#0i cu desc0iderea de / + :A + . n astfel de fascicule ener#ia neutronilor este cuprinsă într:un domeniu foarte lar#, mai mică de /+ :* e&, pentru aşa:zişii neutroni reci şi până la )+ %e&, pentru neutronii rapizi. Feutronii în reactor se pot obţine, - în procesul de fisiune, aşa:zişii neutroni prompţi, în reactorii care folosesc drept combustibil R apar în medie υ = ),A neutroni la un act de fisiune,
)*A .) / R+ + n→

(

)*A .)

R +

)

T

A/ z/

?+

A) z)

/ >+υ+ n + )++%e&

- neutronii pot fi emişi şi în lanţurile radioactive ale nucleelor provenite din fisiune- ei fiind precedaţi de o dezinte#rare β , timpul de în4umătăţire pentru emisia de neutroni este acelaşi cu al dezinte#rării β - de exemplu, nucleul de 25 8r se poate dezinte#ra în procent de ) E pe o stare excitată a 25 Ur unde ener#ia de excitaţie este mai mare decât ener#ia de separare a unui neutron şi emisia acestuia se face instantaneu- aceşti neutroni se numesc întârziaţi- neutronii emişi în reacţii ! γ ,n". $istribuţia ener#etică a neutronilor din reactor Feutronii din reactor se caracterizează printr:o distribuţie ener#etică lar#ă, dela ener#ii de ordinul e& până la /+:/A %e&. n reactorii termici predomină neutronii de ener#ii 4oase în ec0ilibru cu mişcarea de a#itaţie termică a atomilor şi moleculelor. n reactoarele cu neutroni rapizi predomină neutronii de ener#ie mare. Spectrul neutronilor de fisiune Feutronii de fisiune apar imediat după sciziunea nucleului, fiind emişi de către fra#mentele de fisiune puternic excitate printr:un proces statistic de evaporare. 6radul de excitare al fra#mentelor poate fi caracterizat prin temperatura nucleară 3 care poate fi estimată cu a4utorul formulei, 13

!/./5" 3 !%e&" = +,A+ + +,(* / + υ ν unde este numărul mediu de neutroni rapizi emişi la un act de fisiune. n cazul fisiunii induse de neutroni termici numărul mediu de neutroni rapizi are valorile, R )** ⇒ ),(= ± +,/A U )*A ⇒ ),(A ± +,/A - 1u )*. ⇒ ),5= ± +,/2 . $acă fisiunea este indusă de neutroni rapizi valorile lui cresc uşor. $istribuţia ener#etică a neutronilor evaporaţi de către fra#mentele de fisiune este de tip maxvellian , ) E − EJ3 n !E " = n + S!E "- S!E " = e !/./2" *J ) π 3 unde n+ este densitatea totală a neutronilor de fisiune. ;uncţia S!E" este normată la unitate, $atele experimentale existente sunt bine descrise de spectrul !/./5" cu 3 dat de !/./2". Spectrul S!E" este arătat în fi#ura /.//. Ener#ia medie a neutronilor de fisiune este, ∞ *3 E = ∫ ES!E "dE = !/./." + ) n cazul fisiunii cu neutroni termici avem pentru )*A R , E H /,.( %e&, iar pentru )*. 1u , E H ),+) %e&. <ombinând ! Φ H nv" cu !/./2" obţinem uşor distribuţia ener#etică a fluxului neutronilor de fisiune, Φ ( E) = Φ f χ ( E) E 3 e 3) unde Φ f reprezintă fluxul total al neutronilor de fisiune, funcţia χ ( E ) fiind normată la unitate. χ ( E) =
−E

∞ +

S!E "dE = /

!/.)+"

;i#. /.//. Spectrul neutronilor la fisiunea )*A R indusă de neutroni termici, curba / : spectrul de evaporare !/./2"- curba ) : spectrul lui Matt !/.)/". nainte de acumularea unor date experimentale mai precise, spectrul neutronilor de fisiune era descris de formula lui Matt,

14

S!E " =

)π − E e S0 )E !E în %e&" πe

!/.)/" unde e H ),5/2V reprezintă baza lo#aritmilor naturali. Spectrul !/.)/" este reprezentat în fi#. /.// prin curba întreruptă.Ener#ia medie compatibilă cu acest spectru este E H ) %e&, indiferent de nucleul care fisionează şi de ener#ia neutronilor care induc fisiunea. n calcule este preferabilă formula !/./2" care este mai simplă şi are o fundamentare teoretică mai bună în comparaţie cu expresia !/.)/". Spectrul neutronilor de rezonanţă Feutronii de rezonanţă sau epitermici au ener#ii cuprinse între limitele aproximative +,) e& şi +,A %e&. Spectrul neutronilor de rezonanţă are forma #enerală, a Φ ( E) = Σ ( E)E n unde a este o constantă, Σ !E" este secţiunea totală a mediului iar n un număr. n cazul unui mediu pur difuzant !fără absorbanţi" secţiunea totală este practic constantă şi n H /, astfel că spectrul este de forma /JE, φ epi !/.))" Φ ( E) = E unde Φ epi este o mărime practic constantă. Spectrul neutronilor termici Feutronii termici !E P +,) e&" sunt caracterizaţi printr:o distribuţie max7elliană a vitezelor, !/.)*" n ! v" = n + ⋅ f ! v"- f ! v" = av ) e unde n+ este densitatea totală a neutronilor termici, m este masa neutronilor, U H 2,=/5./+:A e&JU este constanta lui 8oltzmann, iar 3n este temperatura absolută a neutronilor. <onstanta a rezultă din condiţia de normare, 1entru calculul inte#ralei de mai sus şi altora care vor surveni în acest para#raf sunt utile relaţiile, Γ ( n + /) =
− mv ) ) U3n

∞ +

f ! v" ⋅ dv = /

!/.)(" !/.)A"

∞ +

t n ⋅ e − t dt = nW
/

∞ n− / !)n − /"W  Γ  n +  = ∫ t ) ⋅ e − t dt = + ) )n  Substituind !/.)*" în !/.)(" şi utilizând formula !/.)=" obţinem, *J )

!/.)="

*J )  m  )( m J )U3n ) a= = (π  !/.)5"  ) Uπ 3   Γ ( * J ))  n  3recerea de la distribuţia după viteze la distribuţia după ener#ie se face cu a4utorul relaţiei, dv n ! E " = n ! v" !/.)2" dE dE mv ) = mv şi de aici , <um E = , rezultă dv )

15

n ! v" = n + ⋅ m!E " mv m!E" = b ⋅ E ⋅ e − E J U3n <alculând constanta b din condiţia de normare, n !E" =

!/.)."

∞ +

m!E "dE = / )
E

!/.*+"

obţinem folosind formula !/.)=", b H )J!U3n"*J) π şi deci,
− E m!E " = ⋅ ⋅ e U3n U3n U3n π $istribuţia ener#etică a fluxului se obţine pornind de la relaţia cunoscută Φ = nv , deci, − E U3n

!/.*/"

!/.*)" Φ ( E ) = n !E " ⋅ &!E " = Φ t0 ⋅ %!E "- %!E " = < ⋅ E ⋅ e unde Φ t0 este fluxul neutronilor termici, iar < o constantă care rezultă din condiţia de normare, $upă determinarea constantei < obţinem, % !E" =

∞ +

%!E "dE = / E
− E U3n

!/.**"

( U3n ) )

⋅e

!/.*("

;uncţiile de distribuţie ale densităţii şi fluxului de neutroni sunt reprezentate în fi#. /./). &om calcula în continuare o serie de mărimi caracteristice distribuţiei max7elliene. Astfel, viteza cea mai probabilă vr corespunzătoare maximului distribuţiei n!v" se determină din condiţia, dn ! v" df ! v" = + = + sau !/.*A" dv dv rezultând, )U3n !/.*=" v3 = m Secţiunile de interacţie sunt tabelate pentru viteza vr H vTH ))++ mJs corespunzătoare temperaturii 3T H ).*,= U !)+,(<". Acestei viteze îi corespunde ener#ia ET H m!vT")J) H U3n H +,+)A* e&. Ener#ia E3 H U3n corespunzătoare vitezei celei mai probabile vr nu trebuie confundată cu ener#ia cea mai probabilă Ep care se determină din condiţia, dn !E " dm!E " = + = + !/.*5" dE dE

1#

;i#. /./). $istribuţia max7elliană a fluxului şi a densităţii neutronilor termici. rezultând, U3n E 3 = !/.*2" ) ) Ener#ia E3 H U3n coincide, însă, cu ener#ia corespunzătoare maximului distribuţiei fluxului, care se determină din condiţia, dΦ !E " d% !E " = + = + !/.*." dE dE I altă mărime importantă este viteza medie, ∞ 2U3n ) v = ∫ v ⋅ f ! v" ⋅ dv = = ⋅ v 3 = /,/)2v 3 !/.(+" + π ⋅m π n sfârşit, fluxul neutronilor termici Φ t0 este dat de relaţia , ∞ ∞ ) Φ t0 = ∫ n ! v" ⋅ v ⋅ dv = n + ⋅ ∫ f ! v" ⋅ v ⋅ dv = n + ⋅ v = ⋅ n + ⋅ v 3 !/.(/" + + π @ona activă a reactorului este cea mai intensă sursă de radiaţii din între# sistemul reactorului. nainte de a face descrierea surselor emise de un reactor nuclear, vom face o scurtă analiză a tipurilor de reacţii care caracterizează zona activă precum şi protecţia. n urma împrăştierilor elastice neutronii pierd o parte din ener#ia lor cinetică !c0iar toată ener#ia" fiind încetiniţi până la ener#ii de +,+)A e&. 1entru un un#0i de împrăştiere dat, pierderea de ener#ie cinetică pe care o suferă neutronii la o împrăştiere elastică este cu atât mai mare cu cât numărul de masă a nucleelor împrăştietoare este mai mic. %a4oritatea reactoarelor folosesc ca moderatori apa obişnuită, apa #rea, beriliul şi carbonul etc. Rn bun moderator nu trebuie să absoarbă deloc neutronii şi de aceea unele elemente uşoare ca litiul şi borul care sunt puternici absorbanţi de neutroni termici nu pot fi folosiţi ca moderatori. n protecţie însă vor putea fi folosiţi cu succes. 1rintr:o împrăştiere neelastică neutronul este mai întâi captat de către nucleul ţintă, formând un nucleu intermediar care după un anumit timp emite un neutron cu ener#ie cinetică mai mică, lăsând nucleul în stare excitată. Această ener#ie este apoi eliberată sub formă de radiaţii #ama, iar nucleul ţintă revine în stare fundamentală. 1entru nuclee cu numere de masă mi4locii şi mari lăr#imile între nivelele ener#etice ale nucleului ţintă, în vecinătatea stării fundamentale sunt e#ale cu aproximativ +,/ %e&, iar pentru nuclee cu numere de masă mici aceste lăr#imi sunt mai mari, aproximativ / %e&. $eci, un neutron trebuie să posede o ener#ie de cel puţin +,/ %e& pentru a suferi o împrăştiere neelastică. $acă substanţa Ep = 1%

împrăştietoare are un număr de masă mic, ener#ia necesară va fi mai mare. n reactorii nucleari neutronii au la început ener#ii mari, producându:se împrăştieri inelastice, dar trebuie ţinut seama că ener#ia neutronilor a4un#e foarte repede la ener#ii la care împrăştierea inelastică este imposibilă. n afară de împrăştierile inelastice şi elastice neutronii termici pot provoca următoarele tipuri de reacţie de captură, / / 1. emisia de cuante γ !n + , γ "
( / ( 2. emisia de particule α ) !n + , α ) " / / / 3. emisia de protoni p/ !n + , p/ "

4. fisiune ! n + , f " <ea mai întâlnită din aceste reacţii este captura cu radiaţii, !deci procesul !n + , γ " " ea producându:se cu ma4oritatea nucleelor cu numere de masă mici cât şi cu numere de masă mari. / Ceacţiile !n + , γ " sunt limitate la un număr redus de elemente cu numere de masă mici, iar reacţiile de
/

/

)*A fisiune se produc cu nuclee având numere de masă mari !U .) etc. ". n reacţiile de captură cu radiaţii #ama nucleul ţintă capturează neutronii termici şi formează nucleul intermediar în stare excitată. Excesul de ener#ie este emis apoi sub forma uneia sau c0iar mai multor cuante #ama, iar nucleul trece în stare fundamentală. 1rocesul de captură cu radiaţii se poate prezenta sub forma următoarei sc0eme, @ A ⇒ @ A + / ⇒ @ A + / + γ numărul atomic al nucleului ţintă. 1rodusul final al acestei reacţii este @AO/ adică un nucleu cu acelaşi număr atomic ca şi al nucleului ţintă dar cu un număr de masă mai mare cu o unitate. <aptura de către un nucleu a unui neutron cu emisie de radiaţii #ama este le#ată de o creştere a raportului dintre numărul neutronilor şi protonilor. $in aceste / motive produsul reacţiei ! n + , γ " poate fi radiativ în special dacă raportul dintre numărul neutronilor şi protonilor din nucleul ţintă este de4a apropiat de limita de stabilitate pentru numărul atomic respectiv. $upă cum am arătat mai sus la captura cu radiaţie a unui neutron numărul atomic rămâne nesc0imbat în timp ce numărul neutronilor creşte cu o unitate. $acă nucleul obţinut este nestabil atunci el este un emiţător de particule beta ne#ative, neutronul suplimentar transformându:se la dezinte#rare într:un proton. 1entru reacţiile de acest tip captura neutronilor poate fi observată experimental, după / radioactivitatea indusă. Rn asemenea exemplu de reacţie ! n + , γ " îl constituie reacţia în care nucleul

[

]

/ / ) ţintă este 0idro#enul ' / n + , γ '/ . n urma reacţiei se obţine deuteriul. 1ra#ul ener#etic al acestei reacţii este ),) %e&, deci ener#ia cuantelor #ama care se obţin trebuie să aibă cel puţin această valoare. Emisia unei radiaţii #ama cu ener#ie şi putere mare de pătrundere la trecerea neutronilor prin substanţe care conţin 0idro#en a fost confirmată experimental. Acest fapt trebuie avut în vedere când se utilizează la reactorii nucleari substanţe ca beton, apă, etc. pentru încetinirea neutronilor la răcire sau pentru

(

)

protecţia împotriva neutronilor. <ând un neutron termic este absorbit în reacţia n / + , γ ener#ia de excitare a nucleului intermediar depăşeşte ener#ia stării fundamentale cu o cantitate aproximativ e#ală cu ener#ia de le#ătură a neutronului în nucleul intermediar. $eci, dacă starea excitată a nucleului intermediar trece direct în starea fundamentală emiţând o sin#ură cuantă #ama, atunci ener#ia acesteia trebuie să fie e#ală cu ener#ia de le#ătură a neutronului. n cazul nucleelor #rele, reacţia n / + , γ cu neutroni termici duce, de asemenea, la formarea unui nucleu intermediar cu o ener#ie de excitare foarte mare şi radiaţiile #ama de captură vor avea ener#ii mai mari de 2 %e&. Ceacţiile cu neutroni termici însoţite de emisia unor particule încărcate !particule α ( ) sau protoni" sunt foarte puţine. Acestea se datorează faptului că pentru emisia din nucleu a unei particule încărcate pozitiv trebuie să i se comunice în afară de ener#ia pentru separarea ei din nucleul intermediar o ener#ie suplimentară suficientă pentru învin#erea barierei electrostatice de potenţial. Adău#area unui neutron la nucleul ţintă furnizează o parte din ener#ia necesară pentru reacţia indicată iar restul trebuie 1

(

)

(

)

obţinut pe seama ener#iei cinetice a neutronului. $eoarece ener#ia cinetică a unui neutron în acest caz
( / / este mică, este evident că reacţiile n / + , α ) şi n + , p/ se pot produce numai atunci când repulsia electrostatică pe care o au de învins particulele încărcate este slabă.

(

) (

)

(n/+ , α ( ) ) este, în #eneral, caracterizată de elementele Li şi 8 din protecţie, deci cu / /( *) *A care de asemenea sunt numere atomice mici. Ceacţia (n / + , p/ ) este caracterizată de F 5 , S/= şi <l
Ceacţia
2 /+

prezente în protecţia reactorului. Ceacţiile cu neutroni rapizi sunt şi ele prezente atât în reactorul propriu:zis, zona activă a reactorului cât şi în protecţie. $acă ener#ia nucleului intermediar excitat este suficientă pentru emisia unei particule încărate, această reacţie este mai probabilă decât emisia de cuante #ama. $in aceste
( / / motive reacţiile n / + , α ) şi n + , p/ cu neutroni rapizi având ener#ii mai mari / %e& se petrec mai

(

uşor ca reacţiile n / + , γ . $e asemenea, la neutronii cu ener#ie mare, din nucleul intermediar se pot elibera ) sau mai mulţi nucleoni. 1entru neutronii cu ener#ia de /+ %e& sunt posibile reacţii în care se
/ / / / emit doi neutroni sau un neutron şi un proton. Ceacţiile acestea sunt de forma n / + ,)n + şi n + , n + p/ . $intre toate radiaţiile emise de un reactor nuclear noi ne vom acupa de neutroni şi radiaţiile #ama, ele fiind cele mai importante la calculele de protecţie la reactoare. Alte surse sunt practic fără interes în calculele de protecţie la reactoare deoarece materialele care atenuează neutronii şi radiaţiile #ama vor β aduce celelalte radiaţii α ( ) şi / la cantităţi ne#li4abile. $e asemenea, trebuie luată în consideraţie

(

)

) (

)

(

) (

)

pornirea şi oprirea reactorului, precum şi timpul de funcţionare pentru a delimita precis procesele care au loc în reactorul nuclear şi a le interpreta contribuţia lor la calculele care vor desemna protecţia. Feutronii şi radiaţiile #ama pot proveni din , : sursele primare, surse care provin direct din zona activă datorită fisiunii nucleare a elementelor combustibile: surse secundare, ca produs al interacţiei neutronilor şi radiaţiilor #ama provenite din sursa primară cu elementele componente ale zonei active şi cu elementele ce încon4oară zona activă. Cadiaţiile primare în zona activă sunt , a" Feutronii de fisiune prompţi. Această sursă include neutronii care apar teoretic simultan în procesul de fisiune al nucleelor !timpul de apariţie este de /+:5 s". %ărimea cea mai importantă în calculele de protecţie este spectrul ener#etic al neutronilor prompţi. $in totalul neutronilor apăruţi în urma fisiunii, mai mult de ..E o formează neutronii prompţi. 1rin fisiunea cu neutroni termici a elementelor R)**, R)*A şi 1u)*. se obţin în medie un număr de neutroni după cum urmează , )*A R )** ⇒ ),(= ± +,/A - U ⇒ ),(A ± +,/A - 1u )*. ⇒ ),5= ± +,/2 $istribuţia ener#etică a neutronilor de fisiune la fisionarea R)*A este dată de formula empirică a lui Matt , !/.()" F( E ) dE = )π eS0 )E e − E dE unde , F!E" este fracţiunea de neutroni pe unitatea de interval ener#etic emişi pe fisiune şi E este ener#ia neutronilor în %e&. I altă formă propusă de 6ronber# în domeniul +,/2 B /) %e& poate fi scrisă , F( E ) = +,(A.e − E +,.=A s0 ),).E !/.(*" E fiind exprimată în %e&. Au fost propuse aproximaţii mai comode pentru a uşura folosirea lor în calcule, de asemenea pentru neutronii cu ener#ia cuprinsă între ) şi /) %e&. Rna din aproximaţiile spectrului are forma , 1$

F( E ) = +,55e − +,55 E E

!/.(("

unde E este exprimată în %e&. 1entru domeniul ener#etic ( B/( %e&, care prezintă interes, spectrul de fisiune poate fi prezentat printr:o dependenţă exponenţială simplă , !/.(A" F( E ) = /,5Ae − +,55 E 1rin măsurători experimentale s:au pus în evidenţă diferenţele între spectrele diferiţilor izotopi )*A fisili R , R)** şi 1u)*.. Astfel, într:o reprezentare de forma !/.(*", scrisă folosind parametrul E , vom avea , !/.(=" F( E ) = E exp( − *E )E ) care arată deosebirile dintre spectre. 1entru R)** E este mai mare cu +,) %e& decât pentru R)*A şi cu +,+5 %e& mai mare decât pentru 1u)*.. 1entru calculele de protecţie variaţiile mici ale spectrelor neutronilor de fisiune cu ener#ia neutronilor incidenţi sau a nucleului ţintă se consideră ne#li4abilă. $acă 1!r" este distribuţia de putere, atunci , !/.(5" F 1F = 5,55A ⋅ /+/+ ⋅ 1!r " b" Feutronii întârziaţi Feutronii întârziaţi sunt emişi de nucleele excitate din lanţul de dezinte#rări ale produselor de fisiune. ;racţiunea de neutroni întârziaţi este mai mică de/E. Aproape toate emisiile de neutroni întârziaţi au loc în timp de un minut după procesul de fisiune. Feutronii întârziaţi constitue o sursă importantă pentru calculele de protecţie în reactorele nucleare, când pot fi emişi în circuitul exterior, spre exemplu, în sc0imbătorul de căldură. $atele cu privire la neutronii întârziaţi, perioada, ener#ia medie şi fracţiunile pentru cele = #rupe sunt date de Uepin şi 'u#a. Feutronii din fiecare #rup au o distribuţie ener#etică care acoperă un domeniu lar# de ener#ie depăşind un %e& şi estimându:se până la ) %e& în cazul #rupului (. 3rebuie remarcat că ener#ia măsurată a neutronilor întârziaţi este de ordinul a +,A %e& sau mai mică, deci considerabil mai mică decât pentru neutronii prompţi. Intensitatea sursei de indice n corespunzătoare randamentului total >n şi de constanta de dezinte#rare λ n la timpul t după fisiune va fi , !/.(2" F + F = >F e − λ n t n / + fis. sec . $eoarece viaţa medie a neutronilor întârziaţi este mică se a4un#e la ec0ilibru în timpul funcţionării reactorului şi intensitatea sursei de indice n pentru R)*A la ts secunde după oprirea reactorului va fi ,
* F $F = 5,A ⋅ /+ − /* 1!r ">F e − λ n t n/ + cm sec .

!/.(."

unde 1!r" este distribuţia puterii în zona activă a reactorului.

Alţi neutroni întâziaţi pot proveni din reacţia γ , n/ + , radiaţiile #ama fiind rezultate din produsele de fisiune active care interacţionează cu nucleele anumitor moderatori !deuteriu, beriliu". c" Cadiaţii #ama prompte de fisiune Cadiaţiile #ama prompte de fisiune sunt emise imediat după ce are loc fisiunea. Această sursă este destul de puţin cunoscută şi rezultatele publicate sunt destul de puţin cunoscute. n literatură, cu #reu #ăsim autori care să exprime lucrurile într:un mod care să fie aplicabil pentru toate cazurile întâlnite în practică. &om expune aici conceptul şi concluziile cu privire la radiaţiile #ama prompte de fisiune. $eutz şi Cotbelt admit ipoteza că un foton de A %e& va fi emis la o fisiune. UineX, 'amme şi &on 1alter apreciază că fiecare fisiune produce doi fotoni de ),A %e&. 6ambel a dat o formulă empirică care se apropie destul de bine de rezultatele experimentale şi care are forma , 2!

(

)

!/.A+" F( E ) = 2,)e − E dE F!E" fiind numărul de neutroni pe intervalul de ener#ie dE, ener#ia fiind în %e&. $e asemenea mai sunt date următoarele forme pornind de la date experimentale ,
+,2

+, )

∫ F( E ) dE = 5,A. fotoni fisiune
!/.A/"

şi,
+,2

+, )

∫ EF( E ) dE = 5,A. %e& fisiune

%ăsurători efectuate în laboratoare pentru fisiunea R)*A au indicat un spectru de fotoni cu dependenţă exponenţială cu o emisie de +,25 %e& şi o ener#ie totală emisă pe fisiune de 5,(. %e&. 1e intervalul / B 5 %e& spectrul măsurat poate fi redat de următoarea exponenţială , !/.A)" F( E ) = 2e − /,/E dE %e& sec . sub / %e& relaţia care reprezinta cel mai bine spectrul este , F( E ) = ),=2e − ),*E dE %e& sec . ;otonii cu ener#ie sub / %e& sunt absorbiţi în ma4oritatea protecţiilor de aceea nu constitue o sursă semnificativă în comparaţie cu fotonii de ener#ii mari. 1este 5 %e& reprezentarea exponenţială nu mai descrie corect spectrul întrucât are o scădere accentuată. $acă vom cunoaşte distribuţia puterii în zona activă exprimată în MJcm*, intensitatea sursei de radiaţii va fi , F pγ = *,/F( E ) 1( r ) fotoni γ prompţi J cm* sec !/.A*" la ener#ia E în %e&Jfotoni.

d" Cadiaţiile #ama emise de produsele de fisiune $eterminarea cu mare exactitate a surselor produselor de fisiune este foarte dificilă din cauza multiplelor varietăţi ale produselor de fisiune din reactorul nuclear. Cadiaţiile #ama emise de produsele de fisiune de viaţă scurtă sunt cele emise de produsele de fisiune până la /J) 0 după fisiune. Ener#ia totală a acestor radiaţii este de A,A ± +,A %e&. Astfel, într:un reactor sursa totală #ama de fisiune care urmează să fie folosită în calculele de protecţie este suma radiaţiei prompte şi a celei din produsele de fisiune. 1entru timp de dezinte#rare de până la )++ secunde după fisiune, spectrele în medie pot fi reprezentate prin aceeaşi exponenţială e:/,/E ca şi pentru radiaţiile prompte. 1entru timpi de dezinte#rare mai mari de ( minute spectrul, dincolo de *,A %e&, cade sub aproximarea exponenţială. La valori de timp mai mari se emit însă puţine radiaţii #ama. $e aceea pare rezonabil ca, pentru estimarea sursei de radiaţii #ama în timpul funcţionării reactorului, să se folosească aproximarea exponenţială pentru spectrul #ama al produselor de fisiune saturate. Spectrul fotonilor din produsele de fisiune de viaţă scurtă se poate exprima prin relaţia , !/.A(" F( E ) = =e − /./E %e&:/ care dă o ener#ie totală de A,A %e&Jfisiune. Adău#ând cantitatea radiaţiilor #ama prompte, spectrul total al sursei #ama de fisiune este dat sub forma , !/.AA" F( E ) = /(e − /./E %e&:/ Se poate arăta că ener#ia totală a radiaţiilor #ama, a produselor de fisiune poate fi exprimată prin relaţia , E γ ( t ) = +,=) (/ + t ) %e&Js !/.A=" t fiind timpul în secunde după fisiune. Această aproximaţie fitează curbele experimentale cu o eroare de !O,:" /*E pentru t ∈ (/,)..)A+ ) secunde şi cu )AE pentru t ∈ ( )A+../+++) de secunde. 3otuşi trebuie 21

reţinut faptul că această dependenţă prezintă abateri de la valori mari de timp, unde E!t" poate fi mai bine reprezentat cu e:/,/E. Cadiaţiile #ama emise de produsele de fisiune de viaţă lun#ă sunt o sursă de radiaţii importantă în special după oprirea reactorului. Există reprezentări #rafice care descriu dependenţa de timp pentru t ∈ (/../+++ ) ore ale radiaţiei #ama a produselor de fisiune de viaţă lun#ă pentru următoarele #rupe de ener#ie , !+,/ %e& B +,( %e&", !+,( %e& B +,. %e&", !+,( %e& B /,*A %e&", !/,*A %e& B /,2 %e&" !/,2 %e& B ),) %e&", !),) %e& B ),= %e&" şi Q ),= %e&. 1e domeniul de timp după fisiune, între /+ minute şi *+ de zile, rata de emisie a ener#iei de radiaţie #ama poate fi reprezentată cu o eroare de !O,:")+E prin expresia , !/.A5" rt ( E ) = /,At − /,) %e&J sec.fisiune und t este timpul exprimat în secunde. Cadiaţia #ama de ener#ii 4oase poate fi uşor ecranată, mai dificil de ecranat fiind partea cu ener#ii înalte. Cadiaţii secundare în zona activă Sursele secundare cele mai periculoase sunt acelea care emit radiaţii #ama. Feutronii secundari nu pun probleme speciale în protecţie. Cadiaţiile #ama sunt rezultate din captură, împrăştiere neelestică şi din activare. 1entru a elucida fenomenele care au loc cu mai multă uşurinţă este suficient a clasifica materialele !elementele" în trei cate#orii, după comportarea nucleelor care le produc şi anume , /. 3ranziţia directă până la starea fundamentală este cea care domină. Ener#ia de excitare este eliberată sub forma unei sin#ure radiaţii având ener#ia cuprinsă între =:2 %e&. $in această cate#orie fac parte elementele uşoare şi nucleele Yma#iceS Al, ;e, Fi, %n, <r. ). Emisia de radiaţii #ama cu mai multe ener#ii, evident mici. $in această cate#orie fac parte nucleele #rele şi mai multe nuclee intermediare. *. Emisia fotonilor este inexistentă şi este emisă o particulă încărcată. $in această cate#orie sunt elementele ca Li= unde nu apar radiaţii #ama. 8orul dă în )*E din cazuri un foton cu ener#ia de (5 9e&. $e asemenea F/( nu dă nici o radiaţie #ama în .(E din cazuri dar în =E dă o radiaţie de /+,2 %e& pe unul sau mai mulţi fotoni. Exemplele date mai sus constitue un model evident de ale#ere a materialelor pe care trebuie să le conţină o protecţie bună. Zi atunci apare firesc întrebarea , <are ar fi elementul care ar complica cel mai puţin protecţia [ Rn răspuns ideal este Li=, destul de scump însă pentru a putea fi folosit în cantităţi mari. $upă cele discutate până acum, prima problemă care ne o punem este determinarea surselor #ama în funcţie de materialele folosite şi de a le interpreta în diferite situaţii. n primul rând este necesar să cunoaştem distribuţia fluxului neutronilor în funcţie de poziţia r şi ener#ia E, adică Φ r.E , secţiunea eficace de captură a neutronilor termici precum şi distribuţia spectrală a radiaţiilor #ama de captură f!E". Sursa va fi calculată atunci cu a4utorul inte#ralei ,

( )

S γ < E, r =

( )

+

∫ Σ ( E ) Φ (E, r )f ( E ) dE

!/.A2"

a" Cadiaţii #ama rezultate din captura neutronilor termici n urma absorbţiei unui neutron de către un nucleu se formează un nucleu compus a cărui ener#ie de excitare !e#ală cu ener#ia de excitare a neutronului plus ener#ia sa cinetică" se emite sub diferite moduri. <ând este vorba de nuclee #rele sau intermediare şi neutroni termici sau epitermici după cum am mai amintit nucleul compus se dezexcită emiţând radiaţii #ama. Aceste reacţii nucleare sunt cunoscute ca reacţii de captură radiativă n / + , γ . <aptura radiativă este cea mai importantă sursă de radiaţii #ama în straturile de protecţie. Secţiunea eficace de captură radiativă devine mică pentru ener#ii cinetice ale neutronului peste /+: )+ 9e&. n lucrarări se prezintă interacţiile radiaţiei #ama de 22

(

)

captură în diferite intervale ener#etice. $omeniul ener#etic este împărţit în 5 intervale. $e asemenea, se mai dă şi spectrul #ama al produselor de fisiune utilizat în calculele de protecţie. <unoscând fluxul termic, sursa de radiaţii #ama va avea forma , !/.A." S = Fσ c Φ t0 r, E fotoniJ cm*sec.

( )

F fiind numărul de nuclee pe cm*, σ c secţiunea eficace de captură în barni şi Φ t0 r, E fluxul termic în punctul considerat. @ona activă a reactorului ocupă un volum foarte mare. Există o puternică autoabsorbţie a radiaţiilor, sursa principală fiind la suprafaţa zonei. $in aceste motive este preferabil de a nu lua o valoare medie a fluxului în zonă, ci raportul flux mediuJflux maxim, care caracterizează densitatea de putere la suprafaţă. b" Cadiaţia #ama din împrăştierile neelastice 1rin împrăştierea neelastică a unui neutron !cu ener#ia neutronului incident cel puţin e#ală cu cea a ener#iei primului nivel excitat" cu un nucleu, acesta este adus într:o stare excitată, trecerea în starea fundamentală făcându:se prin emisie de cuante #ama. Ener#ia maximă a fotonilor #ama este mai mică sau e#ală cu ener#ia neutronului incident. n lucarea \)*] se dau spectrele radiaţiei #ama obţinute pentru mai multe elemente - pentru carbon şi oxi#en spectrele se întind numai până la ( %e&. Secţiuni eficace ale reacţiilor inelastice sunt interesante numai pentru următoarele elemente, Al, Fi, 1b, @r. <u creşterea ener#iei neutronilor se pot excita mai multe nivele nucleare crescând astfel numărul emisiilor în cascadă. Spectrul #ama datorat reacţiilor inelastice este continuu !cu excepţia </) şi I/=". $e
/ / / asemenea secţiunea pentru reacţia inelastică include şi secţiunile inelastice de tipul ! n / + ,)n + " şi n + , p/ . c" Cadiaţii #ama din dezinte#rarea radioactivă Fucleul rezidual dintr:o reacţie nucleară cu neutroni este adesea radioactiv prin dezinte#rare emiţând radiaţii #ama importante în protecţie. $e obicei astfel de reacţii sunt importante numai după oprirea reactorului. 3otuşi a#enţii de răcire care devin radioactivi vor fi o sursă puternică de radiaţii în circuitul exterior c0iar în timpul funcţionării reactorului. Ceacţiile care pot produce elemente / / )( /= /= radioactive, care prin dezinte#rare produc radiaţiile #ama sunt , Fa)* ! n / + , γ ", Fa , I ! n + , p/ ", F ,
/. )( I/2 ! n / + , γ ", I . Fa este radioactiv cu 3/J) H /A 0 şi emite o radiaţie de /,*2 %e& în cascadă cu un foton de ),5= 9e&. Ceacţiile cu oxi#enul sunt, în principiu, de interes în reactoare cu a#ent de răcire apa. 1erioada de în4umătăţire a I/. este de ).,( secunde. n 5+E din dezinte#rări se emite un foton #ama de /,= %e& însoţit de radiaţii #ama de ener#ie maximă ),. %e&, iar restul de *+ E din

( )

/ /= dezinte#rări se emit radiaţii #ama cu ener#ii până la (,A %e&. Ceacţia I/=, ! n / + , p/ " F , apare numai pentru neutronii rapizi, pra#ul reacţiei fiind în 4ur de // %e&. n activitatea apei această reacţie este considerată cea mai importantă. F/= se dezinte#rează şi trece în I/= cu 3/J) H )( secunde emiţând în 5AE din cazuri radiaţii #ama de =,/ %e&, în care 5,/E radiaţii #ama de 5,/ %e&, iar restul radiaţii beta. n analizele surselor de radiaţii trebuie să se dea atenţie nu numai constituenţilor principali ai materialelor !elementelor" ci şi impurităţilor spre exemplu, unul dintre produşii de activare care produce cel mai mari dificultăţi pentru oţelul iradiat este %nA+ cu 3/J) H ),= 0, care se #ăseşte în proporţie de /,)E în oţel. $e asemenea, impurităţile de <obalt şi Fic0el pot produce <o =+ cu 3/J) H A,= ani. $e multe ori un element radioactiv este produs prin reacţii diferite. Astfel %#)5 în alia4ele de / / aluminiu poate apare din reacţia %#)= ! n / + , γ " sau din reacţia ! n + , p/ " cu aluminiul.

n #eneral, ma4oritatea elementelor radioactive se vor forma prin reacţia ! n / + , γ " dar este posibil
/ / ( şi prin reacţia ! n / + , p/ " sau prin ! n + , α ) " în special pentru neutroni cu ener#ii peste cea termică. Rn ( exemplu este producerea de F)( din Al prin reacţia Al)5 ! n / + , α ) ". $eci radiaţia #ama rezultă din

23

activarea materialelor !elementelor" în zonă, materiale de protecţie precum şi în circuitele de răcire. Aceste surse nu le vom discuta ca surse ale zonei, deoarece sunt ne#li4abile în zonă. n timpul funcţionării reactorului cele mai importante radiaţii sunt neutronii şi radiaţiile #ama primare de fisiune, iar după oprirea reactorului activităţile induse sunt ne#li4abile în măsura în care nu manipulăm aceste materiale din structura zonei. $upă cele descrise mai sus am putea clasifica elementele care se activează în două #rupe bine stabilite şi anume , /. <ele care provin din elemente de structură, deci acelea care sunt supuse fluxului de neutroni emis de reactor. Elementele care prezintă cel mai mare pericol sunt acelea care au o perioadă de în4umătăţire medie sau mare. ). <ele care provin din circuitul de răcire care sunt supuse fluxului după un ciclu !sau mai multe cicluri" de răcire ale zonei active. 1ericolul acestor radiaţii primare provine din aceea că emisia acestor radiaţii !depinde de perioada de în4umătăţire" se poate face foarte mult timp după oprirea reactorului. d" ;otoneutronii ;otoneutronii apar în urma reacţiilor de tipul ! γ , n / + ". Feutronul este expulzat din nucleu când ener#ia fotonului este mai mare decât ener#ia de le#ătură a neutronului. 1ra#ul acestor reacţii este de obicei în domeniul ener#iilor mari. Fumai pentru patru elemente interesante pentru protecţie pra#ul este suficient de 4os, adică ,
) - Et H ),)* %e&- 8e . - Et H /,= %e&$/

!/.=+" !/.=/"

I/* - Et H (,2 %e&-

Li = - Et H ),)* %e&-

) 1entru $/ şi 8e . secţiunile eficace pentru neutroni sunt mici, de ordinul câtorva m:barni. 1entru o protecţie care atenuează rapid neutroni dar practic transparentă pentru radiaţii #ama, fotonii pot produce cea mai mare parte din doza de radiaţii din re#iunile exterioare ale protecţiei. $upă oprirea

reactorului, reacţiile ! γ , n / + " constitue sursa cea mai importantă de neutroni. ;otoneutronii pot contribui la reactivitatea reactoarelor cu apă #rea şi beriliu. Ceacţia fotonucleară pentru I /) apare în special la iradierea substanţelor or#anice. La /A %e& secţiunea eficace fotonucleară a Li= este de acelaşi ordin de mărime cu cea a deuteriului. Astfel, în calculul de protecţie trebuie să se ţină cont că radiaţia #ama care apare din captura neutronilor în fier poate produce fotoneutroni în protecţiile #roase conţinând Li. Sursele de fotoneutroni nu sunt c0iar atât de importante în desemnarea protecţiei la reactoarele nucleare, dar nu trebuie ne#li4ate. $istribuţia sursei de fotoneutroni va fi , S 1F r, E = unde Σ
!E" p

( )

Et

∫Σp

!E"

Φ r, ED f ( E ) dE

( )

!/.=)"

γ ,E B este secţiunea macroscopică pentru reacţia ! γ , n / + " în funcţie de ener#ia radiaţiei

ener#ia în %e&Jfoton, şi f!E" este spectrul neutronic, iar Φ r, E D : fluxul #ama în funcţie de ener#ie şi poziţie. Cadiaţii provenite din exteriorul zonei active $upă cele descrise mai sus rezultă că am clasificat sursele ca două părţi distincte, cele care provin din zona activă şi cele care provin din exteriorul zonei active. Acest lucru este foarte important şi trebuie analizat în calcule deoarece marea dificultate este localizarea surselor care apar, pentru un calcul eficient al surselor. @ona activă cu sursele ei destul de puternice este completată cu surse la fel de puternice şi periculoase exterioare zonei active, provenite din radiaţiile primare. a" Cadiaţii #ama rezultate din captura neutronilor termici n timpul funcţionării reactorului, primele surse din acest #rup sunt sursele provenite din captura neutronilor termici în materialele structurale ale protecţiei B oţelul folosit precum şi apa protecţiei primare. Intensitatea sursei depinde de distribuţia fluxului de neutroni termici exterior zonei 24

( )

active, secţiunea de captură a neutronilor termici pentru materialele respective precum şi spectrul #ama. ;luxurile de neutroni termici vor fi calculate după metodele obişnuite din teoria reactorilor. Cadiaţiile #ama provenite prin activarea materialelor vor putea fi determinate localizând punctele unde aceste materiale devin surse. <alculul surselor este acelaşi ca şi în cazul zonei active. b" Cadiaţii #ama din împrăştieri neelastice Aceasta este cea de a doua sursă care provine din exteriorul zonei active şi care îşi are ori#inea în împrăştierile neelastice ale neutronilor rapizi. Acest tip de sursă poate fi #ăsit cunoscând distribuţia spectrală a radiaţiilor #ama de captură f!E", Φ r, E D distribuţia fluxului neutronic, precum şi secţiunea macroscopică Σ ( E ) . n acest caz distribuţia sursei va fi ,

( )

S γ c r, E =

( )

∫ Σ ( E ) Φ (r, ED)f ( E ) dE
+

!/.=*"

unde E este ener#ia radiaţiilor #ama, iar E^ este ener#ia neutronilor. c" Cadiaţii #ama rezultate din activarea materialelor instalaţiilor Activitatea introdusă în protecţia zonei active are o intensitate mai mică decât activitatea din zona activă dar poate deveni importantă la oprirea reactorului, localizându:se în anumite porţiuni ale protecţiei. $istribuţia acestor activităţi, după cum am mai arătat, depinde de distribuţia fluxului de neutroni termici în timpul funcţionării reactorului şi se determină în maniera cunoscută. Fumărul de dezinte#rări ce se produce pe secundă după ts secunde de la oprirea reactorului într:un cm* de element cu secţiunea eficace Σ !cm:/" iradiată într:un flux termic Φ t0 r, E un timp t+ este dat de următoarea formulă , !/.=(" A = Σ Φ t0 r , / − e λ ts e − λ ts Sursa tipică care dă activităţi induse în protecţia zonei active este structura de oţel a protecţiei şi componentele de oţel ale zonei active. $upă cum am mai amintit o altă sursă care intră în cadrul radiaţiilor emise prin activarea materialelor este a#entul de răcire. &om presupune că a#entul de răcire suferă un ciclu de perioadă 3 şi iradierea durează un timp θ într:un ciclu. n cazul unui număr infinit de cicluri se obţine activitatea sub forma ,

( )

( )(

)

!/.=A" /− e Σ E, r fiind secţiunea eficace, Φ r,E fluxul şi λ constanta de dezinte#rare. d" ;otoneutronii $upă cum am mai amintit, producerea fotoneutronilor exteriori zonei active are loc numai pentru ener#ii mai mari ca ener#ia de pra#. 1entru o protecţie care atenuează foarte repede neutronii dar este transparentă pentru radiaţiile #ama, fotoneutronii vor contribui cu cea mai mare parte la doza

A i∞ = Σ E, r Φ r,E

( )

( )

( ) ( ) / − e− λ t
λθ

de radiaţii în partea exterioară a protecţiei. La oprirea reactorului reacţiile ! γ , n / + " constitue sursa cea mai importantă. $upă oprirea reactorului, dacă sin#urul element capabil de a produce fotoneutronii în protecţie este deuteriul, ştiind că 0idro#enul natural conţine +,+/= E deuteriu, observăm că aceştia sunt aproape inexistenţi. $istribuţia sursei va fi , S 1F r, E =

( )

Et

∫ Σ p ( ED) Φ γ (r, E )f ( E ) dE

!/.=="

unde Σ p este secţiunea pentru reacţia ! γ , n / + " în funcţie ener#ia radiaţiilor #ama, E ener#ia în %e&Jfoton, f!E" spectrul neutronic, iar Φ γ r , E fluxul #ama în funcţie de ener#ie şi poziţie. n afară de sursele amintite mai sus, trebuie analizate radiaţile #ama de ani0ilare precum şi 25

( )

Y8remsstra0lun#S. Emiţătorii în serie nu constitue o problemă pentru calculele de protecţie. 3otuşi emiţătorii β O pot forma o sursă indirectă de radiaţii #ama prin faptul că un pozitron produce două cuante #ama de +,A %e& fiecare. $eoarece pozitronii sunt ani0ilaţi în imediata apropiere a emiţătorilor β , radiaţia γ de ani0ilare poate fi considerată ca venind direct din aceştia. 1ractic emiţătorii β O sunt foarte rari în protecţie, deoarece de obicei reacţia de fisiune în reacţiile cu neutroni conduce la nucleee cu neutroni în exces care sunt emiţători β : !electroni". <âteva excepţii prezente în materialele structurale sunt , <oA2, <o=+, @n=A. Emiţătorii β O şi β : pot constitui surse de radiaţii care sunt emise prin procesul de frânare al electronilor şi pozitronilor în câmpul electric al atomului !proces denumit Y8remsstra0lun#S". <aptura neutronului în Li5 conduce la Li2 care prin dezinte#rare !3/J) H +,22 secunde" trece în 8e2. Spectrul este complex cu un maxim de la /* %e& deoarece ener#ia fotonilor #ama care apar la radiaţiile de frânare creşte cu numărul de ordine al elementului în care are loc frânarea. <el mai defavorabil caz ar fi folosirea unei plăci de plumb pentru oprirea radiaţiilor β , transparentă la radiaţiile #ama produse. Astfel de cazuri sunt evitate, dar contactul cu materiale ca oţelul inoxidabil este obli#atoriu în multe cazuri. 3oate calculele de Y8remsstra0lun#S cer informaţii asupra secţiunilor eficace microscopice de producere a fotonilor de ener#ie E de către electroni de ener#ie E^. $eterminarea surselor pentru calculul de doze ;luxurile de neutroni se determină din calculul zonei active cu pro#rame adecvate ţinând cont de tipul zonei, combustibil etc. 1entru determinarea fluxurilor am folosit diferite coduri în funcţie de tipul de reactor şi aproximaţia ecuaţiei de transport. n cazul rezolvării ecuaţiei prin metoda _ removal `, vom explicita în continuare forma sursei în acest caz. Sursele de radiaţii #ama au o anumită distribuţie ener#etică specifică fiecărui element emiţător şi o distribuţie spaţială dictată de modul de producere al radiaţiei în reactor !bineînţeles ţinând cont de dependenţa ener#etică". n mod curent, codurile care calculează atenuarea radiaţiei #ama consideră dependenţa ener#etică prin introducerea formalismului multi#rup. 1entru calculul distribuţiei de sursă #ama într:un reactor se utilizează relaţia de forma ,
c f S# γ = υ # Σ nγ + υ # Σ f Φ r

(

) ()

!/.=5"

f unde , υ c # H spectrul #ama de captură !%e&Jcaptură sau număr de fisiuni pe captură"- υ # H spectrul

#ama de fisiune !%e&Jfisiune sau număr de γ Jfisiune"- Σ nγ H secţiunea macroscopică de captură pe compoziţie- Σ f H secţiunea macroscopică de fisiune pe compoziţie- Φ r H distribuţia spaţială a numărului de neutroni. Spectrul de captură specific pe compoziţii se determină cu a4utorul formulei cunoscute ,
i= / υc # =

()

i i / υ ci # F σ n+, γ

i= /

F i σ i n/ +,γ

(

(

)

)

!/.=2"

unde Fi este concentraţia elementului i !nucleeJcm*"- υ ci # H spectrul de captură al elementului în #rupul # şi σ i !n#" H secţiunea microscopică de captură pe elementul i. n relaţia de mai sus !/.=2" nu s:a luat în consideraţie contribuţia produselor de fisiune şi variaţia în timp a activităţilor dar care pot fi calculate iar pentru determinarea distribuţiei spaţiale este necesară efectuarea unui calcul neutronic de difuzie sau transport în vederea determinării distribuţiei fluxului neutronic.

2#