You are on page 1of 413

Culegerea textului, corectura, prelucrarea materialului ilustrativ, precum si

tehnoredactarea acestui volum au fost realizate prin colaborarea unor studenţi din
cadrul Universităţii de Medicina şi Farmacie „Carol Davila" Bucureşti. Procesare
computerizata: Cătălin Nicola
Coordonare: r! "ogdan #oiculescu
escrierea Cip a "i$liotecii %aţionale a &om'niei (natomia şi fiziologia omului:
compendiu Cezar )h! %iculescu, &adu C'rmaciu, "ogdan #oiculescu,!!! * "ucureşti:
Corint +,,-!
"i$liogr!
./"% 0-1*0-2*342*,54*1
I. %iculescu, Cezar )h!
..! C'rmaciu &adu
...! #oiculescu, "ogdan
Pentru comenzi şi informaţii adresaţi*va la: 6ditura
C7&.%) ifuzare:
/plaiul .ndependenţei nr! +,+ (, /ector 3, "ucureşti )el!: 250!11!++! 250!11!228 Fax:
250!11!33 6* mail: vanzari9edhuracorint!ro Magazinul virtual:
:::!edituracorint!ro &edactor: ;! Moldoveanu
Coperta: <alter &i CSS
)oate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate 6diturii C7&.%), parte componenta a
;&UPU=U. 6.)7&.(= C7&.%)!
ISBN: 9!"9#"$%#"&'%"!
Format: 53>-,x5,, Coli tipo: +3?4 )iparul
executat la /!C! U%.#6&/U= /.(.
)adu C()*(CI+
Bo,dan -.IC+/0SC+ Carmen S1I232S4)II
ANATOMÌA
FÌZÌOLOGÌA
OMULUÌ
compendiu
1• elevii liceelor cu pro5il teoretic şi ai şcolilor
sanitare postliceale
2• candidaţii la e6amenele de admitere la 5acult7ţile de medicina
3• studenţii 5acult7ţilor de pro5il
4• asistenţii medicali şi medicii sta,iari
C7t7lina
CI.)N0I pentru:
0diţia a doua
Bucureşti, 2007
8re9entarea autorilor:
Prof! univ! r! Cezar )h! %iculescu
( fost şeful Catedrei de (natomie şi 6m$riologie UMF
@Carol avilaA "ucureşti
Prof! univ! r! &adu C'rmaciu
Mem$ru al (cademiei de Btiinţe Medicale
( fost şeful Catedrei de Fiziologie @%! C! PaulescuA UMF
@Carol avilaA "ucureşti
r! "ogdan #oiculescu
Conf! univ!, Catedra de (natomie şi 6m$riologie UMF @Carol avilaA "ucureşti
r! Carmen /'l'v'stru
(sistent univ!, Clinica ermatologie .. /pitalul Clinic
Colentina r! Cătălina Ciornei
(sistent univ!, Catedra de Fiziologie @%! C! PaulescuA UMF @Carol avila* "ucureşti
r! Cristian %iţa
( fost şef lucrări, Catedra de (natomie şi 6m$riologie UMF C arol avilaA "ucureşti
CUVÂNT-ÎNAINTE
(cest Compendiu de (natomia şi :i9iolo,ia .mului reprezintă o ediţie nouă,
revăzută şi adăugită, a unei lucrări ce s*a dorit a fi, pentru elevii din ultimele două
clase de liceu, un @DndrumătorA menit să*i aEute să se informeze şi să se documenteze
Dntr*unui din domeniile complexe şi de mare interes ale $iologiei!
&ealizată, Dn forma actuală, at't Dn ceea ce priveşte conţinutul, c't şi ilustrarea şi
prezentarea grafică, de un colectiv de autori alcătuit din cadre didactice care predau
anatomia şi fiziologia Dn cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie @Carol avilaA
"ucureşti, lucrarea este concepută ca o prezentare sintetică a cunoştinţelor pe care
tre$uie să le acumuleze cel ce doreşte să se pregătească cu seriozitate şi să se
perfecţioneze Dn această direcţie, aduc'nd, totodată, date noi apărute pe plan mondial,
ca rezultat al cercetării ştiinţifice, şi do$'ndind prin aceasta o mai largă
adresa$ilitate! Compendiul poate fi consultat de elevii liceelor cu profil teoretic,
interesaţi de studiul anatomiei şi fiziologiei omului, de cei ai şcolilor sanitare
postliceale, c't şi de candidaţii ce se pregătesc pentru examenul de admitere la
facultăţile de medicină! e asemenea, le poate fi de un real folos studenţilor străini
Dnscrişi Dn anul pregătitor la facultăţile de medicină, care, Dn marea lor maEoritate, nu
deţin cunoştinţe suficiente Dn domeniu, c't şi studenţilor medicinişti care parcurg anii
. şi .. de studiu şi pentru care acest Compendiu poate reprezenta un instrument de
lucru util Dn aprofundarea cunoştinţelor şi datelor acumulate anterior!
.n acelaşi timp, lucrarea poate veni Dn aEutorul a$solvenţilor şcolilor sanitare, c't şi ai
facultăţilor de medicină aflaţi Dncă Dn stagiatură sau care au de susţinut diverse
examene şi concursuri, d'ndu*le posi$ilitatea de a rememora şi sistematiza datele
esenţiale privind structura diferitelor viscere, precum şi funcţionarea acestora!
/perăm că, valorific'nd experienţa ştiinţifică şi didactică acumulată de* a lungul anilor de
cei ce au cola$orat la ela$orarea şi la pregătirea sa pentru tipar, acest Compendiu va reuşi
să răspundă interesului manifestat faţă de domeniul anatomiei şi fiziologiei omului de cei
cărora li se adresează, oferindu*le un punct de spriEin at't de necesar
pentru desăv'rşirea pregătirii lor profesionale!
Autorii
CELULA
;6%6&(=.)FG.
Celula este unitatea de $ază morfofuncţională şi genetică a organizării materiei vii! Poate exista
singură sau Dn grup, constituind diferite ţesuturi!
Forma celulelor este legată de funcţia lor! .niţial, toate au formă glo$uloasă, dar
ulterior pot deveni fusiforme, stelate, cu$ice, cilindrice etc!8 unele, cum sunt
celulele sangvine, ovulul sau celulele cartilaginoase, Dşi păstrează forma glo$uloasă!
imensiunile celulelor variază Dn funcţie de specializarea lor, de starea fiziologică a
organismului, de condiţiile mediului extern, v'rstă etc! 6xemple: hematia * -,4 Hi,
ovulul*54,*+,, Ci, fi$ra musculară striată * 4*54 cm8 media se consideră +,*2,
\L. /)&UC)U&( C6=U=6.
.n alcătuirea celulei Cfig! 5I distingem trei părţi componente principale: 5! mem$rana celulară
CplasmalemaI8 +! citoplasmă8 2! nucleul!
M6M"&(%( C6=U=(&F
Celulele sunt delimitate de o mem$rană celulară care este de natură lipoproteică!
Ultrastructura mem$ranei celulare, sta$ilită prin microscopie electronică, arată o
structură trilaminată, cu un strat extern, unul miEociu şi unul intern, fiecare Dn grosime
de +4 J! in punct de vedere $iochimic, stratul miElociu este $imolecular lipidic
Cfosfolipide şi colesterolI, iar straturile extern şi intern sunt de natură proteică! =a
nivelul mem$ranei s*a constatat existenţa unor sisteme enzimatice cu rol activ Dn
transportul su$stanţelor, c't şi existenţa unei Dncărcări electrice Cpotenţial de
mem$ranăI!
=a unele celule, citoplasmă prezintă diferite prelungiri acoperite de plasmalema!
Unele pot fi temporare şi neordonate, de tipul pseudopodelor CleucociteI, altele
permanente: micro vilii Cepiteliul mucoasei intestinului, epiteliul tu$ilor renaliI, cilii
Cepiteliul mucoasei traheeiI sau desmozomii, care solidarizează celulele epiteliale!
C.)7P=(/MF
(re o structură complexă, la nivelul ei desfăşur'ndu*se principalele funcţii vitale! 6ste un
sistem coloidal complex, Dn care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată este
ansam$lul de micele coloidale Dn continuă mişcare $ro:niană!
Citoplasmă este alcătuită din structuri de aspect corpuscular, filamentos sau mem$ranos,
Dnglo$ate Dntr*o matrice sau su$stanţă fundamentală, numită hialoplasmă Cparte
nestructuratăI! upă natura lor, structurile citoplasmatice pot fi:
(! /tructuri ce reprezintă diferenţieri ale citoplasmei, cu anumite funcţii, numite organite celulare,
şi care sunt de două categorii:
a! organite generale Ccomune tuturor celulelor, care Dndeplinesc funcţii generaleI8
8 ANATOMIA ŞI
FIZIOLOGIA OMULUI
Complex Golgi
m
înveliş nuclear Por nuclear
Nucleol Fago-lizozom
Vezicu de endocitozã
Glicogen Mitocondrie
Plasmalemã
Matrice citoplasmatica
Fig. 1. Celula
uVeziculã de transport
fJ^p^Ribozom i liberi
.Reticul endoplasmic
Vacuola lipidica
Reticul endoplasmic neted
Centrioli Microtubuli
toft
Microfilamente
b. organite specifice (la anumite celule, adaptate unor func[ii specifice).
B. Structuri care sunt produsul unor procese celulare, numite incluziuni citoplasmã
tice (materiale de depozit, ca: lipide, glicogen, pigmen[i, unele sãruri minerale etc).
Organite generale
Organite Structurã Func[ii
1. Reticul ul
Sistem canalicular dinamic, care leagp plasmalemã de
stratul
Sistem
circu-
endoplasma-
tic
extern al membranei nucleare. Se poate retracta sau
fragmenta, lator intraci-
(RE) formând cisterne şi vezicule. toplasmatic.
RE neted
Re[ea de citomembrane (500 Ä - 1000 Ä), de aspect diferit,
în
Rol
important
func[ie de activitatea celularã. Mai abundent în fibrele în meta-
musculare striate, celulele corticosuprarenalei, foliculul bolismul
ovarian etc. glicogenului.
RE rugos
Formã diferen[iatã a RE. Pe suprafa[a externã a
peretelui
Rol în
sinteza
membranos prezintã mici particule de
ribonucleoproteine de proteine.
-ribozomi. Abundent în limfocite, celulele pancreatice, în
general în celulele ce produc proteine de secre[ie.
2. Ribozoniii
Organite bogate în ribonucleoproteine, de forma unor
granule Sediul
(corpusculii
lui ovale sau rotunde (150 - 250 Â). Existã ribozomi liberi în sintezei
Palade)
matricea citoplasmaticã şi asocia[i citomem-branelor,
formând proteice.
ergastoplasma. Abunden[i în celulele cu sintezã de proteine
şi
în faza de creştere a celulelor.
CELULA
Organite generale - continuare
Organite Structurã Func[ii
3. Complexul
Siste
m
membranar format din micro şi ezicule şi
din Transportul, modi-
Golgi
macr
o cisterne alungite, situat în ficarea posttradu-
v
rea nucleului, în zona cea mai activã a
>mei.
cere şi
împachetarea
apro
pi proteinelor de
e
secre[ie primite de
la
citopl
a RE.
j
4. Mitocon-
Formã ovalã, rotundã, cu un perete având
structurã
Sediul energo-
genetic
driile
trilaminarã (lipoproteicã). Prezintã un înveliş
extern al organismului,
(membrana externã), urmat de un inter-spa[iu, şi
spre respira[ie celularã.
interior membrana internã, plicatu-ratã, formând
creste
mitocondriale. în interior se gãseşte matricea
mitocondrialã în care se aflã sistemele enzimatice
care
intervin în ciclul Krebbs. Energia chimicã produsã
este
stocatã în legãturile macroergice ale ATP sintetizat
în
mitocondrii.
5. Lizozomii Corpusculi sferici (0,2 - l^i), rãspândi[i în întreaga
Digerarea
substan-
hialoplasmã. Con[in enzime hidrolitice, cu rol [elor şi particulelor
important în celulele care fagociteazã (leucocite, care pãtrund în ce-
macrofage). lulã, precum şi a
fragmentelor de
celulã sau [esut
(autolizã celularã).
6. Centro-
zomul
Ìn interchinezã apare de forma unui corpuscul sferic
în Rol în diviziunea
apropierea nucleului. Este format din 2 centrioli
celularã (lipseşte
în
cilindrici, orienta[i perpendicular unul pe celãlalt
şi neuron, care nu se
înconjura[i de o zonã de citoplasmã hialina, divide).
vâscoasã
(centrosfera). Ìn timpul diviziunii celulare dã
naştere
asterului şi fusului de diviziune.
Organite specifice
1• Miofibrilele sunt elemente contractile din sarcoplasma fibre
2• Neurofibrilele sunt forma[iuni diferen[iate ale neuroplasmei
3• Corpusculii Nissl sunt echivalen[i ai ergastoplasmei pentru
4• Cilii, flagelii etc.
lor musculare, celulei nervoase, celula
nervoasã. NUCLEUL
Este o parte constitutivã principalã, cu rolul de a coordona procesele biologice
celulare fundamentale (con[ine materialul genetic, controleazã metabolismul
celular, transmite informa[ia geneticã). Pozi[ia lui în celulã poate fi centralã sau
excentricã (celule adipoase, mucoase). Are, de obicei, forma celulei.
Numãrul nucleilor. Majoritatea celulelor sunt monocariocite (un nucleu), dar
pot fi şi excep[ii: celule binucleate (hepatocitele), polinucleate (fibra
muscularã striatã), anuclate (hematia adultã).
imensiunile nucleului pot fi Dntre 2 *+, Hi, corespunz'nd ciclului funcţional al celulei,
fiind Dn raport cu citoplasmă de 5>2 * 5>K! Pot fi Dnsă şi celule mici cu nucleu mare
ClimfociteI sau celule mari cu nucleu mic CovululI!
/tructura nucleului cuprinde mem$rana nucleară, carioplasma şi unul sau mai
10
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
mulţi nucleoli! Mem$rana nucleară, poroasă, este du$lă, cu structură trilaminată,
constituită din două foiţe, una externă, spre matricea citoplasmatică, ce prezintă
ri$ozomi şi se continuă cu citomem$ranele reticulului endoplasmic, alta internă,
aderentă miezului nuclear! Dntre cele două mem$rane există un spaţiu, numit
spaţiu perinuclear, ce conţine un material
amorf!
/u$ mem$rană se află carioplasma, cu aspect omogen8 este o soluţie coloidală, cu o
fază de sol CcariolimfaI şi alta de gel Ccromatina nuclearăI! .n interfază, cromatina se
prezintă su$ forma unor filamente răsucite, fixate de mem$rana nucleară sau de
nucleoli *numite cromoneme Cstructura elementară microscopică a cromatinei şi a
cromozomilorI! =a Dnceputul diviziunii celulare, cromonemele se scurtează, se
Dngroaşă, lu'nd aspectul de cromozomi, formaţi din două filamente alăturate, numite
cromatide, legate Dntr*un singur punct * centromer! "iochimic, cromatina este formată
din nucleoproteine C(% legat de histoneI, fiind sediul informaţiei genetice!
.n carioplasma se găsesc unul sau mai mulţi nucleoli, cu rol important Dn sinteza de
(&%! (u forma unor corpusculi denşi, rotunzi sau ovalari, delimitaţi de o condensare
a cromatinei nucleare!
C6=U=6=6 /6LU(=6
7#U=U=
/e formează din foliculii ovarieni din epiteliul germinativ al corticalei ovarului! (re
54, * +,, Hi, formă sferică şi o garnitură haploidă Cconţine Eumătate din numărul de
cromozomi: ++MLI! /tructural, este format din mem$rană vitelină Cfig! +(I,
citoplasmă,
Fig! + (! 7vulul
Cap
;<t
s(C7N7..I
OPPieQft iiiiemiediarii es' principală
= > > 8ies7 terminala
///
nucleu, mem$rană pellucida, iar la exterior din coroana radiată, care nu aparţine
ovulului propriu*zis! =a exteriorul citoplasmei se găseşte mem$rana vitelină, acoperită
de mem$rana sau zona pellucida, mai groasă, transparentă şi stră$ătută de canalicule
fine Cprodus de excreţie al celulelor foliculareI! .n Eurul zonei pellucida se găseşte un
Dnveliş celular, format din celule foliculare, pe unul sau mai multe straturi, cu
dispoziţie radiară, form'nd coroana radiată!
Citoplasmă are o porţiune periferică mai fluidă, transparentă, şi o zonă mai densă Dn
Eurul nucleului, cu mai puţine su$stanţe hrănitoare! Conţine organite celulare comune,
iar alături de
)eacă fi$roasă Fig!
+"! /permia
nucleu se află centrul celular al ovulului CcentrozomI, numit şi corpul vitelin "al$iani! %ucleul, situat
central, este mic, are un nucleol şi prezintă mişcări ame$oide!
/e formează, prin procesul de spermatogeneză, Dn tu$ii seminiferi ai testiculului,
Dncep'nd cu pu$ertatea8 este celulă mo$ilă, flagelată, cu o lungime de 4, * -, şi
garnitură cromozomială haploidă C++ M L sau ++ M RI! /permia este alcătuită din cap,
g't, piesă intermediară CcorpI şi coadă Cfig! +"I!
Capul C K * 4 de formă ovală, are un nucleu mare, Dnvelit periferic de un strat su$ţire
de citoplasmă! (nterior prezintă un corpuscul ascuţit, numit acrozom CperforatorI,
cu care spermia lizează ovulul Dn timpul fecundaţiei! Chimic, capul conţine
nucleoproteine, lecitine, glicogen!
;'tul este o regiune scurtă şi Dngustă C,,K CiI, cuprinsă Dntre centriolul proximal şi $utonul
terminal pe care se insera flagelul!
Corpul este cuprins Dntre cele două Eumătăţi ale centriolului distal, cu o lungime de 4 *
0 Ci! Central, se găseşte filamentul axial, cu structura tipică a unui cil mult alungit,
DnconEurat la r'ndul său de Ateaca mitocondrialăA Cmitocondrii dispuse spiralatI!
Periferic se găseşte un strat su$ţire de citoplasmă DnconEurată de plasmalema! =a
nivelul piesei intermediare CcorpI se găseşte centrul cinetic al spermiei, unde sunt
generate mişcările acesteia!
Coada CK4 * 44 HiI, ultrastructural, este formată din două segmente: piesa principală,
porţiunea cea mai lungă CK, * K4 HiI şi piesa terminală C4*5, HiI! /tructural, piesa
principală este formată din filamentul axial, DnconEurat de Dnvelişul citoplasmei! Piesa
terminală, segmentul terminal al cozii, are Dn interior filamentul axial, fără teacă
citoplasmatică .a exterior! /permiile sunt celule foarte mo$ile, care execută mişcări
helicoidale, deplas'ndu*se cu viteza de 5 * 2 mm>min! #italitatea şi mişcările
spermiilor depind de pS Csoluţiile sla$ alcaline Di activează, cele acide sau alcoolul Di
distrugI şi variază Dn funcţie de temperatură etc!
/P6&M.(
12
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
S80)*(4.;0N0?(
0ste procesul de multiplicare şi maturare a ,<rneţului masculin. @ncepe la
pubertate şi se continu7, 57r7 @ntrerupere, p<n7 la v<rste @naintate. )itmul
spermato,ene9ei este intens la tineri şi adulţi, scade la b7tr<ni, dar calitatea
spermato9oi9ilor r7m<ne nescAimbat7. Spermato,ene9a repre9int7 5uncţia
e6ocrin7 a testiculului. 8rocesul se petrece la nivelul tubilor semini5eri contorţi.
Celulele cap de serie se numesc spermato,onii sau celule ,erminative masculine
primordiale.
Spermato,ene9a se des57şoar7 @n dou7 etape succesive: 5! spermatocito,ene9aB C.
spermio,ene9a. +n ciclu complet durea97 C de ore.
Spermato,oniile, av<nd @n nucleu ,arnitur7 diploid7 de cromo9omi DCC de perecAi
cromo9omi somatici şi o perecAe E3F, se divid de dou7 ori mitotic,
re9ult<nd spermatocitele de ordinul I DG$ de cromo9omiF. (cestea sunt celule
voluminoase, ce se divid meiotic şi dau naştere Ia spermatocitele de ordinul II,
celule mai mici, cu ,arnitur7 Aaploid7 de cromo9omi DCC H E sau CC H 3F.
@ncep<nd de la spermatocitul de ordinul II, spermato,ene9a va 5orma ,<rneţi
masculini @n dou7 variante: %&I posesori de Aeterocromo9omi E şi %&I 3.
Spermatocitele de ordinul II se divid o sin,ur7 dat7, din nou prin mito97. Din
aceast7 ultim7 divi9iune re9ult7 dou7 spermatide, care se alipesc de celulele
Sertoli şi se trans5orm7, 57r7 divi9iune, @n spermato9oi9i DspermiiF.
8e m7sur7 ce se maturea97, spermiile se desprind de celulele Sertoli şi se
deplasea97 @n lun,ul c7ilor spermatice p<n7 la ve9iculele seminale Dor,ane de
depo9itF, de unde se elimin7 la e6terior prin uretr7 Dre5le6ul de eJaculareF. Ca şi
spermatocitele de ordinul II, spermiile sunt de dou7 tipuri: E sau 3. Dac7
ovulul este 5ecundat de un spermato9oid purt7tor de cromo9om E, produsul de
concepţie este pro,ramat s7 devin7 5at7, iar dac7 5ecundarea se produce cu un
spermato9oid purt7tor de cromo9om 3, produsul de concepţie este pro,ramat s7
devin7 b7iat.
7#7;6%6N(
)epre9int7 5uncţia e6ocrin7 a ovarului, prin care se reali9ea97 maturarea şi
e6pul9area ovulului. 8rocesul se petrece @n mai multe etape, similare cu ale
spermato,ene9ei, dar dup7 un calendar 5oarte di5erit. Celulele se6uale
primordiale 5eminine sunt ovo,oniile ce conţin @n nucleul lor un set diploid de
cromo9omi DGG H EEF. .vo,ene9a @ncepe @nc7 @n perioada 5etal7, prin divi9iuni
mitotice ale ovo,oniilor, care devin ovocite de ordinul I. Din acest moment,
cronolo,ia ovo,ene9ei su5er7 o mare abatere de la re,ulile divi9iunii celulare.
.vocitele de ordinul I, av<nd Cn cromo9omi DGG H EEF, @ncep o divi9iune
reducţional7 Dmeio97F, dar dup7 prima 5a97 a acestei divi9iuni procesul se
blocAea97 şi nu se reia dec<t Ia pubertate. (ceast7 blocare se numeşte dictioten.
Ca urmare, copilul de se6 5eminin se va naşte cu && &&& ' C&& &&& 5oliculi
primordiali, conţin<nd 5iecare c<te un ovocit I la @nceput de meio97.
/a pubertate, ovo,ene9a se reia. /unar, c<te un ovocit I @n momentul ovulaţiei
5oliculului matur se trans5orm7 @n dou7 celule: o celul7 mare cu mult7
citoplasm7, ovocit de ordinul II, şi o celul7 mic7, primul ,lobul polar. (mbele au
,arnitur7 Aaploid7 de cromo9omi, dar numai ovocitul II este 5ecundabil.
.vocitul de ordinul II este e6pul9at din ovar, captat de 5ranJurile trompei
uterine şi @n acest timp se mai divide o ultim7 dat7 mitotic, re9ult<nd un preovul
DCC H EF şi al doilea ,lobul polar DCC H EF. 8reovulul se trans5orm7 57r7 divi9iune
@n ovul, care @şi continu7 drumul prin tromp7 spre uter. .vulul este ,ametul
5eminin. )e9ult7 c7 ovo,ene9a, cu e6cepţia primelor dou7 etape, nu duce la
multiplicarea ovulelor.
7vulaţia este procesul de rupere a 5oliculului matur şi de e6pul9are a ovulului D@n
realitate a ovocitului IIF. (re Ioc lunar, @n 9iua a 'G"a a ciclului menstrual. Ciclul
menstrual. :uncţia ,onadei 5eminine este ciclic7, spre deosebire de cea a
,onadet masculine care este continu7. Ciclul menstrual repre9int7 o serie de
modi5ic7ri ciclice, care se petrec la nivelul ovarului şi al aparatului ,enital
5eminin şi se datorea97 unor variaţii ciclice @n secreţia de Aormoni ,onadotropi
Aipo5i9ar, controlate de la nivel Aipotalamic. 0venimentul ciclic cel mai evident
este pierderea lunar7 de s<n,e D#% " $& mlF Dve9i 5uncţia endocrin7 a ovaruluiF.
:ecundaţia este procesul de contopire a materialului ,enetic masculin cu cel
5eminin. Se reali9ea97 prin p7trunderea capului spermiei @n ovul. (re loc @n
primele 9ile dup7 bvulaţie, Dn timp ce ovulul str7bate trompa uterin7. 8rin
5ecundare, ovulul devine ou, cu set complet de cromo9omi, şi @ncepe s7 se divid7.
Intre timp, oul, aJuns @n cavitatea uterin7, se va 5i6a Dn pro5un9imea mucoasei,
proces numit nidaţie. (ici se va 5orma un or,an special, numit placent7, cu rol
nutritiv pentru produsul de concepţie şi cu rol endocrin. 8rodusul de concepţie
se de9volt7 @n cavitatea uterin7 p<n7 @n luna a 0"a, c<nd este e6pul9at prin actul
naşterii. 8lacenta, ca ,land7 endocrin7, secret7 Aormoni ,onadotropi, care
@ntreţin activitatea corpului ,alben, şi Aormoni estro,eni şi pro,esteron necesari
evoluţiei normale a sarcinii.
P&7P&.6)FG.=6 C6=U=6.
Celulele au o serie de propriet7ţi ,enerale şi speciale care le asi,ur7 @ndeplinirea
rolului speci5ic @n ansamblul or,anismului.
8ropriet7ţile celulare ,enerale se @nt<lnesc la orice sistem viu. (cestea sunt:
metabolismul, @nmulţirea, mişcarea şi iritabilitatea.
8ropriet7ţile celulare speciale se @nt<lnesc numai la anumite cate,orii de celule, adaptate pentru
@ndeplinirea unor 5uncţii particulare.
(ceste propriet7ţi sunt: e6citabilitatea, contractilitatea, activitatea secretorie
şi 5a,ocito9a. *aJoritatea acestor propriet7ţi vor 5i tratate la capitolele
corespun97toare Dmetabolismul, ,landele cu secreţie intern7, s<n,ele, ţesutul
muscular etcF.
0ECI4(BI/I4(40(
+nele celule din or,anism Dcelule nervoase, musculare şi ,landulareF pre9int7
proprietatea de a r7spunde la un stimul din a5ar7 printr"o serie de mani5est7ri
caracteristice. (ceast7 proprietate a primit denumirea de e6citabilitate, pentru
a o deosebi de iritabilitate, care este o proprietate ,eneral7 a tuturor
structurilor vii ele a su5eri modi5ic7ri sub acţiunea unor 5actori e6terni.
06emplu de iritabilitate este bron9area pielii sub acţiunea radiaţiilor
ultraviolete. @n ca9ul e6citabilit7ţii, relaţia stimul " r7spuns are o serie de
caracteristici:
1• r7spunsul este prompt şi uşor observabilB
2• r7spunsul este acelaşi, indi5erent de natura 5i9ic7 a stimululuiB
3• peste o anumit7 valoare a a,entului e6citant, m7rimea r7spunsului nu
mai depinde de m7rimea stimulului.
Stimulul sau e6citantul poate 5i orice variaţie ener,etic7 din mediul @nconJur7tor Dmecanic7,
electric7, termic7, 5otonic7, cAimic7 etcF.
14
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
"iofizica excitaţiei
=a $aza excita$ilităţii celulare se află proprietăţile speciale ale mem$ranei acesteia Cpolarizarea
electrică, permea$ilitatea selectivă, pompele ionice etcI!
Potenţialul de repaus! Cercetările cu microelectrozi implantaţi Dn interiorul celulei au arătat că, Dn
repaus, interiorul celulelor excita$ile este negativ Dn raport cu mediul pericelular! iferenţa de
potenţial dintre cele două feţe ale mem$ranei a fost măsurată
cu osciloscopul catodic8 ea are valoarea de *0, m# Ccu variaţii Dn funcţie de tipul
celuleiI şi se numeşte potenţial de repaus CP&I! 7rice creştere a negativităţii interioare
sau pozitivităţii exterioare măreşte P&, adică hiperpolarizează mem$rana, iar
modificarea inversă duce la scăderea P&, adică la depolarizare! Prin hiperpolarizare,
celulele devin mai puţin excita$ile, iar prin depolarizare parţială devin mai excita$ile!
=a $aza polarizării de repaus se află structura şi funcţiile mem$ranei celulare, care
generează şi menţin o diferenţă de compoziţie electrolitică Dntre lichidul celular şi cel
extracelular! Principalii electroliţi implicaţi Dn excita$ilitate sunt: T
+
, %a
+
, Ca
2+
, C.A!
&epartiţia lor Dn cele două sectoare Ccelular şi extracelularI este asimetrică! %a
+
este de
5,, de ori mai concentrat Dn afara celulei, iar T
+
este de 2, de ori mai concentrat Dn
interiorul ei! iferenţa de concentraţie a unui elecrolit Dn cele două medii apoase
reprezintă gradientul chimic al acelui element! Conform legilor difuziunii, fiecare
su$stanţă se deplasează pasiv, Dn gradi*ent chimic, din sectorul cu concentraţie mare
spre cel cu concentraţie mai mică! T
+
va părăsi celula, iar %a
+
o va invada, p'nă la
anularea gradientelor, duc'nd la moartea celulei! Fluxul de ioni prin mem$rană este
reglat Dnsă de proprietăţile acesteia Cpermea$ilitate selectivă, conductanţă electrică şi
pompe ioniceI!
Prin conductanţă CgI se Dnţelege atitudinea unei mem$rane Dncărcate electric faţă de fluxul
transmem$ranar! Fiecare ion se mişcă prin mem$rană conform conductanţei sale! .n
repaus, mem$rana are o conductanţă foarte scăzută pentru %a
+
şi crescută pentru T
+
! Ca
urmare, se produce o ieşire a potasiului din celulă, al cărei interior devine negativ! C'nd
valoarea potenţialului negativ intracelular devine suficient de mare C*0, mvI, aceasta
fr'nează ieşirea Dn continuare a ionilor de T
+
! /e sta$ileşte astfel un echili$ru de difuziune
pasivă a T
+
prin mem$rană, la o diferenţă de potenţial de *0, m# şi o diferenţă de
concentraţie a T
+
extracelular * T
+
intracelular de 5>2,! /e spune că potenţialul de repaus
este un potenţial de T
+
, el fiind generat de distri$uţia pasivă a T
+
Dn gradientul său
electrochimie Cgradientul electric M gradientul de concentraţie chimicăI! =a menţinerea
gradientului chimic participă şi mecanisme active cu sediul Dn mem$rană, denumite
pompe ionice! (stfel, există pompa cuplată de %a#T
+
, a cărei activitate constă Dn
eliminarea continuă a ionilor de %a
+
ce pătrund lent Dn celulă şi recaptarea ionilor de T
+

ce părăsesc celula!
Pompele de %a>T reprezintă transport activ, ce necesită consum de energie din partea
celulei şi activitate enzimatică cu sediul Dn mem$rană! Potenţialul de repaus poate fi
modificat pasiv sau activ! Pasiv, prin aducerea de sarcini negative pe faţa externă a
mem$ranei se anulează o parte din sarcinile pozitive şi P& scade, av'nd loc
depolarizarea! acă sarcinile negative sunt aduse pe faţa internă a mem$ranei, P&
creşte şi are loc hiperpolarizarea! (celeaşi modificări pasive, dar de sens opus pot fi
o$ţinute prin adaus de sarcini pozitive!
(ctiv, potenţialul de mem$rană poate fi modificat prin schim$area conductanţelor mem$ranei faţă
de diferiţi ioni! Prin creşterea gT
+
se permite o ieşire suplimentară a T
+
, iar mem$rana se
hiperpolarizează! /căderea gT
+
are consecinţe opuse! Creşterea
g%a
+
+ + + +----+ + + + + + +
(
Fig! 2! Potenţialul de acţiune (* Măsurarea
potenţialului de mem$rană la nivelul nervului,
prin utilizarea unui microelectrod!
"* &eprezentarea grafică a variaţiilor de potenţial al mem$ranei Dn timpul unui potenţial de acţiune
tipic al nervului!
, ,!5 ,!+ ,!2,!K,!4,!3,!-
*ilisecunde B
depolarizează mem$rana ş!a!m!d! Concentraţia Ca
2+
este de mii de ori mai mare Dn
lichidul extracelular! (cest ion intervine Dn special Dn cuplaEul excitaţie * contracţie
şi cuplaEul excitaţie * secreţie!
Potenţialul de acţiune CP(I! Constă Dn variaţii rapide ale potenţialului de mem$rană!
Fiecare potenţial de acţiune Dncepe cu o trecere $ruscă de la un potenţial de mem$rană
negativ la un potenţial de mem$rană pozitiv şi se termină cu revenirea aproape tot aşa
de $ruscă la potenţialul negativ! Dn figura 2( sunt prezentate pertur$ările survenite la
nivelul mem$ranei Dn timpul P(, care Dncepe cu transferul de sarcini pozitive spre
interiorul mem$ranei şi sf'rşeşte cu revenirea sarcinilor pozitive la exteriorul
mem$ranei! .n figura 2" sunt redate grafic variaţiile succesive ale potenţialului de
mem$rană pe parcursul c'torva zecimi de milisecunde, ilustr'nd caracterul exploziv al
Dnceputului potenţialului de acţiune, precum şi revenirea aproape tot aşa de rapidă la
valoarea potenţialului de repaus! Fazele succesive ale P( sunt următoarele:
Faza de repaus. (ceasta reprezintă potenţialul mem$ranar de repaus, fiind premer*
gătoare potenţialului de acţiune! /e spune că Dn această fază mem$rana este ApolarizatăA,
din cauza mărimii potenţialului său negativ!
Faza de depolarizare. .n această fază, mem$rana devine foarte permea$ilă pentru
ionii de sodiu, accept'nd pătrunderea Dn celulă a unui număr enorm din aceşti ioni!
/tarea ApolarizatăA normală de *0, m# se pierde, potenţialul cresc'nd rapid spre valori
mai puţin negative! (ceasta reprezintă depolarizarea!
Ìn repaus
i i i i i i i
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Faza de repolarizare. /a c<teva 9ecimi de milisecund7 de la momentul creşterii
permeabilit7ţii membranei pentru ionii de sodiu, canalele de sodiu @ncep s7 se
@ncAid7, @n timp ce canalele de potasiu se descAid mai mult dec<t @n mod normal.
Se produce o di5u9iune rapid7 la e6terior a ionilor de potasiu, care va restabili
potenţialul membranar ne,ativ normal de repaus. (cesta repre9int7 procesul de
repolari9are a membranei.
8entru a e6plica mai complet 5actorii cau9ali ai proceselor de depolari9are şi
repolari9are este necesar s7 se ţin7 cont de caracteristicile speciale ale canalelor
de transport prin membrana celular7: canalele de sodiu şi de potasiu voltaJ"
dependente.
0ste necesar de ar7tat c7, pentru apariţia 8(, intensitatea stimulului aplicat
trebuie s7 aib7 o anumit7 valoare, numit7 "pra,", care s7 determine
modi5icarea 8) p<n7 la o valoare critic7, 5apt ce permite apariţia ulterioar7 a
8(.
06citanţii subliminali Dcu intensitate sub valoarea "pra,"F nu reuşesc o
depolari9are p<n7 la acel pra, critic. (mplitudinea total7 8( este de 'C& m-
D D"9&F " DH#&F F. 0a nu creşte cAiar dac7 5olosim stimuli şi mai puternici dec<t
cel 5olosit anterior. (ceasta este le,ea "tot sau nimic". 4otodat7 se constat7 c7
e6citanţii subliminari nu r7m<n total 57r7 e5ect. 0i produc depolari97ri
tran9itorii, locale, nepropa,ate, cu valoare proporţional7 cu intensitatea
stimulului, deci contra le,ii "tot sau nimic". (ceste depolari97ri locale se pot
suma prin stimulare cu 5recvenţ7 mare şi intensitate sub pra,, put<nd duce la
declanşarea unui potenţial de acţiune "tot sau nimic", propa,at. 8( repre9int7 o
caracteristic7 esenţial7 a r7spunsului celulei la acţiunea unui e6citant. De aceea,
e6citabilitatea poate 5i de5init7 ca proprietatea acelor celule care r7spund la un
stimul printr"un 8(. 8( se datorea97 variaţiilor ce survin @n conductanţele ionice
ale membranei. @n momentul c<nd e6citantul a produs depolari9area pasiv7 p<n7
la pra,ul critic are loc o creştere brusc7 a Na
+
. Se produce un in5lu6 rapid de
NaH, care anulea97 potenţialul ne,ativ interior, @nc7rc<nd celula cu sarcini
po9itive. @n acest moment s "a atins v<r5ul potenţialului de acţiune. Ionii de NaK
@ncetea97 s7 mai p7trund7 @n celul7 at<t din cau9a respin,erii lor de c7tre
potenţialul po9itiv endocelu"lar, c<t mai ales din cau9a revenirii ,Na
+
la valori
sc79ute. Imediat are loc o creştere a ,L
+
peste valoarea de repaus, determin<nd
un e5lu6 important de L
+
, responsabil de panta descendent7 a 8(. Intrarea Na
+

@n celul7 produce depolari9area, iar ieşirea L
+
repolari9area. Dup7 @ncetarea
acestor 5lu6uri ionice membrana redob<ndeşte con5i,uraţia electric7 de repaus,
dar celula are o compo9iţie cAimic7 di5erit7. ( primit un supliment de Na
+
şi a
pierdut o cantitate ecAivalent7 de K
+
. )estabilirea compo9iţiei cAimice de repaus
are loc @n urm7toarele '&& milisecunde, ,raţie intensi5ic7rii activit7ţii pompei
cuplate de Na=L. 8e durata 8(, membrana este ine6citabil7 Dre5ractar7F, dar
poate 5i e6citat7 dup7 5iecare repolari9are, cu sute de stimuli pe secund7.
Stimularea pe durate de 9eci de minute cu asemenea 5recvenţe nu las7 timp
su5icient de acţiune pompelor ionice, 5apt ce determin7 instalarea oboselii
membranei. /a e6citabilitate particip7 şi ioni de calciu şi clor, mai ales @n celulele
musculare cardiace.
8arametrii e6citabilit7ţii
06citabilitatea poate 5i apreciat7 cantitativ prin determinarea unor m7rimi 5i9ice
ale e6citantuluiB acestea sunt: '. pra,ul de e6citabilitateB C. timpul utilB #.
crona6iaB
G. bruscAeţea.
8ra,ul de e6citabilitate. Intensitatea minim7 necesar7 unui e6citant pentru a
produce un r7spuns se numeşte curent "pra," sau reoba97. Curenţii cu
intensit7ţi mai mici ca reoba9a De6citanţi subliminariF nu e6cit7, iar curenţii cu
valoare mai mare ca reoba9a
De6citanţi supraliminariF produc un r7spuns identic cu cel al curenţilor pra,. Se
spune c7 celulele e6citabile respect7 le,ea "tot sau nimic". )eoba9a
caracteri9ea97 bine e6citabilitatea unui ţesut. Cu c<t este mai e6citabil, cu at<t
reoba9a este mai mic7, deci pra,ul este mai cobor<t.
Sumaţia. Stimularea unei celule cu curenţi subliminari, dar cu 5recvenţ7
crescut7, poate produce e6citaţia. (ceasta ar contra9ice le,ea "tot sau nimic".
06plicaţia 5enomenului este
urm7toarea: 5iecare stimul sub pra, produce la nivelul membranelor e6citabile
o serie de modi5ic7ri locale. (ceste modi5ic7ri dispar la scurt timp dup7
@ncetarea acţiunii stimulului. Dac7 un nou stimul apare @nainte de a se şter,e
modi5icarea local7 anterioar7, celula @nsumea97 modi5ic7rile produse de stimulii
succesivi p<n7 se reali9ea97 un r7spuns vi9ibil.
4impul util. 8entru a e6cita celula, stimulul pra, trebuie s7 acţione9e asupra
membranei un interval de timp su5icient de mare, variabil @n 5uncţie de tipul
celular. 4impuM minim necesar unui stimul de valoarea reoba9ei pentru a e6cita
se numeşte timp util. -aloarea sa este 5oarte di5erit7 şi nu poate 5i utili9at drept
criteriu de Judecat7 @n aprecierea normalului sau patolo,icului.
Crona6ia. Cercet<ndu"se corelaţia dintre intensitatea şi durata curentului
e6citant s"a constatat c7, la intensit7ţi de valoarea dublului reoba9ei, timpul
minim necesar di5er7 5oarte puţin de la o celul7 la alta, @n condiţii normale. S"a
denumit crona6ie timpul minim necesar unui curent cu valoarea dublului
reoba9ei pentru a e6cita. Crona6ia este de ordinul 5racţiunilor de milisecund7
D&,% " ' msF şi este cu at<t mai mic7 cu c<t ţesutul este mai e6citabil. Nervii motori
şi muşcAii pe care"i comand7 au crona6ii apropiate, iar crona6ia nervilor
sen9itivi nu di5er7 mult de a nervilor motori. *uşcAii au, @n ,eneral, crona6ii şi
reoba9e ceva mai mari ca nervii motori corespun97tori. In condiţii de surmenaJ şi
oboseal7, raportul valorilor reoba9ei şi crona6iei nervilor şi muşcAilor se poate
inversa. Crona6ia este de 9eci de ori mai sc79ut7 ca timpul util.
BruscAeţea. Dac7 5acem s7 creasc7 pro,resiv intensitatea un+i stimul spre
valoarea de pra,, acesta nu mai e6cit7, cAiar dac7 dep7şeşte pra,ul, şi durea97
mai mult dec<t timpul util. De aici re9ult7 c7, pentru a e6cita, curentul de
intensitatea reoba9ei trebuie s7 se instale9e su5icient de brusc. In ca9ul curenţilor
lent"cresc7tori, pra,ul de e6citabilitate al celulei creşte paralel cu creşterea
intensit7ţii e6citantului şi celula nu r7spunde. *embrana celular7 s"a acomodat
la stimul. (comodarea este una din e6plicaţiile 5enomenului de adaptare a
receptorilor ce va 5i descris @n capitolul consacrat anali9atorilor.
C.N4)(C4I/I4(40(
+nele celule DmusculareF au proprietatea de a trans5orma ener,ia cAimic7 a unor
compuşi @n ener,ie mecanic7. Detalii despre mecanismul contracţiei vor 5i
pre9entate @n capitolul ":i9iolo,ia muşcAilor".
(C4I-I4(40( S0C)04.)I0
:iecare celul7 sinteti9ea97 substanţele proteice şi lipidice proprii necesare pentru
repararea u9urilor, pentru creştere şi @nmulţire. +nele celule s"au speciali9at @n
producţia de substanţe pe care le "e6port7" @n mediul intern Dsecreţie endocrin7F
sau e6tern Dsecreţie e6ocrin7F.
N0S+4+)I/0
Gesuturile sunt sisteme organizate de materie vie cu funcţii $iologice definite, formate
din celule similare, care Dndeplinesc Dn organisme aceeaşi funcţie sau acelaşi grup de
funcţii!
Celulele sunt unite Dntre ele printr*o su$stanţă intercelulară care, atunci c'nd este Dn
cantitate mică, se numeşte Asu$stanţă de cimentA, iar atunci c'nd este Dn cantitate mare
Asu$stanţă fundamentalăA!
C=(/.F.C(&6( G6/U)U&.=7& .!
Gesuturi epiteliale
5! de acoperire
* simple Cun strat de celuleI
pavimentoase Cinclusiv endoteliu şi mezoteliuI
1- cu$ice
2- cilindrice ciliate şi neciliate
3- pseudostratificate
4- cilindrice ciliate şi neciliate
5- stratificate Cdouă sau mai multe straturiI
6- pavimentoase Ccheratinizate şi necheratinizateI
1- cu$ice
2- cilindrice
3- de tranziţie
CuroteliuI +! glandulare
4- tip endocrin
5- tipul Dn cordoane celulare Cadenohipofiza, glandele paratiroideI
6- tipul folicular CtiroidaI
7- tip exocrin CpluricelulareI
8- simplu
9- tu$ular
10- alveolar CacinosI
11- compus
12- tu$ulo*glomerular
13- tu$ulo*alveolar
14- tu$ulo*acinos
15- tip mixt
16- pancreasul
17- testiculul
18- ovarul
2! senzoriale CneuroepiteliileI care intră Dn structura organelor de simţ
i
111

1 & * 1
ti
u
20
ANATOMIA ŞI
FIZIOLOGIA OMULUI
funcţională şi localizarea lor, pot fi: turtite CpavimentoaseI, poliedrice, cu$ice sau cilindrice Cfig! KI!
6piteliul acoperă ţesutul conEunctiv, de care este separat prin mem$rana $azală8 aceasta serveşte ca
suport şi permite trecerea plasmei sangvine, epiteliul fiind avascular! e la ţesutul conEunctiv
primeşte terminaţii nervoase $ogate, care*i asigură sensi$ilitatea!
Fig! K! Principalele tipuri morfologice de epitelii: 5* simplu pavimentos8 +* cu$ic8 2*
epiteliu mixt8 K* prismatic simplu8 4* prismatic pseudostratifDcat8 3* prismatic
stratificat8 -* epiteliu mixt8 1* stratificat pavimentos
6P.)6=.. 6 (C7P6&.&6
Epitelii de acoperire
)ip de Clasificare după Caracteristici =ocalizare
epiteliu forma celulelor
5! 6piteliu Celulele sunt situate 6piteliu simplu pavimentos 6ndoteliile, mezoteliile
simplu pe mem$rana $azală, Ccelule plateI! Cperitoneu, pericard, foiţele
Cunistrati* unite prin su$stanţă 6piteliu cu$ic pleuraleI! Mucoasa
ficat şi ciment şi desmozomi! Ccelule de formă cu$oidăI! $ronhiilor mici
pseudo* C$ronhiolele terminale din
stratifDcatI lo$ului pulmonarI, canalele
excretoare mici ale
glandelor salivare!
Celulele cilindrice 6piteliu cilindric sau Mucoasa tu$ului digestiv
pot avea cili Cepiteliul prismatic! de la nivelul cardiei p'nă la
trompei ute*rineI sau rect şi Dn mucoasa uterină!
microvili acoperiţi de
o mem$rană celulară
form'nd platoul striat
Cepiteliul vilozităţilor
intestinaleI!
Epitelii
de
acoperire -
continuare
)ip de Clasificare după Caracteristici =ocalizare
epiteliu forma celulelor
5! 6piteliu Celule de Dnălţimi 6piteliu pseudostratificat Ccelule Mucoasa traheei şi a
simplu * diferite8 numai unele cilindrice cu cili, printre care se $ronhiilor principale!
continuare aEung la suprafaţă, găsesc şi celule cu mucusI!
d'nd aspect fals de
stratificare8 toate
celulele se spriEină pe
mem$rana $azală!
+! 6piteliu %u măm 5 straturilor 6piteliu stratificat pavimentos /tructura pielii Cche*
stratificat variază, ca şi forma Ccelulele superficiale sunt ratinizatI! .n mucoasa
celulelor din ultimul pavimentoase, iar cele profunde $ucală, mucoasa $uco*
strat! /tratul profund au rol generator *Cstrat faringelui, a laringo*
este situat pe o generatorI! faringelui, esofagiană
mem$rană $azală! CnecheratinizatI!
6piteliu stratificat cu$ic! /e /tructura canalelor mici
găseşte mai ales Dn viaţa ale glandelor salivare!
em$rionară8 la adult este format
din două r'nduri de celule, cele
superficiale fiind cu$ice, iar cele
$azale mai Dnalte!
6piteliu stratificat cilindric Mucoasa faringiană,
CprismaticI8 mai multe straturi laringiană!
celulare, cel superficial
cilindric! Poate fi ciliat şi
neciliat!
6piteliu de tranziţie Curo*teliuI! Căile urinare Cmucoasa
Forma celulelor şi numărul vezicii urinare, a
straturilor sunt varia$ile Dn ureterelorI!
funcţie de golirea şi dis*tensia
organelor! Uroteliul este
impermea$il pentru constituenţii
urinei, fiind lipsit de mem$rană
$azală!
6P.)6=.. ;=(%U=(&6
Gesutul epitelial glandular este format din celule diferenţiate, care au proprietatea de a
ela$ora produşi specifici! Celulele sunt dispuse Dn diferite moduri şi, Dn asociaţie cu
ţesutul conEunctiv, cu vasele sangvine şi terminaţiile nervoase, formează glande!
Produşii secretaţi pot fi excretaţi la exteriorul organismului, Dn lumenul unor organe,
sau trec direct Dn s'nge! upă felul produşilor de secreţie şi după locul de excreţie,
distingem trei tipuri de glande: exocrine, produsul de secreţie este eliminat printr*un
canal la exterior Cglande se$acee, sudoripare etc!I sau Dn diferite cavităţi Cglande
salivare, gastrice etc!I8 endocrine Cglande cu secreţie internă I, ai căror produşi
ChormoniiI se elimină, direct Dn s'nge8 glande
++
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
mixte, care au o du$lă secreţie, endocrină şi exocrină Cpancreas, testicul, ovarI!
Celulele epiteliilor glandulare au forme variate: piramidale, cu$oide, Dnalte,
poliedrice! .n citoplasmă lor au numeroase mitocondrii şi un aparat ;olgi $ine
dezvoltat, ca şi o ergastoplasmă $ogată, structuri legate de ela$orarea produşilor de
secreţie!
;landele exocrine se deose$esc Dntre ele prin morfologia şi structura lor! Clasificarea se face după
numărul de celule, aşezarea celulelor glandulare Dn parenchimul secretor şi după ramificarea
conductelor de excreţie!
;landele endocrine se caracterizează prin: lipsa canalelor de excreţie, produsul de
secreţie ChormoniiI se varsă direct Dn s'nge8 celulele secretoare sunt dispuse su$ formă
de cordoane, mase epiteliale sau mici vezicule CtiroidaI8 reţeaua capilară CsinusoideI
intră Dn structura fiecărei glande!
Epitelii glandulare
upă numărul de )ipul glandei Caracteristici =ocalizare
celule
;lande Celula secretorie este situată 6piteliul intestinal,
unicelulare printre alte celule epiteliale de căile $iliare
tip prismatic mono*stratificat! extrahepatice,
(u formă de caliciu Ccelule epiteliile ciliate ale
caliciformeI şi secretă mucus! ar$orelui respirator
etc!
;lande pluri* /.MP=6: (spect de tu$, celulele ;landele
celulare Cepiteliu ;lande tu$uloase glandulare se află pe o =ie$erUuhn din
de secreţie, situat mem$rană $azală8 se deschid intestinul su$ţire!
pe un ţesut direct Dn lumenul organului!
conEunctiv
inervat şi vas*
;lande acinoase Porţiunea secretorie dilatată, ;landele lacrimale!
culari zatI căptuşită cu celule epiteliale de
formă piramidală ce delimitează
un lumen!
;lande alveolare (semănătoare celor acinoase, ;landele se$acee!
dar porţiunea secretorie este mai
dilatată Csaci glandulariI!
C7MPU/6: Mai mulţi tu$i care fuzionează ;landele "runner
;lande tu$uloase la nivelul suprafeţei de evacure din duoden!
compuse Cramifi* a secreţiei!
cateI
;lande tu$ulo*ai Formate din tu$i glandulari şi Prostata!
veolare saci glandulari!
;lande tu$ulo* Porţiunea secretorie tu$ulară ;landele
glomerulare Dnfăşurată Dn ghem! sudoripare!
;lande tu$ulo* ;lande tu$ulare care au la capăt ;lande salivare,
acinoase Cacinoase c'te un acin! (cinii formează parenchimul
compuseI parenchimul secretor Cacini exocrin al
seroşi, mi eşti, mucosiI! pancreasului!
6P.)6=.. SENZORIALE (SENZITIVE)
(cest tip de epiteliu este 5ormat din celule speciali9ate pentru recepţionarea
di5eriţilor stimuli e6terni sau interni şi 5ace parte inte,ranti din or,anele de simţ.
unde vor 5i, ele alt5el, pre9entate.
Sunt dou7 tipuri celulare: unele sen9itive, caracteri9ate prin dou7 prelun,iri,
şt altele pseudosen9itive. numai cu o prelun,ire apical7. /a polul ba9ai, aceste
elemente sunt @nconJurate şi au contact cu dendritele unor neuroni sen9itivi.
N0S+4+/ C.NO+NC4I-
Nesutul conJunctiv este 5oarte variat ca aspect mor5olo,ic şi 5uncţional. 0ste
alc7tuit din trei componente principale: celulele conJunctive, 5ibrele conJunctive
Dcola,ene, elastice,
reticul arcF ţi o substanţ7 nestructurat7, amor57, numit7 substanţ7
5undamental7.
Celulele conJunctive sunt 5oarte variateB ele provin din celulele
mezenchimale embrionare. (cestea pot 5i @mp7rţite @n dou7 ,rupe: celule
autoAtone şi celule mi,ratorii Dleucocitele, lim5ocitele, monociteleF.
Din ,rupa celulelor autoAtone 5ac parte:
1• 5ibrocitele. cu 5orm7 alun,it7 sau stelat7, care pot 5i 5i6e sau mobileB
@ndeplinesc 5uncţii metabolice 5undamentale Dde edi5icare a 5ibrelor şi a
substanţei 5undamentaleFB
2• Aistocitele. mobile, de 5orm7 variabili, cu prelun,iri
citoplasmaticeB sunt elemente reactiveB
3• plasmocitele Dovale, rotundeF, celulele adipoase şi celulele pi,mentare, cu 5uncţii speciale,
respectiv @n sinte9a de proteine, lipide şi pi,menţiB
4• mastocitele Drotunde, ovale sau nere,ulateF, Pndeplinesc rolul de coordonator al tuturor
proceselor metabolice din ţesutul conJunctiv:
5• celulele de ori,ine embrionar7 Dme9encAimal7 şi reticulatiF cu capacitatea de re@nnoire
continu7 a celulelor din ţesutul conJunctiv.
:ibrele conJunctive se ,rupea97, la r<ndul lor, @n trei cate,orii:
6• cola,ene sau conJunctive: @n toate tipurile de ţesut conJunctiv, sunt omogene şi dispuse
@n 5ascicule Dprin 5ierbere, dau ,elatinaFB
7• elastice: subţiri, rami5icate, dispuse in reţea. Sunt 5ormate din elast@n7,
ca=e le con5er7 elasticitateB
8• 5ibrele de reuculin7 5ormea97 o reţea in ocAiurile c7reia se a5l7 substanţa
5undamental7 Dse ,7sesc, @n special, @n or,anele lim5opoietice, @n ţesutul la6 şi @n
membranele ba9aieF.
Substanţa 5undamental7 este o component7 amor57, ce ocup7 spaţiul dintre 5ibre
şi celulele conJunctive.
Intervine @n metabolismul apei 5i al s7rurilor minerale. In ţesutul cartila,inos
este re9istent7 şi elastici, @nc7rcata cu condrini, @n ţesutul osos este solid7, duri şi
re9istent7, @nc7rcaţi cu şiruri minerale. Substanţa 5undamental7 este produs7 de
celulele ţesutului conJunctiv.
Nesuturile conJunctive, dup7 consistenţa lor, pot 5i clasificate in: ţesuturi moi
DconJunctiv la6 " 5i,. %, retieulat, adipos, 5tbros, elasticB, setnidure " cartila,inos. Qi
dure "ţesutul osos.
24
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fig! 4! Gesut conEunctiv lax
G6/U)U&. C7%PU%C).#6 M7. Ţesuturi conjunctive moi
)ipuri de Caracteristici =ocalizare
ţesuturi
Gesutul 6ste forma cea mai răsp'ndită8 conţine Dn .n organe formează stroma con*
conEunctiv proporţie egală celule, fi$re, su$stanţă Eunctivă de susţinere şi are rol trofic!
lax fundamentală! Celulele sunt de două feluri: Umple spaţiile li$ere dintre organe,
* fixe * fi$rocite, celule adipoase, histiocite, formează hipoder*mul, leagă fi$rele
macrofage, celule pigmentare, plasmocite şi musculare şi grupele de muşchi8 se
mastocite8 Dntinde de*a lungul nervilor şi vaselor
* mo$ile * limfocite şi leucocite! /u$stanţa şi formează, cu epiteliile, unităţi
fundamentală este a$undentă, iar fi$rele funcţionale!
sunt numeroase Ccolagene, elastice,
reticulinăI!
Gesutul 6ste format din celule reticulare, cu multe Dn ganglioni limfatici, splină, măduva
reticulat prelungiri, şi din fi$re de reticulină! osoasă, ficat, mucoasele respiratorii
Celulele se pot transforma Dn histiocite şi digestive!
macrofage, av'nd rol Dn procesele de
apărare CfagocitozăI!
Ţesuturi conjunctive moi - continuare
4ipuri de Caracteristici /ocali9are
ţesuturi
Nesutul In structura sa predomin7 celulele In Junii unor or,ane DrinicAi,
adipos adipoase care se ,rupea97 DC&&"G&&F @n suprarenal7, ocAi, tiroid7F, @n
Jurul capilarelor şi arterioIe lor, 5orm<nd me9enter, @n mediastin, @n re,iunile
1 obuli adipoşi @ntre care se ,7seşte ţesut a6ilare şi in,Ainale, Aipoderm.
conJunctiv la6. (re rol tro5ic, mecanic şi
de i9olare termic7 pentru unele or,ane.
Nesutul 8redomin7 5ibrele de cola,en şi elastice, @n 5asciile ce acoper7 muşcAii, @n
5ibrRs puţin7 substanţ7 5undamental7 şi celule. structura tendoaneior şi a apone"v
(re vasculari9aţie şi plasticitate reduse. roz el or, a capsulelor unor or,ane
0ste re9istent, av<nd rol de protecţie. D5icat, rinicAi, splin7, ,an,lioni
lim5aticiF, derm, comee, 5ir de p7r.
Nesutul Conţine numeroase 5ibre elastice printre @n tunica medie a arterelor mari,
elastic care se ,7seşte substanţa 5undamental7. cor9ile vocale, li,amentele ,albene
Celulele sunt puţine. dintre vertebre.
N0S+4+/ C.NO+NC4I- S0*ID+) DC()4I/(;IN.SF
Nesutul cartila,inos 5ace parte din ,rupa ţesuturilor cu 5uncţie mecanic7, 5iind
caracteri9at prin compo9iţie cAimic7 şi propriet7ţi 5i9ice deosebite: re9istenţ7
elastic7 la presiune şi mare re9istenţ7 mecanic7 la 5recare. 0ste @nvelit, la
e6terior, de o membran7 5ibroas7, puţin vasculari9at7, numit7 pericondru.
Nesutul cartila,inos este 5ormat din celule, substanţ7 5undamental7 şi 5ibre.
Componenta cea mai abundent7 este dat7 de ansamblul 5ormat din substanţa
5undamental7 şi 5ibre, care se numeşte substanţ7 cartila,inoas7 sau matricea
cartilaJului. @n ea sunt s7pate c7m7ruţe, condroplaste, care ad7postesc celulele
cartila,inoase, condroblaste " c<nd sunt tinere " şi condrocite " c<nd sunt mature.
Condrocitele sunt celule mari, ovale, ,lobuloase, cu un diametru de K, cu
citoplasm7 abundent7B se a5l7 @n ,rupuri de + * K celule sau i9olate.
Substanţa 5undamental7 este impre,nat7 cu condrin7.
Substanţele anor,anice sunt repre9entate de ap7 -,V şi de s7rurile minerale @n
care predomin7 NaCi.
@n structura cartilaJului intr7 şi 5ibre cola,ene şi elastice care se condensea97 con"
centric @n Jurul condroplastelor. CartilaJul nu este vasculari9at, nutriţia
reali9<ndu"se prin di5u9iune de la nivelul capilarelor din pericondru.
Dup7 cantitatea şi varietatea de 5ibre se deosebesc trei tipuri principale de ţesut
cartila,inos: Aialin, elastic şi 5ibros.
CartilaJul Aialin are substanţ7 5undamental7 abundent7, re9istent7 şi omo,en7,
impre,nat7 cu condrin7. Se ,7sesc puţine 5ibre cola,ene, 5oarte 5ine, cu orient7ri
di5erite. Celulele sunt i9olate sau dispuse @n ,rupuri. Din cartilaJ Aialin este
5ormat scAeletul embrionului, cartilaJele de creştere dia5i9o"epi5i9are, cartilaJele
articulare, scAeletul cartila,inos al traAeei şi bronAiilor, cartilaJele na9ale şt ale
coastelor.
CartilaJul elastic conţine Dn substanţa 5undamental7 o bo,at7 reţea de 5ibre
elasticeB celulele sunt aşe9ate @n ,rupuri mici al7turate. 0l 5ormea97 scAeletul
or,anelor care trebuie s7 @şi menţină 5orma, dar au un ,rad mare de elasticitate:
pavilionul urecAii, epi,lota, aripile nasului etc.
2!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
CartilaEul fi$ros este format din fascicule de fi$re colagene, cu orientarea
longitudinală! Celulele sunt puţin numeroase, aşezate de*a lungul fasciculelor de
fi$re, Dn grupe de + * 2, iar su$stanţa fundamentală este redusă! /e mai numeşte ţesut
fi$rocarti*laginos şi formează: discurile interverte$rale, cartilaEele simfizelor,
meniscurile articulare şi unele ligamente Cligamentul capului femuralI!
G6/U)U= 7/7/
Gesutul osos este adaptat pentru funcţia de suport şi protecţie, fiind cel mai rezistent
şi dur ţesut mecanic, datorită impregnării su$stanţei fundamentale cu săruri minerale,
de calciu şi fosfor! 6ste format din celule osoase, fi$re şi su$stanţă fundamentală,
fiind puternic vascularizat, acoperit la periferie, cu excepţia capetelor articulare, de o
mem$rană vasculo*conEunctivă, numită periost!
Celula osoasă, numită osteo$last Dn stadiul tDnăr şi osteocit Dn stadiul adult, are rol
osteogen! 7steocitele sunt de formă ovalară, turtite, cu multe prelungiri, situate Dn nişte
cavităţi stelate sau fuziforme C+, * 2, Hi diametruI, numite osteoplaste, săpate Dn
su$stanţa fundamentală! e pe pereţii osteoplastelor pornesc numeroase canalicule
su$ţiri, flexuoase, care se anastomozează cu canaliculele osteoplastelor Dnvecinate şi Dn
care pătrund prelungirile osteocitelor! 7steo$lastele prezintă o $ogată activitate
secretorie, particip'nd la fa$ricarea oseinei, la procesele de dezvoltare a oaselor, de
reparaţie şi regenerare! upă terminarea procesului de osificare, osteo$lastele se
maturizează, transform'ndu*se Dn osteocite! 7steoclastele sunt celule mari, cu forme neregulate,
polinucleate! (u o puternică activitate enzimatică şi fagocitară, cu rol Dn formarea canalului
medular şi Dn diferite remodelări ale su$stanţei osoase!
/u$stanţa fundamentală a osului are două componente: organică şi minerală!
1• Componenta organică, Dn proporţie de 2KV, este formată din oseină, Dn constituţia
căreia se deose$esc o su$stanţă glicoproteică, Dn care se depun sărurile minerale, şi su$stanţa
colagenă, reprezentată de sistemele de fi$re conEunctive ale ţesutului osos!
2• Componenta minerală, Dn proporţie de 33V, este formată din microcristale de fosfat
tricalcic, car$onat de calciu, fluorură de calciu, car$onat de sodiu, car$onat de
magneziu, hidroxid de calciu!
/u$stanţa fundamentală se dispune su$ formă de lamele osoase şi, după dispoziţia lor, distingem două
varietăţi de ţesut osos: compact şi spongios!
Ţesutul osos compact formează diafiza oaselor lungi, stratul de la suprafaţa
epifizelor şi al oaselor scurte, c't şi lama internă şi externă a oaselor late! 6ste format
din numeroase canale Sa:ers Cconţin ţesut conEunctiv şi vase de s'ngeI, dispuse Dn
lungimea osului, paralele Dntre ele şi legate Dn numeroase puncte prin anastomoze
transversale sau o$lice! .n Eurul canalului Sa:ers su$stanţa osoasă este dispusă su$
forma unor lamele osoase concentrice, Dn număr varia$il de 4 * 2,, iar Dntre lamele sau
Dn grosimea lor se găsesc osteoplastele cu osteocite! Un canal Sa:ers, Dmpreună cu
lamelele din Eur formează osteonul sau sistemul ha:ersian Cunitatea morfologică şi
funcţională a osuluiI! Dntre sistemele ha:ersiene se găsesc arcuri de lamele osoase,
resturi de osteoane rezultate din procesele de remaniere osoasă, numite sisteme
interha:ersiene! Fi$rele colagene din interiorul unei lamele sunt paralele Dntre ele şi
au o direcţie spiralată! irecţia fi$relor dintr*o lamelă se Dncrucişează cu direcţia
fi$relor din lamelele alăturate, form'nd o armătură ce contri$uie la realizarea
rezistenţei osului!
Dn osul compact mai există o serie de canale neDnconEurate de lamele osoase, care
perforează osul dinspre periost spre profunzime, numite canale #olUmann, prin care
trec vase şi nervi de la periost Dn interiorul osului!
Ţesutul osos spongios se găseşte Dn epifizele oaselor lungi şt Dn interiorul oaselor late şi scurte!
6ste format din lamele osoase Ctra$eculeI care, la r'ndul lor, sunt alcătuite din mai multe
lamele, delimit'ndu*se nişte cavităţi de aspect şi mărimi
diferite, numite areole Cdau aspectul spongios, $uretosI! (reolele comunică Dntre ele şi
conţin măduvă hematogenă! (reolele şi lamelele osoase sunt sisteme ha:ersiene
incomplete! ispoziţia tra$eculelor osului spongios prezintă o anumiţi arhitectonică,
determinată de acţiunea factorilor funcţionali, mecanici şi $iologici asupra osului!
N0S+4+/ *+SC+/()
Gesuturile musculare sunt adaptate funcţiei de contracţie! Celula sau fi$ra musculară
prezintă unul sau mai mulţi nudei, după tipul de ţesut muscular, o mem$rană
celulară, numită sarcolemă, şi citoplasmă, denumită sarcoplasmă, Dn interiorul căreia
se găsesc organitele celulare comune şi organitele specifice CcontractileI, miofi$rile,
apărute Dn urma diferenţierii şi adaptării celulei la funcţia de contracţie!
upă particularităţile miofi$rilelor, ţesuturile musculare se Dmpart Dn trei tipuri: ţesut muscular
neted, Dn care miofi$rilele sunt omogene şi se contractă involuntar: ţesut muscular striat, cu
miofi$rile heterogene, de aspect striat, care se contractă voluntar:
ţesut muscular cardiac, Dn care miofi$rilele sunt striate, dar ţesutul se contractă
involuntar!
G6/U)U= MU/CU=(& %6)6
Fi$ra musculară este unitatea morfofuncţională a ţesutului muscular neted! 6a intră
in constituţia păturii musculare a tu$ului digestiv, a conductelor aparatului respirator,
urogenital, glandelor excretorii, Dn tunica musculară a vaselor, Dn anexele unor organe
de simţ Cpiele, ochiI, Dn capsulele unor organe Csplină, suprarenalăI! Fi$rele sunt
aşezate Dn straturi, $enzi sau răsp'ndite izolat Dn ţesutul conEunctiv! Fi$rele sunt
paralele Dntre ele, iar porţiunea Dngroşată a unei fi$re vine Dn raport cu extremităţile
efilate ale fi$relor Dnvecinate!
Fi$ra musculară netedă, de aspect fusiform, are o lungime cuprinsă Dntre 10 - 100 ji
şi diametrul de 2 - 4 u! 6ste formată din sarcolemă, sarcoplasmă şi un nucleu
central, de formă alungită!
/arcolemă CplasmalemaI, groasă de 100 p, prezintă numeroase invaginări din care se
formează vezicule de pinocitoză, prin intermediul cărora sunt transportate Dn celulă
su$stanţe trofice şi activatori ai procesului contracţii!
/arcoplasmă este omogenă sau fin granulată, mai a$undentă Dn centrul fi$rei! Conţine organite comune,
incluziuni celulare şi organite specifice * miofi$rilele!
Miofi$rilele, organite specializate pentru contracţie, ocupă cea mai mare parte din
sarcoplasmă! (u o formă alungită şi se Dntind de la un capăt la altul al fi$rei, mai
groase la periferia fi$rei C. micronI şi extrem de su$ţiri spre centrul fi$rei (0,+ fiI!
Miofi$rilele au o structură complexă, fiind alcătuite din miofilamente de 10 - 150
p, sunt omogene Cfără striaţii transversaleI, iar din punct de vedere $iochimic sunt
formate din proteine contractile Cactină, miozinăI şi reglatoare Ctropomiozmă şi
troponinăI!
.nervaţia este asigurată de sistemul nervos vegetativ simpatic şi parasimpatic!
28
Anatomia i !i"iologia Omui#i i
Fi$rele musculare conţin su$stanţe organice, reprezentate prin glucide,
lipide, proteine, precum şi enzime legate de funcţia contractilă, cum sunt:
adenozintrifosfataza
C()P*azaI, fosfonlaza, enzimele ciclului Tre$$s! G6/U)U=
MU/CU=(& /)&.()
Gesutul muscular striat este alcătuit din fi$re care intră Dn constituţia muşchilor
scheletici CK,V din greutatea corpuluiI, iar la nivelul viscerelor le Dnt'lnim Dn
musculatura lim$ii, faringelui, a porţiunii superioare a esofagului şi Dn cea a unor
sfinctere Canal extern şi cel extern al uretreiI, c't şi Dn muşchii extrinseci ai glo$ului
ocular! Fi$ra musculară striată are o formă cilindrică sau prismatică, cu extremităţile
rotunEite sau ramificate Cmuşchii feţei şi ai lim$iiI! /unt elemente multinucleate,
plasmoidale, cu zeci sau sute de nuclei de formă ovoidă, situaţi periferic, imediat su$
sarcolemă! =ungimea fi$rei este cuprinsă Dntre 2 * 5+ cm, iar grosimea este de +,*5,,
ţi!
Fi$ra striată este alcătuită din mem$rană W sarcolemă, citoplasmă W sarcoplasmă
şi numeroşi nuclei Cfig! 3I!
Muşchi scheletic
IggL/ Muşchi
m
Fascicul muscular
"#/$/ % /&'#(/ / / ) # 1 # % :ibt7 muscular7
H z A r<,
"8mdă isc "ondft "anda > N /aux)X ANY
H
r n
MCZleculele de i =tim
a
...........■
MDoli=oixntc
!!!!!!!!!ţţffi
i i
Saraertcteaci)ă
&lanente de mu r>nti * ZUuiUule ni[\ Z>I I I . I
/ecţiune transversala la nivelul corespunzător ] Fig! 3! Gesut muscular
striat Momii vină
uşi Tiă
Mormi>iiiă pui
Sarcolem7, examinată la microscopul electronic, prezintă două porţiuni distincte:
sarcolemă propriu*zisă şi mem$rana $azală! /arcolemă propriu*zisă are rol de a
propaga excitaţia de*a lungul fi$rei musculare Care structura generală a plasma le
meiI! Mem$rana $azală, formată din proteine colagenice, are rolul de a menţine forma
fi$rei musculare Dn limite normale!
Sarcoplasm7 este acidofilă, cu aspect de fluid Dn centrul fi$rei, mai densă şi mai
a$undentă la periferia fi$rei musculare! Conţine organite comune, diferite incuziuni şi
numeroase miofi$rile! Mitocondriile CsarcozomiiI sunt situate Dn sarcoplasmă
perinucleară şi interfi$rilară! Conţin o mare cantitate de mioglo$ină Cpigment
asemănător hemoglo$ineiI, cu rol de transportor şi rezervor de oxigen, şi un $ogat
echipament enzimatic! &eticulul sarcoplasmatic este foarte dezvoltat şi este
reprezentat printr*o reţea de tu$uli ce DnconEoară fiecare miofi$rilă Cdirecţie
longitudinală Dn fi$răI! (ceastă reţea se numeşte sistem sarcoplasmatic longitudinal
sau sistemul =! .n fi$ra striată există şi un al doilea sistem de tu$uli, numit sistemul
transvers sau sistemul ) Ctu$uli aşezaţi perpendicular pe sistemul longitudinal,
reprezent'nd invaginări ale sarcolemei Dn dreptul mem$ranei NI! .n dreptul fiecărei
miofi$rile, sistemul ) Dnt'lneşte şi vine Dn contact cu sacii terminali ai reticulului
sarcoplasmatic longitudinal, alcătuind Dmpreună o AtriadăA Cdoi saci terminali ai
sistemului = şi un tu$ al sistemului )I! &eticulul sarcoplasmatic, Dn totalitate, dar mai
ales sistemul =, are rol important Dn contracţie Cdatorită prezenţei unei mari cantităţi de
ioni de Ca se realizează cuplarea excitaţiei cu contracţiaI!
6lementele cele mai importante cuprinse Dn sarcoplasmă sunt miofi$rilele Celementele
con*tractileI! (u un diametru de ,,+ * + m, sunt paralele cu lungimea fi$rei musculare,
grupate Dn fascicule ce cuprind 2, * 4, miofi$rile * colonetele =eOdig, Dncon*Eurate de
sarcoplasmă! Miofi$rilele au un aspect heterogen, de*a lungul lor o$serv'ndu*se
CmicroscopicI o alternanţă de $enzi clare şi Dntunecate care, fiind situate la acelaşi
nivel Dn toate miofi$rilele, dau aspectul de striaţiune transversală, specifică fi$rei
musculare striate! "enzile CdiscurileI clare, denumite $enzi ., sunt izotrope
Cmonorefringente * nu polarizează luminaI8 ele sunt stră$ătute de o mem$rană su$ţire,
numită mem$rana N sau stria (mici! iscurile C$enzileI Dntunecate, denumite discuri
sau $enzi (, sunt anizotrope C$irefringente * polarizează parţial luminaI8 ele sunt
stră$ătute de o zonă clară * stria Sensen Czona SI, prin care trece o mem$rană fină
numită mem$rana M! /egmentul cuprins Dntre două mem$rane N se numeşte sarcomer
Ccăsuţă musculară TrauseI, cu o lungime de +,4 * 2 fi! /arcomerul reprezintă unitatea
morfofuncţională a fi$rei striate şi este alcătuit din: 5>+ disc clar, un disc Dntunecat cu
zona S şi mem$rana M, 5>+ disc clar!
Prin microscopia electronică s*a sta$ilit că miofi$rilele sunt constituite din numeroase
fi$rile elementare, numite miofilamente, C4, * 54, pI, ce constituie unitatea
ultrastructurală şi funcţională a miofi$rilei! Miofilamentele sunt de două tipuri:
miofilamente groase de 5,, p şi lungi de 5,4 m, cuprinse Dn discul Dntunecat, formate
din miozină8 miofi*.amente su$ţiri de 4, p, formate din actină, tropomiozină şi
troponină, ce se Dntind de la mem$rana N Dn toată $anda luminoasă, trec şi se
intercalează şi printre miofilamentele groase din $anda Dntunecată, oprindu *se la stria
Sensen! Dn $anda (, cele două tipuri de miofilamente au o aşezare precisă, Dntr*un
aranEament hexagonal cu un miofilament gros Dn centru, DnconEurat de şase
miofilamente su$ţiri Csituate Dn unghiurile hexagonuluiI!
Fi$rele musculare striate se grupează Dn fascicule de +, * 2, fi$re, denumite fascicule
primare, DnconEurate de o teacă conEunctivă denumită endomisium! Fasciculele
primare CK*4I se grupează Dn fascicule secundare, delimitate de ţesut conEunctiv cu
fi$re elastice,
+0 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
denumit penmisium. (cestea se ,rupea97 @n 5ascicule terţiare, ouaternare, ce 5ormea97, de
5apt, muşchiul, iar acesta este @nvelit @n epimisium.
-asculari9aţia este 5oarte bo,at7, asi,ur<nd procesele metabolice intense
din timpul
contracţiei.
*uşcAii striaţi au o inervaţie motorie Dplaca motorieF şi sen9itiv7 D5ibre a5erente care
pornesc de la proprioceptori musculariF.
N0S+4+/ *+SC+/() S4)I(4 D0 4I8 C()DI(C D*I.C()D+/F
*iocardul este constituit din 5ibre musculare cu structur7 asem7n7toare 5ibrelor
musculare striate Dmio5ibrilele pre9int7 alternanţ7 de ben9i clare şi @ntunecoaseF
şi 5ibrelor musculare netede, prin po9iţia central7 a nucleului. Celulele
musculare individuali9ate, alun,ite şi rami5icate vin @n contact unele cu altele la
nivelul unor ben9i numite discuri intercalare Dstriile scalari5ormeF, ce repre9int7
Joncţiuni intercelulare speciali9ate.
:ibrele musculare cardiace sunt acoperite de o teac7 conJunctiv7 cu 5ibre de reticulin7
şi sunt dispuse @n reţea, @n ocAiurile c7reia se a5l7 ţesutul conJunctiv
la6, vase şi 5ibre nervoase ve,etative D5ormea97 @mpreun7 cu sarcolem7 Joncţiunea neuro"
muscular7, sinapsaF.
:ibra cardiac7 are un diametru şi o lun,ime mai mic7 dec<t 5ibra striat7, iar
capetele sunt de obicei rami5icate. Sarcoplasma este mai abundent7 la peri5erie şi
@n Jurul nucleului şi mai s7rac7 @ntre mio5ibrile. *itocondriile sunt mai
numeroase dec<t @n 5ibrele striate şi netede, 5iind aşe9ate @ntre mio5ibrile sub
5orma unor coloane Ddatorit7 activit7ţii contrac"tile permanenteF. *io5ibrilele
pre9int7 aceleaşi caractere mor5olo,ice şi structurale ca ia 5ibra striat7 de tip
scAeletic, 5iind @ns7 mai ,roase.
8e l<n,7 miocardul de tip contracţii e6ist7 şi ţesutul nodal Dmiocardul
speci5icF, care determin7 contracţia ritmic7 şi automat7 a inimii, stabilind o
le,7tur7 anatomic7 şi 5uncţional7 @ntre atrii şi ventricule Dnodul sinoatrial,
atrioventricular, 5asciculul Siss şi reţeaua 8urTinJeF.
Nesutul nodal este 5ormat din 5ibre musculare cardiace, cu caracter embrionar,
de 5orme variate, dispuse @n noduli, reţele şi cordoane. Celulele sunt bo,ate @n
sarcoplasma ce conţine mult ,lico,en, '*+ nuclei, mitocondriile sunt rare, iar
reticulul endoplasmatic redus. *io5ibrilele, @n num7r redus, sunt mai subţiri,
dispuse lon,itudinal sau transversal, trec de la o celul7 la alta. 5orm<nd o reţea
prin care e6citaţia se transmite @n toate direcţiile la 5ibrele miocardului
contracţii, cu care se continu7.
N0S+4+/ N0)-.S
Nesutul nervos este constituit din celule nervoase DneuroniF, cu prelun,irile lor,
şi din celule nevro,lice. 0mbriolo,ie, deriv7 din ectoderm. Neuronii sunt
elemente @nalt di5erenţiate mor5olo,ic. Nevro,liile, structuri cu rol de susţinere
şi de protecţie, reali9ea97
elementele sistemului de
susţinere. N0+).N+/
0ste 5ormat din corpul celular DpericarionulF şi una sau mai multe prelun,iri,
care sunt de dou7 tipuri: dendritele, prelun,iri celulipete DmaJoritatea neuronilor
au mai multe dendriteF, şi a6onul, care, 5uncţional, este celuli5u,, prelun,ire
unic7 a neuronului.
Ca formă şi dimensiuni, neuronii sunt foarte diferiţi, de la neuroni mici, de K * 3 Ha
Cstratul granular din cere$elI, p'nă la neuroni giganţi, 52, Hi Ccelulele piramidale "etz
din cortexul cere$ralI! Forma neuronilor este varia$ilă: stelată Ccoarnele anterioare ale
măduveiI, sferică sau ovală CDn ganglionii spinaliI, piramidală Czonele motorii ale
scoarţei cere$raleI şi fusiformă CDn stratul profund al scoarţei cere$raleI!
.n funcţie de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:
1• unipolari Ccelulele cu conuri şi $astonaşe din retinăI * au aspect
gl^$ulos, cu o singură prelungire8
2• pseudounipolari * se află Dn ganglionul spinal, au o prelungire care se divide Dn A)A8 dendrita se
distri$uie la periferie, iar axonul pătrunde Dn /%C8
3• $ipolari * de formă rotundă, ovală sau fusiformă, cu cele două prelungiri
pornind din polii opuşi ai celulei Cneuronii din ganglionul spiral Corti, ganglionul
vesti$ular /carpa, retină, mucoasa olfactivăI8
_ multipolari * au o formă stelată, piramidală sau piriformă şi prezintă numeroase
prelungiri dendritice şi un axon Cscoarţa cere$rală, cere$eloasă, cornul anterior din
măduva spinăriiI!
upă funcţie, neuronii pot fi: receptori, prin dendritele lor recepţionează excitanţii din
mediul exterior sau din interiorul organismului Cpot fi somatosenzitivi şi
viscerosenzitiviI8 motori, ai căror axoni sunt Dn legătură cu organele efectoare
Csomatomotori şi viscero*motoriI8 intercalări Cde asociaţieI, care fac legătura Dntre
neuronii senzitivi şi motori!
.r,ani9area structurală a neuronului
Corpul neuronului este format din neurilemă Cmem$rana plasm`ticaI, neuroplasmă
CcitoplasmăI şi nucleu!
%eurilemă celulei nervoase este su$ţire, delimitează neuronul şi are o
structură lipoproteică!
%europlasmă are constituţia coloidală a unui gel, ceva mai densă dec't a celulelor
organismului, datorită unor organite celulare specifice, neurofi$rilele! %europlasmă
conţine organitele celulare generale Cmitocondrii, ri$ozomi, lizozomi, reticul
endoplasmaticI şi incluziuni pigmentare! %u are centru celular deoarece neuronul nu
se divide! 7rganitele specifice sunt: su$stanţa tigroidă Ccorpii %isslI şi neurofi$rilele!
=a microscopul electronic, corpii %issl apar su$ forma unor agregate de sisteme
mem$ranoase de tip rugos, su$ formă de vezicule şi cisterne şi numeroşi ri$ozomi,
fiind omologaţi cu reticulul endoplasmatic rugos! /e găsesc Dn corpul neuronului şi Dn
dendrite, niciodată Dn axon, av'nd rol Dn meta$olismul neuronului! %eurofi$rilele sunt
formaţiuni ce se găsesc Dn neuroplasmă CcorpI şi prelungiri Cdendrite şi axonI! 6le
formează pachete cu dispunere periferică ectoplasmatică sau perinucleară, mai str'nse
Dn axon şi mai laxe Dn dendrite! (par la microscopul electronic constituite din
fascicule elementare fine de 3, * 5,, p CneurofilamenteI! (u rol mecanic, de susţinere
şi Dn conducerea influxului nervos!
Nucleul. Celulele nervoase motorii, senzitive şi de asociaţie au un nucleu unic! cu 5 * +
nucleoli! Celulele vegetative centrale sau periferice prezintă deseori un nucleu excentric!
(ceste celule pot avea nuclei du$li sau multipli!
Prelungirile corpului celular sunt dendritele şi axonul!
Dendritele, Dn porţiunea lor iniţială, sunt mai groase, apoi se su$ţiază! Dn ele se
găsesc neurofi$rile şi corpii %issl! 6le recepţionează influxul nervos şi Dl conduc spre
corpul neuronului, celulipet CcentripetI!
+2
A,A -O./A fi F%/%OLO0%A O.ULU%
(6onul este o prelun,ire unic7, lun,7 Duneori de ' mF şi mai ,roas7. 0ste 5ormat
dintr"o citoplasm7 speciali9at7, numit7 a6oplasm7, @n care se ,7sesc: mitocondrii,
ve9icule ale reticulului endoplasmatic şi neuro5ibrile. *embrana ce acoper7
a6oplasm7 se numeşte a6olem7, cu rol important @n propa,area in5lu6ului
nervos. De"a lun,ul traseului s7u, a6onul emite colaterale perpendiculare pe
direcţia sa, iar @n porţiunea terminal7 se rami5ic7B ultimele rami5icaţii sunt
butonate Dbutoni terminaliF şi conţin mici ve9icule pline cu mediator cAimic ce
@nlesneşte transmiterea in5lu6ului nervos la nivelul sinapselor. Butonul mai
conţine neuro5ibrile şi mitocondrii. (6onul conduce in5lu6ul nervos celuli5u,
Dcentri5u,F.
8este a6olem7 se ,7sesc, la maJoritatea neuronilor, trei teci:
1• 4eaca de mielin7, 5ormat7 din lipide şi proteine, @nveleşte ca un manşon
5asciculul de neuro5ibrile. 0a este @ntrerupt7 la intervale de !& " $&& Ji, aceste
@ntreruperi numindu"se nodurile sau stran,ulaţiile lui )anvier, care
individuali9ea97 o serie de se,mente " se,mente internodale, de lun,imi e,ale pe
5ibre de acelaşi diametru. 4eaca de mielin7 con5er7 culoarea alb7 a maselor de
5ibre nervoase concentrate @n sistemul nervos central Dence5al, m7duva spin7riiF.
(6onii neuronilor post,an,lionari din sistemul nervos ve,etativ nu au teac7 de
mielin7, 5ibrele numindu"se amielinice D5ibre )emacTF. De asemenea, nu au
teac7 de mielin7 nici 5ibrele din sistemul somatic care sunt subţiri Ddiametru sub
' |X) şi au vite9e mici de conducere.
2• 4eaca ScAUann se dispune @n Jurul tecii de mielin7, 5iind 5ormat7 din
celule ,liale Dnevro,liiF. :iec7rui se,ment nodal de mielin7 dintre dou7
stran,ulaţii )anvier @i corespunde o sin,ur7 celul7 ScAUann. Nucleul acestor
celule este situat la miJlocul se,mentuluiB citoplasma, @n cantitate redus7,
conţine mitocondrii, un aparat ;ol,i şi ,ranule de ribo9omi. Celulele ScAUann
au rol @n 5ormarea tecii de mielin7. *ielin7 este constituit7 din straturi
concentrice, ,enerate de membranele celulelor ScAUann @n timpul de9volt7rii
ţesutului nervos. (re rol de protecţie şi tro5ic.
3• 4eaca Senle Dteaca endoneural7F separ7 membrana plasmVtica a celulei
ScAUann de ţesutul conJunctiv din Jurul 5ibrei nervoase. 0ste o teac7 continu7,
care, ca şi teaca ScAUann, Pnsoţeşte a6onul p<n7 aproape de ultimele sale
rami5icaţii. 0ste 5ormat7 din substanţ7 5undamental7 şi 5ibre conJunctive
elastice, dispuse @n reţea. (re rol @n permeabilitate şi re9istenţ7. N0-).;/I(
Celulele nevro,lice D,lialeF 5ormea97 cel de"al doilea tip celular al ţesutului
nervos. /a mami5erele superioare, num7rul lor dep7şeşte de '& ori
num7rul neuronilor. Sunt de ori,ine ectodermic7 Dmicro,lia este sin,ura de
ori,ine me9odermic7F. :orma şi dimensiunile corpului celular pot 5i
di5erite, iar prelun,irile variabile ca num7r. (u centru celular, deci
se divid.
Se descriu mai multe tipuri de nevro,lii:
4• (strocitul este caracteristic substanţei cenuşii şi este situat @n Jurul
corpului neuronului şi @n dendrite. Corpul astrocitului emite prelun,iri sinuoase
scurte, dintre care unele cu e6tremitate liber7, l7ţit7 Dpicioruş vascularF. (cestea
iau contact cu capilarele san,vine, c7rora le 5ormea97 o membran7 limitant7
perivascular7 ce separ7 neuronul de vase. (lte prelun,iri ale astrocitului aJun, la
supra5aţa creierului.
5• .li,odendro,lia are prelun,iri mai puţine, mai scurte şi cu @n,roş7ri
puncti5orme. Se ,7seşte @n substanţa alb7 şi cea cenuşie a sistemului nervos. (re
rol de sinteti9are a tecii mielinice a 5ibrelor din sistemul nervos central.
6• *icro,lia are dimensiuni mici, iar prelun,irile sunt bo,at rami5icate. Se
,7seşte @n substanţa cenuşie, @n Jurul neuronilor din SNC. Celula se poate
mobili9a. :uncţia ei principal7 este de 5a,ocito97.
Celulele tecii ScAUann repre9int7 nevro,lia sistemului nervos peri5eric. (u rol
important @n 5ormarea tecii de mielin7, 5iind implicate @n acest proces at<t din
punct de vedere mecanic, c<t şi biocAimic. In conclu9ie, nevro,liile suni celule
care se divid intens Dsunt sin,urele celule ale ţesutului nervos care dau naştere
tumorilor din /%CI! nu conţin neuro5ibrile şi nici corpi Nissl. Nevro,liile au rol
de suport pentru neuroni, de protecţie, tro5ic Dpicioruşul vascular al astrocitului
care intervine @n trecerea substanţelor de la capilar la neuronF, @n 5enomenele de
cicatri9are ale ţesutului nervos D@n ca9 de le9are sau de,enerare a unei re,iuni din
SNC 5ormea97 o reţea ce @nlocuieşte ţesutul nervosF, rol 5a,ocitar Dmicro,liaF. @n
sinte9a tecii de mielin7 şi @n sinte9a de ()N şi alte substanţe pe care le cedea97
neuronului. Nevro,lia are şi activitate sinaptic7 prin conţinutul bo,at @n
colincstera97 nespeci5ic7, in5luenţ<nd spaţiul c6 traceiuIar din vecin7tatea
sinapselor şi transmiterea in5lu6ului nervos.
S1N;0/0
S<n,ele este un 5luid care circul7 @n interiorul sistemului cardiovascular.
@mpreun7 cu lim5a şi licAidul intercelular, s<n,ele constituie mediul intern al
or,anismului. Intre mediul intern şi celule e6ist7 un scAimb permanent de
substanţe şi ener,ieB substanţele necesare menţinerii activit7ţii celulare D..,
,lucide, aci9i ,raşi, aminoaci9i, vitamine etc.F trec din s<n,e @n celul7, iar
produşii ne5olositori sau to6ici, re9ultaţi din procesele catabolice DC&2, aci9i
nevolatili, uree, acid uric, amoniac etc.F, sunt eliminaţi @n licAidul e6tracelular.
Conţinutul mediului intern este menţinut constant datorit7 circulaţiei
permanente a s<n,elui. (cesta aduce substanţele 5olositoare p<n7 la nivelul
celulelor, re57c<nd mereu re9ervele metabolice, iar de aici @ndep7rtea97
produşii de catabolism pe care"i transport7 spre or,anele de eliminare.
-olumul san,vin DvolemiaF. Cantitatea total7 de s<n,e din or,anism repre9int7
I din ,reutatea corpului. (ceasta @nseamn7 circa % litri de s<n,e pentru un
individ de & T,. -olemia varia97, @n condiţii 5i9iolo,ice, @n 5uncţie de se6 Deste
mai mare la b7rbaţiF, v<rst7 Dscade cu @naintarea @n v<rst7F, mediul ,eo,ra5ic
Deste mai mare la locuitorii podişurilor @nalteF. In repaus, o parte din masa
san,vin7 a corpului sta,nea97 @n teritorii venoase şi capilarele din 5icat, splin7
şi ţesutul subcutanat. (cesta este volumul san,vin sta,nant sau de re9erv7, @n
cantitate de C litri. )estul de # litri II repre9int7 volumul circulant. )aportul
dintre volumul circulant şi volumul sta,nant nu este 5i6, ci varia97 @n 5uncţie de
condiţiile de e6istenţ7. In cursul e5ortului 5i9ic sau termore,lator are loc
mobili9area s<n,elui de re9erv7, cresc<nd volumul circulant. *obili9area
depo9itelor de s<n,e se reali9ea97 sub acţiunea SN- simpatic, care determin7
contracţia musculaturii netede din pereţii vaselor. (st5el, se asi,ur7
aprovi9ionarea optim7 cu o6i,en şi ener,ie a or,anelor active.
8).8)I04WNI/0 S1N;0/+I
Culoarea. S<n,ele are culoare roşie. (ceasta se datorea97 Aemo,lobinei din eritrocite!
Culoarea s<n,elui poate varia @n condiţii 5i9iolo,ice sau patolo,ie.
S<n,ele recoltat din artere Ds<n,e arterialF este de odoare roşu"descAis Ddatorit7
oxihemoglo$i neiF, tar s<n,ele recoltat din
+4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
vene Cs'nge venosI are culoare roşu*Dnchis
Cdatorită hemoglo$inei reduseI! C'nd cantitatea de
hemoglo$ina din s'nge scade, culoarea devine
roşu*palid!
ensitatea! /'ngele este mai greu dec't apa! ensitatea s'ngelui are valoarea 5,44 g>l!
Plasma sangvină are o densitate de 5,+4 g>l! (ceastă proprietate a s'ngelui depinde de
componentele sale şi Dn special de hematii şi proteine!
#'scozitatea! #aloarea relativă a v'scozităţii s'ngelui este K,4 faţă de v'scozitatea
apei, considerată egală cu 5! #'scozitatea determină curgerea laminară CDn straturiI
a s'ngelui prin vase! Creşterea v'scozităţii peste anumite valori este un factor de
Dngreunare a circulaţiei!
Presiunea osmotică CP! osm!I! Dn orice soluţie, apare o presiune statică suplimentară ce
poate fi pusă Dn evidenţă separ'nd, printr*o mem$rană semipermea$ilă, solventul de
soluţia respectivă! Mem$rana semipermea$ilă permite trecerea solventului fi
Dmpiedică deplasarea su$stanţei dizolvate de o parte şi de cealaltă a ei! Dn aceste
condiţii apare fenomenul de osmoză, ce constă Dn deplasarea moleculelor solventului
prin mem$rană spre compartimentul ocupat de soluţia respectivă! #aloarea p! osm a
lichidelor corpului Cmediu intern şi lichidul intracelularI este de aproximativ 2,,
miliosmoli>5! 6xprimată Dn unităţi $arice, aceasta corespunde unei presiuni de
aproximativ -+ atmosfere, deci de 44,, mm Sg! Presiunea osmotică are rol important
Dn schim$urile de su$stanţe dintre capilare şi ţesuturi! Presiunea osmotică a
su$stanţelor coloidale CproteineleI se numeşte presiune coloidosmotică şi are valoarea
de +1 mm Sg! Proteinele plasmei au rol foarte mare Dn schim$urile capilar*ţesut,
deoarece presiunea osmotică a s'ngelui este egală cu cea a lichidului interstiţial
CintercelularI, singura forţă care atrage apa din ţesuturi spre capilare fiind presiunea
coloid*osmotică a proteinelor plasmatice! Un alt rol al presiunii coloid*osmotice se
manifestă Dn procesul de ultrafiltrare glomerulară ce duce la formarea urinei! /oluţiile
cu presiuni osmotice egale cu ale mediului intern se numesc izotone, cele cu presiuni
osmotice mai mici sunt hipotone, iar cele cu presiuni osmotice mai mari sunt
hipertone! 7 soluţie de clorura de sodiu Dn concentraţie de 0 g la 5 5 apă distilată are o
presiune osmotică de aproximativ 2,, mosm Vo, este deci izotonă şi poartă
denumirea de ser fiziologic!
&eacţia s'ngelui este sla$ alcalină! 6a se exprimă Dn unităţi pS! pS*ul sangvin are
valoarea cuprinsă Dntre -,21 * -,K+, fiind menţinut prin mecanisme fizico*chimice
Csistemele tamponI şi $iologice Cplăm'n, rinichi, hematie etc!I! /istemele tampon
intervin prompt Dn neutralizarea acizilor sau $azelor apărute Dn exces Dn mediul intern!
6le se consumă Dn timpul neutralizării! Mecanismele $iologice intervin mai tardiv şi duc
at't la Dndepărtarea acizilor sau $azelor, c't şi la refacerea sistemelor tampon!
Un sistem tampon antiacid este un cuplu de două su$stanţe format dintr*un acid sla$ şi
sarea acestuia cu o $ază puternică Cex! cuplul S2C7, M SC7,%aI! acă Dn mediul
intern apar acizi Dn exces, spre exemplu acid lactic CCS3*CS*C77SI, are loc reacţia: .
7S
CS, * CS * C77S M SC,3%a W CS3 * CS * C77%a M
S!C7 . A .
7S 7S
=actatul de sodiu este o sare neutră, deci nu acidifica mediul8 acidul lactic a dispărut şi Dn locul lui se
formează un acid sla$, acidul car$onic, care se descompune Dn C7, şi
S,&, iar C&2 se elimin7 prin pl7m<ni. In acest mod, prin cooperarea dintre mecanismele
5i9ico"cAimice şi cele biolo,ice se menţine stabil pS"ul san,vin. In
or,anism e6ist7 numeroase sisteme tampon, reparti9ate unele @n plasm7, altele @n
Aematii şi alte celule ale corpului.
4emperatura. /a om şi la animalele cu s<n,e cald DAomeotermeF, temperatura
s<n,elui varia97 @ntre 35XC D@n s<n,ele din vasele pieliiF şi 39°C D@n s<n,ele din
or,anele abdominaleF. Deplasarea continu7 a s<n,elui prin or,anism contribuie
la uni5ormi9area temperaturii corpului şi aJut7 la transportul c7ldurii din viscere
spre te,umente, unde are loc eliminarea acesteia prin iradiere. S<n,ele ast5el
"r7cit" se re@ntoarce la or,anele pro5unde, unde se @ncarc7 cu c7ldur7 şi aşa mai
departe.
C.*8.N0N40/0 S1N;0/+I
S<n,ele tratat cu o6alat de sodiu 'I nu mai coa,ulea97.
8rin centri5u,area unei eprubete cu s<n,e incoa,ulabil timp de 15', la 3000 t= minut, se
produce separarea s<n,elui @n dou7 componente:
1• 0lementele 5i,urate ale s<n,elui, situate la 5undul eprubetei, se pre9int7 ca un
licAid 5oarte v<scos, de culoare roşie"@ncAis7B
2• 8lasma san,vin7, situat7 deasupra, este un licAid mai puţin v<scos,
transparent, de culoare ,alben"citrin.
0lementele 5i,urate ale s<n,elui
)epre9int7 45% din volumul san,vin. (ceast7 valoare poart7 numele de
Aematocrit sau volum ,lobular procentual. Sematocritul varia97 cu se6ul Dmai
mic la 5emeiF, cu v<rsta Dscade cu v<rstaF sau @n 5uncţie de 5actorii de mediu
ambiant Dc7ldura provoc<nd transpiraţie duce la sc7derea apei din s<n,e şi
creşterea valorilor AematocrituluiF etc.
8rin e6amenul microscopic al s<n,elui se observ7 trei tipuri de elemente 5i,urate:
3• ,lobulele roşii DAematii sau eritrociteFB
4• ,lobulele albe DleucociteleFB
5• placAetele san,vine DtrombociteleF.
8entru a studia elementele 5i,urate se 5ace un 5rotiu de s<n,e proasp7t. Se de9in"
5ectea97 cu alcool pulpa de,etului ar7t7tor şi se @nţeap7 cu un ac sterili9at. In
momentul c<nd apare o pic7tur7 de s<n,e, aceasta se aplic7 pe o lam7 şi se
@ntinde @n strat subţire cu o lamel7 de sticl7. Dup7 uscare, 5rotiul se e6aminea97
la microscop. :rotiul poate 5i conservat prin 5i6are @n amestec de alcool"eter, @n
p7rţi e,ale.
Hematopoieza este procesul de re@nnoire continu7 a elementelor 5i,urate ale
s<n,elui. 06ist7 c<te o cale separat7 pentru 5iecare din cele trei tipuri celulare
principale Deritropoie9a pentru eritrocite, leucopoie9a pentru leucocite şi
trombocitopoie9a pentru trombociteF, iar la leucocite se descriu c7i separate
pentru ,ranulocite D,ranulocitopoie9aF şi pentru lim5ocite Dlim5opoie9aF.
4oate celulele san,vine au o ori,ine comun7: celula stern pluripotent7 din
m7duva osoas7 Dcelul7 Aemato5ormatoare primitiv7F D5i,. 7).
0)I4).CI40/0 DAematiileF. Sunt celule 57r7 nucleu, bo,ate @n Aemo,lobina, o
protein7 de culoare roşie, cu un rol @n transportul O, şi COr Num7rul lor este
considerabil: un mm
3
de s<n,e conţine 4 500 000 Aematii la 5emeie şi 5 000 000
la b7rbat. /a copilul mic, num7rul eritrocitelor este mai mare (5 500 000-6 000
000=mm
3
F, iar la locuitorii podişurilor @nalte se @nre,istrea97 ci5re de 8 000 000
,lobule roşii la 1 mm
3
. Num7rul
+!
A v i tom $ i Fi1iologia Osa i2i
CSHP
CFU - B
CSHP
CFU - S
-CFU- E
+ ERÌTROCÌTE
CFU-GM
CFU - M
GRANULOCÌTE
MONOCÌTE
MACROFAGE
MEGACARÌOCÌTE
PLACHETE
SANGVÌNE
LSC
LÌMFOCÌTE T LÌMFOCÌTE
B Legendã:
CSHP CFU-S
C F U - B CFU - E CFU · GM CFU - M LSC
celula stem Aematopoietic7 plunpotentã unitati
5ormatoare de colonii splenice
unitati 5ormatoare de colonii " blaşti unitati
5ormatoare de colonii " entrocite
unitati 5ormatoare de colonii " ,ranulocite şi monocite unitã[i
5ormatoare de colonii me,acariocitare
celula stem limfoidâ
Fig. 7. Hematopoieza
Aematiilor poate creşte temporar prin ,olirea re9ervelor de s<n,e Dmai bo,ate @n
Aematii dec<t s<n,ele circulantF. Creşteri de lun,7 durat7 sunt poli,lobulia de
altitudine şi poli,lobulia unor bolnavi de pl7m<ni sau cu de5ecte con,enitale ale
inimii. Sc7derea num7rului este consecinţa unei distrugeri e6a,erate sau a unei
eritropoie9e de5icitare.
:orma şi structura Aematiilor repre9int7 adapt7ri mor5olo,ice la 5uncţia de
transport a ,a9elor. 8rivite din 5aţ7. Aematiile apar ca discuri rotunde sau uşor
ovalare cu centrul de culoare mai descAis7 5i peri5eria mai intens colorat7 ,alben a u
r i u . (cest aspect se dJu6eţie na[iei ,rosimii Aematiei, care la centru m7soar7 ',%,
iar la peri5erie 2,5 m Din aceasta cau9a, privit7 din pro5il, Aematia se pre9int7 ca o
Aalter7, ima,ine ce su,erea97 5orma de disc bicoocav a eritrocitului.
/ipYa nucleului permite o mai mare @nc7rcare cu Aemo,lobina. Supra5aţa
total7 a Aematiilor este de G&&& tar Dde C&&& ori mai mare ca supra5aţa
corpuluiF. Datorit7 5ormei lorZ pot 5i de5ormate cu uşurinţa.
Diametrul mediu al unei hematii este de 7,5 p. Pot fi întâlnite şi hematii cu
diametre mai mici de 7 \3 (microcite) sau mai mari de 8 \3 (macrocite).
.n structura hematiei se distinge o mem$rană lipoproteică, cu Dncărcătură electrică negativă la
exterior şi permea$ilitate selectivă Cfoarte permea$ilă pentru apă şi anionii C.A şi SC7 ţA, sla$
permea$ilă faţă de cationii %a
M
, T
M
etcI! .n compoziţia chimică a mem$ranei se găsesc
enzime ce favorizează transportul activ al su$stanţelor! .n interiorul hematiei se află o
cantitate mare de hemoglo$ina CS$I! Sematia nu conţine organite celulare, nu este capa$ilă
de sinteză proteică, iar meta$olismul său este foarte redus şi, ca atare, hematia consumă
foarte puţin oxigen!
acă suspendăm hematiile Dntr*un mediu apos hipoton Ccu o presiune osmotică mai
mică dec't a plasmeiI se produce o AumflareA a lor, urmată de ieşirea S$ Dn soluţie,
fenomen denumit hemoliză osmotică! Semoglo$ina este principalul component al
hematiei! 6ste o cromoproteină, alcătuită din două componente: o proteină, numită
glo$ină, şi o grupare neproteică, numită hem! ;lo$ina este constituită prin asocierea a
patru lanţuri polipeptidice! e fiecare lanţ polipeptidic se leagă c'te o moleculă de
hem! atorită prezenţei Fe Dn molecula sa, hemul poate lega la$il oxigenul! &eacţia de
fixare a 7, la S$ nu este o oxidare propriu*zisă Cdeoarece ea nu duce la creşterea
valenţei FeI, ci o reacţie de oxigenare, de legare reversi$ilă a unei molecule de oxigen
la fierul $ivalent! .n urma acestei reacţii rezultă oxihemoglo$ina CS$7,I, care
reprezintă forma principală de transport a 7, prin s'nge! (tunci c'nd este saturată
CoxigenatăI complet, o moleculă de S$ poate transporta K molecule de 7n! Un gram de
hemoglo$ina poate transporta 5, 2K ml ,0, iar Dn 5,, ml s'nge există aproximativ 54 g
S$8 astfel, fiecare sută ml de s'nge arterial transportă +, ml 7,! .n lipsa S$,
capacitatea de transport a s'ngelui pentru oxigen scade mult: 5,, ml plasmă transportă
doar ,,+ ml 7v
.n afară de forma oxigenată şi de cea redusă, S$ poate da cu oxidul de car$on
car$oxihemoglo$ina CC7 S$I8 aceasta este o com$inaţie reversi$ilă cu C7, dar
afinitatea S$ pentru C7 este de +,, de ori mai mare dec't pentru 7 ! /u$ acţiunea
oxidanţilor apare derivatul de S$ cu Fe trivalent, denumit methemoglo$ină! (ceştia
sunt derivaţi patologici ai S$8 ei nu mai Dndeplinesc funcţia de transport şi Dn cazul
creşterii concentraţiei lor Dn s'nge peste anumite limite se produce insuficienta
oxigenare a ţesutului CasfixieI!
Semoglo$ina se poate com$ina şi cu dioxidul de car$on CS$ C7,I, compus numit
car$ohemoglo$ină sau car$amatul de hemoglo$ina! (cesta este un compus
fiziologic, ce nu afectează funcţia de transport a ,+! S$C7, reprezintă şi una din
formele de transport ale C7, de la ţesuturi la plăm'ni!
Eritropoieza. Sematiile circulante reprezintă doar o etapă din viaţa acestor
elemente! in momentul pătrunderii Dn circulaţie şi p'nă la dispariţia lor trec
aproximativ 5+, zile Cdurata medie de viaţă a eritrocitelorI! eşi trăiesc relativ
puţină vreme, numărul lor răm'ne constant! 6xistă un echili$ru Dntre procesul de
distrugere şi cel de formare de noi hematii! /ediul eritropoiezei este Dn măduva roşie
a oaselor, iar sediul distrugerii este sistemul monocito*macrofagic Csistem u$iauitar
Dn organism cu rol Dn fagocitozăI!
Un organism adult are cam 5,4 Ug măduvă roşie! Cantitatea variază Dn funcţie de
nevoia de oxigen a organismului! C'nd aceste nevoi sunt reduse, o parte din măduva
roşie intră Dn repaus, celulele se Dncarcă cu lipide şi măduva roşie se transformă Dn
măduvă gal$enă! /pre $ătr'neţe, măduva gal$enă suferă un proces de transformare
fi$roasă şi devine măduvă cenuşie!
acă apar condiţii care solicită eritropoieza Cefort repetat, viaţă la altitudineI are
+8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
loc un proces invers, de transformare a măduvei gal$ene Dn măduvă roşie şi o
sporire corespunzătoare a eritropoiezei! .ntre măduva roşie şi cea gal$enă există tot
timpul vieţii un echili$ru dinamic, controlat de sistemul reglator neuroendocrin!
Măduva cenuşie nu mai poate fi recuperată pentru hematopoieză!
&eglarea eritropoiezei! 6ritropoieza se reglează pria mecanisme neuro*endocrine!
Centrii eritropoiezei sunt situaţi Dn diencefal, iar excitantul principal este scăderea
aprovizionării cu oxigen a acestor centri ChipoxiaI!
Sipoxia acţionează şi la nivelul rinichiului care secretă, Dn aceste condiţii, un factor
eritropoietic! (cesta determină formarea Dn organism a unui hormon eritropoietic
numit eritropoietină, ce acţionează asupra celulei stem unipotente, eritroformatoare,
determin'nd creşterea numărului de hematii! esfăşurarea normală a eritropoiezei
necesită asigurarea cu su$stanţe nutritive, vitamine CC, " , "2, acid folieI şi Fe, .n
cazul unor deficienţe de aprovizionare apare anemia, cu toate că sistemul de reglare
a eritropoiezei funcţionează normal!
&olul eritrocitelor! Sematiile Eoacă două roluri esenţiale pentru organism:
1• Dn transportul 7, şi C7!,8
2• Dn menţinerea echili$rului acido*$azic!
Semoliza! Sematiile $ătr'ne şi uzate sunt distruse prin hemoliză Dn sistemul monocito
* macrofagic din splină CAcimitirul hematiilorAI, ficat, ganglioni limfatici şi măduva
oaselor!
=6UC7C.)6=6! ;lo$ulele al$e sunt elemente figurate ale s'ngelui ce posedă nucleu!
%umărul lor este Dn medie de 4,,,>mm
3
! (ceastă valoare poate varia Dn condiţii
fiziologice sau patologice! Creşterea numărului se numeşte leucocitoză, iar scăderea
leucopenie! %umărul leucocitelor poate varia Dn condiţii normale cu 5 * 2 mii de elemente
pe mm
3
! (stfel, la un copil, se Dnt'lnesc 1 * 0 mii leucocite>mm
3
, iar la $ătr'ni 2 * 4,,,!
Dn efortul fizic avem leucocitoză, iar după un repaus prelungit leucopenie! #ariaţiile
patologice sunt mult mai mari! .n $olile infecţioase micro$iene, numărul leucocitelor
poate creşte p'nă la 54,,, * 2,,,,>mm
3
, iar Dn unele forme de cancer CleucemiiI,
numărul poate depăşi c'teva sute de mii la un milimetru cu$, Dnc't s'ngele capătă o
culoare al$icioasă Cs'nge al$I!
Forma leucocitelor nu este aceeaşi! 6le nu reprezintă o populaţie celulară omogenă!
6xistă mai multe tipuri, care diferă Dntre ele at't ca origine şi morfologie, c't şi Dn
privinţa rolului Dn organism! 6xprimarea lor procentuală se numeşte formulă
leucocitară! .n cadrul acestei formule, deose$im leucocite cu nucleu unic *
mononucleare * şi leucocite cu nucleu fragmentat, polilo$at * polinucleare!
Mononuclearele reprezintă 2+V, iar polinuclearele 31V din leucocite! ;rupa mono*
nuclearelor cuprinde: limfocitele, care reprezintă +4V, şi monocitele, -V!
Polinuclearele cuprind trei su$grupe celulare! (ceste celule se mai numesc şi
granulocite, după granulaţiile ce se o$servă Dn citoplasmă lor! .n funcţie de afinitatea
diferită a granulaţiilor faţă de coloranţi, polinuclearele se Dmpart Dn:
_ polinucleare neutrofile, Dnt'lnite Dn proporţie de 34V! ;ranulaţiile acestora se
colorează $ine cu coloranţi neutri8 se mai numesc polimorfonucleare
neutrofile CPM%I8
polinuclearele eozinofile, Dn proporţie de +,4V, au granulaţii ce se colorează cu
coloranţi acizi8
1• polinuclearele $azofile, Dn proporţie de ,,4 V, au granulaţii cu afinitate
pentru coloranţii $azici!
imensiunile leucocitelor variază Dntre 3 * 1 p, pentru limfocitul mic, şi +, p Dn diametru,
pentru monocite şi neutrofile!
=eucocitele prezintă o structură celulară completă! (u o mem$rană cu plasticitate
remarca$ilă! atorită ei, leucocitele Dntind prelungiri citoplasmatice CpseudopodeI, cu
aEutorul cărora devin mo$ile, se pot deplasa Dn afara vaselor capilare CdiapedezăI şi pot
Dnglo$a micro$i CmicrofagocitozăI sau resturi celulare CmacrofagocitozăI! ;ranulaţiile
poli nuclearelor sunt mici saci şi vezicule ClizozomiI pline cu enzime hidrolitice care
participă la digestia corpului fagocitat!
)ot Dn familia leucocitelor se includ şi plasmocitele, celule provenite din limfocite,
specializate Dn producţia de anticorpi!
Leucopoieza. urata vieţii leucocitelor variază foarte mult, de la 5*+ zile pentru
polinuclearele neutrofile, p'nă la c'ţiva ani pentru limfocitele dependente de timus
Climfocite )I! /ediul leucopoiezei este diferit, Dn raport cu sistemul celular de care
aparţine leucocitul! (stfel, granulocitele şi monocitele sunt produse la nivelul
măduvei roşii a oaselor, Dn timp ce limfopoieza are loc Dn splină, timus, ganglionii
limfatici, plăcile PaOer din EeEun*ileon!
Granulocitopoieza porneşte tot de la celula stern pluripotentă care se află şi la originea
hematiilor! in aceasta se diferenţiază celula stern unipotentă! Prin procese de diferenţiere
şi multiplicare se formează granulocitele şi monocitele mature! Limfopoieza- =imfocitele
derivă din celula stern limfoformatoare, cu sediul Dn măduva
roşie hematogenă! 7rganismul produce două tipuri de limfocite: limfocitele A)A,
sau timodependente, şi limfocitele A"A, sau $ursodependente! Primele se dezvoltă
su$ influenţa timusului, iar ultimele su$ influenţa unor structuri echivalente cu
$ursa lui Fa$ricius de la păsări Cmăduva osoasăI! =a adult, măduva roşie produce
limfocite 3, iar ganglionii limfatici şi splina produc am$ele tipuri!
RegIarea Ieucopoiezei se face prin mecanisme neuroumorale complexe! Centrii
leucopoiezei sunt situaţi Dn hipotalamus! (ctivitatea acestor centri se intensifică atunci
c'nd Dn s'nge creşte concentraţia acizilor nucleici rezultaţi din distrugerea
leucocitelor $ătr'ne! .n cazul pătrunderii Dn organism a unor agenţi patogeni are .oc,
de asemenea, o stimulare prin antigene a leucopoiezei, urmată de creşterea peste
normal a leucocitelor, fenomen numit leucocitoză!
=eucopoieza medulară se poate intensifica at't su$ influenţa stimulilor nervoşi plecaţi
de la centrii de reglare, c't şi a unor su$stanţe chimice numite leucopoietine! Creşterea
numărului de leucocite circulante poate avea loc şi fără o creştere preala$ilă a
leucopoiezei, numai prin mo$ilizarea rezervorului medular de leucocite! (cest
mecanism asigură un răspuns precoce al organismului faţă de invazia agenţilor străini!
RoIuI IeucociteIor este complex şi diferit, după tipul lor! Principala funcţie a
leucocitelor constă Dn participarea acestora la reacţia de apărare a organismului!
Polinuclearele neutrofile au rol Dn fagocitoza agenţilor patogeni! atorită vitezei de
diapedeză şi deplasării rapide prin pseudopode, polinuclearele nu stau Dn s'nge mai
mult de c'teva ore! 6le aEung primele la locul infecţiei, unde fagocitează micro$ii,
distrug'n*du*i! atorită acestei acţiuni, polinuclearele se mai numesc şi microfage! %umărul lor creşte
mult Dn infecţii acute!
.eşirea leucocitelor din vas este favorizată de Dncetinirea curgerii la nivelul
focarului inflamator Cdatorită vasodilataţieiI, precum şi alipirii acestora de
endoteliul capilar, fenomen
40
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
denumit mar,inaţie. *ar,inaţia, diapede9a şi deplasarea prin pseudopode a
leucocitelor spre 5ocarul in5lamator sunt 5avori9ate de atracţia leucocitelor de
c7tre unele substanţe locale, 5enomen cunoscut sub denumirea de cAimiotactism
po9itiv. (Junse @n apropierea microbilor, neutro5ilele emit pseudopode şi cu
aJutorul lor @i @n,lobea97, 5orm<nd vacuole citoplasmatice, numite 5a,o9omi.
+lterior, li9o9omii neutro5ilelor se contopesc cu5a,o9omul.
@n interiorul 5a,o"li9o9omului, microbul este di,erat sub acţiunea en9imelor
li9o9omale. C<nd leucocitele 5a,ocitea97 un num7r prea mare de microbi, ele
su5er7 e5ectele to6ice ale unor substanţe eliberate de aceştia şi mor. (mestecul de
microbi, leucocite moarte şi licAid e6udat din vase 5ormea97 puroiul. Z
0o9ino5 ilele au rol @n reacţiile aler,ice. ;ranulaţiile lor conţin Aistamin7. Num7rul lor
creşte @n bolile para9itare şi aler,ice.
Ba9o5ilele au rol @n coa,ularea s<n,elui, prin intermediul unei substanţe anticoa"
,ulante, numit7 Aeparin7, conţinut7 @n ,ranulaţii. 4ot datorit7 Aeparinei,
leucocitele ba9o5ile au rol @n metabolismul lipidelor, Aeparina 5avori9<nd
di9olvarea cAilomicronilor şi dispersia lor @n particule 5ine, ce pot 5i mai uşor
utili9ate de c7tre ţesuturi.
*onocitele sunt leucocite capabile de 5a,ocito97, at<t direct, c<t şi @n urma
trans5orm7rii lor @n macro5a,e, proces ce are loc dup7 ieşirea monocitelor din
vase @n ţesuturi. *onocitele şi macro5a,ele 5ormea97 un sin,ur sistem celular
care 5a,ocitea97 at<t microbii, c<t şi, mai ales, resturile celulare Dleucocite,
Aematii etc.F şi prin aceasta contribuie la cur7ţirea şi vindecarea 5ocarului
in5lamator.
/im5ocitele au rol considerabil @n reacţia de ap7rare speci5ic7.
Clasele de lim5ocite. Deşi asem7n7toare ca mor5olo,ie, lim5ocitele repre9int7 o
populaţie celular7 cu 5uncţii individuale 5oarte di5erenţiate. Se descriu dou7
clase principale de lim5ocite, @n raport cu modul @n care acestea particip7 la
procesul de imunitate.
1• /im5ocitele "B", care particip7 la imunitatea umoral7, mediat7 prin anticorpi.
2• /im5ocitele A)A, care particip7 la imunitatea prin mecanism celular. *or5olo,ic, lim5ocitele
A)A şi "B" apar identice at<t la microscopul optic, c<t şi la
cel electronic. (pelativul de A)A sau "B" provine de la iniţialele or,anelor
lim5oide centrale @n care se petrece "instructaJul" di5erenţiat al lim5ocitelor.
06ist7 dou7 asemenea or,ane lim5oide centrale: timusul şi bursa lim5atic7.
InstructaJul timic sau bursaM al lim5ocitelor are loc @n perioada 5etal7. 4oate
lim5ocitele se de9volt7 dintr"o celul7 cap de serie mic7, celula stem
unipotent7 lim5opoietic7. Dup7 5ormare, o parte din lim5ocite se 5i6ea97 @n timus, altele
@n m7duva Aemato,en7 Dor,an omolo, cu bursa lim5atic7, pre9ent7 numai la embrionul
de p7s7ri şi absent7 la 57tul de mami5ereF. (ici are loc un proces de
di5erenţiere şi speciali9are a lim5ocitelor. In timus se vor 5orma lim5ocitele A)A
DtimodependenteF, capabile s7 lupte direct cu anti,enele, iar @n m7duva osoas7
se vor 5orma lim5ocitele "B" DbursodependenteF, capabile s7 lupte indirect cu
anti,enele prin secreţia de anticorpi speci5ici. Dup7 naştere, lim5ocitele 4 şi B
mi,rea97 din or,anele lim5oide centrale @n ,an,lionii lim5atici, unde vor ,enera
lim5ocitele necesare ap7r7rii speci5ice a or,anismului.
4u5clasele 6e limfocite -. 06ist7 mai multe tipuri de lim5ocite ), cele
mai importante
5iind:
1• lim5ocite 4 Aelper DaJut7toareFB
2• lim5ocite 4 supresoare DinAibitoareFB
3• lim5ocite 4 citoto6ice DTillerF.
Clonele limfocitare! @n cursul limfopoiezei se diferenţiază zeci de milioane de familii
limfocitare, numite clone8 fiecare clonă este specializată pentru recunoaşterea unui
singur anti*gen! Corespunzător, s*au specializat tot at'tea tipuri de limfocite ) sau ",
astfel că la un anumit antigen reacţionează şi se multiplică numai grupul limfocitelor
care recunosc antigenul şi Dl atacă direct Climfocitele )I sau fa$rică Dmpotriva lui
anticorpi specifici Climfocitele "I! Un astfel de limfocit ultraspecializat formează,
Dmpreună cu descendenţii săi, o clonă celulară imună!
MarUerii limfocitari! iferenţa dintre un limfocit ) sau ", precum şi dintre clonele
limfocitare se află la nivelul mem$ranei acestora! Celula ) posedă marUeri de
suprafaţă ce funcţionează ca receptori şi permit diferenţierea su$claselor de
limfocite ) şi receptori: celulele ) au receptor antigen specific ce funcţionează ca
situs pentru recunoaşterea antigenului! Celula " posedă ca marUeri de suprafaţă un
tip special de imunoglo$ulină C.gM monomericăI ce funcţionează ca situs pentru
recunoaşterea antigenului! atorită acestor caracteristici, limfocitele reacţionează
numai cu antigenele corespunzătoare!
)&7M"7C.)6=6 sau plachetele sangvine! /unt elemente figurate necelulare ale
s'ngelui! %umărul lor variază Dntre 54, ,,, * 2,, ,,,>mm
3
! Creşterea numărului
trom$ocitelor peste 4,, ,,,>mm
3
se numeşte trom$ocitemie, iar scăderea su$ 5,,
,,, trom$ocitopenie Ctrom$openieI!
Forma trom$ocitelor este varia$ilă: triunghiulară, rotundă, eliptică! Mărimea lor
este de 2 fi diametru!
.n structura trom$ocitului nu Dnt'lnim dec't puţine organite şi incluziuni8 trom$ocitele sunt fragmente
citoplasmatice şi nu celule propriu*zise!
)rom$ocitopoieza este procesul de reDnnoire a trom$ocitelor sangvine, care
asigură sta$ilitatea numărului acestora! /ediul acestui proces este măduva
hematogenă a oaselor! Celula de origine a plachetelor sangvine este
megacariocitul, o celulă cu nucleul mare, polilo$at! urata vieţii trom$ocitelor
este 5, zile!
&eglarea trom$ocitopoiezei se face prin intermediul unor su$stanţe
Ctrom$ocitopoietineI care se eli$erează atunci c'nd numărul trom$ocitelor circulante
scade! /plina are rol Dn echili$rul dintre formarea şi distrugerea plachetelor, at't prin
secreţia unor su$stanţe stimulante, c't şi a unor inhi$itori ai megacariopoiezei şi
trom$opoiezei!
&olul trom$ocitelor: intervin Dn cursul tuturor timpilor hemostazei, favoriz'nd mecanismele de oprire
a s'ngerării! Funcţiile hemostatice ale trom$ocitelor sunt Dndeplinite datorită proprietăţilor funcţionale
specifice acestor elemente, ca:
1• adezivitatea * proprietatea trom$ocitelor de a adera de suprafeţele lezate8
2• agregarea * proprietatea trom$ocitelor de a forma Dntre ele conglomerate8
3• metamorfoza v'scoasă * proprietatea trom$ocitelor de a se autoliza8
4• funcţia de eli$erare a factorilor trom$ocitari şi a unor su$stanţe active Chistamină, fosfolipide,
trom$ostenină, serotonină, (PI transportate de trom$ocite!
atorită acestor proprietăţi, trom$ocitele intervin Dn timpul vasculo*plachetar al
hemostazei Chemostaza primarăI, ader'nd la suprafaţa lezată a endoteliului şi form'nd
cheagul al$ trom$ocitar! Dn timpul + al hemostazei Ccoagularea s'ngeluiI, trom$ocitele
participă prin mai mulţi factori, dintre care cel mai important este factorul 2
fosfolipidic plachetar8 Dn timpul 2 al hemostazei Ctimpul trom$odinamicI, trom$ocitele
intervin Dn retracţia cheagului prin proteina enzimă contractilă pe care o eli$erează,
trom$ostenină! .n cazul unor deficite trom$ocitare cantitative Ctrom$ocitopeniiI sau
calitative Ctrom$asteniiI se produc tul$urări ale hemostazei, numite purpure
trom$ocitare!
42
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
8lasma san,vin7
upă Dndepărtarea elementelor figurate ale s'ngelui, răm'ne un lichid v'scos, găl$ui, numit
plasmă! Plasma reprezintă 44V din volumul s'ngelui! Proprietăţile plasmei sunt similare cu ale
s'ngelui, diferă doar valorile şi culoarea Cplasma este incolorăI!
Compoziţia plasmei
sangvine este foarte heterogenă!
Proteinelor plasmatice le revin următoarele roluri:
1• (l$uminele au rol de transport al unor su$stanţe minerale CCu, Ca, FeI, hormoni,
pigmenţi $iliari, precum şi rol Dn presiunea coloid*osmotică a s'ngelui! /căderea
al$uminelor compromite schim$urile de la nivelul capilarelor!
2• ;lo$ulinele au rol Dn transportul su$stanţelor prin s'nge, Dn coagularea
acestuia şi contri$uie, alături de al$umine, la presiunea oncotică! 7 anumită clasă
a gamaglo$ulinelor, numită clasa imunoglo$ulineor, reprezintă suportul chimic al
anticorpilor!
3• Fi$rinogenul are rol Dn coagularea s'ngelui, prin trecerea sa din starea solu$ilă Dntr*o reţea
insolu$ilă, numită cheag de fi$rină!
4• (lte roluri ale proteinelor plasmatice: determinarea v'scozităţii şi densităţii
plasmei8 reglarea echili$rului acido*$azic Cproteinele sunt su$stanţe amfotere, adică
au proprietatea de a se comporta at't ca $aze, c't şi ca acizi, Dn funcţie de pS*ul
mediului, Euc'nd rol de sistem tamponI!
5• Plasma conţine proteine cu roluri specifice Dn reglarea funcţiilor Chematopoieza, reglarea
tensiunii arteriale, apărarea antiinfecţioasă etcI!
/u$stanţele anorganice din plasmă sunt reprezentate de săruri minerale! 6le se
Dnt'lnesc Dn două forme principale: legate de proteinele plasmei Cdeci, nedifuzi$ileI şi
li$ere Dn plasmă Cdifuzi$ileI! (ctivităţile chimice ale anionilor şi cationilor plasmei
sunt egale Dntre ele şi reprezintă, Dn medie, c'te 544 m6a>5! intre cationi, cei mai
importanţi sunt %a?, T
+
, Ca
+
, şi Mgb, iar dintre anioni C., C,3S, /,4Y P,4!
S6M7/)(N(
Semostaza reprezintă totalitatea mecanismelor care intervin Dn oprirea s'ngerării! 6a
se desfăşoară Dn trei timpi: 5! )impul vasculo*plachetar Chemostaza primară\sau
temporarăI! +! )impul plasmatic Chemostaza secundară sau coagularea s'ngeluiI! 2!
)impul trom$odinamic Cretracţia cheagului şi fi$rinolizaI!
)impul vasculo*plachetar Chemostaza primarăI
Dncepe o dată cu lezarea vasului! Prima reacţie constă Dn vasoconstricţia peretelui
acestuia, produsă at't reflex, c't şi su$ acţiunea serotoninei! Urmează aderarea
trom$ocitelor la nivelul plăgii, agregarea şi metamorfoza v'scoasă a acestora cu vasul,
duc'nd la oprirea s'ngerării Dn + * K minute! (cest timp se prelungeşte Dn afecţiuni
vasculare sau trom$ocitare!
)impul plasmatic * coagularea s'ngelui
Coagularea s'ngelui este un proces fizico*chimic complex de transformare a s'ngelui
din stare lichidă Dn stare de gel, prin trecerea fi$rinogenului din forma solu$ilă Dntr*o
reţea insolu$ilă de fi$rină! Dncă din prima fază a hemostazei are loc eli$erarea din
trom$ocite a unor factori de coagulare! )ot Dn timpul hemostazei primare se produce
activarea factorilor plasmatici!
Ì
Hfl
ŢE4U-U7%LE
Factorii coagulării! =a coagulare participă numeroase su$stanţe! 6le se grupează Dn
următoarele categorii de factori:
1• factori plasmatici8
2• factori plachetari8
3• factori tisulari!
!actorii plasmatici ai coagul%rii sunt Dn număr de 52! 6i se notează cu cifre romane!
MaEoritatea sunt formaţi Dn ficat!
!actorul I (F.I.) = fib fino genul, proteină care, Dn procesul coagulării, se transformă Dn
fi$rina insolu$ilă8
F.II = protrombina, glo$ulina plasm`tica fa$ricată de ficat Dn prezenţa vitaminei T! .n procesul
coagulării se transformă Dn trom$ină8
F.III = tromboplastina este un complex enzimatic lipoproteic, ce apare Dn procesul
coagulării! 6xistă două trom$oplastine: trom$oplastina plasm`tica sau intrinsecă şi
trom$oplastina tisulară sau extrinsecă!
F.I = ionii de calciu (!a
"
#) sunt indispensa$ili coagulării! 6i intervin Dn
aproape toate fazele coagulării! "locarea Ca
2
? cu aEutorul citratului sau oxalatului
de sodiu Dmpiedică coagularea!
Factorii , I, II accelerează formarea trom$oplastinelor!
F.III = factorul anti$emofilic % este o glo$ulina plasm`tica, ce intră Dn
componenţa F!... intrinsec! .n lipsa acestui factor se produce o $oală gravă, numită
hemofilia (! F.I& = factorul anti$emofilic ' are acelaşi rol cu al F!#...! =ipsa lui
provoacă hemofilia "!
F.X - factorul Stuart-Prower este principalul component al am$elor trom$oplastine! F.XI =
factorul antihemofilic C este alt precursor al tro$oplastinei intrinseci!
F.XII = factorul e contact !factorul "ageman# este o proteină plasm`tica
ce se găseşte su$ formă inactivă şi se activează la contactul cu suprafeţele lezate şi cu
fi$rele de colagen! (cest factor iniţiază coagularea s'ngelui!
F.XIII == factorul sta$ili%ator al fi$rinei !F.S.F.# este o proteină care intervine Dn
sta$ilizarea reţelei de fi$rina, făc'nd*o insolu$ilă!
!actorii trom&ocitari ai coagul%rii se notează cu cifre ara$e! Mai importanţi sunt: F#'# - factor
trom$oplastin component al trom$oplastinei intrinseci8
F#(# * antiheparina plachetară, care se opune acţiunii anticoagulante a
heparinei8 F!-! * trom$ostenină, proteină cu proprietăţi enzimatice şi
contractile, cu rol Dn retracţia cheagului!
)oţi aceşti factori sunt eli$eraţi de trom$ocite, la Dnceputul hemostazei! .n acelaşi timp, trom$ocitele
mai transportă serotonina CF!4!I!
!actorul tisular al coagul%rii este reprezentat de o su$stanţă lipoproteică! .n
procesul coagulării ea activează factorul #.. şi, Dn prezenţa lui #.. activat şi a
calciului, determină activarea F!L! .n procesul coagulării ea se activează su$ influenţa
F!#.. şi a CaA Cfig! 1
inamica procesului de coagulare! Coagularea s'ngelui se desfăşoară Dn trei faze: faza . *
formarea trom$oplastinei are loc pe două căi, extrinsecă şi intrinsecă! (ceasta este faza
cea mai la$orioasă şi durează cel mai mult, K * 1 minute, faza a .l*a * formarea trom$inei
durează 5, s8 trom$oplastina transformă protrom$ina Dn trom$ină!
44
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA O M I L I I
C(=6( .%)&.%/6C(
vas lezat
trom$ocite
aderare
cheag al$
eli$erare
factori
plachetan
activare F L. #... .L
produs intermediar
C(=6( 6L)&.%/6C(
ţesuturi
factor proteic Ctrom$oplastina tisularaI
1F
#..
CaA
2F L
produs intermediar
Tacîor
lipidie
CaA
F2 cefalina
)&7M"7P=(/).%( (C).#(
Ca
·
Protrom$ina
)&7M".%(
CaA Fi$rinogen
F."&.%(
Fig! 1! Coagularea s'ngelui
_ faza a .S*a * formarea fi$rinei durează 5*+ s! )rom$ina desface, din fi$rinogen, nişte
monomeri de fi$rină, care polimerizează spontan, alcătuind reţeaua de fi$rină, ce
devine insolu$ilă su$ acţiunea F!L.5.! Dn ochiurile reţelei de fi$rină se fixează
elementele
figurate şi s'ngerarea se opreşte! )impul
trom$odinamic al hemostazei
upă coagulare are loc, su$ acţiunea trom$osteninei plachetare, un proces de retracţie
a cheagului! in cheag este expulzat un lichid găl$ui, numit ser! /erul este plasma fără
fi$rinogen şi protrom$ină ce s*au consumat Dn procesul de coagulare! &etracţia
cheagului durează + * +K ore! upă retracţie, cheagul suferă treptat un proces de
dizolvare, numit fi$nnoliză! (ceasta se datoreşte unei enzime proteolitice, plasmina
Cfi$rinolizinaI, activată ţi ea in timpul coagulării! Fi$rinoliza are drept efect
Dndepărtarea cheagului !si de>o$turarea vasului prin care se poate relua circulaţia! Dn
felul acesta au fost Dndepărtate toate consecinţele lezării vasului!
4ulbur7rile Aemosta9ei pot ap7rea @n oricare din cei trei timpi. (ceste tulbur7ri
constituie sindromul Aemora,ipar. (ctivarea 5ibrinoli9ei se produce simultan cu
activarea coa,ul7rii, prin 5actori comuni. (st5el, 5actorii EII şi EI, activaţi,
stimulea97 şi activatorii 5ibrinoli9ei. 8rocesul de coa,ulare evaluea97 mai rapid,
iar cel de 5ibrinoli97 mai lent. (ctivatorii 5ibrinoli9ei pot 5i şi de provenienţ7
e6o,en7. +nele veninuri de şarpe sau to6ine microbiene produc 5ibrinoli97.
:+NCNI( D0 (8W)()0 ( S1N;0/+I
.r,anismul uman vine permanent @n contact cu a,enţi pato,eni Dpurt7tori de
anti,eneF sau cu anti,ene libere. (nti,enul este o substanţ7 macromolecular7
proteic7 sau poli9aAaridic7 str7in7 şi care, p7truns7 @n mediul intern,
declanşea97 producţia de c7tre or,anism a unor substanţe speci5ice, numite
anticorpi, care neutrali9ea97 sau distru, anti,enul. (nticorpii sunt proteine
plasmatice din clasa ,ama,lobulinelor. 06ist7 dou7 tipuri 5undamentale de
ap7rare:
1. ap7rarea nespeci5ic7B
2. ap7rarea speci5ic7.
:uncţia de ap7rare nespeci5ic7 D@nn7scut7F este o calitate a speciei. Se
reali9ea97 prin mecanisme celulare D5a,ocito9aF şi umorale Dcomplementul,
inter5eroniiF. (p7rarea nespeci5ic7 este o ap7rare primitiv7, cu e5icacitate
medie, dar este 5oarte prompt7. /a ea particip7 celule şi substanţe pre5ormate.
(p7rarea speci5ic7 Ddob<ndit7F se de9volt7 @n urma e6punerii la a,enţi capabili s7
induc7 un r7spuns imun Dimuno,eneF. 0ste de dou7 5eluri: dob<ndit7 natural: a. pasiv,
prin trans5er transplacentar de anticorpiB b. activ, @n urma unei boliB
dob<ndit7 arti5icial: a! pasiv, prin administrare de antito6ine şi ,ama,lobulineB b.
activ, vaccinare.
)7spunsul imun speci5ic are dou7 componente " r7spunsul imun primar şi r7spunsul imun
secundar DanamnesticF " şi trei caracteristici:
1• recunoaşterea structurilor propriiB
2• speci5icitate Dcapacitatea anticorpilor şi a lim5ocitelor de a reacţiona
numai cu inumo,enele omo,eneFB
3• memorie imunolo,ic7 Dpermite anticorpilor şi lim5ocitelor sensibili9ate s7 reţin7 imuno,enul
omolo, şi s7 reacţione9e cu el mai t<r9iuF.
)7spunsurile imune speci5ice sunt mediate prin dou7 mecanisme
interdependente: imunitatea umoral7, care implic7 lim5ocitele B, şi imunitatea
mediat7 celular Dcelular7F, care implic7 primar lim5ocitele 4.
/a contactul cu anti,enul speci5ic, recunoscut de c7tre lim5ocite datorit7
receptorilor de pe membrane, are loc activarea şi trans5ormarea lor @n
lim5oblaşti, celule lim5ocitare tinere care @ncep s7 se divid7 intens. Se activea97
numai lim5ocitele clonei speci5ice anti,enului respectiv. 8rin divi9iuni succesive,
lim5oblaştii B se di5erenţia97 @n dou7 populaţii celulare: a. plasmocitele, celule
capabile s7 5abrice intens anticorpi speci5iciB b. lim5ocite B, cu memorie, celule ce
vor reacţiona mai prompt la un nou contact cu anti,enul.
Celulele cu memorie tr7iesc ani de 9ile, asi,ur<nd o protecţie @ndelun,at7 5aţ7
de boala respectiv7. /im5ocitele 4 Aelper stimulea97 procesul de activare a
lim5ocitelor B, iar lim5ocitele 4 supresoare @l reduc, prevenind r7spunsuri imune
e6a,erate. /a contactul lim5ocitelor 4 cu anti,enele de pe supra5aţa celulelor
unor or,ane str7ine ,re5ate sau al unor celule proprii denaturate sau canceroase
are loc, de asemenea, activarea şi
4!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
transformarea $lastică a acestora! /imilar cu celulele ", clona limfocitelor) activate
se multiplică
intens şi se separă Dn celulele ) de atac sau citotoxice şi celule ) Acu memorieA!
=imfocitele ) citotoxice se dispun Dn Eurul celulei sau organului străin şi*. distrug!
Unele limfocite ) activate de antigen do$'ndesc şi proprietăţi secretorii! 6le fa$rică şi
eli$erează Dn ţesuturi o serie de su$stanţe active, numite limfoUine! (ceste su$stanţe
au rol de stimulare a multiplicării clonei de limfocite ) activate CautostimulareI sau
de stimulare a granulocito* şi monocitozei, de atragere a polinuclearelor spre focarul
de mfecţie etc!
=a procesul de activare prin antigen a limfocitelor participă şi macrofagele, care
fagocitează antigenul, Dl prelucrează şi Dl prezintă limfocitului Dntr*o formă mai
accesi$ilă! Prin toate aceste mecanisme se asigură neutralizarea sau distrugerea
antigenului şi vindecarea organismului, care devine apoi imun faţă de agentul cauzal
al $olii respective! #accinarea declanşează, Dn principiu, aceleaşi mecanisme
imunitare, cu deose$irea că reacţiile produse Dn organism sunt mai puţin
zgomotoase! 6fectul final este identic: do$'ndirea imunităţii!
(=)6 FU%CG.. (=6 /J%;6=U.
Funcţiile s'ngelui sunt reprezentate de funcţiile componentelor sale, deEa descrise! .n afară de
acestea, s'ngele Dndeplineşte rolul de sistem de integrare şi coordonare
umorală a funcţiilor prin hormonii, mediatorii chimici şi cata$oliţii pe care*i
vehiculează!
e asemenea, s'ngele are rol de Dndepărtare şi transport spre locurile de excreţie a
su$stanţelor toxice şi neutiliza$ile! atorită conţinutului său $ogat Dn apă, s'ngele are
rol de termoreglare!
;&UP6=6 /(%;#.%6 * )&(%/FUN.(
Mem$rana hematiilor are Dn structura sa numeroase tipuri de macromolecule poli*
zaharidice şi glicoproteice, cu rol de antigene, numite aglutinogene! .n plasmă se
găsesc o serie de gamaglo$uline cu rol de anticorpi numite aglutinine! Cele mai
importante aglutinogene Dnt'lnite la om sunt aglutinogenul zero C,I, (, ", iar cele mai
frecvent Dnt'lnite aglutinine sunt: a * omoloaga aglutinogenului (8 $ * omoloaga
aglutinogenului "!
Prin excludere reciprocă a aglutininelor şi aglutinogenelor omoloage, Dn decursul
evoluţiei umane s*au constituit mai multe sisteme imunologice sangvine! Cele
mai importante Dn practica medicală curentă sunt:
1. /istemul 7("
2. /istemul &h
/istemul 7("
Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog Ca cu ( şi $ cu "I nu
pot exista indivizi posesori de aglutinogen şi aglutinină omoloagă! Dnt'lnirea
aglutinogenului cu aglutinină omoloagă duce la conflict imun, antigen*anticorp şi la
distrugerea hematiilor! Com$inaţiile şi coexistenţele posi$ile, tolerate imunologic, sunt
Dn număr de patru şi reprezintă cele patru grupe sangvine Dn care se poate repartiza
populaţia glo$ului pe $aza sistemului 7(":
_ grupa , CzeroI sau .8
_ grupa ( sau a .l*a8
_ grupa " sau a .l.*a:
_ grupa (" sau a .#*a!
Grupa zero! Cuprinde toţi indivizii care au pe mem$rana eri troc i telor Cşi a altor
celuleI aglutinogenul zero! .n mod natural, acestui aglutinogen nu*i corespunde o
aglutinină antizero! .n plasma indivizilor zero pot coexista am$ele aglutinine, a şi
$! Grupa A. Cuprinde indivizii ce au pe mem$rana hematiilor aglutinogenul (, iar
Dn plasmă aglutinină $!
Grupa B. Cuprinde indivizii cu aglutinogen " pe hematii şi aglutinină a Dn
plasmă! Grupa AB. Cuprinde indivizii care au am$ele aglutinogene pe hematii şi
nici o aglutinină Dn plasmă! V
Cunoaşterea aparteneţei la una din grupele sangvine are mare importanţă Dn
cazul transfuziilor de s'nge! &egula transfuziei cere ca aglutinogenul din s'ngele
donatorului să nu se Dnt'lnească cu aglutininele din plasma primitorului! Potrivit
acestei reguli, transfuzia de s'nge Dntre grupe diferite se poate face astfel:
;rupa zero poate dona la toate grupele Cdonator universalI, dar nu poate primi dec't s'nge
izogrup Cde la grupa zeroI!
;rupa (" poate primi de la toate grupele Cprimitor universalI! (ceastă regulă este
vala$ilă numai Dn transfuzii unice şi de cantităţi relativ mici de s'nge, p'nă la 4,, ml! .n
cazul transfuziilor mari şi repetate se recomandă transfuzia izogrup, deoarece există
pericolul ca aglutininele donatorului să distrugă hematiile primitorului sau ca indivizii
de grup (, " sau (", Dn cazul transfuziilor repetate cu hematii zero, să fa$rice aglutinine antizero şi
la o nouă transfuzie să nu mai tolereze s'ngele donat! /istemul Rh
/*a constatat că 85% din populaţia glo$ului mai posedă pe eritrocite, Dn afară de
antigenele sistemului 7(", şi un antigen denumit &h, a cărui sinteză este codificată
de perechea de gene alele d! enumirea &h provine de la maimuţele &hesus, la care
toţi indivizii au acest aglutinogen! )oţi indivizii posesori de antigen &h sunt
consideraţi &h pozitiv, iar cei 15% care nu posedă antigenul &h sunt &h negativ! .n
mod natural nu există aglutinine omoloage anti*&h, dar se pot genera fce prin
transfuzii repetate de s'nge &h\ la persoane & h , fie prin sarcină cu făt &h? şi mama
&h! .n am$ele situaţii, aparatul imunitar al gazdei reacţionează faţă de aglutinogenul
&h, ca faţă de un antigen oarecare, prin activarea limfocitelor urmată de producerea de
anticorpi anti &h! (ceşti anticorpi vor reacţiona cu aglutinogenele &h de pe suprafaţa
hematiilor şi vor produce hemoliza!
.n cazul mamelor &h negative al căror soţ este &h pozitiv, datorită caracterului domi*
nant al genei care codifică sinteza aglutinogenului &h, copiii rezultaţi vor moşteni
caracterul &h pozitiv! Prima sarcină poate evolua normal, deorece, Dn mod o$işnuit,
hematiile &h
+
ale fătului nu pot traversa placenta şi deci nu aEung Dn circulaţia
maternă! =a naştere Dnsă, prin rupturile de vase sangvine ce au loc Dn momentul
dezlipirii placentei de uter, o parte din s'ngele fetal trece la mamă şi stimulează
producţia de aglutinine anti &h! =a o nouă sarcină, aceste aglutinine Ccare pot traversa
capilarele placentareI pătrund Dn circulaţia fetală şi pot distruge hematiile fătului,
uneori duc'nd chiar la moartea acestuia, atunci c'nd aglutininele sunt Dn concentraţie
mare!
APARATUL LOCOMOTOR
(paratul locomotor este alcătuit din sistemele care participă, pe de o parte, la
susţinerea corpului, iar pe de altă parte la locomoţie sau la deplasarea
diferitelor segmente
ale acestuia!
.n alcătuirea aparatului locomotor intră oasele şi articulaţiile care formează
sistemul osteoarticular, cu rol pasiv Dn mişcare, şi sistemul muscular, format din
muşchi reprezent'nd
organe active ale mişcării!
ANATOMIA SISTEMULUI OSOS
Cuprinde oase, organe dure şi rezistente datorită compoziţiei chimice, c't şi
arhitecturii sistemului osos!
upă forma lor, oasele se clasifică Dn:
Forma oaselor 6xemple
5
! 7ase lungi * predomină lungimea! Femur, ti$ie, fc$ula, humdrus, radius, ulnă!
+
! 7ase late * predomină lăţimea şi Coxal, omoplat, parietal, frontal, occipital,
Dnălţimea! stem!
2
! 7ase scurte * cele trei dimensiuni sunt Carpiene, tarsiene!
aproximativ egale!
K
! 7ase neregulate! #erte$re, sfenoid, etmoid, mandi$ulă!
4! 7ase pneumatice * conţin cavităţi cu aer!
Frontal, maxilar, etmoid,
sfenoid!
6xistă şi oase, cum ar fi rotula, care se găsesc Dn grosimea unui tendon Ctendonul cvadricepsului
femuralI! (ceste oase se numesc sesamoide! 6xistă, de asemenea, şi oase alungite, cum ar fi
coastele şi clavicula, la care predomină lungimea, dar care nu prezintă diafiză şi epifize, aşa cum au
oasele lungi!
7asele prezintă suprafeţe articulare cu cele vecine, acoperite de un cartilaE articular hialin8 de
asemenea, prezintă apofize şi tu$erozităţi pe care se prind muşchii, cauzate de tracţiunea acestora
asupra oaselor, şanţuri şi fosete determinate de presiuni exercitate asupra osului!
/)&UC)U&( 7/U=U.
Prin arhitectura sa, osul este adaptat funcţiei de a rezista .a presiune şi tracţiune, supun'ndu*se principiului Acu
material puţin, maximum de rezistenţăA!
=a nivelul corpului oaselor lungi CdiafizăI se remarcă, Dn centru, canalul central, care adăposteşte
măduva osoasă, roşie la făt Cformează hematiiI, gal$enă la adult Cdepozit de ,r7simiF, cenuşie la
b7tr<ni D57r7 5uncţieF. @n Jurul canalului central se a5l7 o 9on7 de ţesut osos compact, care are
@n structura sa sisteme AaUersiene DosteoaneF, unit7ţi mor io"5uncţionale ale ţesutului osos. @n
centrul osteonului se a5l7 canalul SaUers Dvi9ibil Ia microscopF, care conţine ţesut conJunctiv
şi vase de s<n,e. @n Jurul canalului SaUers sunt dispuse % " #& lamele osoase concentrice, @ntre
care se a5l7 cavit7ţi numite osteoplaste, @n interiorul c7rora sunt ad7postite osteocitele. In
a5ara ţesutului osos compact se dispune periostul, o membran7 conJunctivo"vascular7 cu rol @n
creşterea osului @n ,rosime şi @n re5acerea ţesutului osos la nivelul 5racturilor. 8eriostul este
alc7tuit din 5ibre conJunctive şi este bo,at vasculari9at şi inervat. /a e6terior pre9int7 o p7tur7
5ibroas7, iar la interior o p7tur7 osteo,enic7, cu rol @n 5ormarea ţesutului osos. /a locul de
unire a dia5i9ei cu epi5i9a, oasele tinere pre9int7 cartilaJul de creştere, responsabil de creşterea
@n lun,ime a oaselor, care @ncetea97 @n Jurul v<rstei de C& de ani. 0pi5i9ele au @n structura lor
ţesut spon,ios @n interior şi ţesut compact la peri5erie. Nesutul spon,ios este 5ormat din lamele
osoase care se @ntretaie şi delimitea97 spaţii numite areole, pline cu m7duv7 roşie. (reolele sunt
ecAivalentul canalului central din dia5i9a oaselor lun,i. .asele scurte au la interior ţesut
spon,ios, cu areole, iar la e6terior ţesut compact. .asele late au @n interior ţesut spon,ios,
numit diploe, iar la e6terior o p7tur7 de ţesut compact. Dup7 cum am v79ut, @n canalul central
al dia5i9ei oaselor lun,i, ca şi @n areolele osului spon,ios din interiorul oaselor scurte şi late, se
a5l7 m7duv7 osoas7. 0a pre9int7 trei variet7ţi: roşie, ,alben7 şi cenuşie. *7duva roşie are rol
AematopoieticB la adult, se a5l7 @n ţesutul spon,ios din interiorul oaselor scurte şi late, c<t şi @n
interiorul epi5i9elor oaselor lun,i. *7duva ,alben7 se ,7seşte @n canalul central din dia5i9ele
oaselor lun,i ale adultului şi este bo,at7 @n ţesut adipos Drol de re9erv7F. @n oasele persoanelor
@n v<rst7 e6ist7 m7duv7 cenuşie, 57r7 rol 5uncţional.
D0?-./4()0( [I C)0[40)0( .(S0/.)
De9voltarea oaselor are loc prin procesul de osteo,ene97, care const7 @n trans5or"marea
ţesutului cartila,inos sau conJunctivo"5ibros al embrionului şi apoi al 57tului @n scAeletul osos
al adultului.
8rocesul are loc @n dou7 5a9e:
5a9a de osi5icare primar7, @n care predomin7 procesele constructive @n urma c7rora se
reali9ea97 osul brut, ne5uncţionalB
1• 5a9a de osi5icare secundar7 Dde remaniereF, @n care procesele constructive
se reali9ea97 concomitent cu cele de distru,ere şi care duce la 5ormarea osului
5uncţional, cu lamelele osoase dispuse pe direcţiile liniilor de 5orţ7. Dup7 ori,inea
lor Dţesut conJunctiv sau cartila,inosF, oasele se pot @mp7rţi @n oase de membran7,
de9voltate prin osi5icare desmal7, şi oase de cartila,iu, de9voltate prin osi5icare
encondral7.
.si5icarea desmal7 Dde membran7F d7 naştere oaselor bolţii cutiei craniene,
parţial claviculelor DcorpulF şi mandibulei. (ceast7 osi5icare reali9ea97 şi
creşterea @n ,rosime a oaselor lun,i pe seama p7turii interne Dosteo,eneF a peri
ostul ui. @n membrana conJunctiv7, @n nişte 9one numite centre de osi5icare,
5ibrele cola,ene se @nmulţesc şi se adun7 @n 5ascicule. .seina Dsubstanţa
preosoas7F secretat7 de osteoblaste @n,lobea97 5ibrele cola,ene. 8rin
minerali9area oseinei Dimpre,narea ei cu s7ruri 5os5ocalciceF sub acţiunea unor
en9ime, se
80
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
formează lamelele osoase! 7sificarea iradiază de la centru la periferie, repet'ndu*se
şi Dn alte centre de osificare! Prin fuzionarea tuturor centrelor de osificare se formează
osul
definitiv!
7sificarea encondrală dă naştere oaselor mem$relor, oaselor scurte şi oaselor $azei
craniului8 de asemenea, prin acest tip de osificare se realizează creşterea Dn lungime a
osului la nivelul cartilaEului de creştere CcartilaEul diafizo*epifizarI! Dn modelul
cartilaginos al unui os lung apar puncte de osificare, mai Dnt'i Dn diafiză, ulterior şi Dn
epifize! (ceste puncte se numesc puncte de osificare primitivă! Dntr*o primă etapă,
celulele cartilaginoase se multiplică, se hipertrofiază, după care Dncep să degenereze,
lăs'nd Dn locul lor nişte cavităţi! Dn Eurul acestora, Dn su$stanţa fundamentală a
cartilaEului se depun săruri de calciu care formează o serie de linii CtraveeI directoare!
Dn etapa următoare, din pericondru, mem$rana care acoperă modelul cartilaginos,
pleacă muguri conEunctivo*vasculari, care pătrund Dn cavităţi, distrug pereţii acestora
şi le transformă Dn canale pline cu ţesut conEunctivo*vascular, care Dnaintează progresiv
Dn piesa cartilaginoasă! .n ţesutul conEunctiv din canale Dncepe procesul de
osteogeneză! Celulele mezenchimale se aşază pe pereţii traveelor, devenind
osteo$laşti, care Dncep să secrete oseina Csu$stanţa preosoasăI! (ceasta se impregnează
ulterior cu săruri fosfo*calcice, form'ndu*se astfel ţesutul osos primar! =a oasele lungi,
osteoclastele aduse de mugurii conEunctivo*vasculari distrug osul primar şi formează
Dn partea centrală a diafizei canalul medular! Măduva din interiorul canalului medular
se formează tot pe seama acestor muguri conEunctivo*vasculari! .n urma remanierii
osoase se vor forma sistemele Sa:ers Dn diafiză şi ţesutul spongios, Dn epifize şi Dn
oasele scurte!
7sificarea epifizelor Dncepe mai t'rziu, după ce ele au aEuns aproape de
dimensiunile definitive!
&ăm'n cartilaginoase, p'nă Dn Eurul v'rstei de +, de ani, doar cartilaEele de conEugare
Cdiafizoepifizare sau de creştereI! Celulele acestor cartilaEe proliferează numai spre
diafiză, realiz'nd astfel procesul de creştere a osului Ccreşterea Dn grosime este realizată de zona internă,
osteogenă, a periostuluiI!
upă ce procesul de creştere a Dncetat, epifizele răm'n acoperite cu un strat su$ţire de
cartilaE hialin, numit cartilaE articular! Dn Eurul v'rstei de +, * +4 de ani, c'nd creşterea Dn
lungime a Dncetat, cartilaEele de creştere sunt Dnlocuite de ţesut osos, iar epifizele se
sudează la diafize! Punctele de osificare secundară apar mai t'rziu Dn diferite regiuni ale
osului, determin'nd formarea de apofize, tu$erozităţi, feţe articulare, creste osoase!
7steogeneză este un proces general al organismului! 6a se face su$ influenţa unor enzime
cu rol Dn calcificare CfosfatazeI, a unor vitamine C, C, (I, a unor hormoni Chipofizari,
tiroidieni, paratiroidieni, sexualiI şi a altor factori meta$olici!
SCHELETUL CAPULUI
6ste alcătuit din neurocraniu, care adăposteşte encefalul, şi din viscerocraniu, unde se
află segmentele periferice ale organelor de simţ, c't şi primele segmente ale aparatelor
respirator şi digestiv Cfig! 0I!
%eurocraniul are forma unui ovoid, cu partea mai voluminoasă situată posterior,
prezent'nd o $ază şi o $oltă! 7asele $olţii sunt legate Dntre ele prin suturi! /utura
sagitală uneşte cele două oase parietale, sutura coronară uneşte scuama frontalului
de oasele
Fig! 9. /cheletul craniului
parietale, iar sutura lam$doidă uneşte parietalele de scuama occipitalului! )oate aceste
suturi sunt dinţate Cprezintă dinţi care se DntrepătrundI! Parietalele sunt unite la scuama
temporalului printr*o sutură solzoasă Cmarginile oaselor care se articulează se su$ţiază
şi se aplică una peste alta ca solzii de peşteI! "aza neurocraniului este formată din
porţiunea or$itară a osului frontal, de osul etmoid, de sfenoid, de st'nca oaselor
temporale şi de osul occipital Cfig! 5, şi 55I! "aza craniului este prevăzută cu orificii
prin care ies nervii cranieni, precum şi vena Eugulară internă şi intră o serie de artere
Ccarotida internă, verte$rală, arterele meningeeI! Unul dintre orificii este mai mare şi
se numeşte gaura occipitală! =a nivelul acestuia, măduva se continuă cu $ul$ul, iar
meningele spinale cu meningele cere$rale! )ot pe aici intră şi artera verte$rală!
Menţionăm şi alte orificii mari, cum ar fi gaura Eugulară prin care ies din craniu nervii
glosofaringian, vag şi accesor, c't şi vena Eugulară internă, gaura rotundă, prin care
iese nervul maxilar, gaura ovală prin care iese nervul mandi$ular Cnervul maxilar şi
nervul mandi$ular sunt ramuri din nervul trigemenI, fisura or$itală superioară, prin
care intră Dn or$ită nervii oculomotor, trohlear, a$ducens şi ramura oftalmică a
nervului trigemen, precum şi gaura optică, prin care iese din or$ită nervul optic şi intră
artera oftalmică!
%eurocraniul este alcătuit din patru oase neperechi * frontal, etmoid, sfenoid şi occipital * şi din
două oase perechi * temporale şi parietale!
A,A-O.%A fi Fmoi.O C % A O.ULU%
Sutura palatina mediana
DEul palatin -omcrul \
;aura incisiva .sul incisiv
(pe 5i=a palatin7 nia > ilara
AAPOFIZÍI pteri,oidian7 e6terna -4 - PROCESUL temporal al
osului 9i somatic
GAURA O> ALA*
APOFIZA BA/ILARII CANALUL CAROLIDIAN-CONDUCTUL >?eEr auditiv EXTERN (SATIRA
VENEI JUGULARE Y GAURA/
occipitală
M UNUL LINEAI
8rocesul 9i comat ic
nu
> D a l osului > > ] temporal
I
:i,. 5,! 06oba9a
tuberculul irticular
"Cavitatea :lcnoidiaita
.Condilul occipital "(po5i9a mastoidinnn
Creasta occipital7
e6terna
/inia nucul7 in5erioar7
inia uucal7 superioar7
8rotuberanta
occipitala e6tern7
\cu roer9n iul
Numele osului
Situaţie
0lementele anatomice
Detalii
'. .sul 5rontal
In partea anterioar7 a neurocraniului, particip<nd la 5ormarea bolţii şi ba9ei
craniului.
8orţiunea vertical7 Dscuama 5rontaluluiF 5ormea97 5runtea. 8re9int7 o 5aţ7
e6ocrani "al7 şi o 5aţ7 endocra"nial7. 8orţiunea ori9ontal7 5ormea97
peretele superior al orbitei.
8e 5aţa e6ocranial7, @n partea in5erioar7 se a5l7 ,labela, iar lateral arcurile
spr<ncenoase, sub care se a5l7 mar,inea supraorb@tar7 a 5rontalului, prev79ut7
cu ,aura supraorbitar7, prin care ies artera şi nervul omonim. Deasupra
arcurilor spr<ncenoase se v7d tubero9it7ţile 5rontale. (rcurile spr<ncenoase se
termin7 prin procesul 9i,omatic al 5rontalului. 8e 5aţa endocranial7, medial, se
observ7 creasta 5rontal7 intern7, care se continu7 @n sus cu şanţul sinusului
sa,ital. /a @nt<lnirea porţiunii verticale a 5rontalului cu porţiunea ori9ontal7 se
a5l7 sinusul 5rontal.
=ama or$itală a frontalului 7sul sfenoid
Beaua turcească
(ripa mică a slenoidului
(ripa marc a sfenoidului (
poli> haz i lai
/olzul temporalului
/t'nca temporalului
;aura occipitală
Creasta occipitală
interna
Banţul sinusului traits vers (pofiza
erista galii
a ciuruita a etmoiPului
Banţul chiasmei optice
;aura optică
;aura rotundă
?a ovală Canalul carotidian Canalul
auditiv intern
;aura guiara
cere$eloasf
Protu$eranta occipitală internă
Fig! 55! 6ndo$aza
(eurocraniul - continuare
Numele Situaţie 0lementele Detalii
osului anatomice
C. .sul Dnapoia osului Partea orizontală Prezintă o serie de orificii prin care trec
etmoid frontal! (parţine Clama ciuruităI! nervii olfactivi! /egmentul superior este
Cfig! 'CF $azei craniului Porţiunea verticală, numit crista galii şi oferă in*serţia coasei
şi participă la cu două segmente: creierului! /egmentul inferior este
formarea superior şi inferior! reprezentat de lama perpendiculară a
or$itelor şi a etmoidului, care se articulează inferior
foselor nazale! cu vomerul, form'nd porţiunea osoasă a
septului nazal!
Masele laterale ale Conţin celule etmoidale şi participă la
etmoidului! formarea pereţilor laterali ai foselor
nazale şi a pereţilor mediali ai or$itelor!
Pe faţa internă se află cornetul nazal
superior şi miElociu, care delimitează
meatul superior şi, respectiv, miElociu!
A ,A-O.%A fiF %/$OLOO:A O . % L % %
(pofiza crisfu galli
Laut« perpendiculară
ciuruita
Celule etmoidale
ta$i ri mul g! e trucidai
7rificiul sinusului stcnoidal
Cornetele sfeiumlale
B
Faţa orbital7
a osului sfenotd
=amina perpendiculară a osului etmoidal :isura or$itală superioarăţ8EHţ
Yirteu or$itală Ì osului frontal
/cuamu temporalului
7sul zigomatic
/utura
zigomatico*raaxilar' Fisura or$itală inferioară Canalul
infraor$ital %omerai
na>aH
aU
Cornelul Mch. na>al in5erior
medial nazal medial
5+!5 tiu!
lidul! (* lamele or$itale8 "* la$irintul etmoidal, C* masele laterale etmoidale
%%
(eurocraniul - continuare
Numele Situaţie 0lemente Detalii
osului anatomice
#. .sul Dnapoia Corpul, situat Pe faţa superioară a corpului se află şaua
s5enoid etmoidului şi central, are turcească, iar pe părţile laterale şanţul arterei
Cfig! 52I anterior de formă cu$ică! carotide interne! .n corpul sfenoidului se află
porţiunea sinusurile sfenoidale!
$azilară a
(ripile mici! /unt situate lateral de corp şi anterior!
occipitalului!
(lipi le mari! /unt situate Dnapoia aripilor mici şi prezintă, Dn
(re formă de
partea medială, gaura rotundă şi ovală! .ntre
fluture, cu
aripile mari şi mici se află fisura or$i tară
aripile Dntinse!
superioară, iar medial, gaura optică! .ntre cele
două găuri optice se află şanţul optic, care
adăposteşte chiasma optică!
Procesul /e detaşează de pe faţa inferioară a corpului
pterigoid! sfenoidului! 7feră inserţie muşchilor
pterigoidieni Cmediali şi lateraliI!
G. .sul Participă la (pofiza $azilară Pe faţa endocranială prezintă o ad'ncitură,
occipital formarea $azei situată Dn partea numită clivus, Dn care se află puntea şi artera
craniului şi a anterioară! $azilară! Pe faţa exocranială prezintă tu$erculul
$olţii craniene! faringian!
/cuama Pe faţa exocranială prezintă creasta occipitală
occipitalului! externă, care se termină la protu$eranta
occipitală externă! =ateral de protu$eranta
occipitală externă se află linia nucală superioară
şi inferioară şi paralel cu ea, linia nucală
inferioară! Pe faţa endocranială se o$servă un
şanţ longitudinal şi unul transvers!
Masele laterale! Pe faţa exocranială se o$servă condilii
occipitali! Dnaintea lor se află canalul nervului
hipoglos, prin care părăseşte craniul nervul
hipoglos, iar Dnapoi canalul condilian, prin care
intră o venă mică ce uneşte sistemul venos
exocranial cu cel endocranial!
5.
OaseIe Scuama Pe fa[a exocranialã se prinde muşchiul
tempora
Ie temporalului. temporal. De pe fa[a exocranialã pleacã
(fig. 14) procesul zigomatic, care formeazã arcada
zigomaticã cu procesul temporal al osului
zigomatic. Sub procesul zigomatic se aflã
fosa
mandibularã, care se articuleazã cu
condilul
mandibulei, formând articula[ia temporo-
mandibularã. Fa[a endocranialã a scuamei
vine
în raport cu lobul temporal.
Stânca
tempo- Con[ine urechea medie şi internã, canalul
ralului. carotic şi canalul nervului facial.
A)A*ATUL LO+OMOTO*
8!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Gaura rotundã sinusul sfenoidai Aripa
micã Aripa mare - fa[a orbitalã
Aripa mare Marginea
zigomatica Fa[a maxi
Ìarã
Lama medialã a procesului
pterigoidian Fa[a temporalã
-Creasta infiratempon
Creasta orbitalã
uSpina osului sfenoid ^<*..<«jUi San[ul pterigo-palatin
pterigoidian *; Lama lateralã a procesului
pterigoidian
Ha
Procesul clinoid posterior
Procesul clinoid
Fa[a cerebralã a aripei
mar' Marginea
seca moaşa t aripei
mari San[ arteria
San[ul carotic Canalul pterigoidian Lama
medialã ii procesului pterigoidian
Canalul Corpul pterigoidian osului sfenoid
B
Spina osului sfenoid
San[ul tubei auditive Lingula sfenoidalã Fosa scafo i dã Fosa
pterigoidianã ama lateralã
i procesului pterigoidian
Fig. 13. Sfenoidul. A- fa[a externã, B- fa[a
orbitalã San[ul arteriaI
extern
A
Faţa cere$rală a părţii scuamoase
Porul acustic intern B Procesul stiloid
:i,. 'G. 4emporalul. (" 5aţa lateral7B B" 5aţa medial7
88
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
(eurocraniul - continuare
Numele Situaţie 0lemente Detalii
osului anatomice
%. .asele (po5i9a 0ste o proeminenţ7 pe care se insera
temporale mastoid7. muşcAiul sternocleidomastoidian. @n
" interiorul s7u se a5l7 celule pneumatice,
continuare dintre care una este mai mare Dan trumF şi
Cfig! 'GF comunic7 cu casa timpanului printr"un canal
osos, numit aditus ad antrum.
8rocesul Se detaşea97 de pe 5aţa in5erioar7 a st<ncii.
stiloid. 8e el se prind o serie de muşcAi DmuşcAii
stilieniF.
.sul timpanal. Se dispune @n Jurul conductului auditiv
e6tern, av<nd 5orma de "+" maJuscul.
$. .asele In sus se articulea97 @ntre ele Dsutura
parietale sa,ital7FB @n Jos se articulea97 cu scuama
temporalelor Dsutura scuamoas7F, anterior cu
scuama 5rontalului Dsutura coronar7F, iar
posterior cu scuama occipitalului Dsutura
lambdoid7F. Sunt situate pe p7rţile laterale
ale bolţii craniene şi au o 5orm7 patrulater7.
-iscerocraniul este 5ormat din $ oase perecAi Dma6ilare, palatine, na9ale,
lacrimale, 9i,omatice şi cornetele na9ale in5erioareF şi dou7 oase neperecAi
Dvomerul şi mandibulaF.
iscerocraniul
Numele Situaţie 0lemente Detalii
osului anatomice
5! .asele 8rin sudare 5or" Corpul osului In interior se a5l7 sinusul ma6ilar.
ma6ilare mea97 ma6ilaB o" ma6ilar este situ" 8artea superioar7 particip7 la 5or"
cup7 centrul visce" at @n centrul marea podişului orbitei.
rocraniului. osului.
(po5i9a 5rontal7. 0ste @ndreptat7 @n sus şi se
articulea97 cu osul 5rontal.
(po5i9a 0ste @ndreptat7 @n a5ar7, spre osul
9i,omatica. 9i,omatic.
(po5i9a alveolar7. 8re9int7 5$ alveole dentare pentru
dinţii superiori.
(po5i9a palatin7. Se uneşte cu lamele ori9ontale ale
osului palatin, 5orm<nd palatul dur.
+! .asele Situate posterior de /ama vertical7. 8articip7 la 5ormarea peretelui
palatine oasele ma6ilare. lateral al 5oselor na9ale.
/ama ori9ontal7. Se articulea97 cu apo5i9a palatin7 a
osului ma6ilar, 5orm<nd palatul dur.
2! .asele Sunt situate @nain" (u 5orm7 8articip7 la 5ormarea scAeletului
na9ale tea apo5i9ei 5rontale patrulater7. piramidei na9ale.
a osului ma6ilar.
iscerocraniul - continuare
Numele Situaţie 0lemente Detalii
osului anatomice
G. .asele /unt situate (u formă Participă la delimitarea peretelui intern al
lacrimale Dnapoia apofizei patrulateră! or$itei!
frontale a osului
maxilar!
%. .asele Proemină su$ Corpul situat Prezintă o faţă anterioară * convexă şi
9i,omatice pielea o$raEilor, central! una posterioară * concavă! e la nivelul
form'nd pomeţii corpului se detaşează trei procese:
o$raEilor! frontal, temporal şi maxilar, fiecare spre
osul corespunzător!
$. Cornetele Pe peretele lateral (u formă de elimitează meatul inferior Dn care se
na9ale al foselor nazale! semilună, cu deschide canalul lacrimo*nazal!
in5erioare extremitatea mai
voluminoasă
situată posterior!
. -omerul 7s unic, situat su$ Participă la formarea porţiunii osoase a
lama septului nazal!
perpendiculară a
osului etmoid!
!. *andibula 6ste singurul os Corpul are formă Pe marginea superioară se află cele 53
mo$il, datorită de potcoavă! alveole ale dinţilor inferiori! Pe linia
articulaţiei cu osul mediană se află simfiza mentoniera, iar
temporal lateral de ea linia o$lică a mandi$ulei,
Carticulaţia su$ care se găseşte gaura mandi$ulei prin
temporo*man* care intră nervul şi artera alveolară
di$ularăI! inferioară!
&amurile Pe faţa externă se prinde muşchiul
mandi$ulei! maseter, iar pe faţa internă muşchiul
pterigoidian medial! /uperior, marginea
mandi$ulei prezintă dinainte Dnapoi
procesul coronoid pe care se prinde
muşchiul temporal, incizura mandi$ulei
şi condilul mandi$ulei, care se
articulează cu fosa mandi$ulară a osului
temporal!
7sul hioid! 7s nepereche, situat Dn partea antero*superioară a g'tului, deasupra
laringelui, face parte din scheletul osteofi$ros al lim$ii! Central prezintă un corp, iar
lateral se află coarnele mari şi mici! Pe osul hioid se prind muşchii supra* şi
infrahioidieni!
SCHELETUL TRUNCHIULUI
6ste format din coloană verte$rală, stern, coaste şi $azin! "azinul este alcătuit din osul
sacru şi cele două oase coxale!
!0
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
C7=7(%( #6&)6"&(=F
&eprezintă scheletul axial, fiind situată Dn partea mediană şi posterioară a corpului,
Dndeplineşte un triplu rol, fiind axul de susţinere al corpului, proteE'nd măduva spinării
şi particip'nd la executarea diferitelor mişcări ale trunchiului şi capului! Dnainte de a
analiza caracterele pe regiuni ale diferitelor verte$re, tre$uie studiată verte$ra tip
Cverte$ra toracalăI!
#erte$ra tip prezintă, Dn partea sa anterioară, corpul verte$ral, iar posterior arcul
verte$ral, care este legat de corpul verte$ral prin doi pediculi verte$rali! (ceştia din
urmă, prin suprapunere, delimitează orificiile interverte$rale Cde conEugareI prin care
ies nervii spinali! Corpul prezintă o circumferinţă, o faţă superioară şi una inferioară,
care se articulează cu verte$rele supra* şi su$iacente, prin intermediul discului
interverte$ral, o formaţiune fi$rocartilaginoasă av'nd Dn centru nucleul pulpos! (rcul
verte$ral prezintă, de asemenea, şi o serie de apofize, dintre care unele sunt
musculare, iar altele articulare! Cele musculare se disting Dn apofiza spinoasă, unică,
situată pe linia mediană, şi Dn apofizele transversale, st'ngă şi dreaptă! Cele
articulare sunt Dn număr de patru, două superioare şi două inferioare! 6le servesc
pentru articulaţii cu apofizele articulare ale verte$relor supraiacente şi su$iacente!
.ntre corpul verte$ral, pediculii verte$rali şi arcul verte$ral se află orificiul verte$ral,
care, prin suprapunere, formează canalul verte$ral ce adăposteşte măduva!
!aracterele regionale ale )ertebrelor
&egiunea Corpul Procesele Procesul 7rificiul #erte$re cu aspect
transversale spinos verte$ral particular
1. Cervi* iame* (u doi tu$er* /curt şi )riun* Ci W atlas8 nu are corp ver*
cală (7 trul culi: anterior, $ifurcat! ghiular, te$ral8 prezintă două mase
verte$reI trans* posterior! cu $aza laterale unite printr*un arc
Cfig! 54I versal Prezintă un spre anterior şi unul posterior,
du$lu orificiu prin Dnainte mai mare!
fa[ã de
care trec
(spr
e C2 = axis; prezintã pe fa-
cel
ante-
artere
şi
corp
ul
[a superioarã a corpului,
o
ro-pos- nerv vert proeminen[ã numitã din-
ul e-
terior. vertebral.
brei
).
tele axisului. C7 =
vertebrã
proeminentã; are un
proces
spinos lung.
Regiun
ea Corpul Procesele Procesul Orificiul Vertebre cu
transversale spinos
vertebr
al aspect particular
2. Tora- Cilindric, având Prezintã o Lung şi Rotund. T, - prezintã pe
calã (12 diametrul trans- suprafa[ã de înclinat în corp o fa[etã
vertebr
e) vers egal cu cel articulare cu
jos
pentru
pentru coasta Ì şi
o
(tig. 16
A, anteroposterior. tuberculul a limita hemifa[etã pentru
B)
Pe pãr[ile
latera- coastei. extensia. coasta a Ìl-a.
le ale vertebre- Vertebra T,0 are o
lor TrT9 se aflã hemifa[etã pentru
câte douã
hemi- coasta X.
fa[ete articulare Vertebrele T,, şi
pentru
capul T,2 au fa[etele
coastelor 2-9. pentru coastele a
Xl-a şi a XÌÌ-a.
Dintele axisului
Procesul transv
Procesul articular
inferior
Corpul axisului
Fa[a articularã
anterioarã
Procesul articular
"u*>. ^/superior
'
:7
^%^ v
Tuberculul v/
anterior
Tuberculul posterior pj^ccsui Arcul axisului spinos
Fig. 15. Vertebrele cervicale. A şi B- axisul (C2); C- atlasul (CÌ)
!2
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
Procesul articular
articular inferior Proces
mamilai c. acce;
Proces spinos Arc
vertebral Proc. articular
superiors Proces costal
Arc vertebral (pedicul)
Fig. 16. A - Vertebra toracalã T12 (vedere lateralã); B - vertebrã toracalã
(vedere superioarã); C - vertebrã lombarã
!aracterele regionale ale )ertebrelor - continuare
)e,iunea Corpul 8rocesele 8rocesul .ri5iciul -ertebre cu aspect
transversale spinos vertebral particular
2! /om" Cel mai volu* =ipsesc, locul reptun* )riun* #erte$ra =, seamănă
bar7 D% minos, cu dia* lor fiind luat ghiular, ghiular, cu verte$rele
vertebreF metrul transvers de procesele $ine cu $aza torneale! #erte$ra =5
Cfig! 53 CI du$lu faţă de cel costiforme! dezvoltat! spre corp! se poate suda de
antero*posterior! sacru!
.sul sacru. Provine din sudarea celor cinci verte$re sacrale! 7sul sacru este un os
median, nepereche, de formă triunghiulară, cu $aza Dn sus! Faţa sa anterioară este uşor
concavă şi prezintă patru linii transverse, care corespund locului de unire al celor cinci
verte$re sacrale Cfig! 5- (, "I! =a extremităţile celor patru linii transverse se află
orificiile sacrale anterioare Cc'te patruI, de fiecare parte prin care ies ramurile
anterioare ale nervilor sacrali! Pe faţa posterioară convexă se o$servă o serie de creste,
şi anume:
1• creasta sacrală mediană, rezultată din unirea proceselor spinoase ale
verte$relor sacrale! /u$ această creastă se află orificiul inferior al canalului sacral,
numit hiatus sacral, delimitat de coarnele sacrului8
2• creasta sacrală intermediară, care rezultă din unirea apofizelor articulare8
3• creasta sacrală laterală, care corespunde proceselor transversale! .ntre creasta
sacrală intermediară şi cea laterală se află orificiile sacrale posterioare Cc'te patru de
fiecare parteI, prin care ies ramurile posterioare ale nervilor sacrali!
Procesul articular
Fig! 5- (! 7sul sacru, faţa internă
!4
A,A-O.%A i F%/%OLO0%A O.ULU%
Procesul articular Canalul sacral
(pex
:i,. ' B. .sul sacru, 5aţa e6tern7
Feţele laterale ale sacrului prezintă, Dn partea lor superioară, o suprafaţă de
articulare pentru osul coxal!
"aza sacrului, orientată superior, prezintă Dn centru corpul verte$rei /, care, Dmpreună
cu corpul verte$rei =5, formează un unghi numit promontoriu! =ateral, $aza sacrului
prezintă aripile sacrului! inapoia corpului verte$rei /, se află orificiul de intrare Dn
canalul sacral! #'rful sacrului, Dndreptat Dn Eos, se uneşte cu $aza coccisului!
Coccigele! &ezultă din fuzionarea celor K * 4 verte$re coccigene şi reprezintă un
vestigiu al cozii de la mamifere! Coccigele are formă triunghiulară, cu $aza
Dndreptată Dn sus spre v'rful sacrului, cu care de altfel se şi articulează! =a nivelul
$azei coccisului se remarcă prezenţa celor două coarne coccigiene, care se articulează
cu coarnele sacrale!
Coloana verte$rală nu este rectilinie, ci prezintă cur$uri at't Dn plan sagital, c't şi Dn
plan frontal! Cur$urile din plan sagital sunt numite lordoze, c'nd au concavitatea pos*
terior Cregiunea toracală şi sacralăI! =ordoza cervicală apare la 2 luni, c'nd copilul
Dncepe să ridice capul, cifoza toracală apare la şase luni, c'nd copilul Dncepe să stea Dn
şezut, iar lordoza lom$ară apare la douăsprezece luni, c'nd copilul Dncepe să meargă!
Cur$urile Dn plan frontal se numesc scolioze şi pot fi cu convexitatea la st'nga CsinistroconvexeI sau la
dreapta CdextroconvexeI!
.n interiorul coloanei verte$rale se află canalul verte$ral, format prin
suprapunerea găurilor verte$rale!
/CS6=6)U= )7&(C6=U.
)oracele osos este format anterior de către stern, posterior de către coloana verte$rală,
iar lateral de coaste!
SternuI este os lat, situat anterior, pe linia mediană a toracelui! 6ste format din
manu$riu, corp şi apendicele xifoid, care răm'ne cartilaginos p'nă Dn Eurul v'rstei de
K, de ani!
=a locul de unire a manu$riului cu corpul sternului se află unghiul sternal, Dn dreptul
căruia se află cartilaEul coastei .. Creper folosit pentru numărarea coastelor prin
palpareI! Pe marginea superioară a manu$riului se află incizura pentru cartilaEul
coastei .! =a unghiul sternal se află incizura cartilaEului coastei a .l*a! Pe marginile
corpului sternal se află incizurile cartilaEelor coastelor ... * #..!
CoasteIe sunt arcuri osteocartilaginoase, situate Dn partea laterală a toracelui, Dntinse de la
coloana verte$rală toracală p'nă la stern! /unt Dn număr de 5+ perechi, fiind formate posterior
dintr*un arc osos, iar anterior din cartilaEul costal!
(cesta lipseşte la coastele L. şi L..! (rcul osos prezintă o extremitate anterioară! =a
extremitatea posterioară se descrie capul coastei, care se articulează cu feţele laterale ale
verte$relor toracale Ccapul coastelor .. * .L se articulează cu c'te două verte$re, Dn timp
ce capul coastelor ., L. şi L.. numai cu o singură verte$ră, verte$ra corespunzătoareI,
colul coastei şi tu$erculul coastei, care se articulează cu procesul transvers al verte$relor
toracale!
6xtremitatea anterioară a arcului osos prezintă o sco$itură Dn care pătrunde
cartilaEul costal! Corpul coastei prezintă o faţă laterală convexă, o faţă medială
concavă, o margine superioară şi una inferioară, Dn vecinătatea căreia se află şanţul
coastei prin care trec vena, artera şi nervul intercostal!
Puncţia Dn torace se face Dntotdeauna introduc'nd acul aproape de marginea superioară
a coastelor şi niciodată de marginea inferioară a acestora, deoarece putem atinge
mănunchiul vasculo*nervos intercostal!
Primele - perechi de coaste sunt coaste adevărate, cartilaEul lor articul'ndu*se cu
sternul! Coastele #..., .L, L sunt coaste false, deoarece se articulează cu sternul prin
intermediul cartilaEului coastei #..! Ultimele două coaste nu au cartilaE şi nu aEung la
stern! /e numesc coaste flotante Cli$ereI!
Posterior, scheletul toracelui este format de către cele 5+ verte$re toracale! )oracele
osos are forma unui trunchi de con, cu $aza Dn Eos, la acest nivel afl'ndu*se
diafragma!
imensiunile şi forma variază Dn funcţie de v'rstă, sex Cla femei este mai scurt şi are
diametrul transvers mai micI, constituţia individuală şi de anumite stări patologice!
Cifoza şi scolioza modifică forma toracelui! .n scolioză, cele două Eumătăţi ale
toracelui nu sunt simetrice! .n cifoză este mărit Dn sens sagital!
/CS6=6)U= M6M"&6=7&
ScheIetuI membreIor superioare este format din scheletul centurii scapulare şi scheletul
mem$rului superior li$er Cscheletul $raţului, ante$raţului şi m'iniiI! Centura
scapulară leagă mem$rul superior de torace şi este formată din claviculă şi scapulă ComoplatI!
ScAeletul membrelor in5erioare cuprinde centura pelviana şi scheletul
mem$rului inferior li$er!
!!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
4c<eletul centurii scapulare
Numele :orm7 şi situaţie 0lemente anatomice Detalii
5! Clavicula 7s lung, pereche, 6xtremitatea internă! #oluminoasă! /e articulează cu
Cfig!51I de forma literei S , incizia claviculară de pe
in partea antero* manu$riu!
supe*rioară a 6xtremitatea externă! )urtită! /e articulează cu acrom
toracelui! ionul!
Faţa superioară! /ituată su$ piele! /e poate
palpa!
Faţa inferioară! Priveşte spre prima coastă şi
prezintă un şanţ Dn care se insera
muşchiul su$clavicular!
Marginea anterioară! Convexă medial, concavă
lateral!
Marginea posterioară! Convexă lateral, concavă
medial!
+! Scapula 7s lat de formă Faţa anterioară! Priveşte spre coaste şi prezintă o
Cfig! 50 (şi "I triunghiulară, cu ad'ncitură, numită fosa
$aza Dn sus, situat su$scapulară, Dn care Dşi are
Dn partea originea muşchiul su$scapular!
posterioară a
toracelui! Faţa posterioară! Prezintă Dn treimea superioară
spina scapulei, care se termină
printr*o porţiune lăţită, numită
acromion! easupra spinei se
află fosa supraspinoasă, iar su$
spină se găseşte fosa
infraspinoasă!
Marginea superioară a Prezintă o mică sco$itură,
scapulei! numită incizura scapulei! =ateral
de incizia capsulei se găseşte
procesul coracoid pe care se
insera muşchi şi ligamente!
Marginea laterală! 6ste Dndreptată spre axilă!
Marginea medială! 6ste Dndreptată spre coloana
verte$rală!
Unghiul lateral! Prezintă cavitatea glenoidă care
se articulează cu capul
humerusului, form'nd articulaţia
scapulo*humerală!
Unghiul 7feră inserţie muşchiului
superomedial! ridicător al scapulei!
Unghiul inferior! 7feră inserţie c'torva fascicule
din marele dorsal!
Faţa articulară g sternală ;aura
nutritivă
.ni presiunea ligamentului costoclavicular Faţa
articulară acromială
=inia
trapezoidă
)u$erculul conoid
)u$erculul conoid
6xtremitatea sternală
B
6xtremitatea acromială
:i,. '!. Clavicula. ( " vedere in5erioar7B B " vedere superioar7
.ncizura scapulară Marginea
Unghiul superior Fosa
supraspinoasa /pina scapulei
(cromion
Cavitate glenoidalj Unghiul lateral )u$erculul
infraglenoidaf
sc
infraspino
/pina scapulei
)u$erozitatea musculară
Unghiul inferior
:i,. '9 (. Scapula, vedere dorsal7
!8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fig! 50 "! /capula, vedere laterală
4c<eletul mem5rului superior li5er
7sul Formă, 6lemente etalii situaţie
anatomice
5! Sume rusul
7s lung, 6pifiza Capul humerusului se articulează cu cavitatea
Cfig! +,I formează proximală! glenoidă a scapulei! Marea şi mica tu$erozitate
osul oferă inserţii musculare şi se prelungesc Dn Eos cu
$raţului! creasta marei tu$erozităţi şi, respectiv, a micii
tu$erozităţi! Colul anatomic desparte capul
humerusului de cele două tu$erozităţi!
iafiza! 6ste cilindrică Dn partea superioară şi
triunghiulară Dn partea inferioară! Pe faţa
poşterioară se află şanţul de torsiune al
humerusului!
6pifiza distala! Prezintă două suprafeţe articulare: una Dn formă
de mosoraş, trohleea humerusului, care se
articulează cu u .n a, alta sferică, condilul
humerusului, care se articulează cu radiusul!
easupra trohleei se află foseta coronoidă, iar
deasupra condi .u lui foseta radială!
mare
humeral lbbb*Colul
g bCapili t^ài^A
TroII Ieeia
humeralf
anatomic
chirurgical
Banţul
nervului Faţa
posterioară
Fosa
o leer`n i an a 6picondilul medial
Banţul nervului ulnar
Capul hum
Colul anatomic A in teri u $ereu lar
)u$erculul mic
Creasta tu$erculului mare
)u$erculul mare
;aura nutritivă
Margine8 medială Faţa antero* . medială??A
F^sela, coronei dk
EpicondiIuI.
medial #X
)rohleea hume ra
la
Creasta tu$erculului mare
)u$erozitatea deltoidă
Marginea iterala
Fata antero Z laterală Foseta radiată
6picondilul lateral
Fig! +,! Sumerus /t'nga * vedere anterioară, dreapta * vedere posterioară
=0
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
*c$eletul membrului superior liber - continuare
.sul :orm7, situaţie 0lemente Detalii anatomice
+! +lna 6ste osul fix şi 6pifiza Prezintă o incizura, numită incizura ulnei, care
Cfig! +5I intern al scheletului proximală! se articulează cu trohleea humerusului!
ante$raţului! Posterior şi superior de incizura ulnei se află
olecranul, iar anterior şi inferior procesul
coronoid al ulnei! Pe faţa laterală a epifizei
proximale este incizura radială a ulnei, care se
articulează cu circumferinţa radiusului!
iafiza! )riunghiulară, prezent'nd o faţă internă, una
anterioară şi una posterioară!
6pifiza Prezintă capul ulnei, care se articulează cu
distală extremitatea distală a radiusului şi procesul
stiloid!
2! )adiusul 6ste osul mo$il şi 6pifiza Prezintă capul, colul şi tu$erozitatea
Cfig! +5I lateral al ante$ra* proximală! radiusului! Capul prezintă superior foseta
ţului! capului radiusului, care se articulează cu
condilul humeral! /u$ capul radiusului se
remarcă colul, iar inferior tu$erozitatea
radiusului!
iafiza! 6ste triunghiulară, prezent'nd o faţă ante*
rioară, una posterioară şi a treia laterală!
6pifiza (re aspect de piramidă trunchiată! Medial
inferioară! prezintă incizura ulnară, care articulează cu
capul ulnei! =ateral are procesul stiloid!
.nferior se articulează cu osul scafoid şi
semilunar!
G. .asele 1 oase scurte, pe .n r'ndul proximal, dinafară spre Dnăuntru, se
carpiene două r'nduri! află oasele: scafoid, semilunar, piramidal şi
Cfig! ++I pisiform Csituat deasupra osului piramidalI! .n
r'ndul distilat, dinafară spre Dnăuntru, sunt
oasele: trapez, trapezoid, osul mare şi osul cu
c'rlig!
4! .asele /unt Dn număr de 4, "aza! /e articulează cu oasele din r'ndul distal!
metacar" numerotate de la . Corpul! (spect triunghiular! Prezintă o faţă dorsală,
piene Cfig! la #, dinspre lateral una laterală şi a treia medială!
++I spre medial! Capul! &otunEit! /e articulează cu $aza falangei .
CproximalăI!
3! .asele egetele .. * # au "aza! Concavă!
de,etelor c'te 2 falange: 5 Corpul! )urtit!
D5alan,eleF *proximală8 +* me*
Capul! Convex!
Cfig! ++I die8 2 * distală!
egetul . are numai
două falange!
Falanga distală
corespunde
unghiilor!
Incizura
tiloid
nterosoasă
21 0asele
ante$raţului
( " vedere anterioară8 B " feţele articulare, extremitatea distală8 C " detaliu, extremitatea pro6imal7
ui i au
=2
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA O M I L I I
:i,. CC. .asele m<inii, vedere e6tern7
4c<eletul centurii pel2iene
7sul Formă, 6lemente etalii
situaţie anatomice
7sul coxal! Format Pe părţile Faţa laterali! .n centru se află cavitatea aceta$ulară!
din trei oase: ileonul, laterale ale /uperior de cavitatea aceta$ulară se află faţa
Dn partea superioară, $azinului externă a ileonului pe care se află linia
pu$ele, anterior, şi osos! fesieră posterioară şi cea anterioară, Dntre
ischio*nul, posterior! aceste linii Dşi au originea cei trei muşchi
/e sudează Dntre ele .a fesieri! /u$ cavitatea aceta$ulară se află
pu$ertate! Cele + gaura o$turată!
coxale se articulează
Faţa Prezintă linia arcuată, Dndreptată o$lic de sus
anteriorX form'nd
medială! Dn Eos si dinapoi Dnainte! easupra liniei
simfiza pu$ian[, iar
arcuate se află fosa iliacă! /u$ linia iliacă se
posterior sac ml,
află tu$erozitatea iliacă, suprafaţa auriculară
form'nd (articulaţia
a osului coxal şi o suprafaţă plană care
sacroiliac[ Cfig! +2I!
corespunde cavităţii aceta$ulare!
Creasta iliaca
=inia intermediară "uza intern
(ripa osuIui iliac
/pina iliaca antero*superioară
Fosa iliaca
/pina iliacă gti an tero*in ferioară
=inia arcuată
Banţul o$turatoi
&amura superioară glI a osului pu$ian
)u$erculul o$turator posterior
Fata simfizială
;
aţa
Uuriculară
)u$erozitatea
iliacă /pina iliacă pos tero * s u peri oară ima iliaca &amura
inferioară a osului pu$ian
postero*m n Denoara Banţul paraglenoidal ncizura
ischiatica mare
Corpul osului ischiatic
/pina ischiatica .ncizura ischiatica mică
&amura osului
ischiatic
)u$erozitatea
ischiatica ;aura
o$turatone Fig! +2! 7sul coxal, vedere externă
*c$eletul centurii pel)iene - continuare
.sul
:orm7, situaţie
0lemente anatomice
etalii
.sul co6al "
continuare Cfig +KI
Marginea superioară
6ste reprezentată de creasta iliacă, ce are forma de A/A culcat!
Marginea inferioară!
Prezintă un segment anterior, care se articulează cu coxalul opus, form'nd simfiza
pu$iană, şi un segment posterior, reprezentat de ramura ischiopu$iană!] Marginea
anterioară!
Prezintă de sus Dn Eos : splina iliacă antero* superioară, splina iliacă antero*inferioară, eminenţa
ileopu$iană, creasta pectineală şi tu$erculul pu$lic!
Marginea posterioară!
Prezintă de sus Dn Eos: spina iliacă postero*superioară, spina iliacă postero*inferioară,
marea sco$itură ischiadică, spina ischiadică, mica sco$itură ischiadică şi tu$erozitatea
ischiadică!
=4
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
(ripa osului iliac
=inia fesieră anterioar =inia fesier inferioar )u$erozitatea muşchiului fesier mare /pina
iliacă postcro*superioară
/pina iliacă pos i ero*i n ferioară
.ncizura ischiatic mare (ceta$ulul
/pina ischiatica
.ncizura ischiatica mică Corpul osului ischiatic )u$erozitateag ischiatica
)u$erculul o$turator posterior
"uza internă
=inia intermediară "uza externă
(ripa mare a osului iliac /pina iliacă antero*superioară
Corpul osului iliac
/pina iliacă an tero* i nferi oară Faţa lunată
Fosa aceta$ulară
Creasta o$turatorie )u$erculul pu$ic
&amura inferioară
a osului pu$ian
.ncizura aceta$ulară )u$erculul o$turator anterior ;aura o$turatorie
&amura osului ischiatic
Fig! +K! 7sul coxal, vedere internă
*c$eletul membrului inferior liber
7sul Formă, 6lemente etalii
situaţie anatomice
1. Femurul 7s lung, 6pifiza Prezintă capul femurului, colul şi douătu$erozităţi
Cfig! +4I care for* proximală! Cmarele şi micul trohanterI! Capul are forma a +>2 de
mează sferă şi se articulează cu cavitatea aceta$ulară a
scheletul coxalului! Marele şi micul trohanter sunt uniţi anterior
coapsei! prin linia intertrohanterică, iar posterior prin creasta
intertrohanterică!
iafiză! 6ste prismatic, prezent'nd o faţă anterioară, una medială
şi una laterală! /e o$servă linia aspră care Dn sus se
trifurcă, iar Dn Eos se $ifurcă!
6pifiza Prezintă două suprafeţe articulare, numite condili
distala! femurali! (nterior, Dntre cei doi condili se află suprafaţa
patelară, care corespunde patelei, iar posterior fosa
intercondiliană! easupra condilului medial se află
epicodilul medial, iar deasupra condilului lateral se află
epicondilul lateral!
Colul
femural
)rohanterul
mare \.t>
+
Foveea capului femural Enia
intertrohanterică
)rohanterul mic
Corpul femural
6picondilul lateral
6picondilul ned i al
Capul femural
#bb/+b ✓)rohanterul Foveea * p ##,
capulu
i 1
\ 'jSK^ W^L --
femural --lM%m, bgCreasta
intertro*
Colul femural>b> !,XEO hanterică )rohanterul micgbOEl =inia pectinceg. "uza
medială a liniei aspre
"uza laterală a liniei aspre
6picondilul poplitee
medial
Condii ui
medial Faţa
Condilul
lateral
L
Fosa Jjiiá intcrcondilian
intercondiliană :i,. C%. :emurul, 5aţa anterioar7 şi posterioar7
*c$eletul membrului inferior liber - continuare
.sul :orm7, 0lemente Detalii
situaţie anatomice
C. 8atela 6ste un os Faţa anterioară! 6ste convexă!
DrotulaF scurt, turtit, Faţa posterioară! /e articulează cu suprafaţa patelară a
aflat Dn ten femurului!
do nul
Marginea medială (m$ele convexe!
muşchiului
Marginea laterală!
cvadriceps!
"aza rotulei!
Priveşte Dn sus!
#'rful rotulei! 7rientat Dn Eos!
=!
ANATOM/A Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
*c$eletul membrului inferior liber -
continuare
7sul Formă, situaţie 6lemente etalii
anatomice
2! )i$ia Participă la 6pifiza proximală! 6ste voluminoasă şi prezintă + condili!
Cfig! +3I formarea Fiecare condil are o faţă superioară, care
scheletului corespunde condililor femurali, şi o
gam$ei, fiind circumferinţă! Pe circumferinţa condilului
plasată lateral se află o suprafaţă articulară pentru
medial! capul fi$ulei! Dn partea anterioară a epifizei
proximale se află tu$erozitatea ti$ială!
iafiză! (re o formă triunghiulară prezent'nd o faţă
medială, una laterală şi alta posterioară!
Faţa posterioară prezintă o creastă o$lică,
numită linia solearului! Marginea anterioară
este ascuţită Ccreasta ti$ieiI!
6pifiza distală! Prezintă o suprafaţă articulară pentru ta*lus,
plasată inferior! Medial, se prelungeşte cu
maleola ti$iei, iar lateral prezintă o
suprafaţă de articulaţie pentru fi$ulă!
K! Fi$ula Participă la 6pifiza proximală! 6ste reprezentată de capul fi$ulei, care
formarea prezintă o suprafaţă de articulare pentru
scheletului ti$ie! Capul se prelungeşte Dn sus cu v'rful
gam$ei, fiind capului fi$ular!
situată lateral! iafiză! 6ste triunghiulară, prezent'nd o faţă
laterală, una medială şi alta posterioară!
6pifiza distală! 6ste formată de maleola fi$ulară care
prezintă o suprafaţă de articulare pentru
ti$ie şi alta pentru talus! Dn partea
posterioară se află fosa maleolei fi$u*lare!
4! 7asele /unt - oase )alusul! /e articulează Dn sus cu ti$ia şi fi$ula, Dn Eos
tarsiene dispuse Dn două cu calcaneul, iar anterior cu navicularul!
Cfig! +-I r'nduri! &'ndul
posterior, Calcaneul! /e articulează Dn sus cu talusul, iar anterior
format din două cu cu$oidul!
oase Ctalusul, Dn
%avicularul! /e articulează Dnapoi cu talusul, iar anterior
sus, şi calca*
cu cele trei cuneiforme!
neul, Dn EosI8
Cu$oidul! /e articulează Dnapoi cu calcaneul, iar
anterior cu $aza metatarsienelor .# şi #!
Cele trei cunei* /e articulează Dnapoi cu navicularul, iar
forme anterior cu $aza metatarsienelor ., .. şi ...!
Capul fi$ulei
:i,. C$. .asele ,ambei: (" 5aţa anterioar7 a tibieiB B" 5aţa anterioar7 a 5ibuleiB C*
5eţele posterioare ale tibiei şi 5ibulei
*c$eletul membrului inferior liber - continuare
7sul Formă, situaţie 6lemente etalii
anatomice
3! 7asele /unt numerotate de la . la #, "aza! /e articulează cu oasele
meta* merg'nd dinspre medial spre lateral! tarsiene!
tarsiene Fiecare metatarsian prezintă o $ază, Corpul! 6ste triunghiular, av'nd o faţă
un corp şi un cap! dorsală, alta laterală, iar cea
de*a treia medială!
Capul! /e articulează cu falanga
proximală!
-! 7asele egetele sunt numerotate de la . la "aza! Concavă!
degetelor #, dinspre partea medială spre partea Corpul! )urtit!
Cfig! +1I laterală: primul deget, ha *luce8 Capul! Convex!
degetele ..*# au c'te trei fa*lange,
iar halucelele numai două!
=8
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
:i,. C. 8lanta, 5aţa superioar7 Ddorsal7F
()4IC+/(NII/0
(rticulaţiile sunt or,ane de le,7tur7 @ntre oase, 5iind sediul mişc7rilor. Dup7 ,radul de
mobilitate, articulaţiile se @mpart @n sinartro9e şi diartro9e.
/.%(&)&7N6=6
Sunt articulaţii 5i6e, imobile şi nu posed7 cavitate articular7. In acest tip de
articulaţii se e6ecut7 mişc7ri 5oarte reduse. Dup7 tipul ţesutului care se interpune
@ntre cele dou7 oase care se articulea97, distin,em sindesmo9e, sincondro9e şi
sinosto9e.
Sindesmo9ele
Sunt articulaţii @n care @ntre cele dou7 oase se interpune ţesutul 5ibrosB
menţion7m @n acest sens articulaţia dintre oasele co6ale şi sacru, unite prin
li,amente interosoase puternice. 4ot @n cadrul sindesmo9elor menţion7m suturile
" care sunt articulaţii " pe care
"azele oaselor meta tarsie ne
Banţul ten donul ui m! peron ier lung
)u$erozitatea osului cu$oid
7sul cuneiform lateral
?aianse
7ase
sesamoide
)u$erozitatea osului m etat ars ian haluce 7sul
cuneiform medial C.I
7sul cuneiform intermediar C..I
)u$erozitatea osului na vi cui ar
Capul lalusului
/ustentaculum tali
)u$erozitatea calcane u lui, procesul lateral
Fig! +1! Planta, faţa inferioară CplantarăI
Tuberozitatea calcaneal ui, procesul medial
le Dnt'lnim la craniu! 7asele sunt articulate Dntre ele, dar sunt despărţite printr*un
strat su$ţire de ţesut fi$ros!
/e descriu trei tipuri de suturi: 5! sutura dinţată, Dn care suprafeţele osoase prezintă dinţi
de fierăstrău ce se Dntrepătrund Csutura fronto*parientală, Dntre scuama osului occipital şi
oasele parietaleI8 +! sutura solzoasă CscuamoasăI, Dn care cele două oase care se
articulează sunt tăiate o$lic Csutura parieto*temporală dintre oasele parietale şi scuama
temporaluluiI8 2! sutura plană, Dn care oasele se articulează prin margini regulate Csutura
dintre cele două oase nazaleI!
/incondrozele
/unt articulaţii Dn care, Dntre cele două oase care se articulează se interpune o lamă de ţesut
cartilaginos Carticulaţia dintre porţiunea $azilară a occipitalului şi corpul osului sfenoid sau
sincondroza pieselor osoase ce alcătuiesc osul coxalI! )ot Dn categoria
?O
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA O M I L I I
sincondro9elor menţion7m şi sim5i9ele, unde @ntre cele dou7 oase se interpune ţesut
5ibrocartila,inos Dsim5i9a pubian7 dintre oasele pubieneF.
Sinosto9ele
)e9ult7 din osi5icarea sincondro9elor şi a sindesmo9elor la oamenii @n v<rst7.
DI()4).?0/0
Sunt articulaţii care posed7 un ,rad variabil de mobilitate şi se @mpart
@n am5iartro9e
Darticulaţii semimobileF şi artrodii Darticulaţii mobileF.
(m5iartro9ele
Sunt articulaţii cu supra5eţe articulare plane sau uşor concave Darticulaţiile
dintre corpurile vertebrale care se 5ac prin interpunerea discurilor
intervertebraleF. (ceste articulaţii
sunt semimobile.
Elementele unei artrodii
Supra5eţe 8ot 5i s5erice Dcapul Aumerusuini, condilul radiusului, capul 5emuruluiF, con"
articulare cave Dcavitatea ,lenoid7 a scapulei, cavitatea acetabular7, cupuşoara radiu"
suluiF, @n 5orm7 de mosoraş DtroAleea AumerusuluiF, plane Dplatoul tibia^F.
Supra5eţele articulare sunt acoperite de cartilaJ articular, 5ormat din ţesut car"
tila,inos Aialin, 57r7 nervi şi vase de s<n,e. CartilaJul are rol de tampon,
amorti9<nd presiunea e6ercitat7 de ,reutatea corpului, şi rol de protecţie,
uşur<nd alunecarea oaselor @n timpul mişc7rilor. Distru,erea cartilaJului arti"
cular duce la dispariţia mişc7rilor dintr"o articulaţie DancAilo97F.
Capsula 8re9int7 un strat e6tern 5ibros şi unul intern repre9entat de membrana sino"
articular7 vial7. Capsula are 5orma unui manşon care se insera pe ambele e6tremit7ţi
osoase. Capsula este mai redus7 şi mai puţin re9istent7 @n articulaţiile cu
mobilitate mare şi de ,rosime apreciabil7 @n articulaţiile cu mobilitate redus7.
06ist7 şi articulaţii mobile, care au o capsul7 ,roas7 Darticulaţia şolduluiF.
)olul capsulei este de a proteJa articulaţiile de procesele patolo,ice peri arti"
culare şi de a @mpiedica r7sp<ndirea licAidului sinovial @n ţesuturile vecine.
*embrana )epre9int7 stratul pro5und al capsulei articulare şi se pre9int7 ca o 5oiţ7 5oarte
si no vi ala subţire, lucioas7, care ader7 de supra5aţa capsulei articulare. Secret7 sinovia,
licAid ,7lbui, v<scos, unsuros, cu rol @n mişc7rile articulare. *embrana sino"v
Dală acoper7 şi 5ormaţiuni intercapsulare Dtendoane, li,amente, discuri intra"
articulareF.
D avitatea 0ste un spaţiu virtual, cuprins @ntre capetele osoase care se articulea97 şi cap"
articular7 sula articular7. Conţine o cantitate mic7 de licAid sinovial. 8re9enţa unei pre"
siuni ne,ative @n cavitatea articular7, c<t şi presiunea atmos5eric7 particip7 la
menţinerea @n contact a supra5eţelor articulare.
5 /i,a" Sunt 5ormaţiuni 5ibroase care se insera pe cele dou7 oase ale unei articulaţii,
mente contribuind la menţinerea @n contact a supra5eţelor articulare. C<nd @ntre su"
articulare pra5eţe care se articulea97 e6ist7 nepotriviri, apar di5erite 5ormaţiuni 5ibro"
cartila,inoase, reali9<nd potrivirea supra5eţelor articulate Dmenise ul articular
din articulaţia ,enuncAiului sau discul articular din articulaţia tempo ro*
mandibular7.
(rtrodiile
(rtrodiile sunt articulaţii sinoviale, cu o mare mo$ilitate! 6lementele unei artrodii sunt
redate Dn ta$elul din pagina anterioară! =a nivelul unei articulaţii mo$ile, mişcările
depind de forma suprafeţelor articulare! 6le se pot realiza Dn Eurul unui ax, a două axe
sau a trei axe!
&ipurile e mi'cări (n articulaţii
:le6ie Mişcări de apropiere sau de Dndepărtare a două segmente alăturate! Se fac Dn
"06tensie Eurul unui ax transversal!
(bducţie Se fac Dn Eurul unui ax transversal! Prin adducţie se realizează apropierea faţă
"(dducţie de axul median al corpului, iar prin a$ducţie Dndepărtarea faţă de axul median!
)otaţie Mişcare realizată Dn Eurul axului care trece prin lungul segmentului ce se
deplasează8 poate fi externă sau internă, după cum segmentul se roteşte spre
corp sau Dn afară!
Circum"ducţie 6ste mişcarea complexă care totalizează flexia, extensia, a$ducţia, adducţia şi
le asociază cu rotaţia!
8ronaţie Pronaţia este mişcarea de rotaţie a m'inii, prin care policele se roteşte medial,
"Supinaţie palma privind Dn Eos, iar supinaţia este mişcarea inversă! =a picior, c'nd planta
priveşte spre lateral şi marginea externă a piciorului se ridică, se realizează
pronaţia, iar supinaţia se realizează invers!
FIZIOLOGIA SISTEMULUI OSOS
7asele sunt piese rigide, componente ale scheletului! 6le Dndeplinesc mai multe
roluri funcţionale:
1. )ol de p<r,Aii ale aparatului locomotor. (supra lor acţionează muşchii, asigur'nd
susţinerea şi locomoţia corpului!
2. )ol de protecţie a unor or,ane vitale:
1• cutia craniană pentru creier8 2• canalul rahidian pentru
măduva spinării8
cutia toracică pentru inimă şi plămăni8
1• $azinul osos pentru organele pelvine!
3. )ol antito6ic. 7asele reţin numeroase su$stanţe toxice C Sg, P$, F I pătrunse
accidental Dn organism şi le eli$erează treptat, fiind eliminate renal! .n felul acesta
concentraţia sangvină a toxicului nu creşte prea mult şi sunt prevenite efectele nocive
asupra altor organe!
4. )ol de sediu principal al or,anelor Aematopoietice. =a copii toate oasele, iar .a adult oasele late
conţin măduvă roşie, hematogenă!
5. )ol @n metabolismul calciului, 5os5orului şi electroliţilor. 7asele reprezintă principalul
rezervor de su$stanţe minerale al organismului!
82
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
C.*8.?INI( CSI*ICW ( .(S0/.)
7sul este alcătuit dintr*o matrice organică solidă, care este foarte mult Dntărită de
depozitele de săruri de calciu! 7sul compact o$işnuit conţine aproximativ 2,V din
greutate matrice şi -,V săruri! )otuşi, osul nou format poate avea un procent mult mai
mare de matrice dec't de săruri!
Matricea organică a osului! 6ste alcătuită 0, * 04V din fi$re de colagen, iar restul
este un mediu omogen denumit su$stanţă fundamentală CDmpreună constituind
oseinaI! Fi$rele de colagen se extind Dn primul r'nd de*a lungul liniilor de forţă de
tensiune şi dau osului marea sa rezistenţă la tensiune! /u$stanţa fundamentală este
alcătuită din lichid extracelular şi proteoglicani, mai ales acid hialuronic şi condroitin
sulfat! Funcţia exactă a acestora nu este cunoscută, deşi ei aEută pro$a$il la controlul
depunerii sărurilor de calciu!
/ărurile minerale! /unt reprezentate Dn special de calciu şi fosfaţi, iar cea mai
importantă su$stanţă cristalină este hidroxiapatita8 fiecare cristal are forma unei plăci
lungi şi plate! &aportul relativ Dntre calciu şi fosfor poate varia foarte mult Dn diverse
condiţii nutriţionale, acest raport, Dn unităţi de greutate, situ'ndu*se Dntre 5,2 şi +,,!
Printre mineralele osului se numără şi ionii de magneziu, sodiu, potasiu şi $icar$o*nat,
deşi nu s*a putut demonstra existenţa unor cristale $ine individualizate formate de
aceştia! /e presupune că ionii sunt mai degra$ă adsor$iţi pe suprafaţa cristalelor de
hidroxi*apatită dec't organizaţi Dn cristale distincte proprii! (ceastă capacitate a multor
tipuri diferite de ioni de a se adsor$i pe suprafaţa cristalelor osoase se extinde şi la
mulţi alţi ioni străini osului Dn mod o$işnuit, cum ar fi stronţiul, uraniul, plutonium şi
alte elemente transuranice, plum$ul, aurul şi alte metale grele, precum şi cel puţin 0
din cele 5K produse radioactive maEore eli$erate de explozia $om$ei de hidrogen!
epunerea su$stanţelor radioactive Dn os poate produce o iradiere prelungită a
ţesuturilor osoase şi, dacă se depune o cantitate suficientă, se poate dezvolta uneori un
cancer osteogen!
&ezistenţa la presiune şi la compresiune a osului! Fiecare fi$ră de colagen a osului este
alcătuită din segmente periodice, repetitive la fiecare 3K nm CnanometriI ai lungimii sale8
cristalele de hidroxiapatita se află adiacent fiecărui segment de fi$ră şi se leagă str'ns de
acesta, Dmpiedic'nd alunecarea lor! (cest lucru este esenţial pentru a asigura rezistenţa
osului! .n plus, segmentele fi$relor de colagen Dnvecinate se suprapun, făc'nd ca şi
cristalele de hidroxiapatita să fie suprapuse! Fi$rele de colagen ale osului, ca şi cele din
tendoane, au o mare rezistenţă la tensiune, Dn timp ce sărurile
de calciu au mare rezistenţă la compresiune! (ceste proprietăţi com$inate, la care se adaugă
gradul de legare Dntre fi$rele de colagen şi cristale, creează o structură osoasă care are o mare
rezistenţă at't la Dntindere, c't şi la compresiune!
METABOLISMUL OSULUI
=a nivelul oaselor au loc procese meta$olice similare celorlalte organe! 7
particu*laritate meta$olică o constituie marea afinitate a su$stanţei fundamentale
faţă de sărurile
minerale!
Mecanismul calcificării osoase! Primul stadiu al formării osului este secreţia de
colagen şi su$stanţă fundamentală de către osteo$laste! &itmul sintezei su$stanţelor
organice este influenţat de glandele endocrine! Sipofiza, prin /)S, gonadele şi tiroida,
prin hormonii
lor, măresc ritmul sintezelor proteice din os! ;lucocorticoizii, Dnsă, stimulează
activitatea osteoclastelor care distrug structura proteică a osului! 6fecte asemănătoare
are şi parathor*monul! &itmul sintezei su$stanţelor organice din os scade cu v'rsta!
upă sinteză, aceste proteine sunt eliminate Dn spaţiul pericelular, unde colagenul
polimerizează rapid pentru a forma fi$re de colagen8 ţesutul care rezultă devine
osteoid, un material similar cartilaEului, dar diferit de acesta prin faptul că Dn el
precipită sărurile de calciu! Pe măsură ce se formează osteoidul, unii osteo$laşti
răm'n Dncastraţi Dn el şi sunt denumiţi osteocite!
.n c'teva zile după formarea osteoidului, sărurile de calciu Dncep să precipite pe
suprafaţa fi$relor de colagen! Precipitatele apar la intervale periodice de *a lungul
fi$rei de colagen, form'nd nuclee minuscule care treptat, Dn timp de zile şi săptăm'ni,
cresc p'nă la produsul finit, cristale de hidroxiapatită! /ărurile de calciu care se depun
iniţial nu sunt cristale de hidroxiapatită, ci compuşi amorfi CnecristaliniI! (poi, printr*
un proces de adiţie şi su$stituţie de atomi, aceste săruri sunt remodelate Dn cristale de
hidroxiapatită! Procesul de mineralizare este guvernat de legi fizico*chimice! &olul
cel mai important Dn acest proces Dl Eoacă afinitatea su$stanţei fundamentale a osului
pentru sărurile fosfo*calcice şi concentraţia calciului şi a fosforului din s'nge!
Procesul de mineralizare se află Dn echili$ru permanent cu un proces de sens contrar,
numit demineralizare! Prevalenta unuia sau a altuia depinde de echili$rul fosfo*calcic
din s'nge! %ormal, valoarea calcemiei este de 5, mg>5,, ml s'nge, iar a fosfatemiei
de 2,4 mg>5,, ml s'nge! Concentraţiile acestor două minerale la nivelul s'ngelui sunt
menţinute Dn limite str'nse de variaţie datorită intervenţiei unui mecanism neuro*
endocrin de reglare a meta$olismului fosfo*calcic! (cest mecanism asigură valoarea
constantă a concentraţiei calciului şi fosforului Dn mediul intern, influenţ'nd a$sor$ţia
intestinală, eliminarea renală, depunerea şi mo$ilizarea lor din oase! &olul cel mai
important Dl au parathormonul, calcitonina şi vitamina ! 6xistă şi alţi hormoni ce
influenţează Dntr*un sens sau altul mineralizarea osului! (cţiune mineralizantă au
hormonii sexuali, somatotropul, hormonii ti mici şi epifizari, iar acţiune
demineralizantă (C)S*ul şi glucocorticoizii!
&olul vitaminei D. (cţiunile ei determină creşterea concentraţiei plasmatice a calciului!
(cţionează direct pe os, intestinul su$ţire şi rinichi!
Ac0iuni la nivel osos1 5! creşte mo$ilizarea calciului şi fosfatului din os8 +! activează proteina
de legare a calciului din os8 2! efect antirahitic CindirectI8 K! acţionează sinergie cu
parathormonul pentru a determina demineralizare osoasă prin proliferarea
osteoclastelor! Creşterea activităţii osteoclastelor de către parathormon necesită
prezenţa vitaminei v
Ac0iuni la nivelul intestinului su&0ire1 5! creşte a$sor$ţia intestinală a calciului8 +!
determină mărirea a$sor$ţiei intestinale a fosfatului, dar Dntr*o măsură mai mică!
Ac0iunile la nivel renal1 5! stimulează rea$sor$ţia calciului Dn tu$ii distali ai
nefronu*lui8 +! stimulează rea$sor$ţia fosfatului Dn tu$ii proximali!
Concentraţia ionilor de calciu şi fosfor din lichidele extracelulare este cu mult peste
limita critică de cristalizare! Faptul că aceştia nu precipită masiv cu formare de
cristale de hidroxiapatită Dn toate ţesuturile se datorează prezenţei Dn lichidele
extracelulare a unor inhi$itori care asigură sta$ilitatea soluţiei fosfocalcice! Unul
dintre aceştia este molecula de pirofosfat, prezentă Dn toate ţesuturile, cu excepţia
celui osos! (ici osteo$lastele secretă o su$stanţă care neutralizează pirofosfatul! 7dată
inhi$itorul neutralizat, afinitatea naturală a fi$relor de colagen pentru sărurile de
calciu determină precipitarea!
Calciul de schim$! 7sul, ca şi alte ţesuturi ale organismului, conţine un tip de calciu de schim$ care
este Dntotdeauna Dn echili$ru cu ionii de calciu din lichidul extracelular! Calciul de schim$ de la
nivelul osului reprezintă p'nă la 5 V din calciul osos total,
84
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
fiind reprezentat de săruri uşor mo$iliza$ile! (cest tip de calciu realizează un
mecanism rapid de tampon, care Dmpiedică concentraţia calciului din lichidul
extracelular să varieze foarte mult!
.S40.;0N0?( [I .S40./I?( " )0*.D0/()0( .S+/+I
7sul este Dn permanenţă format de către osteo$laste şi este continuu lizat acolo unde
sunt active osteoclastele! 7steo$lastele se găsesc pe suprafeţele exterioare ale
oaselor şi Dn cavităţile osoase! .n toate oasele vii se desfăşoară o oarecare activitate
osteo$lastică!
7steoliza are loc Dn imediata vecinătate a osteoclastelor! (cestea emit către os
prelungiri similare vilozităţilor şi secretă din aceste vilozităţi două tipuri de su$stanţe:
5! enzime proteolitice8 C. c'ţiva acizi, incluz'nd acidul citric şi acidul lactic!
6nzimele digeră sau dezorganizează matricea organică a osului, iar acizii
solu$ilizează sărurile minerale!
6chili$rul Dntre osteogeneză şi osteoliza! .n mod normal, except'nd oasele de creştere,
rata osteogenezei şi ceaba osteolizei sunt egale, astfel Dnc't masa totală a osului
răm'ne constantă! e o$icei, osteoclastele există su$ forma unor mici populaţii şi, o
dată ce o populaţie de osteoclaste Dncepe să se dezvolte, ea consumă din os vreme de
aproximativ 2 săptăm'ni, săp'nd un tunel ce poate avea ' mm diametru şi o lungime
de mai mulţi milimetri! =a sf'rşitul acestei perioade, osteoclastele dispar şi tunelul
este invadat de osteo$laste! Urmează apoi osteogeneză, vreme de c'teva luni, osul nou
fiind depus Dn straturi succesive pe suprafaţa internă a cavităţii, p'nă ce tunelul este
umplut! 7steogeneză Dncetează c'nd osul Dncepe să st'nEenească vasele ce irigă zona!
Canalul prin care trec aceste vase, numit canal ha:ersian, este, deci, tot ce răm'ne Dn
cavitatea iniţială! Fiecare teritoriu osos nou format Dn acest mod se numeşte osteon!
Formarea şi liza osoasă continuă au c'teva funcţii fiziologice importante! 5! 7sul Dşi
aEustează rezistenţa, de o$icei proporţional cu gradul de solicitare a lui! Prin urmare,
oasele se Dngroaşă c'nd sunt supuse la Dncărcări mari! C. Forma osului poate fi
remodelată pentru a susţine adecvat forţele mecanice, prin osteoliza şi osteogeneză,
conform modelului sarcinilor la care este supus! 2! Pe măsură ce matricea organică
$ătr'nă degenerează, este nevoie de matrice organică nouă! Pe această cale se menţine
consistenţa normală a osului! 7sul este format Dn raport cu solicitarea compresiva pe
care tre$uie să o suporte! /olicitarea fizică continuă stimulează depunerea
osteo$lastică a osului! /*a presupus că osteogeneză Dn punctele de solicitare
compresiva este determinată de un efect piezoelectric, astfel: compresiunea osului
produce un potenţial negativ la locul compresiei şi un potenţial pozitiv Dn! altă parte Dn
os! /*a demonstrat că minime cantităţi de curent ce trec prin os determină activitate
osteo$lastică la polul negativ al fluxului de curent, ceea ce ar putea explica
osteogeneză crescută la locurile de compresiune!
7steogeneză! Fractura unui os activează intr*un anume mod, maximal, toate osteo*
$lastele periostale şi intraosoase implicate Dn ruptură! (proape imediat sunt formate
extrem de multe osteo$laste noi din celule osteoprogenitoare Ccelulele stem ale
osuluiI! .n scurt timp se dezvoltă Dntre cele două capete rupte ale osului o mare
aglomerare de ţesut osteo$lastic şi o matrice organică nouă, urmată de depunerea
sărurilor de calciu! (ceasta poartă numele de calus! (poi, el este remodelat Dntr*o
structură osoasă corespunzătoare!
ANATOMIA SISTEMULUI MUSCULAR
/istemul muscular este format din muşchi, care sunt organe active ale mişcării!
u "... *
(cest rol este realizat de către musculatura scheletică CsomaticăI, ce are Dn structura
sa ţesut muscular striat! Muşchii au forme variate! /e descriu muşchi fusiformi
C$iceps, tri*cepsI, muşchi triunghiulari Cpiramidal al a$domenuluiI, muşchi de formă
patrulateră Cmare drept a$dominal şi marele dorsalI, Dn formă de cupolă CdiafragmaI,
Dn formă de trapez Cmuşchiul trapezI, muşchi circulari Cor$icularul $uzelor şi cel al
pleoapelorI! )ot formă circulară au şi sfincterele Csfincterul extern al anusului şi cel al
uretreiI!
gem muşchi laţi Cmarele drept a$domi*Cvers al a$domenuluiI, care au tendoane $ %m22 le la $raţ,
ante$raţ, coapsă şi gam$ăI şi
r 5> P > 5 5 5 >? O
H pot fi cu un singur capăt pe os Cmuşchii două Cmuşchiul $icepsI, cei trei capete
dricepsI!
ală musculară, mai voluminoasă, numită Ce culoare al$*sidefie, numite tendoane,
doane, cel care se insera pe osul fix, se osul mo$il, se numeşte de inserţie! .n hi cu
mai multe origini C$iceps, triceps, e musculare striate, care la unii muşchi corpului
muscular se află o mem$rană :e at't corpul muşchiului, c't şi tendoa*, perimisium
extern, care, de asemenea, .. . . ^ . w. ^ w wv, . ^ ~ . .. . u ^ v u . u . u . .r v. i » . v «i ^ p^ . c o w, !n interior,
septuri conEunctive, numite perimisium intern, din care se detaşează o teacă de ţesut conEunctiv, numită
endomisium, care Dnveleşte fi$rele musculare striate!
Muşchiul are o $ogată vascularizaţie, asigurată de ramurile musculare ale diferitelor
artere care Dnsoţesc muşchiul! intre aceste ramuri musculare se desprind arteriole
care pătrund prin septurile conEunctive şi duc, spre miofi$rile, s'nge Dncărcat cu ,2 şi
su$stanţe nutritive! /'ngele cu C7, şi cu produsele de dezasimilaţie rezultate Dn urma
meta$olismului muscular este colectat de vene satelite şi omonime arterelor!
.nervaţia muşchiului este du$lă, somatică şi vegetativă! .nervaţia vegetativă simpatică determină, pe căi aferente,
reacţii vasomotorii!
.nervaţia somatică senzitivă este asigurată de dendritele neuronilor somatosenzitivi
din ganglionii spinali, care aEung la porţiunea ecuatorială CcentralăI a fi$relor
musculare din structura fusului neuromuscular, la corpusculii #ater din muşchi sau
la corpusculii tendinoşi ;olgi!
8!
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
.nervaţia somatică motorie este asigurată de axonii neuronilor somatomotori a CalfaI,
situaţi Dn cornul anterior al măduvei, care aEung la fi$ra musculară striată, form'nd
placa motorie, sau de către axonii neuronilor somatomotori y
CgamaI, cu
aceeaşi
localizare, care aEung la porţiunea periferică a fi$relor musculare din structura
fusului neuromuscular! Placa motorie este considerată o sinapsă specială Csinapsă
neuroefectorieI şi are Dn structura sa două componente, una nervoasă, componenta
presinaptică, şi alta musculară, componenta postsinaptică! Dntre ele se află spaţiul
CfantaI sinaptic!
Componenta presinaptică este reprezentată de $utonii terminali ai fi$rei nervoase
Caxonul neuronilor a din cornul interior al măduveiI care pătrund Dn nişte ad'ncituri
ale sarcoplasmei fi$rei musculare striate! "utonii terminali conţin vezicule cu
acetilcolină!
Componenta postsinaptică este reprezentată de sarcoplasma, lipsită la acest nivel de
miofi$rile, dar care conţine mulţi nuclei şi numeroase mitocondrii! =a om, fiecare fi$ră
musculară are, Dn general, c'te o placă motorie!
8)INCI8(/0/0 ;)+80 D0 *+[CSI S.*(4ICI
Muşchii somatici sunt grupaţi Dn muşchii capului, g'tului, trunchiului şi mem$relor!
MUBCS.. C(PU=U.
=a cap se descriu două categorii de muşchi, muşchii mimicii, care, prin contracţia lor,
determină diferite expresii ale feţei, şi muşchii masticatori, care intervin Dn realizarea
actului masticaţiei Cfig! +0I!
Muşchii mimicii! /e mai numesc şi muşchi cutaţi, deoarece unul din capetele lor
se prinde de piele! /unt inervaţi de nervul facial şi sunt grupaţi in Eurul orificiilor
or$itale, nazale şi $ucal!
)u'chii mimicii
%umele muşchiului =ocalizare (cţiune
5
! Frontal =a nivelul frunţii! Dncreţeşte pielea frunţii!
+
! /pr'ncenos .ntre spr'ncene! etermină cute Dntre spr'ncene!
2! (uriculari Canterior, superior,
->@
(trofiaţi la om!
.n Eurul pavilionului
posteriorI
urechii!
K
! 7ccipital .n regiunea occipitală! Dncreţeşte pielea regiunii occipitale!
4
! Nigomatic Cmare şi micI .n dreptul pomeţilor &idică $uza superioară!
o$razului!
3 Pătratul şi triunghiularul =a nivelul $ăr$iei! Co$oară $uza inferioară!
!
$uzelor
-
! Mental =a nivelul $ăr$iei! etermină gropiţa din $ăr$ie!
1
! 7r$icularul ochiului .n Eurul or$itei! Dnchide pleoapele!
0
! 7r$icularul $uzelor .n Eurul ori fie iu lui Dnchide orificiul $ucal, apropiind
$ucal! $uzele Dntre ele!
5,! "uccinator =a nivelul o$razului! .ntervine Dn fluierat şi este dezvoltat
la suflătorii la trompetă!
*. or$icu .ar! partea
"bital7 M! orlm ular. partea
palpebral7
/pr'nceană
* . cobor<tor al
* . tempore"parietal
ramala
* . or$iei partea or$ M ridicător s bu=,ci superioare ramura nazal M! ridicător al
$uzei superioi:
nuc
M! >EgotnatU marc Pan icul adipos?
-
M!:i$or'toraM $u>ci inferioare
* . co$or'tor al unchiui
* ri son us (rtera şi vena Icmponvsupcr5icLilc pMati_n
.! scmispmal al
(D -
auricular poste Fascia parotUliană
:i,. 2A. *uşi Aii super5iciali ai capului
Muşchii masticatori! /e insera cu un capăt pe oasele ba9ei craniului şi cu celălalt pc mdi$ulă! /unt
inervaţi de nervul trigemen!
Mişcarea de co$or're a mandi$ulei este efectuată de muşcAii suprahioidicni Ddi
Muc3ii masticatori
Numele .ri,ine loserţT (cţiune
muşcAiului
l . P-taseter (rcada )amura mandibu" )idic7 mandibula, intervine Dn raiş
9i,omatici. lei D5aţa e6tern7F carile de lateral naie si anteropulse
+, 4emporal Scuama osului 8rocesul cotonoKM )idic7 mandibula 5i intervine in
1 temporal al mandibulei. retropulsie
88
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
M! digastric, ramura posterioară
M! stiloid
M!EZplenius capitis ator al
sca
P^*^^^^I^^^^^^^K
M! co$or'tor al unghiului gurii
;l! su$mandi$ulani ML hi
oi 2] os
#] M= co$or'tor al $uzei inferioare bbMbscalen miEloc
M! trapez Z (cromionb!
M deltoid
6
M! omohioidian )iroida
M! stern ot!i roi di an M. stemohioidian f. stemotiroidia
lian
=ie! interclavicular M!
deltoid
M! omohioidian, ramura inferioară M!
scalen anterior
venei Eugulare inferioare
Plexul $rahial
Fig! 2,! Muşchii g'tului
)u'chii masticatori - continuare
%umele 7rigine .nserţie (cţiune
muşchiului
2! Pterigoidian Procesul &amura mandi$ulei &idică mandi$ula, intervine Dn
intern pterigoid al Cfaţa internăI! anteropulsie şi Dn mişcările de lateral
sfenoidului! itate!
K! Pterigoidian Procesul Colul mandi$ulei! .ntervine Dn mişcările de lateralitate şi
extern pterigoid al determină antepulsia mandi$ulei8
sfenoidului! intervine şi Dn co$or'rea mandi$ulei!
MUBCS.. ;J)U=U.
.n regiunea anterolaterală a g'tului se află o serie de muşchi Cfig! 2,I, pe mai multe planuri care, dinspre
suprafaţă spre profunzime, sunt prezentaţi Dn ta$elul ce urmează:
Muc3ii g4tului
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
muşchiului
1. Platisma, Pe pielea din Pe pielea o* Co$oară $uzele Cdispreţ, %! facial!
situat imediat regiunea su* $razului şi fricăI şi ridică pielea
su$ piele praclaviculară! pe comisura g'tului!
$ucală!
+! /terno* Pe stern şi Pe procesul C'nd se contractă uni* %! accesor!
cleidomas* claviculă! mas toi d! lateral Dnclină capul de
toidian aceeaşi parte şi Dl roteşte
spre partea opusă8 Dn
contracţia $ilaterală este
flexor al capului!
2! /upra* P'ntecele P'ntecele Co$oară mandi$ula! %ervul trigemen
hioidieni: posterior Dşi are anterior se pt! p'ntecele
* digastric, originea pe mas prinde pe anterior şi nervul
cu două toi dă! mandi$ulă! facial pt!
p'ntece unite p'ntecele
printr*un posterior!
tendon inter*
mediar
* stilohioi*dian
Pe procesul 7sul hioid! &idică hioidul Dn %! facial!
* milohioi*
stiloid! deglutiţie!
dian
Pe corpul 7sul hioid! Co$oară mandi$ula! %! trigemen!
* geniohioi*
mandi$ulei Cpe
dian
linia milohioi*
dianăI!
Pe spina men* 7sul hioid! Co$oară mandi$ula şi %! hipoglos!
tală a mandi* ridică osul hioid!
$ulei!
4. .nfrahio* Pe faţa posteri* Pe osul Co$oară osul hioid! (nsa cervicală
idieni: oară a sternului hioid! formată din
* sterno* şi claviculă! nervul hipoglos
tiroidian şi plexul
* tirohioi*dian cervical!
* sternohioi*
dian
Pe c'rtilagiu Pe osul Co$oară hioidul şi ridică
* omohioi*
tiroid! hioid! laringele!
dian Care două
Pe manu$riul Pe cartilaEul Co$oară laringele!
p'ntece:
stemal! tiroid!
superior şi
P'ntecele infe* P'ntecele Co$oară hioidul!
inferiorI
rior, pe margi* superior se
nea superioară a prinde de
scapulei! hioid!
4! /caleni Pe procesele Pe coasta . şi Dnclină coloana verticală Plexul cervical!
Canterior, transverse ale 55! de aceeaşi parte şi ridică
miElociu, verte$relor C,* toracele Cm! inspiratori
posteriorI C7! accesoriI!
A0
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
)u'chii g*tului - continuare
%umele muşchiului 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
3! Muşchii Pe apofizele Pe apofiza $azilară a Flexori ai Plexul
preverte$rali: transverse ale occipitalului! capului! cervical!
* lung al capului verte$relor CrCfi!
* lung al g'tului
* drept anterior al
capului Pe corpurile pri* Pe tu$erculul anterior
melor verte$re şi ale al atlasului!
ultimelor verte$re
cervicale!
Masa laterală a Pe apofiza $azilară a
atlasului! osului occipital!
MUBCS.. )&U%CS.U=U.
Muşchii trunchiului se grupează Dn muşchii spatelui şi ai cefei, muşchii anterolaterali
ai toracelui şi muşchii anterolaterali ai a$domenului C fig! 25 şi 2+I! Musculatura
profundă a coloanei verte$rale este inervată de ramurile posterioare ale nervilor
spinali! )u'chii spatelui 'i ai cefei
Muşchiul 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
5! )rapez Pe apofizele Pe C'nd ia punct fix pe coloană %ervul
Care la $ază spinoase ale claviculă, ridică umărul, c'nd ia punct accesor!
coloana verte$relor acromion şi fix pe centura scapulară
verte$rală şi cervicale şi spina fi$rele superioare Dnclină
v'rful la toracice! scapulei! capul pe partea respectivă,
humerusI iar cele inferioare contri$uie
la căţărare!
+! Marele Pe procesele Pe humerus C'nd ia punct fix pe coloană Plexul
dorsal spinoase ale Cşanţul co$oară $raţul şi Dl roteşte $rahial!
Clatissimus ultimelor 3 verte$re intertu* Dnăuntru! C'nd ia punct fix
dorsi, cel mai toracale, ale $ercularI! pe inserţie ridică toracele
lat muşchi al verte$relor lom$are CcăţărareI!
corpuluiI şi creasta sacrală
mediană!
2! &idicător al Pe procesele Pe unghiul &idică scapula c'nd ia punct Plexul
scapulei transverse ale superior al fix pe coloană, iar c'nd ia cervical şi
verte$relor scapulei! punct fix pe scapulă Dnclină $rahial!
cervicale! coloana de aceeaşi parte!
K! &om$oid Pe procesele spi* Pe marginea (propie scapula de coloană! Plexul
noase ale ultimelor medială a $rahial!
verte$re cervicale şi scapulei!
ale primelor
toracice!
4! inţat Pe procesele Pe coastele &idică coastele, fiind %ervii
posterior şi spinoase C7, ),, )2, +*4! inspirator! intercostali!
superior )3!
M! splcnius capii
nsi
>i ,M! splcnius ccrvicis j *
M! dinţat pos teri o rs u pe r ioj^
J
M! ridicător al scapulei C
Unghiul superior
al scapulei M! supraspinos
M! trapez
/pina scapulei
M! infraspinos
axilar medial /paţiul axilar lateral Capul lung ai iriccpsului $rahial Capul lateral al .riccpsului $rahial
rom$oid mic #erte$ra cervicală #erte$ra toracică I JOj
M. rom$oid mare HnbA*b*e!!b EOi!
trapez /pina scapulei M. delloic M! rotund mare
#erte$ra cervicala I
Protu$eranta occipitală externă
M. semispinal a =igamentul M! splcnius e
<S)«
1*ăscia loraco*lomnarft
M. o$lic exiern a$domim )rigonul lom$ai Fascia
fesieri #erte$ră lom$ară #
/pina iliacăg po Is lero* superioară
M. infraspinos
M. rom$oid mu M. latissimus dorsi \7iunci mare
%.! rotund mic Coasta a #.
M! splcnius ccrvicis Fascia toraco lom$ara
M! latissimus dorsi #erte$ra toracică L.. #erte$ra lom$ară 1
\re as ta iliacă ri poiiul lom$ar
M fesier miElociu
:i,. #'. *uşcAii posteriori ai truncAiului
)u'chii spatelui 'i ai cefei - continuare
*uşcAiul .ri,ine Inserţie (cţiune .nervaţie
3! Dinţat Pe procesele Pe ultimele K coaste! Co$oară coastele, fiind %ervii
posterior şi spinoase expirator! intercos*
in5erior ),@)l2şi tali!
-! Splenius Pe procesele /pleniusul capului, pe .n contracţie $ilaterală Plexul
Dal capului şi spinoase C7, occipital şi pe sunt extensori ai capului! cervical!
al ,<tuluiF mastoidă8 spleniusul .n contracţie unilaterală
g'tului, pe procesele Dnclină capul de aceeaşi
transverse ale atlasului parte!
şi axisului!
A2
A,A-O.%A Ş I FIZIOLOGIA O M I L I I
*uşcAii anterolateralM ai toracelui. In partea anterioar7 a toracelui se ,7sesc
cei doi muşcAi pectorali Dmarele şi micul pectoralF. *ai pro5und se a5l7
muşcAiul subclavicular şi
dinţatul mare.
In spaţiile intercostale se ,7sesc muşcAii intercostali e6terni şi interni. /a ba9a cutiei
toracice se a5l7 dia5ra,ma, un muşcAi lat care separ7 cutia
toracic7 de cavitatea abdominal7, av<nd o 5aţ7 boltit7 spre torace şi o 5aţ7
concav7 spre abdomen.
Structural, dia5ra,ma are dou7 porţiuni: central7 Daponevrotic7F şi peri5eric7
Dmuscular7F. Componenta aponevrotic7 se numeşte centrul tendinos al
dia5ra,mei şi are 5orm7 de tri5oi.
)u'chii anterolaterali ai toracelui
*uşcAiul .ri,ine Inserţie (cţiune Inervatie
'. *arele (re 2 5ascicule de ori" 8e Aumerus C<nd ia punct 5i6 8le6ul
pectoral ,ine: clavicular, pe cla" Dcreasta pe torace apropie braAial.
vicul7B sternocostal, pe marelui braţul de torace.
5aţa anterioar7 a coas" tuberculF. C<nd ia punct 5i6
telor şi pe primele 3 pe Aumerus inter"
cartilaJe costaleB abdo" vine @n c7ţ7rate,
minal, pe teaca marelui ridic<nd toracele.
drept abdominal.
+! *icul 8e procesul coracoid al 8e coastele II, )idic7 coastele şi 8le6ul
pectoral scapulei. .# şi #! intervine @n inspi" braAial.
raţie.
2! Subcla" 8e 5aţa in5erioar7 a 8e coasta '. Coboar7 clavicula 8le6ul
vicular claviculei. şi intervine @n braAial.
inspiraţie.
)u'chii anterolaterali ai toracelui - continuare
*uşcAiul .ri,ine Inserţie (cţiune Inervatie
G. *arele 8e primele ', 8e mar,inea C<nd ia punct 5i6 pe to" 8le6ul
dinţat coaste. intern7 a scapulei. race duce scapula @nainte braAial.
Ddinţat şi lateral. C<nd ia punct
anteriorF 5i6 pe scapul7 ridic7 coas"
tele Ddeci inspiraţieF.
%. Inter" 8e bu9a 8e bu9a e6tern7 a Sunt ridic7tori ai coaste" Nervii
costali e6tern7 a mar,inilor supe" lor, deci inspiratori. .cup7 intercos"
e6terni mar,inilor rioare ale coastelor partea posterioar7 a tali.
superioare ale subiacente. spaţiului intercostalB au
coastelor 5ibre oblice, de sus @n Jos şi
subiacente. dinapoi @nainte.
3! Inter" 8e bu9a in" 8e bu9a e6tern7 a Sunt cobor<tori ai coaste" Nervii
costali tern7 a mar* şanţului subcostal lor, deci e6piratori. .cup7 intercos"
interni ginilor supe" de pe mar,inea partea anterioar7 a spaţiu" tali
rioare ale in5erioar7 a coastei lui intercostalF. (u direcţie
coastelor supraiacente. invers7 cu precedenţii.
subiacente.
iafragma are o componentă centrală fi$roasă * centru tendinos * şi o componentă
musculară! Componenta musculară formează partea periferică a diafragmei şi prezintă
trei porţiuni:
1• porţiunea lom$ară, cu originea pe primele trei verte$re lom$are, prin doi st'lpi: drept,
care este mai puternic, şi st'ng8
2• porţiunea costală Dşi are originea pe ultimele şase coaste8
3• porţiunea sternală, cu originea pe procesul xifoid!
iafragma este stră$ătută de o serie de formaţiuni! inspre torace spre a$domen trec: esofagul,
cu doi nervi vagi, aorta, nervii splahnici Cmare şi micI şi lanţurile simpatice, iar dinspre
a$domen spre torace trec vena cavă inferioară şi canalul toracic!
iafragma este inervată de nervii frenici care provin din plexul cervical CCb * CsI!
*uşcAii anterolaterali ai abdomenului. /unt muşchi laţi! e o parte şi de alta a
liniei mediane se află muşchii drepţi a$dominali! (nterior de fiecare muşchi drept
a$dominal se află muşchiul piramidal!
M. latissimus dorsi M! dinţat anterior M! o$lic extern a$dominali \ M! intereostali externi * M! intercostali
interni CartilaEul costal L
M! o$lic extern a$dominal
#.! o$lic intern a$dominal
/pina iliaca antero*superioară
M! o$lic extern a$dominal
B-C
M! pectoral mare
!igamentul inghinal M!
dinţat anterior
)eaca m! drept a$dominal
M! o$lic extern a$dominal =inie tendinoasă
)eaca m! drept a$dominal an ic
tendinoasă
M! drept a$dominal =inia al$ă =inie
tendinoasă
)eaca m! drept a$dominal , =inie tendinoasă
M. piramidal
Canalul inghinal
Punicului
spermatic
M! ere mas ter!
:i,. #C. *uşcAii anteriori ai truncAiului
A4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
)u'chii anterolaterali ai a$omenului
% ' I
1
T
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
'! Marele Pe mar* Pe cartilaEele coastelor #, C'nd ia punct fix pe %ervii in*
drept ginea #., #.. şi pe apendicele pu$e flexează toracele, tercostali şi
a$dominal supe* xifoid al sternului! c'nd ia punct fix pe plexul
rioară a torace flectează $azinul lom$ar!
simfizei pe torace!
pu$iene!
+! Piramidal Prin $aza Prin v'rful lui se insera pe Dntinde linia al$ă Co pune Plexul
lui are linia al$ă! Dn tensiuneI! lom$ar!
originea
pe pu$e!
2! 7$lic Pe faţa (ponevroza o$licului extern .n contracţie unilaterală %ervii in*
extern externă a are mai multe tipuri de fi$re: roteşte trunchiul Dn partea tercostali şi
ultimelor * cele mai multe participă la opusă! .ntervine şi Dn plexul
coaste! formarea tecii marelui expiraţie, co$or'nd lom$ar!
a$dominal8 coastele Cm! expi*rator
* unele aEung la cresta iliacă8 accesorI! C'nd ia punct
* altele formează pilierii care fix pe coastă flexează
se insera pe pu$e! $azinul pe torace!
G. 7$lic Pe Fasciculele posterioare se .n contracţie unilaterală %ervii
intern creasta insera pe marginea supe* roteşte toracele de intercostali
iliacă! rioară a ultimelor coaste! aceeaşi parte! C'nd ia şi plexul
Fasciculele miElocii for* punct fix pe torace face lom$ar!
mează teaca marelui drept flexia $azinului pe
a$dominal! torace8 c'nd ia punct fix
Fasciculele anterioare for* pe creasta iliacă face
mează cu fasciculele venite flexia toracelui pe $azin!
din muşchiul trans*vers Co$oară coastele
tendonul conEunct! Cmuşchi expiratorI!
4! )rans*vers Pe ulti* Fi$rele superioare ale )rage coastele spre linia %ervii
a$dominal mele 3 aponevrozei participă la mediană, str'ng'nd intercostali
cartilaEe formarea tecii marelui drept toracele ca un $r'u! şi plexul
costale şi a$dominal! Fi$rele Co$oară coastele lom$ar!
pe creasta inferioare contri$uie la Cmuşchi expirator
iliacă! formarea tendonului con* accesorI!
Eunct, Dmpreună cu fi$re din
muşchiul o$lic intern!
3! Pătrat Pe Pe coasta L..! C'nd ia punct fix pe Plexul
lom$ar creasta creasta iliacă Dnclină lom$ar!
iliacă! coloana lom$ară! Co*
$oară coastele, fiind
expirator! Contri$uie la
menţinerea trunchiului Dn
rectitudine!
)u'chii anterolaterali ai a$omenului - continuare
Numele .ri,ine .nserţie (cţiune .nervaţie
muşcAiului
-! Psoas Pe corpurile verte$relor Pe trohanterul Flexi a coapsei pe Plexul
toracale! /e uneşte cu mic! $azin! lom$ar!
muşchiul iliac şi formează
muşchiul psoas*iliac!
=ateral de muşchii drepţi a$dominali se află muşchii o$lic extern, o$lic intern şi
transvers al a$domenului! )oţi aceşti 2 muşchi laterali sunt cărnoşi Dn partea
posterioară, iar anterior se continuă cu aponevroze care formează teaca dreptului
a$dominal, ce acoperă muşchiul omonim şi muşchiul piramidal! Prin Dntretăierea
fi$relor aponevrozelor muşchilor laterali se formează pe linia mediană, Dntre cei +
drepţi a$dominali * linia al$ă Crafeu tendinosI! .n partea posterioară a a$domenului se
află muşchiul psoas şi pătrat lom$ar!
(cţiunea muşcAilor abdominali. .n totalitate, muşchii a$domenului au o acţiune asupra coloanei
verte$rale şi o acţiune de presă a$dominală!
+cţiunea asupra coloanei, muşchii a$dominali, Dn special muşchii drepţi,
contri$uie Dmpreună cu muşchii Egea$urilor verte$rale şi cu muşchii pătraţi ai
lom$e*lor la menţinerea Dn rectitudine a coloanei verte$rale!
+cţiunea e presă a$ominală, muşchii a$domenului formează o centură
contractilă,
rolul principal revenind muşchiului transvers! Prin tonicitatea lor, contri$uie la fixarea
organelor a$dominale! C'nd se contractă activ, comprimă aceste organe şi determină
Ao presă a$dominalăA ce intervine Dn acte fiziologice precum: expiraţia, micţiunea,
defecaţia, expulzia fătului! Presiunea a$dominală intervine şi Dn vomă!
MUBCS.. M6M"&6=7&
*uşcAii membrului superior
/unt grupaţi Dn muşchi ai: umărului, $raţului, ante$raţului şi m'inii Cfig! 22 * 2-I!
)u'chii umărului
Numele .ri,ine Inserţie (cţiune .nervaţie
muşcAiului
'. Deltoid Pe claviculă Cfascicul Pe Fasciculele anterioare Plexul
Ccel mai anteriorI, pe tu$erozitatea proiectează $raţul Dnainte, $rahial!
voluminos acromion Cfascicul deltoi*diană fasciculele posterioare
dintre muş* miElociuI şi pe spina de pe corpul proiectează $raţul Dnapoi!
chii umă* scapulei Cfasciculul humerusului! Contracţia sinergică a celor
ruluiI posteriorI! trei fascicule duce $raţul p'nă
la orizontală Ca$ducţieI!
+! Supra" .n fosa supraspi* Pe tu$erculul 6ste a$ductor al $raţului, Plexul
spinos noasă de pe faţa mare al aEut'nd m! deltoid Dn acţiunea $rahial!
posterioară a humerusului! sa de a$ducţie!
scapulei!
2! In5ra" .n fosa infraspi*noasă Pe tu$erculul Face rotaţia Dn afară a Plexul
spinos de pe faţa posterioară mare al humerusului! $rahial!
a scapulei! humerusului!
A!
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA
OMULUI
)u'chii umărului - continuare
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
K! &otund Pe marginea laterală a Pe tu$erculul Face rotaţia Dn afară a Plexul
mic scapulei! mare al hume* humerusului! $rahial!
rusului!
4! &otund Pe marginea laterală a Pe tu$erculul Face rotaţia Dnăuntru a Plexul
mare scapulei, su$ mic al hume* $raţului şi apropie $raţul $rahial!
precedentul! rusului şi creasta de corp CadductorI!
lui!
3! /u$* .n fosa su$scapu*lară Pe tu$erculul Face rotaţia Dnăuntru a Plexul
scapular de pe faţa anterioară a mic al hume* $raţului şi adducţia lui! $rahial!
scapulei! rusului!
)u'chii regiunii anterioare a $raţului
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
1. "iceps (re două origini: pe Pe tu$erozitatea Flexează ante$raţul pe Plexul
$rahial procesul coracoid al radiusului! $raţ, face mişcarea de $rahial!
scapulei şi pe un tu* supinaţie! (supra $ra*
$ercul situat deasupra ţului este adductor!
cavităţii glenoidale a
scapulei!
+! Coraco* Pe procesul coracoid al Pe corpul hu* Proiectează Dnainte $raţul Plexul
$rahial scapulei! merusului Cfaţa lui şi Dl apropie de trunchi $rahial!
medialăI! CadductorI!
2! "rahial Pe corpul humerusului, Pe procesul Flexor puternic al Plexul
su$ tu$erozitatea coronoid al ulnei! ante$raţului pe $raţ! $rahial!
deltoidiană!
)u'chii regiunii posterioare a $raţului
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
)riceps (re trei capete de origine: unul se Pe 6xtensor al Plexul
$rahial prinde pe un tu$ercul situat su$ olecran! $raţului! $rahial!
cavitatea glenoidă a scapulei, celelalte
două pe faţa posterioară a
humerusului, de o parte şi de alta a
şanţului de torsiune!
)u'chii regiunii anterioare a ante$raţului
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
&otund Prin capătul humeral pe Pe faţa laterală Face mişcarea de Plexul
pronator epicondilul medial al a radiusului! pronaţie a m'inii! $rahial!
humerusului, iar prin capătul 6ste un flexor al
ulnar pe procesul coronoid ante$raţului pe $raţ!
al ulnei!
M. siipraspinos CIavicuIa - M,
trapez M. pectoraI marc M. deItoid
M biceps brahiaI
M. brahic
CapuI IateraI aI m. triceps brahiaI
M. brahio-radiaI M. extensor Iung radiaI aI carpuIui
Fig! 22! Muşchii umărului şi ai $raţului
endonuI ni. triceps brahiaI OIecraniuI
Fascia
anIcbrahiaIa M. extensor scurt radiaI aI carpuIui
)u'chii regiunii anterioare a ante$raţului - continuare
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
+! Flexor Pe epicondilul medial al Pe $aza /la$ flexor al ante* Plexul
radial al humerusului! metacar* $raţului pe $raţ şi al $rahial!
carpului pianului ..! m'inii pe ante$raţ! /la$
a$ductor al m'inii Co
duce Dn afarăI!
2! Palmar Pe epicondilul medial al Pe aponevro* /la$ flexor al m'inii şi Plexul
lung humerusului! za palmară! ante$raţului! $rahial!
A8
A,A-O.%A i F%/%OLO0%A O.ULU%
Capul mediai al muşchiului .riceps $rahial Mm! flexori
ante$rahiali superfDcia
M! palmar lung
M! flexor radial al carpului M!clex^i
superficial
al degetelor
)endonul m! palmaf .un
)endonul m! flexorH radiai al carpuluiEq M! $iceps
$rahial M! $rahial
)endonul
m
Capul medial jjIpIJ al ni! triceps >DE. /eptul
muşchiului intermuscular $iceps $rahial medial %\i!
$rahioradial
M! Clesor supertrcial il degetelor Pendonul m! $rahioradial
M! flexor lung al! poli celui
UF>\l. $rahial
)endonulm! $rahial _M! $rahioradial M! supinau M!, flexor
ulnar al carpului
M! palmar
lune
M! flexor radial al carpului M! flexor supertrcial
al degetelor
)end! m! flexor^/f i ulnar al carpului )cnd! ra! palmar lung ţ )cnd! ra! flexor radiai al carpului[
îrIS ursa $icipito*
radială E )end! m!
$icipital s#i! extensor radial al carpulu\ M! rotund pronator
Capul radial al ni! flexor superficial al degetelor M! a$ductor
lune al policelui
M! flexor lung . policelui l\end, in! $rahioradial
"
Fig! 2K! (nte$raţ, faţa anterioară: ( * plan superficial8 " * plan profund
)u'chii regiunii anterioare a ante$raţului -
continuare
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
muşchiului
K! Flexor ulnar Prin capătul ulnar se Pe osul pisiform! Flexor al m'inii! Plexul
al carpului insera pe epicondilul Face şi a$ducţia $rahial!
medial al m'inii Co duce
humerusului, iar prin DnăuntruI!
capătul ulnar pe ol
ecran!
Fig! 24! (nte$raţ, faţa posterioară
M! $rani
M!hnihti
M extensor lung radiat t9 carpului
M . extensor scurt 5 radial al
carpului Fasci an te bra h i ala
M! exiensc antebrahi; auperfic M!
abductor lunii al policeliu M!
extensor scurt ai po licei ui
Tend. ni. extensor radial al carpi du
Septul intcrmuseular brahial lateral Capul medial al m. triceps brahial
-en6. m. triceps
Epicondilul
lateral Olecraniu
M! anconeu
M flexor ulnar al carpului
- M . extensor al degetelor M. extensor
utnar al carpului
M . extensor al
degetului mic
M extensor al degetelor rend. m. ext. ulnarai carpului
Ì
)u'chii regiunii anterioare a ante$raţului - continuare
%umele 7rigine muşchiului 8 .nserţie (cţiune .nerva*
tie
4! Flexor Capătul humero* Pe falanga medie a degetelor Flexează falanga Plexul
superficial ulnar are originea pe II, ..., IV, V. Fiecare tendon al medie pe cea $rahial!
al degetelor epicondilul medial al flexorului superficial al proximală,
humerusului şi pe degetelor se Dmparte Dn c'te degetele pe
procesul coronoid al două fascicule care se prind m'nă, mana pe
ulnei! Corpul de falanga medie a degetelor ante$raţ şi an*
muscular se continuă 55,555, IV şi V. Printre cele te$raţul pe $raţ!
cu patru tendoane, două fascicule trec tendoanele 6ste şi adductor
destinate degetelor 55 flexorului profund al al m'inii!
* #! degetelor!
100
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
)u'chii regiunii anterioare a ante$raţului - continuare
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
muşchiului
3! Flexor Pe faţa anterioară a Fiecare tendon al Flectează falanga Plexul
profund al ulnei şi pe mem$rana degetelor ..* # trece distală pe cea medie, $rahial!
degetelor interosoasă a printre tendoanele media pe proximală,
ante$raţului! Corpul flexorului superficial al degetele pe m'nă şi
muscular se continuă degetelor şi se insera m'na pe ante$raţ!
cu patru tendoane pe falanga distală! 6ste şi adductor al
pentru degetele .. * #! m'inii!
-! Flexo*rul Pe faţa anterioară a Pe falanga distală a Flectează falanga Plexul
lung al radiusului şi pe policelui! distală pe cea pro* $rahial!
policelui mem$rana inter* ximală, policele pe
osoasă! ante$raţ! 6ste uşor
a$ductor!
1! Pătratul Pe faţa anterioară a Pe faţa anterioară a etermină poziţia Plexul
pronator ulnei, Dn porţiutiea sa radiusului, Dn porţiunea m'inii! $rahial!
distală! sa distală!
)u'chii regiunii posterioare a ante$raţului
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
muşchiului
5! 6xtensor al Pe epicondilul la* &amura apone* 6xtensor al falangei Plexul
degetelor teral al humeru* vrotică mediană distale pe cea medie, $rahial!
sului! Corpul se prinde pe fa* al falangei medii pe
muscular se Dmparte langa medie a falanga proximală, al
Dn patru tendoane degetelor .. * #, degetelor pe
pentru degetele .. * iar ramurile apo* metacarp şi al m'inii
#! Fiecare tendon nevrotice laterale pe ante$raţ! 6ste şi
are trei ramuri pe falanga distală adductor al m'inii!
aponevrotice! de la aceleaşi
degete!
+! 6xtensor al Pe epicondilul Pe ultimele două 6ste extensor al Plexul
degetului mic lateral al hume* falange ale degetului mic şi al $rahial!
rusului! degetului mic! m'inii!
2! 6xtensor Capătul humeral se Pe $aza meta* Face extensia m'inii Plexul
ulnar al dege* insera pe con*dilul carpianului #! şi a$ducţia ei! $rahial!
tului mic lateral al
humerusului, iar
capătul ulnar pe
marginea posteri*
oară a ulnei!
K! (nconeu Pe condilul lateral Pe faţa posterioară 6xtensor al Plexul
al humerusului! a extremităţii ante$raţului! $rahial!
superioare a ulnei!
)u'chii regiunii posterioare a ante$raţului - continuare
Numele .ri,ine .nserţie (cţiune .nervatie
muşcAiului
4! (bductor Pe faţa posterioară a ulnei, Pe falanga ($ductor al Plexul
lun, al poli" a radiusului şi a proximală a policelui şi al $rahial!
celui mem$ranei interosoase! policelui! m'inii!
3! 06tensor Pe faţa posterioară a ulnei, Pe falanga distală a 6xtensor şi Plexul
scurt al poli" a radiusului şi a policelui! a$ductor al $rahial!
celui mem$ranei interosoase! policelui!
-! 06tensor Pe mem$rana inter*osoasă Pe falanga distală a 6xtensor şi Plexul
lun, al poli" şi pe faţa posterioară a policelui! a$ductor al $rahial!
celui ulnei! policelui!
1! 06tensorul Pe mem$rana inter*osoasă /e alătură ten* 6xtensor al Plexul
de,etului .. a humerusului, Dn donului exten* indexului! $rahial!
Dinde6F porţiunea ei distală, sorului comun al Participă şi la
deasupra epicondilului degetelor destinat extensia
lateral! indexului! m'inii!
)u'chii regiunii laterale a
ante$raţului
Numele .ri,ine Inserţie (cţiune .nervatie
muşcAiului
5! BraAiora" Pe marginea late*rală Pe procesul Flexor al ante$raţului pe Plexul
dial a humerusului, Dn stiloid al $raţ! 6ste supinator $rahial!
porţiunea ei distală, radiusului! numai c'nd ante$raţul
deasupra epi* este Dn pronaţie şi pro*
condilului lateral! nator c'nd ante$raţul
este Dn supinaţie!
+! /un, e6" Pe marginea laterală Pe cel de al 6xtensor şi a$ductor al Plexul
tensor radial a humerusului, Dn ..*lea meta* m'inii! 6ste flexor al $rahial!
al carpului porţiunea ei distală, carpian! ante$raţului pe $raţ!
deasupra epicon*
dilului lateral!
2! Scurt e6" Pe epicondilul lateral Pe cel de al 6xtensor şi a$ductor al Plexul
tensor radial al humerusului! ..*lea meta* m'inii! 6ste şi flexor al $rahial!
al carpi an! ante$raţului pe $raţ!
carpului
K! Supinator Pe extremitatea Pe faţa la* Cel mai puternic supi* Plexul
proximală a ulnei, terală a nator al ante$raţului şi $rahial!
su$ incizura radiala! radiusului! m'inii!
M'na posedă un aparat muscular complex şi are muşchi numai pe faţa sa palmară şi Dn
spaţiile interosoase! Muşchii m'inii sunt grupaţi Dn trei regiuni! .! &egiunea laterală
cuprinde muşchi care deservesc degetul mare C policele I şi anume: m! a$ductor al
policelui, m! opozant al policelui, m! scurt al policelui şi m! adductor al policelui!
(cţiunea acestor muşchi este indicată de denumirea lor! +! &egiunea medială conţine m!
flexor scurt al degetului mic CinelarI, m! a$ductor al degetului mic şi m! opozant
degetului mic! 2! &egiunea miElocie cuprinde muşchii lom$ricali şi interosoşi!
102
ANATOM/A Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
)eaca sinovială aY lendonului m! flexor Y! lung al policelui M!
a$cluctor scurt al policelui
M! opozant al policelui
)eaca sinovială comună a mm! flexori
M! opo>ani al degetului mic M! a$ductor al degetului mic
)eaca sinovială a? lendonului m! flexor radiam )eaca sinovială a tendonului m! a$ductor>\ lung al policelui
)eaca sinovială a m! flexor lung ai policelui
\:i,. #$. *<na, 5aţa anterioar7, plan super5icial
eiinaculul flexorilor )endonul
m! flexor ulnar
)eaca sinovială comună a mm! flexori
*uşcAii lombricali sunt ane6aţi tendoanelor muşcAiului 5le6or pro5und al
de,etelor şi se notea97 dinspre police spre de,etul mic cu ci5rele . * -. 0i 5le6ea97
prima 5alan,7 Dpro6imal7F şi e6tind pe celelalte dou7 Dmedie şi distal7F. *uşcAii
interosoşi ocup7 spaţiile dintre metacarpiene şi sunt unii palmari, alţii dorsali
D5i,. #$, #F.
*uşcAii interosoşi 5lectea97 toţi 5alan,a pro6imal7 şi e6tind 5alan,a medie şi
distal7B @n plus, interosoşii palmari apropie de,etele de a6ul m<inii, iar cei dorsali
@ndep7rtea97 de,etele de a6ul m<inii.
*uşcAii membrului in5erior
/a membrul in5erior vom descrie muşcAii ba9inului, muşcAii coapsei, muşcAii ,ambei şi
muşcAii piciorului D5i,. #! " G&F.
)end! ra! flexor profundb
m
=
)endonul m! flexor H profund al degetelor Partea
Dncrucişată a tecii fi$roase
Partea orizontală a tecii fi$roase Mm!
interosoşi palmari
)end! m! flexor superficial Mm!
lom$ricali Y .#! .ll, ÌÌ si l
M! opozant al W degetului m ic-A M! flexoi al degetului mic rendoanele
mm! flexori H superficiali ai degetelorgl
)eaca m! flexor . G1 lung al policelui S i^LYE! adductor al policelui, capul transvers i#l! flexor
scurt al policelui M! a$ductor scurt al! policelui M! opozant al policelui
)eaca tendinoasă a m! flexor radici[ al carpului
)endonul m! palmar lung
&etinaculul flexorilor osera radiala
Fig! 2-! M'na, faţa anterioară, plan profund
)u'chii anteriori ai
$a%inului
Numele .ri,ine Inserţie (cţiune .nerva*
muşcAiului ţie
Ileopsoas, format .n fosa Pe Flexor al coapsei pe $azin c'nd Dşi ia Plexul
din muşcAiul iliacă! trohan* punct fix pe origine şi flexor al $azinului lom$ar!
psoas şi muşcAiul terul mic! pe coapsă c'nd Dşi ia punct fix pe inserţie!
iliac .n contracţie unilaterală Dnclină trunchiul
de aceeaşi parte!
)u'chii posteriori ai $a%inului
Numele .ri,ine Inserţie (cţiune .nerva*
muşcAiului ţie
'. *uşcAii 5esieri " Pe aripa ili* Pe faţa posterioară 6xtensor al coapsei8 Dm* Plexul
5esier mare Ccel acă, Dnapoia a trohan*terului preună cu ceilalţi muşchi sacral!
mai superficial şi liniei fesiere
mare
! fesieri, intervine Dn
cel mai voluminosI posterioare! menţinerea poziţiei de
verticalitate a corpului!
104
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
)u'chii posteriori ai $a%inului -
continuare
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nerva*
muşchiului ţie
* fesier miElociu Pe aripa iliacă, Pe faţa laterală a (u acţiune comună! Plexul
* fesier mic Dntre linia trohanterului mare! Fi$rele posterioare ale sacral!
fesieră celor doi muşchi au
posterioară şi acţiune de extensie şi
anterioară
! rotaţie Dn
afară a coapsei, Dn timp Pe aripa iliacă, Faţa anterioară a tro* Plexul
Dnaintea liniei hanterului mare! ce fi$rele anterioare au sacral!
fesiere acţiune de flexie şi
anterioare! rotaţie Dnăuntru a
coapsei!
+! 7$turator Pe cadmi ex* .n fosa trohanterică! &otator Dn afară al Plexul
extern tern al găurii coapsei! lom$ar!
o$turate şi pe
mem$rana
o$turatori
e!
2! 7$turator intern Pe cadmi in* Pe faţa medială a &otator Dn afară al Plexul
tern al găurii trohanterului mare! coapsei! lom$ar!
o$turate şi pe
mem$rana
o$turatorie!
K! Piriform Faţa anterioară Pe v'rful trohanterului &otator Dn afară şi Plexul
Cformă triun* a sacrului, Dn mare! a$ductor al coapsei! sacral!
ghiulară cu $aza la vecinătatea
osul sacru şi găurilor
v'rful pe tro* sacrale!
hanterul mareI!
4! Muşchii gemeni Pe spina Dmpreună cu o$tura* (ceeaşi acţiune ca Plexul
* gemen superior ischiatica! Pe torul intern, pe faţa muşchiul o$turator sacral!
* gemen inferior tu$erozitatea medială a trohanterului intern!
ischiatica! mare!
3! )ensor al fasciei Pe spina iliacă Pe tractul ilioti$ial, Flexor şi a$ductor al Plexul
lata antero* formaţiune fi$roasă a coapsei! sacral!
superioară fasciei coapsei, care, Dn
Ccreasta sus, se insera pe coxal,
iliacăI! iar Dn Eos pe condilul
lateral al ti$iei şi pe
capul fi$ulei!
-! Pătrat femural Pe tu$erozi* Pe creasta intertro* &otator Dn afară al Plexul
tatea hanterică! coapsei! lom$ar!
ischiatica!
/pina ili activ ant! s u p
M! ten soi al fasciei lata
#erte$ra lom$ară # Promonlorium M! pi ri for ni =ig! inghinal M! o$turator
intern Cre asta pec l i 1 1 e e M! pec t!meu
)u$erculul
Creasta iliaca Fascia fesieră
"ursa
sinoviaia su$cutan' a spi nei iliace post! sup!
z
"ursa sinoviaia su$cutană sacralei #.! fesier mart
l
"ursa coccigi ană su$cutană M! aci duc tor mare =inia aspră
.nterlinia lendinoas
gracilis M! $iceps femural, capul scurt M. seinitendinos
13. $iceps femural capul lung
13. semimem$ranp
14. ti$ial
M! croitor (! şi v! popii tec
Tend, m
semi me m$ranos !#.! plantari: #! safenă mic V1.
gasiroenemian, capul mediai
M! nasirocnemian capul lateral
:i,. #!. Coaps7: st<n,a " 5aţa posterioar7 dreapta " 5aţa anterioar7
10!
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
)u'chii coapsei, regiunea anterioară
*uşcAiul .ri,ine Inserţie (cţiune Inervaţie
'. Croitor Ccel /pina iliacă ante roşu Pe faţa medială Flexor al coapsei pe Plexul
mai lung muşchi peri oară! a ti$iei, su$ $azin şi al gam$ei lom$ar!
al corpuluiI condilul medial! pe coapsă!
C. Cvadriceps a! -astul lateral, pe Pe $aza şi 6xtensor al gam$ei Plexul
Care patru capete faţa laterală a femurului marginile pe coapsă! lom$ar!
de origineI şi $uza externă a liniei rotulei!
aspre!
$! -astul medial, pe faţa
medială a femurului şi pe
$uza internă a liniei
aspre!
c! -astul intermediar,
pe faţa anterioară a
femurului!
d! Dreptul 5emural, pe
$azin!
)u'chii coapsei, regiunea posterioară
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervaţie
muşchiului
5! "iceps Capătul lung pe Pe capul fi $ulei! 6xtensor al coapsei, Plexul
femural tu$erozitatea flexor al ge* sacral!
ischiatica8 capă* nunchiului ţi rotator
tul scurt, pe linia Dn afară al gam$ei!
aspră!
+! /emi* Pe tu$erozitatea )endonul direct, pe faţa 6xtensor al coapsei Plexul
mem$ranos ischiatica! posterioară a condilului şi flexor al sacral!
medial al ti$iei, tendonul genunchilor!
recurent merge Dn sus şi &otator Dnăuntru al
lateral, tendonul reflectat gam$ei!
ocoleşte condilul medial al
ti$iei!
2! /emiten* Pe tu$erozitatea Pe faţa medială a ti$iei, 6xtensor al coapsei Plexul
dDnos Csituat ischiatica! su$ condilul medial! şi flexor al sacral!
superficial de genunchiului!
precedentulI &otator Dnăuntru al
gam$ei!
)u'chii coapsei, regiunea meială
%umele 7rigine .nserţie
(cţiun
e .nervaţie
muşchiului
1. Pectineu Pe creasta pee Pe linia de tri* Flexor al coapsei şi uşor Plexul
lineala de pe furcare miElocie a adductor al coapsei! lom$ar!
osul pu$is! liniei aspre!
)u'chii coapsei, regiunea meială - continuare
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
+! (dductor Pe osul pu$is, Pe interstiţiul liniei Flexor al coapsei, adductor Plexul
lung su$ tu$erculul aspre! al coapsei şi rotator Dn afară! lom$ar!
pu$ic!
2! (dductor Pe ramura Pe interstiţiul liniei 6ste adductor al coapsei, Plexul
scurt ischiopu$iană! aspre! flexor al coapsei şi rotator Dn lom$ar!
afar
ă!
4. (dductor Pe ramura Pe interstiţiul liniei 6ste cel mai puternic ad* Plexul
mare ischiopu$iană şi aspre şi pe condilul ductor al coapsei! atorită lom$ar!
tu$erozitatea medial al femurului! inserţiei pe tu$erozitatea
ischiatica! ischiatica, este extensor al
coapsei! 6ste şi rotator Dn
afară al coapsei!
4! ;racilis Pe ramura Pe faţa medială a (dductor al coapsei, flexor Plexul
ischiopu$iană! ti$iei, su$ condilul al gam$ei şi rotator medial sacral!
medial! al gam$ei!
Muc3ii gam&ei5 regiunea anterioar%
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
5! )i$ialul Pe condilul lateral al ti$iei, . cuneiform şi . Flexor dorsal al pi* Plexul
anterior faţa laterală a ti$iei şi metatarsian! ciorului şi supinator sacral!
mem$rana interosoasă! al piciorului!
+! 6xtensor Faţa medială a fi$ulei şi pe ( doua falangă 6xtensor al halucelui Plexul
lung al mem$rana interosoasă! a halucelui! şi flexor dorsal al sacral!
halucelui piciorului!
2! 6xtensor Faţa medială a fi$ulei şi Fasciculul 6xtensor al degetelor Plexul
lung al mem$rana interosoasă8 se miElociu se .. * # şi flexor dorsal sacral!
degetelor Dmparte Dn patru tendoane, insera pe a ..*a al piciorului! 6ste şi
pentru degetele .. * #! falangă, iar cele pronator al piciorului!
Fiecare tendon se Dmparte două marginale
Dntr*un fascicul miElociu şi pe a treia
două marginale! falangă!
Muc3ii gam&ei5 regiunea lateral%
%umele 7rigine .nserţie (cţiune .nervatie
muşchiului
'. Peronier Pe capul fi$ulei, /tră$ate planta şi se Pronator al piciorului Plexul
lung pe faţa laterală a insera pe . metatarsian şi şi extensor al sacral!
fi$ulei! pe . cuneiform! piciorului! /usţine
$olta piciorului!
+! Peronier Pe faţa laterală a Metatarsi anul #! Pronator şi flexor Plexul
scurt fi$ulei! plantar al piciorului sacral!
Cextensor
I!
108
\ \ \lo\t% I f i F%/%OLO0% \ O . " % " %
:i,. #9. Muşchii membrului in5erior
mm. extensori lungi ai dccctekif
)u'chii gam$ei, regiunea posterioar%
Numele .ri,ine Inserţie (cţiune Inerva"
muşcAiului 1. ţie
;a*ro"i
Cap7tul lateral pe condilul (ceşti muşcAi 5ormea97 4ricepsul 8le6ul
minian
lateral 5emural, cap7tul @mpreun7 cu solea"rul sural este sacral.
medial pe condilul 5emural tricepsul sural, care se e6tensor,
medial. continu7 cu tendonul supinator şi
lui (Aile, ce se inseri pe adductor al
2. Solar 8e linia solearului de pe
tubero9itatea piciorului.
ubie. pe capul şi 5aţa
calcaneului.
posierioar< a 5ibulei.
Tend. m. tibial anterior M. extensor lung a! halucelui
M.
extensor lung ; degetelor si m. peronier MÌ
Retinaculum mm ex (en sori inferiori
Tend. m. peron iei: scurt
Retinaculum mm. peronieri inferioi M. extensor scurt al degetelor Tend. m. peronier

'endoanelc rn. cxtcnsoi lunsr al
degetelor
Tend. m. extensor scurt al halucelui
:i,. G&. 8lanta
Aponevrozcle dorsale a degetelor
Mm. in rerososi dorsali
Retinaculum mm. extensori inferiori
Tend. m. tibial anterior Tend. in. extensor lung al halucelui
M. extensor
scurt
al halucelui
)u'chii gam$ei, regiunea posterioară - continuare
Numele .ri,ine .nserţie (cţiune .ner*
muşcAiului vatie
#
. 8opliteu Pe condilul lateral al easupra liniei Flexia gam$ei pe coapsă şi Plexul
femurului! solearului roteşte Dnăuntru gam$a!
sacral
!
G
. :le6or Pe faţa posterioară a Pe falanga a ... Flexor al degetelor, extensor
lun, al ti$iei! ga a degetelor şi supinator al piciorului!
de,etelor .. * #!
%. 4ibial Pe faţa posterioară a Pe tu$erozitatea 6xtensor, adductor şi
posterior ti$iei şi fi$ulei, c't şi osului navicular! supinator al piciorului!
pe mem$rana
interosoasă!
$
. :le6or Faţa posterioară a ( S*a falangă a Flexor al halucelui, extensor,
lun, al fi$ulei şi mem$rana halucelui! adductor şi supinator al
Aalucelui interosoasă! piciorului!
110
A NATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
Muşchii piciorului, spre deose$ire de cei ai m'inii, unde toţi sunt exclusiv palmari,
sunt aşezaţi at't pe faţa dorsală, c't şi pe faţa plantară! Pe faţa dorsală se află doi
muşchi scurţi: muşchiul extensor scurt al degetelor, care se termină prin patru
tendoane pentru degetele .. * #, şi muşchiul extensor scurt al halucelui! 6i fac
extensia degetelor!
Muşchii plantari sunt aşezaţi Dn trei grupe: grupul medial, grupul miElociu şi grupul
lateral! ;rupul medial cuprinde muşchi destinaţi halucelui, şi anume: muşchiul
a$ductor al halucelui, muşchiul flexor scurt al halucelui şi muşchiul adductor al
halucelui, a căror acţiune este indicată de Dnsuşi numele muşchiului! ;rupul lateral
este format din doi muşchi destinaţi degetului mic: muşchiul a$ductor al degetului
mic şi muşchiul scurt flexor al degetului mic! Muşchii grupului miElociu sunt mai
numeroşi şi sunt aşezaţi pe mai multe planuri! Dn planul superficial se află muşchiul
scurt flexor al degetelor! .n planul miElociu se află muşchiul pătrat plantar şi muşchii
lom$ricali care se insera pe cele patru tendoane ale muşchiului flexor lung al
degetelor situate şi ele Dn planul miElociu! .n stratul profund se află muşchii interosoşi,
plantari şi dorsali! Muşchii interosoşi fac flexia primei falange! (cţiunea de extensie a
ultimelor două falange este redusă!
FIZIOLOGIA SISTEMULUI MUSCULAR
Muşchii reprezintă efectori importanţi ai organismului! Dn funcţie de aspectul lor la
microscopul optic, fi$rele musculare sunt de două tipuri: 5! striate Cinclud fi$rele
scheletice şi miocardice, caracteriz'ndu*se prin prezenţa unei alternanţe de $enzi
luminoase cu DntunecateI8 +! netede Cfără caracteristici de prezentareI!
Muşchii scheletici asigură tonusul, postura, echili$rum, mimica şi mişcările voluntare!
Muşchiul cardiac asigură activitatea de pompă ritmică a inimii! Muşchii netezi asigură
$una funcţionare a circulaţiei, motilitatea digestivă şi excretorie, acomodarea vederii,
naşterea, alăptarea etc! Componenta efectorie a reflexelor somatice de tonus, postură,
echili$ru şi redresare, precum şi a activităţii motorii voluntare, a expresiei stărilor
afectiv emoţionale şi lim$aEului o reprezintă muşchiul striat somatic! Componenta
efectorie a reflexelor vegetative motorii o reprezintă musculatura netedă! .ndiferent de
particularităţile morfologice şi de rolul lor specific, toţi muşchii se caracterizează prin
proprietatea de a transforma energia chimică Dn energie mecanică! (ceastă transformare
are loc la nivelul sarcomerului, cu un randament de 2, * K,V! Muşchii scheletici
reprezintă aproximativ K,V din masa organismului, iar muşchii netezi şi miocardul Dncă
5,V!
C.*8.?INI( BI.CSI*ICW ( *+[CSI+/+I
Muşchii conţin 1,V apă şi +,V su$stanţe solide, organice şi anorganice!
/u$stanţele organice! Cele mai importante sunt proteinele şi su$stanţele energetice!
Proteinele sunt localizate Dn miofi$rile şi sarcoplasma! Proteinele de la nivelul
miofi$rilelor formează sarcomere! Unele sunt proteine contractile Cactina,
miozinaI, altele au rol reglator Ctroponina, tropomiozinaI! Proteinele citoplasmatice
sunt reprezentate de enzime, mioglo$ină Ccu structură şi roluri asemănătoare cu ale
hemoglo$inei din eritrociteI şi calmodulină!
/u$stanţele energetice ale muşchiului sunt glucidele, lipidele şi su$stanţele
macroergice! ;lucidele se află su$ formă de polimer al glucozei, glicogenul, depozitat
ca incluziuni Dn sarcoplasmă! Prin glicogenoliză, din glicogen se eli$erează molecule
de glucoza ce sunt meta$olizate pe loc, furniz'nd energia necesară refacerii
moleculelor macroergice! =ipidele musculare se află su$ formă de incluziuni
citoplasmatice de trigliceride, fiind şi ele sursă de energie! Moleculele macroergice
sunt adenozintrifosfatul C()PI şi creatinfosfatul CCPI! ()P furnizează direct energia
necesară contracţiei, iar CP asigură refacerea moleculelor de ()P!
/u$stanţele anorganice! /unt, ca şi Dn cazul altor celule, sărurile minerale: cloruri, $icar$onaţi,
sulfaţi, fosfaţi de sodiu, potasiu, calciu, magneziu!
8).8)I04WNI/0 *+[CSI/.)
Contractilitatea este proprietatea specifică muşchiului şi reprezintă capacitatea de a
dezvolta tensiune Dntre capetele sale sau de a se scurta! C'nd muşchiul se contractă
fără sarcină, el se scurtează cu viteză maximă fără tensiune! C'nd se contractă cu o
sarcină mai mare dec't forţa sa, atunci el dezvoltă o tensiune maximă, fără scurtare!
"aza anatomică a contractilităţii este sarcomerul, iar $aza moleculară o constituie
proteinele contractile!
6xcita$ilitatea se datorează proprietăţilor mem$ranei celulare Cpermea$ilitate selectivă,
conductanţă ionică, polarizare electrică, pompe ioniceI! Muşchii răspund la un stimul
printr*un potenţial de acţiune propagat, urmat de contracţia caracteristică! .ntre
manifestarea electrică de la nivelul mem$ranei fi$rei musculare şi fenomenele mecanice
de la nivelul sarcomerului se produce un lanţ de reacţii fizico*chimice, numit cuplaE
excitaţie*contracţie!
6xtensi$ilitatea este proprietatea muşchiului de a se alungi pasiv su$ acţiunea unei
forţe exterioare! /u$stratul anatomic al extensi$ilităţii Dl reprezintă fi$rele conEunctive
şi elastice din muşchi!
6lasticitatea este proprietatea specifică muşchilor de a se deforma su$ acţiunea unei
forţe şi de a reveni pasiv la forma de repaus c'nd forţa a Dncetat să acţioneze! "aza
anatomică a acestei proprietăţi o reprezintă fi$rele elastice din structura
perimisiumului! 6lasticitatea Eoacă un rol foarte mare la muşchii ce prestează lucru
mecanic, mai ales atunci c'nd tre$uie Dnvinsă inerţia! .nterpunerea unei structuri
elastice Dntre forţă CmuşchiulI şi rezistenţă Co$iectul ce tre$uie deplasatI amortizează
creşterile prea mari de tensiune Dn muşchi şi asigură deplasarea continuă, uniformă, a
o$iectului!
)onusul muscular este o stare de tensiune permanentă, caracteristică muşchilor ce au
inervatie motorie somatică şi senzitivă intacte! upă denervare, tonusul muşchilor
scheletici dispare! )onusul muscular este de natură reflexă!
&eflexele tonice au ca receptor fusul neuromuscular! Calea aferentă este
reprezentată de dendritele protoneuronilor proprioceptivi din ganglionii spinali!
)erminaţiile acestora, dispuse spiralat sau Dn $uchet, iau contact cu porţiunea
centrală, necontractilă, a fusului neuromuscular!
(xonul protoneuronilor pătrunde Dn măduvă pe calea rădăcinilor posterioare şi face
sinapsă direct cu corpul motoneuronilor a din coarnele anterioare Creflex
monosinapticI! Centrul spinal al reflexului tonic este chiar sinapsa dintre aceşti doi
neuroni! Calea eferentă porneşte de la motoneuronul a, prin axonul acestuia, şi se
termină prin plăci motorii la nivelul fi$relor musculare striate scheletice, care
reprezintă efectorul! (cesta este arcul reflex elementar! 6ste
112
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
identic cu arcul re5le6elor spinale monosinaptice, miotatice. *ecanismul
elementar al tonusului muscular se a5l7 sub in5luenţa centrilor nervoşi superiori,
situaţi la di5erite etaJe ale nevra6ului,
p<n7 la scoarţa cerebral7.
8rincipala locali9are a centrilor superiori ai tonusului muscular este @n
5ormaţiunea reticulata a truncAiului cerebral. De aici pornesc c7i descendente
5acilitatorii Aipertoni9ante şi c7i descendente inAibitorii Aipotoni9ante.
Din sistemul descendent 5acilitator 5ace parte 5asciculul spinal, iar din cel
inAibitor 5asciculul rubrospinal. C7ile reticulospinale transmit şi comen9i
5acilitatorii şi inAibitorii. 4oate aceste c7i descendente se termin7 @n special pe
motoneuronii ,amma radiculari, produc<nd stimularea sau inAibarea acestora.
/a r<ndul s7u, motoneuronul ` va transmite impulsuri mai numeroase sau mai
puţine c7tre porţiunile contractile ale 5usului neuromuscular, care se vor
contracta sau rela6a @n 5uncţie de 5recvenţa impulsurilor H. In acest mod varia97
starea de tensiune a 5ibrelor intra5usale, 5enomen ce e6cit7 variabil terminaţiile
sen9itive proprioceptive. In consecinţ7, de la 5usurile neuromusculare vor 5i
conduse a5erent desc7rc7ri de potenţiale de acţiune cu 5recvenţ7 mare, c<nd
5usul este tensionat, sau cu 5recvenţ7 mic7, atunci c<nd 5usul este rela6at. (ceste
impulsuri a5erente aJun, la motoneuronul a, a c7rui activitate va 5i intensi5icat7
sau redus7, @n 5uncţie de 5recvenţa desc7rc7rilor din 5usul neuromuscular.
Creşterea activit7ţi motoneuronilor a determin7 o contracţie a unit7ţilor motorii
ale 5ibrelor e6tra5usale, deci creşterea tonusului muscular, iar reducerea
activit7ţii motoneuronilor a va 5i urmat7 de Aipotonie. Se poate constata c7
tonusul muscular este controlat de centrii superiori prin intermediul
motoneuronilor `, re,l<nd starea de tensiune a 5usului neuromuscular, care, la
r<ndul ei, prin intermediul motoneuronilor a, modi5ic7 permanent starea
contractil7 a muşcAilor.
(ceste procese se produc permanent, at<t @n repausul muscular, cat şi @n timpul
di5eritelor activit7ţi motorii voluntare sau automate. Intensitatea lor scade sau
creşte @n 5uncţie de circumstanţe. 4onusul muscular este in5luenţat şi de scoarţa
cerebral7, di5erite st7ri a5ectiv"emoţionale av<nd e5ect stimulator sau inAibitor.
C.N4)(CNI( :IB)0I *+SC+/()0 S4)I(40
0ste de trei 5eluri: i9ometric7, i9otonic7 şi au6otonic7.
Contracţie i9ometric7 " lun,imea muşcAiului r7m<ne nescAimbat7, dar creşte
tensiunea. In timpul acestui tip de contracţie, muşcAiul nu prestea97 lucru
mecanic e6tern, toat7 ener,ia cAimic7 se pierde sub 5orm7 de c7ldur7 plus lucru
mecanic intern. 06emplu de contracţie i9ometric7 este cea de susţinere a
posturii corpului.
Contracţie i9otonic7 " lun,imea muşcAiului varia97, iar tensiunea r7m<ne
constant7. *uşcAii reali9ea97 lucru mecanic. (ceste contracţii sunt caracteristice
maJorit7ţii muşcAilor sAeletici.
Contracţie au6otonic7 " varia97 at<t lun,imea, c<t şi tensiunea muşcAiului. In timpul unei
activit7ţi obişnuite, 5iecare muşcAi trece prin 5a9e i9ometrice,
i9otonice şi au6otonice. @nceputul oric7rei contracţii musculare, @n special c<nd
trebuie s7 deplas7m ,reut7ţi, este i9ometric. (paratul contracţii muscular
@ncepe s7 ,enere9e 5orţa necesar7 pentru a deplasa sarcina impus7. 4ensiunea
din muşcAi creşte de la valoarea 9ero la o valoare e,al7 cu sarcina. In acest
moment, muşcAiul @ncepe s7 se scurte9e, deplas<nd ,reutatea pe o distanţ7
anumit7. Deci are loc a doua 5a97 a contracţiei, 5a9a i9otonic7. 8e parcursul
scurtării, tensiunea din muşchi poate răm'ne constantă Cc'nd greutatea este deplasată
pe verticală sau pe orizontalăI sau poate varia Cc'nd traiectoria punctului de rezistenţă
unde se află sarcina descrie un arc de cercI! .n acest caz, contracţia este auxotonică
sau contracţie cu scurtare su$ tensiune pasivă varia$ilă Ctensiunea din muşchi este
totdeauna activă8 pasivă este rezistenţa opusă de sarcina deplasată de muşchi, sarcină
care are o valoare egală cu tensiunea generată activI!
*0C(NIS*+/ C.N4)(CNI0I [I )0/(EW)II MUBCS.U=U.
*ecanismul contracţiei musculare. /u$stratul morfologic al contracţiei este
miofi$rila cu sarcomerele ei, iar su$stratul $iochimic este reprezentat de
filamentele de actină şi miozină!
!ilamentul 6e mio"in% este alcătuit din peste +,, de molecule de miozină! 7 moleculă
de miozină este alcătuită din şase lanţuri polipeptidice Cdouă grele şi patru uşoareI! Se
descriu unei molecule de miozină două zone: cap şi coadă! Cozile moleculelor de
miozină se unesc şi formează corpul filamentului, Dn timp ce capetele moleculelor se
găsesc de o parte şi de alta a filamentului, şi Dmpreună cu o mică porţiune din zona
spiralată a moleculei, numită $raţ, formează punţile transversale filamentului, flexi$ile
Dn două zone, numite zone*$alama!
!ilamentul 6e actin%# Prezintă trei proteine componenete: actina Cde tip F şi ;I,
troponina şi tropomiozina! Piesa principală a filamentului de actină este o moleculă
de actină de tip F, du$lu spiralată! Fiecare spirală a acestui du$lu helix este alcătuită
din molecule polimerizate de actină de tip ;! (taşată de fiecare moleculă de actină ;
este o moleculă de (48 Cconsiderate situsurile active ale miozineiI! .n repaus,
moleculele de tropomiozina se găsesc deasupra situsurilor active ale actinei, pentru a
Dmpiedica interacţiunea actină * miozină!
)roponina este alcătuită din trei su$unităţi proteice: . * cu afinitate pentru actină, ) * cu
afinitate pentru tropomiozina, C * cu afinitate pentru ionii de calciu! /e pare că
acest complex ataşează tropomiozina de actină! (finitatea mare a ionilor de calciu pentru
troponina se pare că este cea care declanşează procesul contracţii! Muşchiul se poate afla
Dn două stări fundamentale, diametral opuse: 5! starea de repaus, starea pasivă, Dn care nu
există interacţiuni actină*miozină8 +! starea de
contracţie, starea activă, Dn care au loc interacţiuni actină*miozină! Cfig! K5I!
)recerea de la starea de repaus la starea activă se face prin mecanismul de cuplaE
excitaţie*contracţie, iar trecerea
de la starea activă .a cea pasivă se face prin mecanismul relaxării!
Cupla-ul e.citaţie - contracţie. /timulul natural care declanşează activitatea
musculară este potenţialul de acţiune ce se răsp'ndeşte pe suprafaţa sarcolemei,
pătrunz'nd Cprin sistemul tu$ilor )I ad'nc Dn fi$ra musculară, unde determină
eli$erarea din reticulul sarcoplasmatic a unor mari cantităţi de ioni de calciu, stocate
la acest nivel! /e produce o creştere $ruscă a concentraţiei calciului citosolic! (cesta
se fixează pe proteine
Contractat Fig! K5! /tările de contracţie şi relaxare ale miofi$rilei
114
A,A-O.%A fi F%/%OLO0%A O.ULU%
reglatoare, reprezentate de troponine CDn cazul fi$relor musculare striateI şi
calmoduline CDn fi$rele netedeI, cărora le produce modificări stereochimice!
)roponinelc astfel modificate nu mai pot Dmpiedica interacţiunea actină*miozină şi
se declanşează starea activă!
/tarea activă a muşchiului este declanşată de creşterea concentraţiei calciului Dn citosol!
Contracţia muşchiului este rezultatul cuplării miozinei cu actina, cu formarea
complexelor acto*miozinice! .nteracţiunea actină*miozină se petrece Dntre su$unităţi
polipeptidice ale miozinei, numite punţi transversale şi anumite su$unităţi polipeptidice
ale actinei, numite puncte active! Punţile transversale se desprind din miofiiamentele de
miozină ca nişte ramificaţii laterale şi se extind p'nă Dn vecinătatea punctelor active ale
actinei, prin nişte formaţiuni glo$ulare, numite cap!
Capul are proprietăţi ()P*azice8 el fixează o moleculă de ()P şi o desface Dn (P şi
fosfat anorganic, Dncărc'ndu*se cu energia rezultată din hidroliză! .nteracţiunea
miozină*actină Dncă nu poate avea loc, dar este iminentă şi se va produce Dn momentul
dezvelirii punctelor active ale actinei su$ efectul proteinelor reglatoare şi al calciului
Cfig! K+, K2I!
.nteracţiunea constă din cuplarea capului punţii transversale a miozinei cu punctul activ
actinie şi $ascularea sa $ruscă spre centrul sarcomerului! (ctina ancorată astfel de
miozină va fi tracţionată şi mişcată spre centrul sarcomerului, glis'nd printre
miofiiamentele de miozină! Un singur miofilament de miozină are c'teva sute de punţi
transversale ale căror capete se cuplează repetitiv cu actina Cteoria mersului Apas cu pasA
a contracţiei musculareI!
Dn acest context este necesar să se amintească efectul lungimii sarcomerului şi al
suprapunerii filamentelor de actină cu cele de miozină asupra tensiunii active
dezvoltate de fi$ra musculară Dn contracţie! Pe măsură ce sarcomerul se scurtează
şi filamentele de actină Dncep
lanţuri grele
=anţuri uşoare
B
Filamente de actină
* * ** cf < r V ' Punţi transversale
"alamale
Filamente de miozină
Fig! K+! ( * Molecula de miozină! B * Filamentul de
miozină
/i Cusuri activate
Complex troponinic
%
/
(ctina F
)ropomiozină
Fig! K2! Filamentul de actină
să se suprapună cu cele de miozină, tensiunea creşte progresiv, p'nă ce lungimea
sarcomerului scade la +,+ p! 6ste momentul Dn care filamentul de actină s *a suprapus
peste toate punţile transversale miozinice, dar nu a aEuns Dncă Dn miElocul filamentului
de miozină! Continuarea scurtării determină menţinerea tensiunii, p'nă la o lungime a
sarcomerului de + Hi! .n acest moment, cele două capete ale filamentului de actină
Dncep să se suprapună unul cu celălalt, concomitent cu suprapunerea peste filamentul
de miozină! =a scăderea lungimii sarcomerului su$ + p, la aproximativ 5,34 p, forţa de
contracţie Dncepe să scadă! .n acest moment, cele două discuri N ale sarcomerului
ating capetele filamentului de miozină! acă se continuă scurtarea sarcomerului
dincolo de acest punct, puterea contracţiei scade dramatic! (cest fapt demonstrează că
forţa maximă de contracţie apare atunci c'nd se constituie suprapunerea maximă Dntre
filamentele de actină şi punţile transversale ale miozinei şi spriEină ideea că forţa de
contracţie este cu at't mai mare cu c't numărul de legături acto*miozinice este mai
mare!
78ectul lungimii muc3iului asupra 8or0ei 6e contrac0ie# C'nd muşchiul se află la
lungimea sa normală, de repaus, care este la o lungime a sarcomerului de aproximativ +
p, el se va contracta cu forţă maximă! acă muşchiul este Dntins la o lungime mai mare
Dnainte de contracţie, la nivelul său se va dezvolta o tensiune de repaus, chiar Dnainte ca
procesul de contracţie să ai$ă loc! (ceastă tensiune se datorează forţelor elastice ale
ţesutului conEunctiv, sarcolemei, vaselor sangvine, nervilor! acă Dnsă, Dntinderea
muşchiului se face mult peste lungimea sa de repaus, adică peste aproximativ +,+ p,
tensiunea sa activă, dezvoltată Dn timpul contracţiei va scădea!
*ela0ia 6intre vite"a 6e contrac0ie i 9nc%rcarea muc3iului# 6ste de inversă
proporţionalitate, viteza de contracţie scăz'nd cu creşterea sarcinii pe care muşchiul o
are de depăşit!
)riada cuplare, tracţiune, decuplare reprezintă momentul esenţial al transformării energiei
chimice Dn energie mecanică!
*ela:area 8i&rei musculare# .nteracţiunea actină*miozină se produce at't timp c't
calciul este fixat pe troponina! Pentru a se produce relaxarea este necesară pomparea
activă a calciului din citosol spre depozitele intracelulare Creticul sarcoplasmaticI sau Dn
afara celulei! (re loc scăderea concentraţiei calciului citosolic! .n această condiţie,
calciul se desprinde de pe troponina şi difuzează Dn citosol, iar troponina şi celelalte
proteine reglatoare acoperă punctele active ale troponinei şi muşchiul se relaxează,
Dncărcarea cu calciu a celulei musculare sau epuizarea rezervelor de ()P duce la
contractură musculară Co astfel de contractură se produce la c'teva ore după moarte şi
poartă numele de rigiditate cadavericăI!
Contracţia fi$relor miocardice se desfăşoară similar cu a celor scheletice!
Contracţia muşchiului neted prezintă numeroase deose$iri datorită diferenţelor
structurale Cnu există sarcomereI şi $iochimice CDn locul troponinelor există o
altă proteină reglatoare, numită calmodulinăI!
M(%.F6/)F&.=6 C7%)&(CG.6. MU/CU=(&6
(ctivitatea musculară se Dnsoţeşte de o serie de manifestări electrice, mecanice, $iochimice,
calorice CtermiceI şi acustice!
Manifestările electrice sunt reprezentate de potenţialul de acţiune al fi$rei musculare!
.n repaus, sarcolemă, similar neurilemei, este polarizată cu sarcini pozitive la
exterior şi negative la interior, av'nd o diferenţă de potenţial de 0, m#! Cauzele
acestei polarizări
11!
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
sunt aceleaşi ca şi la neuron. 06citarea 5ibrelor musculare pe cale natural7 Dde la
placa motorieF sau arti5icial7 Dcu curent electricF provoac7 apariţia unui potenţial
de acţiune propa,at @n lun,ul 5ibrei cu o vite97 de #& m=s. 8otenţialele de acţiune
ale unei unit7ţi motorii se sumea97, d<nd potenţialele de plac7 motorie.
(ctivitatea electric7 a @ntre,ului muşcAi sau a unit7ţilor motorii componente poate 5i
@nre,istrat7, obţin<ndu"se electro"mio,rama.
*ani5est7rile biocAimice sunt iniţiate prin mecanismul de cuplare e6citaţie "
contracţie. 8rocesele cAimice din muşcAi asi,ur7 ener,ia necesar7 proceselor
mecanice.
8rima etap7 const7 @n des5acerea (48 @n (D8, acid 5os5oric şi ener,ie, sub
acţiunea (48"a9ic7 a capului mio9inei. In 5a9a imediat urm7toare, moleculele de
(48 se re5ac din (D8 şi creatin5os5at DC8F, care o5er7 ener,ia necesar7 con5orm
reacţiei: (D8HC8a (48Hcreatin7. In 5elul acesta sunt puse la dispo9iţia
muşcAiului noi molecule de (48, care asi,ur7 @n continuare ener,ia necesar7.
)e9ervele de C8 se re5ac pe seama ener,iei re9ultate din ,licoli97. 8entru 5iecare
molecul7 de ,luco9a Aidroli9at7 p<n7 la C&2 şi S.,& se sinteti9ea97 #! molecule
de (48. . parte din aceasta este utili9at7 direct de c7tre muşcAi, iar o parte
asi,ur7 re5acerea C8, con5orm reacţiei: (48Hcreatin7a(D8HC8.
In timpul 5a9ei anaerobe a ,licoli9ei, @n muşcAi se 5ormea97 acid lactic @n
cantit7ţi variabile, ce depind de ,radul de aprovi9ionare cu o6i,en şi de
intensitatea e5ortului muscular. C<nd o6i,enarea muşcAiului este de5icitar7,
predomin7 ,licoli97 anaerob7 şi acidul lactic se 5ormea97 @n cantitate mare. 0l
este transportat de s<n,e la 5icat, unde '=% este trans5ormat p<n7 la C7, şi S,&,
iar ener,ia eliberat7 este 5olosit7 la resinte9a ,luco9ei din celelalte G=%. /a
@nceputul contracţiei musculare se utili9ea97 re9ervele ener,etice direct
utili9abile D(48, C8F. (cestea se re5ac @n timpul şi dup7 terminareacontracţiei,
pe seama ,licoli9ei. Din aceast7 cau97, consumul de o6i,en al muşcAiului se
menţine la valori crescute şi C& " #& minute dup7 rela6are. (cest consum
suplimentar de o6i,en, @n
comparaţie cu perioada de repaus de dinaintea contracţiei, se numeşte datoria de
o6i,en a muşcAiului.
*uşcAiul 5oloseşte ca material ener,etic ,luco9a şi aci9ii ,raşi. (portul
suplimentar de o6i,en şi substanţe nutritive se 5ace prin creşterea debitului
circulaţiei san,vine de peste #& de ori 5aţ7 de nivelul de repaus, prin arteriolo" şi
capilarodilataţie. Contracţiile de scurt7 durat7 5olosesc mai ales ener,ie
re9ultat7 din reacţiile anaerobe. (tunci c<nd se prestea97 un e5ort 5i9ic de lun,7
durat7, ponderea reacţiilor aerobe creşte, aprovi9ionarea cu o6i,en a muşcAiului
ecAilibrea97 consumul şi @n 5elul acesta este posibil7 activitatea muscular7
@ndelun,at7. C<nd acest ecAilibru nu se stabileşte şi consumul de o6i,en al
muşcAiului dep7şeşte aprovi9ionarea, are loc acumularea de acid lactic şi
sc7derea cantit7ţii de (48 şi CP din muşcAi, 5apt ce repre9int7 cau9ele locale ale
oboselii musculare.
*ani5est7rile mecanice se studia97 cu aJutorul mio,ra5ului, care permite
@nre,istrarea contracţiei musculare. (plicarea unui stimul unic, cu valoare
pra,, determin7 o contracţie muscular7 unic7, numit7 secus7 muscular7, care
are urm7toarele componente D5i,. GGF:
1• :a9a de latenţ7, care durea97 @n medie &,&' s, din momentul aplic7rii
e6citantului şi p<n7 la apariţia contracţiei. @n timpul acestei 5a9e, a c7rei durat7
depinde de tipul de muşcAi, are loc mani5estarea electric7 a contracţiei.
2• :a9a de contracţie, care durea97 @n medie &,&G s.
3• :a9a de rela6are, care durea97 &,&%s.
Secusa poate 5i i9ometric7 sau i9otonic7. Durata total7 a secusei este de &,Ps, iar
amplitudinea ei varia97 proporţional cu intensitatea stimulului aplicat, p<n7 la o
valoare ma6im7. (cest 5apt se e6plic7 prin antrenarea @n contracţie a unui num7r
tot mai mare de
Muşchi ocular > Muşchi ga
Muşchi solear
120
milisecunde
160
200
Fig! KK! urata contracţiilor izometrice ale unor tipuri diferite de muşchi
fi$re musculare, pe măsură ce intensitatea stimulului creşte, p'nă la momentul Dn care
toate fi$rele se contractă simultan! .n acest moment, intensitatea stimulului este
maximală! /timularea Dn continuare cu stimuli supramaximali nu este urmată de
creşterea amplitudinii secusei! acă Dn loc de stimulare unică se folosesc stimuli
repetitivi, la intervale mici şi regulate, cur$a rezultată nu mai este o secusă, ci o sumaţie
de secuse, numite tetanos! .n funcţie de frecvenţa de stimulare, sumaţia secuselor este
mai mult sau mai puţin totală! 6xistă
două feluri de tetanos:
1• incomplet, al cărui grafic prezintă un platou dinţat, exprim'nd sumarea incompletă a secuselor la
stimulare repetitivă cu frecvenţă Eoasă de 5,*+, stimu li>secundă:
2• complet, al cărui grafic prezintă un platou regulat, exprim'nd sumaţia
totală a secuselor, o$ţinută prin aplicarea stimulilor cu o frecvenţă mult mai
mare: 4,*5,, stimuli>secundă Cfig! K4I!
Fig! K4! /umarea de frecvenţă şi tetanizarea
)oate contracţiile voluntare ale muşchilor din organism sunt tetanosuri şi nu secuse,
deoarece comanda voluntară se transmite la muşchi prin impulsuri cu frecvenţă mare!
6xistă Dnsă Dn organism şt situaţii Dn care contracţia este o secusă: frisonul, sistola
cardiacă, contracţia o$ţinută Dn urma reflexului miotatic!
Forţa dezvoltată de muşchi Dn timpul tetanosului este de K ori mai mare dec't cea
dezvoltată Dn timpul secusei! .n timpul scurtării, muşchiul execută un lucru mecanic a
cărui valoare depinde de forţa musculară şi de distanţa parcursă! /istemul de p'rghii
pe care acţionează aparatul locomotor Dn organism asigură grade varia$ile ale
eficienţei musculare! Forţa musculară a$solută a unui muşchi este definită ca
greutatea minimă pe care muşchiul nu o mai poate deplasa prin contracţie şi este
proporţională cu suprafaţa de secţiune a muşchiului! Muşchii lungi dezvoltă o forţă
mai mare dec't cei scurţi!
Manifestările termice ale contracţiei se datorează fenomenelor $iochimice din fi$ra
musculară! %u toată energia chimică eli$erată Dn timpul contracţiei este convertită Dn
lucru mecanic, ci o parte se pierde su$ formă de căldură! &andamentul contracţiei
masei musculare este de 2,V, ceea ce Dnseamnă că -,V din energia chimică se
transformă Dn energie calorică! 6xistă căldură musculară de repaus, degaEată tot timpul
de muşchi, şi o căldură de activitate, care se eli$erează suplimentar din muşchiul aflat
Dn contracţie şi care se
118
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
su$Dmparte Dn căldură iniţială Capare la Dnceputul şi Dn timpul contracţieiI şi căldură
de refacere Cse manifestă după Dncetarea contracţieiI, fiind o componentă importantă
a termogenezei $azale a organismului! Muşchii sunt principalii generatori de căldură
pentru
organism!
Manifestările acustice se datorează vi$raţiilor fasciculelor musculare care se contractă
asincron!
7"7/6(=( MU/CU=(&F
Constă Dn reducerea temporară a capacităţii de contracţie a muşchilor şi este practic
proporţională cu rata depleţiei glicogenului muscular! /e consideră că cea mai mare
parte a o$oselii rezultă din incapacitatea proceselor contractile şi meta$olice ale
fi$rei musculare de a presta Dn continuare acelaşi lucru mecanic! .n plus, după o
activitate musculară prelungită are loc uneori o diminuare a transmiterii semnalelor
nervoase la nivelul Eoncţiunii neuromusculare, av'nd ca efect, Dn continuare,
diminuarea contracţiei musculare!
Uneori, muşchiul o$osit intră Dn contractură dureroasă Ccrampe musculareI!
Practicarea unui efort fizic intens după o perioadă mai Dndelungată de inactivitate este
urmată la +K * K1 de ore de apariţia unor dureri persistente, uneori foarte puternice, la
nivelul grupelor musculare solicitate, fenomen numit fe$ră musculară! (ceasta se
atenuează sau chiar dispare la reluarea aceluiaşi tip de efort! Cauza ei este, cel mai
pro$a$il, de natură lezională: Dn muşchiul neantrenat, supus unor solicitări mecanice
intense, se produc microtraumatisme ale structurilor nervoase şi conEunctive! (ceste
leziuni nu dor imediat, datorită intoxicaţiei acide a terminaţiilor senzitive nervoase şi a
Dntreruperii conducerii semnalului dureros prin mici rupturi ale terminaţiilor
dendritice! (ceste căi se refac Dn 5* + zile şi durerea apare! Dncetarea durerii prin
reluarea activităţii musculare poate fi explicată at't prin acţiunea analgetică a unor
factori locali, c't şi prin fenomenul de $locare a conducerii senzaţiei dureroase la
nivelul talamusului de către colaterale ale căilor proprioceptive, stimulate intens Dn
efort!
&6M76=(&6( M7&F7FU%CG.7%(=F ( MUBCS.U=U.
)oţi muşchii corpului suferă un proces de remodelare continuă, spre a corespunde c't
mai $ine regimului mecanic de funcţionare! /e produc modificări ale diametrului, ale
lungimii şi forţei, ale reţelei vasculare a muşchiului şi, Dntr*o mai mică măsură, chiar
a tipului de fi$re care alcătuiesc muşchiul! (cest proces de remodelare este adeseori
destul de rapid, de c'teva săptăm'ni!
S.P6&)&7F.( B. ()&7F.( MU/CU=(&F
Creşterea masei totale a unui muşchi se numeşte hipertrofie musculară, iar scăderea
acesteia se numeşte atrofie musculară! Sipertrofia muşchiului se datorează creşterii
numărului de miofi$rile! .n paralel cu Dnmulţirea numărului de miofi$rile are loc şi
dezvoltarea tuturor sistemelor enzimatice care participă la furnizarea energiei!
U%.)()6( M7)7&.6
Fiecare fi$ră nervoasă motorie ce părăseşte măduva spinării inervează de o$icei mai
multe fi$re musculare8 numărul lor diferă Dn funcţie de tipul de muşchi! )oate fi$rele
musculare inervate de o singură fi$ră nervoasă motorie constituie o unitate motorie!
Dn general, muşchii mici, cu reacţie rapidă, supuşi unui control exact, conţin puţine
fi$re musculare pe unitatea motorie şi posedă Dn schim$ un număr mare de fi$re
nervoase care inervează fiecare muşchi! Muşchii care nu necesită un grad fin de
control pot avea sute de fi$re musculare pentru o unitate motorie! 7 cifră medie,
pentru Dntreaga musculatură scheletică a corpului, este de 54, fi$re musculare pentru
o unitate motorie!
P7%CG.U%6( %6U&7MU/CU=(&F
Poncţiunea dintre terminaţiunea motoneuronului a şi fi$ra musculară scheletică reprezintă
Eoncţiunea neuromusculară Cfig! K3I!
Fig! K3! Poncţiunea neuromusculară! (* secţiune longitudinală8 "* vedere de suprafaţă8
C* aspect la microscopului electronic al punctului de contact dintre o terminaţie
axonală
şi mem$rana fi$rei musculare
=a microscopul optic se o$servă că, pe măsură ce se apropie de muşchi, moto*
neuronul a se ramifică, trimiţ'nd terminaţiuni axonale mai multor fi$re musculare
scheletice! Fiecare fi$ră musculară scheletică primeşte o singură terminaţiune axonală!
)erminaţiunea se găseşte Dn fanta sinaptică, formată printr*o invaginare a mem$ranei
fi$rei musculare!
=a microscopul electronic se o$servă detaliile mem$ranelor pre* şi postsinaptice! =a
nivelul terminaţi unii presinaptice se găsesc veziculele sinaptice, ce conţin
neurotransmi*ţătorul acetilcolina şi care se găsesc concentrate la nivelul unor
structuri specializate ale mem$ranei presinaptice, numite zone active! Fanta sinaptică,
Dngustă de 3, nm, conţine o reţea amorfă de ţesut conEunctiv, numită lamina $azală,
Dn care se află acetilcolinesteraza Cenzimă ce degradează acetilcolinaI! Mem$rana
postsinaptică conţine numeroase pliuri Eoncţionale, care sunt invaginări ale
mem$ranei, situate vis*a*vis de zonele active! &eceptorii pentru acetilcolina, de pe
mem$rana postsinaptică, se găsesc Dn apropierea acestor pliuri Eoncţionale!
)ransmiterea sinaptică! 6li$erarea neurotransmiţătorului este declanşată prin depolarizarea mem$ranei
presinaptice! C'nd acetilcolina Csintetizată Dn terminaţiunile
120
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
presinaptice şi stocată Dn veziculele presinapticeI se leagă de receptorul postsinaptic, ea
determină deschiderea canalului permea$il pentru sodiu şi a celui pentru potasiu din
structura receptorului, şi astfel sodiul va intra Dn celulă, iar potasiul va ieşi din celulă, Dn
conformitate cu gradientele lor electrochimice8 se o$ţine astfel depolarizarea mem$ranei
postsinaptice, numită potenţial terminal de placă! (cesta va iniţia un potenţial de acţiune
Dn fi$ra musculară! Ulterior, acetilcolina se va desprinde de pe receptor şi va fi degradată
enzimatic, Dn fanta sinaptică, de către acetilcolinesterază!
C.N4)(CNI( *+[CSI+/+I N040D
Muşchiul neted al fiecărui organ se deose$eşte de maEoritatea muşchilor netezi ai
celorlalte organe! )otuşi, ei pot fi clasificaţi Dn două tipuri maEore: 5! muşchiul
neted multiunitar8 +! muşchiul neted visceral!
Muşchiul neted multiunitar este alcătuit din fi$re musculare netede separate! Fiecare
fi$ră acţionează complet independent de celelalte şi adesea este inervată de o singură
terminaţiune nervoasă! Cea mai importantă particularitate a acestui tip de muşchi este
aceea că el este controlat mai ales prin semnale nervoase! Prin aceasta el contrastează
evident cu muşchiul neted visceral, care este controlat mai ales prin stimuli non*nervoşi!
6xemple: fi$rele musculare netede ale muşchiului ciliar al ochiului, ale irisului şi ale
muşchiului piloerector al firului de păr!
Muşchiul neted visceral! Fi$rele acestui muşchi se contractă Dmpreună, ca o singură
unitate, şi sunt grupate Dn straturi sau $andelete! Mem$ranele lor celulare aderă Dntre
ele Dn multiple puncte, astfel Dnc't forţa generată Dntr*o fi$ră poate fi transmisă celei
vecine! .n plus, mem$ranele celulare sunt unite prin Eoncţiuni str'nse prin care ionii
pot trece li$er de la o celulă la alta8 astfel, potenţialele de acţiune pot trece li$er de la
o celulă la alta, antren'nd toate fi$rele să se contracte Dmpreună! (cest tip de muşchi
neted este cunoscut şi su$ denumirea de muşchi neted sinciţial, din cauza
interconexiunilor dintre fi$re! eoarece acest tip de muşchi se află Dn pereţii a
numeroase viscere, el mai este denumit şi muşchi neted visceral!
Muşchiul neted conţine at't filamente de actină, c't şi de miozină, av'nd caracteristici
chimice similare, dar nu identice cu ale filamentelor de actină şi miozină din fi$rele
musculare scheletice8 acestea interacţionează Dntre ele aproape Dn acelaşi mod ca
omoloagele lor din fi$ra scheletică8 procesul contracţii este activat tot de către ionii
de calciu, iar ()P*ul este degradat la (P spre a furniza energia necesară contracţiei!
Pe de altă parte, există diferenţe maEore Dntre fi$ra netedă şi cea striată scheletică, Dn
privinţa organizării structurale, a modului de cuplare a excitaţiei cu contracţia, a
controlului procesului contracţii de către ionii de calciu, a duratei contracţiei, precum
şi a cantităţii de energie necesară procesului contracţii!
Cuplarea excitaţiei cu contracţia este fundamental diferită de cea din fi$ra striată! .n
fi$ra netedă, formarea punţilor acto*miozinice este reglată prin fosforilarea calciu * in*
dusă a miozinei, fiind catalizată de enzima M=CT CmOosin light*chain UinaseI!
(ceasta este activată de calmodulină, care, la r'ndul ei, este activată de ionii de calciu!
.n timp ce la maEoritatea muşchilor scheletici contracţia este rapidă, maEoritatea
muşchilor netezi prezintă o contracţie tonică, prelungită, av'nd adesea durată de ore
sau chiar de zile! .n consecinţă, există diferenţe ale caracteristicilor chimice şi fizice
ale celor două categorii de muşchi! &apiditatea activităţii ciclice a punţilor
transversale Cataşarea lor de actină, apoi desprinderea de pe actină şi reataşarea Dn
vederea unui nou cicluI este mult mai redusă la muşchiul neted comparativ cu cel
scheletic, cu un raport al frecvenţei de 5>K, p'nă la 5>2,, faţă de muşchiul scheletic!
/e consideră astfel că fracţiunea de timp Dn care punţile transversale sunt ataşate de
filamentele de actină * moment care reprezintă factorul maEor ce determină forţa de
contracţie * este foarte prelungită Dn muşchiul neted! 7 posi$ilă explicaţie pentru
această lentoare ar fi că activitatea ()P*azică a capului punţilor transversale este
foarte redusă la muşchiul neted faţă de cel scheletic! .n consecinţă, degradarea ()P,
care asigură energia mişcării capetelor, este redusă Dn mare măsură şi, consecutiv,
ritmul activităţii ciclice se răreşte!
Pentru a susţine o tensiune de contracţie egală cu a muşchiului scheletic, muşchiul
neted necesită numai 5>5, p'nă la 5>2,, din energia consumată de cel dint'i! /e
presupune că şi acest comportament se datorează ritmului lent al ciclului de ataşare*
desprindere al punţilor transversale, precum şi faptului că, pentru fiecare ciclu, se
consumă numai c'te o singură moleculă de ()P, indiferent de durata acestui ciclu! Un
muşchi neted tipic Dncepe să se contracte la 4, * 5,, ms după ce a fost stimulat, atinge
maximum de contracţie o Eumătate de secundă mai t'rziu, după care, Dn una p'nă la
două secunde, Dncepe declinul forţei de contracţie! )impul total de contracţie este de
5 * 2 secunde, de 2, de ori mai lung dec't durata medie a contracţiei unice a
muşchiului scheletic! Forţa maximă de contracţie a muşchiului neted este mai mare ca
a muşchiului scheletic, rezult'nd din durata mare a răm'nerii miozinei fixate de
actină! Muşchiul neted se poate scurta, faţă de lungimea sa de repaus, cu un procentaE
mult mai mare ca muşchiul scheletic, păstr'nd, Dn acelaşi timp, aproape Dntreaga sa
forţă de contracţie! (ceasta conferă muşchiului neted proprietatea de a Dndeplini roluri
specifice, permiţ'nd diferitelor organe cavitare, cum ar fi intestinele, vezica urinară,
vasele de s'nge sau alte organe interne, să*şi varieze diametrul lumenului de la
dimensiuni foarte mari p'nă aproape de zero! 7 dată ce muşchiul neted a atins
maximul de contracţie, gradul lui de stimulare poate fi redus la valori cu mult su$
nivelul iniţial, fără ca muşchiul să *şi reducă din forţa sa de contracţie! (cesta
reprezintă mecanismul de piedică sau $locare şi cu aEutorul lui se poate menţine o
contracţie tonică prelungită a muşchiului neted cu un consum energetic foarte mic şi
cu foarte puţine comenzi excitatorii din partea nervilor sau a sistemului nervos
endocrin! Cauza acestui fenomen este timpul prelungit de ataşare a punţilor miozinice
de filamentele de actină!
Muşchiul neted, mai ales cel visceral, are capacitatea de a *şi recăpăta forţa de
contracţie originală Dn c'teva secunde sau minute după ce a fost elongat sau scurtat!
(cest fenomen se numeşte stress *relaxarea CplasticitateaI muşchiului neted şi el
permite oricărui organ cavitar să menţină aceeaşi presiune Dn interiorul lumenului
său, independent de lungimea fi$relor sale!
C7%)&7=U= %6&#7/ B. S7&M7%(= (= C7%)&(CG.6.
MUBCS.U=U. %6)6
.n timp ce muşchiul scheletic este activat exclusiv de către sistemul nervos, muşchiul neted poate fi
stimulat de multiple categorii de semnale: nervoase, hormonale şi altele! Principala cauză a acestei
diferenţe este aceea că mem$rana muşchiului neted conţine
mai multe tipuri de proteine*receptor, capa$ile să iniţieze procesul contracţii! 7 altă
diferenţă faţă de muşchiul scheletic este prezenţa Dn mem$ranele muşchiului neted,
alături de receptorii stimulatori, şi a unor proteine*receptor cu rol de inhi$iţie a
contracţiei!
122
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Poncţiunea neuromusculară a muşchiului neted! =a nivelul muşchiului neted nu se
Dnt'lneşte o Eoncţiune neuromusculară de tipul celei descrise la nivelul muşchiului
scheletic! Fi$rele nervoase autonome CvegetativeI se ramifică difuz deasupra unor
straturi de fi$re netede şi nu vin Dn contact direct cu acestea, ci formează Eoncţiuni
difuze, care secretă propriul lor transmiţător, direct Dn lichidul interstiţial, de unde
neurotransmiţătorul difuzează spre celule!
.n cazuri mai rare, mai ales Dn cazul muşchiului neted multiunitar, pot exista Eoncţiuni
de contact, care funcţionează aproape la fel ca şi placa motorie! /e cunosc două tipuri
de transmiţători secretaţi de fi$rele nervoase autonome ce inervează muşchii netezi:
acetilcolina şi noradrenalina! (m$ele su$stanţe pot inhi$a sau stimula muşchiul neted,
leg'ndu*se mai Dnt'i de o proteină * receptor de la suprafaţa mem$ranei8 acest receptor
controlează deschiderea sau Dnchiderea canalelor ionice, precum şi alte mecanisme
excitatorii sau inhi$itorii ale fi$rei musculare netede! e asemenea, unii receptori pot
fi inhi$itori, iar alţii excitatori, astfel că tipul de receptor hotărăşte dacă muşchiul
neted va fi stimulat sau inhi$at şi va determina care dintre cei doi neurotransmiţători
va acţiona ca inhi$itor sau stimulator!
7 mare parte din activitatea contractilă a muşchiului neted este iniţiată fără potenţiale
de acţiune, su$ influenţa unor factori stimulatori, ce acţionează direct asupra
maşinăriei contractile a muşchiului! 6xistă două categorii de astfel de factori
stimulatori, care nu acţionează pe calea nervilor şi nu provoacă potenţiale de acţiune la
nivelul fi$relor musculare netede: 5! factori tisulari locali8 +! diferiţi hormoni
Factori tisulari locali: lipsa oxigenului Dntr*un teritoriu tisular determină relaxarea
muşchiului neted vascular şi vasodilataţie8 excesul de C7, determină vasodilataţie8
scăderea pS*ului determină vasodilataţie8 alţi factori ce determină vasodilataţie
locală sunt adenozina, acidul lactic, creşterea concentraţiei ionior de potasiu,
scăderea concentraţiei ionilor de calciu, creşterea temperaturii corpului8
Sormoni! MaEoritatea hormonilor circulanţi Dn organism influenţează Dn diferite grade
contracţia muşchiului neted, unii produc'nd chiar efecte foarte importante! Printre cei
mai Dnsemnaţi se numără: noradrenalina, adrenalina, vasopresina, oxitocina, sau factori
umorali precum: acetilcolina, angiotensina, serotonina, histamina! Un hormon determină
contracţia muşchiului neted numai dacă mem$rana celulei musculare posedă receptori
stimulatori pentru acel hormon! acă mem$rana posedă receptori inhi$itori, atunci
efectul acelui hormon va fi inhi$itor!
SISTEMUL NERVOS
N.NI+NI ;0N0)(/0
/istemul nervos, Dmpreună cu sistemul endocrin, reglează maEoritatea funcţiilor
organismului! /istemul nervos C/%I are rol Dn special Dn reglarea activităţii musculaturii
şi glandelor secretorii Cat't exocrine, c't şi endocrineI, Dn timp ce
sistemul endocrin reglează Dn principal funcţiile meta$olice! &eglarea activităţii
musculaturii scheletice este realizată de /% somatic, iar reglarea activităţii
musculaturii viscerale şi a glandelor Cexo* şi endocrineI este realizată de /% vegetativ!
.ntre /% şi sistemul endocrin există o str'nsă interdependenţă!
M6C(%./M6 ;6%6&(=6 6 &6;=(&6
7rganismul uman este un sistem ci$ernetic! %oţiunea de sistem este foarte
cuprinzătoare: un sistem este orice ansam$lu de elemente aflate Dn interacţiune
neDnt'mplătoare! Potrivit acestei definiţii, orice organism viu este un sistem, la fel
cum orice aparat sau maşină este un sistem, societatea este şi ea un sistem, atomul de
asemenea
etc! ;raniţa dintre sisteme nu este a$solută! Fiecare sistem, la r'ndul său,
este component
al unor sisteme mai complexe şi, Dn acelaşi timp, conţine mai multe su$sisteme! Unele sisteme
evoluează conform principiului al ..*lea al termodinamicii spre dezordine Ccu creşterea entropiei
sistemuluiI8 altele se opun acestei creşteri sau chiar o reduc!
(cestea
sunt sisteme autoreglate sau sisteme ci$ernetice!
7rice sistem ci$ernetic are cel puţin două componente maEore: centrul de
comandă şi control CCI şi dispozitivul de execuţie C6I Cfig! K-I! Pentru a ela$ora
comenzi adecvate,
centrul tre$uie să primească
informaţii asupra variaţiilor
parametrului reglat şi asupra
modului Dn care sunt executate
comenzile! Calea de Dntoarcere a
informaţiei de la efector la centru
se numeşte circuit de feed$acU,
informaţie recurentă sau
conexiune inversă! )oate
mecanismele de autoreglare
funcţionează pe $ază de feed$acU!
Pentru ca informaţia recurentă să
fie c't mai exactă, mecanismul de
reglare prin feed$acU dispune de
un sistem de traductori C)I Csau
receptoriI care sesizează at't
pertur$aţia iniţială survenită CPI,
(mş @ ! ! !! c't şi precizia corecţiei realizate
Fig. 47. CeIe mai simpIe mecanisme cibernetice.
©
Comanda
+
©
6&
Feed$acU
"
124
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
de efector asupra elementului reglat C6&I! Prin feed$acU, parametrul reglat
influenţează centrul de reglare! (stfel, mecanismul de feed$acU funcţionează Dn
conformitate cu efectele sale! Comanda ela$orată de centru depinde at't de
informaţiile privitoare la pertur$aţia
apărută, c't şi de cele privitoare la modul Dn care aceasta este corectată!
)ransmiterea informaţiei recurente către centrii de comandă se poate face prin contact direct sau prin
numeroase verigi intermediare! /chema reglării prin feed$acU poate
fi simplă sau complexă, principiul de funcţiune fiind universal! Dn afară de conceptul de
conexiune inversă Cfeed$acUI, care este un mecanism de corectare a erorilor, Dn sistemele
$iologice există şi mecanisme de prevenire a erorilor, adică feed$efore! Corectarea
erorilor asigură numai sta$ilitatea proprietăţilor sistemelor vii, menţinerea constantă a
entropiei, Dn timp ce prevenirea erorilor permite realizarea unei ordini mai dezvoltate,
deci o reducere a entropiei! Dn sistemele vii există două mecanisme de feed$acU:
feed$acU negativ şi feed$acU pozitiv!
Mecanismul de feed$acU negativ asigură corecţia permanentă a a$aterilor de la
normal! Un exemplu este mecanismul de menţinere constantă a gEicemiei
Cconcentraţia glucozei sangvineI la valori de 5,, mg>5,, ml plasmă! Creşterea
glicemiei ChiperglicemiaI stimulează secreţia de insulina de către pancreas! (ceasta
favorizează pătrunderea glucozei Dn celule, polimerizarea ei su$ formă de glicogen,
precum şi creşterea consumului de glucoza, efecte ce duc la scăderea la normal a
glicemiei! (stfel, la o creştere a glicemiei, sistemele de reglaE au reacţionat prin
scăderea concentraţiei de glucoza, adică printr*o negare a sensului deviaţiei iniţiale!
.nvers, dacă se produce o scădere a glicemiei ChipoglicemieI, are loc o reducere a
secreţiei de insulina şi o creştere a secreţiei de glucagon şi adrenalină, hormoni ce
determină depoli meri zarea glicogenului hepatic şi trecerea glucozei Dn s'nge,
resta$ilind astfel valoarea normală a glicemiei! Bi Dn această situaţie mecanismele
de reglare au reacţionat printr*o negare a sensului deviaţiei iniţiale!
(ceastă ripostă a organismului, ce se opune sensului deviaţiei iniţiale, reprezintă
esenţa mecanismului de feed$acU negativ! )oate mecanismele de menţinere constantă
a compoziţiei şi proprietăţilor mediului intern funcţionează pe $ază de feed$acU
negativ!
Mecanismul de feed$acU pozitiv! C'nd reacţia organismului duce la amplificarea
a$aterii iniţiale, avem de*a face cu un mecanism de feed$acU pozitiv! e exemplu, la
trecerea corpului din poziţia culcat CclinostatismI la poziţia Dn picioare CortostatismI
are loc o diminuare a Dntoarcerii s'ngelui venos spre atriul drept, prin efect
gravitaţional! Ca urmare, de$itul ventriculului drept spre cei doi plăm'ni scade, ceea
ce duce la o reducere a umplerii cu s'nge a atriului şi a ventriculului st'ng! Dn
consecinţă, scade de$itul ventriculului st'ng spre marea circulaţie! (cest lucru va
antrena o reducere suplimentară a volumului Dntoarcerii venoase la inima dreaptă,
urmată de o nouă scădere a de$itului cardiac etc! acă nu intervin mecanisme care să
corecteze aceste pertur$aţii autoamplificate ADn cerc viciosA, după c'teva zeci de
secunde Dntreaga circulaţie sangvină se pră$uşeşte, tensiunea arterială scade la zero şi
individul Dşi pierde cunoştinţa CleşinI! /e constată că mecanismul de feed$acU pozitiv
duce la agravarea unei pertur$aţii iniţiale şi poate pune viaţa Dn pericol! e aceea,
acest tip de mecanism se Dnt'lneşte, de regulă, Dn condiţii patologice!
Mecanisme concrete de reglare Dn sistemele vii! Principiul de autoreglare prin
feed$acU este comun omului, animalelor şi plantelor, microorganismelor şi
sistemelor ci$ernetice! Dnsă conţinutul concret al proceselor de reglare este specific
fiecărui sistem! =a animalele superioare şi la om autoreglările prin feed$acU şi
feed$efore se realizează
prin două mecanisme: mecanismul nervos şi mecanismul umoral! (ceste mecanisme
nu inter2in separat şi independent, ci Dn cola$orare8 orice reglare este de fapt ne uro*
umorală! Centrii de comandă şi control sunt situaţi Dn sistemul nervos central şi Dn
sistemul endocrin, pentru reglarea nervoasă, respectiv umorală! .n acelaşi timp!
Dntreaga activitate endocrină esie coordonată de către sistemul nervos central, prin
intermediul hipotalamusului! =a nivelul acestuia are ioc integrarea reglării nervoase
cu cea umorală! Un al doilea punct de fuziune Dntre mecanismul nervos şi cel umoral
se Dnt'lneşte la nivelul efectorilor periferici, a căror funcţie este influenţată prin
mesageri chimici8 aceşti mesageri chimici pot fi hormoni CDn cazul reglării umoraleI
sau mediatori chimici eli$eraţi de terminaţiile nervoase CDn cazul reglării nervoaseI!
Mediul intern! Someostazia! 7rganismele unicelulare Dntreţin relaţii de schim$ direct
cu mediul extern CDnconEurătorI şi sunt supuse unor mari pertur$aţii cauzate de
condiţiile externe!
=a organismele superior organizate, celulele fac schim$ de su$stanţe şi energie cu
lichidul extracelular C=6CI! 7 parte din acest lichid circulă prin vasele de s'nge şi
limfatice! )otalitatea acestor lichide Crespectiv s'ngele, limfa şi apa intercelulară sau
interstiţialăI reprezintă mediul intern al organismului, noţiune introdusă de fiziologul
francez Claude "ernard C5L4,I! e atunci, au fost aduse numeroase dovezi privind
sta$ilitatea compoziţiei şi proprietăţilor mediului intern! =a,Dnceputul secolului al LL*
lea, fiziologul american <!"! Cannon a introdus noţiunea de homeostazie, prin care se
defineşte constanţa tuturor parametrilor $iofizici, $iochimici şi funcţionali ai
organismului! &ealizarea unui mediu intern cu compoziţie constantă este pentru
sistemele vii esenţială Dn lupta pentru menţinerea şi dezvoltarea propriei identităţi! in
punct de vedere termodinamic este mult mai eficient să cheltuieşti energie pentru
prevenirea şi com$aterea pertur$aţiilor mediului intern dec't pentru a proteEa fiecare
celulă Dn parte de acţiunea directă a factorilor externi! Someostazia se menţine prin
mecanisme de autoreglare!
%ivele de reglaE! 7rice organism Dşi conservă homeostazia structurală şi funcţională
prin mecanisme automate de reglare! (ceste mecanisme se Dnt'lnesc la toate nivelele
de organizare ale sistemelor vii: nivel su$molecular şi molecular, nivel celular, nivel
de organ, nivel de sistem, nivelul organismului Dn ansam$lu!
)oate acestea reprezintă su$sisteme ale sistemului complex care este organismul!
C7MP(&).M6%)6=6 FU%CG.7%(=6 (=6 /./)6MU=U. %6&#7/
&eglarea nervoasă a funcţiilor corpului se $azează pe activitatea centrilor nervoşi care
prelucrează informaţiile primite şi apoi ela$orează comenzi ce sunt transmise
electorilor! in acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat Dn două
compartimente funcţionale:
1• compartimentul senzitiv, unde sosesc informaţiile culese la nivelul receptorilor
2• compartimentul motor, care transmite comenzile la efectori!
eci, fiecare organ nervos are două funcţii fundamentale: funcţia senzitivă şi
funcţia motorie!
=a nivelul emisferelor cere$rale mai apare şi funcţia psihică! /epararea funcţiilor
sistemului nervos Dn funcţii senzitive, motorii şi psihice este artificială şi schematică,
in realitate nu există activitate senzitivă fără manifestări motorii şi viceversa, iar
stările psihice rezultă din integrarea primelor două! )oată activitatea sistemului nervos
se desfăşoară intrau unitateEpn diversitatea ei extraordinară!
12'
% VI -OfiUA si Fl-ioi oIJi + .ui l i l
R f !S f - X I I
*ecanismul luiamental de 5uncţionare a sistemului nervos este actul re5le6 Dsau
iMptu, re5le6aM _ RefIexuI repre9inţi reac|ia de r7spuns a centrilor nervoşi la
stimularea anei nane receptnar- 4ermenul de refIex a 5ost introdus @n urmi cu
#&& de ani de citit
· m )tu i.inui si Iiîn/nfuI france/ Rene Descartes. )7spunsul re5le6 poate 5i
e6citutor
Baza micå a actuIui re5le6 este arcul re5le6, alc7tuit din emu
componente
<TMie receptoruI, caIea aferentå, centrii nervoşi, calea e5erent7 şi electorul.
)eceptorul este o structuri excitabtIâ care r7spunde la stimulZ prin variaţi de
poten|iaI gradate propor|ionaI cu intensitatea a,entului e6citant. *aJoritatea
receptorilor imZM ceIuIe cpitchaIe di5erenţiate şi specialitate in celule senzoriaIe
D,ustative, auditive, bale. v esttbuiare) A i|i icccptoA din or,anism sunt corpusculi
sen9itivc care iunM mici organe pluncelulare aIcåtuite din ceIuIe, fibre conJunctive şi
terminaţii nervoase dendrttice (receptorii r-
; u . proprioceptorit). +neori, toiul de receptori @l @ndeplinesc cAiar ţnle butonatc aIe
dendnteIor Dreceptorul ol5activ, receptorii dureroşi La niveIuI receptoruIui are Ioc
trans5ormarea ener,ici e6citantului In in5lu6
nemet. In iurw|ie de tipuI excitantuIui, se deosebesc cinci tipuri principale de
receptori, Qi anume:
· mecjm-i ori, care detecteazå de5orm7rile mecanice ale receptorului sau ale ceIuIeIor
vecine acestuia,
b termoreceptori, care sesi9ea97 scAimb7rile de temperatur7, unu receptori 5iind
v lali9aţi pentru sen9aţia de cald şi alţii pentru sen9aţia de rece.
1•nociccpld5i Dian receptori ai durerii _, care detectea97 inJurii tisulare, indi5erent dac7
acestea sunt de natur7 5i9ic7 sau cAimic7B
2• receptori electroma,netici, cure detectea97 lumina la nivelul 5elineiB
3• cAenvurecepton, care detectea97 ,ustul Dsituaţi in cavitatea bucal7F,
mirosul Q iitoaţJ in cavitatea na9al7F, nivelul o6i,enului In s<n,ele arterial,
osmolantatea licAidelor din or,anism, concentraţia dio6idului de ea=bon ţi, probabil, a altor
substanţe importante in biocAimia or,anismului.
ia ""/i* timp ue receptor poale 5i stimulat de orice 5orm7 de ener,ic, dar dc
uucntt+ţi enuli mai mari dec<t ener,ia speci5ic7 (st5el, celulele vi9uale,
eensiAile la ener,ii lunuauatc ut cm de siaAe Dc<teva cuante de lumin7F, pot ti e6citate
şi dc ener,ii mecanice nun Do lovituri cu pumnul In ocAi provoac7 sen9aţii vi9ualeF. /a
nivelul receptorului are loc traducerea in5ormaţiei purtate
de e6citant @n in5ormaţie nervoas7 speci5ici Din5lu6 nervos i So spune ci
receptorul codi5ici sau modulea97 variaţia ener,iei e6citantului In v<naţii ale
amplitudinii potenţialului receptor. *odularea tn amplitudine permite
leccpturului ei transmiţi spre centri in5ormaţii corecte privind intensit7ţile
di5eriţilor stimul i c6lrrm laMurmaţiK sca9iuvi poale produce . reacţie imediat7 sau
poate ti stocat7 ea memorie In creier timp de minute, s7pt7m<ni sau ani şi s7
aJute ast5el In elaborarea unei reacţii adev v atc a or,anismului In un moment dai
Clasi5icarea receptorilor. 06ist7 mai multe criterii dc clasi5icare a receptorilor:
/upă locali1are
*`e6te5occpturi b la nivelul te,umentelor,
- C J ton " In nivelul aparatului locomotorB " imc5uccpton b la nivelul viscerelor şi al
vaselor de s<n,e.
cidiunt mecanic " mccanorcccptori.
12
tsK e6 e6
CXc
c6f
aigorecepton;
Jblorvcep*ort: chimic
- cbeirorccepltirt:
- osmoreceptor!
face U nt vetol db lor de de
ji
ETA
pe
i
cele I*
*i simpli
te
arte
.i
Cili
1
la nui
se face to două moduri Convergenţi fai care un singur neuron entrai primeşte contacte sinaoticc
de iar diver senta consta Dn r,
acţiune dei neuronul icni
film m4t
i2 mm pt,up#$p
in ca/u! unui
re5le6ului e*i eoe ii
pina la prima
fi unul motor, cenemi ner
ami unor «tintiti 5e5lesK mai
####
ìn amie corticilt sa* in meIeti pnmiti diti periferìe fi
elaborerai rispuntiti
rTin cemni ufHiî re5le6 SÌ în[elege totaJitatca structuri toc QM u u oiul nervos ccn* trai
owe particip:» te MMI re5let respectiv De exemplu, ccntm
reflexelor
respiratorii M a5ST to bulb. dar ţi li puntea toi -aroAoK precum [i to Aipotalamtis şi
ta scoar[a
!
cbralã Complexitatea si @ntinderea unui centru demnd ;T camnlentatra
asinini IM!IGU rw fam ti
de execute, eIi ctw|trn rc5l^JCcJsi cran I naşterea in5 ormatici ie (premiaIeIe
DostMnanuce no mai temerti I
din nou pria modulare în ampi it
ud ine
128
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Ìnforma[ie
Traductor Cale Prelucrare
Comparator
Control execu[ie
Memorie Decizie
Efector
:i,. G!. *odel cibernetic simplu al unui centru nervos
Sistemul nervos central are trei nivele majore cu atribute func[ionale
specifice: nivelul mãduvei spinãrii, nivelul subcortical şi nivelul cortical.
(i)elul medular. Deseori, când ne gândim la mãduva spinãrii, o considerãm doar o cale
de conducere a semnalelor de la periferie cãtre creier sau invers, de la creier cãtre
restul organismului. Totuşi, chiar şi dupã sec[ionarea mãduvei la nivel cervical superior,
multe din func[iile medulare se men[in. De exemplu, circuitele neuronale medulare pot
produce mişcãrile mersului automat, reflexe de retragere a segmentelor corpului fa[ã de
diferite obiecte, reflexe care determinã spijinirea antigravita[ionalã a corpului pe
membrele inferioare şi reflexe care controleazã vasele sangvine locale, mişcãrile
gastrointestinale şi aşa mai departe, pe lângã multe alte func[ii.
De fapt, de cele mai multe ori nivelele nervoase superioare trimit semnale nu
direct în periferie, ci centrilor medulari de control, "comandând" doar ca
aceştia din urmã sã-şi desfãşoare func[iile.
(i)elul subcortical. MaEoritatea activităţilor su$conştiente sunt controlate de ariile
su$corticale: trunchiul cere$ral, hipotalamusul, talamusul, cere$elul şi ganglionii
$azali! (stfel, controlul presiunii arteriale şi al respiraţiei se realizează Dn principal Dn
$ul$ şi Dn punte! Controlul echili$rului este o funcţie a structurilor cere$eloase mai
vechi filogenetic şi a su$stanţei reticulate din $ul$, punte şi mezencefal! &eflexele
alimentare Ccum sunt salivaţia, ca răspuns la gustul alimentelor, şi lingerea $uzelorI
sunt controlate de arii din trunchiul cere$ral, amigdală şi hipotalamus8 multe din
reacţiile emoţionale Ccum sunt furia, emoţiile, activităţile sexuale, reacţiile la durere
sau reacţiile de plăcereI se pot produce la animale fără cortex!
(i)elul cortical. Cortexul cere$ral este un imens spaţiu de depozitare a memoriei!
Cortexul nu funcţionează niciodată singur, ci numai Dmpreună cu centrii nervoşi
inferiori, Dn a$senţa cortexului, funcţiile centrilor su$corticali sunt adesea imprecise!
%umeroasele informaţii depozitate Dn memorie la nivel cortical fac ca activitatea
centrilor su$corticali să fie foarte $ine determinată şi precisă!
e asemenea, cortexul cere$ral este esenţial pentru cele mai multe din procesele
de g'ndire, chiar dacă nu poate opera de unul singur Dn acest sens! e fapt, centrii
su$corticali produc starea de alertă la nivelul centrilor corticali, deschiz'nd astfel
A$ancaA de date memorate Dn scopul proceselor de g'ndire!
.n acest fel, fiecare parte a sistemului nervos Dndeplineşte funcţii specifice! Multe
din funcţiile integrative sunt $ine dezvoltate la nivelul măduvei spinării şi multe din
funcţiile su$conştiente au originea şi sunt executate exclusiv de către centrii
su$corticali! Dnsă cortexul este cel care realizează deschiderea către lume a minţii
umane!
Calea eferentă reprezintă axonii neuronilor motori somatici şi vegetativi prin care se
transmite comanda către organul efector! Cea mai simplă cale eferentă o Dnt'lnim Dn
cazul reflexelor monosinaptice C$ineuronaleI8 ea este formată din axonul
motoneuronului alfa din coarnele anterioare ale măduvei spinării! .n cazul sistemului
nervos vegetativ, calea eferentă este formată dintr*un lanţ de doi neuroni motori8 un
neuron preganglionar situat Dn coarnele laterale ale măduvei spinării sau Dntr*un
nucleu vegetativ din trunchiul cere$ral şi un neuron postganglionfr situat Dn ganglionii
vegetativi periferici Cextranevra*xialiI! e*a lungul căilor eferente, informaţia circulă
spre efectori din nou prin modulaţie Dn frecvenţă!
6fectorii! Principalii efectori sunt muşchii striaţi, muşchii netezi şi glandele exo*crine!
)ransmiterea informaţiei de pe axonul căii eferente spre efector prezintă toate
caracteristicile transmiterii sinaptice! 6xemplul cel mai tipic este transmiterea la
nivelul plăcii motorii! (ici, Dn funcţie de frecvenţa potenţialelor de acţiune sosite pe
axon, se va sparge un număr corespunzător de vezicule de acetilcolină8 aceasta va
determina la nivelul mem$ranei fi$rei musculare striate potenţiale postsinaptice de
amplitudini diferite, Dn funcţie de numărul de molecule de acetilcolină eli$erate! Ca
urmare, pe mem$rana fi$rei striate apar zeci sau sute de potenţiale de acţiune pe
secundă, produc'nd contracţii de amplitudine şi forţă corespunzătoare comenzii
centrale!
!ontrolul /ndeplinirii comenzii. Mecanismul reflex şi arcul reflex cu cele cinci
componente ale sale reprezintă un model incomplet al desfăşurării activităţii reflexe! Dn
ultimele decenii s*au evidenţiat noi componente anatomice şi mecanisme funcţionale
care participă la controlul modului Dn care se execută comanda! /*a
descoperit existenţa unor circuite nervoase eferente care leagă centrii de organele
receptoare! Prin intermediul acestora, centrii nervoşi pot regla pragul de excita$ilitate al
receptorilor şi, implicit, intensitatea stimulilor aferenţi! Un asemenea control se exercită
asupra efectorilor musculari de către centrii motori extrapiramidali şi cere$el! .n acelaşi
timp, de la nivelul efectorilor porneşte spre centri un circuit recurent care Di informează
asupra modului Dndeplinirii comenzii Cfeed$acUI!
=egătura dintre mecanismul reflex şi mecanismul de feed$acU! Mecanismul de
feed$acU are caracter universal8 el se Dnt'lneşte Dn toate sistemele autoreglate,
indiferent de su$stanţa din care sunt alcătuite! Mecanismul reflex reprezintă o
varietate concretă de mecanism de feed$acU Dnt'lnită Dn sistemele de reglare nervoasă!
Comanda şi controlul exercitate de centrii nervoşi sunt de natură reflexă! Dn acest
sens, centrii nervoşi nu sunt numai senzitivi sau numai motori, ci reprezintă centri de
integrare senzitivo*motorie! &ăspunsul reflex poate surveni imediat după acţiunea
stimulului sau poate Dnt'rzia minute, zile sau ani!
C&6.6&U= C( U% C(=CU=()7& 6=6C)&7%.C
Frapaţi de similitudinea dintre procesele nervoase şi cele ce au loc Dntr*un calculator electronic,
neurofiziologii au comparat sistemul nervos Cşi Dn special creierul umanI cu
1+0
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
.ntrar
.eşire
&,
ÎS
pun:
i
Metode del rezolvare
ate &ezultat iniţiale
Memori
Unitate centrala pe programare
Fig! K0! /chema generală a unui creier electronic
un computer extrem de perfecţionat! Dntr*adevăr, schema generală de lucru a unui
calculator electronic se regăseşte şi la nivelul unui organ nervos complex Cfig! K0I! Ca
şi computerul, sistemul nervos prezintă intrări Ccomponenta receptorieI şi ieşiri
Ccomponenta motorieI! C'nd ieşirile depind numai de intrări, avem de*a face cu
reflexele spinale simple! .n cazul răspunsurilor mai complexe, Dntre intrări şi ieşiri se
interpun dispozitive de memorie, soluţionare şi programare a activităţilor! (cestea
influenţează at't intrările, c't şi ieşirile, ordon'nd diferitele procese nervoase după
tipare presta$ilite sau după voinţa individului! /e constată că activitatea organelor
nervoase ale sistemului nervos, exteriorizată la nivelul diverşilor efectori, depinde de
cantitatea informaţiei intrate şi de modul Dn care ea este prelucrată! (celeaşi
impulsuri aferente potb produce răspunsuri diferite, după cum ele sunt prelucrate
numai de măduva spinării, de măduva spinării şi trunchiul cere$ral sau de Dntreg
sistemul
nervos! /pre exemplu, dacă un c'ine este călcat pe coadă rezultatul va fi retragerea reflexă a cozii Dn cazul
unui c'ine cu măduva separată de encefal şi atacarea celui ce
5*a călcat Dn cazul unui c'ine cu sistem nervos intact!
:I?I./.;I( N0+).N+/+I [I SIN(8S0I
FIZIOLOGIA NEURONULUI
%euronul are două proprietăţi fundamentale: excita$ilitatea şi conducti$ilitatea!
6xcita$ilitatea reprezintă proprietatea neuronului de a răspunde la un stimul printr*
un potenţial de acţiune! %u toate componentele neuronului se comportă la fel faţă de
agenţii excitanţi! (stfel, terminaţiile dendritice cu rol de receptor bmem$ranele
postsinaptice răspund prin potenţiale locale, gradate Dn funcţie de intensitatea
excitantului!
(xonul şi dendritele lungi răspund prin potenţiale Atot sau nimicA, propagate!
Parametrii excita$ilităţii şi $iofizica excitaţiei neuronale au fost studiate cu
microelectrozi implantaţi Dn axoni giganţi de cefalopode!
Conducti$ilitatea este proprietatea neuronului de a propaga excitaţia Dn lungul
prelungirilor sale! in studiul excita$ilităţii se ştie că, Dn momentul producerii
potenţialului de acţiune, suprafaţa exterioară a mem$ranei devine negativă! (ceastă
stare fizică echivalează cu efectele unui catod puternic ce induce Dn Eurul său
depolarizări critice ale mem$ranei, urmate de noi potenţiale de acţiune Dn zonele
limitrofe etc! Conducerea influxului nervos nu este altceva dec't propagarea
potenţialului de acţiune din punct Dn punct pe toată suprafaţa neurilemei! (ceastă
conducere este $idirecţională, at't pe dendrită, c't şi pe axon! Conducerea
unidirecţională a impulsului nervos, o$servată Dn organism, se datoreşte sinapselor şi
receptorilor, care conduc impulsul Dntr*un singur sens! Fiziologic, excitaţia se
produce Dn receptor, de unde se propagă la dendrită, parcurge lungimea dendritei Dn
sens celulipet, excită corpul neuronului, de unde porneşte celulifug pe axon spre alţi
neuroni şi, Dn final, spre efector! =a nivelul sinapselor, conducerea se face Dntotdeauna
de la mem$rana presinaptică la cea postsinaptică!
Potenţialul de acţiune se propagă punctiform numai Dn fi$rele amielinice! .n fi$rele
nervoase mielinizate conducerea se face saltator, de la un nod &anvier la altul,
impulsul put'nd sări chiar K*4 noduri! Conducerea saltatorie, datorată existenţei tecii
de mielină, determină creşterea vitezei de propagare a impulsului, precum şi scăderea
consumului energetic, deoarece pompele ionice acţionează doar .a nivelul
strangulaţilor &anvier!
#iteza de conducere a impulsului pe fi$rele nervoase depinde de specia animală Cmai
mică pe treptele Eoase ale scării zoologiceI, iar la om de diametrul fi$rei Cfi$rele
groase conduc mai rapidI şi de prezenţa tecii de mielină! )eaca de mielină este
izolantă din punct de vedere electric şi deci mem$rana nu se poate depolariza dec't la
nivelul nodurilor &anvier, realiz'ndu*se astfel conducerea saltatorie cu viteză mult
mai mare dec't conducerea punctiformă! Cele mai mari viteze de conducere se
realizează pe fi$rele mielinice groase, cu diametrul de p'nă la +, p ale căilor
proprioceptive C5+, m>sI, iar vitezele cele mai mici se Dnt'lnesc pe fi$rele su$ţiri Ccu
diametrul de 5 pI amielinice vegetative C,,4 m>sI! Conducerea nervoasă poate fi
Dncetinită sau suprimată temporar sau definitiv prin acţiunea unor agenţi fizici CfrigulI
sau chimici CanesteziceleI sau prin distrugerea integrităţii anatomice! in punct de
vedere anatomic, un nerv este alcătuit din mai multe fi$re nervoase separate Dntre ele
prin fascicule de ţesut conEunctiv! .n interiorul unui nerv, conducerea de *a lungul unei
fi$re nervoase este izolată, potenţialul de acţiune al unei fi$re nu AsareA pe fi$rele vecine!
acă există leziuni ale tecilor axonului sau ale dendritei poate avea loc o conducere spre
fi$rele vecine Cconducere prin contact sau efapticăI! eşi conducerea efaptică nu are loc
Dn mod fiziologic, totuşi fi$rele vecine suferă depolarizări su$ valoarea prag la trecerea
unui potenţial de acţiune printr*o fi$ră nervoasă!
FIZIOLOGIA SINAPSEI
/e ştie că informaţia este transmisă la nivelul sistemului nervos Dn principal su$ forma
impulsurilor nervoase, printr* o succesiune de neuroni, unul după altul! Cu toate
acestea, nu este evident de la prima vedere că fiecare impuls poate fi $locat la trecerea
de la un neuron la altul, poate fi transformat dintr*un impuls unic Dn impulsuri
repetate sau
1+2
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
poate fi integrat cu impulsuri venite de la alţi neuroni, produc'nd astfel impulsuri
complexe la nivelul neuronilor următori! )oate aceste funcţii pot fi numite funcţiile
sinaptice ale neuronilor! /inapsa este un organ Dnt'lnit la nivelul contactului dintre doi
neuroni sau dintre neuron şi celula receptoare sau efectoare! .n lumea animală există
două tipuri principale de sinapse: sinapse chimice şi sinapse electrice!
/inapsele chimice predomină ca modalitate de transmitere a semnalelor Dn sistemul
nervos central! .n acestea, primul neuron, numit neuron presinaptic, secretă Dn fanta
sinaptică o su$stanţă chimică numită neurotransmiţător Csau mediator chimicI! (cesta
acţionează asupra proteinelor receptoare din mem$rana neuronului următor, numit
neuron postsinaptic, pe care Dl excită, Dl inhi$ă sau Di modifică excita$ilitatea Dntr*un
alt fel! P'nă Dn prezent se cunosc peste K, de neurotransmiţători, din care cei mai
cunoscuţi sunt acetilcolina, noradrenalina, histamina, acidul gamma*amino$utiric
C;("(I şi glutamatul!
/inapsele electrice sunt caracterizate de canale care conduc direct impulsul electric de
la o celulă la alta! Cele mai multe dintre acestea sunt mici structuri tu$ulare proteice,
numite Eoncţiuni gap, care permit mişcarea li$eră a ionilor din interiorul unei celule
către următoarea! Dn, sistemul nervos central au fost identificate foarte puţine
Eoncţiuni gap a căror semnificaţie nu este Dncă cunoscută!
/inapsele chimice au o Dnsuşire extrem de importantă, care le face indispensa$ile
pentru transmiterea semnalelor Dn cadrul sistemului nervos central: ele conduc
Dntotdeauna impulsul nervos Dntr* un singur sens, şi anume de la neuronul
presinaptic, care secretă neurotransmiţătorul, la neuronul postsinaptic! (cesta este
principiul conducerii unidirecţionale prin sinapsele chimice, spre deose$ire de
sinapsele electrice, care conduc semnalele Dn orice direcţie! Mecanismul conducerii
unidirecţionale este de importanţă maEoră Dn funcţionarea sistemului nervos central,
deoarece permite direcţionarea extrem de exactă a semnalului spre ariile nervoase
specifice fiecăreia dintre miile de funcţii ale /%C: recepţia şi integrarea senzitivo*
senzorială, controlul motor, memoria şi multe altele!
/tudiile electronomicroscopice ale sinapsei au arătat că aceasta este alcătuită din aşa*
numitele terminaţii presinaptice $utonate, care sunt mici umflături rotunde sau ovalare
ale axonilor presinaptici! (cestea sunt separate de mem$rana neuronului postsinaptic prin
intermediul fantei sinaptice, care are de o$icei +,, p'nă la 2,, angstromi C(I!
)erminaţiile $utonate au două structuri interne importante pentru realizarea funcţiilor
excitatorii sau inhi$itorii ale sinapsei: veziculele sinaptice şi mitocondriile! #eziculele
sinaptice conţin neurotransmiţătorul care, eli$erat Dn fanta sinaptică, va excita sau va
inhi$a neuronul postsinaptic, după cum mem$rana acestuia din urmă conţine receptori
excitatori sau, respectiv, receptori inhi$itori! Mitocondriile asigură necesarul de ()P
Cadenozin trifosfatI pentru sinteza unor noi molecule de neurotransmiţător!
(Euns la nivelul mem$ranei presinaptice, potenţialul de acţiune determină o creştere a
conductanţei pentru calciu, care, pătrunz'nd Dn $utorul terminal, activează un sistem
enzimatic şi Uinetic endocelular! (cesta determină succesiv alipirea şi fuzionarea
veziculelor cu mediator de mem$rana presinaptică, urmată de ruperea unei porţiuni
din mem$rana presinaptică şi eli$erarea mediatorului chimic Dn fanta sinaptică! 6xistă
o relaţie de proporţionalitate directă Dntre frecvenţa potenţialelor de acţiune şi numărul
de vezicule fuzionate şi golite Dn fanta sinaptică! #eziculele sinaptice conţin un număr
relativ fix de molecule de mediator, ceea ce imprimă un caracter de eli$erare
discontinuă, Dn AcuanteA, a acestuia! upă eli$erare, cea mai mare parte a mediatorului
aEunge prin difuziune la nivelul mem$ranei postsinaptice, unde interacţionează
stereospecific cu macromoleculele receptorilor de membran7. (ceştia recunosc
molecula de mediator, o 5i6ea97 şi declanşea97 o serie de modi5ic7ri en9imatice la
nivelul membranei postsinaptice care duc, @n 5inal, la 5ormarea unei substanţe
Dadeno9in mono5os5atul ciclic " (*8cF care transmite mesaJul spre interiorul
celulei. In urma acestor procese, la nivelul membranei postsinaptice are loc o
creştere a conductanţei ionice, @n special pentru NaK Ddar şi pentru L
4
şi C Ì _.
urmat7 de un in5lu6 al acestui ion şi o depolari9are proporţional7 cu cantitatea
de mediator eliberat7 la nivelul sinapsei. Se ,enerea97 ast5el un potenţial
postsinaptic e6citator care, @n momentul atin,erii unui pra, critic, e6cit7
membrana celular7 din a5ara sinapsei, declanş<nd apariţia unui potenţial de
acţiune "tot sau nimic", propa,at @n toate direcţiile pe supra5aţa corpului celular
şi celuli5u, la nivelul a6onului p<n7 la urm7toarea sinaps7, unde se reia
mecanismul transmiterii sinaptice. Dac7 @n urma acţiunii neurotransmiţ7torului
creşte conductanţa pentru sodiu, se produce deci depolari9area şi apoi e6citarea
membranei postsinaptice, neurotransmiţ7torul 5iind numit e6citator. Dac7 @ns7
creşte conductanţa pentru potasiu sau clor, membrana postsinaptic7 se
Aiperpolari9ea97 şi deci este inAibat7, neurotransmiţ7torul 5iind numit @n acest
ca9 inAibitor. Nu tot mediatorul eliberat @n sinaps7 interacţionea97 cu receptorii
postsinaptici. . parte din moleculele de mediator sunt inactivate en9imatic, o alt7
parte di5u9ea97 @n a5ara sinapsei, iar alta parte reacţionea97 cu receptorii
presinaptici, 5r<n5tnd prin 5eedbacT ne,ativ eliberarea de noi cantit7ţi de
mediator. De remarcat este 5aptul c7 asupra celulei postsinaptice acţionea97 dou7
tipuri de mesa,eri cAimici. *esa,erul de ordinul I este @nsuşi mediatorul cAimic,
iar mesa,erul de ordinul ÌÌ Dsau mesa,erul secundF este (*8c.
8otenţialul postsinaptic poate 5i e6citator (PPSE) Dc<nd neurotransmiţ7torul pro"duce o
depolari9are parţial7 a membranei postsinapticeF sau inAibitor (PPSÌ)
Dc<nd are loc o Aiperpolari9are a membranei postsinapticeF. (st5el, e6ist7 dou7
tipuri de sinapse: e6citatorii, @n care se eliberea97 neurotransmiţ7tori e6citatori
Dacetilcolin7, noradrenalinaF şi inAibitorii, @n care se eliberea97
neurotransmiţ7tori inAibitori Dacidul ,amma aminobutiric etcF. Din miile de
sinapse ale unui neuron, Jum7tate sunt e6citatorii şi Jum7tate sunt inAibitorii.
(st5el, 5iecare neuron inte,rea97 @n permanenţ7 m u i e de impulsuri e6citatorii şi
inAibitorii cu care este "bombardatKg. Dac7 predomin7 potenţialele postsinaptice
e6citatorii, are loc o depolari9are a neuronului p<n7 la pra,ul c r i t i c , este
,enerat un potenţial de acţiune de tip "tot sau nimic" care se propa,7 p<n7 la
primul nod )anvier şi de aici mai departe de"a lun,ul a6onului. Deci, pentru a
desc7rca un neuron, este necesar7 fie activarea cu mare 5recvenţ7 a unei sinapse
e6citatorii, 5ie activarea simultan7 a mai multor sute de asemenea sinapse.
Impulsuri e6citatorii i9olate nu pot activa neuronul. Dac7 asupra neuronului se
e6ercit7 la un moment dat e5ectele sinapselor i n h i $ i t o r i i , neuronul se
Aiperpolari9ea97 şi transmiterea mai departe a impulsurilor e6citatorii @ncetea97.
=a nivelul corpului neuronal are loc, aşadar, o sumaţie spaţial7 5i temporal7 a
tuturor potenţialelor postsinaptice, iar re9ultatul 5inal depinde de ecAilibrul
dintre e5ectele e6citatorii şi inAibitorii, 4ransmiterea sinaptic7 poate 5i
in5luenţat7 de pre9enţa unor substanţe, de metabolismul propriu, etc. Sinapsele
au un rol e6trem de important @n procesele de memorie. =a nivelul membranelor
postsinaptice se sinteti9ea97 proteine ale memoriei, ce permit reactivarea unor
circuite sinaptice identice cu cele care au activat @n timpul @nv7ţ7rii noţiunilor
respective. Num7rul contactelor sinaptice ale neuronilor din scoarţa c e r e $ r a l ă
creşte cu v<rsta. Dup7 ce a acţionat la nivelul membranei postsinaptice,
mediatorul cAimic este inactivat de en9ime speci5ice. Datorit7 mecanismului
cAimic al transmiterii sinaptice, impulsul nervos su5er7 la nivelul 5iec7rei sinapse
o @nt<r9iere de apro6imativ &,% ms, numit7 latenţ7 sinaptic7.
1+4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(N(4.*I( *WD+-0I S8INW)II
C.N:I;+)(NI( 0E40)NW
(B6N(&6, &(P7&)U&.
Măduva spinării are formă de cordon cilindric uşor turtit Dn sens antero*posterior
CsagitalI, astfel că diametrul transversal depăşeşte cu puţin diametrul antero*posterior!
/e găseşte situată Dn canalul verte$ral, format din suprapunerea orificiilor verte$rale,
pe care Dnsă nu*5 ocupă Dn Dntregime! =ungimea măduvei este de K2 * K4 cm cu variaţii
individuale! =imita superioară a măduvei corespunde găurii occipitale prin care
canalul verte$ral comunică Dn sus cu cavitatea craniană sau emergenţei primului nerv
spinal CC,I, iar limita inferioară se află Dn dreptul verte$rei =,! Faptul că măduva Dşi are
limita inferioară Dn dreptul verte$rei =, se explică prin ritmul de creştere al coloanei
verte$rale mai rapid dec't cel al măduvei! )ot din această cauză, rădăcinile nervilor
spinali, lom$ari şi sacrali au o direcţie o$lică Dn Eos! Măduva spinării nu ocupă toată
grosimea canalului verte$ral! .ntre peretele osos al verte$relor şi măduvă se află cele
trei mem$rane ale meningelor verte$rale care asigură protecţia şi nutriţia măduvei!
/u$ verte$ra = 2, măduva se prelungeşte cu conul medular, iar acesta cu filum
terminale, care aEunge la coccis pe faţa posterioară a celei de*a doua verte$re
coccigiene! e o parte şi de alta a conului medular şi a filumului terminale, nervii
lom$ari şi sacral, cu direcţie aproape verticală, formează Acoada de calA!
(/P6C)U= 6L)6&.7& (= MFU#6.
.n dreptul regiunilor cervicală şi lom$ară, măduva prezintă două regiuni mai
voluminoase, intumescenţa cervicală şi, respectiv, lom$ară, ce corespund mem$relor
Cprima, plexului $rahial, secunda, plexului lom$ar şi sacralI! .ntumescenţa cervicală
se află Dn dreptul verte$relor C4 * ),, iar cea lom$ară Dn dreptul verte$relor )y * =2!
=a suprafaţa măduvei se o$servă o serie de şanţuri: anterior şi pe linia mediană, un
şanţ mai ad'nc, numit fisura mediană8 posterior, pe linia mediană, se o$servă şanţul
medial dorsal, mai puţin ad'nc dec't fisura mediană şi continuat Dn măduvă de septul
median posterior, format din celule gliale8 lateral de fisura mediană se o$servă
şanţurile ventro*laterale, prin care ies rădăcinile anterioare ale nervilor spinali8
lateral de şanţul median dorsal se află şanţurile dorsolaterale, prin care intră
rădăcinile posterioare ale nervilor spinali Cfig! 4,I! .n măduva toracală superioară şi
cervicală, Dntre şanţurile medio*dorsal şi dorso*lateral apar şanţurile intermediare, de
la care pleacă profund, Dn cordoanele posterioare, septul intermediar, care separă
fasciculul gracilis de fasciculul cuneat!
M6%.%;6=6 /P.%(=6
6ste alcătuit din trei mem$rane de protecţie care Dnvelesc măduva! =a nivelul găurii
occipitale, meningele spinale se continuă cu meningele cere$rale! Mem$rana
exterioară se numeşte dura mater! (re o structură lamelară fi$roasă, rezistentă şi
este separată de pereţii canalului verte$ral prin spaţiul epidural Dn care se află ţesut
conEunctiv şi gras, c't şi vene
Pca mater
\. spinaIii posterioare /u$stanţa al h E
idkc i na dorsal?}
Rádáci na ventraIa Cgi! spinal &! comunicant Ccenuşie (!
verte$rala
R dorsală a h! spinal
T! ventrală a n! .spinal
" longitudinal posterior
Lic. IongitudinaI antena (
Corpul vertebral
Fig! 4,! /ecţiune transversală prin verte$ră şi canalul rahidian
7gl! srmpafic para verte$rei
multiplu anastomozate! /uperior, la nivelul găurii occipitale, se continuă cu duramater
craniană! .nferior se termină Dn fund de sac! Dn care sunt adăpostite filum terminale şi
coada de cal! /u$ verte$ra /,, filum terminale, Dmpreună cu Dnvelişul durai cu care
vine .n contact, formează ligamentul coccigian!
(rahnoida are o structură conEunctivă şi este separată de dura mater prin spaţiul su$dural
şi de pia mater prin spaţiul su$arahnoidian, care conţine lichidul cefalorahidian C=C&I!
Pia mater sau meningele vascular este o mem$rană conEuncţivo*vasculară, cu rol nutritiv,
care Dnveleşte măduva de care aderă intim, pătrunz'nd Dn şanţuri şi fisuri! .n grosimea ei
se găsesc numeroase vase arteriale şi nervi, Dn special simpatici! Prelungirile piale
pătrund! Dmpreună cu ramurile arteriale, Dn su$stanţa nervoasă, particip'nd la constituirea
$arierei hematoencefalice!
S4)+C4+)( *WD+-0I /P.%F&..
*7duva este formată din su$stanţa cenuşie dispusă Dn centru, av'nd aspectul literei AS??, şi substanţ7
alb7, la periferie, su$ formă de cordoane CfuniculeI!
Substanţa cenuşie
0ste constituit7 din corpul neuronilor! "ara transversală a ASA*ului formează
comisura cenuşie a măduvei, iar porţiunile laterale ale AF)\*ului sunt su$divizate Dn coarne:
anterioarePUaterale Hi posterioaMT
v
\
1+!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Comisura cenuşie prezintă Dn centru canalul ependimar care conţine =C& şi care, Dn
sus, la nivelul trunchiului cere$ral, se dilată form'nd ventriculul .#! e asemenea, el
se dilată şi Dn porţiunea terminală a măduvei, form'nd, la nivelul filumului terminale,
ventriculul #, numit şi ventriculul terminal!
Coarnele anterioare CventraleI conţin dispozitivul somatomotor care este mai $ine
dezvoltat Dn regiunea intumescenţelor Ccervicală şi lom$arăI! Coarnele anterioare
sunt mai late şi mai scurte dec't cele posterioare şi conţin + tipuri de neuroni somat
omo*tori: neuroni a CalfaI şi neuroni O CgamaI, ai căror axoni formează rădăcina
ventrală a nervilor spinali! (xonul neuronului a aEunge la muşchiul striat cu care
formează o sinapsă specială neuroefectorie, numită placă motorie, Dn timp ce axonul
neuronului O aEunge la porţiunea periferică CcontractilăI a fi$relor musculare din
structura fusului neuromuscular! %euronii a, c't şi neuronii O sunt de tip multipolar,
corpul lor av'nd diametre de -,*54, p!
Coarnele posterioare CdorsaleI conţin neuroni senzitivi care au semnificaţia de
deutoneuron Cal ..*lea neuronI, protoneuronul C. neuronI fiind situat Dn ganglionii spinali!
=a nivelul deutoneuronilor se termină o parte din axonii neuronilor pseudounipolari C.
neuron din ganglionul spinalI! %euronii senzitivi din coarnele posterioare sunt mici,
dispuşi su$ formă de grupe relativ structuralizate, numite nuclei Cnucleul capului
cornului posterior, nucleul toracic etcI!
Coarnele anterioare şi posterioare apar pe secţiunea longitudinală su$ formă
de coloane!
Coarnele laterale sunt vizi$ile Dn regiunea cervicală inferioară CC 8I, Dn regiunea
toracală C), * ) pI şi lom$ară superioară C= g = 2I! Conţin neuroni vegetativi
simpatici preganglionari ai căror axoni părăsesc măduva pe calea rădăcinii ventrale
a nervului spinal şi formează fi$rele preganglionare ale sistemului simpatic
.ntre coarnele laterale şi posterioare, Dn su$stanţa al$ă a măduvei se află
su$stanţa reticulată a măduvei mai $ine individualizată Dn regiunea cervicală şi
formată din neuroni dispuşi Dn reţea!
/u$stanţa al$ă
/e află la periferia măduvei şi este dispusă su$ formă de cordoane CfuniculeI Dn care
găsim fascicule ascendente situate, Dn general, periferic, descendente, situate profund
faţă de precedentele, şi fascicule de asociaţie, situate cel mai profund, Dn imediata
vecinătate a su$stanţei cenuşii! .ntre fisura mediană şi coarnele anterioare se află
cordoanele anterioare8 Dntre septul median posterior, care prelungeşte şanţul median
dorsal, şi coarnele anterioare se află cordoanele posterioare, iar Dntre coarnele
anterioare şi posterioare se află cordoanele laterale! .n aceste cordoane se află fi$re
nervoase grupate Dn fascicule ascendente ale sensi$ilităţii, descendente ale motricitatii
şi fascicule de asociaţie!
.n cordoanele posterioare se află fasciculul gracilis C;oliI şi, lateral de acesta,
fasciculul cuneat C"urdachI, acesta din urmă exist'nd numai Dn măduva toracală
superioară şi cervicală! Fasciculul cuneat este despărţit de gracilis printr*un sept
intermediar! (m$ele fascicule sunt formate din axoni lungi ai . neuron CprotoneuronulI
cu sediul Dn ganglionul spinal! .n cordoanele posterioare Dnt'lnim, de asemenea, şi fascicule de asociaţie,
care leagă Dntre ele diferite segmente ale măduvei!
.n cordoanele anterioare se află cele trei feluri de fascicule mai sus amintite: I. Fascicule de
asociaţie * fasciculul fundamental8 Dşi au originea Dn neuroni din
su$stanţa cenuşie a măduvei! Prelungirile neuronilor din su$stanţa cenuşie a
măduvei părăsesc su$stanţa cenuşie şi, aEunse Dn su$stanţa al$ă, se divid Dntr*o
ramură ascendentă şi una descendentă! (ceste ramuri, care formează fasciculul
fundamental, după un traiect mai mult sau mai puţin lung reintră Dn su$stanţa
cenuşie!
II. Fascicule ascendente * reprezentate de fasciculul spino*talamic anterior, cu originea
Dn deutoneuronul de la nivelul cornului posterior al măduvei Cprotoneuronul se află Dn
ganglionul spinalI! (xonul deutoneuronului, după ce se Dncrucişează cu opusul, aEunge
Dn cordonul anterior de partea opusă!
III. Fascicule descendente * acestea sunt de două categorii:
1. Fascicule piramidale, care controlează motilitatea voluntară şi care au origine
Dn scoarţă * fasciculul piramidal direct sau cortico*spinal anterior, situat Dn Eurul
fisurii mediane!
2. Fascicule e0trapiramidale, care controlează motilitatea involuntară automată şi semiautomată,
av'nd origine su$corticală, cum ar fi:
_ fasciculul tectospinal, cu originea Dn tectum Clama cvadrigeminaI8
_ fasciculul vesti$ulospinal medial, cu originea Dn nucleii vesti$uluri medial şi inferior
din $ul$!
.n cordoanele laterale se află toate cele trei tipuri de fascicule!
I. Fascicule de asociaţie Cfasciculul fundamentalI, care, după cum am văzut, se găsesc şi Dn
cordonul anterior al măduvei!
II. Fascicule ascendente, reprezentate de fasciculul spinotalamic lateral şi cele două
fascicule spinocere$eloase ventral CDncrucişat, ;o:ersI şi dorsal Cdirect, FlechsigI!
Fasciculul spinotalamic lateral Dşi are originea Dn deutoneuronul de la nivelul cornului
posterior al măduvei Cprotoneuronul se află Dn ganglionul spinalI! (xonul
deutoneuronului din cornul posterior al măduvei, după ce se Dncrucişează cu opusul,
aEunge Dn cordonul lateral opus, unde formează fasciculul spinotalamic lateral, situat
medial de fasciculul spinocere$elos ventral CDncrucişatI!
Fasciculele spinocere$eloase Dşi au originea Dn deutoneuronii de la nivelul cornului
posterior! .n cazul fasciculului spinocere$elos dorsal Cdirect FlechsigI, axonul
deutoneuronului din cornul posterior trece Dn cordonul lateral de aceeaşi parte, Dn timp ce
Dn cazul fasciculului spinocere$elos ventral CDncrucişat ;o:ersI, axonul deutoneuronului
se Dncrucişează şi trece Dn cordonul lateral de partea opusă! (m$ele fascicule
spinocere$eloase ocupă partea periferică a cordoanelor laterale!
III. Fascicule descendente! Ca şi Dn cordonul anterior, Dn cordonul lateral există două
categorii de fascicule descendente:
1. Fascicule piramidale, care controlează motilitatea voluntară şi au originea
Dn scoarţă * fasciculul piramidal Dncrucişat Ccorticospinal lateralI, situat Dn
cordonul lateral şi medial de fasciculul spinocere$elos dorsal şi posterior de
fasciculul spinotalamic lateral!
2. Fascicule e0trapiramidale. care controlează motilitatea involuntară automată şi
semiautomată, av'nd originea su$corticală:
fasciculul ru$rospinal, cu originea Dn nucleum roşu din mezencefal! situat Dnaintea fasciculului
piramidal Dncrucişat8
1• fasciculul olivospinal, cu originea Dn oliva $ul$ară şi situat Dn cordonul lateral, anterior de
fasciculul spinocere$elos ventral8
2• fasciculul reticulospinal, cu originea Dn formaţia reticulata a trunchiului cere$ral8
3• fasciculul nigrospinal, cu originea Dn su$stanţa neagră8
4• fasciculul vesti$ulospinal lateral, cu originea Dn nucleul vesti$ular lateral!
1+8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
CWI/0 (SC0ND0N40 D(/0 S0NSIBI/I4WNIIF
CF.=6 /6%/.".=.)FG.. 6L)6&7C6P).#6 Calea
sensi$ilităţii termice şi dureroase
&eceptorii sunt Dn piele! Pentru sensi$ilitatea dureroasă, ca şi pentru cea termică, receptorii
sunt terminaţiile nervoase li$ere!
Protoneuronul C. neuronI se află Dn ganglionul spinal şi este un neuron pseudo*
unipolar, a cărei dendrită, lungă, aEunge la receptori, iar axonul pătrunde pe calea
rădăcinii posterioare Dn măduvă! %euron
eutoneuronul C.. neuronI se află Dn neuronii senzitivi din cornul superior al măduvei!
(xonul lui trece Dn )alamo*cordonul lateral opus, unde formează cortical fasciculul
spinotalamic lateral, care, Dn traiectul său ascendent, stră$ate măduva şi trunchiul
cere$ral, Dndrept'n*du*se spre talamus!
(l treilea neuron se află Dn talamus! (xonul celui de al treilea neuron se proiectează
pe scoarţa cere$rală, Dn aria somestezică . din lo$ul parietal, gir postcentral, c'mpurile
2, 5,+!
Calea sensi$ilităţii tactile grosiere
&eceptorii, Dn piele, sunt reprezentaţi de corpusculii Meissner şi discurile
tactile MerUel!
Protoneuronul C. neuronIse află Dn ganglionul spinal! endrită acestui neuron,
lungă, aEunge la nivelul receptorilor, iar axonul pătrunde pe calea rădăcinii
posterioare Dn măduvă!
eutoneuronul C.. neuronI se află Dn neuronii senzitivi din cornul posterior!
(xonul acestor neuroni trece Dn cordonul anterior opus, alcătuind fasciculul
spinotalamic anterior care, Dn traiectul său ascendent, stră$ate măduva, trunchiul
cere$ral şi aEunge la talamus!
(. treilea neuron se află Dn talamus! (xonul lui se proiectează Dn scoarţa cere$rală,
Dn aria somestezică I Cfio 45I!
Fasciculul spino talani ic latei Ctemperatur durer ului ala m
ic interior CtactI
eutoneuronul pi nota lamie
Fig! 45! Conducerea prin fasciculul spinotalamic Calea
sensi$ilităţii tactile epicritice CfinăI
Utilizează calea cordoanelor posterioare Dmpreună cu calea propriocepti vă Uinestezică o
dată cu care va fi descrisă!
CF.=6 /6%/.".=.)FG.. P&7P&.7C6P).#6 Calea
sensi$ilităţii Uinestezice
/ensi$ilitatea Uinestezică Csimţul poziţiei şi cordoanelor posterioare, Dmpreună cu
sensi$ilitatea
eutoneuronul Jb$ul$o*talamic > al lemniscului medial
Protoneuron $ipolar
:i,. %C. Sensibilitatea proprioceptive conştient7
al mişcării Dn spaţiuI utilizează calea tactilă epicritică!
&eceptorii:
1• pentru sensi$ilitatea tactilă epicritică sunt aceiaşi ca şi pentru sensi$ilitatea tactilă protopatică,
Dnsă cu c'mp receptor mai mic8
2• pentru sensi$ilitatea Uinestezică receptorii sunt corpus*culii neurotendinoşi
ai lui ;olgi, corpusculii &uffini, terminaţii nervoase li$ere, corpusculii Paccini!
Protoneuronul C. neuronI se
află Dn ganglionul spinal, a cărei dendrită, lungă, aEunge la receptori! (xonul, de
asemenea lung, pătrunde Dn cordonul posterior, form'nd la acest nivel fasciculul
gracilis şi fasciculul cuneat! Menţionăm că fasciculul cuneat apare numai Dn măduva
toracală superioară şi Dn măduva cervicală! (ceste două fascicule, numite şi
fascicule spino$ul$are, urcă spre $ul$!
eutoneuronul C.. neuronI se află Dn nucleii ;oli CgracilisI şi "urdach CcuneatI din
$ul$! (xonii celui de al doilea neuron se Dncrucişează Dn $ul$ şi formează decusaţia
senzitivă ClemniscalăI! după care devin ascendenţi şi formează lemniscul medial
care se Dndreaptă spre talamus!
(l ...glea neuron se află Dn talamus! (xonul celui de al treilea neuron se proiectează Dn
aria somestezică . Cfig! 4+I!
140
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Calea sensibilit7ţii proprioceptive de control al mişc7rii
(ceast7 cale este constituit7 din dou7 tracturi:
1• tractul spinocerebelos dorsal Ddirect, :lecAsi,FB
2• tractul spinocerebelos ventral D@ncrucişat, ;oUersF.
)eceptorii acestei c7i sunt 5usurile neuroni u sculare.
8rotoneuronul DI neuronF este locali9at @n ,an,lionul spinalB dendrit7 aJun,e la
receptori, iar a6onul, pe calea r7d7cinii posterioare, intr7 @n m7duv7, @n
substanDa cenuşie.
Deutoneuronul Dal II"lea neuronF se a5l7 @n neuronii sen9itivi din cornul posterior al m7duvei.
(6onul celui de al doilea neuron se poate comporta @n dou7 moduri:
3• 5ie se duce @n cordonul lateral de aceeaşi parte, 5orm<nd 5asciculul
spinocerebelos dorsal Ddirect, :lecAsi,FB
4• 5ie aJun,e @n cordonul lateral de partea opus7, deci se @ncrucişea97 şi
5ormea97 5asciculul spinocerebelos ventral D@ncrucişat, ;oUersF. (mbele
5ascicule au un traiect ascendent, str7bat
m7duva şi aJun, @n truncAiul cerebral, unde se comport7 @n mod di5erit:
5• 5asciculul spinocerebelos dorsal str7bate numai bulbul şi apoi, pe calea
pedunculului cerebelos in5erior, aJun,e la cerebelB
b 5asciculul spinocerebelos ventral str7bate bulbul, puntea şi me9ence5alul şi apoi,
pe calea v7lului medular superior, cuprins @ntre cei doi pedunculi cerebeloşi
superiori, aJun,e la cerebel.
Fig! 42! /ensi$ilitatea proprioceptivă inconştientă C(.=6
/6%/.".=.)FG.. .%)6&7C6P).#6
@n condiţii normale, viscerele nu reacţionea97 la stimuli mecanici, termici, cAimici,
iar in5lu6urile nervoase interoceptive nu devin conştiente. Numai @n condiţii
anormale viscerele pot 5i punctul de plecare al sen9aţiei dureroase D5i,.
42I!
)eceptorii se ,7sesc @n pereţii vaselor şi ai or,anelor, sub 5orm7 de
terminaţii libere sau corpusculi lamelaţi.
8rotoneuronul C. neuronF se ,7seşte @n ,an,lionul spinalB dendrit7 lui aJun,e la receptori,
iar a6onul p7trunde @n m7duv7.
Deutoneuronul Dal II"lea neuronF, se a5l7 @n m7duv7B a6onii acestuia intr7 @n alc7"
tuirea 5asciculului spino"reticulo"talamic şi, din aproape @n aproape Ddeci multe
sinapse şi conducere lent7F aJun, la talamus.
(I III"lea neuron se a5l7 @n talamus. ?ona de proiecţie cortical7 este di5u97.
Fasciculul geniculat CcorticonuclearI
Fase, piramidaI cortico-spinaIT
C(I/0 D0SC0ND0N40 D(/0 *.4)ICI4(4IIF
C(=6( /./)6MU=U. P.&(M.(=
Dşi are originea Dn cortexul cere$ral şi controlează motilitatea voluntară Cfig! 4KI!
Fasciculul piramidal CcorticospinalI are origini corticale diferite: aria motorie Cc'mpul
KI, aria premotorie Cc'mpul 3I, aria somestezică Cc'mpurile 2, 5, +I, aria motorie
suplimentară situată pe faţa medială a lo$ului frontal, c't şi Dn aria motorie secundară,
care se suprapune peste aria senzitivă secundară! intre cele 5 ,,, ,,, de fi$re ale
fasciculului piramidal, -,, ,,, sunt mielinizate! Fi$rele fasciculului piramidal
stră$at, Dn direcţia lor descendentă, toate cele trei etaEe ale trunchiului cere$ral şi,
aEunse la nivelul $ul$ului, se comportă diferit: _ -4 * 0,V din fi$re se Dncrucişează la
nivelul $ul$ului Cdecusaţia piramidalăI, form'nd fasciculul piramidal Dncrucişat sau
cortico*spinal lateral, care, aşa cum Di arată şi numele, aEunge Dn cordonul lateral al
măduvei8 5, * +4V din fi$rele fasciculului piramidal nu se Dncrucişează şi formează
fasciculul piramidal direct Ccorticospinal anteriorI, care aEunge Dn cordonul anterior de
aceeaşi parte, fiind situat l'ngă fisura mediană! .n dreptul fiecărui segment, o parte
din fi$re părăsesc acest fascicul, se Dncrucişează şi trec Dn cordonul anterior opus! (u
fost descrise şi rare fi$re piramidale care nu se Dncrucişează nici la nivel $ul$ar, nici la
nivel medular Cfi$re piramidale ipsilaterale situate Dn cordonul medular lateralI!
.n traiectul lui prin trunchiul cere$ral, din fi$rele fasciculului piramidal se desprind
fi$re corticonucleare care aEung la nucleii motori ai nervilor cranieni Csimilari cornului
anterior al măduveiI!
.n concluzie, calea sistemului piramidal are doi neuroni:
un neuron cortical, central, de comandă! =ezarea lui duce la paralizie spastică, cu
exagerarea reflexelor osteotendinoase8 _ un neuron inferior, periferic sau de execuţie
care poate fi situat Dn nucleii motori ai nervilor cranieni! 6l este denumit şi calea
finală comună deoarece asupra lui converg toate căile descendente! =ezarea lui duce
la paralizie flască şi atrofie musculară!
Fase, piramidaI direct
gFase, piramidal b
.>bDncrucişat
Fig! 4K! Calea CsistemulI piramidală
K42
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
C(=6( /./)6MU=U. 6L)&(P.& (M. (=
Dşi are originea Dn etaEele corticale şi su$corticale şi controlează motilitatea involuntară
automată şi semiautomată! Căile extrapiramidale corticale aEung la nucleii $a*zali! e la
nucleii $azali, prin eferenţele acestora Cfi$re strionigrice, strioru$ice şi strioreticu*lateI,
aEung la nucleii din mezencefal Cnucleul roşu, su$stanţa neagră şi formaţia reticulataI,
continu'ndu*se spre măduvă prin fasciculele nigrospinale, ru$rospinale şi reticulospinal!
Menţionăm Dn cadrul sistemului extrapiramidal următoarele fascicule:
1• fasciculul tectospinal, cu originea Dn tectum Clama auadrigeminaI, situat pe faţa posterioară
a mezencefaiului8 aEunge Dn cordonul anterior8
2• fasciculul vesti$ulospinal medial, cu originea Dn nucleii vesti$ulari medial şi inferior din
$ul$8 aEunge Dn cordonul anterior8
3• fasciculul ru$rospinal, cu originea Dn nucleul roşu din mezencefal8
aEunge Dn cordonul lateral8
4• fasciculul vesti$ulospinal lateral, cu originea Dn nucleul vesti$ular lateral8
5• fasciculul reticulospinal, cu originea Dn formaţia reticulata a trunchiului
cere$ral8 aEunge Dn cordonul lateral8
6• fasciculul olivospinal, cu originea Dn oliva $ul$ară8 aEunge Dn cordonul lateral8
7• fasciculul nigrospinal, cu originea Dn su$stanţa neagră din mezencefal8
aEunge Dn cordonul lateral!
)oate aceste fascicule extrapiramidale aEung, Dn final, la neuronii motori din
cornul anterior al măduvei!
Prin căile descendente, centrii encefalici exercită controlul motor voluntar Ccalea
piramidalăI şi automat Ccăile extrapiramidaleI asupra musculaturii scheletice! .n
acest mod este reglat tonusul muscular, activitatea motorie şi sunt menţinute postura
şi echili$rul corpului!
NERVII SPINALI
%ervii spinali conectează măduva cu receptorii şi efectorii Csomatici şi vegetativiI!
/unt Dn număr de 25 de perechi şi au o dispoziţie metamerică! .n regiunea cervicală
există 1 nervi cervicali Cprimul iese Dntre osul occipital şi prima verte$ră cervicalăI, Dn
regiunea toracală sunt 5+ nervi, / Dn regiunea lom$ară şi sacrală şi unul Dn regiunea
coccigiană
Cfig! 44I!
%ervii spinali sunt formaţi din două rădăcini:
1• anterioară CventralăI, motorie8
2• posterioară CdorsalăI, senzitivă, care prezintă pe traiectul ei ganglionul spinal! &ădăcina
anterioară conţine axonii neuronilor somatomotorm din cornul anterior
al măduvei şi axonii neuronilor visceromotor[ din cornul lateral! 6a conţine circa 55,
,,,
fi$re nervoase!
%euronii somatomotori se disting Dn neuroni a, al căror axon aEunge pe calea rădăcinii
anterioare a nervului spinal la muşchiul striat cu care formează o sinapsă
neuroefectorie specială, numită placă motorie Ccontracţie muscularăI, şi neuroni O, ai
căror axoni aEung la porţiunea periferică * prevăzută cu miofi$rile * a fi$relor fusului
neuromuscular Ctonus muscularI!
=a neuronii somatomotori din cornul anterior al măduvei sosesc impulsuri de la
scoarţa cere$rală, pe calea fasciculelor piramidale şi extrapiramidale corticale
şi su$corticale,
&ădăcina posterioară
Fig! 44! %ervul spinal paraverte$ral
şi de la ganglionul spinal, prin axonul neuronului somatosenzitiv, care se pune Dn legătură
cu neuronii somatomotori din coarnele anterioare fie direct Creflex monosinapticI, fie prin
intermediul neuronilor de asociaţie Creflex polisinapticI!
.n rădăcina anterioară a nervului spinal mai pătrund şi axonii neuronilor visceromotor[
preganglionari CsimpaticiI din coarnele laterale ale măduvei Cdin zona viscero*motorieI, c't şi
neuronii preganglionari ai parasimpaticului sacrat!
(xonul mielinic al neuronului preganglionar simpatic pătrunde Dn rădăcina anterioară a nervului
spinal, pe care apoi o părăseşte prin ramura comunicantă al$ă, aEung'nd pe calea acesteia la un
ganglion vegetativ simpatic lateroverte$ral Cparaverte$ralI!
=a acest nivel se face sinapsa cu un al doilea neuron al cărui axon, fără teacă de
mielină, constituie fi$ra postganglionară! (ceasta fie aEunge de*a lungul unui vas la
organul efector Cmuşchi neted sau glandăI, fie reintră prin ramura comunicantă
cenuşie Dn nervul spinal şi, pe calea acestuia, aEunge .a organul efector, muşchiul
firului de păr, glandele se$acee şi sudoripare sau la musculatura netedă a vaselor de
s'nge din piele şi muşchi!
(xonul preganglionar al neuronului parasimpaticului sacrat pătrunde Dn rădăcina
anterioară pe care nu o părăseşte şi pe această cale aEunge la un ganglion pre visceral
sau intramural!
&ădăcina posterioară CdorsalăI conţine 4,, ,,, * 44, ,,, de fi$re nervoase! Pe
traiectul rădăcinii dorsale se află ganglionul spinal, la nivelul căruia sunt localizaţi at't
neuronii somatosenzitivi, c't şi neuronii viscerosenzitivi!
%euronii somatosenzitivi au o dendrita lungă care aEunge la receptorii din piele
CexteroceptoriI sau la receptorii profunzi somatici din aparatul locomotor
CproprioceptoriI! (xonul neuronilor somatosenzitivi pătrunde pe calea rădăcinii
posterioare Dn măduvă, unde se comportă Dn mai multe moduri:
5! /e pune direct Dn legătură cu un neuron somatomotor din cornul anterior, form'nd un arc reflex
monosinaptic C$ineuronalI!
144
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
2. .ntră Dn legătură cu unul sau mai mulţi neuroni de asociaţie şi, prin intermediul
acestora, cu neuronul somatomotor din cornul anterior al măduvei, realiz'nd astfel un
arc reflex polisinaptic Cmul ti neuronalI!
3. Pătrunde Dn su$stanţa cenuşie a măduvei Ccornul posteriorI, pun'ndu*se Dn legătură
cu al doilea neuron al cărui axon formează fasciculele spinocere$eloase Cdirect şi
DncrucişatI şi spinotalamice!
4. Pătrunde Dn su$stanţa al$ă a măduvei Ccornul posteriorI Dn cordonul posterior, unde
formează fasciculele spino$ul$are ;oli şi "urdach, care urcă prin cordonul posterior
al măduvei spre $ul$, pentru a Dnt'lni la acest nivel al ..*lea neuron, care*şi are sediul
Dn nucleii ;oli şi "urdach din $ul$!
%euronii viscerosenzitivi au şi ei o dendrită lungă, care aEunge la receptorii din viscere
CvisceroreceptoriI! (xonii lor pătrund pe calea rădăcinii posterioare Dn măduvă şi aEung Dn
cordonul lateral al măduvei Czona viscerosenzitivăI!
&ădăcinile anterioară şi posterioară ale nervului spinal se unesc şi formează
trunchiul nervului spinal care este mixt, av'nd Dn structura sa fi$re somatomotorii,
visceromotorii, somatosenzitive, viscerosenzitive!
)runchiul nervului spinal iese la exteriorul canalului verte$ral prin gaura
interverte$rală Corificiul de conEugareI! upă un scurt traiect de la ieşirea sa din
canalul verte$ral, nervul spinal se desface Dn ramurile sale: ventrală, dorsală,
meningeală şi comunicanta al$ă!
&amurile ventrale ale nervului spinal au Dn structura lor fi$re motorii şi senzitive care
se distri$uie la muşchii şi pielea mem$relor şi peretelui antero*lateral al trunchiului!
&amurile ventrale sunt mai groase dec't cele dorsale şi, cu excepţia celor din regiunea
toracică, se anastomozează şi formează plexuri! Plexul cervical este format din
ramurile ventrale ale nervilor Cf * C4!
&amurile plexului cervical se distri$uie g'tului! Una din ramurile lui, nervul frenic, cu originea Dn C3
* C4, inervează diafragma!
Plexul $rahial este format din ramurile ventrale ale nervilor C5 * C8 şi primul nerv toracal şi
inervează centura scapulară şi mem$rul superior!
&amurile ventrale ale nervilor toracici se numesc nervi intercostali şi sunt Dn număr
de 5+! (ceştia inervează musculatura şi pielea din pereţii toracelui şi a$domenului!
Plexul lom$ar este alcătuit din ramurile ventrale ale primilor K nervi lom$ari!
&amurile lui se distri$uie la peretele a$dominalX la organele genitale externe şi la
mem$rele inferioare! Plexul sacrat este constituit din ramurile ventrale ale =5, /,, /2,
/3 şi este destinat centurii pelviene şi mem$rului inferior! Plexul ruşinos conţine fi$re
din ramura ventrală a nervului /4! 6l se distri$uie la viscerele pelviene, organele
genitale externe şi la perineu!
Plexul sacro*coccigian este format din ramurile ventrale ale nervilor /4 * /5 şi ale nervului
coccigian! /e distri$uie la muşchii perineului!
&amura dorsală a nervului spinal conţine, ca şi ramura ventrală, at't fi$re motorii,
c't şi fi$re senzitive8 se distri$uie la pielea spatelui şi la muşchii Eghea$urilor
verte$rale! &amura meningeală a nervului spinal conţine fi$re senzitive şi
vasomotorii pentru meninge!
&amura comunicantă: prin cea al$ă trece fi$ra preganglionară mielinică, cu originea Dn
neuronul visceromotor din cornul lateral al măduvei, iar prin cea cenuşie fi$ra
postgan*glionară amielinică, fiind axonul neuronului din ganglionul vegetativ simpatic
latero*ver*
te$ral!
:I?I./.;I( *WD+-0I S8INW)II
Măduva spinării are două funcţii: funcţia reflexă
şi funcţia de conducere! =a nivelul măduvei
spinării se Dnchid numeroase arcuri reflexe! e
asemenea, măduva spinării
este stră$ătută Dn sens ascendent şi descendent de căi nervoase ce leagă $idirecţional centrii encefaliei
de restul organismului!
Funcţia de conducere a măduvei spinării a fost descrisă pe larg la capitolul de anatomie,
aşa că Dn capitolul de faţă ne vom ocupa numai de activitatea reflexă medulară!
&eflexele spinale sunt de două feluri: somatice şi vegetative!
Un reflex somatic este acela al cărui răspuns se execută de către efectori somatici, respectiv
musculatura striată controlată Dn mod voluntar!
Un reflex vegetativ Dnsă este cel la care exteriorizarea răspunsului apare la nivelul
U,U% efector din organele interne sau al vaselor de s'nge, aflate su$ control
involuntar Cmuşchiul striat cardiac, muşchii netezi, glandele secretoriiI! (t't reflexele
somatice, c't şi cele vegetative pot fi declanşate de stimularea oricărei suprafeţe
receptoare: intero*, extero*sau proprioceptive! Unele reflexe spinale sunt extrem de
simple, av'nd arcul reflex alcătuit din doi neuroni Creflexe monosinapticeI sau din trei
neuroni Creflexe $isinapticeI! (lte reflexe sunt mai complexe, la realizarea lor
particip'nd sute sau chiar mii de neuroni Creflexele polisinapticeI! &eflexele simple şi
unele reflexe polisinaptice se Dnchid Cau centrulI Dn acelaşi segment medular cu al căii
aferente care*5 iniţiază Creflexe segmentareI! MaEoritatea reflexelor polisinaptice Dnsă
sunt reflexe intersegmentare, deoarece antrenează Dn reacţia de răspuns neuroni situaţi
şi Dn alte segmente medulare Cneuroni etaEaţiI!
8).8)I04WNI/0 )0:/0E0/.) S8IN(/0
/tudiul experimental al reflexelor spinale evidenţiază o serie de particularităţi!
Facilitarea Cfig, 43I, acă separăm o rădăcină posterioară Dn două fascicule ( şi " şi
le ?
odu/ia
Facilitarea 7cluzia
14!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
excităm separat cu stimuli electrici liminari, o$ţinem două răspunsuri motorii, (l şi
"l, de amplitudine diferită! 6xcit'nd concomitent am$ele căi aferente, constatăm că
amplitudinea răspunsului motor este mai mare dec't suma (lM"l! /urplusul se
explică prin antrenarea Dn reacţia de răspuns a unui număr suplimentar de neuroni!
=a excitarea separată a căilor (l sau "l sunt declanşaţi numai neuronii din centrul
ariilor de distri$uţie a celor două căi Czonele Dn negruI, Dn timp ce neuronii mai
periferici sunt excitaţi su$liminar! =a excitarea concomitentă se produce o sumare de
stimuli su$liminari la nivelul neuronilor ce primesc aferente, de ba am$ele căi Czona
haşuratăI!
7cluzia! 6ste un fenomen opus facilitării! acă repetăm experimentul anterior, dar
folosim ca excitant un curent electric maximal, se constată că suma răspunsurilor
individuale este mai mare dec't răspunsul o$ţinut prin excitarea concomitentă a căilor
( şi " Cfig! 43I! .n acest caz, la stimulările individuale sunt antrenaţi Dn răspuns toţi
neuronii ce primesc aferente de la fiecare din cele două căi! =a stimularea
concomitentă, neuronii zonei haşurate nu mai participă de două ori la răspunsul motor!
Postdescărcarea! =a stimularea singulară a unei căi aferente se o$ţine un răspuns
motor multiplu! Fenomenul se explică prin existenţa unor circuite neuronale
rever$erante care permit reintrarea excitaţiei pe canalul principal spre neuronii efectori
Cfig! 4- I!
/timul
( " C
Fig! 4-! Circuite rever$erante * la un singur stimul se o$ţin 2 răspunsuri (, ", C!
.radierea! Un alt fenomen o$servat la reflexele spinale este creşterea amplitudinii
răspunsului motor proporţional cu creşterea intensităţii excitantului! .radierea se
constată la reflexele exteroceptive! =egile iradierii reflexelor polisinaptice medulare
au fost descoperite de Pfluger şi pot fi demonstrate astfel: se foloseşte o $roască
spinală Care centrii spinali intacţi, separaţi de centrii encefalici prin decapitareI care se
suspendă de un c'rlig, astfel ca mem$rele posterioare să at'rne li$er8 după decapitare
se aşteaptă 5, minute pentru ieşirea animalului din starea de Aşoc spinalA, apoi se
excită pielea mem$rului posterior prin aplicarea unor f'şii de h'rtie de filtru Dnmuiate
Dn soluţii de S2/,4 de concentraţii diferite! Ca stimul se poate folosi şi curent electric
de intensităţi diferite! /e constată următoarele răspunsuri reflexe:
1. 0egea locali%ării. /oluţiile acide sla$e provoacă un răspuns motor sla$,
respectiv contracţia unei singure grupe musculare care realizează Dndepărtarea
degetului de excitant!
2. 0egea unilateralităţii. =a creşterea uşoară a concentraţiei acidului are loc retracţia reflexă a
gam$ei, cu flexia acesteia pe coapsă!
3. 0egea simetriei. Cresc'nd, Dn continuare, intensitatea excitantului are loc o retracţie
reflexă şi a gam$ei contralaterale, al cărui tegument nu a fost excitat!
4. 0egea iraierii. 6xcitanţi şi mai puternici provoacă un răspuns motor al
tuturor celor K mem$re!
5. 0egea generali%ării. 6xcitarea foarte puternică a tegumentului piciorului produce
convulsii generalizate ale musculaturii mem$relor şi trunchiului! Corelaţia dintre
intensitatea agentului excitant şi mărimea răspunsului reflex se explică prin iradierea
excitaţiei la nivelul centrilor medulari, cu antrenarea Dn răspuns p'nă la generalizare a
unor etaEe medulare suplimentare!
REFLEXELE SPINALE SOMATICE
/e clasifică Dn: reflexe simple CsegmentareI şi reflexe complexe CintersegmentareI! &eflexele
somatice simple se Dmpart Dn două grupe:
1• reflexe iniţiate prin stimularea proprioceptorilor, av'nd ca reprezentant
reflexul miotatic8
2• reflexe provocate prin excitarea exteroceptorilor, av'nd ca reprezentant
reflexul nociceptiv!
1efle.ul miotatic constă din contracţia $ruscă a unui muşchi, ca răspuns la Dntinderea
tendonului său! /e demonstrează percut'nd cu un ciocănel de reflexe Cdin
cauciucI tendonul muşchiului cvadriceps Creflexul rotulianI sau tendonul lui
(chile Creflex achilianI sau al altor muşchi!
(cesta este cel mai simplu reflex din organism, fiind un reflex monpsinaptic, alcătuit
din doi neuroni! &eceptorii excitaţi la Dntinderea tendonului sunt fusurile
neuromusculare CproprioceptoriI! Calea aferentă este asigurată de primul neuron senzitiv
proprioceptiv din ganglionul spinal şi prelungirile sale! Centrul reflex este chiar sinapsa
dintre axonul neuronului senzitiv şi corpul motoneuronului a din coarnele anterioare, ale
cărui axoni formează calea aferentă motorie, ce se termină pe fi$rele striate scheletice
CefectorulI ale muşchiului Dntins!
&eflexul miotatic este un reflex proprioceptiv ce participă la menţinerea tonusului muscular, a
posturii generale a corpului Dmpotriva gravitaţiei! Pragul de sensi$ilitate al fusului neuro*
muscular poate fi co$or't sau crescut prin creşterea sau, respectiv,
scăderea tensiunii contractile din fi$rele intrafuzale! (ceste variaţii sunt comandate de sistemul
nervos extrapiramidal şi formaţia reticulată a trunchiului cere$ral, prin intermediul motoneuronilor
spinali O!
(xonii acestora se termină prin plăci motorii Dn porţiunea contractilă a fusului neuro*
muscular, unde exercită un control motor permanent! &eflexele miotatice nu prezintă
facilitare, ocluzie, iradiere sau postdescărcare, iar fusurile neuromusculare nu
prezintă fenomenul de adaptare!
1efle0ul nocicepti) Creflex de flexie, de retragereI este un reflex de apărare al
organismului şi constă din retragerea $ruscă a unui mem$ru din faţa unui agent
nociv Ccorp fier$inte, Dnţepătură, curent electric etcI!
(cesta este un reflex polisinaptic! /e demonstrează pe animale sau la om, prin
excitarea dureroasă a tegumentelor unei extremităţi şi urmărirea reacţiei motorii de
flexie a mem$rului respectiv! &eceptorii sunt terminaţii nervoase li$ere CalgoreceptoriI
a căror
148
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
stimulare este transmisă prin prelungirile primului neuron senzitiv spre centrii
spinali! (ici, calea aferentă se ramifică: o parte din fi$re fac sinapsa cu al doilea
neuron senzitiv din coarnele posterioare, de unde, prin căile ascendente ale
sensi$ilităţii exterocepti ve dureroase, se proiectează pe scoarţa cere$rală, gener'nd
senzaţia de durere!
7 altă categorie de fi$re se conectează cu neuronii intercalări şi cu neuronii
motori ipsilaterali şi contralaterali ai segmentului medular respectiv, iar o a treia
grupă de fi$re aferente se conectează cu neuronii de asociaţie şi cu motoneuronii
din alte segmente medulare! (cest proces de divergenţă largă a căilor aferente ale
acestor reflexe stă la $aza fenomenului de iradiere a reflexelor medulare
exterocepti ve! &eflexele spinale complexe! =a nivelul măduvei se pot realiza şi
acte reflexe mai complicate, ca reflexele de postură şi locomoţie, reflexul de
scărpinat etc! (ceste reflexe pot fi puse Dn evidenţă pe animalul spinal!
6le nu au o valoare funcţională deose$ită, deoarece la animalul normal funcţiile
de coordonare a mişcărilor şi cele de postură au fost preluate de centrii motori din
trunchiul cere$ral şi din encefal!
REFLEXELE SPINALE VEGETATIVE
=a nivelul măduvei spinării se Dnchid şi importante reflexe vegetative, ce coordonează
activitatea organelor interne, vasele de s'nge şi glandele! Centrii vegetativi spinali şi
localizările lor au fost prezentate la capitolul de anatomie, astfel Dnc't Dn ta$elul ce
urmează enumerăm numai unii din ei!
1efle0ele spinale )egetati)e
&eflexul 6fectorul Componenta =ocalizarea centrilor
vegetativă
eferentă
5
! & pupilo*dilata tor Muşchii radiati ai irisului! /impatic! Măduva dorsală!
+
! & cardioaccele* Miocardul adult şi em$rionar! /impatic! Măduva dorsală!
rator
2
! & vasomotor Musculatura netedă vasculară! /impatic! Măduva dorso*
lom$ară!
K
! & pilomotor Muşchiul neted al firului de /impatic! Măduva dorso*
păr! lom$ară!
4
! & sudoral ;landele sudoripare! /impatic! Măduva dorso*
lom$ară!
3
! & adrenalino* Medulosuprarenala! /impatic! Măduva dorso*
secretor lom$ară!
-
! & de micbiune a! Muşchiul neted vezical /impatic Măduva lom$ară!
$! /fmcterul vezical intern Parasimpatic Măduva sacrata!
c! /fmcterul vezical extern /impatic Măduva dorsală!
d! Musculatura a$dominală! Parasimpatic Măduva sacrata!
/omatic Măduva sacrata!
/omatic! Măduva lom$o*
sacrată!
7efle3ele spinale 2egetati2e - continuare
)e5le6ul 05ectorul Componenta /ocali9area centrilor
ve,etativ7
e5erent7
!
. ) de de5ecaţie a. *uşcAii rectului Simpatic *7duva lombar7.
b. S 5in eterul anal intern 8arasimpatic *7duva sac rat7.
c. S 5ine te nil anal e6tern Simpatic *7duva lombar7.
d. *usculatura abdominal7 8arasimpatic *7duva sacrat7.
şi dia5ra,mul. Somatic. *7duva toraco"
lombar7.
9
. ) de erecţie *usculatura vaselor din 8arasimpatic. *7duva sacrat7.
penis.
'&. ). de eJacula ţie *usculatura neted7 din pe" Simpatic. *7duva lombar7.
reţii ve9iculelor seminale.
(ctivitatea re5le67 ve,etativ7 spinal7 este controlat7 de Aipotalamus şi de
ariile ve,etative corticale.
4oate re5le6ele medulare Dsimple, comple6e şi ve,etativeF se a5l7 sub controlul etaJelor
superioare ale sistemului nervos central D5i,. 41I!
4runcAi cerebral
05ector
Cerebel
*7duva
spin7rii
)eceptor
_i
:i,. %!. Controlul superior al re5le6elor spinale
% 4 O
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
ENCEFALUL
6ncefalul este situat Dn cutia craniană şi Dn alcătuirea lui intră trunchiul cere$ral, cere$elul,
diencefalul şi cele două emisfere cere$rale, foarte dezvoltate la om, unde acoperă aproape Dn
Dntregime celelalte părţi constitutive ale encefalului!
Ca şi măduva, encefalul este acoperit de meningele cere$rale! ura mater encefalică,
spre deose$ire de dura mater spinală, aderă intim de oasele cutiei craniene! .n
interiorul craniului trimite prelungiri orizontale şi sagitale! intre prelungirile
orizontale menţionăm cortul cere$elului, care separă cere$elul de lo$ul occipital al
emisferelor cere$rale, şi diafragma şeii turceşti Dn care este adăpostită hipofiza!
iafragma şeii turceşti este perforată de un orificiu prin care trece tiEa hipofizară!
intre prelungirile sagitale reţinem coasa creierului, care desparte cele două
emisfere cere$rale Dntre ele şi coasa cere$elului, care separă incomplet cele două
emisfere cere$eloase! .n grosimea acestor septuri se găsesc sinusurile venoase Cvene
de tip specialI care adună s'ngele venos de la creier şi*5 duc Dn vena Eugulară internă
Cvezi originea venei Eugulare interneI! (rahnoida este o mem$rană su$ţire,
avasculară, care trece peste şanţurile cere$rale ca o punte fără a pătrunde Dntre giri şi
lo$i!
.ntre ea şi dura mater există un spaţiu virtual! (rahnoida este separată de piamater
printr*un spaţiu numit su$arahnoidian, plin cu lichid cere$rospinal Clichid
cefalorahidian, =C&I! (rahnoida trimite o serie de prelungiri care stră$at dura mater
şi pătrund Dn sinusurile venoase su$ formă de vilozităţi arahnoidiene!
=a nivelul $azei creierului, Dncep'nd de la limita cu măduva, arahnoida se Dndepăr*
tează de pia mater şi formează spaţii mai dilatate, numite cisterne su$arahnoidiene!
intre cisternele mai importante, menţionăm:
1• cisterna mare Ccere$elo*medularăI, situată tntre ventriculul .# şi faţa
inferioară a cere$elului8
2• cisterna $ul$o*pontină, la nivelul şanţului $ul$o*pontin8
3• cisterna interpedunculară, Dntre picioarele pedunculilor cere$rali8
4• cisterna laterală, Dn profunzimea scizurii laterale /Olvius8
5• cisterna chiasmatică, la nivelul chiasmei optice! 6a se prelungeşte şi pe
faţa superioară a corpului calos8
6• cisterna mare a venei cere$rale, Dntre spleniusul corpului calos şi trigonuI CfornixI cere$ral8
conţine vena cu acelaşi nume şi epifiza!
(lte cisterne mai mici se găsesc la nivelul şanţurilor separatoare dintre giri Dn care
pătrunde pia mater! Pia mater este un Dnveliş su$ţire care Dm$racă toată suprafaţa
creierului, pătrunz'nd Dn şanţuri şi Dn scizuri! 6ste o mem$rană vasculară! #asele
cere$rale sunt plasate pe faţa externă a piei mater, deci .n plin spaţiu
su$arahnoidian, spre deose$ire de pia măduvei, unde vasele sunt conţinute Dn
grosimea acesteia!
*0NIN;0/0 C0)0B)(/0 B()I0)(
S0*(4.0NC0:(/ICW
Dntre vasele cere$rale şi pia mater se găseşte un şanţ su$pial, format din
picioruşele vasculare ale astrocitelor, care se continuă şi după dispariţia piei mater
la nivelul capilarului, acoperind 14V din suprafaţa capilarelor! Celulele endoteliale
ale capilarelor sunt articulate Dntre ele prin interdigitaţiuni, iar capilarul este
complet DnconEurat de mem$rana $azală si de un strat gliaI!
(cesta constituie $ariera hematoencefalică ce tre$uie traversată de orice su$stanţă pentru a
aEunge la neuroni! (ceastă traversare este condiţionată de mai mulţi factori: mărimea
moleculei su$stanţei respective, gradul de disociere al su$stanţei,
solu$ilitatea Dn lipide a su$stanţei, activitatea meta$olică a neuronilor, prezenţa Dn endoteliul
capilar a enzimelor!
@n general, există trei tipuri de su$stanţe, Dn raport cu permea$ilitatea lor, şi anume:
1• su$stanţe complet străine neuronului Ccoloranţi organici cu moleculă mare, fără
specificitate Dn meta$olismul /%CI8 nu pătrund Dn encefal8
2• su$stanţe a căror pătrundere depinde de caracterele lor fizice şi $iochimice,
cum ar fi gradul de disociere şi legătura lor cu proteinele plasmatice8 alcoolul şi
hormonii steroizi pătrund foarte uşor8
3• su$stanţe pentru care există un sistem transportor specific, cum sunt
aminoacizii şi (&%! ;radul lor de permea$ilitate poate fi influenţat de enzime
specifice, care degradează aceste su$stanţe la intrarea sau la ieşirea lor din $ariera
hemato*encefalică! (ceste su$stanţe se acumulează Dn special Dn neuron, neucum u lan
duse Dn nevroglia vecină!
.n regiuni precum pereţii mediali ai ventriculilor laterali Cdin interiorul emisferelor
cere$raleI, tavanul ventriculului ... Csituat Dn centrul diencefaluluiI sau porţiunea
inferioară a tavanului ventriculului .# Csituat Dntre trunchiul cere$ral şi cere$elI, pia
mater fuzionează cu stratul ependimar form'nd p'nzele coroidiene care se ataşează
plexurilor coroidiene ventriculare care secretă =C&!
CI)C+/(NI( /ICSID+/+I C0:(/.)(SIDI(N D/C)F
in ventriculii laterali, =C& trece prin orificiile Monro Dn ventriculul ..., de aici, prin
apeductul /Olvius, aEunge Dn ventriculul .#, de unde fie trece Dn canalul ependimar de
la nivelul măduvei, fie prin orificii de la nivelul părţii inferioare a plafonului
ventriculului .#Corificiul median MagendieI trece Dn spaţiul su$arhnoidian, iar de aici
excesul este resor$it prin vilozităţile arahnoidiene Dn sinusurile venoase!
=ichidul cefalorahidian este un lichid clar, acelular C2*4 leucocite>mm
3
I, cu urme de proteine
şi glucoza, alcalin C-,4I şi cu o densitate de 5 ,,- g>cm
3
! /ărurile anorganice sunt aceleaşi ca
şi Dn plasma sangvină! Conţine %a, C., Mg şi mai puţin Ca şi T! Cantitatea de =C& este de
5K, * 2,, cm
3
! Nilnic se secretă 3,, * -,, cm
3
, din care cea mai mare parte se resoar$e!
=a fiecare 2* K ore Dşi schim$ă compoziţia Cse reDnnoieşteI! in cei 5K, * 2,,
cm
3
, numai +4 * 2, cm
3
se găsesc Dn ventriculii cere$rali, restul se află Dn spaţiul
su$arahnoidian! (re rol protector, menţine o presiune constantă Dn cutia craniană,
permite schim$urile dintre vase şi su$stanţa nervoasă!
182
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(N(4.*I( 4)+NCSI+/+I C0)0B)(/
)runchiul cere$ral este format din trei etaEe: $ul$ Cmăduva prelungităI, puntea lui
#arolio şi pedunculii cere$rali CmezencefalI! "ul$ul şi puntea au o porţiune ventrală
C$azilarăI, in care predomină su$stanţa al$ă, şi o porţiune dorsală CtegmentalăI, Dn care
predomină su$stanţa cenuşie!
/pre deose$ire de aceste prime două etaEe, mezencefalul prezintă trei porţiuni: una
anterioară, reprezentată de picioarele pedunculilor, prin care trec fi$rele fasciculului
piramidal, una miElocie, calota mezencefalului, unde se află nucleul roşu, şi cea de*a
treia, lama cvadrigemina CtectumI, formată din patru coliculi cvadrigemeni: doi
superiori şi doi inferiori!
.ntre nucleul roşu şi picioarele pedunculilor se află su$stanţa neagră! %ucleul roşu are
o formă ovalară şi culoare roşietică! /u$stanţa neagră are o formă semilunară, cu
concavitatea spre nucleul roşu, şi este formată din neuroni care conţin pigment negru
de
melanină!
)runchiul cere$ral prezintă o faţă ventrală şi una dorsală Cfig! 40I!
Faţa ventrală prezintă trei etaEe care, de Eos Dn sus, sunt: $ul$ar, pontin şi pedun*
cular!
Eta)ul 5ul5ar are ca limită inferioară decusaţia piramidală, iar ca limită superioară
şanţul $ul$o*pontin, unde Dşi au originea aparentă nervii cranieni #., #.. şi #...!
"ul$ul prezintă toate elementele descrise la măduvă! Pe linia mediană remarcăm
fisura mediană anterioară, care se află Dn continuarea fisurei mediane a măduvei şi se
termină la nivelul şanţului $ul$o*pontin printr*o mică dilatare, numită foramen
caecum!
Cordoanele anterioare ale măduvei, la nivelul $ul$ului, devin piramidele $ul$are, Dn profunzimea
cărora se află fi$rele fasciculului piramidal!
=ateral de acestea remarcăm
şanţurile antero*laterale, iar Dn afara acestora cordoanele laterale, care le continuă pe
cele din măduvă şi Dn partea lor superioară prezintă o proeminenţă ovoidă, numită
oliva $ul$ară, care are o Dnălţime de 54 mm fi o lăţime de K * 4 mm! Dn şanţul dinapoia
olivei Cşanţ retroolivarI se văd originile aparente ale nervilor IX, X şi XI, iar Dn şanţul
situat anterior de olivă Cşanţ preolivarI originea aparentă a nervului XII.
Eta2ul pontin este limitat infe*
Fig. 40! TrunchiuI cerebraI
nor de şanţul $ul$opontin, iar superior de şanţul ponto*mezencefal ic! /e prezintă su$
forma unei $enzi de su$stanţă al$ă, formată din fascicule de fi$re transversale pe
extremitatea superioară a $ul$ului!
Pe linia mediană remarcăm şanţul arterei $azilare Cartera care contri$uie la vasculari
zaţi a encefalului, alături de artera carotidă internăI! e o parte şi de alta se văd
piramidele pontine, Dn profunzimea cărora trec fi$rele fasciculului piramidal! =ateral
de piramidele pontine se află originea aparentă a nervului #8 Dn afara acestuia sunt
pedunculii cere$eloşi miElocii care fac legătura Dntre punte şi cere$el!
Eta2ul peduncular este limitat inferior de şanţul ponto*mezencefalic! iar superior de
chiasma optică, ce se continuă lateral cu tracturile optice! &emarcăm la acest nivel
picioarele pedunculilor cere$rali, care sunt două cordoane de su$stanţă al$ă divergentă
cranial! .n profunzimea lor trec fi$rele fasciculului piramidal! .n spaţiul dintre picioarele
pedunculilor se găseşte glanda hipofiză CneurohipofizaI, suspendată de tu$er cinereum
prin intermediul Dnfundi$ulului! /u$ aceste formaţiuni se află cei doi corpi mamilari su$
care se remarcă originea aparentă a nervilor ...!
Faţa dorsală se poate vedea numai după Dndepărtarea cere$elului! =imitele dintre $ul$, punte şi
mezencefal sunt mai puţin evidente Cfig! 3,I! /u$stantia!
Mezencefal ul
Puntea
Măduva spinării
Fig! 3,! Planşeul ventriculului .#
=a acest nivel, de Eos Dn sus, distingem: etaEul $ul$ar, etaEul fosei rom$oide şi etaEul
peduncular, cu cei patru coliculi Cdoi superiori şi doi inferioriI care formează lama
cvadrigemina!
Eta2ul bulbar. .n partea sa inferioară este asemănător măduvei, iar Dn partea
superioară se află trigonul $ul$ar al fosei rom$oide! Dn partea inferioară, etaEul $ul$ar
prezintă, pe linia mediană, şanţul median dorsal care continuă şanţul omonim de la
nivelul măduvei! =ateral de acest şanţ remarcăm fasciculul gracilis, iar Dn afara lui
fasciculul cuneat!
Eta2ul fosei romboide. Fosa rom$oidă, aşa cum arată şi numele, are forma unui rom$ şi reprezintă
podişul ventriculului .#! Un şanţ transvers care constituie axul mic al
184
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
rom$ului Dmparte fosa rom$oidă Dn trigon $ul$ar Cinferior de acest şanţ şi cu v'rful Dn EosI
şi Dn tricou pontin Cdeasupra şanţului transvers şi cu v'rful Dn susI! .n v'rful trigonului
$ul$ar se află o lamă de su$stanţă cenuşie Co$exI, Dn timp ce la v'rful trigonului pontin se
află apeductul lui /Olvius, un canal prin care ventriculul .# comunică cu ventriculul ...!
Dn unghiurile laterale ale fosei rom$oide se află tu$erculul acustic, Dn profunzimea căruia
se găsesc nucleii acustic[ CcohleariI!
Eta2ul peduncular. =a acest nivel remarcăm prezenţa celor patru coliculi care
formează lama cvadrigemina CtectumI! Dntre cei doi coliculi superiori se află glanda
epifiza! Coliculii superiori sunt legaţi de corpii geniculaţi externi la care soseşte calea
optică, Dn timp ce coliculii inferiori sunt legaţi de corpii geniculaţi interni la care
soseşte calea acustică! (ceste legături se realizează prin $raţul coliculului superior şi,
respectiv, inferior!
%otăm Dn plus că, la nivelul tectumului, Dşi are originea aparentă nervul .#! (cesta
apare su$ coliculii inferiori!
/)&UC)U&( )&U%CS.U=U. C6&6"&(=
=a exteriorul trunchiului cere$ral se află su$stanţa al$ă Cexcept'nd numai faţa
dorsală a mezencefalului, unde se află su$stanţa cenuşie formată din cei patru
coliculi cvadrigemeniI! /u$stanţa cenuşie este localizată central! atorită Dncrucişării
fi$relor descendente CmotoriiI şi a celor ascendente CsenzitiveI care fragmentează
coloanele longitudinale de su$stanţă cenuşie, aceasta apare ca fiind formată din
nuclei! /u$stanţa cenuşie a trunchiului cere$ral este formată din nuclei proprii şi din
nuclei echivalenţi coarnelor din măduvă!
)runchiul cere$ral este stră$ătut de căi ascendente ale sensi$ilităţii şi căi
descendente ale motricitatii!
Căile ascendente sunt următoarele:
1• fasciculul spinotalamic lateral, care urcă spre talamus8
2• fasciculul spinotalamic anterior, care urcă spre talamus8
3• fasciculul spinocere$elos ventral CDncrucişatI, care stră$ate toate etaEele
trunchiului cere$ral8
4• fasciculul spinocere$elos dorsal CdirectI, care stră$ate $ul$ul8
5• lemniscul medial, care pleacă de la nucleii ;oli şi "urdach din $ul$ şi
aEunge la talamus8
6• lemniscul lateral, care pleacă de la nucleii cohleari şi aEunge la corpii
geniculaţi interni CmetatalamusI8
lemniscul trigeminal, care se formează din nucleul tractului spinal al trigemenului şi nucleul pontin
al trigemenului8 lemniscul trigeminal aEunge la talamus, de unde se proiectează Dn aria somestezică
C2, 5, +I8
1• fasciculul gustativ ascendent, care Dncepe .a nivelul nucleului solitar şi urcă
spre talamus!
Căile descendente sunt piramidale şi extrapiramidale! Căile piramiale, aEunse Dn
partea inferioară a $ul$ului, se comportă diferit: -4*0,V se Dncrucişează la nivelul
$ul$ului Cfasciculul piramidal DncrucişatI, restul se Dncrucişează la nivel medular! Dn
traiectul lui prin trunchiul cere$ral, din fi$rele fasciculului piramidal se desprind fi$re
corticonucleare care aEung la nucleii motori ai nervilor cranieni! Căile
e.trapiramiale, Dn funcţie de originea lor, stră$at toate etaEele trunchiului cere$ral
Cfasciculul ru$rospinal, nigrospinal, reticulospinal, tectospinalI sau numai $ul$ul
Cfasciculele olivospinal şi vesti$ulospinalI!
Dn afara căilor ascendente şi descendente, Dn trunchiul cere$ral există şi fascicule
de asociaţie, care leagă Dntre ei nuclei ai trunchiului cere$ral sau leagă nucleii de
formaţiuni supra*sau su$iacente!
Fasciculele de asociaţie sunt: fasciculul longitudinal medial, av'nd Dn constituţia lui
mai multe tipuri de fi$re, dintre care menţionăm fi$rele vesti$ulo*nucleare ce fac
legătura Dntre nucleii vesti$ulari din $ul$ şi nucleii nervilor ..., .#, #.: fasciculul
central al calotei, care aduce la oliva $ul$ară fi$re de la talamus, nucleul roşu şi de
la corpii striaţi Ctalamo*olivare, ru$ro*olivare, strio*olivare şi palido*olivareI:
fasciculul longitudinal dorsal, care face legătura Dntre hipotalamus şi nucleii
vegetativi din trunchiul cere$ral!
2ucleii in $ul$
.! %c! echivalenţi cornului
5
! %c! am$iguu, de la care pleacă fi$rele motorii ale n! .L
anterior al măduvei Cnc! CglosofaringianI, L CvagI, L. CaccesorI8
motori sau de origineI
+
! %c! motor al hipoglosului, de la care pleacă fi$rele motorii ale
hipoglosului!
..! %c! echivalenţi ai cornului
5
! %c! tractului spinal al trigemenului C#I, Dn care se termină o
posterior al măduvei Cnc! parte din fi$rele senzitive ale trigemenului8
senzitivi sau terminaliI! =a
+
! %c! vesti$ulari Csuperior, inferior, lateral şi medialI, Dn care se
nivelul lor se află cel de*al termină ramura vesti$ulară a perechii a #.S*a Cn! statoacusticI8
doilea neuron
2
! %c! tract! solitar, Dn care se termină fi$rele gustative ale
CdeutoneuronulI nervilor #.., .L, L!
...! %c! vegetativi parasim*
5
! %ucleul salivator inferior8
patici, echivalenţi cornului
+
! %ucleul dorsal al vagului CcardiopneumoentericI!
lateral al măduvei
.#! %c! proprii
5
! 7liva $ul$ară8
+
! %c! formaţiei reticulate8
2
! %c! ;oli şi "urdach!
2ucleii in punte
5! %c! echivalenţi cornului
5
! %c! motor al trigemenului C#I, Dn care Dşi au originea fi$rele
anterior al măduvei Cnc! motori motorii ale n! trigemen8
sau de origineI
+
! %c! motor al a$ducensului C#.I, Dn care Dşi au originea
fi$rele motorii ale nervului #.8
2
! %c! motor al facialului C#..I, Dn care Dşi au originea fi$rele
motorii ale facialului!
55! %c! echivalenţi ai cornului
5
! %c! pontin al trigemenului, Dn care se termină cealaltă parte
posterior al măduvei Cnc! din fi$rele senzitive ale trigemenului C#I8
senzitivi sau terminaliI! =a
+
! %c! cohleari Cventral şi dorsalI, Dn care se termină ramura
nivelul lor se află cel de cohleară a perechii a #...*a
al doilea neuron Cn! statoacusticI!
555! %c! vegetativi parasim*
5
! %c! salivator superior8
patici, echivalenţi cornului
+
! %c! lacrimal!
lateral al măduvei
.#! %c! proprii 5g***
5
! %e! pontini, Dn care se termină fi$rele coitico*pontine şi de la
care pleacă fi$rele pontocere$eloase8
+
! %c! formaţiei reticulate!
18!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(ucleii din mezencefal
.! %c! echivalenţi cornului anterior Cnc! 5! %c! motor al nervului oculomotor C...I, Dn care Dşi au
motori sau de origineI originea fi$rele motorii ale nervului ...8
+! %c! motor al nervului .#!
..! %c! echivalenţi ai cornului posterior 5! %c! mezencefalic al n! trigemen, Dn care se termină
Cnc! senzitivi sau terminaliI! =a nivelul fi$rele proprioceptive ale n! trigemen!
lor se află cel de*al doilea neuron
CdeutoneuronulI
...! %c! vegetativi parasimpatici, 5! %c! autonom al nervului oculomotor C...I!
echivalenţi cornului lateral al măduvei
.#! %c! proprii 5! %c! roşu, care se află Dn calota mezencefalului8
+! /u$stanţa neagră aflată la limita dintre calotă şi
picioarele pedunculilor cere$rali8
2! %c! formaţiei reticulate!
%6&#.. C&(%.6%.
Fac parte din sistemul nervos periferic şi sunt Dn număr de 5+ perechi Cfig!35I! /e
deose$esc de nervii spinali prin aceea că nu au o dispoziţie metamerică şi nu au două
rădăcini Cdorsală şi ventralăI, cum au nervii spinali! Dn general, nervii cranieni se
distri$uie extremităţii cefalice şi regiunii cervicale, excepţie făc'nd nervul vag, care
stră$ate g'tul, toracele, diafragma şi sf'rşeşte Dn a$domen!]
S. ol5activ
:isura cerebral7 lon,itudinal7
D@irii orbitali.
D5inisul 5ront in5erior
[. lateral\ bNI. oculomotor ·^JP^ /
%
,. troAlear
%! tri,emen rad. sen9itiv7F :use. o bl, al punţii
:locculu )ecesul
al -enir ;`rus
rectus Bulb
ol5activ ract
olfactiv
Ori a MÌÌ a optica
0minenţa lateral7 şi mediala
+ncus
)<d. motorie a n.
` S. colateral
5acial %! intermediar
vesti b ti Ì ocoli Ì ea i isolar! ngi an
%! Aipo,los" ""nJ, 8rimul n, cervical
accesor
_ilea n. cervical
Fig! 35! %ervii cranieni
4%4-E.UL ,E7"O4
Clasificarea nervilor cranieni
%ervii ., .. şi #... sunt senzoriali, conduc'nd excitaţii olfactive C.I, optice C..I
şi statoacustice C#...I!
%ervii ..., .#, #., L., L.. sunt pur motori! %ervii #,
#.., .L, L sunt nervi micşti!
%otăm, Dn plus, că nervii ..., #.., .L, L au Dn structura lor şi fi$re parasimpatice
preganglionare, cu originea Dn nucleii vegetativi CparasimpaticiI ai trunchiului
cere$ral!
(er)ii cranieni
%umele Funcţia 7riginea reală )raiect
.! %ervii olfactivi /unt nervi /unt formaţi din /tră$at orificiile lamei ciuruite
C5,*+,I senzoriali, cu Dnmănunchierea mai a etmoidului şi fac sinapse cu
funcţia de a multor axoni ai dendritele celulelor mitrale din
transporta celulelor $ipolare din $ul$ul olfactiv!
excitaţii olfac* segmentul posterior
tive! al mucoasei olfactive!
.= %ervul optic 6ste un nerv 6ste format din %ervul optic părăseşte or$ita
senzorial! axonii celulelor prin gaura optică şi pătrunde
multipolare din Dn craniu, Dndrept'n*du*se spre
stratul 1 al retinei corpii geniculaţi laterali!
care converg spre
papila optică, unde
traversează coroida şi
sc 5 erotic a pentru a
forma nervul optic!
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea )raiect istri$uţie
aparentă
...! %ervul %erv mo* Fi$rele motorii .n spaţiul e la Fi$rele motorii se
oculo* tor, are Dn Dşi au originea interpe* originea distri$uie la muşchii:
motor constituţia Dn nucleul duncular sa apa* drept inferior, drept
lui şi fi$re motor al ner* delimitat rentă se intern, drept superior
parasim* vului oculo* Dntre pi* Dndreap* şi o$lic inferior!
patice! motor, situat Dn cioarele

spre Fi$rele parasimpatice
mezencefal! peduncu*
Dnain
te preganglionare plecate
Fi$rele para* lilor cere* pătrun* din nucleul autonom al
simpatice pre* $rali! z'nd Dn nervului ... stră$at
ganglionare Dşi
or$it
ă nervul oculo*motor pe
au originea Dn prin fi* care apoi Dl părăsesc
nucleul auto* sura or* Dndrept'ndu*se spre un
nom al nervu* $itară ganglion vegetativ
lui ... din supe* Cganglionul ciliarI
mezencefal!
rioară
! unde fac sinapsă cu
fi$rele postganglionfre,
care aEung la muşchiul
sfincteral pupilei CmiozăI
şi .a muşchiul ciliar!
188
A,A-O.%A f i F%/%OLO0%A O.ULU%
(er)ii cranieni - continuare
Numele :uncţia .ri,inea .ri,inea 4raiect Distribuţie
real7 aparent7
I-. %ervul 6ste un /e află Dn nu* (re originea e la originea sa .nervează
troAlear nerv cleul motor aparentă pe aparentă, pe faţa pos* muşchiul
motor! al nervului faţa posteri* terioară a trunchiului o$lic
trohlear, situ* oară a trun* cere$ral, ocoleşte superior!
at Dn mezen* chiului cere* picioarele peduncu*
cefal, ime* $ral8 este lilor cere$rali urc'nd
sin*
diat su$ nu* gurul nerv lateral de ele şi apoi
cleul nervu* care se se Dndreaptă spre or*
Dncru*
lui oculo* cişează la $ită, Dn care pătrunde
motor! originea sa prin fisura or$itală
aparentă! superioară!
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea )raiect istri$uţie
aparent
ă
-. %ervul 6ste un Fi$rele senzitive
Pe faţa
an* e la originea sa Fi$rele senzi*
trigemen nerv Dşi au originea Dn
terioară
a aparentă, nervul tive inervează
mixt, ganglionul trige*
punţii,
la* se Dndreaptă Dna* pielea frunţii,
av'nd minal C;asserI, teral de inte, iar anterior feţei, conEunc*
fi$re
mo*
situat pe
traiectul
piramid
ele de ganglionul tiva oculară,
torii şi
nervului! =a
acest pontine! trigeminal se mucoasa naza*
senzitiv
e! nivel se află Dmparte Dn trei lă, $ucală, din*
primul neuron ramuri: ţii şi lim$a!
CprotoneuronulI
! * nervul oftal*
Fi$rele
motorii
(xonii neuro* mic, care inervează mus*
nilor din
ganglio* pătrunde Dn
5
chii masti*
nul trigeminal
se
or$ită prin
fisura catori!
termină Dn nucleii or$i tară su*
senzitivi ai trige* perioară8
menului din trun* * nervul maxilar,
chiul cere$ral care iese din
unde se află deu* craniu prin
toneuronul8 gaura rotundă8
Fi$rele motorii * nervul mandi*
Dşi au originea Dn $ular, care iese
nucleul motor al din craniu prin
nervului - din gaura ovală!
punte!
%umele Funcţia .ri,inea real7 .ri,inea 4raiect Distribuţie
aparent7
-I. Nerul 6ste .n nucleul Dn e la originea sa .nervează
a$ducem un motor al şanţul aparentă se Dndreaptă muşchiul
nerv nervului $ul$o* spre Dnainte, pătrunz'nd drept
motor! a$ducens din pontin! Dn or$ită prin fisura extern!
punte! or$itară superioară!
I
u
4%4-E.UL ,E7"O4 18A
(er)ii cranieni - continuare
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea )raiect istri$uţie
aparentă
#.= %er* 6ste un Fi$rele motorii Dşi .n e la origi* Fi$rele motorii
vul facial nerv au originea reală Dn şanţul nea sa apa* inervează muş*
mixt, nucleul motor din $ul$o* rentă, ner* chii inimicii!
care are punte! Fi$rele pontin! vul se Dn* Fi$rele senzo*
Dn struc* senzitive Csenzo* dreaptă riale culeg ex*
tura sa rialeI gustative Dşi au spre st'nca citaţiile gusta*
şi fi$re originea Dn tempora* tive de la
părăsim ganglionul geniculat lului, stră* nivelul corpului
*patice! de pe traiectul ner* $ăt'nd ca* lim$ii C+>2
vului facial, unde se nalul ner* anterioareI!
află protoneuronul! vului Fi$rele para*
Cel de*al doilea neu* facial, simpatice se
ron se află Dn nu* situat Dn distri$uie la
cleul solitar din st'ncă! glanda
$u
l$! Părăseşte lacrimală şi la
Fi$rele parasimpa* canalul glandele su$*
tice preganglionare facialului mandi$ulare şi
Dşi au originea Dn nu* şi sf'rşeşte, su$linguală!
cleul lacrimal şi nu* prin ramu* Fi$rele senzi*
cleul salivator supe*
rile
sale tive inervează
rior, am$ii situaţi Dn terminale, Dmpreună cu o
punte! Fi$rele Dn glanda ramură din n!
provenite din
parotid
ă! .L ş i n ! L o
nucleul lacrimal fac parte a pielei
sinapsă cu fi$rele conductului
postganglionfre Dn auditiv extern
ganglionul pterigo* Czona &amsaO*
palatin, iar cele din SuntI!
nucleul salivator
superior Dn ganglio*
nul su$mandi$ular!
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea istri$uţie
aparentă
#...! %ervul 6ste un (re originea reală Dn %ervul stato* &amura cohleară se
statoacustic nerv sen* ganglionul spiral acustic pă* Dndreaptă spre nucleii
Cvesti$ulo* zorial! Coiti, pentru ramura trunde Dn trun* cohleari din punte
cohlearI cohleară, şi Dn chiul cere$ral Canterior şi posteriorI, iar
ganglionul ves* la nivelul şan* ramura vesti$ulară spre
ti$ular /carpa, pentru ţului $ul* nucleii vesti$ulului din
ramura vesti*$ulară! $opontin! $ul$ Csuperior, inferior,
Cele două ramuri se medial şi lateralI!
alătură, form'nd
nervul respectiv!
1!0
ANATOMIA ŞI F IZIOLOGIA OMULUI
(er)ii cranieni - continuare
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea )raiect istri$uţie
aparentă
.L! %ervul 6ste un Fi$rele motorii Dşi /e află la e la Fi$rele motorii
glosofa* nerv au originea Dn nu* nivelul originea inervează muşchii
ringDan mixt, cleul am$iguu din şanţului sa apa* faringelui, cu ex*
care are $ul$! retro* rentă, ner* cepţia constricto*
Dn struc* Fi$rele senzitive olivar! vul se rului inferior, c't şi
tura sa CsenzorialeI Dşi au Dndreaptă muşchii extrinseci
şi fi$re originea Dn gan* spre gaura ai lim$ii!
parasim* glionul superior şi Eugulară Fi$rele senzitive
patice! inferior de pe ieşind din CsenzorialeI iner*
traiectul nervului craniu, vează mucoasa
unde se află după care linguală de la rădă*
protoneuronul8 se termină cina lim$ii Cde unde
deutoneuronul se Dn lim$ă culege şi excitaţiile
află Dn nucleul şi faringe! gustativeI şi
solitar din $ul$! mucoasa faringelui!
Fi$rele Fi$rele parasim*
parasimpatice Dşi patice se distri$uie
au originea Dn la glanda parotidă!
nucleul salivator
inferior din $ul$!
%umele Funcţia 7riginea reală 7riginea )raiect istri$uţie
aparentă
L! %ervul 6ste un Fi$rele motorii /e află e la Fi$rele motorii inervează
vagCpneu* nerv Dşi au originea la nive* originea musculatura laringelui şi
mogastricI mixt, Dn nucleul lul şan* sa apa* muşchiul constrictor infe*
care are am$iguu! ţului rentă, rior al faringelui!
şi fi$re Fi$rele senzi* retro* nervul Fi$rele senzitive Csenzori*
parasim* tive Csenzoria* olivar! se Dn* aleI inervează mucoasa
patice! leI Dşi au origi* dreaptă valeculelor şi a laringelui8
nea Dn ganglio* spre ga* Fi$rele parasimpatice se
nul superior şi ura Eu* distri$uie la organele din
inferior de pe gulară, torace şi a$domen! .n to*
traiectul ner* părăsind race se distri$uie cordului,
vului unde se craniul, traheei, $ronhiilor, plăm'*
află protoneu* stră$ate nului şi esofagului! .n a$*
ronul8 deuto* g'tul, domen se distri$uie sto*
neuronul se toracele, macului, intestinului su$*
află Dn nucleul dia* ţire, cecului, colonului
solitar din fragma ascendent şi transvers!
$ul$! şi sf'r* Colonul descendent,
Fi$rele para* şeşte Dn sigmoid, rectul, vezica
simpatice pro* a$do* urinară şi organele geni*
vin din nucleul men! tale primesc fi$re para*
dorsal al vagu* simpatice din măduva
lui! sac rată!
uII
u ·
I
4%4-E.UL ,E7"O4
1!1
,er2ii cranieni - continuare
%umele Funcţia 7riginea 7riginea )raiect istri$uţie
reală aparentă
L.! %ervul 6ste &ădăcina &ădăcina %ervul acce* &amura internă con*
accesor un $ul$ară Dşi $ul$ară sor părăseşte ţine fi$re provenite din
nerv are originea Dşi are craniul prin rădăcina $ul$ară!
motor! reală Dn originea gaura Eugulară Pătrunde Dn nervul
nervul am* aparentă şi se Dmparte vag, particip'nd la
$iguu! Dn şanţul Dn două inervaţia muşchilor la*
&ădăcina retro* ramuri: ringelui!
spinală Dşi olivar! * ramura &amura externă con*
are originea externă8 ţine fi$rele rădăcinii
reală Dn * ramura spinale ale nervului
cornul an* internă! accesor şi se distri$uie
terior al la muşchii stemo*
măduvei cleidomastoidian şi
cervicale! trapez!
L..! %ervul 6ste Fi$rele mo* .n şanţul Părăseşte cra* .nervează muşchii
hipoglos un torii provin preoli* niul prin cana* lim$ii Ccei intrinseciI!
nerv din nucleul var! lul nervului
motor! motor al hipoglos şi se
nervului L..! Dndreaptă spre
lim$ă!
FIZIOLOGIA TRUNCHIULUI CEREBRAL
)runchiul cere$ral este primul component al encefaiului! Funcţiile sale sunt
numeroase şi de importanţă vitală:
1. Prin trunchiul cere$ral trec toate căile ce leagă măduva spinării de etaEele superioare ale /%C, precum şi
căi proprii trunchiului cere$ral ce conectează diferitele sale etaEe!
2. =a nivelul trunchiului se află nucleii de releu ai căilor ascendente şi descendente, precum şi
nucleii de releu cu cere$elul!
3. .n trunchiul cere$ral se Dnchid o serie de reflexe, deoarece conţine nuclei senzitivi şi motori care au
aceleaşi funcţii senzitive şi motorii pentru regiunile feţei şi capului, la fel ca şi funcţiile su$stanţei
cenuşii medulare pentru regiunile corpului de la g't Dn Eos!
4. =a nivelul trunchiului cere$ral se află formaţiunea reticulată, cu rol Dn reglarea
tonusului muscular, al celui cortical şi Dn controlul reflexelor spinale, al echili$rului
şi al posturii!
5. )runchiul cere$ral conţine centrii de reglare ai unor funcţii vitale, cum sunt activitatea
cardiovasculară, respiratorie şi digestivă,
&6F=6L6=6 )&U%CS.U=U. C6&6"&(=
=a fiecare din cele trei etaEe ale trunchiului cere$ral se află centrii unor reflexe
somatice, vegetative şi mixte! .n $ul$ se Dnchide reflexul de deglutiţie, reflex mixt la
care participă nucleii senzitivi şi motori ai nervilor cranieni .L, L şi L..! )ot aici se
află centrii reflexelor salivare excitosecretorii pentru glanda parotidă Cnucleul
salivator inferiorI, centrii
162
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
gastro*secretori, pancreato*secretori şi $ilio* secretori Cnucleul dorsal al vaguluiI!
%ucleul dorsal al vagului este responsa$il şi de stimularea deglutiţiei, a activităţii motorii
a stomacului, intestinului su$ţire şi a primei Eumătăţi a intestinului gros, precum şi a
căilor $iliare extrahepatice, care asigură excreţia $iliară! .n $ul$ se găsesc şi centrii
reflexelor cardioinhi$itorii Ccalea eferentă fiind asigurată de nervul vagI şi ai unor reflexe
vasomotorii Cconstrictorii şi dilatatoriiI!
Principalele reflexe respiratorii Ctuse, strănut, Sering * "reuerI se Dnchid la nivelul
$ul$ului! (ici se află centrii respiratori primari! /impla Dnţepătură practicată la acest
nivel poate produce moartea su$ită prin oprirea $ruscă a activităţii cardiace şi
respiratorii! .n $ul$ se găsesc nucleii vesti$ulari şi ia parte astfel, Dmpreună cu alte
etaEe ale trunchiului cere$ral, la reflexele de redresare, postură şi echili$ru!
Puntea lui #arolio este, ca şi $ul$ul, sediul unor activităţi reflexe esenţiale! (stfel, aici se Dnchid
reflexul lacrimal CDn nucleul lacrimalI, reflexele secretorii ale glandelor su$mandi$ulară şi
su$linguală CDn nucleul salivator superiorI, reflexele respiratorii
Ccentru[ apneustic inhi$ă respiraţia, iar centrul pneumotaxic o stimuleazăI! e
asemenea, puntea realizează unele reflexe somatice, cum sunt reflexul de clipit şi de
masticaţie!
.n mezencefal se Dnchid reflexe vegetative coordonate de nucleul vegetativ al
oculomotorului: reflexul pupilar fotomotor, care constă Dn micşorarea pupilei
CmiozăI, ca urmare a stimulării luminoase a retinei, reflexele de acomodare la
vederea de aproape şi la distanţă! =a nivelul coliculilor cvadrigemeni inferiori se
Dnchid reflexe somatice complexe de Dntoarcere a capului şi ochilor spre sursa sonoră
Creflexe auditivo*oculo*cefalogireI, iar Dn coliculii superiori se află centrii reflexului
somato*vegetativ pupilar de acomodare la distanţă!
Prin intermediul centrilor motori extrapiramidali Cnucleul roşu, su$stanţa neagrăI şi al
formaţiunii reticulate, trunchiul cere$ral Dndeplineşte funcţii motorii foarte importante!
FU%CG..=6 M7)7&.. (=6 )&U%CS.U=U. C6&6"&(=
(ctivitatea motorie a trunchiului cere$ral este reflexă! %ucleii motori ai
trunchiului cere$ral au două funcţii importante: menţinerea posturii şi a
echili$rului şi coordonarea mişcărilor voluntare! e asemenea, trunchiul cere$ral
conţine şi unii nuclei specifici, cu rol Dn controlul mişcărilor stereotipe,
su$conştiente!
Menţinerea posturii caracteristice fiecărei specii animale se face Dn mod automat, prin două categorii
de reflexe somatice: reflexele tonice şi reflexele de redresare! 1efle0ele tonice. %ucleii motori ai
trunchiului cere$ral asigură repartiţia diferită a
impulsurilor nervoase către diferitele grupe musculare, astfel Dnc't tonusul muscular al
acestora să fie Dn concordanţă cu poziţia capului, a corpului sau cu mişcările efectuate!
e exemplu, la o pisică ce priveşte Dn sus, creşte tonusul muşchilor extensori ai
mem$relor anterioare şi scade tonusul extensorilor mem$relor posterioare! C'nd
pisica priveşte Dn Eos, se produc reacţii inverse! Centrii trunchiului cere$ral primesc Dn
aceste cazuri aferente vesti$ulfre, proprioceptive şi mai puţin tactile şi vizuale!
6ferenţele sunt asigurate de căile extrapiramidale spre motoneuronii 3 şi a din
coarnele anterioare medulare! /timularea acestor motoneuroni creşte tonusul
muscular, iar inhi$iţia lor Dl scade!
1efle0ele de redresare. acă un animal decere$rat Ccu axul cere$rospinal secţionat
Dntre coliculii cvadrigemeni superiori şi inferioriI este aşezat Dntr*o poziţie nefirească,
el va executa o serie de mişcări coordonate care conduc la reluarea posturii naturale!
(ceste reflexe de postură au loc Dn condiţii statice! Dn mişcare Ccondiţii UineticeI au loc
re5le6e motorii ce asi,ur7 p7strarea posturii. Cel mai elocvent e6emplu este
re5le6ul de ateri9are, observat bine la pisici, care, din orice po9iţie, cad @n
picioare.
*enţinerea posturii este asi,urat7 de nucleii ret ie u lan şi nucleii vestibulari. Nucleii ret icul
ari sunt @mp7rţiţi @n dou7 ,rupe principale:
1• nucleii reticulari pontini, locali9aţi @n principal @n punte Ddar se e6tind şi @n
me9ence5alF, situaţi mai lateral @n truncAiul cerebralB
2• nucleii reticulari bulbari, care se @ntind de"a lun,ul @ntre,ului bulb,
situaţi ventral şi median.
(ceste dou7 perecAi de nuclei acţionea97 anta,onic unii 5aţ7 de ceilalţiB nucleii
pontini stimulea97 musculatura anti,ravitaţional7 Dcare asi,ur7
ortostatismulF, iar cei bulbari o inAib7. Nucleii reticulari pontini transmit
impulsuri nervoase descendente pe calea tractului reticulo"spinal medial p<n7
la motoneuronii
mediali din coarnele anterioare medulare care stimulea97 musculatura
anti,ravitaţional7, respectiv muşcAii para vertebrali şi muşcAii e6tensori ai
membrelor in5erioare. Nucleii reticulari au o e6citabilitate natural7 5oarte
ridicat7. @n plus, ei primesc impulsuri stimulatoare de la circuitele interne ale
truncAiului cerebral, de la nucleii vestibulari şi de la nucleii cerebeloşi pro5un9i.
(st5el, nucleii pontini e6citatori nu sunt inAibaţi de nucleii bulbari, ceea ce 5ace
ca po9iţia anti,ravitaţional7 s7 5ie menţinut7 cAiar şi @n absenţa unor impulsuri
de la etaJele nervoase superioare.
Nucleii reticulari bulbari, pe de alt7 parte, transmit impulsuri inAibitorii
descendente c7tre musculatura anti,ravitaţional7 pe calea tractului reticulo"
spinal lateral. Nucleii bulbari primesc colaterale de la tractul cortico"spinal,
tractul rubro"spinal şi de la alte c7i motorii. )olul lor este evidenţiat mai ales @n
situaţiile @n care este necesar7 rela6area unor ,rupe muculare pentru ca anumite
porţiuni ale corpului s7 poat7 e5ectua alte activit7ţi motorii Dde e6emplu, mersulF.
(st5el, nucleii reticulari e6citatori şi inAibitori constituie un sistem controlat at<t
de stimuli corticali, c<t şi cu alt7 ori,ine, care asi,ur7 contracţiile musculare
necesare ortostatismului, precum şi rela6area anumitor ,rupe musculare, ast5el
@nc<t s7 se poat7 des57şura di5eritele activit7ţi motorii.
Nucleii vestibulari, @mpreun7 cu nucleii reticulari pontini, stimulea97
musculatura anti,ravitaţional7. Nucleii vestibulari laterali trimit stimuli
descendenţi e6trem de puternici pe calea tracturilor vestibulo"spinale medial şi
lateral c7tre motoneuronii din coarnele anterioare. De 5apt, @n absenţa
impulsurilor de la nucleii vestibulari, sistemul reticulat pontin pierde 5oarte
mult din 5orţa sa. )olul speci5ic al nucleilor vestibulari este de a controla, @n mod
selectiv, impulsurile e6citatorii c7tre di5eritele ,rupe musculare
anti,ravitaţionale, @n scopul menţinerii ecAilibrului ca r7spuns la a5erentele de la
aparatul vestibular. (cest aspect va 5i discutat pe lar, Ia capitolul "(nali9atorul
acustico"vestibular".
*enţinerea ecAilibrului corpului se datorea97 acţiunii aceloraşi centri motori din
truncAiul cerebral responsabili de re,larea tonusului şi a posturii. *ecanismele
de menţinere a ecAilibrului se declanşea97 ori de c<te ori centrul de ,reutate al
or,anismului tinde s7 se proiecte9e @n a5ara poli,onului de susţinere. ScAimbarea
po9iţiei capului, a corpului sau a membrelor stimulea97 5ie receptorii labirintici,
5ie receptorii Tineste9ici din capsulele articulare, in5orm<nd centrii posturii
asupra noilor raporturi spaţiale ale di5eritelor se,mente ale corpului. 8e ba9a
acestor in5ormaţii se elaborea97 comen9i motorii ce determin7 ,rade variate de
contracţie şi rela6are a muşcAilor e6tensori şi 5le6ori @n di5eritele p7rţi ale
corpului. De e6emplu, dac7 e6ist7 tendinţa de a c7dea @ntr"o parte, spre 5aţ7 sau
pe spate, are loc o creştere re5le67 a tonusului musculaturii e6tensorilor de acea
parte şi o reducere corespun97toare a tonusului e6tensorilor de partea opus7.
8ostura se menţine @n acest ca9
1!4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Dn special pe $aza aferentelor de .a proprioceptorii musculari, iar echili$rul pe $aza
celor la$irintice!
Centrii de integrare şi efectorii sunt aceiaşi!
Centrii echili$rului sunt grupaţi Dn două teritorii ale /%C: centrii su$corticali şi centrii
corticali Cfig! 3+I!
Centrii echili*C $rului conştient G 0
&eceptori la$irintici
Centrii
echiIibruIui
atutomat
Nucleii vestibulari
=o$ul floculo*nodular
Muşchii extensori
]bProprioceptori
Fig! 3+! &eglarea echili$rului şi a posturii
!entrii subcorticali. /unt reprezentaţi de nucleii vesti$ulari şi de nucleii formaţiei
re*ticulate mezencefalice! 6i integrează impulsurile senzitive primite direct de la
receptori şi indirect prin cere$el Cde la lo$ul floculonodularI! (ceşti centri menţin
echili$rul şi postura prin reacţii motorii inconştiente!
!entrii corticali. /unt localizaţi Dn lo$ul parietal, Dn profunzimea şanţului .ui
/Olvius! =a nivelul acestui lo$ se ela$orează senzaţia conştientă de echili$ru şi
postură! )runchiul cere$ral participă şi la coordonarea mişcărilor voluntare! 7rice
mişcare voluntară necesită o anumită postură şi o anumită repartiţie a tonusului la
diferitele grupe musculare!
)runchiul cere$ral realizează aceste două condiţii pe $aza conexiunilor aferente şi
eferente ale nucleilor săi extrapiramidali cu cere$elul, talamusul şi corpii striaţi!
/*a demonstrat, la copiii anencefalici, că trunchiul cere$ral este responsa$il de
efectuarea unor mişcări su$conştiente, cum ar fi cele legate de alimentaţie
Csuptul, eliminarea din gură a alimentelor cu gust neplăcut, deplasarea m'inilor
spre gură
pentru a*şi suge degeteleI, căscatul, Dntinderea, pl'nsul, precum şi urmărirea o$iectelor
cu privirea prin
MR1
mişcarea ocAilor şi a capului. De asemenea, este intact re5le6ul de adoptare a
posturii anti,ravitaţionale. In acelaşi timp, se poate spune c7 maJoritatea
mişc7rilor truncAiului ţi ale capului pot 5i @mp7rţite @n c<teva mişc7ri simple,
cum sunt 5le6ia, e6tensia, rotaţia şi mişcarea de r7sucire a @ntre,ului corp. (ceste
mişc7ri sunt controlate de nuclei speci5ici, situaţi @n me9ence5al şi @n re,iunile
dience5alice in5erioare. (st5el, rotaţia capului şi a ocAilor este controlat7 de
nucleul interstiţial din me9ence5al. *işc7rile de ridicare a capului şi corpului
sunt controlate de nucleul prestiţial, locali9at la Joncţiunea dintre me9ence5al şi
dience5al. :le6ia capului şi a corpului este controlat7 de nucleul precomisural,
situat la nivelul comisurii posterioare, iar mişc7rile de r7sucire a @ntre,ului corp,
mult mai complicate, implic7 intervenţia nucleilor reticulari pontini şi
me9ence5alici.
:.)*(NI( )04IC+/()W
:ormaţia reticular7 Dsau reticulat7F repre9int7 din punct de vedere structural o
imens7 reţea de prelun,iri neuronale, @n ocAiurile c7reia se ,7sesc 9eci de mii de
a,lomer7ri de corpuri celulare, alc7tuind micronuclei cenuşii. :ormaţia
reticular7 D:)F se @ntinde de la m7duva sacrat7, prin truncAiul cerebral, p<n7 la
nucleii nespeci5ici talamici. .n substanţa reticular7 a truncAiului cerebral se a5l7
toţi nucleii cenuşii ai acestuia, iar c7ile ascendente şi descendente ce lea,7
ence5alul de m7duva spin7rii str7bat :). :ormaţia reticular7 are dou7 5uncţii
5undamentale: speci5ice şi nespeci5ice. :uncţiile speci5ice ale :) sunt repre9en"
tate de 5aptul c7 aici este sediul central al re5le6elor truncAiului cerebral.
:uncţiile nespeci5ice ale :) sunt de coordonare ,eneral7, de activare sau de
inAibare a activit7ţii /%C!
:uncţiile speci5ice
In substanţa reticular7 se a5l7 centrii tuturor re5le6elor truncAiului cerebral.
Centrul unui re5le6 nu este o arie net delimitat7, ca nucleul motor sau secretor de
unde porneşte comanda e5erent7 spre or,anul e5ector. De e6emplu, centrul
re5le6ului lacrimal este alc7tuit nu numai din nucleul lacrimal Dsituat @n punteF, ci
şi dintr*o serie de deutoneuroni ai c7ii tri,eminale. precum şi micronuclei ai
5ormaţiei reticulare pontine! (celaşi lucru se poate a5irma despre centrii cardio"
vasculari, care au @ns7 o @ntindere mult mai mare, centrii respiratori, ai
ecAilibrului etc. Deci, :) este sediul a numeroşi centri de re5le6e somatice şi
ve,etative.
:uncţiile nespeci5ice
Stimularea 5uncţiilor nespeci5ice ale :) se 5ace prin colaterale ale c7ilor ascendente
speci5ice şi ale c7ilor descendente motorii. S"au pus @n evidenţ7 patru sisteme
reticulare nespeci5ice, dou7 ascendente şi dou7 descendente.
I. Sistemul reticular ascendent activator DS)((F primeşte colaterale de la toate
c7ile de conducere ale anali9atorilor şi trimite e5erenţe care se proiectea97
$ilateral, simetric, pe toate ariile corticate. )olul s7u este de a produce o e6citaţie
di5u97 a scoarţei cerebrale, stimul<nd ast5el nespeci5ic toate 5uncţiile
neocorte6ului şi paleocorte6ului. Din acest motiv se mai numeşte şi sistem
reticulat cu proiecţie di5u97. Stimularea S)(( este urmat7 de o stare de
"tre9ire" cortical7. de creştere a vi,ilenţei, cu sporirea aptitudinilor intelectuale,
creşterea percepţieiK deci o @mbun7t7ţire a per5ormanţelor cerebrale cu rol @n
procesul de @nv7ţare. Stimularea e6a,erat7 a S)(( are @ns7 e5ecte ne,ative:
iritabiAtate, convulsii, @ntre scoarţa cerebral7 şi S)(( se stabilesc le,7turi
bidirecţionale ce 5ormea97 un arcuit 5uncţional cortico"reticulo"cortical. 8rin aceste
cone6iuni scoarţa cerebral7 poate controla
1!!
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
nivelul funcţional al F& şi, implicit, propriul său nivel funcţional! Cei mai importanţi
stimuli ai /&(( sunt cei vizuali şi cei Uinestezici! acă se Dntrerupe sistemul
reticulat ascendent activator apare somn prelungit! eci, F& are, printre alte funcţii,
un rol important Dn reglarea ritmului
somn * veghe!
2. /istemul reticulat ascendent inhi$itor C/&(.I este mai puţin studiat şi deci funcţiile sale se cunosc mai
puţin! /e ştie că are o acţiune de reducere a activităţii corticale!
3. /istemul reticulat descendent facilitator Cactivator! /&FI este reprezentat de acea parte a F& care
trimite eferente spre măduva spinării, Dn special către motoneuronii O şi a! (ferentele sale sunt
reprezentate de fi$re de la neocortexul motor, nucleii cenuşii
extrapiramidali, cere$el şi aparatul vesti$ular, precum şi colaterale ale căilor
ascendente ale analizatorilor, directe sau prin intermediul /&((! (cţiunea principală
a /&F se o$servă la nivelul reflexelor medulare şi de trunchi cere$ral, pe care .e
exagerează! (stfel, stimularea /&F produce hipertonie musculară şi creşte viteza
reacţiilor motorii! Cei mai importanţi stimuli ai /&F sunt cei de la proprioceptori!
4. /istemul reticulat descendent inhi$itor C/&.I are conexiuni aferente similare cu
/&F, dar predomină cele de la neocortexul motor, corpii striaţi, neocere$el şi nucleum
roşu! 6ferenţele sale sunt de asemenea către motoneuronii trunchiului cere$ral şi
motoneuronii O şi a medulari, pe care Dnsă Di inhi$ă, av'nd astfel efect de diminuare a
reflexelor ce se Dnchid la aceste etaEe! /timularea /&. produce hipotonie musculară,
scăderea vitezei de reacţie motorie, tul$urări de echili$ru şi de mers!
upă cum am arătat anterior, formaţia re ticul ară este o reţea enormă de neuroni Dntre
care există un număr imens de conexiuni sinaptice! Cele patru sisteme prezentate mai sus
nu pot fi net delimitate Dntre ele, după cum nu pot fi delimitate nici de structurile
Dnvecinate! atorită numărului mare de sinapse, F& este foarte sensi$ilă la acţiunea
diverselor su$stanţe toxice CalcoolI sau medicamentoase CanesteziceI! .ntre F& a
trunchiului cere$ral şi nucleii nespecifici talamici există o unitate funcţională!
Cei mai importanţi nuclei ai F& din trunchiul cere$ral şi conexiunile lor sunt:
1. %ucleul $ul$ar reticulat lateral se află Dn $ul$, posterior de oliva $ul$ară! (ferentele sale vin
de la măduvă Cfi$re directeI şi de la scoarţa cere$rală Cfi$re DncrucişateI, iar eferenţele sale merg
prin pedunculul cere$elos inferior către cere$elul ipsilateral!
2. %ucleul $ul$ar reticulat paramedian se află Dn vecinătatea nucleului hipoglosului!
(ferentele sale vin de la cere$el Cnucleul fastigialI, de la măduvă şi de la scoarţa
cere$rală, iar eferenţele sunt directe către cere$elul ipsilateral Cprin pedunculul
cere$elos inferiorI şi at't directe, c't şi Dncrucişate către nucleul fastigial de am$ele
părţi!
3. %ucleul gigantocelular este situat dorsal de oliva $ul$ară! (ferentele sale vin, Dn
special, de la măduva spinării Cfi$re predominant ipsilateraleI şi din ariile senzitivo*
motorii ale scoarţei cere$rale, dar şi de la cere$el Cnucleul fastigialI! 6ferenţele sale
sunt ascendente către talamus Cnucleii nespecificiI şi hipotalamus, iar către măduvă
descendente!
4. %ucleul tegmental pontin, numit şi nucleul central pontin, se găseşte Dn tegmentul
pontin! Primeşte aferente de la cere$el Cnucleul dinţatI, măduvă şi scoarţa cere$rală,
trimiţ'nd eferente către cere$el!
5. %ucleul reticulat pontin caudal este prelungirea cranială a nucleului gigantocelular
din $ul$! (ferentele acestui nucleu provin de la măduva spinării Cfi$re predominant
ipsilateraleI, de la ariile senzitivo*motorii ale scoarţei cere$rale şi de la lamina
cvadrigemina CtectumI, iar eferenţele sale sunt, ca şi ale nucleului gigantocelular,
ascendente către nucleii nespecifici talamici şi hipotalamus, iar către măduvă
descendente!
6. %ucleul reticulat pontin oral prelungeşte Dn sus nucleul pontin caudal! (re
conexiuni Dn am$ele sensuri cu măduva spinării! (lte aferente provin de la scoarţa
cere$rală şi de la lamina cvadrigemina!
7. %ucleul rafeului cuprinde grupe celulare ce se găsesc de o parte şi de alta a liniei mediane, pe
o mare Dntindere a trunchiului cere$ral, Dncep'nd de la nucleul hipoglosului p'nă Dn partea
superioară a protu$erantei! (ferentele sale provin de la
scoarţa cere$rală, rinencefal şi măduva spinării, iar eferenţele sunt ascendente către
mezencefal şi descendente spre măduva spinării! /e crede că nucleul rafeului are rolul
de a solidariza funcţional Eumătăţile dreaptă şi st'ngă ale F& a trunchiului cere$ral şi
că face parte din /&((!
8. Formaţiunea reticulată mezencefalică are conexiuni cu cere$elul, lamina cvadrigemina,
hipotalamusul, neocortexul şi rinencefalul!
9. /u$stanţa cenuşie periapeductală este situată Dn Eurul apeductului /Olvius şi are
legături Dn am$ele sensuri cu nucleii nespecifici ai talamusului şi cu formaţia reticulară
mezencefalică!
6ferenţele formaţiei reticulare $ul$are către măduva spinării sunt prddominent
ipsilaterale, Dn timp ce eferenţele formaţiei reticulate pontine sunt exclusiv
ipsilaterale, am$ele termin'ndu*se Dn cordonul lateral de aceeaşi parte!
(lte conexiuni ale formaţiei reticulare a trunchiului cere$ral
Formaţia reticulară a trunchiului cere$ral realizează următoarele conexiuni:
Conexiuni tecto*reticulare, ce se realizează Dntre tu$erculul cvadrigemen superior şi
F& ponto*mezencefalică, prin fi$re directe şi Dncrucişate!
Conexiuni nucleo*reticulare, ce se realizează Dntre nucleii tractului spinal ai nervului
trigemen şi nucleul solitar, pe de o parte, şi formaţia reticulată, pe de cealaltă!
Conexiuni vesti$ulo*reticulare, ce cuprind un contingent de fi$re care merg de la
nucleii vesti$ulari direct spre formaţia reticulată!
Conexiuni ru$ro*reticulare şi palido*reticulare, ce leagă nucleul roşu, respectiv glo$us pallidus de
formaţia reticulară a trunchiului cere$ral!
Conexiuni nigro*reticulare, ce leagă su$stanţa neagră de F&! Conexiuni ponto*
reticulare, ce leagă nucleii proprii pontini de F&!
Formaţia reticulară a trunchiului cere$ral are conexiuni Dn du$lu sens cu rinencefalul,
conexiuni demonstrate anatomic şi electrografic! Proiecţia sistemului lim$ic pe
formaţia reticulară este miElocită prin trei sisteme: sistemul ha$enular, corpii
mamilari şi fasciculul median al creierului anterior
/istemul ha$enular! %ucleul ha$enular primeşte fi$re de la aria olfactivă şi din fim$ria
hipocampului prin stria medulară a talamusului şi prin stria terminală! e asemenea,
primeşte fi$re de la nucleul amigdalian! =a r'ndul său, nucleul ha$enular este conectat
cu formaţia reticulară mezencefalică prin fi$re ha$enulo*reticulate!
Corpii mamilari, intim conectaţi cu sistemul lim$ic, trimit fi$re spre formaţia
reticulară mezencefalică prin tractul mamilo*tegmental şi prin pedunculul corpului
mamilar! )ractul mamilo*tegmental ia naştere Dn corpul mamilar şi trimite eferenţe
spre formaţia reticulară mezencefalică! Pedunculul corpului mamilar are originea tot
Dn corpul mamilar şi se termină Dn F& mezencefalică!
Fasciculul median al creierului anterior Dşi are originea Dn girul su$calosal şi se
distri$uie F& mezencefalice!
168
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
ANATOMIA CEREBELULUI
Cere$elul ocupă fosa posterioară a craniului, fiind separat de emisferele cere$rale prin cortul
cere$elului, o dependenţă a durei mater cere$rale! 6ste situat Dnapoia $ul$ului şi a punţii cu care
delimitează cavitatea ventriculului .#! (re forma unui fluture,
prezent'nd o porţiune mediană CvermisulI şi două porţiuni laterale, voluminoase,
numite emisfere
cere$eloase!
6misferele prezintă o faţă superioară acoperită de cortul cere$elului şi o faţă inferioară Dn centrul căreia se
află o depresiune numită valecula, care conţine partea inferioară
a vermisului!
Cere$elul este situat Dn derivaţie pe toate căile senzitive şi motorii şi este, Dn
consecinţă, informat asupra tuturor stimulilor proveniţi din mediul extern sau intern!
Prin procesele de integrare a informaţiilor primite, el poate exercita o acţiune
coordonatoare asupra activităţii musculare iniţiate de cortexul cere$ral motor! (şa se
explică de ce leziunile cere$eloase dau tul$urări de coordonare!
Cere$elul este legat de $ul$, punte şi mezencefal prin pedunculii cere$eloşi inferiori,
miElocii şi superiori! (ceşti pedunculi conţin fi$re aferente şi eferente Cde proiecţieI!
/uprafaţa cere$elului este $răzdată de şanţuri paralele, cu diferite ad'ncimi! Unele
sunt numeroase şi superficiale, delimit'nd lamelele CfoliileI cere$eloase, altele, mai
ad'nci, dar mai rare, delimitează lo$ulii cere$elului şi, Dn fine, altele, cele mai
ad'nci, cum ar fi fisura primară şi fisura posterolaterală, delimitează lo$ii cere$elului
Cfig! 32I!
in punct de vedere ontogenetic şi al localizărilor funcţionale, cere$elul poate fi divizat Dn trei lo$i:
lo$ul floculonodular, lo$ul anterior şi lo$ul posterior!
=o$ul floculonodular cuprinde nodulus, am$ii floculi şi pedunculii floculilor! 6l este
separat de restul cere$elului prin fisura posterolaterală, prima care apare onto şi
filogenetic!
=o$ul floculonodular, Dmpreună cu lingula, constituie partea cea mai veche a
cere$elului Carhicere$elulI şi reprezintă centrul echili$rului vesti$ular, centrul de
orientare şi centrul de menţinere a poziţiei capului Cfactor esenţial pentru menţinerea
echili$ruluiI! eoarece are conexiuni cu analizatorul vesti$ular este denumit şi
vesti$ulocere$el!
=o$ul anterior, situat anterior de fisura primară, este alcătuit din culmen şi lo$ului
central de pe vermis, lo$ului patrulater şi aripa lo$ulului central de pe emisfere!
&eprezintă a doua parte a cere$elului care apare Dn filogeneză Cpaleocere$elI alături
de piramidă şi uvulă de pe faţa inferioară a vermisului!
eoarece paleocere$elul are legături cu măduva spinării, este denumit şi spinocere$el şi
constituie centrul de control al tonusului de postură al muşchilor extensori antigravitaţionali,
cu rol de compensare şi de opoziţie a forţelor de gravitaţie!
=o$ul posterior reprezintă partea cere$elului dintre fisura primară şi fisura
posterolaterală! &eprezintă partea cea mai nouă filogenetic Cneocere$elI, excluz'nd
piramida şi uvula legate funcţional de paleocere$el! %eocere$elul constituie centrul de
control automat al motilităţii voluntare şi semivoluntare!
atorită faptului că maEoritatea aferentelor vin de la nucleii pontini este numit şi
pontocere$el!
%eocere$elul este alcătuit din lo$ulii declive, folium şi tu$er de pe vermis8 lo$ului simplex,
semilunar superior, semilunar inferior, $iventer şi tonsila de pe
emisfera cere$eloasă!
/)&UC)U&( C6&6"6=U=U.
=a exterior se află un strat de su$stanţă cenuşie care formează scoarţa cere$elului!
/coarţa cere$eloasă DnconEoară su$stanţa al$ă centrală, care trimite prelungiri Dn folii,
d'nd, Dn ansam$lu, aspectul unei coroane de ar$ore, de unde şi numele de ar$orele
vieţii! .n interiorul masei de su$stanţă al$ă se găsesc mase de su$stanţă cenuşie care
formează nucleii profunzi ai cere$elului! .n vermis se află nucleii fastigiali Cst'ng şi
dreptI, iar Dn emisferele ce re $el oase, Dn sens mediolateral, se află nucleul glo$os,
nucleul em$oliform şi nucleul dinţat!
%ucleii fastigiali sunt cei mai vechi filogenetic Caparţin arhicere$eluluiI, Dn timp ce nucleii dinţaţi sunt
cei mai noi filogenetic Caparţin neocere$eluluiI!
/coarţa cere$eloasă este formată din trei straturi de celule care, de la suprafaţă spre
profunzime, sunt: stratul molecular, al celulelor PurUinEe şi cel granular Cfig! 3KI!
/tratul superficial CmolecularI! 6ste situat su$ meninge, fiind sărac Dn celule şi $ogat
Dn fi$re! %euronii sunt reprezentaţi prin celulele stelate, ai căror axoni formează în
6misferele cere$eloase
#ermisg*
Puntea g
_Cere$elul
Măduva spinării
Fisura primară
=o$ul posterior
=o$ul
1
!anterior
=indala =o$ului
central
!Culmen
Fisura orizontală
raun
floculonodular =o$ului p'uat
ec li va
=o$ulus simplex Folium =o$ului
semilunar sup. )u$er =o$ului
semilunar inf
Piramida =o$ului $t venter Pvula Fisura
uvulo*nodulară
)onsila Flocculus
Fig! $%. /obulaţia cerebelului
1=0
A,A-O.%A 4E F%/%OLO0%A O.ULU%
:i,. $G. Structura cerebelului
Jurul corpurilor celulelor 8urTinJe o reţea cu aspect de coşuleţ. 8rin
dendritele lor, celulele @n coşuleţ şi celulele stelate stabilesc contacte sinaptice
cu a6onul celulelor ,ranulare.
Stratul intermediar. Conţine corpurile celulelor 8urTinJe, cu aspect piri5orm,
dispuse pe un sin,ur r<nd. 8relun,irile lor dendritice, abundent rami5icate,
p7trund @n stratul molecular, unde vor stabili sinapse cu a6onii celulelor
,ranulare. (6onii celulelor 8urTinJe p7r7sesc scoarţa cerebelului, str7bat substanţa alb7 şi intr7 @n
contact cu nucleii cerebelului.
Stratul pro5und D,ranularF. 0ste 5ormat din neuroni ,ranulari de talie mic7 DG " ! p ) ,
dar 5oarte numeroşi. Dendritele lor, scurte, r7m<n @n stratul ,ranular, iar a6onul, lun,,
aJun,e i n stratul super5icial, unde se @mparte Ai 4, 5iecare ramur7 a
4"ului pun<5l du" se +i le,7tur7 cu dendritele celulelor 8urTinJe şi ale celulelor
stelate. In stratul ,ranular se ,7sesc şi celulele ;ol,i II, ale c7ror dendrite aJun,
@n stratul molecular.
A x o n u l lor este scurt şi r7m<ne @n stratul ,ranular, particip<nd la 5ormarea
g l om e r u l ul u i c e r e b e l o s .
/a nivelul scoarţei cerebrale se ,7sesc dou7 tipuri de 5ibre:
1• 5ibre musci5orme, care se termin7 la nivelul dendritelor celulare
,ranulare, constituind ,lomerulii cerebeloşi DneuropilulF. tn structura
neuropilului intr7 şl a6onul scurt al celulelor ;ol,i IIB
2• 5ibre a,7ţ7toare, care se termin7 pe dendritele celulelor 8urTinJe.
4%4-E.UL ,E7 "O4
Cere$elul sta$ileşte legături cu celelalte etaEe ale sistemului nervos central prin
aferente şi eferenţe Cfig! 34I care trec prin cele trei perechi de pedunculi
cere$eloşi! (F6&6%)6=6 C6&6"6=U=U.
Prin pedunculul cere$elos inferior, care leagă cere$elul de $ul$, sosesc:
1• fi$rele fasciculului spino*cere$elos dorsal direct şi o parte din fi$rele
fasciculului spinocere$elos ventral CDncrucişatI! Cealaltă parte din fi$rele fasciculului
spinocere$elos ventral aEung la cere$el prin vălul medular superior, situat Dntre cei
doi pedunculi cere$eloşi superiori8
2• fi$rele vesti$ulo*cere$eloase, de la nucleii vesti$ulari de aceeaşi parte8
3• fi$rele olivo*cere$eloase, de la nivelul olivei $ul$are contralaterale!
Calea cor ponto*cere$elo Calea cere$r eticulo*cere$eloa Calea
cere$elo olivo*cere$eloas
)ract ru$rospinal
%c! pontin %c! cere$eloşi
=o$ul frontal
alamus
)ractul dentotalamic
%c! lentiform %c!
roşu Fi$re ponţi ne
transverse %c! vesti$
Formaţiunea reticu
7liva
)ractul vestc$ulos pina Măduva spinării
Cere$elul )ractul
cuneocere$elos
%c! cuneat %! vesti$ular
)ractul spinocere$elos anterior
)ractul spinocere$elos
posterior
:i,. $%. (5erentele şi e5erenţele cerebelului
1=2
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
8rin pedunculul cerebelos miJlociu, care lea,7 cerebelul de punte.sosesc 5ibrele cortico"
pf_nto"cerebeloase, care provin de la scoarţa cerebral7, 5ac sinaps7 in nucleii pontini şi
aJun,
apoi la cerebel.
8rin pedunculii cerebeloş@ superiori, care 5ac le,7tura @ntre cerebel şi me9ence5al,
sosesc la cerebel 5ibre tecto"cerebeloase, provenite de la lama cvadri,emina, şi 5ibre
tri,cmino"cerebeloase, cu ori,inea @n nucleul me9ence5alic al nervului tri,emen.
0:0)0NN0/0 C0)0B0/+/+I
De la nucleul dinţat pleac7 dou7 5ascicule, ambele p7r7sind cerebelul prin
pedunculul cerebelos superior:
1• 5asciculul dento"talamic, care aJun,e la talamus, de unde se continu7 spre
scoarţ7 prin 5asciculul talamo"corticalB
2• 5asciculul dento"rubric, care aJun,e la nucleul roşu, de unde se continu7 spre
m7duv7 prin 5asciculul rubrospinal.
(mbele 5ascicule sunt @ncrucişate, aJun,<nd la talamus şi la nucleul roşu contralateral
De la nucleul 5asti,ial pleac7, de asemenea, dou7 e5erente mai importante, ambele
p7r7sind cerebelul prin pedunculul cerebelos in5erior:
3• 5ibre 5asti,io"vestibulare spre nucleii vestibulari din bulb, de la care pleac7
spre m7duv7 5asciculul vestibulospinalB
4• 5ibre 5asti,io"reticulate spre 5ormaţia reticulata a truncAiului cerebral, de la care
pleac7, spre m7duv7, 5asciculul reticulospinal.
(ceste 5ascicule au 5ibre ne@ncrucişate, aJun,<nd la nucleii vestibulari şi
5ormaţia reticulata ipsilateral7.
:I?I./.;I( C0)0B0/+/+I
Deşi cerebelul nu are cone6iuni directe cu e5ectorii motori, pre9enţa sa este
indispensabil7 pentru activitatea normal7 a acestora. 06citarea cerebelului nu
provoac7 nici sen9aţii subiective, nici mişcare. 4otuşi, dup7 @ndep7rtarea sa, apar ,rave
tulbur7ri ale 5uncţiilor motorii somatice. Se perturb7 mai ales mişc7rile voluntare
rapide, cum sunt aler,atul, c<ntatul la pian, scrisul şi vorbirea.
:uncţia cerebelului este st<ns le,at7 de structura sa şi de cone6iunile a5erente şi e5erente pe care
le reali9ea97. :e aceste ba9e anatomice, el @ndeplineşte rolul de suprave",Aetor al activit7ţii
motorii, compar<nd comanda central7 cu modul @n cave ea este e6ecutat7.
in lumina concepţiei cibernetice, cerebelul apare " aşa cum este repre9entat @n 5i,. $$ " ca un
servomecanism dispus @n paralel pe c7ile ce lea,7
Comand7 motorie
*odel al mişc7rii
C0)0B0/
Compar7 şi
corectea97
05ector motor *odel irai al mişc7rii
i
:i,. $$. :uncţiile cerebelului
$idirecţional centri motori superiori de efectorii şi receptorii periferici! 7rice comandă
motorie trimisă la periferie este expediată, ADn copieA, şi spre cere$el, care aEunge astfel Dn
posesia modelului teoretic al mişcării! =a r'ndul lor, receptorii periferici Cproprioceptori,
exteroceptori, receptori vesti$ulariI informează cere$elul asupra mişcării reale efectuate
şi a eventualelor schim$ări survenite Dn postura organismului! Pe $aza informaţiilor
primite, cere$elul calculează eroarea dintre mişcarea dorită şi cea realizată şi trimite
impulsuri corectoare spre centrii motori!
Cere$elul participă at't la activitatea motorie automată Cmenţinerea tonusului, echili*
$rului, posturii şi redresarea corpuluiI, c't şi la cea intenţională, voluntară Cmers, scris,
vor$itI! /e asigură şi coordonarea acestor două categorii de activităţi motorii
somatice! Funcţiile motorii automate sunt reglate pe $aza conexiunilor vermisului şi
lo$ului floculonodular Carhicere$elI cu nucleii vesti$ulari şi cu nucleii extrapiramidali
şi ai formaţiei reticulate din trunchiul cere$ral Cvezi funcţiile motorii ale trunchiului
cere$ralI!
Funcţiile motorii intenţionale, emanate din scoarţa motorie şi ariile asociative
corticale, sunt coordonate pe $aza conexiunilor emisferelor cere$eloase Cneocere$elI
cu talamusul şi cortexul motor!
Cooperarea dintre mişcările voluntare şi cele automate asigură echili$ru, tonusul şi
postura adecvată realizării c't mai perfecte a mişcărilor intenţionale8 ea se realizează
pe $aza conexiunilor pe care le are paleocere$elul Cscoarţa cere$eloasă din vecinătatea
vermisuluiI cu talamusul şi cu cortexul motor, pe de o parte, şi cu nuclei motori
extrapiramidali mezencefalici şi $azali, pe de altă parte!
=eziunile cere$elului produc o serie de tul$urări clinice caracteristice!
(stazia este o tul$urare a posturii şi echili$rului static al corpului, care nu se poate menţine Dn
picioare fără lărgirea poligonului de susţinere!
(stenia se caracterizează prin instalarea unei senzaţii de o$oseală musculară, la cele
mai uşoare mişcări!
(tonia reprezintă scăderea tonusului muscular!
)remurătura intenţională reprezintă imposi$ilitatea executării de mişcări voluntare,
acestea efectu'ndu*se sacadat!
Mersul de om $eat şi tul$urări Dn vor$irea articulată, precum şi alte anomalii ale
motilităţii somatice, Dnsoţesc, de asemenea, leziunile cere$eloase! upă c'teva luni
de la Dndepărtarea cere$elului, gravitatea acestor tul$urări se reduce prin intervenţia
unor mecanisme compensatorii!
(%()7M.( .6%C6F(=U=U.
iencefalul, numit creierul intermediar, este aşezat deasupra mezencefalului, pe care
Dl depăşeşte Dn sens anterior, şi su$ emisferele cere$rale, care Dl acoperă! Prezintă o
faţă dorsală, două feţe laterale şi o faţă $azală care corespunde spaţiului
interpenducular CoptopeduncularI!
Faţa $azală a diecefalului este singura faţă vizi$ilă prin simpla răsturnare a encefalul
ui! 6a este limitată anterior de chiasma optică, lateral de tracturile optice şi posterior
de picioarele pedunculilor cere$rali! inainte spre Dnapoi Dnt'lnim Dn acest spaţiu o
serie de formaţiuni! .mediat Dnapoia chiasmei optice se vede tu$er cinereum de care,
prin intermediul infundi$ulului, at'rnă neurohipofiza!
1=4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Posterior de aceste formaţiuni se află cei doi corpi mamilari su$ care se remarcă originea aparentă
a nervului oculomotor C...I!
Feţele laterale ale diencefalului sunt acoperite de emisferele cere$rale şi vin Dn
raport cu nucleii $azali!
Faţa dorsală a diencefalului este acoperită de corpul calos şi de fornix! upă
Dnlăturarea lor remarcăm, Dn centru, o despicătură * ventriculul al ...*lea, iar de o
parte şi de alta faţa dorsală a talamusului!
)(=(MU/U=
6ste format din + mase de su$stanţă cenuşie, de formă ovoidală, situate de o parte şi
de alta a ventriculului ...! Partea sa posterioară, mai lată, se numeşte pulvinar, iar
partea anterioară, mai ascuţită se numeşte rostru sau tu$erculul anterior al talamusului!
Feţele mediale al talamusului delimitează ventriculul ... şi prezintă stria medială a
talamusului, form'nd posterior, prin unirea lor, comisura ha$enulară de care at'rnă
glanda epifiza!
Faţa laterală este separată de nucleii $azali printr*o lamă de su$stanţă al$ă,
numită capsula al$ă internă! Faţa inferioară vine Dn raport anterior cu
hipotalamusul şi posterior
4
cu su$talamusul!
Faţa dorsală a talamusului prezintă tenia coroidă a talamusului pe care se prinde p'nza
coroidiană a ventriculului ...! .n interiorul talamusului se află lama medulară internă
Dn formă de R, care su$Dmparte talamusul Dn trei grupe nucleare: grupul nuclear
anterior, grupul nuclear medial şi grupul nuclear lateral! Dnaintea polului caudal, .ama
medulară internă se $ifurcă Dn plan frontal, limit'nd nucleii intralaminari, şi se termină
pe faţa medială, lăs'nd lateral şi dorsal nucleii posteriori! Pe faţa laterală, Dn afara
lamei medulare externe se găsesc nucleii reticulaţi! Clasificarea topografică are
valoare orientativă, anatomică şi chirurgicală! Funcţional, indiferent de poziţie, nucleii
talamici primesc aferente de la maEoritatea sistemelor funcţionale şi sunt
interconectaţi cu scoarţa cere$rală prin proiecţiile talamo*corticale! 6i reprezintă relee
prin care informaţiile senzitivo*senzoriale aEung la scoarţă, cu excepţia căii olfactive
şi a sistemelor corticale modulatorii extratalamice! .n afara nucleilor intralaminari,
restul su$grupelor nu sta$ilesc conexiuni directe internucleare!
)alamusul este un centru senzitiv care, din punct de vedere filogenetic, cuprinde: paleotalamusul,
arhitalamusul şi neotalamusul!
Paleotalamusul este porţiunea cea mai veche, primind aferente de la trunchiul cere$ral! 6l este
Dn legătură cu nucleii anterior şi medial!
(rhitalamusul are Dn componenţa sa nucleii de asociaţie CnespecificiI! (ceşti nuclei au
rolul de a pregăti tonusul cortical Dn vederea recepţionării c't mai eficace a impul*
surilor aduse pe căile specifice Dn nucleii talamici specifici Cfig! 3-I! %ucleii
nespecifici ai talamusului sunt Dn legătură cu formaţia reticulară a trunchiului cere$ral!
.n timpul stării de vigilenţă, sistemul reticular activator ascendent C/&((I inhi$ă
activitatea nucleilor nespecifici, iar Dn somn formaţia reticulară Dşi micşorează
activitatea, lăs'nd cortexul su$ acţiunea nucleilor nespecifici ai talamusului! (stfel,
starea de vigilenţă depinde de echili$rul dintre activitatea formaţiei reticulare şi a
nucleilor talamici nespecifici!
%eotalamusul, care are Dn componenţa sa grupul nuclear lateral, este de origine mai
recentă! 6l primeşte aferente şi trimite eferente de la>spre scoarţa cere$rală!
=eziunile talamusului st'ng se răsfr'ng asupra funcţionalităţii emisferului st'ng şi
determină afazia talamică8 aceasta se caracterizează prin deficienţe ale vor$irii
articulate, de interpretare şi recunoaştere a cuvintelor! =eziunile talamusului drept
afectează
4%4-E.UL ,E7"O4
1=8
%! lateral posterior %!
lateral dorsal
N. v e nt r a l anterior
%! ventral posteromedial
Fig! 3-! %ucleii ventrali şi laterali ai talamusului! C;M * corpul geniculat medial,
C;= * corpul geniculat lateral, M * nucleul medio*dorsal, ( * nucleul anterior
dorsal, PF * nucleul parafascicular, CM * nucleul centromedian, C= * nucleul
centrolateral
funcţionalitatea emisferului drept şi se caracterizează prin dificultăţi Dn percepţia
relaţiilor spaţiale şi dezorientare spaţială Dn ceea ce priveşte stimulii din Eumătatea
controlaterală a corpului! =ezarea nucleului ventro*posterior este urmată de pierderea
sensi$ilităţii generale controlaterale, Dn timp ce lezarea complexului nuclear
centromedian*parafascicular deter*mină apariţia tremorului de repaus şi a mişcărilor
coreo*atetozice! =eziunile talamice $ilaterale implică alterarea funcţiilor psihice
superioare, cu la$ilitate emoţională, amnezie, alterarea personalităţii, mutism
aUinetic CDn leziunile graveI, merg'nd p'nă la demenţă!
M6)()(=(MU/U=
6ste format din cei doi corpi geniculaţi, mediali şi laterali, care sunt situaţi Dnapoia
talamusului!
Corpul geniculat medial reprezintă releul talamic al căii auditive şi este alcătuit din trei nuclei:
ventral, dorsal şi medial! 6ferenţele nucleului ventral formează radiaţiile acustice Cfi$rele
geniculotemporaleI care se termină Dn aria auditivă primară K5!
%ucleul medial primeşte aferente de la colicului cvadrigemen inferior, tegmentul
lateral şi măduva spinării! Corpul geniculat lateral reprezintă releul talamic al căii
vizuale, fiind situat rostral şi lateral faţă de corpul geniculat medial! 6ste alcătuit din
doi nuclei: dorsal şi ventral! %ucleul dorsal este format din şase straturi neuronale
Clamcnele 5 * 3I Cfig! 31I! (ferentele nucleului dorsal sunt reprezentate de tractul
optic, fi$rele retiniene nazale controlaterale termin'ndu*se Dn lamcnele 5, K şi 3, iar
cele temporale homolaterale Dn laminele +, 2 şi 4! 6ferenţele nucleului dorsal sunt
reprezentate de tractul geniculocalcarin, care aEunge la aria vizuală primară C5-I!
%ucleul ventral primeşte aferente din tractul optic şi colicului cvadrigemen superior!
6P.)(=(MU/U=
6ste situat posterior de ventriculul al ...*lea şi Dn structura sa intră comisura ha$enu*lară,
epifiza, trigonul ha$enular şi nucleul ha$enular!
1=!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fibre nazaIe Fibre temporaIe
Comisura ha$enulară, Dmpreună cu pulvinarul talamusului şi cu colicul cvadrigemen
superior, delimitează trigonul ha$enular, care conţine Dn interior nucleul ha$enular!
S.P7)(=(MU/U=
6ste partea din diencefal conectată la reglarea activităţii viscerale, la activitatea sistemului nervos
vegetativ şi la funcţii endocrine!
Sipotalamusul este situat su$ talamus şi formează podişul ventriculului ..., la
nivelul căruia se o$servă elementele feţei $azale a diencefalului: tu$er cinereum,
infundi$ul, neuro*hipofiza şi cei doi corpi mamilari! .n structura hipotalamusului,
su$stanţa cenuşie este dispusă Dn patru regiuni: regiunea supraoptică, tu$erală,
mamilară şi laterală Cfig! 30I!
&egiunea supraoptică conţine nucleii supraoptici şi paraventriculari formaţi din
neuroni mari cu proprietăţi neurosecretorii! 6i secretă vasopresina Chormonul
antidiureticI şi oxitocina, care, prin tractul hipotalamo*hipofizar Ctract format din
axonii neuronilor supraoptic şi paraventricularI, aEung la neurohipofiză, unde sunt
depozitaţi şi eliminaţi apoi Dn s'nge, la nevoie!
Fig! 31! (ferentele retiniene ale corpului geniculat lateral
%
pre-optic mediaI N. supra-optic N. suprachiasmatk
N. mediodorsaI N. arcuai
Aria hi pot aIani icâ IateraIa
N. mamiIar latera N. mamiIar mediaI
N. intercaIat
N. hi pota Iamie posterior N. medioventraI
Fig! 30! %ucleii hipotalamusului
4%4-E.UL ,E7"O4
1==
&egiunea tu$erală este formată din nucleii ventromedial, dorso*medial, arcuat şi
hipotalamic posterior!
&egiunea mamilară cuprinde cei doi corpi mamilari!
&egiunea laterală conţine nucleul hipotalamic lateral! Sipotalamusul are conexiuni cu sistemul
lim$ic, cu scoarţa cere$rală, talamusul, trunchiul cere$ral, retina şi cu hipofiza! Cele mai
importante aferente ale hipotalamusului provin de la:
1• corpul amigdalian şi aria septală, prin seria terminală8
2• talamus, prin fi$re talamo*hipotalamice8
3• retină, prin fi$re retino*talamice care aEung la hipotalamus prin nervul optic şi
tractul optic!
6ferenţele hipotalamusului se duc, de asemenea, Dn mai multe direcţii:
4• spre nucleii vegetativi din truchiul cere$ral, prin intermediul fasciculului
longitu*dinal dorsal8
5• spre talamus şi de aici spre aria entorimală, hipocamp şi nucleii septali8
6• spre epifiza!
Cu hipofiza, hipotalamusul are legături vasculare
şi nervoase! =egăturile nervoase se realizează
prin tractul hipotalamo*hipofizar, care leagă
regiunea supraoptică a
hipotalamusului Cnucleii supraoptic şi paraventricularI de lo$ul posterior al hipofizei
CneurohipofizăI!
)ractul hipotalamo*hipofizar este format din axonii celor doi nuclei menţionaţi
anterior şi transportă hormonii secretaţi de cei doi nuclei din regiunea supraoptică,
(S CvasopresinaI şi oxitocina!
=egăturile vasculare sunt reprezentate de sistemul porthipofizar, descris de ;r! Popa şi
Fielding, care face legătura Dntre regiunea tu$erală a hipotalamusului şi adeno*hipofiză
Clo$ul anterior al hipofizeiI! (cest sistem porthipofizar are o du$lă capilarizare, at't la
nivelul hipotalamusului, c't şi Dn lo$ul anterior al hipofizei! 6l transportă factori
stimulatori Cde eli$erareI sau inhi$itori secretaţi de regiunea tu$erală a hipotalamusului
spre adenohipofiză!
/U")(=(MU/U=
6ste situat Dn continuarea pedunculului cere$ral şi Dnapoia hipotalamusului! .n constituţia sa intră zona
incerta, nucleul su$talamic Cfig! -,I şi următoarele fascicule:
1• fasciculul talamic, situat Dntre talamus şi zona incerta8
2• fasciculul lenticular, Dntre zona incerta şi nucleul su$talamic
3• ansa lenticulară ce cuprinde fi$re pallido*fugale8
4• fasciculul su$talamic care es
fi$rele reciproce pallido*su$talamice!
Nucleul caudal
Ta lam u

u i sutaiamic, f te alcătuit din # > $0tH\ unen
llidu!
Nucleul pontopeduncular
Fig. 70. ConexiuniIe nucIeuIui subtaIamic
1=8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
FIZIOLOGIA DIENCEFALULUI
Corte6 asociativ
Nuclei ba9ali 4runcAi
cerebral Cale
e6trapira"midal7
Corte6 motor
)(=(MU/U=
)alamusul Dndeplineşte patru funcţii:
_ funcţia de releu8
funcţia de asociaţie8
1• funcţia motorie8
2• funcţia de talamus nespecific!
Funcţia de releu este Dndeplinită de nucleii talamici specifici, Dn care se află cel de al
treilea neuron al căilor de conducere al tuturor analizatorilor, cu excepţia celui olfactiv!
=a acest nivel există şi numeroase sinapse inhi$itorii care pot regla intensitatea
stimulilor ce se propagă spre ariile corticale! Unele sinapse inhi$itorii se găsesc la
terminaţia unor axoni cortico*talamici, prin care se poate controla, voluntar, intensitatea
senzaţiilor dureroase!
Funcţia de asociaţie se realizează prin conexiunile unor nuclei talamici cu ariile asociative
corticale din lo$ii parietal, temporal şi occipital! Pe $aza acestor conexiuni, talamusul ia parte,
alături de scoarţa cere$rală, la ela$orarea unor comenzi
voluntare!
Funcţia motorie a talamusului se realizează prin intermediul ganglionilor $azali
cu care este conectat $idirecţional, al neocere*$elului şi al su$stanţei negre, de la care
primeşte aferente!
C o m e n z i l e motorii ela$orate pe $aza acestor aferente sunt apoi trimise eferent
spre cortexul motor, de unde porneşte comanda pentru motoneuronii somatici, cum se
poate constata şi din schema prezentată Dn fig! -5!
Prin poziţia sa pe traiectul căilor senzitive şi motorii, talamusul participă la integrarea
senzitivo* motorie! =a unele specii CpăsăriI, talamusul reprezintă cel mai Dnalt nivel
de integrare! =a mamifere, multe din funcţiile integrative motorii au fost preluate de
telencefal!
Cerebel
Cale
piramidal7
*otoneuronii spinali
:i,. '. )olul nucleilor ba9ali, al talamusului şi cerebelului
@n comanda motorie
4%4-E.UL ,E7 "O4
1=A
Funcţia nespecifică este realizată de nucleii talamici nespecifici, care fac parte din
formaţia reticulată! Prin aceştia, talamusul participă la reglarea ritmului somn * veghe
şi la ela$orarea unor procese afecti v*emoţionale!
S.P7)(=(MU/U=
%umit şi creierul vegetativ al organismului, hipotalamusul este organul nervos cu cele mai multe
funcţii pe unitate de volum!
Sipotalamusul are conexiuni cu toate etaEele sistemului lim$ic! e asemenea,
hipotalamusul şi structurile sale Dnvecinate trimit eferente Dn trei direcţii: descendent,
către trunchiul cere$ral, Dn special către formaţia reticulată, ascendent * către etaEele
superioare ale diencefalului şi ale scoarţei cere$rale, Dn special către talamusul
anterior şi cortexul lim$ic, şi spre infundi$ul * pentru a controla cea mai mare parte a
funcţiilor secretorii ale hipofizei anterioare şi posterioare! (stfel, hipotalamusul, care
reprezintă mai puţin de 5V din masa cere$rală, este unul dintre cele mai importante
căi eferente motorii ale sistemului lim$ic, controlează cea mai mare parte a funcţiilor
endocrine şi vegetative ale organismului, ca şi multe aspecte ale comportamentului
emoţional!
Sipotalamusul integrează toate reglările vegetative din organism! Porţiunea sa
anterioară coordonează activitatea parasimpaticului, iar cea posterioară pe cea a
simpaticului! (stfel, stimularea porţiunii anterioare a hipotalamusului determină
scăderea presiunii sangvine şi a frecvenţei cardiace, Dn timp ce stimularea porţiunii
posterioare are efecte inverse! e asemenea, hipotalamusul are rolul de a integra
activitatea cardiovasculară cu cea respiratorie, digestivă, excretorie etc! e exemplu,
Dn timpul digestiei, la nivelul vaselor sangvine ale tu$ului digestiv este necesar un
volum mare de s'nge, pentru a furniza suplimentul de energie necesar activităţii
secretorii crescute, motilităţii crescute şi pentru a prelua su$stanţele a$sor$ite la
nivelul intestinului su$ţire! eoarece volumul de s'nge este constant, este necesară o
redistri$uire a acestuia către teritoriile tu$ului digestiv, cu scăderea irigării altor
ţesuturi aflate Dn repaus Dn acel moment Cpiele, muşchiI! (ceastă redistri$uţie a
de$itului circulator este realizată de hipotalamus!
Sipotalamusul intervine Dn reglarea meta$olismelor intermediare lipidic, glucidic,
portidic şi a meta$olismului energetic! Sipotalamusul anterior favorizează procesele
ana$olice, iar cel posterior pe cele cata$olice, generatoare de energie! =ezarea
hipotalamusului produce o$ezitate sau slă$irea exagerată, Dn funcţie de sediul
leziunii! Sipotalamusul reglează activitatea secretorie a glandei hipofize! %euronii
hipotala*musului anterior au proprietăţi secretorii endocrine! )oţi hormonii secretaţi
de hipotalamus se numesc produşi de neurosecreţie! %euronii din nucleii supraoptic şi
paraventricular secretă vasopresina şi ocitocina Csau oxitocinaI, hormoni transportaţi
de*a lungul axonilor acestor neuroni p'nă Dn hipofiza posterioară, unde sunt
depozitaţi şi de unde sunt eli$eraţi la nevoie! (lţi neuroni secretă hormoni care sunt
eli$eraţi Dn sistemul sangvin port hipofizar, aEung'nd la nivelul hipofizei anterioare8
aceşti hormoni sunt inhi$itori sau stimulatori şi reglează secreţia adenohipofizei! Prin
intermediul hipofizei anterioare, hipotalamusul coordonează de fapt activitatea
Dntregului sistem endocrin al organismului!
Sipotalamusul reglează şi temperatura corpului! 7rganismul uman, la fel ca cel al
mamiferelor şi al păsărilor, este homeoterm, adică are temperatura constantă Cde 2-tCI
şi independentă de variaţiile temperaturii mediului am$iant! Menţinerea constantă a
temperaturii este realizată prin intervenţia hipotalamusului, prin mecanism de
feed$acU! .n acest circuit de feed$acU, elementul reglat este temperatura medie a
suprafeţei corpului sau
180
A,A-O.%A fi F%/%OLO0%A O.ULU%
temperatura s'ngelui care irigă hipotalamusul! )raductorii sunt termoreceptorii
cutanaţi şi neuronii termosensi$ili, iar efectorii sunt aparatul cardiovascular,
pielea, muşchii scheletici
şi tiroida!
Creşterea temperaturii s'ngelui care irigă centrii hipotalamici ai termoreglării
intensifică activitatea neuronilor termosensi$ili, Dn timp ce scăderea temperaturii
diminuează activitatea
acestora!
Prin secţionarea axului cere$rospinal su$ nivelul hipotalamusului, animalele
homeoterme devin poiUiloterme!
Sipotalamusul reglează echili$rul hidric al organismului prin două mecanisme diferite: produce senzaţia de
sete şi controlează excreţia renală a apei!
Centrul setei este o regiune a hipotalamusului lateral, ai cărui neuroni sunt stimulaţi
de creşterea presiunii osmotice sangvine Csau de reducerea volumului sangvinI, care
determină o creştere a concentraţiei electroliţilor din interiorul acestor neuroni!
/enzaţia conştientă de sete va determina apariţia unui comportament de ingestie de
lichide Dntr*un volum corespunzător, astfel Dnc't presiunea osmotică revine la normal!
%ucleul supraoptic hipotalamic Csediul secreţiei de vasopresinăI este responsa$il de
controlul excreţiei renale de apă, fiind stimulat, de asemenea, de creşterea presiunii
osmotice sangvine! (xonii acestor neuroni se termină Dn hipofiza posterioară, de unde
secretă vasopresină Cnumită şi hormon antidiureticI! (cest hormon acţionează la
nivelul tu$ilor uriniferi contorţi distali şi colectori, unde induc rea$sor$ţia masivă a
apei, reduc'nd astfel eliminările de apă prin urină Cfig! -+I!
/cade volemia
Creşte
presiunea
osmotică
Cortex
/enzaţie de .ngestie
sete de apă
Sipotalamus Centrii setei
+
#asopresină
&inichi
%ormalizarea volemiei şi a presiunii osmotice
&ea$sor$ţia apei
Fig! -+! &olul hipotalamusului Dn reglarea volemiei
Sipotalamusul reglează aportul alimentar, deoarece Dn hipotalamus se găsesc centrii
foamei şi ai saţietăţii! /*a descris centrul foamei Dn aria hipotalamică laterală, a cărui
stimulare produce o senzaţie intensă de foame, apetit exagerat şi impulsionează
animalul şi omul să procure alimente şi să le ingere! Centrul foamei este stimulat de
scăderea rezervelor
4%4-E.UL ,E7 "O4
181
metabolice ale or,anismului. Distru,erea acestui centru este urmat7 de
absenţa sen9aţiei de 5oame, pierderea apetitului şi @n5ometarea animalului care
poate 5i letal7. Dimpotriv7, dac7 acest centru este Aiperactiv, se produce
obe9itate e6trem7.
8e de alt7 parte, centrul saţiet7ţii, situat @n nucleul ventromedial, este stimulat de
creşterea re9ervelor metabolice ale or,anismului şi determin7 oprirea in,estiei de
alimente. Distru,erea acestui centru este urmat7 de supraalimentaţie şi obe9itate.
Sipotalamusul re,lea97 activitatea de reproducere a or,anismului, at<t prin
participarea la ,ene9a impulsului se6ual, c<t şi prin re,larea secreţiei de Aormoni
,onadotropi Aipo5i9ari. De asemenea, nucleul paraventricular Aipotalamic secret7
o6itocin7, Aormon care determin7 creşterea contractilit7ţii uterine şi
contracţia celulelor mioepiteliale din canalele ,alacto5ore, produc<nd eJecţia
laptelui. Cantit7ţi crescute de o6itocin7 sunt secretate @n timpul ,ravidit7ţii,
av<nd un rol important @n e6pul9ia 57tului. De asemenea, @n timpul al7pt7rii, prin
stimularea mamelonului, se produce e6creţia re5le67 a o6itocinei, care aJut7 la
eJecţia laptelui şi la Ar7nirea copilului.
Sipotalamusul este un centru important al vieţii a5ective, al7turi de sistemul lim"
bic. /a acest nivel se elaborea97 emoţiile, sentimentele şi pasiunile, precum şi
e6presia ve,etativ7 a acestora: variaţiile 5recvenţei cardiace, ale tensiunii
arteriale etc. Stimularea di5eritelor arii Aipotalamice determin7 apariţia
reacţiilor de 5ric7 sau de pedeaps7, sen9aţii de linişte, de pl7cere sau de 5urie.
)ecompensa şi pedeapsa sunt e6trem de importante @n mecanismul memoriei şi
@nv7ţ7rii. .rice stimul sen9orial nou stimulea97 scoarţa cerebral7B dac7 acest
stimul nu determin7 apariţia unei sen9aţii de recompens7 sau de pedeaps7, prin
repetarea lui se va produce obişnuirea animalului cu acel stimul pe care apoi @l va
i,nora. Dac7, dimpotriv7, stimulul produce o sen9aţie de recompens7 sau de
pedeaps7, r7spunsul cortical va 5i din ce @n ce mai intens la repetarea stimulului.
(st5el, animalul de9volt7 o memorie 5oarte puternic7 @n le,7tur7 cu stimulii care
produc recompens7 sau pedeaps7 şi obişnuinţ7 5aţ7 de stimulii sen9oriali
indi5erenţi. 0ste evident, ast5el, c7 centrii pedepsei şi ai recompensei din sistemul
limbic au un rol important @n selectarea in5ormaţiilor pe care le memor7m. CAiar
şi @n procesul de @nv7ţare abstract7, memor7m mult mai uşor in5ormaţii ale
disciplinelor de @nv7ţ7m<nt care ne interesea97 mai mult.
Sipotalamusul re,lea97 ritmul somn " ve,Ae. @mpreun7 cu 5ormaţia reticulat7 a
truncAiului cerebral şi cu talamusul nespeci5ic, particip7 la reacţia de tre9ire, la
creşterea st7rii de vi,ilenţ7 cortical7. /e9iuni ale Aipotalamusului pot produce
boala somnului.
Sipotalamusul @ndeplineşte @nc7 o mulţime de roluri: re,lea97 Aematopoie9a,
creşte capacitatea de lupt7 antiin5ecţioas7 a or,anismului etc. (ctivitatea sa este
in5luenţat7 de scoarţa cerebral7, at<t de ariile ve,etative, c<t şi de cele de
asociaţie.
(N(4.*I( 0*IS:0)0/.) C0)0B)(/0
0mis5erele cerebrale pre9int7 partea cea mai voluminoas7 a sistemului nervos
central. Sunt le,ate @ntre ele prin comisurile creierului şi @n interior conţin
ventricul ii laterali, Ì şi ÌÌ. (ctivitatea mai mare a membrului superior, precum şi
locali9area centrului vorbirii Daria 44 BrocaF @n emis5era st<n,7 determin7
asimetria de volum, emis5era st<n,7 5iind mai de9voltat7 la dreptaci.
Intre cele dou7 emis5ere se a5l7 5isura lon,itudinal7 a creierului, @n care se ,7seşte coasa creierului, o
dependenţ7 a durei mater ce separ7 cele dou7 emis5ere.
182
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
:0N0/0 0*IS:0)0/.) C0)0B)(/0
0mis5erele cerebrale pre9int7 trei 5eţe: supero"lateral7, medial7 şi in5erioar7
Dba9al7F.
:aţa supero"lateral7
0ste conve67 şi pe ea observ7m mai multe şanţuri: 5isura lateral7 a lui S`lvius
Dparcur,e 5aţa lateral7 @n sens antero"posteriorB @ncepe pe 5aţa ba9al7 a
emis5erelor cerebraleFB şanţul central )olando @ncepe pe mucAia cranian7 a
emis5erelor cerebrale şi coboar7 c7tre 5isura lateral7 S`lviusB şanţul occipital
transversB inci9ura peoccipital7 D5i,. -2I! (ceste şanţuri delimitea97 cei patru
lobi: lobul 5rontal, situat @naintea şanţului centralB lobul parietal, deasupra
sci9urii laterale, @napoia şanţului central şi @naintea şanţului occipital transvers şi
a inci9urii preoccipitalB lobul temporal, sub 5isura lateral7, şi lobul occipital,
situat @napoia şanţului occipital transvers şi a inci9iunii preoccipitale.
/obul 5rontal, a c7rui e6tremitate anterioar7 se numeşte pol 5rontal, pre9int7
dou7 şanţuri 5rontale Dsuperior şi in5eriorF @ntre care se delimitea97 ,ini
5rontali superior, miJlociu şi in5erior. Cele dou7 şanţuri 5rontale 5ormea97, prin
bi5urcarea lor posterioar7, şanţul precentral, care, @mpreun7 cu şanţul central,
delimitea97 ,irul precentral Daria motorie, c<mpul 4).
/obul parietal pre9int7 un şanţ interparietal care, anterior, se bi5urc7, 5orm<nd
şanţul postcentral. Intre şanţul central şi postcentral se a5l7 ,irul postcentral
Daria someste9ic7,
:i,. -2! 0mis5era cerebral7, 5aţa supero"lateral7
4%4-E.UL ,E7"O4
18+
c'mp 2, 5, +I! easupra şanţului interparietal transvers se află lo$ul parietal superior, iar
su$ şanţ lo$ul parietal inferior!
=o$ul occipital, a cărui extremitate posterioară se numeşte pol occipital, este
stră$ătut de un şanţ vertical, şanţul lunat şi mai multe şanţuri orizontale scurte! .ntre
aceste şanţuri se află girii occipitali!
=o$ul temporal Cextremitatea lui anterioară se numeşte pol temporalI este parcurs de
două şanţuri temporale Csuperior şi inferiorI, Dntre care se delimitează cei trei gin
temporali: superior, miElociu şi inferior! Pe faţa superioară a girului temporal superior
se văd girii transverşi Seschll! .n profunzimea fisurii lateriale a lui /Olvius se află
lo$ul insulei, care este DnconEurat de şanţul circular C&eilI!
Faţa medială
easupra corpului calos, pe faţa medială, se o$servă şanţul corpului calos, superior
acestuia afl'ndu*se şanţul cinguli, paralel cu şanţul corpului calos Cfig! -KI! .ntre
aceste două şanţuri se află girul cinguiar! easupra şanţului cinguli se află girul
frontal medial! Dn partea posterioară a feţei mediale se văd două şanţuri: unul o$lic *
şanţul parieto*occipital*şi altul orizontal * scizura calcarină! .ntre aceste două şanţuri
se delimitează cuneusul, anterior de şanţul parietooccipital se află precuneusul! iar su$
scizura calcarină girul lingual!
Faţa $azală
Pe faţa $azală Dncepe fisura laterală a lui /Olvius, care Dmparte această faţă Dn lo$
or$itar, situat anterior de fisura laterală, şi lo$ temporo*occipital, situat posterior de
fisura laterală Cfig! -4I! =a nivelul lo$ului or$itar se remarcă un şanţ cu direcţie
antero*posterioară, şanţul olfactiv, care adăposteşte $ul$ul olfactiv! .n partea sa
posterioară, tractul olfactic prezintă o zonă mai Dngroşată, numită trigon olfactiv! e la
trigon pleacă striile olfactive,
GiruI cincuIat
Stria meduIarA taIani ic @l CorpuI foniixuIui
Fonii xul dorsal
fructul mainiloial am ic frac tul mnmilo-tegmental / Ìstmul '
Girul tasciolai
Fimbria fornix uIui
Sin a terminal7
Hipocamp GiruI dentai
GiruI parahipocarnp
irpuI ma mi! ar
Indusium ,ri.seum
Septul pellucid
GrupuI nuclear | anterior calam ic Comisura anterioara GiruI
paraterminal
Bulbul oIfactiv CoIumna
fornixuIui ncusuI CorpuI
amisdaIian
Fig! -K! 6misfera cere$rală, faţa medială
184
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
;ir drept [. ol5activ
;iri orbitali Substanţa per5orat7 anterioar7 4uber
cinereum +ncus ;ir para"
Ai poc am pal [.
lateral
;ir temporal in5erior
8eduncul cerebral
Substanţ7 nea,ra [. occipito"temporal"ch
r
"i
1. colateral ş.
calcarin
:isur7 lo,itudinal7 Bulb ol5activ
ract ol5activ
%! optic
CAiasm7 optic7 @n5und ibulum 4ract optic orp mamilar N.
oculomotor *e9ence5al DsecţionatF (cvaduct cerebral
2. parieto"occipitVl
Colicul uperior Corp
calos DspeniumF
Cuneus
:i,. -4! 0mis5erele cerebrale, 5aţa ba9al7
medial7 şi lateral7. /ateral de şanţul ol5activ se a5l7 şanţurile orbitare, dispuse sub 5orma
literei"S", @ntre care se delimitea97 ,irii orbitari.
/obul temporo"occipital pre9int7 trei şanţuri cu direcţie antero"posterioar7
care, dinspre medial spre lateral, sunt: şanţul Aipocampului, şanţul colateral şi
şanţul occipitotemporal. Intre aceste şanţuri se delimitea97 trei ,iri care, @n
direcţie medio"lateral7, sunt: ,irul Aipocampic, ,irul occipitotemporal medial şi
,irul occipito"temporal lateral. ;irul Aipocampic se termin7 cu o 5ormaţiune ca
un c<rli,, numit7 uncusul Aipocampic.
S4)+C4+)( 0*IS:0)0/.) C0)0B)(/0
Ca şi Ia cerebel, scoarţa cenuşie este dispus7 la supra5aţ7, 5orm<nd scoarţa
cerebral7, şi @n pro5un9ime, 5orm<nd corpii striaţi Dnucleii ba9aliF. Substanţa
alb7 5ormea97 o mas7 compact7 ce @nconJoar7 ventriculii cerebrali.
Corpii striaţi
)epre9int7 un nucleu important al sistemului e6trapiramidal şi sunt situaţi @ntre
talamus şi scoarţa lobului insulei. Corpii striaţi sunt repre9entaţi de nucleul
caudat şi de nucleul lenti5orm. Nucleul caudat are 5orm7 de vir,ul7, @nconJoar7
talamusul şi pre9int7
4%4-E.UL ,E7"O4
1L8
un cap voluminos, care dep7şeşte anterior talamusul, un corp şi o coad7 care
aJun,e @n lobul temporal. Nucleul lenti5orm, situat lateral de nucleul caudat, are
5orm7 triun,Aiular7 pe secţiune şi pre9int7 o parte lateral7, mai @ncAis7 la
culoare, numit7 putamen, şi o parte medial7, mai descAis7, numit7 ,lobus
pallidus.
8utamentul. @mpreun7 cu nucleul caudat 5ormea97 ncostnatul, in timp ce ,lobus
pallidus 5ormea97 paleostriatul. /ateral de nucleul lenti5orm se a5l7 claustru, o
lam7 de substanţ7 cenuşie a c7rei 5uncţie nu este preci9at7. Intre talamus şi nucleul
caudat. de o parte, şi nucleul lenti5orm, pe de alt7 parte, se a5l7 capsula alb7
intern7, intre nucleul lenti5orm şi claustru se a5l7 capsula alb7 e6tern7, iar @ntre
claustra şi lobul insulei se a5l7 capsula alb7 e6trem7.
N c o s t n a t u l primeşte 5ibre de la scoarţ7, de la talamus şi de Ia substanţa
nea,r7 trimiţ<nd 5ibre spre talamus, scoarţ7, substanţa nea,r7 şi spre ,lobus
pallidus. 8aleostriatul primeşte 5ibre de la scoarţ7, de la neostriat, de la
talamus, subtalamus şi substanţa nea,r7, trimiţ<nd 5ibre spre talamus,
nucleul subtalamic, nucleul roşu, substanţa nea,r7, 5ormaţia reticulat7 a
truncAilui cerebral şi spre oliva bulbar7.
Scoarţa cerebral7
)epre9inţiM etaJul superior de inte,rare a activit7ţii sistemului nervos D5i,. -3I!
Celul7 ori9ontal7
. le * an @not
:i,. $. Structura scoarţei cerebrale
18!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/uprafaţa scoarţei cere$rale variază Dntre 5K,, * +1,, cm
2
, din care mai puţin de
Eumătate este vizi$ilă la suprafaţă, restul fiind ascunsă Dn şanţuri şi fisuri! #olumul
scoarţei este de 2,, * K,, cm
1
, grosimea ei variind Dntre 5,4 * K,4 mm! Conţine circa
5K miliarde de neuroni! .n scoarţa cere$rală se găsesc mai multe tipuri de neuroni!
%euroni piramidali! (u formă piramidală, cu v'rful orientat spre straturile superfi*
ciale! e la v'rful lor pleacă o dendrită $ogat ramificată, care aEunge Dn straturile
superficiale! e la unghiurile laterale pleacă dendrite orizontale, care se termină prin
spini! (xonul celulelor piramidale pleacă de la $aza lor şi se termină Dn straturile
profunde sau părăsesc scoarţa form'nd fi$re de asociaţie, comisurale sau de
proiecţie! 6xistă neuroni piramidali mici C5, * 5+ pI, medii C+, * 2, pI şi mari CK4 *
4, pI! Dn stratul al 4*lea din aria motorie K există şi neuroni piramidali gigantici
C"etzI C5+, * 54, pI, care sunt Dn număr de aproximativ 2,,,,!
%euroni granulari! (u formă poligonală şi dimensiuni ce variază Dntre K * 1 p! %euronii granulari
au numeroase dendrite care se Dndreaptă Dn toate direcţiile! (xonul
lor este scurt şi se ramifică Dn vecinătatea corpului neuronal! %euronii granulari se găsesc
Dn toate straturile scoarţei, dar sunt mai numeroşi Dn straturile + şi K! %euroni fusiformi! /e
găsesc Dn straturile profunde ale scoarţei! e la am$ii poli ai neuronilor fusiformi pleacă
c'te o dendrită Cuna ascendentă, cealaltă descendentăI!
endrită ascendentă urcă spre straturile superficiale, iar cea descendentă co$oară spre
straturile profunde! e la polul profund al neuronilor fusiformi plecă axonul care poate
părăsi scoarţa, form'nd fi$re de asociaţie şi comisurale!
Celule orizontale CaEal! /e găsesc numai Dn stratul superficial al scoarţei! (xonul lor este orizontal şi se
pune Dn legătură cu dendritele celulelor piramidale!
Celule Martinoti! /e găsesc Dn straturile 2, 4, 3 ale scoarţei! (u un axon ascendent care aEunge Dn
stratul superficial al scoarţei!
Dn scoarţa cere$rală se mai găsesc şi fi$re, dintre care unele orizontale, altele verticale!
/tudiul citoarhitectonic Cal neuronilorI şi mieloarhitectonic Cal fi$relor din scoarţăI au
permis Dmpărţirea scoarţei cere$rale Dn:
(llocortex CarhipalliumI, format din + * 2 straturi! (cesta este la r'ndul său Dmpărţit
Dn: arhicortex, caracterizat prin trei straturi relativ $ine individualizate Cformaţiunea
hipo*campicăI, şi palleocortex, Dn care straturile sunt difuz delimitate Clo$ul
piliformI! .zocortex CneopalliumI, caracterizat prin 3 straturi! (cesta poate fi Dmpărţit
Dn:
1• izocortex homotipic, specific ariilor de asociaţie, Dn care cele 3 straturi sunt
relativ proporţional dezvoltate
2• izocortex heterotipic, specific ariilor de protecţie! (cest tip de scoarţă este de
două feluri: agranular, Dn care predomină celulele piramidale, p'nă la dispariţia
celulelor granulare Capare Dn ariile motoriiI, şi granular CconiocortexI, Dn care
predomină celulele granulare Capare Dn ariile senzitiveI!
Cele 3 straturi ale izocortexului, de la suprafaţa spre profunzime, sunt: *tratul zonal
CmolecularI, numit şi lama marginală, este cel mai su$ţire! Conţine un strat
plexiform de fi$re care este tangenţial cu suprafaţa scoarţei! Conţine, de asemenea,
dendritele ramificate ale celulelor piramidale, dendritele ascendente ale neuronilor
fusiformi, axonii ascendenţi ai celulelor Martinoti şi axonii orizontali ai celulelor
orizontale CaEal!
*tratul corpuscular Clama corpuscularăI conţine celule granulare numeroase şi neuroni piramidali mici şi
medii ai căror axoni se opresc Dn straturile profunde sau participă
4%4-E.UL ,E7"O4
la 5ormarea 5ibrelor de asociaţie şi comisurale.
4tratul pirami6al Dlama piramidal7F conţine numeroase celule piramidale,
mici. medii şi mari. Dendritele lor urc7 spre stratul super5icial, iar a6onii 5ie
aJun, @n straturile
pro5unde ale scoarţei, 5ie p7r7sesc scoarţa, intr<nd @n alc7tuirea 5ibrelor de
asociaţie, comisurale şi a 5ibrelor de protecţie. @n stratul principal se mai ,7sesc
celule ,ranulare, neuroni 5usi5ormi şi celule *artinoti cu a6on ascendent.
4tratul granulat Dlama ,ranular7F conţine numeroase celule ,ranulate şi este
cel mai subţire strat dup7 stratul 9onal. In acest strat mai ,7sim neuroni
piramidali mici şi medii care"şi trimit dendritele c7tre stratul super5icial, iar
a6onul se opreşte @n straturile pro5unde sau p7r7seşte scoarţa, 5orm<nd 5ibre de
asociaţie sau comisurale.
4traiul ganglionar Dlama ,an,lionar7F conţine neuroni piramidali mari ale c7ror
dendrite urc7 spre stratul super5icial, iar a6onii particip7 la 5ormarea 5ibrelor de
protecţie. *ai conţine neuroni 5usi5ormi şi celule *artinoti cu a6on ascendent
4tratul multiform Dlama multi5orm7F conţine celule 5usi5orme, unele mici, altele
mari. Dendritele acestor celule se @ndreapt7 spre straturile super5iciale, iar
a6onul lor 5ormea97 5ibre de asociaţie şi comisurale. Conţine şi celule *artinoti
cu a6 ascendent.
*e9ocorte6. 0ste un corte6 mi6t, @n care insule de allocorte6 sunt @nconJurate de
i9ocorte6. 0ste locali9at @n ,irul cin,ular.
Densitatea neuronilor poate varia: c<nd predomin7 celulele piramidale cu rol
motor, corte6ul se numeşte Aeterotipic a,ranular şi este caracteristic pentru
ariile motoareB c<nd predomin7 straturile ,ranulare şi sunt reduse sau lipsesc
straturile cu celule piramidale corte6ul se numeşte Aeterotipic ,ranular
Dconiocorte6F şi este caracteristic ariilor sen9itive şi sen9oriale.
06ist7 re,iuni ale scoarţei @n care ,7sim mai puţin de şase straturi. -orbim, tn
acest ca9, de arAipallium Dallocorte6F, care este mai vecAi. (ritipalliumul @l
,7sim @n sistemul limbic.
Studiul dispo9iţiei neuronilor " citoarAitectonia " şi al orient7rilor 5ibrelor nervoase
"mieloariiitectonia " au dus la delimitarea porţiunilor de corte6 cu aceeaşi
structur7, cunoscute sub numele de ariile lui Brodman Dpeste 45 de ariiF.
Substanţa albi a emis5erelor cerebrale
0ste 5ormat7 din trei 5eluri de 5ibre: de protecţie, comisurale şi de asociaţie.
:ibrele de proiecţie sunt 5ibre corticopetale şi cortico5u,ale, unind in ambele
sensuri scoarţa cu centrii subiacenţi. (ceste 5ibre conver, @n Jurul corpului striat
şi talamusului, 5orm<nd coroana radiat7. :ibrele comisurale unesc cele dou7
emis5ere, 5orm<nd corpul calos, 5orni6ul şi comisura alb7 anterioar7.
Corpul calos are 5orma unui arc de cerc turtit cranio"caudal, pre9ent<nd un corp
a c7rui e6tremitate anterioar7, curbat7, numit7 ,enuncAi, se termin7 cu o
porţiune ascuţit7, numit7 rostru, care se prelun,eşte cu lama terminal7.
06tremitatea posterioar7, mai voluminoas7, poart7 numele de spleniu. :aţa
superioar7 a corpului calos este @nveliţi de o lam7 de substanţ7 cenuşie "
indusium ,riseum sau ,irul supracalosal. :aţa superioar7 a corpului calos vine
@n raport cu coasa creierului şi cu sinusul venos sa,ital in5erior.
:ibrele corpului calos radia97 In substanţa alb7 a emis5erelor cerebrale, 5orm<nd radiaţia corpului
calos. :ibrele care radia97 la nivelul ,enuncAiului 5ormea97
5orceps minor care uneşte 5eţele mediale ale lobilor 5rontali. :ibrele de la
nivelul spleniuAti alc7tuiesc, tu
% ? ?
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
:orni6ul Dtri,onul cerebralF se a5l7 sub corpul calos. @n partea central7 pre9int7
corpul 5orni6ului. (nterior, corpul se @mparte @n cele dou7 columne care se @ndreapt7
spre cei doi corpi mamilari, iar posterior corpul se @ndreapt7 spre Aipocamp,
5ormaţiune aparţin<nd sistemului
limbic.
intre columnele 5orni6ului 5i ,enuncAiul corpului calos se a5l7 septul pelucid 5ormat din dou7 lame, @ntre
care se a5l7 cavitatea septului pelucid.
Comisura alb7 anterioar7 trece anterior de columnele 5orni6ului şi se r7s5ir7 @n
re,iunea anterioar7 a lobului temporal.
:ibrele de asociaţie lea,7 re,iuni din aceeaşi emis5er7 cerebral7. 0le pot 5i scurte şi se
numesc arcuateB lea,7 ,iri din acelaşi lob sau ,in vecini, din lobi di5eriţi D,irul
precental din lobul 5rontal cu ,irul postcentral din lobul parietalF. :ibrele lun,i
5ormea97 5ascicule
bine individuali9ate:
1• 5asciculul lon,itudinal superior, care uneşte lobul 5rontal cu lobul occipitalB
2• 5asciculul lon,itudinal in5erior, care uneşte lobul occipital cu lobul temporalB
3• 5asciculul uncinat, care uneşte lobul 5rontal cu lobul temporalB
4• 5asciculul 5ronto"occipital, situat pro5und de 5asciculul lon,itudinal superior, care
uneşte polul 5rontal cu polii occipital şi temporalB
5• 5asciculul perpendicular, care se ,7seşte @n lobul occipital şi uneşte lobul
parietal de temporal.
/.C(/I?W)I C.)4IC(/0
(riile corticale, dup7 5uncţia lor, pot 5i clasi5icate @n: arii de proiecţie a5erente,
receptoare sau sen9oriale, arii de protecţie e5erente, e5ectoare sau motorii şi arii de
asociaţie. In realitate, toate ariile de proiecţie sen9oriale sau motorii primesc a5erente şi
trimit e5erente, de aceea denumirea corect7 ar 5i de arii sen9orio"motorii, @n particular
pentru ariile pre şi postcentral7.
(riile de proiecţie a5erente sunt: tomeste9ice, vi9ual7, auditivi, ,ustativ7, ol5activ7 şi
vestibulari D5i,. F.
(ria primar7 a sensibilit7ţii ,enerale Daria someste9ic7 primar7F este locali9at7 @n ,irul
postcentral, c<mpurile 2, ',+! In aria primar7, centrii sunt locali9aţi de sus @n Jos, dup7
silueta r7sturnat7 a corpului. .r,anismul se pre9int7 sub 5orma unei caricaturi
monstruoase, la care ies @n evidenţ7 bu9ele, limba şi m<na cu de,etele, @n special
policele. (ceast7 proiecţie r7sturnat7 a corpului a primit numele de Aomunculus
sen9itiv D5i,. !F.
*<na şi de,etele ocup7 o supra5aţ7 mare, aproape e,al7 cu cea a truncAiului şi membrelor la un
locB aceasta se e6plic7 prin importanţa 5uncţional7 a m<inii şi
densitatea receptorilor cutanaţi e6istenţi @n se,mentul respectiv. In aceast7 arie se
proiectea97 5ibrele care alc7tuiesc calea sensibilit7ţii e6teroceptive Dtactile, termice,
dureroase şi de presiuneF din piele, precum şi 5ibrele sensibilit7ţii" proprioceptive
De6citaţii culese de la tendoane, articulaţii, muşcAi, periost, li,amenteF.
Sen9aţiile de la acest nivel sunt sen9aţii elementare, nu dau in5ormaţii asupra calit7ţii,
intensit7ţii şi ori,inii stimulului. 8osterior de ,irul postcentral, @n lobul parietal se a5li ariile %
şi somatopsiAice, care au rolul de a recunoaşte asem7n7ri şi deosebiri ale
sen9aţiilor produse de un obiect. )ecunoaşterea obiectelor se reali9ea97 @n lobul parietal in5erior ( a
ni le #9 şi 4 0) @n ana tacto,nostic7.
(ria secundari someste9ic7 este situat7 de"a lun,ul bu9ei superioare a şanţului lateral. 0ste mai redus7 dec<t
cea primar7. (ceast7 arie r7spunde mai puţin la sensibilitatea
4%4-E.UL ,E7"O4
18A
C'mpul vizual
frontal
1. premotorie
1. motorie a vor$irii C"rocaI
i i 42
(! motorie primară
Y! somestezică primară (!
somestezică secundară
;Drus an prulat r\.senzitivă Y a vor$irii <ernicUeI F!
vizuală secundară
1. vizuală
1. auditivă primanT( audiCiv, primară b
secundară
(! motorie primară (! somestezică primară Y
B
(! vizu principal
vizuală secundară
Fig! --! Centrii senzitivi şi senzoriali! (* faţa externă a emisferei cere$rale8 B-
faţa medială
tactilă, dar cu predominanţă la cea dureroasă şi termică! Mem$rul superior se
în
somestezice secundare!
(riile vizuale sunt localizate Dn lo$ul occipital, pe $uzele şi în profunzimea şanţului
calcarin şi Dn părţile vecine din cuneus şi girul lingual! (ria vizuală primară este
reprezentată de c'mpul 5- sau aria striată, pe care retina se proiectează punct cu punct!
(ria striată a fiecărei emisfere primeşte informaţii de la c'mpul vizual temporal
ipsilateral şi de la c'mpul vizual nazal al retinei contralaterale! .n stratul .# al scoarţei
din aria striată există stria lui ;enari, vizi$ilă cu ochiul li$er! (ria vizuală secundară,
c'mpul 51 Caria parastriatăI, este principala arie de asociaţie! C'mpul 51 este centrul
memoriei vizuale! O a treia arie vizuală este reprezentată de c'mpul 50, aria peri
striată! C'mpul 50 are rol în orientarea spaţială şi corectitudinea imaginii! (nterior de
aria peristnată C50I! în girul angular, se află centrul cititului! =ezarea lui duce la o
cecitate ver$ală, Dn care caz $olnavul nu poate citi, deşi uneori poate diferenţia literele
şi chiar să le reproducă, dar nu poate sesiza semnificaţia convenţională a cuv'ntului
scris!
1A0
A,A-O.%A ŞI F%/%OLO0%A O.ULU%
/ensi$ilitate segmentară
/ensi$ilitate generală
/ensi$ilitate de expresie
Fig! -1! Somunculus senzitiv
(riile auditive! (ria auditivă primară este localizată pe faţa superioară a girului
temporal superior, Dn girii transverşi Seschll, c'mpurile K5 şi parţial K+, care primesc
aferente geniculo*temporale de la corpul geniculat medial! (ria auditivă secundară este
constituită din c'mpul K+ CparţialI şi c'mpul ++! 6xcitarea c'mpurilor K+ şi ++ produce
senzaţia de fluierat, de dangăt de clopot sau t'r'it de greier! =ezarea c'mpului ++
provoacă afazia senzorială C$olnavul aude, dar nu poate interpreta sunetul, Dn special
cuvinteleI!
(ria gustativă este situată imediat superior de şanţul lateral /Olvius, Dn regiunea inferioară a girului
postcentral, c'mpul K2!
partea postero*medială a ariei proiectează Dn partea antero*lateraiă, iar cel inferior
(ria vesti$ulară nu are o localizare precisă8 după unii autori ar fi situată Dn girul
temporal superior, Dnapoia arterei auditive, după alţii ar fi situată Dn lo$ul parietal! (ria
olfactivă este localizată Dn cortexul piriform, aria entorinală, c'mpul +1! istrugerea,
Dn mod experimental la animale şi accidental la om, a acestor arii de proiecţie aferente
duce la pierderea sensi$ilităţii, Dn cazul ariei senzitive, sau la pierderea funcţiei, Dn
cazul ariilor senzoriale Cor$ire, surditate, anosmie de tip central, deşi organele
receptoare respective sunt intacteI!
(riile de proiecţie eferente sunt originea căilor cortico*fugale! (u rol Dn iniţierea
mişcărilor voluntare, Dn integrarea funcţiilor motorii şi modificarea tonusului
muscular!
(ria somatomotorie primară corespunde c'mpului K din girul precentral! .n aria K,
centrii sunt localizaţi de sus Dn Eos după silueta răsturnată a corpului! =a acest nivel se
formează o caricatură monstruoasă, la care ies Dn evidenţă m'na CDn special degetul
mareI, pentru coordonarea activităţii manuale, şi capul, pentru coordonarea activităţii
fonatorii şi mimicii! (ceastă proiecţie deformată a organismului a primit numele de
homunculus motor Cfig! -0I! (ria K conţine Dn stratul 4 neuroni piramidali gigantici "etz
C5+, * 54, pI! 6xistă aproximativ 2,,,, neuroni "etz Dn fiecare emisferă!
(ria premotorie C3I se află anterior de aria K!
(nterior de aria 3 se află c'mpul frontal al ochiului Caria 1I, care controlează mişcările voluntare ale
ochilor, ca şi mişcările conEugate ale glo$ilor oculari!
(ria motorie secundară corespunde ariei somestezice secundare Cc'mpurile K, şi K2I peste care se
suprapune! (re rol Dn comanda motorie ipsilaterală a feţei!
(ria motorie suplimentară este localizată pe faţa medială a girului frontal superior, anterior de
aria primară! /timularea ei are ca rezultat trei tipuri de mişcări: adaptarea de postură, mişcări
complexe stereotipice şi mişcări rapide necoordonate!
4%4-E.UL ,E7 "O4
1A1
Fig. -0! HomuncuIus motor
(riile extrapiramidale ocupă aproape Dn Dntregime regiunea cortexului, dar Dn special
aria premotorie 3, aria motorie suplimentară Cfaţa medială a girului frontal superiorI şi
aria motorie secundară! /uprafaţa ocupată de ariile extrapiramidale reprezintă 14V
din totalitatea cortexului motor! (ceste arii cuprind ariile su$presive, originea fi$relor
parapiramidale şi ariile extrapiramidale propriu*zise!
(riile su$presive, a căror stimulare inhi$ă funcţionarea ariei motorii primare, sunt : KS, 3S
precentrală, +S postcentrală, 50s occipitală şi +K cingulară! .nfluxul su$presor al acestor
arii aEunge la nucleul caudat, care Dl transmite la glo$us pallidus! (cesta Dl transmite, prin
intermediul talamusului, spre scoarţa precentrală din c'mpurile K şi 3! .n acest circuit
cortieo*strio*palido*talamo*cortical, talamusul are rol centralizator, control'nd
amplitudinea şi modul Dn care a fost executată mişcarea!
(riile extrapiramidale propriu*zise sunt repartizate cortexului fronto*parieto*tem*poral şi
mai puţin occipital! Caracterul principal al acestor arii este excita$ilitatea redusă faţă de
cea a c'mpului K, care se manifestă contralateral! e la aceste arii extrapiramidale pleacă
fi$re corticopontine care aEung la nucleii din punte şi de aici, prin fi$re pontocere$eloase,
la scoarţa cere$elului Cneocere$eluiI! e la scoarţa cere$elului aEung la nucleul dinţat,
apoi la talamus şi de aici Dnapoi la scoarţa cere$rală, Dncheind circuitul cortico*ponto*
cere$elo*talamo*cortical! &olul acestui
circuit este de a aduce influxul nervos de reglaE cere$elos Dn execuţia mişcărilor
voluntare!
(riile vegetative se găsesc Dn girul cingular, Dn girii or$itari ai lo$ului frontal, la
nivelul hipocampului şi Dn lo$ul insulei! (cest ansam$lu formează creierul visceral!
6l este conectat Dn am$ele sensuri cu talamusul, hipotalamusul şi sistemul lim$ic!
Centrii lim$aEului! 6misfera st'ngă la dreptaci şi cea dreaptă la st'ngaci intervin Dn
lim$aEul articulat! 6xistenţa unei emisfere dominante este necesară, deoarece lipsa
dominanţei duce la $'l$'ială! Centrii lim$aEului se află Dn girul frontal inferior, Dn
c'mpurile KK, K4 Caria vor$irii "rocaI, situate anterior de aria motorie principală Caria
KI! =ezarea
1A2
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
acestor arii duce la afazie motorie CanartrieI, Dn care $olnavul nu*şi poate exprima
oral ideile!
Centrii scrisului se află Dn girul frontal miElociu, anterior de aria motorie principală!
=ezarea lui determină agrafie, care constă Dn imposi$ilitatea de a scrie, cu toate că
muşchii m'inii pot mo$iliza degetele cu di$ăcie Dn alte scopuri!
Nonele de asociaţie determină activităţi psihomotorii şi psihosenzitive prin integrarea
funcţională a ariilor motorii cu cele senzoriale! 6le s*au dezvoltat mai recent pe scară
filogenetică şi ocupă o mare extindere Dn scoarţa cere$rală!
/./)6MU= =.M".C
/tructurile care alcătuiesc sistemul lim$ic sunt interpuse Dntre diencefal, Dn Eurul căruia formează
un arc de cerc, şi neocortex!
(re conexiuni Dntinse cu sistemul olfactiv, hipotalamus, talamus, epitalamus şi
mai puţin cu neocortexul!
Componentele sistemului lim$ic sunt cele prezentate Dn
continuare! Calea olfactivă
6ste formată din nervii olfactivi, $ul$ul olfactiv, trigonul olfactiv, striile
olfactive Cmediale şi lateraleI şi lo$ul piriform Cconţine aria entorinalăI, situat Dn
girul hipocampic!
/u$stanţa perforată anterioară
/e găseşte Dntre trigonul olfactiv şi striile olfactive, situate anterior, chiasma optică şi
tractul optic, situate medial, şi uncusul hipocampic, situat caudal! =ateral se
continuă cu
corpul amigdalian!
Corpul amigdalian
/e află Dn profunzimea lo$ului temporal!
/tria terminală
(re originea, Dn cea mai mare parte, in corpul amigdalian şi Dn dreptul comisurii al$e
anterioare, maEoritatea fi$relor sale termin'ndu*se Dn nucleii striei terminale, restul
fi$relor merg'nd spre aria septală şi spre hipotalamus!
(ria septală
/e găseşte Dn vecinătatea septului pellucid! 6a primeşte aferente de la corpul
amigdalian prin stria terminală, de la su$stanţa perforată anterioară, de la
hipocamp, prin intermediul fornixului, de la hipotalamus şi de la formaţia reticulată
a mezencefalului! (ria septală trimite eferente spre corpul amigdalian ipsi* şi
controlateral, spre hipotalamus, formaţia reticulată mezencefalică şi spre hipocamp prin
intermediul fornixului!
Sipocampul Ccornul .ui (mmonI
/e află Dn vecinătatea girului hipocampic, de care este separat prin şanţul hipocampic!
(ferentele hipocampului provin de la lo$ul piriform! 6ferenţele iau calea fornixului
şi aEung la nucleii septali şi la hipotalamus! Nonele de asociaţie determină activităţi
psihomotorii şi psihosenzitive prin integrarea funcţională a ariilor motorii cu cele
senzoriale! 6le s*au dezvoltat mai recent pe scară filogenetică şi ocupă o mare
extindere Dn scoarţa
4%4-E.UL ,E7"O4
1A+
cere$rală! =ocalizările vegetative se găsesc Dn partea frontală laterală şi pe faţa
or$itară a lo$ului frontal, cuprinz'nd ariile 5,, 55, 5+, 52, 5K Caria prefrontalăI! Prin
excitarea acestor arii se intensifică reacţiile vegetative respiratorii, circulatorii, gastro*
intestinale şi excretorii!
:I?I./.;I( 0*IS:0)0/.) C0)0B)(/0
;6%6&(=.)FG.
&olul specific al creierului este de a prelucra informaţia! /ediul principal al acestui
proces este scoarţa cere$rală care funcţionează Dn str'nsă cola$orare cu numeroase
structuri su$corticale! Pentru a prelucra informaţia, scoarţa cere$rală tre$uie mai
Dnt'i să o primească!
.nformaţia pătrunde Dn sistemul nervos prin intermediul receptorilor, de unde este
trimisă pe căi specifice la scoarţă, Dn ariile senzitive specifice! (ceste informaţii sunt
apoi comparate, la nivelul ariilor asociative, cu informaţiile culese de ceilalţi
analizatori, precum şi cu datele din memorie! Pe $aza sintezei complexe a tuturor
informaţiilor este ela$orată starea de conştientă şi sunt luate deciziile automate şi cele
voluţionale Cfig! 1,I!
.nformaţia actuală
Prelucrare CsuperizareI
.nformaţia anterioară CmemorieI
Comandă şi control *decizii*
Constient
(utomat
#olitiv (fectiv Cognitiv #isceral 6ndocrin
Meta$ol
ic
Fig! 1,! /chema generală de funcţionare a creierului
FU%CG..=6 %67C7&)6LU=U.
/coarţa cere$rală, cea mai nouă structură nervoasă din punct de vedere filogenetic,
are trei categorii de funcţii: funcţii senzitive, funcţii asociative, funcţii motorii! Pe
$aza acestor funcţii se realizează procesele psihice caracteristice fiinţei umane:
procese cognitive, procese afective, procese volitive!
:uncţiile sen9itive
=a nivelul scoarţei cere$rale s*au evidenţiat numeroase arii senzitive, specializate Dn
prelucrarea unui anumit tip de informaţie! (cestea sunt segmentele corticale ale
analizatorilor
1A4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
şi sunt denumite arii senzitive primare! =a nivelul lor se termină axonii neuronilor
talamici Ccel de*al treilea neuron al căilor specifice de conducere ascendentăI! .n urma
stimulării specifice a acestor arii este ela$orată senzaţia elementară specifică
Cauditivă, vizuală, tactilă etcI! &olul senzitiv al acestor arii nu este exclusiv, iar funcţia
de prelucrare a diferitelor semnale trimise de la receptori nu se desfăşoară izolat!
6xistă numeroase structuri su$corticale Ctalamusul, mezencefalulI şi spinale, cu rol
asemănător, dar cu o prelucrare elementară a semnalelor senzitive! Unele senzaţii vagi
de lumină, sunet, durere sunt ela$orate Dncă la nivel mezencefalo*diencefalic! Pe de
altă parte, Dn procesul complicat de reconstituire conştientă a informaţiei conţinute Dn
lumea ce ne DnconEoară, ariile senzitive specifice cola$orează at't Dntre ele, c't şi cu
alte arii corticale Cariile asociativeI! (riile asociative sunt arii senzitive secundare!
Căile talamo*corticale se proiectează mai Dnt'i Dn ariile primare, apoi Dn ariile
secundare! Pentru a Dnţelege mai $ine funcţia ariilor senzitive primare, să
exemplificăm ce se Dnt'mplă după distrugerea ariei somestezice .:
1• persoana respectivă pierde capacitatea de a localiza exact diferitele senzaţii
din diferitele părţi ale corpului, deşi poate preciza, de exemplu, la nivelul cărei m'ini
este senzaţia respectivă Cfuncţie Dndeplinită de talamusI8
2• nu poate aprecia diferitele grade ale presiunii exercitate la nivelul corpului8
3• nu poate aprecia corect greutatea o$iectelor8
4• nu poate preciza forma sau mărimea o$iectelor Csituaţie numită astereognozieI8
5• nu poate identifica textura materialelor, deoarece această funcţie corticală depinde de
senzaţiile extrem de fine produse de deplasarea pielii pe suprafaţa o$iectelor! e asemenea, se
poate altera şi aprecierea durerii şi a temperaturii, fie a intensităţii,
fie a calităţii acestor două simţuri! ar ce e mai important, se pierde capacitatea de
a localiza aceste două senzaţii, deoarece această localizare depinde, Dn pricipal, de
stimularea simultană a receptorilor tactili, care se proiectează Dn aria somestezică .!
Funcţiile asociative
.n ariile senzitive primare iau naştere senzaţiile elementare Clumină, culoare, sunet
etcI! Percepţia complexă a lumii exterioare şi a semnificaţiilor diferitelor senzaţii se
realizează Dn ariile asociative, spre care sosesc impulsuri de la mai multe arii primare
şi chiar şi de la structuri su$corticale! (riile asociative sunt teritorii corticale care nu
pot fi Dncadrate Dn categoria ariilor primare sau secundare, senzitive sau motorii! .n
ariile asociative se petrece procesul cel mai Dnalt de prelucrare a informaţiilor
senzitive! (ici are loc ela$orarea modelului conştient al lumii, apare conştienta
propriei existenţe, iau naştere voinţa şi deciziile Cfig! 15I! eşi primesc informaţii de
la mai multe structuri, ariile asociative au propriile specializări, după cum vom vedea
Dn continuare! )opografic, ariile asociative se găsesc Dn zona parieto*occipito*
temporală, zona prefrontală şi aria asociativă lim$ică!
(ria asociativă parieto*occipito*temporală ocupă spaţiul cortical dintre cortexul
somato*senzitiv CanteriorI, cortexul vizual CposteriorI şi cortexul auditiv ClateralI! 6a
asigură un nivel ridicat de interpretare a semnificaţiei semnalelor de la toate ariile
senzitive Dnvecinate! (ceastă arie asociativă are propriile sale su$arii funcţionale:
6• 7 zonă situată Dn cortexul parietal posterior, cu extindere către cortexul occipital superior,
asigură analiza continuă a coordonatelor spaţiale ale tuturor părţilor corpului,
ca şi ale o$iectelor DnconEurătoare! (stfel, individul poate să controleze mişcările corpului, ale unui
segment faţă de celelalte, precum şi ale corpului faţă
4%4-E.UL ,E7"O4
#oluntare
.dei
/upersemne
it
/emne
1
)raducere
1H I
I
III
:i,. !'. 8relucrarea superioar7 a in5ormaţiei
de o$iectele din Eur! Dn a$senţa acestei arii, un individ nu*şi poate planifica mişcările
celor două Eumătăţi ale corpului, el AuităA de existenţa părţii opuse celei care
efectuează mişcarea, at't din punctul de vedere senzitiv, c't şi din cel al planificării
mişcărilor voluntare CasomatognozieI! _ 7 zonă situată Dn partea posterioară a lo$ului
temporal, Dn spatele cortexului auditiv primar, numită aria <ernicUe, este, din punctul
de vedere al funcţiilor intelectuale, cea mai importantă regiune a creierului, deoarece
cea mai mare parte a acestora au la $ază lim$aEul! in acest motiv, este numită şi arie
interpretativă generală Csau arie a Dnţelegerii lim$aEuluiI! (ceastă arie este dezvoltată
Dn mod deose$it Dn emisfera cere$rală dominantă Cemisfera st'ngă la dreptaci şi cea
dreaptă la st'ngaciI şi Eoacă cel mai important rol al cortexului cere$ral, Dn ceea ce
numim inteligenţă! in acest motiv, această arie a mai fost numită şi aria gnostică,
aria cunoaşterii, aria asociativă terţiară etc!
upă distrugerea ariei <ernicUe, un individ aude cuvintele şi poate chiar să recunoască
semnificaţia unora dintre ele, dar nu poate să aranEeze aceste cuvinte Dntr*o idee coerentă
Cafazie auditivă sau surditate psihicăI! e asemenea, poate citi cuvinte scrise, dar nu
poate recunoaşte sensul acestora! (ria <ernicUe este importantă pentru interpretarea
semnificaţiilor complexe ale diferitelor experienţe senzitive! Dn funcţia ariei <ernicUe un
rol esenţial Dl are lim$aEul! 7 mare parte a experienţei noastre senzitive este convertită
Dntr*un echivalent al lim$aEului, Dnainte de a fi stocată Dn memorie şi Dnainte de a fi
prelucrată Dn scopuri intelectuale! e exemplu, atunci c'nd
citim o carte, nu memorăm imaginile cuvintelor tipărite, ci cuvintele Dnsele su$ forma
lim$aEului! e asemenea, informaţia cuprinsă Dn cuvinte este de o$icei transformată
Dnt'i Dn lim$aE şi a$ia apoi este descifrat
1A!
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Dnţelesul ei! (ria <ernicUe este aria senzitivă pentru interpretarea lim$aEului, din
emisfera dominantă! 6a are conexiuni str'nse at't cu aria auditivă primară, c't şi cu
ariile auditive secundare din lo$ul temporal! (ceastă relaţie extrem de str'nsă este
pro$a$il rezultatul faptului că primul contact cu lim$aEul este auditiv! Mai t'rziu, c'nd
se dezvoltă percepţia vizuală a lim$aEului Cprin cititI, informaţia vizuală este pro$a$il
direcţionată către regiunile pentru lim$aE deEa dezvoltate Dn lo$ul temporal dominant!
Posterior de aria <ernicUe, situată Dn regiunea girusului angular din lo$ul occipital,
este o arie de prelucrare vizuală secundară, care trimite informaţiile despre cuvintele
citite către aria <ernicUe! Dn a$senţa acesteia, un individ poate Dnţelege lim$aEul
vor$it, dar nu şi pe cel scris Ccecitate psihică sau afazie vizualăI!
.n porţiunile cele mai laterale ale lo$ului occipital anterior şi ale lo$ului temporal
posterior se află o arie pentru denumirea o$iectelor! .ndividul ia cunoştinţă de numele
o$iectelor pe cale auditivă, Dn timp ce natura o$iectelor este percepută pe cale vizuală!
=a r'ndul lor, numele o$iectelor sunt esenţiale pentru Dnţelegerea lim$aEului şi pentru
funcţiile intelectuale, funcţii Dndeplinite de aria <ernicUe!
)eritoriul prefrontal este sediul controlului cortical al funcţiilor vegetative! 6ste
conectat $idirecţional cu talamusul şi cu hipotalamusul! (sigură integrarea funcţiilor
vegetative Dn acte complexe de comportament uman! )ot aici se află şi sediul
personalităţii noastre! (ria asociativă prefrontală are conexiuni funcţionale foarte
str'nse cu cortexul motor, planific'nd modelul complex şi secvenţialitatea fiecărei
activităţi motorii! Dn acest scop, primeşte un fascicul voluminos de fi$re su$corticale
ce leagă teritoriul prefrontal de aria asociativă parieto*occipito*temporală! Prin aceste
conexiuni, cortexul prefrontal primeşte multiple informaţii senzitive prelucrate, Dn
special informaţii despre coordonatele spaţiale ale diferitelor segmente ale corpului,
a$solut necesare pentru planificarea corectă a mişcărilor! .n acelaşi mod, cortexul
prefrontal este esenţial Dn desfăşurarea proceselor intelectuale, de ideaţie! (cesta este
capa$il să com$ine informaţiile nonmotorii primite de la diferitele arii corticale şi să
ela$oreze diferite tipuri de activităţi voliţionale nonmotorii, la fel ca şi pe cele motorii!
in acest motiv, aria prefrontală este considerată sediul g'ndirii!
7 regiune deose$ită a cortexului prefrontal este aşa*numita arie "roca, situată parţial Dn
regiunea lateral*posterioară a cortexului prefrontal şi parţial Dn aria premotorie! (ici este
locul unde se iniţiază şi se execută modelul motor al exprimării fiecărui cuv'nt Dn parte!
(ceastă arie funcţionează Dn str'nsă legătură cu aria <ernicUe! Dn urma distrugerii acestei
zone, $olnavul ştie ce vrea să spună, poate emite sunete, dar nu este capa$il să articuleze
cuvintele Cafazie motorieI!
(ria prefrontală are un rol foarte important, deşi nedefinit, Dn procesele intelectuale!
(cesta poate fi mai $ine evidenţiat prin distrugerea lo$ilor prefrontali Caşa*numita
lo$otomie, practicată Dn urmă cu c'teva decenii pentru tratarea anumitor $oli Dn
psihiatrie, Dnainte de descoperirea medicamentelor moderneI:
_ pacientul pierde capacitatea de a rezolva pro$leme complexe8
el nu poate realiza Dn mod secvenţial mai multe sarcini pentru a atinge un anumit ţel si, Dn
general, Dşi pierde am$iţia8
1• devine incapa$il să Dnveţe să efectueze mai multe activităţi Dn acelaşi timp, Dn paralel8
2• scade, uneori marcat, agresivitatea individului8
3• comportamentul social devine inadecvat fată de situaţia de moment Cvesel la
Dnmorm'ntare, trist la nuntăI, are $izarerii de comportament, inclusiv pierderea
valorilor morale şi lipsă de reţinere faţă de sex şi excremente8
4%4-E.UL ,E7 "O4
1A=
1• pacienţii pot vor$i şi Dnţeleg lim$aEul, dar nu pot să dezvolte o idee, iar starea lor de spirit se
modifică extrem de repede, de la $l'ndeţe la furie, la exaltare şi la tristeţe8
2• pacientul poate să realizeze aproape toate mişcările pe care le*a executat de*a lungul
vieţii, dar fără un scop anume!
Aria asociativă lim$ică este situată la polul anterior al lo$ului temporal, Dn
porţiunile ventrale ale lo$ului temporal şi Dn girusul cingulat! (ceastă arie este
responsa$ilă de comportament, emoţii şi motivaţie CimpulsI!
=a 0,V din oameni, aria asociativă generală Caria <ernicUeI este mai dezvoltată Dn
emisfera cere$rală st'ngă dec't Dn cea dreaptă! Concomitent, şi centrii motori ai
scrisului şi ai vor$itului din lo$ul frontal st'ng, precum şi girusul angular sunt mult
mai dezvoltaţi! (ctivitatea emisferei st'ngi domină activitatea Dntregului creier pentru
funcţiile cognitive şi motorii la maEoritatea oamenilor! (ceştia sunt AdreptaciiA! Dntr*
un procent mai mic Ccam 5,VI, emisfera dreaptă este dominantă pentru activităţile
sus*menţionate CAst'ngaciiAI, şi Dntr*un număr şi mai redus am$ele emisfere sunt
dominante CAam$idextriiAI!
6misfera dominantă sau codominantă cooperează foarte str'ns cu cealaltă prin
intermediul căilor comisurale, Dn special a corpului calos, pentru a asigura unitatea de
vederi şi de acţiune!
Funcţiile motorii
6misferele cere$rale coordonează Dntreaga activitate motorie somatică, voluntară
şi involuntară! Principalele structuri implicate Dn acest control nervos sunt cortexul
motor şi nucleii $azali!
Fiziologia cortexului motor! Cercetările experimentale de stimulare sau de extirpare,
precum şi o$servaţii anatomice şi clinice efectuate la $olnavii cu leziuni ale ariei
motorii principale au evidenţiat rolul cortexului motor şi al căii piramidale Dn
transmiterea comenzii voluntare spre muşchii somatici! /timularea ariei K determină
contracţii izolate sau grupate ale muşchilor din Eumătatea contralaterală, iar extirparea
acesteia a$oleşte mişcările voluntare Dn Eumătatea opusă a corpului! /*a constatat că
mişcările voluntare sunt Dnsoţite sau chiar precedate de activităţi motorii involutare,
automate! (cestea constau Dn modificări ale tonusului muşchilor activi şi modificări Dn
postura individului, acte motorii ce susţin corpul, favoriz'nd realizarea mişcării,
conform intenţiei!
(şadar, mişcarea voluntară se realizează şi cu participarea structurilor motorii
extrapiramidale! /ediul exact unde are loc ela$orarea ideii de mişcare este greu de
precizat! =a acest act neurofiziologic şi psihologic complex participă creierul
emoţional Chipotalamusul şi sistemul lim$icI, ariile corticale motorii, premotorii,
senzitive şi asociative, nucleii $azali, cere$elul şi talamusul!
.mpulsul CmotivaţiaI pentru efectuarea unei anumite mişcări voluntare ia naştere Dn
creierul emoţional şi asociativ, care ela$orează planul general al mişcării! Prin circuite
cortico*striate şi cortico*ponto*cere$eloase, planul mişcării este remis simultan
nucleilor $azali şi cere$elului, care, la r'ndul lor, trimit impulsuri spre cortexul motor
prin releu talamic Cfig! 1+I! (stfel, iau naştere două circuite de feed$acU motor:
1• circuitul cortico*strio*talamo*cortical8
2• circuitul cortico*cere$elo*talamo*cortical!
Prin conlucrarea tuturor acestor structuri este ela$orat programul mişcării
voluntare, ce va fi adus la Dndeplinire de cortexul motor! (cesta coordonează, Dn
special, mişcările
1A8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Creier motivational senzitiv şi
asociativ Plan motor
Feed$acU senzitiv
%ucleii $azali
)alamus
Cere$el Program
motor )runchi
cere$ral Cortex
motor
Motoneuronii spinali
6fector motor
:i,. !C. Dinamica elabor7rii comen9ii voluntare
rapide ale extremităţilor, activitatea motorie fină, calificată Cscrisul, $ătutul la maşină,
c'ntatul la instrumente muzicale etcI! Cortexul motor nu ela$orează decizii, ci le
pune Dn aplicare!
:i9iolo,ia nucleilor ba9ali. %ucleii $azali Ccorpii striaţiI reprezintă etaEul cel mai
Dnalt de integrare al mişcărilor involuntare, automate Cfig! 12I! =a nivelul lor se
ela$orează şi
Cere$el
%uclei $azali
r ^
)alamus
Cortex motor
&eflexe u n &eflexe
la$irintice Centrii cervicale
posturii C)CI
Dn condiţii statice Dn condiţii Uinetice
&epartiţie tonus
&edresare
:i,. !#. *ecanisme de menţinere a postur
4I-T7MUL ,7*<O- 1AA
unele comenzi voluntare pentru mişcări de ansam$lu ca: Dnclinarea corpului Dn faţă*spate,
Dnclinarea laterală, mişcări de răsucire ale trunchiului, rotaţia corpului, precum şi mişcări
glo$ale Dn articulaţiile umărului şi şoldului! &olul lor preponderent este Dn reglarea
mişcărilor involuntare Ctonus, postură, echili$ruI şi a celor automate Cmişcări iniţiate
voluntar de scoarţă, dar continuate apoi automat, fără preocuparea specială a individului,
cum ar fi, de exemplu, mersulI!
%ucleii $azali, prin intermediul structurilor motorii extrapiramidale din trunchiul cere*$ral Cnucleul roşu,
su$stanţa neagră, formaţia reticulatăI, determină repartiţia adecvată
a tonusului la nivelul musculaturii active şi adoptarea unei posturi corespunzătoare,
Dn vederea efectuării mişcărilor voluntare Dn condiţii optime! .n acelaşi timp, prin
circuitul de feed$acU strio* talamo*cortical, nucleii $azali influenţează comanda
voluntară corticală! Corpii striaţi exercită, Dn general, o acţiune inhi$itoare asupra
tonusului muscular! in acest motiv, Dn cazul lezării lor, se produce spasticitatea, ca
urmare a predominanţei efectelor excitatorii ale căilor piramidale şi ale nucleilor
extrapiramidali! .n plus, apare şi aUinezia, adică tendinţa la imo$ilitate, dificultate Dn
efectuarea mişcărilor voluntare, semn explicat prin dispariţia rolului corpilor striaţi Dn
ela$orarea comenzii voluntare!
FU%CG..=6 P(=67C7&)6LU=U. Paleocortexul
Dndeplineşte trei categorii de funcţii:
1• rol de centru cortical al analizatorului olfactiv8
2• rol Dn reglarea actelor de comportament instinctual8
3• rol Dn procesele psihice afective!
Funcţia olfactivă
Prezintă o Dnsemnătate foarte mare la animale şi mai mică la om! Pe $aza mirosului,
animalele recunosc de la mare distanţă at't partenerul sexual, c't şi adversarul,
prada sau duşmanul! =a om, simţul olfactiv are şi o componentă emoţională, cu efect
stimulator sau inhi$itor!
(ctele de comportament instinctiv
&eprezintă un ansam$lu de activităţi psihice, somatice şi vegetative desfăşurate Dn
vederea satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului Calimentarea, adăparea,
funcţia sexuală, stăp'nirea unui teritoriu, o$ţinerea li$ertăţiiI! =a $aza actelor de
comportament se află un proces nervos complex, numit motivaţie sau impuls!
.mpulsul CmotivaţiaI este o stare psihică ce determină pe om sau animal să
Dndeplinească anumite activităţi menite să satisfacă una din necesităţile primare!
Motivaţia dispare Dn momentul satisfacerii şi reapare o dată cu necesitatea repetării
actului de comportament respectiv! e exemplu, scăderea volumului lichidelor
extracelulare provoacă setea, care este o motivaţie ce se va stinge prin ingestia de apă!
%u există activitate umană care să nu ai$ă la $ază un proces motivational, chiar dacă
legătura nu este Dntotdeauna evidentă la o analiză superficială! Motivaţia dă suport şi
tărie actelor noastre psihice Cafective sau intelectualeI, ca şi celor fizice motorii
Cperformanţa sportivă, măiestria meşteşugarului etcI! Dnsuşi procesele de Dnvăţare şi de
memorizare au la $ază motivaţia! Cercetări experimentale efectuate pe animale
purtătoare de electrozi implantaţi Dn sistemul lim$ic sau diencefal au evidenţiat
prezenţa, la nivelul creierului, a două categorii de centri: centrii pedepsei şi centrii
recompensei! Centrii pedepsei, a căror
200
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
stimulare este produs7 prin ap7sarea @nt<mpl7toare, de c7tre animal, a unei
pedale a5late @n cuşc7, induc un comportament de evitare a pedalei. Stimularea
acestor centri de c7tre e6perimentator produce tulbur7ri nervoase şi
@mboln7virea animalului. Centrii pedepsei se a5l7 in Aipotalamusul lateral şi
posterior, @n partea dorsal7 a me9ence5alului şi @n corte6ul limbic. Centrii
recompensei produc, prin e6citare @nt<mpl7toare, st7ri pl7cute, ast5el c7
animalul se re@ntoarce la pedal7, pe care o apas7 de mii de ori, 57r7 @ntrerupere,
p<n7 la epui9are. (ceşti centri sunt locali9aţi @n Aipotalamusul medial, @n
pro5un9imea şanţului S`lvius şi @n me9ence5alul anterior. Cercet7ri similare
57cute la om au evidenţiat e6istenţa unor 9one a c7ror e6citare produce sedare şi
rela6are, iar e6citarea altora produce st7ri de 5ric7 şi an6ietate.
St7rile a5ective, emoţiile, sentimentele, pasiunile
Iau naştere @n sistemul limbic. 8rocesele 5i9iolo,ice comple6e care ,enerea97
aceste st7ri au la ba97 o serie de circuite 5uncţionale pe care sistemul limbic le
reali9ea97 cu Aipotalamusul, talamusul nespeci5ic şi 5ormaţia reticulat7 a
truncAiului cerebral, ca şi cu toate ariile corticale asociative. 8e ba9a acestor
cone6iuni, sistemul limbic poate elabora unele re5le6e condiţionate simple Dde
evitare a unor a,enţi d7un7toriF. 0l provoac7 Dprin intermediul AipotalamusuluiF
o serie de modi5ic7ri ve,etative ale emoţiilor Dpaloare, roşeaţ7. variaţii ale
5recvenţei cardiace sau ale tensiunii arteriale etcF. 8e ba9a circuitelor limbo"
neocorticale şi limbo"me9ence5alice este asi,urat procesul de @nv7ţare şi este
elaborat7 tr7irea subiectiv7 a emoţiei D5ric7, an6ietate, bucurie etcF.
B(?0/0 :I?I./.;IC0 (/0 (C4I-I4WNII N0)-.(S0 S+80)I.()0
Cele mai @nalte 5uncţii ale creierului nu au o locali9are anume. Nu e6ist7 centri ai
,<ndirii sau ai voinţei, nu e6ist7 un centru al memoriei sau al @nv7ţ7rii, nu e6ist7
un sediu anatomic precis al conştientei. 8rocesele nervoase de nivel superior, care
au trecut ,raniţa 5i9iolo,iei spre psiAolo,ie, nu pot 5i @nţelese şi studiate cu
metodele curente ale 5i9iolo,iei e6perimentale.
Din anali9a vieţii psiAice umane se distin, trei compartimente psiAo"5i9iolo,ice:
1• compartimentul co,nitiv Dal cunoaşteriiFB
2• compartimentul volitiv Ddeci9ionalFB
3• compartimentul a5ectiv DemoţionalF.
+nele compartimente, @mpreun7 cu o parte din mani5est7rile lor concrete, se
@nt<lnesc @n 5orm7 rudimentar7 şi la animale. De alt5el, Secenov şi, mai t<r9iu,
8avlov au @nceput desci5rarea unor mecanisme elementare care stau la ba9a
activit7ţii creierului pornind de la observaţii şi e6perienţe pe animale. 8avlov a
instituit, pentru studiul 5uncţiilor creierului, metoda re5le6elor condiţionate.
)e5le6ele condiţionate
)e5le6ul condiţionat este un r7spuns "@nv7ţat" pe care centrii nervoşi @l dau
unui e6citant iniţial indi5erent. :iecare specie de vieţuitoare a @mp7rţit e6citanţii
din mediu, con5orm e6perienţei 5ilo,enetice proprii, @n e6citanţi indi5erenţi D57r7
importanţ7 biolo,ic7F şi absoluţi Dcu mare @nsemn7tate biolo,ic7, @n sensul c7
sunt ori 5olositori, ori d7un7tori specieiF.
In ,eneral, sunetul şi lumina 5ac parte din prima cate,orie, iar Arana, mirosurile,
a,enţii nocivi din cea de"a doua. /a apariţia unui semnal absolut, animalul
r7spunde
4%4-E.UL ,E7 "O4
201
printr*un reflex necondiţionat, Dnnăscut, caracteristic speciei! =a un semnal
indiferent, animalul nu dă nici un răspuns sau are o reacţie de orientare CDntoarce
privirea spre sursa excitantului şi Dşi continuă indiferent activitateaI! Pavlov a
descoperit posi$ilitatea Dncărcării excitanţilor indiferenţi cu semnificaţii noi pentru
animal, transformarea lor Dn excitanţi condiţionali! (ceastă transformare se petrece Dn
timpul ela$orării reflexului condiţionat C&CI! &egulile ela$orării &C sunt
următoarele: (socierea! =a administrarea unui excitant a$solut ChranăI să se asocieze
un excitant indiferent Csunet sau luminăI!
Precesiunea! 6xcitantul indiferent să preceadă excitantul a$solut!
Dominanţa. (nimalul să fie flăm'nd, Dnc't instinctul alimentar să fie dominant Dn
momentul asocierii excitanţilor!
)epetarea. Pentru formarea unui reflex condiţionat sunt necesare 5, p'nă la 2,
de şedinţe de ela$orare!
.n urma acestor experienţe, Pavlov a o$ţinut la c'ini reflexe condiţionate, salivatorii şi
gastrosecretorii, folosind excitanţi acustici sau luminoşi! Pavlov a explicat
mecanismul ela$orării &C pe $aza apariţiei unor conexiuni Dntre centrii corticali ai
analizatorilor vizual sau auditiv şi ariile corticale vegetative responsa$ile de secreţia
salivară sau gastrică! C'nd se administrează excitantul indiferent, acesta creează o
zonă de excitaţie Dn aria senzitivă primară! 6xcitantul a$solut determină o stare de
excitaţie mai puternică CdominantăI Dn aria corticală vegetativă! Focarul dominant
atrage excitaţia din focarul mai sla$! Prin repetare, apar Acăi $ătătoriteA Dntre cele două
focare corticale, Dnc't este suficientă numai administrarea excitantului indiferent
Cdevenit condiţionalI pentru o$ţinerea răspunsului vegetativ caracteristic!
Cu această metodă s*au putut fixa numeroase reflexe condiţionale, cu răspuns
somatic Cretragerea la$eiI, vegetativ Cdigestiv, circulator, respiratorI sau meta$olic! .n
prezent, s*a demonstrat că reflexul condiţionat stă la $aza Dnvăţării! =a ela$orarea sa
participă nu numai centrii corticali, ci şi o serie de circuite su$corticale şi cortico*
su$corticale Ccircuite lim$o*mezencefalice, reticulo*talamo*corticale etcI!
&eflexele condiţionate, spre deose$ire de cele Dnnăscute, se Dnchid la nivel corti*cal!
6le se sting dacă stimulul condiţional nu este Dntărit din timp Dn timp prin cel
a$solut! /tingerea unui reflex condiţionat a fost numită de Pavlov inhi$iţie corticală!
Procesele nervoase fundamentale
Pavlov a arătat că la $aza tuturor activităţilor nervoase stau două procese: excitaţia
şi inhi$iţia!
06citaţia este procesul nervos activ ce se manifestă prin iniţierea unei activităţi
sau amplificarea uneia preexistente! /timulii care se transmit prin sinapse
excitatorii provoacă stare de excitaţie a centrilor!
.nhi$iţia este tot un proces activ ce se manifestă prin diminuarea sau sistarea unei
activităţi anterioare! .nhi$iţia se transmite prin sinapse inhi$itorii! 6xcitaţia şi inhi$iţia
pot apărea Dn orice structură nervosă! 6le au un caracter tot mai complex la nivelul
centrilor encefalici şi al scoarţei cere$rale!
6xcitaţia corticală este rezultatul intrării Dn activitate a sistemului reticulat activator ascendent C/&((I!
/timulii care aEung Dn /&(( provoacă reacţia de trezire corticală
Cvezi şi formaţia reticulatăI!
.nhi$iţia corticali este mai diversă! 6xistă o inhi$iţie externă şi o
202
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
In3i&i0ia e:tern% este cauzată de stimuli din afara focarului
cortical activ! e exemplu, Dn timpul unui reflex salivar, la sunet
condiţional se provoacă un zgomot nou, necunoscut de animal!
(cesta reacţionează printr*un reflex de orientare, iar salivaţia Dncetează pentru
c'teva minute! .nhi$iţia externă a fost numită de Pavlov inhi$iţie necondiţionată,
pasivă!
In3i&i0ia intern% apare chiar Dn interiorul focarului cortical activ Cinhi$iţie
condiţionată, activăI! (ceastă inhi$iţie este specifică scoarţei cere$rale!
.nhi$iţia internă, la r'ndul ei, este de mai multe tipuri:
1- .nhi$iţia de stingere este un exemplu de inhi$iţie corticală! &eprezintă procesul de stingere a
reflexului condiţionat Cvezi mai susI!
2- .nhi$iţia de Dnt'rziere apare la sta$ilirea unor reflexe condiţionate cu
interpunerea unor pauze Dntre excitantul indiferent şi cel a$solut! &eacţia vegetativă
caracteristică se va o$ţine nu la administrarea excitantului condiţionat, ci după
trecerea pauzei respective!
3- .nhi$iţia de diferenţiere este o altă formă de inhi$iţie! /e folosesc doi stimuli
indiferenţi de aceeaşi natură fizică Cde exemplu, sunet de 1,, Sz şi de 1+, SzI! Unul
din stimuli va fi Dnsoţit de hrană, celălalt nu! =a Dnceput, animalul răspunde
condiţionat la am$ele sunete, dar mai t'rziu nu va mai saliva la sunetul neDntărit prin
excitantul a$solut!
4- .nhi$iţia condiţionată se o$ţine prin asocierea intermitentă la un excitant
condiţional eficace a unui alt excitant indiferent! (socierea celor doi excitanţi nu este
Dntărită prin hrană, Dn timp ce stimulul condiţional da! upă un timp, răspunsul reflex
la stimulul condiţional scade!
5- .nhi$iţia supraliminară sau de protecţie este o altă variantă a inhi$iţiei
corticale interne! acă un focar cortical aflat Dn stare de excitaţie este solicitat mult
timp, el se epuizează şi trece Dn stare de inhi$iţie! Pavlov a considerat somnul ca o
expresie a inhi$iţiei de protecţie generalizată la nivel cortical!
Pavlov a arătat că excitaţia şi inhi$iţia prezintă o mo$ilitate deose$ită! Fiecare din
acestea poate să iradieaze pe o suprafaţă corticală mai mare sau să se concentreze Dntr*o
zonă limitată! 6le se pot succeda alternativ, Dn acelaşi teritoriu sau Dn teritorii vecine!
(stfel, Dn locul unui focar de excitaţie poate surveni un focar inhi$itor, iar in Eurul
focarelor inhi$itorii sau excitatorii se nasc zone cu activitate opusă focarului! (cestea
sunt fenomene de inducţie reciprocă succesivă şi concomitentă!
#eghea şi somnul
(ctivitatea emisferelor cere$rale trece periodic prin două stări funcţionale distincte: starea
de veehe si starea de somn!
C 5
#eghea reprezintă starea funcţională cere$rală
caracterizată prin creşterea tonusului
/ & ( ( , concomitent cu orientarea conştientei
spre o anumită activitate! #eghea Dncepe
inhi$iţie internă!
o dată cu sta$ilirea contactului conştient cu lumea DnconEurătoare sau cu g'ndurile
proprii şi se termină c'nd acesta Dncetează! (lternativa stării de veghe este somnul!
Comutarea de la starea de somn la starea de veghe şi invers se realizează prin
stimularea sau, dimpotrivă, inhi$iţia /&((!
/omnul reprezintă o stare de activitate cere$rală caracterizată prin Dntreruperea
temporară a contactului conştient cu interiorul şi exteriorul nostru! /omnul are
caracter reversi$il! )recerea de la veghe la somn şi invers se face cu mare uşurinţă, Dn
c'teva secunde! &itmul somn * veghe se suprapune CparţialI peste ciclul noapte * zi8
de aceea se mai numeşte ritm circadian sau nictemeral! "ioritmul circadian s*a format
Dn istoria filogenetică
4%4-E.UL ,E7"O4
20+
a speciilor! 6l are mecanisme endogene de producere, dar este puternic influenţat de
stimuli exogeni! în funcţie de adaptarea la mediu, coincidenţa somn * noapte, respectiv
veghe * zi, este inversată la unele specii Cg'ndaci, unele păsări şi mamifereI! Un rol
important Dn reglarea acestui $ioritm Dl au diencefalul şi formaţia reticulată! =eziuni la
nivelul hipotalamusului sau Dntreruperea căilor reticulo*corticale determină somn
continuu C$oala somnuluiI! urata somnului variază Dn funcţie de v'rstă, fiind de +,
ore la sugar, 5, ore la tineri şi 7 ore la v'rstnici! în timpul somnului se produce, de
regulă, o diminuare a funcţiilor vegetative Crespiraţie, circulaţie, digestieI şi
meta$olice Cscad energogeneza şi consumul de oxigenI! (stfel, scade frecvenţa
respiraţiilor şi de$itul ventilator! e asemenea, se produce $radicardie şi scad de$itul
cardiac şi tensiunea arterială! Funcţia aparatului urinar se reduce! (ctivitatea secretorie
şi motorie a tu$ului digestiv diminua şi chiar Dncetează! Dn somn se produc şi
modificări somatice: diminua tonusul muscular, iar activitatea aparatului locomotor
Dncetează!
Mecanismele producerii somnului surit pasive şi active! /omnul pasiv poate fi indus
prin crearea unor condiţii speciale de am$ianţă Clinişte, Dntuneric, stimuli monotoniI,
concomitent cu adoptarea unor posturi ale corpului care să permită reducerea la
maximum a aferentelor somestezice şi vizuale Cpoziţie culcată, ochii DnchişiI! /omnul
activ se datorează, aşa cum a $ănuit Pavlov, unor procese de inhi$iţie generalizată la
nivel cortical! 6l se produce at't ca urmare a diminuării influenţei /&((, c't şi prin
acţiunea unor sisteme su$corticale inhi$itorii Cnucleii rafeului din $ul$ şi punte,
nucleul tractului solitar, unele regiuni din hipotalamus şi talamusI, şi prin secreţia
unor mediatori chimici care induc somnul Cserotonina Dn principal, dar şi alte
su$stanţe identificate Dn s'nge şi Dn ţesutul neuronal al trunchiului cere$ralI!
/omnul poate fi indus artificial prin administrarea unor droguri Csomnifere, anestezice generaleI! (cest tip
de somn nu este la fel de uşor reversi$il ca cel fiziologic!
/tarea de somn nu este omogeni! 6xistă mai multe stadii ale somnului, de la somn
foarte superficial p'nă la somn extrem de profund, şi maEoritatea cercetătorilor
descriu două tipuri de somn, av'nd caracteristici diferite: somnul cu unde lente şi
somnul &6M Crapid eOe movementsI! Dn timpul somnului de noapte, fiecare individ
trece prin cele două tipuri de somn, care se succed alternativ de mai multe ori!
*omnul cu unde lente este denumit astfel deoarece activitatea electrică a creierului CDnregistrată pe
electroencefalogramăI se caracterizează prin prezenţa undelor cere$rale foarte lente! Cea mai mare
parte a somnului de noapte este de acest tip, care
este Dn acelaşi timp ad'nc, odihnitor! Dn timpul somnului cu unde lente funcţiile
vegetative diminua foarte mult Cdupă cum am arătat anteriorI8 deşi individul visează,
la trezire nu ţine minte visele din această perioadă! (ceasta se Dnt'mplă deoarece Dn
timpul somnului cu unde lente nu are loc consolidarea Dn memorie a viselor, motiv
pentru care este denumit şi somn fără vise!
*omnul 1E4 este denumit şi somn paradoxal, sau somn desincronizat! 6ste somnul
Dn care apar visele pe care individul le ţine minte la trezire! /omnul &6M durează
Dntre 4 şi 2, de minute, se succede la intervale de aproximativ 0, de minute de somn
cu unde lente şi reprezintă cam +4V din totalul somnului fiziologic! acă individul
este extrem de o$osit, durata episoadelor de somn &6M este foarte scurtă, sau acestea
pot chiar lipsi! Pe măsură ce individul este mai odihnit, perioadele de somn &6M sunt
din ce Dn ce mai lungi! 6xistă c'teva caracteristici foarte importante ale acestui tip de
somn: _ se asociază de o$icei cu visele8
204
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
1• individul este mai greu de trezit prin stimuli externi Dn timpul somnului &6M
dec't Dn timpul somnului cu unde lente, deşi dimineaţa trezirea spontană se face Dn
timpul perioadei de somn &6M8
2• tonusul muscular Dn Dntregul organism este extrem de deprimat, ceea ce indică o inhi$iţie
puternică a proiecţiilor medulare din ariile excitatorii din trunchiul cere$ral8
3• frecvenţa cardiacă şi respiraţia devin neregulate, caracteristice visului8
4• deşi există o inhi$iţie puternică a musculaturii periferice, apar mişcări
involuntare neregulate, Dn special ale ochilor Cde unde şi denumirea de somn &6M
* mişcări oculare rapideI8
5• Dn timpul somnului &6M activitatea electrică a creierului este crescută,
evidenţiată pe elecroencefalogramă, apăr'nd unde similare cu cele din starea de
veghe şi alertă corticală Cde exemplu, calcul aritmetic mintalI! in acest motiv,
somnul &6M este denumit şi somn paradoxal, deoarece este un paradox faptul că
individul doarme, deşi activitatea creierului este intensă!
/omnul este necesar pentru refacerea unor structuri nervoase care Dntreţin starea de
veghe! Privarea Dndelungată de somn produce la om şi la animalele de experienţă
tul$urări de comportament şi chiar modificări meta$olice! .nversarea ritmului noapte
* zi sau schim$area fusului orar solicită organismul Dn mod suplimentar, acesta av'nd
nevoie de + * 2 săptăm'ni pentru adaptarea la noul $ioritm!
(C).#.)FG. C6&6"&(=6 C7;%.).#6
in această categorie fac parte manifestările psihice intelectuale: Dnvăţarea, memoria,
g'ndirea, lim$aEul etc!
@nv7ţarea
Constă din acumularea de informaţie su$ formă de cunoştinţe şi experienţe de viaţă,
av'nd ca rezultat final o schim$are de comportament! (lături de memorie, Dnvăţarea
este una din funcţiile fundamentale ale creierului, a cărei materie primă este
informaţia! %euronul are proprietatea de a*şi Dnsuşi temporar numeroase informaţii
noi, pe care Dnsă nu le poate transmite urmaşilor săi! (cumulările de cunoştinţe nu sunt
ereditare, ele se c'ştigă Dn timpul vieţii prin interacţiunea permanentă cu factorii de
mediu, dar se pierd o dată cu Dncetarea din viaţă!
6xistă două categorii de activităţi cere$rale! in prima categorie fac parte reflexele
necondiţionate şi actele de comportament instictiv! (cestea au caracter ereditar, sunt
imua$ile şi sunt caracteristice Dntregii specii! in caa de*a doua categorie fac parte
reflexele condiţionate, activităţile şi comportamentele Dnsuşite de fiecare individ Dn
parte! Prin Dnvăţare nu se acumulează pur şi simplu noi cunoştinţe, ci creşte
capacitatea de adaptare la mediu a individului! Dnvăţarea este legată de starea de veghe
şi necesită deci o anumită activitate a sistemului reticulat ascendent activator, a
diencefalului, a sistemului lim$ic şi a neocortexului!
)oţi factorii care stimulează aceste structuri favorizează Dnvăţarea! (stfel, excitaţii ale
exteroceptorilor şi ale proprioceptorilor prin exerciţii fizice, stimulări vizuale
Cplim$ări Dn naturăI şi auditive CmuzicăI, potenţarea motivaţională Cstimularea
curiozităţii, recompensele morale şi materialeI sunt metode de creştere a interesului
pentru Dnsuşirea de cunoştinţe şi de uşurare a Dnvăţării!
Dnvăţarea este str'ns legată de memorie! /coarţa cere$rală nu se rezumă doar la
4%4-E.UL ,E7"O4
208
prelucrarea datelor furnizate de receptori, ci fixează aceste date su$ formă de
memorie, pe care le foloseşte apoi Dn cadrul procesului de Dnvăţare! Dnvăţarea poate
porni direct de la informaţia din Eur sau de la informaţia depozitată Dn memoria
noastră! Compar'nd permanent datele noi cu cele deEa existente Dn memorie, scoarţa
cere$rală sta$ileşte noi raporturi logice Dntre noţiuni, le asimilează şi le memorează!
Mecanismul Dnvăţării este str'ns legat de cel al formării memoriei! Formarea de
reflexe condiţionate reprezintă un mecanism elementar al Dnvăţării! &ecent, ca urmare
a progreselor din domeniul neurofiziologiei, dar şi din tehnica computerelor
electronice, s*a evidenţiat mecanismul de condiţionare operaţională a Dnvăţării! (cest
mecanism are la $ază asocierea cunoştinţelor şi deprinderilor, ce urmează a fi
Dnsuşite, cu stimularea unor centri speciali din sistemul lim$ic şi diencefal! /timularea
centlttlui recompensei, atunci c'nd animalul execută corect actul Dnvăţat, şi a
centrului pedepsei, c'nd animalul greşeşte sau refuză să Dnveţe, gră$esc procesul de
Dnsuşire de noi cunoştinţe! Posi$ilitatea de a evita o pedeapsă prin Dnvăţarea corectă a
temei reprezintă, de asemenea, un stimul al Dnvăţării!
Un rol deose$it Dl Eoacă experienţa proprie a individului, ca şi fondul de noţiuni
anterior acumulate! Creierul se remodelează Dn procesul de Dnvăţare, devenind
calitativ şi structural tot mai complex şi mai eficace! Un creier instruit nu se
deose$eşte de cel neinstruit numai prin diferenţa Dn cantitatea de noţiuni conţinută!
Creierul instruit are şi o structură funcţională superioară!
/tructurile morfologice implicate Dn procesul de Dnvăţare sunt numeroase şi incomplet
precizate! /u$stratul elementar este reprezentat de conexiunile sinaptice al căror
număr creşte cu v'rsta şi cu acumularea de noţiuni noi! Prin experienţe de stimulare
vizuală repetată la pisică s*au produs modificări morfologice Dn cortexul vizual,
creşterea şi umflarea dendritelor, alungirea $utonilor terminali ai axonilor, creşterea
diametrelor axonilor etc! Un rol se atri$uie şi nevrogliilor care ar media contacte Dntre
neuroni, ca nişte punţi de transmisie a informaţiei de la un neuron la altul! (ceste
modificări elementare asigură crearea de noi circuite funcţionale prin care informaţia
se deplasează Dn vederea prelucrării şi depozitării! /*a descris un circuit funcţional
cortico*diencefalo*mezencefalo*cortical, care include sistemul lim$ic, hipotalamusul,
talamusul şi formaţia reticulată a trunchiului cere$ral! .ntegritatea acestui circuit este
indispensa$ilă procesului de Dnvăţare!
Memoria
&eprezintă capacitatea creierului de a depozita informaţia şi de a o aduce la nevoie Dn
lumina conştientei! Prin memorie, creierul reţine, recunoaşte şi evocă experienţa de
viaţă a individului! Memoria reprezintă o reflectare activă şi selectivă a informaţiei
din afară, pătrunsă Dn creier Dn etape anterioare! Memoria se află la $aza procesului de
Dnvăţare, dar nu se confundă cu acesta! 6xistă mai multe tipuri de memorie, care, Dn
raport cu durata păstrării informaţiei, se clasifică Dn: memorie senzitivă, memorie de
scurtă durată şi de lungă durată!
Memoria senzitivă sau imediată Cde reţinere momentanăI durează c'teva secunde sau
minute, exact timpul necesar circulaţiei informaţiei noi prin centrii nervoşi* e
exemplu, memorăm şapte p'nă la zece cifre ale unui număr nou de telefon at't timp c't
ne este necesar pentru a*5 foma! e asemenea, atunci c'nd citim, reţinem literele unui
cuv'nt doar c't este necesar pentru a Dnţelege şi reţine apoi cuv'ntul, după care
cuvintele unei fraze sunt uitate de Dndată ce este reţinută ideea acesteia!
20!
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
*ecanismul memoriei imediate nu este cert, dar e6ist7 trei teorii care e6plic7
acest tip de memorie. . teorie a5irm7 c7 memoria imediat7 este determimat7 de
o activitate neuronal7 continu7 re9ultat7 din circulaţia 57r7 oprire a impulsului
nervos de"a lun,ul unui traseu alc7tuit dintr"un circuit reverberant. . alt7
posibil7 e6plicaţie este inAibiţia sau 5acilitarea presinaptic7. (ceasta se produce
la nivelul sinapselor de la terminaţiile presinaptice. Neurotransmiţ7torii secretaţi
@n aceste terminaţii produc inAibiţie sau 5acilitare prelun,it7 D@n 5uncţie de tipul
neurotransmiţ7torului secretatF, timp de c<teva secunde sau cAiar minute,
e6plic<nd ast5el memoria imediat7. . a treia teorie este potenţarea sinaptic7, ce
poate ampli5ica conducerea sinaptic7. (ceasta se produce ca urmare a acumul7rii
calciului ionic @n cantit7ţi mari @n terminaţiile presinaptice. C<nd cantitatea de
calciu acumulat7 dep7şeşte capacitatea mitocondriilor şi a reticulului
endoplasmic de a"' depo9ita, e6cesul de calciu determin7 o eliminare prelun,it7 a
neurotransmiţ7torului @n 5anta sinaptic7, 5apt ce e6plic7, de asemenea, memoria
imediat7.
*emoria de scurt7 durat7 acţionea97 de la c<teva minute p<n7 la c<teva s7pt7"
m<ni. In cele din urm7, in5ormaţiile memorate ast5el 5ie se pierd, 5ie devin
permanente, sub 5orm7 de memorie de lun,7 durat7. *ecanismele acestui tip
de memorie au la ba97 modi5ic7ri temporare 5i9ice şi=sau cAimice ale
membranei presinaptice sau postsinaptice, modi5ic7ri ce persist7 p<n7 la c<teva
s7pt7m<ni. 0senţiale @n acest tip de memorie sunt eliberarea de serotonin7 şi
modi5icarea conductanţei membranelor neuronale pentru calciu şi potasiu, care
scurtea97 sau, dimpotriv7, prelun,esc durata potenţialului de acţiune la nivelul
sinapsei, ast5el inAib<nd sau 5acilit<nd transmiterea sinaptic7.
*emoria de lun,7 durat7 nu este net deosebit7 de memoria de scurt7 durat7. Se
consider7 @ns7 c7 memoria de lun,7 durat7 are la ba97 modi5ic7ri structurale ale
sinapselor care ampli5ic7 sau deprim7 conducerea impulsului nervos.
8rin studii de microscopie electronic7 s"a constatat c7 la nivelul sinapselor
solicitate @n mod 5recvent creşte supra5aţa total7 a situsurilor de eliberare a
mediatorului cAimic de pe membrana presinaptic7. In plus, creşterea acestor
situsuri depinde de activarea unor mecanisme de control ,enetic al sinte9ei
proteice Ddeci, @n mecanismul memoriei intervin şi aci9ii nucleiciF.
In a5ar7 de creşterea supra5eţei de eliberare a neurotransmiţ7torilor @n 5anta
sinaptic7, de9voltarea memoriei este le,at7 şi de creşterea num7rului de ve9icule
cu neurotransmiţ7tor @n terminaţiile presinaptice. +neori creşte cAiar şi num7rul
terminaţiilor presinaptice. (st5el, pe m7sur7 ce un copil creşte şi @nvaţ7, creşte
num7rul sinapselor din creierul s7u. @n plus 5aţ7 de modi5ic7rile conducerii
sinaptice ca ba97 a procesului @nv7ţ7rii, e6ist7 posibilitatea creşterii num7rului
de neuroni ai unui circuit 5olosit @n mod repetat.
Ca şi alte 5uncţii cerebrale superioare, memoria nu are un sediu precis.
06perienţele vi9uale şi auditive se depo9itea97 @n special @n ariile asociative
temporo"occipitale, iar cele someste9ice @n cele parieto"temporale. /obul
pre5rontal, sistemul limbic şi unele structuri dience5alo"me9ence5alice
depo9itea97, de asemenea, memorie.
(C4I-I4WNI C0)0B)(/0 -./I4I-0
(ctivitatea de re,lare nervoas7 a 5uncţiilor se poate des57şura @n dou7 moduri:
1• cu participarea conştient7 a individuluiB
2• 57r7 participarea conştient7 a individului.
@n ,eneral, re,larea 5uncţiilor ve,etative nu aJun,e @n lumina conştientei, iar re,larea
activit7ţilor somatice este conştient7.
4%4-E.UL ,E7"O4
20=
#oinţa reprezintă forma cea mai Dnaltă de activitate nervoasa conştientă! atorită voinţei,
individul poate lua decizii privind activitatea efectorilor somatici Cuneori şi a celor
vegetativiI, precum şi a relaţiilor sale cu societatea! eşi voinţa se manifestă ca o stare
psihică primară, aparent lipsită de cauzalitate, Dn realitate toate actele decizionale au un
mecanism cauzal de producere! =a originea oricărui act voluntar se află un impuls, o
motivaţie mai mult sau mai puţin evidentă, mai veche sau mai recentă! 6la$orarea unei
comenzi voluntare nu este opera unei anumite structuri cere$rale, ci a Dntregului creier!
Un rol deose$it Dn activitatea voluntară Dl Eoacă lo$ul prefrontal, ca sediu de integrare
superioară a personalităţii şi comportamentului social al individului! #oinţa Dnseamnă, Dn
acelaşi timp, puterea de a lua decizii, dar şi perseverenţa Dn a le duce la Dndeplinire! Un
exemplu al modului complex de ela$orare a unui act volitional Dl reprezintă mecanismul
de iniţiere a comenzii voluntare motorii!
6la$orarea comenzii voluntare motorii! Dntreaga activitate motorie viscerală, ca şi
motilitatea somatică automată Ctonusul muscular, postura, echili$rul şi redresareaI au
loc prin mecanisme reflexe a căror cauză este uşor de precizat! Motilitatea voluntară
Dnsă este mult mai complexă! 6xecut o anumită mişcare pentru că Aeu vreauAj ar unde
este sediul acelui AeuA şi din ce cauză AvreauAj ate experimentale şi cercetări clinice
arată că scoarţa motorie precentrală Caria KI nu este sediul ela$orării comenzii
voluntare, ci reprezintă structura motorie care pune Dn aplicare comanda!
6xcitarea unor puncte din cortexul motor determină contracţii musculare izolate sau mişcări la
nivelul unei articulaţii şi nu activităţi motorii organizate, potrivit unui scop
anume! 6la$orarea planului unei anumite activităţi motorii, av'nd un anumit scop,
implică cola$orarea a numeroase structuri nervoase corticale şi su$corticale! Comanda
voluntară motorie ia naştere Dn centrii corticali şi su$corticali implicaţi Dn motivaţie!
(ceştia operează at't Dn $aza unor reflexe Dnnăscute CinstincteI, c't şi a informaţiilor
recente Csosite de la receptoriI sau mai vechi Caflate Dn memoria individuluiI! (ici se naşte
impulsul pentru o anumită activitate motorie!
(stfel, c'nd auzim un c'ntec, apare dorinţa de a dansa! (ceste intenţii motorii primare sunt
transmise ariilor corticale de asociaţie care ela$orează planul general al mişcării Cdeplasarea
pentru invitarea partenerului, alegerea pasului de dans etc!I!
Planul mişcării este apoi transmis, simultan, către cere$el şi nucleii $azali!
Cere$elul, conform rolului său, compară planul teoretic al mişcării cu informaţiile pe
care le primeşte de .a proprioceptori despre mişcările reale executate şi efectuează
corecţiile necesare!
eciziile cere$elului sunt transmise cortexului motor prin intermediul
talamusului! %ucleii $azali, cunosc'nd, de asemenea, planul mişcării, trimit
impulsuri Dn două direcţii:
1• spre structurile motorii din trunchiul cere$ral, determin'nd activităţi tonice şi posturale
adecvate executării mişcării voluntare8
2• spre cortexul motor, tot prin releu talamic, contri$uind la ela$orarea
programului concret al mişcării Crepartiţia exactă a sarcinilor motorii ale fiecărui
muşchi, precizarea ordinii de intrare Dn activitate, gradarea forţei de contracţie,
inhi$area muşchilor antagonişti etc!I!
Cortexul motor, pe $aza aferentelor primite de la nucleii $azali, cere$el şi talamus, pune Dn
aplicare programul concret al mişcării, trimiţ'nd pe căile piramidale impulsuri către
motoneuronii din coarnele anterioare ale măduvei spinării!
)oate aceste operaţiuni de ela$orare a comenzii motorii voluntare durează
c'teva zecimi de secundă!
208
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(C).#.)FG. C6&6"&(=6 (F6C).#6
/istemele ci$ernetice de reglaE nervos sunt Dntărite cu aEutorul proceselor afectiv*
emoţionale! eşi nu se poate vor$i despre un sediu exact al proceselor afective,
structurile cele mai importante care participă la geneza lor sunt sistemul lim$ic şi
hipotalamusul!
/e consideră că emisfera cere$rală dominantă este predominant cognitivă, Dn timp ce
cealaltă este afectivă! (simetria de funcţii ale emisferelor cere$rale a fost demonstrată!
)otuşi, nu se pot separa schematic funcţii nervoase at't de importante şi de complexe! =a
activitatea nervosă superioară participă creierul Dn totalitatea lui, iar rezultatele acestei
activităţi, $une sau rele, sunt rezultatul cooperării dintre scoarţa cere$rală şi structurile
su$corticale!
=a $aza proceselor afective se află impulsurile fundamentale CinstincteleI care
generează motivaţia! e altfel, motivaţia poate fi considerată sinonimă cu impulsul
instinctiv! .mpulsul instinctiv şi motivaţia reprezintă o cauzalitate primordială care
marchează puternic celelalte activităţi cere$rale! .u$irea, ura, foamea sunt exemple
de motivaţii!
ANATOMIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
C0N4)II N0)-.[I -0;04(4I-I [I /0;W4+)( /.) C+ 0:0C4.)II
Centrii nervoşi situaţi intranevraxial şi extranevraxial, aflaţi Dn relaţie cu organele
vegetative a căror activitate o controlează, formează sistemul nervos vegetativ! .n
cadrul sistemului nervos vegetativ deose$im, structural şi funcţional, un sistem
nervos simpatic şi unul parasimpatic! Cele mai multe organe primesc o inervaţie
vegetativă du$lă şi antagonică! .n alte organe, simpaticul şi parasimpaticul exercită
efecte de acelaşi tip, dar aceste efecte sunt diferite, cantitativ şi calitativ! 6xistă, de
asemenea, organe asupra cărora numai unul din sisteme are efect!
=a $aza activităţii sistemului nervos vegetativ stă reflexul, care se desfăşoară pe $aza
arcului reflex vegetativ! Calea aferentă a arcului nervos vegetativ este asemănătoare
cu cea de la arcul reflex somatic! %euronul viscero*aferent Dşi are originea Dn
ganglionii spinali sau Dn ganglionii cere$rali extranevraxiali! endrita lor aEunge la
receptorii din organe sau vase C$aroreceptori, presoreceptori, chemoreceptoriI, iar
axonul pătrunde Dn nevrax, intr'nd Dn legătură cu centrul vegetativ Csimpatic sau
parasimpaticI! Calea eferentă a reflexului vegetativ se deose$eşte fundamental de cea
de la reflexul somatic datorită existenţei unui ganglion vegetativ Clatero*verte$ral Dn
cazul sistemului simpatic sau Euxta*visceral şi intramural Dn cazul sistemului
parasimpaticI, unde are loc sinapsa Dntre axonul neuronului vegetativ preganglionar,
prevăzut cu teacă de mielină, şi neuronul vegetativ postganglionfr, al cărui axon nu
are teacă de mielină! (xonul neuronului postganglionfr formează fi$ra
postganglionară, care aEunge la organul efector vegetativ Cmuşchi neted sau glandăI!
/istemul nervos vegetativ formează, la nivelul diferitelor viscere, plexuri vegetative
mixte, simpatico*parasimpatice! (ceste plexuri sunt situate la cap şi la g't Cplex
4%4-E.UL ,E7"O4
20A
ciliar, plex faringian, plex laringian, tiroidian, paratiroidianI, Dn torace Cplex cardiac,
$ronhopulmonar, esofagianI, Dn a$domen Cplex celiac, plex lom$o*aorticI şi Dn pelvis
Cplex hipogastricI!
C6%)&.. /./)6MU=U. %6&#7/ #6;6)().#
Centrii sistemului simpatic se află Dn coarnele laterale ale măduvei C8, )( * )|2 şi =, *
=@ deci Dn măduva cervicală inferioară, toracală şi lom$ară superioară! Centrii
sistemului parasimpatic sunt situaţi Dn nucleii parasimpatici din trunchiul cere$ral, c't
şi Dn măduva sacrală /0 * / , unde se descrie nucleul parasimpatic pelvin! %ucleii
parasimpatici din trunchiul cere$ral sunt:
1• %ucleum autonom al nervului III CoculomotorI, situat Dn mezencefal! Fi$rele
parasimpatice preganglionare din acest nucleu intră Dn nervul ... CoculomotorI şi apoi
Dl părăsesc Dndrept'ndu*se spre ganglionul ciliar, unde fac sinapsa cu fi$rele
postganglionfre care aEung la muşchiul sfincter al pupilei şi la muşchiul ciliar!
2• %ucleul lacrimal din punte Dşi transmite fi$rele parasimpatice
preganglionare Dn nervul #.., pe care apoi Dl părăsesc, Dndrept'ndu*se spre
ganglionul pterigopalatin, unde fac sinapsa cu fi$rele postganglionfre care aEung .a
glanda lacrimală, glandele mucoasei nazale şi palatine!
3• %ucleul salivator superior se găseşte Dn punte, imediat su$ precedentul! Fi$rele
preganglionare pătrund, de asemenea, Dn nervul #.., pe care apoi Dl părăsesc pentru a face
sinapsa cu fi$rele postganglionfre, Dn ganglionul su$mandi$ular! Fi$rele
postganglionfre asigură inervaţia secretorie a glandelor su$mandi$ulară şi
su$linguală!
1• %ucleul salivator inferior se află Dn $ul$! Fi$rele preganglionare pătrund Dn nervul
.L, după care Dl părăsesc, Dndrept'ndu*se spre ganglionul otic, făc'nd sinapsă cu fi$rele
postganglionfre care se distri$uie la glanda parotidă!
2• %ucleul dorsal al vagului Ccardio*pneumo*entericI este situat Dn $ul$, su$
nucleul salivator inferior! Fi$rele preganglionare pătrund Dn nervul vag, apoi Dl
părăsesc, făc'nd sinapsă Dn diferiţi ganglioni Cganglionii plexului cardiac, ganglionii
din plexul pulmonar şi cei din plexul celiacI cu fi$re postganglionfre care se
distri$uie la aparatele cardiovascular şi respirator, la esofag, stomac, intestin su$ţire,
cec, colon ascendent şi colon transvers! /inapsa dintre fi$rele pre* şi postganglionfre
se face Dn plexul cardiac pentru aparatul cardiovascular, Dn plexul $ronhopulmonar
pentru aparatul respirator şi Dn plexurile su$mucos şi mienteric pentru tu$ul digestiv!
3• Parasimpaticul pelvin Dşi are originea Dn măduva sacrală C/, * /4I, de unde
pleacă fi$rele preganglionare care intră Dn nervii pelvici! (ceste fi$re fac sinapsa cu
fi$rele postganglionfre care se distri$uie la colonul descendent, sigmoid, rect, la
aparatul excretor şi la organele genitale interne!
CF.=6 /./)6MU=U. %6&#7/ #6;6)().#
/impaticul Dşi are căile lui proprii, reprezentate de lanţurile simpatice paraverte$rale
Clateroverte$raleI! Parasimpaticul cranian Dmprumută calea unor nervi cranieni, ..., #..,
.L, L, iar parasimpaticul sacral pe cea a nervilor pelvici!
=anţurile simpatice paraverte$rale Clateroverte$raleI sunt două lanţuri de ganglioni
situaţi de*o parte şi de alta a coloanei verte$rale şi legaţi Dntre ei prin ramuri
internodale, care merg de la un ganglion la altul! ;anglionii lateroverte$rali sunt legaţi
şi cu nervii
210
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
spinali prin ramuri comunicante! Prin ramura comunicantă al$ă trece fi$ra preganglionară,
iar prin ramura comunicantă cenuşie fi$ra postganglionară!
=a nivelul ganglionilor paraverte$rali Clateroverte$raliI are loc sinapsa Dntre fi$ra
simpatică preganglionară şi cea postganglionară care aEunge la nivelul diferitelor
organe!
.n regiunea cervicală, lanţul simpatic prezintă trei ganglioni: superior, miElociu şi inferior!
Cel mai adesea ganglionul inferior este unit cu primul ganglion toracal, rezult'nd
ganglionul stelat! Fi$rele postganglionfre de la nivelul acestor trei ganglioni merg la
viscerele de la cap şi g't Ccorpul ciliar, glandele salivare, laringe, faringe, tiroidă,
paratDroidăI şi Dn torace, la inimă Ccei trei nervi cardiaci, c'te unul din cei trei ganglioni
cervicali: superior, miElociu şi inferiorI!
.n regiunea toracală sunt 5+ ganglioni lateroverte$rali! Fi$rele postganglionfre de la
primii patru ganglioni toracali C)( * ) I se distri$uie la trahee, $ronhii, plăm'ni,
esofag, aortă! e la ganglionii )s * )8 pleacă nervul marele splanhnic, iar de la ) |() *
),, pleacă micul splanhnic! (m$ii nervi conţin Dnsă fi$rele preganglionare şi, după ce
stră$at diafragma, sf*r'esc Dn plexul celiac din a$domen! Fi$rele simpatice aduse prin
cei doi splanhnici se distri$uie la organele din a$domen Ctu$ul digestiv, glandele
anexe şi rinichiI! .n regiunea lom$ară şi sacrală sunt c'te patru ganglioni! Fi$rele
postganglionfre aEung la organele din pelvis!
=7CU= /.%(P/6. i%)&6 F."&( P&6;(%;=.7%(&F B. F."&(
P7/);(%;=.7%(&F
Dn cazul sistemului simpatic, sinapsa Dntre fi$ra pre* şi postganglionară are loc Dn
ganglionii lateroverte$rali, aparţin'nd lanţurilor para verte$rale! eoarece aceşti
ganglioni sunt foarte aproape de măduvă, fi$ra preganglionară este scurtă, Dn timp
ce fi$ra postganglionară este lungă!
Dn cazul sistemului parasimpatic, sinapsa Dntre fi$ra preganglionară şi cea
postganglionară se face Dn ganglionii Euxtaviscerali Caproape de viscerI sau intramurali
Caflaţi chiar Dn peretele organuluiI, cum sunt plexurile su$mucos şi mienteric din
pereţii tu$ului digestiv! Dn cazul parasimpaticului, fi$ra preganglionară este lungă, Dn
timp ce fi$ra postganglionară este scurtă, fiind foarte aproape de organul respectiv!
M6.()7&.. CS.M.C.
=a am$ele sisteme, Dntre fi$ra preganglionară şi cea postganglionară se eli$erează
acelaşi mediator chimic: acetilcolină! =a sistemul simpatic, la capătul periferic al
fi$rei postganglionfre, acolo unde aceasta ia contact cu organul efector, se eli$erează
noradre*nalina, iar Dn cazul parasimpaticului, la capătul periferic al fi$rei
postganglionfre, unde aceasta ia contact cu organul efector, se eli$erează
acetilcolină!
PLEXURILE VEGETATIVE
Plexurile vegetative reprezintă locuri de Dnt'lnire Dntre fi$rele simpatice venite din
lanţul ganglionar lateroverte$ral Cparaverte$ralI cu fi$rele parasimpatice ce*şi au
originea Dn centrii parasimpaticului cranian şi sacral! Plexurile vegetative sunt
traversate de fi$re simpatice postganglionfre amielinice, care sunt cele mai
numeroase, c't şi de fi$re parasimpatice preganglionare mielinice, care fac sinapsă
cu fi$rele postganglionfre
4%4-E.UL ,E7"O4
211
parasimpatice la nivelul plexurilor vegetative! Cele mai importante plexuri vegetative se
află la nivelul extremităţii cefalice, Dn torace şi Dn cavitatea a$dominală! P=6LU&.
#6;6)().#6 =( %.#6=U= 6L)&6M.)FG.. C6F(=.C6
Plexul previsceral al glo$ului ocular este format din fi$re parasimpatice din nc!
accesor CautonomI al nervului oculomotor care au rol iridoconstrictor şi fac sinapsa Dn
plex cu fi$rele postganglionfre, c't şi din fi$re simpatice cu originea Dn cornul lateral
al măduvei C * )9! (ceste fi$re au efect iridodilatator şi trec prin plexul previsceral al
glo$ului ocular!
Plexul lacrimal este format din fi$re parasimpatice provenite din nucleul lacrimal şi aduse Dn plex
prin nervul facial! (ceste fi$re fac sinapsa cu fi$rele postganglionfre care se distri$uie apoi la
glanda lacrimală, la glandele mucoasei $ucale şi nazale!
Fi$rele simpatice provin din plexul carotic Cplex simpatic situat Dn Eurul arterei carotideI
şi nu fac sinapsa Dn plex!
Plexul parotidian este format din fi$re parasimpatice, provenite din nucleul salivator
inferior prin nervul glosofaringian, care fac sinapse Dn plex cu fi$rele postganglionfre!
(cestea se distri$uie glandei parotide! Fi$rele simpatice sunt fi$re de tranzit, nu fac
sinapsa şi provin din plexul carotic!
Plexul su$mandi$ular şi su$lingual! Fi$rele parasimpatice provin din nucleul salivator superior şi
pătrund Dn nervul facial! (ceste fi$re parasimpatice preganglionare fac sinapsa Dn plex cu fi$rele
postganglionfre care aEung la glanda su$mandi$ulară şi
su$linguală! Prin plex trec fi$re simpatice, de tranzit, care nu fac sinapsa şi provin din
plexul carotic!
Plexul carotic este un plex format numai din fi$re simpatice care sunt fi$re
postganglionfre! (cestea fac sinapsa cu fi$rele preganglionare Dn ganglionul simpatic
cervical superior!
Plexul faringian este format din fi$re parasimpatice provenite din nervul
glosofaringian şi vag, c't şi din fi$re simpatice venite din ganglionul simpatic
cervical superior! Plexul faringian se află pe pereţii laterali ai faringelui!
Plexul laringian este format din fi$re parasimpatice provenite din n! vag şi din fi$re simpatice
provenite din ganglionul simpatic cervical superior!
Plexul tiroidian este format din fi$re simpatice provenite din ganglionul simpatic cervical miElociu
şi din ganglionul simpatic cervical superior!
Plexul timic este format din fi$re simpatice provenite din ganglionul simpatic inferior!
e remarcat că Dn plexul tiroidian şi Dn cel timic nu există fi$re parasimpatice!
P=6LU&. #6;6)().#6 i% )7&(C6
Plexul cardiac este localizat su$ crosa aortei şi este format din ramuri provenite din
simpaticul cervical Cdin cei trei ganglioni cervicali: superior, miElociu şi inferiorI, c't
şi din ramuri provenite din simpaticul toracal superior C) * )4I, la care se adaugă
ramuri parasimpatice provenite din nervul vag!
Plexul cardiac conţine un ganglion vegetativ, ganglionul descris de <ries$erg!
&amurile plexului cardiac se distri$uie miocardului! Fi$rele simpatice exercită efecte
stimulatoare asupra miocardului şi vasodilatatoare coronariene! Fi$rele
parasimpatice inervează predominant nodulii sinoatrial şi atrioventricular şi au ca
efect diminuarea activităţii cordului şi determină coronaroconstricţie!
212
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA O M L I I I
Plexul $ronhopulmonar se află inclus in pediculul pulmonar şi este format din ramuri ale lanţului
simpatic toracal supenor C), * )4I la care se adaugă ramuri cu originea Dn nervul vag! .n structura
plexului $ronhopulmonar există şi ganglioni vegetativi!
&amurile plexului $ronhopulmonar se distri$uie ar$orelui $ronşic şi vaselor
pulmonare! Fi$rele simpatice au efect $ronhodilatator şi vasoconstrictor, iar
cele parasimpatice au efect $ronhoconstrictor şi
vasodilatator!
PLEXURI #6;6)().#6 .% C(#.)()6( ("7M5%7*P6=#.%F
Plexul celiac Cplexul solarI! 6ste situat anterior de aorta a$dominală, in vecinătatea
originii trunchiului celiac şi arterei mezenterice superioare, Dntre mica cur$ură a
stomacului şi faţa inferioară a ficatului! &ezultă din unirea nervilor splanhnici care
provin din lanţul simpatic toracal (T. - T E şi din ramurile terminale ale nervului vag
st'ng CposteriorI! .n structura plexului celiac se găsesc o serie de ganglioni: ganglionii
semilunari Cst'ng şi dreptI, ganglionii mezentenci şi aorticorenali! &amurile desprinse
din plexul celiac inervează viscerele a$dominale prin intermediul unor plexuri care
merg de*a l u n g u l ramurilor viscerale ale aortei a$dominale Cplex hepatic, plex
gastric, plex splenic, plex duodeno*pancreatic, plex mezenteric superior şi inferior,
plex renal, testicular şi, respectiv, ovar*ianI!
Plexul hipogastric! 6ste situat Dn $azin şi provine din nervii hipogastrici Cramuri ale lanţului
simpatic lom$o*sacralI şi nervii pelvici, ramuri ale parasimpaticului sacral < S _
/4I! &amurile desprinse din plexul hipogastric se distri$uie viscerelor din pelvis Crect,
vezici urinară, uretră, uter, vagin, prostată, canal deferent, vezicule seminale, canal
eEacu*latorI, c't şi ţesutului erectil din organele genitale externe Ccorpii cavernoşi şi
spongioşi ai penisului, $ul$ii vesti$ulari şi corpii cavernoşi ai clitorisuluiI!
FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
/istemul nervos vegetativ C/%#I reprezintă acea parte a sistemului nervos care
reglează funcţiile organelor interne, despre a căror activitate nu suntem conştienţi Dn
mod o$işnuit Centrii vegetativi pot fi localizaţi at't Dn sistemul nervos central, cit şi Dn
periferie! Centrii vegetativi situaţi Dn nevrax exerciţi un control glo$al al funcţiilor
organelor, iar cei situaţi la periferie un control local! Centrii nervoşi vegetativi se
clasifică Dn centri simpatici Cdenumiţi iniţial ortosimpaticiI şi parasimpatici!
Mecanismul fundamental de activitate a /%# este reflexul, care are Dnsi unele
particularităţi! &eflexul vegetativ este iniţiat, Dn principal, prin excitarea
interoceptorilor, este polisinaptic, iar calea eferenti este formaţi din doi neuroni: un
neuron numit preganglionar, situat in /%C, şi un neuron numit postganglionar, situai
fn periferie, Dntr*un ganglion vegetativ!
Cele două componente ale /%# se deose$esc prin sediul acestui ganglion vegetativ: tn
cazul /%# simpatic, ganglionul este situat la distanţi de organul inervat Cde cele mai
multe ori Dn imediata apropiere a măduvei spinăriiI, fn timp ce ganglionul vegetativ
parasimpatic se găseşte chiar .n organul inervat! Fiecare organ are du$lă inervatie
vegetativi!
4%4-E.UL ,E7"O4
21+
simpatică şi parasimpatică, cu efecte Dn general antagonice asupra funcţiei sale!
acă simpaticul stimulează o anumită funcţie a unui organ, parasimpaticul o inhi$ă, şi
invers! (cţiunile specifice ale nervilor vegetativi sunt mediate de su$stanţe eli$erate
la nivelul terminaţiilor din organe!
(stfel, din terminaţiile nervoase ale /%# simpatic se eli$erează noradrenalina şi Dn
mai mică măsură adrenalina, iar din cele ale /%# parasimpatic se eli$erează
acetilcolina! 6ste important de reţinut faptul că mediatorii chimici CaEunşi la nivelul
organelor pe cale sangvinăI produc aceleaşi efecte cu ale stimulării /%#
corespunzător!
05ectele stimul7rii simpaticului se manifestă după cum urmează:
%supra globului ocular5
1• dilată pupila CmidriazăI prin contracţia muşchilor netezi radiari ai irisului8
2• relaxează muşchii circulari ai irisului8
3• produce uşoară relaxare a muşchilor ciliari ai irisului, pentru vederea la
distanţă, fără acomodare!
%supra glandelor e0ocrine Clacrimale, nazale, parotide, su$mandi$ulare,
gastrice, pancreasI:
4• produce vasoconstricţie, urmată de scăderea secreţiei acestora8
5• determină secreţie salivară v'scoasă! %supra glandelor sudoripare5
6• secreţie a$undentă, cu precizarea că, Dn acest caz, mediatorul chimic al
simpaticului este acetilcolina!
%supra inimii5
creşte frecvenţa cardiacă şi forţa de contracţie a miocardului, av'nd ca efect creşterea
de$itului cardiac!
+supra 3aselor sang3ine CDn principal arterioleI:
1• produce vasoconstricţie la nivelul arteriolelor din tegument, din viscerele
a$dominale şi parţial din muşchii striaţi8 efectele sunt mo$ilizarea s'ngelui de
rezervă şi hipertensiune arterială8
2• produce vasodilataţie la nivel cere$ral, la nivelul coronarelor şi Dn cea mai mare
parte a muşchilor striaţi!
+supra plăm*nilor,
3• produce $ronhodilataţie8
4• produce uşoară constricţie a vaselor sangvine! +supra tu$ului igesti3,
5• reduce peristaltismul intestinal şi tonusul musculaturii netede intestinale8
6• creşte tonusul sfincterelor8
7• produce glicogenoliză hepatică8
8• relaxează musculatura vezicii $iliare şi a căilor $iliare! +supra tractului urinar,
9• reduce de$itul urinar şi secreţia de renină8
10• produce uşoară relaxare a detrusorului8
11• realizează contracţia muşchiului din trigonul vezical Csfincterul vezical internI! (lte efecte ale
stimulării /%# simpatic sunt: produce eEacularea, stimulează
coagularea s'ngelui, stimulează procesele cata$olice Cglicogenoliză hepatică şi
musculară cu creşterea glicemiei, lipoliză cu creşterea lipemieiI, creşte rata
meta$olismului $azai cu p'nă la 5,,V, av'nd astfel un rol important Dn
termogeneză Cla care participă şi centrii simpatici
2=(
$ $ $rn$n$ st 3>t?ro@Aii: Oui IU
' 4m (mce5al. am re,ie 5i secreţia ,landei medulosuprB ar creetnri m 5irului de p<r. creşte
activitatea mental7. L5ectetr s ti m u l 7 ri i parasimpaticului se mani5est7 ast5el:
aleF, determin7 contracţia
1• mi n>' m pupilei T prin contracţia muşcAilor circulari .n insului.
2• contractM muşcAii cilian. 5avori9<nd acomodarea cristalinului pentru
vederea da pancreasI
3• produce vaaotAlataţie, urmat7 de secreţie ,landular7 abundent7, bo,at7 in en9ime
Dacolo unde e ca=uA Aiupra glam6tlor $u6onpare
_ produce secreţie la nivelul palmelor ;Buprm tntmu
b ecade 5recvenţa cardiaci _ i 5orţa di contracţie a miocarduluiB
_ produce vasodilataţie coronar7. $ 2 upra pl%m4nilor
1• produce $ronhoconstricţie!
2• se pare ci produce dilataţia vaselor san,vine. Aiupra tu&ului 6ige stiv
3• creole penstaltismul intestinal Qi tonusul musculaturii netede intestinale
4• retaveu=J sfincterele Cde cele mai multe oriFB
5• produce uşoară glicogencză8
b c u n i / u + musculatura neted7 a ve9icii biliare 5i a cailor biliare. Aiupra trac tu lui urinar
1• contracta detrusorul8
2• rela6ea9i s5mcterul ve9ical intern DnetedF
(lte efecte ale stimulării SN- parasimpatic duc la intensi5icarea proceselor anabo"IT c , +U
reducerea consumului ener,etic. Dc menţionai ci stimularea parasimpaticului nu
Mt n u 1 un efect asupra debitului urinar, asupra arteriolelor din viscerele abdominale,
musculare şa din tegument şi mu asupra coa,ul7rii s<n,elui, asupra metabolismului
ba9ai tau a muşchilor pi loe rectori Sipotalamusul coordonea97 cele doua inervaţii
ve,etativi ale organismului! 6xcitarea Aipotalamusului anterior duce la creşterea
tonusului par?sintpatXc ier a ceAii potterior li creşterea tonusului simpatic Intre
reacţiile ve,etative Qi activitatea ptiAotoinauci i individului e6ist7 o coordonare str<ns7,
reaA=at7 la niveIuI cere$rale Impresiile interoceptive de la nivelul viscerelor pot modi5ica
tonusul
iul roriicul iar acteIe psiAice emoţionale sau activitatea motorie voluntari eunt n i s M t i i c Oc" Modific in
coteZpun9iioare In activitatea aparatului cardiovascular, di,estiv
aproape
M I K t ) I K \ \ s \ I I | \ rORII
D pruAUl trans5erul cAimic de in5ormaţie li nivelul s i n a p s e I o r s "au e6tins
treptat fi tu M s i e m u i nervos cent ra/ pu nandu Ie ba9ele neurocAnniei
creierului, care a reuşit si drtr5itmr itrutiura 1 aij i i 5totniontelor neurocromJ
toareIi neuromodulotoaresiaitabilu
4%4-E.UL ,E7 "O4
218
etapele $iochimice ale transmiterii sinaptice! (ceste etape sunt:
1. /inteza Dn pericarion a neurotransmiţătorului!
2. )ransportul şi depozitarea acestuia Dn veziculele sinaptice din terminaţiile axonale!
3. 6li$erarea neurotransmiţătorului Dn fanta sinaptică prin exocitoză su$ influenţa
impulsului nervos!
4. Cuplarea neurotransmiţătorului cu receptorii de pe mem$rana postsinaptică!
5. .nacii varea neurotransmiţătorului prin procese enzimatice sau de recaptare!
/u$stanţele neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare au fost evidenţiate printr*o serie
de metode ca: microscopia de fluorescentă, autohistiografia prin marcare cu
radioizotopi, microscopia electronică, tehnici de imunocitochimie $azate pe
specificitatea anticorpilor faţă de enzime ce mediază transmiterea sinaptică!
atorită acestor metode s*au descoperit p'nă astăzi peste 3, de su$stanţe
neurotransmiţătoare şi neuromodulatoare care au fost clasificate Dn patru grupuri mari:
neuropeptide, monoamine $iogene, aminoacizi, mediatori non*peptidergici!
%6U&7P6P).6
%europeptidele sunt a$undente at't Dn sistemul nervos central c't şi periferic! Multe
sunt de asemenea prezente Dn ţesuturi nonneurale, Dn mod particular Dn axul gastro*
entero*pancreatic şi Dn alte sisteme endocrine!
%europeptidele alcătuiesc mai multe familii, fiecare familie prezent'nd gene
precursoare comune şi similarităţi structurale şi funcţionale! /pre deose$ire de alte
su$stanţe neurochimice, neuropeptidele nu sunt sintetizate Dn terminaţiile nervoase, ci
Dn corpii celulari neuronali din (&%*mesager!
(t't sistemele de proiecţie difuză, c't şi cele localizate folosesc ca mediatori
neuropeptide! %europeptidele frecvent coexistă cu alţi neurotransmiţători, inclusiv cu
alte neuropeptide CDn neuronii hipotalamiciI, cu monoamine Cacetilcolina, Dn sistemul
difuz al trunchiului cere$ralI, sau cu aminoacizi C;("(, Dn neuronii striaţi sau
corticaliI!
M7%7(M.%6 ".7;6%6
(ceste su$stanţe, numite frecvent amine $iogene datorită importanţei lor Dn fiziologia
sistemului nervos central, sunt reprezentate de: catecolamine Cnoradrenalina,
adrenalina şi dopaminaI, indolamine, serotonina C4*hOdroxOtrOptamineI şi histamina!
(M.%7(C.N.
(minoacizii sunt cei mai a$undenţi neurotransmiţători din sistemul nervos central şi
sunt reprezentaţi de:glutamat, aspartat, glicină, ;("( Cacid g*amino$utiricI, taurina!
in punct de vedere funcţional, aminoacizii pot fi Dmpărţiţi Dn două categorii:
excitatori si inhi$itori!
5
(minoaci9ii e6citatori
=*glutamatul şi /*aspatatul sunt neurotransmiţătorii utilizaţi de cei mai mulţi neuroni excitatori
din sistemul nervos central!
(minoacizii inhi$itori
;("(, răsp'ndit peste tot Dn sistemul nervos central, şi glicina, Dnt'lnită Dn special
21! ANA TOMIA ŞI F IZIOLOGIA OMULUI
in m7duva spin7rii 5i truncAiul cerebral, sunt mediatorii sinapselor inAibitorii @n
sistemul nervos
central.
*0DI(4.)I N.N"8084ID0);ICI
*ediatorii non"peptider,ici sunt repre9entaţi de
acetilcolina. (cetilcolina
(cetilcolina este un neurotransmiţ7tor important at<t @n sistemul nervos
central, c<t şi @n cel peri5eric.Cel mai obişnuit e5ect al acetilcolinei @n creier este
e6citaţia, reali9at7
@n mare m7sur7 prin intermediul receptorilor muscarinici.
(cetilcolina este, de asemenea, neurotransmiţ7torul c7ilor parasimpatice
post,an,lionjre care inervea97 cordul, ţesutul ,landular şi muşcAii nete9i
viscerali, medierea
e5ectelor reali9<ndu"se prin receptori muscarinici.
ANATOMIA ANALIZATORILOR
(nali9atorii sunt sisteme mor5o5uncţionale prin intermediul c7rora, la nivel
cortical, se reali9ea97 anali9a cantitativ7 şi calitativ7 a e6citaţiilor din
medial e6tern şi intern, care acţionea97 asupra receptorilor.
06citaţiile propa,ate pe c7ile sen9itive determin7, @n ariile corticale sen9oriale,
5ormarea de sen9aţii.
:iecare anali9ator este alc7tuit din trei se,mente " peri5eric, intermediar,
central. Se,mentul peri5eric DreceptorulF este o 5ormaţiune speciali9at7 @n lun,ul
proces de evoluţie 5ilo,enetic7. )eceptorii pot percepe o anumit7 5orm7 de
ener,ie din mediul e6tern sau intern, sub 5orm7 de e6citaţii.
06ist7 trei cate,orii de receptori, dup7 locul de unde preiau e6citaţiile:
1• e6teroceptori, @n raport cu mediul e6ternB
2• proprioceptori sau receptori pro5un9i ai aparatului locomotorB
3• imeroceptori, situaţi @n vase şi or,ane interne.
Dup7 natura e6citanţilor se descriu:
mecanoreceptori, termoreceptori, 5otoreceptori,
5onoreceptori, cAemoreceptori, osmoreceptori.
Dup7 distanţa de la care acţionea97
e6citanţii se distin,:
receptori de contact Dde e6emplu, receptorii tactiliFB
1• receptori de la distanţ7, telereceptori Dde e6emplu, receptorul auditivF.
Se,mentul intermediar Dde conducereF este 5ormat din c7ile nervoase prin
care intlu6ul nervos ce conduce e6citaţiile este transmis la scoarţa cerebral7.
C7ile acendente sunt directe şi indirecte.
8e calea direct7, cu sinapse puţine, impulsurile sunt conduse rapid şi proiectate
@ntr"o arie cortical7 speci5ic7 5iec7rui anali9ator, iar pe calea indirect7 Dsistemul
reticular ascendent activatorF impulsurile sunt conduse lent şi proiectate
cortical, @n mod di5u9 şi nespeci5ic.
Se,mentul central este repre9entat de aria din scoarţa cerebral7 la care
aJun,e calea de conducere şi la nivelul c7reia e6citaţiile sunt trans5ormate @n
sen9aţii speci5ice.
4%4-E.UL ,E7"O4
21=
(N(/I?(4.)+/ C+4(N(4 8I0/0(
8ielea este un imens c<mp receptor datorit7 numeroaselor 5i variatelor
terminaţii ale anali9atorului cutanat care in5ormea97 centrii nervoşi superiori
asupra propriet7ţilor şt 5enomenelor cu care or,anismul vine 5n contact.
@n piele se ,7sesc receptorii tactili, termici, du re roşi, de presiune şi vibratori.
8ielea sau te,umentul constituie acoper7m<ntul protector şi sensibil al
or,anismului şi se continu7 la nivelul ori5iciilor naturale ale or,anismului cu
mucoasele. 0ste alc7tuit7, de la supra5aţ7 spre pro5un9ime, din trei straturi:
epidermul a5lat @n contact direct cu mediul e6tern, dermul şi Aipodermul sau
ţesutul subcutanat.
0pidermul
0ste un epiteliu p5 uri strati5icat Teratini9at. 8ro5und, pre9int7 p7tura
,erminativ7, iar super5icial p7tura cornoas7.
87tura ,erminativ7 are @n structura sa dou7 straturi:
1• stratul ba9ai, situat pe o membran7 ba9al7 care"l desparte de derm, 5ormat
dintr"un sin,ur r<nd de celule cilindriceB
2• stratul spinos, 5ormat din 3 * +, r<nduri de celule poliedrice, care trimit unele
spre celelalte prelun,iri .U 5orm7 de spini.
8rocesul de Teratini9are sau trans5ormare cornoas7 @ncepe cAiar @n re,iunile
super5iciale ale acestui strat. 87tura ,erminativ7 se caracteri9ea97 prin 5aptul c7
celulele ei se divid activ, asi,urYnd re@nnoirea straturilor super5iciale, Justi5ic<nd
ast5el denumirea. In plus, cele dou7 straturi ale p7turii ,erminative conţin
pi,ment mei an ic, care este produs de celule speciale numite melanocite.
locali9ate 5n derm.
87tura cornoas7 este alc7tuit7 din trei straturi Dcu structuri pluristrati5 icat7F:
3• stratul ,ranular este 5ormat din celule turtite care conţin ,ranulaţii de
Teratin7B nucleii se fragmentează8 la nivelul acestui strat, celulele epidermului
@ncep s7 moar7B
4• stratul lucid este 5ormat din celule turtite, clare, cu nucleu de,enerat, cu
multe ,ranulaţii de Teratin7 @n citoplasm7B
5• stratul cornos conţine celule 5oarte turtite, citoplasm7 lor este @nc7rcat7 cu
Teratin7, nucleii disp7ruţi. *etabolismul acestor celule a @ncetat. /e,7turile
dintre celule sl7besc 5i ele se desprind de la supra5aţa pielii. Celulele cornoase
super5iciale constituie stratul descumativ şi sunt continuu @nlocuite de celule
provenite din Straturile pro5unde ale epidermului.
In epiderm nu p7trund vase, el 5und Ar7nit prin osmo97 din licAidul mtercelular. 0pidermul
conţine, @ns7, terminaţii nervoase libere.
Dermul
0ste o p7tur7 conJunctiv7 deas7, @n care se ,7sesc vase de s<n,e 5i lim5atice,
terminaţii nervoase şi ane6e cutanate. 0ste 5ormat dintr"un strat spre epiderm,
numit stratul papilar, 5i un strat spre Aipoderm, numit stratul reucular.
In stratul papilar se a5l7 pupilele dermice, care sunt nişte ridicaturi troncomec. Pe
supra5aţa de,etelor, 5n palm7 5i talpa piciorului, papilele sunt mai evidente 5i
5ormea97 nişte proeminenţe numite creste papilare, a c7ror @ntip7rire d7
amprentele, cu importanţ7 @n medicina le,al7.
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/tratul reticular este format din ţesut conEunctiv dens, fi$re şi fascicule groase!
6lementele
celulare sunt relativ rare!
Sipodermul
6ste considerat de unii autori drept strat profund al dermului! Sipodermul este
alcătuit din ţesut conEunctiv lax, cu un număr varia$il de celule adipoase! C'nd
celulele adipoase sunt a$undente, constituie paniculi adipoşi! .n hipoderm găsim
$ul$ii foliculari piloşi, glomerulii glandelor sudoripare şi corpusculii #ater*Paccini!
(nexele pielii sunt anexe cornoase şi glandulare! (nexele cornoase sunt reprezentate
de firele de păr şi unghii! (nexele glandulare sunt: glandele sudoripare, se$acee şi
glandele mamare!
Firul de păr
Firul de păr prezintă o parte Dnfiptă o$lic Dn piele, rădăcina, şi o parte li$eră, vizi$ilă,
tulpina! =a rădăcina firului de păr se află c'te o glandă se$acee care unge firul de
păr şi un muşchi erector al firului de păr, format din ţesut muscular neted, cu
inervaţie vegetativă Csistemul simpatic determină contracţia muşchiului erector al
firului de părI! =a $aza rădăcinii firului de păr se găseşte o porţiune mai Dngroşată,
numită $ul$ul firului de păr, Dn care pătrund ţesut conEunctiv, vase de s'nge şi nervi,
care alcătuiesc laolaltă papila firului de păr! Celulele din care este format firul de
păr, dispuse Dn straturi concentrice, sunt cheratinizate, alcătuind tecile firului de păr!
.n citoplasmă lor se află pigment melanic, care este responsa$il de culoarea firului
de păr! "ul$ul, papila şi tecile firului de păr formează foliculul pilos!
U%;S..=6
/unt lame cornoase alcătuite din celule cheratinizate! /unt situate pe feţele dorsale ale
degetelor, Dn dreptul ultimei falange! DnconEurate de şanţul unghiei, ele prezintă o parte
vizi$ilă de culoare roză, numită corpul unghiei, şi o porţiune ascunsă su$ piele, numită
rădăcina unghiei! .ntre corpul unghiei şi rădăcină se află o zonă semilunară, al$icioasă,
numită lunula Cnu există la cei din rasa neagrăI! Părţile moi pe care sunt aşezate unghiile
alcătuiesc patul unghiei!
;=(%6=6 /U7&.P(&6
/unt glande de tip tu$ular, foarte numeroase C+*2 milioaneI, cu rol Dn a ela$ora sudoarea,
lichid cu o compoziţie asemănătoare cu a urinei, Dn ceea ce priveşte
su$stanţele minerale şi organice! ;landele sudoripare sunt, Dn general, numeroase pe
frunte, $uze, axilă, palmă şi plantă! 6xtremitatea profundă a glandei, numită glomerul,
este Dncolăcită şi situată Dn hipoderm! ;lomerulul glandei sudoripare este DnconEurat de
capilare, din care glomerulul extrage apa si su$stanţele nefolositoare pentru a forma
sudoarea! ;lomerulul este continuat de canalul excretor al glandei care stră$ate
dermul şi apoi epidermul, unde capătă traiect spiralat, deschiz'du*se Dn final la
suprafaţa pielii prin porul excretor!
;=(%6=6 /6"(C66
/unt glande de tip acinos, anexate rădăcinii firului de păr! 6le au rolul de a secreta o
su$stanţă grasă, numită se$um, care unge pielea şi firul de păr! acă secreţia acestor
glande este Dn cantitate mare, pielea şi firul de păr sunt grase Cse$oreeI, iar dacă este
Dn cantitate mică
sunt uscate CihtiozăI!
4%4-E.UL ,E7 "O4
21A
Corpuscul =c5e,
s
cBulb terminal Ì lui Lrause
)eţea
intraepidermic7
Corpuscul c_
)u55ini Corpuscul
8uccini
Fig* 1K! &eceptorii cutanaţi
;/(ND0/0 *(*()0
Sunt ,lande sebacee modi5icate şi evoluţia lor este le,at7 de cea a or,anelor ,enitale
5eminine Dve9i aparatul ,enitalF.
)0C084.)II C+4(N(NI
@n piele e6ist7 terminaţii libere şi @ncapsulate D5i,. 1KI!
4erminaţiile libere sunt arbo"ri9aţii dendritice ale neuronilor sen9itivi din ,an,lionii
spinali, distribuite printre celulele epidermului.
/a om au 5ost descrise dou7 variet7ţi mor5olo,ice de terminaţii nervoase
intraepidermice: reţeaua intraepidermic7 şi e6pansiunile iederi5orme. )eţeaua
intraepidermic7 este 5ormat7 din 5ibre amielinice, situate @n
pro5un9imea epidermului, din care se desprind e6pansiuni nervoase ce se termin7
la supra5aţa celulelor sub 5orma unor butoni. 06pansiunile iederi5orme Ddiscurile
tactile *erTelF sunt repre9entate prin 5ibre mielinice provenite din ple6ul nervos
din derm, care se termin7 sub 5orma unui coşuleţ @n Jurul unor celule epiteliale,
clare. )eţeaua intraepidermic7 recepţione97 e6citaţiile dureroase, iar discurile
tactile *erTel recepţionea97 stimulii tactili.
4erminaţiile @ncapsulate. 06pan"siunile nervoase @ncapsulate, denumite
corpusculi sen9itivi, sunt locali9ate @n derm şi Aipoderm şi cuprind în structura
lor o capsul7 şi o porţiune a6ial7. Capsula, de natur7 conJunctiv7, este 5ormat7
din mai multe lame concentrice. 8orţiunea a6ial7 este repre9entat7 de una sau
mai multe 5ibre nervoase amielinice. Dup7 structura lor se deosebesc corpusculi
lameiari şi neiameiari @n 5orm7 de bulb sau Aelicoidal7. In Aipoderm se ,7sesc
corpusculi lameiari, unii pentru sensibilitatea tactil7, corpusculii -ater " 8accini
şi corpusculii ;ol,i " *a99oni.
@n derm se ,7sesc corpusculi neiameiari. adaptaţi pentru sensibilitatea tactil7,
corpusculii *eissner. Corpusculii *eissner sunt locali9aţi @n derm şi au 5orm7
ovoidal7. Sunt 5ormaţi dintr"o capsul7 ce @nveleşte o parte central7. Centrul
corpusculului cuprinde celule şi 5ibre nervoase. :ibrele nervoase sunt mielinice
şi amielinice şi provin din ple6ul dermal. Dup7 intrarea @n corpuscul toate devin
amielinice, se rami5ic7 printre celulele a6ului central, 5orm<nd reţele ce se
termin7 @n bucAet sau butoni pe celulele cu care 5ac sinapsa.
Corpusculii Lrause sunt locali9aţi, de asemenea, @n derm. (u 5orm7 s5eroidal7.
/a e6terior pre9int7 o capsul7 sub care se a5l7 substanţa central7 care conţine o
5ibr7 nervoas7 rami5icat7 terminat7 @n reţea. (ceast7 5ibr7 nervoas7 e
@nconJurat7 de I " + straturi de celule turtite.
Corpusculii -ater " 8accini sunt corpusculi lameiari, 5oarte voluminoşi Dpot 5i
v79uţi cu ocAiul liberF, locali9aţi @n special @n Aipodermul palmelor şi plantelor,
precum şi @n Jurul cavit7ţilor articulare, la nivelul tendoanelor şi periostului.
Capsula peri5eric7 este constituit7
220
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
din numeroase lamele C+, * 3,I dispuse concentric! Fi$ra nervoasă, după intrarea Dn
corpuscul, pierde teaca de mielină, stră$ate porţiunea centrală a corpusculului şi se termină
printr*o umflătură Dn contact cu celulele lamelare centrale!
Corpusculii ;olgi * Mazzoni sunt o varietate a corpusculilor #ater * Pacini, av'nd
dimensiuni mai mici, fiind localizaţi Dn special Dn hipodermul pulpei degetelor!
Corpusculii &uffini sunt localizaţi, de asemenea, Dn hipoderm, dar şi Dn dermul profund!
Capsula lor este alcătuită din K * 4 lame concentrice, constituite din celule turtite! Fi$ra
nervoasă se găseşte Dn centrul ţesutului conEunctiv şi se divide, form'nd numeroase
prelungiri terminate Dn $utoni!
(N(/I?(4.)+/ LIN0S40?IC
esfăşurarea normală a activităţii motorii, analiza fină şi coordonarea precisă a
mişcărilor necesită informarea permanentă a sistemului nervos central asupra poziţiei
spaţiale a corpului, a diferitelor sale segmente şi, mai ales, asupra gradului de
contracţie a fiecărui muşchi! (ceste informaţii sunt furnizate de receptorii aparatului
vesti$ular, receptorii vizuali şi cutanaţi, dar şi de anumiţi receptori specifici care se
află Dn aparatul locomotor Cproprio*ceptoriI! &eceptorii analizorului Uinestezic, numiţi
proprioceptori, sunt situaţi Dn muşchi, tendoane, articulaţii, periost, ligamente!
&eceptorii Uinestezici din periost şi articulaţii sunt corpusculii #ater * Paccini, identici
cu cei din piele! /unt sensi$ili la mişcări şi modificări de presiune!
Corpusculii neurotendinoşi ;olgi sunt situaţi la Eoncţiunea muşchi * tendon! Un
corpuscul ;olgi este alcătuit din mai multe fascicule tendinoase, formate din fi$re
puţin dense, scurte şi celule tendinoase mari şi numeroase! Fasciculele sunt
DnconEurate de o capsulă su$ţire conEunctivă, căptuşită de celule capsulare! .n
corpuscul pătrund 5 * 2 fi$re mielinice care, .a intrare, pierd teaca de mielină şi se
termină Dn formă de disc ce Dm$racă fasciculele tendinoase! )erminaţiile nervoase
sunt excitate de Dntinderea puternică a tendonului!
Corpusculii &uffini sunt situaţi Dn stratul superficial al capsulei articulare şi
recepţionează informaţii Dn legătură cu poziţia şi mişcările din articulaţii!
)erminaţiile nervoase li$ere se ramifică Dn toată grosimea capsulei articulare şi
transmit sensi$ilitatea dureroasă articulară, cauzată de amplitudinea excesivă a
mişcării! Fusurile neuromusculare sunt diseminate printre fi$rele musculare striate,
faţă de care se află Dn paralel! /unt excitate de tensiunea dezvoltată Dn timpul
contracţiei musculare! Fusurile neuromusculare sunt formate din 4 * 5 , fi$re
musculare modificate, numite fi$re intrafuzo*riale, conţinute Dntr* o capsulă
conEunctivă! Fi$rele musculare intrafuzoriale sunt de două tipuri: fi$re cu sac nuclear
şi fi$re cu lanţ nuclear! Fi$rele cu sac nuclear sunt lungi şi groase şi prezintă două
aspecte diferite: spre polii fi$rei, Dn zonele polare, striaţiunile se păstrează, iar nucleii
se află Dn şir central! Porţiunea centrală a fi$rei Czona ecuatorialăI este mult dilatată,
fără striaţiuni, necontractilă şi conţine K, * 4, nuclei! Fi$rele cu lanţ nuclear, su$ţiri şi
scurte, au cali$ru uniform, păstrează striaţiunile pe tot traiectul, iar nucleii sunt aşezaţi
Dn şir pe toată lungimea lor! Conţin miofi$rile mai puţin numeroase!
Fusurile au inervaţie senzitivă şi motorie! .nervaţia senzitivă este asigurată de
den*drite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal! Unele dintre aceste
terminaţii dendritice se numesc anulospirale şi se rulează Dn Eurul ecuatorului
fi$relor cu sac nuclear, altele,
4%4-E.UL ,E7"O4
221
numite ADn floareA, se termină pe ecuatorul fi$relor cu lanţ nuclear! .nervaţia motorie este asigurată de
axonii neuronilor O CgamaI din cornul anterior al măduvei!
(ceşti axoni aEung la partea periferică a fi$relor cu sac nuclear şi cu lanţ nuclear pe care le
contractă, determin'nd Dntinderea porţiunii centrale, necontractile, ceea ce duce la excitarea
fi$relor senzitive anulospirale şi a celor ADn floareA!
6xcitarea acestor terminaţii senzitive din fusul neuromuscular se transmite neuronului
a, ceea ce duce la contracţia fi$relor extrafusale ale muşchiului, determin'nd deci
contracţia acestuia!
(supra neuronilor O acţionează trei sisteme, cu origine supramedulară:
corticospinal, vesti$ulospinal şi reticulospinal! 6xcitarea neuronului gama activează
zonele polare ale fi$relor intrafuzoriale, care prin contracţie excită receptorul situat
Dn porţiunea ecuatorială a fi$relor intrafuzoriale!
.mpulsurile aferente de la proprioceptori sunt conduse prin două căi:
1• pentru sensi$ilitatea Uinestezică Csimţul poziţiei şi al mişcării Dn spaţiuI, prin
fasciculele spino$ul$are8 receptorii acestor căi sunt corpusculii ;olgi, &uffini,
Paccini şi terminaţiile nervoase li$ere8
2• pentru sensi$ilitatea proprioceptivă de control al mişcării Csimţul tonusului
muscularI, prin fasciculele spinocere$eloase ventral şi dorsal! &eceptorii acestei căi
sunt fusurile neuromusculare!
ANALIZATORUL OLFACTIV
/imţul mirosului ColfacţiaI este sla$ dezvoltat la om, comparativ cu unele animale!
&olul său principal constă Dn a depista prezenţa Dn aer a unor su$stanţe mirositoare,
eventul nocive, şi, Dmpreună cu simţul gustului, de a participa la aprecierea calităţii
alimentelor şi la declanşarea secreţiilor digestive!
&eceptorii analizatorului olfactiv sunt chemoreceptori care ocupă partea postero*superioară a
foselor nazale! 6piteliul mucoasei olfactive este format din celule de susţinere, celule $azale
Ccu Dnălţime micăI şi celule senzitive $ipolare! Celulele
senzitive $ipolare reprezintă, Dn acelaşi timp, receptorul şi protoneuronul! 6le au dendrita scurtă şi
groasă, care pleacă de la polul apical, orientată prin celulele de susţinere, şi se termină cu o veziculă
C$uton olfactivI prevăzută cu cili C5, * +,I!
Cilii au o mare densitate * 5,,,,>mm
2
! 6i măresc suprafaţa receptoare a veziculelor care
sunt adevărate traductoare fizico* chimice cu rol Dn codificarea mesaEului olfactiv! (xonii
celulelor $ipolare pleacă de la polul $azai şi se Dnmănunchează pentru a forma nervii
olfactivi C5, * +,I care stră$at lama ciuruită a etmoidului şi se termină Dn $ul$ul olfactiv,
făc'nd sinapsa cu neuronii mitrali multipolari de la acest nivel! (ceastă sinapsă este de
tip glomerular!
%euronii mitrali din $ul$ul olfactiv reprezintă cel de*al ..*lea neuron al căii
olfactive! (xonii lor formează tractul olfactiv, care se termină prin trigonul olfactiv
de la care pleacă stria olfactivă medială şi laterală, delimit'nd su$stanţa perforată
anterioară! (xonii celui de*al ..*lea neuron aEung .a cortexul olfactiv primar
Csu$stanţa perforată anterioară şi nucleii septului pellucidI! Prelungirile neuronilor
din cortexul olfactiv primar se termină Dn aria entorinală Caria +1I, care constituie
cortexul olfactiv secundar! Calea olfactivă este singura cale senzorială care nu are
legături directe cu talamusul!
"""
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Cilii celulelor
gustative
feIiiIe
gustative
Celule de susţinere
ANALÌZATORUL GUSTATÌV
/imţul gustului are rolul de a informa asupra calităţii alimentelor introduse Dn gură,
dar intervine şi Dn declanşarea reflex necondiţionată a secreţiei glandelor salivare!
&eceptorii analizatorului gustativ sunt chemoreceptori, reprezentaţi de muguri
gustativi, situaţi la nivelul pupiIeIor gustative!
Mugurii gustativi sunt formaţiuni ovoidale formate din celule de susţinere şi celule
senzoriale care sunt Dn număr de 4 * +, pentru fiecare mugur gustativ Cfig! 14I! =a
polul apical al celulelor senzoriale se găseşte c'te un microvil, care pătrunde Dn porul
gustativ al mugurelui! =a polul $azai al celulelor gustative sosesc terminaţii
nervoase ale nervului facial, glosofaringian şi vag! %ervul facial, printr*o ramură a
sa, coarda timpanului, preia excitaţiile gustative de la corpul lim$ii, nervul
glosofaringian, excitaţiile de la rădăcina lim$ii, iar nervul vag preia excitaţiile din
regiunea valeculelor Cdouă depresiuni situate Dntre rădăcina lim$ii şi epiglotăI!
Protoneuronul căii gustative se află, Dn cazul nervului facial, la nivelul ganglionului
geniculat, iar la nervii glosofaringian şi vag la nivelul ganglionului inferior al n! ÌX şi
L!
(xonul primului neuron aEunge la nucleul solitar din $ul$, unde se află cel de*al ÌÌ*lea
neuron al căii gustative! (xonul celui de*al ..*lea neuron se Dncrucişează şi aEunge la
talamus, unde se află cel de*al ...*lea neuron! (xonul acestuia se proiectează Dn aria
gustativă Caria K2I, plasată Dn partea inferioară a girului postcentral, Dn zona de
proiecţie a feţei!
Fi$re nervoase
Fig! 14! Corpusculul gustativ
ANALÌZATORUL VÌZUAL
#ederea furnizează peste 0,V din informaţiile asupra mediului DnconEurător, de
aceea are o importanţă fiziologică considera$ilă, nu numai Dn diferenţierea
luminozităţii, formei şi culorii o$iectelor, dar şi Dn orientarea Dn spaţiu, menţinerea
echili$rului şi a tonusului cortical
CatenţiaI!
(nalizatorul vizual este constituit din retină, la nivelul căreia se găsesc receptori
sensi$ili pentru radiaţiile luminoase, căile de transmitere şi zonele de proiecţie
corticală, unde se face analiza şi sinteza informaţiilor!
;lo$ul ocular, de formă aproximativ sferică, este situat Dn or$ită! .ntre glo$ul ocular
şi peretele osos al or$itei se află o capsulă adipoasă Dn care se găsesc muşchii
extrinseci CstriaţiI ai glo$ilor oculari! ;lo$ul ocular este format din trei tunici
concentrice * externă, medie şi internă * şi din medii refringente Cfig! 13I!
)unica externă este fi$roasă şi formată din două porţiuni inegale: posterior se află
sclerotica, iar anterior corneea! .ntre sclerotică şi cornee se află şanţul
sclerocorneean, Dn profunzimea căruia se află şi canalul lui /chlemm prin care trece
umoarea apoasă spre venele sclerei, unde excesul se va resor$i!
4%4-E.UL ,E7"O4
22+
7ra serata
Muşchiul ciliar
Procese ciliare
Nonula
cil iară CNinnI .ris .ris
Corneea
Camera anterioară Cristalinii
Camera posteri oară =im$ul
corneean ConEunctiva $ul $ara
/clerotica
Coroida
&etin Pata gal$enă cu foveea centralis
Corpul vitros
Papila optică Cpata oar$ăI
%ervul optic
Capsula lui )enon Fig! 13! )unicile glo$ului ocular
Corneea este plasată Dn partea anterioară şi este mai puţin Dntinsă faţă de
sclerotică! 6ste transparentă, neav'nd vase de s'nge, dar are Dn structura sa fi$re
nervoase numeroase!
Sclerotică, tunică opacă, reprezintă />3 din tunica fi$roasă! Pe sclerotică se insera
muşchii extrinseci ai glo$ului ocular! 6a prezintă orificii pentru vasele sangvine şi
limfatice, iar la nivelul polului posterior este perforată de fi$rele nervului optic, care
părăseşte glo$ul ocular, c't şi de artera care intră Dn glo$ul ocular Clama ciuruită a
sclereiI! /clerotică este constituită din ţesut conEunctiv dens! Pe faţa ei internă, zona de
tranziţie spre coroidă conţine celule pigmentare Clamina fuscaI!
)unica medie, vasculară, este situată Dnăuntrul tunicii externe, fi$roase, şi prezintă trei
segmente care, dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, corpul ciliar şi irisul!
Coroia se Dntinde posterior de ora seratta care reprezintă limita dintre coroidă şi
corpul ciliar! .n partea sa posterioară, coroida este prevăzută cu un orificiu av'nd
diametrul de 5,4 mm, prin care iese nervul optic! (cest orificiu corespunde lamei
ciuruite a sclerei!
Corpul ciliar se află imediat Dnaintea orei seratta şi prezintă, Dn structura sa,
procesele ciliare şi muşchiul ciliar!
Muşchiul ciliar este format din fi$re musculare netede, unele radiare, altele
224
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
circulare! Fi$rele circulare sunt inervate de parasimpatic Cnucleul autonom al nervului ...I, iar fi$rele
radiare sunt inervate de simpatic!
Muşchiul ciliar are un rol important Dn procesele de acomodare, intervenind asupra
cristalinului prin ligamentul sus*pensor Czonula NinnI, care se insera pe faţa externă
a capsulei cristalinului!
Procesele ciliare, Dn număr de 3, * 1,, sunt alcătuite din aglomerări capilare8 ele
secretă umoarea apoasă!
Irisul este o diafragmă Dn faţa anterioară a cristalinului8 Dn miEloc, prezintă un
orificiu numit pupilă! Culoarea, aspectul şi structura irisului variază de la un individ
la altul! in punct de vedere structural, irisul apare format din mai multe straturi
care, dinspre partea anterioară spre partea posterioară, sunt:
1• 6piteliul anterior, format dintr*un singur r'nd de celule poligonale!
2• /troma irisului, $ogată Dn celule pigmentare! Un număr mare de celule
pigmentare realizează culoarea $rună, Dn timp ce o cantitate mică de pigment
determină culoarea al$astră! .n stroma irisului, Dn Eurul orificiuluD pupilar se găsesc
fi$re musculare netede orientate circular Csfincterul pupileiI şi radiar Cdilatatorul
pupileiI! (ceşti doi muşchi, Dmpreună cu muşchiul ciliar, constituie musculatura
intrinsecă a ochiului! Muşchiul sfincter este inervat de fi$re parasimpatice provenite
din nucleul autonom al nervului ..., iar muşchiul dilatator de fi$re simpatice care
provin din cornul lateral al mădvei Cu * )! Ccentrul iridodilatatorI!
o 2
1• 6piteliul posterior, format dintr*un singur r'nd de celule, a$undent
Dncărcate cu pigment!
.risul are rolul unei diafragme ce permite reglarea cantităţii de lumină ce soseşte
la retină!
)unica internă este reprezentată de retină! 6a este mem$rana fotosensi$ilă,
responsa$ilă de recepţia şi transformarea stimulilor luminoşi Dn influx nervos! in
punct de vedere morfologic şi funcţional i se disting două regiuni: retina vizuală sau
partea optică şi retina oar$ă Cpata oar$ăI, fără rol Dn fotorecepţie, numită şi retina
iridociliară, datorită raporturilor ei cu irisul şi corpul ciliar!
1etina 3i%uală se Dntinde posterior de ora seratta şi prezintă două regiuni importante:
2• Pata gal$enă Cmacula luteeaI, situată Dn dreptul axului vizual! =a nivelul ei se găsesc
mai multe conuri dec't $astonaşe! .n centrul maculei luteea se află o ad'ncitură de 5,4 mm
2
*
foveea centralis * Dn care se găsesc numai conuri!
4 Pata oar$ă, situată medial şi inferior de pata gal$enă, reprezintă locul de ieşire a
nervului optic din glo$ul ocular şi de intrare a arterelor glo$ului ocular! .n pata oar$ă
nu există elemente fotosensi$ile!
.n structura retinei se descriu 5, straturi, Dn care se Dnt'lnesc trei feluri de celule
funcţionale, aflate Dn relaţii sinaptice, celule fotoreceptoare, cu prelungiri Dn formă
de con şi de $astonaş, celule $ipolare şi celule multipolare! .n afară de acestea se mai
găsesc celule de susţinere şi celule de asociaţie!
Cele 5, straturi, dinspre coroidă spre interiorul glo$ului ocular, sunt:
epiteliu pigmentar8
stratul conurilor şi $astonaşelor, alcătuit din segmentele externe ale celulelor vizuale cu conuri şi
$astonaşe8 mem$rana limitantă externă8
stratul granular extern, care cuprinde corpul celulelor vizuale8
4%4-E.UL ,E7"O4
228
1• stratul plexiform extern, care reprezintă sinapsa dintre celulele vizuale şi
celulele $ipolare8
2• stratul granular intern, realizat de sinapsele dintre celulele nervoase $ipolare
şi cele ganglionare8
3• stratul plexiform intern, realizat de sinapsele dintre celulele nervoase
$ipolare şi celulele ganglionare8
4• stratul ganglionar sau stratul celulelor multipolare8
5• stratul fi$relor nervului optic, format din axonii celulelor multipolare8
6• mem$rana limitantă internă!
Celulele cu $astonaşe sunt celule nervoase modificate, Dn număr de circa 5+4 milioane!
/unt mai numeroase spre periferia retinei optice, Dn macula luteea numărul lor este mic,
iar Dn forveea central i s lipsesc! "astonaşele sunt adaptate pentru vederea nocturnă, la
lumină sla$ă! Mai multe celule cu $astonaşe fac sinapsă cu o celulă $ipolară şi mai multe
celule $ipolare fac sinapsă cu o celulă multipolară, deci la o celulă multipolară corespund
circa 0, * 51, celule cu $astonaşe!
Celulele cu conuri, de asemenea, celule nervoase modificate, Dn număr de 3 * -
milioane, sunt mai numeroase Dn macula luteea8 Dn forveea centralis există numai
celule cu conuri!
Fiecare celulă cu con din forveea centralis face sinapsa cu o singură celulă
$ipolară, iar aceasta cu o singură celulă multipolară! Conurile sunt adaptate pentru
vederea diurnă, colorată, la lumină intensă!
Mediile refringente sunt reprezentate de: corneea transparentă, umoarea apoasă,
cristalinul şi corpul vitros! (ceste medii au rolul de a refracta razele de lumină!
Cristalinul are forma unei lentile $iconvexe, transparente, localizată Dntre iris şi
corpul vitros! =a periferie este Dnvelit de o capsulă de natură elastică, numită
cristaloida! Cristalinul este menţinut la locul său printr*un sistem de fi$re care
alcătuiesc ligamentul suspensor sau zonula lui Ninn! Cristalinul nu conţine vase
sangvine, limfatice şi nervi, nutriţia sa făc'ndu*se prin difuziune de la vasele
proceselor ciliare! 5moarea apoasă este un lichid incolor, ce se formează printr* o
activitate secretorie a proceselor ciliare! 6a trece iniţial Dn compartimentul posterior al
camerei anterioare, delimitată Dntre iris şi cristalin, apoi prin pupilă trece Dn
compartimentul anterior al
camerei anterioare dintre iris şi cornee! e la acest nivel, prin canalul lui /chlemm, se
resoar$e Dn venele sclerei!
.ntre cantitatea de umoare apoasă formată şi cea resor$ită Dn venele sclerei se
menţine un echili$ru constant, cu o presiune intraoculară normală de +2 mm Sg!
C'nd se produce o o$strucţie Dn resor$ţia ei la nivelul venelor sclerei, presiunea
intraoculară creşte prin formarea continuă normală a umoarei apoase, d'nd $oala
denumită glaucom!
!orpul )itros are o formă sferoidală, cu consistenţă gelatinoasă şi este transparent!
7cupă camera posterioară, situată Dnapoia cristalinului! =a exterior este Dnvelit de o
mem$rană numită hialoidă!
Mediile transparente ale ochiului au indice de refracţie foarte apropiat! &azele de
lumină pătrund prin corneea transparentă Dn interiorul glo$ului ocular, unde sunt
refractate conform legilor refracţiei, de către mediile refringente ale glo$ului ocular,
form'ndu*se pe retină imaginea o$iectului privit!
eoarece sistemul optic al ochiului este un sistem convergent, se va o$ţine o imagine
reală, răsturnată şi mai mică!
22!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(%6L6=6 7CS.U=U.
/e Dmpart Dn anexe de mişcare şi anexe de protecţie!
(nexele de mişcare sunt reprezentate de muşchii extrinseci ai glo$ului ocular,
care, spre deose$ire de cei intrinseci, sunt striaţi! /e descriu patru muşchi drepţi şi doi
o$lici! Muşchii drepţi au, Dn ansam$lu, formă de trunchi de con cu $aza pe sclerotică şi
cu v'rful la nivelul unui inel fi$ros de la v'rful or$itei Cmuşchiul drept superior,
inferior, intern şi externI! Muşchii o$lici se disting Dn superior şi inferior! 6i Dşi au
originea pe peretele superior şi inferior al or$itei!
Mişcările glo$ilor oculari sunt conEugate prin conlucrarea $ilaterală a unui număr de
muşchi! Mişcarea de lateralitate se efectuează prin contracţia dreptului extern de la un
ochi, Dmpreună cu dreptul intern al ochiului opus, mişcarea de convergenţă a ochilor se
realizează prin contracţia am$ilor muşchi drepţi interni, mişcarea Dn sus se realizează prin
contracţia muşchilor drepţi superiori şi a celor o$lici inferiori, mişcarea Dn Eos prin
contracţia drepţilor inferiori şi a o$licilor superiori!
%ervul ... inervează o$licul inferior şi toţi muşchii drepţi, except'nd dreptul extern, nervul .#
inervează o$licul superior, iar nervul #. dreptul extern!
(nexele de protecţie sunt următoarele: spr'ncenele, pleoapele, conEunctiva şi
aparatul lacrimal!
C(=6( 7P).CF
&eprezintă segmentul intermediar al analizatorului vizual! &eceptorii căii optice sunt
celulele fotosensi$ile cu conuri şi $astonaşe! Primul neuron se află la nivelul celulelor
$ipolare din stratul 3 al retinei vizuale, iar al doilea neuron este situat Dn stratul 1,
fiind reprezentat de celulele multipolare! (xonii neuronilor multipolari proveniţi din
c'mpul intern al retinei Cc'mpul nazalI se Dncrucişează, form'nd chiasma optică, după
care aEung Dn tractul optic opus! (xonii proveniţi din c'mpul extern al retinei Cc'mpul
temporalI nu se Dncrucişează şi trec Dn tractul optic de aceeaşi parte! %ervul optic
conţine fi$re de la un singur glo$ ocular, Dn timp ce tractul optic conţine fi$re de la
am$ii ochi!
)ractul optic aEunge la metatalamus Cla corpul geniculat externI, unde maEoritatea
fi$relor tractului optic fac sinapsă cu cel de al ...*lea neuron al cărui axon se propagă
spre scoarţa cere$rală, şi se termină Dn lo$ul occipital, Dn Eurul scizurii călcări ne
CcDmpurile 5-, 51, 50I, unde se află aria vizuală care reprezintă segmentul cortical al
analizatorului! (lte fi$re ale tractului optic nu fac sinapsă Dn corpul geniculat extern,
ci merg spre nucleii pretectali situaţi anterior de lama cvadrigemină CtectumI! e la
acest nivel, unele fi$re merg spre nucleul autonom al nervului ..., de unde pornesc
fi$re paraşimpatice care vor aEunge Dn muşchiul sfincter al pupilei CmiozăI, altele
co$oară Dn cornul lateral al măduvei Cx * ),, de unde pornesc fi$re simpatice care vor
aEunge la dilatatorul pupilei CmidriazăI!
ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR
(nalizatorul acustic Cpentru auzI şi analizatorul vesti$ular Cpentru poziţia corpului Dn
repaus şi mişcareI sunt situaţi Dn urechea internă! Fiecare dintre ei are c'te un nerv
pentru a conduce excitaţiile: nervul acustic CcohlearI şi, respectiv, nervul vesti$ular! Pe
traiectul nervului cohlear se află ganglionul spiral Corti, iar pe traiectul nervului
vesti$ular se află ganglionul vesti$ular /carpa! Cei doi nervi se unesc şi formează
perechea #... de
4%4-E.UL ,E7 "O4
22=
nervi cranieni! %ervul stato*acustic Cvesti$ulo*cohlearI se Dndreaptă spre trunchiul
cere$ral, pătrunz'nd Dn trunchi prin şanţul $ul$opontin! (nalizatorul auditiv deţine la
unele animale roluri importante legate de orientarea Dn spaţiu, pentru depistarea
surselor de hrană şi a pericolelor, iar la om serveşte şi la perceperea vor$irii care stă
la $aza relaţiilor interumane!
Urechea umană poate percepe undele sonore, repetate Dntr*o anumită ordine CsuneteI
sau succed'ndu*se neregulat CzgomoteI! Produse prin condensări şi rarefieri ale
aerului, undele sonore au trei proprietăţi fundamentale: intensitatea, determinată de
amplitudine, Dnălţimea, condiţionată de frecvenţă, şi tim$rul, depinz'nd de vi$raţiile
armonice supra*adăugate! Frecvenţa sunetelor percepute de urechea umană este
cuprinsă Dntre +4 şi +,,,, cicli>s, iar sensi$ilitatea auditivă maximă este cuprinsă
Dntre 5,,, * 2,,, cicli>s!
.n ceea ce priveşte analizatorul vesti$ular, el are funcţia de a furniza informaţii asupra
poziţiei şi mişcărilor corpului Dn spaţiu, pe $aza cărora declanşează reflexe necesare
menţinerii echili$rului şi poziţiei verticale a corpului, c't şi a schim$ărilor de poziţie!
=a această funcţie mai participă şi informaţiile culese de la receptorii musculari,
cutanaţi Ctact, presiuneI şi optici!
Perfecţionarea aparatului acustic a determinat dezvoltarea unor anexe importante: urechea
externă şi medie Cfig! 1-I, care nu au nici o relaţie cu aparatul vesti$ular! Urechea externă
cuprinde: pavilionul şi conductul auditiv extern!
Pavilionul urechii este situat pe faţa laterală a capului şi prezintă două feţe Claterală şi
medialăI şi o circumferinţă!
Faţa laterală prezintă Dn centrul ei o depresiune numită concă, Dn fundul căreia se află orificiul auditiv
extern! (nterior de concă se află o proeminenţă numită tragus!
.n partea superioară şi posterioară a pavilionului se află helixul, iar anterior de aceasta antehelixul! .n
partea inferioară a antehelixului se află antitragusul! Faţa medială a pavilionului este mai puţin
Dntinsă dec't faţa laterală! Circumferinţa pavilionului este
formată anterior de tragus, superior şi posterior de helix, inferior de marginea inferioară a
lo$ului urechii! =o$ul urechii este porţiunea situată Dn partea inferioară a acestuia şi care
nu are Dn structura sa cartilaE articular!
Pavilionul urechii prezintă un schelet fi$rocartilaginos, cu fi$re elastice, care
lipseşte la nivelul lo$ului!
Pe cartilaEul pavilionului se prind muşchii auriculari, atrofiaţi la om! =a exterior se
află pielea ce se continuă cu cea care acoperă conductul auditiv extern! Conductul
auditiv extern se Dntinde de la orificiul auditiv extern pDnă la timpan! .n structura sa
distingem o porţiune laterală, fi$rocartilaginoasă, şi o porţiune medială osoasă, săpată
Dn st'nca temporalului! (re o lungime de 5,4 cm! Conductul este acoperit de piele
care se continuă la nivelul pavilionului! Pielea conductului auditiv extern prezintă
firişoare de păr Cvi$rizeI, la $aza cărora se găsesc glande ceruminoase care secretă o
su$stanţă grăsoasă găl$uie, numită cerumen! (cumularea Dn exces a acestei su$stanţe
duce la formarea dopului de ceară care determină hipoacuzia!
Urechea medie sau casa timpanului este o cavitate pneumatică săpată Dn st'nca
temporalului, fiind tapetată de o mucoasă care se continuă anterior, prin intermediul
trompei, cu mucoasa rinofaringelui şi posterior cu mucoasa cavităţilor mastoidiene!
Mucoasa tapetează şi cele trei oscioare ale auzului! Mem$rana timpanică, situată la
limita dintre casa timpanului şi conductul auditiv extern, se prinde pe osul timpanal
care are forma de inel deschis Dn sus!
Mem$rana timpanului este de natură fi$roasă şi este tapetată pe faţa sa externă de
tegument, iar pe cea internă de mucoasa casei timpanului! ;rosimea timpanului este
de ,,5 mm!
228
A,A-O.%A i F%/%OLO0%A O.ULU%
Pavi
Fig! 1-! /tructura urechii
/a vibraţii prea puternice, membrana timpanului se poate spar,e.
+recAea medie este 5ormat7, central, din casa timpanului, care are o
5orm7 cubic7 pre9ent<nd şase pereţi:
1• superior " peretele cerebral, numit şi te,men timpani, este 5ormat de o
parte a st<ncii temporalului şi vine @n raport cu lobul temporal aF emis5erelor
cerebrale acoperit de menin,eB per5orarea lui, @n ca9 de otite supurate la copii,
poate duce la ence5alite şi menin,iteB
2• in5erior " se numeşte Ju,ulatZ deoarece vine @n raport cu vena Ju,ular7 intern7B
3• anterior " se numeşte tubar, @ntruc<t la nivelul acestuia se descAide trompa lui
0ustacAio prin care casa timpanului comunic7 cu na9o5arin,eleB aceast7 comunicare
are rolul de a e,ali9a presiunea pe ambele 5eţe ale timpanuluiB
4• posterior " se numeşte mastoidianB la nivelul acestui perete, casa
timpanului comunic7 pnntr"un mic canal osos cu celulele mastoidiene, care
sunt cavit7ţi pneumatice s7pate @n interiorul mastoideiB
4%4-E.UL ,E7"O4
22A
_ peretele lateral * se numeşte timpanic8 la acest nivel se află mem$rana timpanică ce se
interpune Dntre urechea externă şi medie8
_ peretele medial * se numeşte la$irintic8 la acest nivel se găsesc fereastra ovală şi
fereastra rotundă!
Urechea medie conţine Dn interiorul său un lanţ articulat de oscioare care o traversează de la mem$rana
timpanică spre fereastra ovală: ciocanul, nicovala şi scăriţa!
Ciocanul se insera pe mem$rana timpanică prin intermediul unei apofize lungi,
numită m'nerul ciocanului! Capul ciocanului se articulează cu corpul nicovalei!
%icovala se articulează, Dn continuare, cu corpul scăriţei! /căriţa se articulează pe de o
parte cu nicovala, iar prin talpa ei, situată la $aza scăriţei, acoperă fereastra ovală!
:i,. !. +recAea intern7. (" or,anul lui CortiB "* secţiune prin melc
2+0
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
=a nivelul timpanului se descrie muşchiul tensor al timpanului Cinervat de trigemenI, iar la nivelul
scăriţei muşchiul scăriţei Cinervat de facialI!
Muşchiul ciocanului diminuează vi$raţiile sonore prea puternice, iar muşchiul scăriţei
le amplifică pe cele sla$e!
Urechea internă Cfig! 11I este formată dintr*un sistem de Dncăperi, numite la$irint
osos, săpate Dn st'nca temporalului! .n interiorul la$irintului osos se află un sistem de
camere mem$ranoase care alcătuiesc la$irintul mem$ranos! .ntre la$irintul osos şi cel
mem$ranos se află perilimfa, iar Dn interiorul celui mem$ranos endolimfa!
=a$irintul osos este format din vesti$ul osos, canale semicirculare osoase şi un melc
osos, numit şi cohlee osoasă!
#esti$ulul osos este o cavitate cu şase pereţi: peretele extern * corespunde casei
timpanului şi vine Dn raport cu cele două ferestre, ovală şi rotundă8 peretele intern * vine
Dn contact cu conductul auditiv intern prin care nervul stato*acustic părăseşte urechea şi
prin care pătrunde nervul facial ce stră$ate canalul facialului8 peretele anterior *
răspunde cohleei osoase8 pe pereţii superior şi posterior se remarcă orificiile canalelor
semicirculare8 peretele inferior * reprezentat de podişul vesti$ulului!
e la vesti$ulul osos porneşte, spre faţa posterioară a st'ncii, un canal Dngust, numit
apeductul vesti$ulului osos, prin care perilimfa comunică cu lichidul cefalorahidian!
Cele trei canale semicirculare osoase Canterior, posterior şi lateralI se află Dn planuri
perpendiculare unul pe celălalt! Fiecare canal semicircular se deschide la o extremitate
a sa printr* o dilataţie mai largă, numită ampulă! =a cealaltă extremitate, canalul
anterior se uneşte cu cel posterior Dntr*un canal comun Dnainte de a se deschide Dn
vesti$ul! Cele trei canale semicirculare se vor deschide, deci, Dn vesti$ul prin 4 orificii!
Melcul osos Ccohleea osoasăI este situat anterior de vesti$ul şi prezintă o formă
conică, cu un ax osos central, numit columelă, Dn Eurul căruia melcul osos realizează
+-2 ture!
Pe columelă se prinde lama spirală osoasă, mai largă la $ază şi mai Dngustă la v'rf, care
se Dntinde de la columelă p'nă la Eumătatea lumenului cohleei şi este Dntregită de
mem$rana $azilară a la$irintului mem$ranos, care se spriEină pe peretele extern al
melcului osos! atorită acestor mem$rane, lumenul melcului osos este compartimentat
Dn: rampa vesti$ulară, situată deasupra mem$ranei vesti$ulfre, rampa cohleară
CtimpanicăI, su$ mem$rana $azilară, şi canalul cohlear Cmelcul mem$ranosI, Dntre
mem$rana $azilară, mem$rana vesti$ulară şi peretele extern al melcului osos! (m$ele
rampe, vesti$ulară şi cohleară, conţin perilimfa şi comunică Dntre ele la v'rful
melcului printr*un orificiu, numit helicotremă, care apare datorită faptului că lama spirală osoasă
lipseşte la acest nivel!
=a$irintul mem$ranos este format dintr*un sistem de camere, situate Dn interiorul
la$irintului osos, ai căror pereţi sunt formaţi din ţesut conEunctiv fi$ros! Conformaţia
la$irintului mem$ranos seamănă, Dn general, cu a celui osos, numai că vesti$ulul
mem$ranos este format din două cavităţi mem$ranoase: utricula, situată Dn partea
postero*superioară a vesti$ulului, şi sacula, su$ utriculă! e la utricula şi saculă pleacă
c'te un canal endolimfatic, care, prin unire, formează canalul endolimfatic comun,
terminat printr*un fund de sac endolimfatic! Dn utriculă se deschid cele trei canale
semicirculare mem$ranoase, situate Dn interiorul celor osoase şi care, ca şi cele osoase,
sunt perpendiculare unul pe celălalt! Prezintă trei extremităţi dilatate, numite
extremităţi ampulare, şi numai două nedilatate CneampulareI, deoarece una din
extremităţile neampulare este comună canalelor semicirculare anterior şi posterior!
4%4-E.UL ,E7 "O4
2+1
in partea inferioară a saculei porneşte un canal, numit canalul Sensen, care face
legătură cu canalul cohlear situat Dn interiorul melcului osos, pe care nu*5 ocupă Dn
Dntregime, ci numai parţial, Dn spaţiul care corespunde celor două mem$rane, $azilară
şi vesti$ulară &eissner! Pe secţiune are o formă triunghiulară! &eceptorii acustici se
găsesc la nivelul organului Corti, care se Dntinde pe aproape toată lungimea canalului
cohlear, cu excepţia unor scurte porţiuni la fiecare extremitate a canalului cohlear!
7rganul lui Corti se află pe mem$rana $azilară, acoperit de mem$rana tectoria CCortiI,
acelulară! Printr* o extremitate a sa aderă de lama spirală osoasă, iar cu cealaltă
pluteşte li$eră Dn endolimfă!
.n centrul organului Corti se găseşte un spaţiu triunghiular numit tunelul Corti! "aza
tunelului Corti este reprezentată de mem$rana $azilară, iar laturile lui de două r'nduri
de celule de susţinere mai Dnalte, numite st'lpii interni şi externi, care se spriEină unul
pe celălalt prin polul apical! )unelul lui Corti este traversat de fi$re dendritice ale
neuronilor din ganglionul spiral Corti, care este localizat Dntr*un canal spiral Dn
columelă! e o parte şi de alta a st'lpilor se descriu alte celule de susţinere mai mici,
celulele eiters! Cele interne sunt dispuse pe un singur r'nd, cele externe pe 2 * K
r'nduri! Celulele de susţinere interne sunt continuate spre lama spirală osoasă de un
epiteliu cu$ic simplu, Dn timp ce celulele de susţinere externe sunt continuate spre
peretele extern al canalului cohlear de celule Dnalte Ccelulele SensenI! Celulele
Sensen diminua şi se continuă cu celule cu$ice CClaudiusI! easupra celulelor de
susţinere Cinterne şi externeI se găsesc celulele auditive! .n raport cu tunelul Corti se
deose$esc celule auditive interne, pe un singur şir, şi celule auditive externe,
organizate pe 2 * K şiruri! =a polul $azai al celulelor auditive sosesc terminaţii
dendritice ale neuronilor din ganglionul spiral Corti! =a polul apical al celulelor
auditive se găsesc cilii auditivi, care pătrund Dn mem$rana reticulată secretată de
celulele de susţinere! %umărul cililor este mai mare la celulele auditive externe C1, *
5,,I dec't la cele interne CK, * 34I! easupra cili*lor auditivi se află mem$rana
tectoria Corti, care se insera cu un capăt pe lama spirală osoasă, iar celălalt capăt este
li$er!
&6C6P)7&.. #6/)."U=(&.
/unt situaţi Dn la$irintul mem$ranos posterior! .n utriculă şi saculă se găseşte c'te o maculă,
respectiv utriculară şi saculară, formate din celule de susţinere, aşezate pe o
mem$rană $azală, peste care sunt dispuse celule senzoriale cu cili! Celulele senzoriale
nu aEung la mem$rana $azală, ele ocup'nd porţiunea superficială a epiteliului! =a
polul $azai al celulelor senzoriale sosesc dendrite ale neuronilor din ganglionul
vesti$ular /carpa! Cilii sunt Dnglo$aţi Dntr*o structură gelatinoasă, numită mem$rana
otolitică, Dn care se află granule de car$onat de calciu şi magneziu, numite otolite!
Crestele ampulare, localizate Dn ampulele canalelor semicirculare mem$ranoase, sunt
formate din celule de susţinere şi celule senzoriale! Celulele senzoriale ocupă
porţiunea superficială a epiteliului! =a polul apical, celulele senzoriale prezintă cili
care pătrund Dntr*o cupolă gelatinoasă, iar la polul $azai terminaţii dendritice ale
neuronilor din ganglionul vesti$ular /carpa! Utricula şi sacula conţin aparatul otolitic
Cmacula utriculară şi sacularăI! Pe o mem$rană $azală se găsesc celule senzoriale cu
cili, intercalate printre celule de susţinere! Cilii celulelor senzoriale sunt incluşi Dntr*o
mem$rană gelatinoasă care conţine granulaţii calcare CotoliteI! =a polul $azai al
celulelor senzoriale sosesc dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul vesti$ular
C/carpaI, constituind aparatul otolitic pentru echili$rul static, iar canalele
semicirculare sunt adaptate pentru echili$rul dinamic! /timularea celulelor senzitive
cu cili din macule şi creste ampulare este determinată de deplasările endolimfei,
consecutiv mişcărilor capului!
2+2
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/6;M6%)6=6 .%)6&M6.(& B. C6%)&(=
Calea acustică! Primul neuron se află Dn ganglionul spiral Corti! endritele primului
neuron aEung la polul $azai al celulelor auditive cu cili din organul Corti, iar axonii
formează nervul cohlear, care se alătură nervului vesti$ular, form'nd perechea #... Cn!
vesti$ulo*cohlearI! %ervul vesti$ulo*cohlear pătrunde Dn trunchiul cere$ral prin şanţul
$ul$o*pontin! &amura cohleară a perechii #... de nervi cranieni se Dndreaptă spre cei doi
nuclei cohleari Cventral şi dorsalI din punte!
=a nivelul acestor doi nuclei, Dn special Dn cel ventral, se află cel de*al S*lea neuron
al căii acustice! (xonii celui de*al S*lea neuron se Dncrucişează Dn punte şi formează
corpul trap*ezoid, Dn vecinătatea căruia se găseşte nucleul olivar pontin! upă
Dncrucişare, axonii iau un traiect ascendent, form'nd lemniscul lateral care se
Dndreaptă spre colicului inferior unde se găseşte al ...*lea neuron! (l .#*lea neuron al
căii acustice se găseşte Dn corpul geniculat medial! (xonul celui de*al patrulea neuron
se proiectează Dn girul temporal superior, pe faţa sa superioară, Dn girii transverşi,
c'mpurile K5,K+ şi ++!
Calea vesti$ulară! Primul neuron se află Dn ganglionul vesti$ular /carpa! endritele
primului neuron aEung la celulele senzoriale cu cili din maculă şi creste ampulare, iar
axonii formează ramura vesti$ulară a perechii a #...*a de nervi cranieni Cnervul
vesti$ulo*cohlearI! &amura vesti$ulară se Dndreaptă spre cei patru nuclei vesti$ulari din
$ul$ Csuperior, inferior, lateral şi medialI! =a acest nivel se află cel de*al ..*.ea neuron
al căii vesti$ulfre şi de aici pleacă mai multe fascicule, şi anume:
1• fasciculul vesti$ulo*spinal, spre măduvă Ccontrolează tonusul muscularI8
2• fasciculul vesti$ulo*cere$elos, spre cere$el, controlează echili$rul static şi dinamic8
3• fasciculul vesti$ulo*nuclear, spre nucleu nervilor ... şi .# din mezencefal şi .# din
punte, controlează mişcările glo$ilor oculari cu punct de plecare la$irintic8
_ fasciculul vesti$ulo*talamic, spre talamus8 de aici, prin fi$rele talamo*corticale, se proiectează pe scoarţa
lo$ului temporal Ccircumvoluţia temporală superioarăI!
FIZIOLOGIA ANALIZATORILOR
;6%6&(=.)FG.
M6C(%./MU= &6C6PG.6. 6LC.)(%G.=7&
&eceptorii sunt formaţi, Dn general, din celule epiteliale care au excita$ilitate
specifică! /pecificitatea receptorilor constă Dn faptul că au un prag foarte scăzut de
excita$ilitate faţă de un anumit excitant şi un prag foarte ridicat al excita$ilităţii faţă
de toţi ceilalţi excitanţi! e exemplu, celulele fotosensi$ile ale retinei sunt excitate de
energii luminoase infime, de valoarea c'torva cuante, dar pot fi excitate şi de agenţi
mecanici cu energii de milioane de ori mai mari Co lovitură puternică a glo$ului ocular
produce senzaţii luminoaseI! 6xcita$ilitatea receptorilor prezintă alte două
particularităţi: potenţialul de receptor şi adaptarea!
Potenţialul de receptor CgeneratorI este variaţia de potenţial la nivelul mem$ranei
celulei receptoare, produsă de agentul specific! (cest potenţial nu respectă legea Atot
sau nimicA8 el este un potenţial local, a cărui amplitudine variază gradat, Dn funcţie
de intensitatea
4%4-E.UL ,E7 "O4
2++
excitantului! Dn felul acesta, receptorul AtraduceA energia varia$ilă a excitantului specific Dn
potenţiale electrice de amplitudini varia$ile!
(daptarea reprezintă fenomenul de creştere progresivă a pragului faţă de excitantul
specific, dacă acesta acţionează un timp mai Dndelungat! e exemplu, simţim contactul
cu o cămaşă numai Dn momentul Dm$răcării acesteia şi nu pe tot parcursul zilei!
6xcepţie de la adaptare fac receptorii proprioceptivi, Dn special fusurile
neuromusculare!
in punctul de vedere al adapta$ilităţii, receptorii sunt de două tipuri: receptori tonici
şi receptori fazici! &eceptorii tonici nu se adaptează rapid, trimiţ'nd către centrii
nervoşi informaţii tot timpul c't asupra lor acţionează agentul excitant! (stfel, ei
exercită o influenţă tonică şi continuă asupra centrilor! (ceşti receptori informează
permanent centrii despre acţiunea unor excitanţi continui! in această categorie fac
parte fusurile neuromusculare, $aroreceptorii şi chemoreceptorii vasculari, receptorii
la$irintici şi cei dureroşi!
&eceptorii fazici au viteză mare de adaptare, emiţ'nd impulsuri doar la Dnceputul şi
la sf'rşitul acţiunii agentului excitant! 6i au faze de activitate şi de inactivitate!
(ceşti receptori trimit informaţii numai Dn momentul apariţiei unor schim$ări Dn
acţiunea excitanţilor! in această categorie fac parte receptorii tactili, de presiune şi
cei pentru vi$raţii!
)&(%/M.)6&6( .%F7&M(G.6. 6 =( &6C6P)7& =( C6%)&.. %6&#7B. .ntre
celulele senzoriale şi prelungirile periferice ale primilor neuroni senzitivi există puncte
de contact sinaptic! .n cazul receptorilor cutanaţi, rolul de mem$rană receptoare Dl are
terminaţia amielinică a dendritei protoneuronului! )ransmiterea de la receptor la dendrită
se face electric! Potenţialele receptor produc, la nivelul dendritei, variaţii ale
potenţialului de repaus, p'nă la valoarea pragului critic de descărcare! Dn acel moment,
pe dendrită apare un potenţial de acţiune de tip Atot sau nimicA ce se propagă cu mare
viteză spre centri! (mplitudinea potenţialelor de acţiune de pe căile
de conducere nu variază Dn funcţie de intensitatea excitaţiei resimţite de receptor!
Codificarea informaţiei la acest nivel se face prin modulare de frecvenţă! (stfel, cu c't
stimulul este mai intens Cşi deci potenţialul receptor mai ampluI, cu at't frecvenţa
potenţialelor de acţiune conduse către centri va fi mai mare! (ceste potenţiale de
acţiune reprezintă stimulul sau influxul nervos care se propagă prin lanţuri de trei sau
mai mulţi neuroni spre ariile corticale specifice! =a fiecare sinapsă Dnt'lnită Dn cale,
semnalul electric este codificat Dn semnal chimic Celi$erarea mediatoruluiI, iar acesta,
la r'ndul său, este recodificat Dn semnal electric la nivelul mem$ranei postsinaptice
etc! Fiecare neuron de releu are c'teva mii de contacte sinaptice prin care, Dn orice
moment, sosesc numeroase impulsuri excitatorii sau inhi$itorii! %euronul le
integrează pe toate şi ela$orează un semnal prelucrat superior, pe care Dl transmite spre
următoarea staţie de releu! Pe măsură ce se apropie de centrii corticali, informaţia este
din ce Dn ce mai prelucrată şi mai concentrată! Ultima staţie de releu este la nivelul
talamusului, spre care converg toate aferentele extero*, intero* şi proprioceptive, cu
excepţia celor olfactive! .n talamus are loc o integrare a tuturor semnalelor de la
receptori! e aici pornesc spre scoarţă un număr redus de semnale superior prelucrate!
Pe $aza lor, scoarţa cere$rală ela$orează un model intern al lumii DnconEurătoare şi al
propriului organism! Procesul nervos prin care se trece de la o mulţime de semnale
elementare disparate la un semnal superior poartă numele de superizare! Cea mai
Dnaltă superizare se realizează la nivelul scoarţei cere$rale!
2+4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fiecare analizator are calea sa proprie de conducere directă! Dn traseul lor spre scoarţă,
căile de conducere emit colaterale spre formaţia reticulată mezencefalo*diencefalică, prin
care se exercită o acţiune tonică asupra scoarţei cere$rale! (ceste colaterale, Dmpreună cu
căile reticulocorticale, reprezintă căi ascendente nespecifice, cu proiecţie corticală
difuză! &olul lor este esenţial Dn reacţia de trezire corticală şi Dn prelucrarea semnalelor
aEunse la scoarţă pe căi ascendente specifice!
.nhi$iţia colaterală! .n drumul lor ascendent, căile de conducere emit colaterale at't
spre neuronii excitatori, c't şi spre cei inhi$itori! e la aceştia din urmă pornesc axoni
ce se termină prin sinapse inhi$itorii pe neuronii de releu ai căilor ascendente vecine,
care transmit fie acelaşi tip de sensi$ilitate, fie alte tipuri! Prin aceste sinapse
inhi$itorii este diminuată amplitudinea semnalului condus sau acesta este chiar
$locat! Dn acest mod se realizează un AcontrastA mai $un Dntre diferiţii excitanţi,
permiţ'nd scoarţei o analiză mai fină a zonei receptoare stimulate! Un exemplu de
inhi$iţie colaterală este $locarea sau diminuarea senzaţiei dureroase, Dn caz de lovire,
prin frecţionarea zonelor cutanate vecine! Un alt exemplu este diminuarea p'nă la
dispariţie a Afe$rei musculareA la excitarea proprioceptorilor, provocată prin reluarea
exerciţiului fizic! /ediul principal al inhi$iţiei colaterale este releul talamic! .nhi$area
celui de*al treilea neuron, de releu talamic, al căilor ascendente specifice se poate
realiza şi prin căi descendente cortico*talamice, conectate, de asemenea, cu neuroni
inhi$itori intercalări! .n acest mod, scoarţa reglează conştient sau inconştient
intensitatea semnalelor pe care talamusul le proiectează cortical! /e ştie că durerea
resimţită Dn cursul unor intervenţii dentare este mai mare la persoanele care intră Dn
panică şi mai redusă la cele ce Dşi impun calmul şi ră$darea! Prin aceste mecanisme,
talamusul funcţionează ca un adevărat filtru pentru toţi stimulii proiectaţi pe scoarţă!
P&7.6CG.( C7&).C(=F ( 6LC.)(G..=7& &6C6PG.7%()6 =( P6&.F6&.6
Fiecare analizator are o arie corticală pe care se proiectează, Dn mod preferenţial,
semnalele emise de anumiţi receptori şi superizate apoi pe traseul căilor de conducere!
eşi au localizări precise, graniţele acestor arii nu pot fi trasate net8 pe de o parte, ele
se Dntrepătrund, iar pe de alta, la ela$orarea unei senzaţii participă şi ariile asociative,
arii comune pentru toţi analizatorii! Dn plus, la perceperea conştientă a lumii
DnconEurătoare participă şi formaţia reticulată mezencefalo*diencefalică! e aceea,
noţiunea de Acentru corticalA are azi un sens mult mai larg dec't Dn trecut!
iferitele tipuri de senzaţii aEunse Dn lumina conştientei depind de aria corticală unde
sosesc potenţialele de acţiune pornite de la receptori! (stfel, Dn ariile optice,
potenţialele de acţiune determină senzaţii vizuale, Dn ariile auditive produc senzaţii
acustice etc! (celeaşi senzaţii pot fi provocate şi prin stimularea directă a ariilor
corticale specifice! /enzaţia conştientă se naşte pe scoarţa cere$rală, dar se
proiectează spaţial, la nivelul zonei receptoare excitate! Corespondenţa dintre
localizarea topografică a receptorilor şi senzaţia corticală specifică provocată prin
excitarea lor se realizează prin intermediul căilor de conducere specifice fiecărui
analizator! /timulii talamo*corticali aEung mai Dnt'i la neuronii din stratul K, de unde
se răsp'ndesc at't spre suprafaţă Cstraturile 5, + şi 2I, c't şi Dn profunzime Cstraturile 4
şi 3I! .n straturile superficiale se proiectează şi stimulii sistemului reticulat ascendent
activator, regl'nd excita$ilitatea generală a cortexului! in straturile profunde pornesc
conexiuni spre alte arii corticale sau su$corticale! Dn stratul 4 Dşi au originea fi$re ce
pot co$orD p'nă Dn trunchiul cere$ral sau chiar măduva spinării, iar din stratul 3
pornesc principalele conexiuni cortico*talamice!
4%4-E.UL ,E7"O4
(riile corticale receptoare, Dn special cele someste9ice. au o or,ani9are mor5o"
5uncţional7 pe coloane verticale de neuroni, 5iecare coloan7 inclu9<nd neuroni
din toate cele $ straturi ale neocorte6ului. 06ist7 9eci de mii de asemenea
coloane 5uncţionale verticale. :iecare din ele primeşte a5erente corespun97toare
unui punct receptor şi prelucrea97 o anumit7 modalitate de sen9aţie. +nele
coloane primesc şi anali9ea97 stimulii de ia proprioceptori, altele de la receptorii
tactili sau termici etc. Coloanele sunt interconectate sinaptic şi, pe ba9a acestor
cone6iuni, scoarţa cerebral7 poate 5ace sinte9a sen9aţiilor speci5ice Dn percepţii
comple6e.
C/(SI:IC()0( (N(/I?(4.)I/.)
06ist7 dou7 cate,orii mari de anali9atori: anali9atorii someste9ici şi or,anele de
simţ.
(N(/I?(4.)II S.*0S40?ICI Dsimţurile somaticeF
8rimesc şi prelucrea97 in5ormaţii de la aparatul locomotor Danali9atorul
proprioceptiv sau Tineste9icF şi de la receptorii cutanaţi Danali9atorul
e6teroceptiv sau cutanatF.
.);(N0/0 D0 SI*N Dsimţurile specialeF
Sunt repre9entate de anali9atorii: vi9ual, auditiv, vestibular, ,ustativ şi ol5activ.
Se mai discut7 şi despre un anali9ator interoceptiv, mai puţin de5init @ns7 şt
studiat.
:I?I./.;I( (N(/I?(4.)+/+I 0E40).C084I- DC+4(N(4F
06terorecepţia repre9int7 sensibilitatea recepţionat7 la nivelul pielii. 8ielea este
sediul receptorilor pentru mai multe tipuri de sensibilit7ţi. 0i repre9int7
se,mentele peri5erice a cel puţin trei tipuri de anali9atori: tactil, termic şi
dureros. Deşi recepţionea97, transmit şi prelucrea97 stimuli di5eriţi, cei trei
anali9atori au multe elemente comune: au receptorii situaţi la nivel cutanat, au
proiecţia cortical7 @n ,irul postcentral, iar @n anumite circumstanţe stimulii
termici sau tactili pot provoca sen9aţii dureroase.
S0;*0N4+/ 80)I:0)IC
Se,mentul peri5eric al anali9atorului e6teroceptiv este repre9entat de
receptorii tactili, termici şi dureroşi.
)eceptorii tactili 5ac parte din cate,oria mecanoreceptorilor, 5iind stimulaţi de
de5ormaţii mecanice. 8rin intermediul acestor receptori se pot ,enera senzaţii
tactile, de presiune sau vibratorii.
Cei cu locali9are super5icial7 recepţionea97 atin,erea Ccorpusculii Meissner,
vizun ie *erTelF, iar cei mai pro5un9i presiunea Dcorpusculii )u54in@F. 4ot @n
profunzime se a5l7 corpusculii 8accini. av<nd adaptare 5oarte rapid7 şi
recepţion<nd vi$raţiile! +n tip special de sen9aţie tactili este pruritul
Dm<nc7rimeaF şi g'dilatul!
&eceptorii pentru acc<tgtip de sen>aţii sunt tot mecanoreceptori ei fiind excitaţi de
stimuli tactili 5oarte super5iciali.
2+!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
&eceptorii termici sunt situaţi superficial Dn derm şi epiderm! )ermoreceptorii sunt mai
ales terminaţii nervoase li$ere, unele specializate pentru senzaţia de cald, altele pentru
rece!
&eceptorii pentru durere CalgoreceptoriiI sunt chemoreceptori stimulaţi de modificări
chimice tisulare! /enzaţia de durere poate apare şi prin excitarea $ruscă a receptorilor
termici Cla temperaturi mai mari de K2tCI sau tactili Cdistrugeri tisulare, tăieturi etc!I!
(lgoreceptorii sunt, Dn general, terminaţii nervoase li$ere!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
/egmentul intermediar al analizatorului exteroceptiv este reprezentat de două sisteme de
conducere: un sistem spino*talamic Cnumit şi sistemul anterolateralI şi un sistem spino*$ul$o*
talamic Caparţin'nd sistemului lemniscal, lemniscul medialI!
/istemul spino* talamic conduce sensi$ilitatea tactilă grosieră, pruritul şi
g'dilatul Cprin fasciculul spino*talamic ventralI şi sensi$ilitatea termică şi
dureroasă Cprin fasciculul spino*talamic lateralI!
/istemul spino*$ul$o*talamic conduce sensi$ilitatea tactilă discriminativă, senzaţia de presiune cu
gradaţii fine şi senzaţia vi$ratorie!
/ensi$ilitatea exteroceptivă de la nivelul tegumentelor feţei, frunţii şi cavităţii $ucale este
condusă prin fi$re senzitive ale nervului trigemen! &eceptorii cutanaţi ai feţei sunt
identici cu cei din restul tegumentului! Calea aferentă este alcătuită, de asemenea, din trei
neuroni! Protoneuronii din ganglionul senzitiv de pe traiectul nervului trigemen se
conectează prin dendritele lor cu exteroceptorii respectivi! (xonii pătrund Dn trunchiul
cere$ral şi se conectează sinaptic cu deutoneuronii din nucleii senzitivi trigeminali!
(xonii deutoneuronilor, după Dncrucişare, formează lemniscul trigeminal ce se alătură
lemniscului medial şi aEunge la talamus, unde face sinapsă cu cel de*al treilea neuron
al căii! Pe traseul lor, axonii deutoneuronilor dau numeroase colaterale spre
formaţiunea reticulată a trunchiului cere$ral! (xonii neuronilor talamici se
proiectează pe aria somestezică ., la nivelul sensi$ilităţii generale a feţei!
/6;M6%)U= C7&).C(=
/egmentul cortical al analizatorului exteroceptiv este reprezentat prin două arii de
proiecţie: aria somestezică . C/.I, localizată Dn girul postcentral Cc'mpurile 2, 5, +I, şi
aria somestezică .. C/ilI, Dn partea inferioară a lo$ului parietal şi Dn tavanul şanţului
lateral /Olvius! .n aceste arii se proiectează axonii celui de*al treilea neuron al căii
senzitive, din talamus! Fiecare dermatom este reprezentat printr*o arie corticală
proprie! (cesta corespondenţă se numeşte somatotopie, iar proiecţia corticală a tuturor
dermatoamelor formează un Ahomunculus senzitivA! (cesta apare răsturnat, cu capul
spre partea inferioară a girului postcentral şi cu picioarele Dn partea superioară!
Dntinderea suprafeţei de proiecţie corticală nu este proporţională cu suprafaţa cutanată,
ci cu gradul de sensi$ilitate a acesteia! (stfel, cele mai mari suprafeţe de proiecţie
corticală le au regiunea cefalică Cşi Dn special $uzeleI şi m'inile CDn special degeteleI,
iar trunchiul şi mem$rele inferioare au arii de proiecţie corticală mult mai reduse!
)oate informaţiile exteroceptive culese din Eumătatea dreaptă a corpului se
proiectează Dn girul postcentral st'ng, şi invers!
Dn afară de ariile somestezice, primară şi secundară, există şi ariile somestezice
asociative! (cestea se găsesc Dn lo$ul parietal, posterior faţă de aria
somestezică primară şi deasupra ariei somestezice secundare! 6le participă la
ela$orarea percepţiilor tactile şi
4%4-E.UL ,E7"O4
2+=
Uinestezice mai complexe, a asocierilor de simţuri exteroceptive Ccum ar fi senzaţia tactilă şi senzaţia
de mişcare Dntr*o articulaţieI!
in punct de vedere funcţional, neuronii din cortexul somatosenzitiv sunt aranEaţi Dn
coloane verticale ce cuprind toate cele şase straturi ale neocortexului! Fiecare coloană
are un diametru de ,,2 * ,,4 mm şi conţine aproximativ 5,,,, corpuri neuronale!
Fiecare astfel de coloană este specifică unei anumite modalităţi senzitive, unele
coloane fiind stimulate de impulsurile de la organele tendinoase ;olgi, altele de
stimulii de la receptorii de presiune din piele etc! .n plus, coloanele ce servesc
diferitele modalităţi senzitive se intercalează Dntre ele! =a nivelul stratului K, acolo
unde sosesc impulsurile senzitive, fiecare coloană este complet separată de cele
Dnvecinate! =a nivelul altor straturi neuronale, apar interacţiuni Dntre coloane,
permiţ'nd astfel Dnceperea unei analize primare a semnalelor senzitive!
.n porţiunea cea mai anterioară a girusului postcentral, Dn profunzimea şanţului
central, se află un număr mare de coloane ce primesc informaţii de la proprioceptori8
acestea au multiple legături funcţionale cu ariile motorii precentrale, form'nd aria
senzitivo*motorie! Coloanele somestezice, situate mai posterior, primesc informaţii
de la receptorii cutanaţi cu adaptare lentă Ccorpusculii MeissnerI, iar, şi mai posterior,
un număr tot mai mare de coloane sunt stimulate de impulsuri de .a receptorii din
hipoderm Creceptorii de presiuneI!
)estarea acuităţii tactile! %u toate regiunile cutanate au aceeaşi densitate de receptori! .n funcţie de
densitatea acestora, teritoriul cutanat respectiv are o acuitate tactilă mai mare sau mai mică! Pentru
testarea acuităţii tactile se aplică pe tegument, simultan,
cele două capete ale unui compas! . se cere su$iectului să spună dacă simte distinct
am$ele capete ale compasului sau doar unul! /e constată diferenţe mari de răspuns, Dn
funcţie de zona cutanată investigată! Măsurarea acuităţii tactile constă, de fapt, Dn
măsurarea distanţei minime dintre cele două capete ale compasului pe care su$iectul le
percepe separat! (stfel, acuitatea tactilă este de 2 mm pe tegumentele degetelor sau al
$uzelor şi de 3, mm pe tegumentele spatelui! acă se apropie capetele compasului
su$ + mm pentru $uze şi su$ 3, mm pentru spate, scoarţa percepe un singur stimul!
/ensi$ilitatea protopatică CgrosierăI permite recunoaşterea contactului cu un o$iect!
/ensi$ilitatea epicritici CfinăI permite caracterizarea acelui o$iectX respectiv
identificarea prin pipăit a formei, dimensiunilor, greutăţii, materialului din care este
confecţionat, precum şi identificarea vi$raţiilor de Eoasă frecvenţă!
Prin sensi$ilitatea termică pot fi apreciate diferenţele de temperatură ale o$iectelor!
.ntensitatea senzaţiei termice este proporţională cu viteza de schim$ termic dintre
tegument şi o$iectul atins! in acest motiv, corpurile cu conducti$ilitate termică mare
par mai reci sau mai calde dec't corpurile cu aceeaşi temperatură, dar cu conducti$ilitate
termică scăzută! (ceste sensi$ilităţi pot fi dezvoltate suplimentar prin antrenament,
situaţie Dnt'lnită la nevăzători!
/imţul tactil, Dmpreună cu cel Uinestezic, permite cunoaşterea, Dn fiecare moment, a
locului ocupat de fiecare segment al corpului nostru Dn spaţiu, precum şi a deplasărilor
diferitelor segmente ale sale, unele faţi de altele sau Dn ansam$lu! 6xistenţa fiecărei
componente a organismului este at't de $ine Dntipărită Dn conştiinţă Dnc't, la
persoanele care au suferit amputaţii ale unui mem$ru, persistă timp de c'teva
săptăm'ni senzaţia prezenţei Dn continuare a mem$rului amputat! Mai mult, dacă
anterior amputării $olnavul a avut dureri foarte mari la nivelul mem$rului respectiv, el
va simţi Dn continuare aceleaşi
2+8
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
dureri, deşi mem$ruI nu mai există! 6xtirparea ariilor somestezice . şi .. duce la
a$olirea senzaţiilor tactile epicritice DnEumătăţea opusă a corpului, dar afectează mai
puţin sensi$ilitatea termică şi aproape deloc pe cea dureroasă, evidenţiind rolul
talamusului Dn perceperea temperaturii şi a durerii! istrugerea ariilor somestezice
asociative duce la imposi$ilitatea recunoaşterii apartenenţei la propriul corp a Eumătăţii
con trai aterale!
/ensi$ilitatea dureroasă prezintă o importanţă deose$ită Dn apărarea organismului
faţă de agenţii nocivi! urerea este semnalul de alarmă care alertează organismul Dn
vederea Dnlăturării ei şi a cauzelor ce au produs *o! .n clinică, durerea reprezintă un
simptom important pentru diagnosticarea $olii! Practic, orice agent Cmecanic, fizic,
chimic, $iologicI care produce leziuni tisulare poate genera durere!
FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI INTEROCEPTIV
eşi toate viscerele sunt inervate senzitiv, Dn mod normal nu suntem conştienţi de
activitatea acestora! Chiar şi Dn cazul durerii viscerale, deşi este conştientă, aceasta
nu poate fi localizată cu precizie, aşa cum poate fi localizată durerea cutanată sau cea
musculară! (cest fapt se datoreşte sla$ei reprezentări corticale a interoceptorilor
viscerali! Cu toate acestea, excitaţiile pornite de la nivelul viscerelor influenţează
activitatea corticală prin intermediul formaţiei reticulate mezencefalo*diencefalice şi
al căilor ascendente polisinaptice!
/6;M6%)U= P6&.F6&.C
/egmentul periferic sau receptor este reprezentat de interoceptorii din viscere şi din
aparatul cardiovascular! (ceştia pot fi $aroreceptori CDn zonele reflexogene din
crosa aortei şi sinusul carotidian, precum şi Dn pereţii tu$ului digestiv şi ai căilor
urinareI, voloreceptori CDn atrii, Dn venele pulmonare şi Dn venele caveI,
osmoreceptori şi chemo*receptori CDn aparatul cardiovascularI, precum şi
algoreceptori CDn toate viscereleI!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
/egmentul intermediar sau de conducere este reprezentat de căi specifice spino*
hipotalamo*corticale şi de căi nespecifice, respectiv sistemul reticulat ascendent, cu
proiecţie corticală difuză!
/6;M6%)U= C7&).C(=
/egmentul central este reprezentat de neocortex, aria somestezică .. şi de paleocortex!
eşi activitatea zilnică a viscerelor nu este percepută Dn mod conştient, ea exercită o
influenţă importantă asupra dinamicii proceselor cere$rale! Pe de altă parte, Dn condiţii
patologice, senzaţia viscerală Cdureroasă sau nuI devine conştientă, pun'nd scoarţa
cere$rală Dn stare de alertă!
FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI PROPRIOCEPTIV (KINESTEZIC)
Proprioceptorii sunt stimulaţi mecanic de presiunea sau tracţiunea exercitată
asupra lor! Pe $aza informaţiilor culese de la aceştia se realizează sensi$ilitatea
proprioceptivă
4%4-E.UL ,E7"O4
2+A
sau de postură, care este de două tipuri: aI sensi$ilitate proprioceptivă statică, ce se referă
la orientarea conştientă a diferitelor părţi ale corpului una faţă de cealaltă8 $I sensi$ilitate
proprioceptivă dinamică sau Uinestezică, ce detectează mişcările efectuate de segmentele
corpului şi viteza de mişcare a acestora! (nalizatorul Uinestezic, Dmpreună cu cel cutanat,
ela$orează senzaţiile somatice! 7 altă funcţie a analizatorului Uinestezic este de
menţinere a tonusului muscular şi a posturii corpului, la realizarea căreia participă şi
analizatorii vesti$ular, vizual şi cutanat!
/tructura analizatorului proprioceptiv a fost descrisă la capitolul de anatomie! .n cele
ce urmează vom prezenta numai mecanismul de funcţionare şi rolul proprioceptorilor!
Fusul neuromuscular este conectat exclusiv cu căile de conducere proprioceptive
inconştiente cu destinaţia cere$elul! eci, un prim rol al fusurilor neuromusculare este
de a furniza cere$elului informaţii despre lungimea muşchiului Dn orice moment!
C'nd muşchiul este alungit, fusul este tensionat, iar c'nd muşchiul este scurtat, fusul
se relaxează! Un alt rol al fusului neuromuscular este de organ receptor pentru
reflexele miotatice şi pentru reflexele tonice! &eflexul miotatic Cnumit şi reflex de
Dntindere muscularăI constă Dn contracţia $ruscă a fi$relor unui muşchi striat atunci
c'nd acesta este Dntins Calungit, tracţionatI! &eflexul tonic constă Dn contracţia
permanentă a fi$relor unui muşchi striat aflat Dn repaus, cu realizarea aşa*numitului
tonus muscular! Modul de funcţionare a acestui receptor complex a fost descris parţial
la tonusul muscular! (ici vom da o serie de detalii! /timulul care excită terminaţiile
senzitive ale fusului neuromuscular este starea de tensiune din fi$rele intrafusale:
fi$rele lanţului nuclear semnalează variaţia tensiunii acestora, iar fi$rele sacului
nuclear semnalează
at't variaţia tensiunii, c't şi viteza acestei variaţii! Fi$rele intrafusale pot fi tensionate
Dn două moduri diferite!
Dntinderea muşchiului Ca fi$relor extrafusaleI, datorită aranEării Dn paralel a fi$relor
fusale cu cele extrafusale, determină Dntinderea concomitentă a fusului! (stfel, Dn
fi$rele sale se creează o tensiune suplimentară! .n mod natural, cauza permanentă a
Dntinderii muşchilor este gravitaţia! 7rganismul nostru, Dn special Dn postura $ipedă, se
opune Dn permanenţă forţei gravitaţionale care tinde să*5 do$oare la păm'nt! (stfel,
muşchii antigravitaţionali Cmuşchii spatelui, muşchii fesieri, muşchii anteriori ai
coapsei şi muşchii posteriori ai gam$eiI sunt Dn permanenţă solicitaţi şi, deci, sunt
stimulate fusurile neuromusculare! eşi asupra acestora gravitaţia acţionează
permanent, fusurile neuromusculare nu se acomodează! acă s*ar acomoda, am cădea
din picioare! .n mod asemănător cu forţa gravitaţională acţionează şi stimulii Dn
timpul investigării reflexului miotatic! .n acest caz, Dntinderea muşchiului este
realizată prin percuţia tendonului muşchiului respectiv Cşi deci Dntinderea acestuiaI, Dn
urma căreia fusul neuromuscular este tensionat $rusc şi este transmis un stimul către
centri! iferenţa maEoră dintre reflexul miotatic şi acţiunea gravitaţiei este caracterul
permanent al excitantului natural!
( doua modalitate de tensionare a fi$relor intrafusale este realizată prin contracţia
acestora su$ comanda motoneuronilor 3. Prin contracţia capetelor fi$relor intrafusale
se generează aceeaşi stare mecanică şi deci acelaşi tip de stimul va porni spre centri!
=a r'ndul lor, motoneuronii 3 se află su$ controlul sistemului extrapiramidal şi de
reglaE al tonusului muscular! =a percuţia tendonului cvadricepsului Creflexul rotulianI,
de exemplu, prin Dntinderea muşchiului sunt tensionate şi fi$rele intrafusale, la nivelul
cărora sunt generate impulsuri ce se transmit aferent prin protoneuronul senzitiv, fie
direct la motoneuronul a din coarnele anterioare medulare de aceeaşi parte, fie
indirect, prin intermediul unuia sau a mai multor neuroni intercalări inhi$itori, spre
motoneuronii oc din coarnele anterioare
240
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
de partea opusă! .mpulsurile directe CmonosinapticeI vor declanşa contracţia reflexă a
muşchiului cvadriceps de aceeaşi parte Creflexul miotaticI, iar impulsurile indirecte
vor relaxa muşchiul cvadriceps de partea opusă!
.nformaţia proprioceptivă inconştientă venită de la nivelul fusurilor neuromuscular stă
la $aza controlului exercitat de centrii nervoşi superiori Ccere$el, talamusI asupra
tonusului muscular şi a mişcărilor voluntare!
Ceilalţi proprioceptori sunt organele tendinoase ;olgi, receptorii din capsulele
articulare şi din ligamente Ccorpusculii Pacini şi &uffini, terminaţiile nervoase li$ereI!
(ceştia sunt conectaţi Dn special pe căile sensi$ilităţii proprioceptive conştiente! Pe
$aza informaţiilor primite de la aceşti receptori, su$iectul este Dn permanenţă conştient
de poziţia Dn spaţiu a diferitelor segmente ale corpului său, a articulaţiilor sale, de
starea de tensiune din ligamente şi tendoane şi de sensul şi viteza de deplasare a
diferitelor părţi sau ale corpului Dn ansam$lu! (stfel, cu ochii Dnchişi putem duce un
deget pe v'rful nasului sau Dn altă parte a corpului! /ensi$ilitatea proprioceptivă de la
nivelul musculaturii masticatorii este condusă prin fi$re senzitive ale nervului
trigemen, la fel ca şi sensi$ilitatea exteroceptivă de la nivelul\feţei Cvezi analizatorul
exteroceptivI! Proiecţia corticală este, de asemenea, Dn aria somestezică ., la nivelul
sensi$ilităţii generale a feţei!
/egmentul cortical este reprezentat de ariile somestezice . şi .., astfel Dnc't proiecţia
sensi$ilităţii dermatoamelor se suprapune Dn general cu cea a miotoamelor!
.nformaţiile de la nivelul articulaţiilor se proiectează, Dn special, Dn regiunea
posterioară a girului postcentral Cc'mpul +I, iar cele de la fusurile neuromusculare Dn
regiunile anterioare Cc'mpul 2I şi Dn profunzimea şanţului central, p'nă spre cortexul
motor Cc'mpul KI! /e realizează astfel o arie senzitivo*motorie Cvezi şi analizatorul
exteroceptivI care pune de acord efectuarea comenzii motorii corticale cu informaţiile
senzitive proprioceptive şi exteroceptive privind modul Dn care aceasta este executată!
7 parte din informaţia proprioceptivă este condusă de fasciculele ;oli şi "urdach spre
talamus şi de aici spre scoarţa cere$rală, unde devine imediat conştientă! 7 altă parte
este condusă prin fasciculele spino*cere$eloase p'nă la nivelul cere$elului, unde este
prelucrată şi apoi transmisă spre talamus şi mai departe către cortexul senzitivo*motor
Cvezi controlul motilităţii voluntareI!
in cele prezentate, reiese că analizatorul Uinestezic are cel puţin trei funcţii
importante:
1• Dn ela$orarea de către scoarţă a senzaţiei somatice8
2• Dn reglarea tonusului muscular şi a posturii corpului8
3• Dn controlul motilităţii voluntare!
(nalizatorul Uinestezic nu Dndeplineşte singur aceste funcţii! &olul său este de a furniza
creierului informaţiile necesare, prelucrate Dn preala$il CsuperizateI, pornite de la
aparatul locomotor! Pe $aza acestora este ela$orată comanda motorie, sunt reglate
tonusul musculat şi postura, se realizează controlul asupra modului Dn care este
Dndeplinită comanda voluntară! eci, analizatorul Uinestezic este o componentă de $ază a
circuitului de feed$acU ce reglează activitatea motorie somatică!
FU%CG.( /7M6/)6N.CF
=a nivelul ariei somestezice . se proiectează at't informaţiile de la nivelul
exterocep*torilor, c't şi cele proprioceptive! Coloanele neuronale verticale ce
prelucrează informaţia de la un anumit teritoriu cutanat se Dntrepătrund cu cele care
prelucrează informaţia de la nivelul muşchilor şi articulaţiilor su$iacente8 astfel,
somatotopia şi homunculus*ul senzitiv
4%4-E.UL ,E7 "O4
241
exteroceptiv se suprapun peste somatotopia şi homunculus*ul proprioceptiv, realiz'nd un
Ahomunculus somestezicA! atorită acestor conexiuni morfo*funcţionale str'nse, scoarţa
cere$rală poate analiza conştient starea la un moment dat a fiecărei părţi din corp, cu
excepţia viscerelor! (stfel, st'nd cu ochii Dnchişi, putem să ne dăm seama Dn ce poziţie se
află capul, m'inile, picioarele, degetele etc, dar nu ştim unde se află arterele sau venele
mezenterice sau ficatul etc!
eci, funcţia somestezică asigură inventarierea componentelor somatice ale
organismului, a locului lor Dn spaţiu şi a deplasărilor efectuate de acestea! =a realizarea
acestei funcţii mai participă şi analizatorul vesti$ular, precum şi ariile asociative
senzitivo*motorii Cvezi şi fiziologia emisferelor cere$raleI! )ul$urarea acestei funcţii
se numeşte asomatognozie!
Cunoaşterea somatică se dezvoltă Dn timpul ontogenezei, pe $aza experienţei
individuale! Pe scoarţă se formează tipare ce reprezintă cu exactitate modelul senzorial
al corpului nostru! .n urma amputării unui mem$ru sau a unui segment de mem$ru,
$olnavul mai are luni de zile senzaţia corticală a prezenţei mem$rului respectiv, p'nă
c'nd tiparul Cengrama senzitivă corticală a mem$rului respectivI se şterge!
FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL
Funcţia principală a analizatorului vizual este perceperea luminozităţii, formei şi
culorii o$iectelor din lumea DnconEurătoare! &ecepţia vizuală se realizează la nivelul
ochiului! (cesta poate fi comparat cu un aparat fotografic, format din trei sisteme
optice:
1• o cameră o$scură, respectiv camera posterioară a glo$ului ocular8
2• un sistem de lentile, respectiv aparatul dioptrie al ochiului8
3• o suprafaţă fotosensi$ilă, reprezentată de stratul celulelor cu conuri şi $astonaşe din retină, unde
se desfăşoară procesele fotochimice ale recepţiei vizuale!
.n plus, la fel ca la aparatul fotografic, şi la nivelul ochiului există o diafragmă
varia$ilă, pupila!
Camera o$scură! .n interiorul glo$ului ocular, razele luminoase nu se reflectă!
(ceastă situaţie se datorează straturilor de celule pigmentare din structura coroidei şi
a retinei! .n plus, fiecare con şi $astonaş este DnconEurat de prelungiri citoplasmatice
ale celulelor stratului pigmentar retinian, care conţin melanină, form'nd o multitudine
de mici camere o$scure! =ipsa melaninei, la al$inoşi, provoacă tul$urări ale vederii
diurne!
(paratul dioptrie ocular este format din cornee Ccu o putere de refracţie de aprox! K,
dioptriiI şi cristalin Ccu o putere de refracţie de aprox! +, dioptriiI! /implific'nd,
aparatul dioptrie al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă cu o
putere totală de aproximativ 40 dioptrii şi cu centrul optic la 5- mm Dn faţa retinei!
&azele paralele ce vin de la infinit Co distanţă mai mare de 3 mI se vor focaliza la 5-
mm Dn spatele centrului optic, d'nd pe retină o imagine reală şi răsturnată Cfig! 10I!
Cea mai mare parte a puterii de refracţie a aparatului dioptrie ocular aparţine feţei
anterioare a corneei! Motivul principal este diferenţa mare Dntre indicele de refracţie
al corneei C5,21I şi cel al aerului C5I! .ndicele de refracţie al cristalinului este 5,K Dn
raport cu cel al aerului, dar cristalinul este Dn mod normal DnconEurat de umoarea
apoasă CanteriorI şi cea vitroasă CposteriorI, am$ele av'nd un indice de refracţie de
5,22, ceea ce face ca puterea de refracţie a cristalinului să fie Dn mod normal mai mică
dec't a corneei!
242
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
-A
/ursă Puncte
focale
A
B
Fig! 10! Formarea imaginii pe retină
)otuşi, cristalinul este important deoarece raza
lui de cur$ură poate fi mult crescută,
realiz'nd procesul de acomodare!
(comodarea reprezintă variaţia puterii de refracţie a cristalinului Dn raport cu distanţa
la care privim un o$iect! (comodarea se datorează elasticităţii cristalinului, aparatului
suspensor al acestuia şi muşchiului ciliar! 7rganul activ al acomodării este muşchiul
ciliar! C'nd ochiul priveşte la distanţă, muşchiul ciliar este relaxat, iar zonula Ninn
tensionată! (ceasta pune Dn tensiune cristaloida, comprim'nd cristalinul! Ca urmare,
raza de cur$ură a acestuia creşte, iar puterea de convergenţă scade la valoarea minimă
de +, dioptrii! (ceasta este acomodarea la distanţă, care permite ochiului emetrop să
vadă clar, fără efortul muşchiului ciliar, o$iecte situate la distanţe mai mari de 3 metri!
C'nd privim o$iecte aflate la o distanţă mai mică de 3 metri, muşchiul ciliar se
contractă şi relaxează zonula lui Ninn! )ensiunea din cristaloid scade, iar datorită
elasticităţii cristalinul se $om$ează! Ca urmare, puterea de convergenţă creşte la
valoarea sa maximă, de 2K dioptrii la copil! (stfel, la această v'rstă, cristalinul are o
putere totală de acomodare de 5K dioptrii!
Cu c't trec anii, puterea de convergenţă scade, deoarece cristalinul devine mai gros şi
mai puţin elastic, Dn parte şi datorită denaturării proteinelor constituente! in acest motiv,
puterea de acomodare a cristalinului scade de la 5K dioptrii la + dioptrii Dn Eurul v'rstei de
4, de ani şi la , dioptrii la -, ani! eci, cristalinul practic nu se mai acomodează, nici
pentru vederea de aproape şi nici pentru vederea la distanţă, situaţie numită pres$iopie
Cpres$iţieI!
Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un o$iect, cu efort acomodativ
maximal, se numeşte punct proxim! Punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem
clar, fără efort de acomodare, se numeşte punct remotum! =a indivizii tineri punctul
proxim se află la +4 cm, iar punctul remotum la 3 m de ochi!
(comodarea este un act reflex, reglat de centrii corticali şi de coliculii cvadrigemeni superiori,
care, prin intermediul nucleului vegetativ parasimpatic anexat nervului oculo*motor din
mezencefal Cn! ...I, comandă contracţia muşchiului ciliar!
4%4-E.UL ,E7"O4
24+
=a reflexul de acomodare vizuală participă şi centrii corticali din ariile vizuale primare
şi asociative, iar la răspunsul efector participă şi muşchii irisului şi muşchii extrinseci
ai glo$ului ocular! C'nd privim Dn depărtare, muşchii circulari ai irisului se relaxează
şi diametrul pupilar creşte CmidriazăI, iar c'nd privim de aproape are loc reacţia
opusă, urmată de mioză! 6fectul midriatic este aEutat şi de simpaticul cervico*toracal
ce produce contracţia fi$relor radiare ale irisului! Concomitent cu variaţia diametrului
pupilar are loc şi o schim$are reflexă a direcţiei axelor vizuale! C'nd privim Dn
depărtare, axele vizuale ale celor doi ochi sunt paralele, iar pe măsură ce urmărim un
o$iect ce se apropie de ochi, cele două axe vizuale converg tot mai mult! Fenomenul
de convergenţă oculară Dn cazul vederii de aproape se realizează prin acţiunea
conEugată a muşchilor extrinseci ai glo$ilor oculari! Cei doi muşchi drepţi interni se
contractă, iar cei doi drepţi laterali se relaxează progresiv!
(şadar, Dn cazul acomodării pentru vederea de aproape se produce un triplu răspuns
reflex:
1• creşterea convergenţei cristalinului8
2• mioză8
3• convergenţă oculară!
Coordonarea perfectă a acestor reacţii presupune at't integritatea centrilor mezen*
cefalici şi a celor corticali, c't şi a căilor de legătură dintre receptorii retinieni şi
centri, din*tre centri şi efectorii de la nivelul ochiului! &eflexul pupilar fotomotor este
un reflex mult mai simplu, cu centrii Dn mezencefal! 6l constă Dn contracţia muşchilor
circulari ai irisului, urmată de mioză, ca reacţie la stimularea cu lumină puternică a
retinei, şi invers, contracţia muşchilor radiari şi relaxarea muşcilor circulari ai irisului,
urmată de midriază provocată de scăderea intensităţii stimulului luminos Cla
DntunericI! &eceptorii acestui reflex sunt celulele fotoreceptoare retiniene, calea
aferentă este reprezentată de nervii şi tracturile optice şi colateralele acestora spre
mezencefal! Centrii sunt situaţi Dn su$stanţa reticulată mezencefalică! Calea eferentă
este du$lă, simpatică şi parasimpatică! 6ferenţa paraşimpatică are originea Dn nucleul
accesor al nervului oculomotor! 6ferenţa simpatică are originea Dn centrii
pupilodilatatori din primele două segmente ale măduvei toracice Cneuronii
preganglionariI, iar neuronii postganglionari se află Dn ganglionul cervical superior
Csimpaticul cervicalI, axonii acestora H inerv'nd muşchii netezi intrinseci ai
g glo$ului ocular! .n funcţie de distanţa la care se află
retina faţă de centrul optic, există trei tipuri de ochi, prezentate şi Dn fDg! 0,:
g _ ochiul emetrop, la care retina se află la 5- mm Dn spatele centrului optic, iar imaginea
o$iectelor plasate la infinit este clară, fără acomodare8
1• ochiul hipermetrop, care are retina situată la mai puţin de 5- mm de
g centrul optic8 NN _ ochiul miop ChipometropI, cu retina situată la
distanţe mai mari de 5- mm!
7chi emetrop 7chi
hipermetrop
7chi miop Fig! 0,, Cele trei tipuri de ochi
244
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Miopie
=entilă divergentă
7chiul hipermetrop nu are punct remotum! 6l necesită un efort de acomodare
permanent, indiferent de distanţa la care priveşte! (comodarea pentru vederea de
aproape Dncepe Dncă de la infinit şi se epuizează Dnainte de atingerea distanţei de +4
cm, duc'nd la Dndepărtarea punctului proxim! Sipermetropia se corectează cu
lentile convergente Cfig! 05 "I!
7chiul miop are punctul remotum mai aproape de 3 m! Pentru a vedea clar, miopul
apropie o$iectul privit! .n acest mod, razele ce sosesc pe suprafaţa corneei au un traseu
divergent şi, Dn consecinţă, se vor focaliza la distanţe mai mari de 5- mm de centrul
optic,
]]]! _]] , @ A]]]]_]]] ? ]]]m , Fig! 05! Corectarea viciilor de refracţie
pe retina acestora! (comodarea Dncepe su$ fe
?
distanţa de 3 m şi poate continua p'nă la distanţe mai mici, de +4 cm, duc'nd la
apropierea punctului proxim! Miopia se corectează cu lentile divergente Cfig! 05 (I!
(stigmatismul este un viciu de refracţie datorat existenţei mai multor raze de cur$ură
ale suprafeţei corneei! (v'nd un meridian cu putere de convergenţă anormală, corneea
va determina formarea unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate Dn
meridianul spaţial corespunzător! (stigmatismul se corectează cu lentile cilindrice!
Sipermetropie =entilă convergentă
P&7C6/6=6 F7)7CS.M.C6 .% &6).%(
&etina este sensi$ilă la radiaţiile electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă Dntre
K,, şi -4, nm! &ecepţia vizuală constă Dn transformarea energiei electromagnetice a
luminii Dn influx nervos! (cest proces se petrece la nivelul celulelor receptoare
retiniene, cu conuri şi cu $astonaşe! Conurile şi $astonaşele sunt prelungiri celulare
alcătuite din pliuri ale mem$ranei celulare, suprapuse Dn mai multe straturi! .n
structura lor se află mucromolecule fotosensi$ile de purpur retinian! 6xistă mai multe
tipuri de purpur retinian: $astonaşele conţin un singur fel de pigment retinian, numit
rodopsină8 conurile conţin trei feluri de asemenea pigmenţi, numite iodopsine! in
punct de vedere structural, pigmentul vizual are două componente: o parte neproteică,
numită retinen, şi o parte proteică, numită opsină! &etinenul este o aldehidă a
vitaminei ( şi este acelaşi pentru toţi pigmenţii! 7psinele sunt diferite8 $astonaşele
conţin un singur fel de opsină, numită scotopsină, iar conurile conţin trei tipuri
diferite de opsine, numite fotopsine! &etinenul poate exista su$ două forme izomere:
forma AcisA, care se com$ină uşor cu opsinele, form'nd pigmentul vizual caracteristic,
şi formaA transA, care se desface de gruparea proteică, duc'nd la descompunerea
pigmentului! )recerea retinenului din forma AcisA Dn forma AtransA se face su$
acţiunea energiei luminoase, iar regenerarea formei AcisA din izomerul \transA are loc
la Dntuneric, su$ acţiunea unei izomeraze!
Mecanismul fotoreceptor! Procesul fotorecepţiei este identic la cele două tipuri de
celule fotoreceptoare Cconuri şi $astonaşeI! Pigmentul vizual a$soar$e energia
radiaţiei luminoase şi se descompune Dn retinen şi opsină!
eoarece pigmentul face parte din structura mem$ranei conurilor şi $astonaşelor,
descompunerea sa determină modificări ale conductanţelor ionice, urmate de
apariţia unui potenţial electric, potenţial numit receptor sau generator! (mplitudinea
acestuia este
4%4-E.UL ,E7"O4
248
proporţională cu logaritmul intensităţii luminoase! (cest potenţial determină un influx nervos ce se
propagă spre centrii vizuali!
/ensi$ilitatea receptorilor vizuali este foarte mare! "astonaşele sunt mult mai
sensi$ile dec't conurile! Pentru a excita o celulă cu $astonaş este suficientă energia
unei singure cuante de lumină!
(daptarea receptorilor vizuali! /ensi$ilitatea celulelor fotoreceptoare este cu at't mai
mare cu c't ele conţin mai mult pigment! Cantitatea de pigment din conuri şi
$astonaşe variază Dn funcţie de expunerea lor la lumină sau Dntuneric! acă un individ
este expus mult timp la lumină puternică, pigmentul vizual at't din conuri, c't şi din
$astonaşe este descompus Dn retinal şi opsine! .n plus, cea mai mare parte a retinalului
Cşi din conuri şi din $astonaşeI este transformat Dn vitamina (! (stfel, scade
concentraţia pigmenţilor vizuali, iar sensi$ilitatea ochiului la lumină scade! (cest
proces este numit adaptare .a lumină! eoarece rodopsina a$soar$e toate lungimile
de undă ale spectrului vizual, va scădea mai ales sensi$ilitatea $astonaşelor, astfel
Dnc't vederea diurnă se realizează cu aEutorul conurilor! )impul de adaptare la lumină
este de 4 minute!
.nvers, dacă un individ stă mult timp Dn Dntuneric, retinalul şi opsinele din conuri şi din
$astonaşe sunt convertite Dn pigmenţii vizuali! e asemenea, vitamina ( este
transformată Dn retinal, astfel cresc'nd şi mai mult concentraţia de pigmenţi vizuali Dn
conuri şi Dn $astonaşe! (cest proces este numit adaptare .a Dntuneric! /ensi$ilitatea
unui $astonaş la Dntuneric este de zeci de ori mai mare dec't la lumină! in acest
motiv, vederea nocturnă este asigurată de $astonaşe! (daptarea la Dntuneric are loc Dn
două faze: o fază rapidă, Dn primele 4 minute, datorată creşterii de c'teva sute de ori a
sensi$ilităţii conurilor, şi o fază lentă, de zeci de minute şi chiar ore, datorată creşterii
de c'teva zeci de ori a sensi$ilităţii $astonaşelor!
&etinenul provine din vitamina (! .n avitaminoza (, se compromite adaptarea la
Dntuneric, deoarece fotocelulele retinei nu reuşesc să se Dncarce, Dn timp util, cu
pigmentul necesar! )ul$urarea apare mai evident la trecerea de la zi la noapte, Dn
lumina crepusculară, şi se numeşte nictalopie!
#ederea al$*negru şi vederea cromatică! /timularea $astonaşelor produce senzaţia de
lumină al$ă, iar lipsa stimulării senzaţia de negru! Corpurile ce reflectă toate radiaţiile
luminoase apar al$e, iar cele ce a$sor$ toate radiaţiile apar negre! /timularea
conurilor produce senzaţii mai diferenţiate, deoarece conurile sunt de trei feluri, Dn
funcţie de tipul de pigment vizual pe care Dl conţin! (stfel, există conuri care conţin
pigment sensi$il la culoarea roşie Caşa*numitele Aconuri roşiiAI, conuri cu pigment
sensi$il la culoarea verde CAconuri verziAI şi conuri cu pigment sensi$il la culoarea
al$astră CAconuri al$astreAI! 6xcitarea egală a celor trei tipuri de conuri provoacă
senzaţia de al$! 6xcitarea unei singure categorii de conuri provoacă senzaţia culorii
a$sor$ite! Culorile roşu, al$astru şi verde sunt culori primare sau fundamentale! Prin
amestecul lor Dn diferite proporţii se pot o$ţine toate celelalte culori ale spectrului,
inclusiv culoarea al$ă! Fiecărei culori din spectru Di corespunde o culoare
complementară care, Dn amestec cu prima, dă culoarea al$ă!
#ederea diurnă, cromatică, este caracteristică retinei centrale CmaculareI, Dn special
foveei, unde se află exclusiv conuri! #ederea nocturnă, Dn al$*negru, este realizată de
retina periferică, unde predomină $astonaşele! /ensi$ilitatea diferită a conurilor şi
$astonaşelor se datorează şi modului de transmitere a informaţiei vizuale de la
receptori spre centru!
24!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
4ransmiterea stimulului vi9ual. 8otenţialul receptor determin7 apariţia unor
modi5ic7ri electrice @n neuronii bipolari care, la r<ndul lor, determin7 apariţia @n
neuronii multipolari a unor potenţiale de acţiune de tip "tot sau nimic".
:recvenţa acestor potenţiale este proporţional7 cu lo,aritmul intensit7ţii
luminoase. (6onii acestor neuroni se termin7 in corpii ,eniculaţi laterali
De6terniF ai metatalamusului, de unde in5ormaţia vi9ual7 este transmis7 spre
scoarţa cerebral7. Din punct de vedere topo,ra5ic şi 5uncţional, retina este
@mp7rţit7 @n dou7: retina na9al7 şi retina temporal7. Dup7 cum am ar7tat deJa,
pe retin7 se 5ormea97 o ima,ine r7sturnat7 şi inversat7, adic7 Jum7tatea dreapt7
a obiectului se va proiecta pe 5iecare din Jum7t7ţile st<n,i ale celor dou7 retine
Drespectiv, retina temporal7 a ocAiului st<n, şi retina na9al7 a ocAiului dreptF, iar
Jum7tatea st<n,7 a obiectului se va proiecta @n dreapta. Datorit7 modului
particular de @ncrucişare a 5ibrelor nervului optic la nivelul cAiasmei optice,
ima,inile
obiectelor situate @n partea st<n,7 a ocAiului care le priveşte se vor 5orma @n
emis5era cerebral7 dreapt7 şi invers.
8relucrarea stimulilor vi9uali @ncepe @nc7 de la nivelul retinei. (ceasta conţine, pe
l<n,7 celulele 5otoreceptoare, şi neuroni ce asi,ur7 transmiterea şi prelucrarea
stimulilor ,eneraţi @n conuri şi bastonaşe. . celul7 multipolar7 D,an,lionar7F
5ormea97 @mpreun7 cu celulele bipolare şi cu celulele 5otoreceptoare, de la care
pornesc semnalele luminoase, o unitate 5uncţional7 retiniana. 06ist7 unit7ţi
5uncţionale retiniene speciali9ate pentru vederea @n alb"ne,ru. (cestea conţin
preponderent bastonaşe, ca celule receptoare. (lte unit7ţi retiniene sunt
speciali9ate pentru vederea colorat7. 0le conţin conuri. Dac7 la o celul7
multipolar7 sosesc impulsuri de la conurile "roşii", aceasta va transmite un
impuls nervos care va ,enera pe scoarţ7 sen9aţia de roşu. /a 5el se petrec
lucrurile şi pentru conurile "ver9i" şi "albastre". Dac7 o celul7 multipolar7 este
stimulat7 @n proporţii di5erite de conurile "roşii", "ver9i" şi "albastre", ea va
transmite scoarţei in5ormaţii despre culoarea corespun97toare, intermediar7, din
spectru. Celulele multipolare stimulate e,al de cele trei tipuri de conuri vor
transmite spre scoarţ7 sen9aţia de alb. Celulele multipolare nestimulate transmit
sen9aţia de ne,ru. 8entru a vedea culoarea nea,r7 este nevoie de activitate
retiniana. .rbii nu v7d culoarea nea,r7, ei nu v7d nimic.
InAibiţia colateral7. )etina este sediul nu numai al receptorului anali9atorului
vi9ual, ci şi al primilor doi neuroni ai c7it vi9uale, respectiv neuronul bipolar şi
neuronul multipolar Ddup7 cum am mai spus, cel de"al treilea neuron al c7ii este
@n metatalamus. @n corpii ,eniculaţi lateraliF. Ca şi @n ca9ul altor se,mente
intermediare, şi la nivelul retinei @nt<lnim 5enomenul de inAibiţie colateral7. @n
acest proces, rolul esenţial @l au celulele ori9ontale care au cone6iuni at<t cu
celulele 5otoreceptoare, c<t şi cu celulele bipolare situate @n vecin7tatea c7ii
directe. Celulele ori9ontale sunt e6citate de celulele 5otoreceptoare, dar e6ercit7
un e5ect inAibitor asupra celulelor bipolare. De e6emplu, @n urma stimul7rii
puncti5orme a unei sin,ure celule cu bastonaş se va desc7rca un potenţial
receptor care va porni pe dou7 c7i:
1• pe calea direct7 spre neuronul bipolar subiacent pe care"l e6cit7 şi
declanşea97 stimulul
spre centrii corticaliB
2• b pe calea colateral7 spre celulele ori9ontale vecine pe care, de
asemenea, le e6cit7.
(cestea sunt conectate cu neuronii bipolari din Jurul celui e6citat direct şi
e6ercit7 asupra lor un e5ect inAibitor. @n acest 5el, neuronii bipolari vecini c7ii
de transmitere nu vor transmite impulsuri nervoase din dou7 motive: Dn primul
r<nd, ei nu sunt stimulaţi de celulele cu bastonaşe situate @n @ntuneric şi deci
r7m<n nee6citaţi, iar @n al doilea r<nd, pentru c7 sunt inAibaţi de impulsurile
colaterale de la celulele
4%4-E.UL ,E7"O4
24=
orizontale ale A$astonaşuluiA stimulat luminos! Dn
acest mod se realizează contrastul foarte puternic
dintre celulele stimulate luminos şi cele
nestimulate, dintre punctele luminoase de pe retină
şi cele o$scure! acă toată suprafaţa retinei este
egal luminată,
centrii corticali nu mai pot discrimina o$iectele din Eur! 6ste ceea ce se Dnt'mplă pe timp de ceaţă, dacă se
foloseşte faza lungă a automo$ilelor!
6xperimental, prin Dnregistrări de potenţiale de acţiune din neuronii multipolari
vecini, s*a constatat că aceştia răspund foarte puternic şi diferenţiat la stimularea cu
contrast a retinei şi dau un răspuns sla$ şi difuz la stimularea egală a Dntregii retine! .n
cazul stimulării punctiforme a retinei Ccu contrast al$*negruI, Dn neuronul multipolar
situat pe calea directă Ccontact cu neuronul $ipolar şi cu $astonaşul stimulat luminosI
se produce $rusc o descărcare de potenţiale de acţiune Cefectul AdeschisAI, care
Dncetează $rusc la Dntreruperea stimulării celulei cu $astonaş Cefectul ADnchisAI!
Concomitent, la nivelul neuronilor multipolari vecini are loc o sistare $ruscă a
activităţii electrice $azale la Dnceputul şi pe toată durata stimulării retinei, şi o creştere
a descărcărilor de potenţiale Dn momentul Dntreruperii luminii!
(ceste modificări se datorează fenomenului de inhi$iţie colaterală! Prin aceste
mecanisme neuronale are loc at't o codificare a informaţiilor vizuale, c't şi o
creştere a contrastului imaginii privite!
&olul releului vizual talamic! =a nivelul corpului geniculat lateral CexternI, de o parte
sosesc aferentele de la hemiretina temporală ipsilaterală Cde aceeaşi parteI şi de la
hemiretina nazală contralaterală Cde partea opusăI! eoarece pe cele două hemiretine
ale unui glo$ ocular se proiectează aceeaşi zonă de c'mp vizual, rezultă că o primă
etapă Dn fuziunea imaginilor şi vederea $inoculară se petrece aici Cfig! 0+I! )ot prin
suprapunerea zonelor neuronale talamice, care primesc două imagini pentru fiecare
o$iect AvăzutA de cele două hemiretine, este posi$ilă şi analiza stereoscopică a
c'mpului vizual! (m$ele procese vor fi definitivate pe scoarţa cere$rală!
Corpul geniculat lateral
)ractul optic
Fig! 0+! Calea vizuală * vederea $inoculară
248
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
/6;M6%)U= C7&).C(= (= (%(=.N()7&U=U. #.NU(=
Fiecărui punct de pe retină Di corespunde un punct specific de proiecţie corticală! (ria
vizuală primară Cc'mpul 5-I, numită şi aria striată Cfig! 02I, se Dntinde mai ales pe faţa
medială a lo$ilor occipitali, de o parte şi de alta a scizurii calcarine! Dn Eurul acesteia
se află ariile vizuale secundare sau asociative Cc'mpurile 51 şi 50I Cfig! 0KI! =a nivelul
ariei vizuale primare, cea mai Dntinsă reprezentare o are macula8 aceasta ocupă
regiunea posterioară a lo$ului occipital! Dn ariile vizuale se realizează senzaţia şi
percepţia vizuală, respectiv transformarea stimulilor electrici porniţi de la nivelul
celulelor fotoreceptoare Dn senzaţie de lumină, culoare şi formă!
/imţul luminii este cel mai vechi din punct de vedere filogenetic! /enzaţia de
luminozitate se datorează excitării unor neuroni corticali cu stimuli proveniţi de la
$astonaşe sau cu stimuli de valoare egală proveniţi de la cele trei tipuri de conuri!
atorită relaţiei logaritmice Dntre intensitatea stimulului luminos şi valoarea
potenţialului receptor corespunzător, ochiul poate percepe o gamă foarte largă de
intensităţi luminoase! e precizat că lumina de intensitate extrem de mare produce
mai degra$ă o senzaţie dureroasă dec't luminoasă!
/imţul culorilor! in practică se ştie că prin amestecarea Dn proporţii varia$ile a celor trei culori
fundamentale Croşu, verde şi al$astruI se pot o$ţine toate celelalte culori din
spectrul vizi$il sau senzaţia de al$! Pe aceasta se $azează teoria tricrom`tica a lui
Roung şi Selmholtz privind mecanismul percepţiei culorilor: fiecare din cele trei
tipuri
(rii vizuale secundare
Cortex vizual primar
M ac Ii h
Fig! 02! Cortexul vizual
Cortex motor A ! ! ! w > (na senzitiva
somatică .
Formă Poziţie Mişcare
51
- 17
[(ni vizuale secundare
Cortex vizual primar
l i u . 9G. 4ransmiterea semnalelor vi9uale de la corte6ul vi9ual primar
la ariile vi9uale secundare
4%4-E.UL ,E7"O4
24A
de conuri este e6citat ma6imal de o anumit7 radiaţie monocromatic7, dar poate 5i
e6citat parţial şi de radiaţii monocromatice str7ine. Spre e6emplu, o radiaţie cu
lun,imea de und7 de 44, nm stimulea97 @n mod e,al conurile ver9i şi roşii, @n
proporţie de 12V 5iecare, nu @ns7 şi conurile albastre, şi va produce sen9aţia de
,alben. . radiaţie monocromatic7 de K1, nm, care e6cit7 apro6imativ e,al
conurile roşii D@n proporţie de 25VI şi albastre D@n proporţie de 23VI, precum şi @n
proporţie de 3-V pe cele ver9i,
d7 sen9aţia de verde etc D5i,. 04I!
Conuri Conuri Conuri pt.
albastru pt. verde
pt. roşu
99
6s.
400
500
600
700
/unci mea de und7
Simţul culorii se datorea97 neuronilor corticali speciali9aţi @n prelucrarea
in5ormaţiei recepţionate la nivelul conurilor. Neuronii e6citaţi de o anumit7
culoare primar7 sunt inAibaţi de culoarea complementar7 corespun97toare, şi
invers. De e6emplu, neuronii e6citaţi de roşu sunt inAibaţi de verde, iar cei
stimulaţi de verde sunt inAibaţi de roşu. /a 5el se comport7 şi neuronii de tip
albastru",alben, culori de asemenea complementare. Sen9aţia unei anumite
culori este dat7 de proporţia de neuroni e6citaţi şi inAibaţi, sub acţiunea
a5erentelor de la conuri. . radiaţie monocromatic7 de -,, nm va e6cita conurile
roşii.
__i
:i,. 9%. Demonstrarea ,radului de stimulare a di5eritelor tipuri de conuri de
c7tre lumina monocromatic7 a patru culori separate: albastru, verde, ,alben şi
portocaliu
e aici, stimulul va aJun,e la neuronii talamici de tip roşu"verde, e6cit<ndu"i pe
primii şi inAib<ndu"i pe ceilalţi. Neuronii "roşii" talamici vor e6cita numai
neuronii corticali omonimi şi vor inAiba neuronii corticali "ver9i". (st5el ia
naştere sen9aţia conştient7 de roşu. Dac7 stimul7m concomitent conurile roşii şi
ver9i, pe scoarţ7 nu va mai apare sen9aţia de culoare, ci de lumin7 alb7 D5i,. 03I!
Simţul 5ormelor. Identi5icarea 5or"
melor şi a detaliilor obiectelor este reali9at7 de nişte neuroni corticali ce sunt
stimulaţi numai c<nd pe retin7 apar 9one e6citate prin contrast de lumino9itate
sau de culoare. (ceste 9one retiniene repre9int7 ima,inea 5oto,ra5ic7 a obiectului.
/or le corespunde o ima,ine cortical7 a lumii privite, 5ormat7 din neuronii
stimulaţi, a c7ror dispo9iţie spaţial7 reproduce punctele corespondente e6citate
de pe retin7. 8reci9ia cu care sunt percepute detaliile şi contururile repre9int7
acuitatea vi9ual7. 0a se de5ineşte ca distanţa minim7 dintre dou7 puncte pe care
ocAiul le vede separat Dminimum separabilF. +n,Aiul minim sub care este v79ut7
distanţa dintre aceste dou7 puncte este de K4 secunde de arc. Cea mai mare
acuitate o are 5oveea central7. (cuitatea vi9ual7 depinde @n mare parte de
diametrul conurilor. 8entru a 5i v79ute distinct, dou7 puncte din spaţiu trebuie s7
dea pe retin7 dou7 ima,ini separate printr"un r<nd de conuri nee6citate. +n rol
esenţial @n acuitatea vi9ual7 @l are inAibiţia colateral7.
I____
i____
-----1
i_____i
Ima,ine retiniana Stimulare cortical7
:i,. 9$. *odel de e6citaţie @n corte6ul vi9ual
280
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
CJMPU= #.NU(=, #66&6( ".%7CU=(&F B. /)6&67/C7P.CF
/paţium cuprins cu privirea se numeşte c'mp vizual! Fiecărui ochi Di corespunde un
c'mp vizual monocular, care se suprapune Dn mare parte cu c'mpul vizual al celuilalt
ochi! Partea comună a celor două c'mpuri reprezintă c'mpul vizual $inocular! 7rice
o$iect aflat Dn c'mpul vizual $inocular formează c'te o imagine pe fiecare din retine!
(ceste imagini fuzionează pe scoarţă Dntr*o imagine unică! Procesul de fuziune
corticală este posi$il numai dacă imaginile retiniene se formează Dn puncte
corespondente! (cest proces de fuziune a imaginilor Dncepe la nivelul corpilor
geniculaţi laterali! in punct de vedere funcţional, retina fiecărui ochi are o Eumătate
nazală şi una temporală! atorită modului particular de Dncrucişare a fi$relor
nervului optic la nivelul chiasmei optice, hemiretina nazală st'ngă devine
corespondentă cu hemiretina temporală dreaptă, şi invers! (ltfel spus, imaginile
proiectate pe hemiretinele st'ngi aEung Dn aria vizuală a emisferei cere$rale st'ngi, iar
imaginile proiectate pe hemiretinele drepte aEung Dn aria vizuală a emisferei drepte!
atorită cristalinului, imaginea formată pe retină este răsturnată, iar hemiretinele
st'ngi văd hemic'mpul vizual drept, iar hemiretinele drepte văd hemic'mpul vizual
st'ng!
Corespondenţa, punct cu punct, a proiecţiilor retiniene necesită intervenţia permanentă a
unor reflexe motorii de orientare conEugată a ochilor spre o$iectul privit! .n funcţie de
unghiul format de axele vizuale ale celor doi ochi cu o$iectul explorat, este apreciată
distanţa faţă de ochi la care se află o$iectul respectiv! Pe $aza experienţei anterioare, noi
vedem stereoscopic şi cu un singur ochi! )otuşi, precizia vederii Dn ad'ncime se o$ţine
numai prin vedere $inoculară!
6xtirparea ariei vizuale primare determină or$irea! istrugerea ariilor vizuale
secundare produce afazia vizuală: $olnavul vede literele scrise, dar nu Dnţelege
semnificaţia cuvintelor citite!
:I?I./.;I( (N(/I?(4.)+/+I (C+S4IC
Urechea umană percepe sunete cu frecvenţa cuprinsă Dntre +, şi +,,,, Sz şi ampli*tudini Dntre , şi 52,
deci$eli C5 d$ W 5 dOne>cm
2
I!
M6C(%./MU= &6C6PG.6. (U.).#6
/egmentul receptor al analizatorului auditiv CacusticI este reprezentat de organul
Corti, situat pe mem$rana $azilară din structura cohleei! Celulele senzoriale de la
acest nivel transformă energia mecanică a sunetelor Dn influx nervos! /unetul este
transmis p'nă la organul Corti, at't prin oasele craniului Ctransmitere osoasăI, c't şi
prin intermediul lanţului de oscioare din urechea medie Ctransmiterea aerianăI!
)ransmiterea aeriană este cea fiziologică! 6a Dncepe la nivelul pavilionului urechii,
care captează şi diriEează sunetele spre conductul auditiv extern! =a capătul acestuia,
unda sonoră pune Dn vi$raţie mem$rana timpanului care, la r'ndul său, antrenează
lanţul celor trei oscioare! (mplitudinea vi$raţiilor timpanului este maximă atunci
c'nd presiunile pe cele două feţe ale sale sunt egale! in acest motiv, un rol important
revine trompei lui 6ustachio, prin care se echili$rează presiunea aerului din urechea
medie cu presiunea atmosferică! e la oscioare, unda sonoră este transmisă mai
departe, succesiv, ferestrei ovale, perilimfei şi endolimfei! #ariaţiile de presiune ale
endolimfei fac să vi$reze mem$rana $azilară, pe care se găseşte dispus organul Corti!
4%4-E.UL ,E7"O4
281
De la timpan, vibraţiile sonore se transmit 5erestrei ovale, ast5el @nc<t se respect7
@ntocmai 5recvenţa şi 5a9a vibraţiilor, dar @n acelaşi timp are loc o ampli5icare a
intensit7ţii semnalului. (ceast7 ampli5icare re9ult7, pe de o parte, din di5erenţa
dintre supra5aţa membranei timpanului C44 mm
2
F şi a 5erestrei ovale D#,C mm
2
F
şi, pe de alt7 parte, din creşterea de 5,2 ori a 5orţei cu care se deplasea97 sc7riţa.
In acest 5el se reali9ea97 o creştere de ++ ori a presiunii e6ercitate de unda sonor7
asupra perilim5ei, 5aţ7 de cea e6ercitat7 asupra aerului. (ceast7 creştere de
presiune Drespectiv ampli5icare a intensit7ţii semnaluluiF este necesar7 deoarece
licAidul are o inerţie mult mai mare dec<t aerul şi deci este nevoie de o presiune
mult mai mare pentru a putea produce vibraţia licAidului. In acelaşi timp, la
nivelul urecAii medii are loc şi un proces de re,lare a intensit7ţii undei sonore.
Contracţia muşcAiului ciocanului reduce vibraţiile timpanului la sunete prea
puternice, iar contracţia muşcAiului sc7riţei permite vibraţii mai ample ale
membranei 5erestrei ovale cAiar şi la sunete slabe.
4ransmiterea sunetului pe cale osoas7 nu este evident7 dec<t @n situaţii
patolo,ice. @n care este compromis7 transmiterea aerian7. 06ist7 boli care produc
o osi5kcate a membranei 5erestrei ovale şi deci suprimarea c7ii aeriene
Dotosclero97F, urmat7 de surditate de5initiv7. (lteori, calea aerian7 este
suprimat7 temporar, ca urmare a obstru7rii conductului auditiv e6tern prin
dopuri de cerumen. 8er5oraţiile timpanului nu duc la surditate, ci numai la o
sc7dere a acuit7ţii auditive a urecAii respective.
06citarea celulelor auditive. -ibraţiile perilim5ei determin7 vibraţii ale
membranei ba9ilare care antrenea97 celulele auditive ale c7ror cili vor su5eri
de5ormaţii mecanice la contactul cu membrana tectoria. @nclinarea cililor @ntr"o
parte depolari9ea97 celulele, iar @n direcţia opus7 le Aiperpolai i9ea97. (ceste
variaţii alternative de potenţial receptor produc potenţiale de acţiune pe 5ibrele
sen9itive ale neuronilor din ,an,lionul Corti. Depolari 97ri le celulelor
sen9oriale cresc 5recvenţa potenţialelor de acţiune, iar Aiperpolari97rile o reduc.
*embrana ba9ilar7 are vibraţii de amplitudine ma6im7 la o distanţ7 variabil7
5aţ7 de sc7riţ7, @n 5uncţie de 5recvenţa undei sonore. (st5el, un sunet cu
5recvenţ7 mare va determina vibraţii cu amplitudine ma6im7 @n apropierea
sc7riţei, dup7 care unda sonor7 nu se transmite mai departe. +n sunet cu
5recvenţ7 medie va determina vibraţia membranei ba9ilare cu amplitudinea
ma6im7 spre miJlocul distanţei dintre sc7riţ7 şi Aelicotrem7, iar un sunet cu
5recvenţ7 redus7 se va propa,a p<n7 aproape de Aelicotrem7 pentru a produce
vibraţii cu amplitudine ma6im7 a membranei ba9ilare. *embrana ba9ilar7 are
o structur7 comparabil7 cu un re9onator cu coarde. In alc7tuirea ei se a5l7
apro6imativ 25000 5ibre de cola,en paralele, de lun,imi şi ,rosimi di5erite,
dispuse transversal. (ceste 5ibre sunt 5i6ate la unul din capete pe lama spiral7 a
columelei, iar cel7lalt cap7t este liber, spre mar,inea lateral7 a membranei
ba9ilare.
:ibrele cola,ene sunt mai scurte şi mai ,roase la ba9a melcului şi devin mai
lun,i şi mai subţiri spre Aelicotrem7. (cestor variaţii mor5olo,ice le corespund
particularit7ţi de elasticitate şi de re9onanţ7. :ibrele situate la ba9a melcului
intr7 @n re9onanţ7 cu sunetele de 5recvenţ7 @nalt7 C54,,, SzI, cele de la miJlocul
membranei ba9ilare re9onea97 cu 5recvenţe medii C4,,, SzI, iar cele de la v<r5ul
melcului cu 5recvenţe Joase DC& " %&& S9F D5i,. 0-I!
C<nd o und7 sonor7 aJun,e la membrana 5erestrei ovale, aceasta este @mpins7
spre rampa vestibular7, comprim<nd perilim5a. [ocul presionam determin7 o
deplasare brusc7 a porţiunii iniţiale a membranei ba9ilare spre rampa timpanic7. 8resiunea sunetului este
urmat7 imediat de o depresiune care face ca
membrana 5erestrei ovale să se retra,7 spre urecAea
282
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Frecvenţă Dnaltă
0 ~
Frecvenţă medie
Frecvenţă Eoasă
Fig! 0-! Propagarea Aundelor mo$ileA cu frecvenţă Dnaltă, medie şi Eoasă,
de*a lungul mem$ranei $azilare
medie, iar mem$rana $azilară se va deplasa spre rampa vesti$ulară! (cest ciclu
presiune*depresiune se repetă de sute, mii sau zeci de mii de ori pe secundă, după
frecvenţa stimulului respectiv, ceea ce va determina vi$raţii cu aceeaşi frecvenţă Cdar
de foarte mică amplitudineI a porţiunii iniţiale a mem$ranei $azilare! (ceste vi$raţii
nu sunt staţionare, ci se propagă ca o undă mo$ilă de *a lungul mem$ranei $azilare,
ating'nd amplitudinea maximă Dn dreptul fi$relor de colagen ce intră Dn rezonanţă cu
sunetul respectiv! #i$raţiile acestei zone sunt at't de ample, Dnc't consumă Dntreaga
energie a sunetului şi dispar imediat după punctul de maximă oscilaţie! (şadar,
fiecare sunet va pune Dn vi$raţie Dnceputul mem$ranei $azilare, dar va determina
vi$raţii cu amplitudine maximă Dn zone diferite ale acesteia, Dn funcţie de frecvenţa
sa! Dn acest mod, mem$rana AdescompuneA sunetele Dn componente, adică face o
primă AinterpretareA a aspectului frecvenţelor sonore!
)ransmiterea stimulului auditiv! Fiecare neuron senzitiv din ganglionul spiral Corti
transmite impulsuri nervoase de la o anumită zonă a mem$ranei $azilare! (ceastă
specializare zonală se păstrează Dn continuare şi la celelalte staţii de releu ale căii
acustice! /unetele de o anumită frecvenţă activează anumiţi neuroni cohleari,
anumiţi neuroni coliculari, anumiţi neuroni talamici! Dn acest mod, excitaţiile sonore,
separate Dn frecvenţele componente la nivelul mem$ranei $azilare, se transmit prin
Afire izolateA spre neuronii corticali!
/egmentul central al analizatorului auditiv CacusticI! Proiecţia corticală a căilor
auditive are loc Dn circumvoluţia temporală superioară Cc'mpul K5 şi K+I! (ceasta
este aria acustică primară, ce primeşte informaţii acustice de la am$ele urechi! =a
acest nivel are loc realizarea senzaţiei şi a percepţiei auditive!
(ria acustică are o organizare tonotopă! Dn sensul că sunetele Eoase activează neuroni din
porţiunile anterioare, iar sunetele mai Dnalte activează neuroni situaţi mai posterior, Dn!
Eurul ariei primare se află aria secundară sau de asociaţie Cc'mpul ++I care primeşte
aferente de la aria primară! istrugerea ariilor primare provoacă surditate, iar
4%4-E.UL ,E7"O4
28+
distrugerea celor secundare nu a$oleşte auzul, Dnsă face imposi$ilă Dnţelegerea semnificaţiei
cuvintelor vor$ite Da5a9ie auditiviF.
(nali9a cortical7 a stimulilor auditivi! /coarţa interpretează frecvenţa sunetelor
auzite Dn funcţie de neuronii corticali la care aEung impulsurile nervoase auditive!
atorită legăturilor prin Afir directA Dntre receptor, calea auditivă şi neuronul central, se
poate concluziona că scoarţa cere$rală interpretează vi$raţiile mem$ranei $azilare
drept sunete Dnalte, dacă acestea au loc Dn prima treime a sa, sunete medii, dacă
vi$rează porţiunea miElocie a mem$ranei, şi sunete grave, dacă vi$rează treimea
dinspre helicotremă! (celeaşi senzaţii sonore se o$ţin Dn urma stimulării neuronilor
din aria auditivă!
6xcitarea unor neuroni din aria primară determină perceperea unor tonuri sonore, Dn
timp ce excitarea ariei asociative Cauditive secundareI provoacă senzaţii şi percepţii
auditive Cindividul aude melodiaI8 excitarea unor arii asociative temporo *occipitalc
evocă experienţe complexe trăite anterior Cindividul aude melodia şi are imaginea sălii
unde a avut loc concertul respectiv, av'nd impresia că totul, respectiv sala, pu$licul,
orchestra, propria persoană sunt evenimente care se petrec la timpul prezentI! )ot
acest scenariu halucinatoriu dispare Dn momentul Dncetării stimulării ariei respective!
Identi5icarea direcţiei de unde vine sunetul! Un individ poate determina direcţia de
unde vine un sunet prin două mecanisme principale: prin detectarea decalaEului Dn
timp dintre semnalele acustice care intră Dn cele două urechi şi prin diferenţa de
intensitate a sunetului care aEunge la cele două urechi! 8rimai mecanism este realizat
la nivelul nucleului olivar superior medial, iar cel de*al doilea la nivelul nucleului
olivar superior lateral! .n afară de integritatea nucleului olivar superior, pentru a
detecta direcţia sunetelor este necesară şi integritatea căilor nervoase pe tot parcursul
dintre nuclei şi cortex!
:I?I./.;I( (N(/I?(4.)+/+I -0S4IB+/()
(nalizatorul vesti$ular are rolul de a informa creierul despre poziţia capului Dn spaţiu
şi despre accelerările liniare sau circulare la care acesta este supus! /imţul vesti$ular
nu este propriu*zis un simţ al echili$rului, ci o componentă importantă a
mecanismelor ce concură la reglarea echili$rului, alături de analizatorii Uinestezic,
vizual, tactil şi de cere$el!
/6;M6%)U= P6&.F6&.C
6ste reprezentat de utriculă şi saculă, pe de o parte, şi de canalele semicirculare, pe
de altă parte!
Utriculă şi sacula! &eceptorii maculări sunt stimulaţi mecanic de către otolite!
/timularea are loc at't Dn condiţii statice, c't şi dinamice! C'nd capul stă nemişcat,
otolitele apasă prin greutatea lor asupra cililor celulelor senzoriale, care trimit
impulsuri spre centri, inform'ndu*i asupra poziţiei capului Dn raport cu direcţia
vectorului gravitaţional! C'nd capul şi corpul suferi accelerări liniare CDnainte, Dnapoi
sau lateralI, forţele de inerţie Dmping otolitele, care sunt mai dense dec't endolimfa, Dn
sens opus deplasării! (stfel se declanşează la nivelul centrilor nervoşi reacţii motorii
corectoare ale poziţiei corpului şi capului, Dn vederea menţinerii echili$rului pe toată
durata mişcării! eplasarea liniară Dnainte provoacă reflex aplecarea corpului şi
capului Dn faţă! e remarcat ci receptorii maculări nu detectează viteza de deplasare a
corpului, respectiv a capului, ci acceleraţia!
284 ANA TOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
&eceptorii maculări descarcă impulsuri chiar şi Dn a$senţa deplasărilor capului, fapt ce
dovedeşte că ei se adaptează foarte puţin! Dnclin'nd capul cu doar 5t faţă de poziţia
statică, descărcările de impulsuri din receptorii otolitici cresc! (cesta este pragul
diferenţei de Dnclinare a capului! Frecvenţa creşte progresiv cu gradul Dnclinării
capului! &eceptorii aparatului vesti$ular sunt şi sediul unor reflexe posturale! 7
modificare $ruscă a poziţiei corpului declanşează reflexe care aEută la menţinerea
posturii şi a echili$rului! e exemplu, dacă un individ este Dmpins $rusc către dreapta,
Dn mod reflex se produce extensia mem$rului inferior drept, chiar Dnainte ca tot corpul
său să se Dncline cu mai mult de c'teva grade!
Un alt tip de reflex, asemănător, se produce c'nd su$iectul cade Dnainte, cu contracţia
muşchilor extensori ai coapselor, ai spatelui şi g'tului, care previne căderea acestuia la
păm'nt!
&eceptorii otolitici nu participă la menţinerea echili$rului Dn condiţiile accelerărilor
circulare ale capului şi corpului!
Canalele semicirculare! Crestele ampulare şi cupulele gelatinoase, care se găsesc la
$aza canalelor semicirculare, reprezintă cel de*al doilea organ receptor al
analizatorului vesti$ular, responsa$il de menţinerea echili$rului Dn condiţiile
acceleraţiilor circulare ale capului şi corpului! Cilii celulelor senzoriale din canalele
semicirculare sunt excitaţi mecanic de deplasarea endolimfei! 7rice mişcare de rotaţie
a capului sau corpului antrenează rotaţia simultană a canalelor semicirculare aflate Dn
planul rotaţiei respective! in cauza inerţiei, endolimfa din aceste canale va suferi o
deplasare relativă Dn sens opus şi va Dnclina cupula Dn sensul acestei deplasări!
Fenomenele mecanice se petrec simultan Dn canalul semicircular omonim
contralateral, dar cu sens inversat! &ecepţionarea mişcărilor circulare ale capului este
posi$ilă datorită orientării canalelor semicirculare Dn cele trei planuri ale spaţiului
Cfrontal, orizontal şi sagitalI! &otaţia capului Dn unul din aceste planuri provoacă
deplasarea endolimfei numai Dn canalele semicirculare din planul respectiv8 este
excitat organul cupular al unui canal şi inhi$at cel al canalului contralateral!
(cest model de stimulare*inhi$are stă la $aza informării centrilor asupra planului
mişcării rotatorii CDn funcţie de planul Dn care se găseşte perechea de canale stimulatăI şi
sensului acesteia CDn funcţie de cupula stimulată şi, respectiv, inhi$ată * dreapta sau
st'ngaI! Prin com$inarea impulsurilor sosite de la cele trei perechi de canale
semicirculare, centrii nervoşi iau cunoştinţă, Dn orice moment, de mişcarea efectuată!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
Potenţialele de acţiune generate la nivelul receptorilor vesti$ulari sunt transmise de
primul neuron senzitiv al căii vesti$ulfre Caflat Dn ganglionul /carpaI p'nă la nucleu
vesti$ulari $ul$ari, unde se află al doilea neuron al căii! e aici, stimulii vesti$ulari se
distri$uie Dn mai multe direcţii: spre arhicere$el, responsa$il de menţinerea automată a
echili$rului8 spre formaţia reticulată a trunchiului cere$ral şi spre neuronii motori H
medulari, pentru reglarea tonusului muscular şi a posturii corpului8 spre nucleu
motori ai nervilor oculari, care asigură fixarea ochilor Dn timpul mişcărilor rotatorii
ale capului8 spre talamus şi de aici spre scoarţa cere$rală, pentru a asigura senzaţia
conştientă a echili$rului!
/6;M6%)U= C7&).C(=
Proiecţia corticală a analizatorului vesti$ular este la nivelul peretelui superior al
şanţului /Olvius Clo$ul parietalI, Dn vecinătatea ariilor acustice din girul temporal
superior!
4%4-E.UL ,E7 "O4
288
FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI GUSTATIV
;ustul este un simţ special, care permite selectarea hranei, evitarea alimentelor
alterate sau caustice, particip'nd şi la ela$orarea unor reflexe secretorii digestive!
Pentru a putea fi gustate, su$stanţele chimice din alimente tre$uie să se dizolve Dn
saliva ce scaldă receptorii gustativi! &eceptorii gustativi sunt chemoreceptori ce
interacţionează specific cu su$stanţele sapide! in acest motiv, gustul este
considerat simţ chimic!
/6;M6%)U= P6&.F6&.C
&eceptorii gustativi sunt situaţi în special în mugurii gustativi de pe suprafaţa
lim$ii, dar şi Dn mucoasa palatină, amigdaliană, epiglotică şi chiar de la nivelul
esofagului proxi*mal!
/enzaţia primară de gust! .dentitatea su$stanţelor chimice specifice care excită receptorii
pentru gust este Dncă incompletă! )otuşi, studiile psihofiziologice şi neurofiziolo*gice au
identificat cel puţin 52 posi$ili sau pro$a$ili receptori chimici Dn celulele gustative! in
punct de vedere practic, pentru analiza gustului, calităţile de percepţie ale gustului au fost
Dmpărţite Dn patru categorii generale, numite senzaţii gustative primare! (cestea sunt
acru! sărat, dulce, amar!
6ustul acru este dat de acizi8 intensitatea senzaţiei de acru este proporţională cu
logaritmul concentraţiei ionilor de hidrogen! Cu alte cuvinte, cu c't este mai
puternic un acid, cu at't mai intensă este senzaţia de acru!
6ustul sărat este dat de săruri ionizate! Calitatea gustului variază oarecum de la o
sare la alta, deoarece formarea senzaţiei de sărat necesită şi alte senzaţii gustative pe
l'ngă cea de sărat!
6ustul pentru ulce nu este determinat de o singură clasă de su$stanţe chimice!
Unele dintre acestea sunt: zaharuri, glicoli, alcooli, aldehide, cetone, amide, esteri,
aminoacizi şi altele! /e o$servă că cele mai multe dintre su$stanţele care determină
senzaţia de dulce sunt de natură organică! Modificări uşoare Dn structura chimică, cum
ar fi adăugarea unui simplu radical, pot adesea să schim$e gustul su$stanţei din dulce
Dn amar!
6ustul amar, ca şi gustul dulce, nu este deteminat de un singur tip de agent
chimic8 dar, şi Dn acest caz, su$stanţele care determină senzaţia de amar sunt aproape
Dn Dntregime su$stanţe organice! /enzaţii gustative amare sunt produse, cu o mare
pro$a$ilitate, de două clase de su$stanţe, şi anume de su$stanţe organice cu lanţ lung,
care conţin azot şi alcaloizi! ;rupa alcaloizilor cuprinde o serie de medicamente
utilizate Dn terapeutică: chinine, cafeina, stricnina şi nicotină! acă gustul alimentului
este intens amar, persoanele sau chiar animalele resping alimentul! (ceasta este, fără
Dndoială, o funcţie protectivă importantă, deoarece multe dintre toxinele letale din
otrăvurile vegetale sunt alcaloizi şi toate au un gust amar puternic!
Mugurele gustativ are un diametru Dn Eur de 5>2, mm şi o lungime Dn Eur de 5>53 mm!
Mugurele gustativ este compus din aproape K, de celule epiteliale modificate, unele
dintre ele fiind celule de susţinere, iar altele celule gustative! Celulele epiteliale din
vecinătate, prin diviziuni mitotice, Dnlocuiesc Dn mod continuu celulele gustative8 astfel,
există celule gustative tinere şi altele mature! (cestea dim urmă se Dntind spre centrul
mugurelui şi, Dn cur'nd, se vor rupe şi dizolva!
Celulele gustative situate mai spre suprafaţă se găsesc aşezate Dn Eurul unui por
gustativ a$ia percepti$il! e la fiecare celulă pleacă numeroşi microvili sau peri
gustativi8 ei se
28!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Dndreaptă spre suprafaţa externă a porului gustativ, pătrunz'nd Dn cavitatea $ucală!
(ceşti microvili reprezintă suprafaţa receptoare pentru gust! Printre celulele
gustative se găseşte o reţea de fi$re nervoase gustative care sunt stimulate de către
celulele receptoare gustative!
=ocalizarea mugurilor gustativi Dn anumite zone speciale prezintă o importanţă mare
pentru formarea senzaţiilor gustative primare! ;usturile sărat şi dulce sunt percepute
Dn principal la v'rful lim$ii, gustul acru pe cele două părţi laterale, iar gustul amar la
$aza lim$ii şi pe palatul moale!
Cei mai mulţi dintre mugurii gustativi pot fi stimulaţi de doi, trei, poate patru sau chiar
şi de alţi stimuli gustativi care nu intră Dn categoria celor primari! Dnsă, de o$icei,
predomină unul sau două dintre categoriile de gusturi descrise! =a contactul dintre
su$stanţele
sapide şi celulele receptoare ale mugurelui gustativ se produce o depolarizare a acestora din
urmă, cu apariţia potenţialului receptor!
Mecanismul producerii acestei depolarizări se pare că este următorul: su$stanţele
chimice se leagă de molecule proteice receptoare care pătrund Dn mem$rana
microvililor şi deschid canale ionice8 canalele ionice odată deschise permit
pătrunderea ionilor de sodiu, care vor depolariza celula!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
/emnalele gustative sunt transmise de la lim$ă şi regiunea faringiană p'nă Dn sistemul
nervos central prin mai mulţi nervi cranieni! Mai Dnt'i, toate filetele nervoase gustative
pătrund Dn tractul solitar al trunchiului,cere$ral, fac sinapsă cu al doilea neuron al căii Dn
nucleii din tractul solitar! Cel de*al treilea neuron al căii este tot Dn talamus, Dntr*o zonă
mică localizată puţin medial faţă de proiecţiile talamice ale regiunii faciale din sistemul
senzitiv somatic!
/6;M6%)U= C7&).C(=
(xonii neuronilor talamici se proiectează Dn porţiunea inferioară a girusului post*central din cortex,
Dn apropierea ariei de proiecţie senzitivă somatică a lim$ii!
Dn trunchiul cere$ral se integrează reflexe gustative! Un număr mare de impulsuri
este transmis Dn interiorul trunchiului cere$ral Dnsuşi, de la nivelul tractului solitar
către nucleii salivatori superiori şi inferiori! e aici, impulsurile efectorii pleacă spre
glandele salivare su$mandi$ulare, su$linguale şi parotide, pentru a aEuta la controlul
salivaţiei Dn timpul ingestiei alimentelor!
Preferinţele gustative şi controlul dietei! Preferinţele gustative Dnseamnă că un animal va
alege anumite tipuri de alimente Dn defavoarea altora! 6l utilizează Dn mod automat
aceste preferinţe pentru a controla dieta pe care o consumă! Dn plus, preferinţele sale
gustative sunt de multe ori Dn acord cu necesităţile organismului pentru anumite
su$stanţe specifice! e exemplu, animalele ier$ivore, la care aportul natural de sare este
scăzut, caută să lingă sare sau chiar zidăria caselor!
Fenomenul preferinţei gustative este rezultatul unui mecanism localizat Dn sistemul
nervos central şi nu al unui mecanism din receptorii gustativi! (rgumentul pentru
această ipoteză Dl constituie faptul că experienţe preala$ile ale individului, plăcute sau
neplăcute, Eoacă un rol maEor Dn sta$ilirea diferitelor preferinţe gustative! e
exemplu, dacă o persoană capătă indispoziţie imediat după ce a consumat un anume
tip de aliment, ea va dezvolta o preferinţă gustativă negativă pentru acel tip de
aliment, tot timpul după aceea!
4%4-E.UL ,E7"O4
28=
FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI OLFACTIV
/imţul mirosului este, dintre toate simţurile noastre, cel mai puţin Dnţeles! /pre
deose$ire de animalele inferioare, la om acest simţ este aproape rudimentar! =a fel
ca şi simţul gustului, şi mirosul este un simţ chimic!
/6;M6%)U= P6&.F6&.C
&eceptorii analizatorului olfactiv se găsesc Dn mucoasa nazală, Dntr*o zonă specială
numită mucoasă olfactivă! 6a se Dntinde pe treimea superioară a fiecărei nări! Medial,
ea se pliază Dn Eos spre suprafaţa septului şi lateral peste cornetul superior şi suprafaţa
superioară a cornetului miElociu!
Celulele olfactive sunt celulele receptoare pentru senzaţia de miros! 6le sunt celule
nervoase $ipolare care provin din sistemul nervos Dnsuşi! Polul dinspre mucoasă al
celulelor olfactive formează un $uton olfactiv prin care se proiectează 3 p'nă la 5+
peri sau cili olfactivi, către mucusul care căptuşeşte suprafaţa internă a cavităţii
nazale! (ceşti cili sunt cei care reacţionează la mirosurile din aer şi apoi stimulează
celulele olfactive! Mem$ranele cililor conţin un număr mare de molecule proteice
care pătrund prin mem$rană! e ele se leagă diferite su$stanţe mirositoare! (ceste
proteine se numesc proteine de legare a su$stanţelor mirositoare!
.n urma legării su$stanţelor odorizante de proteinele mem$ranare, are loc
depolarizarea celulelor receptoare, cu generarea potenţialului receptor! Pentru a putea
fi mirosită, o su$stanţă tre$uie să fie volatilă şi să aEungă Dn nări! .n al doilea r'nd,
tre$uie să fie uşor solu$ilă Dn apă, astfel Dnc't să treacă prin mucus şi să atingă celulele
olfactive! .n al treilea r'nd, tre$uie să fie uşor solu$ilă Dn lipide, deoarece se pare că
constituenţii lipidici ai mem$ranei celulare resping su$stanţele mirositoare şi astfel le
pot Dndepărta de pe receptorii proteici!
eşi omul poate distinge mii de mirosuri diferite (3000 - 4000), există un număr de
peste 4, de mirosuri primare sau fundamentale din a căror com$inare, Dn proporţii
diferite, poate rezulta Dntreaga diversitate de senzaţii olfactive! intre acestea, s*a
constatat că există doar - clase de agenţi stimulanţi olfactivi preferenţiali care excită
celulele olfactive: camfor, mosc, floral, mentolat, eteric, pătrunzător CusturoiatI,
putrid!
/6;M6%)U= .%)6&M6.(&
Porţiunea olfactivă a creierului face parte dintre structurile cele mai vechi, iar celelalte
porţiuni ale creierului se dezvoltă Dn Eurul acestei structuri olfactive iniţiale! e fapt,
porţiunea creierului care iniţial deservea olfacţia va face mai t'rziu parte din
structurile de la $aza creierului8 la om, această zonă controlează emoţiile şi alte
aspecte ale comportamentului! (cesta se numeşte sistemul lim$ic Cvezi A6misferele
cere$raleAI!
"ul$ul olfactiv, denumit şi nervul cranian ., arată ca un nerv, dar este o prelungire
de ţesut nervos de la $aza creierului8 are o excrescenţă $ul$ară, $ul$ul olfactiv, care
se Dntinde deasupra plăcii cri$riforme Clama ciuruită a etmoiduluiI ce separă
cavitatea craniană de porţiunea superioară a cavităţii nazale!
Placa cri$riformă are o mulţime de orificii mici prin care trec un număr egal de
nervi scurţi ce provin din mem$rana olfactivă şi pătrund Dn $ul$ul olfactiv!
)erminaţiile axonice foarte scurte sf'rşesc Dn structurile glo$ulare din $ul$ul
olfactiv, numite glomeruli!
288
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Cercetări recente au arătat că glomerulii răspund la agenţi mirositori diferiţi! e aceea,
este posi$il ca glomerulii olfactivi stimulaţi specific să fie cheia pentru analiza diferitelor
semnale odorifere transmise sistemului nervos central!
/6;M6%)U= C6%)&(=
)ractul olfactiv intră Dn creier la Eoncţiunea dintre mezencefal şi encefal! (ici, el se
divide Dn două căi, una care trece medial Dn aria olfactivă medială şi alta lateral, Dn aria
olfactivă laterală! (ria olfactivă medială reprezintă un sistem foarte vechi, pe c'nd cea
laterală reprezintă poarta de intrare pentru sistemul olfactiv mai puţin vechi şi pentru
cel mai nou!
/istemul olfactiv foarte vechi Carhicortexul olfactivI este format dintr*un grup de
nuclei situaţi Dn porţiunile $azale miElocii ale creierului, situaţi anterior şi superior
de hipotalamus!
(cest sistem este implicat Dn unele răspunsuri primitive legate de olfacţie, cum sunt:
lingerea $uzelor, salivaţie şi alte răspunsuri alimentare legate de mirosul alimentelor
sau căile emoţionale primitive asociate cu mirosul Cgăsirea şi recunoaşterea
partenerului sexual, recunoaşterea eventualilor duşmaniI!
/istemul olfactiv vechi Cpaleocortexul olfactivI este reprezentat de aria olfactivă
laterală, compusă, Dn principal, din cortexul prepiriform căruia i se adaugă
porţiunea corticală a nucleilor amigdalieni!
in aceste zone semnalele merg către aproape toate teritoriile de la $aza creierului, care
sunt importante pentru a Dnvăţa pe $aza experienţei ceea ce place sau nu, legat de
alimentaţie! e exemplu, zona olfactivă laterală şi conexiunile sale multiple cu
structurile creierului, care se ocupă de coordonarea comportamentului, detemină
aversiunea a$solută a unei persoane faţă de acele alimente care i*au provocat greaţă şi
vărsături! )ot aici este sediul unor reflexe condiţionate olfactive mai complicate!
7 cale olfactivă Cneocortexul olfactivI mai nouă a fost descoperită Dn talamus8 ea
trece către nucleul talamic dorso*medial şi apoi către cadranul postero*lateral al
cortexului or$ito*frontal! /e pare că acest sistem olfactiv mai recent filogenetic aEută
la analiza conştientă a mirosului!
SISTEMUL ENDOCRIN
;landele cu secreţie internă sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule produc
su$stanţe active, numite hormoni, pe care Di eli$erează direct Dn s'nge! (ceste glande
nu prezintă canale excretoare!
Sormonii sunt su$stanţe chimice specifice, care acţionează .a distanţă de locul
sintezei şi produc efecte caracteristice! Principalul rol al hormonilor constă Dn
reglarea meta$olismului celular! /e consideră glande endocrine următoarele organe:
hipofiza, suprarenala, tiroida, paratiroidele! testiculul, ovarul, pancreasul insular,
timusul, epifiza şi placenta CtemporarI!
6xistă şi alte organe care, Dn afara funcţei lor principale, au şi rol endocrin: glandele
parotide secretă parotina, antrul pi loric secretă gastrina, duodenul secretă 3*1
hormoni cu rol Dn reglarea activităţii secretorii şi motorii a aparatului digestiv,
riniehiul secretă eritropoietina etc!
.n ultima vreme a fost evidenţiată activitatea secretorie a unor neuroni hipotalamici şi
a altor organe nervoase, proces numit neurosecreţie, care reprezintă tot o funcţie endo*
crină! .n lumina acestor date, sistemul endocrin este conceput ca un sistem anatomo*
funcţional complex, coordonat de sistemul nervos, av'nd rolul de a regla şi coordona
pe cale umorală activitatea diferitelor organe pe care le integrează Dn ansam$lul
funcţiilor organismului!
Sormonii sunt mesageri chimici de ordinul Dnt'i! 6i sunt eliminaţi permanent Dn
mediul intern, a cărei parte circulantă, s'ngele sau limfa Di transportă spre toate
celulele corpului! (ici, unii hormoni CDn special cei proteiciI interacţionează cu
receptori $iochimici din mem$ranele celulare! .n urma acestei interacţiuni rezultă
mesageri chimici de ordinul al doilea Cex! adenozin monofosfatul ciclic * (MP I care
provoacă modificările meta$olice şi funcţionale celulare! (lţi hormoni Ccei steroliciI
pătrund Dn citoplasmă celulei şi Dn nucleu, unde interacţionează cu materialul genetic,
stimul'nd $iosinteza proteinelor şi enzimelor! 6xistă o secreţie endocrină $azală
continuă şi una ocazională, provocată de numeroşi factori de mediu extern şi intern! .n
afara glandelor endocrine enumerate, individualizate anatomo*funcţional, există şi
sisteme endocrine difuze, aflate Dn diverse ţesuturi şi organe, capa$ile să secrete
hormoni cu structură foarte diversă! (ceştia nu acţionează neapărat la distanţă de locul
de producere şi nu sunt transportaţi neapărat de s'nge sau limfă, ei put'nd acţiona
local, asupra unor celule * ţintă vecine Csecreţie paracrinăI! 6xistă, de asemenea, şi
posi$ilitatea sintezei unor su$stanţe de către o celulă, iar su$stanţa respectivă să*şi
exercite acţiunea chiar asupra celulei care a produs*o Csecreţie autocrinăI! Unii
hormoni pot funcţiona ca neuromediatori sau neuromodulatori, eli$eraţi Dn sinapsele
din sistemul nervos central sau periferic!
HIPOFIZA
6ste o glandă cu secreţie internă, localizată la $aza encefalului, Dnapoia c hi as
mei optice, Dn şaua turcească! Sipofiza Cglanda pituitarăI are dimensiunile unui
$o$ de fasole
A \ i rrmi 11# F%/%OLO0%A Om % " %
Hi &orml ovali! C'ntăreşte 4,, mg, Fste alcătuită din trei lo$i: anterior, miElociu
CintermediarI
Hi posterior =o$ul anterior şi cel miElociu constituie adenohipofiza, iar lo$ul posterioi
ncurohipofiza!
pi ifiza derivi, em$riologic, din ectodermul gurii primitive, tar ncurohipofiza it o\ din podeaua
#entriculului al fDD*Dea, av'nd, ca şi hipotalamusul! origine
nervoasăX (denohipofiza conţine celule cromofo$c şi cromofile! (cestea din urmi
sunt dr două feluri: acidofile si $azofile! Celulele secretorii formează purenchimul
glandei! 6le pOm dispune în cordoane epiteliale .ntre celule se afli o $ogată reţea
$ogată de capilare si dr fibre rcticulimce care alcătuiesc, Dmpreună, stroma conEunctivo*
vasculari a glandei! (denohipofiza mai conţine şi o reţea dc fi$re nervoase
amielinice! =o$ul anteriof este partea cea mai dezvoltată a glandei: el reprezintă -4V
din masa hipofizei, fn timp ce lo$ul intermediar reprezintă numai +V, fiind redus la o
simplă lamă epiteliali, aderentă de lo$ul posterior
=o$ul posterior este format dintr*o stromă conEunctiva*vasculară .n ochiurile cireia _e
găsesc roase ceIuIe nevroglice transformate, unele tipuri celulare din
adenohipofiza, precum fi fi$rele nervoase ale tractului hipotalamo*hipofizar Celulele neurohipofizei sunt
Dncărcate cu granule de neurosecreţie hipotalamici!
Ìm ic hipofizi fi hipotalamus sunt relaţii str'nse at't anatomice, cit fi funcţionale!
(natomic, hipofiza este legată de planţeul ventriculului al ... lea prin tiEa pituitari! .ntre
eminenţa mediani a hipotalamusului fi adenohipofiză exista o legături vasculari
reprezentată de sistemul port hipotalamo*hipofizar descris de anatomistul rom'n
;ngore 4. Popa Dmpreună cu Unna Fieldmg! .ntre hipotalamusul anterior fi
ncurohipofiza există tul nervos hipotalamo*hipofizar format din axonii nucleilor
hipotalamici supraopiic fi paraventncular! Prin aceste legături vasculare si nervoase si
prin produşii dr neurosecreţie, hipotalamusul controleazi fi regleazi secreţia hipofizei,
iar prin intermediul acesteia coordonează activitatea Dntregului sistem endocrin! Controlul
hi pot al amic se realizează prin intermediul unor hormoni produşi .n ironii acestui organ,
prin procesul de neurosecreţie! Sipotalamusul este! .n acelaşi timp, şi glandi endocrini,
fi centru nervos de reglare a funcţiilor vegetative!
Sipotalamusul secretă trei feluri de hormoni8 de inhi$are a udenohipofizei, de stimulau
a adenohipofDzei fi cei ce se depozitează Dn ncurohipofiza Cvezi, m continuare, cum sc
reglează secreţiei de hormoni hipofizariI?
ADENOHIPOFIZÂ
6ste situaţi in partea anterioară, dar se Dntinde fi posterior, DnconEur'nd paproape
complet ncurohipofiza!
Sistemul port Aipotalamo "Aipo5i9ar (fig. 01 i VaseIe portale, situ*ate ta lungul tijei pituitare.
conectea97 plexul de capilare Cprovenind din arte"i c ic hipofizare superioare) de la nivelul
eminenţei mediane din Aipotalamus cu un aI doilea pIen de
capilare sinusoide din lobul anterior al Aipo5i9ei «conexiune vasculari cruciali pentru
L)<eptMu; hipof!ilainu hipot\t(Eiv
4%4-E.UL E,NOC7%,
2!1
neurohormonilor hipotalamici la celulele lor ţintă din hipofiza anterioarăI! Sipofiza
posedă inervaţie vasomotoare, dar nu inervaţie reglatoare a secreţiei de hormoni! in
capilarele fenestrate ale adenohipofizei, s'ngele este drenat de venele hipofizare
către sinusurile venoase durale!
Structura. 1! Celulele cromofile: a! celulele acidofile secretă hormonul
somatotrop C/)SI şi prolactina Chormonul mamotrop W =)SI8 $! celulele $azofile
secretă hormonii glandulotropi C(C)S, F/S, =S, )/SI8 +! Celule cromofo$e, cu
semnificaţie funcţională disputată!
Sormonii adenohipofizei sunt glandulotropi, av'nd ca organe ţintă alte glande
endocrine C(C)S, )/S, F/S, =SI şi nonglandulotropi C/)S, prolactinaI!
MaEoritatea dintre ei au fost o$ţinuţi Dn stare pură, li s*a identificat structura şi unii au
fost chiar sintetizaţi!
HormonuI somatotrop C/)SI, denumit şi hormon de creştere C;SI, este secretat
de celulele acidofile! /)S stimulează creşterea, Dmpreună cu insulina, hormonii
tiroidieni şi gonadali! /)S determină o retenţie de săruri de Ca, %a, K şi P, precum şi
de su$stanţe azotate.
(cţiunea /)S este de a stimula creşterea armonioasă a Dntregului organism! /)S
stimulează condrogeneza la nivelul cartilaEelor de creştere metafizare, determin'nd
creşterea Dn lungime a oaselor! MaEoritatea efectelor /)S se exercită indirect, prin
acţiunea unui sistem de factori de creştere numiţi somatomedine! upă pu$ertate, /)S
produce Dngroşarea oaselor lungi şi dezvoltarea oaselor late! /timulează creşterea
muşchilor şi a viscerelor, cu excepţia creierului!
6fectele meta$olice ale /)S asupra meta$olismului glucidic şi lipidic sunt antagonice Dn raport
cu insulina, av'nd efect dia$etogen!
8e meta$olismul lipidic are efect cetogen prin stimularea eli$erării acizilor graşi din ţesutul
adipos, creşterea concentraţiei acizilor graşi li$eri Dn s'nge şi prin stimularea oxidării lor
hepatice, creşterea producţiei de corpi cetonici!
8e meta$olismul glucidic are efect hiperglicemiant, prin inhi$area transportului
glucozei Dn celula musculară şi adipoasă, stimularea gluconeogenezei şi
inhi$area glicolizei!
Sipersecreţia acestui hormon are consecinţe asupra dezvoltării somatice şi consecinţe
meta$olice! Consecinţele somatice diferă! acă hipersecreţia de /)S a survenit
Dnainte de pu$ertate, se produce gigantismul! .ndividul atinge talii de peste doi metri,
prin creşterea exagerată Dn lungime a extremităţilor! .ntelectul nu este afectat! upă
pu$ertate, se produce acromegalia, caracterizată prin creşterea exagerată a oaselor
feţei, a mandi$ulei, a oaselor late, Dn general, Dngroşarea $uzelor, creşterea viscerelor
Cinimă, ficat, rinichi, lim$ăI şi creşterea exagerată a m'inilor şi picioarelor!
Consecinţele meta$olice ale hipersecreţiei de /)S sunt mai exprimate la adult! /e
produce o hiperglicemie permanentă, care determină epuizarea celulelor C2 din
pancreas, şi se instalează dia$etul zaharat hipofizar! 6xagerarea cata$olismului
lipidic duce la creşterea concentraţia corpilor cetonici şi acidoză meta$olică!
Siposecreţia produce, la copil, oprirea creşterii somatice, dar nu a celei neuropsihice!
"oala se numeşte piticism CnanismI hipofizar! .ndivizii sunt de talie mică, 5,+, * 5,2,
m, dar proporţionat dezvoltaţi şi cu intelectul normal!
1eglarea secreţiei e S&". Feed$acU negativ: creşterea secreţiei /)S inhi$ă
celulele somatotrope adenohipofizare şi structurile hipotalamice secretoare de
hormoni peptidici reglatori: /)S * &S Csomatoli$erinaI şi stimulează celulele
secretoare de /)S * .S CsomatostatinăI! #'rful fiziologic al ritmului nictemeral al
/)S şe situează noaptea, Dn primele ore de somn profund!
2!2
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
:actori metabolici:
1• stimulatori " Aipo,licemia, creşterea concentraţiei unor aminoaci9i
circulanţi, inaniţiaB
2• inAibitori " creşterea aci9ilor ,raşi liberi circulanţi. S4S este un Aormon
activat de stress.
Secreţia S4S este in5luenţat7 de interacţiunea cu mediatori şi Aormoni:
dopamina şi noradrenalma stimulea97, iar corti9olul inAib7 secreţia S4S.
8rolactina, numit şi Aormonul mamotrop, este secretat de celulele acido5ile. Nu
se cunoaşte acţiunea acestui Aormon la b7rbat. /a 5emeie stimulea97 secreţia
lactat7 a ,landei mamare, sensibili9at7 de estro,eni şi pro,esteron. 8rolactina
este un inAibitor al activit7ţii ,onadotrope, 5iind capabil7 s7 previn7 ovulaţia.
Secreţia de prolactina este inAibat7 de Aipotalamus prin Aormonul 8IS, care are
rol esenţial @n re,larea secreţieiZ cAiar dac7 se stipulea97 şi un Aormon eliberator.
Dopamina asi,ur7 re,larea secreţiei de prolactina prin 5eedbacT ne,ativ, @n
5uncţie de nivelul circulant al prolactinei.
;(8 D;onadoliberin (ssociated 8eptideF, ce se secret7 @mpreun7 cu ;n)A, este
implicat @n re,larea secreţiei prolactinei prin Aormonii Aipotalamici: acţionea97
ca inAibitor de prolactina şi stimulator al secreţiei de :SS şi /S. Secreţia de
prolactina @n a5ara sarcinii este stimulat7 de e5ortul 5i9ic, stresul psiAic şi
cAirur,ical, Aipo,licemie, somnB @n timpul sarcinii, secreţia prolactinei creşte
,radat, atin,<nd un v<r5 la naştere şi revenind la nivelul de control dup7
apro6imativ 1 9ile. Suptul determin7 creşterea temporar7 a secreţiei de
prolactina.
Sormonul adenocorticotrop D(C4S, corticotropinaF este secretat de celulele ba9o5ile. 0ste un
polipeptid 5ormat din 20 aminoaci9i şi a 5ost preparat sintetic.
(cţiunea acestui Aormon este de a stimula activitatea secretorie a 9onelor
5asciculat7 şi reticulat7 a ,landei corticosuprarenale. 8roduce creşterea
concentraţiei san,vine a ,lucocorticoi9ilor şi Aormonilor andro,enitali. (supra
secreţiei de mineralocorticoi9i, e5ectele (C4S sunt mai reduse. In a5ara acţiunii
indirecte, (C4S stimulea97 direct melano,ene9a şi e6pansiunea pi,mentului
melanic @n celulele pimentare DmelanociteFy produc<nd pi,mentarea pielii.
Sipersecreţia de corticotropina produce at<t e5ectele e6cesului de ,lucocorticoi9i
De6a,erarea catabolismului proteic, Aiper,licemie, obe9itateF, c<t şi e5ectele
melanocito"stimulatoare, pi,mentarea pielii Ddiabet bron9atF. (ceste modi5ic7ri
se @nt<lnesc @n boala CusAtn,, provocat7 de tumori ale celulelor ba9o5ile.
Siposecreţia de (C4S produce e5ectele de5icitului de ,lucocorticoi9i Dve9i
corticosuprarenalaF. Secreţia de (C4S este controlat7 de Aipotalamus prin
C)S, Aormon de eliberare a corticotropmei, şi de ,lucocorticoi9i, prin 5eedbacT
ne,ativ Dve9i re,larea secreţiei CS)F.
Sormonul tireotrop Dtireostimulina, 4SSF, secretat de celulele ba9o5ile,
stimulea97 sinte9a şi secreţia de Aormoni tiroidieni. 05ectele administr7rii 4SS
sunt indirecte, 5iind mediate de tiro6in7 şi triiodotironin7. 4SS stimulea97 at<t
captarea iodului de c7tre celulele 5oliculului tiroidian, c<t şi sinte9a şi eliberarea
Aormonilor iodaţi din molecula de
tireo,lobulin7.
Sipersecreţia de 4SS duce la Aipertiroidism De6. boala BasedoUF, iar
Aiposecreţia duce la insu5icienţ7 tiroidian7. Secreţia de 4SS este re,lat7 de
Aipotalamus şi de nivelul tiio6inei san,vine. Sipotalamusul secret7 un Aormon
de eliberare a tireostimulinei D4)SF.
Sormonii ,onadotropi D,onadostimulineleF controlea97 5uncţia ,onadelor.
4%4-E.UL E,NOC7%,
2!+
Sormonul foliculostimulant CF/SI, este secretat de celulele $azofile! =a $ăr$at stimulează
dezvoltarea tu$ilor seminiferi şi a spermatogenezei, iar la femeie determină creşterea şi
maturarea foliculului de ;raaf şi secreţia de estrogeni!
Sormonul luteiiiDzant C=SI, este secretat de celulele $azofile! (cţionează la $ăr$at
prin stimularea secreţiei de androgeni de către celulele interstiţiale ale testiculului! =a
femeie determină ovulaţia şi apariţia corpului gal$en, a cărui secreţie de progesteron
şi estrogeni o stimulează! Sipotalamusul stimulează secreţia de =S şi F/S printr*un
hormon de eli$erare a gonadotropinei C=S&SI!
&eglarea secreţiei de hormoni adenohipofizari se face printr*un mecanism de
autoreglare de tip feed$acU negativ!
&olul cel mai important Dl are hipotalamusul, ai cărui neuroni secretă o serie de oligopeptide,
numiţi hormonii de eli$erare şi de inhi$are! 6i aEung pe calea axonilor p'nă la Dn eminenţa
mediană, unde, pe calea sistemului port hipotalamo*hipofizar,
aEung la adenohipofiză! Pentru fiecare tip de hormon adenohipofizar, hipotalamusul
secretă c'te un factor specific de eli$erare C&S W releasing hormonI sau de inhi$are
C.S W inhi$iting hormonI!
Cantitatea de &S eli$erată de hipotalamus este Dn funcţie de concentraţia sangvină a
hormonilor hipofizari sau ai glandelor periferice pe care hipofiza le stimulează!
C'nd concentraţia acestor hormoni creşte Dn s'nge, are loc $locarea hormonilor de
eli$erare şi stimularea hormonilor de inhi$are, iar c'nd concentraţia hormonilor
hipofizari sau ai glandelor periferice scade, neurosecreţia hipotalamică Dşi inversează
sensul! in echili$rul acestor mecanisme rezultă o funcţie normală a tuturor
glandelor endocrine! .n acelaşi timp, secreţia hipotalamică este influenţată direct, pe
cale nervoasă, prin stimuli veniţi de la sistemul lim$ic, sau reflex, prin stimuli veniţi
de la receptori!
=7"U= .%)6&M6.(&
&eprezintă +V din masa hipofizei! (natomic, face parte din adenohipofiză! 6l
secretă un hormon de stimulare a pigmentogenezei numit hormon melanocitosti*
mulant CM/SI, care are acelaşi precursor ca şi (C)S*ul! Sipotalamusul secretă un
hormon de inhi$are a melanocitostimulinei!
=7"U= P7/)6&.7&
C%6U&7S.P7F.N(I
7ntogenetic, neurohipofiza se dezvoltă din planşeul ventriculului al ...*lea! (re
conexiuni cu hipotalamusul Cfig! 00I! /pre deose$ire de lo$ul anterior, principala
conexiune este de natură nervoasă: tractul hipotalamo* hipofizar, cale de
transport transaxonal a secreţiilor neuronilor cu soma Dn nucleul supraoptic şi
nucleul paraventricular!
Sormonii eli$eraţi Dn circulaţie de către neurohipofiza sunt vasopresina şi oxitocina!
6i sunt, de fapt, secretaţi
Fig! 99. Controlul hipotalamic Dn hipotalamusul anterior Cnucleii su*al hipofizei
posterioare praoptic * sursa primară de vasopresina
2!4
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
şi paraventriculari " sursa principal7 de o6itocin7F. De aici, pe calea a6onilor
tractului Aipotalmo"Aipo5i9ar, aJun, @n lobul posterior, unde se depo9itea97.
0liberarea @n circulaţie
a acestor Aor"moni se 5ace sub in5luenţa Aipotala"musului.
Sormonul antidiuretic C(SI, denumit şi vasopresina, este un peptid cu lanţ
scurt de aminoaci9i D9F. (cţiunea sa principal7 este creşterea absorbţiei
5acultative a apei la nivelul tubilor distali şi colectori ai ne5ronului. In a5ar7 de
reducerea ţi concentrarea urinii, (DS produce şi reducerea secreţiilor tuturor
,landelor e6ocrine şi, prin aceasta, contribuie la menţinerea volumului licAidelor
or,anismului şi la re,larea pe termen lun, a presiunii arteriale. In do9e mari,
(DS"ul produce vasoconstricţie arteriolar7.
Siposecreţia acestui Aormon determin7 pierderi mari de ap7, @n special prin
urin7, a c7rei cantitate poate aJun,e p<n7 la +, litri > +K ore. Boala se numeşte
diabet insipid. Survine @n le9iuni ale Aipotalamusului sau neuroAipo5i9ei.
)e,larea secreţiei de (DS. 5. .smotic7: creşterea presiunii osmotice a licAidelor
e6tracelulare stimulea97 sinte9a şi secreţia de (DS. (cest tip de re,lare este un
mecanism re5le6 de 5eedbacT ne,ativ neuroendocrin, la care particip7 receptori
speciali DosmoreceptoriF şi nucleii Aipotolamici. +! -olemic7: sc7derea volemiei
determin7 creşterea secreţiei de (S!
.6itocin7 DocitocinaF este tot un Aormon peptidic cu 9 aminoaci9i.
(cţiunile o6itocinei sunt: stimularea contracţiei musculaturii netede a
uterului ,ravid, mai ales @n preaJma travaliului, e6pul9ia laptelui din ,landa
mamar7 datorat7 contracţiei celulelor mioepiteliale care @nconJoar7 alveolele.
)e,larea secreţiei de o6itocin7 o 5ace Aipotalamusul care primeşte stimuli
e6citatori de la or,anele ,enitale interne sau de la receptorii din te,umentele
,landei mamare. In lipsa secreţiei de o6itocin7, naşterea se produce di5icil, iar
al7ptarea este imposibil7.
;/(ND( S+8)()0N(/W
0ste situat7 la polul superior al rinicAiului, 5iind 5ormat dintr"o re,iune cortical7 şi una
medular7, di5erite din punct de vedere embriolo,ic, anatomic şi 5ncţional. ?ona
cortical7 este dispus7 la peri5erie şi o @nconJur7 complet pe cea medular7.
0piteliul secretor al corticalei este dispus @n trei 9one: 9ona ,lomerular7 la
peri5erie, 9ona 5asciculat7 la miJloc şi 9ona reticulat7 la interior, @n contact
cu medulara. ?ona medular7 este 5ormat7 din celule mari, de 5orm7 oval7,
ce pre9int7 ,ranule de neurosecreţie.
C.)4IC.S+8)()0N(/(
Sormonii secretaţi de corticosuprarenal7 DCS)F sunt de natur7 lipidic7. 0i au o
structur7 sterolic7 Dprovin din colesterolF.
)olul Aormonilor steroi9i este vital. @ndep7rtarea ,landelor suprarenale duce la
moartea vieţuitoarelor @n c<teva 9ile. In 5uncţie de acţiunea principal7
e6ercitat7 de aceşti Aormoni, ei sunt @mp7rţiţi @n trei ,rupe: mineralocorticoi9ii,
,lucocorticoi9ii şi Aormonii se6osteroi9i.
*ineralocorticoi9ii, cu repre9entantul principal aldosteronul. Sunt secretaţi de
9ona ,lomerular7. Ooac7 rol @n metabolismul s7rurilor minerale, determin<nd
reabsorbţia Na @n scAimbul L
+
sau S
+
pe care"i e6cret7 la nivelul tubilor
urini5eri contorţi distali şi colectori. Se produce potasurie şi acidurie.
)eabsorbţia sodiului este @nsoţit7 de reabsorbţia
4%4-E.UL E,NOC7%,
2!8
clorului! &ea$sor$ţia apei este consecinţa gradientului osmotic creat de
transportul %aCl! (ldosteronul, prin acţiunea sa de reţinere a %a
+
Dn organism, are
rol Dn menţinerea presiunii osmotice a mediului intern al organismului şi a
volumului sangvin, precum şi Dn echili$rul acido*$azic! Celule ţintă asemănătare
se află şi Dn glandele sudoripare, salivare, colice!
&eglarea secreţiei de mineralocorticoizi se face prin mai multe mecanisme Cfig! 5,,I!
/căderea %a? sau creşterea T
+
din s'nge, scăderea presiunii osmotice şi scăderea
volumului sangvin excită secreţia de aldosteron, Dn timp ce creşterea acestora o inhi$ă!
Un rol important Dl are renina secretată de rinichi! /u$ influenţa ei are loc transformarea
angiotensinogenului Dn angiotensină care stimulează secreţia de aldosteron! (C)S*u.
stimulează şi el +,V din secreţia de aldosteron!
(ngiotensină Ì
!
1 enzima de conversie (ngiotensină ÌÌ
KA secreţiei de %a şi apa
=egendă:
stimulează
inhi$ă!!!!!!!
Fig! 5,,! &eglarea secreţiei de aldosteron
/istemul renină * angiotensină! &enina este o enzimă proteolitică produsă Dn primul
r'nd Dn rinichi, de aparatul Euxtaglomerular Cvezi AFiziologia aparatului excretorAI, dar
şi extrarenal C/%C, epifiză, hipofiză, micard, uter, placentă, lichid amniotic, limfăI!
&enina renală şi izoreninele de provenienţă extrarenală circulă Dn plasmă Dntr*un
amestec care poate fi dozat şi se exprimă ca activitate reninică plasmatică! /u$stratul
reninei este angiotensino*genul, din care, prin proteoliză, rezultă un decapeptid
inactiv, angiotensină .! /u$ acţiunea unei enzime de conversie tisulară, prezentă Dn
special Dn plăm'n, rezultă, prin proteoliză, angiotensină .. activă, cu următoarele
efecte: stimulează forţa de contracţie a miocardului8 vasoconstricţie şi creşterea
rezistenţei periferice prin contracţia musculaturii netede arteriolare8 efect
antinatriuretic şi antidiuretic la nivel renal8 stimulează celulele zonei glomerulosa din
C/&, deci secreţia de aldosteron8 stimulează eli$erarea de catecolamine!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Sipersecreţia de aldosteron C$oala ConnI duce la retenţie masivă de sare şi apă şi
determină edeme şi hipertensiune! Siposecreţia se Dnt'lneşte Dn cazul insuficienţei
glo$ale a C/& C$oala (ddisonI! =a aceşti $olnavi are loc o pierdere de sare şi apă,
urmată de hipotensiune şi adinamie Cscăderea capacităţii de efortI!
;lucocorticoizii, reprezentaţi Dn special de cortizon şi hidrocortizon CcortizolI, sunt secretaţi
Dn zona fasciculată! Circulă Dn s'nge legaţi de proteinele plasmatice! O mică fracţiune li$eră
a cortizolului exercită efectele meta$olice specifice!
7fecte specifice ale glucocorticoi%ilor asupra unor organe 'i ţesuturi
7rgan sau ţesut 6fecte
Muşchi neted &ol permisiv pentru menţinerea tonusului vasomotor simpato*adrenergic!
vascular Controlul permea$ilităţii vasculare!
/istem osos 6fect cata$olizant prin diminuarea sintezei matricei organice şi
diminuarea a$sor$ţiei intestinale a calciului!
6chili$rul hidric Pentru menţinerea echili$rului hidric este necesară prezenţa acestor
hormoni8 pro$a$il ei determină creşterea ratei filtrării glomerulare!
7rgane &educerea numărului de eozinofile şi $azofile circulante! Creşterea
hematopoietice şi numărului de neutrofile, plachete, hematii! Creşterea sta$ilităţiii
sistem imun mem$ranelor lizozomale! /căderea numărului de limfocite circulante
ClimfopenieI! .nhi$area eli$erării de histamină! .nhi$area proliferării
fi$ro$lastelor!
Funcţiile Prezenţa acestor hormoni este necesară pentru asigurarea integrităţii
superioare ale /%C funcţiilor respective Cscăderea cantităţii de hormoni detemină: modificări
66;, alterarea personalităţii, modificări senzorialeI!
1oluri fi%iologice (n meta$olismul intermeiar
Meta$olism 6fecte
Protidic /timulează cata$olismul Dn muşchii scheletici, ţesutul conEunctiv şi limfoid!
/timulează ana$olismul Dn ficat!
;lucidic Siperglicemie prin gluconeogeneză, glicogenoliză hepatică, inhi$iţia
consumului periferic de glucoza, cu menaEarea cordului şi a creierului, 6fect
antiinsulinic!
=ipidie /timularea lipolizei! Creşterea concentraţiei acizilor graşi li$eri plasmatici!
/timularea cetogenezei!
&eglarea secreţiei de glucocorticoizi se face de către sistemul hipotalamo*hipofizar
printr*un mecanism de feed$acU negativ! /u$ influenţa C&S, hipofiza secretă mai mult
(C)S, iar acesta stimulează secreţia de glucocorticoizi! Creşterea concentraţiei sangvine
a cortizolului li$er inhi$ă secreţia de C&S, iar scăderea o stimulează Cfig! 5,5I! /ecreţia
de glucorticoizi prezintă ritm circadian (C)S*dependent, cu maxim de secreţie
dimineaţa!
Sipersecreţia de glucocorticoizi determină sindromul Cushing Dn care predomină semnele
dereglărilor meta$olismelor intermediare! "olnavii prezintă o$ezitate, dia$et şi
hipertensiune! Siposecreţia se Dnt'lneşte Dn $oala (ddison!
Sormonii sexosteroizi sunt reprezentaţi de androgeni, asemănători celor secretaţi de
testicul! /unt produşi mai ales Dn zona reticulară, au acţiune masculinizantă redusă faţă
de cea a testosteronului!
(cţiunea lor fiziologică se manifestă Dn timpul vieţii intrauterine şi al pu$ertăţii,
contri$uind la apariţia caracterelor sexuale secundare! .n circulaţie, pot fi transformaţi
Dn estrogeni!
4I-T7MUL ENCO+*IN
2!=
aferente receptori
S.P7)(=(MU/ C&S
(6%7S.P7F.NF
(C)S
C/& Ì
CortisoI
/e,enda: stimulea97
inAiba
Fig! 5,5! &eglarea prin feed$acU negativ a secreţiei de cortizol
Siposecreţia acestor hormoni este compensată de secreţia gonadelor! Sipersecreţia are efecte
masculinizante puternice!
&eglarea secreţiei hormonilor sexosteroizi se face prin mecanisme hipotalamo*hipofizare! &olul
cel mai important Dl Eoacă (C)S!
2!8
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
M6U=7/UP&(&6%(=(
&eprezintă porţiunea medulară a glandelor suprarenale ce se dezvoltă din ectodermul crestelor
ganglionare! (natomic şi funcţional, medulara glandei suprarenale
este un ganglion simpatic ai cărui neuroni nu au prelungiri!
Sormonii secretaţi de medulară se numesc catecolamine! 6i sunt: adrenalina, Dn
proporţie de 1,V, şi noradrenalina, Dn proporţie de +,V! (cţiunea acestor hormoni este
identică cu efectele excitaţiei sistemului nervos simpatic! e fapt, la terminaţiile
simpatice din ţesuturi se eli$erează aceleaşi catecolamine Dn proporţie inversă!
%oradrenalina şi, Dn măsură mai redusă, adrenalina sunt mediatori chimici ai sistemul
nervos simpatic!
Principalele acţiuni ale acestor hormoni şi mediatori chimici:
1• (supra aparatului cardiovascular * produc tahicardie, vasoconstricţie şi
hiperten*siune! Creşte excita$ilitatea inimii! (drenalina dilată Dnsă vasele musculare
şi le contractă pe cele din piele, mucoase şi viscere! %oradrenalina are predominant
acţiuni vasoconstrictoare!
2• (supra aparatului respirator * determină relaxarea musculaturii netede $ronşice!
3• (supra tu$ului digestiv * determină relaxarea musculaturii netede a pereţilor şi contracţia
sfincterelor! .nhi$ă maEoritatea secreţiilor! Contractă capsula splinei!
4• (supra meta$olismului glucidic şi lipidic * produc glicogenoliză şi
hiperglicemie, mo$ilizarea grăsimilor din rezerve şi cata$olismul acizilor graşi!
(drenalina are efecte predominant meta$olice şi energetice!
5• (lte acţiuni * dilată pupila, contractă fi$rele netede ale muşchilor erectori ai
firului de păr! Produc alertă corticală, anxietate şi frică! /timulează sistemul
reticulat activator ascendent!
&eglarea secreţiei medulosuprarenalei se face prin mecanisme neuroumorale! &olul
de stimulator Dl are /% simpatic! Concentraţia glucozei din s'nge are şi ea un rol de
reglare! /căderea glicemiei stimulează secreţia de catecolamine, iar creşterea
glicemiei o diminua! /tresul şi suprasolicitările stimulează, de asemenea, secreţia
medulosuprarenalei! .n somn şi condiţii $azale secreţia este scăzută! Dn efort fizic, la
frig, Dn hipotensiune, emoţii etc! se descarcă secreţia M/&! Proporţia hormonilor se
poate schim$a! Dn stresuri cu care individul este o$işnuit creşte noradrenalina, Dn
stresuri neo$işnuite creşte adrenalina!
Sipofuncţia medularei este compensată de activitatera sistemului nervos simpatic!
Siperfuncţia se Dnt'lneşte Dn tumori ale medularei şi se caracterizează prin crize
de hipertensiune arterială!
(t't secreţia corticalei, c't şi a medularei suprarenale sunt stimulate Dn condiţii
de stres Cstări de Dncordare neuropsihică, de emoţii, traumatisme,!frig sau căldură
excesivă etcI! (ceşti hormoni au un rol important Dn reacţia de adaptare a
organismului Dn faţa diferitelor agresiuni interne şi externe!
TIROIDA
6ste cea mai mare glandă cu secreţie internă a organismului! Poartă numele după cartilaEul
nepereche laringian Dn dreptul căruia se află!
)iroida c'ntăreşte 2, g! 6ste localizată Dn faţa anterioară a g'tului, Dntr*o capsulă
fi$roasă CloEa tiroideiI! ;landa are doi lo$i laterali uniţi Dntre ei prin istmul tiroidian!
Gesutul secretor Cparenchimul glandularI este format din celule epiteliale organizate
Dn foliculi!
4%4-E.UL E,NOC7%,
2!A
(ceştia sunt formaţiuni veziculoase conţinute Dn stroma conEunctivo*vasculară a
glandei! .n interiorul foliculilor tiroidieni se află un material omogen, v'scos, numit
coloid! (cesta conţine tireoglo$ulină, forma de depozit a hormonilor tiroidieni!
)ireoglo$ulina este o proteină sintetizată de celulele foliculare! Prin iodarea
moleculelor de tirozină din structura tireoglo$ulinei, rezultă hormoni tiroidieni! .n
tiroida Dn repaus, foliculii sunt dilataţi, ca urmare a acumulării de tireoglo$ulină! .n
hiperactivitate, cavitatea foliculară se reduce prin eli$erarea Dn circulaţie a
hormonilor tiroidieni! .ntre foliculii tiroidieni se găsesc celule speciale, numite celule
parafoliculare sau celule ACA, care secretă calcitonina! ;landa tiroidă prezintă o
vascularizaţie foarte $ogată!
Sormonii secretaţi de tiroidă sunt derivaţi iodaţi ai tirozinei! intre toţi compuşii cu
iod de la nivelul coloidului, numai tiroxina şi triiodotironina sunt consideraţi
adevăraţii hormoni tiroidieni! 6i se află legaţi, la nivelul coloidului, de o proteină,
tireoglo$ulina! )iroxina conţine patru atomi de iod Dn moleculă, iar triiodotironina trei!
/inteza hormonilor şi eli$erarea lor din coloid Dn s'nge se face su$ acţiunea )/S
hipofizar!
(cţiunea hormonilor tiroidieni este foarte complexă! 6i influenţează procesele
energetice din organism, intensific'nd oxidaţiile celulare, care cresc meta$olismul
$azai şi consumul de energie! Pe de altă parte, au un rol deose$it Dn procesele
morfogenetice, de creştere şi diferenţiere celulară şi tisulară! (ceastă acţiune se
manifestă foarte pregnant la nivelul sistemului nervos! .n lipsa tiroidei, la $atracieni,
procesul de metamorfoză din mormoloci Dn $roaşte nu mai are loc! .nvers, dacă se
adaugă Dn apa mormolocilor cantităţi infime de tiroxina, procesul de metamorfoză
se gră$eşte şi Dn c'teva zile acestea se transformă Dn $roaşte pitice! .n afară de
efectul calorigen Cglanda termogeneticăI, hormonii tiroidieni mai produc o creştere
a meta$olismului $azai Ccreşte consumul de 7,I!
7fectele hormonilor tiroiieni asupra meta$olismului intermeiar
Meta$olism 6fecte
;lucidic /timulează a$sor$ţia intestinală a glucozei, transportul intracelular al glucozei,
glicoliza, gluconeogeneza, riposta insulinică!
=ipidie /timulează lipoliza, sinteza lipidelor Dn ficat, urmată de scăderea concentraţiei
plasmatice a trigliceridelor, fosfolipidelor, colesterolului!
Protidic /timulează sintezele proteice! /timulează cata$olismul proteic, care, Dn lipsa
unui aport alimentar echili$rat energetic, poate domina efectele ana$olice, av'nd
ca rezultat un $ilanţ azotat negativ!
7fecte specifice pe sisteme 'i organe
/istem sau organ 6fecte
(paratul cardio Creşterea forţei şi frecvenţei contracţiilor cardiace! #asodilataţie!
*vascular
Muşchii scheletici Creşterea tonusului, a forţei de contracţie şi a promptitudinii
răspunsului reflex de tip miotatic!
&espiraţia Creşterea amplitudinii şi frecvenţei mişcărilor respiratorii!
/istemul nervos /timulează diferenţierea neuronală, dezvoltarea normală a sinapselor,
mielinizarea! (ctivitatea psihică răm'ne dependentă de tiroidă şi la
adult, a cărui viteză de ideaţie şi reactivitate se corelează pozitiv cu
funcţia tiroidiană! &olul stimulator se extinde şi asupra sistemului
nervos periferic somatic şi vegetativ!
270
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Sormonii tiroidieni intensi5ic7 o6id7rile metabolice @n toate celulele, cu e6cepţia
uterului, testiculelor şi creierului. In ca9ul insu5icienţei tiroidiene sau dup7
e6tirparea ,landei, consumul de ., şi metabolismul ba9ai scad. 0le pot 5i readuse
la valori normale prin administrarea de Aormoni tiroidieni. 4riiodotironina
acţionea97 mai rapid şi mai puternic dec<t tiro6ina. 05ectele ma6ime ale tiro6inei
apar la C " # s7pt7m<ni de la administrare.
/a om, Aipo5uncţia tiroidian7 duce la consecinţe variabile @n 5uncţie de v<rst7.
Dac7 survine la copilul mic, se produce o @ncetinire a de9volt7rii somatice şi
psiAice, care poate mer,e p<n7 la cretinism. :orma tipic7 de insu5icienţ7
tiroidian7 la adult se numeşte mi6edem, produc<ndu"se doar o diminuare a
atenţiei, memoriei şi capacit7ţii de @nv7ţare. Indi5erent de v<rst7, procesele
ener,etice sunt reduse, metabolismul ba9ai este sc79ut, iar ţesuturile sunt
@mbibate cu un edem mucos Dmi6edem, pielea uscat7, @n,roşat7, c7derea p7rului,
sen9aţie de 5ri,F.
Siper5uncţia tiroidian7 se @nt<lneşte @n boala BasedoU. 0ste caracteri9at7 prin
creşterea metabolismului ba9ai cu peste '&&I, protru9inarea ,lobilor oculari
De6o5talmieF şi tulbur7ri din partea principalelor 5uncţii. /a nivelul aparatului
cardiovascular apar semnele unei Aiper5uncţii simpatice DtaAicardie,
AipertensiuneF, iar la nivelul tubului di,estiv semnele unei Aiperactivit7ţi
parasimpatice DAipersecreţie, accelerarea motilit7ţiiF. (ctivarea sistemului nervos
poate su5eri modi5ic7ri de la simpl7 nervo9itate p<n7 la st7ri de insomnie şi
an6ietate. Bolnavii, deşi consum7 multe alimente, pierd totuşi din ,reutate, ca
urmare a creşterii arderilor celulare. 8ielea este cald7, umed7. . alt7 a5ecţiune a
,landei tiroide, @nt<lnit7 mai 5recvent @n re,iunile muntoase, este ,uşa endemic7.
;uşa este o creştere anatomic7 a ,landei, @n special a stromei conJunctive,
@nsoţit7 de obicei de Aipo5uncţie. Cau9a ,uşei o repre9int7 pre9enţa @n alimente şi
@n apa de b7ut a unor substanţe cAimice o6idante, numite substanţe ,uşo,ene.
(cţiunea acestora se e6ercit7 @n mod ne,ativ, produc<nd Aipertro5ia ,landei
numai @n re,iunile s7race @n iod. (dministrarea iodului sub 5orm7 de tablete sau
de sare de buc7t7rie iodat7 previne apariţia ,uşei la locuitorii re,iunilor
endemice.
[coala rom<neasc7 de endocrinolo,ie DCI. 8arAon şi elevii s7iF a adus mari
contribuţii la eradicarea ,uşei endemice. 06plorarea 5uncţiei tiroidiene se poate
5ace prin determinarea metabolismului ba9ai şi prin utili9area iodului radioactiv
a c7rui captare de c7tre tiroid7 creşte @n Aiper5uncţia şi scade @n Aipo5uncţia
,landei.
)e,larea secreţiei tiroidei se 5ace printr"un mecanism de 5eedbacT Aipotalamo"Aipo5i9o"
tiroidian D5i,. '&CF. Sipotalamusul secret7 4)S care, aJuns prin sistemul
port la adenoAipo5i97, determin7 eliberarea de 4SS. (cesta stimulea97 secreţia
de Aormoni iodaţi. Creşterea concentraţiei plasmatice a Aormonilor tiroidieni
inAib7 secreţia Aipotalamic7 a 4)S şi pe cea Aipo5i9ar7 de 4SS. *ecanismul
acestei re,l7ri este valabil pentru toate ,landele endocrine controlate de
Aipo5i9a .
Calcitonina. /a nivelul tiroidei şi paratiroidelor, au 5ost puse @n evidenţ7 celule
di5erite de restul epiteliului ,landular, numite celule "C". 0le secret7 un Aormon
Aipocalcemiant Dcare aJut7 la 5i6area Ca
24
@n oaseF, numit calcitonina Dve9i
"8aratiroidele"F.
8 A ) A 4I).ID0/0
Sunt patru ,lande mici, situate c<te dou7 pe 5aţa posterioar7 a lobilor tiroidieni,
@n a5ara capsulei acesteia. 0piteliul secretor este repre9entat de dou7 tipuri de
celule dispuse
4%4-E.UL E,NOC7%,
2=1
ALDURA
FRÌG
/
HÌPOTALAMUS
TRH
ADENOHÌPOFÌZA
TSH
T3
1E T
4

Dn cordoane sau form'nd mici foliculi: celule principale ce secretă parathor*monul şi
celulele parafoliculare, identice cu celulele ACA de la tiroidă! (cestea secretă
calcitonina!
Parathormonul CP)SI este un polipeptid! 6ste activ asupra osului, rinichiului şi
tractului digestiv, fie prin efecte directe, fie prin efectele vitaminei a cărei secreţie
o controlează!
Efecte asupra sistemul osos5
1• efecte rapide şi imediate CDn decurs de minuteI: creşte permea$ilitatea
mem$ranei osteo$lastelor şi osteo*citelor pentru calciu8 creşterea calciului citosolic
este urmată de expulzarea activă a calciului Dn spaţiul extracelular, ceea ce duce la
creşterea calcemiei8
2• efecte lente şi tardive Czile, săptăm'niI: activarea osteoclastelor8 Dn efectul
său de lungă durată, P)S stimulează at't osteogeneza, c't şi osteoliza8 echili$rul
proceselor de remaniere osoasă este Dnsă deplasat Dn favoarea osteolizei! Efecte la
ni)elul rinic$iului5
determină hidroxilarea +4*dihi*droxicolecalciferolului Dn poziţia . , rezult'nd forma
activă a vitaminei
stimulează rea$sor$ţia tu$ulară a calciului Dn nefronul distal, rezult'nd hipocalciurie8
1• inhi$ă rea$sor$ţia tu$ulară a fosfaţilor anorganici, rezult'nd hiperfosfaturie8
2• intensifică rea$sor$ţia tu$ulară a ionilor de magneziu şi hidrogen, dar inhi$ă
rea$sor$ţia sodiului, potasiului şi a unor aminoacizi!
Efecte la ni)elul tractul digesti)5
3• a$soar$e activ calciul, Dn funcţie de conţinutul dietei, efect indirect
mediat de vitamina !
Sipercalcemia şi hipofosfatemia sunt rezultatul efectelor conEugate ale P)S Dn interacţiune cu
organele ţintă menţionate! 1eglare5
4• mecanismul principal: $uclă de feed$acU negativ care corelează direct celulele
secretoare de P)S cu nivelul circulant al calciului ionic! Sipercalcemia inhi$ă
secreţia de P)S şi invers8
C6=U=( G.%)F
=egendă:
stimulează
inhi$ă !!!!!
:i,. '&C. Bucle de 5eedbacT @n re,larea secreţiei de Aormoni tiroidieni
CC
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
1• mecanisme asociate: a! feed$acU negativ exercitat de vitamina 3 asupra
celulelor paratiroidiene8 $! feed$acU negativ exercitat de magneziul ionic circulant!
Sipomagnezemia inhi$ă secreţia de P)S şi invers!
.n caz de hipersecreţie CDn tumori secretanteI are loc rarefierea oaselor care pot
prezenta fracturi spontane, iar calciul aflat Dn exces Dn s'nge se depune Dn ţesuturi sau
formează calculi urinari!
Calcitonina CC)I este un polipeptid secretat de celulele C parafoliculare tiroidiene! /timulul
declanşator al secreţiei de C) este hipercalcemia!
6fectele sale se exercită la nivelul următoarelor ţinte:
2• osul: a! reducerea osteolizei osteocitare8 $p, stimularea osteo$lastelor8 c!
inhi$area formării de osteoclaste noi8
3• rinichiul: efect minor de reducere a rea$sor$ţiei tu$ulare de calciu! &ezultatul glo$al
al efectelor C) este hipocalcemia!
1eglare5 o $uclă de feed$acU negativ corelează nivelul seric al calciului ionic cu activitatea
celulelor secretoare de C)!
8(NC)0(S+/ 0ND.C)IN
Pancreasul endocrin are rol de transductor neuroendocrin periferic şi derivă
em$riologic din endoderm! )ermenii pancreas endocrin şi pancreas
exocrin desemnează cele două funcţii maEore ale pancreasului şi diferenţele Dn
calea de evacuare a produşilor
de secreţie!
Pancreasul endocrin este implicat Dn controlul meta$olismelor intermediare ale glucidelor,
lipidelor şi proteinelor prin hormonii secretaţi şi constă din insule de celule endocrine * insulele
=angerhans! (cestea conţin mai multe tipuri de celule secretorii:
celulele ( C+,VI, care secretă glucagon8 celulele " C3, * -,VI, dispuse Dn interiorul
insulelor şi care secretă insulina8 celulele C5,VI, care secretă somatostatin, şi
celulele F, care secretă polipeptidul pancreatic!
.nsulina! 6ste primul hormon descoperit de un cercetător rom'n, %icolae C! Paulescu*
50+5, pentru a cărui redescoperire a fost acordat premiul %o$el C"anting, Mc=eod,
"est, 50++I! .nsulina este un hormon proteic, ce conţine 45 de aminoacizi, fiind
secretată su$ forma unor precursori prin a căror transformări succesive rezultă
insulina ce se depozitează la nivelul granulelor din celule "!
6fectele insulinei sunt iniţiate prin legarea de o proteină mem$ranară receptoare care este activată!
Principalele efecte ale stimulării cu insulina sunt:
1• mem$ranele celulelor musculare, adipocitelor şi ale altor celule devin foarte permea$ile pentru
glucoza, ceea ce permite o pătrundere rapidă a glucozei Dn celule8
2• creşterea permea$ilităţii mem$ranare pentru aminoacizi, T, Mg şi P,48
3• modificarea nivelului de activitate al multor enzime meta$olice intracelulare Cefect ce
apare la 5, *54 minute de la stimulareI8
4• formarea de noi proteine Cefect ce apare la ore sau zile de la stimulareI! \ (supra
meta$olismului electroliţilor, insulina are următoarele efecte:
5• scăderea concentraţiei plasmatice a T
+
prin stimularea transportului său Dn
celulele musculare şi hepatice8
4%4-E.UL E,NOC7%,
2=+
1• facilitarea transportului intracelular al magneziu lui şi fosfaţi lor8
2• efect antinatriuretic prin stimularea rea$sor$ţiei tu$ulare a %a
+
!
.n concluzie, insulina este singurul hormon cu efect ana$olizant pentru toate meta$olismele
intermediare şi singurul hormon hipoglicemiant!
1eglarea secreţiei e insulina. %ivelul glicemiei este principalul reglator al secreţiei
de insulina! =a o valoare normală a glicemiei a Eeun Cdimineaţa, Dnainte de servirea
micului deEunI, rata de secreţie a insulinei este minimă! acă glicemia creşte $rusc la +,,
*2,, mgV şi se păstrează la acest nivel, secreţia de insulina se va modifica şi ea Dn sens
crescător Dn două etape: a! Dn primele 2 * 4 minute valoarea insulinei plasmatice va creşte
de aproape 5, ori datorită eli$erării insulinei preformate din insulele =angerhans8 această
insulinemie nu se poate menţine şi va scădea Dn următoarele 4 *
5 , minute8 $! după aproximativ 54 minute, secreţia de insulina creşte din nou şi va
atinge un platou Dn + * 2 ore, la o valoare mai mare dec't precedenta8 de acest efect este
răspunzătoare at't insulina preformată, c't şi cea nou secretată! &ăspunsul insulinei la
administrarea de glucoza este mai mare dacă aceasta se face oral şi nu intravenos! (cest
lucru se datorează faptului că glucoza orală determină o creştere a insulinemiei mediată
neural şi, Dn plus, Dn perioadele digestive se eli$erează hormoni gastro*intestinali care,
la r'ndul lor, determină o creştere a secreţiei de insulina!
(lţi factori care controlează Dn mai mică măsura secreţia de insulina sunt:
1• aminoacizii, dintre care cei mai puternici stimulatori sunt arginina, lizina,
fenil*alanina8
2• hormonii gastro*intestinali: gastrina, secretina, colecistiUinina, ;.P8
3• hormonii insulari: glucagonul stimulează secreţia de insulina, Dn timp ce
somato*statina o inhi$ă8
alţi hormoni: /)S, cortizolul, progesteronul şi estrogenii cresc secreţia de insulina8 adrenalina determină
creşterea glicemiei ca răspuns la stres8
1• o$ezitatea se caracterizează prin hiperinsulinemie şi rezistenţă la insulina, dar nivelul
glicemiei şi al glucagonului sunt normale8
2• ionii: at't potasiul, c't şi calciul sunt necesari pentru răspunsul normal al insulinei şi al
glucagonului la variaţiile glicemiei!
/eficitul e insulina Cdia$etul zaharatI! 6ste o $oală meta$olică complexă,
caracte*rizată prin prezenţa valorilor crescute ale glicemiei la determinări repetate!
Principalele modifiări ale homeostaziei in dia$etul zaharat sunt: hiperglicemia,
glicozuria, poliuria, polidipsia, polifagia, acidoza şi coma dia$etică, dezechili$re
electrolitice! Complicaţiile maEore ale acestei $oli sunt infecţioase, precum şi
compromiterea morfofuncţională a unor ţesuturi şi organe de importanţă vitală *
sistem nervos, cardiovascular sau excretor!
6xcesul de insulina se caracterizează prin hipoglicemie severă, care poate compromite
dramatic funcţia sistemului nervos!
;lucagonul, hormon proteic, alcătuit din +0 de aminoacizi, se secretă şi el su$ forma unor precursori!
6fectele sale se exercită asupra:
3• meta$olismului glucidic: a! stimulează glicogenoliza la nivel hepatic8 b.
stimulează gluconeogeneza hepatică8 c! creşte extragerea aminoacizilor din s'nge de
către hepatocite, făc'ndu*i disponi$ili pentru conversia Dn glucoza8
4• meta$olismului lipidic: a! efect lipolitic şi determină creşterea nivelului
plasmatic al acizilor graşi şi glicerolului8 $! este esenţial Dn cetogeneză datorită
oxidării acizilor graşi8
2=4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
_ meta$olismului proteic: a! efect proteolitic la nivel hepatic8 $! efect antiana$olic prin
inhi$area sintezei proteice!
.n cantităţi foarte mari, glucagonul determină: a! creşterea forţei de contracţie a cordului8 $!
creşterea secreţiei $iliare8 c! inhi$area secreţiei gastrice!
1eglarea secreţiei e glucagon. ;licemia este cel mai important factor de control
al secreţiei de glucagon, astfel că Dn hipoglicemie el este secretat Dn cantităţi mari şi
determină creşterea eli$erării de glucoza hepatică, corect'nd nivelul glicemiei!
Concentraţii crescute de aminoacizi stimulează secreţia de glucagon! 6fortul fizic
intens, ca şi anumiţi hormoni intestinali cresc secreţia de glucagon! .nsulina şi acizii
graşi circulanţi inhi$ă eli$erarea de glucagon!
;/(ND( 8IN0(/W D08I:I?(F
6ste situată Dntre tu$erculii cvadrigemeni superiori şi intră Dn componenţa
epitalamusului! (natomic şi funcţional are conexiuni cu epitalamusul, Dmpreună
form'nd un sistem neurosecretor epitalamo*epifizar!
/tructurile secretorii sunt reprezentate de cordoane celulare nevroglice CpinealociteI, cu
proprietate secretorie, şi elemente nervoase Ccelule şi prelungiriI, DnconEurate de o $ogată
reţea vasculară, conţin'nd numeroase fi$re simpatice!
6pifiza secretă indolamine Cmelatonina, cu acţiune frenatoare asupra funcţiei
gonadelorI şi hormoni peptidici Cvasotocina, cu puternică acţiune antigonadotropă, mai
ales anti =SI! 6xtractele de epifiză au şi efecte meta$olice, at't Dn meta$olismul lipidic,
glucidic, proteic, c't şi Dn cel mineral! 6pifiza are legături str'nse cu retina!
/timulii luminoşi produc, prin intermediul nervilor simpatici, o reducere a secreţiei de
melatonina! .n Dntuneric, secreţia de melatonina creşte, fr'n'nd funcţia gonadelor! 6xistă
studii ce sugerează un rol al epifizei Dn termoreglare! 7 serie de experimente indică
anumite interrelaţii ale acestei glande cu suprarenala, tiroida şi pancreasul!
;/(ND0/0 S0E+(/0
)esticulul Cgonada masculinăI şi ovarul Cgonada femininăI sunt glande mixte exo*
şi endocrine!
)6/).CU=U=
Dndeplineşte Dn organism două funcţii!
Funcţia spermatogenetică! (ceasta este funcţia sa exocrini! (re loc la nivelul tu$ului
seminifer, Dncep'nd cu pu$ertatea! Procesul se desfăşoară Dn mai multe etape de
diviziune ecvaţională şi apoi reducţională, pornind de la celulele primordiale,
spermatogonii, cu număr diploid de cromozomi, şi aEung'nd la celulele mature,
g'rneţii masculini, spermitfe, cu număr haploid de cromozomi! /permiile se
Dnmagazinează Dn epididim şi veziculele seminale! /unt eliminaţi prin eEaculare!
/permatogeneza este stimulată de F/S!
=Secreţia intern7. Celulele interstiţiale testicul are =eOdig secretă hormonii
androgeni, căror reprezentant principal este testosteronul! )esticulul secretă un
procent redus de estrogeni!
4%4-E.UL E,NOC7%,
2=8
)estosteronul este un hormon lipidie, cu structură sterolică! (cţiunea sa constă Dn
stimularea creşterii organelor genitale masculine şi apariţia caracterelor sexuale
secundare la $ăr$at: dezvoltarea scheletului şi a muşchilor, modul de implantare a
părului, vocea, repartiţia topografică a grăsimii de rezervă! )estosteronul este un
puternic ana$olizant proteic! 6. are şi efecte de menţinere a tonusului epiteliului
spermatogenic!
1eglarea secreţiei e testosteron se face printr*un mecanism de feed$acU
negativ, su$ influenţa =S hipofizar! Sipersecreţia acestui hormon duce la pu$ertate
precoce, iar hiposecreţia la infantilism genital!
7#(&U=
Prezintă, ca şi testiculul, o du$lă activitate!
Formarea foliculilor maturi şi ovulaţia! Fiecare ovar conţine la naştere c'teva sute de
mii de fol icul i primordiali! intre aceştia, numai 2,, * K,,, c'te unul pe lună, Dncep'nd
cu pu$ertatea şi termin'nd cu menopauza, vor aEunge la maturaţie! Procesul de creştere
şi maturaţie foliculară este ciclic! Ciclul ovarcan este Dnsoţit de modificări la nivelul
uterului, vaginului, glandelor mamare! urata medie a unui ciclu genital la femeie este
de +1 de zile şi de aceea el se mai numeşte ciclu menstrual!
/chematic, distingem Dn cadrul ciclului ovarcan două perioade:
1• preovulatorie, care durează din ziua 5 p'nă Dn ziua a 5K*a a ciclului8
2• postovulatorie, ce se Dntinde din ziua a 54*a p'nă Dn prima zi a menstruaţieX,
după care ciclul se reia! Dn perioada preovulatorie au loc mitoze ecvaţionale şi
reducţionale la nivelul ovocitului! (cesta stră$ate mai multe etape, de la ovogonie cu
număr diploid de cromozomi la ovulul matur care are formulă haploidă! Pe măsură ce
ovulul se maturează, apare o cavitate la nivelul foliculului o vari an, care se umple cu
lichid folicular! .n ziua a 5K*a, foliculul se rupe şi ovulul este expulzat Dn cavitatea
a$dominală CovulaţiaI, de unde este preluat de trompa uterina! upă ovulaţie, foliculul ovarcan se
transformă Dn corp gal$en!
Creşterea şi maturarea foliculului sunt stimulate de FSH. 7vulaţia şi formarea
corpului gal$en sunt stimulate de LH. in motive incomplet Dnţelese, hipofiza
anterioară secretă cantităţi mult crescute de LH pentru o perioadă de 5 * + zile,
Dncep'nd cu +K * K1 de ore Dnainte de ovulaţie, fenomen Dnsoţit şi de un v'rf
preovulator mic al FSH. Cauza acestei creşteri $ruşte a secreţiei de gonadotropine
nu este cunoscută, dar c'teva dintre cauzele posi$ile sunt:
_ la acest moment al ciclului estrogenul are efect de feed$acU pozitiv pentru a stimula secreţia
pituitară a gonadotropinelor, fenomen aflat Dn contradicţie cu efectul său normal de feed$acU
negativ care intervine Dn restul ciclului lunar feminin8
_ anumite celule foliculare Dncep să secrete progesteron Dn cantităţi mici, dar Dn
creştere, cu aproximativ o zi Dnaintea v'rfului preovulator al LH, şi s *e presupune că
acesta poate fi factorul care stimulează secreţia excesivă de LH. .ndiferent de cauză,
fără acest v'rf preovulator de LH, ovulaţia nu poate avea loc!
/ecreţia internă a ovarului! Pereţii foliculului ovarcan prezintă două teci celulare, una
internă şi alta externă! .n perioada preovulatorie, celulele tecii interne secretă
hormonii sexuali feminini * estrogenii! /ecreţia acestor hormoni este stimulată de
F/S şi =S!
(cţiunea estrogenilor este de a stimula dezvoltarea organelor genitale feminine, a
mucoasei utercne, a glandelor mamare, apariţia şi dezvoltarea caracterelor
sexuale secundare la femeie, precum şi comportamentul sexual feminin! .n faza a
+*a a ciclului, rolul de
2=!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
secreţie internă Dl Dndeplineşte corpul gal$en! (cesta secretă at't hormoni estrogeni,
c't şi progesteron, un hormon care favorizează păstrarea sarcinii! /ecreţia corpului
gal$en este stimulată de =S şi prolactina! Corpul gal$en involuează după 5, zile şi se
transformă Dn corp al$! acă ovulul a fost fecundat, activitatea corpului gal$en se
prelungeşte cu Dncă trei luni! Progesteronul determină modificări histologice şi
secretorii la nivelul mucoasei uterine pe care o pregăteşte Dn vederea fixării oului
CnidareI! acă fecundaţia nu a avut loc, ovulul se elimină Dn ziua a 50*a, a +,*a a
ciclului8 secreţia corpului gal$en scade $rusc Dn ziua a +3*a! =a nivelel mucoasei
uterine se produc modificări vasculare urmate de necroză şi hemoragie, care determină
pierderea de s'nge menstrual! .n timpul sarcinii, corticosuprarenala şi placenta secretă,
de asemenea, estrogeni şi progesteron!
1eglarea secreţiei o3ariene se face la fel ca a altor glande periferice prin feed$acU
negativ hipotalamo*hipofizo*ovarian!
TIMUSUL
(re un rol de glandă endocrină Dn prima parte a ontogenezei, p'nă la pu$ertate! 6ste
o glandă cu structură mixtă, de epiteliu secretor şi organ limfatic! (re localizare
retrosternală! =a pu$ertate involuează, fără a dispărea complet! /e dezvoltă din
ectoderm! .n organism are mai multe funcţii: rol de organ limfatic central, rol de
glandă endocrină!
eşi nu au fost individualizaţi hormoni ca atare, se cunosc o serie de efecte ale
extractelor de timus:
1• acţiune de fr'nare a dezvoltării gonadelor8
2• acţiune de stimulare a mineralizării osoase8
3• efecte de fr'nare a mitozelor!
Funcţiile timusului sunt puternic $locate de hormonii steroizi, care determină involuţia
acestui organ! Unitatea histol^gica a timusului este lo$ului timic format dintr*o reţea
de celule reticulare Dntre care se află timocite! (cestea sunt celule hematoformatoare
primordiale CsternI, migrate din măduva hematogenă şi transformate su$ influenţa
factorilor locali Dn celule limfoformatoare de tip )! )imocitele ADnsăm'nţeazăA şi alte
organe limfoide Cganglionii limfatici, splina, amigdalele etc!I!
APARATUL DIGESTIV
ANATOMIA APARATULUI DIGESTIV
6ste alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor şi ulterior
a$sor$ţia lor! .n acelaşi timp, la nivelul ultimului segment al tu$ului digestiv, rectul, se
realizează eliminarea resturilor nea$sor$ite, prin actul defecaţiei!
C(-I4(40( B+C(/W
6ste primul segment al tu$ului digestiv, fiind o cavitate virtuală, c'nd gura este Dnchisă,
şi reală, c'nd gura este deschisă! Cavitatea $ucală este despărţită de arcadele alveolo*
gingivo* dentare Dn două părţi: vesti$ulul şi cavitatea $ucală propriu*zisă! #esti$ulul
$ucal este un spaţiu Dn formă de potcoavă, limitat Dntre arcade, pe de o parte, $uze şi
o$raEi, pe de altă parte! #esti$ulul comunică cu cavitatea $ucală propriu*zisă prin spaţiile
interdentare şi prin spaţiul retromolar!
.n vesti$ulul superior se deschide canalul /tenon Ccanalul excretor al glandei parotideI, Dn
dreptului molarului .. superior!
Cavitatea $ucală propriu*zisă este delimitată Dnainte şi pe laturi de arcadele alveolo*
gingivo* dentare, Dn sus de $olta palatină, care o separă de fosele nazale, Dn Eos de
planşeul $ucal pe care se află corpul lim$ii şi glanda su$linguală! Posterior, cavitatea
$ucală comunică cu faringele prin istmul g'tului, circumscris superior de vălul
palatin, pe margini de pilierii anteriori Carcurile anterioareI, iar Dn Eos de lim$ă!
"olta palatină este formată Dn partea anterioară de palatul dur! /cheletul osos al
palatului dur este acoperit de mucoasa palatină şi este format Dn două treimi anterioare
de procesele palatine ale osului maxilar, iar Dn treimea posterioară de lamele orizontale
ale osului palatin! #ălul palatin Cpalatul moaleI, continuă Dnapoi palatul dur şi se
prezintă ca o mem$rană musculo*mem$ranoasă mo$ilă, care are două feţe şi două
margini!
Una dintre feţe este anterioară, concavă C$ucalăI, acoperită de un epiteliu pluristra*
tificat pavimentos moale CneUeratinizatI, cea de a doua faţă este posterioară,
convexă Cfa*ringianăI, acoperită de un epiteliu cilindric simplu! intre cele două
margini, una este anterioară şi aderă la palatul dur, cea de*a doua este li$eră!
Marginea li$eră prezintă central o proeminenţă, numită lueta ComuşorulI, iar lateral se
prelungeşte cu două arcuri CpilieriI: unul anterior, prin care co$oară muşchiul palatoglos, celălalt
posterior, prin care co$oară muşchiul palato*faringian! Dntre cele
două arcuri se află amigdala palatină, formaţiune cu rol Dn apărarea organismului
Dmpotriva infecţiilor!
Planşeul $ucal este format din cei doi muşchi milohioidieni, Dntinşi Dntre linia milohioidiană
a mandi$ulei şi osul hioid! /u$ muşchiul milohioidian se află muşchiul digastric! Pe
planşeul $ucal se află glandele su$linguale şi corpul lim$ii!
2=8 ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Pereţii cavităţii $ucale sunt vascularizaţi de ramuri provenite din artera carotidă
externă! /'ngele venos aEunge Dn vena Eugulară internă! =imfaticele cavităţii $ucale
aEung Dn ganglionii cervicali situaţi Dn Eurul venei Eugulare interne! .nervaţia senzitivă
este asigurată de ramuri din nervul trigemen!
=.M"(
=im$a este un organ musculo*mem$ranos mo$il, care, pe l'ngă rol Dn masticaţie şi
deglutiţie, mai are rol şi Dn vor$irea articulată, Dn supt şi ca organ de simţ, datorită
prezenţei, la nivelul lim$ii, a papilelor gustative! =im$a prezintă un corp situat Dn
cavitatea $ucală şi o rădăcină, spre faringe!
&ădăcina lim$ii este fixată de hioid prin mem$rana hioglosiană şi de $aza epiglotei
prin trei ligamente gloso*epiglotice! .ntre aceste ligamente, care ridică repliuri, se află
două ad'ncituri denumite valecule! .ntre corpul şi rădăcina lim$ii se află şanţul
terminal, anterior de care se dispun papilele caliciforme, su$ forma literei A#A CA#A*ul
lingualI! Faţa inferioară a corpului lim$ii este legată de mucoasa planşeului $ucal prin
fr'ul lim$ii! e o parte şi de alta a fr'ului lim$ii se află o proeminenţă, numită
caruncula su$linguală, Dn care se deschid canalul glandei su$mandi$ulare şi canalul
glandei su$linguale! Pe rădăcina lim$ii Cfaţa ei posterioarăI se află amigdala linguală!
.n structura lim$ii se descriu un schelet osteofi$ros, muşchi striaţi şi o mucoasă!
/cheletul osteofi$ros este format din osul hioid şi două mem$rane fi$roase: septul
lim$ii şi mem$rana hioglosiană Dntinsă de la hioid spre lim$ă!
Muşhii lim$ii sunt: intrinseci, proprii lim$ii Cm! transvers, m! vertical, m! lingual
longitudinal superior şi m! lingual longitudinal inferior, st'ng şi dreptI! 6xistă şi
muşchi extrinseci Cm! stiloglos, hioglos, genioglosI, cu un capăt prins pe oase sau
muşchii palatoglos sau amigdaloglos, şi cu celălalt pe palatul moale sau
amigdala palatină!
=a exterior, lim$a este acoperită de mucoasa linguală, care se continuă cu mucoasa
$ucală, av'nd Dn structura sa un epiteliu pluristratificat, pavimentos, necheratinizat! Pe
faţa dorsală CsuperioarăI a lim$ii şi pe marginile ei se găsesc papilele linguale, care
oferă lim$ii un aspect catifelat!
Papilele circumvalate CcaliciformeI formează A#A*ul lingual cu deschiderea spre
Dnainte şi sunt Dn număr de - * 55! Fiecare dintre aceste papile prezintă, Dn centru, o
ridicătură centrală, DnconEurată de un şanţ circular Dn care se găsesc numeroşi muguri
gustativi! =ateral de şanţ se află un cadru!
Papilele foliate sunt localizate de*a lungul porţiunilor posterioare ale marginilor
lim$ii! (u forma unor foi de carte, prezent'nd 1* 5 , pliuri mucoase, dispuse
perpendicular! Papilele fungiforme au formă asemănătoare unor ciperci şi sunt mai
răsp'ndite Dnaintea A#A*ului lingual!
)oate aceste trei categorii de papile au Dn structură muguri gustativi! /e mai descriu, la nivelul
lim$ii, şi papilele filiforme, formaţiuni conice, cu v'rful ramificat! 6le sunt
situate pe faţa dorsală a lim$ii şi pe marginile ei! %eav'nd muguri gustativi, au rol
mecanic!
#ascularizaţia lim$ii este asigurată de artera linguală! /'ngele venos aEunge Dn vena
Eugulară internă! =imfaticele aEung Dn ganglionii su$mandi$ulari şi cervicali .nervaţia
muşchilor lim$ii este asigurată de nervul hipoglos Cmuşchii intrinseci ai lim$iiI şi de
nervul glosofaringian Cmuşchii extrinseci ai lim$iiI, inervaţia senzorială
AOA7A-UL N%0E4-%"
2=A
gustativă prin nervii #.. Cfacial, corpul lim$iiI, .L Cglosofaringian, rădăcina lim$iiI, L
Cvag, $aza rădăcinii lim$iiI, iar inervaţia senzitivă Cdurere, tact, temperaturăI de nervul
# CtrigemenI pentru corpul lim$ii, de nervul .L CglosofaringianI pentru rădăcina
lim$ii şi vag pentru $aza rădăcinii lim$ii şi mucoasa valeculelor!
DINNII
inţii sunt organe dure ale aparatului masticator, av'nd rol şi Dn vor$irea articulată! =a
om există două dentiţii, una temporară Cdentiţia de lapteI, care numără +, de dinţi, şi
cea de*a doua, permanentă, 2+ de dinţi!
Formula dentară a dentiţiei temporare este:
i 2
c
i ni 2
iar a dentiţiei definitive este:
1
+
C
5
P
m
2
M
3
entiţia temporară Dncepe să apară după 3 * 1 luni şi este completă Dn Eurul v'rstei de + *
2 ani! entiţia permanentă apare Dntre 3 şi 52 ani, except'nd molarul ... Cmăseaua de
minteI, care apare mai t'rziu C 5 1 * + + aniI sau deloc!
)oţi dinţii, indiferent de forma lor, prezintă coroană, col şi rădăcină! Coroana, de
culoare al$ă, depăşeşte alveola dentară, fiind vizi$ilă Dn cavitatea $ucală! &ădăcina
este inclusă Dn alveolă şi poate fi unică, du$lă sau triplă! Unică este .a incisivi, canini
şi premolari, du$lă sau triplă la molari! Colul este regiunea mai Dngustă, situată Dntre
rădăcină şi coroană! =a nivelul colului se află inelul gingival CmiEloc de fixare al
dinteluiI!
.n coroana dintelui se află camera pulpară, care, la nivelul rădăcinii, se continuă cu
canalul dentar Ccanal radicularI!
Cavitatea şi canalul dentar conţin pulpa dintelui, care are Dn structura sa ţesut
conEunctiv, vase şi nervi ce pătrund prin orificiul dentar de la v'rful rădăcinii! .n afara
camerei pulpare şi a canalului dentar, dintele este format dintr*un ţesut calcifDcat,
denumit dentină CivoriuI, de culoare al$ă!
=a nivelul coroanei, dentina este du$lată de un ţesut dur, smalţul, iar la nivelul
rădăcinii de cement! /malţul este cea mai dură structură a dintelui şi are Dn compoziţia
sa fosfat de calciu, de magneziu, floruri de %a şi T! Cementul dur este de natură
osoasă şi face parte din miEloacele de susţinere ale dintelui CpăradonţiuI! /tructura
cementului este asemănătoare cu a osului!
#ascularizaţia dinţilor este asigurată de arterele alveolare, ramuri din artera maxilară
internă! /'ngele venos aEunge Dn vena maxilară! =imfaticele dinţilor aEung Dn final Dn
ganglionii su$mandi$ulari şi cervicali!
.nervaţia dinţilor este asigurată de nervul trigemen Cpentru dinţii superiori n! maxilar, iar pentru
dinţii inferiori n! mandi$ularI!
280
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
F(&.%;6=6
6ste un conduct musculo*mem$ranos, dispus de la $aza craniului p'nă Dn dreptul
verte$rei Cs, unde se continuă cu esofagul! (re forma unui Eghea$ deschis anterior, care
se Dngustează de sus Dn Eos, cu lungimea de 54 cm!
Faţa posterioară a faringelui delimitează, Dmpreună cu coloana verte$rală tapetată
de muşchii preverte$rali, spaţiul retrofaringian! Feţele laterale ale faringelui, la
nivelul capului, vin Dn raport cu spaţiul mandi$ulo*faringian cuprins Dntre
mandi$ulă şi faringe, iar la nivelul g'tului cu lo$ii laterali ai glandei tiroide, cu
artera carotidă comună, vena Eugulară internă şi nervul vag situat Dntre cele două
formaţiuni vasculare!
Cavitatea faringelui este divizată Dn trei etaEe!
!a)itatea faringelui
Peretele NasofaringeIe BucofaringeIe LaringofaringeIe
superior (rinofaringeIe) (orofaringeIe)
"aza craniului! =a #ălul palatin! Corespunde planului orizontal
acest nivel se află care trece prin hioid şi comunică
amigdala faringiană cu $ucofaringele
Peretele #ălul palatin! Plan orizontal dus prin /e continuă cu esofagul!
inferior osul hioid! Comunică cu
laringofaringele!
Pereţii Prezintă orificiul Corespund celor două Corespund şanţurilor 5 arin
laterali trompei lui arcuri Canterior şi gofaii n gi ene!
6ustachio, DnconEurat posteriorI ale vălului
de amigdala tu$ară! palatin, Dntre care se află
amigdala palatină!
Peretele Comunică cu fosele Comunică cu cavitatea Comunică cu laringele prin
anterior nazale prin două oii fi $ucală prin istmul aditus laringis Cintrarea Dn
ci i, numite coane! g'tului! laringeI!
Peretele Corespunde coloanei Corespunde coloanei Corespunde coloanei verte$rale!
posterior verte$rale! verte$rale!
Dn structura faringelui se află o aponevroză intrafaringiană, muşchi şi o mucoasă!
=a exterior este acoperit de adventiţia faringelui formată din ţesut conEunctiv lax!
(ponevroză intrafaringiană se găseşte la nivelul pereţilor laterali şi posterior ai
faringelui şi se insera superior pe $aza craniului8 are o structură fi$roasă şi este
rezistentă!
Muşchii faringelui sunt striaţi, grupaţi Dn muşchi constrictori şi ridicători!
Muşchii constrictori au fi$re circulare şi se acoperă unul pe celălalt Ccel superior este acoperit
de cel miElociu, iar acesta de muşchiul constrictor inferiorI8 prin contracţia lor micşorează
diametrul antero*posterior şi transversal al faringelui!
Muşchii ridicători au fi$re longitudinale şi sunt reprezentaţi de muşchiul stilo*
faringian Care originea pe apofiza stiloidă a osului temporalI şi palato*faringian, care
co$oară de la palat prin arcul posterior! Prin contracţia lor ridică faringele Dn timpul
deglutiţiei!
=a interior, faringele este căptuşit de o mucoasă care are Dn structura sa un epiteliu cilindric
ciliat la nivelul rinofaringelui şi un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratinizat la
nivelul $ucofaringelui şi laringofaringelui!
AOA7A -UL N%0E4-P"
281
=a exterior, faringele este acoperit de adventiţia faringelui, care se continuă cu
adventiţia esofagului! #ascularizaţia faringelui este realizată de ramuri din artida
carotidă externă! /'ngele venos este drenat Dn vena Eugulară internă! =imfaticele
aEung Dn ganglionii cervicali! .nervaţia senzitivă şi motorie este asigurată de nervul
glosofaringian, dar şi de nervul vag!
ESOFAGUL
6ste un canal musculo*mem$ranos prin care $olul alimentar trece din faringe spre
stomac! =imita lui superioară corespunde verte$rei C , iar cea inferioară orificiului
cardia prin care esofagul se deschide Dn stomac! .n traiectul său stră$ate regiunea
cervicală, toracală, diafragma şi aEunge Dn a$domen, termin'ndu*se Dn stomac! 6sofagul
descrie, Dn traiectul său, cur$uri, unele Dn plan sagital, altele Dn plan frontal! =ungimea
sa este de +4 cm!
&aporturile esofagului! .n regiunea cervicală vine Dn raport anterior cu traheea,
posterior cu coloana verte$rală, iar lateral cu lo$ii laterali ai glandei tiroide şi cu
mănunchiul vasculo*nervos al g'tului Cartera carotidă comună, vena Eugulară internă şi
nervul vagI! .n regiunea toracală, are raporturi diferite anterior! easupra verte$rei )4
Clocul de $ifurcare al traheei Dn cele două $ronhiiI vine Dn raport cu traheea, iar su$ )4
cu pericardul! =ateral, esofagul toracic vine Dn raport cu plăm'nii, acoperiţi de
pleurele mediastinale, iar posterior cu coloana verte$rală! .n a$domen vine Dn raport,
la st'nga, cu fundul stomacului, la dreapta şi anterior cu ficatul, iar posterior cu aorta!
.n traiectul său, esofagul are raporturi cu aorta descendentă, care iniţial e la st'nga, iar
Dn partea inferioară se aşează posterior de el!
/tructura esofagului! e la suprafaţă spre interior distingem patru straturi:
1• +3entiţia este o tunică conEunctivă care se continuă Dn sus cu adventiţia faringelui! (re
Dn structura sa ţesut conEunctiv lax!
2• &unica musculară este formată dintr*un strat de fi$re longitudinale la
exterior şi un strat de fi$re circulare la interior! .n treimea superioară a esofagului,
fi$rele musculare sunt striate, Dn timp ce Dn treimea inferioară fi$rele striate sunt
Dnlocuite de fi$re netede!
3• &unica su$mucoasă este $ine dezvoltată la nivelul esofagului şi conţine glande esofagiene
de tip acinos, ce secretă mucus care uşurează Dnaintarea $olului alimentar!
4• &unica mucoasă are culoare al$icioasă şi prezintă cute longitudinale care
se şterg prin distensia esofagului, cauzată de trecerea $olului alimentar! Mucoasa
esofagului are Dn structura sa un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratinizat,
specializat pentru funcţia de transportor!
(rterele esofagului provin din arterele tiroidiene, aortă, arterele diafragmatice şi artera
gastrică st'ngă! /'ngele venos al esofagului a$dominal se varsă Dn vena portă, a
esofagului toracic Dn sistemul azOgos, iar a esofagului cervical Dn vena Eugulară! =a
nivelul esofagului a$dominal există anastomoze foarte importante Dntre sistemul port
şi cel cav superior şi care sunt implicate Dn apariţia varicelor esofagiene, Dn cadrul unui
sindrom de hipertensiune p^rtala! =imfaticele esofagului cervical aEung Dn ganglionii
cervicali, ai esofagului toracic Dn ganglionii traheo*$ronhici şi mediastinali posteriori, iar ai esofagului
a$dominal Dn ganglionii gastrici!
282
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
%ervii provin din simpatic şi parasimpatic, form'nd un plex Dn stratul muscular şi altul
Dn stratul su$mucos!
STOMACUL
/tomacul se prezintă ca o porţiune dilatată a tu$ului digestiv, fiind situat Dn etaEul
supramezocolic al cavităţii a$dominale, Dntre splină şi ficat! Dn stare de umplere are +4
cm, iar gol 51 cm! Capacitatea lui este de 52,, * 54,, cm
3
! /tomacul are forma unui
APA, cu o porţiune verticală mai lungă şi cu una orizontală mai scurtă! escriem
stomacului două feţe Canterioară, posterioarăI, două margini, denumite cur$uri
Ccur$ura mare la st'nga, convexă, şi mică, la dreapta, concavăI şi două orificii Ccardia
şi pilorulI! Cele două feţe ale stomacului sunt acoperite de peritoneu, care, aEuns la
nivelul cur$urilor, se reflectă pe organele vecine, form'nd ligamente!
e pe mica cur$ură, prin reflexia peritoneului, se formează micul epiploon Cliga*mentul
gastro*duodeno*hepaticI care leagă mica cur$ură de faţa inferioară a ficatului! e pe
marea cur$ură, prin reflectarea peritoneului, se formează ligamentele: gastro*diafrag*
matic, care leagă marea cur$ură de diafragm, ligamentul gastro*splenic, Dntre marea
cur$ură şi splină, şi ligamentul gastro*colic, Dntre marea cur$ură şi colonul transvers, ce
se leagă de marele epiploon!
Faţa anterioară a stomacului prezintă o porţiune superioară, care corespunde peretelui
toracic, şi una inferioară, care corespunde peretelui a$dominal! Porţiunea toracală vine
Dn raport cu diafragma şi cu coastele 4 * 0 din partea st'ngă! .n porţiunea a$dominală,
faţa anterioară a stomacului vine Dn raport cu lo$ul st'ng al ficatului, iar mai lateral cu
peretele muscular al a$domenului!
Faţa posterioară a stomacului, prin intermediul unui diverticul al cavităţii
peritoneale, numit $ursa omentală, vine Dn raport cu rinichiul st'ng, suprarenala
st'ngă, corpul şi coada pancreasului, splina şi artera splenică Cpe marginea superioară
a corpului pancreasuluiI!
Cur$ura mare este convexă! =a nivelul ei se află arcul vascular al marii cur$uri,
format din artera gastro *epiploică dreaptă Cdin artera gastro*duodenalăI şi din
artera gastro*epiploică st'ngă Cram din artera lienalăI, precum şi ligamentele
gastro*diafragmatic, gastro*frenic şi gastro*colic!
Cur$ura mică este concavă! =a nivelul ei se găseşte arcul vascular al micii cur$uri
format din artera gastrică st'ngă din trunchiul celiac şi artera gastrică dreaptă, din
artera hepatică proprie, c't şi micul epiploon Cligamentul gastro*duodeno*hepaticI
care leagă stomacul de ficat!
7rificiul cardia, prin care stomacul comunică cu esofagul, este pe flancul st'ng al
verte$rei )|r 7rificiul pilor, prin care stomacul comunică cu duodenul, se află Dn
dreptul flancului drept al verte$rei = ! 6ste prevăzut cu sfincterul piloric! C'nd
stomacul este umplut, pilorul co$oară şi se deplasează spre dreapta! /fincterul piloric
are consistenţă
dură la palpare!
/u$Dmpărţirea stomacului! )rec'nd un plan prin incizura gastrică situată la nivelul
micii cur$uri, unde aceasta Dşi schim$ă direcţia, Dmpărţim stomacul Dn două porţiuni:
porţiunea verticală, situată deasupra planului, şi porţiunea orizontală, su$ acest plan!
Porţiunea verticală, la r'ndul său, are două părţi: fundul stomacului, care conţine
punga
cu aer a stomacului, şi corpul stomacului!
A)A*ATUL NIG7-TI<
28+
Fig! 5,2! /tomacul secţionat, cu evidenţierea mucoasei
Porţiunea orizontală are şi ea o zonă mai dilatată, care continuă corpul stomacului Cantrul piloricI, şi
alta care se continuă cu duodenul, denumită canal piloric!
=a interior, stomacul prezintă numeroase plici ale mucoasei: unele longitudinale, altele
transversale sau o$lice Cfig! 5,2I! intre cele longitudinale, două, situate Dn dreptul micii
cur$uri, delimitează canalul gastric prin care se scurg lichidele!
#ascularizaţia stomacului este asigurată de toate cele trei ramuri ale trunchiului celiac: artera
hepatică, gastrică st'ngă şi splenică!
(rtera splenică irigă marea cur$ură a stomacului prin artera gastroepiploică st'ngă,
care mai primeşte şi ramuri din artera gastro*duodenală Cartera gastro*epiploică
dreaptăI provenită din artera hepatică comună! (rtera gastrică st'ngă irigă mica
cur$ură a stomacului Dmpreună cu artera gastrică dreaptă din artera hepatică proprie!
/'ngele venos aEunge Dn vena portă!
.nervaţia stomacului este asigurată de plexul gastric, format din fi$re simpatice şi
paraşimpatice! Provine din plexul celiac! Fi$rele nervoase formează Dn peretele
stomacului plexul mienteric şi plexul su$mucos!
284
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
IN40S4IN+/ S+BNI)0
6ste porţiunea din tu$ul digestiv cuprinsă Dntre stomac şi intestinul gros! Dn funcţie de
mo$ilitatea sa, intestinul su$ţire are o primă porţiune fixă, numită duoden, şi o a doua,
mai lungă şi mo$ilă, numită EeEuno*ileon! Mo$ilitatea acestuia din urmă se datoreşte
mezenterului! =ungimea intestinului su$ţire este de K * 3 metri, iar cali$rul de K cm la
nivelul duodenului şi de + * 2 cm la nivelul EeEuno*ileonului!
U76%U=
6ste prima porţiune a intestinului su$ţire şi are formă de potcoavă Cfig! 5,KI, cu
concavitatea Dn sus, Dn care se află capul pancreasului! (re o lungime de +4 cm! Dncepe
la nivelul pilorului şi se Dndreaptă spre vezica $iliară, unde coteşte, devenind
descendent! =a acest cot se formează flexura duodenală superioară ! (Euns la polul
inferior al rinichiului drept, coteşte din nou, form'nd flexura duodenală inferioară! .n
continuare, trece anterior de coloana verte$rală C=!I, vena cavă inferioară şi aortă,
după care coteşte a treia oară, devenind ascendent, şi urcă pe flancul st'ng al coloanei
p'nă la =2, unde se termină la nivelul flexurii duodeno*EeEunale!
atorită acestui traiect, i se descriu duodenului patru porţiuni: _ porţiunea superioară, Dntre
pilor şi vezica $iliară, vine Dn raport superior şi anterior
cu ficatul şi vezicula $iliară, posterior cu canalul coledoc şi vena portă, iar
inferior cu capul pancreasului8
Fig! 5,K! Pilor, duoden I şi II
A)A*ATUL NIG7-TI<
288
1• porţiunea descendentă, Dntre vezica $iliară şi polul inferior al rinichiului
drept, vine Dn raport anterior cu colonul transvers, posterior cu rinichiul drept,
medial cu capul pancreasului şi lateral cu colonul ascendent8
2• porţiunea transversa ţine de la polul inferior al rinichiului drept p'nă la flancul
st'ng al coloanei verte$rale! Posterior vine Dn raport cu vena cavă inferioară, coloana
verte$rală şi aorta, iar anterior cu mezenterul şi cu artera şi vena mezenterică
superioară aflate Dntre cele două foiţe ale mezenterului8
3• porţiunea ascendentă continuă porţiunea precedentă şi sf'rşeşte la flexura duodeno*EeEunală!
#ine Dn raport medial cu aorta şi lateral cu rinichiul st'ng!
.n partea medială a porţiunii descendente se găseşte plica longitudinală a duodenului,
determinată de trecerea canalului coledoc prin peretele duodenal! .n partea inferioară
a acestei plici se află papila duodenală mare, Dn care se deschide canalul coledoc,
Dmpreună cu canalul principal al pancreasului Ccanalul <irsungI! =a + * 2 cm deasupra
se află papila duodenală mică, Dn care se deschide canalul accesor al pancreasului
Ccanalul /antoriniI!
#ascularizaţia duodenului este dată de ramuri duodeno*pancreatice din artera gastro*
duodenală, ramură a arterei hepatice comune, şi din artera mezenterică superioară!
/'ngele venos aEunge Dn vena portă! =imfaticele aEung Dn ganglionii hepatici şi Dn
ganglionii celiaci, situaţi Dn Eurul trunchiului celiac!
.nervaţia asigurată de fi$re simpatice şi parasimpatice provine din plexul
celiac! P6PU%7*.=67%U=
6ste porţiunea li$eră Cmo$ilăI a intestinului su$ţire şi se Dntinde Dntre flexura duo*
deno*EeEunală şi orificiul ileo*cecal! 6ste legat de peretele posterior al a$domenului
prin mezenter, de unde şi numele de intestin mezenterial! PeEuno*ileonul descrie 5K *
53 flexuozităţi Dn formă de AUA, numite anse intestinale! /e distinge un grup
superior st'ng Cce aparţine EeEunuluiI, format din anse orizontale su*prapuse unele
deasupra altora, şi un grup inferior drept Cce aparţine ileonuluiI, format din anse
verticale! PeEuno*ileonul este legat de peretele posterior al a$domenului printr*un
lung mezou peritoneal, numit mezenter! (cesta prezintă două feţe: una dreaptă
CanterioarăI, alta st'ngă CposterioarăI şi două margini: una li$eră, spre intestin, şi
alta aderentă, spre peretele posterior al a$domenului, numită rădăcină! .ntre cele
două foiţe ale mezenterului se găsesc: artera mezenterică superioară cu ramurile
sale, vena mezenterică superioară, vase limfatice şi ganglionii limfatici mezenterici,
plexul nervor vegetativ mezenteric şi grăsime!
#ascularizaţia EeEuno*ileonului este asigurată de ramuri care provin din artera
mezenterică superioară! /'ngele venos este colectat de vena mezenterică
superioară! =imfa este colectată Dn ganglionii mezenterici superiori, situaţi Dn
rădăcina mezenterului!
.nervaţia EeEuno*ileonului este vegetativă, asigurată de plexul mezenteric superior
desprins din plexul celiac!
Hi
INTESTINUL GROS
.ntestinul gros continuă EeEuno*ileonul şi se
deschide la exterior prin orificiul anal!
=ungimea sa este de 5,4, m, cali$rul lui
diminu'nd de la cec spre anus Cla origine
are un cali$ru de - cm, iar terminal de 2
cmI!
28!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
.ntestinul gros se deose$eşte de intestinul su$ţire prin mai multe
caracteristici exterioare:
1• este mai scurt, dar mai voluminos dec't intestinul su$ţire8
2• se dispune su$ formă de cadru, de unde şi numele de cadru colic8
3• este parcurs de nişte $enzi musculare, numite teniile colonului, Dn număr de 2 la cec, colon
ascendent, transvers şi descendent, + la colonul sigmoid8 dispar la rect8
4• prezintă umflături, numite haustre, separate Dntre ele prin şanţuri transverse care proemină
Dn lumenul intestinului su$ formă de plici semilunare ale colonului8
5• prezintă ciucuri grăsoşi de culoare găl$uie, numiţi apendici epiploici, Dn Eurul
teniilor musculare!
.ntestinul gros este su$Dmpărţit Dn cec, colon şi rect! =a r'ndul său, colonul prezintă mai multe
segmente: colonul ascendent, transvers, descendent şi sigmoid!
C6CU= B. (P6%.C6=6 #6&M.F7&M
Cecul este prima porţiune a intestinului gros şi are forma unui sac! 7cupă fosa iliacă
dreaptă! Uneori, el poate avea o poziţie Dnaltă, urc'nd spre ficat, alteori, dimpotrivă,
poate avea o poziţie Eoasă, co$or'nd Dn pelvis! Faţa anterioară a cecului vine Dn raport
cu peretele anterior al a$domenului, faţa posterioară vine Dn raport cu fosa iliacă,
muşchiul psoas*iliac şi nervul femural, care trece la acest nivel!
Faţa laterală este Dn raport, Dn Eos, cu fosa iliacă, iar mai sus cu peretele lateral al
a$domenului, faţa medială vine Dn raport cu ansele intestinale! Pe această faţă se află
orificiul ileo*cecal, prin care ileonul se deschide Dn cec8 la nivelul acestui orificiu se
află valvula ileo*cecală, cu rol de supapă Dntre intestinul su$ţire şi gros! =a + * 2 cm su$
orificiul ileo*cecal se află un orificiu oval, numit orificiul apendiculo*cecal, prin care
apen*dicele se deschide Dn cec! Bi acest orificiu are o valvulă!
(pendicele vermicular este un segment rudimentar al intestinului gros, transformat Dn
organ limfoid! (re lungime de - * 1 cm şi un cali$ru de 4 * 1 mm! Forma lui este a
unui tu$ cilindric mai mult sau mai puţin flexos! /e deschide pe faţa medială a cecului
prin orificiul apendiculo*cecal! (pendicele se dispune faţă de cec Dntr*o manieră
varia$ilă! e o$icei, el este medial de cec, dar poate fi prececal, retrocecal, su$cecal
sau laterocecal!
(rterele cecului şi apendicelui provin din artera mezenterică superioară Cartera ileo*
colicăI! /'ngele venos este colectat de vena mezenterică superioară! =imfaticele
aEung Dn ganglionii mezenterici superiori!
.nervaţia vegetativă este asigurată de ramuri din plexul mezenteric superior!
C7=7%U=
Dncepe la nivelul valvulei ileo*cecale şi se termină Dn dreptul verte$rei /v in fosa iliacă
dreaptă urcă spre faţa viscerală a ficatului Ccolon ascendentI, la acest nivel coteşte
form'nd flexura colică dreaptă, de la care Dncepe colonul transvers care stră$ate
transversal cavitatea a$dominală p'nă la nivelul splinei! (Euns la acest nivel, coteşte din
nou, form'nd flexura colică st'ngă, după care co$oară spre fosa iliacă st'ngă Ccolon
descendentI! Ultima porţiune a colonului, Dn formă de A/A, co$oară Dn $azin Ccolonul
sigmoidI, unde, Dn dreptul verte$rei /v se continuă cu rectul!
Colonul ascendent! Măsoară 1 * 54 cm lungime şi ţine de la fosa iliacă dreaptă p'nă la flexura
colică dreaptă! Posterior vine Dn raport cu peretele dorsal al cavităţii a$dominale şi cu rinichiul
drept, prin intermediul unei fascii de coalescenţă C)oldtI!
AOA7A-UL N%0E4-%"
28=
(nterior şi medial vine Dn raport cu ansele intestinului su$ţire, iar anterior şi lateral şi cu peretele
antero*lateral al a$domenului!
Colonul transvers! (re o direcţie uşor o$lică Dn sus spre st'nga şi măsoară K, * 3,
cm! 6ste cuprins Dntre cele două flexuri ale colonului! (nterior vine Dn raport cu
peretele ventral al a$domenului, posterior cu duodenul .. CdescendentI, capul şi
corpul pancreasului! atorită mezoului său, colonul transvers separă cavitatea
a$dominală Dntr*un etaE supra*mezocolic şi un etaE inframezocolic! .n sus vine Dn
raport cu faţa viscerală a ficatului, cu stomacul şi cu splina, iar Dn Eos cu ansele
EeEuno*ileale! CoIonuI descendent. Gine de la flexura colică st'ngă p'nă la fosa
iliacă st'ngă şi are o lungime de 5 K * + , cm! (re aceleaşi raporturi ca şi colonul
ascendent, fiind mai profund situat faţă de acesta!
CoIonuI sigmoid. Gine de la fosa iliacă st'ngă p'nă .a /v .n traiectul său descrie
litera A/A, de unde şi numele! Măsoară K, * 4, cm şi prezintă două segmente, unul
iliac şi altul pelvin! /egmentul iliac ocupă fosa iliacă şi vine Dn raport posterior cu fosa
iliacă, muşchiul ileopsoas şi cu nervul femural! (nterior, medial şi lateral este acoperit
de anse intestinale! /egmentul pelvian vine Dn raport, Dn Eos şi Dnainte, cu vezica
urinară la $ăr$at, iar la femeie cu uterul şi anexele, posterior vine Dn raport cu ampula
rectală, iar Dn sus cu ansele intestinului su$ţire!
#ascularizaţia colonului este asigurată de artera mezenterică superioară Cpentru
colonul ascendent şi Eumătatea dreaptă a colonului transversI şi de către artera
mezenterică inferioară Cpentru Eumătatea st'ngă din colonul transvers, colonul
descendent şi colonul sigmoidI! #enele colonului sunt tri$utare venei porte!
=imfaticele aEung Dn ganglionii mezenterici superiori şi inferiori!
.nervaţia vegetativă este asigurată de fi$re vegetative din plexul mezenteric! Fi$rele
nervoase pătrund Dn pereţii colonului şi formează plexul mienteric şi plexul su$mucos!
&6C)U=
&ectul Dncepe la nivelul verte$re / 3 şi sf'rşeşte la nivelul orificiului anal! .n
traiectul său descrie o cur$ă cu concavitate Dnainte! (Euns Dn dreptul coccisului, Dşi
schim$ă traiectul, descriind o cur$ă cu concavitatea posterior, stră$ate perineul şi se
Dndreaptă spre orificiul anal!
Pe l'ngă aceste cur$uri Dn plan sagital, rectul mai prezintă şi cur$uri Dn plan frontal,
mai puţin evidente Dnsă!
&ectul prezintă două segmente: unul superior, situat Dn cavitatea pelviană, mai dilatat,
numit ampuiă rectală, şi altul inferior, care stră$ate perineul, numit canal anal! (mpula
rectală are 5 , * 5 + cm lungime şi 4 * 3 cm cali$ru8 canalul anal are 2 cm lungime şi cam
tot at't Dn cali$ru! (mpula rectală vine Dn raport posterior cu sacrul şi coccisul! (nterior,
la $ăr$at, vine Dn raport cu vezica urinară prin fundul de sac rectovezical, iar la femeie cu
corpul uterului prin fundul de sac rectouterin! =ateral vine Dn raport cu uterul şi vasele
hipogastrice situate pe pereţii laterali ai pelvisului! Canalul anal stră$ate perineul şi vine
Dn raport anterior, la $ăr$at, cu uretra, iar la femeie cu vagina!
.n interiorul ampulei rectale se află plicile transversale ale rectului Cvalvulele lui
SoustonI! Dn interiorul canalului anal se află 3 * 5 , plici longitudinale Ccoloanele Mor*
gagniI! "azele coloanelor Morgagni sunt unite prin valvulele anale! Dntre valvule şi
peretele canalului anal se delimitează depresiuni denumite sinusuri anale! =a nivelul
lor, mucoasa este al$ăstruie, datorită plexului venos hemoroidal!
288
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
(rterele rectului sunt Dn număr de trei: artera rectală superioară, ram din artera
mezenterică inferioară, artera rectală medie, ram din artera iliacă internă, şi artera
rectală inferioară, ram din artera ruşinoasă! /'ngele venos din treimea superioară a
rectului aEunge Dn vena portă prin intermediul venei mezenterice inferioare, iar din
cele două treimi inferioare aEunge Dn vena iliacă internă şi, prin intermediul acesteia,
Dn vena cavă inferioară! =imfaticele rectului aEung Dn ganglionii mezenterici, Dn
ganglionii iliaci şi ganglionii inghinali!
.nervaţia este asigurată de plexul rectal, provenit din plexul mezenteric şi din plexul
hipogastric! .n porţiunea inferioară a rectului sosesc nervii rectali inferiori, care sunt
nervi somatici, inerv'nd teritoriul de su$ valvulele semilunare, c't şi sfincterul extern
al anusului!
STRUCTURA TUBULUI DIGESTIV SUBDIAFRAGMATIC
e la exterior spre interior, Dn structura tu$ului digestiv su$diafragmatic se
Dnt'lnesc următoarele tunici: seroasă Creprezentată de peritoneuI, musculară,
su$mucoasă şi mucoasă!
/)7M(CU=
Peritoneul acoperă am'ndouă feţele stomacului şi, aEuns la nivelul marginilor acestuia,
se reflectă, form'nd ligamente! e pe marginea st'ngă Ccur$ura mareI se formează
ligamentele gastro*diafragmatic, gastro*splenic şi gastro*colic!\ e pe marginea
dreaptă Ccur$ura micăI se formează ligamentul gastro*hepatic Cmicul epiploonI, numit
şi esofago*gastro*duodeno*hepatic!
/tratul muscular este format din fi$re musculare netede, pe trei planuri:
1• Dn plan superficial, fi$re longitudinale8
2• Dn plan miElociu, fi$re circulare8
3• Dn plan profund, fi$re o$lice!
Fi$rele circulare, prin Dngroşarea lor, fomează, Dn Eurul orifDciului piloric, sfincterul
piloric! Musculatura stomacului prezintă contracţii tonice şi peristaltice! .n stratul
muscular se găseşte plexul mienteric (uer$ach!
/tratul su$mucos e format din ţesut conEunctiv lax, Dn care găsim numeroase vase Csangvine şi
limfaticeI, nervi şi plexul su$mucos Meissner!
Mucoasa gastrică este roşie, formată dintr*un epiteliu simplu cilindric şi un corion care
conţine glandele gastrice care, după situaţia lor, sunt: cardiale\>fundice şi pilorice!
;landele cardiale, puţin numeroase, sunt de tip tu$ulo*ramificat, produc'nd mucus!
;landele fundice, cele mai numeroase, se găsesc la nivelul fundului şi corpului
stomacului şi produc pepsinogen şi SC5! ;landele pilorice sunt scurte, de tip tu$ulos
simplu sau ramificat şi secretă mucus şi gastrină! .n corion găsim şi ţesut limfoid!
U76%U=
Peritoneul! Prima parte din porţiunea superioară a duodenului este Dnvelită de
peritoneu, Dn rest este extraperitoneal, fiind acoperit de seroasă numai pe faţa
anterioară! Posterior se află o fascie de coalescenţă, rezultată din alipirea peritoneului de peretele posterior
al a$domenului Cfascia )reitzI!
/tratul muscular este format din fi$re musculare netede dispuse Dn două straturi: unul
extern, mai su$ţire, format din fi$re longitudinale, şi altul intern, mai gros, format
din fi$re circulare! .n stratul muscular se găseşte plexul mienteric (uer$ach!
(cţiunea celor
A)A*ATUL NIG7-TI<
28A
două straturi musculare se Dm$ină, astfel că intestinul su$ţire efectuează mişcări complexe, cum
sunt cele peristaltice, segmentare şi pendulare!
/tratul su$mucos este format din ţesut conEunctiv lax şi conţine vase sangvine,
limfatice, nervi, plexul su$mucos Meissner şi foliculi limfoizi! Dn su$mucoasă
Dnt'lnim şi glandele "runner, caracteristice duodenului! /e găsesc, Dn special Dn
duodenul . şi ..! /unt glande tu$ulo*alveolare, ramificate, care au Dn structura lor
celule mucoase!
Mucoasa duodenală are culoare cenuşie*roşiatică Dn perioadele de repaus şi devine
roşie Dn timpul digestiei! Prezintă plici circulare şi vilozităţi intestinale! Plicile
circulare, numite şi valvule conivente TerUring, sunt cute transversale permanente!
=ipsesc Dn prima parte a duodenului şi Dn ileonul terminal! #ilozităţile intestinale se
prezintă ca nişte proeminenţe cilindrice sau conice, Dnt'lnite de*a lungul Dntregului
intestin su$ţire Cfig! 5,4I!
/unt Dn număr de 4 milioane, realiz'nd o suprafaţă de 4, m
:
! =a suprafaţă au un
epiteliu unistratificat Dn care predomină celulele cu platou striat! /u$ epiteliu se află
fi$re musculare netede, care favorizează a$sor$ţia! Dn centrul vilozităţii, Dntr*o stromă
de ţesut conEunctiv, găsim o vdnula, o reţea de capilare, o arteriolă şi un vas limfatic
central, vasul chil i fer! Mucoasa intestinului su$ţire este reprezentată printr*un epiteliu
de suprafaţă şi prin glandele intestinale =ie$erUiihn, comune Dntregului intestin!
Corionul, situat su$ epiteliu, este format din ţesutul conEunctiv care conţine numeroase
limfocite, dispuse difuz sau grupate Dn foliculi limfatici solitari sau agregaţi Cplăcile
PaOerI care sunt formaţi din mai mulţi foliculi izolaţi, alăturaţi!
6piteliul de suprafaţă acoperă vilozităţile şi la $aza lor se Dnfundă Dn corion form'nd
glandele intestinale =ie$erUiihn! 6piteliul de suprafaţă este un epiteliu unistratificat,
format din celule cu platou striat CenterociteI, din celule caliciforme CmucoaseI şi
celule areentafine!
;landele =ie$erUiihn sunt tu$uloase simple, situate Dn corion! Dn structura lor se
disting mai multe tipuri de celule: celule cu platou striat, celule caliciforme, celule
argentafine şi celule Paneth, care sunt elemente secretorii specifice ale glandelor
intestinale! ;rupate Dn număr de 4 * 1 celule, celulele Paneth ocupă partea profundă
a glandei!
Fig! 5,4! #ilozităţi intestinale
2A0
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
P6PU%7*.=67%U=
Peritoneul! =a nivelul EeEuno* ileonului,
peritoneul Dl Dnveleşte complet şi se continuă cu
mezenterul! Mezenterul se fixează prin rădăcina
sa la peretele posterior al
a$domenului, de *a lungul unei linii o$lice care pleacă de la flancul st'ng al verte$rei = şi
aEunge Dn fosa iliacă dreaptă!
Musculara EeEuno*ileonului se aseamănă cu musculara de la nivelul duodenului!
/u$mucosa este formată din ţesut conEunctiv lax şi conţine vase sangvine, limfatice,
nervi, plexul su$mucos Meissner şi foliculi limfoizi!
Mucoasa EeEuno*ileonului are o structură asemănătoare cu cea a
duodenului! C7=7%U=
Peritoneul! .n 1,V din cazuri, peritoneul Dnveleşte Dn Dntregime cecul! Uneori,
peritoneul formează un mezou CmezocecI! Mai rar, cecul este acoperit numai anterior
de peritoneu Ccec retroperitonealI! =a nivelul apendicelui, peritoneul Dl Dnveleşte
complet şi apoi formează un mezoapendice care se fixează pe cec şi ileon! =a nivelul
colonului ascendent şi descendent, peritoneul Dnveleşte colonul numai anterior,
posterior exist'nd o fascie de coalescenţă, numită )oldt! Colonul ascendent şi cel
descendent sunt astfel retrope* ritoneale! =a nivelul colonului transvers şi sigmoid,
peritoneul Dnveleşte colonul şi se reflectă apoi pe peretele posterior al cavităţii
a$dominale, form'ndu*se astfel mezocolonul şi, respectiv, mezosigmoidul, care
conferă mo$ilitatea colonului transvers şi sigmoid!
/tratul muscular este constituit din fi$re musculare netede, longitudinale Dn stratul
extern şi circulare Dn stratul intern! Fi$rele longitudinale sunt dispuse su$ forma celor
trei tenii la colonul ascendent, transvers şi descendent şi numai su$ forma a două
tenii Cmezocolică, omentală şi li$erăI la nivelul colonului sigmoid! .n stratul
muscular există plexul mienteric (uer$ach!
/tratul su$mucos este format din ţesut conEunctiv lax şi conţine vase de s'nge, limfatice, plexul
su$mucos Meissner şi foliculi limfoizi!
)unica mucoasă este formată dintr*un epiteliu de suprafaţă unistratificat, din aparat
glandular şi din corion! %u are plici circulare şi nici vilozităţi! 6piteliul de suprafaţă
este format din celule cu platou striat, caliciforme şi argentafine! (paratul glandular
este reprezentat prin glande =ie$erUiihn care sunt numeroase, ad'nci şi lipsite de
celule Paneth! 6piteliul glandelor =ie$erUuhn este format din celule cu platou striat,
caliciforme şi argentafine! Corionul este format din ţesut conEunctiv lax, $ogat Dn
infiltraţii limfoide Cfoliculi limfatici solitariI! Formaţiunile limfoide sunt numeroase Dn
mucoasa şi su$mucoasa apendicelui!
&6C)U=
Peritoneul acoperă numai Eumătatea antero*superioară a ampulei rectale, apoi se
reflectă la $ăr$at pe vezica urinară Cfundul de sac recto*vezicalI, şi la femei pe uter
Cfundul de sac recto*uterinI! Dn rest, rectul este Dnvelit de o adventiţie formată din
ţesut conEunctiv
lax!
/tratul muscular este format din fi$re musculare netede, care se disting Dn: longitu*
dinale * la exterior * şi circulare * la interior! Fi$rele longitudinale nu co$oară toate
p'nă la anus! /tratul circular se găseşte profund şi se Dntinde pe toată lungimea
rectului! .n Eurul canalului anal, fi$rele circulare formează sfincterul intern al
anusului! Dn afara lui se află sfincterul extern al anusului, care are Dn structura sa fi$re
striate!
AOA7A-UL N%0E4-%" 2A1
StratuI su$mucos este format din ţesut conEunctiv lax şi este foarte $ogat Dn plexuri venoase a căror
dilatare duce la formarea hemoroizilor!
Mucoasa este formată dintr*un epiteliu de suprafaţă, din glande şi corion! =a nivelul
ampulei rectale are un epiteliu simplu cilindric cu celule cu platou striat, celule
caliciforme! =a acest nivel se găsesc şi numeroase glande =ie$erUiihn, formate
aproape exclusiv din celule caliciforme care secretă mucus! Corionul este infiltrat de
formaţiuni limfoide! .n regiunea canalului anal, mucoasa are aceeaşi structură ca la
nivelul ampulei! .mediat su$ $aza coloanelor anale CMorgagniI, epiteliul devine
pavimentos, stratificat, necheratinizat! =imita dintre acest epiteliu şi epiteliul
precedent este reprezentată de linia anorectală! 6piteliui stratificat necheratinizat se
continuă cu o piele modificată, pigmentată, lipsită de glande şi de fire de păr! 6piteliul
stratificat se cheratinizează treptat şi corionul ia caracterele dermului!
GLANDELE ANEXE ALE TUBULUI DIGESTIV
;=(%6=6 /(=.#(&6
;landele salivare secretă saliva care are rol Dn digestia $ucală! 6xistă două categorii de
glande salivare:
1• glande salivare mici, fără canal excretor, cum sunt: *
glandele palatine, pe mucoasa palatului8
* glandele la$iale, pe mucoasa $uzelor8 *
glandele $ucale, pe mucoasa o$raEilor8 *
glandele linguale, pe mucoasa lim$ii!
2• glande salivare mari, situate Dn afara cavităţii $ucale8 sunt perechi şi Dşi varsă
produ*sul lor de secreţie Dn cavitatea $ucală, prin intermediul unor canale excretoare!
(cestea sunt glandele parotide, su$mandi$ulare şi su$linguale!
;landa par^tida este cea mai voluminoasă glandă salivară! /e găseşte su$ conductul
auditiv extern Cde unde şi numele: para - l'ngă8 otis - urecheI şi Dnapoia ramurii
mandi$ulei! C'ntăreşte +, * 2, g! ;landa par^tida este situată Dn loEa parotidiană!
;landa este stră$ătută de ramurile nervului facial, de artera carotidă externă şi de
vena Eugulară externă! Produsul de secreţie se varsă prin canalul lui /tenon, Dn
vesti$ulul superior, Dn dreptul molarului ..! =ungimea canalului este de 4 cm, iar
diametrul măsoară K * 4 mm, av'nd aspectul unei vene goale!
;landa par^tida este o glandă tu$uloacinoasă de tip seros! .n constituţia sa intră
acini secretori şi un sistem de canale excretoare! (cinii secretă un lichid clar, care nu
conţine mucus!
(rterele provin din carotida externă şi dintr*o ramură a ei, artera temporală superfi*
cială! /'ngele venos este colectat de vena Eugulară externă! =imfaticele aEung Dn
ganglionii parotidieni, iar de aici Dn ganglionii cervicali!
;landa are o du$lă inervaţie: simpatică şi parasimpatică! .nervaţia secretorie este
parasimpatică, reprezentată de fi$re parasimpatice preganglionare plecate din nucleul
sali*vator inferior, prin nervul glosofaringian! (ceste fi$re fac sinapsa Dn ganglionul otic
cu fi$rele postganglionfre, care aEung la glanda par^tida, determin'ndu*i secreţia!
;landa su$mandi$ulară este intermediară, ca mărime, Dntre glanda par^tida şi glanda
su$linguală! C'ntăreşte - * 1 g! /e găseşte su$ planşeul $ucal, pe faţa internă a corpului
mandi$ulei, ocup'nd loEa su$mandi$ulară!
2A2
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
e pe faţa profundă a glandei pleacă canalul <harton, care are o lungime de 4 cm şi
se deschide Dn caruncula su$linguală! ;landa su$mandi$ulară este tu$uloacinoasă
sero*mucoasă! /ecreţia ei este seromucoasă, intermediară Dntre cea a parotidei şi
su$lingualei! 6ste vascularizată de artera facială care trece pe la polul superior al
glandei! /'ngele venos este colectat de vena facială! =imfaticele se str'ng Dn
ganglionii su$mandi$ulari, care drenează Dn final Dn ganglionii cervicali! ;landa are o
du$lă inervaţie: simpatică şi parasimpa*tică! .nervaţia secretorie este parasimpatică,
reprezentată de fi$rele parasimpatice pregan*glionare care provin din nucleul
salivator superior! (ceste fi$re pătrund Dn nervul facial şi fac sinapsa, Dn ganglionul
su$mandi$ular, cu fi$rele postganglionfre care aEung la glandă!
;landa su$linguală este cea mai mică C2 * 4 gI dintre glandele salivare mari şi se află deasupra
diafragmei $ucale! .n structura glandei distingem o porţiune principală şi
5 , * + , lo$uli accesori! =oEa glandei su$linguale este delimitată superior de
mucoasa regiunii su$linguale, inferior de muşchiul milohioidian, lateral de corpul
mandi$ulei, iar medial de muşchii lim$ii!
;landa are un canal excretor principal, canalul "artholin, şi mai multe canale
accesorii Ccanalele &iviniusI! Canalul "artholin se deschide Dn caruncula
su$linguală! Canalele &ivinius se deschid fie Dn canalul "artholin, fie direct Dn
caruncula su$linguală sau chiar la nivelul mucoasei su$linguale!
in punct de vedere structural, este o glandă tu$uloacinoasă seromucoasă, Dn care predomină
componenta mucoasă! Produce o salivă opalescentă, mucoasă!
;landa su$linguală este vascularizată de ramuri din artera linguală! /'ngele venos
aEunge Dn vena linguală! =imfaticele drenează Dn ganglionii su$mandi$ulari şi, de
la acest nivel, Dn ganglionii cervicali!
.nervaţia glandei su$linguale este asemănătoare inervaţiei glandei su$mandi$ulare!
F.C()U=
6ste cea mai mare glandă anexă a tu$ului digestiv! 6ste situat Dn etaEul supramezo*colic,
Dn partea dreaptă, su$ diafragmă, deasupra colonului transvers şi a mezocolonului, la
dreapta stomacului! (re o consistenţă fermă şi o culoare $rună! =a cadavru c'ntăreşte
54,, g, iar la individul viu se adaugă Dncă 1,, * 5,,, g c't c'ntăreşte s'ngele depozitat
Dn ficat! (re forma unui ovoid tăiat o$lic, av'nd +1 cm Dn sens transversal şi 53 cm Dn
sens antero*posterior! Ficatul are o faţă superioară, una inferioară, o margine inferioară
şi o margine posterioară, mai lată!
Faţa superioară CdiafragmaticăI este divizată Dn doi lo$i Cst'ng şi dreptI prin
ligamentul falciform, Dntins de la faţa superioară a ficatului la diafragmă Cfig! 5,3I!
=o$ul st'ng e mai mic dec't cel drept! Prin intermediul diafragmei, faţa superioară
vine Dn raport cu inima, Dnvelită de pericard, şi cu $azele celor doi plăm'ni, tapetate
de pleură!
Faţa inferioară CvisceralăI Cfig! 5,-I este parcursă de trei şanţuri, dintre care două sunt
sagitale ClongitudinaleI, iar al treilea transvers! Banţul transvers reprezintă hilul
ficatului, locul de intrare şi ieşire al elementelor pediculului hepatic Cintră artera
hepatică, vena portă, nervii hepatici, ies limfaticele şi căile $iliareI! Banţul sagital
ClongitudinalI st'ng conţine, Dn segmentul anterior, ligamentul rotund provenit prin
o$literarea venei om$ilicale, iar Dn segmentul posterior cordonul fi$ros (rantius,
provenit din o$literarea duetului venos (rantius Ccare la făt face legătura Dntre vena
om$ilicală şi vena cavă inferioarăI!
Banţul sagital ClongitudinalI drept prezintă, Dn segmentul anterior, fosa cistică Dn care se găseşte vezica
$iliară, iar Dn segmentul posterior vena cavă inferioară!
A)A*ATUL NIG7-TI<
2A+
Fig! 5,3! Ficatul, vedere anterioară Cfaţa diaframmatica I Fig! 5,-!
Ficatul, vedere posterioară Cfaţa visceralăI
2A4
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Cele trei şanţuri Dmpart faţa viscerală a ficatului Dn patru lo$i:
1• lo$ul st'ng prezintă impresiunea gastrică CmareI, iar Dnapoia acesteia
impresiunea esofagiană CmicăI8
2• lo$ul drept vine Dn raport cu o serie de organe care lasă mai multe impresiuni şi
anume: impresiunea colică, lăsată de unghiul drept al colonului, impresiunea
duodenală, lăsată de flexura superioară a duodenului, impresiunea suprarenală
Cglanda suprarenală dreaptăI şi impresiunea renală Crinichiul dreptI8
3• lo$ul pătrat, situat anterior de hil, prezintă impresiunea pilorică8
4• lo$ul caudat, situat posterior de hil, prezintă două procese: unul spre st'nga, numit procesul
papilar, şi altul spre dreapta, procesul caudat!
Marginea inferioară este ascuţită! Prezintă două incizuri, una la st'nga, incizura
ligamentului rotund, cea de*a doua la dreapta, incizura cistică, ocupată de fundul vezicii
$iliare! Marginea posterioară aparţine feţei superioare a ficatului! Pe ea se află aria nudă
a ficatului Cpars afixaI, care este lipsită de peritoneu şi aderă intim la
diafragmă prin tracturi conEunctive! 6a corespunde verte$relor ) * ) !
/tructura ficatului! =a exterior, ficatul este acoperit de peritoneul visceral! e pe faţa
superioară a ficatului, peritoneul se răsfr'nge pe diafragmă, form'ndu*se astfel liga*
mentul falciform! e pe faţa inferioară se răsfr'nge pe stomac, form'ndu*se micul epi*
ploon Cligamentul gastro*duodeno*hepaticI! Peritoneul de pe faţa superioară şi
inferioară a ficatului se răsfr'nge pe peretele posterior al cavităţii a$dominale,
form'ndu*se astfel ligamentul coronar! =a cele două extremităţi Cst'ngă şi dreaptăI,
cele două foiţe ale ligamentului coronar se apropie una de cealaltă, form'nd
ligamentele triunghiulare st'ng şi drept, care aEung la diafragmă!
/u$ peritoneul visceral se află capsula fi$roasă a ficatului Ccapsula ;lissonI! e pe
faţa ei profundă pleacă septuri conEunctivo*vasculare, care pătrund Dn parenchimul
hepatic! .ntre aceste septuri se delimitează lo$ulii hepatici, care sunt unităţi anatomice
şi funcţionale ale ficatului! =o$ulii sunt vizi$ili cu ochiul li$er şi se prezintă ca nişte
granulaţii de mărimea unui $o$ de mei! Priviţi Dn spaţiu, au formă de piramidă cu 4 *
3 laturi!
=a Dnt'nirea a trei lo$uli există spaţiul portal, care conţine o arteră perilo$ulară
Cramură a arterei hepaticeI, o venă perilo$ulară Cramură din vena portăI, un canalicul
$iliar perilo$ular şi vase limfatice, toate Dnvelite Dntr*o stromă conEunctivă dependentă
de capsula fi$roasă a ficatului! =o$ului hepatic este format din celule hepatice
ChepatociteI, din capilare sinusoide care provin din capilarizarea venei perilo$ulare,
din vena centrolo$ulară spre care converg sinusoidele şi din canaliculele $iliare
intralo$ulare!
Celulele hepatice sunt dispuse Dn spaţiu su$ forma unor plăci sau lame, formate dintr*un singur
r'nd de celule! .ntre lame se delimitează spaţii Dn care se găsesc capilare
sinusoide! .n grosimea unei lame, Dntre hepatocitele adiacente se formează canalicule
$iliare intralo$ulare! Celulele hepatice, hepatocitele, sunt relativ mari, de formă poliedrică
şi apar pe secţiune su$ aspect poligonal! Fiecare hepatocit vine Dn contact cu capilarele
sinusoidale Cpolul vascularI şi cu canaliculul $iliar intralo$ular Cpolul $iliarI! Celula
hepatică poate să*şi verse secreţia fie Dn canaliculele $iliare Csecreţia exocrinăI, fie Dn
sinusoide Csecreţia endocrinăI!
Canaliculele $iliare intralo$ulare nu au pereţi proprii, pereţii lor fiind reprezentaţi de
Dnsăşi celulele hepatice! /pre periferia lo$ului capătă pereţi proprii şi iau numele de
colangiolă Ccanalicule SeringI! (cestea converg către canaliculele $iliare perilo$ulare
din spaţiul portal, care, la r'ndul lor, se deschid Dn canaliculele $iliare interlo$ulare!
.ntre
AOA7A -UL N%0E4-P"
2A8
pereţii capilarelor sinusoide şi lamelele celulare hepatice există spaţii Dnguste, numite spaţiile isse,
cu valoare de capilare limfatice!
#ena perilo$ulară de la nivelul spaţiului portal pătrunde Dn lo$ului hepatic şi
formează sinusoidul hepatic! .n capilarele sinusoide se remarcă prezenţa unor celule
stelate, celulele litorale Tupffer, care aparţin sistemului reticulo*endotelial! Dnainte de
a forma sinusoidul, ramura perilo$ulară a venei porte prezintă un sfincter muscular,
numit sfincter de intrare! /inusoidele converg spre vena centrolo$ulară, situată Dn
centrul lo$ului!
Dnainte de a se deschide Dn vena centrolo$ulară, sinusoidul este prevăzut cu un sfincter
de ieşire! &amura perilo$ulară a arterei hepatice, după ce dă ramuri care
vascularizează elementele spaţiului portal, pătrunde şi ea Dn lo$ul şi se Dndreaptă spre
sinusoidul hepatic, Dn care se termină! =a locul de pătrundere Dn sinusoid există un
sfincter muscular arteriolar! /inusoidele lo$ului hepatic reprezintă, deci, locul de
Eoncţiune al s'ngelui arterial, adus de artera hepatică, cu s'ngele portal, adus de vena
portă! Dn ceea ce priveşte rolul sfincterelor menţionate, ele realizează, pe de o parte, un
sistem de a regla fluxul sangvin la nivelul ficatului, iar pe de alta de a egaliza
presiunea s'ngelui, mai mare Dn s'ngele arterial şi mai mică Dn s'ngele portal,
necesară amestecului de s'nge arterial cu cel portal!
#enele centro lo$ul are părăsesc lo$ului pe la $aza lor şi devin vene su$lo$ulare
CcolectoareI! 6le se unesc şi formează venele hepatice C+ * 2I, care sunt tri$utare venei
cave inferioare! 6le părăsesc ficatul la nivelul marginii posterioare!
-asculari9aţia 5icatului. Ficatul are o du$lă vascularizaţie: nutritivă şi funcţională!
8asculari%aţia nutriti3ă este reprezentată de artera hepatică, ramură din trunchiul
celiac, care aduce la ficat s'nge Dncărcat cu ,2! (rtera hepatică urcă Dn pediculul
hepatic şi la nivelul hilului se divide Dntr*o ramură dreaptă şi una st'ngă! &amura
dreaptă se Dmparte Dn două ramuri segmentare: una pentru segmentul anterior al
lo$ului drept, alta pentru segmentul posterior al lo$ului drept! &amura st'ngă a arterei
hepatice se Dmparte şi ea Dn două ramuri segmentare, una pentru segmentul medial al
lo$ului st'ng, alta pentru segmentul lateral! in arterele segmentare se desprind
ramuri su$segmentare! Ultimele ramuri ale arterei hepatice sunt ramurile perilo$ulare
din spaţiul portal! 6le pătrund Dn lo$ul hepatic, termin'ndu* se Dn sinusoidul hepatic!
8asculari%aţia funcţională este realizată de vena portă, care Dncepe prin capilare
la nivelul tu$ului digestiv şi sf'rşeşte prin capilare la nivelul ficatului! #ena portă se
for*
mează Dnapoia colului pancreasului, din unirea venelor mezenterică superioară,
splenică şi mezenterică inferioară! #ena portă aduce la ficat s'nge Dncărcat cu
su$stanţe rezultate Dn urma a$sor$ţiei intestinale! 6a urcă Dn pediculul hepatic şi,
aEunsă Dn hilul ficatului, se Dmparte, ca şi artera hepatică, Dntr*o ramură dreaptă şi o
ramură st'ngă! &amura dreaptă se Dmparte Dn două ramuri segmentare: una pentru
segmentul anterior, o a doua pentru segmentul posterior! &amura st'ngă se Dmparte Dn
două ramuri segmentare: una pentru segmentul medial, alta pentru segmentul lateral al
lo$ului st'ng! &amurile segmentare dau, la r'ndul lor, ramuri su$segmentare! Ultimele
ramificaţii ale venei porte sunt ramurile perilo$ulare de la nivelul spaţiului portal!
(cestea pătrund Dn lo$ul ficatului, unde se capilarizează form'nd sinusoidele hepatice!
/'ngele venos al ficatului este colectat de + * 2 vene hepatice care aEung Dn vena cavă
inferioară!
=imfaticele ficatului aEung Dn ganglionii din hilul ficatului Cganglionii hilariI şi de aici Dn
ganglionii celiaci! .nervaţia ficatului este asigurată de plexul hepatic format din fi$re simpatice
şi parasimpatice! Plexul hepatic se desprinde din plexul celiac!
2A!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Căile $iliare! /unt conducte prin care $ila, secretată continuu de celulele hepatice, aEunge
Dn duoden numai atunci c'nd aEung aici produşii digestiei gastrice! Căile $iliare prezintă
două părţi: una intrahepatică, alta extrahepatică!
+%ile &iliare intra3epatice sunt canaliculele $iliare intralo$ulare, colangiolele Ccana
* licule SeringI, canaliculele perilo$ulare şi interlo$ulare! (cestea din urmă
formează două canale hepatice: st'ng şi drept!
+%ile &iliare e:tra3epatice cuprind un canal principal Ccanalul hepatocoledocI şi un aparat diverticular
Cformat din vezica $iliară şi canalul cisticI!
Canalul hepatic comun se formează din unirea, la nivelul hilului, a celor două canale
hepatice, st'ng şi drept! Face parte din elementele pediculului hepatic! (re o lungime
de K * 4 cm şi un cali$ru de 5 mm! e la originea sa, co$oară spre st'nga şi Dnapoi?
fiind situat, cu celelalte elemente ale pediculului hepatic, Dntre cele două foiţe ale
epiploonului mic!
Canalul coledoc ţine de la locul unde, Dn canalul hepatic comun, se deschide canalul
cistic şi p'nă la papila mare de la nivelul duodenului ..! .n traiectul său descrie un arc
cu concavitatea spre dreapta! )rece iniţial Dnapoia porţiunii superioare a duodenului,
apoi pe dinapoia porţiunii superioare a duodenului şi a capului pancreasului şi! Dn
final, stră$ate peretele porţiunii descendente a duodenului, Dn care se deschide! (re o
lungime de 5 * 3 cm şi un cali$ru de 4 * 3 mm! /e deschide Dmpreună cu canalul
principal al pancreasului Dn ampula hepato*pancreatică C#aterI, care proemină Dn
duodenul .. su$ forma papilei mari! =a nivelul ampulei hepato*pancreatice se află un
sfincter musculari sfincterul 7ddi!
Canalul cistic leagă calea $iliară principală cu vezica $iliară! 6l urcă spre vezica
$iliară, av'nd o lungime de 2 cm şi un cali$ru de K mm! Canalul cistic are rolul de a
conduce $ila Dn perioadele interdigestive spre vezica $iliară!
#ezica $iliară CcolecistulI este un rezervor Dn care se depozitează $ila Dn perioadele
interdigestive şi se concentrează prin a$sor$ţia de apă şi secreţia de miicină de către
epiteliul vezicii $iliare! #ezica $iliară este situată pe faţa viscerală a ficatului,
ocup'nd segmentul anterior al şanţului sagital drept!
#ezica $iliară are formă de pară, cu lungimea de 1 * 5, cm şi lăţimea de K cm!
Capacitatea ei este de 4, * 3, cm
3
! Prezintă un fund, un corp şi un col! Fundul vezicii
reprezintă extremitatea anterioară a vezicii şi depăşeşte marginea inferioară a ficatului!
Corpul vezicii, a cărui faţă inferioară este acoperită de peritoneu, vine Dn raport
superior cu ficatul, iar inferior cu colonul transvers! Uneori, vezica este Dnvelită Dn
Dntregime de peritoneu, care*i formează un mezou, mezocist, ce o leagă de faţa
viscerală a ficatului! .n acest caz este mo$ilă! Colul vezicii se continuă cu canalul
cistic!
P(%C&6(/U=
6ste o glandă voluminoasă, anexată tu$ului digestiv, av'nd at't o funcţie exocrină, c't şi
una endocrină! (nterior este acoperit de peritoneu, fiind situat pe peretele profund al
cavităţii a$dominale! Forma pancreasului este de ciocan, de APA culcat sau de c'rlig Cfig!
5,1I! Pancreasul este situat anterior de verte$rele )!, f =, şi =:, prezent'nd la acest nivel o
concavitate care priveşte spre coloana verte$rală! (re greutatea de 1, * 5,, g, lungime de
5 4 * + , cm şi grosime de + cm! Pancreasul este un organ fria$il, rup'ndu*se uşor! . se
descriu pancreasului un cap, un col, un corp şi o coadă!
Capul pancreasului este porţiunea lăţită a glandei, DnconEurat de duoden! .n partea inferioară prezintă
procesul uncinat, pe dinaintea căruia trec artera şi vena mezenterică
AOA7A-UL N%0E4-%"
2A=
M! sfincter piloric Coledocul uelul
pancreatic accesor Coledocul Papila
duodenala mica
Partea descendenţiiA? duodenală Plică*
longitudinală duodenală
Papi la duodenală marc
Lig. suspensor çi muçchiuI
Plici circulare Partea orizontală Cinf!I duodenală
suspenvor duodenal CapuI pancreasuIui
Flexura duodeno*EeEunală Partea
ascendentă duodenală
Fig! 5,1! /chema duodenului şi pancreasului
superioară! Posterior de capul pancreasului trece canalul coledoc, iar anterior trec
colonul transvers şi mezocolonul, fapt pentru care capul pancreasului prezintă un
segment supra*mezocolic şi altul inframezocolic! Circumferinţa capului este Dn raport cu
doudenul! &aportul posterior al capului pancreasului cu canalul coledoc explică apariţia
icterului mecanic Dn tumori ale capului pancreasului! Colul pancreasului are raport
posterior cu originea venei porte, dar şi cu vena cavă inferioară!
Corpul pancreasului are, pe secţiune, aspect triunghiular, prezent'nd trei feţe: faţa
anterioară, care vine Dn raport cu faţa posterioară a stomacului, faţa posterioară cu
aorta, rinichiul st'ng, glanda suprarenală st'ngă, artera şi vena splenică, iar faţa
inferioară, cu colonul transvers şi cu ansele intestinale!
Coada pancreasului se Dndreaptă spre splină, de care este legată prin
ligamentul spleno*pancreatic!
/tructura pancreasului! =a periferie, pancreasul este acoperit de o capsulă conEunctivă
su$ţire, de la care pleacă, Dn interior, septuri conEunctivo*vasculare care separă lo$ulii
pancreatici Dntre ei!
Pancreasul exocrin, care reprezintă masa principală a glandei, este format din acini
asemănători cu ai glandelor salivare Cde unde şi numele de glandă salivară a
a$domenuluiI! e la acini pleacă duete colectoare interlo$ular şi interlo$are care, prin
confluare, formează duetele principal C<irsungI şi accesor C/antoriniI! uetul principal
<irsung stră$ate pancreasul de la coadă la cap şi se deschide, Dmpreună cu canalul
coledoc, Dn ampula hepato*pancreatică C#aterI!
uetul pancreatic accesor /antorini ia naştere din duetul principal, la nivelul capului pancreasului, şi se
deschide Dn duodenul .., la nivelul papilei mici!
2A8
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele =angerhans, care sunt răsp'ndite difuz Dn
ţesutul exocrin! Constituie 5 * 2V din volumul glandei şi sunt mai numeroase Dn coada
pancreasului! .nsulele =angerhans sunt formate din cordoane celulare, DnconEurate de
sinusoide! .n structura cordoanelor celulare se descriu celule a, care secretă glucagonul,
şi celulele C2, care secretă insulina! Celulele p sunt mai numeroase C1,V din totalul
celulelor endocrineI!
(rterele pancreasului provin din artera hepatică, din artera splenică şi din artera
mezenterică superioară! (rterele pancreatice provenite din artera hepatică şi artera
mezenterică superioară irigă capul pancreasului, Dn timp ce corpul şi coada primesc
s'nge prin arterele pancreatice provenite din artera splenică! #enele pancreasului
aEung Dn vena splenică şi mezenterică superioară Cdeci, Dn final, Dn vena portăI!
.nervaţia pancreasului provine din plexul celiac! =imfaticele aEung Dn ganglionii
pancreatico*splenici şi apoi Dn ganglionii celiaci!
FIZIOLOGIA APARATULUI DIGESTIV
)ractul gastro*intestinal asigură aportul continuu de apă, electroliţi şi su$stanţe
nutritive necesare organismului! .n vederea realizării acestor funcţii, este necesară: 5!
deplasarea alimentelor prin tractul alimentar8 +! secreţia sucurilor digestive şi digestia
alimentelor8 3. a$sor$ţia produşilor de digestie, a apei şi a electroliţilor8 K! circulaţia
s'ngelui prin segmentele tu$ului digestiv Dn vederea transportului su$stanţelor
a$sor$ite8 4! controlul acestor funcţii prin intermediul sistemului nervos şi endocrin!
MaEoritatea su$stanţelor Dnt'lnite Dn alimente au o structură chimică complexă, diferită
de cea a constituienţilor organismului, şi nu pot fi preluate ca atare din natură! 6le
suferă, Dn preala$il, transformări mecanice, fizice şi chimice! )otalitatea acestora
reprezintă digestia alimentelor! Prin digestie, principiile alimentare sunt descompuse
Dn molecule simple, fără specificitate $iologică, iar acestea pot fi a$sor$ite la nivelul
mucoasei intestinale!
.n tu$ul digestiv există enzime specifice pentru fiecare tip de su$stanţă organică!
(stfel, proteinele suferă acţiunea enzimelor proteolitice CproteazeI, care le desfac
p'nă la aminoacizi! ;lucidele cu moleculă mare sunt scindate de către enzimele
amilolitice CglicoliticeI p'nă la stadiul de glucide simple! =ipidele sunt hidrolizate de
către enzimele lipolitice ClipazeI!
.;6/).( "UC(=F
=a nivelul cavităţii $ucale, c't şi al altor organe digestive, există o activitate motorie şi
una secretorie! (ctivitatea motorie a cavităţii $ucale constă din masticaţie şi timpul
$ucal al deglutiţiei!
Masticaţia este un act reflex involuntar, ce se poate desfăşura şi su$ control voluntar!
7rganele masticaţiei sunt oasele maxilare, mandi$ulare şi dinţii Corgane pasiveI,
precum şi muşchii masticatori ai lim$ii şi ai o$raEilor Corgane activeI! Prin masticaţie,
alimentele introduse Dn cavitatea $ucală sunt tăiate şi transformate Dn fragmente mai
mici!
AOA7A-UL N%0E4-%"
2AA
1efle.ul masticator este coordonat de centrii nervoşi din trunchiul cere$ral, care
determină mişcările de ridicare şi co$or're ale mandi$ulei! =a deschiderea gurii,
receptorii de Dntindere din muşchii mandi$ulei iniţiază contracţia reflexă a muşchilor
maseter, pterigoid medial şi temporal, determin'nd Dnchiderea cavităţii $ucale! =a
Dnchiderea gurii, alimentele, Dn contact cu receptorii $ucali, determină contracţia
reflexă a muşchilor digastric şi pterigoid lateral, ceea ce duce la deschiderea cavităţii
$ucale! =a co$or'rea mandi$ulei, stimularea receptorilor de Dntindere face ca Dntreg
ciclul să se reia! Un rol special are lim$a, prin a cărei contracţie, relaxare şi deplasare
neDntreruptă alimentele sunt Dndreptate spre suprafeţele masticatorii ale dinţilor!
Musculatura o$raEilor contri$uie şi ea la realizarea actului masticaţiei, mecanic şi
estetic!
1olurile masticaţiei, 5! Fragmentarea alimentelor, ceea ce determină: a!
facilitarea deglutiţiei: $! creşterea suprafeţei de contact dintre alimente şi enzimele
digestive! +! (mestecarea alimentelor cu produsul de secreţie al glandelor salivare,
ce are ca rezultate: a! iniţierea procesului de digestie a amidonului su$ acţiunea
amilazei salivare8 $! iniţierea procesului de digestie a lipidelor su$ acţiunea lipazei
linguale8 c! lu$rifierea şi Dnmuierea $olului alimentar! 2! (sigurarea contactului cu
receptorii gustativi şi eli$erarea su$stanţelor odorante care vor stimula receptorii
olfactivi, această stimulare iniţiind secreţia gastrică!
(ctivitatea secretorie a cavităţii $ucale se datorează glandelor salivare! /aliva este secretată, Dn
principal, de trei perechi de glande salivare: parotide
Clocalizate l'ngă unghiul mandi$ulei8 sunt cele mai mari şi produc o secreţie
apoasăI, su$linguale şi su$mandi$ulare Cultimele două secretă o salivă ce conţine o
cantitate mai mare de proteine, deci secreţia va fi mai v'scoasăI! ;lande mai mici
există, practic, Dn toată cavitatea $ucală8 cele linguale secretă lipaza linguală!
Compo%iţia sali3ei. Nilnic se secretă 1,, * 5/,, ml salivă, soluţie apoasă ce
conţine electroliţi şi proteine! Concentraţia electroliţilor şi osmolalitatea variază cu
de$itul secreţiei, dar, Dn general, comparativ cu plasma, saliva este hipotonică8 conţine
concentraţii mai mari de T
+
şi SC7,\ şi mai mici de %a
+
şi ClY .n salivă se găsesc două
tipuri de proteine: . ! enzime: a amilaza salivară CptialinaI şi lipaza linguală8 +!
mucina, glicoproteină ce lu$rifiază alimentele! /aliva mai conţine su$stanţe
$actericide ClizozimI şi unii produşi de cata$olism Curee, acid uricI8 reprezintă şi o cale
de eliminare din organism a unor virusuri!
Controlul secreţiei sali3are. 6ste Dn totalitate realizat prin reflexe ale sistemului nervos
vegetativ! (ctivitatea parasimpatică stimulează celulele glandelor salivare să secrete o cantitate mare
de salivă apoasă, cu conţinut mare de electroliţi şi redus de proteine!
(ctivitatea simpatică stimulează glandele salivare să secrete un volum mic de salivă, ce conţine
mucus Dn cantitate mare! &eflexele salivare sunt declanşate de g'ndul la alimente, mirosul sau
gustul lor! Meta$olismul glandelor salivare şi creşterea
secreţiilor lor sunt stimulate atunci c'nd activitatea sistemului nervos vegetativ este
crescută! /ecreţia salivară este influenţată de activitatea unor hormoni: (S,
aldosteron!
Funcţiile sali3ei, . ! Protecţia mucoasei $ucale prin: răcirea alimentelor fier$inţi,
diluarea eventualului SC5 sau $ilei ce ar regurgita Dn cavitatea $ucală, Dndepărtarea
unor $acterii! +! igestiv: saliva Dncepe procesul de digestie al amidonului şi al
lipidelor, a amilaza produce digestia chimică a amidonului preparat8 astfel, Dn
prezenţa ionilor de clor şi a apei, amidonul este hidrolizat Dn trepte p'nă la stadiul de
maltoză! (ceastă enzimă va fi inactivată de pS*ul intragastric scăzut! =ipaza linguală
Dncepe degradarea lipidelor, acţion'nd atunci c'nd acestea se găsesc Dn cavitatea
$ucală, stomac şi porţiunilor superioare ale intestinului su$ţire! 2! =u$rifierea
alimentelor uşurează deglutiţia: umectarea mucoasei
+00
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
$ucale favorizează vor$irea! K! 6xcreţia unor su$stanţe endogene şi exogene! 4!
6la$orarea senzaţiei gustative prin dizolvarea su$stanţelor cu gust specific şi
suprafaţă receptivă a analizatorului gustativ!
Ca urmare a transformărilor din cavitatea $ucală, alimentele sunt omogenizate, Dm$i$ate cu
mucus şi formează $olul alimentar!
eglutiţia cuprinde totalitatea activităţilor motorii ce asigură transportul $olului
alimentar din cavitatea $ucală Dn stomac! 6ste un act reflex ce se desfăşoară Dn trei
timpi!
-impul 5ucal CvoluntarI! .n momentul Dn care alimentele sunt gata pentru a fi
Dnghiţite, ele sunt Dn mod voluntar Dmpinse Dn faringe datorită presiunii pe care o
exercită lim$a prin mişcarea ei Dn sus şi posterior asupra palatului moale! e acum
Dncolo, procesul deglutiţiei devine Dn Dntregime, sau aproape, un act automat şi, Dn
mod o$işnuit nu mai poate fi oprit!
-impul faringian. =a intrarea Dn faringe sunt stimulate ariile receptoare de la acest
nivel! .mpulsurile de la acest nivel aEung la trunchiul cere$ral şi iniţiază o serie de
contracţii faringiene musculare automate, după cum urmează: a! Palatul moale este
Dmpins Dn sus, Dnchiz'nd coanele, $! P. ici le pal ato*faringiene de pe fiecare parte a
faringelui sunt trase medial, apropiindu*se unele de celelalte, form'nd o deschizătură
sagitală prin care alimentele trec Dn faringele posterior, c! Corzile vocale sunt puternic
apropiate, iar laringele este Dmpins Dn sus şi anterior de către muşchii g'tului! (ceastă
acţiune, com$inată cu prezenţa ligamentelor ce previn deplasarea Dn sus a epiglotei,
determină deplasarea posterioară a epiglotei peste orificiul laringian! (m$ele efecte
previn pătrunderea alimentelor Dn trahee, d! eplasarea superioară a laringelui măreşte
deschiderea esofagului! .n acelaşi timp, cei 2 * K cm ai peretelui muscular al
esofagului posterior Csfincter esofagian superior sau sfincter faringo*esofagianI se
relaxează, permiţ'nd astfel alimentelor să se deplaseze li$er din faringele posterior Dn
esofagul superior, e! Concomitent cu ridicarea laringelui şi relaxarea sfincterului
faringo*esofagian are loc contracţia Dntregului perete muscular faringian, Dncep'nd cu
porţiunea superioară a faringelui, contracţie ce se propagă Dn Eos ca o undă peristaltică
rapidă, ce antrenează succesiv muşchii faringieni miElocii şi inferiori, şi, Dn
continuare, esofagul, propuls'nd astfel alimentele Dn esofag! Dntreg procesul durează .
* + secunde! 6tapele succesive ale deglutiţiei sunt controlate automat, Dn ordine, de
către arii
neuronale distri$uite Dn su$stanţa reticulată $ul$ară şi porţiunea inferioară a punţii!
(ceste arii formează Dmpreună centrul deglutiţieibCentrul deglutiţiei inhi$ă specific
centrul respirator $ul$ar pe durata deglutiţiei, oprind respiraţia Dn orice punct al
ciclului respirator, permiţ'nd desfăşurarea deglutiţiei!
-impul esofagian. 6sofagul are, Dn principal, rolul de a transporta alimentele din
faringe Dn stomac, iar mişcările lui sunt organizate specific Dn vederea acestei funcţii!
.n mod normal, esofagul prezintă două tipuri de mişcări peristaltice: peristaltism
primar şi peristaltism secundar! Peristaltismul primar este declanşat de deglutiţie şi
Dncepe c'nd alimentele trec din faringe D n esofag8 este coordonat vagal! Peristaltismul
secundar se datorează prezenţei alimentelor Dn esofag şi continuă p'nă c'nd alimentele
sunt propulsate Dn stomac8 este coordonat de sistemul nervos enteric al esofagului!
&elaxarea receptivă a stomacului! Pe măsură ce unda peristaltică se deplasează spre
stomac, o undă de relaxare, transmisă prin neuroni mienterici inhi$itori, precede
contracţia! Dntreg stomacul şi, Dntr*o măsură mai mică! chiar şi duodenul se relaxează
c'nd această undă aEunge la nivelul esofagului inferior, pregătind astfel cavităţile
respective pentru primirea alimentelor
AOA7A-UL N%0E4-%"
+01
/fincterul esofagian inferior Cgastro*esofagianI! =a capătul terminal al esofagului, pe
o porţiune de +*4 cm deasupra Eoncţiunii cu stomacul, musculatura circulară
esofagiană este Dngroşată, funcţion'nd ca un sfincter! (cest sfincter prezintă o
contracţie tonică şi este relaxat prin relaxarea receptivă! Contracţia acestui sfincter
contri$uie la prevenirea unui reflux gastro*esofagian!
DI;0S4I( ;(S4)ICW
.n stomac, alimentele suferă consecinţa activităţilor motorii şi secretorii ale
acestuia, care produc transformarea $olului alimentar Dntr*o pastă omogenă, numită
chim gastric!
(ctivitatea motorie a stomacului Cmotilitatea gastricăI realizează trei funcţii de $ază: 5!
stocarea alimentelor ca urmare a relaxării receptive8 2. amestecul alimentelor cu secreţiile
gastrice8 2! evacuarea conţinutului gastric Dn duoden!
&elaxarea receptivă! C'nd alimentele trec din esofag Dn stomac, activitatea fundu*
sului gastric este inhi$ată, permiţ'nd depozitarea a 5 * 2 5 de conţinut! (cest proces
are la $ază reflexe vagovagale!
Peristaltismul! Contracţiile peristaltice, iniţiate la graniţa dintre fundusul şi corpul
gastric, se deplasează caudal, determin'nd propulsia alimentelor către pilor, şi sunt
produse prin modificări periodice ale potenţialului mem$ranei fi$relor musculare netede
longitudinale8 se numesc unde lente sau ritm electric de $ază! (ceste unde sunt
responsa$ile de frecvenţa şi forţa contracţiilor gastrice! Forţa contracţiilor peristaltice
este crescută de acetilocolină şi gastrină!
&etropulsia! Cuprinde mişcările de du*te*vino ale chimului, determinate de propulsia
puternică a conţinutului gastric către sfincterul piloric Dnchis! (re rol important Dn
amestecul alimentelor cu secreţiile gastrice!
6vacuarea conţinutului gastric apare atunci c'nd particulele chimului sunt suficient de
mici pentru a stră$ate sfincterul piloric! e fiecare dată c'nd chimul este Dmpins spre
sfincterul piloric, + * - ml chim trec Dn duoden! =ichidele trec mai repede dec't
solidele, proporţional cu presiunea intragastrică!
&eglarea evacuării conţinutului gastric Dn duoden se face prin: 5! &eflexe locale: a!
excitatorii, declanşate de expansiunea antrului piloric8 $! inhi$itorii, enterogastrice,
care Dncetinesc golirea gastrică astfel Dnc't cantitatea de chim ce aEunge Dn duoden să
n u depăşească posi$ilităţile acestuia de prelucrare8 sunt declanşate de la nivel
duodenal de mai multe categorii de stimuli C creşterea osmolarităţii, scăderea pS*ului,
prezenţa unor produşi ai digestiei proteice şi lipidice, distensia peretelui duodenalI! 2.
(cţiunea unor hormoni eli$eraţi din stomac şi intestinul su$ţire Cde exemplu,
gastrină, cu efect stimulator, colecistoUinina şi secretina, cu efecte inhi$itoriiI!
Complexul motor migrator este o undă peristaltică ce Dncepe Dn esofag şi parcurge
Dntreg tractul gastro*intestinal, la fiecare 3, * 0, minute, Dn timpul perioadei
interdigestive8 Dndepărtează resturile de alimente din stomac!
Contracţiile de foame apar atunci c'nd stomacul este gol de mai multe ore! /unt
contracţii peristaltice ritmice ale corpului stomacului! /unt foarte intense la
adultul t'năr, cu tonus gastrointestinal crescut8 sunt amplificate de hipoglicemie!
(ctivitatea secretorie a stomacului! /ecreţiile gastrice continuă procesele digestive
Dncepute Dn cavitatea $ucală8 cantitatea secretată zilnic este de aproximativ 2 5!
+02
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Fazele secreţiei gastrice sunt următoarele:
1. Fa%a ce9alică este declanşată de g'ndul, vederea, gustul sau mirosul m'ncării!
6ste dependentă de integritatea fi$relor vagale ce inervează stomacul! (proape
Eumătate din secreţiile gastrice care se produc Dn timpul unei mese sunt rezultatul
stimulării vagale! Fi$rele eferente vagale stimulează secreţia de SC5 din celulele
parietale, de gastrină din celulele ; şi de pepsinogen din celulele principale!
2. Fa%a gastrică se declanşează la intrarea alimentelor Dn stomac8 acest fapt
determină tamponarea acidităţii gastrice, cresc'nd pS*ul gastric, şi permite altor
stimuli Cde exemplu, vag, gastrinăI să eli$ereze acid! &ata secreţiei gastrice Dn timpul
acestei faze este mai redusă dec't Dn timpul fazei cefalice, dar durează mai mult8
astfel, cantitatea secretată Dn timpul celor două faze devine egală!
3. Fa%a intestinală Dncepe o dată cu intrarea chimului Dn duoden8 cantitativ, secreţia
este foarte redusă Dn timpul acestei faze! Mecanismul dominant implică gastrină Cfig!
5,0I!
pentrul vagal
Fi$re aferente Cnerv vagI Plex nervos
local Faza cefalica
Faza gastrică
/istem circulator
.ntestin su$ţire
Faza intestinală
Fig! 5,0! Fazele secreţiei gastrice
Celulele secretorii gastrice se află la nivelul glandelor gastrice, situate Dn mucoasa gastrică! 6xistă
două tipuri de glande gastrice:
a! : . in tic e, localizate la nivelul fundului şi corpului gastric8 conţin 2 tipuri
de celule: parietale CoxinticeI * secretă SC5 şi factor intrinsec Cglicoproteină
necesară pentru a$sor$ţia ileală a vitaminei " l +I8 peptice CprincipaleI * secretă
pepsinogen, precursorul enzimei proteolitice pepsina8 mucoase * secretă mucus!
$! Pilorice, localizate Dn regiunile antrală şi pilorică! Conţin celule ; Cce eli$erează
gastrinăI şi celule mucoase!
Principalele su$stanţe organice din secreţiile gastrice sunt enzimele şi mucina, iar
dintre cele anorganice SC5!
/ecreţia de SC5! SC5 este necesar pentru digestia proteinelor, asigurarea unui pS
optim pentru acţiunea pepsinei, activarea pepsinogenului, Dmpiedicarea proliferării
intragastrice a unor $acterii patogene! Mecanismul secreţiei de SC5 cuprinde un
proces Dn trei etape! /u$stanţe ce stimulează secreţia de SC5 sunt: acetilcolina,
secretina şi gastrină! .nhi$area secreţiei se datorează somatostatinei eli$erate din
neuroni ai sistemului nervos enteric!
AOA7A-UL N%0E4-%"
+0+
/ecreţia de pepsinogen! Pepsina, forma activă a pepsinogenului, este o enzimă
proteolitică, activă Dn mediu acid CpS optim 5,1 * 2,4I, care Dncepe procesul de digestie
al proteinelor8 la valori ale pS*ului mai mari de 4, activitatea sa proteolitică scade,
devenind Dn scurt timp inactivă! Pepsinogenul este activat de contactul cu SC5 sau cu
pepsina anterior formată! Pepsina scindează proteinele Dn proteoze Cal$umozeI,
peptone şi polipeptide mari! %umai +, * 2,V din digestia totală a proteinelor are loc Dn
stomac, cea mai mare parte desfăşur'ndu*se Dn porţiunea proximală a intestinului
su$ţire! Pepsina este deose$it de importantă pentru capacitatea ei de a digera
colagenul, acesta fiind puţin atacat de celelalte proteinaze digestive!
=a$fermentul este secretat numai la copilul mic, Dn perioada de alăptare! &olul său
este de a coagula laptele, pregătindu*5 pentru digestia ulterioară! /u$ acţiunea lui şi Dn
prezenţa Ca
2+
, cazeinogenul solu$il se transformă Dn paracazeinat de calciu, insolu$il!
=ipaza gastrică este o enzimă lipolitică cu activitate sla$ăC o tri$utirazăI, hidroliz'nd
numai lipidele ingerate su$ formă de emulsie, pe care le separă Dn acizi graşi şi
glicerina!
;elatinaza hidrolizează gelatina!
Mucina este o glicoproteină secretată de celulele mucoase8 are rol Dn protecţia
mucoasei gastrice, at't mecanic, c't şi chimic Cfaţă de acţiunea autodigestivă a SC5 şi
a pepsineiI!
=a nivel gastric are loc a$sor$ţia unor su$stanţe, de exemplu su$stanţe foarte solu$ile
Dn lipide, etanol, apă şi, Dn cantităţi extrem de mici, sodiu, potasiu, glucoza şi
aminoacizi!
DI;0S4I( /( NI-0/+/ IN40S4IN+/+I S+BNI)0
Mişcările de la nivelul intestinului su$ţire sunt: contracţii de amestec şi contracţii
propulsive! )otuşi, mişcările intestinului su$ţire determină, Dn proporţii diferite,
at't amestec, c't şi propulsie!
Contracţiile e amestec Ccontracţiile segmentareI! C'nd o porţiune a intestinului
su$ţire este destinsă de chim, Dntinderea pereţilor intestinali determină apariţia Dn
lungul intestinului a unor contracţii concentrice localizate, separate prin anumite
intervale! =ăţimea unui asemenea inel de contracţie este de aproximativ 5 cm, astfel
Dnc't fiecare set de contracţii determină segmentarea intestinului su$ţire, Dmpărţindu*5
Dn segmente spaţiate! C'nd un set de contracţii segmentare se relaxează, Dncepe un nou
set, dar aceste contracţii apar Dn punctele situate la Eumătatea distanţei dintre
contracţiile precedente! (ceste contracţii fragmentează chimul de 1 * 5+ ori pe minut,
Dn felul acesta determin'nd amestecarea progresivă a particulelor alimentare solide cu
secreţiile din intestinul su$ţire! Frecvenţa maximă a contracţiilor segmentare ale
intestinului su$ţire este determinată de frecvenţa undelor lente din peretele intestinal
C5+ pe minut Dn duoden şi EeEun proximal, 1 * 0 Dn ileonul terminalI!
)i'cările e propulsie. Chimul este propulsat la acest nivel de undele peristaltice,
care apar Dn orice parte a intestinului su$ţire şi se deplasează Dn direcţie anală cu o
viteză de ,,4 * + cm>secundă, mult mai rapid Dn intestinul proximal şi mai lent Dn
intestinul terminal! )otuşi, ele sunt Dn mod normal foarte sla$e şi de o$icei se sting
după ce traversează 2 * 4 cm, astfel Dnc't deplasarea chimului se face cu aproximativ 5
cm>secundă, ceea ce Dnseamnă că timpul necesar chimului pentru a trece de la pilor
p'nă la valva ileocecală este de 2 * 4 ore!
(ctivitatea peristaltică a intestinului su$ţire creşte postprandial, fapt determinat parţial de Dnceperea
pătrunderii chimului Dn duoden, dar şi de reflexul gastroenteric care
+04
ANATOMIA Ş I FIZIOLOGIA OMULUI
este iniţiat de distensia stomacului şi transmis Dn special prin plexul mienteric de
la peretele stomacului la cel al intestinului su$ţire! .n afară de semnalele nervoase,
peristaltismul intestinal este stimulat de unii hormoni Cgastrină, colecistoUinina,
insulina şi serotoninaI şi inhi$at de alţii Csecretină, glucagonI!
&olul valvei ileocecale este de a preveni refluxul conţinutului colonului Dh intestinul
su$ţire! .n plus, imediat deasupra valvei ileocecale, pe o lungime de c'ţiva
centrimetri, peretele ileonului prezintă un strat muscular Dngroşat, numit sfincter ileo*
cecal! Dn mod normal, acesta se află Dntr*o stare de contracţie uşoară, Dnt'rziind
evacuarea conţinutului ileal Dn cec, except'nd perioadele imediat de după digestie,
c'nd reflexul gastroileal determină intensificarea peristaltismului Dn ileon! ;astrină
creşte contractile ileale şi relaxează sfincterul ileocecal! (cest mecanism determină
prelungirea şederii chimului Dn ileon, facilit'nd a$sor$ţia! oar o cantitate de 54,, ml
de chim se evacuează Dn cec zilnic!
/ecreţia pancreatică! Pancresul conţine celule endocrine, exocrine şi ductale! Celulele
endocrine, grupate Dn insule, secretă direct Dn circulaţia sangvină insulina, glucagon,
somatostatină şi polipeptidul pancreatic! Celulele exocrine, organizate Dn acini, produc
patru tipuri de enzime digestive: peptidaze, lipaze, amilaze şi nucleaze, care sunt
răspunzătoare de digestia proteinelor, respectiv a lipidelor, glucidelor şi acizilor
nucleici! .n a$senţa lor se dezvoltă sindroame de mala$sor$ţie! Celulele ductale
secretă zilnic 5+,, *54,, ml suc pancreatic ce conţine o cantitate mare de SC7bA8
acesta neutralizează aciditatea gastrică şi reglează pS*ul Dn intestinul superior!
.ncapacitatea de a neutraliza aciditatea chimului la intrarea sa Dn intestin determină
apariţia ulcerelor duodenale!
Compo%iţia secreţiei pancreatice, 5! 6lectroliţi: %a şi T se găsesc Dn aceeaşi
con*centraţie ca şi Dn plasmă8 SC7,A se găseşte Dn cantitate mult mai mare8 sucul
pancreatic conţine, Dn cantităţi mici, şi calciu, magneziu, zinc, sulfaţi, fosfaţi!
/ecreţia de SC7\ din celulele ductale se face printr*un mecanism ce implică cel puţin
un transport activ!
+! 6nzime: trei tipuri maEore: amilaze, lipaze şi proteaze! a! a amilaza pancreatică se secretă Dn
forma sa activă8 ea hidrolizează glicogen, amidon şi alte glucide, cu excepţia celulozei, p'nă la
stadiul de dizaharide8 $! lipaze Clipaza, colesterol lipaza,
fosfolipazaI, secretate Dn forma lor activă! 6nzimele ce hidrolizează esteri insolu$ili Dn
apă necesită prezenţa sărurilor $iliare, iar cele ce hidrolizează esteri solu$ili Dn apă nu8 c!
proteaze Ctripsina şi chimotripsinaI se secretă Dn forma lor inactivă Ctripsinogen şi
chimotripsinaI! )ripsinogenul este transformat Dn tripsină de către enterochinază sau de
tripsina anterior formată CautocatalizăI! Chimotripsi*nogenul este transformat Dn forma lui
activă de către tripsină8 d! inhi$itorul tripsinei este secretat de aceleaşi celule şi Dn acelaşi
timp cu proenzimele proteEează pancreasul de autodigestie!
Controlul secreţiei pancreatice! /ecreţia pancreatică cuprinde trei faze: 5!
Cefalică: g'ndul, văzul, mirosul sau gustul alimentelor produc această fază! #agul
stimulează at't secreţia acinară, c't şi pe cea ductală! 2. ;astrică: stimulată prin
distensie gastrică Cefector*vagulI şi prezenţa produşilor de digestie, mai ales
aminoacizi şi peptide Cefector * gastrinăI!
2! .ntestinală: stimulii maEori ai secreţiei pancreatice sunt hormonii colecistoUinina
Cstimulează secreţia pancreatică enzimaticăI şi secretină Cstimulează secreţia de
$icar$onatI, care sunt eli$eraţi din celulele endocrine ale duodenului şi EeEunului Dn
timpul acestei faze, ca răspuns la intrarea chimului Dn intestinul su$ţire! (minoacizii,
acizii graşi şi monogliceridele sunt stimulii maEori pentru secreţia de colecistoUinina8
scăderea pS*ului intestinal este stimulul pentru eli$erarea secretinei! (cetilcolina
potenţează efectele am$ilor hormoni Cfig! 55,I!
A)A*ATUL NIG7-TI<
+08
(ciditatea gastrică determină eli$erarea secretinei din peretele duoden /ecretina şig
CCT aEung Dn circulaţie
/timularea vagala
determină secreţie enzimatica
/ecretina determină secreţie panereatieă apoasă şi de $icar$onat Fig! 110.
&eglarea secreţiei pancreatice
/ecreţia $iliară! "ila este necesară pentru digestia şi a$sor$ţia lipidelor şi pentru excreţia
unor su$stanţe insolu$ile Dn apă cum sunt colesterolul şi $iliru$ina Cfig! 555I! 6ste
formată de către hepatocite şi celulele ductale ce mărginesc duetele $iliare, Dn cantitate
de +4, * 55,, ml>zi! 6ste secretată continuu şi depozitată Dn vezica $iliară Dn timpul
perioadelor interdigestive! /e eli$erează Dn duoden Dn timpul perioadelor digestive
numai după ce chimul a declanşat secreţia de colecistoUinină, care produce relaxarea
sfincterului 7ddi şi contracţia vezicii $iliare!
(cizii $iliari din s'nge stimulează se*creţia parenchimală
Colecistochinina din s'nge determină:
1. Contracţii ale vezicii $iliare C#!"!I
2. &elaxarea sfincterului 7ddi
Fig! 111. /ecreţia hepatică şi golirea vezicii $iliare
+0!
ANATOMIA ŞMFIZIOLOGIA OMULUI
Compo%iţia $ilei. 5! (cizi $iliari: a! primari * sunt sintetizaţi Dn hepatocite din
coleste*rol şi conEugaţi cu taurina şi glicina, rezult'nd sărurile $iliare secretate activ Dn
canaliculele $iliare8 deoarece ele nu sunt liposolu$ile, răm'n Dn intestin p'nă aEung la
nivelul ileonului unde se rea$sor$ activ8 $! secundari * se formează din cei primari
su$ acţiunea $acteriilor intestinale! +! Pigmenţi $iliari: $iliru$ina şi $iliverdina sunt
meta$oliţi ai hemoglo$inei ce sunt conEugaţi Dn hepatocite şi excretaţi $iliar, conferind
$ilei culoarea sa gal$enă! 2! Fosfolipidele intră Dn alcătuirea miceliilor! K! Colesterol!
4! 6lectroliţi!
Circuitul enterohepatic. 6ste recircularea sărurilor $iliare din intestinul su$ţire Dnapoi la ficat!
(Eunse Dn ileonul terminal, 0, * 04V din sărurile $iliare sunt rea$sor$ite activ Dn circulaţia portală8
ficatul le extrage din s'ngele portal şi le secretă din nou Dn $ilă!
/ărurile $iliare restante sunt excretate Dn materiile fecale! (stfel, sărurile $iliare pot
recircuia de 3 * 1 ori zilnic! /ărurile $iliare au două roluri importante la nivelul tractului
gastrointes*tinal: 5! de detergent asupra lipidelor din alimente, a căror tensiune
superficială o reduc, permiţ'nd fragmentarea lor8 +! aEută la a$sor$ţia din tractul
intestinal a acizilor graşi, monogliceridelor, colesterolului şi a altor lipide, prin formarea
cu acestea a unor complexe numite micelii! .n lipsa sărurilor $iliare, Dn intestin se pierd,
prin materiile fecale, K,V din lipidele ingerate!
/epo%itarea $ilei la ni3elul 3e%icii $iliare. .n perioadele interdigestive, $ila se
depozitează la nivelul vezicii $iliare, care are o capacitate de +, * 3, ml! atorită
proceselor de rea$sor$ţie ce au loc la nivelul mucoasei sale, Dn vezica $iliară poate fi
concentrată de 4 p'nă la +, de ori, ceea ce permite stocarea unor cantităţi mari CK4,
mlI! #ezica $iliară Dşi evacuează conţinutul Dn duoden ca răspuns mai ales la
stimularea prin colecistoUinină Celi$erarea ei se face su$ efectul prezenţei Dn chim a
produşilor de degradare ai lipidelorI! /timularea vagală a vezicii determină contraţia ei
şi relaxarea sfincterului 7ddi! .n prezenţa unor cantităţi adecvate de lipide, vezica se
goleşte complet Dn interval de o oră!
Controlul secreţiei $iliare. #olumul secreţiei $iliare şi conţinutul ei Dn săruri
$iliare se reglează separat! Partea $ilă*independentă a secreţiei $iliare se referă la
cantitatea de apă şi elecroliţi secretată zilnic de ficat şi care este stimulată de
secretina! Partea $ilă*dependentă a secreţiei se referă la cantitatea de săruri $iliare
secretate de ficat şi care este direct proporţională cu cantitatea de săruri $iliare
rea$sor$ite de către hepatocite din circulaţia portală! (ceasta nu este su$ control
hormonal sau nervos direct!
ColecistiUinina determină creşterea de$itului $iliar indirect, prin stimularea eli$erării de
$ilă din vezicula $iliară!
/ecreţiile intestinului su$ţire conţin: 5! Mucus, cu rol de protecţie a mucoasei intestinale
Dmpotriva agresiunii SC5, secretat de glandele "runner din duoden şi de celule speciale,
aflate Dn epiteliul intestinal şi Dn criptele =ie$erUuhn! +! 6nzime
asociate cu m i c i o v i l i i celulelor epiteliale intestinale, care nu sunt secretate în lumenul
intestinal: peptidaze, dizaharidaze CDn număr de patru: maltaza, izomaltaza,
zaharaza şi lactazaI şi lipază8 ele Dşi exercită rolurile în timpul procesului de a$sor$ţie
intestinală! 2! (pă şi electroliţi secretaţi de celulele epiteliale intestinale!
1eglarea secreţiei intestinului su$ţire se face, în principal, prin reflexe locale,
iniţiate de stimuli tactili sau iritanţi8 cea mai mare parte a secreţiei este declanşată
de prezenţa chimului8 cu c't volumul acestuia este mai mare, cu at't secreţia
intestinală va fi mai mare!
($sor$ţia intestinală se realizează prin mai multe mecanisme, Dn funcţie de
su$stanţa a$sor$ită!
Glucidele. Cele trei glucide maEore ale dietei sunt dizaharidele * sucroza şi lactoza * şi
polizaharidul amidon, fie su$ formă de amilopectină, fie su$ formă de amiloză!
Celuloza,
AOA7A-UL N%0E4-%"
+0=
un alt poli zahăr id vegetal, prezent Dn dietă Dn cantităţi mari, nu poate fi digerat,
deoarece Dn tractul gastrointestinal uman nu există enzime care să o digere! (portul de
glucide este de +4, * 1,, g>zi, care reprezintă 4, * 3,V din dietă! Pentru a fi a$sor$ite
din tractul gastrointestinal, glucidele tre$uie digerate p'nă la stadiul de monozaharide!
igestia amidonului, Dncepută Dn cavitatea $ucală, su$ acţiunea a amilazei salivare,
are loc Dn cea mai mare parte Dn intestinul su$ţire, su$ acţiunea a amilazei pancreatice
Ccare degradează glucidele p'nă la stadiul de oligozaharideI şi su$ acţiunea
dizaharidazelor Cmaltaza, sucraza, lactazaI de la nivelul marginii Dn perie a celulelor
epiteliale intestinale Ccare transformă oligozaharidele Dn monozaharideI!
Produşii finali ai digestiei glucidelor sunt: fructoza, glucoza şi galactoza! ;lucoza şi
galactoza se a$sor$ printr*un mecanism comun, un sistem de transport activ %a*de*
pendent CcotransportI! Fructoza se a$soar$e prin difuziune facilitată! upă ce au fost
a$sor$ite Dn enterocite, monozaharidele sunt transportate prin mem$rana
$azolaterală a acestora prin difuziune facilitată8 apoi, difuzează din interstiţiu[
intestinal Dn capilarele din vilozităţile intestinale! ($sor$ţia glucidelor nu este
reglată! .ntestinul poate a$sor$i peste 4 Ug sucroză zilnic!
7roteinele. ieta proteică zilnică necasară unui adult este de ,,4 * ,,- g>Ug
corp! Proteinele aEunse Dn intestin provin din două surse: endogenă C2, * K, g>zi,
sunt proteine secretorii şi componentele proteice ale celulelor descuamateI şi
exogenă Cproteinele din dietăI! Pentru a fi a$sor$ite, proteinele tre$uie
transformate Dn polipeptide mici şi aminoacizi!
/*au identificat mai multe sisteme de transport activ %a*dependente pentru a$sor$ţia
tripeptidelor, dipeptidelor şi a aminoacizilor! 6xistă transportori diferiţi pentru
aminoacizii acizi, $azici şi neutri! Pentru polipeptide există cel puţin două mecanisme
diferite de transport! )ripeptidele şi dipeptidele sunt a$sor$ite Dn cantităţi mai mari
dec't aminoacizii! 7dată aEunse Dn interiorul enterocitelor, peptidele se transformă Dn
aminoacizi! (ceştia şi peptidele restante sunt transportate prin mem$rana $azolaterală
a enterocitelor prin difuziune facilitată sau simplă! 6le intră Dn capilarele din
vilozităţile intestinale prin difuziune simplă! Practic, toată cantitatea de proteine din
intestin este a$sor$ită: orice proteină ce apare Dn scaun provine din detritusuri
celulare sau din $acteriile din colon!
Lipidele. (portul zilnic de lipide variază Dntre +4 şi 53, g! /pre deose$ire de glucide
şi de proteine, lipidele se a$sor$ din tractul gastro*intestinal prin difuziune pasivă!
Pentru a putea fi a$sor$ite, ele tre$uie să devină solu$ile Dn apă! Pentru solu$ilizarea
lipidelor sunt necesare sărurile $iliare! Dnainte de a fi digerate, lipidele tre$uie
emulsionate Ctransformate Dn picături cu diametru su$ un micronI de către acizii $iliari
şi lecitină!
Produşii digestiei lipidice Cmonogliceride, colesterolI tre$uie să formeze micelii cu
sărurile $iliare pentru a putea fi a$sor$iţi! Miceliile sunt agregate sferice mici, cu
diametrul de 4 nm, ce conţin +, * 2, molecule de săruri $iliare şi lipide! /ărurile $iliare
se găsesc la exteriorul miceliilor, iar părţile hidrofo$e ale monogliceridelor şi
lipofosfatidelor către interior8 Dn miEloc se găsesc colesterolul şi vitaminele
liposolu$ile!
Miceliile se mişcă de*a lungul suprafeţei microvililor, permiţ'nd lipidelor din
compoziţia lor să difuzeze Dn enterocite! =ipidele, colesterolul şi vitaminele
liposolu$ile sunt preluate rapid din micelii Dn momentul Dn care acestea vin Dn contact
cu microvilii! Factorul ce limitează a$sor$ţia lipidelor este migrarea miceliilor din
conţinutul intestinal la suprafaţa microvililor! /ărurile $iliare, eli$erate de lipidele
asociate, sunt a$sor$ite Dn ileonul terminal printr* un mecanism de transport activ
%a*dependent! Dn mod normal, toate lipidele ingerate sunt a$sor$ite! =ipidele
prezente Dn scaun provin din flora intestinală!
+08
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
7dată aEunse Dn enterocite, lipidele intră Dn reticulul endoplasmic neted, unde sunt
reconstituite: +*monogliceridele se com$ină cu acizii graşi pentru a forma
trigliceride8 lipofosfatidele se com$ină cu acizii graşi pentru a forma fosfolipide8
colesterolul este esterificat! =ipidele se unesc apoi Dn chilomicroni cu diametrul de 5
nm, Dn interiorul reticulului endoplasmic neted! (ceştia sunt transportaţi Dn afara
celulei prin exocitoză! P lipoproteinele, sintetizate de enterocit, acoperă suprafaţa
chilomicronilor! Dn a$senţa lor, exocitoză nu apare şi enterocitele se Dncarcă cu lipide!
upă ce părăsesc enterocitul, chilomicronii se unesc şi formează picături lipidice
mari, cu diametrul de 4, * 4,, nm, care aEung Dn vasele limfatice! (proape toate
lipidele digerate sunt a$sor$ite p'nă la nivelul porţiunii miElocii a EeEunului, cea mai
mare parte a a$sor$ţiei făc'ndu*se Dn duoden!
(pa şi electroliţii! .n intestinul su$ţire, apa se a$soar$e pasiv, izoosmotic, ca urmare a
gradientului osmotic creat prin a$sor$ţia elecroliţilor şi a su$stanţelor nutritive!
($sor$ţia sodiului se face printr*un proces Dn două etape! /odiul intră Dn enterocit Dn trei
moduri: 5! prin sistemele de cotransport ale glucozei, aminoacizilor sau peptidelor8 +!
prin cotransport %a
+
*ClA8 2! pasiv, conform gradientului său electrochimie! in
enterocit, %a
+
este transportat prin mem$rana $azolaterală printr*o ()P*ază %a
+
*T
+

dependentă! Clorul urmează pasiv sodiul!
#itaminele şi mineralele! #itaminele liposolu$ile C(, , T, 6I intră Dn alcătuirea
miceliilor şi se a$sor$ Dmpreună cu celelalte lipide Dn intestinul proximal! #itaminele
hidrosolu$ile se a$sor$ prin transport facilitat sau prin sistem de transport activ %a*
depen*dent, proximal, Dn intestinul su$ţire! Calciul se a$soar$e cu aEutorul unui
transportor legat de mem$rana celulară şi activat de vitamina ! Fierul se a$soar$e Dn
EeEun şi ileon! Fe
2+
se a$soar$e mai uşor dec't Fe
u
! #itamina C stimulează a$sor$ţia
fierului, care are loc printr*un mecanism Dn patru etape!
.;6/).( =( %.#6=U= .%)6/).%U=U. ;&7/
&olurile principale ale colonului sunt a$sor$ţia apei şi a electroliţilor CEumătatea
proximalăI şi depozitarea materiilor fecale p'nă la eliminarea lor CEumătatea distalăI!
atorită acestor roluri, mişcările de la nivelul colonului sunt lente! Mişcările de la nivelul
colonului sunt de două tipuri: de amestec ChaustraţiileI şi propulsive CDn masăI! Mişcările
de amestec ChaustraţiileI! Dntr*o manieră similară cu a mişcărilor de segmentare ale
intestinului su$ţire, la nivelul colonului apar contracţii circulare mari! Concomitent,
musculatura longitudinală a colonului, agregată Dn trei $enzi longitudinale, denumite
tenii, se contractă şi ea! (ceste contracţii com$inate ale
musculaturii circulare şi longitudinale determină proiecţia Dn afară a zonelor nestimulate ale peretelui colic,
su$ forma unor saci, denumiţi haustre!
e o$icei, aceste contracţii, odată iniţiate, ating maximum de intensitate Dn
aproximativ 2, de secunde şi dispar Dn următoarele 3, de secunde! e asemenea, c'nd
apar, ele se deplasează lent Dn direcţie anală, Dn timpul perioadei lor de contracţie,
determin'nd o propulsie minoră a conţinutului colic! upă alte c'teva minute, apar noi
contracţii haustrale Dn arii Dnvecinate! Dn felul acesta, conţinutul colic este progresiv
Dmpins spre colonul sigmoid! Dn cursul acestei progresii, tot materialul fecal este expus
gradat la suprafaţa colonului, iar su$stanţele dizolvate şi apa sunt progresiv a$sor$ite!
(stfel, din cei 54,, ml de chim, doar 1, * +,, ml se pierd prin fecale!
AOA7A-UL N%0E4-%"
+0A
*işc7rile propulsive Dmişc7rile @n mas7F. +nde peristaltice identice cu cele
@nt<lnite @n intestinul subţire pot 5i cu ,reu observate @n colon. In scAimb,
propulsia re9ult7 @n principal prin contracţii Aaustrale @n direcţie anal7, deJa
discutate, şi mişc7ri @n mas7.
In colonul transvers şi si,moid, mişc7rile @n mas7 au @ndeosebi rol propulsiv.
(ceste mişc7ri apar de obicei de c<teva ori pe 9iB cele mai numeroase durea97
apro6imativ 54 minute @n prima or7 de la micul deJun. . mişcare @n mas7 este un
tip de peristaltism modi5icat, caracteri9at prin urm7toarea secvenţ7 de
evenimente: @n primul r<nd, apare un inel constrictiv @ntr"un punct destins sau
iritat al colonului, de cele mai multe ori @n colonul transvers, apoi, rapid, +, cm
sau mai mult din colonul distal 5aţ7 de acest punct se contract7 @n bloc,
asem7n7tor unei mase unice, 5orţ<nd materiile 5ecale conţinute @n acel se,ment
s7 se deplase9e @n Josul colonului.
:orţa acestor contracţii se de9volt7 pro,resiv timp de apro6imativ 2, secunde,
iar rela6area se produce @n urm7toarele + * 2 minute, dup7 care pot ap7rea alte
contracţii de acest ,en tot mai distal 5aţ7 de cele precedente, deplas<ndu"se @n
continuare de"a lun,ul colonului.
4oate aceste serii de mişc7ri @n mas7 durea97 @ntre 5, minute şi o Jum7tate de
or7. Dac7 de5ecaţia nu apare @n acest timp, un nou set de mişc7ri @n mas7 nu
apare dec<t dup7 o Jum7tate de 9i sau cAiar @n 9iua urm7toare.
(pariţia mişc7rilor @n mas7 imediat postprandial este 5acilitat7 de re5le6ele ,astro"
colic şi duodenocolic. (ceste re5le6e sunt provocate de distensia stomacului şi a
duodenului. Dup7 secţionarea nervilor e6trinseci, aceste re5le6e se produc, dar cu o
intensitate, 5oarte slab7, probabil datorit7 5aptului c7 stimulii re5lecşi conduşi prin
nervii e6trinseci ai sistemului nervos autonom determin7 cea mai mare parte a
intensit7ţii re5le6elor ,astrocolic şi duodenocolic.
Iritaţia colonului poate, de asemenea, iniţia mişc7ri intense @n mas7. De
e6emplu, c<nd o persoan7 pre9int7 o stare ulceroas7 a colonului Dcolita
ulceroas7F, aceasta are 5recvent mişc7ri @n mas7 ce persist7 aproape tot timpul.
De asemenea, mişc7rile @n mas7 pot 5i iniţiate şi prin stimularea intens7 a
sistemului nervos parasimpatic.
(bsorbţia şi secreţia la nivelul colonului. Colonul nu poate absorbi mai mult de + * 2 5 de
ap7 pe 9i. Colonul absoarbe cea mai mare parte a sodiului şi clorului care
nu au 5ost absorbite @n intestinul subţire. 8otasiul este secretat de c7tre colon. (ceste procese
sunt controlate de c7tre aldosteron.
06ist7 trei surse de ,a9 intestinal: @n,Aiţit, 5ormat sub acţiunea bacteriilor @n
ileon şi colon şi di5u9at din torentul san,vin. /a nivelul colonului se produc
9ilnic -*5, 5 de ,a9e, mai ales prin de,radarea produşilor de di,estie ce au aJuns
la acest nivel. Componentele principale sunt: C..,, CS , S,, N,. Cu e6cepţia
N„ celelalte pot di5u9a prin mucoasa colonului, ast5el @nc<t volumul eliminat este
de 3,, ml=9i.
De5ecaţia repre9int7 procesul de eliminare a materiilor 5ecale din intestin. +nele
mişc7ri @n mas7 propulsea97 5ecalele @n rect, iniţiind dorinţa de de5ecaţie.
+lterior se produce contracţia musculaturii netede a colonului distal şi a rectului,
propuls<nd 5ecalele @n canalul anal. +rmea97 rela6area s5incterelor anale intern
şi e6tern Dultimul conţin<nd 5ibre musculare striate a5late sub control voluntarF.
0vacuarea 5ecalelor este 5avori9at7 suplimentar de creşterea presiunii
intraabdomi"nale prin contracţia dia5ra,mului şi a muşcAilor abdominali.
De5ecaţia implic7 deci activitate re5le67, dar şi voluntar7. @n mod normal,
de5ecaţia este iniţat7 de re5le6e de de5ecaţie. +nul dintre aceste re5le6e este un
re5le6 intrinsec, mediat prin sistemul nervos local,
+10QQA NATOMIA ŞI F IZIOLOGIA O M ULUI
cntcric. C<nd materiile 5ecale dilat7 rectul se declanşea97 re5le6ul
rectos5incterian Dreali9at de ple6ul mientericF prin care se rela6ea97 s5incterul
anal intern, se contract7 s5incterul anal e6tern şi este declanşat7 sen9aţia
iminent7 de de5ecaţie. 4otuşi, re5le6ul intrinsec al de5ecaţiei este 5oarte slabB
pentru a 5i e5icient, el trebuie @nt7rit printr"un re5le6 parasimpatic de de5ecaţie ce
implic7 se,mentele sacrale ale m7duvei spin7rii.
C<nd sunt stimulate terminaţiile nervoase de la nivelul rectului, sunt transmise
semnale spre m7duva spin7rii şi, de aici, prin 5ibre e5erente parasimpatice
aparţin<nd nervilor pelvici, pornesc comen9i contractile spre colonul
descendent, si,moid, rect şi anus, incAi9<ndu"se ast5el re5le6ul. (ceste semnale
parasimpatice cresc intensitatea undelor peristaltice şi rela6ea97 s5incterul anal
intern, ast5el convertind de5ecaţia intrinsec7 dintr"o mişcare slab7 ine5icient7
@ntr"un act motor puternic.
Semnalele a5erente ce p7trund @n m7duva spin7rii iniţia97 şi alte e5ecte: inspir
pro5und, @ncAiderea ,lotei, contracţia muşcAilor abdominali, determin<nd @n
acelaşi timp şi cobor<rea planşeului pelvin pentru a aJuta la e6pul9area
5ecalelor. 8revenirea sau permiterea de5ecaţiei se 5ace prin stimuli voluntari de
control Dtrimişi pe calea nervilor ruşinoşiF care determin7 contracţia, respectiv
dilatarea s5incterului anal e6tern. Dac7 de5ecaţia nu se produce, s5incterul anal
intern se @ncAide, iar rectul se rela6ea97 pentru a p7stra materiile 5ecale.
APARATUL RESPIRATOR
ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
(paratul respirator cuprinde căile respiratorii şi
plăm'nii! Căile respiratorii sunt reprezentate de
cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee şi $ronhii!
CWI/0 )0S8I)(4.)II
C(#.)()6( %(N(=F
6ste primul segment al căilor repiratorii! /eptul nazal desparte cavitatea nazală Dn două
cavităţi simetrice Cfose nazaleI, cu direcţie antero*posterioară, su$ $aza craniului şi
deasupra cavităţii $ucale! Comunică cu exteriorul prin orificiile narinare şi cu
rinofaringele prin coane! (nterior, fosele nazale sunt proteEate de piramida nazală!
Piramida nazală este o proeminenţă situată pe linia mediană a feţei, cu rol de a proteEa
fosele nazale8 totodată a do$'ndit şi un rol estetic!
#'rful piramidei este situat su$ osul frontal şi se numeşte rădăcina nasului! "aza
prezintă orificiile narinare! Cele două feţe laterale sunt unite anterior, form'nd dorsum
nasi, care se termină inferior prin lo$ului nazal! .n structura piramidei nazale
distingem un schelet osteo*cartilaginos, format din oasele nazale şi porţiunea frontală
a osului maxilar Dn partea superioară a piramidei nazale, c't şi din cartilaEele laterale şi
cartilaEele alare Dn partea inferioară a piramidei! Pe acest schelet se prind muşchii
pieloşi care, prin acţiunea lor, măresc sau micşorează orificiile narinare! =a exterior se
află pielea!
Fosele nazale sunt două conducte situate Dnapoia piramidei nazale, de la orificiile
narinare p'nă la coane! istingem foselor nazale un segment anterior, numit vesti$ul,
şi un segment posterior, fosele nazale propriu*zise! #esti$ulul nazal este o$lic Dn sus şi
Dnapoi şi este tapetat de piele care conţine glande se$acee şi foliculi piloşi Cprimul
filtru Dn calea aerului inspiratI! Fosele nazale propriu*zise au patru pereţi!
=a interior, fosele nazale sunt acoperite de mucoasă nazală, care are o structură
deose$ită Dn partea superioară faţă de rest! .n regiunea olfactorie a mucoasei, situată
deasupra cornetului superior şi Dn dreptul lamei ciuruite a etmoidului, sunt celule
senzoriale şi celule de susţinere! Celulele senzoriale sunt neuroni $ipolari! e la polul
lor apical pleacă o dendrită scurtă, groasă şi terminată printr*un $uton olfactiv care
are circa 5 , * + , cili! e la polul $azai al neuronilor $ipolari pleacă axonul! Mai
mulţi axonD se Dnmănunchează pentru a forma nervii olfactivi C5, * +,I care stră$at
orificiile lamei ciuruite a etmoidului şi aEung Dn $ul$ul olfactiv!
&egiunea respiratorie a mucoasei este mult mai Dntinsă, are o $ogată vascularizaţie şi
o culoare roşietică! 6a acoperă toţi pereţii cavităţii nazale, cu excepţia celui superior,
unde se află mucoasa olfactivă! 6ste alcătuită dintr*un epiteliu cilindric ciliat!
Mucoasa respir itorie are t\ l i n d e tu$ulo*acinoase
+12
A,A-O.%A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
Pereţii foselor na%ale propriu-%ise
Peretele superior
Peretele inferior
PereteIe intern (septaI)
PereteIe IateraI
6ste format din osul nazal, lama ciuruită a
etmoidului şi corpul sfenoidu*lui! Prin lama ciuruită a et*moidului trec nervii olfactivi! 6ste
alcătuit din apo*fizele palatine ale o*
sului maxilar şi lama orizontală a osului palatin acoperit de mucoasă!
6ste reprezentat de septul nazal, cu 2 porţiuni: posterioară CosoasăI, miElocie CcartilaginoasăI şi
anterioară Cmem$ranoasăI! Porţiunea osoasă este formată superior de lama perpendiculară a
etmoidului şi inferior de vomer! Porţiunea cartilaginoasă e
reprezentată de cartilaEul sep*tal! Porţiunea mem$ranoasă a septului este mo$ilă şi separă cele
două orificii narinare!
6ste mai coplex! .n esenţă este alcătuit din osul maxilar peste care, dinapoi Dnainte, sunt
suprapuse osul palatin, masa laterală a etmoidului, cometele superior şi miElociu, iar
anterior faţa medială a osului lacrimal! Pe peretele lateral al cavităţii nazale se găsesc
nişte proeminenţe, cometele Csuperior, miElociu şi inferiorI! Cornetul inferior este os
independent! Fiecare cornet cu peretele lateral, delimitează nişte ad'ncituri numite
meaturi Csuperior, miElociu şi inferiorI!
.n oasele vecine foselor nazale sunt sinusurile paranazale, cavităţi pneumatice, cu
rol de cutie de rezonanţă şi de a menţine o temperatură constantă! Mucoasa lor se
continuă cu mucoasa foselor nazale! /inusurile paranazale sunt perechi Cfrontale,
maxilare,
sfenoidaleI!
.n la$irintul etmoidal sunt săpate semicelulele etmoidale care, Dmpreună cu semicelulele
din oasele vecine, formează celulele etmoidale! 6xistă celule etmoidale posterioare, care
se deschid Dn meatul superior, şi celule etmoidale anterioare, Dn meatul miElociu! /inusul
sfenoidal se deschide Dn recesul sfeno*etmoidal de la nivelul peretelui superior al foselor
nazale! /inusurile frontal şi maxilar se deschid Dn meatul miElociu! .n meatul interior se
deschide canalul nazolacrimal!
#ascularizaţia foselor nazale este asigurată de ramuri din artera oftalmică Carterele
etmoidale anterioareI şi din artera maxilară Cartera sfenopalatinăI! #enele aEung,
Dn final, Dn vena Eugulară internă!
.nervaţia mucoasei este asigurată de ramuri din nervul trigemen!
=imfaticele aEung Dn ganglionii retrofaringieni şi parotidieni, iar de aici Dn ganglionii
cervicali!
F(&.%;6=6
#ezi prezentarea anatomiei faringelui Dn capitolul consacrat aparatul digestiv!
=(&5%;6=6
6ste un organ cu du$lă funcţie: conduct aero*vector şi organ al fonaţiei! =aringele are o formă de
piramidă triunghiulară trunchiată cu $aza Dn sus! "aza
comunică cu laringo*faringele printr*un orificiu, numit aditus laringis, care, anterior este
delimitat de epiglotă, posterior de cartilaEele aritenoide şi lateral de repliurile epEglotico*
aritcnoidiene, Dntinse Dntre epiglotă şi cartilaEele aritenoide!
.n grosimea acestor plici se află cartilaEele cuneiforme! #'rful laringelui se continuă
Dn Eos cu traheea!
AOA7A-UL 7E4O%7A-O7
+1+
Feţele antero*laterale ale laringelui sunt formate de cele două lame ale cartilaEului
tiroid şi de arcul cricoidului! .ntre cartilaEul tiroid şi arcul cricoidului se află
muşchiul şi ligamentul tirocricoidian! easupra celor două lame ale cartilaEului tiroid
se află mem$rana tirohioidiană care aEunge la osul hioid!
Feţele antero*laterale ale laringelui vin Dn raport cu glanda tiroidă şi cu
muşchii infrahioidieni!
Faţa posterioară a laringelui proemină Dn faringe şi este formată din cele două cartilaEe aritenoidiene
şi din pecetea cartilaEului cricoid! e o parte şi de alta sunt două şanţuri, şanţurile piriforme!
Marginea anterioară Cmărul lui (damI este reprezentată de muchia
unde cele două lame laterale ale cartilaEului tiroid se unesc! 6ste mai proeminentă la $ăr$aţi! #ine Dn raport
cu istmul glandei tiroide!
Marginile posterioare ale laringelui sunt reprezentate de marginile posterioare ale
cartilaEului tiroidian Cfig! 55+I şi vin Dn raport cu artera carotidă comună, vagul şi vena
Eugulară internă!
/tructura laringelui! =aringele este format din cartilaEe legate Dntre ele prin ligamente şi
articulaţii! (supra cartilaEelor acţionează muşchii laringelui CstriaţiI! =a interior este tapetat
de o mucoasă, su$ care se găseşte o su$mucoasă!
CartilaEele laringelui! /e disting: cartilaEe neperechi CcartilaEul tiroid, epiglota şi
cartilaEul cricoidI şi perechi Caritenoide, corniculate, cuneiforme şi cartilaEele
sesamoideI! )oate cartilaEele, prezentate Dn continuare, sunt formate din cartilaE de
tip hialin, except'nd epiglota, care este formată din cartilaE de tip elastic!
Muschi ariepiglotic
:uneifonn
CoitiIa
eomicula
t
Muşchi ante*
noizi transverşi
Muschi aritenoizi o$lici
Muşchi ciicoaii*tenoid postemi
7pDglEt%
#R 7s hioid
c
r
i
c
o
i
d
i
a
n

)
u
n
i
c
a

m
u
c
o
a
s
ă
=)u$erculul
epiglotic
]/indesmoz
a e nricom
icu lată PH
GâdiIa}
aritenoid
C
a
r
t
i
l
a
E

t
i
r
o
i
d
i
a
n
:i,. ''C. /arin,ele, vedere anterioar7
+14
ANATOM/A ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
!artila2ele laringelui
Formă /ituaţie
escri
ere
CartilaEul e carte .n partea Faţa anterioară a lamelor laterale prezintă o
tiroid deschisă anterioară a creastă pe care se insera muşchii sterno*
posterior, laringelui, tiroidian şi tirohiodian! Faţa posterioară priveşte
fiind format su$ hioid, spre interiorul laringelui şi e Dn raport cu
din două deasupra epiglotă! Pe marginea superioară se află
lame unite arcului incizura tiroidiană, lateral de care se prinde
pe linia cricoidului, mem$rana tirohiodiană! Marginea inferioară
mediană la Dnaintea priveşte spre arcul cricoidului şi oferă inserţie
nivelul mă* epiglotei! muşchiului şi ligamentului tirocricoidian!
rului lui Marginile posterioare se prelungesc Dn sus cu
(dam! coarnele superioare şi Dn Eos cu coarnele
inferioare, care se articulează cu cartilaEul
cricoid Carticulaţia tirocricoidianăI!
CartilaEul e frunză cu Dnapoia carti* e la $aza epiglotei pleacă, spre rădăcina
epiglotic peţiolul Dn laEului tiroid lim$ii, ligamentele glosoepiglotice care ridică
Eos! pe care Dl de* plicile glosoepiglotice! )ot de la $ază pleacă,
păşeşte Dn sus! spre hioid, ligamentul hioepiglotic! #'rful epi*
glotei este legat de cartilaEul tiroid prin
ligamentul tiroepiglotic!
CartilaEul e inel cu .ntercalat Dntre =ama CpeceteaI cartilaEului cricoid prezintă
cricoid pecetea tiroid şi trahee! două suprafeţe articulare superioare pentru $aza
aşezată aritenoidelor şi două suprafeţe inferioare pentru
posterior! coarnele inferioare ale cartilaEului tiroid! (rcul
cricoidului este situat anterior!
CartilaEele e piramidă .n partea Prezintă trei feţe: faţa laterală are o creastă
aritenoide triun* posterioară a numită creastă arcuată8 faţa medială priveşte
ghiulară, cu laringelui, spre interiorul laringelui8 faţa posterioară
$aza Dn Eos! deasupra lamei participă la formarea feţei posterioare a
cartilaEului laringelui! "aza cartilaEului aritenoid se
cricoid! articulează cu lama cartilaEului cricoid şi
prezintă două procese: unul muscular
CposteriorI, pe care se prind muşchii
cricoaritenoidieni Clateral şi posteriorI şi unul
anterior CvocalI, pe care se prinde plică vocală!
CartilaEele =a v'rful
corniculate cartilaEelor
aritenoi*diene!
CartilaEele .n plicile
cuneiforme aritenoepi*
glotice!
Cartilajele Ìn plicile
sesam oi de vocale.
AOA7A-UL 7E4O%7A-O7
+18
Muşchii laringelui se împart în intrinseci şi extrinseci. Cei extrinseci se insera cu
un capãt pe laringe, iar cu celãlalt pe organele vecine (sternotiroidian,
tirohiodian şi con-strictor inferior al faringelui, care se insera pe creasta oblicã a
cartilajului tiroid). Muşchii intrinseci au ambele capete inserate pe cartilagii ale
larigelui. Unii sunt constrictori ai glotei, apropiind plicile vocale (muşchiul
cricoaritenoidian lateral, muşchiul interaritenoi-dian), al[ii sunt dilatatori ai glotei,
depãrtând plicile vocale (cricoaritenoidian posterior), iar al[ii sunt tensori ai
plicilor vocale (muşchiul vocal, situat în plica vocalã, şi muşchiul tirocricoidian,
care realizeazã mişcarea de balans înainte a cartilagiului tiroid) (fig. 113).
Tunica mucoasã cãptuşeşte cavitatea laringelui şi se continuã în sus cu
mucoasa faringelui, iar în jos cu cea a traheei. Este formatã din epiteliu şi
corion. Epiteliul, exceptând plicile vocale, este cilindric ciliat. La nivelul plicilor
vocale este pluristratificat pavimentos. Tunica mucoasã con[ine glande care
secretã mucus. Ìn corion se gãseşte [esut limfoid care este bogat la nivelul
ventriculilor laringieni. Submucoasa este formatã din [esut conjuctiv lax.
Aspectul interior al laringelui. Pe pere[ii laterali ai laringelui se aflã douã perechi de plici
cu direc[ie antero-posterioarã; cele douã superioare sunt plici vestibuläre, iar cele
douã inferioare plicile vocale. între cele douã plici vestibuläre se delimiteazã rima
hioepîgIotîc
Tuberculul cuneiform
Tubcrc
comicii Iat H Mm. anienoKIicni u - J,*
M. aritcnoidian
transvers
M ericoariíenoküan
post M. cartilajului aritcnoidian Cartilajul cricoid!
an M. cricoaritenoidian post.
8artea membranoasa iraAeala. gIande crahcaIe
^Corpul adipos
-»Membrana iiro-¡¡¡I hiuidianã
1 "' IyaK^aròtaJul cuneiform
T-/ ariepi,lotic
M. tiroaritenoidiaii oblic
*/ tiroaritenoidian Lig.
cncoti.ro id i an
cricoaritenoidian lat. :ata articularã tiroidian7 M. cricoti.ro id
i an Lig. inelar irahcal
:i,. ''#. /arin,ele, vedere lateral7
+1!
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
vesti$ulară, iar Dntre cele două plici vocale rima glotidică! &ima glotidică este
divizată Dntr*o parte anterioară, numită intermem$ranoasă, limitată Dntre cele două
cartilagii aritenoide! Dntre plicile vesti$ulfre şi vocale, de fiecare parte, se află
vesti$ulul laringian care, prin aditus laringis, comunică cu laringo*faringele, iar su$
plicile vocale se află cavitatea infra*glotică, ce comunică cu traheea!
#ascularizaţia laringelui este asigurată de artera laringiană superioară Cdin carotida externăI şi
artera laringiană inferioară Cdin artera su$clavieI! /'ngele venos aEunge Dn vena Eugulară
internă! =imfaticele laringelui aEung Dn ganglionii cervicali!
.nervaţia laringelui este asigurată de nervul laringian superior şi inferior, ramuri din
nervul vag! %ervul laringian inferior inervează muşchii intrinsece ai laringelui,
except'nd muşchiul tirocricoidian! %ervul laringian superior inervează mucoasa
laringelui şi muşchiul tirocricoidian!
)&(S66(
)raheea este un organ su$ formă de tu$ care continuă laringele şi se Dntinde de la
verte$ra cervicală C6 p'nă la verte$ra toracală 44, unde se Dmparte Dn cele două
$ronhii! (re o lungime de 5, * 5+ cm şi un cali$ru de 5,3*+ cm! Prezintă un segment
cervical şi unul toracal! Dn segmentul cervical vine Dn raport posterior cu esofagul,
anterior cu istmul glandei tiroide, cu muşchii infrahioidieni şi pielea! =ateral vine Dn
raport cu artera carotidă comună, vena Eugulară internă, nervul vag şi lo$ii laterali ai
glandei tiroide! Porţiunea toracică este situată Dn mediastinul superior! Posterior vine
Dn raport cu esofagul, anterior cu arcul aortei şi cu ramurile desprinse din el, cu
timusul şi cu sternul, iar lateral cu plăm'nii, acoperiţi de pleura mediastinală!
.n structura traheei se distinge un schelet fi$rocartilaginos, format din 54 * +, de inele
cartilaginoase incomplete posterior! CartilaEele sunt unite Dntre ele prin ligamente
fi$roelastice! Dn partea posterioară, unde inelele sunt incomplete, există fi$re
colagene, elastice şi fi$re musculare netede Cmuşchiul trahealI!
=a exterior se află o adventiţie formată din ţesut conEunctiv, iar la interior traheea
este acoperită de o mucoasă cu epiteliu cilindric ciliat! )unica mucoasă este $ogată Dn
glande!
#ascularizaţia traheei este dată de ramuri din arterele tiroidiene, la nivelul g'tului, şi din
arterele $ronşice, la nivelul toracelui! #enele, Dn porţiunea cervicală, se varsă Dn vena
Eugulară internă, iar Dn porţiunea toracală Dn venele azOgos!
=imfaticele aEung Dn ganglionii cervicali pentru segmentul cervical şi Dn ganglionii traheo$ronşici şi
mediastinali pentru segmentul toracal!
.nervaţia este asigurată de fi$re simpatice din simpaticul cervical şi toracal şi fi$re
parasimpatice din vag!
"&7%S..=6
=a nivelul verte$rei )4, traheea se Dmparte Dn cele două $ronhii principale Cdreaptă şi
st'ngăI! (ceste $ronhii pătrund Dn plăm'n prin hil, unde se ramifică intrapulmonar,
form'nd ar$orele $ronşic Cfig! 55KI! Dntre cele două $ronhii există o serie de deose$iri!
"ronhia dreaptă este aproape verticală, cea st'ngă aproape orizontală! Cea st'ngă este
mai lungă C4 cmI faţă de cea dreaptă C+,4 cmI, Dn schim$ $ronhia dreaptă are un
cali$ru mai mare C5,4 cmI faţă de cea st'ngă C5 cmI! "ronhia st'ngă este DnconEurată de crosa aortei, cea
dreaptă de crosa marii vene azOgos!
A)A*ATUL 77-)I*ATO*
+1=
BronAia se,mentala
ani.
BronAia se,mentala
post.
BronAia, se,mentala medie BronAi se,mentala
BronAia se,mentata apical7
BronAia lobar7 siip. dreapt7 BronAia
lobar7 medie dreapt7
BronAia lobar7 in 5, dreapt7 BronAia se,mental7 apical7 ironAia
se,mental7 ba9al7 medic
BronAia se,mental7 ba9al7 ant BronAia
se,mentala ba9al7 lateral7
Fig! 55K! (r$orele $ronşic, plăm'nul drept
BronAia se,mental7 ba9al7 post
/tructura $ronhiilor principale este asemănătoare traheei, $ronhiile principale
fiind formate din inele cartilaginoase incomplete posterior C0 * 55 la st'nga, 4 * -
la dreaptaI!
#ascularizaţia arterială este asigurată de arterele $ronşice! /'ngele venos este
colectat de venele $ronşice care*5 duc Dn sistemul azOgos! =imfa aEunge Dn ganglionii
traheo$ronşici şi ganglionii mediastinali!
.nervaţia vegetativă provine din plexul $ronhopulmonar!
8/W*1NII
Plăm'nii sunt principalele organe ale respiraţiei! /unt doi plăm'ni Cst'ng şi dreptI,
situaţi Dn cavitatea toracică, fiecare fiind acoperit de pleura viscerală! Plăm'nii au
forma unei Eumătăţi de con! Culoarea lor variază cu v'rsta8 la făt este roşu*$run, la
copil gri*rozie, la adult cenuşiu mai mult sau mai puţin Dnchis! ;reutatea plăm'nilor
este de -,, g pentru plăm'nul drept şi 3,, g pentru cel st'ng!
Capacitatea totală a plăm'nilor este de 4,,, cm
3
aer! Consistenţa plăm'nilor este elastică, $uretoasă!
iametrul vertical este de ++ cm, antero*posterior la $ază de
.U
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OM L I L I
.L _ C& cm! iar transversal la $ază de 0 * 5, cm Cla plăm'nul drept diametrul vertical este mai mic dec't
la st'ngul, dar celelalte diamvtre sunt mai mariI!
Faţa externă a plăm'nilor este convexă şi vine Dn raport cu coastele! Pe această faţă ie
găsesc şanţuri ad'nci, numite scizuri, care Dmpart plăm'nii Dn lo$i! Pe faţa externă a
plăm'nului drept te găsesc două scizuri, una o$lici CprincipaliI şi una orizontală
CsecundarăI care Dncepe la miElocul scizurii o$lice! (ceste două scizuri Dmpart
plăm'nul drept Dn trei lo$i Csuperior, miElociu si inferiorI! Pe faţa externă a plăm'nului
st'ng se găteşte o singură scizuri Cscizura o$licăI care Dmparte plăm'nul st'ng Dn doi
lo$i Csuperior fi inferiorI!
Faţa internă este plani şi vine Dn raport cu organele din mediastin! Pe această faţă, mai
aproape de marginea posterioară a plăm'nilor, se află hilul pulmonar, pe unde intră sau ies
din plăm'n vasele, nervii şi $ronhia principali! =a plăm'nul st'ng Cfig! 554I, anterior de hil
se află impresiunea cardiacă lăsată de ventriculul st'ng şi impresiunea
lisată de aorta descendentă! =a plăm'nul drept Cfig! 553I, anterior de hil se află
impresiunea cardiacă, mai mică dec't cea st'ngă, lăsată de atriul drept, c't şi
impresiunile lăsate de vena cavi superioară Cdeasupra impresiunii cardiaceI fi de vena
cavi inferioară Csu$ impresiunea cardiaciI! easupra hilului se afli impresiunea lăsată
de crosa marii vene azOgos, iar posterior de hil se află impresiunea marii vene
azOgos! "aza plăm'nilor este concavă fi vine Dn raport cu diafragma! Prin intermediul
dia*fragmei, la dreapta vine Dn raport cu faţa superioară a ficatului, iar la st'nga cu
fundul stomacului ţi cu splina! #'rful plăm'nului depăşeşte Dn sus prima coastl fi vine
Dn raport
-<r5ul pl7m<nului
Banţul ciutei aorte
A. puImonar; stâng; V. puImonara^
Bronhia pp ŞL stânga g j 8 t 8 NoduI IIItj Iim taIie £^ #!
puImonar a :rrţLb
pu I mona
/obul \O£7j=5 in5ern i
r
icLsSl
A
[anţi 4JJ*rtm
l-a|a medial7. C+ impresiunea cardiac7
aortei descend LJnoO [anţu l"cO-g eso5a,ian
Kp *ar,inea
m ten oară
*ar,inea in5erioara Hii- ''%. 8l7m<nul
st<n,, 5aţa
AOA7A -UL 7E4O%7A -O7
+1A
Banţul v!cave superioare
=o$ul superior
(! pulmonară cir!
#v! pulmonare drept
Marginea
anterioară .mpresiunea
cardiac;
Fisura orizontală
=o$ul mediu
#'rful plăm'nului fcb]/antul a! su$ela vii
=o$ul superior
.7
Fisura o$lici
Fig! 553! Plăm'nul drept, faţa medială
Banţul v! azOgos @* Fisura o$lică
"ronhia lo$ară up!
"ronhia pp! dreaptă "ronhia lo$ară medic şi inf! %oduli nifatici le ura
mediastmaIâ o$ul inf!
=ig!
pulmonar Banţul
v! azOgos
Faţa
diafragmaticâ Marginea n feri
oară
cu organele de la $aza g'tului! Marginea anterioară, ascuţită, este situată Dnapoia sternului şi
acoperită de recesul costo*mediastinal, iar cea posterioară, rotunEită, este Dn raport cu coloana
verte$rală şi extremitatea posterioară a coastelor!
/)&UC)U&( P=FMJ%.=7&
Plăm'nii sunt constituiţi din: ar$orele $ronşic, lo$uli, Cformaţiuni piramidale, situate la
nivelul ultimelor ramificaţii ale ar$orelui $ronşicI, ramificaţiile vaselor pulmonare şi
$ronşice, nervi şi limfatice,