OEDIP LA DELPHI

PIESĂ

ÎN TREI ACTE
VLAD ZOGRAFI

PERSONAJELE
Oedip
Pythia
Marcos, servitorul Pythiei
Spyros, ghid la Delphi
Primul negustor
Al doilea
negustor
Generalul
spartan
Generalul
atenian
Politicianul
Primul spion
Al doilea spion
Corul
Cu excepţia lui Oedip, a Pythiei, a lui Marcos şi a lui Spyros, toate celelalte personaje pot fi
jucate de coreuţi.
Pentru „apariţia oraculară" a Pythiei din actul al III-lea am pornit de la consemnarea de
către Herodot a unui
oracol delphic, în cartea a Vll-a a Istoriilor.

Actul I
Decorul rămîne neschimbat de-a lungul celor trei acte. în planul îndepărtat, în stînga, se
înalţă o structură metalică. In dreapta, sus, o pînză albă se desfăşoară ca fundal. Statui,
trepiede, vase greceşti, o amforă. O oglindă. Scaune. O masă. La intrarea spectatorilor în
sală, scena e ocupată de cor. Coreuţii par să caute ceva. O mişcare foarte lentă şi haotică.
Pe măsură ce spectatorii îşi ocupă locurile, mişcarea se accentuează. Replicile corului (cu
excepţia situaţiilor în care se indică explicit că se vorbeşte „în cor") sînt rostite individual
de coreuţi. Prima apariţie a corului seamănă cu o repetiţie-improvizaţie a unei trupe de
teatru.
CORUL (coreuţii vorbesc pe rînd, la început în şoaptă, apoi tot mai tare, pe măsură ce
căutarea progresează): Apollo... Apollo... Apollo... Apollo... Apollo... Apollo...
Apollo... Apolo

CORIFEUL: Apollo! (Căutarea încetează brusc.) Hai, Apollo, usucă-mi braţele, scoate-mi
ochii, taie- mi limba şi asurzeşte-mă în clipa asta dacă mă îndepărtez cu un singur pas de
adevăr...
CORUL: Apollo! Loveşte-ne chiar acum cu furia ta clarvăzătoare dacă găseşti o singură notă
falsă în cîntecul nostru. (Corul, cu excepţia Corifeului, cîntă cîteva măsuri armonioase şi
monotone. Corifeul
face un gest care opreşte cîntecul.)
CORIFEUL (corului): Prieteni, mi-e teamă că vocile voastre nu ajung... (Ridicînd privirea
spre „cer":)
Apollo! Ajută-ne să spunem cu voce tare tot ce se ascunde în tăcerea
din noi. CORUL (nesigur, privind în sus): Avem nevoie...
CORUL (acelaşi joc): Avem nevoie de...
CORIFEUL: De inspiraţie avem nevoie, Apollo! (Corului:)E
simplu. CORUL: De inspiraţie!
CORUL: De inspiraţie!
CORUL (Corifeului): Şi ce e inspiraţia?
CORIFEUL (surprins): Inspiraţia? Inspiraţia nu e decît o formă de generozitate prin care se
exprimă din cînd în cînd zeii.
CORUL: Un semn binevoitor venit de sus.
CORUL: Depindem de inspiraţie, Apollo, ca de pîinea de zi cu zi, ca de aer, ca de apă...
(Corifeul îi face semn să tacă.)
CORIFEUL (privind în sus): Sparge coaja acestei zile mediocre...
CORUL (trist): Toate zilele sînt mediocre.
CORIFEUL: Sparge coaja acestei zile şi scoate cuvîntul din întuneric. Aşa cum... (Le
face semn coreuţilor să se aşeze unii lîngă alţii şi să vorbească în cor.) Aşa cum...
CORUL: Aşa cum din Haos s-a născut Pămîntul.
CORUL (în cor): Zeiţa Gaia s-a născut din
Haos. CORIFEUL: Din Haos s-a născut
Gaia.
CORUL: Iar Pămîntul a născut Cerul.
CORUL (în cor): Pe Uranos 1-a născut
Gaia.
CORIFEUL: Gaia 1-a născut pe Uranos.
CORUL: Cerul a acoperit Pămîntul în întregime şi s-au
însoţit. CORUL (în cor): Fiu şi soţ i-a fost Uranos zeiţei
Gaia. Fiu şi soţ!
CORIFEUL: S-a însoţit Gaia cu Uranos. Mamă şi soţie!
CORUL: Din ei a apărut pe lume tot neamul zeilor.
CORUL (în cor): Zeii s-au născut din Gaia şi Uranos.
CORIFEUL: Prima mamă şi primul fiu au adus pe lume
zeii. CORUL (ezitînd): Şi noi, muritorii...
CORUL (în cor): Şi noi, tot din dragostea între mamă şi fiu ne-am născut.
CORIFEUL (vesel): Prieteni, sîntem cu toţii rezultatul unui incest! (Rîde triumfător.
Unitatea corului se sparge. Coreuţii se plimbă haotic pe scenă.)
CORUL (tulburat): Sîntem rezultatul unui incest.
CORUL: Noi sîntem rezultatul unui
incest... CORUL: Noi...
CORUL: De fapt, ce înseamnă noi?
CORIFEUL (superior): înseamnă mult mai mult decît pur şi simplu noi. (Coreuţii se opresc.)
împreună cu noi au venit pe lume cuvintele noastre surde, mute, oarbe, întunecate, care
aşteaptă inspiraţia ta, Apollo. (Un moment de tăcere. Corifeul se plimbă gînditor pe scenă.
Ceva din atmosfera magică de la început s-a destrămat. Corifeul se adresează uneori corului,
alteori publicului.) Ştiţi... Cînd mă întind în pat, înainte să adorm — dorm tot mai prost în
ultima vreme —, stau şi mă gîndesc la felul minunat în care sîntem alcătuiţi. Ce însuşiri
surprinzătoare, cîte daruri ni s-au dăruit... (Corul prinde din nou viaţă.)
CORUL: Putem merge.

CORUL: Sîntem liberi să ne îndreptăm încotro vedem cu
ochii... CORUL: în orice direcţie. La stînga, la dreapta,
înainte şi înapoi... CORUL: Putem urca munţii şi traversa
cîmpiile.

(Face cîţiva paşi. CORUL: E uimitor de cîte lucruri sînt în stare mîinile noastre inteligente.. aveţi dreptate. prostia. Dar.. şi atunci adorm împăcat şi visez . Măcar un metru. CORUL: înotăm. Îl voi atinge? CORUL: Viitorul stă impenetrabil în faţa noastră. nu putem cunoaşte viitorul. Dăm din mîini şi din picioare şi înaintăm prin apă. CORIFEUL: Aşa e.... CORUL: Iar fiecare destinaţie aduce cu sine. conduşi de stele.. certurile.. dacă ne-am strădui. CORUL: Fabricăm fără încetare unelte misterioase şi. Şi totuşi. cu condiţia să studiezi geometria. dacă de braţele noastre am prinde nişte aripi mari şi uşoare. în nopţile mele de insomnie în care gîndurile astea dau buzna peste mine. CORUL: Orice poate fi demonstrat. Uneori îmi spun că întîmplarea e zeiţa zeilor şi că ea ne conduce cu siguranţă paşii spre haos. CORUL: Sculptorii. Călătorim pe mare săptămîni şi luni de-a rîndul. dacă am da cu putere din mîini. nu pot scăpa de atracţia lor morbidă.... Deocamdată. (Un moment de tăcere.) încăpăţînarea şi încrederea noastră nu sînt decît ironia ei. moartea.. Nu ştim nici măcar ce se va întîmpla în fracţiunea de secundă imediat următoare. CORUL: Naştem obiecte care nasc mereu alte obiecte.) Mă îndrept spre vasul care se află la un pas de mine. după ce mă gîndesc la însuşirile uimitoare cu care am fost dăruiţi de zei. nu putem zbura. războaiele. Şi mă întreb atunci dacă în lume e cu adevărat ordine şi armonie. CORUL: Nu uitaţi ştiinţele. dacă am lovi aerul cu încăpăţînare.. CORUL: Cine sîntem noi ca să înţelegem? CORUL: O armonie îndepărtată veghează asupra noastră. Ce va aduce clipa următoare ? CORUL: Ne aflăm mereu la o răscruce de drumuri. ambiţia. Clipa care curge înaintea prezentului nostru e cufundată în beznă. inventăm destinaţiile lor. învăţăm degeaba limbi străine.. CORUL: Ne pîndeşte de dincolo de spaţiu. degeaba studiem geometria.. în ordinea Cosmosului sîntem un amănunt infinit mic dintr-un detaliu insignifiant. CORUL: Ordinea pe care n-o putem înţelege. Toate astea pun stă-pînire pe mine tiranic. Apollo aşază între el şi noi distanţe incalculabile. CORUL: Şi artiştii! Nu-i uitaţi pe artişti. CORUL: îndemînarea noastră tehnică n-are limite. Orice ţărm străin poate fi atins de corăbiile noastre. CORIFEUL: Aşa e. CORIFEUL: Apoi aritmetica.. vîntul ne scoate imediat în larg. CORUL: E adevărat că. prieteni... toate direcţiile par că ne sînt deschise. o nouă unealtă. Şi totuşi. Omul e delirul unei speranţe inutile. sînt sigur că am reuşi în cele din urmă să ne ridicăm de la pămînt. ştiinţa numerelor sau arta retoricii. numai în sămînţa viitorului am putea citi sensul. evidente pentru toată lumea. CORUL: Pornind de la cîteva principii generale şi foarte simple... în nopţile mele de insomnie. orgoliul. (Corul e neliniştit. CORUL: Cu ajutorai lor descoperim ce e ascuns în sufletul nostru şi ne purificăm.) Alteori însă mi se pare că toate cîte văd ochii mei au totuşi un sens. agitaţia zilelor e rîsul ei infernal.. CORIFEUL: Prieteni. CORUL: Un sens ascuns către care sîntem atraşi fără să ne dăm seama. Stau cu toţii nemişcaţi. CORUL: Ştiinţa numerelor dezvăluie ordinea Cosmosului.CORUL: Caii aleargă pe drumuri şerpuitoare pline de praf şi trag carele noastre. CORUL: Geometria. (Coreuţii au ajuns în culmea neliniştii. încă mai ciudată. poeţii şi muzicienii ne transmit o emoţie intensă şi ne spun adevăruri îngrozitoare despre fiecare din noi. CORUL: Dacă ne îmbarcăm pe corabie. ajungem să demonstrăm orice.. dar una singură e cea către care ne vom îndrepta. pe nesimţite. Corifeul încearcă să-i calmeze... în acelaşi timp. sfîrşesc prin a simţi o bucurie secretă. răutatea.) CORIFEUL (începe să se plimbe pe scenă): Cum vă spuneam.. deocamdată. pictorii. CORUL: Degeaba deschidem larg ochii. istoria — o neînţelegere gravă. îmi vin în minte brusc mizeria şi dezordinea vieţii noastre.

ba chiar fericit. (Corul explodează..) Iar dimineaţa. (Corul se impacientează.. deşi frînt de oboseală. mă uit apoi în oglindă şi mă simt mulţumit. îmi încep ziua cu un hohot de rîs care zguduie casa din temelii.frumos.) .

nu-i aşa?. eu nu cîştig mare lucru cu meseria mea de ghid.. Cel mai bun teatru! Nu degeaba se umple sala la fiecare spectacol. bravo!.. Aplaudă frenetic pe fondul ultimelor replici. e foarte bine. ce pastele mă-sii! (Ii priveşte nemulţumit. ha... mai ales. vorbiţi tare. alteori ironic. SPYROS (rîde): Vreţi să apar în faţa oamenilor ca un cerşetor? Nu ţine. înainte de toate. Da' altfel. CORUL: Hai.. (Aplaudă. în sală intrase deja Spyros care acum se îndreaptă încet spre scenă. oricum publicul nu pricepe.. ha! (După un moment de ezitare.) Ar trebui totuşi să jucaţi cu mai multă convingere... Către public:) Doamnelor şi domnilor.. şi toate celelalte. (Rîde. CORUL: Nu e decît reflexul luminii lui Apollo! CORUL: Escrocule! CORUL: Cretinule! CORUL: Huo! Măgarule! CORUL: Porcule! 11 CORUL: Banditule! CORUL: Huo! Huo! (înainte de penultima replică a Corifeului. cine ştie pe unde păşteam oile.. Acuma. SPYROS: Să fie clar. CORUL: I-ai operat. aţi sta toată ziua cu nasul în curul caprelor şi v-aţi mînca de sub unghii. Ca să nu mai vorbesc de autorii dramatici. ha! Viitorul. recunoaşte.. să se. Autorii dramatici au format gustul publicului cu piese de teatru care pun spectatorului cele mai grave întrebări: Cine sîntem? Care e destinul nostru? Ce ne permitem să mai sperăm?.audă pînă în fundul sălii! N-aţi mîncat azi-dimi-neaţă? Sau n-aveţi încredere în ce ziceţi voi acolo? (Rîde. Ha.. Altfel. CORUL: Cîştigi mult mai mult decît meriţi.. Urlă talentul în actorii noştri. Publicului:) Doamnelor şi domnilor. înjuraţi din tot sufletul. atunci. ha.. coreuţii încep să se dema-chieze şi îl privesc uneori cu scîrbă. De geometrie şi ştiinţa numerelor n-avea rost să pomeniţi.. ha! Viitorul vă preocupă. mă băieţi. 12 ha.CORUL: Blasfemie! CORUL: Orgoliu imbecil! CORUL: Fericirea ta idioată nu e decît. băieţi. Bravo.) SPYROS: Bravo! Bravo..) Mă rog. Delphi. avem un teatru minunat.. în loc să vă agitaţi pe scenă. nici în viaţă şi nici pe scenă nu contează ce texte ai în cap. băieţi! (Spyros urcă pe scenă. care vă credeţi deştepţi şi talentaţi de nu vă mai încăpeţi în piele.. serios. răspicat şi convingător.. privind insistent şi întrebător publicul:) Aţi venit ca să vă cunoaşteţi viitorul? Pentru viitor? Ha.) Hmmm. băieţi! Bravo! Foarte bine! Bravo! (Aplaudă. interesul oraşului! (Rîde. ştiţi la ce mă refer. Şi. am nişte mici avantaje... merge. (Corului:) Bravo.. SPYROS: Da' ce.. Mă băieţi.) CORUL (ironic): Buricul pămîntului! SPYROS: Chiar aşa. Viitorul vă dă insomnii. dacă aţi fi voi azvîrliţi peste noapte în alt colţ al lumii ăsteia mari şi dezordonate... Păi şi voi.. important e să vorbeşti tare.) Şi dicţia. nu eu.. bine aţi venit la Delphi! Bine aţi venit în buricul pămîntului! Buricul pămîntului! Ha.... voi nu vă daţi seama ce noroc am avut că ne-am . dacă se întîmplă să mă fi născut aici. Oraşul cîştigă. exersaţi dicţia. Nu.. Spyros e îmbrăcat elegant. e bine.. ei mă lasă să răsuflu ? Nu vezi că iar au venit aici să-şi cunoască destinul? CORIFEUL: Te îmbogăţeşti ca nesimţitu' pe seama foamei lor de viitor. In timpul monologului lui Spyros.. Viitorul! CORIFEUL (scîrbit): Lasă-i în pace. nu. chestie de prestigiu. SPYROS: Da' ce ştii tu cît merit eu? CORUL: De unde ai avut bani să-ţi cumperi hainele astea? CORUL: Iar ai umblat în buzunarele clienţilor. Ascultaţi-mă pe mine..

(Rîde. Lumea vrea să-şi cunoască soarta şi plăteşte gras.născut tocmai la Delphi. ci pentru că pescuiesc eu clienţi obsedaţi de viitor. (Rîde. prinţi.) Şi se îmbogăţeşte nu pentru că tropăiţi voi pe scenă. cînd oraşul meu se îmbogăţeşte în fiecare zi de no să mai avem unde pune cadourile. SPYROS: Păi. Asta e. . cum să nu-mi iubesc oraşul. CORUL: Ia te uită! CORUL: Să mă trăsnească Apollo dacă mi-aş fi închipuit că eşti aşa patriot.) Regi.

. pînă şi barbarii vin încoace cu buzunarele pline şi se întorc uşuraţi la barbaria lor.. SPYROS: Şi. să vă compătimească timp de două-trei ore şi pe urmă să plece liniştiţi acasă. că am cunoscut multă lume la viaţa mea. Şi nu de pe scenă.. personalităţi ilustre şi oameni de rînd din toată Grecia aduc la Delphi bani grei şi obiecte de artă de valoare inestimabilă.. Ascultaţi-mă pe mine..) Cîştigaţi bine.. chiar dacă în realitate nu sînt decît nişte ticăloşi ordinari. negustori.) Mă băieţi... Luna trecută n-am strîns decît o sumă ridicolă. generali.. Vai. Spyros! CORUL: Nu ne lăsa să murim ignoranţi. fir-ar mama ei a dracului de pace... nu-i aşa? CORIFEUL (trist): Uită-te la ei. Războaiele sînt o afacere rentabilă! înţelegeţi? Moartea e o afacere rentabilă. că de pe urma lor nu te alegi decît cu boli ruşinoase şi dureri de cap. ascultaţi-mă pe mine. dacă eşti actor talentat poţi să-1 faci şi pe un criminal să-ţi plîngă în hohote pe umăr.. frumoasă fată! CORUL: îţi place? CORUL: îţi plac femeile clarvăzătoare? SPYROS: Lasă femeile. Pentru că au izbucnit simultan trei războaie serioase şi patru conflicte meschine.. SPYROS (fără să prindă ironia): Să ştii că mă pricep. CORUL (ironic): Ce vorbeşti! SPYROS (îi cheamă la el): Auziţi aici.. am avut o revelaţie. o sumă pe care mi-e şi ruşine să v-o comunic. De unde se vede că războaiele nu-s un lucru tocmai rău. Dar sînt satisfăcuţi de Pythia.) Da. precis că noi am da imediat faliment.) Şi atunci am stat şi m-am gîndit şi mi-am zis aşa: dacă oamenii ar deveni nemuritori. ar da toată Grecia faliment. CORIFEUL (ironic): Spyros. ce mai încolo şi-ncoace.. SPYROS: Mă exploatează! CORUL (sever): Spyros. (După un moment în care cugetă .. Meschine... Asta îi face să se simtă mai buni.. Ştiţi de ce? CORUL: Spune. ba chiar am început de la o vreme să înţeleg mai multe 14 decît aţi fi voi în stare să pricepeţi şi dacă aţi trăi o sută de vieţi bîlbîindu-vă în faţa publicului. Nu sînt decît nişte nenorociţi care mor de curiozitate să afle ce-i aşteaptă. Ieri... viitorul e cea mai sigură dintre afacerile pe care mintea omului le-a imaginat vreodată.) Şi ştiţi de ce ? Ăăăă.... Păi. Asta a fost luna trecută. dimpotrivă. că era să mă aducă la sapă de lemn! S-au semnat două armistiţii şi un tratat pe termen lung...) Aţi venit ca să vă cunoaşteţi viitorul. nu ne fierbe. chiuie. acolo unde nimeni nu e plătit ca să se joace. ci din sală. Deh. tu îi exploatezi pe ei... Mă urmăriţi? CORUL: Te urmărim cu sufletul la gură.13 arhonţi. da.o pereche de sandale. (Coreuţii îl aprobă strident. Dom'le. am impresia că tu te pricepi. Şi ştiţi de ce n-aţi ajuns să crăpaţi de foame? Pentru că oamenii au nevoie să sufere! (Coreuţii rîd iar. Ieri. SPYROS: Fiţi atenţi. o dată cu noi. cînd mi-am numărat banii cîştigaţi cinstit din meseria mea de ghid.. dar nu vă pricepeţi deloc la afaceri. da' bune şi ele. Oamenii nu vor altceva decît să sufere împreună cu voi.. Ba. abia dacă am avut bani de mîncare şi de. SPYROS: Voi vorbiţi? Voi care cîştigaţi averi în fiecare seară dînd din gură şi-apoi vă beţi banii prin cîrciumi pînă cădeţi sub masă?.. SPYROS: Simplu. Am tras mîţa de coadă. (Ii priveşte dezgustat pe coreuţi. CORUL: Spune-ne şi nouă.. (îi abandonează pe coreuţi şi se adresează publicului. Spyros. dar acu' două luni am avut încasări de zece ori mai mari! De zece ori! (Corul îl aplaudă. (Coreuţii rîd. Asta din cauza păcii.

prietene. CORIFEUL: Am impresia că ţie nu ţi-e frică de zei. ca animalele.. Zeii îşi mănîncă de sub unghii. 15 CORUL: Chiar nu ţi-e frică? SPYROS: Vreţi să vă demonstrez? .. sînt jegosi.) Umblă în pielea goală prin Olimp. Nu mi-e frică.adînc:) Asta înseamnă că zeii trebuie să fie nişte pîrliţi.. (Coreuţii rîd pe înfundate. SPYROS: Ai ghicit. nişte mizerabili.. put de ţi se întorc maţele pe dos.

ia trage-mi tu mie un şut în cur.. Uite... nume de rîuri. MARCOS: Are Apollo grijă să ţi le amintească la momentul potrivit.. îmi joacă în minte numele de insule şi cetăţi. dacă nu te calmezi. un muritor umil. PYTHIA: Apollo! Apollo vorbeşte prea încet... nume de cîmpii. am măturat. dormi? Ai obosit? Ai făcut prostii noaptea trecută? (Coreuţii izbucnesc în rîs. despică-mi ţeasta şi bagă-mi direct în cap numele de oraşe şi insule... mă doare capul. pe cuvînt de onoare. PYTHIA: Bine. Eşti rău cu mine.. pentru tine e uşor. dacă nu eşti în formă.. îţi jur că încerc.. Tînără. Unde te-ai ascuns ? MARCOS: Am dat de mîncare la gîşte. Mă aşteaptă clienţii. PYTHIA: Sau vorbeşte într-o limbă mută. trage-mi un şut în cur. să mai stea şi ei pe-acasa.. întuneric. lasă. să văd numai harta Europei şi a Asiei Mici. Aici... am şters praful. am cărat lemnele. vino încoace.. Eu cum mă descurc ? PYTHIA: Mersi! Tu ai memorie..) VOCEA PYTHIEI: Marcos! Marcos! Marcos. (Rîde. îmbrăcată într-o rochie lungă. prea multe oraşe! E prea mare harta! Oamenii trebuiau să fie mai modeşti. ia vino tu încoace! Hai. mă.) PYTHIA: Marcos! Marcos! (Intră Marcos. MARCOS: Imposibil... pe unde dracu' umbli?! (Intră Pythia. am vorbit cu tîmplarii. MARCOS: Dacă înghiţi atlasul. Te-am prevenit de la început că n-am memorie şi mi-ai zis că important e că sînt frumoasă şi am o voce pătrunzătoare. PYTHIA: Dar sînt prea multe insule. dacă mă vezi. Nume de munţi. (Corifeul se apropie de Spyros şi îi trage un şut înfund. Uneori aproape că nu-1 aud. Alo! Şefule! Un şut în cur.CORUL: Demonstrează-ne...) MARCOS: Ce mai vrei? PYTHIA: Te-am căutat în tot templul. chiar acum.. Marcos. cheamă-1 pe şeful tău. Coreuţii rîdpe înfundate... CORUL: Demonstreazăne. PYTHIA: Dar tu ştii că din copilărie am urît geografia... Ar trebui să înghit atlasul. Spyros. PYTHIA: încerc. să nu se întindă atît. eu nu pot ţine minte toate oraşele şi 16 toate insulele. cheamă-1 pe Zeus. Lîngă tine e Apollo..) (Scena e pustie. Vreo cincizeci de ani. Marcos. nume de lacuri! Nume! Nume! Nume! Ah! Urăsc geografia! O urăsc! MARCOS: Nu e mare lucru să ţii minte acolo cîteva denumiri geografice. hai. Ah! Mă doare capul! Simt că-mi plesneşte! MARCOS: Degeaba te plîngi. repede. Altul n-avem. . Marcos. şi voi dormiţi acolo sus. trage-mi un şut în cur. MARCOS: Te-ai descurcat. că n-am timp de pierdut.) Ajută-mă.... 17 PYTHIA: Uite ce.. n-ai chef de mine? Ce faci. MARCOS: Ţi se pare că nu-1 auzi. Apollo! Fii drăguţ.. Numele pe care le rosteşti tu cu voce tare şi le repeţi de o mie de ori în fiecare seară cînd stăm aplecaţi deasupra hărţii pînă ne crapă ochii.. albă. iar noaptea.. (Marcos o priveşte foarte sever.. Uite-aici! Hai. MARCOS: Cum? PYTHIA: Ştii ce facem?.. Tu ştii că n-am avut niciodată memorie bună. SPYROS: Fiţi atenţi aici! (Priveşte în sus.. Tu stai lîngă mine şi îmi şopteşti la ureche. aici. în loc de alte vise. Te rog eu.. dom'le.. Hai. Ce te costă să-mi tragi un şut în cur? Cît vrei să stau aşa ca prostu' ? Bine. Pe Zeus! Hai. Un bărbat uzat. Marcos. Nu-ţi fie teamă.) Apollo! Hei..) Urît din partea ta că nu bagi în seamă pe un biet om care te roagă. am ascuţit cuţitele.) Zeus! Şefule! M-auzi? Zeus.... O faci înadins. frumosule! Alo! Mă vezi? Păi.. PYTHIA: Atunci. MARCOS: Concentrează-te. azi n-am de gînd să mă răzbun. Ce.. s-a terminat cu noi. Nu mă mai descurc. nu face pe prostu' cu mine!. MARCOS: Am să ţi-o despic. Lumea trebuie colonizată.

. îţi spun eu.. nu merge aşa. Tot la tine vor veni să întrebe ce-i de făcut.) MARCOS: Se aranjează. (Rîde. Unde naiba i-am trimis?. cu atît mai bine. PYTHIA (serioasă. cu naivitate): Marcos..PYTHIA: Am făcut o mulţime de gafe. Ai uitat? Ieri i-am trimis pe corintieni exact în acelaşi loc unde-i trimisesem cu o săptămînă în urmă pe ăia din Megara. dacă se bat. (încearcă zadarnic să-şi amintească.. Ce prostie! . acum vrei să mă flatezi? Chiar ieri... Şi...) PYTHIA: Nu. Unde?. Ce. MARCOS (rîzînd): Merge. de ce trebuie colonizată lumea? E neapărată nevoie să-i civilizăm pe barbari ? MARCOS (rîzînd mai tare): Sigur că nu! Nimeni n-o să-i civilizeze vreodată pe barbari. Ăştia nu se bat între ei.

PRIMUL NEGUSTOR (privind spre Oedip): Noroc că e cu noi tînărul ăsta înarmat. . (Iese. întemeiază alte colonii. (O priveşte cu un amestec de simpatie şi superioritate... domnilor. AL DOILEA NEGUSTOR: Nu-i văd. AL DOILEA NEGUSTOR: Şi eu am impresia. pe cuvînt de onoare. SPYROS: Sînt peste tot. GENERALUL ATENIAN: Ne învîrtim. SPYROS: Nu-i grav. iar Grecia e mică.. E ceva care ne dizolvă pe dinăuntru şi ne împinge mereu spre capătul lumii.. O naivă! Mă păcăleşti.. să ştii că m-ai pierdut de client. fă-te frumoasă. (Rîde. 19 GENERALUL ATENIAN: N-am avut eu inspiraţia să cumpăr un plan.. Labirintul e în mintea ta. iese cu scîntei. azi nimeni nu te va întreba despre colonii. GENERALUL ATENIAN: Dacă îţi închipui că înghit poveştile cu fantome... Uit cine eşti tu de fapt. Atunci pleacă din nou. Oricum....... SPYROS: E o iluzie. Asta tocmai pentru că nu toată lumea trebuie să ajungă acolo unde vreţi dumneavoastră să ajungeţi. dau peste alţi barbari şi alte greutăţi. GENERALUL SPARTAN: Terminaţi cu prostiile! Nu ne atacă nimeni. SPYROS: Unde mai pui că sînt cartiere prin care nu e sănătos să te plimbi de unul singur. cu frazele tale misterioase. PRIMUL NEGUSTOR: La fel zic şi eu. Poţi înnebuni dacă n-ai pe cineva lingă tine.) Uneori mi se pare că am în faţă o femeie înţeleaptă care le ştie pe toate.. SPYROS (jignit): Domnilor. Cîţi nenorociţi nu se pierd pe drum şi ratează întîlnirea. de asta-i trimitem cît mai departe.. Delphi e un oraş mare şi întortocheat.. asta durează un timp.Mai curînd invers. Dacă îi ţii pe greci prea aproape unii de alţii.. SPYROS: Nu există planuri. Hai. pînă la 18 urmă se aşază lîngă ei alţi greci şi iar începe cearta..) Tu n-ai de ce să-ţi baţi capul cu lucrurile astea. Pe-aici am mai trecut. Al doilea negustor şi Oedip. pînă la urmă ne vor călca ei pe noi în picioare şi ne vor învăţa să grohăim şi să ne scobim în nas. Sigur. să fiu atent de la început. Sînt prea mulţi. GENERALUL SPARTAN: Trebuia să deschid bine ochii. Dar nici aşa n-am reuşit să evităm războaiele între noi. Pare puternic şi curajos. (O cercetează pe Pythia. AL DOILEA NEGUSTOR: Ne-ai luat banii şi acum îţi baţi joc de noi. PRIMUL NEGUSTOR: Avantaj? SPYROS: Pentru dumneavoastră e un avantaj că Delphi e un oraş al naibii de încîlcit. (Rîde.) (Pythia se aşază în faţa oglinzii şi începe să se machieze.. GENERALUL ATENIAN (privind neîncrezător înjur): Am mai trecut pe-aici. nu-i loc pentru atîţia greci. conduşi de Spyros.) E un avantaj. începi să ai vedenii.. Pythia. Intră Generalul atenian. dacă staţi bine să vă gîndiţi. nu mai e mult şi dau buzna clienţii peste noi.. Delphi e un oraş periculos.) Să-i civilizăm pe barbari! Ce prostie! PYTHIA: Atunci de ce-i trimitem pe greci la mama dracului ? MARCOS: Ca să nu se bată între ei ca chiorii. e normal să ameţiţi. îţi apar în faţă morţi vii. frumoaso. mişună hoţii şi criminalii. De cînd lucrăm împreună. Dacă pleacă de-aici. uit că am în faţă o fetiţă nevinovată care habar n-are ce se întîmplă pe lumea asta. în timp ce domniile voastre ajung direct la ţintă şi n-au de aşteptat la coadă... De ce nu mă credeţi? PRIMUL NEGUSTOR: Am ameţit.) SPYROS: Haideţi. Oedip e înarmat cu o bîtă... E o capcană. SPYROS: Cînd eşti prea atent îţi obosesc ochii. Primul negustor. m-am obişnuit cu vocea ta de oracol. SPYROS: Domnilor.. Generalul spartan. Sînt cu toţii îmbrăcaţi modest.. Oraşul a fost construit după planul labirintului.. GENERALUL SPARTAN: Vă spun sigur. Povestea e veche.. le piere cheful de ceartă şi îşi găsesc de lucru cu barbarii şi cu construcţia cetăţilor. nimic nu trădează identitatea lor.

Nici morţii. n-aveţi de ce să vă temeţi. lui Spyros): Stai! Pe mine nu mă păcăleşti. GENERALUL ATENIAN (se opreşte. Sînteţi cu mine.. nici viii nu vă pot face vreun rău. Pe-aici sigur am mai .SPYROS: Asta vă spun şi eu..

Pe vremuri..) AL DOILEA NEGUSTOR: Mă descurcam mai bine singur. SPYROS: Domnilor.. (Se opreşte. SPYROS: Aveţi încredere în mine. exact deasupra noastră. GENERALUL ATENIAN: De-o oră ne zici acelaşi lucru. toate casele seamănă între ele. AL DOILEA NEGUSTOR: Oricum. Apollo a intrat tiptil în peştera lui Python şi i-a sucit gîtul. tinere. Oricum. Arhitecţii noştri au fost obligaţi să 20 facă economie de imaginaţie.. domnilor Ăsta e numele pietrei în formă de con pe care i-a dat-o Rhea lui Cronos s-o înghită în locul lui Zeus atunci cînd 1-a apucat pe Cronos pofta să-şi mănînce copiii. da. priveşte în sus. Aveţi încredere în mine. a propos. PRIMUL NEGUSTOR: Am impresia că ne învîrtim. GENERALUL SPARTAN: Seamănă al dracului.) SPYROS: Dacă n-aţi mai ezita atît şi v-aţi lăsa în seama mea.. 21 SPYROS: Omphalos! Adică buricul pămîntului. SPYROS: N-aveţi ce recunoaşte. era înspăimîntător' într-o bună zi. mituri sau bancuri porcoase. exact aici.) PRIMUL NEGUSTOR: Stai.. domnilor... GENERALUL SPARTAN: Ai grijă pe unde mergi. celălalt dinspre apus. Da' să nu te prind că ne zăpăceşti iar cu fantome şi bandiţi.. SPYROS: Atunci eu plec. E o altă capcană pentru necunoscători. nu ştiţi unde vă aflaţi.. degeaba vă tot uitaţi în stînga şi-n dreapta.) Ca să nu vă plictisiţi.trecut.) SPYROS: Haideţi. (Oedip rămîne în urmă... s-a construit în mare viteză. ştiţi de unde vine numele ăsta. GENERALUL SPARTAN: întotdeauna am urît labirintul. n-au avut timp să inventeze ceva nou.. ai înnebunit? (Aleargă după Spyros.) GENERALUL SPARTAN (lui Oedip): Hai. „buricul pămîntului"? AL DOILEA NEGUSTOR: Vezi mai bine pe unde o iei. se zice că oracolul era păzit de un dragon dragonul Python. Veniţi după mine... Iar păsările astea uriaşe s-au întîlnit chiar aici.. (Celui de-al doilea negustor:) Ăsta ne crede idioţi! (Continuă drumul. Rhea a înfăşurat piatra în scutece ca să-si păcălească soţul.) PRIMUL NEGUSTOR: Aici? SPYROS: Da. I-am dus pe toţi direct spre viitor.. unul pornind dinspre răsărit. n-o să stăm acum după tine. AL DOILEA NEGUSTOR (dă semne de nervozitate. (Rămîn nemişcaţi.) Auziţi.. (Rîde. seamănă. pot să vă spun legende. SPYROS: Domnule. de zece ani sînt ghid la Delphi şi n-am rătăcit încă pe nimeni. SPYROS: în cinci minute ajungem drept în buricul pămîntului. Cică era urît.) GENERALUL ATENIAN: Casa asta am mai văzut-o. Oricum ar .. Bun loc de întîlnire. SPYROS: Hotărîţi-vă. Vreţi sau nu vreţi să ajungeţi la Pythia? GENERALUL SPARTAN: Dă-i drumul.. Isteţe mai sînt femeile! Aşa a scăpat Zeus de stomacul tatălui. unde pleci?! Ce. face cîţivapaşi): Eşti sigur că ăsta e drumul? SPYROS: Asta e. cunosc oraşul ca pe propriul meu buzunar. GENERALUL SPARTAN: Recunosc locul. aţi descoperi că Delphi e un oraş foarte frumos.. (înaintează cu toţii mai circumspecţi şi privesc atent în jur.. Auziţi. Se mai spune că Zeus a trimis într-o bună zi doi vulturi. Intră în preţ. Sau a tras cu săgeţile în el nu mai ţin minte.. Privesc cu toţii în sus.. (Pornesc mai departe.. ca să afle unde e centrul pămîntului. (Face cîţiva paşi. dom'le... Străzile sînt înguste.

OEDIP: Sînt obosit.) Domnilor! Nu vă plac basmele ? GENERALUL ATENIAN: Nu-mi arde de basme. Apollo a pus stăpînire pe Delphi. important e că..) GENERALUL SPARTAN (lui Oedip): Hai. AL DOILEA NEGUSTOR: Toată ziua şi toată noaptea! PRIMUL NEGUSTOR: Eşti nebun! AL DOILEA NEGUSTOR: Să umbli atîta prin praf. tinere. (Iipriveşte dezamăgit. Am mers toată ziua şi toată noaptea pe jos.sta lucrurile. OEDIP (zîmbind naiv): Mie îmi place praful. (Oedip rămîne iar în urmă.. . grăbeşte-te. ucigînd dragonul.

. fii atent. Eu nu ştiu ce înseamnă în realitate curajul. OEDIP: Am bîta cu mine.) MARCOS: Ce faci? N-ai terminat? PYTHIA: Sînt aproape gata. chestia asta cu curajul e relativă. Ieri era să mă arzi. stăpînă. SPYROS: Vai.) E bine? MARCOS: Mai mult roşu. e un băiat curajos. ce urît vorbiţi despre cel mai frumos oraş din lume! Domnilor! Vă anunţ solemn că am ajuns.) AL DOILEA NEGUSTOR: Hai.22 PRIMUL NEGUSTOR: Bine măcar că nu ţi-e teamă de bandiţi. PYTHIA: Marcos. GENERALUL ATENIAN: îţi place să ameţeşti? OEDIP: De fiecare dată cînd ameţesc simt că zbor. GENERALUL SPARTAN: Ne-apucă noaptea în labirintul ăsta împuţit. OEDIP (porneşte.) GENERALUL ATENIAN (ironic): Da. da.. SPYROS: S-au schimbat vremurile. Dacă n-ai nevoie să-ţi arăţi curajul. Şi atletism şi lupte. (Dă să . SPYROS: Oricum. nemulţumit): Casele sînt cam scunde. PYTHIA: Să nu se mai repete. PYTHIA (sepudrează abundent): Vezi cum te ascult? (Rîde copilăreşte.. (Lui Oedip:) Faci atletism? OEDIP: Sigur. Ai desfundat conducta? MARCOS: Am desfundat-o. bandiţii umblă deghizaţi în generali. (Ies prin dreapta. MARCOS: îmi pare rău. da. (Se întoarce spre Marcos. îi place să obosească.. domnilor.. Fata asta e într-o formă nebună. e periculos să umbli atîta singur. în negustori. GENERALUL SPARTAN: Ia vezi pe unde-o iei! (Oedip rămîne iar în urmă. PYTHIA: Simt că mă topesc şi nu mai pot să scot nici un cuvînt.. GENERALUL ATENIAN: De ce? OEDIP: Pentru că atunci cînd ajung la înălţime mă apucă ameţeala. te rog... ai grijă. cu multe etaje. o să vă convingeţi. Imediat vă veţi afla în faţa Pythiei care e gata să răspundă tuturor întrebărilor voastre.) MARCOS: Bine că nu e nevoie să-ţi pui şi gene false. atunci îţi permiţi să fii curajos. îi place să ameţească! 23 PRIMUL NEGUSTOR (în şoaptă): Da. Hai. mai dă cu pudră. tinere! Ai tot timpul să admiri oraşul la întoarcere... AL DOILEA NEGUSTOR: Are băiatul ăsta nişte gusturi perverse! îi place praful. MARCOS: îmi plac. PYTHIA: Sînt frumoasă? MARCOS: Eşti superbă. trebuie să fie un dezechilibrat. Eu ştiu ce înseamnă bandiţi. La fiecare răscruce de drumuri întîlneşti bandiţi. dom'le! Miar fi prins bine dacă aş fi făcut sport în tinereţe..) (Intră Marcos. în ziua de azi.. Culoarea sîngelui! MARCOS: Şi pudră. Deşi e cam obositor. MARCOS: Am înţeles. PRIMUL NEGUSTOR: Dar chestia cu bandiţii nu mai e relativă.. PYTHIA: Nu suport căldura. grăbeşte-te. MARCOS: Am grijă. (Rîde naiv. GENERALUL SPARTAN: Pare un băiat curajos. PYTHIA (se execută): îţi place ţie roşul ăsta. Mi-ar fi plăcut să văd case înalte. PRIMUL NEGUSTOR: îngrozitor! OEDIP: Mie îmi place să ameţesc. AL DOILEA NEGUSTOR: Dom'le. PYTHIA: îţi plac genele mele ? Spune-mi că-ţi plac.. PRIMUL NEGUSTOR: Bravo. Poftiţi pe-aici.

se întoarce. (dezolată): Am uitat.) Gata.. (închide cutia şi o pune la loc în amforă. 24 MARCOS: Mereu uiţi.. (Pythia se urcă pe structura metalică.) Le-am luat banii şi aşteaptă cu sufletul la gură. (Scoate dintr-o amforă o cutie.iasă. Vezi că primul pe listă e un .) Ţi-ai luat medicamentul? PYTHLA. repede.) Hai. Presară în palmă praful alb din cutie şi îi dă Pythiei să inhaleze.

. Mă mîngîie pe tot corpul. Fii atentă ce spui.. Mi-e groază de căldură.. Intră Primul negustor care se prosternează în faţa Pythiei.) PYTHIA (vocea ei capătă o sonoritate aparte): Ridică-te.) PYTHIA: Ridică-te şi întreabă. PRIMUL NEGUSTOR: Pythia. A coborît ceaţa. E foarte bine. Marcos.. PYTHIA: Atît! PRIMUL NEGUSTOR (luminat): Asta e! Afacerea e sigură. Marcos. Dar teme-te de lemnul în care s-a ascuns vocea tebanului. ci pe Apollo. PRIMUL NEGUSTOR: Pe Apollo îl întreb dacă la anu' se va vinde bine grîul în Păros.. Frate nu ţi-e acela care cunoaşte insula Păros. Atmosfera trebuie să fie misterioasă şi şocantă.. am venit la tine ca să aflu.. O fi ceva necurat.) PYTHIA: Grîul din piatră nu creşte..) (Aburi. Atmosfera misterioasă se intensifică.. precum şi tot jocul.) Maaa. Mă învăluie. Mă atinge. E bine.. (Efectele suplimentare încetează.. o lumină ceţoasă. (Rîsul copilăresc se transformă într-un rîs care parcă n-ar mai aparţine Pythiei.. Asta e! Deci nu se va face grîu. Joc de lumini. (Ar vrea să strige... Ca şi cum propria mea voce mi-ar da încredere. da. Nu mai rezist! Ah. 25 (Efecte suplimentare.. Cînd sînt aici... Ciudat ! N-am auzit pînă acum să aduci jertfă un şarpe. Al doilea negustor se prosternează în faţa Pythiei.. 26 PYTHIA: In Skiros bat două vînturi din direcţii opuse... PRIMUL NEGUSTOR (se ridică): Preoteasă.) PYTHIA: Clipele în care rămîn singură sînt cele mai grele.. Simt că se apropie încet de mine.) Am o voce frumoasă.. Adu lui Poseidon jertfă un cal alb.. Intră Marcos. Amîndoi berbecii pasc de secole sub măslini.. da. dar n-are putere.... Efectele scenice.. îmi place să-mi aud vocea. Dar. se repetă întocmai de-a lungul întregii scene oraculare. Dar şarpele. nu mi-e frate. Intră Al doilea negustor. pe celălalt un berbec negru. PYTHIA (stă în picioare pe podium. Pythia e în transă.. ia un aer grav şi inspirat) : E bine ? MARCOS: Perfect. (încetează toate efectele. Şi lemnul ăla blestemat?! Şi tebanul?! Care teban? Fratele meu mi-a propus afacerea. imediat ce încep să vorbesc. nu te mişca. PYTHIA: întreabă. să dea fiori. dar trebuie să mă feresc de propriul meu frate! (Iese. Urmează un negustor de măsline. Sau lumina. (Rîde copilăreşte. Pe unul călăreşte un berbec alb. Berbecul alb strică fructul. dispare orice emoţie.) PYTHIA: Ei? MARCOS: A fost bine.) Pătrunde în mine... berbecul negru îl . Căldura asta care topeşte corpul şi sufletul... iar Artemisei un şarpe.. Pentru că m-am gîndit să închiriez toate presele de ulei. (Tremură. (Iese.. de-ar începe odată! (Rămîne tăcută şi nemişcată pentru o clipă.. teama dispare.. E înăuntru. cum apa nu urcă la cer decît prin lumină. O lumină ceţoasă.. Trebuie să fie altceva aici.negustor de grîu. adică marmura de Păros... (Iese. PYTHIA: Nu pe mine mă întrebi.. AL DOILEA NEGUSTOR: Vreau să ştiu cum va fi recolta de măsline în Skiros..) Poate că de vină e numai căldura.. Primul negustor rămîne o clipă nedumerit. albă şi catifelată. sus. Stai.) PRIMUL NEGUSTOR (încercînd să înţeleagă): Piatra.) PRIMUL NEGUSTOR: Atît? PYTHIA: Atît..

PYTHIA: Destul! AL DOILEA NEGUSTOR: Trebuie să cercetez imediat insula cu toată atenţia. ci vînturi.. Să vedem ce fel de . AL DOILEA NEGUSTOR: Să mă tem ? Da.. Nu îndrăznesc nici să mă apropii de mormîntul lui.. după ce-a murit.. Şi berbecii ăştia? Adică nu sînt animale berbecul alb şi berbecul negru.face mai bogat. Chiar şi acum. e adevărat că mi-a fost toată viaţa o frică teribilă de tata.. Dar teme-te de coarnele berbecului negru ca de tatăl tău..

. te-ai răcorit. Unul cu cap de leu.) MARCOS (Generalului spartan): Gata. (Intră Marcos. Ai zice că sînt vii. (Priveşte în gol. în care trăieşti şi tu împreună cu cei de aici. Hai. celălalt cu cap de taur.... MARCOS: Dar nici grozav. GENERALUL SPARTAN (absent): Da...) GENERALUL SPARTAN: întotdeauna am urît statuile. PYTHIA: Mersi.) Pune întrebarea lui Apollo! GENERALUL SPARTAN: îl întreb pe zeu care e soarta războiului... PYTHIA: Pe Apollo nu-1 interesează ce ţi se pare ţie că trebuie să se întîmple! (Generalul spartan tace umilit. (Marcos iese. Nisipul se va aduna în stîncă şi stînca în munte. zeul a vorbit. Şi ruj.) O femeie care naşte doi gemeni.) Hai. da. Acum trebuie să plecaţi. Mai dă cu pudră. MARCOS: Pythia! PYTHIA: Ce căldură! MARCOS: Gata. Omul de piatră va fi viu şi va umbla prin lume.. MARCOS: Pythia! PYTHIA: Te urci tu acolo sus şi le spui ce-ţi trece prin minte. bine. PYTHIA: Spune mai repede ce-ai de spus! GENERALUL SPARTAN: Războiul pe care îl purtăm de atîta vreme cu Atena trebuie cîştigat în cel mai scurt timp. PYTHIA (dezamăgită): Din Sparta? 27 MARCOS: Din Sparta. dacă vrem să evităm măcelul.) Dacă victoria noastră va rămîne secretă. Aşa cum Cronos învinge. Iar din vîrful muntelui va curge viaţa ca o lavă fierbinte. Trebuie să-mi notez cuvintele Pythiei. GENERALUL SPARTAN: Pythia. eu plec. Iar ai aruncat ca nebunu' lemne în foc. MARCOS: încearcă să te concentrezi. (Pythia urcă pe podium. gata să-ţi vorbească. PYTHIA: Pythia te aşteaptă. Nisipul se transformă .. întreg spectacolul oracular se repetă. Generalul spartan e complet transpus..) Urmează un general din Sparta. (Bea. Şi nu spun niciodată nimic. Zeus va da înzecit putere soldaţilor voştri.) MARCOS (îngrijorat): Ce faci? PYTHIA: Mi-e sete. atunci la ce bun să învingem ? I Cui îi foloseşte? (Rămîneprivind în gol.berbeci zboară în Skiros. trimite-1 încoace pe generalul spartan. dacă ţinem la pacea lumii în care trăim cu toţii.. Priveşte Soarele! (Moment de tăcere grea. PYTHIA (îşi recapătă poziţia şi atitudinea): Bine.) E prea cald. PYTHIA: Dacă nu-ţi convine. treci repede la loc. Unul cu cap de leu.) PYTHIA (coboară): Ce porcărie! Ce cretin! (Intră Marcos. (Iese.. Şi soldaţii devin de zece ori mai puternici. (Pythia se execută. PYTHIA: Cînd o femeie din Sparta va naşte doi gemeni. Veţi învinge fără ca nimeni s-o ştie. Intră Generalul spartan. celălalt cu cap de taur. MARCOS: Domnule general. GENERALUL SPARTAN (trezindu-se la realitate): O clipă doar. soarele. MARCOS: N-a fost rău.) GENERALUL SPARTAN (se înclină în faţa ei): Pythia.. Asta e. (Scoate un carnet şi îşi notează. generale spartan. Sub paşii lui grei se ascunde victoria voastră.. stimulează-ţi imaginaţia şi evită clişeele.... Omul a plătit.) Soarele. PYTHIA: Fac ce pot. Ba chiar a plătit mai mult decît ceilalţi. din Delphi.

) Pythia! După ce înving.. iar piatra capătă viaţă.în piatră. altfel uit. (Se bate cu palma pe frunte. aţi stat prea mult...) Soarele! Sigur că da! Apollo ne e favorabil! (Dă să iasă. MARCOS: Vă rog. Se întoarce. GENERALUL SPARTAN: O clipă. am să aduc la Delphi a .. Soarele.

oricum vei pierde. Fii atentă.. PYTHIA: Am obosit. loveşte-i pe spartani dacă vîntul bate din faţă. dar spune şi tu lucruri mai generale.. Fereşte-te să vorbeşti prea mult. fierb în suc propriu la ei acasă. (Ajunsă sus.. PYTHIA: Frumos? MARCOS: Las' că vezi tu. (Iese.. oricum vei învinge. Puteai să le zici orice. urmează un general din Atena. Intră Oedip cu bîta în mînă. aranjează-te. PYTHIA . (Tăcere grea. Hai. nu mie. ameţeşte-1 cu parabole şi metafore. OEDIP (candid): Mă scuzaţi. (Iese.zecea parte din prada de război. la beţie.) PYTHIA: Ce imbecil! MARCOS: Ai fost extraordinară! De data asta ai fost extraordinară! PYTHIA: Crezi? MARCOS: Da. Generalul atenian e cufundat în gînduri. mai pune pudră.. Cînd va fi lună nouă.) GENERALUL ATENIAN: îţi mulţumesc.. că nu sînt copilul lui Polybos şi al lui Merope. (Lasă bîta undeva în colţul din dreapta al scenei...) MARCOS: Nu e gata. Acelaşi spectacol oracular. Fii atent! Vîntul îşi schimbă întruna direcţia.Marcos! MARCOS: Ai făcut progrese mari în ultima vreme. E adevărat? (Spectacolul oracular care urmează e mai viu. Nu-i pasă. treci repede la locul tău. Intră Generalul atenian.) Mă numesc Oedip şi vin din Corint.) MARCOS: De ce te amesteci în războaie cînd habar n-ai de arta militară? PYTHIA: Cum să nu mă amestec dacă clientul tocmai asta întreabă? (Bea. Oedip se îndreaptă încet spre Pythia. mai intens decît precedentele. Ăsta e ultimul.. încă puţin şi ai scăpat. ţie îţi încredinţez strategia Atenei. Şi ruj.) MARCOS: Da... nu intra în tactică şi strategie. Pythia. PYTHIA: Nu sînt statuie..) PYTHIA (coborînd): Fir-aţi ai dracului cu întrebările voastre cretine cu tot! (Intră Marcos. MARCOS: Hai. Stai! Nu te mişca. Ăstora nu le trece prin minte să întemeieze vreo colonie. PYTHIA: A mai rămas cineva? MARCOS: Da. n-ai voie să intri înarmat... MARCOS (rîde): Cred că ai dreptate. Atena îţi e recunoscătoare. PYTHIA: Tactică! Strategie!. Asta-i expresia! Rămîi aşa. PYTHIA: Cinee? MARCOS: Ai să descoperi singură. n-am ştiut. (Iese. (Pythia se priveşte în oglindă. PYTHIA: Mam săturat de războaie! M-am săturat de politică! M-am săturat de afaceri! Apollo n-are chef să se bage în toate porcăriile lor. Perfect. Ai cuvîntul meu de general spartan. PYTHIA: întreabă! GENERALUL ATENIAN: Ce să fac ca să cîştig războiul cu Sparta? 28 29 PYTHIA: Fereşte-te de boala statuilor. (Iese.) PYTHIA (urcînd cu greutate): M-a ameţit vinul. nici Sparta şi nici Atena nu mă interesează. Marcos iese. Mi-a spus cineva. Rahat! MARCOS: Cine ştie ce iese de-aici. (Vrea să se schimbe. Superb.. Gata pe ziua de azi. Şi aburii. II urmează repede Marcos. Marcos ăsta nu se gîndeşte niciodată la mine. PYTHIA: M-am săturat de surprizele tale. prietenă ţi-a rămas doar noaptea. MARCOS: Uneori îmi pare rău că nu eşti statuie. Deocamdată. Atenianule..) GENERALUL ATENIAN: Pythia. da.) MARCOS: Tinere. Pythia se . îşi regăseşte atitudinea. GENERALUL ATENIAN: Exact asta am vrut să spun.) PYTHIA: Cine e? MARCOS: Un tînăr. PYTHIA: Lui Apollo.

abandonează complet transei.) .

Merope e mama cea mai bună. are o voce superbă Merope.. (Un moment de tăcere în care amîndoi rămîn nemişcaţi. O femeie sensibilă şi inteligentă. De cînd mă ştiu. e hotărît: îţi vei ucide tatăl şi vei fi bărbat mamei tale! Vei zămisli cu ea copii blestemaţi! (Oedip se prăbuşeşte şi rămîne nemişcat. Să fiu el! Eu. să dau ordine. chestiile astea nu se află şi lumea doarme liniştită. Te afli în templul lui Apollo. E adevărat? PYTHIA: De ce mă întrebi pe mine? Zeul ţi-a vorbit.. (Se apropie de Oedip.. e acelaşi lucru. s-a terminat. Nai tu atîta imaginaţie ! Dar... un rege extraordinar de puternic. are prestanţă... Treptat. serile obişnuia să-mi cînte. pedeapsa lui e teribilă. trebuie să mă asculţi. Sau totul e monstruos. OEDIP: Ascultă-mă pînă la capăt! (O aşază cu forţa pe scaun. OEDIP: Ascultă-mă. Iar dacă ar fi să-mi aleg o mamă dintre grecoaice şi barbare. OEDIP (o priveşte ca pe o nebună): Tu n-ai înţeles cuvintele pe care le-ai rostit cu gura ta.) Tu nu-i cunoşti pe părinţii mei. Nimeni nu îndrăzneşte să-i pună la îndoială autoritatea... vroia să fiu exact ca el. M-a impresionat întotdeauna.... Te-am lăsat să vorbeşti ca să-ţi descarci sufletul. Efectele încetează. tot regina Merope aş vrea să-mi fie mamă..... OEDIP: Cum a putut să spună asemenea mostruozităţi?! PYTHIA: Nimic nu e monstruos. PYTHIA: Mă plictiseşti. spre poezie. Pe el lumea îl respectă.) Să-i iau locul.) Hei. nu te purta ca un copil.. Trebuie să fi auzit vorbindu-se despre el. să te ferească zeii.. Eu sînt preoteasa lui. Ia-o cum vrei. PYTHIA: Pe zei nu-i interesează certurile dintre muritori.. fie barbari. îmi iubesc şi îmi respect mama. nu miam dorit decît să pot face exact ce face şi el. spre muzică..) Oedip! Destinul tău... ca şi cum ea ar vorbi. OEDIP: Atunci. fie greci. OEDIP (parcă neputînd înţelege): Apollo.. Cum să-1 ucid? Mai bine m-aş omorî! PYTHIA: Hai. îmi recita din clasici... Oedip.. ce-am auzit nu e adevărat. OEDIP: Atunci cînd e nevoie. nu te duce pe tine mintea ce porcării. PYTHIA: Ah. PYTHIA: Nu mă interesează sentimentele tale. înţelegi? Vroia să-i semăn în toate. acum pleacă. OEDIP: Dar tu ce crezi? 31 PYTHIA: Nu cred nimic. .. din fericire.. îl iubesc şi mi-e frică de el. să fiu judecător. Pythia îşi revine din transă.. eşti surd? OEDIP (îşi revine cu greu): Am auzit bine ? PYTHIA: Ai auzit foarte bine. ci să deschid gura cînd vorbeşte Apollo. PYTHIA: Te afli în templul lui. E un rege foarte puternic Polybos... Treaba mea nu e să cred. 32 Ştii.. nu cunoaşte mila. Ai aflat ce trebuia să afli. Din cauza asta se certa cu tata...) OEDIP: Aşa ceva nu se poate întîmpla! Nici un om. îmi povestea. (Pythia rîde. O femeie plină de talent şi intuiţie. Polybos a fost pentru mine un model. să am şi eu puterea lui. mama cea mai iubitoare. da. E imposibil! îmi iubesc şi îmi respect tatăl. să fiu Polybos! Să-i iau locul! (îşi dă seama ce-a spus.. Să învăţ să mă bat..... Coboară. Da. OEDIP: Şi mama! Să fiu bărbatul ei? Să fac copii cu mama mea? Nici nu îndrăznesc să repet cuvintele astea..) Părinţii mei se certau pentru că tata vroia cu orice preţ să facă din mine un bărbat adevărat. să călăresc.. Oedip....) PYTHIA: Gata. Acum pleacă. înţeleg că îţi vine greu să accepţi. E adevărat că m-a cam răsfăţat.PYTHIA: Oedip! Oedip! (Vocea încetează să mai fie vocea Pythiei.... Eu te-am ascultat pe tine. de fapt. e vocea tunătoare a unui bărbat. tata n-ar putea fi altul decît regele Polybos. dar Pythia continuă să-şi mişte buzele. oamenii fac lucruri de neînchipuit. Ea m-a ajutat să cunosc tot ce e frumos şi nobil. OEDIP: Dacă ar fi să-mi aleg un tată dintre toţi bărbaţii pe care-i cunosc.. Ea mi-a deschis sufletul spre artă. OEDIP (se ridică): Eşti nebună? PYTHIA: Fii atent cum vorbeşti.. PYTHIA: Pe Apollo.. Mi-era frică de el şi îl admiram. De cînd mă ştiu.

Oedip. Nu înţelegi că e o prostie? . OEDIP: Am vrut să-1 omor.PYTHIA: Linişteşte-te. aşa se întîmpla cu toţi băieţii.) PYTHIA: Asta-i o prostie.. nevenindu-i să creadă.. am vrut să-mi omor tatăl! Am vrut să-mi omor tatăl! (Rămîne încremenit. Fără să-mi dau seama.

Nu pot să mă mai joc cu tine. bineînţeles.. PYTHIA: Hai. Eşti un om liber. Se ridică. Trebuie să mă pregătesc pentru clienţii de mîine.. PYTHIA: Gata. cum o mai iubeam!. să nu mă sărute. la Delphi. Acum mă simt puternic. nu te purta ca un copil. cînd mă îmbrăţişa. PYTHIA: Nu vezi nimic. comerţul. Nici nu mi-a trecut prin minte să întorc capul.. Avea pielea albă. MARCOS: Am înţeles.. mămico! Şi îi puneam mîna pe sîni. Arată bine.. OEDIP: Pythia. Şi ea pe mine. Ai avut o zi grea. (Lui Oedip:) I-ai pus zeului întrebarea.. geografia.. Dar nu pot face nimic. (Descoperă plăcerea de a se autoflagela. Tot corpul meu era tulburat. războaiele. Viitorul coloniilor greceşti. OEDIP: Pînă la urmă.. (Se apropie de Oedip. Dă-1 afară.... cînd mă săruta. Ciudat! Cînd am văzut-o pentru prima dată goală.. OEDIP: Unde să plec? 34 PYTHIA: Te rog. OEDIP: Unde să mă duc ? PYTHIA: Nu-mi pasă.. Şi nimeni nu şi-a permis. OEDIP: Prostii! Chiar nu-ţi pasă de mine? PYTHIA (după un moment de tăcere): Mi-e milă de tine. strălucitoare.) OEDIP: Nu pune mîna pe mine! Nu mă atinge că te fac bucăţi! PYTHIA: Oedip! Poartă-te civilizat. De atunci... OEDIP: Mi-am dorit mama! La cincisprezece ani mi-am dorit mama! Stăteam ascuns şi o priveam. simţeam. dar nu prea mic. S-a făcut tîrziu şi n-am timp de pierdut. ci şi regi în persoană. dat pe spate.. o sărutam.. Acum pleacă. cînd mă mîngîia. Cînd eram mic. trebuie să merg pînă la capăt. Dar asta nu e totul. (A terminat cu demachiatul. Părul ud. Nişte fese. Mi s-au lipit ochii de ea. Oedip. nu trecea zi să nu mă îmbrăţişeze.) OEDIP (împiedicînd-o să se ridice): Avea pielea albă şi strălucitoare şi sînii tari. stăpînă. PYTHIA: E normal.. (Dezolată că-l dă afară..) OEDIP: Fiecare cu destinul lui? Bine. o priveam fascinat şi întărîtat de dorinţă.. Un fund perfect rotund.. complet goală. Vai. acum nu mai ai ce căuta aici. că trebuie să mă schimb. Şi aşa ai întîrziat prea mult aici. atunci de ce mi s-a pregătit un destin . da.. unde vrei. da. pe cuvînt. O femeie atrăgătoare. Mămico. şi sînii tari...) OEDIP: Unde? PYTHIA: Nu ştiu. OEDIP: Nu mă atinge! MARCOS: Află că au venit aici nu numai fii de regi. Inconştient.. OEDIP: Dacă nu sînt barbar. Nu e încă nimic pe lîngă ce-am simţit pentru mama. (Vrea să se ridice.. uite-aşa tremurau cînd se mişca. poezia. Destui regi.. Mămi-co. într-o bună zi.. Mama mea 33 scumpă şi iubită! Mama care mă răsfăţa! Ştii.) Deci am vrut să-mi omor tatăl. Pînă cînd..) Marcos. Me-rope e încă frumoasă.. Am văzut-o cum ieşea din baie goală. Purul adevăr. Nu-i treaba mea. mi se tăiase răsuflarea. Şi eu o îmbrăţişam. serile.... Abia acum văd.OEDIP (distrus): E adevărul.. mămico! Şi îi puneam mîna pe fund. doar eşti bărbat. cincisprezece ani. o mîngîiam. te rog. (Se apropie de Oedip. PYTHIA (se ridică din scaun tulburată): Ai vorbit destul. (Oedip nu se clinteşte. Fiecare om cu destinul lui. şterge-o. retorica. Nu ştiu dacă m-a văzut. PYTHIA: Nu înţeleg de ce-mi spui mie. regi mai puternici decît Polybos.. cu glezna fină. nu eşti barbar. dar al meu...) Marcos! (Intră Mar cos.. Am simţit că mi se pune un nod în gît. Hai. abia atunci mi-am dat seama ce glezne fine are Me-rope. Oedip. Şi sfîrcurile negre! Şi ce picioare! Picioare de zeiţă. Oedip se fereşte.. să nu mă mîngîie. tînărul Oedip nu mă lasă în pace.. încearcă să se justifice:) Avem lucruri importante de rezolvat aici. adevărul poate fi rostit dacă ai tăria. să studiez istoria... (Ironică:) Fiul regelui din Corint. ai primit răspunsul lui.. (Se aşază în faţa oglinzii şi se demachiază. aveam vreo cincisprezece ani.) Crezi că dacă eşti fiu de rege îţi poţi permite.. Inconştient. lungi şi drepte. îi atingea fesele.

. PYTHIA: Cum? 35 OEDIP: Nu ştiu... Tu poţi vorbi cu ApoUo. ajută-mă..barbar? MARCOS: Tinere. poţi să-1 rogi... . ajunge! OEDIP: Nu pune mîna pe mine! (Se refugiază lîngă Pythia.) Pythia. ai pus o întrebare.

36 MARCOS (nemulţumit): Pythia.) OEDIP: Rîzi de mine? PYTHIA: Nu rîd de tine. Am încredere în tine..) Ia-mă în braţe.) PYTHIA: Nu se poate.... Pythia. vor veni şapte clienţi. OEDIP: Ce să fac cu mila ta? N-am nevoie de milă... iar mămica o să-ţi nască nişte copilaşi scumpi. Ştiu că poţi. încerc să înţeleg de ce mi s-a pregătit tocmai mie crima asta.. PYTHIA: Fiecăruia i se pregăteşte tocmai crima lui. OEDIP (urlă ca scos din minţi): Taci! PYTHIA (foarte serioasă): Ţi-am spus. geografia. PYTHIA (lui Marcos): Du-te... te rog. mi-e milă de tine. (Pythia îl ia în braţe. dintre care trei.) Fii tu destinul meu... Tu poţi să mă ajuţi. Marcos. nu te lăsam să intri în templu.. prostule. vorbind perfect natural): Regele Corintului. tu care eşti preoteasă. (Pythia priveşte în gol şi îl mîngîie inconştient. La fel cum meseria ta e să fii rege. Pythia îi face semn să se oprească.) Ce nebunie! Hai. Nu ştiu nici măcar dacă zeul ştie de ce.. OEDIP (se aruncă la picioarele Pythiei): Ajută-mă.. Cîte preotese n-au fost! Şi cîte preotese nu vor urma după mine la Delphi! Nu-i decît o meserie ca oricare alta. cum au putut zeii să-mi pregătească destinul ăsta? PYTHIA: E un mister.. Trebuie să te odihneşti. tinere. Şi istoria... (Oedip continuă să se plimbe nervos pe scenă.. acum du-te.) Un paranoic! Trebuie închis imediat la balamuc! La balamuc cu Zeus! (Rîde. Nu mă mai impresionează crimele. mîine e o zi grea. las-o în pace pe Pythia.) Toţi zeii sînt nişte demenţi ordinari! Apollo a dat în comă alcoolică! A băut ca un porc pînă a căzut sub masă! (în sus:) Comă alcoolică.. Oedip. banditule! Porcule! Vezi . OEDIP (Pythiei): Fă-1 să tacă! Te rog.) OEDIP (explodînd): Zeii au înnebunit! Asta e! Zeii au înnebunit! E clar ca lumina zilei! Zeus e un paranoic ! (Urlă în sus.. strînge-mă în braţele tale. PYTHIA: Ştii. Nu te uita că sînt tînără. (Marcos iese foarte nemulţumit. Oedip se plimbă nervos.. Geografia. (Pythia rîde mai tare. Brusc. am nevoie să mă ajuţi.. Eşti singurul om din lume în care am încredere. (Marcos se apropie.) PYTHIA: Ce-ai de gînd să faci? OEDIP: Nu ştiu.) MARCOS (conciliant): Hai.. Eu nu sînt decît gura prin care vorbeşte zeul. mai ales că le cunosc dinainte. Pythia.. OEDIP (se smulge din braţele ei): Niciodată! PYTHIA (acelaşi joc): Cînd va muri tatăl tău. Şi exerciţiile de dicţie. Nu vrei să fii tu mama mea? (Pythia rîde..) Mă simt deja mai bine. fă-1 să tacă.. Lui Oedip:) Ce pot face eu pentru tine ? Nu vezi că nu sînt decît o femeie ? OEDIP: Eşti preoteasă! PYTHIA: Nu-i mare lucru. Oedip.. dar ăsta e destinul tău. MARCOS (lui Oedip): Dacă ştiam că eşti atît de insistent.. E suficient să mă atingi. OEDIP (luiMarcos): Nu te apropia! (Pythiei:) Spune-mi. întîi ai să-1 lichidezi pe tăticu' şi pe urmă o să faci dragoste cu mămica. am văzut destule.. Mi-e frig. Nu uita că te afli în faţa preotesei din templul lui Apollo de la Delphi. Tu cauţi răspuns la o întrebare fără rost. OEDIP (parcă trezindu-se la realitate): Rege ? PYTHIA (foarte calmă. PYTHIA (lui Marcos): Hai. nu ştiu mai mult. OEDIP: Şi tu vrei să mă obişnuiesc cu crima mea? (Pythia lasă privirea în pămînt. Niciodată n-am avut atîta încredere. OEDIP: Va fi ucis de mîna mea! PYTHIA (acelaşi joc): Iar tu vei fi rege. (Pythia îl priveşte plină de compasiune. vei deveni regele Corintului. nu uita că ai de repetat.. OEDIP: Cum poţi s-o spui aşa?.PYTHIA (rîde): Ce să-1 rog? (Rîde mai tare. se opreşte.. M-am obişnuit..

paralizia. Onanistule! Căcăciosule! Bestie! Pe Atena a pocnit-o amnezia. vezi triplu. afazia...37 dublu.. Asta eşti: o curvă împuţi- .. schizofrenia! (în sus:) Curvă împuţită! Te crezi deşteaptă!. îţi tremură mîna!.

) OEDIP (priveşte de jur-împrejur. parcă abia acum ar fi descoperit obiectele de pe scenă): E frumos la tine. (Rîde. Ei au putere asupra noastră exact atîta vreme cît ne agităm ca disperaţii urmîndu-ne destinul pe care numai ticăloşii ăştia de sus îl cunosc. Dacă ne punem în minte să facem ceva. ci tu.) PYTHIA (îngrijorată): Oedip! OEDIP: Am să stau toată viaţa aici. PYTHIA (deloc convinsă): Nu ţine. cu bandiţii (face un semn în sus) nu merge aşa uşor. (Se întoarce spre Pythia care e goală.. Foarte bine.. nu.tă! O nebună! Pe toţi i-a lovit damblaua! La balamuc cu zeii! (Rîde dement. OEDIP: Aici rămîn... OEDIP (cercetînd trepiedele): Trepiede de aur. am o groază de datorii de îndeplinit aici. (Se opreşte. PYTHIA (amuzată): Te pricepi. PYTHIA (rîde): Cum vrei să te baţi cu zeii? Cum? Ai să tragi cu arcul în nori? în soare? Ai să arunci butoaie cu otravă în mare? Sau poate că vrei să-i măcelăreşti pe preoţi şi să incendiezi templele? OEDIP (brusc devine perfect lucid): Ah.... mă aşteaptă Marcos. orice intenţie. Istoria. Să vedem ce-or să mai inventeze zeii. PYTHIA (rîzînd): Clienţii ne răsfaţă. dacă suprimăm orice acţiune... Trebuie să mă schimb. Nu sînt atît de naiv.) Trebuie să pleci. el detaşat.. devenim imediat jucării inconştiente în mîinile lor de onanişti ordinari.. PYTHIA (acelaşi joc): Nu ei vor lupta...... OEDIP (mai aruncă o privire asupra vaselor): Foarte frumos. OEDIP: E totuna. dacă încetăm să ne agităm. Dacă nu faci nimic. (Se ridică şi începe să cerceteze vasele.) Ăsta e locul unde am aflat ce mi s-a pregătit. (Se aşază pe jos.. Trebuie să mă ajuţi. (Oedip aleargă spre Pythia.. (în sus. Pentru chestia asta trebuie să fii viclean.. Hai.) Nu mai au nici o putere. ea într-o atitudine maternă. OEDIP: Eu aştept.. dacă ne oprim. PYTHIA: N-ai prea avut noroc. PYTHIA (se apropie de el şi îl mîngîie): Oedip. le cercetează): Marmură de Păros. (Oedip o ia în braţe.. OEDIP (senin): Ba ţine. orice plan. băiete. nu ştiu dacă îţi dai seama cu cine ai de-a face. PYTHIA: Vezi că sînt şi cîteva trepiede mai încolo.) PYTHIA: Tu ai înnebunit. zeii vor 38 trebui să lupte împotriva unui om care n-are chef să se mişte..) OEDIP: Ajută-mă să mă lupt cu nebunia asta. Geografia.. PYTHIA: întoarce-te cu spatele. acelaşi joc:) Nici una! (Pythiei:) N-am să mă mişc de-aici. du-te... gata!... de data asta calm:) Criminalilor! Bestiilor! (Se plimbă relaxat. în templul din Delphi.. (Pythia îl priveşte îngrozită. s-a făcut tîrziu. PYTHIA: De ce eu? OEDIP: Pentru că tu ai vorbit cu criminalul ăla de sus. OEDIP (continuînd să cerceteze vasele): Vase din toată Grecia.. PYTHIA: îţi plac? OEDIP: Da.) Dar.) Ai la vase. OEDIP: Nu mi-aş fi închipuit că primiţi atîtea cadouri. (în sus. Uite. Eu sînt o femeie ocupată. am răbdare. Crima pe care ne-o pregăteşte demenţa lor divină.. destinul dispare.. nu cred că.) PYTHIA: Acum trebuie să pleci. (Rămîn o clipă nemişcaţi. e foarte frumos. 39 . Dacă nu fac nimic. PYTHIA: Aur masiv! Ce zici de sculpturi? OEDIP (se apropie de sculpturi. n-am cum să-1 asasinez pe tata şi să mă împerechez cu mama.. Pythia. Va fi un război ciudat. da..) Rămîn pe loc. PYTHIA: Oedip. Lîngă tine. acum am treabă. Zău. Nu mă poate da nimeni afară din templu.. s-a terminat cu noi.

CORUL: într-o lună s-au adunat pe capul nostru atîtea întrebări. încît nici un om nu le poate ţine . CORUL: De o lună lumea aşteaptă degeaba. CORIFEUL: A trecut o lună de cînd nimeni n-a mai fost primit în templul lui Apollo de la Delphi.Actul al II-lea Corul ocupă partea dreaptă a scenei. Oracolul e mut.

.. lipsiţi de vlagă.) . 41 CORUL: Publicul!. Le e teamă să vîndă şi le e teamă să cumpere. Vai de capul lor! De ce să alerge. la Claros. la Colophon sau la Xantos ? CORUL (rîde): E inutil... CORUL: Nici barbarii n-o duc mai bine. La ce bun să-ţi dezvolţi muşchii dacă nu ai încredere în ziua de mîine ? CORUL: Ce să mai vorbim de actori!.minte. pentru că aici vocea zeului se aude clar şi răspicat. nasc milioane de noi întrebări. nici măcar nu mai pot deschide gura cînd se urcă la tribună. CORUL: Unii se duc să caute răspuns la alte oracole. Gimnaziile au rămas pustii. prieteni. sînt puţini aceia care încearcă în altă parte. Unde să plece? Cine poate porni la întîm-plare ? (Corul păstrează un moment de tăcere. CORUL: Pe toţi i-a cuprins panica. iar lumea îşi pune întruna întrebări fără răspuns. la Xantos. cel mai grav lucru e că nimeni nu mai are curajul să-şi părăsească cetatea. CORUL: Generalilor le e teamă să pornească la război. nici o bibliotecă plină cu cărţi. CORUL: Cine ar fi bănuit? CORUL: întreaga lume greacă e paralizată.. Nu se poate face nimic pentru a opri şirul întrebărilor. CORUL: Trăim sufocaţi de întrebări pe care ne e teamă să ni le punem cu voce tare. la Colophon.) CORUL: Şi atleţii. în Arcadia. prieteni. justiţia a murit. CORUL: Nici o carte nu le poate cuprinde.. plictisit de tragedii. îngrozit de comedii şi îngrijorat de soarta care-1 aşteaptă.. de ce să se lupte? Au slăbit.. la Teba.. CORUL: Ce răspunsuri poţi primi la Dodona. să traverseze marea şi să întemeieze o nouă colonie. CORUL: Generalilor le e teamă să încheie pace. CORIFEUL: Slabă consolare. Cîţivanenorociţi răspîndiţi prin amfiteatru ! CORIFEUL: Un public împuţinat. (Intră Marcos.. Oamenii s-au obişnuit de secole cu oracolul din Delphi. la rîndul lor. CORUL: O femeie iresponsabilă! CORUL: O inconştientă! CORUL: O curvă împuţită! CORIFEUL: Porţile templului au rămas închise. CORUL: Pe toţi i-a cuprins frica. CORUL: Toate întrebările noastre au rămas fără răspuns. CORUL: Apollo tace pentru că templul a fost pîngărit! Pythia nu mai e preoteasă... CORUL: Cine şi-ar fi închipuit ce urmări va avea nebunia Pythiei? CORIFEUL: Totul se duce dracului... CORUL: Bieţii actori! CORUL: îşi rostesc replicile fără pic de convingere. CORUL: Totuşi. Tribunalele sînt blocate. cel mai grav lucru. Oamenii au încredere doar în oracolul din Delphi. a devenit o femeie ca oricare alta. CORUL: Nişte căcăcioşi! CORUL: Negustorilor le e teamă să-şi încarce corăbiile cu mărfuri. Apollo tace. în Laconia. CORIFEUL: Şi fiecare întrebare suspendată naşte mii de alte întrebări care.. CORUL: Oratorii şi-au pierdut cuvintele. Pe mine mă îngrijorează numai soarta grecilor. la Claros... nici nu se mai antrenează.. CORUL: Judecătorilor le e teamă să dea sentinţe.. la Dodona. Zeul tace. în faţa unui public. CORUL: Cei mai curajoşi generali greci au devenit nişte iepuri. CORIFEUL: Şi. (Rămîn cu toţii tăcuţi şi nemişcaţi.. CORUL: Din cauza asta preţurile au explodat la Atena.) 40 CORIFEUL: Aici nu se mai aude nimic.

MARCOS: Ieri a fost ieri. .. azi e azi. Azi zeul nu răspunde la întrebări. MARCOS: Iar v-aţi strîns aici?. CORIFEUL: Nici ieri n-a răspuns.CORUL: Actorii au ajuns muritori de foame.. Aţi venit degeaba.

CORUL: Cînd? MARCOS: Ce faceţi? Mă somaţi?! CORUL: Nici tu nu ştii cînd.. Nimeni nu-şi mai cunoaşte viitorul. nici azi. ticăloşilor! Cum vă permiteţi să urlaţi?! Nu vă e teamă de Apollo? 42 CORIFEUL (îi potoleşte pe coreuţi): îi respectăm pe zei. ai încurcat zilele? CORIFEUL: De o lună tace! MARCOS: Tace.. CORUL: Avem nevoie de încredere. dacă vă pricepeţi aşa bine. ci de preoteasa lui. CORUL: De ce tace? MARCOS: Hai. Pythia e de vină. Numai dragostea pentru Apollo şi respectul pentru . CORUL: Avem nevoie de certitudini. CORIFEUL: Cînd? MARCOS: Aveţi răbdare. de ce nu vă faceţi voi profeţi? (Corifeului :) Poate că prin gura ta o să vorbească zeul clar şi răspicat. o repet şi azi: în curînd Pythia va răspunde tuturor întrebărilor.) MARCOS: Nu mai e mult.. cetăţeni civilizaţi. CORUL: Cînd? (Corul redevine ameninţător. MARCOS: De unde ştii? CORUL: Zeul vrea să vorbească! MARCOS: Ţi-a zis-o el? Păi atunci fă-te dom'le profet. CORIFEUL: Pythia e de vină pentru tăcerea zeului. Ce. ştergeţi-o de.aici. dom'le. Ia te uită! CORUL: De ce tace? MARCOS: Poate că s-a plictisit de mutrele voastre.. Din cauza bărbatului care spurcă sanctuarul tace Apollo.. Doar sînteţi oameni serioşi. CORIFEUL: Ascultă-mă cu atenţie. MARCOS: Şi n-am avut dreptate? Uite. (Corul se potoleşte. CORUL: Vrem să ştim ce va fi mîine.) MARCOS: Nu înţeleg ce vreţi. sigur că tace. CORUL: La fel ai spus şi ieri. A primit un bărbat care spurcă sanctuarul. (Corul e iar agitat.. CORUL: Zeul trebuie să vorbească. MARCOS: îmi pare rău.. Pentru o clipă rămîn cu toţii încremeniţi. MARCOS: Vă înţeleg. dar ăsta nu-i motiv să faceţi scandal chiar la intrarea în templu. Staţi liniştiţi. dom'le. nu peste mult timp Pythia va răspunde la toate întrebările voastre. CORUL (acelaşi joc): Pythia! Pythia! Pythia! MARCOS: Sînteţi la intrarea unui sanctuar.) CORIFEUL (trist): Uită-te la noi în ce hal am ajuns. Ia-i cu tine pe toţi ăştia care au întrebări de pus şi nu mă mai bate pe mine la cap. deschide-ţi un templu şi apucă-te de oracole.. CORIFEUL: Numai încrederea în faptele pe care trebuie să le săvîrşim ne aduce pacea şi echilibrul. CORUL (întreg corul e cuprins de furie): Pythia! Pythia! Pythia! MARCOS: Calmaţi-vă. iar pe Apollo îl iubim mai presus de toţi zeii. Hai. Dacă n-are chef să vorbească.CORUL: Nici ieri. Ne temem de mînia lui şi îi venerăm templul. doar n-o să-ţi dea ţie Apollo socoteală. Ne mişcăm la întîmplare ca nişte beţivi.) MARCOS: îi dai tu ordin? CORUL: Zeul vrea să vorbească. Nu de Apollo e vorba. V-am zis. MARCOS: Da. (Corul devine tot mai ameninţător.

vor strînge o armată care va asedia şi va ocupa oraşul.sanctuarul din Delphi au împiedicat dezastrul. Soldaţii vor . Dar nici zeii nu pot ţine la 43 nesfîrşit în frîu furia oamenilor. indiferent de certurile dintre ele. atunci toate cetăţile greceşti. Dacă într-o săptă-mînă Pythia nu va răspunde întrebărilor noastre. indiferent de războaiele care le macină. se vor coaliza împotriva Delphiului.

Nu-i vreme de pierdut.. M-am convins... de idee): Pythia!. pînă nu simţiţi pe pielea voastră mînia zeului! CORUL: Ţine minte. Vom curăţa fiecare palmă din sanctuar. plecaţi! Ştergeţi-o mai repede.. Nu-i aşa? Ştii de cînd îmi doresc?. dar la război pleacă numai cînd le zic eu că înving fără să li se clintească un fir de păr din cap. PYTHIA (copilăroasă): Ar fi frumos. dacă nu va bate vîntul prea tare. dacă nu află dinainte de la mine ce profit scot. seducătoare:) De multe ori mi-am zis că ar fi bine să se ducă dracului cu toţii! MARCOS (rîde amar. De unde atîta praf? (Încă se mai aud ameninţările corului. fac pe eroii. începe să măture scena. oricît de sigură ar fi.) PYTHIA: Iar? Nu s-au plictisit? (Marcos continuă să măture. altfel stau cuminţi acasă.) MARCOS: Azi ne ameninţă. MARCOS: Ar trebui să te gîndeşti totuşi la soarta omenirii. la rîndul lui. CORUL: Veţi fi ucişi fără milă. PYTHIA: Nu.) MARCOS (trist): Toţi oamenii sînt laşi. Rămîn amîndoi tăcuţi.) MARCOS (devine brusc foarte preocupat): Pînă la urmă tot ne vor omorî. sedus. (Marcos se opreşte din măturat şi o priveşte cu atenţie. (Intră Pythia.. pregăteşte-te. Suflă praful depus pe ele. dar după douătrei zile te obişnuieşti din nou. PYTHIA (rece): Subiectul ăsta nu mă mai interesează.. Nu încheie nici 44 o afacere.. De la o zi la alta ne pot strivi.. Mîine o vor face. Pythia începe să cerceteze vasele.) Ce mizerie! Peste tot e mizerie! Cît praf se adună în templu în fiecare zi! Cît praf!..) VOCEA PYTHIEI: Ce s-a mai întîmplat.. MARCOS: Căraţi-văde-aici! Măgarilor! Bandiţilor! Criminalilor ! (Corul iese făcînd mare scandal. MARCOS (fără s-o bage în seamă): La început o să-ţi fie mai greu.. Marcos? Ce-i gălăgia asta? MARCOS: Oamenii vor să te omoare cu pietre. Hai. PYTHIA (rîzînd): Prostii! N-au curajul ăsta. Urlă de dimineaţa pînă seara. vom aduce altă preoteasă. PYTHIA: Crezi? (Marcos îi face semn că da. privindu-se îngrijoraţi. grecii sînt un popor de laşi. dar le e frică pînă şi să se urce pe corabie fără să treacă mai întîi pe la mine să mă întrebe cum va fi vremea. PYTHIA (după o clipă de tăcere): Nu. MARCOS: Nu-i putem lăsa pe oameni pradă haosului. dorm.) Hai să-ţi spun un secret... dacă nu va ploua.. PYTHIA: Toţi oamenii? Atunci omenirea nu face doi bani. se bat cu pumnii în piept.. mîine redeschidem templul. în acelaşi timp. dacă n-o să-i doară măseaua sau degetul mic de la piciorul stîng. numai gura e de ei.pătrunde cu forţa în templu. iar Pythia va fi lapidată. Marcos priveşte trist şi îngrijorat. MARCOS: Hai. PYTHIA (rîde): Haosul! (Pythia abandonează vasele şi se apropie de Marcos. (După o pauză. oraşul va fi ocupat. beau şi mănîncă în nesimţire.) MARCOS (desprinzîndu-se de Pythia): Trebuie neapărat să continui cu oracolele. Nişte găinari! Se cred mari viteji.. CORUL (întreg corul e cuprins de furie): Lapidată! Lapidată! Lapidată! MARCOS: Terminaţi cu ameninţările! Nu vă e ruşine?! CORIFEUL: Pythia va fi lapidată. (Privesc amîndoi în gol. Ne vor omorî din laşitate. . pînă la ultimul ban. îngrozit şi. MARCOS: Pythia! PYTHIA: Nu pot. Marcos.

în acelaşi timp.. Nu sînt eu prietenul tău cel mai bun? 45 PYTHIA (într-un tîrziu. (Priveşte cu spaimă vasele. MARCOS: Ţie! PYTHIA (nervoasă): Mi-e frică de Apollo. Marcos se poartă patern cu Pythia... intra în mine ceva sau cineva. simţeam în jurul meu pe cineva. da... încet): Pentru că mi-e frică de Apollo. parcă aveau viaţă. Simţeam înjurai meu ceva.era teamă. Cu obiectele de-aici se petrecea un lucra straniu. nu înţelegi? (îl priveşte pe Marcos.) Şi obiectele.. brusc se însufleţeau. Atunci cînd.. Mă goleam pe dinăuntru şi apoi mă umpleam iar. mi-era teamă şi. mă simţeam în siguranţă aici.) Spune-mi mie de ce nu poţi. Mă umpleam cu o substanţă necunoscută.) Pînă să vină Oedip la Delphi. nehotărîtă dacă să vorbească sau nu. Da... le mîngîie. Eram supravegheată .. (Marcos îi face semn că înţelege..) Cu mine se întîmpla la fel. Ca un vas. Mi..MARCOS: De ce? (Pythia tace.

.) Totul e în ordine. Nu e nimic. (în sus:) V-aţi distra pe seama mea. Şi mi-e frică de obiecte.. hîrşt! Ba chiar şi Afrodita. bandiţilor! PYTHIA: Eşti obosit. vocea ta inconfundabilă.) Mă priveşte. hîrşt! Nu. Şi nasul.. Cînd rămîn singură. PYTHIA: Oedip are nevoie de mine. măgarilor! (Rămîne cu privirea pierdută în sus.. OEDIP (îl imploră): Polybos. PYTHIA: Tocmai de nimicul ăsta mi-e frică. am ieşit din ritm. hîrşt! Atena. viaţa nu-mi mai aparţinea de mult.) Nu. în loc de preotese. ultimul om viu. prietene.. da. sînt Marcos.. OEDIP: Polybos! PYTHIA: E Marcos. servitorul nostru..... Zeus. fără să mă gîndesc.. Disperaţii ăştia care vin în fiecare zi şi urlă. (Intră Oedip care înaintează cu privirea pierdută.. e Marcos... Trăiam ca într-o beţie. OEDIP (excitat de idee): Cu atît mai bine! în felul ăsta zeii ar deveni inutili.. OEDIP (neglijent)-. pentru o clipă mi s-a părut că. . Marcos. mergeam mai departe cu ochii închişi. aţi crăpa de plictiseală.. N-am prea dormit noaptea. Ştiu că mă priveşte în fiecare clipă. (Se uită amîndoi temători în sus. Mi-e frică...... 46 MARCOS: Toată lumea are nevoie de tine... de parcă ar frige. (Pythia atinge cu teamă vasele.şi condusă.. fără să-mi pese. (Tăcere. Marcos se apropie de el. Marcos..... OEDIP: Ce fericit eşti! Să n-ai copii! Ăsta ar trebui să fie visul fiecărui om întreg la minte.. OEDIP (revenindu-şi): Da. Timpul se scurgea monoton. dar nu-i mai simt privirea.. abia acum mi-am dat seama cît de bine semeni cu el.. Exact aceeaşi privire. Polybos..... (Devine serios.. nu mai e nimic. în jurai meu nu mai e nimeni...) I-am condamna la plictiseală veşnică.. Toată omenirea ar fi înghiţită de întuneric.. MARCOS (o pune să atingă din nou vasele): Uite..) Ce blestem pe capul nostru! (Se ridică. PYTHIA: Nu e Polybos.) OEDIP (îngrozit): Stai! Nu te apropia de mine! Opreşte-te.... apoi lecţiile de geografie şi istorie. Eu te voi omorî.. chiar nu înţeleg. (Se trînteşte pe jos. Ştii. urechile.. totul perfect calculat de tine. Se poate?. MARCOS: Apollo? PYTHIA: Taci! (îipune mîna la gură. E suficient să fiu singurul supravieţuitor de pe pămînt. Absolut inutili! (Rîde grotesc.) Singurul inconvenient e că eu n-aş putea asista la moartea zeilor.. dă-o dracului de vacă. în fiecare zi clienţii. N-ai aflat încă ce trebuie eu să fac într-o bună zi?.) E foarte departe şi mă priveşte..) Mai bine. Ciudat! Semeni teribil cu Polybos. Rămîi acolo! Ce te uiţi aşa la mine? Nu mă recunoşti? PYTHIA: Oedip! OEDIP: Sînt fiul tău. buzele. Oricum.... MARCOS: Oedip.. Pythia..) MARCOS: Deocamdată văd că tu te plictiseşti.. MARCOS: Atunci dă-1 afară pe Oedip. E imposibil. Calmează-te. Marcos se aşază lîngă ea.) Tu eşti Marcos. hîrşt! Apollo. nu mi-e milă nici de Afrodita. Străbătută de un fior:) Nici nu mai pot pronunţa numele zeului. Vezi? N-are de ce să-ţi fie frică. trist:) Dacă n-ar fi nimeni pe-aici.. Marcos!. Gata! Acum s-a terminat! M-am trezit din beţie. Marcos. (Se privesc în tăcere.) N-ai înţeles? MARCOS (pufneşte în tis): Tu erai o fată deşteaptă.... PYTHIA: îl iubesc. cu mîna mea te voi omorî. pentru ca ticăloşii ăia de sus să nu se mai plictisească. (II îmbrăţişează. nu te apropia.... tu ai copii? MARCOS: N-am. (în sus. mereu acelaşi ritm.. MARCOS: Atunci ar dispărea cetăţile. I-am condamna la moarte pe zei! Vă daţi seama?! Pedeapsa supremă — 47 masacrul prin inutilitate!. aveam preoţi la Delphi! Cu bărbaţii n-ajungi la asemenea complicaţii. Vocea ta. Nici noaptea trecută. (Cade pe gînduri.

. nu. Nu m-aş plictisi nici dacă zeii ar crăpa chiar în clipa asta...) Ah. Vezi. de aici vine superioritatea mea zdrobitoare în faţa zeilor.OEDIP: Mă plictisesc?! (Rîde nervos. n-am nici o şansă să mă plictisesc. Ăsta e un subiect serios de meditaţie pentru toată viaţa pe care o mai am de trăit.) Cum să mă plictisesc cînd destinul meu e să-mi lichidez tatăl şi să mă împerechez cu mama! Să-mi nască mama mea nişte copii-fraţi care să-i fie ei nepoţi! (Rîde nervos. dragul meu Marcos.

. Tu.. OEDIP: Atunci Merope. Azi lumea nu mai cumpără obiecte de artă. (Rămîne tăcut.) PYTHIA (tristă): Zeii sînt nemuritori. (O cercetează tero49 rizat. OEDIP: Eşti sigură? PYTHIA: Uită-te la mine.. Atunci m-am simţit vinovat...) PYTHIA: Nu te mai gîndi la prostii. (Marcos trece prin dreptul lui Oedip. PYTHIA: Aiurea! îl cunosc bine pe Marcos... îl mîngîie... (Oedip rămîne nemişcat privind în gol.) OEDIP (se trezeşte şi îl priveşte buimăcit pe Marcos): Poly-bos! Teme-te de mine. OEDIP: De ce? PYTHIA: Pentru că Marcos n-a fost în viaţa lui în Corint. e linişte... PYTHIA: Aşa e. Se poartă cu el matern. O să fie bine. OEDIP (aducîndu-şi aminte): Marcos.... PYTHIA: Marcos cu Merope! (Pufneşte în rîs.. .. îl ia în braţe. tată! Şterge-o! Să nu te mai prind pe-aici niciodată! (Marcos iese precipitat cu vasele. în cele din urmă. Vroiam să-i semăn. Pythia se desprinde de el cu grijă şi se duce la Marcos..... OEDIP (o ia în braţe): Pythia! Strînge-mă în braţe. PYTHIA (îl priveşte ca pe un nebun): Eu am douăzeci şi cinci de ani. Nu cumva eşti mama mea?!.. servitorul nostru.. 0 cercetează şi se îngrozeşte. La dracu'! Ce ameţeală! Nu mai ştim nimic precis. cu privirea aţintită asupra Pythiei. (îl sărută. Lui Marcos:) A mai rămas ceva de mîncare ? MARCOS: Nimic. MARCOS: Pythia. avem destule.. PYTHIA: Bani mai sînt? MARCOS: S-au terminat ieri toţi banii. Mai ţii minte. Din cauza asta nu mă voi plictisi niciodată! (Rîde... un lucru la care m-am tot gîndit nopţile astea. mi s-a părut că am vrut într-adevăr să-i iau locul lui Polybos. Pe urmă o să vindem statuile şi trepiedele.. Nu mai am încredere în nimic. OEDIP: Cine ştie.. să mă port ca el.. noaptea însă am linişte. de fapt. poate că.. (îngrozit:) E leit Polybos. o problemă de familie.) PYTHIA (îl ia în braţe): Nu e Polybos. e Marcos.. mi-ai spus.. PYTHIA (îl îmbrăţişează): Copilul meu... Fraţi ai tatălui şi nepoţi ai mamei.) OEDIP (agitat): Ascultă-mă. să fac exact ce făcea el. n-o pot afla. (Oedip e inert. PYTHIA: Sînt vase de mare valoare. m-am înşelat. Pythia se apropie de el. din moment ce mi se predestinase crima asta oribilă. Dacă seamănă aşa bine cu tata. MARCOS: Prea mult n-o să scot pe ele. protector... Pythia! Ascultă-mă cu atenţie. Oedip se desprinde din îmbrăţişarea Pythiei. Mă simţeam deja vinovat.. urlă nebunii de-afară.. da. Nu mai ştim nici cine sîntem. Da' ce seamănă cu Polybos! Mi s-a părut. să dau ordine. să hotărăsc pentru ceilalţi. Ziua e gălăgie.. Oricum. cînd am venit aici şi mi-ai zis că. E pace la noi în templu. (Rîmîne pe gînduri cercetînd obiectele din jur.... Sînt un criminal. încăl-zeşte-mă. Poate că Merope.. du-te repede şi adu ceva bun de mîncare.) Imposibil. Hai. Vorbesc încet. da. PYTHIA: Ne descurcăm noi..) Ia vasele astea şi vinde-le. Mam înşelat. mi-ai zis ce mă aşteaptă.. Ţi-am spus. El şi nu Polybos.MARCOS: Dar cum poţi afla că zeii au murit? OEDIP (rămîne pe gînduri): E clar. Uciderea tatălui. Oedip. el e tatăl meu adevărat. Nimic rău nu se poate întîmpla cît 48 stai aici lîngă mine. Trebuie să-ţi spun ceva foarte important. OEDIP (nervos): Ia mai dă-i dracului! Acum avem de rezolvat o problemă omenească. violarea mamei şi naşterea unor copii care vor avea legături de rudenie tare complicate cu părinţii. Ei bine.) Pythia.. dacă ar fi avut copii mi-ar fi spus. alege două vase. Dacă eşti mama mea?!.. ai să vezi că o să fie bine..) Pythia!.... Pythia!.

noapte de noapte. dar toată lumea din jur îmi repeta zi de zi. OEDIP: Acum ştiu perfect tot ce mi-a trecut prin minte de cînd eram copil. că trebuia să devin un al doilea Polybos. mi-am reconstituit întreaga viaţă în amănunt ca să înţeleg. că trebuia să-1 copiez în . de dimineaţă pînă seara.. Adevărul adevărat e că n-am vrut să-i semăn lui Polybos. în luna pe care am petrecut-o aici în templu..PYTHIA: Te ascult. iubitule.

fiecare gest... Al doilea Polybos! înţelegi? (Pythia dă din cap.) Ştii, de fapt, eu nu sînt făcut să
fiu rege, zeii au comis o greşeală cînd m-au trimis să mă nasc în familia asta blestemată.
Detest să dau ordine,
să hotărăsc în numele celorlalţi, să călăresc, să mă bat... Mă dezgustă şi circul de la curtea
Corintului, mă dezgustă intrigile, linguşelile... Eu sînt altfel. Cred că am o fire de artist!
(Rîde încurcat, ca
şi cum ar vrea să se scuze.) Mi-ar fi plăcut să mă fac actor. Actor şi nu rege!
PYTHIA (aplaudă veselă): Oedip! Actor într-o farsă!
OEDIP (înseninat): Da, da, actor şi nu rege. Mi-ar fi plăcut să joc teatru, să iau în fiecare
seară chipul unui personaj, să fiu, timp de o oră, acel om inexistent, construit doar din
cuvinte... Pentru că era în
mine prea multă viaţă şi trebuia să mai dau şi altcuiva din viaţa mea închisă în palat. Am vrut

schimb minciuna curţii pe iluzia scenei, gîndul ăsta mă
fascina... PYTHIA (aplaudă): Oedip actor!
OEDIP (redevine grav): Stai, nu ţi-am spus încă totul. Ţi-am vorbit atunci despre mama,
despre
Merope, ţi-am zis că am vrut să... Prostii! Şi aici m-am înşelat. E adevărat că, la
cincisprezece ani, am văzut-o goală cînd ieşea din baie. E adevărat şi că asta m-a tulburat, că
m-am simţit paralizat. Parcă o
văd. Umerii, sinii, fesele, coapsele. La început am fost paralizat de curiozitate. Eram uluit să
descopăr
corpul unei femei cu toate detaliile şi armonia lui vie, pînă atunci cunoscusem doar statuile de
marmură... Pe urmă am fost paralizat de scîrbă. Da, da, scîrbă... Din cauza părului de acolo...
Ţi-am zis, vedeam pentru prima dată în viaţă o femeie complet goală şi nu ştiam că femeile
sînt păroase acolo... Sculptorii nu reprezintă niciodată părul acela care acoperă... Iar Merope
avea un păr abundent, un păr lung prin care se scurgeau încet picăturile de apă... Şi atunci am
simţit cum mă cuprinde greaţa... Greaţă şi nu dorinţă!
PYTHIA (se apropie de el şi îl mîngîie): Oedip...
OEDIP: Ciudat lucru! Omul trebuie să sufere nu numai pentru ceva ce n-a făcut, dar şi
pentru ceva ce nu i-a trecut niciodată prin minte să facă. (Se întoarce spre Pythia.) Mă
iubeşti?
PYTHIA: De ce mă întrebi? Nu vezi că pentru tine am renunţat să vorbesc cu Apollo ?
OEDIP (îngrijorat): Crezi în
Apollo? PYTHIA: Oedip, ai
rămas copil...
50
51
OEDIP (rece): Eu nu mai cred în zei. Dacă zeii au pus la cale crima, cum să cred în ei?
Asemenea crimă nu se poate nici măcar imagina. Oricît am încercat în luna asta să mi-o
închipui, să mă văd pe
mine însumi comiţînd-o, n-am reuşit. înseamnă că totul e invenţie. Zeii nu există. (După un
moment
de tăcere se întoarce spre Pythia.) Există zeii? (Pythia rămîne mută.) Dar dacă zeii nu există,
atunci eu cu cine dracu' mă lupt? De ce stau închis în templu de o lună? (Pythia rămîne mută.)
De ce putrezesc aici fără să fac nimic ?
PYTHIA: Sîntem împreună de o lună, nu putrezeşti. Te iubesc, prostule...
OEDIP: Şi eu te iubesc, Pythia... (O priveşte de parcă ar vedea-o pentru prima dată.) Eşti
tînără, eşti frumoasă, eşti deşteaptă... Ajută-mă, te rog, să înţeleg. Dacă zeii nu există, eu ce
aştept ? împotriva cui duc eu războiul ăsta? (Pythia rămîne mută şi nemişcată. Oedip se
plimbă de-a lungul şi de-a latul scenei. Intră Marcos care aduce mîncare şi băutură.)
MARCOS (trîntind mîncarea şi băutura pe masă): Peşte! Friptură de berbec! Brînză!
Pîine! Vin! (Pythia se întoarce şi se îndreaptă spre el. Oedip rămîne pe loc şi priveşte
absent spre Marcos.) PYTHIA: Marcos! (II îmbrăţişează.) Eşti grozav! Ştiam eu că ai să
te descurci.
MARCOS: N-a fost deloc uşor, stăpînă. E criză mare la Delphi.
PYTHIA: Mor de foame! (Lui Oedip:) Hai la masă. Vino să vezi ce bine miroase friptura de

berbec. Hmmm... (Gustă brînza.) Şi brînza e delicioasă! Oedip... doar n-ai să stai cu
stomacul gol toată ziua! Hai. (// ia de mînă şi-l aduce la masă. Oedip rămîne absent pînă
cînd dă cu ochii de Marcos.)
OEDIP (lui Marcos, mai curînd curios decît speriat): Marcos, spune-mi, nu cumva tu eşti
tatăl meu ? MARCOS (rîde strîmb): Ce tîmpenie!
PYTHIA: Aşa i-am zis şi eu. (Oedip îi face semn Pythiei să tacă.)
52
OEDIP (lui Marcos): Eşti
căsătorit? MARCOS: Nu.
OEDIP: Nici n-ai fost vreodată
căsătorit ? MARCOS: M-au ferit zeii.

OEDIP: Dar iubite... Iubite ai avut, nu-i aşa? (Marcos e cam încurcat.) Hai,
spune. MARCOS: Am avut.
OEDIP (Pythiei): Vezi?
PYTHIA: Ce să văd? (Oedip îi face semn să tacă.)
OEDIP (lui Marcos): Vorbeşte-mi, te rog, despre iubitele tale.
MARCOS: Ce să-ţi zic?... De fapt, n-au prea fost iubite... erau
curve.
OEDIP: Toate femeile cu care te-ai culcat erau curve?
PYTHIA: Oedip! (Marcos îi face semn Pythiei că nu-l deranjează să vorbească.)
MARCOS: Toate.
OEDIP: Şi eşti tu sigur că n-a rămas nici una însărcinată cu tine? Spune!
MARCOS: Băiete, de asta nu mai sînt sigur... Deşi mi se pare puţin probabil, de obicei
curvele ştiu ce au de făcut ca să nu rămînă însărcinate, ele se tem mai mult decît bărbaţii cu
care se culcă, pentru că
îşi pierd pîinea...
OEDIP: Atunci e posibil ca tu să ai un
copil?! PYTHIA: Oedip! încetează!
OEDIP: Lasă-1 să răspundă.
MARCOS: Posibil e, nu zic nu, da', vezi tu, dacă vreo nenorocită a rămas însărcinată cu
mine, pun pariu că habar n-are cine e tatăl copilului. Şi înainte, şi după mine, trebuie să se
fi culcat cu un
regiment de clienţi. Dacă s-o fi întîmplat aşa cum spui, atunci copilul meu e un copil din flori.
OEDIP: Copil din flori! Exact aşa mi-a zis şi corintianul ăla la beţie! Mi-a zis că sînt un copil
din flori! PYTHIA: Termină cu prostiile!
OEDIP: De ce? Există atîţia copii din flori...
MARCOS: Oho! E plină lumea de copii din
flori.
53
OEDIP: Şi toţi copiii din flori îşi caută taţii.
MARCOS: Aaaa... Nu cred că sînt prea
preocupaţi. OEDIP: Ba sînt! Cum să nu fie?!
MARCOS: Ascultă-mă pe mine, n-are importanţă cine e tatăl. Un bărbat inconştient care a
călărit o femeie inconştientă şi a dat şi el acolo din fund de două-trei ori pînă şi-a aruncat
sămînţa... Mare
lucru!... Contează doar ceea ce urmează, contează educaţia primită. Important e ca fiecare să
devină un
bun cetăţean care respectă legile...
OEDIP: Cetate! Legi!... Rahat! Ascultă-mă pe mine, fiecare copil din flori umblă prin
lume ca să-şi descopere tatăl. Orice bărbat poate fi tatăl lui. Oricine!
PYTHIA (lui Oedip): N-are rost, te chinui degeaba...
OEDIP (îl trage pe Mar cos lîngă el; Pythiei): Ia zi, semăn cu Marcos? Uită-te bine la
noi. Spune, semănăm?
PYTHIA (plictisită): Nu
semănaţi. OEDIP: Eşti sigură?
PYTHIA: Nu semănaţi, dacă-ţi spun...
OEDIP: Nu e obligatoriu ca fiul să semene perfect cu tatăl. Există asemănări ascunse pe
care nu le descoperi la prima vedere. Uită-te mai atent.
PYTHIA (şi mai plictisită): Nu semănaţi deloc.
OEDIP: Există şi asemănări invizibile. (Se îndepărtează îngrozit de Marcos.) Pythia!
Concediază-1 imediat pe Marcos!
PYTHIA (enervată): Glumeşti! Cum să-1 concediez? Marcos e prietenul meu cel
mai bun. OEDIP: N-am de gînd să stau toată viaţa lîngă un bătrîn care poate fi tatăl
meu.
PYTHIA: Dar Marcos nu e bătrîn, n-a împlinit nici cincizeci de ani.
OEDIP: Are exact aceeaşi vîrstă ca Polybos... Toţi sînt bătrîni. Nu mai suport bătrînii. Urăsc
bătrînii!
(Se plimbă nervos. Pythia şi Marcos îl privesc ca pe un nebun.) Nu vreau să am de-a face
decît cu oameni tineri... Cu tineri! Tineri! Concediază-1 pe Marcos şi angajează un tînăr.
54

inteligent. în templu ? MARCOS (fâcînd jocul Pythiei): Chiar aşa! Vrei să se ţină un servitor tînăr după fundul Pythiei? Vrei să mişune tinerii în jurul ei? (Oedip e derutat. (Amuzată:) Vrei să aduc tineri aici. devotat şi înţelegător. E un bărbat matur.PYTHIA: Vino-ţi în fire. E cel mai bun .) PYTHIA: Uită-te la Marcos.

. cuvintele lui n-au căldură. dar preocupată mai ales de Oedip pe care îl spionează continuu): Chiar aşa rău e? MARCOS: Dacă vrei să te convingi cu ochii tăi. Rămîn doar laşii.. Război civil.. ce se zvoneşte ? MARCOS: N-are rost să asculţi ce zice lumea. cine poate o şterge repede cu bruma de avere care i-a rămas. spune.. Sîntem condamnaţi să rămînem aici toată viaţa. ne-hotărîre şi abandon de sine. PYTHIA (curioasă să afle veştile lui Marcos. lumea umblă de nebună pe străzi. Oamenii se despart cu greu de casă.. Şi atunci.... cei care se tem să înceapă o viaţă nouă undeva în vreo insulă din Marea Egee sau în Asia Mică. N-ai aflat nimic ? MARCOS: Circulă prin oraş mai multe variante.) Toarnă-ne vin. MARCOS: Simt că se pregăteşte ceva. toţi se ceartă.. Cîţiva ticăloşi s-au îmbogăţit peste noapte. de prieteni şi de obiceiuri. cîntărind atent argumentele. MARCOS: Oamenii sînt proşti şi . Mi s-a făcut o foame!.. OEDIP (acelaşi joc): Aici. nu poţi fi sigur de nimic. Nici de mîncare nu se mai găseşte la Delphi.. în noua ta patrie.) MARCOS: Vrei un tînăr care s-o ajute să se îmbrace şi să se dezbrace? Vrei un tînăr care s-o spele? (Oedip îi cercetează pe amîndoi. MARCOS: Numai zeii ştiu cîte nenorociri ne aşteaptă. Răscoală. (O îmbrăţişează cu un amestec de teamă.. participă la discuţie fără prea mare interes): Oamenii pleacă din oraş ? MARCOS: Oho! E îmbulzeală la porţi. Ia uite ce bunătăţi a adus Marcos de la piaţă! (Se aşază cu toţii la masă şi încep să mănînce.servitor din lume. S-au înmulţit ca şobolanii. OEDIP (acelaşi joc): Zici că e rău. se duce unde vede cu ochii. am plătit o avere. dar riscă să fie jefuiţi şi ucişi de bandiţii care colcăie prin oraş.. dacă-ţi părăseşti cetatea.) Să nu mă părăseşti niciodată... Oriunde te-ai duce.. Şi asta după ce m-am tocmit. MARCOS (mîncînd şi bînd cu poftă): Te cred.) PYTHIA (tot mai atentă): Marcos. devii un străin.. PYTHIA (mai atentă): Lasă ce simţi tu. într-un fel îi înţeleg. în fiecare zi alte zvonuri. ci sînt rezultatul unei judecăţi dificile): Pythia. străin vei rămîne pînă la sfîrşitul zilelor. Marcos. Şi totuşi pleacă. Lovitură de stat. Oraşul fierbe. meseriaşii au ajuns la sapă de lemn. sub privirile protectoare ale lui Marcos.. să încheie o înţelegere secretă şi să vină încoace cu o armată de douăzeci de mii de oameni ca să facă ordine. la Delphi? MARCOS: Mă rog.) Gata cu prostiile! Hai la masă.. Unora chiar de-aici li se trage nenorocirea: soldaţii îşi căsăpesc stăpînii. OEDIP (întreplictis şi îngrijorare): Da. OEDIP (absent.. PYTHIA (rîde): Să te părăsesc?! Unde să plec? Templul e casa mea.. te iubesc. oamenii bogaţi angajează soldaţi ca să-i păzească. Negustorii dau faliment. MARCOS (toarnă vin): Vin de Rhodos! OEDIP (bea puţin. da. Vrei altul mai tînăr? (Oedip îi priveşte pe fiecare pe rînd.) OEDIP (se întoarce spre Pythia. aşa se zvoneşte. după care se căsăpesc între ei. Am auzit azi la piaţă că Atena şi Sparta vor să oprească războiul. OEDIP (ceva mai interesat): Hai... Puţinii 55 supravieţuitori sînt prădaţi de bandiţi.. (Tace stingherit. nu prea convins): E bun. Preţurile cresc de la o zi la alta. le fură banii şi îi împart. mănîncă foarte puţin. ieşi din templu. Nici un om cinstit nu mai vrea să rămînă la Delphi. vei fi tratat ca un cîine acolo.. e pierdut în braţele ei.. Zeii... (Oedip e absent. într-o lună am ajuns la haos şi anarhie.

. Marcos.. OEDIP: Lasă că ştim noi cum sînt oamenii. Pythia... PYTHIA: Şi? MARCOS: Unii zic că tu eşti de vină. MARCOS: Oamenii se tot întreabă de ce tace Apollo. de unde vine răul care macină oraşul.superstiţioşi. 56 PYTHIA: Vorbeşte. . Că nu trebuia să...

Se întîmplă să te înşeli.... M-a confundat cu altcineva. am fost un om care trăia cu frica de zei în suflet... Amîn-doi aveau sentimente religioase profunde. O fi fost pur şi simplu neatent. Să nu faci tîmpenia să ieşi din templu! Eu umblu deghizat. oricum te-ai deghiza.... Vorbeşte precipitat. Marcos.. Polybos a dat ordin să se construiască o mulţime de temple. îmi plăcea să vorbesc cu cineva invizibil. 57 OEDIP (se ridică): Oraş blestemat! (Se plimbă nervos pe scenă.) Sau poate că Apollo a încurcat crimele. Vreau să-1 aud rostit clar şi răspicat de Apollo. respectam cu stricteţe toate sărbătorile şi obiceiurile cetăţii..) OEDIP (rîde strîmb): Au imaginaţie. orişicît... Rămîn tăcuţi. cu accentul tău corintian. Mama m-a învăţat să mă închin lui Poseidon şi Artemisei.PYTHIA: Să ce? MARCOS (încurcat): Că Apollo e gelos.. în buricul pămîntului. e plin Corintul. Ştii. de teamă să nu trezesc mînia vreunuia. Şi din cauza asta toţi urlă şi vor să ne sfîşie. PYTHIA (tristă): Nu pot OEDIP: Trebuie să-mi cunosc viitorul. (0 mîngîie. OEDIP (sarcastic şi indispus): Chiar aşa? MARCOS: N-ai apuca să scoţi un cuvînt. (Se întoarce repede spre Pythia. De mult n-am auzit ceva atît de nostim! (îl sărută pe amîndoi obrajii... PYTHIA: Atunci nu ne-am fi întîlnit... iubito.. (Pythia tace. De asta ne-a fost interzis viitorul.. nu-i aşa? Se întîmplă să ţi se pară.. MARCOS: Că.. PYTHIA: Care viitor? Nu există viitor. PYTHIA: Apollo e gelos! Hai să te sărut.) Pînă să ajung aici. De ce te uiţi aşa la mine? Părinţii mi-au dat o educaţie religioasă.. Ei zic că tu eşti de vină pentru că ai început un război împotriva zeilor. Cu un ticălos. (Se opreşte.) De cînd am ajuns aici. apoi Atenei.. te-ar face imediat bucăţi. Tata m-a învăţat să mă închin întîi lui Apollo. PYTHIA (nervoasă. trăiau cu frica de zei în suflet şi erau atenţi să nu se strecoare vreo greşeală în ritual. {Pythia îl priveşte matern. dacă deschizi gura..) MARCOS: Mai sînt şi unii care zic că nenorocirea a căzut pe capetele noastre din cauza ateismului.. O preoteasă nu se cade. dar tu. eşti lîngă mine. fiecare duce o viaţă simplă şi pare împăcat cu soarta lui.) Nu trebuia să vin la Delphi. Poate că n-ai auzit tu bine ce-a spus Apollo. 58 OEDIP: Sigur că sînt lîngă tine. Asta e! M-a confundat cu un criminal! De ce taci? Spune ceva! (Pythia tace. Cu un nebun! Cu un criminal! Sînt atît de mulţi oameni pe lume şi seamănă îngrozitor între ei.) Pythia! Poate că te-ai înşelat. Cred că îmi plăcea.. PYTHIA: Apollo! Gelos?! (Rîde. OEDIP (încercînd să pară calm): Nici n-am de gînd să ies din templu.. OEDIP (explodînd): Destul! Lasă-ne singuri! (Pythia îi face semn să plece.. Cînd eram copil aduceam sacrificii. la noi lumea e foarte credincioasă.. Le încredinţam zeilor dorinţele mele secrete..) MARCOS: Alţii spun că de vină eşti numai tu. Nu mai pot continua aşa.... . Mă rugam fiecărui zeu în parte. mimînd sarcasmul): Ateismul! Eram sigură! OEDIP (nervos): Ce altceva puteau inventa? PYTHIA (acelaşi joc): Ateismul! MARCOS: Zeul tace pentru că otrava ateismului s-a răspîndit în templu... OEDIP (surprins): Asta zic? MARCOS: Din cauza războiului tău cu zeii oraşul nostru e condamnat. Mă obişnuisem.) Dar trebuie să-mi cunosc viitorul.. Aşa m-au crescut părinţii. mă încurc în amintiri şi raţionamente ca să înţeleg ceva ce nare sens.. Dacă ai ieşi din templu. Şi lui Apollo mă rugam.) Mai încearcă o dată. Oedip... Marcos se scoală de la masă şi iese......

murim fără să înţelegem de ce am trăit. Te rog. Urcă pe podium ajutată de Oedip. (Tăcere îndelungată. Oedip aşteaptă jos cu sufletul la gură...) Repede! Nu-i timp de pierdut. OEDIP (agitat): Da.. Hai. da. (O sărută. OEDIP: Pythia. PYTHIA (foarte tristă): Şi dacă îl cunoaştem e la fel. .) PYTHIA (îngrozită): Am să mai încerc o dată.) Dacă nu ne cunoaştem viitorul. (O ridică pe Pythia de pe scaun.. chiar acum.PYTHIA: Te iubesc. hai! (Pythia e crispată. viitorul dă buzna peste noi.) Dă-i drumul. OEDIP: Şi eu te iubesc.

. Pythia? Ăsta e viitorul? PYTHIA (îngrozită.. (Pythia se chinuie să bea.) Bea! PYTHIA (zdrobită): Nu mai pot.. Spune care e viitorul lui Oedip. Apollo. OEDIP: Bea tot. clowni. Se opreşte. Coboară repede. Precis urmăresc ceva. tot mai fixă): Apollo. cîmpiile.. Oedip caută înfrigurat pe scenă. Asta e! N-ai ajuns la el! (Ia o cană de vin şi urcă pe podium.. Un amfiteatru. Oedip priveşte uluit spectacolul. în acelaşi timp. Viitorul.) Apollo!. PYTHIA (acelaşijoc): Viitorul.. Coboară de pe podium şi se apropie de Oedip absentă.. Oedip... privind în gol): Apollo!.) Uite. Aşa! Mai adînc! Inspiră! Inspiră mai adînc cînd îţi spun! Aşa! (Pînă la urmă o mînjeşte pe faţă pe Pythia cu tot praful din cutie.) Fă să dispară timpul şi deschide-ţi porţile împărăţiei! (Pe ecranul din fundal încep să fie proiectate imagini: un disc care creşte. (Pe ecran: un soldat se prăbuşeşte în şanţ. Te droga? (Pythia dă din cap. Apollo. (Se îndepărtează de el.PYTHIA (expresie solemnă): Apollo. Pythia se trezeşte din transă. Cum dracu' fac? (încearcă inabil să-i imite pe acrobaţi.) Inspiră.. (Tăcere. Care e viitorul lui Oedip? (Tăcere. Oedip îi .. mai mult se tîrăsc.) Nauzi?! Trebuie să intri în transă! Ce făcea Marcos cu tine ? Cum reuşea să te aducă în transă?.) OEDIP (îngrijorat şi. E criţă..) Cîtă risipă de energie! Zbuciumat prezent! (Rîde.) Şi ăsta e prezentul? 60 PYTHIA (rece): Tot ce vezi e prezentul.. spectacolul unor manevre militare: armate în marş. OEDIP: Prezentul! Ce prezent spectaculos! (Nu se poate abţine să nu rîdă la un număr al clownilor.) Bea! (Pythia bea. Vorbeşte. Spectacol de circ.) Te droga! Unde ţine Marcos drogurile? (Pythia nu reacţionează. oraşele. Apollo... rămînînd cu privirea în gol.. (Tăcere. O întoarce pe Pythia spre ecran. cu aceeaşi voce profetică): Nu e viitorul.. E prezentul. Care e destinul lui Oedip? (Tăcere. (Oedip coboară.. Se văd marea..) Unde pastele mamii lui le-a pus? Unde? Unde le ţine ascunse? Unde? (Urcăpe 59 podium şi o zgîlţîiepe Pythia.) Nu-i aşa că-i zbuciumat? (Pythia face un semn. (Pythia se întoarce şi Oedip o sileşte să privească spre ecran. munţii. (Renunţă.) OEDIP: Aha! Asta e! (Se întoarce la Pythia. L-a bătut soarele în cap. Vorbeşte. perfect imobilă.) întreabă-1! PYTHIA (aceeaşi expresie solemnă.) OEDIP: Ce-i asta... exerciţii.. amuzat): De ce se agită? Ce vor? Urmăresc ei ceva. inspiră adînc. Pythia rămîne transportată. De ce le place atîta să se joace ? PYTHIA: Ca să uite. nu mai sînt în stare de nimic.) OEDIP (nervos): De ce tace? Mai încearcă. (Atmosfera devine ireală.) L-a lovit damblaua! (Pe ecran: cîţiva soldaţi înaintează cu greu... Ne apropiem treptat de Pămînt...) Unde sînt drogurile? Vorbeşte! Unde sînt drogurile ? PYTHIA (privind în continuare în gol): în cutia din amforă. îi vîră cutia sub nas.) PYTHIA (absentă): Ce e? OEDIP: A căzut în şanţ tîmpitu'! E beat.. aleargă la amforă şi scoate cutia. Trist:) Mi-au slăbit muşchii de cînd stau aici.) Acum vorbeşte cu zeul! Dă-i drumul! PYTHIA (complet transportată.. Ia vino încoace.) Vinul o să dezlege limba zeului. eu n-aş putea să mă descurc.) Le place să se joace. Apollo!.) Spune clar şi răspicat care e destinul lui Oedip. uite. (Oedip coboară de pe podium.) OEDIP: Nu e bine! N-ai ajuns la el... Pythia. Numere de acrobaţie şi iluzionism. (Tăcere. (Rîde nervos. în locul spectacolului de circ. OEDIP (priveşte fascinat acrobaţiile şi jongleriile): E greu.) OEDIP: Nu e bine! Nu vezi că n-ai reuşit?! N-ai intrat în transă! (Pythiapriveşte în gol.

privind fascinat imaginile): Să trăiască.priveşte alarmat..) Unde se duc? Ce vor? PYTHIA (absentă): Vor să trăiască. (Pythiapriveşte ecranul. OEDIP (automat... Ai să vezi că or să se înece.. Iţi spun eu.) Or să se înece. Uite. Or . Pe ecran: aceiaşi soldaţi traversează un rîu.. uite....

mai bine aici. Auzi. se plictiseşte însă repede şi începe să facă ordine pe scenă. pieţe publice. temple. Priveşte detaşată ororile.să se înece! (Rîde. nu. aici. Şi zici că .. nu-i aşa? Sînge adevărat.) Iubito. (Pythia îl priveşte nemulţumită cum nu reuşeşte să-şi desprindă ochii de pe ecran. se apropie de Pythia): Să te ajut? PYTHIA: N-ai cum să mă ajuţi.) 62 OEDIP: Pythia! Lasă vasele şi vino repede încoace. da.. OEDIP (decepţionat): Păcat. (Renunţă să privească ecranul. (Marcos se execută.) Ia uite! Mişună ca şobolanii pe străzi... Oedip o mîngîie inconştient. Ştiai că sînt atîţia? PYTHIA (oarecum jenată): Ştiam. Sau poate. Plictisită:) Ce mai e? OEDIP: Parcă-s papagali! Parcă-s nişte papagali în marş! Pam! Pam! Pam! Pam! Măgarii!. Marcos aşază fotoliul în locul indicat. Soldaţii ies din albia rîului... nu mă pricep la geografie.) Aici. se înghesuie unii întralţii. VOCEA LUI MARCOS: Care? Ăla mare? OEDIP: Da. Aici. Hai iubito.. violenţa războiului se transformă în agitaţia străzii. palate.) Cine dracu' i-a îmbrăcat în halul ăsta? (îşi dă seama că Pythia nu mai e lîngă el. Imagini din ce în ce mai violente.) PYTHIA: Au scăpat. (Marcos iese..) PYTHIA: Marcos! VOCEA LUI MARCOS: Ce e. automat şi aparent tandru. Marcos tot mai îngrozit. Fotoliul ăla roşu.) OEDIP (Pythiei): Vino şi tu să vezi.) MARCOS: Unde să-1 pun? OEDIP (renunţînd cu greu şi pentru foarte scurt timp să privească ecranul.. (Treptat.... le numără.. Intră Mar cos cu fotoliul.. Oedip rîde..) (Pe ecran: treptat. Oedip vrea să stea comod. Oedip se trînteşte în fotoliu.) OEDIP: Ăsta e sînge. imagini reprezentînd oraşe. şobolani şi nu oameni! Tu ştiai că-s atît de mulţi? (Pythia se aşază pe jos. ăştia or fi poponari? Ăăă. nu-i aşa? (Privesc amîndoi o vreme imaginile. Pe ecran: o armată în marş.. (Marcos rămîne şi el cu privirea aţintită asupra ecranului. spune-i te rog lui Marcos să-mi aducă un fotoliu. Ăştia sînt morţi adevăraţi. Război veritabil. PYTHIA (plictisită): Ce să văd? (Se apropie de Oedip şi priveşte ecranul. Gestul lui.. MARCOS: Ce prezent scîrbos! OEDIP (se întoarce pentru o fracţiune de secundă excitat spre Marcos): Scîrbos. Mare aglomeraţie. de data asta un rîs homeric de neoprit. imaginile reprezentînd manevre se transformă în imagini de război... porturi. ştii tu care. Oedip fascinat.. mai sîngeroase... (In cele din urmă. vino la mine... nu-i aşa? Morţi de-a binelea! Morţi! (Pythia îl părăseşte şi continuă să facă ordine.. Să fiu al dracului dacă mi-ar fi trecut prin minte.) MARCOS (îngrozit): Ce-i asta? PYTHIA (plictisită): Prezentul. Uniforme în culori ţipătoare.. stăpînă? PYTHIA: Adu fotoliul roşu. Oedip va continua să vorbească fără să-şi poată desprinde privirea de pe ecran.) MARCOS (se desprinde de ecran. Pythia face ordine între vase. ca pe-o pisică.) Nu.. la picioarele lui.) Ia uite. Phuuu! Ce de oameni! Parcă sînt şobolani. (Pythia nu-i răspunde. (Pythia se apropie plictisită de Oedip şi priveşte absentă ecranul. Da' unde se întîmplă toate astea? PYTHIA: îmi pare rău.. revenind mereu fascinat asupra imaginilor) : Aici. OEDIP: Ştiai şi nu mi-ai zis şi mie. (Acelaşi joc..) Şi ăştia. uite. crezi că sînt poponari? (Pythia priveşte complet detaşată. pare s-o cîştige.) Aşa e bine. 61 PYTHIA (ironică sj tristă): Grăbeşte-te. da. da. morbid..

. S-au iubit şi s-au înmulţit.. (Oedip e speriat. OEDIP: Da' cum se face că sînt aşa de mulţi? PYTHIA (rîzînd): Păi. dacă s-au înmulţit. OEDIP: Ca inconştienţii s-au înmulţit! .ăştia trăiesc chiar acum? PYTHIA (zîmbind): Acum.) OEDIP: Ca inconştienţii! PYTHIA: S-au iubit mult.

Priveşte o clipă ecranul. că sîntem derizorii. doamnelor şi domnilor. Sau. (Marcos iese..) OEDIP: Dă-te la o parte. încetează pentru o clipă să se uite la ecran şi priveşte în gol): Mda.) PYTHIA: Hai. du-te. Ştiu. uragane etc. încercînd să privească mai departe imaginile..) Pentru că istoria şi societatea. Oedip aplaudă.. Dintr-o clipă într-alta . desigur. nu coincide el cu interesul general al cetăţii? Cum altfel?.. Oedip o evită.. OEDIP: Unde? PYTHIA (acelaşi joc): în dormitor.) Atenţie! Vă cer puţină atenţie! Nu acţionăm oare noi.) Sîntem nişte furnici! (Aplauze puternice.. Ovaţii. Iertaţi-mă. Dă-te la o parte. vă rog. că sîntem prea mici. Lăsaţi-mă. Nu puteţi să negaţi..) Marcos! MARCOS: La ordinele tale. că progresul societăţii ar deveni imposibil. OEDIP: Nu se poate.. (Se face linişte. Asta ar însemna că progresul societăţii ar fi iluzoriu. fie complet ignorant.... OEDIP: Vreau să mănînc.. în virtutea intereselor noastre? în virtutea propriilor noastre interese. Pythia se interpune între Oedip şi ecran. OEDIP: Trimite-1 pe Marcos după vin.. vă înţeleg perfect revolta şi indignarea. (Rumoare. erupţii vulcanice.. Un politician îşi ţine discursul în faţa mulţimilor. vă rog. MARCOS: Cu ce? (Pythia îi dă un vas.. Mai avem friptură de berbec ? (Pythia se scoală şi se duce la masă... numai imbecil şi dement poate fi numit acela care ignoră rolul jucat de.) Cunosc foarte bine nenorocirile care s-au abătut asupra cetăţii. aveţi perfectă dreptate.) Ce-i drept. 63 PYTHIA: Marcos! (Intră Marcos. Ar fi prea simplu să punem toată vina în seama lipsei de fermitate a conducătorilor cetăţii. vă nemulţumesc. doamnelor şi domnilor. rîde.. PYTHIA (seducătoare): Hai cu mine.) POLITICIANUL: Doamnelor şi domnilor..) Sîntem nişte gîndaci! (Aplauze. doamnelor şi domnilor. conducătorii noştri. îmi veţi spune că şi viaţa noastră e o fluctuaţie neînsemnată a nimicului. linia aceasta ascendentă e supusă din cînd în cînd unor fluctuaţii incontrolabile şi inevitabile. dar cred că acela care afirmă contrariul este fie prost de-a binelea. Mi-e foame.PYTHIA: S-au iubit foarte mult...) Că iau hotărîrile mînaţi de cine ştie ce intenţii ascunse. nu-i nevoie să insistaţi.. (Strigăte din mulţime. Oedip mănîncă nervos şi lacom. 64 (Proteste. (Rumoare.. (Se face linişte.) Vin mai e? PYTHIA: N-a mai rămas deloc. se dezvoltă urmînd o linie ascendentă. Or.. fie un om cu mintea rătăcită. Incendii.) OEDIP: Muşte bete! Ai auzit? (Pythia face un semn.) (Pe ecran: o piaţă publică.) Dacă am accepta o asemenea ipoteză aiuritoare. (Proteste.. societatea. în realitate viaţa noastră nu are nici o importanţă. Nici o importanţă! Sîntem nişte şobolani! (Aplauze. (Alte strigăte din mulţime. cutremure.) O linie aproximativ ascendentă. nu e nevoie să v-o spun eu. să spunem că ei. (Proteste.) Vă întreb pe dumneavoastră: este posibil să acţioneze cineva în mod voit împotriva intereselor propriilor săi concetăţeni? Adică să ia cu bună ştiinţă hotărîri sinucigaşe. (Proteste.) Sigur că da. OEDIP (nemulţumit. OEDIP: Şi brînză? PYTHIA: E destulă.. cu toţii.. ar vrea să protesteze. Pythia numără întruna vasele. cu sau fără voia lui X sau a lui Y.. vedeţi cu propriii dumneavoastră ochi.. iau acele hotărîri care......) PYTHIA: A mai rămas ceva.... să-mi duc gîndul pînă la capăt. Marcos o priveşte nemulţumit. mai grav.. inundaţii. conti-nuînd să privească ecranul. Cumpără vin. PYTHIA: Lui Oedip îi e sete. Permiteţi-mi.. Pe ecran: imaginile mulţimilor aplau-dînd se transformă treptat în imagini ale mulţimilor care aleargă înspăimîntate în toate direcţiile..) Sîntem nişte muşte bete! (Aplauze puternice.. Iar interesul nostru personal.. (Murmur. Dezastre.) Vă rog. Chiar aşa şi e.) Acela care nu ţine cont de. (Pythia aşază o masă în faţa lui şi îl serveşte.

PYTHIA: N-o să ne deranjeze... (Pythia se dă la opaiţe nervoasă.trebuie să se întoarcă Marcos cu vinul.) Ce-i cu tine? Te-ai supărat. Vino lîngă . nu e momentul. OEDIP: Te rog.

vino lîngă mine. Buuum! Buuum! Buuum! Şi. Al naibii de bine! Dragii mei.... privind în continuare ecranul. Nu prea convinsă. Schimbă tonul. Pe ecran: Generalul atenian şi Generalul spartan în faţa unei hărţi. în templu. Bang! Şi asta. Dragii mei. ce se mai poate face cu mine. (lese. Casele iau foc una după alta. vino imediat înapoi! (Nu îndrăzneşte să plece din faţa ecranului. VOCEA PYTHIEI: De ce? Ca să te holbezi la catastrofe? OEDIP: Am nevoie de tine. Timpul trece.. (0 mîngîie domestic pe creştet.) Nu te mai holba ca prostu'. Imaginile încetează brusc. Toarnă! (Marcos îi toarnă. Plec. nu fi proastă VOCEA PYTHIEI: Mă plictiseşti. iubito. Cum vrei tu..) OEDIP (vesel): Acolo! Da.. Pythia. pămîntul nu se zguduie. şi asta.. La urma urmei sînt încă un bărbat tînăr şi puternic. fără să se audă ce spun... dar aici e foarte bine. da... plictisită. (Tăcere. focul ne ocoleşte..) MARCOS: Pe Apollo! Nu mi-aş fi închipuit că se întîmpla atîtea nenorociri.. la picioarele lui Oedip. Dacă tot n-am voie să ies din templu. vino lîngă mine.. Buuum! PYTHIA (se ridică): M-am săturat! N-am timp de pierdut cu porcăriile tale.) Să bem. De plouat plouă rar. mă duc să văd ce mai am de făcut.. da.. e cuminte... OEDIP: Hai. Explodează. (Fără să fie observat...) Nu-s prea rezistente casele.) OEDIP (sare ca ars din fotoliu): Pythia! Pythia..) VOCEA PYTHLEI: Nu! OEDIP: Imediat! VOCEA PYTHIEI: M-am săturat! Gata! OEDIP: întoarce-te... la Delphi e linişte şi pace! La Delphi nu se întîmpla nimic grav. Fii atentă. Muncă de mîntuială.... prieteni.. pentru liniştea şi pacea din templul nostru! MARCOS (dă pe gît o cană cu vin.) OEDIP (urmărind cu sufletul la gură succesiunea de explozii): Buuum!.) OEDIP (excitat. vîntul bate moderat. (Rîde.. VOCEA PYTHIEI: Mi-ai mai spus-o.. Mă întorc în Corint..... VOCEA PYTHIEI: îmi ajunge. Eu plec.. Da. Bang! Bang! Bang! Buuuum! PYTHIA: Termină! OEDIP (îl vede pe Marcos): Marcos! Bine că te-ai întors. Pe ecran: incendii. Aici e bine! Acolo e rău.. M-am gîndit că.mine să ne uităm împreună. iubito. OEDIP: Te rog...) Bang! Bang! Bang! (Marcos rămîne încremenit în faţa imaginilor.. (îşi toarnă vin. Bang! Buuum! (Rîde nervos. toată viaţa. Pe ecran: case care se prăbuşesc una după alta.. (Pythia intră în goană.. Eu nu mai rezist aici.... n-are chef să se prăbuşească peste capetele noastre. Rămîne blocat.. mă duc în altă parte. 0 dată cu intrarea ei.. (întoarce privirea spre ecran şi o ignoră pe Pythia.. (Rămîne nemişcat. poate la Teba. Bang! Formidabil! Cad una după alta. OEDIP: Hai. încerc să uit.) Plec. Nu pot sta închis aici. nişte cîrpaci constructorii noştri..) Marea e destul de departe. Sau nu. imaginile reapar.. chiar acum. OEDIP: Ce vrei să fac? Privesc şi eu ce se întîmpla. OEDIP (schimbă iar tonul): Bine.. 65 PYTHIA: N-am chef. Muntele Parnas stă la locul lui..) Şi zici că toate astea se întîmpla chiar acum ? PYTHIA: Acum. o dă pe gît şi iese.) La mine nu te gîndeşti? VOCEA PYTHIEI: De o lună mă gîndesc numai la tine... mi-era o sete.. Mă duc în lume.. urmărind cu sufletul la gură prăbuşirea caselor): Bang! Bang! Bang! Şi. Pythia cedează şi se aşază din nou.. scîrbit şi îngrozit): Cîtă suferinţă! (îşi mai toarnă o cană. acolo.) 67 . Se construieşte prost în ultima vreme.. Trebuie să ies din situaţia asta degradantă.. Nu neapărat în Corint. sîntem stă-pîni pe situaţie! (Rîde. intră Marcos care se apropie de cei doi şi priveşte imaginile. Lui Marcos..

) Ai înnebunit?! Unde vrei să te duci? Doar ştii ce te aşteaptă afară..) Mă iubeşti ? . (Oedip o îmbrăţişează şi priveşte în acelaşi timp ecranul..PYTHIA (se aruncă în braţele lui Oedip). Nu pleca! Auzi! Să nu pleci! (II sărută.

GENERALUL SPARTAN: Trebuie pedepsiţi. generale.OEDIP (continuînd să privească'ecranul): Sigur că te iubesc. resemnată.. dîndu-şi seama că Oedip nu-şi mai poate desprinde ochii de pe ecran): Hai.. GENERALUL SPARTAN: începem de dimineaţă cu exerciţiile de front. în cîmp deschis.. GENERALUL ATENIAN: Trebuie pedepsiţi exemplar ca să nu se mai repete niciodată ruşinea asta. . nu. adevărul e că la Atena n-am reuşit să construim nici jumătate din casele pe care leam promis cetăţenilor în timpul ultimei Olimpiade. cu ajutorul zeilor. 69 Ştii. GENERALUL SPARTAN: Foarte bine.) Tabăra o aşezăm la şapte kilometri de oraş.. ai noştri sînt tari în declaraţii. GENERALUL ATENIAN: O să-i impresioneze. Nu-i nevoie decît de o scînteie. efectul vizual e incomparabil mai puternic.) Stai comod? Să-ţi aduc o pernă? OEDIP: Nu-i nevoie.) GENERALUL SPARTAN: în două săptămîni.) Nu te lua după propagandă.. (Pythia face un gest scîrbit. Aici. Vinul îmi dă dureri de cap. Şi cîhd te gîndeşti că de atîţia ani n-am găsit altceva mai bun de făcut decît să ne batem între noi. Oricum. Orice act de indisciplină se pedepseşte cu moartea.. ca şi cum n-ar auzi nimic. chiar în faţa trupelor!. Sînt mari amatori de spectacole.) PYTHIA: Mai vrei să mănînci ceva? OEDIP: Nu.. am în oraş o sută de spioni care nu aşteaptă decît semnalul meu pentru a începe răscoala... Fiecărui soldat spartan i se va da cîte o torţă. Nebunia altora te face mai înţelept. Generalul spartan izbucneşte într-un hohot de rîs. GENERALUL ATENIAN: Mai pot rezista maximum o săptămînă. dacă îmi garantezi că oamenii tăi nu încep iar scandalul. Pythia e domestic apatică şi îşi găseşte de lucru. PYTHIA: Ţi-e sete ? Să-ţi mai torn vin ? OEDIP: Nu. în scena care urmează. sîht cei mai curioşi dintre greci. PYTHIA (înfrîntă. O nebună să aducă haosul şi anarhia în lumea greacă! GENERALUL SPARTAN: O teroristă! A aruncat totul în aer! GENERALUL ATENIAN: E o lecţie aspră.. Ca 68 să vadă spectacolul manevrelor cînd urcă pe muntele Parnas. Se vor urca pe munte şi vor privi ca la teatru. (Priveşte harta. GENERALUL SPARTAN: Am dat ordine precise tuturor ofiţerilor. terenul e stîncos. GENERALUL SPARTAN: Eu nu le dau nici patru zile. GENERALUL ATENIAN: N-are rost. Să trecem la lucruri serioase.. (Pythia se îndepărtează de fotoliu.) Tu ai încredere în ofiţerii tăi? GENERALUL ATENIAN: Ofiţerii mei cunosc interesele cetăţii. Dar eu zic să ne apropiem mai mult. Execuţia pe loc. GENERALUL ATENIAN: Cum au reacţionat? GENERALUL SPARTAN: Crezi că îndrăzneşte cineva să comenteze ? (Rîde gros. locuitorii din Delphi au ajuns la capătul puterilor. (Devine confesiv.. GENERALUL SPARTAN: După informaţiile primite azi la cartierul general. GENERALUL SPARTAN: Crezi că bandiţii ăia din Delphi se vor căţăra pe munte ? GENERALUL ATENIAN: Da. (II aşază în fotoliu ca pe un copil.. aşază-te în fotoliu.. Ia vezi ce zic.. iar noaptea aprindem torţele.. Delphi e în mîinile noastre! GENERALUL ATENIAN: Fără să pierdem un singur soldat! Bineînţeles. Pe urmă i-am adunat pe comandanţi şi le-am comunicat că Sparta şi Atena au încheiat azi pacea. GENERALUL ATENIAN: Şi pe urmă facem ordine. îi cunosc bine.

.GENERALUL SPARTAN: Şi în Sparta lucrările publice merg greu din cauza războiului. e corupţie.. se minte. se fură. E mizerie. GENERALUL ATENIAN (rîde): Pînă şi la voi e corupţie! .

PYTHIA: Pentru noi nu există afară..) (Pythiaface un gest.. AL DOILEA SPION: Ascultaţi-mă pe mine. Două săptămîni.. da. Tu te deghizezi în bărbat. OEDIP (Pythiei): Ai auzit? PYTHIA (plictisită): Nu mă interesează politica. Poţi să iei şi pelerina lui Marcos.) OEDIP: Hai să fugim. bineînţeles. urmează să primească sprijin naval. Nu-i mai bună pacea? (Rîde... OEDIP: Ne deghizăm. pentru că are probleme serioase cu Argosul. Sau nici atît.. Dacă sînt atacaţi de foceeni. Afară din templu... Te îmbraci în tunică. PYTHIA: Pe cine crezi că păcăleşti? Nebunii de afară ne vor omorî imediat cu pietre. nici mai puţin..Toate se duc dracului! Haosul e adevăratul nostru duşman. nici mai mult. eu în femeie. Oricum. (Pe ecran: Primul spion pare să dea raportul unui personaj invizibil. Se vor certa dintr-un fleac. Deşi s-au mai văzut cazuri.. care însă nu fac nici o mişcare fără acordul Tebei. Nu vedeţi cît de precară e pacea? Nu vedeţi că trăim în fiecare zi pe muchie de cuţit? Echilibrul lumii e criza care generează permanent criză. E adevărat că se tem de eolieni. OEDIP: Ce ticăloşi! PRIMUL SPION: împotriva cui?. pantaloni strîmţi.. Eu am să-mi pun o perucă... Pythiaface un gest. Se aude vocea Primului spion. generale.... rochia ta verde.. PYTHIA . Plictisită. Un singur cuvînt rostit la întîmplare e de ajuns ca să arunce în aer toate armistiţiile.Unde? OEDIP: Nu ştiu. Vezi tu. Rîsul generalului e întrerupt brusc.. Doar ştiţi că majoritatea eolienilor sînt originari din Beoţia... Iar Sparta nu va interveni.. E riscant să duci o politică împotriva intereselor metropolei... se plimbă nervos. OEDIP: Ăsta pare mai deştept. nu-i exclus. vezi ce se mai întîmplă. şi catastrofa să se fi produs deja.. (Rîde.. OEDIP (enervat): Eu n-am încredere în nimeni! PRIMUL SPION: Băieţii mei au experienţă.) PRIMUL SPION: Da. pentru că au devenit suspicioşi în ultima vreme. Pacea dintre Atena şi Sparta nu va dura decît o săptămîna.. Nu-i exclus totuşi ca cei din Chios să fie 70 la curent. în cele din urmă se trînteşte în fotoliu şi priveşte ecranul.) Poate chiar acum cuvîntul a fost rostit..) Am deplină încredere în oamenii mei. iar ei vor ocupa Smirna în două săptămîni. în secret se fac pregătiri intense pentru o expediţie.. OEDIP: Experienţă! Hai sictir! (Pythiaface un gest.. (Oedip rămîne nemişcat un timp. Apare pe ecran Al doilea spion. cred că nu ştiu nici ei.. nu-i exclus.) AL DOILEA SPION: Nimeni n-are încredere în nimeni. îţi lipeşti o barbă lungă de barbar. Distrugem orice asemănare cu noi înşine. şoptind la ureche.. Nu e exclus ca ultimele mele informaţii să fie depăşite. PRIMUL SPION: Bineînţeles că sînt sigur! (Rîde. Ton secretos.. au armat treizeci de corăbii care aşteaptă în port. Oameni vorbind în taină. OEDIP: Criminali! PRIMUL SPION: Ce vă pot spune însă cu certitudine e că Atena va ataca săptămîna viitoare insula Melos.) OEDIP: Ia vezi. Oedip se ridică din fotoliu. de aia mă întreb. Oedip se apropie de Pythia care rămîne în continuare absentă. în privinţa asta deţin informaţii sigure. Şi mai secretos decît primul. Pe Zeus... Imagini mute.. Nimic nu e exclus cînd e vorba de orgoliul atenienilor şi ... E un acord secret. Efesienii s-au înţeles însă cu cei din Samos..

... dacă atenienii se vor certa cu spartanii. Pentru că nu ne putem controla gesturile. OEDIP: Incontrolabilă! . Oedip îl urmăreşte pe spion cu sufletul la gură...de lipsa 71 de imaginaţie în politică a spartanilor..) AL DOILEA SPION: Iar consecinţele fiecărui gest sînt incalculabile... PYTHIA (scîrbită): Nişte mitocani! Hai. Iar asta va conduce la o recţie în lanţ incontrolabilă. lasă politica. Sau se va tripla peste noapte. OEDIP (Pythiei): Ssst! (îi face semn să tacă.... De pildă. atunci automat preţul grîului se va dubla.. Oedip.

faţa. îţi promit. ardeii... La fel preţul grîului. Te deghizezi imediat şi ieşi în stradă.. Sîntem stăpîni pe situaţie. iubita mea. Să fie tînăr! (Marcos iese. radios. castraveţii. Oraşul va fi salvat. OEDIP: N-ai de ce să te temi. se întinde. vorbeşte amuzat. fără să fie de data asta deloc speriat:) Nu te apropia. cireşele. MARCOS: îmi pare rău.. Mă dor ochii. şterge-o.) PYTHIA: Nu de atenieni sau de spartani mi-e frică.AL DOILEA SPION: Desigur. OEDIP (mimînd severitatea): De cîte ori trebuie să te strig ca să vii ? Pe unde umbli ? MARCOS: îmi curăţăm pelerina cu care mă deghizez ca să mă duc în oraş. OEDIP: Un cuvînt! (Rîde. Acum văd limpede. se opreşte din fluierat. prunele. de asta n-am cum să-mi dau seama. Uşor iritat.. mazărea. îmi aduci pe primul tînăr care îţi iese în cale. mi-e teamă.) AL DOILEA SPION: Cine ştie ce se va întîmpla?.. Pythia e din ce în ce mai neliniştită. bananele... Atmosferă casnică. Brusc.. fasolea. PYTHIA (îngrijorată): Ce vezi? .. OEDIP: Să fie tînăr! MARCOS: Primul tînăr. OEDIP (scos din sărite): Hooo. AL DOILEA SPION: Şi.) PYTHIA: Te-ai săturat? OEDIP (plictisit): Am obosit.. nu va cădea nici în mîinile atenienilor. roşiile. cu condiţia ca Atena şi Sparta. Nu de oameni mi-e frică. Pythia. OEDIP: Lasă.. OEDIP (rîde. cu o anume satisfacţie macabră): Numai de oameni are rost să-ţi fie frică.) PYTHIA: Oedip. nebunule! Gata! (Pythiaface un gest. Imaginile încetează... pepenii. mandarinele.) Marcos! Marcos! Marcos! (Intră Marcos şi se apropie de Oedip. braţele... umerii. MARCOS: Acuma. Un rău care vine dinăuntru şi de care nimeni nu 73 se vindecă. Vei trăi şi tu. Ciuma le-a invadat întreg corpul. Răul creşte zi de zi. perele.. (Oedip se plimbă pe scenă preocupat şi fluieră întruna. (Rîde plin de satisfacţie. OEDIP (îl maimuţăreşte macabru): Cine ştie. iute de picior şi dat dracului de isteţ.... de răul pe care îl produc cu toţii şi îl împrăştie în lume în fiecare clipă. Cît de isteţ o fi. OEDIP (acelaşi joc): Ce vorbeşti ? Pînă şi grîul! AL DOILEA SPION: Cine ştie. OEDIP: Foarte bine... am înţeles.. apoi se apropie protector de Pythia. nici în mîinile spartanilor. picioarele... OEDIP (îl maimuţăreşte): Cine ştie. Pythia e complet domesticită. Oedip fluieră întruna monoton şi absent.) PYTHIA (neliniştită): Ce-ai de gînd? OEDIP: Am de gînd să trăiesc. va trăi şi Marcos.. nu boşorog. OEDIP (mai curînd amuzat): Faci tu ce faci şi iar semeni cu Polybos. imediat. E ca o epidemie de ciumă! Boala asta nu mai poate fi ascunsă. că tu ai nas fin. preţul măslinelor se va dubla. 72 MARCOS (derutat): M-ai chemat. Un tînăr rezistent. AL DOILEA SPION (din ce în ce mai repede): Vor urma merele.. Se ridică vesel din fotoliu.) Bubele negre se sparg şi iese la suprafaţă puroiul din sufletele lor. arată ca o gospodină care îşi caută de lucru prin casă. lămîile. (Oedip se plimbă pe scenă destins.. Dar pentru asta e de ajuns un singur cuvînt care nu aşteaptă decît să fie rostit. Hai. (începe să se plimbe pe scenă şi să fluiere o melodie fără cap şi fără coadă. PYTHIA: Oedip! OEDIP (fără s-o bage în seamă): Ai înţeles ? MARCOS (nemulţumit): Am înţeles. Le-a acoperit pieptul. Fii atent pe cine îmi aduci.. OEDIP: Tînăr. portocalele....

Cînd îl vede. Marcos se opreşte. (Intră precipitat Marcos. Spyros înaintează şi se apropie de Oedip. Pythia se retrage speriată în spatele lui Oedip.OEDIP: îl văd pe om în toată ticăloşia lui. Oedip . urmat de Spyros care arată acum jalnic.

oraşul a îmbătrînit cu o sută de ani. SPYROS: Mai bine nu ne-am fi cunoscut. (Spyros iese buimăcit.. întotdeauna am fost un om activ. O duceţi greu. OEDIP (plictisit): Ştiu.. SPYROS (Pythiei): L-ai zăpăcit! OEDIP (imperturbabil): Poate. Ştii că eu nu pot face nimic. fără să pună vreo întrebare..) Cîţi ani ai? SPYROS: Douăzeci şi opt. OEDIP: Acum şomezi? SPYROS: Tot oraşul şomează. (îşi freacă mîinile satisfăcut. Eu încerc să-mi păstrez vechile obiceiuri.) OEDIP (rece): Noi doi ne cunoaştem. iubito. am ajuns rău. fă-o repede. ia vasul ăsta. (îl priveşte cu atenţie pe Oedip.. OEDIP (rîde): Nimeni nu mă poate trăda. OEDIP (fără s-o bage în seamă..) MARCOS: Ai încredere în el? OEDIP: N-are importanţă dacă am sau n-am încredere. (îl mai cercetează o dată. că îl execută pe loc. Nu suport mizeria. Nu te gîndeşti cît timp mi-ar lua ca să mă obişnuiesc cu un oraş străin? Să-i învăţ pe dinafară istoria. (Rîde. Ia zi. SPYROS: Ascultă.) Sigur că am furat! Pe Hermes.. pentru că nimeni nu mă cunoaşte mai bine decît îl cunosc eu.) PYTHIA (speriată): Ce-ai făcut? OEDIP: Nimic. SPYROS: Greu? (Rîde amar. e din cauza ultimei luni.) . chiar dacă la Delphi timpul e mort. cîrciumile. legendele. dar te angajez. te îmbraci elegant..) OEDIP: Te pun la treabă.) Văd mai bine. Oricum.şi Spyros se cercetează în tăcere. SPYROS: Ai văzut şi în ce hal a ajuns oraşul din cauza ta? OEDIP (indiferent): Da.. Dar am să-i pun pe alţii la treabă. Cum se face că ai rămas la Delphi? SPYROS: Unde era să plec?! Aici m-am născut. OEDIP: N-o să fie nevoie să furi. Ai să cîştigi singur atît cît să cumperi toate cîrciumile din oraş.. pe cuvînt de onoare. lasă asta. Sau ai? (Oedip îl priveşte întrebător. dar nouă. (îi mai dă un vas.) PYTHIA (lui Oedip): Lasă-1 să plece.) Ajunge! Cu banii pe care-i scoţi de pe vase te îmbraci şi tu decent.. OEDIP: Ai furat? SPYROS: Dacă am furat?! (Rîde.) Şi pe ăsta. OEDIP: M-am maturizat. OEDIP: Bravo! Asta e foarte bine... ne crapă stomacul. Oedip îi taie calea. Nici nu mai ştii unde să cerşeşti la Delphi. stăm cu mîinile întinse şi ne călcăm în picioare.) Acum şterge-o. MARCOS: Te va trăda cu prima ocazie. Blestemată ziua în care te-am condus la templu! OEDIP: Parcă arătai altfel. mă mulţumesc cu puţin. OEDIP: Nu cumva eşti mai bătrîn ? SPYROS: Dacă arăt mai bătrîn. dacă ai chef să-mi dai nişte bani. ia un vas): Pentru început. (Se apropie de Oedip.) Mergem pe stradă la vînă-toare de cîini şi cîinii muşcă din noi. (Dă să plece. Pythia şi Marcos se îndreaptă îngrijoraţi spre Oedip. ajunge să li se pară gărzilor cineva suspect.. cunosc oraşul ca pe propriul meu buzunar. picioarele te ţin ? SPYROS: De-o lună alerg mai mult ca pe vremea cînd eram ghid.) Vrei să-mi plăteşti despăgubiri? Acum primesc şi mărunţiş. Spyros tace. SPYROS: Eşti nebun. SPYROS: Şi tu te-ai schimbat. OEDIP: Ai să-ţi revii. (Rîde. SPYROS: Mă angajezi fără să mă plăteşti?! (Rîde. Adevărul e că nici nu prea ai ce fura. Cum vezi...) 74 OEDIP: Nu te apropia. ca să trăieşti trebuie să furi! Dar e din ce în ce mai greu. Ba nu. (îl cercetează. Le-o fi lor foame. De cînd ai venit tu. la ora asta nu cred că ai vreo propunere mai bună. Cînd 75 te întorci vreau să te văd curat şi elegant.. N-am timp de pierdut. (Spyros întinde mîna după alt vas.) Bani n-ai să vezi de la mine.

(Pythia se supune. Face un gest.) PYTHIA (dezamăgită): Ziceai că eşti obosit. Pe ecran: oameni. diversitatea chipurilor sub care apare răul e cel mai .PYTHIA: Oedip! MARCOS: Oedip! OEDIP (se trînteşte în fotoliu): Pythia. mulţi oameni. ia vezi ce mai e nou. OEDIP: Cu atît mai mult! Ascultă-mă pe mine.

cu excepţia oraşului nostru. Vino aici. (Marcos se apropie de ei şi rămîne în picioare. Totul pare condus de o mînă sigură.) (Lumina scade treptat. CORUL: Mizerie. Se fac numai plasamente sigure. Au curs rîuri de sînge. CORUL: Pentru că de un an Delphi controlează întregul comerţ. sărăcie. numai afaceri sigure care sporesc continuu bogăţia oraşului. Lui Marcos:) Hai şi tu. Delphi înfloreşte pe zi ce trece. N-am aflat nici pînă în ziua de azi de unde a sărit scînteia. Pythia se aşază lîngă Oedip. CORUL: Zvonurile s-au răspîndit brusc şi cu mare viteză în cele două tabere. Să uneşti două-trei cetăţi sub acelaşi steag devenise o nebunie. Forţa şi bunăstarea oraşului Delphi. CORUL: Fericirea noastră.. Dimpotrivă. S-au căsăpit cu ură şi îndîrjire. CORIFEUL: A trecut un an de cînd soarta oraşului nostru s-a schimbat.reconfortant spectacol. foarte puţini au fost cei care au supravieţuit şi s-au întors la casele lor ca să-şi povestească nenorocirea. Impresie generală de opulenţă şi strălucire. Stăpînul lumii nu este acela aflat în fruntea armatei celei mai puternice. CORUL: Lumea nu mai merge la întîmplare. vedeţi bine că nu mai avem nevoie de mizeria celorlalţi. Stăpînul lumii este acela care ştie în fiecare clipă tot ce fac ceilalţi. CORIFEUL: Lumea a intrat în descompunere. CORUL: Alianţe absurde. Am descoperit că nenorocirile lor nu ne ajută cu nimic. CORUL: Nesiguranţă. CORIFEUL: Buricul pămîntului! CORUL (în cor. A fost suficientă o scînteie ca focul să se aprindă şi să înceapă 77 măcelul. scena e pustie. Puţini. Eşti bătrîn. CORIFEUL (vesel): Şi atunci. Vino să te convingi. Stăpînul lumii nu este nici acela care deţine bogăţiile cele mai mari. crime.) Actul al III-lea Decorul seamănă cu cel din actul al doilea. Aşa . CORUL: De cînd soarta lumii întregi s-a schimbat. Nimeni n-a mai avut încredere în nimeni. Oraşele au decăzut. totul pare că se îndreaptă spre un scop precis. CORUL: Din ce cauză? CORUL: Nimeni nu poate spune cu precizie. la picioarele lui. De un an. Corul ocupă partea dreaptă a scenei. CORUL: Atenienii au aflat mişcările secrete ale spartanilor. iubito. Spartanii s-au certat cu spartanii. CORUL: A trecut un an de cînd atenienii şi spartanii care înconjuraseră Delphi au fost atinşi pe neaşteptate de o boală misterioasă. la rîndul lor. Noi nu ne bucurăm de răul altora. Rămîne luminat doar ecranul. CORUL: Zvonuri întemeiate. Cînd se aprind din nou luminile..felicitîndu-se): Buricul pămîntului! Buricul pămîntului! Buricul pămîntului! CORIFEUL (făcîndsemn coreuţilor să înceteze)-. (Resemnată. CORUL: S-au bătut ca disperaţii între ei.. Incendiul izbucnit lîngă oracolul lui Apollo i-a urmărit peste tot. CORIFEUL: Toate cetăţile au decăzut. prieteni. CORUL: Suspiciunea creştea în fiecare zi... CORUL: Au început să se certe între ei. CORUL: Dar nici în patria lor n-au avut parte de o soartă mai bună.. Spartanii. CORUL: Atenienii s-au certat cu atenienii. pe jos. au aflat mişcările secrete ale atenienilor. CORUL: Războaie haotice. tăticule. Hai lîngă mine. cu deosebirea că pe scenă se adună mai multe bogăţii. dar mai ai încă destule de învăţat.

se face că. CORUL: La fel cu măslinele.. CORUL: La fel cu vinul. CORUL: Pentru ca noi să ne putem îmbogăţi încă mai mult pe seama celorlalte cetăţi! CORUL: Cumpărăm grîul la preţul cel mai scăzut şi îl vindem la preţul cel mai ridicat. .. cetăţile greceşti au început să prospere. treptat. CORUL: Acum în oraş nu mai există oameni săraci.

.. totuşi. 78 CORUL: Mă rog. mai impunătoare.. Ura aceea turbată de acum un an s-a transformat în dragoste . impecabil instruită şi perfect echipată. CORUL: Oricum. chiar dacă practică o meserie umilă. El comandă înălţimea. CORUL: Certitudini. CORIFEUL: Pentru că lui Oedip îi plac clădirile înalte. trăiesc cu toţii destul de bine. arhitecţii proiectează. CORUL: Descoperă uluiţi schimbările. CORUL: Toţi se tem de Delphi. e cea mai bogată femeie din lume. CORUL: In general. n-a văzut cu ochii lui nici unul dintre noile monumente.. grecii s-au resemnat în privinţa viitorului. Flămînzii şi desculţii sînt sistematic respinşi. prieteni. ar fi strivit de dragostea cetăţenilor. Azi nimeni nu se mai teme de bandiţi. cu atîtea bogăţii. CORUL: Dacă însă cetăţile mari ar încerca să se coalizeze împotriva noastră. Pe urmă însă. CORUL: Dacă în trecut gloria. Sau pur şi simplu au bolborosit ceva acolo. Acum ne plătesc sume uriaşe chiar şi fără să le cerem... (Rîde. CORIFEUL: Mai ţineţi minte?.. CORUL: Un oraş renăscut! Vechilor monumente încep să li se adauge altele. La început au fost executaţi în agora vreo sută de hoţi. CORUL: Prezentul e o afacere mult mai sigură decît viitorul. CORIFEUL: Oricum. numai ca să închidă gura curioşilor care făceau coadă la oracol. CORUL: Viitorul a dispărut.. CORUL: Cu cît sînt mai înalte. CORIFEUL: Oedip n-a ieşit niciodată din templul lui Apollo... Nu eşti sigur nici măcar că îl cunosc ei înşişi cu adevărat.... azi ele sînt ancorate în pămîntul ferm al prezentului. oraşul nostru ar putea fi în orice clipă luat cu asalt de flămînzi şi desculţi. CORUL: Lenea e interzisă prin lege. A doua zi. Acum îşi zic: la ce bun să-1 cunoşti? Nu eşti sigur că zeii ţi-1 vor spune limpede. CORIFEUL: Deşi Pythia a încetat să facă profeţii. deşi nimeni nu mai vine la Delphi ca să-şi cunoască viitorul. la întîmplare. ar fi fost şi ar fi încă o nebunie să uneşti două—trei cetăţi sub acelaşi steag. iar constructorii execută. lumea e activă la Delphi. îşi dau seama cu toţii că e inutil.. doar înălţimea. CORIFEUL: V-am spus.. CORUL: Grecii au renunţat la complicaţii. CORUL: Atîta pagubă! Vin acum destui turişti care au drept de şedere o zi în oraş şi îl vizitează fascinaţi. CORUL: Pe altă parte. pînă şi cei care au armate de zece ori mai numeroase decît a noastră. ca să scape de nenorociţii ăia. nu himere! CORUL: Certitudini! CORUL (trist): E adevărat că nu mai vin la Delphi vechii clienţi ai Pythiei. CORUL: Stilul nu-1 interesează.. Gîndiţi-vă. CORUL: Viitorul nu mai există..CORUL: Să nu exagerăm. CORUL: Certitudini! CORUL: Lucruri palpabile. E interesul fiecăruia. puterea şi bogăţia oraşului se întemeiau pe nisipurile mişcătoare ale viitorului. CORUL: Gata! S-a terminat. CORUL: Hoţii au dispărut. CORUL: Dacă ar ieşi din templu. CORUL: Ar fi sufocat de iubire. veghează asupra liniştii noastre. o armată disciplinată... deşi întreg oraşul îl divinizează. dacă ar strînge armate.. cu atît îi plac mai mult. CORUL: Din fericire. în realitate...) CORIFEUL: Puterea de azi a oraşului nostru o depăşeşte pe cea din trecut.. în atîtea 79 cazuri s-au înşelat sau au vrut să-i păcălească pe oameni. CORUL: E prea complicat să ghiceşti ce vor şi ce pot zeii. există şi oameni care nu prea se omoară cu munca. armatele ar începe să se căsăpească între ele..

şi .

CORUL: Inventăm tragedia bogăţiei. Cînd îl vede. trebuie neapărat să vorbim despre importul de miere.. CORUL: Sînt foarte bine plătiţi! CORIFEUL: Mai bine decît oriunde. CORUL: La Delphi.. cu tragediile noastre.. cu gîndul aiurea. (Se ridică şi îl privesc cu teamă şi curiozitate. Bogăţia asta îmi dă mai multă bătaie de cap decît mizeria.. paraziţilor! (Rîde. Actor de tragedie. Adică oameni care se dau drept alţi oameni în faţa oamenilor. Răvăşit. CORUL: Dar el n-a avut nevoie de dragostea nimănui. O figură descompusă.. Spyros.. Nu greşeşte niciodată. CORIFEUL: Aşa însă. (Rîde. (Intră Spyros. CORUL: Altfel. OEDIP: Nu-i nevoie. Fac cinste. Spyros îngenunchează. SPYROS: înainte aveam mai mult timp să mă gîndesc şi găseam mereu explicaţii.. s-ar plictisi.. OEDIP: Actori. dacă aş reuşi să mă descurc de unul singur. Spyros.. SPYROS: N-am timp. omul cel mai puternic din cel mai puternic oraş de pe faţa pămîntului. Autorii dramatici şi actorii sînt medicii oraşului. iar actorii nu se străduie nicăieri să joace mai realist şi mai tulburător. Şi nici de recunoaşterea meritelor. (Corului:) Ce-i cu voi? CORIFEUL: Am venit să-ţi prezentăm omagiile tuturor cetăţenilor. CORUL:Nuteplînge. CORIFEUL: Actori. SPYROS: Aş fi un personaj important. cearcăne. OEDIP: Miere?! Vorbim.) Stăpîne. Hai şi tu. CORIFEUL: Şi ne-a lăsat pe noi să ne bucurăm de bogăţia şi de gloria cetăţii. Şi totuşi oameni adevăraţi. iar fericirea ar putrezi. nu credeai în zei şi în mistere. ar fi o ruşine să ne plîngem.. privirea rătăcită. Nicăieri arta actorului nu e mai preţuită. 81 CORIFEUL: Haideţi să bem. îmi plăceau la . şi eu am vrut să mă fac actor.) CORUL: Ne-au rămas puţine subiecte tragice şi lumea riscă să se plictisească într-o bună zi. Pentru diversitate au nevoie de cît mai multe personaje tragice. CORUL: Farse ale destinului! CORUL: Pentru că oamenii. au nevoie de nenorocirile personajelor de pe scenă ca de aer. Nicăieri lumea n-are nevoie să sufere prin noi ca aici. ajunşi la apogeul fericirii lor.. în scena care urmează pare absent. CORUL: Iată motivul pentru care autorii dramatici şi actorii sînt atît de căutaţi la Delphi. CORIFEUL: Haideţi la cîrciumă. oamenii sînt veseli.) SPYROS: Stăpîne. Alerg toată ziua după negustori ca să închei afaceri. Eu mă agit ca să trăiţi voi bine.recunoştinţă atunci cînd lumea a înţeles că lui Oedip îi datorează forţa şi bunăstarea cetăţii. Seară de seară se joacă tragedii. Intră Oedip.) Sînteţi actori.) Ştiţi. la Delphi oamenii petrec. CORUL: De unde flerul ăsta? SPYROS: E un mister.. Şi recunoştinţa noastră. CORIFEUL: Parcă înainte făceai pe deşteptu'. CORUL: Oamenii trebuie să plîngă de mila bietelor personaje întruchipate de actori. Mă uit la voi cum petreceţi. CORIFEUL: îţi place să te simţi un personaj important. SPYROS: Tragedia bogăţiei? (Rîde.. A rămas închis în 80 templul lui Apollo. el. Dar Oedip îmi spune tot ce trebuie să fac. CORUL: La fiecare colţ de stradă s-a deschis o cîrciumă.. CORUL: Numai vinul ne poate ajuta să găsim ceva nou. are fler în afaceri. CORUL: Altfel.... Demult. viaţa lor ar deveni monotonă. CORUL (îngenunchează cu toţii): Oedip! OEDIP: Ridicaţi-vă. Teatrele s-au înmulţit. Acum sînt prea ocupat ca să caut explicaţii... atenţia le ră-mîne mereu trează.) SPYROS:Ce-icuvoi? CORUL: Sîntem în căutare de subiecte tragice. (Le aruncă o privire pătrunzătoare..

nebunie tragediile. .

(Trece repede la al patrulea coreut. apoi se întoarce. OEDIP: Crezi că te ajută? AL DOILEA COREUT (după o clipă de tăcere): Nu ştiu. A încercat să-ţi spună ceva. AL DOILEA COREUT (surprins): Aşa e. OEDIP: Tatăl tău a murit de bătrîneţe. Ii zîmbeşte. (Se opreşte în faţa Corifeului. CORUL (speriaţi. abia se ţinea pe picioare. da. nu strică.. Primului coreut:) Tu ai încercat ieri-seară să introduci clandestin în oraş o femeie care nu e născută la Delphi. gîfîia. AL PATRULEA COREUT (uluit): Da.. De ce ? AL CINCILEA COREUT (foarte grav): Habar n-am ce m-a apucat. îi priveşte drept în ochi. Aş vrea să nu mai văd deloc. Din cauza rolului tău blestemat. OEDIP: Din cauza asta ai încasat de la gărzi o bătaie de-ai rămas lat toată noaptea.) Actori.) OEDIP (celui de-al treilea coreut): Iar tu ai avut o indigestie. nici n-am îndrăznit să-i spun tatălui meu. Dar fiecare are cîte ceva de făcut. OEDIP: O misiune destul de grea. Nu-mi aduc aminte. Agamemnon..) Tatăl tău avea o cicatrice pe umărul stîng. da. Ai pierdut ultimele lui cuvinte. (Coreutul tace... îi căzuseră toţi dinţii. dar tu n-ai înţeles ce vroia.. Te-ai rugat timp de o oră.. recunoaşte. OEDIP: Fără motiv. Fără vreun motiv. AL PATRULEA COREUT: Aşa e.. Vorbea cu mare greutate. AL CINCILEA COREUT: M-a aplaudat. PRIMUL COREUT (surprins): O iubesc..) OEDIP: Ai fost ieri-dimineaţă în templul zeiţei Atena. în cor): Oedip! CORIFEUL: Atunci ce se vaîntîmpla cu noi? . da. (Oedip îl priveşte scîrbit. Trece mai departe. Aveam altă misiune. CORIFEUL: Pe Apollo! Oedip. AL CINCILEA COREUT: Am fost.... Te mai doare umărul? PRIMUL COREUT: Puţin.82 Dar nu s-a putut. fiecare îşi găseşte de lucru.) AL TREILEA COREUT (uimit şi ruşinat): Vai de mine! OEDIP (celui de-al patrulea coreut): Ţi-a murit tatăl. (îi cercetează pe rînd. Oricum... bine mai vezi! OEDIP: Asta e nenorocirea: văd prea bine. ai mîncat prea multe smochine. se opreşte în dreptul celui de-al treilea coreut.. AL CINCILEA COREUT: Foarte bine.) Iar tu ai stat toată ziua închis în cameră. CORIFEUL: O misiune importantă. Un bărbat întors victorios din război şi ucis chiar cînd se aştepta mai puţin. (Oedip se îndreaptă spre al doilea coreut. Trăim fără motiv.) Hai. Era îngrozitor de bătrîn.. OEDIP: Atunci de ce? AL CINCILEA COREUT: Nu ştiu.. (Se îndepărtează. Mă simţeam trist sau disperat.. (Oedip îl priveşte îndelung.) OEDIP (celui de-al cincilea coreut): Şi tu.) OEDIP (celui de-al doilea coreut): Tu! AL DOILEA COREUT: Eu. OEDIP: Ai fost sîmbătă la bordel. să-ţi ceară 83 ceva.. bolborosea. Tu ai băut ieri pînă ai căzut sub masă. OEDIP: Publicul te-a aplaudat.. Nu-i aşa? (Se uită mai atent la ei. (Oedip se îndreaptă spre cel de-al cincilea coreut. OEDIP: Dar ai cîştigat bine săptămîna trecută.. într-adevăr. îl lăsaseră auzul şi vederea.. în ultimele trei zile n-a pus nimic în gură. OEDIP: Ieri la prînz. N-ai înţeles nimic din ce ţi-a zis şi asta te-a făcut să te simţi vinovat... AL PATRULEA COREUT (zdrobit): A murit.

Nu ştiu nimic. am dat din nou lovitura! Am făcut exact cum mi-ai zis. Viitorul e necunoscut. Corul iese. (Rămîne privind în gol.) SPYROS: Stăpîne. Ai avut dreptate.OEDIP: Nu ştiu. al dracului . Spyros face semn corului să plece.

.. pot cumpăra miere din nord la un preţ cu treizeci la sută mai scăzut decît preţul pieţei din Atena.. OEDIP: Ce vorbeşti! Cocoloaşe de praf! MARCOS: Da. Regele Polybos 1-a trimis în semn de recunoştinţă. La fel se întîmpla la Atena. OEDIP: Altceva? MARCOS :E cald. Ce fac ? OEDIP (amar): Cumperi. în Creta... Mă plimb printre ele. Intră Marcos aducînd un vas.) Dar nici cu oamenii nu mi-e ruşine.. cum mai e afară? MARCOS :E praf. O să îndulcim întreg oraşul. MARCOS :Nu-ţi plac? OEDIP (absent): îmi plac. (Oedip îi înmînează vasul fără să aibă nici o reacţie. Oedip! Ştii.. OEDIP: Eşti sigur? SPYROS: Ce dovadă mai vrei?. plictisit): Găseşti tu un loc şi pentru el. OEDIP: Şi mai mulţi oameni de care să ne temem. de-afară.) 85 OEDIP: Ce facem cu atîtea vase? MARCOS: Ce să facem? Le păstrăm. OEDIP: Dacă vasele atrag praful. s-au întemeiat douăsprezece colonii care trăiesc în bunăstare şi armonie. la Milet. OEDIP: Si altceva? MARCOS: Bate vîntul. OEDIP (preocupat): Te rog să nu mai ştergi praful. OEDIP (amuzat): Porţi perucă? .. Mai mult decît vasele...) îmi place foarte mult praful. Sînt obiecte de artă de valoare inestimabilă. Dimineaţa asta bătea vîntul aşa de tare că era să-mi smulgă peruca.... (Rîde. SPYROS: N-ai de ce să te temi. Niciodată numărul naşterilor n-a fost aşa mare. SPYROS (rîde): îi îndopăm cu miere pînă li se face greaţă! Am şters-o. Se adună pe la colţuri.) Aici e bine? (Oedip face un gest: îi e indiferent. Nu te bucuri? OEDIP (absent): Mă bucur. prea multe obiecte. ba chiar să cumpărăm şi altele... 84 SPYROS: Şi cu lîna am dat lovitura! Iar ai nimerit-o.. (Marcos îl priveşte mirat.. putem să le păstrăm.. E linişte şi pace. Oedip se plimbă printre bogăţiile templului cu un aer distrat şi vag curios...să fiu. Dar nu mai avem loc în casă.. OEDIP: O să transformăm templul într-un muzeu. le ating. (Reţine vasul şi îl cercetează. Ne sufocăm. MARCOS: Ar fi păcat să le vindem. Pe jos sînt şi cocoloaşe. Lumea prosperă. OEDIP: Prea multe vase. MARCOS: Mie îmi plac foarte mult vasele greceşti. OEDIP: Altceva? MARCOS: E soare. cum se face că ajunge praful pînă la noi? De unde vine? MARCOS: Din stradă. Se opreşte în dreptul lui Oedip. Mergi prin oraş şi vezi numai femei borţoase.. Umblu cu grijă. la Teba. Mai mare dragul să ştergi praful de pe asemenea obiecte de artă.. OEDIP (surprins. în Arcadia oile s-au înmulţit ca nebunele. nu mai au unde să pască. Marcos îl aşază lîngă celelalte vase.) MARCOS: Unde îl pun? OEDIP (ridică din umeri. Animalele au luat-o razna. în ultimele şase luni. trezit la realitate): E praf aici? MARCOS: Oho! Ştii cum se depune praful?!. Şi caprele s-au înmulţit. ai avut dreptate! Măslinele s-au vîndut în Argos la un preţ astronomic. le privesc pe fiecare în parte. Nu mai sînt destule moaşe să aducă pe lume tot poporul ăsta care aşteaptă să se nască.. OEDIP: Pînă cînd vor trăi în bunăstare şi armonie? SPYROS: îţi arde de sofisme. au rămas prea puţini păstori. Vor fi mai mulţi oameni care să muncească pentru noi. Oedip..) MARCOS: E din Corint. Hai să trecem la lucruri serioase. MARCOS (uimit): Aşa am să fac. Fii atent.. MARCOS: Pentru că şterg praful şi mătur în fiecare zi.. OEDIP (preocupat): E bine că ne înmulţim? SPYROS: Eu zic că da. Uite.. OEDIP: Nu mi-am dat seama.. Spune-mi. nu-ţi fie teamă.. chiar şi fără ajutorul Pythiei. n-am spart nici unul. (Iese. OEDIP (preocupat): Marcos.

.. strategia militară. eu sînt cel care a făcut toate planurile de colonizare în ultimii treizeci de ani. Uite. ai urlat. Ce să fac? Altfel nu scap de mulţimea care se adună buluc în jurul meu. OEDIP: Nu ţi-ai dorit niciodată nimic ? MARCOS: Eh. OEDIP: Am văzut de-aici tot ce era de văzut.. înainte.. demografia. (Se opreşte încurcat. e nenorocire.. După ce îşi exprimă recunoştinţa cît de violent pot. dreptul. vroiam să fie ordine în lume. OEDIP: N-au bani? MARCOS: Au.) Noaptea asta te-ai zvîrcolit ca un apucat. mi-e însă teamă să nu mă sfîşie. cu ajutorul Pythiei începeam războaiele utile şi le opream pe cele inutile. OEDIP (scîrbit): Or să aibă.. Dar tu?. MARCOS (revoltat): Aaaa. dar merită efortul.. (Marcos iese. (Se priveşte în oglindă. Ştiu eu un loc de unde se vede oraşul ca-n palmă. da. politica. încep să mă roage. dar pînă la urmă sînt sigur că m-ar sugruma cu îmbrăţişările lor. istoria.. să şterg praful. şi acum două nopţi... mă doare stomacul. Viaţa mea s-a simplificat..) Păi.. mă doare capul. Oamenii încearcă să mă atingă...) Ne deghizăm. vreo jumătate de oră. (Oedip îl priveşte neîncrezător. Asta a fost obsesia mea din tinereţe. N-am putut să închid ochii! Am adormit abia spre dimineaţă. mă bucur că la vîrsta asta încă mă mai ţin picioarele şi sînt în stare să urc zilnic pe muntele Parnas ca să privesc panorama..) PYTHIA (lui Oedip. Şi am reuşit.) îmi apar riduri. (Oedip rîde. isterică): Eu îmi caut de un sfert de oră papucii şi tu stai ca nesimţitu'! MARCOS: Ţi-i aduc imediat.. OEDIP (plictisit): îmi pare rău.. adică să-ţi mulţumească ţie prin mine. E ceva de mers. Mi-au slăbit muşchii. Devenise o manie! Am intrat în templu ca să mă ocup cu planurile de colonizare. m-am ramolit. MARCOS: Să-ţi spun drept. PYTHIA: îţi pare rău! Şi noaptea trecută ai făcut la fel. OEDIP (foarte curios): Ce vor? MARCOS: Bani.. MARCOS: Te antrenezi.. nu-i deloc acelaşi lucru! VOCEA PYTHIEI: Marcos! Unde mi-ai pus papucii? (Intră Pythia desculţă.. Toţi ţin neapărat să-mi mulţumească. mi-am dorit eu.. (Se dă cu cremă pe faţă... A început să-mi fie indiferent.. îmi apar riduri! Dacă nu dorm cel puţin şapte ore pe noapte. OEDIP: Te invidiez. nu ne recunoaşte nici dracu'. Pur şi simplu aveam nevoie de ordine.. Mă mulţumesc să fac ordine aici.. fără să urc. OEDIP: Şi acum? 87 MARCOS: Acum văd că lucrurile merg şi fără mine. mă doare ficatul şi a doua zi îmi apar alte riduri. (Cu un amestec de mîndrie şi nostalgie:) Ştii. îmi plăcea ordinea. Şi cearcăne. credeam cu sfinţenie în ordine. Vor să mă îmbrăţişeze. însă vor mai mulţi.. pot să te iau şi pe tine. Am studiat geografia. OEDIP: Ce-am spus? ... în templu.. OEDIP: Erai un tip religios ? MARCOS: Nu. iritată): Toată noaptea te-ai foit în aşternut. Dacă mă recunosc. Tu ce vrei? MARCOS: Nu vreau nimic. nu-mi dau seama. n-are legătură cu religia.. economia. pînă cînd.. OEDIP: De unde mania asta pentru ordine? MARCOS: Mi-a fost mereu teamă de anarhie.) Nu-i vorba numai de colonii... OEDIP: Nu cred că rezist la un drum aşa lung. cre-de-mă...) PYTHIA (lui Marcos. Poate că am obosit.MARCOS: Am început iarăşi să mă deghizez cînd ies în oraş... Dacă vrei.

Ai visat urît.) Trebuie să mă dau cu lăptişor de matcă. sub ochiul stîng..PYTHIA: Da' cine crezi că te-a înţeles ?! Urlai ca un taur înjunghiat. Lăptişorul de matcă e mai bun decît masca de căp- .. Uite! Alt rid! Vezi... Noroc că ai început să bolboroseşti ceva mai încet..) Chiar sub ochiul stîng! Vezi?.. (Oedip e tot mai plictisit. Ce face ăla?! N-a găsit papucii? (Spre culise:) Marcos! Marcos! Caută şi la baie! (Revine în faţa oglinzii. Degeaba! Dormeai dus. aici. N-am mai rezistat şi ţiam tras un ghiont 88 să te trezeşti.

Ăştia sînt tari. PYTHIA: N-am îmbătrînit? MARCOS: îţi baţi joc de mine. Bea suc de portocale şi ronţăie alune.. (Intră Marcos care aduce sandalele. stridii?.. (Se îndepărtează mai mult.. Cu tandreţe maternă:) Ai slăbit. (Intră Marcos care îi aduce papucii. nu. linişteşte-te.. îmi vin bine sandalele? (Oedip nici nu se uită. Nu vezi ridurile ? Le vezi ? MARCOS: Nu văd nimic. Puţin.. Pythia e în faţa oglinzii. Ridul ăsta mi-a apărut azi-dimineaţă.) Ce zici.. nici nu mă strîng prea tare. inundaţii. stai toată ziua în fotoliu şi tot nu te îngraşi.. Dezastre de tot felul. PYTHIA: Prăjituri vrei? OEDIP (nervos): Nu-mi plac dulciurile. Şi aşa mă doare capul. friptură de berbec. PYTHIA: Ba m-am îngrăşat. OEDIP: Vreau să privesc. De ce te doare capul? (Nici un răspuns. Şi ieri erai frumoasă. PYTHIA (dezarmată): Nu mă pot lupta cu ridurile. Pythia se apropie de Oedip..) PYTHIA: Vin de Tasos? OEDIP: N-am chef să beau. (Pythia face un gest. Marcos îi toarnă. Lasă ce-a fost ieri. (Nemulţumit. Oedip se trînteşte în fotoliu şi priveşte fără să se mişte. Se contemplă. jf// dă o pungă cu alune. Spune-mi cum arăt azi? MARCOS: Eşti frumoasă. Nu ţi se pare că m-am îngrăşat? OEDIP: Nu mi se pare. Tu mănînci ca un porc. Trebuie să te îngraşi. (Se fardează.. ştii foarte bine că urăsc dulciurile. PYTHIA: O să te doară capul şi mai rău. Oarecum satisfăcută :) De la distanţă ridurile nu se văd. Sau în timpul nopţii. automat:) De ce te doare capul? (Lui Marcos:) Astea sînt frumoase. Ba chiar slăbeşti. OEDIP: Vreau să privesc. (Devine mai puţin acră. aici. Pythia îşi încalţă papucii. Lui Oedip:) Vezi că ai acolo suc de portocale.. OEDIP: Vreau să privesc! PYTHIA: Bine.şuni sau decît masca de castraveţi.) Ăştia sînt papucii mei? MARCOS: Ai tăi.) Eu am să beau. OEDIP: Nu mi-e foame. o să te foieşti toată noaptea în pat şi n-o să mă laşi să dorm.) M-am îngrăşat.. lîngă ochiul stîng..) Să-i zici lui Spyros să-mi aducă lăptişor de matcă. Pe ecran încep să apară imagini. ţi-ai fi dat seama. Lui Oedip:) ... PYTHIA: Ieri!. MARCOS: Ţi se pare... (Lui Oedip. Ia spune. Trebuie să le ascund. întinzîndu-i paharul gol): Toarnă! 89 MARCOS: Pythia! PYTHIA: Fii un bărbat politicos. Lui Marcos:) Sandalele! (Marcos o ajută să se încalţe. ceţi aduce mămica azi de mîncare? Scrumbie. Dar mă cam strîng. Nu sînt buni..) MARCOS: Iar începi de dimineaţă cu vinul? PYTHIA (lui Marcos. Nu-i recunoşti? PYTHIA (nemulţumită): Parcă erau mai moi. Adu-mi sandalele. MARCOS: Să-ţi aduc altele? PYTHIA: Nu. PYTHIA: Ba am îmbătrînit. 90 PYTHIA: Uite.. (Marcos iese. bine. Uită-te mai atent.) PYTHIA (lui Marcos): Cum mă găseşti azi? MARCOS: La fel ca ieri. (îşi toarnă şi dă pe gît un pahar.. Mi-e sete. PYTHIA: Ia nişte alune să ronţăi. De fapt.. PYTHIA: Iar o să visezi urît. Cutremure.) îmi vin bine. incendii. (Se îndepărtează de oglidă... Pythia dă paharul pe gît. Dacă ai fi ţinut minte cum arătam ieri. Marcos lîngă ea. Deşi de o lună ţin cură de slăbire.

) Să nu uiţi să-i zici lui Spyros de farduri. pe lîngă ei sîn-tem nişte barbari. Vreau să mă fac frumoasă! (A terminat cu fardatul..) Hai.Vorbeşte cu Spyros să-mi aducă farduri egiptene. sîntem nişte mitocani.. Egiptenii au gust.. numai la egipteni. adu-mi repede rochiile! (Marcos . Lui Marcos:) Sînt cele mai bune farduri. (Lui Marcos:) Azi mă mulţumesc cu ce-am primit de la Atena.. Ai auzit? (Nici o reacţie din partea lui Oedip. (Lui Oedip. Ţine minte. adevăratul rafinament. habar n-avem ce e rafinamentul.

n-ar ajunge să sculpteze şi să picteze. (Pythia se îndepărtează dezamăgită.) Da.) De cînd stai toată ziua şi te holbezi la porcăriile tale... Lui Marcos. E nemulţumită. (Oedip se stăpîneşte cu greu. şterge-o.. Vrei să aduc şi restul? PYTHIA: Deocamdată nu-i nevoie.) MARCOS (prezentîndu-i o rochie): Pe asta am primit-o chiar azi-dimineaţă din Corint. Te-ai tîmpit.. Să-ţi taie unghiuţele. . Eu sînt în fiecare zi alta... MARCOS: Nu încap toate. se îndreaptă spre Oedip. Dacă n-ar fi o operă de artă.. înţesat cu rochii. de la regina Merope.. 92 MARCOS: Tu nu mai poţi vedea nimic frumos ? (Oedip tace.iese.) Bine.. La ce te uiţi? OEDIP: Nu vezi? MARCOS: Văd imagini fără sens care sînt înghiţite de alte imagini fără sens. Aşa venea mămica la tine să te spele? Aşa venea mămica la tine sate culce?.) Ai văzut-o vreodată pe maică-ta îmbrăcată aşa? (Oedip nu reacţionează. nu-ţi dai seama ce e frumos. Nici nu mai eşti în stare să vorbeşti. se întoarce şi se priveşte în oglindă. Pe ecran: imaginile catastrofelor s-au transformat între timp în imagini ale unor crime sîngeroase.. (Dezgustată. foarte frumos. da.) Elegant.) Semăn cu maică-ta? Hai că semăn puţin cu ea...... OEDIP: Hai. începe să se fardeze încă mai strident. (Se întoarce spre Marcos. (Se priveşte nemulţumită în oglindă...) Ia zi. OEDIP: Şi oamenii? MARCOS: Omul e şi el o operă de artă. Marcos îl priveşte îngrozii. Se fardează mai violent şi se priveşte satisfăcută în oglindă. cu pliuri. nu? Ce zici? (Marcos dă aprobator din cap.. ezită o clipă.. dar sîntem înconjuraţi de frumuseţe. (Pythia se întoarce spre Oedip. PYTHIA (arată spre ecran): Şi porcăriile alea nu le cunoşti? Mereu aceleaşi porcării! OEDIP: Pythia! PYTHIA: Nu-ţi dai seama că te uiţi mereu la aceleaşi porcării?! OEDIP: Lasă-mă! PYTHIA: Nu se schimbă nimic acolo. OEDIP (rîde): Fără sens ?! MARCOS: Ai descoperit ceva de cînd priveşti? OEDIP: Că sînt cu toţii nişte criminali. (Se priveşte în oglindă. Te-ai abrutizat. Şi dantele. OEDIP: Te cunosc. Marcos se ridică.) OEDIP: Dă-te la o parte.... Aşa? OEDIP: Dă-te la o parte! PYTHIA: Măgarule! OEDIP: Cară-te odată! PYTHIA: Necioplitule! Baibarule! (Dezgustată:) Habar n-ai ce înseamnă o femeie elegantă. nu?..) MARCOS: Oedip. 91 PYTHIA (lui Marcos): Fii atent cum o ţii. Vasele şi statuile astea sînt opere de artă.) Ia zi. aşa arăta maică-ta? (Oedip nu încetează să privească ecranul... Se aşază în faţa lui Oedip. (Pythia cercetează mai departe încîntată rochiile. Pythia se apropie de Oedip şi se interpune între el şi ecran.) PYTHIA (cercetînd încîntată rochiile): Nu sînt toate...) Voi aţi uitat că o femeie trebuie să fie elegantă. dar îşi revine oarecum cînd intră în scenă Marcos îm-pingînd un cuier mare pe rotile.. aşa venea mămica la tine în cameră să-ţi aducă lăpticul cu pîine prăjită?. că nu e cîrpă de şters praful! (Lui Oedip:) Nu ştiam că în Corint se poartă rochii de seară decoltate. PYTHIA: Uită-te la mine.

. pentru că n-ai înţeles încă răul. răul e atît de adînc ascuns în noi. MARCOS: Şi trăim... nu-i aşa? Trăim. încît nu ni-1 putem nici măcar închipui.. MARCOS: Ce vezi tu e o mască mediocră.. OEDIP (acelaşi joc): Uite. OEDIP: Mă doare capul. MARCOS: Tu nu poţi vedea nimic bun. ne-ar fi imposibil să trăim. l-a omorît. băiete. Altfel.OEDIP (privind fix ecranul): L-a omorît.

.OEDIP: Mă doare capul şi îmi vine să vomit. N-ai exagerat deloc.. Stă ascuns şi privirea lui mă apasă pe tot corpul. Aleargă spre Marcos. Ştie că sînt femeia lui... E nemăsurat de înţelept iubitul meu..) Ce-i cu voi? Ce căutaţi aici? Mai existaţi? Nu v-aţi .) Nesimţitule! (Se întoarce spre Marcos.. se ridică de pe scaun): Uită-te la mine. PYTHIA (lui Oedip): L-ai auzit? Lui îi place cum arăt. spune. vreau să te aud. hai. stă toată ziua şi se holbează.. la ce te gîndeşti? MARCOS: La nimic. în jurul ochilor.. cu el nu mai e nimic de făcut. PYTHIA: Nu e prea mult mov! Te-ai dezobişnuit tu să admiri frumuseţea.. Nu poate trăi fără mine iubitul meu.. numai a lui. în transă. Oedip s-a tîmpit complet. MARCOS (văzînd-o abia acum. Mă mîngîie. Marcos. Cînd v-aţi evaporat? Ieri? Acum o lună? Acum un an? Sau poate că n-aţi existat niciodată. Priveşte de jur-împrejur. E puternic.. dar a aşteptat răbdător să-1 chem.) îl simt.. Mă topesc încet în el. altfel nu înseamnă nimic. (Rîde. (Lui Marcos.. Nu ştiu ce-i cu tine. pentru Apollo! OEDIP: Dă-te la o parte! (Pythia se dă la o parte scîrbită.. movul ţi se potriveşte. Iubitul meu e din nou lîngă mine.. că l-am pierdut. PYTHIA (enervată): Dacă vrei să ştii.. Rîde.. Cum mă găseşti ? (Marcos e absent.) Da. Fă-mi complimente. I-a fost dor de mine. Hai.. Rîsul se topeşte. Mă îmbrăţişează şi mă mîngîie.) PYTHIA (fardată strident. în transă. Mă sărută. e bine lîngă el.) Oedip! Spunemi ceva! OEDIP: Gura! PYTHIA (rămîne înfrîntă în mijlocul scenei): Sînt închisă în templu cu doi bărbaţi absenţi....... Eu sînt cel mai frumos subiect de meditaţie.) Voi nu existaţi. Ce spectatori mi-am ales!... Ochii lui mă îmbrăţişează cu furie. PYTHIA: Numai atît? Stai prost cu imaginaţia.. Mă iubeşte. îmi plac complimentele. E viu.) Mai spune.. da. 93 PYTHIA: Gîndeşte-te la mine... Uită istoria şi geografia.) îl simt. (Veselă:) Iubitul meu e lîngă mine! (E cuprinsă de un spasm dureros. (Rîde isteric.) Cum arăt? MARCOS (trist): Superb.... Pentru voi doi şi pentru zei. lasă trecutul. îl simt cu tot corpul.. îngrozit): Cred că ai pus prea mult mov acolo. te rog. PYTHIA: Prostule.. Rămîne un moment întinsă pe jos. Se ridică în capul oaselor. Iar tu..) Marcos! Văd că tu eşti singurul bărbat pe-aici. Şi atunci 94 cînd credeam că m-a părăsit. Mă iubeşte. Ochii lui mă fecundează. M-a urmărit pas cu pas. (Se aşază la loc pe scaun.. Se află trîntităpejos. Sînt frumoasă? (Nici o reacţie. MARCOS (automat): Eşti superbă. E cald. Am vorbit toată viaţa cu pereţii ăştia groşi şi reci. MARCOS (automat): Eşti superbă. a aşteptat să-mi recapăt vederea. N-a fost plecat. Privirea lui pătrunde în mine. Oedip.. mă fac frumoasă pentru Apollo! (Se aşază în dreptul lui Oedip... (Urlă. a rămas mereu aici cu mine. Seducătoare:) Hai.. E mare. n-am fost atent. gîndeşte-te numai la mine. MARCOS (îl priveşte o clipă în tăcere): Eşti bolnav. Am vorbit cu vasele.. Nici un alt om nu mă vede aici. Aţi dispărut..) PYTHIA: Marcos! (Marcos o priveşte ca pe o nebună. M-a iertat. MARCOS (bate în retragere): Aşa mi s-a părut. uită-te la mine. PYTHIA (privindu-l alarmată pe Marcos): Şi tu ai devenit indiferent. Te plictisesc? MARCOS: N-am zis asta... grotesc. PYTHIA: Altceva. prezentul şi viitorul. Iubitul meu mă priveşte. MARCOS: Iartă-mă. pentru cine crezi că mă fac frumoasă? Pentru voi doi. Frumuseţea are nevoie de imaginaţie... iubitule.) Unde mă aflu ? în Olimp ? (Se ridică şi recunoaşte templul.. Sînt frumoasă? (Oedip rămîne cu privirea fixată pe ecran. Aleargă spre Oedip. în templu. Mă iubeşte. Marcos.) Ăsta e Olimpul meu! (îi vede pe Oedip şi pe Marcos. I-a fost dor de mine.

...) PYTHIA: Beată! Tu ai fost primul care mi-a dat să beau! Ce. lui Marcos): E beată.. Cînd te rugai în genunchi de mine să-1 întreb. în ziua în care ai vrut să-ţi cunoşti destinul de criminal şi violator....aţi crăpat? OEDIP (o priveşte o clipă dezgustat.dizolvat? N. ai uitat? Să-ţi aduc eu aminte?. (Pythia se ridică şi se aruncă asupra lui Oedip.

E fascinată.. Deveniţi stînci dacă vreţi să scăpaţi! (Rîde isteric. ce te uiţi aşa la mine? Tu m-ai drogat! Mi-ai făcut creierii praf! M-ai îndopat în fiecare zi cu otrava aia albă din amforă. Gesturi oraculare groteşti. (Ajunsă sus. e obosit. Ce să-ţi mai aduc ? Vrei să-ţi spăl picioarele? Vrei să-ţi fac baie? Să-ţi tai unghiile? Vrei să te masez? Vrei să te gîdil? Mai vrei alune ? Mai vrei suc de portocale ? OEDIP (urlă ca un disperat): Opreşte! (Se ridică din fotoliu. Nimeni nu mai are nevoie de noi. nu doarme noaptea. Ceilalţi sînt pierduţi..) Nefericiţilor.. absent.) PYTHIA: Te plictiseşti. OEDIP: Nu mai pot vedea pe nimeni. cheamă actorii să ne joace o farsă. Nu au destulă tărie să scape nici capul..MARCOS: Pythia! (Pythia se aruncă asupra lui Marcos. Stai toată ziua în fotoliu.) PYTHIA: Suc de portocale mai vrei? OEDIP: Suc de portocale! (Rîde isteric. cum se spală. cum mănîncă. numai ca să le spun clienţilor ce-au de făcut cu viaţa lor împuţită.. mîinile. o ia în braţe. Fără mine nu există nimeni! (Rîde.) . nu puteau face nici o mişcare fără mine. ai grijă de el..) Gata! Plecaţi! Primiţi-vă bărbăteşte destinul! (Se prăbuşeşte. (O obligă să privească spre ecran. MARCOS: E suficient să te prefaci că nu-i cunoşti.) 96 PYTHIA: Iubitule. cu privirea rătăcită. iar ecranul e invadat acum de o bogăţie de mutre. (Furia împotriva lui Marcos s-a topit.) Nu-1 lăsa singur.. fetiţo. Marcos. Pythia se ridică şi se aşază la picioarele lui Oedip. Du-te. arătînd spre Pythia): Realitatea pentru ea sînt alunele şi sucul de portocale! (îipriveşte îngrozit. Se plimbă nervos pe scenă. Imaginile încetează. Un rîs cutremurător. te plictiseşti. noaptea ai insomnii. încercînd treptat să-i atragă atenţia.. Asta e. Se urcă cu greu pe podium. (O îndeamnă să se ducă la Oedip.. PYTHIA: Dar sînt actori talentaţi.) Ştiu cîte fire are nisipul şi cîte valuri înghite marea îl aud pe cel mut şi vorbesc celui surd Pătrunde pînă în inima mea mirosul jertfelor voastre. ia o atitudine profetică. Pythia şi Mar cos se apropie de el. Pythia. Şi ei mă ascultau. cum se scarpină. Gîfîind:) 95 Fără mine nu există nimeni.) Opreşte. OEDIP: Ce imaginaţie! Pe mine mă sufocă realitatea! PYTHIA (rîzînd scîrbită): Realitatea! MARCOS: Şi care e realitatea? OEDIP (sarcastic.. iubitule. (Privesc în tăcere ecranul.. la început cu o anume reţinere. n-auzi ?! (Pythia face un gest.) MARCOS (se duce la Pythia. Se descurcă şi fără noi.) PYTHIA: Iar tu m-ai drogat! Da. cum merg pe stradă. Cum se înmulţesc ca şobolanii! PYTHIA: Mai vrei alune? OEDIP: Alune! (Rîde isteric. OEDIP: îi cunosc pe toţi actorii din Delphi. moare tot ce-i la mijloc... ce staţi? Fugiţi spre capătul lumii Casa lăsînd în urmă şi zidul cetăţii voastre.) Toate-s de plîns şi de foc vor fi înghiţite Ares în carul sirian pustieşte pămîntul Multe cetăţi fi-vor arse de flăcări Zeii aşteaptă-n picioare nerăbdători Temple să cadă şi sînge să curgă negru ca smoala. iubitule. (Rîde isteric. (Pythia parcă s-ar fi trezit dintr-un coşmar. I-am văzut cum dorm.. îi cunosc pe toţi actorii din lume.) Nimeni în afară de Oedip. aveau nevoie de mine ticăloşii!. Crimele au încetat.) Spune-mi ce să fac pentru tine. da.) Nenorociţii ! Mă ascultau cu sufletul la gură. stai comod? (Oedip nu reacţionează..) Nu-i mai suport! îi cunosc pe toţi! I-am văzut pe toţi de o mie de ori. (Rîde isteric. coboară cu ea de pe podium şi o aşază pe jos): Ţi-am zis de-atîtea ori că nu e sănătos să bei de dimineaţă. Marcosface ordine între vase... Mă ascultau. E bolnav. Măcar noi să rămînem lucizi... Vezi? Viitorul le e indiferent. OEDIP: Cum să mă prefac cînd ştiu ce-au făcut ieri şi alaltăieri şi acum o lună? PYTHIA: Puţină imaginaţie. Trebuie să ră-mînem lucizi. fii bună cu Oedip. nici trupul.) Pentru tine viaţa mea înseamnă alune şi suc de portocale! (Rămîne tăcut şi nemişcat în mijlocul scenei. Mor picioarele. Uită-te la ei.) Nu mai au nevoie de cuvintele tale.. cum se scoală.

Cunosc intimităţile tuturor. MARCOS: Uită. Poartă-te ca un copil. judecătorilor.. . curvelor. soldaţilor. medicilor..97 Voi nu înţelegeţi?. poeţilor. Oedip.. marinarilor. PYTHIA: Uită. Cunosc secretele sclavilor. constructorilor.. moaşelor. filozofilor. cunosc secretele. arhonţilor. OEDIP: Ştiu prea multe ca să mă port ca un copil. MARCOS: Te duci degeaba la teatru dacă nu reuşeşti să devii copil măcar pentru cîteva ore. arhitecţilor.

atleţilor. uită-te la mine. Uită-te la mine.) Hei. M-am săturat! MARCOS: Eşti obosit. MARCOS: Renunţă să priveşti. PYTHIA: Am uitat totul! (Rîde.. Amîndoi joacă însă cu toată convingerea.. PYTHIA: Ne inventăm singuri viaţa. MARCOS: La urma urmei. ţăranilor. Un om a cărui mutră nici măcar să nu mi-o închipui. devine foarte preocupat. OEDIP: Vrei să-mi cînţi? Chiar vrei să-mi cînţi? (Rîde. PYTHIA: Am să-ţi cînt un cîntec de leagăn. pe cealaltă i-o dă lui Marcos. Nu e nimic de văzut. iubitule. Un om fără mutră.) Oedip are nevoie de măşti. Apoi... (Oedip o evită. OEDIP: Nu mai pot să dorm.. PYTHIA: Bea vin! OEDIP: Dacă beau vin.. ştii prea multe.. MARCOS (trist): Fără bogăţia oraşului. Dimpotrivă. ce ştii tu despre noi? PYTHIA: Eşti curios să afli?. acum o lună? MARCOS: Ce nevoie ai tu de toate poveştile astea? PYTHIA: îmi pare rău că trebuie să te dezamăgesc. foarte grav:) Nu vreau decît să întîlnesc un om necunoscut. Hai să mergem la culcare.... OEDIP: Mi-e scîrbă de tot pămîntul. prostule!... imaginile sînt mincinoase.. fierarilor...) PYTHIA: Tinere domn... Marcos e foarte grav. Se întoarce. oricum nu-i nimic de văzut. MARCOS: Ce să afli? PYTHIA: Vrei să-ţi povestesc viaţa mea? Vrei să-ţi spun ce-am făcut ieri. Marcos ezită să-şi pună masca. forţînd deruta lui Oedip. Pythia joacă agresiv şi la limita farsei.. (Pythia şi Marcos tac înfrînţi.. mi-e şi mai scîrbă de ei şi de secretele lor..şi. tinere domn.) Ştiu ce face fiecare.. tinere domn.... sculptorilor.. 98 (Se opreşte.. îmi apar în întuneric mutrele lor. Oedip! (Rî-zînd:) De măşti ai nevoie. se îndepărtează de ei. de fapt. olarilor.frizerilor. un om complet necunoscut.) Cînd mă bag în pat şi încerc să adorm. Hai.. Putem inventa împreună o viaţă.. nu ştii nimic. MARCOS: Secretele astea te-au îmbogăţit. OEDIP (dezgustat): Delphi! MARCOS: Delphi e buricul pămîntului.. spălătoreselor. Ştiu ce face fiecare. După un somn adînc.. nu întoarce capul. OEDIP: Oricum ne vor omorî.) Nu ştii că muzica îmi dă dureri de ficat? (O mîngîie patern pe creştet. pastele mamii lui de ticălos!. N-avem nici o şansă. Marcos îşi pune în cele din urmă masca.. Sînt o femeie fără trecut şi fără viitor. Cele două măşti îl urmăresc. Un străin de lumea asta.. MARCOS: Scoate-ţi singur ochii. îşi pune o mască pe faţă. De măşti! (la două măşti.. tîmplarilor.) MARCOS: . generalilor.. 99 PYTHIA (veselă): Cu atît mai bine. PYTHIA (îi vine o idee): Ai nevoie de măşti. îi cercetează pe Pythia şi pe Marcos. ai să vezi totul altfel. un om despre care să nu ştiu absolut nimic.. în scena care urmează. dar nu pot să-ţi spun nimic despre mine.. Mă recunoşti? N-ai cum să mă recunoşti. (La insistenţele Pythiei. alaltăieri.. Ştiu ce face fiecare.) Nimic! Chiar acum cîteva clipe m-a lovit amnezia! MARCOS: Oedip. OEDIP: Bogăţia mă face să vomit. Brusc. încer-cînd să-şi dea seama dacă îl pot înţelege. negustorilor. PYTHIA: Eşti obosit. (Rîde. zugravilor. Oedip îi priveşte o clipă uimit. ne-ar fi omorît de mult cu pietre. Oedip începe să se plimbe pe scenă. MARCOS: Bogăţia a făcut să renască Delphi. .

Da. o prostituată în carne şi oase. Iţi plac curvele.PYTHIA: Inventăm viaţa aşa cum ne place.. tinere domn.. MARCOS: Renunţă la imagini.. . o prostituată adevărată... MARCOS: Renunţă să te minţi.. o prostituată.. da.. PYTHIA: Hai să zicem că eu aş fi o. nu-i aşa? Te atrag curvele.

. lumi noi. (începe să intre în panică. PYTHIA (severă): Unde?! OEDIP: Nu mai pot sta închis aici. PYTHIA: Şi m-a iubit băiatul ăsta de rege ca un nebun. Putrezesc. nici să dorm. la fericire! Era obsedat. PYTHIA: Eşti iubitul meu. mi-ai promis. Vieţile lor sînt un suc împuţit de portocale care curge întruna peste tot. . (Oedip se desprinde de ea.. OEDIP: Poate. se agaţă de Oedip... PYTHIA (acelaşijoc): Unde te duci?! OEDIP: Afară. mă descompun. fără să-i iasă prea bine. OEDIP: Parcă te-am rugat eu ceva. aici toate zilele seamănă al naibii între ele. MARCOS: Nu vei mai avea de ce să priveşti afară..) Iubitule.. Mă simt golit. unul dintre clienţii mei era fiu de rege. ăsta era preţul pe care îl ceream.. Atenţie! Scena care urmează nu trebuie să aibă nimic din melodrama femeii abandonate. Eu am ronţăit alune. nu vei mai fi niciodată tentat de iluzii. lasă-ne singuri. MARCOS: Retrage-te.. brăţări. Cînd ţi-am promis ? PYTHIA: Cînd mă rugai să te ajut. tolănit aici în fotoliu.. în lume.. cercei. Am pierdut noţiunea timpului. mă ameţiţi cu măşti!.) Nu pleci nicăieri.) Măşti! Vă bateţi joc de mine. măgarii!. PYTHIA: Fiul unui rege puternic! MARCOS: Nu vei mai accepta mediocritatea în care te bălăceşti. La fel ca atunci cînd închizi ochii. secretele lor idioate mă invadează... 101 747847 OEDIP: N-am numărat zilele. Cranţ! O mie de secrete! Cranţ! Cranţ! Cranţ! Cranţ!..) Plec. MARCOS: Retrage-te înăuntrul tău şi vei descoperi peisaje tulburătoare.. Ştiu doar ce fac ceilalţi.... culori necunoscute.. îi apeşi cu putere şi îţi apare o sferă incandescentă de care nu poţi scăpa şi care se mişcă încet... îmi cumpăra cadouri scumpe... Oho! Peste o mie! Şi că fiecare mi-a povestit viaţa lui. la fericirea mea. iar ei mi-au mîncat viaţa. Nu pot nici să rîd..) OEDIP: Plec chiar acum.. încep să put ca un cadavru. Mutrele lor. da... Nu mai tin minte ce-am făcut. PYTHIA: Un an şi o lună....... PYTHIA (devine brusc foarte severă): Marcos. Putrezesc şi put ca un cadavru. In fiecare dimineaţă deschid ochii şi îi văd pe toţi. Mă 100 dorm i răsfăţa ca pe un Copil.. A trecut mult de atunci. (Se opreşte în dreptul Pythiei. Oedip. nu mai ştiu nici cine dracu' sînt. (Marcos iese. maternă. rochii. dacă s-o fi întîmplat cu mine altceva decît să putrezesc şi să put ca un cadavru. Am băut prea mult suc de portocale şi am ronţăit prea multe alune. Da. ce culori invizibile începi să vezi atunci cînd ai renunţat să priveşti.. farduri. PYTHIA: Vrei să-ţi spun şi ţie ce-am aflat? Vrei să-ţi spun?.... PYTHIA: Care lume ?! Oedip! Vino-ţi în fire! (încearcă să devină protectoare. Cranţ! Un secret .. trebuie să ies imediat din templu.. OEDIP: Ţi-am promis? Nu-mi aduc aminte. Să visezi sfere incandescente.. Trebuie să-1 găsesc cît mai repede.. ar fi făcut orice pentru mine. Trage un şut în măşti. (Oedip a ajuns i OEDIP (urlă): încetaţi! (Le smulge măştii PYTHIA (încă amuzată): Am vrut: MARCOS (trist): Am vrut să te noapte..... am altceva de făcut. N-am lăsat pe nimeni să plece fără să mi se destăinuie. îl dai repede pe gît şi rămîi mereu cu acelaşi gust acru în gură.. La fiecare secret cîte o alună.. OEDIP: Unde vă credeţi ?! La circ ?! (Se plimbă nervos pe scenă.. Nici nu-ţi închipui ce lumi fascinante sînt ascunse în tine.... Trebuie să-1 cunosc pe omul necunoscut.PYTHIA: Să zicem că sînt o prostituată şi că am avut peste o mie de clienţi. PYTHIA: Te-ai tîrît în genunchi în faţa mea.) Mi-ai promis că rămîi cu mine. Am uitat tot ce s-a întîmplat cu mine. Pe mine mă aşteaptă omul necunoscut. PYTHIA: De exemplu.o alună.. Rămîi cu mine în templul lui Apollo. inele.

OEDIP (oarecum surprins): Iubitul tău?
PYTHIA: Ai spus că mă iubeşti. Tu ai spus-o, cu gura ta... (Oedip rămîne tăcut.) M-ai
minţit, nu-i aşa că m-ai minţit?
OEDIP: Cred că te iubeam.

PYTHIA: Dacă m-ai iubit înseamnă că mă mai iubeşti încă, dragostea nu dispare într-un an şi
o lună... Dragostea durează.
OEDIP: Cît?
PYTHIA: Nu ştiu. Nu ştiu decît că mi-e dor de tine... Oedip, nu pot să trăiesc fără tine. Hai să
mergem în dormitor, să rămînem împreună noaptea asta...
OEDIP (rîde): împreună cu toată omenirea!
PYTHIA: Omenirea nu există, ai văzut cu ochii tăi, e o glumă proastă. Omenirea înseamnă
geografie şi istorie... Pe noi nu ne interesează nici geografia şi nici istoria. Sînt destui care săşi piardă timpul cu
aiurelile astea. Hai cu mine în dormitor... închidem uşa,
102
închidem ferestrele, tragem draperiile şi rămînem singuri. Restul lumii s-a dus dracului!
Marcos n-o să ne deranjeze, el nu ne deranjează niciodată, e un băiat de treabă... Vreau să
rămînem singuri, mi-e dor
de tine, în fiecare noapte aştept... Hai în dormitor să facem dragoste... Ai să te simţi ca un zeu
lîngă
mine, iubitule...
OEDIP (desprinzîndu-se de Pythia): Nu mai rezist aici. Mă sufoc. (Oedip se plimbă pe scenă.
Brusc
îşi aduce aminte.) Eu trebuie să-1 caut pe omul necunoscut. Plec. (Oedip se îndepărtează.
Pythia se prăbuşeşte. Oedip se întoarce spre ea.) încearcă să înţelegi... PYTHIA: Tu m-ai
înţeles ? Te-ai gîndit vreodată la mine ? OEDIP: Pythia, nu începe iar... PYTHIA: La mine!
OEDIP: Te rog...
PYTHIA (îngrozită): Ce se va întîmpla cu mine?! OEDIP (absent): Habar n-am. Nici cu
mine nu ştiu ce se va întîmpla. Ştiu doar că azi trebuie să-1 găsesc pe omul necunoscut.
Altfel înnebunesc.
PYTHIA: Ai rămas aici ca să te ajut să uiţi... OEDIP: Plec. PYTHIA (se ridică
ameninţătoare): Vrei
să-ţi aduc aminte
ce te aşteaptă dacă pleci ? OEDIP (speriat): Nu mă interesează. PYTHIA: Am să-ţi aduc
aminte... OEDIP: Nu... PYTHIA: Viitorul, Oedip! Ai uitat! Trebuie să-ţi spun din
nou care e viitorul tău!
OEDIP (nesigur): Nimeni nu cunoaşte viitorul. PYTHIA (implacabilă şi vulgară): Eu îl
cunosc. îl cunoşti şi tu. Ştii foarte bine ce se întîmpla dacă pleci! (Oedip protestează.)
Ascultă-mă! OEDIP (îşi astupă urechile): Nu!
PYTHIA (acelaşi joc): Ai să-1 căsăpeşti pe tac-tu... Hîrşt! (Face un gest ca şi cum i-ar tăia
capul.) Şi ai s-o călăreşti pe mă-ta! Uite-aşa! (Sare pe el.) OEDIP (urlă îngrozit): Nu! Nu!
103
PYTHIA (acelaşi joc): Ai să-1 căsăpeşti pe tac-tu şi ai s-o călăreşti pe mă-ta, porcule! Asta
o să faci! O să aveţi copii diformi şi blestemaţi din împerecherea voastră scîrboasă!
OEDIP: Nuuuu!
(Oedip se prăbuşeşte. Pythia e triumfătoare. îl priveşte dezgustată. Se apropie de el, îl ajută
să se ridice. Complet lipsit de apărare, Oedip a devenit o jucărie în mîinile Pythiei. II
conduce şi îl aşază în fotoliu. Oedip e inert. Nici o urmă de milă în expresia Pythiei care îl
priveşte cum stă prăbuşit în fotoliu. Face un gest, iar pe ecran apar imagini: o goană printre
mulţimi de oameni, căutare, succesiune rapidă de figuri. Ai impresia că imaginile nu se pot
fixa. Pythia iese. Lumina scade. Succesiune dementă de figuri. Intră corul. Sînt cu toţii
mascaţi. Mişcări uşor rigide, grave, atitudini marţiale, în scenă nu se mai află o trupă de
actori care improvizează, ci un veritabil cor antic. Succesiunea de figuri se întrerupe. Pe
ecran, imaginile reprezintă chiar ceea ce se întîmplă în prezent pe scenă. Ca şi cum o cameră
de luat vederi s-ar plimba pe scenă, ar observa decorul, corul, însă punctul de atracţie devine
Oedip. Cadrul se apropie treptat de Oedip. Sînt şi reveniri asupra restului, dar Oedip e din
ce în ce mai prezent pe ecran. în decursul scenei care urmează, apropierea de Oedip scoate
la iveală detalii ale figurii lui mărită grotesc. Lumina scade în continuare. Un reflector pe
Oedip, corul e slab luminat, mai curînd se ghiceşte. De data asta, corul vorbeşte într-adevăr
în cor, îşi rosteşte hipnotic replicile.)
CORIFEUL: Drumul cel mai lung îl străbaţi rămînînd

nemişcat. CORUL: Nu e nevoie să te ridici pentru a merge. Nu e
nevoie să păşeşti pentru a înainta. Alergi degeaba. CORIFEUL: Relaxează-te, Oedip.
Respiră adînc. CORUL: Relaxează-te... Drumul cel mai lung îl străbaţi
rămînînd nemişcat. CORIFEUL: Deşi eşti tînăr, ai umblat destul prin
praf, ai rupt multe perechi de sandale pe drum.
104

timpul nu te mai strînge în cleştele lui. mă duc să-1 caut. CORUL: Nemişcat te apropii de el fără încetare şi fără să-ţi dai seama. nici mai tînăr. Sîngele lui e fierbinte. nici mai scund. CORUL: Gîndeşte-te la el. Nici mai înalt şi nici mai scund decît tine să nu fie. E un războinic curajos. nici mai tînăr. Oedip. nici mai bătrîn. de acelaşi rang e duşmanul tău. Oedip. îţi cauţi mereu duşmanii. CORIFEUL: Nici mai înalt..) OEDIP (urlă): Mi-e scîrbă! CORUL: Priveşte drept în faţă şi învinge scîrba. CORIFEUL: Altfel rămînem pînă la moarte prizonieri între un prezent gol şi un viitor imposibil. CORUL: Stai pe loc. Şi-a ascuţit armele aşteptîndu-te. CORIFEUL: Relaxează-te.. (Pe ecran: detalii grotesc mărite ale figurii lui Oedip. CORIFEUL: Vezi? Dacă eşti relaxat. Oedip.. aproape în şoaptă): Mi-e scîrbă.. Vrei să te lupţi. CORIFEUL: Eşti încordat. CORIFEUL: Asta e încercarea cea mai grea prin care avem cu toţii de trecut: să privim înainte fără să ne fie scîrbă. CORUL: Priviţi-1! Este un războinic curajos fiul regelui din Corint. Oedip. 106 CORIFEUL: Braţele lui sînt la fel de puternice ca braţele tale. CORUL: în nimic. în tăcere te aşteaptă din ziua naşterii tale. OEDIP (îngrozit şi înfrînt. Ochii la fel de ageri. CORUL: Ascultă! CORIFEUL: Nici mai înalt. nici mai bătrîn.) Cu cine te lupţi? 105 CORUL: Alege-ţi duşmanul cu grijă. nici mai scund. CORUL: Singura încercare adevărată. Nici el nu s-ar teme de tine dacă ar şti cine eşti. CORIFEUL: E un om la fel ca tine.. CORIFEUL: Nu oricine poate să-ţi fie duşman. Sîngele lui e fierbinte. OEDIP (acelaşi joc): îmi vine să vomit. CORIFEUL: Timpul nu ţi-e duşman. Nici mai tînăr şi nici mai bătrîn. Picioarele lui la fel de iuţi.) CORUL: Rămîi nemişcat. De acelaşi rang cu tine trebuie săţi fie duşmanul. Priviţi-1! CORIFEUL: Sîngele tău e fierbinte. CORUL: învinge scîrba. OEDIP (acelaşi joc): Mă duc. CORUL: Alege-ţi duşmanul cu grijă. la fel ca tine. CORIFEUL: în nimic se află infinitul. CORIFEUL: Iar nimicul îl ţii în palmă fără să-ţi dai seama. OEDIP (acelaşi joc): Plec. CORUL: Timpul dispare. CORUL: Priveşte. de acelaşi rang cu tine e duşmanul tău. CORUL: Ghiceşte-i vocea din mişcarea buzelor. CORUL: De ce eşti încordat? CORIFEUL: Gîfîi.. CORUL: Cleştele care te ţine mereu departe de ţintă. CORIFEUL: Te-ai eliberat.CORUL: Pe drumurile noastre înguste şi pline de praf. Şi nici spaţiul. CORIFEUL: Nici spaţiul nu te mai sufocă. Braţele lui sînt puternice. (Nu face nici o mişcare. . CORUL: Relaxează-te. CORUL: Spaţiul dispare. CORUL: Asta e! CORIFEUL: Tu ai nevoie de duşmani. Trebuie să plec imediat. CORUL:Decegîfîi? CORIFEUL: Tu ai nevoie de duşmani. (Pauză. Oedip. CORIFEUL: Unde vrei să ajungi ? Te-ai gîndit bine unde vrei să ajungi ? CORUL: Te-ai gîndit cu adevărat? CORIFEUL: Sau vrei întîi să ajungi pentru ca abia apoi să te gîndeşti? OEDIP (calm): Plec. Oedip. CORUL: Cu timpul şi cu spaţiul n-are rost să te lupţi. CORIFEUL: Cum te-ai simţi dacă ai şti că şi lui îi e scîrbă de tine ? Gîndeşte-te ce simte el. CORUL: Nu te teme de el. Auzul la fel de fin. CORUL: Nemişcat te apropii de el fără încetare şi fără să-ţi dai seama. CORUL: Distanţele sînt o iluzie. Oedip.

oraşul e pustiu. Stăpîne. ţi-am adus o perucă şi nişte haine ca să te deghizezi dacă ţi-e teamă că te întîlneşti cu cineva la ora asta... Auzi? Hai să ieşim la aer curat. îl caută pe Oedip.) VOCEA LUI MARCOS: Oedip! Oedip! (Intră Marcos cu o torţă. N-are de ce să-ţi fie frică. Stăpîne! Mă auzi?.) VOCEA LUI MARCOS: Oedip! (Intră Marcos. vrea să se întoarcă repede acasă.) MARCOS: Străzile sînt pustii. Oedip! M-am gîndit să urcăm împreună pe muntele Parnas.) SPYROS: Stăpîne! Unde eşti? (Dă peste Marcos. crede-mă..... I s-a făcut dor de soţie şi de copii. Unde te-ai ascuns? Vai..) OEDIP: Nu ştiu.. la ora zece.) CORUL (acelaşijoc): Oedip! OEDIP (precipitat): Trebuie s-o şterg cît mai repede de-aici.. Corul se află mai departe în scenă şi rămîne nemişcat... Şi sus. pe cer. (Se duce în dreapta şi îşi ia bîta... Cumpărăm sau nu cumpărăm? Ce fac? Stăpîne... 108 SPYROS: Trebuie să-1 găsesc imediat. CORUL (strigă înfiorat şi înfiorător): Oedip! CORIFEUL: Oedip! Unde pleci ? (Oedip rămîne o clipă nemişcat. Se sting toate luminile. Oedip! (Iese. CORIFEUL: Iar capătul e acelaşi.. dacă îţi pui hainele şi peruca... Ai devenit cam leneş. ce aer împuţit e aici! Cum dracu' mai poţi respira? Hai... Ai să vezi. scena e cufundată în tăcere şi întuneric.) SPYROS: Stăpîne! Am cumpărat miere! O sută de butoaie de miere! Am dat lovitura! Transformăm cetatea într-o bomboană şi îndulcim toată Grecia.. Am venit să te scot la plimbare... Coreuţii par statui.. CORUL: Un drum lung şi inutil. E tare frumos afară. la aer curat. pe 107 onoarea mea. îi cumpăr imediat toate măslinele. CORIFEUL: Vei avea mult de umblat prin praf şi prin trupuri de oameni pînă să dai iar peste el.. altfel ratăm o afacere cu măsline.. Lui Marcos:) L-ai văzut pe Oedip? MARCOS: Nu.CORUL: Rămîi nemişcat.. Cine ştie cînd ai să-1 mai întîlneşti.. mă băiete? Oedip! Ce faci? Pe unde umbli? Oedip!. Vinde ieftin.. Vei străbate un drum lung şi inutil.. Nu mai e mult şi se luminează. CORUL: Capătul e acelaşi... Aerul curat îţi prinde bine. Mai schimbi şi tu atmosfera. băiete... nu te recunoaşte nimeni.. n-are de ce să-ţi fie teamă. Imaginile încetează.. nu vezi? . Oedip. Pentru cîteva clipe. CORUL: Cine ştie cînd ai să-1 mai întîlneşti. O noapte superbă. Oricum..... descoperă absenţa bîtei): Bîta! Arma lui Oedip! SPYROS :Ce-i cu ea? MARCOS: Lipseşte.. Tu nu te hotărăşti niciodată de unul singur.. MARCOS (ajuns în partea dreaptă a scenei.. Stăpîne! Stăpîne! M-am întîlnit şi cu un negustor de măsline care mi-a propus. Ne mai dezmorţim şi noi ciolanele..... Ai ajuns prea aproape ca să te întorci acum.. fiecare casă nu-i decît pîlpîirea unei flăcări minuscule.. Hai să privim împreună oraşul noaptea de la înălţime. CORUL (acelaşijoc): Oedip! (Oedip iese alergînd. Unde te-ai ascuns? îţi arde de joacă.. ai să dormi pe urmă neîntors. Să-ţi spun drept. Oedip. unde eşti?... Hai să ieşim. nişte haine şi o perucă.. Oedip! Hai că se luminează şi pierzi spectacolul unei nopţi pe munte. Oedip! Dacă îţi pui peruca şi dacă îmbraci hainele astea. mie îmi place mai mult noaptea decît ziua..) MARCOS: Unde eşti.. (Iese. CORIFEUL: Nu fi prost... mă.. Oedip! Oedip!... Aşteaptă răspunsul nostru dimineaţa.. Oedip! (Intră Spyros. Oriunde.. Dacă eşti de acord.. L-am căutat peste tot.) VOCEA LUI SPYROS: Stăpîne! Stăpîne! (Intră Spyros cu o torţă şi îl caută pe Oedip.. Uite. OEDIP (se ridică dezgustat): Plec. stelele.

Şi-a luat arma şi a plecat din Delphi.) (Lumină roşie violentă care mătură nemiloasă deopotrivă scena şi sala. Scena e cufundată în beznă. . Pe scenă: Pythia şi corul.) Marcos! Stai! Aşteaptă-mă! (Iese.) SPYROS: Cum să plece? A înnebunit?! (Aleargă după Marcos. (Iese.SPYROS: Unde poate fi? MARCOS: Oedip a plecat.

E sus. CORUL: A ajuns. CORIFEUL: Aleargă prin praf. PYTHIA: Aleargă spre crainic. CORIFEUL: Doi cai trag un car.. (Pauză. CORIFEUL: Aleargă şi nu se mai opreşte. CORUL: Aleargă. CORUL: Cuprins de furie aleargă Oedip. însă coreuţii urmăresc cu sufletul la gură nişte evenimente care par să se petreacă sub ochii lor. Praf. CORIFEUL: I s-au lipit degetele de bîtă. CORUL: îi zboară picioarele prin aer. CORUL: A transpirat şi praful i-a intrat în sînge. CORUL: Nu-1 vede pe crainic. CORIFEUL: Parcă nici nu l-ar vedea. (Pauză. 109 CORIFEUL: Ţine bîta strîns în mîna dreaptă şi totuşi aleargă mai repede. CORUL: Aleargă spre crainic.) PYTHIA: A trecut de crainic. PYTHIA: De jur-împrejur — praf.) PYTHIA: în urma crainicului merge încet un car tras de doi cai. CORUL: Praf. PYTHIA: A ajuns chiar în dreptul crainicului.. CORUL: Ridică tot praful alergînd pe drumul îngust. (Corului:) Voi vedeţi? CORUL: Cu greu se poate distinge.) PYTHIA: La o răscruce. PYTHIA: Drumul e îngust. PYTHIA: Ţine bîta strîns în mîna dreaptă. s-o arunce în praf. pe podium. CORIFEUL: O ţine strîns. Pythia rămîne nemişcată. CORIFEUL: Aleargă înainte mai repede. E în transă. A transpirat. CORIFEUL: Oedip aleargă prin praf ca un nebun. CORUL: Braţul e ud. parcă ar fi prelungirea braţului. (Pauză.. CORIFEUL: O răscruce unde se întîlnesc trei drumuri! CORUL: A ajuns la răscruce! PYTHIA: La răscrucea unde se întîlnesc trei drumuri îi apare în faţă un crainic. CORIFEUL: A ajuns la răscruce! CORUL: A ajuns la răscruce! PYTHIA: La răscruce. Praf..Apariţie fabuloasă a Pythiei. are aceeaşi atitudine ca în timpul profeţiilor din actul I. CORUL: Cine e în car? CORIFEUL: Vedeţi cine e în . Parcă ar vrea să scape şi de umbra lui.) PYTHIA: Aleargă! CORIFEUL: Aleargă. PYTHIA: Drumul e îngust. CORUL: Tot drumul e inundat de praf.. Ca un armăsar în galop. CORIFEUL: Carul e înconjurat de un nor de praf. CORUL: în urma crainicului merge încet un car tras de doi cai. CORIFEUL: Praful se înalţă la cer. CORIFEUL: Din ce în ce mai greu. CORIFEUL: Un nor de praf se ridică în spatele crainicului..

da. 110 CORIFEUL: Da. un vizitiu şi un bătrîn sînt în car. UL: Abia SC disting prin noruI de raf DSÎS? P .) r Y l tilA: Oedip aleargă spre car.(Pauză.car? CORUL: Cine e în car? CORIFEUL: Vedeţi cine e în car? (Pauză. CORUL: In car sînt numai vizitiul şi un bătrîn.) PYTHIA: Doar vizitiul si un bătrîn se află în car. .

împreună cu Pythia — rămasă în scenă — „ Drumul e îngust!") . CORUL: Drumul e îngust PYTHIA: Drumul e îngust. (Corul coboară de pe scenă şi îndeamnă publicul să părăsească sala. CORUL: Bîta i s-a lipit de mînă. CORIFEUL: Drumul e îngust.CORIFEUL: Aleargă spre car ca un disperat. CORIFEUL: Praful i-a intrat în sînge (Pauză ) PYTHIA: Drumul e îngust! CORIFEUL: Drumul e îngust! CORUL: Drumul e îngust! PYTHIA: Drumul e îngust. în timp ce repetă obsesiv. CORUL: Aleargă spre car ca un nebun CORIFEUL: E transpirat.