CARACTERUL Pe schema definită de temperament se organizează în urma acumulării experienţei de viaţă caracterul • este un portret psihologic individual şi stabil

, totalitatea însuşirilor care deosebesc un om de altul • se exprimă în categorii de trăsături ce se convertesc în atitudini morale faţă de sine, faţă ce ceilalţi şi faţă de muncă Caracterul • Constituie profilul psihomoral al individului, manifestat în consistenţa relaţiilor interpersonale şi în activitatea sa

El se defineşte prin referire la valorile etice, deoarece relaţiile interpersonale sunt normate, pătrunse de norme etice, juridice, etc. Etimologie • n greaca veche termenul de caracter se asocia cu un semn care se folosea pentru a separa două terenuri. • !lterior semnificaţia lui s"a extins, fiind utilizat pentru a exprima ceea ce distinge un lucru de altul, un organism de altul. • pecete, marcă n biologie • #ermenul este folosit în sens de însuşire sau trăsătură diferenţiatoare sau asemănătoare $comună%, ereditară sau dob&ndită, care permite descrierea sau clasificarea indivizilor. • 'unt considerate caractere culoarea pielii, culoarea ochilor, talia, conformaţia fizică, etc. n psihologie există două curente • (. )nclude în sfera noţiunii de caracter at&t noţiunile genotipice determinate biologic, c&t şi pe cele fenotipice, dob&ndite sub influenţa mediului natural şi social. • *. +aportează noţiunea de caracter numai la personalitatea umană Psihologia contemporană • ,bordează caracterul ca pe o entitate distinctă a sistemului personalităţii, ireductibilă la temperament. -efinirea caracterului • 'e impune operarea cu două accepţiuni. – ,ccepţiunea lărgită / cadrul general de referinţă – ,ccepţiunea restr&nsă / instrument de abordare şi cercetare concretă Definiţia caracterului " în accepţiunea lărgită • 0aracterul exprimă schema logică de organizare a profilului psihosocial al personalităţii, considerat din perspectiva unor norme şi criterii valorice.

• . spiritul de răspundere – trăsături negative cum sunt individualismul egoist. exigenţa în activitate .titudinile • +eprezintă recunoaşterea valorilor. faţă de muncă şi faţă de sine. la societate în ansamblu şi la sine însuşi. prin intermediul unui mecanism de selecţie. de orientare. care cuprinde mecanismele voluntare ale conduitei $voinţa%. • . linguşeala Atitudinea faţă de activitatea prestată • apare în. spiritul de iniţiativă. format din ţelurile activităţii. faţă de semeni • se dezvaluie în.ceste poziţii se numesc atitudini.)nclude elemente corelate şi integrate într"o structură funcţională unitară. iar suportul lor îl constituie deprinderile şi obişnuinţele. . în relaţiile cu ceilalţi. – trăsături pozitive de caracter cum sunt sinceritatea. Analiza şi evaluarea caracterului • Analiza şi evaluarea caracterului pe plan comportamental impune atenţiei o sumă de atitudini şi trăsături care formează trei grupaje. 0aracterul prezintă două segmente • un segment direcţional. cinstea.titudinile stabilizate devin trăsături de caracter. valorile pe care individul le recunoaşte şi le ilustrează practic prin conduită1 • un segment efector. 0aracterul se dezvăluie în primul r&nd în faptele de conduită. faţă de ceilalţi oameni. deschiderea spre altul. conştiinciozitatea. care determină un mod relativ stabil de orientare şi raportare a omului la ceilalţi semeni. – 0oncepţia generală despre lume şi viaţă a subiectului – 'fera convingerilor şi sentimentelor socio"morale – 0onţinutul şi scopurile activităţilor – 0onţinutul aspiraţiilor şi idealurilor • Definiţia caracterului " în accepţiunea restr&nsă • 0aracterul desemnează un ansamblu închegat de atitudini. • . apreciere şi valorizare. însuşirea sau interiorizarea lor de către individ. – trăsături pozitive cum sunt s&rguinţa.ceste elemente sunt. . spiritul de colectiv. iar caracterul se prezintă ca un sistem de atitudini şi trăsături. – Atitudinea faţă de societate – Atitudinea faţă de activitatea prestată – Atitudinea faţă de sine Atitudinea faţă de societate • faţă de grupul mai restr&ns. drumul de viaţă ales.ceste acte de conduită şi relaţiile cu alţii relevă poziţiile specifice pe care persoana le adoptă faţă de societate. altruismul.

neglijenţa. – Mulţimea solicitărilor interne. motivaţional.% îşi structurează pe baza unor complexe transformări în plan cognitiv. sentimentul inferiorităţii +elaţia temperament " caracter • #emperamentul / se implică şi se manifestă în orice situaţie. adică un anumit profil caracterial. rutina. • Etica evaluează caracterul din punct de vedere al concordanţei sau discordanţei lui cu normele.trăsături negative ca lenea. încrederea în sine. spiritul autocritic. 0aracterul • 'e structurează numai în interacţiunea individului cu mediul socio"cultural. 4atura axiologică a caracterului • Pentru a evidenţia latura axiologică a caracterului trebuie să luăm în consideraţie interacţiunea a două mulţimi de solicitări. E'#E 3 6#))789 E:P4)0. structurii şi rolului adaptativ pentru individ. pe care individul le are faţă de societate – Mulţimea solicitărilor e terne. colegii de şcoală. un anumit mod de raportare şi reacţie la situaţiile sociale. principiile şi metodele morale proprii mediului socio"cultural în care trăieşte individul.9.#). sentimentul demnităţii personale.9 -in punct de vedere psihologic • 3rice individ c&t de c&t normal. E'#E 3 6#))789 73+<. 0aracterul apare • • • • 0a mod individual specific de relaţionare şi integrare a celor două mulţimi de solicitări 0aracterul poate pune individul în trei ipostaze.+ E#)0. aroganţa. afectiv. dezorganizarea. ). stăp&nirea de sine – trăsături negative ca îng&mfarea. nereceptivitatea la nou Atitudinea faţă de sine • apare în. – • P')23435). etc. – trăsături pozitive ca modestia. în comunicare şi interacţiune cu alţi semeni $familia. -e concordanţă deplină cu societatea -e respingere reciprocă totală -e concordanţă parţială / discordanţă parţială 0oncordanţa deplină cu societatea .#). naturală sau socială. pe care societatea lşe formulează faţă de individ. născut şi crescut într"un mediu social. • 0aracterul / se implică şi se manifestă numai în situaţii sociale. optimismul. ca mecanism specific de relaţionare şi adaptare şa particularităţile şi exigenţele acestui mediu. -istincţie între planul de abordare psihologic şi cel etic • Psihologia se ocupă de studiul caracterului sub aspectul mecanismelor. cercul de prieteni. profesorii.

 afectivitatea. 0aracterul • 'e structurează prin integrarea în plan cognitiv.  n diferite perioade ale evoluţiei. • 0a urmare el se manifestă numai în asemenea împrejurări. spre care se poate tinde. 0&nd plaja de intersecţie se îngustează după un anumit prag. ea desemn&nd o limită ideală.0#E+!4!) '-P 0aracterul  +ezultatul unui şir de integrări a funcţiilor şi proceselor psihice particulare din perspectiva relaţionării omului cu semenii şi a adaptării sale la mediul socio"cultural în care trăieşte. tinz&nd spre limita superioară de concordanţă – – • • 'ocietatea declară individul ca av&nd caracter. • -e aceea dezvăluirea trăsăturilor de caracter este incomparabil mai dificilă dec&t a celor temperamentale. '#+!0#!+. teoretică. 6i această situaţie are o semnificaţie doar teoretică. 'ocietatea declară individul ca lipsit de caracter )ndividul declară etaloanele şi criteriile impuse de societate ca neacceptate. )ndividul consideră criteriile şi etaloanele societăţii ca fiind ale lui.  motivaţia. +espingerea reciprocă totală • • • 0ele două mulţimi de solicitări nu concordă în nici un punct. afectiv. . neînt&lnindu"se în realitate. 0&nd plaja de intersecţie se lărgeşte. • 3 asemenea situaţie nu se înt&lneşte în realitate.+. 0oncordanţa parţială / discordanţa parţială • 0ele două mulţimi de solicitări se intersectează pe o plajă mai îngustă sau mai extinsă • 5enerează două situaţii.#oate solicitările sociale sunt acceptate şi integrate ca norme proprii de conduită şi toate solicitările proprii se încadrează în limitele normelor şi etaloanelor societăţii. P')23435)09 . 0. trebuind să fie revizuite. motivaţional şi volitiv a ceea ce este semnificativ pentru individ în situaţiile. evenimentele şi experienţele sociale. Evaluarea caracterului • <odalitatea cea mai eficientă de cunoaştere şi evaluare a caracterului o reprezintă analiza actelor de conduită în situaţii sociale înalt semnificative pentru individ. integrările angajează în măsură diferită.

 $locul de comandă sau direcţional / cuprinde. concepte. Cognitivă $analiza şi evaluarea critică a normelor şi modelelor socio"culturale% "olitivă $autodeterminarea. 'tructura caracterului din punct de vedere funcţional 'tructura caracterială  )nclude două #locuri. judecăţi%  . caracterul reflectă şi ne trimite întotdeauna la latura de conţinut. cognitive şi volitive   Este diferită la diferiţi indivizi. Afectivă $copilul acceptă consemnele morale ale autorităţii paterne pentru a evita sancţiunile şi pentru a păstra afecţiunea părinţilor% Motivaţională $copilul acceptă consemnele morale ale autorităţii paterne pentru a obţine satisfacerea trebuinţelor sale%  ncep&nd cu adolescenţa " integrarea caracterială se realizează preponderent pe dimensiunile. angajarea pe o direcţie sau alta a orientării şi modului de conduită%     'tructura caracterului  n structura caracterului se regăsesc elemente de ordin. de esenţă a personalităţii ca subiect social şi ne impune valorizarea etică a comportamentului.alorile alese şi recunoscute de individ  $locul de e ecuţie / cuprinde. trăsături% #oate aceste elemente ţin de existenţa socială a individului şi mediază raporturile lui cu ceilalţi semeni şi cu societatea în ansamblu. ea put&nd constitui criteriu de clasificare tipologică. +elaţia caracter"temperament 'pre deosebire de temperament. = 'copurile mari ale activităţii = -rumul de viaţă ales = .fectiv $emoţii. voinţa )ntegrarea caracterială  4a v!rstele mici / integrarea caracterială se realizează preponderent pe dimensiunile.olitiv $însuşiri.  cogniţia. trebuinţe. sentimente%  <otivaţional $interese. Exemple.  .  . motivaţionale. Ponderea elementelor afective. idealuri%  0ognitiv $reprezentări.

titudinea  Poziţia internă adoptată de o persoană faţă de situaţia socială în care este pusă. .  Atitudinea pozitivă imprimă persoanei tendinţa de a se apropia de obiect.pare ca verigă de legătură între starea psihologică internă a persoanei şi mulţimea situaţiilor la care se raportează în contextul vieţii sale sociale. identificare şi evaluare a situaţiilor sociale.  'e constituie prin organizarea selectivă. potrivit acesteia.  %peratorii de declanşare / actualizează şi pun în funcţiune aparatele de răspuns $verbale şi motorii%. relativ durabilă. profundă a caracterului şi conduita manifestă o constituie subsistemul atitudinal.  %peratorii cone iunii inverse / extrag şi retransmit blocului de comandă informaţia despre efectele comportamentului sau acţiunii. trec&nd prin punctul neutru A $zero%.  &radul de intensitate / exprimă gradaţiile celor două segmente ale trăirii $pozitiv şi negativ%. ?starea de set@ faţă de situaţie. filtrare. invizibilă a caracterului. #oate aceste elemente.  .  3 structură motivaţională / de testare.<ecanismele voluntare de pregătire.  3 structură afectivă / generează trăirea pozitivă sau negativă a modelului ?cognitiv@ şi ?motivaţional@ al situaţiei şi. motivaţionale. .  0aracteristicile atitudinii  Direcţia sau orientarea / dată de semnul pozitiv $favorabil% sau negativ $nefavorabil% al trăirii afective faţă de obiect $situaţie%.  %peratorii de activare / realizează stabilirea atitudinii faţă de situaţie. formează latura internă. a unor componente psihice diferite / cognitive. afective / şi determină modul în care varăspunde şiacţiona o persoană într"o situaţie sau alta. sistgemic articulate.  Atitudinea negativă crează o tendinţă de îndepărtare. = >locul de comandă  3 structură cognitivă / de receptare. 'ubsistemul atitudinal )nterfaţa dintre structura internă. >locul de execuţie  %peratorii de conectare / primesc şi proiecteaza ?starea de set@ pe ?repertoriul comportamental@. conectare şi reglare a conduitei în situaţia concretă dată. prin care se stabileşte concordanţa sau discordanţa dintre valenţele situaţiei şi starea de necesitate actuală sau de perspectivă a subiectului. str&ns independente.

 0&nd atitudinile individuale converg într"o măsură semnificativă. îndepărtate de subiect.  Centralitatea psi(ologică a o#iectului pentru su#iect / îmseamnă că unele obiecte se situează aproape permanent în prim"planul conştiinţei. psihologic. ce poate fi interpretată ca dimensiune a caracterului social.  'uprafaţa $întinderea comprehensibilă a obiectului% / constă în numărul de însuşiri accesibile observaţiei şi înţelegerii. opinia publică. evenimente şi sisteme de valori.  opinia  acţiunea 3pinia  Este forma verbal"propoziţională de exteriorizare a atitudinii. care nu introduce nici o schimbare în situaţie.-inamica atitudinii este condiţionată de caracteristicile obiectului de referinţă. cum sunt cei socio"umani. de modificare a ei sau de îndepărtare. vom avea.cţiunea  +eprezintă intrarea subiectului în relaţie directă $senzorială şi motorie% cu situaţia şi efectuarea unor demersuri $transformări% de integrare în situaţie. Dimensionalitatea / constă în numărul şi varietatea elementelor care"l compun. în timp ce altele răm&n. faţă de care subiectul a reuşit să"şi formeze o atitudine definită şi generalizată.  Este o modalitate constatativ"pasivă de raportare la lume. const&nd în judecăţi de valoare şi de acceptare $acord% sau de respingere $dezacord% în legătură cu diferitele situaţii. ca atare.  'ocialitatea / rezidă în aceea că ?obiectele sociale@ $îndeosebi celelalte persoane% reprezintă principala sursă de formare a atitudinilor. merg&nd de la stimuli unidimensionalip&nă la cei mai complecşi. acţiunea devine mai relevantă pentru dezvăluirea esenţei caracterului unei persoane dec&t opinia.  . Expresia externă a atitudinii  3 reprezintă. în plan extern. . principala sursă a diferenţei de centralitate afl&ndu"se în sfera motivaţională. faptele at&rnă mai greu în aprecierea personalităţii unui om dec&t vorbele.  5radul de angajare psihologică în cadrul acţiunii este cu mult mai ridicat dec&t în cadrul opiniei şi.