Libertatea presei în ziua de azi

Trăim în era vitezei. Tot ce se întampla de fapt zboară. Totul ajunge în orice colţ al lumii aprope mai repede decât ajungem noi să respirăm. De ce acest lucru? Pentru că, aparent, mass media s-au dezvoltat în aşa fel încât totul s-a transformat într-un flux continuu de informaţie accesibilă care este uitată pe cât de repede este primită. Libertatea presei în zilele noastre nu numai că şi-a lărgit orizonturile, însa este vizibil că a transformat informaţia într-un duşman sau un aliat, într-o metoda de abuz, sau un remarcabil ajutor, în ceva de consum care se supune majorităţii, care nu tinde să schimbe nimic. La nivel mondial, România se află pe locul 45 în ceea ce priveşte libertatea presei, înaintea Statelor Unite ale Americii. Într-o oarecare măsură, această poziţie poate fi considerată una nu tocmai favorabilă având în vedere că în teorie, oricine are dreptul la libertatea de exprimare, la libertatea cuvântului şi a opiniei atâta timp cât nu prejudiciază demnitatea altei persoane. Studiul realizat arată că până şi Papua Noua Guinee oferă o libertate a presei lărgită. În România totul stă foarte bine în teorie când vine vorba despre ce şi cum trebuie să se scrie. În practica însa, ne lovim într-o anumită măsură de Codurile de legi, de Drepturile omului, ale Consumatorului şi lista poate continua. În fapt, presa noastră abuzează. Abuzează nu numai de naivitatea oamenilor şi de cuvintele care ascund de fapt lucruri ce cad sub incidenţa unor drepturi încălcate sau a unor informaţii strict personale, ci şi de neştiinţa populaţiei în ceea ce priveşte drepturile ce li se încalcă. Presa noastră este liberă, dar nu în a ne intelectualiza prin publicarea unor opinii pertinente ce ne arată o altă latură a lucrurilor, nu este liberă în arătarea unor anumite dovezi, presa noastră nu promovează intelectuali ca Neagu Djuvara, care în ciuda faptului că a ajuns să simtă tot ce s-a întâmplat de la Primul Război Mondial până în zilele

Se scrie doar ce se cere de publicul larg care nu a fost obişnuit decât cu informaţia de consum care este uitată pe cât de rapid şi ieftin este primită. SUA sau Niger. Presa în schimb este dictată. libertatea presei la noi e doar de faţadă. Dar unde este această libertate? Toata lumea vorbeşte de ea şi toată lumea este plină de iluzia că o are. a oamenilor care vrem să avem parte de adevăr? Dar nu acel adevăr comandat de alţii ce au puterea. sunt puţine reviste şi Televiziunea Română este aproape singura care mai difuzează emisiuni ce deschid minţi. Libertatea presei în ziua de azi este. s-a întors în ţara în care s-a născut şi i-a scris istoria fără perdea. din punctul meu de vedere.noastre. ba din contră. Nu putem vorbi de libertate atâta timp cât aceasta afectează vieţile şi demnitatea persoanelor. Unde e libertatea noastră. Din păcate. Sunt câteva ziare care abia se vând. Presa noastră rar scrie despre Mircea Cărtărescu. În rest. Libertatea presei nu există. Adevărul care ar trebui să fie caracterizat de orice cuvânt scris sau ascultat prin intermediul mass-media. Pentru că libertatea presei de fapt a devenit libertatea banilor în schimbul unor detalii nefolositoare şi a infulenţelor ce aduc abuzuri la adresa vieţilor personale ale unor oameni sau a informaţiei ce nu creşte nivelul de cultură. Se scrie doar despre ce ordonă oamenii influenţi. informaţiile sunt puternic deformate sau dezbinate. dar nu explică. Presa abuzează. Se încearcă a se vorbi despre libertatea presei oriunde. fie că vorbim de România. mai . se scrie doar despre ce provoacă scandal şi nereguli. oameni nominalizaţi pentru Premiul Nobel în literatură pentru întreaga lor activitate. Norman Manea sau Varujan Vosganian. Presa noastră rar scrie despre cei care au ceva de spus. oamenii care au bani. presa oferă. în ciuda faptului că a avut curajul să vorbească în timpurile în care să vrei adevărul era o sentinţă. Nu putem vorbi de o libertate a informaţiei atâta timp cât în spatele acestui flux continuu se ascund oameni influenţi. sunt câteva site-uri care abia sunt accesate. presa tace când lumea uită. în ciuda faptului că a fost exilat timp de 20 de ani doar pentru că a avut curaj.

informaţia însă necesită limite şi realitate. Oancea Alexandra .degraba un abuz făcut la adresa integrităţii şi a capacităţii de înţelegere şi discernământ a unei persoane. Libertatea presei va exista atunci când abuzurile vor înceta. ficţiunea oferă toată libertatea. Poveşti poate scrie oricine.

Related Interests