59 Lectie Demo Arhitectura Gradinii

ARHITECTURA GR|DINII

EM D

E IV ŢI T C RA LE NST O Ă

INTRODUCERE
În tumultul vieţii de zi cu zi, fiecare dintre noi îşi doreşte să îşi liniştească gândurile, să îşi încânte ochii cu frumuseţe sau să îşi răsfeţe sufletul într-o oază de linişte şi relaxare. Grădina poate fi un astfel de loc. Poate că şi dumneavoastră aţi avut sau aveţi acest vis – să vă construiţi propria grădină, familială sau pentru odihnă şi recreere, care să fie frumoasă şi să corespundă tuturor nevoilor. Cursul Eurocor de Arhitectura Grădinii vă poate ajuta în realizarea acestui vis. Se adresează atât celor care doresc să îşi proiecteze şi să realizeze propria grădină, celor pasionaţi de acest domeniu fascinant, cât şi celor care doresc să transforme această pasiune într-o meserie. Veţi învăţa astfel să proiectaţi şi să executaţi propria dumneavoastră grădină, să puneţi în evidenţă o anumită parte a unei grădini, să îmbunătăţiţi atmosfera grădinii deja construite şi să daţi viaţă unor noi spaţii în interiorul acesteia. Cursul nostru vă va conduce pas cu pas în tainele proiectării şi execuţiei grădinilor, vă va arăta în ce constau etapele de realizare a unei grădini, succesiunea activităţilor. Arhitectul sau proiectantul de grădini (peisagistul) proiectează grădina astfel încât aceasta să fie în armonie totală cu casa şi cu mediul înconjurător. Astfel, în acest curs vă veţi familiariza cu lucrările de proiectare şi realizare a grădinii, fie că este vorba de o grădină geometrică sau peisagistică, de o grădină de odihnă şi recreere sau de o grădină a unei case familiale. Veţi şti, printre altele, ce trebuie făcut pentru construcţia unui zid de sprijin, ce materiale să folosiţi, cu ce plante puteţi face mai decorativă grădina dumneavoastră sau, de ce nu, a prietenilor sau clienţilor dumneavoastră, cum să amplasaţi corect şi estetic garajele, pavilioanele sau cum să creaţi spaţii adecvate pentru activităţi zilnice sau pentru recreere şi relaxare. Dacă optaţi pentru realizarea unei grădini alpine, veţi afla cum puteţi forma relieful, cum şi ce tipuri de stânci să aşezaţi, pe ce bază să selectaţi plantele

2

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

necesare. Doriţi să creaţi o atmosferă acvatică grădinii cu un lac de grădină? Nimic mai simplu, veţi afla din cursul nostru ce formă să alegeţi pentru lacul visat, cum să-l izolaţi şi ce mediu vegetal să formaţi în jurul lui. De asemenea, veţi putea proiecta modul de aranjare a copacilor şi a plantelor, priveliştea pe care o vor oferi plantele. Vă veţi familiariza şi cu uneltele necesare în construcţia unei grădini şi cu întregul arsenal de materiale de construcţie. Veţi găsi multe sfaturi utile pentru alegerea modurilor optime de construcţie şi propuneri de utilizare a lor. Iar secţiunea de istoric vă va purta prin lumea fascinantă şi mai puţin cunoscută a grădinilor din

antichitate până în perioada modernă. Lecţiile au o orientare mai ales aplicată, punând accent pe transpunerea cunoştinţelor teoretice în practică, conţinând diverse ilustraţii şi descrieri interesante, exerciţii şi soluţii tehnice care vă vor ajuta să înţelegeţi şi să reţineţi principiile care stau la baza proiectării şi îngrijirii unei grădini. Sunteţi gata pentru aventura cunoaşterii? Atunci să pornim la drum. Noi vă dorim

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

3

Materialul cursului se compune din 16 module (32 de lecţii) şi a fost astfel conceput încât să permită asimilarea optimă a informaţiilor prezentate. Structura didactică a lecţiilor, care se păstrează de-a lungul întregului curs, debutează cu precizarea obiectivelor pe care trebuie să le atingeţi prin parcurgerea fiecărui material. Un element important pentru reuşita învăţării este cel al îmbinării elementelor de teorie cu cele cu caracter practic. Astfel, veţi găsi în interiorul lecţiilor algoritmi, adică explicaţii detaliate referitoare la etapele pe care trebuie să le parcurgeţi pentru efectuarea unor aspecte practice, dar şi numeroase exerciţii teoretice şi practice. Pentru a vă consolida cunoştinţele, la sfârşitul fiecărei lecţii veţi găsi o recapitulare, care prezintă succint cele mai importante aspecte prezentate în cadrul acesteia, dar şi o temă pentru acasă, ce constituie o modalitate eficientă de verificare a gradului de însuşire a cunoştinţelor prezentate. Aceasta va fi expediată pe adresa Institutului EUROCOR, urmând ca profesorul personal să aprecieze corectitudinea răspunsurilor şi să vă transmită comentariile sale pe marginea acestora. Pentru înţelegerea termenilor noi prezentaţi în material, vă poate fi de ajutor secţiunea de dicţionar de specialitate, iar pentru completarea şi aprofundarea cunoştinţelor vă sunt recomandate câteva titluri aparţinând literaturii de specialitate. Dincolo de toate aceste aspecte care ţin de conţinutul propriu-zis al lecţiilor, grafica specială sporeşte atractivitatea cursului, prin prezenţa numeroaselor imagini color, tabele şi scheme. Pentru ca studiul dumneavoastră să fie cât mai uşor şi eficient, pe marginea lecţiilor au fost introduse diferite semne şi simboluri:

Indică obiectivele lecţiei, ceea ce veţi învăţa până la sfârşitul lecţiei

Algoritmul care vă ajută în rezolvarea unor aspecte practice

Informaţii importante

Exerciţii propuse spre rezolvare

Materiale şi unelte necesare

Istoricul grădinilor Lecţia de faţă este o lecţie demonstrativă care doreşte să vă familiarizeze cu metoda de studiu EUROCOR. Veţi găsi aici fragmente din structura modulelor acestui curs şi un exemplu de temă. Din punctul de vedere al numărului de pagini, ea reprezintă mai puţin de jumătate din conţinutul unui caiet de studiu.

4

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

Programa cursului de ARHITECTURA GRĂDINII
Lecţia 1 Lecţia 2 Lecţia 3 Lecţia 4 Lecţia 5 Lecţia 6 Lecţia 7 Lecţia 8 Lecţia 9 Lecţia 10 Lecţia 11 Lecţia 12 Lecţia 13 Tipurile de grădini ornamentale. Măsurarea terenului Clasificarea şi structura grădinilor. Principii de proiectare Amenajarea terenului. Grădinile utilitare Modalităţi de marcare. Pietrele naturale Asigurarea apei – posibilităţi şi cerinţe Proiectarea, execuţia şi întreţinerea suprafeţelor amenajate cu flori anuale Moduri de drenaj. Prepararea şi utilizarea betonului Proiectarea, execuţia şi întreţinerea suprafeţelor amenajate cu flori bienale Taluzul (panta). Prefabricatele din beton. Apariţia grădinilor Pregătirea terenului şi înfiinţarea gazonului prin semănat direct. Întreţinerea gazonului şi unelte pentru întreţinere Construcţia scărilor, reguli de dimensionare. Valoare utilitară şi criterii estetice. Grădinile din antichitate Pregătirea terenului şi înfiinţarea gazonului prin placarea cu brazde de gazon precultivat. Metale în grădină Cărările şi aleile grădinii, construcţia pavajului cu dale. Reguli de dimensionare. Valoare utilitară şi criterii estetice. Grădina antică egipteană Proiectarea, execuţia şi întreţinerea suprafeţelor amenajate cu flori perene. Criterii în selectarea plantelor. Uneltele folosite pentru întreţinerea suprafeţelor cu flori Amenajarea locurilor de parcare. Pavajul: necesitatea construirii, dimensiunea, valoarea utilitară. Grădina antică greacă şi cea romană Proiectarea, execuţia şi întreţinerea unei grădini alpine (rocărie). Aplicarea vopselelor în grădină Proiectarea şi dimensionarea bazinului de înot (piscinei). Construcţia pas cu pas. Grădina chinezească şi grădina japoneză Aşezarea, proiectarea şi construcţia adăpătoarelor pentru păsări, a pârâului, a cascadei

Lecţia 14

Lecţia 15 Lecţia 16 Lecţia 17 Lecţia 18

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

5

Lecţia 19 Lecţia 20 Lecţia 21

Proiectarea zidurilor de sprijin. Modalităţi de realizare şi criterii estetice. Construcţia pas cu pas. Grădinile din Evul Mediu Posibilitatea utilizării arbuştilor decorativi în grădină. Timpul şi modul de plantare. Lucrări de îngrijire Proiectarea şi realizarea gropii de nisip şi a locului de joacă pentru copii. Respectarea criteriilor privind sănătatea şi protecţia împotriva accidentelor. Construirea pas cu pas. Grădina în perioada Renaşterii Posibilităţile de plantare şi utilizare a arborilor decorativi foioşi. Plantarea şi lucrările de îngrijire Aşezarea pergolei şi a grilajelor în grădină. Dimensionare, prezentarea materialelor utilizate, a plantelor şi uneltelor. Grădina barocă Locul coniferelor şi al altor plante cu frunze veşnic verzi în grădină. Modul, timpul, etapele plantării. Lucrări de îngrijire a plantelor Proiectarea, execuţia şi întreţinerea bazinelor cu flori. Cunoaşterea materialelor şi a uneltelor folosite. Grădina englezească Rolul plantelor folosite ca gard viu, dimensionarea gardurilor vii şi locul lor în grădină. Criterii de alegere a plantelor Tipurile şi dimensiunile gardurilor. Criterii estetice şi utilitare. Cunoaşterea materialelor şi uneltelor utilizate. Întreţinerea gardului. Parcuri dendrologice (arboretum) Funcţiile grădinii de iarnă şi posibilităţi de realizare. Condiţiile tehnice de construcţie. Întreţinerea grădinii de iarnă Condiţiile realizării grădinii-acoperiş. Grădinile botanice Pavilioane de grădină şi locul pentru foc. Criterii de construcţie. Construirea pas cu pas Iluminatul în grădină. Amplasarea estetică a corpurilor de iluminat şi întreţinerea lor. Grădinile zilelor noastre Criterii în alegerea mobilierului de grădină, posibilităţi de utilizare,

Lecţia 22 Lecţia 23

Lecţia 24 Lecţia 25 Lecţia 26 Lecţia 27

Lecţia 28 Lecţia 29 Lecţia 30 Lecţia 31 Lecţia 32

6

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

Fiecare lecţie debutează cu formularea obiectivelor, care surprind principalele cunoştinţe şi deprinderi pe care le veţi dobândi prin parcurgerea materialului de curs.

Lecţia 1

Tipurile de grădini ornamentale. Măsurarea terenului
Tipuri de grădini ornamentale
La finalul lecţiei: Veţi putea să enumeraţi caracteristicile grădinii geometrice. Veţi identifica particularităţile grădinii peisagistice. Veţi putea face deosebirile dintre grădina geometrică şi cea peisagistică. Veţi cunoaşte cel mai simplu mod de măsurare a grădinii şi totodată veţi învăţa cum se realizează un plan de situaţie. Veţi putea să vă orientaţi cu ajutorul instrumentelor de măsurare a terenului şi veţi putea pune în aplicare algoritmul de măsurare. Veţi şti să utilizaţi desenul la scară. Atunci când vă imaginaţi grădina dumneavoastră, trebuie să vă gândiţi la o serie de aspecte. De exemplu: ţineţi mai mult la forme sau sunteţi mai degrabă adeptul unui stil liber? Vă plac mai mult plantele care cresc sălbatic şi abundent sau preferaţi o imagine ordonată, structurată? Doriţi să utilizaţi grădina pentru odihnă şi recreere sau doriţi să şi lucraţi în ea? Pentru a vă ajuta în găsirea unui răspuns la aceste întrebări, trebuie să cunoaşteţi tipurile de grădini ornamentale. Grădinile ornamentale se clasifică în două tipuri: geometrice şi peisagistice.

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

7

Noţiunile noi, definiţiile şi informaţiile importante sunt marcate printr-un semn grafic special, pentru a putea fi identificate cu uşurinţă.

Ce sunt de fapt plantele perene? (Lecţia 14)
Plantele perene îşi desfăşoară ciclul biologic pe parcursul mai multor ani, fiind cunoscute şi sub numele de plante vivace; ele cresc şi înfloresc în fiecare an, iar unele dintre ele formează şi seminţe în fiecare an. Plantele perene parcurg o perioadă de repaus în fiecare an, când organele vegetative aeriene ale plantei mor, iar plantele supravieţuiesc cu ajutorul mugurilor situaţi pe organele vegetative subterane sau în zona coletului. Organele vegetative aeriene (crescute la suprafaţa solului) pier de regulă după perioada de vegetaţie. Există însă şi specii ale căror lăstari rămân verzi peste iarnă, ba chiar şi specii veşnic verzi. însemne ale Unele plante perene anunţă sosirea primăverii, străpungând pătura murdară şi anotimpurilor plicticoasă de zăpadă. Începând din luna februarie, fiecare săptămână are floarea ei caracteristică. Cele mai timpurii sunt ghiocelul alb (Galanthus nivalis) şi şofranul (Crocus ssp.). Noduţa (Leucojum vernum) şi lăcrămioara (Convallaria majalis) înfloresc în luna mai, iar toporaşii (Viola labradorica) – ca şi cerul de primăvară – strălucesc albastru printre frunzele verzi. Nemţişorii pereni aduc cu ei cântecul greierilor în serile de vară. Varietatea de culori a florilor de crizanteme (Chrysanthemum x hortorum) şi steluţe (Aster ssp.) anunţă începutul toamnei bogate, atât în grădină, cât şi în vaze.

Primula vulgaris „Blue” Primula „Wanda” (Primula sau Ciuboţica cucului)(Primula sau Ciuboţica cucului) Plante perene care înfloresc primăvara

Pulsatilla vulgaris (Dediţel)

Steluţe (Aster ssp.)

8

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

Reguli de bază în proiectarea aleilor (Lecţia 13)
La proiectarea aleilor din grădină trebuie să se aibă în vedere ca acestea să fie cât mai puţine, să se încadreze armonios în arhitectura grădinii şi să fie amplasate corespunzător destinaţiei lor. Pentru aceasta trebuie respectate unele reguli de bază. Este bine de ştiut: Suprafeţele rareori folosite se pot accesa şi prin iarbă. Adaptaţi traseul aleii în planul de situaţie la condiţiile de relief existente. Drumurile în pantă trebuie să aibă un traseu neregulat sinuos, deoarece sunt mult mai frumoase astfel şi se încadrează mai bine în microrelieful grădinii. Evitaţi unghiurile ascuţite între alei; acestea oricum vor fi „rotunjite” de cei ce vor călca pe-acolo, simplificându-şi calea. Din acest motiv, intersecţiile aleilor se lărgesc prin linii curbe de racord care taie unghiurile ascuţite. Aleea trebuie să ducă întotdeauna spre o destinaţie precisă. În grădinile caselor familiale şi în cele de odihnă, construiţi numai alei de una sau două persoane, astfel încât lăţimea lor să fie de cel mult 60 sau 120 cm. Pe terenurile plane drumurile se vor proiecta cu o pantă longitudinală de 0,5-1%, pentru a se asigura scurgerea apei din precipitaţii.

Reguli de bază în alegerea pavajului pentru alee
Pavajul trebuie să fie în armonie cu aleea şi cu destinaţia acesteia: trebuie să fie discret, acolo unde are o importanţă mică, sau decorativ, acolo unde acest lucru este important. Folosiţi în primul rând materialele locale, ceea ce se găseşte în zonă în stare naturală. Acestea pot fi lemn, piatră, pietriş, pietre mici de râu – eventual beton şi piatră prelucrată.

Materialele folosite pentru construcţia aleilor din grădină
Materialele folosite pentru construcţia aleilor din grădină pot fi foarte variate. Aleea cea mai ieftină, dar şi de cea mai slabă calitate – şi, totodată, cel mai scump de întreţinut – se realizează cu un pavaj aşezat pe o bază formată dintr-un material permeabil (dren). Baza permeabilă (drenul) poate fi din zgură, piatră, pietriş sau alt material natural.

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

9

Exerciţiile sunt un instrument util de verificare a cunoştinţelor teoretice dobândite în cadrul unei lecţii, solicitându-vă experienţa proprie din viaţa cotidiană sau provocându-vă imaginaţia prin confruntarea cu situaţii ipotetice. În rezolvarea aspectelor practice vă sunt de ajutor şi algoritmii.

Grădina casei familiale (Lecţia 2)
Grădina casei familiale poate fi şi ea plasată la munte, la şes sau pe malul apei. Deosebirile de bază pot fi determinate aici atât de mărimea aşezării în care se află casa, cât şi de specificul locului şi al vecinătăţii. Dacă la amenajarea grădinii din oraşe trebuie să fiţi atenţi la utilizarea spaţiului şi în alegerea plantelor, în cazul grădinilor din mediul rural sau al celor din zona de grădini de lângă oraş aveţi la dispoziţie mult mai mult spaţiu. grădina de casă familială într-un oraş mare În grădinile caselor din oraşe, înconjurate de mediu citadin, plantaţi pe cât posibil plante rezistente la poluarea din oraş. Trăsătura generală a grădinii de lângă casă în oraş constă în faptul că dimensiunea terenului este mică faţă de mărimea casei. De aceea spaţiul pentru grădină trebuie folosit la maximum. Pentru această situaţie vă amintiţi, desigur, că mai potrivită ar fi soluţia unei grădini geometrice, care pe un teren mic poate asigura un efect decorativ mai mare. Mărimea grădinii într-un oraş mic nu diferă foarte mult de cea prezentată mai sus, dar construcţiile nu au o pondere atât de mare. Spaţiile sunt mai aerisite, aveţi mână liberă şi vă puteţi folosi fantezia în alegerea plantelor – mai ales că în oraşele mici poluarea intensă specifică oraşelor mari nu mai este un factor restrictiv în alegerea sortimentului.

grădina într-un oraş mic

Grădinile din zona limitrofă oraşelor sunt ceva mai lejere, mai spaţioase şi se află grădina din zona limitrofă în zonele situate la periferia oraşelor. Se mai foloseşte şi expresia de „zonă de case de margine de oraş“. Terenurile aflate aici sunt mai mari, iar grădinile se oraşelor pot separa bine în segmente (compartimente) şi utilităţi diferite. Aveţi multe posibilităţi în utilizarea plantelor şi astfel există multe şi diverse posibilităţi de formare a unor segmente de grădină cu specific diferit. grădini din mediul rural Suprafeţele grădinilor de la sate sunt atât de mari, încât oferă posibilitatea realizării de grădini profitabile, în care se cultivă legume, fructe, viţă-de-vie. O idee încetăţenită este acea că grădinile ornamentale nu au utilitate; creşterea nivelului de trai al societăţii duce la dispariţia treptată a acestei idei şi astfel grădina ornamentală îşi găseşte tot mai mult locul şi în grădinile din mediul rural, aşa cum se întâmplă în ţările occidentale.

10

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

Grădini de case familiale

Exerciţiu În care dintre grădinile enumerate mai sus se încadrează grădina dumneavoastră? 1. 2. Întocmiţi un tabel în care coloanele sunt denumite după părţile grădinii. Înscrieţi în locurile potrivite acele preferinţe pe care le-aţi definit şi pe care doriţi să le realizaţi în grădină.

(În ajutorul dumneavoastră am formulat un exemplu de completare a tabelului. Evident, preferinţele dumneavoastră pot să fie complet diferite.)

Realizarea schemei funcţionale (schiţei) (Lecţia 14) Schema funcţională este un desen care cuprinde schematic ideile, preferinţele referitoare la grădină. Aceasta poate fi considerată deja o schiţă, baza ei fiind lista de preferinţe personale. Algoritmul realizării unei scheme funcţionale (a unei schiţe) 1. Realizaţi un plan de situaţie al grădinii. Acesta nu trebuie desenat la scară. (Se recomandă ca acest plan de bază să fie realizat în mai multe exemplare, deoarece s-ar putea ca pe parcursul proiectării să aveţi mai multe idei). Desenaţi preferinţele personale înscrise în tabel cu câte o linie de contur pe locul determinat. (Este important ca pe desen să apară fiecare preferinţă personală care apare şi în tabelul pregătit de dumneavoastră).

2.

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

11

Iată o posibilă schemă funcţională.

Realizarea suprafeţelor amenajate cu flori perene (Lecţia 14)
Procesul proiectării suprafeţelor amenajate cu flori perene Există foarte multe posibilităţi pentru alegerea plantelor la proiectarea suprafeţelor amenajate cu flori perene. florile unei anumite perioade Dacă cineva are de gând să admire straturile cu flori perene ce înfloresc în prima jumătate a verii, are din belşug posibilităţi de alegere din speciile ce corespund acestei cerinţe. Plantele dominante din suprafeţe amenajate cu flori perene de la începutul verii pot fi nemţişorul albastru, crinul galben şi degeţelul roşu. Pentru bordură se potrivesc irisul şi Bergenia cordifolia, iar ca pată de culoare, echinopsul (măciuca ciobanului). Cel din urmă înfloreşte în mijlocul verii.

Globularia cordifolia

Helianthemum canadense „Ben Alder” (Iarba osului) Plante perene ce înfloresc vara

Helianthemum canadense „Fire Dragon” (Iarba osului)

pete de culoare, grupuri

Sunt plante perene la care este necesară plantarea în grupuri mici, dar şi unele care completează imaginea generală prin culori dacă sunt plantate în grupuri mai mari. Exerciţiu

12

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

Înlesnirea însuşirii cunoştinţelor se realizează şi cu ajutorul numeroaselor schiţe, desene, imagini sugestive, tabele care sporesc, de altfel, atractivitatea cursului.

Pavele (Lecţia 9)

pavele cu forme neregulate
piatră normală necesar: 37 buc./mp piatră de început cca. 4 buc./ml piatră de închidere 4 buc./ml bordură de stânga 6 buc./ml bordură de dreapta 6 buc./ml

grosime: 6 cm greutate/mp: cca.140 kg culori: gri, roşu, maro, antracit, nisipiu, nuanţe de toamnă piatră piatră piatră

margine

margine

normală

de început

de închidere

stânga

dreapta

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

13

Simboluri utilizate la proiectarea grădinii (Lecţia 2)
Simboluri speciale Specialiştii în proiectarea grădinilor utilizează simboluri speciale. În desenele de mai jos sunt grupate o parte dintre acestea. Aceste simboluri sunt internaţionale. În literatura de specialitate, în orice limbă ar fi scrisă, vă veţi orienta mult mai uşor cunoscând denumirile latine ale plantelor şi sistemul de simboluri folosite la proiectarea grădinii. Cunoaşterea simbolurilor vă va ajuta în interpretarea proiectelor de grădină desenate de specialişti; veţi fi capabil să le citiţi pe acestea ca pe o carte, să le descompuneţi în detalii şi chiar să vă ajute la construcţia grădinii pe baza ideilor dumneavoastră. Simbolurile folosite în proiectarea grădinilor

14

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

(Lecţia 8)

Degeţel (Digitalis purpurea) Origine Europa şi Asia

Micşunele (Cheiranthus cheiri) Origine Europa de Sud, America de Nord şi Asia Perioada de înflorire Înfloreşte din martie până în mai.

Clopoţel (Campanula medium) Origine Europa de Sud

Perioada de înflorire Înfloreşte din iunie până în august. Mărime Creşte până la 50-150 cm înălţime. Cerinţe Preferă solurile fertile, însorite, permeabile, potrivit de umede; tolerează bine şi semiumbra.

Perioada de înflorire Sfârşitul lunii mai până în iulieaugust Mărime Creşte până la 50-90 cm înălţime. Cerinţe Preferă solurile însorite şi permeabile, potrivit de umede, tolerează bine şi semiumbra; creşte şi înfloreşte mai frumos în zonele cu climă mai răcoroasă. Înmulţire Semănatul în vederea producerii răsadurilor se face în iunie-iulie, pe brazde afară, răsadurile se repică după o lună de la răsărire, tot pe brazde afară sau direct în ghivece cu diametrul de 5-6 cm.

Mărime Creşte până la 25-50 cm înălţime. Cerinţe Preferă solurile însorite, fertile, grele, uşor calcaroase, potrivit de umede; tolerează bine seceta şi zilele mai răcoroase de primăvară. Înmulţire Semănatul în vederea producerii răsadurilor se face în mai-iunie pe brazde afară, răsadurile se repică după 3-4 săptămâni de la răsărire, tot pe brazde afară sau direct în ghivece cu diametrul de 5-6 cm. Distanţele dintre plante Plantarea răsadurilor în grădină se face în septembrie-octombrie, la distanţele de 25-30 cm.

Înmulţire Semănatul în vederea producerii răsadurilor se face în mai-iunie pe brazde afară, răsadurile se repică după o lună de la răsărire, tot pe brazde afară sau direct în ghivece cu diametrul de 5-6 cm.

Distanţele dintre plante Plantarea răsadurilor în grădină se face în septembrie-octombrie, la distanţele de 30-50 cm.

Distanţele dintre plante Plantarea răsadurilor în grădină se face în septembrie-octombrie, la distanţele de 25-30 cm.

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

15

Inedită este şi partea de istoric al grădinilor, o incursiune captivantă prin diferite epoci istorice marcante pentru construcţia de grădini.

Grădina antică greacă (Lecţia 15)
Cultura greacă a înflorit în partea de sud a peninsulei Balcanice, în insulele din jurul acesteia, în Asia Mică şi în coloniile înfiinţate pe ţărmuri mai depărtate ale Mării Mediterane, ca de exemplu în Sicilia. Cele mai multe din informaţiile pe care le avem provin din perioada elenistică, ale cărei începuturi au fost consemnate în secolul 8 a.Ch. Săpăturile arheologice din Grecia continentală au descoperit în apropiere de Corint urme ale civilizaţiei minoiane, cultură care a înflorit între mileniile trei şi doi a.Ch.
Anticul Corint

Dezvoltarea grădinilor greceşti nu s-a produs în perioada minoiană. Oamenii ridicau construcţii uriaşe din piatră în scop de apărare, adevărate fortăreţe, cu încăperi strâns concentrate, adaptate nevoilor. În astfel de condiţii spaţiul rămas pentru grădini era foarte mic.

Vas din perioada minoiană

Discul minoian din Phaistos (Creta)

În aceeaşi perioadă, pe insula Creta, apărată de mare împotriva atacurilor popoarelor străine, vestigiile arhitecturale denotă un mod de viaţă luxos şi de un înalt nivel. Urmele palatelor, mai mari sau mai mici, arată că acestea se dezvoltau liber pe pantele dealurilor, neîngrădite de zidurile cetăţii, plasate astfel încât să fie ferite de furtună, dar să se bucure de adierea plăcută a vântului în timpul verii.
Frescă din palatul minoian Knossos (Creta)

16

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

Grădinile suspendate ale Semiramidei (Lecţia 11)
Aceste grădini legendare, considerate una dintre cele şapte minuni ale lumii antice, au fost descrise de poeţii şi istoricii greci şi poate nu ar fi fost considerate reale dacă arheologii nu ar fi descoperit vestigii ale vechilor ziduri. Mulţi savanţi atribuie aceste construcţii regelui Nabucodonosor II, care l-a ridicat pentru a-şi consola soţia, Amytis, care ducea dorul ţinuturilor sale natale cu munţi şi pline de vegetaţie din Media. Alţii spun că este grădina semilegendarei Regine Sammu-Ramat (Semiramis – în lb. greacă). Grădinile nu erau „suspendate” propriu-zis, ci construite pe nişte terase, care erau părţi ale unui zigurat şi erau irigate cu ajutorul unei instalaţii susţinute de un sistem de lanţuri continue ce preluau apa direct din fluviul Eufrat. Nu există nici o informaţie scrisă legată de grădinile suspendate din Babilon, dar probabil ele au fost considerate ca parte din structura zigurat, şi nu o entitate separată de aceasta. Toate imaginile ce reprezintă aceste grădini sunt virtuale, fiind „reconstruite” pe baza descrierilor istoricilor greci.

Grădinile suspendate ale Semiramidei

Grădinile suspendate erau adevăraţi munţi. În grădinile suspendate ale Semiramidei, pe o bază pătrată cu latura de 480 m, se ridicau treptat terase cu dimensiuni de la 2 m la bază la 1 m spre vârf; sub ele erau construite săli fastuoase, având un sistem de iluminat prin partea superioară. Vegetaţia era luxuriantă şi depăşea zidurile de incintă, fiind vizibilă de la mare distanţă. Terasa cea mai de sus era partea principală a grădinii.

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

17

Pentru sistematizarea cunoştinţelor vă poate fi de ajutor secţiunea de recapitulare, urmată de dicţionarul de specialitate şi de literatura de specialitate recomandată.

RECAPITULAREA LECŢIEI 4
MODALITĂŢI SIMPLE DE MARCARE {I PREZENTAREA UNELTELOR NECESARE Marcarea procedura prin care se stabileşte cu exactitate locul clădirilor, al obiectelor amplasate în grădină, al formaţiunilor de decor amenajate cu plante; marcarea unghiului drept cu ajutorul sforii grădinarului – pentru construirea unui drum sau unei alei de grădină, pentru marcarea locului unui rabat cu flori sau determinarea celor 4 colţuri ale clădirii; aflarea piciorului perpendicularei cu ajutorul sforii grădinarului – pentru construirea unei alei în grădină care să se racordeze perpendicular la un punct dat, de exemplu colţul casei. PIETRELE NATURALE {I PRELUCRAREA LOR Clasificare după origine: – roci vulcanice: roci intruzive (magmatice), roci efuzive (extruzive), tufuri; – roci sedimentare: formate prin sfărâmarea şi prelucrarea altor roci (gresii, calcar compact) şi prin procese de precipitare (evaporite); – roci metamorfice: gnais, granit etc.; după modul de utilizare: – după tărie: roci moi (tufuri, calcare, marne), roci semidure (gresii, tufuri de andezit, calcare), roci dure (bazalt, riolit, dacit etc.); – după rezistenţa la ger: cele mai rezistente sunt granitul, bazaltul, dacitul etc.; – după rezistenţa la uzură; – după riscul de alunecare; – după uşurinţa la prelucrare: pietre greu de prelucrat (bazalt, dolomit, gnais) şi uşor de prelucrat (granit, andezit, tufuri, gresii, calcare); – după culoare: pietre albe sau în culori neutre pentru grădini stâncoase, pietre sobre (bazalt, andezit, granit).

18

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

Dicţionar de specialitate
biloane compactor – brazde înălţate în formă de coamă sau moviliţe – utilaj folosit la îndesarea umpluturilor de pământ, a stratului de la suprafaţa unui teren ori a unei şosele etc. – săpătură făcută sub nivelul terenului natural în vederea executării platformei unui drum ori a unei căi ferate sau a construirii unui canal deschis – formă artistică dată pomilor fructiferi ale căror ramuri, susţinute de spaliere, sunt îndreptate să crească vertical sau oblic, într-un singur plan – ţăruş de lemn sau de metal care se înfige în pământ pentru a marca un punct al unei alinieri sau al unui traseu, locul unde urmează să fie plantat un puiet de arbore etc. – lucrare de terasament executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar unei construcţii – unealtă agricolă compusă din unul sau mai mulţi cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ şi la netezirea şi tasarea solului înainte şi după însămânţare – suprafaţă cu profil larg ce reuneşte forme convexe, plane şi accidentate ale aceluiaşi teren

debleu

palmetă

pichet

rambleu tăvălug

valonament

Literatura de specialitate recomandată
Ana-Felicia Iliescu – Arhitectură peisageră, Editura Ceres, Bucureşti, 2003 Florin Toma – Îngrijirea şi pregătirea pentru iarnă a speciilor floricole din parcuri şi grădini, Editura Lucman, Bucureşti, 2005 Dobbs Liz, Wood Sarah – Tehnica designului grădinii, Editura Aquila ‘93, Oradea, 2002

Arhitectura grădinii

Lecţie demonstrativă

19

Fiecare lecţie se încheie cu o temă pentru acasă, care se rezolvă pe formularele speciale din interiorul caietelor de curs.

TEMA PENTRU ACASĂ 22
Alegeţi o singură variantă de răspuns: 1. Plantarea arborilor cu balot se face: a. primăvara; b. toamna; c. primăvara şi toamna; d. în orice anotimp. 2. Tăierea de întreţinere se aplică: a. până la maturitatea arborilor; b. numai la arborii cu rădăcinile nude; c. când este necesar, pentru înlocuirea ramurilor îmbătrânite; d. numai la arborii cu balot. 3. Arbori foioşi cu frunze colorate sunt: a. Acer negundo ’Auratum’ şi Prunus cerasifera ’Nigra’; b. Catalpa bignonioides şi Morus alba ’Pendula’; c. Populus simonii şi Paulownia tomentosa; d. Acer saccharinum şi Liriodendron tulipifera. 4. Arbori foioşi cu flori albe sunt: a. Carpinus betulus şi Quercus cerris; b. Malus purpurea şi Robinia viscosa; c. Magnolia kobus şi Sorbus aucuparia; d. Morus alba ’Pendula’ şi Salix alba ’Tristis’.

20

Lecţie demonstrativă

Arhitectura grădinii

Cu prezentarea formularului de temă pentru acasă se încheie lecţia demonstrativă a acestui curs. În speranţa că materialul prezentat v-a convins de accesibilitatea şi atractivitatea cursului nostru pentru toţi cei interesaţi de acest domeniu,

vă aşteptăm să deveniţi cursant al Institutului Eurocor, înscriindu-vă la cursul de Arhitectura grădinii! 021/33.225.33; www.eurocor.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful