| . ă v ă l a c h e : Bună ziua, Vasiluţă... ' a s i 1 u ţ a ( după o pauză): Păvălache, tu n-ai suflet tine, măi băiete...

Tu ai venit să iei tot ce a mai rămas casa asta, dar ai venit degeaba... N-ai să iei nimica... fir de aţă, dacă ai să-l iei, n-ai să-l poţi lua pînă nu , |$ lua şi zilele... P ă v ă l a c h e : Am venit, Vasiluţă, să-mi iau rămas De despărţit ne-am despărţit, dar nu ne-am luat ^îas bun unul de la altul. V a s i l u ţ ă : Teme-te de Dumnezeu, Păvălache... ^ P ă v ă l a c h e : Să ne luăm rămas bun, Vasiluţă... urmă o viaţă întreagă o să ne tot temem, o să ne ^ o lim unul pe altul... 'Upă o lungă pauză V a s i l u ţ a vine încet spre prag, ridică rrunile şi cu o mişcare de mamă ii îndreaptă gulerul cămăşii. Apoi îi scoate din casă o steblă de busuioc. k P ă v ă l a c h e : Amintire? Dar cît ţine busuiocul? 'U aş fi vrut să am o amintire pe multă, multă vreme. V a s i l u ţ a : Ce pot să-ţi dau eu, păcatele mele, ca mă ţii minte multă vreme? Am să-ţi las, iată, ziua ^ sta de toamnă, şi aceste patru viori, cu o periniţă j *âră început, fără sfîrşit, dar totuşi frumoasă, să-ţi rămînă Amintire cerul ista senin şi bunul nostru pămînt aşa 'tu m l-am moştenit, aşa cum îl vom lăsa şi noi moştenire... P ă v ă l a c h e : Ajunge, Vasiluţă, ca să nu fie prea | ttiult... Rămîi dar cu bine. V a s i l u ţ a : Drum bun, Păvălaş... (Stă în prag, petrecîndu-l. Periniţa începe a se stinge, şi cînd viorile am uţesc , Vasiluţa rosteşte pe gîndurL) Ce păcat că avem tiumai un singur pămînt şi un singur cer deasupra lui.,.

(Cortina)
1959

D O IN A

Dramă
în trei acte

PER SO AN ELE

D o i n a , o stranie năzărire, marele dar şi marele blestem al neamului nostru T u d o r M o c a n u, legumicultor V e t a, soţia sa

Maria Mihai G 1 i g o r e, căruţaş I v a n F r a n k o v i c i , om de afaceri Zile posomorite, zile cu cer senin, nopţi înfrigurate, seri cu lună plină, amurguri tîrzii şi dimineţi
culese dintr-un miez de vară secetoasă. I'lori de cireş, flori de măr în zbor din copac pe pămînt, privelişti de basm şi scene reale, balade populare şi versuri scrise de poeţi, puzderii de melodii cc-au fost cîntate odată şi se mai cîntă şi astăzi pe m eleagurile noastre.

Ionel, Fima Anton

ACTUL

ÎN T ÎI

Scena e numai beznă, dar din inima acelui întuneric răzbate un mare vuiet. Se face de parcă cineva ar lovi disperat într-o poartă şi împreună cu acele lovituri misterioase coboară şi versurile poetului: Intr-un boţ de hum ă crudă,
Din adînc de sub pămînturi, A născut o mică ghindă — Chip de frunză şi de gînduri.

Treptat noaptea se topeşte şi pe scenă apare un cort verde, ridicat din te miri ce în faţa unei case de ţară. Mai nişte tufe de liliac pe la margini, mai o ramură nuc bătrîn lăsată peste ele, ţesături de vie sălbatică— şi toate acestea, legate cu o anumită îndemînare, formează o minune de răcoare unde stăpînii îşi petrec toată vara. In fund, faţada casei — o uşă largă, două ferestre cu perdele trase. O cărăruşă cimentată despică bătătura acestui cort, schiţînd oarecum două încăperi. în stînga, o masă şi cîteva scaune, pe o buturugă — un rezervor de zinc din cele ce se pun prin coridoarele şcolilor, lingă rezervor, un coş cu pătlăgele. Jumătatea din dreapta pare mai mult o magazie. Rămăşiţe de bicicletă, lăzi deşarte făcute pentru transportarea legumelor, cîţiva saci în jurul unui butoi enorm, scos din pivniţă şi avînd acum altă menire, un mic scăunaş împrejmuit cu vase de strînsură. Amiaza unei zile de vară. Mătuşa V e ta umple în butoi un căuş, se aşază Pe scăunaş şi alege fasole, aruncîndu-le cu o anumită socoteală în vasele puse în jur. I o n e l, urcat pe nişte lăzi deşarte, bate cuie sub streaşina casei. Se aude o maşină oprind în drum, apoi apare, ocupat şi grăbit, A n t o n . A n t o n {cu glas scăzut): Ioane, hai repejor, c-avem ceva de descărcat. I o n e l ( fără a se întoarce): Ce-ai adus tu acolo? A n t o n : Urlă măgaru’ ca-n pădure. Hai iute, că n-am cînd. I o n e l : Drept să-ţi spun, şi eu îs cam ocupat.
64

A n t o n . Da ce ţi-a venit să borteleşti pereţii? I o n e l : Tata m-a rugat să spînzur podoaba ceea ici sub streaşină. Fără a se întoarce, arată cu călcîiul o cutie învelită intr-o plapumă veche. A n t o n (după ce desface învelitura): Cum de-o ajuns pocitura asta în ospeţie pe la noi? I o n e l : O adus-o taica asară din Cimbureni. A n t o n : O fost la Cimbureni?! Parcă zicea că se duce la un concurs coral... I o n e l : Apoi, mai întîi, au fost la concurs, da pe urmă, cînd corul din Cimbureni a pus laba pe locul întîi, ei, cei din juriu, au fost invitaţi să treacă pe la premianţi, să închine cîte un pahar. A n t o n : Eu aş crede că mai întîi au fost invitaţi, şi pe urmă premiaţi. In sfîrşit, e treaba lor. Şi hodoroaga asta de unde s-o luat? I o n e l : Apoi, că tot îmblînd cu petrecerea dintr-o casă în alta, au ajuns la un bas care lucra la tutun... A n t o n : Cum, adică, un bas care lucra la tutun? I o n e l : Păi, omul cela care i-a poftit la dînsul, el în cor e bas, dar acasă nu-i mai vine a cînta, că îl aşteaptă în ogradă o movilă de frunze de tutun. Avînd musa­ firi, omul le-a pus o masă acolo afară, iar rabla asta a scos-o din casă şi a spînzurat-o sub streaşină, să nu le fie urît m usafirilor Şi, cum închinau ei acolo afară sub nuc, deodată au început a transmite melodii popu­ lare. Melodiile, zice tata, veneau de sus ca o blagos­ lovire, ca o minune cerească, născută chiar atunci, acolo, în faţa lor. Cum şedeau ei la masă, au înmărmurit cu toţii, iar mai apoi a prins a ninge. A n t o n : Cum, adică, a prins a ninge? Aşa, din senin, în plină vară? I o n e l : Se făcea, a zis tata, de parcă s-ar fi scutu­ rat peste dînşii floare de măr, floare de cireş... Â n t o n: Măi Ioane, vezi să nu te pocnesc. Că eu n-am cînd sta să ascult poveşti. Ei, hai, ningea... I o n e l : Apoi, ninsoarea ceea, zicea tata, parcă i-ar fi spălat sufletul, parcă i l-ar fi dăruit din nou, şi aşa i s-a făcut lui de bine, încît nu mai putea ieşi din ograda omului cela. „De unde ninge, măi?“ — a întrebat el stăpînul. „Din cutiuţa asta“ — o fi zis acela. Atunci tata a declarat c-o cumpără. Cît i se cere, atîta plă5 1 Druţă, voi 4 65

teşte. O mie să fi cerut acela ^ dădea o mie. A n t o n : Şi pîhâ la urm ă cît a dat? I o n e l : Douăzeci de ruble. Fără transport şi fără instalare. A n t o n : Instalarea cît îl costă? I o n e l : M otocicleta pe-o duminică. A n t o n : Săracul tata. Şi străinii îl jecm ănesc, şi ai lui. I o n e l: Nu te grăbi, că de abia pe lumea cealaltă vom afla care pe care îl jecmănea. Adă rabla încoace, să-ţi arăt cum se instalează un aparat de radio. Că se poate întîmpla, iaca, să mor şi n-o să aibă cine-ţi arăta cum se face treaba asta cînd e s-o faci ca lumea. Prinde aparatul în cuie, îi face legătura. Sfîrîie ceva în măruntaiele cutiei, urmează un fel de hîrîială, şi iară apare vocea poetului, continuînd poezia începută în întuneric:
...Şi prin luturile oarbe, Spre un cer c-o rmdunică, Pui de codm -şi face cmţe,r Pui de codru se ridică.

A n t o n : Scrie bine, dacă mai are pînă la Eminescu. I o n e l : Mai are. A n t o n : Dar nu ninge, bre, nici pe dracul! I o n e l : Vrei chiar aşa, deodată! Mai întîi să pujh e m o masă sub nuc, să aşezăm totul pe masă, să de­ stupăm, să turnăm în pahare şi abia după, după, du­ pă... A n t o n {necăjit): De cîte ori i-am spus: nu am este­ ca, tată, vinul cu votca, da parcă ai cui spune?... Hai să descărcăm. Că cim entul cela te rupe din şale, grijania şi parastasul... I o n e l : Ce tot cari atîta ciment? A n t o n : Mi-o zis tata — de unde vrei şi de unde po~ ţ|, dar să-mi aduci. Că vrea să facă gard nalt de piatră de jur-îm prejur. I o n e l (necăjit): Cursa ceea a înarm ărilor o să ne vîre cu zile în pămînt. A n t o n : Ce are cursa înarm ărilor cu descărcatul ci­ mentului?! I o n e l : Da nu vezi cum după fiece încordare in­ ternaţională tata îţi to t porunceşte şâ aduci ciment?
66

o să facem zid de cetate în ju ru l casei, (inc m inte ce-ţi spun... Pleacă amîndoi. Rămînînd singură, mătuşa V e t a tot trage cu urechea spre cutia atîrnată sub streaşina casei.
C r a i n i c u l : Cu această baladă a tînărului poet Mihai Cosaşii începem astăzi em isiunea noastră muzicală „în ţara doinelor“. A urmat de undeva de departe o melodie la care mătuşa a împietrit. O fi fost, poate, cîntecul ei de tinereţe, o fi fo st cîntecul de mai tîrziu, o fi fo st cîntecul ei de dincolo de toate...
Rîs Stă Şi-i Şi-i de soare, plins de stele, pierdut în lumea-i verde voinic cînd i se cere, m odest cînd nu se vede.

La primele versuri mătuşa, tresărind, a pornit cu mîna spre creştet şi aşa a şi înmărmurit cu trei degete pe frunte. P o a t u l : O rice popor, fie el din cîmpie sau de la munte, păstrează pentru zile mari, păstrează pentru zile negre cîte un cîntec care face să tresalte inima întregului neam. Sufletul neam ului nostru răspunde de fiecare dată cînd îl cheamă Doina. Chiar de la primul vers, chiar de la primele acorduri, îţi răsare priveliştea unui apus de soare undeva hăt departe, pe-o coastă de deal, o stînă veche, un cioban căzut pe gînduri, o aţişoară de fum peste vatra unui foc uitat. Din acel fundac de imaşuri, prin cele şase găurele de fluier, deschise de gura focului, coboară neamul nostru prin pustietăţi şi nedreptate, prin minuni cereşti şi fel de fel de vremuri grele. Apare de pe undeva ostenit, purtat de ale sale, T u d o r M o c a n u . Vine lingă rezervorul de zinc, um ple o cănuţă, dă peste cap, oţărîndu-se amarnic. Gustă dintr-o pătlăgică. Zăreşte într-un tîrziu cumpărătura de sub streaşină. A scultă pînă la capăt, să vadă ce avea cîntecul să spună, se miră de atîta frum useţe. După care rămîne smerit, molcom, de parcă ar fi fo st la judecată, de parcă ar fi fo st la spovedanie. Şi iată că prin ţesătura acelor melodii încep a se cerne,
67

rotind sub bolta cortului, flori de măr, flori de cireş. N ici Tudor, nici Veta nu se miră de una ca asta, iar din ninsoare se arată o coastă de imaş, o stînă veche, o aţişoară de fum cu un cioban îngîndurat la vatra focului. în tre stînă şi foc creşte un copăcel, şi stă rezemată de acel copăcel o fată. O simplă fată de la ţară — fustişoară de cit, bluză de in brodată, basma albă. Stă vrăjită de fluierul ciobanului, zîm bind cînd 0 îndeamnă cîntecul, întristîndu-se împreună cu el. Şi tot ninge, ninge, iar împreună cu acea ninsoare se topeşte vedenia de basm. T u d o r (mirat şi fericit): Ai văzut, măi Vetă? V e t a : Văzut. T u d o r : Şi pe cioban, şi stîna ai văzut-o? Veta: Şi pe cioban, şi stîna, şi pe acea frumoasă domniţă... T u d o r : Apoi că aceea nu era domniţă, Vetă dragă, aceea se cheamă „D oină“, şi D oinele celea rar cînd ...rar cînd pentru cine se arată... V e t a : O are cum de ne-o ales tocmai pe noi? T u d o r : Nu putea să nu ne aleagă, dată fiind situaţia, autoritatea de care mă bucur azi... M ulţum it de cele întîm plate, vine lîngă nevastă, se aşază alături şi nu ştie ce ar mai întreprinde ca să fie şi mai bine. V e t a : Vrei să-mi ajuţi oleacă? T u d o r : Să-ţi ajut la ales fasole? A zîmbit. A vea atîta pe cap, încît numai gîndul că ar putea lăsa totul baltă, ca să aleagă cu V e t a fasole, 1 se părea o curată nebunie. Totuşi, pentru că li s-a arătat D o i n a , şi ei acum erau nu numai bărbat şi nevastă, ci mai erau şi doi oameni cărora li s-a arătat Doina, a ven it la butoi, şi-a um plut pălăria, s-a aşezat pe-o ladă deşartă şi, cu urechea ciulită spre aparatul de sub streaşină , a început a alege. Intr-un tîrziu scîrţîie portiţa şi intră căruţaşul G l i g o r e. G 1 i g o r e: Bună vrem e la ’neavoastră! T u d o r : Bună, Gligoraş. Ia de colo un scaun şi şezi. G l i g o r e: Da n-ai mata vreun scaun mai prostuţ, că,
68

odată ce n-am răzbătut pînă amu la boierie, ce să-mi zădăr şezutul... T u d o r : Dacă te temi de scaune bune, împinge cu piciorul o ladă deşartă, aşază-te aici cu noi şi, hai, poate ne dăi o mînă de ajutor, că fasolele iestea, m ărunţele şi lustruite cum sînt, fug ca argintul cel viu dintre degete... G 1 i g o r e: Dacă nu, că mie nu-mi prieşte fasola. T u d o r : Apoi că nu te poftim la masă. De ales era vorba. G l i g o r e : Dacă nici să le mănînc, nici să le aleg nu-mi place. T u d o r : Mă rog... Şi, încolo, ce mai faci? G l i g o r e : Dă, ce să fac... Iaca, îmblu ca prostul trei zile cu o căruţă de pătlăgele; m-am ju rat să nu răsădesc fir de pătlăgică în grădină, aşa m-am săturat de dînsele. T u d o r: Ce nu le predai? G l i g o r e (u im it): Nu cumva îţi baţi joc de mine? Parcă mata nu ştii că şi ieri des-de-dimineaţă, şi azi în zori de zi am fost cu căruţa în drum spre selpo, dacă acolo nici chip să răzbaţi. De cîteva zile stau căruţele la rînd, împănate una în alta, iar pe uşa selpoului, o lăcată cît o baligă de vacă. T u d o r : Cum, selpoul nu mai prim eşte pătlăgele?! G l i g o r e : Nici să audă. T u d o r : Da ce primesc ei? G l i g o r e : Coacăză..., şi alte pomuşoare. T u d o r : Auzi tu! Da la fabrica din G hindeşti n-ai încercat? G l i g o r e : Lasă, badei, nu-ţi osteni gura degeaba. Şi azi, şi ieri, şi mai alaltăieri, cînd am văzut că nu-mi merge la selpo, eu hai, băiete, la G hindeşti. Dacă acolo nici măcar să răzbaţi cu căruţa la rînd, acolo-s numai maşini. Zeci, sute de maşini, numai că cei de la fabrică nici să audă de pătlăgele. Numai piersici şi sîmburi de cireşe — atîta primesc. T u d o r : Apoi, dacă nu poţi scăpa de dînsele, du-le şi le descarcă acolo la gheretă, sub şopronul cela... G l i g o r e : Taci din gură, badei! Fîrnîitul cela de vînzător, cînd m-o văzut trecînd cu căruţa pe acolo, o ieşit în drum şi o început a hămăi la mine, că s-au trezit toate javrele din mahală. T u d o r : Ce-a dat peste dînsul?
69

vezi. oi fi avind numai trei. tot gonind mingea. apoi te şi vrăjeşte. cică. şi pune mîna pe vreun manual ceva. G l i g o r e (m ulţum it): Să trăieşti. cu atît mai prost ieşi de acolo. Eu am venit ia mata că-mi eşti brigadier. G l i g o r e : Nu. sărmanul. să n-o pă­ ţeşti! Mai dăunăzi îmbla prin sat o ţigancă cu vrăjitul. T u d o r: Şi tu cîţi îi ai? G 1 i g o r e: Păi. badei! Amu. că>el. are patru copii. N-ai întrat anul trecut. cine răspunde? T u d o r: Fireşte. T u d o r : Apoi asta depinde de elev — unul se prosteş­ te. cum îmblă omul ista. Zama curge. m-o fi pîndit drum de noapte şi „kazionî dom“. Şi dacă-i curge zama. poarta e de la butoi pînă la scaunul cela.G 1 i g o r e: M-o fi simţit. mă 70 .. dar cu cît mai adînc cobori într-însele. Ionele! Că. pătlăgica o crăpat. tu răspunzi. bade Gligore! Te-ai vîrît în ungheraşul cela. am şase copii.. s-o tot codit pînă o dat ţiganca peste dînsa. nu ştiu cum naiba îs făcute. îmblu cu căruţa şi mă gîndesc — păzea.. T u d o r : Apoi. T u d o r : Mai lasă mingea ceea. iar dacă te prinde ţiganca în casă. că eu nu-s prost. poate măcar anul ista răzbaţi la vreo şcoală. înceată din fire. Amu îmblu eu cu pătlăgelele celea pe drumuri şi mă gîndesc — • da ce crezi!. şi fumeile care-s mai răsărite au cam fugit de pe-acasă. I o n e l : Tată-i. parşivul.. că vreau să descarc ■ Ş i o început a urla că el are de-amu vreo trei tone de pătlăgele şi că n-o să se ducă la dubală din pricina mea. şi-ţi raportez: tovarăş Mocanu. da a me. Amu uite cum îţi aftonez eu un gol.. cică. I o n e l (se face că de abia amu l-a zărit pe căruţaş): Hai noroc. pe cînd eu.... jucînd o minge de fotbal de pe un genunchi pe altul. immai. n-ai încotro! Şi ce crezi mata că i-o spus neveste-mi cioara ceea? Cică. Că pătlăgică nu ştie multe — una-două şi-i curge zama. prinde la minte. ia aminte.. măi Gligore. I o n e l : Dacă manualele celea.. Intră I o n e l ud leoarcă . să nu ajungi şi tu a îmbla cite trei zile pe drumuri cu o căruţă de pătlăgele. altul^ cu acelaşi manual. treaba ta. măi Ioane. I o n e l : Să ne ferească Dumnezeu de mintea manua­ lelor moldoveneşti! Pe noi şi pe copiii noştri. că nici nu te-am văzut la început.

. T u d o r : Intr-o singură zi? F i m a: Intr-o singură zi. întră F i m a. că pe aista dacă-1 scapi la bine. cine altul? * F i m al Tu ai glagolii în cap.. nu. » T u d o r : S-or fi tem ut profesorii. F i m a: Balada mai trebuie cioplită. şi aiştia cu studii superioare. de nu mai vede oamenii în ju ru l lui? I o n e l : De ce nu?. Ea. bade Tudor. legănat. că eu am vrut alta să zic — răposatul. se bucură ca copiii. I o n e l : Las* că-ţi vine unul cu studii superioare. I. im itind vorba populară. Că eu. F i m a : Cine a bătut-o? I o n e 1: M ortul. să ştii că-i m intos dracul ista al matale. F i m a: E-hei.. bre?! Cum se poate ridica mortul sâ-şi bată bocitoarea? I o n e l : Nu. mă tulbur la inimă şi mi se face lehamite de toate.. o fi întrat băietul în anul nunţii. T u d o r : A.. sărmana? F i m a: Pe cine a bătut-o? I o n e l : Pe bocitoarea ceea. Ia fă-te mata cu urechea încoa. A. Mai scîrţîie o dată portiţa.gîndeam şi eu: ce Dumnezeu. da bocetete-s faine cum nu se mai poate. d-apoi bună vreme şi pace bună la ’nea voastră! T u d o r: Să-mi trăieşti.. Ţurcanu. Ionel se uită printre frunze. iar părinţii să aibă maşină. I o n e l : O ' fi băt*ut-o. T u d o r : Şi bocetele celea. cu deşertul? F i m a: Trei bocete şi o baladă.. cînd îi pui la muncă agricolă. Dacă mi-ai găsi o fată să fie singură la părinţi. cînd aud bocet. Fiodor Fiodorovici. sărmana. Vorbeşte dulce. Cu plinul.. şi-o tot fi bătut nevasta. cînd o să le vadă. o să le pupe pînă la ultima virgulă. G 1 i g o r e: Auzi. Sînt ele de ceva?.. nu-1 mai scoţi de acolo.. F i m a: Da nu te tulburi deloc. să vezi cum îţi aranjez un liubov s pervî vzgleada. 71 . pentru că-s cu umor Bocete umoristice. mă mir că de ce nu l-or fi prim it acolo la învăţătură-. pînă să fi murit.

. aluziile.. s-a mai răzbunat şi ea oleacă.. dacă e s-o începem cu mata — ce tot umbli cu căruţa ceea? G l i g o r e : Apoi.. grîne şi sfeclă de zahăr. mai creşte ceva frumos pe pămîntul ista? G l i g o r e : Apu numai că — sfeclă. bocind. apoi glume. rodeşte măcar din cînd în cînd sufletul acestui neam? G l i g o r e : Iaca. colinde. încît pînă şi în clipele cele mai grele nu poate să nu glumească. înjurăturile. renum itele glume m oldoveneşti — iată ce avem mai mult decît alţii. mai bine ai fi venit la mine să-ţi povestesc eu totul de-a fir a păr. da în afară de legume. are atîta umor. cînr1 am auzit şi eu. D isertaţia mea aşa se şi numeşte: „Gluma la m oldoveni“. nici vorbă.. F i m a: De ce? G l i g o r e : Ştiu eu. da cînd l-a văzut de acum pe riăsălie. în loc să asculţi minciunile satului. eu unul. Iaca. F i rn a: E cea mai neghioabă explicaţie M bocetelor umoristice. Avem cîntece. are umor. Să fie chiar aşa? F i m a: Mata. în locul dumitale. bade Gligore.a răbdat cît a răbdat. şi nu mă voi opri pînă nu o voi susţine. ne acoperim nevoile.. avem neasem uite bogăţii spiri­ tuale.. apoi. cu banii primiţi. G l i g o r e : Ei.. păpuşoi. M oldoveanul.. toate aiestea le produce poporul cu bra­ ţele. Numa că bocetele şugubeţe. Că aista ni-i rostul — creştem legume. Pe lîngă vinuri. nu le-aş aduna. tutun. G l i g o r e (lui T udor): Badei! Cînd am auzit şi eu. Nu le adun şi pace. F i m a: Ei. le vindem statului şi. dar sufletul neamului. cum crezi mata. mă străduiesc să predau statului ceva pătlăgele... dansuri. hotărît că ieşim pe primul loc. fire-ar el al naibii. bade Gligore. Eu adun folclor pentru a-mi dovedi teza. dacă adunăm şi înjurăturile.. conăcării. F i m a: Aşa. bocitoarea 72 . F i m a: Atunci dar să-ţi spun eu. că s-o zvonit mult prin sat că băietul ista al matale îmbla pe la înm ormîntări şi adună bocete.. adun pînă şi vorbele de duh. I o n e l : Da cum crezi mata. aici nu mă mai ţine cureaua. Dacă va fi nevoie. Medalie de aur. m-am mirat cum plit şi chiar am vrut sâ te întreb ce face el c^i dînsele după ce le adună? Se zice că le vinde la academie şi încasează cîte-o sută de ruble pe fiecare mort..

apoi se opreşte. se poate întîm pla să-l plesnesc pe mînzocul iata. Poate te aşezi aici alături. de frică să nu-i ieie permisul. Anul trecut l-a îmbogăţit pe cei din Vărzăreşti. Are o mulţime de vagoane deşarte în gară. T u d o r (ridicîndu-se îngrijorat): Ciom dela? A n t o n : O trecut pe la grădini achizitorul cela din Siberia. una-alta. A n t o n (intră ostenit şi furios): Tată. T u d o r (şovăind): Măi Antoane. nici tu preşedinte. de parcă aţi fi întrat amîndoi în pămînt. iar prinde suflare aparatul de sub streaşină...de la care a scris Fima bocetul a mîncat bătaie de la răposatul său bărbat? G l i g o r e : O bătea măr. O zăreşte lingă lada pe care a şezut. şi noi. şi nici unul. dîndu-şi sama că e cu capul gol. pentru ca să ajungem iar la lucru manual? Că eu avusem bilet pentru Crimeea. alege puţin. şi aista. T u d o r: Voi. (A nton se aşază. Chibzuieşte ce să facă cu dînsele şi. apoi renunţă. mi se propune.. I o n e l : Las’ că vine Anton. că alta ce să-şi ponegrească ea mortul în faţa lumii? F i m a : Tată. A u mai rămas ceva fasole în pălărie. F i m a : Dar cum vine asta. şi iar începe a ninge . acuma aş fi stat întins la soare pe malul Mării Negre. A nţărţ a vărsat bani cu sacul în Cimbureni. cînd ne vine norocul. tată? Mă inviţi mata să-mi petrec concediul în sat. mai bine mi-aţi da aici o mînă de ajutor.) » / T * 73 . îţi face orice i-ai zice. care gemem de atîtea pătlăgele. ce şezi ca o babă cu fasola în poale? O jum ătate de sat îmblă şi-l caută pe preşedinte. în loc să vă clănţăniţi. I o n e l : Te temi nu atît de vorbă cît de bătaia pe care-o poţi primi de la mine cu vîrf şi îndesat. Se opreşte o maşină în drum. şi în doi.. altă jum ătate te caută pe mata. Vrei fasole.. bre. Îşi caută pălăria. din bătrîni. pînă ce se tot chiteşte. şi cînd colo. Tudor porneşte spre ieşire. Vin melodii frumoase.. aşa că să nu fie vorbă pe urmă. nici altul. Ionel se iţeşte printre frunze. mi-o mai rămas aici un pum-doi de fasole şi mi-i oarecum să le vărs înapoi în butoi. nici tu brigadier. alege fasole...

O Doină din cele de demult. pe cînd eu sărbătoresc. M-au prins. da să ştii că are o taină corapca asta. T u d o r : Iaca aşa jerp elit cum este. de parcă oeâ oe cîntă ar sta. iar cînd trece la яшш&сш populată. parcă le văd sosite în casa mea. Poate să tacă o zi.A n t o n : Mă frig palmele de volan. pentru că.. o poţi aduna aşa ou mana ca s-o pipăi? T u d o r : Da la ce bun s-o pipăim? O lăsăm aşa să tot vină la vale.. pe legea mea. bade Tudor. uite.. iar o nins. Poţi snaci şi răsaici biitaaoete ce&ea cît vrei.. badei. lingă tine. îmi creşte sufle­ tul de bucurie cu scăunaş cu tot. dacă degeaba. T u d o r: Las’ că mnuite мчат dus. că s-au dus sărmanele de le-o rămas numai num ele tipărit pe pachetul de ţigări. iaca. chiar mai nu demult. dacă aşa numai pare că şed pe scăunaş şi aleg fasole. apoi te mtfioară. o margine de stînă. şi cînd aud cîotece vechi.. răzbat frum useţi care nu se mai află. G l i g o r e (după o lungă pauză): Şi chiar nu ţi se urăşte matale. badei? T u d o r: Ei. G l i g o r e : Da de unde se iaaa ele. să to t buchiseşti fasola ceea. jerp elitu ra ceea?--. aici. G l i g o r e : Şi floarea.. aici la ’neata? T u d o r: D-apoi nu vezi oe frum useţe am sub strea­ şină? G l i g o r e : Care.. G l i g o r e : Care Doină. înainte de a fi venit voi. cu flori de cireşi peste tine. Iaca. dacă e un aparat care nu se mai află! L-am adus asară din Cimbureni. ceea. Glas curat. crezi с-au să vină să-şi piardă vremea aici cu noi? М-ача 74 . rm simt nimica cu vîrful degetelor. o săptăinaîiaă. G l i g o r e : O fi japonez. un cioban cu fluierul ş-o preafrum oasă domniţă. dar aia şi rămas— G l i g o r e : Şi dacă s-o mai fi rătăcit cote vreuna. îţi fuge păm întul de swfe picioare. nici ш se deschide. aşa se face de parcă ar ninge au flori de meri. ştii. pe naifoal Producţie „Vadul lui V odă“. şi prin ninsoarea ceea s-o arătat un iraaş. nişte cm tece vechi.. şezînd ghemiuit ca o babă? T u d o r : Hei. cântecele. toate neaamşoarele pe cate le-am avut din moşi-str атюşi. nici nu se închide. pentru că uneori prin ninsoarea ceea. da cînd îi răzbat cm tăriie. să vezi tu rai nume.

o vede pe copila de lingă stînă strecurîndu-se prin frunzişul cortului. nu mai dau eu ochii eu dînsa. şi ctnd ninsoarea se îndeasă. şi tu să laşi dorul cela să crească. a auzit cît de mult şi cît de greu o tot aşteaptă om ul cela. uite. badei.. T u d o r : Ei. Şi iară a pornit a ninge. că o început a coborî dealul şi se poate tîmpla să vină. flori de zarzăr rotesc uşor sub cortul verde. parcă pentru a-i răsplăti acea lungă aşteptare a lui.. badei. să te ardă. măi Gligore? Nu sîntem moi trup din trapul acestui neam? Nu ne-au bătut şi pe noi vmfcurile. de unde n-am. pentru că eu îs în servici. că dacă ar fi aşa. T u d o r: Da de ce să nu treacă şi pe ta noi. tovarăş. Să-ţi vină aşa un pui de dor.. măi Gligore? G l i g o r e (încet de tot): Taci. ploile. Hai. de ш м к аш. deodată a zărit cortul verde din ograda lui Tudor Mocanu.. şi-a scuturat părul şi a prins a coborî piscul dealului. zăpada vine întruna şi iară ne întoarcem în ograda Mocanilor. între timp Tudor a sfîrşit-o cu fasolele. stîna. atîtea căsuţe de nebunii peste tot. toate cîte au trecut peste această mică ţar»? Nu avem cu ce-o primi? G l i g o r e : Dar s-o văd cu ochii mei. aşa în o t sa nu mai poţi. G l i g o r e : Cum atunci? T u d o r: Intîi şi întîi trebuie să ţi se facă dor de dînsa. am cărusţă pe răspundere. S-o văd o dată şi să mor! A n t o n : Hai. Şi-ţa scuturat pălăria. tată. G l i g a r e : Dacă-i aşa. A zîmbit. Doina nu vine la comandă. Fluierul îşi deapănă povestea..ele la cine se duce? A tîtea vi ie. 75 .. dar deodată. hei. să se facă mare. a pornit-o spre ieşire. pun o vadră de vin la bătaiie! T u d o r: Dacă nu. Flori de vişin. mulţi s-ar găsi. unde să-mi pasc eu darurile. măcar pe una.. de după perdeaua ei iară se arată coasta de imaş. poate scăpăm de pătlăgele. cind deodată. porneşte spre ieşire. T и d o r îşi pune pălăria. că eu fete de acelea car în fiece zi eîte trei maşini — dimineaţa le duc la deal. ş-arnu ее zici. Şi a n d n-ai să mai poţi de atîta dor. Şi cum stătea ea ascultînd fluierul. sara le aduc acasă. am cai.. ciobanul şi c o p i l a rezemată de copac. că. să te irigă... din aparatul de sub streaşină a prins a coborî „Hora fetelor“.. şi-a pus-o in cap.

iar eu îs stăpînul casei.. de. la ales fasole? D o i n a : A tunci dar ce alta îmi dai de lucru? T u d o r: Bine. toată lumea munceşte. D o i n a : Las’ că avem şi noi destule pe capul nostru... D-apoi pentru atîta te-am aşteptat eu. Ce mai faceţi? T u d o r (ferice şi uim it): Vă-hă-hă. că. ne-om duce 76 .. badei. T u d o r (se duce să vadă chiar el.. grijania mamei lui.. G 1 i g o r e : Dar cu răspunderea ce facem... dulceaţă! » I o n e l : Dacă.. pentru că. de cînd te pomenesc. Mărie! Măi Ioane. şi pe masă să pună tot ce avem mai bun în casă — mîncare. Dacă a fi să ne ducem la „casă de stat“. da cine-i măgarul care a spus că Tudor M ocanu-îşi pune musafirii la lucru? La urma urmei.. Hai dar. fată hăi. măi Gligore.. că multă minte vă mai trebuie. dragul badei. Zece măgari de-aiştia i-aş da pe încă o fată ca Maria. dar mi-i de pătlăgelele celea. caut-o iute pe Maria şi spune-i cît ai zice peşte să fie masa gata. totul e aşezat. bre. te caut şi te aştept.. lele. numai dulciuri.. D o i n a : Să-ţi ajut oleacă. chiar ţi-ai face o pomană.. apoi se întoarce): Iaca ce înseam nă să ai un suflet de fată la casă. (Umple un căuş în butoi. D-apoi eu. măroguţ de intraţi şi cinstiţi un pahar în casa mea. masa e gata pusă. T u d o r: Am sfîrşit-o cu pătlăgelele. două-trei nem uşoare am şi eu pe lumea asta. Mata. cînd mi-i veni. Pe aiestea cu picăţele unde le arunci? T u d o r : Vă-hă-hă. şi cînd os din osul meu îmi păşeşte pragul casei. atunci Tudor Mocanu.. T u d o r (n ecă jit): Măi. dragul badei. Amu tu îmi eşti musafir.. se aşază pe o ladă deşartă). o zis: „casă de stat!“ T u d o r : Las-o în pace. dragul badei musafir. tot cu fasolele te chinui? V e t a: M uncesc şi eu. şi pe masă îs numai bunătăţi... ca să te pun. mama ei de răspundere. zău.. Caut-o şi spune-i să aşeze masa cea mare. ( mai intră o dată şi iară ie se ): E pusă masa qea mare. şi voi oameni buni. I o n e l (întră în casă şi se întoarce oarecum zăpă­ cit): Tată-i. că o şi început să mă sugă la lingurică.D o i n a : Bună ziua... G l i g o r e : Badei. bău­ tură.

Iar de streaşina casei coboară întruna melodii.uţenia nopţii mai răsar cîteva lovituri grele. Stă pierdut în lumea-i verde Şi-i voinic cînd i se cere. Spre un cer c-o rîndunică. G 1 i g o r e: Dar de ce aşa. S e uită în jur de nu l-o fi zărit cineva . Pui de codru-şi face cale.. în 77 . Pui de codru se ridică. Le ziceam o am enilor ceia că mi s-a făcut dor de Doina.. Rămîne numai V e ta pe scăunaş . pe cînd mata ai fj Vrut să-mi îm părtăşeşti un mare vşi tăinuit aC ^ V^r’ ° d a tă ce ţi s-a făcut dor de mine. cu atit răspunderea e mai mare. îşi scutură hainele şi intră în urma lor. Şi-i slăbuţ cînd nu se vede.. N oapte tîrzie . fulgi albi se rotesc cub cortul verde Vorbele poetului cad moale .. dar mătuşa continuă să aleagă fasole. p entru că. de.. D o iti n a: Parcă vroiai să mai adaugi m O ceva? i u a o r: Ferit-a sfîntul. Din ?n. in cele din urma. încet. eu pe mai puţin. tu pe mai mult. apoi iese împreună cu T u d o r şi... Stau tăcuţi — unul la un colţ de masă... se ridică şi m ă t u ş a. Intra cu toţii în casă . nu. stînd acolo. plîns de stele. T u d o r : A. Casa Mocanilor doarme dusă şi sub cortul verde au rămas numai două suflete — T u d o r şi tînăra lui m u s a f i r ă .. altul la celălalt colţ . că atîta cît am trăncănit noi noaptea asta.. M ă r i a intr& în casă. se ştie. somnul e dulce cum nici că se m ai poate. Rîs de soare.. împreună cu fulgii Şi prin luturile oarbe. îi şopteşte ceva. la concursul raional. T u d o r [D oinei): Ce nu te culci? Că iată încep a bate zo riţe> iar în zori. le-ar fi ajuns la două babe pe-o viaţă întreagă. badei?! De ce eu pe mai mult? T u d o r . D o i rx a: Am vorbit mai m ult de nimicuri. şi chiar mi se făcu se dor. a fost o glumă la mijloc. şi T u d o r tresare. Peste un timp iese M a r i a. cu cît slujba e mai mică. Aşa-i legea. repezite într-o poartă.amîndoi.

Zice el că nenorocirea noastră. zice el. Noi ştim a cîştiga o sută de ruble. După şase zile de muncă — una de hodină. Că au vrut chiar preşe­ dinte să mă facă. Ţăranul şedea pe-o margine de prispă la umbră. şi dacă am să-ţi spun. scrîşnea de ciudă. Mă rog. mă rog.un prieten. Sute de ani la rînd biserica îl punea pe omul nostru la hodină cu forţa. că am şi acolo la brigadă o canistră cu putoare de asta. încît chiar de s-ar dovedi că aerul curat nu face bine. că trag la cîntar cît un preşedinte. n-ai să mă crezi. Şi ştii ce-mi spune medicul? D o i n a : Ce-ţi spune? T u d o r : Să tot stai si să te miri. ne-am aşezat la sfat şi. Le spun băieţilor să-i pună in portbagaj cîteva lăzi cu pătlăgele şi cîţiva saci cu curechi. O cunoştinţă veche de-a mea. T u d o r : Da crezi că aerul ista l-ai tras pe nas şi. cînd i-o fi în drum. Amu nimeni nu te pune cu de-a sila să te odihneşti. Avem mii de feluri de a munci. moldovenii dem ult ar fi pierit de pe faţa pămîntului. gata. se scutura grîul pe deal. că avem atîta aer curat în Moldova. sub. şi el cam trece. din vorbă în vorbă.. dar s-a zis ca trebuie să fii cu studii muzicale. Dăunăzi iar se arată. a moldovenilor. Dacă n-ar fi fost biserica. dar biserica era neînduplecată. obişnuiesc să ies nopţile pentru a lua un gît de aer curat — am şi eu. ciudă­ ţeniile mele. durerea care te macină de ani de zile şi te face nopţile să te scoli din pat şi să ieşi aici. Nu-i vorbă. D o i n a : Poate nu atît mata m-ai căutat cît durerea cea mare a matale. După ce-am cinstit. T u d o r : Care mare durere.calitate de membru al juriului. dar se hodinea. tot n-am avea încotro. Am cinstit cîte-un păhăruţ. să crapi.. cortul ista.. nu alta. D o i n a : Lasă mata povestea asta. A trecut mai dăunăzi pe la grădini medicul-şef din Vărzăreşti. sîngera inima bietului ţăran. amu oamenii noştri au scăpat la 78 .. Mi-a făcut el odată un bine la care eu i-am zis să treacă pe la grădini. ajungem lâ aer curat. pot zice t. e că sîntem proşti. ai făcut mare treabă? D o i n a : Ce mai rămîne de făcut cu dînsul? T u d o r: Iaca vezi că nu ştii. Se înăbuşeau păpu­ şoii în buruieni. iar de a ne hodini frumos nu avem nici unul. dar a o cheltui nu ne ajunge căpăţîna.

se poate. aşa că eu.. ia masa şi stă o jum ătate de ceas jn pragul casei.. şi e cu totul altă gîscă a \Unci cînd vine el sara. Că. adio!. organism ul ista al nostru e făcut şi el al naibii de subţire: ceea ce-i tre b u je e l o să-şi ieie singur. şi în casă o să le aibă pe toate pe eţte le are vecinul. dar cu de-a sila să nu-i bagh Mai bine o să moară decît să ieie ceea ce îi bagi cu de _ a sjja D o i n a (după o lungă frâm întare): A u nn rm nva te-i fi temînd de moarte. nici atunci n-aş fi putut avea nrpfentii Auzi tu. D o i n a : Şi totuşi. pe toate dealurile iar oam enilor nu le ajunge aer curat! D o i n a : Cum se poate una ca asta? T u d o r : Vezi bine. şi după ce beau. iar se duc la muncă. am făc*. ale rgînd cu limba scoasă afară. să mă tem eu de dînsa!. bade Tudor? T u d o r (surprins): Ce să mă tem e u de dînsa că. şi 0 tot tin aşa una şi una. dar o să aibă o casj ca a vecinului. eu aş pune pe locul în tîi d em n itatea 79 .t războiul am îndurat foame. e una cînd omul înghite aer cusat.. ^e Scîrbă pentru slăbiciunea lor. D o i n a : Poate nu atît de teamă e vorba.. Din tot c e are.. cu minteâ furată de amintiri. dar gîndurile cu fiece zi ţi se întorc tot mai des şi mai ce se cheamă hotarul vieţii. şi am să-ţi spun de ce. am văzut atîţia oameni vrednici sj mintoşi care. spune** medicul cela. dacă baba ceea ar fi v e n it duf)ă mine mai anţărţ. om uj mai frumos pe hune. cum cth7\ rare-i boala cea mai răspîndită în Moldova? D o i n a : Nervii? T u d o r: Nu. cu braţe ie citate pe genunchi.. T u d o r: Ba să mă laşi în pace. cînd îţi cade sorocul — gata.. nu cumva să deie baba cu coasa p este m ^ ri tnrrnai cm d mi-a fi lumea mai draga. dacă nu şi mai multe. Căi să vezi. Nervii îs pe locul doi. p e locui întîi s-a cocoţat kislorodni golodanie. Cu-i să-i treaca p cap . că îm plut de la o vreme ţăranii spitalurile. Şi.. simt eu undeva în vorbtPie matale un fel de frică.^ fiind rfei sama mea. T u d o r (după o lungă frăm întare): Mi se întorc fireşte. Oamenii mimcesc s\ de osteneala cea mare. poate nu atît frică c ît îngrijorare £# măi.atîta aer curat prin toate văile. oricum.adunat avere. beau. pînă nim eresc la spital. că nu mă tem deloc Am trăit o viaţă lungă şi grea. şi o să crape. s-au dus în păm înV cine stie de cînd.

Unii se pricep a duce pli nă farfuria. că-i fată bună la inimă. dar ce să-i umbresc eu tinereţea. M oartea e sfîrşitul. pe om îl pocneşte damblaua. N uro­ rile nici atîta. Aşa. cum au fost? T u d o r: Iaca să nu zici — uiţi totul şi ţii minte numai cum a murit. nu atît de moarte mă tem cît de înjosirea ceea care vine îm preună cu moartea. D em nitatea e ca şi cum ai duce o farfurie cu apă pe-un vîrf de deget. 80 . iar acela — nici înainte. să vedem ce-o fi pe cealaltă. să creşti patru copii. Şi după o viaţă lungă.Asta-i totul. unde să le mai pese lor de alţii? Cu vecinii nimeni nu stă bine pe lumea asta. O ri îl paralizează. altora li se varsă ceva. vorbeşte în dodii. şi cînd îl strînge Dumnezeu. omul prinde a lăcrăma. de la un spital la altul. neam urile îşi fac cruce c-au scăpat Şi după aceea nu se mai gîndesc ce fel de om a fost el în viaţa lui şi cîte-o făcut ţin minte numai cît s-au chinuit cu dînsul. pentru a rîvni. Bietele neamuri îmblă cu dînsul de la un doctor la altul. nici înapoi. omul caută cu coada ochiului în jur. iar a face un sfîrşit bun. şi eu. în cele din urmă. plină de muncă. şi uităm ce-au fost ei în viaţă. să aduni atîta avere. odată ce-a venit vorba. De mic copil. la asta nu pe fiecare îl taie căpăţîna. ori i se întunecă minţile. toată dragostea pe care i-au purtat-o. D o i n a : Cum?! Să trăieşti o viaţă într-un sat de oameni. D o i n a : Ei lasă! Parcă noi ţinem minte oamenii numai după felul în care au murit. răbdarea. mai rămîne ceva. Crezi că în ­ tâmplător mă tot pun cu binişorul pe lîngă medicul-şef din Vărzăreşti? Să nu mă pocnească şi pe mine damblaua într-o zi. să-l lăsăm în pace. dar pînă la urmă vine baba ceea cu coasa. ia farfuria din vîrful degetului şi o arde în pămînt de-i zboară cio­ burile. iar feciorii n-au să caute de mine. plină de chin. Poate Maria. încaltea să ştiu că am la spital un pat şi o lingură de supă. cînd l-a fost să moară. cum se ridică copăcel. de bucurii. ca nu cumva să-l calce cineva pe ce are el mai sfînt. irosesc banii. fiecare se des­ curcă cum poate. năpăstuit de soartă. la patul şi supa spitalului? T u d o r: Satul — de. ori amuţeşte. că dacă mi-a fi dat şi mie să trec prin asta. Atîta eşti om cît e plină farfuria. el o mai ţine doi-trei ani. Unde mai pui că amu a pornit o modă nouă — înainte de moarte.

vrei grîu — poftim grîu. să te aşezi aici la masă şi să stai pînă în ziua albă cu obrajii îngro­ paţi în palme? T u d o r : Ştiu eu. las slujba şi un an întreg am să stau uite aici la masă pentru a mă gîndi la toate cîte au trecut prin viaţa mea. ca să fiu sincer. dar mai apoi mi-am zis: stai. l-a născut ea pe cel de la academie.D o i n a : Au nu cumva te-i fi tcmînd de propriii ma­ tale copii? T u d o r: Ferit-a sfîntul! N u mă tem deloc. pentru că am legă­ turi. să nu crezi. iar şefii. eu îs vojak din născare. i-am băgat prin şcoli. m-am săturat de dînşii ca de hrean. pot aduna oameni şi porni cu dînşii motorul. dar la care nu m-am gîndit bine. pentru că mă gîndeam: măi. m-am săturat de dînşii ca de hrean. Alţii mai îmbiau şi pe la petreceri. U neori mă gîndesc: măi. am o casă de copii. dar. cu braţele treabă multă nu faci. Şi apoi eu am meserie. apoi. fără chitanţă. le-a trebui pămînt. D o i n a Te-i fi temut că te scot din brigadieri7 T u d o r Da nu mă tem eu deloc. 4 81 . şi. cum a rupt-o Tudor din loc. Vrei tutun — îţi fac tutun. şi ce face biata Vetă dacă rămîne vădană? Cînd s-a făcut colhozul. Amu. aşa cam spre primăvară. pînă în amurg. odată ce-a venit vorba de copii. Amu. După ce ne-am luat cu Veta. uite. că o putrezit cîteva rînduri de ghimnastiorce pe mine. pe la hramuri. mi-am crescut copiii. uite. vreo două veri ia rînd am muncit cu sapa. cresc. mi-am făcut casă. mă duceam la cîrmuire şi întrebam pe unde mai sînt cursuri. Iaca aşa mă prinde prin somn un val de năbuşeală. fără hîrtie. dar. am îm plut lumea cu pătlăgele. iaca. pînă azi nu se mai poate opri. le-a trebui zestre. ca să mă trim ită şi pe mine. cînd ai o casă de copii?! La război băteam mătănii la fiece îm puşcătură şi tot săpam la pămînt. am susţinere peste tot* Mă duc mîne la raion şi zic Alekseici. D o i n a (după o pauză lungă): A tunci dar ce te face să te scoli nopţile. Tudoraş.. iar cum m-am trezit. dacă ei preţuiesc oamenii care ştiu a porni motorul.. Şi dă-i cu munca. dă-i cu alergătura. da eu cu Veta — unde. că. dă-mi un vagon de zahăr. voi. mă trezeşte. că vecinii chiar rîdeau de mine — cum începea a ninge. să-i aşez odată la casele lor. mi 6 I Druţă. care petreceri. pentru că nu am avut cînd. chiar de te şi critică uneori. şi hai pe la şcoală. ca să fiu sincer. să ieşi tiptil din casă. fiind la grădini. vagonul cu zahăr o să-mi steie aici la poartă. hai pe la cursuri.

încaltea lasă-ne pe noi să ne îm plinim somnul. 82 .. ies din casă. (Cortina) ACTULDOI L inişte şi pace. M-am dus la dînsa. se aşază lingă fem eie şi începe a alege şi ea. Oarecum mirată de-o asemenea neascultare. Pune cu mîna boaba în vas. măi. îşi împospătează ochii. dragul badei. obrajii.. Frunzişul stă înţepenit în faptul zorilor.. fără a-i mai păsa de cei ce se odihnesc — aruncă boabele cu iuţeală. V e t a alege fasole. Vasele îşi văd înainte de ciorovăială. de cîte ori te-am rugat — dacă nu poţi dormi singură. după care se mişcă o perdea şi în cadrul ferestrei apare căpăţîna ciufulită a stăpînului. căpăţîna dispare în cadrul ferestrei — şi iată-l pe T u d o r — coborînd scările. dar mişcările ei uşoare au trezit totuşi pe cineva. mi se tace lehamite de toate. bre. prinde în palmă fulgi albi. ne-am aşezat alături. vasele prind a face o mare gălăgie. feresrele-s larg deschise şi doar petele albe din frărrântarea zilei trecute mai rătăcesc sub cortul verde. după care. Şi mă scol. picătura asta de hodină cum nu ştiu de cine să mai fie ea plătită. s-a trezit mătuşa.. ca să nu facă zgomot. ai pus măcar capul pe pernă noaptea asta? D o i n a : Tocmai cînd am pornit să-mi aştern. că plătim. vin sub cortul ista şi tot stau pînă se luminează de zi. zîm bindu-i mâtuşii în sem n de „bună dimineaţa ‘. T u d o r (şopteşte necăjit): Măi Vetă. U ite cum se scoală copchila asta cu noaptea în cap! D-apu tu. D o i n a (după o altă pauză lungă): Inima? T u d o r ( intr-un târziu): Inima. şi iat-o pe D o in a coborînd scările. Se opreşte în m ijlocul cortului cu braţele întinse. Se aud uşile. T u d o r: Vă-hă-hă. M unceşte cu tragere de inima.se face lînced.

T u d o r : Ei. tovarăş. se şterge cu un şervet spînzurat în cui. cu atîta greutate am căpătat o bucată de sopon francez. nu-i mai lasă ruşinea. pune soponul la loc. Ionei! în cadrul altei ferestre apare căpăţîna lui A n to n. că te pocnesc. I o n e l : Unde. dragul tatei. Cum poţi să mă pocneşti.. nu te scoate nici m iliţia din labele mele. şi amu. dacă sar. măi.. încearcă să pornească m otocicleta ..şi. iar în clipa următoare de acum coboară scările cu şervetul pe umeri.. dar nu-i frumos. spăla cu sopon pentru copchiil! A n t o n : Măi Ioane. cînd vezi că nim eni nu ne-o fură? I o n e l : Mai trag un pui de somn. care!? (Dispare pentru o clipă din cadrul ferestrei . bre. pentru că. T u d o r : Stati. altm interi aş fi şezut şi eu aici cu voi la umbră. nu vă faceţi de ruşine măcar atunci cînd avem musafiri. Înghite o cănuţăy se oţărăşte. I o n e l : Dacă tu. odată ce se scoală musafirii. şi măgarul ista mi-1 cheltuie pe mutra lui. nu mă fă să sar peste pervaz. stăpîniior. apoi vine la rezervorul de zinc . Se spală undeva după frunze. I o n e l (se face a nu-l auzi): Lucrăm cu-ndrăzneală. In cadrul ferestrei apare căpăţîna lui I o n e l . oricum. atunci dar. cînd eşti cu ochii cîrpiţi de somn? I o n e l ( dezamăgit): Visasem că ne fură motocicleta.. leliţă! D o i n a : Să creşti mare. T u d o r: Ei.. T u d o r : Tu mai întîi ar fi trebuit să te speli. trăim bucuroşi? D o i n a : Cum altfel? A n t o n : Tată-i.) Bună dimineaţa. cînd? (Peste o clipă coboară şi el scă ­ T » ' 1 y 9 83 . T u d o r : Bine-ar fi. aruncă o pătlăgică sub cerul gurii. şi eu. nici măcar nu ştii a zice bună ziua în limba lui Napoleon. A n t o n : Cine. A n t o n : Ioane. ' I o n e l (răguşit de som n): Măi tu! Nu pune mina. care de atîţia ani învăţ franceza. nu ştii mata cum îs femeile. să mă tot spăl cu sopon pentru mucoşi? Cit te poţi. că te omor. din vorbă în vorbă... noroc şi voie bună! Păcat că am pe azi multă alergătură.

A n t o n : Ce să facem cu dînsele? T u d o r: M-am înţeles cu băieţii de la uzină să-mi lege o poartă naltă de fier.rile cu un şervet pe umăr. de cele din Cosăuţi. I o n e l : Tată-i. T u d o r (după ce-şi bea porţia): Dacă nu.) Bine. T u d o r: Dacă o să fie piatră bună. Trebuie să mă reped la Bălţi... I o n e l : îmi laşi motocicleta? T u d o r vine Lîngă rezervorul de zinc . T u d o r: Da.. (Mai ia o pătlăgică. 84 . cît pe ce să uit! Pe azi era vorba să vină la grădină nişte copii de la tabăra de pionieri să ajute la cules chipăruşi. Să-mi fii azi toată ziua acolo cu dînşii şi să le arăţi cum se culeg chipăruşii în trei sorturi: frumoşi de tot.. iaca. Cu putoarea asta nu mai ajungi la bietele mele neamuri. şi restul. gata — iar rămîn fără stropitori. îţi las cheia. eu am o idee grozavă cum s-ar putea de făcut o stropitoare.. gospodinelor! D o i n a : Mulţumim frumos. De atîţia ani caut stropitori din Germania. şi nu piatră de strînsură.. dar nu prea. vezi. i-o scăzut gradele. că s-o ră­ suflat. dar fierul cela e greu al naibii şi. măi.. cu lemn nu faci nimica. In cadrul ferestrei de la margine apare căpăţîna lui F i m a. Antoane. altm interi v-aş ajuta şi eu oleacă.. fă-te a uita aici lîngă noi vreo zece-douăzeci de blocuri. Las-o aşa cum este. mai toarnă cîteva înghiţituri în cănuţă I o n e l : Sughiţ bun la toate neamurile. ca să-l pui să se ţină bine. măi Ioane. ci numai blocuri mari. T u d o r: Ce-aveţi pe azi de cărat? A n t o n : Piatră. A n t o n : Aş putea aduce chiar o maşină întreagă.. de cea din Cosăuţi. dacă ai merge şi mata cu mine.) N oroc şi Doamne ajută. frumoşi. A n t o n : Păcat că mă aşteaptă camionul la poartă.. şi dacă n-am să fiu de faţă atunci cînd se vor descărca ele din vagon. T u d o r: Nu pot. Trebuie piatră. numai că mi-ar trebui pentru asta un cît de mic toporaş. Era vorba să sosească la bază stropitorile. tăiată frumos blocuri. numai vezi de n-o mîna pe toate dealurile şi nu încerca s-o faci mai bună.

. hai. F i m a: Măi măgarule. hai. A n t o n : Ce să faci cu stejarul? T u d o r : Vreau să comand nişte butoaie. că nu sîntem noi înde noi. şi să fiu al naibii dacă îl voi primi măcar pe unul! To n e 1: Pînă să vin eu la tine ca să-mi dăscăleşti co­ piii. ai să-mi vii cu plozii pe la Chişinău cînd voi fi şef de catedră. Pregătirea fetelor. ca să reziste la admitere. vezi să nu-mi aduci tu singur odraslele să ţi le vindec de speriat. Avem oaspete.) Dimineaţa-i roua mare. hai. adică. De nu mi-ar fi trebuit. v-am spus că sufăr de insom­ nie. Avem acolo un pădurar vrăjmaş bun de gură. dar se prinde urmărit de Tudor şi varsă jo s băutura. F i m a : Cu ce lucrează motorul? Vin. nu alta. tată. atîta. să nu mă bagi în afaceri de felul ăsta! Sînt aspirant. Că coriştii 85 . v-am rugat să-mi lăsaţi măcar dimineţile. nu-1 mai poţi opri.. cînd te ajunge prin somn. că suferă de ficat. II poţi lua însă cu fata. tată. m ulţum indu-se cu pătlăgică): Cine te pune să îmbli pe la înm ormîntări? Ţi-o fi puţit a mort şi mirozna ceea.. F i m a (enervat): De cîte ori te-am rugat. că nopţile mă frămînt ca un şarpe. că nu-i de nimica. F i m a: Cum. şi se chinuie cu dînsa de cîţiva ani. T u d o r : Azi în ce direcţie o apucă Academia Re-SeSe-Me? F i m a: Vreau să mă reped pînă la Storojineţ. că dacă se porneşte. Principalul e să-l u r­ neşti din loc.F i m a (plîngăreţ): Tată.. sărmanul. T u d o r (necăjit): Nu vă clănţăniţi. T u d o r : Lasă-1 pe moşneagul cela.. votcă.. hai.. măi. Dac-ai putea să-i făgăduieşti măcar cît de cît. am curs la universitate!. cînd? ( Peste o clipă coboară şi el scările cîntînd. cu fata? Cu care fată? T u d o r : Are o fată. bre. leliţă. poate că nici nu aduceam vorba. eu mă ocup de ele abia după ce au fost înscrise la învăţătură! T u d o r (puţin ruşinat): Dacă îmi trebuie. coniac? T u d o r : Dacă nu. nu e treaba mea.. Mai bine fă-te spre pădurea Cimburenilor. şi te udă la picioare. I o n e l (îşi toarnă şi el puţin în cănuţă .. cîţiva cubi de stejar. F i m a : Cum. N-o poate băga în vreo şcoală — să crapi. leliţă.. am auzit că e acolo un moşneag ajuns la o sută de ani.

ceia din Cimbureni, ca să vezi cum s-au specializat — toarnă samogoncă în butoi de stejar şi peste un an scot de acolo coniac curat, da în vremea noastră un brigadier fără coniac e ca şi cum ar fi fără brigadă... F i m a : Unde mai pui că regulile de limba moldove­ nească iară s-au schimbat, acum nici eu însumi nu le mai cunosc. I o n e l : Da cine te pune, măi, s-o înveţi limba ma­ ternă? Datoria ta e s-o înveţi cum să tragă miţa de coadă pînă s-or sătura cu toţii de dînsa şi i-or ршпье şi ei colo un „trei“... F i m a: Cum îndrăzneşti, măgarule, în faţa părinţibr?... T u d o r: Stati, bre, că iară vă încăieratH Ce Dumnezeu, în fiece casă copiii se scoală ca copiii, şi mimai în casa mea se mănrncă de parcă ar fi dat t urbei într-înşii. Hai să ne vedem de treburi cît nu ne-am luat de piept. Mariie-e! M a r i a (apare în prag): Peste o clipă, tută, masa e gata. T u d o r: Dacă nu mai avem timp, Mariie. Putie la ră­ coare ceea ce ai pregătit şi de acum desară, da-va Dam mul... M a r i a (cu lacrimi în o c h i): Tăticule, dar totul e gata... T u d o # : Sănătate, Mărie, sănăfate. Hai, că te aş­ teaptă şi pe tine norma. Pleacă unul cîte unul, după care pleacă amărîtă şi M a r i a . Sub cort nu rămîn de cît două alegătoare de fasole: V e ta şi D o i n a . După o lungă pauză , aparatul de sub streaşină iar prinde viaţă. Vin m elodii de de­ parte, de demult, şi împreună cu ele iar prind a pluti petale, de parcă ar ninge uşor. Cînd m elodiile se trec, se aud lovituri surde în aceeaşi poartă de fier, şi iară vine vocea poetului cu povestea acelui mic pui de stejar:
у 7 T у s ' 1

R îs Stă Şi-i Şi-i

de soare , p lîn s de stele, pierdut în lumea-i verde voin ic ctnd i se cere, slăbuţ cînd nu se vede-..

Dar anii trec , şi vea cu l trece Pe sub cer, pe sub pămînt... Unde-a fo st cîndva copacul Stă un ciot с-o frunză-n^vînt...

D o i n a (ridicîndu-se): Leliţă dragă, să lăsăm fasolele, că avem pe azi t r e b u r i mult mai mari şi mult mai grele. V e t a (oarecum mirată): Da ce-avem? D o i n a : Nu auzi mata cum se scutură floarea? Nu
86

vezi cum plutesc petale în jur? V e t a: Apoi văd, numai-că... Ce le putem noi face? D o i n a : O să trecem prin livezi cît nu s-a ridicat încă soarele, cît nu s-a stîrn it încă vîntul, ş o să adunăm în coşuri floare de măr, floare de cireş... V e ta : Iaca, o viaţă am trăit, da floare de-aceea încă n-am cules. Şi pe urm ă ce facem cu coşurile pline? D o i n a : O să le lăsăm la stînă, ciobanilor. V e t a: Şi ciobanii? D o in a: Ciobani vor pune fluierele să se hodinească noaptea în coşurile noastie, pentru ca pe urmă, ori de cîte ori a r fi dus ei fluierul la gură, să tot ningă cu flori albe de măr, cu flori trandafirii de cireş... V e t a (oarecum luminata) : Şi eu chiar mă întrebam — de ce oare ninge atunci cînd se ciută... Undeva departe se aude cîntînd o fată. N inge încet , domol , şi în ju ru l acelui cîntec se adună un cor întreg de fete. Şi iară ningef ninge întruna. Corului de fete îi răspunde un cor de bărbaţi. Şi iară ninge, ninge, şi cele două coruri se varsă într-un um c cor : pare ten tunet din cer, u n popor întreg ridicat tn picioare, cu sufletul, cu inima larg deschisă, dar de nins nu mai ninge, şi măreaţa cîniare cade de pe piscuri, se sfarmă într-un fu n d de prăpastie şi iară se lasă o linişte de moarte peste tot. A m urg tîrziu sué cortul verde. Sacii şi butoiul sin i acoperiţi cu nişte ţoale. M a r i a , ostenită după o zi de muncă, aşazâ masa. Cei trei fraţi, flăm înzi şi agresivi, stau prin unghere, aşteptînd cînd vor fi p o ftiţi să-şi ia cina. Aparatul de sub streaşină tace, şi pentru a scăpa de tăcerea ce-o apasă, M a r i a îngînă o melodie. F i m a: Taci, fa, că mă enervează! M a r i a: Bade Fi ma, ce te-ai întors aşa de supărat? Mi s-o părut chiar că nici nu ne-ai dat bună sara cînd ai întrat. F i m a: îs necăjit, Marie.«. O zi întreagă numai coşuri cu gogosari! M a r i a : Parcă era vorba că te duci la pădure? F i m a: M-a pus naiba să mă înţeleg cu Ionel şi, în loc să petrec o zi frumoasă la pădure, am stat ca un cucostîrc în Valea Cuboltei. I o n e i: Să nu-ţi pară rău, că nici eu n-am petrecut
87

cine ştie ce. Proasta ceea e numai coşuri şi lene. A n t o n : Măi tu, nu cumva te-ai băgat la fata pădura­ rului? Ia sama, că poate fi un mare scandal... I o n e l : Nu că eu, ea singură s-o băgat şi m-o tot muşcat, căţeaua naibii, că-s numai vînătăi. O zi întreagă —. eu cu Eminescu, ea cu sărutarul. Cum Dumnezeu o fi înţeles ea poezia... De-abia prinde cu urechea o coadă de rimă, că se şi repede cu sărutatul! A n t o n : O fi sălbătăcit acolo în pădure. M a r i a: Bade Antoane, mi se pare că nici mata nu ne-ai dat bună sara cînd ai venit? A n t o n : Şoferul, după ce cară o zi piatră, nu dă bună sara nimănui. F i m a : Ai făcut măcar ce te-a rugat tata? A n t o n : Pe naiba... Am aruncat zece blocuri în buruienile celea de lîngă garaj, da sara, cînd m-am întors, gata, nu mai erau acolo. Se jeluie, fire-ar al naibii, de sănătate, îmblă pe la doctori, stau cu anii prin spitaluri, da cînd e vorba să pună laba pe ceva, să vezi cum ţi-o înflă! Parastasul şi grijania... M a r i a: Nu li-i de ajuns că au întrat şi n-au dat bună sara la întoarcere, amu, iaca, mai şi încep să su­ duie... AM n->t o n : Şi chiar nu te lasă inima să dai un „bună sara ? M a r i a: Să ştii că nu mă lasă. Nainte erau doi la noi în casă, care, de oriunde s-ar fi întors, nu uitau să deie bună sara — tata şi Mihai. De cum a plecat Mi hai, a rămas numai tata... A n t o n : Las’ că uită şi tata uneori... M a r i a: Nu mi s-a întîm plat încă niciodată să-l văd venind fără bună sara. F i m a : Ce ştii tu despre părintele nostru, Mărie?... Eşti un copil. M a r i a: Ştiu atît cît îmi trebuie casă-mi cinstesc părintele, iar mai mult nici nu-mi trebuie. Stau o vreme în tăcere, apoi prinde glas aparatul de sub streaşină şi, împreuna cu melodiile populare, pornesc a roti fulgi albi . Prin fulgii ceia deodată apare în prag T u d o r M o c a n u . Abia se ţine pe picioare . T u d o r: Bu... bună... M a r i a: Şi mai? Hai, tată,te rog eu frumos!...
88

T u d o r : Bu... ara... M a r i a: Aţi văzut? Şi voi, măgarilor, mai aveţi obraz să-l vorbiţi de rău?! N in g e în c e t, dom ol , apoi se fa ce n o a p te . Intr-un tîrziu se aud undeva cîntînd cucoşii. T u d o r , abia trezit din beţie , sade la masă, far D o i n a se mută de pe un scaun pe altul să fie cit mai departe de stăpîn. Iară se bate la poartă, $i iară în pustiu. Stăpînul casei tresare.
7 ; / T '

D o i n a : Ce mai faci, cum o mai duci. T u d o r : Slavă Domnului... D o i n a : Multurnit? T u d o r: De ce anume? D o i n a : De viaţă. T u d o r ( oarecum stingherit): Dacă nu, că aşa global nu se poate pune problema. D o i n a : De ce nu se poate? T u d o r: Pentru că e greşit. D o i n a : Cum, adică, greşit? T u d o r : G reşit politiceşte. Pentru că astăzi, dacă omul e deştept şi harnic, şi gospodar, el nu poate să nu fie mulţumit de viaţă. D o i n a : Si totuşi, de-ar fi vorba de mata. Parcă nici prost, nici risipitor, nici leneş nu eşti, şi totuşi, noapte de noapte te zbaţi, te zbuciumi de nu-ţi poţi afla locul. Apoi, martor fiind la această caznă mare, de ce, adică, nu te-aş întreba de eşti sau nu mulţumit de viaţa pe care o duci? T u d o r : Dacă nu, că aşa s-ar găsi ei mulţi! Vii mata la mine- cînd eu abia-abia să ies la mal după o beţie zdravănă, vii cînd îmi vuieşte căpăţîna şi scîrbă mi-i de mine, vii pentru a mă întreba de-s mulţumit de viaţă?! j •f D o i n a : Carevasăzică, sînt zile cînd omul poate fi întrebat de e multurnit de viată > » si » sînt zile cînd nu e de dorit as a ceva? T u d o r : Asta n-am spus-o. Poţi sa întrebi în fiece zi, numai, de, să ştii cînd şi cum... D o i n a : Dar cum Dumnezeu să-mi aleg momentul cela cînd, uite, de cîteva zile alerg după mata şi nu te mai pot prinde! Dimineaţa fugi grăbit la slujbă, o zi întreagă nici nu se vede, nici nu se aude omul, iar serile vii cherchelit. Rămîneau zorile, adică timpul cînd
T • - r 7

89

începeai a te trezi din beţia zilei trecute, iar cea nouă încă nu începuse, dar, ca să vezi, nici pe la zori nu se poate, pentru că, zici mata, e greşit politiceşte... T u d o r (înţepat): Nu, că dacă eşti mata aşa de min­ toasă şi zici că ştii dialectică, atunci hai să vedem mai întîi de ce adică m-oi fi îm bătînd eu mai în fiece zi! Eu îs brigadier, fată dragă — şi la noi, la brigadieri, paharul e unealta de lucru, e un fel de-a te descurca dintr-o afacere veche şi de-a înjgheba una nouă. Iaca, să luăm stropitorile iestea din Re-De-Ge. Şapte raioane, vreo suta şi ceva de colhozuri alergau după dînsele cu limba scoasă afară, iar de luat le-am luat eu. Cum am făcut? Simplu. Ceilalţi brigadieri — unii n-au avut cu ce plăti o masă bună, alţii n-au ştiut să-i poftească la restoran pe lucrătorii de la bafcă. Eu am prins finii dintr-o mişcare. Am comandat o masă pentru 20 de persoane şi m-am întors cu stropitorile. Iaca, la masa ceea, pe semne, m-o fi răzb ătu t D o i n a : Nu, de la masa ceea mata te-ai ridicat treaz ca toţi trejii, dar după ce ţi -ai condus oaspeţii, te-ai întors la restaurant şi ai mai comandat o sticlă.
T u d o r : Hei, sa fi făcut eu aşa prostie?!

D o i n a : Adu-ti aminte. T u d o r {după o pauza): Da, măi, chiar m-am întors, dar, stai, să vezi p en tn i ce m-am întors! Că.~ la masa comandată am fost serviţi cum nu se poate de bine, iar eu îs cu obraz subţire. Dacă ospătarul nt-a servit clasa întîi, trebuia să mă întorc să-i fac o cinste? D o i n a : Şi l-ai cinstit? T u d o r ( după o altă pauză lungă): Nu, că ne servise o femeie, şi cînd m-am întors, n-a vrut să beie cu mine coniac. Atunci dar ce era să fac? I-ant dat cinci ruble în bani, iar coniacul l-am băut singur, ca şipul cela, pe semne, m-o şi dărîmat cu totul... D o i n a : Coniacul n-a fost vinovat cu nimica, pentru ca şi după sticla ceea, de acum fiind în taxi, în drum spre casă, matale ţi-a mai venit în cap o trăsnaie şi i-ai spus şoferului s-o cîrnească spre Cimbureni. T u d o r (indignat): Ce minciuni, măi, ce minciunii!! C-am să-i adun odată pe aiştia cane îmbla prin sat şi poartă m inciunile.D o i n a : Da în usa bufetului din Cimbureni cine a m bătut cu piciorul? T u d o r (trage cu o c k w i în lături, şo p teşte ): Da las*
f

că n-am mai lovit eu chiar cine ştie ce! Să-ţi spun cum o fost. Taxim etristul care mă ducea spre casă avea aparat de radio în maşiiîă, a desşurubat din aparatul cela o picătură de muzică. Era tocmai o melodie populară in­ terpretată de un cor mixt, iar eu^după concursul cela coral, unde am fost membru al juriului, că era vorba să mă facă preşedinte, da asta e de-amu altă poveste... de ce nu m-au făcut; apoi, zic, după consursul cela iau pot asculta muzică populară. Fierbe totul în mine. Şi mi-am adus atenei aminte de omul cela din Cimbureni care mi-a vîndut rabla asta de sub streaşină — iaca, aşa oropsită cum este, dacă mă ninge zi de zi şi ninsoarea ceea, să nu crezi, dar îmi curăţă grozav şi inima, şi cugetul. Şi aşa mi s-a făcut deodată drag omul cela de ia care am luat apăratul, ca mi-am zis: „Măi, am să chel­ tui o sută de ruble, dar am să mă duc să-i fac o cin ste“. D o i n a : Şi l-ai cinstit? T u d o r (pe gînduri): Dacă mu, că, să vezi, nu l-am putut găsi. Intr-un toc mi-au spus ca e la brigadă, în alt loc mi-au spus că e la P el inia, iar în a treia casă mi-au spus că s-a dus la Drochia — amu stau şi mă gîndesc: cum le-o fi dovedit omul cela, sărmanul, pe toate? D o i n a: Şi d n d ai văzut că nu-1 poţi găsi, ai pornit spre casă? T u d o r: Absolut! M-am urcat în maşină şi i-am zis şoferului: „.Acasă!“ Şi maşina tot atunci a rupt-o din loc, numai ca Cimburenii îs un sat vechi, cu drumuri sucite,. întortocheate, şi pînă am tot rătăcit noi ca să putem ieşi la şosea, hop că ne iese şi bufetul înainte. D o i n a : Ca să vezi ce întîm plare: hop şi-ţi iese bufetul în cale! T u d o r: Uite, mă ju r pe lumina ochilor că întocmai aşa s-o întîmplat: hop! — şi ne trezim cu bufetul în faţă. Era închis, grijania marnei lui, dar mi s-o părut, nu ştiu de ce, că e închis pe dinăuntru, iar bufetierul stă şi numără banii. N u ştiu de cer r 7 dar m-a enervat totdeauna obişnuinţa r ) asta a bufetierilor de a se încuia sara şi de-a număra banii... M-am dat jo s din maşină, ca să-l întreb pentru ce face el una ca asta, şi nici n-am mai dat eu cine ştie ce cu piciorul în uşă — iar am ciocănit de cîteva ori cu călcîiul... D o i n a : Şi văzînd lăcata la uşă, ai pornit spre casă? T u d o r: în aceeaşi secundă. D o i n a : Cine atunci l-a sculat pe bufetier din somn şi l-a forţat să deschidă bufetul?
91

T u d o r: Vă-hă-hă... Şi el, prostul, o venit ş-o deschis?! D o i n a : N-a avut încotro. T u d o r: Şi eu iară am luat-o cu băutul?! D o i n a : De băut ai băut puţin, dar vorba e că ce-a fost pe urmă. T u d o r (în şoaptă): Să mă fi bătut cu cineva? D o i n a : Bătaie n-a fost, dar pur şi simplu nu vroiai să ieşi din bufet. T u d o r (oarecum uşurat): Uite aici te cred. Asta poate fi. Pentru că eu, cînd mă îmbăt, nu mi-i a mă întoarce acasă cum nu i-i omului a mînca măsălari. D o i n a : Şi de ce, adică, nu-i fi vrînd? T u d o r: Iaca să vezi mata ţicneală — cum mă îmbăt, nu mi-i a mă întoarce şi pace. Mi se face, aşa deodată, silă de casa asta, şi pentru că mi se face silă, iară beau, şi de ce beau, de ce nu m-aş mai întoarce. Şi o tot ţin aşa întruna, pînă mă aduc oamenii de mă descarcă cu lopata acasă. (După o pauză lungă.) A ista e, dragul badei, necazul meu cel mare pe care n-am vrut să ţi-1 spun, iar amu, dacă o ştii şi pe asta, poţi spune că ştii totul despre Tu dor Mocanu. D o i n a : Dar cum se face că o casă pe care ai ridicat-o mata cu mînile matale, şi patru copii — trup din trupul matale, şi această bucată de pîne — toate ţi se urăsc aşa deodată? T u d o r: Dacă nu, păcat ar fi să zic, nici copiii, nici casa, nici bucata de pîne nu sînt de vină. Eu aş crede mai degrabă că de vină îs sacii iştia cu fasole. Cum mă îmbăt, îmi aduc aminte de dînşii, şi aşa mi se face le­ hamite de toate... D o i n a: Atunci, dacă sacii sînt de vină, de ce nu vă aşezaţi într-o zi toţi ai casei s-o sfîrşiţi odată cu alesul? Scoateţi de aici sacii, butoiul şi — gata — s-a terminat. T u d o r: Hei, dragul badei, că fasolele iestea au fost aduse cu aşa socoteală ca să nu mai aibă sfîrşit, şi ele chiar că nu se mai termină, grijania mamei lor. Sărmana Vetă, uneori, ştii, chiar te prinde mila... D o i n a : Da în afară de milă, mai păstrează ceva suf­ letul matale pentru Veta? T u d o r: Ce poate el păstra în afară de milă? D o i n a : Dragoste, de-o pildă. T u d o r : Cum, adică, dragoste? D o i n a : Păi, ai iubit doar cîndva această femeie! T u d o r : Hei, dragul badei, focul cela s-o stins de
92

atîta vreme,, încît amu nici cenuşa, nici vatra n-aş putea-o găsi... D o i n a : Bine, dar cel puţin a fost, a ars el odată, focul cela? T u d o r: Ca să fiu sincer, nici nu mai ţin minte. D o i n a : Cum se poate să nu ţii minte, cînd mata ai fost acela care a luat amnarul, crem enea şi a scos prima scînteie... T u d o r : Ce amnar, ce cremene, că îmbiau pe-atunci fetele cu turma după mine! D o i n a: Mătuşa Veta nu era în turma ceea. T u d o r : Cum, adică, nu era? De unde atunci s-o luat? D o i n a : Apoi, dacă nici pe asta n-o ţii minte, să-ţi spun eu cum a fost. In anul cela, pe după cîşlegi, te-ai întors din armată. Ai făcut armata la Focşani, la cava­ lerie. Te-ai întors voinic, isteţ, şi ştiai să joci o fată ră îmbiau sărmanele... T u d o r : îmbiau nebune, pe cuvînt de onoare, nu puteam trece prin sat! D o i n a : Şi totuşi, fata care ţi-a plăcut, fata care te-a aşteptat, fata cu care începeai jocurile într-o zi s-a po­ menit părăsită, pentru că soldaţii de la cavalerie nu se lasă furaţi de ceea ce avea să le placă ochilor... T u d o r (m în d ru ): Se poate întîm pla s-o fi lepădat, că eram pe-atunci arţăgos... D o i n a : Ai lepădat-o nu pentru că erai arţăgos, ci pentru că avea puţin pămînt, biata fată. Ş-ai tot fluierat serile pe la răscruri, ai tot ţin u t pe la şezători furcile ba uneia, ba alteia, pînă ai dat cu ochii de Veta. Biata fată, abia împlinise şaptesprezece ani în iarna ceea, de abia începuse a ieşi duminicile în sat. Dar, alegîndu-ţi-o, ai scos-o de Paşti la joc şi toată ziua ai jucat numai cu dînsa. T u d o r : Se poate întîm pla să fi fost aşa, că eram dat naibii! D o i n a : Ai făcut-o nu pentru că erai dat naibii, ci pentru că Veta, rămasă fără tată, avea trei hectare de pămînt şi, luînd-o, te duceai într-o gospodărie gata adunată. T u d o r : Hei, da n-o mai suci nici mata chiar aşa! Că dacă e s-o luăm de-a fir a păr, să vedem ce însem na pe atunci o fată frumoasă. Cu ce mă vrăjise/ atunci Veta? Era sprintenă, avea sîni bourei, glas frumos de privighetoare, trei hectare de pămînt şi doi ochi ga93

ca fiind cel m^j de preţ. dragul badei.c o ^ ^ casaj bărbatul aiestea i-s cîntecele..t si ea îm pre­ ună cu femeile din măhală la pr-ăşit Se ducea cu dragă inimă şi muncea ziua întreagă ^ rfnd C u lumea. D o i n a : Atunci dar cum se f^ce ^ după nuntă Veta tot mai rar şi mai rar se ducea la cor> tot mai rar şi mai rar sătenii auzeau cîntecele ei? T u d o r: Vezi. Pe pămînt. pe u r t ^ vine războiul. D o i n a: Las că le-ai dezlipit mata de m inune după nuntă. acolo unde au fost odată hectarele noastre. iar glasul Vetei. căprii. c u ^ vine povestea. cîteva v^. vezi mata. Orisicum .ri 0 îmt>la. bise­ rica au închis-o. mine pc^somorită. Măi. Iar femeia măritată .. Pămîn^u j ţe scula în zori de zi.. ce-o fi tot răm înînd î n urma Veta lui Tudor Mocanu? Iar satul. sara nainte de plecare. Că. O singură dată am bătut-o. şi ea se ducea cu încă cîteva fei^eii şi petreceau mortul la groapă. Viaţa ţăranului e ţesută mai mult din muncă decît din cîntece. cîn­ tecele celea de înm orm întare o tc*t stricau la inimă şi azi rni-e nevasta posomorită. făcea ce făcea şi rămînea în urm a femeilor.. dar nu te-ai dus o singi*ră dată Ja biserică s-o auzi cum cîntă în strană.. după război preotul o rămas pe u n d eVa prin România.Ieşi. nu se lasă pînă nu află adevărul. D o i n a : Pentru ce? T u d o r: S ă vezi întîm plare N e m a i p o m e n i t ă . pe vremea prăşitukii. dar cînd li se nimerea să m uncească în Hîrtoape. . Atunci cînd s-a făcut colhozul. te-ai bucurat nxăcar 0 singUră dată că nevasta dumitale are cea mai f^umoasă voce din sat? T u d o r : M-am bucurat şi m îndru am fost totdeauna. pe atunci acestea nu se dez­ lipeau una de alta' “ sinii de la fcămînt ori glasul de la gospodăria tatei. ai pus mîna şi n-ai desfăcut pumnul pînă ni* s . da pe urmă n-am mai iăsât-o. iar glasul Vetei te miri de-o fi ajun^ măcar 0 singura dată la urechile matale. . pe vremea semănatului. Ştiai din vorb^ oam enilor că are glas frumos. cînd se purye e [ pe ambiţie.. a făcut colhoz. Ba ţi se îm bolnăveşte un copil. se mira tot satul.. te bucura pe vremea aratului. D o i n a : Şi ce era la mijloc? T u d o r : Nici că să-ţi tre a c ^ prin minte! Rămînea 94 . O vreme o c ^ emau |a înmormîntări. D o i n a : O băteai? T u d o r: Nu. ba vaca îşi pierde mana.

o fură mine. adică.. şi mai cu cîntecul. se temea de toate...păm întul nostru. D o i n a : Mata i-ai pus la cale? T u d o r : Ferit-a sfîntul. atunci cînd ai văzut că icoanele nu mai sînt. vorbă să fie.. Cînd am văzut că-i raua. dar.. trebuia să iau atitudine. I-am tras colo cîteva palme.. şi odată ce băieţii le-au scos.. că am pîndit-o acolo în H îrtoape şi am bătut-o chiar atunci cînd punea semne. Şi eu. mata ştiai ce caută? T u d o r: îmi cam trecea prin minte. cu toate că nu vroia să între. D o i n a : Şi cum ai făcut ca s-o birui? T u d o r . D o i n a : Dacă nu i-ai pus singur la cale. care tocmai fusesem înaintat zvenevoi.. strategia generală nu mă lăsa să fafc una ca asta! Ei tocmai întraseră în comsomol. D o i n a : Veta nu s-a dedat la activităţi artistice? T u d o r : Da las’ că începuse să vină şi ea serile pe la club şi. „Na mesto prestupleni“ — cum se zice.. şi toate s-ar fi întors spre bine. D o i n a : De ce anume se temea? T u d o r : Ca să vezi. se temea că nu vor avea ce îmbrăca copiii atunci cînd va fi zi de sărbătoare. Ş-o fură azi. pe semne. oricum. ce-i cu iconăraia ceea la voi în casă. D o i n a : A lovi un om nevinovat înseam nă a lua atitudine? T u d o r: Da las’ că n-am lovit eu cine ştie ce. 95 .. Şi iaca după cele cîteva palme o început s-o fure frica..în urmă să pună semn la cele trei hectare ale noastre. se temea să nu se întoarcă iară foametea. să nu se uite pe urm ă de unde şi pînă unde o fost . m-am dedat la activităţi artistice. cum am făcut. s-a tulburat mai mult din speriat. se uita mai mult prin fereastră. acolo îi rodeau că. să nu înceapă război. cum să le zic să le pună la loc? D o i n a : Da în zilele celea de frămîntare. se temea de sărăcie. începea să-şi revină. D o i n a : Mata. au făcut-o din capul lor. cînd Veta îmbla şi răscolea peste tot. Se temea să nu ne deporteze.. vedeam eu că-i place. bărbat fiind. dacă nu s-ar fi apucat într-o zi proştii iştia ai mei să ascundă icoanele. nu te temeai de nimic? T u d o r: De ce să zic. mai cu dansul — pînă am încăput printre activişti.. Ei. de ce nu le-ai zis să le pună la loc? T u d o r : Dacă nu puteam. că pe urmă nu mai avea ce să-mi pese.. mă cam tăia şi pe mine frica.

D o i n a . Şi, fiindu-i bărbat, tată a celor cinci copii pe care ţi i-a născut, i-ai spus măcar un cuvînt de bine, ai căutat s-o mîngîi cumva? T u d o r* Dacă nu puteam, că tocmai era pe-atunci vorba să mă aleagă şi pe mine nu mai ţin minte unde... Şi apoi, cînd o vedeam că iese nopţile din casă, mă gîndeam: a îmbla cît a îmbla, da pe urmă a doborî-o osteneala şi a uita. D o i n a ? N-a uitat? T u d o r: Ar fi uitat, şi toate s-ar fi trecut, de nu i-ar fi venit în cap să se bage în poiată. D o i n a : Erai de faţă? T u d o r (după o pauză lungă): Eram, pentru că în duminica ceea mi-a şi încărunţit căpăţîna. Pînă atunci aveam vreo doi peri suri la tîmple, da în duminica ceea, cînd o început a. ninge peste mine, nu se mai opreşte... D o i n a : A fost duminica ruşinii, duminica durerii? T u d o r: Ei, întreabă-mă ca să te întreb... Ţin minte, băieţii mi s-au dus la club, Maria, că era încă mică pe atunci, se juca pe afară, eu mă necăjeam cu motocicleta. Nu cu asta, aveam pe atunci o holeră, un K-125. Şi cum mă căzneam eu, înflînd o roată, parcă o fi fluturat ceva pe lîngă mine şi s-o strecurat în poiată, dar nu-mi trecuse prin cap ce poate fi. După care numai ce-o văd pe Veta ieşind din poiată cu icoanele Mă rog, icoanele, dacă au stat atîta vreme în poiată, sub pătulul găinilor... Le-o aşezat Veta pe iarbă în felul în care stăteau ele în casa noastră, s-a lăsat în genunchi în faţa lor, aridicat bra­ ţele spre cer, aşa cum face preotul în vremea rugăciunii, şi a început să cînte:
Cu noi este D um nezeu , A u ziţi voi neamuri şi vă plecaţi , Căci cu noi este D um nezeu ...

O jum ătate de sat s-a adunat atunci lîngă ograda noastră. Ce-a fost mai pe urmă să nu mă întrebi — nici n-am cu­ vinte, nici n-am putere să mă întorc o dată la ziua ceea... D o i n a : Aţi fost cu dînsa pe la doctori? T u d o r: Dacă nu puteam, că era tocmai pe vremea strînsului, iar eu eram pe atunci la brigada de cîmp. Pe toate gardurile era scris cu litere mari: „Ai strîns la vreme — ai cîştigat, ai întîrziat cu strînsul — ai pier­ d u t!“. A trecut felcerul mai înspre sară, i-a făcut o injecţie şi cu injecţia ceea o dorm it biata Vetă două
96

zile şi două nopţi. Credem că o să-i treacă, dacă nu i-a trecut! Mai în toamnă am început a îmbla cu dînsa pe la doctori. Am fost la Chişinău, la Kiev, la Came nea, dacă degeaba. Pînă la urmă i-au dat bilet s-o ducem la spi­ talul din Curchi pe toată viaţa, dar am stat noi cu copiii şi ne-am gîndit: ce să îmbie ea, sărmana, flămîndă şi zgîriată prin pădurile O rheiului? Am lăsat-o acasă şi, uite, stă cu noi. D o i n a : Nu v-a părut rău c-aţi lăsat-o? T u d o r (şovăind) Rău nu ne-a părut, dar necazuri am avut destule Copiii ni-s mari, au norme, de rămas cu dînsa nu poate rămînea nimeni, iar pe de altă parte, ea, femeie harnică, cum rămîne singură, se şi apucă de trea bă ba coace pîne, ba spală. O dată era să ne aprindă casa, altă dată, cît pe ce să cadă în fîntînă Ne am căz nit mult, pînă ne-a venit ideea asta cu fasolele D o i n a Matale ţi-a venit? » T u d o r Nu Pe Ionel l-a luminat. Intr-o zi l-am lăsat să steie cu Veta, iar el tocmai se înţelese cu nişte băieţi să bată mingea pe vale. Şi tot chitindu-se cum ar face el ca să poată pleca şi ea să steie cumincioară, deodată îşi aduce aminte cum stătea Veta iarna seri întregi tăcută şi alegea fasole, că îi era grozav de drag să le aleagă. Pune dar scara la gura podului, adună în căldare nişte rămăşiţe din anii trecuţi şi vreo două zile Veta a stat cuminte ca un copil de scăunaş, de parcă nici n-ar fi fost acasă. Ş-atunci m-am dus în colhoz, am luat cîte un pud-două de toate felurile, am adus butoiul ista, ca să avem unde le amesteca, şi iaca repede or fi patru ani de cînd tot stă biată Vetă şi le alege. Iarna alege în casă, vara vine sub cortul ista. O ricum ar fi însă, ne-am descurcat pînă la urmă. Slavă Domnului D o i n a : Ce descurcătură mai e şi asta cînd omul, după ce ia un pahar de vin, nu vrea să se întoarcă napoi la casa lui? T u d o r Asta 1 drept Cum iau un pahar, nu mi 1 a veni, cum nu ţi-i matale a mînca măsălan D o i n a. Şi atunci cînd vin eu să te întreb dacă eşti mulţumit de viaţă, mata ce-mi răspunzi? T u d o r: Dacă nu, că aşa nu se poate pune problema... D o i n a : De ce nu se poate? T u d o r* Pentru că e greşit. Politiceşte e greşit. (C o r t i n a )
7
I Druţă, voi 4

97

ACTUL

TREI

Acelaşi cort . Duminică dimineaţa . Soare, senin . A p a m tu l de sub streaşină aduce valuri de melodii, fulgi'albi plutesc domol în văzduh . Sacii butoiul stau acoperiţi cu nişte ţoale . / n stîfoga cortului masa e în aşteptarea musafirilor. De după perdeaua ninsorii răsare coasta de imaş, se aud lovituri surde în poarta de fier şi tară începe povestea acelui pui de stejar:
Iern ile Verile N u l-a N u l-a i-au frînt tulpina, i-au stors norocul... mai d esch is lumina, mai cu le s n ici focul...

Frunza stă şi nu mai pică. Ş i tot stă de-un an şi-o vară, N u se plînge de nimica Şi n ici zice că o doare.

Intr-un tîrziu se deschide uşa casei si coboară scările I o n e l . f Priveliştea unei mese îm podobite îl înviorează nespus . Se apropie , îşi um ple un pahar. I o n e l : Sus fruntea, moldoveni! M a r i a (răsare de undeva de după casă): Ce faci, măi drace?! t i smulge paharul din mînă, toarnă băutura înapoi în garafă . I o n e l (oarecum jig n it): Fa Mărie! Am să-ţi aftonez două labe, c-ai să uiţi din ce sat eşti şi cum te cheamă. M a r i a: Ai să-mi aftonezi, cum nu... Că dacă n-ai fi dospit pînă la amiază, ai fi auzit că s-a poruncit din partea tatei să-l aşteptăm cu masa de-a gata. Poate veni cu musafiri. I o n e l : Păi, parcă s-a dus la gară, la conferinţă? M a r i a: De dus s-a dus el la gară, dar de întors se poate întoarce nici să-ţi vie în cap de pe unde!... Că iară cică se aude zbîrnîind bondarul cela cu colectarea... I o n e l (pe gînduri): M areşalul lăzilor cu pătlăgele! Poate fi un mare chilipir la mijloc. Dacă o să-i meargă bine, am să-l rog să-mi deie motocicleta cu totul. Fa Mărie, eu aş putea să te-ajut colo oleacă, numai cu
98

condiţia ca pe urmă, după petrecere, să-i am inteşti tatei că atunci cînd ţi~a fost greu, eu eram aceia care ţi-a dat o mînă de ajutor. Făcut? M a r i a : Fugi de mătură ograda şi udă gherghinele din faţa casei. Intră prin portiţă, vajnic şi plin de sine, A n t o n . Se aşaza la masă şi , pe gînduri, porneşte a umbla prin blide. M a r i a : Ce faci, bădiţă? Că iar ai să-mi m înjeşti faţa asta de masă şi n-am alta curată s-o schimb cînd or veni musafirii. A n t o n : Da ce vi-s eu în casa asta, fa? Parcă nu-s şi eu musafir? Noaptea Vin, în zori mă duc, şi dacă rămîn pe-o duminică acasă, de ce, adică, nu pot sta şi eu frumos, omeneşte, la masă?! I o n e l : Bată-té peste gură, prostule, şi fugi de te spală cu sopon francez... II aşteptăm pe tata cu musafiri. E vorba de un mare gheşeft la mijloc. A n t o n (se ridică de la masă): Gata, nu mai pot, toamna asta mă însor. Cum, tovarăş, să ajung eu duminica şi să nu pot sta om eneşte în casa mea, la masa mea?! F i m a (coboară furios scările) : Iar ai început-o, Marie, cu tacîmurile! Te-am rugat special să mă laşi să dorm un pic, dar pe semne că farfuriile din dulap... M a r i a : Dacă mi s-o poruncit să gătesc masa cea mare. F i m a: Să găteşti masa cea mare în zori de zi? M a r i a : Mi s-o zis: masa — clasa-ntîi, casa — clasantîi, şi mă aşteaptă cu sufletul la* gură. Poate pica cu musafiri din clipă în clipă. A n t o n : Mai ieri am avut musafiri, azi aşteptăm musafiri, mîne vor veni iarăşi musafiri — unde ajungem, tovarăşi, dacă o tot ţinem din banchet în banchet?! M a r i a : Of, Doamne, şi aparatul cela de radio! Tocmai amu i-a venit să amuţească. Se poate întîm pla că tata tocmai de dragul lui aduce musafiri, şi dacă-1 găseşte mut, ne spînzură. I o n e l vine, drege ceva în vechitura ceea, şi iară răsar melodii. Ninge, ninge, ninge . Cîntecele din bâtrîni şi ninsoarea o înviorează pe biata V e t ă. Îşi termină grăbită rugăciunea, iese din casă, trece cum inte şi se aşaza la masă. M a r i a (îngrozită): Mămuţă, nu vă fie cu supărare... V e t a : De ce să mă supăr, draga mamei? Voi să nu
99

vă supăraţi, pe cînd eu, Doamne sfinte, de ce m-aş supăra?... I o n e l : Mărie, să nu îndrăzneşti, Mărie, că ni-i mamă... M a r i a : Da ce fac eu, păcatele mele, dacă a zis tata: vă spînzur... I o n e l : Da să nu se mai grozăvească el atîta, că sîntem şi noi oameni sovietici, avem şi noi drepturile noastre. Şi, avînd drepturi, uite cum facem — ne aşezăm cu mama la masă. Că ea, săraca, cine ştie de cînd nu ne-o văzut pe toţi grămăjoară, la o singură masă.. V e ta : O, Doamne, de atîta amar de vreme nu am mai stat eu cu copilaşii mei grămăjoară... I o n e l : Şi T voi mai faceţi f mofturi?! Se aşază cu toţii, toarnă în pahare, ciocnesc . V e t a rămîne vrăjită de felu l cum sună pocalele, sunetul lor se aseamănă prin ceva cu bătaia clopotelor şi, stînd în p ic io a r e e a tot ciocneşte ba cu unul, ba cu altul, pînă ce se aude o maşină oprind la poartă. M a r i a (îngrozită): Dumnezeule, musafirii iştia chiar că pică din cer! Apare I v a n F r a n k o v i c i cherchelit de-a binelea cu T u d o r M o c a n u, care îl duce cavalereşte de braţ. T u d o r : Să-mi trăiţi, măi flăcăi, şi vouă, fetelor, salu­ tare! Iaca, dragii mei, o sosit ceasul cînd un mare, un foarte mare om păşeşte pragul casei noastre! I v a n F r a n k o v i c i : Eu nu vreau foarte mare. Eu vreau modest. S-s-t! T u d o r : Mă rog, ne facem modeşti, Ivan Frankovici! Dacă ne cere ţara sa fim modeşti, ne facem modeşti, de ce nu? Amu, uite mata la masa asta a mea, că-i ro­ tundă şi nu-ţi pot spune care e locul cel mai de cinste, dar aruncă aşa o privire generală şi unde o să-ţi placă, acolo să mi te aşezi. I v a n F r a n k o v i c i : Eu nu dorit masa. Eu do­ rit — tra-la-la!... T u d o r : Hei, „Valurile A m urului“, cum să nu!... Lasă aparatul cela de sub streaşină să îngîne ce-i al lui, că mai pe urmă îţi cînt eu ce-o să-ţi placă... Ardem un guleai c-o să-i meargă vestea, numai că, pîn ’una, alta, şezi colea frumos la masă, să luăm cîte-un păhăruţ, cîte-o gustări că. Pe urmă le aranjăm pe toate, că eu, cînd ma pun pe cîntat, îs dat dracului — cînt din gură,
100

cînt din frunză, cînt din şip, numai că şipul cela mai întîi trebuie golit, grijania mamei lui... I v a n F r a n k o v i c i : Da poate luvăm pe asta — tra-la-la... T u d Or: Şi pe aista îl ştiu, dar nu mă grăbi, să nu stri­ căm rînduiala. Uite mata, Ivan Frankovici, la şipul ista. „Negru de Purcari“ scrie pe dînsul. Purcari e un sat pră­ pădit colo în sudul Moldovei, dar are nişte vii nemaipome­ nite, că, iaca, cît îi de mare Moldova, dacă numai satul cela face vin de aista. în fiecare an îl cumpără coroana britanică, plăteşte aur curat. Se lasă numai cîte două butoiaşe: unul pentru Bodiul, altul pentru mine. I v a n F r a n k o v i c i : Unde este fata cela formos, care tu lăudat la mine? Eu doreşte dansez cu el uite care melodia: „Smeiotsea vals nad vsemi modami sveta-a-a-a...w T u d o r: Nu te grăbi, Ivan Frankovici, că mai este mult pînă departe. Hai mai întîi să fim sănătoşi. (Cinste.sc.) Amu trage mata cu coada ochiului prin blidele iestea, că aşa cum se găteşte în casa mea, nu ştiu dacă se mai găteşte pe undeva... I v a n F a n k o v i c i : Unde este fata cela formos, în roz, care tu lăudat la mine? O ri tu adus la mine fata cela, ori eu plecat. La revedere. Smeiotsea vals nad vsem i modami sveta-a-a... M a r i a: Tuţă, am şi eu o bluzuliţă albă cu fustă roză... I o n e l : îmbracă-le iute, proasto, ce stai cu gura căsca­ tă?! M a r i a se ridică, se repede în casă, dar iată că în prag de acum stă tristă, umilită, m ult încercata noastră D o i n ă . îl priveşte lung pe T u d o r, pe ceilalţi, dar toţi se fac a nu o vedea, şi atunci ea vine de se închină < zu o uşoară plecăciune în faţa m usafirului . D o i n a : Eu sînt fata de care se vorbise... I v a n F r a n k o v i c i : O, da, formos, foarte formos... Dar muzic, unde este muzic?! I o n e l (uitîndu-se cum se tot învîrte Ivan Franko­ vici pe lîngă Doina): Tată-i, eu am să-l pocnesc cu un şip la ceafă, da mata să-l prinzi din partea cealaltă, să nu ne răstoarne masa... T u d o r: Fii cuminte, măi, că el are patru vagoane deşarte în gară şi noi, care gemem că nu ştim ce să facem
101

cu pătlăgelele... Fugi mai bine şi coboară-mi din pod armonica, pe urmă ne descurcăm noi... I o n e l aduce armonica , T u d o r culege o melodie. I v a n F r a n k o v i c i (plesnind de atîta drăgălăşe­ n ie ): Nu, eu doreşte aşa: tra-la-la-la... T u d o r : Las’ că ajungem şi la asta, să vezi cum ajungem... A n t o n : Tată-i, cît n-avem martori, eu îl apuc de-o aripă... T u d o r : Taci din gură, măi, că pătlăgelele celea au şi început a se strica! I v a n F r a n k o v i c i : Eu nu doresc repede, eu doresc ritm lent, pentru că fata formos putut lipi bine la mine... F i m a: Tată-i, eu am făcut o vară box, şi dacă ai mata legături ca să mă poţi scoate de la miliţie... T u d o r : Stai, bre, să scăpăm de pătlăgele, că pe urmă, las1 , îl cununăm noi c-o să ne ţină minte... Arm onica îngînă incet. T u d o r o ajută, cin tind din gură „Smeiotsea vals nad vsem i modami veca!u I v a n F r a n k o v i c i , legănat de melodie, legănat de frum useţe, se clatină ba intr-o parte, ba în alta pînă am eţeşte cu totul. I v a n F r a n k o v i c i : To'uarişci M ocanul Na păru slo vl T u d o r (scîrbit, băieţilor): Duceţi-1, bre, colo în fun­ dul grădinii, numai luaţi sama la vecini să nu bată la ochi... M a r i a (după ce musafirul este dus de fraţi, îngrozi­ tă): Şi cu pătlăgelele cum rămîne?! T u d o r : Amu ele, mititelele, îs pe roate. Auzi cum cîntă roţile trenului? Tac-tuc, tac-tuc, tac-tuc... Asta în­ seamnă: le-duc, le-duc, le-duc, şi, Mărie dragă, cîntec mai frumos pe lumea asta nici că se poate! Şi tot ninge, ninge, apoi, prin ninsoarea ceea, cînd revenim sub cortul verde, e noapte tîrzie. T u d o r stă la masă, iar m u s a f i r a lui adună cîte-o petală rătăcită prin văzduh şi-o pune cu grijă în coşuleţul pe care-l poartă pe braţ. T u d o r : Nu cumva vrei să ne lepezi? D o i n a : Mă cheamă singurătatea neamului, că nu eşti mata singurul căruia i s-a făcut dor de mine.
102

T u d o r: Nu te supăra pe noi, că, de, ce să-i faci? Aşa e viaţa... Ne învîrtim şi noi cum putem sub această piatră de moară, că dacă nu mişti iute, te calcă, tovarăş, în picioare, de riu-ţi rămîne nici numele, nici porecla... Şi eu unul, drept să-ţi spun, uneori... Răsare din întunericul nopţii aceeaşi ciocăni tură la poartă. T u d o r tresare şi rămîne pe gînduri. D o i n a : N u deschid? T u d o r ( surprins): Ce, adică, nu deschid? D o i n a : Zic, poarta ceea... nu se mai deschide odată? T u d o r : Ca să vezi, nu se deschide... ( După o lungă pauză.) Auzi, chiar vroiam să te întreb —ce-i cu poarta asta? D o i n a : Nimic d eo seb it Poartă cerească. T u d o r : Vă-hă-hă... Şi cine-o fi bătut acolo! D o i n a : Sufletul matale bate. T u d o r : Hm... Şi... ce-o fi cătînd el? D o i n a : Ispăşirea celor multe şi grele... T u d o r : LasVcă nu mai sînt eu dintre păcătoşii ceia care, gata, duhneşte a smoală fierbinte de la dînşii... Oi fi avînd şi eu colo cîteva păcate, de, ca to t omul... D o i n a : Deseori e de ajuns un singur păcat pe suf­ let, ca sufletul să se tulbure şi o viaţă întreagă să nu-şi poată afla loc... T u d o r : Păi, dacă e vorba de acel unic păcat, apoi, de, recunosc... A fost un caz cînd am întrecut măsura — o slăbiciune veche moldovenească. D o i n a : Una e măsura, alta e păcatul. T u d o r : Da nu-mi ardea mie de păcătuiri în ziua ceea, nici prin cap să-mi fi trecut! Venisem la raion să-mi caut dreptatea. Că nu mai era chip aici la noi. Şi cum îmblam cu un teanc de jalbe şi s praf ce, mai deschid o uşă. Spre cumplita mea uimire, la masă şedea o tova­ răşă tînără şi frumoasă, că nu-şi încăpea în piele de sănătoasă ce era. li rîdeau ochii, îi rîdea gura. Cu ce fel de treburi, mă întreabă si îmi ^îmbeste oarecum în doi peri. Măi, mă gindesc eu în mintea mea, oare n u cumva o fi fiind vorba de treaba ceea... Mă aşez la masă, prind a răscoli prin lăcrămaţiile ceiea ale mele şi aşa mi s-o făcut poftă de dîtisa, că ardeam în flăcări cu chică cu tot. Ce ne spui, zice, şi se uită galeş la mine. Dacă eu, zic, nu-s dintre cei cu supusul. D a dintre care-mi eşti? — zice. Dintre cei cu dansul, zic. Poftim, zice, sînt foarte curioasă... Mă ridic şi îi ard o „ciobănească“, că, de atîta
U A ’ *

103

. o prins-o leşinul aşa cum şedea la masă. A ista mi-i tot păcatul. ştiut lucru. pentru că trăim doar în colhoz. s-o purtat corect care nu se mai poate. D o ic ii: ajutat. Dînd cu ochii de mine.. să vadă că nu-s chiar holtei — am şi nevastă. am şi copii. D o i n a : Ce ţi-a cerut în schimb? Sufletul? T u d o r: Ferit-a sfîntul! Nici nu mi l-a cerut. leşinase.rîs.. de rău. era căpos.. D rept să-ţi spun. Pe de altă parte. Şi nici n-aş zice că e un păcat chiar atît de mare. fiecare se descurcă cum poate. în văzul lumii. că mai am unul. Intr-o zi de primă­ vară ajunge cu nişte treburi pe la noi prin sat. Micuţ. Veta şi copiii au primit-o şi ei cum nu se mai poate de bine.. Mihai acela a fost dintotdeauna o mare taină pentru mine.. şi chiar de mi-1 cerea. că. şi toate ar fi fost la locul lor. cînd mi se făcea semn. blestemul? T u d o r: Dar cum alta să-i zic. de bine. nu i l-aş fi dat. ceva prea evlavios pentru un fiu de ţăran şi cui să-i fi trecut prin cap că tocmai smerenia ceea ascun­ de un început de răzvrătire care nu se mai află! învăţa bine. cînd se atinge parte bărbătească de pawte^femeiască.. e scriitor la Chişinău.. de nu se am esteca prostul cela de Mihai. ceva preacurat. de n-ar fi purtat şi el două vîrticuşuri în creştet... o invit să treacă pe la noi.. T u d o r: Nu.. cel puţin? î ii d o r: Ciirn sa nu! M-o vîrît în nom enclatura satuCă de atunci — habar de grijă. D o i n a : Care Mihai? T u d o r ( intr-un tîrziu ): Fecioru-meu. pe care-1 tot scăpăta ba pe-un umăr. Mihai însă — 104 . pentru că Mary N ikolaevna e o femeie priitoare şi deschisă ca o zi de sărbătoare. O.. v-am spus doar. De. Şi era cinstit. cu capul mare. D o i n a : De ce. jprind foc unul de la altul. a prins aşa tam-nisam. D o i n a: De ce anume cu un popă? T u d o r: A re el în felul lui de-a fi ceva prea cuminte. a mă pupa şi. ba pe altul — ştii.. din vreme în vreme. ei da pe urmă. ca s-o mai potolesc oleacă.. ca şi mine. Femeie deşteaptă.. cinstea ceea a lui Mihai. D o i n a : Şi atunci chica ceea aprinsă. cu studii superioare. adică.. se întîmpla cîte o vorbă de-a lui să facă ocolul satului. O prind eu frum uşel de subţiori. blestem ul cela al lui. aş fi zis că Veta l-o făcut cu vreun popă de undeva. treceam.. ferit-a sfîntul! M-am repezit s-o scot la aer.

N-a scos o vorbă pînă nu a plecat la universitate. pe loc. satul a trecut de partea lui. întîmplător. cum se obişnuieşte printre oameni. a tre­ cut pe lîngă mine cum ai trece pe lîngă butoiul cela. Eu. o să-l răzbească frigul.. ceea a cui să fie? Şi atunci cînd o primeam pe Mary Nikolaevna la noi în casă. iar Mihai se ţine ca o umbră de mine şi mă tot descoase — asta de unde s-o luat. Mi-am zis: lasă.. dar de unde. am vrut să văd de-şi va lua rămas bun. El stă de strajă cinstei neamului.. 105 .. ca u n mare specialist... glumeam.. colo pun. dar. Cînd a fost să plece. şi odată. ar t i fost mai bine să nu ne vadă. Nu zic.în primăvară. Eu atunci mă apuc să-i lămuresc nevestei că la m ijloc nu e decît o glumă şi. o să mai tacă vreo zece ani.. dacă nu. se ridică Mihai şi zice: tată. că era şi ea invitată. ca fiind unul din cei mai buni cunoscători ai cîntecelor populare. că m-o lovit. îi zice neveste-mi că ar vrea să mă împrumute pe*o. pentru ce-ţi baţi joc de maica noastră?. cuvinte frumoase. m-am sculat cu noaptea în cap. mă întîlneam pe acolo cu Mary Nikolaevna. ne-o văzut. zicea. una o acoperi cu cealaltă. dar ca să Vezi cum a tăcut! Că eu i-am zis să tacă acolo. odată gura ceea! D o i n a : Şi a tăcut? T u d o r: A tăcut. ce să-i faci. demonul. în vreme ce-i explicam eu în ce constă gluma.. da el a am uţit pe ani de zile. enervat cum eram. Glumea.. bre. Din prim ăvară.Jună-două. îmbiau spunînd poezii de parcă ar fi căzut cu toţii în mintea copiilor. mai ales pentru că sătenii la început erau cu toţii de partea mea.. Ea. mi-am zis. mă rog. D o i n a : N-a venit? T u d o r : N-a venit. D o i n a : Mata nu gustai versurile lui? T u d o r : Se întîqipla să-mi placă şi mie cîte unul.nu. bolnavă fiind. ca brigadie­ rii. foamea. Amu. Eu. dar cum Mihai a prins a publica versuri prin gazete. avea bilet şi.. să^nu-i fie urît... sunătoare. cînd eram invitat la concursul coral republican. de. că se ducea tocmai la mare. i-am zis: tacă-ţi. mă lăudam şi eu cînd venea vorba că. ne-a văzut Mihai acolo îm preună. uite. dar nu ca să leşin! Mă rog. Sărmana Vetă. s-o fi speriat c-au venit după mine să mă ridice ş-o început să plîngă. ş-o să vezi cum o să-mi vină. am fecior care lucrează ca poet la Chişinău. aşa în glumă. Asta de acum a pornit să mă doară. de ici iau.

zic. că. ştiindiu-mă de „M ocanu“. el to t neamul nostru l-a jignit! D o i n a: Bine-foine.D o i n a: Te-a lovit?! T u d o r : M-a lovit cînd îmi era viaţa mai draga. da pe dulap stătea o farfu­ rie neagră. Odată poezia terminată. (După o lunga pauză. şi nu fem eia mea! JOi . visam. să steie colo şi să cînte. din cînd în cînd îi voi auzi glasul. De cum Mihai a term inat universitatea şi a întrat la radio Chişinău. dar s i fie Mocanu. T u d o r: Dacă nu. tov&răş. M usafirii se uită miraţi la mine. că chestia asta nu a fost dintre cele ce se iartă.. am cum părat o farfurie neagră şi am pus-o pe dulap. uite. iar Cosaşii cel mai mult au fost lăsaţi să c în te în strană. D o i n a : Dar n-a luat num ele unui duşm an de-al dumitale. că mă am de bine cu toţii. Şi venea glasul cela atît de plin. şi n u Cosaşu! Că e u am p u rtat în sat cuşmă. dar aceste două viţe de neamuri nu mai sînt străine! S-au înrudit. după o mică pauză.. că noi de cînd lumea strîngem griul cu combina! Iar satul a prins a vui că. iaca. de-atunci.. mă rog. crainicul face de pe dulap: „Aţi ascultat un ciclu de versuri semnate de poetul Mihai C osaşu“. ca to t omul. m-a lovit. şi-o luat numele de faurii Ide al maicii sale. n-are decît să fie rodiii înrudirii. cu inima. că una-s Mocanii şi alta-s Cosaşii! Dumneata nu eşti de-aici din sat şi nu ştii. care ieşisem atît de bine cu brigada. dar îi face Maria legătura şi deodată răsare în casă vocea lui Mihai cu o poezioară despre un pui de sitej ar. iar noi ştim! Ce ţi-s Mocanii şi ce ţi-s Cosaşii! Din neamul M ocanilor au fost şi căpitani. Adun într-o sară nişte prieteni la masă — au fost şi tovarăşi din raion. la mai bine.. El nu că pe mine. că. s-o lăsat de părinte.) în iarna ceea tocmai ne pregăteam de adunarea generală şi eu. fecioru-mi. atît de curajos. a luat numele de familie al femeii care i-a dat viaţă. cu musafirii ceia. şi preoţi.. T u d o r : Hei. D o i n a : Totuşi e sîngele matale şi cartea cea veşnica zice: părinţii să-şi ierte copiii în ceasul greu al judecăţii. Dar. uitasem de radio. iar Mihai tocmai că este rodul acelei înrudiri! T u d o r : Mă rog. eu nu-mi pot ţine mîndria şi zic: e Mihai... Ne aşezăm la masă. şi vreo doi preşedinţi de colhozuri din satele vecine.. eu cat mirat în ju r — ce „cosaş“.. că m usafirii mei au înţepenit ou paharele în mînă.. Atunci.

T u d o r : Şi?. T u d o r : Stai să mă dreg puţin... T u d o r: Ce folos din purtatul cela.. 7 7 J 9 Ninge.. F i m a (scoţînd din geantă un vraf de hîrtii): Cum crezi mata. cei ai casei se gătesc de ducă . totul e zăpadă.. ai trei băieţi care îti poartă numele de familie... vînt.. uită de toate. T u d o r : Vă-hă-hă. Des-de-dimineaţă. nici pe pămînt. uită de garanţii. dar cine-mi garantează. tata.. m-ai lovit atît de crunt? f D o i n a : Cu asta şi baţi zi de zi în poarta cerească? T u d o r: Mai mult cu asta.. Ş i to t stă de-un an şi-o vară. 107 .D o i n a : La urma urmei.. în loc să te bucuri. sărmanul de matale. D o i n a : Gata! Cum ai urcat la Domnul. (Urlă.. Totul e alb... şi din albeaţa ceea se desprinde vocea p o e t u l u i : Frunza stă şi n u mai pică. mai. te aşezi în genunchi. şi băieţii işti a mi-s cunoscuţi mai mult aici în sat. D o i n a : Atît. N u se ptînge de nimica Şi nici zice că o doare. zi posomorită. chiar să nu fi ştiut că la poarta Domnului nu se bate? T u d o r : Cum se face acolo? D o i n a: Vii. ba chiar şi dincolo de hotarele ei. dacă Dumnezeu nu i-o înzestrat cu daruri deosebite! Azi cine nu are dar ceresc — nu-1 ştie nimeni. Dar prin dunga e i amară A n de an vor tot doini C ei de-au cu n o scu t stejarul.. zici — Doamne.. Doamne.. Smerenie. noroc să mă bucur de Mihai! M-o pedepsit. Frig. D o i n a : Şi mata. pe cînd Mihai — în toată Moldova. Rugă şi aşteptare. iaca. uită de mîndrie.) De ce.. D o i n a: Dar. C ei de n u-l vor mai găsi. T u d o r : Bine-bine. V e t a şade pe scăunaş şi alege fasole.. Cel de sus. T u d o r : N-am avut. ninge de nu se vede nici în cer. rugă şi aşteptare.

F i m a: Uite aici în hîrtiile iestea îs patru ani de m un­ că. au rămas zile numărate pînă-la examene. aşa ca să fie tocmai bine. e de-ajuns pentru o disertaţie? T u d o r : Eu de unde să ştiu? Că. ţărănesc.. am să pun vreo două tone de poamă în maşină pentru beciul cela şi. Cum crezi mata. T u d o r : Şi beciul? F i m a : Ce se poate întîm pla cu un beci? T u d o r (cu glas puţin scăzut): Pe săptămîna viitoare era vorba să trimitem o maşină la Chişinău. se o târăşte. o dă peste cap.. Ca să nu mîie băietul cela cu deşertul. care de fiecare dată îţi spune — este sau nu este... ştiu eu. că nu este nici chiar josuţ. fireşte. F i m a : Şi totuşi... Ţurcanu. I. cît simţul cela practic al matale vin să-l întreb: ce crede el — r este sau nu este? T u d o r (frăm întat): Păi. cît despre vocea lui.. I o n e l : Se poate chiar întîm pla să iei doctoratul. pe Livezilor. ai mata un simţ practic. T u d o r (furios): Măi Ioane. Din cînd în cînd. Da acolo. cred eu. la aduna­ rea ceea unde trebuie să te aleagă candidat. mai tragi tu cu ochiul prin manualele celea? I o n e l : Din cînd în cînd. drept să-ţi spun. Şi el unde trăieşte — tot acolo. să-l vezi mata la tri­ bună demascînd duşmanul de clasă!! T u d o r : Dacă n-am vrut să-l vorbesc de rău. ferit-a sfîntul.. ca tu să întri?! 108 . că chiar vroiam să te în tre b * ^ c ît îmi dai mata dacă întru la învăţătură? T u d o r : Să-ţi plătesc. Şi acum eu nu atît pe mata. A. caietele tale îm preună cu poama s-or acoperi una pe alta. nici cele patru clase pe care le scriu nu le-am scos la capăt. că el mi-i conducător. în casa ceea de piatră cu un cogemite beci sub toată casa? F i m a : Are casă la curte. şi nici blajin.Vine la rezervorul de zinc. Da ştii tu ce te aşteaptă dacă nu întri nici anul ista la învăţătură? I o n e 1: Bine c^ai adus vorba. T u d o r : Care Ţurcanu? Blajinul cela mititel cu glas moale de femeie? F i m a: în primul rînd. T u d o r : Aşa. pentru repa­ raţii. Frumos. toarnă o cănuţă. cine o să fie preşedinte? F i m a : Natural.

pe lumea asta.. nu m-ai cointeresa? T u d o r: Dracul ista o să mă vîre cu zile în pămînt. T u d o r: Cu ataş. Deloc nu pot. îi dăruieşti mata motocic­ leta... dar rabla asta pot să ţi-o făgăduiesc. T u d o r: Ce se face. şi hai că prea ne-am luat cu vorba. că iară ne încăierăm... tovarăş. măi. şi dacă mă sileşti să rămîn.... ce se face!! Bine. pe cînd mie maşina îmi trebuie. ca să întri la institut? I o n e l : Un „Ij-49“.. T u d o r (mirat şi 'oarecum lum inat): Hei. ca să nu se vorbească prin sat că nu ştim a ne petrece musafirii. Bine. A n t o n : Măi. nu poţi? M a r i a : Uite aşa. nu pot. tată. adică... aşa cum ne-am înţeles. cînd vrea să-i faci ceva. adică. cînd eu toamna asta mă însor?!! Lui pentru nebunii îi trebuie maşina. ( O vede deodată pe M a r i a ieşind îmbrăcată curăţel. bre. I j o n e l : Să ai cu ce căra la casă.. fată hăi?! M a r i a (oarecum ruşinată): Mai avem de strîns mere vreo cinci hectare ne-au mai rămas. Şi acum mata... să nu le poată nimeni şterpeli de-acolo. tătuţă. în drum după piatră îl repezi pe Fima la gară şi stai colo puţin pe peron de-i flutură cu mîna.) Ce te-ai împodobit.. V e t a (fericită): Iaca.. Şi cît vrei tu..) Ai luat asară nareadul? A n t o n : Iar cărăm piatră.le-or strînge ei şi fără tine. îm preună cu merele celea.. şi de făcut curat prin casă. Ş-aruncă de cele mari. T u d o r: Staţi. poţi să mă lauzi şi pe inine! T u d o r: De ce să te laud? 109 . deie-ţi Domnul noroc. nu? I o n e l : Poate fi şi fără ataş. T u d o r (m irat): Cum. (L u i A n ­ ton..I o n e l : Ce te miri? Că statul. Rămîi mai bine azi acasă — şi pîne de copt avem. de ce. Mărie. Tudore. măi păgînule.. de fiecare dată îţi flutură pe la nas cointeresarea mate­ rială. Antoane. lepăd casa şi mă duc. A n t o n : Cum.. hai. c-au să mă aştepte. te-ai copt şi tu. T u d o r: Las’. T u d o r: Vezi de nu uita să arunci cîteva blocuri.. dacă vrei să mai ai un fecior cu stu dii superioare. şi de spălat.. am să fac azi moarte de om!.. adică. o motocicletă nouă nu vezi cum nu-ţi vezi ceafa. M a r i a : Dar nu pot.

V e i a ( mîndră): Le-am ales pînă la una. Amu stai de te odihneşte în voie cît o să-ţi placă. O r porni vorbe prin sat. nu te apuca de nimica. tovarăş. Că.. Aparatul de sub $tre. V e t a: Iaca. am scos-o la capăt cu faso­ lele.aş.mă prinde suflare şi «o horă de departe. asta nu ţi-o pot făgădui. eu ştiu de la 110 . zisă „Hn&ra fetelo r“. îţi pu­ nem un pat în fundu'l grădinii. că era un butoi plin?.. nu-mi poţi făgădui? V e t a: Să stau toată ziua cu mînile în sîn. T u d o r f u im it): Cum se poate una ca asta. Că are casa nevoile ei. T u d o r (necăjit): Măi Vetuţă. te rog de toţi dumnezeii. Dacă mă asculţi şi stai cumincioară. se apleacă în butoi. adică... Credeam c-au să mă vîre cu zile în pătrimi... num ai' vezi să nu mi te mişti de-acasă şi să nu te-apuci a gospodări.. nu poate găsi o soluţie acum la repezeala.. măi femeie.. Poţi să vii să te uiţi. V e t a: Apoi că mi se şi cuvine. îi pipăie fu n d u l): Bine. tresare.... eu mai bine mă apuc încetişor — şi hai-hai. cum stă pe scaun. căci iar încep -a pluti în ju r fulgi albi şi moi. eu mi-s ţăran.. Păi. cît ai bate din palme.. dar m-o ajutat Dumnezeu. Stai aşa frumos ziua întreagă şi ne aştepţi pînă ne întoarcem sara. şi musafira ceea a noastră m-a ajutat. hai-hai. Vecinele. oricum. îmi ziceam — gata. T u d o r: Ia ce chin mi-o trimăs Dumnezeu. Concediu. şi de dereticat trebuie. şi de spălat. dar nu e bine. Le-am ales. într-o vreme. T u d o r: M-o pus dracul să mă duc la concurs ca 'mem­ bru al juriului.. T u d o r f vine.. şi decât să ne judece satul. au să mă vadă şezînd la umbră şi. Parcă spuneai chiar tu mai adineaori — şi de copt. îţi aduc basma nouă de la tîrg. că eu altceva zisesem. n-o mai scot la capăt. cînd ne întoarcem.V e t a f m odestă): Apoi. ia măi chiuli'! Se aşază pe un scaun. bravo ţie. dacă nu. trecînd pe drum.. căci. Şi. măi. că Maria. V e t a ( după o lungă pauză): Şi vecinele ce-or zice? T u d o r: Au să crape de zavistel V e t a : Dacă nu. Şezi frum uşel şi te hodineşte.. T u d o r: Ce.. T u d o r i Poţi hodini aici pe verandă.

smulge aparatul din perete. că n-am cînd.. Stă cu aparatul su s şi aşteaptă.. 1 1 1 . îl varsă în butoi.. că-s sătul de atîtea cîntece.părLitţî un singur lucra: ară. ia un sac. îl ridică sus deasupra cărăruşei cimentate. băieţii se căznesc în jurul aparatului.. gospodăreşte. scade aşa deodată lumina zilei şi caut fasola ceea. Ninge. iar „Hora fetelor" tot vine ş i se desface domol sub cortul verde. Şi pentru că „Hora fetelo r" stăruie. ş i tot ninge cu flori de măr. matale. şi atunci T u d o r lasă butoiul. V e t a (cu lacrimi în ochi): Ce faci. opreşte-te?! Cine e stăpîn aici.. mele. vine. seamănă — şi vei avea «trep­ tate. D o i n a: O-o-opreşte-te-e! T u d o r (mirat cum nu se mai poate): Cum. Fulgi albi şi moi se aştern pe pămînt. în casa asta? D o i n a : Fireşte. p u n in d mîna pe o lopată. începe a mesteca adînc.. mi-au în ţe­ p en it pînă în umeri. că să le mai aleg © dată nu mai pot. şi împreună cu ninsoarea iară ne întoarcem pe coasta ceea de imaş. T u d o r : Hai dar. dar vă rog frum os să mai zăboviţi o clipă... T u d o r se ridică de pe scăunaş. T u d o r : A tunci dă cu ceva într-însul.. fără această horă. cu flo ri de vişin. nici măcar n-are vîkliuceatel. fără aceste petale n-am să mă pot întoarce la ai mei. Că. T u d o r: închideţi. aproape că mi s-au uscat. şi degetele mi-au m urit toate zece. tată.. U ite la m mutele. numai fă-o repejor. ninge. sătul de atîta zăpadă l B ă ieţii se căzn esc cm aparatul d e sub streaşină. odată Tabla ceea. pe masă.. iar de sus tot vin fulgi moi. din greu.. Vederea mi se stinge. pe creştetul omului. şi de n in s ninge fără încetare. peste dînsul mai varsă doi saci şi. bre. adică. bagă-i un căluş în gură! Enervaţi. ninge întruna. prin ceaţă îmblu ş-o caut. la stînă. I o n e l : Dacă el. T u d o r m estecă încet. Tudtxraşe?! Mă îngropi de vie. zăpăciţi. dar „H ora fe ţe lo r “ m ne năvală... pe haină.

V e t a se ridică de pe scăunaş. pustie e stina. Rămînînd singură. la sovestea omului. Porneşte şi T u d o r în urma lor. le mîngîie. alegi. Focul s-a stins. Se întoarce. îl repede în cărăruşa de cim ent de-l face ţăndări. la obrazul. D o i n a se uită trist la cele din jur. V etuţă dragă. apoi pleacă şi el. vine şi culege de pe jo s cioburile aparatului de radio. că. (Cortina) 1968 . iară zboară fulgi curaţi şi moi sub cortul verde. ai scos-o la capăt. şi cînd ţi se pare că ai dat de fund. culmea culmilor. se aşază înapoi. culege cît culege şi nu le mai poate da de capăt Ba poate chiar că mult lăudata viaţa nu e altceva decît alegerea unui butoi cu fasole Alegi. dar în prag se opreşte. nu-ţi strica inima chiar pînă într-atîta.la copăcelul cela. iară prinde glas „Hora fetelor“. şi deodată. le ia în poală. apoi se uită lung-prelung la casa. Ruşinaţi. ce să-i faci Fiecare cu fasolele lui Alege cît alege. de. le tot şopteşte ceva. pustiu e ocolul. de abia atunci vezi că trebuie să le iei pe toate de la înce put Oftează. îi pune prieteneşte palma pe umăr T u d o r Tu. Şi cum stătea cu aparatul sus. dar degeaba. se uită lung la fem eie. Ceea ce hotărăşte odată T u d o r M o c a n u — hotărît rămîne. copiii pleacă unul cîte unul.

co lh o zn ică D o c h i ţ a. fiica ei. voi 4 .P Ă S Ă R IL E T IN E R E Ţ II N O A S T R E Dramă în două părţi ) PER SO AN ELE M a t u ş a R u ţ a o sarmana bătrîna R u s u preşedinte de colhoz. ve ch i prieten de al lui Pavel A n d r o n. brigadier în colhoz P a u l i n a . un nepot de al ei Ma ma lui P a v e l O f a t ă . prima dragoste a lui Pavel U n t î n ă r o s t a ş . învăţătoare Pavel Omul cu ochelari Medicul satului U n t î n ă r ţ i g a n ce cîntă la vioară O femeie tînăr i O f e m e i e în v î r s tă M ă t u ş a ce s e g r i i e ş t e d e o a l e Domnul O a m e n i di n sat şi r u d e de ale lui P avel Rusu L a u t a r 1 ce cîn ta Ia nunta G a s u r î strigîn du se un ul pe altu l in argul cîm pu u HI D ruţî. soţia lui A ndron A r t i n a. vădană de război. fratele mai mic al p reşed in telu i.

PAETEA 1 ÎNTÎI Larg de stepă .. Mai bate o dată la fereastră. pentru care. o măsuţă. lucru oamenii. cer senin» linişte şi pace. văile îl prind şi-l duc pînă hăt departe . Intr-un tîrziu cineva bate la fereastră. şi numai crucea singurei ferestruici cerneşte pe seninul cerului de vară ... măi-i! . — — — — Hei. apoi dă nerăbdător în uşă cu piciorul .! Cine moare.-jăoor€L-aree. 114 . Se aude glasul lui A n d r o n: — M ătuşă Ruţă! Hei. o vechitură de scrin. O casă veche şi săracăr o bojdeucă din cele de dem ult. Deasupra satului picură încet ş i mărunţel vu ietu l unui avion din aviaţia sanitară. Amiaza unei zile de vară. ba iar se depărtează. dealuri şi v ii. se odihneşte pe-un stilp pus de-a dreptul în m ijlocul casei. Cînd se naşte cete-un vu iet . Sub horn fumegă tizicul. odaia ar părea pustie n*ci ţipewie de om. lăsînd valea să alerge. H ornul cuptorului. care ba se apropie . tavanul pîntecos. cîteva scăunaşe.. ci se strigă tenul pe altul. acasă-i baba? N u i se răspunde.x>aare-e-eee„. dacă au vreo treabă . Grîne coapte. A m urgul aceleiaşi zile. măi. Ţiu-şi trudesc picioarele . Pereţii sîn t aproape goi. ce-i cu voi-i! . scăpătat din bateri. Dacă n-ar mocni fo c u l in vatră.

A n d r o n : (am uţeşte pentru o clipă. şi n u în pădure. cîn d a zărit m ă t u ş ' a •ghemuită inir-wn -ungheraş. sa vezi.seirţîim l prelwnşg. de-ai fi crescut şi tu la o casă de gospodari. A n d r o n : S-aştept? Şi pînă cînd.. A n d r o n intră. după ce trec păgîniL Că. lingă vatră.. mă rog. fie­ care îşi are pravila lui. O tocm esc e u şi singură. osie cînd nu te mai prim eşte şi numai eu alerg ca un mefcun fără pravilă.. O i trim ite mme pe cineva să ţi^o aşeze. slăMmd. iar m începu t a se sttmge im depm riare): Măi. A n d r o n (cit se poate de mirat): Cum. Aar vată că rm ietui. — Acasă-i cucoana. u ţ a ( ridicîndu-se de jo s şi aşezmdtu-se pe scm im iş): Ce te miri aşa de tare? A n d r o i î : Păi. am bătut pe la ferestre de mi-am belit toate degetele. Trebuia să aştepţi pini. nu-mi mai trim ite pe nimeni. nu mi 'l-ai adunat şi n u mi l-ai cărat cu spinarea. se opreşte in prag şi stă oarecum stingherit. fără ore. numai tu nu ştii. mata al auzit ce necaz a dat peste noi? Ai auzit ca lui Pa vel i-a dat sîngele pe gură şi trei doctori se zbat de~ afita vrem e în ju ra i iui ş i tiu ştuaa ce sa facă? 115 . fără rost. ai fi stat oieacă afară să aştepţi. A n d r . M ă t u ş a R u t a : La«”.o n : Cum puteam să ştiu eu de afară ce faci mata aici în casă? M ă t u ş a R u ţ a: Da e u ce zic’ ! Că cei -care au crescut m sat. o să plesnească inim a asta în mâine1 ! Că. ştiu că dimineaţa şi sara e vrem ea cînd oamenii îşi fac sfînta rugăciune.Uşa sare din balamale. nu-i acasă? Em de acum gata sa se întoarcă şi să plece. se deschide. a jale. fiecare îşi are ore cînd te poate primi. ci. eşti acasă? 1 Mătuşa R . pentru va -awmrmî părem ca se iasă chim p este ’ b ojdemca m ătuşu. ce mi-aş fi încheiat rugăciunea. Ştie toata lumea. s-aştept? Pînă a da tizicul cela în pară? M ă t u ş a R u ţ a: Ba să-mi îaşi tizicul în pace. iaca şi uşa ceea ţi -am smintit-o din loc. Măfaşă-foăi. Nu era nim aidecît să dai cu ’ciorui într-însa.. a dacă.

e p reşed in tele col­ hozului! U n sat în treg nu-şi poate afla locul. A ni de zile îm blă satul şi face p resu p u n eri — oare ce s-o fi con­ tra t m ătuşa Ruţa cu nepotu-său. n ep o t de la frate. specialist în boli de ficat. iar aduci vorba de sfada ceea. şede lîngă vatră şi în ch ip u ie o rugăciune. am biţios cum era. O ri poate te rugai p en tru sănă­ tatea lui Pavel? M ă t u ş a R u t a : Ferit-a sfîntul. şi num ai noi stăm cu m înile în sîn. pînă la război. N oi ne-am sfădit hăt dem ult. Mai în fiece zi dă cîte-un blestem ba p este unul. iaca. N u-i ajungea noaptea să treacă pe la toate. şi atunci cum vine asta — eu. da m ata taci chitic şi te încălzeşti lîngă vatră? M ă t u şî a R u tTa : De. A n d r o n: Ei. u n d e să se mai răfuiască el şi cu neam urile! M ă t u ş a R u ţ a : Las’ că tu nu ştii nim ica. carevasăzică. ce n-aţi p u tu t atunci îm părţi: păm întul. alerg cu su fletu l la gură. ba peste altul. pen tru că mi-i frate. Dacă aş to t îmbla cu oblojeli şi d escîntece de la o casă la alta. eu alerg pînă dă su fletu l din mine. u n d e să-şi mai piardă el vrem ea ciondănindu-se cu o babă! M ă t u ş a R u ţ a : Las’ că. ^e stinge. raionul a dat u n telefo n la C hişinău — g uver­ nul şi acela ne înţelege. se duce cu zile în păm înt — îi vine sîngele buluc pe gură. un p ro feso r cu avionul. da tu nu ştii nim ica. A n d r o n: Eu îi spun de una. nu s-o sfădit. şi p en tru sfadă cu babele. A n d r o n : Lasă-mă în pace. banii? 116 . A n d r o n : Şi. d-apoi las’ că nici m atale nu-ţi este el chiar străin.* satul îi mare. mătuşa. as f u ita cu to tu l de D um nezeu. mătuşă. Şi. Că eu cu Pavel sîntem sfădiţi. oile. El n-are cînd se lua de p iep t cu cei care scot zilele dintr-însul. A u trim is. sora tatei.M ă t u ş a R u ţ a : A uzit. p en tru că aşa e neam ul n o stru — scîrbos şi parşiv cum nu se mai poate! C înd to ată lum ea sare în ajutor. un om în floarea vîrstei. şi apoi că nu e vorba de-o babă surdă la m ijloc. aşa că mai bine taci din gură. găsea el vrem e şi p en tru fete. că pînă la război Pavel n-avea decît grija fetelor. cu p reşed in tele co lh o ­ zului. O ricum . p en tru că în prim ul rîn d n-are cînd. ea îmi zice de alta. A n d r o n: Iaca. mă rog. oare ce-o fi fiind acolo în tre dînşii? Da nu s-o sfăd it el cu mata. fiindcă îm blai pe-atunci fără izm ene. au telefo n at la raion.

cînd m-a strînge D um nezeu de pe lume. zic eu.M ă t u ş a R u ţ a (furioasă): Măi A ndroane. 4oi. ia nu-mi m oronci capul! V-aţi în v ăţat acolo la cîrm uire a vorbi cu om ul de parcă aţi m înca răsărită — clonc şi stupeşte. şi nu cu hlanţugul. A tunci cînd pînea se num eşte viaţă. da iaca peste v reun an. nu ştiu cine ar fi fost azi brigadier în locul tău. De lucrat. o ţin m inte şi pe asta. Că de nu te-aş fi poftit din cînd în cînd să şezi aici la m ăsuţa asta. da cu opritorile. iaca. M ă t u ş a R u ţ a : V-o plăcut a prim i prem ii. în ain te de răz­ boi. A n d r o n : S-ar fi găsit ei şi alţii. M ă t u ş a R u ţ a : Da o p rito rile din ce se făceau? N u din hlanţuguri? A n d r o n : D in hlanţuguri. to t păm întul în ju ru l satului. tatăl v o stru m-a bătut cu hlanţugul. la îm părţeala păm întului. cum vine asta — atunci cînd eram flăm înzi şi prăpădiţi. Să le întrebi: o bătut-o bine tat-m eu cu hlanţugul? Şi ai să vezi ce ţi-o r spune. atunci nu te gîndeşti la cei care şi-au trăit ce-a fost al lor. m ata 117 . de aceea aţi şi arat totul. ca să vezi cum le mai ţin ei m inte pe toate! A v io n u l a mai trecu t o dată p este casa lor şi iar se stin g e în depărtare . iaca. Că eu n-am arătat nim ănui ce urm e a lăsat hlanţugul cela pe tru p u l meu. nu vrea nim eni să lucreze. dar se cheam ă de amu „op­ rito ri“.. aşa că nici avionul n-are unde ateriza. A n d r o n : Ca să vezi cum ţin ei minte.i că atunci. iar mata l-ai lăsat să m oară şi nu i-ai scos fărîm ătură de mămă­ ligă — asta n-o mai ţii minte? M ă t u ş a R u ţ a : Ba cum să nu. N u i-am scos. Şi. ca să vezi cum le ţin m oşnegii m inte pe toate! Iaca mata ţii m inte că tata te-o pălit o dată. Şi.. D ar să-mi spui mata..... m oşnegii iştia. atunci în patruzeci şi şase. da deştepţi avem cîţi vrei. clonc şi stupeşte! Parcă tu nu şţ. ca să vezi cum le ţii mata m inte pe toate! Da că sărm anul tata s-o în fiat de foame şi o m urit aici pe prispa matale. p en tru că fărîm ăturile vi le dădeam vouă pe ascuns. dacă o v en it vorba. A u arat. m ătuşă. da la' cei ce abia îşi caută loc în lum e. să întrebi babele care au să mă în g rijască după m oarte. A n d r o n : Care premii?! A şa era atunci ord in u l de sus — u v e lic it9 posevnaia ploşceacLei. zic. că deştep ţi avem destui.

trim ite din Chişinău doftor cu avionul cînd voi nu vă simţiţi tocmai bine. cu toate că ai fi putut cumpăra o jum ătate de sat cu fărîm ăturile celea. o faci pe supărata şi nici nu răspunzi cînd venim noi şi ciocănim la fereastra matale?. M ă t u ş a R u ţ a : D-apoi că atunci voi eraţi n işte ne­ căjiţi — unul pufăia cu ţigara acolo în selsovet . M ă t u ş a R u ţ a : D-a por că eu n-am leacuri pentru omul care n-a vrut să-mi vadă umbra trecînd pragul casei lui. oamenii de dimineaţă pînă sara îmblă în ju ru l vostru şi vă tot suflă în borş. Amu-i altă gîscă. Cum aşază aparatul. cocioaba de amu-i şi sare nainte. cum a fost sclip'uită pe vremuri. ia. că ne-aşteaptă motocicleta la poartă. A n d r o n : Ia. Pînă şi guvernul. mătuşă. • altul se ascundea pe după. tovarăşi. Bietul omuleanul cela de la gazetă o jum ătate de zi s-a chinuit ca să facă panorama satului fără să se vadă casa matale. casa mătuşii noastre. M ă t u ş a R u ţ a : Ştiu că n-am căpiet să mă sui în covata ceea ruginită. garduri ş-abe se invăţa să fumeze. da amu. îmbli cu dînsa prin sat. tovarăşi. măi. măi. Ş-apoir cînd am văzut eu una ca asta. Să lăsăm răfuielile cele vechi în pace. iaca. vicleşuguri.) Unde s-a văzut. mata scotoceşti cîte-o ju litu ră mai veche.. Da ia încearcă tu să scrii că satul s-a reconstruit de iznoavă! Ce iznoavă. tot satul — opt sute treizeci şi cinci de case s-au ridicat de iznoavă. Pune mîna pe şip şi. că îl duc eu singur. A n d r o n : Dă atunci şipul cela încoace. cînd noi şi fără a te pofti în musafirie ne-am săturat de m ofturile matale ca de hrean? (După o pcrnzâ.. cînd toate-s bune şi frumoase. şi numai a opt suta treizeci şi şasea.ne dădeai de mîncare. aţi îmbo­ găţit. A n d r o n : Da cum putea ei să poftească umbra matale să treacă pragul casei lui. hai. aţi uitat ce pocitură aveţi în mijlocul satu lu i! . Zicea doctorul din V erejeni că o văzut cu ochii lui cum ai oprit mata cu picături de-ale matale o mare scurgere de sînge. pentru că boala nu cruţă. aşa stă şi azi. Amu voi aţi intrat la putere. politică! O babă de-aiestea în casă si maimult nu-ti trebuie. Toarnă într-un şipuşor nişte doftorii de acelea de-ale matale şi hai fuguţa cu mine. m-am gîndit — las’ că amu pot scoate şi eu cîte ceva din su­ părările mele mai vechi. Ia ascultă.

şi cînd se întorceau era o mare sărbătoare. fără acele primăveri cu bucurii. tizicul cela. şi cînd venea toamna. poate Dumnezeu m-a strînge de pe lumea asta şi atunci tu cu Pavel. de dimineaţă şi pînă sara. l-a băut. o să împietrim. o să înţepeatim. erau şi ei suflet din sufletul nostru. se tot prelinge peste buza hogeaguiui un brîu de fum de tizic. îi petreceam. să ştii că nu-i departe Valea Cucoarelor. oţărîndu-se amarnic. anul întreg.M ă t u ş a H u ţ a : Mai aşteptaţi vreun an-doi. A n d r o n (după ce a m irosit băutura şi a pus paharul înapoi la locul lui): U nde văzut. unde să mai puie baliga ceea pe foc! Mata nici o batjocură de capră n-ai la casă şi totuşi anul întreg. rămînînd m oştenitorii mei. Fără aceste despărţiri de toamnă tîrzie. Iarna tînjeam fără dînşii. pentru că îm preună cu dînşii se întorceau şi sufletele noastre zbuciumate. şi chiar de n-ar fi uitat — de unde să ieie baligă să facă tizic? Amu omul stă ziua întreagă şi pîndeşte coada vacii. M ă t u ş a R u ţ a: la uite ce mai păcăleală! Da că sa­ tul se cheamă Valea Cucoarelor ş*i în valea asta de atâţia ani nu se mai arată nici un cucostîrc — despre asta cei din raion nu zic nimica? A n d r o n . De amu prin tot raionul au prins a rîde oamenii de noi. De-ar fi pîne şi la pîne. spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea. tovarăşi. o să uităm ce înseam nă dragoste pentru pămînt. pentru viaţă. dragoste pentru om. A n d r o n : De ce zici că aşa mi se pare? M ă t u ş a R u ţ a : D-apoi nu vezi cum se înrăieşte şi se învrăjbeşte lumea pe an ce trece? A n d r o n: Ce are una cu alta? M ă t u ş a R u ţ a : Cum să n-aiba? A tunci cînd trăiau cucostîrci pe casele noastre. prin ţările calde. ( Şi-a turnat dintr-un şip cu buruieni un păhăruţ. Zic ei. încolo om trăi noi şi fără cucostîrcL M ă t u ş a R u ţ a: Aşa ţi se pare.) Gustă şi tu o picătură. A n d r o n : Şi mata mai aduci vorba de dragoste p en tai 113 - . apoi a med turnat unul şi i l-a pus nepotului alături. dacă te rătăceşti noaptea pe dealuri şi vîntu-ţi duce la nară putoare de fum de t-izic. ne duceam şi noi cu sufletul pînă hăt departe. zi de zi pluteşte peste sat duhoare de fum de tizic. pentru că n-are cu ce-şi îngrăşa grădina. îţi dărîma casa şi fuguţa la raion cu o d o tul. Oamenii au uitat cum se face el.

de parcă l-ar fi tăiat cineva cu ferăstrăul. M ă t u ş a R u ţ a : Ştiut că-mi pare rău. iar cei care suferă cu ficatul se necăjesc. sărăcii.om atunci cînd om ului îi curge sîngele pe gură. da acolo cine ştie. ori te temi că. Ia şi închină păhăruţul ista. iar mata mă ţii la sfat? Hai dă şipul cela încoa şi rămîi sănătoasă. cei care sînteţi în partid. tovarăşi. cînd nu-1 ai. apoi nici Dumnezeu nu ţi-1 măi dă. n-o să-ţi fie chiar aşa de bine cum îti este amu? A n d r o n : Ascultă. mătuşă. cînd Pavel moare! M ă t u ş a R u ţ a : Las’ că omul nu mai moare el chiar aşa cum ţi se pare. M ă t u ş a R u ţ a : N-am să ţi-1 dau. Ia paharul şi las’ că ţi-a trece. da uite mata bine la aieste două labe. mult pînă le vine ceasul. da în ograda ta nu se aude nici cînd te sui.. A n d r o n : Iaca. pentru că ori­ 120 . Alţi brigadieri. dacă moare şi vine altul în locul lui. apoi scrîşneşte fierul cela. L-or sui. în loc de-a pierde aici vrem ea cu mine... ce bărbat îi acela care şede aşa pe scaun şi asudă fără a face nimica?! A n d r o n (uluit): De necaz. ce babă anapoda! Amu parcă ar începe să-ţi pară rău de Pavel. M ă t u ş a R u ţ a : Şezi binişor şi taci din gură. A n d r o n : Măi. mătuşă. că ficatul ista. îi dospit cu ierburi rare. mătuşă-hăi. de necaz şi durere asud! îmi dai odată şipul cela cu leacuri ori nu mi-1 dai? Mătuş a : Las’ că amu nu-i mai trebuiesc Ta R u ţ T doftoriile mele — nu vezi că airoplanul cela nu mai zbîrnîie? O fi zărit vreo margine de imaş şi s-o fi aşezat. că uite ce-a rămas din om — î te-ai uita şi n-ai la cine. o să-ţi facă bine.) Da ce te tot văicăreşti atîta? Te doare după frate. buclucu-i şi mai mare. mai bine ţi-ai căta de sănătate. ( După o pauză. eu n-am să caut o pereche de opritori. că noi mai mult aşa din gură. ce săm înţă de oameni au trăit cîndva pe vatra satului ista! îi de mirare cum de-au dovedit să ne facă pe noi înainte de-a se fi zătrit unii pe alţii. Că amu nu se mai poate cu bătaia. cînd se caţără pe motocicletă. Şi în loc de-al tot boci pe Pavel. Şi apoi asudatul ista al tău.. da pentru voi. M ă t u ş a R u ţ a : Dacă nu. A n d r o n : Cum să-mi treacă. nici cînd te cobori. sărmanu’ de l-or duce la Chişinău. Şi tu. mai bine te-ai repezi şi ţi-i lua rămas bun de la dînsul.

. Ficatul încă nu l-ai dus la rază? P a v e l R u s u : E vorba pe mîne. şi numai grînele coapte foşnesc. nu face nimic. O m u l c u o c h e l a r i : Ia loc. şoptindu-şi stăruitor. O m u l c u o c h e l a r i : Aşa. cu vorba ceea a noastră.ţ P a v e l R u s u : Mă rog. mă prinde şi pe mine aşa uneori. Sora mi-a ascuns hainele şi. se în­ tâmplă. Bun. A n d r o n : Şă gust dar şi eu. Scena se vede printr-o uşoară unduire . rugăciunea. atunci ia să-mi spui — cine să fi descărcat atîta grîu proaspăt pe la toate morile din raion? P a v e l R u s u : L-or fi adus oamenii care au primit grîu pe trudozile. O m u l c u o c h e l a r i : Dacă eşti gata. fusese un capăt de vorbă între noi. or basm.. în taină . dacă ţii minte. într-un halat vişiniu... îşi aduce Ungă foc scăunaşul.. mătuşa se întoarce. Logic. frate Pavele. ştii. iar în faţa lui stă.. De aceea şi şedeam aici jos lîngă vatră cînd ai venit — înţepenisem şi nu m-a slăbit pînă n-am gustat din şipul ista. mai pune tizic. apoi iară se stinge şi adoarme totul. aşa m-a slăbit la inimă. şi cînd a pornit prin sat vestea că iar i-a dat sîngele pe gură. Mîne. Umbrele nopţii s-au lăsat peste dealuri. P a v e l R u s u (se aşază): îmi cer iertare că mă pre­ zint în vechitura asta. Lasă. O m u l c u o c h e l a r i . vrasăzică. Şi iar răsare largul cîmpurilor. mi-i neam. Dar ce ne facem. uşor legănate de v în t Linişte şi pace peste tot — cîte-un suspin vine pe neaşteptate. se aşază cu mînile întinse spre vatra fierbinte şi aţipeşte. de parcă totul ar fi vis. peste văi. La masă şade O m u l c u o c h e l a r i . Şi cam de prin 121 . oricît le-am căutat. Gata la datorie ori cînd şi oriunde. ori rodul unei fantezii învăpăiate pe patul suferinţelor. că nu mai vedeam lumea. 2 După ce-l petrece. oarecum stingherit. că. O m u l c u o c h e l a r i : Aşa.. asta o lăsăm dar pe mîne.cum. spintecă tăcerea nopţii. P a v e l R u s u.

Cîte două sute de grame.. iar din vechile păcate. O m u l c u o c h e l a r i : De unde să fi luat ei grîu proaspăt? P a v e l R u s u : Apoi. şi noi te-am iertat.ce sate o fi fiind ei. au primit. n-ai fost dumneata la plenară. e unul din păcatele mele vechi. O m u l c u o c h e l a r i : Au sărăcit oamenii. ştiu eu poveştile astea ale voastre cu luatul răspunderii. Greşeala asta poate duce la mari buclucuri. O m u l c u o c h e l a r i : Auzi tu. O m u l c u o c h e l a r i : Tu să nu-mi baţi capul cu zicale şi să nu faci aluzii la faptul că şi anul trecut ai fă­ cut aceeaşi gafă. Dar bine. da anul acesta se poate întîm pla să nu-ţi meargă. Ocupăm locul doi pe republică. carevrasăzică. O m u l c u o c h e l a r i : Aşa. să vezi cum urcaţi repejor în avion şi vă duceţi la Moscova. Ei. 122 .) A fost o mare fierbere acolo în sat? P a v e l R u s u : Nici o fierbere. P a v e l R u s u : Iau asupra mea toată răspunderea. au dat cîte puţin grîu. omul poate scăpa abia. O m u l c u o c h e l a r i : Locul doi niciodată nu trebuie înţeles ca locul întîi. o nimica toată] Da ştii dumneata care-i situaţia raionului? P a v e l R u s u : Cum să nu. n-ai ridicat mîna atunci cînd s-a hotărît să începem a da grîu la oameni de abia după ce raionul se va socoti cu statul? P a v e l R u s u : Ce să-i faci. da cînd ajunge la o adicătelea. O m u l c u o c h e l a r i : Lasă. cum crezi? P a v e 1 R t s i i : Se poate întttnpia ca mulţi să fie chiar de la mine din sat. tovarăşe. Că noi le-am dat cîte puţin. A nul trecut şi mai anţărţ ţi-a mers. ( După o pauză. Vă guduraţi cu toţii. cum zice o zicală rusească. nu mai au cu ce cumpăra o bucată de prne? P a v e l R u s u : Ba nici asta n-aş zice-GO m u l c u o c h e l a r i : A tunci dar ce ţi-a venit? P a v e 1 R u s u (după o pauză): Dumnezeu mi-a po­ runcit să le dau..) Şi m ult grîu s-a turnat prin sacii oamenilor? P a v e l R u s u : Ia o nim ica toată. să vă plin­ geţi. ( Uiipă o pauză.

. pîne proaspătă. cînd se coc merele.. fie că n u au. care e situaţia?. O am enilor care lucrează la livezi. O m u l c u o c h e l a r i : Te cred... aşa încît nu e exclus să încasezi o m u s tr a r e . atunci cînd se coc viile. se poate întîm pla ca chestia să se m a i tă­ răgăneze.. Domnul te opreşte şi-ţi spune. vor să guste pîne proaspătă. P a v e l R u s u (îngrijorat): E ceva mai mult dlecît un zvon? O m u l c u o c h e l a r i : O rice zvon poate d e v e n i în orice clipă un fapt împlinit. fie că au grîu din anii trecuţi.. Cine altul j r u t e a să vă dea voie să zburdaţi atîta cît v-am dat e t* . Şi. O m u l c u o c h e l a r i : Dragul meu.. li se face poftă de struguri. Să nu fie )âlea prea mare atunci cînd ne vom desp^ărţi. Că mîne-poimîne o să vină un altul în locul meu.. eu sîn t c o n ­ vins că nu se poate să biciuim ani la rînd un c o lh o z de frunte din cauză că veştile ce se vor strecu ra din satul cela pot avea un efect negativ în c o lh o z u rile vecine. Că acela n-o să s t e a să asculte snoavele şi zicalele tale. Sincer vorbind. ca comunist. li se face poftă de două-trei mere. Unde mai pui că în situaţict mea nici nu ştiu dacă e posibil aşa ceva. vei fi bănuind că nu fac parte din cei ce caută să se m u te împreună cu şefii lor. Şi totuşi. oam enii care lucrează în cîmp. ş i să vedem cum ai să i le înşiri tu lui. O am enilor care lucrează la vii. de unde o su tă cincizeci! O m u l c u o c h e l a r i : Bine. Li-i dor de pîne caldă. P a v e l R u s u : O sută patruzeci.O m u l c u o c h e l a r i : Cita. e una douătrei mere şi aita e o sută cincizeci de tone de grîu. Da stii * ce se face în colhozurile vecine? Ştii * ce v îlv ă a stîrnit acolo vestea că la voi s-a şi început a da grîu? P a v e l R u s u : Vezi mata. P a v e l R u s u (după o pauză): Dumneata.. atunci cînd se strînge griul. Mai rabdă oleacă cu teoriile a s te a . De altminteri. chiar dacă o faci pe ateul feroce. fireşte... P a v e l R u s u : E o chestie rezolvată?! O m u l c u o c h e l a r i : Aproape. pe s e m n e . O m u l c u o c h e l a r i : Ia uite ce economie p o l i t i ­ că îmi face el aici. Şi în asemenea situaţii.. fie o sută p atru zeci. cita?! P a v e 1 R u s u : Iată că nici nu ştiu cum să vă explic. o să -m i pară rău de-o fi aşa. 123 .

gata. şi chiar eşti acasă? M ă t u ş a R u ţ a: Acasă. nu-mi merge şi pace. Că oi ave cu ce face focul la iarnă. fiind de amu pornită. cum stau oamenii cînd se întorc de la muncă. dar veneam. De orice m-aş fi apucat.. 3 O margine de bătătură în preajma casei.. O m u l c u o c h e l a r i : Lasă-mă cu foile astea cu­ rate! Cînd ne vine rîndul să ne ducem cu ficatul la rază. O streaşină de paie învechită şi zdrenţuită. iar cum ficatul se dovedeşte a fi bun. Şi iară îţi pierzi sănătatea cu batjocura asta de tizic? M ă t u ş a R u ţ a: Ce să fac! Am tot cărat cu spina­ rea baligă şi am pus-o grămadă. din vreme în vreme. Şi cînd mai spre sară am vrut să trec pe la tine.. ostenită şi abătută. A r t i n a ( bucuroasă): Ruţă dragă. A r t i n a: Da aşa. de plouat nu plouă. fiindcă o mesteci. Stă naltă. ciuperci înşirate pe sfoară. ciocălăi de păpuşoi. că nici nu-ţi pot spune. M ă t u ş a R u ţ a : Focul nu-i el cine ştie ce. Da ce te miri? A r t i n a: Am avut azi o zi aşa de grea. s-a încinge grămăjoara asta înăuntrul ei şi atunci. Ţi-am văzut încă de departe uşa închisă şi m-am gîndit — nu-i baba acasă. Apare A r t i n a .P a v e l R u s u : Sufletul meu e ca o foaie curată pe masa dumitale. să vezi cum ne umflăm iar în pene. Lîngă un gărducean jo su ţ m ă t u ş a R u ţ a mestecă băligar.. o să se prăpădească munca. cîte-o mînă de paie. apoi nu ştiu de ce mi-a trecut prin cap că n-am să te găsesc acasă. A r t i n a : De amu ce mai foc din tizicul ista.. cîteva crengi cu boabe roşii de măceş şi m ulte alte bunătăţi de pădure. Sub streaşină stau spînzuraţi. baliga a început a se zbici. tuturora ni se pare că sîntem foi curate pe masa celor de sus. aruncînd într-însul. nu se prăpă­ deşte? M ă t u ş a R u ţ a : Apoi nu.. uscîndu-se la soare. şi m-am gîndit — dacă n-oi căra apă şi n-oi face-o plăcinţele... pentru că. dar ştii 124 .

cucostîrcii ceia? O are casa cui ar alege-o? A r t i n a : Elei. Şi după ce-ai să-mi tragi cărţile. o apucat mai mult decît i se cuvenea. ba o logodeşte de amu pe alta.. Doamne. fa Ruţă. şi amu.. A r t i n a : Băietul ar fi el cum ar fi. că nu ştiu ce aşa m-o apucat la inimă zilele iestea.. cînd se împărţeau loturile. A r t i n a : Las’ că ţi le găsesc eu singură. numai că m oşne­ gii ceia ai lui prea îs anapoda. ei î l trimăt pe băiet să strice nunta. să vezi. ca să vezi cu ce-şi împle ea capul! Să nu crezi. ba strică nunta. dacă-1 ţii tu minte. obişnuinţa asta a omului. îndată trimite băietul să se însoare. hai mai bine şi mi-i trage cărţile. M ă t u ş a R u ţ a : Nu se vede. ( După o pauză. ne gîndim la cîte-n lună şi-n stele. încît nu-mi pot afla loc.. nimic. stătea pe-o roată de car un cuibar de cucostîrci. zicea. chiar te rog. iar au logo­ dit-o. M ă t u ş a R u ţ a : ' S ă mă crezi. M ă t u ş a R u ţ a : Da ce-ai vrea tu să-ţi ghicesc? A r t i n a : Despre Dochiţa. Că noi. M ă t u ş a R u ţ a : Da ce-i cu Dochiţa? A r t i n a : Ce să fie. A r t i n a : Apoi asta era la tătuca.9 cei | care avem normă. eu singură am să-ţi mestec baliga asta.) Pe casă la tătuca. M ă t u ş a R u ţ a : Nu cumva băietul lui Cojocaru? A r t i n a : Cine altuM M ă t u ş a R u ţ a : Ia nu se mai ogoieşte odată hultanul cela — ba o logodeşte pe una. da la tine. că. iar cum cîrm uirea uită de dînşii. Mai ghiceş­ te-mi o dată. iaca. numai la cucostîrci nu ne duce gîndul.mata. Vara întreagă şedeau ei acolo lîngă hogeag — tătuca zicea că şed şi amiroase fum de tizic. Bătrînul. pentru că. am să fac plăcinţele şi am să ţi le lipesc pe gard. că nici nu ştiu pe unde să fie ele.. prostiile iestea ţi-or fi venit în minte fiindcă nu ti-ai luat normă de tutun. nu se vede nici un cucostîrc pe casă. de atîta vreme n-am pus mîna pe dînsele. le place grozav cucostîrcilor fumul de tizic. chipurile. 125 . cum vin de la cîrmuire să-i taie grădina.) Auzi. Că. de-a mai mare dragul să te uiţi la dînsele. (După o pauză. or mai face o Casă acolo alături.. dar ştii ce mi-a venit odată în -ca p ? M-am gîndit — oare ce-ar fi dacă s-ar întoarce ş-ar trece ei aşa într-o sară pe deasupra satului.

n-am ochi să-i văd — şi capătul.) Ştii ce.. M ă t u ş a R u ţ a : Oameni pîclişiţi. nici vorbă. A r t i n a : Lasă. uită-te bine ia dînsele şi spune-mi un singur cuvînt — da ori ba. A r t i n a : Alegeam fiindcă. la trei le-am făcut eu singură nunţi. gata.. şi tu să-mi tragi cărţile. ce mă gîndeam eu — te pomeneşti că mi se întoarce omul şi ce-o să-i mai pară rău. cînd îl aşteptam şi veneam la tine să-mi tragi cărţile. M ă t u ş a R u ţ a : Cum avea el să dovedească.. M ă t u ş a R u ţ a (spâlîndu-şi imnile intr-o căldare): 126 . M ă t u ş a R u ţ a (după o mică frămîntare): Şi amu ce să mai tragem cărţile? Una din două — ori dai fata după dînsul. chiar te rog. Atîţia flăcăi au fost la voi cu logoditul. femeie dragă! De multe ori ai auzit să se întoarcă bărbaţii după atîta amar de vreme? A r t i n a ( după o pauză lungă) : Fa Ruţă. iaca.M ă t u ş a R u ţ a : Şi amu iar i-au strîns cu gră­ dina? A r t i n a: O fost Andron al ’neavoastră pe la dînşii şi le-o spus că săptămîna viitoare întră cu tractorul peste gard în via lor. că uneori mi se pare că încă o zi. păcatele mele! A r t i n a : Aşterne cărţile pe măsuţă... M ă t u ş a R u ţ a : De ce să-i pară rău? A r t i n a : D-apoi că am avut cu dînsul patru copii. am să pic şi am să mă topesc de atîta amar. A r t i n a : Dacă nu mi-s dragi Cojocarii ceia. (După o altă pauză). nu mai zice aşa. dar vezi să nu dai greş. Ultima oară pune-le să ghicească şi scapă-mă de chinul ista.. M ă t u ş a R u ţ a : Cu ce să te uşurez. i-am aşezat în gospodării cu mîna mea şi mă gîndeam — poate măcar la nunta mezinei să dovedească. încă o picătură şi.. cărţile tale niciodată nu spun minciuni.. ori n-o dai... că n-o să aibă oamenii ce ridica de la pămînt ca să mă îngro­ ape.. tu ziceai c-o să se întoarcă? M ă t u ş a R u ţ a : M~or fi amăgit cărţile ori n-am înţeles eu ce-au vrut ele să spună.. da de ce în anii ceia. Uşurează-mă.. hai să mai menesc o dată pe bărbat.. Prin sat toamna asta de amu îmbiau vorbe că Dochiţei i-au adus la şcoală copii fetele cu care a fetit ea cîndva. voi aţi ales ş-aţi tot ales.

. P a v e l R u s u : Bine. Tu ai rămas starşi peste noi şi trebuie să răspunzi pentru fiecare. Bine. v sluci cego. P a v e l R u s u: Eu? Cînd. pe unde să fie. La cotitura uneia din tranşee şade u n t î n ă r o s t a ş şi fumează mahorcă. mă rog.. O stas » u 1: Numai atît? P a v e l R u s u : De unde aş lua mai mult? O s t a ş u l : Ca doar vii de-acasă! Pe unde o mai fi fiind. I-a împrăştiat viaţa care încotro. Undeva în depărtare se aud tunurile. să-i fi pierdut tu pe cei ce ţi-au fost daţi pe sama ta? I P a v e l R u s u : Nu. la adunările anuale. să-mi spui totul de-a mărunţelul.. P a v e l R u s u : Da de ce. din fugă. O s t a ş u l : Nu. dar pe urmă a fost cu totul altceva! Războiul s-a sfîrşit. Şi parcă ar fi vorbit într-un ceas rău — a căzut şi nu s-a mai sculat mladşi al nostru. cine m-a pus? O s t a ş u l : D-apoî mladşi litinant. ce-o mai fi făcînd ei. cînd ne-am dus noi în recunoaştere. O creastă de deal însăilată cu tranşee..« O s t a ş u l : Cum. cu grijile lui. că dacă a venit 127 . O s t a ş u l (după ce îi dă să aprindă): Ei şi ce mai faceţi voi pe-acolo? P a v e l R u s u : Mulţumesc. atîta răspundere din partea mea? O s t a s u l : Pentru că tu ai fost pus starşi peste noi. nu-mi ziceţi mie pe nume. 4 O rarişie de pădure.. băieţii din cetferti otdeleni? P a v e l R u s u : De. că răspunzi cu viaţa pentru fiecare dintre băieţii ceia. Eu unul îi văd O dată în an. cu soarta lui. dar odată ce-a venit fumatul singur la mine... el anume aşa a zis: Rusu .. cine a scăpat s-a întors—fie­ care cu casa lui. Că în lioaptea ceea. O s t a ş u 1: Faci şi tu o ţigară? P a v e l R u s u : La drept vorbind. şi dacă n-au să-i deie foc bojdeucii iesteia.. bre. ţî budeş za starşi“. de ce zici astfel. eu de mult nu mai fumez.Odată şi odată au să se adune cele ce le-am ghicit eu in cărţi. şi asta aşa. P a v e l R u s u vine şi se aşază alături în halatul său vişiniu.

iar peste o lună şi ceva a venit sfîrşitul războiului. Dar am scăpat. Pe fiecare îl aştepta viaţa lui. iar cum s-a făcut colhoz. să vedem ce mai fac. dar din via­ ţa lui nu s-a ales nimica. din fugă. lipsuri erau mai în fiece casă.. ca fiind cel mai deştept. că să te ferească Dumnezeu Vine el într-o sară. O s t a ş u l Vrei să zici că furau? P a v e l R u s u Furau pe-un cap Cărau cu coşul.. Din zece. Ei. Atunci. şi oamenii. alţii cară cît pot. şi-a făcut casă bună. Mihai. şi noi nu ştiam ce-i de făcut. m-au boierit cu preşedinţia.. să trecem aşa. îl chemi pe om la cîrmuire. cu buzunarul. nu merge de m ulte ori la apă.. O s t a ş u l : Pe urmă ce-a fost? P a v e l R u s u : După război ne-am întors noi în Valea Gucoarelor. Pe tine te-au pus atuncea star şi deoarece şedeai mai aproape de miadşi litinant. şi nici el nu poţi să zici că a îm bătrîm t. cu sacul. pentru că. de. de. şi iaca îs preşedinte pînă în ziua de azi Vanea Guţu acela s-a întors la moară. dimpotrivă. aşa e viaţa unuia îi merge. colhozul se ducea de rîpă. pe urmă voi cinci aţi căzut pe cîmpul cela minat din Prusia. dar.. iar încolo nu i-a prea mers.. Mai dă din vreme în vreme cîtc-un pahar peste cap. pentru că fierbeau în ju r lupte atît de gre­ le. îl mai sperii acolo oleacă. dar în vreme ce îi vîri tu minţile în cap. adică. ca oamenii — unii mai îndurau. ori. alţii căutau într-un fel nu prea cinstit.vorba. adună activul şi zice 128 . a căzut mladşi. a mai fost ş-o foamete prin părţile noastre. A venit procurorul — era pe atunci la noi procuror un maior jo su ţ şi rău. deştept. vorba ceea. cîţi am fost şi noi la început. încît nu mai credeam să scăpăm nici noi. să vezi. pe la dînşii. îl iei cu bim şorul. soarta lui Eu unul am lucrat o vreme la sovietul sătesc. P a v e l R u s u : Şi iaca. iar noi înde noi ştiam că dacă ar fi fost pe drep­ tate. cu căruţa Pe mine mă chemau în fiece zi la raion.. O s t a ş u l : Cum. cine duce în vremea noastră la ureche7 O s t a ş u l Mihai cu ce se laudă? P a v e l R u s u : Şi acela trăieşte în sat. altuia nu prea. după război. D-apoi că ulciorul. iar după foametea ceea. nu i-a prea mers? Că doar Mihai era cel mai mintos printre noi. ca el era mecanic şi pînă la război Copiii î-a însurat. î-a aşezat pe la casele lor. vorba ceea. V-am înm orm întat atunci la repezeală într-un capăt de tranşee.

nu e. o duce la dînsul în ogradă. ne-am jucat cît ne-am jucat. iar eu. O s t a ş u l : Şi voi l-aţi je rtfit pe Mihai?! P a v e l R u s u : Vezi tu cum vine vorba. Ei. ş-am să tai în cane vie. aşa că. a stat vreo trei ani. Unde mai pui că nici la închisoare n-a prea tînjit. ş-am să fiu rău. nu mai mult. gata. nici paznicii nu îndrăzneau să-l oprească. 4 129 . duce aşa mîna la cuşmă de parcă ar vrea să-mi deie bună ziua. alţii încasau şi mai bine pe vremea ceea. Eu i-arn zis că am să vin. caută oţărît pe sub sprinceană şi. Nici brigadierii. Şi el căra ziua-n amiaza ma­ re — împle căruţa. N-aş zice că chiar aşa de mult. In ziua procesului procurorul a întrat la mine în cabinet şi mi-a zis: „Rusu. voi.. Imblă cu aceeaşi căruţă cu care a îmbiat pînă la judecată.destul.. dar cum s-a întors. ba l-a mai ajutat ş-o amnistie. A venit vremea să punem într-o zi tîlharii la răcoare. e cherchelit. O s t a ş u 1: Cum putea el să nu te lase? P a v e l R u s u : Vezi tu cum venea atuncea socoteala. Mihai a cărat mai mult decît alţii. da apoi a venit şi ziua cînd a trebuit să răspundă în faţa legii. O s t a ş ul: Cum. numai că el habar n-are de cele întîm plate atuncea. ia sama. cum se crapă de ziuă. duce el cît duce la apă. numai că Mihai ml-a fost tovarăş din copilărie. O s t a ş u l : Ai stat vreodată de vorba cu dînsul? P a v e l R u s u : Dacă fuge de mine. acum ajunge. nici nu-i pot lămuri de ce n-am venit la judecată. şi să-mi scoateţi din păm înt pe hoţul cel mare. iar căpitanul tîlharilor era numai unul singur. dacă ulciorul.. 9 I Drutii. pentru că oamenii din sat ne ştiau de prieteni. tu n-ai fost la judecata lui?! P a v e l R u s u : Procurocul nu m-a lăsat. In şcoală a fost. o descarcă şi habar de grijă. O s t a ş u l : O fi fiind supărat? P a v e l R u s u : Se poate întîmpla.. a luat calea paharului şi n-o mai slăbeşte pînă azi. şi cînd te uiţi mai bine. Cînd mă întîlneşte.. am făcut şi războiul îm preună. am făcut războiul amîndoi. desară să vii la şcoală şi să fii rău. O s t a ş u l : U nde i-a fost judecata? P a v e l R u s u : Apoi că tot acolo în sat. gata. una cu alta. Ba s-a întîm plat că a făcut acolo mai multe norme. pe de altă parte. să caute ce are în sac. O s t a ş u l : Şi cît i-au dat? P a v e l R u s u : Şase ani. să tai în carne v ie“. cum am zis..

ce-o tot ţii una şi bună? O s t a ş u l : D-apoi.. că era sănătos tun? P a v e l R u s u : Hei. am despărăginit păm înturile satului. O s t a ş u l : Da ce-ai făcut tu ca să abaţi lumea de la patima asta a paharului? P a v e l R u s u : Ce pot eu face? O s t a ş u l : Cum.. nedreptăţit. m-am făcut zootehnician şi lapte a fost destul.. O s t a ş u l : Măi Pavele.. bre. zic. am învăţat agronomie. bre. A tunci cînd s-a pus problema să facem din M oldova o livadă. starşi. m-am dus la şcoala de pre­ şedinţi de colhoz. mladşi litinant . în ziua cînd ne­ am dus în recunoaştere. T ' > 130 . am să-l spun în faţa judecă­ ţii.. Cînd statul ne-a cerut lapte. (După o pauză. care erau mai dihai ca dînsul. eşti capul şi temelia. că doar tu eşti preşedinte. şi amu se mai trădează acolo la voi. bre. nici acela n-o duce mai bine. O s t a ş u l (pe gînduri): Ca să vezi. da ia să-mi spui tu — cum pot eu pătrunde în sufletul omului atunci cînd sufletul cela suferă şi. O s t a ş u l : Da ce-a dat peste dînsul.. Caută-ţi colo vreo treabă şi nu v e n i“. Cum o duce? P a v e l R u s u : D rept să-ţi spun. Ş-a trebuit să-l ascult..intr-un fel eu mai rămîn credincios prieteniei celeia a noastre şi lucrul ista. m-am făcut livădar. şi avem mere cum nu găseşti în to t nordul republicii. se m olipseşte de patima paharului? Cu ce să sting eu patima ceea? O s t a ş u l : A trebuit să te gîndeşti înainte de-a fi prim it să fii starşi peste noi. ce poate face un preşedinte? A tunci cînd s-a cerut pîne. Da cînd stai să vezi mai bine. am îm plut lumea cu pîne. dragă. samogonca i-a culcat la păm înt şi pe alţii. Se bea nebuneşte. Tot prin spitaluri îşi pierde vremea.. Procurorul s-a gîndit cît s-a gîndit şi mi-a zis: „Atunci mai bine nu veni..... Se bea crîncen. si chiar se bea atît de m ult în sat la noi? P a v e l R u s u : Se bea mult. P a v e l R u s u : Da cine m-a pus.) Da ce mai face Nicuşor? El era singurul dintre noi care prim ise medalie.. P a v e l R u s u : Lasă.. părăsit de Dumnezeu şi de lume. că numai proştii îs gata să creadă că preşedintele colhozului poate orice. procurocul era membru al biroului.

.aa-leeee... acolo unde a apus soarele .. şi iară răsare îngrijorarea cea mare. să nu rîzi de mine. Să nu-ţi fie milă de mine. numai (îrîiecii se aud prin grinele coapte. M ă t u ş a R u ţ a (liniştită): O să vie. spune-mi omeneşte. dacă vezi măcar o umbră de veşnică înstrăinare în cărţile tale. Aşa că mestecă bine cărţile. mai arde pe geana cerului un briu roşu. uită-te lung şi bine la valeţi. iar la masa josuţă şed cele două fem ei. şi las’ că oi mai îndura-o eu şi pe asta — atîtea au trecut ele prin inima mea. cum era la mers. eu am docum ent la mînă.Da ce zic doctorii? . Am uitat cum era el la cătătură.. Cîntăreşte fiecare cuvinţel care mi-1 spui. Şi chit că pe hîrtia ceea n-o rămas o buchie în ­ treagă. gata fiin d $ă-şi primească dîrz.. — Hei. cît am tot bocit asupra ei. A r t i n a (înfiorată): Ruţă dragă. . îndreaptă colţul la fiecare crai. Pînă ţi s-or împlea şi ţie ochii cu nisip aşa cum ni s-au îm plut ei amu nouă. fierbinte.. Peste văi. cu dem nitate. că eu aproape nu-1 mai ţin minte. O să se în ­ toarcă pe drum de noapte şi la început n-o să-şi cunoască rl casa — o să treacă pe lîngă poarta voastră ş-o să se 131 .. Un amurg prelung şi paşnic. M ă t u ş a R u ţ a f după o lungă frăm întare): Da ce cre­ zi. Sub horn fumegă tizicul.. peste dealuri. M ă t u ş a R u ţ a cugetă aplecată asupra cărţilor. Tihnă de jur-împrejur. Pentru că eu am primit atunci. măi. o să vie.Ja-leeee.. ce mai e nouu? — Ja-leeee.. iar A r t i n a . am u itat şi bruma ceea de dragoste care o fost odată între noi şi. a înţepenit. ceva mai la o parte.. demult.. hîrtie.PA v e l R u s u : Şi ce adică — o viaţă întreagă am să tot îmblu eu starşi? O s t a ş u l : O viaţă întreagă. soarta . dar ştie o lume în ­ treagă ce-o fost scris acolo. — E la spital? — . H r Cociaba m ătuşii . aşterne-le şi spune-mi sfîntul adevăr.

eu am citit-o. teme-te de Dumnezeu. o să treacă pe lîngă casa voastră şi n-o s-o cunoască. da eu ştiu carte. pentru că şi casa asta e a noastră. nici păsările. Că tu nu ştii carte şi n-ai citit hîrtia ceea. Da cum a ajunge la capătul drumului. M ă t u ş a R u ţ a ( după o pauză lungă ) : O să vie. Ş-ai să-i spui — întră. nici nacealnicii lui. păşind pe urmele tale. i-am făcut gospodari. Am avut patru copii. Pe urmă dama asta de dobă o să-l ieie de mînă. cu ajutorul lui Dumnezeu. iar acolo unde era livadă. Pe trei. Că mi s-o tot sfărmat ş-o tot crăpat T J * i T 132 .. mînepoimîne o mărit şi pe Dochiţa. O să steie ca un stîlp în mijlocul drumului ş-o să tot steie.ducă mai departe. nici vînturile. o s-o întoarcă napoi şi de amu cînd o să treacă a doua oară pe lîngă voi. da a cui îi casa asta aşa mîndră şi frumoasă? A r t i n a (ştergindu-şi lacrimile): Şi eu ce-am să-i spun? M ă t u ş a R u ţ a : Ai să-i spui — îi casa noastră. iar noi rămînem pururea legaţi ca două viţe de vie — şi în fata lumii.. „Pro­ pal bizvistu* înseam nă că. nici duşmanii lui. O să vie pe drum de noapte. si în fata lui Dumnezeu. pe care am făcut-o atunci cînd ne-am luat. şi ei mi-au tîlcuit ce înseam nă aceste două cuvinte. Spune-mi sfîntul adevăr şi slăbeşte-mă odată de durerea asta. El o să calce aşa la întîmplare. Şi nici tu n-ai să-l cunoşti la început. amu îi bătătură.. da lîngă prag o să se oprească ş-o să te întrebe: măi fumeie. şi tot ce e în casă e al nostru. nu mă dărîma chiar cu totul. A r t i n a: Ruţă dragă. la poarta voastră o să iasă dama asta de dobă. Ş-o să întraţi amîndoi în ogradă. Şi nici tovarăşii lui de oaste. tu. „Propal bizvistu" — aşa era scris acolo. uite. vrei să crape inima asta în mine. măi om bun? Şi el o să-ţi cunoască glasul ş-o să în ­ lemnească. pînă ai să vii tu să-l iei de mînă ca pe un copil. nici pămîntul — nime nu l-a mai văzut după aceea şi nume n-a să-ţi poată da m ărturie despre dînsul. Da ştii tu ce înseam nă aist „propal b iz v is tu 1? Că eu am îm biat cine ştie pe unde şi am găsit oameni care ştiu bine ruseşte. psene.. a fost un om şi iaca nu mai este. A r t i n a (p lîn g în d ): Ruţă-hăi. Ai să ieşi la poartă ş-ai să-l întrebi — da pe cine cauţi mata. pentru că acolo unde mai înainte era la voi cărare. şi el n-o să ştie pe unde să meargă. Ii zidită pe acelaşi loc unde o fost ridicată casa cei veche. dar o să fie întuneric. amu îi livadă.

atîta-i! Da cînd o să mă ispitească dacă i-am fost credincioasă ori ba? M ă t u ş a R u ţ a : Asta n-o s-o mai întrebe. tu să nu mă as­ muţi îm potriva bărbatului! Că poate femeile din neamul vostru n-au fost ispitite la întoarcerea bărbaţilor. atîta-i. M ă t u ş a R u ţ a (încercată de-o anumită îndoială . ai să zici... A r t i n a: Cum adică. A r t i n a : Şi la asta eu ce-am să-i răspund? M ă t u ş a R u ţ a : Tu ai să-i spui . A r t i n a (după o pauză): Sfinte Dumnezeule... Pentru că.) Mai bine nu veneam. da noi.. că mai trebuie să-mi mărit fiica. Şi nu uita. 133 . O să întrebe numai — da cu cine seamănă ei la faţă. iaca. ei îşi au de amu cuiburile lor. adună iar cărţile . de parcă s-ar fi întors de la coasă. A r t i n a: Şi ce-o să zică el după ce-am să-i spun eu una ca asta? M ă t u ş a R u ţ a : N-o să zică nimica. A r t i n a: Cum.. că parcă avusem patru copii. adică. după o lungă cugetare): O să vie. nu mai seamănă ei cu nime — îşi au câtăturile lor. mai bine nu te găseam acasă. la tine. sîntem de amu oameni bătrîni. Şi el o să se aşeze ostenit de parcă ar fi venit de la plug. silitori. le mai amestecă o dată şi le aşterne din nou. nici să ne vadă.de atîtea ori sărmana inimă. Şi pe urmă? M ă t u ş a R u ţ a : Apoi. iar cînd copiii cuminţi şi silitori se fac mari. pe urm ă tu o să vii să-l iei de mînă ş-o să intraţi amîndoi în casă.. nu mai cer socoteală nevestelor.. şi noi am ajuns a fi bunel şi bunică. copiii ceia ai noştri? Cu mine ori cu tine? A r t i n a : Şi eu ce-am să-i răspund? M ă t u ş a R u ţ a : Tu ai să-i spui — nu mai seamănă ei nici cu mine. ia uite 'cum le mai toarnă baba asta. fa.copiii noştri au crescut. copiii noştri au fost cuminţi. O să treacă pe vreme de noapte de lîngă casa voastră şi n-o s-o cunoască. încît bietul felcer se apucă cu mînile de cap cînd vin la dînsul după picături. să nu întrebe? M ă t u ş a R u ţ a : Cînd bărbaţii se întorc după atîta amar de vreme. chit că tinereţea o trecut pe lîngă noi şi nici să ne audă. A r t i n a (după o pauză): Fa Ruţă. O să se aşeze ş-o să te întrebe — da unde ni-s copiii. (După o pauză. s-o ajut vreo doi-trei ani să-şi crească măcar primul copil. nici cu tine.

gata.. dar tu ai pufnit ş-ai tulit-o în casă.. P a v e l R u s u : Nici nu-ţi pot spune c î t de bine îmi pare că pînă la urmă totuşi am dat de tin e . Iaca nici nu ţin minte — că ne-am sărutat^ că nu ne-am sărutat. De abia ne aşezam a lă tu r i şi. dintotdeauna putem da răspuns. te-am întrebat odată — cr:e-ai zice dacă aş trim ite starostii la voi? De în su rat î r i s ă nici vorbă nu putea fi — îmi ardea mie atunci d e însurătoare?! Credeam că şi tu ai să-mi răspunzi cu v^reo glumă.) Ştiam eu de la început că ai să mă amăgeşti. care amăgeală? Şi apoi puiul cela de dragoste care a zburat printre noi. stele. să se întoarcă el oare atîta de bătrîn.. P a v e l R u s u : Uite. A r t i n a : Doamne-Dumnezeule. oste­ niţi şi colbăiţi. P a v e l R u s u : Ce amăgeală. de amu e miezul nopţii. Pe unde mi te-ai rătăcit atîta amar de vreme. prima dragoste a lui Pavel R u su .. dragostea mea de altă­ dată? Ce nu mi-ai ieşit mai înainte în cale? F a t a : Ce să-ţi mai ies dacă din ibov^nicia noastră nu s-a ales nimica? (După o pauză. serile ne întîlneam ţ>e furiş. o treucă cioplită în lem n . iar P a v e l R u s u stă alături stingherit. Şade zîm bind şiret în sinea ei. Pe corlate şade o f a t ă în bluzuliţă de cit. Pe urmă nu ştiu cum mi-a venit mie atunci pe limbă.. iar verile au fost ele parcă făcute pentru ibovnicie? Zile întregi unul p ră ş e ş te pe-un deal. în acelaşi halat vişiniuCer senin. încît să nu-i mai pese nici de cinstea casei sale!! 6 O răscruce de drumuri . D um nezeule. numai de două ori. După caare o vreme nu ne-am mai întîlnit.. parcă dragoste se cheamă aceea? Am ibovnicit o singură vară. altul pe celălalt deal. cîteva cor late puse ca vitele să nu intre prea departe . eu nu văd în cărţi să aducă el vorbă de asta. un colac de fîn tin ă . ieşea mamă-ta din c a s ă să te cheme. eu de amu 134 . oarecurri şiret. Pentru a face o glumă. M ă t u ş a R â ţ'a: Şi totuşi. F a t a : De două ori. iar cînd a venit h ra m u l. dulce noapte de 'Uară. vezi..iaca..

cînd mă întorc cu gîndul la anii trecuţi. un băiet pe care nu-1 ştii. Ţin minte. Un sat străin.. După război drumul meu în raion trecea prin satul vostru... la spital. orice s-ar zice. spre marea mea uimire. demult. F a t a : Te-a frip t1la inimioară? P a v e l R u s u : Mi-a părut rău.ibovniceam cu alta era atunci la noi o modă printre băieţi. Se poate oare să-ţi întorc datoria?. F a t a : Şi te-a durut? P a v e l Rusu: M-a durut.. în aceeaşi toamnă te-ai măritat într-un sat vecin cu un băietan de care nici să fi auzit pînă atunci. Dar unde să-l zăreşti şi să-l ţii minte. 135 . ai fost şi tu un copăcel din tinereţea mea şi amu. M ultă vreme am tot rătăcit eu pe moşiile satului celuia al vostru cu gînd să dau peste tine şi să te întreb — ce mai faci tu. şi numai pe tine nu te-am întîlnit niciodată. cînd cu trăsura. cînd noi toţi eram la fel — aceleaşi bluze. dar tu. Pentru că. tu ai fost cel cu sărutarea. în lungile nopţi de chin şi durere. nici să-l fi văzut'-vreodată. ce să zic. şi pe bărbat îl văzusem. F a t a : Şi nu m-ai aflat? P a v e l R u s u : Nu te-am aflat. pe copiii tăi îi cunoşteam printre alţi copii. P a v e l R u s u (uluit): Cum?! Să fi păstrat tu dra­ gostea ceea a noastră de atunci şi pînă acum?! F a t a : Altm interi m-ai fi căutat tu atîta vreme şi nu m-ai fi găsit. pe noi ne-au luat la oaste. o familie mare de oameni sărmani. la o gară.. îţi ştiam de amu şi casa. Una-două şi-ti schimbi ibovnica. Mii şi mii de ori am tot trecut eu prin inima satului vo­ stru — cînd pe jos. vezi? E bărbatul ibovnicei tale. cînd cu maşina. mi-aduc aminte de tine şi mă gîndesc — oare chiar n-am s-o mai văd? F a t a (după o lungă frăm întare): Atunci. dragostea mea de altădată. Pe urmă a început războiul.. cînd ne urcau prin vagoane. aceleaşi bonete pe cap. de ciudă că am ju cat la hram cu alta. cineva mi-a şoptit la ureche — uite-1. parcă ai fi intrat în pămînt. Credeam c-ai să-ţi găseşti şi tu un alt pîrlit.. darmite un copac întreg! Iar acuma.. cînd încep a-mi lua rămas bun de la toate cîte au fost şi cîte n-au fost. cum o mai duci tu în satul cela mare şi poso­ morit? Dar nu erai pe nicăieri. Am ajuns a cunoaşte o jum ătate de oameni din satul cela. nu pot pierde o frunză.

Paulină? De acolo. ce mai e no-o-o-u-u? U-u-u-u-u-u-u. Lumina vetrei e atît de puţină. Undeva departe abia se aud tractoarele m uncind în cîmp — vine o boare de vîn t din partea ceea şi se aud.. îs to t lutării. şi iar nu se mai aud .. da de apă neîncepută nici pomeneală. Cu chiu. credeam. întinzînd m înile spre foc. că iese sufletul din mine. am auzit că cineva îmi în tră în casă şi m-am gîndit — oare pe cine l-o fi purtat neca­ zurile amu la miezul nopţii? Ca să vezi. în care lutărie? M ă t u ş a R u ţ a : D-apoi că după gardul cela din fundul ogrăzii mele... 136 ... de unde?! Am îngheţat de mi-au în ţep en it ciola­ nele. abe am ţîrîit vreo trei pahare. după care se aşază pe u n colţ de laviţă şi aşteaptă. ostenită şi supărată. într-un tîrziu apare m ă t u ş a R u ţ a. M ă t u ş a R u ţ a : Sfinte Dumnezeule. paşi. Se aud. e mai rău? U-u-u-u.. furişîndu-se. mai pune ceva pe foc. O pune la locul ei. am tras un frig. apoi se apropie de vatră. P a u 1 i n a: Da unde ai îngheţat mata. poate oleacă de apă neîncepută. 7 Focul picură domol în vatră. Tu eşti. încît interiorul odăii abia se ghiceşte. n-am ghicit. M-am dus că. P a u 1 i n a: Şi ce-ai cătat mata acolo? M ă t u ş a R u ţ a : Ei. Ceru-i înalt şi posom orit .Un amurg domol de vară . Scapă ori nu scapă? U-u-u-u-u-u. Stă o vreme oarecum speriată de umbrele din casă. iaca. întreabă-m ă ca să te întreb.. apoi. A p o i deodată se trezeşte valea: — — — — — — Hei. cu vai. Cineva ciocăneşte la fereastră. dar în casă nu răspunde nim eni. * apoi scirţîie uşa şi în prag apare P a \ l i n a . se aşază pe scăunaş în faţa hornului. se schimbă vîntul. măi. Ciocăni tura se mai repetă o dată. Care. cînd o iei valea. Umbre şi răcoare în ju r Undeva hăt departe se aud cocoşii cîntînd m iezul nopţii. Intră cu o căldare jilavă şi deşartă. E mai bine. din fundul lutăriei.

P a u 1 i n a: Şi la ce prinde ea bine.. draga mătuşii. da izvoarele din care curge apa şuvoi pe la miezul nopţii se opresc de parcă le-ar fi pus cineva dop. orişicum. P a ul i n a: Da cum să le desparţi. M ă t u ş a R u ţ a : Tu măqar ştii ce-i aceea apă neîncepută? P a u l i n a : Cum să nu! Intîia apă care vine -din izvoare în zori. după ce cîntă cucoşii miezul nopţii. iar ceea ce vine pe urmă e apă neîncepută. o împli şi o scoţi. s e c ): Dacă-i 137 . la ce nu prinde ea bine? P a u l i n a (vine. ce folos de frum usaţa asta a noastră. clntî-o mai caută azi. apa neîncepută de sîmbătă? M ă t u ş a R u ţ a : Tu să-mi spui. M ă t u ş a R u ţ a ( după o pauză lungă. clatină căldarea. sărmana.e o curs pînă a se domoli şuvoiul era apă din ziua trecţita. şă fie numai apă neîncepută? M ă t u ş a R u ţ a : Da crezi tu că de dragul cui îmi pierd au sănătatea şi nopţile acolo în lutărie?! A mai rămas pe-acolo un izvoraş. dacă degeaba. numai că apa care a izvorît în zori vine pe sub apa care stă în fîntînă încă din ziua trecută şi s-amestecă cele două ape. şuvoiul iar începe a curge Apoi ceea c. Iaca şi amu mai că n-am adus nimica. Noaptea asta trebuie să vină apă neîncepută de sîmbătă — şi atîtea nopţi de vineri spre sîmbătă le-atti tot pierdut eu în lutăria ceea.. apă neîncepută de vineri. să vadă cită apă este): Ce n-ai mai sclipuit oleacă? Poate mi-ai fi dat şi mie o ţîră. P entru asta apele neîncepute şi poartă numele zilelor din care au ve­ nit — este apă neîncepută de marţi. că. M ă t u ş a R u ţ a : Ştiu că n-am căpiet — să cheltui bunătate de apă c-o fumeie care abia îşi încape în piele de tînără şi frumoasă ce este. ne avem de neamuri. P a u 1 i n a: A. Pe urmă.P a u 1 i n a: D-apoi n-ai mata fîntîni aici în ju ru l ca­ sei? M ă t u ş a R u ţ a : Cum să scoţi tu din fîntînă apă neîncepută? P a u 1 i n a: Mare lucru! Slobozi căldarea. M ă t u ş a R u ţ a : De venit vine ea. nu sîntem străini.

o fi lovit păgînul cela ca în duşman. am făcut-o fiindcă nu mai pot. bătaia n-a fost ea chiar cine ştie ce — ia vreo trei vînătăi cu totul. dacă degeaba. a cercetat-o încet şi cu înţelegere. ce să caute el pe la altele. pentru că nu mai pot de atîta durere de cap! M ă t u ş a R u ţ a : Auzi tu. Pe la zori porneşte motocicleta şi se duce. nu ştii mata păcatul cela vechi al no­ stru! N-am p utut ţine limba în gură şi am păţit-o. caut buruieni. Şi s-adună toate pe capul meu. cum să întri şi ce să spui? Iar dacă pînă la urmă am venit. M ă t u ş a R u ţ a : Cum. P a u 1 i n a: Mătuşică. Că fumeia aşa e de la Dumnezeu făcută — cu cît zburdă. fată-hăi. Pentru că. Ce te-o bătut el? P a u 1 i n a: A. adoarme. da mai pe urmă. rămînînd în penum brele casei pe jum ătate dezbrăcată . îs negre. cum pune capul pe pernă. mă tem că gedeaba-i bătut drumul. lele. cum să te duci la femeia ceea. M ă t u ş a R u ţ a : Las’ că ştiu eu m ofturile iestea ale voastre. se zice că într-un pat cu fumeia nu prea au ce face. da poate l-o fi slăbit din putere slujba? Că despre aiştia care au slujbe mari. cu atît mai m ult ar vrea să zburde. dar. 138 . cum să deschizi uşa. şi eu îmblu ca proasta prin pădure.fi venit să-ţi fac de dragoste. să fi pus păgînul cela mîna pe tine?! Drept răspuns P a u l i n a a lăsat să-i cada basmaua de pe umeriy şi-a descheiat bluzuliţa. Pînă nu-şi prinde bărbatul fumeia de gîţe. cu răspundere. P a u 1 i n a: Dacă mie nici asta nu mi-o ajutat. % M ă t u ş a R u ţ a: Şi el chiar aleargă? P a u l i n a : La început eram gata să pun mîna în foc. se culcă. cînd el nici de femeia lui nu-i bucuros. cînd m-am uitat mai bine. Ei. îmi ziceam eu. Sara. zic — stai. cum vine. ce-i drept. Mătuşa a ven it aproape . nu mai am viaţă în casa mea. iar eu stau ca proasta şi iau cu pum nul tablete. M ă t u ş a R u ţ a : Da ce i-ai zis tu? P a u l i n a : II rodeam că aleargă după fuste. te rog de mă crede că nainte de-a fi venit încoace m-am frăm întat şi m-am căznit cum nu ştiu om să se fi frăm întat şi căznit atîta. Eu de mult nu mai fac nimănui de dragoste şi am ju rat să mi se usuce mînile dacă m-oi mai apuca vreodată de asta. n-o mai poate potoli nimeni.

O dată pe lună te mîngîie. sărmanii cucostîrci..' porneşte 139 . nu se poate aduna napoi în albiile sale. cu botul plin de ţărnă.. pentru că n-au ce paşte. mătuşă. O are nu vezi tu cum se frămîntă sărmanul nostru păm înt din an în an — ba plouă de ne putrezeşte roada pe deal. că se întorc sara vitele flămînde. să arunci poalele pe cap şi să porneşti în puterea nopţii pe la casele oam enilor cu jalbe? Ţi s-o întunecat minţile. nici frumoasă n-a fost în viaţa ei. e îm bătrînită. iar lui dragostea asta a mea îi trebuişte cum ţi-ar trebui matale drîmbă. P a u 1 i n a: Tocmai asta mă şi doare. Se cutrem ură pămîntul. P a u 1i n a: Cu vorba?! Da ştii mata că în anul cînd am m întuit eu şcoala. iaca. s-au dus din valea asta şi de atîţia ani nu se mai pot întoarce. pentru că o r fi fost mai mintoase decît tine. oraşe întregi se duc sub ape. în care vreme a tot aşezat jocul în vatră şi a cugetat): Da nu ţi-i ruşine ţie. nu-1 pot lepăda pe Andron. proasta de mine. M ă t u ş a R u ţ a : De plîns nu se plîng. ţi s-o fi luat vederile. Şi după toate zbuciumările Ieslea vii tu noaptea la mine şi mi te plîngi că băr­ batul nu face dragoste cu tine?! ? P a u 1 i n a (se ridică încet . U nul dintr-înşii. da lumea se tot frămîntă. că avem în sat atîţia cu slujbe mari. directorul o trebuit să cheme m iliţia ^ aşa s-au mai încăierat băie­ ţii din pricina mea. cu răspundere. se îmbrăcă . Dacă eu. mătuşică! Ia vină mata mai aproape. la un hram — şi de amu. Războiul i-a sfîrşit demult. iapă tînără şi proastă ce eşti.P a u l i n a : Lasă. M ă t u ş a R u ţ a ( după o pauză lungă. e căruntă. ba e secetă. gata. de abia joacă de două-trei ori la nuntă. uită-te bine la mine şi spune — sînt eu femeie de lepădat? M ă t u ş a R u ţ a : Păcat ar fi să zic. Să nu fi văzut tu cum trăiesc femeile în satul nostru • — de abia se mărită. mă tot ispiteşte prin neam urile lui — poate îl lepăd pe A ndron şi mă duc încolo la dînsul. Bărbaţii ar tre­ bui să te anine măcar cu vorba. alta nu-1 are. de parcă nici tînără. Şi apoi în dragoste mult depinde şi de fumeie Şl una îl are pe vino-ncoace. pentru că mi-i drag. a ajuns ofiţer şi nu se însoară. la serata de absolvire. şi asta numai după ce te bagi tu singură la dîn­ sul cu giugiuleala ta. dacă trăiesc bine şi pe femeile lor nimeni nu le-o auzit plîngîndu-se de ceva. iaca.

A tîta cît ai să bei leacurile mele o să te poftească barbaţii pe-un cap. Că eu am m oşit vreo y patruzeci de ani în satul ista. ele pun repede mîna pe creion. Şi în loc să lase trupul în voie să prindă roadă. Aşa gîşte proaste n-am mai văzut. Şi ne-am gîndit eu cu A ndron — mai întîi facem casă. cu glas stins şi trist): Nu mă ocări. Socotesc cît ce socotesc. P a u l i n a : Da crezi mata că pentru ce-am venit?! Să iei bărbatul de la alta şi să mi-1 dai mie? Ferit-a Tsfîntul. lasă. M ă t u ş a R u ţ a: Da d’ce n-ai născut atunci. da copiii nu vin şi pace. nu ca nainte vreme.spre uşă . P a u l i n a (după o pauză lungă): Mi-a fost ruşine să nasc atunci.. 140 . uiţi de amu c-ai fost şi tu tînără. ar fi trebuit să sosească ceasul. Dacă nu.. dar mai întîi să mi te ju ri că ai să fii cum inte şi n-ai să strici casa alteia. au să îmbie cu turm a în urma ta. Pînă îl vezi copăcel. Am să-ţi fac nişte băutură ş-ai s-o bei patruzeci de zile la rînd. (A ie şit în tindă. S-a întors cu o legătură de buruieni uscate. ia uită-te la proastele iestea cum îşi calicesc ele viaţa! Le-au dus la şcoală. M ă t u ş a R u { a: Fă un copil şi las’ că ţi-a trece. M ă t u ş a R u ţ a: Maică sfîntă. şi în casă am adunat de toate. trupul nu mai prinde sămînţă. a pus scara la gura podu­ lui. le-au învaţat carte şi amu ele ce şi-au zis? Facem soco­ teală. dar mai vreau ş^uli copil. iar pe urmă. că n-o ieşit cum am vrut noi. Amu copiii se cresc greu. am călcat eu destule jurăm inte în viaţa mea ş-am să mai calc unul — las’ că pe lumea ceea nu m-o fi aşteptînd mari bucurii. a veni el şi rîndul copiilor. că mi-i de ajuns cît m-am tot ocărit eu singură pe mine. mătuşă? Cum poţi spune una ca asta? M ă t u ş a R u ţ a : Numai tu să nu mă prosteşti cînd vii cu o mare durere în casa mea. după nuntă? Că la nuntă se cunoştea că porţi sarcină. chiar după nuntă. iar atunci cînd. mătuşă. şi ţi-oi spune fără a mă ridica de pe scăunaşul ista care îi fată mare şi care poartă de amu sarcină. după socotelile lor. să ducă roada ceea la bun sfîrşit.. Casă avem frumoasă. cîte-o linguriţă în zori de zi. pînă îl vezi bun de şcoală. Urcă tot bombănind ceva în sinea ei.) Fa Paulină. P a u l i n a: Ce vorbeşti mata. şi adu-mi iaca o sută de mire­ se. gata. eu îs mulţumită de cel pe care îl am. adunăm cîte ceva la casă..

Pe patru mese puse cap în cap se gătesc bucate.. O babă stă de urmăreşte rînduiala oalelor. mătuşă? Se poate una ca asta?! M ă t u ş a R u ţ a : Numai tu să nu mă ai de proastă. se aude din altă parte veselia lăutarilor ce cîntă la nuntă. Mătuşa ţine undeva ascunsă în sinea ei rînduiala întregii nunţi şi odată ce stă ea liniştită pe butoiaş. înseamnă că toate merg cum au şi fo st puse la cale. F e m e i a t î n ă r ă (alteia mai în vîrstă ): Auzi mala. ea e singura care nu se grăbeşte.. aburesc uşor pe jăratic. şi mai ales una ca asta se poate. cum se întîmplă de fiecare dată cînd e vorba de nuntă. ba depărtindu-se. măi. O mică bucătărie înjghebată într-un fu n d de grădină.P a u 1 i n a: Ce spui mata... ulcele şi castroane — unele de abia se duc la foc. ba apropiindu-se. Peste văi şi peste dealuri dom neşte o toamnă bogată. O grabă veselă şi un mare tărăboi. rămîn de-a lungul tabloului ce urmează. deodată.. (Cortina) PARTEA 8 Duminică dimineaţa . Toate-s bune şi frumoase. nici o grijă nu cearcă să întunece viaţa ei. în genere. Că azi se poate orice.. Ou-ou-ou. Cer senin. O mulţime de oale. Îmbrăcată ca de duminică. şezînd pe-un butoiaş gol. iar peste tot iarmarocul şi învălmăşeala asta dom neşte m ă t u ş a R u ţ a . din fu n d u l văilor vine un glas singuratic: — Hei. vreo c i n c i-ş a s e f e m e i fac sarmale. da unde-i castronul cela verde? F e m e ir a m a i î n v î r s t ă : Castronul cela verde 141 A DOUA . Şi sîrbele lor. ce mai e nou?.. răsturnat cu fundul în sus. scoase de la focul cel mare. Cum văile şi dealurile aţipesc legănate de blagoslovita pace duminicală. Apoi. nu se miră şi.. alta pune pe foc. soare şi miroznă de struguri dulci. altele.

Văzînd aşa treabă. sînt vreo zece fire... Iar dacă pînă-n vale nu daţi de dînsu*. săr­ manii. N-o să fie mare păcat dacă îi gusta şi tu o picătură — să nu creadă Cojocarii că nunta e gata pregătită la cherem ul lor. vă duceţi la mine. dacă nu-i. şi carne mai deloc — numai grăsime. sub gard. şi mă tem că atunci cînd or veni după mireasă. că nu face să pierzi vremea închipuind o floare de mac dintr-o sfeclă fiartă. Pofteşte-i în casă.nu-i deloc pentru ceea ce ai fi crezut tu. că-s tinerei încă. pune-i la masă. că am tras noi cu ochiul. tot grăsime rămîne. F e m e i a t î n ă r ă : Unde să-l găseşti tu. dar mătuşa a oprit-o.. da vorniceii tăi ce stau ca nişte pui de vrabie în fundul grădinii şi pufăiesc din ţigară. pentru o clipă . Por­ niţi aşa prin grădini la vale şi unde-ţi găsi. A apărut. că acolo în fundul grădinii. Mai bine ati aduce cîteva rădăcini de hrean. ei ce şi-au zis — dăm cu grăsime de porc într-înşii.. nu mai mult. Tu ia să mi-i dezmorţeşti oleacă. Numai să mi le săpaţi frumuşel. M ă t u ş a R u ţ a : Ştiu că n-o să stricăm nunta pentru că n-aţi putut voi găsi cîteva şfichiuri de hrean. m i r e a s a .. smulgeţi. rădăcina s-o scoa­ teţi întreagă. Fa Dochiţă. Iar grăsimea de porc — oricum ai găti-o. M ă t u ş a R u ţ a (către amîncLouâ): Lăsaţi voi sfecla ceea.. Mi­ 142 . N-aţi auzit voi ieri cum coviţăie namila ceea de porc în ograda Cojocarilor?! Zgîrciţi cum e tot neamul lor. noi trecem printre dînşii farfurioare cu sfeclă bulgărească. Babele din mahala ceea spun că porcul Co­ jocarilor să fi avut vreo zece puduri. nuntaşii mirelui mai că nici s-or atinge de bucatele noastre. de parcă puţin fum avem noi în ograda asta! S-o fi ruşinînd. F e m e i a m a i î n v î r s t ă : Ce ne trebuie atîta hrean? M ă t u ş a R u ţ a ( slobozind o ureche de sub basma şi ascultînd cîntarea lăutarilor care răzbate din alt capăt al satului): D-apoi că fără hrean putem rămîne cu buca­ tele pe masă. Nici A rtina n-are în grădină. Ţi se face u rît de viaţă cînd te în ­ deasă grăsimea ceea. pînă la aţişoară. N-a găsit pe cine căuta şi era de acum pe ducă . şi las’ că hreanul cela o să-i deschidă la inimă. dă-le şi cîte un păhăruţ. nici pe la vecini nu prea se vede. abia au scăpat de şcoală. cînd au văzut ce de-a lume se găteşte să vină la nuntă. hreanul ce­ la. am estecată cu hrean.

tu ridică-le pe două cărămizi şi depărtează-le oleacă de para focului.. M ă t u ş a R u ţ a : Cum. piatră. F e m e i a m a i î n v î r s t ă : Da unde-i castronul albăstrel? F e m e i a t î n ă r ă: Castronul cela albăstrel nici pe departe nu-i pentru ceea ce-ai fi crezut matale. dacă îi la putere. dar apare o altă problemă . D o c h i ţ ă: Of. M ă t u ş a R u ţ a : Ele de m ult îs gata.... şi să nu mă ridic eu de pe polobocelul ista dacă se ştie a cui va fi ea pînă la urmă! D o c h i ţ a se ruşinează de o asemenea bănuială . Că ea are băieţi de sama lui. M ă t u ş a H u ţ a : Ba să mă lăsaţi voi în pace cu moşnegii voştri! Ce folos c-o să steie el acolo ş-o să lăc­ rămeze de fiecare dată cînd a veni o boare de v în t peste dînsul?! M oşneagul nici paharul n-o să şi-l beie aşa ca să stîrnească poftă de băut la nuntaşi. şi A rtina a ieşi să-şi ieie rămas bun de la fiică. frate drept cu pre­ şedintele... la moşneagul cela care. Apare .. Poate să găsim vreun moş­ neag. mătuşică dragă.. ci să se coacă mai mult. A r l i n a . după ce iese prin poartă. şi la cine o să se ducă.. nici Iertarea n-o să ştie s-o întoarcă aşa ca să ofteze tot satul. mă tem că de acum totul se ştie. F e m e i a t î n ă r ă: Să nu fie prea din cale afară. Pe cînd Andron. mătuşa vrea să-t mai spună ceva . tristă şi îngrijorată . M ă t u ş a R u ţ a : Ba iaca nu se ştie! Că mireasa mai poate fi încă furată.. F e m e i a m a i î n v î r s t ă : A rtina întreabă pe cine să şi-l ieie de bărbat. După nuntă tinerii s-or apucă să-şi ridice casă acolo în ograda Cojocarilor. doar n-o să steie ea singură în pra­ gul uşii.. ciment. 143 .reasa e încă la noi şi nu se ştie. uită încotro s-o pornit?* M ă t u ş a c e s e g r i j e ş t e d e o a 1 e: Iaca aieste două ulcele mă cam pun pe gînduri. adică.. nu se ştie a cui va fi ea pînă la urmă. aşa ca de fiert să nu fiarbă. pe nepotu-meu. O să le trebuiască lemn... aşa tînăr cum este. să-l ieie de bărbat? F e m e i a m a i î n v î r s t ă : Apoi că atunci cînd au să cînte muzicanţii Iertarea... M ă t u ş a R u ţ a : Las’ să-l îmbie pe Andron. să se potrivească ei înde ei cu vîrstă.

c a r^ nici tu casă. Nunta. Că el nu se însoară cu o copilă orfană. eu îs o biată vădană. Du-te . si ia sama mai ales cînd o r întră în casă. Ruţă dragă? M irele o zis că el n-are ce pierde vremea aici la noi. vine mirele după mireasă. nu-ţi împle capul cu griji de-aiestea. nim eni nu mai ţine minte care şi cu cine s-a luat în duminica ceea. iaca. zice el. de amu a pornit spre noi. # cînd or începe a se aşeza la masă.A r t i n a: Ai auzit.. şi pe urmă o viaţă întreagă lumea îşi to t aduce am inte de nunta ceea. Vrea — bine. că tulbură satul pînă în străfunduri. Aşază nuntaşii la masa noastră. apoi îi ridică şi se duce. Spune-le mai bine fem eilor ce gătesc masa să scoată răcituri din beci. prin unghere. Că. iar în zori încheie nunta. A lteori se în ­ tîmplă că muzicanţii încep aşa spre sară. lăsîrid nuntaşii miresei să steie mai m ult în picioare. Oricum. o sîrbă în ogradă şi.. gata. grosul nunţii a fi acolo. şi loc pentru tineret ca să joace în ogradă îi mai puţin. hai. iar peste o lună-două. în casa mea încape mai puţină lume.. A r t i n a . las’ că-i ştiu -T ' ! 'T ■ ' # . că Cojocarii ceia îs porcoşi. încît lumea prinde a surzi de atîta hodorogeală. măcar patru-cinci sîrbe. jum ătate acolo. să toarne vin prin garafe. cum aş putea şi eu face rost de vreo două-trei cîntece de acelea? Cui şi cît să-i dau? M ă t u ş a R u ţ a : Da nu mai trebuie să dai nimănui nimic. şi apoi lasă pe mine. dar. Ia sama ca nuntaşii mirelui să nu se bage cu toţii în capul mesei. nu vrea — stricăm nunta. M ă t u ş a R u ţ a : Ba să-şi puie pofta în cui. s-au dus. da aici o r închipui numai un rînd de pahare. Ruţă dragă. apoi Iertarea. dar scapără în sara ceea două-trei cîntece. ca să ţie satul minte nu numai cum şi-au în su rat Cojocarii feciorul — să ţie minte şi cum A rtina şi-o m ăritat fata cea mică. Jum ătate de nuntă aici. nu chiar jumăte. că găluştele celea le-om mînca noi şi singure. la Cojocari. de. nici tu masă. ( Lăcrimează.) M ă t u ş a R u ţ a (după o mică pauză): Crezi că satul ţine bine minte numai nunţile la care m ult s-a cîntat şi mult s-a jucat? Da de unde! Se întîm plă uneori că muzicanţii îşi înflă piepturile cîte trei-patru zile la rînd. A r t i n a ( oarecum speriată): Ei..

dacă-s nepotul lui! M ă t u ş a R u ţ a : Hai taci din gură. apoi revine): Mata nu cumva să crezi că mă laud. dar şi eu. iar m u z i c a n ţ i i ospătează la una din măsuţele puse lîngă bucătărie . M-au ascultat profesori de la Conservatorul din Chişinău şi-şi rupeau chica de necaz că n-am zece clase. şi de tot. se uită lung.) Iaca acel smoliţel. că mă înflă rîsul. cînd se scula de la masă. Un ostrov de linişte precum răsar ele deseori în freamătul tulbure al nu n ţii . mătuşă. iscoditor .. Mătuşa Ruţa. da cînd stai s-asculţi cum cîntă. cum beau oamenii iştia. In casă nuntaşii închina paharre. pare să semene cu Găbulică.. că să se audă): Mă u it cum mănîncă. niciodată nu lasă vin în paharul din care a băut. 4 145 . îs un mare viorist.Aceeaşi bucătărie. încet): Ce te uiţi mata aşa? M ă t u ş a R u ţ a ( tare.. la dînşii . F e m e i a t î n ă r ă : Da ce mare lucru poate fi la mij loc? M ă t u ş a R ă ţ a : Apoi. iar ceilalţi mai mult mănîncă decît să beie. Amu fiecare. da eu îs unul din nepoţii lui. vioara asta a mea? 10 I. se ridică de la m asă): Şi totuşi.. ca să mă vîre şi pe mine acolo la învăţătură. Dacă ar fi să-i crezi pe cuvînt. şezînd pe acelaşi butoiaş.. dintr-un capăt în altul. dar cei care ştiu rostul la vioară. Ţ i g a n u l (se întoarce şi-şi goleşte paharul.. Beau vin şi mănîncă sarmale. îţi place matale ori nu-ţi place. Ţ i g a n u l (oarecum înţepat de vorbele mătuşii. Ai auzit mata vreodată cum suflă ea şi zboară. ( Du­ pă o pauză. draga mea. F e m e i a t î n ă r ă (mătuşii. F e m e i a t î n ă r ă : Şi aiştia cum ţi se par matale? M ă t u ş a R u ţ a : Ce să-ţi spun eu. mă recunosc a fi neam cu Găbulică. cu scripcă. de amu şi strigă că-i nepotul lui Găbulică. ţi se face lehamite şi de viaţă. Iaca aşa cum mă vezi. apoi s-o ştii de la mine că Găbulică. îs numai ne­ poţi de-ai lui. cum pun eu mîna pe arcuş. Ţ i g a n u l (p u fn in d ): Cum să nu seamăn. Dumnezeu să-l ierte. D ruţă. ştie toată lumea — muzicanţii buni mai m ult beau decît mănîncă. voi. toată Moldova. cum pune mîna pe scripcă. M ă t u ş a R u ţ a : Dacă a ajuns pînă aici vorba.

A rcuşul spune strunelor că a fo st un mare război pe pămînt. îşi lipeşte obrazul de pernă. Şi-a desfăcut aripile. cînd începea el a dezghioca valuri de durere din sufletul omului. o petrecere. un cîntec de jale. şi atunci cînd nim eni nu se mai întorcea>fem eile 146 . de parcă ar fi vrut să mai fie o clipă copil în această casă. floarea mamei. că te faci de rîs. după ce au tot schim bat priviri ei înde ei. el într -adevăr era un nepot de-al lui Găbulică. sate întregi stăteau şi plîngeau lîngă arcuşul lui. ba prinde iar suflare. că nici nu ştiu cum te cheamă. că m ulţi din cei plecaţi nu s-au întors. Şi iar se înalţă. pe departe. în prag stă A r t i n a . pînă s-a topit cu totul undeva hăt. N unta mai e şi o mare durere în viaţa omului. dar se ţine pentru că. Că dacă crede mătuşa asta că m o făcut mama cu nişte hoţi de cai pe sub cine ştie ce garduri. şi iar e jo s . eu am să-ţi dovedesc că ştiu ce înseam nă o nuntă şi ştiu a cînta Iertarea. un cîntec de dor . oricît ar fi apa de mare şi rece. Ţin împreună o pernă mare şi albă. Şi deodată vioara s-a sm uls din sînul lor . la aceşti părinţi . Uşa cea mare e larg deschisă . A p o i se hotărăşte . O. nu-i numai o bucurie. oricît ar părea frunza de mică. Găbulică venea la nuntă şi cînta de unul singur Ierta­ rea. alături de ea — A n d r o n. dar credinţa cMor rărriaşi a fo st mai mare decît lungul aşteptărilor. Pentru că nunta. iar în faţa lor stă oarecum stingherită de ritualul acestor datini D o c h i ţ a.. dragul mătuşii. au pornit a însăila încet. A r t i n a : Draga mamei. încet şi lin. dar asta rar cine dintre muzicanţi s-o în ­ ţeleagă şi s-o poată spune. Se lasă în genunchi . dar totuşi apa e apă şi frunza e frunză. ş-apoi era născut pentru a cînta Iertarea. Vioara ba se stinge. iar ceilalţi merg cu mine. în largul cerului . s-a în fip t în înălţimile albastre şi s-a tot dus. apoi las* că-i arăt eu cine sînt şi de unde vin! Pridvorul casei . bucuria mea cea mare. Ţ i g a n u l : Mătuşă. şi iar e sus. M uzicanţii. Tremură struna ca o frunză pe-o creastă de val. Doba şi cele două trom pete aici la masă. şi iar cade.. el ştia ce înseamnă o nuntă într-un sat din Moldova.M ă t u ş a R u ţ a : Taci din gură.

Ţ i g a n u l a coborît de pe scaunul de unde cîntase. iar mai pe urmă nunii şi vorniceii însăilează cîntece de jale despre trista lor soartă. forma cea mai plină a acestei vieţi. Şi el a furat de la Ignat această baladă cum au tot furat ţiganii mii de ani melodiile unul de la altul. A furat-o ş-o purta prin cîmpie. plîngea b ă t r î n i c a ce-a tot stat lingă oale. iar primăvara nu mai au pe cine aştepta. A lb. Şi deci. să ridicăm paharele şi să le zicem tinerilor — o mie de ani şi numai pace. Vioara spunea că din Valea Cucoarelor au plecat păsările ce-au dat nume satului şi în fiecare toamnă oamenii nu mai au ce petrece. unde fetele sîn t măritate la întîmplare. A şa a fo st şi aşa va fi pe acest păm înt blestemat. ce îşi lega azi viaţa de un băiat de nimica. Plîngea o fetişcană de-a cuiva. cu ochii în lacrimi. Cele patru coarde subţiri se înfiorau pentru soarta unei fete tinere şi frumoase. căutîndu-o pe bătrîna care a dezlănţuit o asemenea furtună. A p o i s-a abătut frunza ceea la mal. şi om ul este nemuritor. numai dragoste şi rîset de copii în casa voastră. A poi mai zicea vioara că viaţa e nemuritoare. Plîngea A n d r o n. unde frum osul nu-şi poate găsi cinstea. El cînta renumita baladă a lui Ciprian Porumbescu. Nu. A cum s-a hotărît. Intrase acolo numai ca să asculte vioara unui alt mare viorist. 147 . s-a topit în albăstrimile cerului şi s-a stin s în depărtări. dar luminat la faţă. Ţ i g a n u l cîntă Iertarea. el nu cînta aceeaşi melodie pe care o cîntase bunelul său. fiin d miezul..şi copiii celor căzuţi mai rămîneau să aştepte. dar o scotea rar la lumina zilei. îi tremurau buzele. pentru că îl durea să dea aşa mîndreţe de fată după unul de-al Cojocarilor. a pornit cu paşi moi şi legănaţi spre bucătăria de vară. a pus pe foc şi n-a scos o vorbă. auzită de el într-un mic restaurant din Chişinău cu nume ciudat — „Casa mareu. fiindcă era încă prea tînăr şi se temea de durerea ei cutremurătoare. pe num e Ignat. Fiecare vioară îşi are glasul său şi cîntece le sale.. şi lăcrima lumea în ju ru l lui. Vioara pentru ultima oară s-a rupt de la pămînt. cu inima frîntă de durere. prin nordul M oldovei. Cîteva sute de oameni au înmărmurit în acel sfîrşit senin de toamnă. îi tremurau mînile. în acea ogradă de vădană.

Ţ i g a n u l (îi lasă vioara. M ă t u ş a R u ţ a : Aracan de mine. I-a adus. Am fost şi în dragoste cu dînsul. ţ i g a n u l s-a aşezat alături pe păm întul gol... cu mina la gură. măi băiete. aş păşi peste ciobu­ rile ei şi o mie de ani nu m-aş opri să mă uit în urmă. ca să poată tinere­ tul ridica colb cu picioarele. Ţ i g a n u l : Spune-mi. mişcase nunta din loc. si slavă Domnului că nu ne-a ieşit.. asta poate oricine. Nu ne-a ieşit nouă atunci. după ce cînta Iertarea?. Şedea tăcută. Ţ i g a n u l : Şi mata chiar l-ai ştuit pe bunelu-meu? M ă t u ş a R u ţ a : Nu numai că l-am ştiut. 148 . înainte de-a pleca.. O dată era chiar cît pe ce să fugim amîndoi la capătul lumii. d-apoi cum să nu.. cum era el de felul lui. După ce cînta Iertarea.. Că eu de atîta nici nu o cînt — aşa mi se face după Iertarea asta greu pe inimă. M ă t u ş a R u ţ a : Ce să-ţi spun eu. Apoi se ducea într-un fund de livadă. şi nici poze de-ale lui n-am în tîln it vreodată. dar. te rog.. el cerea să i se aducă un pahar — gusta numai aşa. se opreşte): Auzi. ruga pe cineva să-i păstreze scripca. gata să prindă în pum n suspinul ce s-ar fi p u tu t rupe din su fletu l ei şi se gîndea — dincotro o fi venind ei şi încotro şi-o fi ţinînd ei drumul. mătuşă. că aş da cu vioara asta de-o piatră. pe jum ătate. Şedea pe acelaşi butoiaş. pentru că scripca lui făcea pe atunci cît o moşie... se ridică. iar încolo. El ridicase greul cel mare. M ă t u ş a R u ţ a : Apoi să-ţi spun eu cum făcea moşu-tu... Atunci cînd m-am născut. Ţ i g a n u l : Dacă te-aş ruga să-mi aduci şi mie un pahar. el a băut. el de amu nu era pe lume. Da cum arăta. dar nu plîngea. cum se purta el la nunţi.M ă t u ş a R u ţ a părea a fi singura fem eie care nu lăcrimase.. neamul ista al m oldovenilor? Tăcut şi cuminte. bunelul Găbulică?.. aşa ai s-o iei.... a hîrîi una-alta. găsea o bucată bună de umbră şi hodinea pînă la sfîrşitul petrecerilor.. Ţ i g a n u l : Se poate să las vioara? M ă t u ş a R u ţ a : Pune-o aici alături şi n-ai grijă — cum o pui.

şi docto­ rul de servici. ţi-a ieşit în afară osul obrajilor. îi fi ciştigat măcar atîta lucru — o gură de apă la patul suferinţelor. de. şi eu beau. de ce-aş mai bea. ş-o fi început să-ţi pară că mi-a fost viaţa un chin.. poate să nu fi avut dreptate cel care mi te trim itea în vise ostenită şi necăjită. bune sau rele. şi bietul meu vecin de salon. Las’ să care. cînd ziua-ntreagă ţip apă şi apă! M a m a l u i P a v e l : Şi nu ţi se aduce? P a v e l R u s u : Mi se aduce. şi de ce beau. să-ţi văd mai bine feţişoara... şi ochii. pentru că. dar după înm orm întare te visam ani la rînd îm bătrînită. că.La faţă semăna cu tine.. Am avut şi eu ani buni. Ia vină mai aproape. ochii ţi s-au scurs de atîta durere. m-ai apucat ostenită de viaţă. M a m a l u i P a v e l : Hai că ţi-ai găsit şi tu ce să ţii minte! Lasă vechiturile celea în pace. Pe o bancă tot atît de albă şade m a m a l u i P a v e l R u s u îmbrăcată şi ea în alb . mamă... d-apoi cine să fi trimis asupra ta atîta suferinţă?! Ţi s-au uscat buzele.. La trup semăna cu scripca asta. 9 Un cîmp alb . Cine-ţi aduce apă? P a v e l R u s u : Cară cu toţii... M a m a l u i P a v e l : Dar să le lăsăm pe-ale mele. Şi surorile. tot atît de tînără şi tot atît de frumoasă cum te ţineam minte din copilărie.. îm brăcată în aceleaşi haine vechi şi ponosite pe care le-ai purtat atunci în anul morţii. P a v e l R u s u : Nu ştiu. s-au trecut. nu ştiu cum şi de ce... P a v e l R u s u : Iaca. da sufletul lui era ca şi cîntarea ceea pe care ne-ai spus-o adineaori. M a m a 1 u i P a v e l : Şi de ce nu ceri să ţi se aducă apă? P a v e l R u s u : Cum nu cer. am ajuns să te mai văd o dată tînără şi frumoasă. nesfîrşit.. pentru că.. De sete mi s-au scurs. Cît ai muncit pentru alţii. mamă. dar nu-i deloc aşa. Dragul mamei. Nici nu-ţi pot spune cît îmi pare de bine... 149 . am avut bucuriile mele. plină de grijă. nu te ruşina. P a v e l R u s u : Nu de durere.. M a m a l u i P a v e l : Şi iară mai cere.

şi-s pustii .M a m a l u i P a v e l : Da din ai tăi este cineva peaproape. venită spre binele omului. M a m a l u i P a v e l : A. ai avut doi copii? P a v e l R u s u : Fata e departe. Care cu sfecla. f M a m a l u i P a v e l : Iaca aşa e tot neamul nostru. în Başkiria. şi stă atîta cît prevede regulam entul. da nevasta cu care trăiesc amu vine numai atunci cînd şe poate întră la bolnavii din spital.. de. se vede cît de negru şi cît de greu este cerul. ( După o pauză. P a v e l R u s u (pe gînduri): Ştiu eu. rază. aşa mi-a fost norocul.. Pentru că şi moartea e o voinţă cerească. crezi că nu mai calc eu iarbă verde? M a m a l u i P a v e l (după o pauză lungă): Să nu te temi de moarte. nici doctorii şi nici celelalte nu-ţi mai priesc. ne pomenim că sîntem sfădiţi cu toţii. dragul mamei.... precum spre binele omului sînt şi toate celelalte. Cine-o să lase munca să vină la mine! M a m a l u i P a v e l : A tunci lasă chiar tu spitalul şi întoarce-te la dînşii.. dragul mamei. cînd n-ai un suflet drag la căpătîi. numai că satul e departe.. iar băietul învaţă aici la universitate.) Mamă. O noapte tîrzie în largul cîmpului. P a v e l R u s u : Cum se poate! Aici totuşi am doctori. M a m a l u i P a v e l : Da copiii? Că tu. care cu tutunul. poate întradevăr să mă întorc. iar acuma e toamnă — fiecare îşi are norma lui. fiindcă. Pare că stau pe loc.. triste sîn t văile 150 . O viaţă întreagă trăim în dragoste şi pace. pare-mi-se. spicialişti. dar sîntem cam sfădiţi. şi ar fi poate destui. Se poate ca din lumea ce te-o înconjurat să nu se fi găsit un suflet care să steie la patul tău şi să-ţi umezească buzele atunci cînd te topeşte arsura? P a v e l R u s u : Cred că s-ar fi găsit ei. ca să-ţi aşeze măcar perna sub cap? P a v e l R u s u : Ai mei nu se prea arată. Pe fata care trebuia atunci s-o iau am scăpat-o. în prac­ tică. Nori mari şi grei au încins cerul .. Băte vîntul. crezi că nu mai scap cu zile.. dar cum ajungem la greu. şi numai cînd răsare în cîte-un lum iniş secera lunii.

se mai şi prăpădesc. se opresc pe-o clipă-două să stea cu mătuşa ta sfat. pe drum.şi dealurile. dar tocmai azi am dat de dînsa. F e m e i a t î n ă r ă : Da din cele ierburi rare. bat-o pustia?! M ă t u ş a R u ţ a : A jută şi la dragoste. Arareori se iscă de undeva un geamăt surd. şi consătenii. F e m e i a t î n ă r ă : Poate-mi dai şi mie o fărîmătură? M ă t u ş a R u ţ a : Hai.. Mătuşa abia mai suflă. ce să-i faci. dar cine nu-şi cruţă picioarele şi şalele sclipuieşte cîte oleacă pe ici-colo. un coşuleţ cu ciuperci. 10 O zi caldă. M ult mai puţine decît înainte vreme. pe creasta dealului. F e m e i a t î n ă r ă : O fi fiind de dragoste. F e m e i a t î n ă r ă : M ătuşă Ruţă. Tu un’ te duci cu varga ceea? Te-o fi boerit megieşii cu vacile? F e m e i a t î n ă r ă : Mi-a venit rîndul şi m-au boierit. D in mers zăreşte două-trei baligi de vacă. In m ijlocul văii zace. Că.. na-ţi-o bună. Apare f e m e i a t î n ă r ă cu o vargă la subsuoară. O rădăcină chiar că-i rară de tot. averea scoasă din pădure de către m ă t u ş a R u f a . şi acolo om vedea. de de­ mult. mătuşă Ruţă! Se vede treaba c-ai dat de ierburi rare! M ă t u ş a R u ţ a : Rare numai cîte va. lasă totul jo s şi le strînge în poală . Ceva mai la o parte. vint şi nori. Te întorci vorbăreaţă de la pădure. cei care au cînd şi au chef.. se mai găsesc prin pădure? M ă t u ş a R u ţ a : Sînt. cu plinul ori cu deşertul? M ă t u ş a R u ţ a : Să ajung mai întîi acasă. De mulţi ani îmblu eu ş-o caut. d-apoi că tu ai dc amu copii de însurat şi de măritat! Rădăcina asta 11111 s-o ţin pentru cei tineri. Şi iar e linişte — numai noapte.. O co gemi te legătură de vreascuri. o pereche de desagi încărcate cu buruieni şi porumbrele. trece drumul cel mare al satului. De-abia ai săltat 151 . claie peste grămadă. dar nu se poate opri. ce înfioară depărtarea: — Oooooo. păscută de vite. F e m e i a t î n ă r ă: Ce să strici pe dînşii bunătate de leac?! Că acol6 şi fără rădăcini e bine. cum nu. O vale lungă.

.. oamenii trec .. Care-i dă numai bineţe. Mai întîi ieu sacul ista cu baligă. Te duci şi tu la pădure ori vii de-acolo? D o c h i ţ a: Am fost cu copiii în excursie. A veni o iarnâ amar­ nică. nu căta că-s bătrînă. apoi răsare pe neaşteptate D o c h i ţ a. Apoi.. că n-a putea ieşi omul din casă. pe vreo cinci ani înainte ai adunat. Iubire pe veci.. Am spe­ riat cîţiva lupi şi amu ne întoarcem înapoi. cît mai este pe la oameni. păcatele mele. M ă t u ş a R u ţ a : . zice lumea. s-a topi. cu frig şi omăt.. că ici arde. o-o si trecut! De altminteri. Numai fum şi putoare. tot atîta cît ar ţine un foc de paie. De focul. Căldură aproape deloc. să nu-ţi sm inteşti sănătatea cu legăturile iestea!! M ă t u ş a R u ţ a : Dacă nu. Cum o văd în mijlocul drumului. D o c h i ţ a : Dacă tizi cui cela nici nu prea încălzeşte. că. D o c h i ţ a : In felul ista mata poţi ajunge acasă abia la miezul nopţii.. F e m e i a c e a t î n ă r ă s-a grăbit să întoarcă vacile. Şi cum le văd pe toate grămadă. las totul şi mă aplec s-o ridic.0aţa.Las’ că eu o viaţă întreagă car cu spinarea din pădure şi am putere. M ă t u ş a R u ţ a : Las’ să şadă acolo. şi fem eile n-au stat s-o ducă pînă la capăt.. D o c h i ţ a : Şi ce-ai să faci mata cu atîta tizic? Că. M ă t u ş a R u ţ a : Dacă nu pot. iar mătuşa şi-a aruncat iar desagile în spate . una cîte una. Ici se ~i se trece! m e i a t î n ă r ă : Asta-i.. mătuşă. eu ştiu cum să le duc. car celelalte legături şi le duc lîngă sacul cela. tema mai fusese discutată în nenumărate rînduri. îl duc vreo sută de paşi şi-l las naibii în mijlocul drumului.u ţ a: Ce folos de graba focului cela. D o c h i ţ a: Cum. Mătuşă..... bată-1 pustia. Drumul însă e aproape. că eu îs hîtră.. ce crezi. se poate întîm pla să prindă bine. 152 . care se şi opreşte. iar ieu sacul şi iar îl duc înainte o sută de paşi. şi să vezi cum o să-mi alergaţi cu toţii să vă încălziţi lîngă sireaca mea vatră.. mata te crezi în putere să cari pînă în sat legăturile iestea? Aici un cal şi nu ştiu dacă le-ar mişca din loc. trece pe lîngă o baligă de vacă măcar să mă tai. arde.

. Da amu. d-apoi cum altfel. de demult. apoi ei ţineau foc în groapă cu lunile. tot dealuri şi văi. numai ce vezi că iese fum ba dintr-o vale. aproape că nu 153 . tren. să zicem că-i aşa cum spui mata. că doar trăiesc o mînă de oameni vrednici în valea asta. şi cum mergeai aşa peste pămînturi.M ă t u ş a R u ţ a : Apoi. da poate nici n-ai fi auzit că înainte vreme. unde le-a fost dat să se nască?! D o c h i ţ a: Şi mata mai crezi că se pot întoarce? M ă t u ş a R u ţ a : Ii aştept. — cum să găsească ei cuibarul cela pe-un vîrf de casă. telefon. ca să vezi ce spune baba asta! M ătuşă dragă. D o c h i ţ a: Da de ce crezi că în sat neapărat trebuie ca cineva să facă focul cu tizic? M ă t u ş a R u ţ a : Dacă fără tizic hogeagul nu scoate fum nalt şi mare. poftim. dacă e să se rătăcească un biet suflet noaptea în largul cîmpului.. D o c h i ţ a: Şi pentru ce-ţi trebuie matale un asemenea sul de fum?! M ă t u ş a R u ţ a : Aracan de mine. el mai mult mocneşte decît să ardă. care aproape că s-a trecut cu totul. M ă t u ş a R u ţ a ( după o pauză lungă): Ei. nici cu cărbuni. Nici cu vreascuri. cînd trăiau păgîni prin părţile iestea şi n-aveau chibrite. nici cu coajă de răsărită n-ai să ridici un sul de fum aşa ca să se vadă departe. Trăiau acolo în ju ru l focului cela.. Cum se poate fără fum! Tu pe-acolo prin şcoli îi fi auzit. hai. şi ei. ţii tizicul — noi cu toţii sîntem dintr-o lume veche. azi nimeni nu mai pribegeşte noaptea pe dealuri. şi dacă s-ar mai găsi în satul ista u n prost să facă focul cu tizic. autobuz. aşa e. iar cînd li se face dor unul de altul. Da ce ne facem cu sărma­ nii cucostîrci? D o c h i ţ a: Ce au a face cucostîrcii cu tizicul? M ă t u ş a R u ţ a : Să ştii că au. ba din alta. Că atunci cînd le-a veni lor să se întoarcă. cum poate ajunge el la c casă de oameni vrednici dacă nu zăreşte un stîlp de fum peste o muchie de deal? D o c h i ţ a: Sfinte Dumnezeule. Şi după fumul cela se găseau ei înde ei. cum o r putea ei găsi satul nostru dacă nime nu va face focul cu tizic? O r trece ei aşa într-o zi pe la zori ori sara în amurg.. radio. iar M oldova îi mare. azi oamenii îşi petrec serile în casele lor. pentru că şi eu. stau şi-şi strică vederea lîngă televizor. eu mai-mai aş lăsa vatra să ho­ dinească.

.. Cum o văd în m ijlocul drumului.. că n-a putea ieşi omul din casă. şi fem eile n-au stat s-o ducă pînă la capăt. pe vreo cinci ani înainte ai adunat. îl duc vreo sută de paşi şi-l las naibii în m ijlocul drumului. una cîte una. F e m e i a c e a t î n ă r ă s-a grăbit să întoarcă vacile. D o c h i ţ a: In felul ista mata poţi ajunge acasă abia la miezul nopţii. Mai întîi ieu sacul ista cu baligă. tema mai fusese discutată în nenumărate rînduri. zice lumea. D o c h i ţ a: Dacă tizicul cela nici nu prea încălzeşte. gata. că ici arde. se poate întîm pla să prindă bine. trece pe lîngă o baligă de vacă măcar să mă tai. cît mai este pe la oameni. bată-1 pustia. M ă t u ş a R u ţ a : Ce folos de graba focului cela. ici s-o si trecut! De altm interi . s-a topi. Ici se aprinde.. Am spe­ riat cîţiva lupi şi amu ne întoarcem înapoi. mata te crezi în putere să cari pînă în sat legăturile iestea? Aici un cal şi nu ştiu dacă le-ar mişca din loc. apoi răsare pe neaşteptate D o c h i ţ a. M ă t u ş a R u ţ a : .. Şi cum le văd pe toate grămadă. cu frig şi omăt. păcatele mele.. eu ştiu cum să le duc.din sprinceană şi. că eu îs hîtră. şi să vezi cum o să-mi alergaţi cu toţii să vă încălziţi lîngă sireaca mea vatră. nu căta că-s bătrînă.. că. care se şi opreşte. D o c h i ţ a: Şi ce-ai să faci mata cu atîta tizic? Că. ce crezi. Numai fum şi putoare. A veni o iarnâ amar­ nică. car celelalte legături şi le duc lîngă sacul cela.. Mătuşă. iar mătuşa şi-a aruncat iar desagile în spate. iar ieu sacul şi iar îl duc înainte o sută de paşi. dacă el ţine tot atîta cit ar ţine un foc de paie..Las’ că eu o viaţă întreagă car cu spinarea din pădure şi am putere. Iubire pe veci. oamenii trec. Care-i dă numai bineţe. ici se trece! F e m e i a t î n ă r ă : Asta-i. M ă t u ş a R u ţ a : Las’ să şadă acolo. M ă t u ş a R u ţ a : Dacă nu pot... Te duci şi tu la pădure ori vii de-acolo? D o c h i ţ a: Am fost cu copiii în excursie.. Căldură aproape deloc. D o c h i ţ a: Cum.. 152 . Apoi. să nu-ţi sm inteşti sănătatea cu legăturile iestea!! M ă t u ş a R u ţ a : Dacă nu.. las totul şi mă aplec s-o ridic. arde. De focul. mătuşă. D rum ul însă e aproape.

poftim. hai. ca să vezi ce spune baba asta! M ătuşă dragă. da poate nici n-ai fi auzit că înainte vreme. iar cînd li se face dor unul de altul. autobuz. unde le-a fost dat să se nască?! D o c h i ţ a: Şi mata mai crezi că se pot întoarce? M ă t u ş a R u ţ a : Ii aştept. telefon. azi oamenii îşi petrec serile în casele lor. de demult. să zicem că-i aşa cum spui mata. Nici cu vreascuri. Trăiau acolo în ju ru l focului cela. şi ei. cînd trăiau păgîni prin părţile iestea şi n-aveau chibrite. el mai mult mocneşte decît să ardă. iar M oldova îi mare. tren. ba din alta. nici cu coajă de răsărită n-ai să ridici un sul de fum aşa ca să se vadă departe. Cum se poate fără fum! Tu pe-acolo prin şcoli îi fi auzit. aproape că nu 153 . radio. d-apoi cum altfel. cum o r putea ei găsi satul nostru dacă nime nu va face focul cu tizic? O r trece ei aşa într-o zi pe la zori ori sara în amurg. [şl tizicul — noi cu toţii sîntem dintr-o lume veche.. Da ce ne facem cu sărma­ nii cucostîrci? D o c h i ţ a: Ce au a face cucostîrcii cu tizicul? M ă t u ş a R u ţ a : Să ştii că au... eu mai-mai aş lăsa vatra să ho­ dinească. şi dacă s-ar mai găsi în satul ista un prost să facă focul cu tizic. Că atunci cînd le-a veni lor să se întoarcă. numai ce vezi că iese fum ba dintr-o vale. Şi după fumul cela se găseau ei înde ei. aşa e. pentru că şi eu.. Da amu. D o c h i ţ a: Da de ce crezi că în sat neapărat trebuie ca cineva să facă focul cu tizic? M ă t u ş a R u ţ a : Dacă fără tizic hogeagul nu scoate fum nalt şi mare. apoi ei ţineau foc în groapă cu lunile. M ă t u ş a R u ţ a ( după o pauză lungă): Ei. D o c h i ţ a: Şi pentru ce-ţi trebuie matale un asemenea sul de fum?! M ă t u ş a R u ţ a : Aracan de mine. că doar trăiesc o mînă de oameni vrednici în valea asta. tot dealuri şi văi.M ă t u ş a R u ţ a : Apoi. — cum să găsească ei cuibarul cela pe-un vîrf de casă. şi cum mergeai aşa peste pămînturi. care aproape că s-a trecut cu totul. nici cu cărbuni. cum poate ajunge el la c casă de oameni vrednici dacă nu zăreşte un stîlp de fum peste o muchie de deal? D o c h i ţ a: Sfinte Dumnezeule. dacă e să se rătăcească un biet suflet noaptea în largul cîmpului. azi nim eni nu mai pribegeşte noaptea pe dealuri. stau şi-şi strică vederea lîngă televizor.

numai eu. O uşă dă în odăile casei. că-s chiar aşa de neno­ rocită şi nici un dram de fericire nu e în casa ceea a noa­ stră? M ă t u ş a R u ţ a : Mă rog de iertare. draga mătuşii. alta coboară în curte.) Am găsit... D o c h i ţ a: Crezi mata. dar mmmm. am rămas iaca în zodia cucoarelor. Şi dacă o să trăim. iaca..... dar mămuca spunea că rădăcina asta poate aduce noroc unei femei măritate. să nu-ţi ceri de la nim eni iertare atunci cînd spui sfîntul adevăr. D o c h i ţ a: Lasă. 154 ... s-o macini aşa pînă s-a face colb şi patru grămăjoare din colb de acela să le coşi în cele patru colţuri ale pernei pe care dormi. 11 Casa lui Pavel Rusu.mai este. D o c h i ţ a: Vă mulţumesc frumos. iar dacă e să ne ducem.trăim cu toţii. aş fi spus ceva ce nu se cuvine. o babă proastă. Totul e curat şi îngrijit . D o c h i ţ a (cu lacrimi în ochi): O. farmazonii ceia ai mei îs aproape de sat. nu. şi pri­ chindeii iştia ai mei sîntem cu toţii de acolo.. D ochiţă dragă. D o c h i ţ a: Vreau să zic — ce se schimbă în viaţa omului care doarme pe-o pernă cu praf din rădăcina asta? M ă t u ş a R u ţ a : Să zic aşa cu toată gura. mătuşă. şi mata.. dar peste tot zace pecetea unei mari nenorociri abătute asupra acestei case. voi veniţi din alte vine.. M ă t u ş a R u ţ a : Nu. mătuşă. mătuşă dragă. azi o bunătate de rădăcină şi vreau să ţi-o dău. n-aş zice. M ă t u ş a R u ţ a : Ia stai tu oleacă.. sărmana de mine... O verandă largă. bine lucrată. Tu s-o usuci la umbră.(s-a aplecat. pefitru ce poate fi ea bună? M ă t u ş a R u ţ a : I-i.. Mă duc să-i ajutig din urmă. De. nici n-am cuvin­ te ca să-ţi spun. m-o fi luat gura pe dinainte. în sufletul vostru întră amu alte păsări. Şi ce-o să fie după asta? M ă t u ş a R u ţ a : N-o să fie nimica. D o c h i ţ a: Doamne. ne ducem cu toţii. să nu deie vreo javră peste dînşii şi să-i sperie. pe urmă s-o tai mărunţel.. D o c h i ţ a: Hm. a scotocit ceva prin desaga cu buruieni. draga mătuşii. că şi eu.

. şi prin uşa întredeschisă se aud vaietele lui. Două fem ei se chiorăsc prin crăpătura uşii.. pe podea. prin verandă trec spre cealaltă uşă un profesor jo su ţ împreună cu m e d i c u l s a t u l u i . tovarăş? Noi am plătit taxiul de la O desa şi napoi. A u adus răcoare din fîntîna la care şi-au potolit setea ei şi toate neamurile lor — veranda e numai bidonaşe.. doctorii iştia îs ca şi m uierile — îi de ajuns să spuie unul că e prea tîrziu. A n d r o n : Măi. iaca. A u vrut să fie cît mai bine şi nu le-a ieşit.. Profesorul s-o fi dus după medicamente? M e d i c u l : Nu. o luat pălăria şi ce-o fi vrînd el cu pălăria ceea să facă?. rezemat de perete. şi de amu încep a ţipa cu toţii că e prea tîrziu. iar s-o înceapă cu injecţiile? F e m e i a m a i î n v î r s t ă : Care injecţii. aprinde o ţigară şi. în cap. fruct plămădit din păm întul şi sudoarea lui. care în pirostrii. Trece de-a lungul verandei. cînd el adineaori o venit. După ce coboară treptele în curte. M ult prea tîrziu.. se aude pornindu-se o maşină. i-am vărsat şi lui un pumn de bani — şi toată cheltuiala asta pentru o consultaţie de trei minute? M e d i c u l : O zis că e prea tîrziu. Şed osteniţi şi necăjiţi. nu vezi că el atlceva caută? Uite. nici fîntînile din Valea Cucoarelor nu-l mai pot ajuta pe preşedinte. apoi medicul satului intră înapoi. dar toate-s în zadar. adică. A u adus singurul dar pe care îl poate aduce un ţăran toamna — roadă din copacul grădinii sale. dar. O pune.. Nu cumva o fi vorba de ducă? A n d r o n (abătut şi îndurerat): Cum se poate duce. o plecat. Dar dacă pînă la urmă se va afla că nu era deloc prea tîrziu şi încă se putea de făcut ceva? 155 . F e m e i a t î n ă r ă : Iaca. Uşa se deschide. Amu ce-o mai fi căutînd el? Cum. nu se poate astîmpăra dofto­ rul cela şi pace. nici livezile. înainte de-a fi intrat la bolnav. N ici pămîntul. C o n s ă t e n i i lui Pavel Rusu şed care pe scaune. numai căldăruşe. o fumează. A n d r o n (înţepat): Cum. care jos.Masa din colţul verandei e încărcată cu daruri de-ale toamnei. A plecat.

.. Nu-s ele cine ştie ce.. măcar o gură de apă. că zice satul că suferă sărmanul de sete mare.. Ş o f e r u l : Uite-o. obraz să ai. şi mai bine.. Ce se aude de boala preşedintelui.M e d i c u l : Tot ce e posibil.. că omul bea. mătuşa ta dreaptă şi aceea face fasoane.... măi A ndroane... apa de lîngă stînă. B ă t r î n u l : Şi n-o bea? A n d ro n: Cum să nu. sărmanul de el? N ici de data asta nu i se răspunde. şi ea nici acum nu se stinghereşte . iaca. Ş-am adus oleacă.. B ă t r î n a: Bună ziua la ’neavoastră. 156 .. Dă reţeta încoa. Intră o b ă t r î n ă cu o legăturică . P a v e l R u s u (din odaia vecină): Fraţilor. da setea nu-i trece?.. Dumnezeu cu dînsul. Da poate să aducem apă din fîntîna ceea de sub stîna lui Irofti? Ţ in minte.. Ş o f e r u l : Tovarăş doctor... M e d i c u l : Care retetă? » A n d r o n : Păi... profesorul cela din Odesa. In to t satul n-o să găsiţi la nime perje de aiestea rozove. numa la mine o rămas un copăcel. la care b ă t r î n a nici că se sin­ chiseşte . de băut bea cît i-ai fi dat. măi Androane. numai că setea nu-i trece. Nu-i răspunde nim eni . bătrînii ziceau că aşa apă ca în izvoa­ rele celea nu găseşţi pînă la poalele Carpaţilor. A n d r o n (pe gînduri): De unde să iei tu babe de acelea. vă rog om eneşte.... M o ş u l c u c ă l d a r e a : Auzi. amu o-ntorci altfel. i-am adus nişte perje rozove. măcar două-trei pică­ turi.. dar potolesc setea de minune. A n d r o n : Iaca. îl tot ţese.. două-trei bătrîne dintre cele care se pricep a ogoi durerile unui om ce se stinge... A zis că singurul lucru care i-ar prinde acum bolnavului bine ar fi o soră bună la căpătîi ori. O fi lăsat el măcar o reţetă pentru atîţia bani — la urma urmei. cam acrişoare la gust... cînd. vezi. A n d r o n (m edicului): Hai. Iaca. M e d i c u l : N-a lăsat nimic. eu de m ult vroiam să te întreb — cum poate fi una ca asta.

o linişte fără margini. Văile şi dealurile se topesc în umbrele nopţii. Nu-mi mai face nici o injecţie. dintr-o altă depărtare. răsare şi porneşte a călca încet prin cîmpii un trist dangăt de clopot. am cules aici oleacă şi dacă se poate. Oamenii se ridică. de aţi ajuns a nu mai auzi cînd omul cere o gură de apă pe patul morţii... O singură gură de apă. bre. apoi A ndron se întoarce cu căldarea goală. am găsit cîteva pîlcuri..P a v e l R u s u ( din odaie): Oameni buni. în cele din urmă . într-un tîrziu au intrat d o u ă ş c o l ă r i ţ e şi cea mai isteaţă a zis: E l e v a : Noi am auzit că şi căpşunele ajută la boli de ficat şi cu toate că e toamnă.. pentru că voi n-a veţi dreptul. P a v e l R u s u : Am să vă dau în judecată.. întraţi la el atîta cît ne mai cunoaşte încă. Ţineţi minte ce vă spun... pentru că n-aveţi suflet. Doctorul îşi stinge grăbit ţigara şi intră în odaie. şi struguri. atîta cer. Un amurg prelung şi trist.. intră care cu ce are. în lături! Că v-au tot învăţat acolo prin şcoli. ce mai e nou? N u i se răspunde.. Amu puteţi să-i duceţi orice. da voi ca nişte duşmani. atîta cît mai cere. A n d r o n (îl opreşte in prag): Şezi binişor şi nu căuta bucluc.. dar peste o vreme. pentru că nu sînteţi oameni. Nu pierdeţi vremea. nici tractoare. Şi perje. Un pustiu.. A n d r o n (după ce şi-a şters obrajii cu m îneca): Se poate. şi căpşune. Ia căldarea de la şofer şi intră cu ea în odaie. nici maşini. măi. căpşunele în pădure s-au trecut.. nici oameni. de undeva.. Ş o f e r u l (se ridică de jo s hotărît): Ia daţi-vă.. Am să vă dau în judecată.... se aşază jo s pe podea şi lacrimile-i curg şiroaie. Doctorul de trei ori i-a făcut azi puncţie. A n d r o n pare a se hotărî. Tu ştii că el îi înfiat dobă de apa pe care a băut-o. Glasul îndurerat al arămii 157 . fetelor. şi mere.. Nu mai vreau nimic. iese apa printr-însul ca printr-un butoi găurit. şi veranda rămîne pustie. Se lasă o linişte lungă şi grea.. Apoi.. o singură înghiţitură. dintr-o fundătură se aude: Hei.

.. aş vrea să cred că mi-am trăit şi eu viaţa cinstit. da parcă ai cui spune?! Intr-un cuvînt. îm preună cu consătenii mei am scos satul dintr-o mare sărăcie. şi răspunde. şi poate de aceea deseori mă trezea în zori din somn acel fior dulce al sufletului căruia îi mai zicem „fericire“. Pentru că atîţia se plîng de fericire şi aşa de rar se întîm plă cîte unul care zice că ştie ce e asta. Viaţa care ţi-a fost dată s-o trăieşti acolo pe păm înt ai trăit-o cinstit? P a v e l R u s u : Nu ştiu dacă am trăit-o chiar atît de cinstit. D o m n u l : Dacă se poate. mult mai bune si mai frumoase. D o m n u l : Şi fericit ai fost? P a v e l R u s u : O. am întors păm înturilor mana care le-a fost hă­ răzită. Ceea ce întorc văile napoi e tot aramă. şi credinţa asta a lor a rămas să fie şi credinţa mea... de mii de ani... P a v e l R u s u : Pe larg nu ştiu dacă am să pot. mi-au crăpat buzele.. 12 Împărăţia cerului. Am muncit toată viaţa.. dar cîteva vorbe totuşi am să spun.se strecoară peste dealuri. eu deseori am sim ţit acea tulburare dulce a sufletului pe care oamenii o numesc. am m uncit pînă nu mai simţeam pămîntul sub picioare de atîta osteneală. M-am născut şi am crescut printre oamenii care credeau numai în muncă. D o m n u l : Şi iară scriu cu buchii mărunţele! De cîte ori le-am spus: bre. am m uncit din noapte pînă în noapte. dar ştiu că de muncit am m uncit destul. e tot durere. Şi dacă a trăi cinstit înseam nă în primul rînd a munci. ceva mai pe larg.. fericire. da. de obicei. Şade D o m n u l şi frunzăreşte dosarul lui P a v e l R u s u.. În su şi Pavel stă cum inte şi sm erit la judecata de apoi . peste văi . strecurată printre bătăile clopotului aduce şi ea a mare durere . ascultă. D o m n u l : Dar l-ai iubit tu pe aproapele tău? j T T 158 . Pavel Rusu. şi însăşi liniştea.. încît nu mai pot rotunji cuvintele. am dărîmat casele vechi şi am ridicat altele noi. bucata lui de pîne. Am uşurat însuşi felul prin care plugarul îşi cîştigă.. luaţi colo sama. Mi s-a uscat cerul gurii.

parcă te-aş cunoaşte. vă rog frumos... Odaia în care zace b o l n a v u l . şi gla­ sul îl aud. asta n-aş putea-o spune. îşi scoate broboada. — un glas pe care nu ştiu de unde îl cunosc. vine cu e l lîngă căpătîiul bolnavului . Mi se lasă un fel de ceaţă peste ochi şi prin ceaţa ceea văd numai broboada. dar nici mata nu te lăsa pe tînjală. nu te mai cunosc. m-oi aşeza lîngă patul matale şi să vezi cum ai să-ţi aduci am inte de mine. da aşa. Nu-i răspunde nimeni. umerii. se aud paşi şi intră m ă t u ş a R u ţ a.. că iaca o început a cînta cucoşii. să meargă mai departe. se aşază . dar în afară de bolnav nu se vede nimeni. A p o i. Uşile sîn t larg deschise.P a v e l R u s u : D rept să spun. după glas. bună dimineaţa. M ă t u ş a R u ţ a : Să nu te sperii. P a v e l R u s u ( ridicat pe-un cot şi oarecum surprins de venirea ei): Care-i acolo? Că. că nu mai pot. pe urmă am să-ţi şterg ochii cu o basma. petreceam la cîte-o nuntă. Numai ce-ai să prinzi de veste că a şi început a se lum ina de zi. o singură înghiţitură. sădeam livezi şi vii. M ă t u ş a R u t a : Nu lăsa ceata să-ti învăluie vederile..) Ei? P a v e l R u s u (după o lungă cugetare): Nu.. hotă­ rî t că nu te cunosc. o pată mai lum inoasă T f T » 159 . La căpătîiul preşedintelui ard două luminări într-un sfeşnic de aramă.. mai că nici nu ştiu.. (Ia un scaun. Ceaţa ceea e un lucru urît la vreme de boală. mai bine zis. Aram şi semănăm îm preună cu dînşii. că nu-s un om rău. dar să zic că i-am iubit. peste o vreme. pierdeam nopţile prin adunări. un cui în perete. la cătătură. S-a oprit în prag cu o legăturică subsuoară şi nu ştie ce să întreprindă — să stea. Alege-ţi aşa prin casă o nimica toată.. Pe semne că totuşi i-am iubit. P a v e l R u s u : Vă rog foarte mult. M ă t u ş a R u ţ a : Bună sara. Ori. Am avut prea mulţi apropiaţi — vreo trei mii şi ceva. Iaca am să vin mai aproape. la cîte-o cumătrie. Ia stai să aprind lumina. dacă se poate. altmin­ teri ce mi-aş fi băgat eu capul în jugul pe care-1 tot duc de atîţia ani de zile? 13 M iez de noapte în casa lui Pavel Rusu.

. dar ce duhoare. i-a şters ochii cu o basma. M ă t u ş a R u ţ a : Apoi că duhoarea ceea. şi el începe a se încinge. ce duhoare se lasă peste sat?. am crescut pe lîngă bunel. pe lîngă stînă. uită-te şi uită-te pînă ai să birui ceaţa.. cum nu. pentru că am auzit glasul tău.. Şi avea bunelul un cuptoraş închipuit acolo lîngă stînă. unuia îi pute. s-a aplecat asupra lui. şi matale ţi s-o fi întîm plat tocmai să treci pe drum.. ne face o mămăliguţă. Eu şedeam pe-un scăunaş lîngă vatră. da. pare că s-o şi trecut. Pentru că ei. Şi glasul cela mi-a zis să vin. şi tat-tu o crescut acolo. Ziua întreagă el abia-abia suflă. şi neam urile lui ar veni să mă vadă. că altfel o fost.. Şi aşa îmi erau mie dragi nopţile la stînă. cît îl ţin minte pe tătuca. apoi îl acoperă cu ba­ ligă uscată. nici amu nu mă cunoşti? P a v e l R u s u (oarecum dezam ăgit): A... şi uită-te îndelung.... iaca.) Ei. da altuia se întîm plă să-i şi placă.. M ă t u ş a R u ţ a : Dacă nu. da cînd pun tizic în vatră.pe tavan. pe semne. (M ătuşa a făcut lumină în casă.. şi stîna. că amu. cerşesc apă la fiece trecător. Rog pe toată lumea. P a v e l R u s u : Bine. Eu. cu tătuca. In ultim ele zile eu to t chem oameni să vie la mine. să vezi mata. aşa mi se face de parcă şi tătuca. după atîtea nopţi nedormite. aţipisem parcă şi prin somn am 160 . cu focul cela mocnit. O mai împli o dată — şi toată ziua ai foc în vatră. cu oile în ocol. Am venit singură. şi iară o noapte întreagă focul fumegă încet. cîţi ani au trecut de atunci. atîta ţin minte şi focul cela. şi cît ţin eu minte stîna. îm pli soba şi pe o noapte întreagă ţine cald. P a v e l R u s u : Te-o fi rugat. iaca. abia de-i mai poartă picioarele. Cum s-a făcut că ai luat aşa deodată şi ai venit? M ă t u ş a R u ţ a : Am venit. Mata tot cu tizic de acela faci focul? M ă t u ş a R u ţ a : Da de ce să nu fac focul cu tizic? U n lucru mai bun nici că se află. ai mei să vii să stai o noapte aici cu mine. M ă t u ş a R u ţ a : Ba nu m-o rugat nime. P a v e l R u s u : Nimic de mirare. iar sara tătuca îi aruncă vreo două-trei vreascuri. P a v e l R u s u : Ce-o fi dat peste mata? Că o viaţă întreagă ai tot trecut pe lîngă casa mea şi n-ai întrat. că pe noi amîndoi ne trim iteau toată vara să-i ajutăm bunelului a paşte oile. şi-a mai scos o broboadă.

am dat de-o dungă de pămînt cam jilavă.. 11 I D ruţă. P a v e 1 R u s u : Şi mi-ai adus? M ă t u ş a R u ţ a : Apoi numai ca. ba se opresc ţiganii cu şatrele. voi 4 161 . L-am înfipt. P a v e l R u s u : Mă tem că nu mai ajung eu pînă mîne.. Nu-i vorbă. a turnat din el intr-un pahar şi i l-a întins. a înghiţit şi izvoarele. îngîndurat. De sub deal curgeau trei izvoare frumoase ca trei surori. a scos de acolo două şipuri. că pînă şi iarna răzbăteau prin omăt. am tot adunat noapte de noapte şi abia am strîns picătura pe care ţi-am adus-o. şi dacă pînă mine se mai adună oleacă. Iaca.. şi ce-mi vine în cap ^ ia să înfibg un băţ aşa la întîm plare. am lăsat căldarea acolo în lutărie. P a v e l R u s u : E foarte ciudat. Pavel a băut încet. ba vin olari cu marfa lor. Ai venit totuşi cu două şipuri. i-a întors paharul şi într-un tîrziu a spus: P a v e l R u s u : E o apă foarte ciudată. Dar odată. şi părintele făcea slujba de bobotează tot acolo. Şi aveau atîta vlagă izvoarele celea.. că îmi trebuia şi mie oleacă de lut. M ă t u ş a R u ţ a : Dacă nu mai am. Ii fi adus-o mata de pe undeva? M ă t u ş a R u ţ a : Ia uite ce spune omul ista! îi apă din izvoarele celea din fundul lutăriilor. Pe vale veşnic se aduna lume — ba e joc. A desfăcut legăturica cu care venise. L-a destupat pe unul. îmi cereai şi cîte-o gură de apă. Nu-i din !ş$tul nostru. de cum te-a buhnit atunci sîngele pe gură. scorm onind la talpa dealului. acolo nu era lutărie. dar după apa asta nu mi se mai usucă cerul gurii. o babă proastă. Ei. Ce-i în şipul celălalt? M ă t u ş a R u ţ a : A.auzit cum m-ai strigat pe nume. şi lăsătura ceea de loc pînă la urmă o ajuns lutărie. cîteva zile se tot jilăvea băţul cela. era vale. Mai toarnă-mi oleacă. P a v e l R u s u : Parcă în lutării sînt izvoare? M ă t u ş a R u ţ a : Sfinte Dumnezeule. păcatele mele. îţi aduc numaidecît. da pe urmă a început a lăcrăma. dacă pe urmă dealul cela a prins a veni la vale. lîngă izvoare. şi suiau la izvoarele celea cărări din toate părţile satu­ lui. De cîteva ori m-ai stricat şi de fiecare dată cînd mă strigai. şi cărările dim prejurul lor. d-apoi că atunci cînd eram eu copilă. P a v e l R u s u : Parcă nişte rădăcini se văd prin Sticlă.

necunoscute sînt căile tale. tattu m-a bătut cu opritorile.. am început a aduna ierburi de leac. îmi luam valea şi hai fuga la pădure. nu s-au mai întors.. P a v e l R u s u : Şi chiar aşa ţi-i dor matale de cucostîrcii ceia? 9 9 ' 162 . şi toâte-s bune.. Că în * primăvara ceea vreo sută şi ceva de oameni au îm părţit pămîntul. de. hai. nici copii n-am putut naşte. ( După o pauză.. oamenii se omorau lîngă haturi... P a v e l R u s u : O. După ce-am zăcut o vară întreagă. dar ce folos.) Cînd mă porneam să vin încoace. cii samogoncă. să zicem. O putoare care nu se mai află. Aşa erau condiţiile sociale. dar vorba e cu ce-am îm plut eu şipul! P a v e l R u s u : Cu votcă? M ă t u ş a R u ţ a : Nu. Cu tata ai avut mata ce-ai avut. Atunci.. am înce­ put a-mi veni în fire. dar m-am gîndit eu că de-om face colo şi noi o pace. Mi-a dezbătut plămînii. M ă t u şT a R u t »a : Las’ că nu mai era chiar aşa. suflarea începea a mi se întoarce la loc. sub desişurile celea. Şi fiindcă în pădure nu poţi sta multă vreme fără treabă. că nu era de vină. sfinte Dumnezeule. la îm părţeala pămîntului. L-am luat mai mult pentru mine. P a v e l R u s u : Nu cumva ai venit să-mi faci o cinste?! M ă t u ş a R u t a : Da nu.. Numai acolo. şi cel mai mult am suferit eu una. dar ce supărare ai pe mine? M ă t u ş a R u ţ a ( după o lungă pauză): Tu fie-ai lăsat fără cucostîrci. păgînul. de unde ai scos-o mata că sîntem sfădiţi? M ă t u ş a R u ţ a : Eu toată viaţa sufăr din pricina neamului vostru.. Aşa cam pe la sfîrşitul verii te-au făcut pe tine preşedinte. cum simţeam că iar se apropie năduful. că n-a fost vorba de mata. ce m-am gîndit în mintea mea — se poate întîm plă să ajungem la împăcare. cînd una. O fost ca şi cum m-ar fi ucis cu totul. P a v e l R u s u : Ei. două şi iar mă prinde năbuşeala.. că după bătaia ceea nici nu m-am putut mărita.. Matale. ce alta poate face o femeie în pădure? P a v e l R u s u : Să nu-1 pomeneşti pe tata de rău. dar bătăi au fost numai patru. nu-ţi mai arde amu de nimica. De la o vreme.. da toamna.M ă t u ş a R u ţ a : Rădăcini sînt ele multe. cum s-au dus sărma­ nele păsări. ce împăcare să fie aceea dacă e fără un păhăruţ?.

fiind oameni feluriţi. Ce mai pasăre.. mie mai dragi îmi sînt ciocîrliile. la zare. M ă t u ş a R u ţ a : Doamne. cu olane — şi asta nu le-a mai plăcut. zare largă.. odată ce-a venit vorba. atîta-i trebuie ciocîrliei. cu toate că. Dar au să se întoarcă ei. Că sute de ani satul se chema Valea Cucoarelor — şi adevărat era. Mătuşa deodată se hotărăşte . Pe unul îl umple cu samogoncă . Se suie. de sus.. abia se văd în zare. semănături proaspete. P a v e 1 R u s u : Ce-i aicea de mirare? M ă t u ş a R u ţ a : Să te miri că eu. iar tu. o zi întreagă cîntă.ijjtel ă t u ş a R u ţ a : Iaca nu pot fără dînşii şi pace. măcar un singur pui de cucostîrc să văd în valea satului. da amu tot Valea Cucoarelor se cheamă. P a v e 1 R u s u : Au plecat pentru că satul a început a se face de iznoavă. de snopi de secară. vorbind de cucostîrci. seamănă. iar în celălalt caută ce-ar putea turna . da cum ajung în dreptul satului nostru. mă gîndesc la semănături proaspete. la aceeaşi zare. tovarăşi. ţine minte ce-ţi spun ! M ă t u ş a R u t a : Nu se stie. la cer senin. toţi îşi aleg cîte-o păsare care le este mai dragă. ară şi prăşeşte îm preună cu ţăranul. iar oamenii au început a-şi acoperi casele cu şi fer . să închid ochii şi să mor! P a v e l R u s u : S-or întoarce. vorbind de ciocîrlie.. iară te duci cu gîndul la aceleaşi semănături. cîte-o pasăre se dezghioacă din rîndul lor. Că eu deseori îi văd cum trec ei primăvara. P a v e l R u s u : S-or întoarce. pacă nu mai este adevărat. o fi ţinînd minte locul naşterii sale. sfinte Dumnezeule! Cîmp arat. cer senin.. zare. Noi. ne-am ales şi păsări feluri iL dar dragostea noastră la rădăcină e una şi aceeaşi — arătură. la acelaşi cer senin. P a v e l R u s u : Nimic de mirare... Cucostîrcilor le plac mai mult acoperişurile de stuf. face aşa spre noi şi parcă i-ar trem ura aripile — ce crezi. Vin pe alte drumuri. In tinereţe toţi vor să zboare. M ă t u ş a R u ţ a : Să tot stai şi să te miri. Găseşte două pahare şi le pune alături. j y J M ă t u ş a R u ţ a : N-a veţi în casă apă dulce ori de iccca minerală? 163 . sus pînă se topeşte mai cu totul şi de acolo.. semănături.

M ă t u ş a R u ţ a : Nu te învăluie nimic? P a v e l R u s u : Dimpotrivă. şi îngerul păzitor se apleacă cu ochii în lacrimi deasupra ta. mă simt bine de tot. mătuşă dragă. şi dacă a spus aşa.. P a v e l R u s u ( ridicîndu-şi paharul): Ei.P a v e l R u s u : Nu.. fie! Să ne trăiască păsările tinereţii! Ciocnesc paharele. A început a se lumina de zi. ce vorbă frumoasă! Să cinsteşti un pahar fiind cu am îndouă picioarele în groapă. beau . P a v e l R u s u : Mi se poate. că amu totul i se poate. oarecum îngrijorată.. că de amu dacă e vorba să ne împăcăm. înseam nă că aşa e.. l-a în velit . i-a îm pletit-o între degete. nici o grijă. Că Pavel moare. toarnă-mi şi mie din şipul cela. A tîta doar că somnul mă doboară. Peste o vrem e.. Demonul suferinţelor se depărtează. şi cum începe a se naşte o lumină nouă. Mătuşa i-a aşezat perna. a intrat în odaia vecină. M ă t u ş a R u ţ a : Dar se poate? Să nu-ţi fie mai rău pe urmă. M ă t u ş a R u ţ a : Amu boala o să te slăbească.. s-a mutat cu scaunul ceva mai la o parte.. A ndron e singurul meu doctor în care cred. să-l cinsteşti cu o închinare atît de frumoasă! Hai. Mătuşa um ple cu samogoncă şi celălat pahar. ş-atunci cum facem — de sănătatea cucostîrcilor. i-a îm preunat mînile pe piept. să nu-i stingherească hodina . mătuşa s-a apropiat de pat. 164 . şi-a culcat urechea pe pieptul lui. toate bolile cîte sînt îl lasă pe omul suferind să răsufle un pic. a luat o luminare din sfeşnic. de sănătatea ciocîrliilor? M ă t u ş a R u ţ a ( după o scurtă frăm întare): Eu aş zice aşa — să ne trăiască păsările tinereţii noastre! P a v e l R u s u : Dumnezeule. Mai nu dem ult am auzit cum A ndron spunea nu ştiu cui — duceţi-i tot ce-aveţi. zicînd cuiva: Sculaţi-vă şi duceţi-vă de vă iertaţi. ferestrele. A p o i a deschis uşile. După care l-a aşezat pe spate. Pavel nu s-a răspuns în nici un fel. încolo — toate bune si frumoase. Undeva departe se aud cucoşii cîntînd de ziuă..

. Venise ceasul iertării pentru rudele apropiate. ce să facă!_ în tre timp mătuşa a început a se găti de ducă. Cînd am auzit de una ca asta. baticuri fel de fel. Un suspin. oarecum speriată. a coborît cu grijă scările. m-am săturat de vatra ceea şi nu mai fac focul. dar în prag s-a mai oprit pe-o clipă. albesc prosoape. ca nim eni altul. a încetat din viaţă. Pavel Rusu. prea aveau ce face. pe scaune. Pe laviţe. iar m ă t u ş a tot scotoceşte. întregul sat şi din jalea ei oamenii au aflat că preşedintele colhozului. Da ce mă-ntrebi? P a u 1 i n a: D-apoi că huieşte tot satul — de vreo trei zile nimeni nu te-o văzut şi nici pic de fum deasupra casei. Murea os din osul ei. P a u 1 i n a: Ce-i. Ce folos că alergam pe mică de ceas la vatră să-mi încălzesc necazurile? Că. a ieşit în drum şi chiar la poarta nepotului a prins a boci. pentru că te ştiu puţină din fire şi fără foc în vatră te prăpădeşti. iar eu tot •Iuţesc pămîntul cu umbra mea. am venit într-un suflet. au început a intra neamurile — A n d r o n. stă cu capacul repezit pe spate.. bocetul d trezit. mătuşă dragă.. murea neam din neamul ei. Ştia a boci frumos. căci la bătrîneţe glasul a început să-i scadă. Intră. şi cu toate că bocea încet. 14 JJmbre de amurg în cocioaba mătuşii. cu rime. ce ţi-o venit? M ă t u ş a R u ţ a : Iaca mai vîntur vechiturile iestea. Era de acum plecată. după care mătuşa şi-a revenit. cîteva r u d e venite mai de departe.Speriate şi buimăcite de som n . iar rudele mai îndepărtate nu. M ă t u ş a R u ţ a : A. în acest fapt al dimineţii. P a u l i n a . scos în m ijlocul odăii. mai scoţînd cîte ceva din fundul scrinului. 165 . a prins în văzduh miros de m ort. un răcnet a cutremurat casa. iaca. s-a întors din mers. a privit luminarea ce ardea pe pieptul nepotului. căci nu ştiau ce să spună. Scrinul. cei care au fost mîndri şi vrednici de n-au vrut să îm prumute căldură de la vatră de mult îs duşi pe năsălie. s o ţ i a preşedintelui.. Stăteau oarecum uluiţi cu toţii lîngă patul lui.

în zori de zi. Amu pe naiba o r mai ave ele de zacuscă. 166 . şi drept sub inimă. dar atîta vreme cît trăia Pavel.. cum uitate au fost numele m ultor neamuri vrednice ce-au trăit cîndva pe acest pămînt. Şi se tot duceau la ţintirim unul după altul. dar cum m-am întors de la praznic. iaca aici sub inimă mi s-o zbătut. pe semne. şi s-a trece şi numele nostru. Hei. s-a uita pe vecie. că mare jale o mai fost! A plîns un sat întreg. încît nu-mi mai pot găsi loc. li se tot părea bieţilor oameni că nu trăiesc aşa cum ar fi trebuit. i-a netezit 'braţele. înm orm întarea lui Pavel. am venit să-ţi spun că n-o să treacă multă vreme la mijloc şi iar o să fiţi trei. că. şi nici putere cine ştie ce n-a avut. dar pe lîngă sufletul nostru se întîm pla să se încălzească o lume întreagă. P a u l i n a (pe gînduri): Te-o fi tulburat.. tot i se părea că n-a trăit aşa cum se cuvine. M ă t u ş a R u ţ a : De căutat eu nu pot zice că îmblu şi-l caut. o jum ătate de sat erau pe nume Rusu. ştiam în fiece clipă că sîntem trei cu totul în satul ista. da că atunci cînd eşti însărcinată trebuie să-ţi mai tacă^gura — aşa-i că nu ştii? (A venit alături. dar pe urmă a început a se stinge neamul nostru. O mai calc o dată şi o las să aştepte aici pe laviţă.P a u 1 i n a: Şi amu ce ţi-o venit de-ai deschis scrinul? M ă t u ş a R u ţ a : Dacă pacostea ceea de molie iar mi-a pişcat fusta în vreo două locuri. M ă t u ş a R u ţ a : De-amu şi în zori de zi. aşa mi s-o părut cocioaba asta de veche. Cît de sfădiţi am fi fost noi. M îne-poimîne n-a rămînea nici unul. îi tot măcina sovestea. Cîndva eram mulţi. Chit că bogat neamul nostru n-a fost. că nu i-a mai rămas' să aştepte mult. Amu am rămas numai doi. P a u l i n a : Las’ nu te mai boci atîta. Dumnezeu să-l ierte. uitată de Dumnezeu. de neam uri nici nu mai vorbim. şi eu aşa de singură şi străină pe lumea asta. nu fac ceea ce ar trebui să facă. iaca.. M ă t u ş a R u ţ a ( după o lungă pauză): Să fi prins tu sămînţă? P a u l i n a : Azi dimineaţă. A ndron al meu pînă amu îmblă şi-l caută pe toate dru­ murile.. s-a uitat lung în lumina ochilor ei): Vezi de creşte un om bun la suflet. şi tînguiuala ceea îm preună cu ficatul au pus mînă de la mînă de l-au dus şi pe dînsul la groapă. Lui Pavel.

. răzbate de amu sem ănătură verde. şi pe pămîntul cela nu va creşte nimic bun pînă n-ai să ari. Se apropie încet. din aceeaşi sămînţă... dar. badea Pavel. Lîngă un pai tăiat răsare un fir verde. şi n-ai să îngrijeşti sem ănătura ceea cu braţele tale. n-ai nici o grijă! Da amu fug. ştiu că n-am prostit să mă duc eu s-o poftesc.. împinge scăunaşul la locul lui in faţa vetrei. M ă t u ş a R u ţ a : De ce. cînd singurul lui neam. T T ' » Apu dacă baba ceea cu coasa face mofturi. deseori mi se face dor să înfăş un copil.. Că în lumea asta totul vine claie peste grămadă. printre paiele tăiate. dă uneori peste mine o umbră de bănuială. şi n-ai să semeni. mătuşă.P a u 1 i n a: A sta de acum va depinde. M ă t u ş a R u ţ a : A. r P a u 1 i n a: O să-l muncesc... aprinde un chibrit. ţi-ai găsit cu ce să-ţi usuci minţile. Sănătate. şi deodată mă opresc locului a mare mirare. şi nu vre.. M ă t u ş a R u ţ a : Ce anume? P a u 1 i n a: Cum crezi mata — oare n-0 fi cumva un semn rău că a răzbătut odrasla asta la noi tocmai în zilele celea grele. Să vezi tu. pentru că... să-l ţin oleacă în braţe. şi chiar nu vre. mai nu demult mă întorceam din pădure printr-o mirişte. P a u 1 i n a: Ai să vii la cumătrie? M ă t u ş a R u ţ a : Nu ştiu dacă oi ajunge eu pînă atunci. P a u 1 i n a: Ai să ajungi. dar de venit aş veni. (C o r t i n a) 1971 I . ştii. ştii mata. Iaca. adică. cît am să pot. mă jur. că m-o fi aşteptînd A ndron acasă. — aşa o fost de cînd lumea şi asa va fi.. alta de unde să vie! Sufletul e ca şi cum ar fi un păm înt oarecare. va depinde? P a u 1 i n a: N u cumva vrei să zici că sufletul copi­ lului vine şi el de la mama? M ă t u ş a R u ţ a : Aracan de mine. uite. se opreşte luminată de un gînd în m ijlocul casei. n-a dovedit coasa să taie paiul cu spic cu tot şi din acelaşi grîu. M ă t u ş a R u ţ a : Mergi sănătoasă.. După ce o petrece. aista ne e necazul şi asta ne e bucuria. că mă rătăcisem.

învăţător de istorie la şcoala medie din Căpriana J e a n n e t t e . femeie de serviciu Vorbăreţul membri ai comisiei Tăcutul ministeriale E levi ai şcolii din Căpriana M a r ia M o s c a l u Violeta Zamfir Petru Cucu Elena Nevoie Ionel Coţofană L e n e ş u l din f u n d u l clasei . soţia sa Mama părinţii Tatăl lui Jeannette Haret Vasilevici.H O RI A Dramă în două acte PERSOANELE H o r i a H o l b a n. învăţător de limba franceză N i c o l a i T r o f i m o v i c i . soţia sa M ă t u ş a A r v i r a . director de şcoală A g a f i a.

lingă adunate grămadă. 169 . stau oarecum înmărmuriţi de imfan .. s-a auzit o bătaie domoală de o Pe l°p o te. Odată cuiul bătut cona? şi pălăria aranjată. pentru că de departe. pe la voi? Cum o H Cc mai faceţi? UCeţi> f i învăţătoare. om ul a revenit în cancelai• f| — Şi. O ciudată. Şcoala medie din Cţfon na La parter — cancelaria şi cabinetul d irecto ru ^la etaj — clasele. pentru că ceea Ce se considera drept linişte nu era nici pe departe »• . o neobişnuita tă^e J pentru un asemenea local. ce mai e nou pe-aici. c ’ — Hai noroc. Sus într-o clasă. a des^>. invitîndu-l oarecum ^ împreună cu ei. ^ ^ i l e § culme de deal.. dar invitaţia n-a fo st p r im it^ ca Intrînd în cabinet. de necăjita ce era. a pornit cu ' masa> în căutarea cuierului. iubiţi tovarăşi! Învăţătorii i-au făcut semn. Negăsind cuierul. membrii corului învăţătorul însărcinat cu dirijarea corului a ştea p tă a cu năruie aruncate în lături. .ACTUL INTÎI O frumoasă zi de toamnă. a scos din ea un cui în v elit frum uşel f|$ După care în aceeaşi geantă a mai găsit şi u n c: învelit cu aceeaşi grijă. In cancelarie învăfq^ sîn t numai aşteptare. de care avea el nevoie. momentului. musafirul şi-a p u s servieta p±' şi-a scos frum useţea de pălărie. şi-a împreunat la p ie p t în semn de rugă. bine dispus. aranjaţi pe voci. m ştea Deodată în cancelarie apare un bărbat bine îmbr ^ bine legat. tervieta.

de „frunze“! Mai întîi că e u n cîntec frumos. vine şi deschide geamurile clasei): Dragii mei. iar în M oldova atunci cînd nu plouă o vară întreagă.In urma acelui dangăt s-a lăsat o linişte cum nici că se putea .. to­ varăş«. H a r e t V a s i l e v i c i : Dar nu ne putem lipsi. iar „A ruginit frunza din v ii“. în loc să steie alături şi să le deie o mînă de ajutor.. la vale. O deschideţi cu orice altă cîntare. Iar afară e colb.. M aşina vine. de-a tresăltat şi etajul şcolii din Căpriana. — No. şi. tovarăşi. sîntem la ultim a repetiţie. tovarăşi.. fără sclifoseala asta plîngăreaţă — frunza a ruginit. aş zice chiar — nem uritor. că mai departe nu merge. H a r e t V a s i l e v i c i : Stai. M u s a f i r u l : Mă rog. no. no-o-o!! Pericolul fiin d însă prea mare. cînd colo. păi. atunci e secetă. corul pleacă. copiii lor. Li s-o fi acrit bieţilor oam eni de atîta colb. H a r e t V a s i l e v i c i : Ce. De plouat n-a plouat o vară întreagă. — Pînă aici. nu merge mai departe? M u s a f i r u l : Nimic nu merge. treziţi-vă odată din dulcea voastră contem plaţie. Şi rîndunelele-au plecat. nici rîndunelele. M u s a f i r u l ( oarecum plictisit. Apoi l-am şi prins bine. colb şi iară colb. P ustii sîn t lanuri ş i cîm pii . adică. nu ne repezi chiar aşa! Avem pe azi concert în cîmpul liber! Din clipă în clipă vine maşina. anul trecut ne-am întors de la concurs cu prim ul loc. omule. şi de abia atunci a răsărit lin în geana zării: A ruginit frunza din v ii. ce mai la deal. vin aranjaţi pe 17® . P u stii sîn t horele din sat. rîndunica s-a şi dus. Nici frunza din vii.. m usafirul a dat cu pum nul în masă.. a pornit repejor a urca scările la etaj. Cînd să treacă la acel vesel „tra-la-la“. lumea se opinteşte din răsputeri. cu aceste „frunze“ deschidem serbarea!!! M u s a f i r u l : Nu e nimic. An greu. uitaţi-vă bine la cele ce se petrec afară. atunci. dar. H a r e t V a s i l e v i c i : Programul nu se corectează la repetiţia generală. de atîta năduf.

. la urm a urmei. intelectualii satului. Sînt noul vostru direc­ tor.lucruri pe care numai inima le poate hotărî. îs numai paragină. tovapăşi. cînd te uiţi.. omul statului.. de asta ne şi adună statul la şcoală — să ştim ce se taie şi ce se lasă cînd vine vre­ mea prăşi tului. apoi chiar că n-ai ce-i face. şi dacă şi voi sînteţi pentru pace.. M u s a f i r u l : Ba să mă lăsaţi. asta e m isiunea ei.. Că.patru voci pentru a le spune că.. aşa că ne vom înţelege bine. şi noi nu ne putem permite. tovarăşi. adică. A tît şi ni­ mic mai mult. şi voi. Ca şi pulpa. scuzaţi de expresie. că aceste cîntece populare.. pesimism curat. M u s a f i r u l : Caiet şi creion le vor da părinţii. Nu vreau să zic că sînt un om din cale afară de bun. Poate chiar ne vom îm prieteni. iar şcoala se ocupă cu altceva. H a r e t V a s i l e v i c i : A prăşi copiii învaţă aca­ să. Şcoala sădeşte şi creşte. numai că prăşitul cela se face în lumea vorbelor frumoase. în pace.. Păi. asta se cheamă pesimism.. ca şi falca. La urma urmei. nu cu sapa. H a r e t V a s i l e v i c i : Puteţi să nu vă îndoiţi că şi întreaga noastră şcoală este pentru pace. Ş-'a171 . dar sînt un aprig luptător al păcii. tovarăşi. omul puterii. iar cînd > Inima nu vrea. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Ba să mă lăsaţi. M u s a f i r u l : Ba las* că şi şcoala îl învaţă pe copil a prăşi.. H a r e t V a s i l e v i c i : Cum.. apoi. cred. iaca. omul puterii? M u s a f i r u l : Foarte simplu. Nicolai Trofim ovici Balta. inima nu e decît u n pumn de carne vie. H a r e t V a s i l e v i c i : De ce tocmai dumneata? M u s a f i r u l : P entru că eu sînt om uP statului.. ca şi buca. şi frunzele din vii au ruginit. de. ca şi păm înturile — dacă un singur an nu le grijeşti ca lumea. atunci ne vom înţelege. şi rîndunelele s-au dus. în pace cu m ofturile iestea ale voastre. v-aţi găsit pe vremea secetei să vă jucaţi cu focul!! H a r e t V a s i l e v i c i : Cîntecul popular este piatra de temelie a cugetului unei naţiuni. Şcoala nu taie nimic. iar sapă le voi da eu. Sînt. H a r e t V a s i l e v i c i : După cîte ştiu. Cît despre prietenie. copiii vin la şcoală cu caietul şi cu creionul.

soţia sa M ă t u ş a A r v i r a . femeie de serviciu Vorbăreţul membri ai comisiei Tăcutul ministeriale E levi ai şcolii din Căpriana Maria Moscalu Violeta Zamfir Petru Cucu Elena Nevoie Ionel Coţofană L e n e ş u l din f u n d u l clasei . director de şcoală A g a f i a. învăţător de istorie la şcoala medie din Căpriana J e a n n e t t e . învăţător de limba franceză N i c o l a i T r o f i m o v i c i . soţia sa Mama părinţii Tatăl lui Jeannette HaretVasilevici.HORI A Dramă în două acte PERSOANELE H o r i a H o l b a n.

> j — Şi. După care în aceeaşi geantă a mai găsit şi u n ciocănaş învelit cu aceeaşi grijă . în cancelarie învăţătorii sîn t numai aşteptare . ce mai e nou pe-aici. pentru că ceea ce se considera drept linişte nu era nici pe departe liniştea de care avea el n evoie . Şcoala medie din Căpriana. stau oarecum înmărmuriţi de importanţa m om entului. — Hai noroc. O ciudată. iubiţi tovarăşi! învăţătorii i-au făcut semn. Sws într-o clasă . s-a auzit o bătaie domoală de clopote . de necăjită ce era.. Intrînd în cabinet. invitîndu-l oarecum să tacă împreună cu ei. a deschis servieta. mai faceţi? B învăţătoare. Odată cuiul bătut şi pălăria aranjată. pentru că de departe. o neobişnuită tăcere pentru un asemenea local. Ce 169 . dar invitaţia n-a fo st primită . bine dispus . La parter — cancelaria şi cabinetul directorului. bine legat. pe la voi? Cum o duceţi.ACTUL 1 INTÎI O frumoasă zi de toamnă . lîngă băncile adunate grămadă. şi-a scos frum useţea de pălărie. de pe ap culme de deal. membrii corului şcolar . aranjaţi pe voci. Deodată în cancelarie apare u n bărbat bine îmbrăcat. a pornit cu ea în căutarea cuierului . om ul a revenit în cancelarie . a scos din ea u n cui în v elit frum uşel în hîrtie .. Negăsind cuierul. învăţătorul însărcinat cu dirijarea corului aşteaptă cu mînile aruncate în laturi. la etaj — clasele . m usafirul şi-a p u s servieta pe masă. şi-a îm preunat mînile piept în sem n de rugă.

. » T 172 . D ar m-a adus p rin p ărţile v o astre curiozitatea ori. urcă la etaj. că. cum ni se va cere.. H o r i a: Şi dacă fac trei paşi?. în loc să deschid fereastra şi să chem lumea. J e a n n e t t e : l a t e u ită ce se mai laudă! H o r i a: Da de ce să nu ne lăudăm. O um bră se furişează prin coridoare. H o r i a: Ce să mai lungeşti vorba şi la m iliţie! Le spui pe scu rt — frum os. se zice. zece?. cinci. J e a n n e t t e : Dacă.. vom iubi... Poate mai ap rin d eţi o dată bricheta. Că eu. de acelea cu care se trage.... dar mi-au făcut cu ochiul n işte m ere acolo într-o grădină. intră. ca bradul.' la m iliţie. H o r i a: Ce nu mai ai? J e a n n e 11 e: Apoi. Azi am aju n s şi pe la voi. mai bine zis.tu n ci cînd ne va cere ţara să iubim adînc.. V ara în treag ă cutreierăm republica îm preună cu expediţia M uzeului satului. Crapă uşa. J e a n n e t t e : Ş-atunci dar ce-ai făcut? H o r i a: Mi-am zis — atîta pagubă-n ciuperci! Că.. H o r i a: Şi dacă fac patru.. nevoia de-a mai cîştiga un ban. J e a n n e t t e : Cînd va mai veni ea. că pe urm ă.. că mi se şi duce autobu­ zul cu expediţie cu tot. înalt. după ce găseşte scările.. vrem ea ceea. J e a n n e t t e : De trei ori. tovarăşi. F eţişoara lui. A p rin d e bricheta şi. J e a n n e t t e : S ta-aii!! Mai faci un pas şi trag cu puşca! H o r i a: Şi dacă fac doi paşi? Tragi de două ori? J e a n n e t t e : De două ori. şi nu izbutesc eu să cobor din copac... dar îl o preşte în prag u n ţipăt de fată. H o r i a: A ltă dată să o ch eşti mai bine. nu mai am. satul are o casă p e n tru m usafiri de toată frum u­ seţea. proasta de mine. tovarăşi. P ustiu şi în tu n eric în şcoală. înflăcărat! din to a tă inima. ce ni se va cere. to t ce spunem e adevărat. gata. şi să nu-mi îm biaţi voi cu m ofturi!! 2 O noapte tîrzie.. pînă nu se face ziuă. ' J e a n n e t t e : Şi de u n d e mi te-ai luat aşa vesel şi isteţ? H o r i a: N u ştii de u n d e se iau studenţii? De la C hişinău. » * o să mi se ceară să vă descriu.

mai zac în că la bancă. că. H o r i a: Iată. ca să vezi. soarta avea grijă de mine. frate. adică. H o r i a: Fireşte. dar asta se cheam ă de acum lege socială.. T otuşi.. pe cînd aici bu­ nătatea asta zace la to t pasul. Cum merg eu aşa îngîndurat. nu. pe lîngă păduri. Cîţi bărbaţi de stat.. a mai tresăllat ea de vreo două ori aici în Căpriana. nu ştii ce să faci? J e a n n e t t e : D-apoi de la acritu rile iestea vezi ste ­ le verzi. deoarece rublişoarele mele... crescuţi pe lîngă poalele C arpaţilor. într-o ogradă. şi mi-au făcut un bine. că de unde. cu buzunarele doldora de mere.. H o r i a: Las’ că noi. C hiar că besh o zea istv en o st!!! S tîd i sram!! J e a n n e t t e : Şi-s toţi aşa deştep ţi la Chişinău? H o r i a: H ei. J e a n n e t t e : De amu ce bine ţi-au mai făcut. dormiseră şi ei cîndva prin şcoli! V rei un măr? J e a n n e t t e : V reau. bucovinenii. A u v ru t să-mi facă un rău.. că nu se mai pierde lum ea. în O cci­ dentul cela p u tred de bogat m ilionarii plătesc a u r p en tru asem enea îm p reju rări noi. Păi.J e a n n e t t e : Şi n-ai p u tu t găsi casa m usafirilor?! H o r i a: Casa am găsit-o. cînd eu şi cu acesta nu ştiu ce să fac?! H o r i a: Cum. J e a n n e t t e : Şi to t pe tem a fructelor? H o r i a: A. dar n-am p u tu t găsi bani în buzunare. oam eni cu renum e m ondial. din păcate. şi contabilul cela al nostru. noi vise. J e a n n e t t e : A găsit şi inim a ceea a ta cînd să tre ­ salte! H o r i a: Dacă nu. La noi în sat oam enii ce ţin prin livezi copaci deaceştia îs porecliţi „duşm ani ai p o p o ru lu i“. cum sîn t ei contabilii. H o r i a: Să fii fem eie şi să nu vrei mere! Că de la me­ rele astea au şi p o rn it toate. nu. îmi iese în ain te o m inune de şcoală cu etaj şi atunci mi-am zis — stai. Să-ţi mai dau u n măr? J e a n n e t t e : Ce să-mi mai dai unul. să nu zici! îm p reju rările noi. M ajoritatea urcă în autobuz şi pleacă lăsînd m inoritatea fără un ban în buzunar. trezesc noi idealuri. n eo b işn u i­ te. Prim a oară mi-a tresăltat cînd am zărit în vîrful dealului.. noi puteri. sîntem o b işn u iţi cu pădureţele şi mi-a săltat inim a cînd le-am zărit peste jjard. în afară de mere. neobişnuite. dea­ 173 . J e a n n e t t e : Las’ că şi voi sîn teţi poamă bună. Fructele au v en it mai pe urm ă.

Legaţi aşa de-un cîntec. H o r i a : Cum. că clopotul cela. Ai auzit şi tu cum am făcut pe clopotarul? J e a n n e 11 e: A fost ceva nemaipomenit! Vreo oră şi ceva ne tot căzneam noi aici în şcoală — ba încep. din ce-ai tras. anu-i greu. ş-am rămas orfani cu toţii. şi de abia pe urmă au venit merele. peste dealuri. cînd vrea. secetos.. Fie şi fără cor. Aşa era el de fru­ mos şi măreţ. iar voi îi tot daţi înainte cu „frunzele ruginite“ şi “rîndunelele plecate“. străvechea C lopotniţă a lui Ştefan cel Mare. cine. de parcă ar fi o apă lină. H o r i a : Şi l-ai cîntat pînă la capăt? Ţi-ai descărcat inima? 174 . H o r i a : Pentru asta ai şi venit înapoi la şcoală? J e a n n e t t e : Pentru asta. c-a şi bătut cu pumnul în masă ş-a strigat — no-no-no-o!! H o r i a : De ce. iar odată cu mirarea porneşte şi cîntecul nostru. ni s-a tăiat cîntarea în două. să-l îngîn măcar aşa pe întuneric. nici spălatul. ne urcăm în maşină. părea c-o să-şi iasă din minţi. Ba scîrţîie o fîntînă. că mi-am zis — o să crape inima asta în mine dacă n-am să mă întorc înapoi la şcoală să duc cîntecul pînă la capăt. a pornit domol peste văi.. H o r i a: Omul. dar. adică — no-no-no-o?! J e a n n e t t e : Că. A doua oară — cînd glasul clopotului. pe semne. O căriţi şi batjocoriţi aşa din senin. J e a n n e t t e : Sfinte Dumnezeule. Sărmanul H aret Vasilevici. N oul nostru director. lumea înţepeneşte a mirare. un nod în gît! Eu. cura­ tă pînă în adîncuri. de-o pildă. Acasă nici deriticatul.. nimic. dar ce concerte îs acelea. iaca. vine şi iară vine. pornim pe la brigăzi.. cînd ni s-a oprit. iaca. cică. găseşte.. dar cum te-ai că­ ţărat. eram fericiţi cu toţii. vine apa ceea la vale. ba trece un trac­ tor. că. Ni s-a pus piciorul în prag.supra satului. ne-o fi deocheat cineva. pînă în sară nu mi-am putut veni în fire. fie şi fără conducător.. cîntecul cela. în sinea mea. după ani şi ani de muţenie. N-a do­ vedit bine să intre în şcoală. de una singură. ba prind a se sfădi două femei. ba iară nu mai încep repetiţiile corului. nici călcatul nu m-au putut linişti. şi nu mai are capăt. nici frînghie. Iată însă că deodată coboară din vîrful dealului dan­ gătul cela de clopot. vi s-a tăiat cîntarea în două? Cum poate fi tăiat un cîntec în două? Cine poate face una ca asta? J e a n n e t t e : Ei. adică.

. copilă-hăi.. eu fac vocea a doua. mai mult o zi de odihnă. Eşti la vocea întîi? J e a n n e t e : Intîi. de *mai mare dragul. de.“ (C i n t ă în doi. că dacă eşti aici cu mine. au legături cu presa..) C* 6 C în d viorica va-nflori. de spaimă. iar de mîne o începem iar cu munca. să prindem tonul. Tra-la-la. O luăm de la înce­ put ori de-acolo de *unde-aţi fost tăiaţi în două? J e a n n e t t e : De unde am fost tăiaţi. H o r i a: D ar mai stai un pic. pînă una-alta. de frică nici vorbă nu poate fi! Las’ că-1 aşfernem în două voci. Avem un cor. pentru că avem şi noi norme acolo în viile celea cu frunza ruginită. dar. Din păcate.. cu critica. de unde atîta grabă? J e a n n e t t e : Peste cîteva ceasuri ne adunam iară la şcoală. şi ce lucrător e acela care vine nedormit? H o r i a: La noi în Bucovina se obişnueşte să con­ duci fata cu care ai stat. ca să ne ducem la vii. că-i facem de ruşine şi pe cei de la Conservator. H o r i a: Păi. trebuie să plec. H o r i a: Nu.J e a n n e t t e : Nu. Pe sem7 ne. mi s-a luat glasul. Do-re-mi.. dar pentru a o conduce trebuie să ştii cel puţin unde trăieşte. A tu n ci va creşte iar în boiţi Frunza butucilor din vii. cu un asemenea drac de fată poţi merge la război! Din ce clasă eşti? J e a n n e t t e : A zecea. H o r i a: Cum pui mîna pe atestat.. De la „Cînd viorica. Concertul a fost aşa.. J e a n n e t t e : Ce-a fi mai pe urm ă s-a vedea. pe cînd noi. Cei de la C onservator apar­ ţin M inisterului Culturii.. Mai întîi. H o r i a: De ce? J e a n n e t t e : Ca să vezi. 175 .. Iar rîndunica va sosi. J e a n n e t t e : E atît de greu să-i faci de ruşine pe cei de la Conservator? H o r i a: Fireşte că-i greu. vreau să-ţi m ulţum esc că m-ai aju tat să-mi descarc inima... fuga la noi la U ni­ versitate.. H o r i a: Perfect.

H o r i a: E cam mult de mers.“ 3 O lungă sară de iarnă. Am însă aici peste cîteva case o mătuşă. Ca să prind trenul de dimineaţă. J e n e a îşi face lecţiile. dar cînd e noapte şi fata invită un băiat să doarmă la ei. să nu ajungi şi tu a bate cu pum nul în masă cînd se va cînta „A ruginit frunza din vii.. M a m a : D e amu ce mai mintoşi om fi cînd ne-or în ­ gheţă sem ănăturile pe deal. altm interi. O m ăt pîn’ la brîu. Ghemuita lingă sobă.. Hai c-o scol repejor din somn. că n-a rămas mult pînă la ziuă. badei. N u cumva iar s-o în ­ toarcă în ger! T a t a : Dar să vină odată gerurile celea. sărmanele. iar t a t a şade pe laviţă şi se gîndeşte la cîte-n lună şi-n stele .J e a n n e t t e : De fapt. nu ţin la ger. T a t a : Dacă nu. trebuie s-o pornesc chiar acum spre gară. apoi. cu acriturile iestea. J e a n n e t t e : Dacă o luăm pe de-a dreptul. H o r i a: Să lăsăm mătuşa în pace. poate te-oi mai îmbuna oleacă. invitaţia poate avea un alt sens. puţine friguri ne-au tot trecut prin oase! Ne mai tre b u i^ u n u l.. Şi dacă tu eşti cu munca pe mîne. M a m a : V uieşte focul în sobă.. J e a n n e t t e : Hai că te conduc pînă la marginea sa­ tului. că l-am în tîln it mai ieri pe N ichita cel din vale. şi mătuşa ceea a mea e ca o pîne caldă — oricînd îţi găseşte plapumă ş-o pernă. că o cărat o săptămînă îngrăşăminte. tot ciupind ba dintr-un copac. eu sînt cu întorsul. Şi iar rămîn copiii fără cireşe a cîta vară şi măcar o cireaşă de rîs în tot satul! ... M a m a pune pe foc. ba din altul. T a t a : Las’ că frigul te învaţă minte. Mai întîi că e mai aproape. s-ar fi cuvenit să te invit să dormi la noi. prin gră­ dini. niciodată nu strică. iar mintea. şi chiar l-am oprit de l-am întrebat — ce mai e nou pe dealuri. măi femeie. M a m a : Livezile. toate bune şi frumoase. măi Nichita? Zice. să ţinem şi noi minte cum o fost cînd o fost iarnă! M a m a : Cum nu.

vine iarna. ş-atunci să vezi tu vîrcoleală! M icuţ cît un pumn. De cîte ori ţi-am zis — leagă. pînă să deie în floare. şi cînd venea iarna. ştii. cu nopţi senine. Cu viile. iar cum s-o învăţat a fuma. Şi chiar de făceau ei colo niscaiva stricăciuni. la directorul şcolii. J e a n n e t t e : Ţi-s dragi şi iepuraşii? T a t a : Mi-e dragă isteţimea. şi îi las pe amîndoi să alerge cît or putea. de parcă şi sufletul meu s-ar fi luat la întrecere cu iepura­ şul cela. măi femeie. că scapă iepuraşul cela ca prin minune. Au nebunit. închipuieţi tu.. ş-ai to t lăsat pînă ne-o prins iarna cu copăceii goi-goluţi. ne grămădeam la ferestruica de pe cuptor. Mama voastră şi răzmamă. că vine iarna. pentru ce-am mai face şi noi umbră pămîntului! 12 . Amu. el de frig nu se teme.1. cînd colo — copacii mi-s legaţi cu legături de paie. că. Porneşte şi el prin omături să caute ceva de-ale gurii. c-au ajuns şi ei sărmanii ca vai de dînşii. numai codiţa albă îi licăreşte cînd ici. măcar de miroznă s-o ţinem! Tu. ce-i drept. Că. îmblă să-şi cumpere puşcă. începe a fuma. nu prea au unde se ascunde. Druţă. gutuii ceia cu legători de paie ori acolo cu ceva. T a t a : Las7 să-şi mîngîie şi iepuraşii ceia viaţa colo c-o crenguţă. lăsător din fire — „hai c-o fac“. măi. Amu. Şi aşa. ei. se pom eneşte cu o groază de puşti aţintite asupra lui. cum se ridică copă­ cel. mi se face mai bine. cu lună plină. voi. cu mintea ta proastă de femeie — iaca. copiii. cînd colo. fiecare mucos. frigul şi foamea îl scot din culcuş pe iepuraşul cela. Scria un careva mai dăunăzi la gazetă — cică în Repub­ lică M oldovenească avem cam cîte zece arme de vînătoare pe un kilometru pătrat.T a t a : Las* că cireşarui. urm ărind cum se hîrjonesc iepurii în grădină. mi-aduc aminte. M a m a : Pînă să ajungi la viile satului. cu chiu.. cînd colo. în ­ chipuieţi tu. va zice iepuraşul în sinea lui şi va avea dreptate. cînd sem ănăturile încă nu s-au încins bine. şi. mi-e dragă fuga lor! în primăvară. mai bine te-ai uita să vezi ce se face la tine în ogradă. altminteri. dezgeţam cu suflarea colo un peticei şi stăteam ceasuri în ­ tregi cu sufletul la gură. dar cînd o ia la sănătoasa peste un deal ş-o vale. cu vai ajunge pînă la mine în ogradă şi. îi vor roade iepurii şi n-om avea o singură gutuie în casă. zău. s-ar putea să avem bucluc. la noi în sat era numai o singură puşcă. 4 177 . nainte vreme. hei. noi. las’ că nimeni n-o m urit de foame. zău aşa.

cînd deodată se pom eneşte cu un m usafir în prag.. H aret Vasilevici. ce-i drept. J e a n n e t t e : Să nu ziceţi una ca asta. J e a n n e t t e : Cum. bărbierit şi parfumat. pe colo de prin manuale. uitaţi-vă bine ce scrie aici. în loc să te bucuri îm preună cu eleva dumitale. matale nu te bucuri?! Eleva dumitale e înscrisă la U niversitate şi dumitale.. în ju ru l tău.4 O zi în plină vară.. H a r e t V a s i l e v i c i ( oarecum pe gînduri): Ciudat. de n-ar fi atîtea lucruri ciudate la mijloc. chiar acum am primit-o prin poştă. de bucuria cea mare! H a r e t V a s i l e v i c i : Dar opreşte-o odată cu ne­ chezurile astea ale tale. J e a n n e t t e : Ura. Jeannette: Ce anume vi se pare ciudat? H a r e t V a s i l e v i c i : Nu ştiu cum se face. Casa lui H aret Vasilevici e numai umbră şi răcoare. adunată pe ici.. nu alta. H a r e t V a s i l e v i c i : M-aş bucura eu. pli­ nă de vervă. H aret Vasi178 . J e a n n e t t e : Mata. dar înverşunatul holtei al Căprienei nu se mai poate opri.. nu-mi vine nimeni... H aret Vasilevici. foarte ciudat. pe cînd marea m ajoritate se reped cu turma. Mai ales sexul divin dă năvală. Cu m înecile suflecate. iar cum îmi pun pestelcuţă şi iau o cîrpă. că mă umflă rîsul. pe cînd ei abia rup o limbă livrescă. Că tu vorbeşti o franceză vie.. musafirii îşi fac de cap. m-am re ­ pezit şi eu ca proasta. Afacerea se num eşte “„Paris — Chişinău via C ăpriana“. Se folosesc de situaţie. ca la iarmaroc. mustoasă. îşi vor mai înviora şi ei puţin cunoştinţele. Unele... dar ani făcut-o de bucurie. mata... şi încă o mie de ori ura! Iaca. dar de fiecare dată cînd sînt bine îmbrăcat. Admisă la Facultatea de Limbi Străine a U niversităţii de stat. H aret Vasilevici. Peste tot e curat. m unceşte de zor . îngrijit. 2ău asa. dragă Jenea.. mai au buna cuviinţă să bată la uşă.. J e a n n e t t e : Cer scuze. H a r e t V a s i l e v i c i : D ar stai odată şi nu mai cotcodăci atîta! Faptul că te-au prim it dovedeşte că nu sînt ei chiar aşa de proşti acolo la Chişinău. Acum. cu o pestelcuţă prinsă în şolduri. *redonînd o melodie.

. şi alta cînd eşti surghiunit.levici. şi oricît aţi ascunde adevăratele sentim ente. ploaia nu mai ajunge. sărmanele. că la ele. H aret Vasilevici! Ştie toată lumea că aţi visat o viaţă întreagă să aveţi în casă o. H a r e t V a s i l e v i c i : Draga mea. şi. H a r e t V a s i l e v i c i : Vă-hă-hă... eşti mai aproape de casă. D rept care. să cadă si Chişinăul. iată. nu. J e a n n e t t e : Teme-te de Dumnezeu. H aret Vasile­ vici! Cum poţi pune mata alături capitala republicii cu Bălţul ista prăpădit! H a r e t V a s i l e v i c i : „ Prokleatîi gorod Kişiniov." J e a n n e t t e : în primul rînd. aceeaşi programă. dar aşa ceva nu pot primi din partea unei eleve.. Lucruri răscunoscute în epoca noastră — zicem una. H a r e t V a s i l e v i c i : M ulţum esc frumos. să-i stropesc frunzele. fiecare epocă cu versurile sale... te bea rugat9 iazîk ustanet. momentul psihologic.. vede Domnul că ai m eritat oraşul cela din plin. * T * 179 . Poate fi posibil aşa ceva?! A. Iată. J e a n n e t t e : Nu faceţi mofturi. ce să-i faci. în rîndul doi. ştiu bine că vă bucuraţi.. H otărît că nu. ce-o fi cu micuţul ăsta? J e a n n e t t e : U n pui de brad pitic din Japonia.. că aţi ţin u t dintotdeauna la mine. o duc ca în sînul lui Dumnezeu. dar. iar de locuit preferă să locuiască la Ialta. acum Sofia Rotaru cîntă: „ M oi belii gorod vecinii kak skazanie. n-au de ce se plînge. mi-am permis să vă aduc şi eu un mic cadou. mulţumesc frumos. vai. în rîndul trei.. Am uitat cum se cheamă ei acolo la dînşii. dar..." H a r e t V a s i l e v i c i : în faţa m icrofoanelor glori­ fică Chişinăul. „bonsai “. E una cînd vii într-un oraş de bună voie. nici vorbă de bu­ curie! T e-am crescut pentru Moscova.. facem alta. Mai bine te-ai fi dus la Bălţi — aceeaşi facultate.. în adîncul inimii vă bucuraţi. pentru viitoarea poieniţă vă şi aduc primul brăduţ. poieniţă cu brazi pitici din Japonia... H aret Vasilevici. Şi dacă a zis atunci Puşkin aşa. Pare-mi-se. Ţi-a pus piciorul în prag noul director. Ţine mai bine ghiveciul ăsta aşa aplecat. pe lîngă toate. iar fără distincţie n-ai vrut să te duci la Moscova. După mine. Puşkin a avut în vedere Chişinăul de acum un secol şi jum ătate. dacă a căzut Moscova. J e a n n e t t e : Florile matale.

şi mi-am zis că voi face totul. Şi tot aşa. Haret Vasilevici. şi dumneata. de studiile făcute la Paris. să fac rost de-un copăcel. şi moşul^ l-a ru gat pe tata — poate mă reped s-o ajut din cînd în c*nd. mai de treabă. ai ajuns la un bătrîn profesor care v-a invitat odată la el acasă şi v-a arătat o mica pădurice de brazi mici.. din vorbă în vorbă. adică. la o lecţie. ai văzut tu mă­ car un om care s-ar fi întors de la Chişinău mai matur. ne-aţi spus atunci. îneît n-ai avut de u n ­ de-o şti. japonezi. că pîrîul cela s-a uscat de i-a rămas numai numele! H a r e t V a s i l e v i c i : Draga mea. H a r e t V a s i l e v i c i : Şi o fată ca asta s-o las eu să se piardă în m ocirla ceea de pe malul Bîcului?! J e a n n e t t e : C are Bîc. şi moşul cela al meu a colindat ţara asta în lung şi-n lat. iar brăduţul. de-a lungul vieţii. ori cît de mic ar fi. voi fi prima. e posibil ca tocmai tu. fje într-un ceas bun. uite-1. verişoara mea. Mi-a săltat atunci inima şi i-am zis unchiule. deodată aduce vorba de nişte brazi pitici. îţi scot fata cu franceza să aibă numai de „cin ci“ dacă îmi aduci şi mie un brăduţ. tot înşirînd cîte a văzut el la Kiev. pe cînd eram eu acolo la ei.. peste deal. japonezi. Aşa micuţă^ cum eram. e un vis vechi al meu.. Apoi. dar e o chestie atît de intimă. pitici. 180 . moşul tocmai se întorsese de pe drumuri şi povestea cîte minunăţii a văzut el prin bazarurile pe unde-a umblat. dar puteai călători zile întregi printr-însa. şi eu.. mai fericit decît s-ar fi dus într-acolo? J e a n n e t t e : Eu.. Fiica lor. J e a n n e t t e : Am aflat-o chiar de la mata. H a r e t V a s i l e v i e i : Dacă n-am putut eu însumi.. acolo la un ba­ zar care se mai şi num eşte „Bessarabski“. H aret Vasilevici. în Selişte. Odată. odată. cam greu se descurca la franceză. Acum verişoara a term inat a opta cu „cinci“ la franceză. Cînd eram printr-a cincea sau a şasea.H a r e t V a s i l e v i e i : Nu zic. mata ai început să-ţi am inteşti de anii de tinereţe. Am un moş aici.... J e a n n e t t e : Am avut noroc. ocupa un loc cam cît o masă. dar mi-am dat sama că visul dumnea­ voastră e să aveţi cîndva măcar un brad japonez. Pădurea ceea.. Oricum. H a r e t V a s i l e v i c i : Dorinţa asta a ta de-a to t fi prima o să te vîre în tr-u n laţ de unde nu ştiu cine te va mai scăpa. iată.

strici viitorul unei eleve. pentru două virgule în plus. să întri în casa unui om si > să nu baţi > la usă? i N i c o l a i T r o f i m o v i e i: Cînd sînt în serviciu. învăţătorul şi eleva sa. ce să steie ele goale? H a r e t V a s i l e v i ci : Dacă te enervează. în­ tuneric! 181 . ele n-au fost decît un pretext. tovarăşe director. vîră aco­ lo în ele nişte cărţi... treaba voastră. H a r e t V a s i 1 e v i c i: Las’. J e a n n e t t e : Ce unghere. şi la şcoală. Am venit cu maşina special după volumele enciclopedice. nu vă place.. sînt în treacăt. nu e în ordine — rămîne loc gol deasupra cărţilor.. H a r e t V a s i l e v i e i : Dar ce te-o apucat aşâ. Nicolai Trofim ovici! Zece ani cu „cinci“ la purtare!! ' N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Lasr. N-am să vă deranjez. Ce porcărie mai e şi asta. pe întuneric. că stau peste tot vrafuri.Vine să-i sărute obrajii . că poliţele-s făcute pe măsura tom urilor enciclopedice. pentru că eu de felul meu sînt un bun gospodar. dar. scoate tomurile. de acord. Stau de se pupă. să cari din şcoală la tine acasă enciclopedia şi să n-o aduci înapoi! H a r e t V s i 1 e v i c i: La care dă-mi voie să te în ­ treb — da ce porcărie mai e şi asta. cînd. Şi acasă. H a r e t V a s i l e v i c i: Şi golul cela chiar te roade la inimă? N i c o 1 a i T r o f i m o v i c i: Mă roade. că aşteaptă maşina în drum. care. ştim noi ce fel de gos­ podar eşti mata la şcoală.. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Mai întîi că virgulele nu erau în plus.. H a r e t V a s i l e v i e i : Cum mai cuminte poate fi. dar în aceeaşi clipă apare în prag directorul N i c o l a i T r o f i m o y i c i : Frumos. şi odată ce dulapurile-s gata. î-am pus un „patru“ ca să fie cuminte. ştim noi fetele cu „cinci“ la purtare. că doar enciclopedia nu este o boală de stomac. cu enciclopedia. ci în minus. care se hîrjonesc cu băieţii noaptea întreagă prin unghere*. n-am timp pentru ceremonii. Vă place. nimic de zis.. şi orice ai pune. N i c o l a i T r o f i m o v i c i .. Hai.. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : M-o apucat pentru că am comandat dulapuri. deodată.. Dacă nu.

N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Hai că-i bună şi asta... cînd am auzit cu urechile mele! Şi cînta nu de una singură.. cînte cui care a fost între­ rupt de mine ca necorespunzînd momentului. to­ varăşe. în voie . să nu-şi supere cum va digestia . H a r e t V a s i l e v i c i : Carevasăzică. J e a n n e t t e : Poate îmi spuneţi şi cum îl cheamă? N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Parcă tu nu ştii? J e a n n e t t e : O. s-au răzvrătit doi! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Dacă nu. pînă la capăt. dar iată că un drac de fată pur şi simplu s-a răzvrătit. cu ce te-ai fi ocupat. Şi nu că să-l îngîne colo cum a da Dumnezeu. a fost întocmai precum ziceţi. Eu nu iert pe cei ce s-au ridicat îm potriva mea. să vă dau la brazdă. ci întocmai să-l reia de la versul de unde a fost corul întrerupt!!! H a r e t V a s i l e v i c i : Fantezii dintre cele mai ne­ ghioabe. H a r e t V a s i l e v i c i : Las’.. dragă copilă! P entru toată viaţa s-o ţii minte.. de-aş fi ştiut. vin de obicei şi cu dovezi. nu mai speria şi dum­ neata copila.N i c o l a i T r o f i m o v i c i ( lui H aret V asilevici): A nul trecut... dacă nu mă înşel.. că jerpelitul cela era venit de pe undeva.. J e a n n e t t e : Nici gînd să neg. ochiul lui Nicolai Trofim ovici Balta. Şi ce crezi că face? Vine în aceeaşi noapte. întră în şcoală şi se căzneşte să cînte de una singură. dar mă cuprind fiorii — de unde aţi putut afla? Că eram singurică în toată şcoala şi în afară de Dumnezeu. pentru că toc­ mai luase masa): Apoi că eu vi-s şi Dumnezeu. fiindcă eu atunci cînd vin cu o învinuire. să ştii că în fiece clipă te va urmări.. îl uitase aici în sat o expe­ diţie. pe oriunde te-ai duce. pas cu pas. Ţi s-o fi năzărit acolo ceva şi de acum. şi eu am fost nevoit să intervin. gata — ură pe veci. N i c o l a i T r o f i m o v i c i (Jeannettei): Să nil negi. marea m ajoritate au înţeles drept necesitatea ace­ lui ordin şi l-au acceptat ca atare. ci cîntau în două voci. Şi de acum încolo. Fata cîntă pe întuneric cu un băiet pe care nici nu ştie cum îl cheamă! 182 . s-o ţii minte de la mine.. cu un băiet. N i c o l a i T r o f i m o v i c i (după ce-a tot rîs domol . N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Care mi s-a năzărit. cînd o cam luaseţi voi razna cu un cîntec popular..

. chiar de-ar avea aripioare şi adeverinţă de înger. dar.. elevul care e în stare să-i zică directorului şcolii „nu-i treaba dum itale“ nu poate lua un „cinci“ la purtare. nu prea vrînd. Primem kak d a n n o s t — cum zic ruşii. Greoi... aceia vor răspunde de latura ei mo­ rală.J e a n n e t t e : Uite că asta nu mai e treaba dumitale! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Şi încă mă mai întrebaţi de ce i-am pocnit un „patru“ la purtate? Păi. Drum bun. îmi stă pe limbă. de.. suspicios. H a r e t V a s i l e v i c i : O! Sper că şi în acel oraş ce se vrea cu orice preţ să fie alb vei rămîne to t aşa de frumoasă şi vînturatică. ce „capabi­ lă “! A ptitudinile acestei fete în domeniul limbilor străine se numesc „talent“! Cu totul altceva am vrut să zic..) Jenea. hai să nu generalizăm. De. J e a n n e t t e : De încăpăţînată.. că odată ce-o întrat la U niversitate. De.. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : De capabilă. directorul se întoarce cu faţa la perete. altceva am vrut să zic.. devenit deodată trist . Doar atît. Sper că şi în aşa-zisul „oraş alb“ vei rămînea tot aşa de. sărută părinteşte fruntea fe te i . ce Dumnezeu. H a r e t V a s i l e v i c i : Nu. Nicolai Trofimovici. 183 .. de. dragă copilă.. poftim.. Haret Vasilevici:. de.. H a r e t V a s i l e v i c i : Nu cumva de dragul lui. J e a n n e t t e : Vînturatică.. cîntăreţul cela o fi fiind şi el de prin Chişinău? J e a n n e t t e : O riginar e din Bucovina.. e drept. A sta am vrut să zic. M ulţumesc frumos pentru brăduţ. de... J e a n n e t t e : Nu numai de dragul lui. (După o lungă pauză. mon ami. e una din cele mai frumoase expresii ale lor. H a r e t V a s i l e v i c i : Să nu generalizăm... Nicolai Trofimovici.. că doar nu vei fi fost crescut în pădure.. dar învaţă. la care Haret Vasilevici. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Da ce? H a r e t V a s i l e v i c i : Poate-ţi cari privirea pe-o clipă colo într-un colţ şi-mi oferi posibilitatea de a-mi lua rămas bun de la una din cele mai drăguţe eleve ale mele? N i c o l a i T r o f i m o v i c i : A.. la U niversitâtea din Chişinău. H a r e t V a s i l e v i c i : Care „capabilă“.

. Cu mînecile suflecate şi cu fusta prinsă-n brîu. mai întîi s-o scoatem cu m ătăluţă la capăt. dar aş fi vrut să ştiu cine-ţi plăteşte pentru că faci curat în Clopotniţă? Că doar nu-i fi cărat mata din sat şi pînă în vîrful dealului două căldări pline aşa. mai bine ai avea grijă de şcoala ceea. iată ce m-ar interesa în mod deosebit! M ă t u ş a A r v i r a : Hei. cîte zece se duc de intră să înveţe mai departe. o pocitură de sfeşnic.. tovarăşe direc­ tor. nouă. de plătit îţi plătesc şi iştialalţi bine. facem curat în şcoală. una din lefuri ţi-o plăteşte statul pentru curăţenia în şcoală.5 O cămăruţă la subsolul Clopotniţei lui Ştefan cel Mare . odată ce lucrezi în şcoală. iar ai noştri. Şi mata. aşa se întorc. o măsuţă. cum se duc. nu te-ai fi tîrît aici pe brînci pur şi simplu pentru a face un fel de gimnastică? M ă t u ş a A r v i r a : Ce gimnastică. un capăt de luminare abia mai clipocind . ni se dă voie să fim în două lefuri. Recunosc. iaca. dar facem curat şi în clopotniţă? Slujim în acelaşi timp şi lui Dumnezeu şi lui mamon? M ă t u ş a A r v i r a : Ce mamon. Cînd era numai foc şi pară. că. dar cine sînt ei şi în ce fel îţi achită truda. m ătuşă Arviră. ţipă din balamale uşa şi în prag apare d i r e c t o r u l . vine vara şi din satele vecine cîte cinci. îngrijitoarelor. Nicolai T r o f i m o v i c i : Problema pregătirii elevilor o lăsăm pe altă dată. şi pe urmă iar nu mai ştiu .... Vrasăzică... tovarăşe director. că bărbaţii iştia au 184 . Iaca. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : „ Materialnaia zainte resovannost.u — aşa îi zice. numai de-am dovedi. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Hai că-i bună şi asta! Mă to t întrebam eu — cine o fi venind încoace pe furiş de face curat? Te-am găbjit pînă la urmă. pentru a speria colo o babă. Două ferestruici. măi. M ă t u ş a A r v i r a : M-ai găbjit. zici. care gimnastică! Cine-ţi ridică azi un pai de jo s fără.. iar nu mai ştiu cum îi zice. de pomană. Nicolai T r o f i m o v i c i : Care vasăzică. care mamon? Că. în loc de-a hoinări pe dealuri. Şi. dacă vrei să ştii. m ă t u ş a A r v i r a caută din răsputeri să scoată pustiul şi delăsarea din această scundă încăpere . Vezi de însuşeşte bine expresiile. Stai că ştiu! Matrialna . mătuşă.

dar ce tot uiţi pe-aici cîte-o lumînărică? M ă t u ş a A r v i r a : D-apoi că viaţa om ului se aseamănă cum nu se mai poate cu focul unei luminări.. Aşa e. mă tem. ca creştinii. nici Dumnezeu n-o să vreie să mă ţie atîta pe lume. mai aprindem un capăt de lumînare. sînt omul statului şi pe mine nu mă mişti de pe poziţiile mele nici cu lacrima.. aşa sărmană şi oropsită cum mă vezi. dar. ziceau ei.. cînd vine ziua Pomenirii. Amu. că pe patul de moarte lăsau poruncă să fie înm ormîntaţi aici în vîrful dealului. ici cu lacrima. ( Lăc­ rimează. Şi buneii. că eu din anii fetiei nu mai ţin minte să fi şuguit. cine-o mai rămas din neamul clopotarilor. M ă t u ş a A r v i r a : D-apoi că pom enirea celor ador­ miţi e de cînd lumea lăsată pe sama sufletului.. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Ziua Pomenirii.. că.. şi străbuneii mei au făcut slujbă de clopotari aici în vîrful ista de deal. dacă am coborît şi eu din viţă de oameni vrednici. că iaca mă ocărăşti şi pentru asta.. Că pe-atunci era lucru de mare cinste să fii clopo­ tar ici în vîrful dealului.. vine o dată pe an. Cît despre lacrimă. şi iar o lacrimă. de. Mata eşti abia venit prin părţile noastre şi poate nu-i fi ştiind că. şi iar o glumă. de. tovarăşe director. venim şi noi în căm ăruţa asta şi mai fa­ cem curăţenie. nimeni nu mai ştie pe unde-o fi fiind mormintele rudelor noastre. ci îmi dau nainte şi mi-au plătit. Nţ’ c o 1 a i T r o f i m o v i c i : Bine. hai. apoi. mătuşă. noi. îţi vine matale a spăla podelele iestea şi le mai speli o dată. şi din mormînt cum se vor bate clopotele de două ori pe zi — în zori şi în amurg.ajuns mai rău ca femeile — mor de curioşi ce sînt! „Adormiţii pe veci“ mă răsplătesc. nici cu gluma! M ă t u ş a A r v i r a : Ce glume. da pe mata te văd cam desişor ba urcînd... Eu însă. 185 . Ca să audă. ba coborînd dealul. urcăm vîrful dealului să-i pomenim pe-ai noştri. tovarăşe director. Şi pentru că urma m orm inte­ lor s-a pierdut. sărmanii. că aşa se bateau clopotele peatunci— de două ori pe zi: în zori şi în amurg. Fiecare şi-i pomeneşte pe ai săi atunci cînd îi vine. mătuşă. de. Slujeau clopotele cu atîta dragoste şi credinţă.) N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Iat-o. veşnica viclenie a femeilor! Ici cu gluma. pentru atîta amar de vreme. Şi-mi plătesc nu ca voi colo la şcoală o dată pe lună — şi asta cînd luna ceea se şi trece.

Şcoala e o instituţie de stat pentru creşterea şi instruirea tinerei generaţii.. vii mata în ­ coace. cu alta pu­ ne înapoi.. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Mă rog. se poate întîm pla să te scot din leafă. şi pe urmă. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : * Iar atunci cînd cucoşelul i-a făcut găinii felul. şi noi putem c-o mînă lua. e treaba dumitale. Dimpotrivă. am fă­ cut o nuntişoară cum se obişnuia pe vremea ceea. N i c o l a i T r o f i m o v i c i ( după ce aprinde lum i­ narea şi închipuie o clipă de reculegere): Băgaţi sama să nu cumva să pîrjoliţi Clopotniţa. ia-1 de unde nu-i? M ă t u ş a A r v i r a : Păcat să zic. m-am deprins de-amu.. m-o to t purtat. aprinzi o luminare.. afară de copii-şcoleri. că n-aş vrea. dar ai în vedere că dacă ai să tot cari la lum înări în vîrful dealului. eu n-am fir de neam pe lumea asta! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Ce eşti chiar aşa de singurică? Nu s-o găsit nim enea să te ieie atunci cînd erai de luat? M ă t u ş a A r v i r a : Ba s-o găsit el unul şi m-o tot purtat cu vorba.. Dar stai parcă mai aveam un capăt de lu­ minare în geantă — l-am luat.. Că altfel nu e bine.. să nu ţi se supere soarta. iaca. să fi adus un capăt de lumi­ nare. că nu m-o lepădat el nici după aceea. să te scoată din slujbă. M ă t u ş a A r v i r a : Da nu mă mai scoţi mata din şcoală cît îi lumea şi pămîntul.. m-am gîndit — te po­ m eneşti că se mai abate vreun gură-cască ş-o să-şi uite lum inarea pom enirii acasă.. zău.. Că de jo s pînă sus e numai lemn. îi fi avînd şi mata morţi? N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Cine nu-i are? M ă t u ş a A r v i r a : Păi. M ă t u ş a A r v i r a : Aracan de mine. A prinde-o cu mîna matale şi o pune în locul celei arse.) N i c o l a i T r o f i m o v i e i : Bine. ţi-o dau cu împrumut. M ă t u ş a A r v i r a : Las’ că ne-o păzit Domnul pînă amu.. gata.. hai. tovarăşe director. că. ( Lăcrimează. Cum să mă scoţi din şcoală. ne va păzi el şi de-amu nainte. i-am născut şi un fecior de mai mare dragul.. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : După care? T F 186 . Uite.şi cum alta i-am putea noi pomeni mai bine pe cei« duşi decît aprinzînd o luminare?. cu prostiile celea a matale. cînd..

după ce l-a tot urmărit .. A ve­ nit. vine ziua cînd rămîi liniştit.. M ă t u ş a A r v i r a : Ferit-a sfîntul să te temi! Că i toate-s pînă la o vreme. cînd colo. cîte nu se întîm plă în cim itirul ista! Te uiţi — şade un băiat pe-o bancă. J e a n n e t t e : Liber.M ă t u ş a A r v i r a: După care a venit războiul.. fiind omul statului. 6 O seară într-un colţ de cimitir. iaca. nu pot înţelege ce te face să to t urci dealul ista hleios? Avem în mijlocul satului m onum ent în memoria celor căzuţi la răz­ boi. H o r ia : Ferească-ne Domnul de aşa ceva. care feI leşag? 187 . mătuşă. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : V eşnică slavă celor că­ zuţi pe cîmpul de luptă! Dar. vine o zi cînd nu-ţi mai este teamă de nimica. nici feciorul? M ă t u ş a A r v i r a: Nici tata. ( Lăcrimează. J e a n n e 11 e. H o r i a fumează tăcut pe o bancă.. K.) N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Nu s-au mai întors? Nici tata. M ă t u ş a A r v i r a : Da mata treci într-o zi pe acolo I şi întreabă — florile celea cine le-o sădit. cine le pliI veşte şi le tot ia cu vorba cînd ele mai-mai să se scuture. Vii. şi nici un fir de păr nu se răspunde cînd te ţipă groaza pe nume. se apropie timidă.. dar.. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : îmi pare rău. omul datoriei. aşa stînd lucrurile. nici feciorul. te aşezi cumin­ te lîngă dînsul şi. covoare de flori de cu prim ăvară şi pînă toamna tîrziu.. Flacăra veşnicei recunoştinţe arde la acel mormînt. J e a n n e t t e : Lasă-mă. mă tem că pînă la u r­ mă voi fi nevoit să raportez. se poate? H o r i a: In cim itire cu înghesuiala nu prea. senin.. şi cum i-am petrecut pe amîndoi la gară. dar ce veninos mai e şi băiatul I ista! Nu ţi-am spus încă anul trecut că pădureţele strică feleşagul?! H o r i a: N-am prea înţeles — care pădureţe. J e k n n e t t e : Vai. aşa că lo­ curi libere se mai pot găsi. sare nici nu mai ştii de pe f unde o pisică jigărită şi umple lumea cu tine. Pe urmă. mi i-a luat.

Şi după ce la început m-am speriat. cînd colo. mai apoi începe să vi se pară că prea aţi lăsat de la voi şi iar vă faceţi a nu o mai cunoaşte. ci cu „Tra-la-la-la. fireşte. bre. P entru că.“ H o r i a: Care viorică.. nici măcar nu l-am cîntat pînă la capăt. După ce vă apropiaţi de-o fată.. dar te-ai făcut % nu mă mai recunoaşte. H o r i a: Ce te-ai legat. pen­ tru că la U niversitate.“ De abia pe urmă ne-am dat sama că.. care rîndunică şi care trala-la?! J e a n n e t t e : Vai. a intrat noaptea în şcoală? Că. Azi trece pe lîngă mine şi nu mă cunoaşte. ci de la „Cînd viorica va-nflori. ambiţul ista bucovinean o să mă scoată din sărite! Că voi. 1 e a n n e t t e: De mirat eu ar fi trebuit să mă mir. ne cu­ noaştem. tocmai şedeam şi eu pe întuneric colo în şcoală. apoi. Cît despre nopţi petrecute împreună. ce vînt o fi dat peste mătăluţă. după ce m-ai tot dus de nas ca pe-o proastă şi m-ai tot purtat cu Vorba. pentru că se term ina el nu cu „butucii din v ii“. de capul meu! Se poate să te aşezi pentru prima oară lîngă un băiat şi să-l începi a ciupi?! J e a n n e t t e : Prima oară! Hai că-i bună! Da cine-a scăpat vara trecută autobuzul şi..J e a n n e t t e : Da nu mai umbla atîta cu ifose.. de bucuroasă ce eram. Acuşi e anul de cînd învăţăm îm preună — eu caut în fel şi chip să mă apropii. cum se zice la voi la facultate: miile pardons! J e a n n e t t e : Şi cîntecul cela. copilă-hăi. Aşa.. iar rîndunica va sosi.. l-am luat nu chiar de la început.. şi. ţii minte.. măi. dar de fiecare dată mă înfruntă nagîţul ista al vostru. că de ce să zic. cei de la poalele Carpaţilor.. H o r i a: Nu.. neavînd unde dormi. mai apoi ne-am îm prietenit ş-am petrecut o noapte de toată frumuseţea. care vorbă?! J e a n n e t t e : Da nu mi-ai spus că U niversitatea are cel mai bun cor din oraş. mîne trece pe lîngă mine şi nu mă cunoaşte. x ă te faci de rîs. H o r i a: Să tot stai şi să te miri. ne întîlnim doar prin coridoarele U niversităţii mai în fiece zi. să intru în vorbă. sînteţi cu toţii sălbătăciţi de pustietatea m unţilor.. Ruşine să vă fie! H o r i a : Mie să-mi fie ruşine?!' J e a n n e t t e : Ţie. nici pomină de cor la Universitate!! 188 . H o r i a: Ce dus de nas.. din întîm pîare.. din vedere.

tragi cu urechea. găsiţi cu greu limbaj comun cu semenii voştri şi. ba-şi pierde serile prin bibliote­ ci. vrînd-nevrînd. n-om mai cînta. îmi pasă. Ce-ţi pasă de petrecerile mele? H o r i a. Ca dacă o vom lua cu toţii noapte de noapte prin grădini. că te va rîde lumea.. pentru că cimitirele sînt. cînd mi-a fost greu de tot. iar cînd iese în lume. ce mai dragoste se poate înfiripa într-un fund de cimitir?! H o r i a: Nu te grăbi cu vorbe mari. datoria ei e să cînte. prin ce ne vom aminti c-am fost şi noi odată tineri? H o r i a: Cît te priveşte. iar voi nu mai încetaţi a vă urîţi. lăsaţi numai cenuşă pe-acolo pe unde-a fost cîndva un codru verde. dacă îi interesează. 189 . a venit un bun băiat din Bucovina şi mi-a dat o mînă de ajutor. căutaţi să vă ascundeţi ba după scoarţa unei cărţi.. nu obişnuim a ne bate de la fete. unde Dumnezeu. J e a n n e t t e .. nu-ţi fie teamă că-ţi va rămînea tinereţea fără amintiri. bucovinenii. Sfinte Dumnezeule. bucovinenii. ba după poarta unui cimitir. deoarece.. i * nu atît trecutul cît singurătatea te goneşte încoace seară de seară. J e a n n e t t e : A trage cu urechea e lucru mai mult pen­ tru femei. pentru că Domnul vă face frumoase. pentru că odată. se tot vorbeşte prin cămine. U rîţindu-vă.. într-un anum it fel. ce-ţi pasă?! J e a n n e t t e : îmi pasă. tociţi de singurătate.. noi. Că voi. J e a n n e t t e : De unde ştii unde-mi petrec eu nopţile? H o r i a: Apoi. printre băie­ ţi. H o r i a: Sincer vorbind. pe cînd bărbaţii. urîţiţi viaţa ca atare. sînteţi de felul vostru mocani închişi în sine. Acum e datoria mea să-i întind mîna. Dacă vrei să stii. locurile cele mai sfinte. Stăm aşa la o parte şi aşteptăm să vedem ce ne va trim ite soarta. că dacă nici acum n-om mai glumi. şi tot pustiind şi pustiind suflete. J e a n n e t t e : Şi dacă soarta a hotărît să mă trim ită pe mine. şi. cele mai curate. H o r i a: Şi chiar de-ar fi să fie aşa. ba e la curs. vine fuguţa la cimitir.. tot ţinînd-o din petrecere în petrecere. iar tu nu mă laşi să mă apropii?! Pentru că. ce ţi-a trebuit Facultatea de Limbi Străine? J e a n n e t t e : O riunde ar fi studiat tinerimea.H o r i a: Dacă ţii chiar atît de mult la cîntece. prin parcuri.. caută să vadă singuri cu ochii lor. J e a n n e t t e : Nu umbla cu rom antism ul cimitirelor.

nu te poţi întoarce? J e a n n e t t e : Ei. să mă vezi de fiecare dată cum te trezeşti? Că eu încă anul trecut. E duminica Pocroavelor. pentru că băieţii din satul nostru îs mai cu toţii de statura lui Ştefan cel Mare. fără sarmale? H o r i a (pe g în d u ri): Din păcate. H o r i a: Care cerere? J e a n n e t t e : Păi. în şcoală. un pui de bătaie? J e a n n e t t e : Nu-ţi fie frică. dar nu mă poţi părăsi aşa deodată. nu te-oi duce drept la cunu­ nie. se poate aşa. nu pot merge. cu rîndunelele ne-am lămurit. cererea de căsătorie. cu rîndunşlele celea? J e a n n e t t e : O. cu sarmale? J e a n n e t t e : Se poate hram fără tulburel.. la Căpriana. să nu te ruşinezi de acest sentim ent. H o r i a: Mă rog. J e a n n e t t e : D-apoi. chiar de-o fi licărit ceva acolo în no­ aptea ceea. Va fi timp destul ca să-ţi retragi cererea. H o r i a: Cu tulburel. Vreau să te invit pe duminica viitoare la noi la Căpriana. să nu zici ba. ştiind bine că fără tine nu mă pot întoarce în sat! H o r i a: De ce. şi m-am înfiorat. H o r i a: U n asemenea drac de fată — şi mai mult nu-ţi trebuie! Şi dacă mănînc eu acolo. şi las’că te-ai înfiorat şi tu.. dar ce să-i faci? J e a n n e t t e : Vai.. avem hram pe duminică.H o r i a: S-o luăm iară de la început. măi capilă. H o r i a: Ce să facem noi duminica viitoare la Căpriana? J e a n n e t t e : Să petrecem puţin. adică. cînd el se umflă în pene şi nu vrea să meargă!! H o r i a: Ce te-ai legat. Avem pe luni seminar şi mi s-a spus că voi vorbi printre pri­ mii. îmi pare rău.. hodoronc-tronc! J e a n n e t t e : N-ai grijă. nu. H o r i a: Ia-1 şi du-1. H o r i a: Ştiu eu ce să fac. că nu e demn de un bărbat. atunci noaptea. din senin. am sim ţit cum înm ugureşte între noi un pui de dragoste.. Fireşte. cum să nu! Crezi că eu nu ştiu că ai şterpellit de pe undeva o fotografie de-a mea ş-o ţii la căpătîiul patului. atîta grijă! J e a n n e t t e : Cum să-l iau şi cum să-l duc. de ce? Am fost proastă şi m-am lăudat că la hram vin cu logodnic cu tot. aşa se prim eşte la voi invitaţia unei fete?! 190 . dacă luăm numai statura.. de capul meu?! J e a n n e t t e : M-am legat.

191 . rîsete. Prin sat de amu au şi pornit zvonuri că. H o r i a : Très bien.H o r i a: Cum dar? J e a n n e t t e : Ii întinzi mîna. J e a n n e t t e : Ca să vezi cum s-au aranjat toate! Res­ tul îl discutăm în tren. să-şi spună numele. datoria lui e să poftească. ia uite. îi m ulţum eşti frumos pentru invitaţie. H o r i a : Dar stai o clipă.. nu. / sprăvindu-şi treburile. iar cît despre numele meu — Horia. Şi ce petrecere mai poate fi cînd masa de jur-îm prejur e numai mutre de care şi aşa ţi s-a u rît să le tot vezi zi de zi?.. dă-mi voie să-ţi mulţumesc pentru invita­ ţie. B a l t a stă la pîndă împreună cu consoarta sa. să mai stau un pic cu dînsa la umbra unui castan. pe sîmbătă. uite. fireşte. J e a n n e t t e : Ah. bre Agafie. H o r i a: Nu-mi vine a crede că. tot corpul didactic. Deci. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Dacă nu.. atunci cînd te-ai apropiat de banca asta. unii se întîm plă să se şi prezinte. la şase. dar e u n vis vechi al meu — mi-am zis încă toamna trecută că. Rămînem la Jeanne­ tte. La revedere. toate acestea de abia după ce ne vom logodi. Cînd directorul ridică o casă. Prin ferestrele deschise răzbate larma hramului — tarafuri. fată dragă! Se poate să mă prinzi aşa din fugă şi tot aşa din fugă să mă laşi?! Că odată ce-a venit vorba de vise. Pe sîmbătă. chiote. H o r i a: Păi. fireşte. cine-s ei. A g a f i a: Măi Colea. măi! Da poate nu trebuia poftită chiar toată hărmălaia ceea? Că tu eşti director. Noapte bună! 7 O masă enormă în aşteptarea musafirilor. da ei. Bi­ lete cumpăr eu. n-ai ştiu t cum mă cheamă. că altfel nu se poate. se va ajunge pînă la logodnă. m adem oiselle ... la sfinţitul casei. J e a n n e t t e : Am ştiut. J e a n n e t t e : Mie mi s-a spus odată Jenea. dar de cînd cu limba franceză — Jeannette. visasem şi eu cîndva să conduc o fată frumoasă pînă la cămin. bre. la urma urmei? Ia nişte învăţătoraşi. în gară.. atît. dacă. nu mă las pînă nu fac cunoştinţă cu băiatul cela din Bucovina.

. ce ne facem? N i c o l a i T r o f i m o v i c i : C-or veni. că de abia după ce-1 primeşti. iaca. dar va fi ocupat. şi din izul cela. vinul pe masă se răsuflă dacă aşteaptă prea m ult închinăciunea. că n-or veni. se naşte acel „şi voi cu noi. Locul din capul mesei. A g a f i a: Curcanii. măi! Ţi-o dat Dumnezeu la talente. nici gînd să-i scot! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Dar nu te mai necăji atîta. Pin’nu văd musafiri la masă. tot rem ontînd şcoala ceea. D escrie răcitura şi-ţi face din ea poezie. puţin îmi pasă. adică. H a r e t V a s i l e v i c i . bre. maica Domnului. Că Balta nu se teme nici de ochii lor. nu e bine? Că de abia ajunsă la cald . că te rîde lumea! U nde s-o văzut în satul ista vin răsuflat?! Că se ridica şi morţii de prin morminte. cînd zvonu­ rile iestea chiar învăţătorii le şi răspîndesc! Ş-atunci mi-am zis — decît să împle satul cu din auzite. îşi şterg gura cu mîneca şi se duc repejor de se culcă napoi prin sicrie.. nu-i scot din cuptor.“ A g a f i a: Măi Colea. curat poezie! Vinul totuşi prea te-ai grăbit să-l scoţi din beci. cum nim eresc la cald. nici de gura lor. clătit cu vin scos tot atunci din beci. că. nvam grăbit să scot răciturile din beci. bre. nici pic de ruşine! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Ce ruşine.. A g a f i a: Măi Colea. că nici nu mai încap în tine. oricum. ne şi vin musafirii. mai bine să vină să vadă singuri. directorul.. iar răciturile. sînt ales de soartă de-a sta pururea în capul mesei A g a f i a: Şi eu. Din fiece farfurioară se răspîndeşte în ju r iz de zamă potolită cu usturoi. de abia după aceea să vezi tu ce se cheamă duşmănie.. uite. bre Agafie. 192 . N i c o l a i T r o f i m o v i c i : De ce. uite ce căsoi şi-a ridicat! A g a f i a: Nici pic de ruşine. după ce-1 cins­ teşti. închină cît închină. măi! Da d a:ă or lua şi n-or veni.. de abia intrat.măi. încep a se topi.. Nu ţi-am spus eu c-au să vină? Omul nostru ţi-e duşman pînă nu-1 pofteşti la tine în casă. mulţiani trăiască. » N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Bre Agafie.. pentru că eu. şi noi cu voi. nici de zavistia lor. taci. şi nu e bine. mulţiani. rămîne oarecum mirat în prag. proasta de mine. răci tura devine răci tură.

nu vor să-mi ureze „şi noi cu voi. Măi Colea.. n-ai grijă. Ne descurcăm noi. rămîi holtei. altul a şi fost invitat la cineva mai dinainte. cît despre ceilalţi. dar m-au rugat să vă previn că. eşti primul m usafir înti-o casă nouă. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Las’. dar. el chiar că trebuie să fie primul la toate. cu o masă pregătită pentru douăzeci şi patru de persoane. ca oamenii de ziua hram ului — unul are musafiri. şi voi cu noi. tămîia mamei lui! A g a f i a: Da ia chiar vă rugăm.. adică. Aşază-te* la masă. apoi. A g a f i a: Aracan de mine.N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Intră. ce zici el di onoare?! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Ei. H a r e t V a s i l e v i c i : De trecut. învăţătorii vor un nou război.. H aret Vasilevici. se fasonesc şi ei cum poţ. iar primul musafir. Druţă. facem război. Refuzi îm preună cu dînşii ori prim eşti invitaţia noastră? H a r e t Va s i 1 e v i c i: Cer iertare. da ia chiar treceţi şi nu vă faceţi supărare. îţi place holtei. n-au să poată onora invitaţia acestei case. ştim noi despre ce-i vorba. nu vor să guste din pînea mea.. Nici la vin. nu. din păcate. 4 193 . că colegii v-au trim is să-mi com uni­ caţi că nu vor să păşească pragul casei mele. pot tre­ ce. A g a f i a: Cum. cu doi curcani copţi în cuptor!! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Bre Agafie. nu băga şi tu lumea în panică. H aret Vasilevici. că n-avem fete de măritat. H aret Vasilevici. eu cu Agafia vrem să ştim dacă putem conta pe dumneata în continuare ca pe un musafir? H a r e t V a s i l e v i c i : Din păcate. voi. nu te teme c-om aduce vorba de însurătoare.. ai venit într-un fel de solie. dar într-un anumit fel eu de acum am şi păşit pragul acestei case! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Că bine-ai zis.. nici la m încăruri. solia fiind încheiată. măi. dar principalul e că n-au să poată veni. într-un anum it fel! Să vedem însă în ce fel anume? Dumneata ai venit cu porunca corpului didactic. şi noi. dar principalul e că n-au să vină. * mulţi J ani trăiască“? H a r e t V a s i l e v i c i : Nu. Mă rog. nu sînt petre­ căreţ de felul meu.* mulţi y ani. de ce nu?! Mă interesează însă ce-ai să faci dumneata. nu vă fie cu bănat. bre. mă rog. dezleagă băierile. Şi zici. n-au să poată onora. nici 13 I. fără zorzoane şi răbufniri folclorice.

dar. Sperasem că te voi avea măcar pe dum neata’de partea mea. ţine m inte că eu îs dintre cei care nu se opresc pînă nu-şi văd duş­ manii duşi la groapă. deodată . N i c o i a i T r o f i m o v i c i : Drum bun. crezi că nu ştiu eu ce fierbe acolo în cancelarie?! H a r e t V a s i l e v i c i : De.. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Ştiu că tiu m-am pros­ tit cu to ta l — să ridic o frum useţe si să beau 9 de casă ca asta T în cinstea e i un pahar de v in la botul calului! H a r e t V a s i l e v i e i : A iîta c it pot. măi! Poate sa mă reped după felşeriţă.la veselii de-o noapte întreagă nu prea ţin. în sat e hram. altă generaţie. » N i c o i a i T r o f i m o v i c i : Păcat. îfigîhdurat . că-i aici aproape. a nu bea încă nu înseam nă a te face de ruşine. H a r e t V a s i l e v i c i : Să speram. Şi ce mai încoace şi încolo. N i c o i a i T r o f i m o v i c i : D-apoi ca azi pe în tre ­ gul glob toţi s-au săturat de toate. Gîlgîie gamfa. nu prea au ochi să te vadă. o bună jum ătate din omenire se duce în musafirie la cealaltă jum ătate. dar odată се-ai ales tabăra duşm anilor mei. H a r e t V a s i l e v i c i : N u vă stricaţi inima pentru o nimica toată. ajunge a f i rîs.. după cum ziceau romanii. N i c o i a i T r o f i m o v i c i : Să sperăm. dm m uriie-s pline cu m usa­ firi.. cum se lasă sara. A ltă formaţie. Să-ţi facă o injecţie. H a r e t V a s i l e v i c i : Dar nu mai face nici dumnea­ ta din ţintar armăsar! Că doar m usafiria e una din cele mai vechi forme de convieţuire.. H aret Vasilevici. A g a f i a: Măi Colea. îndelung . Nicoiai T rofimovidt. băieţi tineri. un pahar de vin la botul calului. N i c o i a i T r o f i m o v i c i : Hal Să-şi coboare duş­ 194 . inim oşi. După care. cum se zicea pe vremuri. Inviţi pe cine-ţi place. La revedere. rîsul se sparge în hoh ote ~r şi toate la un loc o vîră în sperie ţi pe Mata fem eie. păcat. După ce-l p e t r e c e B a l t a vine de se aşază în capul m esei. aşa e. că. apoi stăpînul casei ridica paharul şi î l bea încei. zîm beşte. dar de venit vine cine poate — aşa e de cînd lumea! N i c o i a i T r o f i m o v i c i : Nu-mi îmbla cu pilde populare — ehei. şi totuşi. şi petrec de te m erge colbul./ si > nu mă îndoiesc că mai încolo si > casa asta va fi plină de veselie şi voie bună. zâmbetul creşte §i creşte.

S-au rugat să-i poftesc şi i-am poftit. n-aş da vina pe dînşii? Că fetelor Ie place să danseze. chiar să fi crezut că ţin cu tot dinadinsul să v id aici în casă m utrelë for înăcrite? Păi. aşa de frumoşi erau. cu muzică. îmi ziceam: te pomeneşti că vin şi proştii ceia! Nici scaune* nici mese* nici curcani n-au să ne ajungă. Scîriîie prelung din balamale uşa şi intră H o r i a. şi. N-au sim ţit însă capcana şi s-au lăsat prinşi. ce m-am gîitdit? Cînd află învăţătorii că mi-am adus musafiri din Chişinău. aduc un taraf în ogradă. că amu e rîndul Ier să se calmeze.. apare. ştiu că Ia Căpoana e hram. coşuri cu gutui. peste un timp. cu marşuri. mă înflă dracii cum îi văd adu­ naţi grămadă! A g a f i a: Şi curcanii. N i c o î a i T r o f i m o v i c i : Fără curcani nu se putea Agafie. cu mare ce am scăpat? Parcă şi-ar fi ieşit cu toţii din minţi! H o r i a: Mai dai încă şi vina pe drnşii? J e a n n e t t e : Şi de ce. timida şi oarecum vinovata. plătesc cît nu face. bre. au să-mi facă zile fripte? Cum să le astup gura? Hai că-i invit şi pe dînşii. să li se facă lor injecţii. bre. adică. cum i-arn mai păcăliţi? A g a f i a: Tu i-ai dus de nasr tu i-ai păcălit?? N i c o î a i T r o f i m o v i ci : Bre Agafie. Apoi. prieteni fiindii-mi. M iez de noapte. ştiu ce fel de viţă avem şi ce fel de vin obişnuiesc eu a face. au urcat în maşini. aştern covor de Ia prag pînă la poarta. 195 . J e a n n e t t e : Vai. logodnica lui. butoaie în plina fierbere. stăteam cu frica în spate. Lăzi cu mere. ştiu că am ridicat o casă nouă.. o ştie toată lumea. Acum mă reped în sat. Fumează tăcut intr-un ungher.manii mei pantalonii. dar. vai.. cu cinste şi urale vom primi musafiri şi vom petrece în casa asta cum nici într-o casă din saturi ista nu s-a petrecut?! I 8 O pocitură de cocioaba adunata m tr-un fu n d de livadă . Jum ătate dlin cM şinăuiem îmi sînt prie­ teni. dar. apoi. pentru că. păcatele mele! Pentru? ce i-am tăiat fi i-am pus Ia copt. amu o r fi fiind la jum ătate de drum. pentru novoseli şi pe dînşii nu i-am invitat. bre. că erau aşa de cu-minţi. O să crape cînd o să afle cum i-am dus de nas. bre Agafie.

H o r i a: Ba e şi vina ta. prea ai tot zîmbit şi semănat aluzii la tot pasul. adică. Dumne­ zeule. că. H o r i a: Cum s-ar putea o fată despărţi de prima sa tinereţe. nitam-nisam? J e a n n e t t e : De ce... care a zămislit şi a dus la îm plinire roada acestor 196 . că prea le-ai dăruit speranţe. (Vine. şi de unde să iau o asemenea oglindă aici la Căpriana? H o r i a: N u ştiu de ce. adică. îi priveşte pe dînşii. A fost o zi mare în viaţa mea. bal fiind. mirozna asta de gutui odată şi odată o să mă vîre în pămînt. J e a n n e t t e : Nu zic. n-am ju ra puţin? J e a n n e t t e : ( intr-un tîrziu.. După un hram ca acesta. O. ca să intre în cea de-a doua? J e a n n e t t e : N u ştii cum? Se mărită! H o r i a: Te măriţi aşa. H o r i a: Să mi-1 fi arătat şi mie. ce Dumnezeu. şi naşa un paner cu gutui. Iar că ei pe urm ă s-au adunat grămadă şi s-au sfădit. plini de recunoştinţă pentru străbuna noastră glie.. Chiar şi atunci cînd vrei să fii sinceră. dar felul ăsta al tău de-a tot glumi mă irită. şi s-au bătut. poate chiar — de prima mea tinereţe. adică. de sat. de-ar fi fost vorba numai de unul!! J e a n n e t t e : Pe cuvînt de onoare că se apropiau de mine cîte unul.) Eşti gata? H o r i a: Gata pentru ce? J e a n n e t t e : P entru jurăm înt. sever. H o r i a: Mă rog.. şi ce. de ce. eu primesc.. mi-ar trebui o oglindă de vreo doi metri. una i-o întinde lui. o zi în care m-am despărţit de prieteni. pe cealaltă o ridică sus ca pe o m inune.. Sîntem cel puţin singuri aici? J e a n n e 11 e: De unde singuri! U ite naşul — un butoi cu vin. se poate să fi întrecut şi eu mă­ sura. cu glas scăzut. odată ce m-ai invitat la hram. J e a n n e t t e : Ca să ţi-1 arăt. nitam-nisam? Că a fost la mijloc o dragoste ce a ţin u t un an şi mai bine. nu pe mine. dar ce să-i faci. şi începe să mi se pară că eşti dintre cele ce nu au nimic sfînt. Dansăm cît ne place..hram fiind.mare lucru poate fi la mijloc? N u­ mai un prost îşi poate închipui că o fată care a fost invitată la dans şi prim eşte invitaţia totodată răspunde afirm ativ la toate gogomăniile care i-ar trece lui prin cap! o r i a : De-ar fi fost vorba numai de un prost. ei mă invită. alege două gutui frumoase.. măreţ) : Zi încet în urma mea — mai întîi vom sta alături smeriţi. gluma te trădează. după atîta vin şi atîtea dansuri.

e în partea ceea? H o r i a: Ceva mai spre asfinţit. H o r i a: Poftim —amin. ascultam cum foşnesc livezile prin somn şi tot adunam cuvînt la cuvînt. Ţ in minte. din libera pornire a inim ilor noastre. şi fie ca roada acestui legămînt să se îm plinească şi să creas­ că din neam în neam. Ce ai cu „am inul“? H o r i a: N-am nimic.. plină şi dulce. cam pe acolo. precum creşte roada străvechiului nostru pămînt. umblă cu părinţii Ia deal. veneam seara încoace. După care vom zice — precum cerul şi pămîntul au făcut legămînt. într-un colţişor de ţară trăieşte un băiat.. (După o scurtă pauză. Vei fi sclipuit de prin cărţi jurăm întul? J e a n n e t t e : Doamne fereşte! L-am întocm it singură.. fireşte. în schimb sfinţeşte ceea ce a fost spus mai înainte. dar veni-va o zi cînd cărările noastre se vor împreuna. şi porni-vom îm preună sub semnul unui singur destin. Luîndu-ne din dragoste.) Bucovina cam pe unde vine. dar mi se pare că stilistic nu se prea potriveşte. J e a n n e t t e . J e a n n e t t e : Poate că nu. Amin... J e a n n e t t e : A tunci dar ce stai. în palmele noastre. Apoi ne vom însenina frunţile cu această aromă dumnezeiască. aşa că te rog. legaţi vom rămîne pururea. J e a n n e t t e : Şi sărutarea? ( După ce băiatul o 197 .. iată.gutui. Jene dragă. iată-mă-s. tot aşa se leagă azi soarta ta de soarta mea. acuma ia! Că eu mă gătesc de mări­ tat încă de prin clasa a patra. Culegeam stele prin crăpăturile acoperişului.) Ai repetat totul cum se cuvine? H o r i a: In afară de „am in“. coborîtă din adîncul cerurilor peste mult patirnitul nostru pămînt.. că uite şi acum zace colo pe fîn vechitura ceea de cojoc. şi roada legămîntului celuia zace acum rotundă. mă viram sub cojoc. şi viaţa mea de viaţa ta. se căzneşte cu lecţiile şi nici să-i treacă prin cap că sînt şi eu pe undeva. îşi pierde zilele la joacă. undeva departe.. Jene dragă“. De ce nu? Io. mică de tot. de ce nu te apropii să mă săruţi şi să-mi spui — „Iată că am şi venit. din veac în veac. dar. Apoi. îmi închipuiam că. tot stînd aşa şi ticluind jurăm întul viitoarei mele căsătorii. ( După o pauză. H o r i a: Păi. Hm. H o r i a: Acuma ia?! I e a n n e t t e : Ei.

nu? H o r i a: Trebuie. dar nu pot suporta un bărbat necăsătorit! De la o v^etne. Că ai şi tu voce frumoasă.. puicuţele mele.. Iese. nu. H a r e t V a s i l e v i c i sade îngîndurat la gura sobei. Pînă una-alta. pe-o vreme atît de parşivă.) Să-ţi rămîie de cap! Să faci un drum atît de lung pentru numai atît? Las’ că după nuntă îţi arăt eu singură cum se sărută. trebuie ri el cumva pom enit în astă-seară. păi. îmi vine să deschid fereastra şi să le strig — „Nu. rîrpeşte colo ceva.. încet şi o sten it bocăneşte la uşă. (Cortina) ACTUL 9 DOI O noapte tîrzie de toamnă. de-acum asta e prea din cale afară.7 fireşte. udă leoqrca. şezi aici alături. cînd aud poftiţa. Intră o f a n t o m ă îmbrăcată într-un trenci de Bologna.sărută.. H a r e t V a s i l e v i c i : De obicei. de o mie de ori nu!!‘( Timida ciocăni tură se mută de la uşă la geam. oamenii se gîndesc la asta înainte de-a fi intrat în casă. Iar rîndunica va sosi A tu n ci va creste iar în bolti * * Frunza butucilor din vii . H o r i a reia în urma ei. H a r e t V a s i l e v i c i : Pun rămăşag că-i vreo veci­ nă care vine să mă întrebe de nu mi s-a făcut u rît de unul singur. deschide . Cînd viorica va-nfiori. iar cîntecul ce ne-a adunat împreună. * J e a n n e t t e porneşte prima. J e a n n e t t e : Cer scuze pentru deranj. Femeilor însă le vine în cap marţea ceea ce în mod normal ar fi trebuit 198 . dar iată că se aude portiţa. Au ele ce au. H a r e t V a s i l e v i c i : Ei. Vine un cineva încet şi ostenit.

cum a fost. dacă vin de la gară.. eu am zis dumi­ nică seara. odată intrată. nu. copilă dragă. Cînd.. H a r e t V a s i l e v i c i : Ce deranj. pentru că planurile pentru săptămîna care în­ cepe oamenii şi le fac. de la gară! J e a n n e t t e .. Jenea. O jum ătate de ceas stau în ploaie la uşa matale. H a r e t V a s i I e v i e i : Pe jos. prin ploaie.. ferit-a sfîntul. este simbolul. După ce-şi ajută musafira .. De acum. De la o copilă veselă şi zîmbăreaţă să se treacă atît de brusc la o doamnă tristă. fiert cu piper şi cuişoare? J e a n n e t t e: O are nu va fi păcat? H a r e t V a s i l e v i c i : Fireşte. râmîne înmărmurit. zău.să le vină încă de duminică seara.. scoate-ţi scoarţele astea şi să le punem să se scurgă.. esenţa dragostei nemărginite a acestui păm înt pentru mult pătimiţi! săi copii. S ă fi scuturat chiar totul? H a r e t V a s i 1 e v i c i: A. ■gp i .. Jene dragă. Nu m-am gîndit. fierbinte. că. ci aşa mai spre seară. mai bine-ar fi în tindă.. ce bucurie pe capul meu!! J e a n n e t t e : De acum ce mai bucurie. Starea de spirit. Vai.. Ce era să fac. Vai. care deranj! Vino mai aproape de gura sobei. şi totuşi. floarea vîrstei. * H a r e t V a s i l e v i e i : M es excuses. prin ploaie. acest must roşu.. la deranjul pe care urma să vi-1 fac.. oricum. pe jos. dar trem uri de parcă ai fi avut friguri!! J e a n n e t t e : Cum să nu tremur. Dar. din păcate. un mic păcat poate fi. aud o nouă laudă fem eilor -g le vine în cap marţea ceea ce ar fi trebuit să le vină duminică di­ mineaţa. La marginea satului mi s-au luat cu totul picioa­ rele. iată ce mă miră. dacă am scăpat ultim ul autobuz. Să-ţi torn un păhăruţ de vin roşu. în cele din urmă. de obicei. aşa a şi rămas. Eu altceva am vrut să zic.. nu duminică dimineaţa. hai. 199 . de la o vreme focul începe să ne fie ca o mamă. bată-te-ar norocul să te batăO Ia uitaţi-vă ce-au făcut măgarii ceia din Bucovina eu fruntea şcolii noastre!! Un an şi ceva de căsnicie. dar cînd am văzut casa matale cu ferestrele luminate. te uiţi la ea — şi n-o mai cu­ noşti! J e a n n e t t e : . îngîndurată?. mi se deschide.. îmi pare bine că te văd.

cum zic france­ zii. H aret Vasilevici. că nu e cu nimic vinovat. J e a n n e t t e : De ce? H a r e t V a s i l e v i c i : Ei. o ceaţă grea de presim ţiri începe a se aba­ te peste căsnicia noastră. nu mă aşteptam deloc ca tocmai tu să mă întrebi de singurătate. iar cînd mai spre bătrîneţe a coborît din cer un îngeraş. apoi merge o noapte prin ploaie. cui să-i spun păsul? Şi pentru că unicul om pe lume gata să mă asculte şi să mă ajute a rămas in Căpriana. am rămas iar singur. Eu am grijile mele. de-aţi şti cîte nopţi nedorm ite am avut eu pînă să fi plecat din sat. face peste trei sute de kilometri. eu ce mi-am zis — hai la gară. şi visele — toate sînt absolut diferite. 200 . iată. m-am gîndit — au nu cumva măgarul cela din Bucovina te-o fi lepădat?! Că. dar vorba e că sîntem din două epoci felurite! Şi patimile. nu ştiu cum şi de ce. ne înţelegem de minune. sărmanul. vine un timp cînd vîrstele se egalează. şi chiar nu ţi-i urît să tot stai de unul sin­ gur? H a r e t V a s i 1 e v i c i : Să fi venit tu de la Chisinău pe-o vreme atît de slută pşntru a mă întreba atîta lucru? J e a n n e t t e : Nu. de obicei. dar era unica soluţie. H a r e t V a s i l e v i c i : O. în ultim ul timp tot mai des şi mai des mă duce gîndul la casa matale. Şi nu e atît vorba de vîrstă ca atare . pentru a-mi mîngîia sufletul. şi mă tem ca într-o bună zi să nu ne pierdem unul pe altul în ceaţa ceea. ce-ar fi lumea asta fără tine?! Pentru că i s-o fi năzărit ei acolo ceva. J e a n n e t t e : H aret Vasilevici. Singuratică fiind în oraşul cela mare şi frumos. H a r e t V a s i l e v i c i ( după ce îşi cinsteşte musa­ fira . şi. şi slă­ biciunile. apoi încă un drum pe jos. şi acum. mari­ le drame sînt. După cum vezi. s-a iscat un golan din Buco­ vina. la fem m e . de ce? Am ales prea mult. desigur.la u r­ ma urmei. şi aici nu se mai putea face nimic! H a r e t V a s i l e v i c i : Să le lăsăm pe cele trecute trecutului şi să revenim la ale voastre. Trăim bine. ia şi el un păhăruţ) : La drept vorbind. şi iată-mă în casa dumitale. îl scot de sub pămînt şi umplu lumea cu dînsul! J e a n n e t t e : Lasă-1 în pace. femeia urcă în tren. simple şi banale. prin glod. Ai pomenit de nişte necazuri. dacă-i aşa. dar. O jum ătate de zi cu trenul. dar. cui să mă plîng. stînd aşa şi ascultîndu-te.J e a n n e t t e ( după ce l-a tût urmărit îndelung) : Haret Vasilevici.

H a r e t V a s i l e v i e i : Cui nu-i place pîne cu vin! In treacăt fie spus.împărtăşanie se face tocmai prin îm preunarea acestor două mari mi nu. care nici în plic nu încap. un oare­ care Ilarie Simeonovici Turcul. De acum dacă vreţi să stiti. Deci. poşta. ba îl include în cîte-o expediţie folclorică. mîncaţi. dar Turcul ţinea morţiş să-l vadă la Facultatea de istorie.. ca să poată studia. H a r e t V a s i l e v i c i : Şi a venit o zi cînd T ur­ cul s-a dovedit a fi chiar turc.Dar bine. H aret Vasilevici. mai ales că lui H oria îi şi făgăduise cîte ceva un docent de la Facultatea de Istorie. Dar începe-o odată cu presim ţirile celea ale tale. pregătise chiar şi docum entele. cine ajunge azi într-un oraş mare — ar fi vrut să rămîie acolo. soro. să mai vadă şi el lumea. ba îl trim ite pe la simpozioane studenţeşti. nu mai funcţionează în ţara asta telefonul. zicea.. nu poate încăpea în firul de telefon. J e a n n e t t e ( după o lungă pauză): Chişinăul §N iată presim ţirea mea cea grea. căci. pentru că la început Horia vroia să intre la o şcoală de aviatori militari. Ha ret Vasi levier. cum a zis M întuitorui la cina cea de taină. şi cu atît mai m ult nu încape într-un plic. Chişinăul?! J e a n n e t e : Vezi mata.. J e a n n e t t e : Nu. Aveţi cumva şi pîne coaptă în casă? H a r e t V a s i l e v i ci : Sfinte Dumnezeule. acesta este trupul meu. Turcul cela l-a tot ajutat cît a putut —. ba pune j T Ţ 9 201 .. că mai mult pîne coaptă nu am. am nişte plăcinţele cu bostan de care nu se mai află!! J e a n n e t t e : Nu vreau plăcinte cu bostan.ba îl mută la că­ min într-o cameră mai ca lumea. Vreau o cojiţă de pîne.. poftim coaja de pîne la care ai rîvnit. nici în fir au pot să intre. ea stă flămîndă şi eu o port cu vorba! Pai. Am dorit şi noi să rămînem la Chişinău. ţine paharul şi. Turcul cela l-a şi adus pe H oria la Chişinău. e un om foarte cumsecade. el mai ştie şi Biblia pe dinafară! H a r e t V a s i l e v i c i : Nu te linguşi. pînă şi sfinte . să vedeţi. J e a n n e t t e : Dumnezeule. ca s-o înmoi în cana asta cu vin fierbinte. iar intuiţia ţi-o poate da numai mama şi asta se întîm plă o _ dată la o sută de ani! H oria l-a ascultat si i a făcut bine. ' H a r e t V a s i l e v i c i : Cum. telegraful?! J e a n n e t t e : Ceea ce mă doare. adică. ai intui­ ţie.ni ale păm întului — pînea şi vinuj.

. H oria nu a avut noroc. dar. nici buletin. mă rog. se rupea din şale cărînd m ateriale pentru viitorul mu­ zeu al societăţii... s-a aflat că locul lui H oria a fost dat altora! H a r e t V a s i l e v i c i : Să fie prin C hişinău chiar atît de mulţi cu intuiţie de la mama. 202 . dat cind~s-a ajuns la adicătelea. H a r e t V a s i l e v i c i : Cu alte cuvinte.. O sută cincizeci pe lună. După nuntă. alb ca varul. încît nu le mai ajunge loc la aspirantură? J e a n n e t t e : N-a avut noroc sărmanul Horia. îi şopteşte că cineva a declarat la miliţie că la societate dorm oam eni care nici viză nu au. Dragă Jenea. cerîndu-i să se prezinte la şcoala unde a fost repartizat.vorbă pentru dînsul pe la gazete să-i mai publice cîte-un material la vreo aniversare — să mai cîştige şi un ban. că n-aveţi dreptate. H a r e t V a s i l e v i c i : După care» într-o bună zi îl întîlneşte pe stradă şi mi-1 mai cunoaşte. dar iată că mai dăunăzi îl cheamă Turcul pe H oria şi. pentru că n-am p utut găsi o cameră mai ca lumea. ce mai poţi să-mi spui după ce mi. la un moment dat mi-am dat seama că Chişinău! e o maşină enorm ă care macină din temelie orice început de personalitate.r că altceva era la mijloc.. diurnă. iar H oria dor­ mea la sediul societăţii. A tîţia amărîţi peste tot. care au fost purtaţi cu făgăduieli de azi pe mîne. dar să vezi mata ce face Turcul! H a r e t V a s i l e v i c i : Şi ce face Turcul? J e a n n e t t e : Vara asta s-a înfiinţat la Chişinău So­ cietatea de O crotire a M onum entelor de Istorie şi Cultură. Nu apucă bine Plarie Simeonovici să fie numit preşedinte. eu locuiam la cămin. J e a n n e t t e : N u ne-a mai trădat nimeni. pe un divan. aţi fost tră­ daţi. H a r e t V a s i l e v i c i : Prima oară aud să se teamă Turcul de miliţie. deplasări. f J e a n n e t t e : Dacă n u . De bu­ curia cea mare H oria cutreiera M oldova în lung şi în lat.-ai spus că îl cheamă „T urcul“? J e a n n e t t e : Nu. Pînă la urmă.. tot umblînd aşa prin oraş. H aret Vasi­ levici! Pur şi simplu. ne-am fi aranjat noi. Turcul în toţi cei cinci ani de studiu i-a tot făgăduit aspirantura. că-1 ia şi pe H oria să lucreze ca inspector la societate. iar cînd. Comisia de repartiţie de la U niversitate a început să-l caute şi ea pe Horia.

mă rog. tu nu vei rămme în acest oraş. pentru a examina cele două teorii asupra originii limbii noastre — cea „latină“ şi cea „slavă“. grea. îi s-a dat şi lor cîte ceva. ele fiind acoperite de-o ceaţă rece. J e a n n e t t e : Dar cine. J e a n n e t t e : Ai avut mata casă la Chisinău?! H a r e t V a ş i l e v i c i : Casă e prea mult spus. Arm enească 45. care avea 203 . ei nu mai erau în stare să se bucure şi să se folosească de cele prim ite.. H a r e t V a ş i l e v i c i : N-am susţinut eu nimic. e în stare să părăsească o asemenea frum useţe de oraş?? H a r e t V a ş i l e v i c i ( după ce a scotocit prin ser­ tare. după ce-am tot stat două zile pe scaun şi le-am ascultat pe toate cîte s-au spus. H aret Vaşilevici. i-a întins o foită galbenă): Poftim.. era soare. am stat şi eu aşa de m-am gîndit — ce ne facem dacă şi noi ne vom irosi tinereţea prin alergături şi aştep­ tare? H V a s i l e v i e i * Lăsaţi veniţi _a r e t * totul baltă si » > la Căpriana. îmi îm pache­ tez frumuşel cărţile. viaţa nu mai are nici un rost. tocmesc un evreu bătrîn. Era primăvară.. măi Hare4e. şi ce blestem a dat peste mata de-ai ajuns pînă la urmă învăţător la Căpriana? H a r e t V a ş i l e v i c i : Blestemul cela s-a num it „Simpozion privind unele probleme ale limbii m aterne“. S-a adunat atunci la Chişinău fruntea lingvisticii. pentru că nici nu mi s-a dat cuvîntul. Şi mi-am zi s atunci — nu. După care mă întorc pe Armenească 45. bucătărie. J e a n n e t t e : Vai de mine. iar cînd se var­ să toate culorile în una cenuşie. dependinţe. organizat de Academia de Ştiinţe. Apoi. Frum useţea lumii ce ne în ­ conjoară este farmecul suprem al vieţii. am ieşit afară şi deodată totul în ju r mi s-a părut plutind într-un fel de negură. Cu asemenea foiţe se instalau atunci locatarii în locuinţele ce li se repartizau. J e a n n e t t e : Şi slujbă ai avut? H a r e t V a ş i l e v i c i : Cum altfel puteam primi lo­ cuinţă? Eram lucrător ştiinţific la Institutul de Istorie. dar toate aceste frum useţi nu puteau ajunge la sufletul meu. Limbă şi Literatură.pînă la urmă. J e a n n e t t e : Şi mata ai avut tocmai ghinionul să susţii. li picioasă. dar. dar totuşi am avut o garsonieră — cameră cu intrare separată.. era cald.

de rău. aici am şi rămas. cui îi trebuie aici la Căpriana intuiţie de istoric?! H a r e t V a s i l e v i c i : Sţai.pe-atunci doi căluţi şi căra mobilă prin Chişinău. aşa că o leafă de învăţătoare m-ar aranja pînă la urmă. (Mai scotoceşte ceva prin sertare . E prima jum ătate a m onografiei— restul mai zace în ciornă. E opera vieţii mele. dar cum ai să susţii mata ace­ astă teză şezînd toată viaţa aici în Căpriana? H a r e t V a s i l e v i c i : N u se va pierde dacă va avea calităţile necesare pentru a rezista în timp. după care se întoarce cu un cogemite teanc de m anuscrise. să nu ne grăbim cu vorbe mari. ca orice sat. editura i-a com andat o carte de­ spre m onum entele de istorie şi cultură ale republicii. Deci. J e a n n e t t e (oarecum uim ită): Toate bune şi fru­ moase. de ce adică nu m-aş întoarce în satul meu natal. fiind una la părinţi. harul vieţii în toată plinătatea. J e a n n e t t e : M-am gîndit şi «eu la asta. venit în ­ coace. lăsaţi totul baltă şi întoarceţi-vă la Căpriana. dar negura nu acoperă cu desăvîrşire cerul satului. aveţi aici o casă de toată frum useţea. Se num eşte „Neologismele în scrierile cronicarilor m oldoveni“. dar ce-o să facă H oria aici în valea asta? H a r e t V a s i l e v i c i : Cum. soro. mă rog. îşi va pierde intuiţia m oştenită de la mama? J e a n n e t t e : Păi. adică ce-o să facă? J e a n n e t t e : El are intuiţie de istoric. dar nu sînt toate chiar aşa de simple. dar totuşi mi-am păstrat. J e a n n e t t e : Ei şi ce mare bucurie? H a r e t V a s i l e v i c i : Bucuriile ca bucuriile. şi zile grele. pe cuvînt de onoare că o are! A publicat o mulţime de articole prin gazete. H aret Vasile­ vici. Predau locuinţa. cred. are şi zile bune. J e a n n e t t e : Lucrarea. nu se va pierde. H aret Vasile­ vici.. H aret Vasilevici. Eu. dacă nu vă puteţi aranja acolo. Am ju rat să nu divulg acest secret. cum am coborît într-o dim ineaţă la Căpriana. şi peste tot cer senin. dar pentru H oria Căpriana e un fel de surghiun. H a r e t V a s i l e v i c i : Da de ce crezi că. fireşte. Căpriana. De bine. cu sobe cal­ de şi cu oale pline. dar mă for­ ţezi să-l scot la lumină. la şcoală — ore cîte vrei..) Poftim. H aret Vasilevici. soare şi voie bună. îmi urc catrafusele în căruţă şi. dar eu ce te vei alege mata? 204 . Eu una la prea multe nici n-am visat.

zici mata. H a r e t V a s i l e v i c i : Cine ţi-a spus? J e a n n e t t e : Ei. Dacă nu reuşesc să trec pe la ai mei. Focul în sobă. spune-le să facă focul în am îndouă sobele. poate fi muls chiar. vinul fiert şi cîrpitul nu sînt decît nişte mijloace pentru a lup­ ta cu gripa. să nu scap şi autobusul spre gară. J e a n e t t e: U n nume scris frumos din» asta se poate trăi? H a r e t V a s i l e v i e i .da! J e a n n e t t e : O veşnicie..H a r e t V a s i l e v i ci : Cu un nume scris frumos.. H aret Vasile viei.. ai gripă. O ştie tot satuL H a r e t V a s i l e v i c i : V ecinele astea ale mele au să mă bage în pămînt. după ce ceasul cu cuc din odaia vecină anunţă m iezul nopţii. J e a n n e t t e : Veşnicia. poate tocmai H oria va fi cel care o va studia în adîncime. Totuşi te conduc. că se vede cale de-o poştă că eşti răcit. pentru că mulţi o viaţă întreagă stau în pirostrii şi-şi mulg bruma de îndem înare de care au dat dovadă. deasupra satului se înalţă Clopotniţa. poate. H a r e t V a s i 1 e v i e i : Hai că te conduc pînă la au­ tobus. pierd primul tren de dimineaţă.. Sînt atît de emo­ ţionat. Uite. J e a n n e t t e : Da nu mă mai conduce.. fireşte că nu.. dacă vrei.. O viaţă de om. şi cartea ce va fi scrisă de el aici în sat va deveni cartea de căpătîi p en tru atîtea şi atîtea genera­ ţii. pe duminică să picăm şi noi. unul din cele mai frumoase m onum ente din epoca lui Ştefan cel Mare. cine mi-a spus. Cine ştie. poate fi fructificat în fel şi chip. îşi poate găsi H oria aici în sat veşnicia? H a r e t V a s i 1 e v i c i: De ce nu? Ştiinţa este un proces de pătrundere în lumea ce ne înconjoară. o veşnicie însă — . şi atunci chiar că sînt pierdută. apoi tresare .) E vremea să mă duc. ( Rămîne o vreme pe gînduri . că se poate întîm pla pe sîmbătă ori. Rezultatul acestor pătrunderi intuitive poate fi publicat. îneît fără o plimbare in aer liber n-am să-mi pot 205 . Dacă-1 scap. — dar pentru un adevărat om de ştiinţă însuşi procesul de pătrundere în lumea m isterioasa a necunoscutului e mai presus de toate! Formularea ideilor noi este satis­ facţia supremă a fiinţei umane. poate fi sus­ ţinut. Stă de sute de ani şi-şi aşteaptă cronica­ rul... iar beneficiile care pot fi obţinute în urma acestor formulări nu joacă decît un rol secundar..

cînd au văzut ei că aşa de^amu nu . După care? 206 .. s-au apucat cu toţii. adică tot poporul. C u c u . a ieşit toată Franţa în stradă.reveni. pentru că. un capăt de vor­ bă despre Revoluţia franceză. J e a n n e t t e : Fericiri?! H a r e t V a s i l e v i c i : Să-ţi trăieşti sfîrşitul vie­ ţii alături de una din cele mai capabile. cînd au văzut ei că aşa nu se mai poate. n-am să pot aţipi în noaptea asta. pe cînd H o r i a stă nemişcat şi urmăreşte cum se prelinge ploaia pe sticla ferestrei.. aşa nu se mai pute. zic. posomorită la şcoala din Căpriana. păi. că doar nu degeaba franţuji erau.... J e a n n e t t e : Vai dar ce v-a putut em oţiona chiar' pînă într-atîta?! H a r e t V a s i l e v i c i : Ideea unei posibile fericiri. într-adevăr. de una din cele mai frumoase eleve ale tale.. cum ii zice. H oria Mironovici. H o r i a : Fireşte. nu se poate merge aşa mar departe^ au luat şi s-au răsculat!! H o r i a : Nu mai spune! C u c u : Pe cuvînt. P e t r u C u c u . ci în mod organizat. H o r i a : Ei. dat fiin d că nu mai are ce spune. la urma urmei. să admitem. H o r i a : Toată Franţa! C u c u : Pe cuvînt de onoare! H o r i a : O ţară întreagă să iasă în stradă — poate o ţară încăpea într-o stradă? Mă rog. Şi s-au răsculat ei nu fiecare de capul lui. poate fi pentru un învăţător o fericire mai mare?! 10 O zi ploioasă . C u c u 1 (tresărind): Dacă franţujii ceia. H o r i a: Şi începusei tu. adică ^toata ţara.. Apoi.se mai poate. ei? C u c u (oarecum încurcat): Şi.. se mută de pe un picior pe altul. cînd au văzut ei că aşa mai departe nu merge... H o r i a : Să tot stai si » să te miri. măi Cucuie. C u c u: Ca să nu mai lungim vorba. îm preună cu Marat şi cu celălalt... scos fiind la tablă.

iaca. nu are nimic a face cu răceala. dar clasa tace greoi. pînă una-alta. Strănutăm pentru că sîntem m olipsiţi. trăiască — şi. H o r i a : S-ar putea să fie. îndelung. gata? C u c u : Vivat. H oria M i­ ronovici. H o r i a: Faptul că cineva a răcit încă nu înseam nă că Petru Cucu şi-a învăţat lecţia. mă ţin. adică. trebuie să vă spun. s-a sfîrşit cu re­ voluţia! Cît priveşte gripa. a devenit cu timpul imnul unei întregi naţiuni. un cîntecel de stradă compus aşa. să ştii c-a avut dreptate Cucu. poate fi răceală. o adevărată epidemie. că a adus leneşul cela din fundul clasei vorba de gripă. dar. să nu fie de deochi. C u c u : Păi. H o r i a : în sfîrşit. dacă ţii minte. să le lăsăm în pace şi să ne întoarcem la ale noastre. Ieri gripă. S-o ştiţi însă. deci. că şi la noi acasă toţi bolesc. cînd au văzut ei ş-au văzut. măi. C u c u : Apoi că revoluţia ceea. cînd pe altul. ciuleşte urechia — poate îi suflă cineva un cuvinţel. H oria M ironovici. H oria M ironovici. sîntem la unul din cele mai frumoase capitole din 207 . ce să-i faci. ploioasă. poate fi gripă. In cele din urmă. L e n e ş u l : Dacă strănutul ista. ura.. frate Cucuie. Nu ţi-ai făcut lecţiile şi asta te-a salvat. M a r i a M o s c a l u : Te ţii pentru că eşti mai odihnit. s-o luăm casă cu casă. apoi. azi nu atît gripa ne-a adunat grămadă cît marea Revoluţie franceză. M arat a fost poreclit „tribun“ pentru cuvîntările s a l e înflăcărate. gata. mîne gripă. s-au răsculat. Avem gripă. încît marsilieza. Au fost timpuri atît de fru­ moase. că frahţujii ceia. Leneşul d i n f u n-d u 1 c l a s e i : Iaca. fireşte. Toata ţara a ieşit în stradă. într-un oarecare oră­ şel. Numai eu unul... azi gripă. Şi ai mei acasă luptă cu gripa. iaca.. şi imn îi rămîne a fi pînă azi. porniserăm noi o vorbă despre vre­ murile de glorie ale unui popor. N u sîntem. Au ieşit în stradă şi — gata. gata. strănută careva. măi Cucuie. pentru moment. Zace Găpriana dintr-un capăt în altul. cum pune mîna pe putere. dar.C u c u iar prinde a se sprijini cînd pe un picior . la o lecţie o are­ care. atît de înălţătoare. măi Cucuie. Şi spuneai tu. H o r i a : Cum. că gripa asta pîclişită s-a cuibărit nu numai la dum neavoastră şi la noi. H o r i a : Toamnă lîncedă.

că. Că deştepţii iştia ai noştri de la cîrmuire. şi cînd porneşti prin omătufi. juma-juma? M a r i a : Ei. smotri kuda cihaeş 9! M a r i a : Ce-i aceea „cihaeş . Gerul usucă. prin­ să de săteni la culesul păpuşoiului şi sfeclei de zahăr. şi n-aş fi vrut să-l studiem în grabă. ei ce şi-au zis? Mai întîi strîngem sfecla. V i o l e t a : Mă num esc V ioleta Zamfir. Păpuşoii au în­ ceput a se strica pe deal.. şi cînd au văzut că-i raua. H o r i a : Poftim. L e n e ş u l : Ca să vezi la ce se gîndeşte Cucu cînd se vorbeşte despre Revoluţia franceză! H o r i a : Se poate întîmpla. tot aşa. cînd e frig şi de sus toarnă? Au m uncit bieţii oameni o zi. că nu e atît gripa de vină cît sfecla de zahăr şi păpuşoii. juma-juma. chiar de-a ninge colo oleacă peste dînşii.istoria omenirii.w? C u c u : Ieşi desară la portiţă şi ţi-oi spune. A sta ne şi doare. H o r i a : Şi. toarnă zi şi noapte. dragii mei! Parisul stă cu pumnii încleştaţi sub zidurile cenuşii ale Bastiliei. zac şi cei de la păpuşoi. dacă ar fi fost juma-juma! Zac şi cei de la sfeclă. proasto. cealaltă la păpuşoi. Putem noi oare să-i lăsăm pe francezi singuri în aseme­ nea clipe?! Hai. Ce folos însă de dusul cela. Amu să vezi mata cum s-au întors toate! Anul Nou bate la uşă. trei. La urma urmei. Poate fi şi invers — lumea n-ar fi răcit ea chiar aşa de uşor de n-ar fi săpat virusul gripei în puterea de rezistenţă a organism ului. răcind. două. da vre­ mea cum a dat-o în ploi. doctorii o spun! Treci înadins pe la punctul medical şi ai să vezi cum scrie cu litere de-o şchioapă: bereghis9 grippa. din clipă în clipă va răbufni asaltul acelui simbol al nedreptăţii. mîne-poimîne îi Crăciunul. într-adevăr. dar. ciocălăii îţi sar singuri înainte de ţi-i drag să-i pui în coş. Vrea cineva să completeze măcar cît de cît cele spuse de Petru Cu cu? M a r i a M o s c a l u : Eu aş crede. chiar de-om intra cu dînşii în iarnă. fa tu. Slăvite fie satele unde fe­ tele o iau înaintea băieţilor. şi hai să nu mai umblăm cu epidemii.. cei de la cîrm uire ce şi-au zis — măi. 208 . păpuşoii — aşteaptă. cu gripă! Care gripă. Violeta. iar mai apoi. au căzut cu toţii la pat. cine-i săritor la nevoie?. adică o jum ătate se duce la sfeclă. care epidemie?! C u c u : Dacă nu eu o spun. H oria Mironovici. epidemia de gripă a fost precedată de-o răceală. dragă Mărie.

14 I. Cucuie. principalul e |c-am stat şi noi oleacă la sfat. V i o l e t a : Apoi. şi Bastilia a fost luată. în franceză. D ruţă. Şi. H oria Mironovici. frum o­ sule! ! C u c u : Cu Revoluţia franceză am terminat-o. ci „Hong Kong“. măi tu. deci?.. că. zăpăcito! Mu „con-con“.V i o l e t a: S-ar putea intîm pla ca dum neavoastră să fi reţinut deja numele meu. ce. s-a plimbat printre bănci. M ulţum esc pentru sfatul de care se poate întîm pla să mă şi folosesc. măgarul. H oria M ironovici. Te joci cu francezii! Cît despre gripă. sîntem la geografie? \ L e n e ş u l : Parisul e pe malul Senei.. După ce a pus catalogul în sertar. cu nota ceea. cît despre notă.) Ce mai e nou. Că de cînd stăm noi aici la taclale. U n oraş.. ne-am mai descărcat şi noi puţin sufletul. iar el mă jigneşte! | O face pe deşteptul. părerea mea personală este că avem de-a face cu un soi de maladie adusă din Asia. simpatic. usturoi şi încă o dată usturoi. V i o l e t a : Personal aş crede că nici gripa lui Cucu şi nici păpuşoii şi sfecla Măriei M oscalu nu au nimic de-a face cu cele ce s-au întîm plat în realitate.. dragă Violeta. nici gînd să-şi facă lecţiile! (DuI pă o lungă pauză. şi care acolo în limba lor se num eşte „con-con“. C u c u : Care „con-con“. Violeta. De acolo au adus marinarii gripa asta cu tem peraturi mari şi au botezat-o „gonkongskii gripp“! Nu ştie nici pe dracu’ şi se vîră. şi regele achitat. eu una pot să vă spun — u stu ­ roi. 1 C u c u : Dumnezeu cu dînsa. fa tu. şi acest „Hong Kong“ nu e o boală într-o limbă asiatică. H oria M ironovici! Eu mă ridic să-i dau o mină de ajutor. băiat isteţ. ' V i o l e t a : Ce se face pe lume.. H o r i a: Foarte bine. H o r i a: Treci la loc. el. dar măcar o singură 4 ată să-şi fi făI cut lecţiile! H o r i a : Tocmai asta ne şi doare. pe makil Senei? C u c u : Ce are a face Sena? Că.. ci denum irea unei colonii la hotarul Chinei. tot maladie i se zice? H o r i a: Posibil. cum ţi se pare ţie. Foarte bine. pare-se. voi. 4 209 . Personal sînt de părere că în cazul de faţă avem de-a face cu o maladie. dar m-am prezentat pentru orice eventualitate. mai bine zis.

fa. dragii mei copii.. poate fi o aşa situaţie cînd omul ştie. dar nu poate formula?! H o r i a (după ce s-a tot plimbat printre bănci şi a tot stat la fereastră): Istoria. de la naştere şi pînă la moarte.. M a r i a : Şi atunci dar ce s-a întîm plat cu dînşii? De ce au fost si » nu mai sînt? H o r i a : Tocmai pentru asta ne şi adunăm noi la şcoală. Băieţii rămîn pe gînduri. H oria M ironovici. j M a r i a: Şi le-a fost tot atît de scump. este o ştiinţă. ce este istoria? I o n e l C o ţ o f a n ă : Puneţi un „cinci“? H o r i a: Pun un „cinci“. caută să pună mină de la mină pentru a găsi răspunsul. stînd la fereastră. pe care trăieşte azi neamul nostru. L e n e ş *u l : Taci că mă umflă rîsul. dar nu pot spune... ce adică o fi însem nînd viaţa? Se zice că trecerea unui om prin lume. C u c u: Nu aşa.. şi cam aşa este.. C u c u: De ce. se num eşte viată. O ştiinţă care vine să ne spună prin cîte a trecut viaţa de îa începutul începuturilor sale. pe crucea mea că ştiu. Iar viaţa. Dar trecerea lumii prin viaţa unui om? Dar trecerea unui popor pe vatra unui pămînt peste care s-au tot perindat popoare? M a r i a: Nu cumva vreţi să spuneţi. că pe pămîntul ista. iar Horia. picăturile de ploaie pe sticla ferestrei . Istoria este un domeniu al cunoştinţelor umane.. datorită căruia. datorită căreia. urmăreşte cum se preling. pînă la infinit.. L e n e ş u l : Eu. datorită cărora. tot atît de drag[ pămîntul işta? H o r i a: Fireşte. H oria Mironovici. să nu încapă? V i o l e t a : Ruşine să vă fie. Aşteaptă. ştiu. pentru a ajunge pînă în ziua de azi. M a r i a : Istoria este un obiect care ne ajută. ca să studiem istoria. adică. căci istoria este obiectul ce se ocupă * * 7 T 7 2 s 210 .. iată.. Istoria este o ştiinţă care urmăreşte omenirea în dezvoltarea ei glorioasă. Clasa şuşoteşte. E l e n a N e v o i e : Da eu aş zice că istoria este ceea ce n-a putut încăpea.H o r i a: Cum credeţi voi. au mai trăit cîndva şi alte popoare? H o r i a : Fireşte că au trăit. I o n e l : U n „cinci“ pe tot trim estrul? H o r i a: In „cinci“ pe tot trim estrul.

dispăreau popoare. ridicat de-un braţ de ţăran oropsit. sticla-i pusă I n fereastră. şi cuiele de fier. cu epidemia asta de gripă. cu to t cu sfecla de zahăr. dintr-un eapât în altui. fcpo% p este alté iiiii şi mii dé ani apâre problema ferestreI lor. şi se îndoia** ca se poate face astfel ca lum ina să ■pătrundă. şi sticla — toate-au fost la vremea lor mari descoperiri în istoria mate­ rială a omenirii. Apăreau I şiv. Mîi şi mii de an i oamenii au trem urat |d e frig piin peşteri şi văgăune. cu ploaia ce itot vine de sus. fiecare in grădina Iui.pe lume. Om fi avînd şi noi. de-o pildă. |.. care.. dar asta nu înseam nă că istoria lor şi-o au numai marile imperii. după ani I ţ i ani petrecuţi cu turm a în singurătatea văilor şi deaiuri211 . Şi febate ăcefetea n-au fost cKiar atît de de■tault. a sticlei. ceva din istorie? H o r | a: Fireşte. istoria este pietrific carea timpului. treceau milenii. civilizaţii. căiitind cum să faI că ei astfel ca să pună piatra pe piatră. Şi eu.. L e n e ş u l : Primăvara. şi totul va lăsa urme pentru istorie. ce zacë aruncat undeva după vreo coştereaţă. Istoria se ţine ca o umbră de toate cîte 5int. dragi copii. $l venit problema acoperişului. rom anii. Se poate întîm pla că printre buneii H jţştri a existat un tăcut şi cum inte cioban.. pai. vine săpatul. iar frigul şi ploaia sa rărhînă afară. minţi dintre cele mai luI minate s-au to t căznit în fel şi chip. a [Cerut pîine şi dreptate. Ce s-o fi numind viaţă? Viaţă. fa. uite. nu au cu n o scu t ■ sticla. Cu alte cuvinte. aici e cald. — totul.. Ziceau că nu ■poate fi asa cevaU f N e y o i e: Şi eti cred că nu poate fi.. şi ei. lăsînd doar cioburi în I ufima lor. Dar cioburile celea.. poate că toporui cela rugi| f l ‘t.. totul se num eşte „viaţău. devenite aşa. M a r i a : Cum na poate fi. să ridice cumva ■lin perete dtipă care ar fi putut găsi adăpost. citite aşa cum se citeşte o carte. ele trebuie R dunate. ferestrele clasei noa­ stre. cu tot cu păpuşoii. studiate. şi voi. sinI gurele mărturii ale unei epoci dispărute. dar absolut totul. Cum taina pereţilor a fost descoperită. Şi a#ta de -a lucra lemnul. se num eşte forma de existenţă a to t cé este viu. Coîo-î frig. cînd. în anii H i ne reţii sale a avut o zi cînd nu s-a mai dus să m uşte din ■ to m u l pădurii. Cine ştie. ci. cînd. deodată.H o r i a : . şi însăşi Căpriana toată. Să Juăm. | L e n e ş u 1 (pe gînduri) : Ca să vezi. L H o r i a: Treceau secole. dăm şi noi B u hîrletul în cîte-un ciob. Străbunii noştri. de-o pildă.de viaţa ca atare.

poartă în el acea stranie. cum prinde a plînge. nici locui înm orm întării cio­ banului celuia nu se mai pot stabili. lăsăm pentru mai tîrziu istoria 212 . C u c u : Eu unul ştiu a cînta din armonică. satele se trezeau nu de cîntatul cocoşilor. că te pocnesc! L e n e ş u l : H oria M ironovici. da aţi observat că Cucui sta al nostru e deştept foc. Deci. dacă pur şi simplu nu sînteţi bine dispuşi. îm prospătează sufletele pe întregul glob. că de n-ar fi fost atunci piatra şi sămînţa. mă rog. e prost ca noaptea? Cum poate fi una ca asta? C u c u : Las' că pun eu laba pe tine. C u c u : Ai noştri prindeau vrăbii pe sub streaşina casei şi făceau zamă dintr-însele. dar melodiile celea înviorează. dacă nesfîrşitele ploi vă fac să picuraţi. în schimb. şi numai cînd vine vorba de lecţii. are darul conştiin­ ţei. Dar. ci şi viaţa care a fost pînă la noi. şi dragostea mamelor voastre. Şi dacă azi vă simţiţi sleiţi de muncile toamnei. a fost ales de soartă să fie prorocul acestui neam şi prin fluieraşul său vechi cu găuri tocite au scăpărat la lum ina zilei melodii cu adevărat nem uritoare. cum vede o vrăbiuţă. îngropată lîngă pra­ gul casei. omul trebuie să-şi cunoască istoria. nici nu le pasă de propria lor existenţă. Omul. dezlegau cu sfinţenie legăturica cu boabe. să-i dăm afară pe amîndoi. H o r i a : Da rîşniţele! Voi nici măcar să fi văzut cum macină grăunţe piatra ceea rotundă. cum credeţi voi. pe de-a dreptul cerească lum ină care îl face să le vadă pe toate de la distanţă şi să le ţină minte. H o r i a ( după o scurtă pauză): L ucrurile însă. ca să ai pe ce pune piciorul după ce-ţi curăţî încălţăm intea de glod. Azi nici numele. M a r i a: H oria M ironovici. n-au conştiinţă şi. A tunci însă. măi. Că bunica mea şi azi. dragi copii. omul trebuie să-şi cunoască propria istorie? î n t r e a g a c l a s ă : Trebuie! H o r i a: Fireşte. omul tre­ buie să cunoască bine nu numai viaţa care-1 înconjoară azi..lor. care nici nu prea erau. M a r i a: Taci. nici locul naşterii. după război. puneau grăunţele unul cîte unul şi învîrteau sărmanele pînă la ameţeli. prin urmare. Mamele şi bunicile voastre se aplecau în zori cu sm erenie peste acele două pietre rotunde. pe vremea foametei din patruzeci şi şase.. nu se ştie de-aţi mai fi picurat voi azi pe băncile acestea. ci de vuietul ace­ stor rîşniţe. pentru a le şi înţelege.

Biruit de păgîni.. el mai m ult îşi petrecea vrem ea prin exiluri. a fost izgonit din m ănăstire pentru urîtul obicei de-a spune tuturora verde în faţă ceea ce avea de spus. Căpriana vre. H o r i a : M ulţi ani sărmanul călugăr s-o fi tot rugat aco­ lo în singurătate să-i îm blînzească Domnul cugetul. 213 . Călugărul a deschis. H oria Miroiiovici?! Că. dragă Mărie. Căpriana e unul din cele mai vechi sate ale noastre.. Cu rămăşiţele adunate prin păduri. de istoria satului nostru.Revoluţiei franceze şi hai să ne ocupăm de istoria melea­ gurilor noastre. rămas fără oaste. dar fapt este că tătarii l-au trecut prin săbii.. dom nitorul s-a rugat să fie primit peste noapte. Se zise că Daniil. Rău de gură cum era. N u se ştie ce anume le-a răspuns călugărul. are şi satul nostru. fiind cu plinul. $-au rătăcit şi. Unica aşezare om enească era o [umilă cocioabă ridicată de-un sărm an călugăr în vîrful unde stă azi Clopotniţa.. S-a întors tăcut. călugărul ce a înjghebat cocioaba. un sat pom enit încă de croni­ cari. drept care a şi fost poreclit „Siha­ stru “. ce însem na pe atunci pe­ ntru un biet călugăr să arunce aceste vorbe în obraz dom­ nitorului de sabia căruia se temea întreg Im periul Otoman? M a r i a: L-o fi ucis pe călugăr. s-au du§ să întrebe cam pe unde vine Crimeea. propria sa istorie?! H o r i a venind aproape şi punîndu-i părinteşte mina pe creştet): Draga mea Mărie. V enea diipă înfrîngerea suferită în Valea Albă. Intr-o noapte rece şi ploioasă a bătut la uşa cocioabei Ştefan cel Mare. a a pus trîm biţaşul să sune chem area sub steag. dragi copii. L e n e ş u l : Şi călugărul? » H o r i a: Călugărul şi-a văzut înainte de^ posturi şi rugăciuni. ce.. M a r i a ( nespus de mirată): Cum aşa. zicînd că odihna oşteanului înfrînt zace pe acelaşi cîmp pe care a fost zdrobită oastea lui. rănit pa picior. zărind o lum iniţă în vîrful dealului.. H o r i a : Nu l-a ucis. adică. pînă ce într-o zi nişte tătari care au prădat biata noastră ţară cît au putut.au să zic. dar Domnul nu primea ruga lui. dar nu l-a lăsat să treacă pragul. I V i o l e t a: Ca să vezi cum i-a spus!! H o r i a : Ştiţi voi. cînd mă atinge cineva cu vorba. s-a întors înapoi pe cîmpul de luptă şi a smuls una din cele mai frumoase biruinţe ale sale. Cîndva prin părţile acestea domnea nesfîrşita împă­ răţie a pădurilor de stejar. N e v o i e : Dacă şi eu.

Patria nu trebuie să uite. după ce-şi sfîrşeau slujba. întorcîndu-se de la vînătoare şi recunoscînd aceste locuri. m a m a-s o a e r a fa<te Şocul.M a r i a: Săracul de el.... m ente aproape sfinte faţă de această Clopotniţă. E uşor să ne închipuim ce-a găsit el acolo în vîrful dealului. pînă ce. dar clasa rămîne tocului . Mărie! 11 O lungă seară de iarnă . cum zice bunica mea. atît? H o r i a : Cam atît. pentru că prin capătul cela de lumînard ea urcă să. se căpătuiau în preajma clopotului. Sună clopoţelul . M a r i a: Patrie-mamă. H o r i a se căzneşte cu un teanc de caiete. în zori şi în amurg. dom nitorul a dorit să treacă să i se închine curajosului pustnic. înmărmurită J L e n e ş u l : Şi. M a r i a: Apoi sa ne fii dar mata sănătos şi. şi el a zis: cum. la mai mult şi la mai înâre! H o r i a : Mulţumesc. să cadă cei mai destoinici şi să nu aibă parte nici de mormînt? A poruncit să fie ridicată. cinstească trecutul neam ului nostru.. H o r i a: Veacuri la rînd oştenii lui vodă au tot făcut de strajă aici în vîrful dealului. iar dacă uită. Voi. N e v o i e : Da de unde-si luau ei fumei? V i o l e t a : Taci. peste osemintele călugărului. fi­ reşte. dangătul clopotului să cutrem ure ţara dintr-un capăt în altul. voi ştiţi mai multe. să nu rideţi de dînsa. fa! A găsit şi ea ce să întrebe. ea nu mai poate fi patrie. o Clopotniţă şi de două ori pe zi. nutresc s^nti-.. cînd veţi vedea o băţrînică gîrbovită urcînd cu un capăt de luminare dealul. odată. care aproape că nu ştiu carte. dar. 214 . H o r i a: A stat cocioaba pustie şi întunecată ani şi ani.i din orice generaţie aţi fi . o fi zis atunci domnitorul. sîriteţi din altă generaţie. U n prosop de osem inte aşter­ nute în prag şi o vatră pe care creşteau mărăcini. Se zice că pînă şi Căpriana a fost întem eiată de clopotarii care. făcîndu-şi case pe coasta asta de deal. I iar stăpînul casei — t a t a — şade p e Utviţă plin de bunăvoinţă şi înţelegere. Se zice că s-au um plut atunci de lacrimi ochii dom nitorului. H o r i a : Sute de ani stă C lopotniţa în vîrful d eliu lu i şi oam eni simpli..

^ B r stai că ne mai vine cineva.. Lcă l-o fi prins şi pe dînsul radiculita. pentru că. rîde lllinia în mine cînd aud cum bate ploaia în acoperişul casei. pe cuvînt de onoare. în K elălalt apa a scăzut şi s-a împuţit. I 215 . avem de foc. | T a t a : Mai n-aş crede. că maipnai să anine vîrful salcîmilor. el zice — ■oate bine. şi toarnă. If M a m a: Nu atît casa şi pînea. cît vinul cela te bucură. şi ne-am întors uzi leoarcă — şi eu. iar se strică vremea. ploaia începuse a corfteriL [ M a m a : U tkte'D um nezeu ai văzut-o tu contenind. cînd ne viscoleşte. vine şi roada. | T a t a: Să toarne. Ide mi-o trim is un bărbăţel care ţine cu ploaia cînd plouă. între două sate. iaca. iaca. nici broscuţă de rîs. avem casă. iar ploaia. bre omule. de-o vorbă. de nu mai poţi ieşi din casă. | T a t a: Nu ştiu um a fost acolo la voi. |ţine cu viscolul cînd viscoleşte. zburînd aşa de jos. şi sto­ luri de cioare au tăiat valea. Toate văile şi toate dealu­ rile îs numai îngrăşăm inte minerale şi pesticide. că nici peşte. dacă nu aceste nesfîrn i t e ploi de toamnă?! IM a m a : Da gripa. nu vezi cum îşi face B c cap gripa asta?! T a t a : Ei şi ce dacă zace lumea de gripă? Las’ că nu mai M ioare nimeni. ploaia asta. măi femeie. [ T a t a : D-apoi că aşa şi este şi numai tu cu mintea ta Bde femeie nu le poţi pătrunde pe toate în adîncime. avem un codru de pine şi un pahar de vin pe Erasă.[ M a m a : Şi iar nu mai vrea să tragă soba. De bine. D ouă ■pîrăuaşe a avut Căpriana — unul s-a uscat cu totul.. şi totuşi. De vreo două zile mă încearcă şi pe mine Bn fel de fierbinţeală. am ieşit pe-o clipă în prag să scutur covoraşul ista. cînd eu. toarnă. da eu îţi spun [că spre sară cerul la asfinţit a început a se lumina. cine poate spăla şi B&plea napoi izvoarele pămîntului. spre sară. şi toarnă. [ bat-o s-o bată. să toarne şi să tot toarne! ICă doar nu ne-o prins ea. Iaca. ploaia asta. acolo unde vine om ătul. Iaca. ! flămînzi şi dezbrăcaţi. m-o pedepsit Domnul nu mai ştiu pentru ce păcate. Ksă luăm. zace tot satul ia pat de atîta răceală. De-i secetă. de rău. Amu ia gîndeşte-te bine — cine altul poate B u raţi pămîntul de atîta spurcăciune. el zice — ferice de noi. ICă. şi covoraşul. Pe semne. trosneau salcîmii în urma cioroilor. să-şi mai prăjească sărmanul pămînt şi el şalele. ţ M a m a : Cum nu.

voi chiar să nu fi auzit nimic?! T a t a: La drept vorbind. bre omule. H a r e t V a s i l e v i c i : Care gripă. se poate să te joci cu focul în preajma unei girezi de paie? J e a n n e t t e : Dar. mătuşă. ) e a n n e t t e: De unde atîta panică?! H a r e t V a s i 1 e v i c i: Cum. fără a scoate un cuvînt.. mamă.. J e a n n e t t e : Vai. o să-l nască! H o r i a: Tată. hai un pic de linişte. A utorităţile satului sînt în disperare. se uită lung şi iscoditor la H o r ia . eu astă-sară la fîntînă am prins cu urechea capăt de vorbă. închide. m-am gîndit că ce să mă vîr în vorba oamenilor. H a r e t V a s i l e v i c i : Ia. Păi. că uite ce m usafir avem. necăjit.. M a m a : O fi murit careva de gripă? T a t a : Pompierii îşi fac de cap. gura sobei. Căpriana fierbe dintr-un capăt în altul. dar pentru că se vorbea despre ginerele meu şi se vorbea de bine. uite ce oaspete avem! H a r e t V a s i l e v i c i : Iti mai si arde de musafiri?! Ce-ai făcut. H a r e t V a s i l e v i c i : Care vin. să nu se audă focul în vatră. la copi­ lul pe care mîine-poimîine. parcă aud cum cînta corul. ce s-a întîmplat? H a r e t V a s i l e v i c i : Elevii lui H oria au umplut satul cu cele auzite azi la şcoală. să te fi gîndit măcar la Jenea. abătut şi enervat. Din odaia vecină se iţeşte cu batista la nas J e a n n e t t e . poate mai faci un drum pînă la becnşi mai aduci un ulcioraş cu vin? Iar mata. P s t!!! După o lungă pauză răzbate un tulburător dangăt de clopot. care gustare! Prea tîrziu te-ai trezit cu vinul şi gustarea.Intră ud leoarcă . pentru Dumnezeu... care pompieri!! 216 . H aret Vasilevici. vezi de pune ceva colo pe masă. H o r i a: Jene dragă. S-a oprit în m ijlocul casei şi.. H a re t Vasilevici. Arde satul dintr-un capăt în altul şi scînteia acelor flăcări ai semănat-o tu cu mîna ta.. ţi-ai aprins paie în cap! Ai stîrnit o furtună care va smulge copacii din pămînt cu rădăcini cu tot! Şi dacă tu unul eşti din zodia celora ce nu le pasă de nimica.

H a r e t V a s i l e v i c i ( părinţilor ) : Copiii aceştia ai dum neavoastră chiar că n u vor să prindă la minte. iată. cînd intru în beci. Nimeni nu ştie cum să-i coboare din Clopotniţă. în fiece zi se îiltîmplă cîte-un caraghiosiîc şi nu face. Să mai stăm la un pahar de v#rbă. iar cînd vinul şi sarmalele fac front comun.. că. atunci şi viaţa parcă ar fi mai frumoasă. înfierbîntaţi de legendele auzite azi la şcoală. Apele cu ale lor..) Măi proştilor. satul ca satul. Cum a prins glas Clopotniţa. măi. a şi urcat în maşină şi fuga la Chişinău. şi cerul mai senin. H a r e t V a s i l e v i c i (adresîndu-se exclu siv stăpîrvuhd casei)~: Stau şi mă întreb — chiar să nu-şi fi dat peam a ginerele dumitale de cele ce se petrec în jur? O are n-o fi ştiind el că directorul ne paşte de ani de zile şi |suflă peste tot că tînjim zi şi noapte după trecut? H o r i a: Preferaţi vin roşu sau alb? Că tata a făcut anul l ăsta două butoaie unul cu roşu. dar degeaba. mai că nu ştiu la care din [cele două butoaie să mă opresc. Cît mă priveşte. noi cu ale noastre. cu vifriuriîe. celălalt cu alb. Strigă de acolo de sus să fie lăsaţi în pace. Ape tulburi vin peste tine şi peste Şeasa ta!! H o r i a: Da las’ că nu mai sîntem noi. măi. J e a n n e t t e : Las’ H aret Vasilevici. ca dumneavoastră. H a r e t V a s i 1 e v i c i: Lasă-mă în pace. o scot cu caietele la capăt şi trag o fugă după H a­ ret Vasilevici.' să vâ iesiti r din fire pentru un lucru de nimica. a prins a aburi pe umerii matale. fără comisie nu se întoarce. m-am întors azi de la şcoală plin de atîta voie bună. El nu mînă maşina pentru lucruri de nimica. (L u i H oţia şi lui JecmneUe.. om atît de inteligent. au urcat vîrful dealului şi trâg clopotele. că la noi toate se fac la fuguţa — beciul e lîngă casă. sarmalele-s în cuptor.. sincer rvorbind.Elevii iui Hori a. iar cînd se duce la Chişinău asupra nopţii.. Au chemat miliţia. Jenea o | 2 17 . că sînt clopotari din neamul clopotarilor. Acum au trimis după părinţi. zău. ca n-am venit de dragul unei beţii! Am venit să-ţi (spun că a crăpat digul. şi. Hai. directorul KppUi atîta aştepta ^ un bun prilej pentru a ne păpa pe p l grămadă. H aret Vasilevici. H o r i a: p a ce tot stai în picioare. că [ mfcam zis.. H aret Vasişlevici. chiar aşa slabi de înger cum ţi s-o fi părut dumiItale. de parcă te-ai fi tem ut să nu scapi trenul! Şi scoate-ţî odată trenciul cela.

Ce. H a r e t V a s i l e v i c i : Şi de unde. Vreo două săptămîni mă tot căzneam. oricum. Toate se împletesc uşor. fără ştirea. eu stînd doar la o parte şi mirîndu-mă împreună cu copiii de cele ce se petrec* Am trăit azi poate cele mai frumoase. un pahar de vin în cinstea acestei slujiri atît de grele şi atît de luminoase. pornind a-şi scoate tren d u l): Mie îmi pui de cel roşu. bre. să mai chef ulm şi noi un pic. H a r e t V a s i l e v i c i : în viata de ista* învăţătorului * rie toate zilele sînt istorice. mi-am zis. ‘}. Aş zice chiar că e una din cele mai frumoase zile iprţ» din viata mea. mă rog. ce să mai lungim vorba — mulţi sînt chemaţi. mare lucru se poate întîmplă acolo unde de acum s-a întîmplat totul?! H a r e t V a s i l e v i c i (după o scurta pauză. Şi odată venit. puţini sînt aleşi. adică. cu viteza luminii. cele mai înălţătoare clipe din viaţa mea. ce Dumnezeu! H a r e t V a s i l e v i c i : Care chefuri. ici nu-1 mai ţii minte. Să ridicăm.. pentru prima oară am simţit deodată cum răzbate lumina trecutului prin mine şi leagă cuvânt de cuvînt. de ajuns am ajuns eu în şcoala asta. dar ce-o să fac eu aici nu prea ştiam... i-am zis mamei să facă nişte sarm ^e.. dăscăleala copiilor e una din cele mai grele profesii şi.Am o zi bună. fără voia mea. dar printre zilele istorice cu literă mică se întîmplă cîte una cu literă mare.mi~e martor cum am intrat în casă. f * O zi istorică. nu mă simţeam în apele mele. pe tata l-am rugat să aduci vin. Tocmai azi. H a r e t V a s i l e v i c i : Te simţi tu chiar aşa de tare pe piaţă? H o r i a: Nu e vorba de piaţă. Dragă Haret Vasilevici! Atîtea comisii au trecut peste noi! Va mai trece una. H o r i a: Fireşte. frază de frază.. pentru că.. că o să vină Hâret Vasilevici. şi nu-mi era bine. această literă mare? H o r i a: Vezi mata. Vinul alb prea se uită repede — ici îl bei. Cît despre comisiile pe care se poate întîmplă să le aducă directorul din capitală. j 218 . care petre­ cere! Cînd Balta mînă spre Chişinău cu o viteză de o su­ tă cincizeci de kilometri pe oră? H o r i a: Chiar de-ar fi să se ducă spre capitală cu viteza sunetului.

aş fi preferat. şi niciodată să se ridice şl să meargă deschis. cu pilde şi aluzii. veşnic îmbîăfo'cii pilde. pe . de rau.. fac şotii. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Aţi văzut?! Veşnic ne streoirăm pe ici. cu alu&ii. adi­ că. H a r e t V a s i l e v i c i : Dacă se poate. foitul?! Să nu ne grăbim. bărbăieşte. n-ai ce spune? H o r i a : Nesimţindu-mă de nitpic vinovat. )din C ^ c ţă n ^ 4upă ani£i ani de stagnare. zac porniri dintre cele mai nedemne. iasă de-acolo. cum se zice în popor. ceva mai tîrzior. H o r i a : Ca să fiu sincer. Aici termin şi aştept cu nerăbdare ce-o să ne spună fostul nostru coleg de breaslă Horia Holban. că graba stri­ cai treaba.. Cu atît mult cu d t la Şcoala.12 O şedinţă grea. pe calea cea dreaptă. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Să mai vedem deci o dată despre ce e vorba. Dintr-un anumit punct de vedere. istoria este unul dintre cele mai parşive. D i r e c t o r u l îşi termină raportul. unul dintre cele mai josnice. Copiii. M e m b r u ! v o r b ă r e ţ a l c o m i s i e i : Cum. rămîne-le-ar de cap să le răsţînă. Tovainăşi? Ndi sîntem puşi aici pentru a lumina. sînt zfourdsdnici. cît despre celelalte prob­ leme puse aici în discuţie. Poftim. tovarăşe Balta. M e m b r u l t ă c u t a l c o m i s i e i : Cum. (r După ce i se acceptă intervenita. se duce cu clasă cu tot în acele vremuri îndepărtate şi scoate ta lumină da­ tini şi obiceiuri pe care nici poporul nu Ie mai ţine minte. şi nu pen­ tru a tulbura lumea. o îriviorâre. nici nu prea am ce spune.) Am s-o încep şi eu pe ocolite.colo. să nu ne jucăm cu focul. Să nu ne facem iluzii. dacă se poate. dimpotrivă. tovarăşe Hoţban. Iată însă că apare în mijlocul nostru unul care nu că să se ferească — el. Timpul ţine cu noi. Personal nu sînt convins că fiece şotie trebuie adusă ţa cunoştii^ţa ministerului. de bine.. ihvăţătorii din şcoala noastră . după cum se ştie. In memoria poporului zac amintiri dintre cele mai întunecate. lucrează pentru noi. apăsătoare. Oamenii care-s mai conştiincioşi chiar şi încep a uita de toate celea. eu nici nu văd pentru ce m-aş dezvinovăţi. tovarăşi. zac lucruri pe care numai vremea le poate îngropa aşa ca să nu mai . ocolind esenţialul. unul dintre cele mai periculoase obiecte. Principalul e să nu sărim gardul în grădina trecutului. â început. adică.

H a r e t V a s i l e v i c i : în viata învăţătorului de istorie toate zilele sînt istorice. această literă mare? H o r i a: Vezi mata. frază de frază.mi-e m artor cum am intrat în casă. şi nu-mi era bine. ici nu-1 mai ţii minte.. care petre­ cere! Cînd Balta mînă spre Chişinău cu o viteză de o su ­ tă cincizeci de kilometri pe oră? H o r i a: Chiar de-ar fi să se ducă spre capitală cu viteza sunetului. mă rog.. 218 .Am o zibună. bre. ce Dutpnezeu! H a r e t V a s i l e v i c i : Care chefuri. pentru ca. i-am zis mamei să facă nişte sarmale. Toate se îm pletesc uşor. Şi de unde. Tocmai azi. Să ridicăm. că o să vină H ăret Vasilevici.. dăscăleala copiilor e una din cele mai grele profesii şi. nu mă simţeam în apele mele. Te sim ţi tu chiar aşa de tare pe piaţă? H o r i a: Nu e vorba de piaţă. oricum. cu viteza luminii. de ajuns am ajuns eu în şcoala asta. Vinul alb prea se uită repede — ici îl bei. Ce. pentru prima oară am sim ţit deodată cum răzbate lumina trecutului prin mine şi leagă cuvînt de cuvînt. eu stînd doar la o parte şi mirîndu-mă îm preună cu copiii de cele ce se petrec* Am trăit azi poate cele mai frumoase. să mai chefuim şi noi un pic. dar ce-o să fac eu aici nu prea ştiam. Dragă H aret Vasilevici! A tîtea comisii au trecut peste noi! Va mai trece una. pornind a-şi scoate tr e n d u l): Mie îmi pui de cel roşu. H o r i a: Fireşte. un pahar de vin în cinstea acestei slujiri atît de grele şi atît de luminoase. puţini sînt aleşi. fără ştirea. adică. Şi odată venit. mi-am zis. H a r e t V a s i l e v i c i . fără voia mea. H a r e t V a s i l e v i c i . ce să mai lungim vorba w mulţi sînt chemaţi. cele mai înălţătoare clipe din viaţa mea.. Cît despre comisiile pe care se poate întîm plă să le aducă directorul din capitală. Vreo două săptămîni mă tot căzneam.. Aş zice chiar că e una din cele mai frumoase zile din viaţa mea. O zi istorică. mare lucru se poate întîmplă acolo unde de acum s-a întîm plat totul?! H a r e t V a s i l e v i c i (după o scurtă pauză. dar printre zilele istorice cu literă mică se întîm plă cîte una cu literă mare.. pe tata l-am rugat să aducă vin.

Tovarăşi? Ndi sîntem puşi aici pentru a lumina* şi nu pen­ tru a tulbura lumea. zac porniri dintre cele mai nedemne. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Să mai vedem deci o dată despre ce e vorba. istoria este unul dintre cele mai parşive. Aici term in şi aştept cu nerăbdare ce-o să ne spună fostul nostru coleg de breaslă H oria Holban. Copiii.'.) Am s-o încep şi eu pe ocolite. cujipştiiţţa m jnişteruiui. că graba stri­ ca treaba. cît despre celelalte prob­ leme puse aici în discuţie. şi niciodată să se ridice şi să meargă deschis.şl ani de stagnare. veşnic îmblătn cu pilde.. ('După ce i se acceptă intervenţia. zac lucruri pe care numai vremea le poate îngropa aşa ca să nu m ai. î&c şotii. adică. pe colo. lucrează pentru noi. cum se . toVarăşe Holban. zi ce în popor.. In memoria poporului zac am intiri dintre cele mai întunecate. se duce cu clasă cu tot în acele vremuri îndepărtate şi scoatc la lurmnă da­ tini şi obiceiuri pe care n?ci poporul nu le mai ţine minte. Poftim. Dintr-un anum it punct de vedere. Iată însă că apare în mijlocul nostru unul care nu că să se ferească — el. rămîne-le-ar de cap să le rău^înă. Timpul ţine cu noi. sînt zburdalnici. H o r i a : Ca să fiu sincer. după cum se ştie. a început. dimpotrivă. tovarăşi. de bme± de rau. Cu atît mâi mult cu Sdt la )din"G^tţ^rug. ocolind esenţialul.<lupăanjr. dreaptă.4) îri^iorâre. aş fi preferat. învăţătorii din şcoala noastră 219 . iasă de-acolo. fostul?! Să nu ne grăbim. M e m b r u l t ă c u t a l c o m i s i e i : Cum. D i r e c t o r u l îşi termină raportul. Oamenii care-s mai conştiincioşi chiar şi încep a uita de toate celea. M e m b r u l v o r b ă r e ţ a l c o m i s i e i : Cum. Să nu ne facem iluzii. cu valuzii.12 O şedinţă grea. unul dintre cele mai josnice. n-ai ce spune? H o r i a : Nesimţindu-mă de niipic vinovat. apăsătoare. nici nu prea am ce spune. tovarăşe Balta. adi­ că. pe calea cea. umil dintre cele mai periculoase obiecte. Personal nu sînt convins că fiece şotie trebuie adusă la. cu pilde şi aluzii. bărbăteşti. Principalul e să nu sărim gardul în grădina trecutului. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Aţi văzut?! V eşnic ne strecurăm pe ici. ceva mai tîrzior. să nu ne jucăm cu focul. dacă se poate. eu nici nu văd pentru ce m-aş dezvinovăţi. H a r e t V a s i l e v i с iz Dacă se poate.

care m-au întărit* in funcţie. tovarăşe director. şi anum ite metehne. ca să fiu pînă la capăt sincer. s-a mai înălţat. ca esen­ ţă. V o r b ă r e ţ u l (T ă c u tu lu i): Comparaţia cu raţa mi s-a părut oarecum. H a r e t V a s i l e v i c i : Ca să fiu sincer. H a r e t V a s i l e v i c i : Zic. o şcoală fără un bun gospodar nu poate funcţiona. Acum e iarăşi cea mai bună clădire din sat ca mărime. grija de focului. ca toţi oame­ nii. îl îngrijorează manualele. folos — nimic. el. directorul nostru.. îşi bate joc de forurile supe­ rioare... pentru că. îl scot din sărite învăţătorii şi toată forfota ceea care se num eşte predarea în şcoală. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : N u mai sp u n e! T ă c u t u l : Să fim corecţi.) Poftim continuaţi. oricum. mai bine zis. Acum să dăm cezarului ce este al cezarului -.. o să strice frumusată de cuvîntare. H a r e t V a s i l e v i c i : Frica. Nicolai Trofimovici. Lui Nicolai Trofimovici. Uneori sînt pornit a crede că pe Nicolai Trofim ovici îl irită în­ suşi procesul de însuşire a cunoştinţelor. pentru că. V o r b ă r e ţ u l : Par exem ple . îl scîrbesc lecţiile. de fapt. dat fiind că. îi displace învăţătu­ ra ca atare. Tac. îl enervează elevii. groaza că num ărul celora care ştiu mai mut decît dînsul creşte necontenit. dar. grija învăţătorilor. acoperită din nou şi dată cu var.s-au bucurat atunci cînd Nicolai Trofim ovici a fost nu­ mit director la noi. T ă c u t u l : Şi mie mi s-a părut. pe lîngă o mulţime de calităţi mai are. Ar fi o nedreptate să trecem peste toate aceste merite ale stim atului nostru director. Pînă la venirea lui Nicolai Trofim ovici şcoala noastră literal­ mente zăcea la pămînt. creşte aici . Rog să notaţi.şcoala noastră.. luîndumă peste picior. N i c o l a i T r o f i m o v i c i ( membrilor com isiei): îşi bate joc de mine. oricît ar părea de ciudat. ca îngrijire. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Iaca. . creşte în ciuda m ăsurilor luate. Cine trebuie să poarte zi de zi grija cantinei. ne-am bucurat cu toţii. cu toate diplomele şi cu adeverinţele de care dispune. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : S-s-s-t. în fond. H a r e t V a s i l e v i c i : Par exem ple . a trecut prin şcoli cum ar trece raţa prin apă — multă pleoscăială. parcă s-a mai lărgit. grija elevilor. un proces ce-i este com plet străin.. (şefu lu i de studii.

Jenecica. şi dacă se va dovedi. dragul meu şef de studii. nu este nevoie.) Rog comisia să noteze faptul că la şedinţa consiliului pedagogic şeful de studii a por­ nit la atac personal îm potriva directorului din motive pur personale.. iar femeile în vremea noastră nu recunosc dra­ gostea dacă nu este maşină! T ă c u t u l : Are umor! V o r b ă r e ţ u l : Are. şi după un pahar de vin mă rog. sau nu a fost? H o r i a: Eu nu permit ca purtarea soţiei mele să fie dis­ cutată aici la consiliul pedagogic. cu glas ceva mai scăzut. zic. dar mai apoi o făcut ce-o făcut de şi-o adus-o napoi s-o aibă alături. şi-o ales-o de tinerică. Dar. se poate spune una ca asta în faţa lumii?! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Să taci. H a r e t V a s i l e v i c i : Daţi-i. dacă e femeie frumoasă. iar noi doi am venit cu „Volga“. ai ruşine la obraz. pentru că eu. vulpoiul.. pen­ tru că eu sînt omul statului. de la pădure.. lumea s-o întors care cum o putut. ( Oaspeţilor. Ceea ce depinde de onoa­ rea casei mele priveşte în primul rînd casa mea şi mai mult pe nimeni. M ă t u ş a A r v i r a : Vai de mine. pentru că înalta comisie nu a venit de la Chişinău să asculte special cum m ătăluţă te răzbuni pe mine. la un moment dat îi şoptesc — facem o plimbare? Pînă la urmă. sireacul de el. Nicolai Trofimovici. .) Anul ista ne ducem cu toţii la pădure să facem maiovka . o învăţat-o franceza.. te îngrop de viu aici în Căpriana. nu are maşină. tovarăşe director. N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Pînă aici. cînd i-am suflat ibovnica de pe genunchi! O rîs tot satul. încep să-i fac curte şi eu. răutăcioasă. Că el. nu vedeţi în ce stare e omul!! H o r i a: Mulţumesc. A fost. pentru că eu.. îl face pe Nicolai Trofim ovici să fie o fire vicleană. ţi-ai permis faţă de soţia mea mai mult decît admite buna cuviinţă. Pentru că eu. V o r b ă r e ţ u l (şefu lu i de s tu d ii): Aveţi ceva perso­ nal? H a r e t V a s i l e v i c i : Ferit-a sfîntul! N i c o l a i T r o f i m o v i c i : Cum să nu avem. bre. to­ varăşi. pînă aici. un pahar cu apă. răzbunătoare. iar omul statului este în pri­ mul rînd omul adevărului! (M em brilor comisiei. mătuşă. că dumneata. şi-o cres­ cut-o frumuşel. Vom căuta să stabilim noi înşine adevă­ rul.. pentru că eu..sub ochii lui.. toţi îi fac curte. o măritat-o mai mult de ochii lumii. Văzînd însă cum i se scurg ochişorii după maşină.

draga m ătaşil. în şcoala din Căpriana m ă t u ş a A r v i r a se războieşte cu băncile. In toată Căpriana. 222 . paharul. M ă t u ş a A r y i r a : Să nu zici. M ă t u ş»a A r v i r a : I-iiii. ş-ai fost şi nu mati eşti. cum zi­ ceau bătrsmi» nici iarba nu creşte.. care bocet? M ă t u ş a Ar v i r a : Crezi că bocet se cheamă atunci cînd femeia ţipă în gura mare şi-i curg şiroaie p-e obraji? Nu. atunci cînd nici lacrimă... 9 de treabă \ > nu mai boci atîta! J e a n n e t t e : Ce bocet. sînt de Ia munte. şi te frînge în două. iar bocetul se naşte în sufletul femeii. şi mătuşa A r vira. tu • r . Ninge încet peste sat. purtatfi de treburi de-ale sateT în cele din Urmă dă de dzfasa. dintr-o mie şi ceva de muieri. de mai sînt. M ă t u ş a A r v i r a : Aracan de mine.nu sînt de la cîmpîe. l e a n n e t t e stă în cancelarie înţepenită pe un scăunaş. că fără asta. nici glas. dacă se poate. îm pingîndu-le care încotro. apoi îi vai de învăţătura ceea a lui! J ' e a n n e t t e : Las’ că n o rm ai pe urmă... J e a n n e t t e : Cui să-i pese. . şi de toate pe lumea asta.. peste cîmpiiy peste păduri. în singurătate. şi vorba spusă de mine. da ce ţi-o venit de nu te mai duci acasă? J e a n n e t t e : Mi s-a u rît şi de casă. T a c u t u l : Iaca. nici vinul în butoi nu fierbe. să te fereasca Cel de sus! J e a n f t e t t e : Ce are satul cu mine? M ă t u ş a A r v i r a : Cum să n-aibă! In fiece sat tre ­ buie să fie măcar o femeie frumoasă.. M ă t u ş a A r v i r a : Căpriana fierbe.. încetul cu în­ cetul. aceea îi răm ăşiţa bocetului ori poate numai am intirea bocetului. nu ştie de glume î V o r b ă r e ţ u l : Nu ştie. Vine aşa ca un val peste tine. nici vorbă de necazuri. mătuşă.. Mi se rupe inima cînd îţi văd în coridor clasa veştezită — d-apoi că copchilul cela cînd se veştezeşte. pentru face curat . r Y 13 O frumoasă noape de iarnă. . de nu mai sînt. ta vezi-ti si . H o r i ' a: Şi acum.. ca şi piatra munte lut* răirfne Veşnică şi nestrăm utată.

J e a n n e t t e : Mu pot. mai — ei şi cit o să ţie fareeîea ale tale dacă ai să tot stai înţepenită pe scăittoş te£f-o şcoală pustie? Că necazurile ieslea. Şi de amu în loc de dulceaţă de vişină’du-i dulceaţă de căpşune. mi-i ajunge capul. J e a n n e t t e : D ar nu mi-am schim bat eu bărbatul. M ă t u ş a A r v i r a : Şi Minte o să aibă. Că. iar floarea se va seu tuia.. că ne putem distruge cu maşină cu tot! M ă t u ş a A r v i r a : Auzi de ce se temea ea — să nu se prăvate cu maşină cu tot? Mai bine nu spuneai prostia asta. să schimbi o fru m u se ţi de bărbat pe-un gînsac pleşuv de care nicî să te lipeşti ca tu mea. ai pentru cine face sara un foc 223 . i-am spus să-şi vadă de treabă. că îi sîmbătă şi ai înainte o zi şi două nopţi slo­ bode. Ai casă. mare lucru. cum se duce. cea.. M ă t u ş a A r v i r a : Te-ai gîndit tu pe dracul! Că da­ că te-ai fi gîndit. că de prăvălit. e casa şi vatra.altele se trec. după un pahar de vin.. nu v-aţi prăvălit.. psene. fată-hăi. A uzi tu.. măi. m-am gîndit.. va mai duce el căsnicie cu tine? J e a n n e t t e : Cine ştie de se va mai întoarce. J e a n n e t t e : Dacă nu. mă­ tuşă! Mi-a propus. d*ksă-i. J e a n n e t t e : Mata. în loc de-a te găti de drum. nici să-l pupi.. gata. şedeai cu suflarea Ia gură ş-aşteptai cînd iţi va pune mina pe genunchi. să mă plimbe cu maşina prin pădure..le-ai dovedit a fi cea mai. Şi amu. ca orice altă femeie care de mult n-a mai fost prin pădure.... Mata de unde ştii?1 M ă t u ş a A r v i r a : Ia uite. în schimb bărbăţelul ţi-a nim erit în spital. nici să primească bucate din mîna mea? M ă t u ş a A r v i r a : Da tu ştii ce să faci? Ia şi te mai du o dată. şezi aici pe scaun şi te legeni ca un fir de m ohor în bătaia vîntului?! J e a n n e t t e : Ce să mă d^c* dacă el nici nu vrea să mă vadă. slavă Domnului.. Bol­ navii din acelaşi salon ziceau că se găteşte să plece în Bu­ covina. nici să-l mîngîi. mătuşă. ai masă. pentru că odată ce nu am avut noroc. că ei cu toţii încep prin a-ţi pune mîna pe genunchi. nu te vîrai în maşinăi Ţi-o plăcut însă să-ţi mîngîi şoldurile pe scaun moale... M ă t u ş a A r v i r a : Tocmai tu să te plîngt de noroc?! l e a n n e 11 e: Da -⣠ce m i m-aş piînge?! M ă t u ş a A r v i r a : N orocul vostru. că eu l-am repezit. la alta. Şi dacă bărbatul ţi s-a întoarce.. iar frum useţea omului. şi eu. unele v in . iar în loc de nuci cu mere du-i mere cu nuci.

(O năbuşesc deodată lacrimile . că.. Se trezeşte.) Să treci pe lîngă casa noastră şi nici măcar să nu-ţi întorci faţa spre noi!!! H o r i a: De unde ştii pe unde am trecut? J e a n n e t t e : Tata te-a văzut. de atîta amar de vreme nu te-am mai văzut. Se bărbiereşte. Ia şi te schimbă. fem eie harnică şi îndemînatică. se dezbracă pînă la brîu . înseam nă că ai noroc. iar m ă t u ş a A r v i r a. H o r i a (în sinea lu i) : Cu adevărat zice sfînta scriptu­ ră — nimic din ceea ce a lovit în voi nu se va trece fără să fi lăsat urme în voi. Că el se trezeş­ te în fiece miez de noapte cînd trece „O desa — C ernăuţi“. podelele. H o r i a s-a uitat la ea din fugă şi nu i-a răspuns. Se aud paşi în coridor şi cîntecul se frînge . Şi repejor. îngînă în sinea ei străvechiul cîntec „A ruginit frunza din vii*. ţi-am adus schimburi curate. atunci stai ceasuri întregi pe-un scăunaş într-o şcoală pustie şi te legeni ca mohorul. H o r i a: Tu nu te trezeşti cînd trece „O desa — Cer­ năuţi f “? 224 . ridică-te odată.şi pune ceva pe masă. J e a n n e t t e : Doamne. se aşază lîngă fereastră şi aşteaptă. că.. aruncă lucrurile pe-o măsuţă. aburesc. era în ­ tuneric. nu ai pentru cine pune masa. J e a n n e t t e : Dar nu te mai necăji atîta cu vechituri­ le celea. îşi găseşte s o a ţ a în prag. iaca. J e a n n e t t e : După paşi te-a cunoscut. şi cînd se întoarce. nu ai pentru cine face foc. Vuiesc sobele în şcoală. iese cu o garafă să se spele. Continuă să-şi vadă de-ale sale. H o r i a: Cum putea el să mă vadă? Era noapte. repe­ jor. vine lîngă dulap. Le va curăţi mama acasă. îl deschide şi stă îndelung în faţa unei oglinzi. N u ai pe cine aştepta sara. H o r i a intră în cancelarie cu o geantă enormă şi cu o plasă de portocale . că trenul cela n-o să steie în gară să te-aştepte!! 14 O preafrumoasă dimineaţă . Hai. nebărbierit. Slăbit. trebuie să fac curat. zbicindu-se. uite.

J e a n n e t t e : După cîte ştiu. să-ti aduc ceva de-acasă? H o r i a : ÎMimic. J e a n n e t t e : Al cui era glasul? H o r i a : Un glas tinerel.. O gutuie frumoasă. I Facem subotnic. cine te-a pstrigat.. dar pe urm ă n-am pmai putut. Că mi-au dat şi lecţiile tale şi. cînd mă intorc I seara. J e a n n e 11 e: Eu una sînt obligată. H o r i a: De unde a-i scos-o că m-am întors? J e a n n e t t e : Dar. dar un glas al nu ştiu cui m-a strigat ■pe nume şi. H o r i a : Nici eu nu ştiu.. Am clasă. H o r i a : Oricum.. dar m-a coborît din tren. leşin de obosită ce âînt.. în clipa asta. nu ştiu cum a făcut. şi eu.. J e a n n e t t e : G utui de dimineaţă. Im -am gîndit să trag o fugă la Căpriana — cine ştie ce s-o Şmai fi întîm plat acolo la ei.aici. nimic deosebit. J e a n n e t t e ( după o lungă pauză ) : Vrei să rămîi sin- Nur? Hori a: Fireşte.. cerîndu-mi să vin măI c a r în treacăt. de-o mai fi rămas. H o r i a : De ce nu? J e a n n e t t e : în primul rînd n-avem pe azi lecţii. Nu e neapărat ca la subotnic I să vină şi învăţătoarele.J e a n n e t1 e: O vreme mă trezeam. J e a n n e t t e : Nu înţeleg... am să caut să aflu al ■cui era glasul cela şi ce-o fi vrut el de la mine. De-aş fi fost sigură că ai să I te întorci. că eu nu pentru masă. Fiind glasul cela cu totul şi cu totul disperat. Aş fi vrut s-o (iau cu mine. odată venit.. 15 I. U n glas l ai nu ştiu cui m-a coborît din tren. cel puţin acum. 4 225 . cine te-a coborît. eşti |. poţi pleca.. pe semne. Eşti iflăm înd. cum eram sculat din somn. copiii vor veni la şcoală? J e a n n e t t e : Cum să nu vină? H o r i a : Sper că directorul nu i-a obligat să-şi lase 1 glasurile acasă? J e a n n e t t e : Crezi că e lucru uşor să desprinzi din »hărm ălaia ceea a subotnicului glasul unui singur copil?! H o r i a : O să încercăm.. J e a n n e t t e : M-aş mira să poţi afla din fugă asemein e a lucruri. H o r i a : In sfîrşit. în Căpriana?! H o r i a : M-a adus mai mult o întîm plare. voi. D ruţă. pe nemîncate?! H o r i a : Nu. aţipisem. Pe cînd trenul stătea la voi i î n gară. ca amintire. al vreunuia din ele■ vii mei.

Pentru băiat. De bucuria cea mare ne-am repezit.. pufăind din greu. de la etaj. îi spui.. cu noi cum rămîne? H o r i a: Cum a fost. cînd el. îngîndurată. H o r i a: Mă rog. H o r i a: Carevasăzică.... H o r i a lasă la o parte gazeta pe care o frunzăreşte şi se ridică de la masă. iar de sus. la drept vorbind. copii! Stau în prag.. J e a n n e t t e : Prin cine anume? H o r i a: Ei. H o r i a: Ia plasa asta cu portocale. aşa rămîne.. 15 O caldă zi de primăvară.. V i o l e t a : Aţi cam slăbit prin spitalurile celea. dacă zici să fie aşa. Iar rîndunica va sosi A tu n ci va creşte iar în bolţi Frunza butucilor din vii... H o r i a : Dacă nici voi. Tăcută. iar golul lăsat de dînsa se um ple fulgerător cu feţe tinere. de fapt.. J e a n n e t t e : Cum să-i spui unui copil că s-a întors tata. pentru că au venit tot o fugă tocmai din fu n d u l grădinii.. Plesneşte uşa clasei repezită de perete. J e a n n e t t e : Copilul meu de la străini nu ia. J e a n n e t t e (pe gînduri): Dacă nu.. nu s-a întors? H o r i a: Ii spui că le-a trim is prin cineva. Pe noi nu ne iei? H o r i a: încotro să vă iau? J e a n n e t t e : Atunci dar. hotărît că nu. îm bujorate .. prin cine! Printr-un om străin.. H oria Mironovici!!! V i o l e t a : Cerem scuze că ne-am îmbulzit aşa ca proştii. nu arătaţi tocmai bine. H o r i a: De ce nu? J e a n n e t t e : O să mă întrebe de unde le-am luat. 226 . H o r i a: Păi. H o r i a : Bucuros şi eu să vă revăd. ’neaţa. C u c u : Bun venit. femeia a plecat.... se auzeau vuind bănci.J e a n n e t t e : S-o iei cu tine. şi o nev'astă nu tocmai tînâră îngîna încet în sinea sa: C în d viorica va-nflori. J e a n n e t t e : De.

cînd toată va­ ra pe deal. Sfîrşitul îm preună cu în ­ ceputul sînt cele două feţe ale existenţei noastre. H oria M ironovici. pentru că. oare chiar mata să nu fi ştiut? H o r i a : Că a ars Clopotniţa. cum o duceţi? • E lem i stau pe gînâuri. de ce. v C u c u : Opreşte-o. fa.. cu bocetele. şi voi să mă vedeţi mai uşor.». de la cei ce ne-au fost scumpi şi dragi. după ce vă luaţi rămas bun. şi sa­ ltul. Cum a dispărut. zecea. adică. pentru că. e n e ş u 1: U n’ te bagi. am ştiut încă de la spital.. Să-mi iau rămas bun şi să aflu cum i-a fost bietei Clopotniţe atunci cînd i-a sosit ceasul. dar cum arată vîrful ăsta de deal fără Clopotniţă — asta am aflat-o de abia acum pentru prima oară. o ştim din istorie. cît Clopotniţa v-a ţinut aici la noi. V i o l e ta : Vai. măi! Fiecare se aşază la lo­ cul' lui. n-o să vă mai întoarceţi în Căpriana. Pentru asta am şi 227 I .L e n e ş u l : De unde. i H o r i a : Şi ce mai faceţi. şi de la voi. am venit să-mi iau rămas bun şi de la rămăşiţele Clopotniţei. cînd se scoală. o ştiţi numai voi. Cum a apărut Clopotniţa. H o r i a : Oricum. toată iarna într-a. H o r i a : O dată ce-aţi venit. Cînd s-au aciuat. dacă ne obişnuim a ne lua rămas bun de la rude. rămîne înmărmurit pentru un lung amar de vrem e . nu atît soţia. p riveşte lung coasta dealului Km mimne mut. De două săptăjmîni ochii n-o mai găsesc acolo în vîrful dealului. trebuie să le ştim pe amîndouă. V i o 1 e t a: Ne-a ars. gata. Şi eu să vă aud mai bine.. p H or& a vine la geam. Asta e unica şi cumplita noastră noutate.. el a trecut printre bănci cum ar I trece un ţăran printr-un cîrnp semănat de mîna lui. ştie toată lumea. Şi pentru a şti un adevăr întreg. iaca. H oria M ironovici. nu ne-am lua rămas bun de la o Clopotniţă ce a stat sute de ani pe-un vîrf de deal?! V i o l e t a : Şi. de-o să aflaţi. Clopotniţa. M a r i a: Noi ne temeam că. nu-i mai strica şi [tu inima. poate lăsaţi uşa ceea în pace şi vă aşezaţi în bănci. nu atît Căpriana. mai că nu-şi poate afla loc. trebuia să vin să-mi iau rămas bun. ne părăsiţi? H o r i a : La drept vorbind.

cînd colo. Babele băteau mătănii şi ziceau că. Clopotniţa a ars. bărbaţii. tuna. măi.. ca nişte şerpi de foc. o zare de foc coboară de pe deal. H o r i a (după o lungă pauză): Şi?. Ploaia ca ploaia. N e v o i e : Dar cine poate fi socotit bărbat? H o r i a : Bărbat este cel ce se ridică la ceas de cumpă­ nă să apere ceea ce i-a fost drag şi sfînt. focul s-a stins. a pornit iară să ploaie. H o r i a : M ulţumesc. Pe vîrful dealului. da pe urmă. tocmai pe locul unde era odată Clopot­ niţa.. H oria M ironovici? Capii de familie? H o r i a : Nu. dar ce folos. „măi. H o r i a: Si satul? V i o l e t a : O am enii mai m ult prin case. lumea s-a îm prăştiat pe la case.. ce făceau bărbaţii cînd C lopotniţa ardea în vîrful dealului? N e v o i e : Care bărbaţi. şi nu că aşa. dar se zvoneşte prin sat că mare lucru de nu s-ar fi folosit păgînii de urgia ceea şi s-au dus pe furiş de iau dat foc cu mîna lor. tunetul ca tunetul. M a r i a: Las* că nu mai este chiar tot. anume că de bărbaţi întreb. se vîrcoleau cît ţi-i cerul de mare. Cu o săptăm înă în urmă. cu cît turna. pentru ca mai pe urmă să spună — iaca.venit.. dacă nu se găsesc alţii. şi fulge­ rele. a venit capătul lumii. cu atît creştea para focului.. gata. Fiecare era convins că chiar în casa lui a nim erit fulgerul. cînd a detunat. C u c u : Apoi. Cine vrea să-mi spună cum a m urit Clopotniţa? V i o l e t a (după o lungă pauză): Pot să vă spun eu. Asta-i tot?! V i o l e t a : Tot. ce să facă.. zicînd —măi. Mai apoi. H oria Mironovici. Ş-a tot încolăcit flă­ cările Clopotniţa ceea de jur-îm prejur. de. Ieşim afară. măi!!! H o r i a : De acord. că să te ferească Dumnezeu! H o r i a: Şi ploaia? V i o l e t a : Ploua întruna. măi. a trăsnit-o ş-a ars. m ăi“ este una din excla­ maţiile noastre cele mai mustoase. Stai jos. căci. am îngheţat cu toţii. că te cuprindeau fiorii. eu întreb de bărbaţi. noaptea. măi. a tot legat-o şi a înfăşat-o pînă n-o rămas nimica dintr-însa. da era o ploaie nemaipomenită! T urna cu găleata. S-a făcut întuneric. dar de stinsul Clopot­ niţei chiar să nu fi venit vorba dieloc?! T 228 . într-o sîmbătă spre duminică. Dar bărbaţii sa­ tului. arde. Mărie. Se minunau care mai de care.

tocmai în sara ceea. H o r i a (strigă plin de disperare): Păi. H o r i a ( după o lungă pauză): Carevasăzică. S-o începem. ia. adică în noaptea ceea. aeum Maria Moscalu. C u c u : Iaca. Şi s-a vorbit. ca să nu ne fie despărţirea prea posomorită. H o r i a: De ce căldăruşe? N-are în ogradă căldări ca glumea? C u c u : Are. aşa în glumă. H o r i a: Cel puţin pline erau căldăruşele celea? С u с u: Iaca n-am observat. Horia M ironovici.. \ mi-am curăţit ciubotele. Că nu e bine.. Cam cîte cîţi elevi revin la o căl­ dare deşartă. că de ce să zicem. H o r i . H oria Mironovici. nu puneţi pe umerii noştri [ mai mult decît putem duce. Se poate întîm pla să fi fost goale.. Dar.. ce avea să facă cu dînsele acolo în vîrful dealului. 229 .. s-a repezit pînă şi moşul meu Mihai cu două căldăruşe. că iaca şi azi. îmi spune în două-trei cuvinte ţ de ce nu s-a putut duce în noaptea ceea să stingă focul din vîrful dealului. după catalog. căci prea uşor fugea moşneagul cu dînsele la deal. mi-a venit să vă mai pun. odată ce-a venit vorba.. H o r i a : Nici gînd să mai pun ceva pe um erii voştri. A n a s t a s i a : Eram bolnav. Petru Cucu. cu căldările în vîrful dealului. din partea clasei noastre s-a dus să stingă Clopotniţa moş Mihai cu două căldăruşe goale. şi fiecare. H o r i a : Cît se poate de clar. dar ştii mata cum îi omul la bătrîneţe! Ici îl efoare. Sai jos. C u c u : Dacă eu. Două căldăruşe din partea a două»zeci şi patru de elevi. cum îi vine rîndul.L e n e ş u l : Ba nu. Vă întreb. ca de obicei.. şi s-au repezit ei.. aveam anghină. un moşneag neştiutor de carte. pentru că era de acum noapte... Cu V ioleta am vorbit destul. oamenii. cu Anasta[ sia. ’ cîte-o notă. mi-am spălat obielele şi le-am pus L frum uşel la uscat. N otă pentru curaj.. De ajuns cît am tot pus. Şi-a cum părat nişte căldă­ ruşe mititele. colo nu-1 slăbeşte. a : Cine anume s-a dus cu căldarea în vîrful dealului? C u c u : Mata vrei pe nume să ţi-i spunem? H o r i a: Pe nume. cine e tare la matematică? M a r i a: H oria Mironovici.. dacă nu le-a um­ plut aici în vale. că doar acolo nu-s fîntîni! V i o l e t a : Ei. H o r i a : M ulţumesc.

H o r i a: Şi unde erai? N e v o i e: M-arr.. Nu. M-am întors...... şi. Veş ieziţi şi amărîţi. S-a plimbat p u ţin prin clasă. ascultînd num ai ochi şi urechi . fiindcă. dus la m ătuşa A ni ca să-mi fac părul. H o r i a : Nu mai e nevoie să fii si sinceră. rămînînd nemişcat pe multă vreme.. H o r i a : Ceva mai tărişor. apoi a v e n it la fereastră şi a zis cu glas străin. S-a ridicat şi a pornit încet spre dînsa. H o r i a : Mari a. nici ciubotele. N e v o i e : Dacă eu nici nu eram acasă în sara ceea. H o r i a : M ătuşa nu e aici în sat? N e v o i e : Ba da. nu am avut drepta­ te. pentru că mama mi-e bolnavă.. nu ne mai ai de elevi? H o r i a . ori ne spui om eneşte ce ai de spus. ce nu mai semăna cu glasul lui . H oria M ironovici. că P etru Cucu nici 230 . V i o l e t a : Şi. ori şezi jos! M a r i a (înfrigurată) : Am copt pască în noaptea ceea. H o r i a a luat u n validol. că nu se aude. Scuză-mă. H oria M ironovici. M a r i a (şi măi în c e t) : Eu iată că în sara ceea. M a r i a: M-am întors. şi noi rămîneam iară fără pască!! H o r i a : Vai de mine. pentru că. M ulţumesc. dacă chiar vreţi să ştiţi.. iar cel pe care nu-1 stimezi nu mai are de unde-ţi fi şi drag.. H oria Mi ro no viei. să vă spun că nu a fost nim ic din cele cîte-au fost înşirate aici..M a r i a (şopteşte oarecum stînjenită) : Dacă eu în sara ceea. numai că se cheam ă că nu eram acasă. Mărie. nici copturile. Nevoie Elena. Intr-un tîrziu scîrţîie încet ş i timid uşa clasei. H o r i a era fericit. H oria M ironovici. elevii ies u n u l cîte unul. H o r i a: Puteţi pleca.. Horia a tresăltat. ca să fiir sinceră. tocmai glasdl tău?! M a r i a: M-am întors. Nici gîlcile. Cind au ieşit cu toţii.. Şi pe urmă. nu-ţi mai sîntem dragi? H o r i a : în primul tin d nu vă stimez.. H o r i a : Şi tocmai tu... C u c u: Mata. şi venea Pastele. e aici. nici gînd să te fac să spui ceea ce poate n-ai fi vrut să spui.

ce te faci. Şi iaca aşa s-a întîmplat. cînd el n-are Qchi să ne vadă. dar.. zice că toată clasa noastră îs nişte spioni de-ai matale. H oria M irono­ vici. I-am recitat şi din Eminescu. creştem şi noi cum putem. un’ te vîri cu dînsa?. că nu-1 mută. iar noi în vale buhăiam şi nu îndrăzneam a porni spre dînsa. H o r i a : Lasă că nu ţi se mai topesc ei chiar aşa de uşor. H oria M ironovici. Apoi am stat deci noi şi ne-am gîndit.. că-s fricoasă şi eu. P entru că de abia de la conştiinţa cetăţenească începe a fi socotită viaţa unui om. ardea colo sus în vîrful dealului. apoi ai ieşit. cînd ai venit cu toată clasa. M a r i a : Ştiu eu.măcar ciubote n-are. una-două şi încep a mi se topi genunchii. da ce-o să-mi facă. nimeni nu ştie — unii nădăjduiau c-o să veniţi.. M a r i a : Că-1 mută. te-ai făcut mare.. acum iar ai mai trecut pe lîngă dînsul. Mărie. asta nu o ştie nimeni. Să vezi ce face la lecţiile de literatură! Nu iese din clasă pînă nu umple catalogul cu de „doi“ şi de „trei“. sărmana. va fi mutat. Te-am văzut prin fereastră cum ai trecut pe lîngă director o dată. nimic din cele cîie-au fost spuse aici n-au fost adevărate. de noapte. M a r i a : Dacă nu.. H o r i a : Să fi băgat el atîta frică în voi? M a r i a : Cearcă de nu te teme! Nu vezi mata cum s-a încuibat în satul ista de nu-1 mai poate scoate nimeni! H o r i a : Dar se zice că. H o r i a : Eu nu atît statura cît m aturitatea cetăţenească o aveam în vedere. după ce m-a um plut cu de „trei“? Ultima oară cînd a trecut pe la noi m-a pus să-i recit versuri. M a r i a : Ei. H o r i a : A ajuns pînă la sufletele voastre?! M a' r i a: Cum să nu ajungă. şi din 231 . Şi ziceam.~ ce e cu m aturitatea ceea cetăţenească? H o r i a : Ziceam că ai crescut. Iaca. Maria: Cum? A. H o r i a : Te-ai făcut mare. de foc? M a r i a : De director ne-am temut.. spre rău? H o r i a : Fireşte că e spre bine. Principalul e că frica nu ne-a lăsat în noaptea ceea să urcăm vîrful dealului.. Acum. alţii ziceau că v-aţi şi dus înapoi în Bucovina. dacă-ţi mai lipeşte şi o referinţă nega­ tivă. M a r i a : Şi. el chiar că scoate sufletul din noi. gata. H o r i a : V-aţi tem ut de ploaie. E spre bine. H oria M ironovici. pîn’ una-alta.. stăm noi aşa şi ne sfătuim înde noi — ce vei face mata pînă la urmă. că ea. Pînă să-l mute un­ deva pe director. umblă în bocanci — zic. el o să ne înfunde la examene cu întrebări suplim entare şi.

Iar rîndunica va sosi.. M a r i a : Mata.. Poţi pleca. ea se duce spre dînŞii. s o ţ i a.. să nu ne rîdă. A intrat încet. Că.. J e a n n e 11 e: Iată.. s-a gîndit cit s-a gîndit — şi iar un „tre i“.. absolut toate vor deveni cu vremea mărturii ale Istoriei. cu necazurile şi bucuriile sale. Că doar istoria n-o fi însem nînd numai cioburi şi vase de lut.. Cu fata asta se întîm plă ceva... Cu notele astea ale lui. Mărie? M a r i a : Dacă nu. cum nu. J e a n n e 11 e: Ce s-a întîmplat? H o r i a : Stai aici alături şi urm ăreşte-o atent pe Maria Moscalu. Pe asta ţi-am adus-o ca amintire.. Da pe acestea ţi le-am adus. Se poate să te sărut. urmărind cele ce se petreceau afară.. dragă Mărie. H o r i a : Bine. Mărie! Istoria nu arde...Cruceniuc. H o r i a : S-s-t. M a r i a (înainte de-a fi ieşit): Da cu istoria satului cum rămîne. să vă spun drept. iată. După ce a plecat .. H oria Mironovici.. (Cortina) 232 .. iaca. stau cronicarii cu pana la ureche ş-o aşteaptă. Că... mata nu cumva îţi rîzi de mine?! H o r i a : Se poate aşa ceva. la ce zile a ajuns dacă în numele ei sînt pedepsiţi cei mai destoinici fii ai acestui neam. ai ieşit de-aici din clasă îm preună cu to ­ ţii. pe nesim ţite.. Mărie?! M a r i a (cercetîndu-şi haina): O să ajungă vechitura asta în istorie.. dar mai apoi te-ai întors.. istoria rămîne atîta vreme cît rămînem noi.. Clasa e în fun­ dul ogrăzii. A ascultat cît a ascultat. din fundul ogrăzii a răsărit încet şi lin: C în d viorica va-nflori. A tu n ci va creşte iar în bolţi Frunza butucilor din vii... şi faptul că tu... neapărat va urma ceva. H o r i a : Sărmana noastră literatură. Dacă vrei să ştii. H o r i a a venit la fereastră şi a rămas nemişcat.. dar o să urmeze ceva. în cele din urmă.. să nu ne vadă. şi hăinuţa asta a ta de lînă cu buzunărase albastre — toate. H oria Mironovici? Să fi ars şi ea îm preună cu Clopotniţa? H o r i a : Cum se poate una ca asta. Horia M ironovici. şi ziua de azi. o să-mi fie ruşine să ies din sat.

au rămas să-şi împartă soarta cu noi. yie-au devenit martore la zbuciumata noastră trecere pe acest pâmînt. ajuns om de vază. rămas cu munca în colhoz. de asemenea. feciorul Măriei. vaci. cai. fost soldat din gardă.FRUMOS ŞI SFÎNT Dramă în două acte PERSOANELE C ă 1 1 n A b a b 1 1. oi. încît pînă la urmă î s-a zis> „S fîn tâ “ M î h a i G r u i a . o biată femeie trecută printr-atîtea. orătănii şi multe altele din lumea celor care. boi. cu posturi importante în cadrul guvernului Republicii Moldoveneşti S a n d u . un băiat molipsit de febra mi li tăriei Secretarele tovarăşului Gruia în diferite perioade ale carierei sale B 1o n d a Bruna Bălaia Şatona •Roşcata Cărunta Un i s t e ţ participant la consfătuire C ă p i t a n u l de serviciu la secţia orăşenească de miliţie S a l c i a de pe malul Răutului sub care se mai aud glasurile celor trei prieteni de altădată. 233 . consateanca lui. La reprezentaţie participă. prieten de copilărie al« iui Călin şi al Măriei. mai mult pe lîngă vite M a r î a. dom esticite cîndva de mina om ului.

Smi-rrr-naaa!! ! (Face cîţîva paşi îndesaţi spre Călin. merg doi soldaţi pe drum. soldatul. Dé cîte ori să-ţi spun? S a n d u : Da ce. adică. cînd se ajunge la p adicătelea. atunci dar cum se deosebesc ei? Pentru că.. şi epoleţii. nu. cîteva butoaie în care se scurge caşul .— „vardi-readovoi“. care tocmai stătea* aplecat deasupra butoaielor. C ă l i n : Şi totuşi. C ă l i n : Iaca.. Un mic tranzistor. face armată la cataramă. C ă l i n : Tu mai întîi comandă „Pe loc repaus!“.. S a n d u : Care băieţi? C ă l i n : Păi. pe-acolo pe unde trece garda. C ă l i n : Nu „readovoi“. iaca.ACTUL 1 ÎNTÎI O pocitură de stînă înjghebată pe-o coastă de m unte.. că o fi îm pietrit băieţii ceia tot stînd cu piepturile înfiate. S a n d u : Biné.. înarmat cu o despicătură de brad. oricît s-ar opinti. cu ochii pe tine. C ă l i n se porăie cu m ulsul de sară. strunga. în glumă.. prins de streaşina stînei. 234 . şi leafa — ce are unul. S a n d u : Rrrola.. are şi celălalt... cui ai ordonat tu „D repţi“? S a n d u : A. b re. Ocolul. sluşai moia komanda. să-mi dai voie să nu te cred! Soldatul care a fost pus să şteie sm irnă o să-ţi steie pînă va în ­ lemni.. nu-s cfi amîndoi soldaţi proşti? C ă l i n : Ba să avem iertare! U na e „soldatul de rîn d “ şi altă gîscă e „soldatul din gardă“! S a n d u : Da de unde? Că şi hainele.. pe cînd S a n d u . nu-i totuna. transmite cadenţele unei fanfare militare. pînă va împietri.) Tovarişci readovoi soldat.. S-au şi îm prăştiet. pînă-i va veni ceasul de pe urmă. că eu mai m ult aşa.

să-şi scoată pîrleala...rmata.. mai stăteam noi amu ia sfat? S a n d u : Şi chiar cum a fost atunci cînd a fost să fie? » 7 If a 235 . măi băiete.. cum i s-a comandat.. pică jos?! C ă l i n : M ă rog. aş putea eu cîştiga o mică bătălie? C ă l i n : Da â! ce să n-o cîştigi? O leacă de cartuşe. niciodată nu strică. cl^şi inie. şi~l pune iar să steie drepţi? C ă l i n : U na e frica şi alta e disciplina. Şi soldatul. cînd pe altul. cine altul îl scoală de la pămînt. iaca. vreun permis pe cîteva zile. în primul rînd înseam nă disciplină.. să vezi tu. Principalul e să-ţi pice norocul cela la ţanc. zace la pămînt eît zace. se ridică frumuşel.. pînă cînd? C ă l i n : Pînă va prinde şi el oleacă la minte.. vreun repaus. din leşin. el răsare nici că mai ş$i de unde şi-l dăruieşte cînd pe unul.. bade Călin. din tălpi şi pînă în creştet. C ă l i n : Care mîngîiere.. măi dragul badei. tip iriţ! S a n d u (pe gîftduri): Frica? C ă l i n : Cum.. atunci îl vor avansa. C ă l i n : Si. adică. că dacă va prinde.. îşi scutură haina. măi băiete! Tocmai acolo Unde se cutrem ură şi arde pămîntul. Miciar cît de cît.S a n d u : Şi dacă unul mai slab de înger leşină. S a n d u : Şi tot aşa. Cu cîţiva băieţi de nădejde.. rar la uşa cui să bată. îşi ocupă locul şi iar e smirnă. gata. iar cum îşi vine în fire. S a n d u: Ţi-a picat şî matale vreodată norocul la tanc? C ă l i n: D:acă nu mi-ar fi venit. nici tu usă. să-ţi vi iţă atunci cînd fără dînsul nu mai este chip. da acolo unde arde şi se cutrem ură pămîntul si nici tu casă. cîteva grenade şi un „ura“ ţîşn it din rărunchi. Pentru că a. care repaus. iaca aşa cum mă vezi. A fi soldat înseam nă a fi pururea gata la datorie. S a n d u (după o scurtă frăm întare): Da cum crezi mata. grenade şi un bun „ura“?! C ă l i n : Apoi că şi oleacă de noroc n-ar strica. îl vor lăsa să-i mai m uştruluiască şi el pe alţii. Norocul. S a n d u : Da de unde să se ieie norocul cela la război?! Că el şi în vreme de pace rar cînd. şi iar aşa. frica? S a n d u : Păi. S a n d u : Ş-atît? Cartuşe. care învoire! Smirnă! A tît. S a n d u : După leşinul cela nu i se cuvine vreo iBÎmgîiere..

drum urile desfundat^. S e c r e t a r a t o tîhără blondă . eşti mai liberă? în ţara sovietelor nimeni nu e liber — toţi sînt ocupaţi. d-apoi cînd am văzut eu una ca asta. Zis şi făcut.) N-am dovedit noi atunci.. a şi prins satul a se posomori. Iarna era ploioasă. în patruzeci şi cinci. cuşma pe ceafă şi am ieşit la o margine de drum. ele devin autom at probleme de stat. C ă l i n : Ei şi ce dacă e ocupat! Crezi că eu îs mai liber? O ri dumneata.. îl pun eu. hai-hai. de cum ne-au sosit vagoanele cu untură de peşte. la urma urmei! Intr-o asem enea situaţie cineva trebuie să puie capul la bătaie. tova­ răşe. Hei. Facem repartizarea. hai-hai.. Pe la începutul iernii. măi băiete. B l o n d a : Nu se poate.. hai-hai. tînăr cum eram. Totul depinde pe ce uşă întri şi cu cine stai de vorbă. C ă l i n : De ce. ce ţi-a venit?! C ă l i n : Mi-o venit. privite în adîncime. să-şi deplîngă soarta. de-o pildă. Şi se ducea. De cu toamnă. de cum am cărat postavka.C ă l i n : Pătărănii cu norocul — cîtă frunză şi iarbă. că nici aşa nu mai merge! Stingerea unui sat e o chestie politică. dar. B l o n d a : Cu ce fel de probleme pe la noi? C ă l i n : Problemele mi-s personale. cum treceai prin sat. Com itetul raional al com somolului. iaca. S a n d u : Nu prea seamănă? C ă 1 i n: Nici vorbă să semene! (Pauză. Mă scol într-o bună dimineaţă. dar văzînd că nu mai sfîrşeşte odată. vine foametea. Sîntem în şedinţă din zori de zi. numai şervete prinse pe sub streşini. ocheşte o uşă şi dă să intre. că nici călare să răzbaţi. lumea în păm înt aşa cum se duce apa în nisip — nim eni să se mire. nu s-ar putea? B l o n d a : Tovarăşul G ruia e ocupat. să se supere. că iaca vine seceta. B l o n d a : Nu. pentru că. 236 . la vreme de mare cumpănă. la început. pe ce alta se poate bizui sărmanul om dacă nu pe noroc? Numai că trebuie să ai răbdare. adică. mi-am zis — stai. m ăîncalţ. mă spăl. fiindcă ceea ce mai apoi se dove­ deşte a fi norocul omului. şi dacă nu se găseşte nimeni altul. B l o n d a : E ocupat. îşi arcuieşte pe ascuns sprîncenele . însă eu. tovarăşe. să ne întoarcem . C ă l i n aşteaptă o vrem e. să în tru pe uşa asta.

. Călin se aşază încet şi greoi pe un scăunaş lîngă uşă .. G r u i a : Ясное дело. из­ вестный в селе балагур. то и дру­ зья детства и школьные к тому же. lăsînd un gol adm inistrativ în urma lor.. ce-mi tot stai în picioare? C ă l i n : De trecut eu aş trece şi de aşezat m-aş aşeza. Послушай. I s t e ţ u l : Ну и что из этого следует? G r u i a : Оставьте его. vorba ceea. а разве тебе в приемной не говорили что я занят. гвардейский. из какой. pe un drum ca aista.. а говорят: кто таков. treci colo de te aşază.C ă l i n : Şi ce repartizează ei? U ntură de peşte? Pentru o nimica toată fac şedinţă? Sm uceşte uşa şi intră} spărgînd o şedinţă în plină desfăşurare. что идет важное совещание? C ă l i n : Сказали. Я по вопросу о хлебе насущном. ca orice om bine crescut.. dar. altul de colo.. de lîngă uşă. части? I s t e ţ u l : Ну. G r u i a: Da ia chiar te rog şi te poftesc. G r u i a : O dată intrat. В общих чертах мы все уже прикинули. то мы уж. G r u i a (oarecum stingherit): Что ж.. друг детства. а раз сказали. стрелковый. если из одной деревни.. что занято. товарищи. как это водится. pentru că.. мол.. G r u i a : Cap şi tu! Cum vom putea noi vorbi — unul de la masă. după care rosteşte oarecum ocrotitor: T » Hai noroc. из какой ты части? C ă l i n : Сто сорок девятый.. это мой односельчанин. fiind în trat în casa altuia.. aştept şi eu.. ордена Кутузова и Александра Невского. Participanţii pleacă iritaţi. 237 .. iubiţi tovarăşi! I s t e ţ u 1: Это еще что такое? C ă l i n : На солдата не говорят что. I s t e ţ u l : Д а кто тебе дал право. стало быть.. а если что и оста­ лось. C ă l i n ( m îndru): Друг детства.. Школьный товарищ. чего прешь?! C ă l i n : У меня более важный вопрос. G r u i a : Ну. nu e mare bucurie să stai în picioare.. а вы тут черт знает на что тратите время. după şase kilometri făcuţi pe jos. и. в рабочем порядке. Говорят с рыбьим жиром возитесь..

dar vorba e că am fost cîndva prieteni. şi ce tovărăşie e aceea cînd eu fac şase kilometri prin glod. să te întreb ce măsuri se iau pentru ca peste satul nostru iară să se înalţe cerul cel albastru. Iaca. Nu ştiu ce fac oamenii prin alte sate cu untura de peşte. G r u i a : Cam pute untura ceea. ca să-ţi fac plăcere. Vagoanele cu pîne mai sînt îrtcă în drum. G r u i a : Nu ştiu dacă făcea pentru o asem enea pătăranie s-o întinzi şase kilometri pe jos. tovarăşe Gruia. iar vechiul meu prieten vine la mine în ospeţie cu un drapel pe care scrie — de la egal la egal . G r u i a : Cum adică? C ă l i n: Uite aşa. G r u i a : De. şi tu nu poţi face şase paşi pe podea curată. ieşi de la masa ceea şi vină de te aşază aici alături. dar e singura noastră salvare.. se stinge vechiul nostru sat. tovarăşul meu din copilărie. da la noi. ajuns amu la putere. (Iese de la masă. problema e cum să înghiţi tu untura ceea. vine de se aşază alături. G r u i a : Dar cine la cine a venit? Eu la tine ori tu la mine? C ă l i n : Apoi aşa e.... De la egal la egal. cu ruinele. G r u i a : Pentru tine principalul e să fie de la egal la egal. Se duce la fund. mai bine să fii dus la groapă în ciubote unse decît să trăieşti cu asemenea bucate..... eu am venit la tine.C ă l i n: Dacă vezi şi tu că nu-i chiar bine. omeneşte. că.. C ă l i n : Dacă eu nu-s Labă şi n-am venit să-ţi aduc noutăţi. luptăm zi şi noapte cu sărăcia. că ţi se întorc maţele cum porneşti cu lingura spre gură. nu-i vorbă....) Ce mai e nou prin satul cel cu cer albastru? C ă l i n : Hei. cu gîndul la o coaja de pîne.. facem şi noi ce putem.Mă rog.. şi trebuie să rezistăm pînă una-alta. îşi ung ciubotele cu dînsa.. C ă l i n : Ce să facă cei care n-au cu ce se ţine pînă la sosirea vagoanelor? 238 . aşa ca să putem vorbi frumos. mai că s-o posom orit şi s-o înnourat cum nu se mai poate cerul deasupra satului nostru. Foametea nu e o noutate pentru noi. cum o primesc.. zic oamenii. C ă l i n : Problema nu e cum s-o împărţi... cu foametea. Ţara-i abia ieşită din război. ne-au sosit în zori două vagoane de untură de peşte — tocmai discutam cum să le repartizăm mai bine. Sînt soldat de gardă Călin Ababii şi am venit să te întreb pe tine.

dar de atunci atîta apă s-a tot scurs pe Răutul cela la vale! C ă l i n : Cu atît mai de mirare este faptul că cele trei glăscioare ^le noastre mai dăinuie şi azi acolo sub salcia ceea bătrînă! G r u i a : Nu mai spune! Şi cît vor rămîne acolo? C ă l i n: Vor rămîne pururea. G r u i a (dupâ o lunga pauză): Parcă am fost înţeleşi să nu mai aduci vorba de logodnica ceea a mea.. şi copacul care ne-a adăpostit. G r u i a : Bine.... vară de vară.care mătăluţă te-ai logodit înainte de-a ne fi dus noi la război şi de care n-ai mai vrut să ştii atunci cînd a dat Domnul să ne întoarcem. cu. Ceea ce e sfînt e şi veşnic...ceea ce e sfînt nu moare. fetele-s fete. măi.. C ă l i n : De.. după cîte îmi aduc aminte. Oricum.. asta o ştii tu prea biné..G r u i a : Tu să n-ai nici o grijă! C ă l i n : Dacă nu e vorba de mine. iar ce poate ostaşul ieşit pe-o clipă la odihnă. dimpotrivă. Maria cocea plăcinte pentru ofiţerii cantonaţi la vecini. satul i-a zis în cele din urmă „sfînta M arie“. şi ne-am jucat. satul n-a vorbit-o de rău. mai m ult tăcea.zi cum ţi-i lipeşte 'de< garduri ! Da mai dăunăzi pe biata Mkrie.. prea multă armată a trecut peste satul nostru. Acum însă.. măi dragă tovarăşe Gruia. sub salcia de pe mâlul Răutului. 239 . Că doar n-o ieşit Maria la răscrucea drum urilor să poftească regimentele. şi pîrăul. Armatele manevreazâ după cum le vine ordi­ nul. pentru că dulcea noastră copilărie.. toţi trei. că Maria ceea. războiul e război. tot ce-a fost frumos în viaţa noastră.. Dar. cine altul s-o ajute dacă n-om ajuta-o noi? G r u i a : De ce tocmai noi? C ă l i n : Fiindcă şi vacile am păscut de mici împreună. ( După o altă pauză. to­ varăşe Gruia! Pe la o amiază. pentru că o ajuns la zile grele. de. să ve.. G r u i a : Care trei.) Din păcate. N-ai vrut la întoarcere nici măcar să ştii de dînsa — treaba ta. Satul moare. Şi cete iflêi glascioare. Iar . cînd à prins-o vMţul de-o aripă. şi atunci cînd noi săpam tranşee în Slovacia. G r u i a : Care Marie? C ă l i n: Hai că-i buîlă! Amu el mă şi întreabă despre care Marie e vorba! D-apoi că aceeaşi Marie. cînd iese lumea de prin Caise şi se iscă o boare de vînt. totul a fost şi sfînt..

G r u i a : Dacjj nu ne-am mai grijit şi noi de dînsa! Că atunci cînd au început şezătorile. că şi eu. avea datorii faţă de stat. nopţile. fuga încolo unde ştiam bine că se va duce Maria. Oamenii însă. cînd făceam de dej urnă la soviet. G r u i a : Da slăbeşte-mă odată. Cînd stătea cu tine de vorbă în umbra tinzii. Tu însă ai ţin u t morţiş să scoată Maria sacul din casă. măi. cînd stătea cu mine. O sară o petreceai tu... mă chioram printr-însele. o luam mai m ult ca să aibă cine ne întoarce vacile.. Şi-i tot umpleai capul cu de toate. G r u i a : Eram obligat să-i cer predarea pînii. Scurt şi cu­ prinzător — ce-a păţit Maria? E bolnavă. C ă l i n : Fireşte. de m urit nu moare. eu nu prea puteam găsi capăt de vorbă... ne dădeau de g rijă—măi.. Ce-i drept. C ă l i n : Lasă-mă în pace cu directivele celea. U n singur sac de păpuşoi avea biata fată* dar ai venit tu toamna trecută.. dar. G r u i a : A găsit ce boci. moare? C ă l i n : De zăcut la pat nu zace. dar nu ţin minte să se fi cerut în vreuna ca orfanii să fie puşi a preda ultim ul lor sac. ca să vezi tu nenoro­ cire! A început să-i cadă părul.. şi o trim it să le în ­ toarcă vacile vor trebui mai apoi să aibă grijă de dînsa. şi tocmai sosiră nişte directive.. să-l predeie la stat. Şi nu că aşa. pentru că erai la noi preşedinte. zace la pat. aşa încît pînă la urm ă oam enii au început să ne prevină — luaţi sama.li se înflă ea celor sortiţi să nu mai scape. pentru că nu a stat cum inte încuiată în casă. să aştepte cînd ne vom întoarce de la război. G r u i a : Stai că iar o ia de la început. da şuviţe întregi! Biata Maria stă la fereastră zile întregi şi-şi boceşte gîţele.. o sară o petreceam eu.. şi ai făcut-o mai m ult din ciudă. cum au început şezătorile. şi cei care îi tot sucesc m inţile ş-o ţin de vorbă în umbra tinzii.C ă l i n : Tăcea.. to t văzîndu-ne în trei. leşină. nici măcar faţa nu i s-a înfiat de apă.. că Maria e orfană. pe cînd tu erai numai snoave încă pe atunci. cum .. 240 . pentru că noi. cu am intirile şi spune-mi ce-i cu dînsa? C ă l i n : Ce mare bucurie poate fi în casa Măriei?. bre.. de urît ce-mi era. hîtri cum eram. şi cei ce se joacă cu dînsa în pietricele şi coc păpuşoi. şi i-ai zis să-l ducă.. luaţi sama că copila asta e orfană.

dacă ţii numaidecît. [dacă una e să m oşteneşti şi alta e să poţi purta. hai. BC ă l i n : Hei. Porţi Iceea ce ai m oştenit de la părinţi... ce fuioare are secretara asta a ta?! G r u i a : G îţele nu se repartizează după listă. Jumătate i-o duci mamei. Хорошо бы пе­ редать туда в деревню буханку хлеба. а карточки мои вышли все.. раз в день нас кормят.. С ă 1 i n : Şi. voi. încîntat): Las’ c-ai ales-o şi pe asta bine.. ce să-i mai |tran sm it Măriei din partea ta? [ G r u i a : Care salutări. dacă nu mi se dă voie nici Im ăcar să întru în vorbă cu gospodina casei? [ G r u i a : Ei. 4 241 .. Druţă. раз односельчанин. Atît. pe lîngă pîne şi salutări. да. ты у нас генерал по этим делам... ce-mi umbli tu cu năzfbîtii!!! Intri. O duci frumos [în sat şi acolo o tai în două.. Ce am crescut în pădure jsă arunc cu pînea în om şi s-o iau la sănătoasa? [ G r u i a : Cine te pune să arunci cu pînea într-însa? • C ă l i n : Cum altm interi. [intri la alim entară şi prim eşti pînea... pui pînea pe masă şi — la revedere. # T » ' B l o n d a (em oţionată): Михаил Ильич! Москва на I \инии! Срочно.. зашел односельчанин. fără pilde deoIcheate. Как бы мне ■Оторвать пару талонов из карточек будущего месяца? Вот. выкручусь! На худой конец. că dacă aşa-i iv o ’ rba.. caută-ţi un alt prost. dar fără fasoane. I C ă l i n (după plecarea blondei. Cum treci strada. по прямому проводу! I 16 I. B l o n d a : Вот. măi Gruia.... îi spui Icolo cîteva minciuni. Галочка. sărmana Mărie m oştenise bine si ea. mă rog. [ G r u i a : Ну.. î G r u i a : Uite. как раз буханка и будет. măi. ai trei cartele. jum ătate i-o dai Măriei. Reapare s e c r e t a r a . Ai văzut tu. три талона. • Călin (întorcînd cartelele): Nu. te ştiu eu. că.C ă l i n : Parcă ziceai odată că gîţele Măriei pînă că şi prin somn. B l o n d a : Ничего. [ C ă l i n : Друг детства. [ G r u i a (după ce a tot scotocit prin buzunare): Galocika! Intră s e c r e t a r a . las’. I G r u i a : Ты-то с чем останешься? .

pentru a stil de vorbă cu tovarăşul Gruia Mihai Ilici.] iaca. cu dungă roşie? C ă l i n : Şi pantalonii i-s aceiaşi. şedea acolo într-un ungher o păpuşă bălăioară. îşi pune mantaua. e pe fir direct. bălăioară-bălăioară. Cînd m-a zărit prin fereastră.] că zice: dă-o încolo de slujbă. Ce-i drept. M a r i a : Bălăioara? C ă l i n : Ca să vezi... nici să se fi schimbat la fată cine ştie ce. gură în gură. nu prea. ne aşezăm noi la sfat. dar nu apucă bine a trecd calea ferată. Mi-a ieşit înainte. Hai noroc. m-am săturat de dînsa. şi vezi de nu pierdd cartelele. ruseşte. scoasă din cuptor. S-a bucurat cum nici că se malj poate! A amînat pe loc şedinţa. deodată. pornim noi repejor spre sat. Foame. şi încep a li se repartiza. şi şap­ ca.G r u i a : Bery. dar iată că vine ora.. abătut. M a r i a : Şi nu s-o putut el acolo învîrti cumva ca sil nu se mai întoarcă? C ă l i n : Ce învţrteli. vorba.. n-aş zice. încuie cabinetul... zice. şedem frumos. O casă în amurg. dar avea uri glas. s-o fi tras la f^ţă? C ă l i n : Nici n-o prea slăbit. Mihai şi-a prim it pînea lui.. dacă Mi hai.J M a r i a: O fi slăbit. apoi.] frăţeşte. „TovarişCi Gruia. Mi s-a făcut dor de mama şi pe Maria n-am mai văzut-o cine ştie de cînd. deznădejde . frig. pentru! că era proaspătă. După care mă poM teşte în cabinet. că ne şi strigă cineva din urmă. şi ce i-o fi venit.. M a r i a stă intr-un ungher cu un şal aruncat pe umerii Ciupeşte cîte o fărîmitură din partea ei de pine.. iar gîndurile îi sînt departe-departe. că răsuna valea. rămîne posomorit. a mirosit-o. m-a cuprins aşa de după ceafă cu amîndouă braţele şi a prins a mă pupa de cîte trei ori la rînd. Moskva na proypde!!“ M a r i a: Şi asta ce-o mai fi? C ă l i n : Moscova. Căline. şi ciubotele. zice. că îşi uită aşa. pînile. atunci cînd Moscova e p i fir?!! » T 242 . dar l-o fi măcinat pe dinăuntru dorul. M a r i a: Aceiaşi pantaloni militareşti. la aiestea bălăio^re. M a r i a (intr-un tîrziu): O fi avînd şi domnişoara pe-acolo? C ă l i n : Să zic că am văzut acolo cine ştie ce fete. aşa cum se pupă amu.. Mai mult ciubote şi pantaloni pe sub mese. Mărie.

: M a r i a : Nu se poate? P G ă T i n: Ferit-a sfîntul!! p M a r i a: Mi-e grijă să nu-l îmbrobodească cumva bâlăioara. pentru că. să vezi tu ce -1 jfnai? durea! Mi-a dat pînea aşa întreagă cum era şi mi-a ziS:||frate Căline! cum ajungi acasă. satul meu de baştină mi-ar pune piedică? ^ G l a s u l l u i C ă l i n : Pentru că în anii cît ai fost [preşedinte. cum l-a strigat bălăioara ceea. da Mi hai. lăsînd lumea 243 . KG l a ş u l l u i G r u i a (fu rio s): Tacă-ţi. că dacă fata IfU |>oartă rochie pînă la genunchi. inima mea iar începe a mă durea. Leşinau qfiţerii în sală. a zis că nu. odată gura!! ■G l a ş u l l u i C ă l i n : Să mă fi luat eu cumva cu vorba? ■G l a ş u l l u i G r u i a : De unde ai scos-o că mă doare Inima? » G l a s u l l u i C ă l i n : Aici. femei aproape că tn pielea goală. că poţi ajunge cu vremea sus de tot. Moscova era pe fir. nimerisem noi într-o sară K' teatrul de 1 operă şi balet. Pe scenă. dacă ai noştri nu-ţi vor pune cumva piedică. Cu cîţiva ani în urmă. [ G l a s u l l u i G r u i a : Pentru ce. ah. că nu poate veni cu mine napoi în sat. •Jumătate i-o duci mamei.. o frîngi în două. iar cealaltă jum ătate i-o dai Călei pentru* care inima mea. pe legea mea. Pentru că atunci cînd a apărut Moscova de te-a strigat pe nume. oricum. am făcut-o numai şi numai pentru ca să te ifalvez. ai m ăturat podurile pe-un cap. I C â 1 i n : Taci că mă înflă rîsui. WM a r i a: Şi totuşi. am presupus-o >şi|eu. da nişte căprioare. S a l c i a de pe malul Răutuhii... ■ G l a s u l l u i G r u i a : Tu să mă salvezi?Era ne­ voie? [ G l a s u l l u i C ă l i n : Era absolut nevoie. după Ct»s-a chiorît o sară întreagă. că te înflau dracii cu scaun cu tot. sărmanul. şi nu rable de-aiestea de-ale noastre. ce-i drept. el unul nici nu prea P I p e vorbi cu dînsa.. dar. adică. mă. Cearcă de nu te întoarce! Dar îl durea. l i cîmd stăteam în Austria. tei-a-m dat sama că eşti bine văzut. ă l i n : S-a întors.

aşa cum nu l-am avut eu. fiind în partid. habar de grijă. de pe podişuri ? se înalţă cîte-o aţişoară de fum. hai.. G l a s u l l u i G r u i a : Eu. Soarele mai aureşte creasta m unţilor. cum aude „k boiuV\ se şi repede cu burta la pămînt. şi blestem ele M ăriei sînt floare la ureche. G l a s u l l u i G r u i a : Care piatră. „K boiu!u este ordinul tuturor ordinelor şi se foloseşte numai atunci cînd inam icul te-a descoperit şi a deschis focul... am colindat măhală cu măhală. bre. cine-o mai ia în seamă pe proasta ceea! G l a s u l l u i C ă l i n : Aşa proastă cum o crezi. fie drum.. să fim sinceri şi atunci ne vom închipui uşor ce se vorbeşte prin sat de tine. Să fim bărbaţi. zicînd să n-ai nici tu noroc în viaţă. Ici-colo.. fie mlaştină. spunîndu-le tu tu ro r cine şi pentru cine a trim is această pîne. pe cînd S a n d u îi tot dă nainte cu muştruluiala. G l a s u l l u i G r u i a : Ei. Ca să-i îm bunez măcar cît de cît. nu erau pe loc.. S a n d u : Rota .. ş-atunci alţii au fost aleşi. iar Maria chiar că era în drept să ridice piatra. 2 Aceeaşi stînă în Carpăţi. sluşai moia komanda! L ojis! K boiul C ă l i n : Hai că-i bună şi asta! Dacă ai „ k boiu!(t la ce-ţi mai trebuie şi „ lo jis!“? Că soldatul.. G l a s u l l u i C ă l i n : Bate-te cu palma peste gură şi în loc de-a rîde de Maria. pentru că atunci cînd îe-a sunat şi lor ceasul. îm bunai satul. G 1 a s u 1 1 u i G r u i a : Ce anume putea ea să-mi facă?! G l a s u l l u i C ă l i n ( după o pauză): Putea să te blesteme. răsfirîndu-se moale în adîncul cerului. fie omăt. dar putea să-ţi facă bucata.. deoarece satul ca satul. 244 . fie arătură. iar de prin văi şi văgăune încep a izvorî umbrele nopţii.sa moară de foame. C ă l i n pune la foc un ceaunaş . mai bine te-ai gîndi cîţi membri de partid n-au avut noroc în viaţă. dar cine naiba te-a pus să-i cînţi Măriei rom anţa cu inima ce doare? G l a s u l l u i C ă l i n : Maria trebuie îm bunată în primul rînd.. cînd au fost chemaţi pe nume.

atunci cînd lucru­ rile merg spre izbîndă. f. adică. w e dînsul depinde ridicarea sau coborîrea drapelului. adică. I S a n d u : Şi ce-i trebuie lui să le ştie chiar pe toate? ^ ■ p ă l i n : Pentru a fi s^ta să-şi facă datoria. sa p a rtic ip pe deplin la întreaga bătălie.. ■Adevăratul soldat din gardă trebuie să le vadă pe toate »cu ochii lui. Cu salturi mici înainte. prăpăd nu alta!! LC a l i n : Atunci. P a n d u : Ia uite. nu mai este gardă.. dar mai apoi — ce vînt 0 fi dat peste dînşii? —se ridică de prin tranşee şi. §|C ă 1 i n : De mîndrie şi numai de mîndrie e vorba.. fireşte „k boiu!t(i altfel n-ai încotro. socotit. cu capul tras între umeri.... mi^ de-amu ce mai mîndrie şi la [soldaţii ceia.C ă 1 i n j Cum adic^. cu fruntea sus. nu le mai arde lor de nimic. atunci cînd lupta pierdută va fi.. şi tot primul o să simtă că-i bîja. LS a n d u: Cu salturi rnici înainte. cu capul tras între umerii! Cum poţi ridica o unitate de soldaţi de gardă la ata^ ordonîndu-le să vină tupilaţi? O gardă ce vine tupilată — gata. noi pornim la atac.S a n d u : Arde p a m a tu l. cîte unul ori cîte doi. A lt­ minteri unora o să li pară că s-a zis cîte unul.. ■ C ă l i n : Taci. prima şi prima? Ce.. fcS a n d u : Da cît o pc>ate ţine soldatul cela. tot erou şi erou... si nu prea ridica capul. chiar nu se întîm plă la război că soldaţii omenesc. S a n d u : Şi chiar cum a fost atunci cînd a fost să fie? . măsu­ rat. odată ce aveam haină şi haina avea bumbi. „cîte unul ori cîte doi“?! în armată. dacă ne ridicăm cîte doi. dar pornim oleacă tupilaţi.. alţii vor aştepta cînd va fi tîte doi — şi porneşte u n tărăboi. „nu prea ridica capul“?! ■ Ş a n d u : Ca sa nu i^e secere inamicul chiar pe toţi. Dacă ne ridicăm la atac cîte unul. adică. cu pieptul 4escheiat. să fie cîte doi. K ă l i n : Cum. că te faci de rîs! Cum. el simte primul suflarea biruinţei. măi Sandule. pornim la atac tupilaţi. t^tul trebuie să fie cîntărit. mergem cîte unul. bre. 1 C ă l i n : Cum să nu se întîmple! I S a n d u : Ţi-ai descheiat şi mata pieptul? ■ 2 ă 1 i n : Cum să nu mi-1 deschei. bre. că li se face lehamite. iar tărăboiul în armată e categoric şi strict interzis! | P a n d u : Bun.

că. urc în tren şi hai. şi ceea ce nu se vede din văgăuna satului s-o fi văzînd bine de acolo. facem colhoz. вчера вечером. Отход ка заранее подготовленные позиции — это не моя тактика. 0 anticameră la C om itetul Central al com somolului. Но. садясь в бит­ ком набитый поезд. вы куда? C ă l i n : Солдата не спрашивают куда. что он может ’ быть занят? Мне прямо сердце говорило: зря деньги потратишь. V reun an de zile am fost încăr­ cător pe un tractor. В r u n a : Товарищ. C ă l i n sm uceşte minerul unei uşi capitonate . dar după contuzie mi se tăcea rău de vuietul tractorului. cu atit le era mai rău. B r u n a : У нас сегодня бюро. можно сЬрскгить — на сколько. C ă l i n . C ă l i n : Друг детства! Школьный товарищ! G г и i a: Ясное дело. я не догадывался. Sună două aparate. băiete. Cînd am văzut eu că-i aşa.' d a r' nu ştiu ce-o fi fost acolo la mijloc. M-au m utat la cai. пятнадцать. la Chişinău. C ă l i n : Здравствуйте. C ă l i n : А вы думаете. зря мир перебаламутишь. cj în al doilea an m-au făcut şef pe toate grajdurile. раз односельчанин. mă duc la gară.. Он идет туда. după ce a tot pindit-o3 cearcă să se strecoare neobservat pe lingă dînsa. O s e c r e t a r ă b r u n ă îşi vopseşte buzele. din Chişinău. Товарищи! I s t e ţ u l : В чем дело? C ă l i n : Разве на «здравствуйте» в этом городе отв еч а ют « в 1чем дело?»? 1 &t е ţ u 1 : Эго мой односельчанин. trec foametea. как видите. O iârnij am fost grăjdar şi munceam cu atîta tragere de inimă. В г u п а: Ну и — на сколько? C ă l i n : Минут десять. то уМ с и друг 246 .C ă l i n ( după o lungă frăm întare): Dă Domnul. Oricum. celui de-al doilea prinde a-i face curte . pînă una-alta . самое большое. B r u n a îi aruncă prim ului receptor un „m inutku!“. Eram bucuros cum nu se mai poate. cu cît mă străduiam eu să le fie cafilor mai bine. Солдата. B r u n a (to t făcîndu-şi buzele): Товарищ Груя занят. куда ему приказали. не более. caii mi-au plăcut de mic . e capitala noastră.cfopi 1.

(Apasă pe un T / ' 2 47 . тут уж. товарищи. cît despre ■ tine. da cum wămînem în doi. I G r u i a: Lasă-mă cu m ofturile celea ale tale.. ■ G r u i a (ostenit): Treci colo de te aşază. которое мы тут обс*уждаем? Г С а 1 i п: Во сто крат. КG r u i a : Более срочное... I G r u i а: Что ж...детства. odată ce-o venit vorba I de neamul meu. ar fi bine să ieşi l'de la masa^ să faci măcar cîţiva paşi spre mine.. nici pe scaun nu se aşază fără să fi fost poftit. 1 că. tatălui tău — „C onaşul“. Основное мы Так ?или иначе прикинули. G r u i a : A. de la egal la egal. şi prietenii de altădata rămîn faţă în faţă. alege-ţi unul mai aproape. друг детства. Şi totuşi. разве тебе там в приемной не говорили.. că odată ce-am i păscut vacile împreună.. Unde mai pui că. bre. li рабочем порядке. как гово­ рится. и школьный товарищ.. el dă năvală ca turcul. I C ă l i n : S-o lăsăm cu poreclele. крыть нечем. voi nici n-aţi prea avut cu Jce vă fuduli. iese de la masă. Bunelului tău i Is e zice „Domnitorul“. vine de se aşază alături): De unde atîta semeţie.. cum intră toată lumea. Participanţii la consfătuire pleacă.. înainte de-a fi fost poftiţi. А. de unde atîta fudulie. если во сто крат. şi tu. de acum începe a roşi — nici de trecut. după cîte-mi aduc aminte. nu obişnuim.. f e Că l i n : De dragul vacilor pe care le-am păscut împreună eu am făcut doua sute optzeci şi cinci de kiloJ metri. ce tot ţii uşa în spinare?. să nu încurcam fudulia cu sim ţul demI nităţii. как водится.. dacă îmi aduc aminte. Ладно.. * simţul г у ■ de bătătură pe care veşnic sîntem călcaţi. Şi nu pe acela. а остальное. что у нас бюро? I C a l i n : У меня срочное дело. In Ioc de-a intra omeneşte. N enorocita ceea L ' da. mă tem că n-am să I mă pot reţine şi de ce să jignesc un reprezentant ofi­ cial al statului... послушай. чем то. aşa ca să ■putem vorbi liber. dem nitătii. BC a l i n : Dacă noi. dacă m^i ţii la vacile celea. aşa colhoznici cum sîntem. G r u i a (zîmbind. sparge consfătuire după consfătuire. toate poreclele neamului vostru Ia u pornit de la o mîndrie exagerată.

de bine. Semănăm atunci cînd vremea sem ănatului se trece. ne ducem la strîns atunci cînd pînea a şi prins a se scu­ tura.. G r u i a : Cine-ţi strică somnul? C ă l i n : Caii. iar duşmanul. îmblu cu săptăm înile nedormit. два чая.. C ă l i n : Pentru ce dar vine fuguţa la tine? G r u i a : Vine. Cum încep a aţipi. cum a pus gheara pe noi. şi are un vino-ncoa. măi. G r u i a : Mulţumim. G r u i a : Nici un vorba ceea. mă smulg din somn şi mă îhtreabă — pînă cînd cu frigul ista. De la o vreme a început să ne şi curgă. луйста. deie-vă Domnul noroc la amîndoi.. După care. vorba ceea. j aşa ne şi ţine. ferma de cai peste care. am fost pus. tovarăşe Gruia.. Iaca. visător): E dulce. to­ varăşe? Da bietul şef.. pentru că mi-i secretară.. pînă cînd cu ploile iestea. magazia nu ne dă grăunţe. пожа-. intră secretara.. Nu ne merge şi pace. Cum apeşi pe buton.) Галочка... но на работе нам не полагается чай распивать. cum îţi vine. De arat însă nici p o m e n e a l ă p u r şi simplu a trecut o bură de ploaie peste sat. C ă l i n (după plecarea ei.. dacă amu iar au început a ne îndesi norii. cînd ne vine şişca. G r u i a : Ce vă codiţi f atîta? C ă l i n : Ne codim pentru că sîntem strîm toraţi din toate părţile. mă rog.) Ce mai e nou prin satul cel cu cer albastru? C ă l i n : A fost cerul cela albastru cît a fost. c-ai ajuns om mare. n-avem şişcă. принесите. pentru că-s deştepţi.butonaş.. de-o vorbă.. Vara încă mai treacă-meargă. Cînd avem grăunţe. spinările cailor prind a luci de parcă s-ar fi întors de la plug. cu nesfîrşitele sale ploi. da cum vine toamna. la masă rie aşezăm atunci cînd nu mai avem nici o poftă. Cum dă o bură de ploaie. de rău. ce poate el? G r u i a : Ce nu se duc caii la preşedinte? C ă l i n : Nu se duc.. C ă l i n : Три чая! G r u i a : Vrei două pahare? C ă l i n : Da frumuşica asta n-a lua colea cu noi un т ceai? B r u n a : Спасибо. (După ce li se serveşte ceaiul. Amu văd şi eu. Se vede cale de-o poştă ce poamă e preşedintele cela al nostru ' T 248 . C ă l i n : Apoi. se reped herghelii întregi peste mine.

) Cînd ai venit? C ă l i n : Mai alaltăieri. mai bine vîr banii în piese de schimb pentru tractoare. în loc de-a cheltui o sută de ruble cu acoperişurile celea.G r u i a : Şi ce poamă e? C ă l i n : Duşman de clasă. mă rog. de ce! Una-două şi vine cu ştiinţa pes­ te mine. dar ce are el cu vitele de la fermă.. am bufet alături. adică? C ă l i n (in şoaptă): Apoi.. cum mă trezesc. Toate — degeaba. că sînt ocupaţi. Cică.* hodoronc-tronc!! A restat si 1 » deportat! C ă l i n : Dacă altfel nu-i chip. m-am m utat la gară. Două-trei ore pe noapte picur acolo pe-un scaun. G r u i a : Bine.. „duşman de clasă“.. măi Căline! Politica statului e următoarea — pentru început te aşezi şi vor­ beşti cu omul omeneşte.. dar las’ că nici noi nu sîn-tem aşa de proşti cum ne crede el. G r u i a : Aşa deodată. pe îndelete. Aici tractorul este ce este. că la hotel nu mi-au dat voie. că nu i s-a întoarce nici numele.. (După o pauză. Mi-au zis să trec mai întîi pe la baie.. zice el. C ă l i n : Am încercat şi răsîncercat. G r u i a : Cu ce. 249 . Duş­ manii de clasă îs mintoşi şi vicleni cum nu se mai poate. Cu asta. îl arestăm şi-l deportăm. Am să-l înflu de pe scaunul pe care şede.. O cafea. şi maşinile-^s în reparaţii. un covrig. Dimineaţa. dar ce folos din baia ceea. nu are perspectivă în gospo­ dăria colectivă.. vouă nici prin cap să vă treacă cîtă putere are el acolo!! G r u i a : Nu umbla cu prostii. pînă iar vine noaptea.. iaca. hai. Tu n-ai putea să mă sfătuieşti cam pe unde s-o iau ca să ajung la cei ce vin noaptea cu maşina? G r u i a : Dacă nu. ne bărbie rit. am şi venit la Chisinău. prea duhneşte a grajd. Calul. că el are acolo atîta putere. G r u i a : Ce eşti aşa de boţit. că doar n-am să-mi las ciubotele^ şi mantaua acolo! Văzînd aşa treabă. nedormit. Unde-ai tras? La ce hotel? C ă l i n : Dacă nu. de ce nu repară acope­ rişurile? C ă l i n : Ei. C ă l i n : Au găsit şi ei cînd să repare! G r u i a: Ce să discutăm noi ceea ce nu-i de nasul nostru. După care îmi fac cuşma vălurele şi tot hai cu ale mele.

şi dimi­ neaţa e tot acolo. Şi are o specialitate care e şi ea oarecum în doi peri —ba că e instructor sanitar. dacă după atîta vreme e tot tînără.. Azi ce zi e? O fi sîmbătă? G r u i a : Sîmbătă. Te uiţi — şi sara e acolo... de cum s-a întors de la război. A participat. G r u i a : Ce fel de smoliţel? C ă l i n : Aşa după cătătură ar părea să fie turc. G r u i a : Cum. voinică.. Pe Maria a şi pus ochiul un smoliţel. Iaca. cînd. S-au drăgostit ei cît s-au drăgostit. la concursuri. cum fluieră flăcăii cînd le vine lor. îmblă prin sat şi fluieră. fluieratul cela i-a răsucit Măriei minţile. eu îi zic una.) Unde mai pui că. mustecioară. C ă l i n : Apoi dacă e sîmbătă. Ba suceşte. să-i vîri minţile în cap?! C ă l i n : Am încercat. C ă l i n (abătut): Ce să ne mai pierdem vremea şi cu proasta ceea? Tînără. cînd. iar ea se uită la mine rîzînd şi cîntă: 2S0 . dar alţii zic că e tătar. frizură..G r u i a : Şi cam cît ai de gînd să-i tot dai cu cafele şi covrigi? C ă l i n : Ştiu eu.. G r u i a : Şi tu n-ai putut s-o prinzi de gîţe. adică. iaca. ci pe vite. Psene. G r u i a : Nu cumva ai început să te temi de duminici? C ă l i n : De ce m-aş teme de dînsele? G r u i a : Atunci pentru ce m-ai întrebat ce zi e? C ă l i n : Na-ţi-o bună! Că dacă sîntem din colhoz. Se. o să mai stau. alm interlea. iese lumea pe la garduri şi stă anume pentru a-i asculta fluieratul. în ­ colo. ba că e inspector sanitar. cînd trece pe drum. fluieră? C ă l i n : Fluieră.. cînd pun ochiul pe ceva. G r u i a : De ce n-o iei de nevastă.. amu e tîrziu.. dar nu pe oameni. încît sara.. iar smoliţeii iştia. dar ce' folos. ba răsuceşte cîntecui cela. G r u i a : Ce-o fi oare la mijloc că de data asta nu mai aduci vorba de Maria?. dar nu aşa cum fluieraserăm noi odată.. ci fluieră artistic. mă rog. nici ce dată e..cutrem ură măhala de rî sete le ei. Ce fel de mire e acela care. se zice. voinică şi frumoasă? C ă l i n : Hai că-i bună şi asta. n-a avut Domnul ce face şi i-a dat talent la fluierat.. ochi veseli şi vicleni. chiar de mi-ar fi trecut aşa ceva prin cap. nu ne mai trebuie să ştim nici ce zi. tot în manta şi în ciubote? (După o lungă pauză.. e şi em erit. frumoasă. ^i-1 tot răstoarnă cînd aşa.

G r u i a : Ba să-şi puie el pofta în cui. inima mea nici că vor să ştie de altă femeie.. Scurt şi cuprinzător — ce e acolo la noi în sat? Se mărită Maria? C ă l i n : Apoi. care o viaţă întreagă i-ai fost şi frate... că noi. cînd zarurile au şi fost aruncate. că mă scoţi din sărite. G r u i a (după o lungă pauză): Şi ai ajuns tu. Fii vornicel de zile mari.lo. G r u i a : Măi Căline. să-ţi pierzi nopţile prin gara C hişinăului atunci cînti Maria se găteşte de nuntă? Tu. G r u i a : A apucat-o şi pe dînsa cîntatul? C ă l i n : Cum să n-o apuce. du-te şi petrece la nunta for.... ca să fie o nuntă frumoasă cum n-a mai fost! Să ţină satul minte un veac întreg cum a fost atunci cînd am măritat-o noi pe Maria! C ă l i n : Dacă nici nu prea ai din ce face acolo o nuntă.. strînge măselele. nu-mi umbla cu vorba pe ici-co. ea m-a părăsit. înghite găluşca... cani aşa e. iaca. Adică pe mîne. G r u i a : Cînd fac nunta? C ă l i n : Apoi azi ce-o fi? E sîmbătă? G r u i a : Sigur că e sîmbătă. nu că aşa. nu i o dăm! C ă l i n : Cum nu i-o dăm. adică pe duminică. N-ai putut. C ă l i n : Am trecut! Ş-am iertat-o! Că.. C ă l i n : Dacă azi e sîmbătă. Căli nfele-dragă. 251 . măi dragă tovarjăşe. dacă sm oliţelul cela.. de dragul sălciei de pe malul Răutului. Se mărită. pentru că atunci cînd a început a nu mă mai auzi. şi apărător. cînd se uita la mine rîzînd. de dragul vacilor pe care le-am păscut împreună. fă pe dracu-n patru. trebuia să faci pe dracu-n patru şi să le strici nunta. oalele au şi fost puse la foc. Ochii mei. uite.Mai vino seara pe la noi. tocmai tu s-o părăseşti?! C ă l i n : Dacă n-am părăsit-o. unica femeie. peste cîntările celea ale ei.. nunta lor ar trebui să fie cam aşa pe a doua zi. da mai vrea s-o şi ieie. să facă nuntă. pînă în ziua de azi ea rămîne singura. G r u i a : Şi totuşi. ar fi trebuit să treci peste rîsul. măi Căline. şi părinte. G rr'u ia : Dacă Maria e singura ta femeie pe lume. cum face garda cînd vtnâ ora luptelor hotărîtoare.

. Записываю. о orchestră întreagă?! G r u i a : De ce nu? C ă l i n : Mi-i în grijă să nu facă pîrjol la masa cea 252 ..Хочу выпросить на воскресенье хороший полковой ор­ кестр. Că în duminica asta. Вот видите.. связанно с организацией молодежи .. особенно если она хороша собой. дело спешное. а я тут как тут. так что если можно... pentru că pe duminica asta se mai face o nuntă... чтобы звоня в дом к замужней молодой женщине. До свидания. nunta ei va fi singura nuntă din Moldova. но и моё имя-отчество запомнили. Hăndrălăul cela.) Это квартира генерала Стручкова? А можно попросить к телефону. Завтра в восемь утра автобус будет стоять у входа в здание нашего ЦК. хотя веселая моло­ дежь. ( F orm ează u n a lt n u m ă r de te le fo n .. şi aceia i-au făgăduit mai mult..ете. я вас тоже хорошо помню.. Дейст­ вительно. разумеется. Нет.— это ведь тоже политика!. Скажите. caută ceva p rin carnet. что ме­ роприятие это сугубо политическое.... Нет. Дело это... cînd o vom mărita pe Maria. C ă l i n (în g r o z it): Cum. очень рад и даже горд тем... Cu greu au arvonit un armonist din mahala. приличие тре­ бует того. Хорошо. пусть это вас не беспокоит — у нас свой транспорт. как бы* мне связаться с Николаем Адреевичем?. Жду. В понедельник рано утром доставим. Нет. Au căutat muzicanţi. танцующая под звуки полкового оркестра. fo rm ează u n n um ăr. în afară de mustecioară şi fluierătură măiestrită — nimic. Николай Андреевич. делать вид что не сразу узнал... Можно Николая Андреевича? Товарищ адъютант. Добрый день. так что к указанному месту и сроку ор­ кестр будет доставлен. А туда ему нельзя позвонить?. а муж у неё генерал.) Из ЦК комсомола беспокоят... Спасибо. Что?. Нет. Очень вам благодарен. но.. la Nuieluşi. как вы сами понимаете. ранний — не успели вы высказать своё* рас­ положение.. да ранний.. не зря вы про меня сказали: из молодых.aşa ca să te poţi pe urmă înfla în pene. не в пределах города. Здрав­ ствуйте.. Километров двес­ ти.. G r u i a : Ba să avem iertare. зна. я бы не сказал. Без материальных потерь. dar n-au găsit. Вот именно... ( V in e la m ăsuţa cu te lefo a n e.. что вы не только голос мой. dacă pîrlitul cela pînă la urmă le-a întors arvona.

fiind abia-abia ieşiţi din foamete. dar sînt şi dintre cei cărora nu le prea place. Fluieratul. să mai treci şi printr-o foamete.. pentru că sînt şefi cărora le place. ne-am încînat cu toţii. С к а ж и т е — п у сть в ед о ­ м ость на в се эти т о в а р ы п е р е д а д у т в б у х га л т е р и ю и у д е р ж а т из м ои х получек. este şi el un fel de neam. ai găsit şi tu cu cine te pune. şi deseori.. ca să vezi pînă unde au mers lucrurile. S a l c i a de pe malul Răutului. După nuntă smolitul cela a prins atîta putere. — şi toate astea pentru ca un vene­ tic să se poată căsători cu fata pe care o iubiserăm amîndoi. vom face cumva 253 . го л у б у ш к а .. deci. кром е ливерной? А х л е б есть? Х орош о. к а к перед богом со зн а й тесь : ч то есть в наш ем б у ф ет е так о го . G r u i a ( mai dă un telefon): М ар и я В л ад и м и р о вн а. G l a s u l l u i G r u i a : Las’. pentru că. care neam? Azi nimeni şi nimănui nu-i mai este neam.mare. Oricum. să cîştigi un asemenea război. G l a s u l l u i C ă l i n : Dacă nu.. lăsîndu-ne nuntaşii flămînzi. poate. l-a dat de gol. G l a s u l l u i G r u i a : Să nu-1 vorbeşti de rău. oricum. G l a s u l l u i C ă l i n : Ce neam. că într-o vreme mai-mai să-l deie pe preşedinte jos şi să-i ocupe locul. G l a s u l l u i G r u i a : De cine atunci? G l a s u l l u i C ă l i n : De tine... чтобы п огрузить на м а ш и н у и повезти в деревню ? О дна ли вер н ая и ничего. i-am făcut Măriei o nuntă cum nu s-a mai aflat!! G l a s u l l u i C ă l i n : Nunta chiar că a fost ne­ maipomenită.. nu dovedeşte bine să se facă ziuă şi o ciudă straşnică aşa mă înflă pe dinăuntru. Ne-am înrăit.. cică. Б о л ьш о е сп аси бо .. e bărbatul Măriei şi.. G l a s u l l u i G r u i a : Lasă. Şi atunci secătura ceea. Т о гд а весь з а п а с ливерной и ящ и к с хл ебо м . bre. nu te mai căina atîta. că noi. că nu de dînsul e vorba. G l a s u l l u i G r u i a : De mine? G l a s u l l u i C ă l i n : Nu cumva crezi că am venit atunci la Chişinău ca să mă ajuţi s-o pierd cît mai frumos pe Maria? Venisem cu gînd că. Să străbaţi o Europă întreagă. C ă l i n (pe gînduri): Doamne-Dumnezeule.

S a n d u : Un preţ mai mare? C a l i n : Mai mare! Un preţ însutit! Datoria celor încer­ cuiţi e să doboare.^> â le stricăm nunta. cerul gurii fărimăturile cinei . S a n d u : Rota. ce facem? C ă l i n : O rice încercuire poate fi spartă. pentru că... C â l i n aruncă evlavios sub.. priţel dv. cîte grenade mai sînt. cît mai mulţi inamici. S a n d u : Ce-i aceea „krugovaia“? C ă 1 i n : „krugovata oborona“. S a n d u : Mă rog. Iar a pierde cît mai frumos ceea ce ai avut mai scump în viaţă. S a n d u : Şi dacă miroase a încercuire. ori că pierde­ rile sînt mult prea grele. mai juri o dată cu soldaţii ce ţi-au mai rămas. e o luptă pe viaţă şi pe moarte. iar focul lu p tăto rilo r mei e to t mai rar şi mai rar?.es ti. cu fietee cartuş.. vezi cîte cartuşe. şi dacă nu răspund la fo&U'l i na mieii lui**. am doborît cît am putut. ori că dăinuia în văzduh pericolul unei posibile îneertuifi.. O gon 7 Q gon’I O gon7 ! C ă l i n : Nu mai face atîta colb cu gura! Ai o rd o n at „foc!u. odată cu încercuirea. măi băiete. cu fiece grenadă. S a n d u : Dacă însă situaţia nu e bună deloc? Că. iar S a n d u se căzneşte cu oştirile angajate în una din cele mai crîncene lupte.. vreau să ştiu ce e de făclii pe urmă?! C ă l i n : Cînd se term ina muniţia... în tră în luptă şi urm ăreşte situ&ţia. S a n d u : Şi dacă lovitura noastră nu străpunge încercuirea lor? C ă l i n : A tunci rămîtie „krugovaia“. dar pe uiţmă. Pui răniţii la adăpost. sluşai moia komandal Vîsota trista . înde pe' lupta corp 254 . S a n d u : Ce poate fi la mijloc? C ă l i n : Ori că-s pe siîrşite muniţiile. dai lovitura şi te retragi pe linie de rezervă. 3 Stîna din Carpăţi. inam icul ne îm presoară din toate părţile. soldaţii nu-s proşti. Am tras bine. toate încep să aibă un cu totul alt preţ. Alegi punctul cel mai slab în cercul duşmanului. că asta e singura lor scăpare. pentru atîta lucru m-ar fi ajuns capul şi pe mine. iată. C ă l i n : A tunci trebuie să m anevrezi.

şi de onoarea ceea.. la pumni. Mie îmi pică un aparat de radio „Belarus“. nu se întristează? C ă l i n : La război nimeni nu se întristează. principalul e să nu-ţi pierzi speranţa.la corp.. mi se făcuse lehamite de onoa­ rea ceea — nici să ieşi să fumezi o ţigară. Mă trim it şi pe mine ca fiind fruntaş.. gata. cum poţi spune una ca asta?! O fi el tîrziu pentru cei căzuţi. cînd vede că. pentru că biruinţa ceea. nici că mai ştii cînd. Se zvonise că se vor da premii. cînd nu mai era nici o speranţă. Pînă să ajung cu premi­ ul cela la gară. S a n d u : De ce? C ă l i n : Pentru că la război se luptă pe viaţă şi pe moarte.. se luptă pînă la o biruinţă deplină. aşa că. dar cam mărişor. să-ţi spun drept. dă Domnul. cum. S a n d u : Şi chiar ţii mata minte aşa o istorie cînd o mînă de ostaşi încercuiţi se apără cu disperare şi cînd totul era de acum pierdut.) Iaca.. S a n d u : Dacă sîntem deja căzuţi.. W şi ne batem din răsputeri pînă vin ai noştri.. ce rost mai arfe venitul* lor?! C ă l i n : Sandule. tămîia mamei lui. C ă l i n : Cum să nu tin minte! i S a n d u : Ţi s-o întîm plat şi matale? C ă l i n : Cum să nu mi se întîmple? (Intr-un tîr­ ziu. mai trece o vreme şi se mai face în republică o consfătuire. tîrziu nu poate fi niciodată! S a n d u : Şi soldatul cela. numai că deseori vin cam tîrzior. şi deodată. S a n d u : Şi dacă inamicul ne doboară. O frum useţe care nu se mai află! Lucrat din lemn de nuc clasa întîi. vin atunci cînd cei încer­ cuiţi zac pe cîmpul de luptă. Să fi avut la vreo trei puduri. iar ai noştri nu mai vin? C ă l i n : Cum să nu vină? De venit vin ei. nici la to­ aletă nu se poate. ca din senin. Şed două zile pironit pe-un scaun în prezidiu. şi şedeam cu toţii cuminciori. în holul şcolii d o m n i ş o a r a 255 . la beregată. nu mai e nici o scăpare. la pat de armă. de unde. De data asta — consfă­ tuirea crescătorilor de cai. dar pentru cauza biruinţei totale. Noapte tîrzie.. ca o vedenie cerească. Şcoala superioară de partid din Moscova. Trecem la baionete. la dinţi. Semăna cu u n dulap aparatul cela. pînă să-l vîr în vagon. mi s-a făcut scîrbă şi de viaţă.

D o m n i ş o a r a ( cer cetind ceva pe masă) : Кем он вам доводится? Кум.. Те­ перь в общежитии все спят. как проникли сюда? M a r i a : А. Его зовут Михай.. уж и не помнит меня. M a r i a : Скажи как они тут рано ложатся. пока не подъехала какая-то важная машина и он не пошел открывать. D o m n i ş o a r a : Послушайте. ostenită . вы что теперь уже без пяти двенадцать.. cu desagile pe um eri . и. а я вон где. Но вы не беспокойтесь. Se aude uşa . у нас с ним давно все было. ca să-i treacă de urît. не пускает. А понимаете. D o m n i ş o a r a : В таком случае. когда он тут. вы откуда взялись. где вы находитесь? M a r i a : Вы не волнуйтесь... племянник. Intră o f e m e i e ce a fo st odată tînără.. кем вы ему дово­ дитесь? M a r i a : Я его возлюбленная. D o m n i ş o a r a : Время приёмов давно кончилось. вы о том старичке. 256 .d e s e r v i c i u mişcă din andrele . верно. Положим.. Ну. аж в Молдавии! D o m n i ş o a r a : Как же вам выписали пропуск? M a r i a : Какой пропуск? D o m n i ş o a r a : Послушайте. (iar acum . возлюб­ ленная. Кто бы мог подумать? ! D o m n i ş o a r a : У вас было условлено о встрече.. necăjită . он. trupeşă . что вы тут городите! Эго ж е Высшая партийная школа! Вы хоть сообра­ жаете. frumoasă . T / M a r i a : Добрый вечер. я потом отблагодарю. D o m n i ş o a r a : Вы по какому вопросу? M a r i a : Мне нужно видеть тут одного человека. он назначил вам время? M a r i a : Как мы могли с ним условиться. а этот ваш. D o m n i ş o a r a : Ну хорошо. что у нас все спят? M a r i a : Скажи как быстро летит время! Если так. что торчит в про­ ходной? Д а он меня с самого обеда держит там. D o m n i ş o a r a : Дела творятся. брат? M a r i a : Мы с ним не состоим в близком родстве. Как его? M a r i a : Груя Михай...

Нет. я не острю.. а от петухов до самой зорьки — рукой подать.. de nu i s-a mai întoarce nici numele. ( După о pauzăy urm ă­ rind-o îndelung.. M îne-poimîne începe sesiunea. i-au ridicat din pat. dacă nici tu nu ştii unde îi duc. какая она святая.. iaca. Марией! D o m n i ş o a r a : Говорит — Мария. adică. Ş-apoi cum 17 I. G r u i a : Mărie.. он меня узнал — ещё не видя... что же.. т2?т к нему приехали. tot satul te roagă.. Что.то. Mărie. voi..) Вы. ş i pînă ce îl tot formează . Pînă şi celor bolnavi li s-a făcut injecţie. господи. что она ваша любовница. Алло. да что они там. на самом деле! Formează din пои numărul de telefon . с вашего позволения...' M a r i a : Mă tem că dacă nu vii. măhala. 4 257 .. это вы. он узнал!! D o m n i ş o a r a : Михаил Ильич. Михаил Ильич? Д об­ рый вечер. но она заявляет.. dragă Mărie!! La o măsuţă stau cei doi prieteni cu două pahare de ceai . нам во время дежурства запрещено острить.. G r u i a : Cum. M a r i a : Da ce-i aceea sesiune? G r u i a : Ia un fel de examene. К вам тут приехали.. еще не спит? А.. Спросить как зовут? M a r i a : Марией меня зовут. G r u i a : Unde să-l ducă? G r u i a : Ei.. алло.... A pleca în timpul sesiunii pe cîteva zile — aşa ceva nici vorbă nu poate fi. a tras cu puşca în putere. a tras cu pilşca?. G r u i a : Dacă nu pot. Именно не знаю. G r u i a : De ce să-l ducă? M a r i a : D-apoi. să te rog — poate măcar pe cîteva zile. D o m n i ş o a r a (formează un număr de telefo n ): Михаил Ильич? Что. я посижу тут на стульчике.. D ruţă. Vecinii. Святая? Те­ перь уж вы надо мной издеваетесь? М а г i а: Святая! Святая! О. Te rugăm cu toţii.. так и собираетесь всю ночь тут проторчать? M a r i a : Большое дело! Вон чуть что — и уже петухи поют. сами посудите. уже спит? А не смогли бы вы его разбудить? Эго дежурная говорит. .. vine coborînd scările în mare goană G r u i a . au să-l ducă pe bietul Călin. M a r i a * (după o lungă tăcere): Ş-am venit... D o m n i ş o a r a : Ну посидите.

M a r i a : Apu. ori că nu mai aveau nevoie de cai. Sătui.. toate erau bune. ca să nu-mi u it vorba.. da ia cearcă tu din cele două mii de cai. cai buni. M a r i a: Dacă nu„ că la noi altfel îi zice. grăsuţi. Din zece cai să laşi unul. pe de o parte. G r u i a : Cum. pentru a hrăni nişte vite de care nici nu are nevoie. oamenii îm part ceea ce rămîne. Şi aratul. ai crescut acolo cu noi şi-i fi ţinînd minte că la noi în sat lumea se uită rău la cel ce-şi ciomăgeşte vita... adică tot un fel de putere acolo la voi în sat?.. iaca. cîţi îi avem. Mai apoi însă. darmite să-i mai scoţi şi pielea! Şi nu unui . cînd era. că. cu însoţitori.putea el trâge cu puşca în putere. de bine. lăsători cum sînt. ce idioţenii. vine ordinul de sus să facem bracoucă ..) Şi. adică? M a r i a : Bine era că satul avea cai mulţi. iar cailor un chil de grăunţe pe zi — de unde ai. iaca. Am rămas înm ărm uriţi cu toţii — cum. M a r i a : Cum ai spus? (R evenind la ale sale. şi-i duceau pe undeva pe unde era nevoie.. G r u i a : Vîbrakovaf. iaca. să laşi numai două sute. Că. vai.. de rău. să scoţi tu pielea ceea de pe cal şi s-o predai la stat? Calul cu ce rămîne? G r u i a : Ce idioţenii. cu hrană. îmi stă pe limbă. şef la ferma de cai. ai ajuns om mare.. U n cuvînt aşa de deşănţat.. şi semănatul. dar a venit itn alt ordin — faceţi bracouca pe loc şi numai pielea o predaţi la stat. G r u i a : Ei. Să faceir bracoucă la cai — aşa ni s-a spus. Dumnezeu. de la caii ceia au şi pornit toate. Rău era că s-a dat ordin c& păm înturile să fie lucrate numai cu tractoarele. fiindcă la începat caii erau urcaţi prin vagoane. au zis — hai că facem. din noapte pînă în noapte. facem braco­ ucă . ei? M a r i a : Oamenii noştri. iar pe de altă parte. O am enilor legea nu le garantează nimic. de unde n-ai.. dar pe urmă a lăsat-o mai moale. iar caii nechează şi bat cu copita. de ce nu? Se cere bracoucă. şă tot stai şi să te miri.. şi cule­ sul — totul numai cu tractoarele. U şor de zis. Călin se cam ciondănea cu şefii. ori că nu le ajungeau vagoane. „Bracoucă“ — aşa îi zice la noi. Şi atunci a venit ordin de sus să facem ceva cu caii ceia.. Că. dar eşti şi tu de-al nostru. Ieşea că lumea m unceşte.

Pînă le-o dat com isariatul puşti şi cartuşe. cică. Să te fere­ ască Dumnezeu ce se făcea acolo! pe ia 0 amiază r văgăuna ceea era numai sînge.) Şi. mi s-a oprit цп nod în gît şi nu mă pot urni din loc. Chiar de la început. Li se cuvine. Dumnezeule. G r u i a : Ne întoarcem la Călin. ci la două ifriij (A st^ t p ш еш е cu paharul de ceai în mină. atîta sînge s-a scurs. trăgeau cu puşca îrr^ sărmanele vite. ascultînd vuietul nopţii de după geam ) Iaca. ce ca-na-lii! M a r i i : Da ce-i aceea „canalie4 4 ? ( Gruia nu . pe’altul Й caliceşte. S-o cam lungit însă po­ vestea. după lege. Ai noştri Ш pe Călin cu gînd că două-trei zile.. G r u i a : Care dulap? M a r i a : D-apoi nu ţi-am spus că bau prem iat acolo la Chişinău? Ei.’ dar cam greu mai-mai să nu-1 mişti din loc de unul singur. că. Călin a zis că el nici nu vrea să audă de bracoucă pe loc şi al noştri au tot amînat-o de azi pe mîne. şî Maria. Venea sărmanul de la gară cu prem iul cela în spinare. cearcă să se ridice de la pămînt. aşa rănite cum erau. m-am îm plut de jele. şi i-au dat nu că aşa. ne întoarcem la Călin. chiar din capul locului. Amu iată că spre sară se întoarce Călin de la gar£ cu dulapul i cela în spinare. Au mînat caii în văgăuna ceea de pe malul Răutului şi acolo unde e singura ieşire din văgăună. G r u i a : Ce canalii. cum spuneam. de unde pînă unde. se vedea pînă şi sub gheaţa Răutului cum curge sîngele la vale. s-au întins secăturile celea pe burtă şi hai a trage cu puşca. Bietele vite. Cum l-a vîrît în casă. .singur cal. dacă te uitai mai bine. da un aparat frumos. măcar să fi ştiut a ochi bine. s-a Щ repe25^ . ziceau oamenii. că i se împleticeau picioarele. .. pentru Щ ^ tem eau de dînsul.. nici nu ştiau* bine a tra­ ge — un cal doboară dintr-un glonte. M a r i a: Că bine zici. Are contuzie de la război. de ochii lumii. l-au premiat. ei iară trag şi iară nu nimeresc. dar nici treji nu erau. ei fac repejor bracoucă la cai. stăteau secăturile celea întinse pe pînte 6e şi. Măcar să fi fost treji. are şi dovadă la mînă. după o scurtă şovăire. se face^ la Chişinău adunarea crescătorilor de cai.răspunde. cum nu. Amu.. pînă au găsit în sat doi prostănaci care se fuduleau veş­ nic că ştiu a trage bine la ţintă: Le-ац daţ^eîte-un şip de samogoncă. afumaţi de-a binelea. continuă. cît a ţine acolo consfătuirea.

zit să cheme vecinii, să se laude, mă rog, ca omul. V ecinii — unul nu prea este acasă, altul nu prea are cînd, şi se tot codesc, se tot schimbă la faţă. Pînă la urmă îi vine lui Călin în cap că ceva nu e cum trebuie. închide uşa şi hai repejor la ferme. Dă într-un grajd — pustiu, în al doilea, în al treilea — baligă, întuneric şi pustiu. Tocmai în cel de-al patrulea a zărit în fund o gloabă — ar fi gonit-o şi pe dînsa, dar zăcea la pămînt, o fi fost bolnavă şi de » n-avea cine-o ridica. O ridică dar Călin M la pămint, ii pune căpăstru, ia vita de frîu şi porneşte cu dînsa pe urma hergheliilor, că se vedea bine* pe omăt urm a cailor goniţi la bracoucă. Era vînt, ceaţă... G r u i a : Ajunge, Mărie, că, gata, nu mai pot. M ar i a: Dacă n-o mai rămas mult.Deci, ajunge el în văgăuna ceea, trece cu gloaba de frîu printre hoiturile însîngerate, apoi se opreşte, se descheie la gît şi le strigă celor doi trăgători la ţintă: iaca, măi, au mai rămas două gloabe în grajdul cela... Numai că una din aiestea două gloabe ştie şi ea a trage cu puşca, aşa că vă pre­ v in — ochiţi atent şi trageţi bine, pentru că dacă nu ne culcaţi la pămînt cu două focuri, pun eu singur mîna pe armă. Prostănacii ceia, cînd l-au văzut în mijlocul hoiturilor, au lepădat puştile, cartuşele — şi fuga spre sat.Călin pune mîna pe-o puşcă şi hai după dînşii! I se părea la început că o să-i găbjească, dacă aceia erau mai tineri, mai hodiniţi, şi aproape de sat, văzînd că nu-i mai ajunge, s-a lăsat în genunchi şi a prins a trage. Pe unul l-a rănit la picior, pe altul la cap, dar mai apoi, ajuns în sat, a început să-l caute pe preşedinte, ca să-l îm puşte. Pe la zori au venit de la miliţie, l-au de­ zarmat, i-au legat mînile la spate, şi cum l-au dus, dus e pînă în ziua de azi. Nici nu ne lasă să-l vedem, nici pachet de la noi nu vor să ieie. Că, zic ei, crim inalilor nu li se cuvine pachet de acasă. Este el un criminal, Gruia? G r u i a : N u este, fireşte, cu toate că nu trebuia să tragă. Oricum, vita e vită, omul e om... M a r i a (pe gînduri): Ştiu eu..., Dar mă tem, of Doamne, mă tem că dacă nu vii, au să înfunde lumea cu dînsul şi — gata, n u -1 mai vedem. G r u i a (după o scurtă pauză): Cînd pleacă „Mos­ cova — Bucureşti —Sofia“? M a r i a : Rapidul cela porneşte chiar des-de-dimineaţă ,.
260

I * G r u i a: Aşteaptă-mă dar o clipă pînă îmi iau servieta. Salcia pe malul R ăutuluix I G 1a s u 1 l u i C ă l i n : Iaca, tocmai trenul cela „Moscova — Bucureşti — Sofia“ a şi spart atunci încer­ cuirea. Trenul cela m-a scăpat. | G l a ş u l l u i G r u i a : Care scăpare... Că, la urm a urmei, trei ani totuşi ţi-au pocnit... P G 1 a s u 1 l u i C a l i n : U na e trei, alta e douăzeci şi trei, cum ceruse procurorul. Dar, ceea ce m-a cutre­ murat şi n-am să uit pînă la moarte a fost clipa cînd santinela a deschis uşa şi voi aţi întrat. Cînd v-am văzut pe amîndoi, am auzit salve de tu n am estecate cu urale, au prins a bate clopotele ca-n zi de mare sărbătoare şi m-au trecut lacrimile, de mi-am zis: gata, sînt scăpat, sînt iar printr-ai mei. Puţin îmi păsa de cele ce aveau să urmeze. Puteau să-mi deie şi cinci, şi zece, şi douăzeci şi cinci de ani. Că doar scurta noastră trecere pe acest pămînt, aşa-zisa viaţă, parcă poate fi ea m ăsurată după numărul anilor pe care i-am trăit? G l a s u l l u i G r u i a : Cu ce se măsoară viaţa? G l a s u l l u i C ă l i n : Noi, cei care am făcut răz­ boiul, ştim prea bine că viaţa se măsoară, nu atît cu anii pe care i-ai trăit cît cu lupta pe care ai dus-o pentru tot ce-ai avut frumos şi sfînt pe lume... (Cortina)

ACTUL

DOI

Aceeaşi stînă în Carpaţi. Umbrele serii învăluie totul şi numai crestele m unţilor rămîn uşor creionate pe cerul siniliu . C ă l i n stă pe gînduri la o vatră stinsă , pe cînd S a n d u nu mai iese din focul celor lupte crîncene . S a n d u : Tovarăşi soldaţi! Măi băieţi, măi! Scumpii mei dragi... C ă l i n : Ce ţi-a venit? S a n d u : Ştiu eu... Aşa m-a prins un fel de jele... C ă 1 n : Jele la război?! S a n d u : Patru zile şi patru nopţi, to t înainte şi înainte! Soldaţii abia mai suflă. O noapte ca păcura, că
261

mx se vede om cu om. Eu, de cp Io, cu ordinele. Ei, săr­ manii, de... Se mai tîrîie pe burtă peste-o vale şi peste-un deal, dar nimeni nu ştie ce-a fost tîrîşul cela — înain­ tare sau retragere, căci inamicul, cum a fost la doi paşi, aşa rămîne. Nu-1 vezi, dar simţi cum ocheşte în tine, şi de aceea, cînd mă u it la sărmanii mei soldăţei, mă prin­ de... C ă l i n : Nici un fel de jele! Nici vorbă de panică! Chiar de v-aţi rătăcit, chiar de nu mai aveţi legătură cu vecinul din dreapta, cu cel din stînga, com andantul rămîne calm, sever, sigur pe situaţie. S a n d u : Bine, hai, sînt calm, sînt vajnic, sînt sigur pe situaţie, dar mai trece, iaca, un timp şi — ce mă fac? C ă l i n : In primul rînd, repaus! Cu soldaţii care abia se mai ţin pe picioare luptele nu se cîştigă. îi laşi, deci, să-şi revină. în rîndul doi, cercetaşii, care, pe drept cuvînt, sînt numiţi urechile şi ochii unită­ ţii. Faci două grupe — pe una o arunci înainte, pe alta o repezi înapoi. S a n d u : Pentru ce i-aş mai trimite? Că noi de-acolo abia... C ă l i n : Să fii sigur că nu te vor lovi din spate. S a n d u : Se obişnuieşte la război a lovi din spate?! C ă l i n : Cum să nu! Una-două şi eşti gata. S a n d u : O fi ceva scîrbos? C ă l i n : Să te ferească Dumnezeu de aşa ceva, măi băiete. O dată lovit pe la spate, soldatul — gata, e la pămînt. Şi nici rana nu-i chiar mare, nici sînge n-o prea curs, dar, iată, a căzut şi — gata, rămîne la pămînt. S a n d u : Pentru că de ce? C ă l i n : Pentru că lovitura pe la spate înseam nă în primul rînd trădare, iar trădarea, ce să-ţi spun eu, măi băiete, trădarea rămîne trădare... S a n d u : Te-au trădat şi pe mata? C ă l i n (după o lungă pauză, încet de tot): M-au trădat şi pe mine, cum să nu, odată ce sînt om şi trăiesc printre oameni. S a n d u : Şi cum a fost? C ă l i n : Hei, măi băiete, că mă slăbeşte şi amu la inimă cînd îmi aduc aminte... (După o altă pauză.) Am stat eu cît am stat acolo după sîrma ceea ghimpată, şi dă Domnul că scap. Mă întorc înapoi în satul meu de baştină şi — ce văd? Toţi prichindeii, toţi mucoşii s-au făcuţ mari, au urcat la volan, şi mă lipesc cu dosul de
262

farduri cînd trec ei pe drum. Toţi. grăsuni, toţi în goană după autoritate, mîne-poimîne te pom eneşti că-i vezi în fruntea satului, pe cînd eu, cum am fost, aşa am şi rămas, bez tverdi speţialnost. „Măi Căline, îmi zic eu atunci, ce e de făcut, măi?“ Iată că dă Domnul şi se m ărită o mulgătoare de la marginea satului în N uieluşi, se mută cu traiul la bărbat şi nimeni nu vrea să ieie vacile ei, pentru că era toamnă, drumurile desfundate, ferma tocftiaisub pădure... S a n d u : Şi ajungi mata mulgător la vaci. C ă l i n : A jung mulgător la vaci. Le scot eu din iarnă bine şi frumos, cU viţei, cu lapte, cum se cuvine, da mai în primăvară, într-o zi, pe cînd rîneam lîn ju ru l [vacilor, trece preşedintele pe la fermă şi unde mă ia la trei parale: cine ţi-a pus, zice, lopata asta în mîrtă? Zic, nu mi-o pus-o nimeni, am luat-o eu singur, că stătea colo în ungher. Unde s-a văzut, zice, ca şeful fermei să rînească singur în urma vacilor? Asta e treaba lui?! Şeful fermei, zice, este omul care în primul rînd organizează munca altora. Cînd aud eu una ca asta, parcă mi-a tresăltat, ştii, inima... S a n d u : De bucurie? C ă l i n : Apoi, de, cine nu se bucură cînd aude că a fost şi el olecuţă înaintat... E un vis străvechi al m oldovenilor - să fim şi noi, măcar cît de cît, înain­ taţi. Dar, pe de a M parte, nu las lopata din mînă şi zic — nu îmbla, tovarăşe preşedinte, cu glume... Ce glume, zice, că încă săptămîna trecută ai fost întărit, aşa că, ai în vedere... Răspunzi cu capui de întreaga fermă. Mă rog, mi-am zis, de ce nu? Vin acasă, mă spăl, îmi i. schimb hainele,le iau pe cele curăţele, îmi pun în bu­ zunar un carneţel, u n creion şi întru în serviciu... Şi aşa îmi mergea la ferma ceea, aşa îmi plăcea să fiu şef peste văcuţele celea, atîta lapte am to t cărat de-acolo, de sub pădure, că cine ştie pîna u n de aş fi ajuns eu azi cu joienele celea, de n-aş fi prim it un cuţit în spate... O încăpere în Casa guvernului din Chişinău. Îşi desfăşoară lucrările o consfătuire de importanţă excepţională . peste tot planşe , scheme, proiecte. In forfota ce domneşte o serie de planşe sîn t scoase ' din cabinet şi duse în anticameră, altele se pun în mare grabă la locul lor. S e c r e t a r a , o şatenă tînără şi caustică, răspunde la telefon de parcă ar fi tăiat cu briciul .
263

Ş a t e n a : Занят... Д а, очень занят... Нет, и после обеда вряд ли... Как хотите... C ă l i n : Барышня, будьте любезны... Ş a t e n a : Что значит — будьте любезны?! Как я могу быть с вами любезна, когда вы правительственную приёмную превратили в склад?! Сначала вынесите отсюда все эти ваши планшеты и только потом по­ просите меня быть любезной... C ă l i n : Эго для нас пара пустяков... începe a muta cu multă hărnicie sulurile de hîrtie de pe un loc pe altul , prefăcîndu-se că le pregăteşte pentru împachetare, şi cum secretara uită de el, pune mîna pe m iner şi deschide uşa cabinetului. C ă l i n : Здравствуйте, товарищи! I s t e ţ u 1: Это в каком смысле? C ă l i n : В смысле запланированного здоровья на много тысяч лет... I s t e ţ u l : То есть как, на много тысяч лет... G r u i a : Оставьте, это мой односельчанин. C ă l i n : Друг детства. Школьный товарищ. G r u i a : Ну да, друг детства и так далее... Что же, товарищи, мы первые наметки сделали, основное обговорили, так что давайте на сегодня закруглимся, а остальное, как водится, в рабочем порядке... Participanţii la consfătuire pleacă şi ei rămîn iar în doi . O dată се-ai venit, hai, intră, treci, aşază-te... C ă l i n : De trecut pot trece, de ce nu, dar cum m-aş putea aşeza într-o casă ca asta fără ca să fiu mai întîi... G r u i a : Dacă e vorba de poftire, mă rog, poftim... C ă l i n ( după се-şi alege un scaun singuratic într-un ungher): Săracele picioare! Cît eşti la drum, tac, da cum te aşezi — declară că — gata, mor, dar nu se mai mişcă din loc. G r u i a : M ută-te ceva mai aproape, ca să ne fie comod. C ă l i n : Dar nu ţi-am spus ce zic picioarele mele! Şi apoi, după cei două sute optzeci şi cinci de kilometri pe care i-am făcut înghesuiţi în vagon, poate ar fi rîndul dumitale să faci cîţiva paşi în aşa fel ca convor­ birea noastră, cum scriu gazetele, să poată decurge într-o atm osferă sinceră, călduroasă, tovărăşească... G r u i a : A tm osfera nu are de ce să nu fie sinceră şi
264

tovărăşească, dar d a c i c ii , mim^idecît, pentru ca să-ţi fac plăcere. (Iese de Ta 'masă, vine de se aşază alături . Cheamă secretara.) Galocika, dva ceaia. C ă l i n : Tri! G r u i a : Mă tem că Galocika nu va dori să ia cu noi un ceai. C ă l i n : De ce, adică, n-ar dori? G r u i a : Ce mare bucurie pentru dînsa, fată tînără, să ia un ceai cu doi bărbaţi care-au fost şi ei cîndva tineri, dar cînd au fost! C ă l i n : O punem cu forţa. îi ordonăm. G r u i a : N-avem dreptul. Sîntem o ţară liberă, demo­ crată. C ă l i n : Si 3 asta ce înseamnă? G r u i a : Asta înseam nă că dom nişoarele la noi sînt libere să bea un ceai cînd vor şi cu cine vor. C ă l i n : Uitasem, iaca, cu totul de democraţie. Păcat... E păcat şi-nii pare rău, cum zicea cîndva un cîntec. G r u i a : Ţi-a plăcut atît de mult? C ă l i n : Grozav ce mi-a plăcut! Isteaţă, ageră, în­ ţepată — parcă ar fi din satul nostru! Ş a t e n a (servindu-le ceaiul): Михаил Ильич, счи­ таю своим долгом предупредить вас, что этот на­ хал — рабочий из архитектурных мастерских. Эго он выносил планшеты. G г u i а: Что ж, попью чай с рабочим человеком. Ог интеллигенции устал до смерти. C ă l i n (după plecarea secretarei): La drept vorbind, nici eu nu prea am ochi să-i văd pe intelectualii iştia... G r u i a : Ce ai cu dînşii? C ă l i n : N-am aşa nimic, ca să zic, dar îs ursuzi, înfum uraţi 9 şi 9 răuvoitori care nu se mai află! Am venit, iaca, cu băiatul Măriei, poate-1 vîr la vreo şcoală teh­ nică, şi ce crezi? L-au zăpăcit cu totul. Ici n-a scris aşa cum trebuie, colo n-a socotit bine, dar să între în situaţie, iaca nu vor şi pace... G r u i a : în ce situaţie nu vor ei să intre? C J l l i n : Apoi că băietul cela al Măriei a term inat şcoală în sat, o şcoală simplă, modestă, şi alături de cei cu şcolile făcute la oraş el nu prea ţine. U nde mai pui că, fiind mai mare în familie şi răm înînd fără tată, a fost nevoit să tot lase din cînd în cînd cartea din mînă, iar învăţătura ceea pe apucate, de, o ştim noi prea bine...
.

265

G r u i a : Curat, fadică; brăm as; fără !ta tă ! Să-şi fi părăsit euibul maestrul fluierăturilor artistice? C ă l i n : S-a dus şi » nici măcar n-a venit să-si r ieie divorţul — au divorţat prin poştă. La urma urmei, ce-o avut şi ce-o pierdut? G r u i a : A părăsit casa chiar el sau l-a alungat Maria? C ă l i n : Dacă n-a fost colo nici părăsire, nici alungare. S-a stîrnit un talmeş-balmeş, după care a fost nevoit să lase totul şi să plece. G r u i a : Ce fel de talmeş-balmes? C ă l i n : Nu ştii mata talmeş-balmeşurile noastre?! A fost o bătaie zdravănă la mijloc, şi după bătaia ceea n-a mai avut obraz să rămîie în sat. G r u i a : Şi cu cine s-a bătut el? C ă l i n : Cum, adică, cu cine? Cu mine. G r u i a : Hai că-i bună şi asta! (După o pauză.) Drept să-ţi spun, încă atunci, la nuntă, m-am gîndit — n-au să se împace, n o să-l ierte Călin niciodată... C ă 1 i n :. Care, de unde! Că, la început, ne-am îm­ prietenit,, îmblam de parcă am fi fost fraţi de cruce. Ş-am tot băut, ş-am tot petrecut împreună, că, zău, era un om de viaţă! Nopţile — împreună, dim ineţile — care încotro, şi iar vine o noapte cu vin şi plăcinte, dar mai apoi mi-am zis — de ce să ne despărţim atunci cînd ne ducem la lucru? Am făcut ce-am făcut de l-am vîrît la nişte cursu­ ri, iar cînd s-a întors, l-am luat să-mi fie veterinar la fermă. Că, iaca, am să mor şi n-am să mi-o iert... G r u i a : S-a dovedit a fi şi el un trădător? C ă l i n : Hei, dacă ar fi fost numai trădare la mijloc! Fascist, criminal de război — că dacă i s-ar publica măcar o dată mutra în gazete ori ar apărea la televizor, să vezi cum ţi î-ar găbji de repejor... G r u i a : Las’ că prea ai luat-o razna, măi Căline... C ă l i n : Dar n-am luat-o razna deloc, pentru că să te ferească Dumnezeu de aşa liftă de om... Te taie ziua-n amiaza mare. Ce facem cu ceaiurile? Le ciocnim ori le lăsăm să se mai răcească? G r u i a : Eu pe-al meu îl mai las. C ă l i n : A tunci dar şi eu pe-al meu îl las, fiindcă, la drept vorbind, n-am luat azi nici nafură în gură şi îmi arde mie de ceaiul ista cum ţi-ar arde dumitale a hostropăţ... Mă necăjesc, iaca, cu băietul Măriei, poate-1 vîr într-o şcoală, dar s-au repezit peste noi cu examenele de ad­ mitere ca nişte păgîni. Şi am venit, iaca, poate ne dai de
T 9

266

viei, de sus, o mînă de ajutor, măcar t l t de cît... ‘ G r u i a : Şi de la ce v-aţi luat voi atunci cîmj s-a ajuns la bătaie? Numai dacă se poate — scurt, că nu prea dispun de timp liber. In două cuvinte. C ă l i n : Dacă e de spus în două cuvinte, atunci mai bine o lăsăm pe altă dată. G r u i a : Nu poţi povesti scurt? j. C ă l i n : Pot, dar pe urmă mi-i lehamite şi de mine, şi de vorba ceea gîtuită. Că eu şi aşa mai toată viaţa mi-o petrec pe lîngă vite, pe lîngă cei ce nu cuyîntă. D estul cît am to t tăcut, destul cît am tot scurtat si înghiţit cuvîtul în mine. Intr-o bună zi m-am sculat şi am zis că, iată, nu mai vreau să-mi strîm torez Vorba. O duc în lume aşa cum îmi vine, cu rădăcini, cu tomuri, cu frunze cu tot, iar dacă sînteţi ocupat, nu aveţi timp,* lăsăm pătărania baltă, o să aflaţi şi de la alţii ce a* fost acolo între noi, că n-a mai fost chiar oi ne ş tie ' ce, şi nu asta mă doare, nu pentru asta am venit. Zic, poăţe să-l aranjăm cumva pe băietul d a r i e i . Că M^ria. *â şjM KU* cu doi băieţi. De cel mic am să am e u singur grijă, pe micul îl iau pe sama mea, dar pe aista, că de-amu-i mărişor, ar trebui cumva să-l ajutăm împreună, e datoria noastră. Q datorie sfîntă. G r u i a : Dar de unde a măi ajuns datoria asta a mai fi şi sfîntă?! C ă l i n : Păi cum doar... Am păscut vacile împreună, ne-am jucat vară de vară în pietricele acolo sub salcia de pe malul Răutului. Apoi au venit şezătorile, hoi am cam început a ne face de cap, şi oamenii încă de pe atunci au început a ne pune în vedere: ^ăieţi, luaţi Samă că Mari a e orfană, şi cei care prea îşi fac de cap... G r u i a : De la ce v-aţi luat? C ă l i n : Dar o spun încet, domol, fără grabă? G r u i a : Mă rog. C ă l i n ( după ce-şi gustă ceaiul): De răcit s-a răcit el, dacă mai are pînă să ajungă a fi o băutură buni. Apoi, după cum ziceam, trăiam noi bine, eram prieteni la ca­ taramă, dar vin într-o dimineaţă la fermă şi-mi găsesc fetele bocind. Aveam pe-atunci vreo şase mulgătoare tinerele, abia ieşite din şcoală. Zic: aho, bre, ce v-o venit? Le-au dus, zic ele sughiţînd printre lacrin^ le-au urcat în maşină şi ţi le-au dus, sărmănuţele... Nu era o noutate, hotărîsem mai dem ult să predăm vr *0 zece văcuţe mai hăt rine la carne, să aducem în locul lor vaci
267

de rasă. Dar nu le mai bociţi atîta, zic eu fetelor, că e o chestie rezolvată şi votată, iar ceea ce a fost de-acum rezolvat şi votat, şi pusă ştampila... Aşa o fi, zic fetele, dar să le fi lăsat mai întîi să fete, că unde s-a văzut să predai la carne vaci cu ugerele doldora?... Care ugere doldora, zic eu, cînd vacile nici măcar n-au fost însămînţate! Ba au fost, zic ele, veterinarul cela ce şuieră frumos le-a însăm înţat cînd erai mata la consfătuire, şi ne-a zis că ne spînzură dacă-ţi spunem. Mama ta eu şi răzmamă, mi-am zis eu atunci, venetic parşiv ce eşti, se poate să-i faci tu unicului tău prieten una ca asta?! încalec motocicleta şi hai la com binatul de carne din Bălţi, Intru eu la oamenii ceia c-o sticlă în buzunar, frumos, cum se cuvine. Hai noroc şi iar noroc, am venit după chitanţă. Care chitanţă, că asta e o copie, copia de pe chitanţa cea nouă, da unde-i copia de pe cea veche? Şi tot aşa, din vorbă în vorbă, trag cu coada ochiului în ju r şi ce să văd? în groapa unde aruncă ei borhăile vitelor tăiate, plutesc şi viţeluşii noştri... N-aveau încă ochi, săracii, pentru că nu fuseseră linşi de vaci, dar încolo erau viţei în toată puterea quvîntului... G r u i a ( notînd ceva într-un carnet): A tît. Bun. M ulţumesc. C ă l i n : Dar parcă era vorba să nu-mi strîm toraţi cuvîntul? G r u i a : Nici gînd să ţi-1 strîm torez. Pur şi simplu, am zis • — r de ajuns, e limpede. C ă l i n : Dar cum poate fi limpede, cînd eu nici măcar să mă fi întors în sat? De unde poţi şti dumneata ce-a zis unul, ce i-a răspuns altul, şi cum s-a făcut de s-a ajuns pînă la bătaie? Poate totuşi îmi dai voie să continui, că sînt, iată, cu căruţa la vale şi nu o mai pot opri... G r u i a : Numai, dacă se poate, ceva mai scurtişor. Scurt de tot. C ă l i n : A, nu, dacă e s-o scurtez, atunci mai bine renunţ. > C-am fost tăcut si » tăcut, 7 am tot scurtat şi T scurtat din libertatea cuvîntului, pînă m-am pomenit cu un căluş în gură. Asta e treabă? Aşa se face în ţara sovie­ telor?! G r u i a : Şi totuşi, dacă se poate, ceva mai concis. C ă l i n : Cum vine asta — mai concis? G r u i a : Mai frumos, mai acătării. C ă l i n : Aşa da, aşa pot primi. Ţi-o dreg, nici o grijă.
268

Va fi un concis rff clasa întîi! Ce facem? O luăm de la început ori din locul cela... G r u i a : Din locul cela. C ă l i n : Bun. O iau atunci dar spre sat şi tot drumul îmi fac planuri, cum să pun eu mîna pe dînsul aşa ca să-l ajung cît mai adînc şi să fie cît mai puţini martori. Dar nu dovedesc să întru bine în sat, că-mi apare înainte A nton Tunaru, brigadierul de la zarzavaturi, — trebuie să-l ştii, că o îmbiat şi el la şcoală cu noi. Stop, zice, trage în ogradă şi pune-ţi maşina la umbră, că am gătit, iaca, în casă, şi hai să bem un pahar de casă nouă. Eu, pe drum, zic, să ajung mai întîi acasă, sa mă spăl, să mă schimb, da el zice: schimbatul e treaba femeilor, iar noi ce să mai îmblăm cu mofturi de-aiestea? Cît de spălat, uite, căldarea şi cana-s sub vişinarul cela, iar u n şervet îţi scot eu din casă. Mă rog, dacă e s-o facem fără mofturi, o facem fără m ofturi. Pun motocicleta la umbră, mă spăl, întru în casa oamenilor, le dau bună ziua, cum se cuvine. Mă aşază ei la masă printre cei­ lalţi, dar nu ştiu cum s-a tîm plat că m-am pom enit faţă în faţă cu haidăul cela al Măriei. Uite, aşa, stăteam eu, iar dincolo, după şipuri şi zacuscă, stau el cu Maria. Ciocnim pahare, facem glume, îmblăm cu furculiţa prin blide, dar fierbe totul în mine. U neori îmi venea să mă ridic şi să împlu lumea cu dînsul, dar nu se poate, îmi zic, ferit-a sfîntul să faci una ca asta, pentru că, uite, bieţii oameni, şi-au gătit casa, amu fac petrecere, să le strici aşa frum useţă de sărbătoare?... G r u i a : De gîndit te-ai gîndit bine... C ă l i n : Nu numai că bine m-am gîndit, dar mă şi ţineam birie! Şedeam tăcut, cam amărît, după toate cele cîte îmi văzuseră ochii la abator, dar nu-mi zicea nimeni nimic, pentru că, mă rog, fiecare cu feleşagul lui. Să vezi însă dumneata liftă de om! Parşiful cela al Măriei se uită la mine chiorîş, se uită cît se uită, apoi mă în ­ treabă în gura mare, aşa ca să audă toată lumea: ce şezi aşa plouat, că, zice, slavă Domnului, gospodarii n-au u itat să pună nici tavan, nici acoperiş la casă. Mesenii, chercheliţi cum erau, au prins a chicoti, că, de, mult îi trebuie omului nostru ca să-l faci să rîdă? Aş fi în­ ghiţit eu chicoteala ceea a lor, dar ceea ce m-a trăsnit ca din senin a fost Maria. Se hlizea şi ea într-un colţ de basma. I-o fi plăcut cum mă ia cela peste picior. Ehei, m-am gîndit eu atunci, aşa-i, carevasăzică? Eu stau
269

. mîrşavule. iar tu veşnic eşti ocupat. Din păcate. că. Pentru ce. C ă l i n : Să vă spun pînă la capăt. dar de plouat totuşi mă plouă. zice. iar a prins a chicoti.. Cîştigă colhozul. necheza de nu se puteja.. îi ordonaţi secretarei să-mi pună urechile la dispoziţie. gata* nu mă mai pot opri! G r u i a : Bine. Cum. Fată vitei si atît. că n-a rămas mult. E clar cum nu se mai poate. aşa.. şi acoperiş avem. Prostimea.. C ă l i n : Ce să termin.' le-a suit în maşină şi le-a dus la carne. zic. mă rog. aici cu siguranţă că terminăm. iar voi vă mai şi bateţi joc de mine?. mîngîie şi el viţelul?! Boul/ zic. 7 T 270 . nu au vacile maternitate?! Uite. nu ai timp.cu măselele strînse. cîştigi şi tu. zic. nu-1 mîn­ gîie. pentru că discuţi despre lucruri pe care nu le cunoşti în adîncime. sînt la capăt şi nu mai am ce termina!. slavă Domnului. dar cea care m-a dat gata. zic. iată. G r u i a : A fost mare bătaie? C ă l i n : Vreo două luni am to t îmbiat în doi la pan­ samente. iar lui i-au ridicat adeverinţa de veterinar. Eu am încasat mustrare. Pe urmă s-â făcut o comisie. fmă rog Domnului să nu crape inima ceea în mine aici şezînd la masă. şi-a pus fluieratul în buzunar şi a plecat. pentru că o secătură de om a însăm înţat zece vaci si » în loc de-a le fi lăsat să fete. de-aici. pentru că tu ai fost boul care a însăm înţat vaca. I-am plesnit măgarului cela vinul din pahar în bot. Zic: chiar să nu fi văzut tu cum vaca îsi mîngîie viţelul? Şi nu e o mamă bună vaca ceea? Da boul. în loc de-a face atîţa colb cu gura. iar vacile nu au nici un fel de m aternitate. 1 -^m luat de piept.. din locul ista. hai dar termin-o cumva.. Pe cînd şedeau ei la masă şi rînjeau pe sama mea. nu o au. Dacă n-aveţi cînd. La care el îmi zice: tu. Zic: despre ce cîştig poate fi vorba atunci cînd se calcă în picioare ceea ce e mai frumos şi mai sfînt pe lume — maternitatea?! Zice: m aternitate au numai fumeile. eu îi zic păgînuîui cela: tavan. avem. G r u i a : O fi rîs şi Maria? C ă l i n: Hei. Supărat cum nu se ^nai poate. arţi răsturnat masa.. opri! Şi asta nu le-am mai putut-o răbda. G r u i a : Uiţe. ai găsi colo o proastă să ajungi şi tu odată părinte. ca prostimeja. că. ai făcut tu una ca asta? El de colo îmi zice: ca să predăm mai multă carne la stat. Căline. zice... sînt foarte ocupat.

^ Pe tot globul pămîntesc.. S-au arat toate imasurile. nici o grijă! Mi s-a propus. şi ca să vezi ce democraţie au.G r u i a: M ustrarea e floare la ureche. G r u i a : Acum.. că ne-au rămas puţine de tot |$ nici la două sute nu a ju n g \N u le lasă să se înm ulţească. Sînt un ţăran simplu sau poate chiar şi mai puţin. G r u i a : Ultima sfadă cu ce-a sfîrşit? C ă l i n : Pînă la moarte!!! Aşa i-am zis. Şi dacă ceea ce este sfînt şi drag a fost călcat în picioare. Principalul e că nu te-au eliberat din funcţie. trebuie să fii liber şi independent. nu. iar să pui copiii în scoală să înveţe pe de rost poezia fără ca copilul c e la ’ să fi văzut cu ochii lui cum arată ea. Am făcut cerere şi am plecat. ce ai de gînd să faci? C ă l i n : îmi găsesc. oricum. cum se iscă o cît de mică neînţelegere — gata: demisie. sus de tot? C ă l i n : A. pentru că n-avem unde le p>aşte. G r u i a : Măi Căline. dar am plecat singur. ba ne luăm. pe cînd tu. „M ioriţa“. O parte din colhozuri au început a urca cu oile la munte. mioriţa. Una-două şi — jo s guvernul. iar eu am fost m artorul’acelei batjocoriri. ba iară ne despărţim. C a l i n : Apoi.. după cîte-am auzit. cum se mai zice. de lucru. Altminteri niciodată nu vom putea ajunge la nimic. e de datoria mea să-mi data demisia si sa cobor cu o treaptă mai jos. nu-i vorbă. dar.. G r u i a : Pentru a fi un cioban bun. te cam ţii de fuste.. în Carpaţi. ia un boţ de humă ori şi mai puţin — un fir de m ohor pe-o margine de drum. C ă 1 i n : De eliberat nu m-au eliberat.. tovarăşe. 271 . dem isionat fiind. toate rîpele. e cea mai frumoasă poezie a noastră. îi fi auzit tu ce grozăvenie o fost mai dăunăzi în A ustra­ lia! Te prinde groaza cînd te gîndeşti tocmai unde vine A ustralia ceea.. iaca. sus. ferit-a sfîntuî. G r u i a : Hai că-i bună şi asta! Ce ţi-a venit? C ă l i n : După un asemenea scandal aveam eu oare dreptul moral de-a ocupa în continuare aceeaşi slujbă? Uite bine ce scrie la gazetă. toate peticşlele cele verzi pe unde biata oiţă găsea ce să ciupească. Ar fi păcat să rămînem fără oi. dar port^ şi eu în sufletul meu o dragoste sfîntă faţă de pămîntul pe care trăim. A demisionat. Demisionat de bună voie. au nu cumva te-ai fi văzut si tu pe tine undeva sus. şi ne-am gîndit să încercăm şi noi. Benevol. m-am jncurcat eu acolo cu una. să iau oile în primire..

. vezi. C ă l i n : Şi chiar aşa e. G r u i a : îl iei şi pe dînsul cu tine. C ă l i n : Cît o să tină? > G r u i a : Cam multişor. nu te grăbi. Să vezi mai întîi despre ce este vorba. în doi — el cu şcoala mai bine. Zilele acestea se deschid cursuri speciale pentru operatori. iată. dacă te-aş înfunda eu. cutare şi cutare.. nu scrie. şi prin pod am îmbiat.. mi se va da diplomă la mînă că. G r u i a : Uite. s-au pierdut!!! într-o zi. că eşti isteţ de felul tău. să văd ce note-mi puneau ei. G r u i a : Cum să nu! Singura chestiune mai delicată va fi atestatul de m aturitate. G r u i a : Ce-ai zice tu... ce echivalează cu absolvirea unei scoli medii tehnice. că doar am venit la Chişinău.. mai umblat prin lume. Am răscolit toată şcoala. chiar îti m ulţum esc’.. şi dat fiind că s-au pierdut arhivele. Că la operatori se admit numai cu zece clase. ba chiar că dă şi dreptul de-a intra la un institut agricol. dar tu acolo unde se cere să indici studiile notează fugitiv: neterm inate. ce-mi vine mie — zic: ia să mă duc la şcoală. Pur şi simplu.. o specialitate mai bună nici că se poate. le spui că ai făcut şcoala de mult. măi dragă tovarăşe.. C ă l i n : Şi dacă m-or lua din scurt? G r u i a : Dacă te-or lua din scurt... Ai să le spui şi-un adevăr pe deasupra. Că nu se poate să fi fost eu mai prost decît alţii. C ă l i n (după o lungă pauză): Ceaiul ista. măi Căline. aşa răcit 272 . Poftim. Cămin şi hrană — asigurate. am term inat aşa şi pe dincolo. Te pun pe listă cu mîna mea şi — nici o grijă. dar cîte anume clase neterm inate. C ă l i n : Iaca. ce ne facem cu tă ie tu l Măriei. dacă degeaba.G r u i a : Dragoste sau ură? C ă l i n : Nici dragoste. * C ă l i n : Şi după ce termin. tu fiind mai hîtru. Doi ani. că am dreptul. mai descurcăreţ. Dar. în rest te vei descurca. C ă l i n : De acord.... la români. G r u i a : Stai. nu vreau să ştiu de dînsa pînă la moarte. Te tot plîngeai că nu erai pe loc atunci cînd se trim iteau la cur­ suri. S-a hotărît să facem în M oldova cîteva ferme mecanizate pentru creşterea păsărilor. E o specialitate rară. nici ură. Şi voi..

G 1 a s u l l u i G r u i a : Cum ai putut. De ajuns prin cite a trecut.. Druţă. şi numai S a n fd u nu se poate astîmpăra. ştii ce sfecloi trebuie să creşti. asu^ G r u i a : Maria nu poate fi pusă la soco­ teală. voi.. că nu despre tine era vorba. S a n d u : Rota. nici nu o vpm dojeni. Ne-am înţeles doar că orice i s-ar fi întîmplat.. De prin văi. să aduci vorba de loviturile date pe la spate? G l a s u l l u i C ă l i n : Dacă nu. măi Căline. şi cît trebuie să îmbli în genunchi în ju ru l sfecloiului cela?! S a l c i a de pe malul Răutului. Vperiod do polnogo . să cadă? Cu ce să cadă? De unde să cadă? S a n d u : Să cadă aşa. că se dă lupta cea grea. după o asemenea întîlnire frumoasă. ce să ne mai supărăm pe dînsa. Uite. ne ridicăm noi la atac.cum este. nainte de-a fi murit. S-au pus două bucăţele de zahăr într-însul} iar ca să obţii două bucăţele de zahar.. lupjta cea de pe urmă. sluşai moia komanda. explozii.. din fugă. adică. dacă nu-i voi spune eu? Iar ca i-am adus pilde din viaţa mea. Din tainicele falduri ale depărtărilor se aude murmur cte izvor. de prin văgăune. G l a s u l l u i C ă l i n : Care supărare.. adică. toţi soldaţii. Se topesc şi crestele m unţilor încetul cu încetul. do samoi polnoi. nici nu o vom vorbi de rău. nici vorbă de aşa ceva! Mă întrebase băietul cela ce înseam nă „lovi­ tură pe la spate“. Tăcut şi îngîndurat. gloanţe. alta de unde aveam să le iau? Cît despre Maria — nici prin gînd să-mi fi trecut să mă supăr! 5 Stîna din Carpaţi. C ă l i n se pierde şi el în umbrele serii .. Da de ce se zice „căzut la război“? Ce. 4 273 . 18 I. pică jos? C ă l i n : Cine-ţi moare de-a-npicioarele!! Mai ales cînd totul arde în ju r — schije. Lovitura ce mi-a dat-o Maria atunci cînd o prins a necheza îm preună cu ceilalţi. ar fi păcat de lepădat. S a n d u : Poate însă soldatul să cadă fără să fi fost rănit? C ă l i n : Cum. şi cine să-i spună. iar de sus bate din plin luceafărul de noapte .. urcă dom ol răcoarea nopţii.

Numai insigne de acelea nu ne-au dat. e atît de sucită şi întortocheată. pe cînd băiatul meu. mă şi trim it la una din primele crescătorii de păsări.. încît cine poate spune din ce se ia şi pînă unde se poate ajunge. dincolo curcănaşi. ziare proaspete de tot felul. iaca. un glonte ceva? S a n d u : Nici o cît de mică zgîrietură! C ă l i n : A tunci poate s-o fi îm piedicat de ceva? S a n d u : Care împiedicat! Că cel ce se împiedică nu dovedeşte bine să pice şi iar e în picioare. car­ tonată.. trăieşte lumea şi fără insigne.. colo pui de raţă. cu copertă de piele. nici tu hochei. m-am gândit. Ei. stai la masă.. şi era aproape de biruinţă. ci numai păsări. Stau şi mă distrez. halat alb. cald. Rar preşedinte de colhoz să aibă un cabinet cum aveam eu acolo. iar în ju ru l mesei vreo zece aparate de televizor. sticle cu apă minerală. Şi nu colo un peticuţ de hîrtie. O duceam ca în sînul lui Dumnezeu. la urma urmei. ce-a fost bătătură? ( După o lungă pauză> încet şi parcă nu prea vrînd.Şi cînd eram de acum aproape de tot. î-a năbuşit sîngele pe gură — şi gata. ca la doctor.. Tele­ fon. Intr-o bucată de pînză e uşor a deosebi urzeala de bătătură. C ă î i n : O schijă. Cum vii la servici. Frumos. obţin diplomă. Raţele vor să se scalde. măi dragul badei. S a n d u : Ş-ai văzut mata cu ochii matale cum alerga soldatul cela cu arma la şold şi striga „ura“.. curcanii se cer la plimbare. Cu halatul aruncat pe umeri. C ă l i n : Dar nu se poate ca un soldat din gardă în trat în luptă să cadă aşa nitam-nisam! S a n d u : Inima i-o crăpat.. ca la cei ce term ină U ni­ versitatea. unul din băieţîi mei cade şi rămîne întins la pămînt. curat. C ă l i n : Am văzut. A tîta doar că pe ecranele celea nici tu fotbal. Fiind printre primii. O pt ore şezi într-un jilţ moale. cine-ţi poate spune ce a fost acolo urzeală. Stau şi 274 . cînd deodată. S a n d u : Şi cum a fost? C ă l i n: Apoi că viaţa omului. zace. se poate întîm pla că şi sărmana inimă.) Dă Domnul şi term in eu cu bine şcoala ceea de operatori. da o diplomă adevărată.. C a l i n ( după o lungă frărrântare): La război se întîm plă de toate: fireşte. Ici pui de găină. găinile au cam flămînzit. da în m ult încercata viaţă de om..

. pentru că. mi-am cumpărat motocicletă cu ataş. pregăteşte cele necesare pentru o recepţie a corespondenţilor de presă. ceşcuţe pentru cafea. La semnalele unuia din aparatele de o importanţă specială secretara ridică receptorul. s-a zis cu mine. Butoane. nu dovedesc să-mi las lucrurile la hotel. dacă vrei să-ţi spun. la consfătuire. un pui de vrabie? C ă l i n: Păi. Flori.. con­ sfătuirile cetea mi-au nenorocit viaţa! Cum mă trim it la consfătuire. Ну. O largă anticameră în Casa guvernului din Ckişinău. S a n d t i : De ce albăstrel? C ă l i n : Aşa mi-a plăcut el mie să fie — albăstrel. задержали. îi luceau toate butoanele. De data asta nu dovedesc bine să cobor din tren.. Era pe atunci — се-i drept. butoane. sticle cu apă minerală ... S a n d u : Cum. S a n d u : Şi plăteau bine? C ă l i n : Plăteau că nu-mi ajungeau buzunare cînd venea leafa! Intr-un an mi-am acoperit casa cu şi fer.. S a n d u : Nu-ţi place la consfătuire? C ă l i n : Nu numai că nu-mi place! Mă tem de dînsele ca de moarte. cîntă bine şi amu. dar nici gînd să măr mişc din loc... Măsuţa telefoanelor e într-o continuă fierbere. uite-1 ciripind sub streaşina stînei. Зачем иностранцам забивать голову цифрами о нашей пищевой индустрии? У них и без ( этого достаточно забот. так мы при­ ^Г5 . dar de cîntat a cîntat bine atunci. G r u i a ( unuia din consilieri): Напрасо вы приво­ дите эти данные.le întru în voie. S e c r e t a r a : Слушаю.. că mi se şi spînzură de gît un pui de vrabie.. S e c r e t a r a . Да. începusem chiar a mă gîndi la un „M oskvich“ albăstrel. butoane. так.. şi iată că iară mă trim it la Chşinău. In cabinet G r u i a discută ceva cu principalii săi c o n s i l i e r i . n-am avut noroc.. dar. Министерство внуI тренних дел? Здравствуйте. dar tînăra lor stăpînă nu are tim p pentru ele . o tînără cu perucă fum urie. пусть быстро перепечатают. чтобы к их I приходу материалы были под рукой. adică. mai noii. Am ieşit primii cu fabrica. Шш три пункта вычеркните Ки дайте. Что?. şi dacă mi se mai dă şi un aparat de radio — gata.

. Вопросы чести не откладываются.. (Ridică receptorul. Передайте. Распорядитесь отправить ко мне задер­ жанного..^. это вовсе не значит... но разве эти дела разобрать после приема ино­ странцев? G г u i а: Нет. Intră şi rămîne în prag.) Черт знает что такое! Галя... Товарищ член правительства. (După о mică pauză. Й если вы так понимаете вежливость. C ă p i t a n u l ( lui C ălin): Проходи. C ă p i t a n u l (lui C ălin): Вали давай. генерал Жгутов. давайте перейдем на строго официальный язык. перед приемом ино­ странцев? Это так важно? G г u i а: То. не то бог знает еще кого. здравствуйте. задержали какого-то вашего родственника — не то друг детства. şi între timp apare u n c ă p i t a n d e m i l i ţ i e împreună cu C ă l i n . Д а мне сообщили. iar căpitanul raportează. S e c r e t a r a : Извините. Об исполнении доложите через помощника. пусть выпустят и направят его ко мне. Невозможно? А что за тяжкие такие грехи числятся за ним? Не беспокой­ тесь.. я с него взыщу.) Василий Гаврилович. C ă p i t a n u l ( secretarei): У себя? S e c r e t a r a : У себя. звонят из Внутренних дел. самовольно. Будьте здоровы! (După ce închide aparatul. что я вмеши­ ваюсь. что я собираюсь упрашивать вас сделать для меня что-то недо­ зволенное законом. вынесите эти фрукты и воду в приемную. простительном тоне.. Михаил Ильич.. G r u i a : Соедините. plin de fu rie) Василий Гаврилович! Если я с вами говорю в мягком.чем? Что-то?. что ваши орлы задер­ жали моего земляка. иначе они перестают быть таковыми. Итак. по вашему приказанию задержанный Кэлин Абабий доставлен. что не важно. подождите у телефона. чего застрял? C ă l i n : Надо бы сначала у этих барышень разре­ шения спросить: они обижаются если так. некогда мне тут с тобой. достаньте пару номеров «Советского Союза» на разных языках и развлеките их там. вежливом.. пожалуйста. Говорят. Secretara mută ospăţul în anticameră. почему не мое это дело?.. S e c r e t a r a : Прямо сейчас. Не мое это дело? То есть.. я обычно пропускаю мимо ушей. Михаил Ильич. Одну минуточку. пока я тут разберусь... 276 .

(După о pauză.. nici prin vis să-mi fi trecut că oi ajunge la miliţie! G r u i a : O începem cu miliţia. C ă l i n (după placarea căpitanului.. G r u i a : Каким обозом сопротивлялся? C ă p i t a n u l : Словом и действием.. numai că unii umblă cu cap.. vino mai aproape.. G r u i a : Хорошо. C ă p i t a n u l : То есть. gata.t .. vai j de mine! Puţin am îmbiat eu în viaţa mea. Cît mai pe scurt. Учту.) Прошу только при решении этого всщроса учесть.... ţi-i fac tot amu. Ai văzut cum ţi l-am pus la punct?! G r u ia : Am văzut. пожалуй. лишней. видите ли. Или помощник. ce tot trem uri colo lîngă uşa?... C ă p i t a n u l : Прочите. но задержанный. nu dispun de timp liber..G r u i a (sec): Хорощ0> Можете идти. făcut-am două §ute optzeci şi cinci de kilometri. nu mai.. мм. dar dacă-i vorbâ. C ă p i t a n u l : Разрешите идти? G r u i a : Идите. văzut. И круглую печать ва^ поставят. G r u i a : Он останется в моем распоряжении. случай этот уже зане­ сен в книгу происшествий по городу. încîntat): Маша lui şi răzmamă. Treci şi şezi. Dar — pe scurt..fără cap: acum pe unde te-au dus l păcatele? C ă l i n : Chiar căi Nici prin gînd. C ă l i n (cu importanţă): Pentru a ajunge aici la dum­ neata. G r u i a (furios): §§4 mai face încă patru paşi!! C ă l i n : Vai de îi fac cu plăcere! Eu ţineam la distanţa asta mai mult ca la un simbol al egalităţii. так что мы обя­ заны в графе о принятых мерах... C ă l i n : Cu ceaiurile... Din picate. С ă р i t а п ц 1 (pe gînduri): Нет. Вы свободны и можете вернуться не» месту службы. круглая печать будет. что при задержании Абабии оказывал сопротивление. Если я вас правильно понял.... Şi щ pe scaunele celea. alţii -. вы меня не так поняли. G r u i a : Так и пишите: передан в распоряжении члена правительства какого-то.. cînd la vale?! G r u i a : De um bat ai umblat destul. С а р i t a n \х 1 : А подпись? G r u i a : Подпишет М Оя секретарша. C ă p i t a n u l : Но. Terminat? . cînd la deal. мне пока подождать в приемной? G r u i a : Нет. ca tot eu să-i fac.

( Chinuit . G r u i a : A tîta părere de rău pentru un pahar de ceai?! C ă l i n : Dacă eu. aproape străvezii.G r u i a : Am term inat. Iaca. carevasăzică. nu poţi? C ă l i n : Pe scurt nu pot. adică. de domniţă. Cine să fi crezut atunci cînd păşteam noi vacile la Răut că vom ajunge să şedem în Casa guvernului şi domniţe dintre cele mai frumoase ne vor servi! Aşa-mi venea uneori să le strîng în braţe. cît mai scurtă. adică. Nu pot.. C ă l i n : Jerpeliţii iştia din fundul coridorului îs de peste hotare? G r u i a : De peste hotare. dar ceva totuşi mocneşte acolo într-înşii. altul pentru mine.. parcă am văzut-o undeva într-un film. peste graniţă?! G r u i a : Umblă cum le place. 278 . iară nu mai ştiu cum s-o încep. îmi plăcea să văd cum îţi vin secretarele. G r u i a : Cum de-ai nim erit la miliţie? Pe scurt. iar în vîrful degetelor subţiri. N u pot hăcui cuvintele ca curechiul. cum se cînta odată.. C ă l i n : Iaca. mi-aţi făcut un bine. gata... o tavă cu două pahare de ceai. D ar să ne în ­ toarcem la ale tale. M-aţi scăpat de miliţie. M înuţe albe. şi ce să vă mai pierdeţi timpul cu un pîrlit ca mine?. G r u i a : începe cum vrei. __ v_ G r u i a : Nu ştiu. A ştept presa de peste hotare. C ă l i n (pe gînduri): M-da. frumoase. n-au avut ce îmbrăca mai ca lumea.. las'. numai de-a fi povestit scurt. ştim noi atitudinile celea pozitive.. C ă l i n : A r fi interesant să întru şi eu în vorbă cu dînşii. la drept vorbind. nu? . Mi-o mers mie cît mi-o mers. atitudine pozitivă. U nul pentru tine. dacă-au ştiut că pleacă în străinătate.) Eu aş zice să-mi daţi drumul. Tinere. dacă amu. Păcat.. după o lungă pauză. păcatele mele. Asta.. că nu am timp.) Iaca. cît mai pe scurt.. O fi vreo actriţă ceva. delicate. E păcat şi-mi pare rău. dar să ne în ­ toarcem la ale tale.. G r u i a : Cum.. numai fă-o scurtă. şi să le beau cu ceai cu tot. Ce mai zic? Ce atitudine au faţă de noi? G r u i a : în general. şi presa de peste hotare se enervează. Aşa e. C ă l i n : A titudine pozitivă. cu perucă fumurie. vă mulţumesc frumos. nu mai... nu m-am interesat. C ă l i n : Ce. (D upă o altă pauză. sprintene. nu-mi iese. mai m ult de dragul ceaiurilor ce le a veneam.

II pui pernă.. G r u i a : Cu pujul de vrabie ne-am lămurit. o încercam şj pe asţa jsje iese — ne iese. că te ameţeşte.apQj ^ două m inute e vreme multă! Doua m inute e cam atîta cît ţi-ar trebui să numeri pînă la o suta^şi ceva. Mai de­ parte..C ă l i n : C ît dc SCUrt să fie? C ă doar şi scurtul cela are o măsură? G r u i a : Două %inute i C a l i n : Hei. ^'um. deci. n ^ ^ i asa se Z^ce ^ e mic ' iar dacă stai » 279 I .. pOc^ ^ urcat un steag pe o cetate. japoneze. Credeţi^ ca_j mai vad eu vreodată? S 5 a \ n o ^in^ ceva): Nici o grijă. Plim bărik iestea ale orăşenilor... m-au pus dintotdeauria pe gînt$uri. şi prem iu trţj s_a j aţ ţjn aparat de radio m ititel cit un pui de v r a b ^ ^ a prinde la posturi. zîmbir. Mă ppg.. îl scapi m buzunar — traijsm|^e ^ din buzunar. ^ 1n : o lăsăm pentru altă dată? Mi-e oarecum faţă de oamenii . Din cele două j minute... iată că dă Domnul de sosesc şi eu la Chişinau.ştia. ja consfătuire. pe cînd cu puiul ista de vrabie în doi. s£ ie şi aşa dim ineaţa la plimbare! a Trec. C ă l i n : Ma pe strada centrală. Mi l-au luat la miliţie. ies des-dedimineaţă în straqă La primbare. i-a lum inat Dumnezeu sa ne premieze acum cu aparate mici.9 ies mai in iu in straaa ia plimbare şi abia după aceea îşi văd de treburi. C a l i n : După 0 noapte petrecută la hotel. şi eu pr jn centrul capitalei. Că Jn ainţe vreme? ^ dulapul cela de „B elarus“. cum se scoală. Secretara. nu alta.^ prinde a le ciripi ceva în englezeşte.. cîte mi-cu ma^ rămas? G r u i a : Un rlinut C ă 1 i n : Un ^itlgu r minut! Dar o să încercăm.. pentru ca un minut. A i A» A i 1 ^ 1 f • între tim p în Anticameră intră c o r e s p o n d e n ţ i i . O are ce-o fi la mijloc? Şi e mare lucru. Iaca. o n povestea cineva c£ orăşenii. cîntă sub pernă. să-ţi spun drept. Şi în prezidiu am fost ales. C ă l i n : Nu ţjn mjnte — ori că scrie pe undeva. p |imfoi tu pe strada centrală. nici vorbă sa te plimbi prin centrul capitalei. Mergem mai departe. mă gîndesc. nu ne iese — nu Tie iese^ Apoi. La xăzboi în două m inute poate fi cîştigata o^ luptă. adică. Totuşi ne sînt oaspeţi. cu puiul cela de ? vrabie cintindu-Dy pe-un umăr. G r u i a: Deci. la plimbare. d.

En“ %m pe răspunderea mea o jum ătate de milion de păsări. Stai. că din soldat m-am făcut un fel de cloşcă. Cum întru. stînd cu ochii pe ecran. Mai bine zis.P tiţa > ^ d ic i“. grăsun cum era. o asem enea barbarie în centrul capitalei! G r u i a : Chişinăul nu se ocupă special cu. dar asta e de acum altă problemă. căci îmi mănînc pînea cinstit. vezi care şi în ce direcţie trage. că de unde. G r u i a : Deci. cîte-ţi văd ochii.. din întîmplare. Cu totul altă gîscă e fotbalul vezi mingea. puţintel. iar aici. da crăpate în modul cel mai barbar! Le-au bortelit. înfuriat cum eram. Ii dau drumul şi pun laba pe şeful magazinului... mă plimb. pentru atîta lucru muncim noi acolo zi şi noapte... el le vinde. II prind eu dar de m erişor şi-i 280 . Mă uit la vitrina frigiderelor să văd ce au ei de vînzare. Bine îmbrăcat. că — să vîri degetul. o iau la stînga şi dau de secţia . aţi găsit şi voi pe cine să vă răzbunaţi? Spargeţi capul la raţe? După care. Eu cresc păsări. Soare. şi. II lăsăm. Să vezi ce tămbălău se face acolo la noi cînd o singură răţuşcă îşi tîrîie aripa pe jos. aţi îmbiat la fete împreună? C ă l i n : He. Şi cum coboram eu la vale spre gară. frumos. Şi sparte nu că aşa. le cocolesc zi de zi. G r u i a : Dar cu ce drept îl înhaţi tu de piept? Aţi îm biat la scăldat. G r u i a : Şi to t de piept îl înhaţi? C ă l i n : A ltfel nici nu era chip. D ar nu mă ruşinez de slujbă. am avut dreptul să-l iau de piept.... hocheiul cela. îm prejur. Lucrăm în aceeaşi ramură. îm pachetat în halat alb. maică sfîntă! U n vraf de raţe cu capetele sparte. C ă l i n : Mă rog. d-apoi că eu de abia pe urmă mi-am dat sama că n-ai ce vorbi cu prostul cela.. toate de vînzare. nu alta. că. amu-i amu! Că. scot vînzătorul de la tejghea şi-l înhaţ de piept. ce vină are vînzătorul?! C ă l i n : Hei. îmi zic. cînd colo. însă. nici nu-1 văzusem pîjnă atunci. vînzltorul.. C ă l i n : Merg prin centrul oraşului. cu atît mai m ult că el nici nu-mi prea place. mergi tu bine şi frumos prin oraş. ehei. buzunarele doltora de bani. îmi zic atunci. citesc cu coada ochiului deasupra unui magazin: „Measo — rîba“. Mama voastră eu şi răzmamă. iaca. bine dispus. /ţieiiiiul raţelor. nu. Şi totuşi.să vezi mai bine.. La hochei într-un m inut ştii bătălie se poate isca?! G r u i a : Lăsăm hocheiul pentru altă dată.

Şi tu. Eu îi zic de frum useţe. G r u i a : Dar vînătaia de sub ochiul stîng?. минуя убойный цех. şi ochii mai cinstiţi. dar. dar şeful cela s-a dovedit a fi un fricos fără seamăn... to t ce e frumos e şi neputincios pînă la urmă. La care fluierătură.. mai adîncă. zic. acum să te ridici împotriva lumii? Chiar să nu fi auzit de la nimeni că ceea ce e frumos e şi sfînt? La urma urmei.zic: porc de cîne!! Hai cu mine pînă la oglindă şi uită-te bine la mutra ta! După care scoate din frigider un căpşor de raţă ş-ai să vezi că raţa e mai frumoasă decît tine. de vii?! 281 .. M-am lovit acolo de-un uşor.. что на центральной улице продается птица в обезображенном виде. Жду у аппарата. ai ceva la ochiul stîng. * G r u i a : Ce tot cauţi spre fereastra ceea? Dacă nu mă înşel. am v ru t să-l scot la o filozofie mai largă.. Unadouă şi-ţi vine răspunsul. unde-şi face slujba? La hotel.. C ă l i n (încîntat): Să ai un aparat de aista — şi mai mult nu-ţi trebuie! Una-două şi faci întrebarea. da el se to t pipăie prin buzunare. В городе получены три тонны обезо­ браженной птицы из Салагурского мясокомбината. Şi căpşorul mai deştept. din păcate.. поступило сообщение.... la miliţie? С ă l i n (încet de tot): La miliţie. urmăreşti rătuşca ceea. C ă l i n : Care vînătaie?! Ia o nimica toată. случай подтвердился. pentru că ai avut nenorocul să te naşti urît. cînd se vede amenintat. El însuşi. G r u i a : Uşorul cela.. fireşte. G l a s u l c o n s i l i e r u l u i : Михай Ильич. la alimentară. G r u i a : Unde te-au ars...o nimica toată. pentru ce o calci în # picioare? Pentru ce te foloseşti de neputinţa celor ce nu se pot apăra? Lumea din ju r e fmmoasă.’ G r 4i i a (la apapat): Антон Владимирович.. că mă to t miram eu ce-o fi cătînd? Cînd colo. arde. Cu alte cuvinte. C ă l i n : А. La miliţie? C ă l i n : Soldatul din gardă nu poate fi ars. C ă l i n (cutremurat): Le-au penit aşa. G r u i a : Чем вызвана эта порча мясопродуктов? G l a s u l c o n s i l i e r u l u i : По нерадивости работ­ ников мясокомбината в барабаны по очистке пера были запущены птицы. Pentru ce... Срочно выяснить и доложите по селектору. vine miliţia. scoate fluierul şi prinde a ţurui.

si criminali.. ia-ţi puiul cela de vrabie şi fuga la gară. familie la Chişinău! C ă l i n : Că e beţiv tf.... C ă l i n (pe gînduri): Dacă văd că nici la avion nu dovedesc. G r u i a : Dar nu ţi se pare că prfea des îţi înviorezi sufletul? Şi apoi ce tot umbli cu necazurile celor ce nu cuvîntă? Ba vii cu caii peste mine. la cealaltă ureche. mă duc la Salagura! Vreau să-I văd cu ochii mei pe director. pornirea ceea sălbatică de a călca totul în picioare are numai un singur nume. C ă l i n : Ba să avem iertare! E un fascist! G r u i a : Ce fascist. fuga la aeroport.. G r u i a (en erva t): Măi Căline. C ă l i n : Cer iertare. că e u n curvar şi un beţiv care nu se mai află! Familie la O desa. С тсм бо.floare la ureche. Выключаю. înfierînd cu dînsa tot ce ţi se nim ereşte în cale? Oamenii. dar m-am gîndit că am un autobuz care trece pe la Teleneşti şi pînă la com binatul din Salagura e o nimica toată. că e curvar — încă o floare. Din păcate. si canalii fel de fel. Poţi pleca. pot pleca? G r u i a : Liber. Iţi place atît de mult să mergi cu autobuzul? C ă l i n : N u că mi-ar fi plăcut el cine ştie ce. Вызвать его? G r u i a : Вызывать не нужно.. dacă mai nim ereşti o dată Ia miliţie. ca oamenii. îmi iau frum uşel autobuzul. T » ' T ' ' * Ш . но отправьте туда комиссию из двух-трех инспекторов и. если материал окажется достаточным. mă rog. de mult vroiam să te întreb-jb ce tot umbli cu zvastica ceea.) / C ă l i n : Sînt liber. подготовьте на Президиум. ba o pornim cu vacile. pentru că ştii dumneata cine este M oronguţ acela?! G r u i a: O secătură. Se nim eresc si hoti.G l a s u l c o n s i 1 i: e Ф u 1 ii i : Д ирёктор комбината — Моронгуц Николай Антонович. Se poate să mă duc cu autobuzul? G r u i a : Fireşte că se poate. dar o fac mai mult pentru a-mi înviora sufle­ tul cu cele mari biruinţe prin care am trecut. pe cînd ura care fierbe într-însul. G r u i a ( fu r io s ): Să nu te împingă păcatul să faci una ca asta! Ai în vedere că.. Treci pe la miliţie. (N otează ceva. dar să le zici tu tu ro r „fascişti“. C ă l i n : O rice mi s-ar întîmpia. mă cam ia uneori gura pe di­ nainte. Dacă scapi trenul.. are şi societatea noastră gunoai­ ele sale.

si cînd colo. nu ne vine deloc uşor.. G r u i a : Afară. întreabă îm păratul înţelepţilor. cu toţii au o suflare cu toţii au o soartă.) Con­ struind o lume nouă. cu toţii din ţărînă vin şi ţărînă ajung! Şi apoi. dar asta o fac duşmanii noştri.. zice sfînţa scriptură.. şcepki leteat.. ci du-o xnai întîi stăpînului şi spune-i: uite. 233 .. m-am sim ţit dator să iau apărarea celor nedreptăţiţi. Se în_ tîmplă să şi călcăm în picioare ceea ce poate că ^.. Se poate să mă dai. şi raţele peniţe de vii. cel cu care am făcut războiul vine şi-mi spune verde-n ochi. nu-ţi scoate pîrleala pe dînsa. C ă l i n : Am ajuns la dînsele.. C ă l i n (u lu it): Cum?.. ca un adevărat soldat din gardă. dar ceea ce ştiu bine e că sărmanii caj îm puşcaţi pe malul Răutului şi vacile cărate la abator cu viţei cu tot.. şi să nu te mai văd pe-aici! ( Caută prin masă tubul cu medicamente. cine a spus sufletul omului e îndreptat către cer. C ă l i n : Nu-ţi pot spune nimic despre Imperiul Roman. iar dacă vita va fi flămîndă sau însetată. — toate astea nu-s altceva decît dovada unui curat fas. şi după asta o du.. şi eu. Mă rog. iar sufletul dobi­ tocului e întors spre pămînt? Tocmai de asta. G r u i a : Nu cumva vrei să zici că în societatea noa­ stră. dacă vii de pe undeva şi dai peste vita duş­ m anului tău. ia o pastilă. G r u i a : Cine te-a rugat? C ă l i n : Domnul celor ce nu cuvîntă m-a rugaţ D eschide sfînta scriptură ş-ai să vezi ce se spune acolo G r u i a : Ce se spune? C ă l i n : înţeleptul Solomon zice că oamenii nu se deosebesc prin nimic de dobitoace. L es rubeat. sîntem criticaţi pentru cruzime. De. e vita dumitale. G r u i a : Vei îndrăzni să mai rosteşti o dată prezenţa mea acel cuvînt?! C ă l i n : Voi îndrăzni. * *. că vitele şi păsările ninrîn pînă azi în robie.. pentru că nu am fost pe-acolo şi nici n-atn de gînd să mă duc. mai întîi hrăneşte -0 adap-o. cel cu care am crescut împreună. pentru lipsă de omenie.. .ar fi trebuit călcat. G r u i a : Afară.acum iată-ne ajujişi la tristu l destin al raţelor.. Şi-l voi rosti. spre deosebire de provinciile Im periului Roman descrise în biblie.. cel cu car^ am umblat la şcoală. ni se zice că sîntem „vicleni c£ sîntem „dem oni“. ce să-i faci.

G l a s u l l u i G r u i a: Ce are? G l a s u l M ă r i e i : Zice că-1 doare inima.. Auzi. privind Piaţa Victoriei . cupola jerpelită a catedralei. m-o fi luat gura pe di­ nainte. ehe. 284 . C ă l i n : Sluşaius. G l a s u l l u i G r u i a : Ce umblă el cu vorbe marip că doar nu s-au întîm plat toate acestea acolo la dînşii. pe cînd alţii au tot urcat şi urcat. şi el în nici un caz nu poate fi răspunzător. u 1 l u i G r u i a : Bine. Apoi că şi dumneata prea m-ai alintat. care o viaţă întreagă sufăr. pleacă. Secretara deschide larg uşa.C ă l i n : Rog de mă iertaţi... cel puţin întreabă -1 de ce nu s-a mai întors la fabrica avicolă? G l a s u l M ă r i e i ( după o altă lungă pauză): Zice că a fost silit de îm prejurări să demisioneze. e în firea lucrurilor.. In acest răstimp de vreme unii. cît pe ce să se îm piedice. cînd cu secretarele.. S a l c i a de pe malul Răutului. că el habar n-are cum e atunci cînd te doare inima. aşa au şi rămas. Face stînga-mprejur. dar vreau să ştiu de ce nu te-ai mai întors?. de cînd s-a trecut. Să mă întrebe pe mine. G l a s u l l u i G r u i a : Spune-i să nu bată capul. Intră c o r e s p o n d e n ţ i i . că am ceva de vorbit cu dînsul. să cadă. cu fruntea sus. G l a s u l l u i G r u i a : Mărie. tovarişci cilen pravitelstva? G r u i a : Idite. cum au fost soldaţi proşti.. G l a s u l M ă r i e i ( după o lungă pauză): Zice că nu poate să vină. te-ai supărat. iar G r u i a stă nemişcat la fereastră . Dacă chiar nu vrea şi nu vrea. Căline? G l a s u l M ă r i e i : Dacă nu mai este glasul lui Călin aici sub salcie.. Uitasem cu totul că războiul.. dar. Ş-am rămas numai eu. Razreşite idti. G l a s u l l u i G r u i a : Spune-i. arcul.. pînă la urmă . G l a s . cheamă-1. mă rog. G l a s u l l u i G r u i a : De ce nu poate? G l a s u l M ă r i e i : Zice că e bolnav.. Mărie? G l a s u l M ă r i e i : Aud. hai. Cînd cu ceaiurile. A zis că — răm îneţi cu bine. M-auzi.

şi Se u 1 . Şi noi. G l a s u l M ă r i e i^ zice că în epoca arm elor atomice orice om este răspunzător pentru to t ce se face pe lume. nimic nu maj are rost. altminteri. casa noastră se va prăbuşi. Cuîq însă rămîn singure. r v u > 7 ' » » 285 . a^unci n [c[ cerul.. Oarecum uşurat de propriile sale spovedanii. zice. dar se înfioară . şi oiţele. zice. S a n d u : Păi. de cînd stau şi te-aşteaptă. şi se vede de parcă ar fi ziua-n amiaza mare . şi dacă nu te ridici atunci cind se c. ca într-un fel doarme turm a atunci cînd ciobanul vegheazaj şi alta e cînd şi ciobanul s-a culcat.. ‘ce are a face pamintul!!! Auz\ Mărie? G l a s u l M ă r i e i : Aud. G l a s u l l t i i G r u i a: Şi Călin ce.G 1 a s u 1 M a r i e i: Dacă _ gata* i-am şi spus.. ingropînd sub dănmătu ri to t ce-am avut frumos şi sfînt pe lume. G l a s u l l u i G r u i a: Intreabă-1 de ce nu s-a întors.aica ţn picioare tot ce avem mai frumos şi mai sfint. Altmimeri. A tunci cînd ciobanul veghează. ^ a 1 1 n : u aca nu. uite cojocul. C ă l i n îngînă ce> )a $n sinea iu iy pe cînd S a n d u caută din răspuieri s-o scoată cumva la capăt.. că. Să-mi hodinesc bine oiţele. serile de abia de se mai ţin pe picioare. Eu uilui ol maj zăbovi. că fiind cjg ja cîmpie. C \oastele munţilor. O [Ună frum os împlinită dom neşte peste munţi. pesU zări. de parcă ar fi nişte bulgări risipiţi pe îrarginea drumului. o muţi de pe un ioc pe altul. (Cască.) Da n-ar fi mai bine să ne ducem la cujcare? C ă l i n : Păi. S a n d u : Compani^ ascultă.^fylâtorind dintr-o taină în alta . de dormit parcă dorm. ne culcăm cu toţii. şi ea nici vorbă să se trezească. cu tot cu păduri. uite fînul. lăsîndu-le sin^ure. G 1 a s u 1 1 u i G r u i a: Ce are a face cerul.a zis? . 6 Stîna din Carpaţi. iei oiţa ceea. G l a s u l M ă r i e i ţdupă o altă lungă pauză): Zice atunci cind crapă tavanul. trebuie să se găsească măcar un singur şoricgj să-şi asume răspunderea pentru crăpătură ceea. îs numai în­ grijorare. nici pămîntul. plutesc încet. oiţele se fac otova cu pămîntul. zice. iaca.

C ă l i n : A zis Maria un asemenea cuvînt?! S a n d u : Şi de cîte ori l-a zis! C ă l i n : Ştiu eu. şi chiar de ce nu te însori mata odată? Ce tot iernezi ba la una. pînă să se vi re sub cojoc. cînd o începem a toca pe mama că de ce. nu numai de mine depinde. singur-singurel. iar de jur-îm prejur o frum useţe curat dumnezeiască.. măi. într-adevăr.. S a n d u (se duce la culcare.trezesc la fiece foşnet.) Şi nu ţi se » face matale urît a şedea aici noaptea în m unţii iştia... zis şi făcut. iar de m utat iarna nu se mută nkneni.. C ă l i n : Cine să se mărite. Şi pentru că toamna. măi băiete. la urma urmei.. iaca. o fi nenorocul nostru. nu de dînsa depinde. eu.... numai cerul. pînă să ajungă. nu s-ar duce după mata. ba la alta?. S a n d u : Mata îi mai tii minte? * C ă l i n : li ţi n mi nte şi-o să-i ţin mi nte cît voi trăi. ţi-aş putea găsi o bună gospodină. aer curat.. şi dacă ne simţim noi înde noi neamuri.. Poate că. la fiece pietricică ce vine critilindu-se la vale. Ştie toată lumea că aţi păscut vacile.. pace. dimpotrivă. Aş putea spune că de abia în nopţile cînd rămîn singursingurel. C ă l i n : Nu mai spune! Şi cam pe cine? S a n d u : D-apoi pe mama noastră. se trece. iaca.. adică. îi cam trece som nul): Bade Căline. serile. măi băiete. pentru că aşa oameni vrednici mai rar. dar. C ă l i n : Nu că mi se face urît. P entru acea­ stă frumuseţe. mă simt cu adevă­ rat fericit.. n-ar fi 2№ . cu unul care o viaţă a tot îmbiat pe drum uri şi n-a agonisit nimic? S a n d u : Eu. iaca. După cele cîte-au fost. sluşai moia. S a n d u : Dar cum se face că la război cei vrednici cad printre primii? C ă l i n : O fi norocul lor. ar fi mai bine să mă m ut cu traiul la voi.. atunci de ce să nu ne înrudim cu adevărat? C ă l i n : Dacă. am ajuns a ne socoti u n fel de neamuri.. păm întul şi oile? . S a n d u : De cine atunci depinde? Că noi. Linişte. Frumos şi sfînt — d-apoi că asta e singura avere. da eu. (Cască. singurul rost al nostru. pentru această sfinţenie şi-au dat viaţa cei care au rămas să zacă pe veci pe cîmpul de bătaie... pămîntul şi oile. aţi crescut împreună. S a n d u : Gata. Rota. nu mai pot veghea.. S a n d u : Nu le fie oilor cu bănat.. ea zice că. numai cerul.

) Михаил Ильич... кгкая_то психичка домогается в. fosţ lung şi greu. măi Sandule. S ^ n d u : Şi nlamei ce sa-i spun din partea matale? C ă l i n | trist. гм . кто нас Успокоит все время.r <je satul cel cu cer albastru. barem să avem cu ce ne spăla. и . Нет. măi băiete. Слушаю. cum te scoli. Д а человек десять-пят­ надцать будет. Я уже соби{алась ПОЗВОНИТЬ В М И Н СВЯ ЗИ — пусть выяснят. în sfîrşit. iar secYeta7a iuptă cu telefoanele...Л C7 S e c r e t a r a : Слушаю вас. G r u i a sta pe gihduri în faţa aceluiaşi perete de sticlă. опять эта женирша..oare шаг ome S4 coborîm oiîe din munţi şi să pornim cu dînsele încetişor spre casă? C ă l i n : Bine-.. S a n d и : Pent>u ce ne-ar trebui nouă atîtea căldări.. С a 1 i n : Drum^j a . D upă un asemenea drum..ас все утро... ЧТ0_0? Положите трубку..... и не беспокойте нас больше. в самом деле : ума посходили?! (Intră în cabinet.. că.. Ce s-o speriem aşa.. pentru colaci. iac:a? j 0.. S a n d u : Ori..ar m^i băiete. Нет. atîţia colaci ş-atîUa ştergare?. In anticameră d e m n i t a r i cu mape. cu ce ne şterge pe faţaj cu ce ne ospăta cînd ne vom vedea... Д а что вы. народу многовато. C ă l i n : Hai facem şi pe asta.. să mai cureţe. Спа­ сибо. соедините.... măritişul ramine măritiş. но просил не бесг^коить Обязательно передам. că de ce să n-o facem? Mîne dimnecioară... aşteptînd să fie primiţi. oricum.. Он у себя. să mai deretice prin casă... -jTO? о. şi să scoată din fundul scrinului pînza cea de in curat. deodată? Mai bine s-a р г ^ ещ т Să mai spele... Взаимно. % . grămă)oir| Casa guvernului.. pichiită. O s e c r e t a 7& c u г и с ă r o ş c a t ă face de serviciu ia masa telefoanelor.. mi s-a făcut.) Если позвонит еще раз. drept să-ţi spun. pentru că... iar mata vii încetişor cu oile în urma mea. ţye ginduri): Să-i porunceşti să cumpere cîte va căldări поц ca mi-a plăcut_~să beau apă dintr-o căldare nouă: să macine făină bună... cu probleme dintre cele mai arzătoare. G r u i a (tăcut ^ îngîndurat. să aibă сцп ce face multe-multe ştergare. прием еще не начался. Ştii cum facem? Mîne dimnecioară mă reped de ипщ singur. гражданка.

iar S a n d u acoperă cu păm înt vatra acelui foc la care petrecuseră împreună atîtea nopţi . iată. scumpa mea Mărie. Говорите громче. ai fost ocupată? Cu ce ai fost ocupată?. îi spui că te-aştept — şi atît. Т е-ai porăit cu sicriul?! Cu ce fel de sicriu. S e c r e t a r a : Хорошо. cu o voce ce nu mai părea a fi vocea lui.. Кто у телефона? Cum. Frig. trage a ploaie. с самого утра сердце никак не настрою. linişteşte-te şi spune-mi încet ce s-a întîm plat acolo la voi. Ce num ăr are casa? Nu-ţi trebuie nici un număr — e singura casă din piaţă şi ţine atîta cît piaţa.) Вот.. te rog frumos.. O m u i e a n u l : Се-ai u itat să-l întrebi? 288 . а просто вопит в трубку: Михай! Михай! G r u i a : Все равно соедините. Stîna din Carpaţi.) Передайте там. (După o lungă. не нужно. îi spui că vii la mine. adică. Am înţeles.. Mărie. Dar nu mai scrie nici etajul. M aria cea sfîntă? Sfîntă e u n fel de glumă? A. U n o m u l e a n adună puţina avere a lui Călin. G r u i a (revenind la masa lui): Слушаю. сейчас соединю. te apropii de m iliţianul ce stă la intrare. adică. te dai jos. Должна. o foarte lungă pauză.... nu mai plînge atîta. Da.S e c r e t a r a : Вы себя плохо чувствуете? Может вызвать врача? G r u i a : Нет. (Abia ajunsă la măsuţă. lasă totul baltă şi vino fuguţa la mine. Д аж е по имениотчеству не хочет вас называть... S a n d u : Am uitat. S e c r e t a r a : Хотя.. Cum ajungi. что она жуткая хамка.. однако. draga mea Mărie. если жен­ щина еще позвонит. Vînt.. nici num ărul camerei. Iei orice troleibuz şi cum ajungi în piaţă.) Am auzit. вас пре­ дупредить.... pune rrâna pe re­ ceptor. вряд ли нужно будет так долго дожидаться. Д а. să-l întreb. al cui e sicriul? Sicriul lui Călin?! Mărie... У меня аритмия. tu eşti.. что приема сегодня не будет. Я у телефона. S e c r e t a r a : И даж е если она позвонит во время приема?! G r u i a : Д аж е тогда... Cum să faci ca să mă gă­ seşti? Simplu de tot.. Mărie?! De m ult prin Chişinău? De două zile? De ce nu mi-ai telefonat im ediat cum ai sosit? Cum. Atît! (Pune receptorul în furcă şi cheamă secre­ tara. Соедините.

. | p r u. fiindcă atn fost acolo. şă nu fie adevărat. după care îşi vede nainte de necazuri.. M a r i a : Ce-ţi pot spune doctorii după două săptămîni. ş-am slobozit cu încă doi oameni sicriul în groapă. G r u i a : Mărie. P ' Un aparat de legătură directă a prins a da semnale. ş-am ajutat la astupat groapa cu pămînt. spune-mi totul. Mare lucru dacă nu i s-o fi zis „Polonina“ ori cam aşa s ceva. după două săptămîni?! ’9 I. iar oiţele. îşi trage streaşina pe ochi. adică.. plînge cît plînge. G r u i a : Cum... O m u 1 e a n u 1 : De. noi cu ale noastre. pentru că pe oamenii ceia îi aştepta maşina in vale .. de.. Nicî nu ţin minte cum se cheamă. ar trebui să ştie cîte f ceva şi doctorii. face un praz­ nic la trei. aşa e slujba lor. şi încă unul la patruzeci de zile. 1 a: ^ ar*e>JP03^ lotuşi nu e adevărat? Poate aţi născocit totul ca să mă pedepsiţi?. de parcă nicidecum nu şe aştepta să fie întrebată de una ca asta): Cum.. ce să facă. altul^ la nouă.n-aveau cînd... Ciobenii îs oamenii singurătăţii şi tăcerii — aşa e viaţa. totul? G r u i a : Spune-mi cînd şi cum a m urit Călin. G r u i a : Pe lîngă Domnul.. adică.. dar Gruia stă înmărmurit acolo unde l-a lovit vestea . voi. Druţă. dar adevărul îl ştie numai Domnul.. adică. cînd I<£m aşezat chiar eu în sicriu. s e c r e t a r a se face a frunzări o revistă. o fi crăpat inima într-însul. boceşte cît boceşte. G r u i a : Cum anume a murit? M a r i a : Cine poate şti? s e bănuieşte c-o fi murit prin somn. M a r i a : Cine ştie cum şi cînd. morţii cu ale lor. i M a r i a (am uţeşte pe-o clipă..* G r u i a : Unde anume a murit? M a r i a : Nici pe asta nu ţi-o pot spune. O fi ştiut numai oiţele.. Casa guvernului ..I S a n d u : Ce^ face căsuţa acelui soldat din gardă atunci cînd stăpînul ei cade pe cîmpul de luptă.. 4 289 . dacă a doua oară nu l-aş mai putea găsi. Masa cu telefoane fierbe întruna . iar în cabinet stă Măria ghem uită într-un ungher aş şi plînge de dă inima dintr-însa.. pentru că. M a r i a: Cum. Adică mun­ tele cela îl ştiu.

M a r i a: Cum aş putea-o eu face în două? G r u i a : Linişteş.. Cum se întoarce..M a r i a: Dar nu ţi-am spus că sărmanul Călin a stat două săptămîni mort acolo în vţrful muntelui? G r u i a : Mărie. şi să scoatem de prin scrinuri pînza cea de in. l-am în su ­ rat pe badea Călin. cum i-ai fi povestit unui străin. nu aka. Mi s-a spus că trebuie de dus tocmai la Kiev.. zice. picluită.. şi cum şedeam eu aşa şi curăţeam la Sfeclă.t acolo la voi. pe apucate. să măcinăm făină bună. de ţărnă. Deci. Doamne. gata. începînd cu ziua ceea dîhd trăiai tu" fără ca să fi ştiu t nimica. Adică de scos o scotea tractorul._JPovesteşte-mi încet şi cumpănit ce. îţi iese sufletul. că-U ăsasem cu Călin la munte şi de întors to t în doi. n-a fost încă vorba. de -1 ajunge m intea să trim ită copii ca sâ -1 stărostească?! D ar nu dovedesc să-mi ies bine’ din fire. G r u i a : Aşa. badea Călin a porun­ cit să cumpărăm căldări noi.. urmau să se întoarcă. î M a r i a : Chiar că aşa a fost. nu-mi povesti frînturi. iar noi o adunam grămadă. se aşază alături şi zice — aşa şi pe dincolo. că i le rezolvăm noi.. M a r â a : Vine băietul cela cu sufletul la gură. o c'urăţeam de frunze. A ceastă mare durere a ta este în acelaşi timp şi o^mare durere a mea. numai ce-1 văd pe Sandu ieşind din sat ş i )venind tot o fugă de-a lungul dealului. Of. zice.. Nu ştiam nimica nici cu spatele.. cînd colo. Ieşisem în ziua ceea la scos sfecla. Vine Sandu şi-ţi zice. Doamne-D/timnezeule. Apoi. Pînă să ajungă un copil la tine. M a r i a: Of. fă-o în două şidă-mi şi mie o jum ătate din durerea ta. fiindcă munţii ceia îs de-amu în altă republică. chiar că nu rmfi avea capăt. lasă sfecla. Eu de colo sar înţepată — o fi căpiat Călin acela în munţi cu oile sale.. zic... şi dealul cela al nostru... şi. G r u i a : Mărie.s-a întîmpla. îl urmăream aşa printre lacrimi cum vine el fuguţa şi mă gîndeam — ce Dumnezeu s-o fi tîm plat acolo. pentru colaci. De nuntă. nu-ţi bate capul cu nim icurile astea. pentru a face ştergare multe-multe. că avem m ulte de făcut. deodată. te ia pe mata. să-l îngropăm om eneşte în ţintirim ul satului. de ne-ar da măcar voie să-l aducem acasă.te-te. cu turma. Cînd 290 . că Sandu zice: hai. dar de trăit va trăi la noi. pentru că eu nu vi-s străin. vino-ţi în fire*>şi povesteşte-mi totul de-a mărunţelul.. Da ce-avem de făcut.

mai pe jos. vine . zic. ţin minte. hai. aşa mari şi frumoase cum sînt. pentru că. că o să-l ţină minte rutencele o viaţă întreagă. M a r i a : Ce-i asta? G r u i a : O maşină care trebuie să ne aprovizioneze cu aer curat.am auzit de căldări noi. Băietul. se cos şervete şi se coc colaci. numai că la 291 . ca băietul. Plînge încet. înăbuşit. stă răbdător aşteptînd-o să-şi revină. . îmi spune.. după ce s-a to t îndopat cu cas şi zăr. parca mi 8-a întunecat în faţa ochilor. ai avut odată si curaj. îndelung. totul e pus pe roate şi trim is să care sfeclă la fabrică. şi bărbăţie. ştim prea bine cînd şi pentru ce s«" cumpără căldări.. ne sculăm dimnecioară şi ne ducem mai cu trenul. şi tractoare. aşa cum spune un mare scriitor. adună-ţi curajul. mai trebuie încă de văzut pentru cine bat clopotele. nici vorbă nu poate fi. dar nu a vrut s-o guste. mă rog.. Iară a am uţit pentru un timp. adună-ţi bărbăţia. zic ei că solda­ tul cela al nostru. si băietul cela al meu. chiar să nu se deschidă? G r u i a: Din păcate. Iar de maşină. Ce nenorocire. Mă întorc eu acasă. mai cu autobuzul. bocesc azi.. G r u i a toarnă apă în pahar. Ferestrele iestea. G r u i a : Mărie. Ma r i a: A tunci dar de unde luaţi voi aer curat? G r u i a : Avem colo în colţ air-conditioning. zice — ce să mai boceşti atîta? Dacă simţi mata că nu e cum trebuie ceva acolo. H ăndrălăii ceia de la cîrm uire fumează şi rid de mine.. iaca. de şervete şi colaci. a pornit pe la cumătre. dar noi. te rog frumos. cînd vede că nu mă mai pot ogoi. vin plîngînd la cîrmuire şi zic — asa si pe dincolo. pentru că. inima că s-a tîmplat o mare nenorocire acolo în Carpaţi. Te rog să-mi povesteşti încet şi măsurat totul pînă la capăt. nu se deschid. bocesc mîne. I s-a mai oferit o dată paharul cu apă. vă rog să-mi daţi maşina să mă duc la Călin.. M a r i a (după ce-a gustat puţină apă): Mă întorc eu fuguţa în sat. M a r i a : N u lucrează? G r u i a : Cum să nul De lucrat lucrează. cei mari. pentru că tot ce avem -v ş i maşini. Nu ştiu cum se face că mă prinde un fel de năbuşeală aici la voi.

свяжитесь с Художественным фондом.. M a r i a (după o altă lungă раит ): Şi.. Au adus şi un cîne care ştie a mirosi urma. şi puţina lui avere. ne ducem noi cu băietul cela. чтобы они там чего не напутали? G r u i a : Сделайте на машинке. căci. G r u i a : Adu-ţi. cum a lăsat-o. La început am găsit turma. căci por­ niserăm în căutarea lui Călin! M a r i a : Cum am putea ajunge la Călin ocolind oile.. iar locul pe care şedeau era păm înt negru. fă cumva să nu între doamna asta pînă nu mi-oi fi sfîrşit vorba.. să vezi javră deşteaptă.. Numai. odată ce el zăcea acolo în mijlocul lor? Zăcea pe-un sac deşert — s-o fi culcat să facă amiaza. cum a am irosit la stînă haina lui Călin cu cele cîteva decoraţii. de parcă cineva le-ar fi aşezat cu mîna. că. aşa stătea. unde mă oprisem?. G r u i a : D ar să lăsăm odată oile. Da. I-am găsit şi stîna. a fost frum os şi sfînt. s-au adunat ciobenii din partea locului şi hai să-l căutăm. de parcă li s-ar fi luat picioarele. dacă se poate.. ( Scrie ceva pe-o foaie şi cheamă sec retara. totul plouat. Stăteau totuşi de parcă ar fi fost vrăjite. cap lîngă cap. M a r i a (după plecarea secretarei): Să mai încerc o dată. aminte.) Галочка. пусть выдолбят на нем этот текст. şi cerul era albastru. că abia mai dovedeam a ne ţine de dînsa. M a r i a (după o pauză): Stai dar o clipă. Не знаю. de flămînde ce erau. Mărie. для кого они там его готовили. Mărie. am fi îmbiat noi şi azi pe dealurile celea... de pe u n m unte pe altul. Boceam de clocoteau munţii. но передайте..Chişinău cu aerul curat nu prea. că.. pentru că ceea ce a fost în viaţa noastră. să-mi aduc am inte cum o fost atunci cînd şi noi eram tineri. лучше сделать его на машинке.. şi apa era curată ca lacrima. Auzindu-mă. păscusera iarba cu rădăcini cu tot. Я видел у них на днях заготовку пятиметрового обелиска из черного мрамора. если вам не трудно. căci. Dar. de multe zile n-a mai dat el cu turm a pe acolo.. vatra răcită. ş-o fi m urit prin 292 . Toate cele două sute de oiţe şedeau cum incioare pe-o frunte de munte. S e c r e t a r a : Может.. a rupt-o din loc şi dintr-o vale în alta.. şedeau miţă lîngă miţă. O colul gol. se vede treaba. poate-oi scoate-o la capăt. atunci cînd eram tustrei.. fără cînele cela. G r u i a (vine de încuie uşa): Gata. nu mai intră..

I S e c r e t a r a : Михаил Ильич. Secretara: Михаил Ильич! Художественный* фонд хочет узнать. odihneşte. G r u i a : Установлен он будет. что я не в состоянии с ним говорить.. .. pe cînd noi nu sîntem deloc veşnici. G г ц 1 а: Передайте ему. trebuie să mai aibă cineva o cheie. de unde să ştie că ciobanul . M a r i a (după plecarea secretarei): Ş-o fi el chiar aŞa fnin>os..1 murit? Credeau că doarme. la adiipat. не в состоя­ нии с ним говорить по телефону. Москва просит. »■ Iar intră s e c r e t a r a . de acum era negru la faţă.. Около де­ сяти миллионов. Mărie?!! M a r i a: Da de ce să nu-mi vie? Că am văzut aici.. oricum.. la 293 . что вас нету? G r u i a : Зачем ж е говорить неправду? Скажите. un m onum ent cum nici să mai fi văzut sărm anul nostru cimitir. stîlpul cela de marmură?! G r u i a : Un cenuşiu deschis cu vinişoare albe. M a r i a: Da nu s-ar putea să mi se facă şi mie groapă acolo sub stîlpul cela? G r u i a : Cum de ţi-a venit în cap una ca asta. M ă r i a : Nu i-o poţi lua? К Nu. pentru că.. а стоимость его оплатит Родина. înmărmurit . где будет установлен памятник и кто будет за него платить.Hoinn. в данную минуту. Se aud semnalele aparatului de legătură directă. dar G r u i a rămîne nem işcat . S е c r e t a r a : То есть. что он здесь. cum neagră e masa asta.. după plecarea secretarei): Cum putea ea să între după се-ai încuiat uşa?! G r u i a : Uitasem că are şi ea cheie. O iţele. 6 hV * r u 1 a: Кто именно? Москва большая. ţ М а г 1 a (mirată. şi au tot stat S-au aşteptat cînd se va trezi şi le va duce la păscut. sărmanele. Intră s e c r e t a r a . Н о теперь. как я там написал... Сказать. на могиле гвардии рядового. Veşnice sînt numai posturile pe care le ocupam. S e c r e t a r a : По голосу как будто помощник Василия Антоновича. lara el. sărmanul.

G r u i a : Кто именно? S e c r e t a r a : Сам Василий Антонович. я сначала переговорю со своими хозяевами.. şi unde.. что у меня большое горе — умер старый друг. Помнится. şi cine.. crescuţi sub aceeaşi salcie. mai ai şi doi copii! D atoria ta e să-ţi trăieşti destinul pînă la capăt. la trei şi chiar la mai m ulte morminte. чтобы отправиться в путь-дорогу.... Нет. И. cum se pune o cruce la două.. şi eu i-am fost dragă. Главная же из них та.©raş. как видите. Причин слиш­ ком много для того. pentru că. Добрый день.. я ещё не в самолете и даже зубную щетку не закинул в портфель. и должность его была самая маленькая: попросту говоря. iar tu. О. noi cu ale noastre. sănătoasă.... о брености мира и суете сует. fără să-ţi pese cînd. и еду его хоронить. как это именовалось у Маркса.. разумеется.. G r u i a (ia receptorul): Слушаю. fie-i ţărîna uşoară. ещё весной вы как-то высказали мысль: а не засиделся ли я на своем нынеш­ нем месте? По наивности своей я подумал было. к которому нужно ехать на похороны. născuţi în aceeaşi zodie. но это один из тех старых друзей. чтобы они могли выглядеть еще и вразумительными. S e c r e t a r a : Москва просит. morţii cu ale lor. не только строчка из песни.. решил предпринять все возможное.. все будет сделано 294 . А. G r u i a : Mărie.. здравствуйте. дабы сохранить чувство уважения к самому себе.. дабы не задерживать собой вечное движение вперед. nu mai este printre noi. voinică. он в нашей системе не работал.. şi el mi-a fost drag. Телеграмму полу­ чил ещё вчера. но. M a r i a: Ba se poate. что это шутка скрывающая за собой возможное повышение. поняв.. он был рядо­ вым колхозником... O ri chiar nu va mai fi loc pentru a scrie lîngă numele lui Călin Ababii şi num ele meu? G r u i a : Dar nu se poate ca încă de pe acum. и только сегодня понял сколько суровой правды было в тех ваших словах. Кстати. Василий Антонович. Călin.. femeie tînără. Что меня заставляет так долго раздумывать над зубной щеткой?. cu gîndul o viaţă întreagă unul la altul. как я понимаю. vede Dumnezeu. Intră s e c r e t a r a . Молодым везде у нас дорога — это.. să nu ajungem noi măcar după moarte a fi împreună?! Că..

Intră s e c r e t a r a . de la o vreme.. şi amu — gata. multe rîuri se usucă şi — gata. vor fi şi sălciile. toate se duc. dar să dispară cu totul nu pot. Apele ba se revarsă. A fost. S a n d u : Păcat totuşi că toate se schimbă.. Cît va fi rîul.. S a n d u : Dar dacă nici rîul nu va mai fi? Că. колхоз или организация какая? G r u i a : Причем тут артель.. (Cortina) 1974) . что ради этой организации. că le place grozav umezeala. şi cerul e tot ce-avem noi mai frumos. S e c r e t a r a : Художественный фонд спрашивает: «Родина» -g это что? Артель. M alul unui pirăuaş unde a fo st cîndva o s a l c i e . ba îşi schimbă albia. G r u i a : Las’ că va mai trece o vreme şi numai ce-ai să vezi cum pe malul acesta. le seacă izvoarele. Нет. zice lumea.. Что-то?. во второй мировой войне. G r u i a : Apele nu pot să dispară. а малые не в счет. tot ce avem mai sfînt. но. причем тут колхоз? (Pauză. большие глупости мне уже не по плечу. şi aerul. pentru că apa. Д о свидания. nu mai este. ba cobor în adîncuri. cînd se face secetă. o apucasem parcă şi eu..... sau pe celălalt va mai răsări o sălcioară. как < > ы в дальнейшем не сложились мои дела. pînă nu dem ult o salcie aici pe malul Răutului. двадцать с лишним миллионов сложили свои головы! Toamnă tîrzie..) Родина — это организация.С соблюдением всех установленных правил... что н трудные минуты жизни находил у вас взаимопоминание и поддержку. iaca. и передайте им. я уже сегодня считаю себя обязанным поблагодарить вас за то.

CERVUS DIVINUS Comedie tragică în două părţi PERSOANELE Membrii comisiei Şeful Adjunctul Secretara Invitaţii T a l p ă . pietrar N e g r i ş. pe malul Nistrului . gazetar venit din Capitală Ţ u r c a n u. meşter la cultivarea legăturilor speciale C e f u l e a s a . unul din elevii acestei şcoli M i l i ţ i a n u l r. soţia lui G h i ţ ă.la dispoziţia Comisiei Acţiunea are loc într-o fostă mănăstire. mecanizator O d o c h i a . săteancă poreclită „Bocitoarea“ C e a f ă . directorul unei şcoli de elevi cu capacităţi mintale reduse R o t a r u.

Coama şi coada — cît a mai rămas dintr-însele. din depărtare. если ставить ее умеючи. făcînd u n fe l de expoziţie . tencuiţi^ şi văruiţi de mîntuială. Aparatul a surprins~o cum se opinteşte. устоит? — Стена выдержит все. aranjează pe pereţi planşe cu nişte fotografii enorrrie. cum cade şi cum nu se mai poate scula. хотя. Spinarea — cu urme de bici. mai păstrează pe ici-colo cite-o fărîmă din zugrăveala de cîndva. — Думаете. 297 . Prăpastia stingerii răsfrîntă într-un ochi de cal. Taburete de tot felu l . Ferestre mari ce dau în curte. Înfăţişările cenuşii deapănă cu lux de amanunte crîmpeie din viaţa unei biete mîrţoage . — Алё. — Ерекеевич. Pereţii. o masă lungă la care se ospătau pe vremuri călugării. sărind de pe u n scaun pe altul. когда днестровские долины кипят от колокольного перезвона! То-то и оно! Что будем делать? — Срочно стенку ставить. О frumoasă zi de vară într-o fostă trapeză . se formează. что там у тебя? — Тихо-мирно. vin dangăte de clopote — ş i tot vin tulburind totul în calea lor. Cum această mare îngrijorare străpunge Capitala. numărul respectiv. O isteaţă d u d u i e . — Откуда она у тебя возьмется. şi un scurt zbîrnîit de telefon taie din zbor acest măreţ zbucium secular . Tristeţea fiin ţei căreia nu-i rămîn decît pielea şi oasele. если по правде. полной глади всё еще нет. Se lasă o linişte de mormînt.PARTEA î n t î i Răscolind văile.

pietrar N e g r i ş. gazetar venit din Capitală Ţ u r c a n u. pe malul Nistrului.CERVUS DIVINUS Comedie tragică în două părţi PERSOANELE Membrii comisiei Şeful Adjunctul Secretara Invitaţii T a l p ă . săteancă poreclită „Bocitoarea“ C e a f ă . mecanizator O d o c h i a . . soţia lui G h i ţ ă. meşter la cultivarea legăturilor speciale C e f u l e a s a . directorul unei şcoli de elevi cu capacităţi mintale reduse R o t a r u. unul din elevii acestei şcoli M i l i ţ i a n u l — la dispoziţia Comisiei Acţiunea are loc intr-o fostă mănăstire.

Cum această mare îngrijorare străpunge Capitala . 297 . Ferestre mari ce dau în curte. se formează numărul respectiv. Prăpastia stingerii răsfrîntă într-un ochi de cal. — Думаете. полной глади всё еще нет. хотя. Tristeţea fiin ţei căreia nu-i rămîn decît pielea şi oasele. vin dangăte de clopote — şi tot vin tulburînd totul în calea lor . если ставить ее умеючи. — Ерекеевич. tencuiţi şi văruiţi de mîntuială.PARTEA ÎNTÎI Răscolind văile. şi un scurt zbîrnîit de telefon taie din zbor acest măreţ zbucium secular . făcînd un fe l de expoziţie . O isteaţă d u d u i e . Pereţii. — Откуда она у тебя возьмется.ţ cu urme de bici. что там у тебя? — Тихо-мирно. aranjează pe pereţi planşe cu nişte fotografii enorme. — Алё. Spinarea . О frumoasă zi de vară într-o fostă trapeză. Aparatul a surprins-o cum se opinteşte. cum cade şi cum nu se mai poate scula. din depărtare . sărind de pe u n scaun pe altul. Taburete de to t fe lu l . mai păstrează pe ici-colo cîte-o fărîmă din zugrăveala de cîndva . устоит? — Стена выдержит все. если по правде. Se lasă o linişte de mormînt. o masă lungă la care se ospătau pe vrem uri călugării. înfăţişările cenuşii deapănă cu lux de amănunte crîmpeie din viaţa unei biete mîrţoage . Coama şi coada — cît a mai rămas dintr-însele . когда днестровские долины кипят от колокольного перезвона! — То-то и оно! Что будем делать? — Срочно стенку ставить.

. care cîrlige?! Ridică de jo s o vărguţă. îi leagă la capăt o aţişoară — şi hai la pescuit! S e c r e t a r a : Păi. făcînd de strajă la fereastra des­ chisă. D i r e c t o r u l ş c o l i i . Ţ u r c a n u : Copiii celor ce au băut ani la rînd basamac dres cu zgură de galoşi. A d j u n c t u l : Aveţi ceva peştişori pe-aici? Ţ u r c a n u : Vreo doi-trei caraşi. o fi lunecat. mă rog. Ţ u r e a n u ( strigă în curte): Rotaru! Măi drace. dar ca s ă te aşezi pe mal cu o aţişoară legată de-o vărguţă şi să aştepţi cînd se va prinde peştele cela.... Bănuielile nu l-au înşelat... căutînd a se obţine un cît mai im punător efect. Am şi eu acasă un drac de băiat. S-o fi aşezat la prins peşte. că nu dea Domnul. nu mai au nevoie de cîrlige.. şi cîrlige.. ambii plini de importanţa m isiunii ce le-a fo st încredinţată. te iau de-o aripă şi te arunc pe clopotniţă. căscăun cum este... S e c r e t a r a ( term inînd cu expunerea): Şi Rotaru cela cine-o mai fi? Ţ u r c a n u: U n elev de-al meu. cu un ochi urmăreşte aventurile bătrînei gloabe. S e c r e t a r a : L-o fi îm brîncit careva? Ţ u r c a n u : Ţi-ai găsit să-l îm brîncească pe Rotaru. dar nu v-am spus că şcoala noastră nu e o şcoală obişnuită? S e c r e t a r a : Copii reduşi. se poate prinde peştele în aţişoara ceea?! Ţ u r c a n u : Vai de mine. căci cînd uitaseră cu toţii că sînt în şcoală. cu altul iscodeşte curtea. înţeleg şi eu.. A căzut în băltoaca pe care noi o numim „lac“. mare poznă. S e c r e t a r a : Las' că am băut şi eu basamac de acela.. S e c r e t a r a : Au şi undiţe. rămaşi ca prin minune cine ştie de cînd. ca să nu pută a sfeclă. S e c r e t a r a : Şi ce mare poznă să fi făcut? Ţ u r c a n u : Ei.Ş e f u l ş i a d j u n c t u l s ă u .. dar să ajungi a nu înţelege cum se prinde peştele. dirijează de la distanţă expunerea materialului. măi! Dacă mai faci una ca asta. şi el. ţipătul unei gloate de ştrengari îi făcu să tresară . cînd se duc la pescuit. băieţii dumitale? Ţ u r c a n u : Care undiţe.... Ş e f u l : Lăsăm problema educaţiei celor în drept să 298 .

. T a l p ă : Hei.. S e c r e t a r a : Cito-o-o?. T a l p ă : Măi. dacă eşti din neam^j celor cărora le place să fie poftiţi. Cît despre nume.) Ce te holbe^j de parcă n-ai mai văzut comisii? Poate ne faci un bine ţ...) Dar de unde şi pînă unde ai ajuns dumneata cu gîndul la dubă?! T a l p ă : N-aţi auzit cum a ţipat miliţia la mine voidite!! Ş e f u l : Cum dar ar fi trebuit să zică? T a l p ă : Acolo unde lumea ştie să-şi apere drepturik miliţienii nu ies din sleduiuci. T a 1 p ă: De trecut. slavă Domnului.... trage suspicios cu ochiul î ^ lături): M iroase a pîrleală toată afacerea asta. din — ciia ocer. n-aveţi decj^ să răsfoiţi dosarul. . şi rog Comisia să-şi ocupe locurile ( M iliţianului.. Ş e f u l : Şi dacă totuşi continuăm să susţinem că rlu dispunem de dosarul dumitale?.: vii mai aproape? Poate ne faci un bine şi mai mare... dacă aş şti că n-aveţi dosarul. luîn^ loc pe scaun? Poate chiar vom ajunge pînă acolo ca ne spui şi cum te cheamă? Poftim. încetişor. Ş e f u l : Lumea? S e c r e t a r a : La uşă.. In aşteptare.) Hai. de aşezat mă p^ţ aşeza. Le comunici piloţilor că-şi pot relu^ partida de şah.. A ven x legătura asigurată? S e c r e t a r a: Chişinăul e pe fir. ori băutura e de vină. M i l i ţ i a n u l : Voidite!! T a l p ă (abia intrat . ce.se ocupe de aşa ceva şi revenim la ale noastre.. că. ce m uieruşcă ageră!.. he. Nici o comis^ nu se apucă de treabă dacă nu are la cherem ul ei dos^ rele invitatilor... zic. O ri că|^ dura. ( In vita tu lu i. Ia aşa ceva jă tii în braţe. dacă vă interesează cum mă cheamj Ş e f u l : De ce crezi că dosarul dumitale e la nq? T a 1 p ă: Las’ că. nici fudul nu m-o făcut man^ nici hemoroizi încă n-am.. nu provoacă tuse? Iau şi eu una? ( După ce îşţ aprinde ţigara.. pot trece.. i-ar fi căzut steaua din şapcă dacă s-ar fi ostenit şi ^ un „poftim “. cîte unul. S e c r e t a r a : Na-ţi-o bună! Ş e f u l ( adjunctului): Ce fumezi? îs de-ale noastre? Bune.. nu ştiu eu?.. Ş e f u l : Excelent. S e c r e t a r a {şefului): I s-a urcat la cap..

temelie.. adică.. aşa cum mă vezi. .. sui călare şi fuga după copite de cai morţi. ca să ţi se zică „talpă“? T a l p ă : He. S e c r e t a r a : Şi ce face o tem elie în colhoz? T a 1 p ă: Păi. ciubotă. dacă nu e vorba de încălţăm inte. Iaca. S e c r e t a r a : Ce eşti tu — pantof. dar mă cheamă Talpă.. face orice i s-ar cere. ori că aşa e din născare.. rămîne la voia mea. nu vreau ^ adio ş-un praj verde. Curechi. face ce i se cere. Se are în vedere talpa ceea care se mai cheamă şi fundament. ş-un praz verde? Ce are a face prazul? T a l p ă : Da cu ce crezi m ătăluţă că mă ocup eu în valea asta? Cu cultivarea legumelor.. şi m-am dus! O dată ce nu vi s-a dat dosarul meu. T a l p ă : Iacă. (Sever. Se duce unde l-ai trimite. Talpă? T a l p ă : U ite aşa — Talpă. şi mi-ar face plăcere să mă 300 ... S e c r e t a r a : Aşa eşti de ascultător?! T a l p ă : D-apoi că..u h Ce-ar fi? T a l p ă : Aş pierde eu vremea aici cu ’neavoastră! Salutare. adică. Imea. ce să facă. gt i ■ S e c r e t a r a (pe gînduri): O ri că se face..S 9 e f. nu vă pot spune ce fac ei acolo cu dînsele.) Familia . nu-i vorba de ascultare. A d j u n c t u l : Are draci. ceapă. dar de cînd mă ţin minte. Dacă m-ar chema. sandaletă. he. O tcestvo. voi nici măcar n-aveţi dreptul să mă coborîţi de pe tractor! Fără dosar. S e c r e t a r a : Cum. Vreau — vin... Se duce unde e trimisă. şefii sînt în căutarea copitelor celea.. ce. dar aduc! Ş e f u l : Pentru ce v-ar trebui vouă în colhoz copite de cai morţi? T a 1 p ă: Iacă. nu ştiu. S e c r e t a r a : Temelie de ce? T a l p ă : Temelie de casă. morcov. S e c r e t a r a : Tu să fii tem elia ţării?! T a l p ă : Eu mi-s... poate c-o să vă mire. nu m-aş duce?! Ş e f u l : Ş-ai aduce? T a l p ă : Fac pe dracu în patru.. De neam. S e c r e t a r a : Cum. şi mi-ar spune — toarnă m otorină în taburetul ista. praj. de-o pildă. M ecanizatorul în colhoz e ca un copil. De ţară....

T a 1 p ă: V reţi cumva să ziceţi că pocitura asta?. A d j u n c t u l : Chiar să nu-1 fi zărit? Sînt plini pereţii.. dac-am ajuns pînă la asta.. din madamă şi bărbat. îmi perm iteţi să-l iau în primire? Vă m ulţu­ mesc.. Şi bărbăţelul. pe unde-mi îmbla cînd madama s-o scos pe patret? S e c r e t a r a : Care bărbăţel? T a 1 p ă: Păi.. T a l p ă : Şi. î n ’Moldova. tradus în limba noastră — „cerbul dum nezeiesc“. iaca. după cum înţeleg eu lucrurile.. Există anum ite presupuneri că cerboaica a luat-o spre răsărit... T a 1 p ă: Apoi.. parcă n-ar fi pe limba noastră.. Din această specie de cerbi n-au rămas pe întregul glob decît cîteva familii. M otive dintre cele mai serioase ne-au făcut să urcăm în elicopter. n-aţi spus că ţara noastră găzduieşte o familie? Iar familia se alcătuieşte. lucru cu care ne mîndream cu toţii. cînd colo. Comisia vă pune la dispoziţie m aterialul docum entar de care dispune. T a 1 p ă: Da ce s-o întîmplat? A d j u n c t u l : Acum cîteva zile.. unde-i el.... cînd habar n-am cum arată?! A d j u n c t u l : Pentru a înlesni cercetările..Sovietică găzduia o singură familie şi o ţinea aici la noi. Şi. sau de-acolo încoace? A d j u n c t u l : N-are im portanţă. adică. se putea întoarce şi înapoi. T a l p ă : Ce-mi pasă cum se scrie... T a l p ă : Cum ai zis dumneata că se cheamă cerbul cela? Că.. pentru că cervus d ivinus . nu vei fi zărit-o trecînd N istrul? T a l p ă : Da încotro avea ea să treacă? De aici încolo.ocup de el.. Tovarăşe Talpă. A d j u n c t u l : învăţaţii îl num esc „cervus d ivin u s“. 301 . adică.. Dumneata. să ne deplasăm în această regiune pentru a vă coborî de pe tractor. A d j u n c t u l : Cervus divinus.. se scrie latineşte.. tot m uncind din zori pînă în noapte prin văile astea. m aterialul cela?. Putea pleca încolo.. mi-1 pune la dispoziţie? Ş e f u l : Vă oferă posibilitatea de a lua cunoştinţă de el.. primim telegramă din Poiana că cervus divinus a dispărut. A d j u n c t u l : Cerbul era la păscut cînd se făceau fotografiile. T a l p ă : Cum... Uniunea. să ştii că stăm bine... din rezervaţia Poiana a dispărut o cerboaică de-o frum useţe rară..

. odată gura.. ţin la dînşii.T a l p ă : Poate fi.... Deci." — l-ai văzut.. Ş e f u l : De la ce v-aţi luat? Avere... nu l-ai văzut. înţepă­ turile celea îmi stricafa petrecerea. Eu îmi beau berea pe tăcute. femei? T a l p ă : Dacă n-o fost nici un fel de împărţeală! Şedeam într-o sară la bufet.. Şedem noi — fiecare cu halba lui — şi petrecem care cum poate. hai să nu întrecem măsura. treaba dumitale! Şi . T a l p ă : Şi dacă zic că nu? A d j u n c t u l : Aceleaşi cîteva rînduri.. veninos cum i-i firea. scrise cu mîna dumitale — „Luînd cunoştinţă de m aterialele prezentate. 302 .. mai mult eu decît el.. dar mai mult aşa.. şî alta e cînd faţă de mine se apucă să-i beş­ telească alţii.. A d j u n c t u 1: Preţuind gluma. iar madamele^ rămase singure. Ş e f u l : V-aţi bătut sau l-ai bătut? T a l p ă : Adică. că tocmai se acjusese un butoi cu bere. da Vasile. Ş e f u l : Cu cît te-au pocnit? T a l p ă : Mi-au dat trei ani. una-două şi ne ducem la păscut.. cela de la deal. T a l p ă : Şi dacă zic că am văzut? A d j u n c t u l : . după fiece înghiţitură le arde şefilor cîte una.Cîteva rînduri în sensul că.. Ş e f u l : Furt? T a l p ă : Care furt! M-am bătut cu Vasile.. Ş e f u l : Ai trecut şi pe acolo? T a l p ă : Am trecut.... şi s-o adunat lume de pe lume. fudulie. din fugă. Dar. nime­ reşti la răcoare..semnătura. măi.. Beştelea puterea cu ce-i venea la gură... Că noi. m uncind în văile astea. în ultim ele cîteva zile. declar că cervus d ivin u s. şi i-am zis: „Tacă-ţi. Ş e f u l : Şi prin ce anume vă iritau anecdotele lui Vasile? Ţineţi chiar atît de mult la şefi? T a l p ă : Ei. luînd cunoştinţă de materialele prezentate. O dată pe an ajunge pe la noi butoiul cela. dar nu i-am făcut pe toţi trei. * Ş e f u l : Şi cam ce-i venea la gură? T a 1 p ă: A necdote fel de fel.“ El — floare la ureche. T a l p ă (pe gînduri): O ri cum ai întoarce-o.. declar că cervus divinus şi aşa mai departe. una e cînd îi beştelesc eu singur. nu vi s-a întîm plat să zăriţi....

Ş e f u l : Cum te-a scăpat? T a l p ă : Ei. Amu. Ş e f u l : Care sentim ente patriotice.. pentru că mi s-o îmbol­ năvit nevasta — o nim erit la spital şi n-avea cine se T a l p ă : D-apoi. cinci 3 o A S e c r e t a r a : Beţiv. Că.. dar am făcut-o din sentim ente curat patriotice.. dar mi-am cîştigat dreptul ista muncind o viaţă întreagă cu tractorul... chiar aşa i-am zis — să nu-ţi aud glasul pînă în anul două mii. cum vine asta. pe cînd Vasile o viaţă întreagă — cu coniacuri. îmi descarc şi eu inima din cînd în cînd. Şi. Şi de la un simplu proces de bătaie au întors-o la atacul unei persoane în exerciţiul funcţiunii. m-o scăpat avocatul. T a 1 p ă: Ba să avem iertare! Eu pot să-mi critic şefii cît o să-mi placă. Frigul şi osteneala pe care le port în ciolane îmi dau dreptul să-mi exprim azi liber orice părere.. S-o ridicat ş-o zis m „Ho. ca să vadă ce-a zice lumea. pe cînd Vasile toată viaţa o fost la putere. cu fripturele.Ş e f u l : Libertatea cuvîntului e un drept recunoscut de care trebuie să se bucure toţi în egală măsură. Ş e f u l : Au rîs? T a l p ă : Au rîs pe dracul! Că tot căiitînd cum să mă înfunde mai bine.. cînd aţi recunos­ cut că beşteliţi şefii de le merge colbul. i-am dat cîteva la bot. pe cînd Vasile n-are un asemenea drept şi. Cu cinci copii umbli pe la bufete.. tovarăşe Talpă?... şi şofer. bre! Aţi înnebunit cu totul?!“ S-au m ulţum it cu trei ani. bătăuş şi bun de sărmnţa! Ş e f u l : Rog a nu fegreuia m ersul cercetărilor^cu replici nelalocul lor. Aşa fac oamenii cu cinci copii? 303 . cum. cu cîte-o duduie pe săptămînă.. la judecată... pentru că nu sînt membru de partid. Ş e f u lf& i Zît ai stat? T a l p a » Nici un an încheiat. Am şi martori. să-şi ţină căţeaua în cuşcă pînă în anul două mii.. dar parcă asta îi dă dreptul să ponegrească puterea cu care a dus-o atît de bine? Şi cînd de la persoane concrete 0 trecut la sistem ca atare. Cincisprezece ani. nici pe la banchete. că avea şi maşină... T a l p ă : Apoi. te joci cu aşa ceva?! Slavă Domnului. te iei la bataie. O vreme îmbla chiar cu „Volga“. d-apu’ cum!. deci. nici în prezidiu. au ajuns pînă la aceea că lui Vasile 1 s-o dat voie să scape pe ici-colo cîte-o anecdotă. oricît de critică ar fi.

T a 1 p ă: Apoi se întîniplă să mai dau şieu prin gropi. în ilicopterul cela. ce să i faci.... treaba asta trebuia de mult făcută.. abia după încheierea cercetărilor.. da arde totul în mine.... marele cunoscător de legi! T a l p ă (după ce termină): Atîta. ci cei care l-au pus s-o facă. tovarăşe Talpă. In ultimele trei zile. d-apu’ cum. de cînd s-o dus la raion cu maşina şi nu se mai întoarce. Lege. dacă e să fiu trecut şi eu pe două lefuri.. Recunosc. să-mi las tractorul în cîmp şi să picur aici pe scaun cînd toată lumea munceşte?! A d j u n c t u l : Pierderile suportate în urma cercetă­ rilor vor fi compensate. T a l p ă : Cine le compensează? Colhozul ori organi­ zaţia dumneavoastră? A d j u n c t u l : Şi colhozul.. cu o casă de copii.. dacă se va ajunge la petrecere.ar fi fost să fie cu drep­ tate în ţara asta. T a l p ă (pe ginduri): La urma urmei. T a l p ă (aşezîndu-se cu greu la masă): Aveţi în ve­ dere că am numai trei clase.... T a l p ă : Dacă nu uităm noi să ne dregem. Cu greu. S e c r e t a r a : Hai-hai.. şi organizaţia noastră. dacă — he. cel puţin să fie zacuscă destulă. curva dracului.. iar acum.. de. înmoaieţi tocul odată. şi a doua zi — neapărat vă dregeţi cu cîte-un păhăruţ. Ş e f u l : Dacă nu puteţi fără băutură.. T a l p ă : Neapărat în scris? Verbal nu se poate? A d j u n c t u l : Neapărat în scris. ’Neavoastră acolo.ma grijă — măi.. ^ri. asta e!. şi acelea neterminate. Iar pentru declaraţiile celor cu trei clase răspunde nu cel ce-a făcut declaraţie. 304 . bufetareasa ceea.. A d j u n c t u l : Petrecerea o s-o facem. n-a veţi vreo sticlă-două de bere? Că nu de alta. T a 1 p ă i Hai că-i bună şi asta! Dar n-am spus eu din capul locului că miroase a gratii?! Se poate.... nu prea. invitaţii urmează să fie reţinuţi pînă la încheierea definitivă a cercetărilor^.. dacă. Iaca şi azi. pot pleca? A d j u n c t u l : Potrivit ordinii în vigoare. cu ce ne-am drege? Nu prea avem'v'tu ce. ferit-a sfîntul nu uităm! Cum se crapă deziuă. Ş e f u l : Ar fi bine s-o mai răreşti cu paharul.. T a l p ă : Am înpşjrcat de mai multe ori.. La drept vorbind.

dar eu nutresc anumite speranţe... Părinţii. şi cele din partea mamei — sînt oameni cuminţi. făcîndu-i pe toţi să tresară. nici vorbă de criminali. voi 4 305 . Dracul cela de Rotaru însă. Ziua întreagă îl gonesc şi-l zădără. ce cruzime. e atîta bucluc cu dînsul. am vrut să zic că rudele lui Rotaru credeau în Dumnezeu.. la drept vor­ bind. A d j u n c t u l : Ce-ai dumneata în vedere zicînd „oa­ meni cu frica lui Dumnezeu“? Ţ u r c a n u : Frica faţă de Dumnezeu este unul din postulatele principale ale creştinismului. Ce mare bu­ curie să umbli la bătrîneţe cu coada pe sus. mă rog..Şi iară vine un ţipăt din curte. S e c r e t a r a : Ce cruzime.. măi. Ş e f u l : A pus cineva în faţa şcolii voastre sarcina 20 I. şi-l fluieră farmazonii.. A d j u n c t u l : Ce are religia cu genetica? Ţ u r c a n u : Cum să nu aibă?! Creştinismul şi-a pus pecetea nu numai pe felul de-a fi ori de-a gîndi. sînt alcoolici degradaţi completamente... ca păunul. S e c r e t a r a : în ce sens nutriţi speranţe? Ţ u r c a n u : Structura genetică.. după cum se ştie. ea nu cade după o singură lovitură. că te spînzur! Auzi tu... lasă păunul în pace. şi mult aş vrea să cred că izvorul sănătos al străbunilor va spăla pînă la urmă. cu condiţia că neamul. Spre deose­ bire de prima.. S e c r e t a r a : Şi păunul? Ţ u r c a n u : Păunul... ce-i drept. aşezaţi. cînd îi vine lui a ceva. fireşte. Or. Cu alte cuvinte. Rotaru cela o fi cumva din neam de criminali? Ţ u r c a n u : Ei. e cea de-a doua coloană vertebrală a noastră. vai. să fie sănătos cu duhul. ori n-auzi? S e c r e t a r a : Aveţi şi păuni? Ţ u r c a n u : Avem unul.. De­ căderea unei generaţii încă nu înseamnă prăbuşirea unui neam. ci şi pe însăşi structura genetică a neamului. rudele acestui amărît băiat — şi cele din partea tatălui. ca mai bine nu ni-1 dă­ deau.. cu frica lui Dumnezeu. S e c r e t a r a : Ce vor de la dînsul? Ţ u r c a n u : Să-şi desfoaie coada. Ţ u r c a n u (la fereastra deschisă): Rotarule. Druţă. S e c r e t a r a : De unde l-aţi luat? Ţ u r c a n u : Ni l-au făcut cadou şi.

pe cînd credinţa e copacul ce freamătă pururea în sufletul omului.. Şi pînă nu vom descătuşa sufletul omului. de unde eşti? Ţ u r c a n u : De-aici de peste deal.. în cu­ getul său. Şcoala medie unde-ai făcut-o? Ţ u r c a n u: Copia după diploma U niversităţii de stat. U itînd de T » atîtea braţe * faptul că în afară de braţe omul cela mai are şi inimă. din Găvănoasa. Ş e f u l : Ce are una cu alta? Ţ u r c a n u : Cum să nu aibă! Credinţă înseam nă libertate de cuget. prin asta eu am spus totul! Voi v-aţi obişnuit cu expresia... S-o începem cu şcoala medie... cînd sarcina voastră e să educaţi tînăra generaţie în spiritul muncii comuniste. dar nu prea semeni dumneata cu găvănoşenii pe care — de bine. pecetea acelei nelibertăţi.. fără credinţă este imposibil să fie realizată. Ş e f u l : Dumneata. T . Ş e f u 1: Nu ştiu cum. minte. Dogmatismul religios.. ca orice dogma­ tism. Ţ u r c a n u: Dacă omul nu e liber în inima şa. Ş e f u l : Ei şi dacă?....... pecetea acelei si­ luiri va zăcea pe to t ce va produce el.restabilirii structurii genetice tradiţionale.. pînă mai nu demult. şi fără freamătul acelui copac.. Ţ u r c a n u : Ce să umblăm cu şcoala medie. de rău — îi cunoaştem noi.. e o cracă uscată. şi asta o să ne coste.... al muncii de cea mai înaltă calitate?. y .. cuget. Şi anume aşa s c r i e» ţ i » atîtea si de muncă. Ş e f u l : Ei si dacă? Ţ u r c a n u : Păi. Ş e f u l : Hai să nu ne grăbim. prea puţin ne-am ocupat de şcoala medie. Ş e f u l : Gai verzi pe 'pereţi.. „braţe de m uncă“. Ce te vîri dumneata în chestiuni de credinţă. mai ales a ce­ lei religioase? Ţ u r c a n u : A nu se confunda credinţa cu dogma­ tismul religios. avînd studii superioare?! Ş e f u l : Din păcate.. suflet. tovarăşe Ţurcanu.. Ţ u r c a n u : în ce sens? Ş e f u l : în sens că to t ceea ce răsare după absolvi­ rea universităţilor a fost deja sem ănat de şcoala medie. Ţ u r c a n u : O muncă de calitate. iar în privinţa asta numai religia ar putea.

că una din aceste lumi vine într-o bună zi în ospeţie la cealaltă. închipuie-ţi mata. mi-am băgat şi eu nasul unde nu-mi fierbe oala. Parc-am fi venit din două lumi felurite — una bogată şi fericită... Vă mulţumesc (M ili­ ţianului.Şi.. Ş e f u l : M ultişor sau m ult de tot? Ţ u r c a n u : M ult de tot. 7 7 7 O d o c h i a: Rog de mă iertaţi că. iaca.) Hai. Ş e f u l : Şi totuşi. mătuşă! O d o c h i a : Da cine zboară cu iroplanul la o babă după sfaturi? Ş e f u l : De ce nu am zbura. Ş e f u l : Aşa... da şi cu sufletul. pe semne... apoi uitaţi-vă la mine. cine-i la rînd? M i l i ţi i a n u l : VoiditeU Necăjită . bătrînă şi proastă cum sînt. dîndu-şi sama că e ceva dubios. începe a da cu spinarea înapoi .. ostenită . O d o c h i a: Hm. 307 . nu am sta. deci... mătuşă... tovarăşe Ţurcanu. M-aş duce. Ş e f u l : Aşa ceva era de bănuit. de mi-ar da drumul din colhoz.. f e m e i a intră făcîndu-şi din mers sem nul crucii... adică.. unde ai obţinut dumneata atestatul de m aturi­ tate? La Găvănoasa? Ţ u r c a n u: Nu.. Cu ce anume vine? Pentru ce vine? Ş e f u l : Să mai stăm la sfat. fierbe oala mea. Ş e f u l : Şi dacă se dovedeşte pînă la urmă că tocmai aici fierbe oala dumitale? O d o c h i a: Ei.. cam cît ar fi de la Găvănoasa şi pînă în locul cela unde ai term inat dum neata şcoala medie? T U r c a n u: Cam multişor. cînd eu nu numai cu picioarele. mă rog.. In altă parte. Ş e f u l : Zeci. odată ce sîntem oameni şi avem de rezolvat îm preună anumite chestiuni?. mii de kilometri? Ţ u r c a n u : Mii. sute.. joc de mine. alta amărîtă ca vai de dînsa. caraghioasă . şi cu gîndurile — cu toate-s pe lumea cealaltă. şi eu cu dragă inimă în urma lor.. dacă avem avioane? O d o c h i a: D-apu amu v-aţi găsit să-mi veniţi... O d o c h i a: Vă bateţi. Şi. apoi . Bine. Acum poate ne spui dumneata. . De ce. U itaţi-vă bine la ’neavostră..> Ş e f u t: Se poate aşa ceva.

Cum s-o făcut col­ hoz.. dar cînd are un grăunte de adevăr. că m-o şi poreclit lumea. O d o c h i a : Porecla doare atunci cînd e curată min­ ciună. şi la tutun?! Am să ajung de mi s-or topi ciolanele pe drum de atîta osteneală. dacă m-au poreclit nu pentru că i-aş fi bocit pe alţii. una din două — ori eşti mort şi taci din gură. Dumnezeu să-l ierte. ori eşti viu şi n-ai ce te plînge! O d o c h i a : Dacă s-o ajuns chiar pînă la atîta.. S e c r e t a r a : Ştii mata a boci chiar atît de frumos ca să ţi se zică „bocitoare“? O d o c h i a : Cine nu stie a boci în Moldova?! f A d j u n c t u 1: Vei fi călcat satul pe bătătură. făcîndu-mă să îmblu cu poreclă la bătrîneţe.. Ş e f u l : Mai că nu mi-ar veni a crede. că nu satul mi-o făcut-o.. da cine-o zis că m-o jignit? Ş e f u l : Porecla.. Trece războiul. ţi-a lipit-o. A tîta m-am frăsuit. trece foametea. Ş e f u l : Da cine? O d o c h i a : Primul nostru preşedinte.Ş e f u l : Nu-ţi dau drumul? O d o c h i a : Ei.... supărat cum era. nu este o laudă.. vreo patruzeci —cincizeci de gospodine. ne adună ei într-o dimineaţă la cîrmuire. şi la păpuşoi. zic. ne urcă în maşină şi ne duc hăt pe dealurile celea din Fundătură. de jele. iar prin 9 308 . Tinerele. Să ajungă un preşedinte de colhoz pînă la jignirea celui ce ne creşte pînea cea de toate zilele?! O d o c h i a : Aracan de mine.. ne uităm jur-îm prejur şi ne împ. Ne coborîm noi. S e c r e t a r a : Umbli mata în urma m orţilor cu bo­ citul?! O d o c h i a : Hei... nici s-audă! Că. O d o c h i a : Dacă nu.. ci pentru că mă boceam chiar pe mine. pentru că buruienile sînt mai cît sapa. pot să vă povestesc cum o fost atunci cu porecla ceea $ mea. S e c r e t a r a : Poate oare un om să se bocească pe sine însusi? O d o c h i a : Da de ce n-ar putea? S e c r e t a r a : Pentru că. şi satul. cu cine-om face planul ista — şi la sfeclă. după cum se ştie.. frum uşele — numa una şi una! Stăm noi aşa cu sapele. Ş e f u l : Cum ţi-au zis? O d o c h i a : Cum să-mi zică? Bocitoarea.lem de tristeţe.

Se schimbă şi la noi cîte ceva.. încolo — acelaşi cer. U neori vara e caldă. Şi nu mai scapi tu de soarta asta cum nu scapă copacul de umbra lui. şi numai noi. Oricum. dar a doua. cînd o să veniţi să strîngeţi roada. acelaşi soare. pe semne. că alta n-avea cine. Zice: pentru ce-ţi trebuie capăt. că era şi el acolo cu noi. a treia zi?. n-o să putem ajunge singure acasă. A d j u n c t u l : A tîtea s-au schimbat pe lume în ace­ astă jum ătate de secol şi la voi chiar să nu se schimbe nimic?! O d o c h i a : Păcat să zic. alteori urcă de la vale la deal. Pe semne. şi cum ne-au descărcat pe dealurile celea. Rîndurile uneori coboară de la deal la vale.. nu ştiu cum se face că nu dovedeşte bine să-mi iasă vorba din gură.. că l-am întrebat pe preşe­ dinte. nici în cea de-a treizeci şi treia zi maşina n-o venit.. parcă mi-ar fi şoptit cineva la ureche — aista e. în loc de prăşitoare — numa oase şi băsmăluţe bătute de ploaie în pămînt. Şi în toamnă. Zic: ce ne-ai dus aşa de­ parte de sat şi ne-ai descărcat într-un cîmp care nici tu capăt. alteori păpuşoi.. pentru ce-ţi trebuie margine? Zic: cum altfel poate omul prăşi dacă nu vede cu ochii lui capătul ori măcar mar­ ginea? Fără capăt şi margine vom osteni de-a ieşi sufle­ tul din noi şi mai spre sară. n-a venit. O dochie.. ( Plînge...) 309 ... şi cînt te gîndeşti că pe lume sînt atîtea lucruri fru­ moase. putrezim pe dealurile celea. dacă nu trim iţi maşina.. sărm ănuţele. dar se ţine frig. dar cam secetoasă. de viaţa.. adică... Spun ceva — şi parcă le văd în faţă pe cele spuse. rupte în două de oboseală.. maşina a venit? O d o c h i a : Nu ne-au mai trim is ei nici o maşină.buruienile celea. că pe loc prind a şi boci. atîtea bucurii. numai unde şi unde cîte un firicel galben de păpuşoi. nu v-au trimis? Poate atunci. Ş e f u l : Şi totuşi. sfeclă şi tutun. Şi. alteori plouă bine şi la vreme... nici în cea de-a treia. A d j u n c t u l : Cine să-ţi fi şoptit o asemenea pacoste?! O d o c h i a: O fi fost. nici tu margine. aşa mi s-o făcut deodată milă de mine. U neori ni se da sfeclă şi păpuşoi. de soarta mea.. O să rămînem aici pe deal.. iaca. Şi cum stăteam noi. îngerul păzitor. O d o c h i a : Nici în cea de-a doua. în ziua ceea.. aşa mi-a fost dat din născare. acolo stăm pînă în ziua de azi. nu atît pămîntul tău cît soarta ta. Ş e f u l : Cum.

Se ascunde într-un ungheraş.. Ş e f u l : Să-ţi fie sănătos. slavă Domnului. pentru a avea nepoţel. da cîfid mi-au făcut ei un copil care se teme de cuvinte. Le tot suceşte. el la cealaltă. Nu le ţine minte? O d o c h i a : Ei! Copil să nu ţină minte cuvintele? S e c r e t a r a: A tunci dar. şi drege în sinea lui.. că el nu la ghitară. i-am trimis pe amîndoi la Chişinău la învăţătură. Ni s-au întîm plat toate cîte trebuie să ni se întîmple.. se poate să fi rămas mata chiar atît de singurică? O d o c h i a: Cin’ ţi-o spus că-s singurică? Am un nepoţel pe lîngă mine. îi împăcăm.. Ii ajutoram. S e c r e t a r a : Nu-ţi plac trom petele? O d o c h i a : De ce să nu-mi placă? Mi-am astupat urechile ş-am tăcut din gură cum tace pămîntul. şi potriveşte. S e c r e t a r a : Pun rămăşag că fiica ţi-o fi fugit cu vreun chitarist ce nu prea era pe placul dumitale. Scoate două-trei vorbe. O d o c h i a : D-apu că m-am lepădat de dînsa. S e c r e t a r a : Dar...^ (Plînge. de ce zici — am avut-o.. parcă s-ar înspăimînta de cele ce are de spus. parcă i s-ar fi oprit în gît. prinde a trem ura şi trem ură de se rupe inima din mine.. O d o c h i a: Am avut fiică la Chişinău. O d o c h i a : Mulţumim.S e c r e t a r a : Dar.. Nu le poate rosti? O d o c h i a : Aracan de mine. iaca. să vezi mata ce frumos grăieşte! S e c r e t a r a : A tunci dar? O d o c h i a : Se teme să le rostească. S e c r e t a r a : Dacă ai fiică la Chişinău. îi susţineam cu ce puteam. şi pe urm ă parcă s-ar ruşina.) S e c r e t a r a : Cum. se teme de cuvinte?. S e c r e t a r a : Acum unde-i? O d o c h i a : Tot acolo. Ba le-am făcut şi nuntă. m ătuşă dragă.) S e c r e t a r a : Ce zic doctorii? 7 > 3W .. după cîte înţeleg. Trom petă. omul..... S e c r e t a r a : Dar ştii mata cîte trebuie să se întîmple pentru ca o mamă să se lepede de copilul său?! O d o c h i a : Nici o grijă. dar cînd e să le rostească. O d o c h i a : Dacă nu. trebuie să mai fi avut pe cineva. ( Lăcrimează. am uitat şi cum îi zice. adică.

trup.. Primiţi fără bursă. le avem pe toate. s-au molipsit. S e c r e t a r a : Au zis doctorii că e din născare? O d o c h i a: A ltm interi de unde avea să fie? S e c r e t a r a : Şi părinţii cum de s-au molipsit? O d o c h i a: Ei. Aşa zic ei că se cheamă. S e c r e t a r a : A sta se putea bănui şi fără dînşii. I-au prins şi i-au scu­ turat. trec* fiică-mea într-un rînd pe-acasă. de-acolo de la dînşii o început. Şi copiii dumitale?. cu sprinceana — care currL putea... iaca. îmblam zile întregi ca muţii. S e c r e t a r a : (şefilor): Cum poate fi denaturată q simplă discuţie lingvistică!. că nu le ajungea acolo cîte-o virgulă...... li s-^ spus: aveţi în vedere. sărmanii. S e c r e t a r a : Cine anume i-a scuturat? O d o c h i a: D-apoi. Cu mina. aici în Moldova. într-o bună zi. frigurile. Şi tot ch£ nuindu-se ei în fel şi chip. cu ochiul. înfiaţi. da noi. îmbiau săracii. O d o c h i a: Hei.O d o c h i a: E grav bolnav. plinuţa» £ . că le era de-a scăpării. care friguri? O d o c h i a: ’N eata nu eşti de-aici de la noi? Nu ştii ce se făcea cînd. au am uţit printre primii! S e c r e t a r a : S-au dovedit a fi aşa de fricoşi? O d o c h i a: Nu erau deloc fricoşi.. cine alta avea să-i scu­ ture? S e c r e t a r a : Ce friguri. celelalte mîne-poimîne pot fi declarate ca fiinc streine. frumuşică. S e c r e t a r a : A stat copilul la spital? O d o c h i a: Ce poate ajuta spitalul la o boală din născare.. roşii la faţă de atîtea cuvinte nespuse *iar nu îndrăzneau nici măcar să crîcnească. numai că au avuţ... una-două şi vă dăm afară. nenorocul să între la filologie... dar cum zic ei că se num eşte boala copilului? O d o c h i a: Groază faţă de limba mamei. S e c r e t a r a : O fi pe lume o asemenea boală? O d o c h i a: C-o mai fi ea pe undeva. s-a aflat că nu mai avem cu ce vorbi? S e c r e t a r a : Cum. de unde pînă unde.. Mai m ult făceai^ semne. iar nevoia asta cu limba cînd o început. nu-ţi pot spune. şi-mi împle casa cu friguri de-acelea de la Chişină^ 311 . adică. „nu avem cu ce vorbi“? De ce n-am fi avînd? O d o c h i a: Pentru că au zis — o parte din cuvinte sînJ româneşti....

numai că medicamentul cela e cam greu de găsit... S e c r e t a r a : Se vindecă ele şi crizele epileptice. S e c r e t a r a : „H om olon“ se cheamă. Ş e f u l (notindu-şi ceva): Dacă se va dovedi că orga­ nizaţia noastră vă poate ajuta la procurarea medicamen­ tului necesar. îi fug ochii peste cap. că din păm înt îl scot.. mătuşă. S e c r e t a r a : Dacă nu e în tablete. ce-i aceea „homolon“? S e c r e t a r a : Un medicament japonez. cade o frunză din copac. prinde a trem ura cu cuvîntul cela oprit în gît. dar am să ţin minte.. o s-o facem fără nici o condiţie. O d o c h i a: Iaca. Se rupe o aţă în două. O d o c h i a: Mata spune-mi cum se cheamă.c h i a: D-apu că mă duc pe jos pînă în Japonia. cu atît mai rău i se face. în injecţii cred mai mult decît în prafurile celea.. Se fac injecţii. Dacă vrei să naşti un copchil. în loc de a-1 boci. iar nepoţelul ista al meu.. (Plînge. se u ită în ochii mei şi atunci spun eu în locul lui.. şi pe la mănăstiri. Eu una.. Doamne fereşte. mai bine te-ai fi dus.. O d o.Şi m-am supărat eu atunci... n-am pe ce scrie. femeie dragă.. şi i-am zis: fată-hăi. ne întoarcem la ale noastre. 312 . să vezi cum i se lum inează feţişoara. Şi parcă aş fi zis într-un ceas rău! Tace miti­ telul cu săptămînile. O d o c h i a: Las’ că-s bune şi injecţiile. mă rog. apoi pică. Se ascunde într-un ungheraş. Şi.. pe tăcute? O d o c h i a: Da cum să se descurce? Cînd are ceva de spus.. Cînd ghicesc cuvînt cu cuvînt.. S e c r e t a r a : Cum aşa? O d o c h i a: Apoi că pe lume mai m ult urîţenii decît lucruri frumoase...... şi sufletul pentru cîteva tablete. pentru ca nu cumva spaima asta. nu trem ura ca iepurele. S e c r e t a r a : Şi cum se descurcă. Homolon. mă trage de fustă. să ajungă la copchil. îl cuprinde spaima. S e c r e t a r a : Cîţi ani are? O d o c h i a: Aproape cinci.. Cînd. şi pe la babe. fuge într-un ungher. iar acum. în cele din urmă. deschide şi el guriţa. îmi vînd şi viaţa. U rîţenia întunecă sufletul copilului sănătos. şi pe la profesori.) S e c r e t a r a : Mata. O d o c h i a: Dar am fost. Cu cît vede mai multă lume. iaca. bate cineva pe neaşteptate la uşă şi — gata.. pe unde n-am îm biat noi?! Şi pe^ la doctori. trem ură cît tremură.

îmi puneţi ’neavoastră la dis­ poziţie? Ş e f u l : M aterialul docum entar referitor la cerbul dispărut.. dragă mătuşică. fuga înapoi. Că. Ş e f u l : După cum ni s-a spus. O d o c h i a: Şi cerbul cela. chiar vă mulţumesc. şi cu maşina cînd le e în drum. ba se întîm plă să mă repeadă . nu vei fi zărit mata trecînd N istrul spre sau dinspre răsărit o minune de cerb fugit nu de­ mult din Poiana... O d o c h i a: Ce. dar cu o singură 1 condiţie — fuga încolo.. adică. O d o c h i a: Dar ce pot face dacă. mătuşă. O d o c h i a: (lăcrim înd): Sărmanul copilaş. cînd am un copchil pe răs­ punderea mea! îmi arde mie de contacte! Doamne. Iaca. mi se rupe inima de jele cînd mă gîndesc la dînsul?. îmi dă drumul. Ş e f u l (după ce se consultă cu adjunctul): Bine.. Tot mun­ cind şi muncind.O d o c h i a: Hai să ne întoarcem. 313 ... Ş e f u l : Acum.. O d o c h i a ( după ce cercetează îndelung fotogra­ fiile): Asta-ia.. A d j u n c t u l : Mătuşă.. o să-ţi dăm drumul şi hoi.. Ş e f u l : Da. ale aşa-zisului cervus divinus. el cum o fi? Că numa o singură dată. O d o c h i a: D-apu că tocma o venit vremea să rupem frunzele de tutun... O d o c h i a: Ce contacte. iaca... Poate îmi daţi voie să trag o fugă să-l văd ce face? Măcar pe-o secundă.... v-am adus o mulţime de docum ente pe care vi le şi punem la dispoziţie.. dar să te preocupe nepotul chiar într-atîta încît să nu mai vezi nimic în jur. cînd vede că prea m-o răzbit. da şi la binele altora. o să fim nevoiţi să rămînem peste noapte aici. spune-ne. şi nici un fel de conI tacte. cînd eram copchilă. l-am văzut în cartea de citire... dacă ne tot întorci la nepot. Ş e f u l : Pentru ca să vă puteţi dumeri mai uşor. sînt fotografiile cerbului dispărut.. ziceţi ’neavoastră?. cum se mai luminează toate în ju r cînd nacealnicii se gîndesc nu numai la binele lor. în ultim ele trei zile mata mai m ult pe dealurile astea. pînă că şi colhozul.. O d o c h i a : Şi unde-i? S e c r e t a r a : Vai. iaca..

S e c r e t a r a : De ce nu se va găsi? Ţ u r c a n u : Vom fi cu toţii specialişti în scoaterea cuielor.Şi iară dracii din curte îşi fac de cap. se leagă. adică. S e c r e t a r a : Bravo lor. am ajuns la situaţia cînd două treimi din populaţia lumii.. şi un cim itir dincolo de gard. oricum. S e c r e t a r a : Şi ce e totuşi.. nimic nu e pierdut. Lasă-i în pace să-şi dezvolte m usculatura. gospo­ dărie şi. Nu vedeţi că tot distrugînd şi distrugînd. piatră sau femeie? Ţ u r c a n u : O cruce de piatră. ceva mai la o parte. Ş e f u l (adjunctului): II m istuie problemele globale.. măi.. într-o zi — ce le vine în cap dracilor ăstora! Hai să încerce cu hurta a da jos rămă­ şiţa ceea de cruce. S e c r e t a r a : O fi vreo orgie?! Ţ u r c a n u : Care orgie.. pe care se mai poate citi: „sora Eustochia“. Ţ u r c a n u : Nu sînt deloc convins că patima distru­ gerii ne va duce la bine. nu alta. mai bine zis. dar sălbătăcesc sufletele. lasă baba ceea în pace. că umplu lumea cu tine! S e c r e t a r a : Se leagă şi de oameni?! Ţ u r c a n u : Ei. cînd baba ceea e mai mult piatră decît babă.. Asta se şi cheamă la dînşii „Jos cu baba“. Dacă se va merge cu aceeaşi viteză înainte. Una-două şi pornim cu generali­ . este angajată într-un proces de distrugere. Ş e f u l : De ce nu? Ţ u r c a n u : M usculatura s-o fi d e ^ o ltîn d ea.. bravo lor?! S e c r e t a r a : Vreau să zic că atîta timp cît spiritul prim ar agresiv mai e încă activ. Ţ u r c a n u: Cum.. îl ard de viu.. călugăriţe. pe La sfîrşitul secolului nu se va putea găsi pe lume un om în stare să bată un cui în perete. Ţ u r c a n u: Măi Rotarule. De urît ce li se făcuse într-o zi. o rămăşiţă de cruce. S e c r e t a r a : Cum. adică? Ţ u r c a n u: Dar nu v-am spus că sîntem într-o fostă mănăstire de maici? Au avut biserică.. au închipuit un fel de joacă pe care au numit-o „Jos cu baba“..... încetul cu încetul. printre altele. din cimitirul cela n-a rămas decît o singură cruce de piatră.

Ş e f u l : Vă mulţumesc..) Şi şcoala ceea a dumitale. A d j u n c t u l : Vă mulţumim pentru precizare. Dacă-mi perm iteţi. A d j u n c t u l : Să lăsăm. (După o scurtă pauză. Tot oimblînd dim ineţile la scăldat. directorului. Sică Negriş. fireşte. una-două şi se deplasează spre satul de baştină. dar... iar acum. A d j u n c t u l : C unoaşteţi atît de bine franceza? Ţ u r c a n u : în orice caz. dar semnez scurt: S. nu vrea să audă nici de unii.. care e m ult prea departe de satul natal. m ătuşile şi să ne întoarcem. nici de alţii. Aşa ceva era de presupus. la oile noastre. P entru a avea cînd se orienta. e în Federaţia Rusă. la bătrîneţe. cum zic francezii.. dar îmi perm iteţi în primul rînd să mă apropii pentru a săruta mînuţa acestei preafrum oase doamne.zările.. nu veţi fi zărit o mare rfiinune trecînd Nistrul?. A d j u n c t u l (şefu lu i): Cum vin căldurile. îmi permit să vă mai atrag o dată atenţia.. Ş e f u l : Se are în vedere Kurganul din Kazahstan? Ţ u r c a n u : Ba nu.. sînt la curent cu fundam en­ tala deosebire dintre oaie şi berbec. la graniţa cu Kazahstanul...... Negriş — asta în caz de-aţi tras cumva cu ochiul prin săpţăm înalul la care am onoarea să cola­ borez. u n „bună ziua“ tuturor. mai apoi cu aceştia.. N e g r i ş: Vă adresez.. T 315 . ziariştii crescuţi pe N istru. A d j u n c t u l (şefu lu i): Trage de timp. dar în afară de-o mătuşă care mai întîi a ţin u t cu aceia.. (M iliţianului... N e g r i ş : Recunosc că sînt şi eu din părţile astea. N e g r i ş : Se are în vedere o m inune sau o m inună­ ţie? Căci.) O mai fi careva pe-acolo? M i l i ţ i a n u l : Voidite!! Apare veşnic tînărul şi elegantul cocoş el al Capitalei.. Ţ u r c a n u : La berbecii noştri. sînt iarăşi două lucruri absolut diferite.. de la mal la mal? N e g r i ş : La drept vorbind.. Ţ u r c a n u: In Kurgan am făcut şcoala medie şi hai s-o terminăm odată cu asta. ea totuşi cam pe unde vine?.. nici că mi-ar fi trecut prin cap să număr. A d j u n c t u l : De cîte ori tai N istrul de-a curme­ zişul. pînă una-alta.

. A d j u n c t u l : Mă rog. Le luăm pe toate de la capăt. Deci. tovarăşe Negriş.S e c r e t a r a : Dacă. aşazisul cervus divinus trecînd rîul spre sau dinspre răsă. S e c r e t a r a : Cum aşa? N e g r i ş: Suprasolicitarea nervoasă ne distruge. nu li se mai poate?! N e g r i ş: Ba dimpotrivă. Eu. dar. mi-am permis o deplasare spre baştina co­ pilăriei. A d j u n c t u l : Schiţele dumitale s-au bucurat de un mare si binem eritat succes. M aterialul necesar vă este pus la dispoziţie.. daţi-mi voie să vă. dar capac la toate le pune acel m ult aşteptat succes. Bun.. care.. N e g r i ş ( după ce aruncă o privire asupra materialu­ lui): Aşa.. li se poate de toate.. O aia e mai folosi­ toare.. nu veţi fi zărit acea mare minune. nu vi se vor cere am ănunte.. scăldatul în N istru vă este legat cumva de vreo aventură amoroasă. S e c r e t a r a: Chiar într-o asem enea măsură? N e g r i s : Ce să-i faci? Punctul vulnerabil al moldo­ venilor e celula lor nervoasă.... tot scăldîndu-vă în apele N istrului. după publicarea unui ciclu de eseuri — „Biblia de la stînga la dreapta şi Biblia de la dreapta la stînga“ — m-am pom enit într-o bună zi cu zeci de invitaţii pe masă.. N e g r i ş: Vai de mine. Am prefera să ne întoarcem la turm ele noastre — fie oi. A observat-o Titu M aiorescu încă în secolul trecut. 4iumai că nu le mai vine a nimic. care viaţă personală în lumea celor dedaţi cu trup şi suflet ziaristicii! S e c r e t a r a : Ori. cînd vine. S e c r e t a r a : Vă distruge nenorocul? N e g r i s : Ne macină insuccesul. Dacă se încearcă un experim ent de ordin sociologic. Viaţa personală e apărată de lege şi nimeni nu vă cere destăinuiri. de-o pildă. S e c r e t a r a (şefului): Ne-a ars. dar mai apoi colegiul redacţional mi-a cerut să continuu serialul şi. în speranţa să-mi revin măcar cît de cît.. istovit peste măsură. 316 . întîm plător. Frumos.. N e g r i ş : Mai bine oi decît berbeci. O vreme am umblat cu prele­ geri de la o instituţie la alta. rit?. Rătăcirea m inţilor abia-abia t i luminate de şcoala primară prin întortochelile lumii iudaice ne-a făcut să rîdem cu hohote. ne dă la pămînt.spun că testarea populaţiei nu a fost bine pregătită. fie berbeci.

Pe de altă parte. (Ii mai sărută o dată mînuţa. prin munţii Alpi.. mojicilor. A d j u n c t u l : Le ţinem minte pe toate. Admitem cazul... migrarea erbivorelor din bazinul m editeranean spre nord se produce numai în urma u n o r calamităţi ale naturii. A d j u n c t u l : Şi totuşi. alături de-o preafrum oasă doamnă. D upă cum se ştie. cervus divinus a fost văzut pe m alurile Tibrului aşa cam pe la finele secolului şaisprezece. A d j u n c t u l : Faptul că pe vremuri.. nu v-a reuşit? De ce nu v-a reuşit? A d j u n c t u l : Nu v-am p utut găsi. aceste priviri de-o fem initate dulce. aş putea să adaug că noaptea trecută. şi cum zguduirile trec.. ce-ar căuta ei pe la noi prin Moldova? A d j u n c t u l : Au migrat. cîteva familii de cervus divinus.. Ce-ar fi viaţa noastră fără ele? Şi acum. N e g r i ş : Se mai ţine minte?. N e g r i ş : Dacă admitem că aşa ceva s-a întîm plat I ş i cervus divinus. învăţaţi de la el. ajuns prin pădurile noastre într-o bună f zi... care vă cu­ noaşte încă din anii studenţiei. N e g r i ş : Vai... la Facultatea de Geografie v-aţi aflat printre bursierii stalinişti nu vă dă nici pe departe dreptul de-a vedea cu ce trebuie şi cu ce n-ar trebui să se ocupe Com itetul nostru de stat. chestiunea ar trebui să intereseze M inisteI rul Agriculturii... nu răspunde telefonul. care visez din copilărie să revin odată pe plaiurile natale cu un elicopter. şi de atunci nu i-au rămas decît numele şi faima.. ba că nu sînteţi în oraş. N e g r i ş : O. dacă vreţi... copleşitoare. 317 . revin şi animalele la vatra lor. şi eu. academicianul Kostoglotov. N e g r i ş : Cum.A d j u n c t u l : De ce credeţi că testarea n-a foât bine pregătită? N e g r i ş : E prea neverosim ilă. chiar dacă admitem că prin Italia au mai rămas pe undeva. M inisterul Gospodăriei Forestiere. v-a recom andat în cali­ tate de consultant al Comisiei noastre. \ Complexul agroindustrial.) S e c r e t a r a : Ce înseam nă fire latină!. A sta ne e meseria... şi în nici un caz Comitetul pe care aveţi onoarea a-1 reprezenta.. N u mai tin minte. adică. In semn de bunăvoinţă. dar nu ne-a reuşit.. Ba că. a dispărut.. N e g r i ş : După cum se ştie. ni s-a spus.

Uite tocul. S e c r e t a r a : Aici la noi le-ai şi văzut.. O d o c h i a: Dacă eu. O d o c h i a: Şi ce-i cu patretele iestea? Că parcă le-am mai văzut nu ştiu pe unde.. ne tot lăcrimează ochii... tăcută şi timidă . uite foaia. timpul lucrează pentru noi. cei de la tutun. dar încă data trecută mi s-o părut că pe patretele iestea nici vorbă de cela... cum T T * 318 ... „Luînd cunoştinţă de m aterialul prezentat. subsem natul declară că cervus d iv in u s . spînzurate pe pereţi!. aşa încît deseori ajungem a le vedea pe toate ca prin ceaţă.. O d o c h i a... S e c r e t a r a : S-a bucurat nepoţelul? O d o c h i a: S-o bucurat. Mai ales vederea ne dă de sminteală.. repejor.. t S e c r e t a r a : Cine nu se bucură cînd îsi vede bunicuţa! .. S e c r e t a r a : Scurt de tot. n-am luat încă cunoştinţă de nici un fel de materiale. iată-le.Hai..după cîte îmi dau seama. O lume întreagă creşte sub soarele şi cerul nostru.) Mai avem ceva pe-acolo? M i l i ţ i a n u l : Voidite!! Intră. sărm ănutul. O d o c h i a : Se poate să fi fost o curată minune pe patretele iestea.. N e g r i ş: Vai de mine. vă datorez cîteva rînduri. O d o c h i a: Şi ce-i cu tocul şi cu foaia? S e c r e t a r a : Ce să fie? Ia şi scrie repejor. în ciuda greutăţilor prin Sfare'ne este dat să trecem.. subsem­ nata declară că cervus d ivin u s .... numai că noi. scleroza asta o să rfş vîre cu zile în pămînt! Scrie ce vrei şi cum vrei! Principalul e să fie: „Luînd cunoştinţă de m aterialul prezentat... Poate din pricina ceţurilor* nu ştiu cum. să nu înţeleg sn atîta lucru?! Ş e f u l (după ce i se înmînează declaraţia): Şi totuşi. iertată fie-mi îndrăzneala. Principalul e să fie... Pe dînsele a şi fost învesnicită m inunea de cerb.. cum vrei aşa scrii. Dragi tovarăşi. (M iliţianu­ lui. Dacă vor fi ploi. cam sufe­ rim cu sănătatea.. De la ruptul frunzelor şi pînă hăt la predarea tutunu­ lui.. şi vremea va fi favorabilă. în zece-cincisprezece ani von* avea peste tot populaţia pe care ne-o dorim. Ele se şi numesc material ilustrativ." în rest. Să-l fi văzut ’neavoastră cum s-o lum inat la fată....“ şi aşa mai departe. S e c r e t a r a : Păi.. O d o c h i a: Ce să scriu? S e c r e t a r a : Vai.

C e a f ă : De acord. că te plesnesc. Cînd nu se poate. apoi de cu sară şi pînă în zori. tot lăcrimînd. dacă nu o bătaie de joc?! O d o c h i a (lăcrimînd. O d o c h i a: Cine-o spus că îmi bat joc?. miliţianului): Mai avem pe cineva? M i l i ţ i a n u l : Voidite!! C e a f a a putut intra numai parţial. S e c r e t a r a : Ia te uită la dînsul! A d j u n c t u l : Cercetările fiind de-o maximă impor­ tanţă. Comisia este obligată să discute fiece caz separat. nu se poate...) Şi-ncă o data — zdravstvuite. lasă foaia pe masă şi se aşază lingă T a l p ă . dar.t a ţ .. Comisiei ca fiind un singur trup. Şi dată fiind această situaţie deosebită. alta ţn sat — lumească.. scrie): Drăguţ bunicii. tovarişci.. ia tocul şi. o mină vînjoasă îl prinde de poala hainei şi-l trage înapoi. Nu mă mai smunci.. O dată ce-ati binevoit sa ma invitaţi. tovarişci!. ce-i drept. Ia colo o rablă neno.. de haină. S e c r e t a r a : D ar ce sînt bănuielile astea ale dumitale. am şi făcut două nunţi — una în oraş. fa.. după ce ţi-am mai şi dat drumul acasă. comsomohsţa. Nu de alta.... (După ce-şi eliberează vestonul. în acelaşi oraş.. Iubita mea soaţă.îi ziceţi ’neavoastră. nedespăr­ ţiţi fiind de dimineaţă şi pînă sara.. S e c r e t a r a : A sta e culmea!! A d j u n c t u l : Se poate aşa ceva. fireşte. Numai Dumnezeu ştie ce te-o fi aşteptînd şi pe tin e_ pu p ă ce termină. are altă specialitate... să te întorci pentru a-ţi bate joc de noi?.. făgăduindu-ţi să te ajutăm cu ce se va putea.. in mod individual.. poate îmi perm iţeţi să mă prezint îm preuna cu iubita mea soaţă.. Ş e f u l (după ce ia cunoştinţă de compunerea mătuşii.. C e a f a : Zdravstvuite. M aistru pentru cultivarea legăturilor. Ceafă Pavel Isidorovici.. mătuşă?! După ce ţi-am ascultat păsul. Cum am pus mîna pe diplome. căci cînd era de-acum în prag.. un singur Adjunctul: Tot m înînd m aşina în ultimele trei 319 ... atunci. poate ne perm iteţi totuşi să apărem . dar am term inat învă­ ţătură in acelaşi an.

bine. dacă n-aţi vă­ zut — tot bine..... pe aceeaşi foaie? S e c r e t a r a : Au găsit unde să se culce.. să ocolim răbufnirile poli­ tice. tovarăşi. dacă aţi văzut • . cum a zis poetul: „A sinus asinum fricat“.. atunci chiar că nu mai este chip. pentru a nu produce im presia că sîntem oameni neserioşi. subsem natul declară? că cervus divi­ nus .) A d j u n c t u l ( după ce se consultă cu ş e fu l): Nici scrisul. merg pînă în pînzele albe. C e a f ă : Şi oare cum am face noi ca sem năturile noastre să fie culcate alături. S-o vezi o dată şi să mori.. (După ce mai scrie cîteva rînduri> vin e dâ-i mai şopteşte ceva la ureche adjunctului.. Expresia „A pune punctul pe „i“ tocmai că vine de la necesitatea respectării norm elor limbii. va fi pusă şi iubita mea soaţă să scrie aşa ceva? A d j u n c t u l : Fireşte. (După ce scrie cîteva rînduri.. Că am învăţat şi noi cîndva latina. C e a f ă : Ei. mai puţine abateri. C e a f ă : Ce să-i faci? Aşa ne e firea.. cînd e vorba de adevăr. nici posibilele greşeli de limbă nu contează. şi declaraţiile — totul e în mod strict individual. nu poate fi form ulat fără a se ţine cont de gramatică. f C e a f ă (adine mişcat): Vă-hă-hă-hă.* Ş e f u l : De ce crezi? Ţ u ' r c a n u : Pentru că deseori o singură virgulă din alb poate face negru. dar atunci cînd ne sînt puse în joc . orice mi-aţi cere. Ni se trage de la ginta latină. Aşa ne e neamul. nici un adevăr.“ în rest. nu vei fi zărit dum neata m inunea de cerb num ită cervus d iv in u s? Se scrie cu litere latine. Deviza noastră este esenţa. şi din negru face alb... C e a f ă : Vă scriu. A d j u n c t u l : Şi totuşi. A dj unctul: Las’ că atunci cînd ne convine. M aterialul necesar pentru identificare îl aveţi la dispo­ ziţie... A d j u n c t u l : Şi cercetările.) Dară.. A d j u n c t u l : Dacă se poate. după cum se ştie bine. că eu.zile prin regiune.. neglijăm gramatica. şi nu graniatica! Ţ u r c a n u : D-apoi că tocmai aceasta este groapa în care ne zbatem de atîta vreme! Căutăm să rostim adevă­ ruri mari fără a ţine cont de normele limbii! Or. în cîteva rînduri: „Luînd cunoştinţă de mate­ rialul respectiv.

» • ** JC » 21 I. |l.. Ce f u l e as-a: Voi să nu m ă luaţi cu litere latine. |: T a l p ă : Şaşlikurile sale. Că. nu l-aţi zărit cumva pe cervus divinus? Se scrie cu litere latine.. Şi o ajuns la o aşa fală. A d j u n c t u l : Petrecînd ultim ele trei zile mai mult în valea Nistrului. băiete... zăludo. fa tu.. răsturnăm lumea cu capul în jos pentru o singură virgulă! Ţ u r c a n u : Păi. Ceafă aista ne-a şi scos în rînd cu lumea. o cam ia gura ■pe dinainte... 4 321 . că maşina lor a fost poreclită ■ „şaşlikul zburător...e cultivarea legăturilor speciale?! Prinzi oamem ctfe are colhozul nevoie. Poate-mi perm iteţi să-i explic eu singur situaţia. ne închidem prin case şi hai.. să vă mai dau şi bună ziua?! A d j u n c t u l : In ultim ele trei zile aţi fost văzută. Ş e f u l : Dar şcoala ceea a dumitale de lîngă Kurgan. A d j u n c t u l : Pe cine? C e f u l e a s a: Pe cel care zice că m-o văzut... îi pui la masă.. C e a f ă : Dacă nu de români e vorba. torni într-inşn cît* nu încape. soţia lui Ceafă. voi.. C e f u l e a s a: Să-l văd aici în faţa mea...interesele. Stimaţi tovarăşi. Parcă nu ştim noi : cum se fa<. la guleai?! A d j u n c t u l : O dată ce-aţi intrat. C e f u 1 e a s a: Petrecem. Druţă. aşa-i? Lepădăm fumeile pe-afara. a * :j ^*a* > ^a> ca nu de as^a“i vorba. că eu nu-s o proastă. cunoscută peste to t prin. poate ne daţi şi bună zifta? | C e f u 1 e a s a: D upă ce nu m-aţi lăsat să întru. [ dumnealui rămîne pe linie moartă. Intra...“. îl dau în judecată şi nici vînt rece.. . poti sta molcom cina măgarul ista îşi bate joc de m aşina noastră?! A 1 u ... C e f u l e a s a : Şi tu. dar încolo.. prin.. furioasă cum nu se mai poate. emoţionate cum sînt femeile... o mai buna gospodină.. Dacă ţ vreţi să ştiţi. şi încolo. măi Păvălas. tocmai asta scoate azi lumea din minţi! Nimeni nu ştie cînd o să neglijaţi limba si cînd o să daţi bătălia cea mare pentru o singură virgulă. Ai răbdare să asculţi pînă la capăt ce-ţi spune tovarăşul. pe cuvînt d£ onoare. habar de grijă... S e c r e t a r a : Ce au a face şaslîkurile? T a l p ă : Cum să nu aibă? Fără şaşlîkurile dumneaei.

S e c r e t a r a : M ulte prostii mi-a fost dat să văd prin şcolile noastre. Ţ u r c a n u: Rotarule. S e c r e t a r a : Reduşi mintal. atunci cînd îmi vine. ce înseam nă totuşi? Că nu pot înţelege sau că nu pot ţine minte? Ţ u r c a n u: înţeleg totul. Nici măcar nu sînt în stare să deosebească tabure­ tul făcut de mînile lor de cele făcute de alţiii. 98. pot face orice.. cum să nu ştiu. nu mă mai pot opri... C e a f ă : Vi le compun pe orice temă. după cum se ştie. iar tîmplăria. dar nu vor să mă publice. O zi între­ agă fac taburete. 4 ar nu pot reţine.. * nici nu mai ştiu pe ce stradă e organizaţia ceea a lor. Ş e f u l : De ce? C e a f ă: Ei. că ei şi aşa o iarnă întreagă nu-s în stare să înveţe taburetul pe de rost. Indivie peste tot. Ş » e f u l : Dar n-ati > încercat să le trim iteţi.. cum se leagă colţu­ rile.. S e c r e t a r a : Mă rog. fără fi vrut. dar să le mai şi înveţe pe de rost!. nu te îm pingă păcatul să-i înveţi a fuma. După ce s-a tot plimbat cu soaţa la braţ de colo pînă colo. C e a f ă se aşază la masă . Băieţii noştri.. S e c r e t a r a : Şi de unde această mare nenorocire? Ţ u r e a n u: Băuturile spirtoase şi pesticidele distrug ...... Ţ u r c a n u: Vă miraţi pentru că nu sînteţi la curent. Preocuparea noastră de bază o constituie meseriile. cum se geluieşte. n-au decît să facă băieţii ta­ burete.. harnici din născare. că... Ş e f u i (notîndu-şi ceva): Las’ că-i întrebăm la în­ toarcere ce au ei cu versurile dumitale. Ş e f u l : A sist pentru prima oară la com punerea unor versuri. C e a f ă : Kiev nr.. Explozia din curte vine să pună vîrf la toate .. semnează ambii şi duc foaia şefu lu i .. dar să le ceri copiilor să înveţe taburetul pe de rost!.. Le trim it eu. ne-aţi pus degetul pe rană.. Termină de scris.C e a f ă (adjunctului): îmi perm iteţi să mă retrag c u i soaţa într-un ungher pentru a o pune la curent?.. S e c r e t a r a : Aşa ceva n-am mai văzut.. dar nu pot memoriza mecanismul meseriei. Ţ u r c a n u: Aici. iar a doua zi nu mai ţin m inte cum se taie o scîndură.

. în ajunul deportărilor... F Ţ u r a n u : Av^am noi. în rest — nu ne rămîne decît să le m ulţu­ mim tovărăşeşte celor ce şi-au dat contribuţia la ace­ astă muncă grea. ca să vezi! Aţn ghicit! (M iliţianului. rSrau cam ars atunci? în patruzeci şi nouă. M are lucru de n-o fi dintre deportaţi. s-au ars? Cu ce s-au ars? II Ţ u ..r c a n u : Cu fînul..^. iar lucerna/ — în celălalt capăt..) Mai ave^m pe cineva? M i l i ţ i a n u l : Voidite!! Ş e f i U (după ce aşteaptă uri timp şi vede că nu se arată nimeni): Le transm iteţi piloţilor să se pregătească de decolare. ne-am pomenit rămaşi şi fără ră­ dăcini. ba la căpiţat. vrem ea fiind um edă în primăvara f ceea. Agrochimia. făcînd front comun CU alcoolismul. Ş e f u l : Cum. Şi.. n u. dar bunăvoinţa de care aţi dat dovadă şi 323 . a distrus memoria întregului nostru n e a m . Ş e f u l . dar părinţii mei. O priţi un o m 'şi-l întrebaţi de unde vine şi ce-a făcut el ziua trecută? Cu siguranţă că nu-şi va aminti. Din a şasea. iar atunci. Faptul deportării explică multe din felul dumitale de-a gîndi. Ce v-a fâcut să părăsiţi satul de baştină ş i să vă căraţi cine ştie pe unde?. cînd cu coasa?. adică.. era mare fierbere peste tot. pregătindu-ne de depla­ sare. mi-am zis': e ceva cu directorul ăsta. KiLmaşi fără memorie. Din prima clipă de cum am pus piciorul în şcoală. ^c u ! t. Pînă la cineva s-o fi întrebat: ce to t îniblă acela cînd cu furia.tu primul rînd memorîa. copiii de doisprezece ani nu puteau fi deportaţi. ce-i drept. de-a concepe i&mea. Ş e f u l : Primele cinci. Ş e f u l .. încă noaptea trecută. pe-atunci u n capăt de lucernă la marginea satului şi.. lucarna creştea de nu dovedea tata cu cositul. dumneata cam de prin ce clasă ai început a umbla? Ţ u r c 3. adresîndu-se adjunctului). I• trebuia să treacă satul de cîte două ori pe zi — la dus I şi la întors. Ş e f u4j La şcoala ceea de lîngă Kurgan. Veşnic se ducea încolo ba la cosit. nu eram deloc siguri că ne vom descurca cu bine pîriă la capăt. clase — la Găvănoasa? Ţ u r c ^ n u : Fireşte. Aţi fost cumva deportaţi? Ţ u r e ţ i n u : După cum Se ştie. Fiindu-ne casa la o margine. chinuitoare într-un anum it fel. (După o pauză . ne duce vîntul de pe u n deal pe altul.. Sincer vorbind.

. tovarăşi.. şi celălalt.... de atîta vorbăraie. G h i ţ ă : Mai apoi însă mi-am zis — măi Ghiţă! Dacă ai s-o întinzi spre casă şi tu. şi nu ne maf prostiţi atîta.. Ş e f u l : Şi cam ce-ar fi vrut să zică satul vostru? G h i ţ ă : Cuvînt cu cuvînt? Ş e f u l : A r fi de dorit. în definitiv. satul nostru ar fi vrut să zică aşa — hai. şi acea.. pe uşa ceea.... unică. ştiu eu cu ce se ocupă comisiile spe­ ciale. Ş e f u l : Unde-aţi fost cînd v-a chemat miliţianul? G h i ţ ă : Eram în drum spre casă.. A d j u n c t u l : Ia te u ită ce mai vorbăreţ a picat pe capul nostru. şi dacă nu ai un Doamne-ajută. G h i ţ ă : Păi.. am avut în vedere ca să vă ajute Dom­ nul la cele de care vă ocupaţi....... cînd ştie toată lumea că în mănăstirea ceea aţi înşirat pe pereţi fotografiile unei biete mîrţoage. O d o c h i a: Ia un vînturat de vorbe goale.. Care cervus divinus. 9 324 vH . după părerea dumitale?. şi cela. acea curat m oldove­ nească predispunere la compromisuri.. Ş e f u l : Şi cam de ce ne-am ocupa noi.. G h i ţ ă: Se vorbea de o comisie specială. prefăcînd o casă sfîntă într-un grajd de cai... G h i ţ ă: Las’ că şi asta e o treabă.. Iată însă că se mai deschide o data uşa şi în prag mai apare u n u l . cum se zice. tovarăşi. Ş e f u l : Şi ce v-a făcut să ignoraţi invitaţia? G h i ţ ă : M-am săturat. Dumneata. Doamne ajută! Ş e f u l : Ce-ai avut dumneata în vedere dorindu-ne „Doamne aju tă“? G h i ţ ă: Păi.răbdarea. G h i ţ ă: Bună vremea la ’neavoastră şi.. de unde te-ai luat? G h i ţ ă: Am întrat. aş zice.. G h i ţ ă : Apoi. iaca.. Ş e f u l : Mai apoi însă.. Ş e f u l : Şi?.. cine o să spună pînă la urmă ceea ce un sat întreg vrea să zică şi nu poate.. Ş Ati 5 eful: ) fost invitat? G h i ţ ă: Cine se vîră de bună voie în daraveri de-aiestea?.

A d j u n c t u l : Asta e! V eşnic vi se năzare ba una ba alta. de ce tiu? Pentru a mişca treaba din loc. A d j u n c t u l : în definitiv. G h i ţ ă : N u pun eu umărul? A d j u n c t u l : Mă rog.. îl facem. puteţi iesi pe-o clipă-două să luaţi o gură de apă. în pauza ce va urma... dar se sub­ înţelege.. odată ce abia ai păşit pragul?.Ş e f u l : Cum poţi şti dumneata ce avem noi pe pereţi. D ată fiind gravitatea situaţiei. A d j u n c t u l : Dar nu laşi odată pereţii ceţa ţn pace? G h i ţ ă : Mi se năzărise ceva pe aici pe nu s^ u unde... iar atunci cînd vă vine rîndul să puneţi si voi umărul. cu altul hăt pişte graniţî!. .. şi numai G h i ţ ă rătăceşte în lungul pereţilor... orice schimb de opinii. o prâj itură Evitali însă orice contacte.. căutînd cu ochii cele iucraie de zugravii trecutului. C e f u l e a s a : Da nu-i vedeţi ’neavoastră | | -s cu un ochi la noi. S e c r e t a r a : Am fost trădaţi. 325 .. lăsăm deocamdată la o parte chestiunea cu cervus divinus. cît ceea ce nu se spune. cît discuţiile despre ej G h i ţ ă : A sta e la mintea cucoşului. ne interesează nu atît cervus divinus ca atare... G h i ţ ă : S-o lăsăm. ş f ^ | ’ ja ci‘ ar(_ I ficarea definitivă a situaţiei. Ş e f u l ( secretarei): Le transm iteţi piloţii0r că defcolarea se amînă. recurg la îm pu­ terniciri speciale. Să fie asigurată legătura stabilă cu centrul.. Trădare!! A d j u n c t u l : Duşm anul de clasă îşi ri<jîe^ iarăsi capul. (C o r t i n a ) PARTEA A DOUA în trapeză dom nesc umbrele arnurgn^Peste tot zace osteneala unei lungi zile de vară Plictiseală. lehamite. Dacă e vorba Sa facem si noi un gest de bunăvoinţă. A d j u n c t u l : Şi nu atît discuţia ca atare nu atît ceea ce se spune.

A d j u n c t u l : Apoi. G h i ţ ă: Cum.. A d j u n c t u l : Cu mîrţoaga — gata. acela e bărbat care o viaţă întreagă îndeplineşte poruncile altora? S e c r e t a r a : Bărbatul e obligat de natură să-şi apere nu atît interesele de moment cît interesele vitale. ochii ei. Că. dacă sîntem cu toţii amatori de pilde şi aluzii. încolo... la urm a urmei. iaca. urmărim nu atît ce spune om ul cît ceea ce ar fi vrut să spună. S e c r e t a r a : Foarte prost că nu vă mai arde. cum se face că. Mai bine zis. noi căutăm mereu să te înţelegem. am term inat-o. pe cînd dum neata te îndepărtezi to t tim pul de noi?! G h i ţ ă: N u mă lasă să mă apropii mîrţoaga asta. fără prea m ultă carte. cînd ea. Trecem peste dînsa şi mergem mai departe. Pălăria pe-o ureche — şi ia-1 de unde nu-i! G h i ţ ă: De cînd au dispărut ele. G h i ţ ă: Cum am putea să ne închipuim că a dis­ părut ceea ce nici gînd să dispară?! S e c r e t a r a : Da nu mai umblaţi şi voi cu mofturi. plini de suferinţă. Am eu cînd visa că pe ceea aş dori-o straşnic. ne mai arde nouă a dragoste. şi noi. dacă operăm cu aceleaşi instru­ mente..G h i ţ ă: Şi asta e ştiută. da pe cealaltă nu prea!. G h i ţ ă: Şi care ar fi interesele vitale ale bărbatu­ lui? T a l p ă : Planul. adică. trecem peste dînsa şi mergem mai departe. N e g r i ş : Amorul. Păi. bărbatul într-o singură clipă se face a uita de toate. de ce nu putem ajunge la o înţelegere? G h i ţ ă: Mă mir şi eu. dusurile celea ale noastre! Credeţi că au rămas bărbaţi pe-aici pe la noi? A tîta că purtăm pantaloni şi ne radem barba. Pentru că ce e. dat fiind că ne-am ocupat mai îo^tă ziua 326 . alergăm de dim ineaţă pînă în sară după nimicuri. T a l p ă : Ei. aşa rămîne spînzurată pe pereţi?! A d j u n c t u l : Să ne închipuim că a dispărut. A d j u n c t u l : La urm a urmei. viaţa? Să ne mai întoarcem |j| data la cerbi. că ştie o lume întreagă ce poamă sînteţi. A vînd ne• vastă şi o casă de copii. O d o c h i a: Familia. iată. cum a fost.

de ne va perm ite timpul. Lipeam ancore de-aiestea pe unde ni se nim erea. cerbii au fost dintotdeauna mai deştepţi decît noi. şi pe pereţi nişte năzdrăvănii care tiu se mai află!.. Fie iarnă. G h i ţ ă : A. nici urîte.. pentru că noi de la o vreme. daca se poate că nu reuşesc cu consemnarea. că dacă pe om îl doare inima.) Hei. peste mii de ani se lîntîmplă să-i dezgroape în stare de încăierare. fje hfc* llămînzi. fie că-s sătui. nu. măi! O viaţă de om a trecut de atunci. Hei.. cu coarnele încîlcite în coarnele duşmanului. Trece o bură de ploaie peste oraş.. d-apoi că si eu vă cunosc! Cum am păşit pragul. da am u. S e c r e t a r a : Pe M area Neagră? G h i ţ ă : Ştiţi chiar şi marea unde mi-am făcut servi­ ciul? (După o clipă de frămîntare. şi Odesa iară-i plină 327 . mai alaltăieri. Păcat că vă grăbiţi. cam începem a le încurca pe cele pe care le-am ţin u t cu adevărat în braţe cu cele pe care am fi vrut să le ţinem. G h i ţ ă: Se poate întîm pla că. altm interi v-am arăta si noi cîte ceva. S e c r e t a r a : Ce anume? G h i ţ ă: In pietrăria cea veche avem o margine de peşteră. ■ 1 se bat pentru dragostea frum oaselor cerboaice Cu atîta Incrîncenare. de ce te-ai mai uita. S e c r e t a r a : Ceva mai rar. S e c r e t a r a : Să fi făcut cunoştinţă chiar aţjţ de îndeaproape?!.. poate vom trage şi pe -acolo. gata. ce să mai strici hîrtia. S e c r e t a r a : Ce fel? G h i ţ ă: N ici că-s oameni. cerboaicele — iată cea dintîi grijă a cerbilor. mi-am zis — pare că şi frum uşica asta a trecu t prin braţele mele. Că nu în zadar încă din epoca de piatră oamenii au şi început a desena cerbi pe pereţii peşterilor în care lo­ cuiau. nu le m ai scoţi. dar nu je amin­ tesc pe toate de parcă ar fi fost mai ieri. nici că-s fiare. S e c r e t a r a : Să vedem. de ce te uiţi. asta în procesul-verbal nu se pune. că aşa vine vorba.. aţ | făcut I armata pe mare? G h i ţ ă (cercetîndu-şi cu sfială m inile): Prostii din anii tinereţiii.. în c ît pînă că şi acum.ile dînşii. dar nu ştiu cum se face că te uiţi aşa la dînsele şi. fie vară. G h i ţ ă : Hei. n\ci fru­ moase. într-o anumita pri­ vinţă.. Dacă nu mă înşel.

pe atît era de scîrbos locotenentul cela.. Cu toată sîrguinţa. şi eu matroz.. nu aveţi nici o dungă pe epoleţi? G h i ţ ă: Iaca. la un pahar de vin... îmi venea să-l iau de-o aripă şi să împlu lumea cu dînsul. chiar şi demobilizat fiind. G h i ţ ă: Fireşte. vreo opt băieţi abia demobilizaţi. G h i ţ ă: La care ea se uită la mine. G h i ţ ă: Eram. G h i ţ ă: Ce vrei de la un m ărinăraş care nici tu minte. n-am îndrăznit. cu ochii în lacrimi.. ce mi-a venit. am întrat şi am rămas înm ărmurit. Ţin minte. pentru că el fiind ofi­ ţer. fericiţi poate că nu vom fi.. de vise. că nu-ţi puteai rupe ochii de la dînsa. A d j u n c t u l : La care ea?.. săracii marinari. dar nu. că mă las în genunchi şi urlu — iubita mea! Dă-1 naibii pe pîclişitul ista şi hai cu mine în Moldova! Bogaţi poate că nu vom fi. nu din răutate.. G h i ţ ă: Nemaipomenită! La un moment dat. Eram 328 .. La tejghea — un înger de fată. Ş e f u l : Dar cum se explică faptul că. U n cocoşel cu două steluţe se tot învîrtea în ju ru l ei. şi abia după aceea o porneşte cu petrecerile. Eu zic: „U na“ — pentru că. să ne luăm rămas bun la o masă.. şi noi.. de mugur... şi zice: „Cîte sticle luaţi?“. Ş e f u l (secretarei): U n am ănunt ce m erită să fie reţinut. n-am putut înainta în grad şi pace. în loc de-a ne pune sticla pe masă. şi mă scotea din fire nu atît giugiuleala lui cît faptul că.. pe cît era bufetiera de frumoasă. dar ne-a făcut de rîs... dar mai purtam încă uniforma. ce vrei.. era frumoasă bufetiera?. N e g r i s : Bărbatul deştept mai întîi pune mîna pe putere. întrăm într-un bufeţel.. şi atîta vreme cît ai epoleţi.... am deschis uşa. cu toate vicleşugurile — degeaba. Se cutrem ura bufeţelul cela de hohote. fireşte. de unde să aibă ei bani? Da frum uşica ceea.. dar vom creşte trei feciori de-o să se mire toată lumea. A d j u n c t u l : Dar fiind deja demobilizaţi. mă rog. Cum se obişnuieşte printre marinari. după trei ani de serviciu.. A d j u n c t u l : Şi. N-o fi făcut-o din răutate. zici. eşti obligat să respecţi regulamentul. aşa în treacăt. O şalupă ne aduce pe ţărm. nici tu noroc.de soare. urmărim nava ce ne-a fost casă şi masă atîţia ani de zile. ridică genele a mare mirare şi zice: „O sticlă la opt bărbaţi?!“ A d j u n c t u l : Fată tînără..

cx? 1 I^ re* 5 % ^ri> că gemea toată ţara de m irările lor. O d o c h î a: Q n(j a fost să-i scoată din brigadieri. Venise băiet frum os si m îndru. Se zvonea ca.. De cîte ori am fost pus ca s£ fju înaintat.. prin cîte slujbe n-am trecut eu! Şi grăjdar am fost. Mai pe ici.. pjatra călită — ca să-şi facă sobe.. Qj muncesc de unul singur. ar mai fi cum 329 . jn ultima...^ dimineaţă pînă sara. ordinul e scris. vorbăj Cum m-am dus. ne făceam a nu prea şti.. şi tîm plar mi-a fost | dat sa tiu. cumpoate ca n-a m ai fost la noi în sat ’ y e t u 1 (sec*etarei): Nu mai consemnaţi?! S e c r e t a r ^ surprinsă): Că era el chiar atît de chipeş. § e f u \ ® | unul singur? G h î ţ a. oricum! G h i ţ a: hi. gata.h i . ziceau. Mai apoi însă piatra ceea cahta a dispărut.a. clipă mă pune dracul să ridic mina in s e « ^ că am o întrebare. Jtajţ ja pensie.. cîndva veneau oameni * cine ştie de uncje după piatră călită — aşa îi ziceau ei pe-atunci.. asa m-am întors. ţin^ cald cu săptămînile.. mai Pf dincolo şi am dat de-un strat. Ch * U * C cea Puneti întrebări? gp. şi nici pri^ cap ne g trecut că pentru toate întrebările eram luaţi k Qchi * ■9 e i u l: uup^ Care. gata. pentru ca. m-am repezit într-o zi la pietrari a cea vecjiej ţin minte.ţ a: P°^ că noi. şi amu eu — • ce-mi vine? — zic: ia sa caut de ^ a majLr £mas pe undeva.. mîne-poimîne v. Turnam întrebările cu gă­ leata.. ' . A d j u n c t u l (şef u lu i ) : N ăvăliseră pe-atunci basara^ u. semnat. abia eliberaţi. că de patru ani maşi­ nile din tot tyonuj nu dovedesc să care piatra pe care o scot. totul e Acceptat. plingea toata m|hala.. ceea ce nu s-a izbutit pe mare s-a făcut pe uscat? o* ^ \: adică? Ir h s -% y}gadier. Ş e f u h Amintirile le lăsăm pentru altă dată. s-a zis cu înaintarea în grad? a G h i ţ ă: Ei.... a nu p*ea înţelege..fruntaş la toate. Soldat pr0stj cu alte cuvinte. şj brigadier la tutun...ţ a: Cjfroz^v Ce-mi mai plăcea! îmblam ca o moară ce n e d u n ^ j. Ş e f u l : V ^v^săzică. O do c h 1 a. ^ dădeau drept pildă altora.

Ş e f u l : Cum. nu vă pot spune ce-o avut el cu mine. iaca.. adică.. altul am fost cînd lucram cu toporul. G h i ţ ă : Dacă nu. Principalul e că nici lumină electrică. la munte. nici puterea nu m-au ademenit cine ştie ce. Şi mă scol dimnecioară. Alta era la mijloc. că nici banii.. dar mi-a făcut-o c-am ş-o ţin minte pînă la moarte. o leg de gard. dar să te lepezi de brigadă? G h i ţ ă : Brigada n-aş fi lepădat-o. Ş e f u l : Facem. Nici cu sfecla. să nu se piardă prin stîncile celea. de nu m-ar fi dat de gol gosplanul.. şi atunci las totul baltă şi ies pe malul Nistrului. că nu* te vedeai călare dintr-însul. nici cu celelalte nu ne-a prea mers.ar fi. cailor li se pune clopoţel. şi-mi zic: gata. la mîrţoaga asta. mai vine o vară secetoasă. Apoi. dacă e să ne întoarcem. tutun. dar motivele sînt diferite. Ş e f u l : Ce a avut gosplanul cu dumneata? G h i ţ ă : Iaca. ( După o pauză.. urîtul? G h i ţ ă : Uite aşa.) Amu.. nici venti­ lator.. pe 330 . alţii — mai multă putere. Ş e f u l : Ce anume? G h i ţ ă : Urîtul. să nu se piardă de căruţă. Ştiţi ce mă scoate din sărite? Clopoţelul prins la gît. Ş e f u l : Bine. iaca. mă iau după mine — un om eram cît am fost grăjdar. înţeleg şi eu să legi de gard tîmplăria. dar tutunul s-a ridicat.. Ş e f u l : Dar ce vă făcea să tot schimbaţi slujbele? G h i ţ ă : Cine nu caută azi să-şi schimbe serviciul?! Ş e f u l : Bine. Zis şi făcut. G h i ţ ă : Facem tutun. G h i ţ ă: Amu. Spuneţi-mi omeneşte: la ce bun i-aţi pus clopoţel? Nu zic... tot stînd aşa pe malul Nistrului. cîndva se punea clopoţel mînzului. iaca. cum să nu! Pe garduri.. mai altul am devenit cînd am întrat la tu­ tun. Ş e f u l : Dar. într-o bună zi.. nici cu păpuşoiul. să-mi mai vin oleacă în fire.. deci.. dar aici la noi? O gloabă bătrînă cu clopoţel? Se poate să ne batem joc de lumea celor care nu cuvîntă? Da ştiţi dumnea­ voastră că omenia s-a ţinut de noi numai atîta cît am avut vite în ogradă? Că. mi se urăşte de moarte slujba pe care o am. Uneori colbul cela mă ameţeşte. nu veţi fi zărit cumva trecînd spre ori dinspre răsărit. Unii vor mai mulţi bani.

Copiii se uită înspăimîntaţi la părinţi. atunci e altă treabă. dar. şi mintea.. Fiecare raion. prinsă de-un stîlp acolo lîngă cîrmuire. că nu deie Domnul. Părinţii caută la mine. dacă s-a trecut la tverdi zadani. la tverai zadaru. Eu însă tac din gura. pun rasadul. zice. iaca. se aude un profesor povestind curate străşnicii despre tutunul cela. Ne-au tăiat o jumătate din ceea ce făcuserăm pînă atunci. mai trece o vreme. cu gîitdul la rublă — . şi abia atunci mă duc eu la raion. din farfuria ceea neagră. cu o sinigură ţigară poţi oa&orî un cal! Fumătorul poartă în sine pericolul unui cancer pulmo­ nar.. Iată însă că primăvara. Cu mîna pe frunză. Parcă nu ştim noi de ce te-au scos ei din brigadieri? « e c r e t a r a : Şi chiar de ce l-au scos? 331 . ne vom descurca noi. iar tutunul ista are rost să te ocupi de dînsul nuntii dacă-1 faci de supra-supra calitate..hai-hai. T a l p ă : Hai nu mai îmbla cu marafeturi. Vseobşceaia mobilizaţiia. mă rog. o scoatem noi cu tutunul cela la capăt... pe şoproane _ peste tot legături de frun­ ză întinsă pe şfoară. zice. pentru^ a-i face pe alţii să moară de cancer? Asta se cheamă socialism? Aşa construim noi comunismul? Ş e f u l : Şi ce-a zis p riiţi? G h i ţ a: Zice. căci umezeala scade calitatea. ca să-l întreb cum vine asta? Punem la bătaie cele mai bune păminturi pentru o putoare ce bagă lumea cu zile în mormînt? Se poate să ne calicim noi copiii. cine se poate descurca fără dînsul? Muncim la tutun din răsputeri. mi-am şi dat demisia. cînd am ieşit cu răsadul pe deal.. Mă rog. aşa că ni se înseninaseră şi frunţile. î\ îngrijesc pînă se prinde. Cu copi^ cu bătrîni. dar las că. Ş e f u l : Şi dumneata la cine cauţi? G h i ţ ă: Caut pe plan. Auzi tu. zic. nefiind el prea mare. Se plăteşte mai mult calitatea decît tutunul. ui se măreşte planul de trei ori faţa de ceea ce^ a fost! Plînset şi scrîşnet. Ş e f u l : Mai trece o vreme. iar banul. G h i ţ ă: Amu. O putoare. fiecare colhoz are planul definitivat şi. Planificarea.. cauţ ja cer^ nu ne prîn(Jă umezeala. Ş e f u l : Plătindu-se însă bine. pe poieţi. cînd colo. i-am pUs piciorul în prag. scoate sufletul din noi. 5 l G h i ţ ă: Asta-i. şi cum l-am văzut că s-a prins.. că se plăteşte bine. la primul.porţi. cu tot ce avem. Am tre­ cut.

am trecut pe la nepotu-meu şi i-am zis: „Dă-mi. Ş e f u l : Mai că nu mi-ar veni să cred. D in brigadieri am plecat benevol. Ş e f u l : A u început să-ţi vină? G h i ţ ă : Se aduna cîte-o jum ătate de măhală. de n-ar fi fost povestea ceea cu predi­ cile. iaca. cu atît mai greu ajung la noi.... pădurea e a statului. predica în faţa mulţimii. care pe scaun. nefiind popă. fiind la oraş.“ El zice: „Iat-o. se răceşte soba.. tot dîrdîind de frig. şi dacă n-ai cu ce face focul. Amu. Eu îmi făcusem o S Q b ă micuţă. un mănuncheaş de nimicuri — şi două zile ţine cald. bre. nim ereşti la dubă. Odată. Ş e f u l : O diiceţi chiar aşa de greu cu defocul? G h i ţ ă : O ducem cum nu se mai poate de greu. o carte mai groasă. ca să ţin ă predici? T a l p ă : Tocmai asta e că. cu cît iarna e mai friguroasă.. T a l p ă : Ş-o lăsat barbă şi era aşa de căpos. S e c r e t a r a : îngrozitor! T a 1 p ă: Da într-o sară. şi aşa am nimerit-o de bine.. S e c r e t a r a : îngrozitor! G h i ţ ă : Hai să nu mai băgăm spaima în femei. vînturînd cîte-n lună şi-n stele.. biblia. Ghiţă al nostru. se răceşte şi materialismul.. Care pe laiţă... S e c r e t a r a : C e e G hiţă — popă. cînd un lector o zis ceva u rît de credinţă. Altceva e că.. O iau dară cu mine şi. Se poate ca un activist de frunte la un moment dat să-şi părăsească platforma m aterialistă şi să treacă la idealism? G h i ţ ă : Soba m-a dat de sminteală. Ş e f u l : Şi cărbunii? G h i ţ ă : Cărbunii ceia. că se temeau şi baptiştii să între în discuţie cu dînsul.T a l p ă : Din cauza predicilor. apoi iată că nici nu mai avem ce vîntura.... Ş e f u l : Ce are soba cu materialismul? G h i ţ ă : Cum să nu aibă?! Vine o iarnă grea.. pînă în primăvară. poate că demisia nu mi-ar fi fost acceptată fulge­ rător. T ot ce creşte în cîmp e cărat de verde la siloz. o ştie toată lumea. aşa ca să avem de citit pînă în primăvară. dar oamenii nu se îndură să se mişte de la cald.. că pui. e cartea cea mai groasă“. 332 . Ţinerii de u rît unul altuia. încetul cu încetul.. dar din piatră de cea călită. oam enii au început a se întreba: cine şi ce fel de sobă are în casă.. nu se poate. care pe podea.

aşa curăţel şi frum uşel cum îl vedeţi. aşa continuă...... dar să fie puşi în capul mesei numai pentru că sînt buni de gură!. N e g r i ş : Pentru că a venit vorba de vînzare. trec epoci. N e g r i ş (după o lungă frăm întare): V edeţi dumnea[ voastră. şi cu cît 333 . dar cert este că moş Ghiţă are acest dar al cuvîntului rostit.. acelaşi talent. N e g r i ş : Societatea îi respinge. da pe urmă la gazetă şi-a bătut joc de to t satul. A d j u n c t u l : în M oldova guralivi au fost de cînd lumea. Ş e f u l : Tovarăşe Negriş. o afacere de nimica?! Omul îşi nenoroceşte soarta. pentru că harul cuvîntului sau darul cuvîntului este. Mai întîi i-o băgat biblia. A d j u n c t u l : Atunci dar cum se face că trec se­ cole. nu ştiu cu ce se mănîncă. pentru că tocmai el i-a şi vîrît biblia ceea. S e c r e t a r a : Puişor.. şi dumneata zici că e o afacere de nimica? T a 1 p ă: Caută să schimbe vorba. iar cei buni de gură. iar talentul.. te vinde pe-o nimica toată.. N e g r i ş : Nimeni şi niciodată nu i-a pus în capul mesei.. au fost persecutaţi şi prigoniţi de la Daniil Sihastrul pînă azi.N e g r i ş: Hai să nu mai umflăm cu legende o afa­ cere de nimica. adică de trădare. că. în ultimă instanţă. este o nenorocire pe capul unui neam. îi nenoroceşte pe toţi cei din ju ru l său.. cum au stîrnit supărarea tuturora.. Că eşti dum neata omul nostru nu ne-am îndoit niciodată. A d j u n c t u l : Ce-i aceea „har“? Cu ce se mănîncă? N e g r i ş : Nu ştiu ce este harul. dimpotrivă..... după cum a mai spus-o ci­ neva. am putea conta pe anum ite explica­ ţii din partea dumitale? N e g r i ş : Cum să nu! Ce vă interesează? Biblia sau moşul? I Ş e f u l : Mai mult moşul.. pe j| care eu aş îndrăzni să-l numesc „har“. şi nu sînt deloc sigur că se mănîncă.. numai să aibă cui. moşu-meu Ghiţă face parte din cei înzestraţi cu I harul cuvîntului. Ş e f u l : Sînt rude? T a 1 p ă: D-apu că tata lui G hiţă şi tata lui Sică aista. pentru ce-ai făcut una ca asta? T a 1 p ă: Iţi spun eu pentru ce.. adică. S e c r e t a r a : Cum.. Dar mai fiind rudă cu potrivnicii noştri.

A d j u n c t u l : Şi dacă? N e g r i ş : H arul e o taină pe care nu t> cunoaşte încă nimeni. otrăviţi de am orul propriu. uneori singura alinare.. neavînd mandate. vicleni? Sînt ei deştepţi? N e g r i ş : De vicleni. Ţ u r c a n u: •U nde mai pui că. cum se face că aceşti oameni buni de gură ori oameni cu darul cuvîntului rostit. care la alegeri obţinem nouăzeci şi nouă la sută „pentru“. lipsiţi de dreptul de autor. O să ne ocupăm. o lasă mai moale cu harul cuvîntului. şi numai ici-colo a mai rămas cîte-un potrivnic prin u n ­ ghere. m ajoritatea populaţiei e de partea noastră.. neputînd urca acolo unde ar fi vrut. deseori fără voia lor. cum le zici dumneata. dar nu ne-ai putea dum neata explica.. îm potriva noastră? N e g r i ş : Cît se poate de simplu! H arul cuvîntu­ lui îi situează ca fiind reprezentanţi ai poporului. pur­ tătorul de cuvî*t. Să nu ne lăsăm încîntaţi de ^succesele obţinute în crearea omului nou. Ş e f u l : Sînt ei. cu a tît e mai mare nenorocirea. nu ştiu. ei nu prim esc pentru truda lor decît ghionturi. Fireşte.e mai mare talentul. Ş e f u l : Ceea ce se plăm ădeşte în m intea poporului îşi are legile sale. care deseori îi bagă cu zile în pămînt. m intoşii ăştia ai noştri mai au şi patima bunurilor materiale. Alţii. La un moment dat într-un ungher se poate naşte un cuvînt care ne poate sufla majoritatea. cît ai zice peşte. fiindu-le reazemul. aceşti oameni de prin unghere. Ş e f u l : M intea nu înseam nă mare lucru?! N e g r i ş : Vedeţi dumneavoastră. pentru că prin unghere stau cei cu harul cuvîntului. ei reprezintă poporul oarecum ilegal. pe toate cele nouăzeci şi nouă de procente. dar deştepţi sînt. sînt. A d j u n c t u l : N u cum va vrei să ne angajezi îrxtr-o discuţie interm inabilă despre ro stu l şi v irtu ţile tale n tu ­ lui? N e g r i ş: Ferit-a sfîntul! Ţ in doar să subliniez că cei cu darul cuvîntului rostit sînt osîndiţi să-şi trăiască veacul în mijlocul sem enilor lor. dar nefiind incluşi în nom enclatură. A d j u n c t u l : Noi. o să ne ocupăm de unghere?! N e g r i ş . devenind.. de regulă. tovarăşe Negriş. Cum ajung la bine. încep a-i înghiţi pe cei ce au avut mai m ult 334 .. rivalii autorităţilor oficiale. A sta însă nu înseam nă mare lucru.

ceva moşul dumitale in urm a acestor îndeletniciri? N e g r i ş : A bsolut nimic. am im presia ca % | C um vuiesc cele două pietre de moară acolo. Şi. in cap 4ţîna jg|. mai trăncănim de una-alta. cin4 trec pe la dînsui. Ş e f u l (indignat): îine. moşumeu Ghiţă. face această muncă de corvoadă. dar se poate să vă jucaţi cu astfel de lucruri?! T a l p ă : De ce nu? Ş e f u l : Creierul uman e una din cele mai fine. 'f] Ş e f u l : După cum se ştie. în fiece clipă liberă. mai stăm în t doi tăcuţi la o masa. cugetînd mai de urla. Ş e f u l : Şi atunci dar Care este adevărata lui patimă? N e g r i ş: Cugetul.. Ş e f u l : Cum vine aşta — slăbiciunea cugetărilor în ­ delungate? N e g r i ş: Ii place. ţăranii preferă să se ocupe de cele ce le aduce u n s. de­ generează. am ajuns la con­ cluzia că rar de tot. măi copiilor.numit venit. CîştigK.. una din cele mai delicate năşim biologice! D upă cum se ştie. m olipsită de microbul răfuielilor. să se resem­ neze. Deseori. J N e g r i ş : S-ar putea să-i numim şi aşa. nici piatra de moţră nu poate măcina absolut totul. D upă multe frămintări ^ analize.noroc. pentru că le place libera frăm intare a tu tu ro r evenim entelor.. Şi mQşu-meu pQate să fie u n u l din­ tre ei. Maj bine zis. şi^ mintea. Se poate jp înhămaţi m intea la o muncă Ce e f^e categoric mai piesus de propriile voastre puteri? 1! © d o c h i a : O data < :e capul e al meu. mai de alta. istovitoare. S e c r e t a r a : Scapără^ nu aitCeva! A d j u n c t u l : Seceră numai esenţele. l)ar chiar şi atunci cînd şedem tăcuţi. A dj unctul: biberi-cugetători. cu toate acestea. 6e-nii vîfrfe în 335 . cum se num eau 'o data. slăbiciunea cugetă­ rilor îndelungate. şi u n bun m orar e lator să ia bine seama la cele ce toarnă în coş. mai luăm cite-un păhăruţ. N u e putere pe lume care ar putea să-i abată de la această muncă grea. o pojghiţă a adevăratului har. măcinîndu-le pe toate. Ş e f u l : U n caz de-o inteligenţă rară! I N e g r i ş: Vă mulţum 6 Sc ]^e întoarcem însă la moşumeu. dar Se întîm plă cazuri cînd harul cuvintului este mai degrabă o acoperire.. de cînd îl ţ% minte.

. specializarea sa. în O cci­ dent fiecare îşi are meseria.. Ceea ce îl priveşte cunoaşte pînă în cele mai mici amănunte. învăţaţi cel puţin de la O ccident. cugetă. viitorul planetei?. cît despre celelalte. Păi. Ş e f u l : O mai mare prostie nici că mi-a fost dat să aud! Ce poate face u n om în epoca arm elor atomice? Trăieşte. Ţ u r c a n u: Bine. oricît s-ar opinti sărmanul Petrov. politicieni. Capul ştie mai bine ce poate. Ş e f u l : Se poate să vă consum aţi energia m intală cu lucruri ce nu vă privesc? Cultura folosirii potenţialului intelectual — iată ce va lipseşte. mai bine zis. Şi dacă îi vine C£va ce nu e pe puterile lui. N e g r i ş: Mai e încă o chestiune — ce anume îl pre­ ocupă pe acel Ivan Petrov? Ş e f u l : Să zicem că îl preocupă în mod deosebit politica externă. Ş e f u l : Tocmai asta vă şi nenoroceşte! Vă opintiţi o viaţă întreagă la probleme ce nu-şi au rezolvare? A d j u n c t u l : A sta se cheamă „a-ţi usca capul cu nim icuri“. Peri­ colul unui final apocaliptic ne priveşte pe toţi. Acolo nu mai găseşti proşti care s-ar ocupa cu de toate. aceea frămînt.. în măsura puterilor. conflictul arabo-izraelian. oricare ar fi conclu­ ziile la care va ajunge. omenirea. ce nu poate. leapă­ dă şi trece la altele. conferinţe internaţionale de to t felul. tîm plar de meserie. Ş e f u l : P entru rezolvarea problem elor de ordin general-uman există experţi.. om simplu. să am părerea mea proprie despre cele ce se petrec pe lume şi să caut.. Dacă nu vreţi să învăţaţi de la noi. sectorul. undeva lîngă Reazan u n oarecare Ivan Petrov. Ţ u r c a n u : îm i perm iteţi să nu fiu de acord. să înrîuresc lucrurile spre bine. habar de grijă. munca lui nu face nici cît o ceapă degerată! Ţ u r c a n u : De ce? Ş e f u l : P entru că evenim entele îşi vor urma calea 336 . savanţi. nici nu avem dreptul a le transm ite altora. parlamente..cap. fiind şi el un liber-cugetător. Şi dacă îmi va fi sortit să cobor în m orm înt îm preună cu întreaga omenire. cel puţin vreau să fiu lucid.. Sînt lucruri pe care nici nu putem... dar avînd şi el harul cuvîntului. să zicem. academii.. dar ce facem cu problem ele generalumane? Cu ceea ce priveşte nu atît profesia cît viaţa ca atare.

neschim bîndu-se cu nici o iotă. I 9 e ^.. H otărî t că nu. C e f u l e a s a : Cred şi eu că le-a plăcut. una-două —ş_G jau Spre pietrărie. pe la moş Ghiţă.. D ruţă. nu va degenera? Ţ u r c a n u . perechi perechi. fac ce fac si.... Problemele general-umane au jiu numai darul de-a şlefui inima şi sufletul. cum a zis poetul. J u r c a n u : Şi to tu ş i datoria fiecărui om este să se orienteze singur in cele ce se petrec în ju ru l lui. că nu-s lucruri care să fie povestite de parte fenieiască. că de celelalte ne-am cam săturat. repejor... pentru că omul care le prinde pe toate la suprafaţă şi nu este în stare să coboare in adîncime. Ş e f u l : A tunci dar cum facem? C e f u 1 e a s a: Da cum să facem? Eu îi povestesc la ureche bărbatului.. G h i ţ ă : T uriştii de pe celălalt mal ne-au făcut pietrăria de ruşine. şi de-amu el cu vorbele lui. Cum ies deacolo. voi. nu mai ostenesc a susoti si a-şi da ochii peste cap. pe cînd proastele celea ale noastre. Ş e f u l : O fi ceva amuzant la mijloc? S-auzim şi t ceva vesel. C e a f ă (după ce a tot ascultat şoaptele soţiei): Sti­ maţi tovarăşi...... 4 337 . care se încheie la spate.u ^ 5 ? s a: ’ dac-aţi şti ce adîncimi cercetează el în pietrăria ceea. S e c r e t a r a : Le-0 fi plăcut.determ inată de m aterialisrnui dialectic. vj n 1 1 a: ^ e sa-itaci! Veacul marii noastre ruşini. pe la căpiţele de fîn. K iW? ^ e a s a: A u cumva vreţi să ziceţi că şi G hiţă r le caută pe toate xn adîtxcime? Ţ u r c a n u : Tocmai asta vroiam să zic. îmbla zvonuri că şoferii ce cară piatră din carieră aduc împreună cu piatra chiloţi coloraţi şi de-acelea femeieşti. că nu ştiu cum se cheamă... că iară nu ştiu cum li se zice.. veacul ruşinii de pe urmă.. O fi auzit de desenele celea preistorice şi scăldîndu-se în Nistru. riscă să degenereze. n-aţi mai grăi de adîncime. ele ne şi învaţă să privim lucrurile în adîncime. Perso­ nalitatea ce nu mai produce idei. Ş e f u l : Dar uscîndu-şi minţile cu cele ce nu-1 pri­ veşte. fuga în peşteră. p 1 * 1 « . C e f u l e a s a : Dacă nu.. m ulţum indu-se cu cele culese prin gazete.. văzute la televizor sau auzite la radio.. p ^ • » J • > T r t 22 I. C e f u l e a s a : ^ Lasă să turiştii îmblă mai m ult prin pădure.

osîndeşte-o.. O d o c h i a: Carevasăzică. bre! Ruşine să vă fie! Că.. Ghiţă. Spirt curat.. T a l p ă : Ho. au venit tovarăşii iştia cu ilicopterul de la Chişinău ca să asculte minciunile voastre?!. C e f u l e a s a : De-ai şti ipata cîte nunţi... cumătrie?.C e f u l e a s a : Da cine-i de vină? Cine le dă femeilor să beie ceea ce nici bărbaţii nu se încumetă?. O d o c h i a: Las’ că le-a trece şi lor. nici de bărbat. Cît ne putem porăi cu îmblăturile unui curcan bătrîn?. ştiind prea bine că numele acestei păsări este porecla întregului nostru neam! Cînd aud de „curcan“. G h i ţ ă : Dar cum de te-a lăsat obrazul.. zice lumea. Da cînd a ieşit de-acolo. nici ne copii.. n-ai de spus nimica? G h i ţ ă : Ce pot spune? O d o c h i a: De ce nu iei apărarea femeii?. G h i ţ ă : Cum aş putea-o eu apăra?... T a l p ă : Măi Ghiţă.... dar de văzut am văzut de vreo două ori. te-o pîrît cineva că ţii în prietrăria ceea o damigeană cu sagpogoncă fiartă de două ori.. atunci dar mai rămîneţi cu bine. O d o c h i a:' Atunci dar. asta era la mijloc. pentru că n-avea unde se ascunde. toţi buneii şi străbuneii se răscoală în mine. C e f u l e a s a : Cine spune minciuni? Eu spun minci­ uni?! Iaca. Aşa o fi? C e f u l e a s a : Cu spirt de-acela o fi scos-o el din minţi pe femeiuşcă ceea din Ciumbureni. cerînd răzbunare. martor mi-i moş Ghiţă. curăţică. O d o c h i a (ridicîndu-se hotărîtă): Ei. Să spuie el singur: n-o venit omul cela din Ciumbureni cu miliţia să-şi care fumeia acasă? O d o c h i a: Şi tu.... G h i ţ ă : Ce-ai zis.. cîte cumătrii s-au făcut a®şjo în pietrărie. s-a coborît în pietrărie. ţi-a trece şi ţie* după cum mi-o trecut şi mie. ţin minte... O prins-o odată ploaia pe-aici şi.. ce. că eu una mă duc acasă. nu mai vroia să ştie nici de casă. îmbla pe-aici frumuşică. G h i ţ ă : Nici că de osîndit nu o pot osîndi. hram.. 338 ... C e f u l e a s a : Ai auzit şi mata? O d o c h i a: De auzit n-am auzit.. cu un coş plin cu de toate şi. fa Odochie?~ O d o c h i a: Las’ c-ai auzit tu bine ce-am zis. chiar m-am mirat atunci în sinea mea: încotro s-o fi ducînd? O fi avînd nuntă. cîte hramuri.

. nu face una ca asta. chibzuit şi pus la punct.. dar. G h i ţ ă (după o scurtă frămîntare) : Tovarăşilor.un sat) nu ne l vedem cu lunile..... cer iertare.. nu ţjn minte de I te-am văzut în calidoraşul ista. şi vinde unul pe altul.. dar nu-mi vine a le spune pe toate fată de dînsa. F v Ş e f u l : în definitiv. (După o lungă pauză...h i ţ ă: Mă rog..[ Că* dacă ne-om tot urî şi bîrfi... cînd tu I eşti cu piatra.G h i ţ ă: Doamne.. Pînă că şi azi... tovarăşi.. Chiţg^ se p0ate să-mi faci tu una ca asta?.. ieşiibd dedici nici nu m-ai zărit.... un(jeK)m ajunge? G h i ţ ă: Şi totuşi nu m-aş fi întors de nu m-ai fi I rugat. eu — cu tutunul? Nu t*e vedem cu săptăImînile. şi-au dat arama pe fată! A d j u n c t u l : Totul e organizat. ca să nu spun minciuni o fi cu vreo patru-cinci ani mai mare decît mine Cînd ne-am 339 . dacă ţii numaidecît. O d o c h i a: Nu cumva vrei să spui ^e dragul meu te-ai întors azi din drum? G h i ţ ă: D-apoi de dragul cui? O d o c h i a : Eu te-am rugat să te întorci să vii napoi?! ' G h i ţ ă: Cine altul. teme-te de Dumnezeu! M-o fi luat gura pe dinainte. Trăind într. dacă se pune problema O d ^ o c h ia : Aţi găsit proasta! Atnu eu singu"'ă nu mă duc. Şi totuşi sînt gata să jur cu mîna pe cruce. altminteri. Sa aud totul cu urechile mele! G.. în veci de veci nu l-ai fi făcut. C e f u l e a s a : Mafie.. S e c r e t a r a : Iată-i.) Femeia asta. Şi apoi. tocmai el să ridice piatra. şi azi. o tnafie care nu se . nu ştiu cum. n~ar fi mai bine* să-i dăm drumul acasă? Ce s-o necăjim aici?. Ghiţişor. ieşind de-aici. aşa e. I o d o c h i a : Te-am rugat *u de ceva măcar o dată în viaţă? Şi apoi cam ce-aş putea eu sâ te rog. la ce zile am mai ajuns! Se poate ca tocmai omul pentru care îţi pui vi^ţaj omul pentru care faci pasul pe care. mai află! Ş e f u l (sercetarei): Centrul e pe fjr? S e c r e t a r a : Legătura e asigurată*în permanenţă. G 'h i ţ ă : Nu zic.. O d o c h i a : Ghiţişor. nici nu mi-ai dat bună ziua. O d o c h i a: Aracan de mine. iaca fată de toată lumea.. împotriva ta?!.. ştiind că are un nepoţel suferind.

. dacă pornim de la premisa că profe­ sorul a avut dreptate. maladie? C e a f ă : Toate se vor lămuri uşor dacă vom porni de la premisa că Ghiţă este un om bolnav. a zis pro­ fesorul. mai de alta. stînd ală­ turi. ci. sînt. dimpotrivă. dacă e om cuminte. Luna trecută am participat la un mare seminar închis.. S e r c e t a r a : O demonstraţie colectivă — asta ne mai lipsea! Ş Si totuşi. A d j u n c t u l : Cu ce v-a putut da el la pămînt? C e a f ă : Cine dintre dumneavoastră a auzit de ne-te~ me-re? Aşa-i că n-aţi auzit? Şi totuşi. tradusă în moldoveneşte. adică. Ţ u r c a n u: Bolnav?! Cum. se numeşte „netemere“. aşa e de cînd lumea. Văzut-aţi voi curaj. se fereşte mai de una. M-a scos. A d j u n c t u l : Cum.. din sărite. dar. bolnav? C e a f ă : Grav bolnav! Iacă. adică. porecla ceea. Ş e f u l : Cum. încaltea putem spune că sîntem doi.. există o asemenea boală. în latineşte nu mai ţin minte cum se cheamă. Ţ u r c a n u : O mai mare prostie nici că mi-a fost dat să aud! C e f u l e a s a : Na-ţi-o bună. şi ţin să declar sus şi tare că în cazul de faţă avem de-a face cu o maladie. şi decembriştii.. G h i ţ ă: Las* că toate au fost ele spre bine. sînteţi doi?! G h i ţ ă: Sîntem doi.. Un profesor de la Moscova a rostit o cuvîntare. adică. în ultimă instanţă. şi cosmonauţii — toţi au îttdrăz342 .O d o c h i a (vine şi se aşază supusă alături): Rogu-mă de mă iartă. Se întîmplă însă cîte unul care nu numai că nu se fereşte. de. „Aceşti oameni. oameni bolnavi. pentru că nu se tem de ceea ce ar fi fost mai bine să se ferească.. Ghiţişor. că ne-o lăsat pe toţi la pămînt.. cei care nu vor să recunoască că gloaba asta de cal. ne pomenim că tot trecutul. toată istoria o datorăm unor oameni bolnavi! Şi Ştefan cel Mare.“ Boala lor. profesorul spune pros­ tii?!! Ţ u r c a n u : Păi. să vă spun pătărania. Fiece om. aşezat.. vrînd să pară curajoşi. văzut-aţi lovitură?! C e a f ă : Care curaj! Care lovitură? Eu unul nu pot fi de acord cu aşa ceva. iaca. deoarece. îl caută el singur pe dracul. * eful: i » * să-i dăm cezarului ce-i al cezarului.. da amu. ne-a spus profesorul din Moscova.

ieşind din ogradă.. eu.. I aşa ca sa nu ţe p tin d ă nici foamea.. z[Sj fa> sa [ei Vreo două şipuri I cu bere. Oar&cum întristai ceie ce_ţ ochii. lingă perete. . nici nu se mai mănîncă!. ti~a|. Mişcata de singurătatea lui. Dum­ neata? . nainte de-a fi deschis gura. o dată te-or ierta... ce fac.. s e c r e t a r a vine de se C ocoleşte lîngă el. nai fuguţa ja maşină şi aşezaţi masa. [ C e a f a : Am zi$ c^_s cuvintele mele? Nu am indicat sursa?! m 1 w u i a 1 p a: M Pţ nu s _0 iscat un mare bucluc. încetişor cu ale mele. dar stai 0 z\ întreagă într-o trapeză în ■care nu se mai bea.mit sa se apuce de lUCruri de care se ferea toată lumea. G h i ţ ă: Şi copii aveţi? 343 r -*^ ?r f-' ® eu cu ale mele. &poi întorc — şi iară se duc.. nici setea la drum. le-ai pus.. B l 6 a ^ ? (soţiei): Ţi_aip. ■ L e a f a : Atunci dar. K t e c r e t a r a : S~ar pUtea într-adevăr organiza ceva? ■Nu de alta. farfurii.. f N e g r i ş : A ziş. pui colo în maşină cîte ceva. Casa mea poate primi orice ■delegaţie. tfindeşte-te bine la ceje ce ¥re| sa spui. că oamerîn iştia o fi flămînzit tot porăindu-se aici cu noi.. ce poziţie susţin? 1 a l p a: iu . G h i ţ a : Eşti măritată. de doua ori te-or ierta. e lucru recunoscut in toata lumea.’^îgăruica zburătoare“.... G h i ţ ă se Pe un taburet. cît Klu-i tirziu.. nici I gind sa pun masa. mai prostule. | deseori. uitat? Ies amîndoz. [ C e a f a : Ca noi. da pe urmă te-or lua de-o fcnpa şi te-or duce nu ţi s-a întoarce nici numele.. Zooara pachete. De-acum I dacă nu mai ştiţi nici voi giuma! I A f u 1 e a s a: Pînă motorina nu-si cere . J T a l p ă:^ Scuze cer numai oîtid voi fi cu sticla de I bere in faţa. pahare. sîntem primitori. ai bărbat? Secretara: dar n-aş fi vrut să ne pierdem timpul cu dinsul.^moldovenii.*c5u£e. ||ffi r 0 * ^j-5 a: ^ ce mai faci? Cum o duci? G h i ţ a : De. la orice or% Pentru a nu trage cu obrazul.. ■Vezi cole poate şi vreo două sticle cu bere.0 maj mult pentru a înveseli lumea şi nu pentru ca ar fi vrut cumva că te jignească. B r x r Sa Se . şi iară vin. Că.

Şi aşa este.. G h i ţ ă: Decît să ne pierdem tim pul cu ceea ce nu ştim şi nu am văzut. măi.. despre cervus divinus. G h i ţ ă: De-o pildă? S e c r e t a r a : De-o pildă. nepamintesc... cu aceea vi se va măsura. vin la badea să te pup! Ne luăm fraţi de cruce. A d j u n c t u l : Ne ia şi noi pe noi cu predicile... exploatată de regimul burghezo-moşieresc. Măi ciufulică. frumos.. ce cămeşă porţi? A d j u n c t u l : O masă de zile mari! Cu pastramă. G h i ţ ă: A tunci dar... T a l p ă : Să tot stai şi să te miri! Trei sticle de bere cehoslovacă! Şi el tăcea chitic.. în definitiv. Basarabia nu era decît o fundătură a regatului român.S e c r e t a r a : Avem şi copii. Şi' dumneata. de bine. mai alaltăieri. înzestrat cu darul pătrunderii în miezul problem elor — crezi dumneata cu adevărat în existenţa lui Dumnezeu. 9 „Şiroka strana moia rodnaia. de rău. Cînd te gîndeşti că încă mai ieri. M nogo v nei lesoVy p olei i rek. G h i ţ ă: Fireşte.. S e c r e t a r a : Hai că nu mai pot de atîta foame. deştept. pentru a crede de este nevoie să fii convins de existenţa lui Dumnezeu. cu icre negre! Bravo lor!. Mă urm ă­ reşte pas cu pas şi-mi tot şopteşte: nu trece cu uşurinţă peste suferinţele mele. raiul la care s-a ajuns azi. om umblat prin lume. să zic că văd un c e r b d u m n e z e i e s c . cu icre de M anciuria. cred.... ce-am putea discuta? Secretara: Ceva veşnic. pentru că nici alţii să nu treacă uşor peste suferinţele tale.. cînd văd o amărîtă mîrţoară. mai bine ne întoarcem la mîrţoagă...." 344 . ia. C e a f ă (întronîndu-se în capul m esei): Dragi tova­ răşi. dar nici despre dînşii n-as fi vrut.. Dumnezeu? G h i ţ ă (pe gînduri): Aş zice că Dumnezeu este acea putere care nu mă lasă. fiindcă. Ş e f u l : Nu-mi pot da seama — se preface ori crede cu adevărat? G h i ţ ă: Cine ar putea spune despre sine — au sînt cel care crede cu adevărat! Ş e f u l : După cum înţeleg ^eu lucrurile.. nim eni nu va tăgădui că M oldova a ajuns azi o gură de rai a Uniunii. că doar scris a fost: cu ce măsură veţi măsura. Ş e f u l (ieşind de la masă): A tunci dar poate ne spui şi nouă ce este.

cela la clopote? Ţ u r c a n u : Intr-o zi n-am avut de lucru şi l-am învăţat eu însumi. de undeva. pe neşteptate.. adică. Ţ u r c a n u ( repezindu-se la fereastra deschisă:): Măi spînzuratule. Există o specie de oameni. mă rog. S e c r e t a r a : Vai de mine. cît despre celelalte. După prim ul păhăruţ — sur­ vine o explozie de enegrie după care nu mai pot de atîtea zile negre. C e f u l e a s a : Cum.. intră cumva şi bătutul clopotelor pe lista de meserii pe care trebuie să şi le însuşească elevii? 345 . de sus. tovarăşe director.. admite totuşi unele excepţii. şi neavînd nici funie. nici schele.. pot şedea. scrie bătrînul de la Iasnaia Poliana. Ş e f u l : Cum.. m illes pardons!. S e c r e t a r a : A sta e culmea! Ş e f u l : Dar.. U n tip curat tolstoian. tolstoian? N e g r i ş : Zice undeva Lev Nikolaevici că. Ţ u r c a n u : Cearcă după o asem enea introducere să nu ridici paharul. pentru asemenea musafiri am zis să se ţină în casă neapărat puţină votcă. nimic. nici rampe. fiind ca­ tegoric îm potriva băuturilor alcoolice.. adică.. de nu se va aşeza în capul mesei tovarăşul director.. apoi.O d o c h i a: Da ce-o dat cîntatul în tine?. cărora un singur pahar le produce o totală descătuşare şi. cum se trece la gustare.. fără a fi poftiţi? Ş e f u l (care încă nu se aşezase): Dacă noi nici gînd să primim invitaţia. coboară un prelung dangăt de clopote. sfioşi şi retraşi.. cum ajunge Rotaru . gata — atîta o fost de voi. Nici scări. înfiorînd petrecerea . Ţ u r c a n u : De şezut. cum aşa? Ţ u r c a n u : Am crize. clopotniţa e boştură. Aţi aşezat masa şi... M ulţi ani şi toţi buni! După un rînd de pahare mai vine u n u l . N e g r i ş: Las’ că l-am văzut pe la petreceri şi e bun.. Pînă la clopote o fi vreo zece-cincisprezece metri.. atîta o fost de noi?!! O d o c h i a: Dar nu are casa asta stăpîni? Se poate să ne vîrîm ca porcii la masă. măi! N u ţi-am zis să laşi clopotele în pace?! S e c r e t a r a : Rotaru trage şi clopotele?! Ţ u r c a n u : Cine altul? Ş e f u l : Dar cum de-ajunge?! După cîte mi-am dat seama.

dar mai trece o vreme. cu m ult înainte de-a fi ajuns prăsitoarele. să faci una ca asta! Că noi.. în clipele cruciale ale veţii. încep a mă uita la dînsa cu ochi de frate. deodată. O d o c h i a : Ferit-a sfîntul. Pe lîngă toate mai avea şi u n glas ca un clo­ pot. din îm pletitura cîntecului se desprindea glasul O dochiei şi plutea aşa pe sus. pentru că. trăind într-un sat. ne facem a nu ne cunoaşte unul pe altul. una scriem şi alta ne iese. A d j u n c t u l : Se întîmplă. ajungea în sat cîntecul lor.. G h i ţ ă: Dacă chiar vrei să fii aici de faţă.. aşa ca să nu dau de fiecare dată cu ochii de tine. cu chipul şi cu sufletul veş­ nic senin.. Fru­ moasă. în urm a ei. nu vă vedeţi cu lunile?! G h i ţ ă: Colhozul şi dragostea sînt două lucruri care se bat cap în cap. iacă. mă pom enesc gîndindu-mă la dînsa cum te-ai gîndi la mireasa ta. rămas orfan de mamă. căci o asemenea fată vede satul o dată la o sută de ani. A.. cînd se întorceau de la sapă. Pînă în ziua de azi.. să vedeţi ’neavoastră cum se petrec toate pe lume..ridicat şi noi băietani. dacă nu se duce acasă. mai bine vi le în şir pe hîrtie. cînd trecea pe drum. O dochia era de-amu pe măritate. zău.. .. cu bruma noastră de carte. G h i ţ ă: Aşa e. eu fiind u n mucos şi ea fată mare. trecînd printr-un lan de grîu. G h i ţ ă: în sfîrşit. mă întorc eu T . S e c r e t a r a : De ce? G h i ţ ă: închipuieţi dumneata că. II urmăream cu suflarea la gură. şi spicele se leagănă uşor. cînd aud u n cîntec despre mult încercata noastră Moldovă. G hiţişor. nu. isteaţă. ori maică! A ltm interi una cu alta nu se leagă! G h i ţ ă: Se leagă! Ba chiar mai m ult decît atîta. A d j u n c t u l : Şi aşa ceva poate fi. se întîmplă. Serile. Cu tot dorul cela. ori mireasă. cînd ne întîlnim .. parcă o văd pe O dochia în floarea vîrstei. Amu. Ni se rupea inima. mută-te ceva mai în fund. neavînd nici soră. De la o vreme.. şi eu. sprintenă... lin şi lin cum venea el. a mirare.. S e c r e t a r a : Lucruri absolut imposibile într-o lume civilizată! O ri soră. o aşezam pe O dochia acolo unde de obicei sînt aşezate maicile noastre. S e c r e t a r a : Şi după toate astea. că une­ ori.

măi Ghiţişor. m-am tot sfătuit cu femeia asta. Ţ u r c a n u: A nu se confunda naţionaliştii cu sfinţii 1mucenici ai neamului. pentru că tutunul cela... Că noi nu am venit să ne jucăm [de-a mijatca! G h i ţ ă:Iaca. pînă unde am ajuns. şi să se facă a nu se vedea unul pe al­ tul! Păi cum se cheamă una ca asta? G h i t ă: Colhoz. Să fi pierit chiar toţi bărbaţii de pe faţa acestui ipămînt? Să ajungem noi a fi duşi la groapă fără să »deschidem gura? Să trăim o viaţă atît de cenuşie. j T / 341 .. A lteori parcă şi ziua e frumoasă.. ce-au zis ochii femeii. Să trăiască într-un sat. dar iar nu ne iese ceva la socoteală.şi cît mai am ănunţit. osteniţi.. . S e c r e t a r a : Şi ea? G h i ţ ă: Se întîm plă ca şi ea să mă caute cu ochii. 'să le tot fie dor. şi iară ni se cere s-o recunoaştem ca fiind cerb ■de-o frum useţe rară. Ş e f u l : Cum. mai îmbunaţi. ca şi cibernetica. S e c r e t a r a : Cum faceţi? G h i ţ ă: Fiecare poartă pe cîte cineva în suflet cu *care se pune la cale cînd ajunge la greu.oameni fiind. fără să fi destăinuit copiilor noştri ce-am iubit şi ce-am u rît pe lumea asta?! S e c r e t a r a : O simplă privire fugară şi ca să vezi Fcîte a izbutit să-i comunice! A d j u n c t u l : Naţionalismul. Ne ducem fiecare în drum ul lui cu gîndul că. veni-va ea ziua cînd ne vom întîlni. vi s-au plîns? Ce-au zis? G h i ţ ă: Ce-au zis ochii femeii? Ş e f u l : Da.. mi s-au plîns ca niciodată ochii ei. D em nitatea nu ne lasă să ne vedem unul pe altul într-un asemenea hal.. Eu cu haina tocită de piatră.. cu asociaţii absolut necontrolabile. Asa se cheamă.. Cît mai concret . pentru că.. de cînd mă ţin minte... plini de durere. adică. ea cu haina putrezită de tutun. sîntem primele puse la bătaie. flămînzi. las’. ea vine de la tutun. Numai că.sara de la piatră. ne facem şi noi a nu ne vedea.. Şi iară noi. atît de grea.. femeile. Eu unul. opeirează fulgerător. tăcută. mă căuta [cu ochii plini de necaz. şi noi ceva mai curăţei. chiar şi azi. şi. şi nainte de-a fmă fi văzut. S e c r e t a r a : Nemaipomenit. Iară ni se pune în faţă o gloabă ide cal. mi-au zis ochii femeii... pentru că sîntem mai slabe nu ne putem apăra.. ieşind de aici. şi iară ne facem a nu ne vedea. el arde totul. căutăm şi noi să nu ne pierdem chiar cu totul..

iar femeile puse în leafă şi administrate sînt mai mult bărbaţi decît femei.. că eu nici nu l-am gustat. N e g r i ş: Dar. Ţ u r c a n u : Mă rog. dar dacă vreţi să ştiţi. de ce nu vii să te aşezi la masă? Că. Aşa-s de mici.. După ce-am tot stat vreo două ceasuri în bătaia soarelui. S e c r e t a r a : Cum. aşa cam de prin clasa a doua. La ora şi locul cuvenit le ieşim în întîmpinare cu pîne şi sare. cu flori. dar şi-au obţinut independenţa.. aşa-zisele Faranduline. dacă doamnele nu au nimic îm­ potrivă. S e c r e t a r a : Unde-ai văzut dumneata doamne? Eu — cu servicul. A d j u n c t u l : Şi nu vin? Ţ u r c a n u : Nu vin. nu poate fi povestită în prezenţa doamne­ lor. staţi că mai avem pînă să vină. (Directorului. mai întîi. cu fanfară. din cealaltă cîţi346 . hai că apare o „Ceaikă“. Ţ u r c a n u : Vin. Din prima ies vreo patru fetiţe. tocmai ei te şi obligă să faci ceea ce mai nu demult ţi-au interzis cu străşnicie! Ş e f u l : în ce cel de împrejurări te-au obligat? Ţ u r c a n u : A. e o pătăranie dintre cele mai hazlii.. (După o lungă pauză). mătuşa e în drum de la tutun. şi păhăruţul e plin..) Şi. ajungem mari prieteni cu farandulinii. şi jioi.. iaca. vin farandulencele în ospeţie. şi coniacul fără steluţe seamănă cu gluma pe care parcă ai mai auzit-o pe undeva. paharele! Că odată coniacul turnat. Cîteva zile am tot dres şi am ghilosit şcoala. Din păcate. ele­ vii. ba ei vin la noi.. O d o c h i a : Ghiţişor. Poate îi daţi voie să se aşeze la o masă cu noi. aşa c-o lăsăm pe altă dată. zici. adică tot cu serviciul. în urma ei se mai arată una.. Ţ u r c a n u (după ce se mai ia un rind de pahare): Nu demult ne pică şi nouă oaspeţi — o delegaţie femi­ nistă din Faranduline..Ţ u r c a n u : De intrat nu intră. ies steluţele fuguţa dintr-însul. Adică. Nu mi se poate. A d j u n c t u l : Nu văd pentru ce-am purta grija celui care se opune întregului nostru colectiv. mai este un loc aici lîngă mine. că nici pe hartă nu se indică... cum? Ţ u r c a n u: Undeva în Pacific există nişte insule rătăcite.. G h i ţ ă: Mai mult noi pe la dînşii decît ei pe la noi.. Ba ai noştri pleacă încolo. uneori se întîmplă că tocmai cei care ţi-au interzis. de unde pînă unde..

dar neînţelegînd despre ce e vorba.va băieţei cam de aceeaşi vîrstă. se vor supăra ai noştri că prea mă înjosesc în faţa nu ştiu cui.. T e f u l : Are si j S e c r e t a r a: Moldovenii sînt firi înzestrate — cînd încep. mă gîndesc. lîngă picioarele mele.. N e g r i ş : Se poate să fii director de şcoală şi să nu ai draci? Ţ u r c a n u : Ii invit la cancelarie. Ş e f u l : Ca să nu uit! Dacă mai stăruie visul din copilărie să faceţi un tur cu elicopterul deasupra plaiu­ rilor natale. mor de curiozi­ tate! Ţ u r c a n u: Le iau cu „bine aţi sosit!“. Şefii mă smucesc de mînecă. S e c r e t a r a (după un alt rînd de pahare): Ne întoar­ cem însă la micuţele faranduline.. Măi. Reparaţii. sus. ci pentru că. dar nu pentru că am fi prea sinceri şi deschişi.. nu se mai pot opri. să ştiţi că aveţi rezervat un loc. Ce e acolo? Zic: ce să fie? Gldgotoiţă. se văd şi clopotele. Cum stăteam noi miraţi. ce Dumnezeu! Eu -Tvici. Să mă las eu însumi în pirostrii. Ţ u r c a n u: Asta îi şi nenoroceşte.. noi mai mult ascundem decît spunem. nu sînt ei în stare să asigure o primire adecvată. îmi tot fac semne.. cu veşnica lor patimă pentru tot ce e înalt. încoace şi pe dincolo. dar micuţii mei. Aşa se salută musafirii?! Şefii se uită la mine de parcă ar fi vrut să zică: degeaba.. zău. că. Iată. Grăsuni şi plini de importanţă.. N e g r i ş: Fireşte. şi abia atunci îmi dau seama că tocmai micuţii ceia erau solii acelor insule îndepărtate. asta e nenorocirea noastră. dar nu-mi iese mie. E imposibil. 347 . ce-i de făcut? Să iau delegaţia în braţe. zic. S e c r e t a r a : Mi-1 daţi să-mi fie vecin? N e g r i ş: Ziua de azi o voi sărbători pînă la sfîrşitul vieţii! T a l p ă : Să mai ridicăm o dată paharele pentru Trăian acela ce-o adus pe Dunăre o sămînţă de oameni care mai mult vînd decît să cumpere. nu-şi pot rupe ochii de la dînsa. unde era pregătită o mare petrecere. ele — colo. A d j u n c t u l : Are draci. cum au dat de clopotniţă. jos. sîsîie la mine. mă apropii şi-i întreb: unde-s farandulencele celea?. ies şi ei din maşinile lor. fiind guralivi. aşa ca s-o pot felicita mai ca lumea? Să nu zică pe urmă că am procedat de pe poziţii de forţă. Să suna. Ş el harul cuvîntului!.. pentru că. se arată şefii raionului.

.. Dar cînd nu-ţi merge.. to t îmbol­ dind şi legănînd clopotele. Punem nişte plapume pe scaune. Măi. Ţ u r c a n u : Era numai foc şi pară m ititica ceea! Ce-i vine deodată. Zic: „Măi Rotare! Dacă pui mîna pe prăjina ceea şi te sui cu dînsa în vîrful nucului. Dar cum ajung cu turnatul fîfj №§& 348 ... U n mare secret.. aşa că mai mult must decît vin. invităm oaspeţii în cancelarie. zice. pune pe altcineva să urce. T a l p ă : Ia. Ţ u r c a n u : Zice: „Hai să tragem clopotele în doi“. zice. şi lui Rotaru — atîta îi trebuia!. Ei. S e c r e t a r a : Pentru voi — numai ochii de-ar fi căprii. să aprindă pînă se alege din toate numai cenuşa. Ne întoarcem însă la ochii căprii. Nici măcar nu ne putem urca“. Că. S e c r e t a r a : Dar nu-1 mai întrerupeţi. Dacă nu ni se trag clopotele. eu sînt şefa delegaţiei“. apoi chiar că nu-ţi merge. m usafirilor abia de li se văd căpşoarele de după muchia mesei. îl văd pe jerpelitul cela rînjind că am ajuns şi eu în încurcătură.A d j u n c t u l : Are ştofă de diplomat. poftim. aşa ca să le fie mai năltuţ. ieşind din încurcătură.. mutăm tacîm urile mai aproape.— „Atunci dar. „De ce“ — zice... Nici la pahare. Ţ u r c a n u : Ba las’ că ne plac şi ochii negri. nici la bucate nu pot ajunge.. măi.. totul e distrus.. Aleşi pe sprinceană.. că mă prinde de-un pantalon şi-mi face semn că vrea să-mi divulge ceva.. s-ar putea să-i auzim glasul. S e c r e t a r a : Sînt sigură că era ceva de dragoste!. minte! Să-ţi vie aŞa ceva în cap!! Ţ u r c a n u : Peste un sfert de oră văile erau numai dangăt de clopote şi. numai că cei negri preferă ei înşişi să scapere. Ai noştri se uită furioşi la mine. cu ochi căprii. ce-i de făcut? Şi cum mă cruceam. începem a turna prin pahare vin tăiat. Special adus pentru musafiri.“. N e pomenim cu scaunele prea joase. întreruperii vizita în Republica M oldovenească. Mă aplec asupra ei.. prin fereastra clopotniţei. N e g r i ş : Crezi că în Kurgan era trim is oricine? Tot unul şi unul.. că e o istorie nemaipomenită! Ţ u r c a n u : M icuţele — nici să audă de reparaţii! Mai ales mă presa o roşcovană. Ş e f u 1: Ai înghiţit găluşca? A sta în U craina se cheamă „ne cipaisea “. „D-apoi nu ştiţi voi acolo în insulele Faranduline ce înseam nă repara­ ţii capitale? Ca să faci reparaţii capitale trebuie să distrugi mai întîi totul şi.— „Nu se poate“ — zic.

iar învăţătoarele mă întreabă 349 . Ţ u r c a n u am uţeşte oarecum jenat.. numai să nu se calicească cînd coboară din copac. Ce adică. cît vrei şi cu cine vrei. Roşcovana geme sub masă. N e g r i ş: Ai avut. măi.. încît ne putem permite să stăm la o masă cu cei ce poate că nu ne prea înghit. cu un antisovietic.. tovarăşi.. bătrîne. cearcă pe furiş să-şi mute scaunul mai aproape de povestitor. Şi iară clopotul îi face pe toţi să se înfioare..la şefa delegaţiei. C e f u l e a s a : Să stau la o masă cu un curvar. le-o băut? Ţ u r c a n u : Hop! — şi-i gol paharul.. Ş e f u l : Lasă-i să se joace. m ulţi ani trăiască!“.. T a l p ă : N u i-o venit înapoi pe gură? Ţ u r c a n u : Cum să nu-i vină! L-a vărsat pe loc! Un scandal cum nu se mai află! Şefii tună şi fulgeră. că atîta s-a to t vorbit prin sat de pătărania asta. G h i ţ ă: N u vă faceţi supărare. Deci. uite.. Ş e f u l : Personal nu am nimic îm potriva neînduple­ catului nostru rival. atît de puternică. pentru măreţia patriei noastre! M ulţi ani! Cîntă cu toţii „Mulţi ani .. I le-ai turnat? Ţ u r c a n u : Cum să nu! T a l p ă : Şi. fireşte. noroc şi de data asta! Ţ u r c a n u : Poftim. şi paharu-i plin. T a l p ă : Două sute de grame!!! G h i ţ ă. 9 9 ' 9 Ţ u r c a n u : Măi Rotarule.. cu un disident!! Ş e f u l : De ce nu? Sîntem o ţară atît de mare. A d j u n c t u l : Să prim eşti o invitaţie pe jum ătate. dar. te temi să nu faci păcate? Te temi să ciocneşti cu noi? G h i ţ ă: Ciocnesc. că nu mi-e a petrecere... ai şi scaun. măcinat de curiozitate. U na din două — ori te aşezi cu noi la masă şi petreci. invitaţia trebuie să vină din partea stăpînului. ori rămîi acolo unde stai... Vroiam doar să aud din gura celor ce-au fost la faţa locu­ lui. S e c r e t a r a : Dar nu ne mai întoarcem la micuţele faranduline? T a 1 p ă: Ceruse două sute de grame Roşcovana... Zărindu-i mişcarea... ca să audă mai bine. asa nu se face. roşcovana îmi întinde un pahar de acestea şi îmi zice: „Prefer votcă“.

. hodoronc-tronc! 350 . Ţ u r c a n u : De întors ne întoarcem . S e c r e t a r a : Să ne întoarcem *la m icuţele din O ceanul Pacific. de colo.. dar avem tocmai nevoie de spălătoreasă...... ca să-şi revi­ nă. la ce bun ne trebuie nouă şerveţel albastru? Păi. Ş e f u l : Călugăriţa a acceptat? Ţ u r c a n u : A acceptat cu condiţia să-i dăm voie să-şi ridice o cocioabă lipită de ograda noastră.. poate că în această clipă grea. lăsaţi-mă în pace cu prostiile voastre. S e c r e t a r a : Bine. încît uneori chiar mi se face milă de dînsa.... adică. cu studii. cum să nu. aşa încît. A d j u n c t u l : Care călugăriţă?! N u a fost lichidată definitiv m ănăstirea?! Ţ u r c a n u : Ba a fost. şi. nu­ mai că ştiţi dum neavoastră cum se întîm plă uneori. culoarea. hotărîrea luată la cel mai înalt nivel nu mai este lege pentru voi? Ţ u r c a n u : Ba da. drapelului patriei. O biată maică.. Ţ u r c a n u : Da. o iau subţioară şi hai cu dînsa la spălătorie. Dumnezeu cu dînsa? Or. pînă la urm ă/am zis: Dumnezeu cu dînsa.. albastrul e culoarea drape­ lului naţional al insulelor Faranduline. zic ele... alungată de-o mie de ori.. cu o leafă ca vai de dînsa?. Pescuiesc Roşcovana de sub masă.. s-a to t întors şi în ­ tors.. zic. O spăl frumuşel. o şterg cu basmaua.. maica are şe rv iie albastre de-o fru­ m useţe rară. dar unde am ajuns? S e c r e t a r a : Ceva cu u n şerveţel albastru. A. şi învăţătoarele îmi propun să aducem neapă­ rat uji şerveţel albastru. Ea. îi dau să ia u n gît de apă. absolut definitiv. O ţin o vreme în braţe. Ş e f u l : Spală bine? Ţ u r c a n u : Spală atît de bine....се-ar fi dacă trag o fugă la călugăriţă după şervetul cela albastru. A d j u n c t u l : N-aţi p utut găsi prin satele vecine o spălătoreasă? Ţ u r c a n u : Cine să-ţi spele două sute de copii. cum să nu.. zic ele.. cu leafă.. începe a se lipi de mine cum se lipesc copiii şi-mi şopteşte: unde ne putem retrage?! Zic: pentru ce ne-am retrage? Zice: nu ştii tu pentru ce se retrage u n bărbat cu o femeie? S e c r e t a r a : îngrozitor!! T a 1 p ă: Bărbat frumos. Zic.. A d j u n c t u l : Cum. dar aşa.

. S e c r e t a r a (după plecarea m ă tu şii): Vai.. dar de în treţin u t cine-1 va întreţine? Că rublele astea ale noastre n-au trecere nici măcar pe insulele celea ale voastre. Ş e f u l (secretarei): M aşina e gata? Vă mulţumim pentru această serată frumoasă. o pieptăn.. altm interi. o pun jos.. zic. şi iar o şterg.. Mă întwrc în patrie şi nasc.. şi conducătoare de delegaţie.. O d o c h i a (tristă): Sărmanul meu băieţel. cum se pom eneşte de insulele Faranduline. de ce?“ — „Pentru că.“ Zic: „Bine-bine. îmi -zice ea..“ î n toiul hohotelor ş e f u l se ridică brusc de la masă .Ţ u r c a n u : Văzînd eu că doamna mea începe a sufla cam fierbinte. aşa că. putea să ne ceară orice. mă las în pirostrii în feţa ei şi zic: „Cu dragă inimă. în Moldova. zic. Cînd colo.. ferit-a sfîntul.. dar nu-s toate chiar aşa de simple. dar e o istorie cum nu mi-a mai fost dat să aud vreodată!. nu a avut noroc din născare: nimeni nu vrea s-o iubească. 351 . se rum enesc obrajii şi inimile tresaltă. ce ne facem?“ Zice: „H abar de grijă.. cum s-a descurca el pe lumea asta?. Şi pînă mă mai ţine Dom­ nul pe lume. dacă e vorba de politică. tu eşti obligat să mă iubeşti şi pe mine. Sănă­ tate.“ ! — „Cum. dar e tim pul să plecăm . o mai întorc o dată la spălător. nu. iar cu valuta avem dificultăţi.. iubindu-mi patria.... destul cît am sufe­ rit cu politica asta.. Cutii te-ai des­ curcat pînă la urmă? Ţ u r c a n u: Cînd am văzut că prea se întrece cu gluma. dar mă întorc la copil. o mai vîr cu capul sub şuvoi.. rămîţ gravidă. nici vorbă nu poate fi. putfeţi spune una ca asta. zice.“ — „Nici o grijă. S e c r e t a r a : Sărmanul director. datoria mea e să fiu alături de dînsul.. N e g r i ş: Fiindu-ne şi oaspete. A d j u n c t u l : Scandal politic. cînd aici la noi.. Cum.. Dacă aşa stau lucrurile. Dacă. mai înălţător. mai frumos decît politica?“ — „A. zic. şefa delegaţiei prinde a scînci în sensul că — iată. îmi cer iertare. dragostea voastră nu este decît o curată făţărnicie. îl cresc singură şi-i asigur o carieră dintre cele mai stră lu c ite /’'■ —* Zic: „Şi cam în ce domeniu şi-ar pu­ tea desfăşura activitatea viitorul nostru copil?“ Zice: „Cum în ce domeniu? Parcă poate fi ceva mai măreţ. zice. zice.

măi băiete. nu merge şi pace. C o m i s i a p ă r ă s e ş t e localul. mi-am zis — nu e omul nostru! Şi ca să vezi. N e g r i s : Acum. cela. nu-mi dai bună sara? R o t a r u : D-apu. după ce-am curăţit pereţii mănăstirii. Rămas singur. aşa ca să ne despărţim om eneşte. cum îi zice. N e g r i ş: Ce stai pe gînduri? G h i ţ ă : N u merge.. după ce pocitura ceea nu mai spînzură pe pereţi. Prin fereastra deschisă se strecoacă o umbră . şi nici o buchie să picure din vîrful peniţei . Şezi colo la masă de gustă şi tu ceva. iar alergătura. cred că nu-ţi va fi greu să aşterni pe-o foaie cîteva rînduri. se num eşte muncă. Mai aşteptaţi şi voi oleacă.'% ■ Materialul se împachetează în mare grabă.. pe pereţii istia. G h i ţ ă cugetă o vreme.. Bună sara! G h i ţ ă : Bună. am ghicit şi de data asta.. Geme elicopterul în curae. Conducătorul delegaţiei se mai opreşte pe-o clipă în prag.. 352 . dă-mi.. Comisia părăseşte localul. măi băiete. bătrîne. gata de plecare. G h i ţ ă : Păi. pentru a-l privi pe moş Ghiţă.. Treptat-treptat se stinge vu ietu l motoarelor în depărtare. măi Rotarule? R o t a r u : Cela. ai alergat azi toată ziua.... N e g r i ş vine de se aşază lîngă moşu-său.. G h i ţ ă: Amu. hai că-ţi dau. dar tremură tocul în mîna lui moş Ghiţă. fireşte. N e g r i ş: Pînă cînd să aşteptăm? G h i ţ ă: Pînă voi uita ce-a fost înşirat aici. R o t a r u : Cela.. Se aude vuind în curte elicopterul. Ş e f u l (adjunctului): D in prima clipă cum a apărut. Comisia.. cum îi zice.. aşteaptă m ult rînvita foaie.. la vîrsta voastră. G h i ţ ă : Tu eşti.. Eu îs! G h i ţ ă : Şi.. R o t a r u : Dacă. se scoate din trapeză. Ce mă iei mata aşa deodată cu masa? G h i ţ ă : Păi... apoi se întoarce la pereţii pe care îi tot cercetase ..

. R o t a r u : Amu.. Sus Cristos? G h i ţ ă: N-am zis că eşti băiet mintos? Fireşte. cum îi zice. G h i ţ ă: Ia te uită! Şi eu..) Ce caţi mata pe perete? G h i ţ ă: Caut mîna. directo­ rul.. cine-o ţine. frumos.. şi căpşorul copilului.... măi Rotarule.. dacă nu le pot aduna pe toate împreună. N-am pierdut-o! ( Cu gura plină... în fund. cela. vin* să ţi le arăt. R o t a r u : Cela. G h i ţ ă: Aşa....... nu te grăbi. Dacă te uiţi de la o parte. ca să fie la o cale... pentru ce i-o fi zugrăvit aici? 23 I. cum se cheamă?..... N u ştiu. R o t a r u: Care mînă? G h i ţ ă: Păi.. G h i ţ ă: Dar cum poate pluti ea? O fi deschis-o cineva. voi. M înile îs dincolo.. Se poate ca tocmai tu...R o t a r u : Dacă nu.. cum îi zice. o fi ţinut-o cineva. că iar era să uit. ici mînile femeii. cu ţinere de minte. nu.. R o t a r u (după o lungă frăm întare): Maria?.. ceia. nu vezi o carte plutind în văzduh? R o t a r u: Văd. G h i ţ ă: Ei şi dacă te-o ocărît! Principalul e că n-ai pierdut ziua degeaba.. cine-o fi această femeie? R o t a r u : Apu’. aşa. m-o ocărît. Iată că nu mai ştiu. Ghiceşti — bravo. Şi. că eşti băiet deştept. Dacă nu. Se vede că eşti deştept. cîte-o mar­ gine de haină. ici m înuţele copilului.. mai-mai era să-i zici pe nume! Hai şi nu te ruşina.. iaca. G h i ţ ă: Am zărit eu pe-acolo cîte-o mînă. măi Rotarule. R o t a r u : Cela. de data asta. G h i ţ ă: Ei. Dar cine-o deschis-o. R o t a r u : Cela. G h i ţ ă: Păi. Druţă.. R o t a r u : Cela. să nu ştii? G îndeşte-te bine. cu M întuitorul nostru în braţe. se vede şi capul mamei. 4 353 . Preabinecuvîntata maică. că. Preacurata. de cînd îmblu şi-i to t caut. G h i ţ ă: Hai. R o t a r u : Cela. descoperind această icoană. nu ştii. Iaca.. nu ghi­ ceşti — to t bravo.. cum crezi tu. cum se cheamă. cum se cheamă. R o t a r u: Apu.. cela. dar maica cui o fi ea? A sta e. care ai făcut o adevărată minune. cela.. e Preacurata cu Isus H ristos.. G h i ţ ă: De bună samă că e sfînta Mărie.. Dacă le vrei pe toate.. nu se vede. Ştii tu cumva..

R o t a r u : S-a lepădat.R o t a r u : A pu’.. G h i ţ ă : Şi iartă-L pe sărmanul meu neam. R o t a r u : Pentru sfintele lăcaşuri ale neamului nostru. (Cortina) 1977 . G h i ţ ă : S-a lepădat..... pentru cela. Păcatele... R o t a r u : V enind ora rugăciunii de sară. R o t a r u : De tine. R o t a r u : Rămase în acest amurg. G h i ţ ă : Iartă-i Doamne. G h i ţ ă: Rămase în acest amurg..... Nu ştiu rugăciunea. G h i ţ ă: Pentru sfintele lăcaşuri ale neam ului nostru... alături. R o t a r u : Şi iartă-L pe sărmanul meu neam.. lasă-te frum uşel în genunchi lîngă j moşul. Cum să n-am? G h i ţ ă : Amu. cum îi zice:. G h i ţ ă : De Tine. G h i ţ ă : înfricoşîndu-se. G h i ţ ă : Fără preoţi în altare... pe cei care au ridicat piatra.. R o t a r u : Dacă nu.... Doamne.... cum îi zice. i-a zugrăvit ca să avem cui ne ruga pentru iertarea păcatelor. G h i ţ ă: Rugă-mu-ne.. cela.. G h i ţ ă: Fără drept-credincioşi.. R o t a r u : Iartă-i..... R o t a r u : Fără preoţi în altare... că.. şi repetă încetişor în urma mea.... R o t a r u : Care. G h i ţ ă : îm potriva credinţei neam ului meu.. Şezi cum inte aici. V enind ora rugăciunii de sară. Vei fi avînd şi tu niscaiva păcate? R o t a r uir Cela.. 1987. G h i ţ ă: Fireşte. R o t a r u : înfricoşîndu-se. R o t a r u : Rugă-mu-ne. las’ că am păcătuit destul şi eu... G h i tf ă: Care... măi l^ăiete. R o t a r u : Fără drept-credincioşi. aşa că vină tu.1981.. pe cei care au ri di c a r piatra... R o t a r u : îm potriva credinţei neam ului meu... cum îi zice...... Moscova ..... G h i ţ ă: Nu-i mare lucru s-o înveţi..

în mare parte au şi determ inat chipul ejstonianului. Ţărmurile estoniene. păm întul este leagănul unei naţiuni. crescut din capătul vîslelor. luînd republica propriu-zisă îm­ preună cu nenum ăratele sale insule. lîngă uşa de intrare vom întîlni o fereastră de-o rotunjim e perfectă. deoare­ ce Estonia e mai m ult ţara apelor decît ţara păm întului. mai bine zis. distanţă de peste trei mii de kilometri.MOZART LA SFÎRŞITUI* VERII ŢARA BĂRBAŢILOR FRUM OŞI S-o începem dar cu vatra sau. um blet încet. în inima.. mai bine zis. în definitiv. tgjafte bune şi frumoase — atîta doar că acest păm înt Sfînt* păm înt natal. pînă la urmă se va întoarce la păm întul străbunilor. cu pîinea cea de toate zilele.. Mările însă nu vor fi uitate nici ele. valuri. Şi totuşi. de marinar. s-o începem cu pîinea ori. fără simboluri şi cuvinte mari. soră dreaptă cu hublou­ rile de pe nave. pornind de la una. legănat. Aceste ţărmuri. cu păm întul pe care creşte această pîine. E o navă însă ancorată pentru a nu mai ieşi înapoi în mare. în sufletul lui se-vor citi valuri. despre păm întul ei. dacă e să judeci la rece. cred eu. pe colo cu zdrenţe de iarbă. estonul va sta de unul singur în pragul casei. şi visele încolţite în inima lui pe creasta valurilor zbuciumate vor slobozi mugur şi vor da roadă de abia aici în matca"~natală. valuri. Obraz aspru. şi în clipele de adîncă tristeţe. braţ greu. în ca­ sele estonienilor. oricum.Să vorbim deci despre vatra Estoniei. purtat prin bătaia vînturilor sărate. vom ajunge şi la cealaltă. semănate cu vălătuci de piatră şi acoperite pe ici. pînă la urmă. 355 . drept care. şi în ochii. Prin cîte ţări şi mări ar fi rătăcit estonul. pentru că. se întind p e o. mai bine zis. nu e decît o adunătură de mlaştini hleioase. Pînă aici. A scrie despre pîinea estonului e lucru cît se poate de anevoios. pentru că.

dar cum se seamănă. A gricultura nu este altceva decît expresia unei culturi mai largi. Pe orice drum ai intra în Estonia. l-au tot silit din toate părţile şi el n-a mai avut încotro. O pereche de mesteceni în m ijlocul unei poieniţe semănate cu secară. Nu ştiu care alt popor ar fi p utut prinde rădăcini pe asem enea meleaguri. Creşte-dom ol. şi atunci cînd grîul dă în floare. o face nu atît pentru că l-au strîm torat cu termenele. depinde de m entalitate. descălecînd aici cu secole în urmă. mai generale. sortite să putrezească decenii la rînd în îm părăţia ţînţarilor şi umezelii. oricum. dar estonii. te întrebi vrînd-nevrînd: ce-o fi însem nînd aceşti doi mesteceni? E bine. numai bolovani de piatră. iar prin lum inişurile acestor rarişti numai mlaştini. Estonia are un păm înt de-o frum useţe rară. şi estonienii stăpînesc de minune acest echilibru. pe alocuri stejari. Acum. Păduri de brazi. i-au zis acestui păm înt „P atrie“. pare că trece prin cincinale de unul singur. atît de copt ca la noi în Moldova. în schimb e mai mustoasă. civilizate. Echilibrul dintre frumos şi raţional consti­ tuie gradul suprem al unei lumi mature. cît omul ce scoate rădăcini şi cară piatră la grămadă. desfundă rădăcini şi sapă şanţuri. ci pur şi simplu pentru că a sosit sărbătoarea înflori­ rii. depinde de dispoziţie. tractoare săpînd şanţuri. fără a mai avea nevoie de îngrijirea cuiva. prim ul lucru care-ţi iese în cale sînt tractoarele. tractoare cărînd piatră. dar e frumos — doi mesteceni cufundaţi pînă la brîu în secară. după sute şi sute de ani de muncă grea. V enit dintr-o republică cuprinsă de febra experim entelor. U nora s-ar putea întîm pla să le placă. şi-au suflecat mînecile şi de atunci şi pînă în ziua de azi to t cară piatră la grămadă. reintrat în zodiile sale. e rău cînd cresc doi m esteceni în m ijlocul unui cîmp de secară? Mă rog. O muncă prea veche ca s-o mai ţină cineva minte. Această descătuşare a naturii este şi ea. ob­ ţin u tă prin muncă. fireşte. cum se strînge secara. că doar n-ai să . astfel încît în limba estonă „ţăran“ înseam nă nu atît omul ce ară şi seamănă. A lţii ar putea obiecta: o fi el frumos. dar acum păm întul cultivat. mai bogată. numai răm ăşiţe de păduri. în voie. istovi­ toare. Frun­ za nu e de-un verde atît de închis. păduri de m este­ ceni. pentru că. Tractoare smulgînd rădă­ cini.ce m ustesc la tot pasul.

Abia dase în floare atunci cînd treceam pe acolo. stînd aşa la o parte şi urm ărind marea caznă a ţăranului estonian. cînd coboară. cîte un petic de păm înt lucrat şi în g rijit de parcă ar fi fost un strat de flori în preajm a casei. Sentim entul de sfinţenie al om ului în atitu­ 357 . dintre regiuni îl ţin m ovilele de vălătuci. iar pîinea cea de toate zilele rămîne a fi hrana de bază a unui popor. perechi. nici un popor nu poate fi cu adevărat liber dacă nu-şi poate asigura pîinea cea de toate zilele. Piatră sură. şaizeci de zile însorite — în rest. perechi. Trecem perechi. aşa creşte acolo. să nu lăsăm o familie de mesteceni pentru hrana sufle­ tului? Că doar de unul singur rar cine trece prin lume. în toată Estonia. In Ţările Balti­ ce ploaia înseam nă un surplus de umezeală peste nişte surplusuri mai vechi. şi de aceea în toată Estonia nu găseşti un petic de pămînt să nu fi fost despicat în două de-un şanţ plin cu apă. dacă o poiană de zece hectare rodeşte din an în an secară pentru hrana trupului. ori e ajun de ploaie. lacuri. dar uite că cerul iară se înnorează şi iară prinde a se posomori fruntea estonului. Apoi.umbli cu secera în ju ru l celor doi mesteceni? Nu ştiu cum strîng estonii secara. treaz şi calculat. şi mestecenii. cînd urcă. estonul. Locul hotarelor dintre moşii. dar o familie de mesteceni. ori timpul stă îm pănat între două ploi. Cu toate că. peste tot unde se vinde şi se consum ă pîine coaptă. cum a răsărit acum cîteva sute de ani în m ijlocul poieni­ ţei. Sîntem nu numai trup. lucrate din lemn ori metal. cu figura unui ţăran ducînd pe umeri o stîncă de piatră. şi grija pietrelor ar fi ea cum ar fi. Acum. Or. Sîntem şi suflet. în cele din urmă. poţi vedea plăci frumoase. Pentru întreaga perioadă de vegetaţie Ţările Baltice au. piatră cărămizie. nu vrea să uite nici truda pe care a depus-o crescînd secara din ju ru l celor doi m esteceni. de ce. * * $ Rîuri. Şi noi. te întrebi: au nu cumva o fi plătit ei prea scump pentru puţinul cela pe care îl pot aduna pe acest pămînt? Păi. estonienii: preţurile ca preţurile. Pe unele dintre movile a prins a se căţăra loboda. altele stau încă umede. în cel mai bun caz. adică. ici-colo cîte o rarişte de pădure. zic. ori chiar că plouă. odată ce-a venit vorba. abia plămădite.

Adică. estonii lasă im presia unui popor tăcut. măi. apoi drum ul de acasă la muncă şi de la muncă acasă îl fac fără a scoate o singură vorbă. cu cîte u n mănunchi de flori se duc să-şi vadă rudele. dacă ţii neapărat să intri. pentru că sînt şi ei oameni vii. dar se sinchisesc în prezenţa străinilor şi atunci ce petrecere e aceea cînd te simţi stînjenit? Pe la miezul nopţii luminile în cafenele se sting şi iară se lasă liniştea şi pacea peste toată ţara. Celor străini nu li se recom andă să intre. nimeni nu te dă afară. cu tragere de inimă îşi aju tă părin­ ţii. Comandă o băuturică. că te spînzur!!! în general. se duc cu toţii pe la întreprinderi. în tăcere îşi petrec timpul acasă. se adună serile prin mici cafenele. ghilosiţi şi curăţei. prin mici cătune ori pe mare. gospodării care se m enţin numai cu hărnicia. şi pînă spre miezul nopţii dom neşte un vuiet infernal în cafenelele estoniene. A ltm interi. unde păm întul e m ult prea sărac şi cerul m ult prea înnorat. şi. şi trebuie să recunoaştem că copii har­ nici şi aşezaţi ca în Estonia mai rar. absolut nică­ ieri nu se aude acea celebră frază a noastră: să fii cuminte.dinea lui faţă de pîinea cea de toate zilele se păstrează si se cultivă în Estonia ca u n ritual din vrem i străbune. îndem înarea estonianului e pur şi simplu proverbială — cunosc cu toţii sumedenii de meserii. răspîndite în Estonia la to t pasul. Dar. Serile. după cum zice frum os Dokuceaev. m uncind ori odihnindu-se în sînul familiei. A ceastă maximă a marelui natu­ ralist a prins rădăcini deosebite în nordul ţării. iar 9 358 . şi nicăieri. să cîştige un ban. o cafea. tăcuţi m uncesc ziua întreagă. Apoi îi vezi fălinduse cu cîte-o fustişoară. vii fiind. estonul obişnuieşte a se scula cu noaptea în cap. fiind harnic şi concent­ rat de parcă ar fi rămas pînă acuma capul acelei mici gospodării pierdute prin m laştini şi păduri. cu cîte-o minge. Poate pentru că este crescut într-o relativă singură­ tate. cu cîte-o bicicle­ tă cumpărate pe bani proprii. îndem înarea şi curajul stăpînului. hrana este modul cel mai intim al om ului de-a com unica cu lumea înconjurătoare. C instirea muncii şi cinstirea pîinii — iată piatra de tem elie a estonilor. prin asta îşi cresc odraslele. o fi fierbînd ceva acolo într-înşii. D in asta trăiesc ei. prin unită­ ţile de deservire. Cu tragere de inimă se duc la şcoală. C instirea pîinii înseam nă în prim ul rînd cinstirea vie­ ţii ca atare. Cînd vine vacanţa de vară.

La început te miră. Echilibrul spiritual al omului. a fi m eşter în Estonia înseam nă în primul rînd a fi un om de treabă. Germenele atotperfecţionării zace în fiece eston — se discută numai în ce m ăsură a izbutit cutare sau cutare să-şi realizeze posibilităţile. cînd ciocul macaralelor înalţă cartier după cartier. Fireş­ te. Or. A ceastă stare de lucruri i-a făcut pe estoni pricepuţi şi îndem înatici cum nu se mai poate. în cea de-a două jum ătate a secolului douăzeci. nu e tocmai aşa. să te ocupi cu croitoria. A nu fi în stare să faci ce­ va bine înseam nă a fi u n om de nimic. Stai aşa şi te gîndeşti: ce rost are acuma. Şi totuşi. s-o înfrum use­ ţezi cu cele m eşterite de mîna ta. aceste harnice şi pricepute mîini nordice — de cîte nu se apucă. nici nu are ce arăta altora dacă nu are ceva zăm islit de sufletul. cînd ai în ju r atîtea fabrici de confecţii. incalculabile? Cum poate fi u n om m ulţum it de viaţa lui dacă la capătul drumului nu are el singur ce vedea. D in punct de vedere econom ic nu e rentabil. dar nici economia nu este disciplina care să le explice absolut pe toate. ceilalţi nu se lasă pînă nu desfundă şi ei o modalitate nouă pentru o meserie veche de cînd lumea. atîtea combinate de tricotaje! Ce-i trebuie azi omului să înveţe zidăria. judecate din punct de vedere spiritual. tîm plăria şi o mie de alte specialităţi legate de construcţii. să vopseşti lînă. Tot ce face omul într-o viaţă este realizarea timpului ce i s-a dat. pe unde nu-şi lasă ele pecetea îndemînării lor! în Estonia omul care nu se pricepe a face ceva — ca şi cum ar fi u n om pierdut. O. să m unceşti cu andrelele. cum poate fi preţuită viaţa unui om dacă rezultatele ei sînt invizibile. nu e deloc uşor să-ţi faci singur casă. prezentul şi viitorul neam ului.dacă cineva a găsit u n fel nou de-a mai face ceva. A cesta e trecutul. siguranţa lui în ziua de mîine. reali­ zarea posibilităţilor pînă la arm onizarea întregii perso­ nalităţi — toate acestea fiind nişte nazuri efem ere din punct de vedere economic. iar pentru doritori de case in­ dividuale se vînd proiecte şi garnituri gata împachetate?! Aşa e. cîntărit 359 . zice estonul. constituie totuşi scopul unei existenţe umane. încăpăţînarea de-a le face pe toate cu propriile mîini e una din cele mai stranii realităţi ale acestei lumi estoniene. cultivarea germenului creator. A şti să faci ceva bine. să ridici o minune de grădină pe u n m inuscul petic de păm înt din preajma casei.

La Tallinn a apărut o instituţie unică în ţară. Fireşte. scule. Cine doreşte şi se pricepe a face obiecte casnice. „U ku“ achiziţionează obiectul. o îndrum are din partea m aiştrilor şi a specia­ liştilor. Nu ştiu cui i-a venit ideea. G uver­ nul republicii. pricepere. în scopuri economice. Dacă ceea ce va aduce peste un timp va prezenta o reală valoare. a avut o Carta care recunoştea pentru căpeteniile de bresle chiar şi un dram de independenţă civică. îndrum ări de tot felul. şi iară se revine la intenţii. ridicate la nivel de artă. avea şi faima m eseriaşilor încă de prin secolul zece. plătind. îa sfaturi. şi nu e de mirare că articolele întreprinderii „U ku“ se vînd mai în toate ţările lumii. — pînă că şi aici. M enirea acestei instituţii este urm ătoarea. realizat de braţele lui? A vînd numai două luni însorite pe an. o consultaţie. dar cu dorinţa de a face ceva. răm înînd să revină peste un timp cu ceea ce a izbutit să facă acolo în tihna casei sale. Dacă intenţia este susţinută de-o anum ită îndemînare. a luat un şir de măsuri pentru a susţine im boldurile de afirmare individuală. la materiale necesare. După care estonul pleacă. ’ v orbind de patima estonienilor pentru meserii. estonul e veşnic în căutarea posibilităţilor pentru a putea realiza tim pul liber din lungile şi um edele nopţi nordice. N u este o mare taină că se făceau toate astea pentru încurajarea com erţului. „U ku“ se numeşte. de altminteri. dar apariţia lui „U ku“ chiar a avut fericita m isiune de-a încălzi şi a lumina sufletul casnic al estonienilor. dar cert este că secole la rînd în Estonia m eşteşugul era nu numai un fel de-a cîştiga 360 . port cunos­ cut de navele lumii cu o mie de ani în urmă. a obţine un suvenir cu emblema „U ku“ nu e lucru chi&f. Şapte sute de ani la rînd. poate intra la „U ku“ pentru a primi u n sfat. omului i se dau m aterialele nece­ sare. De dimi­ neaţă şi pînă &eara tîrziu lumea intră şi iese de la „U ku“. nu trebuie să uităm că m eseriile au o tradiţie cît se poate de veche pe acest pămînt. Ca urmare. Vine cu mîinile goale. Tallinnul. arta m eseriaşilor şi-a avut un zeu ocrotitor.de mintea. materia­ le. iar „U ku“ în estoniană înseam nă „Zeul ocrotitor al vetrelor. Sume destul de frumoase. al căm inurilor“. Pleacă îm povărată de sfaturi. înţelegînd foarte bine această patimă a cetăţenilor săi. scule. în Estonia. cît a durat calvarul ocupaţiilor străine. afît de simplu.

pentru a te salva pe tine însuţi şi to t neamul tău. Estonienii. A tunci însă cînd munca nu-i mai produce satisfac­ ţie. aceste nesfîrşite tăceri nordice. avută. aproape două ore de drum. dar după ce-şi • revin. Mi-aduc aminte prima mea călătorie de la Pärnu la Tallinn. pe tăcute. şi cunoscuta pătură socială sortită a se legăna în culoarul autobuzului. . dar se poate reuşi. Viţă de marinari. Şi tot încet. s-a to t transm is din ta­ tă în fiu. aici e scutită de această corvoadă. stînd în picioare cu lucruri cu tot. Speteaza vine moale [ înapoi. perfecţionînd-o. Mai e nevoie de un anum it dar ceresc. cît spre o viaţă frumoasă şi cumpănită. 1 curat. Spaţiul dintre fotolii e liber — autoexpresul nu obiş! nuieşte să ia lume mai multă decît indică num ărul total de scaune.N ecesitatea de a şti să faci ceva cu mîinile tale. de ce. foarte preţuit aici în Estonia. autoexpres luxos. Ieşim din Pärnu şi pornim cu o viteză bine calculată spre Tallinn. lucru care nu mai miră pe nimeni. Pasagerii — oameni serioşi. pînă a ajuns a fi un elem ent de bază în caracterul naţional al estonului. 361 . nici nu se aude de după perdeaua cabinei. nesfîrşită. A duce o viaţă frumoasă. în marea lor majoritate. se înnobilează. Fiecare îşi are fotoliul său. înnobilînd-o. M unca poate fi un chin. de va fi să fie.pîinea cea de toate zilele. O tăcere lungă. n-ar ploua? Geamurile-s numai şiroaie de apă. atunci cînd munca începe a deveni chin. amarnic. estonul o lasă baltă şi se duce să petreacă. bine crescuţi. O dată ce avem numai şaizeci de zile însorite pe vară. dar munca poate fi şi o sărbătoare. poţi trage u n pui de somn. O. cum pănită şi înţeleaptă — pentru asta e puţin să to t aduni şi să cari la casă. apocaliptic. se scoală într-o bună dim ineaţă pentru a le lua pe toate de la început. iar în autobuz e cald. de fabricaţie maghiară. stau în fotolii concentraţi şi retraşi. gospodăreşte. esto­ nienii beau crunt. cum se întîm plă numai vara. Mergem f cu un „Ikarus“. bine. A fară plouă. se perfecţionează pe ei în­ şişi. Şoferul nici nu se vede. A duce o viaţă bogată chiar şi în vremea noastră nu e atît de simplu. adică. din generaţie în generaţie. ci şi o zare de lumină spirituală în nesfîrşita îm părăţie a întunericului. ştiu a găsi anumite posibilităţi de a perfecţiona orice îndeletnicire şi. tind nu atît spre o viaţă bogată. O sută patru! zeci de kilometri. Estonienii ştiu a transform a cea mai banală preocupare într-o artă.

Pasagerii — unul picură. lăsînd pădurara să urce.. în general tăcerea mai este şi un fel de acumulare a 362 . lor abia li se deschise pofta. pentru că dincolo de aceşti nori. Undeva jos îşi dezghioacă valurile Marea Baltică. poate datorită drumurilor suflate şi îngrijite. nu în sens de soţia pădurarului. încă o jumătate de oră de drum şi voi începe cu „A ruginit frunza din vii“ ori cu „Bătrâ­ neţe. şi cînd în cele din urmă maşina a oprit la altă autogară din Tallinn. începe să ţi se pară că eşti în avion. şi iară plouă. două ore de drum şi nici o frază. în orice altă republică expresul şi-ar fi văzut de drum fără să fi luat în consideraţie gestul femeii. Zburăm prin ceaţă. altul cască. nici o replică. I-a zîmbit la despărţire. După ce am tot tăcut şi tăcut împreună cu toţi. ne aşteaptă un soare cald şi un pămînt verde. cînd soarele frige. să se convingă că nu sînt locuri libere. ci în înţelesul de pădurar ca atare. iar noi zburăm înainte. Doamne. prin nori. poate datorită luxului orbitor al expresului. oamenii se dădeau jos oare­ cum indispuşi. sub scaune. Unde mai pui că într-un fund de pădure ne-a oprit o pădurară. cu un colac de sîrmă ghimpată pe umeri. bănuind că nu vor izbuti să-şi aranjeze treburile într-un oraş atît de mare fără a scoate o vorbă. Şi iară o postată bună de drufîi. ei de abia intraseră în zodia necuvîntului. Cît despre tovarăşii mei de drum. Se aud numai foşnind ziare şi undeva jos. mie unuia a început să mi se pară că mai mult nu rezist. Şi iară zburăm înainte. dar în Estonia domnesc alte moravuri. ocupînd locurile eliberate. Murmură încet motorul. iar strânsul abia începe. La un moment dat. dincolo de această ploaie. dar categoric nu vor să comunice ei înde ei. murmură motorul. dar plin de demnitate. haine grele“. O sută patruzeci de kilometri. a ridicat un braţ fără prea multă speranţă. Venea pe marginea drumului şi. şi iară un codru de tăcere. nici un „of. fluieră apa şoselei tăiată de roţi în două. la care i s-a răspuns cu un zîmbet ostenit. Această nesfîrşită tăcere nu a fost stingherită nici de faptul că autobuzul a avut şi cîteva staţionări. Un muieroi zdravăn şi mare cît un munte. alţii au urcat. iar lumea zace tolănită în fotolii şi tace. Şoferul a oprit. udă leoarcă. O parte din pasageri au coborât. la o mare înălţime. cerîndu-şi oarecum scuze..pe vremea strîns. celălalt se gîndeşte la ale sale.ului. în autobuz nu se mai citesc ziare. o f“.

au fost solicitate patru sute de mii de bilete. ne putem închipui un tablou unic în felul său. numai spumă. unde să se mai gîndească ei la cîntece. pe Cîmpia cînte«ului. îritr-o singură suflare. şi unul dintre cele mai tăcute popoare din lume se adună o dată pe an. estonii sînt în fond un popor foarte bine consolidat. mii de variante ale costumelor naţionale şi. oamenii îşi văd de griji. Populaţia cere să fie reluat concursul. „Odă plaiului natal“. croit. ce scandal ar fi dacă s-ar afla că într-un anumit caz două echipe repetă culoarea. cunoscute în toată lumea. coruri mixte. ţesut şi brodat într-un fel unic. dar adevărata faimă a Estoniei sînt renumitele coruri de bărbaţi. el cu o săptămînă înainte de spectacol cade într-o tăcere totală. vara. Sentimen­ tul unei adînci înrudiri spirituale îi varsă într-un cor unic. Mii de cătune.energiei. Veşnic tăcuţi. * După ce-şi sărbătoresc o dată pe an cîntecele şi dansurile. O jumătate din populaţia ţării vrea să vină pe Cîmpia cîntecului să vadă cum dansează cealaltă jumătate a ei. Fiecare cătun trimite echipe de dansatori şi de corişti în Capitală. pentru a cuceri sala pe deplin. şi dacă ţinem cont de faptul că populaţia Estoniei abia-abia se ridică la un milion. de reîntoarcere a limbii şi graiului la valorile sale primare. Unde mai pui că dansurile ca dansurile. pentru a redobîndi frumuseţea cuvîntului şi a se năpusti apoi cu el asupra sălii. şi un cor alcătuit din treizeci de mii de cîntăreţi. Harnici şi concent­ raţi. prin cătunele lor. veşnic ocupaţi fiecare cu ale lui. croiala ori ornamentul costumelor! Oraşul e numai vîlvă. nu scoate un singur cuvînt. dirijat de voinţa celebrului compozitor Gustav Ernesaks. detună. O forfotă de curcubeie pe străzile Capitalei esteniene. rar cînd se schimbă o vorbă-două. * * * în fiecare an estonii se adună la Tallinn pentru a-şi sărbători cîntecele şi dansurile pe renumita Cîmpie a cîntecului. Rar cînd se adună. fiecare echipă are portul ei. de necazuri. la dansuri! Le arde de aşa ceva?! 363 . Se întorc pe la casele. Pînă şi în viaţa casnică recurge la bileţele. Celebrul tenor italian Mario del Monaco recunoaşte într-un eseu că. vai. fărîmele de curcubeie dispar din Tallinn. Aproape o jumătate de milion a voit să vadă cu ochii săi cum se dansează azi în ţară.

Ţara lacurilor. ii Pe malul mării erau numai case. astfel încît începe să ţi se pară că nici măcar nu se cunosc. cînd pleacă stăpînii în zori. iar eu nici atîta în estonă. adunat şi plămădit pentru a trece prin toate şi a nu se mai despărţi. o pisică picurînd la soare lîngă prag. pe cînd cealaltă jum ătate rămînea topită în umbra unui enorm stejar. cu mansardă. Ce-a de-a doua casă. învăţătoarea. ţara perechilor. de. I-am zîmbit şi i-am spus.. căutam să potrivesc jum ă­ tatea luminată de soare cu cea din umbră. Apoi. ascunsă într-un fund de livadă. dar în tru cît ea nu pricepea o boabă ruseşte. E foarte curios să stai aşa la o parte şi să-i urm ăreşti cuviin­ cios. Amîndoi tăcuţi. prin cafenele. ce pi-a adus în acest capăt al lumii. cum se obişnuieşte prin trenuri. Iată însă că mai trece un timp* O privire întrebătoare. aşteaptă cînd va veni iară vara. aş zice eu. iar încolo — nici ţipenie. o celulă a lumii. din bîrne. de la distanţă. perechi pe schele. Stau alături. în crătătura ei severă şi corectă se întrezărea ceva din felul de a fi al învăţăto­ rilor de la sate. în prag apare o femeie tînără.7 cu ochelari. parcă chiar desperecheaţi oarecum. un suflet.M ocnesc însă în sinea lor. Perechi prin teatre. u n zîmbet. o uşoară plecare a frunţii. Cea de la margine. el blond şi ea blondă. m uncind din noapte în noapte. Era într-o duminică dim ineaţa şi m-ani gîndit că într-un asem enea cătun. şi deodată îţi dai seama că aceşti doi tineri sînt un gînd. Pînă şi trenul cu care plecam într-o seară din Tallinn era numai perechi de tineri estoni. S-au aşezat alături. perechi pe băncile grădinilor publice.. însă habar n-au unul de altul. Adică se vedea numai jum ătatea ieşită la soare. printr-o singură frază. se duc pentru m ultă vreme. mi-a răspuns în felul cel mai am ănun­ ţit. în cîmp. stînd în drum.T ■ . fierb ca nişte -butoaie cu vin şi. foarte binevoitoare. în vreme ce eu. avea o cătătură mai priitoare. şi iară se vor aduna pe Cîmpia cîntecului. stătea încuiatăi O mică florărie în faţa casei. ţara cîntecelor şi. sînt u n corp unic. un frumos petic de iarbă despicat de o cărăruşă în două. pe mare. toată conversaţia noastră era în 364 . concentraţi.

poate chiar u n orăşel o fi fost. ea mi-a răspuns tot printr-un zîmbet şi ne-am despărţit avînd păreri cît se poate de bune unul despre altul. fusese aici cîndva un sat de pescari. dar nu se vedea nimeni. Şi n-au mai rămas din acea aşezare decît patru case. Părea o casă pustie. căci nimic nu mi se părea mai ciudat decît această rămăşiţă de cătun în luna iunie. dar mă ţineau locului nişte albăstrele care se iţeau prin fereastră. cît cuprinzi cu ochiul. prin care copacii ajung a-şi măsura statura cu veacul.. nici nu aud nimica în jur. Dacă însă stai să te uiti mai bine la J . viaţa a tot mers înainte. Abia de-au mai rămas ici-colo cîte-o tulpină. Cea de-a patra era cu etaj. cu toate că cercevelele ferestrelor au început a bate în putred. Pe semne. Pe semne. şi în jur. vine odată şi odată peste bă­ ieţi dorul de a încăleca ori măcar de-a înhăma un cal. pereţi masivi. nici tu vişine. o viaţă ce n-a fost trăită din plin. to t stînd la poartă. pe semne. Cea de-a treia casă nu era încă gata — ferestrele şi uşile mai rămîneau bătute în scînduri.. cresc în legea nesoco­ tită a întîmplării. O livadă de meri şi vişini uitaţi de lume şi de Dumnezeu. o uşă larg deschisă. şi poate ar fi fost mai bine să-mi văd de-ale mele. puţin fugit pe-o coastă. e o boală a vîrstei. şi nici tu mere. O şuviţă de fum depănată domol din hogeagul casei. nici nu văd. De printre poienele date în floare se înalţă plopi şi tei. m esteceni şi brazi. vreme trece. vreme vine. oricum şi oriunde ar fi crescut. într-o duminică caldă şi frumoasă pe ţărm ul Mării Baltice. căci în fundul grădinii doi şcolari se căzneau să înhame un cal la un pluguşor din cele cu care estonii trag ţărînă la cartofi. care şi unde s-a nimerit. numai iarbă scăldată în spuma florilor. dar. avea săm înţă de iarbă nesem ănată pe la încheieturi şi ziceau cele fire de iarbă rară că au trecut ani mulţi şi grei de cînd nu mai ies stăpînii să ia aer curat. Veacul însă n-a stat locului. am început a mă uita în jur. Poarta şi gardurile stăteau spetite şi dezbinate cum au scăpat din ghearele viforului iarna trecută.. şi cînd capătă biciuşca în mînă. Cresc aşa.. şi eu. Oricum. cîte-o creangă. dar. din bîrne. nu mai avea rost să stărui lîngă cea de-a treia casă şi am pornit spre ultima. cum zice poetul. Indiferent din ce părinţi s-ar fi născut. iar balconaşul de la etaj.darn. Temelie naltă. D rept care i-am mai zîmbit o dată. cineva o fi trăit acolo.

mahalaua a rămas. cine Dumnezeu m-a adus în fundătura asta. la casa cu num ărul 17 situată chiar pe ţărm ul mării. se pot închiria camere. necăjiţi cum nu se mai poate.. Şi atunci i-am întrebat şi pe dînşii ceea ce o întrebasem mai înainte pe învăţătoare: unde este casa cu numărul şaptesprezece în care. Soarele urcă încet spre amiază. N işte am intiri de demult.. iar cătunul nu mai este. Intr-un anum it fel literatura este şi ea un fel de vînătoare.. pe semne. eu. de . băieţii au început a se sprijini cînd pe u n picior.copaci.. — Şi e departe acest Heădmeimeeste? — Păi. să fii gata în fiece clipă a porni într-acolo unde te va duce setea de frumos. că mai departe e marea. simţi cu sufletul care dintre copaci a fost sădit lîngă prag. după ce mi-a tradus conţinutul afi­ şului. „Cătunul m îndrilor bărbaţi“. Mă copleşeşte u n fel de zavistie pentru viaţa care rămîne. ce căutam pe-aici? Fiind în drum spre Pârnu. dar nu ştiau cum. u n fel de jale pentru viaţa care se trece — e la mijloc o melancolie cît se poate de răspîndită la noi în Moldova. de la ţară. mi-a spus că Heădm eim eeste înseam nă „Bărbaţi frum oşi“. de u rît ce-mi era. după cum spune anunţul. iar eu tot stau la poartă.ne mirăm şi noi înşine. f — Acolo. ori zicînd mai altfel. vrem ea trece. începi a ghici cum a fost aşezat cîndva cătunul. m-au făcut să le vin în ajutor. O simpatică estonă. siliţi să facem o lungă pauză. a intui prada. ca să vezi. U nul din ele anunţa că în cătunul Heădmeimeeste. cînd pe altul — se simţeau datori să-mi mulţumească cumva. am prins a parcurge afişele lipite pe stîlpi. în una din staţiile de auto­ buz. A şa se fa£e că uneori curiozitatea ne duce cine ştie pe unde. A ceste patru căsuţe fuseseră. bănuieşti cum au fost aşezate ogrăzile. în tr£ timp băieţii din ograda vecină iar opriseră munca şi acum umblau în ju ru l calului. colo după copacii ceia. o biată mahala spălă­ cită de vînturile mării şi. este m ult camera liberă. la Gustavson. Că în casa ceea erau multe odăi libere. T 3 66 . şi cînd totul a fost pus pe roate. dar mă interesa dacă G ustavson ştie ruseşte măcar atîta cît ştiau ei. Trebuie să ştii a mirosi urmele. Vezi pe unde au trecut odată drumurile. o ştiam şi fără dînşii. Deci. care lîngă poartă.

fiindcă aveam o crenîn Vrac^ • vrat nu ma* avea rost. adunat la ceafă coc. ca u n om ce ■ Ied e pe* 11 un^ *n s^n Surâtatea mării şi e bucuros cînd M k y M J S m ^ a supără picioarele. dar era ceva ■li’Ho -B w W ei de-a se mişca. . A şa um flate cum Kp1 j ţ de^t81^ a^e me^e» mă pot bizui pe dînsele mai m * A ^ cele de lemn. (U le b ă t ^ r i ^ ^ ^ n ^a Pra& am zărit două cîrje la subsuoWM a z*s ea parcă prietenos. se să n u am dreptate. de asta am şi IN schimb G^rz* u> d o cto rii din Leningrad au v ru t să mi I B I H e ^ altele.aa/ • J ÎNfs# venea mie să fnă în to rc la poarta ceea. nervos. . Celălalt cîine a rămas p. rlant^ * cîine.. în cele din urmă.Nu_m?. într-un tîrziu din umbra ■ ia îin ^“a desprins silueta unei bătrîne — u n chip Palida* cărunt. m ătuşa m-a x U... fireşte. şi iar pauză. E ^ r a f i i a^Um £ata să-mi văd de drum. dar am păV‘ * e**eva ore P*na la celălalt autobuz. Ş? Mtra înceiy sec. Se făcea de parcă cineva BP^Îâfa Iîloa^e>011 Palma» podeaua — lipa. I l r căn i i i ^Pa...U I şi a ieşit înaintea mea ca şi cum a r fi I u m ^ate cît de greu îi vine să umble. A j r x7n rusă curentă. dar nu m-am dat. un s^m\ al dem nităţii foarte |. prindea alene muşte. întins pe prag.. De abia Una I ogradă. Tăi- 1 (fe jlîf| . Aşa cred eu. f e r I t ia t.f attl. apoi a pornit şi [ Ca î» + lmlna * îlea. am început Tjr H *e pomeneşti că nu sînt nici aceştia acasă.ca părea ciudată încetineala ceea a stăpînif t ’c javra cea bălaie s-a şi îm prietenit cu mine. a’ prin uşa întredeschisă au prins a răzbate B r i i ti2^0*^0^ ^oar^e ciudate. H m | a' î ntîmplare.P *: mai avea o bună creştere a om ului din ■Esfti î Carui5 nu-i dă mîna să lungească vorba fără a te f° n cas^ Mi-a făcut semn să intru. în sens că.. iată. cînd deodată 1 ţ%g a prins a se gudura la cete ce se petreceau R . 7 cta. avea o judecată sim plă şi I ^onuntat *^e bărbat. dar. chem W < P i lar încolo e treaba lor. în felul ei de-a sta în mPÎ i arf : mă puteam dumeri ce-o fi fiind la mijloc. 1 . gîndit: cît o fi suferit biata bătrînă pentru i r eP^t Şi parcă ghicindu-mi gîndul. zăpăc t ^ % a venit m ult prea aproape şi acum stătea P ită T ^ e m uşcat nu îndrăznea.Cunoscînd patima estoniencelor pentru KF 1 . că două javre s-au şi repezit la mine. apoi o pauză..

ba de altul. în singu­ rătatea acestei bătrîne. bătrîna Gustavson pri­ meşte ilustrate cu felicitări din Tallinn. ea după ce ne-am aşezat într-o* sufragerie destul de măricică. mătuşa încerca să ghicească cu glas tare: o fi însemnînd oare ilustratele primite că cele trei familii intenţionează să vină vara la odihnă ori aşa ceva autorii n-au avut în vedere? Oricum. dar nu cred (ţă.Păcat. sub acoperişul acestei case. Ei aveau maşini şi îmi era drag să văd prin fereastră o maşină stînd la mine în ogradă. iar drumul e lung. nici bătrînei nu ne mai ardea de etaj. frumoase. Mai rămîneau libere două odăi sus. cîtă dibăcie şi îndemînare îi trebuiau pentru a ieşi ori a intra în casă^ — O cameră? a zis. ci lipăiau aşa. încep a vorbi de una. Că i se spunea Tamm nu m-a mirat cîtuşi de puţin. de alta. de sărbători. am pornit dintr-o odaie în alta. acele cuvinte răsuflate de care ne-am săturat cu toţii a le scrie şi a le citi în ajunul sărbătorilor aveau aici. Leningrad şi Moscova. şi cum se întâmplă mai totdeauna cînd pornesc doi oameni la drum.. am 368 . Casa e mare. mătuşa mi-a spus.pile nu mai prindeau pămîntul cu muşchiul. iar camerele sînt mari. după ce a tot cugetat. Oprindu-ne din vreme în vreme. camere am destule. dar nu ştiu cum nici mie. la etaj. Drumul era lung şi anevoios — bătrîna se rezema ba de-un perete. pentru că Tamm în Estonia înseamnă cam ceea ce înseamnă Ivanov în Rusia şi Ciobanu la noi în Moldova. Trecînd printr-un coridoraş îngust. — Aveţi maşină? — Nu. că* din păcate. o însemnătate nebănuită. Mătuşa Gustavson a început a-mi povesti despre chiriaşii' care au stat aici. Vroia grozav să-mi arate casa. şi după ce s-a odihnit un pic. nici odaia pictorului. Acele locuri comune. fire încăpăţînată şi credincioasă priete­ nilor vechi. gr. Numai genunchii sau poate şoldurile mau in­ tuiau încă pămîntul şi. pe ţărmul mării. la întîmplare. şi fireşte. în fiecare an. ca două bucăţi de aluat aruncate de ici-colo. un pictor din Moscova şi o familie de esto­ nieni din Tallinn căreia i se zicea Tamm.. Au trăit un profesor din Leningrad. ca să-şi facă de urît.& sSC vă placă» Sînt o văduvă necăjită — nici măcar pentru măturat nu mai sînt bună. sfinte Dumnezeule. nici pe cea a profeso­ rului. fireşte. nici pe cea a familiei Tamm nu mi-o poate închiria.

albe. Poate că nu prea era nimerit. roz. această pasăre fierbinte din ţara baştinei mele? [ — Cînta bărbatul pe vremuri. încă Ipeste o zi. B — Poimîine? ■: . pe semne.. trecută de şaizeci şi mai suflu încă! Stătea cu spinarea rezemată I de-o uşă înaltă.O! p — Locuieşte cineva? : — Nu. dar. cu trupul neted şi cu înflorituri. pe ţărmul Mării Baltice. 4 369 . de la lumînări se şi trage ■ numele odăii. A zăbovit o vreme cu mîna pe mîner.bătrînei Gustavson erau dintre cele mai 24 I. Ceea ce m-a mirat chiar din prag erau spaI ţiul şi curăţenia — într-o asemenea casă o sală atît de ■ mare şi atît de îngrijită! Pe pervazuri — vazoane cu ■ flori. am feliciBtat-o. — O. D ruţă. mici cît o cutie I de chibrituri şi înalte de-o jumătate de metru. aştepta s-o întreb aşa ceva. I roşii. nu ştiu cum se spune... căutînd cuvînitu l.. m-am gîndit. NiI căieri n-am mai întîlnit această patimă răspîndită atît de I pe larg ca în Estonia. Dar mîine e ziua mea de naştere.. într-un ungher — o măsuţă cu o garafă de vişinată. vopsită în alb. Era cea mai fruI moaşă uşă. oricum. o uşă cu mîner frumos | de aramă. pe cînd eu. Masa.. aşternută cu o pînză curată de in. Albe.. dar mai pe urmă. Pe semne. Luminările . cu răutate a zis — ca să vezi. voi.. mai suflu încă. în mijlocul odăii — o masă ovală cu o mulţime de B scaune în jur. pe care încă n-o deschisese. Aştept un 1 oaspete de la Tallinn. aşa-zisa sală albă. — Sala se va elibera nu mîine. Sute. Estonienii obişnuiesc să-şi facă singuri lumînări. Mătuşa mi-a primit felicitarea cu o îngăduinţă I nelipsită de umor. aici e odaia cea mare. mii de feluri. căci lehipul i s-a aburit de mîndrie. A zis cu mlndrie. cu cel mai frumos mînef din toată casa. trecută de şaizeci. ■ era goală — numai două sfeşnice de aramă ţinînd în B braţe două lumînări mari. Era mai tînăr ca mine şi a murit. după care a apăsat minerul şi uşa I sra deschis. m — E odaia matale? r Bătrîna.lărit deodată răstignit pe perete un frumos trup de vioară şi m-am mirat cumplit — cum de-o fi ajuns aici. că altceva nu albea nimic în jur.

şi pe măsură ce se subţiau... cînd toate sînt atît de trecătoare.. mă rog. — Un pahar de vişinată? — Nu. se topeau înapoi în ceară şi de la încheietura un­ de se topeau răsăreau alte frunze. urcau ele de la buza sfeşnicului în sus. cînd totul va fi pe masă. şovăind pe muchia cutiei fără a trece în flacără — era păcat. — Prăjiturile încă nu-s gata. dar e o muncă grea. subţiindu-se împreună cu lumînarea. şi m-am gîndit că mătuşa Gustavson o fi muncit multe nopţi la rînd pentru a-şi săr­ bători ziua de naştere. Bătrîna şi-a ridicat fruntea şi a rostit sec. I-am mulţumit şi.. care. mi-a şoptit: — O să vină un prieten din tinereţe pe care nu l-am mai văzut de-un an de zile. De trei ori nu a fost pentru că era război l& j dar asta nu poate fi pus la socoteală. — Şi vine în fiecare an de ziua dumneavoastră? — Vă miră? — N-aş zice. Veniţi mîine. dar vorba e. doar pot bănui de ce n-a fost. Ceea ce nu era frunză fusese uşor suflat cu a«ghit. f r Stăpîna m-a poftit să iau loc. plină de demnitate: — De la şaptesprezece ani şi pînă azi numai de patru ori nu a fost de ziua mea. Estonienii cunosc mii de feluri de a face lumînări. am întrebat-o: — Dar. în epoca noastră. 370 . la care omul recurge numai rareori. erau mult prea frumoase luminările. dacă nu e cu supărare. dar chibritul a lunecat moale.alese. — Adică. Pe cine aşteptaţi să vină de la Tallinn? Şi-a coborît privirea. dar totuşi. Cu un glas scăzut şi tainic. astfel încît cele două lumi­ nări erau maL întîi o operă de artă şi apoi lumînări. — Şi a patra oară? "Bătrîna privea molcom prin geam — ori că nu ştia cum. subţiindu-se uşor.. oarecum ispitit de curiozitate.. mulţumesc. migăloasă. Nici prea mici şi nici prea mari.. din aceeaşi ceară albă se desprindeau frunze de stejar. ori că nu vroia să spună. Adică mîine o să fie anul.. a luat o cutie de chibri­ turi cu gînd să-mi arate cum ard luminările făcute de mîna ei. cum a scăpat de-acolo? — A fugit.

dar ce folos. nu mi-am bocit tinereţea. aş putea da fiecărui estonian cîte-o floare. cosit iarba. ori sala. cumva s-o fi ascuns vreo scenă după draperia ceea? f — Vă place teatrul? Bătrîna s-a cutremurat. în fiecare seară Gustavson era pe scenă. Patru sute.. Şezînd la masă şi ascultînd fel de fel de pătăranii. cusut la maşină.. ba că e laviţă. a împrumutat din flacăra lui pen­ tru cele două luminări. dacă ar fi să le adun azi. dar teatrul deseori m-a trezit noaptea din somn şi m-a făcut să plîng.. k — Roluri? — O! Patru sute de roluri şi o sută de ori Gustavson — regie.. A supt adînc în plămîni mireasma . sfîrşea cu un obiect din scînduri lucra­ te frumos — ba că e scrin. Podeaua. abia se ghicea o sîrmă de care era prinsă o cortină cu inele.. cîte flori mi s-au adus. De durere.. cum îi zicea ca. Vin şi acum băieţi şi fete de la casa de cultură de după şosea. Teatrul e mişcare. iar sus.. sub tavan.. de recunoştinţă mi-a zîmbit. muls vacile.Pentru că nu am voit să gust vişinată. s-a uitat la cele cîteva flori albăstrele de pe pervazul ferestrei. chibritul care zăcea lîngă cutie.. de data asta hotărîtă. — Teatrul e tot ce-am avut eu pe lume. ce cobora frumos în falduri. avea ceva ciudat în proporţiile sale. mă tot uitam în jur. S-au trecut toate şi nu-mi pare rău.. puţin coborîtă în fund. O. A reluat.. Peretele de lîngă scrin era acoperit de-o draperie albastră. iar picioarele mele. s — Teatrul e profesiunea demneavoastră? I— O. şi deodată m-a luminat un gînd — au nu. eu lucrat cîmp. S-a întors Cu tot cu scaun. Veneau oanjeni cine ştie de pe unde şi se aşezau aici alături cu un braţ de flori. mătuşa s-a dus d(‘ una singură la măsuţa din colţ. № — Iar bărbatul dumitale? ! — El de după cortină cînta la vioară. a băut o jumătate de păhăruţ şi ceva a început a se topi în inima ei. pentru că odaia. N-am plîns după pămînt. Şi a zîmbit. nu.. de pluş. şi de la zece ani pînă mă mai purtau picioarele. de necaz. Dar asta ziua — seara la noi era spectacol.. nu ştiu cum se spune ruseşte. — De. l-a aprins. dar nici a scrin şi nici a laviţă nu prea seamănă.. ţesut.

pentru că bătrîna to t venea încet în urma mea şi pînă ce tot aşteptam eu.. veniţi la mine. din care am înţeles că e vorba de „înainte de apusul soarelui“ a lui H auptmann.. m ătuşa mi-a povestit cîteva în­ tâmplări din viaţa televizorului ce stătea pe-un dulăpior — s-a tot căznit cu el m ult şi bine. şi i l-a reglat..de ceară fierbinte. ori nu o să vă placă. înainte de-a fi ieşit din salon. fel de fel de m irodenii pentru copturi.dacă nu găsiţi. M-am gîndit la petrecerea ce urma să aibă loc a doua zi şi am întrebat: — Da.. O femeie zdravănă şi încruntată. M ătuşa s-a ridicat şi ea. mă rog. M irarea mea nu avea margini.. am văzut briga­ . Pachete cu zahăr. a sărit jo s din brişcă. încît acuma are o imagine clară cum nu se mai află pe tot întinsul ţărm ului. cu apucături de bărbat. unt.. Acum. că loc este destul. Nu ştia cum să traducă titlul piesei în ruseşte şi a început a-mi povesti subiectul. acolo sînt case noi. Se apropia tim pul autobuzului cu care puteam pleca şi m-am ridicat. Acum el pregăteşte. a smuls de sub scaun un coş plin şi a pornit cu el spre noi. a început a deşerta coşul de-a dreptul pe scăricelele de la intrare. In prag a trebuit să mai aştept o vreme. iar. cum ştia el să mai facă scene de dragoste. care nici măcar nu a term inat încă şcoala. la poartă a oprit o brişcă cu două roţi din cele cu care umblă brigadierii din colhozuri. bune. pînă a venit u n băietan. apoi a suflat în una. mi-a spus cu glasul unui om care a trăit destul şi a văzut multe pe această lume: — Mata întreabă cameră acolo la şosea. O. Venind spre ieşire.. D upă care a scos u n carnet şi a prins a citi cu glas tare cum citesc elevii din clasele primare — controla cîte din cele comandate au fost cumpărate şi cîte mai trebuiau cumpărate. ce-i drept. lapte. — Terel / ")fj ^ № 9 Fără a sta să vadă cine şi cum o să-i răspundă la bineţe. dar. în cealaltă. are alte roluri. Şi-a încălzit palmele la flacăra celor două luminări.. In anii de gazetărie am văzut sute de brigadieri prin colhozuri. — M îine o să le las să ardă pînă la capăt. bărbatul care urmează să vină mîine de la Tallinn a fost şi el actor? — A fost? El e şi azi pe scenă. Patruzeci de ani la rînd ju cat eroii romantici.

bărbatul pe care îl aştepţi dum neata să vină mîine — de-ar fi fost să vină călare. Brigadiera i-a arătat pumnul. Acum era cazul să aflu. şi pentru că totuna mînă calul încoace. A coborît cele două scăricele. ca să nu se simtă mătuşa G ustavson chiar complet izolată de lume. Era ceva nem aipom enit — să baţi u n belciug în perete. tot ea lipeşte din cînd în cînd cîte-un afiş la staţia de auto­ buze. dar u n brigadier care.. am eninţînd-o pentru bîrfeală. dar chipul ei palid a prins a se lumina to t mai tare. şi-a luat coşul.. — Cum adică?! — Aici. am zărit un belciug bătut în peretele casei cam la un metru înălţime. Bătrîna a zîmbit. care. brigadieri slăbănogi şi năbuşiţi de grăsime. M ătuşa Gustavson... Brigadiera noastră umblă şi ea să-l prindă. a urcat în brişcă şi s-a dus... In Estonia mi s-a întîm plat de cîteva ori să văd belciuge de acestea bătute lîngă praguri. din bunăvoinţă. s-a rezemat de perete. a căutat să-şi bîrfească prietena: i . lîngă prag.dieri harnici şi brigadieri leneşi. şi toate colhozurile îl caută. O fi ştiind m ătuşa ceva despre afişele celea. dar lucrează bine. Apoi a început să coboare tainic. cu 373 . cum fac regizorii în punctul culm inant al spectacolului. a atins cu palma rotunjim ea ruginită a belciugului. dar nu aveam pe cine întreba ce-o fi însem nînd ele acolo. to t aici şi-ar fi legat calul? Femeia nu mi-a răspuns. ar face cum părături pentru o femeie bolnavă — aşa ceva vedeam pentru întîia oară. mă rog. dar tocmai cînd îmi potriveam borurile la pălărie. fără a scoate o vorbă. brigadieri cinstiţi şi brigadieri buni de pus la răcoare. Pe semne. — A sta e tot ce-a rămas de la „M îndrii noştri băr­ baţi“. — Şi. n-o fi ştiind? . m-am gîndit. avea darul de-a ghici la ce se gîndesc alţii. Venise de acum şi rîndul meu să plec. — Dumneata nu crede că brigadiera a venit anume pen­ tru mine. probabil. de la Heădmeimeeste. cînd se aprind toate luminile rampei. nu departe de prag. ca să aibă unde-şi lega calul cel care o să vină să te vadă. de două-trei ori pe săptăm înă îmi cumpăra cîte ceva. mai tare. îşi legau ei caii cînd veneau să ne vadă. apoi. Aici alături locuieşte un maistru beţiv.

AFIRMAREA CUGETULUI De-a lungul pereţilor se înalţă o lume de ţărani răscu­ laţi. Era cald. toate răm în « u aşa cum au fost rînduite cu mii şi mii de ani în urmă — aceeaşi încleştare între umbre şi lumini. se roteau deasupra mea şi ţipetele lor ascuţite păreau o durere din lumea păsărilor pe care noi. De la prag porneau două cărăruşe — una spre poartă. spre plajă. Gustavson o fi fost o mare actriţă în viaţa ei. nu o ştim şi n-o s-o cunoaştem nici­ odată. s-a stins lumina rampei. genele — o clipă a stat fericită. Două picături pe obraji. oameni mai tineri. între viaţă şi moarte. smulşi de vînt din creasta valurilor. 374 . — La revedere dar. ciupit de mucezeală pe alocuri. Au fost cu toţii surprinşi de sculptor în clipa cînd s-au hotărît să-şi facă singuri dreptate. într-o clipă. cu durerea. cu pămînt umed. ce se mai cheamă şi răscoale. Pe semne. şi în aceeaşi vreme tăinuind de lume ceea ce avea de zis. luceau la soare marea. A fost un spectacol de teatru care a ţinut zece-cincisprezece secunde. iar dacă stai să vezi mai bine. Şi-a trăit pur şi simplu un crîmpei din viaţă. Iar dincolo de ţipătul lor. brusc. şi cade cortina. rumegînd în muţe­ nie şi singurătate. şi era foarte trist că nu am văzut-o şi nici nu o voi vedea vreodată pe scenă. alta spre mare. dincolo de pămîntul umed. Toate erau mari şi veşnice. cu vălătuci de piatră zăcînd ici-colo ca nişte animale preistorice. dar un spectacol veritabil. tainic şi înălţător. femei şi copii. nici mie nu mi-a spus mare lucru. oamenii. între durere şi bucurie. cerul şi seninul depărtărilor. dar dinspre mare sufla un vînt repezit şi rece. — Drum bun. cu harţagul lui. Pentru că nu văzusem bine marea. Stoluri de pescăruşi. am pornit pe cea care ducea prin fundul grădinii. Oameni bătrîni.înţelesuri. făcîndu-mă martorul destinului său şi cutremurîndu-mă cu focul inimii sale. Fiecare cu cătătura. bărbăteşte. adică la culmea fierberilor sociale. După peticul cu cartofi al bătrînei începea o iarbă înaltă. un suspin. Actriţa mi-a răspuns deschis. cu ochii mi­ jiţi. după care.

pentru a nu supăra prin nimic sfînta ură a celor răsculaţi. cînd curţile regale nu mai au nimic de ascuns. dar te uimesc prospeţimea înverşunării. nimic nu se mai întoarce din ceea ce a fost dus acolo. cînd cele mai confidenţiale con­ vorbiri prezidenţiale pînă la urmă ajung a fi cunoscute de toată lumea — e posibil ca într-o astfel de epocă un sculptor să plece din lume fără a fi destăinuit altora cum imita el mult trudită şi necăjita piele a ţăranului? Ca să vezi. care seamănă cu pielea. sumbru. femeia destăinuie că sculpturile au fost făcute din coajă răzmuiată de mes­ teacăn. După ce-ai tot stat cu ea faţă în faţă. dar ceea ce te miră atunci cînd te apropii e factura. Tehnologia prin care trebuie să treacă coaja de mesteacăn pînă să ajungă piele tăbăcită de ţăran a ple­ cat împreună cu Daugviliene. şi cînd nedumeririle ajung la culme. de-ar şti cum. cîştigîndu-şi existenţa prin meşteşugirea unor 375 . aşternută mai apoi pe-o pînză bine întinsă. trecute cu toatele prin griji şi nevoi. ajunse la liasita cînd nici pielea nu mai seamănă a piele. e posibil în cazul cînd sculptorul a dus o viaţa retrasă. Toate sculpturile sînt făcute dintr-un verde-închis. femeia ce a evocat această lume de ţărani răsculaţi. la cimitir. cenuşiu. se întreabă unii pe alţii cum. 8ă pătrunzi în acea lume răzvrătită. apare o modestă şi inteligentă femeie-custode al muzeului. î Vizitatorii Muzeului de Arte Frumoase din Kaunas pipăie sculpturile pe furiş. din ce au fost făcute. să te apropii. sculptoriţa. iar acestea. Cu glas coborît. ‘ — Şi demult a murit Daugviliene? — în cincizeci şi nouă. cauţi încetul cu încetul să-i îmbunezi. şi aici custodele mu­ zeului zîmbeşte cu amărăciune — l-ar folosi ei. oricum.. La care cineva o întreabă de ce nu folosesc şi alţi sculptori o asemenea frumuseţe de material. La început parcă nici nu-ţi vine a crede — se poate aşa ceva? E posibil ca în secolul douăzeci. Să fi trecut vreo sută B ceva de ani de la acele sîngeroase răscoale ce cuprinieseră întreaga Lituanie.E o poveste veche. se strecoară. hotărîrea de a lupta pe viaţă şi pe moarte. de demult. cu haina ţăranului.. şi lumea habar n-avea de existenţa lui. nici haina nu mai seamănă a haină. Elzbieta Daugviliene. şi după cum bine se ştie. cînd concernele plătesc milioane pentru a nu se scurge informaţii. setea de dreptate. a dus o viaţă modestă la periferia Kaunasului.

parcă te-ar fi enervat — cum adică? Putea să se nască această lume osoasă şi noduroasă în atelierul unei umile modelatoare? 376 . pus la punct. o lume de ţărani le-a ieşit în întâmpinare. Tainică e figura artis­ tei. să munceşti\ o viaţă şi totuşi să rămîi nem ulţum it de cele făcute. totul a fost amenajat. obosită de duhoarea linurilor opărite. adunînd fir la fir. Uimitoare sînt îndîrjirea şi consecvenţa talentului. Au tras perdeaua şi. dar cum se fierbe coaja de mesteacăn şi cum se pune pe pînza întinsă. s-o vorbit şi s-a discutat mult referitor la acest caz excepţional. sculpturile au fost transportate la muzeu.elegante pălărioare pentru dame. i să părăseşti această lume lăsînd după o perdea colbăită ceea ce ţi-a fost atît de drag. A duna afine. pentru că tocmai de asta venise vorba. Duminicile. iar cînd se sătura de-a to t alege şi culege. A fost Elzbieta un om singuratic într-o lume singura­ tică? Să-i fi trecut măcar prin cap că modesta m odelatoare de la periferia Kaunasului m unceşte nopţi întregi la nişte sculpturi care mai apoi vor deveni faima oraşului? Douăzeci de ani la rînd a m uncit Elzbieta noapte de noapte. fină. fără perspectiva de a fi expusă. După moartea sculptoriţei. să m unceşti două­ zeci de ani fără contracte. u n fel de cămară. Să m unceşti douăzeci de ani fără a fi suflat măcar cuiva un cuvînt despre cele ce te frămîntă. încît nimeni nu mai era curios să afle ce-o fi dosind ea acolo. scule de-ale meseriei mă rog. tainice sînt si izvoarele ce-au trezit la viată si au alim entat acest talent. In Lituania s-a scris. trecea Nemunas-ul. o taină peste care an de an creşte şi se îndeseşte iarba. m estecenii atît de apropiaţi prin gingăşia. durere la durere.. pentru a ridica în picioare şi a insufla viaţă acestei lumi răzvră­ tite. a rămas o taină. perdeaua ce stătea de atîţia ani. se aşeza pe un trunchi tocit de cari undeva într-un desiş. ore întregi.*. prin tristeţea lor de amărîta noastră lume. îşi lua coşul. căpşune. m estecenii duioşi cu pieliţă albă. se afunda în nesfîrşitele păduri. ciuperci. s-au găsit mijloace... spre cumplita lor uimire. Li s-a dat una din cele mai frumoase săli. La început te surprinde. Credeau că erau nişte legături de lînă. S-au făcut comisii. V estea a zguduit oraşul. urm ărea nemişcată... rudele ei venite să facă ordine în casa răpoastei au hotărît să dea la o parte perdeaua din fundul odăii.

cu fructe stra­ nii. O pera lui Ciurlionis. cînd vine vremea secera­ tului. trudite de-atîta muncă grea? Copilul ce s-a născut aici cînd nu rămăsese nici măcar cenuşa acelor mari incendii. căpşunele. să trecem în cealaltă aripă a muzeului. Nu-i văzuse. şi iară uscat. obişnuia. pînă a întrezărit cum coboară din miezul lor mîna zbîrcită şi osoasă a uneia din buni­ cile sale. şi în care anume dim ineaţă va fi putut ea încolţi. orăşcanca ce n-a argăţit şi n-a umblat desculţă să ne arate cum dă în floare culmea deznădejdii? Se poate aşa ceva? Ca să vezi. şi de acum întîm plarea face care din cele ghinde să cadă nici mai la deal. dă mai apoi naştere unui talent. să plămădească aceste braţe deformate.. Elenii ziceau că ochii talentului vin de la părinţi. iar talentul toarnă această energie în opere. nici nu se va afla. Buneii şi străbuneii sculptoriţei au ars în flacăra celor revolte.Femeia ce s-a născut la Kaunas. Cînd venea acasă. n-avea nici albume cu pozele lor. i Ieşind din pădure.. expusă în două săli mici. curg izvoare sub­ terane. se poate. iar sufletul de la Dumnezeu vine. Cum se face. să acopere afinele. Pînă să răsară pomul. O pera de artă nu este un pom ciudat. os din osul ei. da-va Domnul. ciupercile adunate cu cîteva foiţe subţiri de coji de mesteacăn. nici mai la vale. cu scopuri veşnic nedefinite. care. cînd şi cum se adună această energie spirituală a poporului — nim eni nu ştie şi. pentru că erau trup din trupul ei. ce răsare într-o bună zi într-un loc nebănuit de ni­ meni. pe semne. o fi încolţit în inim a ei setea răzbunării. cernută prin vremi şi furtuni. şi iară fiert. Fiecare popor acumulează de-a lungul istoriei sale o anumită energie spirituală. şi m ulţum indu-ne pentru moment cu această explicaţie metafizică. te 'mistuie cu desăvîrşire. sute de ani m usteşte un păm înt fertil. Le-a to t adunat şi adunat. cînd aduna căpşune pe păm întul încropit de sînge şi sudoare. pentru că ne mai aşteaptă o mare minune a spiritului lituanian. cînd se odih­ nea pe-o ciotcă acolo unde erau cîndva vetrele satelor arse. Şi duminicile. femeia care nu ştia CÎnd vine vrem ea semănatului.. le-a to t fiert şi uscat. A tîta densitate de imagini şi idei .. O m ul care are rădăcini nu poate • fi singur. nu se putea hotărî să arunce foiţele celea subţiri de coajă de mesteacăn. dar o fi citit pe chipul ţăranilor zodia neamu­ lui din care coboară.

la u n moment dat părăseşte lumea sunetelor pentru a intra în lumea culorilor şi a dim ensiunilor.într-un spaţiu atît de restrîns! Dacă e ju stă afirm aţia că arta e u n mister. In numai doi ani el dă viaţă la peste o sută de opere — tablouri.. Şi tocmai în anii ceia tihniţi din ajunul m arilor furtuni sociale. Ficţiunea l-a năucit şi l-a dezorientat pe cititor. o mică stea într-un cuib de alte stele. Azi cititorul caută să ghicească în primul rînd cam ce 378 . Lituanienii. anii cînd omenirea. (Siurlionis. pe lituanieni îi simţi că au lucrat cu fierul. după va­ luri de forfotă general-umană. A ceastă muncă de numai doi ani a subm inat curente şi şcoli întregi de arte frumoase. Să ne închipuim începutul secolului nostru.. C iurlionis ne-a făcut încă atunci. In cărţile lituanienilor deseori. L ituanienilor le place să coboare în adînc. simple creionări. apoi arta lituaniană este regina m isterelor. nu uită să lase semne veritabile pe unde trec. şi cititorului i se face rău cînd o simte. îşi va găsi oare cuibul de unde a plecat? Se întoarce. U n com pozitor cu renum e european. îngrozită de-o asem enea pătrundere a tehnicii în eternul uman. cuprinşi de febra problem elor globale. obosită de apariţia căilor ferate. pentru a lua probe de sol. îricît uneori începe să te prindă groaza — va răzbate el oare înapoi. întîlneşti cîteva m reje de pescari întinse pe garduri pentru a se usca. C iurlionis vine şi sparge cu pensula o fereastră în veşnica enigmă a viitorului. Am ajuns la ora suprasaturaţiei. Tablourile lui ne arată păm întul văzut de la distanţe astronomice. A saltul dim ensiunilor constituie nervul de bază al întregii lor culturi. în orice caz. să coborîm pe suprafaţa altor planete. porum belul lituanian e cel care se duce atît de departe. C iurlionis ne-a arătat încă pe atunci cînd nu era nici pomeneală de H iroşim a cum arată tragica explo­ zie în formă de ciupercă şi ce pîrjol pot aduce aceste ciuperci micului nostru pămînt. schiţe. M esajul şi forma acestor picturi sînt unice. Dacă ar fi să ne închipuim muza unui popor în chip de porum bel cu ram ură în cioc. A u ei ceva din îndrăzneala fierarului atunci cînd scoate el bucata înroşită din foc şi-o lasă să cadă moale pe ilău. Ficţiunea artistică azi nu mai poate convinge pe nimeni. căuta u n refugiu în micile bucurii ale traiului păm întesc. apariţia acestor tablo­ uri a fost semnalată de Gorki. Romain Rolland. la începutul seco­ lului. Găseşte.

malul Kroiei. în pădure. dragostea este lumina prin care creşte ceea ce poate să crească. de Salomeja N eris. să ne mai amintim de un mare poet lituanian. Mi-a fost tovarăş de joacă u n m esteacăn cu coama albă. prin urmare.“ Şi iară m estecenii — o. în zloata nem iloasă a toamnei. în lumea celor ce zboară. Şi atunci iară lituanienii ar veni să ne uimească. se tîrăsc şi înoată. acolo am pătruns în lumea păsărilor.factură docum entară zace la baza celor înşirate. Dar bărbăţia? O fi fiind nevoie de ea pe cîmpul de luptă. aceşti m esteceni de pe ţărm ul Mării Baltice. Printr-un călcîi de pîine neagră. Şi. în lumea vietăţilor pădu­ rii. Aş îndrăzni chiar să spun că în viaţa unui om există clipe cînd fără pîine s-ar mai putea. Azi cititorul caută printre rînduri să vadă cam ce vamă a plătit autorul pentru a veni cu o brumă de adevăr. şi nu roşul-întunecat. dar atunci cînd stă omul de unul singur în cîmp. pentru a comunica cititorului cîteva note biografice. cred că a«esta ar trebui stăbilit după curajul femeilor. dacă s-ar cere să fie determ inat gradul de bărbăţie al u n o r popoare. pe. Scriitorii lituanieni preţuiesc şi cultivă predilecţia citi­ torilor pentru factura docum entară. ca u n vulture. Pentru că s-a vorbit ceva mai sus de Eduardas Miezelaitis. a ruinat micul cuib al familiei noastre. pentru că viaţa. tot ce se ridică de pe acest păm înt poate fi botezat cu trei cu­ vinte — pîine. dar fără un pic de bărbăţie nu se poate. am auzit pentru prima oară privighetoarea şi nu mă mai puteam despărţi de ea.. to t ce se aude.. deoarece Salom eja N eris . to t aşa precum din ju litu ra degetului m ustea un roşu-întunecat. în general. pe malul unui rîu — este oare nevoie şi atunci de bărbăţie? Este. pămîntul meu părintesc. un pui golaş şi crud de tot. Ei pot să stea şi chiar trebuie să stea alături. prin ierburile şi rădă­ cinile pădurii se strecura în mine păm întul natal. Tot ce se vede. aruncîndu-mă. ci verdeledeschis curgea prin vinele mele. Din crăpătura unui m esteacăn dezbinat curgea sînge de-un verdeînchis. U n poet ca Eduardas M iezelaitis poate la u n moment dat lepăda făgaşul unui mare poem epic. de parcă ar fi descărcat u n mal de mar­ mură zgrunţuroasă lîngă marmura la care se lucrează: „Acolo. Pîinea este sensul acestui pămînt. ştiam că nu se poate să ruinezi cuibul păsărilor. dragoste şi bărbăţie. fără dragoste se mai poate. Copa­ cii" mi se păreau oameni vii ca şi mine.

această plăpîndă şi m odestă femeie tu rn a bărbăţie în sufletul unui neam întreg. Vor trece turme peste tine. tre­ buie să trecem neapărat pe la muzeul lor. Domoală. Cuminte şi tăcută. cînd călătoreşti pentru prima oară cu o navă. căci împietrind. atunci ce se cheamă „bărbat“?! Primesc pe neaşteptate u n telefon de la Riga: — Cum. paşnică. timidă. O călătorie răsărită dintr-un sîmbure de voie bună se transform a într-un chin. să-şi îndure amarul în tihnă. m icuţul autobuz cu care porniserăm îşi petrecuse. atunci cînd popoare întregi îşi pierduseră speranţa şi echilibrul? Şi dacă acestea au fost scrise de-o mînă de femeie. pentru că mîna întruna. tinereţea în garajele pompierilor. spre celălalt capăt al republicii. de parcă i-ar fi fost teamă că arde totul pînă la sosirea noastră. nici n-aţi auzit de fraţii Klaudzits?! Vai. ajunsă piatră de caldariiţi. hotărîse. cum ţi se face rău de mare. călcată de roţile carelor.a fost profesoara lui M iezelaitis. iar în anii grei de război. şoseaua în delăsare. căci avem si u n muzeu al fraţilor Klaudzits! De astă dată pornim prin Letonia. de turm ele de vite! Şi o ima­ gine ca asta să se nască în sufletul unei femei atunci cînd pămîntul gemea de explozii. te uim ea de unde scoate ea versurile ce apăreau eu regularitate în presă: Cîntă— mi. Ziua era cam mohorîtă. o călătorie în afunduri. în poemul citat. în anii grei ai răz­ boiului: „M îndra noastră poetă locuia într-o odăiţă posomo­ rită la marginea M oscovei aşa cum locuieşte melcul în căsuţa lui. Să-ţi vezi inima îm pietrită. pentru că în stînga T » 380 . înfruntă groază şi suspine. şi era păcat. i ni măf Adu-ţi aminte tot ee-ai vrut. M iezelaitis evocă o întîlnire a lor la Moscova. atunci cînd sîngele curgea pîrău. retrasă de vuietul lumii. Căci amuţind. pe semne. pe semne. După vreo sută de kilometri a început a ni se face rău de drum...

şi după fiecare cotitură ră­ sare cîte-o cireadă de vaci risipită pe-un enorm covor de iarbă verde. cîte un petic de grădină cu cartofi. piatra e piatră. tovarăşe. Iarba e iarbă.. Vaci de rasă. Mai ales păşune e destulă. Semănături puţine. Şoseaua e pustie şi ea — nici o maşină să ne ajungă din urmă. cearcă să se dumerească cine sîntem şi încotro ne ducem. Totul în ju r e dur. aşa încît nouă. Era de abia pe la sfîrşitul lui august. mai că nu ne vine a crede că stejarii din Letonia sînt şi ei stejari. de parcă s-ar fi cerut să fie aleşi catarg pe o corabie. sănătos. nici o hodoroagă pe care am fi ajufls-o noi. Şi iar un lac. şi nimeni nu vine să le spună că zadar­ nică le e aşteptarea. să mai răsuflăm u n pic. un imaş. nu se vede ţipenie de om. dar toamnele pe aici vin m ult mai devreme decît pe la noi. Bine hrănite. Stejarii sînt zdraveni. aţintiţi în direcţia drumului. şi cu focul nu te joci.Lume puţină. cu ochi mari. O duc ca în sînul lui Dumnezeu. O rarişte de pădure. obişnuiţi cu pădurile noastre josuţe. u n lac. copacul — copac. să ne facă să oprim. lacurile şi păşunile nu mai au capăt. pornit pentru o viaţă lungă. pentru că arde. alb cu negru — un soi foarte popular în Europa. . cu bra­ ţele aruncate în lături peste păm înturi le vecine. mai repezindu-ne o dată unul peste altul. Păm înturi darnice. cu iz de toamnă tîrzie. Pe semne. încît se aude de departe cum paşte cireada. mănoase.stau înalţi şi falnici.. nici o cotigă nenorocită să se împiedice de vreun ciot la o răscruce. Cît despre brazi *4. Epoca vaselor cu pînze a trecut. şi to t mînă înainte. cu dreapta ridi­ cată sus. în schimb pădurile. 381 . Se întoarce la iarba-i verde. Rar cînd se arată cîte un cîmp semănat cu secară. şi la apariţia autobu­ zului nostru cel mult o viţică tînără şi proastă lasă păscu­ tul şi stă o vreme năucă. autobuzul nostru mai face o cotitură în plină goană. tărcate — alb cu roşu.şi în dreapta drumului se dezveleau privelişti frumoase. dar lumea e plină de taine şi pînă la urmă viţica renunţă. cu ugere mari. încă o rarişte de pădure. Pădurile — am este­ cătură de brad şi stejar. Iarba păşunilor. iar brazii tot stau de aşteaptă. ajunge pînă la genun­ chiul vacilor şi e de-un verde atît de mustos. desperecheaţi. pe jum ătate pierdute în iarba păşunilor. blagoslovite. şi de la o vreme încep să ţiuie a pustiu aceste privelişti frumoase. după atîtea ploi.

iar autobuzul scotea sufletul din noi. nici cum co­ boară ele deşarte şi pentru că şoseaua era numai hopuri. împreună cu priete­ nele sale. ca să poţi urca pentru a pune bidonul cu lapte ori pentru a-1 coborî de acolo. aşa încît de la un timp începi să te întrebi — cum adică? Nici tu văcari. puteai face un film de mare succes fără scenariu. Mai bine zis. Soţia lui. apoi. Dimineaţa adună bidoanele pline. cam la fiecare doi-trei kilometri. Renumitul lapte leton. nici tu mulgă­ toare? Nu se văd nici cel care predau laptele. nu mă puteam întoarce la casa de creaţie fără a aduce. împreună cu gazetele. şi atît de des. Singure cară bidoane cu lapte la drum. Şoferul. seara vine de le lasă goale. şi atunci ce să ne mai mirăm de starea jalnică la care s-a ajuns cu cinematografia. Una. păstrînd chitanţele într-un loc ştiut numai de ele. o asemenea fată şi o cameră de luat vederi. pline de voie bună şi ospitalitate. plin de toate miresmele pădurii. îmi plăcuse pînă într-atîta. tinerică de tot. o bună ziaristă letonă. drept răspuns la marele meu interes pentru aceste construcţii. încît se întinde pe sticla paharului' ca smîntîna. frumoasele letone. mai întîi a făcut rost de această maşină fantastică. Sînt şi azi convins că. o sticlă de lapte proaspăt. singure ţin socoteala laptelui predat. aşezate pe marginea drumului. vite. şi l-am căpătat tocmai prin bunăvoinţa unui regizor. Apropo de cineaşti. m-a convins să intru în păcatul acestei călă382 . de la o vreme a început să mi se pară că aici înseşi vacile se mulg una pe alta. păşuni. Un lapte gustos. cu cîte-o chitanţă prinsă în urechea bidonului.Numai păduri. cu un podeţ în creştet şi cu o mică scărişoară alături. Fiind om în toată firea şi trăind la Jurmala. avînd o ţară baltică în jur. răsar nişte construcţii din scînduri. In schimb.. cu iz de casă părintească.. sînt nişte înălţături din lemn. îmi spune că umblă pe aici zilnic o maşină de la fabrica de lactate. nici că vor să-l ia în gură. cînd mă duceam dimineaţa la chioşcul din gară să cumpăr gazete. regi­ zorii de cinema nu acceptă laptele ca atare. Nu mai zic de tinerele lăptărese. încît pornisem să caut un regizor de cinema să i-o arăt. De văzut însă nu am văzut nici cum se urcă bidoanele pline. Autobuzul cu care porniserăm la drum aparţinea şi el casei de filme artistice din Riga. nici cei care -1 primesc. fără text şi fără muzică. Din păcate.

P nn Letonia.Q fi fiind preot? 383 .. icercetindu-le pe toate cit. oare ce sat o fi fund acolo duPi dealj cine. Ramas de unul singur. felj ca şi prin muite alte părţi. tocmai aceasta p l u ^ a vederii toate cîte ţ r se nimeresc m cale c01lstituie farmecul tuturor caiătonilor. aleg unul la două su­ te şi ceva de kilometri depărtare. mă dau mai lîngă fereastră.mim. vezi răsărind de după deal turla de tiserică te gîndesti. pornind cu o maşină ce-ţi scoate sufletul — şi toate acestea de dragul a doi fraţi care nu au scris decit 0 singură carte în viaţa lor. mi se nimeresc în cale. tmni înt ° entru ca cei din ju r sa nu aiba vreme sa rntrebe. Astfel. Lasind literatura in paC£) au trecut la limba ma_ terna. Cinematografia cunoaşte o singura metoda . Va aduceţi armnig cum evocă Gogol plăcerea omului pornit la drum. ia. Era un lucru pe care trebuia neapărat să_t cunosq de0arece scopul călătoriei noastre era vizitarea muzeului celor doi fraţi.au la grămadă toate cunoştinţele lor m dbnieniul Hihbii nise.. se întimpla deseori sa descop?ri într. orice depla­ sare a gospodinelor in afara oraşului mai este legată şi de visul de a face cun^nituri bune si în acest caz important e schimbul de informaţii . un blond v o rn ic ^ zdravă cam k vorbă Ş! închis m sine cum sint letonii num| ra cu ta maşinii toate hopunle dm iungul soselei Noi cei ’ tm pasagen şi cu roata de rezervă ci’nci săream împrF eună cu praful de pe podea la fiece h . Peste un timp o fi obosit simpaticele mele tovarăşe de drum. săriturileF celea ar fi fost ele cum ar f i f bst) dar £ dudată^ 0 maladie rar intilm ta m masinilor ’scutura auto.in ° c sa le iau omeneşte pe rînd. buzul cela de parca ar ti a^ut friguri Tovarăşele mele de drutn> d f ce. ^tai în caleaşcă.cine ce-a auzit. Funnd cu o ure<. Acum minam mtrun*. de unde Şoferul. Pe semne.se poate sa faci asemenea piostii! Trăind aîături de Riga oraş cunoscut in toata lUmea prin muzeele eu> . cind şi p e ^ cine a cumpărat.cine ce-a văzut. comunicindu-mi d in timp că VQr fi discutate chesti­ uni pur feminine — zvonut^ mode sj aitele de acest gen.tom .he din cele ce mi ge eu in acelaşi timp ma biestemam în s**ea mea .un n ^ g a^ n sătesc o marfa pe care o cauţi an de zile. s-au apu­ cat sa-mi talmaceasca msemnătatea creâtiei si locul pe care -1 ocupa fraţii Klaudzils în literatura letonă.

A lte drumuri şi alţi cai ne poartă pe acolo pe unde ne îndeam nă soarta. făcute din despicături de piatră. Iar pentru că vălătucii căliţi la para focului şi apoi stropiţi cu apă erau numai de două culori. dar ochiul cerne lumea to t aşa cum o cernea şi pe vremea lui Gogol. stând lîngă geam şi trecînd pe lîngă hanurile pustiite. A tunci cînd se călă­ torea mai m ult cu trăsura. ale cui erau briştile. era odihî^a. U nde mai pui că delicateţea şi bunul simţ ale celor doi fraţi ne-au ieşit în întâmpinare. era mîngîierea călătorului. Aici găseai ovăz pentru cai. mişcarea e formula supre­ mă a vieţii. îm bătrînite cu ceea ce a fost frumos. şi numai cel ce se mişcă poate spune că a trăit. Acum e altă epocă. şi apoi las’ că delicateţea şi bunul simţ schimbă multe din bine în şi mai bine. cu cînepă şi brusturi crescuţi în pragul casei. mă gîndesc şi eu în sinea mea: oare cum s-o fi num it stăpînul. D rept care.. Aşezate mai toate pe la răscruci. fără a mai cuprinde. Caută în depărtate cu ochi slăbiţi de bătrîneţe. cine-o fi fost drăcoaica ceea tânără ce to t aleargă din casă în beci cu două ulcioare? Şi ce întâmplare nem aipom enită ne-ar putea aştepta tiacă ar fi să dea o ploaie năpraznică şi noi ar fi trebuit să rămînem peste noapte în hanul cela? Peste două ore de drum călătoria noastră a început să capete u n anum it sens. suri şi cărămizii. zidarii. cu ceea ce a fost întâm plător în viaţa lor. iarba creşte şi se îndeasă. iar hanurile ră­ mase pustii stau intrate în păm înt pînă la ferestre. şi apoi las* că cel ce ţi-a ţin u t măcar o singură carte de-a lui Sadoveanu în mînă n-o să stea m ult pe gînduri pentru a observa că aceste case pustii seamănă cu renum itele hanuri de altădată.. în Letonia. şi să fi avut ei oare o fată chiar atît de frumoasă? Aici. A stfel. casele vechi par pestriţe. se gîndeau mai m ult care bucată şi unde s-o pună decît cum o să arate zidul cela. fără a înţelege ceva din cele ce se petrec în ju r. Ici-colp răsar pe la cotituri căsoaie mari. cu ogrăzi mari de tot. cu cîte-o pereche de beciuri. un pahar de vin pentru tine. o vorbă priitoare cu un om necunoscut şi o privire jucăuşă a unei hangiţe tinere şi mîndre în toate celea.cum o fi arătînd soţia lui. vacile pasc. hanul era casa. nefiind pictori. dar drumul e drum şi lumea e lume. cu şoproane pentru vite. Oricum. autobuzul mînă întruna. Soa­ rele răsare şi apune. 384 . cu turlele nu prea.

Tactul şi bunul $ £ .ca. -vll-au spus adica.Deodata. ce 1« I fi r. Mtva. r .i 1 I . unui. piua la muzeul c e W \ . zile de vaci. ^ marginea drumului 5 i • un indicator • j. . ? sa w ^zi. .oc . Poate avea casa rnum x avea casa nume?! n Daca r\ ^ _r* x ef • •Dar de e nu poate ar ti fost aici un sat *• avut x nume? Dar daca r> » nu aera > _ 5 ar fi 25 I. . . .x _ . . i i + *i a * ■ + + xj • in. p de j indi­ . 1 . v . .. cui^ nu ge maj p 0 ate de simplă — două ferestre in stingă Uţii două î n F dreaPta. ^ . a a a simp a. Letona era maşina. 5 1 a s l**ga? Nimic din toate acestea. a . .a . Lingă întraw Pe re ^ © > ° cu sjngu r cuvînt în limba e ona. a ^ * fe.ţ% îi mai lungită *in < faţa.r^2 j|j ba că e numele arhitec­ tului. L l i'M i 4 t doi fraţi nu ne-au mai ramas decit noua . i . D ruţă.. . şi un rîn d de turci sub streaşina tw• 1 ■ A T ? « . altel dim trivă au fugit sub strea. Cel care a sen s o fi călătorit destul pe drumuri . a.• v ." ' a ^ . adica tot un \ .£ . r t.. * . **np pare cu x totul lipsit m vreo răscruce si tr^u • * j .l^chipuiau că ridică o cetate pentru a în fru n ta năvăliri du.leton .dm m iil^ .f X .mai • £ .j . kilometri.acolo i unde j nu e decit i a. j ^buia indicata direcţia? E un drum rasn rat in doua.• 1de casa cu etaj.x ’ i . a *j . 1 to tu l a d evenit j I H copaci lacuri r i i . întreaga catoare s-au -r n ap . numele casei? tr .trecut> cîndj ridi.a letonilor i x -i şi • i x A . o fi ştiind ce mseam na sa to t mergi pina ţi se J * . si esenţial in cele anun­ ţuri erau cifrele — * s . a ^ţionala la un _ moment dat tot ce era in iu m . a i. /emeile. • ^ . t r\ j Uite-asa. rA .x • ? t ? j fe . .x.. Dupa acel prim anunţ . . • *j . letone erau . şina. voi. cinci. ■ eramy si eo ie e d ^ j 0 casâ veche. r ° ^asaî. . g ?. 4 o o5 . . o sen. _ % a ~ .x ' ~ rasare pe ce vine sa 1 ne anbJTx i-x frumoase. U n sen. făcută § g naiv itatea o a m e ^ din secolul . La. leton era şoferul. un astfel in unui ctvil x i m-x de j sens. a . eu. t? .. . a prima vedere. ’ r-. Proaste. « . ^propiarfi de unul din focarele ce constituie m indna i. i u stir^ 1 peste noi. ^ £. 7 ^-f al letonilor sint cunoscute pre­ tutindeni. pentru . casei..r ^ £. a ca e n u ^ je s^ . . cu toate ca. dar acu^ g » rînd de ferestre au coborît pina la pam int.. fusese zămislită şi cu _ man­ sarda.« . 4Şmane. j i j . Şl trainica. & ca e numele .^-au ramas decit şapte. demodată. h u _ m ijlocul J~ . cimp * ^ i de j printre • * cire­ J*Ocul gol.■ — o iei • • lai fc_ _ . doi I f c îS r ovaraşe}e mele de drum au’ aF mu’ţit.r i de j anunţ x . O fi fost ea cindva si mindra. . r .e a . ™ 1 f n^nţ în calea noastră şi anunţul cela ne-a însem nat in tru ^ . .x-puna . . ’ Cum. caK « . L:i ~ x • nn . 1 1 creştetele î o r ^ N e ^ val sfinţenie se cernea peste ’ . numele casei.9 \ ca a. . 011. r ’ . ■ Hrada poate ^ arhitect la o asemenea bojdeucă? . j. şi tov . . . r ^ ± 'kiâJ* 1 ^ i ^nţe cu litere gotice.^Pabil sa-ti întrebări j. x. Vazindu-ma tot ghicind lîngă tabla cu inscriptie. prietenele de călătorie tu.jw 1 « . r. y .1?1. . .

o casă în cîmp nu înseam nă decît apariţia ori dispariţia unei aşezări omeneşti. în Letonia — nimic din toate astea. să mergem. alunei cînd ajunge a fi purtat de-o singură casă. s-a stingherit cum se stingheresc de obicei intelectualii surprinşi asupra unei munci fi­ zice. Fără a sta m ult pe gînduri. In fond. Cine a fost deşteptul care a venit cu ideea. făcută cu gust şi eleganţă. ci abia un cătun din cîteva case. zărindu-ne. Pe pereţii de teracotă. este ea în drept să poarte num ele cătunului? A stfel se întîm plă că prin Letonia. să-l prinzi din fuga şi să-l reţii o viaţă întreagă. răm înînd a avea zi liberă numai luni. şi noi tocmai am avut ghinionul să întreprindem această călătorie grea într-o zi de început de săptămînă. Numele unui sat. între cei sosiţi ar fi pornit o ciorovăială înverşunată. se anunţă pe perete numele. cu fruntea îngîndurată. de ce nu s-a telefonat mai întîi ca să se afle ce şi cum. un teren pentru parcajul autoturism e­ lor. şi dacă din acele cîteva case ale cătunu­ lui nu a rămas decît una singură. a intrat în curtea muzeului. de la prima citire. i*r aşezările oiaeneşti au avut şi vor avea pururea nume. Lîngă poartă. a deschis poarta. cu obraz osos. O staţie de autobuze. un anunţ din care rezultă că muzeul fraţilor Klaudzits e deschis şase zile pe săptămînă. merită. nici o măscară făcută cu vîrful cuiului. Cosaşul. ca să nu fie cumva încur­ cată cu cealaltă cssă dincolo de pădure. Printre tulpinile copacilor se vedea un om în cămaşă albă. şi noi am pornit pe cărăruşă. peste brazdele de iarbă culcată la pămînt. acolo unde nu a rămas decît numai o singură casă în largul cîmpului.un sat mare. o fi sim ţit un fel de re mus care care trebuia oarecum compensată. ajungînd în cele din urm ă şi văzînd că nu e nici o grabă. ziu. îmi pare rău că nu am reţinut numele casei de pe m uchia ceea de d*»l.. ci pe a zis prim ul — hai. venind în urma lui. ar fi avut nume? Ei bine. N u că să-l fi scris — să-l fi reţinut în memorie aşa de la prima vedere.. întracolo. cosind iarbă în grădină. şi noi. am auzit debdata un moale fîşîit de coasă în fundul livezii. în orice altă fa rte a globului. un leton înalt. cine a răspuns mă rog. Şi-a ridicat coasa şi a pornit s-o şteargă cu un 386 . Frumosul blond care a m uncit la volan aproape trei ore. nici cutare şi cutare este eg*l cu cutare. în stînga porţii.

iar noi. A ro -tit o frază în limba letonă. la atîţia ani după vizi­ tarea acelui muzeu. răi^ţ. zis şi făcut. Ziaristele s-au oprit în cărare. O ricît ar părea de ciudat. uitîndu-se ţin tă la mine. voi pătrunde — nu se poate să nu pătrund — în miezul acelei limbi sonore şi frumoase. în decursul căreia şoferul nostru a zis ceva. în cele din urmă. riMflrîmnd s î n g ^ ne-am aşezat pe iarba cosită. dar aici. cu cheile gaţa scoase. S-a prezentat în pragul casei. îmi mai sună în urechi fraze înt*e dî rostite în limba letonă. numai mîinile ce mai abureau încă îl trădau pe cosasu i de adineaori. Să trecem însă pragul. Peste vreo zece m inute a intrat pe poartă. La p ac­ tul contelui Şerem etiev din O stankino şi în casa ]ui Tolstoi de la Iasnaia Poliana.. o tindă. la două sute de kilometri de Riga. cravată. nînd să facă drumul pînă la capăt frumosul blond Ce_a tot scos sufletul din noi cîteva ore la rînd.mănunchi de iarbă. s-a uitat pe-o clipă la mine lung.. Apoi. răm înînd ca şoferul să < jea din cap. Pardoseala palatului Şt»re-. şi numai faţa o s o a s ă şi trudită. M-am oprit şi eu. căci uşa demult stă deschisă Prima încăpere e pur şi simplu o tindă ceva mai largă. şi cu toate că sensul lor îmi scapă. mă rog. custodele muzeului. maî încăpătoare decît se obişnuieşte a se face la noi. fericiţi că n-are roţi şi ^ ^ scutură frigurile. (jar totuşi. Costum negm cusut la modă. ca Iasnaia Poliana. acum. ele mi-au rămas ca u n act de veridicitate a celor văzute* ca expresie a vitalităţii unui popor. de parcă se aştepta că. iscoditor. în îm părăţia păşunilor şi a bidoanelor cu la3te! Spre deosebire de custozii muzeului Şeremetiev ^ aj 387 . trăgînd cu coada ochiului spre Iloj într-o aşteptare nervoasă. cosaşul a dat afirm ativ din cap. basma pusă triunghi în buzunj! raşul de sus al hainei. A urm at o discuţie foarte scurtă. metiev reprezintă o mare operă de artă. Două osloane. după care de acum cosaşul a spus o frază. Cosaşul şi-a aruncat coasa De umăr şi a dispărut printre copaci. o sală în care zac n:ste tălpi de pîslă cu sfericele. călare pe_ Q bicicletă cam veche. D in toate muzeele prin cîte am um blat numai în c^uă mi s-au dat să pun în picioare papuci de-aceştia. aducînd cu frunzele de stejar negru. Sîntem invitaţi să ne aşezăm pe osloane şi să prindem de încălţările noastre cîţe_0 pereche de papuci de pîslă. după care aproape o oră a Voj-hit numai letona. Iasnaia Poliana.

şi soba. trecînd dintr-o odaie în alta. Cînd ploua sau viscolea. Cei doi fraţi erau şi ei narodnici. îm parte odaia. a venit cu o hărnicie nespusă şi cu o dra­ goste nem ărginită pentru cauza fratelui mai mare. ridică această casă. Cu băncile începe povestea fraţilor Klaudzits. în două. celălalt. în jum ătatea din faţă stau cîteva bănci. a narodnicism ului. După care o luăm la dreapta. cum adunau o brumă de bani. de-o hărnicie. cînd nu mai aveau cu ce se hrăni nici elevii. Să ne închipuim cum se abat prin părţile astea. singuri fac bănci. meşteşugeau roţi de tors. ridicată la mijloc.nu se taie pîine pe masă. cei doi fraţi închi­ deau şcoala. doi fraţi de pe undeva de lîngă Riga. a săm ănătorism u­ lui. nici dascălii lor.celor de la Iasnaia Poliana. umpleau sacii goi şi iară îşi anunţau copiH Sjl. se poate să se fi priceput ei chiar la atîtea! De la întocm irea manualelor 388 . oare­ cum simbolic. pe la sfîrşitul secolului trecut. Acum. copiii ce locuiau departe erau lăsaţi peste noapte în casa învăţătorilor: li se făcea de mîncare. nu se aprind lămpile de gaz. Era renum ita epocă a iluminism ului. şi cînd sacul ajungea la fund. poate mult prea mare pentru o aseme nea casă. deşi ca toţi oamenii ieşiţi din popor. îndemnînd lumea să-şi dea copiii la şcoală. ca într-un cămin. de-o consecvenţă aproape neîntîlnite în epoca noastră. erau îngrijiţi ca şi în casa părinţilor. bătrînul leton şi-a pus şi el în picioare o pereche de papuci. unde nu se mai trăieşte demult. şi faţă de celelalte curen­ te filozofice. Au trecut mulţi ani de cînd nu se mai face focul în sobă. aveau anum ite rezerve şi faţă de narodnicism. mosorele fel de fel. Cumpără o lampă de gaz. urcînd scările la etaj. Cel mai mare avea diplomă de învăţător. Cîştigul celor doi fraţi abia de ajungea pentru pîinea cea de toate zilele. în doi. tîm plar de meserie. O daia e mare. stative pentru ţesut. te miri şi mai că nu-ţi vine a crede: se poate să fi ştiut. iar dincolo de sobă cîteva paturi puse în rînd. vină la şcoală. cu iz de casă pustie. oameni de-o cinste. şi lampa stau aşa de parcă mai ieri-alaltăieri au fost folosite. o tablă prinsă de perete. două cazane pentru bucătărie şi pornesc prin cătunele îndepărtate. Vin în această fundătură pentru a aduce cu ei făclia cuvîntului scris. Singuri. O încăpere cam rece. fuse. făcute tot de ei. cu toate că şi soba. Porneau cu ele pe la iarmaroace şi. legînd şireturile cu multă grijă. paturi.

cîteva sute de rame ■ —şi nici una să repete incrustaţii le alteia. la o jum ătate de secol după moartea stăpînilor. In semn de adînc respect şi de recunoştinţă. u n pian de asemenea alb. albe şi ele. Jilţuri. cu toate că nici chimiştii letoni... Au fost decupate de prin reviste şi aran­ jate în ordinea pe care au stabilit-o cei doi fraţi.şi pînă la perfecţionarea limbii literare. U n perete întreg înfrum useţat de fotografiile unor persona­ lităţi ilustre. ci e cu totul altceva. apoi unul de ceară şi iar un strat de ceva — şi tot aşa pînă s-a obţinut un parchet de-o fru­ museţe rară. rama fiind incrustată cu multă migală şi îndem înare în lungile nopţi de iarnă. cei doi fraţi o fi văzut m ulte săli parchetate. ori că nu aveau din ce. Toate fotografiile au o anum ită mărime şi numai în cen­ trul lor.. cu mîinile uitate după cingătoare. ori că nu ştiau cum se face. Peste pardoseală a fost pus un strat de smoală. cunoscuţi în toată lumea. dar. răm înînd ei înşişi credincioşi acestor „pravile“ pînă la moarte. 389 . un portret mai mare. cum o numeau fraţii Klaudzits — Sala cea Albă. ei credeau în ideile livreşti numai în parte. cu chipul unui bătrîn în haină largă. de parcă tot ce a fost individual. M îndria muzeului este aşa-numitul iconostas. au inventat un fel de parchet: al lor. fiece fotografie este pusă într-o ramă de lemn. să verifice ce este ju s t în cartea cutare şi ce nu <este. Ultima încăpere. O masă lungă. jos. De la încăpăţînarea de-a fi crescut o livadă de meri altoiţi şi pînă la cele mai înverşunate bătălii parlam entare din acea epocă! Suspicioşi ca toţi ţăranii. După aceste lungi călătorii fraţii Klaudzits au elaborat un fel de „pravile ale intelectualului stabilit la ţarău. T ot călătorind prin Europa. e Sala de M armură ori. Curiozitatea şi setea de-a le vedea şi de-a le pipăi pe toate cu mîna lor i-au făcut să colinde pe jo s mai toată Europa. vopsită în alb. nu pot spune cu siguranţă din ce şi cum a fost făcut acest parchet. Adică nu e parchet... lucitor şi azi.. individual trebuia să rămînă pe veci. Cîteva sute de fotografii. răm înînd să le vadă pe celelalte cu ochii lor. Se păstrează proaspăt. cum îi plăcea lui să stea meditînd în preajma curţii de la Iasnaia Poliana. pornind de la însem nătatea şi m eritele cutărei sau cutărei per­ sonalităţi. E singura odaie cu parchet.

cum se po«te! A fost dus în casă. a căzut tocmai pe locul însem nat de această marmură. recurgînd pentru prima oară la limba pe care o cunoaştem bine amîndoi: — .Aici a căzut ultim ul din fraţii Klaudzits. unde e mai puţină ume­ zeală.. dar v»rba e că de căzut. păm întul era cam umed după ploaie şi. dar vrem ea se schimba în cald..fii ogradă. uite. ceva din epoca apostolilor pierduţi în m ijlocul poporu­ lui se revărsase peste noi. prin Cesis. O fru ­ moasă tîmplărie.. atunci cînd i-a fost să cadă ca să nu se mai ridice. nu. Şoferului i s-o fi făcut milă de noi şi a ieşit cu maşina pe-o şosea bună. cartofi. a căzut? A fost omorît. culegînd im presiile acelei călătorii. C onştiinţa ne întoarce de mii de ori la faptele îm plinite şi caută să afle dacă am făcut bine ceea ce am făcut. custodele muzeului s-a apro­ piat şi mi-a şoptit. 390 . ridicat pe-o tem e­ lie chiar lîngă cărare. problema cea mare. Ştiind că fraţii Klaudzits au fost înm orm întaţi la cîţiva kitometri. Atunci cînd toate fuseaeră de acum văzute. coborînd cărăruşa de la magazie înapoi spre casă. — Cum. un fel de magazie pentru făină. încă două încăperi. mă întrebam ce-o fi însem nînd malul cela de marmură roşie aici lîngă cărare? Văzîndu-mă pe gînduri. Şedeam în autobuz tăcuţi cu toţii. Suferea de inimă. îm puşcat de cineva? — Ah.. nu. a zăcut vreun an şi mai bine. oricine ar fi omul şi oricare i-pr fi ocupaţia. peste sufletele noastre. iar mai la d«nl. pe-o movilă pe care şi-au ales-o singuri. Ceva din epoca sămănătoriştilor . Era un om bătrîn.. din timp. pentru a ne întreba dacă am făcut bine trecînd pe acolo şi nu pe dincolo. pe~~lîffgă^©ibsă. — Şi după ce-a căzut? A şi m urit pe loc? — Ah. Se întorcea cu u n coş de mere din cămară. rk "k ie Spre seară a început s t plouă. problema capitala este una singură: ce e de făcut? C onştiinţa stp ă în noi zi şi noapte. Con­ ştiinţa ne întoarce de mii de ori pe drum urile umblate. ceva din epoca iluminiştilor. Cu cîteva ore în urm ă conştiinţa ne mai măcina încă. cum se poate. cu o su»xedenie de instrum ente făcute de cei doi fraţi. aici a căzut. Pe semne.. mă pom enesc deodată cu un mal de marmură roşie. adică.

a nem urire. dacă facem ceea ce ni s-ar fi cuvenit că facem. ce fericire e să fii scriitor leton. Pe semne. E renum ita Mare Baltică. aş zice eu. M OZART LA S F lU p T U L VERII De sub poalele pădurii se arată şi încep a ju ca în lu­ ciul soarelui nesfîrşitele ape nordice. acum. creştea în noi clipă cu clipă. D unga de nisip poartă.. 391 . nu numai în piaţa oraşelor. la întoarcere. a veşnicie. narodnicism . la întoar­ cere. Şedeam tăcuţi. ce ţine atît cît ţine marea. vile şi case de odihnă risipite cu har şi înţelepciune într-o pădure de brazi înalţi. sămănătorism. Acum însă.. sînt tivite cu o lungă sprin­ ceană de nisip. cum vine vara. mii 'şi mii de cetăţeni din toate colţurile ţării. Apele acelei deschizături de mare. Orăşele* cătune. carre. ce se întinde pe zeci şi zeci de kilometri. vierm ele nem uritor ce se cheamă conştiinţă ne lăsase în pace. începe salba de mărgăritare întinsă pe ţărm ul golfului Riga. şedeam luminaţi în maşină. nu ne mai frămîntă. asta se şi chema pe vremuri iluminism. anume aceasta este Jurm ala ia. cu picături de răşină curată. o cunună de brazi. şi îndîrjirea de-a le face pe toate întocmai aşa. să slujeşti un popor care cunoaşte atît de bine suflatul barzilor săi. şi nu alt­ minteri. cum treci pe celă­ lalt mal al Daugavei.. cu un nesfîrşit cer albastru. care visează. Chiar de sub coasta oraşului Riga. Şi mă mai gîndeam eu. In fond. cu toate insulele.ne întreba dacă mergem pe acolo pe unde s e ' cuvine. atunci cînd se înfierbîntă nisipul şi raşina de pe coaja lor bătrînă.. spre care se grăbesc. nu ştiu cum se face că miroase a puritate. legendara noastră Jurmala. kilometru cu kilo­ metru. Pentru moment ştiam cum şi ce ne rămîne de făcut. ci şi pe acele lunecuşuri pîrdalnice unde le-a fost dat să cadă şi să nu se mai ridice. încît le înalţă m onum ente nu numai la căpătîiul mormin­ telor. răsturnat în adîncul lor. E Ceea ce se cheamă pre limba călătorilor din miez de vară Jurmala. şezînd lîngă fereastra stropită de ploaie. la rîndul ei. golfurile şi ţărm urile sale.

cer senin. nete­ zesc cu palma un petic de nisip şi se întind la soare. aşa cum 392 . O am enii sosiţi în va­ canţă coboară cu cîte u n şervet. acolo unde marea se to t întîlneşte cu nisipul. pentru că. Tot ce-a găsit Dumnezeu mai frumos pentru plăsm uirea făpturii umane stă întins pe nisip. nisipul fierbinte. abia-abia de mai cearcă cu vîrful limbii marginea nisipului. ba pleacă. cu cîte-o umbrelă. alţii se scaldă. pro­ testanţi şi ortodocşi. cu adieri de răcoare nordică. Mii de corpuri însufleţite şi neînsufleţite zac nem işcate de-a lun­ gul plajei. tot de in şi tot ponosită. pescăruşii ba răsar. să închiriezi undeva o verandă. cu spinarea abu­ rită de-un lung drum. Vara e imposibil să obţii un pat la hotel. O tînără fată. iată că în lungul acelei dungi de nisip. la cea Baltică ori în Carpaţi. răsfăţaţi de-o trîndăvie lungă. Vine încet şi greu. ce ţine cît un veac. ce-i mai trebuie omului pentru o fericire deplină? Se zice că plaja Jurmalei în luna lui cuptor e una din cele mai căutate din lume. lumea ba vine. vine pe dunga jilavă a plajei. observi la un moment dat că şi ea este într-o continuă mişcare. marea numai bună de scăldat. Ţara e mare. A pele golfului s-au cuminţit. ba dispar în geana zării. răsare un bătrîn leton în haine ponosite de in. Ziua e frumoasă. U nii zac pe nisip. Vine cărînd în spate o măsuţă de alum iniu făcută pachet şi un geamantan cam de vîrsta hainelor de in. apoi o parte din cei ce se scăldau ies pe mal să se usuce. odihna devenind o necesitate vitală a omului. cu o şapcă. iar în lungul curelei de nisip — popoare întregi bronzîndu-se la soare. Soare. U nde mai pui că e şi un pic de modă la mijloc. dar bătrînul înfruntă aceste mari şi veşnice ispite. dezvelit în faţa lumii.•k k * Zi cu soare. iar plaja e numai lume. iar o parte din cei ce prindeau raza soarelui de-a lungul trupului se duc să se scalde şi ei. nisip fier­ binte. Azi lumea se îm parte în cei ce-şi petrec vacanţa la Marea Neagră. Seminţii întregi stau întinse pe nisipul fierbinte. Cînd soarele ajunge la amiază. alături o femeie în floarea vîrstei — şi e frumoasă femeia în floarea vîrstei. lăsînd soarele să bronzeze to t ce este dezvelit. dar dacă urm ăreşti mai atent această lume venită la odihnă. Soarele bate din plin. Cîndva lumea se com punea din catoliqi. mare.

... în tristat de bătrîneţe: — Domul din Riga! Orgă... Răsună oarecum ciudat acest anunţ în acea atm osferă de dulce trîndăvie.. un celebru dirijor din R... cum a zis un bun poet dintr-o ţară vecină. netezind cu po­ dul palmei cîteva şuviţe cărunte......... o femeie tm ără şi sănătoasă poartă în ea mugtirul sănătăţii unui popor din ziua de mîine. alături zace pe nisip o tînără fermecătoare. în papucii săi purtaţi............ Vremea e frumoasă... Viţă de pescar de pe ţărmul baltic...■ . cu nişte ţevi de alum iniu în spate.... de intrigi amoroase.. scoate din el un teanc de bi­ lete.... Ce-i drept.. bărbaţi mai în vîrstă stau adunaţi în ju ru l unei table de şah ori mişcă alene o minge..... A r fi bine să se bronzeze şi el un pic la soare. o cutie în care fuseseră cîndva icre de Manciuria.G.... dar ce şah.. un concert de Mozart... iar acum se păstrează cîteva bancnote m ototolite îm pre­ ună cu un pumn de m ărunţiş.. şi forfota ce domneşte în ju r nu-1 jenează cîtuşi de puţin...... viaţa e lungă şi în această atmosferă de carnaval. Bărbaţi tineri... rîzînd pe sub mustaţă — care con393 ... s-o fi obişnuit cu toate cîte se întîm plă aici în toiul verii şi vine încet... în haine ponosite..... bătrînul lasă dunga jilavă pentru a intra în mijlocul nisipului fierbinte....... e luna cînd se coace totul...... Undeva între M ajori şi Dubultu.... pentru toată seara..... Desface măsuţa şi o pune să stea pe cele patru picioare.... îi desface firul şi anunţă plaja cu glas ostenit.... nimic nu pare mai caraghios decît acest bătrîn leton. bătrînului puţin îi pasă de im presia pe care o produce apariţia lui. D eschide geamantanul. dar nu se poate. în dreptul unor brazi aleşi mai dinainte.. Pentru prima şi ultima oară la Domul din Riga. uite......... Scoate din geamantan un mic megafon. Cînd toate acestea sînt făcute.. e timpul cînd se pot întîm pla de toate..D.... de sărbătoare. căci soare este puţin în Letonia. să n-o scoată..... şi........ cu călcîiele tocite. cor.. Apare şi un jilţ ce-şi ocupă locul.... I _ _I ziceau elenii. şi mulţimea întinsă pe nisipul fier­ binte schimbă priviri. După care bătrînul îşi descheie haina şi cugetă o vreme — s-o scoată.... bătrînul îşi saltă şapca pe ceafă. cu aere de mare lupoaică sosită în vacanţă la mare.. E miez de vară... (pe volei.. cînd... Recviem....... Se opreşte într-un loc ce i se pare potrivit şi prinde a-şi descărca povara..... Intere­ sele de serviciu cer o anum ită ţinută.....

se gîndeşte: te pom eneşti că tocmai el va fi norocosul cela care va avea o lună întreagă de soare şi cer senin. soare şi mare.. Soarele frige. s-a observat dem ult că această magistrală de nisip strîm torată de mare şi pădure are numai şaizeci de zile cu soare pentru întreaga perioadă de vegetaţie. Mai lansează un anunţ prin megafon. iar marea majoritate. îi urm ăreşte cu milă. căutînd să obţină o ordine ideală. pentru că unde să găseşti prostul care să-şi strice frum u­ seţe de odihnă. După o săptăm înă însorită începe să plouă. bătrînul abia reuşeşte să culeagă în ba­ tistă şiroaiele de sudoare..cert. Mai frunzăreşte o dată bile­ tele expuse pentru vînzare. întinsă pe nisip.. ca omul. se adună în ju ru l măsuţei de aluminiu. Cînd îi pică şi lui un bilet de staţiune. După ce se potoleşte furtuna şi apele se retrag. De altm interi. înghiţind plaja-de-a lungul şi de-a curm e­ zişul.. Dar cu m inunile în vremea noastră mai rar. Mai trece însă timpul. părăsind plaja pentru a se duce la sana­ toriu după cîteva ruble? Bătrînul nu ia în consideraţie indiferenţa cu care plaja răspunde la anunţurile lui. dar omul. A tît şi numai atît. Vor mai fi prezentate trei sau patru concerte şi nu mîine-pdimîine. Pînă ce tot umblă şi chibzuiesc. cum ai urmări un om atins de-o boală ce nu-şi mai are leac — sărmanii. le mai aranjează o dată. ?94 . lasă plajă şi urcă dealul spre sanatoriu. care M ozart pe-o căldură ca asta? Nisip. U nde mai pui că din afişul prins cu două piuneze de m uchia măsuţei se poate afla cît de false sînt aceste „pentru prima şi ultim a oară“. zilele vacanţei trec. aleg îndelung locurile. iar lumea zace nemişcată.. se mai schimbă vremea. ci abia pe la sfîrşitul verii. apoi. Oam eni în toată firea lasă mare. gonind apele pînă sub brazii ţărmului.. cînd se întorc cu portm oneul de-a gata. cercetează felul în care sîn t aran­ jate scaunele din catedrală. dragă.. cerul rămîne înnorat pe-o săptăm înă — poate va fi spre bine. mă rog. s-a constatat demult. Se ridică unul cîte unul. cine ştie. M elomania e şi ea o boală. după ploaie vine o furtună din largul mării. M ulţimea întinsă pe nisip începe a se mişca. E o lege mult prea veche pentru a fi contestată. iar pînă atunci mai rămîne o lună întreagă. poate se va mai întoarce vreo răm ăşiţă de fur­ tună..

Vremea posom orită îl duce pe om încetul cu încetul la gîndul că toate sînt trecătoare pe lume. să-l ţii minte. în aştep­ tarea unui copil ce va veni cu o bucată de pîine şi va arunca firim ituri în sus. căci. nici banii — nimic nu poate ajuta. cine 395 . Şi. în acest an sub bolţile catedralei muzica lui M ozart va răsuna pentru ultim a oară. pentru că după o lună întreagă de cum plită desfătare a trupului. şi te apasă. nici rela­ ţiile.ce-ar fi mai frumos şi. semănat cu gunoi adus de valurile mării. pornesc cu trenu­ rile. pînă la urmă.. A stfel... şi numai pescăruşii se rotesc deasupra nisipului umed. cine ştie cînd îţi va mai fi dat să treci vreodată pe-aici. Totuşi omul. lăsînd pescăruşii să le prindă din zbor.. Rătăcind prin stradelele medievale. cine nu s-a lenevit şi a lăsat pe-o jum ătate de oră plaja în zilele celea cu soare are acum bilet. bilete nu mai sînt. vrînd-nevrînd. Nici rugăminţile. Acum plaja Jurmalei e o nesfîrşită şosea de nisip umed. Sînt puse în mişcare toate cunoştinţele. toate per­ soanele cu influenţă. Nimic.împa­ chetează prin valize mici atenţii pentru cei de acasă. Oameni cu odihna ne­ îm plinită pornesc prin magazine.. Căsuţa însă e veşnic închisă. păcatele noastre cele m ulte şi grele... dar ia -1 de unde nu-i. mai măreţ pentru suflet! Mii şi mii de oameni veniţi de pretutindeni fac coadă la ghişeele unde se vînd bilete pentru con­ certele de la Dom. oamenii încep a se gîndi la propria lor viaţă. după ce se odihneşte o lună.se apropie despărţirea de mare. A tunci cînd colinzi bătrînul oraş şi te gîndeşti la suflet. fac cumpărături. toate relaţiile. După ce şi-au făcut cum părăturile. saltă peste acoperişuri şi tocmai atunci îţi răsare în faţă bătrînul tu rn proiectat pe nesfîrşitul cer albastru al nordului. ar mai trebui ceva şi pentru mult uitatul suflet. E unul din cele mai frumoase oraşe ale tării si » » » trebuie să-l vezi bine. iar pe garduri afişe răzmuiate de ploaie anunţă că a mai rămas u n concert şi. D in largul golfului răzbare o ceaţă deasă. un M ozart în acele zile triste şi posom orite de la capătul verii — .. nu renunţă chiar aşa de u şo r la intenţiile sale. E Domul de la Riga. cu autobuzele să mai vadă o dată Riga. vai. într-adevăr. Lumea iese dim ineaţa pe plajă în căutarea acelui bătrînel cu m ăsuţa de alum iniu în spate. cu maşinile. toate se duc pentru a nu se mai întoarce. ochii. E acea renu­ mită orgă de care vorbea bătrînul în haine ponosite de in.. vai.

ajungînd sus. iese numaidecît din casă cu un bucheţel de flori. cumpără cîte-un m ănunchi de flori. cu gîndul la soartă şi la m ofturile ei. şi numai acei care au bilete pentru catedrală se ghilosesc. fără îndoială. se aşază. în Domul din Riga simţi şi tu cu craniul cum se cern înălţim ile sus. Oam enii îşi găsesc locurile. pentru că. îl ridică sus şi înfioară cu o nimica toată o lume venită cine ştie de pe unde. catedrala sfîntului Pavel. Apoi vine ziua cea blagoslovită cu cer pe alocuri senin. îşi calcă hainele. Sala ţine în braţe de cîteva secole umbrela unui amurg încununat de bolţi albastre. Scaune jo su ţe de lemn. Scîrţîie un scaun şi glasul lemnului mort de două ori. Cei care au trecut prin Londra cu­ nosc.n-a vrut să se mişte din loc rătăceşte pe străzile străve­ chiului oraş. Ferestre înalte. se joacă badminton. simte cu crani­ ul cum se cern înălţim ile sus. fericit. şi în tăcerea ce se lasă. Acum catedrala e arhiplină. în zare pluteşte secera lunii peste o mare adormită. dar chiar din prima clipă cum treci pragul catedralei. paşii plasatoarelor ce pun zăvoarele la uşa de intrare vin vuind ca o turmă ce coboară din munţi. dar peste tot zace pecetea unei amărăciuni nem ărturisite. dar stătea rumen. am uţesc încetul cu încetul. zicea. o fi auzit de la preoţii ei despre bătrînul de optzeci de ani care ruga să fie adus o dată pe an sub bolta zămislită şi construită de el. se transform ă în ţipătul unui pescăruş rotindu-se disperat 396 . pe alocuri înnorat.. frumos încheiate. Se cîntă. Au ele ceva misterios. deasupra ta. Nu putea nici întoarce capul. sub bolta catedralei. iar cunoscînd-o. cern prin vitralii colorate lumina unui sfîrşit de august. cum îi şade lui bine pe la sfîrşitul verii în Letonia.. culeg orice şoaptă. fiinţa ţi se înfioară de parcă şi-ar fi dat seama că iese dintr-o lume şi intră în alta. Prin sanatorii se sărbătoreşte ajunul plecării. Nu ştiu cum se face. transform îndu-se într-un vuiet de codru la ceas de furtună. sub cupolă. orice foşnet. Era paralizat şi rudele îl aduceau cu un cărucior pentru a-şi sărbători sub cupolă ziua de naştere. Pereţi groşi de cetate. oricine şi oriunde ar fi pornit. se bea. Foşnetul filelor de program se ridică pînă sus sub boltă. pentru că în Letonia. nici forfota lumii înconjurătoare. tocite de-o fo­ losinţă mult prea lungă. ceva nepăm întesc — bolţile Domului din Riga. nici măcar privirea nu şi-o putea muta de pe un obiect pe altul. Bolţile stau la pîndă. prin care nu răzbate nici vuietul.

măsurate şi socotite după respiraţia umană. încît nici nu mai ai cu ce-o întîmpina. Apoi se aşteaptă pînă se lasă liniştea. ei au trebuit să ţin ă piept tuturor furtunilor. să nu supere liniştea sălii. domol. treptele m ăreţului palat di­ vin. căci veni vremea marelui ospăţ al sunetelor. pare zămislită de Acel ce are o altă respiraţie. dar unde-ţi sînt ei. se sfărîmă. e numai morminte de învinşi? Şi nu e de mirare că tocmai atunci cînd cîntarea bărbaţilor fierbe în slăvi. frazele muzicale sînt ca şi frazele literare.în largul mării. Inimile nu mai bat. Plîng mamele. pentru că ceea ce urmează să fie spus este vital. A tunci cînd coriştii îşi ocupă locurile. o linişte adîncă. Lumea însă ştie ce e orga. răsare cea mai enigmatică figură — organistul. Vine încet. şi peste păm întul pe care au stat cîntînd bărbaţii. o nesfîrşită frază muzicală. Pe balconul încins cu o frumoasă balustradă de lemn încep să apară coriştii. piepturile nu mai suflă. acea nem uritoare îm pletitură a to t ce e mai frumos şi plin de viaţă! Mozart deschide porţile operei sale cu un cor de bărbaţi. dar această orgă. vine orga să deplîn397 . apoi cînd. de prevestiri mari şi grele. O . D. In general. Lumea înţepeneşte. Corul salută apariţia dirijorului. lumea aplaudă. D irijorul îşi ridică braţele şi răsare din depărtare o lungă. G. sfios. în fruntea tuturora vin bărbaţii.. In cele din urmă. lumea îi surprinde apariţia şi sala catedralei e numai vuiet. sleite de puteri. ştie ce e organistul.. T ot urcînd încet. Lumea aplaudă încet. este aproape sfînt pentru noi toţi. plîng iubitele noastre. îţi scoate sufletul şi tot vine şi vine. pentru că viaţa în prim ul rînd e bărbăţie.. E u şo r de zis: a învinge ori a muri. acum plutesc bocete de durere. se sting şi ele. ci doar pe fundalul ciudatului instrum ent muzical compus din felurite tuburi de metal licăreşte pentru o clipă chipul chel al organistului. această pădure de metal cu lumea ei de basm. căci pe umerii lor a căzut to t greul. se surpă. şi lor li s-a cerut de nenu­ mărate ori să învingă ori să piară.. Mai bine zis. el nici nu se arată. nici nu mai ai cu ce-o petrece. şi nu atît o cîntare despre viaţă cît însăşi seva vieţii se revarsă peste noi. învingătorii. plîng surorile. dintr-un capăt în altul. la un moment dat răsare în depărtare un cor de bărbaţi. o altă viziune. apare celebrul dirijor din R. cînd pămîntul. Da. nemărginită. totul se sparge. un alt Adevăr. ochii nu mai văd.

. T ot cernind povestea vrem urilor trecute. M arele com pozitor s-a stins cu puţin înainte de-a fi izbutit să-şi finalizeze opera — şi geniul său. dar. Şi iarăşi cresc bărbaţi pe acest mîndru pămînt. vai. să zici că nu şşti acasă. P entru că. M ozart nu ştia a înm orm înta simple rude. M ozart putea vorbi numai despre Viaţă şi despre M oarte ca despre două faţete ale acestei lumi. îm preună cu legenda morţii sale i-au dăruit acestui „Recviem“ faima nem uririi. T otul e un imn măreţ de sărbătoare. M arele M ozart se născuse în zodia geniilor şi asta a hotărît totul. din ceea ce n-are. copacul trebuie să-şi ţin ă frunza. Şi atunci cînd geme orga în fraze lungi-prelungi. şi iară totul se fărîmă. A ltm interi procedează geniul. ci voinţa lui te smulge din loc. tu cauţi cum să faci ca să scapi. iară se adună într-o îm pletitură nem uritoare cîntarea lor. în cazuri asemănătoare. lucrarea şi du-te de-ţi înm orm întează ruda. Şi cît de bine îm prospătează sufletul această groază 398 . cum procedează un simplu talent cînd vine un N ecunoscut să-i comande o liturghie? D in ceea ce are. la bucurie şi la durere omul trebuie să trăiască. adună acolo o mesă. acest blestem at păm înt pe care dat ne-a fost să ne naştem! Iar ni se cere să cîştigăm ori să murim. El ia banii. cerîndu-i inima şi viaţa în locul unei opere de artă. ci la uşa casei tale bate N ecunoscutul... atunci cînd se apleacă bocind femeile peste morm intele iubiţilor.. M ozart ştia numai să deplîngă O m ul în faţa D estinului. bănuind cam ce te poate aştepta. dar în locul tău vine şi-i deschide N ecunos­ cutului însuşi Mozart. De unde să fi ştiu t el că N ecunos­ cutul ce-a venit într-o zi să-i comande o liturghie la înm orm întarea unei rude a venit. şi de acum nu voinţa ta. Tu stai în cumpănă. să-i prevestească sfîrşitul. ca să-ţi comande o mesă. ia banii şi-i spune N ecunoscutului: ia. în fond.gă nesfîrşitul amar ce n-a p u tu t fi stropit de lacrima boci­ toarelor. atunci nu la poarta lui Mozart. smulgîndu-ţi sufletul.... se aşază la pian.. La bine şi la rău. cerul trebuie să picure seninul său peste noi. domnule. * * * Sărmanul Mozart. purtîndu-te prin toate furtunile acestui pămînt. orga prinde deodată suflare nouă. şi sub cupola catedralei se zbuciumă glasul divin al unei tinere fecioare.

mai e încă tînăr. O. Lumea vine încet spre gară. aceeaşi vamă pe care aţi plătit-o voi. ySfigurat tinereţe neîmplinită. că. ^zm du-ţi garduri. această tinereţe scuturat^. şi apoi iar uscate.. In fru n t^ c°lp rate. genii ale vrem urilor trecute! Pei}ţ distrus cu atîta migală aripile ce v-au ridiţv*11 ^e aţi deasupra m uritorilor de rînd? Pentru ce aţi $ cîndva atîta osîrdie schelele tem plelor voastre.în faţa posibilei tale pieiri. stă chipul marelui muzician. într-o seară. nemuritor. mic şi neîi^ sa nu fii faţa Veşniciei? Căci omul nu e numai mare şi ^emnat în ci şi mic şi neînsemnat. oraşul pare pusti^ cum ciudat să mergi pe stradelele medievale v' E oareproprii tăi paşi. mai e încă viguros. şi cît după ce-ai fost tot mare şi tare. aceasta floare sîngerează în inima ta atunci cînd vii $* n plină auzindu-ţi paşii din mers.. de ce adic^ ™g> căci. nu v-aţi gîndit PUV o zi cînd ne vom aduna în ju ru l izvoarelor săp ^ va veni şi nu vom şti cum să prindem un strop de J\e de voi cerul gurii? * aSa sub * * * Seara tîrziu. voi. să. după concert. luminate de felinare. ^re 6ara> 1970 . şi cît de rodnică plecare a frunţii în faţa m orm intelor trecutu această de adînc ne mişcă glasurile celor care ne d eJ^ i. i^ n iic it cu lumea secole la rînd şi nu se poate dumeri <\*e> umblă ce au fost zidite? Ce v-a făcut să chemaţi Şi din şi s-o opriţi în pragul casei? Au aţi vrut ca u rn ^ ţa . voştri. lume de vor căuta să intre şi ei în Nemurire. bătrînii) plătească şi simplu ocupaţi cu ale voastre. în umbra catedralei. ne petrec afişele *r de pe răzmuiate de ploi. Aşa decolorat şi tr^ afişelor de ploaie.

Probabil. băietani mai tinerei. Nu ştiu dacă este întocmai aşa. ardea Bălţul zi şi noapte. pentru a participa oarecum la acel mare şi tainic ospăţ al sufletului. pentru o mică împrospătare a sufletului. cu voia lui bună. Era atît de frumos tînărul cela cu cărticica în mînă. Se edita pe atunci. Avioane de bombardament spintecau. ostaşul frunzărea o cărticică şi zîmbea. dar cu fiece pagină numele cela se umplea de lumină şi bunăvoinţă. încît noi. dar ostaşul ce poposise la noi a avut grijă să uite în casa noastră vreo patru-cinci cărţulii subţirele. prin anii de război. Peste cîteva săptămîni regimentul cantonat în satul nostru a fost ridicat în puterea nopţii şi trimis pe front. are ceva magic zîmbetul senin. frunzărea cărticica şi zîmbea binevoitor cum nu se mai poate. gaiku otvincival? — Ceavo? Cineva zicea că ironia este zîmbetul cu c%fe Creato* rul cercetează o buburuză.LA UMBRA CUVINTULUI LUMEA LUI CEHOV Şezînd pe prispa casei. vuind. Mă aşezam. oricum. şi atunci cînd îl vedeam pe ostaşul ce stătea la noi cu cărticica în mînă. Nu ştiu bine cînd şi pe unde a plecat. Purtau cu toatele semnătura unui singur autor — Cehov — şi nu ştiu cum se face. numită „Biblioteka km&noarmeiţa“. 400 . Douăzeci-treizeci de foiţe. binevoitor. — Ceavo? — Tî eto svoio duraţkoe „ceavo“ bros\ Zăcem. patru-cinci nuvele umoristice pentru un scurt popas. băteau antiaerienele de pe Prut. dar. veneam de ne aşezam tăcuţi alături. veneam de mă aşezam alături. dormeam. de la cărticelele celea a şi început patima scrisului. pe semne. ţin bine minte. iar ostaşul şedea pe prispă. govoriu. 0 serie de cărţulii micuţe. depărtările.

glumeau precupeţii. se glumea prin cori­ doarele gimnaziului la care învăţa. de-a se folosi de ele. şi de aceea zîmbetele deseori răsar acolo unde nici n-au fost semănate. de pe paginile revistelor. Fiecare popor îşi are felul său de-a face glume. precum şi umorul vieţii de toate zilele niciodată nu apar izolat. l-a adus la redacţia unei reviste umoristice. După ea. tînărul Cehov. dar plină de glume şi voie bună. precum tot ce este viu pe această lume. Se glumea în casa părintească a scriitorului. încercă şi el a-i face pe alţii să rîdă.serile luam cărticica. astfel încît viitorul Cehov s-a născut într-o lume modestă. avea şi mult umor. cultura rusă. Pînă că şi cea mai neînsemnată inscripţie. au tot apărut peste o mie de povestiri amuzante. Spiritul uman. oamenii se pomenesc cu ochii plini de lacrimi. despărţite de celelalte componente ale frămîntărilor spirituale. Furat de această spumă a capitalei. Asta e marea taină a umorului. poartă sclipirea inteligenţei şi pecetea umorului cehovian. după ce-a tot gustat din umorul altora. se glumea în stradă. eram aproape fericit. atunci ce să mai vorbim de cea de-a doua capitală a Rusiei! Glumea presa. fiece epocă glumeşte în felul său. în scrisorile şi jurnalele sale. şi după primele două-trei fraze. ajunsă a fi numită una din marile minuni ale luiriii. aşternuţi pe voie bună. notă ocazională. şi dacă e aşa. obişnuit i » ' Cehov n-a fost umorist în înţelesul » » al cuvîntului. Bucata a plăcut. Facultatea de Medicină l-a adus pe Cehov la Moscova. de-a le preţui. Şi totuşi. Pînă că şi micul orăşel Taganrog fusese molipsit de acea vervă a vremii. Druţă. Cehov a rîs de pe scenele teatrelor. neştiind încă rusa. elevele de pension. Umorul marilor literaturi. voi. aşternută pe-o jumătate de foaie. Se zice că gluma este dovada unei sănătăţi spirituale. Fiece popor. A tot glumit în fel şi chip pînă ce într-o bună zi o istorioară veselă. In cea de-a doua jumătate a secolului trecut. a fost publicată. şi dacă Taganroguî pretindea să aibă umor. neştiind bine despre ce e vorba. Cehov s-a născut şi a crescut într-o lume sănătoasă cum nici că se mai poate. iar alteori. 4 401 . Un comic de estradă se plîngea mai nu demult într-o publicaţie engleză că dacă după război cu patru-cinci lire se putea cumpăra 26 I. la vreme de un sfert de veac. cunoaşte şi el taina fluxului şi refluxului. neavînd nici semnătura autorului. ma­ halagiii. glumeau înalţii demnitari.

. rîzînd. fireşte. „Dragul meu bunel K onstantin Makarîci! Iată şed de-ţi scriu hîrtie. s-a apucat să scrie bunelului. acolo. Cehov şlefuia. cînd omul nu le mai poate îndura pe toate cele. A scuns în umbra glum elor sale. pe strizi aleargă cai cu brişti. pune hîrtia în plic şi scrie celebra sa adresă. căci nu mai poate răbda atîta batjocură şi. deci. nem ărginita lor tristeţe. se aşază şi scrie acasă. rămas singur cu ele. um orul lui Cehov poartă în sine sămînţa unui umanism de-o largă respiraţie cetăţenească. Stăpînii îl ciomăgesc. bunelului că M oscova e un oraş mare. în afară de acel Konstan­ tin Makarîci. Apoi. A dispărut pînă şi vechea M oscovă cu cizmăriile. după cum Gogol. să-l ia acasă. toate casele sînt boiereşti. îl roagă pe bunel să vină. Noapte de ajun. nici o bucurie pe lume. nici un suflet căruia i s-ar putea plînge. Stăpînii s-au dus la o petrecere.. ucenic la o cizmărie din Moscova. devenită cu vremea proverbială în toată Rusia: „Bunicului. cu ucenicii săi. în marele bîlci al veseliei umane?! Să ne întoarcem însă la ale noastre. D upă cum Cervantes. calfele îl trim it la crîşmă după votcă. dar oi nu se află deloc şi nici cîimi nu sar la oameni... le aşterne încet pe hîrtie. După ce termină. şi nici a ajutorare. Cehov nu a fost şi nici nu a ţin u t să fie um orist. Ce se întîmplă. în acest răstimp de vreme s-au schimbat multe pe lume. cu calfele. a scos la lum ină cuvintele şi culorile ce zăceau tăinuite secole la rînd în sufletul unui popor. A trecut aproape u n secol de cînd şi-a expediat amărîtul de Vanka Jukov epistola sa.. dar a rămas necesitatea de a-şi descărca sufletul 402 . acum cu 40 —50 de lire cumperi o zdreanţă care abia de mai descreţeşte frun­ ţile. căci altm interi se prăpădeşte. Vanka e singur în cizmărie cu necazurile lui şi. rîzînd. în fond. După care se mai chiteşte cît se chiteşte în capul lui şi adaugă: „Lui K onstantin M akarîci“.o glumă de toată frumuseţea.. printre altele. Cehov a spus atîta adevăr cît alţii nu l-au putut formula în sute de volume. în sat. a pipăit coloana vertebrală a constituţiei umane. în sat la n o i“. Ii comunică. tot şlefuind de la ediţie la ediţie glumele sale.“ M icuţul orfan Vanka Jukov.

ceea ce se întîm plă foarte rar. f 7 K i „Dreptate are cel care este sin cer“ — îşi noteaz* 403 Cehov în unul din carnetele sale. Şi totuşi. dar Cehov a răm as pentrij totdeauna sever. şi totuşi. ori îl accepţi de la prima întîlnire. înduplecatul şi marele Şcedrin. ' Sînt scriitori mari. cu faimă mondială. prin urmare. Ca să vezi. dar sufletele lor rămîn reci. * * * Au trecut mulţi ani de la moartea lui A nton Pavlovici. a rămas nuveleta lui Cehov „Vanka Jukov“. . T ot mai des se editează volum ul cu am intirile contem poranilor. rînd cu rînd. Pe Cehov ori nu -1 accepţi deloc. Gogol poate fi su rp rin s în clipe de voie bună. Nu. s-au pierdut în negura trecutului. de parcă ar fi şţiuH : despre această lume m ult mai multe decît n e-a comunica.la un ceas de mare amărăciune. încordat. Se poate aşa ceva? Se poate. Sînt scriitori pe care cititorii îi înţeleg. şi-i rămîi credincios o viaţă întreagă. şi s in c e r a fost. de la prim a pagină. iar o mică povestioară de două pagini şi jum ătate a rămas. Dumnezeul perfecţiunii îşi pune pecetea sa. pe care citi­ torii îi prim esc cu anum ite rezerve. atunci cînd Dumnezeul frumosului. poate fi în tîln it cu zîm betul pe buze ne-.. Se zice că marii umorişti în genere poartă masca unor oam eni posaci. pentru că primul con­ tact cu opera lui poate fi asem uită num ai cu prima dragoste în viaţa unui om. în cărţile sale. T ot mai rar şi mai rar poţi găsi la M oscova un bătrînel ori o bătrînică să-l mai ţină minte.. îi admiră. a rămas veşnica pornire omenească de a -1 compătimi pe aproapele tău. Nici una din num eroasele sale fotografii nu ni-1 prezintă zîmbitor. Cehov este o apariţie unică. Cehov nu zîmbeşte. tocmite pentru secole. nici la admiraţie. încît azi nimeni nici că-şi mai amin­ teşte de dînsele. ei fiind cei care au trecut dincolo de hotarul amuzamentelor noastre. ochi ce par gata să-ţi zîmbească cu acel zîmbet care a făcut ocolul lumii. cu ochi deştepţi. sufletele nu participă nici la înţelegere. lucrate cu migală. atent. abătuti. văzînd ce se face dincolo de acel magic hotar. şi. sute şi mii de tomuri. Tot mai des întîlneşti prin casele oam enilor portretul unui medic cu faţa obosită. înţelegători.

. dar Cehov nu se putea hotărî. Tolstoi a spus într-un rînd: — Cfchov e un om de-o frum useţe rară. Ani de zile visa să facă cunoştinţă cu Tolstoi. vin şi eu la dînsul în ospeţie. de la casă la caisă. în vremea recensăm intelor umbla cu carnetul prin sate. cu toate că. iar dacă provizoriu. A fost sincer Cehov si în literatură. neştiind cum să mulţumească pentru o asem enea mare onoare. Se crede că ce. Cînd. marele um orist a rămas indignat de o asem enea propunere: — Cum mă pot eu duce. domnule?! Om ul a scris „Anna K arenina“ şi. a venit la Cehov scriitorul Serghienko hotărît să-l ia pe A nton Pavlovici şi să-l ducă la Tolstoi. Şi totuşi. apoi pentru cît timp anum e?“ Pe acea vreme scrisorile erau una din cele mai sigure m ijloace de comunicare.. şi Cehov ne-a lăsat o uriaşă m oştenire epistolară.. Nu în zadar Lev Tolstoi. ceea ce era pe atunci. ani de zile a cutreierat spitalele Moscovei. cu­ minte.scris numai despre cele ce a văzut cu ochii şi a pipăit cu mîna sa. ani de zile Tolstoi îl to t invita la lasnaia Poliana. adică. O ricît de vesele şi de nostim e ar părea sutele de scrisori pe care le-a tot expediat. cît îl privea pe Cehov. pentru un om suferind. de ce provizoriu. Tolstoi fiind la Moscova. parcă ar fi o domnişoară. într-un timp. o dependenţă orga­ nică există în tre ceea ce se cheamă viaţa scriitorului şi opera lui. în orice caz. egal cu o sinucidere. normele etice ale eroilor săi au fost dintotdeauna si 9 norm ele lui etice. Tăcut. D upă am intirile lui Gorki. ele totuşi nu pot ascunde marea singurătate în care i-a fost * / T 9 404 . şi în viata lui personală... adaugă el: „Un singur lucru nu-1 înţeleg — dacă m-au ales preşedinte. fo arte rezervat cînd venea vorba despre creaţia contem poranilor. cînd colo. M odest şi sfios cum nu se mai poate era autorul celor „Trei su ro ri“. vedea în schiţele lui Cehov un Puşkin al prozei şi-i purta o dra­ goste nem ărginită. Se poate aşa ceva?! Cînd sora scriitorului îi com unică într-o scrisoare că a fost ales preşedinte interim ar al unei societăţi lite­ rare. apoi setea de a le vedea pe toate cu ochii lui l-a făcut să întreprindă o călătorie în Sahalin.. mare im portanţă are viaţa particulară a unui scriitor? Pe noi ne interesează în primul rînd opera lui. na-ţi-o bună. Cehov răm îne foarte îngîndurat. Fiind medic.

O dată Cehov prim eşte un dicţionar recent apărut şi găseşte în el pilde luate din creaţia colegilor săi.“ Mai mult decît atît. dar toate tîlcuirile se duc ca apa în nisip.. pentru a o vedea publicată. S-a scris şi s-a tot scris atîta despre m ăiestria lui 'Cehov. Au scris despre el scriitori. Nu o avea pentru că sufletul care zîmbise oam enilor de atîtea ori se stinsese. A-i fi de folos. ai im presia că mai citeşti o nuvelă cehoviană. divin. A tîta doar că nuvela aceasta nu mai are o glumă senină la sfîrşit. o glumă din cele cu care obişnuia Cehov să-şi încheie povestirile. artişti. energică. ne-au transm is glumele lui aşa cum le-au auzit. şi anume la ce pagină se află exemplul respectiv. Au lăsat pagini izvorî te din suflet. Ii scrie lui Kuprin. a înveseli casa părin­ tească constituia pentru el o lege suprem ă a vieţii. Ni l-au descris aşa cum l-au văzut. * * * Şi iară ne întoarcem la paginile scrise de mîna lui.. Citind memoriile sale.dat să trăiască celebrului scriitor. caldă: r „în sfîrşit. 405 . M ulţi dintre cei ce l-au cunoscut şi-au lăsat mărturiile lor. Korolenko. ai apărut şi dumneata.. a o ajuta. au scris cuvinte pe care n-au putut să nu le împărtăşească. Enigma cehoviană continuă să tulbure.. o nuvelă al cărei erou e însuşi Cehov. Familia părintească a fost pentru el altarul în faţa căruia nu obosea să se închine. Şi nu numai că rămîne. In aceeaşi zi trim ite scrisori tu tu ro r scriitorilor menţionaţi de dicţionar. stîrneşte curiozitatea. La începutul carierei sale literare.. Ne întoarcem iară şi iară. Maksim Gorki.. pentru că tot ce este perfect. Cehov semăna la stînga şi la dreapta mici povestioare um oristice prin toate publicaţiile vremii. Scrisorile încep cu o frază largă. medici. iar măiestria lui Cehov rămîne. Poate de aceea a tot cules şi a adunat bucurii pentru oamenii din ju ru l lui. a tot căutat să însenineze sufletul celor pe care îi bănuia ajunşi la mare strîm toare. pentru că una din marile minuni legate de creaţia lui Cehov e m ăiestria sa lite­ rară. Spaţiul pe care-1 ofereau unui tînăr ziarist era mai mult decît modest — deseori autorul era nevoit să-şi ciuntească de nenum ărate ori fărîma sa literară. Cehov găseşte de cuviinţă să le comunice ce fel de pilde.

Condiţiile acestea. mai solide. aşteptîndu-şi sfîrşitul care nu mai vine odată. Toată viaţa Cehov s-a îngrijit de frază. inaistm d ca A nton Pavlovici să se apuce de-o pînză mai m etişoară — fie nuvelă. şi nu e de mirare că în faimoasa-i măiestrie. Cehov s-a sim ţit nevoit să coboare la subsolul frazei. oferindu-i pagini întregi. pe semne. mînca peşte întreaga fam ilie“. Societăţile literare. şi să încercăm a descifra contextul. Scurtă. mai scortă chiar decît ar fi p u tu t ea fi. Iată o m inune cehoviană luată la întîm plare din carne­ tele scriitorului: „Peştele i se aducea mai întîi bunelului. Trăieşte pe lîngă fiică ori fecior. oricît de microscopică ar fi schiţa. iar cei înclinaţi să caute m ult de tot mult de tot vor găsi. despre ce este vorba? Peştele i se aducea mai întîi bunelului. oricît de adem enitoare ar fi. A ceastă frază conţine în contextul ei o nuvelă cu început. Fiece frază avea adîncimi nebănuite pînă atunci. Era însă tîrziu. perfecţionînd-o. Cek^v se formase ca scriitor. cu sfîrşit. a m uncit la ea. m esajul ei să ajungă întreg şi rotund la cititor. fireşte. onorarii n e­ cunoscute pînă atunci. Cei mai nerăbdători îi "Şi făceau aluzii. plină vervă. zîmbăreaţă şi miezoasă. cititorii nu mai oboseau de-a to t încerca să ghicească — va trece cîndva Cehov la bucăţi mai volum inoase. au avut şi aspectul lor pozitiv. geniul istorisirilor laconice. aşteptîndu-şi ceasul. Vrasăzică. pentru ca. pe primul plan se află. care se to t văietă. In fond. absolut barbare din punctul nostru de vedere. un biet bătrîn bolnav. îi furnizau su­ biecte. pentru că i se mai zice şi bunic. Cu vrem ea vin redac­ torii la el acasă. Strîm torat de spaţiu. să caute rezerve şi posibilităţi ascunse. avem un bătrîn ajuns a fi o povară pentru alţii. cu eroi. revistele. gluma. sau va contă nu a să răm înă autor de povestiri. cu un um or al ei. Cu vremea condiţiile se schimbă. şi pînă 406 . Cei care vor fi dispuşi să vadă numai um orul vor găsi numai umorul. fireşte. plină de muşchi. fraza. cu subiect şi. Fraza cehoviană e ca o apă de izvor în care fiecare găseşte cea* ce caută. fie roman. Trăieşte de azi pe mîine. Cehov rămînea maestrul momentnlui. cei ce vor mai m ult decît o glumă vor găsi mai m ult decît o glumă. D ar să lăsăm pentru o clipă. încît îi crapă coaja dto atîta miez. şi dacă bune­ lul scăpa cu zile.

încerca peştele. dar. Nu mai aduce nici un folos. 407 . stăpîna casei.. Cu miros de peşte proaspăt ori proaspăt şi nu prea... şi iar rămînea să aştepte altă ocazie. n-ar fi vrut să-şi vadă odraslele puse în primejdie. bătrînul a intrat în slujbă. Sînt un fel de peşti abiaabia încercaţi pe care îi mănînci şi nu ţi se face nimica. şi totuşi. Are simţul umorului. lume veselă şi zgomotoasă. dar intri în nişte buclucuri.. nici glas. dar hai să nu ne grăbim. | Avem un destin. dacă scapa cu viaţă. In felul acesta i s-a găsit şi bietului bătrîn o pricopseală. în felul acesta a luminat-o ideea cu bătrînul. pentru care lucru trebuie veşnic să fii cu ochii în patru. O gospodină ca vai de ea.. peştele i se lua pentru a fi pus p e masa întregii familii. poate chiar eroul frazei. fiece suflare mai poate fi bună de ceva atîta vreme cît mai suflă. iar destinul. e isteţul cela. are şi el o armă proprie a lui. vînt nu putea. O fi fiind încă prea mic pentru a schimba ceva în lumea care -1 înconjoară. pentru că. mîncăcioşi nevoie mare. că doar fraza ne vine de la persoana întîi. dar nici că să arunce banii în. soarta unui om care nici nume.. o gospodină care nici măcar nu poate deosebi peştele proaspăt de cel împuţit. îl înţelegi. singurul care a prins comicul situaţiei şi l-a formulat.. Să nu ne grăbim. nici haină. fiind în stare să înghită orice le-ai fi pus pe masă. în definitiv. Fiind o mamă bună şi iubitoare. e mai mult decît un chin. ultim ul din cei ce mă­ nîncă. 1 După bătrîn vine cel de-a avut fericita idee să-i gă­ sească bătrînului un ro st pe semne. ce folos poate aduce un biet bătrîn. în sfîrşit. o fi fost nora... Adică. şi dacă nu se otrăvea. după cum se ştie. el totuşi costă bani. nici culoare a părului — nimic nu are. mai foieşte. cînd prospe­ ţimea peştelui va fi pusă la îndoială. dar mai sînt un fel de peşti care tot sînt abia-*bia în ­ cercaţi. poate ea deosebi. pentru că într-o lume orînduită iu bine organizată. Avem o soartă de om ascunsă undeva în Wiiezul frazei. că e vai de steaua ta.B & treacă în îm părăţia celor drepţi. mănîncă pîinea celor vii. mic şi neînsem nat fiind. dar să vezi daraveră cu peştii aceştia!. r Apoi vine rîndul celor ocrotiţi — vlăstare tinere şi pricepute ca şi mamă-sa.. nu-i vorbă. Fără să-şi fi dat el însuşi seama. e un personaj veridic pe care îl simţi. îl vezi.

la periferia capi­ talei engleze ori undeva pe-o insulă japoneză. avea familia părintească pe care trebuia s-o ajute. Studentul în medicină A nton Cehov avea pe atunci alte griji. şi la Moscova.. o lume întreagă a încăput într-o singură frază. Pseudonim ul A . Cehonte era prea puţin cunoscut între autorii din revistele umoristice. Marele maestru îl dojeneşte pe tînărul începător că-şi iroseşte talentul pe nimicuri. Substratul general-um an al acestei fraze denotă posibilităţi nem ărginite pentru a căuta originea acestei întîm plări. o lasă şi pe loc începe alta. o mahala. dar modestul Cehov nici n-avea pretenţii. unul din patriarhii literaturii ruse de pe vremea ceea. talentul care va deveni cu vremea faima întregii Rusii! Sărmanul Cehov! Te mişcă pînă la lacrimi răspunsul pe care i-1 expediază lui Grigorovici: „. de-o productivitate fenom enală în perioada ceea. Apoi. care nu-i iese. pentru care lucru şi umbla prin redacţii cu buzu­ narele pline de schiţe amuzante. printre ei vreo douăzeci scriu . Primele schiţe semănate prin publicaţiile de pe vremea ceea au rămas neobservate. cînd a devenit scriitor cu renume.. scria acasă. Avea cursuri. P utea să se întîm ple aşa ceva şi la Taganrog.. Peste un timp. rămîne pînă la urmă un simplu elem ent literar.Ocroti-v-ar Domnul bătrm eţile tot aşa precum mi-aţi mîngîiat D um neavoastră tinereţea . scria în timpul călătoriilor. nici pînă azi nu s-a putut stabili cînd şi-a publicat Cehov prima schiţă. pe cînd forma suprem ă a ope­ rei cehoviene este nuvela. Forma istorisirilor scurte i-a adus lui A nton Pavlovici o faimă mondială. bunei şi simţul um orului. Se bănuieşte că m ulte au fost pierdute cu totul.. vine ca din senin scrisoarea scriitorului Grigorovici. şi fără a ne opri asupra lor. Harnic. chiar fiind cehoviană. şi dacă bune­ lul scăpa cu zile. deodată. nurori. * Fraza însă. la serate.„Peştele i se aducea mai întîi bunelului. un orăşel. De altm interi. scria la cursuri. ar însem na să trecem printr-o lume de m inuni cu ochii legaţi. Am la Mos­ cova sute de cunoscuţi. Putea să se întîm ple peste tot unde se află peşti. în baie — care bucată îi iese. ani la rînd şi-a to t pescuit bucăţelele de prin publicaţiile tim pului. mînca peşte toată fam ilia. fără a încerca măcar să ghicim ce şi cum.“ O familie.

zău. obişnuită a recunoaşte scriitorul abia după ce num ele lui ajungea cunoscut în Europa. încetul cu încetul prinde a se schimba şi atitudinea lumii literare. cei care nici măcar nu-şi dădeau osteneala să afie ce-o fi scriind el acolo. să zicem. la rîndul lui. Belinski a sem nalat apariţia lui Turghenev. sînt mai coapte. M aupassant.. a scos la lum ină o sum edenie de talente. ar rîde de mine. în locul pseudonim ului Cehonte în presă începe să apară numele adevărat al scriitorului şi..şi publică. povestirile. totodată. în locul lui Grigorovici l-ar fi observat şi l-ar fi încurajat un alt mare scriitor. De m-aş duce să le citesc măcar un rînd din scrisoarea Dumneavoastră. deşi apar mai rar. erau chiar simpatice. . Peste un timp camarazii de condei ai lui Cehonte. mai îngrijite. coleg din aceeaşi gaşcă. Erau comice.. la rîndul său Puşkin i-a furnizat lui Gogol cele mai mie­ zoase subiecte. a început a citi nuvelele lui Cehov chicotind pe furiş. nu se ştie. îşi puneau ei problema: pot fi considerate firim itu­ rile astea literatură? Cîtă lume poţi hrăni cu u n pumn de firimituri? Unde mai pui că în Franţa a mai apărut un nuvelist de renume. Pînă şi înalta societate. L Scrisoarea lui Grigorovici a schim bat mai întîi de toate însăşi atitudinea lui Cehov faţă de munca sa. în cîţiva ani Cehov devine unul din cei mai populari scriitori ai Rusiei. E o frumoasă tradiţie a literaturii ruse că un m aestru cu renum e la un moment dat descoperă în lumea literară un talent de mare viitor şi-i întinde mîna... D erjavin l-a binecuvîntat pe tînărul Puşkin. N ekrasov l-a zărit în paginile „Copilăriei“ pe viitorul Tolstoi. mai adînci.. apoi nu se ştie.“ P Ce s-ar fi schimbat în soarta lui Cehov. Cehov a fost descoperit de Grigorovici pentru ca peste cîţiva ani să-i întindă mîna lui Gorki. dar. ori să fi descoperit în mine un scriitor.. dar nu-mi aduc aminte să mă fi citit măcar vreunul. iar Gorki. de nu l-ar fi remarcat Grigorovici şi nu i-ar fi trimis suspomenita scrisoare? Nimic nu s-ar fi schimbat. şi dacă socoţi cîte rînduri au nuveletele altuia.. e considerat un scriitor şi chiar un scriitor cu mare viitor. răm în foarte uim iţi de noutatea cum că un oarecare Cehov.

Ruşii sînt inventivi şi plini de curiozitate. facem un mic anunţ — cheia se află în păstrare la jandarm ul gării. A ceastă capodo­ peră de o singură pagină ne-a adus cu ea o lume întreagă. undeva la. şi dumneata. a smucit niţel uşa pupitrului... într~un pupitru construit anume pentru ea.. A rta scrisului literar. cum s-ar zice. 410 . cerîndu-i cheia şi las’ dacă ţi-a mai arde a jalbe pe urmă. Cehov a găsit de cuviinţă să adauge cîteva fraze din partea autorului. să vină să se plîngă. apărută nu se ştie prin ce m inune undeva într-o gară pierdută în nesfîrşitele întinsuri ale Rusiei. apărută cu mii de ani în urmă. Cel care a venit cu ideea a fost un om deştept... Măi. Cehov e unic în literatura universală. Ce şi-a zis el: punem. In orice altă ţară pupitrul ar fi rămas încuiat. In realitate însă' nu se foloseşte nimeni de cheie.pentru bucăţile mici şi a dat o nouă sclipire limbii ruse. apoi altul a venit să-i spuiiă că nu aşa se smuceşte.. dar" în R usiatoate se întîm plă mult„mai altfel.“ In aceste trei fraze avem o m icroistorie a Rusiei ţa­ riste. Cheia de la pupitru „se află în păstrare la jandarm ul gării“. cu u n cutitaş. de­ oarece pupitrul e veşnic deschis. înacăunînd-o în literatura cea mare. „con­ dica“ — cu paginile curate. un fel de introducere "în subiect.. „condici de reclam aţii“ prin toate gările. un fel de blestem ce tot vine peste toate începu­ turile ei bune.. El a emis certificatul--de naştere al povestirii scurte şi i-a făcut drum. a mei fost o dată descoperită pe masa lui de scris. umblat prin lume.o staţie de cale ferată.* * * Ca nuvelist. Desfaci coperta şi ci­ teşti. „Condica“ în cauză. El a format gustul cititom Iuî. dar pentru ca să n-o prea ia călătorii razna cu jalbele. s-o fi gîndit cineva. rămîneai fără celebra nuvelă ceiioviană. te vei duce să te plîngi jandarm ului. înainte de-a te fi plîns „autorităţilor. condica asta. oare să fie de acum „condica“ ceea plină de jalbe?! A scobit cît a scobit în locul cela cu un cui. şi încetul cu încetul. Astfel. cuprinde douăzeci de însem nări. dragă.. „Zace ea. cum se obiş­ nuieşte în toată Europa.. dacă cineva are vreo jalbă ceva. Iată una din renum itele nuvele cehoviene — „Condica de reclam aţii“. dragă cititorule. Pe lîngă cele douăzeci de însem nări.

„M ult stima­ te . O fi scris vreun conţopist de talia lui Akaki Akakievici din „M antaua“ lui G*gol. adm inistraţia a mai avut grijă să „organizeze“ prima [inscripţie. Dumnezeu ştie unde vine exclamaţia. dar fiecare în sinea lui. adică. de parcă şi-ar fi cerut scuze: „Probă de condei“.. O fi rîs destul. cu semnele c®lea. pînă s-a găsit unul care a ţin u t să-l batjocorească în public. scrie ceva mecanic. un fel de camerton pentru urm ătoarele în ­ semnări : „M ult stimate domn! Probă de condei?!“ . şi de aceea le-a pus pe amîndouă alături. â hotărît s-o înceapă cu desenul. să vadă de |scrie bine. Semnele de exclamare şi de întrebare vin să ne indice puţina 'carte pe care o avea sărmanul conţopist. ori un cuvînt care tocmai îi stă pe limbă. unde vine interogarea.. unde ajun­ gem?! După o lungă frămîntare.A tunci cînd lăcăţica a fost stricată în aşa fel încît cheia nu mai putea de acum nici încuia. şi autorităţile gării s-au pom enit nevoite a pune alături un toc şi o călimară. Pentru a fi cît mai caustic. a scris şi el ceea ce-i umbla pe limbă: „M ult stim ate domn!“ A scris şi s-a înfiorat: staţi. Conţopistul. cînd se întorc®* seara acasă. oapia formulare numai pewtru plăcerea d^-a tot rotunji şi subţia litere rcu p«ni$&. . P entru ca pe urmă să n-o pornească călătorii cu fel de fel de prostii şi năzbîtii de-ale lor. o fi stat şi s-o fi gîndit în m intea lui: cam ce-ar fi bine de scris? în primul rînd. după cum ştim. O ri ‘ î şi aşterne semnătura. Ştia a rotunji ifrumos literele.. conţopistul adaugă. nici descuia pupitrul. Să to t stea aşa. O jum ătate de veac a trecu t de la „M antaua“ lui Gogol -pînă la „Condica de reclam aţii“ a lui Cehov. trimis de şeful gării să facă prima inscripţie în sus-pom enita „condică“. ceva supraobişnuit. |^In acest răstimp de vrenue conţopiştii de pe bulevardul Nevski au ajuns de acum pînă şi prin cele mai înde­ p ărta te gărişoare ale Rusiei. atunci „condica“ a devenit prada călătorilor. că le sade bine. Akaki Akakievici. Nu se ştie cît o fi chicotit lumea pe seama conţopistului. trebuie să încerce peniţa.. A cest Akaki Akakievici.“? Cui îi revine acest „mult stim ate“? Se poate să arunci la stînga şi la dreapta cîte-un „mult stim ate!“? Şi dacă le tot aruncăm fără nici o socoteală. cum. ori ziua. după cum fcse ştie. Ce scrie omul atunci cînd încearcă o peniţă? D e obicei.. iar încolo..

Iarmonkin acesta e şi el un ne­ rod.. n-ai decît să tragi conclu­ ziile cuvenite. a avut să-mi zboare pălăria din cap. Poate că aici ar fi luat sfîrşit „condica de reclam aţii“. încit ar fi păcat să ne mai oprim pentru a o comenta. căile ferate răspund. eşti un bou şi nu regret. ajunge oricum la „condica de reclam aţii“. 1 a r m o n k i n . de nu i-ar fi fost sortit să zacă într-o mică gărişoară 412 . călătorind cu tre­ nul. semnează masiv: I. a venit să m ărturisească în scris ce poate păţi un om pe o lumâ ca asta: »Jn goana trenului.“ Este atîta atitudine neghiobească în inscripţia asta. ar fi putut să-l întrebe: dar prin ce fel. Lumea aleasă. de nu s-ar fi găsit unul care a avut mare nevoie de „condică“. sînt m utra ta. S-o fi gîndit însă că scribii de prin judecătorii. dar nerozia nu ştie niciodată de măsură. Iarmonkin. de parcă ar fi semnat: A Joi Nicolae al Doilea . şi dacă Iarm onkin a fost furat şi el de asemenea privelişti. şi toată averea sa — • vrasăzică. îndopa­ ţi cu dosare. lumea cască prin gări şi. mă rog. care a comen­ tat în felul său inscripţia conţopistului.. Cine ştie pe ce cale ar fi pornit discuţia dintre nerod şi conţopist. şi cel cu desenul vine să comenteze ceea ce n-a putut reda cu ajutorul artei plas­ tice: „Eşti tablou şi sînt portret. în căutarea distracţiilor. T renurile umblă rar.A închipuit o m utră cu nas lung şi corniţe. D iscuţia dintre conţopistul fricos şi nerodul cu pre­ tenţii poetice începe a-şi avea cititori. apropiindu-mă de gară şi savurînd natura prin geam. Şi-a pierdut pălăria şi a găsit de cu­ viinţă să anunţe public. vrazăzică. V întal i-a furat pălăria atunci cînd încredinţase căilor ferate şi propria-i persoană. A r fi rămas pentru generaţiile viitoare un om deştept. domnule Iarmonkin. m inunîndu-se de frumuseţile din jur. 1 . Vezi-te şi nu ofta — sînt aici. ţi-a zburat pălăria din cap? A ltora nu le-a zburat şi dumitale îţi zboară? Pentru a evita o astfel de întrebare iezuită. S-ar putea crede că el mai întîi a vrut să înştiinţeze lumea că dacă găseşte cineva pălăria. cine răspunde? Fireşte.“ Aşa-i. dar ţinînd mai m ult la autoafişare decît la pălărie. să i-o întoarcă. dar un nerod de altă specie. Omul călătorea cu trenul. Iarmonkin comunică din capul locului: savura natura. A fost primul care s-a apropiat de pupitru cu intenţii serioase. obişnuieşte a contem pla natura.

. şi pentru k" w ’1 ' Cari Ura>i f t apropiau de pupitru pentru a u^ îsi 01 e ce ea. pînă se gaseş e unu care> după ce a tot buchisit şi a cerce­ ta ccn| *lncios lnscripţiiie> a rămas deodată luminat : ^ n. ipsi corup e db simţul umorului. dar A poate . i eşce.. Oamenii j mari. cunosclt fiind faptul că exista cîndva în usia un irou de reclamaţii. daca-! vom lua din scurt> le trece pofta? dar.ului. Intre ^împ apare un îp foarte simpatic. .a căutat scandal. amici lez a cur ea moşierului A ndrei Ivanovici Işceev. care di^ cînd fa Jînd călătorea cu trenul. jua> £ ţocuj s| j_a înm uiat în cerneală pentru a ne comuni „Spre amintire. care m-a apucat brutal de umar.. a .n^ a? e bina purtare. Kleatvu . ţara ajunge a ]yjaj citeşte o dată cele trei |hscrip.. * xt * j ■ U \ X-. dimpotrivă. şeful biroului fiind unul Kolovroev. c a ii ° ^ 0 aA Vl£lţa nu a citit decît psaltirea. In cele din urmă.. După Kolovroev ipare un tip căruia nici pe departe sa-i pes^ e y i ne necăjit şi umilit. Icst s pina la dinsul. sinI | urul luc™. Las T > ca ::* m o. m i m .m er u a cine ş ie pe unde# T renurile vin rar. J a ib a ju ! SamolU cşe/ e mai complicată. a.. urnea %Qâr^ de plictiseală. timpul grece înce^. *'ne-a spus ce-a crezut.ii... a vrut f a toate sa fie bule si fm m oase..„. fel 1 şi nu a in ţe es nimic. Aici a ’ fost p a ca a m picioare qloarea unui familist. se pomen^şte deodata mtr-b gară? aşteptînd un tren. Contabil Sam olucisev“. Ne-a lăsat un n nd J j g am intire si şeful biroului de reclam aţii Kolovr0 > / Ce birou? ce’ reclam aţii erau în | irOLî . a soaţa mea r. nevasta căruia 413 .c e a ‘ mer>ir2a va răm îne veşnic nedum erită. un lipovean băros. ia repede £ CfărS en rU a Pe hîrtie cumplita nedreptate ce i „Adresez şefilor ^ drep^ 0 reclamatie asupra conduc­ torului Kucikin pe% u p^ rtare grosoiană faţ ă de soaţa mea.. şefu j biroului de reclamaţii Kolov­ roev .A .îu-aat. PreCum si asupra jandarm ! . oamenii ce raţpund de SOarta întregii om eniri lasă amin in prin °cur{e pe u n de au călcat cu piciorul. . djn um erj? schimbă priviri. Avînd însă o dispoziţie bună şi un scris rumos. spre aminijrea noastră a tuturora. . dus Sl e j crezînd că este ceva spre luare-aminte.V 1 i. a b . N-a avut cînd să citeasca ceea ce fc -± sen• * « . Auzi. m m cu. feS nu a putut să nu iM comunice: Isteţul mizgileşt* iar proF stul stă de citeşte“.

s-a repezit pînă la gară şi a pus mîna pe „condică“. fireşte. Fierbe. Dar. ceea ce a şi scos-o din fire. domnilor?! Cît despre amănunte. Caea ce i-a plăcut cu deosebire în poli­ tică erau denunţurile. cînd a ajuns pînă la el u n zvon despre Nikandrov. ca din senin. se înşeală amarnic: 414 . Apoi. şi nu poate să nu răzbată măcar un strop din valurile ei zbuciumate în „condica de reclam aţii“. Ţinea. pînă una-alta. ce-o să fie. şi mai frumoase. din familii dezono­ rate? Viaţa e viaţă. dar tragerea lui de inimă va fi observată — şi fără îndoială că peste un timp ohranka va avea la gărişoara ceea un om de mare nădejde. socialiştii sînt pretutindeni căutaţi de poliţia secretă. Abia pe urm ă a intervenit ceva. pornit în prima lui călătorie. şi. cînd onoarea familiei e călcată în picioare. la ordinea publică. Să-i cheme şefii de la Petersburg şi să le facă morală. 4 in pălării pierdute. în geaere. La prima ocazie.şi. l-a prins de braţ. se pregătea să devină o fiţer sau judecător. dar a aflat doamna că se află la gară o condică de reclamaţii. Vorba e că autorul abia-abia a prins gust de politică. să nu-1 vadă nimeni.. se frăm întă lumea în jur. După care. parcă viaţa constă numai din conţopişti.. va afla că nu acolo se prezintă denun­ ţurile politice şi. A vea numai note bune. Acum. Doamne-Dumn«zeule. gata. Domnule. „Ce te faci dacă pe urmă socialiştii ajung la putere?!“ De sem nătură nici vorbă nu putea fi. dar. D um nezeu ştie ce-a fost acolo. ce-o să fie în această mică gărişoară cînd se va afla ce e cu acest Nikandrov! Şi apoi. s-a zis cu el. El acum l-a tu rn at pe unul. ce-i rămîne omului să facă? Scrie o jalbă. ca şi profesorii de liceu. Samolucişev nici n-avea de glnd să facă jalfca. Şi chiar că răz­ bate: „Nikandrov e socialist!“ Şi-a strecurat inscripţia pe ascuns. fireşte. nu aşa se face. Se poate aşa ceva. O rdinea rămîne ordine. parcă e o întîm plare rară cînd într-un tren o doamnă se clănţăneşte cu u n conductor? Pe semne. răsare liceanul. te duci. Dar. vai. ca şi părinţii.mai în tîi căuta ca „toate să fie bune şi frum oase“. Pe urmă. vorba nu e num ii de faptul că Nikandrov a devenit socialist. doamna a rămas satisfăcută şi pe v iito r va căuta ca toate să fie şi Mii bune. l-a »dus şi i-a vîrît tocul în mînă. pentru a face prim ul denunţ. îl torni — . La urma urmei.

| E iK -f! Ca ? lu a cui e trebuşoara asta. Ce e de făcut? Să c rupi oaia.se supară şi atunci e şi ’* « rău.»Aflîndu-mă sub ijupresja Unor fapte revoltătoare. în toată lungimea sa. eŞ1 apoi frica pentru greşelile de exprimare îl paralizeaza pur şi simplu. Stilistica mvaţat^ }a compuneri nu se prea potrivea la cele ce se ceteau ser| se< > Erau lucruri prea grozave. la alta. U n mic slujbaş a citit şi a chibzuit 0 vreme. cum se face la calea ferată? A nunţi pe linie. Pentru a pune un e e stavila posibilelor insulte la adresa maim anlor. * r Pînă aici adm inistr^a a lăsat „condica“ în pace. . M artor ocular al unei fecene revo a oare. pe^jţ^ scrie pînă la jum ătate. c^re zugrăveşte în culori vii mora­ v u rile noastre er°vi^re n n continuare totul e sters m afara de sem naturţ) A 1 e k s e i Z u d i e v. atunci ori rămîne multumit de cele ce-i vad ochiS > nu. nu se poate . a tot cercetat ba una. g^-i comunici şefului de gară. se intoaice şi ş erge. Q n d omul nu ^ Se °cupă? Ia se mai uită la una. nu e bine.. iar rezu a ul a hotărît să-l comunice posteritătii prin m ijloacele a c e le i^ „condici“. m-am dus să examinez mu ra şe u ui e^ gat* | j am rămas prea puţin satisfăcut. a sen s ceva yV jos. aşteptînd $Şth P moarte. elev în clasa VII. ba alta. y ° . E scrisul lui I N u a comunicat m întregime numele — dacă şeful găI r^ i ln^ resa de toată povestea asta. liceul din i^ursk“ §*"2 5' ZK să5 î ^ u l Zudiev: am să-i coc! Şi nu i-a popt.ln?a uSese insultat şeful gării. am rămas adine revoltat m u rrfla (şters).. de ce să i m faca duşman pe M D ? dacă se face scandal. o parte o fi sters adm inistraţia gării.a. „Aşteptînd plecare* trenului. 415 . o plictiseală soră cu moartea l-a făcut sa ajungă fizionomfst. Dupa chinuri e stilistjee aje iu i Zudiev. f 1 J?u ramas daclt semnătura. E1 umil a rămas n^mul. 1+ +6i mU m de gară şi a hotărît să anunţe rezu a u cerce arilor saje pe toată linia. La urma urmei. ş} ^ar scrje> jar şterge. O 1 s a ore întregi tăcută. O parte a şters el însuşi. {şters) Fund in tr e c e a prin această gară..s BL®| cas^ă gura. D rept care anunţ toatj iinia “ Cu toate că p re tin ^ a g| vesel. concentrată. De I f fu aceas . apare o figură gnoua.

absolut nimic pentru un om ce ţine postul. A junge noutatea la ure­ chile jandarm ului. Ca să vezi pînă unde poate ajunge neglijarea intereselor de' serviciu! Pe de altă parte. Poate s-au tem ut să-i ducă vestea jandarm ului. într-o mică gară. trişează fără pic de ruşine! Călătorii au prins gustul bancurilor. cel care a făcut com unicarea era un intrigant dornic de-a produce zîzanie pe unde poate. pentru că nu e mare lucru a afla. află o istorioară cum nu se mai poate de simpatică: „Jăndărmoaia a tulit-o ieri peste rîu cu Kostka. ferit-a sfîntul să vă aşezaţi cu el la o partidă. Petreceri frumoase. „Domnilor! Telţovski trişează!“ Aici pentru prima oară „condica“ se transform ă într-un afişier..D. zău aşa. Stilul alarm ant e adresat celor ce vor pleca cu trenul. dar nim ic nu se poate "face în această lume păcătoasă. Ca să vezi ce necaz pe capul bietului diacon! Ce şi-o fi zis D uhov: să postim. jăndărm oaia continuă petrecerile cu Kostka peşte rîu. D iaconului i s-a răspuns prompt. cine-o fi fiind M.. i se face foame şi gărişoara ceea — nimic. deoarece trişează.oricum. „Condica“ cu cîteva glume proaste adună lume de pe lume. dar încaltea să avem destulă haleală de sec! Cînd colo. In acea mică şi prăpădită gară nici măcar această extraordinară noutate nu a aprins spiri­ tele. deci. Parcă e atît de greu să faci aşa ca la fiece gară să te aştepte două mese frumoase — p a de frupt. acela îl prinde pe Kostka de piept şi se face un scandal care ar putea cutrem ura pînă în adîncuri. 416 . făcîndu-mi-se foame şi fiind intrat în post. iar în „condică“ apar alte m ărturisiri: „In trecere prin gară. bufe­ tierul. frate. Diacon D u h o v “. jăn d are!“ Aici mai apare o dată jandarm ul care trebuia să păstre­ ze cheia de la pupitru. Dar de unde!. alta de sec. poate însuşi jandarm ul căuta vreun pretext să scape de soţie. Unul. vor ajunge la dînsul. şi fiecare se lasă ispitit de dorinţa de a mai adăuga şi el cîte ceva. domnilor. Se poate întîm pla să intre şi în cupeul altora acest stim abil domn cu un pachet de cărţi şi. cu răutate: „Crapă ce ţi se dă“.. n-am găsit nimic de sec. Inscripţia nu e făcută pentru şefi.. porneşte la drum. Oricum. pe cînd se gîndea cam ce-ar mai trebui aşternut pe paginile „condicii“. A ţine-te...

astfel încît atunci cm d un cetăţean îşi pierde port-ţigaretul. şis-a folosit de situaţie pentru a face un anunţ. . de ce nu. fapte concrete. m Nici următorul n-a citit „condica“. declar ca sinteţi cu toţii nişte puşlamale şi nişte pungaşi. De altminteri.. A recurs deci la „condică .. cu toate inscripţiile sale. se găseşte unul care ia tocul în mînă numai pentru a scrie: I „Katenka. Habar n-avea de cele ce s-au scris pînă la ei în „cond ica . insulte directe. atinge apogeul 7. Ştia totuşi că trebuie să-i comu­ nice cumva — dragostea se cere odată şi odată m ărturi­ sită. adică. gării a suportat ameninţări. denunţuri. De ce. acest Kosmodemeanski ştia el mai de­ mult că lumea ca atare nu e decît o adunătură de puşla­ male şi pungaşi. găseşte ca e normal să vină cu un anunţr p „Cine dă de un port-ţigaret de piele.. Mă rog. voi. A pus rmna. nu a $pus chiar totul. cu o mină de fier. va deschide „con­ dica“ şi.K o s m o d e m e a n s k ij telegrafist“. n-a îndrăznit. cu nădejdea că şi Katenka.^ ’ t Dar ce te faci cu lumea asta fără capăt şi fără margini! Qopa o asemenea durere mare. Administraţia--. Acesta însă nu avea timp. adm inistraţia vine să curme odată pentru totdeauna acest tămbălău: lS tr ^ H n . Ruşine să le fie tuturora. cac. pe toc şi a scris. 4 417 . ti zis. dar să vina un mucos cu nişte sentim ente amoroase şi să mîzgălească^ pentru atîta lucru paginile „condicii“?! Crunt. Pînă aici toate au fost cum au fost. ah. ce bucurie!. A venit furios cum nu se mai poate. pentru că. 5 îi a insa ca lumea vine de-o citeşte. altm interi se ofileştevşi moare. Druţă. dar a tăcut. te iubesc la nebunie!“ u^ u i-a spus Katenkăi atunci cînd era cazul. vă place vouă să fiţi aşa. avînd şi ea vreo treabă pe undeva. • A V w I r 77 27 I..! O z4re de speranţă mai m ijeşte însă pe undeva. nu a num it persoane concrete. n-a mai putut răbda. Atunci însă cînd a venit vorba să fie dat afară de la lucru. pentru a da 0 palmă întregii omeniri: „întrucît^ sînţ dat afară sub pretext că aş fi beţiv.fi între timp »condica“.e citită de absolut toată lumea.. 1 he-he. şi |fa nu va firepus în slujbă. să nu le spună verde în ochi? Parcă*lumea l-a cruţat atunci cînd a venit soarta sa-1 lovească. să i-1 aducă la ghişeu lui Andrei Egorovici“. treaba voastră.. vedem noi. va trece prin gară. să vezi.

Pentru şeful de gară . după cum se ştie. cînd a fost scris acest eseu. într-un anumit fel.7 oare ce să-l fi enervat? A citit şi * răscitit tot ce-a fost scris în „condică“.şapte le a. cu m entalitatea sa. nu are margini. zbuciumată. şi iară se vorbeşte peste tot de „minunea cehoviană“. împiedicîndu-se de replica lui Ivanov al 7-lea« s-a gîndit: măi. dincolo de glume apare o lume grea. cu ce se îmbracă duminicile. şi te cuprinde o adîneă tris­ teţe. N uvelele cehoviene au um or numai la prima lor lectură. cît cîştigă pe lună..I v a n o v al 7-lea“. O sum edenie de scriitori de teatru care au dominat scenele lumii şi care păreau veniţi pen­ j f 418 . fiindcă lumea. Există scriitori care au scris mult. ceea ce a înţeles a aşternut pe-o jum ă­ tate de foaie. pentru că nu proporţiile creaţiilor îi fac să rămînă în viata noastră. Există scriitori care au scris relativ puţin. dar iată că între timp operele dramatice îşi ridică fruntea din negura vremurilor. după care a dat ultima replică. iar cînd revii. i-a schiţat într-o mică gărişoară.. A ceşti munţi de gheaţă se întîm plă să scoată în văzul lumii numai un pisc. dar tocmai aici a p a r a c e l filozof care. ceea ce a simţit. n-a ţinut să ne spună neapărat din ce familie provine fiecare. iar lumea poate fi văzută de la înălţimj cosmice. atunci cînd stăteau căscînd în aşteptarea trenului. Pe-o singură pagină Cehov a adunat o lume — fiecare cu destinul. O citeşti.. Acum un sfert de veac.. dar cît mai este acolo în adîncul apelor. după cum se ştie. ordi­ nele nu se discută. cu grijile.Rog a nu se mai face în condică inscripţii de ordin particular. o margine. Tot aşa nu are margini nici lumea lui Cehov. şi ceea ce a văzut. Marii scriitori aduc cu ei o lume. dar poate fi surprinsă şi într-o singură picătură de rouă. Scriitorul nu s-a dus să-i caute acasă ori la serviciu. A susţine însă că ai spus totul despre o lume nu se poate. Im portant însă nu e numărul volum elor pe care ni le-au lăsat. A scris şi a plecat. opera marilor scriitori poate fi asemuită cu un aisberg ce pluteşte domol prin nesfîrşitul ocean al timpului. dar eşti un mare p ro st“. Crearea unei lumi într-un spaţiu restrîns -i acesta este prinosul cehoviân adus literaturii universale. pentru că. încheind în strălucitul stil cehoviân toată povestea: „Vei fi tu al. nimeni no ştie. Cehov i-a prins din fugă. nuvelistica marelui scriitor rus făcea ocolul lumii.

Poeţi academicieni. Astăzi patrim oniul poeziei’ noasţre o fi trecut de o sută de volume. o vorba ^ ce ► . se va întoarce înapoi în iarba p i f devenind ceea ce fusese pînă atunci — un f|r a l ‘iarbă verde. dar care la un moment dat. Totuşi. pi^rduţ| ţn iarba poporului. 3 P in 87 a .e mulţi. iar 7 « poeţi . 1985 EMINESCU. ' ’ Enormul munte cehovian continuă să plutea^c vremuri.va rămîne pururea în faşa limbii noastre. numai unui CU u n ’ k U l>: care se 419 . într-un mod cu totul enigma* tic.tru totdeauna în conştiinţa noastră s-au dus. o cimilitură. pe cţ n(j ej poetul anonim. poeţi în floarea vîrstei. colţurile lumii. la o răscruce de destine. plini de g • muşchi. cutrem ură sală după sală. astfel încjţ nu ' de mirare că. poeţi timizi şi tinerei. iese categoric pe primul plan. -î ce ne va mai îmbogăţi. N u se mai poate însă saly^ nimic ‘toporul prinde a muşca din lemnul sîngerînd al vişinilor şî aceste lovituri de topor. fiecare se naşte poet. un ora^ de vremuri. cu ce ne va mai cutremura? 1959. o baladă. cu cîtè-o cârycjcx c’ u cîte-o poezioară la suflet. încîţ n | meni nu le ţine minte numele. Acum Se scriu multe versuri pretutindeni & . Astăzi la teatrele din Moscova se joacă patru y£rjariţe la „Livada cu v işin i“. poeţi anonimi.°a . Ce va mai scoate el din dedesubturi. POET N A ŢIO N A L M oldovenii se nasc cu o nespusă patimă pentru mu zi calitatea şi frum useţea limbii materne. uvem cu nemiluita. oricît de mari poeţi ar fi avut vatra Jyr L deasupra tuturor domneşte unul. iar modestele „Trei Sul-ori “ mult necăjitul „U nchiul V anea“. se r^die| D pntm a lansa o doină. trista „Livac}^ cu | | | şini“ continuă să se m enţină în repertoriul mOudjaj ^ chiar măi mult. cu opera masiy^ < de vreme. Din America şi pînă îr* j anon:a din Norvegia şi pînă în A ustralia nu există caPit^i£ ovi* lizată în care nu ar ieşi actorii seară de seară pentru a depăna povestea unei cuconiţe provinciale di^ Rusia încurcate în datorii. generaţie după g^ne^ f j e ţară după ţară. în sînul unei culturi^ A . aşa cum a zis ctndva Alecsan<|tj ja nQ.

să ne bucurăm şi să le credem pe toate. Mai întîi de toate. O bună jum ătate din versurile lui Em inescu au devenit cîntece populare ce se cîntă de ani de zile prin sate. poate ar fi chiar în cîştig. să fie poeţi mari. şi domnia acelui prim poet. „ C e te legeni. Popularitatea poeţilor naţionali e ploaia ceea de început de primăvară ce coboară pînă în adîncuri. fireşte.. de num ărul tălmăcirilor în unele limbi străine. popularitatea operei. m ănunchiuri de flori fac de strajă la temelia celor monumente.cheamă poet naţional. cînd tot ce se bănuieşte a fi sfînt este săpat din temeliile sale. — e scris pe marmura ce poartă chipul lui Rainis. oameni care te-ai mira de-au frunzărit vreun volumaş de versuri eminesciene. puse alături de opera poetului naţional. O raşele au frunţile lor tu rnate în bronz. să vedem ce adică o fi însem nînd „poet n a ţio n a l“ în cea de-a doua jum ătate a secolului două­ zeci.. deşi toate acestea îşi. poartă în suflet versuri de-ale 420 . de-o frum useţe copleşi­ toare. c o d ru le “. rînduri nedescifrate. Ceilalţi îşi fac de acum rînd în urma lui. „Şi. în umbră.. poeţii naţionali ne aduc şi o sum edenie de legende. puternic. taine. Ne-am împăcat să le primim pe toate aşa cum sînt. Zi de zi. în cîmp. dar nimeni nu va îndrăzni să facă o astfel de confruntare. „Mai am un singur d o r“ şopteşte bătrînul tei de la marginea cim itirului Bellu. Pana lui Em inescu a avut marele dar de-a aşterne pe hîrtie versuri de-o muzicalitate. de cel al studiilor ce i-au fost consacrate. şoapte nedesluşite. mă voi ridica în calea soarelui. Se întîm plă ca şi acolo. găseşte fiece săm înţă şi o îndeam nă să spargă cu colţul său firav scoarţa întunericului. pentru a însem na locul unde a fost legată flacăra unui talent de recuno ştin ţa unui popor. pentru că trăim într-o epocă în care toate adevărurile sînt puse la îndoială. au şi ele de spus cuvîntul lor. iar opera vine să confirme legenda. „Pe lîngă plopii fără s o ţ“. Şi nu e vorba de num ărul ediţiilor. dar. M ulţim e de oameni simpli.. pen tru a răzbate la soare şi lumină. pe la nunţi şi şezători. să fie opere care. lumea literelor întregului neam acceptînd prioritatea şi stema. „Num ele meu va străbate largul necuprins al R u siei“ — se poate citi în centrul Moscovei. Deseori legen­ dele vin să întregească opera. anul întreg. îm preună cu măreaţa şi strălucitoarea lo'r operă.

„Dacă limbii mele îi. în această m inune care se cheamă limbă. De l-ai întreba pentru ce le tot poartă cu el o lungă viaţă de om. iar limbile naţionale cu nişte armate. şi au rămas să le poarte ca pe-o minune. să se lase de acele vorbe frumoase. sînt roada sufletului său.“ Pînă la venirea marilor poeţi. După cum Puşkin a scos în lume regim entele slovelor ruse.lui. Dacă însă i-ai cere să se dezică.. nu ar primi cu nici un preţ. au par­ ticipat şi ei. poeţii naţionali sînt cei ce stau în capul mesei la săr­ bătoarea acelei înrudiri sufleteşti. Dacă ar fi să-l opreşti în drum pe acel om simplu din popor şi să-l întrebi — ale cui sînt acele versuri. * * * Limba a fost marea şi unica lor armă. iaca. asta o şi fi însem nat poet naţional. Pe semne. 421 . crudă şi neorganizată. Marii poeţi sînt cei care au venit să facă ordine în această bogăţie spirituală a poporului. ar zice: D-apoi că. făcîndu-le active şi bune de luptă. în marea lor majoritate. ca pe-o comoară la descoperirea căreia. nu au fost decît o masă enormă. „Lim­ ba vechilor cazanii. s-au m inunat de frumuseţea. cum se prind ele deseori în lume. va fi dat să moară mîine. şi izbînzile pe care le-a repurtat această armată sub ocîrm uirea lui rămîn a fi cele mai mari izbînzi ale noastre.“ U n imn de-o frum useţe rară i-a închinat Mateevici limbii noastre. Dacă ar fi să asemuim cuvîntul cu un ostas. unde-şi dau întîlnire cei legaţi printr-o anumită înrudire sufletească. Le-au prins aşa. poate că nici n-ar fi în stare să-ţi răspundă. ce este limba? Un vechi dicţionar slav ne spune că limba este o îm pletitură de cărări tainice. asta se şi cheamă poet naţional. din vînt. In fond. Eminescu a dat o viaţă nouă întregii noastre limbi. nici eu nu mai ştiu./Care-o plîng şi care-o c în tă /P e la vatra lor ţăranii. de înţelepciunea lor. scrie Rasul Gamzatov. zicînd că sînt ale sale. „Să-mi arzi cu verbul inima m ulţim ii“ — zice Puşkin.. « ' Pe semne. a băgat-o în luptele cele mai crîncene. eu aş fi vrut să fiu înm orm întat chiar azi. Prin urmare. într-un anumit fel. limbile naţionale. marii noştri poeţi pot fi numiţi com andanţii care au organizat aceste oştiri.

cu cîţiva fraţi mai mari. ajungînd căminar. Şevcenko. dar zadarnice erau toate. trăind pe la ciobani. poetul lăsa casa părintească. venit la Botoşani. lăsa şcoala. pornind 422 . lăsa totul de dragul acelui vers plin de suferinţe. şi Eminescu. ba se întoarce la Cernăuţi la aceeaşi şcoală a lui Aron Pumnul. Interesant însă e faptul că nu s-a mai întors înapoi la casa părinţilor. mai ajunge a fi dus la cătănie în n isi­ purile asiatice pentru un amar de vreme. ba e deportat la mo şi oara Boldino. * * * Din punct de vedere tehn ic versul eminescian este foarte apropiat de versul popular. nici doctoratul nu şi l-a luat. Puşkin ba e exilat în Basarabia. şi în acelaşi timp e cu totul altceva. nici carieră politico-literară nu a vrut să-şi facă. Criticul Mai oraş cu îl grăbeşte să-şi ia doctoratul. un dascăl înflăcărat din Ardeal. lăsa dra­ gostea. Şi Alecsandri. după ce cutreieră Ucraina pe jos. Ba lasă gimnaziul şi cutreieră Carpaţii. vrea să-l scoată în lume. cît despre bietul nostru Eminescu. deşi a ocupat slujbe destul de importante. ba pribegeşte prin munţii Caucaz. a fost în­ scris la Cernăuţi la u n gimnaziu de limba germană şi o uşoară u nduire a culturii germane se resimte în întreaga sa operă. Eminescu nici gimnaziul nu şi l-a terminat. La şapte ani Mihai. se căsătoreşte cu o fiică de slujbaş. Pe semne. D upă moartea acestuia po r­ neşte a colinda ţara cu o tru p ă de actori. fecior de ţăran din Bucovina de Nord. Mihai fiind al şaptelea. apoi 11 vedem studiind filozofia la Berlin. pe la prisăcari. pentru a răzbate şi el în lume. asta s-o şi fi num ind poet naţional."k "k "k Crunte şi nemiloase au fost destinele marilor noştri poeţi. A avut unsprezece copii. şi regimul ţarist îm preună cu epidem iile de holeră îl ţin cu anii în fundătura ceea. vrea să-l facă profesor universitar. Poezia rămînea mai presus de toate — şi cînd avea ea să-l cheme la drum. care mai apoi urma să îmbrace haina unei nemuriri. A şi răzbătut. adică strîngea impozitele pentru vinderea băuturilor spir­ toase. ţi se strînge inima de durere cînd arunci o privire asupra nesfîrşitelor sale strădanii. 11 întîlnim student la ■Vie na. Tatăl lui.

dimpotrivă. de un poet egal. şi aceste două cetăţi. E un merit. cunoscută şi » existentă numai si » numai în sînul acelui popor. pînă la urmă. Exprimînd sufletul unui neam în toată plinătatea lui. Asociaţiile sînt o materie efemeră. opera poeţilor naţionali e bazată pe o lume intimă de asociaţii. Москва. pentru asta au şi fost ei num iţi poeţi na­ ţionali. Se traduc de m inune romane. filme. farmecul versurilor rămîne în afara tălmăci­ rilor.amîndoi de la poezia populara. sistemul. aceste două cetedrale sînt singurele noastre bogăţii spirituale ce rezistă în timp ca şi piramidele egiptene. au găsit. Puşkin. Ceea ce u n mare poet i-a spus poporului său în şoaptă nu poate fi tradus pentru un alt popor în gura mare. care nu poate fi supusă unui control. de la popor la popor. cu toate ascunzişurile sale. de-o pildă. как много в этом слове Для сер д щ русского слилось у Как много в нем отозвалось. dar nu poate fi tradus ineditul versurilor. s-a discutat mult cum se face că. care ar cunoaşte ascunzişurile limbii sale şi ale sufletului poporului în aşa fel ca să-i poată vorbi în şoaptă. Or.. El poate fi tradus tot în şoaptă. zice: Москва . Versurile poeţilor mari pot fi traduse uşor. cum să transplanteze acea floare m îndră şi rară de pe ogoarele poporului pe-o foaie albă de hîrtie în aşa fel ca ea să nu se ofilească'. adică tradus poate fi de u n alt mare poet. şi numai opera poeţilor naţionali rămîne şi azi ascunsă în haina limbilor în care a fost scrisă. Pe semne.. la ţară la ţară. ci şi din specificul lumii pentru care au scris ei. ci. floarea răsădită de Eminescu se num eşte „Luceafă­ ru l“. de. щ f * * * S-au făcut multe încercări de-a tălmăci opera poeţilor naţionali în alte limbi. e o lacună această calitate a operei lor? După mine intraductibilitatea poeţilor naţionali nu re­ zultă numai din versurile lor. să prindă viaţă nu din primăvară pînă în toamnă. mecanica şi fondul de asociaţii di­ feră de la o limbă la alta. piese de teatru. ci din secol în secol. 423 . Floarea răsădită de Alecsandri se num eşte „Mio­ riţa“. fiecare în felul lui.

p u n c t cu punct. S-aşază bruma p este vii — D e ce nu-mi v ii. ar pierde o viaţă de om şi nu ar izbuti mare lucru. să moară tihniţi prin casele lor. Pe semne. Роняет листья хмурый сад. de ce nu-mi vii? In limba rusă aceste versuri eminesciene au o tradu­ cere destul de corectă şi bunicică: Смотри. fiecare din milioanele ei de oameni vede şi sim te neamul în felul său. pentru că Rusia e mare. căci chiar şi atunci cînd viaţa venea să le dea un mic răgaz. încît se m inunează şi însuşi poetul. cu rude în­ lăcrimate în ju ru l patului. U neori ţi se pare că u n anu­ mit blestem se rotea peste destinele lor. u n oarecare poet dintr-o oarecare ţară. T riste­ ţea v ersurilor tace. dar studiindu-le biografiile în amănunt. o mică bucurie. ştiau.. тебя все нет. rîndunelele se duc. уж ласточки летят. Tainele şi ascunzişurile sale şi le are şi limba noastră. totul prinde viaţă. И первый снег заносит след.. totul se înfioară. Marii poeţi au căzut într-o luptă pe viaţă şi pe moarte. şi focul acestor asociaţii e atît de mare. Se scutur frun zele de nuc .Dacă s-ar apuca cineva să socoată.. Ştiau oare marii poeţi că ei repetă destinul neam ului lor? Pe semne. Vezi. V ersurile în limba rusă îmi vorbesc despre un poet rom antic din secolul trecut. Şi totuşi. asta o şi fi fiind taina po eţilo r naţionali . Şi numai atunci cînd glasul meu din adîncuri porneşte a răzbate îm preună cu „Vezi. ei căutau să scape 424 . rîndunelele se d u c “. ce anum e poate desprinde sufletul rusului din această de­ num ire geografică zisă Moscova. Тебя все нет. Fiorul4amărăciunii însă tace. la un m oment dat observi că viaţa marilor poeţi poartă pecetea neam ului din care s-au ridicat.. Dorul tace. * * * M arilor poeţi nu le-a fost dat să ajungă pînă la adînci bătrîneţi. fiorul care mă încearcă ori de cîte ori aş citi această strofă în original nu-1 simt atunci cînd citesc tălmăcirea.

vrem să ne înţelegem mai bine pe noi înşine. va înfiora veşnic sufletul rusului. Interesul pentru opera lor. Şi dacă la început destinele lor nu prea semănau cu destinele neamului. ba e în creştere. nu există casă în Rusia fără u n vers de Puşkin. Pe semne.w * * * O altă taină a acestor mari poeţi este capacitatea operei lor de-a renaşte. călduri ce-au venit să întunece mintea marelui nostru poet. azi biografiile lor au ajuns a fi parte integrantă a istoriei neamului. fcînd sute şi sute de tineri stau noaptea întreagă la coadă pe bulevardul Nevski pentru a se abona la o nouă ediţie a operelor complete. să adunăm cuvînt la cuvînt. zice lumea. pentru aceleaşi opere. : Poate asta ne şi face să fim veşnic setoşi de opera lor. pentru că. o fi fost genial. B T " . dar to t adunăm şi adunăm date şi fapte. După cum o îm­ puşcătură dintr-un miez de iarnă. Numai operele complete şi operele alese ale lui Puşkin numără în Rusia cîteva sute de ediţii. dar şi noi sîntem oameni. înţelegîndu-i pe ei. tot aşa sufletul neam u­ lui nostru se va cutrem ura de căldurile din miez de vară. ritmic şi categoric.de ele cît mai repede şi să se întoarcă la furtunile din care culegeau versuri. să ne lăsaţi în pace p en tru a ne vedea de grijile noastre cu poeţii pe care ni i-a dat D um ne­ zeu. din vreme în vreme. ştim chiar mai mult decît ne-ar fi perm is buriâ-cuviinţă. ba e în descreştere. Bucuriile lor rămîn a fi bucuriile noastre. fir la fir din tot ce-a fost legat de num ele lor. pe malul un ui pîrăuaş. şi cu toate acestea ne pom enim într-o toamnă. Deci. U neori acest interes scade cu to tu l — de. Azi cunoaştem aproape tot ce se poate cunoaşte despre viaţa marilor noştri poeţi. Marile stele ale culturilor naţionale încep să apună. N u există biblio­ tecă fără un Puşkin. ca orice aparenţă legată de existenţa unei lumi vii. o fi fost el mare. apoi după flux vine refluxul şi într-o bună dimineaţă ne trezim cu u n interes deosebit p en tru aceiaşi autori. Pe scenele teatrelo r din Moscova se joaca şapte spectacole inspirate din viaţa 425 . precum durerile lor au rămas pururea cu noi. asta ne şi doare atunci cînd zicem poet I naţional .

în casa lui Puşkin nu se găseau decît cîteva ruble. asta o şi fi însem nînd po et naţional.marelui poet. u n fel de boabe acrişoare ce cresc prin bălţile nordice ale Rusiei. mai înţelepţi. din­ colo de acel hotar ajungem mai senini. Şi cu aceste două volume el a adus cele mai mari venituri în practica edi­ torială din România. în ziua înmormîntării. Pe semne. am şi început a-i sărbători. pentru că au devenit u n hotar al existenţei. Puşkin. * ic Au suferit grozav cînd le-a fost dat* să se stingă. Degeaba însă. cu m intea în ­ cinsă în flăcări. Cu durerea cea mare s-a stins. asta o şi fi însem nînd nem urirea poeţilor naţionali. şi altele patru sînt în pregătire. cu d urerea cea mare va fi veşnic viu printre noi. Emineseu a scris m ult mai puţin. ori de cîte ori aş zări pe-o foaie curată chipul unui bărbat frumos. Cîndva dem ult am citit despre suferinţele marelui nostru poet şi de atunci ori de cîte ori aş trece pe lîngă m onum entul lui din parcul chişinăuian. iar la Chişinău s-a ju ca t o piesă din viaţa lui Emineseu — e singurul spectacol ce s-a ju ca t zece ani cu sala arhiplină. mai rezistenţi. şi o facem regulat. după înmormîntare. şi ori de cîte ori l-am trece. Sărbătorim ziua naşterii. sau pur şi simplu îi ruga pe cei din ju r să pună mîna pe fruntea lui. a luat pe seama lui acope­ rirea nenum ăratelor datorii. ne adunăm în ziua cînd le-a fost dat să se stingă. altul de proză. Cît despre Emineseu. cu m ăruntaiele găurite. caută să urce spre fruntea lui. fără ştirea mea. două vo­ lume — unul de versuri. 426 . u n hotar al conştiinţei noastre. cerea gheaţă. Abia petreeîndu-i în lumea celor drepţi. şervete umede. dreapta mi se smulge singură din loc şi.murit într-o sărăcie neagră şi înm orm întat a fost pe bani adunaţi mînă de la mînă. şi te înfioară cînd te gîndeşti că amîndoi poeţii au trăit împovăraţi de datorii. In fond. cu fruntea naltă. Editurile adună venituri fabuloase în urm a editării o p e­ rei lor. Pe semne. astfel îneît ţarul. an de an. el a . cerea să i se dea moroşkă. pentru a-i u şura suferinţele. pe cînd sărm anul Emineseu.

de-a ne fi afirmat maturitatea. Şi pentru că a venit vorba. şi în relaţiile mele cu poetul A ndrei Lupan nu a intervenit nimic nou în această privinţă. Faptul că eu am fost cel cu iniţiativa nu dovedeşte absolut nimic m pur şi simplu Lupan era pe atunci. Serviciul militar e una din cele mai grele în­ cercări în viaţa unui băiat. popoarele lumii tot mai des şi mai des se vor întîlni la masa rotundă a viitorului. căci cuvîntul sonor a fost dintotdeauna o mare patimă a noastră. ucrainenii îl vor lua pe Şevcenko. în micile pauze dintre orele de instrucţie. cearcă a se păcăli unul pe altul. iar urmaşii lor în această epocă măreaţă şi plină de frămînt au ajuns tot mai aproape şi mai aproape unul de altul. sîntem cu toţii pămînteni. să ne oprim puţin la mărşăluială. ce vom lua cu noi pentru a spune: acesta este trupul nostru. 427 . citeam din cînd în cînd acele poezi­ oare publicate prin gazete..* * * Şi totuşi să nu uităm că operele marilor poeţi zac pe poliţele noastre alături. Vom lua truda şi cinstea. în primii ani de după război. Dincolo de naţionalitate. în schimb. şi chit că pe urmă ne amintim cu un fel de bravadă despre cele prin care am trecut. sîntem membrii unei singure familii. şi suferinţele lui. acesta este sîngele nostru? Ruşii îl vor lua pe Puşkin. prea sus pentru a vedea un soldăţel ce mărşăluia ziua întreagă în curtea cazărmii de la mar­ ginea Tirişpolei. pentru a ne aşeza alături de popoarele lumii. Altminteri zicînd. m onumentele lor au fost înălţate pe acelaşi pămînt hieios şi crud de pretutindeni. a tuturora. şi pentru a supra­ vieţui în această epocă. 9 1970 LA UMBRA G U V lN TU LU I 1 Oamenii noştri. E poate una din cele mai vechi forme de-a ne fi anunţat existenţa. Dar atunci cînd vom merge la acea masă rotundă. Eminescu este poetu l nostru na­ ţional. noi îl vom lua pe badea Mihai. înainte de-a fi făcut cunoştinţă. eu.

despre greutăţile ee ne-au călit şi într-un anum it sens ne-au ajutat să devenim bărbaţi. înregim entaţi... pînă culegea sovhozul toate merele din copaci. Şi apoi dorul. acest dar dumnezeiesc. în primii ani de după război. Iarna întreagă. mărşăluiam pe cîmpurile înţelenite de lîngă Sărata. în primii ani de după război. la ora în să cînd trecem prin aceste încercări e vai şi amar de noi. colb şi. pe întu neric încă. care. cu gălăgioasa gospo­ dărie prinsă de cingătoare.. Şase luni de zile numai în cort. era acelaşi sat cu cer albastru.. mai ales după foa­ metea ceea. mamă. precum se zice. Se cînta prin satele noastre o romanţă sentimentală. foarte răspîndită — scrisoarea versificată a unui băiat în pri­ mul său an de cătănie: Scrie-mi. Noi. pe frig şi pe viscol. să se mai vadă o dată pe sine alături de acel chip scump şi drag. dar fiind că regimentele mai erau formate pe jum ătate din ostaşi participanţi la război. amestecaţi printre soldaţii mai bătrîni. şi nici ruseşte nu prea ştiam.. Ne întorceam pe la amurg degeraţi şi osteniţi. zi de zi. cei cîteva sute de moldovenirecruţi. din sudul Basarabiei. dis-dedimineaţă. cînd eram cu toţii istoviţi. dar. unicul vis al nostru. să tragă adînc în piept mireasma casei părinteşti. era aproape cu neputinţă. nu fuseseră încă demobilizaţi. D espre satul cel cu cer albastru . mergeam la m ult secatul şi la mult pustiul cîmp de instrucţie. al tuturora. cărţile. că ni se fărîmiţa glasul din mers cu cîntec cu tot. Rar cînd unuia îi moare o rudă apropiată ori se mai întîmplă acolo ceva grozav şi i se acordă o permisie pentru cîteva zile. o. acest blestem al lor. cu armele acoperite de promoroacă pe umăr. cînd stau aşa căzuţi pe gînduri şi pare-se că le văd aievea pe cele ce ar fi vrut atît de mult să le vadă. clipele sale de dor moldoveanul e gata să-ţi dea o jum ătate de viaţă numai să-l laşi să mai păşească o dată acel prag.. nici lume nu prea văzusem. deci. mai bine să ne ferească Dom nul de aşa ceva. dintr-un motiv sau altul.. O veche pasiune a mea. numai năduf. tăceam chitic şi nici să ne fi trecut prin cap de concediu. A obţine un concediu atunci. Mai ales atunci. Iar de prin aprilie şi pînă în octom ­ brie. în . acest vechi viciu al moldovenilor. a început a mă purta 428 ..

iar a înşira colo pe nişte foi cîteva glume frumos ro tun jite de dragul satului celuia cu cer albastru.. şi fiindu-i scrisul aproape indescifrabil. După care. Sergentul-bibliotecar.. Şi ce crezi? Alaltăieri îl cheamă colonelul la cancelarie şi-i declară: Zece zile. şi cum se adună un caieţel. La urma urmei. dar el — habar de grijă. auzi tu. De publicat nu vor să i le publice. Seara trecută a şi plecat la Moscova. parcă e greu să te aşezi într-o seară şi să umpli un caiet cu versuri? Fără a sta mult pe gînduri. cum se şi cuvine să şezi la învăţăm întul politic. fuga la statul-major! rCei care au făcut armata ştiu ce înseam nă să fii chemat T f * > 9 429 . : — . Să fi trecut vreo cinci-şase zile de la expedierea scrisorii şi iată că într-o seară. pe cînd făceam noi ordine în bibliotecă. Odată. vioi şi veşnic bine dispus.. afară de aceasta. dacă văd că ei o iau în serios şi mă invită pentru consultaţii. Şi mai trece u n an. stimaţi tovarăşi.. — am hotărît că mai întîi le trimit scrisoare la Chişinău. şi iar se mai adună un caieţel. Stai. frate. să fii tu om şi să n-o încerci pe una ca asta?! Era pe atunci cam greu cu hîrtia şi. îl si trimite la Moscova. la U niunea Scriitorilor. Chişinăul nu e M os­ cova. 4. Scriitor. oricum. Scrie de mult... îmi destăinuie că un sergent din regimentul vecin scrie versuri. arest pentru versuri! Concediu. de arest?! — Ei. pe cînd stăteam cu toţii cuminţi. pentru ce totul nou-nouţ. ^centură ofiţerească. încă din anii războiului. la U niune. Au fost chemaţi magazinerii şi l-au făcut păpuşă — cizme ofiţereşti. pentru a nu rămîne păgubaş. [ mă strigă plantonul de la uşă: Druţă. şi iară îl expediază în capitala ţării. Nu ştiu în ce fel se poate explica faptul. iar ei nici gînd să te invite pentru vreo consultaţie. stai că scriam şi eu cîndva poezioare.. manta ofiţerească. un tip mărunţel. — scrii poezii.. bani de drum. caiete întregi nu-ţi cere nimeni. dar regimentul nostru avea una din cele mai bogate biblioteci din cîte mi-a f o s t' dat să văd în Moldova. iar cazarma nu chiar atît de departe de capitală.serile pe la biblioteca regimentului.Dar. la o întrunire a scrii­ torilor tineri.. un tînăr vă deranjează cu nişte versuri.. ca să poată corespunde. Aşa şi pe dincolo.. mi-am zis eu deodată. păi. şi încă ofiţeresc?! — Păi. mă chema uneori să-l ajut a aranja rafturile. nu s-ar putea cumva o consultaţie. pun mîna pe toc..

mă întorc cuminte la regiment şi-mi văd înainte de slujbă. atunci cînd ţine trei ani şi ceva..la comandamentul regimentului.. pînă la urmă hotărăşte s-o schimbe. Anevoie ia tocul. ar putea. o boală peste dînşii. Scriu cu toţii. — Scrii? m-a întrebat. de-ar fi avut răbdarea cuvenită să citească pînă la capăt scrisorile ce i se pun pe masă. fără să fi căutat a ghici cel puţin din goana trenului cam pe unde o fi fiind acea stradă a Fîntînilor cu U niunea Scriitorilor de care se auzea vorbindu-se atîta. cu toate că ar putea. elegant. dar nu poate găsi alta mai bună. cu rezoluţia comandantului de regiment. e o poveste lungă. cu permisul în buzunar. S-o fi gîndit că. cu un colţ de gură. s-a mai uitat o dată la mine şi a zîmbit răutăcios. Sînt chemaţi de obicei ofiţerii superiori. cînd colo.. Mai trece o iarnă. ar fi văzut că avem de a face cu o curată escrocherie. de-ar vrea. şi iată -1 pornind spre călimară. am trecut prin Chişinău fără măcar să fi coborît la gară. un cursant de la şcoala de sergenţi. Răsfăţat de superiori. De data asta s-a întors şi m-a studiat timp de zece-cincisprezece. A avut un surîs sarcastic. A doua zi. şi încă o vară lungii 430 . de parcă ar fi vrut să zică: hai că mai avem unul care scrie. nici mare trăgător nu este. arareori cîte-un locotenent. de n-ar fi fost colonelul nostru bolnav de ficat.. Sergentul de serviciu de la statul-major a primit raportul sosirii mele fără a se întoarce. trecea cu privirea peste militari ca peste nişte gîze. După zece zile petrecute de minune în satul cel cu cer albastru. de parcă ar fi dat un vînt. Scrii tu pe dracu. se vede că. în treacăt fie spus. După care a oftat. cu taine de cancelarie prin buzunare. dar ce să-i faci.secunde de parcă aş fi picat din cer direct pe masa lui. care nici capra nu ştie s-o sară. dar iată că a avut tipul noroc. — Scriu. plin de importanţă şi autoritate. A mai citit încă o dată cît se poate de atent depeşa venită de pe undeva. s-o fi gîndit. regi­ mentele sînt subordonate coloneilor şi nu sergenţilor de stat-major. căutînd să evit spinoasa problemă — ce mai scrii? Serviciul militar. îi cercetează îndelung peniţa. chiar rar ofiţer pe care îl observa pe-o clipă-două. Era limpede că pretendentul la nemurire trage mîţa de coadă. nici la învă­ ţământul politic nu vrea să dezvolte tema cu idei noi. Scria ceva cu scrisul său frumos. era scîrbos şi plin de aroganţă sergentul cela. şi.

îmi zic: ia să le mai ticluiesc o scrisoare naivilor celora de la Chişinău. De data asta făceam de acum eu însumi cu soldaţii învăţămînt politic cînd am fost chemat la statul-major. dar într-o zi. Pînă Ia urmă bieţii mei dinţi nu au mai putut suporta atîta nisip şi. m-am gîndit că. Culmea culmilor..şi secetoasă. pentru a-mi demonstra deosebita sa încredere. nu a mai acoperit cu nimic hîrtiile de pe masă. după ce trecuseră trei ani împliniţi şi începu­ serăm a ne împacheta mica noastră avere. Sergentul cela răsfăţat nu mai făcea pe grozavul.. scria acolo. Aşa şi pe dincolo. iară sînt strigat pe nume de planton şi iară: Fuga la statul-major! Spre cumplita zavistie a tovarăşilor mei şi a ofiţerilor. amîndoi fiind din breasla celor ce se hrănesc cu scrisul — el cu caligrafia. stimaţi tovarăşi. primesc permisul. în sfîrşit.. a fost chemat la telefon în camera vecină şi. eu. între timp s-au mai adunat niscaiva versuri şi scrisul fiind complet indescifrabil. nisip pe bucata de pîine pe care o primeşti la cantină. iată. de urît ce-mi era. Nisip pe perna care dormi. dîndu-i posibilitatea să răsufle puţin. şi pînă se descurca el în ale dragostei. dar totuşi îl poate scoate de pe secetosul cîmp de instrucţie. Tovarăşul cutare. pe cînd stăteam printre corturi la învăţămîntul politic. îmi arăta un fel de stimă. fie chiar pe-un timp cît de scurt. cu vînturi fierbinţi. cum se obişnuieşte în cancelariile militare.. e unul dintre cei mai promiţători tineri literaţi şi vă rugăm cu insistenţă. prind a fura cu coada ochiului depeşa venită de la Chişinău. ieşind. Pe cînd îmi completa biletul de voie.. dar fiind vorba de-o bucată de proză şi nefiind eu chiar atît de departe. scris aproape eu totul indescifrabil. eu. Dimpotrivă. cu haine putrezite pe umeri de atîta militărie. iar eu pe aceeaşi cale ferată care pare să ducă pînă la Chişinău.. o consultaţie ceva. mai petrec acasă o săptămînă de toată frumuseţea. cărora li se urîse şi lor de atîta tabără. într-o bună zi mă pomenesc iară ticluind o scrisoare pentru Chişinău în care comunicam tovarăşilor de acolo că. mă cam punea pe gînduri. poate. Conversaţia telefonică a durat. nisip gonit de vînt peste pămînturile împărăginite. mai mult pentru a face o glumă. cu toată ruşinea.. căci îl chemase o amantă geloasă.. dar ideea că acea miste­ rioasă organizaţie ce se numeşte Uniunea Scriitorilor poate scoate un soldat. 9 431 . rămînînd singur. eu cu cuvinte sunătoare.

mă aşez pe scris. ofiţerul telefonează la Uniune. sărmanul. Lupan e plecat. Folosindu-se de ocazie. mai o pereche de epoleţi ca lumea. drept care ofiţerul de serviciu de la comenduire telefonează undeva. şi alta e Chişinăul! Nu reuşesc bine să cobor din tren. Pentru a-si lărgi măcar cît de cît cunoştinţele în oraşul în care îşi făcea serviciul militar. Ştiind cum a fost echipat sergentul din regimentul vecin cînd a fost trimis la Moscova. cum se obişnuia pe vremea ceea. am căutat şi eu mai o curea. după care tot el mă sfătuieste T să fac schimb cu unul din soldaţii > care m-au adus încoace. de piele curată. şi pînă la urmă este nevoit să pună receptorul în furcă. Hei. răsare deodată şi prima mea nuvelă publicată — „Problema vieţii“. dar una e Moscova. umplu lumea cu dînsul!“ Cutremurat de propria mea neruşinare.. ofiţerul. am hotărît mai întîi să trec pe la Chişinău. prin regulament. pentru că era tocmai sîmbătă. în sfîrşit. în sfîrşit. sergent cu centură de ofiţer?! Apoi că şi ştampila regimentului era atît de palidă. ceva cu englezii şi. Bun. cu răceală. dar ne mai întoarcem o dată la centură. pe cînd soldaţii dormeau. îmi doreşte succes în lumea literelor. dar i se răspunde sec. tînăr. de altfel. încît nu putea fi citit numărul unităţii ce-mi eliberase documentul. ce să-i faci.Semnat: preşedintele Uniunii — Andrei Lupan. i se spune. caută să-i facă puţin curte prin telefon soţiei poetului. de printre fantasmagoriile celea. i se comunică. nu au dreptul la aşa ceva. Cîteva schiţe de politică externă.. îi dau centura în schimbul unei opritori slinoase şi ferfeniţite. a doua zi la U niune nu l-aş fi găsit şi. Oarecum stingherit de propria sa isteţime.. dacă-1 prind cu declaraţiile astea false. pentru că nu eram chiar cu deşertul. telefonul de la domiciliu al poetului. vin la cazarmă şi. cu docu­ mentul se clarifică totul. îmi dă permis pentru a sta la hotel.. m-am gîndit eu atunci îngrozit. de. De astă dată. cu o largheţe sufletească greu de bănuit pînă atunci. cu biletul de acum în buzunar. că o patrulă mă şi ia din piaţa gării pentru a mă duce la comenduire. E prea bună. îl caută în cartea de telefon şi-i telefonează acasă. ) O j f T 432 . Sergenţii. „Păi. parcă acela ar fi avut mai multe drepturi ca mine. E la o şedinţă a Sovietului Suprem al republicii. pe la mult credincioasa U niune a Scriitorilor. Cum aşa.

cîteva foi curate cu nişte însemnări făcute la repezeală. Pune degetul acolo unde ai ajuns cu cititul. dacă nu mă înşel. zice deodată. gata să sfîşie pe loc ceea ce nu-i' place. Lupan avea două cămăruţe cu încă cineva împreună. să nu zici. iată. scrii la scrisori şi nu te mai arăţi odată. — Ce faci. stau şi te-aştept. oarecum însemnînd genul glumei. îngrijorată. Rîde scurt. poate în genere pe această lume. ascultă. gata să apere cu dinţii fiece întorsătură proaspătă de vorbă. iar de sub masă se iţeau două borcane — unul cu vin roşu.. tot vii aşa pe prospect la vale. D r u ţ ă . cu etaj. 28 I. într-o pijama vărgată. Ai adus ceva aşa ca-să se poată citi? Să-ţi spun ţlrept. — Dă dar să fetesc cît mai sînt încă liber. dar numai pe-o clipă. Pe masă. vorbă să fie. Hai. sînt curios. 4 433 . Că tot scrii. de obicei. scoateţi mantaua şi şezi. şi încă altceva. Casa ceea.. f i Dumneata eşti? Hai noroc dar. — Iată. de parcă l-ar fi enervat o anumită neordine — poate în casă. că. era prima casă de locuit construită după război. Că la noi la U niune sînt vreo cîţiva care de scris scriu ei. pe aceeaşi parte unde e hotelul. stau şi te-aştept de dimineaţă. concentrată. — Hai. Sta nemişcat în jilţ şi ascultă... să nu pierdem rîndul. mai mult pentru a ascunde posibilele! greşeli de limbă. Păşea încet. fiece amănunt prin care se întrezărea ţărănimea. Glas de codrean. prima uşă din dreapta. după ce m-am plimbat prin oraş cam cît ar fi trebuit să doarmă un poet... după care iară îşi pune masca-i greoaie. Peste momentele de politică externă Lupan trece cu o nerăbdare agresivă — hai. Cum intri. altceva. solemn. telefonez. că noi.* * * A doua zi. Ori poate citeşti chiar tu.. deschis. dar cînd vine rîndul cititului. mai că n-ai ce citi. ridicîndu-se din jilţ. clătit cu vin. că. voi. pînă la numărul 57.. Adică. poeţii. Cum ajungi? De unde telefonezi? Păi. deseori ne citim versurile'*' unul altuia.* » — Stai o clipă.. Stă ca un lup la pîndă.. poate treci. poate pe masă. celălalt cu vin alb. — Ceea ce se scrie. mai altceva. se şi citeşte. dar în duminica ceea era singur acasă. uite. stăpînit şi plin de demni­ tate. cu obrazul veşnic oţărît. O casă nouă.

nu era alături: i — Da mie unuia. după care se duce la bucă­ tărie şi se întoarce cu o co gemi te perie de periat pereţii. că Portnoi e cu publicarea prozei în revistă. nici cînd n-ai nevoie de dînsii. duminicile. dintr-o nimica toată. * încă o străfulgerare de zîmbet. e mare lucru cînd un început se stropeşte cu puţin vin. care nu sînt acasă nici cînd ai.. O apucă de mijloc. dar dacă are două-trei nahodci de-aiestea. — ~ Hai. Mai cugetă o vreme. Spre deosebire de prozatori. că el e cu consultaţiile.. îl luăm pe Balţan. din întâmplare. şi ne d u c e m la Portnoi. — Fireşte. iată. nu chiar. îmi place bucata! Avem prozatori cu cărţi. Şi — să-ţi fie într-un ceas bun. — Cine? — Iosif Balţan. dar nu răspunde nimeni. vino mîine dimineaţă la Uniune. e bună. cu renume. întorcînd-o cu coada în sus. după care explodează. la cele cîteva pahare goale. chiar slabă fiind. dar vezi că cei de la comenduire stau la pîndă şi. se duce la frizer. — Dar. Cît priveşte obser­ vaţia ceea a dumitale — moşneagul era atît de secătuit încît. zi-i mai departe. Trag la cîntar şi sînt preţuite cum nu se mai află. apoi rămîne pe gînduri. şi prinde a ciocăni cu insistenţă în tavan. nu chiar totul. aşa. Nu ştiu cum fac poeţii iştia. O bucată. că el. cu un pahar de vin. Hai. După fiecare serie de ciocănit uri ascultă încordat.Iară un zîmbet de-o clipă.. poţi strica viitorul unui talent veritabil. iată. — O fi fost chiar aşa cum ai scris? — A fost. dar iată că nu-i acasă. de parcă ar fi polemizat cu cineva care.. S-a uitat la borcanele cu vin de sub masă. gata. Vroiam să asculte şi el bucata. te mirai cum de nu scîrţîie.. dar nu ştiu....— dumneata ştii cum se numesc observaţiile iestea în li­ teratură? Nu ştiam. văzîndu -1 mergînd. — Mare lucru dacă n-o fi plecat de-acum de-acasă.. 434 . după care pune peria la loc. zău. dar tocmai cînd ar fi trebuit să fie acasă. care dintre dînşii ar putea scrie o aşa bucată mustoasă. Stă neclintit pînă la capăt. nu-s. * pip Nahodkă se numesc. Fireşte.

începea marea revoluţie agrară. Acasă. telegrafice. staţi tovarăşi. îmi trimitea scrisori scurte.. o povaţă. Din zori şi pînă în noapte auzeam paşii trecătorilor. şi sună mai bine. Şi eu. asta se cheamă viaţă? Aşa se face printre oameni? Şi eu. La redacţie soseau zilnic sumedenie de versuri. şi mai că din nimic încep a înjgheba o soartă nouă. închiriez o odăiţă pe Kotovski colţ cu strada Kiev.— La revedere dar. şi eu. urcînd la deal. Nici tu studii. prin stăruinţele aceluiaşi Lupan nimeresc la redacţia gazetei „Ţăranul sovietic“. Citea fiece firimitură publicată de mine. %# ^ Peste cîteva luni. Păi. nici tu meserie gazetărească. din zori şi pînă în noapte îmi flutura lumina în odaie tăiată de picioarele lor. tovarăşe. mă prinde şi acum jalea cînd mă gîndesc la anii ceia.. — De ce? E mai corect. o nedumerire. era zgomot — zi şi noapte vuiau maşi­ nile. în odăiţă. care îmi închipuiam că-1 păcă­ lesc întruna pe Lupan. în cunoscutul său stil lupănean Jjpo glumă. ca sa mă pot scula în zori. La drept vorbind. care pînă mai dăunăzi mă vedeam gospodar în rînd cu lumea. Aveam ce scrie. să vedem mai întîi cine pe cine păcăleşte* cine pe cine trage pe sfoară?! De altminteri.. la demisolul unei case. mă găsea prin raioane pe cînd eram plecat în deplasare. acolo în satul cel cu cer albastru. demobilizat. scrîşneau din frîne coborînd la vale — şi toate acestea la un pas de ferestrele mele. ci cu „ă“. Şi nu cu „a“ la coadă. şi singurul lucru pe care puteam conta în continuare era atitudinea binevoitoare a ciudatului preşedinte al Uniunii Scriito­ rilor. dar n-aveam unde. 435 . am început a pîndi singurele ore de linişte în care s-ar mai fi putut scrie ceva. pentru că nu aveam ceas deşteptător. nici tu cunoştinţe măcar cît de cît în tot oraşul. care îmi închipuiam că trag pe sfoară toată Uniunea Scriitorilor cu consultanţii ei cu tot! Păi. şi fiindcă aceste cîteva ore începeau de la patru dimineaţa şi ţineau pînă la şapte. Şi apoi trotu­ arul. nu eram eu singurul.. Trebuia să stau si » să le scriu de ce versurile lor nu sînt bune. mă culcam pe scaune. să nu ne pierdem timpul cu una din cele mai vechi. cu una dintre cele mai controversate proble­ me din Moldova. colectivizarea -4 şi las că mai erau deştepţi în Moldova.

M-am dus la Uniune să-mi iau rămas bun de la preşedinte.. O asemenea perspec­ tivă îl entuziasma. dar las7 . sistematice. Tocmai în anul cela. era totuşi prima mea roadă în cei patru ani trăiţi la Chişinău. cu tîlc. nici o vorbă pipărată. dar prea eram noi fiecare în felul lui. în voia sorţii. Mare lucru dacă nu tocmai Lupan le-a şi fost naşul. fi vrut să ne scoată odată în lume. Ce să ne mai luăm rămas bun? Ce să ne mai prindem a pupa? Că. într-o lună de zile. dar m-am aflat printre primii propuşi. şi cu toate că revista „N istru “ a şi reuşit să mi-o respingă. iar analfabeţi cu ifose de vocaţie literară — cîtă frunză şi iarbă. la cultura europeană. mai vine o 436 .. ce-ar fi tins. din fugă. aşa ca să ai ce ţine în mînă. că Gorki a fost unul. cu ce s-ar putea duce băietanii aceştia la Moscova? Nici o carte groasă. a telefonat. ici e vară. De. încît refuzul ar fi însem­ nat un act de înaltă trădare. ar. — Ia nu mai umblaţi şi voi cu fasoane de modă veche. Şi acum.. am scris „Frunze de dor“. din cînd în cînd. stînd aşa strîmb şi judecînd drept. abia înjghebată. la anul punem noi problema altfel. a insistat şi nu s-a lăsat pînă nu am primit şi eu avizul că sînt admis. Şi apoi. iar fără o pregătire solidă. Oricum. eram de strînsură. cum poţi căra această adunătură pestriţă în unul din cele mai mari oraşe ale lumii?! între timp dă Domnul şi se înfiinţează la Moscova Cursurile Superioare de Literatură. altminteri nu se poate.2 Se tot zvonea. Fireşte. dar pînă să intre în materie. şi să mă lăsaţi voi cu Gorki în pace. mai mult glume săteşti. pentru că nici pomeneală de studii fundamentale. aşa prin mai. şi-a zis Andrei Lupan. Se adună lumea toamna să mai studieze puţin. frate Ioane. ce ţi-s doi ani de zile! Ici încep cursurile. în primul an candidatura mea n-a fost aprobată. cu lecturi întîmplătoare. bancuri de colţ de stradă.. bine călcată. despre o Decadă a culturii moldoveneşti la Moscova. bine purtată. căci vroia să mă vadă cu orice preţ ronţăind la carte. de colo nu se intră în literatură. ici vine vacanţa. oricum. dar îl şi îngrijora în acelaşi timp pe gospodărosul nostru preşedinte. A tot scris. cu ciupituri de ici. să ai ce recomanda. nici o haină cusută la modă. să laşi această mică gospodărie literară. şi să te duci la Mos­ cova pentru a le lua pe toate de la început?! Luptase totuşi bietul om atîta.

— I se zice. gata. Teatrul a fost dintotdeauna o mare pasiune a poetului. dar iată că tocmai sînt ocupat cu altă piesă. Ce-i drept. Fură cu ochiul în lături şi întreabă cu glas scăzut: — Scrii şi dumneata piese? — De ce să nu scriu? — Şi cum îi zice? — „ Casa mare “. dar e cam subiec­ tiv. seara la teatru. Aşa mi-a venit. atunci. iar ceea ce vine după douăzeci nu se mai socoate. De unde pînă atunci părea grăbit..în nord. — Şi ce zice? — li place. pe cînd treceam prin parcul „Puşkin“. s-au dus doi ani! Nu ştia arţăgosul nostru preşedinte.. la voi. ci la Ministerul Culturii! Au zis că~i o nere­ uşită. la început. iar destinul. să nu te întristeze cîtuşi de puţin. toate se rînduiau întocmai cum presupuse Andrei Lupan. poetul s-a lăsat convins şi au uitat de piesă.•^C reţu cela. după cum bine se ştie. mai tragi şi cîte-o fugă pînă la Chişinău. rămîne destin. dar nu se poate să nu dai măcar din cînd în cînd pe acasă. O piesă de teatru. de-acum dacă a venit vorba. Că ţi-au res­ pins-o la revistă. Toate piesele cu adevărat mari la început au fost respinse. iar locuinţa rămîne a se numi casă şi. — De ce eşti aşa de abătut? — Mi-au respins..vacanţă.A mai citit-o cineva în afară de cei de la „N istru“? — Creţu a citit-o. Ar fi fost bine s-o citesc şi eu. ^. nu ştiam nici eu că cei doi ani se vor transforma în douăzeci. şi cînd te uiţi. Iată că şi lui Meniuc i-au respins o piesă. numindu-se destin. între noi fie vorba. un manuscris. cu toate că ştie carte. — Păi. — De ce anume „Casa mare“? — Ştiu eu. mă pomenesc cu Andrei Lupan în faţă. — Vreo boroboaţă. — Ce mai faci? De unde vii? — De la „N istru“. vreo satiră ceva? — Nu. Cîteva ore de curs. i se zice „casa cei mare“. oricum. Şi 437 ... şi nu că la o oare­ care revistă. iată că nu se mai grăbeşte. dimineaţa te mai plimbi prin oraş. iată. .. Aveam locuinţă pe strada Lenin. Odată.

va face ocolul lumii. fineţea gestului ca atare. Fireşte. de la un teatru la altul. cît pornirea sufletească. pentru că. cu propriul său Consiliu de Miniştri. dar am dat-o la dactilografiat pe contul meu. ca să citeşti piesa lui Meniuc „Raţa şi răţuştele“. au revăzut arhivele. în astfel de împrejurări. Cu propriul său teritoriu. Au descărcat coşurile. 438 r . Era aproape indescifrabilă. cu propriile hotare.i N u . Eu însă.m. şi pe drept cuvînt spunea. au frunzărit tot ce-a mai rămas din anii trecuţi şi cu mare ce au găsit o copie dactilografiată. „Raţa şi răţuştele“. scrisori de acreditare ş. cum ne mai înfrumuseţau ele viaţa! Demult nu se aude să fi văzut prin Chişinău un scriitor umblînd cu manuscrisul altui scriitor şi luptînd din răsputeri pentru a. ţine minte ce-ţi spun: această piesă va deschide căi noi penti^u cultura teatrală. uneori contează nu atît rezultatul. tovarăşi. ţupa-ţupa. că aruncaţi la coş o piesă de mare valoare! Le-am făcut un scandal. — Vezi.. iată. dat fiind că fiecare se consideră ţară aparte. Vai. de la om la om se poate ajunge numai în felul în care şi statele comunică între ele prin relaţii diplomatice. nu m-am lăsat convins şi într-o zi mă scol şi-mi zic: staţi.. că la noi în Moldova relaţiile dintre oameni sînt cum nu se mai poate de complicate. ţupa-ţupa. păi.d. te aşezi colo pe-o bancă şi cît e de citit o piesă? — Ţii dumneata chiar atît de mult ca s-o citesc? — S-o citeşti neapărat. ciudăţeniile celea înflăcărate ale lui Lupan. şi autorul.1 -scoate la lumină.ministerul. Să nu şovăim în faţa adevărului şi să recunoaştem din capul locului că şi Andrei Lupan este o ţară aparte. c-au să mă ţină minte. Dumneata cît ai să mai stai pe-aici? — O zi-două. Spune-le celor de la „N istru“ că am zis eu să-ţi dea şpalturile. — v N u mai mult? \ ^ . un exemplar l-am prezentat revistei. păzite cu stricteţe de către grăniceri zi şi noapte. Şi pînă veţi tot umbla voi cu manuscrisele respinse de la o revistă la alta. T T f 9 f • * 3 Spunea cineva mai nu demult. poate faci cumva şi treci pe la revistă. Iar că riu de fiecare dată se dovedeşte să aibă dreptate cei ce umblă cu manuscrisele altora. pare că s-a şi dat la cules.a.

Lupan le-ar face pe toate întocmai cum le-a şi făcut. > * * ori cît de încurcate ar fi relaţiile lui Lupan cu lumea înconjură­ toare. hai. în clipele de răbufnire a amintirilor de altă­ dată. nici nu pune mare preţ pe succesul lor în tihnitele nopţi de vară. din esenţa firii sale. de-ar fi să se repete lucrurile. Toate astea însă nu înseamnă nimic şi. hai. mai facem un popas la masa amintirilor. să-i susţină. mitic.. au fost cazuri cînd Lupan a susţinut ceea ce poate că nu trebuia susţinut. mai senin. toate-s vechi. odraslele promovate de Lupan se risipeau care încotro. credinţa şi nesfîrşita cultivare a pri­ eteniilor de demult. O recunoaşte. pe la voi ce mai e nou. Fireşte. un lucru are el sfînt. o calitate pe care i-o recunosc pînă şi duşmanii. Lupan este cu totul alt om — mai tînăr. Avem poeţi. dar totul e bine. cred eu. ceva ce vine din epoca frăţiilor de cruce. atribuind acelei prietenii un sens solemn. cît din caracterul. în fond. Ce este. complimente familiei. mersi frumos. mai binevoitor. Crescînd. Fireşte. a promovat oameni pe care ar fi fost mai bine să nu-i promoveze. din anii de studenţie Lupan ţine morţiş. pentru că toate au rezultat nu atît din judecata. de asemenea. frumoşi. Totuşi. că anii se duc şi viaţa trece. ce Dumnezeu. nalţi ca bradul. Lupan e veşnic în aşteptarea unei mari sărbători. să transmiţi soţiei din partea mea. de altminteri. mulţi chiar se şi răzvrăteau împotriva naşului lor literar. să-i tot pomenească prin cuvîntări. se duce şi Lupan din cînd în cînd să-şi vadă prietenii ori îi invită acasă la el.. ar fi cum nu se mai poate de nimerit. şi atunci cînd glasul 439 . toate bune şi frumoase. Rămînem deci la formula un om-o tară. vorba cîntecului. In schimb îşi găseşte nişte băieţei micuţi şi piperniciţi pe care nu mai osteneşte să-i citească. ne înţelegem cu gospodinele şi ne sunăm. poate mai stăm într-o seară la un pahar de vin. a făcut paşi pe care ar fi fost mai bine să nu-i facă. mult noroc şi nu uita. în clipa cînd se vede printre prietenii săi de demult. şi poetul însuşi în celebra sa poezie „Mea culpa“.Relaţiile dintre poet şi semenii săi sînt şi ele complicate. la care Lupan nici nu ţine. ce mai faci. Toată furtuna asta de pleavă pe Lupan nu-1 interesează nici cîtuşi de puţin. o rămăşiţă de prietenie la Chişinău? Cum se întîlnesc doi foşti prieteni şi despre ce-şi vorbesc? Hai noroc. dar Lupan le face pe toate mult mai altfel. La prietenii din anii de şcoală.

pentru că tocmai imi murise fratele Gheorghe.. iată.. trist stă la masă Andrei Pavlovici cu umerii scăpătaţi. eu din alta. Pe Precup. pe cînd ne duceam noi. Trec chiar în aceeaşi zi pe la Andrei Pavlovici şi rămîn mirat cum nu se mai poate. cu glas scăzut. nu mai au cuvinte şi se căinează cum s-ar căina un fir de mohor pe-o muchie de hat. din glumă în glumă. Auzisem mai apoi că s-a făcut preşedinte de colhoz şi că e foarte bine văzut în republică. Cam atît. Mi-a deschis. dacă vrei să ştii. într-un tîrziu. Şi acum eu mă cutremur. — A murit. tineri gazetăraşi. cu pantalonii la dungă.prieteniilor de demult îl cheamă. de obicei. Tuns şi proaspăt bărbierit. m-a invitat cu o mişcare a frunţii. Stăm în doi. apoi. — Ce-a avut? zic eu ca să-l scot cumva din amorţeală. se duce la prieteni ori îi invită în casa lui.. în cămaşă nouă. şi a fost o moarte 9 g ît 440 . cu fruntea plecată... foarte bun. iată-că.. s-a aşezat pe altul şi rămîne să tacă în continuare. cu o jumătate de pahar de vin în mînă. Apoi. şi oftaturile celea se desprindeau uşor din pieptul lui şi to t urcau sus. îl văzusem odată la Radio. prin 70. dar nu poate. — Ceva cu ficatul. cum se clatină. dacă nu mă înşel. legănîndu-se cum s-ar fi legănat un lan de grîu. un vin care. ostenit. L-ai cunoscut? Ştiam de la cineva că-i un vechi prieten de-al lui Lu­ pan. am să-ţi spun din ce şi cum se face. îmi spune cineva că mă caută Lupan. avusese ciroză.. Intr-o primăvară.. mă întreabă: — Pe Volodea. să mai cîştigăm un ban. Nimic însă nu e veşnic pe această lume. şi pentru că trecători sîntem cu toţii. fără pupăciune şi vorbe goale. cu un pahar de vin foarte rar. Tristeţe şi amărăciune în casa poetului. cu altă mişcare mi-a oferit un scaun. zice deodată Lupan şi mai vrea să adauge ceva. Triste poliţele cu cărţi. vin clipe amare. din amintire în amintire. plini de durere. ţăranii cînd. pentru că i s-a oprit un nod în Stă tăcut pe scaun şi se tot clatină dintr-o parte în alta. trist bustul lui Eminescu. clipe negre cînd sufletul se desparte de trup şi se plăteşte ultima vamă. muşcînd din acelaşi codru de tăcere — el dintr-o parte. Din cînd în cînd oftează. Lupan creşte şi culege în tovărăşia vechilor săi prieteni clipe dintre cele mai frumoase.

Andrei p avlovici ’ .. aL iu Z * j I. nu o ^ spun o«. dar sintem foarte ţ>uţini cei care ^ cunoscut El insa ar m enta sa fie cunoscut de toată ţara A f t un om ca o pune calda. tovaraşul Ceafa. Ma rog.. N-am spus-o niciodata. o moarte lunga. . duit şi Ciobanu \a ia • .să-mi spună. „Păsările tineretn Trei a* • . oameni cu cu mari • „a minca i .a rugat Lupan pentru inveşmcirea vechiului sau prieten a dug Q £ are ? sie asupra mea. chinuitoare. ’ •j i y . . .at‘t de.. grea i ^ ^ . Omenia insa îşi a r i orf. 1 aspiraţii «wILtJ sociale şi ghim.pentru ± . şi îata ca un an sau cof* doi a aparut ~ « -i x. . . arta îşi are tainele sale. lata.. ~ i ? legile ei. iată. sa scrie un ^seu pentru „Moldova socialista■ Acum. atît de nemaipomenită. A. i • •« . alaturi şi nu mai ştii care e din cart care e din viaţă ?i * * № delicateţea cu care s.a miscat . zice deodata s t a l u l casei> uite ce_aF fi v r u t Mai cade„? ° p< !ala 1raPlt ** îndoieli . x? .. mi fagadmt sa scrie un podval pentru m i? a făga. . 3* ' ore de viaţa scenica un erou.0 bucată ace. un om d in tr. toyarăşul Burtă. peste « rp . ’ uu ca aş fi scris o piesa despre un om * r__. Fireşte. . \ ^ F .idealuri. apoi intimplarea a făcut ca s t o r u l Vitali ^ ^ronin sa semene si la fata. . convins ^ ^ a in ţn de colhozuri nu sint •* decit nişte guzgani fara alta grijă decît grija de. ma i n c u l t să te rog şi dumneata.to ^ e . cît şoap ta‘lui m. * Istru . m fiece împrejurare. conspirativ: T r r v .de_ g rea. uite. tovarăşul Guşă. ca preseHi«*. ’„ V11torul poporului ii preocupa..r w .Ma încumet .« nici acuma ~ . Dupa mulţ. ca şi muiţi aiţi confrFţi de.. .. \ j u a « a a a ’____ » J • T 441 . . 11 v noastre ' . v^mt agronomi... şi i • . şi îinea asta ar pe masa celui caruia u aparţine d t cuvînt aH dică pe masa poporului. Delicatetea suf­ leteasca este un argument ln faţa căruia steaguriv le mele coboara de fiecare data. a be ghini nu mai putea constitui pentru ei sensul suprem^ al vieţii. .ia __ . ani de gazetărie în perioF ada formam colhozurilor^ eu. lata insa Ca între ti s_a ’ r odus un schimb de generaţii la conducerea colhozurilor. «. specialişti.Cu mare plăcere. în locul sus-numitilor tovarasi au ____ • .ai mei. totul era complicat.v l-am cunoscut.Eu.Aş fi vrut să te rog ceya Nu atît cuvintele. . cit i • *• X T . să nu-mi spună? Pina la urma se hotără te si_mi F şopt’ te tainic. eram . L-am rugat) iată . pentru că nu-l cunoscusem pe Precup Ş! apoi erou mei nu au prototipuri în sensul că.. . Nu atît viitorul y atţ j satului in care munceau. Volodea Precup. îi pu. c h m u . t ?.a Q duce cit mai bine. 1 pe care in fond nici nu .A fost.asta a hotărît totul. .

să-ţi dau un te­ lefon. — Hai noroc. mă rog..la umblet cu răposatul Precup. Ioane. el era de acum în sală. uite.. cînd teatrele din Chişiriău făceau primii paşi. se duce şi peste o vreme iară vine. Chiar dacă nici nu s-a ajuns la premieră.. la televizor. Unde sînteţi voi. ne întoarcem înapoi. pe cînd Moscova zăcea în zăpezi. şi nu-mi închipui să fi fost în repertoriul teatrului moldovenesc ori al teatrului rus din Chişinău vreo montare pe care Andrei Pavlo­ vici să n-o fi văzut. A doua sau a treia zi după rularea filmului pe micul ecran. căci de atîta amar de vreme vă aşteaptă glia. ne-am luat bilete. 4 în ciuda originii sale ţărăneşti. Pentru că mai sîngerează încă şi acum durerea cea mare a lui.. de ce. De. a fost turnat şi un film. şi jocul actorilor. vede un fragment. ce să fac? Iernez cum iernează toată lumea. că le-a plăcut şi materialul dramatic. într-o iarnă. au stat şi ei. dar vorba e că pe mîine. de ce aşa pe apucate? — Ei.. mi-a telefonat să-mi comu­ nice că. arta teatrală a fost tot­ deauna una dintre cele mai mari pasiuni ale lui Lupan. apoi se ridică. — Prin ce te-o fi putut uimi un afiş teatral? 442 . care mai apoi a fost prezentat la Televiziunea centrală. am coborît în holul hotelului să văd ce mai e nou prin teatre şi am rămas uimit.. Mata demult pe la Moscova*? — Is de vreo săptămînă. Vine.. în anii de după război. şi graiul. — Şi. pare-mi-se. Ana. şi neamul. chiar sora lui. cineva din familia lui Lupan. dar am ieşit de dimineaţă din cameră.. — Mulţumesc. Lupănenii. Andrei Pavlovici. După premiera de la Teatrul Mic din Moscova piesa a fost jucată pe scenele multor teatre din ţară.. Mă hotărîsem. tovarăşe. Ce mai faci.. cu toii ai mei. cavaleri ai străvechilor datini ale legămintelor de prietenie şi credinţei pe viaţă? Unde sînteţi. pe apucate. încre­ menită de ger. iată... dar evita să-mi spună ceva. Chiar dacă spectacolul a fost prezentat o singură dată. In cele din urmă. că am venit cu Raia. şi atunci am întrebat direct: — Era şi Andrei Pavlovici printre voi? — Mai mult aşa. iată. mă pomenesc într-o dimineaţă devreme cu un telefon. să-mi iau rămas bun.

: la te a tru îm p r e u n ă c u ru d e le .. ^ după T r a g e o fu g ă p î n ă la s ta ţie _ _ mi se p a rc ca în to a te staţiile de metrou sînt afişe ca re dă-mi ura t e l e f o n .. O •ţig a n cu ţa de v r e o ş a is p r e z e c e atJ. că doar e cu numele dumitale. nii. dat fiin d c a e ra to c m a i d u m inicăj im u l s p e c t a c o l al p re m ie r e i. a p e t r e c e î m p r e u n ă cu to t a la iu l c e v a d in f e l u l v e ch i al m o l d o v e n i l o r de a-şi petrece timpul liber. cin d Se d u c e la teatru> n u se d u c e în doi.. zici că stai cuminte şi iernezi. T în ă r ă . Păi. S p e c t a c o lu l. afişul cel mare anunţă pe azi premiera dumitale la teat­ rul „Rornen“. Auziţ Rajaj e j njcj nu §tie! Păi..’ rămîn în aşteptare. n u mai mult) d a f e r a de:a d r e p t u l in c in t ă t o a r e in te rp r e ta r o lu lu i p r in c ip a l. >iRomen“ ' a n u n ţa o p r e m ie r ă şi u n u l d in c e i doi au t0ri ai ie s e i p u rta „ u ^ l e . de pe u n d e v a d in L etonia. P r p b letna n u e ra s im p lă d e lo c . şi e s t e in fe lu l c e la al lui de. . Ai metrou pe-aproape de casa? — Cum să n-am. se I . m u d e s c u ^ dafj în tr e n o i {fe vorba> s p e c t a c o l u l e c u m n u s e mai poate de s im p a ti c şi n e -ar face o mare plăcere să vă i n v i t ^ ja premieră. — în viaţa mea n-am păşit pragu 1 teatrului celuia.vai. c u l e g ă ­ torii. p lin ă r de v o i e b u n a şi_ c u o v o c e limpede. c u m se d u c e toată lu m e a . o g lu m ă sim p a tică . Nici măcar nu ştiu pe unde-o f\ — Cum se poate. ţ i n ă rnult. Iată. c o r e c t o r ii. S p r e m ărea m ea m irare. . cu f o r m e le s a le de lut l i p |t c a m ■ dar fă c u t m a ş a fe l c a sa fie trainic g sa 443 ca u n n n im e r it îa 0 | g g | m o ld o ia rep€Ze a lă. — Care premieră?! Hai că-i bună şi asta. V>7 i cp & i rum H o te a ză -ţi n um ărul. Ne ducem! îmi declară L^pan ja telefon. va i. lu a tă se z ice a j d ir e c t | d in şatra. d a c tilo g r a fe le . vai. Ne ducem neapărat! T e l e f o n e z la te a tru . v e n it ă de-a d r e p tu l [ din matca libertăţilor absolute. z v e ltă . o r e p r e z e n ta ţie te a tr a lă c u cţ n t e c e si d a n su ri. A n d r e i P a v l o v i c i şa d e fe ricit în f o t o li u de ţa ra v e n i t p e n tr u prim a o4ră ţ o r a si m are m in u n e C a p u l lui u n ie în to a tă g | J I v e n e a s c a . to cm a i de d ra g u l c ă r e ia e ra plăm ădit* \ntre& r e p r e z e A ta tie . T e l e f o n e z la te a tr u . L u p a n s e d u c e . . dar nici gînd să ne spui că ai pe azi premieră. m eu. Cu n a sii cu cu v e c i. lingă aparat. şi a p o i L u p a n .

pentru că ne scosesem haina undeva prin cabinetele lor. — Dar cum aşa. directorul caută să schimbe vorba şi ne invită pe mîine-poimîine la celelalte reprezentaţii. copila asta a dumneavoastră. entuziasmat cum era. dar iată ca Andrei Pavlovici face un pas înainte şi. şi poimîine. Andrei.. — Da. el a descoperit ţigăncuţa pe ţărmul Mării Baltice. făcînd schimb de exclamaţii de mirare cu finii.. Un asemenea almaz!! Pentru a nu lăsa lucrurile să meargă prea departe.. S-ar putea s-o vedem aici în mijlocul nostru.. ce-aveţi pe mîine? I se spune. — Pe poimîine? Venim neapărat. După spectacol. poate e cazul să interve­ nim pe lîngă conducerea ţării. Doarme aici pe canapeaua asta. el a adus-o în capitala ţării şi a montat un spectacol anume pentru dînsa. cu naşii. şi Andrei Pavlovici le-a spus: — E un almaz dintre cele mai curate. mă cam codeam să vin cu părerea. — De ce?! — Pentru că nu are locuinţă.. cam intuind despre ce e vorba. cu rudele. Eu. Pur şi simplu. Şi mîine. şi ţigănci tinere mai avem. dintre cele mai rare.. căci în teatru au mai fi fost de cei fără locuinţe.. să-i mulţumim? N-a plecat încă acasă? Conducătorii teatrului zîmbesc.. 444 . directorul şi cu regizorul-şef.. ba în dreapta... celebrul glas al lui Sancho Panza: — Cum aşa. Slavă Domnului. încît la un moment dat putea să pară că el a compus cîntecele celea ţigăneşti. ştiţi voi ce este ea?! Conducerea teatrului nu ştia. poate mai sclipuiesc de la noi şi vreo recenzie ceva. avem bilete pe mîine dimineaţă.tot suceşte ba în stînga. Pe-o clipă Andrei Pavlovici rămîne năucit de-o ase­ menea perspectivă. tovarăşilor.. căutau să ne afle părerea. Raia... care umbla seara întreagă ca o umbră după el.. rosteşte cu glasu-i ostenit şi veşnic treaz.. rosteşte una din cele mai scurte şi înflăcărate cuvîntări ale sale. şi spectacole bune.. nu am cuvinte.. Era atît de fericit. dacă-mi permiteţi să vă zic aşa. — N-a plecat şi nici nu se grăbeşte. Stimaţi tovarăşi! Dragi colegi. Interpreta rolului principal. Stă în teatru.. să-i strîngem tovărăşeşte mîna.

Andrei Pavlovici. dar s-a ajuns pînă la aceea că unii se strecurau prin fe­ restre. şi încă seara tîrziu. îmi zice cu o jumătate de glas: — în definitiv. 445 . ne căutam pălăriile şi mapele. mai trebuie de văzut. Sireaca noastră căsuţă ţărănească de pe strada Fîntînilor. Pentru că ştiţi voi ce este?. ne anunţă: staţi o clipă. Un oarecare Stîlp roagă să fie primit şi el în Uniune.. Nici o grijă. casa. o piatră dintre cele mai preţioase!!! 5 Nu ştiu prin ce se explică faptul.... înainte de a urca lîngă şofer. pe sub podele. taxi! — avîntul poetic i-a cam scăzut. îmi dai cuvîntul aici pe marginea străzii că vei scrie o piesă anume pentru copila asta şi te vei îngriji de viitorul ei. îndatoriri de tot felul. Căci are şi Raia dreptate — avem acolo la Chi­ şinău casă. Stînd pe marginea drumului şi tot strigînd -^ taxi!. şi co­ ridoarele uniunilor de creaţie gemeau de lume. Mi-aduc aminte că la una din şedinţele de acest gen. Cînd. a fost oprită o maşină. iară noi. iar pe bulevardul Leningrad nu e chiar atît de simplu să iei un taxiu duminica.. prin acoperiş.. istoviţi de atîtea discuţii încordate. tot scotocind ceva acolo prin sertarele mesei sale. spre nemurire. deodată Andrei Pavlovici. şi pe mîine. uite-o. dintre cele mai grele. tovarăşe Ioane. uite ce e. stimaţi tovarăşi. că nu e totul! Mai era pe-aici pe undeva o hîrtie. A. ne aşteaptă copiii. cînd cei ce urmau să fie primiţi — primiţi au fost. dar după război toată lumea a început a tinde spre slavă.. copii. după ce-şi împachetează grijuliu neamurile. Totuşi. ce se va hotărî pînă la urmă. La revedere dar. ca să ne vedem de-ale noastre. gerurile în Moscova se înăspresc asupra nopţii. cei care urmau să fie respinşi — au şi fost respinşi. membrii noii conduceri.— Ce bilete? — Pentru avion. Spre norocul Raiei. rezista mai mult prin voinţa de fier a preşedintelui său. — Lasă-mă în pace cu Chişinăul cela al vostru! Predăm înapoi biletele — şi s-a zis. Că doar era vorba să ne întoarcem la Chişinău.. îndatoriri de tot felul.. Mai ales Uniunea Scriitorilor se pomenise asaltată din toate părţile. şi şedinţele primirii noilor membri în U niune erau dintre cele mai furtunoase. în cele din urmă. afară viscolea. Un al-maz .. rămîne o clipă pe gînduri.

.şi datoria noastră este s-o examinam 446 . cercetînd formularele. să nu ne pierdem timpul cu prostii. — E stîlp-bărbat. Cerere*a ne-a fost depusă .. noi nici nu vrem să auzim de dînsul. Meniuc nu se lasă. zice Lupan într-un tîrziu. fier. să nu pierdem timpul cu prostii?! se răsteşte Lupan. acolo face treabă. O aprinde. ieşindu-şi din fire. stîlpul cela? Din lemn. — De unde-ai scos-o! Un stîlp. nu permitea să fie călcat pe bătătură. stimaţi tovarăşi.. şi uite aşa cum ne vezi. din ce-i el. pentru că mai -era şi fumător pe vremea ceea. de pod de cale ferată? Lupan. hai. după care cineva dintre noi. masculin de cînd veacul. mai limbut şi mai sarcastic. Meniuc. stimate Andrei Pavlovici!! La re­ vedere! Lupan scoate încet din masă o ţigară. pentru că se poate întîmpla ca tocmai în pri vinţa acestei candidaturi să se dea bătălia cea mare. ocupat pentru că-şi făcea tocmai casă. des­ chidem uşa şi plecăm. ambiţios cum era.. — Noi nu că să-i mai şi examinăm cererea.. — Ce are a face! Stîlpul e stîlp. pare-mi-se Meniuc. — Factura? — Cum. — Ba o să vă aşezaţi. fire isteaţă şi el. dar nu-i permite situaţia de preşedinte. marmură. Unde-1 pui. se aprinde şi el. ne aşteaptă atîtea lucruri serioase. adică. întrucît. începe a pufăi şi în timp ce se umple camera cu fum. stî'lp-femeie? Pentru că dacă există şi se înmulţesc. fiecare la locul iui. Conducerea explodează.. ş-o să-mi staţi cuminciorî.Pe-o clipă rămînem înţepeniţi în poziţia în care ne-a prins vestea. S-a depus o cerere de la un oarecare tovarăş Stîlp pentru a fi primit în U niune şi noi nu avem dreptul să ignorăm cererea stimatului tovarăş. sau fe­ minin. stă la îndoială: ar fi vrut să intre în joc.. de telegraf. pentru că eu încă n-am închis şedinţa. — Cum. o fi avînd şi gen: sau masculin. piatră. se hotărăşte să încheie acest moment umoristic: <10 Bine. factura?! — Păi. beton? Fotografia e cam ceţoasă. doi stîlpi. dar aduce a ceva pietros. cere precizări: — Ce fel de stîlp? De gard. adică. complicate.

tihnită pentru că aşa sîntem noi. nu te văd cu lunile şi. mai mică şi mai groasă ° punem drept şezut..Nu în două. casnică. Minte o să aibă dacă o să tacă. să stăm strîmb şi să judecăm drept: ce ne trebuie nouă stâlpul cela? Ce-o să facă el aici la UTuU ne7 Da dumneata ce mare treabă %G | aj€y q j. cealaltă. tovarăşi. — Ce să examinăm. fie că -1 scrii. fie că-l spui.Ce are a face limba? se miră Lupan 1 1 . zice Lupan într-un tîrziU) eă''omul acesta. ci în trei. necontrolabilă. Discuţia pare să devieze pa^e să devină . . . declară el deodată. Andrei Pavlovici?' MfeJ ca se poate pune în discuţie o asemenea problemă pentru că. cu atît mai greu îţi vine ci n-d i 447 .Dar cum poate sta stîlpul pe Scaun> Andrei Pav10 vi ci?! Pentru a aşeza un stâlp pe sca^n e nevoie să-l tai în două. dacă vreţi să ştiţi. . . în limba lemnului. . cu atât mai violent este atacat din toate părţile. iar cea subţire o rezema^ ac0]0 unde i s-ar fi cuvenit să-i fie picioarele. e ^ acum chestiune politică.serios şi obiectiv.Şi cu limba ce facem? zice deo^ată Meniuc.Parcă puţini avem dintre cei care vjn pe şedinţe şi tac? Lupan se înşurubează în scaun.. . e un tovarăş tuodest care mai mult tace. zice Lupan.. iar asta. Căci. parca ar fj. ce-o să facă atunci cînd oricum va fi nevoit să vină la adunări? O să stea mut în vreun colt? De ce să stea în colţ? Va sta lîngă dumneata. slavă Domnului Uniunea funcţi­ onează normal. izvorul euvîntului e unic.Dacă nu. Şi chiar de va fi stîlpul cela cuminte.Foarte simplu: o parte rămîne rezemată de speteaza scaunului.. în ce limbă crează Stîlpul. după cum mi se pare. şi cu cît mai mult iroseşti cuvîntul prin cuvîntăn de nimic. poeţii. S-ar putea întâmpla ca şj tovarăşul Stâlp să ducă o viaţă retrasă. chiar dacă va duce o viaţă tihnită şi retrasă. fost il^ălare în şa. în limba pietrelor. r~ De ce în trei? . şi deci pentru ce imputa altuia ceea ce considerăm normal pentru noi înşine? Cu cît mai dîrz se ţine. .Păi. pe scaun. în limba betonului armat?.

. lustruiţi ca totdeauna. vorbă să fie. Se zice că pe la mijlocul cuvîntării Stîlpul a părăsit indignat adunarea. Voi. pe cînd eu. Şi. şi pantofii lui. să-l preţuim* să-l cinstim.. nu vezi ce fac stîlpii iştia?! Au umplut oraşul.. fireşte. cum spune cro­ nicarul Neculce. nu pot fără a mă tot întoarce înapoi la ai mei. — D-apoi că Stîlpul cela. care e la mare. -r. iar Stîlpul îmi creşte în pragul casei. îl întîlnesc pe poet plimbîndu-se cu o cîrjă prin parcul catedralei. Nu poţi trece strada să nu te poticneşti de cîte unul. nebuniţi de zăpuşeală. se veştezeşte. nu a fost pomenit întâm­ plător.. ce mă fac?! Cronicarul Neculce. Ostenit.Dar bine. tot mutîndu-se de pe-o cracă pe alta. Pentru un loc e propus. că doar Chişinăuî e pe jumătate pustiu! Care e la munte. să nu crezi!. Şi-s răi.sufletul unui neam. fiind un familist de modă veche. uitîndu-se în cu totul altă parte: — Ei. Şi dacă mă mişc de-aici. şi tocmai dumneata pe căldură asta să rămîi în oraş! N-a găsit fondul cela literar vreun bilet de sanatoriu pentru dum­ neata? | — Bilete au fost ele şi mai sînt. cei mai tineri. zice coborînd glasul pînă la şoaptă. hotarul năzuinţelor sale. să-l păstrăm viu şi în inimile noastre.... şi zice ~ “intr-un tîrziu. Se uită cu ochi însîngeraţi de tristeţe la ci o roii care. fără „ai săi“. 450 . şi într-o zi fierbinte de cuptor. Stau la pîndă. dar nu vezi dumneata ce se face ре-aici? Cum pot pleca? — De ce nu poţi pleca? — D-apoi. tocmai dumneata ai şi fost acela care. aţi mai prins rădăcini şi prin alte părţi. aşteaptă să te mişti din loc. deci... pentru a-ţi creşte într-o zi în pragul casei aşa ca să nu te mai poţi întoarce la ai tăi. rărmne o jumătate de om. din alte zece locuri e scos. se ciondănesc. merge încet cu gîndurile sale. după cîte îmi aduc aminte. iată. lasă urme de tocuri pe asfaltul încălzit de soare. Şi iată că încep o seamă de vremuri posomorite pentru Andrei Pavlovici.. puntea dintre trecut şi viitor. Lupan. Andrei Pavlovici. se stinge. mai trec cîţiva ani la mijloc. venit cu nişte necazuri de-a le mele la Chişinău. Andrei Pavlovici.

de la vorbe la fapte nu s-a trecut. acolo în colţul cela. cu părul bogat al lui Eminescu. O copie de ghips cu fruntea ridicată. Nu seamănă însă stăpînii lor. într-un apartament de trei camere. . deoarece încălzirea centrală nu-1 aranjează. în cele din urmă. podelele. e greu să nu ai un pahar de cabernet proaspăt în casă. mă tot urmărea de acolo de sus sfinţenia acelui colţ şi. mi-am dat seama că acolo în casa lui Lupan trăieşte Măria sa Cuvîntul. S-a încercat a se face un mic beci sub un dulap de literatură mai veche. şi aici începe una din cele mai delicate frămîntări ale epocii: rezistenţa individualităţilor umane în fata şablonării architecturale. pentru că. f T De cînd îl ştiu. oricum. şi multă vreme mă tot cerca ispita să aflu ce-o fi fiind acolo. Lupan locuieşte pe strada Lenin. cînd mi se întîmpla să fiu în casa poetului. citite şi purtînd însemnările lui. precum ar sta un pom de Crăciun. şi în colţul dinspre răsărit. declarînd că vrea să-şi facă sobă. tocmai datorită lor. Oricîte şi oricum se vor mai schimba acolo în casa ceea. După cum bine se ştie. Lupan tot preface cîte ceva în casa lui. S-au schimbat însă uşile. lucru ce nu se întîlneşte prin Chişinău chiar la fiece pas.. l-au luat cu binişorul. hotărît că nu am văzut nici urmă de icoană în casa lui Lupan. dar. vor rămîne la locul lor cărţile alese de mîna stăpînului. tînăr şi frumos. si tot stă şi stă. Nu. poate. în coltul casei lui? Din cînd în cînd. din jubileu în jubileu. acol 6 unde în casele bătrînilor noştri se păstrau icoanele cu un bob de lumină răsărit dintr-o candelă. oricum. fie că nu le place stăpînilor. Stă el acolo. casa lui Andrei Lupan pururea poartă pecetea personalităţii sale. fie că le place. mai bine zis. făgăduindu-i să-i refacă instalaţia de încălzire. ferestrele. în văzul tuturora. pe cînd stăpînul casei vorbeşte pe îndelete cu musafirii de 451 .» ' dar casele adună esenţa »■ celor ce locuiesc şi o ţin în palmă.6 Nu stiu cum Y şi rprin ce fel. Pe semne. în ciuda acestor nesfîrşite refaceri sau. unul din miile şi miile de apartamente ce seamănă leit între ele. dar nu ştiu cum colţul cela din răsărit mi se părea de fiecare dată mai luminat decît celelalte colţuri. iar vinul rămîne proaspăt în zodiile sale numai şi numai fiind răcoros şi la îndemînă. Intr-o vreme a vîrît autorităţile orăşeneşti în panică..

care stîngăcie deseori se aşeză de-a curmezişul înzestrării sale literare. şi trebuie ca totul să fie gata. Pare că el nutreşte faţă de cuvînt chiar un fel de smerenie ce coboară pilii: la stîngăcie.. apoi mai fac o glumă. de la zece pînă la douăsprezece să-mi fii aici lîngă masa de scris. lui colo o konţovkă pipărată pentru o poezioară de ocazie. Muza mea cu och i sprinţari . In relaţiile sale cu cuvîntul Lupan este de-o acurateţe rar întîlnită între poeţi. cin­ stind soarta acelui pom. apoi mai şi oftează.una-alta. după material. Ce tot stai şi nu mai dai Pe la mine cîteodată ? . pentru că i-ar tre­ bui. cinstind roadele acelui pom.. Lupan nu intră cu toporul în lumea verbelor. cinstind frumuseţea acelui pom. că pe la unu au să vină de la redacţie. M uieruşcă răsfăţată. Lupan nu-i dă cuvîntului întîlnire ^ uite.. Lupan stă de ani de zile cuminte în casa sa la umbra celui copac şi aşteaptă. 1984 ..

în ţesătura limbii. s-au văzut scăpate.toate pot fi uşor regăsite în folclorul. Cu inima şi cu sufletul veşnic în căutarea frumosului. stropind-o cu sînge.PĂMÎNTUL. deci. să-l aibă ca mîngîiere în zodia singură­ tăţii sale. cuminţenia văilor şi a dealurilor moldave — . Din pămînt răzbat izvoarele să ne potolească setea. moldovenii au dus pînă la apogeu dragostea lor pentru vatra străbună. pămînt ne facem pînă la urmă şi. Unde mai pui că frunza ceea. Volga cu lărgimea sa proverbială. a ajuns a fi pînă şi nume de neam. Pămîn­ tul poartă în sine mesajul străbunilor pierduţi în negura vremilor. 453 . din pămînt venim. după o iarnă lungă şi grea. însuşi simbolul vitalităţii pămîntului — frunza verde — a devenit refrenul tuturor cîntecelor po­ pulare. zarea stepelor ucrainene. deci. Locuind la Moscova. în sfîrşit. iar dacă se întîmpla cuiva să plece departe. s-au ridicat pînă la unul. pe datinile noastre. Brazda şi holda. parcă zăresc mulţime de feţe îmbujorate. cînd a fost s-o apere. şi pîinea au deve­ nit expresia cea mai desăvîrşită a fiinţei umane. cu pămîntul.. sfetnicul şi apărătorul nostru dintotdeauna. la iarbă verde. APA ŞI VIRGULELE i S-o începem. ori de cîte ori mi se întîmplă să aud pe linia de metrou Kirov — Frunze anunţîndu-se: „Sleduiuşceaia stanţiia — Frunzenskaia “. Sfîntul. în felul de-a fi al popoarelor aşezate pe acele meleaguri. Pămîntul şi-a pus pecetea pe obiceiurile. îşi lua un bulgăraş. Pe vatra trudei şi a zbuciumelor sale s-au format neamurile. care. popoarele.. mîndrele ţărmuri baltice. din pămînt se înalţă spicul să ne potolească foamea. pămîntul va rămîne pururea Marele. Legaţi cu trup şi suflet de ţară. el este testamentul lor pentru noi şi al nostru pentru cei ce vor veni. Nemuritorul. tot adunînd tîlcuri şi înţelesuri. el fiindu-ne casa şi masa. cărunţii munţi Caucaz. na­ ţiunile.

la una din cele mai frumoase slujbe. ni se şi făcuse dor de pămînt.. dar o taină mă leagă şi azi de anumite locuri de acolo. atunci.. E. ce se spusese în predică. din noianul amintirilor răsare cîte-un locuşor ce a fost odată drag sufletului şt te înfioară. Nu am povestit nimănui ce fel de cîntări se cîntaseră. dar atunci. şi măcina pe toate. o răscruce de drumuri. şi demnitatea. Cine nu poartă cu sine anumite privelişti de demult şi de departe? Cu ce ne-am mîngîia sufletul în ceasul tristeţii şi al singurătăţii. acest tulbure veac ce nu mai încetează a le tot suci. în firea lucrurilor. de nu le-am avea? De De Să Să ce ?n-aţi dus de lingă v oi . un ecou ciudat al depărtărilor. Stăteam şi stăteam pînă începeau a se stinge luminările. Ie visez. aşa se făcea de parcă ai fi nimerit într-un templu. într-o bună zi pămîntul s-a transformat într-o carte pe care o tot citeam. De acolo ni s-o fi trăgînd şi sovestea. în anii ceia de demult. încît pînă că şi astăzi. ieşeam printre ultimii — plin de lumină şi speranţă. dat fiind eă dragostea în genere e una din cele mai delicate manifestări care nu suportă destăinuirea. de altminteri. O prispă. Vai. învrăjbirea şi încrîncenarea s-au strecurat pînă că şi 454 . însă. presimţirea că odată şi odată vom părăsi pămîntul pe care îl muncim. Deseori duminicile. pentru a nu ne mai întoarce. ce m-aţi dus de-acasă? fi rămas fecior la plug. cu ce am fost „împăr­ tă şit“. în ascunzişurile celea îşi păstrează sufletul averea. celebra ro­ manţă mă umple de tristeţe. ba se întîmplă să le şi aud strigîndu-mă pe nume. îţi taie suflarea din mers. şi nu ne mai săturam de citit. deşi încă nu plecasem nicăieri. Toţi cei născuţi şi crescuţi la sat duc dorul templelor copilăriei lor.Să nu stăruim însă prea mult asupra legăturilor no­ astre intime cu baştina. Acolo.. cînd ieşeai de unul singur în largul cîmpurilor. un izvoraş. Dese­ ori. Nu ştiu cum şi prin ce fel. fi rămas la coasă. după o jumătate de secol. şi îndrăzneala zămislirilor. în ajunul celui de-al doilea război mondial. Le port dorul. pe semne. Poate că datorită acelor presimţiri. şi fărîmiţa. un gard. era atît de categorică şi răspîndită. mai ales vara. o pereche de ferestre luminîndu-se în amurgul serii..

uncje se formează si încolţeşte. cum i se mai zice Ic noi. mai că nu-1 preocupa pe nimeni. acest pămînt al băştinei mă petrecea fiecare j ată învăluit de-o adîncă mâhnire de parcă ne vedeam pentru ultima oară. de parcă vremuri cumplite |_ar fi pîndit pe-acolo pe undeva.. asa încît..menilor) x obişnuia să întrebi cum o mai duc cu pîinea ^ cu apa q fj devenit aceste cu v inte datini după ce-au ’ t o t fost foio site secole la rînd. recunoscut peste tot prin lwrnicia şi roadele sale. o întreabă de fiecare dstă dacă mai are pîine | | sare. Au fost şi am tin d baştină nu a mai vrut să audă de mine.în zonele cele mai tăinuite ale existentei umane. au fost şi vremuri . Ce poate fi la mijloc? Ce i se p^a^e întîmpla celui care e mare şi veşnic. Apoi. şi răsare lumina prin clre trăim? II C ititorul. . ce mai vorba. Mă cruceam Şi eu însumi: oare ce poate fi la mijloc? Cultivat ca un strat de f]ori din preajma casei. Cîtţ secete au’ bîntuit> cîte sem ănături au ars abia date în fl3arej cîta iume s-a stins cu gîndul la pline şi la apă! în vara lui 1787.ele din apele N istrului. şi sfint? Ce s-c fi pe(recînd acolo în împărăţia întunecimii subterane. Iată însă că de la o vreme mtîlnirile noastre? frumoase şi mişcă­ toare cum nu se mai poate. In cîteva «ştirile şi caii au sorbit tot ce mai e ra în p îrăuaşul cela. în secolul trecut.. armata a d^ua UCraineană condusă de R um eanţev-Zadunaiski s-a oprit pe malul (:u boitei. precum şi mania| eje ^ geografie men­ ţionau co n stan t o criza crom :ă de apa în Basarabia.cînd de acum eu nu am mai vrut să ştiu de dînsa După carej mă rog> i'cum se obişnuieşte in lume. Este una di^ străvechile datini ale satelo r noastre. la vreo patruzeci de kilometri. p en tru că pîinea cea de t<. plăteau cîte-un galben peltru fiece butoias pe care străbunii noştri îl cărau cu gloa. cînc problema apei potabile ori apei dulci. şi apa in casa. notele de drum ak călătorilor rătăciti prin părţile noastre. In trîn d în casa o.i f’iind căiduri nem aipo­ m enite.ate zilele si apa au fost grijile noastre dintotdeauna. Secetele s-au ţin u t de noi ca ţ um bră pe tot parcursul . se prea poate. o mai fi tin în d m inte ca în una din piesele mele din tin ereţe un bătrîn> venind să-si vadă fiica.. se terminau cu un anumit fior de îngrijorare. ven* împăcarea. nu departe de Plopi.

Cubolta şi Căinărul. da ia să mai pun mîna pe hîrleţ şi să sap colo oleacă. dintotdeauna. pus în faţa sorţii sale vitrege. Cîţi nu şi-au suflecat mînecile. cîţi nu şi-au pus norocul la încercare! Ţi se bucură inima cînd treci satul dintr-un capăt în altul şi vezi cu cîtă gingăşie se lipesc fîntînile de ogrăzile oamenilor. cea din 1946—1947. omul nostru ce şi-a zis?. a fost poate cea mai grea şi necruţătoare... neîncepută. Unica noastră speranţă dăruită de soartă pentru zilele negre —Dunărea. un fel de hotar în viaţa fiecăruia. scad mai cu totul. nici mîndrul castan ce creştea cîndva la poartă. au coborît înapoi la funduri izvoarele ei. ba chiar şi pamîntul din preajma lor. cîte legende au tot circulat despre acei mari săpători de fîntîni care au ştiut să potolească setea unui şir întreg de generaţii cu un singur izvoraş.. cu cîtă iscusinţă şi dăruire sînt lucrate ghizdurile celor fîntîni! Cîte zvonuri. Nu a rezistat nici sărmana noastră casă părintească. Nistrul şi Prutul.istoriei. mai albeşte şi azi în cîmp nu departe de Cubolta. cu o gaură rotundă la mijloc. Cele trei rîuleţe — Rău tul. mai stîrnesc controverse şi poate ar trebui să revenim mai am ănunţit şi documentat la acea epopee. Dis-de-dimineaţă gospodinele — fuguţa la fîntînă după apă proaspătă. în fond. care constituie.. se mai numeşte şi azi între horodişteni „La fîntînă lui badea Penteiei‘ . ce ţinea locul unui colac de fîntînă. rîuri izvorîte din munţi. în jumătatea de secol de cînd am părăsit Horodiştea. dintre care ultima. pentru că e cu neputinţă să fii gospodar şi să nu ai fîntînă iar gospodari am visat să fim cu toţii. scad pe jumătate. cînd vara e secetoasă. ţin atîta cît ţin zăpezile în Carpaţi. S-a năruit fîntînă. Multe din adevă­ rurile acelei tragedii mai rămîn încă nedezvăluite. Cinstirea apei a făcut ca fîntînile din satele noastre. Să ne întoarcem însă la nevoile zilei de azi. Trebuia să mai fie pe undeva un izvor cu apă. a fost tăiată de creionul groaznicului ti­ ran. iar în locul acelei guri de rai ni s-au alipit cîteva din rai­ oanele cele mai secetoase de pe malul stîng al Nistrului. să fie un fel de răscruce. Şi iară s-a început săpatul. mai că nu mi-a mai rămas sămînţă de neam pe acolo. Măi. Cum se topesc zăpezile. sau poate lespedea de piatră. şi împreuna cu apa aduc în casă cîteva din noutăţile lumii. Doar o lespede de piatră. satul de baştină. cu o fărîmă din ţărmul mării. dar iată că locul acela. aceeaşi grijă străveche — apa. Optimismul însă nu ne-a părăsit şi. Ziua întreagă copiii — tot o fugă la fîntînă 456 .

şi ap0 ^ ţas c| ceea ce s-a hotărît — gata! Hotărît e pe veci! III A vorbi de pămîntul şi apele Moldovei înseamna a vorbi în primul rînd de spiritul de gospodar al ne^mului nostru de simţul măsurii. noi. un cţţ m^c răgaz Ori deasupra. in viata lui consecinţele groaznicei nebunii care a mîncat ca o piatră de moară. să ne dea. pînă la urmă. cumătrii măhălenii la cîte-o fîntînă. soarele orbitor şi vinU r'ile ceie bune toate astea înaripau mediocrităţile ambiţjoase aj urjse ' la 457 . Perso^i ’ rrfţj„ pămînturile mănoase. dintre bine şi rău. înapoi tu plinul Cine poate zice că a crescut la sat şi nu a cărat apă cu căldarea?! Serile. mai isteţ. o singură nechibzuintă. mai deştept. de obicei.pe me. se adună vecinii. mai pun ţara ja caje Oricît ar fi de ciudat. dintre frumos şi urît. leagurile noastre. credem. Primul loc in huropa privind densitatea pQpu iaţiej __ 125 de suflete pe kilometru pătrat şi ultimi^ }oc privinci rezervele de apă potabilă. adunaţa secole la rînd cu migală de către bătrînii noştri. în amurg. şi-au luat zb0rul d e . le şi hotărăşte pe toate Pierzînd simţul măsurii... fireşte. să oprjm clipă pentru a ne mira — cît de cruntă ave^ sa fie soarta cu sărmanul nostru pămînt! Nicidecum destinul nu a vrut să ne uite undeva la mijloc. tot ce-am avut frumo$ sj sfînt %îie toată lumea că corbii stagnării. sau coada. Am la n n d vor tot stărui in conştiinţa. Un singur pas nesocotit. im. sau fruntea. ori la fund.şi înapoi: încolo cu deşertul. Şi iară.pitol dureros al istoriei noastre moderne. care. Se va discuta. ultimul — la ceea ce numim azi glasnost Vede numai Dumnezeu cum mi se tulbur^ se fr ămîrită şi nu mai vrea să treacă pana la acest ^. se ţinea maj muit prin mila Celui de sus şi printr-o strictă res pictare a lefilor naturii. pentru a se alege cu atît de putin. Ajunşi la capitolul nechibzuinţelor.u : y ? de s-a putut întîmpla una ca asta. p i e r ^ ^ totul Sta­ rea de echilibru ecologic al Moldovei. prevestitorii mocirle lot din care nu mai putem ieşi. de acel misterios echili^ru n^re aj^ şi negru. Pare-se. dintre lumină şi umbră. pînă tnai nu demuit primul loc privind ceea ce se numeşte despotism cu con’ centrarea forţelor nechibzuite într-o s in g u r rea’_ vointă Şi. în preajma fîntînii moldoveariui pare mai vesel. niciodată Moldova nu a visat la mai multe. firea paşnică. Mai discută ei înde ei. tăcută Si binevoitoare a moldoveanului.

aşa ca să le meargă şi lor vestea prin toa^ă ţara. tot bătînd din palme. deseori pentru totdeauna. Cu o singură frază se pecetlui ia un destin pentru ani şi ani de zile. a lacurilor mici în cîte va lacuri enorme. şi-o fi zis. de la o adunare la alta. După care a şi început marele dezmăţ.. aceste priviri cu subînţelesuri îi enervau pe marii făcători de minuni. absolut totul să fie luat de la început. A doua lovitură avea s-o suporte bruma de intelectuali. oamenii oftau. după cum se ştie. O să-i facem să privească cu alţi ochi lumea din jur. Iată însă că ideea cu canalul epocal nu e susţinută de forurile superioare.. S-a hotărît ca şi cu apa să se ia de la capăt. schimbînd priviri cu subînţelesuri. sate botezate si : r rebotezate. Tradiţiile. au fost distruse în faşă! Cîte nume destoinice. căci nu se putea comunica nici măcar în şoaptă motivele ce i-au făcut să se stingă atît de timpuriu. ei fiind cei mai sensibili ta surparea tradiţiilor şi a moralei. de-o pildă. bunul simţ — toate au fost date peste cap ca fiind ne cores­ punzătoare momentului. în aşa fel ca problema şă fie rezolvată o dată pentru totdeauna. iar apa din lacurile de acumulare prinde a se bîhli. Dar. în floarea vîrstei. care urmau să formeze rezerva strategică a republicii. împărţită şi răsîmpărţită. 458 . Dar pînă se definitivează proiectul. unite.. de care se simte azi o nevoie atît de acută. Şi. şi au fost înmormîntaţi într-o totală tăcere. neobişnui t.. simţind’ -o. a se transforma în mocirlă şi ea. mai ales oamenii de cultură. ce se voia declarat drept un început de înflorire totală. poate chiar o adevărată minune. pentru ca totul. cîte nume promiţătoare au dispărut de la orizontul culturii noastre! Şi apoi cîţi au căzut. Drumuri arate. oamenii simţeau prea bine cum se apropie duhoarea acestei mocirle despotice căreia i s-a zis mai tîrziu „stagnare“. despărţite şi iar unite. cum ar fi. cîte opere de artă.cîrma republicii* ispitindu-le să facă ce va măreţ. S-a început cu semănarea unui haos nervos. se poate afirma numai pe fun­ dalul unui haos nervos. încît satele nici nu mai tin minte de cîte ori au fost trecute ■ j dintr-un raion în altul. îa să-i mai scuturăm pe deştepţii aceştia. Mult încercata Moldovă urmărea cu ochii săi blînzi şi trişti acel tămbălău demonic. s-a ordonat scurgerea tuturor iazurilor. S-a di­ spus întocmirea unor planuri grandioase..' Cîte începuturi luminoase* cîte cărţi. construcţia canalului Dunărea-Nistru-Nipru. pentru a nu se pierde timpul. Aceste oftaturi. Medio­ critatea.. De atîtea ori lumea scuturată şi răsscuturată. poate chiar prin întreaga lume. normele etice.

în care adună mai la o treime din volumul total de ape nistrene. de la capăt. deci. şi. încît a început a se vorbi despre 0 nemaipomenită catastrofă ecologică la scară europeană* dacă ţinem cont şi de faptul că. cagemite rezervor ceva mai & us de Movilău. bravii făcători de minuni au trecut la livezi. nici cu Nipru. iar între timp hepatita* altfel zis — o boală de ficat. Apa nistreană însăy dtipă cum se ştie.. Şi cJacă. înfocaţi cum sînt ucrainenii de felul lor. adică. s-a ridicat în pripă un combinat metaluj-gj^ ja Rîbniţa. să nu facem şi noi în Mol­ dova una? în felul acesta apare barajul de la Dubăsari. va închipuiţi cun* vom arăta şi ce se va spune cînd vom avea livezi de mii hectare?! 459 . Mîndrel'e noastre livezi. este singura sursă. Nistrul a început brusc să-şi schimbe componenţa chimică a apelor. fără. de ce. şi-or fi zis at^md făuritorii'de minuni: dacă nu ne-a mers cu Dunărea. Dacă ţinem seama şi de catastrofa de acum cîţiva ani. nu se poate afla în treabă. ş\ pentru că peste tot în ţară se înăl­ ţau hidrocentrale. După hidrocentrala de la Dubăsari chişinăui^nij. * w * »• r f' aşa ae strinsura cum erau. fără % sta mult pe gînduri. au pj-j^s a chibzui îndelung în faţa unui pahar cu apă: să-l ia. ca rîul să revină la Q viaţă normală. livezi întinse pe mii şi mii de hectare. Problema se cerea şi ea luată de la început. asa putintele. Păi„ aşa fac vecinii* s-o fi întrebat cei de ja Kiev şi. dar rodeau bine. Tăiat în două de hidrocentrală. altminteri mediocritatea nu poate opera. de aprovizionare a Chişinăului. începe a trece d e la casă la casă. ne scoatem noi pîrleala pe socoteala Nistrului. dat fiind că frumosul oraş de pe ţărmul mării se alimentează şi el cu ap£ Nistru. J . a scăzut ca volum — peştele mai-mai să dispară. bunul nume al pămîntului nostru a ajuns cme ştie )> îna unde cu nişte pruni ca vai de dînşii. fac un.Las. Veni. Hidrocentrala de Ia Dubăsari s-a făcut simţită şi la Odesa. cînd saramura unui rezervor de ja poalele Carpaţilor rupe digul. rîmdul livezilor minune. totul este scos cu rădăcini şi pus pe fac. fireşte. să nu-1 ia?.. apoi ce să ne mai mire că azi Nistrul figurează printre rîurile cele mai murdare şi oropsite din lume Dezlegînd problema apefor. revărsîndu-se în rîu ^ otrăvindu-i apele. Astăzi e limpede pentru toată lumea că randamentul acestei hidrocentrale este nul faţă de marile daune pe care le pricinuieşte. Cei ce locuiesc la marginea oraşului preferă să care apă din izvoarele ce s-au mai pastrat pe pe colo.

Astfel. Pentru a pătrunde şi mai adînc în tainele acelei lumi noi. hectare întregi rămîn fără roadă. pentru ca poimîine să vină iară să ţi-o taie. Din cabina elicopterului. Totul e în mişcare. Apoi chiar că a fost ce vedea. mai-marii acestor livezi-minune pornesc de cu iarnă prin satele de prin împrejurimi. Auzi tu. zicînd că — las’. S-a hotărît dar să se recurgă la serviciile aparatelor de zbor. Pe scurt. peste tot se fac aluzii şi se rîde pe sub mustaţă. şi atunci — cum zguduim lumea? Căci tot ce se făcea în ultimii ani în Moldova se făcea nu atît pentru ţară. totul să atîrne într-un fir de aţă. totul e în ne­ siguranţă. nimeni să nu se simtă mult prea bine la locul lui. dar. Li se oferă mijloc de transport şi cîte cincisprezece ruble de stup pentru o simplă vizită. Nebunia pornită prin anii şaizeci a ţinut cam la două decenii. în cabină se va lua cîte un coşuleţ cu mere. cum se obişnuia 460 . Desţărănizare — era scris pe drapelul acelei mari bătălii. ce a fost în vale e cărat în mare grabă în vîrful dealului. livădari din tată în fiu. Astfel. Primă­ vara nu ajung albine pentru polenizare. om mai trăi şi om mai vide. nu se grăbeau cu uralele. o asemenea livadă te face să te simţi într-o cu totul altă lume. Pentru a-i ademeni pe prisăcari. se realiza smulgerea ţăranului cu rădăcini cu tot din vechea sa matcă. Groază şi frică peste tot. nici rîsul pe sub mustaţă. totul e într-o totală dependenţă de voinţa ace­ lei unice figuri despotice din vîrful piramidei. Cît mai multă lume să plece. pas cu pas. Supăraţi foc cum erau. Ce a fost în vîrful dealului e mutat în vale. Satele se aflau într-o fierbere cum nu se mai pomenise. cît mai multă lume să vină. Gălăgioasa lor cotcodăceală umplea paginile ziarelor de peste mări şi ţări. ronţăind la mere şi sucind capul încoace şi încolo. vizitatorii noştri au răspîndit zvonul apariţiei unei adevărate minuni. Scepticismul şi pasivitatea satelor au început a-i înrăi şi mai mult pe marii făcători de minuni. după cum se ştie. de surîsuri pe sub mustaţă. nu suportă nici aluziile. şi lasă că ştiu ei prea bine de ce se codesc atîta. Şedinţele ce nu duceau cel puţin la un atac de cord nici nu se mai considerau că au avut loc. Iar ţăranii din lunca Nistrului. ce le vine lor în cap? Ia să-i punem în mişcare. Grădina — azi ţi-o taie. dar prisăcarii fac mofturi. să-i tot mişcăm şi mişcăm pînă nu le va mai arde ae aluzii. cî't pentru a zgudui lumea.Irita oarecum faptul că o asemenea minune nu poate fi cuprinsă cu ochiul. zi cu zi. mîine se fac a ţi-o da înapoi. D-apoi aşa îi mulţumiţi voi pe binefăcătorii voştri?! Despoţii. bunăoară.

în pripă. semănatului. şi-au luat zborul spre capitala ţării.. avioanele învăluiau în fum de pesticide păm înt după pămînt.. dar esenţialul e că dădeau mînă liberă făcătorilor de minuni. 461 . bată-i pustia. şi cît. pînă ce corbii sudici. supraagroindustrializare. cu toată părerea de rău. de dimineaţă pînă seara. pînă ne-am dat cu toţii seama că se luptă pentru ruinarea caracterului şi idealurilor neamului. supraconcentraţie. iar peste trupul Moldovei bîntuiau viscolele chimice. Vremea aratului. La început organele de planificare şi-au asumat suprema grijă a ţăranului: ce. ridicate cu avionul şi presărate de sus.. un timp paragina. stropind de zor şi blestem înd gîndacii. urm ărindu-i cum se tot înalţă croncănind.. S-au tot stnns. Era totuşi munca cea mai grea. Concentraţie. Astăzi. strînsului se stabi­ lea nu la faţa locului.a z i nu-i o raritate să vezi cîte-o bătrînică umbiînd printre curpenii de cartofi din preajm a casei cu căldarea. căci de aici încolb puteau să nu mai ţină seama de cei cu oftaturile şi cu rîsul pe sub mustaţă. scopul. ca să fie aruncat apoi cu stropitorile. Patima nestăvilită a chimizării i-a m olipsit pe toţi v . şi unde să semene. cum au fost botezaţi mai pe urmă. în mare parte. agroindustrializare. Pesticidele au căzut ca o mană cerească peste acele planuri fantasmagorice. nimiceau buruiana. Anul întreg. O am enilor nu le rămăsese decît prăşitul. sîntem nevoiţi să recunoaştem că demonica ofensivă şi-a atins. cu mătura. M isterioasele prafuri. ci undeva sus de tot. lăsînd sem ănătura să crească în voie. nieditînd asupra acestei mari drame. cu toată amărăciunea. aşa-zise însutite.. vrînd-nevrînd.sub regimurile totalitare. Agrochimia a pus păm înturile întregii republici la dispoziţia experim entatorilor — şi de aici a pornit catastrofa. Ţăranul şi pămîntul au ajuns în situaţia celor două vase care aproape că nu mai comunică între ele. cea mai de seamă. dacă vreţi. aiii uitat şi cum le zice. Atîta vreme cît creşteau buruienile. întru obţinerea roadelor si. Consiliul Colhozurilor a venit să le pună vîrf la toate. s-a tot trîmbiţat. s-a tot ascuns şi încîlcit. dizolvat în apă. Ţărănimea stătea înmărmurită. ştirul şi loboda rămîneau unicele garanţii ale democraţiei în Moldova. zare după zare! Ceea ce nu încăpea în avion era amestecat cu samînţă. planuri aşa-zise înzecite. înfiinţarea staţiilor intercolhoznice de mecanizare a lăsat satele fără maşini.. adevăratul scop al acelei bătălii s-a tot precizat şi modificat. iată. adunîrid mijloace financiare într-un singur buzunar. trebuia să se ţină cont de cei ce urmau să iasă a doua zi cu sapa în cîmp.

mă rog. păm întul nostru e numai pesticide. de-a nu mai fi comestibile. cîte o sută. Toate avantajele ştiinţei agronomice s-au pomenit reduse la o singură prescripţie: îi dai cu peşti ci de şi — habar de grijă! Bagă cît poţi. a substanţelor otrăvitoare în M oldova a ieşit de sub * y control? Străvechea. nu scapă din vedere nici grijile zilei de mîine. ceea ce co n stitu ie cam cîte zece norme din media pe ţară. caută să se ocupe şi de poimîine. chimicalele. Se poate chiar în fiece an să se cureţe totul pînă la fund? Se poate să lăsăm pămîntul pradă carieriştilor to ­ ciţi de microbul avansărilor? Şi apoi de cînd gospodă­ ri tul înseamnă a scoate.7 miliarde. copiii copiilor noştri. folosirea chimicalelor. Avînd un buget de 2. păraiele cară otrăvurile prin văi. dat fiind că pe acest pămînt mai urmează să-şi trăiască veacul şi copiii. şi. iar furtunile vor trece prin cu totul alte departamente. peste sate. să avansăm cît mai sus! Că peste u n timp recoltele obţinute vor fi întoarse pe motiv de-a fi co nţin ut prea mulţi nitraţi. să raportăm cît mai grabnic. Unde mai pui că adevăraţii înţelepţi. peste casele oamenilor. da-va Domnul. nici gînd să se 462 . Cu atît mai m ult cu cît neplăcerile urmează să vină ceva mai tîrziu. cu măsură. cînd şi căldurile. Cînd vara e ploioasă. Ne pune pe gînduri şi chibzuinţă organelor centrale. prea puţin. fireşte. ba pe alocuri şi mai multe kilograme de peşti ci de la hectar. Cînd vara e caldă. să crească o roadă cît mai bună.. a lua cît mai mult? Or. la ora actuală. lăsînd lucrurile la voia întîmplării. yînturile ridică chimicalele cu colb cu tot şi le duc peste păduri. N enorocirea cea mare Însă vine odată cu vrem ea bună. rămase fără fir de iarbă. ori că ni se întoarce. Anormală mi se pare şi situaţia economică din republică. Coborînd în adîncime. ştiut este că adevăraţii gospodari.. căci azi mai toate văile au ajuns a fi nişte păm înt uri sterpe. de asta puţin le pasă.. U na din două: ori că pro­ ducem prea mult. smulsă din făgaşul ei. muncind la planurile zilei de azi şi avînd în vedere grija zilei de mîine.. mai m ult din domeniul fanteziilor. sub formă bugetară.Cîţiva ani cu roadă bună i-au impus pămîntului nostru u n regim cu mult peste puterile sale. s-a resemnat. A şa se face că azi pe pămîntul M oldovei se aruncă cîte optzeci. pentru că. pînă una-alta. şi ploile sînt toate la timp. cu alte cuvinte. sănătoasa raţiune a poporului.. Să ne mai mire că. Moldova vine anual cu un produs social global de aproape 17 miliarde. Astea-s însă. lăsînd sărmanele vite fără păşuni. avînd grija sarcinilor de azi.

lăsîndu-şi odraslele pe lîngă casă. şi toate patruzeci şi şase în limba moldovenească. De unde. Amestecîndu-se cu hrana plantelor. Cu alte cuvinte. Poate chiar „sărmani“. iar în dreptul lor — nici o notă. Aşa să le zicem. căci este greu a concepe o mai mare nenorocire abătută peste om. Mi-aduc aminte că în satele noastre de demult. nitraţii nu numai că atacă organismul pe care au pus stăpînire. Pune pe gînduri şi faptul că Moldova. restul fiind. cel mult douăzeci pot fi atribuite alcoolului. Acolo se transformă în nitraţi. Un alt mare prăpăd care vine îndată 463 . re­ zultatul chimizării intensive a agriculturii. se întîlnea cel mult cîte un copil de aceştia în tot satul. le-a picat nenorocul să suporte lovitura cea grea a chimizării. în legume. căci tocmai lor. mai în fiece clasă» cata­ logul are. în mod firesc. în măr. ci şi caută în primul rînd să distrugă fondul genetic — ^ acea coloană vertebrală ce se transmite de sute de ani din tată în fiu. să trecem la copii. nedreptăţite şi fără de carte cum erau. dar iată că oamenii de ştiinţă de la institutul de Igienă din Moldova au aiuns la concluzia că din o sută ae cazuri. copiilor. Sărmanii copii! Dintr-un simţămînt de milă. E cunoscut faptul că odată cu apariţia pesticidelor au şi început a se naşte în Moldova copii înapoiaţi mintal: aşa-numiţii debili. au avut noroc din născare. fără îndoială.. aceştia.. ca sa zicem aşa. nu se pot considera cu totul în afara pericolului. Patruzeci şi şase de şcoli. Dar stai că nici aici nu sfîrşesc suferinţele micilor noştri concetăţeni. atacă sistemul de imunitate şi codul genetico-ereditar.mulţumească cu nimicirea buruienilor. Cum se explică oare fenomenul? Ce o fi oare la mijloc? O vreme această năpastă era pusă pe seama folosirii nesocotite a băuturilor spirtoase. pătrund în spic. Astăzi avem patruzeci şi şase de şcoli ajutătoare. flămînde. poate s-ar cuveni să le zicem cumva mai altfel. în care-s adunate aproape zece mii de suflete. ajunşi în organismul uman. cîte va rînduri curate de după care mai răsar vreo patru-cinci nume. la sfîrşitul listei elevilor. printre cele patruzeci şi şase de şcoli ajutătoare. Chiar şi copiii care. celelalte naţionalităţi conlo­ cuitoare nu sînt reprezentate. Unde mai pui că o parte din părinţi nu au vrut să se despartă de marea lor durere. IV Ajungînd la acest prag de vremuri.. Aşa se face că mai în fiece şcoală. fiind o republică multinaţională.

iar unde e datoria statului să-şi spună cuvîntul:. în orice mahala de copii lăcrimînd. ne ştim atît de înfrăţiţi cu frunza ceea puturoasă? Şi de ce. dacă doresc să-şi crească astfel urmaşii. Iată însă că nici cu tutunul nu sfîrşeşte calvarul odraslelor noastre.7 dat fiind că într-o lume civilizată se stie * de veacuri ce prieşte şi ce nu prieşte sănătăţii unui copil. şi cîteva ţigări moldoveneşti cu fum cu tot. Gră­ dinile însă.. mă rog.. Şi unde părinţii pot face ce vor. Se poate ca avînd o suprafaţă de pămînt de mai puţin de un procent faţă de tot întinsul ţării să ajungem a fi cei mai mari producători de tutun din Uniune? Da de cînd. cîte-un strugure par mult prea ispititori pentru un tînăr cu gîndul şi cu visul cine mai ştie pe unde. de colo. adică. dar s-o agonisim cu preţul sănătăţii copiilor noştri?! Că doar cine nu ştie că partea cea mai grea a muncii la cultivarea tutunului cade şi ea pe seama copiilor? Cu toate că avem o lege ce interzice categoric folosirea muncii copiilor la cultivarea tutunului. acesta fiind sursa noastră principală de asigurare cu valută. demagogi cum sîntem. căutăm a ieşi basma curată şi din această situaţie. livezile. tuşind şi înşirînd de zor tutun pe sfoară. şi nu a fost de mirare cînd cineva a propus să adău­ găm la stema republicii. de ce să ne amestecăm în familie? Oare nu este familia o instituţie ocrotită de lege? Să trecem însă peste toate acestea. Că îi spetim de mici. i-am dărui anual peste şaizeci de mii de hectare din blagoslovitul nostru pămînt? Azi tutunul ocupă cam tot atîta cît ocupă livezile. mai un cîntec. nu e nevoie de agerimea excepţională a unui Sherlock Holmes pentru a da în orice sat. mai ciugulim de ici. Mulţi pun problema cam aşa: dacă părinţii înşişi îşi duc copiii la lucrat tutunul.după chimizare este cultivarea tutunului pe suprafeţe cu totul şi cu totul nechibzuite.. Această muncă grea e pusă şi ea pe seama copiilor. Ceva mai la o parte stau oarecum resemnaţi învăţătorii. alături de snopii de grîu şi coşurile cu fructe. Nu-i vorbă. viile au fost şi ele în cursul verii T 464 . asta e floare la ureche. dar nu s-a auzit ca măcar unui singur director de şcoală să i se fi făcut o simplă observaţie că şi-a aruncat vlăstarele într-un asemenea noian de nicotină. Se zice că unii dintre conducătorii republicii ţin morţiş la tutun. viile. Marele pericol e roadă pe care o culeg. cîte-un măr. Rumeniţi de soarele verii. Nici vorbă. Şi — mai o glumă. a tineretului.1 valuta e lucru bun şi frumos cum nu se mai poate. Rămîne culesul fructelor şi legumelor. punîndu-i la cărat coşuri şi lăzi.

nu se ştie cum şi de ce. D ruţă. Te-o fi trecînd ei. e darul Celui de sus. stropite şi răsstropitc cu roade cu tot. Scriu aceste rînduri şi mă' trec fiorii.tratate cu chimicale. dar mai apoi tot mai clar şi mai răspicat a prins a se vorbi despre degradarea limbii materne ca urmare a chimizării excesive a pămîntului şi apelor. la început a fost cuvîntul. vorba ceea. iar limba. cei trei stîlpi pe care se ţine neamul. după cum se spune. nici laie. nici bălaie. în esenţă. 4 465 . mame? V Acum. Ciudata babilonie care a cuprins mai toate satele nu numai că subminează principiile estetice ale limbii. După o studiere cuprinzătoare şi savantă. îi mai trece cuiva prin cap să spele ceea ce pune în gură? Aşa s-a făcut că azi o parte din băieţii noştri sînt scutiţi de serviciul militar. încît la început se vorbea în şoaptă. Şi dacă ni s-a topit 30 I. moldovenii nu se mai pricep cum să folosească virgulele. pe la colţuri de stradă. In locul celor vorbe mustoase şi sonore. căci. Specialiştilor în materie li s-au dat dispoziţii să ana­ lizeze starea de lucruri şi să vină cu propuneri. parcă. pe dealurile astea unde nu poţi găsi o gură de apă să-ţi umezeşti buzele. Spre cinstea lor. sfinţite cu har latin. dar aici. mai că e vremea să trecem la virgule. dragă cititorule. Cît despre fete. Normal ar fi ca ceea ce pui în gură să fie mai întîi spălat. De la o vreme. ceea ce iară e prea de tot. ce i-a răspuns celălalt. după ce-am văzut prin cîte au trecut pămînturile şi apele noastre şi la ce s-a ajuns în cele din urmă. dat fiind că nu se pot dumeri ce-a vrut să zică unul. nu vorbim şi de viitorul lor? Au fetele o sarcină mai luminoasă şi mai măreaţă decît aceea de-a deveni. lingviştii au ajuns la concluzia că virgulele îşi fac de cap. Unii le ignorează total.. istoria şi limba sînt. ci pur şi simplu îi pune în mare încur­ cătură pe vorbitori. vorbind de copii. Pămîntul ni l-a dat soarta. se prea poate. turnîndu-şi cuvintele grămadă fără nici o socoteală. Pămîntul. Adevărul apăru atît de crunt. şi pe tine. scrii­ torii au fost primii care au observat că se întîmplă ceva straniu în matca limbii materne. de nu s-ar fi grăbit învăţaţii biologi şi medicii să vină în ajutorul lingviştilor. la rîndul lor. istoria este rodul trecerii noastre prin lume. avem o amestecă­ tură de cuvînte moldo-ruse ori ruso-moldoveneşti care. Cine ştie cît ar fi ţinut discuţiile referitoare la pun­ ctuaţie. Severele comisii medico-militare le decid soarta. voi.. alţii după fiecare din ele lipesc cîte-o virgulă. zice-se.

iar pe omul din faţa noastră ne facem a nu -1 vedea. iar mîinile ni se ţin de risipă. dar în acelaşi timp aviaţia agricolă toarnă de dimineaţă pînă seara otrăvuri peste pămîntul pe care grănicerii îl păzesc cu atîta vigilenţă şi devotament. alta facem.trecutul în negura vremilor. apele? Să întreţii armate de supraveghetori ai ordinii publice. Cu alte cuvinte. Sîntem totuşi o ţară de neînchipuit. Socotim venitul în ruble.. aerul. sau doar ni se pare? Se poate să ai o legislaţie atotcuprinzătoare şi să nu ai o lege care să apere pămîntul. copacul. si să nu aibă cine ocroti copiii de vandalismul părinţilor? Cu atîtea academii. la drept vorbind. şi totul e potrivit în aşa fel ca nici­ odată să nu se mai împreuneze. menită să asigure cultura. Sîntem noi oare cu adevărat o ţară mare. Ne frămîntăm pentru destinele omenirii. iar ceea ce nu-şi are preţ se duce în vînt. să nu fim în stare să asigurăm eterna fermentare biologică. iar în posturile-cheie numim persoane care. energia şi chiar viitorul unui popor?! I u lie —august 1987 466 . o amară desperechere dintre gînd şi faptă apasă de la un timp viaţa noastră cotidiană.. civilizată. nici să audă de aşa ceva. se vede cale de-o poştă. şi am otrăvit pămîntul cu pesticide.. limba mamei.. dar nu mai sîntem siguri de ceea ce culegem. Mai t sîntem încă siguri de ceea ce semănăm. Una zicem. controlul ne va spune dacă ceea ce a crescut pe pămîntul nostru mai este bun de consumat sau nu mai este bun. şi am ajuns a nu mai stăpîni nici limba maternă. în privinţa otrăvirii cu chimicale pămînturile Moldovei au ajuns azi a ocupa mai că primul loc pe glob. A şasea parte a lumii. îi tot dăm cu „restruc­ turarea“ pe ici şi pe dincolo. roada să fie mai întîi supusă unei analize în vederea sta­ bilirii conţinutului de nitraţi. Vorbim de agonisire. viţa noastră de vie ca nimeni să nu le mai dea crezare? Pînă aici să fi mers planurile fantasmagorice ale corbilor de mai ieri-alaltăieri?. Hotarele se întind pe mii de kilometri. Deseori îţi vine să crezi că vorbele ne sînt pe un mal. pe tot cuprinsul republicii. Radare din­ tre cele mai sofisticate stau de strajă gliei străbune. Au ajuns spicul. Aceasta pune sub semnul întrebării bunul nume al ţarinilor noastre. faptele — pe celălalt. ce ne rămîne? VI O stranie duplicitate. în urma acestei şovăieli s-a hotărît ca de acum încolo.

Fireşte. şi de sculat ne-am sculat. Oricum. la una din întîlnirile electorale pe care le-am avut la Donduşeni. un ţăran înclinat spre filozofare mi-a scris într-un bileţel: „De trezit n e:am trezit noi. şi fraţii mei. precum li s-a întîmplat şi multor altora. lumea se trezeşte. şi umilinţa. de acum se vorbea că „de trezit ne-am trezit. în propriul pat. dar vorba e că de sculat nu ne putem scula!“. Crescut la ţară. se scoală. pe malul stîng al Prutului. trist. Cred că în iarnă sau cel tîrziu spre primăvară se va zice: „Bine. cu medic la căpătîi. Ţin minte pînă acuma suflarea lor înfrigurată. şi multe altele de acest gen. ca o rugă către cer. cu rude înlăcrimate în jurul patului. cum a zis cîndva poetul Andrei Mureşanu. dar asta e treabă ceea ce facem noi? Numai atîta?!“. sectorul meu. aşa o fi arătînd somnul de moarte al unei persoane particulare. La sfîrşitul verii. la Marea Adunare Naţională din Chişinău. să mă pomenesc primăvara cu vita căzută în brazdă. mulţi cred că „somnul cel de moarte“ este un fel de picurat.CINE A STINS LUMINA ÎN ROMÂNIA Calvarul prin care trece poporul român de aproape de jumătate de secol a cunoscut la sfîrşitul acestei toamne o treaptă nouă: umilire prin neputinţă. umbrit de groaza stingerii. ruşinea gloabei care iată că vrea să se scoale şi nu poate! Ce se petrece în fond cu lumea noastră la acest sfîrşit de mileniu? în primăvara acestui an. dar iată că încă nu ne-am apucat de treabă!“. o moleşeală dulce în propria casă. Mi s-a întîmplat şi mie. „somnul cel de moarte!“. pe cînd somnul de moarte al unui 467 . ŢDar ce este în definitiv „un somn de m oarte“? Cum o fi arătînd el? Pe semne. ochiul cela mare. se apucă de treabă pe cînd la numai cîţiva paşi neamul coborît din aceeaşi rădăcină doarme. am arat şi eu precum au arat şi părinţii.

I-i frică. iată m area p ro b le m ă a p la iu lu i m io ritic. c a re a i n t e r z i s p r e l a ţ i l o r să se a m e s ­ t e c e î n tr e b u r ile p o li t ic e . în fr u n t e a p o p o r u l u i a f o s t V o d ă şi V l ă d i c a . şi de c e ila l ţ i am a v u t d e stu i. M i s-ar p u t e a re p r o ş a că u n a e p ă s t o r ia s u f l e t e l o r şi alta e p l ă s m u i r e a p o lit i c ii m o d e r n e . Ştim fo arte b in e c o n f r u n t a r e a pe ca re a a v u t -o Ş t e f a n ce l M a r e c. am a v u t d o m n ito r i mari şi v i t e j i. p a r că e s t e v i e şi u i t ă c ă v i e nu e ste . S t i n g e r e a c o n ş t i i n ţ e i n a ţio n a le.. N u p o ate. dar. d in is t o r ia n e a m u r ilo r . să străbată. V e d e cu o c h i i săi ce se face la v e c in * -îş i dă p re a b in e s e a m a c-ă a c e a s ta e s t e c a le a pe ca re ar tre b u i să o ia. se ş t e r g ei î n ş i ş i de pe ha rta c i v il i z a ţi e i . D i n vr e m i stră­ b u n e şi p în ă la Regat. A r fi de citat şi p ap a Io a n al II-lea. M ă rog. Şi d acă d is p e r a r e a şi s o m n u l c e l de m oarte c u p r in d u n n e a m în treg .şi t r u d ito r se duc. să p u t e ţ i b i n e c u v î n t a şi v o i? D e u n d e a tu n c i v i n e i z v o r u l s l u j i r i i v o a s tre ? D e ia M în t u i t o r u l sau d in s ala de ş e d i n ţ e a f o r u r i l o r s u p e r io a r e ? Şi d a că v i n e de a c o lo de u n d e ştiţi v o i b in e că v i n e . B is e r ic a . p o a t e mai n o r o c o s . cam aşa e! E x i s t ă î n s ă u n p u n c t u n d e p ă s t o r u l e s t e c h e m a t p rim u l în faţa lum ii p e n t r u a ră s p u n d e de s o a r ta p o p o r u l u i pe care îl p ă s t o r e ş t e şi a c e s t p u n c t fatal se n u m e ş t e d e z n ă d e jd e a . a tu n c i p ă s t o r u l p r i n c i p a l tre b u ie să se re t ­ ragă u n d e v a . u n p o p o r m în d ru . la v r e u n a din m ă n ă stiri. de . p e n t r u ca pe u rm ă să p u te ţi mirui. C i n e şi cum. am a v u t p ăs to ri d e m n i de n e a m u l nostru. lă s în d t o i a g u l a l ­ tuia. dar de u n u l s i n g u r î n faţa u n e i tiranii p o p o r u l ro m â n nu a f o s t lă sa t n ic io d a tă . ba d e s e o r i c h i a r şi pe tim p u l re g ilo r . Şi vo i. şi în ce fei a s tin s lu m in a N e a m u lu i ? Sau să p u n e m p r o b ­ lem a p u ţ i n mai a ltf e l: c in e a f o s t rî n d u it de s o ar tă să p ă z e a s c ă lu m in a şi nu şi-a fă c u t datoria p în ă la capăt? î n p rim u l rînd. p e n t r u că de ce o ţară fru m oa s ă. M u lţ im e a . p re o ţi m o l d o v e n i. C e fa ce azi P r e a F e r i c i t u l P a t r ia r h al Ţ ă r ii? A ş t e a p t ă de c î ţ i v a ani să fie p rim it de f o r u r i l e s u p e r i o a r e ca să i s e p erm ită să p u n ă u n m i t r o p o l i t în f r u n t e a M o l d o v e i . ce f a c e ţ i v o i? O a r e n u p u teţi să v ă a d u n a ţi u n d e v a în tr -o seară. n u se în c u m e tă .n e a m e cu t o t u l a l tc e v a . : La urm a u r m ei de ce? se în tr e a b ă azi o lu m e în treagă. aş c r e d e eu. în to ta lit a t e a ei. D o m n i t o r u l şi M it r o p o l it u l . p o a te mai c u r a j o s . N u în d r ă z n e ş t e . F ire şte . să v ă a l e g e ţ i u n m it­ r o p o l i t şi să p u n e ţ i s t a t u l în faţa u n u i fap t îm p lin it? A ş t e p t a ţ i m ir u ire şi b i n e c u v î n t a r e de la partid.. p rim u l său s f e t n ic .u D a n i i l S i h a s t r u l. parcă ar fi v ie .

Astfel s-a produs ceea ce a vrut cîndva să zic^ cej. gata! asiguraţi!! în vecii v’ e cjior’ el şi copii. aici ajungem U cei ^ai dureros capitol al plaiului mioritic. încă un pas şi. s-a putut în»— ^ c* în România aceste separări să ducă pînă la Ştedjjai ce[ de moarte?! Ce a făcut omul simplu. li s-a întîmplat şi altora.. a mai fost sj Drin alte părţi. un capitol care se numeşte compromisul ca formă de supravieţuirii 469 . Care cu mai Jtafj car^ cu mai puţin succes. istoria lumii nu este altceva decît ţant nesfîrşit de separare şi dominare. şi neam de neamul lor. desfac. au pornit şi ei într-o goană nebună.. din popof Dg . Din păcate. acea forţa care a asigurat cjnc}va energia spirituală a poporului. fac. a Azi supraveţuiesc aceia care spun ceea ce gîtidesc şi fac ceea ce spun! Ca un simplu creştin îmi iau pe suflet păcatul 0reu şi zic că clerul Ţării nu şi-a îndeplinit misiunea P^storitului. lăsînd Neamul pradă disperării. din partea oamenilor de C\jitura Poeţi şi prozatori de talie europeană în primii a •. văzînd ce făină $e maci_ nă la moară. părîndu-li-se sărmanilor c^’ j jun pas. feţele bisericeşti nu au fost singV(re q altă piatră de moară răsturnată peste sufletul Nearn^juj românesc a venit din partea celor care în primvtj rjncj au contribuit cîndva la deşteptarea. clerul. El. Cumpără. la formarea identi­ tăţii noastre naţionale. plătind tributul cuvenit febrei materialiste.. va r^s_ punde primul în faţa istoriei şi în faţa Domnului Den_ tru stingerea conştiinţei naţionale.ejjra maximă: separă şi domină! Mă rog. Privită din ac^sţ D1j nct de vedere. v î ^ con_ struiesc. pentru că — hai să ge_ rioşi! — pe degeaba nimeni nu dă nimic. ţile cu prostii de genul: ce se va petrece cu rori)a j * cel de-al III-lea mileniu? Intelectuali de i la sat« I V1' 1 • — y ^"*7 dascau de pe vremuri. Cum însă. j noilor orînduiri s-au grăbit să ocupe vile luxoa$e • să se fi gîndit care va fi vama pe care va treb^’ : maj j apoi să o plătească poporul.ce ziceţi una şi faceţi alta? Multă vreme s-a creiţ^ ja noi că a zice una şi a face alta înseamnă a fi ŞM^chgjHîtru foc! Deştept! Istoria modernă ne dovedeşte ^ amarnic s-au înşelat străbunii noştri care au crezuţ.rasit de păstori duhovniceşti? Şi.. mai alesmarij promotori ai materialismului sînt zgîrciţi cum nu j poate! Savanţi de renume mondial ani în şir şi-au su^jţ mjn.

nu l-am reţinut. căci. deşi spinul de adevăr plasat pe calea undelor îl port în inimă şi eu! Cred că nu e pierdut chiar to­ tul. zicea dumnealui. Atunci însă cînd compromisurile du­ rează decenii la rînd. acoperind. zice psalmul. din păcate.In decursul istoriei. cele trei principate au trecut prin atîtea. Cutremurat de acel răvaş. şi euvîntuî îmi era numai foc. Ferit-a sfîntul să rostească cunoscutul şirag de cuvinte gîndindu-se la cu totul alt­ ceva. dar unde sînt garanţiile că după asta se va schimba ceva spre bine şi la noi?! Fost-am ne cu vînt şi neglas am fost. nu se mai poate face nimic. Atunci se stinge făclia conştiinţei naţionale şi în­ cepe somnul cel de moarte! Şi acum celebra întrebare a marelui popor rus: ce-i de făcut? în una din emisiunile EUROPEI LIBERE a fost citită o scrisoare sfîşietoare venită din ţară. dacă zici dumneata. căci în aşa fel chiar că nu ne vom mai trezi nici­ odată. mă pot întreba scepticii. Ei hai. mă rog. dar pentru o renaştere e nevoie ca fiecare român să lase într-o bună seară dincolo de pragul casei marile sale păcătuiri„ să închidă bine uşa şi să rostească Tatăl Nostru cel Ceresc! De unul singur. atunci începe degradarea. După ce a fă­ cut atîtea m inuni pentru neamul nostru — căci. Atunci cînd noua orînduire i-a făcut poporului român cu ochiul. coborînd în fond. nu-1 pot primi. Dacă vreţi. Ia vale? Sau: să coborîm la vale. înăbuşind cu totul felul de viaţă zis normal. românul — ha! — a rîs pe sub mustaţă: hai. dar iată că într-o zi m-am trezit şi gura îmi era numai pară. că pe vremuri compromisurile au fost limitate de timp şi de împrejurări. bine. vorbind numai de vîrful dealului? O facem şi pe asta! Nu s-au gîndit„ sărmanii. Mai bine ar fi să puneţi o floare la mormîntul Ţării care a fost şi nu mai este.totuşi ca ceva absolut. oferi ndu-i un mic compromis. îi sfătuia pe cei de la de radio din M ünchen să nu-şi piardă timpul degeaba. Mai rostim o dată u n Tatăl Nostru. tovarăşe. Fără preot şi fără partid! Fără compromisuri. la drept vorbind. num ai datorită Domnului am supravieţuit — ■ 470 . încît compromisul le-a devenit o necesitate. că ce alta am tot făcut neam de neamul nostru! Zici să mergem la deal? Poftim! Zici să o luăm la vale? Cu cea mai mare plăcere! Zici să ne facem a urca la deal. Cetăţeanul. un fel de a fi. numele căruia. degene­ rarea. »7 o trăsătură a caracterului naţio-» nai.

după atîtea minuni. să ne bucurăm iară de fiecare zi a existenţei noastre. . Dar. de ce nu s-ar îndura Domnul să mai facă una! Să ne trezim într-o dimineaţă luminaţi şi ne cu vm tul să se transforme în cuvînt. pentru că £ |r i această bucurie viaţa dintr-un dar ceresc se transformă într-o grea şi insuporta­ bilă povară. ’cutremurată de cele ce s-au întîmplat. sfîntă iarbă a Neamului. nu i^aj păcătui! Domnul să ne ajute! Roma 30 noiembrie 1989 .deci. şi neglasul să devină iarăşi glas.

uite.. în cele patru decenii de cînd soarta m-a rînduit să fiu scriitor la moldoveni.. am fost cusut şi răscusut deatîtea ori.Ce s-aud? — Gata.'zice. numită în popor chicoteală. cînd eu cu un ceas în urmă am vorbit cu Ciobanu la telefon? Consăteanul meu rămîne pe gînduri. — Pe cine anume? — Cum adică pe pine? Cimpoi şi Ciobanu. De. dar n-au apărut pe ecran nici tmul.O VECHE SLĂBICIUNE A MOLDOVENILOR Cîteva luni în urmă. la o întîlnire cu alegătorii de la Donduşeni. mă pomenesc cu un consătean ce urcă alar­ mat pe scenă şi îmi face cu degetul să ne retragem. zic. consăteanul. ce să-i faci.. Ş-apoi vai de cel care a intrat în gura lumii nici necuratul nu -1 mai scoate de acolo. Lucrau pe secret. Apoi se întreba că de ce scrie aşa de scurt? De ce a plecat la Moscova? De ce nu se întoarce? Vechii mei prieteni. U n fel de gimnastică respiratoare. — Atunci. încît azi nimeni nu mai ţine minte de la ce s-a pornit şi pînă unde s-a ajuns. ilegal. gîfîind de emoţii. că are ceva să-mi comunice. — Care sigură. Nu rîde. arhiplină. Sala. rămîne cu ochii pe noi. de ce n-au participat aseară la emi­ siune? ’Că au fost anunţaţi în program. In zorii zilei. Vreo zece ani la rînd lumea se întreba cînd o să se însoare Druţă acela.ZVONURILE .. îmi fac cruce. Agenţi ai securităţii de la Scprniceşti. partinicii . folosind cel mai ieftin material de construcţie din Moldova.. bănuind că e vorba de ceva extraordinar. — Auzit? mă întreabă. nici celălalt.. invidia. I-au arestat pe amîndoi. dar cum Ceahlăul neamului s-a prăbuşit. Există la moldoveni o slăbiciune stră­ veche de a-şi tot scărpina sistemul nervos cu cîte o nou­ tate nemaipomenită. informaţie absolut sigură. au ticluit 472 .. că. — .

cei care mi-au mai rămas credincioşi. şi la celelalte serate. telegrame.. cum ziceau odată ro­ manii. o stare provocată de procesul restructurării... Tobago. Dezmembrarea familiei naţionale — iată ce-i preocupă în primul rînd. Iar lumea. i Iată însă că aici autorităţile nu prea.. dar se vorbeşte şi de Tobago. Cei care de atîţia ani distrug acest pămînt şi această ţară din umbră preferă să nu apară la lumină nici de astă dată. alţii au auzit de Israel. profanarea vieţii spirituale ca atare. fie el şi onorific — postul cela. ce haz ar mai avea viaţa? Zadarnic însă crede biata lume că este angajată într-un joc chiar atît de nevinovat. Să-şi mai scoată şi ei pîrleala că destul cît mi-au tot bătut din palme. . Că mi-am defăimat poporul prin Scrierile mele.. să ne întrebăm cui îi convine toată forfota asta? Dacă autorităţile deţin dovezi incontestabile că Druţă îşi părăseşte ţara. Că am trei copii pierduţi prin lume. mă rog. speriindu-ne unul pe altul cu lucruri nemaiauzite. bade..un şir de legende pe de-a dreptul nemuritoare. Sărmanii mei cititori. Israel. Iată însă că timpul trece. începe să răzbată pînă că şi pe paginile ziarelor. Şi la festivalul teatral. Că am participat la deportări. ia proporţii. apeluri telefonice. Unii zic de Canada. ca lumea. cică. Scrisori.. de ce nu se cere anularea Diplomei sale de scriitor al poporului sau eliberarea lui din postul de Preşedinte al Uniunii scriitorilor.. Că. Şobolanii specializaţi în răspîndirea zvonurilor şi temuţii lor stăpîni ştiu ei foarte bine ce fac. Auziţi? Informaţie absolut sigură. Ce şi-o fi zis oamenii — ne mai înveselim şi noi oleacă. Ce faci. m-aş fi tras dintr-un neam de chiaburi. Ştiind cam cît ţine o noutate în Moldova. şi-i scot pe bieţii oameni din minţi. pe noi cui ne laşi? Aici ar fi cazul să ne oprim şi. Alt0 1 'interi. Compromiterea. Dimpotrivă. mă caută cu disperare... de ce nu pun problema rechemării lui din Sovietul Suprem al Uniunii. Ca­ nada.. fireşte. Dar. Se folo­ sesc de starea oarecum exaltată a populaţiei.. Dumnezeu cu dînşii. Că n-am venit la baştină să-mi înmormîntez părin­ ţii. mi-am zis. iar vîlva stîrnită nu se mai potoleşte. Acum iată că apare una nouă — Druţă pleacă în străinătate. un-te duci?Apoi. scopul final a fost şi rămîne unul şi acelaşi — separarea poporului de for­ mele tradiţionale ale conştiinţei sale naţionale. vorba cîntecului.

Ce-i drept. Un suflet curat şi nevinovat îmi scria printre altele că „după cele patru volume. Eu insă fiind şi prozator. pervertit. sfinţii t u ale lor. Luc­ rurile au mers atît de departe.. în cali­ tate de persoană de încredere... urît şi zgomotos.. manipulat? Să nu fi avut el chiar nimic sfînt la sufletul lui? Nu demult Grigore Vieru. am avut impresia că pentru prima oară îl văd la faţă şi-i cunosc cu adevărat sufletul. şi a avut de pătimit destule. ar fi trebuit să am o experienţă mai mare. Şi iată că într-o bună zi rămîn şi eu pe gînduri. după toate cîte le-ai făcut dumneata pentru Moldova. ar fi de mi­ rare să mu-ţi batjocorim noi numele. căci după patru decenii de slujire. aşa-zisului om simplu. dar n-au prea înţeles despre ce este vorba acolo. multe se pot întîmpla pe lume.. cum se obişnuieşte pe la noi. nu văd pentru ce m-aş dezvinovăţi şi ce i-aş mai putea comunica cititorului în afara celor deja spuse în aceste Scrieri. te voi primi smerit pe toate..Vremurile defăimărilor mele au trecut. una din două — ori că n-au citit de ioc lucrările mele. Moscova. îneît cei ce vor porni azi cu zoi le spre mine se vor pomeni că te toarnă la tulpina# neamului din care ne tragem cu toţii. dragă copilă. fireşte. Căci dacă zecile de mii de cititori care s-au abonat la Scrierile mele dau crezare acestor zvonuri. dar vorba lui Alecsandri.Mă rog. şi dramaturg. în ceea ce mă priveşte. dar vorba e că ce urmăreşte poporul atras cu viclenie în această chestiune atît de vitală pentru existenţa lui? Care e poziţia omului simplu? A celebrului om simplu. Mă rog. ori că au ciupit cîte ceva. Aşa ceva hotărît că nu se va întîmpla.“. despre care s-a scris şi s-a vorbit atîta? De ce se lasă el atît de uşor sucit. / august 1990 474 . Dar. poeţilor li se iartă multe. ne naştem cu toţii poeţi. mi-a şoptit într-o bună zi la Moscova: — Ştii. Nici o grijă. o rază de lumină a străbătut totuşi această epopee sumbră. demonii cu ale lor. după ce a participat în pri­ măvara aceasta la mai multe întîlniri electorale.

RUGA SLAVO-LATINĂ Azi. nimeni nu mai cinsteşte cuvîntul. Aşa că să te grijeşti de copacul cela în taina. Doamne. Azi omul smulge cuvintele în grabă. Doamne. Din cuptoarele supărărilor. Ceea ce naşte clipa. Azi. Aşa ca să-l nască chinuitor cu riscul propriei sale vieţi.veacuri. Ştiut numai de tine. 1 7 475 . Să ducă o viaţă lungă de. Aşa cum se cinstea el odată. Cum se obişnuieşte în lumea cuvintelor. Pentru ca nou-născutul. Să-l creşti cu inima si cu sufletul. Potrivit sorocurilor hotărîte de către Tine. Din cuptoarele răzbunărilor.’ » r Să odihneşti în clipele grele La umbra lui. Ca un copac Sădit de către Domnul La un loc Ştiut numai de El. O clipă şi ţine. Dar. Ca o mare minune A existentei noastre. Aruncă cu ele în mulţime. Să bucuri Cînd va fi să fie Lumea Cu roadele acelui pom. nimeni nu mai poartă cuvîntul.

Cel care şi-a găsit faţa. Şi iar o vînturăm. Azi tot ce spunem se duce pe vînt. Cu spovedanii. Doamne. Prin cultivarea cuvintelor frumoase. în ultima clipă. Lăsînd un şi mai mare gol în urma lui. Azi. Ce ar cădea în conştiinţa neamului. Nefiindu-ne cuvintele cu har. Toţi au numai gură. 476 . Lăsîndu-ne numai pleava. Cît mai categoric. Toţi vor să vorbească. Pe care noi o vînturăm. Cum cad seminţele-n pămînt. Valul cela. De parcă o altă muţenie de veacuri Vine de peste deal să ne calce. Aşa se şi duce. Cu blesteme.Azi. Aşa ca să crească şi să dea roadă în sufletele urmaşilor noştri. Nimeni nu recunoaşte c-ar avea şi urechi. Cuvintelor veşnice. Cît mai grabnic. Căci demonii răului ne-au răpit grăunţele. Nu mai pune preţ pe cuvînt. Dar. Şi firea. Cum vine. poporul mioritic. Şi o mai vînturăm o dată. nu ne mai ajunge suflare Pentru atîtea cuvinte. Cît mai sus. durerea noastră Nu mai naşte cuvinte mari. Doamne. Şi neamul. Şi noi ne grăbim. Cu afurisenii. Cuvinte grele. Azi. Doamne. Nu ne mai ajung ascultători.

Ultimul cuvînt La judecata Cea de apoi. Cuvintele întregi. Amin. puţinele cuvinte adevărate. De doruri. Ne-au umplut ţara De nu mai avem nimic întreg la casa noastră. A ugust 1990. Căci Tu te-ai dovedit a fi cel mai Credincios ascultător al nostru Şi Ţie o să-ţi revină. Doamne. Moscova . Azi. De viziuni. Şi aceste fărîme De gînduri. Cuvintele vii Urcă domol la cer Către Tine. Pînă la urmă.Fiecare aruncînd la nimereală Ceea ce îi vine pe limbă.

Dramă în d o u ă a c te ____________ _ C ER V U S D IV IN U S . p o e t n a ţio n a l________ __________________ ______ . Dramă in trei a c te ' -------------. PĂ SĂ R IL E T IN E R E Ţ II N O A S T R E . A P A Ş I V IR G U L E L E ^__________________ ____ C IN E A S T IN S L U M IN Ă ÎN R O M Â N IA ________________ _ Z V O N U R IL E . D ramă in două p ă r ţi H O R IA .O V E C H E S L Ă B IC IU N E A M O L D O ­ V E N IL O R _______________. ______________________ _ R U C A S L A V O -L A T IN A ________________________________ _ 113 * 233 296 419 427 453 467 472 475 .---------D O IN A .CUPRINS C A SA M ARE.D ra m ă în do u ă a cte __________________ _ _ ________ FR U M O S ŞI SF ÎN T . C o m ed ie tragică in d o u ă p ă r ţi ________ M O Z A R T LA S F ÎR Ş IT U L V E R II Ţ a ra b ă rb a ţilo r fru m o şi __________ ___ ________________ ____ A firm area c u g etu lu i _________________________ _________ — S lu jire a s e m e n ilo r_____________ ____ _____________________ M ozart la sfîrşitu l v e r ii______ _____________________ _______ LA U M B R A C U V ÎN T U L U I Lum ea lui C e h o v ________________ __ ________________ _____ E m inescu. D ramă în trei a cte _____ ________________________ -—. i • _____________________ ----La um bra c u v « in tu lu _________________ PA M ÎN T U L .

Maiorov. Voi. Dramaturgie. 4. ISBN $ -3 6 8 —00906-2 V olum ul IV c u p rin d e d ram aturgia şi* p u b licistica s c r iito r u lu i D 4m 7 5 6 ( 1 0 P 'I I ~ 10' 14-89 ( N o u tiH‘ e d ito ria le ) BBC 84 M o l 7-44 . 1990'.— 480 p. graf.— Chişinău: Hyperion. publicistică/Prez. în patra volume. de S.D 83 Druţă Ion Scrieri.