CURS 9 SULFAMIDE

În anul 1908, Gelmo a sintetizat paraaminobenzensulfamida pornind de la colorantul textil roşu denumit crisoidină. Pe de altă parte în 1932 Klarer şi Mietzsch sintetizează sulfamidocrisoidina, pentru ca în 1935 Domag să o utilizeze cu succes ca şi chimioterapic, la animale de experienţă. Ulterior s-a stabilit că sulfamidocrisoidina îşi datorează acţiunea paraaminobenzensulfamidei (sulfanilamidei). Apoi prin înlocuirea la gruparea sulfamidică (SO2NH2), cu radicali, s-au obţinut alte sulfamide, mai eficace, mai puţin toxice şi mai solubile în apă. Astăzi sunt aproximativ 15.000 de sulfamide, sinteza lor chimică pornind de la anilină (benzil – amină). Sulfamidele sunt, în general, pulberi albe ori gălbui, inodore, insipide. Nu sunt solubile în apă decât sub formă de săruri sodice, sau în mediu alcalin. Ele au caracter amfoter (acid, prin gruparea sulfamidică şi bazic, graţie grupării aminice). Cele mai multe sulfamide se absorb uşor din intestin, absorbţie favorizată de pH-ul alcalin şi de cantităţi mari de lichide. În cazul administrării parenterale (de obicei intravenoase) se obţine o sulfamidemie înaltă şi rapidă (distribuţia sulfamidelor este de tip extracelular; vezi figura de mai jos), dar concentraţia serică terapeutică se menţine mai puţin timp decât în cazul administrării orale, deoarece şi eliminarea este mai rapidă.

Reprezentare schematică a ciclului (profilului) farmacocinetic al sulfamidelor Consecutiv absorbţiei sulfamidele suferă în organism transformări, cele mai importante fiind combinarea lor cu proteinele serice şi acetilarea. Cuplarea sulfamidelor, la nivelul sângelui, cu proteinele plasmatice se face în proporţie de 60 – 90%, uneori şi mai mult (în funcţie de sulfamidă). Fracţiunea cuplată nu difuzează din sânge în ţesuturi (datorită

. înşelând bacteriile. Astfel.B. Din fericire pentru bacterii. cu alte cuvinte ele pătrund în celula microbiană în locul APAB-ului. Toxicitatea sulfamidelor poate fi mult diminuată în urma asocierii mai multor sulfamide.A. întrucât ajung să-şi fabrice singure APAB. pe de o parte. 0. iar pe de altă parte. ceea ce face ca riscul cristaluriei şi blocajului renal să scadă. lucru care va determina scăderea dozei fiecărei sulfamide în parte. afinitatea microorganismelor faţă de APAB este mult mai mare decât faţă de sulfamide.4 % din greutatea corporală. indicele terapeutic la cal este de 40 – 200.P. fracţiuni devenite libere. O NH C CH3 SO2NH 2 Acetilarea sulfamidelor la nivelul ficatului Mecanismul de acţiune şi eficacitatea terapeutică a sulfamidelor constă în proprietatea acestora de a împiedica microorganismele (prin competiţie) să utilizeze acidul paraaminobenzoic (APAB.2 – 0. active faţă de microorganisme. se face la gruparea aminică. se substituie acestuia din urmă. dată fiind structura stereochimică forate asemănătoare cu a APAB-ului. Sulfamidele. se înţelege că pentru a avea loc substituirea sa este necesară o concentraţie mai mare de sulfamidă decât de APAB. cu ajutorul coenzimei A. deci foarte bun.moleculei gigantice). un metabolit necesar sintezei acidului folic (vitaminei B9). Acetilarea are unele consecinţe malefice: derivaţii acetilaţi devin inactivi faţă de microorganisme. Dacă dozele de sulfamide sunt insuficiente. iar dozele mortale minimale reprezintă. eliminându-se lent din organism. datorită solubilităţii scăzute a acestor acetilaţi (mai ales în urina acidă) pot conduce la formarea cristalelor de acetil-sulfamidă care vor bloca căile renale. vitamina H1). sulfamidele pot fi considerate ca având o toxicitate foarte mică. în funcţie de sulfamidă. Acetilarea sulfamidelor la nivelul ficatului. atunci bacteriile devin rezistente. cel puţin la animalele adulte. reprezentând un depozit din care se eliberează treptat şi mereu. ele fiind astfel o pradă uşoară pentru fagocite. În lipsa acidului folic este grav afectată creşterea şi înmulţirea bacteriilor. creşterea solubilităţii în urină a acestora. Produşii acetilaţi – alergogeni – se găsesc în cantitate mai mare în urină decât în sânge. Analogie structuralã între sulfamide si acidul paraaminobenzoic În ceea ce priveşte toxicitatea faţă de substanţele chimioterapice studiate anterior. NH2 NH2 N C OO OS O Sulfamide R2 A.

peritonite. mai ales faţă de coci Gram pozitivi: streptococi. stafilococi.Dozele. obstetricale.ultraretard: . Sulfamide sistemice: .Sulfafenazol . la 1 – 2 zile . se divizează în 2 – 4 reprize. . pleurezii. Sulfamide enterotrope: .Marfanil . infecţioase. Clasificarea sulfamidelor .semiretard: 4. gonococi.Madribon .Darvis T .Sulfametoxidiazin (Ultrasol) 1 adm.Sulfaquinoxalina . abcese. în medicina veterinară. parazitare.Sulfacetamida . chirurgicale. datorită faptului că au un preţ scăzut (comparativ cu antibioticele).Ederen . la 3 – 4 .Sulfatiazol 4 reprize /zi . endometrite.în unele stări infecţioase nespecifice: bronhopneurmonii.având drept criteriu viteza de epurare/metabolizare: 1.Sulfaguanidina 1 adm. un spectru antibacterian larg şi o eficacitate terapeutică apreciabilă în unele boli infecţioase. Sulfamide cu aplicare locală: .Coccibio .Ametosulfin (Trisulfamida retard) .Tetramidan aviar .Sulfaveridina . micoplasme. pro die.Sulfadoxin 1 adm. la o săptămână . artrite. mamite.Sulfametin .Sulfalen 2.coccidiostatice: .boli medicale. gastroenterite. sulfamidele sunt bacteriostatice. ricketsii. flegmoane. pneumococi.diuretice: . reticulite.Neoxazol . virusuri şi acidorezistenţi (bacilul lui Koch). coci Gram negativi: meningococi. Primele doze sunt doze maximale (de atac) tratamentul durând 3 – 6 zile cu doze regresive şi apoi continuându-se 1 – 2 zile după dispariţia simptomelor.Sulfametazina .Formosulfatiazol 3.Ftalilsulfatiazol . pericardite. Indicaţii: . retenţii placentare. sulfamidele sunt printre cele mai folosite substanţe medicamentoase.Suzotril (Trisulfamida) 1 – 2 reprize/zi .Sulfanilamida . La ora actuală.retard (depozit): . pasteurele. Sulfamide diverse: . salmonele. Cele per os sunt cu 30 – 50 % mai mari decât cele injectabile.cu acţiune scurtă: . În privinţa spectrului de acţiune. bacili Gram negativi: colibacili.Sulfacoccidin . brucele. Sulfamidele reprezintă singura grupă de medicamente la care doza (pro die) se reduce sistematic în cursul tratamentului. Inactive sunt faţă de leptospire. afecţiuni ale ongloanelor etc.

o dată pe zi. combinându-se apoi. soluţii (colire 10%). sol. . Sulfamerazina – Suzotril – Trisulfamida – Plurisulfan – Sulfamerazinum Este un amestec. inodoră. sulfametazină şi sulfacetamidă. Soluţiile de sulfatiazol au pH-ul apropiat de 11. Prezentare comercială: pulbere.c. i. cu proteinele serice.5. greu solubilă în apă.m. din care aceasta se eliberează apoi lent şi treptat. şi chiar s.5 g şi soluţie 20% în fiole de 5. Prezentare comercială: pulbere. în primul rând a cristaluriei.. Soluţiile de 33% şi 20%.. Prezentare comercială: pulbere.hipoglicemiante: .. puţin iritante. 50 şi 250 ml. Administrat oral – per os. În urma asocierii s-a obţinut un spectru mai vast. Sulfametazina – Sulfadimetilpirimidina – Sulfadimidina – Sulfametazinum Pulbere greu solubilă. La specia câine injecţiile intravenoase produc vomitări. administrate în general injectabil.v. rezultând astfel un depozit seric de sulfamidă (80%). comprimate a 0. 33%) este uşor solubilă în apă. ca şi alte sulfamide retard. Sulfatiazol – Paraaminobenzensulfamidotiazol – Norsulfazol – Sulfatiazolum Este o pulbere albă sau gălbuie. o singură dată pe zi. din care cauză se administrează intravenos. sulfatiazolul se absoarbe rapid şi complet la speciile monogastrice. cel mai adesea pe cale intravenoasă. o eliminare încetinită şi atenuarea la maxim a fenomenelor secundare nedorite. SULFAMIDE SISTEMICE Aici intră sulfamidele cu acţiune generală. dar greu şi parţial la poligastrice. iar pe plăgi sub formă de hemopansament sulfamidat (O. Soluţia de suzotril se injectează intravenos sau intramuscular profund. o sulfamidemie înaltă. Vlăduţiu). tablete a 0. Se poate aplica local sub formă de pulberi. solubilă în hidroxizii şi carbonaţii alcalini.Tolbutamid 5. Fiind puţin iritantă. Sulfamide potenţate: Trimetoprim + Sulfametaxazol (co-trimoxazole) Trimetoprim + Sulfadiază (co-trimazine) Trimetoprim + Sulfadoxin (co-trimoxine) Ormetoprim + Sulfadimetoxine Această clasificare are în vedere doar cele mai folosite sulfamide în terapia veterinară. sub formă activă. reversibil. 10. unguente (10 – 20%).5 g. este insolubilă în apă. dând soluţii alcaline. de 3 – 4 ori pe zi (are un timp de înjumătăţire redus 6 – 10 ore). Administrată oral se absoarbe uşor. iritante deci. în părţi egale (8% din fiecare) de sulfatiazol. dar sarea sodică („Dimerasol” sol. simple sau compuse. dar şi puţin toxică şi mai ales foarte eficace. uşor solubilă în solvenţi uzuali ai sulfamidelor. 30 % f x 2 ml. Sulfametoxidiazina – Sulfametin – Byreno – Dulana – Sulfametoxidiazinum Este o pulbere cristalină alb – gălbuie. sulfametazina se recomandă pentru tineret şi sugari. se injectează i. soluţii 20 şi 33% în fiole de 10 ml şi flacoane a 50 şi 100 ml.

v.5 g s. greu solubilă în apă. soluţie injectabilă 20%. după administrarea orală. . odată la 24 de ore. însă sarea sa sodică. * În afara sulfamidelor retard (depozit) amintite. Sulfacetamida – Albucid – Sulfacetamidum Este o pulbere albă. succinilsulfatiazol. unde este mai activă decât sulfatiazolul). se elimină lent din organism. salicilazosulfapiridina. sau i.) făcându-se o dată la 24 de ore (uneori la 48 de ore). salazol. Ultrasulfan).m. administrarea (i./kc). Dimetoxipirimidina (Sulfadoxin). Dintre acestea amintim: Sulfadimetoxipirimidina (Madribon. profund. timp de 4 – 5 zile. în dozele cunoscute. Ametosulfin – Trisulfamida retard Este o asociere în părţi egale a 3 sulfamide: sulfatiazol sodic. dozele fiind aceleaşi. SULFAMIDE CU APLICARE LOCALĂ Sulfanilamida – Paraaminibenzensulfamida – Sulfamida albă – Prontosilul alb – Streptocid alb – Sulfanilamidum Sulfanilamida se utilizează doar în aplicaţii locale (mai ales în streptococii. Sulfametoxipirazina (Sulfalen). fl x 100 şi 250 ml. Prezentare comercială: pulbere. Sulfametoxidiazina este o sulfamidă retard de calitate.a. Se administrează strict i.v. punând în libertate sulfatiazolul (substanţa activă cu proprietăţi antimicrobiene) şi radicalii ftalil şi succinil (acidul ftalic şi succinic). de asemeni.5 g. pro die (grame s. cu o administrare la 24 – 48 de ore. Se administrează până la vindecare. aceasta este redusă. se absorb foarte puţin din intestin (5%). hidrolizată în intestinul gros în sulfapiridină şi acid 5-aminosalicilic. sau i. aceste sulfamide enterotrope (ftalilsulfatiazol. mai există şi altele a căror repetare a dozelor se face la 72 – 96 de ore şi chiar mai multe ore (sulfamide ultraretard). Are un spectru antimicrobian larg. Se recomandă în tratamentul colitei şi leziunilor ulcerative intestinale la câine. Tratamentul cu ftalilsulfatiazol şi succinilsulfatiazol. fiole de 20 ml. Salicilazosulfapiridina (sulfasalazina. acţionând local asupra germenilor patogeni. Tratamentul durează 4 – 5 zile. deci riscurile provocate de compuşii acetilaţi sunt extrem de scăzute. utilizată în practică. sulfacetamidă sodică şi sulfametin câte 10% din fiecare. şi suspensie apoasă 5% în flacoane de 500 şi 1000 ml. Prezentare comercială: soluţie injectabilă 30%. este uşor solubilă în apă. sub formă de pulberi şi unguente 10%. Prezentare comercială: tuburi de 18 g şi borcane cu 400 şi 800 g.a. iar în privinţa toxicităţii. sulfaquinidina) sunt inactive. Ca atare. salazopirina) este. Prezentare comercială: comprimate a 0. comprimate a 0. ele se fracţionează în două reprize/zi.Dozele sunt cele clasice.m. SULFAMIDE ENTEROTROPE Sunt un grup de sulfamide insolubile în apă şi care. dar sub influenţa microflorei enterice sunt hidrolizate lent în intestinul gros. acţionând ca antiinflamatorii. durează 3 – 4 zile.

spre deosebire de sarea sa clorhidrică. Mecanismul de acţiune al acestor combinaţii potenţate este dublu. aditoprim. în faza I sulfamida se opune utilizării de către microbi a APAB-lui necesar acestora pentru sintetizarea acidului hidrofolic. Se utilizează cu succes în tratamentul local al arsurilor. diaveridina) potenţează acţiunea antibacteriană a sulfamidelor. umoare apoasă şi iris). fără de care creşterea şi înmulţirea microbilor nu este posibilă. Prezentare comercială: pulbere. nebazat pe antagonismul cu APAB). greu solubilă în apă. În comerţ mafenid se găseşte sub formă de cremă şi borcane a 500 g. 30% şi unguente 10%. pirimetamina. metoprim. Mafenid – Marfanil – Sulfanilon – Alfa-amino-paratoluensulfamida – Mafenidum Este o pulbere albă. SULFAMIDE POTENŢATE Încă din 1954 este ştiut că derivaţii diaminopirimidinici (trimetoprim. necesar la rândul său sintetizării proteinelor microbiene (baze purinice. Astfel. Mecanismul de acţiune antibacterian al sulfamidelor . acizi nucleici). conjunctivă. soluţii (colire) 10%. este o homosulfamidă (formulă chimică asemănătoare cu a sulfamidelor. dar cu alt mecanism de acţiune. fiind activă faţă de Gram pozitivi şi Gram negativi. deoarece se absoarbe foarte repede.Este bine tolerată de organism şi dă rezultate satisfăcătoare în tratamentul infecţiilor oftalmice. Aplicarea locală a cremelor cu mafenid se face de două ori pe zi. Concentraţiile mari sunt neiritante pentru ochi şi ţesuturile din jur (difuzează foarte bine prin ţesuturile oculare – cornee. enzimă responsabilă de reducerea acidului dihidrofolic în acid tetrahidrofolic activ biochimic. De fapt. În faza II potenţiatorul blochează dehidrofolat reductaza. ormetoprim.

. Pasteurella.m. Nu sunt active faţă de Pseudomonas şi Micobacterium spp.v. Corynebacterium. Sulfametoxazol + Trimetoprim (Sumetrolim) Este o combinaţie asemănătoare cu precedenta (1 ml soluţie 24% conţine 40 mg TM şi 200 mg Sulfametoxazol) care se administrează în doză de 10 ml/kc/zi. la viţei. . – suspensie) Această combinaţie conţine 80 mg TM şi 400 mg de Sulfadiazină per ml. lapte) 10 g/40 kc.v. în doză de 3 ml/50 kc (în infecţii severe 1 ml/35 kc). Este bactericidă faţă de Gram pozitivi şi Gram negativi. tablete cu 80 mg TM şi 400 mg Sulfadiazină şi tablete cu 20 mg TM şi 100 mg Sulfadiazină. Această combinaţie nu se administrează mai mult de 14 zile şi este contraindicată la câinii cu afecţiuni hepatice. Se administrează oral (în apă. s. de obicei o singură dată. Escherichia coli.5 g. incluzând germeni ca: Actinomyces. Bordettella. Salmonella. fiind active faţă de germenii Gram negativi şi Gram pozitivi. trei zile consecutiv. porci şi viţei. Tratamentul cu această sulfamidă potenţată trebuie continuat încă 1 – 2 zile după dispariţia simptomelor. mânji şi miei. în raport de 5:1 (1 ml soluţie apoasă conţine 200 mg SDX şi 40 mg TM). Doza se poate repeta după 48 de ore dacă nu se sesizează ameliorări. Trifadoxin) Este o combinaţie între sulfamida ultraretard – Sulfadoxin (SDX) şi derivatul diaminopirimidinic – Trimetoprim (TM). Doze: . tulburări sanguine şi care prezintă sensiblitate la sulfamide. Salmonella. se recomandă la păsări.a. Prezentare comercială: flacoane a 100 ml cu dop de cauciuc.c.O. streptococii şi stafilococii.. Bordetella. Mai puţin sensibile sunt Brucella.m. Se injectează i. Erysipelotrix. profund (la carnasiere se poate injecta i. Proteus. Se administrează i. Nocardia. respectiv Escherichia coli. Această combinaţie este activă faţă de germenii Gram pozitivi şi Gram negativi. Fusobacterium.S. Campilobacter spp. Streptococcus. Prezentare comercială: soluţii injectabile 24 % şi 48% în flacoane de 100 ml şi comprimate a 0. administrându-se per os în apă nu lapte. Sulfadiazină + Trimetoprim (T. de 2 ori/zi. la animalele tinere doza poate fi dublată.mamifere: 30 mg s. La câine se administrează oral – per os (tablete) 15 mg/kc. Sulfadoxin + Trimetoprim (Borgal. timp de 4 – 5 zile.. Shigella.. Concentraţia totală a soluţiei este 24%. la pisică 120 mg/animal/zi. Moraxella spp. Klebsiella. per os (în infecţii ale tubului digestiv)../kc (sau 20 ml suspensie/50 – 100 l apă) Tratamentul durează la toate speciile 3 – 4 zile. purcei.păsări: 30 mg s.Aceste combinaţii sulfamido-diaminopirimidinice au spectru larg. i. încet). Proteus. Haemophilus.a/kc = 3 ml/50 kc . Staphilococcus şi Nocardia. Trimetoprim + Sulfadiazină (Tribrisen) Compoziţie: fiecare 1 g conţine trimetoprim 20 mg şi Sulfadiazină 100 mg. Prezentare comercială: pachete cu 250 g pulbere. Clostridium.

sindromul MMA. Se recomandă preventiv şi curativ.a /kc. Prezentare comercială: cutii de carton a 5 kg. . respiratorii.Sulfaclorpiridazină + Trimetoprim (Consumix – plus) Compoziţie. 5 zile. salpingite. 25 kg şi pliculeţe a 10 g.2 g s. porci. la păsări. viţei. 1 g pulbere solubilă ce conţine Sulfaclorpiridazină sodică 100 g şi Trimetoprim – 20 mg. coriză – în hrană 0. în afecţiuni gastrointestinale. aerosaculite.

Related Interests