You are on page 1of 59

INTRODUCERE Actualitatea temei investigate.

Răspunderea funcţionarilor publici este un concept şi o instituţie centrală a ştiinţei şi practicii administrative, căci cheia eficienţei administrative se află anume în domeniul ei, întrucît restabilirea ordinii de drept încălcate prin nerespectarea de către funcţionarii publici a normelor juridice se face prin intermediul răspunderii juridice. În condiţiile actuale de tranziţie este necesară o cercetare ştiinţifică şi practică, atît a conceptului integral al răspunderii funcţionarilor publici, dar mai cu seamă a elementelor răspunderii contravenţionale (administrative , pentru a putea lărgi orizonturile de cunoaştere a acestui fenomen comple!, dar şi pentru a oferi practicii unele soluţii legislative, îmbogăţite cu e!perienţa altor state. "ultă vreme, răspunderea specifică dreptului administrativ era interpretată tradiţional prin referire la noţiuni şi instituţii specifice dreptului civil, sau, dupa caz, dreptului muncii. #e e!emplu, răspunderea cu caracter patrimonial a administraţiei publice, era calificată prin referire la răspunderea civilă delictuală, abatarile administrative săvîrşite de personalul din administraţie reprezentau încălcări ale dreptului muncii, sancţionate ca atare, iar din punct de vedere practic, formele de răspundere specifice dreptului administrativ nu şi$au conturat multa vreme identitatea, e!istînd şi în prezent autori care le contesta, şi controverse, la nivel doctrinar, dar uneori şi jurisprudenţial, cu privire la e!istenţa lor şi regimul juridic care le guvernează. %stfel, subiectul pe care$l propunem spre dezbatere în prezenta lucrare necesită o analiză temeinică sub aspect doctrinar, metodologic, legal şi practic al particularităţilor răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici invocînd argumente în calificarea acesteia ca formă a răspunderii administrative, în vederea eficientizării procesului administrativ din Republica "oldova, prin stabilirea locului şi rolului acestei instituţii. %ctualitatea răspunderii contravenţionale, dar şi a răspunderii juridice în general, a funcţionarilor publici se justifică de asemenea, prin faptul că schimbările radicale şi procesele ce au loc în sfera administrativă ne obligă să reevaluăm scopul, principiile teoretice şi elementele de bază legate de răspunderea funcţionarilor publici, în ştiinţa administrativă lipsind unitatea de opinii în privinţa definiţiei, esenţei, conţinutului, temeiurilor răspunderi contravenţionale şi responsabilităţilor funcţionarilor publici în timpul activităţii administrative. &u atît mai mult, că

3

sunt înaintate raţionamente diferite în privinţa calificării răspunderii contravenţionale, drept răspundere administrativă, unele stabilind între ele o relaţie de sinonimie, altele un raport de parte $ întreg, care fiind analizate şi identificînd elementele răspunderii contravenţionale ne vor ajuta să stabilim cea mai corectă şi oportună abordare, prin formularea propriilor viziuni. Gradul de cercetare a temei. În scopul unei investigaţii de succes a temei propuse spre cercetare am pornit de la studierea şi analiza suportului teoretico$ştiinţific. 'tilizînd lucrările unor doctrinari în domeniu din Rom(nia, cum ar fi &orneliu "anda,) *oan %le!andru, "ihaela &ărăuşan și *on +opescu,, -erginia -edinaş,. /otcă "ihai %drian,0 etc, de la care am aflat unele aspecte generale privind răspunderea juridică, unele aspecte conceptuale, condiţii ce permit apariţia răspunderii administrativ$contravenţionale a funcţionarilor publici, dar şi elementele faptei ilicite contravenţionale. Răspunderea contravenţională a fost studiată şi abordată şi de autori autohtoni, printre care1 2uţuleac -ictor,3 4urdui 5ergiu,6 *on &reangă,7 "aria 8rlov şi 9tefan :elecciu, ; etc. %ceşti autori au publicat o serie de lucrări făcînd referinţă la activitatea funcţionarilor publici, tratînd nemijlocit şi răspunderea contravenţională a acestora, principiile răspunderii, e!punîndu$se asupra cauzelor care înlătură răspunderea contravenţională, precum şi asupra sancţiunilor aplicabile funcţionarilor publici. În efectuarea studiilor, un rol deosebit l$a jucat legislaţia contravenţionlă, adică nemijlocit &odul contravenţional al Republicii "oldova, care ne$a ajutat să ne formăm unele păreri asupra temei studiate, să identificăm scopul răspunderii contravenţionale, contravenţiile care pot fi săvîrşite de funcţionrii publici în e!ercitarea atribuţiilor de serviciu, cauzele de înlăturare a răspunderii, dar şi sancţiunile contravenţionale aplicabile ca urmare a săvîrşirii faptelor ilicite prevăzute de cod. Scopul şi o iectivele cercet!rii. 5copul acestei lucrări este de a analiza răspunderea contravenţională (administrativă a funcţionarului public ca mecanism de eficientizare a procesului administrativ, identificînd rolul acesteia în domeniul administrative. +entru realizarea scopului indicat, ne$am propus spre investigare următoarele obiective1 − identificarea şi analiza răspunderii contravenţionale în cadrul formelor de răspundere administrativă<
) ,

"anda &orneliu. #rept administrativ. =ratat elementar. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,??), %le!andru *oan, &ărăuşan "ihaela, +opescu *on, #inică #ragoş. #rept administrativ. $ :ucureşti1 @ditura @conomică, ,??,, . -edinaş -erginia.#rept administrativ şi instituţii politico$administrative. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,??,, 0 /otcă "ihai %drian. #rept contravenţional. +artea generală. $ :ucureşti1 @ditas, ,??., 3 2uţuleac -ictor. =ratat de drept contravenţional. A &hişinău1 4.@.$+. B=ipografia centralăC, ,??D, 6 4urdui 5ergiu. #rept contravenţional. A &hişinău1 &artier juridic, ,??3, 7 &reangă *on, #rept administrative. -ol.*. $ &hişinău1 @pigraf, ,??., ; 8rlov "aria, :elecciu 9tefan. #rept administrativ. $ &hişinău, ,??3,

4

− − − − − −

elucidarea elementelor definitorii ale contravenţiei, ca temei juridic al răspunderii determinarea faptelor săvîrşite de funcţionarii publici, care cad sub incidenţa legii

contravenţionale< contravenţionale< stabilirea cauzelor care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea studiul sancţiunilor contravenţionale aplicabile funcţionarilor publici< realizarea unui studiu comparativ dintre şi răspunderea metodologice contravenţională ale a

contravenţională a funcţionarilor publici<

funcţionarilor publici la nivel naţional faţă de funcţionarii publici la nivel comunitar< implementarea aspectelor doctrinare răspunderii contravenţionale, în practică, în activitatea funcţionarilor publici din instituţiile administrative din Republica "oldova. Suportul metodologic şi teoretico"ştiin#i$ic al lucr!rii. În această lucrare au fost utilizate mai multe metode de analiză care au permis structurarea informaţiei, dar şi formularea concluziilor în domeniu. +rintre ele, metoda structural-organizatorică, cu ajutorul căreia am abordat răspunderea funcţionarilor publici ca structură, determinînd elementele ei componente şi principalele tipuri distincte ale acesteia, cu referire nemijlocită la răspunderea contravenţională< metoda comparativă a permis compararea reglementărilor răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici la nivel comunitar cu cele naţionale, şi compararea particularităţilor răspunderii contravenţionale în unele ţări europene< metoda deductivă a fost utilizată pentru stabilirea locului răspunderii contravenţionale, în cadrul formelor de răspundere administrativă, pornind de la răspunderea juridică în aspect general< metoda analitică folosită la dezvoltarea conceptului de răspundere contravenţională, descompunîndu$l în diverse elemente1 contravenţia (fapta ilicită , scopul, principiile, faptele contravenţionale, cauzele care înlătură răspunderea şi sancţiunile aplicabile< metoda coprehensivă, a permis interpretarea raţionamentelor specialiştilor din domeniu, precum şi în mod obligator a reglementărilor legale, nemijlocit cele cuprinse în &odul contravenţional, şi metoda sistemică, care a determinat generalizarea informaţiei acumulate şi încadrarea ei într$un conţinut logic şi coerent, oferind posibilitatea formulării concluziilor la fiecare etapă de cercetare< Noutatea ştiin#i$ic! şi valoarea aplicativ! a lucr!rii. În lucrare se e!primă viziuni şi opinii, concluzii şi recomandări, în scopul de a eficientiza procesului administrativ de activitate a funcţionarului public folosind răspunderea contravenţională a acestuia în activitatea desfăşurată. #e asemenea, prin opiniile înaintate demonstrăm că răspunderea contravenţională, constituie o formă

5

distinctă a răspunderii administrative, aceste două instituţii intersectîndu$se parţial, doar în ceia ce priveşte calitatea persoanei fizice de funcţionar public. =otodată, credem că prin faptele abordate şi viziunile e!primate în această lucrare vom reuşi să cultivăm o atitudine atentă a funcţionarilor publici faţă de acţiunile pe care le manifestă în timpul serviciului, evitînd săvîrşirea contravenţiilor, şi asigurînd realizarea desfăşurării unei activităţi administrative eficiente, menite să satisfacă intersul public general. %olumul şi structura te&ei. -olumul lucrării cuprinde 6) de pagini. =eza dată cuprinde trei capitol, introducere, concluzii, recomandări, bibliografie şi ane!e. &apitolul * este unul introductiv şi se referă la conceptele de răspundere juridică, răspundere administrativă, şi răspundere contravenţională ca formă a celei administrative, ulterior fiind identificate şi analizate scopul şi principiile răspunderii contravenţinale a funcţionarilor publici. În cadrul acestui capitol, mai este analizată noţiunea de contravenţie, ca temei de atragere la răspundere contravenţională, fiind stabilite elementele componente ale acesteia, şi caracteristicile lor specifice. În &apitolul ** am analizat nemijlocit faptele contravenţionale, care pot fi săvîrşite de funcţionarii publici în e!ercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi obligativitatea survenirii responsabilităţii, prin aplicarea sancţiunilor contravenţionale stabilite de lege, pentru fiecare faptă săvîrşită, pe care de asemenea le$am analizat în cadrul acestui capitol, alături de cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională, identificate şi dezvoltate în aspect teoretico$legal, în capitolul respectiv. &apitolul *** prevede un studiu asupra cazurilor de răspundere a funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale din Republica "oldova şi anume din cadrul "inisterului Eustiţiei şi "inisterului *ndustriei %limentare şi %griculturi. &onform celor cinci ane!e, fiind analizate cazurile în care funcţionarii publici comit contravenţii și care sunt sancţiunile pe care le primesc aceștia. În cadrul aceluiaşi capitol am efectuat o analiză comparativă a răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici la nivel naţional şi funcţionarii publici din unele ţări europene.

6

CA'ITO(U( I) CARACTERISTICA GENERA(* A R*S'UNDERII CONTRA%EN+IONA(E " ,OR-* A R*S'UNDERII AD-INISTRATI%E *nstituţia răspunderii funcţionarului public este un pilon în cadrul unei instituţii publice. *ndiferent de forma pe care o îmbracă, aceasta are un singur scop, de a stabili acele încălcări ce au avut loc în cadrul unei autorităţi publice şi de a aplica sancţiunile cuvenite acelor funcţionari ce au săvîrşit abateri în timpul activităţii publice. %stfel, în cadrul acestui capitol ne vom referi nemijlocit la una din formele de răspundere a funcţionarilor publici A răspunderea contravenţională, ca formă a răspunderii administrative, vom identifica principiile şi scopul acestui tip de răspundere şi vom analiza contravenţia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale.

... Identi$icarea şi anali&a r!spunderii contraven#ionale /n cadrul $ormelor de r!spundere administrative +ersonalul ca parte componentă a unui organ al administraţiei publice, constituie instituţia care este elementul cel mai important în cadrul acesteia, fiind forţa vie a sistemului din care face parte. 5erviciul public în accepţiunea sa de Bcorp profesionalC D îşi realizează activitatea şi sarcinile ce îi revin printr$un personal competent, care trebuie să fie capabil de a reacţiona rapid şi eficient la dinamica schimbărilor sociale. %cest corp profesional este alcătuit din funcţionari publci, care în conformitate cu reglementările >egii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.)3;$F-* din ?0.?7.,??;, sunt definite în calitate de persoane fizice numite într$o funcţie publică.)? %stfel, un funcţionar public îndeplineşte mai multe roluri (ane!a ) în activitatea sa, care pot fi realizate prin acumularea cunoştinţelor şi aplicării practice a acestora, în vederea satisfacerii intereselor publice. În acest conte!t, în vederea eficientizării activităţii funcţionarului public, stabilim că unul din mecanismele de bază în acest sens, este răspunderea funcţionarilor publici asupra sarcinilor de
D

"anda &orneliu. 9tiinţa administraţiei. $ :ucureşti 1 >umina >e!, ,??0, p.)3?, >egea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.)3;$F-* din ?0.?7.,??;, art., GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.,.?$,.,G;0? din ,..),.,??;,
)?

7

activitate înaintate de către autoritatea publică. %pare, astfel, răspunderea juridică (penală, civilă, administrtivă a funcţionarilor publici, care indiferent de ramura de drept la care ne raportăm are atît un scop preventiv$educativ, cît şi sancţionar, înţelegînd prin acest ultim aspect şi caracterul reparator în cazul în care s$au produs daune materiale şiGori morale. +rofesorului ". &ostin, consideră că răspunderea juridică îşi are temeiul în faptul ilicit, iar consecinţa constă în aplicarea sancţiunii juridice, reprezentînd un comple! de drepturi şi obligaţii care formează conţinutul raportului juridic de constrîngere ce se leagă între stat, ca unic subiect activ şi autorul faptei ilicite, subiectul pasiv al raportului juridic respectiv. )) Într$o altă opinie, răspunderea juridică a fost definită ca fiind o situaţie juridică de avertizare e!presă a anumitor subiecte de drept despre consecinţele juridice ale încălcării sau nerespectării normelor de drept în vigoare, de aplicare a constrîngerii de stat în modul corespunzător încălcării constatate.), În baza acestor opinii, răspunderea juridică a funcţionarilor publici poate fi definită ca ansamblul de drepturi şi obligaţii care se nasc în temeiul legii, ca urmare a săvîrşirii unor fapte ilicite şi care se realizează de către stat prin aplicarea sancţiunilor juridice în vederea asigurării normalităţii raporturilor de funcţie şi a îndrumării acestora în spiritul respectării ordinii de drept. &u referire la activitatea administraţiei publice, stabilim că în procesul de administrare funcţionarii publici răspund pentru activitatea şi abaterile ce le săvîrşesc, prin formele răspunderii juridice administrative, care spre deosebire de răspunderea civilă şi de cea penală, cunoscute, în anumite forme, încă din antichitate, este relativ tînără, avînd apro!imativ două secole. +rofesorul ". +reda defineşte Brăspunderea administrativă ca o formă a răspunderii juridice, care intervine cînd, încălcîndu$se normele dreptului administrativ, s$a săvîrşit o abatere administrativă de către funcţionarii publiciC, iar după profesorul *. *ovănaş, răspunderea administrativă poate fi definită ca fiind forma condamnării statale, ce constă în obligaţia de a suporta şi a e!ecuta o privaţiune represivă (patrimonială sau de natură morală , care intervine atunci cînd au fost încălcate obligaţiile ce constituie conţinutul unui raport de drept administrativ, al cărui regim juridic de stabilire concretă este prevăzută de normele dreptului administrativ.). 2eneralizînd, opiniile acestor doctrinari, conchidem că răspunderea administrativă reprezintă o formă a răspunderii juridice a funcţionarilor publici prin care aceştia sunt sancţionaţi pentru încălcările săvărşite în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, care poate antrena diferite forme.

)) ),

%le!andru *oan, &ărăuşan "ihaela, +opescu *on . #rept administrativ. $ :ucureşti1 @ditura @conomică, ,??,, p..?, +ogoneţ 2alina. +ogoneţ 2alina. Răspunderea juridică1 un fenomen social GG %dministraţie publică$ Revistă metodico$ ştiinţifică trimestrială nr.)$,(0)$0, . $ &hişinău, ,??0, p.;., ). 8rlov "aria. #rept administrativ. $ &hişinău1 @pigraf, ,??), p.),.,

8

În acest sens, continuăm prin a remarca că majoritatea autorilor autohtoni şi rom(ni, menţionează că în funcţie de fapta comisă şi de consecinţele sale, identificăm trei mari forme de răspundere, specifice dreptului administrativ1 ). săvîrşirea ilicitului administrativ propriu$zis, care poartă denumirea de abatere disciplinară, determină intervenţia primei forme de răspundere din dreptul administrativ, şi anume răspunderea disciplinară< ,. cea de$a doua formă de ilicit administrativ poartă denumirea de contravenţie şi determină intervenţia celei de$a doua forme de răspundere specifică dreptului administrativ, şi anume răspunderea contravenţională<
3. ultima formă de ilicit este ilicitul cauzator de prejudicii materiale sau morale a cărui săvîrşire

atrage ultima formă de răspundere aparţinînd ramurii dreptului administrativ, anume răspunderea patrimonială.)0 În acelaşi timp precizăm că nu toţi autorii contemporani recunosc cele trei forme de răspundere, a căror e!istenţă, în doctrina actuală, a fost fundamentată de profesorul %.*orgovan, la al cărui concepţie ne raliem. %stfel, profesoara R.H. +etrescu analizează doar două forme de răspundere1 contravenţională şi patrimonială a autorităţilor administraţiei publice,)3 fără a recunoaşte răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici, ca o formă specifică concretă, legată direct de e!ercitarea atribuţiilor de serviciu a acestora 0 clasificare care în opinia noastră este insuficientă şi incorectă, deoarece răspunderea disciplinară a funcţionarilor publici reprezintă un mecanism legal menit să organizeze funcţionarul public pentru a avea un comportament şi o deontologie adecvată funcţiei publice deţinute, respectiv reieşind din raporturile de serviciu specifice, atît în cadrul autorităţii, cît şi cu cetăţenii, din acest considerent aspectul disciplinar reprezintă un segment important în activitatea administrativă. 8 altă opinie, o găsim la @mil :ălan, care menţionează că componenta administrativă a răspunderii juridice cuprinde următoarele forme1 răspunderea administrativ$teritorială< răspunderea administrativ$contravenţională şi răspunderea administrativ$patrimonială.)6 &a urmare a acestor clasificări, conchidem, că răspunderea administrativă cuprinde următoarele forme1 răspunderea administrativ$disciplinară, răspunderea administrativ$ contravenţională şi răspunderea administrativ$patrimonială. #intre care ulterior ne vom referi nemijlocit, la răspunderea contravenţională ca formă specifică a răspunderii administrative.
)0

*orgovan %ntonie. =ratat de drept administrativ. -ol. ***. @diţia a ***$a, restructurată, revăzută şi adăugită. A :ucureşti1 %ll :ecI, ,??,, p..6?, )3 -edinaş -erginia. #rept administrativ. @diţia a -$a. Revăzută şi actualizată. A :ucureşti1 @ditura 'niversul Euridic, ,??D, p.,0;, )6 :ălan @mil. *nstituţii administrative. A :ucureşti1 @ditura &./. :ecI, ,??;, p.)D6,

9

+entru început, vom menţiona că unii doctrinari invocă opinia conform căreia răspunderea contravenţională nu reprezintă o formă tipică a răspunderii administrative (represive , ci forma atipică, imperfectă, specificînd că folosirea uneori a atributului de JadministrativC pentru răspunderea contravenţională este total neadecvat, deoarece sancţiunile contravenţionale nu se aplică numai de către organele administraţiei de stat, ci şi de cele judecătoreşti şi atunci termenul de sancţionare administrativă nu mai are semnificaţia corespunzătoare. #in punct de vedere al sinonimiei dintre răspunderea administrativă şi cea contravenţională părerile sunt diferite, e!istă în schimb unanimitate de opinie în sensul că temeiul răspunderii contravenţionale, faptul ilicit care o declanşează, îl constituie contravenţia.)7 &u referire la această opinie, considerăm că totuşi răspunderii contravenţionale îi poate fi folosit atributul de administrativ, din considerentul că funcţionarului public în afară de persoană fizică ca subiect al răspunderii contravenţionale, îi pot fi atribuite săvîrşirea unor contravenţii ce ţin de atribuţiile de serviciu, şi aici are loc comasarea celor două componente şi calificarea răspunderii la care este atras funcţionarul drept una administrativ$contravenţională, deoarece a apărut în baza raporturilor administrative, în urma săvîrşirii uneiGunor contravenţii. În aspect comparativ, într$o altă opinie este înaintat raţionamentul conform căruia răspunderea contravenţională intervine pentru comiterea contravenţiei, pe cînd cea administrativă se fundamentează pe încălcarea unui raport administrativ, iar constrîngerea aplicabilă contravenţiilor, în principiu, se manifestă sub formă de sancţiuni contravenţionale ce pot fi privative de libertate, în timp ce în cazul abaterilor administrative au o formă mai diluată, cu un grad de severitate mai redus şi urmăresc nu sancţionarea vinovatului, ci constrîngerea acestuia la respectare şi e!ecutarea actului administrativ pe care, prin conduita sa, l$a încălcat. ); În acest conte!t, nu negăm faptul caracterului distinct al răspunderii contravenţionale ca o formă a răspunderii juridice, însă remarcăm că aceasta poate fi în acelaşi timp calificată ca o formă a răspunderii administrative, în aspectele în care funcţionarul public în e!ercitarea atribuţiilor administrative, este subiectul care comite o contravenţie şi este pasibil de ai fi aplicată o sancţiune contravenţională. În susţinerea acestei păreri, vom e!pune mai jos unele aspecte ale acestui raţionament. 5ubiect al răspunderii contravenţionale poate fi1 statul, organele administraţiei publice, funcţionarii publici şi particularii, persoanele fizice sau persoanele juridice, pentru săvîrşirea de
)7

Kiclea %le!andru, =ărăcilă *.#., 5tan *.H., Rujoiu &., &orbu ". Răspunderea contravenţională G &itat după &ravcenco =atiana. Răspunderea contravenţională ca formă distinctă a răspunderii juridice GG "aterialele simpozionului ştiinţific studenţesc universitar B#reptul contravenţional ca ramură distinctă a sistemului de dreptC, . septembrie ,?)?. A &hişinău1 BHotograf +rimC 5R>, ,?)), p.,?7 , ); 4istican @ugenia, +ascari %nastasia, &limova %la, 4urdui 5ergiu, 5tella :leşceaga. %dministrarea cauzelor de contencios administrativ. %dministrarea cauzelor contravenţionale. 5uport de curs. &artea a -***$a. A &hişinău1 @>%H +8>*2R%4 5.R.>., ,??D, p.)),,

10

fapte administrative ilicite sau, într$o e!primare specifică dreptului administrativ, prin săvîrşirea unor fapte contravenţionale ilicite.)D #rept urmare, răspunderea contravenţională în cazul funcţionarului public, intervine atunci cînd, în timpul e!ecutării funcţiei sale, acesta săvîrşeşte o contravenţie administrativă, adică nu îndeplineşte sau îndeplineşte defectuos o funcţie, iar sancţiunile administrative pot fi aplicate pentru săvîrşirea contravenţiilor cum ar fi1 încălcarea legislaţiei muncii, încălcarea legislaţiei funciare, încălcarea regulilor şi a normelor sanitaro$igienice şi sanitaro$antiepidemice, încălcarea legislaţiei cu privire la petiţii etc.,? #e asemenea, răspunderea contravenţională ca formă a celei administrative se angajează fie prin adoptarea ori emiterea de acte administrative prin care se vatămă drepturile, recunoscute de lege, ale particularilor, fie prin neemiterea unor acte în termenul prevăzut de lege, fie prin săvîrşirea de fapte administrative ilicite prevăzute şi sancţionate de actele normative prevăzute de lege. 'n ultim aspect prevede că, răspunderea contravenţională este o varietate a răspundeii juridice, care apare în toate cazurile de comportament ilegal al persoanei şi se manifestă prin aplicarea faţă de ea a sancţiunilor juridice corespunzătoare în ordinea stabilită de legislaţia contravenţională. %ceastă caracteristică se referă la toate categoriile de bază ale răspunderii juridice1 penale, disciplinare, civile, dar şi administrative, ,) respectiv în baza acestei opinii putem cu uşurinţă califica răspunderea contravenţională ca o formă distinctă a răspunderii administrative. &a urmare a acestor aspecte, dorim să facem referire la scopul răspunderii contravenţionale, precum şi la principiile care guvernează această instituţie, motiv pentru care facem trimitere la normele &odului &ontravenţional, unde se stipulează că1 Jscopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea proprietăţiii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii.C,, În acest fel, bazîndu$ne pe reglementările respective observăm că scopul răspunderii contravenţionale, ca formă a răspunderii administrative constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea proprietăţiii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii de către funcţionarii publici, în timpul şi în e!ercitarea atribuţiilor de serviciu, avînd drept obiectiv creare unui corp de funcţionari profesionişti pentru sporirea eficienţei administrative. În realizarea scopului, răspunderea administrativ$contravenţională, determină sarcini specifice, definindu$le prin elemente ce realizează calificarea faptelor la timp şi sub toate aspectele,
)D ,?

+risăcaru -alentina. %ctele şi faptele de drept administrativ. $ :ucureşti1 >umina>e!, ,??), p. .;., 8soianu =udor, 8soianu *on. 5tatutul juridic al funţionarului public. $ &hişinău1 'nversitatea de &riminologie, ,??., p. 6?, ,) 2uţuleac -ictor. #rept contravenţional. A &hişinău1 '>*", ,??6, p.)?3, ,, &odul &ontravenţional nr.,);$F-* din ,0.)?.,??;, art., GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr..$6 din )6.?).,??D,

11

cercetarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz, soluţionarea lui în strictă conformitate cu legislaţia, asigurarea îndeplinirii hotărîrii adoptate, precum şi stabilirea cazurilor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea contravenţiilor administrative, prevenirea contravenţiilor respective, educarea cetăţenilor în sprijinul respectării legilor, întăririi legalităţii.,. @videnţiem însă, că e!istenţa sarcinilor, ce ajută la realizarea scopului răspunderii contravenţionale, nu este de ajuns pentru garantarea unei proceduri perfecte de realizare a lor, de aceea răspunderea contravenţională se bazează pe nişte idei fundamentale şi reguli diriguitoare, numite principii, în concordanţă cu care se vor desfăşura cerinţele şi realizarea optimă a scopului. %stfel, răspunderea contravenţională se bazează pe două tipuri de principii1 principii generale şi principii specifice. Principiile generale, reprezintă prescipţiile fundamentale, diriguitare aplicabile tuturor tipurilor de răspundere juridică, şi anume1 legalităţii, egalităţii, dreptăţii, umanismului, garantării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi neretroactivităţii legii. Respectarea acestor principii asigură echilibrul întregului sistem de drept, fiind aplicate în toate ramurile atît a dreptului privat, cît şi a celui public, ele garantînd survenirea corectă a tuturor formelor de răspundere1 civilă, penală, dar şi contravenţională, rolul lor constînd în cazul celei din urmă în asigurarea protecţia celor nevinovaţi, dar şi sancţionarea celor vinovaţi în conformitate cu normele contravenţionale. Principiile specifice răspunderii contravenţionale sunt acele idei directoare şi reguli de drept care îşi găsesc aplicarea în întreaga reglementare a răspunderii contravenţionale, şi guvernează această instituţie juridică în materia corectitudinii aplicabilităţii ei. %stfel, spre deosebire de principiile generale, principiile specifice sunt direcţionate nemijlocit spre realizarea scopului răspunderii contravenţionale, prin sancţionarea obiectivă a acelor vinovaţi. %nume aceste principii vor fi analizate de noi mai detaliat în continuare. Principiul răspunderii contravenţionale personale, prevede că atît obligaţia ce decurge dintr$o normă juridică de a avea o anumită conduită, cît şi răspunderea ce decurge din nesocotirea acestei obligaţii revin numai persoanei care nu şi$a respectat obligaţia şi a săvîrşit o fată interzisă de lege.,0 Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi a pedepsei contravenţionale , care presupune că răspunderea contravenţională trebuie să fie diferenţiată în funcţie de gravitatea contravenţiei, şi de persoana vinovatului, pentru a asigura atît sancţionarea corectă a contravenientului, cît şi realizarea prevenţiunii generale şi speciale.,3

,. ,0

&reangă *on. &urs de drept administrativ. A &hişinău1 @ditura @pigraf, ,??., p..?D, 2uţuleac -ictor. =ratat de drept contravenţional. A &hişinău1 4.@.$+. B=ipografia centralăC, ,??D, p..,, ,3 4urdui 5ergiu. #rept contravenţional. A &hişinău1 &artier juridic, ,??3, p.)?3,

12

Principiul: contravenţia - unic temei al răspunderii contravenţionale, specifică că răspunderea va e!ista numai dacă va fi săvîrşită o contravenţie, o încălcare asupra unei valori sociale reglementate de normele juridice contravenţionale, ceea ce determină că numai săvîrşirea unei contravenţii, care se deosebeşte de alte fapte ilicite, prevede atragerea la răspundere contravenţională şi aplicarea sancţiunii în conformitate cu caracterul şi componentele acesteia, aspect pe care le vom trata ulterior în cercetare. Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale, care presupune că oricine comite o contravenţie trebuie să suporte răspundere contravenţională, care, la rîndul ei, este o consecinţă inevitabilă a comiterii contravenţiei, sancţionarea vinovatului nefiind facultativă, cu atît mai mult că pedeapsa este finalul procedurii contravenţionale care începe de la încălcarea unei valori sociale, care îşi are justificarea în necesitatea restabilirii odinii sociale care a fost perturbată de contravenţia săvîrşită, repararea pagubei pricinuite, educarea persoanei care a comis contravenţia, prevenirea comiterii unor noi contravenţii. Principiul celerităţi tragerii la răspundere, presupune asigurarea finalităţii răspunderii contravenţionale A cu cît activitatea de tragere la răspundere contravenţională se realizează la un moment mai apropiat de descoperirea contravenţiei şi a persoanei vinovate, cu atît valorile sociale vor fi mai asigurate şi mai curînd restabilite A finalităţi legate de eficienţa răspunderii contravenţionale,,6 prin realizarea scopului general al acesteia. În literatură mai sunt identificate şi alte principii aplicabile răspunderii contravenţionale, printre care prescriptibilitatea răspunderii contravenţionale, interdicţiei dublei sancţionări contravenţionale, unicităţii răspunderii contravenţionale, aflării adevărului obiectiv, contradictorialităţii, garanţiei dreptului de apărare, folosirii limbii materne şi principiul publicităţii.,7 #rept urmare, menţionăm că răspunderea contravenţională, ca formă a răspunderii juridice are un scop clar determinat, menit de a asigura buna funcţionare a adminstraţiei şi funcţionarilor publici, care este garantat prin respectarea unor sarcini şi principii folosite în descoperirea şi sancţionarea faptelor contravenţionale săvîrşite, astfel, devenind unul din instrumentele de eficientizare a activităţii administrative, deoarece prin mecanismele legale folosite tinde să disciplineze funcţionarul public prin educarea, prevenirea, sancţionarea acestuia prin atragerea la răspunderea contravenţională cu aplicarea pedepsei corespunzătoare. %stfel, concluzionăm, că trăsătura caracteristică a răspunderii administrative constă în faptul că în funcţie de fapta comisă şi de consecinţele sale, ea îmbracă trei forme clasice de răspundere specifică dreptului administrativ1 răspunderea administrativ$disciplinară, răspunderea administrativ$
,6 ,7

4urdui 5ergiu. #rept contravenţional. A &hişinău1 &artier juridic, ,??3, p.)?6, &reangă *on. &urs de drept administrativ. A &hişinău1 @ditura @pigraf, ,??., p..)?,

13

contravenţională şi răspunderea administrativ$patrimonială. În acest conte!t, apare necesitatea de a remarca că răspunderea contravenţională reprezintă o formă a răspunderii administrative, între ele fiind imposibilă relaţia de sinonimie (întîlnită greşit în literatură, unde adesea răspunderea contravenţională se identifică cu răspunderea administrativă , ci doar de interdependenţă reciprocă, prin săvîrşirea de contravenţii în dreptul administrativ, nemijlocit în activitatea administrativă a funcţionarului public. În fine, putem formula că răspunderea contravenţională ca componentă a răspunderii juridice, se poate manifesta distinct ca o formă a răspunderii administrative ce se angajează în cazul în care funcţionarii publici au săvîrşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de servicu e!ercitate.

..1 Temeiul 2uridic al r!spunderii contraven#ionale 3 contraven#ia Răspundere juridică decurge în mod obiectiv, din savîrşirea unei fapte ilicite care naşte dreptul statului de a aplica sancţiunea prevăzută de actul normativ înălcat şi obligaţia făptuitorului de a suporta consecinţele juridice ale faptei comise. %şa de e!emplu, încalcarea unei norme de drept penal va atrage răspunderea penală şi aplicarea unei pedepse prevazută de legea penală, pe cînd încalcarea unei norme juridice de drept administrativ va determina răspunderea administrativă a făptuitorului şi aplicarea unei sancţiuni administrative. În literatura juridică, uneori se pune semnul egalităţii între răspunderea administrativă şi cea contravenţională, alte ori răspunderea contravenţională este considerată o formă a răspunderii administrative, contravenţia fiind o formă de manifestare a ilicitului administrativ, forma cea mai gravă, iar regimul său juridic este în mod preponderent un regim al dreptului administrativ.@ste necesară în acest sens o analiză a definiţiilor date de literatura de specialitate şi a încadrării juridice a contravenţiei în &odul &ontravenţional al Republicii "oldova. +rofesorul #umitru :rezoianu defineşte contravenţia, ca o faptă antisocială, stabilită de lege, săvîrşită cu vinovăţie, de către o persoană fizică sau o persoană juridică, ,; concept care în opinia doctrinarului &orneliu "anda este tratat mai larg, stabilind că contravenţia reprezintă orice faptă contrară ordinii de drept, ce constituie o manifestare a conduitei umane e!teriorizate în societate, adică în ansamblul de acte ale omului sub controlul voinţei şi raţiunii sale. #efiniţie continuată prin concretizarea că, caracterul illicit al faptei contravenţionale e!istă numai atunci cînd subiectul acţiunii umane, a avut în mod obiectiv, libertatea de a alege o conduită ce se înfăţişează ca o acţiune social negativă, în raport cu ordinea de drept.,D 8 definiţie mai amplă este oferită de profesorul -.
,;

:rezoianu #umitru. #rept administrativ. +artea generală. A :ucureşti1 @ditura 'niversităţii =itu "aiorescu, ,??,, p.);0, ,D "anda &orneliu. #rept administrativ. A :ucureşti1 >umina >e!, ,??,, p...D$.0),

14

2uţuleac, care susţine următoarele1 Ccontravenţia este fapta (acţiunea sau inacţiunea , ilicită, cu un pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale materiale şi pentru a cărei comitere legea prevede pedeapsa contravenţionalăC.? În raport cu această definiţie reproşăm faptul că instituţia contravenţiei nu trebuie privită în comparaţie cu infracţiunea, care este fapta ilicită prevăzută de normele dreptului penal, şi suntem de părerea că formularea potrivit căreia contravenţia prezintă un pericol social mai redus decît infracţiunea, prezintă o abordare neştiinţifică, deoarece în această e!primare ar rezulta, în esenţă că cea mai gravă contravenţie prezintă, avînd în vedere aspectul teoretic, un pericol social mai redus decît cele mai uşoare infracţiuni, aspect cu care nu suntem de acord. "enţinînd aceiaşi părere facem trimitere şi la reglementările &odului &ontravenţional al Republicii "oldova, care de asemenea utilizează aceiaşi sintagmă, care în opinia noastră nu este corectă, stipulînd1 J&onstituie contravenţie fapta A acţiunea sau inacţiunea A ilicită, cu un grad de pericol mai redus decît infracţiunea săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, care este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.C .) În urma acestei norme, observăm suprapunerea apo!imativ totală între definiţia dată de profesorul -.2uţuleac şi legiuitorul Republicii "oldova, şi putem determina că în mare parte normele legale fiind interpretate de doctrinarii din Republica "oldova, duc la apariţia noţiunilor bazate pe reglementările acestora. &u toate aceastea trebuie de remarcat, că noţiunea oferită de acutualul &od contravenţional, caracterizează în mod deplin conceptul de contravenţie, luînd în consideraţie, atît aspectul vinovăţiei, cît şi pe cel al culpabilităţii, ca elemente constitutive ale componenţei contravenţionale, spre deosebire de reglementările din codul anterior În rezultatul acestor opinii şi raţionamente, după părerea noastră contravenţia poate fi definită ca o faptă ilicită, antisocială, prevăzută e!pres de legislaţie, săvîrşită cu vinovăţie, care prezintă un pericol social şi este constatată şi sancţionată de un şir de autorităţi ale administraţiei de stat şi de persoane cu funcţii de răspundere. &ontravenţia, ca fenomen social distinct şi ca specie a faptei ilicite se caracterizează prin anumite aspecte1 ). material, deoarece este o manifestare e!terioară obiectivă a persoanei, aptă să producă modificări în realitatea obiectivă<
.?

5olomon @lena. &ontravenţia ca unicul temei al răspunderii contravenţionale. A &hişinău1 BHotograf +rimC5R> GG "aterialele simpozionului ştiinţific studenţesc universitar din . decembrie ,?)?. #reptul contravenţional ca ramură distinctă a sistemului de drept, p.3;, .) &odul &ontravenţional nr.,);$F-* din ,0.)?.,??;, art.)? GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr..$6 din )6.?).,??D,

15

,. social, deoarece este o activitate periculoasă pentru valorile sociale şi generează raporturi conflictuale dintre subiectele raportului contravenţional< .. moral A politic, deoarece este e!presia atitudinii etice şi celei civile faţă de valorile social A juridice<
4. juridic, deoarece reprezintă o încălcare a obligaţiei de confirmare înserată în norma de

stabilire şi sancţionare a contravenţiei, încălcare ce produce efecte juridice.., &a urmare a definiţiilor elementelor citate anterior putem constata următoarele trăsături ale contravenţiei1 caracterul antisocial al faptei, caracterul ilicit, vinovăţia, prevederea de către legislaţie a răspunderii pentru fapta dată. .. În mod logic, în lipsa a cel puţin unuia dintre aceste elemente fapta nu poate fi calificată drept contravenţie, aceste elemente reprezentînd garantul depistării contravenţiilor şi sancţionării persoanei vinovate pentru săvîrşirea acestora. #in acest considerent, acestea vor fi analizate în continuare1 a) Caracterul antisocial al faptei contravenţionale presupune că fapta care a fost savîrşită, aduce atingere valorilor sociale care sunt ocrotite de legea contravenţională. +otrivit savantului rom(n "arin +reda, pericolul social se apreciază, în primul rînd, în funcţie de acţiunea sau inacţiunea făptuitorului, iar în al doilea rînd, pericolul social vizează o atingere adusă valorilor sociale. +e de altă parte, gradul de pericol social al unei fapte este determinat de importanţa valorilor sociale încălcate prin săvîrşirea contravenţiei..0 8bservăm, că cunoaşterea gradului de pericol social al faptei, reprezintă un aspect important atît pentru legiuitor cît şi pentru cel chemat să aplice legea. 5e consideră că odată stabilită contravenţia, e!istenţa pericolului social nu mai trebuie dovedită. În mod concret, se va aprecia gradul de pericol social al faptei de către cel chemat să aplice legea. b) Caracterul ilicit este o altă trăsătură caracteristică contravenţiei. &ontravenţia este o faptă ilicită, adică o faptă care contravine prevederilor legale. 5tabilind sau interzicînd o anumită conduită, normele juridice urmăresc realizarea sau apărarea unor interese personale sau generale. =oţi membrii societăţii sunt obligaţi să se conformeze acestor norme, orice acţiune contrară fiind calificată drept ilicită, iar persoana vinovată va fi sancţionată. c) Vinovăţia &a orice altă faptă ilicită, contravenţia are relevanţă juridică, doar dacă este săvîrşită cu vinovăţie. În materie contravenţională, prin vinovăţie se înţelege starea de conştiinţă a făptuitorului în momentul încălcării unei dispoziţii legale prevăzute de legea contravenţională..3
.,

8rlov "aria, :elecciu 9tefan. #rept administrativ. %cademia B9tefan cel "areC a "%* al Republicii "oldova. A &hişinău1 @lena -.*, ,??3, p.)3?, .. 2uţuleac -ictor.=ratat de drept contravenţional. A &hişinău1 4.@.+.C=ipografia centralăC, ,??D, p.DD, .0 +reda "ircea. #rept administrativ. +artea generală. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,???, p.,7?, .3 Kiclea %le!andru. Reglementarea contravenţiilor. @diţia a **Aa, revăzută şi adăugită. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,??., p.;,

16

-inovăţia implică un act de conştiinţă, care presupune înţelegerea consecinţelor săvîrşirii unei fapte sancţionată de lege !factor intelectiv), şi în al doilea rînd, acceptarea şi urmărirea producerii consecinţelor negative, deci actul de voinţă !factor volitiv). În cazul în care fapta a fost săvîrşită fără vinovăţie, în stare de iresponsabilitate, în condiţiile e!tremei necesităţi, legitimei apărări, constrîngerii fizice şiGsau psihice, riscului întemeiat şi cazului fortuit, nu poate fi vorba despre o contravenţie..6 d) "ăspunderea legal prevăzută &ontravenţia fără pedeapsă nu are sens juridic contravenţional, drept urmare apare o ultimă trăsătură a contravenţiei şi anume prevederea de către legislaţie a răspunderii pentru fapta dată. În partea specială a &odului contravenţional al Republicii "oldova sancţiunile tuturor normelor juridice materiale conţin limitele pedepsei contravenţionale pasibile de aplicare Humai prin stabilirea pedepselor pentru săvîrşirea contravenţiilor, legea contravenţională îşi realizează scopul. "enţionăm însă, că trăsăturile esenţiale ale contravenţiei oferă doar criteriile generale de diferenţiere ale acesteia de alte forme ale ilicitului juridic (infracţiuni sau abateri , dar ele nu pot servi la deosebirea faptelor ilicite, la cunoaşterea trăsăturilor şi elementelor ce compun contravenţia. #e aceea este necesar ca fapta contravenţională să fie analizată sub aspectul conţinutului ei. +rin conţinutul contravenţiei se înţelege totalitatea elementelor şi trăsăturilor caracteristice, stabilite în normele de drept contravenţional, de e!istenţa cărora depinde calificarea faptei ilicite ca contravenţie..7 În activitatea de prevenire, constatare şi sancţionare a contravenţiilor, o importanţă deosebită o are necesitatea analizării fiecărei fapte în parte, în sensul de a vedea dacă sunt întrunite sau nu aceste elemente constitutive ale unei anumite contravenţii, respectiv1 obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă. #rept urmare afirmăm, că pentru a fi în prezenţa unei contravenţii trebuie ca toate aceste elemente să fie întrunite cumulativ >ipsa unuia dintre ele determină ine!istenţa contravenţiei şi, implicit, imposibilitatea tragerii la răspundere a făptuitorului..; O iect al contravenţiei îl constituie cele mai diverse raporturi sociale, care sunt ocrotite prin normele de drept. Însă nu toate raporturile reglementate prin norme juridice, sunt ocrotite prin sancţiuni juridice, astfel în calitate de obiect al contravenţiei administrative, pot fi numai acele raporturi care sunt ocrotite prin sancţiuni administrativ A contravenţionale. %şadar, obiectul reflectă acele valori şi relaţii sociale la care a atentat subiectul. +entru a stabili mai corect obiectul fiecărei fapte ilicite, însemnătatea acestuia, pentru a califica obiectiv fiecare faptă şi a alege pedeapsa
.6

&odul &ontravenţional nr.,);$F-* din ,0.)?.,??;, art.)D$.) GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr..$6 din )6.?).,??D, .7 8rlov "aria, :elecciu 9tefan. 8p.cit., p.)6?, .; -edinaş -erginia. #rept administrativ şi instituţii politicoAadministrative. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,??,, p. 3D0,

17

potrivită, este nevoie de o clasificare a obiectului contravenţiei. 8biectul faptei contravenţionale poate îmbrăca diverse forme1 obiect #uridic şi obiect material .D .. O iectul 2uridic, la rîndul său, se poate prezenta sub mai multe forme1 obiect general, obiect generic, obiect nemi#locit !specific) şi obiect comple$, toate astea vizînd valorile sociale ocrotite de normele contravenţionale. În literatura de specialitate se afirmă că ar mai e!ista şi un obiect juridic multiplu care constă în lezarea mai multor obiecte juridice printrAo singură acţiune şi care întruneşte elementele constitutive ale unei contravenţii unice.0? 1. O iect material al faptei contravenţionale îl constituie un lucru fizic sau persoana împotriva căreia se îndreaptă consecinţele negative ale contravenţiei. %cest obiect nu e!istă la orice tip de contravenţie, ci doar la acele contravenţii, la care valoarea socială ocrotită se e!primă întrAo entitate materială. În cazul contravenţiilor formale, obiectul material nu e!istă, ci doar putem constata obiectul juridic. (atura o iectiv! constituie acţiunea sau inacţiunea generatoare de urmări socialmente periculoase sau care ameninţă anumite valori, relaţii sociale, bunuri ori interese legitime, fiind prevăzută în actul normativ de stabilire şi sancţionare a faptelor considerate contravenţii.0) &a element al contravenţiei, latura obiectivă este alcătuită din următoarele semne componente1 elementul material (fapta cu pericol social ce se poate manifesta prin acţiune sau inacţiune < rezultatul periculos (lezarea sau punerea în pericol a obiectului juridic al contravenţiei prin comiterea faptei cu pericol social şi se manifestă prin vătămare efectivă sau stare de pericol < raportul de cauzalitate (legătura care apare între fapta săvîrşită şi rezultatul social periculos şi unele condiţii de loc, timp, mod şi împre#urări (condiţiile în care se săvîrşesc unele contravenţii, care au mai mult un caracter facultativ, stabilirea cărora au importanţă pentru calificarea juridică corectă a contravenţiilor şi pentru stabilirea unei pedepse adecvate . Hoţiunea de su iect al contraven#iei nu trebuie confundată cu noţiunea de subiect al dreptului contravenţional, deoarece aceasta din urmă formează un tot întreg, iar noţiunea de subiect al contravenţiei constituie parte componentă a acestuia. %stfel, în dreptul contravenţional, putem deosebi în calitate de subiect, persoana fizică şi persoana juridică, inclusiv persoana cu funcţii de răspundere. Persoana fizică ca subiect al contravenţiei 5ubiecţii contravenţiei sunt persoanele trase la răspundere contravenţională sau contravenientul A subiect activ şi victima A subiect pasiv (doctrina rom(nească acordă o atenţie deosebită anume subiectului pasiv al contravenţiei .

.D 0?

Hegruţ -asilica. #rept administrativ. @diţie revăzută şi adăugită. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,??0, p...3, 4urdui 5ergiu. #rept contravenţional. $ &hişinău1 @ditura &artier, ,??3, p.D,, 0) Hegruţ -asilica. 8p.cit., p...3,

18

5ubiect activ al contravenţiei reprezintă persoana fizică care săvîrşeşte o faptă prevăzută de legea contravenţională, prin acte de e!ecutare, de determinare sau de complicitate. 0, #eci, poate deveni contravenient persoana fizică care a participat la comiterea unei fapte ilicite în calitate de autor, instigator sau complice, cu condiţia ca această faptă să fie consumată. +utem deosebi subiect activ general şi subiect activ special +entru ca o persoană să poată deveni subiect activ general al unei contravenţii, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii1 ). Vîrsta % făptuitorul trebuie să aibă la momentul săvîrşirii faptei ilicite vîrsta de ); ani, iar pentru anumite fapte care sunt prevăzute e!pres de legea contravenţională, făptuitorul poate avea între )6 şi ); ani. ,. "esponsabilitatea adică capacitatea persoanei de a judeca caracterul faptelor sale, de a înţelege semnificaţia lor socială şi de a prevedea consecinţele acestor fapte. .. &ibertatea de acţiune şi de voinţă adică făptuitorul să nu fie supus vreunui tip de constrîngere (fizică sau psihică la momentul săvîrşirii faptei contravenţionale. Subiectul activ special al contravenţiei, pe lîngă condiţiile obligatorii pentru subiectul activ general, trebuie să întrunească şi o condiţie suplimentară A să aibă o anumită calitate şi anume să fie o persoană cu funcţie de răspundere (art.)6, alin.(6 , din &odul &ontravenţional al Republicii "oldova , să fie posesor al permisului de conducere, al permisului de posesor de armă individuală etc. %nume aici, la categoria de subiect activ special putem atribui şi funcţionarul public, însă cu privire la contravenţiile săvîrşite în afara serviciului şi fară legătură cu sarcinile de serviciu, menţionăm că acestea nu sunt supuse regimului juridic al răspunderii administrative a funcţionarilor publici, deoarece pentru savîrşirea celorlalte contravenţii funcţionarii publici răspund ca orice persoană fizică. 'ubiectul pasiv al contravenţiei este persoana fizică sau juridică care a suferit un prejudiciu material sau moral prin săvîrşirea unei contravenţii. %cesta de obicei reprezintă victima sau persoana vătămată. Persoana #uridică ca subiect al contravenţiei &odul contravenţional al R", stabileşte că subiect al răspunderii contravenţionale poate fi şi persoana juridică. %rt.)7, alin.() al acestui cod stipulează că este pasibilă de răspundere contravenţională persoana juridică, cu e!cepţia autorităţilor publice şi instituţiilor publice, în cazurile prevăzute de prezentul cod, pentru contravenţiile săvîrşite în numele său ori în interesul său de către organele sale ori de reprezentanţii acestora dacă aceasta corespunde condiţiilor.

0,

/otcă "ihai %drian. #rept contravenţional. +artea generală. $ :ucureşti1 @ditas, ,??., p.),0,

19

(atura su iectiv! a contraven#iei reprezintă atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta săvîrşită şi consecinţele ei. %ceastă trăsătură se referă doar la persoana fizică, în cazul aplicării sancţiunii contravenţionale, faţă de persoana juridică, acest element al contravenţiei nu poate e!ista. @lementul principal al laturii subiective este vinovăţia şi formele ei, intenţia şi imprudenţa. 4ără vinovăţie nu e!istă componenţa contravenţiei, deci lipseşte temeiul juridic pentru aplicarea pedepsei contravenţionale. >egea contravenţională defineşte formele vinovăţiei astfel1 contravenţia se consideră săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit$o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, a dorit sau a admis în mod conştient survenirea acestor urmări, şi respectiv contravenţia se consideră săvîrşită din imprudenţă dacă persoana care a săvîrşit$o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod uşuratic că ele vor putea fi evitate, ori nu îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile, deşi trebuia şi putea să le prevadă.0. 2eneralizînd, cu referire la funcţionarul public, putem afirma că contravenţia în noţiunea generică de faptă antisocială, reprezintă o atingere adusă unor relaţii sociale, care se stabilesc în sfera activităţii e!ecutive a statului, avînd un grad de pericol mediu, fiind prevăzută şi sancţionată prin norme de drept administrativ şi contravenţonal, iar stabilirea elementelor constitutive ale contravenţiei are o semnificaţie deosebită deoarece anume aceste elemente stau la baza răspunderii contravenţionale. #e asemenea, acestea constituie criteriul de delimitare a contravenţiei de alte fapte antisociale (infracţiunea, abaterea disciplinară şi abaterea administrativă . #oar prin stabilirea acestor elemente se poate efectua o calificare juridică obiectivă a contravenţiei, se poate determina categoria, gradul de pericol social şi limitele sancţionării acesteia. =otodată constatarea contravenţiilor este necesară pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei, apărarea proprietăţii, ordinii publice şi a altor valori ocrotite de legea contravenţională. &u titlu de concluzie a acestui capitol, afirmăm că răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii juridice la general şi a răspunderii administrative la particular bazată pe e!istenţa unui suport juridic de drept administrativ, ce apare în toate cazurile de comportament ilegal al persoanei, în cazul nostru al funcţionarului public, şi se manifestă prin aplicarea faţă de ea a sancţiunilor juridice corespunzătoare în ordinea stabilită de legislaţia contravenţională, avînd ca temei săvîrşirea contravenţiilor, şi fiind guvernată de principiile diriguitoare menite să garanteze aplicabilitatea corectă a responsabilităţii contravenţionale.
0.

&odul &ontravenţional nr.,);$F-* din ,0.)?.,??;, art.)0, alin.(, , (. GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr..$6 din )6.?).,??D,

20

..4 ,unc#ionarul pu lic " su iect al r!spunderii contraven#ionale +ersonalul angajat în autorităţile administraţiei publice prezintă o deosebită însemnătate, deoarece activitatea acestora nu este altceva decît ansamblul activităţilor desfăşurate în scopul realizării serviciilor publice, iar în ultimă instanţă a interesului general. #e calitatea activităţii funcţionarilor publici depinde însăşi calitatea activităţii administraţiei publice în ansamblu. #e multe ori în cadrul e!ercitării atribuţiilor funcţionarii publici săvîrşesc acţiuni sau inacţiuni care încalcă legea şi duc la apariţia răspunderii juridice, la baza căreia stă săvîrşirea unor fapte ilicite, care cad sub incidenţa legii contravenţionale. +ersonalul ca parte componentă a unui organ al administraţiei publice, constituie instituţia care este elementul cel mai important în cadrul acesteia, fiind forţa vie a sistemului din care face parte. 5erviciul public în accepţiunea sa de Bcorp profesionalC00 îşi realizează activitatea şi sarcinile ce îi revin printr$un personal competent, care trebuie să fie capabil de a reacţiona rapid şi eficient la dinamica schimbărilor sociale. %stfel, personalul din serviciul public constituie factorul uman primordial în procesul de democratizare, în realizarea misiunii şi obiectivelor autorităţilor publice. =otodată personalul şi statutul juridic al acestuia constituie o garanţie pentru buna funcţionare a serviciilor publice prin instituirea funcţiilor publice şi a calităţii de funcţionar public pentru persoanele care le e!ercită. ()uncţia publică este acea grupare de atribuţii, puteri şi competenţe stabilite potrivit legii, din cadrul unui serviciu public, înfiinţat în scopul satisfacerii în mod continuu şi permanent, de către funcţionarii publici, numiţi sau aleşi în aceste funcţii, a intereselor generale ale societăţii *+, 5tatutul juridic al funcţiei publice include drepturile, obligaţiile, responsabilitatea funcţionarului public, e!igenţele faţă de pregătirea lui profesională. >a rîndul său, conceptul de funcţie publică este strîns legată de noţiunea de activitate desfăşurată de un funcţionar public, numit într$o funcţie publică, şi de autoritatea publică în care a fost instituită funcţia publică, autoritatea care este constituită, de regulă de trei elemente1 competenţă, mijloace materiale şi personal, iar acesta din urmă este structurat pe compartimente, linii ierarhice şi funcţii. #in acestea, numai unele sunt desemnate ca funcţii publice, iar titularul acestora este funcţionarul public investit în cadrul unui serviciu public, cu atribuţii stabilite prin lege, prin numire ori alegere, în vederea realizării în mod continuu şi permanent, a unui interes general. #in cele relatate mai sus reiese că funcţia în cadrul organelor administraţiei publice poate fi definită ca un ansamblu de atribuţii stabilite prin
00 03

"anda &orneliu. 9tiinţa administraţiei. $ :ucureşti 1 >umina >e!, ,??0, p.)3?, +risăcaru -alentin *. =ratat de drept administrativ GG &itat după1 +laton "ihai. %dministraţia publică. A &hişinău1 'niversul, ,??7, p.3.?,

21

lege sau prin actele juridice emise pe baza şi în e!ecutarea legii, atribuţii pe care le îndeplineşte o persoană fizică angajată într$un organ al administraţiei publice şi care are abilitatea legală de a îndeplini aceste atribuţii ale administraţiei publice.06 +ornind de la cele menţionate, în legătură cu funcţia publică, accentul îl vom pune asupra legalităţii calităţii celor care acţionează în numele administraţiei publice. %stfel, în conformitate cu legea persoanele fizice care ocupă funcţiile publice din cadrul serviciilor publice, se numesc funcţionari publici. #eci, funcţionarii publici, constituie personalul serviciului public sau cum întîlnim în prezent e!presia de resurse umane. %ceste resure umane fiind foarte importante pentru serviciul public, deoarece de profesionalismul şi gradul lor de pregătire depinde în mare parte eficienta serviciului public. )uncţionarul public este persoana numită sau aleasă într-o funcţie de decizie sau de e$ecuţie din structura unei autorităţi publice.07 @l îşi desfăşoară activitatea în baza unui statut, unui regulament, unei legi care stabileşte drepturile şi obligaţiile acestuia în virtutea îndeplinirii sarcinilor funcţiei publice. +rofesorul *on &reangă, cu referire la această noţiune stabileşte , sensuri de definire1 În sens larg, prin funcţionar public înţelegem persoana ce deţine în condiţiile legii o funcţie în organele autorităţilor publice. %cest sens cuprinde toate atribuţiile şi sarcinile pe care le au cei ce lucrează în organele autorităţilor publice centrale şi locale. În sens restrîns, noţiunea de funcţionar public determină la modul concret funcţia respectivă instituită de actul juridic respectiv. #eja în acest sens, persoana ce tinde să ocupe o funcţie publică trebuie să îndeplinească cerinţele funcţiei pretinse. &u alte cuvinte, în fiecare caz concret putem determina noţiunea funcţionarului public concret. +entru a ocupa o funcţie publică în cadrul serviciului public, persoana ce tinde a se numi funcţionar public trebuie să corespundă unor parametri stabiliţi de lege, pentru funcţia concretă, pornind de la ocupaţie, studii, vîrstă, cetăţenie, cunoaşterea limbii oficiale etc.0; Însă continuarea aceleiaşi idei menţionăm, că nu orice persoană care lucrează în administraţia de stat face parte din categoria funcţionarilor publici, astfel că persoanele angajate în organizaţii nestatale vor fi pur şi simplu funcţionari, deoarece aceştia sunt specialişti în economie, sferă social$culturală şi nu sînt implicaţi în activitatea gestionară de stat, aceasta reprezentînd diferenţa dintre serviciul public şi celelalte servicii prezente.
06

Hegoiţă %le!andru. #rept administrativ GG &itat după1 Hegruţ -asilica. #rept administrativ. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,???, p.D3, 07 8rlov "aria, Hegru :oris. Luo vadis "oldovaM %dministraţia publică. $ &hişinău1 4.@.+. B =ipografia centralăC, ,??,, p.;7, 0; &reangă *on. &urs de drept administrativ. -ol.**. A &hişinău1 @ditura @pigraf, ,??., p.);.,

22

#repturile, obligaţiile, îndatoririle şi toate aspectele ce ţin de funcţia publică şi statutul funcţionarului public sunt reglementate prin >egea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.)3;$F-* din ?0.?7.,??;, care defineşte funcţionarul public, persoana fizică numită într$o funcţie publică.0D %stfel, legea organizează funcţia cu atribuţiile stabilite pentru aceasta şi oricare persoană care întruneşte condiţiile legii poate aspira la accesul şi e!ercitarea funcţiei respective, şi avea calitatea de funcţionar public. În conformitate cu reglementările acestei legi, funcţionarului public i se instituie registrul şi dosarul personal, care este completat de serviciul de cadre al autorităţii publice, care conţine informaţii despre acesta şi despre modalităţile în care acesta îşi e!ercită atribuţiile, acces la care are dreptul funcţionarul. 8bservăm că resursele umane, alături de celelalte resurse ale serviciului public, joacă un rol important în cadrul autorităţilor administraţiei publice. #rept urmare, rezultă că un funcţionar public îndeplineste mai multe roluri (ane!a ) în activitatea sa, care pot fi realizate prin acumularea cunoştinţelor şi aplicării practice a acestora. 5e înţelege faptul că rolul funcţionarului public se schimbă mereu, ca urmare a schimbărilor statale, sociale, economice etc. 5chimbarea însă, trebuie să decurgă în limitele logicii evoluţiei şi în dependenţă de interacţiunea celor două noţiuni cardinale1 durabilitatea şi fle!ibilitatea. În această privinţă scopul este clar1 administraţia trebuie să devină $ $ maleabilă, fără a pierde nimic din stabilitatea sa. @ste posibil ca dezvoltarea să ducă la divizarea ei în , straturi1 stratul dependent de politică 1 funcţionari superiori de stat< stratul dependent de cercurile largi ale consumatorilor 1 funcţionari de diferite ranguri.3? *ată de ce este necesar de a asigura succesul muncii funcţionarului, prin înlăturarea barierelor interioare din structura administraţiei. %firmăm că calitatea serviciului public depinde de mijloacele materiale sau financiare, însă în mai mare măsură de potenţialul său uman, adică de personalul în domeniu, care trebuie să fie cel mai calificat, cel mai competent şi profesionist, deoarece cum afirma 8.:ismarI1 B&u legi rele şi funcţionari buni administrarea mai este încă posibilă, dar cu funcţionari răi nu vor ajuta nici un fel de legi.C În continuarea acestei idei menţionăm că un sistem de administrare, oricît de bun şi eficient ar fi, necesită perfecţionare permanentă, dat fiind faptul că viaţa înaintează necontenit noi e!igenţe faţă de organele administraţei publice. @!igenţele noi sunt generate de apariţia firească a problemelor cauzate, la rîndul lor, de evoluţia permanentă a vieţii sociale şi de progresul societăţii. 3)
0D

>egea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.)3;$F-* din ?0.?7.,??;, art., GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.,.?$,.,G;0? din ,..);.,??;, 3? +laton "ihai. %dministraţia publică. $ &hişinău1 'niversul, ,??7, p.33;, 3) 5îmboteanu %urel. Reforma administraţiei publice în Republica "oldova. $ &hişinău1 "useum, ,??), p.)3,

23

%ceste e!igenţe impunîndu$se anume corpului de funcţionari ce activează în instituţiile publice, în vederea creării unui proces eficient de administrare a cetăţenilor. #upă cum am evidenţiat anterior, unul din mecanismele de bază ale eficientizării activităţii administraţiei publice este răspunderea funcţionarilor publici asupra sarcinilor de activitate înaintate de către autoritatea publică. În lupta cu diverse încălcări ale funcţionarilor publici este importantă nu doar certitudinea aplicărei pedepselor, ci şi preîntîmpinarea lor, inclusiv profila!ia, scop urmărit de răspunderea juridică în ansamblul. Răspunderea juridică, în mod tradiţional, este analizată ca o instituţie fundamentală a dreptului, instituţie care tinde să ocupe centrul dreptului. @a se regăseşte în fiecare materie, în toate direcţiile se ajunge la această problemă a răspunderii, în dreptul public şi în dreptul privat, în domeniul persoanelor sau a familiei, cît şi în acela al bunurilor, ea este a tuturor momentelor şi a tuturor situaţiilor, răspunderea devine punctul nevralgic comun al tuturor instituţiilor noastre.3, Răspunderea juridică, indiferent de ramura de drept la care ne raportăm are drept scop preventiv$educativ, cît şi sancţionar, înţelegînd prin acest ultim aspect şi caracterul reparator în cazul în care s$au produs daune materiale şiGori morale. +rin oricare dintre formele răspunderii se restabileşte ordinea încălcată ca urmare a săvîrşirii faptei ilicite, iar aplicarea sancţiunii şi stabilirea despăgubirii îl face pe autorul faptei să conştientizeze consecinţele faptei săvîrşite şi să nu mai săvîrşească astfel de fapte.3. 4uncţionarul public avînd datoria de a avea un interes pentru sadisfacerea necesităţilor cetăţenilor, adică un interes public, ce cere responsabilitate, transparenţă, integritate, fidelitate şi bună$ credinţă,30 nu ar trebui să săvîrşească abateri disciplinare ce ar duce la răspunderea acestuia. Răspunderea juridică nu are în vedere doar omul social, ci şi colectivităţile şi unităţile economico$sociale, prin cei care îi conduc şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul lor, şi însuşi statul, răspunderea fiecăreia din cele trei puteri ale statului, cu toate instiuţiile e!istente şi funcţionarii acestora. În urma stabilirii că răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii juridice administrative, vom stabili că răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici reprezintă o formă a răspunderii sociale particularizată prin faptul că intervine în urma încălcării normelor contravenţionale. @lementul esenţial în antrenarea acestei răspunderi este săvîrşirea de către funcţionarul public a unui fapt illicit $ contravenţia, a unei conduite contrare reglementărilor &odului contravenţional de către personalul din cadrul autorităţilor administraţiei publice. %cestă răspundere
3, 3.

"anda &orneliu. #rept administrativ. =ratat elementar. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,??), p.,33, %le!andru *oan, &ărăuşan "ihaela, +opescu *on . #rept administrativ. $ :ucureşti1 @ditura @conomică, ,??,, p.,D0, 30 &iobanu =atiana. 'nele aspecte ale deontologiei parlamentarului. GG%dministraţie publică$ Revista metodico$ ştiinţifică trimestrială nr. ,$. (66$67 aprilie$septembrie ,?)?. $ &hişinău1 'niversul, ,?)?, p..?,

24

este un mecanism e!traordinar care reglează pulsul societăţii, menţinîndu$l în limitele normalului sau restabilind normalitatea,33 alături de celelalte forme de răspundere caracteristice funcţionarului public. +rin urmare, putem defini răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici drept acea formă a răspunderii administrative ce constă în comple!ul drepturilor şi obligaţiilor cone!e care se nasc ca urmare a săvîrşirii unor contravenţii şi care constituie cadrul în care se realizează sancţiunile contravenţionale menite să asigure restabilirea ordinii de drept încălcate. 8bservăm că funcţionarul public poate fi subiect al răspunderii contravenţionale, ca urmare a săvîrşirii unei contravenţii în timpul e!ercitării funcţiei sau în legătură cu nee!ercitarea acesteia. +rin urmare contravenţia săvîrşită în timpul e!ercitării funcţiei sau în legătură cu aceasta constituie temeiul răspunderii contravenţionale a funcţionarului public. În concluzie, considerăm că instituţia răspunderii contravenţionale a funcţionarului public este una pe cît de comple!ă, pe atît de necesară, deoarece prin intermediul acesteia sunt stabilite nişte forme legale de constrîngere a funcţionarului public în modul corespunzător încălcărilor săvîrşite de ei, şi duce la stabilirea echilibrului social şi pedepsirea celor vinovaţi, în funcţie de contravenţia săvîrşită. %stfel, prin intermediul răspunderii juridice în general, dar şi a celei contravenţionale în mod particular aplicabile funcţionarului public, se încearcă de a crea un corp de funcţionari publici profesionişti, responsabili, loiali autorităţii publice şi societăţii, care prin comportamentul lor atît în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cît şi în afara acestuia să fie corecţi în acţiuni şi să respecte reglementările legale.

CA'ITO(U( II) S'ECI,ICU( R*S'UNDERII CONTRA%EN+IONA(E A ,UNC+IONARI(OR 'U5(ICI

33

Naharia =. 2heorghe, Naharia 8dette @anu, :udeanu =udor *., %le!andrescu =udor. #rept administrativ. $ *aşi1 Eunimea, ,??,, p..30,

25

#e multe ori în cadrul e!ercitării atribuţiilor specifice funcţiei publice deţinute, funcţionarii publici săvîrşesc acţiuni sau inacţiuni care contravin unor reglementări legale, care în rezultat duc la apariţia răspunderii juridice, la baza căreia stă săvîrşirea unor fapte ilicite, care în cazul cercetării noastre cad sub incidenţa legii contravenţionale, pe care le vom analiza în acest capitol, împreună cu determinarea şi studiul sancţiunilor aplicabile funcţionarului pentru săvîrşirea contravenţiilor. =otodată pentru a asigura obiectivitatea şi corectitudine procedurii de sancţionare a funcţionarilor publici, se ţine cont şi de unele condiţii atenuante, cunoscute sub formă de cauze care înlătură caracterul contravenţional, care au impus funcţionarul să acţioneze într$un mod ilicit, care de asemenea vor fi analizate de noi în cadrul acestui capitol.

1.. ,apte ale $unc#ionarilor pu lici care cad su inciden#a legii contraven#ionale Răspunderea contravenţională o regăsim reglementată în &odul &ontravenţional al Republicii "oldova, care menţionează la art.)6, alin.(6 că B+ersoana cu funcţie de răspundere (persoana căreia într$o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat, autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea e!ercitării funcţiilor autorităţiilor publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie, organizatorice sau economice este pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvîrşirea unei fapte prevăzute de prezentul codC 36. În cadrul aceluiaşi articol, sunt menţionate cazurile în care funcţionarii publici sunt traşi la răspundere contravenţională, şi anume1 folosirea intenţionată a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu, depăşirea vădită a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, precum şi neîndeplinirea sau îndeplinrea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu, iar la art.., fiind menţionate sancţiunile contravenţionale aplicabile funcţionarilor publici ca măsuri de constrîngere statală şi reeducare ce se aplică în numele legii persoanei ce a săvîrşit o contravenţie. În acest conte!t facem trimitere la capitolul F-* din &odul &ontravenţional al Republicii "oldova, care stabilişte în mod e!pres contravenţiile care pot fi săvîrşite de funcţionarii publici în e!ercitarea atribuţiilor de serviciu şi care afectează activitatea autorităţilor publice. %stfel, funcţionarii publici răspund contravenţional pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, ceea ce semnifică folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu într$un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice, 37
36

&odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??; GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D, 37 &odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..), GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D,

26

cu condiţia ca acestă faptă ilicită să nu întrunească elementele constitutive ale infracţiunii, adică să aibă un pericol social cu efect mai redus, deoarece cunoaştem că legislaţia penală de asemenea prevede această faptă ca temei de atragere la răspundere penală a funcţionarului public, dar în alte condiţii decît legea contravenţională. &u privire la acestă faptă, specificăm că în conformitate cu reglementările legale funcţionarului public îi este aplicată sanţiunea contravenţională, doar în cazul săvîrşirii cu intenţie a abuzului de putere sau de serviciu, respectiv, în cazul în care autorul ei a acţionat cu vinovăţie. *ndiferent de formele pe care le îmbracă, vinovăţia reprezintă o atitudine a subiectului activ al faptei faţă de ilicitul comis şi urmările pe care acesta le are sau ar putea să le aibă. @a relevă faptul că subiectul de drept (cu e!cepţia neglijenţei este conştient că fapta sa este contrară legii, că ea produce anumite urmări periculoase pentru societate şi, dar totuşi el o comite. În acest caz, ca şi în cazul infracţiunii, vinovăţia constituie latura subiectivă a contravenţiei.3; 8bservăm, că vinovăţia este atitudinea psihică a unui funcţionar public faţă de fapta ilicită săvîrşită de acesta, precum şi faţă de urmările acestei fapte. În situaţia în care funcţionarul public prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin comiterea faptei, avem de a face cu intenţia directă, iar cînd producerea urmărilor a fost numai admisă, acceptată, intenţia este indirectă, dar în ambele cazuri ea poate atrage răspunderea contravenţională a acestuia, dacă a fost săvîrşit orice acţiune de abuz de putere sau abuz de serviciu -$cesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu , reprezintă altă contravenţie ce poate fi săvîrşită de funcţionarii publici, care prevede că săvîrşirea unei acţiuni care depăşeşte în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi care contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, şi care de asemenea nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii,3D constituie o faptă a funcţionarilor publici ce cade sub incidenţa legii contravenţionale. +e baza acestor reglementări remarcăm că acţiunea constituie cea mai frecventă modalitate de realizare a conduitei ilicite. În cazul în care un funcţionar public proferează injurii la adresa unui cetăţean, acesta are o conduită ilicită e!primată printr$o acţiune. %cţiunea este voinţa conştientă, e!teriorizată a omului, mişcarea lui voluntară către un scop, încălcarea unei norme de drept cu caracter prohibitiv. #e e!emplu, atunci cînd se încheie un act fără să se respecte condiţiile legii, funcţionarul public atentează la cinstea, onoarea şi integritatea corporală a cetăţeanului, prin comiterea unei fapte pe care norma juridică o interzice. 6? 8bservăm că e!cesul de putere sau

3; 3D

-edinaş -erginia.#rept administrativ şi instituţii politico$administrative. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,??,, p. 6??, &odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..). GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D, 6? +ogoneţ 2alina. 8p. cit., p. ;3,

27

depăşirea atribuţiilor de serviciu apar doar ca urmare a săvîrşirii unei acţiuni, inacţiunea fiind inoportună şi imposibilă de a fi realizată în acest caz. &u referire la acestă faptă ilicită contravenţională, completăm menţionînd că presupune nişte implicaţii legale, care i$au forma concretă al unor acţiuni, şi anume1 protecţionismul, nedeclararea conflictului de interese şi e$cesul de putere privind actele permisive. +rotecţionismul, vizează sprijinul la soluţionarea problemelor persoanelor fizice sau juridice neprevăzut de actele normative, indiferent de motive, care nu conţin elemente de infracţiune, acordat în e!erciţiul funcţiunii de către persoana care activează în cadrul unei autorităţi publice, instituţii publice, întreprinderi de stat sau municipale, ori în cadrul unei societăţi comerciale cu capital de stat majoritar
6)

În opinia noastră, protecţionismul poate viza fie un interes propriu direct

funcţionarului public care activează în toate instituţiile enumerate mai sus pentru a obţine un avantaj personal sau pentru membrii familiei, rude, prieteni, fie un interes propriu indirect, prin obţinearea unor avantaje în urma soluţionării problemelor unor persoane fizice sau juridice care sunt străine funcţionarului public, de cele mai dese ori de ordin material. Hedeclararea conflictului de interese de către persoana care activează în cadrul unei autorităţi publice, instituţii publice, întreprinderi de stat sau municipale ori în cadrul unei societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, reprezintă o altă formă a e!cesului de putere sau depăşirii atribuţiilor de serviciu. În acest conte!t observăm că funcţionarul public este obligat să informeze imediat, dar nu mai tîrziu de trei zile de la data constatării, în scris, şeful ierarhic sau organul ierarhic superior despre interesul, al său ori al persoanelor apropiate, legat de decizia pe care trebuie să o ia personal sau la luarea căreia trebuie să participe, ori de acţiunea pe care trebuie să o întreprindă în îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu sau despre calitatea, a sa ori a persoanelor apropiate, de fondator, acţionar, asociat, membru al consiliului de administraţie, membru al comisiei de control sau de revizie a unei persoane juridice (comerciale sau necomerciale , dacă această persoană juridică a primit de la organizaţia publică în care activează bunuri, inclusiv mijloace băneşti, credite garantate de stat ori de autoritatea administraţiei publice locale sau o comandă de achiziţie publică,6, în caz contrar prin nee!ecutarea acestor reglementări funcţionarul public este tras la răspundere contravenţională, după cum am menţionat iniţial fiindu$i aplicată sancţiunea prevăzută de legea contravenţională. Remarcăm că prin această faptă contravenţională se urmăreşte scopul respectării interesul general al societăţii, ca persoanele care deţin funcţii publice să

6)

&odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..). ) GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D, 6, >egea Republicii "oldova nr.)6 din )3.?,.,??; cu privire la conflictul de interese, art.D, alin.() GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.D0$D6 din .?.?3.,??;,

28

ia, în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu, decizii imparţiale şi legitime, satisfăcînd interesul public şi nu realizînd interesele personale, servind societatea. În ceea ce priveşte e!cesul de putere privind actele permisive, atunci acesta se referă nemijlocit la tergiversarea nemotivată şiGsau depăşirea perioadei de timp stabilite pentru eliberarea actului permisiv, precum şi eliberarea actului permisiv pe un termen de valabilitate mai mic decît termenul prevăzut de Homenclatorul actelor permisive, precum şi cererea de a deţine şiGsau eliberarea unui act permisiv care nu este inclus în Homenclatorul actelor permisive, stabilirea şiGsau aplicarea unei plăţi pentru eliberarea actului permisiv într$un cuantum mai mare decît plata prevăzută de Homenclatorul actelor permisive, refuzul nemotivat de eliberare a actului permisiv, invocarea şi aplicarea unor cerinţe şi proceduri de eliberare a actelor permisive care nu corespund legii, precum şi retragerea nemotivată a actului permisiv.6. %vînd la bază aceste prevederi legale, vom specifica că prin act permisiv se înţelege un document sau înscris constatator, prin care autoritatea emitentă constată unele fapte juridice şiGsau învesteşte solicitantul cu o serie de drepturi şi obligaţii pentru iniţierea, desfăşurarea şiGsau încetarea unor activităţii sau a unor acţiuni aferente acestei activităţi. %ctul permisiv avînd formă de1 autorizaţie, permis, certificat, aviz, aprobare, coordonare, brevet, de atestat de calificare. #e asemenea cu titlu de specificare remarcăm că prin Homenclatorul actelor permisive se are în vedere listă oficială a actelor permisive, stabilită de lege, în care se specifică termenul lor de valabilitate, ta!a ce urmează a fi încasată, precum şi autorităţile emitente abilitate cu dreptul de eliberare a acestor acte.60 %ceastă faptă prevăzută de &odul contravenţional are scopul de a disciplina funcţionarul public şi de al determina să acţioneze în mod obiectiv, evitînd orice abuz legat de actele permisive, garantînd eliberarea lor în baza condiţiilor legale prevăzute. Kinînd cont de cele identificate şi analizate mai sus, generalizăm prin a menţiona că e!cesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, împreună cu cele trei forme prevăzute de legea contravenţională, reprezintă fapte ilicite pentru săvîrşirea cărora, în cazul în care nu întrunesc elementele infracţiunii, li se aplică sancţiuni contravenţionale specifice. 8 altă faptă care determină apariţia răspunderii contravenţionale pentru funcţionarul public se referă la tăinuirea unui act de corupţie ori a unui act cone$ acestuia sau neluarea măsurilor de rigoare, faţă de funcţionarii din subordine care au săvîrşit astfel de acţiuni, şi totodată nesigurarea măsurilor de protecţie a funcţionarului public care informează cu bună$credinţă despre comiterea
6.

&odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..). . GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D, 60 >egea Republicii "oldova nr.)6? din ,,.?7.,?)) privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător, art., GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.)7?$)73 din )0.)?.,?)),

29

actelor de corupţie şi a celor cone!e, a faptelor de comportament corupţional, despre nerespectarea regulilor privind declararea veniturilor şi a proprietăţii şi despre încălcarea obligaţiilor legale privind conflictul de interese.63 &u referire la acestă contravenţie, vom specifica în mod necesar că prin act de coruţie, se are în vedere coruperea activă, coruperea pasivă, traficul de influenţă, luarea de mită, darea de mită, primirea de recompensă ilicită, iar ca acte cone!e de corupţie se prevede abuzul de putere sau abuzul de serviciu, e!cesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, legalizarea veniturilor obţinute din acte de corupţie, împiedicarea înfăptuirii justiţiei, însuşirea de bunuri, cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau prin abuz de încredere, distrugerea sau deteriorarea de bunuri, protecţionismul şi falsificarea rezultatelor votării.66 #e asemenea, menţionăm că în statele postsovietice, de rînd cu formele tradiţionale de mituire a persoanelor oOciale, sunt folosite şi altele noi1 achitarea călătoriilor peste hotare, credite avantajoase, oferirea diverselor servicii, funcţii înalt plătite după eliberarea din aparatul de stat, includerea în componenţa consiliilor structurilor comerciale ori în calitate de cofondatori.67 8bservăm, conform acestor reglementări că funcţionarii publici care i$au cunoştinţă de un act de corupţie sau un act cone!, trebuie să informeze superiorul sau organele abilitate în acest sens, fiindui asigurată protecţia, toate aceste acţiuni, împreună cu prevederea lor de către &odul contravenţional au drept scop de a disciplina funcţionarul şi de a omite orice forme de influenţare a acestuia în luarea deciziilor, asigurînd imparţialitatea, corectitudinea, respectarea normelor legale şi a interesului public în activităţile desfăşurate. 'rmătoarea faptă ilicită a funcţionarului public care cade sub incidenţa legii contravenţionale la care vom face trimitere, este strîns legată de cea anterioară analizată şi prevede primirea de recomensă nelegitimă sau de folos material ,6; în e!erciţiul funcţiunii, care nu este altceva decît un act de corupţie direct săvîrşit de funcţionarul public care este în contradicţe cu rolul funcţionarului public, de a se afla în serviciul cetăţeanului. Kinînd cont de conte!tul dat apelăm la normele legale care stabilesc interdicţia pentru funcţionarul public de a solicita sau a accepta cadouri servicii, favoruri, invitaţii sau orice alt avantaj, destinate personal acestuia sau familiei sale, stabilind în acelaşi timp e!cepţia în cazul

63

&odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..)0, art..)0) GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D, 66 >egea Republicii "oldova nr.D? din ,3.?0.,??; cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei, art.)6 GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. )?.$)?3 din )..?6.,??;, 67 :orşevsIi %ndrei, *strati %ndrei. :azele de contracarare a corupţiei. Recomandării metodice. A &hişinău1 +ontos, ,??;, p.,;, 6; &odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..)3 GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D,

30

cadourilor simbolice, celor oferite din politeţe sau primite cu prilejul anumitor acţiuni de protocol şi a căror valoare nu depăşeşte limitele stabilite de 2uvern.6D =otodată, pentru a evita aplicarea sancţiunii contravenţionale pentru primirea de recompensă nelegitimă sau de folos material, funcţionarul public trebuie să ia măsurile necesare pentru a$şi asigura protecţia, prevăzute nemijlocit de lege, şi anume1 ). să refuze avantajul necuvenit, acesta nu trebuie acceptat pentru a fi folosit ca probă< ,. să se asigure cu martori, inclusiv dintre colegii de serviciu< .. să înscrie detaliat aceste acţiuni într$un registru special< 0. să raporteze imediat această tentativă autorităţilor competente< 3. să$şi desfăşoare activitatea corespunzător, în special cea pentru care i s$a oferit avantajul necuvenit.7? #rept urmare, cu referire la această faptă prevăzută de legea contravenţională, conchidem că urmăreşte prestarea unor servicii publice şi realizarea activităţilor administrative în modul cel mai corect şi legal posibil acordate beneficiarilor, iar pentru a evita răspunderea contravenţională pe baza săvîrşirii acestei contravenţii funcţionarului public nu$i rămîine decît să respecte normele legale din domeniu. -om mai identifica următoarele fapte ale funcţionarului public care cad sub incidenţa legii contravenţionale şi sunt pasibile de răspundere contravenţională, conform aceluiaşi capitol din &odul contravenţional1 neîndeplinirea cerinţelor legitime ale deputatului în +arlament (art..)6 < nee!ecutarea obligaţiilor prevăzute de &odul de e!ecutare (.)D < încălcarea modului de folosire a simbolurilor de stat (art..,, < divulgarea datelor despre măsurile de securitate (art..,3 < încălcarea regulilor de păstrare, de completare, de evidenţă şi de folosire a documentelor de arhivă (art..,; < încălcarea termenelor de declarare a veniturilor şi a proprietăţii sau a intereselor personale (art...?, < alte fapte prevăzute în cadrul acestui capitol al &odului contravenţional. Referindu$ne la contravenţiile ce pot constitui temei de atragere la răspundere contravenţională a funcţionarilor publici, menţionăm că şi alte capitole din &odul contravenţional, prevăd fapte ilicite ce constituie temei al sancţionării contravenţionale a funcţionarilor publici. #in aceste considerente, vom viza în mod obligator capitolul -*, care prevede contravenţiile ce atentează la drepturile politice, de muncă şi la alte drepturi constituţionale ale persoanei fizice, unde subiecţi ai răspunderii contravenţionale, în cazul comiterii cu vinovăţie a faptelor ilicite încadrate în acest capitol sînt şi persoanele cu funcţie de răspundere (art.07, 0D, 3,, 33, 36, 37 etc. < capitolul -** ce stabileşte contravenţiile ce atentează la sănătatea populaţiei, sănătatea persoanei, la starea
6D

>egea Republicii "oldova nr.)6 din )3.?,.,??; cu privire la conflictul de interese, art.,., alin.() , (, , (. GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.D0$D6 din .?.?3.,??;, 7? *bidem, art.,., alin.(3 ,

31

sanitar$epidemiologică, şi unde persoanele cu funcţie de răspundere pot fi subiecte a răspunderii contravenţionale în condiţiile prevăzute (art.7D, ;?, ;), ;,, ;., ;0, ;6, ;7, D?, D) < capitolul -*** privind contravenţiile ce atentează la drepturile reale, conform cărora persoana cu funcţii de răspundere, de asemenea, poate fi subiect al răspunderii (art.D,, D3, D6, D7, )??, )?,< art. )?7 alin. () , (, < şi capitolul *F, contravenţii în domeniul protecţiei mediului, unde funcţionarul public răspunde conform legii, la fel ca şi în cazul celorlalte tipuri de fapte contravenţionale prevăzute în cod care pot fi aplicate funcţionarului public în calitate de subiect al răspunderii contravenţionale şi care pot fi săvîrşite de acesta în e!ercitarea funcţiilor şi atribuţiilor de serviciu. @ste necesar de remarcat că în lipsa condiţiilor speciale prevăzute pentru funcţionarii publici, în cazul în care aceştia sunt vinovaţi de săvîrşirea unei contravenţii, ei răspund conform dispoziţiilor generale a legii contraveţionale. 2eneralizăm, prin a menţiona că &odul contravenţional stabileşte în mod e!pres faptele săvîrşite de funcţionarii publici care cad sub incidenţa reglementărilor din domeniu, reieşind din calitatea specială a acestor subiecţi ai răspunderii contravenţionale şi din atribuţiile de serviciu e!ercitate, în toate celelalte cazuri funcţionarii publici răspund ca orice persoană fizică.

1.1 Cau&ele care /nl!tur! caracterul contraven#ional al $aptei şi r!spunderea contraven#ional! a $unc#ionarilor pu lici &odul &ontravenţional al Republicii "oldova, după cum am mai menţionat, stipulează e!pres trăsăturile esenţiale pe care trebuie să le întrunească o faptă, săvîrşită de către o persoană, pentru ca aceasta să aiba caracter contravenţional, şi condiţiile pe care aceasta trebuie să le întrunească ca să poată fi încadrată în dispoziţiile acestuia. +rezenţa acestor trăsături este strict obligatorie, iar absenţa oricărei din ele conduce la e!cluderea caracterului contravenţional al faptei, iar ca urmare duce şi la dispariţia răspunderii contravenţionale. În acest conte!t, facem din nou referire la unul din principiile răspunderii contravenţionale A inevitabilităţii răspunderii şi a pedepsei contravenţionale A care prevede că sancţionarea contravenţională a persoanei vinovate pentru comiterea unei contravenţii este obligatorie, însă cu unele e!cepţii prevăzute de legislaţie. În acest sens apare un element component al răspunderii juridice în general, şi în cazul celei contravenţionale în special, ce constă în cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei săvîrşite.

32

%stfel, cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei sunt acele stări, împrejurări, situaţii, cazuri, condiţii prevăzute de lege a căror e!istenţă în timpul comiterii faptei face imposibilă realizarea uneia dintre trăsăturile esenţiale ale contravenţiei.7) &u privire la aceste cauze, menţionăm că în doctrina administrativă, diferiţi autori prevăd diferite cauze. În acest sens, *on &orbeanu evidenţiază următoarele cauze1 legitima apărare, cazul fortuit, starea de e!tremă necesitate, constîngearea fizică şi psihică, beţia involuntară completă, eroarea de fapt, iresponsabilitatea, infirmitatea, minoritatea, ordinul autorităţii ierarhice, acordul unităţii şi prescripţia, care după cum susţine autorul este de 6 luni, pentru aplicarea amenzii contravenţionale, şi în cazul contravenţiei continue, începe să decurgă de la data constatării faptei.7, @roarea de fapt, beţia accidental, voluntară, completă, ocazională şi cronică, legitima apărare, starea de e!tremă necesitate, constrîngerea fizică şi psihică, cazul fortuit, iresponsabilitatea, infirmitatea şi minoritate, în opinia lui "ircea +reda sînt toate cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei,7. iar cu referire la autorii autohtoni vom face referire la juristul *on &reangă, care enumeră următoarele cauze care înlătură caracterul contravenţional al faptei1 e!trema necesitate, legitima apărare, iresponsabilitatea, constrîngerea fizică şi psihică, eroarea de fapt, infirmitatea, cazul fortuit şi beţia accidentală completă.70 %stfel, observăm că în unele cazuri distincte răspunderea contravenţională şi caracterul contravenţional al faptei pot fi înlăturate, avînd la bază condiţii obiective, care dacă nu ar fi intervenit, subiectul nu ar fi săvîrşit abaterea contravenţională respectivă &a urmare a acestor categorii de cauze, ne vom referi nemijlocit la cele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională, prevăzute în art.)D din &odul contravenţional al Republicii "oldova, şi anume1 starea de iresponsabilitate< legitima apărare. starea de e$tremă necesitate< constrîngerea fizică şi/sau psihică< riscul întemeiat şi cazul fortuit. :azîndu$ne pe prevederile legale, vom analiza succint fiecare dintre cauze, prima dintre care fiind starea de iresponsabilitate, care prevede că Jeste în stare de iresponsabilitate persoana care săvîrşeşte o faptă aflîndu$se în imposibilitatea de a conştientiza sau de a dirija acţiunile sale din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburari temporare a activităţii psihice, a alienării mintale sau a unei alte stări psihice patologice.C73 %stfel, iresponsabilitate înseamnă incapacitatea unor persoane de a$şi da seama de sensul şi de urmările faptelor lor sau de a$şi dirija în mod normal voinţa în timpul săvîrşirii acţiunii sau
7) 7,

4urdui 5ergiu. #rept contravenţional. A &hişinău1 &artier juridic, ,??3, p.DD, &orbeanu *on. #rept administrativ. A :ucureşti1 >umina >e!, ,??,, p.,?), 7. +reda "ircea. #rept administrativ. +artea generală. A :ucureşti1 >umina >e!,,??,, p.,7D, 70 &reangă *on. &urs de drept administrativ. A &hişinău1 @ditura @pigraf, ,??., p..)3, 73 &odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art.,? GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D,

33

incţiunii ilicite. *responsabilitatea este o cauză de scutire de răspunderea contravenţională, întemeiată pe lipsa de vinovăţie din partea persoanei care a săvîrşit contravenţia. %ceastă stare de incapacitate poate fi constatată numai pe cale medicală, medicii specialişti fiind cei care se pronunţă asupra capacităţii persoanei de a$şi dirija acţiunile sau incţiunile în împrejurări concrete. Hu trebuie să confundăm iresponsabilitatea cu starea de afect, care este considerată drept circumstanţă atenuantă, la care poate ajunge şi o persoană perfect sănătoasă sub aspect psihic.76 Remarcăm că pentru iresponsabilitate se cer întrunite, cumulativ, patru condiţii1 să e!iste starea de incapacitate psihică datorită căreia făptuitorul să nu$şi poată da seama de acţiunile (inacţiunile sale sau să nu le poată stăpîni< incapacitatea psihică să e!iste la momentul săvîrşirii contravenţiei, cît şi la momentul aplicării sancţiunii contravenţionale< starea de incapacitate psihică să fie determinată de alienaţie mintală sau de alte anomalii care nu permit receptivitate psihică şi o ultimă condiţie prevede ca fapta comisă să fie prevăzută de legea contravenţională.77 "enţionăm cu referire la funcţionarii publici care se află într$o situaţie de iresponsabilitate, că în momentul săvîrşirii faptei ilicite, aceştia nu conştientizează pericolul social al acesteia, respective nu sunt receptivi la ameninţarea sancţiunilor contravenţionale, iar teama de sancţionare nu are influenţă asupra comportării lor, motiv pentru care săvîrşesc faptele ilicite contravenţionale. &egitima apărare este o altă cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei. =răsătura esenţială care lipseşte fapta săvîrşită în stare de legitimă apărare este vinovăţia, lipsa căreia duce la absenţa pericolului social necesar pentru e!istenţa contravenţiei. >egea contravenţională consideră că fapta a fost săvîrşită în legitimă apărare, numai dacă sunt îndeplinite următoarele cerinţe1 să e!iste un atac care să provină din partea unei persoane fizice responsabile< atacul să fie material, respectiv, să se concretizeze în acte de violenţă fizică sau verbală susceptibile a fi percepute pe cale senzorială< atacul să fie direct, adică să provină din partea celui împotriva căruia se îndreaptă riposta persoanei în stare de legitimă apărare< atacul să fie imediat, adică în curs de dezlănţuire sau pe punctul de a se produce< să fie injust, adică să se realizeze printr$un fapt ilicit< atacul să fie îndreptat împotriva persoanei, a drepturilor sale ori împotriva unui interes obştesc< să fie periculos, adică să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori un interes public, în sensul că produce urmări ireparabile sau greu de remediat< riposta să fie necesară, înţelegînd prin aceasta că finalitatea actelor de apărare urmăreşte înlăturarea atacului< riposta să fie spontană.7; #eci, în legitimă apărare apare funcţionarul public care săvîrşeşte fapte pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unei interes
76 77

2uţuleac -ictor. =ratat de drept contravenţional. A &hişinău1 @.4.$+. J=ipografia centralăC, ,??D, p.));, 4urdui 5ergiu. #reptul contravenţional. $ &hişinău1 &artier juridic, ,??3, p. )?), 7; &reangă *on. 8p. cit., p. .)7,

34

public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public şi dacă în aceste cazuri n$au fost depăşite limitele legitimei apărări. 8 altă condiţie ce înlătură răspunderea juridică a funcţionarilor publici este starea de e$tremă necesitate, care e!istă atunci cînd funcţionarul public, pentru a$şi apăra propria viaţă în faţa unui pericol imitent sub semnul întrebării, sacrifică altă persoană sau sacrifică bunurile altei persoane, pentru apărarea bunurilor sale, atunci cînd în mod natural nu e!istă altă soluţie. 5tarea de necesitate, spre deosebire de legitima apărare, priveşte un pericol creat de diferite întîmplări sau evenimente neprevăzute, cum ar fi un cutremur, o inundaţie, un incediu etc. iar funcţionarul public trebuie să acţioneze ilicit. În acest caz pericolul trebuie să îndeplinească cumulativ, următoarele condiţii1 să fie imitent (pe punctul de a produce un rău < să fie îndreptat contra unei valori sociale ocrotite de lege (viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altora sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc , avîndu$se în vedere atunci cînd ne referim la un bun, natura, destinaţia, raritatea, valoarea şi indispensabilitatea sa, dar şi diferenţa de valoare dintre bunul salvat şi bunul distrus sau deterioarat în urma acţiunii de salvare< să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlăturat altfel, justificînd în acest fel fapta săvîrşită în scop de salvare, ţinînd seama de împrejurările concrete în care sa ivit pericolul şi starea psihologică a persoanei care a efectuat acţiunea de salvare.7D "enţionăm cu privire la această cauză, că dacă funcţionarul public care în momentul săvîrşirii faptei, şi$a dat seama că produce urmări vădit mai grave decît cele care s$ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat, fapta nu se consideră comisă în stare de necesitate. #e remarcat este şi faptul că, de regulă, starea de necesitate înlătură numai caracterul contravenţional al faptei, nu şi consecinţele juridice de altă natură. 8 altă condiţie ce înlătură răspunderea funcţionarilor publici este constrîngerea fizică şi psihică. %utorii din domeniu consideră că nu este considerată fapta săvîrşită de o persoană, în cazul în care au fost e!ercitate asupra făptuitorului presiuni, acţiuni coercitive spre a$l obliga să săvîrşească contravenţia, deoarece funcţionarul public pus într$o asemenea situaţie nu$şi mai dirijează singur voinţa, făcînd$ul în acest fel nevinovat pentru fapta săvîrşită. &onstrîngerea se poate realiza fie sub aspect fizic, făptuitorul neputînd rezista acesteia, fie sub aspect moral, prin ameninţarea cu un pericol grav pentru persoana sa ori a altei persoane, ce nu putea fi înlăturat în alt mod decît prin săvîrşirea contravenţiei. &onstrîngerea fizică trebuie să e!iste sub forma unei forţe străine, ca să e!ercite o constrîngere asupra fizicului celui ce se consideră constrîns, iar acesta să se afle în situaţia de a nu putea reacţiona sau opune rezistenţă., iar
7D

Naharia 2heorghe, Naharia 8dette @anu, :udeanu =udor, %le!andrescu =udor. #rept administrativ. $ *aşi1 Eunimea, ,??,, p. .6.,

35

constîngerea morală trebuie să evidenţieze faptul că s$a acţionat asupra psihicului persoanei în cauză, prin ameninţare, aceeasta fiind e!pusă la un pericol grav, care a produs asupra sa o puternică temere (frică ce a determinat$o să săvîrşească fapta contravenţională, pericolul neputînd fi înlăturat în alt mod (denunţarea în timp util, chemarea altor persoane în ajutor etc. .;? "enţionăm, că între răul cu care se ameninţă şi consecinţa săvărşirii contravenţiei trebuie să e!iste o anumită proporţie, în sensul că valoarea socială vătămată prin săvîrşirea contravenţiei, în cazul nostru de către funcţionarul public, să nu fie mai mare decît valoarea socială ocrotită prin acea faptă. "iscul întemeiat, reprezintă o altă condiţie care e!onerează funcţionarii publici de răspunderea contravenţională şi înlătură caracterul contravenţional al faptei, presupunînd o acţiune cu posibile consecinţe dăunătoare şi în privinţa căruia &odul contravenţional, în art.,0 prevede că Jnu constituie contravenţie fapta, prevăzută de prezentul cod, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege în cazul riscului întemeiat în atingerea unor scopuri socialmente utile.C =ot în acelaşi articol se menţionează că riscul se v$a considera întemeiat numai în cazul în care scopul socialmente util nu putea fi atins fară acţiunile (inacţiunile însoţite de risc, iar persoana care a riscat, a luat (a epuizat toate măsurile de prevenire a cauzării de daune intereselor ocrotite de legea contraventională. #rept urmare considerăm că v$a înlătura caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională doar acea acţiune (inacţiune , autorul căreia nu a găsit altă modalitate de a atinge scopul socialmente util. 'ltima condiţie ce înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională este cazul fortuit, care e!istă atunci cînd acţiunea sau inacţiunea funcţionarului public are loc datorită unor împrejurări străine neprevăzute, neaşteptate (forţa majoră , adică acţiunile au fost întreprinse la intervenţia unei împrejurări ce în condiţiile concrete nu putea fi prevăzută sau înlăturată.;) #upă cum menţionează şi alţi autori, cazul fortuit poate fi pus în discuţie atunci cînd acţiunea sau inacţiunea funcţionarului public a produs un rezultat neurmărit şi neacceptat de acesta şi ca urmare a unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. &azurile fortuite cel mai adesea întîlnite sunt fenomenele naturii, accidentele tehnice, schimbările bruşte intervenite în starea de sănătate a funcţionarului public, însă momentul producerii rămîne neprevăzut, cel puţin la nivelul ştiinţei actuale. =otodată, între împrejurarea fortuită şi rezultatul acţiunii sau inacţiunii funcţionarului public, este necesar să e!iste o legătură de cauzalitate, adică împrejurarea fortuită să fi contribuit la producerea rezultatului neprevăzut al faptei. În aceste condiţii, funcţionarul public este e!onerat de
;? ;)

Naharia 2heorghe, Naharia 8dette @anu, :udeanu =udor, %le!andrescu =udor. 8p.cit., p..60, &reangă *on. 8p. cit., p..)D,

36

răspundere, deoarece nu a avut posibilitatea să prevadă factorul e!tern care a determinat producerea rezultatului, cu e!cepţia cazului în care funcţionarul public nu a prevăzut rezultatul, care putea fi prevăzut în mod obişnuit de orice persoană. În aceiaşi ordine de idei, cu privire la cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională, încheiem prin a menţiona că aceastea prevăd nişte situaţii concrete, stări şi condiţii care prin ele însele au presupus săvîrşirea unei contravenţii. :azîndu$ne pe aceată ideie, ne dăm seama că nu ar fi uman ca legea să nu admită posibilitatea apărării şi deci e!onerării de răspunderea contravenţională pentru o faptă săvîrşită ca urmare a unor condiţii obiective neprevăzute, dar care în acelaşi timp trebuie aplicate şi utilizate cu cel mai înalt grad de corectitudine şi oportunitate. &u titlu de concluzie, afirmăm că răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii juridice la general şi a răspunderii administrative la particular bazată pe e!istenţa unui suport juridic de drept administrativ, ce apare în toate cazurile de comportament ilegal al persoanei şi se manifestă prin aplicarea faţă de ea a sancţiunilor juridice corespunzătoare în ordinea stabilită de legislaţia contravenţională, avînd ca temei săvîrşirea contavenţiilor şi fiind guvernată de principii diriguitoare menite să garanteze aplicabilitatea corectă a responsabilităţii contravenţionale.

1.4 Sanc#iunile contraven#ionale aplica ile $unc#ionarilor pu lici Răspunderea administrativă intervine atunci cînd, în timpul e!ecutării funcţiei sale, funcţionarul public săvîrşeşte o contravenţie administrativă, adică nu îndeplineşte sau îndeplineşte defectuos una sau mai multe sarcini. %ceastă răspundere se angajează fie prin adoptarea ori emiterea de acte administrative prin care se vatămă drepturile, recunoscute de lege, ale particularilor, fie prin neemiterea unor acte în termenul prevăzut de lege, fie prin săvîrşirea de fapte administrative ilicite prevăzute şi sancţionate de actele normative prevăzute de lege. %pare în acest conte!t, noţiunea de sancţiune administrativă aplicabilă funcţionarului public. "enţionăm, cu referire la răspunderea contravenţională ca formă a celei administrative, că numărul prea mare de sancţiuni nu contribuie în mod inevitabil la eficienţa acesteai şi în general la eficienţa activităţii sistemului administrativ, dat fiind faptul, că unele din ele produc un efect minimal, avînd, în acelaşi timp, o procedură anevoioasă (de e!emplu, ridicarea contra echivalent . 5ancţiunile contravenţionale sunt de natură represivă şi au ca scop lichidarea contravenţiilor şi educarea funcţionarilor publici în spiritul respectării normelor de drept, conţinutul lor constituindu$l

37

pedeapsa. +edeapsa, însă nu poate fi considerată drept scop, ci doar o funcţie a răspunderii administrative, în particular, şi a constrîngerii administrative în general.;, &onform opiniei autorilor "aria 8rlov şi 9tefan :elecciu, sancţiunea contravenţională Beste o măsură de răspundere şi se aplică în scopul educării funcţionarului public, care a comis o contravenţie administrativă, în spiritul respectării legilor, precum şi în scopul de a se preveni comiterea unor noi contravenţiiC.;. În acelaşi conte!t, profesorul -ictor 2uţuleac defineşte sancţiunea contravenţională drept o măsură de constrîngere statală prevăzută de legea contravenţională şi aplicată contravenientului în modul stabilit de lege pentru săvîrşirea cu vinovăţie a contravenţiei, avînd drept scop ocrotirea valorilor sociale, formarea unei conduite civice corecte a făptuitorului, prevenirea comiterii unor noi contravenţii atît de către contravenientul însuşi, cît şi de către alte persoane, ;0 specificînd că la baza aplicării acesteia se află următoarele principii1 legalitatea sancţiunilor contravenţionale, individualizarea sancţiunilor contravenţionale, personalităţii, compatibilităţii sancţiunilor contravenţionale cu morala şi concepţia juridică a societăţii. &a urmare, din punct de vedere al naturii lor, întîlnim două categorii de sancţiuni contravenţionale1 ). principale1 avertismentul, amenda, prestarea unei activităţi în folosul colectivităţii< ,. complementare1 confiscarea, suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, a acordului sau a autorizaţiei de e!ercitare a unei activităţi< închiderea unităţii< blocarea contului bancar< suspendarea activităţii agentului economic< retragerea licenţei sau a avizului pentru anumite operaţiuni ori pentru activităţi de comerţ e!terior, temporar sau definitiv, etc., ;3 în doctrină acestea fiind clasificate diferit ca urmare a caracterului legal diferit în diferite perioade şi în diferite ţări. &odul contravenţional al Republicii "oldova, la art.., stabileşte următoarele forme de sancţiuni aplicabile funcţionarul public1 avertismentul, amenda, privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie, aplicarea punctelor de penalizare, privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă şi de a purta armă , munca neremunerată în folosul comunităţii, arestul contravenţional, sancţiuni care vor fi analizate în continuare. Avertismentul constă în atenţionarea funcţionarului asupra pericolului faptei săvîrşite şi în recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale. 5ancţiunea avertismentului, se aplică de către agentul constatator fără remiterea cauzei contravenţionale în instanţa de judecată.
;,

8rlov "aria, :elecciu 9tefan. #rept administrativ. %cademia B9tefan cel "areC a "%* al Republicii "oldova. A &hişinău1 @lena -.*, ,??3, p.)0), ;. *bidem, p.)0), ;0 2uţuleac -ictor. #rept contravenţional. A &hişinău1 B:ons 8fficesC, ,??6, p.))0, ;3 -edinaş -irginia. #rept administrativ. Revăzut şi actualizat. A 2alaţi1 'niversitatea B#unărea de EosC, ,??6, p.66,

38

În acest conte!t, sancţiunea contravenţională nu prezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relaţiilor sociale şi de formare, a unui spirit de responsabilitate, motiv pentru care avertismentul este, ca natură, o sancţiune pur morală aplicabilă unor contravenţii ce prezintă un grad de pericol social redus, iar contravenienţii o periculozitate scăzută. %vertismentul este o variantă modernă a sancţiunii mustrării, sancţiune morală aplicată în dreptul rom(n, în dreptul canonic şi în dreptul medieval. %vertismentul se adresează oral, atunci cînd contravenientul este prezent la constatarea contravenţiei, şi este aplicat de agentul constatator. În celelalte cazuri, avertismentul se socoteşte e!ecutat prin comunicarea procesului$verbal de constatare a contravenţiei, cu rezoluţia corespunzătoare.;6 Kinînd cont de această opinie, vom specifica că în Republica "oldova în conformitate cu legislaţia din domeniu, avertismentul se aplică numai în formă scrisă, evitînd situaţia aplicării verbale a acestuia. =otodată, avertismentul este cea mai blîndă sancţiune contravenţională principală, care de cele mai dese ori este evitată de agenţii constatatori, care abuzează prin aplicarea de amenzi contravenţionale chiar şi celor mai neînsemnate contravenţii, unde ar fi trebuit în mod logic să se acorde avertismente. %stfel, s$a stabilit o e!igenţă sporită în ceea ce priveşte aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi se merge chiar spre limita ma!imă a amenzilor nicidecum spre aplicarea avertismentului. #e aceea, se impune ca organele competente să înţeleagă că orice sancţiune juridică, inclusiv cea contravenţională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancţiunea amenzii, e!istînd şi alte forme, care pentru contravenţiile neînsemnate întotdeauna este avertismentului. 8bservăm, ca rezultat că avertismentul primit de către funcţionarul public este deci o sancţiune fără efecte juridice, asemănătoare unei sancţiuni morale, aplicîndu$se în cazul unor fapte de mică gravitate şi cînd se apreciază că persoana în cauză, chiar şi fără aplicarea unei sancţiuni mai aspre, nu va săvîrţi alte contravenţii. %vertismentul se poate aplica chiar şi atunci cînd actul normativ prin care a fost stabilită acea contravenţie nu prevede o asemenea sancţiune, lăsîndu$se la aprecierea celui ce constată contravenţia aplicarea acestei sancţiuni.;7 Amenda, reprezintă o sumă unică plătită în beneficiul statului ca urmare a săvîrşirii unui ilicit. &a sancţiune contravenţională este una din cea mai răspîndită măsură de influenţare şi se aplică, practic, pentru toate contravenţiile prevăzute de legislaţie. %ceasta poartă un caracter material, fiind o sancţiune juridică de natură administrativă, care presupune restituirea de către făptaş a pagubei materiale şi se aplică indiferent de faptul dacă prin fapta contravenţională s$a adus
;6 ;7

*orgovan %ntonie. =ratat de drept administrativ. -ol. **. A :ucureşti1 %ll :ecI, ,??,, p. 0?D, %le!andru *oan, &ărăuşan "ihaela, +opescu *on. #rept administrati. $ :ucureşti1 @ditura @conomică, ,??,, p..,?,

39

sau nu un prejudiciu material.;; %menda constă în plata unei sume de bani care variază în funcţie de natura şi gravitatea faptei. #e regulă, actele normative prevăd, pentru fiecare contravenţie, o limită minimă şi una ma!imă a acesteia, pentru ca amenda să poată fi aplicată ţinîndu$se seama de împrejurările concrete în care a fost săvîrşită contravenţia, cu alte cuvinte, pentru ca sancţiunea să poată fi individualizată. %tfel, în baza analizei normelor legale, stabilim că valoarea amenzii nu poate depăşi )3? unităţi convenţionale pentru persoanele fizice, şi se aplică de la )? la 3?? unităţi convenţionale în cazul persoanelor juridice şi persoanelor cu funcţie de răspundere, respectiv şi funcţionarilor publici. Remarcăm de asemenea, că amenda are un caracter legal. &a urmare, nu s$ar putea aplica o sancţiune într$un cuantum care să nu se situeze în limitele stabilite ori să fie determinată pe baza altor criterii decît cele reglementate. "ai trebuie precizat că amenda contravenţională spre deosebire de cea penală nu atrage decăderi sau interdicţii pentru persoanele sancţionate şi nici nu constituie antecedent care să influenţeze asupra unei eventuale sancţionări viitoare. +e lîngă faptul că amenda este cea mai răspîndită sancţiune contravenţională, ea este considerată şi cea mai eficientă. +rin libertatea de mişcare între limita minimală şi cea ma!imă, care este atît de mare, la stabilirea amenzii pentru o contravenţie concretă se poate ţine seama, în acelaşi timp, de importanţa raportului juridic încălcat şi de pericolul social pe care îl prezintă. 'rmătoarele sancţiuni care pot fi aplicate funcţionarului public ca urmare a săvîrşirii unei contravenţii sunt privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate sau de a deţine anumite funcţii, care prevăd interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de dreptul special. 5ancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.;D În această ordine de idei, stabilim că prin dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a e!ercita o anumită activitate se înţelege un post într$o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat sau a administraţiei publice locale ori o subdiviziune, filială a lor, în care persoana respectivă, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări deţine anumite drepturi şi obligaţiuni în vederea e!ercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie sau organizatorico$economice.D?
;;

8rlov "aria, :elecciu 9tefan. #rept administrativ. %cademia B9tefan cel "areC a "%* al Republicii "oldova. A &hişinău1 @lena -.*, ,??3, p.)0., ;D &odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..3, alin.() GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D, D? &odul penal al Republicii "oldova nr.D;3$F- din );.?0.,??,, art.),., ),0 GG republicat "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.7,$70G)D3 din )0.?0.,??D,

40

%stfel, ajungem la opinia că sancţiunea privind privarea dreptului de a ocupa anumite funcţii sau de a desfăşura o anumită activitate se referă nemijlocit şi funcţionarului public, care în timpul e!ercităţii atribuţiilor de serviciu a săvîrşit o faptă contravenţională, respectiv ca măsură de pedeapsă poate fi aplicată faţă de persoanele care se află în serviciu în autorităţile de stat, teritoriale, autonome sau în administraţia publică locală, precum şi faţă de cele care gestionează organizaţii comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale. %nume prin aplicarea acestei sancţiuni se urmăreşte scopul de a asigura o activitate eficientă a administraţiei publice, prin înlăturarea, dar şi interzicerea funcţionarilor publici vinovaţi de a mai ocupa unele funcţii publice pe o anumită perioadă de timp, în acest fel oferindu$* funcţionarului sancţionat şansa ca duă această perioadă, în urma conştientizării faptei sale contravenţionale săvîrşite, şi a convinderii psihice de a nu mai săvîrşi contravenţii, pentru a nu rămîine din nou fără serviciu, în opinia noastră această sancţiune ar avea rolul de precedent judiciar, atît pentru funcţionarul pubic vinovat, cît şi pentru cei care vor lua ca e!emplu cazurile respective, de aplicare a acestei sancţiuni. 8 altă pedeapsă contravenţională, care poate fi alicată funcţionarului public prevede arestul contravenţional, care reprezintă o sancţiune contravenţională e!epţională, care constă în privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărîre judecătorească, ce se aplică de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporal a persoanei sau în cazul nee!ecutării intenţionate a unei alte sancţiuni contravenţionale şi care se e!ecută în condiţiile prevăzute de &odul de e!ecutare. %vînd la bază aceleaşi reglementări remarcăm că durata arestului contravenţional este de la . la )3 zile, iar în cazul concursului de contravenţii sau al cumulului de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancţiune arestul contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la .? de zile, durata reţinerii contravenţionale fiind inclusă în durata arestului contravenţional.D) #e asemenea, menţionăm că legea contravenţională mai prevede şi alte sancţiuni contravenţionale, printre care1 aplicarea punctelor de penalizare, privarea de dreptul special, munca neremunerată în folosul comuntăţii, e!pulzarea, care în opinia noastră nu pot fi aplicate funcţionarului public, în calitatea sa de titular al unei funcţii publice, ci doar în calitate de persoană fizică în afara e!ercitării atribuţiilor de serviciu. #rept urmare a stabilirii sancţiunilor contravenţionale aplicabile funcţionarilor publici, evidenţiem în mod obligator că pentru ca sancţiunea contravenţională să$şi atingă scopul preventiv, ea trebuie aplicată în raport cu fiecare contravenţie şi cu calitatea persoanei trasă la răspundere.
D)

&odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..; GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D,

41

Regulile generale de aplicare a sancţiunii sînt, potrivit art. 0) din &odul contravenţional al Republicii "oldova, următoarele1 ). aplicarea sancţiunii numai întru atingerea scopului prevăzut de legea contravenţională< ,. aplicarea pedepsei numai în limitele sancţiunii contravenţiei comise< .. să se ţină seama de elementele care caracterizează persoana1 starea psihologică a acesteia, modul în care s$a dezvoltat, trăieşte şi activează< 0. se ţine cont de caracterul valorilor atenuante şi agravante. %ceste reguli generale au rolul de a ajuta organul competent de a stabili o sancţiune eficientă şi corespunzătoare faptei ilicite, deoarece nu conţin altceva decît nişte informaţii, condiţii despre săvîrşirea contravenţiei. &ircumstanţele care vin în folosul contravenientului se referă la circumstanţele atenuante din care fac parte1 prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă prejudiciului< contribuţia la descoperirea contravenţiei< săvîrşirea contravenţiei într$un concurs de împrejurări personale sau familiale, ş.a. 5pre deosebire de circumstanţele atenuante e!istă alte circumstanţe care agravează situaţia contravenientului aşa numitele circumstanţe agravante reglementate, în art.0. al codului1 continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de comportări< săvîrşirea contravenţiei profitîndu$se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări e!cepţionale< săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe, precum şi alte situaţii prevăzute de legea contravenţională. "enţionăm, că legiutorul stabileşte şi regulile aplicării sancţiunii contravenţionale în cazul săvîrşirii mai multor contravenţii. %stfel, în cazul în care una şi aceiaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe contravenţii, se aplică cîte o sancţiune pentru fiecare contravenţie. În acelaşi conte!t, dacă persoana este declarată vinovată în săvîrşirea a două sau mai multe contravenţii, şi cazul este e!aminat de unul şi acelaşi organ, atunci se stabileşte sancţiunea mai întîi a contravenţiei cu un grad mai periculos pentru societate, sancţiunile celorlalte contravenţii vor fi considerate ca sancţiuni suplimentare. =otodată, cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale, stabilim că în conformitate cu &odul contravenţional, aceasta poate fi aplicată nu mai tîrziu de trei luni de la descoperirea ei, iar în cazul contravenţiilor în domeniul impozitelor, ta!elor, primelor de asigurare şi disciplinei financiare, sancţiunea se aplică nu mai tîrziu de un an de la data comiterii contravenţionale.D, 8bservăm, că orice contravenţie atrage după sine o pedeapsă, care constă dintr$o sancţiune ce trebuie aplicată obligatoriu, dar nu înotdeauna contravenţia atrage după sine aplicarea unei
D,

&odul &ontravenţional al Republicii "oldova nr. ,); din ,0.)?.,??;, art..? GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. .$6, din )6.?).,??D,

42

sancţiuni, căci e!istă momente cînd ea a fost săvîrşită fără vinovăţie ( contravenţia săvîrşită în stare de necesitate, legitimă apărare, constrîngere fizică sau psihică, etc. 2eneralizăm, stabilind că prevederile tipurilor de sancţiuni contravenţionale fac ca persoana fizică, instituită cu statut de funcţionar public să evite încălcarea normelor legale în timpul activităţii sale. Încercînd de a evita aplicarea acestor sancţiuni, prin activitatea disciplinată funcţionarul public va eficientiza procesul de administrare, precum şi întregul sistem de activitate administrativă. &u titlu de concluzie a acestui capitol identificăm că răspunderea funcţionarului public este o instituţie centrală a ştiinţei şi practicii administrative, prin intermediul ei evidenţiindu$se eficienţa administrativă, întrucît restabilirea ordinii de drept încălcate prin nerespectarea de către funcţionarul public a normelor juridice se face prin intermediul răspunderii juridice, o formă distinct a căreia o constituie răspunderea contravenţională, care apare ca urmare a săvîrşirii unor fapte ilicite de către funcţionarii publici care sunt sancţionate în conformitate nu normele legale. %şa dar, diferenţa dintre faptele ilicite presupune şi diferenţa între sancţiuni. 5ancţiunea fiind măsura de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică în numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie, în cazul nostru nemijlocit funcţionarului public, legiuitorul stabilind şi e!cepţii în cazul aplicării pedepselor contravenţionale, determinate sub forma unor condiţii obiective care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională, care dacă nu s$ar fi produs, funcţionarul public nu ar fi săvîrşit fapta ilicită guvernată de normele contravenţionale. &ele mai eficiente dintre acestea ar fi amenda contravenţională şi privarea de dreptul de a ocupa funcţia publică pe o anumită perioadă, deoarece acestea în opinia noastră au atît caracter de sancţionare, cît şi de educare, prin prevenirea săvîrşirii noilor contravenţii.

CA'ITO(U( III) AS'ECTE DE DRE'T CO-'ARAT 6I 'RACTICE 'RI%IND R*S'UNDEREA CONTRA%EN+IONA(* A ,UNC+IONARI(OR 'U5(ICI Răspunderea contravenţională, reieşind din specificul acesteia este tratată şi aplicată diferit în multe state, ca urmare a tradiţiei stabilite în domeniul dreptului administrativ, în mod particular, dar şi a instituţiei dreptului în ansamblu. :azîndu$ne pe acest raţionament, în acest capitol ne vom familiariza cu unele aspecte ale răspunderii contravenţionale a funcţionarului public la nivel european, dar şi vom realiza un studiu de caz pentru a analiza contravenţiile pe care le săvîrşesc unii
43

funcţionari din cadrul unor autorităţi publice din ţară, şi sancţiunile aplicate acestora în corespundere cu caracterul grav al faptei săvîrşite.

4.. 'articularit!#ile r!spunderii contraven#ionale a $unc#ionarilor pu lici la nivel eurpean 4uncţionarul public are obligaţia de a asigura un serviciu de calitate, în beneficiul cetăţenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor şi la transpunerea lor în practică. #e asemenea, funcţionarii publici au obligaţia de a avea un comportament profesionist, precum şi de a asigura transparenţa administrativă pentru a cîştiga şi menţine încrederea publicului în integritatea, imparţialitatea şi eficacitatea autorităţilor şi instituţiilor publice, standarde specifice funcţionarilor publici din majoritatea ţărilor. #in acest considerent ne$am propus, avînd la bază ca obiect de cercetare răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici să cercetăm prezenţa şi specificul acestei instituţiei răspunderii juridice în general în unele state europene, prin identificarea specificului formei răspunderii contravenţionale în cadrul acestor ţări. %stfel, statele europene îmbină patru forme de răspundere a funcţionarilor publici1 penală, civilă, financiară dar, mai ales disciplinară.D. #rept urmare, vom stabili că răspunderea contravenţională în majoritatea statelor europene este dispersată în cadrul a trei forme de răspundere1 penală, sub aspectul faptelor care pot constitui contravenţii şi financiară, la nivel de sancţiuni pecuniare aplicabile pentru săvîrşirea faptelor ilicite contravenţionale, care îmbină în final şi unele elemente disciplinare. Respectiv, funcţionarii publici la nivelul statelor europene pot fi traşi la răspundere în caz de1 ). obţinere a unor materiale sau a postului vacant prin intermediul unei fraude< acţiuni ruşionoase sau alte modalităţi ilicite< ,. tratarea inacceptabilă a unui client, cetăţean sau a oricărui alt individ al societăţii< .. falsificare a documentelor<
4. necompetenţă, performanţă neefectivă la postul de lucru, irosire a materialelor< 5. solicitarea sau acceptare a mitei sau altor lucruri de preţ pentru a influenţa adoptarea sau

respingerea anumitor decizii<
6. folosirea postului de lucru în interese personale, cu e!cepţia cazurilor permise de

regulament<

D.

=ofan #ana %postol. *nstituţii administrative europene. A :ucureşti1 &./.:ecI, ,??6, p.);3,

44

7. angajarea în activităţi care intră în conflict cu interesele autorităţii în care activează, D0

inclusiv alte cauze care atrag celelalte forme de răspundere, noi selectîndu$le doar pe cele care pot face obiectul unei eventuale răspunderi contravenţionale dacă aceasta ar fi prevăzută în mod implicit. %firmînd că răspunderea contravenţională, reprezintă în cazul Republicii "oldova o formă distinctă a răspunderii juridice administrative, considerăm că şi procedura contravenţională, cu referire la funcţionarul public reprezintă o procedură administrativă specială, însă făcînd trimitere la dreptul administrativ în alte state europene, vom aprecia că aceasta nu poate fi interpretată ca o instituţie fundamentală a dreptului administrativ, atîta timp, cît în multe din ele contravenţiile pot fi calificate, lato sensu, ca fapte penale, aşa cum s$a statuat în practica &urţii @uropene a #repturilor 8mului. +otrivit interpretării &urţii, pentru ca o faptă să aparţină B materiei penaleC trebuie avute în vedere trei criterii1 calificarea faptei potrivit dreptului naţional, natura faptei incriminate şi natura şi gravitatea sancţiunii. %ceste criterii nu trebuie neapărat a se aplica cumulativ, fiind suficient ca fapta să fie una penală din punct de vedere al &onvenţiei ori să fie e!pus făptuitorul la o sancţiune care prin natura şi gravitatea sa aparţine sferei penale, astfel încît, chiar dacă fapta este reglementată în dreptul intern drept contravenţie, ea poate fi calificată ca aparţinînd materiei penale datorită naturii sale juridice şi a sancţiunii aplicate, neputîndu$se recunoaşte unui stat posibilitatea de a sustrage anumite fapte aplicării prevederilor &onvenţiei.D3 Referitor la primul criteriu enunţat, &.@.#.8 remarcă caracterul relativ al indicaţiilor furnizate de dreptul intern cu privire la scoaterea de sub ilicitul penal al contravenţiilor de către statele moderne. 5tatele europene au scos din sfera ilicitului penal infracţiunile considerate mai uşoare şi mai puţin periculoase pentru societate transferîndu$le în sfera contravenţiilor pentru ca organele administrative să le poată sancţiona, astfel degrevînd şi instanţele judecătoreşti. =rebuie amintit aici că, în trecut, dreptul penal avea un conţinut trihotomic alcătuit din1 crime, delicte şi contravenţii. %nalizînd cel de$al doilea criteriu arătat mai sus, &.@.#.8 afirmă că nimic nu împiedică statele să$şi realizeze rolul de gardieni ai interesului public prin distincţii proprii între diferitele tipuri de infracţiuni, şi nu se opune tendinţei de dezincriminare e!istentă în statele membre ale &onsiliului @uropei. %r fi în contradicţie cu scopul şi obiectul art. 6 din &onvenţie, dacă o categorie de fapte ar fi e!cluse din sfera lui de aplicare, pe motivul că statele, prin legislaţia lor internă, le califică drept contravenţii.
D0 D3

+laton "ihai. %dministraţia publică. &urs universitar. A &hişinău1 @ditura B'niversulC, ,??7, p.6D0, 'rsuţa "ircea. 5curte consideraţii cu privire la caracterul autonom al răspunderii contravenţionale GG "ateriale ale sesiunii de comunicări ştiinţifice B=eorii şi practici ale guvernării democraticeC, ,?)?, ,.$,0 octombrie. A &hişinău1 5.n. B=ipografia @lena A -.*.C 5R>, ,?)), p.0)?,

45

În ceea ce priveşte ,,natura şi gradul de severitate al sancţiunii aplicateC, &urtea arată că ,,ratio legisC a amenzii contravenţionale nu este asigurarea unei reparaţii pecuniare a unui eventual prejudiciu, ci caracterul punitiv al acesteia. %ceasta din urmă reprezintă principala caracteristică distinctă a sancţiunii penale. 5ancţiunile contravenţionale, de regulă, nu privesc un grup de persoane, ci au ca beneficiari toţi indivizii pentru realizarea scopului preventiv, dar şi represiv al sancţiunii, respectiv în cazul nostrum şi a funcţionarilor publici. %stfel, se dezvăluie încă o dată în plus caracterul de natură penală al faptei contravenţionale. &urtea de la 5trasbourg a stabilit în mai multe hotărîri pe care le$a pronunţat, o serie de precizări ca, de e!emplu1 ). cuantumul redus al amenzii nu constituie un criteriu ce poate caracteriza fapta săvîrşită ca nepenală< ,. sub acest aspect este luată în considerare sancţiunea aplicabilă şi nu cea efectiv aplicată. &riteriile de apreciere a unei contravenţii ce poate fi calificată drept acuzaţie în materie penală, nu se cer a fi îndeplinite şi respectiv analizate neapărat cumulativ, dar în condiţiile în care, analizate distinct, nu pot stabili caracterul penal sau nepenal al acuzaţiei, ele urmează a fi analizate coroborat.D6 În acest sens, vom stabili că chiar şi în prezent e!istă legislaţii penale europene care menţin caracterul tripartit al faptelor penale1 crime, delicte şi contravenţii. %ceste state sunt1 4ranţa, :elgia, >u!emburg, 5an$"arino, 2recia, ş.a., respectiv aplicarea sancţiunilor contravenţionale ca urmare a săvîrşirii contravenţiilor atît de funcţionarii publici, cît şi de alte persoane fizice cad sub incidenţa legii penale. În acest conte!t, observăm că la nivelul reglementărilor comunitare europene, răspunderea contravenţională se cuprinde în cadrul celei penale, nefiind considerată o instituţie autonomă ca în cazul Republicii "oldova, sau chiar a Rom(niei, după cum vom observa ulterior, unde chiar şi temeiurile răspunderilor sunt stabilite independent, menţionîndu$se că se consideră contravenţie, fapta ilicită periculoasă cu un pericol social mai redus decît infracţiunea, creîndu$se în acest fel o delimitare şi o bază obiectivă de calificare a unei abateri drept contravenţie, respectiv infracţiune. &u referire la sancţiunile aplicabile funcţionarilor publici europeni, care comit fapte asemănătoare cu cele contravenţionale, stabilim că practica internaţională ne demonstrează că sancţiunile variază în diferite sfere e!ecutive, de la sisteme care nu prevăd nici un fel de sancţiuni specifice, în cazurile cînd funcţionarii publici comit aceste abateri (de e!. 5pania , sisteme care

D6

http1GGPPP.aafdutm.roGrevistaGanul$iiGargumenteinsustinerea$prezumtiei$de$nevinovatie$in$materie$contraventionala (accesat la data de );.?..,?), ,

46

prevăd sancţiuni morale şi politice (de e!. 2ermania , şi sisteme care aplică sancţiuni juridice severe, inclusiv demiterea din funcţie (de e!. 4ranţa, +ortugalia, *talia .D7 >a nivelul 'niunii @uropene, conform Regulamentului &@ @uroatom, nr. ),6)G,??3 din ,?.?;.,??3, studiat şi analizat în cadrul Eurnalului 8ficial al &omunităţilor @uropene, funcţionarii publici comunitari se conduc de aceleaşi reglementări, însă în unele cazuri ele diferă de la stat la stat, şi pe diferite categorii de funcţionari publici. %stfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către un funcţionar sau de către un fost funcţionar a obligaţiilor ce îi revin, cu intenţie sau din neglijenţă, îl face pasibil de aplicarea sancţiunilor din domeniul răspunderii din care face parte ilicitul comis, în cazul nostru fie din domeniul penal, fie disciplinar, atunci cînd fapta poate fi calificată contravenţie. În cazul în care autorităţilor împuternicite să facă numiri sau 8ficiului @uropean %ntifraudă li se aduc la cunoştinţă elementele de probă privind eventualitatea neîndeplinirii a obligaţiilor de serviciu, acestea pot deschide o anchetă administrativă pentru a verifica abaterea presupusă. #e îndată ce în cadrul unei anchete conduse de 8ficiul @uropean %ntifraudă reiese că e!istă posibilitatea implicării personale a unui funcţionar sau a unui fost funcţionar al unei instituţii într$un caz, acest fapt este adus la cunoştinţa persoanei respective, cu condiţia ca acest lucru să nu aducă atingere bunei desfăşurării a anchetei. >a încheierea anchetei nu pot fi formulate concluzii cu privire la un anumit funcţionar fără ca acestuia să i se fi oferit posibilitatea de a$şi prezenta observaţile referitor la faptele care îl privesc. În concluziile anchetei se face referire la aceste observaţii. -om menţona că, în cadrul &omunităţii @uropene, sancţiunea aplicată funcţionarilor publici este proporţională cu gravitatea abaterii comise. +entru a stabili gravitatea abaterii şi pentru a decide ce sancţiune să fie aplicată, se iau în considerare, în special1 natura faptei şi circumstanţele în care a fost comisă< importanţa prejudiciului adus integrităţii, reputaţiei sau intereselor instituţiilor ca urmare a comiterii ilicitului< măsura în care fapta a fost comisă cu intenţie sau din neglijentă< motivele care l$au determinat pe funcţionarul public să o comită, gradul şi vechimea în muncă a funcţionarului public< gradul de răspundere personală a funcţionarului public< dacă funcţionarul public se află la prima abatere sau a comis abateri în trecut< conduita funcţionarului public pe parcursul întregii sale cariere.D; 8bservăm că toate aceste criterii, pot fi considerate ca principii ale aplicării unei sancţiuni proporţionale, în cazul nostru cu contravenţia, săvîrşită.
D7

&iobanu =atiana. "odernizarea administraţiei publice prin aplicarea principiilor deontologice a funcţionarilor publici din sfera e!ecutivă. GG "ateriale ale secţiunii a treia din cadrul conferinţii ştiinţifice internaţionale B9tiinţa politică în Republica "oldova1 realizări şi perspectiveC consacrată aniversării a F-$ cea a 4R*9+%, )3$)6 octombrie ,?)?. $ &hişinău1 &@+'5", ,?)?, p. );3, D; Regulamentul (&@ @uroatom nr.),6)G ,??3 din ,?.?7.,??3 GG Eurnalul 8ficial al &omisiei @uropene > .37 din ?,.?;.,??3,

47

În continuare, vom realiza un studiu comparativ pe baza reglementărilor legale a răspunderii juridice le considerăm cu caracter contravenţional din unele ţări membre ale 'niunii @uropene, şi anume din Rom(nia, :elgia şi 2ermania. ;. &onsituţia 0ermaniei, prevede că încălcarea obligaţiilor rezultate din raportul de funcţie, atrage răspunderea statului sau autorităţii din care funcţionarul face parte, acţiunea intentîndu$se pentru o faptă intenţionată sau neglijenţă gravă şi nu e!clude o acţiune în daune$interese. %stfel, în 2ermania a fost instituiă o procedură, conform căreia sancţiunile minore, ca avertismentul, sunt decise şi aplicate de autoritatae ierarhică, în celelate cazuri, sancţiunea cu caracter pecuniar (amenda şi cea de demitere fiind decisă de un corp de magistraţi profesionişti şi reprezentanţi ai personalului, care vor stabili sancţiunea adecvată faptei comise< în egală măsură, sancţiunea poate fi sesizată şi aplicată de un procuror disciplinar federal care are în acest caz rolul unui procuror obişnuit în materie penală. În acelaşi sens, constituţia :elgiei, stipulează, că funcţionarii publici pot fi traşi la răspundere Jpentru fapte din administrarea lorC, printre acestea obţinere unor materiale sau a postului vacant prin intermediul unei fraude< acţiuni ruşionoase sau alte modalităţi ilicite, tratarea inacceptabilă a unui client, cetăţean sau a oricărui alt individ al societăţii, falsificare a documentelor, necompetenţă, performanţă neefectivă la postul de lucru, irosire a materialelor, etc.DD În Rom(nia, raportul juridic în care apare răspunderea funcţionarilor publici este un raport juridic specific dreptului administrativ, reglementat de principiile şi normele dreptului administrativ, respectiv raportului juridic de subordonare ierarhică superioară. %rt. 63 din >egea cu privire la statutul funcţionarului public precizează că răspunderea juridică a acestuia se atrage odată cu încălcarea cu vinovăţiei de către funcţionarul public a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţine şi a normelor de conduită profesională şi civică revăzute de lege. %sfel, >egea nr.);;G)DDD privind statutul funcţionarilor publici prevede că încălcarea de către funcţionarul public, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, după caz.)?? &a urmare observăm că, în cazul Rom(niei, ca şi în cazul Republicii "oldova, răspunderea contravenţională, nu se identifică cu cea penală, respectiv contravenţiie nu sunt considerate potrivit dreptului intern drept fapte penale, precum în majoritatea statelor europene, acestora neaplicîndu$se procedura penală, ci o procedură specifică contravenţională, care se completează cu dispoziţiile &odului de procedură civilă, fiind vorba în acest fel de o procedură e!trapenală. =rebuie de menţionat, în acest conte!t, faptul că sancţionarea contravenţiilor este făcută în anumite state după regulile procedurii penale, în timp ce în alte ţări sancţionarea acestora este
DD

)??

=ofan #ana %postol. 8p.cit., p.);6, >egea nr.);;G)DDD privind statutul funcţionarilor publici GG "onitorul 8ficial al Rom(niei nr. ,3) din ,,.?..,??0,

48

reglementată printr$o procedură specială. #e asemenea, îmtîlnim şi sisteme de drept în cadrul cărora unor contravenţii le sunt aplicabile dispoziţiile procesuale penale, în timp ce majoritatea contravenţiilor au fost depenalizate fiind sancţionate după o procedură e!trapenală, cum este cazul *taliei.)?) 2eneralizînd, observăm că răspunderea contravenţională a funcţionarului public este tratată diferit în diferite state europene, aceasta fie e!istînd în mod autonom, cu o procedură de aplicare proprie, fie fiind o parte componentă a celei penale.

4.1 Studiu de ca& practic privind r!spunderea contraven#ional! a $unc#ionarilor pu lici din cadrul autorit!#ilor administra#iei pu lice centrale) -inisterului Agriculturii şi Industriei Alimentare şi -inisterului 7usti#iei +entru a identifica reperele practice de atragere la răspundere contravenţională a funcţionarilor publici şi pentru a analiza contravenţiile care pot sta la baza emiterii actelor de sancţionare, ne$am propus în cadrul acestui subcapitol de a efectua un studiu de caz privind identificrae şi analiza practică a unor contravenţii săvîrşite de funcţionarii publici în e!ercitarea atribuţiilor de serviciu. >uînd în considerarea aspectul că în autoritatea în care am desfăşurat practica de licenţă (+rimăria s.&osteşti, r$nul *aloveni , nu au fost emise acte de sancţionare contravenţională, vom aborda în cadrul studiului cazurile care s$au desfăşurat în "inisterul %griculturii şi *ndustriei %limentare şi "inisterului Eustiţiei. Actualitatea studiului. *dentificarea şi cunoaşterea practică a cazurilor de răspundere contravenţională a funcţionarilor publici reprezintă o importanţă deosebită la etapa actuală, deoarece în primul rînd contribuie la consolidarea raţionamentului apartenenţei acestei răspunderi ca fiind una din formele răspunderii administrative, demonstrînd aplicabilitatea practică a acesteia prin sancţionarea corespunzătoare a contravenţiilor săvîrşite de funcţionari în e!ercitarea atribuţiilor, avînd scop educativ şi preventiv, şi nu în ultimul rînd contribuind la edificarea unui serviciu public corect, eficient şi profesionist. %stfel, studiul dat este actual şi notoriu pe baza stabilirii gradului de utilizare practică a normelor contravenţionale în activitatea administrativă din Republica "oldova, alături de celelate forme juridice de răspundere a funcţionarilor publici (penală, civilă, disciplinară , reflectînd cerinţa aplicării acesteia la toate nivelele de administraţie, dar mai cu seamă, la nivel central. Scopul studiului. În conformitatea cu utilitatea şi necesitatea cercetării particularităţilor practice ale răspunderii contravenţionale şi a caracterelor aplicative actuale ale acesteia, ne$am
)?)

'rsuţa "ircea. 8p. &it., p.0)?,

49

stabilit ca scop identificarea şi analiza unor cazuri concrete de tragere la răspundere contravenţională a funcţionarilor publici din cadrul a două ministere1 Eustiţiei şi %griculturii şi *ndustriei %limentare. Sarcinile studiului de ca&. =inînd cont de factorul teoretico$empiric ne$am propus să realizăm următoarele sarcini de bază1 ). identificarea cazurilor de răspundere contravenţională din carul "inisterului Eustiţiei şi "inisterului %griculturii şi *ndustriei %limentare< ,. analiza actelor constatatoare a contravenţiilor şi aplicării sancţiunilor contravenţionale< .. stabilirea funcţionarilor publici care au fost traşi la răspundere contravenţională şi a perioadei în care aceştia au fost sancţionaţi< 0. determinarea naturii contravenţiilor care au fost săvîrşite cel mai des< 3. formularea concluziilor şi evaluarea rezultatelor studiului. O iectul investigat. 8biectul studiat îl constituie contravenţiile care au fost săvîrşite în două autorităţi ale administraţiei publice centrale1 "inisterului Eustiţiei şi "inisterului %griculturii şi *ndustriei %limentare. Su iectul cercet!rii. 5ubiectul investigaţiei reflectă răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici din cadrul "inisterului Eustiţiei şi "inisterului %griculturii şi *ndustriei %limentare, care au săvîrşit contravenţii, şi au fost sancţionaţi în conformitate cu reglementările legale. -etodologia cercet!rii. #rept instrumente de studiu au fost utilizate şi integrate diverse metode de cercetare, şi anume1 metoda realist-empirică, folosită în identificarea cazurilor practice de răspundere contravenţională a funcţionarilor publici la etapa actuală, în cele două autorităţi analizate< metoda comparativă, utilă la identificarea analogiilor dintre contravenţiile săvîrşite în cele două autorităţi şi sancţiunile aplicate< metoda logică, prin e!punerea ordonată şi sistematizată a informaţiei analizate, precum şi observarea aplicării sancţiunilor contravenţionale, bazate pe interpretarea normelor legale constatatoare< metoda sistemică, prezentă în stabilirea relaţiei de cauză $ efect, dintre contravenţie A sancţiune contravenţională. 5a&a in$orma#ional!. 5uportul informaţional al acestui studiu de caz îl constituie actele administrative (ordine aplicabile de sancţiuni contravenţionale, emise de miniştrii Eustiţiei şi ministrul %griculturii şi *ndustriei %limentare. Structura studiului de ca&. 5tudiul dat cuprinde un singur compartiment, în care au fost analizate ordinele de aplicare a sancţiunilor contravenţionale, identificate contravenţiile care se regăsesc în mai multe cazuri, de asemenea fiind stabilit caracterului sancţiunilor contravenţionale aplicabile funcţionarilor publici sancţionaţi.
50

Con#inutul studiului de ca&. 8rice sistem administrativ cunoaşte unele deficienţe. În autorităţile publice din Republica "oldova, atît conducătorii cît şi funcţionarii publici de e!ecuţie încearcă să sporească buna funcţionare a autorităţilor şi în special a funcţionarilor publici care se abat de la normele legale. +entru aceasta în cadrul fiecărei instituţii publice au loc diferite proceduri de sancţionare a funcţionarilor publici ca urmare a săvîrşirii unor fapte ilicite, în cazul nostru a săvîrşirii unor contravenţii, avînd ca scop prevenirea, pedepsirea şi educarea acestora, prin tragerea la răspundere contravenţională. +entru a demonstra aceasta ne$am propus să venim cu nişte repere analitice a unor cazuri de răspundere contravenţională a funcţionarilor publici din cadrul a două autorităţi administrative de nivel central, iar ca obiect de cercetare am ales "inisterului Eustiţiei şi "inisterul %griculturii şi *ndustriei %limentare, pe perioada anilor ,??D$ ,?)). +e parcursul perioadei analizate, în instituţiile respective au fost sancţionaţi cinci funcţionari publici, din cadrul diferitor direcţii, contravenţiile săvîrşite fiind diverse, ca şi sancţiunile aplicate, după cum putem observa din ane!ele prezentei lucrări. %stfel, în cadrul "inisterului %griculturii şi *ndustriei %limentare au fost sancţionaţi trei funcţionari publici pentru săvîrşirea contravenţiilor în e!ercitarea sarcinilor de serviciu, şi anume1 d$na &ristina 2rigoriţă (specialist coordinator, #irecţia în lucrul cu petiţiile , a fost sancţionată pentru nerespectarea reglementărilor şi a normelor tehnice din domeniul tehnologiilor informaţionale< d$nul -ictor >ungu (specialist principal, #irecţia îmbunătăţiri funciare şi fond funciar , pentru primirea recompensei nelegitime şi d$nul *urie #ulap (consultant superior, #irecţia siguranţa alimentelor de origine animală şi vegetală pe baza rapoartelor primite de la direcţiile raionale. (ane!a ,, ., 0 . =oate aceste contravenţii au fost săvîrşite în perioada ,??D$,?)?, de atunci în minister nu au mai fost emise ordine de sancţionare contravenţionale, doar unele cu caracter disciplinar. #e asemenea, vom menţiona stabilind că contravenţiile care au fost săvîrşite de funcţionarii publici de mai sus sunt cuprinse în &apitolele F*- şi F-* al &odului contravenţional, nemijlocit la art. ,3? $ nerespectarea reglementărilor şi a normelor tehnice din domeniul tehnologiei informaţiei, art..)3 A primirea de recompensă nelegitimă sau folos material şi art..,7 A încălcarea termenelor de prezentare a dărilor de seamă %genţiei Rezerve "ateriale. >egea contravenţioală stabileşte pentru fiecare contravenţie o pedeapsă proporţională cu prejudicial estimate cauzat, respectiv pentru încălcarea art.,3?, ca sancţiuni se apică avertismentul sau amenda în valoare de la 3? la 7? unităţi convenţionale, art..)3 $ se sancţionează cu amendă de la )?? la 3?? de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, cu destituirea din funcţie şi cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în serviciul public pe un termen de la . luni la un an, iar pentru încălcarea art..,7 A se pentru neprezentarea raportului privind epizootiilor care au avut loc în republică pe parcursul anului ,??D,

51

aplică sancţiunea amenzii de la )? la ,? de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. %nalizînd cazurile de mai sus în parallel cu normele legale am ajuns la concluzia că toate dintre ele au ca temei contravenţii diferite, respectiv şi sancţiunile aplicabile au fost diferite, şi anume1 avertismentul, care a fost aplicat d$nei &ristina 2rigoriţă< amenda în valoare de )? unităţi convenţionale, d$nului *urie #ulap< şi destituirea din funcţie cu privarea dreptului de a ocupa funcţii publice pe un termen de 6 luni, aplicabilă dnului -ictor >ungu. +e baza acestora observăm, că dacă în primele două cazuri, sancţiunile au mai mult un caracter simbolic, avînd ca scop educarea funcţionarilor publici care au săvîrşit contravenţiile respective, atunci în cel de$al treilea caz sancţiunea are un caracter definitiv, avînd urmări grave pentru contravenient, care încetează să mai e!ercite funcţia deţinută pînă la comiterea contravenţiei, dar şi este privat de dreptul de a mai ocupa oricare altă funcţie publică pentru o perioadă de 6 luni. +utem trage concluzia, că această ultimă sancţiune este prevăzută ca pedeapsă pentru un act de corupţie, şi ne face să observăm tendinţa prin aplicarea acesteia de a înlătura acest fenomen vicios din cadrul activităţii funcţionarilor publici din cadrul ministerului. În cazul celei de$a doua autorităţi analizate, "inisterul Eustiţiei, am depistat două ordine de tragere la răspundere contravenţională, şi anume1 d$nului *on %!entie (consultant superior în cadrul #irecţiei economico$financiare , pentru tăinuirea unui act de corupţie de care a luat cunoştinţă în timpul e!ercitării funcţiei sale, aplicîndu$i$se o amendă în valoare de )?? unităţi convenţionale şi d$ nei -alentina 2urău (specialist principal, #irecţia apostilă , pentru obţinerea recompensei financiare nelegitime, care a fost sancţionată prin destituirea din funcţie.(ane!a 3, 6 "enţionăm, că ambele cazuri de sancţionare contravenţională depistate în cadrul "inisterului Eustiţiei sunt prevăzute la art..)0 şi respectiv art..)3 al &apitolul F-* a &odului contravenţional, fiind săvîrşite în anul ,?)), în lunile martie şi septembrie, adică ultimul chiar recent, unul din ordine fiind emis de fostul ministru %le!andru =ănase, iar cel de$al doilea de actualul ministru al justiţiei 8leg @fim. +e baza acestor cazuri, observăm că ambele sancţiuni au fost aplicate pentru actele de corupţie, ca şi în cazul d$nului -ictor >ungu, din cadrul "inisterului %griculturii şi *ndustriei %limentare, doar că sancţiunile aplicabile sunt diferite, în cazul dnului *on %!intie, avînd un rol educativ şi disciplinîndu$l pe viitor de a nu săvîrşi şi el acte de corupţie, iar în cazul d$nei -alentina 2urău, sancţiunea avînd un character mai moderat decît în cazul dnului -ictor >ungu, rezumîndu$se doar la destituirea din funcţie, cu menţinerea posibilităţii ulterioare de angajare. %stfel, observăm că din cinci acte aplicabile a răspunderii contravenţionale, trei au la bază contravenţia privind recompensa financiară ilicită, două persoane fiind implicate activ, în final fiind
52

demise, iar cea de$a treia pasiv, prin luarea la cunoştinţă a recompensei respective însă nedenunţarea cazului cunoscut. #rept urmare vom stabili faptul că organele ierarhic superioare şi funcţionarii responsabili de sancţionarea funcţionarilor publici din cadrul "inisterul Eustiţiei şi "inisterului %griculturii şi *ndustriei %limentare, au încercat pe parcursul perioadei ,??D$,?)), care a fost analizată de noi, să înlăture acele lacune ce îi impiedică pe funcţionarii publici să activeze conform legii, sancţionîndu$i pe acei funcţionari care au dat dovadă de incapacitate în e!ercitarea atribuţiilor de serviciu. 4iind un e!emplu bun şi pentru alte autorităţi publice atît cebtrale, cît şi locale. #e asemenea, susţinem, în acest sens, programul de activitate a 2uvernului pentru anii ,?))$,?)0, care are stabilit la una din priorităţi1 întărirea responsabilităţii personale a deţinătorilor funcţiei publice prin introducerea contractelor de performanţă, precum şi asumarea de către demnitari a responsabilităţilor pentru cazurile grave de corupţie din instituţiile statului în care îşi desfăşoară activitatea pînă la demisia din funcţie.)?, #eorece majoritatea cazurilor de abatere a funcţionarilor publici este în special acceptarea recompensei ilicite în autorităţile publice, ambele ministere vizate de noi în prezenta lucrare, dar şi celelate autorităţi publice, care se ciocnesc cu acest fenomen, trebuie să se bazeze pe ideea formării unui corp de funcţionari publici profesionist, integru şi motivat pentru garantarea calităţii activităţilor desfăşurate. Conclu&ia studiului. &a urmare a identificării şi analizei unor cazuri practice a răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici, vom stabili că acestea sunt puţine la număr, în autorităţile publice funcţionarilor fiindu$le mai des aplicate sancţiuni disciplinare &u toate acestea vom generaliza că într$un final, am reuşit să depistăm cinci ordine de sancţionare contravenţională, două din "inisterul Eustiţiei şi trei din "inisterul %griculturii şi *ndustriei %limentare, în urma analizei cărora am observat că prevalează contravenţiile ce prevăd primirea de recompensă ilicită (trei la număr , una legată de nerespectarea reglementărilor şi normelor tehnice din domeniul tehnologiilor informaţionale, şi ultima vizînd neprezentarea raportului %genţiei rezervelor materiale, toate aceste fapte ilicite fiind sancţionate în conformitate cu prevederile codului contravenţional. &u titlu de concluzie, a respectivului capitol vom menţiona că răspunderea contravenţională a funcţionarului public are caracter diferit în diferite state europene, în majoritatea din care fiind tratată ca o formă G parte componentă a răspunderi penale (4ranţa, :elgia, >u!emburg, 2recia, etc. , ca şi în cazul comunităţii europene, pe cînd în alte state aceasta este privită ca o instituţie distinctă (Republica "oldova, Rom(nia, *talia, etc. , respectiv şi sancţiunile aplicabile sunt de natură penală, şi administrtaiv$contravenţionale. &u referire nemijlocită, la aspectul practic al răspunderii contravenţionale a funcţionarului public, am observat că cazurile în domeniu, atît la nivel central,
)?,

+rogramul de activitate al 2uvernului Republicii "oldova, *ntegrare @uropeană1 >ibertate, #emocraţie, :unăstare, ,?))$,?)0, &hişinău, ,?)) GG PPP.gov.md (accesat la data de ,).?,.,?), .

53

dar mai cu seamă la cel local, sunt reduse ca număr, fiind bazate mai mult pe contravenţiile cu conotaţie financiară.

CONC(U8II 6I RECO-AND*RI În procesul tratării răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici din Republica "oldova s$au conturat o serie de viziuni asupra sensului şi esenţei acesteia. >a baza divizării sau ramificării acestor concepţii stă abordarea diferită a esenţei conţinutului răspunderii administrative a funcţionarilor publici. "otiv pentru care această instituţia este una pe cît de comple!ă, pe atît de necesară, deoarece prin intermediul acesteia sunt stabilite nişte forme legale de constrîngere a funcţionarului public, în modul corespunzător încălcărilor contravenţionale săvîrşite de el, ducînd la stabilirea echilibrului social şi pedepsirea celor vinovaţi, în funcţie de caracterul faptei ilicite

54

săvîrşite. %stfel, prin intermediul răspunderii juridice funcţionarului public, în ansamblu, se încearcă de a crea un corp de funcţionari publici profesionişti, responsabili, loiali autorităţii publice şi societăţii. %şa dar, putem concluziona, că răspunderea contravenţională este o formă a răspunderii juridice la general şi a răspunderii administrative la particular bazată pe e!istenţa unui suport juridic de drept administrativ, ce apare în toate cazurile de comportament ilegal al persoanei, în cazul nostru al funcţionarului public, şi se manifestă prin aplicarea faţă de ea a sancţiunilor juridice corespunzătoare în ordinea stabilită de legislaţia contravenţională, avînd ca temei săvîrşirea contravenţiilor, şi fiind guvernată de principiile diriguitoare menite să garanteze aplicabilitatea corectă a responsabilităţii contravenţionale. În acelaşi conte!t, identificăm că răspunderea funcţionarului public este o instituţie centrală a ştiinţei şi practicii administrative, prin intermediul ei evidenţiindu$se eficienţa administrativă, întrucît restabilirea ordinii de drept încălcate prin nerespectarea de către funcţionarul public a normelor juridice se face prin intermediul răspunderii juridice, o formă distinct a căreia o constituie răspunderea contravenţională, care apare ca urmare a săvîrşirii unor fapte ilicite de către funcţionarii publici care sunt sancţionate în conformitate nu normele legale. %şa dar, diferenţa dintre faptele ilicite presupune şi diferenţa între sancţiuni. 5ancţiunea fiind măsura de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică în numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie, în cazul nostru nemijlocit funcţionarului public, legiuitorul stabilind şi e!cepţii în cazul aplicării pedepselor contravenţionale, determinate sub forma unor condiţii obiective care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională, care dacă nu s$ar fi produs, funcţionarul public nu ar fi săvîrşit fapta ilicită guvernată de normele contravenţionale. &u referire la nivelul reglementărilor comunitare, dar şi la legislaţia unor ţări europene în domeniu, stabilim că răspunderea contravenţională se cuprinde în cadrul celei penale, cu unele e!cepţii (*talia, Rom(nia , nefiind considerată o instituţie autonomă ca în cazul Republicii "oldova, unde chiar şi temeiurile răspunderilor sunt stabilite independent, menţionîndu$se că se consideră contravenţie, fapta ilicită periculoasă cu un pericol social mai redus decît infracţiunea, creîndu$se în acest fel o delimitare şi o bază obiectivă de calificare a unei abateri drept contravenţie, respectiv infracţiune. =otodată, la capitolul răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici Republica "oldova cunoaşte o bogată reglmentare legislativă, ce reprezintă garantul unei activităţi a funcţionarului public corecte şi eficiente, cu toate că deficienţele în respectarea acestor norme au fost şi continuă să fie. :azîndu$ne pe cercetările problemelor doctrinare, metodologice şi aplicative ale răspunderii contravenţionale a funcţionarului public, care au devenit deosebit de actuale în condiţiile
55

democratizării statului şi care ne$au servit drept obiectiv al investigaţiei noastre, venim cu următoarele recomandări1 ). &onsiderarea răspunderii contravenţionale, pe lîngă caracterul distinct, ca formă a răspunderii administrative, în aspectele în care funcţionarul public în e!ercitarea atribuţiilor de serviciu, este subiectul care comite o contravenţie şi este pasibil de ai fi aplicată o sancţiune contravenţională, în afara serviciului acesta răspunzîndîn calitate de persoană fizică< ,. "odificarea definiţiei legale a contravenţiei din1 J&onstituie contravenţie fapta A acţiunea sau inacţiunea A ilicită, cu un grad de pericol mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, care este prevăzută de &odul şi este pasibilă de sancţiune contravenţionalăC în J&onstituie contravenţie fapta A acţiunea sau inacţiunea A ilicită, care nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, care este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţionalăC< .. #esfăşurarea cursurilor de instruire a funcţionarilor publici, în vederea conştientizării esenţei şi naturii răspunderii contravenţionale, formării unui corp de funcţionari publici profesionist, integru şi motivat pentru calitatea activităţilor desfăşurate< 0. Întărirea responsabilităţii personale a deţinătorilor funcţiei publice prin introducerea contractelor de performanţă, precum şi asumarea de către funcţionarii publici a responsabilităţilor pentru cazurile grave de corupţie din instituţiile statului în care îşi desfăşoară activitatea, ceea ce ar duce la micşorarea numărului de abateri ale funcţionarilor publici< 3. &rearea unei reţele informaţionale interne a fiecărei instituţii publice în vederea asigurării transparenţei cazurilor de răspundere contravenţională (inclusiv şi a celorlalte tipuri de răspundere juridică a funcţionarilor publici, precum şi a modalităţilor prin care acestora le vor fi aplicate sancţiuni disciplinare, cu scopul de a crea precedente pentru ceilalţi funcţionari, evitînd ulterior săvîrşirea de noi contravenţii, dar şi sporind gradul de încredere al societăţii în autorităţile publice. În final, împărtăşim părerea că domeniul de cercetare al răspunderii contravenţionale a funcţionarilor publici este unul puţin valorificat în Republica "oldova, prezenta lucrare încercînd să contribuie la acoperirea golului informaţional în acest sens, atît din punct de vedere metodologic, cît şi practico$aplicativ, şi tindem să credem că pe viitor se va crea o structură viabilă în cadrul administraţiei publice capabilă de a activa corect în domeniul aplicării răspunderii contravenţionale şi creării unui corp de funcţionari publici profesionist, în vederea eficientizării procesului administrativ în Republica "oldova.

56

5I5(IOGRA,IE Acte normative interna#ionale) ). ,. Regulamentul (&@ @uroatom nr.),6)G ,??3 din ,?.?7.,??3 GG Eurnalul 8ficial al >egea nr.);;G)DDD privind statutul funcţionarilor publici GG "onitorul 8ficial al &omisiei @uropene > .37 din ?,.?;.,??3< Rom(niei nr. ,3) din ,,.?..,??0. Acte normative na#ionale)

57

.. 0. 3. 6. 7. ;. D. )?. )).

&onstituţia Republicii "oldova, adoptată la ,D.?7.)DD0 GG "onitorul 8ficial al &odul &ontravenţional nr.,);$F-* din ,0.)?.,??; GG "onitorul 8ficial al Republicii &odul penal al Republicii "oldova nr.D;3$F- din );.?0.,??,, art.),., ),0 GG republicat >egea Republicii "oldova nr.)6? din ,,.?7.,?)) privind reglementarea prin autorizare >egea Republicii "oldova nr.)6 din )3.?,.,??; cu privire la conflictul de interese GG >egea Republicii "oldova nr.D? din ,3.?0.,??; cu privire la prevenirea şi combaterea >egea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr.)3;$F-* din >egea cu privire la petiţionare nr.)D?$F*** din )D.?7.)DD0 GG "onitorul 8ficial al /otărîrea de 2uvern nr.,?) privind punerea în aplicare aprevederilor >egii nr.)3;$F-*

Republicii "oldova nr.) din ),.?;.)DD0< (cu modificările ulterioare < "oldova nr..$6 din )6.?).,??D, "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.7,$70G)D3 din )0.?0.,??D, a activităţii de întreprinzător GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.)7?$)73 din )0.)?.,?))< "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.D0$D6 din .?.?3.,??;< corupţiei GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr. )?.$)?3 din )..?6.,??;< ?0.?7.,??; GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.,.?$,.,G;0? din ,..),.,??;< Republicii "oldova nr.6$; din ,0.?..,??.< din 0 iulie ,??; cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public din )).?..,??D GG "onitorul 8ficial al Republicii "oldova nr.33$36 din )7.?..,??D< ),. +rogramul de activitate al 2uvernului Republicii "oldova, *ntegrare @uropeană1 >ibertate, #emocraţie, :unăstare, ,?))$,?)0, &hişinău, ,?)) GG PPP.gov.md (accesat la data de ,).?,.,?), . (iteratur! de specialitate) ).. )0. )3. )6. )7. );. %le!andru *oan, &ărăuşan "ihaela, +opescu *on. #rept administrativ. $ :ucureşti1 :ălan @mil. *nstituţii administrative. A :ucureşti1 @ditura &./. :ecI, ,??;< :orşevsIi %ndrei, *strati %ndrei. :azele de contracarare a corupţiei. Recomandării :rezoianu #umitru. #rept administrativ. +artea generală. A :ucureşti1 @ditura &orbeanu *on. #rept administrativ. A :ucureşti1 >umina >e!, ,??,< &reangă *on. &urs de drept administrativ. A &hişinău1 @ditura @pigraf, ,??.< @ditura @conomică, ,??,<

metodice. A &hişinău1 +ontos, ,??;< 'niversităţii =itu "aiorescu, ,??,<

58

)D.

4istican @ugenia, +ascari %nastasia, &limova %la, 4urdui 5ergiu, 5tella :leşceaga.

%dministrarea cauzelor de contencios administrativ. %dministrarea cauzelor contravenţionale. 5uport de curs. &artea a -***$a. A &hişinău1 @>%H +8>*2R%4 5.R.>., ,??D< ,?. ,). ,,. ,.. ,0. ,3. ,6. ,7. ,;. ,D. >e!, ,??0< .?. .). .,. ... ,??7< .0. .3. ,??)< .6. .7. .;. .D. 5îmboteanu %urel. Reforma administraţiei publice în Republica "oldova. $ &hişinău1 =ofan #ana %postol. *nstituţii administrative europene. A :ucureşti1 &./.:ecI, ,??6< Kiclea %le!andru. Reglementarea contravenţiilor. @diţia a **Aa, revăzută şi adăugită. $ -edinaş -erginia. #rept administrativ şi instituţii politicoAadministrative. $ :ucureşti1 "useum, ,??)< +reda "ircea. #rept administrativ. +artea generală. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,???, +risăcaru -alentin. %ctele şi faptele de drept administrativ. $ :ucureşti1 >umina>e!, 8rlov "aria, :elecciu 9tefan. #rept administrativ. %cademia B9tefan cel "areC a "%* 8rlov "aria. #rept administrativ. $ &hişinău1 @pigraf, ,??)< 8soianu =udor, 8soianu *on. 5tatutul juridic al funţionarului public. $ &hişinău1 +laton "ihai. %dministraţia publică. &urs universitar. A &hişinău1 @ditura B'niversulC, al Republicii "oldova. A &hişinău1 @lena -.*, ,??3< 4urdui 5ergiu. #rept contravenţional. A &hişinău1 &artier juridic, ,??3< 2uţuleac -ictor. #rept contravenţional. A &hişinău1 B:ons 8fficesC, ,??6< 2uţuleac -ictor. =ratat de drept contravenţional. A &hişinău1 4.@.$+. B=ipografia /otcă "ihai %drian. #rept contravenţional. +artea generală. $ :ucureşti1 @ditas, ,??.< *orgovan %ntonie. =ratat de drept administrativ. -ol. **. A :ucureşti1 %ll :ecI, ,??,< *orgovan %ntonie. =ratat de drept administrativ. -ol. ***. @diţia a ***$a, restructurată, "anda &orneliu. #rept administrativ. =ratat elementar. $ :ucureşti1 >umina >e!, ,??)< "anda &orneliu. #rept administrativ. A :ucureşti1 >umina >e!, ,??,< "anda &orneliu. 9tiinţa administraţiei. $ :ucureşti 1 >umina >e!, ,??0< Hegruţ -asilica. #rept administrativ. @diţie revăzută şi adăugită. $ :ucureşti1 >umina

centralăC, ,??D<

revăzută şi adăugită. A :ucureşti1 %ll :ecI, ,??,<

'nversitatea de &riminologie, ,??.<

:ucureşti1 >umina >e!, ,??.< >umina >e!, ,??,<

59

0?. 0). 0,.

-edinaş -erginia. #rept administrativ. @diţia a -$a. Revăzută şi actualizată. A -edinaş -irginia. #rept administrativ. Revăzut şi actualizat. A 2alaţi1 'niversitatea Naharia 2heorghe, Naharia 8dette @anu, :udeanu =udor, %le!andrescu =udor. #rept

:ucureşti1 @ditura 'niversul Euridic, ,??D< B#unărea de EosC, ,??6< administrativ. $ *aşi1 Eunimea, ,??,. 'u lica#ii periodice) 0.. &iobanu =atiana. "odernizarea administraţiei publice prin aplicarea principiilor deontologice a funcţionarilor publici din sfera e!ecutivă. GG "ateriale ale secţiunii a treia din cadrul conferinţii ştiinţifice internaţionale B9tiinţa politică în Republica "oldova1 realizări şi perspectiveC consacrată aniversării a F-$ cea a 4R*9+%, )3$)6 octombrie ,?)?. $ &hişinău1 &@+'5", ,?)?< 00. &iobanu =atiana. 'nele aspecte ale deontologiei parlamentarului. GG %dministraţie aprilie$septembrie ,?)?. $ publică$ Revista metodico$ştiinţifică trimestrială nr. ,$. (66$67 &hişinău1 'niversul, ,?)?< 03. 06. +ogoneţ 2alina. +ogoneţ 2alina. Răspunderea juridică1 un fenomen social GG 5olomon @lena. &ontravenţia ca unicul temei al răspunderii contravenţionale. A %dministraţie publică$ Revistă metodico$ ştiinţifică trimestrială nr.)$,(0)$0, . $ &hişinău, ,??0< &hişinău1 BHotograf +rimC5R> GG "aterialele simpozionului ştiinţific studenţesc universitar din . decembrie ,?)?. #reptul contravenţional ca ramură distinctă a sistemului de drept< 07. Kiclea %le!andru, =ărăcilă *.#., 5tan *.H., Rujoiu &., &orbu ". Răspunderea contravenţională G &itat după &ravcenco =atiana. Răspunderea contravenţională ca formă distinctă a răspunderii juridice GG "aterialele simpozionului ştiinţific studenţesc universitar B#reptul contravenţional ca ramură distinctă a sistemului de dreptC, . septembrie ,?)?. A &hişinău1 BHotograf +rimC 5R>, ,?))< 0;. 'rsuţa "ircea. 5curte consideraţii cu privire la caracterul autonom al răspunderii contravenţionale GG "ateriale ale sesiunii de comunicări ştiinţifice B=eorii şi practici ale guvernării democraticeC, ,?)?, ,.$,0 octombrie. A &hişinău1 5.n. B=ipografia @lena A -.*.C 5R>, ,?)). Surse electronice) 0D. 3?. 3). 3,. PPP.gov.md (accesat la data de ,,.?..,?), < PPP.justice.md (accesat la data de ?D.?0.,?), < PPP.justice.gov.md (accesat la data de ?D.?0.,?), < PPP.maia.gov.md (accesat la data de ?D.?0.,?), <
60

3..

http1GGPPP.aafdutm.roGrevistaGanul$iiGargumenteinsustinerea$prezumtiei$de$nevinovatie$

in$materie$contraventionala (accesat la data de );.?..,?), .

61