CAP 3:MASINA DE CURENT CONTINUU

1. -maşini de curent continuu cu excitaţie separată sau independentă,la care înfăşurarea de excitaţie
se alimentează de la o sursă separată;
-maşini de curent continuu cu autoexcitaţie,la care înfăşurarea de excitaţie se alimentează de la
bornele indusului:
- maşinile de curent continuu cu excitaţie derivaţie (înfăşurarea de excitaţie în paralel cu înfăşurarea
indusului);
- maşini de curent continuu cu excitaţie serie (înfăşurarea de excitaţie conectată în serie cu
înfăşurarea indusului);
- maşinile de curent continuu cu excitaţie mixtă (cu două înfăşurări de excitaţie, una conectată în serie
cu indusul şi una conectată în paralel cu acesta).

2. Ca orice altă maşină electrică rotativă,maşina de curent continuu este alcătuită din cele două
subansambluri fundamentale: statorul şi rotorul.
Statorul,partea fixă a maşinii,are rolul de inductor şi cuprinde: carcasa,circuitul magnetic
statoric,circuitul electric statoric,scuturile,dispozitivul portperii, portperiile şi periile. Carcasa are
formă cilindrică,se realizează din tablă,oţel sau fontă şi cuprinde: tălpile de fixare de fundaţie ,inelul
de ridicare ,plăcuţa cu datele tehnice ale maşinii şi borna de legare la pământ. Partea din carcasă care
serveşte la închiderea liniilor din câmp magnetic se numeşte jug statoric. Circuitul magnetic
statoric,cuprinde pe lângă partea de carcasă prin care se închide câmpul magnetic inductiv,polii
magnetici principali şi polii auxiliari.Polii principali se execută fie din oţel masiv,fie din tole de oţel
electrotehnic cu grosimi de 0,5÷1 mm, strânse şi consolidate cu ajutorul unor nituri şi se termină cu
nişte tălpi polare,de lăţime mai mare decât corpul polilor,tălpi ce servesc şi ca suport pentru bobinele
montate pe acestea.Polii auxiliari,denumiţi şi poli de comutaţie sunt amplasaţi în axele neutre,au
dimensiuni mai reduse şi se întâlnesc numai la maşinile de putere medie şi mare. Circuitul electric,
este format din înfăşurările de excitaţie şi de comutaţie care se execută din sârmă sau bare de cupru
izolate sub forma unor bobine concentrate dispuse pe poli. Scuturile frontale conţin lagărele cu
rostogolire,colierul de susţinere a periilor , tijele portperii , portperiile şi periile colectoare.
Periile, realizate din grafit, bronz sau cupru grafitat sunt în general, egale ca număr cu numărul polilor,
se amplasează în axele neutre.
Rotorul, are rolul de indus şi se compune din: arborele maşinii, circuitul magnetic rotoric, înfăşurarea
rotorică, colectorul şi ventilatorul maşinii. Circuitul magnetic rotoric, realizat din tole de oţel
electrotehnic de 0,5 mm grosime este solidarizat cu arborele cu ajutorul unor pene longitudinale.
Înfăşurarea rotorică este o înfăşurare distribuită uniform în crestăturile rotorice, realizată din mai
multe secţiuni ale căror capete se racordează prin lipire la lamelele colectorului . Colectorul are rolul
de redresor mecanic şi este realizat sub forma unui cilindru divizat după generatoare în lamele de
cupru de formă trapezoidală în secţiune şi izolate atât între ele cât şi faţă de arbore, cu micanită.
3. Distanţa dintre două axe neutre consecutive,măsurată la periferia miezului rotoric(în unităţi
de lungime sau unităţi de unghi) se numeşte pas polar şi se notează cu  . Numărul perechilor de poli
se notează cu p, iar axele de simetrie ale polilor se numesc polare sau longitudinale. Bisectoarele
unghiurilor formate de două axe longitudinale consecutive se numesc axe transversale sau axe neutre.
Considerăm o maşină de curent continuu cu o singură pereche de poli ( 1 = p ) şi cu suprafaţa rotorului
netedă,adică întrefierul =  constant de-a lungul tălpii polare. Solenaţia
e e e
I N = O determinată de
înfăşurarea de excitaţie având N
e
spire şi parcursă de curentul I
e
, va determina fluxul magnetic util
0

care va străbate de două ori întrefierul  închizându-se prin circuitul magnetic format din întrefier,
miezul rotoric, miezul polului şi jugul statoric.Dacă D este diametrul miezului rotoric, lungimea
pasului polar
p
 este dată de relaţia:
p
D
p
2
π
=  ,iar valoarea medie a inducţiei magnetice
med
B

de-a
lungul unui pas polar este:
0
0
π




·
2
=
·
=
Dl
p
l
B
p
med
unde l reprezintă lungimea miezului rotoric. Pasul
polar=distanta masurata în întrefier sau unghiul dintre axele a doi poli consecutivi (de polaritate
opusa).Dacă p=2, lungimea pasului polar
p
 este dată de relaţia:
4
πD
p
=  iar valoarea medie a inducţiei
magnetice 0
0
π
4
u · =
·
u
=
Dl l
B
p
med

 ,unde l reprezintă lungimea miezului rotoric.

4. Conform legii inducţiei electromagnetice, în fiecare conductor al înfăşurării rotorice se
va induce o tensiune electromotoare
ec
u a cărei valoare instantanee este dată de relaţia:

}
· × =
l
c
l B v e
0
d ) (

Deoarece viteza v a laturii spirei este tangentă la periferia rotorului, iar
câmpul magnetic în întrefier are un spectru radial, rezultă că

B v ± , astfel încât tensiunea
electromotoare indusă într-un conductor al spirei se poate scrie:

l vB l vB l vB l B v e
l l l
c    
= = = · × =
} } }
0 0 0
d d d ) (
, iar sensul acesteia în cele două
conductoare ale spirei este dat de produsul vectorial

B v × .
n k n
a
N p
l
Dl
p Dn
a
N
E
e 0 0 0
30 π
2
60
π
   = · ·
·
= · · · · = unde
0
 fluxul magnetic inductor,
e
k
constanta elastica,N,a,p-parametrii constructive,n-viteza de rotatie
6. Infăşurarea rotorică s-a rezumat la o singură spiră în formă de cadru dreptunghiular. Cele
două laturi 1 şi 2 ale spirei (de lungime l) cu capetele
1
a şi
2
a legate la două lamele semicilindrice
1
c
şi
2
c (lamelele colectorului) care se rotesc simultan cu spira.
Pe lamelele colectorului „calcă” periile colectoare
1
P şi
2
P susţinute de dispozitivul portperii de pe
armătura statorică.
Tensiunile electromotoare induse în conductoarele 1 şi 2 ale spirei au sensuri opuse astfel că între
capetele
1
a şi
2
a ale celor două laturi se va obţine o tensiune electromotoare
12
e egală cu dublul
tensiunii
c
e .
Sensul tensiunii
12
e se schimbă după o jumătate de rotaţie a spirei, când latura 2 ajunge sub polul
nord, iar latura 1 sub polul sud, deci este o tensiune variabilă în timp. La viteză constantă ( = v
constant), forma de variaţie în timp a tensiunii
12
e este determinată de variaţia inducţiei

B în
întrefier. Presupunând pentru

B o variaţie sinusoidală de-a lungul întrefierului, atunci şi
12
e va fi
sinusoidală, peria
2
P este tot timpul pozitivă, iar peria
1
P mereu negativă. Periile conductoare vor
colecta mereu tensiunea electromotoare din conductoarele care ocupă aceeaşi poziţie faţă de poli,
colectorul realizând astfel funcţia de redresor mecanic.
Variaţia în timp a tensiunii electromotoare induse în spiră (
12
e ) este reprezentată în figura 4.7 cu
linie continuă, iar tensiunea la perii
p
e cu linie întreruptă. Punctele în care tensiunile electromotoare
12
e şi
p
e se anulează, coincid cu momentele de timp în
care periile colectoare trec de pe o lamelă pe alta, adică
atunci când planul spirei devine perpendicular pe axa
polilor.
Caracterul pulsatoriu al tensiunii obţinute la perii (
p
e )
se poate atenua considerabil prin creşterea numărului de
spire al înfăşurării rotorice, prin creşterea numărului de
lamele ale colectorului şi creşterea numărului de perechi de
poli statorici (p).
Dacă N este numărul total de spire al înfăşurării
rotorice, a 2 - numărul căilor de curent (prin cale de curent
înţelegând porţiunea din înfăşurarea rotorică cuprinsă între
două perii colectoare consecutive de semne contrare)
tensiunea electromotoare indusă într-o cale de curent va fi:
l vB
a
N
l vB
a
N
e
a
N
e
s a  
= · · = · = 2
2 2
.
Deoarece:
60
πDn
v = şi considerând = u = =
0
π
2
Dl
p
B B
med 

constant, expresia tensiunii electromotoare induse în calea de curent (care este tensiunea
electromotoare indusă a generatorului) devine:

n k n
a
N p
l
Dl
p Dn
a
N
E
e 0 0 0
30 π
2
60
π
   = · ·
·
= · · · · =
.
Aşadar, tensiunea electromotoare indusă în rotorul generatorului de curent continuu este
proporţională cu viteza de rotaţie n a rotorului şi cu fluxul magnetic inductor
0
 produs de curentul de
excitaţie
e
I . ) ( f
0 e
I = 
p
e e ,
12
p
e
c S
e e e 2
12
= =
t T
2
T
Fig. 4.7. Variaţia în timp
a tensiunilor electromotoare induse.
Factorul de proporţionalitate
e
k numit constanta electrică a maşinii depinde de parametrii constructivi
N p, şi a , fiind deci o mărime constantă pentru un generator dat. Regimul de funcţionare al
generatorului de curent continuu caracterizat prin curent rotoric ) (
A
I egal cu zero (rotorul deschis)
este regimul de funcţionare în gol. În acest regim, tensiunea U
A
la bornele generatorului este egală cu
tensiunea electromotoare indusă ( E U
A
= ). Conectând la bornele indusului o rezistenţă de sarcină
S
R ,
conductoarele rotorice vor fi parcurse de curentul
A
I , care va determina o cădere de tensiune pe indus
A A
I R , astfel încât tensiunea
A
U la bornele indusului devine:

A A A
I R E U ÷ = , în care R
A
este
rezistenţa înfăşurării rotorice.
Ecuaţia reprezintă modelul matematic al indusului generatorului de curent continuu cu excitaţie
separată, model care se poate obţine şi prin aplicarea teoremei a
II-a a lui Kirchhoff circuitului rotoric al generatorului de curent
continuu cu excitaţie separată a cărui schemă electrică este
prezentată în figura 4.8, în care asocierea sensurilor pentru
mărimile
A
I E, şi
A
U s-a realizat după regula laturilor
generatoare.
9.Asupra conductoarelor rotorice parcurse de curent şi aflate
în câmpul magnetic vor acţiona forţe de tip Laplace.
Astfel, dacă
a
I este curentul printr-un conductor al
înfăşurării rotorice,

B - inducţia magnetică în întrefier şi l d -
elementul de linie orientat, asupra elementului de conductor va
acţiona forţa elementară:

) d ( d

B l I F
a c
× · = . Deoarece

B l ± d şi considerând

B =constant =
med
B

, valoarea
c
F a forţei ce va acţiona asupra conductoarelor de lungime l va fi:
a
a med
l
a
l
c c
I
D
p
l
Dl
p
I B l I F F
0 0
0 0
π
2
π
2
2
π
sin d d u = u = · · = =
} }

.
Asupra fiecărei spire rotorice forţele F
c
vor acţiona perechi (egale ca valoare dar de sensuri
contrare) astfel că asupra fiecărei spire va acţiona un cuplu
s
M , a cărui valoare este:
A a c s
I
a
p
I
p
D F M · ·
·
= · · = · =
0 0
π π
2
  .
în care: D- distanţa dintre direcţiile forţelor (diametrul rotorului);
A
I - curentul absorbit de cele a 2 căi
de curent în paralel (
a A
I a I · = 2 ).
Momentul cuplului electromagnetic rezultant care va acţiona asupra rotorului cu N spire este un
cuplu rezistent şi este dat de relaţia:

A M A s
I k I
a
pN
M N M · u · = · u ·
·
= · =
0 0
π
unde:
a
pN
k
M
·
=
π
este
constanta mecanică a maşinii de curent continuu.

e e e
I R U =
;
A A A
I U P =
în care
A
P reprezintă puterea electrică debitată sarcinii pe la bornele indusului constituie modelul
matematic al generatorului de curent continuu cu excitaţie separată.

Fig. 4.8. Schema electrică a
generatorului
e
R
e
I
e
U
M
n
A
I
S
R
A
U
E
A
R

7. Colectorul are rolul de redresor mecanic şi este realizat sub forma unui cilindru divizat după
generatoare în lamele de cupru de formă trapezoidală în secţiune şi izolate atât între ele cât şi faţă de
arbore, cu micanită.
11. Caracteristica de funcţionare în gol
Regimul de funcţionare în gol al generatorului de curent continuu este regimul caracterizat prin
absenţa sarcinii la bornele indusului, adică · =
s
R şi 0 =
A
I .
Caracteristica de funcţionare în gol evidenţiază modul în care se modifică tensiunea electromotoare
indusă ) (E la modificarea curentului de excitaţie ) (
e
I în condiţiile: constant ; 0 = = n I
A
, adică:

) ( f
0 e
I E = . Deoarece la n =constant,tensiunea electromotoare
0
E variază liniar cu
0
 ,

0
 variază proporţional cu B, B depinde de H după curba de magnetizare ) ( f H B = ,iar H variază
liniar cu I
e
, forma caracteristicii de mers în gol este similară caracteristicii de magnetizare.Graficul
calitativ al caracteristicii de mers în gol este prezentat în figura şi scoate în evidenţă cele trei
particularităţi ale curbei de magnetizare:
-fenomenul de histerezis;
- fenomenul de saturaţie;
-fenomenul de rema-nenţă.
La curent de excitaţie nul ) 0 ( =
e
I ,tensiunea electro-motoare
indusă este diferită de zero (fenomen de remanenţă). Cu creşterea
curentului de excitaţie
e
I , tensiunea electromotoare creşte (după
curba a) până la o valoare E
s
(de saturaţie) corespunzătoare
curentului
es
I .
Reducerea curentului de excitaţie
e
I este însoţită de reducerea
tensiunii electromotoare induse E,dar această reducere se realizează
după curba b situată de regulă deasupra ramurii ascendente (curba a)
datorită fenomenului de histerezis magnetic.
Uneori,drept caracteristică de funcţionare în gol se consideră caracteristica trasată cu linie
întreruptă,obţinută prin medierea celor două ramuri ale ciclului de histerezis.





12. Caracteristica exterioară
Exprimă dependenţa dintre tensiunea
A
U la bornele indusului şi curentul de sarcină
A
I în
condiţiile menţinerii la valori constante şi nominale a curentului de excitaţie
e
I şi a vitezei de rotaţie
n : ) ( f
A A
I U = , la = =
en e
I I constant şi = =
1
n n constant.
Caracteristica externă poate fi ridicată experimental sau analitic,pornind de la modelul matematic al
indusului:
A A A
I R E U ÷ = , şi evidenţiază modul în
care se modifică tensiunea la bornele indusului la
modificarea curentului de sarcină,în condiţiile
precizate.
Alura caracteristicii externe este prezentată în
figura de mai jos şi arată că la creşterea încărcării
generatorului în condiţiile
e
I = constant şi = n
constant, tensiunea
A
U la bornele indusului scade.
Această reducere a tensiunii
A
U la creşterea
curentului de sarcină este determinată de creşterea
căderii de tensiune pe rezistenţa
A
R a indusului.
Pentru alte valori constante ale curentului de
excitaţie se obţine o familie de caracteristici externe
cu aceeaşi pantă.
13. Caracteristica de reglaj
Evidenţiază modul în care trebuie modificat curentul de excitaţie
e
I la modificarea încărcării
generatorului,astfel încât tensiunea
A
U la bornele indusului să rămână constantă în condiţiile
menţinerii la o valoare constantă şi nominală a vitezei de rotaţie ) (
n
n n = .
) ( f
A e
I I = , la = =
An A
U U constant şi = =
n
n n
constant.
Potrivit caracteristicii externe prezentate în figura
de mai jos,creşterea curentului de sarcină
A
I ,conduce
la reducerea tensiunii la bornele indusului. Pentru a
menţine această tensiune la o valoare constanta,trebuie
crescut curentul de excitaţie
e
I în scopul compensării
căderilor de tensiune.
În figura este prezentat graficul calitativ al
caracteristicii de reglare la generatorul de curent
continuu cu excitaţie independentă.
14. Considerăm o maşină de curent continuu cu excitaţie independentă pe care dorim să o
utilizăm în regim de motor la antrenarea unei maşini de lucru ML. În acest scop,înfăşurarea de
excitaţie (de pe armătura statorică) având
e
N spire şi rezistenţa
e
R (eventual înseriată cu un reostat de
câmp de rezistenţă R
C
) se alimentează de la o sursă de tensiune continuă cu tensiunea
e
U . Solenaţia
e e
I N a înfăşurării de excitaţie parcurse de curentul
e
I ,va determina un câmp magnetic de inducţie

B
,constant în timp dar cu o distribuţie spaţială sinusoidală şi un flux magnetic inductor
0
 ,ale cărui linii
se închid prin întrefier,circuitul magnetic rotoric, polii şi circuitul magnetic statoric.
Concomitent,înfăşurarea rotorică având rezistenţa
A
R şi un număr total de N conductoare
(eventual înseriată cu un reostat de pornire de rezistenţă
p
R ) se alimentează,prin contactul alunecător
perii-colector,de la o sursă de tensiune continuă de valoare
A
U . Asupra conductoarelor rotorice
parcurse de curentul
A
I şi aflate în câmpul magnetic determinat de înfăşurarea de excitaţie vor acţiona
forţe de tip Laplace,proporţionale cu fluxul magnetic inductor
0
 şi curentul prin indus
A
I . Asupra
fiecărei spire rotorice vor acţiona forţe perechi,egale şi de sensuri contrare,determinând astfel cupluri
elementare,iar asupra celor N spire rotorice se va exercita un cuplu electromagnetic rezultant:
A M
I k M
0
 = , care este un cuplu activ ce pune în mişcare rotorul dacă este îndeplinită condiţia:
R
M M > , unde
R
M este cuplul rezistent.
Viteza de rotaţie a rotorului va creşte continuu atâta timp cât cuplul de accelerare:
t
J M M M
R a
d
d
= ÷ = , este diferit de zero şi se va stabiliza în momentul în care:
R
M M = , adică
0 =
a
M . În acest mod,maşina de curent continuu cu excitaţie separată a realizat conversia energiei
electrice,primite pe la bornele celor două înfăşurări,în energie mecanică,antrenând maşina de lucru
ML.
16. În înfăşurarea rotorică aflată în mişcare de rotaţie în câmpul magnetic inductor se va induce
şi o tensiune contraelectromotoare E,proporţională cu viteza de rotaţie şi fluxul magnetic inductor:
0
 n k E
e
= . Prin aplicarea teoremei a II-a a lui Kirchhoff circuitului indusului se obţine modelul
matematic al acestuia care stabileşte legătura dintre tensiunea contraelectromotoare E,curentul prin
indus
A
I şi tensiunea
A
U la bornele acestuia:

A p A A
I R R U E ) ( + ÷ =
Ansamblul relaţiilor
A M
I k M
0
 = ,
t
J M M M
R a
d
d
= ÷ = ,
0
 n k E
e
= ,
A p A A
I R R U E ) ( + ÷ = la care se adaugă modelul
înfăşurării de excitaţie:

e c e e
I R R U ) ( + = şi ecuaţia implicită:
) ( f
0 e
I =  ,reprezintă modelul matematic în regim staţionar al
motorului de curent continuu cu excitaţie separată.


17. Circuitul magnetic se confectioneaza din tole (cu scopul micsorarii pierderilor prin curenti
turbionari ) laminate din otel aliat cu siliciu,cu rezistivitate mare si proprietati magnetice bune(cu
scopul micsorarii pierderilor prin curenti turbionari si prin histerezis)
18. În procesul conversiei electromecanice a energiei,în motor au loc pierderi de putere şi energie
care sunt evidenţiate în mod sugestiv de diagrama bilanţului de puteri prezentată în figura de mai jos.
Bilanţul de puteri al motorului de curent continuu cu excitaţie independentă se obţine din modelul
matematic în regim staţionar al acestuia. Astfel,prin înmulţirea relaţiei
e c e e
I R R U ) ( + = cu
e
I se
obţine:

2
) (
e c e e e
I R R I U + = . Membrul stâng al relaţiei reprezintă puterea electrică absorbită de
motor pe la bornele înfăşurării de excitaţie (
e e e
I U P = ),iar membrul drept reprezintă pierderile de
putere prin efect Joule în înfăşurarea de excitaţie:
2
) (
e
I R R p
c e je
+ = . Amplificând relaţia
A p A A
I R R U E ) ( + ÷ = cu I
A
şi considerând 0 =
p
R , se obţine:
2
A
I R I U I E
A A A A
÷ = · ;
jA A
p P P ÷ =
în care: O = = M P EI
A
-reprezintă puterea electromagnetică;

A A A
P I U = este puterea absorbită de indusul motorului de c.c;

jA A A
p I R =
2
sunt pierderile de putere prin efect Joule în înfăşurarea indusului.
În afara pierderilor de putere prin efect J oule, în rotorul motorului de curent continuu mai apar
următoarele pierderi: O =
pm mV
M p - pierderile mecanice prin frecare şi ventilaţie;
O =
Fe Fe
M p - pierderile în miezul feromagnetic prin curenţi turbionari şi histerezis.
Cuplurile care apar în diagrama de bilanţ au următoarele semnificaţii:
M - este momentul cuplului
electromagnetic;
2
M - momentul cuplului util;
pm
M - momentul cuplului de
frecări în lagăre şi ventilaţie;
Fe
M - cuplul corespunzător
pierderilor în fier (
Fe
p ), iar
suma cuplurilor
0
M M M
Fe pm
= + , reprezintă
cuplul corespunzător
funcţionării în gol.
O =
2 2
M P
O = = M EI P
A
A A A
I U P =
e e e
I U P =
2
) (
e C e je
I R R p + =
2
A A jA
I R p =
O =
pm mv
M p
O =
Fe Fe
M p
Diagrama bilanţului de puteri la motorul de curent
continuu cu excitatie independenta

19. Randamentul  al motorului se poate defini cu relaţia:

100 100 [%]
2
1
2
·
+
= · =
A e
P P
P
P
P

în care:
2
P - este puterea utilă (la arborele motorului) transmisă ML;
A e
P P P + =
1
- este puterea
absorbită de motor pe la bornele celor două înfăşurări.
Diferenţa:
Fe mV jA je t
p p p p p P P + + + = = ÷
2 1
, reprezintă pierderile totale de putere ce au loc în
motor în procesul conversiei electromecanice a energiei.
21. Dacă în relaţia
A p A A
I R R U E ) ( + ÷ = considerăm 0 =
p
R şi înlocuim tensiunea electromotoare
indusă E cu valoarea dată de ecuaţia
0
 n k E
e
= , vom obţine:

A A A e
I R U n k ÷ =
0
 de unde
rezultă:
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ =
÷
=
A
A
A
e
A
e
A A A
R
U
I
k
U
k
I R U
n 1
0 0
 
. Notând:
0
0
n
k
U
e
A
=

, viteza de mers în gol ideal şi
Ap
A
A
I
R
U
= , curentul absorbit de indus la pornirea prin conectare directă, relaţia devine:

|
|
.
|

\
|
÷ =
Ap
A
I
I
n n 1
0


22. Deoarece:
A M
I k M
0
 = , vom avea şi:

Ap o M p
I k M u =
,

în care:
p
M - este momentul cuplului de pornire;

Ap
I - curentul la pornire absorbit de indus.
Împărţind membru cu membru relaţiile de mai sus se poate scrie:
Ap
A
p
I
I
M
M
= şi înlocuind în
|
|
.
|

\
|
÷ =
Ap
A
I
I
n n 1
0
rezultă:
|
|
.
|

\
|
÷ =
p
M
M
n n 1
0
.
Relaţia reprezintă modelul matematic al caracteristicii mecanice a motorului de curent continuu
cu excitaţie separată (derivaţie).





23. Dependenţa : ) ( f
A
I n = , la =
A
U constant;
e
I = constant, reprezintă caracteristica vitezei de
rotaţie la mersul în sarcină a motorului de curent continuu şi evidenţiază modul în care se modifică
viteza de rotaţie n la modificarea încărcării motorului (curentului de sarcină
A
I ) în condiţiile
precizate. Ea este o dreaptă cu panta negativă (
Ap
I n /
0
÷ ), a cărei alură este prezentată în figura de
mai jos.
Caracteristica ) ( f
A
I n = obţinută în condiţiile = =
An A
U U
constant; = =
en e
I I constant şi 0 = R se numeşte
caracteristica naturală, iar cele determinate pentru alte valori
constante ale parametrilor
A
U ,
e
I sau R se numesc
caracteristicile artificiale (de tensiune, de câmp sau
reostatice).
Caracteristica ) ( f
A
I n = naturală este o caracteristică
dură (puţin căzătoare), la variaţii mari ale curentului de
sarcină
A
I , corespunzând variaţii mici ale vitezei de rotaţie n
. Panta caracteristicii ) ( f
A
I n = creşte odată cu creşterea
rezistenţei echivalente a circuitului rotoric (
A
R R + ).


24. Prin urmare, caracteristica mecanică exprimă dependenţa:

) ( f M n =
în condiţiile: =
A
U constant;
e
I =constant; şi arată cum se
modifică viteza de rotaţie n la modificarea cuplului
electromagnetic,modificare determinată evident, de
modificarea cuplului rezistent (al maşinii de lucru ML).
Graficul calitativ al caracteristicii (obţinute pentru:
An A
U U = ;
en n
I I = ; 0 = R şi graficele caracteristicilor
mecanice artificiale reostatice sunt prezentate în figura de
mai jos. Caracteristica mecanică naturală a motorului de
curent continuu cu excitaţie independentă (derivaţie) este o
caracteristică dură şi poate fi ridicată analitic sau experimental.



26. Maşina de curent continuu este o maşină electrică rotativă,reversibilă,care realizează conversia
energiei electrice în energie mecanică la funcţionarea în regim de motor electric sau a energiei
mecanice în energie electrică la funcţionarea în regim de generator. Conversia energiei se realizează în
regim electrocinetic staţionar (de curent continuu, cu 0 = f ; = U constant; = I constant).
Maşinile de curent continuu sunt cele mai vechi maşini electrice rotative, construindu-se şi în prezent
pentru puteri nominale de la zeci de waţi până la mii de kilowaţi,într-o gamă largă de turaţii de
tensiuni. Utilizarea acestora în regim de motor se recomandă în sistemele de acţionare electrică în
care regimurile dinamic (porniri, opriri, frânări, inversări de sens, modificări ale vitezei de rotaţie)
sunt frecvente. Astfel,motoarele de curent continuu se folosesc în tracţiunea
electrică,metalurgie,instalaţii de foraj cu acţionare electrică,în acţionările reglabile ale maşinilor unelte
etc. Ca generatoare, de curent continuu se folosesc la alimentarea înfăşurărilor de excitaţie ale
generatoarelor sincrone din centralele electrice şi din cadrul grupurilor electrogene,la sudarea cu arc
electric de curent continuu (generatoare de sudură),generatoare auto (dinamuri) etc.
27. Tensiunile electromotoare induse în înfăşurarea rotorică (conform legii inducţiei
electromagnetice) sunt redresate prin intermediul colectorului (solidar cu arborele rotorului) şi al
periilor colectoare (solidare cu statorul) care „calcă” pe colector. Ansamblul perii-colector permite
transferul energiei din exterior în rotor sau invers, în cazul funcţionării în regim de generator.
Caracterul pulsatoriu al tensiunii obţinute la perii (
p
e ) se poate atenua considerabil prin creşterea
numărului de spire al înfăşurării rotorice, prin creşterea numărului de lamele ale colectorului şi
creşterea numărului de perechi de poli statorici (p).

28. Motorul de curent continuu cu excitaţie serie, a cărui schemă de principiu are înfăşurarea de
excitaţie conectată în serie cu circuitul indusului. Modelul matematic al motorului de curent continuu
cu excitaţie serie este dat de relaţiile:
A e
U U U + =
;
I I I
A e
= =
;
( )I R R E U
e A
+ + =
;
0
 n k E
e
=
;
I k
M 0
  =
M- momentul cuplului electromagnetic; I - curentul de sarcină;
n -viteza de rotaţie; E-tensiunea electromotoare indusă;
e
I
-curentului de excitaţie;
A
I - curentul prin indus;
A
U -tensiunea la bornele indusului;
R
M - cuplul rezistent;

0

-fluxul magnetic inductor; ML- maşini de lucru;
÷
C
R rezistenţa reostatului de câmp înseriat cu înfăşurarea de
excitaţie;
M
k
- constanta mecanică a maşinii de curent
continuu; R
A
- rezistenţa înfăşurării rotorice;
e
k
- constanta electrică a maşinii;
Motorul de curent continuu cu
excitatie serie
E
e
U
I I I
e A
= =
A
R
n
e
R
M.L
A
U
U
M
R
M

29. Cum însă:
2
1 0
I k k I k M
M M
= u = ,dependenţa dintre curentul de sarcină şi momentul cuplului
electromagnetic M devine:

M k
k k
M
I
M
2
1
= =
Înlocuind în relaţia
1 1
k k
R R
I k k
U
n
e
e A
e
+
÷ = obţinem:
1
2 1
Re
k k
R
M k k k
U
n
e
A
e
+
÷ = , relaţie din care se poate
observa că viteza de rotaţie scade considerabil cu creşterea lui M. Relaţia exprimă modelul
matematic al caracteristicii mecanice, ) ( f M n = ,a motorului de curent continuu cu excitaţie serie.
Caracteristica mecanică, ) ( f M n = la U = constant, se poate reprezenta grafic fie pe cale analitică,fie
experimental.
31. Dependenţa dintre viteza de rotaţie n şi curentul de sarcină I este dată de modelul:
0
Re) (
u ·
+ ÷
=
ke
I R U
n
A
,şi presupunând o variaţie liniară a fluxului inductor
0

cu curentul de sarcină I
,adică: I k
1 0
=  ,se poate scrie:
1 1
k k
R R
I k k
U
n
e
e A
e
+
÷ = . Cum însă:
2
1 0
I k k I k M
M M
= u = ,dependenţa dintre
curentul de sarcină şi momentul cuplului electromagnetic M devine:

M k
k k
M
I
M
2
1
= =
Obţinem:
1
2 1
Re
k k
R
M k k k
U
n
e
A
e
+
÷ = ,relaţie din care se poate observa că viteza de rotaţie scade
considerabil cu creşterea lui M.
O astfel de caracteristică mecanică puternic căzătoare,cu variaţii
mari ale vitezei de rotaţie la variaţii reduse ale cuplului
rezistent,este denumită caracteristică moale (elastică).
Caracteristica mecanică ) ( f M n = ridicată în condiţiile:
n
U U = ; 0 = R , reprezintă caracteristica mecanică naturală. Pentru
alte tensiuni constante,dar diferite de cea nominală se obţin
caracteristicile mecanice artificiale de tensiune, iar la diferite
valori constante ale rezistenţelor R înseriate cu indusul se obţin
caracteristicile mecanice artificiale reostatice.
Din analiza caracteristicii prezentată în figura de mai sus cât şi
a relaţiei (3) constatăm că la valori foarte mici ale sarcinii
) 0 ( ÷ M ,viteza de rotaţie creşte foarte mult,motorul se ambalează
şi există pericolul distrugerii acestuia.
n
n
n
max
n
M
n
M
Caracteristica mecanica a
motorului de curent continuu.
32. Procesul de pornire al motorului de curent continuu se caracterizează prin valori mari ale
curentului de indus
A
I cu efecte negative asupra izolaţiei înfăşurării rotorice, asupra aparatelor de
conectare, măsură şi comandă înseriate în amonte,asupra comutaţiei,periilor,conductoarelor de
alimentare şi nu în ultimul rând asupra maşinii de lucru acţionate, prin şocurile mari de cuplu care
apar pe durata pornirii. Valoarea mare a curentului rotoric
Ap
I absorbit la pornire se poate explica
prin analiza relaţiilor:

A A A
I R U E ÷ =
;
0
u = n k E
e

Cum la pornire 0 = n ,rezultă 0 = E şi
A
A
Ap
R
U
I = . (
A
R - rezistenţa înfăşurării rotorice având o valoare
foarte mică). Cu creşterea vitezei de rotaţie tensiunea electromotoare E creşte, iar curentul prin indus,
A
A
A
R
E U
I
÷
= , scade.
33. Acesta este motivul pentru care trebuie evitată funcţionarea în gol sau cu o sarcină redusă (sub
20-25% din sarcina nominală), firma constructoare garantând funcţionarea motoarelor serie până la
viteză de rotaţie maximă,
n max
n n 2 = . Datorită formei caracteristicii mecanice, acest tip de motor se
utilizează în tracţiunea electrică, la acţionarea mecanismelor de ridicat precum şi în alte sisteme de
acţionare electrică caracterizate prin porniri frecvente, mase cu inerţie mare, sarcini variabile cu
şocuri şi frânări rapide.
34. Pornirea prin conectare directă este cea mai simplă metodă de pornire şi constă în alimentarea
indusului motorului de rezistenţă
A
R ,fără alte rezistenţe înseriate,la sursa de tensiune continuă
A
U de
valoare nominală (
An A
U U = ). Valoarea maximă a curentului de pornire
p
I (şocul de curent) este
foarte mare, variaţia în timp a curentului ) ( f t i
p
= şi a vitezei de rotaţie ) f(t n = pe durata pornirii fiind
prezentate calitativ. Curentul de pornire creşte foarte repede până la o valoare maximă
p
I
(dependentă şi ea de momentul de inerţie J ) după care începe să scadă odată cu creşterea vitezei de
rotaţie,tinzând aperiodic sau oscilatoriu amortizat către o valoare de regim stabilizat:

0
0 2
u
+
=
M
s
k
M M
I
.Dacă momentul de inerţie J al maselor aflate în mişcare de rotaţie (raportat la arborele motorului) are
o valoare ridicată, pornirea este lentă, iar
p
I se apropie de valoarea extremă
A
R U / . Cu cât momentul
de inerţie J este mai redus, pornirea este mai rapidă, iar
p
I se îndepărtează mai mult de valoarea
extremă. Curentul de şoc
p
I depinde şi de tipul excitaţiei motorului .Astfel,la motoarele cu excitaţie
separată şi derivaţie pornirea are loc într-un interval de timp mai îndelungat,circuitul indusului se
conectează după alimentarea înfăşurării de excitaţie iar curentul de pornire este mai mare din cauza
constantei de timp a înfăşurării de excitaţie.

36. Datorită dezavantajelor pe care le prezintă, metoda de pornire prin conectare directă se aplică
destul de rar în practică pentru motoarele de puteri reduse (sub 6kW). La motoarele cu excitaţie
separată şi derivaţie pornirea are loc într-un interval de timp mai îndelungat,circuitul indusului se
conectează după alimentarea înfăşurării de excitaţie iar curentul de pornire este mai mare din cauza
constantei de timp a înfăşurării de excitaţie.
37. Este o metodă de pornire care are drept scop principal reducerea curentului indusului pe durata
pornirii în scopul eliminării sau diminuării efectelor negative ale acestuia. Metoda presupune
utilizarea unui reostat de pornire cu rezistenţă variabilă continuu sau în trepte care se înseriază cu
indusul motorului pe durata pornirii. Rezistenţa acestuia va avea valoarea maximă în momentul
pornirii şi se va scoate treptat din circuit până la eliminarea completă. În figura a este prezentată
schema de principiu pentru pornirea reostatică a unui motor de curent continuu cu excitaţie
derivaţie,iar în figura b sunt prezentate caracteristicile mecanice reostatice pe care are loc pornirea.
Dimensionarea treptelor reostatului de pornire se face astfel încât curentul de pornire să varieze între
două limite impuse:
min
I şi
max
I .Valoarea maximă a curentului în timpul pornirii trebuie să fie mai
mică decât curentul maxim admisibil,iar curentul minim de pornire trebuie să fie mai mare decât
curentul de sarcină. În momentul pornirii reostatul de pornire înseriat cu indusul are valoarea
maximă,rezistenţa echivalentă rotorică fiind:
3 2 1 3
r r r R R
A
+ + + = şi ne aflăm în punctul ) 0 , (
max
I A al
caracteristicii de pornire. Viteza de rotaţie creşte,iar curentul prin indus scade. La atingerea valorii
min
I (punctul B al caracteristicii) se şuntează treapta de rezistenţă
3
r prin închiderea contactului
3
K .
Punctul de funcţionare se deplasează (practic instantaneu) din B în C pe caracteristica reostatică
corespunzătoare rezistenţei
2 1 2
r r R R
A
+ + = ,iar curentul creşte de la
min
I la
max
I . Viteza de rotaţie
continuă să crească,curentul rotoric scade,punctul de funcţionare se deplasează din D în C,unde la
atingerea curentului
min
I se şuntează treapta de rezistenţă
2
r prin închiderea contactului
2
K . Se trece
astfel în punctul M al caracteristicii artificiale reostatice de rezistenţă
1 1
R R R
A
+ = , viteza de rotaţie
creşte,curentul scade până la valoarea
min
I când prin închiderea contactului
1
K se scoate ultima
treaptă de rezistenţă
1
r ,iar punctul de funcţionare sare în G pe caracteristica mecanică naturală (
A
R ) pe
care se deplasează până în H unde procesul de pornire s-a încheiat. Punctul H reprezintă punctul static
de funcţionare şi se află la
intersecţia caracteristicii
motorului de acţionare cu
caracteristica maşinii de lucru (
=
R
M constant).





38. Întrucât scurtcircuitarea manuală a treptelor de rezistenţe ridică unele probleme de
sincronizare,s-au realizat scheme de comandă automată a pornirii reostatice cu relee şi contacte
electrice. În figura de mai jos este prezentată o schemă de comandă automată a pornirii reostatice în
funcţie de viteza de rotaţie a rotorului,a unui motor de curent continuu cu excitaţie derivaţie. Trebuie
subliniat faptul că viteza de rotaţie se măsoară indirect,prin tensiunea electromotoare indusă în
înfăşurarea rotorică. Sistemul de comandă
cuprinde:
-întreruptorul bipolar Q cu acţionare manuală şi
cu rol de separator;
-contactorul de linie K ,cu un contact auxiliar de
autoblocare;
-contactoarele de accelerare
1
K ,
2
K şi
3
K ;
-releul termic
4
F pentru protecţia motorului la
suprasarcină;
-releele de tensiune
1
d ,
2
d şi
3
d prevăzute cu
reglajul tensiunilor de anclanşare;
-siguranţele fuzibile
1
F ,
2
F şi
3
F pentru protecţia
motorului la scurtcircuit;
-butonul de comandă a pornirii
1
S (normal deschis
cu revenire) şi butonul pentru comanda opririi
2
S
(normal închis cu revenire).
Funcţionarea sistemului
La închiderea întrerupătorului Q se alimentează înfăşurarea de excitaţie. Prin acţionarea butonului de
pornire
1
S se alimentează bobina contactorului K ale cărui contacte din circuitele 2 şi 8 (de
automenţinere) se vor închide, asigurându-se astfel alimentarea înfăşurării rotorice şi pornirea
motorului pentru întreaga rezistenţă introdusă în circuitul rotoric. La atingerea vitezei n
B
,tensiunea la
bornele releului
3
d devine: ) (
3 2 1 min 3
r r r R I kn U
A B
+ + + + = ,care este chiar tensiunea de anclanşare a
acestui releu, tensiune la care se închide contactul
3
d din circuitul 9. Se alimentează astfel bobina
contactorului de accelerare
3
K care îşi va închide contactul
3
K din circuitul 3,şuntând treapta de
rezistenţă
3
r . Viteza va continua să crească,iar la atingerea valorii
D
n se realizează tensiunea
2
U de
anclanşare a releului
2
d : ) (
2 1 min 2
r r R I kn U
A D
+ + + = . Prin închiderea contactului
2
d din circuitul
10 şi alimentarea bobinei contactorului
2
K ,se va închide contactul
2
K din circuitul 3,realizându-se
astfel şuntarea treptei de rezistenţă
2
r . La atingerea tensiunii ) (
1 min 1
r R I kn U
A F
+ + = anclanşează şi
releul
1
d şi contactorul
1
K scurtcircuitând ultima treaptă de rezistenţă
1
r când procesul de pornire
poate fi considerat încheiat.
Pot fi realizate şi alte scheme de comandă automată a pornirii reostatice a motoarelor de curent
continuu cu comanda în funcţie de timp sau în funcţie de curent.
39. Pornirea reostatică prezintă dezavantajul pierderilor prin efect electrocaloric pe durata pornirii
şi al gabaritului deseori considerabil al reostatului de pornire. Din aceste considerente,în numeroase
sisteme de acţionare cu maşini de curent continuu, pornirea se realizează prin alimentarea indusului cu
tensiune redusă cu posibilitatea creşterii progresive a acesteia de la 0 până la valoarea nominală.
Tensiunea continuă reglabilă necesară alimentării indusului pe durata pornirii se poate obţine prin:
-utilizarea unor convertoare rotative (ex. grupul generator-motor);
-utilizarea unor autotransformatoare pentru modificarea tensiunii alternative aplicate transformatorului
de adaptare al redresorului necomandat;
-utilizarea redresoarelor comandate cu tiristoare sau a variatoarelor de tensiune continuă;
-utilizarea unor elemente de baterii de acumulatoare ce pot fi conectate în serie sau paralel.

41. Dacă în relaţia considerăm 0 =
p
R şi înlocuim tensiunea electromotoare indusă E cu valoarea
dată de ecuaţia , vom obţine:

A A A e
I R U n k ÷ =
0
 ; de unde rezultă:
|
|
|
|
.
|

\
|
÷ =
÷
=
A
A
A
e
A
e
A A A
R
U
I
k
U
k
I R U
n 1
0 0
 
.
Notând:
0
0
n
k
U
e
A
=

, viteza de mers în gol ideal şi
Ap
A
A
I
R
U
= , curentul absorbit de indus la pornirea
prin conectare directă, relaţia devine:
|
|
.
|

\
|
÷ =
Ap
A
I
I
n n 1
0
.
Dependenţa : ) ( f
A
I n = , la =
A
U constant;
e
I = constant, reprezintă caracteristica vitezei de
rotaţie la mersul în sarcină a motorului de curent continuu şi evidenţiază modul în care se modifică
viteza de rotaţie n la modificarea încărcării motorului (curentului de sarcină
A
I ) în condiţiile
precizate.Caracteristica ) ( f
A
I n = obţinută în condiţiile = =
An A
U U constant; = =
en e
I I constant şi 0 = R
se numeşte caracteristica naturală, iar cele determinate pentru alte valori constante ale parametrilor
A
U ,
e
I sau R se numesc caracteristicile artificiale (de tensiune, de câmp sau reostatice).
Caracteristica ) ( f
A
I n = naturală este o caracteristică dură (puţin căzătoare), la variaţii mari ale
curentului de sarcină
A
I , corespunzând variaţii mici ale vitezei de rotaţie n . Panta caracteristicii
) ( f
A
I n = creşte odată cu creşterea rezistenţei echivalente a circuitului rotoric (
A
R R + ).
Deoarece:
A M
I k M
0
 = , vom avea şi:

Ap o M p
I k M  = în care:
p
M - este momentul cuplului
de pornire;
Ap
I - curentul la pornire absorbit de indus. Împărţind membru cu membru relaţiile de mai
sus se poate scrie:
Ap
A
p
I
I
M
M
=
;
|
|
.
|

\
|
÷ =
p
M
M
n n 1
0

Relaţia reprezintă modelul matematic al caracteristicii mecanice a motorului de curent continuu cu
excitaţie separată (derivaţie).Prin
urmare, caracteristica mecanică
exprimă dependenţa: ) ( f M n = ,
în condiţiile: =
A
U constant;
e
I
=constant; şi arată cum se modifică
viteza de rotaţie n la modificarea
cuplului electromag-netic, modificare
deter-minată evident, de modificarea
cuplului rezistent (al maşinii de lucru
ML).
Graficul calitativ al caracteristicii
(obţinute pentru:
An A
U U = ;
en n
I I = ; 0 = R şi
graficele caracteristicilor mecanice artificiale
reostatice sunt prezentate în figura 4.18 fiind
asemănătoare celor prezentate în figura 4.17.
Caracteristica mecanică naturală a motorului
de curent continuu cu excitaţie independentă
(derivaţie) este o caracteristică dură şi poate fi
ridicată analitic sau experimental.

42. Prin modificarea tensiunii de alimentare ) (
A
U a indusului motorului de curent continuu cu
excitaţie independentă, panta caracteristicii mecanice liniare ) ( f M n = nu este afectată, modificându-
se însă viteza de mers în gol ideal,
0
0

e
A
k
U
n = . În figura 4.25 sunt prezentate caracteristica mecanică
naturală ) f(M n = la = =
An A
U U constant; = =
en e
I I constant; 0 =
r
R şi câteva caracteristici artificiale
de tensiune obţinute pentru diferite valori constante ale tensiunii
A
U în condiţiile precizate mai sus.
În principiu, modificarea tensiunii de indus faţă de
An
U se poate realiza în ambele sensuri:
An A
U U >
sau
An A
U U < , dar prima variantă nu se recomandă din motive uşor de înţeles.La reducerea tensiunii
de alimentare a indusului, viteza de rotaţie scade, în figura putându-se observa deplasarea punctului
static de funcţionare de pe caracteristica mecanică naturală ) , (
0
n M A
r
pe caracteristicile artificiale de
tensiune. Eficienţa reglajului vitezei de rotaţie nu este influenţată de valoarea sarcinii.
Metoda este economică, dar presupune utilizarea unor surse de tensiune continuă cu tensiunea
variabilă. Tensiunea continuă reglabilă necesară alimentării indusului se poate obţine prin mijloacele
prezentate în paragraful 4.8.3.
Fig. 4.17. Caracteristicile naturale (1)
şi artificiale reostatice (2, 3, 4)
ale vitezei de rotaţie la mersul în
Fig. 4.18. Caracteristicile
mecanice naturale (1) şi artificiale
reostatice
1
2
3
4
n
0
n
O
A
I
1
2
3
4
n
0
n
O M
0 = R
1 r
R
1 2 r r
R R >
2 3 r r
R R >
ct = =
en e
I I
ct = =
An A
U U
n
M
n
0
n
02
n
03
n
04
n
01
n
A
2
A
3
A
4
A
1
A
An A
U U =
An A
U U <
2
2 3 A A
U U <
3 4 A A
U U <
An A
U U >
1
r
M M O
Fig. 4.25. Caracteristicile mecanice artificiale de tensiune ale
motorului de curent continuu cu excitaţie. separată.

43. Modificarea vitezei de rotaţie prin slăbire de câmp se realizează prin introducerea în circuitul
de excitaţie al motorului a unui reostat cu rezistenţa variabilă, numit reostat de câmp cu ajutorul căruia
se modifică curentul de excitaţie
e
I . Reducerea curentului de excitaţie(şi implicit a fluxului magnetic
inductor
0
 ) are ca efect creşterea vitezei de mers în gol ideal
0
n precum şi creşterea pantei
caracteristicii mecanice. În figura sunt prezentate caracteristicile mecanice naturală, şi artificiale
obţinute la reglarea vitezei de rotaţie prin slăbire de câmp. La o aceeaşi valoare a cuplului rezistent,
odată cu reducerea curentului de excitaţie viteza de rotaţie creşte, metoda realizând creşterea vitezei de
rotaţie la valori mai mari decât viteza corespunzătoare curentului de excitaţie nominal (
en
I ). Din
aceste considerente, metoda este cuplată de regulă cu altă metodă de modificare a vitezei de rotaţie
Acest procedeu de modificare a vitezei de rotaţie este simplu şi nu necesită investiţii importante.
Pierderile de putere sunt reduse datorită valorilor mici ale curentului de excitaţie. Domeniul de reglare
(eficienţa reglării) creşte concomitent cu reducerea încărcării. Metoda prezintă totuşi şi unele
inconveniente care trebuiesc luate în considerare. Deoarece modificarea vitezei de rotaţie se poate
realiza numai în sens crescător (peste valoarea nominală) aceasta se va realiza cu maximă prudenţă
pentru a evita distrugerea motorului ca urmare a suprasolicitărilor mecanice. La cuplu rezistent
constant reducerea curentului de excitaţie (deci a fluxului magnetic inductor) conduce la creşterea
curentului prin indus
A
I , după cum se poate constata din analiza relaţiei:
= = ~
A M a r
I K M M
0
 constant.













n
0
n
02
n
01
n
A
2
A
1
A
n
M M O
) 0 ( = =
c en e
R I I
) 0 (
1
= <
c en e
R I I
) (
1 2 1 2 c c e e
R R I I > <
Caracteristicile mecanice ale motorului de curent
continuu cu excitaţie independentă

44. În anumite sisteme de acţionare electrică cu motoare de curent continuu se impune inversarea
sensului de rotaţie a arborelui maşinii de lucru. Acest lucru poate fi realizat fie cu ajutorul unor sisteme
mecanice, fie mai simplu şi mai eficient prin inversarea sensului de rotaţie al motorului electric de
acţionare. Procesul de trecere de la un regim de funcţionare cu o viteză de rotaţie în regim staţionar
s
n , la funcţionarea cu aceeaşi viteză dar în sens invers, cu trecere prin starea de repaus se numeşte
reversare. Din considerente de productivitate este necesar ca procesul de reversare să se realizeze într-
un timp cât mai redus, fără însă a depăşi solicitările mecanice admise de organele de transmisie sau de
maşina de lucru sau solicitările termice ale motorului de acţionare.
Schimbarea sensului de rotaţie la motoarele de curent continuu presupun schimbarea semnului
momentului cuplului electromagnetic
A M
I k M · · =
0
 , care se poate realiza în două moduri:
-inversarea sensului fluxului magnetic inductor,
0
 ;
- inversarea sensului curentului prin indus,
A
I .
Inversarea sensului fluxului inductor presupune inversarea sensului curentului de excitaţie
e
I
care se poate obţine prin modificarea polarităţii tensiunii aplicate înfăşurării de excitaţie (
e
U ). Această
metodă insă se aplică destul de rar datorită valorii mari a inductivităţii circuitului de excitaţie care
conduce la un timp mare de reversare şi poate determina apariţia unor tensiuni autoinduse periculoase.
Se preferă – prin urmare – cea de-a două metodă, respectiv inversarea sensului curentului prin
indus, care se realizează prin inversarea polarităţii tensiunii de alimentare a indusului (
A
U ).




1 2 3
f f f
R R R > >
1
f
R
2
f
R
3
f
R
1
A
2
A
3
A
0
n
A
n
0 A
M
n
M
) , (
A A
n M A
Fig. 4.27. Caracteristica mecanică de frânare
mecanică ale motorului de curent continuu
MOTOR
GENERATOR
47. Frânarea dinamică numită şi frânare reostatică se realizează prin deconectarea indusului de la
reţeaua de tensiune continuă şi conectarea lui la un rezistor de frânare de rezistenţă R
f
(înfăşurarea de
excitaţie rămânând alimentată). Rotorul maşinii îşi va continua mişcarea de rotaţie în acelaşi sens
datorită energiei cinetice înmagazinate în masele aflate în mişcare. Maşina va funcţiona deci în regim
de generator, transformând energia cinetică în energie electrică disipată pe reostatul de
frânare.Curentul prin indus schimbă de semn şi are valoarea:

f A
e
A
R R
n k
I
f
+
· ·
=
0

iar momentul cuplului de
frânare M
f
va fi:
f A
M e
A M f
R R
n k k
I k M
f
+
· · ·
= · · =
2
0
0

 . Modificarea efectului de frânare se
realizează prin modificarea rezistenţei reostatului de frânare (
f
R Presupunând că maşina funcţionează
în regim de motor pe caracteristica mecanică
naturală în punctul ) , (
A A
n M A la întreruperea
alimentării indusului şi conectarea acestuia pe
reostatul de frânare de rezistenţă
1
f
R , punctul
de funcţionare se va deplasa (practic
instantaneu) în ) , (
1
1 A A
n M A ÷ şi apoi pe
caracteristica de frânare
1
f
R până în zero, când
maşina se opreşte.
La motorul cu excitaţie derivaţie, prin
deconectarea indusului de la reţea şi legarea
acestuia la reostatul de frânare sunt îndeplinite
condiţiile de autoexcitare ale generatorului.


48. Frânarea dinamică numită şi frânare reostatică se realizează prin deconectarea indusului de
la reţeaua de tensiune continuă şi conectarea lui la un rezistor de frânare de rezistenţă R
f
(înfăşurarea
de excitaţie rămânând alimentată). Rotorul maşinii îşi va continua mişcarea de rotaţie în acelaşi sens
datorită energiei cinetice înmagazinate în masele aflate în mişcare. Maşina va funcţiona deci în regim
de generator, transformând energia cinetică în energie electrică disipată pe reostatul de frânare.
Curentul prin indus schimbă de semn şi are valoarea:

f A
e
A
R R
n k
I
f
+
· ·
=
0

; iar momentul cuplului de
frânare M
f
va fi:

f A
M e
A M f
R R
n k k
I k M
f
+
· · ·
= · · =
2
0
0



49. Dacă din diverse cauze viteza de rotaţie a unui motor de curent continuu (cu excitaţie derivaţie)
depăşeşte viteza de mers în gol ideal
0
0
 ·
=
e
A
k
U
n , tensiunea electromotoare indusă devine mai mare
decât tensiunea de alimentare a indusului
A
U , iar sensul curentului prin indus se schimbă:
0
0
<
· · ÷
=
A
e A
A
R
n k U
I

.
Deoarece sensul fluxului magnetic inductor rămâne neschimbat se va schimba şi sensul
momentului cuplului electromagnetic (
A M
I k M · · =
0
 ) care devine astfel un cuplu de frânare. Maşina
trece în regim de generator debitând în reţeaua de alimentare putere electrică. Frânarea cu recuperare
de energie se poate realiza pornind de pe caracteristica mecanică naturală (c.m.n) sau de pe
caracteristici mecanice artificiale reostatice, date de modelul:
2
0
0
2
0
0
) ( ) (
 
M e
f f A
M e
f A
k k
M R R
n
k k
M R R
n n
· +
+ =
· +
÷ = unde: M M
f
÷ = reprezintă momentul cuplului de
frânare.
Frânarea cu recuperare de energie este întâlnită frecvent în practică în cazul mecanismelor de
ridicat şi a vehiculelor cu tracţiune electrică, în coborâre. Este cea mai economică metodă de frânare,
dar prezintă dezavantajul că se poate aplica numai la viteze mai mari decât
0
n .
Prin urmare, prin această metodă nu se poate opri mecanismul de lucru, putându-se limita doar
viteza acestuia.
Domeniul de frânare prin recuperare se poate extinde prin alimentarea maşinii de la o sursă de
tensiune variabilă, obţinându-se astfel diferite viteze de mers în gol ideal.

51. Frânarea cu recuperare de energie este întâlnită frecvent în practică în cazul mecanismelor de
ridicat şi a vehiculelor cu tracţiune electrică, în coborâre. Este cea mai economică metodă de frânare,
dar prezintă dezavantajul că se poate aplica numai la viteze mai mari decât
0
n . Prin urmare, prin
această metodă nu se poate opri mecanismul de lucru, putându-se limita doar viteza acestuia.
Domeniul de frânare prin recuperare se poate extinde prin alimentarea maşinii de la o sursă de
tensiune variabilă, obţinându-se astfel diferite viteze de mers în gol ideal. Dacă din diverse cauze
viteza de rotaţie a unui motor de curent continuu (cu excitaţie derivaţie) depăşeşte viteza de mers în
gol ideal, tensiunea electromotoare indusă devine mai mare decât tensiunea de alimentare a indusului
A
U , iar sensul curentului prin indus se schimbă. Deoarece sensul fluxului magnetic inductor rămâne
neschimbat se va schimba şi sensul momentului cuplului electromagnetic care devine astfel un cuplu
de frânare. Maşina trece în regim de generator debitând în reţeaua de alimentare putere electrică.
Frânarea cu recuperare de energie se poate realiza pornind de pe caracteristica mecanică naturală
(c.m.n) sau de pe caracteristici mecanice artificiale reostatice.

52 . Frânarea se comandă prin creşterea rezistenţei R înseriată cu indusul astfel încât să se
asigure funcţionarea stabilizată pe caracteristica mecanică la cuplul rezistent
r
M , la o viteză de rotaţie
negativă
Presupunem că maşina de curent continuu funcţionează în regim de motor pe caracteristica mecanică
naturală în punctul ) , (
A A
n M A ridicând o greutate.
Pentru reducerea vitezei de ridicare înaintea opririi, se introduce în circuitul rotoric o rezistenţă
1
R şi
punctul de funcţionare se deplasează în B. Mărind valoarea rezistenţei la
2
R , motorul se opreşte,
egalitatea cuplurilor activ şi rezistent realizându-se la viteză de rotaţie nulă (punctul Cal
caracteristicii). Dacă se doreşte coborârea greutăţii este suficient să se mărească în continuare
rezistenţa suplimentară înseriată cu indusul (
3
R ).Cuplul potenţial devine mai mare decât cuplul
dezvoltat de maşină, sensul de rotaţie se schimbă şi punctul de funcţionare trece din C în D
asigurându-se astfel coborârea sarcinii cu viteză constantă.

53 . La mecanismele de lucru cu cuplu de sarcină de tip reactiv frânarea în contracurent se
realizează prin inversarea polarităţii tensiunii
A
U la bornele indusului
f A
e A
A
R R
n k U
I
+
· · +
=
0

, însoţită de
introducerea unei rezistenţe de frânare
f
R în circuitul acestuia. Se schimbă astfel şi sensul curentului
prin indus, şi sensul momentului cuplului electromagnetic, care va deveni astfel un cuplu rezistent.
Mişcarea rotorului este asigurată în continuare de energia cinetică înmagazinată în masele aflate în
mişcare de rotaţie.

54. Realizati o analiza comparativa intre cele 3 metode de franare si care este de fapt scopul franarii?
Frânarea se realizează fie în scopul reducerii vitezei, pentru oprire sau pentru menţinerea vitezei la o
valoare constantă când cuplul de frânare egalează cuplul exterior. Există trei metode mai importante
de frânare a motoarelor de curent continuu:
-frânarea dinamică;
-frânarea cu recuperare de energie;
-frânarea în contracurent (prin conectare inversă).
În primele două metode de frânare maşina de curent continuu funcţionează în regim de generator care
debitează fie pe un rezistor de frânare (frânarea dinamică) fie pe o reţea de tensiune constantă
(frânarea cu recuperare), doar în cea de-a treia metodă maşina funcţionând în regim de frână propriu-
zisă.