You are on page 1of 22

1.INTRODUCERE Produsele naturale sau artificiale care se utilizează la realizarea construcţiilor sunt denumite, în general, materiale de construcţii.

Industria materialelor de construcţii cunoaşte în ultima perioadă o dezvoltare tot mai accentuată. S-au găsit noi utilizări pentru materialele clasice şi s-au realizat o serie de materiale noi cu performanţe tehnico-economice superioare. Cunoaşterea materialelor de construcţii reprezintă o necesitate pentru activitatea de cercetare, proiecare şi execuţie a construcţiilor. Materialele de construcţii trebuie să asigure rezistenţa, siguranţa, izolarea termică, acustică şi hidrofugă a construcţiilor în condiţii de durabilitate maximă. Totodată trebuie să corespundă din punct de vedere estetic şi să aibă preţuri accesibile.

1.1 Scurt istoric al dezvoltării materialelor de construcţie Printre primele materiale de construcţie utilizate de om au fost: lemnul, piatra naturală şi argila. În regiunile unde nu există piatră se foloseau cărămizile din argilă uscată. Cu timpul omul a descoperit fenomenul de ardere a argilelor şi de producere a cărămizilor şi a blocurilor ceramice. Pentru legarea agregatelor şi a materialelor se utilizau lianţi,ca: argila, ipsosul, varul, asfaltul (bitumul). Au fost descoperiţi lianţi hidraulici (var cu cenuşă vulcanică, varul hidraulic etc). Din documentele existente reiese că romanii cunoşteau secretul fabricării varului hidraulic pe care-l foloseau la pregătirea betoanelor pentru grandioasele lor lucrări de poduri, apeducte, bolţi cu deschideri mari etc. În evul mediu, ca rezultat al fărвmiţării feudale, construcţiile mari din piatră naturală se reduc; în schimb iau o mare amploare construcţiile din cărămidă arsă. Apariţia şi dezvoltarea capitalismului a determinat evoluţia industriei materialelor de construcţii deoarece acum apare necesitatea de a realiza construcţii civile, industriale şi militare de mare importanţă. În acest scop apar noi materiale, tehnici şi tehnologii de construcţii, ca: oţelul, betonul armat monolit şi prefabricatele, industrializarea, etc. Pentru obţinerea betonului şi mortarelor era nevoie de lianţi hidraulici (cimenturi), care au fost realizaţi în aceeaşi perioadă în Rusia şi Anglia. Din combinarea betonului cu oţelul s-a ajuns la fabricarea betonului armat, care a permis executarea diverselor tipuri de construcţii civile, industriale şi militare. 1

1.2 Clasificarea materialelor de constructie Din punct de vedere al tehnologiei de producere materialele de construcţie se împart în următoarele grupe: - materiale din piatră naturală - nisip, pietriş, piatră spartă, piatră brută, blocuri din piatră şi pietre de formă regulată pentru zidirea pereţilor clădirilor, plăci pentru placare etc.; - fabricate din ceramică, plăci pentru placare, olane etc.; - lianţi anorganici (minerali) - var, ipsos, sticlă solubilă, ciment etc.; - betoane şi mortare pentru construcţii, preparate dintr-un amestec de nisip, pietriş (piatră spartă) şi lianţi anorganici; - prefabricate de beton armat, obţinute din beton şi armatură de oţel; - materiale şi produse de piatră artificială pe bază de lianţi anorganici -produse de ipsos, de azbociment şi de silicaţi; - materiale şi produse din topituri minerale - sital de zgură, sticlă spongiosă, articole de vată minerală; - elemente din lemn - bîrne, scînduri, parchet; - materiale bituminoase şi gudronate destinate hidroizolării construcţiilor - carton gudronat, ruberoid etc.; - materiale şi produse polimere (sintetice) - linoleum, plăci pentru placare; - metale (oţel, fontă, aluminiu, topituri). Reieşind din condiţiile de lucru ale materialelor şi prefabricatelor în clădiri, ele se împart în materiale care se intrebuinţează pentru construcţii portante şi pentru apărarea construcţiilor de influenţă negativă în condiţiile mediului încojurator - materiale pentru pereţi; materiale pentru acoperişuri, materiale termoizolante (care reţin bine căldura), materiale de finisaj pentru finisarea interioară şi tapetat - vopsele şi lacuri, tapete. O mare însemnătate are împărţirea materialelor în locale şi importate. In majoritatea cazurilor este mai avantajos să se întrebuinţeze materiale dobîndite sau produse pe loc. Cerinţele tehnice, tehnologia şi calitatea grupelor de produse şi materiale de construit sus arătate se conţin în normele şi regulele de construcţie (SNIP Şi SN). Standarde de stat (STAS)
Şi

condiŢiele tehnice, (TU). Normelele
Şi

regulele de construcŢie reprezintĂ codul principalelor documente de

normare, aplicate în construcŢii Normele Şi regulele de construcŢie se extind asupra tuturor categoriilor de construcŢii Şi sunt obligatorii pretutindeni. Normele de construcŢii stabilesc pentru unele categorii de lucrĂri regulele de întrebuinŢare a materialelor de construcŢii. 2

23. Celit II: 3CaO-Al2O3 (C3A)-aluminatul tricalcic. Denumirea de portland provine de la asemănarea cimentului întărit cu o rocă dură din Portland.. Componenţii mineralogi de bază ai cimentului portland sunt: Alitul: 3CaO-SiO2 (C3S)-silicatul tricalcic.5% ghips (pentru reglarea prizei) rezultă cimentul portland. uscat şi combinat.. Obţinere. 3 . feruginoase (cenuşă de pirită..25% argilă şi eventual adaosuri silicioase (diatomit). Arderea amestecului de materii prime până la temperatura de 1450 0C (vezi tab.CIMENTUL 2. Funcţie de modul de preparare al amestecului brut există 3 procedee de producere a cimentului portland: umed. aluminoase (bauxită). Celit I: 4CaO-Al2O3-Fe2O3 (C4AF)-feritaluminatul tetracalcic.2.. Belitul: 2CaO-SiO2 (C2S)-silicatul dicalcic.77% calcar. Compoziţie mineralogică Prototipul cimentului portland a fost realizat în 1845 de Isaac Johnson..7) conduce la obţinerea unui produs compact denumit clincher de ciment.3.1 Materii prime.. în 1848 a fost realizată în Anglia prima fabrică de ciment. Prin măcinarea fină a clincherului cu un adaos de 3. În general pentru obţinerea cimentului portland se utilizează un amestec format din 75. minereu de fier).

1 Aparatul Vicat Hidratarea granulelor de ciment continuă şi după priză pe seama apei libere şi a apei absorbite din geluri. În condiţii obişnuite (fără accelerator/întărzietor de priză). motiv pentru care conţinutul lor este limitat. Priza se verifică în laborator cu aparatul Vicat. apoi se întăreşte rezultând o piatră rezistentă. Întărirea cimentului (creşterea rezistenţelor mecanice în timp) poate dura zeci de ani. Fig.5. ceea ce determină contracţia şi fisurarea gelurilor. producându-se în urma uscării gelurilor (prin pierderea apei spre interiorul granulelor de ciment care continuă să se hidrateze şi spre exterior prin evaporare) şi a îmbătrânirii. 2.5. 42. se măsoară în ore şi minute. la cimenturile care se produc la ora actuală priza nu trebuie să înceapă mai repede de 45 de minute şi nu depăşeşte 10 ore. 4 . Rezistenţa minimă la compresiune a cimentului.Aceşti componenţi sunt legaţi cu o cantitate oarecare de fază sticloasă. care în timp se rigidizează. recristalizării lor treptate. Prin fisuri apa ajunge din nou la ciment .5. Transformările au la bază reacţiile chimice şi fenomele fizice din amestecul ciment-apă. defineşte clasa cimentului. 52. asigurându-se prin acest mecanism continuitatea procesului de hidratare. determinată în condiţii standardizate în N/mm2 la 28 de zile. În clincherul de ciment se mai găsesc CaO şi MgO liberi în stare supraarsă care provoacă expansiunea cimentului întărit.2 Priza şi întărirea cimentului portland După amestecarea cimentului cu apa se formează o pastă plastică. la ora actuală cimentul producându-se în clasele: 32.

Cea mai mare căldură o degajă C3A. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ. comportarea la tratamente termice. În cimentul întărit există astfel pe lângă compuşii cristalini şi gelici rezultaţi în procesele de hidratare -hidroliză şi nuclee nehidratate de ciment. Viteza de hidratare se apreciază prin cantitatea de apă legată chimic în timp.. rezistenţa la compresiune. căldura de hidratare. Rezistenţa la compresiune are variaţia prezentată în fig. În cimentul întărit mai există: microfisuri datorită contracţiei gelurilor. Priza şi întărirea pot fi accelerate sau încetinite folosind acceleratori sau întârzietori de priză de natură anorganică sau organică.. unde se cere o degajare mică de căldură sunt indicate cimenturile bogate în C2S şi C4AF.20 Â) datorită absorbţiei apei de către nucleele nehidratate de ciment (25-28% din volumul total al gelurilor). Caracteristicile care contează pentru alegerea tipului de ciment corespunzător condiţiilor de execuţie şi de exploatare sunt: viteza de hidratare.3 Caracteristicile fizico-mecanice şi chimice ale cimentului portland întărit Caracteristicile cimentului portland întărit depind de caracteristicile componenţilor mineralogici şi de proporţia pe care o au în compoziţia cimentului. Căldura de hidratare este căldura degajată la hidratarea cimentului. Căldura degajată de componentul C4AF are o variaţie parabolică şi o creştere continuă chiar la durate mari de întărire.30% din volumul granulelor.. urmat de C3S. La betonări masive (baraje). C3A şi C4AF se hidratează repede.30 |jrn) datorită evaporării excesului de apă de amestecare. pori de gel (15.2 5 .. pori sferici (50 | m . C 2S are cea mai lentă şi mai mică degajare de căldură. C3S are o hidratare moderată iar C2S o hidratare foarte lentă. comportarea la acţiuni chimice agresive.1.. 2. motiv pentru care cimentul întărit mai poate fi denumit şi microbeton. contracţia.. partea hidratată reprezentând numai 15. 2 mm) obţinuţi din antrenarea aerului la amestecare. pori capilari (0..S-a constatat experimental că granulele de ciment nu se hidratează complet niciodată..

Fig.2 Variatia rezistentei la compresiune a cimentulu 6 .

Este provocată de săruri de magneziu. II şi III. Comportarea la acţiuni chimice agresive (coroziunea cimentului) este una din cele mai importante caracteristici. Cimentul întărit este cu atât mai rezistent chimic cu cât are o structură mai compactă. Coroziunea de tipul I se caracterizează prin decalcifierea pietrei de ciment şi formarea de geluri care provin din componenţii mineralogici ai cimentului. Acţiunea de deteriorare se dezvoltă iniţial asupra Ca(OH)2 existent în piatra de ciment (din procesul de hidratare) rezultând săruri solubile de calciu (decalcifiere). C3A-0. pentru o productivitate cât mai mare. este necesară o decofrare rapidă a elementelor din beton. Contracţia se manifestă în timpul întăririi. zăpezi). Coroziunea de tipul II se manifestă prin decalcifierea pietrei de ciment. unde.0046 mm/m. Coroziunea de tipul III conduce la fenomene de expansiune în masa cimentului întărit datorită formării unor produşi cristalini cu mărire de volum. C3A are rezistenţă iniţială şi finală mică. Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ are o variaţie asemănătoare cu rezistenţa la compresiune. C2S. grăsimi şi soluţii de zahăr. când elementele sunt păstrate în aer. C4AF are o variaţie controversată. apele cu CO2. După acest mecanism acţionează sulfaţii. 7 . C4AF-0. provenite din ploi. soluţiile sărurilor de amoniu. Se disting 3 tipuri de coroziune simbolizate cu I.0106 mm/m. C2S-0. soluţia concentrată de CaCl2 şi unii esteri a căror acţiune se manifestă asupra hidroaluminatului tricalcic (C3AH6).C3S are cea mai mare rezistenţă iniţială şi finală. Valorile contracţiei după 360 de zile sunt: C3S-0. 4-10 ore) şi autoclavizarea (vapori de apă la 120-190 0C şi presiunea de 2-12 atmosfere). iar apoi asupra celorlalţi compuşi formându-se noi cantităţi de Ca(OH)2 şi compuşi gelici de consistenţă moale.0322 mm/m. Din cauza rezistenţelor iniţiale reduse ale C2S în practică pentru tratamente termice se utilizează cimenturi bogate în C3S capabile să asigure rezistenţe mari într-un timp scurt de tratament termic.0168 mm/m. soluţiile de acizi ( cu excepţia acidului fosforic şi oxalic). deşi cu o rezistenţă iniţială mică. iar cele mai utilizate sunt aburirea (vapori de apă la 70-90 0C. concomitent cu precipitarea unor geluri rezultate în urma reacţiei agentului coroziv cu Ca(OH)2. ajunge ca după 1 an să atingă rezistenţa componentului C3S. care conduc la formarea de săruri solubile de calciu (decalcifiere) şi geluri şi compuşi de consistenţă moale care pot fi uşor îndepărtaţi prin frecare. După acest mecanism acţionează apele moi (lipsite de duritate. Tratamentele termice grăbesc întărirea. Cea mai bună comportare la tratament termic o are C2S iar cea mai slabă C3A. Comportarea la tratamente termice este importantă la producerea prefabricatelor din beton.

2.Se poate constata că în cimentul întărit compuşii cei mai puţin rezistenţi la acţiuni chimice agresive sunt Ca(OH)2 şi C3AH6.5 agresivitate sulfatică intensă . cimenturi portland albe. ____________________ Tipuri de cimenturi portland unitare _____________________ Denumire Cimenturi portland uzuale Simbol Precizări CEM I 32.5 SR I Rezistă în medii cu 42.5 H I 52.5 R Cimenturi cu căldura de Hidrotehnice hidratare limitată şi cu rezistenţă conţinut de sulfaţi Cimenturi portland albe I A 32.5 a I A 52. Astfel sulfatul de amoniu provoacă coroziune de tipul I şi III.5 a I A A-simbolul pentru alb. Tipurile de coroziune se pot suprapune.5 N R-simbolul pentru rezistenţa CEM I 42. a b.5 a I A 42.5 R iniţială uzuală. cimenturi cu căldura de hidratare limitată şi cu rezistenţă la agresivitatea apelor cu conţinut de sulfaţi.5 b I A 52.5 N CEM I 52.5 c Cimentul pentru drumuri şi piste de CD 40 îndeplineşte condiţiile care se 8 la Rezistente la agresivitatea apelor cu sulfaţi H I 32. cimentul pentru drumuri şi piste de aeroporturi. c 32.5 c I A 52.5 simboluri pentru gradul de alb c I A 42.5 R iniţială mare CEM I 52.4 Cimenturi portland unitare Sunt obţinute prin măcinarea clincherului de ciment cu maximum 5% componente auxiliare minore (de ex.: ghips).5 b I A 42. CEM I 42.5 b I A 32. Ele sunt: cimenturi portland uzuale. concluzie de care se ţine seama la alegerea tipului de ciment pentru elementele expuse diferitelor medii agresive.5 sulfatice SR I 32. iar apa de mare toate tipurile de coroziune. Au în simbol cifra I.5 SR I 52.5 N N-simbolul pentru rezistenţa CEM I 32.5 H I Au rezistenţe moderate la ape 42.

5 N. respectiv polialuminaţii de calciu (CA2. 5 ore. gelului de alumină hidratată: Al2O3nH2O. 52..5. Arderea se poate face până la clincherizare (1200-1300 0C) sau până la topire completă. Ca(OH)2 rezultat la hidratarea componentului C2S este transformat de Al2O3nH2O în hidroaluminaţi de calciu rezultând o rezistenţă chimică sporită a cimentului aluminos. 9 .5 R. adică rezistenţa minimă la compresiune a cimentului. căldură şi viteză de hidratare mai mari decât la cimentul portland. Cimenturile hidrotehnice se folosesc la lucrări masive-hidrotehnice când se impune o rezistenţă moderată la ape sulfatice. Sunt folosite pentru rostuiri la placaje din faianţă. CEM I 32.a. stabil până la 30 0 C.5 Cimentul aluminos Cimentul aluminos este un liant hidraulic cu priză normală şi întărire rapidă. CEM I 42. stabilită în condiţii standardizate în N/mm2 la 28 de zile Cimenturile portland CEM I care conţin simbolul N se utilizează pentru lucrări curente de beton armat şi beton precomprimat iar cele care conţin simbolul R pentru elemente prefabricate sau executate pe timp friguros. 2. Reacţia principală care are loc după amestecarea cu apa conduce la formarea : hidroaluminatului dicalcic: C2AH8-compus cristalin (în sistemul hexagonal).CA6) pentru cimenturile superaluminoase. Cimenturile portland albe nu au în compoziţie C4AF...aeroporturi cer betoanelor rutiere Notă: 32.5 reprezintă clasa cimentului.5 R. Materia primă este constituită din calcar (CaCO3) şi bauxită (Al2O3nH2O). Cimenturile rezistente la sulfaţi se folosesc cu precădere la lucrări exploatate în medii cu agresivitate sulfatică intensă. gresie sau piatră naturală. La temperaturi mai mari de 30 0C s-ar putea obţine compusul C3AH6 ceea ce ar conduce la o scădere accentuată de volum şi în consecinţă la fisurarea cimentului întărit. Caracteristicile principale ale cimentului aluminos sunt: priză normală: 1. 42. Componenţii mineralogici de bază sunt aluminatul monocalcic (CA) pentru cimentul aluminos. Din acest motiv aceste temperaturi trebuie evitate în perioada de hidratare şi întărire. În compoziţie există şi compuşi secundari: C5A3. Pentru execuţia betoanelor rutiere pe lângă cimentul CD 40 se pot folosi şi cimenturile: CEM I 42.. 40. pentru executarea tencuielilor decorative şi chiar pentru elemente de rezistenţă din beton aparent. C2S ş.5.

- întărire mai rapidă faţă de cimentul portland. cimenturi Portland cu cenusa zburatoare. cimenturi Portland cu microsilice. cimenturi compozite.6 Clasificarea cimenturilor Dintre principalele clasificari ale cimenturilor se pot mentiona: a. rezistenţă superioară la temperaturi ridicate (după întărire) şi rezistenţă chimică sporită în comparaţie cu cimentul portland. cimenturi Portland compozite. cimenturi puzzolanice. În funcţie de prezenţa adaosurilor în compoziţia cimenturilor:              cimenturi portland unitare (fără adaosuri). cimenturi portland cu adaosuri. c. cimenturi de furnal (tip III). cimenturi de furnal. cimenturi Portland cu sist calcinat. liant folosit la reparaţii urgente. cimenturi Portland cu calcar. b. betoane pentru căptuşirea cuptoarelor industriale. cimenturi Portland cu zgura. producerea cimentului expansiv. În funcţie de compozitia lor. 2. cimenturi Portland compozite (tip II). - Având în vedere caracteristicile pe care le are. Conform SR 388 /1995. cimenturi puzzolanice (tip IV). în caz de avarii. conform Normei Europene EN 197-1: cimenturi Portland . cimentul aluminos este recomandat pentru: betoane cu întărire rapidă puse în operă pe timp friguros. în primele 3 zile se atinge foarte mult din rezistenţa finală. lucrări în medii agresive. cimenturile se împart astfel:     cimenturi Portland fara adaos (tip I). cimenturi Portland cu puzzolana. la construcţii subterane. 10 .

timp friguros. etc. Cimenturi feritice .TEHNOLOGIA DE PRODUCERE A CIMENTULUI PORTLAND În general pemtru fabricarea cimentului PORTLAND se foloseste un amestec de 75-77% calcar. intarire normala (lucrari curente de beton si beton armat . 3. Conform SR 1500/96. Clasificarea convenţională are un caracter orientativ. Ponderea componentilor mineralogici. priza normala si viteza mica de intarire (constructii masive. cimenturi de furnal(tip III). cimenturi Portland cu cenusa(tip II). prefabricare. aluminoase (bauxita). cimenturile se impart astfel:         cimenturi Portland cu zgura (tip II). feruginoase 11 . stabilesc pe bază de analiza. Din aceste motive. d. cimenturi Portland cu puzzolana naturala(tip II).priza normala. zone calde – agresivitati chimice – coroziune tip I). Cimenturi normale . Cimenturi belitice – au degajare mica de caldura. – fara agresivitati chimice). cimenturi compozite(tip V). uneori putând exista deosebiri semnificative între cimenturile de acelaşi tip. cimenturi puzzolanice(tip IV). intarire normala (inghet – dezghet repetat – agresivitate chimica sulfatica). încercări şi condiţii concrete. cimenturi Portland cu calcar(tip II). tipul recomandat şi utilizabil de ciment. intarire normala (agresivitate chimica sulfatica ridicata). parametrii tehnici. 23-25% argila si eventual adaosuri: silicioase (diatomit).fara agresivitati chimice). tehnologici şi economici ai lucrărilor. cimenturi Portland compozite(tip II). priza normala si intarire rapida (rezistente initiale mari. armonizat cu Norma Europeana ENV 197-1. Cimenturi brownmilleritice – priza normala. cimenturi compozite (tip V).priza normala. imparte cimenturile dupa denumirea si proprietatile lor astfel:      Cimenturi alitice – au degajare mare de caldura.

Fig. care au rolul de a corecta compozitia chimica a amestecului de materii prime.3 Schema tehnologică de producție ciment Cimentul PORTLAND poate fi fabricat prin 3 procedee diferntiate prin modul de preparare a amestecului: a)-umed-amestecul de materii prime se macina împreuna cu apa rezultând o pasta cu 30-45% apa. Fig.4 Flux tehnologic pentru procedeu umed: 12 . minereu de fier).(cenusa de pirita.

2 – moară de pastă. Fig. 7 – cuptor rotativ. creta.1 Extragerea materiei prime Materia prima necesara pentru producerea cimentului (carbonat de calciu. 5 . La alegerea procedeului de fabricatie trebuie sa se tina cont de caracteristicile si starea de zacamânt a materiei prime si de factorii tehnico-economici.5 Schema tehnologica de fabricare a cimentului Portland după procedeul uscat c)-combinat-amestecul brut se macina pe cale umeda si înaintea arderii se supune filtrarii. 6 – bazin omogenizare pastă. siliciu. 9 – desprăfuire tip multicilon. 3 – pompe de pastă. b)-uscat-amestecul brut se obtine sub forma unei pulberi fine. 4 – bazine de pastă. 8 – răcitor clincher. 13 . Rezerve adecvate pot fi gasite in majoritatea tarilor. 3. 10 – instalaţie de desprăfuire. sist argilos sau argila.staţie de pompare. aluminiu si minereu de fier) este extrasa in general din roca de calcar.1 – buncăre de alimentare cu materii prime.

Aceasta materie prima este extrasa din cariera de sablare. Se roteste cu 1-2 rotatii/minut si are o înclinatie fata de 14 .5-3. adaptate tipului de combustibil: gaze naturale. materiile prime sunt dozate. In scopul incalzirii materialelor la aceste temperaturi foarte ridicate. omogenizat si corectat este trecut la ardere la cel putin 14500C. bauxita). Amestecul brut sub forma de pasta. cunoscut sub numele de faina. în cuptoare circulare. cocs. cu lungime de 50-150 m si diametrul de 2. La iesirea din cuptor. captusit cu caramizi refractare. carbune si/sau combustibili alternativi sau deseuri derivate din combustibili. Temperatura maxima in etapa de clincherizare este de aproximativ 1450°C.2 Clincherizarea Pentru a se asigura compozitia chimica optima a clincherului. clincherul este racit brusc de curentii de aer. Cuptorul rotativ este alcatuit dintr-un tambur metalic. flacara necesara este produsa de injectoare speciale. produsul intermediar din care se produce cimentul) are loc in cuptorul rotativ . fiind gata de macinare pentru a produce tipul de ciment dorit. Din procesul de macinare a materiilor prime rezulta un praf fin. Procesul de clincherizare (transformarea fainii brute in clincher. pacura.5 m. 3. macinate si omogenizate impreuna cu materii prime suplimentare (de exemplu cenusa de pirita. Apoi acestea sunt zdrobite si transportate pina la fabrica unde sunt stocate si omogenizate.

-dupa câteva zile de pastrare în hala de clincher.3 Macinarea clincherului Procesele de maruntire se realizeaza in mai multe trepte atunci cand este necesara obtinerea unui grad de maruntire ridicat. In categoria morilor mecanice intra si morile cu bile. 3. 15 . cimentul ar avea o priza rapida (aproape instantanee). -clincherul astfel obtinut se descarca pe la capatul de jos al cuptorului. operatia finala este macinarea si ea se executa in mori. Fara ghips. acesta este trecut la macinare în mori tubulare împreuna cu adaos de ghips pentru reglarea timpului de priza al cimentului. trecând prin zone cu temperaturi din ce în ce mai ridicate pâna ajunge în zona de clincherizare cu temperatura de 1450-15000C. Fig. suferind o racire brusca. De cele mai multe ori.6 Schema cuptorului rotativ -Amestecul brut introdus prin partea superioara se deplaseaza în contracurent cu gazele de ardere.orizontala de 2-30. În aceasta zona se desavârsesc reactiile chimice de formare a componentilor mineralogici si se obtine un produs partial topit-clincher de ciment.

apoi. Materialul maruntit este. Maruntirea se realizeaza atat prin impactul materialului de maruntit (a) cu bilele si cu peretii tamburului cat si prin frecarea cu blindajul. In interiorul tamburului se afla corpurile de macinare. macinarea poate fi combinata in acest caz cu operatii de uscare sau sortare. continuu sau discontinuu cu material de maruntit.1) este formata dintr-un tambur rotativ 1. asigurarea unui grad de macinare ridicat. lagarele 4 si 5precum si o actionare periferica sau centrala. siguranta in exploatare. De asemenea. portelan. bilele impreuna cu materialul de maruntit sunt ridicate pana la o anumita inaltime H < D.7. bile sau bare 8 si este alimentat. o moara cu bile (fig. evacuat prin gura de evacuare Morile cu bile au cateva avantaje importante cum ar fi constructia simpla. de unde cad si sunt ridicate din nou la urmatoarea rotatie. in timpul rotirii tamburului. fusurile 2 si 3. silex. 16 . Astfel. ceramica. in functie de natura materialului supus macinarii. Corpurile de macinare sunt executate din acelasi material cu blindajul.In principiu. Tamburul este captusit la interior cu placi de blindaj executate din otel. fonta. caracterizat prin diametrul interior D si lungimea L. 6. Materialul din imediata apropiere a blindajului aluneca (b) si maruntirea se produce prin frecare.

consumul ridicat de energie este ridicat. silozurile de ciment trebuie să fie etanşe. Silozurile de depozitare sunt confecţionate din beton. acestea sunt prevăzute la partea inferioară. cimentul portland se depozitează în silozuri.4 Însilozarea cimentului După măcinare. pent ru a asi gura t i m pul m i ni m necesar efe c t uări i unor anal i z e impuse prin standarde şi pentru a se evita întreruperea fabricării cimentului atunci când i nt ervi n st a gnă ri î n l i vrarea ci m ent ul ui . S i l oz uri l e au. înainte de livrare.Pentru evitarea fenomenului de hidratare parţială a cimentului sub acţiunea umidităţii atmosferice. şi dimensionate astfel încât să asigure depozitarea cimentului produs. pentru o perioadă de cel puţ i n 7 z i l e. cu sisteme de a f â n a r e pneumatică (plăci poroase prin care se insuflă aer sub presiune). 3.s ecţ i une circulară cu diametrul de până la 20 m şi o înălţime de până la 40 m. de re gul ă. 17 .Pentru a se evita aglomerarea cimentului şi a se asigura evacuarea sa uşoară din silozuri.Printre dezavantaje pot fi mentionate: volumul camerei de lucru este folosit in proportie de 35–45%. pentru o anumită perioadă. produc un zgomot puternic.

distantele de transport sunt relative scurte.Deoarece piata materialelor de constructii este o piata locala.Pot fi utilizate diferite mijloace de transport in conformitate cu infrastructura si topografia locala.Metodele de transport cu amprenta redusa de carbon(in special fluvial si feroviar) sunt preferate daca este posibil.5 Ambalarea si transportarea cimentului Cimentul este depozitat in silozuri inainte de a fi livrat in vrac utilizind autocisterne sau impachetat in saci de 25-35 kg si asezati pe paleti.3. 18 .

2500 cm2/g).5.5 N/mm2. scade odată cu creşterea proporţiilor de zgură (obligatoriu pentru construcţii masive din beton).4. o au tendinţa de a scădea lucrabilitatea mortarelor şi betoanelor. 42. o căldură de hidratare a acestor cimenturi. De asemenea. aceste cimenturi sunt caracterizate printr-o fineţe la măcinare normală (min. în raport cu cimenturile portland cu adaosuri (foarte economice pentru clase inferioare de beton).UTILIZAREA CIMENTLUI Cimentul este un liant hidraulic obtinut prin prelucrarea materiei prime si care. dezavantaj eliminat prin adăugarea în amestec a aditivilor plastifianţi sau a silicei ultrafine (SUF). Aceste cimenturi se fabrică prin introducerea la măcinare a clincherului de ciment portland. pietrisul sau piatra sparta si apa. În funcţie de combinaţia de adaosuri şi cantitatea de zgură conţinute în masa cimenturilor. Se notează cu clasa I şi au rezistenţe la compresiune după 28 zile pe mortar standard. eventual cu alte adaosuri conduce la economisirea clincherului portland şi se reduc preţurile de cost ale cimenturilor. acestea pot căpăta una din următoarele proprietăţi: o rezistenţe mecanice iniţiale mai mici şi rezistenţe finale identice cu cimenturile portland unitare. constanţă bună de volum şi o priză normală. cu valori 32. o rezistenţe mecanice iniţiale şi finale mai scăzute.5 şi 52.1 Categorii uzuale de cimenturi Cimenturi portland unitare (fără adaosuri active) Aceste cimenturi se pot utiliza la majoritatea lucrărilor de construcţii din beton. 4. beton armat şi beton precomprimat. Cimenturi portland cu adaosuri Aceste cimenturi se pot clasifica astfel:  Cimenturi cu adaosuri de zgură de furnal. de aceea constituie un volum important în producţia de ciment. 19 . formeaza betonul. a zgurii granulate de furnal înalt şi a gipsului necesar reglării timpului de priză. Utilizarea zgurilor de furnal înalt împreună. in amestec cu nisipul.Deasemenea se mai utilizeaza si la fabricarea amestecurilor uscate si mortarelor.

iar rezistenţele iniţiale ale acestora au valori ridicate la 1. Cimenturile de acest tip au viteze de hidratare reduse. Cimenturile cu întărire extrarapidă fac priză în 5…30 min.2. o scăderea uşoară a gelivităţii betonului (se impune utilizarea împreună cu un aditiv antrenor de aer). o creşterea omogenităţii betonului proaspăt.5 N/mm2. etc. 3500 cm2/g). astfel încât clasa acestora este garantată la 28 zile. Sunt utilizate la lucrări de beton pe timp friguros. o rezistenţe superioare la şoc termic şi la foc.3 şi 7 zile. Cimenturi portland cu rezistenţe iniţiale mari Aceste cimenturi sunt fabricate cu o fineţe de măcinare superioară (min. a cenuşilor volante de termocentrală (puzzolane artificiale). La fel ca şi zgurile de furnal. de la contactul cu apa şi sunt utilizate la lucrări de betoane în climat rece.5 şi 62. o scăderea rezistenţelor mecanice a betonului în primele două săptămâni de la turnare. zone cu infiltraţii puternice de apă. Cimenturi portland cu căldură de hidratare limitată Aceste cimenturi au compoziţii chimico – mineralogice care asigură creşteri reduse de temperaturi. Clasele de rezistenţă după 28 de zile variază la aceste cimenturi între 32. o reducerea căldurii de hidratare a cimentului. o creşterea rezistenţelor la anumite agresivităţi chimice. cenuşiile zburătoare de termocentrală. Există şi cimenturi portland cu întărire extrarapidă. economia de clincher portland şi obţinerea unor proprietăţi pentru betoanele (netratate termic) preparate cu acestea: o îmbunătăţirea lucrabilităţii betoanelor proaspete (scăderea cantităţii de apă la amestecare). industria prefabricatelor de beton etc. o creşterea rezistenţelor mecanice a betonului după 14 zile de le turnare. comparativ cu cimenturile normale. încât cea mai mare parte a căldurii de hidratare să s poată disipa. 7000 cm2/g) şi adaosuri de 1…2% clorură de calciu. iar 20 . obţinute prin măcinarea la o fineţe foarte mare (min. Cimenturi cu adaosuri de cenuşă Aceste cimenturi se obţin prin introducerea la măcinare a clincherului de ciment portland. au drept rezultat.

lucrări decorative. Pentru cimenturi portland colorate. În ceea ce priveşte rezistenţele la compresiune după 28 zile.5 N/mm2. se utilizează materii prime pentru cimenturi albe. acestea ating valori minime de la 32. finisaje deosebite etc. Cimenturi albe sau colorate Pentru cimentul portland alb se utilizează materii prime cu conţinut redus de oxizi de fier (calcar de foarte bună calitate sau cretă şi caolin). Ele sunt caracterizate printr-o căldură de hidratare şi o viteză de întărire mai reduse. blocuri mari de fundaţii). mineralizatori. etc. a betoanelor puse în lucrare în zone cu climat cald. Cimenturile portland rezistente la sulfaţi Aceste cimenturi constituie unul din remediile împotriva coroziunii sulfatice. Aceste cimenturi au preţ de cost ridicat şi se utilizează pentru lucrări monumentale. coloranţi şi oxizi necesari. Cimenturile portland cu căldură de hidratare limitată sunt folosite la prepararea betoanelor puse în lucrare în elemente masive (baraje de greutate.clasa betoanelor fabricate cu astfel de cimenturi este garantată prin caietele de sarcini la 28…90 zile de la preparare. 21 . la care se adaugă oxizi fondanţi.

md/wps/portal/md/2_2_1-Manufacturing_process 6.ro/ciment.lafarge.com/2011/04/23/cimentul/cap-2-cimenturi-doc/ 5.ing.Ciclu de prelegeri. http://materialedeconstructie.BIBLIOGRAFIE 1. 2009 2.wordpress.ZĂCĂMINTE ŞI MATERIALE DE CONSTRUCŢIE.5.dr.lectiaverde.Chişinău U.M.Materiale de construcţii / prof.Curs”Clasificarea materialelor de constructii” 4.T. Iosif Buchman -Timişoara: Editura Politehnica. 2008 3. http://www.html 22 . http://www.