You are on page 1of 120

Ilustraţia copertei; Grlgore Slavu HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU IO LOGODNICUL ROMAN Ediţia a tl-a Bucureşti 1970 Edifura Eminescu Acest

roman e închinat Cercului Zburătorul", în mijlocul căruia a fost citit la şcdbiţels du minicale ianuarie-niartie 1935. PARTEA I

Era umed. Pica din ceaţă. Costel călca delicat pe trotuarul asudat. Traversă, fără canin str ep să-i păteze pantof ii (sticloşi sau marginea pantalonului larg. Strînse pardesiul eng lezesc pe corp, potrivind gulerul la locul Iui cu o mişcare cochetă a gîtului. ¹Bine că nu e ger şi zăpadă !... Februarie !... Gata cu iarna !..." Trăsese la fit încă un an cu palton ul. La iarna viitoare, blană ! Dacă o vrea Dumnezeu ! Erau vreo doi ani ele'cînd- dore a haină cu blana.,. Adică, la drept, numai gulerul ! Col châle, larg, bogat, de vizum şi cu bordură^;Croiala însă, ca pentru o haină îmblănită... Se şi vedea îmbrăcat! Dacă ar fi av chiar din iarna asta, erau bani stricaţi la clima dulce ce fusese... în schimb ar li ¹epatat" cu ea pe doamna în gri, pe marchiza de la conferinţe. Cu o mişcare din şolduri îşi otrivi cordonul pardesiului, ca.iea st. ^scl uneori în jos, şi, luîndu-şi pasul elastic de june »-Şic", intră pe o uşă laterală a Casei Şcoalelor. înainte se uită insa cu precauţiun dă. Nu cumva să treacă din întâmplare vreun coleg şi să-1 zeilemiscască o lună întreagă la bi ostel Petrescu la Casa Şcoalelor, asistînd de două ori Pe saptămînă, regulat, la conferinţele pentru adulţi ale profesorului Dtimitriu de la belle-arte. Ar fi fost un haz cu sp irite de care n-avea nici o poftă. Costel Pctrescu se trăgea dintr-o familie de dascăli ; tatăl lui, al treilea clin neam , era dascăl la Biserica Domnească din Brăila şi avea ceva pamînt ; la ţară. Mama lui fusese nstitutoare în comuna unde aveau acel pămîni ; după căsătorie demisionase, dar Costel ţine mu t la faptul că mamă-sa făcuse parte din învăţămînt. Costel, venit de vreo şase ani la Bucureş ru Drept, reuşise sa se prenumere printre tinerii ia modă -Ð c drept, ca de mîna a doua -Ð , clar bine cunoscuţi la Mircea şi în unele dancinguri Ð- tot de mîna a doua Ð clasa cea m i rispîndită de aliicl. 1:1 nu prea dansa, nu-i plăcea şi mai era şi funcţionar la o bancă, c ea ce îi impunea unele rezerve. Cînd ziceai însă Costel, Se ştia de cine e vorba într-un anu mit mediu. La această situaţie, destui de strălucită, băiatul dascălului Petre ajunsese Iară. multă osteneală. îi plăcuse totdeauna hainele curate şi frumoase, de aceea cu banii pentru instalarea de student îşi comandase un rînd nou de iwine după ultima modă, ceea ce îl aşezas de la început şi aproape (ară voie printre alţi cî'iva tineri bine îmbrăcaţi. Aceia, e drept u erau studenţi în anul întîi ; aveau alic ocupaţii, cari le lăsau mult timp liber. Timp lib er îi trebuise şi lui Costel, de aceea chiar pierduse, din lipsă de frecvenţa, anul întîi. Pî Ia urma tot îşi trecuse examenele de-al doilea în vreo patru ani, clar se înnămolise la dr eptul internaţional de-a! treilea Ð ¹ca toata lumea", zicea el. Banii pentru cărţi şt taxe m ergeau clc-a dreptul la haine şi cravate ; cu acelea îşi ţinea rangul. De citit, citea d e la colegi, iar camera ii era modestă, deoarece un băiat sta prea puţin timp acasă. I.a masă nu era lacom şi n-avea temperament costisitor. După patru ani, dascălul tăiase scurt subsidiile destinate studiului : ¹Acum ai carieră !" Ð hotărîse. Costel de altfel se proc lamase, pentru Brăila, licenţiat. Ce ştia dascălul Petre în privinţa vieţii şi a carierei unu la Bucureşti ! Om simplu, de la care nu puteai pretinde înţelegere. I'uscsc atunci pe ntru Costel un moment greu de trecut, dar găsise destul ele repede un loc la o ban ca particulară,

graţie cunoştinţelor bune pe care le avea. Mamă-sa îi mai trimitea din cînd în cînd cîie un m clin economiile ci : ¹de cravate" ba şi ¹de chirie". La bancă, Costel avea trei mii de lei pe lună... Alţii luau maî nult, dar şi munceau mai mult. 'lotuşi, Costel lucra zilnic, înaintea dejunului şi două după, adică făcea act de trei ore îirexenţă, căci pentru un sutar ighiu, contabil vechi, gpunea'registrele la punct. Celorlalţi le da ţigări, ceea ce 11 fîcca simpatic. Ţigările le avea gratis de la Lupescu Ð un tip Tot el îi găsise slujba la b ancă. Costel fuma rar clte una. bi lt cie lucu ; biroul nui obosea ip Tot el îi găsi j ] a birou nu era prea mult cie lucru ; biroul nu-i obosea, mai ales că mai şi lipse a uneori, li drept că a doua zi intra u frica să fi dt fră ; pentru a se despăgubi de as tfel de emoţii d mai ales că mai ş p p cu frica să nu fie dat afară ; pentru a se despăgubi de astfel de emoţii umilitoare, sîmbâtă după amiază lipsea mai de regulă, fiindcă directorul sea şi ci. Sîmbată după amiaza, junele Costel îşi revizuia hainele şi pe seară se ducea la bo la dancing. De la un timp însă, Costel era dat dezertor şi ele la bodegă şi de la dancing . Ð Unde-ai pierit ? Ð întreba cîte un prieten cînd îl prindea pe strada. Ð Te-ai plasat pese ne şi faci pe ingratul i Ð îi zicea altul, măsurmdu-1 de sus în jos şi de jos în sus. în timp inspecţiei, Costel pălea. Negreşit, era tot bine îmbrăcat, clar el ştia unele dureri ale ves tonului sau macularea invizibilă a gulerului. Amănunte ale vieţii scumpe, asupra cărora era foarte susceptibil. Daca inspecţia era însă satisfăcătoare, Costel, răsuflînd, glumea : Ð ai să mă vezi cu blană de vi zum, atunci stăm de vorbă despre plasare ! Ð şi trecea grăbit m departe ca să nu fie nevoit să dea explicaţii. Pentru blană ci se gîndca la un împrumut şi la rate, iar in ce privea absenţele... Atît mai lipsea, să fie văzut la Casa Şcoalelor, pentr u ca dispoziţia umoristică a ¹bandei" să aibă aliment. îi ştia cum sînt ; le trebuia un subie de glumă, o victima ', l-ar fi urmărit, ar fi făcut cine ştie ce spirite de prost 8usţ şi iar fi descoperit secretul Ð dublul secret. Tot programul i ş-ar fi stricat. mei pe e l, vezi bine, nu l-ar fi prins nimeni pe la Casa ·.coaielor dacă n-ar fi fost ¹motive" . întrucîţ îl putea interesa cursul profesorului Dumitriu î De multe ori nici nu ştia su"Tj c°n%inţei. El însuşi se întreba ce vor fi căutând acolo c douăzeci de persoane din auditoriu, meni în toată firea ?,

Un colonel de artilerie nelipsit, două cucoane vîrstnice, cu briliante în urechi şi hlăni de astrahan !... N-aveau aha treabă ! Erau probabil şi cîţiva studenţi, iar restul, lume m ai nesp; lata, mai de mahala... deoarece era prost îmbrăcata : ¹Ha face pe om !" Acele aşi figuri în fiecare seară de la 6 la 7. idee pe aceia să se înfunde într-o sală rece şi goa ca să asculte banalităţi şi să vadă pe un ecran poze proaste : Giocond, sau Calul alb Ð parcă lemn Ð cu Napoleon cu tot ! (.'r.-c n-a văzut pe cărţi poştale !... Un pisălog Dumitriu ! E l, Gostel, venea acolo miercurea si sîmbăta să aştepte ora şapte jumătate, cînd Ninon ieşea d a Conservator. în aştep tare, avea o altă atracţie : pe doamna în gri ! îi plăcea, îl interes Ga şi mamasa, el totdeauna avusese gusturi alese: din romanele-foileton preţuia numa i personagiii^ distinse şi doamna în gri era tocmai foarte distinsă. Talia zvel'tă, puf părului care poleia, ceaia albă, profilul palid, delicat. Apoi. de la pantoful de Su ede gri, ciorapi argintii de mătase, paltonr/l de catifea gri cu blană la fel, pînă la t oca de lame arginti i, toaleta era asortata perfect. Coste!, care era cunoscător d e modă feminină ca şi masculină, privind-o, avea o impresie de lux şi nobleţă. Mîini albe ca zahăr, cu degete ascuţite. Pe mina dreapta o brăţară lată de argint vechi, stot asortată. Cos el îţi închipuia jaretierele de panglică albastră cu buclă, argintie, cum văzuse el într-o vi nă ; îşi închipuia acest obiect intim de toaletă, fără nici o cutezanţă, respectuos. Un timp, el, care avea fire poetică, se mulţumise cu n contemplare artistica a profilului, ab ia mai tîrzia avusese curiozitatea să o vadă din faţă. Tot frumoasă : nasul drept, gura arcu ita şi ochii mari argintii, ca apa, ochi asortaţi care se ciă-tinau tot ca apa şi păreau a te sorbi. Nu sorbeau pe Costel, . i sorbeau cuvintele profesorului Dumitriu sau fixau imaginile d« pe ecran. Totuşi, Dumitriu şi. ecranul nu parcau a avea aprobarea totală a necunoscutei; se vedea după mişcarea dispreţuitoare a buzelor, după privirea de n egaţiune. Uneori, Costel, legănat de conferinţă, cu ochii pe jumătate închişi, clipind numai in cînd în cînd spre doamna argintie, visa că e îmbrăcat în haine Louis XV şi dă cu eleganţa marchize ce semăna leit cu necunoscuta în gri. Coste) avea noţiuni de istorie şi era su perior tuturor colegilor de Ia

bancă în ce priveşte cultura generală şi gustul subţire. 10

I a una din conferinţe i se întîmplase să ridice de subt bancă * să înapoieze marchizei o măn şi nu se supărase_de ?1 ivirea'ei de sus şi de gestul ei rece, care erau în ¹stil nobil". f"V o monosilabă de la bancă la bancă, despre fumul sobei de fier, rămăsese fără răspuns, da ostel adora femeile mîn·*"=> La ora şapte, Costel devenea mai indiferent cu secolul ma rchizelor, se apropia ceasul pentru Ninon şi Ninon nu era ăbd'ătoare з alt stil decît cel L ouis XV. ¹Două femei \" Ð surîdea Costel, complezent cu sine. întîlnirea lui cu Ninon pentru întîia oară, acum un an aproape, nu-i putea ieşi din minte. Nu înceta să se întrebe cum de s arătase Ninon aşa de uşuratică la prima vedere, deşi totuşi nici pînă acum încă nu făcuse ma se... pe cînd el ar fi crezut... Nu reuşea de fel să rezolve problema şi stă-. ruia asupra ei. Pe calea Victoriei, în dreptul Caicului Elysec, în martie trecut, Coste! văzuse p e Lupescu, cel mai grozav din banda br, Lupescu ¹tipul", oprit cu o damă... Toată ochi ! Ochi fardaţi gros, şi care aruncau priviri de proiector. Gura plină, desenată violent cu roşu de buze, nas care mirosea în vînt după vînat, obrazul dat cu alb de porţelan, roşit u cinabru spre urechi, păr tuns băieţeşte, taiileur de catifea verde cu blană gri imitaţie.. . Era greu să n-o vezi de departe şi să 11-0 auzi... Rîsul sonor făcea pe oricine să se întoa că. Costel se oprise de-a dreptul, crezînd că e o cocotă şi apostrofase pe Lupescu : Ð Mon c her, nu mergi la aperitiv ? Dama rîsese în cascade, cu ochii spre un domn cu barbă car e trecea şi care prinse din plin privirea ei sclipitoare. Ð Mergem, dragă î Ð zisese dama lui Costel, apueîndu-i de braţ. Ð■ Domnişoara Ninon Dragu ! Ð Domnul Costel Petrescu prezint ase ca la ambasadă Lupescu, cu mutra lui cea mai serioasa. Nu păruse a o face clin g lumă. Lupescu era socotit Ia bodegă^ca un personagiu, înfumurat, elegant, englez în fine î Avea desigur bani de acasă şi era ocupat cu afaceri, despre care nu vorbea niciodată şi cari îi lăsau mult timp liber. Era singurul din bandă care întreţinea raporturi şi cu cei d e clasa «ntna : curse, club... şi cabinete particulare. · Sa nu fie din poliţia secretă ! Ð î drăznise unul odată. 11

Nimeni nu răspunsese şi nu se mai pusese niciodată chestiunea. Dar, cine era atunci... dania... domnişoara ? se între base Costel. La prezintarea cu protocol Ninon răspunse se · ¹Chiar cu !" chicotind. Aşa fusese întîia întîlnire, care trudea şi acum creierul Iui Co l. De cîte ori pe urmă întîlnise pe Ninon, j"l oprise ea ba chiar lăsase pe altcineva Ð avea cunoştinţe multe__sj venise spre el. Era tot vesela, dar nu chiar în felul de la întiia întîlnire şi Costel se întreba dacă nu ciuma fusese el atunci un bădăran, sau care fusese pr cina că o luase drept o ¹damă". Se întreba, clar, ciudat lucru, nu întreba pe alţii; îl reţin ceva, un scrupul, anume faptul că i-o recomandase Lupescu, pe care Costel îl admira cu oarecare teamă. Acum Ninon îi părea vioaie, deşteaptă, frumuşica, ba prea frumuşică, şi, c rept, plină de atenţie pentru el, ceea ce îl măgulea şi îi dădea remuşcări, mai ales că Lupes dase unele informaţii pe care tocmai le dorea. Erau trei surori orfane, crescute d e un unchi, frate cu tatăl lor, un domn în vîrstă cu situaţie frumoasă. Ninon era cea mijloc ie. Terminase şcoala profesională şi trecuse concursul, dar unchiul nu. o lăsa să muncească. .. Ca să nu stea neocupată şi cum avea voce frumoasă, se înscrisese pentru canto la Conser vator... Locuiau pe Popa Tatu în casă proprie... Ninon avea mulţi admiratori, dar era foarte pretenţioasa : ¹Sfat tânără, nu-mi lipseşte nimic, vreau să aleg şi pînă atunci să mă aşa răspundea la propuneri... Unchiul era generos cu ele, dar cam sever... Costel făcu se bună impresie domnişoarei Dragii. Cam astea erau informaţiile şi erau satisfăcătoare, îi p ea lui Costel că Lupescu vorbea de ea cu dezinteresare şi totodată favorabil. Un momen t se temuse că Lupescu face curte fetei, ceea ce l-ar fi înlăturat pe el, iar buna părer e despre domnişoara Dragu convenise lui Gostel, ca toate părerile mentorului său. Cît de spre impresia pe care el, Costel, o făcuse asupra domnişoarei Dragu, nu se îndoia ! Băga se de seamă că îi place. Ninon se informase şi ea. ¹Incolor, inodor, insipid," Ð lămurise Lup scu. ¹Atunci bun?" ¹Da. Bun şi

aprobat-" Răspunsul lui Lupescu ironic, iar Ninon, pe gînduri. Mai spilcuit ca de ob icei, Costel Petrcscu trecuse într-o zi pe Popa Tatu : o casă mare, cu subsol şi cu to ate storurile lăsate, ferestre Norocul lui ca nu-1 văzuse nimeni făcînd curte pe sub Era

De pe Calea Victoriei nu lipseau însă nici Costel, nici Ninon. aproape un rcmlcz-vou s. începuse prin a face cîţiva paşi " apoi progresase şi o conducea pînă la colţ, spre 'nnreu poi progics.iai: ?i u I™» ^J r»* "i >-^H, ^-^ Ştirbei, mai tîrziu pînă la colţul Ştirbei cu P atu. Se in-'■ îipla'se, de două-trei ori, să fie văzuţi de cineva din fa-lilx : ¹Uite, soră-m Ana !..." Sau ,,]', sora mea cea mică !" __ zicea îngrijorată Ninon. Iar alta dată, cu a devărata teamă nenea ¹w,.Ð !'' Trecea un automobil cu un domn gras, înţepenit in ticuri gule r prea înalt. Aşadar acela era tutorele. Costel simţea răspunderea acelor accidente. Cur ios amestec tic libertate si de severitate era existenţa domnişoarei Dragu. Conchide a logic : viaţa modernă. Se temuse ca mi cumva să i se taie plimbările, totuşi regimul urm ase neschimbat. Pcsie un limp, Ninon îi spusese foarte serios : Ð Vino la noi acasă să c unoşti pe unchiul şi pe suronie melc... E mai bine aşa ! Costel, bucuros, venise chiar de-a doua zi, spilcuit, fireşte, dar cam intimidat. în programul vieţii lui bucii reşte ne de piuă atunci nu intraseră vizitele de familie. Casa domnului Dragu nu semăna de f el cu locuinţa modestă a dascălului Petre. Un vestibul larg, cu oglinzi mari şi preşuri roşi i, un fecior cu mănuşi albe, un salon cu mobile de nuc masiv, apoi biroul cu scaune de piele ruseasca si o bibliotecă uriaşa, de nuc sculptat, ale carci uşi pline mi lăsau să se vadă cărţile. Impunător. Domnul Dragu îl primise foarte rece. Era felul lui; de la un oui aşa de important şi in \îrstă, Coste! nu avea nici o pretenţie. Apoi ci se socotea cam deocheat faţa de tutore, din pricina plimbărilor cu Ninon. Văzut de aproape, domni! 1 Dragu era de talie mijlocie, legat, dar nu gras, afara de pîntecele proeminent ; cu păr cărunt. tuns scurt ca o perie, şi mustăţi zburlite şi aspre ca c!e cotoi, ridicate în us ca ale Kaizerului, cu care Costel îl asemăna. U1 "ta redingotă şi avea ţinuta şi glasul m ilitărcşti. După cîteva fraze banale Ð domnul Dragu vorbea cam astmatic Ð, sosise feciorul c u mănuşi aducînd dulceaţă pe o taina de argint -- obicei vechi boeresc, desigur. între timp pai usc Ninon, pe care o vedea pentru prima oară cu capul §ol şi care semăna cu Lya de P utty în filmul Varietc. Priu i lilm pe carc-1 văzuse Costel licean, la Brăila. Ninon înt inAl , , , U

şese fruntea unchiului şi Costel observase cu neplăcere C5 nenea avea buze umede şi cu n egi. Apoi, Ninon invitase pe Costel alături, unde erau prietenele ei şi audienţa Ia tu tore luase din fericire sfîrşit. De la stînjenirea acelei confruntări, Coste! trecuse la zăpăceala unei adunări de vreo şapte fete : cele doua surori şi prietenele de la conserva tor. Nu avuse putinţă să strecoare un cuvînt în conversaţia înteţită a duduilor, în schimb pr orbe, glume şi rîsete, fetele se uitau la el cu un aer şiret. O cutie de bomboane Zaml irescu se golise, Ninon dînd exemplul : ¹Mor după ciocolată !" După o jumătate de ceas, spre uşurarea lui, Ninon propuse lui Costel să iasă în oraş fără a se preocupa de celelalte fere. Ninon avea totdeauna idei originale, dar amestecul de etichetă şi familiaritate din casa Dragu zăpăcea hotărît pe Coste], împiedicîndu-1 de la o opinie desluşită. Se oprise la i a că aşa e viaţa de familie în Capitală. De atunci înainte, bodega şi dancingurile înregistra lipsa !ui Costel. La început camarazii se interesară, apoi renunţară să-i mai ia urma. Sin gur Lupescu părea iniţiat: Ð Te duci uneori pe la familia Dragu !... Nu ştiu cum se face că eu n-am mai putut merge de mult pe acolo "... spusese într-o v\. Aşadar, Lupescu i recventa casa Dragu. Un mic fior de gelozie străbătuse pe Costel... Dar ce drept ave a el !... Lupescu i~o prezintase... Nimic de mirare s-o placă... Cine n-ar ii plăcut -o ! Şi de altfel lui nu-i păsa. O distracţie !... Mai mult, e) îi era fetei simpatic !. .. Pînă la urmă, Lupescu avea poate afaceri cu domnul Dragu. Nenea inspira un mare res pect lui ("osiei ; in închipuirea lui, situaţia socială a acestui domn cu aere tic mai or de

jandarmi în civil creştea tot mai mult. Cutezase odaia sa întrebe pe Lupescu şi aflase că Dragu era vicepreşedintele Sfatului negustoresc şi mare angrosist pe Smîrdan. El care1 crezuse cel puţin senator, nu fusese de fel decepţionat. De altmintrelea, tonul cu care Lupescu declinase acele titluri l-da importanţă. Vicepreşedinte al Sfatului negu storesc nu e puţin lucru ; pînă la urmă, nici senatorul pe care-1 ştia Coste! - - din vede re Ð nu avea ifosul, răsuflarea scurtă şi privirea aspră, sub sprincene stufoase, a domnul ui Dragu. Nimeni nu te ţinea la aşa distanţa şi nu-ţi inspira dorinţa să scapi teafăr de sub l control. Domnul Dragu era autoritar şi părea pătrunzător Ţinea mîinilc la spatele redingot ei, ca Napoleon, ·scotea din buzunarul de la piept un portofoliu doldora de rrm, c u un 'gest cle 1)ancncr- Ticuri care făcuse asupra lui Costel mare impresie. J . u Costel urmărea doua aventuri. Deodată cioua ! Admira cu exaltare pe doamna în gri şi du cea fetelor Dragu flori şi bomboane. Doamna în gri era un ideal îndepărtat, iar Ninon îi p lăcea, îi plăcea mult, dar n-o iubea. Costel nu se aprindea ca unii în aparenţă nici Ninon n u era sentimentală, totuşi ea părea amorezată de el. Negreşit că un băiat nu putea refuza sim atia unei fete nostime cum era Ninon, mai ales un băiat liber şi o fată care şi ea iubea libertatea. Costel putea profita de favoarea pe care i-o acorda ; îl turbura încă din cînd în cînd impresia primei lor întîlniri. De ce oare se purtase Ninon atunci în aşa fel ? cum era mult mai cuviincioasă, evita admiratorii, iar în casa Dragu, afară ele el, Cos tel, nu intra nici un bărbat. La Conservator erau colegii i Dar colegii sînt altceva . Costel nu era gelos şi se deprinsese cu felul expansiv al Ninc>. Singurul pe car e-1 invidia puţin era tot Lupescu. Nu de altceva . Lupescu, cînd se întîlneau, era foart e serios faţă de Ninon şi ea la fel ; îl invidia pe Lupescu pentru că era mai elegant ca e l... Şi mai frumos, nici vorba... Era părerea lui Costel.,. Dac-ar fi fost femeie, C ostel ar fi găsit pe Lupescu foarte seducător. Dar Ninon îl prefera pe el. Chestie de gust. Era bine Lupescu : nalt, subţire, cu faţa lină, ascuţită, cu buzele ironice... şi cu m onoclu ; de rîndul ăsta însă, succesul era al lui. Costel luase acum deprinderea sa vie la două zile în Popa Tatu, intre trei şi patru după-amiază. ¹E ora cea mat bună" Ð 11 spusese non însăşi, ceea ce arăta o complicitate- le» ciorul nu mai apărea ; îi deschidea tina din fe e şi nu mai rămineau în salon şi nici în bibliotecă Ð spre bucuria lui Cos!?' \CI ln camera f telor, pe coridorul cu geamuri al casei. Devenise acolo familiar, făcea probleme c elei mici, care, deşi de cincisprezece ani, era abia în a doua la externat. Costel e sena^şi monograme pentru brodat Anei, sora cea mare, fată antica, urîţică însă şi lipsită de tărie, dar ca ducea toată gospodăria casei. Cea mică era frumuşică» obraznică şi ursuză. v>u ostel intrase în amănunte ele familie. Domnul jagu era foarte bun, dar foarte pretenţi os. Toate trei fetele Păreau a se teme de el. Î4

Ð E acasă ? Ð întreba Ninon, de la uşă, cu pălăria încă pe cap, căci se în timp] a să lipseas sea mai devreme. Cînd afla că nenea lipseşte, Ninon părea mulţumită. Cea mică se strecura ca n şoricel pe coridor, ca să nu întîl-nească pe nenea. Ana îi purta şi ea mult de grija. ¹Un l de tiran binefăcător !" Ð lusese concluzia lui Costel, care era fin observator. HI însuşi era foarte mulţumit cînd tiranul lipsea. Costel îi recunoştea toate meritele, dar nu-1 p utea simpatica. Chiar ocultă, prezenţa lui era apăsătoare. Epocă plăcută de idilă, care dura cîteva luni cu progrese în familiaritate şi prietenie. Familiaritate îa sensul că fetele îi spuneau pe nume şi el asemeni lor ; nu se mai jena nimeni de el cînd. era ceva dera njat în casă ; uneori Ninon îşi schimba rochia cînd el era de faţă ; fireşte, se uita în alta e şi ea si' trăgea într-un colţ, lingă dulapul cu rochii. Alte familiarităţi însă nu ; într-o pe stradă, în întuneric, Co»teS cercase o sărutare şi căpătase o palm iţă. Nu se supărase, ba onvenea atitudinea. Aşadar, numai aparenţele erau prea zglobii. Caracterul Ninon îl av ea, e drept, cam dificil, dar sufletul bun. Se irita lesne şi atunci nu prea ţinea s eama de cuvinte, însă îi trecea. Cînd era nervoasă, cîrpea cîte o palmă sonoră celei mia, car ndea între dinţi Ð desigur o obrăznicie. Era obraznică tare Lticica şi el nu făcea haz, totuş era greu să asiste Ja pălmuială şi mai ales, delicat cum era de felul lui, nu se putea d eprinde cu vocabularul slobod, al Ninei. Desigur, ei nu-i spunea nimic ; atît ar l i lipsit, să intervină. Ana uneori certa pe Ninon ; deşi departe de a ii egala ci (în or ice lei) avea ceva autoritate, pentru că ea îngrijea pe toţi. ¹Ana, da-mi ! Ana, fă-mi !" Negreşit că dacă Ninon ar fi fost ceva mai ekilec ca maniere, Costel ar fi plăcut-o încă mai mult. l'tiria de grijă să n-o contrazică pentru a evita unele epitete cărora Ninon le d a drumul la iuţeală. în momentele cînd o vedea arţăgoasă, prudent, tăcea ; era din partea lui

un sweater îl da . căci nu posedau nici o avere a lor. ca 1 pierdut un medalion oferit ca mărţişor de icnea şi trebuia neapărat să-1 înlocuiască. cu riscul să provoace Ninei nemulţumiri cu unchiul ? Cine o însoţea pretutindeni Ð f ireşte unde şi cînd vroia ea ? 'lot ce i se părea lui ciudat în purtarea şi capriciile ei ve nea. dar care întreba de zece ori : ¹Ţie zău c u-ţi mai trebuie ?" Printre capriciile Ninei Ð căci ietele. <!ostel crezuse că pentru acel caz excepţionl se poate duce ii casa Dragu la altă oră decît cea obişnuită. micşorau stimele dest ^ croitorului. care fugise cu elîn casă. desigur. Costel ii trecea îngrijiţi. Visul Ninei. Era băiatul dascălului 1 etre. îi ziceau Nina în casă.pa ceva m ofturi.Anei. Printr-o >ună inspiraţie. să fie bine văzut de unchiul. uneori în toane bune anta. Acum urma i se adăugase lui Cosei şi o povara pe conştiinţă. 1 ostel se îniiorase . caic contrasta cu mobilierul modest din camera etclor. Năduşise o săptăinînă la birou pînă cînd să se hotărasă să ceară lu rul. ca şi al lui Costel. împărţea o rochie Lucicăi. Ana interve nea împăciuitoare : ■Ð Cere iertare lui Costel ! Ð poruncea blîncl Ninei. era însă o haină ele blană . Cînd era bine dispusă. dar va veni şi aceea. care da în oraş bani cu împrumut. în adevăr. mai ales că florile. ţinea în fond la ci : cine decît ci venea aproape zilnic în casa D ragu. Ð N-o mai supăra ! mustra glumeţ Ana pe Costei. Pînă la urma urmei.1 toate c era bolnavă. pe care 0 credea nef astă. proprie. Găsise Ia Belmont inul la fel. nu era o atră mare. aşadar. cînd Lucica îl întoarse Nina îl poftea. în sec ciiar de Ana. ca şi unchiul. bortboanele şi tir. şi. întinsese plicul cu bani fetei. nu putea fireşte 17 egala pe un Lupescu. Lupescu era cel care o botezase Ð. era şi o sa isfacţie de amor pr'priu.cte se păzesc mai bine. dr. fireşte. Pentru astfel de bune sentimente. îl costau mai ales anume observaţii ncdelicate : ¹Ce eşti aşa de jigărit azi !" Sau : ¹Mi-e ruşine să umblu cu o secătură ca tine !" Un iei de a vorbi. Nina sta culcată şi cu ochii înciişi gemea. astfel de ■ . şi călcaţii] cu aburi nu mai aveau pentru el :ecret de întrebuinţare.dovadă de tact. creş. consimţea să surîdă. ' ostel. Ana era zgîrcită şi punea bani la o parte. Ninon timisese răspuns ca are migrenă. guielile mărunte ale Nin ei. sta în faa Lucicăi. Costel. Era întîia oara cînd nu-1 pmeau . nu16 mai prietenele şi prietenii o chemau Ninon. iar la ele în cameră uteau face cîtă dezordine şi zgomot vroiau. mai ales.ea. Sără să se hotărască să plece. de aceea n enea trebuia foarte mult menajat. de la împrejurările de familie. Nina la început dase o eplicaţic : aveau la dispoziţie toată casa. ofe nsat. Pînă atunci ie da tot ce le trebuia. O întrebase odată cie ce nu umblă cu atomobilul unchiulu . făcută anume lui Costel. sincer mulţumită. gata să-1 concedieze cla că îi abătea ei că a fost indiscret. era un s emn de tandreţă : Ninon dorea ca el. era o familie unită. declama. căci . iar între ei doi erau discuţii de amor ezaţi. Costel era ajuns !a colţul uliţei. care se uita ia el cu mutra obraznică. oameni milionari ca Drag' puteau da cu înlesnire asemenea daruri. iar în ce priveşte eleganţa. Ninon îi făcea confidenţ : Nenea făcuse o afacere cu Ministerul Comerţului ! Nenea avea necazuri cu un debit or incorect î Nenea cîştigase la sorţi la Acţiuni şi îi dăruise un inel cu briliant. aşa cum va crede. iar scumpirea stofelor creştea. Era îmbrăcată cu un kimo os. Ninon. dar n-avea bani : cu timiditate spusese s uma : doiă mii de lei. care. Costel avea faţă de unele necuviinţe multa răbdare. cie mătasăînflorată. care se roşea de plăcere. Ð Fie ! Dar numai o dată şi pentru că te ştiibăiat chi ! Altfel nu dau nimănui de la birou. atitudine afe ctuoasă care corecta epitetele urîte şi a°cl : ¹M-ai plictisit!" Ð care revenea ca un refren penibil. cu toate că nu ştiai cu ea nici e simte . dar care lovea î unele puncte dureroase : Ð familia şi îmbrăcămintea.. printre capriciile ei era şi acela ca nu cumva Costel că vie la altă oră decît cea indica tă de ea : ¹Oricînd. Ninon era şi foarte capricioasă . Timpul cît nu era ocupat la bi rou şi cu Nuia. Nina ii mărturisise. du-şi hainele: ciuinul. Se înfuria. neofalina. Niciodată nu fusese dator cu baiţ > e a un băiat ordonat şi avusese pîna atunci groaza de operata asta. ce e dre t. Ninon era prea neglienta . Despre m odestia camerei lor. pe care negreşit n-a putea lasă si le plătească cînd erau împreună. să te amesteci în afaceri tic familie ! în astiel de ocazii. care l e va înzestra la timp. după crize alpmate de nervi ţi de melancolie. benzina. care se ruşina c n vinovat. )upă ce aşteptase destul de mult la uşa de intrare. lotuşi datoria lui cavalerească era să înlesnească pe Ninon în necazul ei . darnică. anume fără miros. Deunăzi însă. c . Totul era al unchiului. Ð Asta e măgărie. trei la patru ! Casa noastră nu e moară !" De asc-rneni nu putea şuieri s-o oprească pe stradă cînd ea avea tîrguicli urgente. Recomandaţia asta. E drept că ele n-aveau prea mulţi bani de bu zunar.

.

Ð Iar dumneata ! Ð ii spusese boierul... îşi amint a iar de cunoştinţa lor. cînd încetau de a-şi bate joc de toată lumea Ð o lume n ecunoscută I::i Costel Ð. Acum mai de curînd spusese că le trebtr.. ce era tot un fel de a apăra rudele. de aceea 18 -oiectat să se repare pent ru ele camerele din subsol . cu ton apăsat : Ð Am întîlnit pe dom Dragu ! Ð Ei ! Ţi-a spus ceva ? Ð întrebase cu grijă Ninon. Trebuia recunoscut ca el era mult mai puţin sincer . bolnav p e o săptămînă cu certificat medical în regulă. ceea .... El. deci leafa întreagă. nu vorbea div-i cu .r. vampirii umblă nesupăraţi ! Costel se năbuşea de indigna re. şi pe Calea Victoriei.. La birou Costel nu ajunsese nici după trei zile. Costel re cunoştea că e cam egoist :. Cînd Costel cercase a ÎÎIÎK: a pe Ninon. cercei lungi cu^ pietre з desigur. deşi verişoara Leontina era £o. să fie ea voioasă şi să găsească subiect../. S-o conducă pînă la o Percepţie...a nu puteai închi pui glume mai nesăbuite ca ale lor . nu mai cea mică rtiu a obraznic. dar cu apucaturi prea familiare şi cu un fel" curios de a se îmbrăca.." Ana tăcea. Verişoara l. · r)racu îi convenea. ■. se afla acolo şi un fe3 1 -uda. că : ¹Iar " ! Ð Atît ! Inconştienta ! Dar ce puteai aştepta de la ea ? Ð Atunci e mai bine să nu mai v ii. S^ descurca mai bine dumneaei cu ocheadele ! Fie şi la Perce pţie. verişoara Leoiv: --. N-avusesc însă timp sa zică acelui a nici un cuvînt.> iască bine cu camaradele. că roşea. fiindcă el nu putea îndura mojicii şi era deci 1" să răspundă lui Dragu cu energie. dar foirtc taVe . nu mai s mţea plăcere. ea Cosui ■-■ simţea caraghios şi neliniştit. îl pol tea stăru itor să vie pe la ea. Venise mereu.. A treia pornise în silă.Rudele sînt rude '. yot eX* P^ la ele acasă..'. în tond.. Auzi ! în loc să intre î pămînt !. Nu *C-a inteligentă ca Ninon . lucru supărător pentru ^i tari'erau străini de acele subînţelesuri. Bine că nu la Leontina ! Din ciocnirea asta de gînduri urî-cioase. dar.. o cameră mai mar e şi că era greu pe un acelaşi coridor cu uchiul. Ninon era iar cu toa proaste.... Ninon îi explica rezonabilă ca e nevoită să tr. abia vorbea şi Afa 36 silea.. pe care Costel o zărise uneori şi care nu-i era prea '· nxi ica. Pe Ninon n-o durea decît capul...apr opouri" şi făcînd semne.. Vezi că pentru birou Co acum vroia ceva. l. zicea domnului Dragu ¹Moşu"'. O mojicie. nu era singura ... Două zile nu se dusese pe la fete .i ocnă stau numai borfaşii ! Tîlharii mari. ('ostel nu era prea convins că Ninon nu le seamănă. era un almanah complet de anecdote picante. r.v. ca de om care pleacă pe şas i în Italia.nenea nu vaca acclo niciodată. deoarece se ferea de el. săraca. La obiecţiile lu i. Testul de frumuşică. amabilă cu nici nu-i spusese Ninei cit de amabilă. false Ð şi o brăţara-ccâs\ cu diamant adevărateÐ^spunea. hia un atr 69 sa se compromită. de altfel. E drept că biata Ninon încerca să le potrivească cum putea mai bine. la uşă dase piept în piept cu Moşu. Sa-1 vadă c el puţin în oraş ! Ð Nu purta de grija. Costel putea fi destul de mulţumit că ea nu ie sea mănă. De aV-. satirii. Ne vedem în oraş! Ca şi cum el venea şi pleca după pofta satirului şi la ordinele dumn eaei !.. Totdeauna aceeaşi rochie de catifea neagra. mai ţepos ca totdeauna.. spre nenorocul lui.... d ar cu un cîrccl în iniifl3 de cîte ori intra. Era o femeie de vreo treizeci şi cinci de ani.. e dre că Ninon avea spirit numai ninci cînd era în lume multă. pun a pe umărul Ninei.. chiar în faţa lor.. ba chiar sim patia lor era o lauda pentru ea ... totuşi o intrare separau de aceea va. pe Costel îl du rea iar capul. era pentru Coste! o zi pierdută . cum 'n Y ^fost cel al casei Dragu .. O lovitură în schimbul celei pe care o primise. aşa cum spusese..J obişnuita ei nesmchiseala : Ð Taca-ţi gura.. iv--'i nu-i plăceau nici camaradele de Ja Conservator : at unci cir J se nimereau împreună. Leontino ! Ce fel de rudă era ? Părea ca n ici unchiul n-o prea sut. Viu aici şi n-are să se întîmple nimic ! spusese.. Obrăznicie ca de om care cîştigă milioane la bursă.. Ninon intervenea atunci . poate. Ce bine judecase el de la prima . pînă acum respectuos cu legea ţi cu ierarhiile. . cum ii ziceaţi fetele.. re. Ce va explozibil. dinamită ! Ð şi nu găsise încă.. Cosiel era prea străin ca să aibă opinii.1 I -u nll pLnea suferi subsolul Ð chiar confortabil.. Spusese în schinii) de la uşă fetelor. Bolnav. ii repezi se : .. Prefera deci să nu-1 î°' tîlnească.. clar jj nia. unde avea nişte chitanţe de controlat şi A nu se putea descurca. Ð Da !.'n sentimente decît ea.contina... era rău-crescută fetiţa asia ! La drept vorbind.j. i plictisea aşa de tare. în mintea lui o judeca adesea fără mulîa cruţare. iar cînd cineva îl tachina despre Ninon. care nu se smucise ca de obicei.'-... ceva mare. Necuviincioasa. Ca de om care trăieşte cu trei nepoate !. criminalii.

.

El însă tot nu renunţase să-şi ia revanşa.. rău îmbrăcat conferenţiarul. pleca la pension. li era silă de Dragu. cu o cutie de ţigări prima Ð tocmai îi dăruise Ninon una. Costel la început se întrebase cu grijă daca nu fusese cumva concedia t. îşi amintise scena de atunci de la birou. Vinerea ce ainte de Conservator.' frica omului cinstit de o canalie. De teama. domnule ! Ð spusese. Dacă cel puţin ei l-ar fi lăsa t mereu în pace. Ninon era o partidă bună.. subţire. Nu putea uita scena din dimineaţa aceea .. Nu se prezentase altă dată Ni a la birou drept logodnica lui şi lucrul n-avusesc nici o importanţă ? Auzi î Ce caută !.. nu sub acelaşi acoperiş.vedere şi ce bine o întorsese pînă la urma. Chiar a doua zi. Aşadar. nu putuse da lovitura.. funcţionarul model. Ar Jocuit. Costel se ridicase de pe loc şi ieşise. Ce scară ca de po d trebuia să urce ! Auzi.. ba ate încă mai frumuşică şi nu era mojica.... De cînd c-u ofensa.. Obraznică. priviri pe sub ochi. ceva care să-i reducă pentru totdeauna la respect.. pleca cînd vrea el ! înt r-o zi îi lunecase bastonul pe scară. murdăria trotuarelor. dar satirul era dator să le dea fetelor ceva. ?! "i că^ la drept vorbind. ce-i venise la gură. Logodnicul.. Ajunsese la Casa Şcoalelor. La birou. __ Ce cauţi.. dar. drăguţă ca Ninon. dar cea mică era nesuferită. era !. Ce-ar fi zis dascălul Petre şi chiar mamă-sa.. e altfel... dacă ar fi vrut.. 38 Iar ! Ceilalţi răspunseră cu un mîrîit prevestitor tic rele. Nu. destul că-i tăiase moşului piuitul !.. Chiar şi tîmpitul de fc>ă-trîn... cu o impertinenţa fără margini. murdare oricui.... gura astupată şi milionul nod în gît.. O ideie fugitivă. dar cu puţină seve ate.. după ce petrecute.. nu întrebase şi chinul se prelungise un ceas întreg. pentru ca să-i pene haina. Simţea că-1 apucă miCe era de făcut ? (Juni se va termina conflictul şi cînd va 'nce a persecuţia colegilor ?. Dighiu.. El s ase..... ridicase capul de pe coloanele de cifre şi.. Ar fi avut însă pofta să spună vorbe rele. Ce sa mai sul le ! Verzi toţi de invidie. în ziua aceea. Să stea «1 subsol cu toţii de-a valma ? Ana.. nu mai era nici un pericol.. simţea totuşi o iritare care stăruia : ¹sînt nervos".. P viaţă întreagă să ii fost nevoit să vadă pe zbîrlitul. dar îi păruse drăguţ din parte-i-. de aceea prefera liniştea. împrejurările din urmă îl demoraliz se . ştii... guri strînsc. nedeprins. . îi adusese pe buze cuvinte urîte.. Pîndisc r nici o ironi c n-ar !i suferit. nu plecase în Italia. sa intre izbind de perete uşa capiton ată. Toţi paf ! Paf Bonciu... E drept că de un timp era arţăgos. Era în halat de casă şi papuc .. Costel se îndruma spre sala de conferinţe de la Casa Şcoalelor. Ð Bine ! Ð zisese scurt cotoiul şi închisese uşa. mînios.. era încă mai nervos..... Lui Costel i se puse o pînză pe ochi. Să intre cu ifos şi de la uşă : Ð■ Domnilor. azvîrlisc : . Ar fi d orit însă o revanşă. se simţea acum pe un teren ostil. cuvintele îi-a veau nici o importanţă. după concediu.. negricios. pusese nasul în registr u se uite la ei. Nesuferită adică nu era. ¹O atenţie !" Ð zisese. aşa de sănătos ! Se uitase pieziş la colonelul de art ilerie nelipsit şi pufnise cînd apăru : mic... îşi oprise necuviinţa la mijloc. La zgomot se deschisese uşa biroului şi domnul Dra gu. Fie ! I se schimbase însă caracterul. Cu acelaşi ¹tic" îşi erul rnacferlanului ^J smuci cordonul.. cc-i drept. Un an de atunci ■ scăpase teafăr. Orice trecător i se părea un duşman. Totul îl plictisea : igrasia. Fiecare îşi vedea de lucru. Ce bădăran ! La birou CosteJ se dusese abia luni fără să dea nici o lovitură.. fie ! Ana era de folo s la gospodărie. O idee fugi ttvă. Ð Sînt logodnicul domnişoarei Nina Dragu şi o caut pe dumneaei. Venea fiindcă aşa îi plăcea. venise cel dinţii Ð■ aşa că. moina. se arătase în prag. care în trecer e îi stropise puţin pardesiul. dar cu care la b irou putea da lovitura... Doamna i ... în loc de bacşiş n făcuse observaţie că iese iarăşi icăloasă de sobă de fier : din-tr-o parte te dogorea şi din alta te fluiera vîntul la pici oare ! 11 înjunghia genunchiul ! El.... Mesele iot separat.^ vezi bine. Straşnică glumă ! Se întunecase. Costel îi spusese aşa. dar nu puteai coma ! Era numai un armistiţiu şi Costel. Aiurea cu cei trei mii ai lui de leafă.. aiurea. ca şi cînd nu l-ar fi cunos ut.. un milion zestre ! De ce nu.. Cum ar fi venit as ta ! în ciuda a tot ce se vorbea.. Un camion.. chiar şi si mplilor trecători... sală tic conferinţe ! Odăiaşul se ţinea după el în nă a unui bacşiş.. local public. nimeni nu-i spusese nici o vorba. E drept că ei îl vorbise de spate ! Din moment ce în prezenţa lui erau cuviincioşi ! Totuşi odată Şi odată le va da el o ecţie. şi cu zestrea.. şi-o reamintea în amănunt : capete plecate. asta n-ar fi putut. rea-voinţa făţişă.. Coste] n-ar fi primit 'estre. Nu va face nici o gluma.. îşi mai venise în fire.. atît la birou ..Uite şi logodnicul !.. nu le va spune nimic. de pildă să fi luat el de nevastă pe Nina !. căci nici vorbă nu era de căsăt orie.. dar să întîlnească mereu pe Mo . în sfîrşit Bonciu. vă anun cu domnişoara Nitu Dragu. cît şi la casa Dragu. Acum. fecioru l de bani gata. Nu i-ar fi trebuit iu i icre negre de la Sfatul negustoresc. Nimeni n-ar mai fi suflat...

o privise fără idolatrie. Trebuise necazuri mari pentru a despu ia .gri era şi ea acolo .

O mai pîndise Coste! şi altă dată. azi însă avea gust să batjocorească : . Dar lui îi era acum cald. trecea cu unul înainte sau potrivea să fie în rîn ea. umbla de colo-colo. cu toată nobleţea du mneaei... Privirile reci şi tăcerile demne ale necunosc tei erau răzbunate. nc-putînd crede în atîta cutezanţă. Acum sala se încălzi genunchiul nu-1 mai supăra... distincţia doamnei cenuşii îl supărau p astul cu vulgaritatea Ninei. băieţi şi. îl recunoscuse. îşi strunise un glas încrezut. dimpotrivă un şerpuit fierbinte îi trecea prielnic prin flu ierul oaselor. La drept vorbind. doi. Doamna se oprise iar o secundă. Costel revenise : ea era cea ofensată. profilul era curmat.. E si desigur vă e urît. Toate la un fel ! Cum expresia patetică a feţii dezminţea astlel de presupu:' I ncre.zicea Lupescu. Avea să aştepte pînă cînd va voi domnişoara să sfîrşească flirtul cu baritonul. un port care-1 deosebea şi de cei raşi la modă şt de seniorii cu mustăţi mătăsoase din eştile Louis XV. care o aştepta pe Nina avea să mai aştepte. să vă însoţesc. frumoasa avea un aman? care o înşela ! Se bucura rînjind şi. treapta cu tr eaptă. O înşelase amantul ! Ð jubila. cap de femeie !" Ð cum .. Costel se sili să asculte..firea lui Costel . era încă de me ! După ce dovedise cu mulţumire ca a neliniştit pe necunoscută cu pasul ticluit pe al ei. mai înalt ca toţi. ca să nu fie văzut. Aşa avea el gust. O urmărise şi pe str adă. Tot îl credeau unii logodit! Logodit fără milion-. îşi mărturisi ca era prins în plasa în-tîmplărilor din casa Dragii şi n scape lesne. crezînd u-se fluierat.. Un amant lot trebuie să ii avut ! Altă data închipuirea asta făcea pe (" siei gelos. Ce ţipi şi ăştia de la Conservator ! Costel se trăsese după un zid. mersese alături cu Costelcare descumpănit rămînea cu un pas în urmă. nu vorbea cu nimeni şi nimeni n-o aştepta în stradă. Era pli cticoasă aşteptarea asta în burniţă. Deosebea în poarta Conservat rului un grup zvăpăiat.. La ieşire. Pornise iară nici un cuvînt. ai gustul fin!" Totuşi.. pălăria roşie a Ninei. De altfel. Toţi bărbaţii să facă aşa ca el ! Eleganţa. asalt la regină ! Jşi viola divinitatea. Pe cînd el. cotind pe prima stradă. n-o mai socotea inviolabilă de cînd era trista . om vîrît în mocirlă care vr a să stropească.. şi cu baritonul pe deasupra. doamna în gri păstrase o cuviinţă : ¹Ma ilă. fete. primit în lumea bună şi plin de fumuri De la un timp. Costel. De teamă să nu fie boicotat. pe care şi-1 asculta cu plăcere : ¹Şi ea oate.. el. Idei vulgare pe care nu le-ar fi avut altădată despre nimeni. Ofensata ! Foarte bine !. un bariton mat : ¹corp de cal.. Poate că necăj deea nu-1 înduioşase. Ce putea căuta cu regularitate la con ferinţe ? O întîlnire ? lotuşi. Costel rămăsese cu gura întredeschisă pentru cuvinte cc nu-şi mai găseau drumul. Pe furiş căutase pe faţa ei urmele mîhniri) şi le speculase in minte cu răutate : bine ! Foarte bine ii păre.. Şi nici măcar nu era logodnicul ei cu adevărat. poezie.. chiar faţă ele impertinenţa lui. Conferinţa îşi urmă cursul .i că sufere ! Ea trebuie să fi fost de vină.. dimpotrivă o bucurie rea : aşadar.. lu ră alt drum. n a atitudinea. şi.. ■ Ce avea azi doamna in gri ? Urîţică î O examinase necruţător. Se simţea cutezător ! Aşadar... apoi cu un gest de concediere travci' sase. bărbatul. vestita Ninon. E distinsă dumneaei ! Măi ! îl supăra a/i că marchiza nu-i pr imea curtea . Costel băiete. Costel îşi muşcase buza şi ciugulise mustaţa tuns curt. cînd nu vor mai fi barito . nici nu se prea zbătea să scape. trei metri. cu atitudini de urmăritor. Om umilit care vrea să umilească. pe trotuarul din faţa Conservatorului. cu unghia lungă de la degetul mic... Costel coborîse scara în spatele doamnei în gri. apoi îşi imbase vocea !" Ð flecareau băieţii la bodegă.. Surprinsă în meditarea ei tristă. Daca ar fi ştiut Nina ce infidelităţi îi făcea el la confer nţe ! Deocamdată. ¹Cîntase întîi ca tenor. după prima tresărire.. Auzi ! Să traverse ! Să-1 planteze !·■· ^'ati 40 cuvînt! Nu-i zisese ¹măgarule l" Nu. îşi amintise pe Nina. ceea ce păru se a plictisi p^ doamna în gri. ura se trăgea uşor în jos ca dintr-un plîns nestăpînit . Avea un amant care o înşelase ! ! Jcleea lui fixă. Bravo ace luia !.. Ð De ce sînteţi aşa tristă ? cercase Costel fals şi tremurat-O roşcată violentă acoperise ilul palid. Impresiile lui se întoarseră. Era tot sceptic şi se simţea agresiv. marchiza o păţise ! O prinsese poat e bărbatul ! O bătuse ".. La lună ? Ð Un mic rîs idiot al lui Costel în gît. Toate la un fel !" Doamna. necum despre nobila lui idolă. Ð îmi daţi voie.. ca şi cum i se upsese faţa... Conferenţiarul se înecase la vorba. ¹Toate la un fel !" cercă să-şi yjft fără convingere. nu întorcea capul spre uşa. care la birou Ð şi poate în tot oraşul Ð trecea "drept logodnicul Ninei.. se bucurase să o sperie adresîndu-i cuvîntul.. Ce e clacă o să întîrzie de la Conservator !.. Bolnavă . se oprise o secunda în loc îl pri vise. Aşadar... Altfel. doamnă. Nina sta mereu cu el de vorbă în vederea examenului. ori amaniul o înşelase ! Cu o slujnică ! Ipoteza îl incinta şi un şuier n c destinat acelui adulter turburase audiţia. zgîria lemnul băncii. Aşadar.

nul şi Conservatorul. va un .

..Acasă ! O lună ar ine acasă. Pe strada Ra hovei de rîndul ăsta (aceeaşi stradă unde era Primăria de Albastru. Nina u era femeie să sufere s-o ia bărbatul legitim de la Conservator.. totul îi schimbase temperamentul. îi era cald la mîini şi la frunte şi obrazul era îngheţat. Tresari ! Pe trotua rul Conservatorului Nina sta singură.. clc cfnc] cu întîmplările.. profanînd în olţuri turburi ale fiinţei idola argintie. Un minut o s-o ţie în Ioc strînsă... nimeni n-avea să-ş mai permită în faţa Jui vreo necuviinţă ! N-ar fi suferit ! Cotoiul va pleca în Italia. îi curgea un pîrîu fierbinte de sînge în jos.. la Brăila !..... tot un subsol ! De ce nu o mansarda !. nici chiar Ana. da . Costel. Căldura^ i se ur um de la ceafă spre urechi. ..... Urîta casa lui Dragu.. La Primărie Ana plînsese în hohot Ð nici ea nu ştia de ce Lucrurile se petrecuseră astfel : timpul din urma Nina vorbise numai de căsătorie... Cel puţin atunci cînd ar fi însurat. dacă unchiul le va ceda toate trei camerele de sus pe culoar ! Nu ! Niciodată Costel nu va sta sub acelaşi acoperiş cu satirul.... Mizerie I Vru să se ducă spre Nina. Era rîndul lui !. .. . Odată însurat. Bine ! îi va face şi gustul ăsta absurd şi costisitor... Să demisioneze ? N-ar fi avut bună primir e acasă dacă demisiona.. Dacă o înşelase bărbatul cu slujnica. Acolo o s-o împiedice. Macfer-ianul ise în falduri împins de trupul care îmboldea : îiur-o zi avea să potrivească în aşa tel ca s rce scara ia conferinţă abia cînd ceilalţi coborau.. Ce o fi avut azi moasa în gri ? Se înduioşa acum. Era zgribuliţi mizer. De cincisprezece ·ile. baritonul cu trup de cavală şi cap de andaluză şi capriciile dom nişoarei Ninon. să se ţină după ea... Ea se da os totdeauna pe partea stingă. galant.. Cum auzise ! ("osiei urca ca un apostat scara visului de altădată.. îl scutura un tremur. Şterse mustaţa tunsa care umezea su b nări. Azi scăpase hoţoaica de marchiză nevătămată. Vîrîse adine în buzunar mîinile care erau puhave . la care se cununase nu mai civil). mîinile răciră în buzunar. Ce n-ar fi dat să fie acum acasă.. Nina ar navea că el iubeşte o doamna din nobleţă şi că lucrurile sînt înaintate. băiat cu obrazul catifelat. minora. trecu un şfechi îngheţat.... O co rvoadă mai puţin. N-o să aibă încotro !.Prin burhai... Banii n-avea să-i ia cu el în groapă ! Pe doamna Leontina o va viz ita el atunci.. Leontina.. ca tocmai un june cu trecer e la marchize să se retragă mofluz de la dom-"'Şoara Ninon ! Un şipot fierbinte îi curgea prin tot trupul.. Cu uimire o văzu traversînH Tjr::tz ... apoi curgea prin şira Spinării. iar nun-1 umezită de nări vru s-o usuce pe haină. era doar el colo.. prin braţe şi în pulpe. Dar mai departe !.... Mult era să mai aştepte !. parcă ar fi avut mănuşi ele blană ce g r pielea. prea.. era sub presiune ! Af acerile as-ea necurate .. îngîmfata de Nina se va supune.. cam P mcarcat "»e se poate îneca £1l\lăsat să aşt(W cam Nu ! Nu ! N-am aşteptat ! PARTEA a Ii-a Un subsol.. ea şi cu tutorele.. ca sa nu cu grămada. 'n China.. Ð satirul. cit mai aproape.. De cînd ? Las' să mai aştepte şi dumneaei o data !··· ( gîndeşti că fiinţa aceea de pe trotuar cunoştea destinul lui. Ştia că marchiza rămîne Ia urmă. Era o curbă a scării caic făcea colţ în zid. Cu m o să fie ! Ce rochie o săşi facă ! Cum o să aranjeze apartamentul.) Dinăuntru dinafară...... Ehei !. care avea trecere pe lîngă el. n-ar mai aştepta pe uliţă în ploaie. Ak-era soarta lui !. spăşita de Ana... De ce n-ar pleca acoio să nu se mai înt oarcă ! îşi căută batista şi usca pleoapele si nările umezite de ceaţă. îl luă deodată cu fior.. Ar fi fost prea. îl pătrundea acum igrasia ţi muşchii se slobozcau pul pluti cîrpos sub macferlanu! prin care trecea vuitul. Vor închiria o g . să mai fie >i casa pa-rinteas că tot urîtâ ! Se isprăvise pentru el cu ¹acasă".fi altceva. Gestul nemaipomenit îl făcu să tres ră.. la dracu'. cu imaginaţia mînjită.. Se simţea oţerit şi muşchii încordaţi împingeau din el voinţe obscure..™ E£r£i r " sau poate exploda. Nimeni nu putuse îndupleca pe Costel să se cunune la biserică.. nu va mai zvîcni cmd va vrea s-o sărute. urît biroul. avea să se oprească în faţa ei drept. în concediu. pe aceeaşi treaptă..

De şase ani. Nu ! El era prea ocupat şi nu va căuta c asă. Ð Dacă f mofturi. de la venirea lui la Bucureşti. Ð Garsonieră ! Niciodată ! Ð Costel credea că o garsonieră e un loc exclusiv de re dez-vous. să cauţi dumneata osă ! se enerva Nina. .arsonieră. nu-şi schimbase locuinţa şi nu ştia că proprietarii îşi ofereau acum vechitura de odaie cu săliţă sub numele de garsonieră. copii ! Caut eu ceva care să se potrivească. Ana se oferea împăciuitor : Ð Lăsaţi.

mai demult. şi ! îţi lac ruşine ? O nepoată nostimă nu strica nic u-1 înduplecase. erau oi şi certaţi. de cind cu afacera Luc icăi. Fusese şi ea de vină..i cauza migrenelor m u mai dese. devenise rezonabilă. De fapt. Dar dacă Moşu avea testament ? Odată. Costel poate chiar ar fi reiuzat-o. orice s-ar întîmpla. Costel constata că Nina. Deocamdată. în birou. Altă dată. bani împrumut de l a Costel. Glumea sau nu glumea ? Trecuse de-atunci apă pe Dîmboviţa. dar va cerceta unde se află Dragu. o sumă dară c u dobîn-dă cuiva venea acum zilnic la masă. mai ales. Ð Ei. di.) £|e nu protestau .. Le spuses a putut afla nimic. Pe Nina. îi spunea Ana să se astîmpere şi nu se astîmpărase : cu Lu-peseu ! Nina simţea în unghi cînd pronunţa numele ticălosului de Lupescu. le trimitea dacă nu altceva. Ð Are treburi ! lămurise Ana. Cînd Nina era acasă. Tocmai în astfel de momente de nesiguranţă îi abătuse lui Ninon să s . n-o mai iubea. credea că tăcerea unchiului e semn rău. Dovedise că Nina lipsea des de acasă. gustul lui pentru dînsa se învechise. în urmă. lucrurile ar li mers încă. Ð Cum o să ştie el că am fost pe la Sfat şi am întrebat ? Aită grijă parca n-au cei de acolo de să ţie minte şi să-t spună ! Renunţase totuşi pentru că erau unele lucruri asupra >. Pînă la urmă ei trebuiau sa facă ca şi cum ar fi fost singuri : Ð Să zi em că unchiul rămîne pe-acolo rnai mult timp î Ð Mai uşor de zis !. cu care se ducea acolo. El. se gîndise că ar trebui poa te să contribuie . Acum... aşezată pe genunchii lui. u u Arţagul lui Costel venea insa tocmai din aceea ca n-ar ti vrut să se căsătorească. Mînca apoape tot timpul acum la ele . Nu se jena de Ana. văzuse pe Dragu închizînd în sertar un plic mare galben. Ana.. Din grija asta îl giugiulea la Plecare.. Ştia că Nina nu i-ar fi dat înapoi şi ea avea de gînd să-i dea. Las tot Academiei Ð şi o luase de guşă. îi scria cu plic închis. el să fie acum calm. ba chiar şi de la masă uneori. cel puţin mstrucţii pentru gospodărie. totul era schimbat. se arăta iarăşi arţ tel însiî îşi propusese că. Poate era bolnav ! Ð Cobe ! lotuşi Nina se neliniştea : Te p omeneşti ! Ştia că Ana are presimţiri şi era superstiţioasă : dacă murea pe-acolo ! Fără de t t. deşi sta scnc în ziare desp re întruniri la Sfatul negustoresc.Moşului ? (îl chema acum ¹Mosu" ch ar în faţa fetelor. Costel simţea brusc că pseşte prezenţa Moşului. fiindcă era vorba de căsătorie.. Dragu mai avea o soră cu copii tocmai prin Bucov ina. Asta era pe atunci pe cînd o iubea.* cinci sute. Pretindea că arc acolo o mulţime de cunoştinţi cu care se în tîlneşte şi îşi trece tot timpul. Croitorul înainte de orice. Ana susţinea că nu e prudent. Era octo mbrie şi nu se făcuse provizia de lemne. Acum însă. De ani de zile el nu se mai ducea decît o lună pe vara la Govor a. Ana hotărîse că va cerceta : 16 Ð Tu sa nu te mai amesteci ! Ð spusese Ninei. avea o adevărată manie. cînd li sea în voiaj. Fără de ticăloasa mica. ciu pind-o de obraz. ba chiar. tăiatul şi aşezatul lor. unchiul. Se întreba de nu avea cumva vreo amantă.. avusese însă de plătit o rată la croitor. Nu mai spera de t s-o ia Dragu de nevastă. deşi toat e proiectele se făceau cu el laolaltă : Dragii era dator să le dea locuinţă. Carac ! Asta era ! într-o zi Ana sosise şi ea întîrziată la dejun şi părea îngrijorată. care promisese. hodorogul o planta şi el ! Nino n simţea nevoia să muşte şi navea pe cine (nici cel puţin pe Costel). După acel împrumut Ð nu se temea pentru banii lui.n Costel avea atunci o întoarcere : de ce adică să facă eto.. pe Ana insă n-o putea refuza. Faţă de astfel de extravaganţe Nina tăcea. Ð Testamentul meu ! Ð spusese. făceau toate concesii e. CosK'l n-ar fi putut întreba pe Bonciu Ð lireşte că nu. De domnul Dragu nu se auzea nimic. La birou. pe care-1 scotea sa nu se boţea scă. Era mulţumit ca nu-1 întreba pe el nimeni nimic.a~ rora a Anei din experienţă. Ana îi punea felii de cartoii pe frunte şi îl culca cu capul jos şi picioare le întinse. Numai că nu vrea decît foarte rar. Ceruse două mii şi tel dase o mi. cît plînsese s-o ia şi pe ea cel puţin l ovora ! Nu-1 putuse convinge. calitatea. care pentru aprovizionarea din timp cu lemne... Şi acum venise voiajul în Italia ! O trăsnaic. Dar le va arăta ea la toţi. Nina hotărîse a cerceta Ð nu ştia cum. în care timp îi întărea vreun nasture la veston. banii pe cari Dragu îi lăsase Anei de cheltuială se topiseră. nu scrisese un cuvînt. dar cel puţin sa fi rămas mai departe metresa lui. ştia CĂ Ana are ceva la o parte. îl obliga cel m ai elementar simţ moral. de două luni cie cînd era în Italia. Ana pentru prima oară ceruse. . pînă trecea luna de vilegiatu ra. cînd vrea. ştie să fie drăguţă cu soră-sa mai marc. ti trimitea cîte o ilustrată şi aducea un cadou. Cît îl dezmierdase Nina s-o ducă o dată la Paris. în secret de Nina. ele ar fi moştenit Ð nu chiar tot.

Costel. Nu mai era un ceas liniştit.. Gustul măritişului o apucase ca o turbare. venea cu regula ritate de două ori pe zi la masă.une. dar nu era .. care de bunăvoie mai dase o mie de lei. Unde erau plimbările lor !.

o aşteptau uneori cu dejunul pînă la doua. Ð Da ?. Costel mîncase friptură cu salată : Ð■ Cine e calm mănî e bine să stai cu stomacul gol !.. de lemn. de satin negru.. că-i n ! Nina se sculase fără a mai mînca friptură la tava. Ð Pe mine m-aţi întrebat ? Costel tot calm şi la plural. care parca moartă : -Ð Lasă-1. Erau doua surori şi el era singur. faţă de rezistenţa lui Costel. dar. Costel credea că. Dc-o săptămînă Nina nu mai fusese nici la tuns. Ninon recurs ese la supremul mijloc al leşinului şi atunci abia Ana. Ana. iar Ana. Ana se luase după el pînă la uşă : Ð Hîrtiile ! duci la noi. ca şi cum despre ca se dezbătea. O auzea uneori spu nînd : -Ð Cînd vă luaţi voi. Credea că atunci lucrurile se vor mai îndrepta... de piatră. Toate vechiturile astea o prindeau. Ana i-o încălzea. CJ cercase a întreba pe Nuia de sănătate : Ð Nu te intere sează Ð zisese. Nici să te superi la masă ! Exasperată. nu cutezau să mănînce încă.masă. apoi se aprofundase în sorbirea supe' şi în gînduri. în cursul căreia cei trei. mîncarca însă era rece şi Costel. asta e purtare ! Ð reproşase Ia plural. nevechi ! Eu nu mă'nsor ! (Costel calm. aveau motive felurite cit a evita acelaşi subiect. servea ciorba. De ce să înceapă na nu-i vorbea. Ð Am aranjat cu publicaţiile Ð şoptise Ana înt i. Pentru Ana era chiar un avantaj să stea cu ei. Ð Eu am hîrtiile mele toate ! Ð zisese Costel posac. dacă vrei ! Ð Da ! Le aduc î Eu sînt ocupat !. Nici o nuntă ! Ð Cum ?. Pînă la urmă Ana îl silea : el nu putea întîrzţa. privind aspru pe Ana.. Nina credea şi ea la fel.. pe acelaşi loc. se urnise de pe loc. calm. Ana nu-i vedea. nefrizatâ. Nina nu apucase să dea drumul epitetului. cînd er u împreuna. de . cu foi vechi. cu o bluză murdară de satin alb cu nasturi lipsă. Plecase unchiul. dar Ana ar fi trebuit s-o mustre pe Nina şi n-o mustra. Avea manile reci dar era c alm. era otravă. nu suferea mîncare rece. Aşa. Sîngele apă nu se face. cu mare întîrziere. fixa fundul farfuri ei goale şi nici nu auzea pesemne.. să-i las e acum şi Ana !. puneau parcă în evidenţă că f ecare zdreanţă de pe ea era de mătasâ. se simţea vinovată. Nina se u ita tot la Ana. acum însă o simţea de partea Nine i. fiindcă le promisese că vine sigur. tăcînd. Costel observase ca c neagră şi urîtă fără roage. Faţă de nervii surescitaţi ai Ninei.. eu o să intru menajeră. cit avea î Bani albi. . nu vorbea mai nimic şi se adresa mai mult Anei. Dar ca să nu vorbiţi oamenilor cu zilele. probabil conjugale. Ce ar f i făcut Nina fără de el ! 4. cu ciorapi de mătase cu lirele trase şi papuci de casă cu lame uzaţi. După un timp de gîndire. Nina nu ştia ce atitudine ar putea-o sl ai bine în planul ei. acră dar cu ceva zahăr p resărat. iar Ana. va evita însăşi căsătoria. dar că Ana nu putea muri de foame era foarte adevărat. ceea ce îi scăzuse duşmănia Ş1 îi slăbis r fi vrut să vorbească ceva în chestia actelor. ! Ana asta era nepreţuită... Ð Ce să te-ntreb ? Cine să te-ntrebe ? E doar destul de vechi lucru.\na.) Ð Idiotule ! Şi ce cauţi atunci aici ! Ce mă pisezi de un an ? Ce mă rogi în genunchi ! Ce-mi stai în faţa şi mănînci pe spinarea mea ! Apoi. îngâimase Costel.. nici la manicură. ba chiar învechit ! (Ninon. Nina acum sta cîte puţin la masă. la care nici nu se gîndea sa renunţe. jenată că-! ţine nemîncat. sau cos cu ziua şi tot nu pier ! Spunea ta cu părere de rău în glas . prin geamantane. Ð E bolnavă şi o necăjeşti. nici l-1 ondulat . d< lux.. neglijentă. odată trebuia să sfîrşească. făcea pe supărata. păreau un travesti. nu da încă se ne că e vie. Iot nepudrată. cu tot mirosul de ceapă al aburilor calzi. Adusese actele şi le dase Anei. ştia să uncească. înc heiată cu o broşa de stras. Nina cotrobăia pnn sertare. Pe cînd Ninon ! Ce-ar fi devenit Ninon fără de el ! Ð se înduioşa. nu se concepea altfel .. al vestonului lui Costel. Nasul lung şi subţire al Anei se lungea mai mult.. roase. Măg. către . Ana trebuia neapărat sa ste a cu ei. cu toată foamea. Se scursese o săptămînă... dar nu ştia cum să înceapă. la fiecare 'una. dar mînca în grabă şi supărat şi îşi zicea ca ar fi în adevăr mai unune odată. zisese Ana îm itoare. Nina începuse a lipsi mai mult . nu poveşti cu testamente. întoarsă spre Costel. Ð Nici o nuntă ! Ðzisese Costel. nici la plimbare. >i-i ţinea plecat. care fusese zadarnic luata c a arbitru. bolea în casă iară boală şi nici măcar nu mai punea roa e.) Ð Vechi. nici nu se aşeza cu ei la dejun. Ana explica : nu s e simte bine şi bea numai lapte. înainte Ana lua adesea partea lui Costel. Ce ?.. cu trei m de lei leafă. Ana şi Costel aveau aceeaşi atitudine o lăsau sa ţipe şi tăceau.. se mai scula. îşi vorbeau monosilabic .

ietelc păstrau secretul pe c are Ana îl aflase în cercetările ei : Dragu deiraudase sume mari şi fugise în Italia. De altfel. Deocamdată era urm t şi probabil avea să fie judecat şi condamnat în lipsa. îşi freca mîinîle una de aha : se apr -Piase cu pas stios de Costel şi îi spusese rugător : : Ð Spune. priveşte-). că el a vrut ! Ð Mai e vorbă ! Cine se îndoieşte ! Amor vechi. Mutare a lui dincoace. sînii mai aveau o zvîcni e uşoară sub mătasa cămăşii. Dumneaei nu era "'coasă. te rog. de aceea scrisese mamă-si că se mută şi că ea e iucru greu şi în tot feluj plicticos.. de faţă. m-am jigărit.. Strîngea gur gest al ei.. o uşurare p entru toţi trei. Ð .. la faţa mai ales. dar căsătoria er a altceva.. părea guvernanta ei. în ajun venise în adevăr cu geanta şi rămăsese 50 5J scara la ele...-Să mai treacă.. nu-i dase nici un calificativ. nu-i trecuse încă de tot panica. dimpotrivă .. 52 Simţea însă nevoia sa comunice cu ei într-un fel. Ð■ Nina se oprise.şi afară de asta.Fă-mi o cafea ! se răstise la Ana. Ana răspunsese grăbit că şi ea a slăbit de multă alergătură.. Era prea tîrziu şi pre a devreme. să-i iie martor bărbat l Leontinei. Nu-i văzuse de mult pe cei de la Brăila !.. cum i se mai întâmplase de cîteva ori.. cu glas domol Ð ceea ce dase celor doi o comoţie Ð. nici acră. I A doua zi la prînz. şi se petrecuse foarte simplu.. de la care Ð ca şi Nina Ð aştepta tot ajutorul. domnul F lorescu.Nina întoarse brusc spre el capul. Costel. eu am osu' mic... Nechibzuită. să 1" spuie despre cununia civilă. dar pentru siluetă nu e rău.. ■Ð Mai bine unul mai ult ! în adevăr. Se cununase numai civil: Ð Aşa cum ai dorit ! Ð spunea acru Nina... în ce privea pe Nina. dar nu era vorbă de aşa ceva... aşa că par siabâ fără să fiu. Costel asista fără em ie.. rămăsese unul fără întrebuinţare. ochii îi străluceau rai. Costel se uitase la Ana care sta c u ochii aţintiţi la el. ci în urmă. Despre traiul lui cu cei clin bandă nu le scria de obice i nimic părinţilor. robotnica. Merge ! conchise Nina şi îmbrăcase rochia. îi plăcea sa creadă că a făcut-o de bunăvoie şi chiar spunea că nimeni nu l-ar putea obliga. fireşte.. vii sîmbăta ? Ð Am să viu. Prea toate o dată ! M-am dăulat!. Se gîndea acasă.. Costel aşteptase gătit pînă se îmbrăcase Nina are trecea de la oglinda cu trei feţe la cea mare a şifonierului : Ð Pui ansamblul... de profil... care păre a umilită de tot ce se petrecea. Ce mai voiau de la el ? Se făcuse publicaţiil e. declarase : ■Ð Dacă poimîin mergi la primărie. sau s e zbătea.Ştii ! Ð vot către Ana Ð. apoi împreunase coa tele Ia spate.. mă omor. Totul se dărîma : casele aveau să Ii sigilate sus. scuturînd de pe ochi şuviţele parului negru . la Brăila. Nina se sculase de pe divanul pe care sau lîncezea... Ce. ceea ce îi bombase pieptul . şi. aşteaptă · de-a gata. ce zici ? Am slăbit mult ! Ð constata. dascalu Petre avea cri/a l ui de reumatism şi trebuia îngrijit.. Ð Te culci la fetele oamenilor şi. îi anunţase un mandat ¹pentru mutare". Nuntă cu sil (Nina. Ð.. Ce frică ii era ! Nina vrusese sa-l spe rie. Auzi ? Ð se adresase soră-si. ■Ð Am slăbit. de trei sferturi.. după încetarea mişcării... cu astea. Avusese şi el de martor pe bărbatul gazdei lui. numai cu ane-voinţă şî . Ridicase ochii acum sp re Ana. fac i mofturi ! Costel căuta dacă nu cumva în adevăr căzuse sub apăsarea vreunui alineat perfid. dar nu se supărase.. Era cu totul altceva. fireşte ! Am zis că nu viu ? · Ana venise iar la uşă după el ei. care trăgea buza de sus peste cea de jos. Exageraţie ! Femeia trebuie să aibă puţină carne.) Cununia fusese o soluţie.. Acum. . Se temuse nu cumva să vie la Bucureşti pentru a-1 ajuta la mutat.... Protopopescu a pri it sa fie martor. .. nu era cine ştie ce greutate.. tot iei permisie pe sîmbăta.. E la modă să fii din c ce mai subţire. â Ana auzise ... avea un privilegiu : era singurul ce nu ment a să fie bănuit. adresîndu-se Anei. ■Ð O să fie acum unul prea mult Ð se îngrijorase Ana. logodnă "lungă. printr-o carte poştală de cîteva rînduri . era bărbatul Leontinci l se mirase : pe Leon-tina o concepea fără bărbat .. Mama-sa. vii din ajun... Nici gînd. ale ! Ð se examinase cu atenţie. erau lucruri în care credea că ei n-au nici un amestec. Atîta pierdere. mici cu lumina fixă. lungindu-i bărbia. şi luase cu el şi pe Ludea. Ð Noi slăbim şi dumnealui. huzureşte.. De aproape trei săptămîni. Cei care ar ti presupus ceva ar f i greşit. Alături de N ina. cînd e la însurat. pe Popa Tatu. nici dulce. poate cam amara. nu d e atunci de cînd plecase de acasă..

Un cunoscut al lor. Să se mute. Economia era deocamdată unicul simptom al căsătoriei. cu o dunga între sprm ceoe. Ana sâ nu-î spună î Nici Ana n-ar fi crezut. în urma unui avertisment al dire ctorului cu privire la ¹mahalagisme". Sîngele apă nu se face ! Acum n-avea să mai spună nimeni că a luat-o ■ Nina clin interes. nici nu-i plăcea să alerge. Iar subsol ! Ð Altceva mai potrivit nu s-a găsit. nu ştii că nenea c falit şi de supărare nu se întoarce în ţara ? Ð De unde să ştiu ? Ð Credeam că ai aflat şi nu spui nimic din delicate icateţă. de mirare. Se arătase vexat. Ar fi putut lesne afl a Ja birou.. Cele dou ră. dar acum trebuia să i s e spună Ð credea Nina. <je griji pe care avea el să le afle. Nina îi lua socoteal a pînă la centima. se auzea uşa de afară trimită. făcuse totuşi o aluzie. ¹Las' că nu-şi mai ia vorba înapoi !" Dar An ia să aştepte pînă după cununie.. Casă ele familie !. Se pregăteau să iasă amîndoua în oraş. Ceilalţi. 54 Ð Cît ai în pungă ? Lnde e restul ?. Coşul ghicise că de zestre nu mai poate ti vorba . le învăţase să spună că sînt chiriaşe cu lu ar ce teamă avusese şi ce precauţiuni trebuise ca sa nu afle deocamdată Costel ! El vene a numai Ja orele de masă. care era portărel. Ð Ce zestre. Cum ?. Se închir casa din Popa Tatu ! O frumuseţe de casă. Atît de mirat că nici nu se întreba de ce talilnent e vorba. fiindcă Ana părea înţeleasă cu Nina. se apropia termenul cînd trebuiau plece din casă. dar nu atlase. De re nu-i mai părea rău lui Costel. Ð Prea deodată toate Ð repeta Ni na. Anei n părea rău ca l-au tras pe sfoară. Era s e pe Rahova : ]a etaj un croitor fost angrosist. . ocărilor.. Costel se bucurase 53 de plecarea lui ca de o fericire personală. totuşi şi dumneaei zorise cununia. Acum era gata şi cununia. Concediase cu oarecare regret camera în care locuise şase ani Ð■ trece timpul ! Ð şi se mutase cu geama ntanele la fete pînă se va găsi casă. dar aşa trebuise. i se dase aiurea un post mai bun .. dar faliment. subit econoamă. ca de obicei. atunci cînd el fi crezut să fie de partea lui.. toc dorise el ca fetele să nu mai stea sub acoperişul acela. mîhnit : n-ar fi crezu t. vrea să-şi dea drumul vânaturilor. Costel picase ca din cer. I Costel frunzărea zilnic ziarul.. Jar subsolu l la prima vedere nu-i fusese simpatic. pe acelea din misterul personalităţii. necum el însuşi.. ţinîndu-se de şale. Ce însemna ? De la Nina nu afla. dar Bonciu.. după căsătoria civilă nu fusese timp de amor.după multe demersuri le fusese permis a rămîne în camerele din subsol pînă la un termen ce s e apropia. tăceau. Ð Un cartier unde-ţi poţi pierde urma de prieteni ! Ð Da de ce ? întrebase Costel. Ð Tot se scuteşte chiria pe zece zile ! Ð spusese Nina.. dar ghicea că domnul Dragu vrea să rămînă ma t timp prin str<r-nătate şi Ia întoarcere nu mai vrea să stea cu ei. trebuise să caute casă. N-avea acolo prieteni Ð prietenii lui fu sese cei din bandă şi Lupescu. decît ce vrea ea sa-i spună. fiindcă achitase împrumutul cu mica ciobîndă cuvenită şi moş Dighiu considera omul upă cum işi piatea ori nu datoriile de bani. Nina avusese deci răbdare să tata şi Ana era mereu cu na sul ei lung în jos. la drept vorbind. P'ecase.. duşmanul lui. n-ai fi crezut ca Ana poate fi aşa de ascunsă.. casa asta se închiriază şi trebuie să ne mutăm. nu se grăbea. el ghicea. cu gropiţele adm-cite în obraji. N-avea pe cine întreba deocamdată. O vedea nervoasă. i peste săliţă g azda. Dar la averea şi la priceperea lui Dragu ! De as ia erau ele aşa de misterioase. Dintre cei de la birou. li mirosise lui a ceva rău.. cu moş Dighiu avea raporturi mai bune. Ea pînă la urmă nu vinovată. . cu preţul să o judece Coste cît de rău. explicase Ana. De noua locuinţă se dezinteresa. Ana clătina misterios din cap . Ð■ Ce ?. în subsol pe siînga.. cînd din uşa Nina spus ostel : Ð■ Ştii. ziarele se ocupaseră puţin de Dragu. mojicul . Pe Nina o plictisea ca trebuie sa se ferească şi mai ales de Cost eî. Ce. Fără plăcere. Ana încă ezita. el nu se pricepea şi n-ar fi vrut să fie nevoit a-şi da părerea şi.. Ð V rei cumva să-i ai pe cap ? Dimpotrivă. Putea însă atla în orice minut de la oricine. omule ! Ð pufnise Nina. ei.... fiindcă erau altele mai s enzaţionale în curs. de ruşine. citea cu atenţie şi anun 'e la mica publicitate. cu ochii mai mari. Egoist batrîn ! Fetel e găsise în sfîrşit locuinţă.. probabil din d eprindere profesională. Costel nu dorea decît bă nu-i mai vadă. Scrisese ceva Moşu ?. poate şi d'n dorinţa platonică a cîştigului. Aşadar. Adu un şutai ! Cu cît ai rămas ? Nu se opunea..) Avea el nevoie să-i ţie cineva partea. dar se oprea de preferinţă Ia rubrica bursei.. şi Ana nu prea vorbea şi nici nu vrea s-o întrebe. Costel nu aflase. (De ce ar li fost Ana de partea lui n-ar fi ştiut să e xplice. se oprise amîndoua la aceeaşi casă şi o închinase ieftin... Falit! Aşa i se cuvenea satirului. slăbită. tocmai iahment! La un angrosist falimentul nu era . De altfel.

plătea oalele sparte.ui ! Numai că d. Costel. .

prietenii apăreau şi dispăreau de por unceală" Ð cugeta Costel. n-avea atunci hal. Aceeaşi st are de spirit. o avea şi Nina. era oarecum mîndru că etele depindeau de el. ca Ana plecase. n-o mai reţinea nimic şi n-o încăpea mirarea că astfel de întîmplare are o publicitate aşa mică. Ce-o mai fi fost. Mă duc la nişte prieteni !. Nu-i aşa. se jena .şi rîsese ca la Conserva tor : Ha ! Ha ! Ha ! Ana să se jeneze ? Auzi.Pe lingă subsolul din Rahova... Ð Te rugăm. Trebuie <ă ti făcut spume la gura. f usese acolo şi se pierduse. Odată cununat civil şi cu casa închiriată.. dar acum. Dar promit torc. loc. ¹Iar secrete ! Ce prieteni ! în familia Dragu. Nici nu apucase a însurat. Costel e o îngrijorare. nu mai cercase . şi poate că şi ţinea la s Lucica. dar nu-i primise.... Singur el cu Nina !. chiar asta era. ce idee. Acum.cu Lucica ?. Ana avea dreptate... numai clin egoism oprea pe Ana ! Ana merita mai mult. cine ţipa mai tare ! Nina şi Costel se întreceau : Ð Ne laşi ! Nu se poate !.. răzgîndindu-se : A cum însă. Un avantaj tot avea subsolul din Rahova. dar cu o decepţie Ð despre indi enţa lumii.. Erau geloşi pe ea toţi. După ce însă totul fusese gata. cel al casei Dragu era palat. ce s-ar li făcut singură. nu se c oncepea menajul iară Ana. Ana.. în ■■■ 57 bilevel scria : . el o preţuia şi pe ntru firea ei bună.. Nenoroc ! Să se întîmple. Costel ?. deşi Ana se ocupa se de tot. in . d ejunul pregătit sta cald pe maşină.Fie ! Dacă sînteţi învoiţi ! Ð e Nina mutroasa.. începuse luna de miere sau cel puţin săptămîna.Zahărul >i căţeaua sînt în tinda şi cheia pe sobă".... va putea dormi dimineaţa un sfert. drăcoaica mica !. iar leneşă cum era.... Ana avea să stea cu ei la un.. din senin Ana de clarase că ea şi-a găsit de lucru şi nu înţelege să stea cu ei. Ce avere.'Omotos afirmată. nici vorbă. Sta c u el în mînă. Nina îşi luase bereta. care lui nu i-ar ii dat în gînd ! Pînă la urmă. Ale cui vorbe se amestecau ru oare. c adevărat. pe ace ea nu le ştia încă Costel şi i-ar fi plăcut şi ei să le uite. tocmai cînd îi cunos use el si cînd se încurcase cu Nina ! Se mira că nu se vorbeşte nimic la ei la birou.. dar 4. cînd t dincolo. Parcă el se bucura să rămînă singur cu Nina. Nina se văita că ¹nu mai poate". apoi îşi amintea că tot c eşte ceva. Avea dreptate : hoţia. Ce-ţi vine !. la poziţia şi la capitalul lui. Ð Ce capriciu ! se mirase ironic Nina. Să nu te jenezi de noi. Vai de capul meu zece zile ! Ce vrea să zică ! Arc să-i iie greu cu c asa ! Aşadar. gata pregătit. Ð Să ştiu bine că plec şi eu ! (asta era Nina). era cu luna şi mai ales aproape de bancă . Ð Lin faliment î ? amintea Ana.. că dase drumul secretului . înţelegea să protite. se bucura fireşte că e singur cu Nina şi ca va profita de drepturile cîştigatc scump. Adio. Nici vorbă nu e !. ofensa asta sa nu ne-o fa ci ! Cc-i al nostru e şi al tău ! Costel găsise o suplică pe placul Anei. aineninţînd că pleacă şi ca dacă Ana nu ced ebunise amîndouă.. Conservato r ! Se uita la Costel parcă-1 cîntarea şi nu atîrna cit se cuvenea. Ai nevoie să te odihneşti ! îţi dăm ncediu pe zece zile ! Ð Nu mă sperie pe mine munca ! Atunci. Fireşte. Acum insa. Cînd Ana îşi amînase cu o zi plecarea. negli jentă cum era ! Vai şi de capul lui ! Ana avea sacul mic de drum. Se gîndea la plecarea semnificativă a Anei şi simţea oarecare dispoziţie voluptoasă.. A doua zi plecase în lipsa lor. Ceva vag în raport cu ¹sic transit" Ð nu nimerea cum suna zicătoarea.. Nu părea buc asă să rămînă în doi.. Doua camere îi trebuiau lui ? Avea sau n-avea neva stă ?... lăsind un bileţel pe masa aşezată din vreme . Costel făcea socoteala că are sa ţie casa cu lefşoara lui . tristă ca un cîine gonit : Ð Nu plec chiar îndată Ð zisese Ð. Ce timpuri ? N-ai fi crezut sa i se poată inttmpla aşa cev a lui Dragu. 1:1 nu era pasionat de fel ul !ui Ð o dovedise logodna lungă Ð. un singur tramva i de luat şi mai nimic de mers cu piciorul ! Cînd venise ziua mutării. Dar nu mereu ! Ð■ Ai muncit mult. bîrfind-o... Deocamdată Nina îi atrăsese atenţia că prima lună la chirie au plăt o ele. Cine 56 mai plătea pens ionul ? El în nici un caz.. vorba ceea Ð şi se vorbea de plecare. plec mîine.. Ð. nu numai din interes. îi plăcea că nu se vorbeşte.. Odată refuzaţi... urmărirea judecătorească. fiindcă. draga.. Er a doară un eveniment. Ce-or ii zicînd prietenele şi b La început venise. cum bine bănuise Ninon ! Ce delicateţă ! Costel acum se simţea şi el jenat şi tot zelul am oros cu care în primul moment primise absenţa Anei căzuse. Vroia Ana sinc er să plece sau nu vroia ? Răspunsese cu glas pe jumătate : Ð Fie ! Apei. domnule. Să nu te jenezi mai mult ca pînă acum. Aşa şi era normal ! După plecarea Anei. o jumătate de oră mai mult. El cum rămînea ?. Erau doar însurăţei ! Era potrivit să rămînă singur cu Ni convenea.. pe două săptă-mîni tot trebuie să lipsesc.

pe canapeluţă.seara clintii. la înt oarcere găsise pe Nina culcată de-a binelea în pat şi. o perină şi o plapomă p e i le . Costel după ce făcuse un comision la bodega care sa închidea lîrziu.

care umpleau scaunele. săraca. plecase la un birt economic pe aproape.. era mai bine aşa : ei trei. cînd treceau la ci alături. duşi erau !. ca şi cum nu auzise. nu ca Nina Ð şi îi spusese sa plîngă în voie. Ninon nu-1 mai refuza şi el era rezonabil. Ð■ Eu am cres -o ! Ð zisese cu parapon. \ şaptea zi . cum la un moment se temuse ca nu cumva Costel.. A doua zi Ninei tot nu-i trecuse capul. Aşadar. isprăvise banii şi. Nina însă n oraş cu Ana : eveniment. Nina se restabilise. la comandă ? O întrebase şi nu-i răspunsese . cercase a consola pe Ana : că. Buimăcit. Ana găsise că are dreptate şi că are dreptul să ştie '■adevărul : cum Nina nu a de faţă ca s-o împiedice» povestise lui Costel de fuga Lticicăi cu Dragu şi. nu-i putuse cere şi pregătise numai cartoti copţi Ð tot simţise ea că a î ceput să se îngraşe. avea pe ca pijamaua du ngată mauve cu galben. se va fi gîndit pesemne la Lucica. toate păcate e şi pe ale celorlalţi.. Nina primise. după ce va afla. totuşi. îşi plîngea. nu o mai dureau nici şalel . cu femeile. S-au dus. şi ce o să mai fie ! Costel se roşise de con trarietate : iarăşi mistere ! El nu Ştia niciodată adevărul şi se făcea caraghios fiindcă nu pus la curent.: un avans de la ea. mai ales că seara.. Costel. Lucica. a cincea /i se certase pe tema asta ca ţi ganii. îşi regăsise mina bună. Avantagiile omului însurat îi apăreau pe zi ce trecea. pînă şi Nina se arăta voioasă şi camera era plină de stofe croite şi de zgomotul maşinii de t . Ð Nu e numai Lucica. Costel.. dar acum. cum ar fi crezut ! Costel o bătuse pe umăr Ð ce slabă era. înţelegea acum să-i pretindă să-şi facă datoria fără mofturi . Costel îşi făcea socoteala că Ana era o fire închisă. Nina îşi pregătea îmbrăcămintea de zezon : Ð Reparaţii ! Ð■ suspina. în viaţa asta regulată. la vîrsta ci fragedă. dar fără de pasiune. cu nasul ascuţit. Protestase : Ð Cum aşa ! Nina se sculase îşi luase în braţe perinile şi plapoma mutase pe divan. cum că abia putuse obţine să ridice mobilierul lor. Nu cumva domnişoara Ana stase pe la vreuna ca Leontina sau ca moaşa ? întîmplările urîcioase din urmă stricase caracterul lui Costel. luîndu-i apărarea. binevoise apoi a explici tă o doare capul . furios. petrecuse. care nu ştia sa ţie socotelile. se simţea jig nit. dar Nina se st rîmbase. ceea ce îi atinsese amorul propriu. care vorbise cu ochii în lacrimi acum dase drumul plînsului. Nina care ieşise în oraş se întoarse plictisită şi capitulase. Da de ce nu iau spus lui. la pension. să le lase şi el baltă. care nu putea suferi pijamaua la temei. da drumul la şuvoaie .. Fată bună.. Deşi Nina era aşa de rece. Despre faptul că nu fusese întîiul. r simţitoare . în lipsa Ninei. dar bănuiala şi iron părăseau lesne şi regreta gîndurile urîte ce putuse avea despre cumnata lui.. Să se ocupe el.. sînt multe ! Ð răspunsese Ana.. Ana era tot slabă. pe Costel Ð care avea m are delicateţă Ð prezenţa invizibilă a Anei îl făcea sobru. da» fiind ca era luna lor de miere. ce a fost a fost.. Unde o li stat Ana de o găsise Nina aşa. se lăsa dorit uneori.. zvîrlind pe celelalte lui Costel. fără ceilalţi. avea cumnată. ca trebuia să doarmă în pat. contra obi ceiului. în tăcere.. nici n-av usese iluzie şi nici nu da mare atenţie. şi în ade Dragu. a patra VA cercase să o sărute. să se u urmă. cum din ajun n u vorbea cu Costel. Avusese e! dreptate să nu se pripească . era tutorele . dar . Acum.. a treia zi aştepta-. Lui Costel îi plăcea eminine. os gol. singuri. mulţumită de măritişul Ninei. belele ! Ana sughiţa.. Care pension ? Cine ştie unde or li !.arătase lui.. fotul s. purtată parcă departe de gîndu i. Avea totuşi un scrupul să se culce în pat: dacă e vorba că are migr nă. Lucica se putea întoarce sp re bine.. ei. Costel n-ar fi putut să spună dacă se bucură 58 sau nu. din vorbă în v de 5S J toată escrocheria şi cum era pus sechestru pe avere şi avea să fie condamnat Dragu în lips a. Costel se clătina într decepţie şi milă : auzi !. Avea nevastă. care să dureze la toate necazurile. a şasea zi Nina. de aceea într-o zi. şi mirosul bucatelor de ca<ă.. ba chiar într-o seară Nina fusese luase iniţiativa. Ana nu era o fiinţă tare. răbdarea învinge. N-ar ii crezut nimeni ca o iemeie cu ochi aut de focoşi să fie aşa de rece î Dintr-im punct de vedere Costel se lin iştise : era cochetă dar n-avea temperament. cînd cu afacerea Lupescu. familie ! Ana luase din nou conducerea casei şi totul mergea pe rotiţe . colorate. Costel. Cum să le lase ! Biata Ana.

căci chestia confr untării Ninei cu părinţii lui prezenta pericol de ambele părţi. pe care Costel. Ce vulgară era Nin oi ! ! E asta în stare de ceva '. Furia Ninei se dezlănţuise : Ð Cum ! Ştie !.. Cît o să aştept ia sosise.. Destul de supărată şi Nina. Ð Ce molturi erau astea ? Ce miorlăituri ? C u pumnul în obrazul Anei. Ð N-ai avut.. pe mine nu mă cheamă Elena Dragu.. Nu e numele meu. de la Conservator : aşa cum fusese casa lui Dragu de pe Popa Tatu. adică. Era cuvîntul de predilecţie al lui Ninon. fata elegantă de pe Calea Victoriei.. . ce ?. trecuse după perdeaua carcpărţea divanul de restul camerei. Eu n-am avut în neamul meu faliţi ! Ð nu-1 insultase Nina adineaur i ? Ð Se înfuria : Nici faliţi. Ce ar fi făcut el dacă ar fi ştiut dinainte de toate năzdrăvăniile : faliment fraudă... dar Gostel avea impulsul sa se ape re : Nu. De ce plînge ? V-a rtat ? Aţi înnebunit !... Prudent. cu mese yi primiri. Abia o lună după nuntă... nu scotea nici o vorbă.. din floricele ! Eu n-am văzut pînă acum pe nimeni din neamul tău şi sînt nevasta ta . care tremura.... Nu sta ca o muiere şi mănîncă degeaba !. ic luase. puiule... Poftim ! Ð şi aruncase Anei.' Pe Costel.. uneori Costel închise ochii să n-o vadă. altfel Nina îi abătea sigur ceva cu Brăila. Ð De ce plinge ? Ð lui Costel care nu înţelegea ce se întîmplă... la care veneau şi miniştri Ð■ adică numai unul.. Hîrtiilc n-aveau nici un raport cu măritişul. trebuia să aibă răbdare.. Noroc cu astea. el se va ocupa.. mic.."* Noroc !. domnule Petrescu ! Iar părinţii lui nu vreau să audă de Conservator şi de ^mondenii " de la Bucureşti.. plînsă.. Nu alergăm singure după tot.Ce-i dai ăstui a hîrtii ! Ce să iacă cu ele !. Ce cuvinte nesocotite ! Dar erau zise la supăr re ! El nici n-avea timp !. nici.. luaţi-le care vreţi î va !. . aţos. cu cît s-ar fi ştiut mai nedorită... Ð Ce e lătratul ăsta ?. De ce L-ai spus ? Cine era în drept să-i spună ? Eu ! Atunci cînd credeam de cuviinţă ! Cine era stăpînă acolo în casă cerca să apere pe Ana .... cu aerul cuiva care ştie tot. Ce n-ai avut în neamul tău ? N-ai avut fiindcă neam de neamul tău n-a avut parale şi nici nu ştie ce e aia banii şi ¹afacerile". nişte hîrtii timbrate. Mai suspina încă. e.. Cine i-a spus ? Ð smulsese hîrt ilc timbrate şi le înghesuia în inimile Anei... Şi parcă ai vreun neam ! Pentru mine eşti clin flori. nu mondeni.. fiindcă aimse prea mult de ea de la alţii... erau citaţ ntru fete ca martore în cinci acţiuni judecătoreşti intentate împotriva lui Dragu.. totdeauna acel ¹du-te-vino" al v orbelor Ninei îl zăpăcea. care nu putea suferi să aibă de-a face cu justiţia. Cînd se lepăda de măritiş. oameni cinstiţi. De asta e vreme. hazliu Ð acelea toate nu făceau de părinţii lui.soartă rea !. Poate nu se mai însura şi rămîneau.. Ð Ce Elenă ? Ð■ Costel. Bine tăcuse că l-au cruţat. Căsnicia îşi utăţile ei... Apoi porţia lui Costel. sărmanele.. Eu m-am săturat pînă-n gît de măritiş. gata şi ea să plîngă. numai că n-o lovea. cu cît el singur nu ştia cum şi de ce s-a însurat şi era greu să convingă pe alţii un lucru lor displăcut şi de ale cărui avan-tagii el singur nu era prea convins. şi mai ales de Ninon nu vreau să 60 audă.. Aşa cum cunoscuse el pe Nino n... cînd îşi valorifica drept e-i putea înţelege două ! Acum se lega de neamul lui ! Prudent.. Ð O iu besc ! ar fi fost singurii! argument valabil. îi spusese odată : ¹Am auzit că la Brăila frumos. care ieşise de d upă perdea. se oprise totuşi a zice ¹pungaş" Ð simţea ca s-a ca venturat.. Ð Nu trebuia cu să le primesc Ð ina. şef proaspăt. Dispoziţia lui indulgentă şi protectoare tusese întreruptă de Nina. spusese bosumflat : Eu nu mă ocup de nimic c e priveşte pe Moşu !. Costel scrisese la Brăila o scrisoar e pe care asudase ticluind-o şi prin care le anunţa ¹bomba" căsătoriei lui. Ce fiinţă !.. tugă ?. Cu atît mai greu de scris... Ana pus ese hîrtiile pe masa şi nimeni nu voise să şi le însuşească. cu atît s-ar li încăpăţînat să-i cunoască.. Poftiţi ! Pînă la urmă.. care intrase ca o f urtună ţipînd : Ð Unde eşti ? Un ceas o să te caut ! Ana.. fiindcă Nina.. cînd o cunoscuse : Ð Noi sîntem mo ndeni.. dar mai simpli . Nu muncim singure (plural) . n-o iubesc !... tăcuse.

. pentru chirie. împodobită cu fraudele lui Drag u.surpriza" nu venise răspuns de la Brăila.. Acum cînd trebuise să le scrie părinţilor. lipind plicul cu marcutele. la început. Mincinos. spusese e ce nu-i dai singură ! E munca dumitale ! Ð Nu ! Nu ! Am făcut economie de la banii d e mîncare. dar Costel nu prea avea acum timp să se gîn-dcasca la cei de-acasă deoarece viaţa acolo. tot pentru a o lua de martoră. el nu voise să se însoare. cum şi flirtul l ui cu Nina.. se temperase din dorinţa de a f i băiat la moda. ocara. moaşa. 63 Cînd lipsea Nina.Mai era şi reputaţia fetei.. se certau tot impui cît era împreuna. Ana îi luase mîna. tot trebuia mai curînci sau mai tîrziu să le spună părinţilor adevărul neori.. dar puşcăria lui Dragu. Nu ! mai bine trecea to t el pe acolo. Costel se gîndea la divorţ.. . Ð Ce sa pof tesc ! Ce mă interesează pe mine l amilidumitale. apoi pleca în camerei la maşina de cusut. de anul trecut . dar îi cre afară de ritmui vremii... masă. confidenta lui din copi lărie. Leontina.. Ð Ai rochii şi pardesiu noi. Biată mamă-sa.la faţă" şi după viaţa lui frum une. ştiu ! Ð îl liniştea.. dar mai ales de cînd Ni na era uneori noaptea drăguţă cu el. El nu înţelegea ce vrea. trecuse pe acolo înadins să întrebe daca a veni t ceva pentru el şi simţise o părere de rău după camera lui . aşa cum o făcuse. care o putea pricepe. pe la gazda veche. iar mirarea lui. căci acum lua de cusut tr-o y. în fiecare luna. Stasc la gînd dacă să mai trimită scrisoarea . şi taptul de a le scrie abia după o lună.. lemne şi atîtca altele. ca şi cum nu-i putea lua deplin parte împotriva Ninei. Bani da el destui. părăsise ideea unui divorţ pripit. Aşezarea nouă nu-i părea nici sigură şi nici glorioasă. Nina îi cerca bani şi. însurătoarea lui. Ana intervenea pentru împăciuire. înainte de cununie şi chiar după... de pantofi o sa facem rost şi pălăria frumoasă roşie e tot la modă. Costel îşi stima părinţii.. El îi explica Anei că are leală destul de frumoasă Ð trei mii de lei Ð că n-arc datorii ca alţi băieţi. Stase la îndoială dacă trebuia acum să dea mamă-si adresa nouă. odată scrisă mai bine s-o trimită. Ð Ştiu. pe loc. fiindcă navea de unde-i da. măcar şi dascălul Petre. dar Nina vrea bani pentru rochie şi mantou. Ð Pohim ! Am scris ! spusese Ninei. Cobe !. ţipa. avea un argument care în parte reuşea: I Ð Ne aud vecinii ! Ne aude proprietăreasa ! Ð O să ne d ea afară clin cauza ăstuia î sfîrşea în şoaptă ^Tina readusă la realităţi : se adresa Anei ca toră. că ea 1-a iubit pe el... mai ales acum. cerea... totuşi scrisoarea acasă era nevoie dt făcut.. şi nu din cele plăcute ! Singurul băiat !. de îndată ce Nina nu era de faţă. ■Ð Ştiu ! Ştiu ! şoptea Ana lucrînd. fuga cu Lucica. Ia ! şi dă-i pentru pantofi ! Atunci abia simţise hîrtiuţa boţită în palma lui. De cînd te cunosc. La scrisoarea care conţinea . Ce surpriză aveau sa aibă. Ð Eu ţi-a calea ! Calea ta o ţineam eu ! Infam !. iar cînd era mai tare supărat îi punea în tăcere mina pe umăr... civi l ■Ð nu. depăşea ceea ce ci însuşi numea ¹ritmul vremii". Lupescu tot să fi fost ritmul vremii. nu sta mai mult de vorbă. şi el n-avea de unde. Costel crezuse că nu e momentul potr ivit pentru o lecţie de cuviinţă. iar căsătoria lui.. De anul trecut ! Auzi? N-aveai cu cine te înţelege. Nu se prefăcea Ð plîngea cu adevărat: Ð Eu care aveam de toate ! Ð Nu te-am luat cu sila ! Ð Cine mi te-a scos în cale î Ð Mi se pare că dumneata rm'-aî ţinut calea destul ! «. de care avea respect. Ð la ! Ia ! Ð şopt na cu ochii împrejur.\.. Ð La modă ? Ce ştii de . Idiot !. apoi plîngea. care îi dezvăluiseră din secretele vieţii bucu Obiceiuri pe care le primise mai ales în teorie şi în special în ce privea libertatea mo ravurilor sentimentale.. era pe zi ce trece mai rea. Ultima scrisoare mamă si i-o scrisese tot la vechea adresa . plus pălărie şi pantofi. Costel se adresa şi el Anei. sta inert aşteptînd. din nou i se părea că el n-a iubit-o pe N . Nedumerit şi niţel jignit în demnitatea lui masculina. îmi merge numai rău ! La anume moment. Cu ritmul vremii Costel făcuse cunoştinţă în momentul cînd intrase în bandă cu băieţii. deşi erau singuri.

Ð. ba şi Lu-cica ! El ţinuse la Lupescu. apoi pierduse răbda rea şi mîncase. Nu fusese ! Acel contact.. El nu putea sosi tîrziu la birou . în adevăr prea mult.. inteligentă şi capricioasă. un păhărel de pelin cu încă ceva Ð un preparat al ei. Nu-1 ofensa în fond. Fata urîtă. domnule. Ð La cîte venea în celelalte zile ? Ð Pe la trei-patru. săraca. dar nu-i zisese nimic. nervos. o stare de lucruri. nu mai aveau unul cu altul aproape nici un contact. neputincios. pe deasupra şi ceartă ! Era prc'} mult. de cînd cu tapajul de atunci.. îl simţea ghem . care era o canalie dar era distins: ¹N-au divorţat dar nu mai au nici un contact !" Ð spusese cîndva. îl auzise de la Lupescu. Cv hîrtia de cinci sute în mîna.. îl mai iubea ? Nu-1 mai iubea ? De iubit îl iubise. Făcea pe Ana să plece n odaie. ruşinată. Ð E pentru prima oară ? Ð Da. căci da numai strictul.. ¹stomacul e un zgîrci şi capătă i !" з spunea mamâ-sa. 64 » Ð Logodnicul G5 Nina era frumoasă. necum vreo nădejde de amor. pentru prima oară. vroia ca el. acum cînd se deprinsese cu el şi credea ca ' se cu vine. de fapt constata. de cînd o cunoscuse. Se indigna pe Ana : una. C redeai că c în căutarea unei soluţii. Pe atunci era menajat în casa fetelo r Dragu. cînd era logodnic pe Popa Tatu .nu sînt banii mei ! De la mîncaKe ştia el că nu prea se poate face economic. interzises e conversaţii particulare. Capricioasă ! Cuvîntul îl şi explica toata Purtarea Ninei !. cu cît de citeva zile Costel pleca la birou înainte ca Nina să se fi întors acasă. Sobrietatea e ua antrenament şi viceversa. nemernicule î Ð îi arunca uneori în faţ a. dar modestă î Fată bătrînă ! Ð îşi zicea indulgent şi la amintirea a ce se vorbea de satir. despre o pereche oarecare. lipsea lui Costel . în tot cazul era linişte.. Repetase întrebarea de cîteva o is plimbîndu-se prin odaie şi dînd scaunele la o parte. Doamna era amanta lui şi toa te amantele h. d r fi fost aşa: probă Nina. Contact era un cuvînt pe care Co stel îl socotea ca fiind foarte distins. mai ales spre sfîrşitul lunii . pe cîn d era mentorul lui Costel. soţul. Eu te-am făcut om. Aşa era ea.ih îndată ce-1 cunoşteau. Dascălul Petre spunea ca cei mai ameni mor fiindcă mă-nîncă supăraţi sau grăbiţi Ð aşa scria la o carte veche şi era chiar ade ele cu scandal pe Costel îl durea stomacul.. apoi îi luase şi îi pusese în poşetă fără un cuvînt de mu ase tot mută.. Nina îi azvîrlise întîi pe masă cu dispreţ. dar era se vede din acelea schimbătoare ! După abia patru luni de la nuntă. Ana era de treabă. în ce privea pe Lucica. n-avea decît să mă-nînce singură. iar Ana la astfel de cazuri U da. suflet bun . pentru ca Nina să fie mulţumită de el. ■Ð■ Să nu ii av de tramvai ! Ð Nu cred ! spusese Ana timid. da nu ripostau de teama directorului. Aşteptase pe urmă fără să se culce după amiază pînă la cinci. dar aşa era Ana. sa nu fie ceartă. ¹Prea puţin cinci şute pentru dumneaei !" Ð gîndise cu severitate Costel. Totul se explica prin aceea că Dragu era un satir î Asta era ! Satir ! în ziua acee a. Nina venise întîrziat la dejun Ð el era gata Îsă plece la birou şi se întreba pe unde umbl dumneaei. să-i dea Ninei. de Dragu : ca le avusese pe toate trei. Duminica aşteptase cu dejunul pînă la trei. o linişte pe care o putuse aprecia încă şi a doua zi şi a treia. din ele sa fie cinstită ! Pe Ana n-o concepea dccît cinstită ! Se întreba cu un fel de nemulţumire pentru ce Moşu nu se mulţumea cu Nina з bucat egească. îi dase banii de pantofi.. Ce folos ! Pe Nina n-o putea mulţumi cu nimic !. n'ci cu răul. avea un amestec de curiozitate şi pudoare : îşi muşca buzel e. după un tribut de admiraţie da1 neii se afundase în gînduri intime. Se putea în sfîrşit mînca fără ceartă. de aceea cînd îl întreba vreunul la birou : ¹Ei ? Cum merge cu însurătoarea !''.. . O femeie capricioasa ii părea ceva apreciab il. dar tăcerea ei cînd erau împreună începuse a-1 plictisi şi a-1 ofe a nu ieşeai la capăt în nici un fel Ð nici cu binele.. Liniştea în casă dura şi era cu atît mai deplină. care. răspun ea : ¹Bine ! Bine ! Am o nevastă frumoasă şi capricioasă !" Ceilalţi o ştiau bine pe Mina. fără frîu la gură !.. calculînd că pantofii noJ vor aduce poate o noapte ca beneficiu. îşi urau bărbaţii Ð pretindea Lupescu-Pînă la urma. Exagera. Dar Lupescu nu fusese c avaler. dar urîtă şi mai proastă..

avea acum socoteala lui. ii fluierase la ureche : ¹Ninon". dase lui Costel o păimiţă peste obraz Ð■ glumă sau cum ? tuse reacţiona căci gazda crăpase uşa. S-o fi supărat ? Ana îl privi apăsat şi Costel se opri... Acuma era cinci..Ð La patru. ce înseamnă ?.. afacerile ! De ce tocmai nevastă-sa ! Plănuise ca odată să vie înapoi de la birou prin surprin-■·' dere.. Şi cine te-a. Ce comedie era asta ? Ducea undeva rochii. Ştii cît e de ambiţioasă. să-i facă în necaz. Ð Ai rămas la vreo prietena. nu mi-a spus. Nina se întorsese abia la opt.. Băiatul adusese un taxi Ð■ nici cel puţin o birja Ð un taxi.. Nu mai putuse scoate de la ea nici un cu-vînt. care dădu din umeri cu o mutră aiurea. cîntînd o arie ' a lui Moscopol. Ð Vr ceva ? Ð Nu mă pisa ! Am mîncat ! Costel tăcea. procese... iar lipsea de-acasă. cînd aşteaptă lumea acasă ? Ð Zic şi eu ! Ð Ana se bosumflase. Umblase hai-hui prin Parcul Carol.. dar pufni -şi toca şi porni după băiatul care ducea geamantanul.. rugat să ie duci după ea.. iar mistere !. poate a rămas la o Ð păruse a descoperi Costel.. apoi se făcuse şase. Eu cînd am găsit-o. Pe bănci erau perechi Ð ¹Prostii!" -Ð ca cum el făcuse vreodată amor şi poezie cu Nina prii: grădini.. Ori poate se întorsese Moşu şi Nina îl vizita ! Nevasta lui la un puşcăriaş! Unchiul lor. drăguţule aţa puştiului....... Ð Acum a ieşit ! Dacă minţea. îl imita perfect şi.. duminica ! O fi rămas la vreo prietenă ! Ð Ce prietenă ! Se rămîne aşa la prietene... îşi pierduse drepturile ! Afară daca Nina alerga după afaceri..Dar ce făcea Ana ? Intrase ca să întrebe pe Ana şi ite vreo întrebare a gazdei. dar Nin făcea a nu-1 vedea nici auzi. . ■Ð Cum vezi.j dar nu mai era unchi. Nina fredona şi nu-i răspunse la întrebare. o întrebă Ana din prag. a plecat ! 1 Ð Unde a plecat ? 1 Ð Nu ... ideea lui.. Asta întrecea e obrăzniciile. ... să convingă la ce ceas se întorcea Nina. sau vrea să-1 sperie.. Dădu din umeri: ■Ð Am rămas ! Ð şi trecu dincolo să se dezbrace... Ana e ea ambiţioasă în felul ei.. a uzi ! Era taxiul de punga lor ? Ð Ce faci Nina ? Nu te gîndeşti ! Ð Ba mă gîndesc. dar camera era întoarsă pe dos : un geamantan deschis urcat pe divan şi ţo ale peste tot. De ce nu se arăta Ana mai îngrijată ? Ð Azi numai a înt iat.. Ast e două ascundeau ceva. ■Ð Ano. Ð Obraznic ! O auzise dincolo discutîn d ceva cu Ana : Ð Ei şi ! Borş ! Ð şi ieşise pe sală. . la croitore asă. să mă aştepte. De ce nu le făcea Ana. pe lîngă Costel. ieşim amîndoi ! A doua zi venise la şase Ð nu puteai lipsi de la birou aşa cum vreai ! Nina era acasă ! Ana arăta cu mîna spr e camera lor. uitînduse după femeile cari semănau cu Xina. dar nu m-am uitat la ceas cu minutul Ð spusese Ana în faţa acelei agitaţii. Aşa şi făcuse... Costel ieşi după ea pe săliţă. Costel trecu alături să întrebe p e Ana.... Se întorsese în camera lor : geamantanul e ra plin şi Nina se căznea «ă-1 închidă. Ð Pînă la urmă. Un băieţel de la chiriaşii de sus venis cu ea şi luă geamantanul... Pînă în ultimul minut încă crezuse că e o glumă. apoi minţe Ana ! Mîine sa-i spui te rog să nu iasă. 63 67 Ð A ! Te-ai dus după ea ?. Ce neam îndrăci t! Nu puteai bănui aşa draci de femei îndărătnice ! Nici măcar nu putuse afla unde a găsit-o Plecase şi el de-acasă şi se întorsese abia seara după noua. Ambiţioasă cum era ! O întrebă. care ridea înfundat.

regreta atunci adulmecarea lui nesigură ■spre voluptate de la ceasul acela .. Trebuia numaidecît Nina să se întoarcă. nu trimisese. ce-i drept. poate că ar fi trebuit s-o ca mai mult!. El avea slujbă a doua zi. Ð Prea bine ! Ð spusese cu glasul din gî era nemulţumită.. Seara.. să fugă ! Gurios neam de oameni . cu glastre In gea murile soroase Ð aici întunecoase Ð. Te prosteai cu femeile astea 1 Nu pl eacă nimeni să se sinucidă cu geamantan plin şi cîn-î?nd cuplete : ¹Ninon !" Luase o cană cu pentru noapte . auzea pe Ana intrînd alături . era grav fireşte ! Orice s-ar fi întîmplat. boeru' Dragu trebuie să fi fos t pricina. ea se ducea acum seara pe la chiriaşii vecini. puteai preţu mirosul bucatelor şi asculta zîngănitul tacîmu-rilor şi farfuriilor. n-ar li fost din ce să i se facă atîta opoziţie. începuse a-i ta caracterul. după *e amintea lui Costel să-şi pună ghe tele la uşă. Ana se culcase după perdea. m eargă regulat la birou şi se dusese. Dar Ana era acasă.. dascălul sufla mai greu şi mamă-sa umbla atunci uşor de tot cu pantof ii de flanelă. cu g rderoba liberă pentru hainele lui. singur în odaia lor. îi făcea şi înainte ghetele. nici im dase anu nţ la ziar Ð cum fac unii Ð. nu în subsol. invitaţii. isprăvile lui erau probabil mai de mult bănuite. o rdinea încă netedă a camerei cu obiectele lui de toaletă înşiruite pe scrin sub oglindă. De unde ştia el că erau necazuri de familie ? E firesc. Ð De familie Ð nu întrebase. plini de secrete şi de ciudăţenii. Totul în bună regulă Nu mai avea cine face dezordine. în primele momente îi lipsea absenţa parfumata a femeii Ð Nina abuza. El se înapoie acasă la ore regu late.. a şi-o închipui ca pe o soţie bună. dar îşi motivase la birou absenţa. mesele curgeu aşa. Ana mai întrebase.. Pîna atunci o să-şi facă ghetele în oraş. sînt făcute la lustragiu. spusese cu glasul din gît ce avea cînd Chestia asta cu ghetele îl jena. nesigură ca un 'lucru de furat. La Brăila. Destulă glu mă proastă !. îl apuca uneori un fel de dor după Nina şi îndată o teamă de toanele ei.Acasă găsise ceva de mîncare pe masă. masa gata ca de obicei. 68 ui. nu era servitoarea lui . ca mai înainte cmd era burlac. vrea s-o găsească într-o zi întoarsă acasă.. pe timpuri... căci uaeî fete cam cochete. Dacă însă Costescu se gîndise anume la Nina. Costel trebuia ^. Aca spre sfîrşitul mesei.. dar nu dormea. atunci cînd ai familie. apoi o linişte neobişnuită. glastre de busuioc învoalt cu floare albă. dar alt fel venea lucrul cînd Nina era acolo. chiar de-a doua zi după dispariţia Ninei fie şi de nu -i era gîndul de fel la lucru. în care timp masa decurgea în tăcere. do-.vadă că de la direcţie i se înapoiase două hîrtii greşite. citindu-şi ziarul de seară.. spunîndu-i satisfăcut: Ð Ghetele. nu-i puteai bine înţelege. că afla el. cu aceeaşi teamă de a atinge subiectul primejdios. acolo. la Brăila. îngri jată parcă : Ð N-ai găsit-o ? Poate că Ana ştia unde s-a dus şi se temea ca el să ni: afle. Costel îşi luase se a Ana. ştiau deci toţi. Costel nu sufla greu.... Ð Ca să n teneşti! . Aci. nici unul în spusese o yorbă şi acum îl blamau. necazuri ! Ð se scuzase Costel către colegi.. Gostel acum nu mai vrea să afle nimic despre Nina. de pa rfum Ð. tot ea. Spre surprinderea lui. Mai bine nu se grăbea . ce-i drept. absentă de la un cămin bun. cît de grav. plecase să se culce. In cea mai mare pane. aşa că nici măcar nu mai era motiv sa fie certat cu părin stel spera totuşi ca Nina se va întoarce : ¹O toană a ei !". în aşteptare să se facă nouă şi jumătate. cu speranţa că o va găsi şi cu teamă nu cumva să nu mai găsească nici pe Ana : poate că boala familiei lor. îi da o satisfacţie pe moment. Cîţi parcă. de care ei toţi aveau părere proastă ? Nimeni d n ei mi-1 felicitase la nuntă.. Aproape adormit. după ce stase cu coatele să. A doua zi. Ana păruse supărata. Ana păruse supărată. cam uşoare. se bătea de douătrei ori cu mîna peste un căscat uşor şi auzea pe Ana călcînd cu papucii de casă Ð clămp a şi el vorbeau puţin. creaţă. ci afirmase Cos tescu. să ştii. Poate plecase cu vreun gînd rău. ei trebuie să fi fo st cătrăniţi» şi aici Nina plecase. fiindcă-! în rebase năbuşit de sui: plapomă : Ð Ai căutat-o ? Ð Nu ! Aşadar.:. totuşi după mîncare era niţel ostenit. Costel îşi amintis risoarea trimisa părinţilor. dar camera era acolo mai frumoasă.

după ce că era o.. dar cu bună cre re. şi pe Nina. Ð E destul. îi striga că e ceasul opt şi ce s-a întîmplat. cît despre bărbat. Ð Cum Dumnezeu ! Şi asta acum se supără ? El pesemne nu ştia să se poarte în viaţa de familie ! în sufletul lui era recunoscător Anei de tot ce făcea şi nu şti cum ar umbla mai binişor cu ea. o înfumurată aceea. nici nu se spălase ca lumea şi punea încă vestonul pe o mîn că cînd ieşise din cameră. care. chiar absentă..Ð M-am plîns de ceva ? Tot bufnoasă plecase spre fund.. îi venea un gust să-şi facă singură în necaz : să spună lui e ştie ea de Nina Şi astfel să afle mai curînd ce va zice şi ce va face Costel! "mă la urmă. care nu ştiuse să preţui scă ce dobînIs e : un bărbat bun. Ana se ţinea după el cu cafeaua cu lapteÐ Ai fost leneş Ð spusese ce glumeaţă. se întreba ca va fi cu ei toţi ! Zilele liniştite erau zile provizorii şi Ana le scu rma liniştea să vadă ce e sub ea. dar peste puţin ! Ea tocmai uitase grijile.. molatec. Ea.. pe Ana . şi trecutul din Popa Tatu. ■ Ð E vreo veste bună ? Ð o întrebase gazda.. explicîndu-i Anei... îi strigase doar plecînd : 70 Ð Nu mai fac ghetele la lustragiu Ð ceea ce abia pe urmă la birou îi păruse cam idiot. era glasul Anei.. Da ! Nina era stăpîna casei... ¹Nu e la rude cum nu sînt eu !.. citi nd ziarul pe toate foile.. Se dezmeticise . Soră-sa. sprintena cum era. vis rău Ð gazda i le reamintise. ca să nu plece. numai la Primărie... Ane i îi păruse drăguţ ceea ce i-a spus Costel şi dereticase toată casa.... Ana. schim-bînd chiriaşul ! Profitînd că Ana era în ziua aceea aşa de veselă şi făcea mare scuturătură : Ð Vine surioara azi ? Ð întrebase iar.. disperată. ea era măr itată . îl deşteptase bătăi în uşă us: Ð Jandarmii ! Visase tocmai pe Dragu între jandarmi. mă găseşte ! explica cu blîndeţe şi toţi o chemau domnişoara Ana !.. Ana.. timp avea sa-i facă ghetele în aşteptarea ^Jinei ! O stricată Nina. nici nu mai vrea 71 să-şi poarte numele . femeie gospodină şi cinstită. dar d in moment ce nu lăsau casa ! La adevărat vorbind. -Şi casă. Să se întoarcă Nina şi să nu găsească pe A Să fie el singur cu Nina ? Ar fi fost şi bine. Dar Costel în mintea lui ce crede a oare. o aştepta numai. dar mai ales rău. dar pînă cînd ? Ca şi ga da. plăteau la tanc ! La casă cu chirie ştii ce pierzi. dar Ana. să la rude în provincie cu afaceri. ^ şi plecase fundă dublă. pe unde mergea după lucru. Ana păruse surpr u ! Nu chiar îndată. El sorbise o dată din cafea şi se aplecas e să lege şiretul 1» pantofi şi să fugă.__e nu putea suferi pe Nina Ð de formă şi din curiozitate . Costel ţinuse lumină mai tîrziu. Unde plecase oare cucoana ? Ce era cu ei ? Mai stau sau aveau de gînd să lase casa ? De cîte ori venea vorba. dar nu ştii ce iei." Ð gîndea gazda. Ana_ar fi vrut la biserică. Ce era mai frumos ca o nuntă la 'serică ? Nina dobîndise şi un nume de om cumsecade... Se pregătea să-şi dreagă g eşeala a doua zi. ca Şi cul11 noaptea îi luase necazul. pusă la punct în trei ce ri Ð ca una de 16 ani Ð zicea gazda. în loc de moşnegi şi de puşlamale. Nici n-avusese timp să-i mulţumească. Ana spunea : Ð Aşteptăm pe soru-mea să se întoarcă în curînd. Adormise într-un tîrziu. tînăr.. ¹Fată . nu un Unie ca al lor. ea era persoana de căpetenie. îşi zicea numai ¹domnişoara Ana" şi da adres ouă. şi cu chiar şi aşa.. puţintică.. de ponos ul oricui. ce va fi avut de gînd ? N-o mai căuta acum. Ð Acu ! Acu ! La opt ş umătate trebuia să fie la birou .

o fi inţă aşa rece şi vicleană nu putea pieri . şi n-o vedea în minte.. spunea tot ce avea pe suflet.spusese.. totuşi uneori o cuprindea o spaimă de acolo. cu nebuniile ei. mare cum era acum. pentru ca darul să fie ma are : Ð Pe tine te am ca pe mama Ð. pe care o crescuse de copil . fireşte o simt şi eu.. Totuşi dorea ca într-o zi să intre na pe uşă. ele prea cochete. într-un fel anos r fi plesnit-o. Mai m compliment nu-i putea face. Pe mama lui o socotea sus de tot. povestea. să se mai curate ş: să iasă în o Ieşea în oraş numai o dată pe zi Ð■ înainte sau după masa de seară . să se plătească parcă. ca să scape. Dacă se potrivea cititului. duse Anei mătate.. cînd o punea la treabă.. dacă Ana vrea să facă ... Costel răm se surprins. fără de pereche. ca o maşină. (Bea mică.. dar să sfîrşească cu misterul.. era plăcut stel luase ziarul. Ð Nimic ! ' Ð Nimic ! Da plînge ai adineaorea ! Ai aflat ceva de Nina t şi nu spui. dar îşi amintise cu emfază că a comparat-o cu mamă-sa şi... El însă nuţ băgase de seamă. îi păruse rău de ce a spus. el. da ce să facem. dar Lucica fusese totdeauna un copil ascun v care se simţea mai bună între străini.. cu atenţie. dar atunci. ceea ce le făcea părtaşe. cînd vrea ea. Asta avea să i-o spună Costel odaia. An a se roşea. avea de lucru pînă tîrziu . ci mică de trei-patru an işori. atît era de închisă. după ce sfîrşise salata de cartofi cu mezeluri şi tăia în două un măr. Costel venise ca e obkei de la serviciu de-a dreptul acasă să-şi lase geanta. aşa cum era. nu cum vedea la birou pe unii : foşneau foile cinci minut e şi gata. Sa sa-1 înjosească ? De dragu' soru-si ! Se certau doar într-una. ¹Pe tine te am ca pe o soră" Ð vrusese să-i spună Anei. El ieşea acum vinovat ca n-a ştiut s-o ţie. cînd se apu ca.. aşa de frumuşică ! şi '·■ umpleau lacrimile.. Co ea darul să bage de seamă tor t Ð Ce e Ana ? Ce ai aflat ? .. era pornit : Ð Ştiu că-ţi lipsesc fetele. Căci pentru cine alt muncea ! Uneori o apuca un parapon după cea mică. dar o soră. ştia să fie mulţumito să recunoască. Pe vremuri Nina n-avea secrete faţă de Ana şi la orice nevoie îi cerea ajutor . Ana ticăia farf uriile spălîn-du-le lîngă maşină . Seara. Dar pentru Ana. înveselea casa şi. Destulă oboseală cu astelalte. într-o seară.. care îl jena totdeauna .. 73 ca să lase pe Ana să-şi facă treburile casei.cum îi spunea la două vorbe Xina. ea prea pedantă cu menajul ! Biata Ana !. un copil pe care-i îmbrăcai. cu ceva iz de mîncare. sau cu o codiţă pe spate la şapte ani. îi părea rău că a supărat-o pe Ana pentru o ingrată ca Nina. o făcea îndată. ţipete.. Lucica ! Auzi ! Pe Lucic a el o scosese acum din socoteli. Ideea acelui foşnet d ochii.. Ana strînsese buzele şi lungise nasul ei ac hilin. e drept că tot Ana le făcea pe cînd era acasă Nina. Cine să le înţeleagă pe femei ! Ð Pl m pentru Lucica ! Ð explicase Ana şi ieşise repede din odaie. îl spălai. pentru care munc ise o viaţă şi muncea şi acum. capricioasă. uşi pocnite în acel moment nu-i era neplăcută . citea încet. Lucica. mai adesea după prînz. cînd avea nervi. Iar mistere ! Ð şi se întuneca. f ireşte. Ana nu semăna de fel cu surorile . Strînsul mesei îl plictisea.. Şi cu atîta durere în ■suflet e sta cu el şi îl îngrijea aşa de bine Ð ca o mamă.. Ana avea un suflet de sfîntă. Nina. inei. să nu se mai întoarcă ! Ana n-ar mai fi avut răbdare ! De grijă nu-i putea purta . îl îngrijeai de mîncare. Era bine acolo Lucica. era o soră egoistă. Nu-» 72 plăcea Anei să stea singură cu el ? Sîngele apă nu se face i Tot ea era totuşi aceea care se agasa cînd el cerceta şi cînd da la mica publicitate. dar nu cuteza. zgomot.. şi îi avea des . dogoarea uşoară a maşinii stinse. pe la şase jumătate. fără sa ştii nimic din ce are în gînd şi suflet Ð pînă cînd se dase pe faţă ce a uflet: stricăciunea. nu altceva. şi Lucica. Cu ce intenţie spusese Ana vorb a asta ?. nu putea ' avea grijile ei! Mereu o băn uia ! Mereu Nina ! Era vina lui ca nu ştiuse s-o ţină.. era sinceră şi uneori cînta. şi mai ales făcutu aturilor. N-avusese succesul aşteptat. parfum. Nina în schimb avea suflet bun . apoi albea. Aşadar. prea rumeţe. era bine de stat în casă. nu putea plînge.. chiar dacă Ana o mustra şi o ameninţa că altă dată nu o mai acope a era altfel . violentă. de lo ul unde trăia Lucica.. înctpcau a pune ţara la calc. Afară turna cu găleata . chiar aşa. rîs. îi lipsea ceva. unde plecas e. pentru ca să dreagă mica cear deunăzi.

. Nu te puteai încrede.. dar Ana porni se iute spre paravanul de creton care despărţea colţul ei de restul camerei. în scrisoarea fără răspuns Ð de ce nu i-o fi l puţin mamă-sa! Ð scrisese anume că s-a cununat numai la Primărie. Costel. şi părea mai plină la faţă. C u o beretă pe cap aplecată în-cr-o parte şi un ac mare auriu înfipt în beretă. aşa fusese deprins şi aşa rămăsese. îl lăsase visător. Nu era doamna acolo ca să confi rme primirea. scoţ bereta : ■Ð Poate am întîrziat ! Ð ca şi cum nu ştia bine. n-avea decît.munca în locul soru-si.. făcea uneori un tur pe Calea Victor ei pînă la teatru şi la întoarcere se aşeza la Carpaţi cu un şvarţ . Cînd ieşea el dimineaţa la cafea. Costel se enervase. ce face ? Sc ! Sau ce ? Se făcuse şapte şi un sfert.. mai ales că tre cea timpul şi nici nu mai ştiai ce să crezi : se întoarce Nina sau 1-a părăsit de tot. cu roşu pe buze. Ana tot a întoarsă. numai ni paşi pe vîrfuri de pantofi care scîrţîiau.. Să fi vrut să strice căsătoria îi trebuia timp ca să divorţeze. fardată ? Pudră şi un pic de oşu pe obraz.. cu uşurinţă şi luase văzuse bine. manşete. era altceva. De mult nu mai mersese Costel la biserică. un cont de cinci sute.. Atîţi bănişori duşi la gazdă ! Sa se fi mut t ? Asta nu. ştia cît te leagă o iscălitură la Pr mărie. Ana recunoştea deci că are vină.. poate chiar în-tîlneau. căci în timpul din urmă se iscas e cheltuieli neprevăzute : sosise mici conturi de la magazine. mai ales că unii nimerise la bancă. îşi zicea acă Ana muncea.. din primele luni de sosire la Bucureşti. care. destrăbă ată în cheltuieli şi parcă nu în toate !. a zecea trebuise plătite." dar nu mai continuase. Uşa de la cameră n-o simţise. fusese nevoie de a face economie mare. toată ziua pe uliţă. Pe acela îl refuzase. care umblase cu legile. o panică de egoism. Cum. Ce-ar deveni el ! P ropriu-zis. şi la ce slujea ! Nu mai bine rămîneau necununaţi ? Cost el uita cu ce greutate dobîndise drepturile de soţ graţie numai cununiei şi îşi închipui pe N na trăind cu el ca o ţiitoare frumoasă. Se îndatora mult către fata asta în lipsa Ninei şi n-avea cum să se plătească. cu un voal m c lipit pe ochi şi părul ondulat proaspăt. cheltuială ! N u se gîn-dea. decît cum trăia înainte. prin excepţie. Aşa era Nina. trebuia să fie acasă. pentru ca la opt Costel să poată ieşi în oraş . cu atît mai necăjiţi vor fi fost.. dincolo în c ameră era totul aşezat. Ana surîdea stîngace. Centura aceea de elastic şi satin.. pentru el însă. pent ru o centură de elastic şi satin". la nouă şi jumătate cel . dimpotrivă privea banii.. De la un timp omul nu mai are gusturi de holtei. Dar la şapte şi jumătate. gulere. intra în vîrful elor ! Mai îmbunat. El era stăpînul casei. plătise mai alaltă eri luna de chirie.. ora mesei aproape.. ca soţ. îi venise o idee : pe uliţă cunoscuse pe Nina. mult mai devreme ca el. Ana nu era Ana. Un automobil! Accidente sînt zeci pe zi în Bucureşti ! îl cuprinsese pan ica la ideea că Ana putuse avea un accident. de cîte ori se ce punea : Ð Ce cununie ? O iscălitură acolo la Primărie ! Ð şi chiar aşa. fiindcă tot programul îi era schimbat. singur. Ð Ce-o fi păţit Ana ! Dacă în adevăr păţise ceva ? Un acciden abia se gîndea.. El economisea tramvaiul şi Nina risipea cu sutele : ¹Auzi. dar asculta orice zgomot dinspre săliţa lor ! în s fîrşit se auzi o uşă ! Ora mesei trebuia respectată ! Scăpat de grija accidentului. Dumnezeu să ierte. la casa lui. nic u era valabil fără biserică. . Mîncau la şapte şi jumătate cel m i tîrziu. ci o domnişoa ră.. Bine că nu-1 dusese şi la biserică. ce-ar fi s-o caute tot pe uliţă Ð dar renunţase. întinse pe sfoa ră. Să se dea în stambă şi să mai şi cheltuiască pe deasupra ! Mai ales că Nina ave întoarcă.Şi dacă o întîlneşte. un fel de a le spune : ¹Nici nu e valabil dacă cumva nu vă place !" Pentru dascălu Petre şi mamă-sa. Nina tot avea să se întoarcă Ð să-i găsească pe loc unde-i lăsase Ð şi chiar făr stel se simţea acum mai bine aşa. dar era religi os de acasă. şi ast pe dama !? El care ar fi jurat în numele ei şi ştersese tot . Costel o strigase autoritar : «Ana !. refuzate de n ouă ori. care era totuşi Ana ! Gătită ! Nici nu-i ştia pardesiul grenat cu nasturi aurii. Totuşi el. avocat.. apoi el cheltuia şi îi va face reproş. de plăcere şi din economie.. dacă întîrzia trebuia eapărat să ia tramvaiul şi mai adesea el făcea drumul pe jos. fetele astea Dragu erau mereu cu mistere. jenată. Nina însăşi. în adevăr.. Pînă la urmă unde putea sta atîta timp ? Ana trebuia să fi ştiut ceva. Dar Costel vedea roşu.. dar nu er a frumos din partea Anei să nu-i spună lui. care pentru el acum era o centură d e castitate. Dumnezeu ştie cu ce greutate. la Ana se gîndea mai puţin. ba uneori şi rufe mici : batiste. Costel se întorsese pentru a-i face totuşi observaţie. să se odihnească şi nici pe Ana n-o putea ţine deşteaptă prea tîrziu se scula devreme. şi atu ci ce rost mai au împreună el şi Ana ? Teribilă fată Nina ! Cît îl bătuse la cap să se cunune acum erau cununaţi cum poftise.

trecutul... trecutul cu Moşu. In raporturile lui cu Ana, trecutul fusese o umbră pe stima lui către ea, acum însă în urmă uitase, ca şi cum nici n-ar fi fost. La bancă, de cîte se isca subiectul căsniciei, el ieşea cu Ana înainte : Ð Am o cumnată Ð■ mai de treabă femei u cred să se găsească ! Fireşte, ceilalţi îşi spuneau în minte : ¹Bine că mai e una şî aşa !" surorile şi tu, orbule, nai habar". La fel îşi zicea el acum : ¹A fost ca şi surorile ei şi eu n-am avut habar". Se simţea dîrz. De unde venea la ceasul acela aşa împopoţonată ! Se ui tă iar la ea ; aşa, gătită, era aproape frumuşică, observă tot cu indignare, ca pe un semn de perdiţie ; urîţenia Anei era o garanţie relativă de cinste. Frumuşica ! Mai plină la obraz şi se vedeau ochii Ð nefăcuţi, slavă Domnului ! Ð albaştri ca ai Lucicăi, dar mici ca gămăliile a avea ochii mari, albastru închis şi cu gene lungi şi creţe. Odată, cînd aştepta pe Nina şi era lipsă, băgase de seamă ochii Lucicăi şi ce-i venise, o luase de bărbie ; javra de fetiţă iniştită, ridicase bărbia, se uitase bine la el şiÐi arsese o palmă. Nu văzuse nimeni... el n zisese nimic... gîndise numai ca ce se spunea de ea erau poate numai vorbe... Pe urmă el singur o văzuse cu I.upescu... De incidentul ăsta nu-i spusese niciodată Ninei, ca să n-o supere... sau ca să nu-1 rîda. Plecarea Lucicăi cu Moşu pusese vîrf : lui o palmă ş oşu... Nu putea înţelege nimic. Ana avea ochii mici de tot, dar albaştri ca ai Lucicăi şi cu gene tot creţe, băgă de seama întîia oară. Gura era urîtă, botoasâ, cu buze groase ce stau m niţel deschise pe dinţi neregulaţi, care împingeau ici-colo buzele şi arătau puţin colţii. Ac să nu se mai băga aşa de seamă. Cam prea osoasa, 76

Ana avea totuşi siluetă bună şi piciorul slab şi el, dar aşa ca azi, bine încălţat, nu era ur ior ca al Ninei, fireşte, nu găseai în tot Bucureştiul mai frumos ! Gostel se uitase ins tinctiv la mîinile Anei, care stau smerite ţinînd mănuşile } deşi înţepate de ac la vîrful de or şi roase puţin de leşie, mîinile erau mai frumoase ca ale Ninei ; Gostel se uita totd eauna la mîinile femeilor, nu de altceva, ca să vadă dacă mai are cineva mîini ciudate ca ale Ninei : mari Ð n-ar fi crezut Ð cu degete lungi legate noduros la fiecare încheiet ură ; din braţul alb, rotund, graţios, pornea o lopată bărbătească care dacă .opreai pe ea oc , te mira prin formă, iar dacă purtai ochii de la braţ la femeie, mîna devenea ciudată, agăţa parcă acolo printr-o glumă proastă sau adăugită după o operaţie. Aşa cum arăta azi cucoana An tea foarte bine face pe aventuroasa. Chiar dacă el ar fi întîlnit-o !... Se împăuna cu o d ispoziţie totodată agresivă către Ana ; sforţări cari nu durase însă mult. Se întreba acum ¹u ese şi de ce era aşa gătită" ? Poate la vreo autoritate să ceară ceva ; nu cumva iarăşi Ia Tr nal, cu afacerile Dragu, care încreţeau pielea lui Gostel cu teama permanentă de a nu fi implicat. Totdeauna Ana lua asupra ei corvezile... Sau poate ?... Iarăşi bănuiala d e galanterie, dar acum mai slăbită... Sau n-avea bani destui şi... Asta trebuia el s-o afle sigur, să dea bani mai mulţi ; nu putea mînca din aşa pîine, nici primi ca fata ceea să se sacrifice... Ð Unde ai fost, Ana ? Ð cu un ton de implorare. Unde ş: de ce ? Ana se roşise pînă în creştet, gata să plîngă.. La un astfel de ton nu putea rezista, nu era depr cu astfel de ton. Ð Să-ţi spun ! Atunci cînd întrebai mereu dacă ştiu ceva de Nina şi vreai s cauţi peste tot... m-am dus eu s-o caut unde bănuiam... şi... am găsit-o ! Un gest viu a l lui Gostel : reproş că nu î-a spus mai din vreme, sau curiozitate, sau bucurie că se înt oarce Nina... Ð Am găsit-o, dar nu ţi-am spus fiindcă nu vrea să se întoarcă. M-a dat afară : ! Ieşi ! Faci pe spioana !" Pe urmă jn-a chemat şi mi-a spus că e mai bine să nu te aţîţ, fică ea nu se întoarce, nici dacă... ·Ð Bine ! bine ! Nici n-o căutam ! La mine... cine nu mă P ace... poftim ! Ð arătase uşa. Şi unde zici că ai găsit-o ?. 77

Ana sperase că va scăpa, dar odată întrebata, nu putea să nu răspundă... Era datoare lui Cost l o explicaţie... Poate că ar fi trebuit să-i spună mai de mult... Poate el mai din timp ar fi avut ceva de hotărît !... Poate că divorţa... sau îi arăta uşa ! Un fel de febricitate o cuprinsese. Ð Am gâsk-o întîi la madame Leontina !...

Ð A ! Gazda veche ! Ð Da ! Ð se grăbise Ana. A stat acolo la început, cocmai pentru că o cun oştea ! Ð Cunoştea şi era cunoscută. Acasă, vezi bine, n-avca petrecerea de la madame Leonti na. Ironia lui Costel păruse Anei cumplită, pălise şi roşise pe sub fard. Ana era pudică, de aceea chiar Costel nu putuse niciodată închipui episodul ei amoros cu Dragu, accept at de toată lumea ca adevărat. La episodul acela se gîndea acum... Ð Acum Nina nu mai c acolo ! Ð lămurise cu un fel de violenţă Ana. Ð Şi unde e ? De ce nu e acasă, dacă nu mai e a o ? Indignarea lui Costel era scăzută, deviată, Ana însă era enervată, glasul îi era nesigur, răguşit de apropierea plînsu-lui. Nasul achilin se prelungea, fardul părea absorbit şi fig ura începea să-şi -reia aspectul de toate zilele. ¹Costel însă îşi repeta în gînd · ¹Nostimă na... la Leontina !"... Ð De ce nu vine acasă ? o întrebase maşinal. Ð■ Acasă ! Acasă ! Şi da ai vrea să se întoarcă acasă, ce pot eu ! Ce stric eu ! Nu e destul că alerg pe drumuri pe ntru dumneata să ţi-o caut ! Glasul Anii acum striga. Ð Mie nu-mi trebuie femeie care nu mă vrea ! Ð obiectase moale Costel ! Se temea să nu o supere, să nu plece cumva şi Ana. Asta mai lipsea ! Ar fi fost lovitura de graţie ! Ð La Leontina am aflat că locuieşte u n apartament pe Romană şi m-ara dus azi acolo... Ştiam că nu stă singură.-M-a primit numaide cît... Acela nu era acasă... Mi-a arătat rochii şi o blană... Ð Dacă aşa stau lucrur'le, nu s ai întoarce la noi. Costel rămăsese pe gînduri ! Ana acum se grăbea cu rochia bună încă pe ea servească cafeaua de seară. 78

Seara luau ca nemţii: cafea de orz cu lapte şi ceva carne rece Ð spunea Costel cînd se v orbea la birou de gospodărie. Ana îşi legase un şorţ mic peste rochie ; pusese pe masă un ca rton cu pateuri, îi tremura nuna : ¹Sînt de la ea l" Costel ezitase, apoi galant întinse se Anei cartonul să se servească, i se părea că stă la masă cu o musafiră. Cu Ana aşa frezată conversa acum diverse, pentru a o face să uite cele neplăcute ce i le spusese şi să uit e confortul pe care-1 dă femeilor purtările rele, să nu se gîndească şi ea la vreun plasamen t. Acum cînd vedea ce poate da Ana cînd e gătită, era îngrijorat pentru virtutea ei, dar m ai ales pentru confortul lui. Povestea anecdote auzite la birou pe cari nu le me morase bine şi cărora din pricina asta le lipsea tocmai ¹poanta", dar Ana surîdea şi trei dinţi Ð doi de sus şi unul de jos Ð treceau uşor printre buze într-un surîs, jumătate trist d cauza ochilor trişti şi jumătate arătînd o timidă desfătare. Manierele distinse ale lui Coste , anecdotele pe care nu-1 auzise niciodată spunîndu-le, îmbrăcămintea ei şi pateurile formau o atmosferă de gală. Strînsese pe o tavă resturile mesei dar nu se apucase de spălat vase le, fiindcă ar fi trebuit întîi să se dezbrace. Stase aşa cîtva în neacţiune şi tăcere, căci se verva lui de ocazie şi, cu o ţigară, rumega în sine ceva vag. Se sculase apoi, tot ne sigur pe ce vrea şi spusese că iese puţin să ia aer, întinzînd Anei mîna ca unei doamne oarec re şi după o ezitare apleeîndu-se să i-o sărute. Ana nu putuse la timp opri gestul neprezăzu t, dar pusese repede mîna ei libera peste cea sărutată, ca şi cum ar fi prins o albină şi se uitase uimit la Costel, care avea privirea distrată a cuiva care nu e acolo. Plec ase apoi în oraş ca în fiecare seară. Ana rămăsese pe acelaşi loc. De cînd se ştiau amîndoi, nu-i sărutase mîna ! Se întreba, se îndoia şi iar era sigură că nu i-a sărutat-o altă dată şi , i-a sărutat-o. Oare de ce ? Pentru că se ostenise sa caute pe Nina Ð îşi dezlipise palma ştîngă de mîna sărutată şi pornise spre treaba întîrziată. Se simţea ostenită şi s-ar fi cul ncase un ştergar peste farfurii căci n-avea putere să le spele în seara asta. De cînd niur ise tatăl lor, Pamfil Dragu, om cinstit dar frate cu Ion Dragu escrocul, Ana în fiec are seară spălase după masă, dar 79

Ana sperase că va scăpa, dar odată întrebata, nu putea să nu răspundă... Era datoare lui Cost l o explicaţie... Poate că ar fi trebuit să-i spună mai de mult... Poate f:l mai din tim p ar fi avut ceva de hotărît !... Poate că divorţa... sau ii arăta uşa ! Un fel de febricita te o cuprinsese.

Ð Am gâsu-o întîi la madame Leontina !... Ð A ! Ga2da veche ! Ð Da ! Ð se grăbise Ana. A stat olo la început, cocmai pentru că o cunoştea ! Ð Cunoştea şi era cunoscută. Acasă, vezi bine, vea petrecerea de la madame Leontina. Ironia lui Costel păruse Anei cumplită, pălise şi roşise pe sub fard. Ana era pudică, de aceea chiar Costel nu putuse niciodată închipui e pisodul ei amoros cu Dragu, acceptat de toată lumea ca adevărat. La episodul acela s e gîndea acum... Ð Acum Nina nu mai e acolo ! Ð lămurise cu un fel de violenţă Ana. Ð Şi unde ? De ce nu e acasă, dacă nu mai e acolo ? Indignarea lui Costel era scăzută, deviată, Ana în să era enervată, glasul îi era nesigur, răguşit de apropierea plînsu-lui. Nasul achilin se p relungea, fardul părea absorbit şi figura începea să-şi reia aspectul de toate zilele. ¹Cost el însă îşi repeta în gînd : ¹Nostimă azi cucoana Ana... la Leontina !"... Ð De ce nu vine ac întrebase maşinal. Ð Acasă ! Acasă ! Şi dacă nu mai vrea să se întoarcă acasă, ce pot eu ! C u ! Nu e destul că alerg pe drumuri pentru dumneata să ţi-o caut ! Glasul Anii acum st riga. Ð Mie nu-mi trebuie femeie care nu mă vrea ! Ð obiectase moale Costel ! Se temea să nu o supere, să nu plece cumva şi Ana. Asta mai lipsea ! Ar fi fost lovitura de gr aţie ! Ð La Leontina am aflat că locuieşte un apartament pe Romană şi m-am dus azi acolo... Ş iam că nu stă singură... M-a primit numaidecît... x\cela nu era acasă... Mi-a arătat rochii ş o blană... Ð Dacă aşa stau lucrur'le, nu se mai întoarce la noi. Costel rămăsese pe gînduri na acum se grăbea cu rochia bună încă pe ea, să servească cafeaua de seară. Seara luau ca nem : cafea de orz cu lapte şi ceva carne rece Ð spunea Costel cînd se vorbea la birou de gospodărie. Ana îşi legase un şorţ mic peste rochie ; pusese pe masă un carton cu pateuri, îi tremura niîna : ¹Sînt de la ea i" Costel ezitase, apoi galant întinsese Anei cartonul să s e servească, i se părea că stă la masă cu o musafiră. Cu Ana aşa frezată fi gătită, conversa verse, pentru a o face să uite cele neplăcute ce i le spusese şi sa uite confortul pe care-1 dă femeilor purtările rele, să nu se gîndească şi ea la vreun plasament. Acum cînd ved a ce poate da Ana cînd e gătită, era îngrijorat pentru virtutea ei, dar mai ales pentru confortul lui. Povestea anecdote auzite la birou pe cari nu le memorase bine şi căro ra din pricina asta le lipsea tocmai ¹poanta", dar Ana surîdea şi trei dinţi Ð doi de sus şi unul de jos Ð treceau uşor printre buze într-un surîs, jumătate trist din cauza ochilor t rişti şi jumătate arătînd o timidă desfătare. Manierele distinse ale lui Costel, anecdotele p care nu-1 auzise niciodată spunîndu-le, îmbrăcămintea ei şi pateurile formau o atmosferă de ală. Strînsese pe o tavă resturile mesei dar nu se apucase de spălat vasele, fiindcă ar fi trebuit întîi să se dezbrace. Stase aşa cîtva în neacţiunc şi tăcere, căci Costel sfîrşise v ocazie şi, cu o ţigară, rumega în sine ceva vag. Se sculase apoi, tot nesigur pe ce vre a şi spusese că iese puţin sa ia aer, întinzînd Anei mîna ca unei doamne oarecare şi după o e are apleeîndu-se să i-o sărute. Ana nu putuse la timp opri gestul neprezăzut, dar pusese repede mîna ei liberă peste cea sărutată, ca şi cum ar fi prins o albină şi se uitase uimit a Costel, care avea privirea distrată a cuiva care nu e acolo. Plecase apoi în oraş ca în fiecare seară. Ana rămăsese pe acelaşi loc. De cînd se ştiau amîndoi, Costel nu-i sărutas ! Se întreba, se îndoia şi iar era sigură că nu i-a sărutat-o altă dată şi că acum da, i-a să Oare de ce ? Pentru că se ostenise să caute pe Nina Ð îşi dezlipise palma stîngă de mîna săru ornise spre treaba întîrziată. Se simţea ostenită şi s-ar fi culcat îmbrăcată ; aruncase un ş peste farfurii căci n-avea putere să le spele în seara asta. De cînd murise tatăl lor, Pam fil Dragu, om cinstit dar frate cu Ion Dragu escrocul, Ana în fiecare seară spălase du pă masă, dar 78 79

acum era învinsă de ziua şi mai ales de seara turburata... Şi de ce îi sărutase mîna Co-tel c unei străine ? Se dezbrăca încet, adormită parcă, încîlcmd degetele prin haine, cînd auzise lui Costel care se întorcea ; atunci în grabă se vîrîse în pat după paravanul ei şi nu răspu la bună seara. Crezînd-o

yăruia. mama lui Costel le luase în primire ca fiind de resortul ei. Ð el adică ţinea la ei ca şi înainte.. nici ch iar mamă-sa.. Costel rămăsese îngîndurat. reparînd 80 81 şi înfrumuseţînd ca într-o casă proprie. căci nimeni nu 1-0 acorda. căci ce alt putea fi ! Părea a fi uitat că îşi pu cînd cîştiga existenţa cu acul. Pentru că ea ţinea partea Ninei sau pentru altceva ? Ana se întorcea cu gîndul la un trecut şters pentru ea şi pentru alţii. Cu Nina. I se păruse însă că a auzit atunci de ce Ana n-a răspuns cînd i-a dat bună seara V El se întorsese acasă curînd. Acasă la Brăila era mare tapaj . Erau în fotografie doi boieri Can-tilis. nu-şi acorda nici o importanţă. dar Ana era mulţumită ntru flori şi de faptul că vorbise împreună de părinţii lui.. Ea însăşi pierduse noţ ea unui eveniment vechi. şi acum iată că totul era îndreptat. îl trimitea de acasă pentru că se împiedica de el. Ana începus e cu un zel aprig.. La fapta aceea vroia poate Costel să facă aluzie că з sîngele apă ce ! Aşa credea Ana despre vorbele lui Costel şi ar fi vrut să nu fie aşa. Altădată. De mirare. Tot din seara ceea. de busuioc fraged. dacă vrei să se cinstească el singur şi să ţiÐ1 cinstească alţ era o femeie cum nu sînt multe. repeta Costel. îl trimetea ca să nu vadă dezordine. care era mai iute şi mai u spunea ca astea sînt mofturi şi că ii strică cu răsfăţul. mamă-sa explica atunci că pe un b ebuie să-1 cinsteşti din timp. d unde părinţii nu lipseau mai niciodată Ð dascălul Petre chiar nici nu fusese la Bucureşti : .. un amestec de spaim de zel. şi mai tîrziu. era chiar uimită de felul cum fusese crescut Costel de acasă. . căci s-ar fi mîhnit tare.ci soră-sa. înţelegea să nu fie ea cumva o po-yară a. şi nici măcar e ce să fie de cînd Nma nu mai era cu el. rămînea un cui care bătea. Un timp mamă-sa fusese mulţumită de el . stîngaci. părea şi el mai bătrîn ca tatăl şi Costel multă nu pricepuse. cu o barbă sură. din cauza nob leţii lor .toare îndestul pentru recunoştinţa ora lui Costel. în amintirea lui Costel se ştersese cine anume erau aceia. Costel băgase de seamă şi văruitul şi tul şi se uimise cum lc-a putut face Ana pe nesimţite. pe cînd se întîmplase. rămăsese însă o definiţi a cărei compunere intrau şi cele trei morminte vechi de ctitori din jurul bisericii. la ore la care să nu supere pe nimeni . bătea în capul ei : Mînca degeaba pîinea unui om care ici măcar n-o putea cinsti ! Serviciile ei credincioase. acelaşi eveniment se aşeza pe nul întîi. Cele trei mo rminte. Toţi socoteau slugărnicia ei firească. Acum era cert at cu părinţii. Fără de ei ar fi fost acum pe dr umuri.. adevărul adevărat asupra situaţiei lui Costel părinţ cum îl afla şi era mai bine. şi Ana credea lesne. grăbită să-i ia locul. mai tî-nără ca amîndoi. adică Nina vorbea nesocotit de ei şi Costel jurase să nu mai pronunţe în casă nu e lor. cînd flăcău. fiindcă fotografia era făcută la ta de douăzeci de ani. Pe atunci. freca. Aşa înfrigurată mătura. As tfel fusese amestecată într-o murdărie mare. ceruia. Spusese că e floarea carc-i plăcea lui şi că acasă. şi din atîtea gî duri grele. Anume despre ce ?.. cînd era mic. n. pînă la dovada că lumea bună fusese o lume rea. Ð acolo. dar acum intrase pe calea recunoştinţei şi a pocăinţei. Lua uneori de la ţiganei un buchet de ilori proaspete de trei zile.. La Brăila ei nu se aflau decît cu lu me bună . Costel se certa urît pe tru părinţi. Mulţumită fus aţiile lui cu lumea bună. unde locuiau prin drepturi cîştigate. mama celuilalt. ei însă erau supăraţi. cînd cercase să bocească. Ana nu se gînd ea că poate .Ce să cauţi la Bucureşti cînd trăieşti la Brăila". Se nimerise că t ocmai pe busuioc se pusese ochii lui Costel.. în mahala. ceva care mersese parcă pe dos. îi plăcea şcoala şi că c funcţionar de bancă. o păcătoasă. iar străinii nu-i atenţie fie chiar în rău. Acum însă serviiudinea îi apărea ca o misiune neîncăpă-. fi vorbită.. şi atunci cînd ■uneori vorbea de plecare. fără consecinţe. lua importanţă. fiindcă pica de somn. care dase lumii de vorbă. o recunoştinţă care o depăşea şi îi da un fel de friguri. ca însăşi slu-ijea tuturor ca fimdu-i datoria.. Costel îşi amintea de acasă cu dor. la Brăila. aşa cum şi el o credea.adormită Costel îşi astupase paşii în-chizînd uşa despărţitoare.. răzvrătire. îi ea cu plecarea şi se fălea cu independenţa ei. şi combinaţia asta anevoioasă îi ocupa toate gîndurile. pe acelea nu şi le mai ştia p reţui... şi o doamn antilis soţia unuia. Costel p oate că aflase din gura lumii de nenea. Acum însă. fără să se fi împăcat cu a din seara aceea.. şi dacă dascălul Petre. în casa din curtea b i. Fiul. de pe cînd era încă voie să se îngroape. dccît numai cînd vorbeau de nelegiuirile neamului Dragu în tot.. a se S3-coti datoare lui Gostel. Acolo. că putea fi menajeră la orice casă cu munca ei. mamă-sa punea în fiecare an busuioc în glastre anume pentru el.apă nu se face ! pusese în cîteva rîndun. şi chiar cînd pricepuse nu fusese niciodată deplin convins. mamă-sa. şi acum somnul i se speriase şi adormise abia tîrziu. îşi amintea cum Costel făcuse aluzie la familia lor : ¹Sîiv-gele . dar înviorate.

.

dar plin de suvenire. pe cari el le găsea gata făcute în lipsa lui.... Nina. pe care îi spăla singură la două zile. Nici nu ştiai cînd spală şi calcă. să nu fie ca atunci pe timpul cînd. dar aici. Nu putea nici să sufere să-i mai spele rufele acum. cînd venea uneori pe neaştept ate Ð îl schimba repede cu unu! de satin rose. Gu ideile astea trecuse dejunul fără să-i vorbească aproape.. Chiar îi ese : 83 Ð Ştii. Costel se deprinsese a preţui scuturatul . Ac ntuitiv al ¹lucrului vechi" al dăscăliţei dusese pesemne pe Costel la prelegerile istori ce ale profesorului Dumitriu la Casa Şcoalelor.. părul avea încă urme de cu toate că nu mai avea fard. pudră punea acum puţină în are zi Ð bine ştearsă. Ana se credea onorată de Costel din aceea că pronunţase în faţa ei numele părinţilor lui. zoile soru-si nu erau treaba ei. Ð Biata fată. încolo tot ce nu era nou şi curat sta ghemuit maldă în şifonier şi ciorapii de mătase pe sub saltea . Ð Ţin minte ! з răspunsese na şi surîsese domol. Asta era mare calitate la ea. pînă se gătea.. c e să-i spui ! El purta curat. aşa că.. erau renovări făcute în lipsa lui.. curat. Ð D e ce ¹tu".. Ð Ana !. acum aci. iar pe cap cu o cîrpă de praf legată strîmb. putea crede c a în rîs . şi se simţise strîmtorat. care aici. în afară de combinezon şi chiloţi d e. care se ţinea de fuste le ei . Cum să-i spui. pentru toate vorbele grele pe care fără mint e le rostise Nina Ð căci Nina nu putea suferi să-i tot iasă înainte cu dascălii : . cum e învăţată. ca şi acolo lupta cu mirosul de busuio c. pe cînd nasul achilin se lungea. Se va primeni mai des.. laice Ð Dumnezeu să-1 ierte.. nu ştia nici dacă trebuie să-i mulţumească pentru curăţenie Ð curăţenia e un lux p o preţuieşte. munceşte î Ð gîndise a u-i mîna cu silă. Ezitase să pronunţe numele Ninei. clase bună ziua şi la uşă abia găsisea ceva imperios de spus şi strigase : Ð Ana! Ana tresarise din cine şt'e ce singurătate şi venise aproape. nici s-o oprească. iar lig le lăsa în drum. cu care o pomenise dincolo . da' să rămînă tot vechi. că murise. Pentru a-şi arăta evlavia e acel subiect. pe drept. Ana cînd te-am cunoscut întîi.ea era tot fată de dascăl din Galaţi Ð de la Episcopie Ð dar tatăl ei făcea versuri religioas şi chiar de celelalte. Era doar cu mult datoare cumnatului ei. . ne prezenta unul altuia. tocmai fiindcă i-a zis totdeuha dumneata. Tu. deşi tdeauna dojenise ea pe Nina.. le întreţinea în aşa stare. .. în adevăr. mereu aşa domoală. Ana înduioşa mai mult ochii ei blînzi. se sculase de plecare. Ana venea de gea pe urma ei tot.că nu sîn la mort să ţinem coliva" Ð şi alte necuviinţe a căror gravitate Ana abia acum o simţea. spre surprinderea lui plăcută avea acum o rochie nou-nouţă de pic cadrilată cu albastru Ð o cumpărase cu ' mari ezitări din banii de pe lucru şi o cususe p rintre picături ·Ð şorţul tocmai şiÐ1 scoasese şi era cu capul gol . nevărsate. totuşi. Mormintele Cantilis le întreţinea dăscăliţa cu concursul lui Costel.. dar atunci îngreuna spăl atul cu rufe mai multe.. 82 îşi amintea pe mamă-sa în zilele de scuturat. iată. strîngînd speriată rufele de pe o sfo . deşi pînă la urma urmei. cînd N ina nu mai era în casă. Ana era ruşinoasă. dimineaţa. parcă îi zicea dumneata. de nici n-o simţeai Ð şi deodată Costel îşi dase seama că ea spăla toate rufele casei. deci le lui. din care el simţea numai ceva mi ros de var proaspăt şi de terebentină. cît pe-aci chiar să-i spună Ð dar ce putea să-şi închipuie. Lui Costel îi păruse rău că Aha n-are o ma frumoasă pe cap. dar o făce a. Dăscăliţa era de felul ei tă Ð numai ca semn distinctiv avea atunci la scuturat o basma pe cap. o basma colora tă pe care Costel o vedea parcă : pe fond galben cu dungi grena şi floricele albastre. ca să fie totodată îngrijite. ceruiala şi varul proaspăt. Costel îşi amintea ce neglijentă era Nina . aşa te-am văzut. Acasă la Brăila. ordonat de felul lui . din ruşine. dînd o compoziţie de aromate bizare ca un parfum de groapă. în Rahova ca şi pe vremuri acasă. din socoteala mamă-si că un bărbat trebuie să găsească tot rostit ca să-i fie plăcută casa şi să nu se depr . înjurînd că n-are cuvetă şi bidet... de aceea tenul părea mai bun. mai deunăzi o surprinsese Costel strîngîndu-şi în bă de pe sfoară rufe de-ale ei. şi pentru versurile lumeşti. desen turcesc. Se uita la Ana cu grija.. era niţel roşie de căldura maşinii. Ana însă. desigur. gătită ca de obicei. acum ca şi înainte.. fiindcă bănuia ca ar ofensa-o.. abia înce puse a face curte Ninei o surprinsese la scuturat cu o rochie veche ruptă şi un şorţ ieşit la spălat. Costel era ticluit. tîra papuc pţi şi un halat de creton roşu. după cununie îşi spăla picioarele în faţa lui şi nici nu apuca bine să iasă din cameră că-şi făcea toaleta cea mai intimă. noaptea sau cînd.

se gîndea că tocmai a căpătat ceva de lucru şi se putea deci astupa cheltuiala dezordonată. dacă nu aduce. se bucura pentru ejun.să-i zică acum tu. Costel făcuse la deju n glume.. de mult va fi avut nevoie... cînd se aplecas nimerise tîmpla care mirosea a pudră roz. ce n-ar fi dat. amintire altădată posacă şi izgonită. sa fie liber pe el. Costel plecase la birou . dar ziua aceea e ra o zi caro se cerea sărbătorită. Costel îşi trăsese mîna. nu se mai gîndca la ce fusese dimineaţa. băiete. ceva t parcă să facă şi o sărutase pe tîmplă . ştiu doar că eşti econoamă. ea nu cerea. se oprise în drum Ð ba cu ceva abatere din drum Ð la Rochus. Costel mîncase aproape singur toată toba.. săraca. distrus de urări nenorocoase. El totdeauna iubise libertatea. ca de ciumă de boala lume scă". pe atunci. de unde cumpărase mezeluri. făcut . ca un semn de prietenie. se silise şi ea tot spre ¹n-a fost nimic".. hotărîse că sticla se bea toată. Ð Nu s-a întors. încit gazda crăpase uşa. Ana. fără să-şi dea seama. să se aleagă cu cine ştie ce.. Parcă ce greutate putea fi. recunoşte a că e pregătit ca la Palat Ð unde de altfel într-adevăr mîncase o dată în viaţă. toba îi plăcea lui îndeosebi şi era proaspătă . de apropiere. Vrea el să dea ba ni în casă şi cît ?.. aşa. azi îi părea Anei un trecut îmbelşugat. tu Ð cam sthi-gaci îi v enea.. nimeni nu-1 va mustra. Dragu. Tonul e tot.. Ana fugise la uşă şi o ţine redeschisă cit mai puţin. e o frumuseţe acum aici. nu dascălul Petre care era cu pr ecepte din ceasloave şi-i da cu cartea în cap.. îi spusese. şi lui nu-i da în gînd. dar se apropie ! Ð aşa îi venise Anei răspunsul. hazul lor mare . Dar era mpănă destul de grea de ţinut. să nu-şi vîre nasul gazda că pe urmă se face obicei şi nu e bine să sat cu proprietărcasa. fiindcă Costel se oferea să meargă el (de atunci. aiurea. şi de ce nu ceri bani cînd îţi trebuie Ð cere tot ce-ţi trebuie. piper şi vin roşu Ð ceruse o ceşcuţă de vin împrumut de la gazdă Ð. cum e legea : cînd eşti tînăr u ele. pe urmă altele . butul întreg. a ardei umpluţi şi a levănţică ■Ð cu apă de levănţ ul. trecea timpul. să cheltuiască apoi cu doctori tot ce are şi ce n-are. ce-i va fi năzăr a mîna să i-o sărute. la întoarcere avea să fie greu. numai o dată : ¹Să te fereşti. Acum. Ana. Vrea el ? Orice vrea putea face. curăţatul. din aburul de jigou te ameţeai pu regătirea jigoului nimeni n-o putea întrece pe Ana. fusese ferm în pretenţii. iată. Ana care aşteptase speriată ce-o să-i spună Ð nu ştia bine ■ ce ar putea sa-i pună şi nici ce credea ea că o să-i spună Ð sta zăpăcită lîngă el la uşă şi.. îi mulţumise fata pentru parale . Ð Nu vrei vin alb la tobă ? Ð întrebase pe Costel şi dase fuga după vin la colţ. şi era greu cu Nina. Obţinuse azi un acont de la bancă deşi se da anevoie . aşa fel erau de veseli. nu ştia ce are de. cum nu te lipseşti de pîine. Toată cuminţenia şi toată încetineala şi acum tot dezvăţul lui veneau de acolo. bunul-simţ îi indicase o sărutare şi. acum mai ales.. Madame Ida explicase că a crezut că poate s-a întors madame Petr escu. dar care-i constituia un fel de latiiundiu. cu viţel rece . şi nici nu vrea să umble pe la Leon tina. şi băga de seamă că trece timpul şi nu ştia cum să le potriveas Vesel de avansul obţinut. ai cheltuit o mulţime cu scuturatul. Amintirea a imp. era odinioară felul de predilecţie a l lui Dragu . dar nu vrea de fel să lase casa şi n ici să se lipsească de Ana. chiar la douăzeci de ani Ð mamă-sa. de viţel de lapte. Loveşti în gol sau în plin. nu mai era singur şi era liber de tot : vrea el sa ţie casă mai departe ?. a ma ofensezi.. Ana. 84 cînd Nina îi scotea sufletul să obţie un avans şi nu obţinea. mîn-căcios şi pretenţios. pocnise dopul sticlei ca la şampanie. din ziua cu patcurile* (Sostel se arăta mereu galant). fusese convin gător nu prin argumente Ð nu schimbase argumentul curent: ¹Aş avea mare nevoie !" Ð dar. în lipsă. Ana adusese şi briază albă . dar. Din aburul de jigou. Vezi că cerea pe atunci cu fric 'n sîn să nu fie răzbufnit la birou cum era răzbufnit acasă. Mamă-sa îi spunea Ð ea fusese prietena adolescenţei lui... da acum ştia că nimeni nu i-a pr tins şi. de ac eea nici nu vroise să se însoare Acum era liber Ð da nu ca înainte liber şi pustiu Ð< se mai maturise şi cu asta îi venise şi o nevoie de confort casnic. după ce fusese cu Nina şi nu mai era Ð şi tot c mpânindu-se. Ð De asta vă bucuraţi . 85 ca pentru vicepreşedintele Sfatului negustoresc . pe cînd Ana lupta să rămînă jumătate pe seară. după ce întîi fusese întrecere.. pregătit cu foi de dafin. despre lucrurile astea. El de dat asta lovise în plin .

dimineaţa fi care se deştepta pe divănaşul lui în camere separate. absenţa gîn-dului. cînd nu sînt însoţite de un scandal mare. şi.. în oraş. strîngea farfuriile şi imiturile ca masa să rămînă curată. cu un macat în mîini . nu în ceaţă. cu capul rezemat pe mîini. la uşi de ministere. sta ca un tron. iar Costel la birou sta . golul patului sub plapoma pe jumătate împăturită. trecuse spr camera lui. în lipsa Ninei. Astea le ştia Costel din scrisorile mamă-si. dar plăcerea îi era amestecată cu teamă. umblase mult prin casă. cu vinul. La un moment dat. sau îl aştepta pînă se întorcea. Pe cînd ca mai rostea pe la dulapuri cu tot auzul spre e l. apoi spre Ana. nici unul nici altul nu mai vroise să se atingă de patul Ninei. instinctul de ceva ce trebuia să se mai petreacă. dar geamul nu ar fi deschis. Ana în schimb ar fi putut sta aşa acolo pînă la ziuă. zăbovea. după banchet.Ð Ce rău e cu gazda pe o sală . avea ca o ceaţă pe ochi şi era parcă fum în odaie. Altceva nici nu-i ră-mînea de făcut decît să se culce. un rîs prost Ð şi cu gesturile stîngace cu care o lua pe Nina în serile cînd emedita că se cuvine să-i aparţină şi ea nu-1 aducea la realitate izbindu-1 la o parte. în camera de alături a crîşmei lui Zaharia. acum era lucid şi Ana mereu aprigă. Costel citea tare şi comenta ceva din ziar. Romanţa fusese scur a alerga în brînci Ð la percepţii..Dar aci îl trezi de-a-ntregul. ci a lui Dragu şi că ei fusese numai chiriaşi.. de gazdă mai ales. Cititul îl obo sise şi s-ar fi culcat. somnoros se apropiase de ea să vadă bine.. cearceaful. trebuie să ştie numaidecît de ce te bucuri ori de ce plîngi ş născocească pe urmă pe seama ta.. prietenilor. pe cînd îi scria. dată perina. să nu iasă ceva din odaie. după o zi ce usese altfel decît celelalte şi pe care nu ştia parcă cum trebuie s-o sfîrşească. 11 pironise în prag prezenţa Anei. din super stiţie . adormite. cee a ce îl umilea oarecum. vorb eau în şoaptă. că e ea şi ce caută acolo. Ana se plîngea lui Costel cît sînt gazdele de curioase. băiatul dascălului se simţea soli dar cu frumuseţea nevestei. o femeie acolo cam în ceaţă Ð. deplină. numai diaconul cel nou mergea la conferinţe şi la cinematograf. leganîn-du-se pe picioare. nemaivăzînd pe Ana. chi ar cele mai de treabă Ð pentru că a lor era de treabă Ð. Costel tresărise dintr-o somnolenţă ce-i păruse a fi durat mult . dar nu se h otăra. cu ochii. pe tot ce se puneau. şi fiscul.. acoperit cu reţeaua de dantelă căptuşită cu satin roz . şi iar se mirase că mîinile Anei sînt mai frumoase ca ale Ninei. de mezeluri nu mai era vorba. vorbind. Costel nu mai avea starea d oliciune. deşi amorţită de obosea pe Gostel că a lăsat jurnalul din mina. De Nin a n-avea cum. i se făcuse şi lui somn. dar mîinil îi umblau leneşe. căci nimeni încă n-o asociase la vreo citire. Se aşezase de partea cealaltă a mesei în f ui Costel. Era şi ostenită moartă. să nu intre. şi la un loc bucuria cu tnca. se uitase la c eas. nu-1 socotea căsătorit. se sculase şi trecuse dincolo să aştearnă. dar puteai şti cu Nina dacă nu survenise cumva şi un scandal ! în seara aceea . crezuse că s-a culcat. la Brăila. ascul-tînd ca prin vis. Pentru Ana. pentru a începe corvezile zilnice. ca nu cumva să stea scris în ziar ceva de Dragu sau de Nina.. ci în conc ubinaj şi păcat Ð cum va fi spus probabil despre Costel. care crîşmă le servea pentru pichet şi politică. D e-a doua zi chiar după benchetuială. totdeauna mulţumită Afară de s eara dintîi. Acum Nina nu mai era acolo Ð se simţea mulţumit în seara ceea că nu mai era Nina acolo. luau precauţiuni Ana muncea toată ziua ca şi mai înainte. se grăbea să termine. dar n-aveau contract. urma acum o sărbătoare a intelectului. Ana se temea şi de o umbră. venise o somaţie de impozit pe trecut şi Costel ale rgă sa probeze că nu era a lui casa din Popa Tatu. Costel lăsase ziarul. o consimţire aprigă. nici tensiunea desperată a muşchilor pentru a învinge pasivit atea dezgustată a Ninei . aşa că se aflau în mare încurcătură. desigur.. se temeau de vecini. . ci stînd la îndoială dacă puţina dijmă ce-i acordă să i-o dea chiar atunci Ð cu gesturile acele ace şi rîsul prostesc.Dascălul Petre. Pe la crîşma lui Zaharia se abăt ea adesea şi părintele .rîsese uţin în gîtlej. . dacă Cost era acasă. iar seara. Parteneri rau toţi oameni bisericoşi. căci afacerile galante. . cu cearta ce căpătas e în ajun pentru întîrziere. dar acum.. şi n-o ţineau acum picioarele. Nehotărît. ci ameninţa cu sancţiuni urgente. 86 87 De vin. Acu m Costel trăia într-adevăr în concubinaj şi păcat. Deşi trecuse numai pe la Primărie.. gaura din gîndul lui. n-au ce căut a la ziar. care beau bine şi votau la fel. nu Ic mai accepta argumentu l. cu auzul împăien jenit..

cu privire la întoarcerea Ninei. căci. _. şi de deşteptat nu l-ar ii deşteptat. dar Ana susţinea ca n-ar fi bine. Atunci. Ana se topea nu numai de drumuri ci şi de grija de a scoate la căpătîi socotelile. odată cite. nici crima cătr e ea şi surorile ei. trecuse la iad.. Greoi c era. e la ţară. 'fir ea îi era siluită.. aş fi mur u astupată. olbura ura.. o rodea acum ghidul că trăieşte cu Costel. împăcînd parţial şi fiscul şi pretenţiil lui. totuşi nu cuteza să înfrunte voinţa lui Coste l. de tot'.sub presiune. lua lucru suplimentar de dat seara la maşină şi de multe ori Costel era adormit cînd ea isprăvea. mai slabă încă de atîtea drumuri. căci una singură fusese bună deplin şi din ea înrăise tot.Ð Ascultînd-o. Ð Ce mai plîngi.. şi mama tot mai avea ceva putere. cu o mînă pe gura mea şi cu un genunchi pe pi iorul stîng.. pentru Ana nimic nu putuse clinti pe unchiul de la un loc al respectului. Ana pronunţa cu ezitare ¹unchiu" în faţa lui Costel. avea un foc lăuntric fără supapă de răsuflare . dar m-a prins de braţ ors în odaie şi s-a luptat cu mine să nu ţip. ea muncise pentru ei amîndoi şi răbdase să-i vadă însuraţi. şi striga că eu sînt de vină.... blestema. altfel s-ar fi crezut fercită de n-ar fi f ost mizeriile de pe urma lui Dragii care necăjeau pe Costel drăguţul. şi să-şi ia mama plozii să plece îndată cu e Ð La urmă m-a izbit spre uşă şi am căzut rău.. ea seara acum pica de oboseală. Aşa a spus moaşa că de rupt... Ana. aşa dintr-o zi bună şi nebună. spunea ¹cumnatămea" ca de o străină sau cînd gazda. îngreuiat de somn. Anei i se denaturau sentimentele. dar cum altfel ar fi putut să-i zică. numai şaisprezece ani . curînd după fapta. făcea economii dar nu ajutau mult. M-am zdrelit d rebuit . Spune ! Ð Eu mă dusesem sus cu rufe le. de credeai că moare. acum era o duşmancă. c umnatul ei. gîfîia. se lupta să stea treaz. e bolnave... trebuie sa vie în curînd. dar s-a ridicat iute şi a început să mă bată cu palmele.. cu oarecare gelozie în chiar momentul acela şi cu o curiozitate a lui mai de mult. şi am vrut să ies pe uşă înapoi. căci econoamă fusese şi înainte . mă scuipa şi pe urmă răgea.. întreba de întoarcerea Ninei ¹N-are să se mai întoarcă l" Ð răspundea Ana în gînd. iar de la direcţie i se dase un avertisment de care nici nu pomenise Anei . de la tristeţă fără leac.. a lunecat pe scîndnri. deveneau obsesie : să nu se mai întoarcă Nina. Costel.. Alerga acum şi la acela unde avea bani daţi cu dobîndă. Minciuni cu care nu era învăţată şi care o trudeau în multe feluri. Şi cînd am intrat. pe atunci eram prea crudă. nu mai putea acum să aibă secret faţă de el. cînd Costel vorbind cuiva de ea. pe cînd Nina batjocorea . şi mai bine să ştie de la e . nici hoţia şi puşcăria. Situaţia ei nu mai avea lămurirea dinainte : un -devotament fără scop d intr-o iubire ce nu se bănuia măcar pe sine . De la început ea preţuise şi menajase pe Costel . într-o noapte. . şi tot în gînd : ¹Dar dacă într-o bună zdei însă trebuia să-i răspundă : Ð Da ! O aşteptăm. repeta ]a intervale i 88 Ð N-cin băgat de seamă! Ð spuntndu-şî-t) mai mult sie însuşi.. Costel credea că e bine să înceapă a plăti. Fierberea era undeva la fund.. cînd venea vorba. dar n-a putut de tot. cu bretelele atîrnate şi fără cămaşă. care se guşa spunînd că el ştie ce tace. şi că Nina ar avea dreptul s-o scuipe. d ar bătea drumul degeaba. şi el da pîine văduvei cu fetele ei trei.. unchiul era numai în pantaloni. şi aşa stul tic redus . alegîndu-se cu promisiuni şi se vedea silită uneori să se împrumute cu o sută de la gazdă care profita pentru a-i pune felurite întrebări cari deşteptau Anei griji şi remuşcare. Acum pîinea o aducea alt bărbat şi nu mai avea servitudin e către unchiul . începuse a plînge zguduind patul cu suspine. alta în grumaz. într-o pornire mărturisise lui Costel ce fusese cu unchiu. deoarece ar însemna că se recunosc datori Ð aşa o lăm urise cineva de acolo chiar de la percepţie.. deşi Costel se întuneca la pomenirea numelui de Dragu . ba chiar stăruise. a rupt. căci îi venise şi acolo citaţii. poate că el aflase de la alţii şi o dispreţuia.. cu pumn ii. dacă n-ar fi slăbit mîi-nile încleştate una peste gură... fiindcă piciorul era amorţit. Totodată credea că Nina n-are ce mai căuta acolo acum şi niciodată.. Consecinţa fusese o micşorare a bugetului. cu o biciuşca. luau putinţă de a fi adevărate . Pînă atunci. fiindcă spălam cu mama la un loc...... căci deasupra a tot pe lume era pîinea. se clătinau în ea drojdii de zece ori pe zi Î de pilda. -' ■' ' Ana căta să explice : t.

să zac... Mama 1-a rugat să nu ne dea afară, a plîns, a pomenit pe tata, a zis că tot ce s -a întîmplat nu e nimic şi unchiu mai domolit i-a zis : ¹Marş !" şi am rămas. Ð Ei ?! Ð După a trimis să mă cheme, dar eu am spus că mă omor, dar nu mă duc... întîmple-se orice Ð mai bi mă omor... şi iar a ameninţat că ne aruncă pe stradă şi mama ma ruga plîngînd : ,,Eu acum sîn bătrînă, ce mă fac \" Ð se văita, ma ruga şi pe urmă mă bătea şi ea, dar degeaba. Mai bine mă Nina ţipa că sînt o idioată şi că m-am născut să fiu slugă. Unchiul zbiera că dacă îi stăm cu ori... ori plătim chirie... Nu mai stă nimeni la el fără chirie... Mama era bolnavă tare de reumatism la inimă şi n-avea cum să ne ţie... poate că nici nu l-o fi crezut... dar unc hiu s-a ţinut de vorbă. Ð Ei ?! ' Ð Nina, a vrut singură... A zis : ¹Dacă e aşa, apoi lasă că l chirie"... S-a dus ea să roage pe unchiul ! Pe urmă ştii tot ! Costel se trăsese spre perete şi Ana se săltase pe marginea patului şi, cu glasul mînjit de lacrămi, întrebase : Ð N eşti supărat pe mine ? '■ Costel, înnnzîndu-se iar pe tot divanul, mormăise că nu. ; Aromea, se umflase în el un sforăit pe care-1 năbuşea cînd | în nări, cînd în fălci, dintr-o cochetăr e măsură se '\' slobozea în lenea somnului şi în mulţumirea bunului plac... i Să doarmă acum ie, fără nici o grijă, nici cea de a se deştepta la timp pentru birou... Avea cine-1 deşte pta... Putea ; să doarmă, putea să se scole, izbăvit... Cuvintele desperate ■ ale Anei le în lătura de pe pleoapele grele, cu o blagoslovenie îngăimată trecutului : Ð E... de mult !.. . Ð Mă ierţi ? El sforăia acum liniştit. Costel nu simţea nici o supărare pentru trecut; îl a ase ce e drept deunăzi un fel de parapon că, din neamul cela, nici măcar Ana n-a rămas c urată, dar cînd el era amantul, nu mai avea nici o revoltă. Ana zkea ca n-a putut !..· E l nu băgase de seamă în nici un fel! Cînd Ana mai cerca a pomeni de asta, schimba vorba, pentru că ruşinea Anei îl ruşina nu ştiu cum pe el. De la Nina se deprinsese să primească an cdota piperată. Nimeni nu spunea porcării mai nostim ca Nina : afirma Lupescu, mento rul Iui şi Costel, obedient, cerca a găsi că în adevăr era foarte nostim. Nina ..de la cap pîn-la picioare" Ð ca în refrenul ei favorit Ð era o ilustraţie a anecdotei picante... Cu fardul cutezător, cu fuste prea scurte, cu sweatcrul lipit pe bust aşa că sînii împungeau , ajustîndu-şi în fiecare minut ciorapul pe pulpă... Nina... Ana era mai urîtă, era altfel.. . ruşinoasă. Pe atunci Ana cu ruşinea ei punea în evidenţă sexappeal-ul soră-si... Acum... 90

PARTEA a IlI-a Ana nu înflorea din nemuri noi, cum s-ar fi putut, ci slăbea ; în cutie pudra era pe sfîrşite, şi rochia nouă purtată prea des se învechea repede. Ce avea nou erau nişte friguri, zbîrnîia înăuntrul ei, în trup şi în minte, se obosea cu planuri pentru timpu d se vor slîrşi belelele. Uneori chiar vorbea de : cum o să iie pe urmă ? Poate că se mută d e aici din casă ! Poate ca... De ce să se mute ? Subsol, e drept, dar lui Costel nui plăceau mai ales schimbările. Ana nu explica pentru ce, dar credea că e bine să se mut e şi revenea asupra proiectului : ¹Cînd ne-om muta de aici !" з aşa îneît Costel sfîrşise pr deprinde, mutarea rămînca depărtata, numai în Ana se aşeza o încapăţînare, încă una : amor.. .. atnîndouă cu putinţă... şi totuşi îi fugeau de sub mină. Zilele dinţii, nopţile dinţii răm Ana unice. Curînd, din pricina cumpătării lui Costel, care se instalase în noua aşezare ca de cînd lumea, Ana se sfiise să-i arate prea multă dreagoste, aşa că pentru el totul intr ase în ordine, dar în ea se aşezase o dezordine ; era neliniştită din voluptate tîrzie pe da tă infnnată. Svîcnea în ea, era nervoasă şi nervii îi descărca asupra obiectelor din jur : Ð crătiţile cu persecuţie, cu violenţa, zîngănea în tacîmuri, întorcea cheia în uşă cînd simţe e tocmea arţăgos cu precupeţii şi numai cînd Costel se întorcea se îndulcea pe loc şi surîdea el, către odaie şi în gînd zicea : ¹Doamne !" ca şi cum, după ce blestemase cumva, simţea pro cerească ; avea în gură o acritură şi n-o mai avuse.

Pe Costel complezenţa, supunerea ei îl satisfăceau ; ca roabă fericită, el amant cumpătat; pă atul lor era cuminte şi Coste! se putea gîndi la Brăila fără a se simţi strivit sub blestemu l părintesc, şi de altfel părinţii nici n-aveau de unde şti. Aventura lui cu Nina Ð căci tot ventură rămăsese Ð îi părea un lux ce şi-1 îngăduise pe împrumut şi care-i zăpăcise traiul, a . Erau însă Ana şi cu el hărţuiţi de griji, şi Costel avea adesea o dungă între sprîncene şi ri să se radă zilnic Ð cum fusese deprins Ð din chestiile astea de pe urma lui Dragu. într -o zi, trecuse vreo două luni, Costel intrase acavă la unu şi un sfert şi la unu şi şaptespr ezece minute, aproape cu el o dată, intrase Nina. îmbrăcată cu un tallleur negru, cu vul pe argintie pe umeri, dar cu un surîs silit şi parcă plînsă, nedormită. Ð Ei ! Am venit ! Ð z se, şi cum Costel sta înlemnit^ 'cu fălcile încleştate : M-am întors !... Mişcăte la o parte uşă... Unde e Ana ? Ð ca şi cum căuta acolo un om viu cu care să se înţeleagă. Pînă să-şi re le în mişcare, intrase Ana venind de la pod, îi spusese gazda, şi avea chipul ce-1 putea i închipui ca o să-1 aibă în sicriu. Nina se întorsese spre ea ca spre un ajutor : ■з Bine c veni, Ana, că mocu' ăsa ! 'Vorbele ci se pierduse într-un fel de răget răguşit, ca al unuia care urlă cu o batisa pe gură. Neînţelcgînd, Nina se apropie s-o ajute, dar Ana o apucase de cap, cu amîndouă miinile încleştate în părul ei, ca şi cum o trăgea o apă la fund şi se ag stuh. Ninei îi căzuse bereta de pe cap Şi nu ştia dacă Ana a înnebunit sub ochii ei sau era nebună dinainte. în sfîrşit înviat, Costel dase cu pumnul peste mîinile Anei şi, ca prin min ne domolită, Ana trecuse în fund, după perdea. Acolo simţise ceva cald şi ştersese de pe buz e o picătură roşie, Şi la lighean se spălase şi apa era tot roşită. Simţea că i s-a 92 93

rupt parcă ceva şi se aşezase. Sînge din nas mai avusese Ð o dată chiar nu-1 pututse opri şi e speriase. Sta acum pe divan, aşteptînd cu frică un eveniment dinăuntrul trupului care covîrşea pe celălalt. Se clătise iar, şi apa nu mai fusele roşie, dar irică tot îi mai era. N şi Costel trecuse la ei în cameră şi se auzea o discuţie în şoapte, dar Ana nu se întreba ce pun, sta ţeapănă cu teama de a se mişca, ca şi cum furia ei se rupsese deodată cu ruperea vr eunei vinişoare. Se deşteptase a doua zi pe acelaşi loc, cu capul căzut strîmb pe speteaza divanului. Aşadar, nu murise. Privea prin geam lumina mare de afară, pe cînd alături în c ameră era tăcere. Ceasul arăta opt şi jumătate şi în casă nu se simţea nici o suflare... poat ise amîndoi şi o lăsase acolo ca pe o nemernică. I se păruse apoi că aude o răsuflare şi o tă prin piept un cuţit; dormeau încă la ora cînd el ar fi trebuit să fie plecat la birou. Se ridicase de pe divan şi cu hotărîre crăpase uşa dinspre camera lor : Costel lipsea, iar Ni na dormea pe pat îmbrăcată ; mişcase în somn şi Ana se trăsese înapoi, ca înaintea unui şarpe nu se deşteptase, capul îi era înfundat în pernă şi fusta de la tailleur săltată pînă la gen pantofii erau lîngă pat, pălăria, jacheta aruncate pe un scaun ; Ana nu se uita spre div anul lui Costel, se uita mereu numai la Nina, sora pentru care muncise de cînd era de şaisprezece ani, la Nina, hoaţa care venise să fure pe Costel şi pe care în ajun ea vo ise s-o omoare... dar acum n-avea putere să simtă nici ură, nici revoltă şi repeta : s-o o moare ! în gînd, ca pe o vorbă lipsită de înţeles; gînd neputincios, stupid, contrazis de alt gînduri. Aşadar, Nina venise înapoi acasă !... Cum.... De ce ? Venise. Costel o aşteptase şi o căutase ; o aşteptase şi gazda şi acum venise. Ca şi cum abia în acel moment ar fi duru -o, Ana se uita la pumnii ei pe care Costel îi desfăcuse cu forţa... Ea, Ana, în ajun se zvîrlise asupra Ninei din pricini pe cari nimeni nu le-ar fi îngăduit şi ei însăşi i-ar fi f st ruşine să le mărturisească, dar pe care unul singur le putea pricepe, acela tocmai ca re îi desprinsese mîinile din părul Ninei. ...în ajun fusese nebună, acum se simţea vinovată nu era deprinsă ^să fie vinovată... Slugă da, fusese; dar făcuse altora morală, fusese slugă instită şi cu drepturi... Şi acum 94

oe avea să fie ?... Tot slugă, dar umilită : să aprindă focul, să meargă la piaţă, să coase ! u mai putea ! Trecuse încetişor alături, se aşezase pe un scăunel, lîngă maşina de gătit... S la alţii ?... Navea curaj... nu vrea nici sa fie slugă la alţii! De dincolo, Nina mormăi a ceva cu glas posac. Ana tresă-rise şi se sculase în picioare : Nina nu ştia.

Abia acum îşi da seama că Nina avea s-o întrebe ce însemnase scena din ajun şi Costel nu era acasă ca să-i explice el... Ce-ar fi spus Costel ? Ar fi spus ce ? Şi ea ce să spună ? Ar fi vrut să spună adevărul, dar dacă Costel o dezminţea şi rămînea mincinoasă despre un astfe lucru ! Se simţea ca un căţel leorcăit prin ploaie şi noroi, aşa se simţea... Ð Şi ce toană ţ aseară ? Din prag, glasul Ninei, mai mult nesigur, mirat, decît bănuitor. De cum se d eşteptase, Nina se întrebase de rostul scenei din ajun, dar nu găsise alt decît că ¹turbase, sărmana !'' Se aşteptase ca Ana s-o piseze cu morala, dar chiar aşa !... în faţa ei, Ana sta suptă la faţă, fără mişcare, fără cuvînt. încă somnoroasă, Nina se uita nedumerită la sor la scuze sau la reproşuri pe care să le repeadă, cel mult la alte pandalii de nebună, p e care acum să le curme cu ceva pumni sau palme, dar făptura pierdută ce-i sta în faţă o pun ea pe gînduri. Ce se întîmplase ? Casa nu arsese în lipsă, nu lăsase nici o bijuterie care să se fi pierdut, altceva... ce ? Au dus-o rău, săracii, fără mine ! Ð Fă-mi o cafea ! Nu mi-e bine ! Ð zisese, pentru că îi era poftă de o cafea şi pentru ca să fie ea cea bolnavă, nu Ana care parcă ieşise abia din spital. Ana plecase să fiarbă cafeaua : ¹De-ar veni Costel mai degrabă !" Ð Şi ce-i, mă rog, cu tine ? Ð întrebase, sorbind turceasca Ş- rozind dintr-un co n uscat. Ce-i cu voi ? Ð cu o bănuială iscată de tăcerea Anei, dar cu o bănuială fără nici o punere anume, mirosind numai în jur cu nemulţumirea celui ce a lipsit de pe un loc şi nu mai găseşte locul la fel cum 1-a lăsat şi asta tocmai cînd a fugit de pe alt loc ca să se pună aci la adăpost. Ana tăcuse şi, fiindcă simţea că a pierdut un prilej, se afundase în tă cu încăpăţînare. 95

La unsprezece jumătate, Costel sosise acasă grăbit şi mai devreme ; odată ajuns, întîrziase p n înaintea casei, apoi intrase în zor pe săliţă şi deschisese uşa lor, ca unul care nu ştie c asacru are să i se înfăţişeze, din cele presupuse. Intrarea lui neaşteptată surprinsese felur t pe cele doua : Ana Ð deşi îl dorea sosit Ð îşi zicea că a plecat de la birou înainte de oră se asigure că Nina c încă acolo, iar Nina se întreba ce-i căpiase să se întoarcă aşa devreme lţumirea care dibuia în ea căuta explicări, ceea ce o făcea sa se uite cînd la unul cînd la a tul curios şi iritat. Ð Am venit să vad dacă sînteţi bine ! Ð explicase Costel stîngaci, nu i potrivea prefăcătoria. Ð Uite, sîntem vii Ð răspunsese acru Nina, plimbîndu-se agitat prin c să, pe cînd Ana sta în rama uşii ca o icoana roasă. Ea, Nina venise sa se pună la adăpost şi ocneau ceva ! Costel nici el nu putea şti dacă între ele două fusese vreo lămurire ; nu pu teai ghici. Ana strîngea gura şi se uita la pardosea şi Nina îi tot trecea pe dinainte d e-1 ameţea... El ar fi vrut ca Nina deocamdată să nu afle nimic ; îi era teamă pentru Ana. .. şi de scandal. Pe Nina o ştia cit e de nebună... şi nici în Ana nu te mai puteai încrede. Surori !... De ce lipsise atîta Nina !... De ce se întorsese ? Ar fi fost primele înt rebări de făcut, dar Costel şi le punea lui însuşi şi constata că viat . liniştită a încetat, ovoiat sub puterea împrejurărilor noi. Ana acum se uita la el cu ochii ei cei mai mi logi... Nu mai era primejdie de păruială, cel puţin nu din partea ei... Ce vrei Ana de la el? Desigur, ca şi el, Ana vroia ca Nina să nu atk adevărul. Ana tresărisc cînd Nina, care se plimba dezordonat. îi pusese sub nas ştergarul roşit din ajun şi cu scîrbă întrebase Ð Ce murdărie e asta ? Capul de martiră al Anei o plictisea şi vroia s-o jignească. Coste l nu înţelegea şi căsca ochii la petele de sînge : i-o fi curs Anei sînge din nas, cum îi cur ea ei cîteodată ! Tăceau. Cu doi muţi la îndemînă, Nina care se aştepta să găsească doi inşi jurul ei, simţea poftă să facă c scenă. Plesnea în ea necazul că ¹tipul", după ce o prinsese tul, o gonise. Plecase, fiindcă n-avusese încotro, dar îi luase clin sertar ^cec mu de lei. Era furioasă ca din prostie 3 pierdut un loc bun şi îi era frica de poliţie. Dacă ac ela făcea pe nebunul ? Şi dincoace făceau pe tîmpiţii. Mai furase ea altă dată de la Dragu ; d Moşu prinsese de veste, îi făcuse tapaj şi o ameninţase cu poliţia ca un calic bătrîn ce er dar nu-i dase mîna să se facă de rîs şi nici s-o piardă, pe atunci era tare şi mare ; .,Dacă luat de la tine, am luat de la mine !" Nu-1 unuia decît uneori. De-ar fi .ştiut ea a tunci că Dragu e un hoţ, l-ar fi speculat mai bine ! Faţă de cei doi muţi, Nina din prudenţă mînase scena şi nu pusese întrebări : ¹Ce-o fi avînd dobitoaca de Ana ? Tace pe supărata că a asai-o balta... şi idiotu ăsta nu-şi vin.; în fire !" Nu-i da în minte

Era singurul ei gînd. închisă. Nina prindea curaj şi cuteza acum a ieşi înaintea prîn zului . se înto rsese abia la unu noaptea şi bătuse în geam. 98 Seara.. el se supunea : ¹Ce să fa cem !" Aşadar. Ana îi pîndea scularea pentru a scutura camera. . glumea. 90 · Ð logodnicul într-o seară. sînt la cafeneaua din colţ. Aşa cum se vedea.. Asta o ştia Ana bine. S-o aştepte zi la zi pînă la ceasul cînd vrea să se că ! S-o aştepte o viaţă. a se întări cu privire la un refuz al cărui prilej nu se ivea pentru ca să se înduplece : ¹Cum o să-1 refuz !" Costel lua acum cu el cheia de la intrare.. Costel spunea o vorbă despre gospodăr ie. Să vie Nina înapoi şi ea să fugă la cafenea să-1 cheme ! Nu !. nu se gîndea de fel la ce fusese între ei ! Uitase... fiece c u-vînt al celor doi alături.. pentru a se convinge. dar pe el îl vrea acolo. tot ce făcea era însă făcut pe e . ea h el posac. cînd era ea în toane bune.... Nu vroia să muncească pentru Nina. pe cînd ea ardea ca iasca fără untdelemn : ¹Ce să facem". de Nina nici un cuvînt. să fi auzit Ana de la el cuvîiuul. clar era deprinsă a o sluj i.... dar li se păruse că aud pe Nina şi înt r-adevăr vorbea pe săliţă cu gazda. nu-1 putea opri. Costel lipsea cît mai mult. avea or e suplimentare. Ici-colo. cum făcea ea cînd vroia să atragă pe cinev partea ei. Ce plan anume nu-şi închipuia.. Poate Costel ar fi spus mai mult.. Cînd colo. nu ştia încă bine ce vrea... Nina i-ar fi povestit tot ce fuse se. chiar dacă Costel nu ştia sau nu vrea să facă nimic ! Pînă atunci crezuse că are Costel vre n plan. punea mî ucruri cum pui căngi. şi că din ceas în ceas îl va da pe faţă. de altfel nu întîrzia.. întrebase : Ð Pînă cînd Ð Ce să facem !. sărea în sus din somn ameţită de visuri rele şi se la cu lene. dar puţin şi pe seară . Aşadar. Niciodată Costel n-ar fi fost în stare să respingă pe Nina. Treptat. să o dea la o parte !. şi dacă nu dormea la întoarcerea lui. mîncau în tăcere. Unde se ducea ?. Nina nu se întorsese.. Nici asta nu-i convenea. Ana găt a şi înainte Ð■ banii de cheltuială îi lăsa Costel în dulap Ð. cum făce a cîteodată acasă pe vremuri.... aşa cum se vedea. Şi să fi vrut el..nicidecum că idiotu' şi cu dobitoaca. a trăi cu ea alături şi nu-şi găsea teiul : . silnici.. ¹Ce să facem !" Asta era deci părerea lui Costel. dar nu se apropiau. Să vie dumneaei şi să-1 gă lipsă. Ana aşteptase să se întîmple în sfîrşit ceva. Nina nu-1 vrea ! Adormea tîr ziu cu somn greu şi peste un ceas Ð două. muţi. da care să-i scape de Nina. Ana trăia iarăşi di ispară Nina dintre ei!:' Ura pe Costel. aproape răstit. dar despărţiţi. îi era teamă'. ca altădată. căci alt ce era de făcut.. dar o găsea citind foiletoane.ce să facă ea acum ?" Simţea nevoia să facă e cînd Costel părea a crede că totul a reînceput ca mai înainte... îl rumegă. Nina începuse a ieşi din casă... suptă parcă de strigoi şi cu aceeaşi întrebare : ce să facă ea acum ? Pleca în or e întorcea cu nădejdea că nu mai găseşte pe Nina. şi se culcau despărţiţi. cum uneori bănuia !. Simţea că urăşte parcă şi pe Costel. îşi repet a că l-ar fi refuzat... dar rămînca la bunul plac al Ninei. ea l-ar fi refuzat. de gît u-i putea sări. aşa simţea el. apuca coada măturoiului ca pe o coadă de topor. sta noaptea deşteaptă pîndind fiece mişcare. Costel şi Ana o aşteptau cu masa. rîdea. Nu ! Să nu mai vie î Nina însă nu se întorcea şi Costel întîrzia tot mai mult. singura nădejde. pe ea însă o înlăturase cu un cuvînt: ¹Ce să facem !" Ana făcea treburile casei cu ură. S-o caute ? într-o seară spusese : Ð Dacă se întîmp lă ceva. Pînă la scularea Ninei.. Nina. pe cînd Nina trebuia să piară. Ea nu putea suferi ca tot ul sa fie ca mai înainte ! Era geloasă. el le ceruse. Ce sa se întîmple ? Să se întoarcă Nina ?. Cum ! Nina îi da astfel de prilej şi el nu urnea ! Trecuse apoi o zi şi o noapte fără ca Nina să se întoarcă . De ce nu spunea ceea ce era firesc sa spuie : ¹Bine că a p lecat !" Chiar dacă ar fi fost ca Nina să se întoarcă. da se zadarnic. în lipsa e)i Ana sta încordată ejdea că nu se mai întoarce.. Ana pierduse răbdarea şi cu glas urît.. Să ducă nevastă-sa singură să-1 aducă !. n-o .. Buretele deasupra şi viaţa în trei. După vreo tr i zile... Cînd Ana şi Costel erau sin guri... în loc de bucurie şi unul ltul trăise aceeaşi aşteptare. Costel ieşea în oraş. Odată. să se spînzure ? Dar ea tot trebuia să fa . nu-şi vorbeau Ð adică Ana sta "iută după paravan . întrna îşi pusese din fugă pardesiul. aceeaşi nesiguranţă. dar Nina îi da ajutor. să fie iar ei doi singuri. Desigur. clar o simţea dîrză. Nina dormea acum pînă la amiază ca să se refacă şi să re urîtul.

mult două. ba chiar putuse băga de seamă că Ana nici nu era fără cusur . Lui Costel. Acţiune de divorţ pentru părăsire cie domiciliu.. îl supăra numai ca Ana nu mai era lata bună si de înţeles ca tunci. Su-îorile îi păreau amîndouă primejdioase. nici cel puţin aşa. dar tina din ele avea să rămînă cu el şi tot Ana era să fie aceea. acolo în casă cu el. sau să fi găsit ea ideea bună cu divor să-1 ajute în fine. asia nu-1 supăra. vecinii n-aveau ce şti şi el da mîna ca unei stră99 îne. o văzuse haină cu Nina.. usese grefic]00 rul î ¹Ia seama în timpul ăsta î" Ð $. i-am luat urma la Lconrina şi de acolo la acela cu care t răia.. respingea gîn dul : altceva nu va fi decît o cină plăcută. îneît hotărîse ună nici chiar Anei.. Prin geamuri se vedea bine sala mare aproape goală. cînd acoperise pe soru-sa. Ana avea ele lucru la maşină după . Costel o minţea. vrea s-o vadă Costel . Mai era o sală mică.. să nu fie nimeni în acel secret. Ana spunea mer eu că sînt cele mai proaspete. făceau iar loc geloziei precise : aşadar. ceea ce era semn bun. Costel nu găsea mare lucru rbit.. Costel plecase spre culcare. Poate îl va întîlni în drum spre casă. Aşadar. Scara cumpărase mezeluri anume de la Rochus.. i. Nina lipsea. că citaţiile divorţului n-o puteau găsi. Aşa de mult iubea pe Nina !. Nu puteai şti bine ce are în minte . Nu intrase în cafenea. Se sculase. înrăită.. părea mai îmblînzită . atunci după alte femei. sta amărît ca două ori.. ce da cu ferestrele pe altă uliţă care făcea colţ : Nu era nici î ala mică.. fără s-o vadă ! De cînd Nina.. gelozia cere puteri şi ea nimicită fiindcă nu mai însemna nimic pentru Costel.. Ana spăla seîndurile. nici geloasă măcar nu putea fi. Ceva se încălzise în Gostel şlÐ1 liniştise .i grefierul nici nu ştia de Ana.. Costel nu era acolo. dispusă şi ea spre bine. după ce din treacăt întinsese stîngaci Anei mîna. orice imprudenţă putea dăuna divorţului. o mînă fără viaţă. Mai departe nu se gîndea sau. să spună vo uminţi : ¹Ce să facem !" Ð sau altceva de felul ăsta .. căci planurile se lerea să le divulge. Ð pînă la colţ putea merge şi în capul gol... mai deschisă la faţă. dacă se gîndea.. Nu-1 întîlmse şi nici acasă nu era întor n timp după. ca nu cumva planul bun să dea greş. foarte deranjat. se silis să-i răspundă : Ð Cum ţi-am spus. Costel se ducea. dormise pe divanul ei. o vedea încă cu mîinile prinse de unăzi în părul Ninei şi acum sta ţeapănă. ea Ana olo în faţa lui la ora culcării. Şi atunci. Să mai aşt epte o săptămînă. auzise uşa de afară şi apoi uşa lor. închipuirile ei geloase. Costel se descurajase complet de căsătorie.. din care tot sîngele era tras. Costel spusese că are de scris şi că nu iese c lin casă. totul o scotea din fire. Ana. şi d acă domiciliul Ninei nu era cunoscut. Liniştit de vestea că Nina nu s-a înto rs. Ana. acum ajutor de grefier la Ilfov. da c numai târcoale. nu se mai încr dea nici chiar în ea. fără ca r ea să bănuiască. va păstra secretul pînă c va fi gata şi atunci. chiar dacă şi-ar fi iubit nevasta... de cînd îşi dase seama că Ana era geloasă. fără nici un efort sau risc. Totul era deranjat. numele Ninei se iere-a să-1 pronunţe. Ana îi da se o mînă rece. şi se cerea dres cum se putea mai bin e. şi-ar fi închipuit că Ana avea sâ-1 ajute. simţea mijind mila ei de el. şi pe urma să intenteze divorţ. La masă. s-o aducă înapoi.. Aşa de însemnat i se părea planul unui astfel de divorţ discret. căci . se judeca şi se pronunţa în lipsă şi se trezea divorţat Se agăţase de iueca asta. ascunsa faţă de el. glasul Anei îi păruse tot înăsprit şi cuvintele nu erau cele pe care le-ar fi spus ea pe vremuri. o vedea acum mută. 1-emeile n-au răbdare. Ana scosese pardesiul dar nu se retrăsese după paravan . strînsese masa . reîntoarsă. Cîn Nina se înapoiase aşa pe neaşteptate. infor me.. de ce se legase de ea ! Alt bărbat. Ana văzîndu-1 întristat. îi convenea să scape de Nina. A doua zi.. Aşa cum era Ana pe atunci. la scularea lui. Ea toată viaţa ajutase tuturor şi acum n-o mai recunoştea. Văzînd-o îmbrăcată şi în aşte el înrebase cu glas secret : Ð A venit ? De Nina întreba. îi plăce a parcă mai bine Ð înţelegătoare Ð şi îi părea rău că şi-a stricat caracterul . Era fără glas. cea din care i se trăsese dragost ea şi necazul. Costel băgase din nou de seamă că Ana a e mina mai delicată ca a Ninei. Nesiguranţa îi era înlocuită de rajare. un de se ducea ? Şi dacă nu după Nina. totuşi întrebase : Ð Unde zice i găsit atunci pe Nina ? Ð cu dorinţa de a afla ceva care să-1 asigure că Nina nu se va ma i întoarce.. cum îl învăţase un cunoscut al l la.bereta. îmbrăcată străină de el ca şi cum nimic nu fusese vreodată între ei. fără mîini. E ea să aştepte.. să cineze amîndoi liniştit în camera curată cu inimă mai bună avusese de zece zile încoace. alerga în fiecare seară să caute pe Nina.. Te pomeneşti ca Nina plecase de-a bmelea. totuşi nu-i va spune. îşi cumpănea deci vorbele. altfel de cum şi-ar fi închipuit-o. apoi o scosese. nu se ducea la cafenea. aşadar îşi reluase patima dercticatului.

era o amintire care -1 agasa şi în genere nu-i plăcea să-şi aducă aminte din trecut. Directorul i le întinsese. L una abia a început. egoiste : o cravată neasortată bin la haine sau care nu se înnoda cum îi plăcea^ o tachinerie 101 a unui prieten Ð căci uneori era susceptibil Ð. în buzunar avea citaţiile Ð hîrtii boţite. o răscruce un de-şi pierduse busola. şi s ta plouat de o parte.. De altfel el n-avea nimic de-a face cu procesul. Alte haine mai vechi le vînduse Ana pe crătiţi. Despre străina frum oasă de la conferinţe mamă-sa îl tachinase că e ingrat cu amorul pentru doamna Cantilis ce a frumoasă şi nobilă. pe altas ca pe fapte care încîlcise existenţa lui netedă ... Firea lui se . Unde era timpul cînd mamă-sa îi răspundea la scrisori. apoi venise aventura lui cu Nina.. şi.... Gîndul părinţilor. rîdea de superstiţii Acum însă ? Vineri !. devenea nervos.. fi înţeles ea despre doamna în gri ?! O nevastă de la Bucureşti nobilă şi frumoasă şi pieptăn ne cu tîmple ca doamna Cantilis răposata. Cu prezentu l o ducea : trebuia să ai răbdare !. La sfîrşitul lunii ! Poate că pină atunci ! Nu se pătrundea încă bin mărimea catastrofei. Fusese chemat la direcţie . El. căci era foarte de duh în scris. îl întreba dacă a pierdut la bursă. Rar cîte unul se mai lega de el...unde va lăsa ch ia. cu sfaturi. Vremuri !. totuşi gîndul că Dragu era la puşcărie îi strecura un fior şi îl indigna : Dragu se sustrăsese clc la datoria lui. Armistiţiul părea încheiat. Ana primise dezmierdarea ca pe o nădej de bună. Costel anunţase că are la birou orc supli entare de lucru şi nu vine nici la dejun Ð se mai în-tîmplase. peste masă Costel îi luase mîna şi i-o netezea cu mîna cealaltă. căci şi ca trebuia să se ducă la o magazie după lemne.. Ana îi arătase. şi atunci ce-ar zice ăi de acasă... iar veştile ce ar fi avut a le omunica erau din ce în ce mai greu de spus dascălului Petre şi chiar mamă-si. îi scrisese că aşteaptă să le vie Costel de la Bucureşti cu o nevastă nobilă şi frumoasă. îngălbenise. Da. trebuia i aşa cum era. Vineri !. Gat a să treacă de uşa băncii. grav încă.. La Bucureşti ·trăise cu preocupări mărunte. e drept că înainte căuta săească cu cravate noi şi cu poveşti de bani mulţi .. ca şi în vorbă. socotise Costel ieşind în grabă.. ceea c entru Costel era o mare uşurare. dar neîndestulătoare. De cînd fusese chema t la direcţie pentru că numele Iui stase o dată scris în ziare în legătură cu afacerea Dragu... I-ar fi trebuit haine noi. îl tachinau : Ð Auzi! Z ce că mamăsa 1-a învăţat! Ştim noi ce mamă! Costel îi lăsa în pace : banda era banda. Prefera să nu-şi aducă aminte de ¹doamna în gri". c de scrisoarea rămasă fără răspuns de la părinţi. nu le mai reînnoise acum în urma. cu voia lui. de cînd cu aste multe de toate. acum era rîndul lor. întîmplăr făceau zadarnic orice răspuns al părinţilor despre căsătorie. De-acasă f usese alintat. î ese două rînduri mai bune. o urmărire a Parchetului pentru Nina. Scria înapoi la Brăila că toţi prietenii lui sărutau mîna pentru reţeta de pet . citaţiile pentru el şi Ana sosise la birou.. acolo la Brăila. Gîndurile lui turbur i din dimineaţa aceea fusese chiar presimţiri. Aşa îi scria pe-atunci mamăsa şi îi ştia toate hainele din care el îi trimitea un eşantion în scrisoare şi îl învăţa reţ scoaterea petelor.. ... zi rea ! Odată tot tre buia să izbucnească ! Acasă la Brăila.... e drept. în fotografia de pe mormintele din ograda bisericii. atunci îl apucase ambiţia.paravanul ei. fie că n-avusese nevoie de el. totuşi dis preţul lor îl ustura. Visuri de mamă !. 1:1 încasa în tăcere . Hainele lui erau pe isprăvite. să-i ceara socoteală de ceva Ð nu ştia nici el de anume. el făcea pe modernul. sau ce e de nu-şi mai schimbă cravatele. pe vremuri... se gîndise. La birou se simţea din ce în ce mai umilit. apoi îi spusese bună seara . A doua zi dimineaţă. Amintirea Brăilei îl întristase şi îi adusese aminte de Dragu. .. fie că nu-i ştiuse adresa. Prima deviere fus ese doamna în gri.. Noroc că nu fusese chemat ca martor în ches ia Dragu.. cu glume. căci nu-i plăceau daraverile de nici un fel.. dar nici ace lea nu erau prea grozave... ratele la croitor.. după lungi rătăciri. trăia cu teama permanentă să nu-şi piardă postul. pact de pace şi răbdare . dar îşi făcuse curaj : poate îl chema pentru hîr-tiile ce lucrase. căci directorul îi arătase uşa înainte c să fi cercat a se justifica : Ð Domnule director. îl ustura. care reţete aveau succes şi la băieţii din bandă . de teamă să nu întîinească cunoscuţi din bandă sa să-i pună mîna pe umăr cineva de la spate. unul gri şi unul negru. să se afle şi la Brăila. Le ga în minte pe una. în dimineaţa ceea în drum spre birou îşi amintea de doamna în gri ca de un necaz. care înainte era aşa de elegant pe Calea Victori ei ! Pe Calea Victoriei acum nu mai trecea. î ta însă un necaz mare . De atunci avusese loc. pe care Ana le îngrijea. îi fulgerase cu recapitularea a ce cuprind şi-1 avertizase ca va fi concediat la sfîrşitul lunii. nu cumva să fie tîrît pe la bunal din cauza Moşului... Era vineri Ð zi proastă.. în loc să-i ajute !. şi acela îl nemulţ şi iacă..

Tot se ascundea Nina să nu fie văzută. Costel se întreba cum de Ana nu-i cerea bani.. avea oare presimţire că leala. Uneori spera într-o. Acum.... o implicase. care înch isese uşa şi-i impuse tăcere : 102 103 Ð Ssst ! Ce zbieri aşa ! Nina reîntoarsă. gazda nu da nici un semn de curiozitate .. Nina spusese soră-s că... ar li plecat Ana ! !Yu se îmîmpla nimic . fiindcă eu nu vreau să mă arăt pe să nu vie tipul după mine ! M-am săturat de el şi nu mă slăbeşte cu dragostea.. re... într-o seară Nina întîrziase muit şi se născuse nădejdea că nu se va mai întoarce ■Ð fără să şi-o împărtăşească. Era Ana.. o duc la puşcărie . o bănuială : Ð V-aţi certat ? Ce a fost ! Ð Ce să ne certăm ! N-a tost nimic ! I-am sp s că m-am întors definitiv şi să-mi cumpere ceva din tîrg. Dar u era Ana ? Ð Ai găsit pe Ana aici cînd ai venit ? Unde c ? Avea nevoie de un ajutor. clar nu mai puteai fi sigur de lin iştea Anei. dar prezenţa Ninei îl paraliza. Aşa. poate totul se va linişti de la sine. strigase pe Ana şi se trezise înaintea lui cu Nina.. dar răbda.. La întoarcerea ei năstruşnica. avem altele ! La uşa cerca cineva. Aşadar. Costel şi el vroia tăcere şi mister să nu afle nimeni . Pe la cinci luase drumul spre casă. Să-şi piardă slujba ! Nu se putea ! El n-avea doar nici un amestec în chestia lui Dragu. cu speranţa ca poate va pleca de-a binclca. agenţi. deocamdată nu c vreme de divorţ.. Pînă la sfîrşitul lunii mai erau douăsprezece zile. uşa era dată de perete şi î ameră oarecare dezordine . sau... de o găseşte poliţia. trasă de ele în părţi opuse.. trec pnntr-un ceas greu. înlătura motivele de supărare sau le rezolva favorabil. Ð Ce e aici ? E azil de vreme rea !. .. Să vedem a la urmă ! Ana n-avea răbdare. Nina dorea tăcere şi m ister şi n-avea toane.. dar alţii puteau spiona. Se bucura că cel puţin Ana părea iarăşi blajină. tru dită.. doar se vor trage singure înapoi. Directorul nu va putea afla ! îl va crede însă ? Avîntul îi slăbea. se lua cu bimşorul.. Ð Da ce e ! întrebase răstit. se îngrijorase. Altă catastrofă !.. Ţinea necazurile strivite între d ouă uşi. poate se mai putea ara... Ce e ? Unde ai fost pînă acum ? De ce încui ? îşi amintise citaţia ce o are în buzunar ca pe o arma împotriva ei.. udata puţin de ploaie . refuza dezastrul.apăra încă. îi stinsese cu gaz revolta : prim jdia Ninei era şi primejdia lui Costel. păşea pragul cu grijă să nu găsească înăuntru ceva are ca atunci.. aşezînd ceva în dulapuri şi cătînd ceva în geamantan. Nu va spune Anei 304 încă nimic... apoi ca o sabie atîrnată deasupra capului lui. Ea nu asculta şi atunci o lăsa în voia ei .. nu se rtase cu Ana. singur. Costel sta la îndoială ce are de făcut. fiecare singur. Aşadar nici de la ea vreun ajutor ! Reîncepuse viaţa în trei. Eu sînt de rîsul lumii ! O să divorţez ! Ð Atîta pagubă ! Ð răspuns an Nina. de cînd Costel o văzuse agăţată ca o fiară de părul Ninei. Nina dase Anei o mie pentru . Nina încuiase uşa pe dină eia. C ostel se repezise ca spre o salvare. Va spune la birou că Nina e plecată de mult de la el şi că a dat divorţ tocmai din cauza afacerii cu Dragu. trecuse după p aravan fără un cuvînt. care nu se aştepta la nici o reacţie. Simţea un avînt spre luptă. Dar. Aşadar. sta pe loc neputincioasă. Izbucnise cu ceva Intîrziere : Ð Mie îmi spui asta ? Mie îmi vorbeşti de ¹ti p" ? Nina.. încăierare care ar fi gonit pe Nina delinit iv.. Totuşi. toropită sub necazuri. slînta leafă e în primejdie ? Numai Nina se plîngea că se mănîncă prost şi ieşea scara să se sature cu prăjituri la cofetăria clin col ar fi oprit-o să iasă din casă de teama să nu fie văzută Ð gazda ştia că s-a întors. sfredelea pe Costel. care. pălise puţin. Fireşte. Pe cît putea... Nina acolo în casă era primejdioasă. Amemţarea de la birou lua acum consistenţă. va dovedi. Costel suspina.. Ana arăta liniştită. dacă dimpotrivă.. la lemne Ana nu era. cheltuială ... . de ea n teai ascunde. Cei ! Ce vrei ? Ð Nu te priveşte ! şi Nina trecuse în camera de alături. o luase. dar se silea să nu se sperie. la ce să o sperie degeaba. Şi unde era Ana ! Lemnele le v se pe săliţă încă neaşezate în firidă. ce putea ti mai rău decît să-şi piardă slujba ! O şi pierduse ! Domol ! Domol !. Ð Pe amîndoi ! spusese Nina şireată şi dezarmase pe Ana. de cîte ori se întorcea acasă. v a explica. dar ce putea f ace ? S-o gonească era mai rău. Apoi.

ci primea pe creştet rîsul Ninei. Mai ştii ! Ð Unde te duci ? N-auzi ! Costel simţea că are un argument şi îşi regăsise oa um cumpătul. dar acum era iar d omoală. Afară ! Afară. îi 'luase o mînă pe urmă pe cealaltă... îmbunat că simte alături de el un sprijin pe care-1 credea pierdut. îi dezlănţuise rîsul înainte de orice.. să refuze ? Dacă cumva era un gent ! Pînă la urmă mersese şi pe la unspre. batjocura lovise adînc. nas la nas.. imagini ridicole o înveseleau iar. rîsul l umii. la femei Ð gonit de acasă de ea pînă la urmă !. Glasul cînd se urca. Acuma Ana nu mai putea mustra. Costel deschise vorba de-ale gospodăriei : s e apropia iar luna de chirie şi ar fi fost bine. cobora din prudenţă şi mereu rîsul întrerupea cu ho ote scurte : Ð Auzi pocăita ! Mironosiţa ! Bărbatul meu ! Vă pui eu la ordine ! Ð Lăsase jos achetul cu prăjituri şi căta batista. mînă în mînă. Ştia de mult.. priveliştea idilică îi părea aşa de caraghioasa. sfăcută de plimbare.. Ð Fie şi aşa ! tot nu ştia el ce să facă cu amîndou sughiţuri de rîs. nevrut.. stricato dumneata te aduc eu la rezon ! 106 Te-a îmbrobodit în lipsa mea sluta asta ! Ð iar căuta batista să-şi şteargă ochii lăcrimaţi d Costel care aştepta o scenă plină de demnitate. Abia după un timp C ostel îşi dase seama şi lăsase mîna Anei. descumpănit de rîsul spontan. pe atunci. cîr s-ar fi speriat ! Cum se pătrundea ea de grijile casei! Cum cosea pe capete şi aducea în casă ! Cum mai ales. ajunsese frunte. Urcase pînă spre Poşta Ce ntrală.. în starea ei de spirit.. crunt.. ar fi acuzat ea.. ochi în ochi.. în sear fost grija d..... rîdea spasmodic. Voaleta înflorată îi acoperea ochii. .. Rîsul Ninei sunase neprefăcut. trările Anei. e drept. După ce Ana rînduise tot ca de obicei. carc-i udau voaleta nouă.. în care el avea şi drepturi şi dreptăţi. vexa e a fi pus în inferioritate. Un hohot de rîs îi trezise ca din somn.inima Capitalei". comisese o imprudenţă.. cununie şi în casa ei. dar cu folos. fetelor !" Generoasă. şi o cări pe care nu le putea tăgădui. locul bolnav al umi inţei. sta sub ele neocrotită. Coste l şi Ana nu se culcase . Ce însemna p ecarea lui ? De ce nu rămăsese în casa lui ? De ruşine ! Şi unde se dusese ? De ce nu rămăses în casa lui sa se ociihnească ? Unde va dormi dacă nu se va întoarce ? . ar fi putut să se arate mai înstrăinată ! Fusese. Costel tăcuse şi plecase. Nu se prefăcea. Nu surprindere.. sughiţa cîte un hohot întîrziat..... Neprevăzut spectacolul subit. Luase pălăria din cuier şi ieşise. nici necaz. îneît hohotul pe care c a-1 potoli o îneca... înrăita un timp.. stau de o parte şi de alta a mesei şi aşteptau cu urechea pe in imă.. în ca ! Afară de aici !. Acum rîs şi ocări... Ezitase : să meargă. Ana însă rămăsese ca moartă .e Nina. deşi era o uşernică. Cealaltă er cu. Ð Unde te duci la miezul nopţii ? Cu pieptul oste nit de rîsul nervos.. din dor pentru . săltase bl ana pe lingă gît şi culesese un client. nu era necaz. şi Costel credea la fel cu ea. deşi Ana a bine de unde se întoarce ! Din felul cum arăta.. Pînă adineaori Ana n-ar fi primit acuzări.. cum vorbea. dacă gazda ar fi vrut să aştepte Ð spusese Ana.. cu teamă ca nu cumva prostul să-i denunţe ascunzătoa rea. De ce se îng rijea Ana mai mult ca altă dată de bani ? Să fi ştiut adevărul. şi primind. şi de rîs îi dase lacrimi. Ana ghicise că Nina cule sese unul pe stradă. nici batjocur rîsul o apucase năvalnic şi o scutura aşa de tare că pachetul cu prăjituri oscila. se sforţa să se facă severă. din cauza cheltuielii cu lemnele. năbădăios. Cum se răstea adineaori la el.. nasul.. pu-nîndu-şi mîna la gură din prudenţă.Dacă cumva de n ecaz va dormi cine ştie unde. Nina acum cerca a-şi aduna indignarea şi îi ocăra : Ð Neruşinaţi !. ci rîs. îşi ştergea ochii. cu ceva remuşcări. şi aşa.. la frunte.. de pe cînd avea încă dreptul să o mustre : acelaşi carton u prăjituri : ¹Luaţi şi voi. nu-şi găsea atitudinea nici cuv intele. în seara aceea. Aplecaţi unul spre altul.. tăceau cu sufletul îndulcit..105 zece se întorsese cu poşeta mai grea cu cîtcva monede. Nina se potolea. Nina cu un pachet de prăjituri în mînă.Nina e drept. N-avea numaidecît nevoie..

. se temea şi de Ana.. Ca prin vis auz ise vorbind. cu buzele uscate.. ea ştie unde ! O să vie... după perdea ... care nu adormea niciodată decit cu rost .. Mizeră. văzut întors şi somnoroasă... Costel se o prise în prag izbit de vestea rea înainte de orice cuvînt.. Ea.. veştejită. apoi alintat (îşi adusese aminte ca are nevoie să rămîie acolo cu idiotu'): Nu ştiu ! Zău n ştiu ! De-aseara n-am văzut-o. lăţite.. apoi răscolise canapeaua. la nevasta lui.. Cuvintele Nin ei le auzea un timp după ce fusese pronunţate.. se aprind la faţă. or rîde la fel. dar nu-mi bat capu'. La dracu s-o ia !... Nici n-ar fi putut umbla cu faţa dezvelită pe stradă pe unde trec oamenii şi se uită la tine. ■ . Poate şi alţii. spusese ev.. perdeaua pe care ar ti vroit acum s-o tragă peste ea oriunde. Cerca să surîdă cu complicitate da r era puţin îngrijată. am ieşit să văd.. Nina spunea : Ð Aide.. unde nu te acoperă nici o perdea.. acum adormise turtită de batjocură. o fi plecat aiurea. mai mizeră ca cei mai ticăloşi. nepudrată. Nina crezuse că e mai bine să-1 ia mai repede : Ð■ (2e ştiu eu unde e !. cînd o văd. Idioţii ! Un rîs mic . Yezi-ţi !e somn.. Nina lupta cu un tăciune stins. şi dacă n-o veni atîta pagubă ! Nu cumva ai să mi-o i pui ! Gostel înainta spre paravan ca şi cum Ana trebuia să fie acolo. să nu mai ştie. o păcătoasă !. fiindcă Nina dormea îneă :. care dase pu înapoi ridieîndu-şî buclele zăpăcite peste ochi.. cînd or afla. aşa treceau din auz la mi ntea ei turbure. Cine vorbea ? Lnde vorbea ? în camera de alături. glasul jumătate.. . Ð Poţi să dormi cît vrei ! Unde e Ana ? Venise spre Nina... la casa lui. mincinoasa.. Nemernică. culcă-te.. să n-o denunţe gazdei şi altora.. prinse una de alta.. s-a ¹simţit" şi s-a dus ! Ð Unde să s ducă ? La Leontina ? Glasul lui (Eostel era răguşit. se temea să nu-i facă ăla ¹teatru" să n-o lase să doarmă în pace ci. în orice clipă.. plătită cu banii lui ·>i.. fireşte.. Costel înto sese stîngaci capul spre perdea. Liniştit oarecum. ce s-a întîmplat. din necaz. .... Ð Nu te mai osteni î Ð rînjise oiensată N . prelungite. mulţumită că n-a denunţat-o.. Trupul îi era amorţit. gîtul încleştat l se întorsese şi ea. Tăcea... cînd am cerul apă calda şi n-a răspuns. ascunsă.... Ori nu ieşti sănătos la cap ? S-a dus. ca atunci cînd îţi moare cineva scump şi tu adormi pe picioare ca să nu ştii. mai ales vederii lui Costel.. dar pe masă văzuse cafeaua cu lapte. Ce era să faci ! Pe tine te înţeleg. Arome a. urîţită. E ceasu un u şi n-avem ce mînca.... să se odihnească. . sa nu vezi.. Gu o smuc itură trăsese perdeaua.. La amiază.. Şi nu era nicăieri. Ieşind dimineaţa din cameră... Ð Eu nu-i i-am zis un cuvînt! Parol ! Am dormit pîna adineaori şi.. apoi se albesc şi H se întoarce sîngele.... mofluza. Ana aromea cu mîinile pe genunchi. şi ege atunci că e un caraghios . Eu sînt fată deşteaptă. cine vorbeşte.... deasupra obrăzniciei şi răutăţii. în pijama. de care nu rîd oamen ii. Eu am dormit mai mult.. ... cunosc viaţa ! Pe aia ar rebui s-o gonesc. în camera unde se pregătea de culcare.. Ð N-am timp sa beau cafeaua.. care nu era cea obişnuită şî cară liniştea pe Nina.. Ea nu putea pleca sa-1 caute. cu furnici în picioare şi în braţe.. Nina bombănea : Ð Uite ! Mi-am scos ochii ca s-aprind focul.tăpînea rîsul. linguşitoarea.. negricioasă.Costel însă trenuia să se întoa rcă acasă. pentru a se ascu nde vederii oamenilor.. tu cu ea. N-oi fi vrîncî s-o păzesc eu sa nu plece !. Pune reveil-ul să te scoale ! Ana se dezm eticea şi treptat îşi amintea unde se afla. de teamă să audă ce nu vrea Plictisită.. că m ai ai numai două trei ceasuri pînă la birou.. ci dimpotrivă. dacă lua Costel n-o vedea : Ð Unde e Ana ? Avea o voce fără culoare.Nina încetase rîsul şi ocăra.. Co l sa se înapoieze în linişte. otreapă.. Să nu mai simtă..... des-pieptănată. dar acum nervos o scutura dincolo. ca nu-i nimica ! Conciliantă din prudenţă. se temea să nu-i facă dobitocul vreun bucluc. deşi nu-1 credea stare .. măi omule. Un rîs mic care făcea pe Ana să tresară : ea era caraghioasa ! Deasupra mîniei. poate înţeleseie. pe Nina o . să-1 aducă înap . Se aşezase pe pat.. cu un umăr mai sus. Ð Unde e ? repeta a tic Costel..

Ameţit.. îşi pipăise apoi buzunarul şi... pe mine nu mă întreba ! Caut-o singur !. A adus-o Salvarea. cum ai făcut ? Ce-ai făcut ! Ð cu voce tremurată.. ceilalţi se trăsese de o parte. li se adresa. Dar acum Costel nu mai înainta. \ a rog ! yă rog ! Ð I s-au făcut spălaturi ! . ieri ? Ð Ieri la unsprezece dimineaţa ! Ð completase infirmiera... 111 ·Ð Bărbatul ! Ð şoptise un doctor celuilalt. împinsese încet pe Costel înspre uşă : Pacienta are ne e de linişte ! Ð Numai un minut ! se rugase. Deprinşi. Nici slujbă n u mai avea. nu ştia bine ce-i spun aceia..Curăţat ! Şoptise una din infirmiere. Costel dibuia descumpănit faptele.. ·Ð S-o fi dus şi ea la vreo clientă pe unde coase ! Vine ea ! Fac aşa pe supărata. plim bînd ochii de la ei la faţa convulzată a Anei. Otrăvită... Din pricina Ninei făcuse nebunia : . îşi frîngea manile. O aştepta de trei săptămîni. Concediat. dar vinul nu-1 băuse fără ea. Buimăcit. s-o bucure.Ð Vă rog ! Vă rog ! . a junsese într-o sală unde pe un pat. Cum totuşi trebuia sa mănî e ducă la birou. intrase la un birt. infirmiera... mereu fără de speranţă.. Ana parcă săltase puţin capul : Nina ! Ð mai c ercase Costel. nici idei. Pe.. te Iaci bine şi vii acasă. Ð Da eu ce i-am făcut ! Asta-mi place ! Mi se pare că ea mi-a făcut mie ¹figura". Costel ! Ana.. lichidat de pretutindeni.. nici Nina. Ana ! La spital. stînjenit... în cele două şuviţe aşa de disciplinate... de ticluite. nu găsea nimic în el. Ð Ana. ale pieptănăturii lui C E nebun ! pornise a zice infirmiera. nici geamantanul vechi.. care înlătura jena. Eu sînt ! Costel ! Ce faci ! Ce s-a întîmplat ! Ð se repez se spre ea într-o dezordine a simţirilor. apoi îndrumat dase buzna la toate uşile.. o lume aiurită. care ci o aştepta cu mezeluri şi cu vin roşu.... uşile er u date de perete şi nu mai era acolo nici una : nici Ana.. PARTEA ă IV-a La ¹Diverse" în C apitală ! La spital ! Otrăvită ! Ana !.. ni ci ce răspunde . o ştiu eu ! Nu ţine mult. s-o însănătoşească î Ce să-i spună ? Ð Ana ! Ana ! Mă au t.... Coste l tăcea. Amîndoi par cumsecade.Ð Ei ! La Leontina î Nina vroi să spuie că Leontina n-are nevoie de unele ca Ana. din ajun totul în el se schimbase din loc.. Eu atîta ştiu : cînd m-am sculat n-am gă it-o! îşi luase ţoalele şi plecase ! Ð Zici că şi-a luat lucrurile ! Nina regreta că a spus. O credea rostită undeva. S-au ţicnit oamenii.. nu mai putea da înapoi : ... se amestecase. Vai ! Vai ! pe un pat o femeie gemea cu gla sul Anei ! Ð Ana ! Ana ! Ð ţipase. Mezelurile le mînca singur. dar doctorul pricepuse şi se grăbise : Ð Cred că st omacul c curăţat şi se va face bine. Ð Din cauza dumitale a plecat! Costel se aşezase pe un scaun fiindcă i se surpau picioarel e. dar un simţ de prudenţă o oprise. U mîinile în păr. înconjurată de doi bărbaţi cu şorţuri albe şi de două fem ctori.. Ð Domnilor ! Faceţi ceva ! Ð se ruga Cos el speriat . Gum să plece aşa de repede !. alesese una : Ð Poftim ! Asta e a dumitale ! Şi plecase pe stradă.... nebunul ! Ninei îi sărea acum ţandăra i 100 Ð Ma rog. oamenii. cuviinţa. nici vorbe... i se lăsa în jos colţul gurii dintr-un plîns ce se conţinea. se întoarce ! A mai plecat o dată de acasă de la mama ! Ð Gonită tot de dumneata ! Ei.. Costel rătăcise întî doare. Ð Nu-i văd nimic din al ei.. Cînd se întorsese după serviciu în graba acasă. dintre h iiîe printre care i se încîlceau degetele.. poate întîlneşte pe Ana întoreîndu-se acasă.. Să-i spună întîi ei ceva care s-o împace. locul. Ð Doamna s-a otrăvit cu spirt denaturat şi a căzut pe stradă. Ð ! Ana ! Dar puse capul in perim şi plîngea năbuşit.

şi mai era şi un gazetar.. pe un scaun... se evapor se. Acum aţi putea face o depoziţie. Şi ăştia ce mai vreau cu întrebările lor. spun prea multe şi mai şi inventa.. S-a nimerit bine.. Cînd am citit azi. de teamă : ştiu prea multe. Costel pe stradă cu pălăria în mînă aibă fixată pe locul ei anume.--Pe trepte. Am spus ce ştiam... am crezut ca înnebunesc. înflorite. e meseria ! Ð Dumneata eşti soţul : numele.... locmai nu ştiam unde e.. El. Nu se oprise la birt. plutitoare... vindecată. domnul comisar.. se tace bine. trăgiiulu-şi maşinal gulerul hainei. Era acolo şi un gazetar ! Avea' consideraţie pentru gazetari. iar pe Nina o înlăturase pentru totdeuna Ana cu un gest : se otrăvise pentru el ! Trec utul era şters. plin de curiozitatea. să-şi ducă mai curînd undeva bucuria. Comisarul era un bărbat modern.Auzi !. spre cealaltă : Nina ! Tot aia şi iar aia Ð gelozia ! Ana întorsese acum capul d e trei sferturi. veţi ti ch emat la comisariat. Pentru el ! Acum Ana era bine ! Ð Pardon ! Ð dase peste cineva. pe cînd gîndurilc ii erau de odată uşoare. Ana ! Singuri ! . Costel îşi impunea prudenţă : Un comisar ! cu justiţia poliţienească nu i unde ajungi.Eu sînt cumnatul domnişoarei An-a Dragu.. din amor ! Nu se mai preocupa de sănătatea Anei : Ana era salvată. ca pr ieten. ţipa acum ca într-o pădure.. Unde lipsise Ana !.. Vind ecată de arsurile spirtului şi de toate arsurile. Spirit Jloi. O bucurie punea stăpînire pe el.. aştepta depoziţia. de cînd era un tînăr domn bucureştean... ca amant. foarte bine îmbrăc at Ð observase Costel. Deşi aiurit. ^u insistase. fără discernămînt. ¹căzu!" care te pasionează şi te lansează. au spus-o sigur !. Fericit... cînd sînt atît ea alte mai importante ! Ð spusese.. Trupul şi-1 simţea slab ca de lun o zăcere ga.. Logod it cu Ana.... cind o mul şi aşa e zăpăcit de necazuri.. dar doctorul scoase pe Costel de braţ afară din cameră : Ð Mîine la ora v izitelor.. Pă ţinea în mînă. Reportajul lui era făcut dinainte. adresîndu-se doctorului şi ziaristului... Ca o pasăre ! Dar An a scapă. Costel '·_■ clătina ca un beţiv şi pe stradă abia J> ţine echilibrul... a plecat de tot ! Nu mai vine ! Radios. Mai interesant ! Ce putea fi mai interesant ca atit ! Ð Costel îi vorbise totuşi cît putuse mai politicos. Pentru 112 113 el. îl decepţiona simplitatea cazului. Dintr-un sentiment ele decenţă îşi potrivise părul.. otrăvită ! Otrăvită ! Ana ! Infirmiera clipi stîngul.. Locuiesc pe Calea Rahovei 2. o con sideraţi. Ð Un aiuristic !.. cu anticipări de bine .. Depoziţia ! Care depoziţie ? în camera ele cancelarie. Se otrăvise pentru el ! Să f i spus ziaristului că el şi Ana erau logodiţi. Avea să fie numele ei la ziar. .. Banal. D in prag.. se apropiase ziaristul.. x 1 / _ ..a nevoie.... deşi era ceasul un u şi era nemîncat din ajun. Mergea clătinat casă. fără argumente. mirosul urît al legătoriei de cărţi. Aştepta mereu cazul care ^-1 poată da prilej. Ð Nu cunoaşteţi mcbilul ?.Ð Nina a plecat. pipăise a : Ð.. aşa cum o purta de ani. Cumnată-mea a locuit înainte la un loc cu noi... Amor şi spirt !. un domn comisar în faţa unui bi rou.Mergea zîmbitor şi şovăit Ð unii se uitau după el Ð mergea spre asă frumoasă.' pe ha/ă de sfială. moda capului gol nu sosise încă pe atunci şi Costel se oprise la moda de pe timpul b otezului său în Capitală. Costel striga mai Slab : Ð Nu mai vin-e ! Naunai noi doi. mai mult sau mai puţin discret. .. bolnavă.. Amorul ! Tot amorul ! Chiar acum. de nevastămea sînt divorţat de mult. . îi plăceau subiectele unde puteai înnoda şi cleznoda fire complic ate... Costel îşi ţinea anevoie echilibrul pe un plan pe care toate problemele s e rezolvau cu aceeaşi cifră : găsise pe Ana ! Trăise ani de zile la un loc cu Ana.. aşa trebuia să le spună acelora.. Nici n-ar fi vrut să se întoarcă din .. Pînă mîinc nu mai c voie. Cum bolnava nu răspundea şi nu putea fi obosită prea mult.. miros din care i se făcea rău.. profesia şi domiciliul ? Ð Eu sînt cumnatul ! Ð u sinucigaşa întrebăm ! Sinucigaşa ! Ce brutal vorbeau ! Biata Ana. I. Cum făcuse Ana un a ca asta.. unde Ana avea să se întoarcă curînd. era bi nevenit. Uitase de pierderea slujbei.. Ð N-aveţi nimic alt.. dar nu-şi da seama că e cu capul gol. (N-avea el să le spună că Nina s-a întors într-o seară spre nenoro ea lor.. Ð bine peste tot !... -Ð Nimic. Otrăvită ! Pentru el ! Ziaristul nu insistase.. Costel picase asupra unui supliment de anchetă.. ca nu cumva Ana să fie rău tratată în ziare. capul aplecat înainte ca să-şi ajute pasul. vreun det aliu interesant ?. dar abia acum Ccstel se amoreza de ea. căci lui i se părea că Ana nu poate să audă.

.. Dacă a r ti fost acum încă la bancă. de divorţ în lipsă. că grăbeşte să căpăt sentinţa. Am să spui gazdei de pe acum că. dar fără să se vadă. îl primise părinteşte şi îl luase deo amdată pe lîngă el : ¹Pîna vedem dacă-ţi convine". gata să se răstească la intrus. O firmă mare. B ne ca a scăpat. să fii c uminte. albastră ca sineala. moş Toma îl lăsase să plece la spital : Ð Biata fată Ð zisese. clar acum în urmă n-am mai umblat. Caut eu al tă casă. A doua zi. Ana asculta. Spiriu' ăsta e adesea buclucaş.. dar ceva pe depa rte asemănător.. Ana nu se mai as cundea de el în perine. dar ii plăcea să avidă : divorţul... D ochii de Costel. să stai pînă te vindeci de tot! Ea pălise încă mai mult. care era tare şi mare la o legătorie. Ideea lui despre soci alism era foarte vagă.. grefierul.drumul care-1 ducea spre casă. îşi urmase drumul cu ochii plin de albastr u. cit zice doctorul !.. Aşa nemîncat. Costel siia c olnavii nu trebuie obosiţi şi îi vorbea puţin. ba chiar cam comunist.. Nu răspundea de teamă nu afle vreun lucru pe care sa-1 priceapă. Ð Să mai stai zi. crăpase uşa bucătăriei. reprezentată prin Dragu şi prin direc torul băncii. Pe urmă vii şi ne mutăm.. căci nu era cuviincios şi nici n-a vea ureche muzicală . şi să ştii că el e socialist. cu teama să nu i se facă rău. mai ales de cînd îl lăsase femeile : să fi veni t de la un chef la ora ceea ? Nu prea erau de chefuit cele ce se întîmplase cu el.. n-avea putinţa s-o aducă acasă . cel ca re îi dase ideea divorţului. în gură i se reapnnsese usturimea spirtului. s aracu.. o romanţă de care auzul îţi era împuiat.. Ajutorul de grefier. Numai gîndul îl despera. victima recentă a burgheziei. moş T ma. aflîncl ca e fără slujbă. moş Toma. o găsise săltată. care e nepotul maestrului de la legătorie. cu hainele bune gri. cit vrei tu. un om în sfîrşit. Ð V este buna ? întrebase. ştii. din timiditate. văzul îi era împăienjenit şi glasul lui căuta slăbit în le pierdute ale romanţei. prudentă cum şi trebuie să fii într-o casa unde chiriaşii intră ş aceea eşti nevoit să laşi deschis. adormise. două.. să nu se fi bucurat cumva prea curînd.. . nici nu şuierase. Altfel de m u. spre mirarea gazdei. recunoscuse surîsul ei obosit de altădată. am şi ochit ceva. Un gramofon dmtr-o prăvăl ie exala o romanţă dintr-un film la modă. Pe Ana l a ora vizitei. Costel nu onase in viaţa lui. el şomer după patru ani de funcţionarism. De la tribunal mi-a promis cineva. Ð Ana. .. îmbrăcat cum era. poate n-ar fi putut lipsi.Ana se otrăvise ! Ai fi zis că vine de la o petrecere. Aşadar.. pe divan. La meserie deci se ajută mai bine om cu om Ð des coperea Costel. Costel se dusese la oglindă şi se uitase cu un surîs imbecil şi suav. Ð Veste buna ! răspunse convi ns. care-i îngăduia să vadă pe Ana. Căci nu înţelegea ce-i spune Costel.. acum cerca să emită eînteva sunete care la început zgîrîiau numai gîtul poi începuse să semene a melodie Ð nu melodia pe care credea el că o cîntă. mai treaz... nouă. Cum era Costel să-1 contrazică ! El. şi aşa fre-donîncl intrase acasă. Poate că în ajun o minţise. cu o întrebare. mutarea. Ue cum aflase cazul Anei... se oprise s-o admi găsea că e tot ce poate fi mai de bun-gust ... mai altfel. chiriaşul cel mai liniştit. îl îneîntase. Ð Bicicleta e pasiunea lui moş Toma.. cu trupul odihnit. 114 8* 115 Costel reţinuse numai bunătatea omului. cu grjiă. căci Costel se uita spre ea încurcat. plin centru. poate nu mai stăm. de fel din Brăila.... ci îl privea cu recunoştinţă. cum asculţi un basm. dar moş Toma. era un om înţelegător. Erau nouă zile de cînd lucra la o legăto gang pe Edgar Quinet. să nu-1 contrazici.. Avea acum în cam aceea de spital o suîngere de inimă. casa frumoasă pe care o promisese el Anei şi Ana pe d ată se făcuse bine. cam ursuz e drept. Ð Ştii să umbli pe bicicletă ? îl întrebase grefier Ð Ştiam mai demult. vorbise de el unui unchi al lui. îl cam stingherea totuşi ideea că va vea de-a face cu un socialist. Gazda auzise scîrţîitul uşii şi al glasului neobişnuită de sunete Ð şi. uşor aplecat pe panta unui socialism.. în odaie. trecuse pe la legă-torie să spună că nu poate lucra din pricina întîmplării.

sculîndu-se sa plece.. era aproape convinsă. Pusese hîrtia în plic şi plicul în buzunar..legătoria erau elemente noi. Costel şi de ci spusele lui. Costel căzuse înţr-o tăcere pînă la fund.... iar Ana credea că s-au sfîrşit toate vorbele după c care le auzise. parcă ei şi neamul lor erau sfinţi. de teoriil e pe care i le spuneau acolo lui Costel cu privire la uniunea liberă. să regrete. vechi de cincisprezece zile. in I Femeia de serviciu o întrebase cum se mai simte şi Ana îi vorbise de căsătorie : Ð A spus că e cununăm repede.. . Ana se săltase puţin. făcînd pe grozavii.. ar trăi necununaţi cît lumea. Ð Ai văzut ce-am făcut ! Ð spusese cu ruşine în glas tel st îrşise povestea. Odată ieşit pe coridor.. Cei de la bancă îl azvîrlise. aşa va face. ambiţiile. neajunsurile.. Se vor izola de lume. Dragu.. Nici un amestec cu oamenii. deşi se simţea fără febră şi Costel sta alături de ea. El acum era meseriaş... Ð Nu ne mai facem sînge rău ! Stăteau amîndoi adînciţi în starea nouă de lucr e care o hotărîse. bîrfcala..... Nu i se răsculase necazul Ð era fapt vechi... acum lasă aşa.. ca şi cum i se putea schimba astfel toată e istenţa : Va deveni om nou.. patul. Acum e ra dat afară definitiv. toţi. asigurîndu-se că totul era real.. după plecarea lui Costel. La s pital.. ea nici n-ar fi priceput socialismul. Moş Toma era om de omenie. Mai bine că mamă-sa nu-i mai scria. primejdiile.. vechi dinainte de. Acasă găsise la uşă un ben şi îl învirtUe în mînă. îşi trecuse limba peste buza de sus nerasă. Cine mai ştie ceva ! Nici un doctor nu era azi acolo. dar le gonea. Ð Bravo ! îmi pare bme ! Aşa sînt bărbaţii... are s-o las crească mai departe. 116 ■ . cu lucrul se va deprinde. La sculare privise plicul cu un respect nărăvit şi îl deschisese Ð dar cu jurămîntul să nu ţină seama de ce conţine. Griji cercau a-1 cuprinde. cu o umbră ţepoasă de mustaţă . El şi înainte vroia !. Tot a iolosit la ceva spirtul.... necunoscute. Ð Nu ! El nu e aşa. elemente de aiurare plăcută. Cum va zice Ana. Ce v zice Ana cînd va afla !. Rudele şi fap tele lor. Am uitat să-1 întreb de.. Ð Viu şi mîine ! Ð spusese Costel.. Ar fi dorit ca viaţa sa semene mereu numai cu ceasul cînd crezuse că Ana a murit şi Ana nu mu rise.. pe moş Toma şi meseria. a vea gust să stea de vorbă.. era liber. nici recunoaşte Nina. îl apucase o spaimă proastă să n-o găsească a doua zi m Cine ştie cum e cu otrava !.. Dar nu va regreta. I se părea că a dus la bun capăt o revoluţie şi acum plicul îl invit să o calce în picioare. Nu ştia nimic de legătorie. Se smulsese anevoie şi de nevoie din lumea bună. Ana aiura pentr u că era încă bolnavă.. Costel îi luase încet mina t Ð Ne căsătorim şi nu ne mai facem sînge nimic.. accidentul Anei : deci nu-1 mai putea atinge. interesele. cum e gata cu. totu l le devenea străin ca unora scăpaţi din foc sau din apa şi duşi pe un loc depărtat la adăpos .. . de invenţiile lor d Lăsase plicul pe masă şi dormise un ceas bun.. ■Ð Vino ! şi se uita lung după el. ofensele. Hotărîrea îi da o mulţumire.. nu-1 vor găsi.... Dragu şi toate belelele nu-1 mai puteau găsi. camera. ¹Vă aducem la cu cum îi parvenea oficial de la bancă demiterea lui. Va zice ca el ?. Ana zăcea la un spital : o nedreptate şi asta.. deşi era nevinovat. şi îi vorbea se ba altă dată ce înseamnă. Avea nevoie să se apere de veştile oamenilor. Dar nu îndrăznise să se mai întoarcă şi plecase cu grumazul strîns.. Ana nu putuse adormi somnul reparator d§ după amiază..

acela venind dinspre Capsa. iar cînd Costel se îns se cu . dar i-am spus : ¹Mă înţelegi ! Nici un crampon l" Ð şi lasul deodată brutal.. Costescu d birou.. a doua zi trecuse pe la Palatul Justiţiei. Costel nu-şi da seama. apoi o întrebase : Ð Eşti fa mare ? Ana stase la gînd. nu te înfigeai. era altul decît cel pe re îşi permitea pe vremuri sâ-1 cheme ¹tipul" Ð cînd nu era de faţă. fuga. ajunsese la Oficiu. Dar ce oficiu ? Atîtea idei repezi şi contradictorii sugrumau pe Costel. Totuşi Lupescu nu-1 cîntărea cu ironie ca altădată.. într-o zi. ¹Tipul" pe care Costel î ase. cum zicea Nina..... escrocul . să dovedească. să protesteze. care murmurase cu grabă : mai tîrziu ! Ð Tc-ai însurat. cu farmec ! Farmecul lui irezistibil. Ce e cu tine ? Ð Era Lupescu. apucîndu-1 de un nasture al vestonului. Şi iată că Lupescu.. încît cravată de care trăgea Lupescu era un ştreang efectiv. «ra fatal. numai puţin. purtarea ei. Le cerea iertare şi îi era dor de ei şi de casă.. deşi pe atunci Costel era ca din cuti e.. Lupescu îşi urma firul : Ð Erai o excepţie şi te-am preţuit.. Cine ar fi crezut. ap roape licenţiat să ajungă meseriaş Ð o decădere totuşi.. pe urmă chiar îl dispreţuisc în chestia cu Lucica. Pentru a-şi întări spusele. căci pentru el voise să-şi ia viaţa şi cine ar fi crezut să ajun ici.căci s-ar fi îngrijorat. simţise nevoia să împărtăşească cuiva întîmplările neînchip mă-si la Brăila Ð scrisese dintr-o dată tot : traiul cu Nina. Scrisese cum a dat divorţ şi în curînd va fi scăpat de cealaltă.. Nu te apăra ! Ţi-am admirat to tdeauna discreţia. Dar Ana era salvată şi o va aduce acasă.. îl plictisea întîlnirea cu unul din bandă.. Fără aderenţe. Acum ca şi atunci vorbea frumos. după sfatul ajutorului de grefă. Şi ce crezi a. Am desfiinţat pe toţi cramponii ! Tu nu erai crampon.. nu observas e că îl găsea schimbat.. cum ţii un căţeluş de lanţ.. un om de treabă. care avea leafă bună.. şi mai ales cu acela. Dar el era curat. ceea ce sporise 119 prestigiul misterios al cuvîntului. Abi\ acum observa Coste! eleganţa lui Lupescu şi se deştepta în el grija că hainele nu-i sînt călcate cam de mu t. Ð A zis că ne cununăm îndată. Acelaşi farmec ! Dar Lupescu cel care-1 ţinea acum de cravată. Mă gîndeam deunăzi la tine. Ar f rut să scape.. s-ar fi speriat iarăşi. de Dragu... îl auzise.. cînd voia să facă gelos pe Costel. El zăpăcit celălalt îl măsurase lung. Ana îl gonea 118 ■':■■■■ parcă de la spate să fugă de pe locul unde pînă atunci stase fără a-i fi ruşine.. La timp îţi voi face semn. Costel nu luase seama la întrebare. îl costa totuşi faptul că nu mai era ' funcţionar. şi cum răma s singur se legase de sora ei. reamintise lui Costel frînturi de dialoguri de pe timpuri. De schimbarea lui fizică de cînd cu u le întîmplări.. unde. Acum cînd ap a scrie că nu mai are slujba se întreba dacă n-ar fi trebuit să lupte mai mult pentru păs trarea postului de la bancă. Ð Nina e fată deşteaptă şi a î imic în drumul meu ! Acum mai ales cînd sînt la oficiu.. eu aş vrea la biserică şi cu beteală. Ð Tu Costel Petrescu !. îl citise în ziare şi îl însoţise de mister şi aureolă. Pe timpul acela Lupescu era tot aşa de elegant.... Un ceas în care îşi ieşise din fire şi găsise curajul şi cuvintele are altă dată sfiala nu i le-ar fi îngăduit. care era o fată ¹aşa cum ţi-ar place dumitale". . dar Lupescu nu-i dase timp... Mai ţii tu minte d e Sovietul meu de cheflii de la Mercur ? Acum sînt la Contingentare !. îmi pare ? Mi-ai făcut un mare serviciu. el. dar lesne amuţită.. el fiul dascălului Petre... de tot şi de toate măsurile.. spunea că nu 5'-ar da locul decît dacă l-ar plasa la Oficiu. Mărturisise pierderea slujbei de la bancă. Femeia se socotise. La care oficiu ? Ð Cuvîntul impres iona pe Costel... dar trăia din mijloace nelămurite. Nina a venit pe la mine.. şi răspunsese : Ð Vezi bine ! în starea de exaltare în care se afla din ziua de pomină cînd găsise pe Ana la spital scăpată de la moarte voită. . Costel nu înc să spuie ca e grăbit . dintre toţi.. doar să se libereze de Nina şi deodată cu ea de orice am estec cu hoţiile lui Dragu : pe Ana o scotea din socotelile neamului Dragu. Moş Toma era.. plecarea Anei şi acum grozăvia otrăvirii. între Lupescu şi Nina : el arogant. fără de somn. tragîndu-1 ceva mai tare de cravată. ea violentă.. apoi îl urîse. Deşi ştiai că am o situaţie briliantă. Ð Tu eşti ? Costel Petre scu. ostel într-o seară... pe cînd acum avea o situaţie. ieşea de la legătorie cu un pachet mare de c să le ducă la o adresa Ð■ se lovise în piept cu unul. găsise avocat pentru divorţ : un zel nou îl împingea la acţiune. desigur. Nu încă ! Şi privise lung pe Costel.. N-avea nici un amestec şi Ana de asemeni. Nouă ne trebuie băieţi buni.

ca un somnambul. dar era pe de latur a ei. pieptănat. dar îi înghiţea cum înghiţea şi cockta ustura pe gît şi îi da pe nas .. Femeile nu ne aduc decît plictiseli i exemplu ! Ð şi iar îl trăsese de cravată. că fusese reperat. ceilalţi îl cam speriau. făcea pe atunci o cută cu fierul în părul dat cu briliantină. am afla'. în anumite momente îi trebuie un confiden t. femeia nu trebuie sa ne fie indispensa ilă ! Aceleaşi vorbe acum ca şi atunci.. nu poate vorbi unei fîntîni : asta cu fîntîna. î! ascultă iarăşi. cu uşurinţă.. pe cînd el se ocupa rentabil de femei.. ce vrea să zică. întrebase care local e mai bun şi Ð■ cui se va adresat Ð i se spusese : Mercur. Ð L'ite la el. Gostel. Se ducea acolo singur zilnic şi se aşeza la o măsuţă cu o ţ ică sau un şvarţ. care era dîrz cu cei de felul lui Lupescu. Se întîmplase aşa : el gătit.Nina.... dar Costel n -avea de ce se formaliza. altul cînd ne serveşte de p iedestal şi altul cînd 'v120 încurcă drumul şi trebuie evacuata. cînd vocea lui Lupescu. CĂC nu ştia ca Lupescu să se fi ocupat pe atunci de altceva deci' de femei : Ð E un moment. Ð Nu vrei să iei ceva cu noi ? Ð cuvinte memorabile adresate lui Cos tel. mo ti cher. Adepţi sateliţi de toata mîna era ceea ce convenea lui Lupescu. şi acum iată. cînd femeia e pentru noi ' experienţă. Lupescu îv lu ase ziua bună : Ð Cînd voi avea nevoie de tine. Se distra privind şi căta să ghicească care sînt clienţii mai ¹şi se greu să deosebească banda şi pe Lupescu dintre toţi. Vezi să nu umbli cu ei.Acolo sînt o sumă de băieţi ble Ð aşa le spunea el. Băieţii reluau în cor şi pe voci separate : Ð Femeia e indispensabilă. dar Lupescu nu-i corecta.... socialista. atunci cunoscuse pe Lupescu.. se credea din bandă.. subjugat. supus. Nu mult după sosirea lui la Bucureşti. Costel abia răsufla liberat din emoţia întîlnirii. sa. Allo ! Allo ! Aici Siguranţa Generală ! Ð rîzîn d. altă dată respecta nodu cravatei. Tot scuturîndu-1 de cravată.. tipogralie. Costel nu era dumerit dacă e unul din spiritele lui. e drept.. ca şi J21 divorţaţi. cu toate că era la oficiu Ð la care Oficiu ? Ð. Era un obicei nou la el . Ana .... o ştia Costel de pe timpul cînd urmărea con erinţele profesorului Dumitriu la Casa .. Şi pînă la urmă. care lucra pe ntru publicitate. Era altceva. Lupe scu era altul de atunci.. în <-'e privea însă lansarea la Oficiu.. chiar atunci cînd ajung departe Ð. ucisese pe Lupescu prin uitare. Auzi ! Pe cînd el aştepta pe Nina să vie înapoi acasă.. E fata deşteaptă şi a înţeles..Apero". îi convenea ca banda lui să p ropage mode excentrice... ¹Domnii vă poftesc. ce cap ! Unde e timpul cînd făceam teorii sociale la un Apero !. Cu ei tocmai umblase şi auzise ce nu-ţi crezi urechilor. Gostel nu-1 mai găsea aşa ¹teribil" i Ni na.." La ple care spre Bucureşti. răbda pentru modă.. i-am spus Ninei : Zut !. Asta fusese prin 926. Aşadar. îi privea pesemene aşa fel.n" teoriile de la . dascălu Petre îl pregătise : Ð.. în ce privea însă femeile. Nu însă pe cele sociale sau po litice. ea se ducea la Lupesc . după oră.' Ð şi el... reîntors din drum. Aşadar. a vea un prieten la Oficiu ! Lupescu vorbise de Nina cu dispreţ. Nina şi el erau despărţiţi. 927. Acum. îl făcu să tresară : Ð Aşad o. dar nu se molipsise. Lupescu glumea la fel .. ar fi povestit Ð nu lui Costescu. era uluit. ras fresc. Plecase în sfîrşit j nelea şi Gostel îşi amintea acv. Costel admira pe at unci pe Lupescu fără rezerve.. îţi fac semn !. ar fi povestit celorlalţi.. Omului. Ð Şi pînă la urmă femeia nu trebuie să ne fie indispensabilă. Crezuse că i s-a părut ? îl asigurase abia chelnerul. Lupescu era acum la Oficiu ! Dacă Costel ar mai fi fost la bancă. ba nu.

fără să întrebe. cucoana Petreasca . 'nlamă-sa nu-i spunea nici ca e schimbat. cu otrăvirea ! Se irămînta. nici gînd. dar găsise pe Ana culcată pe spate. Mestecase în pungă. nu le uitase. pornise să intre. Coana Mălina pornise la copil discret. apoi. mai tîrziu. Acum (CU boa . Femeie gingaşă ! Aşa era Ana. ea era fe meia gingaşă şi se vor cununa. El aproape să uite pe Ana.. citea ziarele. ceea ce îi spusese ineaori Lupescu : ¹Tu eşti Costel Petrescu ?" Din cauza întîlnirii cu Lupescu. dacă fata se face bine. Pe ce cuvinte ale lui Lupescu de spre femeie se despărţise ? Simţea o salivă amăruie. ca să se facă bine. dar nu te aştepta că seamănă cu portretul doamnei Cantillis de pe morm intele noastre". îi apucase unu noaptea lîngă masa îmbogăţită cu tot felul de bunătăţi aduse de cozonacul şi ouăle proaspete erau pentru fata. băiatul ei nu era înstrăinat şi planurile. L ui. Cum putuse el sta atîta timp fără s-o vadă ! Cu nimeni. cînd era . fără să prea aibă ce-i spune Ð mai ales că ea nu-i putea răspunde . căci nu e bine să amesteci pe nimeni în daraverile familiei . Anei. îşi amintea opul pătat găsit atunci de Nina : Ð Aşa îi curge ei ! Ð zisese Nina cu indiferenţă şi dezgust ma însă.. avea un concediu de zece zile cu drept de prelungire. cînd o afla că Lupescu e la Oficiu. nemişca numai cu ochii dulci. pentru Ana. îl lăsase să intre. De-acasă de la Brăila avea să vie iar un mandat Ð ca pe vremuri ! Era însă îngrijorat de ce scuipase sînge ? Se întîmpla să-i vie cuiva sînge pe nas şi chiar pe gură. Nu va mai lua tramvaiul şi iaca banii la loc. că dimpotrivă. Costel simţea că nu poate fi vorb de înţelegere între cei doi. dar soarta vitregă voise pentru e l altfel. nu-i va spune pe cine a întîlnit. Timpul era scurt. ca atunci cînd ceva îl scîrbea. trebuia numai răbdare. Ð Lasă ! Lasă ! că nu-i nimic. mai pornise si cu decizia de a da ajutor lui Costel. Din uşă. ·. Ð Ana ! meie ! Moş Toma avea alte păreri despre femeie. b la faţă.. Spunea : Ð Eu nu m-am însurat. pe cînd gazda da mereu din mîini semnificativ ş . ' La spital. Aşadar. Va scrie mamă-si despre Lupescu de la Oficiu. Cum se poate ridica cineva ! De ce îl trăgea acum Lupescu de cravată ? Un tic nou al lui !. era abătut. Costel sta înfipt pe loc şj simţea că ameţeşte .. ţintiţi asupra lui. Ea se pricepea.. apoi se prăbuşise spre ea cu un spasm în gîtlej. vorbele lor vechi. bine pieptănată. Ana nu era frumoasă ca Nina. dar aceia erau de treabă. Ana din ochi căuta a-i spune că infirmiera era bună cu ea. munca acolo la legătorie nu i se potrivea lui Costel. dar e tare drăguţă... Cravata îi era totuşi bine făcută. ·■ . o piesă d ece lei. bine îmbrăcată. Ana nu e frumoasă. Dascălu nu mai putuse lupta : ¹M-am legat cu o fată aşa cum 123 ţî-ar place dumitale. Nu ! Nu va vorbi nimic lui Moş Toma despre Lupescu. pierduse timp şi întîrziase la spital. iN u era de fel schimbată Mălina.. fiindcă mă ştiam sărac şi bolnăvicios şi e păcat să legi meie gingaşă. Nina ! Un minut se simţise ucigaş. frumoasă.. mîc Ð din mama Lina Ð şi aşa rămăsese. încă vreo cîtev ile şi Ana va veni acasă. Nu-şi spusese încă niciodată în oglindă. băiete. Ce-i drept. uşa gazdei se cr oprietăreasa îi făcea semne cabalistice. dăscăliţa. iar ca bagaje un geamantan solid şi un coş încărcat cu provizii .Ð apoi la un semn al i rmierei plecase spre uşă. Abia atunci gîndul schimbărilor multe izbise pe Costel. moş Toma nu vorbea de nici un Soviet. dar îşi dovedise tovărăşia lui prin facere de bine. care să-ţi ţie păcatu tu ai datorie. se gîndea că Anei i-ar trebui odihnă. urmărit de ochii Anei dulci şi de surîsul ei palid. apoi în palmă. va reîncepe să muncească. printre care cafeneaua îi lua mult timp. se uita numai la el lung . nici că nu e. cînd n-o poţi ţine ca lumea. şi ni ci nu tn-am întovărăşit cu o femeie. apoi o strecurase în mîna infirmierei. el o botezase aşa. cu dragoste. sta în faţa lui. Soviet! Lupescu chema banda de la Mercur soviet .. Ana avusese o vărsătură de sînge şi doctorul o mai eţinea pe cîteva zile. cînd S-o întoarce. tînără. deşi întîrziat. Nici vor bă. cu un c ncediu acordat de dascălul 1 etre. îl năpădea acuma dragostea pentru amîndouă. Cînd ajunsese întîrziat în Rahova. s-o iei. Numele îi putea răscoli amitiri rele. ide alul lor în comun. Ð Am venit ! ptănătura.. călu umbla mai mult pe afară după treburi. dăscăliţa pornise la băiat. şi să naşti copii slăbănogi. Totuşi Costel nu-şi da bine seama d ra hainelor şi de schimbarea lui. arătînd spre camerele lor cu aere secrete şi îmbieto re. Vorbeau acum ca pe timpuri în căsuţa lor din Brăila .. Costel s-a întristat. Costel ţinuse mina Anei întrui. căci o dată ce ea trecuse hotărît de partea lui Costel. Se uita la Mălina. nici ca M r ce bună era şi cît îl iubea ! Ð Mamă. N-avea voie să v orbească şi tăcea supusă.Şcoalelor. pe care o simţise din scrisoare.. Să vorbească de Lupescu lui moş Toma. nici chîar cu Ana nu găsea atîta de vorbă. Dacăl ul Petre făcea politică. căci asta era şi dorinţa Anei şi nici părinţii lui n-ar vrea a . La ne orocirea fiului rătăcit. trece ! îl încu grijitoarea. holbase ochii ca unul căruia i se pare ori visează : Mamă-sa. al mamei şi fiului. aceleaşi cra vate şi aceleaşi haine şi se îmbiăca acum mai în grabă. reî să. Dar ce-o să zică Ana. care era plîns din bucurie.

Dar cine mai era ca Mălina. Ð E frumoasă.. să înţeleagă itoate . Ce fericită va fi Ana cînd va veni acasă.. Destul de greu îi venea faţă . Ştia c e iubitoare de tot ce e frumos şi se temea. a slăbit. Dar ce bună e. Geea ce nu îndrăznea să spuie dăscăliţei era că rează la o legătorie.. dacă are suflet bun ! Gostel răsuflase.eşte..

deşi c uvîntul o exalta. să nu se uite nimeni la tine ! Ce plîngi! Ce te ascunzi ! .. Auzea parcă şi acum pe mama lor ocărîndu-le. îi dovedea că va avea un bărbat şi că poate dobîndi o mamă nouă. blajin. Cînd în urmă rămăsese singură ea şi Costel.. pînă cînd se mutase în camerele de pe coridorul caselor din Popa Tatu. slabă. tot c şi Ninei.. bruftuindu-le. vinovată de a fi trăit cu Coste l înainte de a fi mireasă la biserică. ei erau binevazuţi în tîrgul lor şi nu Ic refuza nimeni o recomandaţie. .. arţăgoasa. născută un an înainte de moartea tatălui lor. O vedea gătită cu panglici albastr . cu jucării scum pe. după tot scanda se fericită dar încă nu renegase pe Dragu şi nici pe Nina. Mamă-sa nu-1 descususe despre lucrări. aceea o năbuşise cu miasme. aerul era închis.marnă" fiinţei voioa e ce umplea . Se simţea prea veşteda. Ana întoarsă ■ de cîteva zile acasă.. Dascălul avea cunoştinţe bune la unii şi la alţii şi nu se lăuda cînd spu el şi prietenii au hotarît cutare balotaj în alegeri. sluţita de boală. c um şi mare elector. îşi amintea de mama lor. ostel li se adăugase lor şi casei lor. Niciodată Ana n -ar fi putut crede să se întîmple cu Lucica şi cu Dragu. n-ar fi vrut s-o mîhnească atunci cînd ea venea spre el cu atît a nobleţă. joc de cărţi... Mamă !. mai frumoasă chiar decît Nina.. în casa lor. cu reproşuri.. respirase aburii cazanului de acolo şi nu o mai puteau sufoca. Ce şti a oare de ele mama lui Costel ? Ce-şi închipuia ? O privea şi nu-i putea zice ¹mamă".. O vedea alintată şi de ¹naşu Dragu". prea umilă. De teama întrebărilor spusese totuşi : Ð Eu am din cînd în cînd lucrări particular oi relua postul.... De cînd se ştia. înainte de a pleca d in Brălia se înarmase cu protecţii.... cu vaiete : Ð Nu vă e milă de mine ! N-am doctorii ! N-am căldură în odaie î Era stîngace. ca pe o rufă purtată şi fcştelkă.. dar d eprinderea o ţinuse legată şi chiar un fel de recunoştinţă . Concediul coanei dăscăliţe fusese prelungit. deeît pomana cumnatului bogat. şi ce fel de om ! Pe ea mai apoi munca ar fi putut-o libera. Ana şi-o amintea certîndu-le.. Nu degeaba dascălul Petre era slujitor al bisericii şi stîlp de calenea. înainte să-i fi furat bărbatul.. îl şi respect au pe atunci. vinovată de ea şi de neamul ei. zgomot. Pe mama ei i schimbat-o acum. Mama lor fusese frumoasa şi ea.. nu-i plăcea munca. cu o ură neputincioasă asupra l or două. Abia acum îşi reamintea Costel însemnăt tea familiei lui.. şi nici nenea nu asuprea copilita.. pentru că mama lor dorise să fie un băiat. cum spunea ea singură cu un necaz pentru frumuseţea pierdută. nu-i dase în gînd că ar putea ev nu simţise nevoia. bolnăvicios. dar pe Lucica o iubea.. se temeau de el. pe ea mai ales i 125 Ð Nu eşti bună de nimic.. genunchii unu i prieten vechi. i se oprea cuvîntul. Nu. mama lor se bolnăvise de supărare. a l lor t sindrofii. Cînd Costel venise spre ele proaspăt... totuşi alintată. îţ ica judecata şi simţirea. Pe urmă anii răi. Numai fuga Lucicăi. în viaţa lor. privea cu uimire feme ceea încă tînară.. văduva cu trei fete făr i o putinţă alta de a le creşte. al directorului. O vedea pe . .. Ele toate erau roabele unui om. egoistă. mai vinovată încă de a fi sora Ninei. în mintea şi sufletul lor. n-ar fi putut crede. apoi rămăsese numai al ei Ð dar de casa din Popa Ta tu îi părea rău într-un fel. Afirma un deziderat subit şi care n-avea nici a şansă de îndeplinire.. nepoata lui Dra gu. Lucica era mult mai mică decît ele. Mai bine îşi amintea de moartea lui şi de vizitele unchiului Dragu. îndemînatecă. Ana îşi amintea încă Ð dar foarte puţin Ð de timpul cînd stăteau în altă casă. dar îi ceruse o notiţă cu slujba ce o ocupase. dar nu putea zice ...de ea că-şi pierduse slujba. vesela. care venea zilnic.Şi cînd Moşu începuse a se uita la ea : Ð Eu mor şi tu te tocmeşti : parcă numai tu. degeaba eşti cea mai mare i Dumnezeu m-a pedepsit să fii urîtă ca ta 'tu. de traiul... bolnava de cancer la sîn. de felul lor.. nume le băncii. parcă altele mai ceva ca tine !. de care în mediul Dragii uitase pînă la nesocotinţă.. 124 ■■ ■ ■ -f.. care îi zicea ¹noră" şi îi îngăduia să-i spuie ¹mamă" ne. adresa directorului la domiciliu. se bucurase ca de u n cîştig dobîndit acolo pe loc.

de care era am orezată şi nu pricepea cum a ieşit de acasă fără so simtă.. Se uita la ea cu un fel de friguri. dar Mălina îi lua din mîi i perinile. şi scălul se muia pe loc. altfel nu o scoteai cu el la capăt. ! Acum sint toate tocmite. tot p ovestind : Ð Pe mine mă cheamă Elena. Ð Nostimă damă. De ce făcuse prostia să se otrăvească ! \u mai vedea acum necesitat a să moară şi vedea nemernicia ci pentru viaţă. Ce putea gîndi de ea mama iui Costel ? ■Ð Ei... ¹Mălina". dascălul dorm pe amîndouă urechile în privinţa cinstei căci : ¹Una e să rîzi. credinţa în farmecele ei proprii aveau ceva salubru cu totul no u pentru Ana . Aspru era dascălul şi chiar lan. cam gras poate oanele estetice. de aceea spunea Mălina că se cădea un ragi pe sfoară. Se lăs voia vinei oboseli de la care se constrîngea cînd era de faţă Mălina . . ce ! Ana. să glumeşti şi ¹una" şi acel ¹alta" o dureau pe Ana.căci droghiştii pun înăuntru cîte t e vătămătoare. ca şi el. mă duc după treburi '.. Costel hotărîse ca Ana va spune. ca dintr-o glastră înflorită. cărora le surîdea înapoi. Şi cînd s-a făcut de un anişor şi a început a vorbi. fiindcă toţi bărbaţii o plăceau pe Mălina. şi acum abia o sufoca aerul respirat în copilărie şi adolescenţă. La noua luni punct am căpătat băiatu. altfel şi dumnealui c drăguţ destul. I se ri Anei că o icoana a coborît dintr-o ramă şi aşterne la ei în odaie masa. se minuna de siguranţa cu care s oacra ei vorbea de el Ð căci în gînd îi plăcea s-o cheme soacră. se lăsa alint cînd se adresa Mălinei. m-a botezat el Mălina şi aşa am rămas p oţi. Trec zilele şi mai avem multe de făcut ! Faţa rîzătoare lua un aer misterios. adică de vîrstă vorbesc.. cu bustul plin şi şoldurile tari. deosebiri ce se simţeau fără să se vadă. Ochii Anei rămîncau prinşi pe gîtul încordat şi alb al Mălinei.. dar era mai bucureştean. Mălina în sus. cu o rîvnă tăcută. să cirpea^că a curînd lucrul din mînâ. îşi schimonosea puţin glasul şi faţa ei veştedă cerca mutre copilăreş inse. faţa fragedă a dăscăliţei. facere grea şi n-am mai avut altu'. ceva care era mai apropiat de Ana. şi tot aşa dascălu' am luat. Ð Stai locului să te întăreşti. să pot şi eu pleca înapoi l că cine ştie cu cine mă schimbă dascălu' Petre ! 126 127 Grija hazlie a dăscăliţei. mama domnului Cost i n-ai crede !. Alteori însă se si umilită de tot ce nu se putea înlătura din traiul ei trecut. iar pe Mălina o a dmira. trebăluia prin casă ca de cînd lumea. Dascălul mai era şi încăpăţînat.. strînse în corset . pe cînd braţele cu mîneci sumes le dăscăliţei le "vînturau lesne. adormea adesea şl o t rezea uneori o vizită a gazdei care spera să găsească pe doamna Pctrcscu... care în adevăr îi erau încă prea grele de ndicat. dar pentru Ana reprezen-tînd un ideal care o lăsa pe gînduri. dar ea era bucuroasă să fie soacră.. adică ceva intermediar între Brăila şi fam ilia Dragu. dar Mălina îi venea lesne de hac : ¹Bine ! Bine !" Ð atît spunea cînd îl vedea mojic. fără gîndun... Ð Eşti prea tînără ca să fii surîdea. După somn Ð udat ! Ð Ana se simţea încă mai slabă. mărturisind că tot aşa credea şi dascălul Petre. dar bine înşurubat pe umerii rotunzi. cu sete. ca în ţaţa unui izvor proaspăt... cerea să coasă. Acasă la părinţi îmi ziceau Lina. o privea nesăturat. care ştia de la Costel că dascălul era aspru. Ana cerca uneori să-şi reia ocupaţiile casnice. nu era totuşi femeie grasă.casa cu rîsul ei sănătos. în casa Dragu totul fusese ¹alta". Co stel semăna cu mama lui. cum într-o încăpere sulfurată incursia aerului curat î măsura pestilentei. iar altele ce se vedeau : cum de p ildă petele roşii de sănătate care îmbujurau prea mult obrajii plini ai Mălinei şi pe care ce ca sa le acopere cu pudra de orez Ð fabricaţie proprie Ð.. să vorbeşti. Nu i se mai împotrivea.. sta liniştită.. Ana însă pe lîngă ea părea şi mai destrămată uvintele Mălinei erau şi ele pentru Ana neobişnuite : două altoaie felurite şi alt sînge. de aceea doar era ea acolo . Pe Costel îl iubea. Mîrîind ca un urs. cu un tremur în ea din graba şi dorinţa de a se întrem iţa sosea din oraş mai îmbujorată ca !a plecare. gătită. pcnrui rovincială. săruta pe Ana pe obraji şi pleca. Dăscăliţa pretindea Ana să se cruţe. Mălina în jos ! Ana o asculta uimită. Ana mai ştia de la Costel că dascălul mai era şi gelos.

Se bucura. ceruse voie Anei să ia pe Costel în tîrg. Ar fi fost o minune . le ştiţi dibui. Ana cu evlav ia ei muta întreţinea admiraţia lui. tru re-comandaţie. Ce-i drept e drept. în sfirs. >yi să-şi găsească slujba. Abia cînd venise vorba de croitor se întrebase Costel dai a mamă-sa 1 -a găsit cumva schimbai.. a patrusprezec venire Ð mult nu mai putea prelungi şederea. dar ce va fi crezut în alte privinţe despre bucureştence. arăţi magazinele unde se găsesc lucruri gust şi ieftine.upescu îl întîi-nise făcînd curse pentru lcgători ine ca nu era pe ■bicicletă cu pantalonii prinşi în ace de siguranţă..upes cu pe Mălina ! Ð îşi zicea Costcl cu extravaganţă.. totodată .. Ana se uitase lung fo plic. îmi. dar să mai scrie Ianof şi direct la bancă. meseria. fără a exp ica de ce era vorba. Ana simţea deosebirea demersului de-acum pe lîngă cei mari. socialismul.. Erau burghezi Ð cum ar fi zis Lupescu Ð şi în adevăr nu s otriveau cu moş Ioma. de cele de altă dată ale. deputatul. ai gazdei. O slujbă acum să găsească. apoi se uitase la soacra ei.. Ð Fă-o chiar acu ! Ai hîrt ie ! Şi o făcuse. Despre toate astea Costel avea şi el pipăitul lui. altfel o bunătate de fata. dar Ni na şi prietenii noi ei au altfel.. ce vrei. M-oi descurca singură. O alintare cerca sa se oglindească pe faţa ofilita de cîte oâ e vorba de Mălina.. Costel se coclea să mărturisească că a făcut mai multe. mereu plină cu bani pregătiţi Si mai mari şi mai mici. Cînd înainte. cît despre Mălina.. a cărei bucurie cu mistere o lasă sa ghicească că plicul conţine o veste bună. doamna Mălina.. bucureştencelc. apoi îl pusese în vedere acîmul lui Costel.. dăscăliţa scrisese dascălului Petre cu plic închis şi pov e cum sta chestia. e! luptase cu Mălina să ia bani destui: ¹Doar nu sînteni gola ni !" Atita blam adusese ingratitudinii şi purtărilor lui Costcl.avea nimeni răila.it. De rîndu' asta te iau cu mine la tîrguieli. dar decît tînără şi zăpăcită. nu regreta nimic. Să treacă dascălul pe la domnul Ianof. Ştiu eu de altă dată. ai orişicui. I-'a ta. Dacă ar vedea I. Va spune lui Costel ca pe o mare rugămin te că doreşte să o tutuiască. Ninei. N-avea amărăciune.. să mai slăbească. n-ar fi vrut-o totuşi acolo.. un colţ pentr u fiecare lucruşor.. Ð O cerere ! Acu ! La bancă. Dar acum se umfla în fălci de prezenţa mamă-si ca de un arbore genealogic înflor it acolo sub ochii Anei.spunea în fiecare 21 ia întoarcere. pe care numai dumneavoastră. Spunea.Ð De aer !.. o reţelă care. fiindcă la Brălia ieşea prea puţin din casă. unde ai fost ! Nu poţi şti cum se prinde ! Costel ar fi v rut să-i explice că e zadarnic.. dar fără fo . Vorbind dăscăliţa os la loc hainele de oraş. dar n-avea obicei s-o contrazică. cum pe Costel 1-a găsit cam blejit. în forma de glumă.. Dar acum Lupescu o învîrtis e bine la Oficiu. o aşteptau casa şi bărbatul Ð sosise cu poşta u plic 130 galben şi dăscăliţa îl arătase Anei cu un surîs de triumf. casnică. nesigur pe ghidon. căci ei directorul i-a promi s. simţea că ai lui n-a oş Toma. . dar la Bucureşti sînt cam flecari. ¹Rîndu' matale vine mai pe urma"' Ð consolase pe A na. cum nu se potriveau nici cu Lupescu. impresiona pe furnizori şi pe gazda. fiindcă dîn prima zi îşi rostise. Dar cînd mai viu. Mersese c l la un croitor să comande haine noi.. Da Cezarulu i ce era al Iui. rău îmbrăcat. Ð Nu mi-a mers rău azi! -. Numai pieptul i se bătea niţel. De ce se otrăvise ? Daca Mălina ar fi vă/a 1-o atunci cînd se amorezase C ostel de ea !. Să facă o petiţie ! îi spusese mama-a într-o zi.... dar fă orare. Ana observase că Mălina nu-i zice încă ¹tu"'. ştie dascălul cum să facă numai ca să iasă . a cărui reţetă n-o. un altfel care Ð aşa.. hr pu:n-Suliţa cu multe compartimente. De dorinţa asta nu erau străine nici haine noL ca revanşă a jenei lui de atunci cînd I. Mamă-sa era foarte bine şi el o preţuia. Lipscanii te oboseşte mai rău ca tot. pe Ana însă o va învăţa. d ascălul fusese cel mărinimos . Ð aşa îi spunea ga zda dăscăliţei şi îi plăcea. Luase prietenii obicei s-o găsească acasă şi u supăraţi dacă rsu-i aştepta dulceaţa. Umblase mult pe jos. dar cu Mălina te puteai aştepta la minuni. 123 [20 Costcl avea şi el impresia că i-au sosit veniturile de la moşie. Ce crede omul păţit! într-o zi. cafeaua şi un lichior. plătind în dreapta şi în siînga cu socoteala. dar o să-şi vie el la loc. cu voia copiilor.. Cam a patrusprezecea zi de la sosirea ei la Bucureşti.. iiindcă la legătorie nu mai putea să rămînă . ca după boală. Părinţii lui erau pentru boierie : ¹Sa tragi a mare mă !" Ð z icea dascălul. pe \ remea Ninei. Printre picături. ai băcanului din colţ.. deocamdată. Ð La sfîrşit am sa ma plimb şi eu şi am să fac tîrgureJi. de la o ruda din Grecia... Nu era chiar aţa de tînără. numai pe Ana i-o vadă bine. fiindcă la Brăila zic ¹cucoană" şi e mai comun Ð. se gîndea şi îi era un r de mamă-sa. păcătoşi Ð avea pe atunci prioritate a Coste)..

. ?j. trebuie sa te înveţi fără mine. Ana dormise deci în patul de "ndc stafia Ninei era cu totul alungată de prezenţa mamei 'ui Costel.cePtarc carc conţinea însă într-o mare măsura înlăturarea jNjnei. sta în cumpăna : de ce plec ase Ana de lingă el tocmai acum ca erau singuri : Sau poate credea ca aşa vrea el. Vă aştept la noi la Brăila după ce te faci voinică şi vă regula urile. patul să fie deci aranjat cum fusese înainte. Rugase pe ga/. cu şi după fapta şi boala ei. sa se ducă să mulţumească mamă-si. Ð Ce să fie ! Vezi ! Dăscăliţa care nu concepea să fie decît ceea ce ceruse. Mălina o plăcuse pe . şi acum ? Cosiel dezlegase : spusese că dumneaei n-avea sa-şi schimbe locul. căci Brăila nu e peste lame şi se *r la. Deşi Mălina părea că ţine în palmă co na se simţea înstrăinată. era stră Cînd o întrebase cum sa facă aşternutul.o durea ce-a fost. \ V-a Rămasă acum singură. ciupită de o îndoială şi fără ziua de întîi ce vine m-au reprimit Ð articulase stins Costel. întoarsa de dep re o apoteoză a căreia culme era Mălina.. cum spunea itala : Biserica Domniţa Bălaşa... nu mai eşti aşa sprintenă ca mai înainte ! La î a de la birou. ir. Ana se codise. se pune el pe şine. aşadar dascălul. avea să doarmă în pat şi el pe locul lui. dueîndu-se spre Ana cu sc risoarea. nu încetase sa adm ire invenţia cu paravanul de creton pus pe inele şi tras de sfoara. Ð Ce-o fi ? Ð spusese Costel la dejun. Asta o să fia de Paşte şi pînă atunci aranjez eu cu dascălu' Ana avusese o strînsoare la inimă . P A R T i. Dar nu e bine să fie cineva aşa molîu ! Cat leşini ! Ana împingea pe Costel cu pumnii ei slabi. în nesiguranţă.. făcut" Ð scrisele Mălina dascălului : ¹S-a făcut şi să te duci să-i mulţumeşti lui Ianof şi s dator ! Băiatu' ţi-am spus că e cam blejit. se simţea aer bun în casă. îi era ruşine. ascunsă bine in rute şi pe care ghicea că o sa-i tie frică s-o puie pe faţa. să veniţi să ne vizitaţi. drept a nou. .dă sa-i cheme femeia care da ajutor adese a lui madani Ida şi chiriaşilor de sus. deşi îşi purta de grija sănătăţii. se mirase insa de schimbarea culcuşului . Mălina primise din toată inim a pe Ana. Mălina întrebase pe Costel cum vor face cu dormitul. Pusese pe rnele de puf frumos alăturate în latul saltelei. Ce ştia mama  (jOste' ? Ştia destule.. După trecerea pe acolo a mamei lui Costel.. Ð Ei ! Ð spusese Mălina triumfătoare. Ana avea şi ea nelămurit nevoia să se simtă la ea acasă : mai gem ate mai ţii o căra midă caldă. Unde pui că a sărutat întîi pe logodnică. cînd Mălina plecase şi casa suna a gol. ca bolnavă. găsise că e bine şi aşa.. Ateneul Român." Ð Iacă se apropie şi plecarea mea .. femeia nu ştia. Boala e ca războiul. cu bagajele pline rostite. I se limpezise : că acum erau singuri după boală.. nedumerit. sa ia în primire treburile casei. înainte să sosească Ana de la spital. Ana se cruţa . toate sînt acum bune. să tic totul aşezat ca mai înainte. totul i se parca schimbat. Ana Ð cu un respect pe carr ii purta încă în lipsa Mălinei. arsAcum. şi boala venise clin gelozie şi clin amor. se roş uţin de iuţeală. un paravan. dar aşa cum e fata n-am de ce mă îngrija. la aşezat însă se amestecase. tot d incolo in odăiţă... să nu supere pe M ese plicul şi se albise ca varul. le simţi la tin e acasă". Ana. zorind spre Brăila şi cu o cutie de pudră Rachel . Era acum sănătoasă. Ana. După toată răscoala. gata să fac loasa. l:a pîna ai unei do rmise pe divanul Anei în odaia mare. deasupra cuvertura dublată cu satin r oz şi pentru ea pregătise dincolo. cît stase la ci. voios. apoi iar se bucura. de la care se întorcea cu uimire la traiul zilnic. Mălina. Costel fusese surprins plăcut de scuturatul proaspăt. să pună adică la scuturat. Sinuciderea şi dăscăliţa erau două c i neaşteptate. Dăscăliţa înghiţise o întrebare ce-i venea şi pîna-la urmă patul fiind mai u bolnavă. cu vor e ei bune in minte şi în aşteptarea nerăbdătoare sa se Iacă bine pentru nuntă Ð cerca. 131 Ultimele două-trei zile." Anei îi dac lacrimi.. gata să'ntoarcă ochii de bucurie. Ð Ei ! ? întrebase dăscăliţa. se topea în ca ceva ca o ceartă cu care ar fi fost unsă pe dinăuntru. dar acum. ea se ascundea în cealaltă. în adevăr. Nu era deprinsă să vie în al doilea rînd. se uitase spre pat cu un începui de nemulţumire. căruia Ana îi făcea semne să deschidă. nu mai avea nevoie să doarmă pe moale. spunea dăscăliţa. Se scuza către Ana că o lasă mult singură . în ade căliţa aştepta prinosul cuvenit cu ceva nerăbdare. Mălina plecase cum venise : indeminat ec. fără de prezenţ toare a Mălinei. Ð Citeşte ! Coste]. ca după boală. dacă nu chiar ra cea mai mare. v-am văzut. pipăind plicul cu teamă. ai ales în ceasurile cînd lipsea Cost cl. apoi. atunci cinci femeia scutura una din odăi. c a c iar în slujbă. dăscăliţa alergase prăvăliile după tirguielî şi vizitare. ar fi vrut să înceapă gospodăria prin ceva însemn re.

drăgostită de to van-tagii triste oarecum... ...... te pomeneşt el o învelise bine cu pledul ca pe un copil şi pe dibuite plecase dincolo... fetiţă ! o ina prin uşa crăpată. proaspătă din suferinţă ca dm puber tate. şi vrois e a se sălta. care o chema logodnică.. Nu putea sta mult în sus. Gospodărea deci.. clar repede se întorcea : Costel nu trebuia să simtă lipsa mamă-si. şi eceau lacrimi. Ana îi iubise pină la sinucidere. Ana ii crezuse culcat şi stinsese şi ca : se trezise cu el pe întuneric Ð aşa îi convenea lui totdeauna-Costel se silea să nu zdruncine pe Ana.. să nu i se facă iar rău. B uchetul de violete pc care-1 dăruise atunci Anei Ia spital nu se veştejise. Ar fi putut fi. Ei nu puteau. ruţa cu o grijă nerăbdătoare în vederea nunţii ca şi cum îi putea .. se gîndea să lase pe Ana să se odihnească : Ð Nu plînge. apoi pacătuia din nou... şi după fiece efort se aşe ivan cu o voinţă de a se odihni. după care îi cădeau mîinile în jos ca de plumb ŞJ ctteva minute vorbea dintr-o ursuzenie care venea din lipsă de răsuflare.. nu put ea bate de praf o scoarţă. N-avea cine ride : banda. care era totodată o nevoie. nu ca înainte. apoi surîdea lui Costel ca re o săruta pe obraz... în cameră mirosea încă a praf. A pieptăna cu gesturi leneşe... Ana sărise drept în sus între perin .. care amintea Ð fără aceeaşi graţie Ð gropiţele N i : din cauză ca ieşise întiia oară din casa'. găsise în odaie căldură şi parfumul maşinii de bucate ca pe o surpriză plăcută. cu grija numai să nu se zdruncine. ! Cum avea să vie iar de nunta.. Alteori Ana se alinta.. Cînd erau zile mai entru sănătate. dar Ana a dormise înainte ca el să li apucat a o înveli. cu o simţire de vinovăţie adulteră Ð de care se cam molipsi Costel Ð şi cu nădejdea şi răbdarea întoarsă către nun la ce avea să fie. Nu găieau încă în casa . Costel era plecat. Numai apuca devreme un căscat. avea pupilele dilatate de efon şi în obraji două dire pe locul unde înainte se d esena adinei tura mica.. făcuse rost de tîrguieli şi Costel într-o zi... Ana se supăra pc gospodăria care pînă atunci lusese ambiţia şi mulţumirea ei. şi boala tot nu era sfîrşită. Erau şi zile bune de tot. Nu băga de scamă că s-a urîţit. acum se iubeau mai puţin şl mai stîngaci. l-ar fi spus. şi cu cele două legămint în plus : jertfa ei şi Mălina.. abia se ţinea pe picioare la sculare . Se imţea slăbită. Anei i se păre a că s-a purificat pentru logodnă şi pentru nuntă. Costel o mîngîia pe mîini.. Costel venise la ea în c ulcuş şi a doua scară şi aproape în fiecare scară. na nu se vedea . fără Mălina. căci veneau din pricină de boală. Ana se simţea acum vinovată către Mălina. acum că nu mai era de ce să nu vie.. cruţîndu-se cît se putea. ca un semn de cuţit. Mălina avusese ideea bună să se înţeleagă cu gazda platindu-i le prepare dejunul. şi mulţumit că Ana admira cum se cuvine pe mamă-sa . Ea însăşi vorbi deunăzi infirmierei de. cum plecase cu vorbe bune. Uneori. se plîngea că a rămas singură. cu Ana el era li'bcr . pentru a-şi ascund grija. Scara. în serile de pauză. trupul îi era lipit de pat : să ti aşteptat piuă la nuntă nu era mult. din plin somn . în faşă caldă rnutului. cînd A na se credea vindecaţi şl aştepta pe Costel cu toate ca mai înainte. Dragostea lui se prelungea recunoscătoare. capul îi era uşor. o femeie cum nu e alta î Ð Ce femeie.. era după perdea. Cum stase cu ci. Costel se uita în lături. îi lăsase pe masă cafeaua pregătită.. un geam rămas întredeschis şi Costel striga de la "Şa : ¹Ce ? Vrei să răceşti ?" Ð şi se grăbea să-1 închidă. Dimineaţa. întoarcerea lui Cos tel o surprindea cu lucrul neisprăvit. Chiar ieşise din casă. cînd Coste! stinsese la el lumin a. ¹Mă odihnesc puţin!" Ð spusese.. Uneori era speriată şi' egoismul îi da dorinţa să nu mai facă nimic. dar pe Costel nu-1 putea încontra. dacă Dragu. culcata pc divan. şi cu urme din frene ce-1 apucase cînd Ana se otrăvise pentru el clin amor. De oboseală.. beteală. ¹Mă-ta !" Rămînea pe gîndurî. Acum Mălina plecase şi. dar se lăsase la loc pe perină . Din pricina trupului ci slăbit. picioarele le tîra după ea. 134 . îşi amintea de Nina : să fi vorbit de Mălina in faţa Ninci ? Auzea parca ce i-ar fi spus cu glasul ci de clopoţel de sanie. să se odihnească. ca o tărtăcuţă seacă nă seminţele uscate. servită de toţi.. şi ea se silea să-1 iubească fără să se zdruncine. căuta să aşeze prin odaie fără să strice rostul făcut de soacră-sa Ð îşi repeta cu emfază cuvîntul soa praful cu un regret după timpul cît stase ea ca o prinţesă. Mălina ! Putea acum gîndi liber în faţa Anei. întoarcere. o vedea cu ochii dintr-o scară cînd îl clase gata. după cîteva minute se ridicase spunînd că s-a dihnit. iar mîinile grele ca lopeţi de lemn.Ana. şi dimineaţa cu remuşcări şi regrete : ¹Mata eşti tată mare ?" o întrebase a infirmiera. dar deunăzi Costel se dezgustase de nişte chiftele şi Ana vroisc c u orice preţ a bucătari. erau singuri. dacă Costcl ! De Mălina îi era dor. Nina. amo135 rezar ck sinucigaşa lui.

Din gura deschisă pe ultimul ¹eu" dase un abur şi un sughiţ. rîzîn gingii palide. c a pe vremea Mălinei. i se părea că îi plină de acritură.. c o glumă ! Ð mad am Ida îşi scosese şorţul plin de grăsime. omul la casa lui se schimbă . 136 137 într-o zi. Să te vad la cartofi.noră" spus de Mălina.. Cum de aţi ştiut că eu sînt gazda ? Ð Se cunoaşte omul cu griji şi cu acareturi !.. Costel răsufla încălzit . з Mama ! Nu se poate. Ð Să vezi numai ce ghiveci o să iasă ! Se uita la Ana să nu se s cumva. găteşte la colţ. Costel o iubea cum îl iubea şi ea.. pc care n-o uita. şi Costel trăgea lingă patul ci o măsuţă şi îi aducea zarzavatul să-1 cu el focul. mă rog. Ð Aici ! Aici ! Poftiţi. cu voia părinţilor. pîrlite. Ð Oameni de treabă ! spunea de ei gazda.. cu e conţinea şi cuvîntul . nici chiar de hatîrul Mălinei. Ana azvîr-lise mingea : Ð Ba eu am mai mult talent! E fac ghiveciul mai bine ! Costel se prinsese în joc : Ð Ba eu ! Eu mai bine ! Ð Eu !. ca să nu fie risipă. Ð Te-am bătut.. Altădată pentru n c pe lume. dar nu mai era nevoie de nici un fa rd..fac nunta. Ana spusele că ar vrea să stea la pat. mai ales de la vizita Mălinei. Ana din ochi refu zase. gură. aprovizionare pe o sa p taurină. Ð Domnul Costel Pc trescu. două pete roşii stau sub ple a de jos Ð ceva mai jos încă ar fi slujit de fard. o împingea spre lenevie o urcare călduţă în trup şi ceva greaţă. Gazda chia vea un bulgăraş de ghiaţă (¹pentru la untu' proaspăt că e de la femei cu zeru în el şi se acr hiaţă... Nu se supărase . sta lîngă ea la bucătărie. Costel al e la uşă. De cum se întorcea ele la piaţă. funcţionar ? Sînteţi proprietara.. Eu ! Afirmarea repetată exalta pe Ana.. erau doar logodiţi. dacă era ziua mare ! Ana insa tăce gura strînsa ca de aguridă şi îl apucase de mină. şi de cum se face fata bine i a răcit -. cînd era copi . Sughiţa ea acum. Se cam d ucea coaja cu miez cu tot şi Ana da un ţipăt prefăcut. Bucăţele de gheaţă. unde sa la n-o fi grozavă.. care conţinea şi frumuseţea şi toate darurile. era tot aşa de nerăbdător să se cunune. făcea focu Ð Ana ! Aprind eu focul mai iute ca tine ? îl aprind. Eu !. de altfel. De atunci la toate cercările de flecăreală şi cu tate.. dar Ana lua cartofii pe scama ci. Ð Laudă-mă. Ana\ era sigură. Făcea pe şireata şi Costel se simţea bătă os. mă rog.. care zgîria gîtlejui ca un ferăstrău t t . încăierarea vorbe lor îl dezmierda. dar cc-arc a face !) : 138 " ■ ' .. răspundea Ana. îl încorda. Ð Nu ! Gheaţă. Costel declarase ziua aceea va pregăti el un ghiveci fain. iar rîdcau. pc care o aducea un hamal şi tot îi mai rămîncau şi lui pachete. Ana se uita la Costel cu ochii strînşi şi buza d e sus o trecuse peste cea de jos : palide. cînd vreo vecini cerca să clevetească. Ana sta în pat mai tirziu. la Bratu. ţinea mîna acum pe gură şi cu cealaltă căuta pesemne o batistă. Coste da Anei o mînă de ajutor. gura îi era lăţită de un surîs bucuros. în zilele cînd treaba casei nu era gata. apoi iar la pat şi iar prin odaie şi adusese un lighean mic. sînt mama Iui Costel Petreseu. bucătar ori bucătăreasă ? El moştenise talentul de la mamă-sa . numai sa se facă ea de tot bine.aduce ceva nou. După o pauză cu tîlc şi cochetărie. Costel lua un cuţitaş şi ajuta la cartofi. Ð Nu-i nimic dacă e ligheanul de pahare ! Care-o fi ! Ð fugise la gazdă. dar mîncarea e bună ?. realitate. Ð Ce-i! S-a aprins ceva ? Ð gazda mereu ^e temea de foc. nu întîlneal pe nim eni din cei pc care n-ai fi vrut să-i întîlncşti. n-ar fi purtat în mînă coşuri de hîrtie de băcănie. . Le ţinea parte. gazda ţinea partea chiriaşilor : jÐ Sînt logodiţi.. Ð Cine.. iar duminica lucrau pe din două... cartierul era foarte bun. Ve ise lîngă ea pe pat. nu se mai gîndea la ca prin comparaţie. ca atunci cînd era alături de Nina. Cine găteşte aproape la toate birturile şi cine la case mari. ca sa se îngraşe. Pe ei doi. tare pc sine din deprinderea de a place tuturor ia Brăila. Viu de la Brăila. Tirguiala duminica o făcea el singur la piaţa mare. Şi ce.... cum a citit în ziar. desigur !. aşa. se îneca. zisese bîlbîit. i se adresase Mălina cu glasul ei cochet. era toată subjugată de obsesia căsătoriei. căci o cîştigase de la prima vorbă. N-avea conştiinţa că boal chzgraţiat-o.

vroia. Avea pică pe râul care vemse să le strice dezmierdarea. mai pe gînduri.. de cum venea de la biro u.. Costel ezitase.. Cu toată intenţia )ui bună..Mai nimic ! Nu te speria ! Am avut şi eu o dată aşa !. Ca nu ne zoreşte nimic. vorbea uneori repezit lui Costel şi după amiază. căci îi era ruşine să se uite la Co sese încet ligheanul jos şi zisese : Ð. Gazda spărsese bucăţele mici şi le ţinea Anei la gură. nu i le putea a chiar în gură.. Neliniştit.. Desc hisese ea o dată lui Costel vorba de cununie şi el răspunsese : Ð Cînd te faci bine. Sa fi fost slabă. se credea vindecată. jNai mai era acum vorba de întrecere. fiindcă e foart e aproape. Dacă era bolnavă !. nu e ¹săraca domnişoara Ana" Ð parcă era t de descurcat aşa ceva. înghiţise înapoi. Ana care nu vrea ca gazda să se bage... Despre stafii se întîmplas ceva care le întruchipase în carne şi oase. se su păra : n-o durea pieptul. Costel explicase stîneaci : Ð Un accident. în loc de clientelă serioasă. dar Ana făcuse semn din cap că nu ! Atunc i o doctorie de la farmacie ? O doctorie de la farmacie da.. Ana rămăsese albă. după o ochire în jur... se dusese la ora exactă. de-al Anei şi tăcea jumări. Doctorul se găsea în farmacie pentru chirie. fiindcă Ana strîngea dinţii să în-digue Ð credea ea Ð valul umed. jos... dar o măcina gîndul. Cînd C ostel îi spunea ca nici oboseala manilor nu e buna şi o s-o doară pieptul cîrpind.. iar amînarea oricum ar fi fost motivata. i se ardea o tigaie pe maşină. dragoste !. Costel. rezemată între perini. căci femeia ştia. că era os. apoi prelungirea boalei însemna amînare a cununiei.. Ce să fie acolo. dar Ana pricepuse că vrea să spună că ci doi n u erau ca Nina. Costel vroia neapărat să cheme un doctor. doar os. Venis un cheag de sînge. Noi nu. dar nu punea mina pe nici o tre abă.. o durea în capul stomacului. dar numai pe nas. la capul pieptului. păgubite. dase drumul în lig heanul ţinut strîmb de Costel. necaz de prostia ce făcuse otrăvindu-se. La plecare spusese că Ana trebuie sa ai bă multă odihnă. Anei i se is case stafia Ninei. Ar fi dorit să v adă pe Coste' iot aut de nerăbdător ca ea. îţi pică aşa cîte un fleac de felul acestuia.. Poate că ar fi t rebuit să spună doctorului şi despre otrăvire.. dar nu se gîndea la nici o boală rea Cîîcva zile îi iusese mai bine. apoi rugase pe doctor să vie cu el. o mîhnea. să-1 slăbească cu vorb că Ana e logodnica lui şi o să fie nevasta lui. Numai p gube. Ana ar fi vrut sa se vorbească cel puţin de amînarea nunţii. aduna tot ce era de cîrpit ca sa nu stea degeaba.■Ð Ce e cu biata domnişoara Ana? Costel ar fi vrut să-i spuie să tacă. punea un şorţ. în sfîrşit. ş i cel puţin în cartierul tău ca să-1 poţi urmări. Nu spunea. Costel primise o invitare la Prefectura d e poliţie. Ana stase o zi la pat. îi era teamă să nu-i mai vină iar sînge pe gura. socotise chiar preţul rochiei cu accesoriile.. dar Costel nu mai pomenea nimic.... Ana era mai posacă. 139 O sută de lei ! Se întîmplase Losiel să-i aibă. Nu se ruşina nici eînd gazda -le aducea uneori un iaurt răcoritor.. Din sforţa e se lăţeau şi urechile îi mişcau.. O suta d e lei. personal n-av ea a . plecase. Ana. Pusese cîteva întrebări.. uit a că otrăvirii îi datora proiec-val de căsătorie . ou toate ca nu avea de-a tace. Se necăjea mai ales de întîrziere.. Nu-şi închipuia ce putea fi. îşi da însă seama că de atunci. I-a ma i curs ei sînge.. Era preocupat de ¹stare ea de lucruri". cine ştie ce nu-i priise.. care grăbise nunta din interes. veselă. farmacistul spusese că el nici n-ar putea da fără reţeta o as fel de doctorie. Se oprise. apoi se sculase. Se mustra ca n-a întrebat mai mult. Farmac istul era proprietarul lui şi cerca să obţie încă o amînare de plată. Madam Id a n-avea timp. Nunta. bufnoasă la vederea doctorului.. prescrisese un med nt şi. La farmacie s e întîmplase să fie un doctor . cu şor nei dinainte. îi era necaz pe el.. tăcea. după spita aşa de slăbită. apoi iar mai rău şi anume după masă o d a ca un junghi. suptă şi fără ochi. Mărgeaua ochilor sta să sa parcă din loc şi gura botoasă plesnea de umflată.. Ana nu mai putuse ţine. şi deodată i-a venit pe gură cu sînge. ¹Ce urîtă e ! Ce ţi-e cu gustul bărbaţilor !" Ð gîndea gaz deschide cu sila gura.. mîncare uşoara. ceruse o sută de lei. domnule doctor ! Era bine. de piept ?. Vărsătura era mai mult o zeamă acră şi spumă de scuipat. încă de pe patul de spital iacuse cu îngrijito area tot planul. prins de ea în casă Ð dădea peste el în funcţie. măritas e o fată de curînd. îi era teamă. îşi pun lui o întrebare şi refuza să-i dea răspuns.

dar fără altă jenă decît că îl strîngea la subsuori teama de a nu at. Costel ar fi spus. care reclamau pe Nina pentru escrocheri cu privire la un abonament. Cătase în cartea de telefoane. după un interval. De Nina Ð şi tocmai de ea avusese parte într-o chestie . Ru era şi lui.. . o femeie tînară şi drăguţă. Pe Costel confru ntarea îl deprimase.eontina. Amabilă. afirmare ridico re în intenţia lui trebuia să slujească triplu : de apărare pentru Nina. aceea intimidată refuzase . alesese un nume şi o adresă şi se dusese la locuinţa actualilor reclamanţi ca plasatoare de plăci de gr amofon. In adevăr.. Astfel se descop erise escrocheria. un singur nume îi e a costisitor şi primejdios. au numai pian. Daca l-ar fi întrebat. Surprins. dintr-o jenă. căci el. Cînd Nina. Se gîndca la Nina.. şi îl durea vîna gîtului. aşa. şi acum. idealul lui de altădată. cu taiorul pe care i-1 ştia de mult şi parcă stînd cu ruşine în faţa inspectorului. e drept. ci neîndemînarea Ninei şi afacerea aşa cum fusese : suma mică a escroch eriei. oricît.. stingherit. cercase să se împace cu ¹tipul". intrase l a Fcdcr să confirme abonamentul şi să grăbească predarea notelor de muzică. dasc Ninci şi adresa unei rude. nu se uitase la Nina.se teme de nimic. Escrocheria lui Dragu. în primu oment de furie. şi într-o seară. Atîta osteneală neme rnică pentru trei sute de lei. după plecarea ei definitivă de la Costel . abonament plătit anticipat. Să fi făcut Nina o trăsnaie mare.. Ceruse domnului inspector permisia să se retragă. nu putuse refuza însă un abonament pentru note de pian de la casa Fedcr.... putea vîna ceva ş ersese la adresa păstrată. Insistase asupra faptul ui că nu a mai văzut pe Nina de mult. se gîndise că ar roa. d nu cutezase a împovăra pe Nina cu vreo apreciere defavorabilă. Curioasă era. de aceea îşi înţepe-n-ea capul sucit...." Ar fi fost încă altfel ! Dar aşa.. îi părea rău de ce i se întîmplase : o mîhnire combinată din cinstea lui bur142 gheză scandalizată şi din înjosirea Ninei. Tot ti cît Nina răspundea întrebărilor cu obrăznicie nesinceră. îi părea rău : dacă lecase de la el. nu-şi închipuia anume ce. Gostel era chemat acolo ca martor după cererea Ninei şi în calitate d e soţ. . cercase pianul. Nu fusese o lovitură norocoasă şi nu era mîndră de ispravă. se instalase la el mai mult cu sila. spunînd că din cauza ¹timpurilor'" se ocupă şi cu plasarea avantajoasă a notelor de pia n sub formă de abonament. n-o putea răbda şi nici n-o putea ţine cu m se cuvenea. tot timpul Cost el stase cu capul întors de trei sferturi. vorbăreaţă. Instinct l îi spunea că ar fi ceva care s-o răscolească. rugase p doamna de gazdă să-i cînte.. cîntasc şi clin guri. aflase de la servitoare că boierii n-au gramofon. Costel ca specta tor găsea că Dragu a făcut ceva en grand. la caiy? nici tc-ai fi putut gîndi. la Dra gu. lipsise în provincie Ð eclipsă scurtă Ð se întorsese la Leontina şi î -o zi. cînd acela venise acasă cu altă femeie. dar în lupta între curiozitate şi prud nţă învinsese prudenţa. Ana se mulţumise cu expli aţia Iui Costel: un coleg de birou cu un taxi Ð nu crezuse însă ticluirea însăilată. recomandîndu-sc cu numele unei profesoare de pian destul de cunosc ute. Nina fusese.. în cabinetul inspectorului se aflau : un ingin er silvic şi nevasta lui. Apucat strîns cu mîna de bara care împrejmuia ţarcul lui de cinste. de la un anunţ de ziar. Nina plecase spărgînd o oglinda ule-gînd din antreu o mapă cu plăci de gramofon ce-i sta la înde-mînă. o prinsese Î40 ca pe un şoarece în cursă. cum o prinsese. conchista lui cea mai glorioasă. Era îmbrăcat cu hainele noi de la Mălina si declaraseră cu demnitate că e în divorţ. ca răzbunare. cu glasul pus fals.. Nu-1 supăr numai decît faptul. Nemulţumirea dibuia în el să găsească cuvîntul meschin ! Dibuia să chipuie cum ar fi trebuit cel puţin să se petreacă. Tipul" avea mania gramofonului şi colecta plăci favoriteNina găzdui se iar pe la I... dar neajunsuri se puteau isca destule.. Nina... găsise o idee. o duceau în cert uri. plecată să fie. se rviabila. pe a cela evita să-1 pronunţe chiar în minte. iar Nina putuse fi lesne identificată : nevasta inginerului. fiind ocupat. dar cu intenţia probabilă cie a extinde traficul. îi părea că n-a văzut-o. I. pe care între timp o prevenise de şarlatania a cărei victimă fusese. ca nu ştie nimic despre existenţa actuală a fostei l ui soţii Ð ceea ce era un adevăr Ð şi că fosta lui soţie era de familie bună. un nume care putea chiar avea de-a face cu poliţia. fiindcă simţea nevoia să se . de scuză pentru căsă ia lui şi de omagiu pentru Ana. dar să fie plecată la mai bine.. în lipsa stăpînilor. Chestia Ninei nu era en grand.. Revenise. căreia decisese să nu-i spună nimic de chestia asta curi oasă. şi nu ştia de care-i e mai teamă.ra pe atunci pe cînd Lupcscu îi spusese tăios : zut î Inginerul. ceva care să stea scris în ziare : ¹O tînără şi frumoasă doamnă din lumea bună a reuşit să escroc ari graţie unui truc extraordinar şi n-a putut fi prinsă. El totdeauna crezuse că Ninei îi mergea ma i bine acolo unde s-a dus. pe aceea o pri vise în faţă cu indignare. după ceva aşteptare.

.mească cu altul de isprava Ninei .

Dacă făcut politică. n-avea repulsie pentru ocupaţiile casnice. Va povesti Mălinei întîm-plarea de la poliţie . dar uneori. ii credea sau proşti. străină de loc şi nesigură pe unde să apuce. Pe ste cîteva zile. Costel întîrzia acum cu plicul. de necaz. adică la drept vorbind nu citea nimi c. Vorbeau însă mult despre cărţi necunoscute lui Costel. cu glas plăcut. Mi-e foame. Copilandru.. S-o îmbrăţişeze cu recunoştinţă şi respect. fugise aşa. la aceeaşi oră Ð Ana se întorsese acum acasă. Era acolo legătorul de lux. mai de haz cu cît mai pipărate. îi poftise la Brăila. Un incident făcuse d eunăzi dovada că junele ¹şic" murise.. e drept. căci Ana în duşmănia ei ar fi asuprit pe soru-sa şi Costel nr fi voit. Ð Tu n-ai mai isprăvit s area ? E vremea sa punem îa încălzit.nu-1 întrebase şi era mai bine. Fireşte că nu făcea pentru el Ð. dar Anei i se păruse lungă scrisoarea. Se oprise o secunda în f aţa ei şi bîiguise ceva. ce-i drept. ai dascălul. apropiindu-se să vadă ce scrie. deşi nu mai ştia bine în ce partid mai e m dascălul Petre. Costel urmase a scrie. Poate că nici Mălina n-ar fi înţeles. Altfel nici acela nu era om rău. el atunci se da deoparte. un băiat subţirel.. dar se uitase ciudat la el şi renunţase. şi atuncea se aprindeau la vorba. De ce nu se întorsese ? De ce îi mergea rău ? Nina nu se potrive a cu el. îmbătat de fapta ei mare : să moara pentru el. Trecuse să pună masa . era în el o rană de mîndri care se cerea îndulcită. el era funcţionar.. dar r vorbi de Nina. pe aceeaşi doamnă.. se arătase bună. Ce femeie. care sta deopart e înstrăinat de discuţiile lor .... Pînă la urmă. îi plăcea sa scrie adresa frumos. Purta pe p un eloche de fetru ¹gri" şi avusese fulgerul unei amintiri. Moş Toma se unea mai adesea în păreri cu băieţii.. se uitase totuşi în urma ei. Lui însă nu-i plăcea politica. fiindcă cu întîrziere i se păruse ca o cunoaş de undeva. nici sentimen tul vreunei decăderi. La atelier dau şi ei drumul la o înjurătură cmd se strica l ucrul. nu -şi luase nici ziua bună. Cu două trepte înaintea lui urca o doamnă care se opr ise pe coridor. care făcea din memorie c itări lungi... Povestise despre Ana şi criza ei de d eunăzi şi cum eî a gospodărit şi s-a perfecţionat în bucătărie. care-1 ajutase. ar fi vr ut să împărtăşească cuiva fapta ciudată a Ninei. aceia erau socialişti şi el era funcţionar.. Ce noroc că mamă-sa reu e să-1 pună la loc în slujbă.. Costel într-o A urca sc cu gîndul la cc-1 aşteaptă acolo sus. Pînă Ia venirea Mălinei nu l-ar fi crezu t aşa supus părinţilor. Ce va fi făcînd moş Toma de la legătorie ? Era dator sa treacă o dată pe la el. căci el împrumutase lui Costel bicicleta pentru cursele mai lungi . şi Anton. el venise sa ia nişte lucruri ate acolo ---. Din toate discuţiile acelora. ceilalţi.. acum pe lî Un fir se înnoda. Pe cînd Ana era încă la spital.. acolo unde se afla. baiat Măli lîă mamei gospodărea pe lingă fi îd î d Mălina.. se înci ngeau . Ar fi vrut ca cineva să-i explice. Cost prea era cu mamă-sa ca un copil care spune tot. Costel răspunsese ca nu ştie Ð nici nu ştia şi-i ra gîndul aiurea . o făcea alături cu dascălul Petre.. Serviciu gea bine. totuşi ar fi crezut că o recunoaşte. dar Nina era făcută să-i meargă bine. Un gar . Intrase apoi grăbit la Ana.. frîngeau speteaza scaunelor. ori pleca . era o distracţie.binele tuturor" şi cercase a vorbi la birou despre ¹binele tuturor". (^e ea ce vorbeau între ei acolo era mai de scamă decît flecăreala cole143 gilor de la bancă şi a băieţilor la bodega. dar femeia îl măsurase cu o privire limpede care-1 ştergea din oric e amintire. pe aceeaşi sxară întîlnise. n-ar fi vrut sa fi s cris la Brăila ceva despre răul ei. nici nu se legau de el . Doamna întrebase pe Costel unde e secţia chirurgicală a doctorului Marian. şi nu toţi erau. întrerupt de epoca de iJosele de domnişor la modă. Duminică se aşezase să-i scrie mama-si Ð nue iar cam de mult. s-o creadă Mălina şi dascălul bolnavă cine ştie cum. bătea cu pumnul în masă. talent pe care-1 avea moşteni dumneaei. el ureînd ea coborînd. Da.. Ana îl însărcinase cu toate cele bune de la ea şi sa mai p ească Mălina curînd " la ei. sau obraznici. Mălina ! Dar pe moş Toma. vorbise de nuntă. Are să treacă odată pe acolo. Trecuse zăpăcit înainte : o greşeală. avea o soartă bună. cărora Anton supraveghetorul îe da alte înţelesuri. Altf el de ce plecase ?. Cînd te gîndeşti că se însurase cu Nina fără ştirea lor ! Despre ea sese şi Mălina numaidecît venise. Om de treabă bătrînul legător. Ana se săltase pe divan. el mereu îşi închipuise că Nina. 144 dimpotrivă. îi rămăsese lui Costel in minte . chiar şi atelierul î e o amintire bună. funcţion înainte nu cunoştea pe lucrători. La bodegă n-auzeai decît anecdote şi înjurături.. care era violent.el era deprins să fie în slujbă... Costel scria cu pauze.. El începu se : ¹Scumpa mea mamă V Liniştită. el nu prea citise. Discutase dacă trebuie să-i trimită sărutări de mîini şi hotărîs tînără şi frumoasă. se va d uce într-o zi să-1 vadă. Prefera să-1 găsească singur. îi mulţumise încă o dată că 1-a ajutat să-şi recapete postul de la bancă. punea coada t ocului în gură şi se mai gîndea.

n era pe acolo. îl întrebase : Ð Cine e cucoana care a eoborît ? .

prea slăbeşt coniţa. Ea avea strînşi în lădiţa opi mii de lei. Nastasia îi pusese pe spinare o ulcică nouă drept vent uza. într-o zi la birou statornicise : fusese doamna în gri. Grăbise înapoi spre Ana ca spre o revanşă. dacă i s-ar mai fi în-tîmplat în lipsa lui de acasă un rău ca cel de care îi s sese. care cunoştea mai bine cartierul c u toate resursele lui. şi nici el pe ca. din amor î Acasă în hova îl aşteptau satisfacţii a căror umilitate n-o simţea atunci cînd ridica m lumină un paha bine şters sau prezenta Anei cu mîndrie ccapa pentru vinete tocată ¹mai mărunt. rămăsese vechiul junghi din capul stomacului şi o durere în spate.. Dincolo.. O fi răcit! încîrligată. Un moment în care ultimele lui ţîfnc de băiat elegant îşi volatilizase c mplet conturul şters. ştie ea ce spune ! Mălina şi iar Mălina !) Pentru femeie cu ziua se gîndise amîndoi să roage pe gazda. deretecînd. Costel primise răspuns pe scurt. O durea în ul pieptului ca o bubă.. Prescurtat răspundea însă la toate şi adăuga sf l sa ia o femeie de ajutor cu ziua. dar cuiul rămăsese cui.. o amintire duşmănoasă. singura stafie fusese Nina şi era înlăturată. Fusese obiceiul casei încă de pe cînd trăia mama lor. Ana sta mai tîrziu în pat şi poruncea de acolo femeii. deşi 1-a mai văzut . Dar Ana credea în Costel ca în apa limpede. Atît putuse căpăta din douăzeci de mii cu dobînzile. undeva înăuntru ca un cui. Ð Anrsă-i spui gazdei că Mălina a dat ideea. Mai odihnită de cînd cu servitoarea.Ð E nevasta domnului profesor Marian. numai una. Ð ace şi pentru noi Ð obiectase Ana gctnînd.. (Cînd spunea ceva Mălina.. se amesteca a tunci cînd era vorba de tocmit slugile. frecînd. Costel se îndoia încă. Ana niciodată nu suferise slujnicele. Cu pălărie gri ? Ştia acum cu cine o asemuise. îi păstra pentru nuntă : nu spusese de ci lu i Costel. erau toate mur dare şi ticăloase. nu mai avea răsfăţuri d bolnavă. să nu fie ceva la piept. deoarece mamă-sa era în plina campanie de dulceţuri din care le va face şi lor porţie. domnule Petrescu. dul-ceţile. La acel pasagiu al scrisorii. . Femeia fusese găsită prin gazdă în condiţii de pla viincioase. Ana se simţise jignită.feciorul. tot ţine ea la Mălina. anumite trebur i Ð scuturatul. durere care parcă îi mai trecea cînd mînca bine.. Ana se bucura că nu mai scuipă sînge. cu toată od a. avea. Cu greut ate şi aceia. bucătarul. Va scoate cu încetul o mie din ei. îi osese de la cel cu împrumutul. urături însă îi era mai rău. să se îngraşe. nici culoare. ca să uşureze pentru amîndoi gospodăria şi nici Ana să n u fie singură.. cu br uscheţă. Noroc că femeia era 146 supusă şi curată. care poi. numai bărbaţi. ceea ce era de căpetenie : trei sute de lei pe lună. Ana. şi pe aceia îi cin tarea : ¹Nu ştii cu ce te trezeşti !" îi era teamă ele nenea şi de slujnice. \Tu-l recunoscuse. în şir spinării. domnule. De Ia Brăila. luase deprinderea a sta aplecată puţin şi c a stingă pe stomac. pentru slujnică. Asta era iemeie aşezată. Cunoştea că a mai slăbit după haine. pe Popa Tatu. ambiţia să fie iar harnica şi trainică. rîndaşul. să nu simtă Coste' cheltuiala pricinuită de boala ei. O chema Nastasia. spre a dovedi că nu e în halul în care o crede ener-vîndu-se cînd Costel vrea să ajute : ¹Auzi ! Să ia slujnică !" trecuse o săptămînă fără ască nici unul de femeie de ajutor. se hrănea totuşi bine şi îi cerea stomacul acritură . Cost el credea că îi merge bine Ð mai ales că avea şi servitoare. îi atrăsese atenţia gazda. Ana purta în suflet o amărăciune. vîrstnică. Cum nu se mai văita. Mai ieftin nu se putuse ' Ana se gîndea că va pune şi ea bani. şi poate restul nu-1 mai vedea. Avea pe ea un necaz parcă. pe care nu-1 vezi. care se dezinteresa de menaj.. Era sau nu era ? Se simţea micşorat aşa sau altmintrelea. Ð Ar trebui. lăsase la o parte ambiţia şi se văitase. durerile o slăbise. era sau nu era una şi aceeaşi . sau la unul pe care ochiul. să mai întrebi un doctor. Se uitase la el ca la u nul . Costel hotărîse pe loc că emeie de ajutor. nesigură însă. un oarecare.. Nu observa la ea schimbare. şi Nina.".. dimpotrivă. ca şi cum apăsarea mîinii îi aducea o alinare. în schimb pers onalul de serviciu tot era masculin . Din pricina durerii. îl şterge ca pe un obiect fără lormă. totuşi slăbea. într-o dimineaţă îns ulase cu dureri de la mijloc ca un brîu şi cingătoarea ceea de junghiuri îi tăia răsuflarea. De a doua zi începuse a se ocupa mai activ în casă. Cucoana de la conferinţe se uitase la el ca la ¹nimeni". sa vie zilnic de la nouă dimineaţa la unu. poate şi pent ru ceva doctorii întăritoare. bulionul Ð nenea nu le vroia făcute decît de Ana.

O dragoste din deprindere. accepta acum ideea unei boale mai prelungite care amîna nunta .. ocolind vizita docto rului. Va bi el cu ea. alerga cine ştie unde după o ocazie. micşor a cheltuielile. şi cînd se întorsese acasă o sărutase pe Ana. ştia că i-ar face imp resie rea şi s-ar gîndi mai mult la el decît la Ana. Dar ce ? P Poezie se destrăma şi planul frumos clădit la spital. pentru a place dascălului Petre. Costel se uitase mai atent la Ana şi îi păruse că în adevăr e slăbită. acolo nu sînt speculanţi. C va zice Mălina ? Nu-i scrisese despre părerea doctorului cu plămînii. Opinase că ar putea fi pulmonar Ð ca o ipoteză. . (De ce nu se putea. Consultaţia între două uşi no plătise. ţinîndu-i mîna într-a lui. sta ghemuită pe divan cu genunchii la gura. ba Costel devenise chiar niţel avar. îl sfredelea acum un gînd că rău] Anei se trăgea de atunci. care încă n-o cunoştea Ð . Eu văd că îi merge mai bine. de altfel poate nici nu era oftică.Gazda renunţase la ¹domnişoara Ana". cumpărase un Primus şi calcula eco nomia de lemne realizata. undeva în mintea lui. aşa de schimbată. Ce putea fi ? Discuta cu el singur. Ar fi vrut să aibă in privinţa asta o siguranţă. se temuse numai să nu-i ceară. îneît Costel se proptise de uşa spaima proastă. s e zădărnicea din atîta amînare. una la birou şi un a seara Ð tot nu face bine tutunul Ð şi.. Scrisese mamă-si la Brăila o scrisoare mîhnitâ. n-ar fi vrut să aibă chiriaşă ofticoasă. sa nu vă iau · timpul! Doctorul. îi vorbise din uşă. o certase să nu se ostenea scă. cînd Costel se întorsese de la birou. Amîndoi erau economi. femeia de serviciu echivala cu un do ctor. să vie ! Să vie în toate zilele un ecas-două după amiază. Ana aprobă n cap. era ceva închis în trupul. Acum fusese şi pe gură. deşi doctorul insista să-1 primească în binet. cu ochii dilataţi şi faţa albită. Prinsă în pasiunea economici domestice. ca de cînd lumea. Se temea grozav de oftică şi. la o vizita.. ei dm care slăbea şi care se putea înrăutăţi. Ana. numai la picp'-sa nu fie. Madam Ida gîndea că bărbaţii l oală sînt orbi. Se îng : aşadar. Costel se deprinsese cu ea aşa slabă. într-o zi însă. lui nu-i era frică. la şase. se aşezase lîngă ea. După spusele unui coleg de la bancă. stingea becul unic şi se slujea d e lampă cu petrol.. ■Ð Ar fi bine să vie cîteodată'Nastasia şi după masă Ð -şemeise Ana printre O durea de o seca ! Ð Fireşte. pînă la urmă poate vrea să \ ie chiar fara să-i mărească. Ana se ambiţiona şi ea să nu ceară nimic suplimentar Ð un tonic de pildă. în grijorat să nu-1 ia drept client. Ð Numai două cuvinte. dar să cheltuiască din banii de nuntă n-ar fi vrut. Pulmonar ! Costel se indispuse. cu toată prietenia. Nu se putea fii ndcă el nu vrea. darîncctase. poate chiar cincizeci. pentru Mălina. din supărare. întîrzia pe a doua zi cump a unui pachet nou. învîrtca cifrele. căreia drept floare îi creştea mi la. cînd se sfîrşca pachetul. 147 Sîngc pe nas îi cursese ei toidcauna. nu va pretinde cuie ştie ce. deşi ţin mult să se îngraşc : pentru Costel.) Altceva ce putea fi? întrebări fara răspunsuri. Pe partea ei. şi anume în bugetul casnic. fiindcă nunta i se părea acum depărtată. da r nu-şi mai putea despărţi traiul de prezenţa ei. numai să fie cu folos. cu un aflux te. Să-i aducă lnava. Va duce pe Ana !a spital. care la ceasul acela de obicei se ocupa cu vreo cusătură. Costel luase de la o farmacie din cent ru adresa unui medic şi a doua zi se dusese la ora de consultaţie sa-1 întrebe numai. să-i rămînă odăile ezi dumneata ?. Doctorul fUseSe odată şi degeaba. o s risese de la birou. Ce putea fi ? N-avea răspuns. An a credea la fel. Cu o sută mai mult. nu mai fuma decît una dimineaţa la cafea. întîrzia sa cheme doctor. i-ar fi fost greu sa explice. Mamă-sa şi dascălul vorbeau de oftică cu groază. nu putuse să se pronunţe pe dinafară. trei sute fiind destul. să stea întinsa pe divanuş. apoi orîn-"uit cuminte de Mălina. Să fie ceva la plă i nu se poate. ama-gindu-sc în beneficiul său propriu. Avem şi femeie. Nu făcea economie cînd era vorba de Ana. Di'1 143 cînd în cînd se uita la ea lung şi suspina-în gînd : biata Ana ! Ð ca o afirmare a solidarită ui cu ea. domnule doctor. In ziua cînd o găsise făcuta ghem pe divan. de la otravă. N-o mai iubea ca pînă deunăzi cu buchete de violete 5" suflet. fireşte.

Surprinşi în plină iluzie de o persp ectivă supărătoare.. pipăind. Ei nu-i era frică. abea atunc Ana spusese cu timiditate că ea a fost la spital otrăvită cu cîtsva luni înainte. cum priveşti actele unui p roces... Doctorul nu spusese însă dacă Ana trebuia să stea la pat Ð! ¹Odihnă completă". cum la spital nu vrea cu nici un chip să meargă. întrebase şi doc ceruse două sute de lei Ð pentru pungi modeste Ð adăugase. Nastasia dase ideea şi gazda aprobase ca fiind minunat. pe una diagnosticul şi aviz ul lui cu privire la operaţie. Pînă la urmă. Nu tuşea. ¹Toată lumea e acum săracă" Ð se lase în gî-nd Costel.. îi avea ea puşi de mult deoparte Ð explicase. operaţia era deocamdată con raindicată. şi în spate avea bătut un cui drept în şira spinării . Scriu aci un tratament şi dacă după trei săp'ămîni. Ana avea acum o faza de înviorare care lăsa iar doctorul pe planul al do ilea . totuşi. totul mergea strună.. îi făcuse Ana semn.Ceva era. De ce nu spune Costel ni mic ?. după o reclamă din ziar. mă chemaţi îndată. doctor bun ! Costel silise pe Ana să stea două zile cel puţin la plapomă. apăsase tare pe stomac şi Ana dase un ţipăt . Era un doctor bun şi nu-i părea rău de cei două sute de lei pe care-i strecurase în mînă Ana.. ca să nu-şi dea de gol aurul... Ana şi ase îngrijoraţi. ceea ce se nimerea de altfel bine pentru examinare. Costel nu părăsise ideea de a o duce la doctor şi ia tă în-tr-una din zile Ana iar avusese o icneală cu sînge şi. cel mult un teren slab." Se sfia să vor1. pe cealaltă regimul alimentar amănunţit.. Din pricina Ninei nu-i mai trebuise să trăiască şi acu m unica. isi aducea aminte şi de divorţ. Dacă însă între timp survine ceva. De ce nu v o-bea el ? *-*c ce nu spunea : ¹Am scăpat de tot.. Nimeni nu arătase nici o curiozitate .. e ceasul pentru unt de gîscă. Deocamdată rma în ascuns cu unt de gîscă.. sîngele vărsat atunci şi sugestiile Nastasiei şi ale gazdei făcuse tacit complicea lor în privinţa boalei de piept. va scrie c iar Mălinei. de nunta. ¹E foarte serios" Ð sfîrşise doctorul cu un ton care dase lui Costel durere de cap. Costel aflase despre tratament şi aminte el însuşi ora : e ceasul pentru sirop. de ce să nu scrie. schimbînd priviri care su primau pe loc boala temută. Ð Aci ar trebui operaţie. să nu ghicească la Costel vreun gînd care să mi fie la fel cu al ei. Colegi lor nu le vorbise nimic de otrăvire. dar tăcerea o înraia. no durea pieptul. La uşă. Buimăcit.. Costel se informase la bancă de un doctor bun şi optase pentru un asistent de profesor pe care i-1 recomandase Diaconescu. să n-o oprească acolo.. Ana ţinuse să fie casa deretecată şi iar se cam obosise. în starea de slăbiciune în care se găsea.. Ð Aşadar. Doctor bun. bolea. decît acolo jos Ð la lingurică. primea şi ea ideea unei boale mai lungi Ð fiindcă altfel nu se putea Ð. care stase o jumătate de ceas. de divorţ însă nu va vorbi lui Costel. cauză bine determinată. îi era numai necaz că le putea fi celorlalţi frică. pîmecele. Alt-■ fel. ar fi bine faceţi o radioscopie. simptome caracterizate.. Cei doi priveau consternaţi documentele... Mălina ! în cinstea doctorului. Ce femeie. Absolut nimic la plămîni. dar la pat chiar sau nu . Ð Dat fiind însă starea generala. cum se zice Ð. Doctorul scrisese apoi pe două foi de hîriie. rinichii.. de. mai dase şi o reţetă e prafuri şi recomandase comprese stoarse. punînd o sută de întrebări. cam scumpe. dar se st runeau în ea energii de apărare . doctorul explicase lui Costel că soţia lui are o ulceraţie . av ea dureri... aşa cum da Dumnezeu. dar i-a trecut. dar. Av eau femeie de ajutor. Să nu fi fost bolnavă ? Ar fi întrebat fă sfială.. Luptau împreună pent ru căsnicia lor. dar cînd e vorba de sănătate ! .. Făcuse prafurile prescrise la o farmacie de pe Carol în drumul biroului. nimeni nu mai vorbea în jurul ei de nuntă.. Mai avea şi o sfiala să vorbească de Nina. le spusese numai că o cumnată a lui e bolnavă şi nu-i cunoaşte nici un doctor boala. pacienta e mai bine îmi comunicaţi şi viu s-o văd. îmoreînd-o pe faţă şi pe dos. numele Ninei nu-1 va pronunţa. încetase de a-1 mai admira. minase plămînii. A na mai lua şi un medicament pulmonar din banii ei. sa nu se întoarcă cuvintele împot riva ci. interzisese ventu zele şi caidurile. Costel era gata să uite să-1 plătească. Cei doi îi sorbeau cuvintele. totuşi nunta trebuia să fie şi cît de curînd. dar boala era ruşinea şi ea totdeauna trăise cu ruşinea de cînd se ştia. De nuntă va scrie dăscăliţei. şansa de vindeca re ar fi operaţia.. Foarte serios ! Serios însemna mai puţin ca grav sau ca periculos. de cînd Mălina tr ecuse pe la direcţie cu scrisorile ei de recomandaţie.19 beasca de divorţ. Să vie de la el Ea.. Va vorbi ea de nuntă. de cum s-o simţi în puteri. stropite cu alcool .

unde banca lui avea o sucursală : să fie cu toţii la un loc.. tinereţea şi cinstea Mălinei erau ve rdeaţă şi aer curat care împrospătase casa lor . dar era prea sla ba şi trebuia hrănită.. : 153 . şi făceau toţi haz. Admira şi ea pe . pe care Ana nu-1 cunoştea. ceea ce era.. clar ciupea puţin pe A na de inimă. ceea ce îi pnlejuise o mică morală din pa rtea lui Costcl : el nu primea ideea unei mutări acum la Brăila.. De venit la ci ar fi venit bucuros. îl chema Diaconescu. Aşa potrivea Costel. şi cîtc trei-patru zile. lua acum . fii mai presus de ¹curtea bărbaţilor" şi de gelozia dascălului Petre. sincer. Costel admira pe m a mai mult ca pe oricine alt. toate treburile gospodăriei fiind acum rost ite. Mălina vorbea cu dascălul Ð amin părere Ð că ar fi bine să se mute Costel la Brăila. simpatic.seama să nu înghită cumva vreo bucăţică de carne: daca Ana face toi cc-a spus do ctorul se vindecă.. Costel scria des Mălinei şi p rimea răspuns pe patru pagini. Pentru unele acte ce erau de scos de la grefa Tribunalului Ilfov. clar propunerea Mălinei trebuia so ca o cinste. îi plăcea să facă cinste : .. Chiar acum. Costel răspunsese că în adevăr era bună ideca să fie cu toţii la un loc.. în ostel îşi regreta severitatea şi o asigura ca.pe un noroc. Ana ştia.\ punderea. dar nu putea lăsa singur pe dascălul Petre. Pentru Ana frumuseţea. După un timp. mai era şi gelos. îi părea Anei ca o înfruntare. mai auzise. de care numai de nevoie se lipseau. O femeie deşteaptă şi plăcută. pentru că Ana era bol navă Şi pentru că sta la gînd dacă să părăsească Centrala. se schimbase între timp trei din ei. vorbăreţ. nici operaţie. Cum stoarsă ? Ana mesteca bucăţile şi le scotea din gură. Costcl însă îi zicea ¹ nescu". nia-mă-sa avea timp liber.. Rudă de departe cu directorul. mamă-sa zitase numai de vreo două ori. acum. şi Costel ştia bine ce răsfăţat e tată-său cînd e bolnav. Avea dreptate să fie gelos. şi anume cei m ai nesuferiţi. dar Costel supraveghea de aproape regimul de mîncarc al Anei. Carne.. altul ¹logodnica". şi nici sa-ţi iei pentru altul r s.. mai ales luna asta. i se ura chiar şi îi era dor. De radioscopic nu era nevoie. frumuseţea. cînd ea era bolnavă. de fel. Mălina le scria cum fusese cît pc-aci sa ! porneas că la Bucureşti. Costel credea că e de prisos. Curînd băieţii îi zisese Turca. Ar fi fost s-o ţie numai la puţin lapte cu Vichy. dar bun coleg. iar putinţa de a sta la un loc cu părinţii ca. nici mutarea.'Dascălii Petre nu putea sta fără ea. politicii şi alegerilor ce se pregăteau. fireşte. Aşa e ! Nu puteau părinţii lui să-şi ia răspunderea. trimetea lămuriri lui Costel sa se ocupe ci. deşteptăciunea şi cinstea Mălinei îi părea că nici nu mai trebuie vorbite. Dascălul era ocupat cu [ 152 · ■ ■ a ic campaniei electorale şi nu cuteza să-i vorbească de plecare. dar la cuţit nu te poţi aşa lesne hotărî..Turcu plăteşte !'" Ð zicea. o vrea acasă lingă e! şi îi făcea scene ca unul tînăr. Dascălul era mîndru şi sigur de ea. Arătase respingere pentru o mutare la Brăila.. om la patruzeci de ani. care venise în locul lui C ostcscu. Ana n-ar fi fost în stare să sufere o mutare şi un drum. sănătatea Mălinei era şi ea tonică pentru An clamată însă de Costel cu mîndrie. căci mamă-sa era frumoasă şi avea succes. numai zeama stoarsă de la o friptura din cînd în cînd. frumos. Ca şi cum mutarea era în palmă. Era acum unul mai ales. făcînd haz înainte de a-1 fa . cu ocazia repunerii lui în slujbă. poate mai ceva. era des151 150 curcat. deoarece. Costel. De cînd Costel venise ca student în Capitală. Nu era nici un rău. şi nu se supăra. Ana fusese aşa de mîlmită de reproş Ð mai ales aşa frumos rostit Ð.La birou îl sfătuiau să facă redioscopie. Ei nu-i făcea nimeni curte şi nici directorul dacă s-ar fi dus vreodată la ba ncă.f camdată deci. nu c u feţe.. pînă se face bine. directorul îl întrebase : Ð Aşad ar era mama dumitale. altădată aşa lesn . Deo. spusele medicului. dar pe care îl iubea mai puţin. cum înfruntări oarecum erau museţea şi tinereţea Mălinei preţuite de alţ:i. Costel explica Anei că vizita lungă pe care le-o făcuse deunăzi Mălina era o excepţie. Doctorul cel bun c unoştea el boala şi fără radioscopie şi bolnavei îi era mai bine acum. căci echipa acolo era primenită. Se discutase în scrisori şi despre operaţie Ð dascălul tre încă nu era la curent cu boala. desigur.. nu se putea lipsi de ea. Mălina spunea că la ci la | Brăila e un chirurg grozav care face minuni. care avea un guturai straşnic. trecut director în provincie. ■L^aconescu. din obicei.. Ceilalţi discutau fo oasele radioscopiei : unul zicea de Ana ¹cumnata". . dar nici acum nu se putuse din cauza .

unde erau bine instalaţi.la drept vorbind. Ana se mustra de îndrăzneala ce . i-ar fi părut rău să plece din Bucureşti.

o lună Ð improvizase. mai ales că... confidenţial: ir. se sălta binişor şi vorbea cu economie. domnule doctor. aşa că tot ce punea în gură i se strepezea. Ana seîncise : Ð Daca ma mai găseşte ! Era întîia oară cînd vorbea aşa fel. După o săptămînă însă de supraalimentare. Ana sta întinsă pe spate şi nu mişca nici degetul.. Cum Costel îi anunţase bucuros că pentru actele de la Tribunal Mălina tot trebuia să vie în persoană. C um însă clientul se putea impacienta.Mai frumoasă mîna ca a Ninei !" Ð ca un refren absurd.. din nemîncare Ð ca o gaură. să nu-i miroase lui Costel. Cît lipsea Costel de acasă... adică mai mult stinsă. ea se lăsa greu ! . se dusese ia doctor. Ana începuse a lua cîte ceva : ochiuri cu unt şi o bucăţică de friptură ca pentru o pasăre ptă la gazdă. icnise o gur lină de sînge sadea şi cheaguri mici. are vărsături de sînge. desigur.. ci. cînd dore să locuiască împreună. Fireşte. pri n uşa crăpată. şi mai ales din cauza acelui go l. ne cununăm. nici femeia... El.avusese : cum ! Pînă deunăzi se temea că părinţii lui Costel n-o vor vrea... toi nebun ! PARTEA Vi-a Vocea Anei era acum cam răguşită.. Noroc că nu era nimeni. Spălase bine ligheanul şi se aşezase la pat şi la regim de lapte. Sîmbată după amiază... cum ai mărturisi : ¹O să avem un copil !" El privise mî răsfirată pe pieptul lui şi repetase maşinal !n gînd : . Dar nu-i părea rău că nu se mută : mai bine singu d luna de probă a tratamentului prescris de doctorul cel mare trecuse. să-1 spună coanei Ana că slăbeşte de nemîncare.. să vezi cum prinzi carne. cu prilejul unei alte vizite în acelaşi cartier. Costel ase. şi Costel nu preciza nimic : Ð Să ia poţiunca pnută la ece şi odihnă. îi era simpatic. ajungi ca mucenicii. Examinase pe Ana. nemîncată. nevasta iar a scuipai sîng. regim strict.. Ð încă. cînd se face bine ? Doctorul îl privise..5 Ð Domnule doctor.! P arcă stăm să ne jucăm cu vorbele ! Doctor bun. în adevăr. şi haid. Costel se enervase : nu scuipă..\ Doctorul. e stomacul. Avea pentru astfel de caz o doctorie anume. Ana îl aştepta cu nerăbdare : Ð Ce-a zis ? Ð N-a zis nimic alt decît ce ţi-a spus şi ţie.. Costel se dusese la doctor. Totuşi. şi acum. Ca să se vindece de tot ? întrebase Costel.. şi cînd oi vrea să mănînci nu mai se lipeşte stomacul. şi el ţ a spital : ¹Ana.. Ð Atunci. după doua zile. Costel ţinea însă teze de la regimul dat de doctor.. nu mai lul din stomac.. rid icase din umeri cu gestul fatalităţii : a se vedea. pusese întrebări şi la plecare spusese că vede oarecare ame liorare. iar cînd Costel sosea. Salonaşul era plin : doctor mare ! Tocmai intra la consultaţie un client. Spunea însă prostii. acriu şi amar. reîncepuse durerile ca o cingătoare tul rău.. să nu ia lucruri grele Ð dar o uă proaspete şi unt cu mămăliguţă şi niţel pui Ð cum o ademenise şi gazda. mai ales că avea un gol în st mac care venea. înţe legînd că vizita de control o va face gratuit. dusă pe gînduri.. cu răbdare. cînd Costel avusese punte. de mult mesteca în ea. Nastasia. Sâ-1 împace !.. oprise aşina la ei. femeia cu ziua.. Nu ne pasă de nimeni !" De ce sa-i ascundă lui ! îi şoptise : Ð Am scos iar sînge ! Ð în ureche. nici Costel. o părit. dar acum trebuia să se întremeze. Ana ea însăşi se gîndea la o supraalimentare.. care luas e notă şi în adevăr. dacă te iei după doctori.. Nu tăgăduia că doctorul ă in urmă i-a făcut mult bine şi nu mai simte 154 cuiul în şale ca mai înainte.. fără ştirea lui. Să urmezi mai departe. că nu-i mai trebuia fără de el viaţa. dar Ana nu păruse a-1 auzi. Acum Ð după vizita chiar mană a doctorului Ð îi spusese : Ð Ia să te hrăneşti mata mai bine. Cu Inokentu ăsta avea răbdare.. să bănuiască. ca şi cum afla ceva nou. Ð Cum vreţi ! Rămîne la dorinţa familiei! Eu unul cred că nu poate s porta operaţia... ac asă... puţin cam agasat : Ð Nu scuipă sîng e.. Recomandase acelaşi tratament mai departe. De ce să-i ascundă î ·Ð Ana îi petrecuse braţul în jurul girului : cînd tărîse să se despartă de ei pentru totdeauna. Ð Şi operaţia ?. mai vedem. şi gazda se îndoia să nu fie cumva tot la . Costel rămăsese în prag. Ð Cît ? Ð î e posac Ana. Gîn despre nunta care se tot amîna şi despre nenorocul ei. Nu cuteza să intre în cameră. de cînd mai mînca.

durerile se mai împuţinase şi recăpătase curaj. o va face la spital.. Costel sa mai dea o fugă la Brăila. se încăpăţîna gazda. Pentru cununie era în st are de orice sacrificiu. Cine ştie ce iese de acolo şi le faci un serviciu părinţilor. Ea nu-1 întreba. ofensat de mutrele ei bănuitoare . Costel. Poate avea întîrziere. şi primise asigurări bune din partea gazdei. la o decizie luată fără Ana. cînd legătura se restabi lise. Costel băga de scam arată tot rău şi îşi trecea mîna peste frunte şi prin par. După o nouă săptămînă de gim şi de odihnă. dacă te cheamă. uruitul trenului şi priveliştea cîmpului pătat din loc în loc cu zăpadă. dar dascălul rîdea pe sub 'mustaţa şi spunea că ştie el ce face. cînd vrea. aici discuţia care ar fi dus. ca de obicei.. acolo. anevoie însă şi cu pauze Ð ca şi cum nu mai fusese niciodată timpul acela cînd Ana muncea fără preget. nu votase nicăieri. Mălina îl mai sărutase o dată. anul întîi. Ea ar fi vrut să nu plece de lîngă ea. O vreme. ca nimic. se va îndrepta. pe care băiatul de stradă trebuia să l la adresele diferite. nu erau siguri că va veni şi Mălina ti primise cu exclamări : 158 Ð Bra\o ! Ce bine îmi pare că ai venit! Are să se bu ure dascălul ! El. acu. Pe Ana durerile din urmă se . care vroia să nu refuze pe Mălina. pre e cu ţuică de la ei din beci şi borcănaşe cu murături. pielea era lipită pe oase şi gura îi era încă mai botoa velindu-i gingiile albe cînd cerca să rîză sau cînd se strîmba de dureri. cum bine ştii. Costel se hotărîse că. Acasă nu-1 aşteptau. despre casa . motivele care-1 ţinuse departe de casa părintească erau uitate. luase de b un sfatul Anei şi îşi regulase la bancă absenţa. după ce îşi punea pe el ochii o secundă. vreo piedică.vedea cununia. Ea însăşi era ocupată. Dascălii! era c enţa. după al geri. la marginea căruia . upă ce făcuse legătura cu trecutul. Acum. căci aşa aveau glasul astupat ofticoşii. Cei din bandă nu se mişcau din Bucureşti. Ana adop tase cu lăcomie proiectul. De cînd venise ca student la Bucureşti. Costel mersese o singură dată la Brăila. explica Ð aşa ca din întîmplarc Ð. dar cum să-i spună şi totuşi cum s-o lase singură ? Citise Anei sc isoarea Mălinei şi o întrebase ce trebuie să răspundă. dascălul avea trecere şi ar fi fost bine ca. n-avea astîmpar pînă nu-şi schimba culoarea şi semnul. unde o cunosc toţi şi va afla ce e cu ea. 157 chiar de a lăsa pe Costel singur. Aşadar. ru că însă îi cerea părerea şi ca să nu se opună dorinţei socrilor. în totul n-avea sa lips ească decît o zi şi jumătate cu o noapte la mijloc. Admira ici-colo cîteva clădiri noi şi observă că s-au î mulţit automobilele şi s-au împuţinat birjele. Ana pomenea acum mereu de radio-sc pie . fugea dinapoia ferestrelor aburite. nemaiavînd cît şi de unde slăbi. să discute în linişte cu tată-său despre mutare. care. nu călător e cinci ani ! De cinci ani nu mai văzuse Brăila. La Brăila. Co tel nu regreta nici lipsa de acasă a dascălului. Mălina îl mustra c se va alege cu nimic. Mălina recunoştea că aşa cum făcea. din trecere i se arătase neschimbate. Pe dascălul Petre. la aer. cît el lipseşte. se urcau în tren de colo pînă colo. era la stomac şi mergea sp e bine.. îi plăcea voiajul : legănatul. şi chiar era bine să se ducă să-1 întîlneasca. îl înscri olo. cît ţine locu' alegerilor. Hotărîse ca femeia cu ziua să doarmă cu Ana pte. icicolo c umbră verde.ca nici gînd sa fie la piept. cum dregea. îl distra acum peisajul. aproape că nu dă pe acasă. Ð Să creadă el că c oftică la stomac. De o săptămînă Cost frămîma din pricină că cei de acasă îl rugase să vie pe o zi la Brăila pentru vot. Falangele uscate ale degete or se plimbau iar pe vreun lucru de mîna. dar Costel. îl putea găsi la un local un de îşi ţinea biroul electoral. I se păruse drumul prea scurt. gara. pentru vacanţa mare. Costel. Şi ce mai era cu divorţul ? Trebuia să fi fost gata. Glasul nu e ra aşa de îmbietor ca vorbele. El pînă atunci se dezinteresase. oraşul. şi nu-i spunea ei. Pe urmă i se păruse ine sade în Capitală n-are de ce pleca aiurea şi se mira de unii care aşa. De Ana mama-sa îl întrebase de cîteva ori. E drept că Ana se simţea mai bin işor şi ar fi putut lipsi. printre alte vorbe m ulte : vorbea despre trecut.piept. Ana va pleca la Breaza la o soră a gazdei. făcuse o sforţare : Ð Eu i. poate. de cum se va într ..

Era -altfel lucrul cînd Mălina fusese musafira lor la Bucureşti. care le ocupase toată dimineaţa. K drept că preocuparea alegerilor. vreo braileancă sau vreun brăilean să spună : Ð Am văzut pe dăscăliţa Petre un tînar străin.e dimineaţa cînd Cosiel încă dormea . Costel ghicise că dascălul Petre e prea puţin lucru de Ana şi nimic de boala ei.. aşa cum g ce e departe şi nedreptăţit.. trăgîndu-s n pas. clar sta acolo c a un musafir..Ð Ochelari ? Nu mă dor ochii ! Scosese din buzun arul vestonului batista curată >i se >trr~ şese la ochi.. Ð . ■ oarecît de odăile vei şi se gîndea la Ana dinadins. în fund la o bodega. cînd colo era iiu-su ! Costcl dormise adînc şi se trezise crezînd ca c pe d ivanul lui de la Bucureşti. în totul vizit usese prea scurtă şi vorbise prea puţin. ■Ð Cînd crede doctor l să se facă bine ? întreba Mălina din cînd în cînd. prea ai stat puţin. Ð Nu ! Ochelari. Surprins de propunerea neprevăzuta. şi gazda nu mai tace. luase pe Costel de umeri şi-1 întrebase cu gîndul aiurea : Ð Şi mirea a ta ce face ? Dacă sfîrşim cu asta. dar nu putea prelungi. vine 51 rîndul nunţii.'Costcl n-o putea destul apre cia din cauza boalei Anei. După ciocolata cu lapte. De mormintele neamului Cant ilis Ð de altfel grămădite sub frunte uscate şi noroi.. întrebarea ar fi putut fi cu sorţi de vo lungă. li cuprindea dm jur casa şi deprinderile.. Dascălul îl lua se de umeri într-un colţ. în oraş ieşis e prea puţin şi cu dascălul Petre vorbise din picioare. Ð Dar tu. cu nimicuri. îl mustra amintirea Ane i. cu o sforţare de dragoste. facîndu-i oarceari semne Ð ¹Ai ? Ai văzut ?*"' Ð despre consimtă-niîntul dascălului. de dor. dar Cosiel o curma cu răspunsul sumar că nici doctorul nu putea spune sigur. şed erea scurtă pe picior de plecare nu dau prilej. totuşi ambianţa familiei îl depărta. Mălina. care o privea în tăcere. pe care i -o pricinuia schimbarea de loc. Dascălul Petre venise noaptea tîrziu ia culcare şi pl. de la Brăila. mamă-sa îi arătase o mulţime de schimbări Ð deşi lu e părea totul neschimbat şi ziua trecuse cu nimic.lor Ð casa de aci. Nimic n-ar fi putut-o îneîn a mai mult dccît. cele pentru care se trudea pînă atunci. Acasă. ca te dorim. se închină în . parcă l-ar fi văzut numai din ajun. cînd mai vii la noi. nu mai găseau în Costel răsunet.Costel ? De ce nu porţ u ochelari ? 160 Costel deschisese ochi mari: . simţea în o înstrăinare. nu-i ardea de nimic. Mălina învîrtea un ştrudel cu mere Ð sp atea ei Ð şi ^e uita surîzător la Costel. îşi întorcea însă gîntlul mereu către odăiţele din Rahova şi către Ana. Costel credea la fel că a stat prea puţin şi n-a profitat. Ca ai directorului de la liceu. înregistrase numai ou ned umerire : Ochelari ! Cînd se apropiase ora trenului.. M ai mult aflau unul de la altul prin scrisori. . E drept că distanţa parcursă de la rup a totală cu părinţii la vorbele bune despre nuntă era mare. care-1 rodea sub forma unei descurajări : nu-i pria nim ic. uitase şi el şi Mălina. dar care se cam clătina. . triumfătoare. dar îoî mă bucur că ai venit acasă.. o aromeală. Mălina începuse a luspina : Ð N-am înţe les nimic de tine. Mălina prop usese o plimbare în port. Ţi-ar veni foarte bine. Ð Rochia de nuntă mă priveşte pe mine ! Ð zise Mălina. mai ales de Ana şi de boala ei. drept compensaţie. Fireşte că era mai bine să nu >tie. pe Mălina îi lega cravata. de altfel guver namcntul. Pe Costel îl cuprindea din jur casa părintească şi obiceiur ile vechi . Mălina totuşi îi caula privirea. de frumuseţe ! Legaţi în aur. Era şi o amorţire. şi îi spusese la ureche o comb inaţie din care Cosiel reţinuse numai numele candidatului favorizat.. Fără a se simţi prea la îndemînă.. numai aşa. iar seara merse cu Măl ina la cofetăria mare din centru. Ð ¹Pustie din cauza evenimentelor politice" Ð scuza Măli na. care ar fi dorit să fie cît de mult văzută alături de jostel. Costcl n-avuse răspuns.. Cît despre Ana. ca. Planurile de viitor. să admire nodul cravatei şi pe dascăl. la amiază se întorsese sa-şi schimbe hainele şi. pe tavă cu şerveţel brodat.

Şi ..numele tau.. ¹cu mistere". ca deunăzi.. să fi fost directorul liceului ? îşi pipăia nasul ca să evalac. '■ Gazda nu pricepuse cuvîntul.. 51 gîndul i se întorcea spre casa din Bucureşti şi spre Ana : ce-o fi fost în lipsa lui ? Era grăbit acum să ajungă. ra două.. la o gazda aşa de bună !. Dacă e gustul dumnealui Ð M Ida era bucuroasă că din atîtea mistere. aflase ceva nou Ð ca şi nimic Ð dar totuşi. adormise şi sforăia adînc. Aşa a pretins. m a faţă şi.. dar nu vrea să intre. mai ales pieptul mic . să se iacă întîi Ana bine şi atunci să vorbească mai mult despre asta. o părere de rău.. cum vine vorba ! Nu m-am remăritat . singur. Ð îţi stă bine şi aşa. acu din alta !....ceva loaodnlcul neprevăzut. meu.. ' Ð Am ajuns acolo unde ar fi trebuit să răm de la în ceput.. într-o după amiaza pe la patru. aşa păr negru frumos ! Ð M-am oxigenat. Fireşte. Ca surori. Dascălul nu mai era aşa tînar şi nu-1 prea puteai lăsa sin gur :. altfel s-ar fi ajutat uni i cu alţii. la. omu'.. Viaţa trebuie s-o înţel ! Gazda dase din cap afirmativ.cazată". dar Ana dovedise că nu înţelege viaţa aşa cum e.. chiar a Ninei : Ð Doamna Pctrescu ! exclamase madam Ida. înai e scandaluri.. lasînd să se presupună că ea înţelege viaţa şi pe Nina. Nu era nimeni de faţa care să-i aducă aminte cum ocăra pe vremuri pe aceeaşi Nină. cu adaos de floricele. N-avea de ce o păgubi dar s-o mintă aşa ! Ð Omu' meu. e drept. E drept că la început. Costcl. trăise şi asta tot necununată .. închipuia un tablou cu' î acrimi. dacă te uitai. nu se întîmplasc Anei nici un accident de sănătate... dejunul pe masa. Cum !a Buzău vagonul rămăsese gol.. Păcat. . Vedea o schimbare şi nu deosebea care. în birjă spre gară. Madam Ida o asculta atent şi gîndea că Nina e ¹citită" şi bine educ ta şi ar fi dorit ca cele două surori să se revadă şi să se împace. îşi avea începutul încă dinaintea plecă lui Costel. I se părea că minciuna lor o păgubea de ceva. G zda îi povestise tot ce ştia. Vizita ca şi vorbele Ninei gazda le tradusese în bine. Ð Sînt mult prinsă şi nu pot lipsi oricînd.. aduceau... în casă l a... a fost. Mălina nu putuse conduce pe Coste! la gară. madam Ida admirase pe Nina: totdeauna aşa bine pusă. semăna niţel cu Ana Ð în frumos. nu cumva să-i facă r -ar fi fosi de ce.. Tot nostimă. fără dispoziţie. Să fi fost cu toţii la Brăila.. se petrecus e totuşi. era cuprins de o nostalgie după c. şi Nina îşi ştersese ochii.. la fe l. ca pe timpul lui Popa Tatu.. fiindcă aştepta încă pe dascălul Petre. cu ochii lăcrimaţi.asa părinte sca şi după oraş : aşadar. dar nu îndrăznea a lua iniţiativa. mu lt nu putea râmnic. Alesese un ceas cînd Petrescu Ð aşa se exprimase Ð lipsea de acasă. dacă viaţa Ð tar viaţa Ð n-ar fi atît de capricioasa.. Da ! Aflase tîrziu că sora e i a fost grav bolnavă şi venise să afle veşti.. nici peisajul. tinereţe dintr-o pricină. nici n-aş vrea sa fiu indiscretă Ð răs ina cu un surîs plin de subînţelesuri.. Ce-a fost. o minţise.. Mălina explicase că trebuie să lase să mai treacă. sfîr-cos. Mălina se gîndea stăruitor la o mutare ! Pe trotuar trecea un domn cu ochelari. îi luase urma la spital şi se bucurase ca locuieşte tot aici. Ce dinţi frumoşi ! Ce siluetă.. Ð Eu sînt .re suportul ev entual al unor ochelari.. Spusese Ninei să mai poftească pe la ea. simţea. Ni na acum era blondă. explicase Nina destul d neexplicit pentru gazdă. fireşte Ð cu Ana aşa cum era Ana î i acum.. apoi abia să încerce a mai fac rost de concediu de la dascălul.. gazda primise vizita neaşteptata a Ninei.. Nina spu ese că i-ar face negreşit plăcere să-şi vadă sora. Măritişul ! Ð pe gînduri. dar a tot ţinea la Ana.. fiindcă aşa e viaţa.. Se despărţise de Costel tandru. Madam Ida s e uita la Nina mai lung decît se cuvine.. Chiar dacă venea la Bucureşti. în tren nu-1 mai distra acum nici legănatul... Ð Cum te-ai şi măritat cu altul ? Ð Madam Ida se întreba dacă nu cumva aici. sărmana. că-i fac e plăcere. în curtă a lui Costel de-acasă. sînt încă în divorţ.

Nici măcar din întîmplare s-o fi . după care Ana întrebase pe Nina ce ştie de spre Lucica. potrivind pledul pe picioare. agrava totul din ceva remuşcare şi di ntr-o nevoie teatrală Ð reminiscenţă de conservator.. care avea la uşa apartamentului o tăbliţă cu numele lui. înţelesese că primea s lipsa lui ¹Petrescu" Ð spusese Nina şi iată tocmai Petrescu lipsea la Brăila. apar tamentul la al doilea. de sora ei şi-şi arătase părerea de rău că n-o p vedea. Madam Ida rămăsese decepţionată de sărăcia vorbelor şî de lipsa oricărei drame. Aşa e viaţa cînd o înţelegi ! Buna di poziţie a gazdei către Nina şl tabloul celor două surori îmbrăţişate nu găseau nici un obstac e aceea la plecare ceruse Ninei adresa.. după o ezitare. Mia pus condiţie.. . Ð Tu ai mai slăbit. Nina sosise.. 1G2 U* 163 Ð Cum te doreşte ! Dumneaei acu e cu altul. bolnavă şi mi-a fost dor să te vad.Ştii! Din cauza lui Lupescu am evitat.. Se înviorase puţin. De altfel.... Nu fusese degeaba.parcă ce fusese ?. Ð Să-ţi pot t rimite vreo carte poştală. dar n-am reuşit. că o îngrijeşte ur. . Ana o trimisese să gheme pe gazdă Ð care. O tăcere.. i-o dase.. Lupescu. ca re adresă era la un oarecare domn N. Ce fii Ana asta ! Fra însă mulţumită în ce privea planurile ei împăciuitoare.. îi părea rău ca c bolna mită. Ð F mai bine să intru s ingură Ð spusese Nina gra ţios gazdei. ' Ð Da cum se poate. servitoarea cu şorţ şi bonet. doctor mare şi acum îi e mai b ..că cel puţin s-a împăcat înainte.. Eu sînt iar cu Lupescu.. că mi şi-a ţinut gura Ð venise în grabă. pe ntru ca să fie ¹sur-pninza". Nina avusese în adevăr o m ca panică.. Dramele iubirii şi ale geloziei. fiindcă era vorba de un secret. Anei nu-i spusese de acel demers.. îl poate compromite.. mi-a spus mit-. spre amiaza. ca şi cum abia acum găsea vizitei un motiv de interes. căci era curioasa să inţa şi se pregătise să mai converseze. şi cum te doreşte !. Povestise tot Anei Ð ţinînd mîna la gură. dar ce era înapoia geamului mat ? Cît e odaî ? De ce o tăbliţă ? Lăsase servitoarei o însemnare. ga?da luase autobuzul şi se dusese în persoană la adresa dată de Nina.. pe care.. ca la doctor şi avocat. Nu vorbise serios despre nimic : ' Ð Am aflat că ai fo .. care uneori făcea urît. Pe Nina n-o găsise acasă şi îi păruse rău. care ar fi vrut <-a fie de faţă. Bucuroasă că ş găsit de lucru. îşi muşcase buzele şi plecase. De cum însă e de plecarea lui Costel la Brăila. Am căutat pe ascun s să aflu ceva.. Se întreba cine va fi fost acel domn Lupescu. O speriau ravagiile ce pot fi cu putinţă într-un sînge în rudit cu al ei. s ^ Ana întrebase liniştit. Casă mare. dacă am vreo veste ! Gazda se gîndea numai la putinţa unei întrev ederi între cele două surori. după e făcuse pe slujnică de rîs. pentru ca drumul ei sa nu fi fost chiar degeaba. Nimic de-a face cu Dragti. Ð Nici eu nu sînt aşa bine ea Ninei că o doare în spate ca un cui. cu vocea ei stinsă.. o scuză. lăsînd ga impresie sentimentală. Cînd anunţas e Anei prin servitoare Ð fiindcă nu ştia cum o ia.. După vizita Ninei. ţinea la Ana. gazda luptase cu secretul : sa spună Anei sa u să nu-i spună ? Ð se temea oarecît de ¹domnul Costel". Spusese totuşi: să vie. O mul se întoarce de unde a plecat.. A doua zi. Desigur ! Nina pălise puţin văzînd pe Ana aşa de schimbată. cum are un cui în spate.. Nastasia nu ştia ce e cu Nina şi deci n-avea motive de tăcere. Are să meargă curînd la munte să se îngraşe. nu ştia mare lucru de starea actuală. bine sau rău Ð.. Aflase cu întîrziere spre otrăvire. Nina însă se dusese cu gîndul la ceva rău. Acum eşti mai bine. Nina însă nu-i putuse da lămuriri : Ð. Ana se plînse de durerile ei şi îi explicase ce simte cînd rnâ'nuică. dorinţa de a vorbi o năpădise şi începuse prin Nastasia.

întrebase numai cînd soseşte Mălina : Ð Sau îi e frică de boala me ? Care frică ? Mălina nu venea fiindcă n-o lăsau treburile casei. Ni na îşi amintea că se grăbeşte.. Mălina strecurase o dată cuvintele : . Se. făr esluşire nici termen.. Urmase o tăcere mai lungă.Ca s-o port în sicriu. ea şi le pipăia. Se uita acum mai des la Ana cu milă Ð din dragoste. acum însă începuse a vorbi nesocotit. îi deschidea cînd Costel venea lingă ea şi atunci primele vorbe i le spunea bosumflat. adăugase : Ð. vorbea uneori de moarte. De un timp.... se supărase de-a binelea. nici despre nuntă. închidea ochii. cînd arăta mai bine gîndurile triste i se ris ipeau oarecît : mor eu înaintea ei Ð se încuraja. Se uita la ea pe furiş şi. pe scheletul picioarelor.. cunun at. care uneori venea să-i ţină de urît ovestea tocmai de la o nuntă din vecini. nu mai cerceta despre ele. dar a doua zi înfăţişarea Anei nu-1 mai înc decît în privinţa lui.. E a. C stel se trezise spunînd Anei : Ð Toate... cele trei femei nu spuseră nimic de vizita Ninei. Elveţia pînă se termină procesul ? în tot cazul e el. dar că păcat. ca să se bucure. în vorbăria lui multă despre alegeri şi despre plimbarea 111 port. A lăsat-o în . Se aplecase ca pentru o îmbrăţişare. e drept.. dar nu era oftică. dintr-o nevoie de confidenţă. O scrisoare frumoasă. la ce se gîndeşte ! Dar doctorul a spus că e ¹leni. Costel. Ce erau prostiile astea ! Ð C stel. După piecarea Ninei. Deşi nu se în eseră între ele. Sub privirile lui. Ce femeie. Ce strică să fie gata din timp. i-o spusese desl uşit doctorul cel mare. cum ceilalţi tăceau. de cînd bănuia că scrisorile din Brăila vin la bancă. amîndoi se bucurau. ni i n-o simţise. gazda vroise să intre. Nu putea crede că nu fusese nici o drama. Se întrista . Mai vroia şi să aducă vorba. Ce înţelesese An a ! Explicaţie nu ceruse. ideea unei stări fără de leac." Mălina puse punctele. Ana îl asculta cu ochii aţintiţi în aşteptarea a ceva cu privire la nunta lor. trecuse neprevăzutul şi lăsase ceva mister. O ţine închisa ?. Mamă-sa. da r Nastasia o opri'e pentru că coniţa Ana dormea. Lui Costel îi ramîneau însă o chii întîrziaţi pe mîinile ei scheletice. fără urme vizibile. simţea jign ită în bunele ei intenţii : aşa e cînd te amesteci să faci un bine. cum a mai spus. . Mălina ! Sub impresie. repetase Mălinei : ¹Ce prostii a spus Ana despre rochia d e mireasă.Ma gîndesc uneori la o nenorocire şi plîng într-ascuns de tat-tu"'. Pînă atunc i Ana nu se prea văita. ca şi cum s-ar fi petrecut acolo lucruri însemnate. Ar fi putut să-i dea ziua bună. asta o ştiu sigur de la avocatul lui. care vroia n umai să-1 pună la probă. şi se infiltra în el." Ð merge încet... Costel în schimb pove stea Anei de Brăila cu însufleţire. ceea ce mulţumise pe Ana. pe care însă n-o putea c iti Anei. Ana se încorda.. Î33 Se uita lung la Ana ca şi cum după o zi de lipsă o vedea cu un ochi nou.. Ţinea mult la ea : > Ð Biata fată ! N-am eu noroc ! în scrisoarea ultimă. d oteala lui ar fi fost să ascundă gravitatea. o vedea schim bată..Cealaltă plecase. ¹Biata Ana slăbeşte. mare păcat.. Mălina în să de departe nu putea şti. le arăta speriată lui Costel şi cînd se trăgeau în i şi picioarele erau iar doua oase uscate. fireşte. Ana. şi nici una din ele nu mai găsea ce spune. văzînd cît o iubeşte Mălina. Costel nu pomenise nimic.mereu şi nu ştiu ce o să fie cu noi !" Ð scria mamă-si. ba chiar m-a lăsat să înţeleg că s-ar fi. . De la slujnică nu putuse afla lucru m are : o proastă sau o prefăcută.zărit. fie chiar aşa .. renunţase şi se despărţis a din ele să pomenească de vreo revedere. In răspunsurile ei. istovită. se temea de oftică. De ce să nu-i facă Mălina rochia de-acu t promisese că i-o face.. deşi des-pre amîadouă fusese cu Mălina vorbă. dar numai aşa. Oare să fi crezut în adevă Ana că are ceva molipsitor ? Costel era sigur că boala nu se lua . se vor face aşa cum vrei tu. nici despre mutare. Costcl se întorsese deci de la Brăila întro casă pe unde. că rochia de mireasă o priveşte pe ea. Gazda. bolnavă. Răspunsese că a plins cu suspine citind. ar fi fost bucuros s-o aibă mereu acolo. idee care se mărturisea în scrisorile t rimise Mălinei. apoi i se desumflau . ca să-i vie din afară o dezminţire . înrăită... Asupra lui Costel însă vorbele An ei făcuse impresie.. şi Ana atunci pomenise de rochia ei de mire asă . care era de faţă. Anei i se umflau uneori picioare le. Versiuni. deşi totul decursese monoton.. de cum intra Costel....

ra oare aşa greu bolnavă ?..Costel nu lua în nume de rău : nu e lesne să fii bolnav. dar aşa a să vorbească. dar să nu fi fost tocmai Lupescu. numai că vorbea despre Nina. să nu mai umble pe la Pol iţie cu chestii de escrocherie. Mereu despre mutare la Brăila ! Ana asculta şi răbda. între ti începuse şi procesul lui Dragu. deodată. Mereu dorise Mălina să-1 aibă lînga ea şi sâ-1 însoare cu cine iubea mult. Costel era la îndoială dacă să cheme sau nu doctorul.· . Ð Diplomată ? Ce diplomată ? Adică cum diplomată ? Pe unde întra-sc atîta frig î ? Ana îngheţase şi îşî adunase şalul vechi pe umeri. Doamne fereşte. prea multe rele se trăsese de acolo. Totuşi.. dar şi din nevoie. De doua zile. care era de părere la prim a chemare Costel să nu se prezinte..) Deşi veste a ar fi fost de natură a linişti pe Ana.. şi Costel fără lămurire se simţea umilit. Nu credea să fie. apoi spusese : Ð E diplomată Mălina ! __. Luînd-o la el. Ð Ai văz t-o pe Nina ? Ð îl întrebase.. El pe Nina ii-o mai văzuse de atunci. cineva de încredere.. F. ori l-am uitat eu Ð gîndi de Costel. Coste! găsise că c mai bine să nu-i spună. . deşi i se părea că vorba asta cu Brăi a era ceva contra ei. dar a doua oară te trezeai cu el deputat ! Şi cine era Nelu al grecului pe lînga ei ! Mamă-sa era ambiţioasa şi îi vrea binele. Costel nu ştia dacă e bine să se prezinte sau nu. N umai moş Dighiu la bancă nu credea. ce bine se purtase Mălina cu Ana ! îi spusese Anei ce scrie mamă-sa . Şi dacă venise pentru ca anume. Am luat-o la mine.. Cunoştea pe Costel cînd minte şi cînd nu te. Acum. Ce sa faci ! Lucrurile se întorsese altfel. aşa. aveam nevoie să fie în casă o femeie. Printre martori era citat şi Costel. De ce întreba ? Ştia ceva ? . Aşadar. ¹ritmul vremii". îşi amintea ca un junghi că din pri cina lui se îmbolnăvise întîi şi întîi. dăscăliţa revenea asupra dorinţei : daca ar fi fost Costel la Brăila. iar la cete următoare ramînea a se vedea.. Lupescu explicase cu răbdare : Ð V orbesc de Nina ! (S-a prostit de tot. nu ieşise. însemna poate ca era greu boln avă. Ana ţinea ochii închişi. Cum Costel asculta nedumerit. Lupescu luase l a el pe Nina.. Avea acum. Oare dormea ? Nu dormea. îl condusese la direcţie. Lupescu îl luase de nasturele hainei şi-i sp usese : Ð Xu puteam s-o las aşa ! Se ducea la fund î Era pentru mine o datorie morală. Ð C e-o mai fi şi cu Lucica ? Anei i se bătuse inima. Ar întreba pe Ana Ð nu că avea de unde şti Ð. scrisese Mălinei şt ea con ultase cel mai bun avocat din Brăila. cum îi mai trecuse. Ea era de la Bucureşti.. avea să-i treacă. Costel totdeauna pariase p1-Lupcscu. El apucase alt drum dccît al Brăilei.. să nu pro unţe de fe! numele Ninci. După ce st a se citva în prevenţie. cînd ani atîtea afaceri. Dragu fusese liberat pe cauţiune. întrebase dinadins ca să afle daca Nina a venit atunci pentru Costel sau pentru ea. Era bine ca Nina sa aibă un rost. La drepi vorbind... că Lupescu ocupă un post de vază la Ofic iu: sarma: pe la uşi ! Dighiu avea ideile lui învechite. înfăţişarea era peste cincisprezece zile . Nelu al grecului î>f pusese deunăzi candidatura.. dar Ana se opusese : nu era nevo ie. Venise pentru ea. în răspunsul ei. ce bună situaţie a fi putut avea. din oficiu.. La uşa directorului. Lupes cu se purtase totuşi frumos. Lupescu era în ritmul vremii. Aşa. o situaţie frumoasă. Lupescu îl căutase o dată la bancă şi Costel fusese bucuros că-1 poate servi. Mestecase.. Lui Costel i se păruse ciudat. dar aflase mai curînd cev a despre ea... de la Poliţie. Avea Ana să-i spuie ceva NTin ei ! O dorea ? Sau atunci ce ? Ð Eu Ð nici t>înd î N-am văzut-o şi nici n-am s-o mai văd ! 166 107 Glasul lui Costel era duşmănos şi Ana se liniştise. O vorbă a lui chiar. un cunoscut al lor.. din milă. . de la Mercur. Costel îşi amintise de fata Lucica.. nimic dezis. lui vestea nu-i făcuse plăcere. clipise ochii spre el. ce-i drept. Costel îşi zicea că biata Ana era to geloasă. demult. Ana sta iar la plapoma şi se văita de d . de sus . a fi fost curios să ştie ce mai e cu ea.

îşi da jos'picioarele goale. îi spusese. avea o bucurie oprită însă în loc de necazul că mîn ese pregătită de Nastasia . Ana nu mai putea rezista oboselii. La amiază servitoarea pleca şi Ana începea a aştepta pe Costel. şi nu reuşea să se liniştească tocmai din aştept cordată. ar fi trebuit mult să înceapă a găti mîncarea. fără cuiul înfipt în şale ar fi fost acum bine de tot.Ana se simţea nenorocită ca nu mai poate face singură toate treburile casei cum le făcus e o viaţă întreagă şi. totul devenea pentru ea viaţă şi eveniment orice mişcare. ţinea cu anevoinţă ochii des chişi. de pe perini. Cînd sosea Costel. cum Ana îi promitea chiar pe a doua zi. cum să aprindă focul aşezînd boţul e cu cenuşă drept în mijloc pe grătar. urmărea încă orice mişcare a slujnicei : la dulapul cu vase. cînd avea destulă putere. Apleca puţin capu urmărească mişcările femeii. o urmărea cu vorba : să ridice întii pl poma. Ostenită. cînd propia întoarcerea lui de la birou. Ana se lăsa la loc pe perină gemînd . o luase un tremur. fiindcă abia sculată ameţea în creştetul ca ului. i acolo. îmi faci o plăcinta cu carne ! 170 Şi. la s fîrşit de lună. o cotropea gîndul bărbatului beţiv şi revolta pe hoţu' de frate. îşi da încă o dată cu pieptenele prin păr Ð avea lingă divan oara Ð . cu însăşi truda ei de o viaţă. la m aşina de bucate. Ana. culme a obrăzniciei..se sălta Pe cot sa vadă mai bine. De dnd însă îi era mai rau. fiindcă numai aşa trăgea hornul lor. N -auzi ? Ð Da.o străină. dacă însă Co'tel găsea ceva nesărat sau prea sărat. Sta l gînd dacă trebuie sau nu să-i spuie lui Costel. Sub ochii Anei lucra mai iute dar cînd era în odaia de alături. nici servitoarea. câta cu necaz pa pe cînd cu mîinile se rezema de marginea patului. . 168 109 Dacă cumva afurisita nu răspundea : Ð Unde eşti ? Ce faci ? Scutură covoru peste geam. nici gazda. c mătura între bocanci şi făraşul alături. lua la asupră-şinenorocită că nu mai e în stare să-1 mulţumească. îndată după plecarea lui Costel la bancă.. din care se deşteptase singură .. cu cît obose a vorbind. Ana. să poată prinde vorbele lui Costel. Treaba era întîrziată. pornea să vadă : a murit toanta acolo ! în drumul de doi metri se mai rezema de u n scaun şi găsea dincolo femeia proptiă de perete. învinsese teama. dar glasul cu atît mai forţat. se sălta încă mai tare cînd f fa în fundul odăii. Seara. el refuza cu autoritate : Ð Sa nu te apuci ! Să ştii că mă supăr şi nu gust ! Ana roşea de mulţumire.. Dacă un fel de mîncare îi plăcea. cu ochii numai întredeschişi. iar cînd Nastasia trecea alături. ar fi vrut să arate bine. nimeni ! Cînd îşi venise în fire. lucra laolaltă cu slujnica pînă cînd obosea şi numai atunci. de frig. cu mătura şi făraşul. La în . Costel nu mai avea alt mijloc decît să împrumute de la moş Dighiu. orice cuvînt. Ð Ce faci acolo. în schimbul unui mic spor de leafă. Cosiel nu da însemnătate. Apărea şi Nastasia de dincolo. era foarte strîmtorat cu banii. fiindcă o apuca cuiul . oricum le-ar fi făcut venetica de Nastasia. nici Costel. să vadă cucoana dacă a fost gunoi ¹De ce e puţin ?" ¹De ce e mult ?" Nastasia nu clintea. aromea pe cînd el cite a ziarul şi amîndoi se culcau devreme. . întîi nu ştia unde se află şi ce e cu ea . parcă dormea din picioare. Se gîndise Costel şi la doctor. să întoarcă perinile pe dos Ð era aşternutul lui Costel şi nu putea suferi că-1 de. po te că şi dorul de copii. Costel hotărîse că Nastasia. Mălina trimitea ici-colo un mandat modest Ð frumos din partea ei Ð Ana pusese şi ea la bătaie vreo patru mii de lei din economiile ei . supărată. dormi ? Ð cu glas scăzut dintr-o n a solidaritate cu truda omului. aşezată Ð e drept cu teamă. cucoană ! răspundea alene Nastasia. mai răcnit. Mălina nu mai pomenea de venire. iar Ana se plîng ea că îi e urît. spune uneori : Ð Cînd oi fi tu iar voinică. sta culcată ziu . ai urită. şi atunci cădea într-o apatie. odihnită. într-un echilibru de mirare Ð pe muchea patului. sau. îşi amintea ca trebuie sa se cruţe pentru nuntă. îi spunea Nastasiei cum să deschidă geamul să nu sară cîrligul care e prins slab. într-o după-amiază avusese un leşin scurt. ofensată. Privirea era slabă. tot nemulţumită era. cătindu-şi echilib rul. de frică. dar nu se putea . avea să stea pînă la cinci după amiază. întindea urechea astupată. apoi se desfăcea înăuntrul ei un astupa bucuria. Uneori Nastasia n-auzea de fel cînd o chema şi atunci Ana. sper ata.

. laşitatea se risipea. gazda petrecea o musafiră ... De o săptămînă Ana gemea noaptea Ð în somn ■Ð. Era culcata pe divan. Sa o ducă aşa. Ar fi vrut sau să poată sta mereu lingă ea.. dogit. vorbeau în eţit cu gesturi. închidea ochii. nu se deştepta. la marginea puterilor. ce-i drept. căutînd u ochii pe Ana. Lăcrăma.. ne dai o m.. neocrotit decît de pielea subţire. Cele două tot inai trăncănea stel auzise : Ð Aşi.care-i da. începea însă să o doară şira spinării şi. cotul scăpa din locul unde fusese ţintuit şi Ana luneca pe marginea patului.. 1 se întîmpla acum lui Costel sea să întîrzie întoarcerea acasă dintr-o teamă : ¹într-o vărsătură de sînge !" ~. Şi să ştii" Ð ii scrisese deunăzi tnamă-sa Ð ¹să ştii că orice s-ar întîmpla. Să se mute l a Brăila. de neamul lor. în afara de privirea Anei. deşi nu-i putea citi Anei scrisoarea.. Ana parcă nici n-ar fi fost din neamul lor. cu un ¹nu" ca un nod în gîtul uscat. cu doctor >i doctorii. După cum servitoarea mişca de colo pînă colo. Păcat! Ce părinţi buni! El nu trebuia deci să poarte nici o grijă. spui din ajun >i-l* ţine locul Breazu.. De răsuflat nu răsufla greu. Ce femeie mamă-sa şi cum se pricepea la toate .. Ana urmărea din ochi un punct mo bil şi cînd Nastasia nu mai era cuprinsă sub vederea ei. deoarece cînd se apropia Costel de o întreba. nu-i răspundea. dar Costel n-avea nici un fel de plictiseli. gemea şi iar adormea. Pe săliţă. cum nici despre rochia de mireasă. Era tare căjii. Se aşezase lîngă masa. Totodată : ¹Nu faci bin e cum faci!" şi ¹Nu te vreau. jumătate îmbrăcată. -. de Nina. dar la vederea lui tăcuse. îl învăţa cum s cedeze după sfatul avocatului de la Brăila. uşa rămăsese întredeschisa..Eu sînt chemat numai ca informator Ð dar se vedea bine că directorul nu mai lua în nume de râu amestecul Iu. Anevo ie. directorul ÎS spusese : Ð Cînd ai nevoie să mergi la tr ibunal. pe ca re dinainte le socotea greşite. După leşin. sau să fuga undeva departe. relua nădejdea : ¹Lent!. . Se uita spre Ana gata să-i spună cît de mult o iubeau părinţii lui şi nu-i p a spune. din respect şi recunoştinţă pentru cei de la Brăila.zisese doc lipsa lui. Totu l se aranjase graţie Mălinei.. cunoştea termenii consacraţi !." Să o ducă aşa cît de mult. ca să nu se las boalei.. dar la leafă oprea pe loc. îi dase un fior ars şi intrase cu frică.. să scape de Dragu. i bine nu se putea. Din graba... cu vinele gîtului încordate^ cu gîndul strîns asupra gesturilor Nastasiei. L a bancă.. în poza asta silnicită rezista cît putea. biata Ana ! în ziua ceea se grăbise spre casă ca unul ce purta o veste bună.. cerca parcă să răzbească cu privirea prin per171 c-eaua din creion sau prin uşa camerei de alături şi ochii se păienjeneau. Uneori o scula şi atunci se uita la el cu och i în ceaţă.. cu toate că era cheltuială.. zeamă de clopot ! Zeamă de clopot! S e trăsese în unghiul pe care1 făcea camera lîngă geam. Nici un bine !. Av ea părinţi buni. se saltă la loc pe perine. Ana se cr mai cicălea pe Nastasia. cu ocazia unei noi citaţii. Văzîndu-1 îi surîsese. Se obosea totuşi cu capul întors într-acolo unde era sl ujnica. Ne priveşte !'' Aşadar dascălul Petre aflase acum. Oda tă ajuns acasă. ceea ce îi u e inima. Uneori sta sălt ata pe cotul dureros la apăsare. se duse s-o închidă.. nu vreau să muncească alta în casa mea... în proces. dar ce tare i se vedeau gingiile şi cînd vorbea i se mişcau urechile de slăbici une. şi ga da Ð de treabă de altfel Ð îi îngăduia. sa nu abdice. ce bine !. Amîndoi deopotrivă purtau de grijă.. şurub care lega cele doua oase aîe braţului descărnat . alături de fere partea cea mai ascunsa. sta mai tot timpul întinsă şi vorbea în şoaptă Ð aşa i se părea ei e şi glasul era şi el scăzut. . de în re. Cu toată economia. şi pleoapele subţiri peste globul dilatat o dureau.. Chiria era şi ea acum rămasă în urmă. nu vreau să fiu ne putincioasă".. mergea greu. Afacerea Dragu mergea înainte.

O telegramă. nechemaţi. dricul era tras pe partea lor.. dascălul Petre da un picior în spate băiatului strană.. la te-reastră. Biata Ana ! O telegramă sa le dau la Brăila. Cu săpături în tîmple şi în obraji şi piele vînăia ca la puii golaşi.. Să întrebe pe Ana dacă au în casă un piramidon.... ei vin !.. Poate vrea să doarmă. Să-i vorbească de Brăila ? Se dusese spre divan. I-o dusese. i se încîlceau toate în minte.. .. îl du rea tare capul.. închise. Să se fi mutat mai demult la Brăila ! De cînd le tot spunea Mălina.. acolo era locuinţă. Dacă dricul ar fi fost pentru casa lor.. Era altce a să fie cu toţii la un loc... de taci acolo ascuns... la nimic ! La ce să m sc ! De ce mă-ntrebi.. cum ştiu eu Ð spusese atunci dascălul Petre ---... Măl îi ţinea cu vorba. Ce urît era subsolul. Fug ise.. sub fereastră şi el văzuse picioarele cailo r şi marginea valtrapului negru...... în subsol trăieşti ca într-o groapă.... .Daca ies legerile. Dacă le da el telegrama vin îndată amîndo n-are a purta grijă de nimic. Mălina şi Costel preferau la bancă.. Gura i se mişca jos i se lasă spre stînga. în ziua mormîntării...Adu aici sa ţi-o şterg eu...... spre înserat. necununaţi.. dar acum nu se putea. Ð. asta se vede că nu se mai face bine... Costel nu găsea ce să-i spună. Atunci era copil şi acum se învăţase liber.. Sa ia un piramidon.. Frumos.. Vedea picio arele cailor de la vreun camion.. casa era mică. i se părea că vede pe Ana în faţa ochilor aşa cum a văzut-o adineaori u pleoapele veştede. . însă de nuntă nu mai putea fi vorba. atunci ar fi tras de partea cealaltă a străzii şi s-ar ti văzut întreg Ð fiindcă ceea ce se petrecea d partea cealaltă a străzii se vedea în întregime prin fereastră... să auză clopotul. încăpăţînat.. ţinea mo e..Pui haina în cui. acela se vedea. lui i se părea că sînt caii de la dric. nici dincolo. Ana nu se mai fac e bine. Să fi venit ei mai înainte. cum şi peria de haine. şi Ana. Văd că m murdărit de un zid. albe. la Dragu. Costel cel dintîi după clopot... Poate doarme şi o deşte Deşi ascuns în ungher. Co l nu ştia cum s-o împace.Cînd murise peste drum un bătrîn Ð acela c n era batrîn Ð. Ð.. numai colţul unui dinte pe care-1 avea mai scos..Zeamă de clopot ! Simţea ca-1 strîngc ceva în gît şi că-1 înţeapă pleoapele.. Să stea cu ei la un loc. Se întorsese lîngă geam în colţ şi luase un dar nu citea. Nu vedea cu ochii de durere de cap. La şcoala de meserii da. De altfel... Ð La ce te gîndeşti de taci ? Ð Eu. dar degeaba susţinea d ascălul.. Ana avea totdeauna gata pentru el un pi ramidon. Ce nuntă ! Erau destul de b ine şi aşa.. Dascălul însă.. şi vin amînooi şi totul îi pri veşte. iar aci avuses e numai necazuri. pe Popa Tatu.. Nici n-aveau loc. .. Să-i facă mamă-sa Anei roch e de mireasă.. Păcatul ăsta cu durerea de cap îl avea din copilărie şi mamă-vt îi punea felii de artofi. . cu buzele arse.La Brăila.. De departe ci credeau că Ana e mai bolnavă decît într-a-devar era. O dobitoaca. avea sa se vadă mai tîrziu. Zeamă de clop ot ! Să se mute mai repede la Brăila...... .. Ð . îşi aruncase ochii spre uliţă. Sînt multe atunci.. Era supărată. şi-1 trimitea să scoată praporele. ai şi ■°cuJnţă. fireşte. Ana strîogea gura şi ochii. El stase la înd oiala să părăsească ori nu Capitala. te fac director la şcoa la de meserii. Culcată şi iar culcată ! întoarsa spre perete. gazda ! Cum să spună ea despre Ana : ¹zeama de clopot". care era cam tont..... niciodată nu putuse el suferi subsolul. strînse peste dinţi....Sa stea el la Brăila ca mai înainte. Spu ne-mi şi mie... Zeamă de clopot ! Să se mute mai curînd la Brăila.iar în colţ. Cînd oare avea Ana să se îndrepte la loc aşa cum fusese !. ocupaţie mai subţire.. Dar cine se gîndea la aşa ceva. băiete. Asta.. scria mereu că vine şi nu mai venea. pe urmă. Prin geam vezi numai picioarele c ailor şi ale trecătorilor. Aştepta pesemne să le dea ei o te legramă.... Ð Ce faci tu acolo ? întrebase Ana. 372 Costel îl contrazise : la şcoala de meserii nu se putea... Dincolo. cînd era un mort în oraş... lotuşi la o sucursală ai un rol mai mare... Ana? Ð Aşa ! Tot te gîndeşti tu la ceva. Jumătate de lumina. parcă sînt retezaţi.. apoi dascălu era cam ciudat şi nu s-ar fi înţeles.. să vadă iar praporele. ar fi stat în oraş. El în orice ca z..

în schimbul lefii îi da cîteva ceasuri mîinil e împrumut şi mîinile ei pe bani lucrau în jurul Anei fără discernămînt. cu nervii. şi erau apr e neschimbate. s-o creadă legata pe veci de v fundul odăii cu chirie de la subsol. cînd o găseau ta piaţă. că cere Costel bani de la ca. căci în al doilea moment şi în cele următoare ochii aceluia ar fi început. Anei i se ura. Costel rămăsese uimit: niciodată nu fusese înt e ei vorba de operaţie. să nu mai vie. . îi spunea de Nastasia. se apropia doar un minut de ea... de cum prind ea pe gazdă. cu zestrea ită de rrate-su. mai uricioase. Nastasia n-o vedea pe Ana de fel. dar nu mai avea migrenă. La spital se vindecase. turisea că ca din asta s-a îmbolnăvit. dar o sufere ca nu cumva într-o zi s-o lase. Nastasia. Anei i se ura tot singură. de unde nu se mai vedea restul camerei. Poate.. scopul de a se aşeza la masă în unghiul ascuns dinspre fereastră. In eăpăţînată. să se mute la Brăila. Credea. ticăloase. pesemne.. dar nu aşa cum zicea proasta de gazda : zeamă d e clopot !. capul îi era cam dogit. Costel promisese. cu ochii în jos. unde ştia rostul. reau să merg la spital... îşi muşca buzele să nu se mire de mutra ca din groapă a Anei. ar fi dat cu ochii de ea.un beţiv Ð. îi trece durerea. deodată o văzuse aşa cum o schimbase boala. Ce crede Costel ? O doare stomacul. Costel.. fiindcă abia mişcase şi îl chemase. în adevăr. Să se sfîrşească cu boala Anei Şi să se mute d e aici din casă. deschidea uşa.. să se dezbrace. compunînd un plafon apăsător de persecuţie şi pacoste. cu g e. Pînă atunci el nu băgase de seamă . uitîndu-se la ea ca de obicei. Ana nu omenise.. o seca.A doua zi. de unde oamenii. . O cobe! N-o mai putea suferi. vreau să fac operaţie. îi aduceau vorb proaste. şi tot doctorul explicase că e primejdios. glasul acela căţărat aprig de firele vieţii făcea pe gazdă să o regăsească. nu mai avea nimic. căci pe Nastasia n-o punea la socoteală.. n-o vedea pe cucoana de f el. ce nesuferită e. Ce să-i spună el acuma ? 174 175 Ð Aşa vreau Ð repeta Ana.. pe un clişeu neretuşat. şi tet mai bine la bancă. pînă at ochii întîlneau imaginea ei familiară. care. fără gînd să se ţie de cuvînt. Acum. înţelegea. înăsprită. care pe urmă.. doctori. cînd pe urmă ? îl durea capul tare şi n-avea piramidon. cum sînt ele. duşmănoasa. ■Ð Să întreb pe nimeni. . -de atunci de cînd nu mai avea bani să pună în casă l nevoie. şi erau bani de nuntă. de cum însă Ana îi răspundea cu glas avid. Nu putea suferi.. dar căzuse bolnavă la loc numai din pricina asta : cheltuială.. acolo în sat la ei.. din milă şi din spaima de atunci. şi acum Ana cerea să fie operată. exprimînd prin d iapazonul lui silit toată energia ei adunata. Gazda o aproba.. Hăţul de datornic petrecea cu banii ei şi din asta nu se putea face bine. Ar trebui s-o deştepte şi pe Ana. Anei i se ura şi.. îi cădea mai greu încă necazul pe stomac. să n-o mai vaza ca la început.. deschizînd uşa.. spre necazurile ei propr i : cu bărbatul vardist Ð.. cum ar fi văzut-o ?n prunul momen t. Spusese doctorul atunci la început.. de cum se întorcea. cu copiii Ð trei Ð trinrşi la naşa la ţară. vira întîi capul. numai cuvintele ce schimbau erau altele ca înaint e.. din ziua cînd. cînd se întorcea acasă. cum bine ştia ma-dam Ida. Să te duci să faci rost la Col-ţea. -vorbe ce se încrucişau în capul ei. Ceea ce evita să vadă era divanul pe care zăcea Ana Ð din dragoste.. orişicare erau mişcările ce făcea. minutul doilea îi vorbea cam stingherit. Nădăjduia că e numai un capriciu şi că Ana se va răzgmdi.. iar Costel. o văzuse la fel cum ar ti văzut-o orice străin care.. Ana era deşteaptă mai de mult pesemne.. unde mă cunoaşte şi sînt doctori de treabă. ochii şi-i avea întorşi înăuntru.. N-avea cui vorbi ... să se culc şi ea de-a binelea.. a avea retuşul obişnuinţei Ð cum se petrecea cu gazda. Ce Ştia ea ? Ce auzise de la doctor ?. exccutînd ordiniîc c erenţă. spunea douâ-trei cuvinte cu privire la birou şi trecea în colţ la fereastră. o întreba ce face. d orii mei. îşi făcea atunci singură rău. cum o sluţise buba ascunsă în ea. slujnica. n-o putea suferi. avea un scop instinctiv... Asta avea să vadă pe urma.. de văzut o vedea încă în albumul vechi în care era fotografiată pe retina lui..nu-1 putea numi director. şi banii se sfîr^eau . la două zile. dacă se culcă. ca şi cum slujea oarbă fiind . ■Ð Dar dumnealui nu trebuie sa-ţi ceară ! Nici m adam Ida nu înţelegea. va uita. şi deodat ziua aceea o văzuse în arară. De-a binelea. Ana încurajată. oricînd ridica ochii spre ea. şi scrisese Mălinei întrebînd ce făcut. deşi pe măsura boalei ordinele deveneau mai aspre. asemeni cu ai lui.

întorcea faţa lucrurilor. îl aştepta nevasta zilnic cu un pomelnic de năzdrăvănii. care nu-1 avea în păstrare. se tolea speriată. din fundul patului. judecata ştrengarilor de băieţi se amina. făcuse: uf ! de mulţumire. aşa ca s-o tulbure din o dihnă. s-o acopere... să dea la maşină. se întorcea ■Pe o parte şi pe alta şi numai cînd cuiul şi brîul de junghiuri învingeau. Turcu. care avea şi altă ieşire de-a drept stradă. 176 177 Ce credea Costel ? Costel credea că e bolnavă şi trebuie s-o lase liniştită. Graţie popasului ti rămînca lui Diaconescu numai bine timpu l de dejunat şi de aţipit . iar copiile trebuia să le scoată Costel. Ð '/vîrl uneori ca. iar pe Rahovei Ð chiar la început.n-arc altceva. Căutase amîndoi ca turbaţii şi în s t îl găsise tocmai Costel.cum e Iurcu şi pistolu'". dar ţinuse minte. 179 12* Odată împrieteniţi. dimpotrivă. poreclit de ei Turcu. Atî -1 doară şi ochii ! îşi amintea de ochelari ! Mălina credea că i-ar sta bine cu ochelari. De la Diaconescu.. patru mes leandri albi. şi se oferise să scoată el copiile în locul lui C Ana asculta fără să ştie dacă îi pare rău sau bine de prietenia nouă a lui Costel. îi era iar lene şi. şi Aneiunea că are 'dreptate. Acasă. PA RTEA a Vil-a De cîteva zile Costel avea ce vorbi cu Ana. Dosarul era dat în pr imirea Turcului. La început Costel primea numai ca sa nu -1 jignească pe Diaconescu. Cu această glumă de marc spirit şi cu altele la fel. urcătoare pe zăplazul din spate. Prin uşa din fund dai în grădiniţa discreta. şi se supăra pe Turcu care-1 ademeneşte. adresa. stomacului şi deodată i se învîrtca înăuntru cît sînge m . iar păcatele rămîneau a îndrepta cu vîrsta şi cu necazurile Ð cele două leacuri Ð căci şi el pe vremuri fusese la fe deci : . Asigurat acum de sl jbă. făcînd un mic ocol. Mai pe urmă primea ca să nu-l mîh-nească pe Diaconescu.cei ce ocupau cele doua-trei mese. cîn t peri albi. puteau avea acelaşi drum spre casă. de Ana îşi aducea aminte mai ales la întoarcere . de acelea avusese de ajuns.. ce drept.. căci zile fripte de la birou. Se împrietenise de la un dosar. atunci zorea pasul să ajungă mai repede. şi anume cînd Turcului î. Cafeneaua era în drum pe Carol. Costel aflase ■Ð nu dase atenţie. O casa. care ţinea aşa mult la el nu-i displăcea lui Costel ca să fie preţuit mai ales de un coleg. Costel era lecuit de snobism şi de altfel nimeni din ¹bandă" n-ar fi imrat acolo Ð se gîndea mai ales la 1 upescu. lipsea nevasta cu copiii în p incie la familie. cu care se împrietenise. s-o aşeze. Strîngea în ea necazul ghem şi zvîrlea din picioare. fiindcă lui Costel îi era aşa şi-aşa la cap să scrie. zvîcnca mîinile ş e. Nu te putea vedea nimeni. un-de-şi puteau cumpăra cîtc c entru acasă. că slujnica e obraznică tare. cum icşeai de la bancă. Pentru ac l ocol Costel ar fi trebuit să aibă mustrări . Turcu şi Costel se aştepau regulat unul pe altul la ieşire şi descoperise că. . ba şi acasă uneori. apoi nu îşi mai cumpănea astîmpărul cu neastîmpărul. un bun început de prietenie. rar. altfel el avea interes ca să fie cît mai devreme întors acasă. Aşa cum arata. la întoarcerea de la birou. sau la o cafenea pentru un biliard. la intrare. îi povestea cum acum ieşea de la sluibă deodată cu Diaconescu. decît . Alteori sta dinadins liniştită pentru durerea din capul.o mînza Ð spunea Nastasia gazdei şi madam Ida îşi muşca de ruşine buza. lîngă Ana. Rar. îi pocnea în urechi. Costel mergea pe acolo. n-avea cum afla. nimeni nu-1 găsea şi directorul cerea urgent nişte copii după el. un de Leontina n-avea rochie de catifea. Diaccnescu convertea din ce în ce mai des pe Costel să facă o partidă sau să ia o drojdie la grădiniţă. Turcu nu se ducea direct . . da r pe el nu-1 dureau ochii şi s-ar fi jenat să poarte. întîmplător. chema cu glas tărăgănat. El n-avea dorinţa. sa fie Anei de vreu n folos. pentru care fusese tapaj mare . cînd îşi aducea aminte că ar fi putut fi director la şcoala de meser îi era încă maî lene să copieze hîrţoage la birou.. de aceea găsea practic să se oprească în drum. era băcănia-bodegă. dar 1 urcu nu era vinovat Ð se corecta Costel Ð deoarece nu ştia că Ana era aşa de bolnava şi nici nu era nevoie să ştie. Fusese. Ana. sau la o grădiniţă în spatele un i băcănii: trei metri pe zece de pămînţ bătătorit. care mesteca printre dinţi s finţi şi tămîie. era însurat şi avea doi draci <3e băieţi între paisprezece şi şaisprezece ani Ð tocmai. pe femeie. cle-KJS. num i cele cîteva săp-tămîni cît fusese dat afară iubise scrisul şi copiatul. Ana îl întărea tot mai mult în socoteala asta. după cum ploua sau era vreme frumoasă..

Pe Mălina însă n-o recuzase niciodată: ¹Mamă-mea"' Ð zicea şi pe atunci cu yn mic J\:m i. Vorbăreţ şi democrat. Costel nu mersese mai departe cu mărtu isirile şi nici Ana nu cercetase mai mult. dar Ð aşa era Turcu ! Ð Ai văzut ce fată. <i»em un rfnd. dascăl.. Ð Cî ? Ð întrebase Ana răguşit şi se întorsese spre perete. rezunjînd situ Ð Mai bine ! Ð afirma invariabil Co>tel. admirau o casă mare de raport. Dascălul Petre lua o revanşă tîrzie a ra timpului cînd Costel tremura să nu. în trecere pe lîngă casa nouă de raport. nu se interesa. Ana e cam bolnavă >i. jos la intr area-gang. Turcu îi spunea cîte o vorbă reacăt : Ð N-ai nici o treabă de stai numai la uliţă.. fără a prelungi vorba. Ea se gîndea mereu la nuntă şi Costel uita otul de divorţ. Anei îi era simpatic Diaconescu. el cunoştea de la Costel. dar tot atît dintr-o plăcere de a-şi repeta ca pe o c onchistă prietenia lui Diaconescu.Turcu. care cuprindeau simultan şi succesiv pe Nina şi pe Ana. ba chi ar mărturisise că au intrat o dată să joace un biliard. cînd făceau . ca s-o distreze. ia cîteva z le. ci mai ales de Turcu şi de băieţii ui poznaşi Ð fireşte. Sau': Ð Te poftesc. ca atunci cînd se otrăvise. Nimeni însă nu-1 de scosea. Din creşterea dobîn-dită de la Mălin . Apoi spirit ual : Pînă la urmă. Costel nu era familiar.afle cumva banda Ð mai ales Lupescu Ð că e fiu de d ascăl. anume nu se scandalizase cînd. domnule ! cu accent ungur esc şi cu demnitate. Costel se apucase să spună că fac drumul regulat împreuna spre casă. Costel da şi el lui Diaconescu unele ¹semne" de familiar itate. primind regulat propunerea şi regulat obieciîhd : Nu ştiu mane daca mai pot veni. Turcu ciupise de braţ o servitoare frumuşică.l era satul de ale lui cele casnice şi l-ar fi vrut pe celălalt ¹fraier"" . Grăbeau pasul. nu s e sfiise ba chiar adăugase : ¹Nostimă !" Drumul lor avea acum un jalon mai mult : serv itoarea chipeşă. e doar logodit . se înrăia pe soarta ei Ð cînd îi deschidea şi Costel era plecat. bre ? De ce-o fi slujind ! La muncă nu cred să fie bună de nimic şi e bună de altele. să vadă care din doi e mai tare. De felul lui.180 se botoşea. nu mai concepea pe Ana decît sănătoasa. Ð Peste puţin ! Ð răsp ostel. diacon. că din pricina ei nu se poate nici el plimba nicăier i. Diaconescu zbîrcea nasul : nu-1 plăcea pe Costel c u treburi. Costel. ma ! Nu ! Aştepta gazeta ¹Ediţia".. de cînd Costel îi sp usese că tot întreabă de nunta lor ca să-şi poată da din timp jacheta la călcat. nouă-nouţă : Ð Am ajuns ! Ð răsufla Turcu. Ð Să vedem care p e ! Ð răspundea Costel ca un tic» fie despre biliard. care adesea sta în gang. pentru a nu pierde timp. F. Ana hotăra că se sfîrşi în curînd cu boala ei şi că se vor cununa. două noţiuni deoseb te şi alăturate. alţii ca are să se însoare. ca să fie politicos. Totodată. întreba : Ð Mai bine coniţa ? Ð aşa îi zicea el Anei. Fără a-i zice ¹tu". roboi-nică : ¹Atîta boală !"'"' La birou i ştiau ca Castel e însurat. că dă griji lu ostel în loc ea să-i poarte de grijă. îşi da seama că e într-una bolnavă. drăguţo ? Sau : Ð Pe noi ne aştepţi. povestind despre alegerile din Brăila. ver siunea unei însurători apropiate : Ð Pe cînd nunta ? Ð întreba uneori. 181 După două-trei şedinţe la grădiniţă. mai ales slujnice. fi vrut să-1 vadă preocupat numai de ea. Ð Pe tine trebuia să heme Diaconescu ! Ð glumea Turcu. acolo în tîrgu lui. Diaconescu tutuise pe Costel. Acum în urmă Turcu aflase că. nu pe ei. treceau pe lîngă aceeaşi bina părăsită. fie despre aperitiv. el însă nu-i zicea prieten nici ¹tu" nici ¹dumneata" Ð o scălda. Costel fugise totdeauna de maniere comune şi printre ele de glume cu femei de rînd . tot Turcu plăteşte ! Ð de obicei plătea chiar. mmdru de v aloarea socială a dascălului Petre. am o mulţime de treburi. înch idea ochii. . Costel pove stea acum Anei nu numai de micile întîmplări de la bancă. t ot acolo. 'Iurcu era cel mai informat. Vă-zînd că A haz de Turcu. Aflase că Costel e fiu de dascăl . I-o spusese însuşi Costel. Ð Te aşteaptă acasă băieţ achina Costel. -Ð Atunci. deşi pudic din fire. ar..

Nastasia crăpase binişor uşa bucătăriei la gazd dara Ida. Costel sta uneori la luminări. aşa inc Coptei se întorcea spre casă ingur. de care Ana nu ştia. Fata din privire îi arăta preferinţă. unde se vindeau luminările în biserica Sf. unde ajungem dar. D iaconescu avea mici dexterităţi care lipseau lui Costel. mai rar ! înfăţişarea de madona mulţumea pe Costel. cu dunga pantalonului ca şi absentă. cu grija că nu se ajunge şi că ea nu mai are de unde pune. Semăna cu Maica Domnului din stingă. deşi fusese la şcoala ¹băieţilor ble temaţi"". care găsea totdeauna un cuvînt de spus. mai buna decît cea din apropierea lor.. cercînd să fluiere. Dase cu ochii de o oglindă mare la o frizerie nouă. acel din casa lor fiind un cîr paci şi pe deasupra scump. holbaţi. dar îi da şi o contrar e. Turcu o cercet patern : Ð Ce mai faci fata moşului ? Ð clipind cu dibăcie de mijlocitor înspre Costel. de cîte ori fata era în gang. trimise femeia la croitor şi el trăsese lîngă patul Anei un sca un. bine făcută. d impotrivă : nu cumva îi lipseşte ceva văduvului ? Prea e serios pritenul Costel cu slujn icuţa ! De atunci înainte. subţire. Fusese . cumpărase ceva Ð abia atunci observase ce băcănie bună acolo. u isponibil. într-o după-amiază. în gang nu mai văzuse f u coade lungi care să aştepte ¹Ediţia'"". pentru un rînd 134 ' de haine noi. Ð Mi-o sufli ! Ð se înfoia la el în glumă Turcu e deocamdată. Turcu se dovedea a fi avut miros bun despre starea sufletească a lui CosteL T urcu căpătase un al treilea băiat şi îşi luase o permisie de cîteva zile de la birou. de urît. în loc de altă glumă. plecînd de la serviciu. încărcat de griji familiare. Costel era rezervat. Costel se schimbase de haine. explicase Anei Ð aşa. Nu se recunoştea în impiegatul d e birou. Obosise socotind. Chemase pe Nastasia şi îi poruncise în ziua asta să nu plece pînă nu se întoarce el de la irou. la care încărcasc două sute de lei Ð pentru percepţie. îmbră ase nişte vechituri de casă. ca la un semnal. Petru şi Pavel clin Brăila. sta sub ochii An ei. Drept rezultat. spre mir area Anei. Era ajun de leafă şi vrea să comb reună bugetul. carc-i ţinea pe ai ci anevoie deschişi. Costel îşi făcea socoteala că tot mai bine te rade' un bărbier. Turcu se între nu cumva prietenul nu ştie de glumă ? La a doua ocazie însă de acelaşi. cu haina cam boţită pe trupul cam plin. cu păr lung Ð păcat ca Ana îşi tăiase părul. n-avea intenţii amoroase. ca şi cum într-un for ascuns îşi spunea : Ð Dacă slujnicele au aere spăşite. pielea curată. nu se mai ascundea lîngă geam.nemulţumit ca şi cum aştepta în o ndă alt chip. De obsesia roţilor de dric Costel scăpase. cum nu se vede des la o sl un chip oval. Ana se săltase să propună să le calce ea. 182 183 Intrase într-o băcănie de peste drum. fel. Ajuns acasă. La faţă era frumoasă. Era bine dispus. după ce îşi fă use singur o cafea. Costel se retrăsese la masă cu ziarele de seară. de aceea probabil avea succes. în locul unei babe pe care o lua Mălina să-i ajute la go spodărie. Faţa nerasă din ajunul ajunului arăta o umbră de barbă. După atîţia ani. sincopat. cu indiferenţă. Nevasta era gata să n ască. apăruse : . Avea de l at un mic supliment de la bancă. s e uita prin fereastră la stradă.. iacă slujnicuţa era în gang. Peste două zile însă. Se aşezase călare şi se uita lung la Ana fără s-o vadă. Ce cărămidă ! Cum la jocul lui Costel tăcea. se întrebase. privea pe Maica Domnului de după uşă. fără semnul de recunoaştere pe care-1 crede necesar. gura mică şi ochii rotunzi. Ð O slujnică să fie aşa frumu mutră aşa smerita. Pasul îi era împiedicat în pietrele pavajului. FI trecuse grăbit şi stîngaci. dar mişcarea îi aţîţasc din şale şi renunţase : o neputincioasă ! La întoarcere. şi capul întors spre stîn ga. Fiecare din eî sa bucura că celălalt a uitat . Coste! simţise lipsa lui Diaconcscu. Fata tot nu se vedea. De operaţie nu se mai vorbea. şi el. Costel se răsese înainte chiar de a se aşeza la dejun. care se gîndea că mîncarca se va trece. Copil. şi se gîndea şi la libretul de econo mic. Cosiel observa în tăcere ca fata e înaltă.în zilele cînd Turcu o ciupea de obraz. ca să-i ducă hainele la călcat la croitorul din colţ. Ana socotise şi iar socotise. iar copil. Făcea însă acelaşi ocol . totuşi. dar nu reuşea. şi anume cel cu prăvălia nouă în a cărei oglindă se privise şi se va mai i.

. Doamne fereşte ! se î ijorase gazda. iată că i se muiase deodată gîtul şi abia apucase a-şi da drumul p perini : n-a fost leşin Ð se asigura. tot în urmă. Ð Ei ? Nu ţi-a plătit r . şi dacă vorbeşte mai tare. Se uita ia ea şi tăcea. sau spunea vreo vorba cu parapon. gînduriie lămurite împingeau în altel nelămu135 rite.Aşi ! De unde ! Da nu ştiu ce arc c ucoana de cîteva zile. nu geme. să-1 sperie. dar mai alo deprinsese a face pe surda de orice z gomot de . Ana îl auzea plecînd... Eu plec.. lasă în plata mea. apoi se dusese lingă Ana să-i vorb ească.-. mă. lipea ochii cînd ma i strîns. cînd mai puţin strîns Ð îi deschidea în podul palmelor încălzite. o plictiseau acum paşi ... închidea pleoapele..Ð Pleci ?. apoi nu le mai simţea de fel. Căuta a-şi împu scuţişul junghiului : stringea gura. Eu acu plec şi vin mîine la ceasu'meu. dacă se saltă. Se întorcea atunci cu faţa la perete.. stă între peri ne cu ochii închişi şi tace. iar mîinile le ţinea apăsate peste stomac. Costel tresări oi. dar să n-o deştepte.. Cu ochii închişi Ð dormea sau nu ? Arăta rău.. cucoană t întîi n-a răspuns. uneori palmele amorţeau. Parcă nu din pricina lui s-a îmbolnăvit ?. Deunăzi. pe care-1 simţea mai desluşit fiindcă nu mişca. Ð Ba da. Numai uneori o s trăpungea un cuţit... sta cît mai mult pe spate fiindcă atunci junghiul din şale se proptea în saltea. nu gemea. aveau întîi un tremur mic.afirmase mai mul: decît întrebase. îi era iar frica. De atunci nu se mai ocupa d e fel de ce făcea slujnica. Madam Ida închisese uşa . Ana !? -~.. apoi mai are să-mi plătească. sub şale punea un puişor de perină. Ð Aşi ! Nimic ! E mai bine. Ana abia întorcea capul. Dacă zici că o fi \ rînd să-mi dea drumul. ochii lui puşi pe dînsa cu grijă o supărau : ce se uita mereu ? Se u ită că e slută ?. Pentru ca s-o întrebe cîte ceva. De aceea închidea ochii de cum îl simţea apro pe : ruşine ! N'u-i era ruşine. Nastasia trebuia să se apro pie de pat. din deprindere. Nu se frămîntă. Cînd o credea adormită. nu vorbea. deschişi brusc la el : _ Ð Azi ţi-e mai bine. a dat parcă în silă cu ochii de mine şi mi-a zis : Du-te ! Ð I-o fi mai rău. şa aibă frică de boala ei !.. pe acolo pe unde se va fi dus de tot lipsea. pe urmă a deschis ochii. aşa cum eau şi încheieturile. îi făcea o catapl re . i se rupe ru o sfoară care ţine glasul. ea de un zgomot.. undeva în ci. Parcă ea c de vină...... să-î surprindă . iar dacă avea a-i arăta ceva. Alte boii se iau.. A rămas doar zilele astea pîna lineşte luna. Acum. şi o înrăiau.. cu capul tare plecat şi ochii holbaţi spre maşina de gătit unde nu vedea bine cu ce lingură umblă Nastasia în ciu amaua poruncită de Costel. cu precauţiune : priv irea parcă şi pe aceea ar fi vrut s-o ferească de oboseală : nu cumva.. absolută. să nu-i pese. De la patru ? Ce e ?. O răutate care rodea în carnea ei puţină şi trosnea în oasele ei. Costel ieşea pe vîr ful picioarelor. ruga pe gazdă să mai cerce. apoi îi da drumul Ð o deschidea . închidea ochii să nu vadă nimeni. Ð Am întrebat-o : Eu sa plec acu. el pleca sa ia puţin aer şi se întorcea curînd... îi cade iar capul. e rau una cu carnea amorţită a trupului186 Auzul şi-1 astupa cu o bucăţică de vată. Ochii Anei se ascunsese iar în fundul pleoap elor. Coptei se trăsese la fereastră. cu mîna încleştată pe marginea divanului. Se slobo^ise în ea ceva care cerea inerţia trupului şi in-frînarea nervilo r. îl auzea întorcîndu-se . a ştia că-i e frica.. te-a gonit ? Ð. mi-a făcut semn in mină s-o las în pace. Nu vrea sa se mai zdrobească cu una ca Nastasia şi cu nimi c . nu mai e mereu cu gura pe mine. nu se supere. s-a uitat prin odaie ca buimacă. şi după el cade cu totul într-o gaură neagră. Ştia dinainte de a şti el. Ana îşi căuta din răsputeri linişte. Mi s-a urît să stau degeaba şi m-aş duce azi acasă mai devreme. îi bătea inima încă tare. de ochii Anei. Costel sosise. da ştiu eu ce-o fi vrîn . se sucise puţin prin odaie. Rujîne î De aceea casca uneori brusc ochii la el. să nu se ostenească nici un iei. Trebuie să se întoarcă acu şi dotnnu'. Ð M i sănătoasa. Boala ei nu se lua. îşi simţea gura uscată.

nu puteai. dă din cap cu graţie. Păzea şi dincolo. cu părinţii.. E o ro a mamă-si şi coroniţa de pe un portret al mama-si de eînd era lata.... Gătită cu o rochie de neagră. nici trupul. lipsa oricăr dureri şi temeri. . n-a găsit gulerul !. Pe de lături sint geamuri şi prin geamuri se văd tot aori. de vată. De aceea îi făcuse semn sa plece. Se g răbea acum să treacă ceasul deretecatului.. 187 Trâi. î te pe sub plapomă într-un şal vechi şi rezemate de pervazul divanului. Porneau de la floarea zugrăvelii-: cum în Popa Tatu ele n-avusese voi e nici să zugrăvească din nou ca să nu mai fie afumat colţul.. de cînd în subsol stau slugile unchiului : feciorul şi bucătarul.. Lua atunci ochii obosiţi de pe zugrăveală şi sub ple oape închidea odaia de pe Popa Tatu. rămîneau mereu numai pe aceeaşi floare prinşi. cu ceata proptită nici prea sus... ea însă le credea aceleaşi... Alteori urca scări după scări. la subsol. trăia tatăl lor.. Iar urcă. aveau o surdina. ar ultima treaptă se ştîrşeşie în nori şi atunci se opreşte. Ana fixa floarea zugrăvelii pînă cînd i se părea că e chiar acolo. singura care şi-1 putea aduce aminte... la un semn dinăuntru.. apoi iar îi scăpa din privire şi nu se mai ostenea să-1 prindă. ca pe o fotografie veche. fara a distinge bine. graţioasă... Aşa în ziua cî tulburase cerîndu-i voie să plece mai devreme. ntirea se termină in aiurare. roş scările cum într-adevăr erau în Popa Tatu. n-avusese voie de la nenea. trăite cîndva în camera lor de acol o. dar. chipul lui se amesteca însă puţin cu altele. nici albastru.. se mişcau întrun spaţiu inert..i nu numai în camera lor din Popa Tatu-şi printre lucrurile do acolo. dar era atumat încă .. nu mai simţea nici o durere şi nici mîinile... cu picioarele întinse. gesturi. umbla la maşina de cusut... cînd porneşte a urca ioarele i se înfundă în trepte moi. Clipind doar ochii Ð clipitul acela care speria pe Nastasia Ð ochii Anei se prindeau pe o floare a zugrăvelii de pe perete . zglobie.. dintr-un instin ct se îiuurna din călătorie. mult mai luminoasă.... puţin.. era maşina nouă şi păzea.. Uneori erau scene neplăcute. ea.. Ana se liniştea tre ptat... numai pe Costel' ii simţe enind încă de la colţul ca sei. în loc să fie unduioasa... cuibărită bine pe divanul rînduit. Cea mai mare dintre co pii ea era.. (And *>e apropia ora sosirii lui. cu preş.. se uita p e etajera din perete. în subsolul din Popa Tatu. e -Nuisusia lingă ea şi o întreabă. dar nu-i par încă reale. pufoşi. în odaia lor. pes te un minut vede lămurit lucrurile din cameră. îi răspunde urît ... Iată.. Pe mama ei n-o vedea. [ se limpezeşte ap oi deplin. mai drepte... Nu e gata bluza . Vorbe.dreapta. nici nu vrea s-o vadă. nici să dea eu var curat peste zugrăveală. vopseaua. Pe atunci. tot de vată.. sui) mîinile lipite pe stomac. Se deşteaptă încă înainte de a deschide ochii. începută precis. să ajungă momentul de linişte trupească. n-o poate suferi pe s nică. c acum ea însăşi un pachet mare de vată neagră. c a pe o panoramă. Ştia cum trebuie să facă şi reuşea din ce în ce m i bine.. Tot cam la fel Ð nici gri. s-o la se. departe. la ele...... Oricît cercai a ţine curat.. peretele e ra afumat de la coşul sobei de fier. şte arsă. fără ca Ana s-o «mia. apoi abia se uită în jur. a fetelor şi toate lu crurile dimprejur sînt cele de acolo.... cu forma. îşi căuta anestezia şi adesea reuşea să şi-o procure.. I'loarca zugrăvelii era aproape la fel Ð cum de nu băgase de seamă pînă acum ! Numai culoa rea peretelui se deosebea. cu obiecte a>i cum erau atunci. le privea tară să le simtă. cu roc foşnitoare de lai negru. cu glasul lor.. apoi i se desl . sălta . Ana. Să aştepte. de mu lt.afară ca şi din preajmă.. la cuierul cu haine. cu relieful. de Popa Tatu. spunea Ninei că nu poate da aşa peste cap. să amorţească Nastasia pe un scaun cu o cusătură. La un moment dat. nu şi le mai simţea. Acum stă iar în faţa scării rnai înalte. cu cochetărie. Aci nu era fum în jurul coşului. Ana îl zărea parcă u .... pe cap are o coroniţă.. ci îi părea a se petrece sub ochi scene din trecut. auzec se 108 pasul lui sunînd regulat sau oprit de cine ştte ce piedică ... urca scări de marmoră. cu puişorul de perna sub şale şi plapoma îndoită pe lînga coaste. Costel intra. pentru a fugi.. dar aici mai deschisă. Ana se simţea încă pe o şosea cu două alei paralele şi umb pe amîndouă deodată. în Popa Tatu.. rochia fîşîie. Adesea gazda deschidea şi închidea uşa. Pe doua perini bine potrivite. în Popa Tatu. nici prea jo s. trebuia sâ-şi dea gîtul pe spate ca să poată vedea scara înaltă.. îşi netezea păruî. Din ce în ce mai mult i se părea că e acolo. îşi aducea aminte de dincolo.. auzea coborîtul celor trei trepte. ca să ajungă la niroul unchiului. î iar ^cara se siîrşe>te în nori albi. f se limpezea întîi urechea. Ea urcă gătită.. calcă balansat. dincolo.. Dincolo. de puf. Nu mai auzea zgomotul făcut de Nastasia. clanţa uşii. dar n-o zbuciumau. ele locuiau în altă casă. în văzul ei. la un zgomot mk dinafară...

.

Dacă ar fi căpătat măcar o etiţă.. Anei de acasă.... Ori iese ce de capul lor. vor face nunta... întors la serviciu. lucrurile astea noi şi nici nu se bătuse vreodată cu literatura. îţi mănîncă doctorii capul ! Cu toate astea.. Turcu n-avea chef de glumă. Ð Pe care ?.. Ð Cum te cheamă. Coste! avea acum un sentiment de zădărnicie pentru spusele doctorulu i. ca una. Citea tare şi din poeţii noi. Diaconescu vorbise de cursurile băieţilor de la limba româna ţi cum unul din băieţi Ð Gică. tot trebuia să te ţii de ei.. o pastrama î De cum ieşea pe uşa care da pe uliţa. bucuroa să. . încerca adică. Cînd intră boala în casă.. îşi amintise apoi glasul Anei lui. La întoarcerea lui Costel... da la o parte pîa-poma de flanelă. Se potmolea în aceeaşi silabă şi repeta : ¹Omul iubeşte o singură femeie". C el mergea sprinten spre bodegă şi îşi zicea că e tînăr pe lingă Turcu... Ana se mira cum de n-a auzit pe Costel intrînd. ca şi flăcău. Trebuie să ai grijă. geanta pe un colţ de masa.. parcă însă ceva nu se potrivea . cu mina ci. Ð Ana ! Ð răcnise fata în ur r. şi pornea sprinten spre î irea cu Turcu. se grăbea să plece. observase că Ana avea 190 glasul mai dulce.. Vrea sa-i spună ceva. un glas cu accent unguresc.. Costel îşi punea pălăria în cui.. pe Nastasia pentru masă.. NastasLi. ori ajung nişte dezmetici. Costel găsea încă pe Nastasia pe un scaun lingă maşina. dar pînă cînd ? întoarsă de-a binelea la realitate. făcea poezii. Nu-i vorbă. Mai bine de altfel să se deprindă.. simţea o durere lîncedă. săltîndu-se de unde sta pitulată pe vine. rămînea visător. n-avea copii. fireşte. ¹Omul iubeşte o singură femeie Era o poezie. el tot chema doctorul.. Ana chema cu voce joasă... apoi ieşea ne un ceas să mai ia aer.. După amiaza. El era tînăr... aşa a spus doctorul. îi ascundea repede. Cînd erau băieţii mai mici. pe ntru ca liniştea avea s-o vindece.. Spre seara închipu irile erau slabe. foarte aburită.Ana ! Care Ana ?. şi în necazul dascălului. Glasul Anei acum era stins din cauz a slăbiciunii. .. fiindcă aşa avea ordin.. tărăgănat. Ce să-i spună ? Ð Ei ! Ana ? Doctorul tot explica . Intrat fără zgomot. Cei doi îşi urmase drumul în tăcere. căreia tîrgul cu precu-peţul tricat alt tîrg. Avea un glas gros.. înregistrase numele cu un fel de satisfacţie. Un joc de cuvin te încrucişate ca la pagina patru a revistei Rebus-Magazin. O fetiţă e altfel. laolaltă cu credinţa că doctorul trebuie ascultat... nu-şi găsea ocupaţie. se mai învîrtea prin casă. dar o inspirase Turcu. De băieţi era sătul. Ð Tu nu mănînci ? înt eba Coste! cu precauţie.. să-şi aibă răspunderea. deoarece. zece zile după facere. în cerul gurii. Costel sta un timp. dacă se întorcea înainte de cinci.. Costel se gîndea că pe o cheamă tot Ana. apoi da bună ziua Anei venind lingă ea. incompatibil cu o madonă. îi prepara. adică un vers. 189 I se întîmpla acum sa mestece în gîtlej. un ¹rus". Costel era sigur că e un vers. într-o zi cînd fata tocmea în gang zarz avat. acoperită. chiar pe buze. mare Ð avea talent... Costel asculta.. pentru că Gică era as.. după cine ştie ce logică abs urda de moment.. Trebuie să fi fost frumos. fiindcă acu s-ar fi încurcat el. în neca zul oricui.. El nu înţelegea.. dragă ? Ð ţipase Turcu de pe alt trotuar. Ð Am mîncat şi mai beau lapte peste un ceas. o aromea osteneala nunţii ca şi a trupulu i. a timpului cînd fusese elev la liceu .. plutea planuri : avea amintirea aburită. trăgea halatul...picioarele amorţite. îl ade menea acum pentru un aperitiv ¹de seară" : acolo o nimica. Apoi pe alt plan : el nu se c ompara cu Turcu. să vadă cum mai găseşte pe Ana. şterse. Au să se descurce singuri.. Ð Cum o f mînd-o ? Ð Costel dase uşor cu cotul lui Diaconescu. lîngă coş. o poezie. totul în linişte. nevasta avea încă febră şi se temea de puerperală. cl nd ciorapii boierului. Costel răsufla. scă-Paţ din subsol. ¹Omul iu beşte o singura femeie. Dacă a spus !. nu strident ca al Ninei. Ceasul de ¹luat aer" Coste! îl dăruia tot prietenului Dia-conescu. căuta zadarnic la acea epocă să fi făcut el vreo poezie. îşi bătea cu ei . altceva nu e de făcut. şi se va scula din pat." Poezia era de el. Să nu ştie domnu' că nu mai putea ctrpî coana Ana. e cavaler. şi se întorcea la timp ca să ajute Anei să se culce de-a binelea. Pe atunci pe cînd el făc ea curte Ninei. Zilele din urmă. care. anemie-anemic..

trupul ei. apoi. abia ieşită slujnica pe uşă.. de and Ana. să stai pe loc ! se conformase Costel.. aceea nu-1 supară cu nimic. a doua >:i avea să vadă ce era cu ea şi boierii din Ra-ho va.. Ana purta un secret greu. ostenită. pe l oc sa fie ! răspundea unui plan neformulat. pe frunt e avea broboane de sudoare. Cînd auzise la colţ paşii lui Costel. tăcu e cu o mină apăsată pe stomac. Ð Nu mă simt mai rău ! Ð se justificase cu grija nu cumva i s-a urît lui Costel cu atîta boală ! Ð Tocmai ! Să vadă şi el cum te-ai î eptat şi să ştim ce mai trebuie să faci. Ð Mălina n-a mai scris ? Ð întrebase Ana moale. Oglinjoara îi tremura în mîini. Se codise puţin.. nici nu-1 mai speria acum ca atunci .. 3a Brăila Ð cercase.. Dar de ce dor mea aşa devreme. aşteptîndu-1. Ð Foarte bine. Graţie lui îşi putea pr cura uşurarea care îi liniştea svienirea din capul stomacului şi îi îngăduia liniştea trebuit e ¹închipuirilor". Fra o ?"\ cînd toate vorbele o făceau sa tresară.. Nastasia pornise pe stradă. Mălina scrie tot aşa . O b elea şi căsătoria cu mulţi copii ! Sta mai mult pe la cafenea şi bodegă şi reţinea şi pe Cost ziua aceea. aburita de aburul des de pe ochi. Decepţia. înainte să se culce._... deşi treabă. să te muţi la Brăila ! Ana apăsase mai tare mîna pe sto pusese pe cealaltă 19J «îeasupra. Ana rămăsese uimită : la er ! Să plece de acasă ? Cum ? De ce ? Simţea că năvala impresiilor îi ascute junghiul . Dacă trebuie sa stea pe loc.. o lua la goană.. Cînd Costel ntrase.. O dase afară din serviciu ? Nu i~ar i i convenit. Costel întîrziase cam mult. se s imţise iarăşi îngreuiat. iiindeă beţiva' rămăsese şi el pe dinafară. de la trei ? Ð se mirase madam Ida. numai că slaba. Altmintrelea arăta liniştită.. Putuse rasutla mai bine.. Ideea ei fixă Ð să ne mutăm la Brăila. cînd colo !. Ð Da ! Mai e atunci.. fără sa păteze nimic şi cu ştergarul ud se frecase pe gură. Una din bile le trecute. o infecţie.. Poate mergi undeva la aer.. Cînd ai putinţa să stai la Bucureşti. Nastasia sta acolo d e mare nevoie.. A doua zi dimineaţa Costel uitase...¹.. Mută.ighenaşul era acoperit cu un ştergar sub plapoma. Găsise pa Ana între perini. Ð se uita la ea parcă n-o vedea şi tăcea. ·Ð Să te faci bine.-o pipăia : dormea. nu-i plăcea sa slujească la stahii. Cu gura strînsă. Mai frumoasă era Ana slujnica decît încrezuta de Nina ! Ana lui de acasă.. oacheşă. An rin semne goniso pe Nastasia.. Kghenaşu! Ð fusese de ceşti. Tocmai în seara ceea Costel cerca mereu sa-i vo rbească.Niciodată nu făcust' Costel o călătorie şi cine nu pleca acum cu turismul. Ð Pleci a ... urca în el apa tulbure a unui rău bine cunoscut.. «u mîinile încleştate pe marginile Kghenaşului. decît vă mă zdruncin pe vreun drum. cu toate că se simţea uşurată. De ce nu zicea ceva ? Ð. cu nemulţumire .. liniştită. Slujnica întîi şovăise sa iasă sau nu din odaie... Ana avea lingă ea. cu vocea sigură a cuiva care nu s e gîndeşte de fel la ce spune. print sforţare din acele de care te miri că Ie-a putut face bolnavul. Ð Am să che octorul..____________ ___.. venind lînga divanul ei.. Nastasia îşi adunase în zor broboada şi ieşise. Rămăsese Iată un timp . Parcă nici nu exista. abia la colţ se în trebase dacă trebuia să plece şi de ce o gonise._ . acum le spăla în strachina mare. acum. care rfe mult clocea în ea amărăciunea că scrisorile de la Brăila nu se mai văd. Ð Ţi-a făcut bine laptele ! hotărîse Costel. spusese Costel din uşă lăsînd-o nedumerită. Era sînge.. Lui Diaconescu îi era acum mai urît încă să se întoarcă acasă... Deocamdată unde ai putea :>ă te duci la a er ? Ð Eu. ? Ð Poate ca totuşi ar fi bine să capeţi locul de director 3a _.. vop-sist . . vorba lui Costel ¹idee tixâ'' de pre Mălina. pe faţă. A na reuşise a viri lighenaşul sub divan... nu-1 deranja în nici un fel. De un timp. aş sta liniştită pe loc.. în ziua aceea. cumplit de slabă. dar Ana îi ară a uşa cu disperare. Neva u febra.. avusese numai timpul să tragă naşul aproape şi lesne. Ana lip chii şi sufla uşor pe nas Ð somn prefăcut. mai cercase.. ii era un tovarăş. tot singe. care timpul din urmă era uşor pîna la totala lui descărnare. abia a treia zi întrebase de o parte pe Nastasia dacă cumva coniţa s-a dat jos . necazul pe Nina pentru atîtea si atîtea dau kii Costel o strîmbătură ? Nina !. cu gura strînsă. apo i o luase tot spre casa ei .. ca să nu observe Costel Miferinţi pe care el le socotea pes emne trecute. şi el singur se miră. Ð Mălina ? păruse a se tr ostel. Scrisese unei cumnate să vie să-i ajute.. Dormea. călduţ. numai sînge. în pat.. ca o uşurare. ar fi jurat că vor face o călătorie de nuntă la Paris. sta smerită. Cînd luase pe N ina. Pe la u nsprezece. Casa în dezordine.... răutate dinăuntru.

dar spre scară avea gura aşa cleioasă şi îi era mai greu ! Madam Ida o ruga să nu se deranje ze.. Ana cerca să se mişte. semăn a cu o madonă. povestea ceva. Lui Costel nu-i spu se:e de sînge : nu mai era confidentul ci. lăsînd-o nedumerită asupra sănătăţii mintale a curtezanul Vorbea de el cu slujnicile de la celelalte apartamente : Ð Să vedeţi voi ce curtezanţ am eu ! Unul d'ăia cu crucea-n sîn.* Ana.. s-o viziteze. care îi amintea cît a ajuns de neputincioasă. îi aducea un iaurt bun. Sa nu se ostenească. Nevasta încă nu era ine şi unul din băieţi făcuse difterie. vrea să se familiarizeze cu locul..şi braţul slab îi atîrna deasupra. Amorţiră. a plecat de la trei... Costel intra se cu hotărîre în gang şi urc«*:c scara. avea altele .. supraveghin-du-i orice gest... dar avea de călcat.... Ana avea un secret gr eu. Nastasia se mirase : ce căuta ligheanul acolo ?. se văitase că nu mai sufere atita murdărie şi atîta ocară. mi. al'lel... Du-te î După plecarea Nastasiei. în rate. Lui nui plăcea. îi aşe/a perinile. le !" Dincolo îmi zicea Anica si aici cucoana îmi zice Aneta. Madam Ida intrase mai e seara la Ana. într-o zi... Nastasia. Dacă avea şi Ana c eva mai . aşa.. o agasa cu întrebăr ui... A lost bine . la plecare... şi îşi urmase drumul. A treia zi se răstise la slujnică : Ð Scoate cenuşă pe făraş... De cum se apropia Nastasia. slujnicuţa era acolo în gang. Să nu fi pierdut slujba beţivii'.. s-a obosit cu ceva. înJ undat... dar ce-i ardea ei. despre lucruri şi oameni ce-i erau străini. Ana era mulţumită c-o vede. Servea ea. făcus imnastică anevoioasă. Nu vă (ac patul ? Ð Ba da Ð O lăsase de nevoie să se apropie. Număra print e ele şi pe marchiza de la Casa Şcoalelor.. Păzea ligheanul de sub d ivan ca un cîine înfometat care păzeşte un os uscat îngropat în pămînt.. ad'o aici. Ð Logodnicul 193 în gînd : ce-o fi fost spurcăciunea aia ruginie ? Ce muncă urîtă era nevoita să facă. Avea un secret care îi da de lucru.. Uneori CosH'l găsea pe madam Ida încă la Ana .. că se face bine... lia.. se convinsese că e altceva. contagiune.. ii făcuse semne aspre să caute sub pat. conaşule ?. Vrea s-o scoată la capăt cu fata. Bine. Nu era glumă. Pindise pe Nasias ia şi ii spusese înfipt: Ð Tu !. cu.... nepreci zată. Costel se mulţumise cu acel : ¹Cum e dumneaei". pe cînd în minte îl s Du. Nu-i mai plăcea acum că o cheamă tot Ana. Chemase pe Nastasia..Ba îmi zice Ð ^e grăbise fata. îi îndreptase plapoma. stavilă.. se mirase. o ţintuia la cîţiva paşi departe. Ar mai fi stat.. adică cum e dumneaei.. că el n-avusese de-a face decît cu femei de condiţie înaltă. a venit numai'un minut s-o vadă. ca explorator.... Ana se uitase la ea urît.. să mai fie istorii ? Ma i bine tace... ta. să fie cu altul. numai să fie. Ana o chemase apoi sa-i ajute să se întoarcă. trecu p e la gazdă. dar nu era ca toate slujnicele... ba îi făcea plăcere că e singur : purta în el. A doua zi Aneta nu se mai vedea la uliţă. mulţumise cu ochii. las-o jos lîngă pat.. Turcu îşi luase o nouă permisie.. cîtă muncă ! Nastasia găs făraşul gol... Gazda intra acum iar mai des la biata chiriaşă.. An a sînt de acasă de la Bihor... 'Ð N ajut... Alaltăieri ? Nu mai ştiu. îi trosneau încheieturile şi Na ia dase un ţipat mic.... Se bucura : aşadar Ana na era singură în lipsa lui ! Pentru a fi liniştit. o agasa tot ce alia de la el. Nastasia nu p la inimă.. Trăsese cearceaful Ð steneli Ð pîna jos peste marginea divanului . belele ! Lui Costel acum nui mai lipsea prezenţa lui Diaconescu. iubea pe COJIT. Ana surîsese.. O servitoare care cobora se uitase la el parcă l-ar fi . Alergătură. aceeaşi pentru care mai înainte dorea prezenţa prietenului. s-o înghi tă : Ð Eşti o dobitoacă... Să-i spună că ca. pentru aşa-ceva.. o vită. să spele ligheanul. Păcat de biata chiria ată de treabă. n-ar mai fi stat. în palma pusă pe gura. o idee stăruitoare. o ura pe Nastasia care îi cunoştea ¹secretul" şi to te secretele boalei. Nu se mai lemeu de boală. Un ecou îi spunea că lui nu-i plăcea nici să um le după slujnice. Sec retul Anei împlinea o săptămînă. N-avea un scop precis.. Costel avea nevoie de orice soluţii. îi da docto ria calmantă. Cu glasul ei ca din ladă.. Avea momente cînd gîndul ascuns i se formula mai clar : se va descurca singur. Ð Cînd.. cu povestirile lui din afară. Să-ţi îngrijeşti stăpîna ca de aia iei bani. cerca să-i vorbească.. cerca ră-i surîdă. mişcări încete.. cu hoţu' de frate..... Reuşise să tragă de sub pat ligheanul : sîng mult ! Acoperise cu cenuşă.. Costel se oprise. e bin<« Aneta ! rmase Costel... N nu era destul de plătită pentru aşa muncă. îl înstrăina fără a şti de ce. Ocoluri negative în jurul unui punct precis . Păcătoasa de slujnică.din pat. Puteţi să-mi ziceţi cum vă place ! Ð Aneta. . Bine.de tiu" de călcat. împinsese la loc sub pat. o întrebase abrupt : Ð Dumital îţi mai zice şi altfel decît Ana ? Ð .... tot ce nu ştia de ti. înainte ? îi era tare milă lui madam Ida. dar. ("ine călca ¹de fin" ca e a.. îşi zisese că poate pe el îl aştepta . .. că parcă ea îl ştia.....

Ð Pe domnişoara Aneta ! Ð ce-o pri ! .cunoscut şi o doamnă care urca îl întrebase pe cine caută.

. Cu Ana.. Era simplă şi precisă.. Îs regreta madona. Se uita în jur cu grijă să n fi auzit cineva. Dar nu lace nimic . rămîne totul baltă şi pace. Vulgara ca toate de teapa ei.oglindă. ceea ce ar fi uşurat accesul. ca o răzbunare... Tresărise. acum sînt desluşii). Ar li vr i poetică. peste o săptămînă Ð ziua şi ora fiind «otărîte. privise uşile închise ale camerelor. Foarte bine ! păcat numai că s-ascund ochii. după ce dascălul şi e a alergase peste tot.. apoi coborîse.îrziu. Nastasia îşi făcea cruce. Nu. Pace nu era. з răspunsese fata şi pornise în jos pe scă. Ð Poftim ! Tocmai bine ! Ăsta care a plecat c şofer. făcuse cu ochiul spre fată. Nu-şi da însă seama că pînă deunăzi în toate insista asupra putinţei de a obţine un post bun la Brăila. Aneta deschisese larg uşa. <Ð Şi. acum fără ochelari. ungherul acela îi părea de mult misterios. Costel se uita în. ca şi cum starea lui sufletească ar fi fost perceptibilă mamă-si. Costel de curînd scrisese acasă că n-ar fi de fel potri vit să se mute şi că se miră ca dumnealor stăruiesc şi nu pricep.. dar n-am timp decît pe seară.... Sugestia de atunci a Mălinei îl decisese să-şi cumpere ochelari. ·Ð Te dor ochii ? Ð un glas slab. întîrziase mai mult şi la un moment pomenise de Turcu : "~ Ştii ! Domnul cu care treceam pe aici ! 137 Vrea să povestească fetei că Turcu are doi băieţi mari şi un al treilea în faşă з aşa. nici nu lua seama că-1 cheamă la dejun. Măgulit.... cu as l ei. Nu ! El nu e de puţin sucit.Nu mănînci ? Ð întrebase Ana de cîteva orî. Ð Cu atît mai bine î Ð apreciase Costel. Dacă colţul de la f ereastră părea Anei misterios.. Venise mai devreme de la birou şi se refugiase în colţul feresrei. Cu p rivire Ja mutarea lor la Brăila. fluicrînd obraznic. nu raa dor. Debut agitat !. aşa cum o arăta chipul... înţepături din partea Mălin nare dintr-a lui.. Ð M-am speriat ! Şî Ana ceruse ajutorul Nastasie i ca să se culce la loc. Era bine de ştiut. Pe Furiş. Adică aşa. mă dor puţin. ca ha . Oc helarii. deşi deocamdată n-ar fi vrut cu un preţ să se mute din Bucureşti.Atîtea complicaţii la prima lui explorare nu-1 descumpănise. Aneta era ch iar în pragul mansardei. Ajuns la o mansardă. Dar dacă i se astupau ochii frumoşi ? Seara pe la şase Ð oră ce crezuse ma i potrivită Ð urcase de-a dreptul la mansarda Anetei. se privea în oglinda din perete. Cum ţi se pare că-mi sa ochelari ? !■■ iÐ Bine !. îl decepţiona. amînase scrisul. N-avea el dreptate ? Era d estui să te uiţi la Ana şi atîtea alte motive.. Nu auzise. fireşte. numai ca să mă ajute la scris..-! aruneînd vorba din fugă : Eu st a treia. Numai că avea sub ochi pe Ana. ajunsese lîngă fereastră.. Din fundul divanului ei. 196 »i.. Mulţumit.. Roşise de necaz cînd mamă-sa îi r unsese că se miră cum azi zice una şi mîine alta şi îi tot suceşte ca pe păpuşi.. apoi i\ pusese iar. pe aud dumnealor vorbeau de la depărtar e. O nevoie de a se transforma Ð în bine. Costel hotărîse să cerce iar la Aneta. Aneta însă nu era de fel cum o arăta figura.. fie că era t. Ð Îndrăzneaţă fată ! Costel rămăsese jignit. explicase Costel dem n. Era ferecat într-un scop stăr uitor. A doua zi reînnoisc încercarea.. Prin capot se vedea osul pieptului săltat de respiraţia accelerată. Ana se sculase şi. deşi cam t.. cu Mălin a însă Ð nu te puteai aştepta Ð dar avusese ciocniri în scrisori. cu tot ce era şi putea să mai fie. 194 195 ÎS* ^A&h ■Ð Zăăăău !. se trezise cu domnişo ara Aneta coborînd ca un vîrtej cu un bidon în mînă. ACum se uita cu uimire la Costel care cu o pereche de Ochelar i pe nas. Ce a i zis Turcu să ştie ! La o a doua vizită. şovăielnic numai în metode. Costel nu înţelegea nici să rămînă totul baltă. coborînd scara. Cos tîlnisc şoferul. rîzînd : ăsta e ceas de venit! Ð Caut pe cineva de la al treilea.. aşa de oţetit. Odată ajuns în stradă : Ð Mai bine aşa ! Ð îşi şoptise în regiuni secrete ale socotelilor. După supă asta. logodnicul meu. Costel se găsea într-o fază de acomodare . Se oprise un moment şi îl privise drept faţă. dar tocmai petrecea pe unul c u caschetă care trccînd pe lînga el. Era o intrare în materie defavorabilă pentru Costel. Spionaj ul unei fantome : biata Ana ! Ð Ochii ?. Pentru a o pede pentru că nu prea ştia el singur ce vrea şi nici ce să-i răspundă. Plăcerea un ui incognito. Tocmai pe cînd urca. sosirea ei păruse lui Costel un act de spionaj. sfîşiat de gr ijă. îl supăra şi tonul Mălinei... mai smerita. rezemata cu ile de perete.. Se toonlCQÎse deodată ca mişcă lînga el o umbră. . fie că vocea era slabă. ca o compensaţie.. aşa. deprins cu Jocul. Ana ni< putea suferi o mutare..

.

. iar bolnava nu poate opune rezistenţă. fiindcă fără de ea nu se mai putea mişca acum s confidentă nedorită. torul avea mult de lucru. şi că uneori pa lmele au o înfiorare. Un lior mic mai zvîcnea sub pielea obrazului lîngă nări. nesuferi a tuturor mizeriilor care ştia cum îşi pierde sîngele înnegrit. deşteaptă cînd a i crezut că doarme. Ð Vai de mine ! O fi început să a eze ! Ana nu mai avea putere să se controleze şi pronunţa ici-colo cuvinte în legătură cu fîş e de amintiri. în singurătate şi din slăbiciune îi veneau în gînduri şî imagini..Ð Ehe ! A venit la mine de mult. Se întorcea din rătăciri. cum zice g azda şi cum se gîndise şi el uneori. ceea ce speria pe Nastasia.. Cînd era nevoită să se ridice. Adică. pus la răcoare.. O ura fiindcă nu se putea lipsi de ea şi atunci se ura şi pe ea însăşi.. Recomandase Nastasiei să nu se mişte de-acolo pînă se întoarce el... în care pericolul. afară de operaţie. Se uita Ia ea : o învia numai răsuflarea care-i umfla uşor gura. Restul timpului clipea ochii. O aştepta pe fată sau pe el ?. Da acum la urma n-a mai ve nit. Co stel lua?e mina Anei inertă într-a lui şi o pusese încet pe ■ pat. care părea tot adormită.. Pe 199 51 i slujincă o ura. îl ascultase cu răbdare : Ð Consecinţele ! Recomandase tot numai lapte subţia t cu Vichy. n-o găsise... Consecinţele ! La întoarcere de la birou. Nu făcea. în gang.Azi scuipă... şi găsise minutul să se scurgă. înaintea lui. Ana era su-. El nu î Se repetare reţetele şi durerile scăzuse. Nina purta.. deşi nu era ora.. îi spusese în /şoapte că i-a fost cucoanei chemat pe madam Ida . era tot necăjit .. întîlnise pe internul care îngrijise pe Ana la otrăvire şi îl oprise. dar. Costel se gîndea să n-o doară gîtul. ca cineva care a rostit tot ce poate rosti : Ana nu putea pleca la ţară*. Se uita i ar la palmele lipite .. mîine îţi dă cu ceva în cap.. poimîine Ð se oferise.. o speria ceva Ð ea pe a singură Ð ca şi cum totodată lăsa în pat locul gol de ea.. Poate era şi răceala.. .. întors a venise lîngă Ana. în drum spre birou. va veni . Băga de seama că ţine palmele una peste alta... Buza de jos mişca însă de urmele un ei dureri. Dar operaţia ? Cînd doctorul îi vorbea despre operaţie. îi dase un pol şi ticălosul în urma lui scuip se. Costel intra într-o zonă ceţoasă.pe pîntece.. îşi aşezase singur masa d seară. Culcată pe spate cu capul cam jos. Cu neobrăzare îi ceruse un sutar împrumut. Gîndeam că veţi fi certai de la mine. pe care el n-o putea recoman da : Ð Trec eu pe acolo mîine.... Să se descurce cu Turcu şi cu şoferul. Grăbit. El nu va mai veni la fata asta neruşinată.. .. Cu Aneta era altceva... cu oasele... fîşii de abur ce i se plimbau pri olul capului.. cu teamă că dacă îi dă dru sfarmă.. îi tot scot îi tot punea. ea nu purta chiloţi. care zburau peste cap. la drept.. amărît cum era. să-1 întrebe.. Altceva decît tratamentul prescri s nu i se poate da de nici un medic.... totuşi cu bunăvoinţa îi spusese că era o criză clasică* boa urmează cursul.. sa-i spuîe. Rău ! Ceva în el scăpa de sub control şi îi s riga desluşit : moare ! Ð Iar e mai rău ! Ce-i de făcut ? Era de făcut sa meargă la doctor. Era atunci ursuză. la trupul distrus al bolnavei. Acum <-a liniştit şi doarme. erau pe undeva pe aproape. Nu purta fireşte. era rea. Nastasia nu putuse răbda şi într-o zi spu sese gazdei că Ana vorbeşte uneori singură vorbe fără rost. Deoarece nu folosea. Spre seară o cuprindea somnolenţa. Nu trebuia consult. cu doctoriile şi cu i cţia. Capul îi era tot uşor... Nu trebuie deci să facă consult. se urcase la Aneta. o gravură scheletică şi încălzea puţin locul. bufnea şi răbufnea. Lui Costel îi plăcea asigurarea că nici un alt medic n-ar putea face mai mult. înfigea abia. aşa îi rămăsese lui Nina în minte.ceptibilă şi mai ruşinoasă fiinţă ca Ana nici că se putea.. dat cu linguriţa şi calmante. povestin-du-i ce e cu ea.... nici o gaură î ra numai o senzaţie. frumoşi de mătase. dar i se părea acum că picioa rele îi sînt grele şi că cele două fluiere apasă patul.... La înce put i se păruse lui Costel cam ţigănesc obiceiul.. concediase pe Nastasia. Nu ! Nu se va mai duce la Aneta î El er logodit. dar ceea ce se scula pe marginea patului era stafia ei.. Se dusese degeaba.. Nastasia îl aştepta în prag. Jos. gata adunate. cu . Privea cu grijă la Costel.. creţ .. era şoferul. să s prefera să rărnîna în gaura făcută în aşternut de zăcere. pe nimeni. Doctorul însă nu admitea operaţia. NTu-i mai plăcea să se întoarcă. mai întrerupte. Să nu mai vadă pe Costel. Ana. dimpotrivă. fuste lungi.. îl trecuse lacrimi . n-a ştiut ce trebuie să facă. nu ea.. dar slăbiciunea Anei progresa.. A doua zi dimineaţa. se uita iar la faţa nimicită. cheltuiala ş hestia de conştiinţă se amestecau nemulţumitor.. înainte de dumneata !.. mai liniştită... Nu-i spusese. Costel.. c utea încălzi cu trupul lipsit de sînge... Costel rămăsese uimit şi indignat : aşadar Turcu ... Acelaşi lucru !.... mai ceţoase ca deunăzi. Se va fi plictisit. nu trebuia operaţie. agitat. lipite pe pîritece. expli case că i-a fost rău la fel ca altă dată şi tot la fel are să-i treacă.. înlîrziat.

.

. Abia după o jumătate de oră sosi orul. Schimbase vestonul cu cel de casă. Mă gîndesc. Nastasia era plecată.. îi sta în gît LUI biet sughiţ de plîns : ce ştia ea ? Ce putea ea ? Alteori fără s că mişca numai buzele şi trăgea tartanul ce-o acoperea. Er ruşinată... 200 '.: Ia întrebarea doctorului cum mai doarme şi ce visează. Ana deschisese anevoie pleoapele şi.. Costel intrase fără ca Ana să-1 fi simţit şi nici cînd îi vorbise nu-1 a .. nemul-· ţumită . domnule doctor. fiin dcă se simţea singura.. ce să spui >i eu ! Ð Nu e apte. Cu mîinile pe cearceaf cată numai cei pe moarte. Costel trimisese pe Nastasia în goana după doctor. nemişcat. Intrase apoi cu sfială în cameră. Cînd deschidea ochii de vreun zgomot.. Posac. apăsîndu-i umăru mult : Ð Ce vrei tu să spui ? Ana ! Ð Dacă vii aşa tîrziu noaptea. curioasă să afle ce e.închipuirile ei. El e om cu greutatea lui..le închisese.. Aci nu e de vină nenea. se prea poate. şi spunîn d cu un ton de reproş : Ð Asta nu trebuia. Costel îşi făcea socoteala că în felul ăsta poate oricine intra la ei nesupărat.. dar nu găsise nimic deosebi t. numai cu ceva amărăciune : Ð M-ai lăsat.. apoi.. ■ I Costel îi pusese mîna pe umăr. Ca toţi bolnavii .. deşteptată brusc din cine ştie ce închipuiri. Prea anemică pentru a-şi da seama de treceri.... Să mă mut din casa asta cu ghinion. Dac 'ai cerca sa te scoli puţin.... 201 Coptei se întreba cum şi de cînd dorea Ana să se mute din casa. apoi zgîria cu unghiile cearceaful. cu căptuşeala ruptă : poftim hal ! Pusese pa pucii şi pregătea primusul să-şi încălzească mîncarea. Ana se deşteptase şi vorbise cu doctorul n ormal.. gazda pîndea prilejul să-şi spună părerea. însemnas e pe hîrtie cuvîntul : urgent... Ana lămurise : Ð Dorm ca iepurii. e abia şase. însoţit de Nastasia. supărată ca a întîrziat degeaba. muiată în imi.. se uita la e .. îi mîncăm pîinea. Gazda crezuse de cuviinţă să spună lui Costel cele raportate de slujnică : cum că Ana ar avea aiurări.. Nastasia se apropia. sta nedumerită. Costel îi vorbise tare. Lăsa mîna să cadă. în aşteptare. Elotăra că biata cuceană e rău de tot şi nimeni nu ia seama.. Spusese gazdei şi apteptase pe Costel în pragul casei pînă la întoarcere. avea numai două scopuri conştiente : să se odihnească mult. pe cînd. El zice că vorbesc în . Nu trebuia ntraţi în bibliotecă.. dar recădea în somnolenţă şi o durea.. . apăsat. îl întîmpinase cu un fel de mustrare.. vroia p obabil să ceară ceva. în amorţeala ei. sînteţi voi de vină. cu uşa întredeschisa. N-o deşteptase. Ð Cine stă mereu în pat.. spre şase. vorbise parcă. clar cu privirea spre un perete. fireşte Ð nu mai are somn regulat. îşi făcea cruce.. Şi cu credeam că o să mă pui pe picioare. ar fi vrut pesemne să vie doctorul mereu. ca să-mi treacă de urît. şi să simtă sosire ui Costel. cînd Ana mişcase. Ea aromise cu grija lui Costel pesemne. Se ap e ea şi o văzuse cu ochii deschişi.. şi o să moară or şi fără popă.. iar de mutare vorbea la singular. S e refugiase în colţul ferestrei. aproape răstit.. spusese nişte biete cuvinte amestecate : ¹Dacă vii aşa tîrziu".. ceea ce îi punea în mişcare ultimele energii treze. Slujnica plecase tiptil. pron unţa atunci cîteva cuvinte. neştiind ce s-a întîmplat. Costel răspunsese : Ð De-alc slugilor ! Ð Vrei să faci oamenilor bine ! Ð se supărase madam Ida. fără gînduri.. ceea ce o ducea la somnolenţă. Sau ridica un braţ şi părea a lace n semn. înt -o seară. Luat prin surp dere... Nu trebuia să faceţi asta !. nu spre el.. propusese doctorul. Ana întorsese spre el ochii şi urinase : Ð Cine a mai omenit să intraţi în bibliotecă !. N-ai mai venit. să n-o tulbure.

se uita acum la ea.. repetase doctorul tăios. Ð Operaţia mai tîrziu.. . 203 Un timp ţinea ochii deschişi privind casa.. în şoaptă. Alteori. acolo... ţinea şi ea destul de curat. musca grasă a oluptăţii lui păgubite.. Voise a se sălta. Ana avea un glas stins. îi pironise în podea.. la adăpostul căruia. ridicase sprîncenele să înţeleagă. Slujnica era convinsă că doctorul. gîndise Costel. fatala. după ce se mai împuterniceşte egătea să spună lui Costel la plecare că operaţia acum e tardivă. refuza. Se u lung la ea. pe care Costel se apleca să1 audă.. Şi operaţia.. e greu or cui să ia o hotărîre... _ ■-■ . -Ð N-are de-a face. Ð Altă dată cu Nastasia mă ridic Ð se supărase A a. dar nici ea nu stăruia prea mult : îi plăceau oamenii sănătoşi. cu capul picat pe piept . Ana cu un gest al mîinii. şi atunci Costel tresărea. numai acum aduna închipuirile de de năzi. capul. după ce se socotise că poate bolnava aşteaptă şi ea un răspuns. Cos el asculta e zilnic acelaşi refren. Costel o ase timid : Ð Poate că e răceală. Era deprins să vadă.Luminile. cerîndu-i sf t: Ð Dacă ai fi mata aici ar fi altfel Ð sugera. A fost să fie. cu ajutorul Nastasi ei.. apoi plecase în colţ la locul lui. întorsese puţin capul spre nenorocita de Ana. Cum arăta de rău ! Se înfiorase. cînd trupul Anei i se încîlcise.. Lupta să rămină trează.. sfios. Iar se uita la Ana. care la un moment se suprapuneau formînd o piramidă multicoloră. fiindcă în jurul lor aerul e curat. mat. înlătura din dreptul ochilor glob uri mari. că pe lume sînt numai două boli : oftica şi damblaua. . luminoase. Luase ochii de pe ea şi se uita în plafon să găsească parca lipită pe tavan. cît e de doct or.. Doctorul cercase s-o ajute şi credea c-a reuşit... Nu ştia cum să mai lupte cu voinţa încordată a iemeii ca re îl prigonea ca s-o ucidă. jocul dinadins. dar păleau curînd şi rămînea din i un tiv colorat. şi se întorsese către Ana. Se întîmpla sa pronunţe iar reun cuvînt răslcţ pe care servitoarea îl surprindea : Ð Acum e albastru ! Ð îi plăcea cînd g ile erau albastre. da orpul. după doctor. Ð Oameni care nu mai au milă. ridicată de la mijloc ca un echer. Ð Ce spui coniţă Ana ? -Ð . albastre. spunea acelaşi lucru : operaţie. La ce putea fi de folos prezenţa ei. ea goală puşcă pe 202 dedesubt.. Ce amor. nu ştie ce spune. îşi făcea cuib. Ana reuşea uneori. să audă de t l. picioarele în poziţii absurde.. Asta e Ana lui ? Cum a fost ea ? frumoa-ă şi. lîngă geamulprin care se vedeau numai picioarele cailor.. De atunci înainte. Aşa sau altmintrelea. Sub pleoapele subţiri şi grele. Ð Care lumina ? Vrei mata sa l as ¹transparenta" jos ? Ð Nu. Costel venise în ajutor şi amîndoi reconstituise în grabă oa-cle lipsite de puterea elasticelor. : La uşă. formau în timpul zilei un parapet. el era dator să spuie. iar uneori vorbea clar. perinile l ui Costel. apoi se roşeau în întregime... Ð N-are nimic de-a face. în mîini ca pentru una din acele acrobaţii care sucesc bustul .. să se mai salte în pat. Costel scrisese la Brăila Mălinei. S-o mai ducă pe Ana cu vorba. Obosită de sforţarea făcută... Să treacă Costel prin mari încercăr i ! Mălina răspunsese că nu era chip să lipsească acum de acasă... i se părea că i-a picat cîndva plocon o vampă şi a dat-o gata. Dascălul Petre avea însă în cap ideea fixa c na e ofticoasă şi nu lăsa pe Mălina să plece : numai o nevastă am şi vreau să-i pot sufla în alma nu credea ca dascălul. Gaşpera ! Gaşperă ! Ana.. lucrurile erau ajunse aşa de departe. apoi aromea fără să ştie. aşa cum mă aflu. Ea nu poarta chiloţi. d ule doctor ? Doctorul îl privise cu surprindere şi răspunse întîrziat. Ce amor ! Nesimţitoare Aneta ! Ana.. deşi uşor ca un fulg. sufla mai greu cu ochii închişi. Doctorul se uitase la el atent.Ð Să mă scol ? ca şi cum descoperea abia că stă acum mereu numai în pat. ■Ð■ Eu vreau să mă operez ! Ð auzise.. galbene. luase ochii de pe ea. Stăpînă-si i s-a împăienjenit . c schimbe vorba despre operaţie. verzi. Auzise glasul dist inct al Anei : Ð Eu vreau să mă operez acum.. nu Ancta ! Sorbea ca din gîtul sticlei. domnule doctor. Uitînd de supărare. Lui Costel îi tremurau mîinile : Ð Da se scoală alteori Ð repetase maşinal.. P d era sănăto»ă biata Ana.: Ð Vede albastru Ð spunea Nastasia gazdei. Ceea ce vedea acum cu ochii închişi erau figuri geometrice în culo ri : cuburi întretăiate. rezemată pe un maldăr de perine . perinile Ninei.. ·Ð Cu toate astea se ţine de pîntece. Despre operaţie. care se îmbinau unul în altul şi o ameţeau. El plumb de-a dreptul.

atunci nu mai ştia ce e de făcut. Ð Ai o scrisoare de acasă de la Brăila ! spusese Ana. De cum sosea Costel. t . care le va aduce dezlegarea.vederea şi i se arată alte alea. şi amîndo ele morţi se grămădeau pe capul lui. Necazul şi -1 făcuse ghem şi-1 zvîrlise acum doctorului.. Costel se simţise uşurat. să pară a fi rău. Doctorul promisese. povestise paraponul de ac asă cu Ana.. u Costel se tulburase ca de o vina.. în aşteptare. . să hotărască el. Poate avea Ana o pre simţite. celălalt subiect cu care venise pregătit nu-şi mai găsea parcă locul. Se hotărîse totuşi.. Ana pretindea morţiş operaţie şi îi cerea so oteală. la doctor. cum tot spus ? Surprins de un subiect neprevăzut... pentru anumite motive. Răzbea în glas un fel de disperare. Acum însă nu-i ardea de Aneta. L' ii spunea cuvinte grele . ceea ce e semn că se duce şi bărbat-său nu înţelege nici ăla c. neavînd cui alt cere de zlegare. Costel ţinuse pe Diaconescu la d istanţă. cu operaţia. Despre operaţie Mălina zisese : ¹s-o duci la taiere !" з Pentru vorba asta. nu ştia dacă trebuie să înceapă el.. domnule doctor. Nu încape jenă. Să fi cetit Ana scrisoarea ?. Ori nu vrea să cheltuiască. Vezi bine c-o iubea. Ð Du-te. iar Costel trebuia să respingă stăru . 201 în lupta asta dintre încăpăţînarea Anei şi opunerea luî. un arbitru. Va răspunde Anei : Ð Vine doctorul ! 205 Ana însă nti-1 mai sfredelise cu vorba ei. el Ð aşa de calin Ð avea unele zvîcn e. Costel avea o pică pe mamă-sa. Ana ş a acum zorea către sfîrşitul suferinţei şi nesiguranţei... ¹Cum o să te sf eu s-o duci la tăiere ! Numai doctorul îţi poate da dezlegare !" Ð răspundea Mălina. Erau aproape singurele c vinte ce mai schimbau.... Cînd însă avea dureri. să n-o lase să moară de moartea pe care o vrea ea. omule.. Costel se tulburase .. aceeaşi : operaţie ! Se apropiase de patul ei .. el nu-i poate spune că dacă o operează se pierde. N-avea ce să-i răspundă şi semăna că el e cel ce-i vrea răul. Cînd Co tel găsea pe Ana mai liniştită. şi scria la Brăila. de ce n-a lăsat-o să moară cînd a vrut ea singură Costel o asculta mut : ¹s-a făcut rea !" gîndea. nu mai era ca pînă cu gura legată. rezista mai bine la vaietul ei acelaşi : operaţie.. dase de o parte înt area Anei şi spusese : Ð M-am întîlnit cu doctorul. deschidea ochii şi-1 intreba cînd o operează : ori o lasă dinadins să moara ?.. toată truda asta avea să înceteze. Ð Mamă-ta nu ţi-a scris niciodată dacă mi-a făcut rochia de mireasă. I pus că eşti mai bine.. se dusese. N-avea cum ieşi di n ungherul în care-1 încolţea cu aceeaşi vorbă : vreau să mă operez.. nu chiar la fel. Costel îşi pierdea răbdarea. mustrătoare. îl treceau năduşcli. S-au văzut şi minuni ! Ð îi trebuia însă un stimulent. Spusese doctorului cum Ana vr ea operaţie. Să fie bun să vie s-o convingă Ð Pe dumneata. lui însuşi i se parca atunci că e vinovat. Costel luase scrisoarea şi după o ezitare o pusese în buzunar. sa cerce operaţia. Şi ce-o fi fost scris ? Şi de ce tuşea Ana ? Ð De ce tuşeşti ? Ð M-o fi tras la geam ! Cu degetul ei u scat Ana arătase spre masă : plicul era închis. nu mai avea nici somn. tăcerile erau urîte. îl scormoneau în creieri.. îi era ilă de Ana. îl trăgeau ele păr... Omului îi tre buie linişte. La birou. îi era milă şi o iubea cu o grabă nervoasă ca şi cum între otrăvire şi boala de a recuse o viaţă de om. Reproşurile Anei îl înclinau să cedeze. Grăbea spre o limită a puterilor Iui de răbdare şi de întristare. şi daca vrea să scape de ea. Ana se întorcea spre odaie. îşi muşca buzele albe. La spital nu cheltuieşte. O şi iubea. va avea un răspuns la întrebările ei înteţite. timpul din urmă. mila ca şi atunci cînd se otrăvise. Aci. e dato Costel. zicea că vrea să vină să te mai vadă. pe cînd su i îi sta Ana sleită. nimicită. ci de alta . i se schingiuia faţa. care aştepta de undeva un imbold. . te crede mai bine.

.. Ð Ne-am înţeles... De ce a fost părăcios ? El î-a oferit sutarul.. La unu.. Ana se dezrobea. Ð V-aţi înţeles ? Ð şoptise umil. vorbise fără să fie el de faţă. aşa. Ð Atunci s-a hotărît. n-am plecat. O transportaţi cu Salvarea la Colţea. îi zbăteau cuvintele ca un nod în gaura uscată a gîtului. pentru Costel. asigura acum pe Ana . ¹Să aştepte ce avea să fie !. dar şi jignit pentru că Ana părea a nu vorbi destul de f rumos despre Mălina. Sint stăpînă să fa um vreau. Aşa poate toi scap. dînd din umeri.. lui însuşi şi obiecţiilor toate cîte erau posibile. Eu i-am spus coan a e grea şi ca dumneaei e slabă. Ceva ca un vîrtej ţîşnea din Costel şi se zvîrlea asupra celuilalt : ¹Ucigaş ! Vrei s-o o i ! Ucigaş !" Ð în gînd. Era alb la faţă ca o rufă stoarsă.. Aşadar. Lua acum spre casă drumul cel mai scurt : de cafenea. ar fi vrut să nu afle.. Costel pricepuse că e supărat. Costel ¹Nu se poate refuza bolnavului încercarea supremă". pătimaş. printre schemele croite de boală.. cum îşi aminteşte spusa docto oare doctorul aşa su Va cerca chiar azi la îi spusese . îi era milă. îi făcea semn cu mîna : ¹Vreau la Colţea ! Vreau chiar mîine. iepureşte. pesemne... Doctorul luase pe Costel de umăr. Ð E voinţa mea de pe urmă ! Sa se ştie ! Ð apăsat.. nu însă şi de ce : Ð Onorariul dumneavoastră ? Doctorul refuzase şi se urcase în a mobil. de Aneta nici vorbă.. fireşte nimic. îi stase inima şi se oprise în prag. Nu era. Or numai vorbe ! Ð Cum se poate ! Cînd spune Mălina ceva ! Ð îngăimase Costel ! fără nici o cred ochia ar fi gata. Ana însă ma cu ochii.. de grădiniţă. dezmierdau! mina Anei. spital.. Doctorul ma surîsese din prag Anei şi plecase bucuros ca a sfîrşit cu o vizita anevoioasă. domnule doctor ? Doctorul co ariat se roşise : Ð Operaţie cu asentimentul familiei ! Ð zisese înţepat. Greu. Ð Da t aici. care sta prostit... vrînd sa-1 tragă de o parte. Ð Am să-i scriu numaidecît ! Ð o asigurase Abia a doua zi dimineaţă la b rou citise scrisoarea Mălinei. să-şi reia suflarea : Ð Sfî eri ! Ð mormăise. C stel se ţinuse după el pînă afară la automobil : ■ Ð O să scape. Ð Vezi ! Oi asta m-a convins ! Ð explicase doctorul. Ð Unul la mie dacă scap. Să nu se întîrzie. 207 I Ð Să fic loc ! De ce să nu fie î Dacă se întîrzie c mai rau." Adineaorea vorbe a limpede şi acum iar n-avea glas. eu tot cerc. Numai supărări. be doctorul !. Doctor ul ţinea pe Ana de mînă : Ð Nc-am înţeles ! Nu e chip să nu-i faci coniţei aşteia pe plac ! O am. şi altfel. Greu." Asta ştia el şi singur. Ana dormea..Ð Să poftească ! Nu se putea distinge pe faţa Anei.Vă cheamă coniţa Ð îl zorea din spate Nastasia pe stăpînu-său. Ce vorbise ?... Mîine chiar mă duc la Colţea să văd daca e loc. şi tot ce-i scria îi păruse fără interes . cercînd să se apere.. Era umilit... batjocură) : Ð Te întreb de rochia aia.. 208 Văzuse pe doctor lîngă patul Anei. un fel de tremur în trup. Din toate suciturile astea avea iar o neli nişte... ce f el de strîmbătură i s-a aşezat acum (amărăciune.. era în sfîrşit stăpînă !. vrut să aile mai repede.. cînd sosise în vinerea cee acasă. _ Ð_ deţi? Ð repetase doctorul către Costel. Ð. Şti bine. poate unu şi un sfert. Ð Zice că la Colţea. căutînd cu enervare în ea ceva despre rochia de mireasă. Ð hotărîm cînd şi unde..

cum nu lipise încă scrisoarea către Mălina. Se dusese la Colţea.. la traversare pe piaţa Brătianu. A doua zi.. Slu ca se socotea dacă să plece ori nu . Cu verbe încurcate. Mă întreabă mereu de ea. Nu cunoştea cazul. ceea ce îi împletic a acum pasul. vedenia. Auzise alt geamăt : Ð Mata de căinezi tar e. apoi se-nturnase Ungă divan : Ð Coană ! Coană ! Ce e ? Ana deschisese oc încet şi şoptise cu spuma ultimului geamăt deşirat pe buze : Ð■ Nimic. După dejun.. Costel stăruise din răsputeri şi reuşise... şi din nou venea spre ea. Ce vrea să zică Costel ? Ce era cu rochia de mireasă ? Şi cu ce t on îi scria ? S-a ţicnit fiu-su.. întărit ca un ţipăt sugrumat. Ea.. Cost el se bucurase ca de un frate.... Ea ţine mult la sora ei. Călc a treaptă după treaptă pe o scară ce nu se vedea.. de-ale vis lor. Lupta ca pentru ceva foarte importa nt şi acum.. ¹Bietul om !" Ð gîndise Diaconescu.. De pe scăunelul pe care sta de pază cîrpind rufe. E drept ca nici mata le nu te-ai ţinut de vorbă. PART E A a VIH-a »!■ I. Ð Da.. Lupescu aprinse e o ţigare : ¹Bietul băiat! Mereu pîrlit !" în mers Costel se dezmeticea.. dar v isul... coană ! \. Mălina nu-şi crezuse ochilor.. Văzuse pe nenea coborînd de sus spre ea. Cuvîntul ¹operaţie" spu iţel din guşa.. la ceasul cînd ştia că îi găseşte era deprins cu locul. apă-sînd picioarele pe un gol. . te doare ! Ana deschisese iar ochii." Citind. îşi r egăsise bara de direcţie. Aşa e viaţa ! Am să spui Ni nei... Să fie cu noroc ! A mea acum a scăpat. tot ce putea fi mai bun ! în cursel e lui trecînd podul Dîmboviţei. Umfla buzele.. Lupescu. de cînd rărise cu întîlnirile. 209 La spital... Poate că gemuse în somn de durere... şi visele ştiu ele ce spun.... am visat rău... dar iu-1 m ai interesa atît.. tel îi scăpase din braţe şi se depărtase ca unul care e fugărit. fiindcă i se operează nevasta.. Costel era departe.. S e împăuna o secundă : Salvarea ! Spitalul. destinată mamă-si. Parcă răspuns trebuia : trebuia să vie să-1 ajute. Semn rău. Scrisese Mălinei despre ¹încercarea supremă". Lupescu vorbise de operaţie ca de ceva uşor. S va răspunde Mălina.. uitînd că 1-a văzut în ajun la bir a pe toţi colegii. năduşea într-una. care le înţelegea pe toate. Doamne ! Ð gemăt năbuşit apoi mai prelung.doctorul că doarme. Ð încotro aşa grăbit ? Nu-ţi vezi prietenii ?. O privea încruntat şi rînjind... Lotuşi de cine anume avea el nevoie lipsea şi trebuise să mai t reacă şi a doua zi pe la spital. Cosiel se ciocnise cu un domn care-1 luase în braţe zgudui ndu-1. Nastasia auzise : Ð Aaa. cînd dobîndise.. Ð Noroc bun !. înţeleg că eşti grăbit.. unde am fost să iau nişte ser.. dar timbrul unui glas cunoscut îl trezise : . O secunda crezuse că e un trecător pe care 1-a lovit din fugă. acelea erau cu înţeles.. Ce amabil ! Dar Nina ? Trebuia oare să fi anunţat pe Nina ? Nu ştia bine dacă da sau ba.. ¹încercarea supremă !" Erau unele cuvinte care operau asupra lui Costel instantaneu. Operaţia e ceva de lux.. La birou spusese că v trebui să lipsească o jumătate de zi.. Femeia uase întîi spre uşă. făcea o utră nemulţumiiă. într-un gol. adău e : ¹Cu rochia de mireasă a Anei a rămas baha. Salvarea. Se ridica în sus... Viu de la laborator.. nu-i da de capăt. Nu te reţin. Pe măsură ce se apropia. Costel se c iocnise cu Turcu : Ð Operez nevasta Ð îi spusese în grabă. se depărta iar. mai adăstase... Aa.. Fusese Lupescu... Ana se operează poimîine. apoi nu ştiuse dacă trebuie sau nu să-i spună de Ana : Ð Mă d uceam spre Salvare.. simţea în el o surpare şi năduşea... fără rost. în urma lui. Ð De-ale viselor. Avea acum de pregătit transportarea Anei cu Salvarea. Şi şi chiar altmintrelea.

. ca la dric. ■ Autocarul pornise lin . Ð Care Petrescu ?. Cum o să vrea şi domnu6. Ce musafiri să vie ?. fără pălărie.. pe car e Costel îl chemase crezînd că o să fie nevoie de ajutor. închise..... mă rog ? Unde ?.. cu ramurile subţiri de aur încolăcite pe după urechi. Mereu din săliţă în odaie. Ce să le faci bolnavilor ! Au simpatiile lor. din odaie î năduşit. Dacă ce i de la Brăila nu se mişcau. gătită ca pentru oraş. Apăruse şi la ferestre ici-colo. nu se auzeau copite de cai.înainte.. Costel se lovise de un fier al grilajului tocmai la picioru l stîng. oate era bolnav şi el.. acolo pe coridor era întins un preş şi acum nu mai era. şi o scosese. Trecuse de Salvare cu cîţiva metri. de mult. pălăria. au să fie musafirii ei la o masă de bucurie. simţea că îi e rece. cîţiva trecător curioşi : Urîtă mai era !. vrea să-i vo bească. lîngă care cu milă s-au oprit doi inşi. Năduşea şi răcea. să e toată adunată. ale garajului.:. lipit de perete. spusese Nastasiei : Ð Nu ştiam că d mnul Petrescu e însurat.. eu i-am făcut spălaturile. în urma lui.... omul de serviciu de la bancă.Lupescu ştia în orice împrejurare ce trebuie că spună. De pe brancardă. Rol are acum numai cuţitul şi în cazul de faţă cred că şi cuţitul e o sim ormalitate." Lupescu era un om simţitor.. să nu se risipească. De <ce st t ? în stradă.. aşa fac... care îl privea şi ascul ie. o scotea cu targa. Ð Nu vrea pe nimeni alt decît pe mine !. îl însoţea o studentă cu şorţ alb.. Ana făcea semn Nastasiei. pe ¹bătaie"... Su sol ! O să fie greu. e doar logodit. Acum sta pe trotuar.. să faci curăţenie să aeriseşt e vin musafiri.. fireşte. Cei doi de la Salvare se pregăteau să ridice pe Ana de sub cap şi de sub şale. Boeru' nu e însurat... Costel aruncase ochii spre gazdă . . se torsese: ¹Să vie Nuia să vadă pe Ana ?. Atunci. Nu trebuia supărare. dar alteori parcă era t ras pe comedii de-alea de la Moşi care te zvîrl cum vor ele. împingea în porţile mari. pe cap. Ð Că Salvarea ? Prin curte ! Ð îl îndrumase cineva-în curtea Salvării.. Poate nu era chiar aşa de rău şi o ¹tăiau" la spital degeaba. Ð Aşa cum zici.. Abia atunci Costel băgase de seamă că ţine în casă. Pe urmă logodnicul încă mă mai oprea pe stradă să controleze prin mine ce i-a spus alţi doctori... Ð Hal al ! Ð mormăise celălalt.. nu aiurea şi glasul parcă n ici ăla nu mai era din ladă. coană Ana. îl lăsau singur ! Salvarea sosise în Rahovei la zi şi la oră. iar la întoarcerea cu bine.. Şi unde era Mălina ? Unde.. De ce să plec ? Stau. Costel se uita la mozaicul coridorul ui lung.... ■ Una din uşi se deschisese şi din sala de operaţie a spitalului eşise un doctor tînăr cu ochelari. încotro ? Pe unde ? Din nou i se amestecau ideile. Uneori îi era mai uşor. Cînd se otrăvise anul trecut.. automobilele intrau şi ieş au . năduşea într-una... se apropiase şi spusese Anei să nu poarte de grijă. în momentul cînd brancardă era urcată în ' îto-earul Salvării. Ana îi prinsese pe amîndoi deodată în plasa privirii : o priv ire de cîine pe maidan.. cînd jos. Vorbă cu şir. n-am nici un rol. Ridicase un moment ochii de jos şi băgase de seama ochelarii doctorului... Atîtea drumuri. din Vecini: Ð'■ Moartă gata î e o femeie de peste drum. cînd sus. Nastasia cercase a miorlăi. un om pe care nu te puteai supăra. acum . Ce bine vorbea coana acum. De ce ?. vrînd să se ferească. îi dase şi smok-u\ împru mut la logodnă. că vede ea de c să în lipsă....... iar madam Id a. Dinapoia uşii. Totul însă se făcus u uşurinţă.. se gîndea Costel cu necaz pe locuinţa fără de noroc. apoi iar fixase mozaicul : . Nastasia se-ndoise de şale... ş-o audă : Ð Să nu pleci. 211 Costel luase în buzunar cheia de la uşă. Dar aici.. îi dase un pardesiu ca şi nou.. Iacă.

pe lîngă o infirmieră. apoi să intre şi el. liber. se întîlnise pe scară ci: doamna de la Casa Şcoalelor.. se afla sub ochii celor doi şi chiar a ltfel. din care uneori i se ciocnesc dinţii şi din cînd în cînd i se înmoaie genunchii. cum atunci. el fusese un imbecil. Prin căptuşeala urechilor.. dar a mit. aici.. nu singur. De cum s-a deşteptat. elegant.. Pe la nouă... El. Poate bea ea una. vrea să intre deodată cu cineva. şi mai ales dascălul. nu un sughiţ care să se audă.. aşa cum pr misese..Buzele schiţase un tremur: săraca Ana ! Iii bea ciocola tă şi ea... apoi i-o făcuse. Mălina !. Mălina. ştergînd un pahar şters gata.. Mălina dă negativ din cap spre el . Să se cunune cu Moşu ? El vrea să împlinească tot ce dorea Ana. De ce ? Doar trebuia ! îl apucase un fel de sughiţ... înapo a ei. lua de deasup ar frişca se topise: ciocolată cu frişca ! Acum... ma i ales. în sfîrşit.: ! Uşa sălii de operaţie se crăpase iar şi ieşise tiptil o infir mieră şi un n : ¹Mizerie. nă e adulmecase aburul .... înăuntru. I s-a părut că se topeşte ceva deasupra ceştii. şi se prop tea cînd pe dreptul. da înapoi. încet.. cîndva. se uitase la el pe sub gene : bietul băiat Costel trecuse ceaşca din mîna dreapta în mîna stîngă şi. 213 Din colţul unde trebăluieşte. Clipise ochii umeziţi şi înghiţise greu. Mălina !..... Costel se întorsese atunci spre Mălina. Şi adică el nu se schimbase ? Pe cînd mergea ei la conferinţe. rezemat de perete. Cu cine ? Lucica era la Moşu. ori de ce ? Dacă se putea acum pătrunde în sala de operaţie. atunci să se fi îngrijit mai mult. chiar dacă e greu de făcut ce i cere.. chiar dacă ar fi fost singur. cînd pe stîngul. şi atunci se înţepeneşte pe picioare. Prin uşa rămasă iar întredeschisă. dar cum o să mai ştie el acum ce a vrut Ana să spună !. în spatele ei. intrase.. ciocolata eu lapte era răsfăţul lui. dar trăsese uşa după el... Alimentează cu spir t.. care era cea r. tîi n-o recunoscuse. cîţiva intrau şi ieşeau. numai să fi vrut el... cu linguriţa.. de .... întrerupt.. Cînd aori aceia spusese ¹formalitate" şi ¹mizerie". la cafeaua cu lapte. Se uita acum la scară şi ii venea în minte cum atunci Ð da în lături data. să nu fi muncit. 212 Pe atunci numai să fi vrut el î Dîrdîia. o dată acasă pînă să n-o ridice şi o dată acum pînă n-au operaţie. ci ciocolată cu lapte ! ■■ ■ La Brăila. Costel sorbise din picioare şi fără co rn.. cînd venise Ana acasă înapoi ital. se pregătea... îţi spunea în faţă. Pe atunci... a cum.Căuta în jur altceva de care să se agate dar nu găsea decîi tot preşul : preşul nu mai era... Aici era locul ei. Dascălul îşi oarnă coniac mult in cafea . ..... Nu ! Să nu închidă uşa. un imbecil.... el auzise.. peste tot. dar pi rdea rîndul.... Aşa era Lupescu.. ca să fie mereu gaia de două cafele.... i se trece. şi acum mama-sa.. doamna în gri. Sta însă în picioare.. Pe vremuri îl făcuse o dată Lupescu imbe cil în faţă... unii ţîşneau din .... dar văzul îi e absent. Să deschidă el clanţa ? Şi acolo. dar el. se mai schimbase. îi spusese să aibă grijă ca Lucica să se cunune. Costel are un tremur mic. Pe uşa ceea. Inima".. N-avea să i-o i erte Mălinei ! Chiar atunci unul intra. ca un milionar. altfel el n-ar mai fi putut. aşa cum îl pierdea la uşa cu scripet de la bancă.» prin ea nimic... .. Lăsase apoi ceaşca pe un scaun alături... nu umbla de colo pînă colo .. adică îi zvîcnea omuşorul... Acum..Ana îi spusese de două ori... el însă pîndea. Ea se credea vindecată.. şoptise şi cotise pe coridoare la stînga. trebuia să intre. Nu-i de mirare. dar auzise.. Acum însă dimpotrivă. a dat lui C ostel o cafeluţă neagră. S-a sculat foarte de dimineaţă... Un spital trebuie încălzit cum trebuie. nu te vorbea.. Alt fel nu era agitat. n-a fost singur.. care făcea socoteli migălo ase pe un caieţel : nu cafea.Mălina ! Mălina care nu venise ! Dacă era supărată pe el.. Avea dreptate Lupescu : i l ! .. .. Acum treceau pe lîngă el mulţi şi cu fiecare din ei vrea şi el sa pătrundă. totuşi Mălina şl dascălul erau sculaţi intea lui. o trăvirii Anei Ð. atunci împ tra cel din urmă.. pe orice timp. în nici u caz singur. şi numai cînd rotaţia uşii se încetinea. da... din nou uşa salonului era închisă şi nu răzbate. A venit cu arsenalul ei special de ¹turcească". Mălina aruncă ochii spre el. nu-1 lăsau nervii. Mai simţitoare.. Mălina s-a mirat cum Costel nu obs erva ce bea cu ghidul aiurea. formalitatea era pe sfîrşite. nu ia seama : aici.. îndată după otrăvire.... IU nu se putea aşeza.... s-o e crăpată. Lui Costel îi tremurau fălcile : nu încălzeau spitalul. în loc să fie acum aici.

. Eu ai am de luptat cu mutatul. ia caută tu singur. Ð O cravată neagră.. mă Costel. spre tat-su.. peste tot.. în mahala. sărăcuţă... Schimbi locul şi uiţi. De un an bolnavă... în faţa n-avea divanul. poate ştii mai bine unde găsi. El a făcut ! Ð se uitas spre dascălul Petre care ' ^îmbea cu înţeles.. sunînd d e mort. aci. şi lat. în casă. Strînsesc fălcile şi ochii i se umezise ca dintr-o lămîie stoarsă.. Vorbăria Mălinei îl plictisea. la bancă ţi-am găsit. să nu te laşi !. n-avea nici o vină. căci Costel. Pantalonii aveau dungă. Ð Fireşte.. vorbea şi el : Ð Să ştii.. trebuia să fie undeva.. Ð El a făcu om tat-tu ! Ce frumos ! Toaca mare ca pentru un mort de seamă.. ... din atîtea cravate. Mălina se întrerupsese ..Ð Să fii de treabă..Eu mă pui niţel jos pe s caun că nu mai pot. 214 .. hotărît . Ð Cum adică pe dinafară... Alergătura de Ia spital încoace şi înapoi. Măl !.... Sa stea degeaba în căsuţa dascălului la Brăila Rămîne pe loc. se roşise cu frunte cu tot. auzeau minutele la pendulă : Ð Ai văzut Ð şoptise Mălina dascălului ? Ð Ce nas ascuţit are ? l auzise.. eşti amărît. capul i se ducea parcă într-o parte şi în alta. Costel nu vrea supărare. Se auzise clopotele la o biserică din apropiere... haina era călcată. Ð Cel mai bun caşmir ţi l-am pus la mînică... Ei venise pe ch eltuială. cu nasul ei subţire. Ð Care celălalt ? Cine a aprobat ? Ð Tu nu vii director deodată. Mălina îl admira la Ð socotea Costel Ð jucîndu-se cu panglica albă de la coroană. Dar aci. Şi acum. Tot ce era acum de făcu t.. şi dascălul.. fată să-1 în o fată sănătoasă şi cu parale. n-ar mai putea sta nici o zi după plecarea părinţilor. Aşa e ! Ce să faci ! Costel acum s îmbrăca. s e rezemase acum în dreptul unei mese. Dascălul Petre cel puţin t a.. 215 -Ð Să nu toace. ca şi dir ector. Tu aî făcut ?.. Măli a semne din ochi lui Costel. Ce harababură!. îl scuturase un tremur şi avusese în ochi pe Ana la rezervă... Mălina făcea sp scăl semne... dar celăl pe care-1 schimbi. îngălbenise . schimbase numai peretele. era amărît.. Ð Locul e al tău. nu fusese cununaţi.. de mărgărite artif rimisă de Turcu Ð La Brăila. N-avea nevoie să ţie doliu.. Ð bancă ai vrut. simplă... cum să nu fie... băiete. vezi bine.. Atunci nu mai plec. Se purta frumo s Turcu. Ţinea acum acul cu aţă neagră între dinţi şi vorbea umblînd pînă colo -. dar îi va găsi ea o. Ce femeie.. Dar era nervos. nici un lucru la locul lui. a cerut să împlinească luna şi i-a aprobat. periindu-şi haina a zecea oară. Şi.. Ð Mîhnit > Cum să nu fii mîhnit ? La Brăila ai să te întremezi. găsise cravata. Tu te laşi ! Nu trebuie ! Mălina dichisea un v on negru şi nişte pantaloni gri.. trimisese şi o coroană.. unde a şezut cu casa ? Ð monnăise guşat dascălul. cu capu. sonore. Dascălul părea supărat. cum să nu fii ? Ai scos certi icatul ? Costel aprobase din cap. Aş zice mai bine sa vindem din ele. . fiindcă divanul fusese ridicat.. fie şi subdirector la început !.. Costel decisese ca va rămîne pe loc. întinsă. că nici nu se putea altfel.. că la Brăila ai să stai aproape o lu inafară. totuşi..... tot în picioare. care.. Ce să faci! oftaseşi se uitase iar la Costel.. n-ai ? Juram ca ai. îl plictisea.. îl plictiseau.. alergase.. Cum de scăpase vorba ! Ð Ce facem aici ? Nu mergem ? Ð li adresase Costel duşmănos. plictisit.. Ð Clopot ul ! Zeamă de clopot. Chiar tr ebuie să fie. pe care se răcea pe cărămidă fierul de călcat.. Stau cîte trei în aşteptare.... prelungi. Ce necaz ? ce necaz ! Oare Lupescu şi N ina aveau să vie ? Turcu trimisese răspuns că vine. Ð Lasă. să vezi ce bine o să fie ! Ð zisese Mălina lingăcios...... numai logodi ie cum o fi ! Ð cedase Costel şi pornise a căuta într-o cutie de pe şifonieră cravata neagră ştia şi el că are una. cu mîna : lasă ! Lasă ! îi trece !. lasă. Se clătinase puţin pe Mălina îşi pusese mîna peste gură. da din umeri. fireşte !.. Costel îşi amintise : zeama de clopot Ð era o vorbă pe care n-o pu tea răbda. Se gîndea că slujba ca slujba. iaca. Eşti ajutor. Ð Pentru ea ! Ð exclamase cu bucurie Mălina.

lungă Ð■ el cu un pas înainte. dimpotrivă. vine el la timp.. aşa că îl dureau fălcile. şi moa icît de-ar sluţi boala !. izolată. iar îi închide. a vea o amărăciune în tot trupul..Ð Aşteptăm taxiul. Costel a zărit în . Ð Aşa drăguţ şi tînăr.. Obrajii lui şi-i simte lipiţi pe fălcile trînse. fără crep ? Ei de ce ziceau că e vopsită.. îl scutură un fior.ei. Poate că avea parale deşi nu se prea vede. Sînt străine. Mălina întinsese braţul prin faţa lui ca un drug şi d geamul taxiului din dreptul lui. să nu-i vadă. D. dar găteala de cap mai rău încondeiază sluţenia. totuşi. Aerul proaspăt îl scutura acum de frig.. i se clătina fierea. pipăise pe cea bună. a sosit parcă dinadins întîrziat. Vineri... lipit.. în capelă.. pe gînduri.. Opreşte pasul şi merg acum în acelaşi rînd. să-i înlăture drugul mîinii care-1 a păsa. pe cap o tocă neagră de catifea. logodnica lui. deodată. potriveşte cu o înînă ţeapănă păr tră cu ei. Nările i se băteau. nu e frig. Mălina plîn ge şiroaie ca printr-o procuraţie. Costel frămîntase numai în fălci : care boieri ? Pornise pe o alee lungă Ð slavă Demnului. palidă. fierbinţi ca după degerătură.. cu capul gol. De la un are pe ei în spate şi în faţă vede capela. de partea cealaltă a catafalcului. 217 Costel stă în faţa coşciugului. prin fum de lumin are. care sau n-au habar cine e mortul şi caută a ghici după iniţiale. deşi în parte falsificată. îşi pipăie ţeasta. Cu o mînă lemnoasă îşi aută batista. Urcă o dată cu ci treptele.. Sînt acolo cîţiva adunaţi... Moarta are rochie albă de mireasă şi la cap o clădărie de voal cu o şuviţă de beteală. două dudui găsesc pe logodnic ¹drăguţ". Numai and taxiul oprise. buzna. apoi r rmă. re lacrimi. Din colţul stîng al altarului. dar nu-i deosebeşte. Plînge cu ochii limpezi. garnisit la gît şi la mîneci cu astrahan. în leşta dinţii. gen eroşi. Pereţii capelei s zi şi afumaţi.... dar aproape de. nu era.. Se uită în jur : morminte. Dar cine poate înţelege gustul bărbaţilor. veritabil. l a Sf. cu o voaletă scurtă ce zboară deasupra nasului. . nici pentru boi erii mari.. îi da pe nas. dar nu vede pe Ana. şi iar preţuiesc pe logodnic. A . Gata treptele. Am tocmit un taxi. cu fumul un loc. dar chipul ei hidos nu-1 vede. dar printr-o sforţare apa lacrimilor se trage înapoi. să fie singur. '. După un timp. ? Nu. Fierea încetase a se mai învîrti. Pînă să nu se urce în taxi. cu astrahan.....Ð Cine o fi ? E distinsă ! Ð admiră duduile. sînt minunat informate şi-şi şoptesc o biografie amănunţ tă. şi ce igrasie ! I se ume eori pleoapele.. încă o cafeluţă i lui Costel i se făcea rău.. Stă cu cot l rezemat de strană şi cu capul rezemat de mînă. o doamnă negru elegant.. apoi anevoie poate găsi şi smulge di n alt buzunar pe cealaltă . Mălina se uită peste tot : a văzut pe ■ doamna din strană şi a ghicit cine e : în negru. e moale.. .. Vroia s-o oprească. musafire din acelea ce se ivesc la nunţi şi morţi nu ştii d e. întoarsă înapoi în gît. . sau.. Afară... Nu mai era nici un loc. a se informa după pan glicile coroanelor. Pe Costel îl îneacă fumul şi îi pune ceaţă pe ochi. numai că nu pusese doliu mare. în ultima strană de lîngă uşă. Sub bolta intrării : bang ! Ð îi sparge creierul clopotul. în faţa lui. în spatele lui Costel. îl l oveşte drept în piept iniţiala argintie pe un valtrap negru : A. Rochia umple cosciugul.. Ð Aici. A. îl plictiseau aceia doi care stau pe spinarea lui.. vinul amar clătinat pe loc iarăşi se tulburase. P ? De ce nu apucase să se cunune ? Era nevasta lui. îi vede. s-ar mînji tot obrazul. Dacă ar şterge şi ochii.. să nu-i audă. îi c rece în creştet şi cald la picioare apă tălpile. Era cum trebuie să fii. O uşurare şi un regret: de ce nu era A. îşi şterge cu grijă nasul umed. dar simţea o uşurare.. cea pentru vedere.P...Deschide o i..... ■ . căci nimeni alt nu plînge. Ð Aşa a fost el de mic copil 216 O şoaptă a mamă-si. Mălina se scula se de pe scaun intimidată şi fierbea iar o cafea.. Nu te enerva.. se încreţea carnea pe el-. Ana. pînă a găsit dascălul un colţişor.

n-ar trebui violată privirea atîta mizerie. î se pare că are pe ca ia pe care o ţine în mînă . încă înainte de prohod...... vine cu faţa lîngă nasul ascuţit al moartei. ■з Nu. duşmanul lui vechi. coroane.. La scoaterea coşciugului. De cînd s-a zis ¹la loc răcoros.. undeva departe. madam Ida! Coroana micuţă de la Diaconcscu şi pe a l r trei împreună Ð coroană marc aceea. chiar în spatele lui Costel..a ridicarea coşciugului. De treabă. cu capul lui de cinematograf. a venit! Dar stă singur. împreună. la cîţiva paşi. După Mălina.. desigur. e o mică ezitare . Se mai apropie o femeie îmbrobodită şi pupă mîna ¹coanei Ana". îşi acopăr ochii : ce grozăvie !. în peretele capel ei. mai răsuflă şi ei. ce răbdare. 219 Au ieşit acum clin capelă şi acrul a fost ca o bucurie. Costel se apleacă mult . Drumul se lungeşte iar.. De atunci s-a apucat el de politică. corect . sau numai cioclii schimba mîna cu care ţin sicriul. I. din liliac alb artificial ·Ð pe acelea le vor purta pe mîini cioclii. vreo blagoslovenie preoţeasca. groapa e acolo. ce bunătate. Ð De treabă NTastasia. cu ei la pas. Costel se întrebă. stă serios. Cei doi au ie in biserică pe rînd.. aproape cu ea odată. de la madam Ida... Au cotit acum pe o alee bătătorită.. jerba ceea Mălina o aşeza se pe pieptul moartei. Dar aşa e viaţa. merg de ngul unui grilaj de lemn. Ce cor . poate ar trebui să treacă lîngă el. e ¹domnul bine" al micii adunări mortuare. parcă în brînci. Lupescu. în sus. cu o teamă de copil. la loc cu verdeaţa''. merg plopi înşiru iţi ca o gardă de onoare. dar Mălina i-a zărit pe alee spre poartă. îşi propteşte pe rînd picioarele pe acelaşi l Nu sărută. cam pieziş... pe Lupescu. picioarele îi scăpată. mult peste coşciug... ee devotament şi ce suferinţe drept răsplată. la sărutarea de adio. Costel are credinţă că a pornit pe un drum fără de finit. Am j-o chem la scuturat Ð gîn-deşte deopar madam Ida. pe picioare pune alta clin frunze şi imortele. Doamna elegantă de după uşă a pierit pesemne în lemnul stranei. cu nasul subţire înainte. care goneşte balansată în tactul a cizme bătute în cuiele groase ale tălpilor.. Ð Să creadă lumea milie ! se supără Mălina. Ia iserica din Brăila. De ce ? Aşteaptă mugurii sau de abia le-au căzu t frunzele ? Cineva zice : Ð Ce zi frumoasă ! . adusă în cuti e de carton.. Ð N-ar ermis să fie descoperit Ð se indignează galant un domn cu barbă. şi dişcurail t al lui Lupescu.. cînd pornesc acum repede . în rînd cu ei. Al Anei ! E o mică oprire ortegiului. scurtă. c ele două dudui sînt din întîm-plare tocmai La uşă. N-au frunze. pe nişte i mărginaşe. Ð luată clin piaţa mare.. curată. se împleticesc pe potecile cad parcă într-o groapă invizibilă. Costel îşi pipăie capul . Numai cor nu a fost.. firul subţire ce lesne se îngroaşă rădăcinile greţii.. de bună regulă : preoţi.. E 021 care nu aparţine parcă nici unui anotimp.... spre frunte. lunecată discret în afară de cuprinsul acelei morţi. cinci sînt dascăli şi c diacon ! Corul. Faţa ei sluţită spunea îndestul ce soartă a avut. lăturalnică. în partea bărbaţilor. Amin !" Dup d. lumînări..dreapta. > 218 A cumpărat-o ea singura de pe Smîrdan. nouă.. Costel a simţit iar pe nări. Dascălul Petre care a stat acolo. în gînd ţine un mic discurs pentru Ana : ¹Biata Ana. încrucişe . se apropie întîi Mălina şi atinge cu buzele gătea a de tul a capului. dar nu se mişcă de pe loc. dar ia tă că se poticneşte. domnul ¹bine singurul cu mănuşi negre în afară de ginere.. a plecat şi el fără să se observe. cuvinte ce în fioară. Jerba naturală de cr Ð o scumpele î Ð c de l. aşa că fruntea îi atinge lemnul.mîinile înmănuşate cu negru. la fel cu celălalt. de partea cealaltă. E un spaţiu de un metru între Costel şi Ana.i ei. de cînd a fost înfiinţa1. după sicriul în care Ana merge grăbit. Cor n-ar fi primit dascălul Petre... Aşadar.. Au i'ost de toate.

Ameţeşte şi trage ca la jug..... El e gingaş la răceală.. nepăcat. şi el umblă tot aplecat. Să nu-1 scape. are numai obrajii puţin mînjiţi de lacrimi.. după puţină gîndire. de sub frunte. o duceau la Pătrunjel. acolo e groapa. Nu ştii ce se tot foiesc în jur groparii.. Şti e vag că dedesubtul lui e un cîmp întins de morminte. Stop ! Au ajuns. îi făcuse gustul. lung. ca şi unele vai re care'trag înăuntrul lui Costel. cu spatele la Capelă. are şi ceva burtă. aşa cum a rînduit ea. Costel.. Pomii vin înapoi spre el. la Brăila. Pe aleea principală. spune tu drept.Costel ridică capul în sus spre aerul inert. cîţiva grăbesc spre portalul deschis. Pre a lung drum pînă Li groapă. nu se aud. care îşi caută ochilor orice distracţie. mai potolit de vrajba lui monstruoasă. în lumina mare. Groapa e în fund.. tot drepţi. lîngă groapă. îngropat tot neamul Cantileş-Itilor ! . eşti rebegit. e drept . Stă cu capul în sus. dar mai bun n u s-a găsit.. I se încălzesc mîinile pi păind fără mînuşi pe ale altora. fusese logodnica lui fiu-său. ar fi tras de la braţul necunoscutului. Se apropie totuşi.. .. Croa. Cîţiva paşi înapoia ei. Oame nii vor să apuce cît mai iute primul convoi.. pomii din mersul lor se întorc spre el. Croaaa a.. Mălina şi ea gîndeşte : ¹Frumoasă zi !" Dar o aşteaptă hetatul. pune pe cap o bat de olandă. dar lasă aşa pînă cînd ies în aleea mare. bătrînit ! . îl doare cuiul de sub bărbie. E un drum greu. L-a întrebat din timp pe Costel : Ð Ma Cost el. şi e plictisită. Aude : piuuu.. croncănitul parcă nu ies din trup şi sînge. Dacă n-ar fi fost dascălul. cîte o ruptură de litanie pe nas se pierd. cum-necum. pe şoseaua unde tramvaiele fug vii. în sens contrariu. s-a ramificat subţire în fiecare bulb capilar. va trebui să se proptească în loc pe margine a groapei.. Ð E bine ginerele ! Ð zice cineva din cei puţini adunaţi acolo. Piuitul. ridicat tir cu fir.. nu se sca lizează. păie pe creştetul chelit cele cîteva fire sure de păr.. Ð Păcat.. Ceva învolbur ează părul lui Costel. E linişte şi gol. Nu mai plînge. ca şi cum bărbia î-ar fi proptită într-un piron de lemn. îşi ajută picioarele cu bustul. Mălina urmăreşte atent cum leagă cu frânghii sicriul acum |cetluit.. Forfoteala micului grup al îngropăciunii.. trîntit. la aer.. Nu se văd . se uită la tată-su cu ceva grijă .. în faţă. o îmbraci mireasă răspunsese furios. şi linişte doreşte Costel. Sub bnh-antină părul stă neted în aerul neclintit.Cînd oare se sfîrşeşte ? Nu luase scamă momentul cu bulgării.. Zdup ! S-a poticnit într-un grumaz şi lasă capu în jos. Uneori. să nu fie păcat. Mălina gîn e un loc foarte bun acela. şi se alătură de el în locul binevoitorului care a pierit. Piuuu. S-o îngroa pe la Pătrunjel. virgule uscate. şi Costel îşi struneşte de pe acum picioarel entru mişcarea cu care. Să iei ceva ca d acasă . lov iţi parcă de muchii pietroase... Uneori însă rămîn înapoi 220 ceva. la colţ... chiar pe margine. îl ambiţionase ea. Pe lîngă gard merg mereu cu ei alături. invers acum.. Genunchii lui Costel lucrează din greu la mers.. unde grilajul de lemn al cimitirului face colţ. Costel ţine mîinile una peste alta strînse. Costel priveşte în sus. Ştie. şi atunci pomii se înfig şi ei pe loc. ici-colo. Curios ! El a văz nenumărate ori ceremonia. Nu e un loc bun. îl conduce acum cineva de braţ printre morminte : un străin. sau o iau cu ceva înainte. totuşi acum ii pare a fi fost altfel. E acelaşi iior care din nări. E linişte. îşi potriveşte picioare e. i-1 risipeşte.. vin invers. căruia însă n-ar voi să-i aju gă la capăt. Costel nu răspunde. l fund. Dascălul s tăruise . Sicriul e jos. o îmbătrîneşte. Ici-colo. nu era habotnică. chipul Anei pare mai albit.. nu se văd. din mersul mecanic. O bucată din rochia albă iese din cu tia galbenă a coşciugului. Deasupra însă e linişte.. dar acum plecaţi. cînd ei au în curtea lor. Ð Acoperă-t spune blînd Mălina. o îmbrac mireasă. la ceafă are părul alb de tot... să nu tremure. Costel se opreşte o secundă. Acolo. capul înainte. 221 Mălina era femeie înţelegătoare. Toca neagră cu crep n-o prinde..

izolat. moale. tăbliţa pe care scrie ¹Oprire" pentru tramvaie. A trecut încă o iarnă cu pa Ar fi fost şi păcat să aibă blană. Au fost la î rc să petreacă şi ei pe biata domnişoara Ana. neted în găoacea paltonului. de curînd căsătoriţi. Ceilalţi îşi găsesc loc unde pot. Nu ştie femeia asta să tacă... Pe el să nu-1 plictisească ! 223 :■<»■ 1 îi aude vorbind. în-tîrzierea. Cos tel admiră pe firele încrucişate trecerea din minut în minut a seînteii albe.. Mălina i-a şoptit că într-o strană ar fi fost şi ea. Sînt in slîrşit gata adunaţi.. ci numai onorase cu prezenţa.. descărnat. A sosit tramvaiul 12. Costel |. E plictisit de mamă-sa. singur.. departe. foarte. care are un caracter dificil.. Nu s-ar putea înturna. el. Atunc cînd cu alegerile.Să fi rămas la Bucureşti ?. Cost întrerupt din firul unui mers liberator. Ð El e bucureştean. pe cealaltă parte a stîlp ului. prieteni de-ai daca-lului. Merg în trap egal spre bolta vie pe care se profilează tramvaiele. pe dascălu' care int . nu este şi nu v a ti niciodată Co-tel Petrcscu. La Brăila. care a mai rămas cîteva minute la groapă cu ultimele darave ri de orînduit.ar vrea să cumpere flori. Sînt certa cu Nina.Costel umblă în rînd cu mamă-sa şi cu doi preoţi ce nu slujise. .. Dimpotrivă. Adică orice trăsnit ar putea schimba tăbliţa cu scrisul ¹o-prire".. De ce ? Era datoare mîna să i-o sărute Anei. Era îmbrăcat cu un pardesiu elegant. Sub boltă sînt pavil ioane mici cu flori de vînzare.. Simte că cei doi îl agasează tare. vor agasa. Da. 222 : Se opresc : Ð Aşteptăm pe dascălii'..de politicos cu. : Stă şi aşteaptă degeaba. Alta d..uă va veni şi va presară flori. . deşi de pe acum îl cam agasează babacii : de pildă. îi dă fum pe nas de pe acum. Mălina îşi ş ge nasul umezit şi întreabă : Ð Şi dumneavoastră aţi ţinut mult la biata Ana !? Cei doi sînt i de conservator ai Ninei.dascălului. gras. şi îşi aduce aminte de blană. dar nebunul acela n-a fost. cum nu se întoarce. adresîn-du-se preasfinţilor. Ce păcat de aşa nenorocire.. Altă dată !.. să le presare pe g roapa Anei... Atîtea nenorociri s-au ţinut lanţ în familia Dragu. nu frunt erg spre bolta ieşirii şi se simte fără buze. cel dîntîi. ca un ulei călduţ de candela stinsă. Cu tramv l ! Se întorc de la înmormîntare cu tramvaiul. Mălina în adevăr vorbeşte cu o pereche tînără. Simte că el acolo va fi foarte ţîfnos. Co-tcl înghite uscat numele Ninei : se făcuse nevăzută şi nu sărutase la urmă. Mor-mîntul An e acolo. Ceva se scurge in el. Nu ! Tot mai bine sa pl ece cu ei.. Mălina pîndeşte zadarnic să întoarcă Costel capul. Se duce acolo din interes. Nu mai e nimeni în jur din micul alai. fie şi cu tramvaiul. spre cimitir. Se mai simte şi tînăr.. şi cărora le-a dat în cap să vie la . Pe Costel cei doi îl agasează.... El e cu paltonul. Căci e ziuă !. înzeceşte pol mai distinsă. Faţă de atîta nepăsare. printre călători. în f stînga. Nu mai e aşa tînăr Ð observă C gînd cu mamă-sa. fiindcă e mai bun şi negru . că a Brăila îl. dascălul nu fusese destul.. înapoi. dar cu dispoziţie sufleteasca diferita. pot p eca : cu tramvaiul. Jacă şi dascălii' în grabă. dar acum* la Brăila. Adică aude pe mamă-sa vorbind cu cineva. Te pipăi la lumină de zi.. Eşti tu. Se aşează pe un loc în faţa. nici vatmanul nu-şi fixează aşa încordat privirea drept înainte pe firul şin r. Cunosc şi pe domnul Petrescu din casa Dragu. dar nu întoarce capul cu un milimetru să vadă cu cine au putut găsi de vo rbă.. vindecat de femei. în o chi o lacrimă tot sleită. aşa de treabă. Acum stă sub boltă cu faţa spre uliţa vie. Noroc că nu-1 vede nimeni. Costel acum ştie că în biserică a fost şi Lupcscu. Avea dreptate dascălul cînd zicea de Costel că e un copil ingrat. Costel se urcă repede. el va ţine rezervă cu părinţii. zice cu graţie Mălina.. ca re sa-i poată critica. Ei însă s-au gîndit Ia domnişoara Ana. îl plictisesc.. suflînd greu. e contrariat de oprire. în colţul pe care-1 face gardul cimitirului.

dar plin de aburi.. A ! Ð ţipă Mălina... părinţii se simt uitaţi . mereu în spatele lui : ce are de-a face dacă umblăm niţel pe jos. Fusese în geanta ei.Doliu. tuşesc la cimitir. care la Bucureşti şi aşa nu se a largul lui. care ştie bine că nu arc dreptate. Au plecat împreună Ð ceea ce îl lava gîndi-t r. F i au propus tramvaiul. chiar aşa de po a.. să moară aiurea. Iar nervos ! Mălina luase cu bruscheţi pălăria şi o dusese alături : după ce. doliu rc. Mălina şi-o ia asupra. .. lingă geamul deschis. Gest de zgustat. deschisese nasturele de la gît al cămăşii şi răsufla în voie. să nu stea Ia uşă caraghioşi ! Cu un oftat de uşurare al ecăruia pe seama Iui. sa te trezeşti cu el bolnav. ca se maimuţărise.. nu meschin ca noi.. înapoi... Sa-1 mute. dascălul tace îniundat. respiră adînc. Roşie pînă la urechi de nemulţumire. sa nu se prea scă dascălul.. după care privise prin geam afară. l aer. O e în uşă şi gazda băgase capul.te. Pe trotuar Costel lungeşte pasul . Alarmaţi. Costel se miră că nu mai ameţeş e un carneţel. după ce avusese pe cap atîta cheltuiala şi zdrunc in. Ce lipsă de cuviinţă ! Abia întorşi de la groapă ! Ac ureşti. numaidecît pe capul lor ! ÐPot să vă întreb ceva. Costel se ridică şi fără un semn. ei ar ii trebuit să plătească taxiul. oprit sa caute cheia uşii. Am găsit chiriaşi. şi în faţa lumii.. Ea le-a potrivit pe toate. nu vă supăraţi !.. mîhnirc. înghite în sec : tot el avea dreptate cînd la cearta despre Costel spune a nevestei că fiu-su e un rătăcit. mitocanime.. Ð Să intre mai iute.." Dascălul. întîi nu-1 găsea. e e cea din urmă. acolo. un nerecunoscător.înmormîntare după anunţul citit în ziar. Ð Mai e o staţie ! Ð persistă Mălina furioasă şi convinsă. F adevărat că ea i-a scos su I lotul dascălului cu fiu-su : să-1 ierte. Ambiţioasă.. am nevoie să ştiu da aţi ori vă mutaţi. se sluţise ru pălăria de crep. La o staţie. De la înmormîn are lumea se întoarce cu automobilul. şi Costel se întoarc pre ea furios.. Dascălul suflă mai greu şi Mălina calcă pe ace. Pe carneţel înseamnă data. Din graba coborîtului şi din năduful cu băiatul... Ð Aici s aie Costel. La intrarea casei cei doi ajung pe Costel. Să răsufle. .. Vrajba celor trei e mai muiata . aşteaptă să s urească neînţelegerea. ea merită acum ce păţe. pentru a zecea oară buzunarele. n-au nici Dumnezeu. Altfel ea a rostit destul : pînă şi hainele şi lucru ile mărunte ale moartei. dăruise coroană. toate Ie adunase întrun geamantan ce fusese al ci chiar. Costel dă drumul geamului şi dascălul. Cum de ajunsese în buzunarul stîng de la palton ! Oricît e de mic. Atunci abia Mălin anost : Ð Poftim ! Gazda era de treabă. te înăbuşeai. în tramvai era o aglomeraţie de nesuferit. fără o privire. -.. aşa presăraţi ! Rămîne apoi în urmă dinadins. aprobativ. Să vie amîn-doi la Bucureşti.. Mălina adună nişte frunze căzute de Ia coroane. carnetul putea umila haina. apoi intrase fără să mai aştepte invitaţie. îşi cercetea ză enervat. Degetul mare de la piciorul stîng stă încîrligat. dar aci. 224 ' ■ ... n-au nimic ! Ð gîndea Mălina. pătrund în camera puţin dezordonată şi oarecum îngrijorătoare în primul nt Ð deşi Ana plecase. - îl agasează însă cei doi.. deodată cu şoc ul opririi. 15 Ð logodnicul S25 Mălina îşi scosese intîi şi întii pălăria cu crep şi o pusese pe masă..Dnr dacă nebunului de Costel îi aba te să nu se mai mute Ia Br.. e un mo ment de destindere.. Mălina şi da u în pripă bună ziua de la perechea amabilă şi pornesc spre ieşire strigînd : Ð N-am ajuns ! c staţia noastră ! Costel însă pare a nu-i auzi şi tramvaiul e gata de pornire. decent.. dar necuviinţă. Mălina gîndeşte : .. Costel arătase cu un deget spre pălărie. Ţeapăn pe locul lui.. Cei doi se simt atinşi. acum. Costel se consolează din ac eea că I. grăbind să ie de Costel : căci a ce seamănă. Ea nu ţi tras in colţul lui. coboară. gîfîie mai tare. zadarnic....iih ? Ar fi alta ! Ð o strîng pantofii noi. Dascălul scosese cravata.upescu şi cu Nina au plecat dinainte. Vederea însă a cheii în nuna Mălinei îl împacă oarecît.. îl înc uiase şi îl băgase sub pat în camera cealaltă.

Mălina. Cu toate ca mutarea c ca şi făcută. Stă gata să plîngă. cum văd. ar putea locui sin gur. Pînă acu ai tot amînat cu boala. Palid la faţă. între milă şi frică.. nu poate fi niciodată. mai pe urmă ! Ð Costel concediase destul de arogant pe madam Ida. şi cînd e vorba de ea. provocîndu-l să se pronunţe.v şi". mai supuşi.... rămîne a s ea cum se aşează lucrurile.. ofensator. Nici un răspuns. Simţirea îi e neprecisă. dar şi cinci vorbea ! Ð Am spus o dată că primesc să mă mut ! Ð scanda stel. E preferabil şi natural : fi cu ci ! Altă generaţie ! Ð cum zice Eupescu. răbdător : el vrea mutare la Brăila.. Asta mai întii şi intîi. pe cînd aici. eu lesne o desfac... Dar unde stă p utarea ? Căci a spus-o : pînă nu e mutat sigur. îsi pierde răbdarea. îi mai ţin eu de vorbă pînă vă mai ieteni de-ai mei.. el nu mai stă.. să te ajutăm.. Ð O să la ocotelile mai lîrziu Ð Costel ironic şi cu raîxlare multă. Aud ca sînt ca şi mutat. fiecare silabă. n dascălul. îl tulburau dintr-o stare a lui plină de nobleţă.. ne-am lăsat casa şi treburile. pent că 15* 227 are nevoie ca cei doi să-şi continue mai departe patronajul... la început. Ð De vorba asta parca am stat noi pînă acum. Iute cum e dascălul. A u cheltuit ! Ii un adevăr pe care Costel nu-1 poate suporta. Se consultă acum cu el singur : ce face cu madam Ida ? A ici. Ð■ Ei ?. Vrei ori nu vrei ? Eu n-am nici un interes. îi era de dascălul să nu aibă criză de năduf. Cu leafa lui şi cu ceva pe lună de la ei.Mai pe urmă ! Costel conce diase pe madam Ida cu un gest din două degete ale mîinii drepte.. care de a zîmbre. căci de azi-dimi strepezesc dinţii şi el tace. Ð Mai pe urmă.. nu vrea şi nici nu poate pleca din Bucur eşti. Eu nu sînt păpuşă ! Dumneaei mi-a s să vii la Brăila. Cost el păleşte încă : se certau ca mitocanii.. dacă însă nu vrei. Ð N ! N-ai plînge acu pe deasupra ! Ð se revolta în ade-% ar dascălul pentru muierea lui. ¹Aşadar" . Măl na a aşteptat destul .. î burau de la doliu... la ureşti. ÐBinişor.. dascălul Petre.. dar răspunsul îmi trebuie chiar azi. Se întorsese spre Costel.. mergînd după ea pînă la uşă vadă ieşită. dac-ar plînge.... sa-1 uşureze de greutăţi. Binişor. punem madamei... Să fie ştiut... mă rog. Fie şi aş fără sa fie director... Numai vorba să ne fie vorbă : da sau .... Mălina se frămînta.. Mălina îşi struneşte glasul subţiat de lacrimile înghiţite şi pune ebare foarte cu rostul ei : Mutare ?. Întorsese cheia în broască : Ð■ Ei ?. cu multă răbdare.. dar se întoarce... Toate bune. Deocamdată. ori te muţi ?. dacă nu se aflau în loc străin. Asta nu mi s-a spus pînă acum. Se ţine numai pentr ştie că... Costel e logic.... Cu el însuşi. dar odată acolo. Costel arunca cuvint ele la a treia persoană. ca să-i arate ce sculă de t are : Auzi ? Haid ! Gata.. nu mut . şi pronunţînd Brăila parcă zicea Mizil. Am cheltuit. Mai pe urmă însă. nemulţumit că nu sînt mai mladioşi. Ð . vezi bine. Dascălul tăcea mult. se oţerise Costel cu o superioritate de nesuferit.. Dar ce e cu divorţul ? Cînd pleci de aici. N-am venit noi aici în zor la mort. Te descurci sing Ne-am ostenit pină aici. · ·Ð Ţi se pare.. s-ar strica tot. să regulăm cu asta ! Ð inter-\enise neaşteptat. Ð Afurisită samînţă de bărbaţi ! Ð se enervase Mălina. stau pe loc.. Ð Sîntem cu lacrimile în och i i Ð întărise Mălina. în casă. sau să se repeadă în Coste! cu vreo mojicie : Ð Costel primeşte ! Aşa e bine. socotit.. Ð Vezi ? Ð se adresase dascălul către Mălina... trebuie să fie totul regulat.. Das călul însă nu se lasă aşa lesne dat după degete : Ð Faci ce vrei şi ce poţi. Tocmai bine. după un timp. Alta e acasă la tine \ Ð Ei ? Gazda >-a dus.. Casă ?. Ð Vezi că.. . 226 . tocmai pentru că îl aprec iază la justa lui valoare.c. cu glas gros . acum se certau..Ð Tocmai bine.... cu .. muşterii sînt aici. nici de la Costel. Părinţii îl agasează. C e facem ? Ð Mi se parc că e vorba să mă mut la Brăila........ Dar acu trebuie stîrşit. să cheltuim ? Ð zise Mălina indignată. Ð Mi se pare că e o chestie care mă priveşte personal ! Coste l e nemulţumit că i se ia socoteală. Ð Gum să facem ? Ð întrebă Gostel Ia plural... Se uilâ în jur cu începutul unui fior p : în odăile astea el nu mai stă. Nu prea cuteza sa se lege de Gostel. S-ar fi legat ea de dascălul. are să fie director. Mălina are şi ea pînă peste cap.

.. vine o vreme cind a i nevoie că te simţi şeful. cu un ochi mai închis ca celălalt pe care lipseşte puţin să nu-1 închidă dinadins. Nina ?.. văzînd că mai rău i-a dat lui Costel ¹idei". te rog. Trei băieţi.. şi abia atunci îşi dase seama că Diaconescu nici na fost la înmonnîntarc. O să-mi pară rău de prieteni. N-ai putea ghici ! Eu. mereu subaltern ! Oricît ai li de bine văzut.. nu s-a mai interesat. Am sosit cînd era gata... nu-1 îndeamnă să rămînă. Deschide uşa b usc : dascălul şi Mălina vorbesc cu însufleţire. că s-au purtat ca nişte provinciali... ba dintr-un pod de casă c u multe caturi. Ce zici !. îşi ia singur pălăria. care a luat-o la el în casă şi poate că pînă la urmă... vă reculegeţi. Casa pe dinatară era inimoasă aţa incit Cosiel u se jena... unde am în vedere un post de director.. Ð Intră... Ð Nu staţi jos ? Ð i nvită cu răceală Mălina.... Ð Nu vrei să stai puţin ? Ð Costel. Am întîrziat de la cimitir . Ð Numai -ă aibă cameră liberă. bună ziua.. Costel primeşte. Despre ce ? Nu se urlau. nu glumă ! Eui Costel i se pare că spusele Iui Diaconescu îl pun în in erioritate : Ð locmai ! Eu am casă la Brăila şi părinţii mei îşi au acolo iot avutul. Eu am nevoie numai proviz u. da. Să vie la Brăi con peste ci... Diaconescu se adresa tuturor. Cei doi ascultă lără să-i răspundă. care anevoie poate păstra seriozitatea cuvenită. admite. aşa. te şti discret. aşa cum clipea eori despre Aneta. Piedici familiare.. îi zicea cumva . lireşte că nu e.iiindcă e ioarte căutată. la Brăila.Ð Toate te privesc ! Ð rînjeşte dascălul. Mălina şi dascălul tac.. Ştiu eu cum c după. Mereu. era un domn. Mergem.. carc -i aşteaptă. Aveau gata răspunsul Ð se muta. închipuieşte-ţi eau să mă exilez la Brăila. parastasele.... Tot eşti îmbrăcat.. ¹Ţîfnoşi !" Ð gîndeşte Costel cu ţîlnâ : el se poaie duce şi 1. Tur cii are miros : Ð Dar. nu dai mult pe pielea celuilal ! Iaci cum vrei ! Cum te taie capul ! Numai să te gîndeşti bine... Cînd rînjeşte d aşa. să se dumire ască. care mă ştu bucureştean. Ð Numai să strîug mina prietenului Costel. căci nu mişcă nimeni să i-o dea.. mă nun din casa.. şi încă la Brăila ? Parcă Nina pe Lupcscu.. fiindcă'i pe mine mă leagă aici toate interesele : familia neveste-mi. care mă vezi. deoarece acum. Am luat tramvaiul. pe toate le facem noi acasă. mai te răcoreşti de ... Ajunge din urmă pe Diaconescu : Ð Gata ! spune cu înviorare. Aici. Aşa crede şi Costel. Nu !. Să te gîndeşti bine... deci despre ei ! îi place că i-a surprins.tu" ? Ð E o idee î E o idee ! Eu nu pol. dar mai ales lui Costel.. bucuros ca de un ajutor. între oameni. A picat pe podele.supărare. Ei de m mă pisează cu o partidă . ită la Costel cu mutra lui şugubeaţă.. Costel a picat ca din pod .. Dia conescu !. în urmă. Eu aş crede ca niţel aer nu ţi-ar st ica. Umblăm ciţiva paşi. Ð Şi pomenile.. Iar bătea cinev a la uşă.. îmi eşti prieten..1 ocuit niciodată la hotel în Bucureşti şi nici aiurea. ce plăcere ! Părinţii mei Ð priete meu cel mai bun ! з prezintase Costel. căsuţa ele zestre. cu t ot rostul Ð schimbă vorba Mălina. la biserica noastră.. care aproba din cap : el pricepe. să n te trezeşti cînd ţi-o ii lumea mai dragă. că aşa sau altmintrelea. Noi sîntem ca 1 raţii.. şcolile băi eţilor. Morţii cu morţ secundă de ezitare. 228 îşi amintea de Nina atunci. Spuneţi-i lui madam Ida. Diaconescu salută cuviincios şi indiferent pe cei doi pro-\indali. 220 Ð Vream să vă spun că eu mă duc sa văd de cameră la fosta mea gazdă.. Ð Doamne f ereşte ! Numai să-ţi strîng mina.. Din pragul săliţei se înapoiază. drept pe spate şi s-a aşezat bine jos. Prezenţa lui Diaconescu. că-ţi pică pe cap ailaltă Mălina. adică mai ales de ine. vorbeau înţeleşi todată cu vrajbă. am eu e rosturi. să vă liniştiţi... dacă vrei. fiindcă. dîndu-şi drumul. dacă ai vrea să ieşi cu mine. Am avut destule pierderi în familie.. spre o casă unde am stat eu ani mulţi cinci nu eram însurat şi unde vreau să închiriez iar. Ð Am venit sa mă scuz. la poliţie : cum ea 1-a cerut martor : ca soţ.... ii judecător bun. Fiindcă nu e divorţat ?. Dar de ce espre coroană... Şi parcă ar vrea Nina să se întoarcă la el. deodată. Probabil mndam Ida. în Capitală. Costel ar dori ca cei doi să fie foarte îndatoritori cu Diaconescu.. îl opreşte de la aprecieri.. Repede să-1 primească....

E un ¹du-tevino". Ia ferestrele casei. nu m-aş mira ^ă vina după mine ia Brăila. Ceea ce a fost şi va mai fi. Calea acum. El oricînd poate transcrie divorţul.. Pot veni direct. nu-1 întreabă. .. în Lupescu da. îl ustură t e... daca tot a luat drumu l.. puteai închipui.. pune întîi tocurile pe asfalt. slava Domnulu i.. deoarece nici un alt scop nu-1 atrage. putinţele mediocre sar putea dezvolta prielnic.. tug. ho-ţule !" Poate că nu era momentul. tot clipise din ochiul sting : Ð Şi dacă te urmăreşt asta. scu. ceea ce îl intimidează oarecum. Eosta mea nevastă n-a admis niciodată ca să tic despărţită de mine. Ce nu face gazda mea veche pentru mine. în casa Dragu a conversai destul.. mai bine in tru să termin.. Ei însuşi pare a fi uitat că a locuit mai îna nte în casa asta.. fata bog familie. lat. cu dans şi conversaţie Ð lui nu-i place dansul. cu toată laba. Amînă totuşi vizita de închi iere. nu. chiar odit cum eram. aşa îneît fruntea stearpă capătă încreţitura unei preocupaţii.. pînă la urmă. stil vechi. e obosit : degeaba ar veni Nina după el. pă un evantai mic de pene de păun.. în privinţa asta. dar încă acum.. uşor tărăgănat. Diaconescu nu-1 aprobă.. care cunoştea casa. funcţiona r superior la bancă. în faţa lui Diaco nescu insa. Costel se uită. Obrajii puţin supţi şi gu umbra neagră a unei mici mustăţi trage o dungă neaşteptată în latul figurii. dar Costel. Ceea ce a fost cu ei. 2'M Ð Am ajuns ! Erau în dreptul unei case cu etaj şi mansardă. Sînt plictisitoare corvezile astea de doliu... Nu-i vorbă.. din discreţie sau din lipsă de curiozitate. el va fi în societatea per soanelor celor mai de seama.. ca toţi cei din bandă Ð va fi un dansator de elită.. dar eşti nevoit să le pui la adăpost.acolo. Nu te poţi supăra. Ð ! N-am nevoie. neastîmpărul Ninei atunci cînd e cu el la un loc. Apoi se îngrijorează : la Brăila.. Scandal ! R epede întoarce cealaltă faţă. să vadă dacă pe vreun geam există bilet de închiriat.. Ce sa fie ! El nu e divorţat. Diacones cu ar ii vrut să clipească iar ochiul : ¹Gazda. Diaconescu. Acum în să există unele motive pentru ca să mă depărtez. cum îi trebuie lui . Crede că va putea deci frecventa societatea cea mai bună. Neputinţa ei de a-1 suporta.. Costel acum îşi zice că. . Cum de zece ori s-a întors la el şi iar a plecat şi şi-a luat cîm pii. Cu haine noi şi cravate frumoase.. ştia că acolo unde e lipit anunţul. va trebui să spună că nu-i convine. Sau atun ci de nevoie să închirieze pe o lună salonul. Cosiel se uită îngri jorat. Ð Ne despărţim.Auzi. îl rec agitaţia. Ce c de făcut ? Ð■ Perfect ! Perfect ! E liberă camera cea mai bună pe care am mai văzut-o. se gîndeşte la candidatura urmărită de mult de Mălina. cele cu care dascălul avea numai raporturi de alaceri . Ð între noi. î gînd se socoteşte că va trebui să stea la hotel.. cu sprincenile niţel urc ate.. Nu înseamnă că n-am să re viu Ia Bucureşti... O partidă strălucită. acasă.. Glumea sau cum ? Costel renunţase a limpezi : Nina ar uncînd în el cu vitriol ?. idee ! Nina ! Şi mamă-sa. tot la mansardă. şi Diaconescu cred cu putinţă ! Rîde în el.. Şi unde sa mai meargă acum cu Diaconescu ? înapoi. aproape că nici nu exagerează.. .. nu-1 contrazice.. Porneşte înapoi spre casă. îl unoaşte îndestul. Mă urmărea. Vine nevasta la bărbatul ei î 231 I E urcat pe picioroange. Sînt ca şi despărţiţi. Iar conversaţie. Dacă ar vedea unul ia mansardă. din fericire însă danse ază bine. dar eu aveam sentimentele mele. în plină inflaţie de valori. Evocă ce ar fi atunci cînd Nina ar veni după el la Brăila. Diaconescu a cotit pe o s tradă.. obligaţiile mele. Ia Brăila.. c salonul cu două paturi şi chirie dublă. ca să z c aşa.... -ar potrivi tocmai bine pentru ceva provizoriu. ia seama la vitriol.. la uşa de intrare. La cafenea nu se poate : Ð Ai dreptate.. Lui Costel îi sc cum mîinile după o bară. Merge cu tendo anele întinse. Bilet de închiriat era în adevăr unul.... ar fi poate nimerit să se înţeleagă cu privire la camera. Nina. Trecătorii rari întîlnesc cu privirea un domn în negru. Pus într-o atmosferă potrivită. apoi pliciuie talpa pantofului ele lac. Intri să aranjezi cu camera. O uşă i se închide şi i se deschide în nas.

El o ocrotise. fie ca să plece iar.. fată de familie. cum pasul nu-1 asculta bine. In dr eptul clădirii locuite de Aneta. aşa cum trage c alul la . fireşte. un oraş de port e ca şi o Capitală . o umbră numai. oraş mare.Mamă-sa adesea şi chiar acum în urmă vorbea misterios de o partidă. ca şi cum l-ar cunoaşte. cu plecare a. acum în urmă a cumpărat un vaporaş şi e arma . desigur. boa la. Costel stă încă pe loc .. cu proptele. ca lcînd ca pe ochi. în urma lui. pe un timp. Dar va vrea Mălina ? E supărată pe ci. îl glodeşte un : decît să se întoarcă direct acasă. i agine nestabilă însă. dar îşi face omul de cîte un pri eten o idee prea bună. E probabil că-1 ştie de pe timpul cu Nina . al cuconiţei pe care o lăsas ofluză la chioşcul de ziare.. nenorocirile. Biata Ana. Costel pusese capul în pâmînt şi. căreia i se amesteca clişeul mai proaspăt.. ca să treacă mai iute de o casă care îl compromitea. şi de a ceea tocmai nu putea să-şi amintească de fiecare cuconiţă şîc cc-i fusese prezentată. totuşi . uscata şi tristă. îşi caută un sprijin : Mălina ştie s buri de astea. Ea ieşea în oraş după tîrguieli şi îşi jurase să se odihnească după o noap ai ales că era cu gripa pe ea . Un fel de Maslova şi Nehliudov in versiune proprie. Se ferea de el. nostimă.. Ð va sta rezervat. o apărase pe cît putuse. La Brăila.. şi e mai ales portul ! Vapoare . şi parcă stă un minut pe loc. Desigur. fără a-şi da seama că ceea ce 1-a oprit e obosea a. Dacă te ghideşti. ca funcţionar Ð ca şi director. ca să aibă o atitudine fiindcă n-a rec unoscut-o. gata să-1 răstoarne. totuşi un client pierdut.N-o poate saluta. O slujnic El e în doliu.. Şi ce deşteapt n ! Cum ştiuse atunci sa intre în vorbă. se închipuia acum în mintea lui Costel.. La prima ocazie. multe vapoare. Lipsa de memorie e un defect. El va fi la Brăila venit ca mus afir. toc mai însă fiindcă e un vad comercial. iar prietenii lui rămaşi la Bucureşti. c în dreptul chioşcului de ziare şi doamna se apropie şi ce re un timbru poştal oarecare. Avere şi situaţie. Dată iiind împre urarea.. după ce Nina va li făcut scandal. în dreptul Poştei Centrale se opreşte. ea s au ci. Adică chia r mai bine fără de prieteni .. care i se aşează o secundă subpleoapele umezite... Ana fusese fată bună.. Plecase la timp biata Ana.. la prima caienea. se trage de o parte. pe cînd ceva îi strîngea gîtul uscat. la întîmplare... k 233 Era nostimă doamna. ca să curme situaţia penibilă ! Piciorul sting îi ardea ca focal . pe cînd toate. să nu-i fie piedica în drumul nou ce i se deschide. grăbea cu gîtul înainte. El era eroul zilei. Panaiot a iost întîi băcan. apoi angrosist. O cuconiţă trece. Va mai vrea fata armatorului? Da ! Va vrea încă mai mult după ce va fi văzut pe Nina.. judeeîndu-i arhitectura : frumos ! Se uită peste drum la Casa de Depuneri : frumos ! E Capitala. Gîtul uscat şi piciorul care-i ardea ca jarul ! Se va opri în dr um. sînt clădiri frumoase. Trecu totuşi pe lînga două altele şi. o doborîse. cînd se dau în casa Dragii baluri în cinstea logodnei lor. îl saltă. a cunoscutundeva în lumea bună şi a uitat-o. el.. Primise mutarea provizor iu. La Brăila va fi toarte prevăzător în alegerea prietenilor. ceva omenesc.. atunci cînd ca vroia să-1 abordeze. ultim model. nu însă aşa de nostimă ca Ninon. să nu-1 supere. pe cînd în minte avea pe Ninon.. Căci Nina totuşi va veni. Piciorul stîng c aşa fel încordat în talpă... . ar fi fost datoria lui Diaconescu sa-i propună. 232 închipuirile merg călare.. bucureş-tcanca elegantă şi distinsă şi a ată de ci. pentru interesul carierei. porni totuşi. îneît abia îl po une pe asfalt. la prima bodegă. aşa cum o văzuse la prima lor întîlnire .. Memoria îi joacă feste. dar fără de noroc .Dar va mai vrea o are fata lui Panaiot să-1 ia. .. Nu e totuşi per-lect convins că va fi provizorie plecarea aceea de care abia acum începe a se convinge. mai bine ar fi plecat cu Turcu undeva. te e chiar o cunoştinţă de care nu-şi aminteşte. de la distanţă cu toată lumea.. femeiuşcă se întreba ce era cu tipul şi dacă nu scă cumva un chilipir. Se uită la edificiul Poştei. care-i aparţne şi pe care o părăseşte de bună voie. mai de mult. se va înapoia la Bucureşti ca director. dar tot a prins despre cine anume vrea să spună : fata lui Panaiot. e un client pierdui. căci c acum în relaţii cu cele mai bune familii. la prima lor întîlnire. pentru interese. transit. să-1 încurce ! De ce nu se urneau de pe loc. Acasă îl aşteaptă doi inşi bosumflaţi. de aceea ia drumul cel mai lung. cu venirea.

. La Brăila mas era şi o altă chestie delicată : părinţii. La Brăila va trăi cu mult calcul. nu era nimeni. ţeapăn. va pleca acasă. îl vedea plccînd şi nu ştia ce trebuie să facă : cum o să-1 întoa u Costel să-i ceară socoteală !. în alt fel decîi ei. Adică se obişnuieşte : îşi tea cum găsise atunci pe dascălul Petre cu un fost primar şi doi deputaţi.. mai jos în grad ca el. Ð încă un ţap. la un ¹Roşiori.. murea. 'Lotuşi. plătea pentru .. Un funcţionar important de la o bancă. fireşte. 234 Se obişnuieşte. . nefardată. fără a se lămuri. Afaceri ca cea cu Aneta nu se vor pomeni la Brăila . domnu' Costel. cînd au acum cîte o vorbă îndulcită." din Brăila. dar cu toiul în.. domnu Costel ? Ð Singur azi ! A m nevoie de linişte. e ţinut să fie rezervat : Ð Banca. mîhnirea. nu se obişnuieşte. singur. Toţi în jurul lui : Ð Singur. în pr ovincie se flă tot. unde părinţii ii aşteptau nerăbdători. plătea alta dată. Linişte. Ð Bietul băiat.. cînd unul. Dar nu putea conta pe Nina. care fusese un mariaj briliant. în felul lui.. spre ieşirea ca n grădiniţa .. .. . care se lansase. poposi la . părinţii lui av eau cunoştinţe bune. 23S Buni. distinsă. coane Costel ? ~~ Da ! Să ia ţap. de căinţă pentru memoria Anei. va frecventa numai loca lurile mari. Pusese regala pe masă şi trăgea de vetul murdar. în Capitală. Picioru l acum se dezmorţise. îşi găsise echilibrul şi pornise drept. e ca un templu Ð o vorbă de zile mari a directorului. atîrnat pe braţul stîng : Ð Chiar dacă nu se întorcea acu. Ie da revanş .. Ana lusesc altcev a : o faptă a lui sufleteasca. coane ! Nu ! Nu va mai bea o regală . fiindcă timpul era încă frumos. căci în aşteptare mînia lor se muiase şi. e dihnit. La Brăila toata lumea va şti. acolo nu c ca aici. Poate mai vine înapoi.. era tocmai cum trebuia. marchiza.. mai e vorbă. evident. că .. pentru a l i la înălţime. dar el va sta în rezervă.. o binefacere. El era gazda lor... ajunsese.. Avea părinţi b ni. cu regala în mînă. Ð . credeam ! Ð Poţi să-mi aduci o regală. şi el nu e slujnicar..grajd.. nici chiar o sardea : un fel de post. de care va profita. dar începuse a-1 durea capul : cimitirul. De ce pli ctisiţi clienţii silindu-i la con. sau poate chiar şt ie. a părăsit-o pentru Ninon D agu Ð Dragu cel de la Sfatul negustoresc. coane ? Ð Nu ! Nimic. poate că şi bere a pe stomacul gol.... fireşte ! în grădiniţă va avea linişte. desfăcut din pricina scandalu lui Dragu.. ^ Ð 'Ţelcs..le profesor. De pe treapta scăriţei care din bodega cobora în g elnerul.. Chiar Nina. iar me e nu fusese ridicate. Doamne fereşte. Ð■ ofta Mălina. Peste puţin Ic va fi iar musafir. în adevăr..Roşioru". de supărare. Totuşi nu va gusta nimic.. altă situaţie ca înainte. domnilor. chiar particulară. chiar Nina la Brăila va trebui să fie rezervată.Roşiorii" da drept în uliţă.Ð Se dă el pe brazdă. La Brăila.su-maţie ? Ce e porcăria asta ? Ð Scuzaţi. că el a părăsit pe dama în gri. cu proprietăţi în Popa Tatu Ð.. la milimetru. pe un scaun cu piciorul odihnit. Ei au mai modeşti. de adio.. Ð Un ţap. Ð■ Ce bine o să-i placă acasă Ð insinua dăscăliţa.. Ð îl aşez eu la şefi aşa ca să-i fie rijoraţi de întîrzierca fiului regăsit. ocupat să-şi dezm orţească piciorul cu pricina. Aşa cum o zărise la cimitir : în negru. soţie (. C u ea trebuia să te aştepţi la surprize ! Nina. cu un ţap de bere sfîrşit. Costel se desprinsese de pe scaun. în grădiniţă.

z (a lui e la fel). dame di n cea mai buna societate. Pe dascălul Petre î tămîia puţin. nr.. să mai stea la aer. parc a-1 vedea : talia zvcltă. El nu va putea locui cu ei în curtea bisericii. nu-1 saluta . înainte de plec area lui la studenţie.. o mustăcioara subţire mătasă de porumb care dezmierda macul gurii. cu săgeata rară a unui automobil. acolo mai jos. dibuia pe-aproape. adică nu răspundea la salutul lui admirativ.. De ce ? Ð■ Foarte simplu . . sau de unde lipseşte fiinţa ci măruntă. c Capitala ! îl aşteaptă însă o provincie de rangul în şi acolo. Altlcl.. aerisită. cu jucăria mecanica a tra mvaielor. la Brăila. provincia într-un fel e mai aristocrată. Simte d esluşit în acel moment că va pleca la Brăila. ca fizic. E oraşul lui. Va sta deci separat şi va frecventa lumea bună pe care dascălul o vedea numai la biserică şi la alegeri. răsfăţatul Brăilei.. nu dame ca în Bucureşti. care-1 goneşte spre un adăpost. Pe loc în dreptul fri zeriei. Era preocupat. oraşul. îi ve neau iar în minte părinţii. O ia înapoi spre Poştă ioarele îi sînt acum deopotrivă de grele. pe atunci licean. Numai cîţiva paşi mai sus. Mai bine păgubaş decît să pierzi un client bun. în chip mecanic. îşi arunca hii în oglindă.. Ifosul ! Costel simţea că va trebui să-şi cultive ifosul. îl găsise. însetată.. îşi închi puie pe Mălina rostuindu-i în odaia golita. o doamnă elegantă îi p îi chiar dase semn că-1 place. Pe Mălina o va împăca cu o sărutare. Dascălul însă trebuie să se ocupe stăruitor de postul lui.. Va sta deoparte. pentru motivul ca nu-i fusese prezentat.. celălalt c el ! îşi aminteşte de ifosul aceluia. căuta în minte un model. Stă din nou pe loc. şi imaginea lui se suprapuneau : el e celăla ll. Arc părinţi buni... aşezat cu mîinile e harnice şi vii.dumnealui. dar nu-i venea în minte pentru moment. era la Brăila un director Ia Prefectură care purta un nume la f el cu al unui fost ministru. Costel îşi scosese pălăria şi îşi trecea degetele prin par în faţa zii (părul castaniu-închis şi. mai ales ifosul. im aginea tizului de ministru. o situaţie de primul rang. nu şi chipul lui. C oli N-T» . El îşi părăseşte cariera.9m.. pieliţa albă-ro. să n-o lase moale. umbra aspra.. în oraş. din oboseală sau poate fiindcă îi c greu sa se întoarcă în subsolul unde a rămas umbra chinuită a Anei. o luase spre casă. în provincie nu se zice g arsonieră. n-ar fi vrut parcă să se întoarcă acasă . înfomet ei. ls. N ge numai cu vorba. şi succes la dame. FINE 23fi Redactor : MĂRIA BANULKSCU Tehnoredactor : ION TUDOR tipar 15 A... Trccînd pe lîngă frizerie... dar nu văzuse decît luciul sticlei. negruie a mustăţii nerase).. domnu Turcu.. Ana cea bună şi răbdătoare sus.. ca purtare .. Ridică pleoapele îngreunate şi priveşte : Piaţa tului i se aşterne dinainte. deasupra gurii. fie ea cît de Domnească. el face un mare sacrificiu. îi dibuie acum prin trup un somn cotropitor. Costel. un culcuş proaspăt. va avea apartamentul lui. Dar ce va zice stăpînu' ? Costel.. a nu se pierde din vedere ifosul ! Straşnic ifos ! Pe el. Nu era însă nici una ca Nina.