You are on page 1of 23

UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA FACULTATEA DE DREPT

AUTOVICTIMIZAREA
Coordonator: Lect.dr. Maria Ioana MICHINICI

St den!i: Ion Anca Paraon Anca Va"i#ac$e %o&dan'I #ian An # II( )r *a %+ IA,I -./-

1

„Mintea are propriile ei ascunzișuri în ea însăși, poate face un rai al iadului și un iad al raiului” Autovictimizarea John Milton
reprezintă un proces prin care întreaga agresiune a unui individ se

răsfrange asupra sa. Această agresiune nu trebuie privită însă ca reprezentnd o violență fizică, brută, decât ca finalitate, ca efect, ea îndreptându-se mai degrabă spre un tip de violență care pornește din psihicul, din interiorul victimei pentru a se răsfrange spre imaginea ei asupra sinelui și mai apoi să fie transmis spre gesturi către ceilalți. Acest comportament autovictimizant cuprinde două dimensiuni, una care se materializează asupra comportamentului față de cei din jur, oferind astfel premisele unui comportament deviant, infracțional și, o a doua dimensiune, dimensiune ce poartă asupra propriei persoane și care poate duce până spre sinucidere, ca formă finală și absolută de agresiune asupra propriei persoane. ictimele autovictimizării însă nu pot fi numai cele asupra cărora s-a răsfrans inițial un comportament agresiv !victima ca entitate, parte a unui raport juridic penal lato sensu" ci și victima din perspectiva infractorului, victima-infractor sau infractorul-victimă.

Predispoziții pentru autovictimizare:
 persoane abandonate !vârstnicii din azil, orfanii, divorțații"  persoane care au suferit traume fizice sau psihice !victime ale infracțiunii, ale abuzului familial, abuzului la locul de muncă"  instabili psihic !bolnavi mintal, persoane care nu fac diferența dintre realitate și virtual # $%,& , cărți"  persoane cu tulburări de caracter și deficiențe afective  persoane aflate în situații precare  persoane cu handicap  persoane susceptibile de discriminări  persoane care fac parte din armată 'fectele psihologice e(plică ce implicații pe termen lung pot avea agresiunile manifestate asupra victimei, și ce consecințe va avea răspunsul victimei la aceste traume și comportamentul ei asupra societății.

2

Autovictimizarea care conduce spre un comportament infracțional
„Orice infractor înainte de a deveni criminal e o victimă; dacă nu în ochii societății, atunci în ochii săi. El trăiește anumite experiențe negative, suferă anumite traume ceea ce îi poate determina agresivitatea și spiritul răzbunător, crezându-se îndreptățit să acționeze împotriva societății” )ans on )enting - *%riminalul și victima+
'volu,ia socială și progresul tehnic, oportunită,ile oferite de statul democratic și competivitatea pe care economia de pia,ă o presupune, au influență asupra nivelului de trai și de stres pentru societate, în special asupra celor în căutarea identității sau a unei vieți mai satisfăcătoare. -intre cei care au reprezentat categoria victimelor din raporturile juridice de drept penal conflictuale, e(istă însă o parte care datorită anumitor circumstanțe care țin de educație, mediu social, dar mai ales datorită acelui eveniment declanșator, fapta prevăzută de legea penală, ajung ca urmare a diferitelor efecte să comită la rândul lor fapte prevăzute de legea penală. .e pot distinge efecte care pot fi înglobate în mai multe categorii , însă toate se regăsesc în marea sferă a psihologicului, sferă care include dereglarea percepției, a memoriei, a gandirii a activității și a voinței.

Dereglarea percepției în
hiperestezie - sensibilitate e(agerată, victima consideră ca fiind dăunători anumiți hipoestezie - diminuarea sensibilității, victima nu reacționează decât la stimuli deosebit iluzii - percepția falsă a unor persoane sau obiecte, e(. victima are impresia că o halucinații - perceperea ca e(istente a unor fenomene ine(istente în realitate, e(. victima

stimuli normali, e(/ reacționează violent la un gest inofensiv al unei persoane  de intenși, e(. nu are nici o reacție la un act de amenințare  anumită persoană e agresorul  are impresia că aude, vede, miroase lucruri ireale

3

Dereglarea memoriei în
amnezie - uitarea evenimentelor dureroase, neplăcute hipermnezie - e(citație e(cesivă a memoriei, își amintește lucruri negative trăite, care hipomnezie - diminuarea capacității memoriei, uită anumite aspecte care nu ar trebui paramnezie - disociere temporală, spațială, personală, victima nu mai face legătura între confabulație - victima adaugă inconștient date ireale, completarea realității criptomnezie - uitarea unei activități derulate de subiect, nu-și amintește anumite ecmnezie - aducerea în prezent a unor amintiri, crede ca anumite fapte trecute se petrec

  ar trebui uitate  uitate 

eveniment și loc, spațiu și persoane  

comportamente  în prezent

Dereglarea gândirii în
obsesii - anumite evenimente revin în mod deranjant, lucru conștientizat e(acerbarea gândirii - creșterea ritmului ideilor încetinirea gândirii # face asocieri într-un ritm lent, nefiresc delirul e(pensiv - devine grandomană, își atribuie calități pe care nu le posedă delirul depresiv - se învinovățește, se consideră inutilă, săracă, bolnavă delirul paranoid - are impresia că e vizată de o conspirație, persecuție, presiune de

     

influența, de victimizare

Dereglarea afectivității în
depresie - suicid, autoînvinovățire an(ietate - neliniște afectivă euforie maniacală - e(agerat de veselă sau nefiresc de tristă fobie - teamă sau repulsie față de anumite persoane, lucruri perversiuni afective - refle( afectiv invers/ e tristă când trebuie să se bucure, e pasivă

    

când ar trebui să se manifeste afectiv

4

Dereglarea voinței în
comple(e - de inferioritate, de superioritate, de vinovăție, erostratic frustrarea - e(trapunitatea/ devine agresivă cu cei din jur, intrapunitatea/ devine devierile de comportament - respingerea se(ului opus/ misandrie sau misoginie, izolarea mizantropie, irascibilitate, instabilitate, susceptibilitate/ inclinație spre supărare,

 

autoagresivă, impunitatea/ nu culpabilizează pe nimeni  socială/ negative0 %a e(emple de persoane predispuse a avea dificultăți de reintegrare după e(periența șocurilor, poate fi cazul soldatului reîntors din armată, care, involuntar, deformează realitatea și se crede pe picior de război, înconjurat de dușmani. Acesta poate prezenta dintre efectele e(puse mai sus, dereglare de memorie !hipermnezie, paramnezie, ecmnezie", de gândire !obsesii, delir paranoid", de percepție !hiperestezie, iluzii, halucinații". 1n alt e(emplu ar fi cel al soției maltratate de către soțul său, care nu consideră că este incorect tratată, ci se vede ca educată, corectată de capul familiei. 'a acceptă autoritatea lui, consideră că este pe drept pedepsită, nu își culpabilizează consortul și îi caută scuze și motive pentru comportamentul lui, motive care țin de ea și de imcompetența ei ca soție. Aceste victime pot prezenta dereglări ale percepției !hipoestezie", ale memoriei !hipomnezie, confabulație", ale gândirii !delir depresiv", ale voinței !comple(e de inferioritate, frustrare prin impunitate". 'ste posibil ca o persoană susceptibilă de discriminări, chiar și fictive, pe temei de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, orientare se(uală, convingeri, vârstă, dizabilitate, boală, etc., să se considere ținta unor priviri jignitoare, insulte, refuzuri, interziceri sau atacuri de orice fel, devenind ostile față de societate. &otodată aceste persoane se pot autoînvinui și închide în sine, ele putând prezenta semne ale dereglării percepției !iluzii", memoriei !confabulație", gândirii !delir e(pensiv, depresiv, paranoid", afectivității !depresie, an(ietate", voinței !comple(e, frustrări, devieri de comportament". &oate aceste dereglări și e(acerbări ale gândirii, iluziile, obsesiile, halucinațiile, sentimentele de nesiguranță și teamă, răzbunare și dispreț, imposibilitatea uitării evenimentelor neplăcute, transformă individul într-o bombă cu ceas. 2ricând este posibil să e(plodeze, în cazul în care ajutorul întârzie sau
0

instrospectarea e(agerată/ închiderea în sine, hiperemotivitatea, trăirea continuă a propriilor amintiri

Mihai Adrian )otca, Protectia victimelor – Elemente de victimologie, 'ditura %.). 3ec4 , 3ucuresti 5667, pg 068,067

5

nu e de ajuns, capabilă să e(teriorizeze haosul din interiorul său, să-l materializeze într-o violență asupra societății. .e poate ca o tânără să fie abuzată se(ual de un membru al familiei !supusă violului, incestului, pro(enetismului" în repetate rânduri, astfel încât, pe parcursul maturizării se obișnuiește să fie tratată în acest fel, să accepte manifestările anormale, să se resemneze și să considere că nu merită ceva mai bun, să creadă că nu e capabilă să își depășească condiția. 'a își poate dori să fie folosită, abuzată și maltratată, deoarece, în caz contrar, se poate considera nedorită, insignifiantă. 'a poate prezenta dereglări de percepție !hipoestezie", de memorie !amnezie, hipomnezie, criptomnezie", ale gândirii !delir depresiv", ale afectivității !depresie, an(ietate, euforie maniacală, perversiuni afective", ale voinței !comple(e, frustrări, devieri de comportament". 9a fel este și în cazul celor care fug de acasă pentru a rătăci anevoios prin lume, fără ajutor și confort, pentru a suferi, îndura și răbda greutățile în cel mai drastic mod, deoarece se consideră nedemi de lucrurile materiale pe care le-au moștenit sau le-au agonisit mult timp, pentru ca în final să nu se bucure de ele, să nu le ofere nici o satisfacție. :n cazul adolescenților, aceștia se simt neiubi ți de părinți și consideră că tot ceea ce le oferă părinții lor nu înlocuiește iubirea pe care trebuiau să le-o ofere și cred că ei sunt singurii responsabili pentru acest comportamentu din partea lor. :n cazul celor care se crucifică, de obicei răspunsul la întrebarea +de ce;+ este o idee religioasă e(tremistă. Aceste persoane consideră că s-au născut, trăiesc pentru a slăvi, suferi pentru divinitate, considerându-se nedemni de a e(ista fără să treacă prin aceleași suferințe ca și idolul lor. Aceste persoane se depărtează de realitate, resping cele mai normale nevoi, trăind doar pentru judecata din viața de apoi și minunățiile promise, purificându-se prin suferință.

6

Sinuciderea –formă a autovictimizării
„Nu există decât o problemă filosofică cu adevărat importantă:sinuciderea. A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei”
Albert %amus, *Mitul lui .isif+ :n general, agresivitatea se manifestă ca urmare a interacțiunii dintre două categorii de factori/ impulsurile latente sau manifeste din interiorul nostru și reacțiile stimulative din e(terior. %ând forța agresivă acumulată în interior se orientează spre persoana care a produs-o, aceasta se transformă în autoagresiune. Autoagresiunea cuprinde atitudini, acte, fapte, manifestări de agresivitate și violență față de propria persoană și cunoaște o gamă variată de comportamente care culminează cu sinuciderea. .uiciul are la bază dezechilibrul între forța și semnificația stimulilor interni, respectiv e(terni și modalitatea de răspuns a persoanei, deoarece studiile arată că sinucigașul o face din cauza cuiva sau ceva cu care nu a reușit să comunice, să relaționeze și acest fapt i-a blocat în mod tragic flu(ul e(istențial. %ând e(primarea acestui conflict se face în interior, are loc suprimarea eului, respectiv sinuciderea. %auzele sinuciderii sunt biopsihosociale și țin de structura personalității și de dinamica societății.2 consecință a autovictimizării care are drept finalitate un rezultat fatal se regăse ște în sinucidere. Aceasta este considerată a fi o adevărată boală a civilizației, ea implicând o abordare multidisciplinară, antropologică. A muri reprezinta un act pasiv, un om moare din cauza unei boli, a vârstei înaintate, a unui accident, dar cauzele în acestă privință sunt unele obiective. 9a polul opus se află a se sinucide care este fără doar și poate un act activ, omul este conștient de gestul său, de semnificația acestuia dar mai mult și de altfel cel mai important aspect, este vorba de un gest dorit. 5 .inuciderea reprezintă o problemă e(istențială majoră, prin dimensiunile sale esențial subiective și de altfel, o enigmă și un parado( deoarce e(pimă un eșec e(istențial, înțelesul gestului în plan simbolic receptat de cei din jur fiind reprezentat de neputință, de încetare a unei bătălii, de capitulație în fața greutăților vieții. <u sunt însă de neglijat și celelalte aspecte de ordin afectiv, social și economic, estimându-se că e(istă
%ălin .cripcariu--„Suicid și agresivitate-contribuții la studiul medico-legal psihiatric al suicidului” 1niversitatea de Medicină și =armacie >r.&.$opa ?ași, 0@@7,
5

7

costuri de miliarde de dolari anual, rănile autoprovocate, de cele mai multe ori necesitând un efort financiar și uman important !doctori implicați în procesul de tratare, medicamente, costuri privind deplasarea echipelor de urgență, împiedicând poate într-o anumită măsură salvarea altora implicați în acciente sau care suferă de boli grave dar care nu își permit sau nu primesc la timp ajutorul medical necesar".A $erspectiva istorică ne îndeamnă să privim acest fenomen ca fiind unul care a apărut nu odată cu umanitatea. 2mul primitiv, atât de preocupat să își salveze de cele mai multe ori viața și care înfrunta la propriu vicisitudinile naturii și furia animalelor sălbatice nu deținea această perspectivă, atât de des întâlnită astăzi, a autoanulării e(istenței ci doar un instinct de conservare atât de comun tuturor ființelor viiB. $entru civilizațiile antice viața trebuia să reprezinte un rezultat pozitiv între satisfacții si insatisfacții și era strâns legată de demnitate și rațiune. $entru greci, sinuciderea reprezenta un act ticălos, de sfidare a zeilor deoarece omul era considerat a fi proprietatea zeilor și pe cale de consecin ță acest act atrăgea mânia zeilor asupra cetăților motiv pentru care sinucigașii erau înhumați în locuri ascunse, în afara cetăților și fără a le fi oficiate slujbe de înmormântare. =ilosoful grec $laton, dezabroba și el, alături de lumea elenă acest gest, însă admitea e(istența a trei e(cepții/ condamnarea !celebrul caz al lui .ocrate care a luat cu mâna sa cupa de otravă pentru a nu fi trimis în e(il, și apărându-și în acest mod demnitatea", boala foarte durereoasă și incurabilă și starea de mizerie sau rușine în care se află persoana. 9umea romană privea această problemă într-un mod mai tolerant, ei considerau că e(istă o justificare dacă, cel care se hotărăște să își ia via ța are drept motive dezgustul față de viață, suferința la moartea unui fiu, idioție sau sărăcie de duh, bătrânețe și nu în ultimul rând salvarea onoarei, în acest sens e(istând numeroase e(emple de demnitari care s-au sinucis. .ingurii cărora le era interzis această practică fiind sclavii. :n ordine temporală urmează perioada 'vului Mediu, perioadă care a fost marcată profund de fenomenul creștinismului. Actul sinuciderii a fost interpretat în perioada respectivă ca fiind unul cu totul irațional și condus de forțe demonice . &otuși Anglia, este țara în care s-a făcut distincția între cei care se sinucid ca urmare a unor maladii mentale- non compos mentis și cei care se sinucideau din alte motive, cei din urmă fiind considerați a fi trădători ai propriei persoane-celo felo de se. .inucigașilor le erau aplicate pedepse patrimoniale, le erau confiscate averile iar întreaga famlie era supusă oprobriului public. %a urmare a acestor măsuri au început să apară abuzuri, având în vedere că cei care beneficiau de bunurile confiscate erau pastorii. Astfel în anumite cazuri se treceau în mod evident ca fiind cauză a morții sinuciderea și nu cauze naturale sau accident. Au e(istat însă și abuzuri de partea cealaltă, cazuri în care era evidentă dorința de suprimare a vieții
-oina Ștefan #.ăucan, Aurora 9iiceanu, Mihai ?oan Micle-”Abordare psihosocială a sinuciderii ca formă a violenței”Anali ă !ocumentară, ?nstitutul <ațional de %riminologie, 5668 B & 3utoi, . ?ftenie, A 3oroi, A. 3utoi –„Sinuciderea un parado". #onsideratii psiho-sociologice, bio-medicale și $uridice”, 'd. Științelor medicale , 5665, p. 0C, 0@
A

8

dar statutul social și funcția capilor de familie era un factor hotărâtor în stabilirea verdictului final de moarte naturală. %a e(emplu în acest sens poate fi orferit cazul fiicei lordului Modaunt din Anglia, care are o tentativă de sinucidere, aruncându-se pe fereastră, iar apoi încearcă să se înece și moare la 8 zileD un alt caz este cel al lui &homas )oEle, un membru al parlamentului Angliei, consilier de For4, a cărui moarte nu este considerată a fi datorată sinuciderii la intervenția unor prieteni influenți. %eea ce este interesant în legătură cu jurisprudența Angliei legată de acest fenomen, este oferit de data la care este abolită sinuciderea ca crimă, și anume jumătatea secolului al GG-lea, anul 0@70 8. Astfel se poate observa un parado( și la nivelul abordarii de către legiutor a problemei. -acă dreptul reprezintă consacrarea principiilor desprinse din atitudinea societății asupra diferitelor evenimente sociale, individuale și de masă, atunci ar fi trebuit ca perspectiva oarecum liberală față de această problemă să se regăsească și în legi, ori abrogarea sancțiunilor religioase!0C5A", a celor civile!0CH6" și a celor penale!0@70" se produce în această țară cel mai târziu.7 2 perspectivă total diferită asupra sinuciderii se întâlnește în lumea asiatică. Această viziune, care așează demnitatea umană și supunerea și sacrificiul față de și pentru superior, avându-si rădăcinile tot în religie. '(ponențial în acest sens nu poate fi decât modelul Japoniei, unde samuraiul urmează bushido, calea războinicului, un cod moral care îi oferă acestuia repere în ceea ce privește comportamentul, repere morale ca loialitate, cumpătare, și atitudine în fața vieții și a morții. Astfel el este în orice moment pregătit pentru moarte, pentru a își lua singur viața, la cererea celui căruia îi este sau îl consideră superior și bineînțeles, în momentul în care simte că demnitatea sa i-a fost în mod ireparabil atinsă, sinuciderea, reprezenând unicul mod de a muri demn și curajos pentru a se reîncarna tot într-un samurai în viața viitoare. $rocedeul care este folosit, este, în schimb, unul e(trem de violent. -enumit în limbaj vulgar hara%iri ! *pântece deschis+" sau seppucu, în forma sa mai elegantă se realiza prin taierea gatului urmata de despicarea fulgeratoare a abdomenuluiH. %el care a abordat problema sinuciderii, căutând să observe cauzele și condițiile acesteia și considerând-o a fi un fenomen normal al unei societăți, a fost filosoful și sociologul francez 'mile -ur4heim în lucrarea „!espre sinucidere” !*9e suicide, Itude de sociologie+-0C@H". 'l afirmă că doar 58J din totalul sinuciderilor au cauze psihiatrice, restul de H8J e(primând o devianță ce confirmă că suicidul variază ca frecvență invers proportțional cu gradul de integrare a subiectului în normele și tradițiile de grup familiar, cultural sau religios.C 2 primă clasificare a sinuciderilor, făcută de -ur4heime a fost în funcție de sănătatea mintală a autorilor. Astfel el distinge sinuciderea maniacală, melancolică, obsesivă și impulsivă@.
-oina Ștefan #.ăucan, Aurora 9iiceanu, Mihai ?oan Micle, op. #it. p7 &dem, p@ H &udorel 3utoi, op.cit. p50 C %ălin .cripcariu-op.cit., p. @ 'mile -ur4heim-„!espre sinucidere”, ?nstitutul 'uropean, ?asi, 0@@A, p.5C-A0
8 7

9

.inuciderea maniacală reprezintă acea sinucidere datorată halucinațiilor sau concepțiilor delirante. .copul este scăparea de un pericol sau chiar rușine imaginară. .tarea generală de e(tremă depresie, în care individul e(agerează anumite evenimente din viața sa, oferindu-le un sens denaturat, și în care sentimentele preponderente sunt acelea de plictiseală și durere duce spre cel de-al doilea tip și anume cel al sinuciderii melancolice. Acest tip de sinucidere fiind cel mai greu de deosebit de actul unui om sănătos, prin prisma faptlui că starea depresivă în care se găsește omul normal este un factor favorinzant actului suicidar.06 -e cealaltă parte se găsesc sinuciderea obsesivă și cea impulsivă sau automată, acestea sunt asemănătoare prin lipsa de motiv palpabil. .inuciderea obsesivă este cauzată de ideea fi(ă a morții, care așa cum am menționat mai sus, nu deține nici un motiv rezonabil să o facă ci doar este obsedat de dorința de a se omorî. %ea impulsivă reprezintă rezultatul unui impuls de moment, brusc șu imediat. &otuși sociologul subliniază că sinuciderile ce au ca și cauză tulburările mintale sunt fie lipsite de temei, fie provocate de motive imaginare, ine(istente în plan real, nu e(istă nici o cauză care să determine o interpretare în sensul pe care sinucigașul acționează. :nsă numărul mare de mor ți voluntare au o multitudine de cauze, multe dintre ele cu un fundament real.00 A doua categorie de sinucigași, cei care nu suferă de boli psihiatrice și deci formează masa sinuciderilor normale și naturale pentru societate, sunt divizați în patru tipuri/ egoist, altruist, anomic și fatalist. Aceste tipuri formează între ele două perechi diametral opuse/ tipul egoist cu cel altruist și tipul anomic cu cel fatalist. .inucigașul egoist variază invers proporțional cu gradul de integrare al grupărilor sociale din care face parte individul.$entru el viața este tolerabilă atunci când e(istă un motiv care să merite ostenealăD când individul nu are alt obiectiv decât pe el însuși, el nu poate scăpa de obosesia că eforturile lui sunt în zadar. Acestuia îi este proprie izolarea socială ca rezultat al apatiei și depresieiD cauzele pot fi numeroase/ fie legăturile cu ceilalți se rup, fie societatea nu-i satisface e(igențele iar individul se izolează manifestând tendințe spre melancolie decepționată. -e cealaltă parte se situează tipul altruist, a cărui sinucidere provine din faptul că societatea ține omul prea dependent de ea. &ermenul altruism e(primă starea în care eul nu-și aparține deloc sie însuși, în care se confundă cu altceva din e(teriorul său, așadar fiind vorba de o individualizare e(cesivă. Acest tip poate îmbraca trei forme # cea obligatorie #atunci când sinuciderea este privită ca o datorie, facultativă #când sacrificarea este făcută*doar pentru bucuria sacrificiului, atunci când renunțarea în sine, nu pentru vreun motiv anume, este considerată lăudabilă+ 05 și acută- în care omul se consideră ca lipsit de o e(istență proprie, reprezentând într-un fel apogeul altruismului, varianta sinuciderii altruiste

06 00

&dem, pA6 &bidem 05 'mile -ur4heim-op.cit, p.0H7

10

impersonale total !pentru a glorifica un zeu prin înfometare, înecare". ' însoțită de energie și pasiune, iraționalitate. .uicidul anomic este cel în care orice zdruncinare e echilibrului favorizează acțiunea autoagresivă, iar omul își ia viața cu mai multă ușurință când structura socială suferă modificări importante. Astfel orice fel de dezorganizare/socială, economică, familială, favorizează creșterea ratei sinuciderilor. ' asociată cu neliniștea, iritarea, repulsia, dezamăgirea sau frustrarea. %ând ambițiile și dorințele scapă de sub control, omul devine supărat și frustrat din cauza inabilității de a și le satisface. :n opoziție cu acesta se află suicidul fatalist care rezultă dintr-un control e(cesiv, dintr-o disciplină asupritoare, cu reguli prea stricte care suprimă individul, cei care se sinucid pentru a scăpa de un viitor prea restrictiv, spre e(emplu sinuciderea sclavilor.0A -upa nivelul dorinței de a se suprima și al scopului propus se pot distinge trei tipuri de suicid/ suicidul amenințare, cel care presupune că individul care amenință cu suicidul urmărește de fapt, atingerea unor scopuri, tendința acestuia fiind mai mult să trăiască decât să moară. %omportamentele presuicidare sunt adesea avertismente sau forme de amenințare pe care cei din jur nu le recep ționează ca atare, ori nu le acordă importanța cuvenită și nu realizează starea de pericol. .e impune în aceste cazuri ajutorul social sau medicalD suicidul-tentativă care are în vedere o persoană ușor labilă, nehotărâtă, neconvingătoare, ambigue în intenția ei iar cele mai multe tentative de suicid se petrec în locuri sau conjuncturi în care salvarea e posibilă, probabilă sau chiar inevitabilă și suicidulreușit!suicidul verro" și suicidul-reușit!suicidul verro" care presupune tentativa reușită doua treimi din cei care si sinucid sunt cunoscuti a fi avand cel putin un antecedent, iar cei mai multi dintre ei au comunicat direct sau indirect ideea lor suicidară altor persoane.0B Factorii suicidogeni sunt de o mare importan,ă în studiul actului suicidal pentru că reprezintă cauze intrinseci Ki deopotrivă e(trinseci care dau impuls dorin,ei unei persoane de a-Ki lua via,a sau sunt determinan,i pentru sinucigaKi, adesea constituind Ki motivul sinuciderii. AceKti factori sunt prezenți în funcție de vârsta persoanei în cauză și de problemele întâlnite de ea la acea vârstă. Astfel, în cazul minorilor cel mai frecvente cauze sunt de ordin psihologic, social !familia, anturajul", se(ual, intelectual, toate acestea reprezentative prin inadaptabilitate, pedeapsă, evenimentele apărute în perioada structurării personalității. 2 altă categorie de persoane afectate de aceKti factori o constituie adulții care pot fi influen,a,i de Ki mai mul,i factori Ki cauze cum ar fi religia, condițiile de viață !suicidul a avut la bază, nu de pu,ine ori, înrăută,irea condi,iilor de via,ă # suicidul anomicD constituie unul din principalii factori care duc la o creKtere a actelor de suicid, mai ales după momentul LC@, când nesiguran,a zilei de mâine, lipsurile
0A 0B

joacă, teama de

&udorel 3utoi-op.cit., p A8 &bidem, p.A@

11

materiale, incertitudinea unui loc de muncă, tranzi,ia economică, crizele economice împing tot mai mul,i indivizi pe marginea prăpastiei" , locul nașterii, teama de opinia publică, apartenența la un anumit spațiu, mediu Ki anturaj, tipul constituțional, ereditatea, care este peremptorie în patologia umană în general Ki în cea psihică în special, studiile demonstrând că ea de,ine cea mai mare parte din poten,ialul evolutiv al dezvoltării interioare a individului, mediului e(tern revenindu-i o parte mult mai mică în modelarea acestor tendin,e . 'numerarea este limitativă ea putând de asemenea continua cu starea civilă, funcțiile endocrine !tulburări hormonale", factorii climatici, educația, tulburările relațiilor de familie, to(icomaniile, instinctul de conservare !e(. victimele 00.6@.5660 .1A", comportamentul, personalitatea !suicidopatia care corespunde unui anumit tip de personalitate, întâlnită doar la sinucigaKi", afecțiuni neuropsihice, defecte organice sau funcționale, ocupa,ia cu referire la unele profesii care necesită un cod al onoarei care, dacă e încălcat, individul este predispus la suicid # este cazul procurorului militar >.$., care, la scurt timp după pronun,area unei sentin,e mult discutate, se sinucideD studiile arată că una din cele mai e(puse profesii la acte suicidale este cea de medic , Ki nu în ultimul rând factorii se(ologici cu 5 cazuri avute în vedere Ki anume sinuciderile care au la bază comple(ul deflorării Ki cele denumite tocirea lentă a personalită,ii se(ologice. :n această ultimă categorie sunt incluse sinuciderile bazate pe divor,uri, gelozie, abandon. 2 altă categorie de vârstă supusă factorilor suicidogeni o constituie vârstnicii, aceKtia fiind deseori determina,i de singurătate, de eșecul pe plan profesional, de sentimentul de inutilitate și povară, de nevoile materiale, având sentimentul abandonului total, de lipsa de asistență și protecție socială, de traumatismele psiho-afective, ori de boli. 2 categorie aparte de persoane predispuse cel mai mult la acte suicidale sunt adolescen,ii, indivizi care se află într-o perioadă foarte incertă ca evolu,ie în e(isten,a omului. :n cazul lor, câteva manifestări mai caracteristice Ki inadaptabilită,ile create cu refulare suicidară sunt ascetismul !via ță austeră și retrasă pe care o duce cineva", interiorizarea, retragerea, neglijarea corporală, sentimentul de abandon, sau dizarmoniile fizice Ki psihologice care caracterizează o pubertate normală fizic dar infantilă psihic. -acă ideea conceptului suicidar îKi va fi făcut loc în această perioadă, indubitabil ea nu-l va părăsi pe individ, iar realizarea actului sinucigaK va apărea în mod cert pe parcursul vie,ii acestuia, mai devreme sau mai târziu, cu finalitate sau nu în moarte.

Fazele parcurse de sinucigaș în actul suicidar
-in perspectivă psiho-juridică suicidul *vero+ !suicidul real sau de fapt" constituie cea mai importantă categorie, prin multitudinea de implica,ii pe care le poate avea. .uicidologia, ca ramură a medicinei legale prin obiectul ei de studiu care este suicidopatia, are o contributie însemnată în

12

încercarea de elucidare a suicidului, Ki care evoluează, conform prof. dr.

.&. -ragomirescu, în trei

etape sau faze distincte Ki obligatorii Ki anume/ suicida,ie M suicidac,ie M traumatizare. Astefel, sinucidaţia !suicidația" reprezintă faza de incubație, de apariție a ideii de a- și pune capăt vieții. :n această etapă, subiectul îKi pune în minte problema mor,ii Ki a necesită,ii de a muri sau de a continua să trăiască. %auzele sunt de natură psihopatologică !tulburări psihice grave, stări depresive severe, etilism cronic", de natură socială !eșec profesional, familial" sau de natură psihosomatică !boli incurabile, infirmități fizice, malformații congenitale". $roblema în această fază o constituie timpul N durata cât viitorul sinucigaK se autodetermină, de obicei neavând nicio putere de a se opune ideii de a-Ki lua via,a. 1n rol important îl au evenimentele sugestive sau agresivitatea nee(teriorizată, lupta dintre forțele de autoapărare. A doua etapă, denumită Ki sinucidacţia !suicidacția" constituie faza de trecere de la idee la decizie, ea incluzând și căutarea formelor, metodelor și procedeelor de realizare a actului. ' marcată de creșterea progresivă a stării de tensiune intrapsihică, e momentul *e(ploziei autodistructive+D în această fază, individul devine violent până într-acolo încât ucide alte persoane înainte de a se sinucide. 1n rol deosebit de important îl constituie alegerea locului unde va săvârKi actul suicidal, loc ales în conformitate cu predispozi,iile fiecărui sinucigaK !o particularitate # veritabilii sinucigaKi îKi aleg locuri ascunse unde să nu poată fi găsi,iD la fel # dacă actul va eKua, aceKti indivizi vor încerca din nou, dar optând pentru o modalitate mai eficientăD e( # sinucigaKul bolnav de cancer care ia pastile, îKi taie venele, ca în final să se arunce în gol de la înăl,ime după ce-Ki făcuse schi,e cu noduri de funie". 1ltima etapă este traumatizarea !traumatizația" # faza de realizare efectivă, de punere în practică a modalităților autodistructive. ?ndividului în cauză îi este străină ideea riscului de moarte pe care Ki-l asumă, el urmărind doar rezultatul final. Aceste A faze ale sinuciderii pot fi e(cluse în cazul anumitor schizofreni, narcomani care <1 conKtientizează rezultatul faptelor lor, Ki asta deoarce inten,ia de a trăi cu cea de a muri nu coe(istă la aceKti indivizi.

Metodele de sinucidere folosite sunt nenumărate Ki variate Ki pot oferi informa,ii pentru foarte
multe lucrări, însă este unanim acceptată ideea că aceste metode se împart în două categorii Ki anume fizico-mecanice Ki chimice. :ncercăm o enumerare limitată a acestora, având în vedere frecven,a utilizării lor de către sinucigaKi. Astfel, unele dintre cele mai utilizate metode fizico mecanice sunt/ a. b. .pânzurarea # destul de frecventă Ki cu o rată de succes mare )emoragia e(ternă # tăierea vaselor de sânge aflate la îndemâna sinucigaKului

!încheietura mâinii, artera femurală"
13

c. d. e. f. g. h. i. j. 4. l. m.

'lectrocutarea # tensiuni mari, alese din timp $recipitarea # saltul în gol de la înăl,ime :mpuKcarea :necarea # uneori cu ancorarea de greută,i Aruncarea în fa,a autovehiculelor # trenuri, metrouri, camioane .ec,ionarea gâtului sau a plăgii cardiace )ipotermia '(punerea la căldură ridicată =olosirea dinamitei # în cazul zonelor miniere -efenestra,ia N Aruncarea pe fereastră !cazul 2& # 3ogdan Oalph, tânărul îndrăgostit

de profesoara lui de română # %orina asile" :nfometarea # în cazul unor triburi cu o e(isten,ă primitivă

%ealaltă categorie de metode folosite este reprezentată de metodele c!imice ca/ n. 2trăvirea # @8J din cazuriD folosită cu predilec,ie de către femei, deoarece este o metodă nonviolentă, se(ul slab caracterizandu-se prin teama de durere, durere posibil a fi resim,ită până la moarte. Majoritatea !85J" ingurgitează medicamente, în timp ce BHJ uzitează de cianuri sau sodă caustică, aceasta din urmă nerecomandată pentru că provoacă mai mult durere Ki moartea survine greu Ki tardiv. o. Asfi(ierea cu gaz

2 problemă destul mare în practica medicinei legale Ki a criminalisticii este aceea a măKtii sinuciderii aplicate omorului. Astfel se constată o creKtere îngrijorătoare a omuciderilor Ki a modului cum aceste acte sunt disimulate pentru a părea veritabile sinucideri. AKa o putem considera moartea ca urmare a împuKcării, incertitudinea în cazul otrăvirii ori decesul consecutiv traumatismului prin obiecte dure, cu vârf Ki lamă ascu,ită. .inuciderea produce efecte atât sub forma tentativei, cât Ki a suicidului propriu-zis, efecte care se răsfrâng fie asupra autorului, fie asupra altor persoane apropiate, fie asupra societă,ii. :n func,ie de acest criteriu, putem clasifica efectele sinuciderii în trei categorii/ 0. "fecte care se produc asupra autorului/ &entativa constă în comiterea de încercări anterior actului fatal, nereușita întărindu-i sentimentul de neputință, de incapacitate de a finaliza ceva început. ?ndividul în cauză va da dovadă de multă perseveren,ă în drumul lui spre succes Ki aproape sigur este că va încerca încă o dată să-Ki ducă planul la bun început. 9a persoanele cu depresie majoră,
14

riscul de suicid creKte cu 56J comparativ cu restul popula,iei. -epresia majoră este prezentă in istoricul medical a apro(imativ 76J dintre cei care au reuKit să finalizeze actul sinucigaK. 5. "fectele produse asupra altor persoane cum sunt membrii familiei, rude, prieteni, colegi constau în autoînvinuirea acestora pentru că nu au prevăzut și împiedicat actul sinucigașului. 'fectele comportamentului suicidar sau a sinuciderii, asupra prietenilor Ki a membrilor familiei celui decedat sunt devastatoare. $ersoanele care au pierdut o persoana dragă sunt e(puse riscului de a deveni preocupa,i de motivul sinuciderii si vor nega sau nu vor accepta cauza decesului, se vor sim,i vinovate si se vor învinui ca nu au reuKit să împiedice sinuciderea, dar Ki pentru problemele care au precedat-o Ki se vor sim,i stigmatiza,i de cei din jur. .upravie,uitorii pot e(perimenta o gama larga de emo,ii contradictorii legate de cel decedat, de la durere emo,ională intensă, dor Ki triste,e legate de pierderea celui drag, la mustrări de conKtiin,ă provocate de faptul că nu au putut preveni sinuciderea Ki furie că cel care s-a sinucis a decis să-Ki ia propria via,ă !mai ales daca sinuciderea a avut loc după un timp îndelungat de boala fizică Ki mintală a persoanei iubite". A. "fecte care se răsfrâng asupra societății în ansamblu în cazul mediatizării, constând într-un sentiment de nedumerire cu privire la justificarea gestului, într-o critică !în special din partea grupărilor religioase" sau într-un e(emplu de urmat. :n cadrul comportamentului suicidar, se distinge un anumit tip de conduită, prin modul de manifestare ce vizează o altăPalte persoane decât sinucigaKul, cu implica,ii deosebit de grave pentru ceilal,i semeni denumită conduită heterodistructivă !modul negativ de e(primare a unei persoane care pune în pericol via,a celor din preajmă până la homicid, ca în final, după ce parcurge această agresiune, se va sinucide". %ert este faptul că ambele forme de suicid au un răsunet antisocial imediat. -ouă cazuri în care se reflectă această conduită sunt suicidul indus Ki suicidul colectiv. Suicidul indus are loc printr-un fenomen de inducție, fiind inițiată de un individ de cele mai multe ori bolnav de o psihoză depresivă, dar în alte foarte multe cazuri, individul pare Ki se comportă ca un om normal, uneori cu mici devia,ii, care pe fondul unui clacaj emo,ional răbufnesc. <u e e(clus să e(iste și inițiatori perfizi, care profită de sentimentul de nesiguranță, vulnerabilitate și inadaptabilitate a persoanei sau care duc la e(trem convingerile religioase sau patriotice și le e(pun adep ților ca metode altruiste de a servi credinței și patriei lor, având consecințe benefice pentru purificarea sufletului lor. &oate acestea cu scopul insidios de a știrbi societatea aparținând altei religii sau țări !e(. soldații 4ami4aze, teroriștii". )eterodistructivitatea este definită prin intermediul a doi termeni/ agresivitate !victimizare Ki apoi autovictimizare" Ki violen,ă !comiterea agresiunii prin for,ă". Acest comportament este strâns legat de personalitatea individului. :n cadrul acestui tip de suicid întâlnim terorismul !tinde să atingă cote alarmante în ultimul timp" Ki crima pasională !crima din gelozie".
15

%elălalt caz prin care se reflectă conduita heterodistructivă este reprezentat de suicidul colectiv poate avea la bază motivații diverse, remarcându-se cele religioase și culturale, când un grup de persoane decid să-și ia viața în numele aceleiași idei, cauze. Astfel de e(emple sunt numeroase, câteva dintre ele cu o sonoritate foarte mare în lumea întreagă/ cca. 866 de filosofi chinezi care s-au sinucis când i-au fost arse lucrările lui %onfucius, sau epidemiile de suicid de după apari,ia lucrărilor .uferin,ele tânărului Qeter Ki după sinuciderea actri,ei MarelEne Monroe. 1n caz cutremurător s-a petrecut în 0@HC, în >uEana, unde @5H membri ai unei comunită,i socioreligioase, cetă,eni ai ..1.A. sau sinucis ca urmare a ac,iunilor mistico-persuasive e(ercitate de liderul lor, pastorul Jim Jones. :n consecin,ă, conduita suicidară heterodistructivă, prin amprenta antisocială marcată, reclamă participarea unor factori responsabili din domeniul psihologic, criminalistic, medico-legal Ki nu în ultimul rând juridic, sub forma unor echipe comple(e interdisciplinare care să ac,ioneze în vederea eradicării acestui fenomen alarmant ce fulgeră societatea umană contemporană. .inuciderea, deKi este un act considerat anormal, totuKi se realizează cu un scop, acesta variind de la autodistrugere până la generozitate. $utem enumera din nou limitativ, dar surprinzând pe cele mai frecvent invocate de către sinucigaKi, dar Ki esen,a fiecăruia. .inuciderea având drept scop autodistrugerea este principala Ki cel mai des întâlnită formă. :n acest caz, individul doreKte să se sinucidă din varii motive/ ură asupra propriei persoane, dezgust, suprasatura,ie. .copul reprezentând agresiunea, cu sentimente de răzbunare sau protest, este invocat de către sinucigaKii care, acuzându-i pe al,ii pentru mizeria lor, caută să se răzbune pe cei care îi lasă în urma lor, deseori reuKind acest lucru. Autopedepsirea ca scop al sinuciderii, caracterizat prin sentimente de vinovăție sauPKi remușcare, este caracterizantă pentru unii indivizi supăra,i pe ei înKiKi că au comis ceva rău Ki de aceea se sinucid, ca o formă de autopedepsire. 1nul din cel mai ciudat scop de a-,i lua via,a este acela prin care se apărară demnitatea sau narcisismul. :n ambele cazuri, indivizii egoiKti, care simt mereu nevoia de admira,ie recurg la sinucidere fie că prin aceasta cred că evită o moarte nedemnă dată de al,ii, fie cred că apără demnitatea pierdută, ori sunt comple(a,i de un sentiment de neapreciere din partea celor din jur, sau se iubesc atât de mult încât nu doresc să îKi împartă entitatea vie cu nimeni din jur. Oezultatul în toate cazurile e doar unul/ moartea. Al,i indivizi se sinucid pentru ca persoana lor să fie imortalizată într-un erou sau pentru a fi iubi,i. .unt acei indivizi care doresc să fie idolatriza,i după moarte, adică acei care au fost comple(a,i de prea

16

pu,ină aten,ie din partea societă,ii, sau au avut parte de foarte multă Ki de teama de a nu o pierde îKi iau via,a. .inuciderea din #oacă sau pur Ki simplu din curiozitateRîn acest caz, unul din cele mai periculoase jocuri constituindu-l cel denumit *jocul de-a moartea+ Ki care accidental sau e(agerat poate provoca moartea proprie. .inuciderea din curiozitate ori din poveKtile unora este repudiată categoric de societate, aceasta datorându-se faptului că unii indivizi cu tentative de suicid au spus că <1 au sim,it nimic în timp ce îKi tăiau venele sau, dimpotrivă, că au avut orgasm, constituind astfel un e(emplu de încercare pentru al,ii, care, în viziunea majorită,ii, nu au fost decât victime credule ale poveKtilor fictive sau nu ale acestor monKtri care creează monKtri. .ocietatea respinge atât actul suicidal cât Ki poveKtile considerate a fi minciuni, pentru că opinia majoritară e aceea că o suferin,ă de această gravitate nu poate produce plăceri decât în imagina,ia unor persoane cu deficien,e psihice ori alienate mintal. 1n scop uman Ki omenos care ar putea pune stăpânire pe sinucigaKi ar fi sacrificiul sau generozitatea, adică sentimentul filantropic care îi face pe sinucigaKi mărinimoKi Ki generoKi fa,ă de lumea pe care o abandonează. Astfel ei îKi donează corpul în scopuri medicale sau Ktiin,ifice, ori caritabile, în acest din urmă caz, donându-Ki averea unor persoane sau asocia,ii.

17

Statistici
.tatisticile arată că perioada de involuție !îmbătrânire" cunoaște cel mai ridicat procent de persoane care se sinucid. $e lângă stările patologice, situația vârstnicilor este afectată și de cauze economice și sociale, relaționale. <evoile materiale, sentimentul abandonului total, lipsa de asistența și protecție socială, singurătatea, traumatismele psihoafective fac să crească numărul sinuciderilor la vârstnici. Adolescenții devin vulnerabili și influențabili în perioada de formare a personalității, punând mari accente pe părerile celor din jur. ' posibil ca aceștia să fi avut în copilarie parte de anumite traume, moment în care orice eveniment șocant și neobișnuit are efecte dublate. %opilul este mult mai fragil și impresionabil, astfel încât efectele negative ale unui eveniment îl pot marca pe viață, iar conștientizarea lucrului anormal poate avea loc mult mai târziu. =recvența sinuciderilor este mai mare la bărbați decât la femei. Mariajul influențează pozitiv rata sinuciderilor la bărbați și la femei. Astfel văduvii se sinucid mult mai frecvent decât celibatarii, urmează divorțații și pe ultimul loc sunt cei căsătoriți. $e lângă mariaj, e(istența copiilor pare să constituie un factor de diminuare a riscului de sinucidere, drept urmare moartea copiilor, avorturile accidentale sau imposibilitatea concepției constituie motivul sinuciderii femeilor. %u cât nivelul intelectual și cultural e mai ridicat, cu atât scad tendințele suicidare. $ersoanele cu o pregătire superioară au capacitatea de a descoperi sistemele de compensare. .ituația socio-morală întărește motivația e(istențială.

18

:n această diagramă este reprezentată rata sinuciderilor la femeile însărcinate, depinzând de rezultatul sarcinii. -iferența dintre avort și pierderea sarcinii este faptul că avortul accidental poate avea loc până în săptămâna a 05-a a sarcinii, pe când pierderea sarcinii !nașterea copilului mort sau prematur" are loc între săptămâna a 05-a și a 5B-a a sarcinii. -upă naștere, femeia poate deveni instabilă psihic datorită evenimentelor petrecute, datorită funcțiilor endocrine !e(cesul de hormoni"

19

20

Sc!emă de intervenții:
a.

Prevenția sau pre intervenția N acționează asupra etapei clinice a suicidac,iei si

cuprinde totalitatea masurilor profilactive îndreptate asupra individului sau comunită,ii sociale in scopul prevenirii conduitei suicidare, a cauzelor care o pot genera. Masurile psihoprofilactive !educație sanitara, psihopedagogică" se opun acțiunii cauzelor patologice de ordin individual, ale conduitei suicidare , iar masurile psihosociale !inserție socio-familiala pozitiva, relații interpersonale pozitive"se opun acțiunii cauzelor de ordin comunitar, sociale ale conduitei suicidare.
b.

$ntervenția sau etapa terapeutica N induce totalitatea masurilor cu caracter curativ

îndreptate asupra persoanei sau asupra circumstanțelor sociale, e(traindividuale, in scopul combaterii factorilor care o întrețin sau o agravează. Masurile medicale !reanimare, terapie etiologica intensa de urgenta"trebuie acționate in momentul crizei autoagresive , masurile psihiatrice !terapie biologica, psihoterapie, terapie ocupaționale" se opun circumstanțelor de ordin psihopatologic, iar masurile medico-sociale
c.

!sociopedagogice,

protecție

sociale,

siguranța

medico-legala"

contracarează

circumstanțele sociopatice.

%ecuperarea sau post intervenția N cuprinde totalitatea masurilor de eliminare a

urmelor crizei suicidare, de anulare a consecințelor conduite suicidare, îndreptate asupra individului si comunită,ii sale sociale. Masuri individuale !psihoterapie, asistenta psihiatrica constând in terapie si supraveghere psihiatrica, socioterapie" si masuri sociale !adaptare familiala. $rofesionala, sociale". Aceste masuri recuperatorii urmăresc îndepărtarea efectelor traumatiza,iei pe plan fizic, iar pe plan psihologic, restabilirea echilibrului normal al personalității individului. 08

&oncluzie:
'volu,ia socială și progresul tehnic, oportunită,ile oferite de statul democratic și competitivitatea pe care economia de pia,ă o presupune, au influență asupra nivelului de trai și de stres pentru societate, în special asupra celor în căutarea identității sau a unei vieți mai satisfăcătoare.

-ragomirescu irgil, Psihosociologia comportamentului deviant, editura Științifică și enciclopedică, 3ucurești 0@H7, pp.58C-5HB
08

21

'i(liografie
1. Butoi T., V. Iftenie, A Boroi, A. Butoi –„Sinuciderea un paradox. Consideratii psiho-sociologice, bio-medicale și juridice”, Ed. tiin!e"or #edica"e , 2002 2. $ra%o#ire&cu Vir%i", '&i(o&ocio"o%ia co#)orta#entu"ui de*iant, editura tiin!ific+ ,i encic"o)edic+, Bucure,ti 1976 3. $ur-(ei# E#i"e-„Despre sinucidere”, In&titutu" Euro)ean, Ia&i, 1993, 4. .otca, /i(ai Adrian0 „Protec ia !ictimelor – "lemente de !ictimologie”, Editura 1... Bec- , Bucure&ti 2006 5. 2cri)cariu, 1+"in -„Suicid și agresi!itate-contribu ii la studiul medico-legal psihiatric al suicidului” 3ni*er&itatea de /edicin+ ,i 4ar#acie 5r.T.'o)a Ia,i, 1996 6. $oina tefan 62+ucan, Aurora 7iiceanu, /i(ai Ioan /ic"e -”#bordare psihosocial$ a sinuciderii ca %orm$ a !iolen ei” 0Ana"i8+ $ocu#entar+, In&titutu" 9a!iona" de 1ri#ino"o%ie, 2005

22

Cuprins
'redi&)o8i!ii )entru auto*icti#i8are:...................................................................................................2 Auto*icti#i8area care conduce &)re un co#)orta#ent infrac!iona".......................................................3 2inuciderea 6for#+ a auto*icti#i8+rii....................................................................................................7 4a8e"e )arcur&e de &inuci%a, ;n actu" &uicidar.................................................................................12 2tati&tici............................................................................................................................................... 18 2c(e#+ de inter*en!ii:......................................................................................................................... 21 1onc"u8ie:............................................................................................................................................ 21 Bib"io%rafie........................................................................................................................................... 22 1u)rin&................................................................................................................................................ 23

23