Sfin¸ tirea vie¸ tii

Ellen G. White

Copyright © 2012 Ellen G. White Estate, Inc.

Informa¸ tii despre aceast˘ a carte
Prezentare general˘ a Aceast˘ a publica¸ tie ePub este oferit˘ a de c˘ atre Ellen G. White Estate. Ea face parte dintr-o colec¸ tie mai larg˘ a. Va rug˘ am s˘ a vizita¸ ti Ellen G. White Estate website pentru o list˘ a complet˘ a a publica¸ tiilor disponibile. Despre autor Ellen G. White (1827-1915) este considerat˘ a ca fiind autorul american cu cele mai raspândite traduceri, lucr˘ arile ei fiind publicate în mai mult de 160 de limbi. Ea a scris mai mult de 100.000 de pagini, într-o varietate larg˘ a de subiecte spirituale s ¸i practice. Cal˘ auzit˘ a de Duhul Sfânt, ea l-a în˘ al¸ tat pe Isus s ¸i a ar˘ atat c˘ atre Biblie ca temelie a credin¸ tei sale. Mai multe link-uri O scurt˘ a bibliografie a lui Ellen G. White Despre Ellen G. White Estate Sfâr¸ situl acordului licen¸ tei de utilizator Vizualizarea, imprimarea sau desc˘ arcarea acestei c˘ ar¸ ti, va acorda ˘ limitat˘ doar o licen¸ ta a, neexclusiv˘ as ¸i netransferabil˘ a pentru utiliza˘ nu permite republicarea, distribu¸ rea personal˘ a. Aceast˘ a licen¸ ta tia, transferul, sublicen¸ ta, vânzarea, preg˘ atirea unor lucr˘ ari derivate, sau folosirea în alte scopuri. Orice utilizare neautorizat˘ a a acestei c˘ ar¸ ti se va sfâr¸ si prin anularea licen¸ tei acordate prin prezenta. Mai multe informa¸ tii Pentru informa¸ tii suplimentare despre autor, editori, sau modul în care pute¸ ti sprijini acest serviciu, v˘ a rugam s˘ a contacta¸ ti Ellen G. i

White Estate: mail@whiteestate.org. Suntem recunosc˘ atori pentru interesul s ¸i impresiile dumneavoastr˘ as ¸i v˘ a dorim binecuvântarea lui Dumnezeu în timp ce ve¸ ti citi.

ii

˘ În loc de prefa¸ ta
În numerele de odinioar˘ a ale revistei Revieiw and Herald din anul 1881, sub titlul general de „Sfin¸ tirea“ au ap˘ arut o serie de unsprezece articole bine alc˘ atuite din pana Ellenei G. White. Scriind ˘ , în lucr˘ dintr-o profund˘ a experien¸ ta arile lui Dumnezeu Si ¸ având mintea s ¸i o inim˘ a iluminate de Duhul Sfânt, dânsa a analizat atent toate elementele adev˘ aratei sfin¸ tiri punându-le în contrast cu diferite teorii gre¸ site, populare privind acest subiect.. Si ¸ în aceea¸ si decad˘ a articolele men¸ tionate au fost în întregime extrase s ¸i publicate în forma unei bro¸ suri intitulate „Sfin¸ tirea Biblic˘ a“, ap˘ arând în ianuarie 1889 s ¸i constituind lucrarea principal˘ aa bibliotecilor cercet˘ atorilor Bibliei. Mult mai târziu, în anul 1937, acest material a v˘ azut din nou lumina tiparului purtând de data aceasta titlul pe care îl are s ¸i ast˘ azi: „Sfin¸ tirea Vie¸ tii“, cuprinzind întregul material avut ini¸ tial cu ad˘ augarea unui singur paragraf din cartea. „Profe¸ ti s ¸i Regi“, a¸ sa cum se prezint˘ a acum. In forma, aceasta s ¸i fiind de multe ori tip˘ arit˘ a, [4] lucrarea a îmbog˘ a¸ tit spiritual mii de vie¸ ti. Într-un nou format, dar f˘ ar˘ a vreo modificare a textului, acest material profund spiritual s ¸i ve¸ snic actual este din nou tip˘ arit pentru o ˘ mai bun˘ mai larga distribuire. Iar pentru o convenien¸ ta a a cititorului, textele biblice sunt incluse în textul curent. Numai edi¸ tia de fa¸ ta este cuprins˘ a în indexul scrierilor E.G. White, precum s ¸i în referin¸ tele Comentariului Biblic A.Z.S. În limba român˘ a, prima edi¸ tie a ap˘ arut în anul 1940, aceasta fiind a doua edi¸ tie. In speran¸ ta c˘ a a¸ sa cum a constituit în trecut un mijloc de profund˘ a ajutorare con-ducând pe c˘ aile mult dorite ale treptelor sfin¸ tirii va fi s ¸i ast˘ azi, rug˘ am pe Cel Sfânt s˘ a o c˘ al˘ auzeasc˘ a în mâinile tuturor acelora ce doresc cu adev˘ arat sfin¸ tirea. Editorii Bucure¸ sti, 1993

iii

Cuprins
Informa¸ tii despre aceast˘ a carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . i ˘ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . iii În loc de prefa¸ ta Capitolul 1 — Adev˘ arul în contrast cu teoriile false . . . . . . . . . . . 7 Isus osânde¸ ste îndrept˘ a¸ tirea de sine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Puterea sentimentului în locul ra¸ tiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 Timpul cerc˘ arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Aducerea de roade . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Pentru ce a fost lep˘ adat Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Blânde¸ tea un rod al Spiritului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Dobândirea înfierii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Capitolul 2 — Principiile de cump˘ atare ale lui Daniel . . . . . . . . 15 Întâmpinând cercarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Nu era îngust s ¸i nici bigot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Un caracter f˘ ar˘ a defect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Aprobarea lui Dumnezeu mai scump˘ a decât via¸ ta . . . . . . . . . . 17 Dumnezeu ap˘ ar˘ a pe servul S˘ au . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 St˘ apânirea de sine o condi¸ tie a sfin¸ tirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Capitolul 3 — St˘ apânirea poftelor s ¸i a patimilor . . . . . . . . . . . . . 20 Un standard posibil de atins . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 O jertf˘ a f˘ ar˘ a defect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 Excitantele s ¸i narcoticele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Pofte care se r˘ azboiesc cu sufletul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Fumatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Ceaiul s ¸i cafeaua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Capitolul 4 — Cuptorul de foc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Descoperea tainei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Chipul de aur . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Nici o team˘ a de mânia împ˘ aratului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Înaintea Celui Nem˘ arginit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 ˘ sfin¸ O integritate statornic˘ as ¸i o via¸ ta tit˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 ˘ tur˘ O înv˘ a¸ ta a pentru cei frico¸ si . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 Capitolul 5 — Daniel în groapa cu lei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 Un complot satanic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 O pild˘ a de curaj s ¸i credincio¸ sie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33 iv

Cuprins

v

„Dumnezeul meu a, trimis pe îngerul S˘ au“ . . . . . . . . . . . . . . . Capitolul 6 — Rug˘ aciunea lui Daniel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Seriozitate s ¸i evlavie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Solul ceresc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . C˘ autarea în¸ telepciunii de la Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . Lui Daniel i se d˘ a onoare împ˘ ar˘ ateasc˘ a .................. Capitolul 7 — Caracterul lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reînnoit prin har . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Exemple de transformarea caracterului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Mustrarea mândriei s ¸i ambi¸ tiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ioan s ¸i Iuda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Capitolul 8 — Misiunea slujirii lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tema preferat˘ a a lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Întristat din cauza r˘ at˘ acirilor otr˘ avitoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nici un compromis cu p˘ acatul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nu poate fi sfin¸ tire f˘ ar˘ a ascultare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dumnezeu nu s-a schimbat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Capitolul 9 — Ioan în exil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Martorul lui Dumnezeu n-a fost adus la t˘ acere . . . . . . . . . . . . Glasul naturii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Un p˘ azitor al Sabatului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Adâncit în Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Maiestatea lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . O viziune despre Hristos, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Umilin¸ ta lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Capitolul 10 — Caracterul cre¸ stin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Iubirea de Dumnezeu s ¸i de oameni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Imitând modelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Privilegiul de a fi una cu Hristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Rug˘ aciunea lui Pavel pentru biseric˘ a .................... M˘ asura sfin¸ teniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Voin¸ ta Lui Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Capitolul 11 — Privilegiul cre¸ stinului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ˘ ..................................... Via¸ ta de credin¸ ta ˘ de ispite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Împotrivire fa¸ ta Privind cu ochiul credin¸ tei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În˘ abu¸ sirea Spiritului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Deprinderi religioase drepte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

34 35 35 36 37 38 40 41 41 43 44 45 46 46 48 48 50 51 52 53 54 54 56 56 57 59 59 60 61 62 63 63 65 65 66 66 67 68

vi

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Valoarea sufletului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 O lucrare progresiv˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 ˘ a lui Pavel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Strig˘ atul de biruin¸ ta

Capitolul 1 — Adev˘ arul în contrast cu teoriile false
Sfin¸ tirea cerut˘ a de Sfintele Scripturi are de a face cu întreaga ˘ : spiritul, sufletul s noastr˘ a fiin¸ ta ¸i trupul. Aici ne este ar˘ atat˘ a idea unei depline consacr˘ ari. Pavel se ruga ca Biserica din Tesalonic s˘ a se poat˘ a bucura de aceast˘ a mare binecuvântare. „Dumnezeul p˘ acii s˘ a v˘ a sfin¸ teasc˘ a El însu¸ si pe deplin; duhul vostru, sufletul vostru s ¸i trupul vostru s˘ a fie p˘ azite întregi, f˘ ar˘ a prihan˘ a la venirea Domnului nostru Isus Hristos“ 1 Tesaloniceni 5, 23. În lumea religioas˘ a predomin˘ a despre sfin¸ tire o teorie fals˘ a, neadev˘ arat˘ as ¸i primejdioas˘ a în urm˘ arile ei. Mul¸ ti din acei care m˘ arturisesc c˘ a sunt sfin¸ ti nu nu adev˘ arata sfin¸ tire. Sfin¸ tirea lor e alc˘ atuit˘ a din cuvinte s ¸i din dorin¸ ta de închinare. Aceia care se str˘ aduiesc cu adev˘ arat s˘ a dobândeasc˘ a un caracter cre¸ stin des˘ avâr¸ sit nu-¸ si vor îng˘ adui niciodat˘ a sa cread˘ a c˘ a ei ar fi f˘ ar˘ a p˘ acat. Umblarea lor poate s˘ a fie f˘ ar˘ a cusur, ei pot fi ni¸ ste reprezentan¸ ti vii ai adev˘ arului pe care l-au primit, dar cu cât î¸ si vor deprinde mai mult cugetul s˘ a mediteze la caracterul lui Hristos s ¸i cu cât se vor apropia mai mult de chipul Lui divin, cu atât vor discerne mai l˘ amurit des˘ avâr¸ sirea Lui nep˘ atat˘ a [8] s ¸i cu atât mai adânc î¸ si vor sim¸ ti nedes˘ avâr¸ sirile lor. Aceia care pretind a fi sfin¸ ti¸ ti dau o dovad˘ a îndestul˘ atoare c˘ a sunt înc˘ a departe de sfin¸ tenie. Ei nu reu¸ sesc s˘ a-¸ si vad˘ a lipsurile s ¸i nedes˘ avâr¸ sirile. Totu¸ si, ei se privesc ca s ¸i când ar oglindi chipul lui Hristos s ¸i aceasta pentru c˘ a nu-L cunosc cu adev˘ arat. Cu cât stau mai departe de Mântuitorul lor, cu atât li se pare c˘ a sunt mai drep¸ ti. Meditând îns˘ a cu r˘ abdare s ¸i cu încredere umilit˘ a la Isus, care a fost str˘ apuns pentru f˘ ar˘ adelegile noastre s ¸i care a purtat durerile noastre, vom putea înv˘ a¸ ta s˘ a c˘ alc˘ am pe urmele Sale. Privind mereu la El, vom fi preschimba¸ ti în asem˘ anarea Sa divin˘ a. Si ¸ când aceast˘ a lucrare va fi s˘ avâr¸ sit˘ a în noi, atunci nu vom mai pretinde c˘ a suntem neprih˘ ani¸ ti prin noi în¸ sine, ci vom în˘ al¸ ta pe Isus Hristos s ¸i vom sprijini sufletele noastre neputincioase numai pe meritele Sale.

7

8

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Isus osânde¸ ste îndrept˘ a¸ tirea de sine Mântuitorul a condamnat întotdeauna îndrept˘ a¸ tirea de sine. El a înv˘ a¸ tat pe ucenicii S˘ ai c˘ a cea mai înalt˘ a religie este aceea care se da ˘ într-un spirit blând s pe fa¸ ta ¸i lini¸ stit. El îi sf˘ atuie¸ ste s˘ a fac˘ a faptele lor bune în t˘ acere, nu pentru etalare, nu cu gândul de a fi l˘ auda¸ ti sau onora¸ ti de oameni, ci spre onoarea lui Dumnezeu, a¸ steptând s˘ a fie r˘ aspl˘ ati¸ ti în lumea viitoare. Si ¸ c˘ a dac˘ a ei s˘ avâr¸ sesc fapte bune spre a fi l˘ auda¸ ti de oameni, atunci nici o r˘ aspl˘ atire nu vor primi de la Tat˘ al lor ceresc. Hristos a înv˘ a¸ tat pe urma¸ sii S˘ ai s˘ a nu se roage ca s˘ a fie auzi¸ ti de oameni. „Ci tu, când te rogi intr˘ a în od˘ ai¸ ta ta, încuie-¸ ti u¸ sa s ¸i [9] roag˘ a-te Tat˘ alui T˘ au care este în ascuns; s ¸i Tat˘ al t˘ au, care vede în ascuns, î¸ ti va r˘ aspl˘ ati“ Matei 6, 0. Asemenea cuvinte ie¸ site de pe buzele lui Hristos, ne arat˘ a c˘ a El nu prive¸ ste cu mul¸ tumire acel fel ˘ turile Sale, rostite de evlavie, atât de obi¸ snuit printre farisei. înv˘ a¸ ta de pe Muntele Fericirilor, arat˘ a c˘ a faptele de binefacere trebuie s˘ a fie s˘ avâr¸ site cu noble¸ te s ¸i c˘ a serviciile divine r˘ aspândesc cel mal bun miros, atunci când sunt împlinite într-un spirit lipsit de preten¸ tie, într-un mod blând s ¸i umilit. Gândurile curate sfin¸ tesc fapta. ˘ de voin¸ Adev˘ arata sfin¸ tire înseamn˘ a supunere deplin˘ a fa¸ ta ta lui Dumnezeu. Cugetele s ¸i sentimentele de r˘ azvr˘ atire sunt atunci biruite, ˘ , care p˘ ˘. iar glasul lui Isus treze¸ ste o nou˘ a via¸ ta atrunde întreaga fiin¸ ta Aceia care sunt cu adev˘ arat sfin¸ ti¸ ti nu-¸ si vor pune propria lor p˘ arere ca m˘ asur˘ a a drept˘ a¸ tii sau nedrept˘ a¸ tii. Ei nu sunt nici bigo¸ ti dar nici drep¸ ti în ochii lor proprii; ei sunt gelo¸ si pe ei în¸ si¸ si, temându-se mereu s˘ a nu piard˘ a f˘ ag˘ aduin¸ ta prin neîmplinirea tuturor condi¸ tiilor pe care se sprijinesc f˘ ag˘ aduin¸ tele. Puterea sentimentului în locul ra¸ tiunii Mul¸ ti dintre cei ce m˘ arturisesc a fi sfin¸ ti¸ ti sunt cu totul str˘ aini de lucrarea harului asupra inimii lor. când ace¸ stia sunt pu¸ si la prob˘ a s ¸i cerca¸ ti sunt g˘ asi¸ ti ca farisei cu îndrept˘ a¸ tirea lor de sine. Ei nu pot suporta nici o împotrivire. Ei las˘ a la o parte ra¸ tiunea s ¸i judecata s ¸i se sprijinesc în totul numai pe sentimentele lor, întemeindu-¸ si preten¸ tiile lor de sfin¸ tire pe emo¸ tiile pe care le-au sim¸ tit din când în când. sunt înc˘ ap˘ a¸ tâna¸ ti s ¸i suci¸ ti s ¸i caut˘ a a-¸ si sus¸ tine cu înd˘ ar˘ atnicie

Adev˘ arul în contrast cu teoriile false

9

preten¸ tiile despre sfin¸ tire, spunând multe cuvinte, dar f˘ ar˘ a s˘ a aduc˘ a vreun rod pre¸ tios, ca dovad˘ a. Aceste persoane pretinse a fi sfin¸ tite, [10] nu numai c˘ a î¸ si în¸ seal˘ a propriile lor suflete prin preten¸ tiile lor, dar ˘ rea fa¸ ˘ de mul¸ exercit˘ as ¸i o influen¸ ta ta ti care doresc în mod serios s˘ a se conformeze voin¸ tei lui Dumnezeu. Ele sunt auzite repetând ˘ ! Eu mereu cuvintele: „Dumnezeu m˘ a conduce! Domnul m˘ a înva¸ ta tr˘ aiesc f˘ ar˘ a p˘ acat!“ Mul¸ ti dintre cei care vin în contact cu un astfel de spirit se izbesc ca de ceva întunecat s ¸i tainic pe care nu-1 în¸ teleg. Aceasta este ceva cu totul neasem˘ an˘ ator cu Hristos, unicul model adev˘ arat. Sfin¸ tirea biblic˘ a nu e produsul unor emo¸ tii puternice. Aici cad mul¸ ti în gre¸ seal˘ a. Ei î¸ si fac din sentimente m˘ asura sau c˘ al˘ auza lor. când se simt mândri sau ferici¸ ti, ei pretind c˘ a sunt sfin¸ ti¸ ti. Dar sentimentele de fericire sau lipsa de bucurie nu e o dovad˘ a c˘ ao persoan˘ a este sfin¸ tit˘ a sau nu. Sfin¸ tirea instantanee nu poate s˘ a existe. ˘ întreag˘ Adev˘ arata sfin¸ tire este o lucrare zilnic˘ a, ce dureaz˘ a o via¸ ta a. Acela care se lupt˘ a cu ispitele zilnice, biruind pornirile lor p˘ ac˘ atoase s ¸i st˘ aruind dup˘ a sfin¸ tenia inimii s ¸i a vie¸ tii, nu ridic˘ a nici o preten¸ tie îngâmfat˘ a de sfin¸ tenie. Ei fl˘ amânzesc s ¸i înseteaz˘ a dup˘ a neprih˘ anire. P˘ acatul pare în ochii lor peste m˘ asur˘ a de p˘ ac˘ atos. Sunt unii care se pretind a fi sfin¸ ti, care m˘ arturisesc adev˘ arul, ca s ¸i fra¸ tii lor, s ¸i, de aceea, poate fi greu s˘ a faci o deosebire între ei; dar cu toate acestea, deosebirea exist˘ a. M˘ arturia acelora care pretind ˘ în˘ ˘ toare va face ca Spiritul pl˘ a avea o astfel de experien¸ ta al¸ ta acut ˘ rece al lui Hristos s˘ a se retrag˘ a din adunare s ¸i va l˘ asa o influen¸ ta asupra celor prezen¸ ti, pe când, dac˘ a ei ar vie¸ tui într-adev˘ ar f˘ ar˘ a p˘ acat, [11] prezen¸ ta lor ar aduce pe îngerii sfin¸ ti în adunare, iar cuvintele lor ar fi într-adev˘ ar „ca ni¸ ste mere de aur în panere de argint“ Proverbe 25, 11. Timpul cerc˘ arii Vara, când privim copacii unei p˘ aduri din fa¸ ta noastr˘ as ¸i to¸ ti ˘ , poate c˘ sunt îmbr˘ aca¸ ti cu o mantie frumoas˘ a de verdea¸ ta a nu putem deosebi pe acei care sunt întotdeauna verzi de ceilal¸ ti. Bar când vine iarna s ¸i gerul suveran Îl strânge în bra¸ tele sale, când el dezbrac˘ a pe ceilal¸ ti copaci de podoaba lor de frunze, atunci cei ce sunt întotdeauna verzi se deosebesc numaidecât. în felul acesta se petrec lucrurile

10

Sfin¸ tirea vie¸ tii

˘ , neîncrezându-se în ei în¸ s ¸i cu to¸ ti aceia care umbl˘ a în umilin¸ ta si¸ si, ci prinzându-se tremurând de mâna lui Hristos. În timp ce aceia care sunt încrez˘ atori în sine s ¸i se sprijinesc pe propria lor des˘ avâr¸ sire de caracter, atunci cind furtuna cerc˘ arilor vine asupra lor, î¸ si pierd ve¸ smântul falsei lor neprih˘ aniri, cei cu adev˘ arat neprih˘ ani¸ ti, care iubesc pe Dumnezeu din sinceritate s ¸i se tem de El, poart˘ a ve¸ smântul neprih˘ anirii lui Hristos, atât în zile bune, cât s ¸i în strâmtorare. Abnega¸ tia, jertfirea de sine, d˘ arnicia, bun˘ atatea, dragostea, r˘ abdarea, t˘ aria moral˘ as ¸i statornicia cre¸ stin˘ a sunt roadele zilnice aduse de aceia care vie¸ tuiesc cu adev˘ arat în leg˘ atur˘ a cu Dumnezeu. Faptele lor poate nu sunt trâmbi¸ tate în lume, dar ei duc zilnic lupta personal˘ a cu cel r˘ au s ¸i câstig˘ a biruin¸ te pre¸ tioase asupra ispitei s ¸i nedrept˘ a¸ tii. Voturile solemne se reînoiesc s ¸i se p˘ astreaz˘ a prin t˘ aria c⸠stigat˘ a prin rug˘ aciune serioas˘ as ¸i printr-o veghere neîntrerupt˘ a. Entuziastul înfl˘ ac˘ arat nu poate întrez˘ ari luptele l˘ auntrice ale acestor lucr˘ atori t˘ acu¸ ti, [12] dar ochiul Aceluia, care vede tainele inimii, cerceteaz˘ as ¸i prive¸ ste ˘s cu aprobare la orice efort f˘ acut în umilin¸ ta ¸i blânde¸ te. E necesar un timp de cercare spre a descoperi aurul cel curat al iubirii s ¸i al credin¸ tei din caracter. Atunci când vin asupra bisericii cerc˘ ari s ¸i greut˘ a¸ ti, zelul statornic s ¸i iubirea cald˘ a a adev˘ ara¸ tilor urma¸ si ai lui ˘. Hristos se dau pe fa¸ ta Ne pare r˘ au când vedem pe pretin¸ sii cre¸ stini c˘ a sunt du¸ si în r˘ at˘ acire de teoria fals˘ as ¸i vr˘ ajit˘ a c˘ a ei ar fi des˘ avâr¸ si¸ ti, pentru c˘ a este atât de greu a-i trezi la realitate s ¸i a-i aduce iar˘ as ¸i la calea cea dreapt˘ a. Ei s-au str˘ aduit s˘ a fac˘ a cele din afar˘ a ale lor cât mai ˘ , în timp ce le lipse¸ frumoase s ¸i mai pl˘ acute cu putin¸ ta ste podoaba l˘ auntric˘ a, blânde¸ tea s ¸i umilin¸ ta lui Hristos. Timpul de cercare va veni la fiecare s ¸i atunci n˘ adejdile multora, care ani de zile de-a rândul ˘ , se vor dovedi f˘ s-au crezut în siguran¸ ta ar˘ a temei. când sunt pu¸ si în pozi¸ tii noi s ¸i sub împrejur˘ ari diferite, unii dintre cei ce p˘ areau a fi ˘ a fi numai ni¸ stâlpi în casa lui Dumnezeu se dau pe fa¸ ta ste scânduri putrede sub o zugr˘ aveal˘ a lustruit˘ a. Dar cei umili¸ ti cu inima, care au sim¸ tit zilnic cât pre¸ tuie¸ ste a-¸ si înt˘ ari sufletele pe Stânca cea etern˘ a, vor sta neclinti¸ ti în mijlocul cerc˘ arilor vijelioase, pentru c˘ a ei nu se încred în ei în¸ si¸ si. „Temelia lui Dumnezeu st˘ a sigur˘ a, având pecetea aceasta: Domnul cunoa¸ ste pe cei ce sunt ai Lui“ 2 Timotei 2, 19.

Adev˘ arul în contrast cu teoriile false

11

Aducerea de roade Aceia care se ostenesc a atrage privirea la faptele lor bune, vorbind mereu de starea lor de nep˘ ac˘ ato¸ senie, s ¸i care se str˘ aduiesc s˘ a scoat˘ a la iveal˘ a ispr˘ avile lor religioase, nu fac prin aceasta altceva decât s˘ a-¸ si în¸ sele sufletul. Un om s˘ an˘ atos, care este în stare a-¸ si îndeplini datoriile vie¸ tii sale, s ¸i care î¸ si face lucrul zi dup˘ a zi, care [13] are mintea s˘ an˘ atoas˘ as ¸i prin ale c˘ arei vine circul˘ a un sânge s˘ an˘ atos, nu cheam˘ a pe orice om pe care-l întâlne¸ ste s˘ a vad˘ a cât de s˘ an˘ atos e corpul s˘ au. S˘ an˘ atatea s ¸i vigoarea sunt condi¸ tiile naturale ale vie¸ tii sale s ¸i, de aceea, pu¸ tin î¸ si d˘ a seama c˘ a se bucur˘ a de un dar a¸ sa de bogat. Întocmai a¸ sa este s ¸i cu un om neprih˘ anit cu adev˘ arat. El nu-¸ si d˘ a seama de propria sa bun˘ atate s ¸i evlavie. Principiul religios a devenit izvorul s ¸i conducta vie¸ tii sale s ¸i pentru el e tot a¸ sa de firesc a aduce roadele Spiritului, ca s ¸i pentru un smochin de a face smochine, sau ca s ¸i pentru un trandafir de a înf˘ a¸ ti¸ sa flori de trandafir. Firea sa este atât de îmbibat˘ a de iubire de Dumnezeu s ¸i de semenii s˘ ai, încât s˘ avâr¸ se¸ ste faptele lui Hristos cu o inim˘ a voioas˘ a. ˘ fac cuno¸ To¸ ti cei ce vin în sfera lui de influen¸ ta stin¸ ta cu frumuse¸ tea s ¸i cu parfumul pl˘ acut al vie¸ tii sale cre¸ stine, de¸ si el nu-¸ si d˘ a seama de acesta, pentru c˘ a este în armonie cu deprinderile s ¸i înclina¸ tiile sale. El se roag˘ a pentru luminarea divin˘ as ¸i are pl˘ acere a umbla în acest˘ a lumin˘ a. Mâncarea s ¸i b˘ autura sa este de a face voia Tat˘ alui s˘ au ce-ceresc. Via¸ ta sa este ascuns˘ a cu Hristos în Dumnezeu; s ¸i totu¸ si el nu se mândre¸ ste cu aceasta s ¸i nici nu-¸ si d˘ a seama de ea. Dumnezeu prive¸ ste cu bun˘ a pl˘ acere la cei umili¸ ti s ¸i nelua¸ ti în seam˘ a, care p˘ as ¸esc de aproape pe urmele Maestrului, lor. îngerii se simt atra¸ si de aceste suflete s ¸i le place s˘ a-i înso¸ teasc˘ a pe c˘ ararea lor. Ei poate sunt nelua¸ ti în seam˘ a de aceia care pretind c˘ a au ajuns la o treapt˘ a mai înalt˘ as ¸i c˘ arora le place s˘ a scoat˘ a la iveal˘ a faptele lor bune; dar îngerii cere¸ sti se coboar˘ a cu pl˘ acere la dân¸ sii s ¸i sunt ca un zid de foc în jurul lor. [14] Pentru ce a fost lep˘ adat Hristos Mântuitorul nostru a fost Lumina lumii; dar lumea nu L-a cunoscut. El a s˘ avâr¸ sit mereu fapte de mil˘ a, rev˘ arsând lumin˘ a pe calea tuturor; s ¸i totu¸ si El n-a atras aten¸ tia acelora printre care umbla ca

12

Sfin¸ tirea vie¸ tii

s˘ a priveasc˘ a la virtu¸ tile Sale f˘ ar˘ a seam˘ an, la abnega¸ tia, la jertfa Sa ˘ . Ei de Sine s ¸i la d˘ arnicia Sa. Iudeii nu admirau o astfel de via¸ ta considerau religia Sa ca fiind f˘ ar˘ a valoare, pentru c˘ a nu era în acord cu m˘ asura lor pentru evalvie. Ei socoteau c˘ a Hristos nu era religios în spirit s ¸i caracter; deoarece religia lor era alc˘ atuit˘ a din falsuri, din rug˘ aciuni în public s ¸i din s˘ avâr¸ sirea de fapte caritabile, f˘ ar˘ a efect. Ei trâmbi¸ tau faptele lor bune, dup˘ a cum fac cei ce pretind a fi sfin¸ ti. Ei voiau s˘ a fac˘ a pe to¸ ti s˘ a în¸ teleag˘ a c˘ a sunt f˘ ar˘ a p˘ acat. Dar întreaga ˘ a lui Hristos era într-un contrast direct cu aceasta. El nu c˘ via¸ ta auta nici c⸠stig s ¸i nici onoare. Faptele Sale de vindec˘ ari minunate erau s˘ avâr¸ site într-un spirit cât se poate de lini¸ stit, de¸ si El nu putea ¸ tine în frâu entuziasmul acelora care deveneau p˘ arta¸ si marilor Sale binecuvânt˘ ari. Umilin¸ ta s ¸i blânde¸ tea caracterizau via¸ ta Sa. Si ¸ tocmai pentru c˘ a umblarea Sa era atât de umilit˘ a, lipsit˘ a de preten¸ tii s ¸i se deosebea atât de mult de a fariseilor, ei nu voiau s˘ a-L primeasc˘ a. Blânde¸ tea un rod al Spiritului Cel mai pre¸ tios rod al sfin¸ teniei este harul blânde¸ tii. când acest har ¸ tine frânele sufletului, felul omului de a fi e modelat de influen¸ ta sa. Un astfel de suflet a¸ steapt˘ a neîncetat pe Dumnezeu s ¸i î¸ si supune [15] voin¸ ta voin¸ tei Sale. Priceperea sa prinde orice adev˘ ar divin s ¸i voin¸ ta sa se pleac˘ a în fa¸ ta oric˘ arui principiu divin, f˘ ar˘ a a se îndoi sau murmura. Adev˘ arata blânde¸ te îmblânze¸ ste s ¸i supune inima s ¸i d˘ a min¸ tii destoinicie ca s˘ a-¸ si întip˘ areasc˘ a bine cuvântul. Ea aduce Gândurile ˘ de Isus Hristos; deschide inima la Cuvântul lui la supunere fa¸ ta Dumnezeu, cum era deschis˘ a inima Lidiei. Ea ne aduce împreun˘ a cu ˘ cei, la picioarele lui Isus. „El conduce pe cei blânzi Maria, ca înv˘ a¸ ta ˘ pe cei umili¸ la judecat˘ as ¸i înva¸ ta ti c˘ aile Sale“ Psalmii 25, 9. Vorbirea celor blânzi nu este niciodat˘ a plin˘ a de îngâmfare. Ca s ¸i copilul Samuel, ei se roag˘ a: „Vorbe¸ ste Doamne, c˘ aci robul t˘ au ascult˘ a“ 1 Sarn. 3,9. când Iosua a fost a¸ sezat în pozi¸ tia cea mai înalt˘ a de comandant al lui Israel, el a declarat r˘ azboi tuturor vr˘ ajma¸ silor lui Dumnezeu. Inima sa era plin˘ a de cugete nobile privind înalta sa misiune. Si ¸ totu¸ si, când i se vestea vreo solie din cer, el lua pozi¸ tia unui copil, care dore¸ ste s˘ a fie condus. R˘ aspunsul s˘ au era: „Ce spune Domnul meu servului S˘ au?“ Iosua 5, 14. Primele cuvinte ale lui

Adev˘ arul în contrast cu teoriile false

13

Pavel, când Hristos i S-a descoperit, au fost: „Doamne, ce vrei s˘ a fac“ Faptele Apostolilor 9, 6. Blânde¸ tea în s ¸coala lui Hristos este una din roadele de seam˘ a ale Duhului Sfânt. Ea este o cale divin˘ a prin care Duhul Sfânt lucreaz˘ a spre sfin¸ tire s ¸i care face pe cel care o posed˘ a s˘ a fie destoinic a-¸ si ¸ tine în st˘ apânire totdeauna un temperament iute s ¸i furtunos. când harul blânde¸ tii e nutrit de c˘ atre aceia care sunt din fire sup˘ ar˘ acio¸ si s ¸i iu¸ ti ˘ ri ca s˘ la mânie, ei vor depune cele mai serioase sfor¸ ta a-¸ si supun˘ a acest temperament nefericit. Din zi în zi ei vor c⸠stiga st˘ apânire asupra lor în¸ si¸ si, pân˘ a ce acea tr˘ as˘ atur˘ a de caracter lipsit˘ a de iubire s ¸i neasem˘ an˘ atoare cu Hristos este biruit˘ a. Ei devin apoi asemenea cu [16] Modelul Divin s ¸i pot asculta de sfatul inspirat: „Fii repede la auzire, încet la vorbire s ¸i încet la mânie“ Iacov 1,19. Când un om pretinde a fi sfin¸ tit s ¸i totu¸ si în cuvinte s ¸i fapte reprezint˘ a necurmat un izvor din care curge ap˘ a amar˘ a, atunci putem ˘ : acest om este am˘ spune cu siguran¸ ta agit. El trebuie s˘ a înve¸ te înc˘ a alfabetul a ceea ce înseamn˘ a via¸ ta de cre¸ stin. Aceia care m˘ arturisesc a fi servi ai lui Hristos au nutrit atât de mult demonul lipsei de bun˘ atate încât par a iubi elementele nesfin¸ tite s ¸i au pl˘ acere s˘ a rosteasc˘ a cuvinte care displac s ¸i irit˘ a. Ace¸ sti oameni trebuie s˘ a se poc˘ aiasc˘ a înainte ca Mântuitorul s˘ a-i recunoasc˘ a de copii ai S˘ ai. Blânde¸ tea este podoaba l˘ auntric˘ a pe care Dumnezeu o pre¸ tuie¸ ste nespus de mult. Apostolul vorbe¸ ste despre aceasta, ca fiind mai de pre¸ t decât aurul, m˘ arg˘ aritarele sau pietrele scumpe. În timp ce podoabele din afar˘ a înfrumuse¸ teaz˘ a numai corpul muritor, podoaba blânde¸ tii înfrumuse¸ teaz˘ a sufletul s ¸i pune pe omul trec˘ ator în leg˘ atur˘ a cu Dumnezeul cel nem˘ arginit. Aceasta este podoaba pe care Si-a ¸ ales-o Dumnezeu însu¸ si. Acela care a împodobit cerurile cu a¸ stri lumino¸ si, a promis prin acela¸ si Spirit c˘ a „El va împodobi pe cel blând cu mântuire“ Psalmii 149, 4. îngerii cerului vor scrie ca fiind cei mai bine împodobi¸ ti, aceia care se îmbrac˘ a în Domnul Isus Hristos s ¸i umbl˘ a cu El în blânde¸ tea s ¸i umilin¸ ta Spiritului. Dobândirea înfierii Pentru cre¸ stin exist˘ a idealuri înalte de ajuns. El trebuie s˘ a n˘ azuiasc˘ a mereu dup˘ a idealuri mai înalte. Ioan (apostolul) avea o idee înalt˘ a despre privilegiul unui cre¸ stin. El zicea: „Vede¸ ti ce dragoste

14

Sfin¸ tirea vie¸ tii

[17] ne-a ar˘ atat Tat˘ al, s˘ a ne numim copii lui Dumnezeu!“ 1 Ioan 3, 1. Pentru oameni nu exist˘ a o demnitate mai înalt˘ a de ajuns ca cea cuprins˘ a în aceste cuvinte. Omului i s-a asigurat privilegiul de a deveni mo¸ stenitor al lui Dumnezeu s ¸i împreun˘ a mo¸ stenitor cu Hristos. Acelora care au fost în˘ al¸ ta¸ ti în felul acesta, le sunt desf˘ as ¸urate bog˘ a¸ tiile nep˘ atrunse ale lui Hristos, care sunt de zeci de mii de ori mai pre¸ tioase decât bog˘ a¸ tiile lumii. A¸ sadar, prin meritele lui Isus Hristos, omul muritor este ridicat, la p˘ art˘ as ¸ie cu Dumnezeu s ¸i cu [18] Fiul S˘ au iubit.

Capitolul 2 — Principiile de cump˘ atare ale lui Daniel
Caracterul profetului Daniel a fost remarcabil. El a fost -un exemplu str˘ alucit de ceea ce poate ajunge omul când e unit cu în¸ telepciunea lui Dumnezeu. O scurt˘ a istorisire a vie¸ tii acestui b˘ arbat Sfânt al lui Dumnezeu ni s-a l˘ asat ca un raport încurajator pentru aceia care aveau s˘ a fie chema¸ ti mai târziu s˘ a sufere cerc˘ ari s ¸i ispite. Când poporul Israel, regele, nobilii s ¸i preo¸ tii lor au fost du¸ si in captivitate, patru dintre ei au fost ale¸ si ca s˘ a slujeasc˘ a la curtea împ˘ aratului din Babilon. Unul dintre ace¸ stia era Daniel, care înc˘ a de timpuriu d˘ adea dovad˘ a c˘ a va ajunge pe viitor la o destoinicie ˘ domneasc˘ însemnat˘ a. Ace¸ sti tineri, erau cu to¸ tii de vi¸ ta as ¸i sunt descri¸ si ca „ni¸ ste tineri f˘ ar˘ a cusur trupesc, frumo¸ si la chip, înzestra¸ ti cu în¸ telepciune în orice ramur˘ aas ¸tiin¸ tei, cu minte ager˘ as ¸i pricepere, în stare s˘ a slujeasc˘ a în casa împ˘ aratului“ Daniel 1, 4. Pre¸ tuind talentele superioare ale acestor tineri captivi, împ˘ aratul Nebucadne¸ tar a hot˘ arât s˘ a-i preg˘ ateasc˘ a spre a li se da locuri de seam˘ a în împ˘ ar˘ a¸ tia sa. Si ¸ pentru ca ei s˘ a poat˘ a fi în totul destoinici a sluji la curtea împ˘ ar˘ ateasc˘ a, dup˘ a obiceiul oriental, ei trebuiau s˘ a fie înv˘ a¸ ta¸ ti limba haldeilor s ¸i s˘ a fie supu¸ si, timp de trei ani de zile, la disciplin˘ a fizic˘ a [19] s ¸i intelectual˘ a. Tinerii din aceast˘ as ¸coal˘ a nu numai c˘ a erau primi¸ ti la palatul imperial, dar se luase m˘ asuri ca ei s˘ a m˘ anânce din mânc˘ arurile s ¸i s˘ a bea din vinul care se servea la masa împ˘ aratului. Prin toate acestea, împ˘ aratul gândea nu numai s˘ a le arate o mare cinste, dar s ¸i s˘ a asigure pentru dân¸ sii cea mai bun˘ a dezvoltare fizic˘ as ¸i mintal˘ a, care putea fi ajuns˘ a. Întâmpinând cercarea Printre alimentele servite la masa împ˘ aratului era s ¸i carnea de porc s ¸i alte mânc˘ aruri de carne care erau declarate ca necurate de legea lui Moise s ¸i din care evreilor le era interzis în chip l˘ amurit s˘ a 15

16

Sfin¸ tirea vie¸ tii

m˘ anânce. Aici Daniel s-a g˘ asit în fa¸ ta unei cerc˘ ari aprige. S˘ a r˘ amân˘ a ˘ turilor p˘ oare credincios înv˘ a¸ ta arin¸ tilor sfii cu privire la mâncare s ¸i b˘ autura, s˘ a jigneasc˘ a pe împ˘ arat s ¸i s˘ a-¸ si piard˘ a poate nu numai locul, ci chiar s ¸i via¸ ta, sau s˘ a nesocoteasc˘ a poruncile Domnului s ¸i s˘ a p˘ astreze favoarea împ˘ aratului, asigurându-se astfel de mari avantaje intelectuale s ¸i cele mai m˘ agulitoare perspective lume¸ sti? Daniel n-a s ¸ov˘ ait. El s-a hot˘ arât s˘ a r˘ amân˘ a statornic în integritatea sa oricare ar fi urm˘ arile. El „s-a hot˘ arât în inima lui s˘ a nu se spurce cu bucatele alese ale împ˘ aratului s ¸i cu vinul pe care-l bea împ˘ aratul“ Daniel 1, 8. Nu era îngust s ¸i nici bigot Printre pretin¸ sii cre¸ stini de ast˘ azi sunt mul¸ ti care ar socoti pe [20] Daniel ca fiind prea ciudat s ¸i l-ar învinui ca îngust sau bigot. Ei privesc chestiunea mânc˘ arii s ¸i a b˘ auturii ca fiind de prea mic˘ a însemn˘ atate spre a cere o pozi¸ tie atât de hot˘ arât˘ a— ei nu o privesc ca pe o chestiune care s˘ a impun˘ a, dac˘ a e nevoie, jertfirea oric˘ arui folos lumesc. Dar aceia care judec˘ a astfel vor vedea, la ziua judec˘ a¸ tii, ca s ¸i ei s-au ab˘ atut de la poruncile hot˘ arâte ale lui Dumnezeu s ¸i au pus p˘ arerile lor ca m˘ asur˘ a pentru dreptate s ¸i ne-dreptate. Ei vor vedea c˘ a ceea ce li se p˘ aruse a fi f˘ ar˘ a însemn˘ atate, nu a fost tot a¸ sa privit de Dumnezeu. Poruncile Sale trebuie respectate cu sfin¸ tenie. Aceia care primesc s ¸i ascult˘ a de un principiu al S˘ au pentru c˘ a le prinde bine s˘ a fac˘ a a¸ sa, în timp ce leap˘ ad˘ a pe un altul pentru c˘ a¸ tinerea lui ar cere un sacrificiu, coboar˘ a nivelul drept˘ a¸ tii s ¸i, prin exemplul lor fac s ¸i pe al¸ tii s˘ a priveasc˘ a la Sfânta Lege a lui Dumnezeu ca fiind ceva f˘ ar˘ a însemn˘ atate. Un „A¸ sa zice Domnul“ trebuie s˘ a fie regula dup˘ a care s˘ a ne conducem în toate lucrurile. Un caracter f˘ ar˘ a defect Daniel a fost supus la cele mai aspre cerc˘ ari care asalteaz˘ as ¸i ˘ de înv˘ ˘pe tinerii din zilele noastre; dar el a fost credincios fa¸ ta a¸ ta turile religiei pe care le primise în copil˘ aria lui. El era înconjurat de influen¸ te care urm˘ areau s˘ a strice pe aceia care ar fi s ¸ov˘ ait între principiu s ¸i înclina¸ tie; totu¸ si Cuvântul lui Dumnezeu ni-1 prezint˘ a ca fiind de un caracter f˘ ar˘ a defect. Daniel nu îndr˘ aznea s˘ a se încread˘ a

Principiile de cump˘ atare ale lui Daniel

17

în propria lui putere moral˘ a. Rug˘ aciunea era pentru el o necesitate. El s ¸i-a f˘ acut din Dumnezeu t˘ aria lui s ¸i temerea de Dumnezeu era continuu înaintea lui, în toat˘ a consacrarea vie¸ tii lui. Daniel poseda harul unei blânde¸ ti adev˘ arate. El era credincios, hot˘ arât s ¸i nobil. El se str˘ aduia s˘ a tr˘ aiasc˘ a în pace cu to¸ ti, dar st˘ atea neclintit ca un cedru înalt, oricând era vorba de principii. În orice [21] lucru care nu venea în -contrazicere cu ascultarea sa do Dumnezeu, el era respectuos s ¸i ascult˘ ator de acela care aveau autoritate asupra lui; dar el avea un sim¸ t atât de înalt despre cerin¸ tele lui Dumnezeu, încât preten¸ tiile suveranilor p˘ amânte¸ sti erau socotite de el ca fiind subordonate. El nu s-ar fi ab˘ atut de la datoria sa pentru nici un calcul egoist. Caracterul lui Daniel e prezentat lumii ca un exemplu de ceea ce poate face harul lui Dumnezeu din oamenii care sunt dec˘ azu¸ ti prin îns˘ as ¸i firea lor s ¸i sunt strica¸ ti prin p˘ acat. Raportul despre via¸ ta sa nobil˘ as ¸i plin˘ a de abnega¸ tie este o încurajare pentru oamenii din timpul nostru. Din el putem aduna t˘ aria spre a rezista ispitei cu noble¸ te s ¸i statornicie, s ¸i prin harul blânde¸ tii, s˘ a st˘ am pentru dreptate sub cele mai aspre cerc˘ ari. Aprobarea lui Dumnezeu mai scump˘ a decât via¸ ta Daniel ar fi putut g˘ asi o scuz˘ a admisibil˘ a de a se dep˘ arta de principiile strictei cump˘ at˘ ari, dar aprobarea lui Dumnezeu îi era mai scump˘ a decât favoarea celui mai puternic, suveran p˘ amântesc— mai scump˘ a chiar decât via¸ ta lui. Prin purtarea sa politicoas˘ a, el ob¸ tinuse favoarea superiorului s˘ au, care era îns˘ arcinat cu supravegherea tinerilor evrei s ¸i Daniel îi f˘ acu o cerere, ca s˘ a nu fie sili¸ ti a mânca din bucatele împ˘ aratului, sau s˘ a bea din vinul lui. Supraveghetorul se temea, ca nu cumva, prin îndeplinirea acestei cereri, s˘ a-¸ si atrag˘ a dizgra¸ tia împ˘ aratului s ¸i s˘ a-¸ si pun˘ a astfel via¸ ta în primejdie. Ca s ¸i mul¸ ti din zilele noastre, el credea c˘ a o diet˘ a abstinent˘ a va face pe ace¸ sti tineri s˘ a fie palizi s ¸i boln˘ avicio¸ si la înf˘ a¸ ti¸ sare s ¸i sl˘ abi¸ ti în ce prive¸ ste puterea fizic˘ a, pe când hrana necump˘ atat˘ a de la masa acelui împ˘ arat i-ar face voio¸ si s ¸i frumo¸ si, sporind puterea lor de munc˘ a [22] fizic˘ as ¸i mintal˘ a. Daniel a cerut ca lucrul acesta s˘ a fie hot˘ arât printr-o cercare de zece zile,— dându-se libertate evreilor ca, în acest scurt timp, s˘ a

18

Sfin¸ tirea vie¸ tii

m˘ anânce alimente simple în timp ce tovar˘ as ¸ii lor s˘ a aib˘ a parte de delicatesele împ˘ aratului. în cele din urm˘ a, cererea le-a fost îndeplinit˘ a, dar Daniel s ¸tia sigur c˘ a va c⸠stiga. De¸ si era înc˘ a tân˘ ar, v˘ azuse urm˘ arile d˘ aun˘ atoare ale vinului s ¸i ale vie¸ tii desfrânate asupra s˘ an˘ at˘ a¸ tii fizice s ¸i mintale. Dumnezeu ap˘ ar˘ a pe servul S˘ au La sfâr¸ situl celor zece zile, s-a v˘ azut c˘ a urm˘ arile au fost altfel decât erau a¸ stept˘ arile supraveghetorului. Nu numai Ia înf˘ a¸ ti¸ sarea fe¸ tei, dar s ¸i la puterile fizice, cit s ¸i la vigoarea mintal˘ a, aceia care ˘ o superioritate fuseser˘ a cump˘ ata¸ ti în principiile lor d˘ adeau pe fa¸ ta ˘ de tovar˘ deosebit˘ a fa¸ ta as ¸ii lor care î¸ si împliniser˘ a poftele.- Ca urmare ˘ -¸ a acestei probe, s-a îng˘ aduit lui Daniel s ¸i tovar˘ as ¸ilor, lui s ¸a si urmeze dieta lor simpl˘ a în tot cursul instruirii lor pentru serviciile împ˘ ar˘ a¸ tiei. Domnul a aprobat statornicia s ¸i abnega¸ tia acestor tineri evrei s ¸i binecuvântarea Sa i-a înso¸ tit. El „a dat acestor patru tineri s ¸tiin¸ ta s ¸i priceperea pentru tot felul de scri-eri s ¸i în¸ telepciune; mai ales îns˘ aa f˘ acut pe Daniel priceput în toate vedeniile s ¸i în toate visele“, Daniel 1, 17. La încheierea celor trei ani de instruire, când destoinicia s ¸i capacitatea lor au fost examinate de împ˘ arat, „nu.s-a g˘ asit niciunul ca Daniel, Hanania, Mi¸ sael s ¸i Azaria. De aceea ei au fost primi¸ ti [23] în slujba împ˘ aratului. În toate lucr˘ arile care cereau în¸ telepciune s ¸i pricepere s ¸i despre care îi întreba împ˘ aratul, îi g˘ asea de zece ori mai destoinici decât to¸ ti vr˘ ajitorii s ¸i cititorii în stele care erau în toat˘ a împ˘ ar˘ a¸ tia lui“ Idem 20. St˘ apânirea de sine o condi¸ tie a sfin¸ tirii Via¸ ta lui Daniel este o ilustrare inspirat˘ a de ceea ce poate alc˘ atui un caracter sfin¸ tit. Ea d˘ a tuturor o lec¸ tie s ¸i îndeosebi tinerilor. O ascultare deplin˘ a de poruncile lui Dumnezeu este spre binecuvântarea s˘ an˘ at˘ a¸ tii corpului s ¸i a min¸ tii. Pentru a ajunge la cel mai înalt ideal ele moralitate si dezvoltare intelectual˘ a este necesar a c˘ auta în¸ telepciunea s ¸i t˘ aria de la Dumnezeu s ¸i de a respecta o strict˘ a cump˘ atare în toate deprinderile vie¸ tii. În experien¸ ta lui Daniel s ¸i a tovar˘ as ¸ilor lui, noi avem o plid˘ a de biruin¸ ta asupra ispitei de a ceda poftei s ¸i apetitului. Ea ne arat˘ a c˘ a, prin principiile religioase, tinerii,

Principiile de cump˘ atare ale lui Daniel

19

pot birui asupra poftelor c˘ arnii s ¸i s˘ a r˘ amân˘ a credincio¸ si cerin¸ telor lui Dumnezeu, chiar dac˘ a aceasta le-ar cere un marc sacrificiu. Ce s-ar fi întâmplat îns˘ a cu Daniel s ¸i tovar˘ as ¸ii s˘ ai, dac˘ a ar fi f˘ acut un compromis cu îngrijitorii aceia p˘ agâni s ¸i ar fi cedat presiunii împrejur˘ arilor, dac˘ a ar fi mâncat s ¸i b˘ aut dup˘ a obiceiul babilonienilor? Aceast˘ a unic˘ a dep˘ artare de la principii le-ar fi sl˘ abit sim¸ tul drept˘ a¸ tii ˘ de nedreptate, împlinirea poftelor ar fi atras dup˘ s ¸i groaza fa¸ ta a sine jertfirea t˘ ariei fizice, a clarit˘ a¸ tii intelectuale s ¸i p˘ atrunderii spirituale. Un pas gre¸ sit ar fi condus probabil s ¸i la al¸ ti pa¸ si, pân˘ a când leg˘ atura lor cu cerul ar fi fost primejduit˘ a, iar ci ar fi fost fura¸ ti de curentul [24] ispitelor. Dumnezeu a zis: „Pe cel ce M˘ a onoreaz˘ a, îl voi onora“ ? Samuel 2, 30. În timp ce Daniel se ¸ tinea ele Dumnezeul s˘ au cu o încredere neclintit˘ a, Spiritul puterii profetice a venit asupra lui. Pe când oamenii îl înv˘ a¸ tau care sunt datoriile vie¸ tii la curtea împ˘ ar˘ ateasc˘ a, el era înv˘ a¸ tat de Dumnezeu ca s˘ a citeasc˘ a tainele veacurilor viitoare s ¸i s˘ a prezinte genera¸ tiilor viitoare, prin tablouri s ¸i asem˘ an˘ ari, lucrurile [25] uimitoare care aveau s˘ a se întâmple în zilele din urm˘ a.

Capitolul 3 — St˘ apânirea poftelor s ¸i a patimilor
„S˘ a v˘ a feri¸ ti de poftele firii p˘ amânte¸ sti care se r˘ azboiesc cu sufletul“, zice apostolul Petru (1 Petru 2, 11). Mul¸ ti privesc aceste cuvinte ca fiind doar un avertisment contra vie¸ tii dezordonate, dar în¸ telesul lor este mult mai larg. Ele opresc orice satisfacere v˘ at˘ am˘ atoare a poftelor sau a patimilor. Nici un suflet evlavios s˘ a nu priveasc˘ a cu nep˘ asare s˘ an˘ atatea corpului s ¸i s˘ a se m˘ aguleasc˘ a cu ideea c˘ a necump˘ atarea n-ar fi p˘ acat, c˘ a ea n-ar influen¸ ta via¸ ta spiritual˘ a. Exist˘ ao ˘ leg˘ atur˘ a strâns˘ a intre natura fizic˘ as ¸i cea moral˘ a. Orice obi¸ snuin¸ ta care nu ajut˘ a la prop˘ as ¸irea s˘ an˘ an˘ a¸ tii înjose¸ ste facult˘ a¸ tile superioare s ¸i nobile. Obiceiurile rele în mâncare s ¸i b˘ autur˘ a duc la gre¸ seli în gândire s ¸i ac¸ tiune. Satisfacerea poftelor înt˘ are¸ ste pornirile animalice s ¸i le face s˘ a c⸠stige st˘ apânire asupra puterilor mintale s ¸i spirituale. ˘ pentru cineva sa se bucure de binecuvântarea Este cu neputin¸ ta sfin¸ tirii, cât timp este st˘ apânit de egoism s ¸i l˘ acomie. Mul¸ ti gem sub povara sl˘ abiciunilor trupe¸ sti din pricina relelor obi¸ snuin¸ te în mâncare s ¸i b˘ autur˘ a, care nesocotesc legile vie¸ tii si ale s˘ an˘ at˘ a¸ tii. Ei î¸ si sl˘ abesc organele digestive prin satisfacerea poftelor lor stricate. ˘ a organismului omenesc fa¸ ˘ de [26] Minunat˘ a este puterea de rezisten¸ ta ta abuzurile ce se s˘ avâr¸ sesc împotriva lui; dar dominarea obiceiurilor rele în mâncare s ¸i b˘ autur˘ a va sl˘ abi orice func¸ tiune a corpului. Prin satisfacerea poftelor stricate s ¸i a patimilor, chiar pretin¸ sii cre¸ stini vor împiedica natura în lucrarea ei, sl˘ abind puterea corporal˘ a, mintal˘ as ¸i moral˘ a. Aceste suflete slabe s˘ a se gândeasc˘ a, ce ar fi putut s˘ a fie ele, clac˘ a ar fi tr˘ ait în cump˘ atare s ¸i ar fi îmbun˘ at˘ a¸ tit s˘ an˘ atatea în loc s˘ a abuzeze de ea. Un standard posibil de atins Când Pavel a scris: „Dumnezeul p˘ acii s˘ a v˘ a sfin¸ teasc˘ a El însu¸ si pe deplin“ (1 Tesaloniceni 5, 23), el nu a sf˘ atuit pe fra¸ tii s˘ ai s˘ a tind˘ a ˘ de ajuns; ci nu se ruga ca ei s˘ dup˘ a un ideal cu neputin¸ ta a aib˘ a binecuvmt˘ arile pe care Dumnezeu nu ar fi fost voios s˘ a le d˘ aruiasc˘ a. 20

St˘ apânirea poftelor s ¸i a patimilor

21

El s ¸tia c˘ a to¸ ti cei ce doreau a se învrednici s˘ a întâmpine pe Hristos în pace, trebuie s˘ a posede un caracter curat s ¸i Sfânt. „To¸ ti cei se ce lupt˘ a la jocurile de ob¸ ste, se supun la tot felul de înfrin˘ ari. Si ¸ ei fac lucrul acesta ca s˘ a capete o cunun˘ a care se poate ve¸ steji: noi s˘ a facem lucrul acesta pentru o cunun˘ a care nu se poate ve¸ steji. Eu deci, alerg dar nu ca s ¸i cum n-a¸ ss ¸ti încotro alerg. M˘ a lupt cu pumnul, dar nu ca unul care love¸ ste în vânt. Ci m˘ a port aspru cu trupul meu s ¸i-l ¸ tin în st˘ apânire, ca nu cumva, dup˘ a ce am propov˘ aduit altora, eu însumi s˘ a fiu lep˘ adat“ 1 Corinteni 9, 25-27. „Nu s ¸ti¸ ti c˘ a trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuie¸ ste în voi s ¸i pe care l-a¸ ti primit de la Dumnezeu? Si ¸ c˘ a voi nu sunte¸ ti ai vo¸ stri, c˘ aci a¸ ti fost cump˘ ara¸ ti cu un pre¸ t. Prosl˘ avi¸ ti dar pe Dumnezeu în trupul s ¸i în [27] duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu“ 1 Corinteni 6, 19-20. O jertf˘ a f˘ ar˘ a defect Apostolul mai scrie c˘ atre credincio¸ si urm˘ atoarele: „V˘ a îndemn dar, fra¸ tilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, s˘ a aduce¸ ti trupurile voastre ca o jertf˘ a vie, Sfânt˘ a, pl˘ acut˘ a lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastr˘ a o slujb˘ a duhovniceasc˘ a“ Romani 12, 1 Vechiului Israel i s-au dat îndrum˘ ari, ca nici un animal cu defect sau bolnav s˘ a nu fie adus ca jertf˘ a înaintea lui Dumnezeu. Numai cele mai bune animale trebuiau alese pentru acest scop. Prin profetul Maleahi, Domnul mustra cu cea mai mare asprime pe poporul S˘ au pentru abaterea de la aceste dispozi¸ tii. „Un fiu cinste¸ ste pe tat˘ al s˘ au s ¸i o slug˘ a po st˘ apânul s˘ au. Dac˘ a sunt Tata, unde este, cinstea care Mi se cuvine? Dac˘ a sunt St˘ apân, unde este teama de Mine? zice Domnul o¸ stirilor c˘ atre voi... care nesocoti¸ ti Numele Meu s ¸i care zice¸ ti: «Cu ce am nesocotit noi Numele T˘ au?» Aduce¸ ti pe altarul Meu pâine necurat˘ a! Si ¸ totu¸ si zice¸ ti:«Cu ce Te-am spurcat?». Prin faptul c˘ a a¸ ti zis: «Masa Domnului este dispre¸ tuit˘ a!» când aduce¸ ti ca jertf˘ a o vit˘ a oarb˘ a, nu este r˘ au lucrul acesta? Când aduce¸ ti una s ¸chioap˘ a sau beteag˘ a, nu este r˘ au lucrul acesta oare? Adu-o dreg˘ atorului t˘ au! Te va primi el bine pentru ea? zice Domnul o¸ stilor... Aduce¸ ti ce este furat, s ¸chiop sau beteag: Iat˘ a darurile de mâncare pe care le aduce¸ ti! Pot Eu s˘ a le primesc din mâinile voastre?— zice Domnul“ Maleahi 1, 6-13.

22

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Aceste cuvinte care au fost spuse vechiului Israel cuprind o în˘ tur˘ v˘ a¸ ta as ¸i pentru poporul lui Dumnezeu de ast˘ azi. Atunci când apostolul sf˘ atuia pe fra¸ tii s˘ ai s˘ a înf˘ a¸ ti¸ seze corpurile lor „ca o jertf˘ a [28] vie, Sfânt˘ a, s ¸i bine pl˘ acut˘ a lui Dumnezeu“, el ar˘ ata principiile adev˘ aratei sfin¸ tiri. Aceasta nu este numai o teorie, un sentiment sau un fel de a vorbi, ci e un principiu viu s ¸i activ, care e împletit cu vie¸ tuirea de toate zilele. El cere ca deprinderile noastre în mâncare, b˘ autur˘ a s ¸i îmbr˘ ac˘ aminte s˘ a fie în a¸ sa fel încât s˘ a asigure p˘ astrarea s˘ an˘ at˘ a¸ tii fizice, mintale s ¸i morale, pentru ca s˘ a putem înf˘ a¸ ti¸ sa Domnului corpurile noastre, nu ca pe o jertf˘ a stricat˘ a prin obiceiuri rele, ci ca pe „o jertf˘ a vie, Sfânt˘ as ¸i bine pl˘ acut˘ a lui Dumnezeu“. Excitantele s ¸i narcoticele Sfatul lui Petru de a ne înfrâna de la poftele fire¸ sti este cel mai direct s ¸i mai impun˘ ator avertisment împotriva folosirii a tot ce este excitant s ¸i narcotic, cum o ceaiul (ceaiul rusesc, nota traductorului), cafeaua, tutunul, alcoolul s ¸i morfina. Aceste satisfaceri ale poftelor ˘ v˘ pot fi foarte bine a¸ sezate printre, acelea care au o influen¸ ta at˘ am˘ atoare asupra caracterului moral. Si ¸ cu cât aceste obiceiuri rele sunt formate mai de timpuriu, cu atât mai cu putere vor ¸ tine ele pe victime în sclavia poftei s ¸i cu atât mai sigur vor coborî ele nivelul vie¸ tii spirituale. ˘ tura Bibliei nu va face decât o impresie slab˘ Înv˘ a¸ ta a asupra acelora ale c˘ aror puteri de pricepere sunt întunecate de împlinirea unor pofte egoiste. Mii de suflete î¸ si vor jertfi nu numai s˘ an˘ atatea s ¸i via¸ ta, dar s ¸i speran¸ ta lor pentru cer, înainte ele a cuteza s˘ a porneasc˘ a lupta împotriva poftelor lor stricate. O doamn˘ a care de mul¸ ti ani sus¸ tinea c˘ a e sfin¸ tit˘ a, spunea c˘ a dac˘ a trebuie s˘ a se lase de ¸ tigara ei sau de cer, ar zice; „Mergi cu bine cerule; c˘ aci eu nu pot birui pofta ce o am pentru ¸ tigar˘ a“. Acest idol se întronase în suflet s ¸i l˘ asase lui Isus un loc mai dosnic. Totu¸ si aceast˘ a femeie pretinde c˘ a e o Sfânt˘ aa [29] Domnului. Pofte care se r˘ azboiesc cu sufletul Aceia care sunt cu adev˘ arat sfin¸ ti¸ ti— oriunde s-ar afla— vor în˘ al¸ ta idealul moral prin cultivarea unor deprinderi corecte ale cor-

St˘ apânirea poftelor s ¸i a patimilor

23

pului s ¸i, asemenea lui Daniel, vor da altora pild˘ a de cump˘ atare s ¸i t˘ ag˘ aduire de sine. Orice poft˘ a stricat˘ a ajunge o poft˘ a ostil˘ a. Orice lucru care e în conflict cu legea naturii aduce sufletul într-o stare bolnav˘ a. L˘ asarea în voia poftelor la mâncare aduce tulbur˘ ari ale stomacului, inactivitatea ficatului s ¸i o întunecare a creierului, distrugând astfel dispozi¸ tia s ¸i spiritul omului. Aceste puteri sl˘ abite sunt aduse apoi ca jertf˘ a lui Dumnezeu, care nu poate s˘ a primeasc˘ a jertfe cu defecte. Este de datoria noastr˘ a de a aduce pofta noastr˘ a de mâncare s ¸i felul nostru de vie¸ tuire în armonie cu legea naturii. Dac˘ a trupurile aduse ca jertf˘ a pe altarul lui Hristos ar fi cercetate cu aceea¸ si luare aminte cu care erau cercetate jertfele iudeilor, atunci cine le-ar primi? Cu câta grij˘ a ar trebui deci sa-¸ si îndrepte cre¸ stinii deprinderile lor, pentru ca s˘ a-¸ si poat˘ a p˘ astra deplina putere a fiec˘ arei însu¸ siri spre a fi pus˘ a în serviciul lui Hristos. Dac˘ a dorim a fi sfin¸ ti¸ ti în suflet, ˘ legea divin˘ corp s ¸i spirit, trebuie s˘ a tr˘ aim a¸ sa cum ne înva¸ ta a. Inima ˘ de Dumnezeu cât timp poftele s nu poate r˘ amâne în consacrare fa¸ ta ¸i patimile sunt satisf˘ acute cu sacrificiul s˘ an˘ at˘ a¸ tii s ¸i al vie¸ tii. Aceia care calc˘ a legile de care depinde s˘ an˘ atatea, trebuie s˘ a suporte urm˘ arile. Ei ˘ , incit nus ¸i-au mic¸ sorat atât de mult destoinicia lor, în orice privin¸ ta ˘ de semenii lor s s ¸i mai pot îndeplini cum trebuie datoriile fa¸ ta ¸i ajung [30] s˘ a fie cu totul neînstare de a r˘ aspunde la cerin¸ tele lui Dumnezeu. Când Lordul Palmerston, premierul Angliei, a fost rugat de c˘ atre clerul sco¸ tian s˘ a hot˘ arasc˘ a o zi de post s ¸i rug˘ aciune, ca s˘ a înceteze holera, el a r˘ aspuns: „Cur˘ a¸ ti¸ ti s ¸i dezinfecta¸ ti str˘ azile s ¸i casele voastre, încuraja¸ ti cur˘ a¸ tenia s ¸i s˘ an˘ atatea printre s˘ araci s ¸i îngriji¸ ti ca ei s˘ a fie îndeajuns aproviziona¸ ti cu hran˘ a bun˘ as ¸i îmbr˘ ac˘ aminte s ¸i lua¸ ti în toate adev˘ arate m˘ asuri sanitare s ¸i atunci nu ve¸ ti mai avea nevoie de post s ¸i rug˘ aciune. De altfel, nici Dumnezeu nu va asculta rug˘ aciunile voastre, dac˘ a aceste m˘ asuri preventive nu vor fi luate în seam˘ a“. Apostolul Pavel zice: „S˘ a ne cur˘ a¸ tim de orice întin˘ aciune a c˘ arnii s ¸i a duhului s ¸i s˘ a ne ducem sfin¸ tirea pân˘ a la cap˘ at, în frica de Dumnezeu“ 2 Corinteni 7, 1. El ne prezint˘ a spre încurajare, acea pace cerut˘ a de adev˘ arat˘ a sfin¸ tire, zicând: „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei co sunt în Hristos Isus; care nu tr˘ aiesc dup˘ a îndemnurile firii p˘ amânte¸ sti, ci dup˘ a îndemnurile Duhului“ Romani 8, 1. El sf˘ atuie¸ ste pe galateni astfel: „Umbla¸ ti cârmui¸ ti de Duhul s ¸i nu împlini¸ ti poftele firii p˘ amânte¸ sti“ Galateni 5, 16. El nume¸ ste

24

Sfin¸ tirea vie¸ tii

unele din poftele firii p˘ amânte¸ sti, dup˘ a cum urmeaz˘ a: „Închinarea la idoli, be¸ tiile, îmbuib˘ arile s ¸i alte lucruri asem˘ an˘ atoare cu acestea“, Idem 20-21. Si ¸ apoi, men¸ tionând roadele Spiritului, printre care este s ¸i cump˘ atarea, el adaug˘ a: „Cel ce sunt ai lui Hristos Isus s ¸i-au r˘ astignit firea p˘ amânteasc˘ a împreun˘ a cu patimile s ¸i poftele ei“ Idem 24. Fumatul Apostolul lacov zicea c˘ a în¸ telepciunea de sus este „mai întâi curat˘ a“ lacov 3, 17. Dac˘ a el ar fi v˘ azut pe fra¸ tii s˘ ai folosind tutunul, oare nu ar fi ar˘ atat el aceast˘ a deprindere ca fiind „p˘ aminteasc˘ a, [31] senzual˘ a, dr˘ aceasc˘ a?“, Idem 15. În acest secol de iluminare cre¸ stin˘ a, de câte ori acele buze care rostesc Numele pre¸ tios al lui Hristos sunt mânjite de fumul tutunului, iar respira¸ tia este infectat˘ a de mirosul lui. Desigur c˘ a, sufletul care st˘ a cu pl˘ acere în astfel de miasme murdare, trebuie s˘ a fie tot murdar. când am v˘ azut oameni care pretindeau c˘ a se bucur˘ a de binecuvântarea unei depline sfin¸ tiri, în timp ce erau sclavi ai tutunului, murd˘ arind orice lucru din jurul lor, m-am gândit: Ce înf˘ a¸ ti¸ sare ar avea cerul cu fum˘ atorii în el? Cuvântul lui Dumnezeu declar˘ a l˘ amurit, c˘ a „nimic necurat“ nu va intra în el. Apocalipsa 21, 27. Atunci, cum pot aceia care au acest urât obicei s˘ a spere c˘ a vor avea intrare acolo? Oameni pretin¸ si evlavio¸ si î¸ si jertfesc trupurile pe altarul lui Satana s ¸i aprind t˘ amâia tutunului pentru maiestatea sa satanic˘ a. sunt aceste cuvinte prea aspre? Cu adev˘ arat astfel de jertfe sunt aduse unor zeit˘ a¸ ti. Dar Dumnezeu este curat s ¸i Sfânt s ¸i nu va îng˘ adui nici o pat˘ a în caracterul lor; se în¸ telege c˘ a El va refuza aceast˘ a jertf˘ a risipitoare, pâng˘ arit˘ as ¸i neSfânt˘ a, prin urmare trebuie s˘ a conchidem c˘ a Satana este cel care pretinde aceast˘ a onoare. Isus a murit ca s˘ a scape pe oameni din robia lui Satana. El a venit ca s˘ a ne elibereze prin sângele jertfei Sale isp˘ as ¸itoare. Acela care a devenit proprietatea lui. Isus Hristos s ¸i al c˘ arui corp este templul Duhului Sfânt nu se va l˘ asa s˘ a fie sclavul obiceiului v˘ at˘ am˘ ator al fumatului. Puterile sale sunt ale lui Hristos, care l-a r˘ ascump˘ arat cu pre¸ t de sânge. El este proprietatea Domnului. Cum poate fi deci f˘ ar˘ a vin˘ a acela care risipe¸ ste în fiecare zi capitalul pe care i l-a încredin¸ tat [32] Domnul, ca s˘ a satisfac˘ a o poft˘ a nenatural˘ a?

St˘ apânirea poftelor s ¸i a patimilor

25

Sume enorme se cheltuiesc anual pentru acest viciu, în timp ce sufletele se pierd, lipsite fiind de cuvântul vie¸ tii. Pretin¸ sii cre¸ stini jefuiesc pe Dumnezeu în zecimi s ¸i daruri, aducând în acela¸ si timp, jertfe pe altarul viciului distrug˘ ator al fumatului, mai mult decât d˘ aruiesc pentru a îndestula nevoile s˘ aracilor sau pentru a împlini lipsurile lucr˘ arii lui Dumnezeu. Cei sfin¸ ti cu adev˘ arat vor birui orice poft˘ a v˘ at˘ am˘ atoare. Apoi toate aceste c˘ ai de cheltuieli nefolositoare vor fi îndreptate c˘ atre tezaurul Domnului, iar cre¸ stinii vor fi c˘ al˘ auzi¸ ti, pe drumul t˘ ag˘ aduirii s ¸i jertfirii de sine si al cump˘ at˘ arii. Atunci ei vor fi lumina lumii. Ceaiul s ¸i cafeaua Atât ceaiul [(ceaiul rusesc, nota trad.)] s ¸i cafeaua cât s ¸i tutunul au un efect v˘ at˘ am˘ ator asupra organismului. Ceaiul intoxic˘ a. De¸ si într-o m˘ asur˘ a mai mic˘ a, totu¸ si efectul s˘ au este de acela¸ si, caracter ca s ¸i al b˘ auturilor spirtoase. Cafeaua are un efect s ¸i mai mare de a întuneca intelectul s ¸i a paraliza puterile. Efectul ei nu e a¸ sa de puternic ca al tutunului, dar se aseam˘ an˘ a cu el; astfel c˘ a acelea¸ si argumente, care se aduc împotriva tutunului pot fi aduse s ¸i împotriva ceaiului s ¸i a cafelei. Când cei obi¸ snui¸ ti a folosi ceaiul, cafeaua, tutunul, opiul sau b˘ auturile spirtoase, nu-¸ si pot mul¸ tumi aceast˘ a poft˘ a obi¸ snuit˘ a, le va lipsi interesul s ¸i zelul de a lua parte la serviciul divin. Harul ceresc ˘ însufle¸ va fi neputincios ca s˘ a învioreze sau s ¸a teasc˘ a rug˘ aciunile sau m˘ arturiile lor. Ace¸ sti pretin¸ si cre¸ stini trebuie s˘ a se întrebe, care este izvorul pl˘ acerii lor. Este el de sus sau de jos? Pentru cel care folose¸ ste aceste excitante, orice alt lucru i se pare nepl˘ acut s ¸i f˘ ar˘ a gustul trebuincios. Excitantele tocesc sensibilit˘ a¸ tile [33] naturale, atât ale corpului cât s ¸i ale spiritului. când îi lipsesc toate acestea, corpul s ¸i spiritul lui fl˘ amânzesc, dar nu dup˘ a neprih˘ anire, nu dup˘ a sfin¸ tire, nici dup˘ a prezen¸ ta lui Dumnezeu, ci dup˘ a idolul lor favorit. Prin satisfacerea poftelor v˘ at˘ atm˘ atoare, pretin¸ sii cre¸ stini î¸ si sl˘ abesc zilnic puterile, ajungând s˘ a fie neînstare de a pream˘ ari pe [34] Dumnezeu.

Capitolul 4 — Cuptorul de foc
În acela¸ si an, când Daniel s ¸i tovar˘ as ¸ii lui au intrat în slujba împ˘ aratului Babilonului, au avut loc- eveniment::1 care au pus la o grea încercare integritatea acestor tineri evrei s ¸i care au f˘ acut ca, puterea s ¸i credincio¸ sia Dumnezeului lui Israel, s˘ a se descopere în fa¸ ta unui popor idolatru. Pe când împ˘ aratul Nebucadne¸ tar privea în viitor cu o presim¸ tire îngrijorat˘ a, a avut un vis plin do însemn˘ atate. Din aceast˘ a cauz˘ a duhul îi era tulburat, „¸ si i-a pierit somnul“. Daniel 2, 1. Dar cu toate c˘ a aceast˘ a vedenie de noapte a f˘ acut o adânc˘ a impresie asupra spiritului s˘ au, totu¸ si el nu s ¸i-a mai putut aduce aminte visul. El a chemat pe astrologii s ¸i vr˘ ajitorii s˘ ai, s ¸i, promi¸ tându-le mari bog˘ a¸ tii s ¸i onoruri, le porunci s˘ a-i spun˘ a visul s ¸i interpretarea lui. Dar ei i-au zis: „Spune robilor t˘ ai visul, s ¸i-¸ ti vom ar˘ ata t˘ alm˘ acirea lui“ Idem 4. Împ˘ aratul s ¸tia c˘ a dac˘ a ei vor putea într-adev˘ ar s˘ a t˘ alm˘ aceasc˘ a visul, atunci vor fi în stare s˘ a i-l s ¸i spun˘ a. Domnul, prin providen¸ ta Sa, d˘ aduse lui Nebucadne¸ tar acest vis s ¸i a f˘ acut ca el s˘ a-1 uite, de¸ si l˘ asase o impresie înfrico¸ sat˘ a asupra sufletului s˘ au. Aceasta s-a f˘ acut cu scopul ele a se descoperi preten¸ tiile înv˘ a¸ ta¸ tilor din Babilon. [35] Monarhul s-a mâniat a¸ sa de tare amenin¸ tând c˘ a to¸ ti vor fi uci¸ si, dac˘ a, într-un timp anumit, nu i se va face cunoscut visul. Daniel s ¸i tovar˘ as ¸ii s˘ ai erau sorti¸ ti s˘ a piar˘ a împreun˘ a cu profe¸ tii mincino¸ si, dar, punândus ¸i via¸ ta în primejdie, Daniel intr˘ a plin de curaj la împ˘ arat, rugându-1 s˘ a-i îng˘ aduie un timp, ca s˘ a poat˘ a s˘ a-i arate visul s ¸i t˘ alm˘ acirea lui. Monarhul primi cererea lui Daniel, iar acesta împreun˘ a cu cei trei tovar˘ as ¸i ai s˘ ai, înf˘ a¸ ti¸ sar˘ a aceast˘ a problem˘ a înaintea lui Dumnezeu, cerând în¸ telepciune de la Izvorul a toat˘ a lumina s ¸i cuno¸ stin¸ ta. De¸ si la curtea împ˘ aratului, ei erau înconjura¸ ti de ispite, totu¸ si ei n-au uitat r˘ aspunderea ˘ de Dumnezeu. θ lor fa¸ ta si d˘ adeau seama pe deplin c˘ a Dumnezeu, în providen¸ ta Sa, i-a pus acolo unde erau, ca s˘ a fac˘ a lucrarea Sa, îndeplinind cerin¸ tele adev˘ arului s ¸i ale datoriei. Ei aveau încredere în Dumnezeu. Ei alergaser˘ a la El pentru ajutor s ¸i putere, atunci când au 26

Cuptorul de foc

27

fost în greut˘ a¸ ti s ¸i primejdii, iar El Se dovedise întotdeauna un ajutor în vreme de nevoie. Descoperea tainei Slujitorii lui Dumnezeu nu L-au rugat în zadar, Ei îl onoraser˘ a, iar în ceasul cerc˘ arii îi onor˘ as ¸i El pe ei. Taina a fost descoperit˘ a lui ˘ la împ˘ Daniel; a¸ sa c˘ a el merse în grab˘ a s˘ a cear˘ a audien¸ ta arat. Prizonierul iudeu st˘ atea acum în fa¸ ta suveranului celei mai puternice împ˘ ar˘ a¸ tii, din câte au fost vreodat˘ a pe p˘ amânt. Împ˘ aratul era cufundat în mare triste¸ te în ciuda tuturor bog˘ a¸ tiilor s ¸i m˘ aririi sale; dar tân˘ arul exilat st˘ atea plin de pace s ¸i fericire în Dumnezeul S˘ au. Dac˘ a a existat vreodat˘ a pentru Daniel vreun timp, când s˘ a se ˘ bun˘ poat˘ a în˘ al¸ ta pe sine însu¸ si s ¸i s˘ a-¸ si scoat˘ a în eviden¸ ta atatea s ¸i ˘ era de a [36] în¸ telepciunea sa aleas˘ a, era acum. Dar prima sa str˘ aduin¸ ta abate de la sine orice onoare s ¸i de a în˘ al¸ ta pe Dumnezeu, Izvorul a toat˘ a în¸ telepciunea. „Ce cere împ˘ aratul este o tain˘ a pe care în¸ telep¸ tii, cititorii în stele, vr˘ ajitorii s ¸i ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împ˘ aratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoper˘ a tainele s ¸i care face cunoscut împ˘ aratului Ncbucadne¸ tar ce se va întâmpla în vremurile de pe urm˘ a“ Daniel 2, 27-28. Împ˘ aratul asculta cu o aten¸ tie solemn˘ a, când i se repeta orice am˘ anunt din visul pe care îl uitase; s ¸i când i se d˘ adu cu credincio¸ sie s ¸i t˘ alm˘ acirea, el sim¸ ti c˘ a se poate baza pe aceasta, ca fiind o descoperire divin˘ a. Adev˘ arurile solemne cuprinse în aceast˘ a viziune de noapte, au ˘s f˘ acut o adânc˘ a impresie asupra sufletului suveranului s ¸i în umilin¸ ta ¸i respect Sfânt el c˘ azu s ¸i se închin˘ a, zicând: „Cu adev˘ arat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor s ¸i Domnul împ˘ ara¸ tilor s ¸i El descoper˘ a tainele“ Idem 47. Chipul de aur O lumin˘ a venind direct din cer a fost îng˘ aduit˘ a asupra împ˘ aratului Nebucadne¸ tar s ¸i pentru un scurt timp el fusese mi¸ scat de temerea de Dumnezeu. Dar cei c⸠tiva ani de prosperitate dup˘ a aceia i-au umplut inima de mândrie s ¸i a uitat s˘ a mai recunoasc˘ a pe viul Dumnezeu. El se dedic˘ a idolatriei cu s ¸i mai mare zel s ¸i bigotism.

28

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Din comorile c⸠stigate ca prad˘ a de r˘ azboi, el a f˘ acut un chip de aur, care s˘ a reprezinte pe acela pe care îl v˘ azuse în vis, s ¸i-l ridic˘ a în câmpia Dura; apoi porunci, sub amenin¸ tare cu moartea, tuturor dreg˘ atorilor s ¸i întregului popor, sa se închine înaintea lui. Aceast˘ a [37] statuie era înalt˘ a de vreo treizeci de metri s ¸i lat˘ a de trei s ¸i avea în fa¸ ta acelui popor idolatru înf˘ a¸ ti¸ sarea cea mai impun˘ atoare s ¸i maiestoas˘ a. Se d˘ aduse s ¸i o proclama¸ tie, care chema pe to¸ ti oamenii de seam˘ a ai împ˘ ar˘ a¸ tiei s˘ a se adune la inaugurarea chipului, ca la sunetul instrumentelor muzicale, s˘ a cad˘ a cu fa¸ ta la p˘ amânt s ¸i s˘ a i se închine. Oricine ar fi ezitat s˘ a fac˘ a aceasta, avea s˘ a fie aruncat îndat˘ a în cuptorul care ardea cu foc. Nici o team˘ a de mânia împ˘ aratului ˘ era adunat˘ Ziua hot˘ arât˘ a sosi s ¸i gloata uria¸ sa a, când se aduse la cuno¸ stin¸ ta împ˘ aratului c˘ a trei iudei pe care el îi pusese peste provincia Babilonului, nu vor s˘ a se închine chipului. Ace¸ stia erau cei trei tovar˘ as ¸i ai lui Daniel, c˘ arora împ˘ aratul le d˘ aduse numele: Sadrac, ¸ Me¸ sac s ¸i Abed-Nego. Plin de furie, monarhul îi chem˘ a înaintea lui, s ¸i ar˘ atându-le cuptorul încins de v˘ apaia focului, le-a spus c˘ a aceasta va fi pedeapsa lor dac˘ a nu vor s˘ a asculte de el ˘ rile împ˘ Zadarnice au fost amenin¸ ta aratului. El nu putea abate pe ˘ de Marele Cârmuitor ace¸ sti b˘ arba¸ ti nobili de la credincio¸ sia lor fa¸ ta al popoarelor. Ei înv˘ a¸ taser˘ a din istoria p˘ arin¸ tilor lor c˘ a neascultarea ˘ de Dumnezeu aduce dezonoare, nenorocire s fa¸ ta ¸i ruin˘ as ¸i c˘ a temerea de Domnul nu numai c˘ a este începutul în¸ telepciunii, ci e s ¸i temelia oric˘ arei prosperit˘ a¸ ti adev˘ arate. Ei priveau cu lini¸ ste la cuptorul încins s ¸i la gloata idolatr˘ a. Ei se încrezuser˘ a în Dumnezeu, iar El n-avea s˘ a-i p˘ ar˘ aseasc˘ a acum. R˘ aspunsul lor a fost respectuos, dar hot˘ arât, „S˘ as ¸tii împ˘ arate, c˘ a nu vom sluji dumnezeilor t˘ ai s ¸i nici nu ne vom închina chipului de aur, pe care l-ai în˘ al¸ tat!“ Daniel 3, 18. [38] Trufa¸ sul monarh era înconjurat de oamenii mari ai s˘ ai, dreg˘ atorii împ˘ ar˘ a¸ tiei s ¸i de armata sa care cucerise na¸ tiuni s ¸i to¸ ti se uneau ca s˘ a-1 aplaude ca având în¸ telepciunea s ¸i puterea zeilor. În mijlocul acestei manifest˘ ari impun˘ atoare st˘ ateau cei trei tineri iudei, refuzând cu statornicie s˘ a asculte de porunca împ˘ aratului. Ei ascultaser˘ a de legile Babilonului, în m˘ asura în care acestea nu veneau în conflict

Cuptorul de foc

29

cu cerin¸ tele lui Dumnezeu s ¸i nu s-ar fi ab˘ atut nici cât un fir de p˘ ar de la împlinirea datoriei pe care o f˘ ag˘ aduiser˘ a Creatorului lor. Furia împ˘ aratului nu mai cuno¸ stea margini. S˘ a fie tocmai în culmea puterii s ¸i a gloriei sale s ¸i s˘ a-1 provoace astfel reprezentan¸ tii unui popor dispre¸ tuit s ¸i captiv, era o insult˘ a pe care spiritul s˘ au ˘ tor fu încins apoi de mândru nu putea s-o suporte. Cuptorul înfrico¸ sa s ¸apte ori mai mult ca de obicei, s ¸i în acesta au fost arunca¸ ti ace¸ sti prizonieri iudei. Atât de puternic˘ a era v˘ apaia fl˘ ac˘ arilor, încât b˘ arba¸ tii care i-au aruncat în cuptor au fost uci¸ si. Înaintea Celui Nem˘ arginit Deodat˘ a fa¸ ta împ˘ aratului îng˘ albeni de spaim˘ a. Ochii s˘ ai erau a¸ tinti¸ ti la v˘ apaia fl˘ ac˘ arilor s ¸i întorcându-se c˘ atre sfetnicii s˘ ai, zise; „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni lega¸ ti?“ Idem 24. Ei au r˘ aspuns: „Negre¸ sit, împ˘ arate!“ Apoi monarhul exclam˘ a: „Ei bine, eu v˘ ad patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului s ¸i nev˘ at˘ ama¸ ti; s ¸i chipul celui de-al patrulea seam˘ an˘ a cu al unui fiu de dumnezeu!“ Idem 25. Când Hristos se descoper˘ a fiilor oamenilor, o putere nev˘ azut˘ a vorbe¸ ste sufletelor lor. Ei se simt ca în prezen¸ ta Celui Nem˘ arginit. În [39] fa¸ ta Maiest˘ a¸ tii Sale, împ˘ aratul s ¸i nobilii s˘ ai tremurau s ¸i au fost sili¸ ti s˘ a recunoasc˘ a to¸ ti c˘ a Dumnezeul cel viu este mai presus de orice putere p˘ amânteasc˘ a. P˘ atruns de remu¸ sc˘ ari s ¸i ru¸ sine, împ˘ aratul exclam˘ a: „Slujitorii Dumnezeului Celui Prea înalt, ie¸ si¸ ti afar˘ a!“ Idem 26. Iar ei ie¸ sind, se înf˘ a¸ ti¸ sar˘ a nev˘ at˘ ama¸ ti în fa¸ ta mul¸ timii nesfâr¸ site s ¸i nici un miros de foc nu era pe îmbr˘ ac˘ amintea lor. Aceast˘ a minune produse o schimbare brusc˘ a asupra poporului. Acel chip mare de aur care fusese ridicat cu atita pomp˘ a, a fost uitat. Iar împ˘ aratul public˘ a un decret, ca oricine va vorbi împotriva Dumnezeului acestor b˘ arba¸ ti s˘ a fie omorât, „pentru c˘ a nu este nici un alt dumnezeu, care s˘ a poat˘ a izb˘ avi în felul acesta“ Idem 29. ˘ sfin¸ O integritate statornic˘ as ¸i o via¸ ta tit˘ a Ace¸ sti trei iudei aveau adev˘ arata sfin¸ tire. Un cre¸ stin credincios principiilor nu se va opri s˘ a cump˘ aneasc˘ a consecin¸ tele. El nu se va

30

Sfin¸ tirea vie¸ tii

întreba: ce vor gândi oamenii despre mine, dac˘ a voi face aceasta? Sau, ce urmare va avea aceasta asupra intereselor mele p˘ amânte¸ sti? Dimpotriv˘ a, dorin¸ ta cea mai fierbinte a copiilor lui Dumnezeu va fi, de a s ¸ti ce cere El de la dân¸ sii s˘ a fac˘ a, pentru ca faptele lor s˘ a-L poat˘ a prosl˘ avi. Domnul a luat m˘ asuri îndestul˘ atoare ca inima s ¸i via¸ ta tuturor urma¸ silor S˘ ai s˘ a fie st˘ apânite de harul divin, pentru ca ei s˘ a fie ca ni¸ ste lumini str˘ alucitoare în lume. Ace¸ sti iudei credincio¸ si aveau din na¸ stere talente mari; ei se bucuraser˘ a de cea mai înalt˘ a cultur˘ a intelectual˘ as ¸i acum aveau locuri de mare cinste; dar toate acestea nu i-au f˘ acut s˘ a uite pe [40] Dumnezeu. Puterile lor erau supuse influen¸ tei sfin¸ titoare a harului divin. Prin integritatea lor statornic˘ a, ei au vestit laudele Aceluia care îi chemase de la întuneric la lumina Sa minunat˘ a. Prin liberarea lor ˘ puterea s supranatural˘ a, se d˘ adu pe fa¸ ta ¸i maiestatea lui Dumnezeu înaintea acelei gloate numeroase. Isus însu¸ si a trecut al˘ aturi de ei în cuptorul de foc s ¸i prin str˘ alucirea prezen¸ tei Sale, împ˘ aratul cel trufa¸ s al Babilonului fu convins c˘ a nu poate fi altul decât Fiul lui Dumnezeu. Lumina cereasc˘ a se rev˘ arsa de la Daniel s ¸i de la tovar˘ as ¸ii s˘ ai, pân˘ a când to¸ ti cei din jurul lor au în¸ teles credin¸ ta care le înnobilase via¸ ta s ¸i le înfrumuse¸ tase caracterul. Prin eliberarea slujitorilor S˘ ai credincio¸ si, Domnul declar˘ a, c˘ a El va ap˘ ara pe cel ap˘ asat s ¸i va înl˘ atura toate puterile p˘ amânte¸ sti care vor s˘ a calce în picioare autoritatea Dumnezeului Cerului. ˘ tur˘ O înv˘ a¸ ta a pentru cei frico¸ si ˘ tur˘ O, ce înv˘ a¸ ta a este dat˘ a prin aceasta celor frico¸ si, s ¸ov˘ aitori s ¸i timizi în lucrarea lui Dumnezeu. Dar ce încurajare pentru cei care ˘ rilor nu dau înapoi de la îndeplinirea datoriei lor din cauza amenin¸ ta sau primejdiei! Aceste caractere credincioase s ¸i statornice d˘ adeau pe ˘ valoarea sfin¸ fa¸ ta teniei f˘ ar˘ a s˘ a aib˘ a de gând s˘ a c⸠stige s ¸i vreo onoare înalt˘ a. S-ar putea ca m˘ arimea binelui s˘ avâr¸ sit de cre¸ stinii oarecum nelua¸ ti în scam˘ a, dar totu¸ si consacra¸ ti, s˘ a nu poat˘ a fi apreciat˘ a decât atunci când raportul vie¸ tii lor va fi f˘ acut cunoscut, când judecata se va ¸ tine s ¸i c˘ ar¸ tile cerului vor fi deschise. Hristos Se identific˘ a cu interesele acestei clase; El nu Se ru¸ si[41] neaz˘ a s˘ a-i numeasc˘ a fra¸ tii S˘ ai. Ar trebui s˘ a fie o sut˘ a de ace¸ stia între noi, acolo unde acum nu e decât unul. Via¸ ta lor este atât de alipit˘ a

Cuptorul de foc

31

de Dumnezeu s ¸i atât de armonizat˘ a cu voin¸ ta Sa, incit ei vor str˘ aluci s ¸i vor r˘ aspândi lumin˘ a, fiind pe deplin sfin¸ ti¸ ti la corp, suflet s ¸i spirit. Lupta între fiii luminii s ¸i fiii întunericului se continu˘ a f˘ ar˘ a încetare. Cei care rostesc Numele lui Hristos trebuie s˘ a se trezeasc˘ a din ˘ r˘ acea letargie care le paralizeaz˘ a str˘ aduin¸ tele s ¸i s˘ a fac˘ a fa¸ ta aspunderilor solemne care apas˘ a asupra lor. To¸ ti ce fac aceasta se pot a¸ stepta ca puterea lui Dumnezeu s˘ a se descopere prin ei. Fiul lui Dumnezeu, R˘ ascump˘ ar˘ atorul lumii, va fi reprezentat prin cuvintele s ¸i faptele lor, iar Numele lui Dumnezeu va fi prosl˘ avit. „Ca s ¸i în zilele lui Sadrac, ¸ Me¸ sac s ¸i Abed-Nego, tot astfel s ¸i la sfârsitul acestui p˘ amânt, Domnul va lucra cu mare putere pentru ap˘ ararea acelora care ¸ tin cu statornicie la dreptate, Acela care a înso¸ tit pe cei trei iudei în mijlocul cuptorului de foc, va fi s ¸i cu urma¸ sii S˘ ai oriunde unde vor fi du¸ si. Prezen¸ ta Sa, care va merge cu ei, îi va mângâia s ¸i sprijini. În mijlocul timpului de strâmtorare— o strâmtoare cum n-a mai fost de când sunt neamurile— ale¸ sii S˘ ai vor sta neclinti¸ ti. Satana s ¸i cu toate o¸ stirile celui r˘ au, nu va putea fi în stare s˘ a nimiceasc˘ a nici pe cel mai slab dintre sfin¸ tii lui Dumnezeu. Îngerii, care exceleaz˘ a în putere, îi vor proteja, iar Iehova va veni în ajutorul lor, descoperindu-Se ca «Dumnezeul dumnezeilor» s ¸i în stare a salva pe to¸ ti aceia care î¸ si pun încrederea în El.“—Profe¸ ti s ¸i [42] regi, 374.

Capitolul 5 — Daniel în groapa cu lei
Când Dariu se urc˘ a pe tronul Babilonului, el proced˘ a numaidecât la reorganizarea statului. El „a pus peste împ˘ ar˘ a¸ tia sa o sut˘ a dou˘ azeci de dreg˘ atori“; „a pus în fruntea lor trei c˘ apetenii, în num˘ arul c˘ arora era s ¸i Daniel“. Daniel 6, 1-2. „Daniel îns˘ a întrecea pe toate aceste c˘ apetenii s ¸i pe dreg˘ atori, pentru c˘ a în el era un duh înalt; s ¸i împ˘ aratul se gândea s˘ a-1 pun˘ a peste toat˘ a împ˘ ar˘ a¸ tia“ Idem 3. Demnitatea oferit˘ a lui Daniel a stârnit gelozia conduc˘ atorilor împ˘ ar˘ a¸ tiei. Guvernatorii s ¸i dreg˘ atorii au c˘ autat s˘ a g˘ aseasc˘ a vreun motiv de învinuire împotriva lui. „Dar nu au putu s˘ a g˘ aseasc˘ a nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru c˘ a el era credincios s ¸i nu se g˘ asea nici o gre¸ seal˘ a la el s ¸i nici un lucru r˘ au“ Idem 4. ˘ tur˘ Ce înv˘ a¸ ta a, e înf˘ a¸ ti¸ sat˘ a aici pentru to¸ ti cre¸ stinii! Ochii cei p˘ atrunz˘ atori ai geloziei erau îndrepta¸ ti asupra lui Daniel zi dup˘ a zi; pândirea lor devenise s ¸i mai ager˘ a, din cauza urii lor, s ¸i totu¸ si nici un cuvânt sau fapt˘ a din via¸ ta lui ei n-o puteau face s˘ a apar˘ a ca „un lucru r˘ au“. Si ¸ totu¸ si el nu se pretindea a fi Sfânt; ci f˘ acea ceva ce era ˘ de credincio¸ [43] infinit mai bine: el ducea o via¸ ta sie s ¸i consacrare. Un complot satanic Cu cât umblarea lui Daniel era mai mult f˘ ar˘ a prihan˘ a, cu atât mai mult se înte¸ tea ura vr˘ ajma¸ silor împotriva lui. Ei erau plini de furie pentru c˘ a nu puteau g˘ asi nimic r˘ au în caracterul s˘ au, sau în îndeplinirea îndatoririlor sale, pe care ci s˘ a sprijine o plângere împotriva lui. „Atunci oamenii ace¸ stia au zis: «Nu vom g˘ asi nici un cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel afar˘ a numai dac˘ a am g˘ asi vreunul în Legea Dumnezeului lui»“ Idem 5. De trei ori pe zi se ruga Daniel c˘ atre Dumnezeul cerului. Aceasta era unica învinuire care putea îi adus˘ a împotriva lui. A fost totu¸ si n˘ ascocit un plan, prin care s˘ a se aduc˘ a nimicirea, lui. Vr˘ ajma¸ sii s˘ ai s-au adunat la palat s ¸i au rugat pe împ˘ arat s˘ a dea un decret ca nici o persoan˘ a din toat˘ a împ˘ ar˘ a¸ tia lui s˘ a nu cear˘ a vreun 32

Daniel în groapa cu lei

33

lucru de la vreun dumnezeu sau de la vreun om, afar˘ a de împ˘ aratul Dariu; aceasta pentru un timp de treizeci de zile. Orice c˘ alcare a acestui decret s˘ a fie pedepsit˘ a cu aruncarea vinovatului în groapa cu lei. împ˘ aratul nu s ¸tia nimic despre ura acestor oameni împotriva lui Daniel s ¸i nu b˘ anuia c˘ a acest decret îl va atinge cumva pe el. Prin lingu¸ sire, ei au f˘ acut pe împ˘ arat s˘ a cread˘ a, c˘ a acest decret va contribui foarte mult la onoarea lui. Cu zâmbetul unui triumf satanic pe fe¸ tele lor, ei plecar˘ a din fa¸ ta împ˘ aratului s ¸i se bucurau cu to¸ tii de cursa pe care o întinseser˘ a pentru servul lui Dumnezeu. O pild˘ a de curaj s ¸i credincio¸ sie ˘ de plaÎmp˘ aratul a dat acest decret, iar Daniel a luat cuno¸ stin¸ ta nul vr˘ ajma¸ silor s˘ ai de a-1 nimici. Dar el nu-¸ si schimb˘ a cu nimic comportarea sa. El î¸ si îndeplinea lini¸ stit mai departe datoriile sale [44] s ¸i la ora rug˘ aciunii intra în camera sa. Cu ferestrele deschise c˘ atre Ierusalim, î¸ si în˘ al¸ ta cererile c˘ atre Dumnezeul cerului. Prin acest fel de a fi, el ar˘ ata f˘ ar˘ a team˘ a c˘ a nici o putere p˘ amânteasc˘ a nu are dreptul s˘ a se a¸ seze între el s ¸i Dumnezeul s˘ au s ¸i s˘ a-i porunceasc˘ a la cine trebuie sau nu trebuie s˘ a se închine. Ce b˘ arbat nobil s ¸i de principii! El r˘ amâne în fa¸ ta lumii de ast˘ azi ca un exemplu vrednic de laud˘ a în ce prive¸ ste îndr˘ azneala s ¸i credincio¸ sia cre¸ stinului. El se îndreapt˘ a c˘ atre Dumnezeu cu toat˘ a inima sa, de¸ si -¸ stia c˘ a devo¸ tiunea sa era pedepsit˘ a cu moartea. Urm˘ aritorii s˘ ai l-au pândit o zi întreag˘ a. De trei ori s-au dus la camera sa s ¸i de trei ori au auzit ei glasul rug˘ aciunii sale st˘ aruitoare. În diminea¸ ta zilei urm˘ atoare a fost deja dus˘ a împ˘ aratului vestea c˘ a Daniel, unul dintre captivii lui Iuda, a nesocotit decretul s˘ au. când monarhul auzi aceste cuvinte, de îndat˘ a ochii i s-au luminat s ¸i v˘ azu cursa care fusese pus˘ a. El era acum foarte nemul¸ tumit c˘ a d˘ aduse un astfel de decret s ¸i s-a str˘ aduit pân˘ a la apusul soarelui de a g˘ asi vreun plan prin care s˘ a scape pe Daniel. Dar vr˘ ajma¸ sii profetului anticipând aceasta, au venit înaintea împ˘ aratului cu aceste cuvinte: „S˘ as ¸tii, împ˘ arate, c˘ a, dup˘ a legea Mezilor s ¸i Per¸ silor, orice oprire sau porunc˘ a înt˘ arit˘ a de împ˘ arat, nu se poate schimba!“ Atunci împ˘ aratul a poruncit s˘ a aduc˘ a pe Daniel s ¸i s˘ a-1 arunce în groapa cu lei. Împ˘ aratul a luat cuvântul s ¸i a zis lui Daniel: „Dumnezeul t˘ au, c˘ aruia necurmat îi sluje¸ sti s˘ a te scape!“, Idem 15-16. O piatr˘ a a fost

34

Sfin¸ tirea vie¸ tii

[45] pus˘ a la gura gropii cu lei, care a fost sigilat˘ a cu inelul împ˘ aratului, „împ˘ aratul s-a întors apoi la palatul s˘ au, a petrecut noaptea f˘ ar˘ a s˘ a m˘ anânce, nu i s-a adus nici o ¸ tiitoare, s ¸i n-a putut s˘ a doarm˘ a“ Idem 18. „Dumnezeul meu a, trimis pe îngerul S˘ au“ În zorii zilei urm˘ atoare, monarhul alerg˘ a la groapa cu lei s ¸i strig˘ a: „Daniele, robul Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul t˘ au c˘ aruia îi sluje¸ sti necurmat, s˘ a te scape de lei?“ Idem 20. Glasul profetului a fost auzit ca r˘ aspuns: „Ve¸ snic s˘ a tr˘ aie¸ sti, împ˘ arate. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul S˘ au s ¸i a închis gura leilor, care nu mi-au f˘ acut nici un r˘ au, pentru c˘ a am fost g˘ asit nevinovat înaintea Lui, s ¸i nici înaintea ta, împ˘ arate, n-am f˘ acut nimic r˘ au!“ „Atunci împ˘ aratul s-a bucurat foarte mult s ¸i a poruncit s˘ a scoat˘ a pe Daniel din groap˘ a. Daniel a fost scos din groap˘ as ¸i nu s-a g˘ asit nici o ran˘ a pe el, pentru c˘ a avusese încredere în Dumnezeul s˘ au“ Idem 22-23. în felul acesta a fost eliberat slujitorul lui Dumnezeu. Si ¸ cursa pe care vr˘ ajma¸ sii lui o puseser˘ a pentru nimicirea sa a adus propria lor pieire. La porunca împ˘ aratului, ei au fost arunca¸ ti în [46] groap˘ as ¸i imediat au fost sf⸠sia¸ ti de fiarele s˘ albatice.

Capitolul 6 — Rug˘ aciunea lui Daniel
Când timpul celor s ¸aptezeci de ani de captivitate se apropia de încheiere, inima lui Daniel a început s˘ a fie foarte mult fr˘ amântat˘ a de profe¸ tiile lui Ieremia. El vedea c˘ a a sosit timpul, când Dumnezeu ˘ avea s˘ a dea poporului S˘ au ales o alt˘ a cercare. Cu post, cu umilin¸ ta s ¸i rug˘ aciune, el implora pe Dumnezeul cerului pentru Israel, prin aceste cuvinte: „Doamne Dumnezeule mare s ¸i înfrico¸ sat, Tu, care ¸ tii leg˘ amântul s ¸i dai îndurare celor ce Te iubesc s ¸i p˘ azesc poruncile Tale! Noi am p˘ ac˘ atuit, am s˘ avâr¸ sit nelegiuire, am fost r˘ ai s ¸i înd˘ ar˘ atnici, ne-am ab˘ atut de la poruncile s ¸i orânduirile Tale. N-am ascultat de robii T˘ ai, proorocii, care au vorbit în Numele T˘ au, împ˘ ara¸ tilor ˘ rii“ no¸ stri, c˘ apeteniilor noastre, p˘ arin¸ tilor no¸ stri s ¸i c˘ atre tot poporul ¸ ta Daniel 9, 4-6. Daniel nu aducea propria sa credincio¸ sie înaintea Domnului, în loc s˘ a sus¸ tin˘ a c˘ a ar fi curat s ¸i Sfânt, acest profet onorat s-a identificat cu p˘ ac˘ ato¸ sii adev˘ ara¸ ti ai lui Israel, în¸ telepciunea pe care Dumnezeu i-o d˘ aduse era mult mai mare decât în¸ telepciunea marilor b˘ arba¸ ti ai lumii, întocmai dup˘ a cum lumina soarelui e mai str˘ alucitoare decât lumina slab˘ a a stelelor pe cerul amiezei. Totu¸ si astfel de rug˘ aciuni [47] se în˘ al¸ tau de pe buzele acestui b˘ arbat atât de mult onorat de c˘ atre ˘ , cu lacrimi s cer. Cu e adânc˘ a umilin¸ ta ¸i cu o inim˘ a zdrobit˘ a, el se ruga pentru sine s ¸i pentru poporul s˘ au. El î¸ si goli sufletul înaintea lui Dumnezeu, m˘ arturisind propria sa nevrednicie s ¸i recunoscând m˘ arimea s ¸i maiestatea Domnului. Seriozitate s ¸i evlavie ˘ cererile sale! El O, ce seriozitate s ¸i ce evlavie d˘ adeau pe fa¸ ta în˘ al¸ ta mâini credincioase c˘ atre cer ca s˘ a prind˘ a f˘ ag˘ aduin¸ tele niciodat˘ a în¸ sel˘ atoare al Celui Prea înalt. Sufletul s˘ au se lupta în agonie. Si ¸ el primi dovada, c˘ a rug˘ aciunea sa a fost ascultat˘ a. Atunci el s ¸tia, c˘ a biruin¸ ta e de partea sa, Dac˘ a noi, ca popor, ne-am ruga cum se ruga Daniel s ¸i ne-am lupta cum se lupta el, smerindu-ne sufletele 35

36

Sfin¸ tirea vie¸ tii

înaintea lui Dumnezeu, atunci am primi un r˘ aspuns v˘ adit la rug˘ aciunile noastre, cum i s-a dat s ¸i lui Daniel. Asculta¸ ti cum înf˘ a¸ ti¸ sa el cazul s˘ au la cur¸ tile cerului: „Pleac˘ a urechea, Dumnezeule s ¸i ascult˘ a! Deschide ochii s ¸i prive¸ ste la d˘ arâm˘ aturi le noastre s ¸i la cetatea peste care este chemat Numele t˘ au! C˘ aci nu pentru neprih˘ ani-rea noastr˘ a î¸ ti aducem noi cererile noastre, ci pentru îndur˘ arile Tale cele mari. Ascult˘ a, Doamne! Iart˘ a, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucreaz˘ as ¸i nu z˘ abovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! C˘ aci Numele T˘ au este chemat peste Cetatea Ta s ¸i peste poporul T˘ au“ Idem 18.19. Acest b˘ arbat al lui Dumnezeu se ruga s ¸i cerea binecuvântarea cerului asupra poporului S˘ au s ¸i o cuno¸ stin¸ ta l˘ amurit˘ a a voin¸ tei divine. Povara sufletului s˘ au era pentru Israel, care nu respectase Legea [48] lui Dumnezeu în adev˘ aratul în¸ teles al cuvântului. El recuno¸ stea c˘ a toate nenorocirile care au venit asupra lor, au fost o urmare a c˘ alc˘ arii acestei Legi sfinte. El zicea: „Noi am p˘ ac˘ atuit, am s˘ avâr¸ sit nelegiuire,... c˘ aci din pricina p˘ acatelor noastre s ¸i din pricina nelegiuirilor p˘ arin¸ tilor no¸ stri este Ierusalimul s ¸i poporul T˘ au de ocar˘ a tuturor celor ce ne înconjoar˘ a“ Ver 15-16. Iudeii î¸ si pierduser˘ a acel caracter deosebit s ¸i Sfânt, ca popor ales al lui Dumnezeu. „Ascult˘ a dar, acum, Dumnezeul nostru rug˘ aciunea s ¸i cererile robului T˘ au, s ¸i, pentru dragostea Domnului, f˘ a s˘ a str˘ aluceasc˘ a Fa¸ ta Ta peste Sfântul T˘ au loca¸ s pustiit“ Idem 17. Inima lui Daniel se îndrepta cu un dor fierbinte c˘ atre sanctuarul pustiit al lui Dumnezeu. El s ¸tia c˘ a ei nu puteau ajunge din nou la prop˘ as ¸ire decât atunci, când Israel avea s˘ a se întoarc˘ a de la nesocotirea Legii lui Dumnezeu, ajungând umili¸ ti, credincio¸ si s ¸i ascult˘ atori. Solul ceresc Pe când Daniel st˘ aruia în rug˘ aciune, îngerul Gabriel s-a coborât repede din cur¸ tile cere¸ sti pe p˘ amânt, ca s˘ a-i spun˘ a c˘ a cererile lui an fost auzite s ¸i ascultate. Acest înger puternic fusese îns˘ arcinat s˘ a-1 fac˘ a s˘ a priceap˘ a, s˘ a în¸ teleag˘ as ¸i s˘ a descopere înaintea lui tainele veacurilor viitoare. În felul acesta, pe când el c˘ auta cu seriozitate s˘ a în¸ teleag˘ as ¸i s˘ a priceap˘ a adev˘ arul, Daniel a fost adus în leg˘ atur˘ a cu solul trimis de cer.

Rug˘ aciunea lui Daniel

37

Ca r˘ aspuns la rug˘ aciunea sa, Daniel nu numai c˘ a a primit lumina s ¸i adev˘ arul de care el s ¸i poporul s˘ au aveau cea mai mare nevoie, ci el primi s ¸i o descoperire a marilor evenimente viitoare, pân˘ a la venirea Mântuitorului lumii. Aceia care pretind a fi sfin¸ ti, dar n-au ˘ de a cerceta Sfintele Scripturi sau de a se lupta cu [49] nici o dorin¸ ta Dumnezeu în rug˘ aciune, pentru a dobândi o în¸ telegere mai l˘ amurit˘ a a adev˘ arului biblic, nu s ¸tiu ce înseamn˘ a adev˘ arata sfin¸ tire. Daniel vorbea cu Dumnezeu, iar cerul era deschis în fa¸ ta lui. Dar înalta cinste ar˘ atat˘ a lui era urmarea umilin¸ tei s ¸i a cercet˘ arii lui serioase. To¸ ti cei ce cred din inim˘ a Cuvântul lui Dumnezeu vor fl˘ amânzi s ¸i înseta dup˘ a cuno¸ stin¸ ta voin¸ tei Sale. Dumnezeu este autorul adev˘ ar-lui. El ilumineaz˘ a priceperea întunecat˘ as ¸i d˘ a min¸ tii omene¸ sti putere ca s˘ a cuprind˘ as ¸i s˘ a în¸ teleag˘ a adev˘ arurile descoperite de El. C˘ autarea în¸ telepciunii de la Dumnezeu Cu prilejul descris mai sus, îngerul Gabriel împ˘ art˘ as ¸ea lui Daniel ˘ turile pe care el era în stare s˘ toate înv˘ a¸ ta a le cuprind˘ a cu mintea sa. La c⸠tiva ani mai târziu, profetul dorea s˘ a afle ceva mai mult din cele care acum nu erau înc˘ a l˘ amurite pe deplin s ¸i iar˘ as ¸i c˘ aut˘ a, prin rug˘ aciuni, lumin˘ as ¸i în¸ telepciune de la Dumnezeu. „În vremea aceea, eu, Daniel, trei s˘ aptamâni am fost în jale. N-am mâncat deloc pâine aleas˘ a, nu mi-a intrat în gur˘ a nici carne, nici vin s ¸i nici nu m-am uns deloc... Apoi am ridicat, ochii, m-am uitat s ¸i iat˘ a c˘ a acolo st˘ atea un om îmbr˘ acat în haine de in s ¸i încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul era ca o piatr˘ a de hrisolit, fa¸ ta îi str˘ alucea ca fulgerul s ¸i ochii îi erau ca ni¸ ste fl˘ ac˘ ari de foc; dar bra¸ tele s ¸i picioarele sem˘ anau cu ni¸ ste aram˘ a lustruit˘ as ¸i glasul lui era ca glasul unei mari mul¸ timi“ Daniel 10, 2-6. Aceast˘ a descriere se aseam˘ an˘ a cu cea dat˘ a lui Ioan, când Domnul Hristos i se descoperi pe insula Patmos. Persoana care s-a înf˘ a¸ ti¸ sat [50] înaintea lui Daniel, nu putea fi alta decât Fiul lui Dumnezeu. Domnul a venit îns˘ a cu un alt sol ceresc la Daniel ca s˘ a-i fac˘ a cunoscut ce avea s˘ a se întâmple în zilele din urm˘ a. Marile adev˘ aruri descoperite prin cuvântul Mântuitorului lumii sunt pentru cei care cerceteaz˘ a dup˘ a adev˘ ar ca dup˘ a comori ascunse. Daniel era acum un b˘ arbat înaintat în vârst˘ a. El î¸ si petrecuse via¸ ta în

38

Sfin¸ tirea vie¸ tii

mijlocul cultului unei cur¸ ti p˘ agâne s ¸i spiritul s˘ au fusese împov˘ arat de administrarea unui mare imperiu. Totu¸ si el se întorsese de la toate acestea ca s˘ a-¸ si smereasc˘ a sufletul înaintea lui Dumnezeu s ¸i ca s˘ a caute s˘ a cunoasc˘ a planurile pentru viitor ale Celui Prea Înalt. Si, ¸ ca r˘ aspuns la cererile sale fierbin¸ ti fu dat˘ a lumin˘ a de la cur¸ tile cere¸ sti pentru aceia care aveau s˘ a tr˘ aiasc˘ a în zilele din urm˘ a. Cu cât˘ a seriozitate deci, ar trebui s˘ a c˘ aut˘ am pe Dumnezeu, ca s˘ a deschid˘ a priceperea noastr˘ a spre a în¸ telege adev˘ arurile trimise nou˘ a din cer! „Eu, Daniel, am v˘ azut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au v˘ azut-o; totu¸ si au fost apuca¸ ti de o mare spaim˘ as ¸i au luat-o la fuga ca s˘ a se ascund˘ a!... Puterile m-au l˘ asat, culoarea mi s-a schimbat, fa¸ ta mi s-a slu¸ tit s ¸i am pierdut orice vlag˘ a“ Idem 7-8. To¸ ti ˘ asem˘ cei ce sunt cu adev˘ arat sfin¸ ti vor face o experien¸ ta an˘ atoare. Cu cât mai l˘ amurite vor fi vederile lor despre m˘ arimea, str˘ alucirea s ¸i des˘ avâr¸ sirea lui Hristos, cu atât mai viu î¸ si vor vedea ei propriile lor sl˘ abiciuni s ¸i nedes˘ avâr¸ siri. Atunci ei nu vor mai avea înclina¸ tia de a pretinde c˘ a au un caracter f˘ ar˘ a prihan˘ a; ceea ce li se p˘ aruse a fi drept s ¸i pl˘ acut în ei în¸ si¸ si, se va vedea c˘ a este nevrednic s ¸i stric˘ acios, ˘ de cur˘ fa¸ ta a¸ tia s ¸i str˘ alucirea lui Hristos. Numai când oamenii sunt [51] desp˘ ar¸ ti¸ ti de Dumnezeu, când au vederi nel˘ amurite despre Hristos, atunci zic: „sunt f˘ ar˘ a p˘ acat, sunt Sfânt“. Gabriel ap˘ aru în fa¸ ta profetului, adresându-i-se astfel: „Daniele, om prea iubit s ¸i scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ¸ ti le voi spune acum s ¸i stai în picioare în locul unde e¸ sti; c˘ aci acum sunt trimis la tine!“ Dup˘ a ce mi-a vorbit astfel, am st˘ atut în picioare tremurând. El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! C˘ aci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ¸ ti-ai pus inima ca s˘ a în¸ telegi s ¸i s˘ a te smere¸ sti înaintea Dumnezeului t˘ au s ¸i tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum!“ Idem 11-12. Lui Daniel i se d˘ a onoare împ˘ ar˘ ateasc˘ a O, ce onoare fu dat˘ a lui Daniel de Maiestatea Cerului! El îmb˘ arb˘ ata pe slujitorul S˘ au care st˘ atea tremurând, s ¸i-l asigur˘ a c˘ a rug˘ aciunea sa a fost auzit˘ a în cer. Ca r˘ aspuns la acea rug˘ aciune fierbinte, îngerul Gabriel a fost trimis s˘ a lucreze asupra inimii împ˘ aratului persan. împ˘ aratul se împotrivise lucr˘ arii Spiritului lui Dumnezeu timp de trei s˘ apt˘ amâni, pe când Daniel postea s ¸i se ruga, dar Prin¸ tul

Rug˘ aciunea lui Daniel

39

cerului, Arhanghelul Mihail, fu trimis s˘ a schimbe inima înc˘ ap˘ a¸ tânat˘ a a împ˘ aratului ca s˘ a ia unele m˘ asuri hot˘ arâtoare prin care s˘ a r˘ aspund˘ a la rug˘ aciunea lui Daniel. „Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în p˘ amânt s ¸i am t˘ acut. Si ¸ iat˘ a c˘ a cineva care avea înf˘ a¸ ti¸ sarea fiilor oamenilor s-a atins de buzele mele... Apoi mi-a zis: «Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ¸ tie! Fii tare s ¸i cu inim˘ a!» Si ¸ pe când îmi vorbea el, am prins iar putere s ¸i am zis: «Vorbe¸ ste, domnul meu, c˘ aci m-ai înt˘ arit!», Idem 15-19“. Atât de mare era str˘ alucirea [52] divin˘ a descoperit˘ a lui Daniel, încât el n-a putut s-o priveasc˘ a. Apoi trimisul Cerului î¸ si acoperi str˘ alucirea prezen¸ tei sale s ¸i ap˘ aru în fa¸ ta profetului cu „înf˘ a¸ ti¸ sarea fiilor oamenilor“. Prin puterea sa divin˘ a, ei înt˘ ari pe acest b˘ arbat al neprih˘ anirii s ¸i al credin¸ tei, ca s˘ a poat˘ a asculta solia trimis˘ a lui de Dumnezeu. Daniel era un slujitor devotat al Celui Prea înalt. Via¸ ta sa lung˘ a a fost plin˘ a de fapte nobile de servire pentru Maestrul s˘ au. Cur˘ a¸ tia sa de caracter s ¸i credincio¸ sia sa nestr˘ amutat˘ a erau pe m˘ asur˘ a cu umilin¸ ta inimii sale s ¸i cu smerirea sufletului s˘ au înaintea lui Dumnezeu. Repetam: Via¸ ta lui Daniel este o ilustrare inspirat˘ a de adev˘ arat˘ a [53] sfin¸ tire.

Capitolul 7 — Caracterul lui Ioan
Apostolul Ioan s-a deosebit dintre fra¸ tii s˘ ai ca fiind „ucenicul pe care îl iubea Isus“. El nu era câtu¸ si de pu¸ tin fricos, slab sau s ¸ov˘ aitor în caracter s ¸i, totu¸ si, avea o dispozi¸ tie amabil˘ as ¸i o -inim˘ a cald˘ as ¸i iubitoare. El p˘ area a se bucura într-un sens deosebit de prietenia lui Hristos s ¸i a primit multe dovezi despre încrederea s ¸i iubirea Mântuitorului. El era unul dintre cei trei c˘ arora le fusese îng˘ aduit s˘ a ˘, s fie martorii str˘ alucirii lui Hristos pe Muntele schimb˘ arii la fa¸ ta ¸i ai agoniei Sale din Ghetsemani; s ¸i grijii lui Ioan a încredin¸ tat Domnul pe mama Sa, în acele ultime ceasuri ale agoniei Sale pe cruce. La simpatia Mântuitorului pentru ucenicul cel iubit s-a r˘ aspuns cu toat˘ a t˘ aria unui devotament plin de c˘ aldur˘ a, Ioan s-a prin de Isus cum se prinde vi¸ ta de aracul înfipt bine. Pentru cauza Maestrului s˘ au, el a înfruntat cu îndr˘ azneal˘ a primejdiile s˘ alii de judecat˘ as ¸i a r˘ amas lâng˘ a cruce, iar la vestea c˘ a Hristos a înviat, el a alergat la mormânt s ¸i a întrecut în zelul s˘ au chiar s ¸i pe Petru ce! iute în toate. Iubirea lui Ioan pentru Maestrul s˘ au nu era numai o prietenie omeneasc˘ a, ci era iubirea unui p˘ ac˘ atos c˘ ait care sim¸ tea c˘ a a fost [54] r˘ ascump˘ arat prin sângele pre¸ tios al lui Hristos. El pre¸ tuia ca pe cea mai înalt˘ a onoare lucrarea s ¸i suferin¸ ta în serviciul Domnului. Iubirea lui pentru Isus îl mâna s˘ a iubeasc˘ a pe to¸ ti aceia pentru care a murit Hristos. Religia lui era de un caracter practic. El a în¸ teles ˘ prin iubirea copiilor S˘ c˘ a iubirea de Dumnezeu se d˘ a pe fa¸ ta ai. El era auzit adesea repetând cuvintele: „Prea iubi¸ tilor, dac˘ a astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie s˘ a no iubim s ¸i noi unii pe al¸ tii“ 1 Ioan 4, 11. „Noi îl iubim pentru c˘ a El ne-a iubit întâi. Dac˘ a zice cineva: «Eu iubesc pe Dumnezeu», s ¸i ur˘ as ¸te pe fratele s˘ au, este un mincinos; c˘ aci cine nu iube¸ ste pe fratele s˘ au, pe care-1 vede, cum poate s˘ a iubeasc˘ a pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?“, Idem 19-20. ˘ turile sale. Iubirea pentru Via¸ ta apostolului era în armonie cu înv˘ a¸ ta Hristos care ardea în inima sa, îl mâna s˘ a depun˘ a cea mai serioas˘ as ¸i rnai deplin˘ a activitate pentru semenii s˘ ai s ¸i în deosebi pentru fra¸ tii s˘ ai din comunitatea cre¸ stin˘ a. El era un predicator puternic, zelos s ¸i 40

Caracterul lui Ioan

41

de o seriozitate adânc˘ a, iar cuvintele sale erau înso¸ tite de o mare putere de convingere. Reînnoit prin har ˘ în Iubirea nestr˘ amutat˘ as ¸i devotamentul dezinteresat dat pe fa¸ ta ˘ turi de o mare valoare pentru via¸ ta s ¸i caracterul lui Ioan, ofer˘ a înv˘ a¸ ta biserica cre¸ stin˘ a, Unii pot s˘ a-¸ si închipuie c˘ a el ar fi avut aceast˘ a iubire din alt izvor decât harul divin; dar Ioan avusese, de la natura, defecte serioase în caracterul s˘ au; el fusese mândru si ambi¸ tios. s ¸i gata s˘ a r˘ aspund˘ a la orice nesocotire sau jignire. Cordialitatea s ¸i ardoarea simpatiei lui Ioan pentru Maestrul s˘ au nu era produs˘ a de iubirea lui Hristos pentru el, ci era efectul acestei iubiri. Ioan dorea s˘ a ajung˘ a asemenea lui Isus s ¸i sub lucrarea înno- [55] itoare a iubirii lui Hristos, el a ajuns s˘ a fie blând s ¸i smerit cu inima. Eul s˘ au personal era ascuns în Hristos. El era strâns unit de Vi¸ ta cea vie s ¸i, în felul acesta, a devenit p˘ arta¸ s de fire divin˘ a. Aceasta va fi totdeauna urmarea p˘ art˘ as ¸iei cu Hristos. Aceasta este adev˘ arata sfin¸ tire. În caracterul cuiva pot s˘ a existe defecte v˘ adite, dar când ajunge un adev˘ arat ucenic al lui Isus, puterea harului dumnezeiesc face din el o f˘ aptura nou˘ a. Iubirea lui Hristos îl preschimb˘ as ¸i îl sfin¸ te¸ ste, Dar când aceia care pretind a fi cre¸ stini nu ajung prin religia lor s˘ a fie mai buni b˘ arba¸ ti s ¸i mai bune femei în toate împrejur˘ arile vie¸ tii lor— ca ni¸ ste vii reprezentan¸ ti ai lui Hristos, în dispozi¸ tia s ¸i caracterul lor— atunci nu sunt ai Lui. Exemple de transformarea caracterului Odat˘ a, Ioan a intrat într-o cearta cu unii dintre ucenici, vrând s˘ a s ¸tie care dintre ei trebuia s˘ a fie socotit ca cel mai mare. Ei nu aveau de gând ca discu¸ tia lor s˘ a ajung˘ a pân˘ a la urechile Maestrului lor; dar Isus le citea inimile s ¸i folosi prilejul pentru a da ucenicilor S˘ ai o ˘ . Aceasta nu numai pentru micul grup, care asculta lec¸ tie de umilin¸ ta cuvintele Sale, ci ca s˘ a r˘ amân˘ a scrise spre binele tuturor urma¸ silor S˘ ai pân˘ a la sfâr¸ situl timpului. Atunci Isus a s ¸ezut jos, a chemat pe cei doisprezece s ¸i le-a zis: „Dac˘ a vrea cineva s˘ a fie cel dintâi, trebuie

42

Sfin¸ tirea vie¸ tii

s˘ a fie cel mai de pe urm˘ a dintre to¸ ti s ¸i slujitorul tuturor“ Marcu 9, 35. Aceia care au Spiritul lui Hristos nu vor avea ambi¸ tia ca s˘ a ocupe vreun loc mai presus de fra¸ tii lor. Numai cei care sunt mici în ochii [56] lor vor fi socoti¸ ti mari înaintea lui Dumnezeu. „Si ¸ a luat un copila¸ s s ¸i l-a a¸ sezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în bra¸ te s ¸i le-a zis: «Oricine prime¸ ste pe unul din ace¸ sti copila¸ si, în Numele Meu, M˘ a prime¸ ste pe Mine; s ¸i oricine M˘ a prime¸ ste pe Mine, nu M˘ a prime¸ ste pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine»“ Idem 36-37. ˘ tur˘ O, ce înv˘ a¸ ta a pre¸ tioas˘ a este aceasta pentru urma¸ sii lui Hristos! Cei care trec cu vederea datoriile vie¸ tii ce le stau în cale, care trec cu vederea a fi milo¸ si s ¸i buni, amabili s ¸i buni, amabili s ¸i iubitori, chiar ˘ de un copila¸ fa¸ ta s, trec cu vederea pe Hristos. Ioan a sim¸ tit puterea ˘ turi s acestei înv˘ a¸ ta ¸i a tras foloase din ea. Într-o alt˘ a ocazie, fratele s˘ au Iacov împreun˘ a cu el au v˘ azut un om c˘ a scotea demoni în Numele lui Isus s ¸i pentru c˘ a nu s-a unit îndat˘ a cu ceata lor, ei au g˘ asit cu cale c˘ a el n-ar avea dreptul s˘ a fac˘ a aceast˘ a lucrare s ¸i, de aceea, l-au oprit. În sinceritatea inimii sale, Ioan povesti aceast˘ a întâmplare Maestrului s˘ au. Isus zise: „Nu-1 opri¸ ti, c˘ aci nu este nimeni care s˘ a fac˘ a minuni în Numele Meu s ¸i s˘ a M˘ a poat˘ a vorbi de r˘ au îndat˘ a dup˘ a aceea. Cine nu este împotriva noastr˘ a, este pentru noi“ Idem 39-40. Alt˘ adat˘ a, Iacov s ¸i Ioan au cerut, prin mama lor, s˘ a li se dea cele mai înalte locuri de cinste în împ˘ ar˘ a¸ tia lui Hristos. Mântuitorul le-a r˘ aspuns: „Voi nu s ¸ti¸ ti ce cere¸ ti“ Marcu 10, 38. Cât de pu¸ tini dintre noi în¸ teleg adev˘ arata însemn˘ atate a rug˘ aciunilor noastre! Isus cuno¸ stea sacrificiul nem˘ arginit prin care trebuia s˘ a se r˘ ascumpere ˘ , El a acea m˘ arire s ¸i de aceea „pentru bucuria care le era pus˘ a în fa¸ ta [57] suferit crucea s ¸i a nesocotit ocara“ Evrei 12, 2. Aceast˘ a bucurie era aceea de a vedea suflete mântuite prin umilirea Sa, prin suferin¸ tele s ¸i prin v˘ arsarea sângelui S˘ au, Aceasta era m˘ arirea pe care avea s-o primeasc˘ a Hristos s ¸i de care ace¸ sti doi ucenici doreau s˘ a se fac˘ a p˘ arta¸ si. Isus i-a întrebat: „Pute¸ ti bea paharul pe care îl voi bea Eu s ¸i s˘ a fi¸ ti boteza¸ ti cu botezul cu care am s˘ a fiu botezat Eu? Dar ei au r˘ aspuns: Putem!“ Marcu 10, 38-39. Cât de pu¸ tin în¸ telegeau ei însemn˘ atatea acestui botez! Isus „le-a r˘ aspuns: «Este adev˘ arat c˘ a ve¸ ti bea paharul Meu s ¸i ve¸ ti fi boteza¸ ti cu botezul cu care am s˘ a fiu botezat Eu; dar a s ¸edea la dreapta s ¸i la

Caracterul lui Ioan

43

stânga Mea nu atârn˘ a de Mine s-o dau, ci este p˘ astrat˘ a pentru aceia pentru care a fost preg˘ atit˘ a»“ Idem 42-45. Mustrarea mândriei s ¸i ambi¸ tiei Isus cuno¸ stea motivele care determinau aceast˘ a cerere s ¸i, de aceea, a mustrat mândria s ¸i ambi¸ tia acestor doi ucenici: „Sti¸ ¸ ti c˘ a domnitorii neamurilor domnesc peste ele s ¸i mai marii lor le poruncesc cu st˘ apânire. Intre voi s˘ a nu fie a¸ sa. Ci oricare va vrea s˘ a fie mare între voi, s˘ a fie slujitorul vostru; s ¸i oricare va vrea s˘ a fie cel dintâi între voi, s˘ a v˘ a fie rob. Pentru c˘ a nici Fiul omului n-a venit s˘ a I Se slujeasc˘ a; ci El s˘ a slujeasc˘ as ¸i s˘ a-Si ¸ dea via¸ ta ca r˘ ascump˘ arare pentru mul¸ ti“ Idem 42-45. Alt˘ adat˘ a, Hristos trimise ni¸ ste soli înaintea Lui într-un sat de [58] samariteni, rugind pe s˘ ateni s˘ a preg˘ ateasc˘ a ceva pentru odihna Sa s ¸i a ucenicilor S˘ ai. Dar când Mântuitorul Se apropie de cetate, p˘ area c˘ a vrea s˘ a treac˘ a pe lâng˘ a ei s ¸i s˘ a mearg˘ a spre Ierusalim. Aceasta trezi vr˘ ajm˘ as ¸ia sa-maritenilor s ¸i în loc s˘ a trimit˘ a soli ca s˘ a-L cheme sau s˘ a-L roage s˘ a r˘ amân˘ a la dân¸ sii, ei au z˘ abovit s˘ a-I arate bun˘ avoin¸ ta, ˘ de un c˘ a¸ sa cum ar fi f˘ acut fa¸ ta al˘ ator de rând. Isus nu constrângea pe nimeni s˘ a-L primeasc˘ a, iar samaritenii pierdur˘ a binecuvântarea, care le-ar fi fost d˘ aruit˘ a, dac˘ a L-ar fi rugat s˘ a r˘ amân˘ a oaspetele lor. Ne mir˘ am, poate, de felul nepoliticos în care ace¸ stia s-au purtat ˘ de Maiestatea cerului; dar de câte ori s fa¸ ta ¸i noi— care m˘ arturisim a fi urma¸ sii lui Hristos— nu ne facem vinova¸ ti de aceea¸ si nep˘ asare. ˘ în inimile s St˘ aruim noi oare ca Isus s˘ a-Si ¸ fac˘ a locuin¸ ta ¸i c˘ aminele noastre? El e plin de iubire, de har, de binecuvântare s ¸i e gata s˘ a reverse aceste daruri peste noi; dar, ca s ¸i samaritenii, deseori noi suntem mul¸ tumi¸ ti f˘ ar˘ a ele. Ucenicii în¸ telesesem dorin¸ ta lui Hristos de a binecuvânta cu prezen¸ ta Sa pe samariteni, dar când au v˘ azut r˘ aceala, gelozia s ¸i lipsa de respect ar˘ atat˘ a Maestrului lor, s-au umplut de mirare s ¸i indignare. Îndeosebi Iacov s ¸i Ioan s-au aprins foarte tare. S˘ a vad˘ a pe Acela pe care ei îl adorau atât de mult, c˘ a e primit astfel, p˘ area pentru ei o crim˘ a prea mare spre a fi l˘ asat˘ a s˘ a treac˘ a nepedepsit˘ a de îndat˘ a. În zelul lor, ei ziser˘ a: „Doamne, vrei s˘ a poruncim s˘ a se pogoare foc din cer s ¸i s˘ a-i mistuie, cum a f˘ acut Ilie?“ Luca 9, 54. Ei vorbeau de nimicirea suta¸ silor sirieni s ¸i a cetelor lor, trimise s˘ a prind˘ a pe [59]

44

Sfin¸ tirea vie¸ tii

profetul Ilie. Isus mustr˘ a pe ucenicii S˘ ai, zicându-le; „Nu s ¸ti¸ ti de ce duh sunte¸ ti însufle¸ ti¸ ti! C˘ aci Fiul omului a venit nu ca s˘ a piard˘ a sufletele oamenilor, ci ca s˘ a le mântuiasc˘ a“ Idem 55-56. Ioan s ¸i ceilal¸ ti ucenici ˘ torul. Aceia care erau erau într-o s ¸coal˘ a în care Hristos le era Înv˘ a¸ ta gata s˘ a-¸ si vad˘ a lipsurile s ¸i s˘ a-¸ si îndrepte caracterul, aveau acum un ˘ tur˘ prilej nimerit, Ioan aduna orice înv˘ a¸ ta a ca pe ni¸ ste m˘ arg˘ aritare pre¸ tioase s ¸i se str˘ aduia neîncetat s˘ a-¸ si potriveasc˘ a via¸ ta cu Modelul ˘ turile lui Isus, care scoteau la lumin˘ divin. Înv˘ a¸ ta a blânde¸ tea, umilin¸ ta s ¸i dragostea, ca fiind cele mai de seama însu¸ siri pentru cre¸ sterea în har s ¸i pentru a face pe cineva destoinic pentru lucrarea Sa, erau de ˘ turi sunt rostite s cel mai mare pre¸ t pentru Ioan. Aceste înv˘ a¸ ta ¸i pentru noi cei de ast˘ azi, atât fiec˘ aruia în parte, cât s ¸i ca fra¸ ti în comunitate— cum au fost s ¸i pentru cei dintâi ucenici ai lui Hristos. Ioan s ¸i Iuda ˘ tur˘ O înv˘ a¸ ta a bogat˘ a poate fi luat˘ a din contrastul izbitor dintre caracterul lui Ioan s ¸i al lui Iuda. Ioan era o ilustra¸ tie vie a sfin¸ teniei. Iuda avea s ¸i el o înf˘ a¸ ti¸ sare de evlavie, dar caracterul s˘ au era mai mult diavolesc decât divin. El spunea c˘ a e ucenic al lui Hristos, dar îl t˘ ag˘ aduia prin cuvintele s ¸i faptele lui. Iuda avea acelea¸ si prilejuri pre¸ tioase ca s ¸i Ioan, de a cerceta s ¸i imita Modelul divin. El asculta ˘ turile lui Hristos s înv˘ a¸ ta ¸i caracterul s˘ au s-ar fi putut preschimba prin harul dumnezeiesc. Dar în timp ce Ioan se lupta cu râvn˘ a împotriva nedes˘ avâr¸ sirilor sale s ¸i c˘ auta s˘ a se asemene cu Hristos, Iuda î¸ si c˘ alca [60] con¸ stiin¸ ta în picioare, cedând ispitei, s ¸i se l˘ asa st˘ apânit de obiceiuri necinstite care l-au f˘ acut s˘ a semene cu Satana. Ace¸ sti doi ucenici preînchipuie lumea cre¸ stin˘ a. To¸ ti m˘ arturisesc ˘s a fi urma¸ si ai lui Hristos; dar în timp ce o parte umbl˘ a în umilin¸ ta ¸i blânde¸ te, înv˘ a¸ tând de la Isus, cealalt˘ a arat˘ a c˘ a nu sunt împlinitori ai Cuvântului, ci numai auzitori. O parte este sfin¸ tit˘ a prin adev˘ ar; iar cealalt˘ a nu cuno¸ stea puterea înnoitoare a harului dumnezeiesc. Cei dintâi î¸ si r˘ astignesc zilnic eul personal s ¸i biruiesc p˘ acatul; iar cei din [61] urm˘ a î¸ si împlinesc poftele s ¸i ajung robii lui Satana.

Capitolul 8 — Misiunea slujirii lui Ioan
Apostolul Ioan î¸ si petrecuse cei dintâi ani ai vie¸ tii sale în mijlocul pescarilor simpli din Galileea. El nu a primit o educa¸ tie s ¸colar˘ a; dar ˘ tor, el c⸠prin leg˘ atura lui cu Hristos, Marele Înv˘ a¸ ta stig˘ a cea mai înalt˘ a educa¸ tie pe care o pot primi oamenii muritori. El a b˘ aut cu sete din izvorul în¸ telepciunii s ¸i apoi a c˘ autat s˘ a ˘ ve¸ conduc˘ as ¸i pe al¸ tii la acel „izvor de ap˘ a care curge în via¸ ta snic˘ a“ Ioan 4, 14. Simplitatea cuvintelor sale, puterea adev˘ arurilor pe care ˘ turile sale, îi le rostea s ¸i c˘ aldura spiritual˘ a care caracterizau înv˘ a¸ ta d˘ adeau putin¸ ta s˘ a se apropie de toate clasele sociale. Totu¸ si nici chiar credincio¸ sii nu erau în stare s˘ a priceap˘ a în totul tainele sfinte ale adev˘ arului divin pe care el îl dezv˘ aluia prin cuvintele sale. P˘ area c˘ a f˘ ar˘ a încetare e plin de Duhul Sfânt. El c˘ auta s˘ a fac˘ a pe oameni s˘ a priceap˘ a cele nev˘ azute, în¸ telepciunea cu care vorbea, rev˘ arsa cuvintele lui ca pic˘ aturile de rou˘ a, îmblânzind s ¸i supunând sufletele. Dup˘ a în˘ al¸ tarea lui Hristos la cer, Ioan s ¸i-a continuat misiunea sa, ca un lucr˘ ator credincios s ¸i înfl˘ ac˘ arat pentru Domnul s˘ au. El s-a bucurat împreun˘ a cu ceilal¸ ti apostoli de rev˘ arsarea Duhului Sfânt, la Ziua Cincizecimii, s ¸i înviorat de o nou˘ a râvn˘ as ¸i o nou˘ a putere, el a st˘ aruit s˘ a spun˘ a oamenilor cuvintele vie¸ tii. A fost amenin¸ tat cu [62] închisoarea s ¸i cu moartea, dar nu s-a l˘ asat intimidat. O mul¸ time de suflete din toate clasele veneau s˘ a asculte la predicile apostolilor s ¸i erau vindecate de boli în Numele lui Isus, Nume atât de urât printre iudei. Preo¸ tii s ¸i mai marii poporului se împotriveau cu furie, când vedeau c˘ a cei bolnavi erau vindeca¸ ti, s ¸i Isus era vestit ca Domn al vie¸ tii. Ei se temeau c˘ a în curând toat˘ a lumea va crede în El s ¸i, apoi, ei vor fi învinui¸ ti c˘ a au omorât pe puternicul vindec˘ ator. Dar cu cit f˘ aceau eforturi mai mari ca s˘ a înn˘ abu¸ se mi¸ scarea, ˘ tucu atât mai mult oamenii credeau în El s ¸i se întorceau de la înv˘ a¸ ta rile c˘ arturarilor s ¸i fariseilor. Plini de mânie, ei au pus mâna pe Petru s ¸i Ioan s ¸i i˜au aruncat în închisoare. Dar îngerul Domnului a venit în timpul nop¸ tii s ¸i a deschis u¸ sile închisorii, i-a scos afar˘ as ¸i le-a zis: 45

46

Sfin¸ tirea vie¸ tii

„Duce¸ ti-v˘ a, sta¸ ti în Templu s ¸i vesti¸ ti norodului toate cuvintele vie¸ tii acesteia“ Faptele Apostolilor 5, 20. Cu credincio¸ sie s ¸i râvn˘ a, Ioan d˘ adea m˘ arturie pentru St˘ apânul s˘ au, ori de câte ori avea ocazia. El vedea c˘ a erau vremuri de mari primejdii pentru biseric˘ a. Am˘ agiri satanice se ar˘ atau pretutindeni. ˘ turilor am˘ Oamenii r˘ at˘ aceau prin mrejele necredin¸ tei s ¸i ale înv˘ a¸ ta agitoare. Unii dintre cei ce se pretindeau a fi credincio¸ si lucr˘ arii lui Dumnezeu, erau, de fapt, ni¸ ste în¸ sel˘ atori. Ei t˘ ag˘ aduiau pe Hristos s ¸i Evanghelia Sa s ¸i aduceau erezii blestemate, tr˘ aind în f˘ ar˘ adelege s ¸i nesocotirea Legii divine. Tema preferat˘ a a lui Ioan Tema preferat˘ a a lui Ioan era iubirea nem˘ arginit˘ a a lui Hristos. El credea în Dumnezeu ca un copil într-un tat˘ a bun s ¸i milos. El a [63] în¸ teles caracterul s ¸i lucrarea lui Isus; s ¸i când vedea pe fra¸ tii s˘ ai iudei, bâjbâind pe calea lor lipsit˘ a de orice raz˘ a a Soarelui Drept˘ a¸ tii care s˘ a le lumineze pa¸ sii, dorea s˘ a le înf˘ a¸ ti¸ seze pe Hristos, Lumina lumii. Apostolul credincios vedea c˘ a orbirea, mândria, supersti¸ tia s ¸i necunoa¸ sterea Scripturilor legase sufletul lor cu lan¸ turi care nu aveau s˘ a mai fie rupte niciodat˘ a. Prejudecata s ¸i ura împotriva lui Hristos, pe care ei le nutriser˘ a cu înd˘ ar˘ atnicie, aduceau ruin˘ a asupra lor ca na¸ tiune s ¸i distrugea speran¸ tele lor pentru via¸ ta ve¸ snic˘ a. Dar Ioan st˘ aruia s˘ a le înf˘ a¸ ti¸ seze pe Hristos ca fiind singura cale de mântuire. Dovada c˘ a Isus din Nazaret era Mesia era atât de l˘ amurit˘ a, încât Ioan spunea c˘ a nimeni n-are nevoie s˘ a umble în întunericul r˘ at˘ acirii când o astfel de lumin˘ a le este dat˘ a. Întristat din cauza r˘ at˘ acirilor otr˘ avitoare Ioan a tr˘ ait s˘ a vad˘ a Evanghelia iui Hristos predicat˘ a în dep˘ art˘ ari ˘ turile ei. Dar el era tare întristat s ¸i mii de suflete primind cu zel înv˘ a¸ ta când vedea c˘ a r˘ at˘ acirile otr˘ avitoare se furi¸ sau în biseric˘ a. Unii din cei ce primeau pe Hristos sus¸ tineau c˘ a iubirea Lui i-a scutit de ascultarea de Legea lui Dumnezeu. Pe de alt˘ a parte, mul¸ ti înv˘ a¸ tau c˘ a literea Legii trebuie ¸ tinut˘ a ca s ¸i toate datinile s ¸i ceremoniile iudeilor s ¸i c˘ a acestea ar li îndestul˘ atoare pentru mântuire, f˘ ar˘ a sângele lui Hristos. Ei sus¸ tineau c˘ a Isus a fost un om bun, ca s ¸i apostolii, dar îi t˘ ag˘ aduiau

Misiunea slujirii lui Ioan

47

dumnezeirea. Ioan vedea primejdia care urm˘ area biserica, dac˘ a ar ii primit aceste idei s ¸i le-a întâmpinat f˘ ar˘ a z˘ abav˘ as ¸i hot˘ arât. El scria [64] uneia dintre cele mai onorate ajutoare ale sale în Evanghelie, unei ˘ urm˘ doamne cu un bun renume s ¸i cu o mare influen¸ ta atoarele: „În lume au ap˘ arut mul¸ ti am˘ agitori care nu m˘ arturisesc c˘ a Isus Hristos a venit în trup. Iat˘ a am˘ agitorul, iat˘ a antihristul! P˘ azi¸ ti-v˘ a bine s˘ a nu pierde¸ ti rodul muncii voastre, ci s˘ a primi¸ ti o r˘ asplat˘ a ˘ tura lui Hristos, deplin˘ a. Oricine p˘ ac˘ atuie¸ ste s ¸i nu r˘ amâne în înv˘ a¸ ta ˘ tura lui Hristos are n-are pe Dumnezeu. Dar cine r˘ amâne în înv˘ a¸ ta atât pe Tat˘ al, cât s ¸i pe Fiul. Dac˘ a vine cineva la voi s ¸i nu v˘ a aduce ˘ tura aceasta, s˘ înv˘ a¸ ta a nu-1 primi¸ ti în cas˘ as ¸i s˘ a nu-i zice¸ ti: «Bun venit!»C˘ aci cine-i zice: «Bun venit» se face p˘ arta¸ s faptelor lui rele!“, 2 Ioan 7-11. Nu f˘ ar˘ a mari împotriviri avea s˘ a-¸ si aduc˘ a la îndeplinire Ioan lucrarea sa. Satana nu st˘ atea nep˘ as˘ ator. El provoca pe oamenii r˘ ai ca s˘ a scurteze via¸ ta plin˘ a de activitate folositoare a acestui b˘ arbat ˘ de urm˘ al lui Dumnezeu; dar îngerii cei sfin¸ ti îl ocroteau fa¸ ta aritorii ˘ ca un martor credincios a lui s˘ ai. Ioan a trebuit s˘ a r˘ amân˘ a în via¸ ta Hristos. Biserica în primejdiile ei, avea nevoie de m˘ arturia lui. Prin m˘ arturii neadev˘ arate s ¸i zvonuri mincinoase, trimi¸ sii lui Satana au c˘ autat s˘ a trezeasc˘ a vr˘ ajm˘ as ¸ie împotriva lui Ioan s ¸i împotriva ˘ turii lui Hristos. Din aceast˘ înv˘ a¸ ta a pricin˘ a, dezbin˘ arile s ¸i ereziile bântuiau biserica. Ioan a luptat împotriva acestei r˘ at˘ aciri cu o hot˘ arâre neclintit˘ a. El îngr˘ adea calea vr˘ ajma¸ silor adev˘ arului. Scria s ¸i îndemna st˘ aruitor, ca nimeni s˘ a nu încurajeze cu ceva pe conduc˘ ato˘ sunt pe lume rele asem˘ rii acestor erezii. În timpul de fa¸ ta an˘ atoare cu acelea care amenin¸ tau prosperitatea bisericii la începuturile ei, ˘ turile apostolului cu privire la aceasta trebuie s˘ iar înv˘ a¸ ta a fie respec- [65] tate cu îngrijire. „Iubi¸ ti-v˘ a unii pe al¸ tii“ este strig˘ atul care trebuie s˘ a r˘ asune pretutindeni, îndeosebi de la aceia care m˘ arturisesc a fi sfin¸ ti. Dar iubirea este prea curat˘ a pentru ca s˘ a acopere vreun p˘ acat ˘ turile lui Ioan sunt însemnate pentru aceia care nem˘ arturisit. Înv˘ a¸ ta tr˘ aiesc în mijlocul primejdiilor zilelor din urm˘ a. El a fost în leg˘ atur˘ a ˘ turile Sale s strâns˘ a cu Hristos, a ascultat la înv˘ a¸ ta ¸i a fost martor la minunile Sale r˘ asun˘ atoare. El a dat o m˘ arturie conving˘ atoare, care a f˘ acut ca minciunile vr˘ ajma¸ silor s˘ ai s˘ a fie f˘ ar˘ a nici un efect.

48

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Nici un compromis cu p˘ acatul Ioan se bucura de binecuvintarea adev˘ aratei sfin¸ tiri. Dar c vrednic de observat c˘ a apostolul nu a pretins c˘ a e f˘ ar˘ a p˘ acat; el c˘ auta des˘ avâr¸ sirea prin umblarea în lumina fe¸ tei lui Dumnezeu. El spune c˘ a, dac˘ a cineva m˘ arturise¸ ste c˘ a cunoa¸ ste pe Dumnezeu s ¸i nesocote¸ ste totu¸ si Legea divin˘ a, m˘ arturisirea lui este mincinoas˘ a. „Cine zice: «Îl cunosc» s ¸i nu p˘ aze¸ ste poruncile Lui, este un mincinos s ¸i adev˘ arul nu este în el“ 1 Ioan 2, 4. În acest veac, când se face atâta caz de libertate, aceste cuvinte ar fi calificate ca fanatism. Dar apostolul ˘ , c˘ ˘ polite¸ înva¸ ta a, de¸ si trebuie s˘ a d˘ am pe fa¸ ta tea cre¸ stin˘ a, avem totu¸ si împuternicirea s˘ a numim p˘ acatul s ¸i pe p˘ ac˘ atos cu numele lor adev˘ arat— s ¸i c˘ a aceasta se împac˘ a în totul cu iubirea adev˘ arat˘ a. De¸ si trebuie s˘ a iubim sufletele pentru care a murit Hristos s ¸i s˘ a lucr˘ am pentru mântuirea lor, totu¸ si nu trebuie s˘ a facem nici un compromis cu p˘ acatul. Noi nu trebuie s˘ a ne unim cu r˘ azvr˘ ati¸ tii s ¸i s˘ a numim aceasta iubire. Dumnezeu cere de la poporul S˘ au din acest veac s˘ a stea neclintit, ca s ¸i în timpul s˘ au, pentru ap˘ ararea drept˘ a¸ tii împotriva [66] r˘ at˘ acirilor distrug˘ atoare de suflete. Nu poate fi sfin¸ tire f˘ ar˘ a ascultare Eu am întâlnit mul¸ ti oameni care pretindeau c˘ a sunt f˘ ar˘ a p˘ acat în umblarea lor. Dar când i-am cercetat prin Cuvântul lui Dumne˘ ai Legii Sale sfinte. Cele zeu, s-au dovedit ca ni¸ ste c˘ alc˘ atori pe fa¸ ta mai l˘ amurite dovezi despre perpetuitatea s ¸i obligativitatea ve¸ snic˘ aa poruncii a patra nu puteau s˘ a le trezeasc˘ a con¸ stiin¸ ta. Aceste suflete nu puteau t˘ ag˘ adui cerin¸ tele iui Dumnezeu, dar îndr˘ azneau s˘ a caute scuze pentru c˘ alcarea Sabatului. Ele pretindeau c˘ a sunt sfin¸ tite s ¸i c˘ a slujesc lui Dumnezeu în toate zilele din s˘ apt˘ amân˘ a. Ace¸ sti pretin¸ si cre¸ stini sus¸ tineau c˘ a mul¸ ti oameni buni n-au ¸ tinut Sabatul s ¸i c˘ a, dac˘ a ace¸ sia au fost sfin¸ ti, atunci nici ei nu vor fi osândi¸ ti dac˘ a nu vor respecta aceast˘ a zi. Dumnezeu ar fi prea milos, zic ei, s˘ a-i pedepseasc˘ a pentru c˘ a n-au p˘ azit ziua a s ¸aptea. Si ¸ c˘ a, dac˘ a vor serba Sabatul, vor fi socoti¸ ti de lume ca fiind ni¸ ste oameni prea ciuda¸ ti s ¸i nu vor mai ˘ asupra ei. Apoi, mai zic ci, trebuie s˘ avea nici o influen¸ ta a fie supu¸ si autorit˘ a¸ tilor existente.

Misiunea slujirii lui Ioan

49

O doamn˘ a din New Hampshire vorbind într-o adunare public˘ a sus¸ tinea c˘ a harul lui Dumnezeu ar st˘ apâni inima ei s ¸i c˘ a ea ar fi în totul predat˘ a Domnului. Ea s ¸i-a exprimat apoi încrederea c˘ a acest popor ar face mult bine, trezind pe p˘ ac˘ ato¸ si s˘ a-¸ si vad˘ a primejdia lor. Ea zicea: „Sabatul, pe care ni-1 prezint˘ a acest popor, este singurul Sabat al Bibliei“; s ¸i apoi a m˘ arturisit c˘ a mintea ei s-a ocupat foarte mult cu acest subiect. Dar ca s˘ a poat˘ a¸ tine ziua a s ¸aptea, ea vedea c˘ a trebuie s˘ a întâmpine o mul¸ time de cerc˘ ari. Ziua urm˘ atoare ea a venit la adunare s ¸i a depus iar˘ as ¸i m˘ arturia ei, ad˘ augând c˘ a a întrebat pe Domnul, dac˘ a trebuie s˘ a¸ tin˘ a Sabatul, s ¸i c˘ a El i-ar fi r˘ aspuns c˘ a [67] nu trebuie s˘ a-1 ¸ tin˘ a. Spiritul, ei se lini¸ stise deci, cu privire la acest subiect. Ea f˘ acut apoi cel mai înfl˘ ac˘ arat apel la to¸ ti ca s˘ a se întoarc˘ a la iubirea des˘ avâr¸ sit˘ a a lui Isus în care nu mai este nici o osândire pentru suflet. Aceasta femeie nu avea adev˘ arata.sfin¸ tire. Nu Dumnezeu fusese ˘ cel care îi spusese c˘ a ea poate fi sfin¸ tit˘ as ¸i tr˘ aind în neascultare fa¸ ta de vreuna din poruncile Sale l˘ amurite. Legea lui Dumnezeu este Sfânt˘ as ¸i nimeni, n-o poate c˘ alca f˘ ar˘ a a fi pedepsit. Acela care i-a spus ca poate s˘ a calce în picioare Legea lui Dumnezeu s ¸i s˘ a fie totu¸ si f˘ ar˘ a p˘ acat fusese st˘ apânitorul puterilor întunericului— acela¸ si care spusese s ¸i Evei în Eden, prin gura s ¸arpelui: „Hot˘ arât, c˘ a nu vei muri“ Geneza 3, 4. Eva se m˘ agulea cu gândul c˘ a Dumnezeu e prea bun ca s-o pedepseasc˘ a pentru neascultare de porunca Sa l˘ amurit˘ a. Aceea¸ si sofist˘ arie e adus˘ a de mii de oameni ca scuz˘ a pentru neascultarea lor de porunca a patra. Cei ce au Spiritul lui Hristos vor p˘ azi toate poruncile lui Dumnezeu, f˘ ar˘ a s˘ a¸ tin˘ a seam˘ a de urm˘ ari. Isus, Maiestatea cerului, a zis: „Eu am p˘ azit poruncile Tat˘ alui Meu“ Ioan 15, 10. Adam s ¸i Eva au îndr˘ aznit s˘ a calce poruncile lui Dumnezeu s ¸i urm˘ arile grozave ale p˘ acatului, lor trebuie s˘ a fie o avertizare pentru noi de a nu urma pilda lor de neascultare. Hristos Se ruga pentru ucenicii S˘ ai cu aceste cuvinte: „Sfin¸ te¸ ste-i prin adev˘ arul T˘ au; Cuvântul T˘ au este adev˘ arul“ Ioan 17, 17. Nu exist˘ a nici o sfin¸ tire adev˘ arat˘ a decât numai prin ascultarea de adev˘ ar. Cei ce iubesc pe Dumnezeu din toat˘ a inima lor, vor iubi s ¸i toate poruncile Sale. O inim˘ a sfin¸ tit˘ a este în armonie cu cerin¸ tele lui Dumnezeu c˘ aci ele sunt sfinte, bune [68] s ¸i drepte s ¸i pot fi împlinite.

50

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Dumnezeu nu s-a schimbat Caracterul lui Dumnezeu nu s-a schimbat. El este acela¸ si Dumnezeu gelos s ¸i ast˘ azi, cura a fost s ¸i atunci când a dat Legea Sa pe Muntele Sinai s ¸i a scris-o cu însu¸ si degetul S˘ au pe dou˘ a table de piatr˘ a: Cei care calc˘ a în picioare Legea cea Sfânt˘ a a lui Dumnezeu pot spune: „Eu sunt sfin¸ tit“, dar a fi în adev˘ ar sfin¸ tit s ¸i a zice numai c˘ a e¸ sti sfin¸ tit sunt dou˘ a lucruri deosebite. Noul Testament n-a schimbat Legea Iui Dumnezeu. Sfin¸ tenia Sabatului poruncii a patra este înt˘ arit˘ a tot a¸ sa de temeinic ca s ¸i tronul lui Iehova. Ioan scrie: „Oricine face p˘ acat, face s ¸i f˘ ar˘ adelege; s ¸i p˘ acatul este f˘ ar˘ adelege. Si ¸ s ¸ti¸ ti c˘ a El S-a ar˘ atat ca s˘ a ia p˘ acatele; s ¸i în El nu este p˘ acat. Oricine r˘ amâne în El nu p˘ ac˘ atuie¸ ste; oricine p˘ ac˘ atuie¸ ste (calc˘ a Legea) nu l-a v˘ azut, nici nu L-a cunoscut“ 1 Ioan 3, 4-6. Din partea noastr˘ a se cere s˘ a ar˘ at˘ am acela¸ si respect— ca s ¸i ˘ de aceia care pretind a r˘ apostolul cel iubit— fa¸ ta amâne în Hristos, s ¸i a fi sfin¸ ti¸ ti, în timp ce calc˘ a legea lui Dumnezeu prin umblarea lor. Noi trebuie s˘ a întâmpin˘ am pe unii ca ace¸ stia întocmai cum îi întâmpina El. El zicea: „Copila¸ silor, nimeni s˘ a nu v˘ a în¸ sele! Cine tr˘ aie¸ ste în neprih˘ anire, este neprih˘ anit, cum El însu¸ si este neprih˘ anit. Cine p˘ ac˘ atuie¸ ste este de la diavolul, c˘ aci diavolul p˘ ac˘ atuie¸ ste de la început“ Idem 7-8. Aici apostolul vorbe¸ ste în cuvinte l˘ amurite a¸ sa cum el a gândit c˘ a trebuie s˘ a se vorbeasc˘ a despre lucrul acesta. ˘ un spirit de iubire. Dar când el vine Epistolele lui Ioan dau pe fa¸ ta în leg˘ atur˘ a cu aceia care calc˘ a Legea lui Dumnezeu s ¸i totu¸ si sus¸ tin ˘ de am˘ [69] c˘ a ar vie¸ tui f˘ ar˘ a p˘ acat, el nu ezit˘ a s˘ a-i avertizeze fa¸ ta agirea lor grozav˘ a. „Dac˘ a zicem c˘ a avem p˘ art˘ as ¸ie cu El s ¸i umbl˘ am în întuneric, min¸ tim s ¸i nu tr˘ aim adev˘ arul; dar dac˘ a umbl˘ am în lumin˘ a, dup˘ a cum El Însu¸ si este în lumin˘ a, avem p˘ art˘ as ¸ie unii, cu al¸ tii s ¸i sângele lui Isus Ilristos, Fiul Lui, ne cur˘ a¸ te¸ ste de orice p˘ acat. Dac˘ a zicem c˘ a n-avem p˘ acat ne în¸ sel˘ am singuri s ¸i adev˘ arul nu este în noi. Dac˘ a ne m˘ arturisim p˘ acatele, El este credincios s ¸i drept ca s˘ a ne ierte p˘ acatele s ¸i s˘ a ne cur˘ a¸ teasc˘ a do orice nelegiuire. Dac˘ a zicem c˘ a n-am p˘ ac˘ atuit, [70] Îl facem mincinos s ¸i Cuvântul Lui nu este în noi“ 1 Ioan 1, 6-10.

Capitolul 9 — Ioan în exil
Succesul minunat care a înso¸ tit predicarea Evangheliei dus˘ a de apostoli s ¸i conlucratorii lor, a f˘ acut ca ura vr˘ ajma¸ silor lui Hristos s˘ a creasc˘ as ¸i mai mult. Ei f˘ aceau orice efort ca s˘ a împiedice progresul ei s ¸i, în cele din urm˘ a, au izbutit s˘ a ridice puterea împ˘ ar˘ a¸ tiei romane împotriva cre¸ stinilor. O prigoan˘ a îngrozitoare s-a dezl˘ an¸ tuit, în care mul¸ ti dintre urma¸ sii lui Hristos au fost uci¸ si. în acest timp apostolul Ioan era b˘ atrân; dar st˘ aruia s˘ a predice cu mult˘ a rivn˘ as ¸i cu succes ˘ tura lui Hristos. El d˘ înv˘ a¸ ta adea m˘ arturie cu o putere, c˘ areia vr˘ ajma¸ sii s˘ ai nu-i puteau sta împotriv˘ as ¸i care îmb˘ arb˘ ata foarte mult pe fra¸ tii s˘ ai. Când credin¸ ta cre¸ stinilor p˘ area s ¸ov˘ aitoare în fa¸ ta împotrivirii ˘ , apostolul le repeta cu mult˘ înfrico¸ sate, care li se opunea în fa¸ ta a ˘ : „Ce era de la început, ce am auzit, vrednicie, putere s ¸i elocven¸ ta ce am v˘ azut cu ochii no¸ stri, ce am privit s ¸i ce am pip˘ ait cu manile noastre, cu privire la Cuvântul vie¸ tii... deci ce am v˘ azut s ¸i ce am auzit, aceea v˘ a vestim s ¸i vou˘ a, ca s ¸i voi s˘ a ave¸ ti p˘ art˘ as ¸ie cu noi. Si ¸ p˘ art˘ as ¸ia noastr˘ a este cu Tat˘ al s ¸i cu Fiul Sau, Isus Hristos“ 1 Ioan 1, 1-3. Împotriva lui Ioan s-a aprins o ur˘ a înver¸ sunat˘ a din cauza credincio¸ siei lui nestr˘ amutate pentru lucrarea lui Hristos. El a fost cel din [71] urm˘ a supravie¸ tuitor al apostolilor care fusese în strâns˘ a leg˘ atur˘ a cu Isus; s ¸i vr˘ ajma¸ sii lui erau hot˘ ar⸠ti s˘ a aduc˘ a la t˘ acere m˘ arturia lui. ˘ tura lui Hristos nu Dac˘ a puteau izbuti în aceasta, gândeau ei, înv˘ a¸ ta ˘ de ea, va pieri va mai înainta; s ¸i dac˘ a se vor purta cu asprime fa¸ ta curând din lume. De aceea, Ioan a fost chemat la Roma s˘ a fie cer˘ tura lui fusese r˘ cetat pentru credin¸ ta lui. înv˘ a¸ ta ast˘ alm˘ acit˘ a. Martori ˘ turi mincino¸ si îl învinuiau ca fiind un r˘ azvr˘ atit care propaga înv˘ a¸ ta menite s˘ a surpe na¸ tiunea. Apostolul descrise credin¸ ta sa într-un, chip l˘ amurit s ¸i conving˘ tor, cu atâta simplitate s a ¸i sinceritate, încât cuvintele sale f˘ acur˘ ao lucrare puternic˘ a. Ascult˘ atorii r˘ amaser˘ a uimi¸ ti de în¸ telepciunea s ¸i iscusin¸ ta cuvintelor sale. Dar cu cât m˘ arturia sa era mai conving˘ atoare, 51

52

Sfin¸ tirea vie¸ tii

cu atât mai adânc˘ a era ura acelora care se împotriveau adev˘ arului, împ˘ aratul s-a umplut de mânie, hulind Numele lui Dumnezeu s ¸i al lui Hristos. El nu putea r˘ asturna cuvintele apostolului s ¸i nici s˘ a se împotriveasc˘ a puterii care înso¸ tea adev˘ arul rostit, de aceea se hot˘ arî s˘ a aduc˘ a la t˘ acere pe credinciosul lui ap˘ ar˘ ator. Martorul lui Dumnezeu n-a fost adus la t˘ acere De aici vedem cât de mult se împietre¸ ste inima care se lupt˘ a cu înd˘ ar˘ atnicie împotriva planurilor lui Dumnezeu. Vr˘ ajma¸ sii bisericii erau hot˘ ar⸠ti s˘ a-¸ si p˘ astreze mândria s ¸i puterea lor în fa¸ ta poporului. Prin decretul împ˘ aratului, Ioan a fost exilat pe insula Patmos, osândit dup˘ a cum el însu¸ si ne spune: „din pricina Cuvântului lui Dumnezeu s ¸i din pricina m˘ arturiei lui Isus Hristos“ Apocalipsa 1, 9. Dar vr˘ ajma¸ sii lui Hristos au dat gre¸ s cu totul în cele urm˘ arite de ei, de a aduce la t˘ acere pe martorul S˘ au credincios. Din locul exilului s˘ au, [72] glasul apostolului ajunge chiar pân˘ a la sfâr¸ situl timpului, vestind cele mai r˘ asun˘ atoare adev˘ aruri care au fost vreodat˘ a f˘ acute cunoscut oamenilor muritori. Patmosul, o insul˘ a stearp˘ as ¸i stâncoas˘ a din Marea Egee, fusese aleas˘ a de guvernul roman ca loc de exil pentru criminali. Dar pentru servul lui Dumnezeu, acest loc întunecat s-a dovedit a fi poarta cerului. El a fost.smuls din mijlocul, fr˘ amânt˘ arilor vie¸ tii s ¸i din lucrarea sa sârguincioas˘ a ca evanghelist, dar n-a fost îndep˘ artat de la fa¸ ta lui Dumnezeu. Din locuin¸ ta sa pustie, el putea fi în leg˘ atur˘ a cu împ˘ aratul împ˘ ara¸ tilor ca s˘ a cerceteze de aproape descoperirile puterii dumnezeie¸ sti din cartea naturii, s ¸i de pe paginile inspira¸ tiei. El medita cu pl˘ acere la marea oper˘ a a crea¸ tiunii s ¸i adora puterea Arhitectului divin. In anii de mai înainte, ochii s˘ ai fuseser˘ a încânta¸ ti de priveli¸ stile colinelor acoperite cu p˘ aduri s ¸i ale v˘ ailor înverzite, cu lunci roditoare; s ¸i clin toate frumuse¸ tile naturii Ii pl˘ acuse s˘ a scoat˘ a la iveal˘ a în¸ telepciunea s ¸i iscusin¸ ta Creatorului. Dar acum era înconjurat de priveli¸ sti care pentru mul¸ ti p˘ areau întunecate s ¸i neatr˘ ag˘ atoare. Pentru Ioan îns˘ a ele p˘ areau altfel. El putea citi cele mai însemnate ˘ minte în stâncile pustii s înv˘ a¸ ta ¸i s˘ albatice, tainele adâncului col marc s ¸i m˘ are¸ tiile firmamentului. Pentru el, toate purtau pecetea puterii lui Dumnezeu, a în¸ telepciunii Lui nem˘ arginite, vestind m˘ arirea Sa.

Ioan în exil

53

Glasul naturii Apostolul vedea în jurul lui dovezile potopului, care a inundat p˘ amântul pentru c˘ a locuitorii lui s-au încumetat s˘ a calce Legea lui Dumnezeu. Stâncile aruncate afar˘ a din adâncurile cele mai mari s ¸i din p˘ amânt, prin izbucnirea apelor, aduser˘ a în mod viu înaintea spiritului s˘ au groaza acelei izbucniri înfrico¸ sate a mâniei lui Dumnezeu. [73] Dar în timp ce tot ceea ce îl înconjura p˘ area pustiu s ¸i gol, cerurile albastre care erau deasupra lui pe Patmosul însingurat erau tot a¸ sa de str˘ alucitoare s ¸i frumoase ca s ¸i ceriu care era deasupra Ierusalimului s˘ au iubit. S˘ a privim o dat˘ a str˘ alucirea cerurilor în timpul nop¸ tii s ¸i s˘ a lu˘ am seama la lucrarea puterii lui Dumnezeu, la crearea o¸ stilor lor; atunci El ne va în˘ al¸ ta o lec¸ tie despre m˘ are¸ tia Creatorului în contrast cu propria noastr˘ a nimicnicie. Iar dac˘ a totu¸ si omul a nutrit mândria s ¸i în˘ al¸ tarea de sine din cauza bog˘ a¸ tiei, a talentelor sau a puterilor ale de atrac¸ tie personal˘ a, atunci s˘ a ias˘ a afar˘ a, într-o noapte frumoas˘ a s ¸i s˘ a priveasc˘ a la stelele cerurilor s ¸i s˘ a înve¸ te a-¸ si umili spiritul s˘ au mândru în fa¸ ta Celui Nem˘ arginit. Prin glasul multor ape— adâncul chemând pe adânc -profetul auzi glasul Creatorului. Marea biciuit˘ a cu furie de vânturile nemiloase reprezenta pentru el mânia unui Dumnezeu insultat. Valurile puternice, care chiar în cea mai teribil˘ a n˘ aval˘ a a lor se r˘ asfrâng de zidurile a¸ sezate de o min˘ a nev˘ azut˘ a, îi vorbeau lui Ioan despre puterea nem˘ arginit˘ a care st˘ apâne¸ ste adâncul. Si, ¸ în contrast cu aceasta, el vedea s ¸i sim¸ tea nebunia muritorilor neputincio¸ si, viermi ai ¸ tarinii, care se mândresc cu în¸ telepciunea s ¸i puterea lor s ¸i a c˘ aror inim˘ a se r˘ ascoal˘ a împotriva Suveranului Universului gândind c˘ a Dumnezeu este ca unul din ei. Cât de oarb˘ as ¸i zadarnic˘ a este mândria omeneasc˘ a! Un ceas de binecuvântare de la Dumnezeu, când p˘ amântul e f˘ acut str˘ alucitor de razele soarelui s ¸i udat de pic˘ aturile ploii va face mai mult pentru a schimba fa¸ ta naturii, decât poate face omul, cu ˘s ˘ rile lui st˘ toat˘ a pretinsa sa cuno¸ stin¸ ta ¸i cu toate sfor¸ ta aruitoare, pe [74] care le-ar face în tot timpul vie¸ tii sale. În împrejurimile locuin¸ tei insulare, profetul exilat citea desf˘ as ¸urarea puterii divine s ¸i prin toate operele naturii, el st˘ atea în leg˘ atur˘ a cu Dumnezeul s˘ au. Cele mai arz˘ atoare dorin¸ te ale sufletului dup˘ a Dumnezeu s ¸i cele mai st˘ aruitoare rug˘ aciuni, se în˘ al¸ tau c˘ atre cer de pe Patmosul stâncos. când Ioan privea la stânci, el î¸ si amintea de

54

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Hristos, stânca t˘ ariei sale, la ad˘ apostul C˘ aruia el putea s˘ a se ascund˘ a f˘ ar˘ a team˘ a. Un p˘ azitor al Sabatului Ziua Domnului amintit˘ a de Ioan era Sabatul, ziua în care Se odihnise Iehova, dup˘ a ce a terminat marea oper˘ a a crea¸ tiunii s ¸i pe care El a binecuvântat-o s ¸i sfin¸ tit-o, pentru c˘ a în ea S-a odihnit. Sabatul a fost respectat de Ioan în Insula Patmos tot a¸ sa ca s ¸i în mijlocul poporului, când predica în aceast˘ a zi. Privind la stâncile goale din jurul lui, Ioan î¸ si amintea de stânca Horeb, de unde atunci când Dumnezeu a rostit Legea Sa c˘ atre poporul adunat acolo, a zis: „Adu-¸ ti aminte de ziua Sabatului, ca s-o sfin¸ te¸ si“ Exodul 20, 8. Fiul lui Dumnezeu a vorbit lui Moise din vârful muntelui. Domnul a f˘ acut din stânc˘ a sanctuarul S˘ au. Templul S˘ au era alc˘ atuit din colinele ve¸ snice. Legislatorul divin S-a coborât pe stânca muntelui ca s˘ a rosteasc˘ a Legea Sa în auzul întregului popor, pentru ca ei s˘ a fie impresiona¸ ti de manifestarea grandioas˘ as ¸i înfrico¸ sat˘ a a puterii s ¸i str˘ alucirii Sale s ¸i s˘ a se team˘ a a c˘ alca poruncile Sale, Dumnezeu a rostit Legea Sa în mijlocul tunetelor s ¸i a unui nor des care acoperea vârful muntelui, iar glasul S˘ au era ca sunetul unei trâmbi¸ te [75] r˘ asun˘ atoare. Legea lui Iehova era neschimb˘ atoare s ¸i tablele pe care s-a scris aceast˘ a Lege erau de stânc˘ a tare, care arat˘ a cât de statornice sunt legile Sale. Stânca din Horeb ajunsese un loc Sfânt pentru to¸ ti aceia care iubeau s ¸i respectau Legea lui Dumnezeu. Adâncit în Dumnezeu Pe când Ioan cugeta la cele petrecute pe Herob, Spiritul Aceluia care a sfin¸ tit Ziua a Saptea ¸ a venit asupra lui. El cugeta la p˘ acatul lui Adam când a c˘ alcat Legea divin˘ as ¸i la urm˘ arile înfrico¸ sate ale acestui p˘ acat. Iubirea nem˘ arginit˘ a a lui Dumnezeu d˘ aruind pe Fiul S˘ au ca s˘ a r˘ ascumpere neamul omenesc pierdut, p˘ area pentru el prea mare, spre a putea fi ar˘ atat˘ a în cuvinte. când o descrie în epistola sa, el cheam˘ a biserica s ¸i lumea s-o priveasc˘ a, zicând: „Vede¸ ti ce dragoste ne-a ar˘ atat Tat˘ al, s˘ a ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si ¸ suntem. Lumea nu ne cunoa¸ ste pentru c˘ a nu L-a cunoscut nici pe El“ 1 Ioan 3, 1. Era o tain˘ a pentru Ioan c˘ a Dumnezeu a putut s˘ a dea

Ioan în exil

55

pe Fiul S˘ au la moarte pentru omul r˘ avr˘ atit. El era cople¸ sit de uimire c˘ a Planul de Mântuire, pus la cale cu un pre¸ t a¸ sa de mare din partea Cerului, s˘ a fie lep˘ adat de înse¸ si fiin¸ tele acela pentru care se f˘ acuse planul a se aduce aceast˘ a jertf˘ a nem˘ arginit˘ a. Ioan era adâncit în Dumnezeu. Ajungând a cunoa¸ ste tot mai mult din caracterul divin prin lucr˘ arile crea¸ tiunii, respectul s˘ au pentru Dumnezeu cre¸ stea mereu. El se întreba adesea: De ce n-ar c˘ auta oamenii, care depind în totul de Dumnezeu, s˘ a fie în pace cu El printro ascultare voioas˘ a? El este nem˘ arginit în în¸ telepciune s ¸i puterea Sa este f˘ ar˘ a de sfâr¸ sit. El st˘ apâne¸ ste cerurile cu lumile sale nenum˘ arate. El p˘ astreaz˘ a în des˘ avâr¸ sit˘ a armonie m˘ are¸ tia s ¸i frumuse¸ tea lucrurilor [76] pe care le-a creat. P˘ acatul este c˘ alcarea Legii lui Dumnezeu, iar pedeapsa p˘ acatului este moartea. Nici o neîn¸ telegere n-ar fi fost în cer sau pe p˘ amânt dac˘ a n-ar fi venit p˘ acatul în lume. Neascultarea de Legea lui Dumnezeu a adus toat˘ a nenorocirea care exist˘ a printre f˘ apturile Sale. De ce nu vor oamenii s˘ a se împace cu Dumnezeu s ¸i s˘ a tr˘ aiasc˘ a în armonie cu voia Sa, care e numai pentru binele s ¸i fericirea lor? Nu e un lucru u¸ sor a p˘ ac˘ atui împotriva lui Dumnezeu, a pune voin¸ ta stricat˘ a a omului în vr˘ ajm˘ as ¸ie cu voin¸ ta F˘ ac˘ atorului s˘ au. Este doar spre folosul cel mai bun al omului, chiar în aceast˘ a lume de a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Si ¸ este într-adev˘ ar în interesul lui ve¸ snic de a se supune lui Dumnezeu s ¸i a fi în pace cu El. Fiarele câmpului ascult˘ a de legea Creatorului lor din instinctul care le guverneaz˘ a. El vorbe¸ ste oceanului trufa¸ s: „Pân˘ a aici s˘ a vii s ¸i mai departe nu“ Iov 38, 11, iar apele sunt gata s˘ a asculte de cuvântul S˘ au. Planetele î¸ si urmeaz˘ a mersul lor într-o ordine des˘ avâr¸ sit˘ a, ascultând de legile puse de Dumnezeu. Dintre toate f˘ apturile pe care Dumnezeu le-a f˘ acut pe p˘ amânt, numai omul s-a r˘ azvr˘ atit. Totu¸ si el are puterea de judecat˘ a în în¸ telegerea cerin¸ telor Legii divine, o ˘ de a sim¸ con¸ stiin¸ ta ti vinov˘ a¸ tia c˘ alc˘ arii ei s ¸i pacea cu bucuria ascult˘ a˘ moral˘ rii. Dumnezeu l-a f˘ acut o fiin¸ ta a liber˘ a, s˘ a asculte sau s˘ a nu asculte. R˘ asplata vie¸ tii ve¸ snice— o înc˘ arc˘ atur˘ a ve¸ snic˘ a de slav˘ a— e f˘ ag˘ aduit˘ a celor ce fac voia lui Dumnezeu— în timp ce asupra tuturor acelora care nesocotesc Legea Sa s ¸i calc˘ a în picioare poruncile Sale, ˘ rile mâniei Sale. stau amenin¸ ta

56

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Maiestatea lui Dumnezeu Pe când Ioan cugeta la m˘ are¸ tia lui Dumnezeu descoperit˘ a prin [77] lucr˘ arile Sale, el era covâr¸ sit de m˘ arirea s ¸i maiestatea Creatorului. Oare locuitorii acestei lumi neînsemnate s˘ a nu vrea s˘ a asculte de Dumnezeu?! El nu voie¸ ste s˘ a fie l˘ asat f˘ ar˘ a prosl˘ avire. El ar fi s ¸ters de pe fa¸ ta p˘ amântului, într-o clip˘ a, pe orice muritor s ¸i ar fi creat un nou neam de oameni care s˘ a-1 populeze s ¸i s˘ a m˘ areasc˘ a Numele S˘ au. Dar onoarea lui Dumnezeu nu depinde de oameni. El poate rândui o¸ stile de stele ale cerului, milioanele de lumi din Univers, ca s˘ a înal¸ te Creatorului lor o cântare de onoare, de laud˘ as ¸i de pros˘ alvire. „Cerurile laud˘ a minunile Tale, Doamne, s ¸i credincio¸ sia Ta în adunarea sfin¸ tilor! C˘ aci în cer, cine se poate asem˘ ana cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu? Dumnezeu este înfrico¸ sat în adunarea cea mare a sfin¸ tilor s ¸i de temut pentru to¸ ti cei ce stau în jurul Lui“ Psalmii 89, 5-7. O viziune despre Hristos, Ioan î¸ si reaminte¸ ste de întâmpl˘ arile minunate la care fusese martor pe când era cu Mântuitorul s˘ au. Se bucura în inima sa do pre¸ tioasele prilejuri cu care fusese favorizat s ¸i era îmb˘ arb˘ atat. Deodat˘ a Gândurile i se întrerup s ¸i un glas limpede s ¸i l˘ amurit îi vorbi. El se întoarse s˘ a vad˘ a de unde vine glasul s ¸i iat˘ a c˘ a vede pe Domnul s˘ au, pe care îl iubise, cu care umblase s ¸i vorbise s ¸i la ale C˘ arui suferin¸ te, pe cruce, fusese martor. Dar cât de schimbat˘ a este înf˘ a¸ ti¸ sarea Mântuitorului de data aceasta! El nu mai este acum, „omul durerilor s ¸i obi¸ snuit cu suferin¸ ta“. El nu mai purta semnele umilirii Sale. Ochii [78] S˘ ai erau ca flac˘ ara de foc; picioarele Salo ca arama cea lucitoare când este ars˘ a în cuptor. Sunetul glasului S˘ au sem˘ ana cu vuietul încânt˘ ator al multor ape. Fa¸ ta Sa str˘ alucea ca soarele în str˘ alucirea sa la amiaz˘ a. În mâinile Sale erau s ¸apte stele care înf˘ a¸ ti¸ sau pe slujitorii celor s ¸apte biserici. Din gura Sa ie¸ sea o sabie ascu¸ tit˘ a cu dou˘ a t˘ ai¸ suri, simbolul puterii Cuvântul S˘ au. Ioan, care iubise atât de mult pe Domnul S˘ au s ¸i care se alipise cu ˘ rilor statornicie de adev˘ ar, în fa¸ ta închisorii, a b˘ at˘ ailor s ¸i a amenin¸ ta ˘ a prezen¸ cu moartea, nu poate îndura acum splendoarea m˘ area¸ ta tei lui Hristos s ¸i cade la p˘ amânt ca mort. Dar Isus, ridicând pe slujitorul

Ioan în exil

57

S˘ au, îi zise: „Nu te teme!... Am fost mort s ¸i iat˘ a c˘ a sunt viu în vecii vecilor“, Apocalipsa 1, 17-18. Ioan a fost înt˘ arit ca s˘ a tr˘ aiasc˘ a în fa¸ ta Domnului s˘ au în str˘ alucire s ¸i apoi i-au fost înf˘ a¸ ti¸ sate, într-o viziune Sfânt˘ a, planurile lui Dumnezeu pentru secolele viitoare. Atrac¸ tiile str˘ alucite ale patriei cere¸ sti i se f˘ acur˘ a cunoscut. I se îng˘ adui s˘ a priveasc˘ a tronul lui Dumnezeu s ¸i s˘ a vad˘ a ve¸ smintele albe ale celor r˘ ascump˘ ara¸ ti. El auzi muzica îngerilor cerului s ¸i imnurile triumfale ale celor care au biruit prin sângele Mielu¸ selului s ¸i prin cuvântul m˘ arturisirii lor. Umilin¸ ta lui Ioan Ucenicului iubit i-au fost date privilegii atât do mari, cum rar au mai fost acordate muritorilor. Astfel, el ajunse s˘ a se asemene atât de mult la caracter cu Hristos, încât mândria nu mai g˘ asea loc în inima sa. Dar umilin¸ ta sa nu era alc˘ atuit˘ a din vorbe; el era îmbr˘ acat [79] cu harul cum ar fi cineva îmbr˘ acat cu o hain˘ a. El c˘ auta s˘ a ascund˘ a faptele sale neprih˘ anite s ¸i se ferea de orice p˘ area a atrage privirea la el Însu¸ si. În Evanghelia sa, Ioan aminte¸ ste de ucenicul pe care îl iubea Isus, dar ascunde faptul c˘ a cel onorat astfel era ei însu¸ si. Umblarea sa era dezbr˘ acat˘ a de egoism. în via¸ ta sa de toate zilele, el înv˘ a¸ ta s ¸i practica iubirea in în¸ telesul cel mai deplin al cuvântului. El avea o idee înalt˘ a despre iubirea care trebuie s˘ a domneasc˘ a între fr˘ a¸ tia natural˘ as ¸i aceea a credin¸ tei. El arat˘ as ¸i recomand˘ a aceast˘ a iubire ca fiind o tr˘ as˘ atur˘ a caracteristic˘ a a urma¸ silor lui Isus. Dac˘ a lipse¸ ste aceasta, toate preten¸ tiile s ¸i chiar numele de cre¸ stin sunt zadarnice. Ioan era un vestitor al sfin¸ tirii practice. El ar˘ ata rânduieli pentru purtarea cre¸ stinilor care nu d˘ adeau gre¸ s. Ei trebuie s˘ a fie cura¸ ti cu inima s ¸i cre¸ stini în umblarea lor. În nici un caz ei nu trebuie s˘ a fie mul¸ tumi¸ ti numai cu o m˘ arturisire goal˘ a. El declar˘ a în cuvinte l˘ amurite c˘ a a fi cre¸ stin înseamn˘ a s˘ a fii asemenea lui Hristos. Via¸ ta lui Ioan era una din cele mai serioase str˘ aduin¸ te de a se conforma voin¸ tei lui Dumnezeu. Apostolul urma atât de aproape pe Mântuitorul s˘ au s ¸i avea un sim¸ t atât de înalt despre cur˘ a¸ tia s ¸i sfin¸ tenia ˘ de al Lui, aleas˘ a a lui Hristos, încât propriul s˘ au caracter p˘ area fa¸ ta peste m˘ asur˘ a de p˘ ac˘ atos. Iar când Isus se ar˘ at˘ a lui Ioan în corpul S˘ au str˘ alucit, primele raze ale m˘ are¸ tiei Sale au fost de ajuns ca s˘ a-1 fac˘ a

58

Sfin¸ tirea vie¸ tii

˘ mintele s˘ a cad˘ a la p˘ amânt ca mort. Acestea vor fi totdeauna sim¸ ta acelora care cunosc cel mai bine pe St˘ apânul s ¸i Maestrul lor. Cu cât ei vor privi mai de aproape via¸ ta s ¸i caracterul lui Isus, cu atât mai adânc vor sim¸ ti ei propria lor p˘ ac˘ ato¸ senie s ¸i cu atât mai pu¸ tin vor fi dispu¸ si ei s˘ a pretind˘ a c˘ a sunt sfin¸ ti cu inima sau s˘ a se laude cu [80] sfin¸ tenia lor.

Capitolul 10 — Caracterul cre¸ stin
Caracterul cre¸ stinului se arat˘ a prin via¸ ta sa zilnic˘ a. Hristos zice: „Orice pom bun aduce roade bune; dar orice pom r˘ au aduce roade ˘ ale c˘ rele“ Matei 7, 17. Mântuitorul Se aseam˘ an˘ a cu o vi¸ ta arei ramuri sunt urma¸ sii S˘ ai. El spune l˘ amurit c˘ a to¸ ti cei ce vor s˘ a fie ucenicii S˘ ai trebuie s˘ a aduc˘ a roade; s ¸i apoi arat˘ a cum ei pot deveni ml˘ adi¸ te roditoare. „R˘ amâne¸ ti în Mine s ¸i Eu voi r˘ amâne în voi. Dup˘ a cum ˘ , tot a¸ ml˘ adi¸ ta nu poate aduce road˘ a, dac˘ a nu r˘ amâne în vi¸ ta sa, nici voi nu pute¸ ti aduce road˘ a dac˘ a nu r˘ amâne¸ ti în Mine“ Ioan 15, 4. Apostolul Pavel descrie roadele pe care trebuie s˘ a le aduc˘ a un cre¸ stin. El spune c˘ a acestea sunt: „în toat˘ a evlavia, neprih˘ anirea s ¸i adev˘ arul“ Efeseni 5, 9. Si ¸ iar˘ as ¸i zice: „Road˘ a Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga r˘ abdare, bun˘ atatea, facerea de bine, credin-cio¸ sia, blânde¸ tea, înfrânarea poftelor“. Aceste virtu¸ ti pre¸ tioase nu sunt decât principiile Legii lui Dumnezeu tr˘ aite în via¸ ta de toate zilele. Legea lui Dumnezeu este singura m˘ asur˘ a adev˘ arat˘ a a des˘ avâr¸ sirii morale. Aceast˘ a Lege a fost exemplificat˘ a în chip practic în via¸ ta lui Hristos. El zice despre Sine însu¸ si: „Eu am p˘ azit poruncile Tat˘ alui Meu“ Ioan 15, 10. Cerin¸ tele Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt îm- [81] plinite decât de aceast˘ a ascultare. „Cine zice c˘ a r˘ amâne în El, trebuie s˘ a tr˘ aiasc˘ as ¸i el cum a tr˘ ait Isus“ 1 Ioan 2, 6. Noi nu putem plânge c˘ a n-am fi în stare s˘ a facem aceasta, c˘ aci avem asigurarea: „Harul Meu î¸ ti este de ajuns“ 2 Corinteni 12, 9, când privim în oglinda divin˘ aa Legii lui Dumnezeu vedem p˘ ac˘ ato¸ senia peste m˘ asur˘ a a p˘ acatului s ¸i ˘ starea noastr˘ a pierdut˘ a, ca unii care am c˘ alcat Legea. Dar prin c˘ ain¸ ta ˘ suntem îndrept˘ s ¸i credin¸ ta a¸ ti¸ ti înaintea lui Dumnezeu s ¸i prin harul divin ni se d˘ a destoinicia de a fi ascult˘ atori de poruncile Sale. Iubirea de Dumnezeu s ¸i de oameni ˘ Aceia care au o adev˘ arat˘ a iubire pentru Dumnezeu vor da pe fa¸ ta ˘ adânc˘ o dorin¸ ta a de a cunoa¸ ste s ¸i a îndeplini voin¸ ta Sa. Apostolul 59

60

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Ioan, ale c˘ arui epistole vorbesc cu atâta îmbel¸ sugare despre iubire, zice: „Aceasta este iubirea de Dumnezeu, ca s˘ a p˘ azim poruncile Sale“ 1 Ioan 5, 3. Copilul care iube¸ ste pe p˘ arin¸ tii s˘ ai va ar˘ ata iubirea sa printr-o ascultare voioas˘ a; dar un copil egoist s ¸i nerecunosc˘ ator ˘ pentru p˘ va c˘ auta s˘ a lucreze cât mai pu¸ tin cu putin¸ ta arin¸ tii s˘ ai, dorind, în acela¸ si timp s˘ a se bucure de toate privilegiile date celui ascult˘ ator s ¸i credincios. Aceea¸ si deosebire se vede s ¸i printre cei ce m˘ arturisesc a fi copii ai lui Dumnezeu. Mul¸ ti dintre cei ce cunosc c˘ a suit obiectul iubirii s ¸i purt˘ arii Sale de grij˘ as ¸i doresc s˘ a primeasc˘ a binecuvântarea Sa, nu g˘ asesc nici o pl˘ acere în a împlini voia Lui. ˘ de ei ca fiind o restric¸ Ei socotesc cerin¸ tele lui Dumnezeu fa¸ ta tie nepl˘ acut˘ a, iar poruncile Sale ca fiind un jug ap˘ as˘ ator. Dar cel ce umbl˘ a cu adev˘ arat dup˘ a sfin¸ tirea inimii s ¸i a vie¸ tii g˘ ase¸ ste pl˘ acere în Legea lui Dumnezeu s ¸i se plânge numai c˘ a r˘ amâne prea în urm˘ a de [82] la m˘ asura cerut˘ a de poruncile Sale. Ni s-a dat porunca s˘ a ne iubim unii pe al¸ tii dup˘ a cum ne-a iubit ˘ iubirea Sa, jert-findu-Si Hristos. El Si-a ¸ dat pe fa¸ ta ¸ via¸ ta ca s˘ a ne r˘ ascumpere pe noi. Ucenicul cel iubit spune c˘ a noi trebuie s˘ a fim voio¸ si a ne da via¸ ta pentru fra¸ ti. C˘ aci „oricine iube¸ ste pe Cel ce L-a n˘ ascut, iube¸ ste s ¸i pe cel n˘ ascut din El“, Idem 1. Dac˘ a iubim pe ˘s Hristos, trebuie s˘ a iubim s ¸i pe cei care se aseam˘ an˘ a Lui în via¸ ta ¸i caracter. Si ¸ nu numai atât, ci trebuie s˘ a iubim s ¸i pe aceia care sunt „f˘ ar˘ a n˘ adejde s ¸i f˘ ar˘ a Dumnezeu în lume“ Efeseni 2, 12. Hristos a p˘ ar˘ asit patria Sa cereasc˘ a pentru ca s˘ a mântuiasc˘ a pe p˘ ac˘ ato¸ si s ¸i a venit pe p˘ amânt ca s˘ a sufere s ¸i s˘ a moar˘ a pentru ei. Urm˘ arind aceasta, El S-a trudit, a suferit s ¸i S-a rugat pân˘ a când— cu inima zdrobit˘ a s ¸i p˘ ar˘ asit de cei pentru a c˘ aror mântuire venise— Si-a ¸ dat via¸ ta pe crucea de pe Golgota. Imitând modelul ˘ a¸ Mul¸ ti se dau înapoi cu groaz˘ a de la o via¸ ta sa cum a tr˘ ait-o Mântuitorul nostru. Ei cred c˘ a s-ar cere o prea mare jertf˘ a pentru a imita Modelul, a aduce roade prin fapte bune s ¸i a îndura apoi, cu r˘ abdare, cosorul cur˘ a¸ titor al lui Dumnezeu, pentru ca s˘ a poat˘ a aduce mai mult rod. Dar când cre¸ stinul se socote¸ ste numai o unealt˘ a umil˘ a în mâinile lui Hristos s ¸i se str˘ aduie¸ ste s˘ a-¸ si îndeplineasc˘ a cu credincio¸ sie orice datorie, sprijinindu-se pe ajutorul f˘ ag˘ aduit de

Caracterul cre¸ stin

61

Dumnezeu, atunci va lua jugul lui Hristos, pe care-1 va g˘ asi u¸ sor, s ¸i va g˘ asi odihn˘ a; atunci va purta sarcini pentru Hristos s ¸i le va socoti c˘ a sunt u¸ soare. El poate privi atunci cu curaj s ¸i încredere, zicând: „Stiu ¸ în cine am crezut s ¸i sunt încredin¸ tat c˘ a El are putere s˘ a [83] p˘ azeasc˘ a ce i-am încredin¸ tat“, 2 Timotei 1, 12. Dac˘ a întâmpin˘ am piedici în calea noastr˘ as ¸i le biruim cu credincio¸ sie, dac˘ a întâmpin˘ am împotrivire s ¸i def˘ aimare s ¸i c⸠stig˘ am ˘ în Numele lui Hristos, dac˘ biruin¸ ta a purt˘ am r˘ aspunderi s ¸i ne aducem la îndeplinire datoriile în Spiritul Domnului nostru, atunci, cu adev˘ a˘ pre¸ rat, c⸠stig˘ am o cuno¸ stin¸ ta tioas˘ a despre credincio¸ sia s ¸i puterea Sa. Atunci nu ne vom sprijini pe experien¸ ta altora, c˘ aci avem m˘ arturie în noi în¸ sine. Asemenea sa-maritenilor de pe vremuri vom zice: „L-am auzit noi în¸ sine s ¸i s ¸tim c˘ a Acesta este în adev˘ ar Hristosul, Mântuitorul lumii“ Ioan 4, 42. Cu cât vom privi mai mult la caracterul lui Hristos s ¸i cu cât ˘ despre puterea Sa mântuitoare, cu vom avea mai mult˘ a experien¸ ta atât mai bine ne vom da seama de propriile noastre sl˘ abiciuni s ¸i nedes˘ avâr¸ siri s ¸i cu atât mai serios vom privi la El, ca fiind t˘ aria s ¸i R˘ ascump˘ ar˘ atorul nostru. Noi n-avem nici o putere în noi în¸ sine spre a ne cura¸ ti templul sufletului de întin˘ aciune, dar dac˘ a ne c˘ aim de p˘ acatele pe care le-am f˘ acut împotriva lui Dumnezeu s ¸i c˘ aut˘ am ˘ care ierare prin meritele lui Hristos, El ne va d˘ arui acea credin¸ ta lucreaz˘ a prin iubire s ¸i ne cur˘ a¸ teste inima. Prin credin¸ ta în Hristos. s ¸i prin ascultare de Legea lui Dumnezeu, vom putea s˘ a fim sfin¸ ti s ¸i vom c⸠stiga astfel o destoinicie pentru a fi în societatea îngerilor sfin¸ ti s ¸i a celor r˘ ascump˘ ara¸ ti s ¸i îmbr˘ aca¸ ti în haine albe în împ˘ ar˘ a¸ tia slavei. Privilegiul de a fi una cu Hristos Nu e numai privilegiul, ci s ¸i datoria fiec˘ arui cre¸ stin de a p˘ astra ˘ bogat˘ o unire strâns˘ a cu Hristos s ¸i de a avea o experien¸ ta a în lucrurile lui Dumnezeu. Atunci via¸ ta lui va fi rodnic˘ a în fapte bune. Hristos zice: „Dac˘ a aduce¸ ti mult˘ a road˘ a, prin aceasta Tat˘ al Meu va [84] fi prosl˘ avit; s ¸i voi ve¸ ti fi astfel ucenicii Mei“ loan 15, 8. când citim via¸ ta b˘ arba¸ tilor care s-au distins prin evlavia lor, socotim adesea experien¸ tele s ¸i înf˘ aptuirile lor ca fiind prea departe spre a fi atinse s ¸i de noi. Dar lucrurile nu stau a¸ sa. Hristos a murit pentru to¸ ti; s ¸i

62

Sfin¸ tirea vie¸ tii

noi suntem asigura¸ ti în Cuvântul S˘ au, c˘ a El este mai voios a da Duhul Sfânt acelora care îl cer, de cum sunt p˘ arin¸ tii p˘ amânte¸ sti a da daruri bune copiilor lor. Profe¸ tii s ¸i apostolii nu s ¸i-au c⸠stigat printr-o minune un caracter de cre¸ stin des˘ avâr¸ sit. Ei au folosit mijloacele pe care Dumnezeu le-a pus la îndemâna lor; s ¸i to¸ ti cei ce vor depune acelea¸ si eforturi vor dobândi acelea¸ si rezultate. Rug˘ aciunea lui Pavel pentru biseric˘ a ˘ , „taina În epistola sa c˘ atre biserica din Efes, Pavel le pune în fa¸ ta Evangheliei“ (Efeseni 6, 19), „bog˘ a¸ tiile nep˘ atrunse ale lui Hristos“ (Efeseni 3, 8) s ¸i apoi îi asigur˘ a de rug˘ aciunile sale pentru înaintarea lor spiritual˘ a, zicând: „Îmi plec genunchii înaintea Tat˘ alui Domnului nostru Isus Hristos... Si-L ¸ rog ca potrivit cu bog˘ a¸ tia slavei Sale s˘ a v˘ a fac˘ a s˘ a v˘ a înt˘ ari¸ ti în putere, prin Duhul Lui, în omul dinl˘ auntru, a¸ sa ˘ ; pentru ca, încât Hristos s˘ a locuiasc˘ a în inimile voastre prin credin¸ ta având r˘ ad˘ acina s ¸i temelia pus˘ a în dragoste s˘ a pute¸ ti pricepe împreun˘ a cu to¸ ti sfin¸ tii care este l˘ argimea, lungimea, adâncimea s ¸i în˘ al¸ timea s ¸i ˘ , ca s˘ a cunoa¸ ste¸ ti dragostea lui Hristos, care întrece orice cuno¸ stin¸ ta s˘ a ajunge¸ ti plini de toat˘ a plin˘ atatea lui Dumnezeu“ Efeseni 3, 14-19. [85] Tot astfel scrie el s ¸i c˘ atre fra¸ tii din Corint: „c˘ atre cei ce au fost sfin¸ ti¸ ti în Hristos Isus“: „...Har vou˘ as ¸i pace de la Dumnezeu Tat˘ al nostru s ¸i de la Domnul Isus Hristos! Mul¸ tumesc Dumnezeului meu totdeauna cu privire la voi pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos. C˘ aci în El a¸ ti fost îmbog˘ a¸ ti¸ ti în toate privin¸ tele, ˘ . În felul acesta, m˘ cu orice vorbire s ¸i cu orice cuno¸ stin¸ ta arturia despre Hristos a fost bine înt˘ arit˘ a în mijlocul vostru; a¸ sa c˘ a nu duce¸ ti lips˘ a de nici un fel de dar în a¸ steptarea ar˘ at˘ arii Domnului nostru Isus Hristos“ 1 Corinteni 1, 2-7. Aceste cuvinte nu sunt adresate numai c˘ atre biserica din Corint, ci s ¸i poporului lui Dumnezeu pân˘ a la încheierea timpului. Orice cre¸ stin se poate bucura de binecuvântarea sfin¸ tirii. Apostolul continu˘ a apoi cu urm˘ atoarele cuvinte: „V˘ a îndemn, fra¸ tilor, pentru Numele Domnului nostru- Isus Hristos, s˘ a ave¸ ti to¸ ti acela¸ si fel de vorbire, s˘ a n-ave¸ ti dezbin˘ ari între voi, ci s˘ a fi¸ ti uni¸ ti în chip des˘ avâr¸ sit, într-un gând s ¸i o sim¸ tire“ Idem 10. 10. Pavel nu ˘ . Unitatea era un rod sigur le cerea s˘ a fac˘ a ceea ce era cu neputin¸ ta al des˘ avâr¸ sirii cre¸ stine. În epistola sa c˘ atre Coloseni, el arat˘ a din

Caracterul cre¸ stin

63

nou privilegiile m˘ are¸ te date copiilor lui Dumnezeu, zicând: „Am auzit despre credin¸ ta voastr˘ a în Isus Hristos s ¸i despre dragostea pe ˘ de to¸ care o ave¸ ti fa¸ ta ti sfin¸ tii... De aceea s ¸i noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încet˘ am s˘ a ne rug˘ am pentru voi s ¸i s˘ a cerem s˘ a v˘ a umple¸ ti de cuno¸ stin¸ ta voii Lui, în orice«fel de în¸ telepciune s ¸i pricepere duhovniceasc˘ a; pentru ca astfel s˘ a v˘ a purta¸ ti într-un chip vrednic de Domnul ca S˘ a-I fi¸ ti pl˘ acu¸ ti în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune s ¸i crescând în cuno¸ stin¸ ta lui Dumnezeu: înt˘ ari¸ ti cu toat˘ a puterea, potrivit, cu t˘ aria slavei Lui pentru orice [86] r˘ abdare s ¸i îndelungat˘ a r˘ abdare, cu bucurie»“ Coloseni 1, 4-11. M˘ asura sfin¸ teniei Apostolul însu¸ si se str˘ aduia s˘ a ajung˘ a aceeea¸ si m˘ asur˘ a a sfin¸ teniei, pe care el o punea în fa¸ ta fra¸ tilor s˘ ai. El scria c˘ atre Filipeni astfel: „Dar lucrurile care pentru mine erau c⸠stiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos. Ba înc˘ a, s ¸i acum, privesc toate ˘ de pre¸ aceste lucruri ca o pierdere fa¸ ta tul nespus de mare al cunoa¸ sterii lui Hristos Isus, Domnul meu... Si ¸ s˘ a-L cunosc pe El s ¸i puterea învierii Lui s ¸i p˘ art˘ as ¸ia suferin¸ telor Lui s ¸i s˘ a m˘ a fac asemenea cu moartea Lui, ca s˘ a ajung cu orice chip, dac˘ a voi putea, la învierea din mor¸ ti. Nu c˘ a am c⸠stigat premiul sau c˘ a am s ¸i ajuns des˘ avâr¸ sit, dar alerg înainte, c˘ autând s˘ a-1 apuc, întrucât s ¸i eu am fost apucat do Hristos Isus. Fra¸ tilor, eu nu cred c˘ a l-am apucat înc˘ a; dar fac un singur lucru: ui-tind ce este în urma mea s ¸i aruncându-m˘ a spre ce este înainte, alerg spre ¸ tint˘ a pentru premiul chem˘ arii cere¸ sti a lui Dumnezeu în Hristos Isus“ Filipeni 3, 7-14. E o deosebire izbitoare între cuvintele îngâmfate, cu îndrept˘ a¸ tirea de sine a acelora ce zic c˘ a sunt f˘ ar˘ a p˘ acat— s ¸i vorbirea modest˘ a a apostolului Pavel. În felul acesta cur˘ a¸ tia s ¸i credincio¸ sia propriei, sale vie¸ ti îi d˘ adea puterea necesar˘ a ca s˘ a fac˘ a fra¸ tilor s˘ ai astfel de chem˘ ari. Voin¸ ta Lui Dumnezeu Pavel nu se d˘ a înapoi ca s˘ a pun˘ a în lumin˘ a, la orice ocazie potrivit˘ a, însemn˘ atatea sfin¸ tirii biblice. El zicea: „Sti¸ ¸ ti în adev˘ ar ce ˘ turi v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfin¸ înv˘ a¸ ta ti- [87] rea voastr˘ a“ 1 Te-saloniceni 4, 2-3. „Astfel dar, prea iubi¸ tior, dup˘ a

64

Sfin¸ tirea vie¸ tii

cum totdeauna a¸ ti fost ascult˘ atori, duce¸ ti pân˘ a la cap˘ at mântuirea ˘ , ci cu voastr˘ a, cu fric˘ as ¸i cutremur, nu numai când sunt eu de fa¸ ta mult mai mult acum, în lipsa mea. C˘ aci Dumnezeu este Acela care lucreaz˘ a în voi s ¸i v˘ a d˘ a, dup˘ a pl˘ acerea Lui, s ¸i voin¸ ta s ¸i înf˘ aptuirea. Face¸ ti toate lucrurile f˘ ar˘ a cârtire s ¸i f˘ ar˘ as ¸ov˘ aieli ca s˘ a fi¸ ti f˘ ar˘ a prihan˘ a s ¸i cura¸ ti, copii ai lui Dumnezeu, f˘ ar˘ a vin˘ a, în mijlocul unui neam tic˘ alos s ¸i stricat, în care str˘ aluci¸ ti ca ni¸ ste lumini în lume“ Filipeni 2, 12-15. El porunci lui Tit s˘ a înve¸ te biserica, spunându-le c˘ a de¸ si trebuie s˘ a se încread˘ a în meritele lui Hristos pentru, mântuire, totu¸ si harul divin, care locuie¸ ste în inimile lor îi va c˘ al˘ auzi la o îndeplinire credincioas˘ a a tuturor datoriilor vie¸ tii. „Adu-le aminte s˘ a fie supu¸ si st˘ apânirilor s ¸i dreg˘ atorilor, s˘ a-i asculte, s˘ a fie gata s˘ a fac˘ a orice lucru bun, s˘ a nu vorbeasc˘ a de r˘ au pe nimeni, s˘ a nu fie gata de ceart˘ a, ci ˘ de to¸ cump˘ ata¸ ti, plini de blânde¸ te fa¸ ta ti oamenii... Adev˘ arat este cuvântul acesta s ¸i vreau s˘ a spui ap˘ asat aceste lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu s˘ a caute s˘ a fie cei dintâi în fapte bune. Iat˘ a ce este bine s ¸i de folos pentru oameni!“ Tit 3, 1-8. Pavel caut˘ a s˘ a întip˘ areasc˘ a în mintea noastr˘ a faptul c˘ a iubirea este temelia oric˘ arui serviciu primit înaintea lui Dumnezeu, cum s ¸i coroana harului cre¸ stin; s ¸i c˘ a numai în sufletul în care domne¸ ste aceast˘ a iubire locuie¸ ste pacea lui Dumnezeu. El scrie: „Astfel dar, ca ni¸ ste ale¸ si ai lui Dumnezeu, sfin¸ ti s ¸i prea iubi¸ ti, îmbr˘ aca¸ ti-v˘ a cu o inim˘ a plin˘ a de îndurare, cu bun˘ atate, cu smerenie, cu blânde¸ te, cu [88] îndelung˘ a r˘ abdare, îng˘ adui¸ ti-v˘ a unii pe al¸ tii s ¸i dac˘ a unul are pricin˘ a s˘ a se plâng˘ a de altul, ierta¸ ti-v˘ a unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, a¸ sa ierta¸ ti-v˘ as ¸i voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbr˘ aca¸ ti-v˘ a cu dragostea care este leg˘ atura des˘ avâr¸ sirii. Pacea lui Hristos, la care a¸ ti fost chema¸ ti, ca s˘ a alc˘ atui¸ ti un singur trup, s˘ a st˘ apâneasc˘ a în inimile voastre s ¸i fi¸ ti recunosc˘ atori. Cuvântul lui Hristos s˘ a locuiasc˘ a din bel¸ sug în voi în toate în¸ telepciunea. Înv˘ a¸ ta¸ ti-v˘ as ¸i sf˘ atui¸ ti-v˘ a unii pe al¸ tii cu psalmi, cu cânt˘ ari de laud˘ as ¸i cu cânt˘ ari duhovnice¸ sti, cântând lui Dumnezeu cu mul¸ tumire în inima voastr˘ a. Si ¸ orice face¸ ti cu cuvântul sau cu fapta, s˘ a face¸ ti totul în Numele Domnului Isus s ¸i [89] mul¸ tumi¸ ti prin El lui Dumnezeu Tat˘ al“ Coloseni 3, 12-17.

Capitolul 11 — Privilegiul cre¸ stinului
Mul¸ ti dintre cei ce n˘ azuiesc cu sinceritate dup˘ a sfin¸ tirea inimii s ¸i cur˘ a¸ tia vie¸ tii par încurca¸ ti s ¸i descuraja¸ ti. Ei privesc f˘ ar˘ a încetare la ˘; s ei în¸ si¸ si s ¸i se tânguiesc pentru lipsa lor de credin¸ ta ¸i pentru c˘ a n-au ˘ ei simt c˘ credin¸ ta a nu pot cere binecuvântarea lui Dumnezeu. Aceste persoane socotesc în chip gre¸ sit credin¸ ta ca fiind una cu sentimentul. Ei trec cu vederea simplitatea credin¸ tei adev˘ arate s ¸i aduc astfel un mare întuneric asupra sufletelor lor. Ei trebuie s˘ a-¸ si abat˘ a cugetul de la ei în¸ si¸ si, s˘ a cugete la mila s ¸i bun˘ atatea lui Dumnezeu s ¸i s˘ a-¸ si repete f˘ ag˘ aduin¸ tele Sale; apoi s˘ a cread˘ a sincer c˘ a El î¸ si va împlini Cuvântul. Noi nu trebuie s˘ a ne sprijinim pe credin¸ ta noastr˘ a, ci pe f˘ ag˘ aduin¸ tele lui Dumnezeu. Dac˘ a regret˘ am c˘ alc˘ arile Legii Sale, s˘ avâr¸ site în trecut s ¸i ne hot˘ arâm s˘ a-i d˘ am ascultare pe viitor, atunci s˘ a credem c˘ a Dumnezeu ne prime¸ ste s ¸i ne iart˘ a p˘ acatele pentru Numele lui Hristos. Întuneric s ¸i descurajare vine câteodat˘ a asupra sufletului s ¸i ame˘ s˘ nin¸ ta a ne doboare; dar nu trebuie s˘ a ne pierdem încrederea. Trebuie s˘ a ne ¸ tinem ochii a¸ tinti¸ ti numai la Isus, fie c˘ a sim¸ tim sau nu sim¸ tim ceva. S˘ a ne îndeplinim cu credincio¸ sie orice datorie cunoscut˘ as ¸i s˘ a [90] ne încredem lini¸ stit în f˘ ag˘ aduin¸ tele lui Dumnezeu. ˘ Via¸ ta de credin¸ ta Uneori un sim¸ t profund despre propria noastr˘ a nevrednicie face ca sufletul nostru s˘ a fie str˘ ab˘ atut de un fior; dar aceasta nu e o dovad˘ a ˘ de noi sau noi fa¸ ˘ de Dumnezeu. c˘ a Dumnezeu S-ar fi schimbat fa¸ ta ta Nu trebuie f˘ acut nici un efort pentru a p˘ astra mintea încordat˘ a asupra vreunei emo¸ tii oarecare. Ast˘ azi poate nu sim¸ tim pacea s ¸i bucuria pe ˘ de mâna lui care am sim¸ tit-o ieri; dar s˘ a ne prindem prin credin¸ ta Hristos s ¸i s˘ a ne încredem Lui pe deplin, atât în întuneric, cât s ¸i în lumin˘ a. Satana poate ne s ¸opte¸ ste: „Tu e¸ sti un p˘ ac˘ atos prea mare ca s˘ a te poat˘ a mântui Hristos“. Dar în timp ce recuno¸ sti c˘ a e¸ sti într-adev˘ ar 65

66

Sfin¸ tirea vie¸ tii

p˘ ac˘ atos s ¸i nevrednic, po¸ ti întâmpina totu¸ si pe ispititor cu aceste cuvinte: „În virtutea lucr˘ arii de isp˘ as ¸ire, eu primesc pe Hristos ca Mântuitor al meu. Eu nu m˘ a încred în vrednicia mea, ci în sângele scump al lui Isus, care m˘ a cur˘ a¸ te¸ ste. În aceast˘ a clip˘ a, sufletul meu lipsit de ajutor, se prinde de Hristos“. ˘ de credin¸ ˘ vie s Via¸ ta cre¸ stinului trebuie s˘ a fie o via¸ ta ta ¸i st˘ aruitoare. O încredere nestr˘ amutat˘ as ¸i o sprijinire neclintit˘ a pe Hristos, va aduce sufletului pacea s ¸i asigurarea. ˘ de ispite Împotrivire fa¸ ta Nu fii descurajat când inima ¸ ti se pare împietrit˘ a. Orice piedic˘ a, orice vr˘ ajma¸ s l˘ auntric spore¸ ste s ¸i mai mult nevoia ta de a avea pe Hristos. El a venit s˘ a îndep˘ arteze inima de piatr˘ as ¸i s˘ a-¸ ti dea o inim˘ a de carne. Cere de la El harul deosebit de a birui sl˘ abiciunile tale particulare. când e¸ sti asaltat de ispite, împotrive¸ ste-te cu t˘ arie pornirilor tale s ¸i zi sufletului t˘ au: „Cum s˘ a dezonorez eu pe Mântuitorul meu? Eu m-am predat lui Hristos s ¸i nu pot face lucr˘ arile lui Satana“. Strig˘ a [91] c˘ atre scumpul t˘ au Mântuitor, cerând ajutor s˘ a po¸ ti jertfi orice idol s ¸i s˘ a po¸ ti îndep˘ arta orice p˘ acat favorit. Las˘ a ochiul t˘ au s˘ a priveasc˘ a la Isus care st˘ a înaintea tronului Tat˘ alui ceresc, ar˘ atându-I mâinile Sale str˘ apunse s ¸i rugându-Se pentru tine. Crede c˘ a vei primi t˘ arie prin scumpul t˘ au Salvator. Privind cu ochiul credin¸ tei ˘ la coroanele puse asupra celor care vor birui, Privind în credin¸ ta ascult˘ a la imnul triumfal al celor r˘ ascump˘ ara¸ ti care strig˘ a: „Vrednic, vrednic este Mielul care a fost înjunghiat s ¸i ne-a r˘ ascump˘ arat pentru Dumnezeu!“ Str˘ aduie¸ ste-te s˘ a prive¸ sti aceste scene ca s ¸i cum le-ai vedea în realitate. Stefan, ¸ cel dintâi martir cre¸ stin, în lupta sa grozav˘ a cu st˘ apânirile s ¸i cu spiritele rele din v˘ azduh, exclam˘ a: „Iat˘ a, v˘ ad cerurile deschise s ¸i pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu“ Faptele Apostolilor 7, 56. Mântuitorul lumii i Se descoperi ca privind din cer c˘ atre el cu cel mai adânc interes; iar lumina str˘ alucitoare a fe¸ tei lui Hristos str˘ alucea asupra lui Stefan ¸ cu atâta splendoare, încât chiar vr˘ ajma¸ sii lui îi vedeau fa¸ ta str˘ alucind ca fa¸ ta unui înger.

Privilegiul cre¸ stinului

67

Dac˘ a am l˘ asa sufletele noastre s˘ a fie mai mult st˘ apânite de Hristos s ¸i de lumea cereasc˘ a, am descoperi un stimulent puternic s ¸i un sprijin tare pentru a duce biruitori luptele Domnului. Mândria s ¸i dragostea de lume î¸ si vor pierde puterea lor dac˘ a vom privi mai ˘ ri mai bune, care va fi în curând patria mult la str˘ alucirea acelei ¸ ta ˘ de frumuse¸ noastr˘ a. Fa¸ ta tea atr˘ ag˘ atoare a lui Hristos, toate atrac¸ tiile pamânte¸ sti vor p˘ area f˘ ar˘ a valoare. Nimeni nu trebuie s˘ a-¸ si închipuie c˘ a f˘ ar˘ a eforturi serioase ar putea ob¸ tine asigurarea iubirii lui Dumnezeu. Dac˘ a se îng˘ aduie [92] min¸ tii s˘ a cugete mai mult timp numai la lucrurile pamânte¸ sti, va fi greu s˘ a schimbi acest fel de cugetare. Ceea ce ochiul vede s ¸i ceea ce urechile aud, atrage prea adesea gândurile s ¸i absoarbe interesul. Dar dac˘ a dorim s˘ a intr˘ am în cetatea lui Dumnezeu s ¸i s˘ a privim la Isus s ¸i la m˘ arirea Sa, trebuie s˘ a ne obi¸ snuim înc˘ a de aici a-L privi cu ochiul credin¸ tei. Cuvintele s ¸i caracterul lui Hristos trebuie s˘ a fie adesea obiectul cuget˘ arilor s ¸i conversa¸ tiei noastre; s ¸i în fiecare zi trebuie luat un timp deosebit pentru cugetare s ¸i rug˘ aciune asupra acestor lucruri sfinte. În˘ abu¸ sirea Spiritului Sfin¸ tirea este o lucrare zilnic˘ a. Nimeni s˘ a nu se în¸ sele pe sine însu¸ si cu credin¸ ta c˘ a Dumnezeu îl va ierta s ¸i binecuvânta cât timp calc˘ a în picioare una din poruncile sale. S˘ avâr¸ sirea cu premeditare a ˘ m˘ unui p˘ acat cunoscut în˘ abu¸ sa arturia glasului Spiritului s ¸i desparte ˘ mântului sufletul de Dumnezeu. Oricât de mare ar fi extazul sim¸ ta religios, Isus nu poate locui într-o inim˘ a care nesocote¸ ste Legea dumnezeiasc˘ a. Dumnezeu va onora numai pe aceia care îl onoreaz˘ a. „Dac˘ a v˘ a da¸ ti robi cuiva ca s˘ a-1 asculta¸ ti, sunte¸ ti robii aceluia de cure asculta¸ ti“ Romani 6, 16. Dac˘ a îng˘ aduim mânia, pofta, l˘ acomia, ura, egoismul sau vreun alt p˘ acat ajungem slujitori ai p˘ acatului. „Nimeni nu poate sluji la doi st˘ apâni“ Matei 6, 24.. Dac˘ a slujim p˘ acatului nu putem sluji s ¸i Iui Hristos. Cre¸ stinul va sim¸ ti ademenirile p˘ acatului, c˘ aci firea pofte¸ ste împotriva Spiritului s ¸i Spiritul împotriva firii, ducând un r˘ azboi continuu. Aici este nevoie de ajutorul lui Hristos. Sl˘ abiciunile omene¸ sti se unesc cu t˘ aria dumnezeiasc˘ as ¸i [93] ˘ credin¸ ta zice: „Mul¸ tumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne d˘ a biruin¸ ta prin Iisus Hristos, Domnul nostru“ 1 Corinteni 15, 57.

68

Sfin¸ tirea vie¸ tii

Deprinderi religioase drepte Dac˘ a dorim a ne forma un caracter bine primit de Dumnezeu, atunci trebuie s˘ a ne form˘ am ni¸ ste deprinderi corecte în via¸ ta noastr˘ a religioas˘ a. Rug˘ aciunea zilnic˘ a este tot atât de necesar˘ a pentru cre¸ sterea în har s ¸i pentru via¸ ta spiritual˘ a îns˘ as ¸i, cum este hrana p˘ amânteasc˘ a pentru bunul mers trupesc. Trebuie s˘ a ne obi¸ snuim a în˘ al¸ ta adesea cugetele noastre în rug˘ aciune c˘ atre Dumnezeu. când mintea noastr˘ a r˘ at˘ ace¸ ste, trebuie1 s-o întoarcem înapoi; prin eforturi ˘ . Nici o clip˘ st˘ aruitoare, ne vom face din aceasta o obi¸ snuin¸ ta a nu putem fi siguri, dac˘ a ne desp˘ ar¸ tim de Hristos. Noi putem avea prezen¸ ta Sa, care s˘ a ne înso¸ teasc˘ a la orice pas, dar numai prin împlinirea rânduielilor puse de El. ˘ . Orice alt Religia trebuie s˘ a aib˘ a locul cel mai de frunte în via¸ ta lucru trebuie subordonat acesteia. Toate puterile sufletului, corpului s ¸i spiritului nostru trebuie angajate în lupta cre¸ stin˘ a. Trebuie s˘ a privim la Hristos pentru t˘ arie s ¸i har s ¸i atunci vom c⸠stiga biruin¸ ta tot a¸ sa de sigur, dup˘ a cum e sigur c˘ a Isus a murit pentru, noi. Valoarea sufletului Trebuie s˘ a ne apropiem mai mult do crucea lui Hristos. Poc˘ ain¸ ta ˘ tur˘ la picioarele crucii este prima Înv˘ a¸ ta a a p˘ acii, pe caro trebuie ˘ m. Iubirea lui Isus— cine o poate cuprinde? Aceasta e s-o înv˘ a¸ ta nem˘ arginit mai delicat˘ as ¸i mai plin˘ a de t˘ ag˘ aduire de sine ca iubirea mamei! Dac˘ a dorim s˘ a cunoa¸ stem valoarea unui suflet omenesc, ˘ vie la cruce s trebuie s˘ a privim cu credin¸ ta ¸i s˘ a începem a cerceta care [94] va fi în toat˘ a ve¸ snicia s ¸tiin¸ ta s ¸i cântarea celor r˘ ascump˘ ara¸ ti. Valoarea timpului nostru s ¸i a talentelor noastre poate fi pre¸ tuit˘ a numai, dup˘ a m˘ arimea jertfei pl˘ atit˘ a pentru r˘ ascump˘ ararea noastr˘ a. O, ce lips˘ a ˘ ar˘ ˘ de Dumnezeu când ii r˘ de recuno¸ stin¸ ta at˘ am noi fa¸ ta apim ceea ce este al S˘ au, oprind de la El iubirea s ¸i slujirea noastr˘ a. Este oare prea mult a ne preda pe noi în¸ sine Aceluia care a jertfit toate pentru noi? Putem alege noi oare prietenia lumii mai mult decât onoarea nemuririi pe care ne-o ofer˘ a Hristos— „s˘ as ¸ad˘ a cu Mine pe tronul Meu, dup˘ a cum s ¸i Eu am biruit s ¸i s ¸ed cu Tat˘ al Meu pe tronul S˘ au? Apocalipsa 3, 21.

Privilegiul cre¸ stinului

69

O lucrare progresiv˘ a Sfin¸ tirea e o lucrare progresiv˘ a. Petru pune în fa¸ ta noastr˘ a treptele ce trebuie urcate, zicând: „De aceea, da¸ ti-v˘ as ¸i voi toate silin¸ tele ca s˘ a uni¸ ti cu credin¸ ta voastr˘ a fapta, cu fapta cuno¸ stin¸ ta, cu cuno¸ stin¸ ta înfrânarea, cu înfrânarea r˘ abdarea, cu r˘ abdarea evlavia, cu evlavia dragostea de fra¸ ti, cu dragostea de fra¸ ti iubirea de oameni. C˘ aci dac˘ a ave¸ ti din bel¸ sug aceste lucruri în voi, ele nu v˘ a vor l˘ asa s˘ a fi¸ ti nici ˘ a Domnului lene¸ si nici neroditori în ce prive¸ ste deplina cuno¸ stin¸ ta nostru Isus Hristos“ 2 Petru 1, 5-8. „De aceea, fra¸ tilor c˘ auta¸ ti cu atât mai mult s˘ a v˘ a înt˘ ari¸ ti chemarea s ¸i alegerea voastr˘ a; c˘ aci dac˘ a face¸ ti lucrul acesta nu ve¸ ti aluneca niciodat˘ a. în adev˘ ar, în chipul acesta vi se va da din bel¸ sug intrarea în împ˘ ar˘ a¸ tia ve¸ snic˘ a a Domnului s ¸i Mântuitorului nostru Isus Hristos“ Idem 10-11. Iat˘ a o cale pe care putem fi siguri c˘ a nu vom c˘ adea niciodat˘ a. Aceia care aduc astfel la îndeplinire planul înaint˘ arii treptate în c⸠stigarea virtu¸ tiilor cre¸ stine au asigurarea c˘ a Dumnezeu va binecuvânta [95] planul sporirii, dându-le darurile Spiritului S˘ au. Petru spunea acelora ˘ pre¸ care au c⸠stigat aceea¸ si credin¸ ta tioas˘ a: „Harul s ¸i pacea s˘ a v˘ a fie înmul¸ tite prin cunoa¸ sterea lui Dumnezeu s ¸i a Domnului nostru Isus Hristos“ Idem 2. Prin harul divin, to¸ ti pot s˘ a urce treptele luminoase de la p˘ amânt la cer s ¸i, în cele din urm˘ a, s˘ a intre „cu cânt˘ ari s ¸i bucurie etern˘ a“ (Isaia 35, 10), prin por¸ ti, în cetatea lui Dumnezeu. Mântuitorul nostru cere tot ce este nostru, El cere de la noi tot ce are locul mai de frunte s ¸i mai Sfânt în cuget˘ arile noastre s ¸i ˘ mintele cele mai curate s sim¸ ta ¸i mai c˘ alduroase. Dac˘ a suntem întradev˘ ar p˘ arta¸ si de fire dumnezeiasc˘ a lauda Sa va fi neîncetat în inima ˘ este de a ne preda Lui s ¸i pe buzele noastre. Unica noastr˘ a siguran¸ ta cu tot ce avem s ¸i a cre¸ ste neîncetat în har si în cuno¸ stin¸ ta adev˘ arului. ˘ a lui Pavel Strig˘ atul de biruin¸ ta Apostolul Pavel a fost mult onorat de Dumnezeu, fiind r˘ apit întro viziune sfânt˘ a pân˘ a la al treilea cer, unde a privit scene, a c˘ aror m˘ are¸ tie nu i s-a îng˘ aduit s-o spun˘ as ¸i totu¸ si aceasta nu l-a f˘ acut s˘ a fie îngâmfat sau încrezut. El a în¸ teles însemn˘ atatea vegherii st˘ aruitoare s ¸i a t˘ ag˘ aduirii de sine s ¸i a spus l˘ amurit: „M˘ a port aspru cu trupul

70

Sfin¸ tirea vie¸ tii

meu s ¸i-l ¸ tin în st˘ apânire ca nu cumva, dup˘ a ce am propov˘ aduit altora, eu însumi s˘ a fiu lep˘ adat“ 1 Corinteni 9, 27. Pavel a suferit de dragul adev˘ arului; s ¸i totu¸ si nu auzim nici o plângere ie¸ sind de pe buzele lui. Cercetându-¸ si trecutul vie¸ tii sale de [96] trud˘ a, de grij˘ as ¸i de sacrificiu, zice: „Eu socotesc c˘ a suferin¸ tele din ˘ nu sunt vrednice a fi puse deopotriv˘ timpul de fa¸ ta a cu m˘ arirea care ˘ din se va descoperi pentru noi“ Romani 8, 18. Strig˘ atul de-biruin¸ ta gura servului credincios al lui Dumnezeu a str˘ ab˘ atut toate veacurile ajungând pân˘ a în timpul nostru: „Cine ne va desp˘ ar¸ ti pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strimtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbr˘ ac˘ aminte, sau primejdia, sau sabia?... Totu¸ si în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. C˘ aci sunt bine încredin¸ tat c˘ a nici moartea, nici via¸ ta, nici îngerii, nici st˘ apânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici în˘ al¸ timea, nici adâncimea, nici o alt˘ a f˘ aptur˘ a nu vor fi în stare s˘ a ne despart˘ a de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos Domnul nostru“ Romani 8, 35-39. De¸ si Pavel era întemni¸ tat într-o închisoare roman˘ a— departe de lumina s ¸i aerul cerului, oprit de la lucrarea, sa activ˘ a pentru Evanghelie s ¸i a¸ steptând în fiecare moment s˘ a fie dus la moarte— totu¸ si el nu s-a l˘ asat st˘ apânit de îndoial˘ a sau dezn˘ adejde. Din acea închisoare întunecat˘ a a venit m˘ arturia sa, glas de muribund plin de ˘ sublim˘ credin¸ ta as ¸i de curaj, care a inspirat inimile sfin¸ tilor s ¸i ale martirilor din toate veacurile urm˘ atoare. Cuvintele sale descriu bine urm˘ arile acelei sfin¸ tiri pe care ne-am str˘ aduit s-o ar˘ at˘ am în aceste pagini. „C˘ aci eu sunt gata s˘ a fiu turnat ca o jertf˘ a de b˘ autur˘ as ¸i clipa plec˘ arii mele este aproape. M-am luptat lupta cea bun˘ a, mi-am ispr˘ avit alergarea, am p˘ azit credin¸ ta. De acum m˘ a a¸ steapt˘ a cununa neprih˘ anirii pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judec˘ atorul cel drept. Si ¸ nu numai mie, ci s ¸i tuturor celor ce vor fi iubit venirea [97] Lui“ 2 Timotei 4, 6-8. S˘ a umbli în lumin˘ a! Doar a¸ sa Tu vei gusta din dragostea divin˘ a, Pe care Duhul Sfânt o poate da Acelora ce-n suflet au lumin˘ a. S˘ a umbli în lumin˘ a!

Privilegiul cre¸ stinului

71

Vei sim¸ ti Atunci c˘ a bezna va pieri îndat˘ a, Si-n ¸ schimb asupra ta va str˘ aluci Lumina cea adev˘ arat˘ a. S˘ a umbli în lumin˘ a!. Drumul t˘ au Spinos va fi Atunci— dar f˘ ar˘ a tin˘ a. De la Acel ce însu¸ si e lumin˘ a Primi-vei de la Domnul harul S˘ au.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful