CÂINELE ENOT (Nyctereutes procyonoides

)

FAUNA DIN REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTEI DUNARII

D habitate terestre şi acvatice, precum şi proximitatea câtorva

atorită condiţiilor prielnice create de varietatea mare de

subzone ale regiunii faunistice palearctice (ex. mediteraneană, pontică, eur-asiatică), fauna RBDD este reprezentată de 3.541 de specii (3061 nevertebrate si 480 vertebrate) . Nevertebratele formează, de departe cea mai mare parte din fauna RBDD cu peste 3.000 de specii. Din acestea sunt 435 de specii de viermi şi rotifere, 91 de specii de moluşte, 115 specii de crustacee, 168 de specii de arahnide si 2.244 de specii de insecte. Fauna piscicolă din RBDD are o varietate remarcabilă, cuprinzând 86 de specii incluse în 22 de familii. Majoritatea acestora sunt specii de apă dulce, dar sunt reprezentate si specii marine precum şi specii eurihaline care trăiesc în Marea Neagră şi pătrund în Delta şi în Dunăre în timpul sezonului de reproducere. Aproximativ o treime dintre specii au fost şi sunt valorificate economic prin pescuitul comercial intensiv, inclusiv grupul de sturioni (specie prohibită pentru o perioada de 10 ani, începând cu 2006) şi scrumbia de Dunăre (Alosa pontica). Fauna amfibienilor şi a reptilelor este bine reprezentată în RBDD, cele mai multe din specii fiind protejate prin lege. Amfibienii sunt reprezentaţi de 10 specii de broaşte: broasca de lac mare (Rana ridibunda), buhaiul de baltă (Bombina bombina), brotacelul (Hyla arborea), broasca de pământ bruna (Pelobates fuscus), broasca râioasă brună (Bufo bufo), broasca râioasă verde (Bufo viridis),
3

Trăieşte în special în apropierea apelor, rar în zone cu umiditate mai scăzută. Nu este foarte legat de un anumit loc, deşi îşi petrece mult timp în vizuină. În unele cazuri luptă cu vulpea pentru a prelua vizuina acesteia. Principala sa alimentaţie, o constituie stârvurile, ouăle, insecte, puii, melcii, micile rozătoare, broaştele şi chiar broaştele râioase la al căror venin se pare că rezista, şi este completată totuşi cu unele vegetale sau ciuperci. În timpul toamnei, greutatea enotului creşte considerabil pentru ca acesta să-şi constituie rezervele de hibernare. Enotul are un fel de ,,favoriti”, aflaţi la baza gâtului, care îl fac uşor de recunoscut. ŞTIAŢI CĂ... enotul, numit viezure (bursuc) cu barbă, este un animal nou în fauna României? La noi a pătruns din Rusia, unde a fost introdus în prima jumătate a secolului XX.
34

Broasca de pământ siriaca (Pelobates syriacus balcanicus), Rana lessone şi 2 specii de şopârle de apă, triton (Triturus dobrogicus, T.vulgaris). Reptilele sunt reprezentate de 11 specii incluzând testudine, şopârle (Sauria) şi şerpi (Serpentes). RBDD rămâne, însă cea mai renumită pentru fauna ornitologică, fiind înregistrate în total 331 specii (în afară celor 520 de specii inventariate în toata Europa de Vest). Zona are o importanţă universală pentru cuibăritul multor populaţii de păsări fiind un loc de popas major, atât de primavara cât si de toamna. Mamiferele sunt reprezentate de 42 de specii incluzând specii de importanţă conservativă europeană cum sunt vidra (Lutra lutra) şi nurca europeană (Lutreola lutreola). Bizamul (Ondatra zibethicus) şi mistreţul (Sus scrofa) ce au importanţa economică pentru blana şi respectiv, pentru vânatoare. Alţi prădători sunt reprezentaţi de hermina (Mustela erminea), câinele enot (Nyctereutes procyonoides), vulpea (Vulpes vulpes) şi pisica salbatică (Felis silvestris).

BIZAMUL (Ondrata zibethica)

PĂSĂRILE DIN REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
e oricâtă imaginaţie ar dispune cineva, o lume fără păsări ar D fi de neînchipuit. Mai mult decât atât, o deltă lipsită de aceste făpturi înaripate ar fi o pustietate fără nici un fel de atracţie. Puţine locuri din lume s-au bucurat de dărnicia cu care natura a înzestrat teritoriul ţării noastre, unde alături de falnicii Carpaţi, se întinde şi minunata Deltă a Dunării, ce se constituie un unicat nu numai european, ci şi mondial.
4

Mediul de viaţă îl constituie lacurile, bălţile, mlaştinile cu vegetaţie bogată. Rozător semiacvatic, de noapte, cu coadă mare, turtită lateral spre vârf (serveşte drept vâslă) masculul are o glandă ce secretă un lichid din care se prepară moscul Îşi face galerii în malul apelor, în interiorul cărora îşi amenajează cuibul, producând pagube în baraje şi maluri. Hrana sa e vegetală, dar atacă şi păsările de baltă, ouăle şi puii acestora. ŞTIAŢI CĂ... bizamul este originar din America de Nord, colonizat în Europa în secolul XX pentru blana sa.

33

MISTREŢUL (Sus scrofa)

Situată la hotarul dintre ţinuturi cu condiţii climatice mult diferit, formată din pământul smuls de pe aproape întreg trupul Europei, Delta Dunării, cea mai tânără formaţiune geologică a ţării noastre, a devenit locul coexistenţei păsărilor cu cele mai variate origini geografic, alcătuind, în final, paradisul unei lumi de vieţuitoare ce stăpânesc văzduhul şi întinderea apelor, minunata lume a păsărilor. Delta este şi apă şi uscat, asociate într-o infinită diversitate de medii – ghioluri, japşe gîrle, mlaştini şi zone inundate – întrepătrunse de întinderi aluvionare, nisipuri, fixate sau mişcătoare, şi grinduri. Ca o consecinţă a acestor medii diferite, păsările ce populează delta alcătuiesc un amestec de specii cu adaptări la mediile acvatic, amfibiu, şi terestru, fiecare alegându-şi condiţiile de viaţă cele mai favorabile. Abundenţa de hrană pe care delta o oferă păsărilor a determinat instalarea aici a unui mare număr de specii. Zona are o importanţă universală pentru cuibăritul multor populaţii de păsări cum sunt pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus), pelicanul creţ (Pelecanus crispus) şi cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus). Se mai întâlnesc aici colonii importante de stârc lopătar (Platalea leucorodia) şi câteva specii cuibăritoare de vultur codalb (Haliaeetus albicilla). Zona Deltei Dunării este un loc de popas major, atât de primavară cât şi de toamnă, pentru câteva milioane de păsări, în special raţe, barza albă (Ciconia ciconia) şi numeroase specii de păsări de pradă. În sezonul de iarnă, RBDD găzduieşte grupuri mari de lebede şi gâşte, încluzând aproape întreaga populaţie de gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).

Seamănă cu porcul domestic, fiind neamuri apropiate: pielea este groasă, cu păr lung, capul mare cu râtul gros şi colţi mari, lungi, îndoiţi în sus. În Delta Dunării unde găseşte hrană abundentă tot timpul anului, poate atinge o greutate considerabilă. Îşi duce viaţa pe insulele de plaur având un comportament deosebit faţă de mistreţii altor regiuni Îi place umbra pădurilor şi desimea stufului, din apropierea apelor şi a mocirlelor, în care se bălăceşte pe timp de arşiţă. Se hrăneşte cu ghinde, rădăcini, dar nu se dă în lături să mănânce şi insecte, şerpi, ouă de păsări sau şoareci. ŞTIAŢI CĂ… mistreţii din deltă se deosebesc de cei din păduri? Mistreţii deltei au picioarele mai lungi şi colţii mai mari.

32

5

PELICANUL COMUN (Pelecanus onocrotalus)

VIDRA (Lutra lutra)

Simbol al Deltei Dunării (unicul loc de cuibărire în Europa), este cea mai mare pasăre a deltei (140-180 cm), fiind specie protejată prin lege. Monogam, cloceşte în colonii în deltă, pe insule de plaur, la începutul lunii martie. Umblă greoi, dar este un adevărat maestru la înot şi excelent zburător şi planor. Pescuiesc de obicei în grup, umplându-şi cu peşte sacul de piele ce le atârnă sub cioc. Penajul adulţilor alb-roz, iar la pui cafeniu închis (vor căpăta penajul părinţilor după 2-3 ani). Toamna migrează şi iernează în Delta Nilului. ŞTIAŢI CĂ... precum cormoranul, este un mare mâncător de peşte, o pereche de pelicani, consumând până la 4-5 kg pe zi.
6

Trăieşte totdeauna în vecinătatea apelor, mai ales în bălţile din Delta Dunării hrănindu-se cu peşti, broaşte, raci şi mamifere acvatice, pe care le vânează cu abilitate mai ales în timpul nopţii şi mai rar ziua. Înoată cu abilitate şi rezistă sub apă 6 - 7 minute. Pe uscat se mişcă cu greutate, în salturi. Vizuina şi-o construieşte pe malul apei, având două intrări: una sub apă, iar cealaltă pe uscat, de regulă camuflată de vegetaţie şi folosită pentru aerisire. Împreună cu coada, lungimea sa măsoară 1 - 1,5 m, având o greutate de 8 - 15 kg. Corpul este lung şi cilindric, cu capul relativ mic şi turtit, urechile scurte şi rotunjite. Blana lucioasă, de culoare cafeniu cenuşie pe spate, de diferite nuanţe, de obicei mai deschisă la exemplarele vârstnice. Burta şi gâtul sunt mai deschise la culoare. ŞTIAŢI CĂ... puii de vidră se îmblânzesc foarte bine şi se pot dresa?
31

NURCA EUROPEANĂ (Mustela lutreola)

CORMORA NUL MIC (Phalacrocorax pygmaeus)

Are trupul lung cu o coadă lungă şi bot ascuţit. Este “îmbrăcată” cu o blană deasă, netedă, cu păr scurt, de culoare castaniuînchis. Picioarele au degetele unite între ele. Trăieşte atât pe uscat cât şi în apă, construindu-şi locuinţa în mal. Îi plac mult peştii şi broaştele, dar se poate hrăni şi cu şoareci şi melci. Nurca este vânată intensiv pentru blana ei scumpă. ŞTIAŢI CĂ… pe teritoriul României, respectiv al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se găseşte unul dintre ultimele refugii a populaţiilor acestei specii?

Cuibăreşte în Delta Dunării în sălciile pitice împreună cu alte specii, deseori împreună cu egrete şi stârci. Cloceşte în mai-iunie (27-28 zile) Penajul este negru cu nuanţe arămii pe aripi, capul fiind negrucafeniu. Se deosebeşte uşor de cormoranul mare prin dimensiunile sale mai mici. Înoată scufundat mult în apă şi stă pe diferite suporturi pentru a se usca, la fel ca ceilalţi cormorani. Iernează în sudul Mării Negre şi nord-vestul Mării Mediterane. ŞTIAŢI CĂ… cormoranii se pot dresa să pescuiască pentru oameni? Aceste păsări sunt crescute de mici şi învăţate să prindă peşti, stăpânul trăgându-l la el cu pradă cu tot, cu ajutorul unei sfori legate de piciorul păsării.
7

30

EGRETA MARE (Egretta alba)

MAMIFERE DIN REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

Î

n nemărginitele stufărişuri ale deltei îşi găsesc adăpost numeroase mamifere care s-au adaptat vieţii pe plaur.

Vulpile, pisicile sălbatice, nevăstuicile, herminele, mistreţii sunt oaspeţi frecvenţi ai deltei. Relativ recent au apărut în fauna Deltei Dunării câinele-enot şi bizamul. Câinele-enot (câinele jder) îşi construieşte vizuinele în desişurile de lângă apă, ceea ce i-a adus denumirea de vulpe de baltă. Este foarte greu să-i observi, pentru că toată ziua dorm în adăpost, iar noaptea ies în grup după hrană. Bizamul trăieşte printre stufărişurile din jurul lacurilor şi canalelor unde îşi construieşte adăposturi, a căror ieşire duce sub apă. În deltă ritmul de creştere al bizamului este rapid. Prin bogăţia ei în hrană, delta este biotopul optim pentru acest animal.

Culoarea predominantă a corpului este albă. Pe cap, pe spate şi aripi prezintă câteva pene subţiri, fine, lungi, numite egrete. Este întâlnită în apropierea apelor puţin adânci, bogate în stuf şi vegetaţie hidrofilă. Egreta mare consumă insecte, peşte, broaşte, pe care le omoară cu ciocul ei subţire. ŞTIAŢI CĂ… numărul acestor păsări a scăzut mult din cauza vânării intense pentru comercializarea frumoaselor egrete?

8

29

GUȘTERUL (Lacerta Viridis)

ŢIGĂNUȘ (Plegadis falcinellus)

În timp ce masculul are culoarea spatelui galben – verzuie, cu puncte negre, femela este de culoare verde, cu câte o dungă mai deschisă pe laturi. Coada este mai lungă decât corpul şi îi foloseşte la deplasarea rapidă. Guşterul trăieşte în luminişurile pădurilor, unde poate fi întâlnit pe sol, în scorburi, pe trunchiuri de copaci. Guşterii sunt foarte mâncăcioşi, consumând insecte; de aceea sunt consideraţi a fi folositori. ŞTIAŢI CĂ… în Dobrogea trăieşte guşterul uriaş dobrogean, aici fiind singurul loc pe lume, unde există această subspecie?

Cuibăreşte în colonii mixte, de obicei în stufărişuri, tufe sau în copaci. Durata clocirii este de 21-22 zile. Caracteristicile ţigănuşului sunt ciocul lung şi curbat, penaj negru cu reflexe maro- roşiatice pe cap şi corp şi metalice – verzui, pe aripă. În Delta Dunării se întâlnesc peste 1400 perechi. Iernează în valea Nilului şi în vestul Africii. ŞTIAŢI CĂ... ţigănuşul poate scoate sunete foarte dure şi puternice, de diverse tipuri.

28

9

STÂRCUL DE NOAPTE (Nycticorax nycticorax)

BROASCA ŢESTOASĂ DE USCAT (Testudo graeca)

Cuibăreşte în copaci, în colonii simple sau mixte. Adultul se distinge printr-un corp robust şi penajul colorat în negru, gri şi alb. Clocitul asigurat de ambii parteneri. Juvenilii diferă mult de adulţi, fiind maro cu numeroase pete cafenii deschise. Toamna migrează spre continentul african. ŞTIAŢI CĂ... deseori îşi petrece ziua ascuns în copaci şi devine activ căutându-şi hrana, seara în amurg.

Este o reptilă greoaie, deplasându-se încet din cauza conformaţiei scheletului şi a ţestului. Carapacea este bombată, de culoare maroniu-roşcat iar plastronul de culoare deschisă. Capul, gâtul şi picioarele acoperite cu o piele solzoasă de culoare cenuşie Hrănirea se face numai ziua, cu ierburi, fructe, insecte, melci şi viermi Ca joc nupţial perechea îşi ciocneşte carapacele  STIAŢI CĂ... trăieşte 100 de ani,  fiind o specie destul de rară, este declarată monument al naturii?

10

27

ȘARPELE DE APĂ (Natrix tessellata)

STÂRCUL CENUȘIU (Ardea cinerea)

Culoarea corpului este ruginiu – cenuşie cu pete pătrate conturate pe spate iar burta de culoare portocaliu – gălbuie. Corp zvelt, cenuşiu, cu pete ca o tablă de şah, cu solzi. Şarpele de apă este întâlnit, după cum arată şi numele, în bălţi şi iazuri, în apropierea locurilor pietroase sau stâncoase. Poate rezista mult timp sub apă. Consumă mai ales peşti mici, broaşte, mormoloci, vieţuitoare pe care le înghite întregi. ŞTIAŢI CĂ… pentru consumarea unei prăzi mai mari şarpele de apă este nevoit să iasă pe uscat?

Penajul este cenuşiu pe spate, în timp ce capul şi gâtul sunt aproape albe. Este o pasăre mare, cu gât lung, picioarele lungi şi aripi mari. Frecventează bălţile cu stuf, mlaştinile şi apele puţin adânci. Pescuieşte la apă mică sau pândeşte pe uscat popândăi sau şoareci de câmp, pe care îi prinde cu ciocul şi îi scufundă în apă pentru a-i omorî. ŞTIAŢI CĂ… aceste păsări au fost văzute stând, timp de aproape o oră, nemişcate pe marginea apei?

26

11

PESCĂRA ȘUL ALBASTRU (Alcedo atthis ispida)

BROASCA ŢESTOASĂ DE APĂ ( Emys orbicularis)

De mărimea unei vrăbii, pescăraşul albastru are penajul frumos şi divers colorat: pe spate este verde, cu reflexe metalice, cu dungi albastre, iar coada este albastră. Pieptul şi burta sunt de culoare roşiatică şi are ciocul lung, negru şi ascuţit. Îi place să trăiască numai în apropierea unei ape şi este întâlnit atât în deltă cât şi la munte. Cuibul e la capătul unor galerii săpate în maluri, căptuşit cu oase de peşte. Depune câte 6-7 ouă, de două ori, în aprilie şi iunie. Preferinţele pescăraşului albastru în ce priveşte hrana sunt diverse: de la peştişori şi raci la insecte şi larve de insecte. ŞTIAŢI CĂ … pescăraşul albastru îşi sapă cuibul pe malurile abrupte, la o adâncime de peste 1 m?

Culoarea carapacei este verde – negricioasă cu pete şi dungi galbene. Picioarele sunt scurte, cu gheare ascuţite, iar gâtul scurt şi ascuns.Trăieşte mai ales în bălţi şi lacuri, în care înoată cu rapiditate şi iscusinţă. Hrana lor constă din mici animale acvatice: peşti, broaşte, nevertebrate, pe care le vânează şi le consumă sub apă. ŞTIAŢI CĂ… pentru această specie depunerea ouălor constituie un adevărat ritual? Femela sapă în pământ o groapă cu ajutorul cozii ascuţite şi a membrelor posterioare, aşează încet ouăle unul câte unul, le acoperă cu pământ şi apoi bate locul cu scutul de pe piept, astfel încât acest cuib este greu de descoperit.

12

25

REPTILE DIN REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
eşi se aseamănă foarte puţin între ele broaştele ţestoase, D şopârlele şi şerpii fac parte din aceeaşi clasă – REPTILIA – şi, bineînţeles din acelaşi grup al vertebratelor. În deltă se pot întâlni, atât în apă cât şi pe uscat 12 specii de reptile. Să parcurgem de exemplu zona Sfântu Gheorghe, de la Sărături, trecând prin pădurea de cătină până la malul mării şi veţi întâlni variate specii de reptile: broasca ţestoasă de apă, şopârle (şopârla de nisip, şopârla de câmp, guşterul vărgat) şi bineînţeles şarpele de casă şi de apă. Apropiaţi-vă de ele fără frică şi observaţi-le cu atenţie forma şi coloritul cât şi biotopul (locul geografic în care trăieşte) acestora. Din cele mai vechi timpuri, omul a învăluit aceste animale, mai ales şarpele, într-o aură de teamă, repulsie şi mister. De aceea, cele mai multe întâlniri cu aceste animale provoacă dezgust, frică şi, ce este mai grav, reacţii ucigaşe. Oare aceste oropsite târâtoare să nu aibă nimic atrăgător în viaţa şi obiceiurile lor? Numai dacă vă veţi apropia fără prejudecăţi şi cu mult interes de aceste animale, vă vor încânta prin varietatea formei şi a culorilor, eleganţa mişcărilor, prin comportament şi prin foloasele pe care multe dintre ele le aduc omului.

CĂLIFARUL ROȘU (Tadorna ferruginea)

Cuibăreşte în sudul şi sud-estul Europei, în vizuini în pământ şi în scorburile copacilor. Preferă zonele uscate, de stepă. Are corpul maro-portocaliu şi capul deschis la culoare. A devenit o pasăre extrem de rară în România. ŞTIAŢI CĂ... este declarat monument al naturii şi este strict protejat pe teritoriul RBDD?

24

13

STÂRCUL LOPĂTAR (Platalea leucorodia)

BROASCA DE BALTĂ (Rana ridibunda)

Lopătarul este pasăre de vară pentru ţara noastră. Are ciocul turtit la capăt, lăţit, cu un cârlig mic la vârf. Coloritul este alb cu puţin galben la baza ciocului şi pe gât. Cuibăreşte în colonii mici, în stufărişurile dese. Clocesc ambii parteneri în luna mai (24-26 zile) şi se hrăneşte cu nevertebrate. Toamna migrează spre valea Nilului şi Africa Centrală. ŞTIAŢI CĂ... lopătarul emite ocazional sunete ca acelea produse când iţi dregi vocea.

Broasca de baltă este cenuşie pe spate, cu puncte măslinii, verzi sau negre şi cu dungi mai deschise în dreptul coastelor. Membrele posterioare sunt lungi, ajutându-i la sărit. Această broască este foarte răspândită, întâlnindu-se în orice apă stătătoare: bălţi, iazuri, lacuri. Cu limba ei lipicioasă şi lungă prinde uşor şi înghite larve, insecte, peştişori şi chiar resturi vegetale. ŞTIAŢI CĂ… în Japonia există o statuie ridicată în cinstea acestei broaşte? Broasca de baltă este cel mai folosit material viu pentru experienţele ştiinţifice.

14

23

BROTĂCELUL (Hyla arborea)

PRIGORIA (Merops apiaster)

Brotăcelul are culoarea verde, cu o dungă catifelată, cafenie trasă peste ochi şi de-a lungul coastelor. Pe burtă, culoarea este albicioasă - argintie. Este o broască de arbori, întâlnind-o printre arbori sau pe frunzele acestora, pe care stă pitită. Culoarea, pe care şi-o poate schimba după locul unde stă, îl ajută mult la vânat. ŞTIAŢI CĂ … pe vârful degetelor brotăcelul prezintă câte o ventuză lipicioasă, cu ajutorul căreia poate să stea pe suprafeţe netede, verticale?

Apare în zona Rezervaţiei Biosferei Biosferei Delta Dunării numai în sezonul cald. Cuibăreşte în găuri săpate în maluri de pământ. Galeria ce duce la vatra cuibului ajunge uneori la 2 m. Depune 5-6 ouă albe, clocite de ambii părinţi. Are un penaj frumos, viu colorat, cu maro-ruginiu, verde –albăstrui, galben şi negru. Iernează în Africa tropicală. ŞTIAŢI CĂ... prigoria nu are nevoie de apă, ea îşi ia necesarul de lichide din insectele pe care le consumă.

22

15

STÂRCUL GALBEN (Ardeola ralloides)

AMFIBIENI DIN REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII in grupul amfibienilor fac parte broaştele, bine cunoscute şi întâlnite în deltă, şi aşa zisele broaşte cu coadă, asemănătoare D şopârlelor, reprezentate prin salamandre şi tritoni. Din cele 32 de specii, prezente pe teritoriul ţării, s-au observat în deltă, până în prezent, 9 specii. După cum le arată şi numele, amfibienii sunt animale care îşi duc viaţa în două medii: pe uscat şi în apă. Apa este “leagănul copilăriei” lor, după care se pot aventura pe uscat, dar numai prin locuri umede. Unele specii însă preferă mai mult uscatul, trăind pe sol sau în gropi săpate cum ar fi broaştele de pământ sau cele râioase. Altele se aventurează chiar şi în arbori, singurul reprezentant de la noi fiind brotăcelul.

Cuibăreşte în colonii mixte împreună cu cormorani, egrete mici şi ţigănuşi. Femela cloceşte 21-23 de zile fiind înlocuită un timp oarecare şi de mascul. Spatele este galben-cafeniu deschis iar aripile şi partea inferioară a corpului sunt albe. Iarna migrează la sud de Sahara.

Activitatea şi modul de comportare al broaştelor sunt direct influenţate de condiţiile de mediu şi îndeosebi de temperatură şi umezeală. Astfel le puteţi observa doar din primăvară până toamna târziu când, ca şi ursul, încep să se retragă spre locurile de iernare. Instinctul de conservare le determină să-şi caute locuri cu ape adânci, limpezi şi cu un curent de apă bogat în oxigen, pe fundul cărora zac nemişcate, îşi încetinesc ritmul vieţii şi cad într-un somn hibernal.

16

21

VULTURUL CODALB (Haliaeetus albicilla)

CHIRA DE BALTĂ (Sterna hirundo)

Codalbul este o pasăre sedentară la noi in ţară deci poate fi întâlnită şi observată tot timpul anului, in Delta Dunării şi Dobrogea. Poate fi întâlnit stând pe ramurile uscate din vârful sălciilor, pe lângă ape, de unde urmăreşte prada sau planând la mari inălţimi deasupra teritoriilor sale. Este una dintre cele mai mari păsări de pradă de la noi, poate fi identificată foarte uşor după forma (în zbor), aripile dreptunghiulare, vârfurile desfăcute şi uşor îndoite în sus, coada scurtă, rotunjită de culoare albă, ciocul şi picioarele galbene. Cuibul este mare, masiv construit din crengi şi refăcut în fiecare primavară, aşezat în copaci înalţi sau pe stânci. Ouăle 1-3, albe, sunt clocite cu rândul de ambii părinţi timp de 38 zile. În general cresc 1-2 pui pe an. Se hrăneşte în principal cu peşte şi stârvuri dar mai prinde şi păsări mici, reptile sau mici mamifere (rozătoare). ŞTIAŢI CĂ… în sălbăticie se cunoaşte o durată de viaţă de 27 de ani, iar în captivitate au ajuns şi la 42 de ani. Deşi mai este cunoscut şi sub denumirea de “vulturul codalb”, este de fapt o acvilă şi nu un vultur.
20

Cuibăreşte atât în Delta Dunării cât şi în alte regiuni cu bălţi, în colonii instalate pe vegetaţie plutitoare. Se caracterizează prin calota capului neagră, cioc roşu-portocaliu cu vârf negru. Depune 3 ouă galben-verzui cu pete întunecate, incubaţia este asigurată de femelă şi durează 3 săptămâni. Zboară cu bătăi de aripi iuţi, plonjează frecvent în apă pentru a prinde peşti. ŞTIAŢI CĂ... atunci când semnalează prezenţa umană, sau alte pericole, chira are un strigăt de alarmă prelung.

17

GÂSCA CU GÂT ROȘU (Branta ruficollis)

DUMBRĂVEANCA (Coracias garrulus)

Cuibăreşte în regiunile arctice, în Delta Dunării fiind oaspete de iarnă, împreună cu gârliţa mare. Este de dimensiuni mici, cu gâtul destul de gros şi cioc scurt. Are penajul frumos colorat, obrajii, gâtul şi partea anterioară a pieptului sunt cărămiziuaprins. Ciocul de culoare cenuşie, este foarte mic în comparaţie cu alte specii de gâşte. Poposeşte noaptea pe bălţi, iar dimineaţa zboară spre culturile agricole în căutarea hranei. ŞTIAŢI CĂ... gâsca cu gât roşu nu zboară în formaţie, de la distanţă par a fi un stol de ciori.

Ca şi prigoria, dumbrăveanca este de origine tropicală, soseşte pe la mijlocul lunii aprilie şi pleacă toamna. Preferă pădurile mari, bogate în luminişuri, din Delta Dunării. De la început se îndreaptă spre arborii în care a cuibărit în anul precedent, verificând scorbura. Corpul dumbrăvencii, de mărimea unei gaiţe, are o constituţie solidă. Penajul, deşi viu colorat, nu atinge varietatea de culori a prigoriei. Astfel, capul, gâtul, partea inferioară a corpului şi coada sunt azurii, viu nuanţate, spatele este cafeniu roşcat, iar penele mari ale aripilor sunt de un albastru intens. Hrana constă în gândaci, râme, broaşte, şoareci, şopârle mici, şi chiar, pui de păsărele încă nezburător, rătăciţi. ŞTIAŢI CĂ... dumbrăveanca este o desăvârşită acrobată aeriană, îndeosebi în perioada de reproducere, când această pasăre albastră prezintă în văzduh adevărate spectacole.
19

18

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful