PETRU CRE¥IA

Eseuri morale
Coperta: Mircia DUMITRESCU – Reproducere
dup`: René Magritte – Principiul pl`cerii (1937)
Redactor: Sande VÅRJOGHE
Tehnoredactare: Ana-Maria POPESCU
Edi]ie \ngrijit` de Ofelia CRE¥IA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

CRE¥IA, Petru
Eseuri morale / Petru Cre]ia – Ed. a 2-a, rev.,
– Bucure[ti: Editura Muzeul Literaturii Rom~ne,
2000
p. ; cm.
ISBN 973 - 8031 - 14 - 1

821.135.1 - 4

Cartea a ap`rut cu sprijinul Ministerului Culturii

© Muzeul Literaturii Rom~ne

Pentru prezenta edi]ie

ISBN 973–8031–14–1
 PETRU CRE¥IA

Eseuri morale

Biblioteca Manuscriptum

Editura Muzeul Literaturii Rom~ne

Bucure[ti
2000
Petru Cre]ia

4
Petru Cre]ia

5
 Eseuri morale

Despre cartea aceasta

Cineva care timp de dou` decenii (161-180) a fost

st`p~nul absolut al unui imperiu care cuprindea ma-
rile \ntinderi dintre Sco]ia [i \nt~ile nisipuri ale Saha-
rei, dintre Oceanul Atlantic [i Mesopotamia, \mp`ra-
tul Marcus Aurelius, scrie \n a [aptea carte a G~ndu-
rilor sale: «Sap` \n`untrul sinelui t`u; acolo se afl`
izvorul binelui, mereu gata s` ]~[neasc`, dac` sapi
mereu». Acest om, a c`rui grij` era ne\ncetat che-
mat` spre largul plin de dezastre al lumii, a \n]eles c`
trebuie s` ne \ntoarcem asupra realit`]ii noastre
l`untrice, ßi, cum rezult` din alte \nsemn`ri ale sale,
a \n]eles c` \n noi nu se afl` doar izvorul binelui, c`
omul este o fiin]` complex` [i c` sufletul lui cel mai
ad~nc este un amestec de lumini [i de umbre, de
puteri [i de nevolnicii, de av~nturi [i de stagn`ri.
Cartea aceasta nu vrea s` fie altceva dec~t o
c`l`uz` c`tre adev`rul despre noi \n[ine, pe un drum
la fel de greu de deslu[it ca acela din Zona lui
Tarkovski. Dar nu de neg`sit. Omul este o fiin]`
complicat` [i ambigu`, dar nu indescifrabil`. Destul
de chinuit` [i de vulnerabil`, dar nu damnat`. Iar
sufletul s`u este \n stare s` compenseze ur~]eniile [i
josniciile naturii sale cu neverosimile biruin]e [i ele-
va]ii. Fire[te, nu va fi de g`sit aici tot ce se poate
spune despre om [i nici \ntr-o form` c~t de c~t
sistematic`. Aceast` carte nu este un tratat de moral`.

6
 Petru Cre]ia

Nu este dec~t o \n[iruire de g~nduri despre c~teva

dintre componentele fundamentale ale omenescului,
analizate ceva mai \ndeaproape dec~t ne \ng`duie
\ndeob[te greul [i graba vie]ii [i frecventa orbire de
sine pe care o d` absen]a exerci]iului introspectiv.
Aten]ia noastr` este prea mult chemat` \n afar`, c`tre
zarva \nver[unat` a vie]ii. Prea mul]i caut`, tot tim-
pul, s` ne v~nd` ceva: o idee sau doar o marf`, un
idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum s`-]i mai g`se[ti
reperele \n noianul acesta de informa]ii [i de ispite
care par a spune totul despre noi [i a ne da toate
solu]iile, c~nd de fapt nu izbutim s` afl`m despre noi
\n[ine ceea ce ar face ca rela]ia noastr` cu lumea s`
devin`, dac` nu mai u[oar`, cel pu]in mai limpede.
Asemenea informa]ii vrea s` dea, pe scurt dar \n
ad~nc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le
con]ine. Ea nu are alt` preten]ie dec~t ca analizele
propuse s` fie corecte [i, pe c~t posibil, complete. E
bine s` se [tie dintru bun \nceput c` aceste analize nu
vin de la cineva care se situeaz` undeva mai presus
dec~t cititorii s`i, ca o instan]` moral` [i intelectual`
supraordonat`. Orice om \ntreg la minte [i \ntreg la
suflet ar putea s` scrie o carte asem`n`toare, dac` a
tr`it [i a p`timit destul, dac` a \nv`]at ceva din ceea
ce a tr`it [i a p`timit, din ceea ce a f`cut sau nu i-a
fost dat s` fac`. ßi, cu un anume efort de a ie[i din
starea de nemijlocire care este a vie]ii ca simpl` via]`
tr`it`, ar putea dep`[i starea confuz` a cugetului,
aproxima]iile, intui]iile vagi [i, foarte adesea, false [i
am`gitoare.

7
 Eseuri morale

ßtiu prea bine c` nu to]i oamenii simt nevoia s` \n-

]eleag` ce se petrece cu ei, ce pasiuni \i determin`, \i
exalt` sau \i orbesc. ßi nimeni nu poate fi blamat da-
c` nu vrea s` [tie din ce e f`cut` durerea [i bucuria de
a tr`i, sau vrednicia de a fi om. Cu at~t mai mult cu
c~t \n zbuciumul vremii noastre, de fapt al oric`rei
vremi, unii dintre noi am putea socoti zadarnice con-
sidera]iile care urmeaz`, f`r` vreo leg`tur` cu ceea ce
se petrece \n cercul de nevoi [i de n`zuin]e al clipei.
Cei care au g~ndul \ndreptat doar spre ceea ce se
petrece \n afara lor, cei extrem de vulnerabili la r`ul
care le vine din exterior a[teapt` mereu, de la al]ii, de
la istorie, de la noroc, \ntregul bine pe care [i l-ar
dori. Ei nu pot fi condamna]i; a[a au fost crescu]i [i
\nv`]a]i de \mprejur`ri, at~ta putere interioar` au, iar
a \ncepe s`-i \ndemni sau s`-i sf`tuie[ti, s`-i mustri
sau s`-i \ngr`de[ti este lipsit de caritate [i de deli-
cate]e moral`.
A[adar cartea de fa]` se adreseaz` celor care ar
vrea s` [tie mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi,
cum tot ce se \nt~mpl` \n afar` prinde fiin]` \n
structurile de ad~ncime ale sufletului nostru, cele
care ne definesc ca specie [i dureaz` peste \nt~mpl`ri
[i realit`]i efemere. Tot ce se \nt~mpl`, cronica zile-
lor [i anilor, este un amestec de curaj [i de sfruntare,
de r`bdare [i de dezn`dejde, de prostie [i de bun`
cump`n` a cugetului, de concuren]ialit`]i [i de con-
lucr`ri rodnice, de av~nt [i de tr~nd`vie, de cuviin]`
[i de tic`lo[ie, de \n]elegere [i de intoleran]`, de mes-
chin`rie [i de generozitate, de team` [i de speran]`.

8
 Petru Cre]ia

Toate acestea, chiar dac` nimeni nu le poate schim-

ba, pot fi [i trebuie s` fie \n]elese mai \n ad~ncul lor,
dac` admitem c` rangul unei fiin]e \n ierarhia reali-
t`]ii depinde de gradul ei de con[tiin]` de sine. F`r`
aceasta multe din vie]ile noastre ar fi numai un
amestec ce]os de lacrimi [i de vise, de s`lb`ticie [i de
triste]e.

9
 Eseuri morale

Pentru cei f`r` nume

Pentru cei ne[tiu]i [i uita]i [i pierdu]i \n lutul orb

[i risipi]i prin veacuri, dar care au fost sarea p`m~n-
tului [i care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt
scrise r~ndurile acestea. Cred c` nu e nimeni dintre
noi care s` nu fi cunoscut asemenea oameni. S`-i
\nmul]im cu num`rul incalculabil al genera]iilor, cu
\ntinderea continentelor [i cu puzderia insulelor [i,
adun~ndu-le, \n g~ndul nostru, umbrele f`r` nume [i
chip, s`-i celebr`m o clip`, aici [i acum, \n zarva pli-
n` de nume a istoriei. çn ei se \ntrupeaz` acea parte
din bine a speciei gra]ie c`reia omenirea are totu[i
chip omenesc [i a d`inuit \n ciuda cr~ncenelor ei cu-
sururi. Am putea s`-i numim buni prin natur` sau,
dac` vre]i, buni pentru c` a[a i-a l`sat Dumnezeu
printre noi. Ei nu trebuie neap`rat g~ndi]i \n func]ie
de anumite crezuri, coduri morale sau legi, ci \n
spontaneitatea din ad~nc a bun`t`]ii lor, care poate fi
chiar bun`tate, sau cinste sau r`bdare sau dreptate,
smerenie, \ndurare sau curaj, d`ruire, necru]are de
sine, chez`[ia cuv~ntului dat, devotament, fidelitate
[i onoare, d~rzenie sau, printre nu multe altele, pute-
rea de a r`sp~ndi \n jurul lor \ncredere [i bucurie, iu-
bire [i har. Sunt cei \nzestra]i cu un fel de exempla-
ritate inefabil`, ca reprezentan]i ai unui bine necon-
tingent, martori ai acelei p`r]i a omenescului pe care,

10
 Petru Cre]ia

printre at~tea rele [i printre at~]ia r`i, suntem \ncli-

na]i prea adesea s-o uit`m.
Exist` un mit hasidic potrivit c`ruia se afl` mereu
[i mereu, \mpr`[tia]i pe p`m~nt, treizeci [i [ase de
\n]elep]i, oameni de obicei nevoia[i, umili [i umili]i,
oameni f`r` nume pe care se sprijin` lumea ca s` nu
cad` \n pierzanie, oameni drep]i \n str~mb`tate [i \n-
d`r`tnici sub bici, \n \ntunericul vremilor. Dar treizeci
[i [ase este doar expresia simbolic` a unei prezen]e
mult mai cuprinz`toare \n d`inuirea ei. A tuturor celor
care tr`iesc [i f`ptuiesc ]in~nd dreapt` cump`na
istoriei cu o m~n` nev`zut`, iar apoi se duc \n uitare.
Dac` cineva vrea pilde, s` reciteasc` parabola samari-
teanului, c`ruia, spre deosebire de preot [i de levit, i s-
a f`cut mil` de cel c`zut \n drum [i ,,i-a legat r`nile [i
a turnat peste ele untdelemn [i vin; apoi l-a pus pe
dobitocul lui, l-a dus la un han [i a \ngrijit de el. A
doua zi, c~nd a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dat
hangiului [i i-a zis: «Ai grij` de el [i, orice vei mai
cheltui \]i voi da \napoi la \ntoarcere»“. Sau s` reci-
teasc` Insula lui Artur a Elsei Morante. Condi]ia
noastr` este \n`l]at` [i izb`vit` prin ne\ncetata aflare \n
lume a celor buni [i drep]i [i cura]i. ßi nu trebuie s` ne
g~ndim la ei dec~t cu venera]ie, cu recuno[tin]` [i cu
dragoste, f`r` vreo \ncr~ncenare pentru soarta lor: pre-
zen]a lor \n omenire este, spre binele ei, ad~nc`, cum
ad~nc e [i r`ul, dar este [i u[oar`, ca un z~mbet ascuns
\n lumin`, mereu.
Cineva, prin Rena[tere, pare-mi-se c` \n Olanda,
a scris \n latine[te c~teva tomuri de Vie]i ale

11
 Eseuri morale

oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iat` ce s-ar

mai cuveni spus: la sf~r[itul sf~r[iturilor, c~nd toate
vor \nceta [i vor fi judecate, ultimul poet al lumii s`
citeasc` la [ir, \n t`cerea aceea [i \n acel alt timp [i
alt` lumin`, numele tuturor celor f`r` de nume, de la
un cap`t la altul al vremii. Numele celor nev`di]i [i
uita]i [i de nici o seam`, care au purtat lumea, sarea
p`m~ntului, s`m~n]a [i roada ascuns` a lui. Numele
celor care, din sinele lor [i de-a lungul ne\ncetatei
p`timiri, au p`strat sensul august al umanului.

12
 Petru Cre]ia

Demnitatea

çn acest discurs despre demnitate va fi avut` \n

vedere numai demnitatea individului uman definit ca
entitate autonom`, deci fa]` de care orice tribalism
este heteronom. Esen]a lui este numai libertatea, [i
demnitatea lui const` \n p`strarea libert`]ii. Pentru
cine poate conferi tuturor termenilor enun]a]i mai sus
deplin`tatea sensului lor, discursul despre demnitate
s-ar putea \ncheia aici. Totu[i, \n asemenea domeniu,
explicitarea poate s` nu fie de prisos.
Ce \nseamn` autonomia individului? çnseamn` nu
c` tr`ie[te dup` bunul s`u plac, ci c` el alege legea
dup` care s` existe. Oric~t de \nguste ar fi hotarele
libert`]ii, nimeni nu poate contesta c`, \ntre aceste
hotare, noi, ca fiin]e libere, hot`r~m suveran, \n vir-
tutea unei alegeri, ce anume lege s` fie legea vie]ii
noastre. Acest lucru nu-l poate hot`r\ \n mod legitim
nimeni \n afar` de noi [i acceptarea oric`rei ingerin]e
sub acest raport antreneaz` o diminuare a demnit`]ii.
Din ce direc]ie putem fi constr~n[i s` proced`m
altfel dec~t \n termenii legii alese de noi? R`spunsul,
limpede [i hot`r~t, este acela c` din nici o direc]ie,
sub nici un imperativ. Cine alege servitutea este, ale-
g~nd-o, tot at~t de liber ca acela care alege nesupu-
nerea. Diferen]a de demnitate \ntre indivizi este
aceea a calit`]ii sau a valorii alegerilor lor. Facultatea

13
 Eseuri morale

care ne face s` alegem potrivit demnit`]ii se nume[te

discern`m~nt, iar reac]ia emotiv` \n fa]a alegerilor
degradante se nume[te indignare.
Ce ne poate determina s` alegem \mpotriva dem-
nit`]ii, care ar putea fi acum numit` rezisten]a indivi-
dului la orice form` de degradare a libert`]ii sale?
Evident, numai l`comia [i frica, deci din`untrul
nostru. ßi nu l`comia ca apetit excesiv sau ca nevoie
instinctiv` de a-]i crea rezerve, ci erijarea scopului ei
\n scop ideal. ßi nu teama ca reac]ie natural` \n fa]a
primejdiei, ci la[itatea, c`ci ce altceva \nseamn`
la[itatea dec~t s` consim]i la propria ta fric`, ale-
g~nd-o \n locul rezisten]ei [i a curajului [i a ne\nfri-
c`rii, ca reac]ii ideale ale autonomiei [i demnit`]ii/
Desigur, nimeni nu [tie, a priori, cum s-ar comporta
sub tortur`, care este suprema \ncercare a demnit`]ii
umane. Mi s-a spus c` trebuie s` te g~nde[ti intens
„s` nu-]i pierzi sufletul, s` nu-]i pierzi sufletul“, dar
poate nu ajunge. Tortura este o tain`, ca [i botezul
sau \mp`rt`[ania, [i m`car atunci trebuie s` \]i reafir-
mi c` „resortul ultim al demnit`]ii f`pturii este chipul
s`dit \n noi de Dumnezeu la Facere“ (Patapievici,
Cerul v`zur prin lentil`, Ed. Nemira, p. 208).
Care este drumul care duce la servitute? Sunt mai
multe, dar unul, important, nu ]ine de fric`: consim-
]irea la valorile gregare, \nchinarea necugetat` la ido-
lii tribului [i la duhul tribului, cufundarea \n obscura
tr`ire colectiv`, renun]area la principiul de individu-
are [i la prerogativele suverane ale individualit`]ii,
care este, printre altele, [i insurgen]` \mpotriva

14
 Petru Cre]ia

entropiei de mas` [i a misticii maselor. Dup` cum

este rezisten]a [i, p~n` la urm`, r`zvr`tirea \mpotriva
oric`rei \ncerc`ri de for]are a alegerii tale. C`ci dac`,
\n numele legii liber alese de noi, accept`m
autoritatea cuiva, a l`sa pe altul s` hot`rasc` cum
vrea \n locul t`u este inacceptabil. çn limitele exis-
ten]ei noastre de aici [i de acum [i din perspectiva
demnit`]ii, aceasta este damnarea. Tot a[a cum
garan]ia ultim` a demnit`]ii este disponibilitatea
individului pe deplin autonom ca, \ntre indignitate [i
moarte, s` aleag` moartea. Nu trebuie s` fim prea
lacomi de via]`, nici s` ne temem pentru ea mai mult
dec~t valoarea ei real` sub speciae dignitatis. Valoa-
re de altfel nu mic`, dac` ne g~ndim c` tot ceea ce
este vrednic de om [i specific lui s-a \mplinit prin
individul eliberat [i omni modo determinatum, nu
prin lucrarea tiparelor \ntunecate ale colectivit`]ii.*
Ce \ntreb`ri se mai pun \n catehismul demnit`]ii?
Ce alte determin`ri mai are individul v`zut ca entita-
te autonom` investit` cu demnitate?
* Cititorul de la noi este st`ruitor rugat, pentru a vedea
ce se putea g~ndi despre individualitate \n Anglia anilor
cincizeci ai secolului trecut, s` (re)citeasc`, \n Despre
libertate a lui John Stuart Mill, capitolul III, Despre
individualitate, ca unul dintre elementele buneist`ri (la p.
73-96 ale excelentei traduceri a lui Adrian-Paul Iliescu,
Editura Humanitas, 1994). Citez, pentru a se vedea cum
sc~nteiaz` g~ndul \n ve[mintele unei alte vremi: „Nu
reduc~nd la uniformitate tot ceea ce este individualitate
≤...≥, ci cultiv~nd [i stimul~nd aceast` individualitate ≤...≥
vor deveni fiin]ele umane un nobil [i frumos obiect de

15
 Eseuri morale

Ra]ionalitatea, care nu este facultatea superficial`

g~ndit` de iluminism, ci implic` o bun` cunoa[tere [i
o recunoa[tere a tuturor resorturilor de ira]ionalitate
montate \n noi. Ra]ionalitatea implic` deta[area, prin
critic` [i analiz` [i prin integrare istoric`, de orice
p`rtinire inspirat` de ira]ional. De aici faptul c` indi-
vidul pe deplin ra]ional [i „deta[at“ poate fi capabil
de cea mai de neclintit d~rzenie, dar nu de fanatism,
care este o boal` a st`ruin]ei \ntr-un crez [i care
implic`, explicit sau nu, exilarea din spa]iul
omenescului a tuturor celor care nu-l \mp`rt`[esc.
Orice fanatism este, latent, criminal, [i nu am fost
chema]i \n lume ca s` hot`r~m arbitrar de via]a (de
sufletul) altora. Pe de alt` parte, prin raportare la
judecat`, fanatismul opereaz` \ntotdeauna \n istorie
ca mi[cat de o pre-judecat`, deci de ceva care, nea[-
tept~nd verificare sau nefiind sensibil la ea, este de

contemplare; [i, cum operele \mp`rt`[esc caracterul celor

ce le fac, prin acela[i proces via]a omeneasc` va deveni [i
ea bogat`, divers` [i animat`, furniz~nd mai mult` hran`
g~ndurilor \nalte [i sim]`mintelor elevate, \nt`rind
leg`tura fiec`rui individ cu specia sa, prin aceea c` face
specia infinit mai demn` ca individul s`-i apar]in`. Pe
m`sura dezvolt`rii individualit`]ii sale, fiecare devine
mai valoros pentru sine \nsu[i [i prin aceasta poate fi mai
valoros [i pentru ceilal]i. Exist` o mai mare plenitudine \n
via]a proprie, [i acolo unde se afl` mai mult` via]` \n
elementele componente exist` mai mult` via]` [i \n masa
pe care ele o formeaz` ≤...≥: orice for]` care strive[te
individualitatea este o form` de despotism, indiferent
cum s-ar numi, fie [i «despotismul Obiceiului»“.

16
 Petru Cre]ia

inspira]ie ira]ional` [i are miros de tenebre. De aici

frecven]a [i violen]a fanatismului (minor) [i printre
cei greva]i de (fie [i minore) prejudec`]i.
Dreapta judecat` de sine. Ra]ionalitatea (care nu
este doar judecat` corect` sau „s`n`toas`“, ci \ns`[i
s`n`tatea profund` a spiritului, cu toate puterile lui)
se verific` cel mai bine \n judecata de sine a indivi-
dului. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie,
incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sau
intermitent`, a falsei con[tiin]e (despre care, mai pe
larg, \n capitolul respectiv). Ea poate avea diferite
forme, care sunt variante ale ne\mp`c`rii cu sine:
trufia, care este o elefantiaz` a sinelui [i este cu totul
altceva dec~t m~ndria aproape impersonal` [i
abstract` de a fi ceea ce e[ti: este dorin]a de a fi mai
mult dec~t e[ti, min]indu-te \nainte de toate pe tine
\nsu]i. ßi mai exist` smerenia bolnav`, martor` a
unei con[tiin]e impure, o variant` a c`reia este aceea
care, more russico, se bate cu pumnii \n piept
strig~nd: „Vai mie, p`c`torului“ pentru excesele sau
nevredniciile sale de ieri [i o face doar ca s`-[i
u[ureze con[tiin]a printr-un simulacru retoric de
peniten]` [i pentru a putea, mai u[uratic [i mai voios,
s` recidiveze. Dar s` nu uit`m mila de sine, care este,
[i ea, un sentiment \ntemeiat pe o autoevaluare
gre[it`. Omul care i se las` prad` se socote[te o vic-
tim`, un persecutat de soart` [i de oameni, un ne-
drept`]it, prin raportare la calit`]ile sau la inten]iile
sale. Cu alte cuvinte, se demite de la responsabilita-
tea actelor sale [i de la asumarea, cu senin`tate [i

17
 Eseuri morale

demnitate, a fiin]ei sale. ßi foarte adesea acest om

\nduio[at de sine este un resentimentar, iar \n
v`ic`reala lui este aproape \ntotdeauna o und` de
venin. Toate acestea sunt unele dintre formele cele
mai resping`toare ale indignit`]ii.
Forma pe care o ia, din perspectiva demnit`]ii,
dreapta judecat` de sine este respectul de sine, care
este sentimentul corect [i nonemfatic al valorii
personale, ca om generic [i ca ins, [i, implicit, al uti-
lit`]ii acestei valori, convingerea neclintit` a indivi-
dului autonom c` lucrurile \n care crede [i la care
aspir` sunt legitime [i merit` s` fie duse la bunul lor
cap`t. ßi c` ceva din el r`m~ne inalterabil \n timp,
ajut~ndu-l s` fie mereu deasupra inerentelor [ov`ieli
[i \ndoieli. Dreapta judecat` de sine este, prin
defini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [i
par]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e pe de o
parte, a ne\mp`c`rii cu sine pe de alta. ßi, implicit, a
trufiei, care este altceva dec~t m~ndria, aproape abs-
tract`, de a fi ceea ce e[ti: un individ autonom; sau a
smereniei bolnave, care st` martor` unei con[tiin]e
grav alterate. Iar cine este \n stare de o dreapt` jude-
cat` de sine este \n stare [i de a-[i judeca cu dreptate
du[manul. Nu de a-l considera cu deta[are ca pe o
component` necesar` a realului (aceasta e sarcina
istoricului), ci de a-l judeca, fie [i cu dreapt` m~nie,
dar nu cu ur` visceral` [i oarb`, drept tocmai ceea ce
este \n lumina ra]ionalit`]ii [i dincolo de interesele
care dezbin`. P~n` [i pe arhidu[man, care este du[-
manul demnit`]ii tale, trebuie s`-l judeci cu acea

18
 Petru Cre]ia

ecvanimitate care \]i \nt`re[te, nu \]i sl`be[te puterea

de a lupta \mpotriv`-i.
Decen]a, g~ndit` nu ca un conformism la norma
general acceptat`, ci ca respect de al]ii [i de sine, \n
calitate de oameni prezumtiv \nzestra]i cu demnitate.
Se poate dovedi at~t deductiv c~t [i empiric c` f`r`
respect de sine (vezi mai sus) nu exist` adev`rat
respect de al]ii, ci numai o timorare obedient` [i
instabil` [i c` respectul de sine (care nu are nimic de-
a face cu admira]ia de sine sau cu autoindulgen]a)
genereaz` nemijlocit respectul de al]ii. Iar f`r` teme-
iul respectului mutual nu exist` deplin`tate a demni-
t`]ii individuale.
Iar decen]a, ca respect al demnit`]ii umane, se
manifest` prin polite]e, adic` prin tot ceea ce
instituie o distan]` convenabil` \n rela]iile dintre oa-
meni [i evit` at~t „punerea sufletului pe mas`“ c~t [i
familiaritatea l`b`r]at`. Prescrip]iile codului de poli-
te]e acceptat de o comunitate sunt conven]ii care per-
mit cea mai mare bun`voin]` [i cordialitate, f`r`
exhibi]ionism [i f`r` ingerin]` abuziv`. Polite]ea,
conceput` ca dreapt` m`sur` \ntre excesul de
intimitate, care degenereaz` de obicei \n grosol`nie,
[i excesul de distan]are sau de rezerv`, care poate
jigni mai r`u dec~t o grosol`nie. Demnitatea uman`
este \n primejdie ori de c~te ori se transgreseaz` ceea
ce englezii numesc privacy, zona inatacabil` care
apar` individualitatea de ingerin]e inoportune, inde-
cente [i promiscue [i \i \ng`duie s` respire aerul \nt`-
ritor al singur`t`]ii. De altfel, \n treac`t fie zis,

19
 Eseuri morale

capacitatea de izolare [i chiar de \nsingurare este un

semn al autonomiei individului [i o garan]ie a invul-
nerabilit`]ii [i a demnit`]ii sale.
La ce are de rezistat individul ca s`-[i p`streze
intact` demnitatea/ La mistificare, dar discern`m~ntul
ne face greu de am`git. La ispitirea cu bunuri, a c`ror
acceptare reprezint` v~nzarea de sine, cu demnitate cu
tot. çn sf~r[it, la amenin]`ri, dar, dac` este ceva aproa-
pe sinonim cu demnitatea, acel lucru este ne\nfricarea,
adic` aptitudinea de a suferi (fie [i numai prin priva-
]iune) [i de a muri in nomine dignitatis.
Cine, m`car o dat` \n via]`, nu a rezistat unei
perfide tentative de mistificare sau unei tenta]ii sau
unei spaime nu [i-a luat \nc` m`sura demnit`]ii sale.
De aceea putem \ntreba care sunt cele mai nota-
bile virtu]i pragmatice ale individului autonom. Una
este r`bdarea, sub care trebuie s` \n]elegem, corel~n-
du-le, at~t lipsa de precipitare, buna a[ezare fa]` de
timp, sentimentul ad~nc al clipei potrivite, al prile-
jului favorabil, c~t [i capacitatea de a suferi f`r` a te
gr`bi s` dezn`d`jduie[ti sau s` te dai b`tut. Deci,
capacitatea de a dura [i cea de a \ndura. Cealalt`
virtute poart`, \n planul judec`]ii, numele de intransi-
gen]` (c~t` vreme este vorba de esen]ial); este vorba
de voin]a [i putin]a de a nu face compromisuri, de a
nu te l`sa ab`tut din drum, de a nu-]i face libertatea
[i demnitatea negociabile. Virtutea aceasta mai poate
fi v`zut` [i din unghiul indisponibilit`]ii la domes-
ticire [i la dresaj, la faptul de a fi de ne\mbl~nzit [i
\nd`r`tnic \n numele legii c`reia, pentru c` ai ales-o

20
 Petru Cre]ia

liber, i te supui. çn numele primejdiei de a nu izbuti

s` fim a[a exclam` Emil Cioran, \n Demiurgul cel
r`u : „De-am putea s` ne facem de neumilit!“
çn sf~r[it: Care este cea mai teribil` aporie a
demnit`]ii, momentul ei de cump`n` [i \ndoial`? S`
ai de ales \ntre demnitatea ta [i sufletul unui copil.
Dar poate aceasta este o fals` problem` sau una care
nu are, p~n` la urm`, p~n` \n ad~nc, nici o leg`tur`
cu demnitatea, dar de la meditarea c`reia nici o
g~ndire despre demnitate nu se poate sustrage.
Dostoievski spune c~teva lucruri grave despre
aceasta \n leg`tur` cu r`ul din lume. Dar voi cita o
alt` instan]`: „El ≤Isus≥ voia s` spun`... c` adul]ii,
p`rin]ii, cei b`tr~ni \n p`cat [i \n stare de p`cat,
trebuie s` fie gata [i s` vrea – de fapt chiar s` fie
dornici de asta – s` sufere \n orice moment pentru ca
anume copii mici s` vin` la El f`r` spaime, f`r` fric`,
f`r` pat`“ [i „\nsu[i lucrul acela pentru care Nancy
are s` moar` m~ine diminea]` ca s`-l postuleze: c`
to]i copiii mici, at~ta vreme c~t sunt copii mici, vor
trebui s` fie intac]i, neb~ntui]i de spaime, nesf~[ia]i,
neatin[i de teroare“ (Faulkner, Recviem…)

21
 Eseuri morale

Tic`lo[ii

çn orice comunitate uman` [i \n orice moment al

istoriei sale exist` un anumit procent de oameni tic`-
lo[i. Uneori sunt mai mul]i, alteori mai pu]ini, au o
influen]` mai mare sau mai mic` asupra corpului so-
cial, sunt, r`m~n~nd mereu tic`lo[i, de un fel sau de
altul.
A[ putea s`-mi g`sesc exemplele oriunde, iar
tipologia ar fi cam aceea[i. Derog~nd \ns` de la
metoda de p~n` acum, m` voi referi la st`ri de lucruri
locale, exprimabile \n termeni locali. Dar cititorul va
sim]i, \n icoana acestor contingen]e, [ansa ei de
eternitate.
Acum, la noi, tic`lo[i sunt mul]i [i feluri]i, p~n` la
speciile cele mai abjecte. Aceast` situa]ie are o com-
ponent` natural`, care ]ine, dincolo de coordonatele
noastre de loc [i de timp, de caracteristicile speciei.
Dar ea a fost considerabil agravat` de dezastrul so-
cial [i moral a dou` perioade din istoria noastr`:
secolul fanariot (1711-1821) [i jum`tatea de secol
comunist (1946-1989). Domina]ia comunist`, impu-
s` din afar` dar altoit` apoi pe bogata mo[tenire l`sa-
t` de vremile fanariote – pe care Eminescu le numea
„veacul de tin`“ – a dat, \n ceea ce prive[te nivelul
moral al na]iunii, rezultate dezastruoase [i ad~nc
coruptive. Ne afl`m curpin[i cu to]ii, cu buni, cu r`i,

22
 Petru Cre]ia

\ntr-o societate grav deteriorat`, tic`lo[it`, r`mas`,

din propria ei alegere, pe m~inile oamenilor vechii
puteri, ai vechilor r~nduieli [i ai vechilor mentalit`]i.
Numai buni pentru un veac de sc~rn`.
Printre oamenii care dau culoare vremii se disting,
prin num`rul [i prin valoarea lor, tic`lo[ii. Unii sunt
persoane bine [tiute, care p~ng`resc amarnic ]ara prin
tot ceea ce fac. Ar putea fi lesne numi]i aici, dar e mai
bine ca cititorul s` o fac` singur, la alegere. De ce s`-
i \ngr`dim libertatea? Al]ii, cei mai mul]i, nu au
notorietate na]ional`, \i [tiu doar cei care p`timesc de
pe urma lor \n cercuri mai restr~nse. Dar, a[a mai
pu]in sau deloc cunoscu]i, se afl` pretutindeni, \ntin[i
ca o pecingine. Cum nu se poate t`g`dui importan]a
prezen]ei lor printre noi, ei merit` s` scriem despre ei,
s` le cunoa[tem mai bine \nsu[irile, s` le aducem oma-
giul aten]iei noastre. Nu ca istorici, nu ca sociologi, nu
ca morali[ti, ci \ntr-un chip deosebit: ca filologi. Cu
alte cuvinte, vom l`sa s` vorbeasc` \n locul nostru
limba rom~neasc` \ns`[i, a c`rei istorie lexical` s-a
desf`[urat paralel cu istoria tic`lo[iei rom~ne[ti.
Am ales cuv~ntul tic`los, dar mai sunt c~teva
l~ng` el, cu sensul acesta mai general: nemernic, ne-
trebnic, mi[el [i canalie. Dar po]i s` nume[ti a[a pe
un om c~nd el [i-a perfec]ionat, [i-a \ndeplinit desti-
nul [i a izb~ndit. çns` limba [tie s` fac` [i portretul
tic`losului la tinere]e, oricum la \nceputul carierei
sale. Atunci c~nd, om de nimica fiind, vrea s` devin`
cineva; c~nd este doar o mic` sec`tur`, o hahaler` [i
o farfara, se d` pe l~ng` al]ii mai ajun[i [i este \nc`

23
 Eseuri morale

slugarnic, lingu[itor, periu]`, un trep`du[, un frip-

turist, un ]u]`r [i un ]uc`lar. Cu ceilal]i \ns`, pentru
c` e r`zb`t`tor [i ajung`re], este \nfig`re] sau b`g`-
re], obraznic, [mecher, sforar, pi[icher, f`]arnic [i
pref`cut, telpiz [i par[iv. çn ordinea economic` nu
este \nc` un mare spoliator [i un t~lhar, nu este \nc`
fur [i lotru, el este doar o javr`, o mic` jigodie care
umbl` cu tertipuri [i cu [iretlicuri. Te trage pe sfoar`,
croie[te minciuni, te [mechere[te a[a cum se afl` a
fi: un co]car, un pezevenghi, un g`inar, un punga[,
un borfa[, un potlogar [i un panglicar, un om care
umbl` dup` ciupeal`, dup` chilipir [i dup` plea[c`.
Adic` dup` c~[tig nemuncit, scos de la oameni
c`rora le d` pe bani chiar dreptul lor legiuit, practic`
pe care o va folosi p~n` la sf~r[itul, de obicei fericit,
al vie]ii sale. Terminologia rom~neasc` \n acest do-
meniu este pe c~t de veche pe at~t de bogat`, ast`zi
acoperind cu vorbe o scar` ce urc` de la ni[te sute,
acolo, p~n` la sume fabuloase, pe care le numim
bac[i[ sau ciubuc sau „o mic` aten]ie“; dar spunem
[i mit`, [pag`, „plic“ sau c~teodat` dar sau plocon.
çns` din ad~ncul istoriei noastre se aud vorbe pre-
]ioase [i uitate care ar merita s` fie puse din nou \n
circula]ie, pentru mai mult` nuan]are. Dac` mai [tim
ce \nseamn` pe[che[- la origine darul suplimentar pe
care domnitorii no[tri \l trimiteau Por]ii \mpreun` cu
haraciul, adic` tributul – am uitat ce este ru[fetul,
mit` dat` pentru a ob]ine o slujb`, ghelirul, locmaua
[i saba[ul, c~[tiguri dob~ndite \n fel [i chip, f`r`
munc`. Dar aceast` lep`d`tur` [i aceast` pramatie

24
 Petru Cre]ia

are g~nduri mai mari:\n el dospe[te, nem`surat`,

l`comia de bunuri [i puteri. ßi tic`losul de trei parale,
dac` are stof`, trece de la furti[ag la jaf [i se pune pe
c`p`tuial`. Pehlivanul, soitarul [i m`sc`riciul vrea s`
se \mbuibe [i s` se l`f`ie, s` h`l`duiasc` [i s` tr`-
iasc` \n huzur. ßi reu[e[te adesea, dar pe drum se
transform`. Din lichea devine tic`los \n toat` legea,
[i toat` legea lui este s` fure, s` mint` [i s`
st`p~neasc` \n afara oric`rei legi, [i de aceea \i
spunem acestui samavolnic: om f`r` de lege sau
neleguit. Prinz~nd os~nz`, el \ncepe s`-[i fac` men-
drele: s` jupoaie [i s` jecm`neasc`, s` ia cu japca;
jefuie[te ca-n codru, ia [apte piei de pe om, \l aduce
la sap` de lemn. Pentru c` este lacom, apuc`tor,
pr`dalnic, hr`p`re], nes`]ios [i hulpav. ßi, pe m`sur`
ce \i cresc bel[ugul [i puterea, devine trufa[ [i fudul,
\ng~mfat, \[i d` aere, are ifose, e ]an]o[ [i b`]os,
col]os, ]\fnos [i ar]`gos, cusurgiu [i c~rcota[, se
r`ste[te la tine [i se o]`r`[te, te \njur` [i te terfele[te,
te face de ocar` [i te porc`ie[te.çi place s` taie [i s`
sp~nzure, s` te ]in` la cheremul lui, s` te prind` la
str~mtoare, s`-]i bage frica \n oase. Dac` nu ar opera
de veacuri printre noi, de unde am avea aceste opt
cr~ncene verbe: a asupri, a \mpila, a oropsi, a urgisi,
a obijdui, a n`p`stui, a prigoni [i a vitregi/ Iar
tic`lo[ii care s`v~r[esc asemenea lucruri ce altceva
sunt ei dec~t oameni ai dracului, nemilo[i, ne\ndur`-
tori, necru]`tori, neomeno[i, f`pturi f`r` inim` sau
negre la inim`, c~inoase [i haine; in[i cruzi, haps~ni
[i crun]i. Ne\ndur~nd binele altcui, fiind pizma[i,

25
 Eseuri morale

sunt m~r[avi [i sunt fameni, avani [i z`ca[i. Toate

cuvinte care trimit la perfidie [i la calomnie, la def`i-
mare [i hul`, la m`sluire [i la r`zbunare.
Tic`losul nu cunoa[te ru[inea, orice ar face [i
orice s-ar v`di c` a f`cut. Este a[adar neru[inat [i f`r`
obraz sau gros de obraz. ßi nu arareori tic`losul este
[i grosolan, mitocan, m~rlan, mojic, b`d`ran, ]op~r-
lan, nesim]it [i neam prost. Nu pentru c` ar fi neap`-
rat lipsit de educa]ie, ci prin esen]a sa sc~rnav`, care
ne face uneori s`-l numim porc [i r~tan. ßi s` sim]im
pentru el, dincolo de orice drept` ur`, mai ales,
sc~rb`, grea]`, sil` [i o nesf~r[it` lehamite.
Se afl` printre noi, mi[un` [i f`ptuiesc, sunt \n
fruntea bucatelor, ne otr`vesc via]a [i ne corup sau
ne batjocoresc copiii. Pe ascuns sau pe fa]`, vor s` ne
st`p~neasc`, reduc~ndu-ne la condi]ia de simple
instrumente ale lor. De cele mai multe ori nu avem
ce s` le facem, pentru c` [tiu s` cumpere sau s` spe-
rie dreptatea, pentru c` [tiu s` lucreze \n c~rd`[ie, s`
se \nh`iteze, s` se acopere unii pe al]ii [i, \mpreun`,
s` se revendice de la idealuri, ei, care nu au nimic
sf~nt, s` joace teatrul virtu]ii. Mai ales [tiu s` mint`
[i s` m`sluiasc` adev`rul. Sunt cei cu care se \ncheie
Scrisoarea a III-a.
Am spus c` a folosi resursele limbii pentru a-i
zugr`vi este un fel mai pu]in grav de a vorbi despre
ei. Scriind, m-a p`r`sit \ns` orice u[ur`tate. Nu [tiu
c~t [i cum [i c~nd se va putea aceasta, dar trebuie
st~rpi]i f`r` cru]are. Orice cru]are [i \ng`duin]` fa]`
de ei con]ine, \n ad~nc, o form` de complicitate,

26
 Petru Cre]ia

oric~t de greu perceptibil` ar fi. Iar cea mai m`runt`

complicitate cu tic`lo[ii este o tic`lo[ie [i ea, [i, pu-
n~nd ]ara la cheremul lor, \i ajut` s` o duc` de r~p`
[i s` o lase de haram.
ßi \nc` ceva: tic`losul nostru de secular` tradi]ie
[i proasp`t` \nflorire este cu at~t mai primejdios cu
c~t s-a \nfipt mai sus. S` lu`m mai ales aminte la
c~rmuitori [i dreg`tori. M`car ace[tia ar putea fi
cumva \nl`tura]i, cu pr`sila lor cu tot.

27
 Eseuri morale

Tiranii m`run]i

Multe dintre relele pe care le tr`im ast`zi \[i au

ob~r[ia [i explica]ia \n trecut, [i nu cred c` e zadarnic
s` ne \ntoarcem cu g~ndul la vremea care le-a z`mis-
lit [i care \[i mai arunc` greaua umbr` peste noi. ßi e
bine s` ia aminte cei care, leza]i [i dezam`gi]i de
multe din c~te p`timesc [i ne\n]eleg~nd c~t de grea e
primenirea unei lumi, evoc` cu regret [i chiar cu nos-
talgie infernul vechilor r~nduieli ca pe un paradis
pierdut.
Am fost zeci de ani supu[i relei voi a unei puteri
autoinstituite [i, totodat`, min]i]i [i manipula]i de ea,
am fost otr`vi]i. Iar drojdia acestei otr`vi mai ope-
reaz` [i azi. Doar c` un scenariu istoric \n care de o
parte se afl`, nemiloas`, st`ruitoare [i coruptiv`, pu-
terea care asupre[te, iar de cealalt` neputin]a mul]i-
mii asuprite este un scenariu fals. De fapt, \ntr-o lu-
me st`p~nit` prin for]` [i guvernat` de legi str~mbe,
nerespectate nici m`car acelea, masa celor astfel
st`p~ni]i se constituie ea \ns`[i, pe trepte sc`z`toare,
\ntr-o ierarhie de asupritori. Fiecare ins care are un
rol c~t de mic \n sistem exercit`, la nivelul s`u, o
putere arbitrar` [i abuziv`. Dup` ce se ispr`ve[te
marea tagm` a \mputernici]ilor nemijloci]i ai statului
totalitar, bine a[eza]i [i stipendia]i de putere, \ncepe
imperiul celor care se erijeaz` – tolera]i [i chiar

28
 Petru Cre]ia

\ncuraja]i de mai marii lor – \n despo]i tot mai

m`run]i, dar de nocivitate propor]ional constant`.
P~n` la ultimul func]ionar de ghi[eu, p~n` la ultimul
tejghetar. Rar s` se afle manipulant al unui vehicul
public sau al unui fi[ier de clinic`, secretar, contro-
lor, arhivar, v~nz`tor sau paznic de ceva care s` nu
se poarte ca o fiin]` atotputernic` pe peticul ei de
putere. ßi nu numai ca s` trag`, cum des se \nt~mpl`,
foloase, ci [i din pura pl`cere de a-[i exercita, \n
deplin` imunitate, samavolnicia. Be]ia puterii nu-i
\mbat` doar pe satrapi. P~n` [i v~nz`toarea care
strope[te trotuarul din fa]a unei pr`v`lii se simte
investit` cu o autoritate institu]ional` [i te trateaz` ca
atare. To]i se socotesc, prin raportare la tine, care nu
e[ti nimic, institu]ii, nimeni nu are datorii, ci numai
drepturi, [i \n primul r~nd dreptul de a abuza. ßi, prin
urmare, \[i consider` serviciile nu ca pe ni[te
obliga]ii, ci ca pe ni[te favoruri acordate, dup` inte-
res sau dup` toane, omului de r~nd. çntr-un fel se r`z-
bun` a[a pe faptul c`, la un e[alon mai sus, sunt [i ei
trata]i deopotriv`. Dar, \n rela]ia cu tine, om
neinstitu]ional, se comport` ca [i c~nd s-ar situa \n
\ns`[i ob~r[ia puterii, sim]indu-se spontan incomen-
surabili cu nimicnicia ta. Sluga de st`p~n r`u este la
fel de rea ca [i st`p~nul, oric~t de mici i-ar fi
prerogativele. ßi \l simte de la o po[t` pe cel care,
m`car \n clipa acea, este lipsit de orice putere [i se
afl` la cheremul lui: peti]ionarul [i postulantul,
clientul, pasagerul, locatarul, pietonul, pacientul,
cet`]eanul [i, \n genere, locuitorul. Lipsit de orice

29
 Eseuri morale

prestigiu [i de orice capacitate de a apela la vreo

instan]` care s`-i fac` dreptate, el poate fi tratat
oricum. Iar dac` se \ncumet` s`-[i cear` dreptatea, se
treze[te el \nsu[i vinovat de ceva, eventual pedepsit
pentru c` a avut nes`buin]a s` conteste sacralitatea
unui m`runt delegat al puterii, care se crede, [i \i este
\ng`duit s` se cread`, un sacerdot al ei. Este oare om
care s` nu fi sim]it c~t de amar` e aceast` umilin]`?

30
 Petru Cre]ia

Cinstea

Orice comunitate omeneasc` este echilibrat`,

s`n`toas` [i prosper` atunci c~nd se afl` \n ea o
anume majoritate de oameni cinsti]i. Tocmai de
aceea e bine s` ne amintim ce este cinstea. Cinstea
este, printre virtu]i, una dintre cele mai complexe,
pentru c` \n ea se adun` [i se sintetizeaz`, subordo-
n~ndu-i-se, multe alte virtu]i. ßi pentru c` ea cu-
prinde o arie larg` a sufletului, d~nd un sens \ntre-
gului s`u, iar omului cinstit un loc \nalt \n ierarhia
moral` a omenirii, unul pe m`sura celui pe care, \n
alte sc`ri de valori, \l ocup` talentul, frumuse]ea sau
curajul. De \ndat` ce \ncerci s` ad~nce[ti conceptul
de cinste, \]i dai seama c` toate determin`rile lui se
afl` \ntr-o rela]ie de esen]` cu adev`rul [i cu drepta-
tea. Cinstea nu vizeaz` ceea ce este profitabil ci, de
fiecare dat`, ceea ce corespunde esen]ei sale, indi-
ferent de urm`ri. Astfel, omul cinstit nu minte, el nu
introduce \n realitate o fic]iune – spun~nd c` a f`cut
ceea ce n-a f`cut – [i nici nu t`inuie[te despre sine o
realitate care, [tiut`, l-ar putea v`t`ma. Iar c~nd e
vorba de al]ii, nu le spune c` sunt mai buni dec~t
sunt, ca s`-i m`guleasc`, nici nu ascunde frauda sau
abuzul: omul cinstit nu este complicele nim`nui,
indiferent ce pre] ar avea de pl`tit pentru asta. El nu
minte nici de fric`, nici ca s` trag` foloase, nici

31
 Eseuri morale

m`car ca s` fie interesant. Totodat`, el nu spune

despre nimeni ceva r`u ca s`-l def`imeze, nici nu
r`sp~nde[te informa]ii necontrolate. Pe de alt` parte,
cinstea ne cere s` nu ne ar`t`m drept ceea ce nu
suntem, adic` s` nu fim f`]arnici sau duplicitari, unul
\n tain` [i altul f`]i[, unul acas` [i altul \n public,
unul fa]` de cei puternici [i altul fa]` de cei slabi,
deci s` nu \nf`]i[`m despre noi o imagine fals`. E
drept c` lucrul acesta cere mult` cunoa[tere de sine,
iar lumea e plin` de impostori incon[tien]i de impos-
tura lor, prad` unei convenabile ignoran]e de sine,
oameni care, f`r` s`-[i dea seama, duc o existen]`
imaginar`, pentru c`, tot incon[tient, le este mai bine
a[a. Iar dac` le spui adev`rul, indignarea lor n-are
margini. Omul cinstit nu minte nici despre viitor, cu
alte cuvinte nu spune c` va face un anume lucru,
pentru ca apoi s` nu-l fac`. ç[i ]ine \ntotdeauna
cuv~ntul. Dar mul]i, Doamne, c~t de mul]i, nu [i-l
]in, [i nu neap`rat dintr-un calcul rece, ci din u[ur`-
tate, din euforia de o clip` de a se ar`ta s`ritori [i
genero[i. Ca s` uite apoi. O specie grav` a nerespec-
t`rii cuv~ntului dat este tr`darea, care tot necinste
este, pentru c` afirm` solemn o fidelitate care, dup`
aceea, \n func]ie de vreun folos mai mare, este brutal
dezmin]it`. Omul cinstit nu \n[al` pe nimeni, nu
umbl` cu tertipuri [i cu vicle[uguri, nu m`sluie[te [i
nu r`st`lm`ce[te. ßi nici nu fur`, \n nici unul dintre
nenum`ratele feluri \n care se fur` \n lume, de la
c~ntar p~n` la codru. El nu vrea s` aib` dec~t ce este
al lui [i a dob~ndit pe drept. ßi de aceea nu \ncalc`

32
 Petru Cre]ia

drepturile nim`nui, d` fiec`ruia ce este al s`u, \[i

onoreaz` p~n` [i du[manii, pentru ce este de onorat
la ei. ßi, cum fiecare are dreptul la o zon` inviolabil`,
omul cinstit nu cite[te scrisorile care nu-i sunt adre-
sate, nu ascult` pe la u[i [i nu iscode[te. çn sf~r[it, el
\[i face \ntotdeauna datoria, cu grij` [i p~n` la cap`t.
ßi [i-o face nu numai pentru a nu \n[ela, respect~n-
du-[i o obliga]ie [i o f`g`duin]`, o face cu d`ruire [i
cu bucurie, ca pentru sine. Omul cinstit este \ntotdea-
una un me[te[ugar cinstit, de la dulgher p~n` la
cercet`torul adev`rului. Din punct de vedere prag-
matic, cinstea are neajunsurile ei: multe pierzi dato-
rit` ei [i destul de pu]ine c~[tigi. De aici, noble]ea ei
esen]ial`, \n care intr`, hot`r~tor, meritul de a nu-]i
face un merit din cinstea ta, de a nu te bate cu pumnii
\n piept, de a nu c`uta cinstire pentru c` e[ti cinstit [i
nici vreo alt` r`splat` dec~t \mp`carea cu tine \nsu]i
[i pilda cea bun`. Plicticos ca o predic`, nu? çn
schimb, iat`, dac-am \n[ira tot ce nu face [i nu este
omul cinstit, am c`dea peste portretul mincinosului,
al m`sluitorului, al iscoadei, al def`im`torului, al
fariseului, al t~lharului [i al v~nz`torului de frate. ßi
le-am g`si vrednice de interes [i pline de culoare.
A[a suntem f`cu]i, Dumnezeu s` ne ierte.

33
 Eseuri morale

Vrednicia

Mai bine zis despre a[ezarea omului vrednic la

locul unde vrednicia lui sluje[te bunului mers al
\ntregii comunit`]i. Voi porni de la dou` postulate:
unul, acela c`, \ntr-o lume bine r~nduit`, fiecare loc
este ocupat de cel mai vrednic s`-l ocupe, adic` de
cel mai potrivit a[ez`rii sale acolo dintre to]i candi-
da]ii posibili; al doilea, c` o comunitate uman` nu
poate fi socotit` ca „bine r~nduit`“ dec~t atunci c~nd
dezideratul din primul postulat este satisf`cut.
E adev`rat \ns` c` numai cineva lipsit de sim]ul
realit`]ii [i ignor~nd istoria ar putea afirma c` o ase-
menea comunitate a existat vreodat`. Dar diferen]ele
dintre mai buna sau mai reaua func]ionare a unui
corp social dat depind de gradul \n care el se apropie
de forma ideal` a selec]iei [i a distribuirii competen-
]elor.
Competen]a, [tim cu to]ii, este calitatea unui om
de a se pricepe bine la ceea ce face. Deci de a avea
\nzestr`rile, cuno[tin]ele [i experien]a necesare [i
suficiente unei exercit`ri a unei func]ii date. Compe-
ten]a trebuie s` fie criteriul fundamental [i condi]ia
sine qua non a oric`rei selec]ii [i promov`ri. Se cade
\ns` degrab` ad`ugat c` sfera vredniciei este mai cu-
prinz`toare dec~t aceea a competen]ei. Cineva com-
petent pentru o func]ie este cu adev`rat vrednic de ea

34
 Petru Cre]ia

numai dac` este [i destoinic, dac` are, \n plus, hot`-

r~rea de a-[i exercita competen]a. Altfel competen]a
lui e zadarnic`. Pentru a spune c` omul sfin]e[te
locul pura competen]` nu ajunge, este nevoie de de-
plin`tatea vredniciei.
Dar, pentru ca omul potrivit s` ajung` la locul
potrivit [i s` r`m~n` acolo dup` vrednicia sa, mai
trebuie \nc` ceva, hot`r~tor: organizarea [i func]io-
narea societ`]ii \n vederea promov`rii prioritare a
omului vrednic. Exist` \ns` multe societ`]i \n care
lucrurile se petrec altfel, dac` nu chiar pe dos. Pre-
valen]a criteriului politic, „rela]iile“, veresia, cume-
triile [i nepotismul, interven]iile unde trebuie, pilele,
mita, mai scurtul sau mai lungul lan] al sl`biciunilor,
care sl`besc [i macin` puterea unei societ`]i de a fi
ceea ce se cuvine s` fie [i ar putea s` fie. Toate aces-
tea duc nu doar la un sistem de selec]ie [i de promo-
vare defectuos, ci la ceea ce se nume[te antiselec]ie:
alegerea, cu grij`, a omului celui mai nepotrivit. Iar
acolo unde func]ioneaz` antiselec]ia opereaz` auto-
mat [i principiul de a men]ine pe cei mai mul]i la
nivelul de incompeten]` la care au fost promova]i, de
a nu-i ajuta s` \nve]e, s` se specializeze, de a nu-i
l`sa nici m`car s` c~[tige experien]`, muta]i de ici
colo. Pe de alt` parte adev`ratele competen]e, de care
nici o societate nu duce lips`, sunt ]inute jos sau
deoparte sau unde nu le e locul. L`sate prad` cr~nce-
nei conspira]ii a incompeten]ilor gata instala]i.
Dar, acolo unde aceste racile sunt \nr`d`cinate,
cine s` schimbe toate acestea? De unde s` apar`

35
 Eseuri morale

instan]ele competente [i incoruptibile care s` pun`,

mereu [i pretutindeni, pe omul potrivit la locul
potrivit? Cine s` st~rpeasc` aceast` form` funda-
mental` [i dezastruoas` de corup]ie care greveaz` pe
durat` lung` viitorul? C~nd \[i va dob~ndi vrednicia
locul de care este vrednic`?

36
 Petru Cre]ia

Cuviin]a

F`r` excep]ie, \n toate marile civiliza]ii a

func]ionat, secole de-a r~ndul, un cod de polite]e, un
ritual al rela]iilor dintre oameni. Exist` limbi, ca
japoneza, \n care normele de polite]e p`trund chiar \n
structura gramatical`. Variabil dup` locuri [i vremi,
dup` istorii [i rase, esen]a imperativului de polite]e
este aceea[i: s` nu te por]i cu ceilal]i a[a cum \]i vine,
ci a[a cum se cuvine, dup` cuviin]`. Cu alte cuvinte,
s`-]i pui pornirile naturale [i spontane sub controlul
unor norme de comportare, acelea[i pentru to]i \n
\mprejur`ri similare. Spre folosul tuturor, libertatea
individului se afl` astfel \ngr`dit` de ni[te legi nes-
crise, consacrate de timp, consolidate \ntr-o tradi]ie.
Legi care nu sunt de natur` juridic` [i nici, \n prim`
instan]`, de natur` moral`. Ele au for]a unei institu]ii
nev`zute [i atotprezente [i \n ele se exprim` trecerea
de la barbarie la civiliza]ie. Prin natura lor, se extind
asupra tuturor comportamentelor din sfera rela]iilor
dintre indivizi: formule [i gesturi de adresare sau de
salut, felul de a m~nca [i de a te \mbr`ca, controlul
manifest`rilor fiziologice sau pasionale, participarea
la ceremonii, rela]iile ierarhice, ospitalitatea, manie-
ra de a cere, de a accepta [i de a refuza, prezent`rile
[i separ`rile, p~n` la felul de a merge sau de a
gesticula. Dar care le e rostul? Este destul de simplu:

37
 Eseuri morale

asigurarea respectului fa]` de fiin]a uman`, \n

calitatea ei de fiin]` uman`. Invers, orice comporta-
ment contrar unui cod de polite]e exprim` lipsa de
considera]ie pentru semenii t`i, ca semeni, fiin]e de
aceea[i esen]` ca tine. Dar, se va spune, nu to]i
semenii no[tri sunt vrednici de respect. ßi e adev`rat.
Numai c` [i ei sunt oameni [i, ca atare, chiar fa]` de
ei trebuie s` existe un comportament politicos, care
s`-i a[eze la locul lor, f`r` s` violeze demnitatea
inerent` fiec`rui om ca om. Mai trebuie s` \n]elegem
[i \n ce const` respectul care se v`de[te prin polite]e.
Dac` te por]i cum \]i vine, dac` te la[i antrenat de un
impuls de irita]ie ori de violen]`, dac` nu salu]i pe
cine [i cum trebuie, dac` umbli \n lume neras sau \n
ve[minte nepotrivite, dac` te scobe[ti \n nas sau te
scarpini \n v`zul tuturor ([i, \n genere, dac` e[ti
nesim]it), dac` m`n~nci ca un s`lbatic [i emi]i sunete
nesociale, dac` ]i se pare de prisos s` mul]ume[ti sau
s`-]i ceri scuze, dac` fluieri \n biseric` [i r~zi la
\nmorm~nt`ri, dac` e[ti excesiv de familiar cu cine
nu trebuie sau tr~nte[ti u[a \n nas ori telefonul \n
ureche, dac` te r`ste[ti sau tai vorba sau vociferezi
sau \ntorci spatele dup` cum ]i se n`zare, [i c~te
altele, te por]i ca [i c~nd cel`lalt sau ceilal]i n-ar
exista sau ar exista f`r` ca ]ie s`-]i pese de ei, ca ni[te
entit`]i neglijabile. Se crede, de c`tre mul]i, c` poli-
te]ea trebuie practicat` doar fa]` de cei cu care te afli
\n rela]ii mai \ndep`rtate sau care au un ascendent
asupra ta, [i c` fa]` de ai t`i \]i este \ng`duit s` te
por]i oricum. Cine crede sau se poart` a[a nu poate fi

38
 Petru Cre]ia

de fapt politicos cu nimeni, este grosolan [i necioplit

\n \ns`[i fibra lui. ßi este de obicei, c~nd iese \n
lume, pref`cut [i slugarnic, incapabil de adev`rata
urbanitate, curtoazie [i delicate]e. ßi mai sunt unii
care socotesc c` polite]ea \ns`[i este ipocrizie [i min-
ciun`, un fel f`]arnic de a-]i ascunde pornirile tale
adev`rate. Ace[tia afi[eaz` o sinceritate de[`n]at` [i
ofensatoare (pe care n-o tolereaz` din partea altora),
o lips` de jen` [i de re]inere pe care le consider`
naturale]e [i autenticitate, [i chiar un protest osten-
tativ [i sfid`tor \mpotriva unor r~nduieli detestate.
çnseamn` c` n-au \n]eles nimic din natura profund` a
polite]ii [i c` transfer` \n mod arbitrar prescrip]iile ei
\n sfera, totu[i distinct`, a moralit`]ii. çn sf~r[it,
trebuie f`cut` o deosebire \ntre practicarea pur for-
mal` [i rece a polite]ii, care oricum este mai bun`
dec~t grosol`nia, [i polite]ea \nso]it` de c`ldur` [i de
z~mbet, de cordialitate [i de solicitudine. Acest lucru
se \nt~mpl` acolo [i atunci c~nd se atinge hotarul
dincolo de care respectul subiacent polite]ii tinde s`
devin` dragoste de ceilal]i, nu de unul sau de altul
anume, ci de to]i, ca oameni cu acelea[i dureri [i cu
aceea[i moarte.

39
 Eseuri morale

Prostia

Prostia, ca sl`biciune a min]ii, nu este vreo vin`,

vreun viciu sau vreun p`cat, este un dat genetic;
cineva este prost a[a cum are ochii alba[tri sau
mu[chii puternici. Fapt este c` prostul, prost fiind, nu
poate p`trunde \n miezul lucrurilor, nu are discern`-
m~nt, percepe faptele \n sine, desprinse din contextul
lor, e incapabil s` asocieze sau s` disocieze, nu poate
nici analiza o stare de lucruri c~t de c~t complex`,
nici sintetiza elemente \n aparen]` disparate. Cum
lumea \i este greu de \n]eles, o potrive[te el cumva
pu]inei sale \n]elegeri, pun~nd de bine, de r`u la un
loc no]iuni false ori confuze, de obicei preluate
anapoda din lunga [i bogata tradi]ie a prostiei
omene[ti. Lucru firesc, pentru c`, neput~nd abstrac-
tiza, prostul trebuie s` se foloseasc` de generaliz`ri
gata f`cute de al]ii, la fel de pro[ti ca [i el, dac` nu
mai r`u.çntr-adev`r, dintre dou` sau mai multe
posibilit`]i, prostul o alege f`r` gre[ pe cea mai
stupid` [i apoi se odihne[te asupra ei. Ar fi de scris o
morfologie a prostiei, \n care diversele ei manifest`ri
s` fie elaborate [i sistematizate ca paradigme, [i o
sintax` a ei, adic` o teorie a felului \n care se desf`-
[oar` prostia, a dezacordurilor, a pleonasmelor [i a
elipselor ei, care nu sunt o economie de expresie, ci
simple lacune prin care se strecoar` incoeren]a.

40
 Petru Cre]ia

Prostul nu are o clar` con[tiin]` de sine, nu \nva]` din

experien]` [i ca atare nu este autocorectiv. Prostia se
hr`ne[te din pu]inul ei [i se regenereaz` din propria
ei substan]`, r`m~n~nd mereu egal` cu sine. çntr-o
\nsemnare intitulat` Caracter de prost, Eminescu
vorbe[te de „Luarea metaforelor ad litteram“ [i de
„St`ruin]a \ntr-o neghiobie“. çntr-adev`r, [i e o
observa]ie subtil`, cum ar putea suplini prostul cel
de-al treilea termen al compara]iei, a c`rui absen]`
este definitorie pentru metafor`, c~nd el nu e \n stare
nici de o compara]ie desf`[urat`, lipsindu-i capacita-
tea de a observa similitudini? Dac` \i vorbe[ti de
noaptea nefiin]ei, el crede c` se las` \ntunericul [i
aprinde lampa. C~t despre „st`ruin]a \ntr-o neghio-
bie“, ea este una din principalele caracteristici, [i
dintre cele mai de temut ale omului prost, care, pe c~t
de u[or concepe o idee neroad`, pe at~t de greu se
desparte de ea. Mobilitatea [i readecvarea sunt
prerogative ale inteligen]ei. çn tradi]ia rom~neasc`
avem, c~t prive[te prostia, o scurt` capodoper`,
Povestea lui Creang`, unde o femeie neroad` \[i pro-
hode[te pruncul la g~ndul unei primejdii ipotetice [i
lesne de \nl`turat; un om, ca s` aib` lumin` \n cas`,
car` soarele cu bani]a, un altul d` s`-[i d`r~me casa
ca s` scoat` carul \njghebat \n ea, un altul caut` s`
zv~rle nucile \n pod cu furca, altul, \n sf~r[it, se
c`zne[te s` suie vaca cu funia \n [ur`, gata s-o sugru-
me. Prostul nu se descurc` \n plan pragmatic pentru
c` \ncurc` p~n` la catastrof` rela]ia dintre mijloace [i
scopuri. çn s~ngele lui curge, ca o esen]` tare, o

41
 Eseuri morale

chintesen]` a ceea ce \n german` s-ar putea numi

Urdummheit, prostia originar`, cea de la ob~r[ia
vremilor.
Numai c` aceast` infirmitate [i deficien]` a inte-
lectului nu este \ntotdeauna inocent`, [i atunci \ncep
necazurile. çntr-adev`r, prostul e [i el om [i trebuie
s` o scoat` cumva la cap`t pe lumea asta, [i c~t mai
bine dac` se poate. Prostia produce aproape \ntotdea-
una manifest`ri aberante [i nocive \n ordinea morali-
t`]ii. Ne[tiind ce statut are [i ce loc i se cuvine, pros-
tul se amestec` unde nu-i fierbe oala, \ncurc` i]ele,
crez~nd c` le descurc`, se face purt`torul celor mai
imbecile prejudec`]i, debiteaz`, cu autoritate, cele
mai uzate locuri comune, este b`nuitor [i susceptibil,
ne[tiind de glum`, imagineaz` conspira]ii mondiale
[i vorbe[te ca un profet, mai [i g`sind pe cine s`-l
cread`; neav~nd \ndoieli, devine dogmatic [i tinde s`
fac` din maxima ac]iunii sale o lege universal`. ßi,
ne[tiindu-[i lungul nasului, e adesea peste m`sur` de
obraznic [i mai \ntotdeauna trufa[, pentru c` prostul,
dac` nu-i fudul, parc` nu e prost destul. Iar c~nd se
\nt~mpl` s` fie [i harnic, sim]ind \n chip obscur c`
trebuie s`-i substituie calit`]ii cantitatea umple [i
\ncurc` domenii \ntregi de activitate cu produsele
sale inepte sau de-a dreptul delirante [i e adesea
r`spl`tit pentru asta cu distinc]ii [i ranguri. Dar cel
mai r`u este c` prostul, ajuns \ntr-o situa]ie critic`
din propria lui prostie, devine feroce [i poate fi
bestial. Mul]i oameni au pierit zdrobi]i de prostia
biruitoare. Pu]in`tatea spiritului na[te mon[tri.

42
 Petru Cre]ia

Dar adev`rata primejdie a prostiei st` \n mul]imea

pro[tilor: ne place, nu ne place, lumea e plin` de
pro[ti. Tot Creang` zice c`, dac` prostia ar durea,
uli]ele ar vui de zbieretele pro[tilor. Iar lumea lui
Caragiale, c~nd mai explicit, c~nd mai pu]in, con]ine
o cantitate exploziv` de pro[ti de toat` seama. Prin
mul]imea lor devin periculo[i. Mai ales c` tic`lo[ii
inteligen]i [tiu s` se foloseasc` de cei pro[ti pe scar`
istoric`, exploat~nd tic`lo[ia oarb` [i t~mp` care
dospe[te \n prostia omeneasc`. çi investesc cu putere,
]in~ndu-i \ns` la cheremul lor, [i apoi \i asmut
\mpotriva noastr` ca pe o hait`. çi mai ]ine]i minte pe
activi[tii obtuzi, trufa[i [i brutali care umpleau ierar-
hia chinuitei noastre vremi de p~n` mai ieri? ßi nu-i
sim]i]i cum mi[un` \nc` printre noi, travesti]i, multi-
plic~ndu-se zgomotos ca legiuitori [i autoritar ca gu-
vernan]i, trezind ecouri de prostie de-a lungul [i de-
a latul ]`rii, r`scolindu-i \ntunericul [i ura pe care o
eman` \ntunericul? Ba sim]im, prea bine sim]im, [i
poate tot mai este ceva de f`cut. Iar`[i Eminescu,
vorbind de moftangii, spune \ntr-un loc: „To]i sus-
pin` pentru patrie cu fizionomia cea mai pl~ng`toare
de pe lume [i to]i nu vor binele, ci numai posturile
patriei“.
Bine ar fi s` nu mai aib` parte de ele, pentru c`
mare primejdie este pentru ob[te \n`l]area pro[tilor
\n ranguri [i dreg`torii. P`cat de-o biat` ]ar`, i-ar fi
de ajuns tic`lo[ii.

43
 Eseuri morale

Mediocritatea

La originea lui, cuv~ntul mediocritate exprima

calitatea a ceva care se afl` „la mijloc \ntre poalele
unui munte [i pisc“, a[adar nici jos, nici sus. Nici alb,
nici negru: cenu[iu; nici rece nici cald: c`ldicel. De
fapt, dac` d`m cuvintelor bun [i r`u sensul lor cel
mai general [i mai abstract, mediocru \nseamn` nici
bun nici r`u, ceva care se afl` la mijloc, \ntre ele, [i
se afl` acolo prin statutul s`u definitoriu. Fire[te, \n
lume nu toate pot s` fie numai \n vale sau numai pe
culmi, exist` pretutindeni ceva \ntre ele, o realitate
median` tot at~t de real` [i de legitim` ca [i extreme-
le ei. ßi atunci e cazul s` ne \ntreb`m de ce califica-
tivul mediocru a ajuns s` aib` un sens peiorativ: dac`
spui despre cineva c` are o inteligen]` mediocr` sau,
mai r`u, c` este un om mediocru, \l jigne[ti. çn fond
ce este at~t de r`u \n a nu fi nici stupid, nici genial,
nici tic`los, nici sf~nt? Nu suntem oare a[a cei mai
mul]i dintre noi? Nu e de g`sit alt` explica]ie dec~t
aceea c` omul mediocru se crede \ntotdeauna mai
mult dec~t este [i vrea s` fie tratat ca atare, s` uzurpe
locul excelen]ei, s` se afle sus, \n v~rf. A[a putem
\n]elege cum sensul depreciativ al cuv~ntului s-a
n`scut din reac]ia noastr` la ifosul mediocrit`]ii [i la
dorin]a ei de a se afla mereu \n frunte, \n locul celor
cu adev`rat buni. Mediocru se spune \ntotdeauna de

44
 Petru Cre]ia

sus \n jos: ar fi greu s` auzi pe un om prost sau

netrebnic denun]~ndu-l pe altul c` este mediocru.
Dar, al`turi de mediocritatea veleitar`, adesea
agresiv`, se afl` printre noi [i un alt tip de mediocri-
tate, aceea mul]umit` cu ea \ns`[i, incapabil` s` vad`
sau s` \n]eleag` ceva mai presus de firea sa, \nchis`
\n sine [i \nsp`im~ntat` de orice risc. Omul mediocru
e lipsit de noble]ea vreunei d`ruiri sau generozit`]i,
el \[i tr`ie[te via]a \ntr-un chip meschin, ne\nsufle]it
de nici un av~nt. Meschine sunt [i visele lui. Nu este
\n stare s` fie m`car cu adev`rat avar sau cu adev`rat
la[. Nu e nici m`car foarte prost [i nu e niciodat` un
tic`los \n toat` legea. ßi, pe de alt` parte, se uit`
uimit sau chiar scandalizat la cei care nu sunt ca el [i
\i judec` \n numele unor principii \nguste, cel mai
adesea ni[te triste prejudec`]i, socotite de el, cu o
\nd`r`tnicie obtuz`, drept infailibile. Vede necump`-
tare, nechibzuin]`, necugetare \n orice act care trece
de str~mtele hotare ale vie]ii [i ale min]ii sale, iar
marile pasiuni [i marile pierzanii \i \nsp`im~nt` cu
ni[te furtuni. çn fa]a marilor idei, la care de fapt nu
are acces, st` uneori perplex, dar cel mai adesea
incredul ]i mefient, dac` nu chiar indignat. Iar c~nd
ceva din excelen]a lumii \i treze[te totu[i interesul
sau curiozitatea, omul mediocru vrea s` participe [i
el cumva, dar f`r` efort [i f`r` risc, de la locul lui c`l-
dicel. De acolo poate s` ri[te prin procur`, asist~nd la
performan]ele vedetelor, ale atle]ilor, ale golgheteri-
lor [i ale eroilor \n general. Cu grij` s` nu-l trag` vre-
un curent, s` nu-[i provoace vreo indigestie, s` nu-[i

45
 Eseuri morale

dep`[easc` bugetul bine socotit, s` nu cumva s`-i

intre \n cas` [i \n via]` insolitul [i nelini[titorul. Dac`
ar bate Dumnezeu la u[a lui, s-ar teme s`-i deschid`.
Omul mediocru este o crisalid` din care niciodat` nu
se vor na[te aripile unui zbor.
De aceea mediocritatea, \n toate formele ei, este
at~t de nociv`. çn chip inerent foarte r`sp~ndit`, ea se
insinueaz` pretutindeni ca o pecingine, prezen]a ei e
masiv`, multiform`, adesori cople[itoare, caut` s` se
impun`, ocup` posturi, \[i ia aere de onorabilitate, \[i
arog` drepturi. Este de cele mai multe ori imposibil
de dislocat, mai ales c~nd e insistent` [i harnic`, [i,
pe de alt` parte, c~nd cei de o seam`, pleava medio-
crilor, se asociaz` [i se solidarizeaz`, cum se \nt~m-
pl` de cele mai multe ori, nu at~t \ntre ci [i \mpotriva
a tot ceea ce simt c` \i dep`[e[te. Apoi, preval~ndu-
se de ni[te forme prea generale, se statornice[te,
sinistra mediocritate prinde r`d`cini [i porne[te s`
niveleze lumea dup` chipul [i asem`narea ei, m`ci-
n~nd m`runt tot ce este mai presus de ea, v~ntur~nd
prin veacuri un neant cenu[iu.

46
 Petru Cre]ia

Prejudec`]ile

Ne-am obi[nuit s` tot d`m vina pe al]ii de starea

\n care ne g`sim. ßi este negre[it adev`rat c` for]e pe
care nu le mai putem controla [i de a c`ror lucrare \n
istorie nu eram responsabili ne-au v`t`mat [i ne-au
alterat c~t poate \nc` nu [tim sau, oricum, nu [tim
\nc` la nivelul con[tiin]ei active a \ntregii na]iuni. E
vremea s` ne cunoa[tem, s` [tim cu adev`rat ce am
fost, ce am devenit, ce st` \n puterea noastr` s`
schimb`m [i ce st` \n firea noastr` s` r`m~nem
mereu. Ar trebui s` \ncerc`m s` ne privim, ca popor,
cu deta[are [i cu senin`tate [i, pentru c` este nevoie,
cu asprime. S` avem curajul dreptei judec`]i de sine.
Menirea oamenilor lumina]i ai acestui neam s-ar
cuveni s` fie [i aceasta, [i o parte din energia lor ar
trebui investit` \ntr-o mai ad~nc` \n]elegere a
lucrurilor, \n analiza critic` a fiin]ei [i a istoriei
noastre na]ionale, [i nu cheltuit` \n vrajbe contingen-
te [i, p~n` la urm`, sterile. Ne place ca, \mp`r]i]i \n
tabere incompatibile, s` d`m mereu vina unii pe al]ii
sau, cu to]ii la un loc, pe cei str`ini de noi. Suntem o
singur` comunitate, la al c`rui bine [i r`u contribuie,
\ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`, to]i c~]i am
fost [i suntem [i o s` mai fim. Iar un fericit echilibru
de for]e nu poate fi instituit \n favoarea binelui f`r`
un ad~nc [i cinstit examen de con[tiin]` colectiv`.

47
 Eseuri morale

Numai c` \ntre noi [i adev`rul despre noi stau

(printre alte lucruri, de cercetat la locul lor) prejude-
c`]ile. Active, tenace, atotprezente ca un r`u ende-
mic. çnsumate, ne fac opaci la adev`r [i nedornici s`-l
afl`m, chiar ostili oric`rui demers de revizuire.
Fire[te, nu este societate uman` \n care s` nu opereze
prejudec`]ile. Grav` la noi este \ns` persisten]a lor
\nd`r`tnic`, uneori secular`, caracterul lor preponde-
rent [i prioritar \n detrimentul judec`]ii. çncremeni-
rea \n prejudec`]i. Ferocitatea \mpotriva celor care
\ncearc` s` le exorcizeze. Judec`]ile se \ntemeiaz` pe
fapte certe, pe evaluarea lor corect` [i nep`rtinitoare,
pe corelarea concluziilor \ntr-un ansamblu coerent.
Prejudec`]ile, la r~ndul lor, se hr`nesc [i prolifereaz`
din informa]ii deficitare sau m`sluite, din cr~mpeie
r`zle]e, din evalu`ri pripite, toate turnate \n tiparele
preexistente ale voin]ei de a crede a[a [i nu altfel.
Adesea din simple \nchipuiri. Prejudec`]ile sunt, \n
multe feluri, mai nocive dec~t minciunile, dec~t
falsul pragmatic deliberat. Acela, falsific~ndu-l,
pleac` totu[i de la un adev`r [tiut. Prejudec`]ile im-
plic` asumarea neverificat` a falsului r`mas f`r` re-
ferent \n lumea adev`rului. Cine are prejudec`]i
crede \n ele ca \n litera Evangheliei, st`ruie \n ele cu
\nc`p`]~nare [i se complace \n ele. Ca [i c~nd ar fi
adev`ruri dovedite [i irecuzabile. De fapt, prejudec`-
]ile sunt doar simulacre de judec`]i, sunt travestirea
\n ve[mintele adev`rului a unor pasiuni preexistente
oric`rei elabor`ri conceptuale. Spaime obscure,
pofte [i jinduri, complexe, du[m`nii ira]ionale,

48
 Petru Cre]ia

aspira]ii g`unoase, vanit`]i [i orgolii, speran]e

de[arte, frustr`ri [i invidii, s`lbatice gelozii, vinov`-
]ii ascunse, toate, ca \ntr-un funest bal mascat, se
costumeaz` \n adev`ruri [i, mult mai grav, se cred
adev`ruri [i vorbesc limba lor. O dat` instalate, pre-
judec`]ile tind, profit~nd de un teren sau de o con-
junctur` prielnic`, s` se \nmul]easc`. ßi se \nmul]esc
din ele \nsele, invadeaz` \ntregul cuprins al min]ii [i
mereu mai multe min]i. Iar pe un set de prejudec`]i
gata existent se cl`desc altele [i altele, tot mai abe-
rante. Unele, cele mai pernicioase, se \ncing [i iau
foc, transform~ndu-se \n fanatisme agresive. Nu sca-
p` nimic de ele, de la prescrip]iile de s`n`tate p~n` la
rasism, trec~nd prin cre[terea copiilor, influen]a
zodiilor, latura ocult` a personalit`]ilor publice, rolul
hot`r~tor al conspira]iilor mondiale, pericolul
galben, sf~r[itul lumii, firea femeilor, respectiv a
b`rba]ilor, valoarea nutritiv` a alimentelor [i cea cu-
rativ` a leacurilor, caracteristicile, mai ales negative,
ale altor neamuri, Eminescu martir [i luceaf`r, rom~-
nul verde, marile virtu]i str`mo[e[ti, Supersti]iile
sunt [i ele prejudec`]i [i ne sporesc spaimele [i pre-
cau]iile legitime cu at~tea altele, pur imaginare.
Supersti]iile, ideile, gata f`cute [i devenite fixe,
crezurile stupide [i contagioase, ura cu care ne ali-
menteaz` at~tea ideologii: sisteme de minciuni asi-
milate ca adev`ruri [i devenite prejudec`]i. Ura din-
tre oameni [i oameni pentru c` nu cred \n acelea[i
nerozii, pentru c` prefer`, fie [i numai din lene, s` nu
g~ndeasc`, pun~ndu-se astfel \ntr-o rela]ie fals` cu ei

49
 Eseuri morale

\n[i[i [i cu ceilal]i. False [i nocive, adesea primejdi-

oase, cum primejdios poate fi doar r`ul care, \ncuibat
\n noi [i r`t`cindu-ne mintea, ne refuz` adev`rului.

50
 Petru Cre]ia

Dreptatea

çn ierarhia valorilor care fac posibil` convie]uirea

uman`, dreptatea, ca realitate [i ca no]iune, este fun-
damental`. Libertatea \ns`[i nu se poate institui \ntr-
o lume f`r` dreptate, adic` f`r` un principiu coercitiv
\n raport cu disfunc]iile [i cu excesele libert`]ii, care
aduc daune corpului social [i indivizilor care \l com-
pun. Iar egalitatea, c~nd este s` aib` un sens, este
egalitatea \n fa]a legii.
Dar, ca principiu coercitiv, ca o constr~ngere
egalitar` impus` ansamblului social, dreptatea are un
staut singular: ea este consim]it` [i chiar reclamat`
de oameni ca s` poat` tr`i \mpreun` \n bun` r~nduia-
l`, este un antidot \mpotriva a tot ce \nseamn` act ar-
bitrar, impus prin for]`, este tocmai \ngr`direa arbi-
tratului prin arbitraj legiferat [i institu]ionalizat.
Istoria civiliza]iei \ncepe cu apari]ia \n comunit`-
]ile umane a legii, fie ea datin` sau legiferare scris`,
[i a instan]elor care s-o aplice [i s-o impun`. Primii
c~rmuitori erau investi]i cu func]ia judiciar`. Din
\ndep`rtatul trecut mai str`bate p~n` la noi amintirea
Codului lui Hammurabi, rege al Babilonului din al
XVIII-lea veac, de dinaintea erei noastre; gravat` pe
o coloan` de bazalt, o mai putem vedea [i azi la
Luvru. çn memoria omenirii, Solomon, fiul lui
David, a r`mas nu doar pentru c` a \n`l]at Templul

51
 Eseuri morale

din Ierusalim, ast`zi spulberat, ci mai ales pentru

felul \n care [tia s` \mpart` dreptatea. Printre cei mai
ilu[tri oameni ai lumii grece[ti se num`r` Licurg,
legislatorul Spartei, [i Solon, care a dat legi Atenei
\ntr-un ceas de cump`n` al vremii, iar temeiul oric`-
rui drept \n istoria legisla]iei europene a fost dreptul
roman, \ncununat \n secolul al VI-lea d. Cr. de ma-
rele corpus de legi al lui Iustinian.
çntr-adev`r, pentru ca o comunitate s` se poat`
bucura de dreptate este nevoie, \nt~i, de instituirea
unor legi acceptate de cei mai mul]i [i, apoi, de
instan]ele care \mpart dreptatea, cu drepturile [i cu
\ndatoririle care decurg din ea, [i care au capacitatea
de a o impune, execut~ndu-[i sentin]ele. Orice om
nedrept`]it trebuie s` g`seasc` dreptate, orice om care
\ncalc` legea trebuie pedepsit, oricine ar fi el. Dintre
cele trei puteri ale unui stat democratic, dou` se afl`
\n sfera dreptului: puterea legislativ` [i cea judec`to-
reasc`. Lucrul acesta m`soar` \nsemn`tatea drept`]ii
\ntr-o societate bine r~nduit`. Mai mult, ele trebuie s`
fie radical independente de puterea executiv`, care ea
\ns`[i este supus` legii. Pentru ca dreptatea s` dom-
neasc` \ntre noi se cade ca tot ce ]ine de puterea
legislativ` [i de cea judec`toreasc` s` fie sustras
oric`rei influen]e sau presiuni care s-o abat` de la
menirea ei. Omul legii trebuie s` fie nep`rtinitor [i
incoruptibil – [i pentru asta trebuie bine ales [i bine
r`spl`tit – [i inamovibil, adic` s` nu poat` fi mutat
sau destituit dup` bunul plac al nim`nui, nici m`car al
ministrului de resort sau al [efului statului. Procedura

52
 Petru Cre]ia

judiciar` trebuie s` aib` \n vedere numai statornicirea

scrupuloas` a adev`rului, c~nt`rirea faptelor [i a
circumstan]elor [i neab`tuta aplicare a legii.
Nimic nu v`de[te mai limpede [i mai brutal reaua
func]ionare a unei societ`]i dec~t fie instituirea unor
legi nedrepte, fie nerespectarea legilor bune sau at~t
de bune c~t pot fi \ntr-un moment dat al istoriei.
Deci, pe de o parte, interese de grup politic sau eco-
nomic pot duce la promulgarea unor norme d`un`-
toare corpului social \n ansamblul lui. Pe de alta, pu-
terea poate influen]a justi]ia \n vederea l`s`rii nepe-
depsite a unor abuzuri de tot felul, acte de corup]ie,
acte veroase, delapid`ri de anvergur`, exproprieri
ilegale. Proteja]i de sus sau \ntre ei, autorii unor ase-
menea fapte prosper`, \mboln`vind organismul so-
cial [i a[a bolnav. P~n` c~nd domniei bunului plac \i
ia locul domnia drept`]ii. Oric~t ar dura acest proces,
el merit` r`bdarea noastr` istoric`.
*
Aproape c` nu exist` subiect mai \ndelung dezb`-
tut de mintea uman` dec~t acela al drept`]ii. Nu e \ns`
locul aici pentru un istoric c~t de sumar al problemei,
dar mi se pare vrednic de pomenire faptul c` \n anii
[aptezeci ai acestui secol au ap`rut c~teva c`r]i
fundamentale, care sintetizeaz` \ntreaga tradi]ie, ]in
seama de greaua experien]` a secolului [i propun
solu]ii noi, cu o mare gravitate [i eleva]ie intelectual`.
Voi men]iona c~teva dintre aceste c`r]i, \n n`dejdea
c`, \ntr-un fel sau altul, vor p`trunde [i \n cultura

53
 Eseuri morale

teoretic` de la noi. Ne[tiute sunt c`ile Domnului [i

lucrarea \n timp a min]ilor omene[ti. Iat`: John Rawls,
A Theory of Justice (Oxford, 1972), Robert Nozik,
Anarchy, State and Utopia (New York, 1974),
Micheal Oakeshott, On Human Conduct (Oxford,
1975) [i F.A. Hayek, Law Legislation and Liberty
(1973-1979, publicat` \ntr-un singur volum la Londra
\n 1982). Din cea dint~i \mi voi lua \ng`duin]a unui
scurt citat: „Dreptatea este cea dint~i virtute a
institu]iilor sociale, a[a cum adev`rul este al
sistemelor de g~ndire. O teorie, oric~t de elegant` [i de
economic`, trebuie respins` sau revizuit` dac` este
neadev`rat`. De asemenea, ni[te legi sau ni[te
institu]ii, oric~t de eficiente [i de bine or~nduite,
trebuie reformate sau abolite dac` sunt nedrepte.
Fiecare persoan` posed` o inviolabilitate \ntemeiat`
pe dreptate, iar aceasta nu poate fi nesocotit` nici
m`car \n numele buneist`ri a unei societ`]i \n
ansamblul ei. Din acest motiv nedreptatea t`g`duie[te
ideea c` pierderea libert`]ii pentru unii este legitimat`
printr-un mai mare bine al celorlal]i. Dreptatea nu
admite c` sacrificiile impuse c~torva c~t`resc mai
pu]in dec~t suma mai mare de avantaje de care se
bucur` mul]i. Prin urmare, \ntr-o societate dreapt`
egalitatea drepturilor cet`]ene[ti este considerat`
garantat`; drepturile stabilite de justi]ie nu sunt supuse
vreunei negocieri politice sau calculului intereselor
sociale ≤...≥ Fiind virtu]i primare ale activit`]ilor
umane, adev`rul [i dreptatea nu admit compromisuri“
(John Rawls, A Theory of Justice, p. 3-4).

54
 Petru Cre]ia

Adev`rul

Adev`rul este unul singur. El nu se schimb`.

El cuprinde toate lucrurile care ating inima –
onoarea [i m~ndria [i mila [i dreptatea [i
curajul [i iubirea ≤...≥ [i dragostea de dreptate
[i de libertate. Ele, toate acestea, ating inima
[i lucrurile de care se leag` inima, devin
adev`r, at~t c~t putem cunoa[te noi adev`rul.
çn]elegi acum?

Faulkner, Ursul

Dintre toate relele care ni s-au f`cut, [i at~t de evi-

dent ni se mai fac \nc`, minciuna este cel mai mare.
Cel mai v`t`m`tor [i cel mai blestemat, pentru c` din
el deriv` toate celelalte. Ar merita s` facem c~ndva o
genealogie a negativului, ar`t~nd cum minciuna se
afl` la ob~r[ia fiec`rui r`u omenesc luat \n parte.
P~n` [i cele [apte p`cate capitale din doctrina cre[ti-
n`, trufia, zg~rcenia, desf~narea, pisma, l`comia,
m~nia [i lenea, sunt reductibile la o form` sau alta a
neadev`rului fa]` de al]ii [i fa]` de sine. Iar valoarea
moral` fundamental` este adev`rul. ßi nu vom \ntre-
ba, ca procuratorul Pilat, „Ce este adev`rul?“, pentru
c` de fapt [tim prea bine cu to]ii, [i [tiu [i aceia care,
de-a lungul istoriei sau \n`untrul vie]ilor, [i-au dat [i
\[i dau at~ta osteneal` s`-l ascund` sau s`-l

55
 Eseuri morale

m`sluiasc` [i, mai mult, care s-au str`duit mereu s`

dea minciuna lor drept adev`r. Este mult \n]eles \n
vorba lui La Rochefoucauld potrivit c`reia ipocrizia
este un omagiu pe care viciul \l aduce virtu]ii.
Nu este mai pu]in adev`rat c`, oric~t am [ti ce este
adev`rul, se cere un oarecare efort analitic pentru a-i
deslu[i determin`rile. Nu voi z`bovi asupra adev`rului
[tiin]ific sau filozofic, [i \n genere teoretic. Totu[i se
cuvine s` ne amintim c~t` suferin]` s-a \ndurat [i chiar
c~t s~nge s-a v`rsat pentru afirmarea lui \n lume [i cum
biruin]a unor idei respinse [i detestate de ordinea
constituit` a schimbat forme dup` forme de via]`. Voi
re]ine aici, din natura acestui proces, doar un concept,
acela al voin]ei de adev`r. Sau, \ntr-o formulare mai
complet`, voin]a de a tr`i \ntru adev`r. De a tr`i ar`t~n-
du-te drept ceea ce e[ti cu adev`rat, nici mai mare, nici
mai mic, nici mai bun, nici mai r`u. De a nu propune
\n locul t`u o aparen]` [i o am`gire. Falsul existen]ial
otr`ve[te fiin]a uman`. Iar cinstea este modul de mani-
festare a adev`rului \n sfera ac]iunii. A[a cum minciu-
na st` la temelia oric`rei forme de ipocrizie, \n[el`ciu-
ne, abuz de \ncredere, cabotinism, tr`dare, duplicitate,
\mp`unare, slug`rnicie [i a at~tor altora. Printre care nu
pu]ine se datoreaz` nu at~t unei atitudini fa]` de al]ii c~t
unei rele raport`ri la sine: minciuna de sine [i ascunzi-
[ul de sine, fuga de adev`rul despre sine, tot ceea ce
constituie cumplitul r`u omenesc care este con[tiin]a
fals`.
La temeiul bunei raport`ri la adev`r st` voin]a de
a spune adev`rul, coinciden]a dintre declara]ie [i

56
 Petru Cre]ia

fapt` sau g~nd. Cine are de crescut copii [tie c~t de

greu e s` le aduci pe calea aceasta pe aceste mici
fiin]e amorale [i adesea mitomane. Iar c~nd cresc
intr` \n c~mpul falsului social \ndeob[te [i nu \n cea
mai mic` m`sur` \n acela al minciunii institu]ionali-
zate. Trebuie deci \nv`]a]i din vreme c` ocultarea
adev`rului este \ndrept`]it` exclusiv \n c~teva cazuri
[i c`, \n rest, \n tot marele rest, rostirea adev`rului
este o datorie absolut`. Cei pe care \i cre[tem trebuie
f`cu]i s` \n]eleag` [i, mai mult, s`-[i asimileze [i s`
tr`iasc` adev`rul c` \n rostirea adev`rului rezid`
valoarea lor ca oameni, \n voin]a [i \n puterea lor de
a spune adev`rul [i de a sta martori pentru el, cu
orice pre]. Altfel, orice altceva ar izbuti s` fac` \n
lume, p~n` la m`riri, vor avea rangul cel mai de jos
\n ierarhia moral` a omenirii. ßi nu-i va mai crede
nimeni nici c~nd vor spune adev`rul, cuv~ntul lor
nemaiav~nd trecere, ca o moned` calp`. ßi mai
trebuie s` [tie c` fiecare fals comis genereaz`, \n
cercuri tot mai largi, ur~]enia ne\ncrederii [i a suspi-
ciunii \ntre oameni, p~n` la r`ul istoric al falsului
instituit ca norm` de via]`.

57
 Eseuri morale

Calomnia

To]i sim]im c` avem de tr`it o vreme c~nd, din nu

pu]ine pricini, calomnia se g`se[te \n largul ei, \nflo-
re[te cu sporit` vigoare, prinde \n mrejele ei tot mai
mul]i oameni, tot mai multe realit`]i [i n`zuin]e, p~n-
g`re[te [i \ntineaz` tot mai generos. Mi s-a p`rut c`
o \ncercare de a \n]elege mai bine ]elurile, metodele
[i rezultatele ei ar putea aduce oarecare folos. Nu
pentru c` \n]elegerea ar duce la vreo \ndreptare sau
vreo vindecare (acestea trebuie s` vin` din alt`
parte), ci pentru c`, \n]eleg~nd mai limpede [i mai
ad~nc structura unei manifest`ri a tic`lo[iei, ne
a[ez`m undeva deasupra ei, dep`[ind stadiul nemij-
locit al indign`rii [i al m~niei. ßi poate, prin obiecti-
vare, chiar [i pe acela al dezn`dejdii.
A calomnia \nseamn` a spune despre cineva un
neadev`r, [tiind bine c` e un neadev`r, din dorin]a [i
cu scopul de a-l discredita. F`c~nd aceasta, calom-
niatorul se situeaz` \n ierarhia moral` mai jos dec~t
denun]`torul, pentru c` acesta m`car spune despre
tine ceva adev`rat [i care, privit cu alt ochi dec~t
acela al instan]ei represive, poate fi chiar nobil.
Calomniatorul este cel care te denun]` pentru ceea ce
n-ai f`cut [i nici nu te-ai g~ndit s` faci. Turn`torul
descoper`, calomniatorul inventeaz`. Dar, ca s`-[i
fac` inven]ia credibil`, are nevoie de c~teva

58
 Petru Cre]ia

mijloace. çnt~i, de un simulacru de dovezi, pe care le

n`scoce[te, produc~nd documente false, construind
un dosar fictiv [i m`sluit (sporit, de c~te ori se poate,
cu calomnii mai vechi, date drept dovezi documenta-
re). Apoi aceast` subspecie de tic`los are nevoie de
un spa]iu de rezonan]`. Uneori \l g`se[te deja
exist~nd, dat fiind c`, dintr-un motiv ori altul, e[ti
impopular, r`u v`zut de cei mul]i sau de cei pu]ini,
potrivnic unei mentalit`]i sau unui curent de opinie,
eligibil pentru rolul de ]ap isp`[itor. C~nd acest
spa]iu lipse[te, are grij` s`-l creeze el, r`sp~ndind
discret zvonuri, f`c~nd insinu`ri prealabile, r`st`l-
m`cind faptele sau scopurile, atribuind inten]ii
oculte, l`s~nd s` se \n]eleag` c` ai afilieri suspecte,
c` ]i-ai falsificat trecutul etc. Profit~nd de orice: de
conjunctur`, de o eroare sau o ambiguitate de ex-
presie, de cine [tie ce situa]ie \n care ai avut neno-
rocul s` cazi. Fire[te, totul c~t mai tenden]ios cu pu-
tin]` [i c~t mai veninos. Intoxicarea opiniei este, nu
o dat`, stadiul care precede o execu]ie capital`. Apoi
calomniatorul are nevoie de o pozi]ie de prestigiu [i
de oarecare sprijin de sus (c~nd nu este de-a dreptul
\ncurajat), de garantarea imunit`]ii, de complicitatea
mediilor de informare. çn sf~r[it, pentru a-[i face c~t
mai credibil` def`imarea, el trebuie s` se \nf`]i[eze
ca un om cel pu]in onorabil, dac` nu chiar ca un m~n-
tuitor al ]`rii, \n al c`rei serviciu se pune \n chipul cel
mai curajos [i mai dezinteresat [i sub inspira]ia celor
mai \nalte idealuri. Calomniatorul trebuie s` se arate
nu drept ceea ce este el cu adev`rat, ci drept un

59
 Eseuri morale

sacerdot al virtu]ilor civice. A[adar, ca s` reu[easc`,

nu ajunge s` enun]e un neadev`r care \i dezonoreaz`
victima, este obligat [i s` se prezinte \ntr-o lumin`
fals`, cu semn schimbat. çnchiz~nd astfel cercul min-
ciunii.
Dar nu numai o persoan` poate fi compromis`
prin calomnie, ci [i o idee, un proiect social, un ideal.
Iat` de pild` ce se \nt~mpl` cu ideea de democra]ie [i
cu instituirea ei incipient` \n fazele de trecere de la
un regim autoritar-represiv la unul liberalizat: toate
elementele conservatoare concur` \n compromiterea
noii st`ri de lucruri, azv~rlind pe pia]` [arj` dup`
[arj` de calomnii bine calculate. ßi totodat` profit`
de str~mtor`rile inerente tranzi]iei, adic` se
adreseaz` unui corp social aflat \n suferin]` real`,
inculc~ndu-i o explica]ie fals` a situa]iei. Receptivi-
tatea la acest tip de discreditare provine din faptul c`
relele trecute sunt uitate, iar relele prezente nu sunt
comparate cu ele, ci tr`ite [i g~ndite \n sine, izolate
de binele de azi [i rupte de orice perspectiv` de mai
bine. Calomnia opereaz` \ntr-o anume atmosfer` pri-
elnic` ei [i exploateaz` suferin]ele [i nevoile, credu-
litatea [i setea de senza]ional, incultura politic` [i
economic`, \nte]ind teama [i izgonind speran]a.
Pe de alt` parte, revenind la calomnie \n general,
ea se poate folosi chiar de un adev`r: scos din
context, interpretat tenden]ios, supus unui proces de
inten]ie, un act real al t`u, oric~t de inocent sau de
pozitiv, poate fi \nf`]i[at ca o culp`.
Mai grav: cel care te vorbe[te de r`u este uneori

60
 Petru Cre]ia

chiar de bun`-credin]`. çntr-un fel. Prejudec`]i

\nr`d`cinate, lenea de a revizui p`reri de mult f`cute,
incompeten]a preten]ioas`, pu]in` ostilitate, provoca-
t` de nu import` ce fapt` a ta, ajung ca cineva s` te
denigreze f`r` s` aib` deloc sentimentul c` gre[e[te,
poate nici pe acela c` se r`zbun`. I-ai refuzat ceva
ilegitim sau peste puterile tale, i-ai tr~ntit copilul la
un examen, nu l-ai invitat la cununie, ai trecut pe
l~ng` el pe strad` [i, neobserv~ndu-l, nu l-ai salutat,
gata, po]i s` fii tu Arhanghelul Mihail [i tot se g`se[te
unul care s` spun` c` ]i-ai v~ndut sabia de foc la
mezat [i o mie care d`-l cread`. ßi apoi omul este
\nclinat s`-[i aline plictisul cu orice, dar mai ales cu
vorbitul de r`u. Calomnia prosper` pe veselul t`r~m
al b~rfei dulci [i-al clevetirii. Cine colporteaz` lucruri
bune despre tine n-are haz, cum n-a mai avut haz nici
povestea cu nevasta [efului de gar`, c~nd s-a aflat c`
presupusul ei \nso]itor galant \i este frate. Iar dac` \]i
ia cineva ap`rarea i se spune: „las’c` [tiu eu“. ßtie
perfect c` nu dintr-o farmacie ie[eai, ci de la o
amant`, c` te-ai \mbog`]it din specul`, c` nu e[ti chiar
a[a cum te ar`]i, u[` de altar, c` e[ti bastard, v~ndut
st`p~nirii, c` propov`duie[ti idei periculoase, c` te
duci la biseric` doar a[a, de ochii lumii, c` oi fi tu
specialist, dar ultima ta carte e plin` de gre[eli (zice
un ignorant), c`-]i ba]i nevasta. C` e[ti tot ce nu e[ti.
Calomnia se \ntemeiaz` pe dou` postulate. Unuia
i s-a dat expresie \n secolul al XVIII-lea francez:
Calomnia]i, calomnia]i, tot r`m~ne ceva, cel`lalt e
aproape universal: Nu iese fum f`r` foc. Ce decurge

61
 Eseuri morale

de aici este cumplit. Nu exist` nici m`car o profilaxie

\mpotriva calomniei, oric~t ]i-ar fi de curat` via]a [i
oric~t de bun ai fi. Calomnia este una dintre armele
cele mai perverse [i mai periculoase n`scocite de
oameni, una dintre cele mai puternice toxine ale
corpului social. Dispropor]ia dintre facilitatea propa-
g`rii [i acredit`rii calomniei [i capacitatea ta de a te
ap`ra este enorm`: aproape nimeni nu ancheteaz`
veracitatea def`im`rii, iar dac` protestezi, nu exist`
nici o instan]` decisiv`, nici m`car \n justi]ie, tot r`-
m~ne ceva. E ca un foc pe care \l stingi aici [i r`buf-
ne[te \n alt` parte. ßi te pune \ntr-o situa]ie imposi-
bil`. çnt~i, pentru c`, dup` ce ai fost \njosit prin
calomnie, te afli [i mai \njosit dac` ripostezi. Sau
chiar te umpli de ridicol. Al doilea, pentru c` tot nu
te crede nimeni pe deplin: nu iese fum f`r` foc. Al
treilea pentru c` orice dezmin]ire risc` s` risipeasc`
un neadev`r picant, \n favoarea unui adev`r plicti-
cos. ßi iat`-te victima hulei biruitoare, compromis,
cu onoarea p`tat`, cu reputa]ia terfelit`, poate pe
veci, neput~nd spera nici m`car \ntr-o reabilitare
postum`. De ce te zba]i, de ce nisipul uciga[ al ca-
lomniei te \nghite mai ad~nc.
Ast`zi, la noi: Codrul Vl`siei, nu doar al jafului,
ci [i al def`im`rii. Ai zice c`, prin abuz, aceast` arm`
blestemat` se toce[te. çns` e mai mult pe dos [i, p~n`
la urm`, toat` lumea se treze[te \n noroi, compromi-
terea devine unanim`, \ntr-o dev`lm`[ie de oameni
cinsti]i [i de tic`lo]i. çntr-adev`r, dac`, \n iure[ul
acesta, sunt da]i \n vileag [i tic`lo[i adev`ra]i,

62
 Petru Cre]ia

netrebnici sadea, oameni care chiar au s`v~r[it ce se

spune c` au s`v~r[it, o dat` cu ei se scufund`, prih`-
nit`, [i cinstea. Iar cei r`i \[i v`d de drumul lor, f`r`
s` fi pierdut o onoare pe care n-o aveau.
ßi ai mai zice c` exist` un mijloc lesnicios de a-i
identifica pe calomniatori: def`im`torii de azi sunt
l`ud`torii de ieri, autorii de omagii [i de prosl`viri,
apologe]ii, turiferarii. Cum mint acum de r`u, min-
]eau atunci de bine despre cel atotputernic, lingu[in-
du-l cu vorbe me[te[ugite [i frumoase, ca s` le fie
bine lor. çns` duhul ob[tii nu-[i face socoteala asta.
ßi, \n sf~r[it, te-ai \ntreba: cum de-i rabd`
p`m~ntul. çns` p`m~ntul, s`racul, rabd` orice. Iar
c~nd s` te odihne[ti \n el, pe morm~ntul t`u huzu-
re[te p`l`mida calomniei.

63
 Eseuri morale

Intoleran]a

çntreaga realitate cosmic` este guvernat` de un

principiu de diferen]iere [i de diversificare. Dintr-un
num`r fundamental de elemente constante universul
n`zuie[te mereu s` produc` combina]ii din ce \n ce
mai distincte \n complexitatea lor, din ce \n ce mai
specifice, p~n` la unicitatea irepetabil` a individului.
Iar fiecare entitate tinde s`-[i men]in` specificitatea [i
s` se afirme pe sine ca atare. Ceea ce, \n chip inerent,
duce la tensiuni [i conflicte, benefice p~n` la un punct
[i chiar principiu dinamic al oric`rei realit`]i. Numai
c` \n cazul realit`]ii omene[ti exist` primejdia unei
patologii a diversit`]ii. Iar numele ei este intoleran]a.
Fiecare entitate distinct`, tinz~nd, cum am spus, s`
d`inuie ca atare, poate fi \nclinat` ca, \n loc s`
coexiste cu altele, r`m~n~nd ea \ns`[i sau chiar \mbo-
g`]indu-se din celelalte, s` urm`reasc` t`g`duirea
dreptului la existen]` al Celuilalt, resim]it nu doar ca
str`in, ci chiar ca du[man, numai pentru c` este altfel.
ßi atunci, \n locul s`n`toasei concuren]e \n direc]ia
aceluia[i ]el [i \n locul unei fire[ti coexisten]e [i
conlucr`ri se instituie multimilenarul r`zboi al tuturor
\mpotriva tuturor, bellum omnium contra omnes,
care, potrivit Leviathanului lui Hobbes, este starea
caracteristic` a omenirii \n stadiul ei primitiv. Stadiu
primitiv despre care putem lua cuno[tin]` consult~nd

64
 Petru Cre]ia

istoria omenirii din str`vechime p~n` la ultima [tire

din ziarul de azi. S` ne g~ndim la ura uciga[` dintre
rase [i gin]i, dintre clase [i crezuri, la tot ce ne-a
\ns~ngerat trecutul [i ne \ns~ngereaz` prezentul, la
r`zboaiele „sfinte“ [i la persecu]iile religioase, cu
fundamentalisme, cu m`celurile [i cu rugurile lor, la
at~tea uri de ras` care au dezonorat omenescul cu
urgia prgromurilor [i cu infernul camerelor de gazare,
la prigoanele de clas`, cu gulagurile lor [i cu extermi-
n`rile \n mas`, la at~tea [i at~tea genociduri care mai
b~ntuie planeta [i ast`zi. Iar cele mai sinistre dintre
ele sunt mai recente dec~t tot ce au scris despre
toleran]` Montaigne, Locke, Spinoza, Voltaire, Kant
[i destui al]ii, p~n` la Declara]ia drepturilor omului,
urmat` nemijlocit de ororile ghilotinei.
Pentru aceia dintre noi care consider` c` toleran]a
este o \nalt` valoare moral` e bine s` spunem
r`spicat c` toleran]a nu \nseamn` nep`sare
condescendent` fa]` de p`rerea sau de fapta altora,
r`bdate a[a \ntr-o doar`, ca fiind lipsite de impor-
tan]`. ßi nu \nseamn`, pe de alt` parte, iresponsabili-
tatea de a-i ierta pe cei vinova]i \n fa]a drept`]ii [i a
legii. Ea \nseamn`, \n lumina adev`rului evident, c`
nimeni nu \[i poate aroga proprietatea \ntregului ade-
v`r [i a \ntregului bine. Ea \nseamn` \n]elegere,
\ng`duin]` [i respect fa]` de cel care se deosebe[te de
tine, fa]` de credin]ele, de tradi]iile [i de limba lui,
fa]` de drepturile [i de \ndrept`]irile lui. çnseamn` nu
dorin]a de a exclude, ci de a \nsuma, nu de a [tirbi
ceva din \ntregul lumii, ci de a l`sa s` sporeasc`

65
 Eseuri morale

umanul dup` legea cosmic` a diversit`]ii. ßi mai este

bine s` amintim c`, \ntru afirmarea crezului, se cade
s` folose[ti mijloace de convingere \ntemeiate pe
fapte verificate [i pe argumente ra]ionale, nu pe con-
str~ngere, calomnie sau violen]`. Spune Caragiale
greu tolerat de unii, sub cuv~nt c` ne-ar fi hulit nea-
mul: „Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai
r`u, nici unul nu-i mai inteligent sau mai prost. Unul
e mai a[a, altul mai altminterea, dar, la urma urme-
lor, to]i sunt la fel. Zi-le oameni [i d`-le pace“.
Pentru c`, dincolo de toate diversit`]ile, suntem cu-
prin[i \ntr-o singur` umanitate [i, ca oameni, avem
acelea[i drepturi, indiferent de cadrul institu]ional \n
care rase, neamuri [i clase distincte au fost aduse de
istorie s` locuiasc` laolalt`, [i putem tr`i \mpreun`
f`r` vrajbe zadarnice, f`c~nd lumea mai bogat` [i
mai frumoas` prin \ns`[i frumuse]ea [i bog`]ia diver-
sit`]ii. Iar c~nd se ivesc interese potrivnice, hot`rasc`
legile drepte [i cu dreptate puse \n fapt`.

66
 Petru Cre]ia

Bl~nde]ea

Polite]ea sau cuviin]a ]ine de respectul a priori

acordat semenilor no[tri [i omului \n general, ca
fiin]` ipotetic respectabil`, [i este compatibil cu o r`-
ceal` a sentimentelor sau mai exact cu o neutralitate
a lor. çn orice comunitate polite]ea se statornice[te \n
virtutea unui cod nescris, a c`rui nerespectare duce,
\ntr-o lume cu vechi tradi]ii de polite]e, la excluderea
din anumite spa]ii sociale. Dar codul nu r`m~ne doar
exterior, ceva de respectat de teama unei marginali-
z`ri. El se interiorizeaz` cu vremea [i devine com-
portament firesc, liber de orice constr~ngere, spontan
[i f`r` alternativ`.
Bl~nde]ea este altceva: ea ]ine de puterea noastr`
de iubire (\n sensul de agápe sau caritas) [i este una
din manifest`rile ei, cum spune deslu[it Sf~ntul
Pavel. Am putea crede c` este o \nsu[ire \nn`scut` [i
desigur sunt oameni \nzestra]i de fire cu mai mult`
bl~nde]e dec~t al]ii. Dar bl~nde]ea se poate [i cultiva,
exist` \nspre ea c`i pe care dac` vrei, le po]i str`bate
sau po]i fi ajutat s` le str`ba]i. Trebuie \ns` din capul
locului s` ne ferim de o gre[it` \n]elegere: bl~nde]ea
nu are nimic de-a face cu sl`biciunea, cu lipsa de fer-
mitate, cu toleran]a vinovat` sau cu nep`sarea.
Numai c` rigoarea moral` e departe de a fi totuna cu
rigorismul moral sau cu \ncruntarea justi]iar`. De

67
 Eseuri morale

fapt, bl~nde]ea este \nclinarea, fireasc` la unii,

dob~ndit` la al]ii, de a evita violen]a. At~t c~t este
posibil [i legitim. Dar nu ajunge at~t: e nevoie de o
und` de c`ldur`, de un anume fel de a privi [i de a
z~mbi, de cunoa[terea acelui limbaj care este doar al
bl~nde]ii, acela care \]i permite [i s` dojene[ti cu
bl~nde]e. ßi mai este nevoie de ceva esen]ial, care
]ine de buna \n]elegere a lucrurilor omene[ti: nu to]i
suntem la fel [i exist` o categorie de particularit`]i
ale fiec`rui individ care nu au a c`dea sub inciden]a
nici unei cenzuri sau interdic]ii, cu at~t mai pu]in sub
aceea a unui alt ins, care tr`ie[te cu am`girea c`
numai particularit`]ile lui sunt licite [i tolerabile, ba
chiar c` ele fac legea unei convie]uiri. Omul bl~nd
este deci tolerant cu tot ceea ce nu poate fi obiect de
intoleran]` dec~t pentru oamenii \nchi[i \n sinele lor,
exclusivi[ti [i autoritari. Pentru omul bl~nd chiar
unele mici sc`deri sau manii sau obsesii mai mult sau
mai pu]in copil`re[ti, unele deprinderi pot de[tepta
nu violen]a reprobativ` [i represiv`, ci o indulgen]`
[i o \n]elegere asociate cu duio[ie [i cu umor, cu
sentimentul sl`biciunilor noastre, ale tuturor, privite
cu bl~nde]e de ochii divini. çn Evanghelia dup`
Matei (5,5), a treia fericire sun` astfel:„Ferici]i cei
bl~nzi, c`ci ei vor mo[teni p`m~ntul“, nu spre folo-
sul lor, ca st`p~nitori, ci ca trimi[i ai Domnului, ca
legislatori ai p`cii [i ai \ndur`rii, a[a cum spune scri-
soarea lui Iacob, (3,17-18): „Rodul drept`]ii este se-
m`nat \n pace pentru cei ce aduc pace \n lume“,
imediat dup` ce arat` c` „çn]elepciunea care vine din

68
 Petru Cre]ia

\nalt este \nt~i de toate curat`, apoi iubitoare de pace,

bl~nd`, lesne de \nduplecat, plin` de mil` [i de roade
bune, f`r` p`rtinire [i f`r` f`]`rnicie“. Da, bl~nde]ea
adev`rat` nu e un simulacru, nu este miero[enie [i
z~mbet calp [i autorul Primei scrisori a lui Petru (3,
4) [tia bine aceasta: „Podoaba voastr` s` nu fie cea
din afar`, ci aceea ascuns` \n ad~ncul inimii omului,
\n incoruptibilitatea bl~nde]ii [i lini[tii duhului s`u“.
S` nu se cread` c` duhul zavistiei lipsea din comuni-
t`]ile cre[tine primitive. Altfel de ce ar scrie Sf~ntul
Pavel celor din Efes (4, 1-2), sau, mai degrab` tutu-
ror bisericilor din Asia Mic`, ca un fel de enciclic`,
redactat` \n timp ce era \ntemni]at la Roma, prin 61-
63: „V` sf`tuiesc... s` v` purta]i... cu toat` smerenia
[i bl~nde]ea, cu \ndelung` r`bdare; \ng`dui]i-v` unii
pe al]ii cu dragoste... s` nu apun` soarele peste m~nia
voastr`“. Probabil c` era vorba de o concordie
precar`, instabil`, ca multe altele. Ca multe dintre
cele pe care le tr`im noi, fiecare \n cercul nostru
str~mt, unde ne petrecem vie]ile. Iar oamenii, c~nd se
asociaz`, ]in seam` de dou`-trei criterii, cel mult, dar
arareori prev`d c~t` bun` \n]elegere va d`inui \ntre
ei. Apar cu vremea ([i nu m` g~ndesc numai la fami-
lii) diferen]e de temperament, de abitudini, de idei,
de stil. Diferen]e care devin diferende, dac` nu mai
r`u. Unele sunt ireconciliabile [i urmeaz` desp`r]i-
rea. Unele, tot ireconciliabile, nu sunt urmate de nici
o desp`r]ire, dar nici de voin]a de a dep`[i cumva
chiar ceea ce pare iremediabil, de dragul p`cii, de
dragul a ceea ce mai r`m~ne \ntre noi, oric~t de

69
 Eseuri morale

vulnerabil. O bun` analiz` ra]ional` a st`rilor de

lucruri, un sever examen de con[tiin]`, o \ncercare de
a \n]elege pe din`untru pe cel`lalt sau pe ceilal]i,
resemnarea la ceea ce suntem cu to]ii, nici unul
des`v~r[it, un dram de \ng`duin]` [i de iertare, mult`
delicate]e, putere de a alege din toate \mprejur`rile [i
din to]i oamenii partea cea bun`, care \ntotdeauna
exist`, respectarea [i \ncurajarea oric`rei dorin]e de
\ndreptare, desistarea de la tendin]a de a face din
bunul t`u plac legea tuturor [i, de ce nu, compromi-
sul inteligent [i generos, toate acestea pot face
minuni. Dar pentru asta este nevoie de predispozi]ia
de a nu recurge la violen]`: este nevoie de bl~nde]e.
Este deci nevoie de o anumit` calitate a sufletului,
mai degrab` \nn`scut`, cum spuneam, dar put~nd fi
[i cultivat`, dob~ndit` ca disciplin` interioar`, sub
puterea medita]iei la cele omene[ti, a lecturilor, a
exemplelor bune sau rele. Astfel c` se cunosc cazuri
de oameni care au devenit bl~nzi din nebl~nzi ce
erau. Ceva a cobor~t asupra lor ca un har. Iar harul
cel mai m~ntuitor care a cobor~t asupra lor este
bl~nde]ea fa]` de cei slabi [i neap`ra]i [i ne[tiutori.
Nu e vorba numai de mil`, ci de \ndurare delicat` [i
tandr`. A fi r`u cu copiii ne[tiutori [i care vin spre
tine cu \ncredere, a fi grosolan cu b`tr~nii n`p`di]i de
neputin]e, cu cei slabi de minte, cu cei speria]i, cu
umilii [i umili]ii p`m~ntului r`t`ci]i \n Babilon, a
r`spunde vorbei gentile [i z~mbetului cu \ncruntare
[i \ntreb`rii sfioase cu sudalm`, a \nghionti pe cel
istovit s` mearg` mai departe, a lovi cu cizma pe cel

70
 Petru Cre]ia

c`zut, toate acestea [i altele ca acestea c~te se petrec

la antipodul bl~nde]ii ne \nva]` mai bine dec~t orice
ce este bl~nde]ea. ßi dac` o echival`m cu dragostea
de care vorbe[te Sf~ntul Pavel trebuie s` repet`m
dup` el: „iar acum r`m~n credin]a, speran]a, dragos-
tea, acestea trei: dar, dintre toate, cea mai mare e dra-
gostea“ (I Corinteni, 13,13). Contrariul ei l-am v`zut
oper~nd \n lume – [i mirosea a infern. Infernul nu ca
loc de pedeaps`: infernul ca virtualitate perpetu` a
naturii omene[ti.
Din p`cate cazurile cele mai frecvente de rela]ii
\ntre oameni, fie \n sfera privat` fie \n cea public`, se
desf`[oar` sub semnul irascibilit`]ii [i violen]ei. Nu
m` refer la conflicte grave [i nimicitoare, la extreme
brutalit`]i, la bellum omnium contra omnes. M` refer
la violen]a m`runt` [i cronic`, la c~te vorbe grele sau
mu[c`toare schimb`m \ntre noi, insulte, injurii, ca-
lomnii, impreca]ii, blesteme. Pentru pricini m`runte,
[i care \n cele mai multe cazuri revin \n fiecare zi,
umpl~nd cu zgomotul lor zadarnic [i strident anii [i
vie]ile noastre. Dumnezeule mare, c~t de mult [i c~t
de proste[te ne putem certa [i tot certa, [i pentru ce?
Iar unii dintre noi chiar ne iubim, [i tot ne cert`m,
pentru te miri ce, sau pentru n`z`riri sau din simpl`
obtuz` \nc`p`t~nare. Dar nu vreau s` merg prea
departe cu astfel de g~nduri: sunt la \ndem~na oricui.
ßi, fire[te, degeaba.
M-a[ \ntoarce cu mai mult` pl`cere, chiar cu
bucurie, la o pild` de bl~nde]e, aceea a \mp`ratului
Marcus Aurelius (161-180), care a avut parte de

71
 Eseuri morale

vremuri grele, care a petrecut mul]i ani ai vie]ii sale

pe front, \n condi]ii aspre. Voi \n[ira c~teva dintre
g~ndurile lui, dar nu \nainte de a-l asigura pe cititor c`
Marcus, fiind timp de dou`zeci de ani autocrator al
lumii, nu s-a purtat niciodat` altfel dec~t g~ndea c` e
bine [i spunea c` e bine. Credea, gre[ind, c` bl~nde-
]ea este irezistibil`, dar cu acest prilej ne aminte[te \n
ce m`sur` adev`rata bl~nde]e izvor`[te din ad~nc, nu
este niciodat` o poz`, o masc`, un z~mbet mieros [i
fals. Vorbele ei sunt delicate, f`r` ostenta]ie de
indulgen]`, f`r` grosolane aluzii personale, f`r` ironii
ascunse, sunt rostite cu tandre]e [i nu cu am`r`ciune,
cu tact [i f`r` a vorbi de sus, cu un ton magistral (XI,
18). çmp`ratul diserteaz` aici despre un caz extrem de
bl~nde]e, acela c~nd cineva a gre[it sau ne-a gre[it cu
ceva [i fa]` de care reac]ia obi[nuit` este m~nia [i
efectele ei. Iar \n aceast` privin]` merge destul de
departe: dat` fiind existen]a necesar` \n univers a
tuturor claselor de oameni tic`lo[i („Este posibil ca \n
univers s` nu existe oameni neru[ina]i? Nu, nu este cu
putin]`“, (IX, 42), trage concluzia c` acest lucru
trebuie s`-]i inspire, ca un antidot, bl~nde]e fa]` de un
neru[inat sau altul cu care se \nt~mpl` s` ai de a face.
Dar [i \n asemenea cazuri e prudent, \[i face scrupule.
„Dac` a gre[it, acolo e r`ul; dar poate n-a gre[it“ (IX,
38). Pare o predica]ie abstract`, dar textul are nuan]e
[i subtilit`]i care dovedesc o rafinat` con[tiin]`
moral`: „Dac` se afl` \n gre[eal`, arat`-i cu bl~nde]e
\ntruc~t a gre[it; iar dac` nu reu[e[te socote[te-te pe
tine vinovat; sau nici m`car pe tine“ (X, 4). ßtia \ns`

72
 Petru Cre]ia

bine c` bl~nde]ea nu este o \ng`duin]` vinovat` [i nici

o form` de sl`biciune: i-a asociat \ntotdeauna seriozi-
tatea, fermitatea, spiritul de adev`r [i de dreptate (III,
12; VI 47). Dimpotriv`, socotea c` sl`biciunea rezid`
tocmai \n a deroga de la bl~nde]e, \n a te l`sa cuprins
de m~nie sau chiar a te da, din team`, b`tut (XI, 9).
Am insistat, poate excesiv, asupra cazului lui
Marcus tocmai pentru c` la el se vede, din toate
m`rturiile, c` la bun`tatea [i bl~nde]ea lui \nn`scute
se adaug` o autodisciplin` \ntemeiat` pe principii [i
pe exemple. Dar trebuie s` ne ferim de o lectur`
naiv` a Medita]iilor sale sau, cum le-am mai putea
spune, G~nduri c`tre sine \nsu[i: \mp`ratului nu i-a
fost \ntotdeauna u[or. Un cititor atent, mai ales al
originalului grec, cu toate nuan]ele sale, simte asta
nu arareori. Altfel de ce ar fi scris Marcus sf~[ietorul
text din IX, 3: „Dac` este ceva care s` te trag` \napoi
[i s` te re]in` \n via]a aceasta, ar fi s` po]i tr`i cu cei
care au acelea[i credin]e cu tine. Dar vezi [i tu c`
lucrurile nu stau a[a, ce grea [i lung` povar` este
reaua \mbinare a vie]ilor. ßi \]i vine s` spui: «Vino
mai repede, moarte, ca nu cumva p~n` [i eu s` uit de
mine»“. ßi moartea a venit la timp, nu ca s`-l \mpie-
dice de a mai fi el \nsu[i, ci ca s`-l elibereze. Dac` un
singur om, \ntr-o singur` \mprejurare a vie]ii, ar g`si
\n el, \n amintirea \mp`ratului Marucus, resurse de
adev`rat` [i ad~nc` bl~nde]e, cele scrise mai sus nu
vor fi fost cu totul zadarnice.

73
 Eseuri morale

R`bdarea

Exist` virtu]i mai str`lucite dec~t r`bdarea [i

totu[i voi sus]ine aici c` ea trebuie num`rat` printre
cele mai \nalte. ßi [tiu [i de ce n-a dob~ndit rang de
noble]e: pentru c` ea nu \ncununeaz` frun]ile marilor
protagoni[ti ai istoriei, ale c`peteniilor [i ale eroilor,
de ea au avut nevoie cei ce-au trebuit s` rabde, s`
\ndure istoria, asupri]ii [i obidi]ii ei. R`bdarea este o
virtute pasiv`, ea este de fapt forma pasiv` a curaju-
lui, rezisten]a \n timp la r`ul din lume. Dar, a[a cum
este, r`bdarea poate fi temeiul unei biruin]e. Pentru
c` „a r`bda“ nu \nseamn` simplul fapt de a tolera
ceva neprielnic sau du[m`nos fiin]ei tale, a te supune
f`r` s` cr~cne[ti unei voin]e din afara ta. çnseamn` s`
ai t`ria de a \ndura, d~rzenia de a r`m~ne \ntreg,
st`p~n pe tine, nealterat [i ne\nfr~nt. S` rabzi [i s`
taci cum tace [i rabd` p`m~ntul, dar nu la nesf~r[it.
R`bdarea implic` un termen final [i totodat` speran-
]a c` vei ajunge acolo: g~ndul c` trebuie s` a[tep]i
doar p~n` vine ceasul cel bun, ceasul c~nd r`ul va
trece de la sine, istovit sau \ndep`rtat de alte puteri
ale lumii, de alte \mprejur`ri ale ei. Sau c~nd tu \nsu]i
\]i vei fi str~ns destule puteri, [i destul` obid`, pentru
a izbuti s` scapi de ceea ce destul ai r`bdat. Ziua
c~nd po]i s` spui: „Am r`bdat \ndeajuns“. Este
ceasul c~nd vei fi biruit [i greaua \ncercare a r`bd`rii

74
 Petru Cre]ia

[i r`ul pe care l-ai avut de \ndurat. R`bd~nd, trebuie

s` [tii c~t s` rabzi: o r`bdare infinit` e sinonim` cu
negarea de sine*.
Dar mai exist` un fel de r`bdare. A[a cum pentru
fiecare fapt` exist` un moment prielnic, un bun prilej
pentru izb~nd` (ceea ce grecii numeau kairós ), tot
a[a procesele care se desf`[oar` \n lume au nevoie de
un timp anume, de durata fireasc` a \mplinirii lor. ßi
nu e vorba numai de procesele naturale, de coacerea
holdelor [i de p~rguirea poamelor, de \n`l]area p`du-
rilor, de cele pe care r`bdarea ]`r`neasc` le [tie [i le
adast`. E vorba [i de r`stimpul necesar ducerii la bun
sf~r[it a proiectelor [i a \nf`ptuirilor noastre,
cre[terea copiilor, \n`l]area l`ca[elor, dob~ndirea
\nv`]`turii, urcarea \n ranguri, surparea celor r`i,
str`baterea vechilor m`ri. Sunt acestea [i altele ca ele
lucruri care cer timp \ndelungat [i \n care uneori pro-
gresul nu e mai v`dit dec~t mi[carea acelor unui cea-
sornic. R`bdarea de a le face bine [i p~n` la cap`t
cere de la noi o bun` cunoa[tere a proceselor \n
cauz`, capacitatea de a calcula pe termen lung \ncre-
dere \n \ndep`rtata izb~nd`, discern`m~ntul de a nu
confunda \ncetineala cu starea pe loc, mersul cu pas
lini[tit [i ferm c`tre un soroc nici timpuriu [i nici

* Exist` totu[i [i tipul de erou etic care rabd` din greu

p~n` la cap`t, [i rabd` f`r` n`dejde [i f`r` s` se
t~nguiasc`, uneori neverosimil de senin. Cu o resemnare
pe care o deduce lucid din natura faptelor [i care nu e
difetism, ci, dimpotriv`, singura biruin]` pe care soarta i-
o mai poate concede.

75
 Eseuri morale

z`bavnic. R`bdare are cine [tie s` a[tepte. çns` nu

doar a[a, \n pustiu, ci [tiind ce anume [i \n ce fel [i
c~nd. Altfel r`bdarea r`m~ne o simpl` \nso]ire a tre-
cerii timpului vid. Este r`bdarea zadarnic` [i i se mai
spune r`bdare prosteasc`.
Nimic nu pune mai bine \n lumin` virtutea
r`bd`rii dec~t o privire asupra contrariului ei: ner`b-
darea. C~nd ner`bdarea \mpinge la fapt` ea devine
p`gubitoare: precipit` [i for]eaz` lucrurile, le face \n
prip` [i de m~ntuial`, \ntr-un ritm nepotrivit naturii
lor sau \nainte de vreme, se cheltuie[te febril \n clip`.
Omul r`bd`tor are un suflet ad~nc [i puternic, cel
lipsit de r`bdare este superficial [i f`r` for]`
interioar`. C~nd n-are \ncotro [i e silit s` a[tepte s`
vin` ceasul, s`-i vin` r~ndul, s`-i vin` [tirea, este
cuprins de o nervozitate steril`, de o trepida]ie
interioar` care \l macin`, \i lunge[te timpul psiho-
logic [i \l epuizeaz` \n zadar. Dar sunt [i \mprejur`ri
\n care el devine o pacoste pentru al]ii. Conversa]ia
[i \n genere comunicarea cu asemenea oameni e a-
proape imposibil`, nu suport` s` a[tepte s`-]i ispr`-
ve[ti vorba, ]i-o taie, te \ntrerup tot timpul, abia
ascult~ndu-te, ei \ntreab`, ei r`spund. Dar nu numai
cu spusa ta nu au r`bdare, ci [i cu tot ce faci, cu tot
ce face altul dec~t ei. Totul li se pare prea \ncet, nu
dintr-o grab` legitim`, ci din pur` impacien]`. Oa-
menii ace[tia par a tr`i mereu \n iminen]a unei catas-
trofe. ßi se consum` inutil, chinuindu-i [i pe al]ii.
R`bdarea se dob~nde[te \n timp. çn timpul trecerii
veacurilor [i a genera]iilor, cu ritmul lor netulburat,

76
 Petru Cre]ia

cum o dob~ndesc ]`ranii, care sunt \n stare s` a[tepte

oric~t, pentru c` au a[teptat mereu, din tat`-n fiu. Sau
\n timpul unei vie]i, \nv`]~nd s` a[tep]i vremea.
Dovad`, extrema ner`bdare a copiilor, care vor s`
ob]in` pe loc tot ce doresc, ca \ntr-un basm. La ei e
lucru firesc, dar la omul zilelor noastre, la omul
modern cum se zice, ner`bdarea a luat propor]ii
aproape patologice, de parc` ar fi un copil \nt~rziat.
Mult bine ne-ar face s` ne dezmeticim din ner`bdare.
De ce at~ta grab`? Exist` o mi[care \n lume pentru
protejarea mediului natural. Ar trebui s` ne g~ndim
[i la una care s` protejeze timpul de funesta noastr`
prip` [i precipitare. Timpul viu are legile lui, cine le
\ncalc` stric` buna r~nduial` a lumii [i se \nstr`inea-
z` pe sine de ea.

77
 Eseuri morale

çncrederea

O vreme a st`p~nit printre oameni doar for]a, iar

legea era bunul plac al celui mai tare. Apoi au ap`rut,
\n cele mai felurite forme, instan]a de arbitraj \ntre
p`r]ile aflate \n litigiu, cineva care s` \mpart` drepta-
tea [i o seam` de reguli ale drept`]ii care au devenit,
\n trecerea vremii, legi. Al treilea regn ar fi s` fie
acela al iubirii. Dar dac` acesta nu va veni niciodat`,
putem spera m`car c` \n \ntregul comunit`]ii umane,
\ntre oameni [i \ntre neamuri, va domni c~ndva
\ncrederea. Iar p~n` la mai larga [i ipotetica ei
r`sp~ndire ar fi de dorit ca \ncrederea s`-[i pun` pe-
cetea pe rela]iile dintre grupuri fie c~t de mici de oa-
meni. çntr-adev`r, dincolo de criteriile de num`r [i de
cantitate, binele din lume se hr`ne[te dintr-un soi de
exemplaritate inefabil` [i intrinsec` a actelor bene-
fice, prielnice unei \n`l]`ri pe scara demnit`]ii umane
[i totodat` \nlesnirii purific`rii leg`turilor pragmati-
ce dintre noi.
Cum s` o definim? Pare s` fie o predispozi]ie a
cuiva de a crede \n buna-voin]` [i buna-credin]` a
semenului s`u [i de a nu se \ndoi de manifestarea lor
constant`. çn aceast` formulare foarte general` intr`
tot felul de lucruri, de la a te \ncrede \n punctualitatea
cuiva p~n` la aceea de a-i \ncredin]a avutul sau pe
copiii t`i, de a-i da o misiune important` [i dificil`,

78
 Petru Cre]ia

de a-l face depozitarul unui secret important. Iar cel

investit cu \ncredere este propriul s`u garant, prin
simpl` angajare verbal` sau nici m`car at~t. Sunt
oameni al c`ror trecut este \n \ntregimea lui o
garan]ie [i al c`ror devotament, adesea dovedit sau
dovedit doar \ntr-o \mprejurare excep]ional`, este
mai presus de orice \ndoial`. Sunt oamenii pe care
englezii ]i numesc reliable, adic` vrednici de \ncre-
dere, f`c~nd mare caz de aceast` calitate. Pe de alt`
parte exist` oameni pe care \i c~[tig` \ns`[i \ncre-
derea pe care le-o ar`]i. De unde, invers, reflec]ia lui
La Rochefoucauld: „Ne\ncrederea noastr` \ndrept`-
]e[te \n[el`toria celuilalt“.
Tr`darea \ncrederii cuiva \n noi este o vin` foarte
grav`, at~t \n sine c~t [i pentru c` cel \n[elat \n
\ncrederea lui \[i poate pierde \n general, \ncrederea
\n oameni, ferindu-se chiar de cei cu adev`rat
vrednici de \ncredere. Este un fel de a-l mutila mo-
ralmente, de a-l determina s` fac` parte din tipul ne\-
ncrez`torului, al b`nuitorului, al suspiciosului, care
este a[a de felul s`u, adesea pentru c` se [tie pe sine
\nsu[i capabil de tr`darea oric`rei \ncrederi, uneori
pentru un interes dispropor]ionat de m`runt. Ne\n-
crederea, \nn`scut` sau dob~ndit`, este o infirmitate
a sufletului care ne priveaz` nu numai de foloasele
\ncrederii, ci [i de bucuria \ncrederii [i de noble]ea
ei. De aici g~ndul radical al aceluia[i La Rochefou-
cauld c` „Este mai ru[inos s` n-ai \ncredere \n prie-
tenii t`i dec~t s` fii \n[elat de ei“. ßi nu numai \n
prietenii t`i. Omul \nzestrat cu noble]ea inimii \[i

79
 Eseuri morale

acord` \ncrederea a priori, p~n` la proba contrar`.

Este la fel de meschin s` fii zg~rcit cu \ncrederea ta,
ca [i cu banii t`i. Dup` cum meschin este [i omul
care nu e \n stare s` primeasc` cu \ncredere binele pe
care vrei s` i-l faci, cel care nu crede \n bunele
inten]ii [i \n buna-credin]` a nim`nui [i se \ntreab`,
\n fa]a unui act generos [i dezinteresat: „Oare ce-o fi
urm`rind, oare ce-o vrea de la mine“. Toat` lumea \l
\n[eal`, toat` lumea \l minte, to]i sunt ni[te pref`cu]i.
Evident, \ncrederea con]ine, \n principiu, o doz` de
risc, riscul de a-]i plasa gre[it \ncrederea c~t` vreme
exist` f`]`rnicia, care este o momeal`, o simulare a
virtu]ii \n vederea unui folos pe care nu l-ai dob~ndi
altfel. Pentru a-l mai cita \nc` o dat` pe La
Rochefoucauld, care [tia at~t de multe despre partea
nev`zut`, [i neagr`, a albelor noastre virtu]i, ne vom
aminti cu ajutorul s`u c` nu la pu]ini oameni „since-
ritatea nu este dec~t o fin` disimulare, menit` s` atra-
g` \ncrederea celorlal]i“. Poate s` par` ciudat, dar
acest fel deliberat de a c~[tiga, prin \n[el`ciune, \n-
crederea altora mi se pare mai salubru dec~t cazul
celor care inspir` pe drept cuv~nt \ncredere [i sunt
hot`r~]i s` n-o tr`deze, dar care apoi, din sl`biciune
sau l`comie, cad prad` unei ispite [i, tr`d~nd pe cei
care au avut \ncredere \n ei, se tr`deaz` pe ei \n[i[i.
Pe ei [i principiul moral.
ßi apoi nu e vorba aici numai de moralitate [i de
principiul ei. çn[elarea \ncrederii noastre r`ne[te \n
noi ceva \n acela[i timp foarte ad~nc [i foarte delicat.
Ea doare de fiecare dat` ca o iubire tr`dat` [i

80
 Petru Cre]ia

adeseori ne pas` mai pu]in de neajunsurile de-

curg~nd din nerespectarea \ncrederii pe care am
acordat-o cuiva dec~t de pierderea unui om \n care
aveam \ncredere pentru c` ne era drag [i nu invers.
Dac` lucrurile ar sta altfel, atunci ar trebui s` iubim
b`ncile elve]iene. Nici m`car pe un slujitor al nostru
de \ncredere nu \l avem la inim` doar pentru cinstea
sau devotamentul lui fa]` de noi, ci pentru c`, \n
\ntregul lui, chiar cu eventualele lui metehne, este
omul care este.
çntr-o lume \n care ar domni \ncrederea, majorita-
tea institu]iilor actuale, devenite inutile, ar disp`rea.
Iar regnul iubirii ar fi cu mult mai aproape. Dar aces-
tea sunt himere. Mai sigur sunt de faptul c`, dac` a[
mai avea de tr`it \nc` o dat` via]a pe care am tr`it-o
deja, a[ acorda unui prieten \ncrederea mea absolut`
[i, p`str~ndu-i-o mereu, l-a[ l`sa s` mi-o tr`deze de
at~tea ori p~n` c~nd m-ar iubi. ßi, \mpreun` cu mine,
pe sine, iert~ndu-se \n numele meu.

81
 Eseuri morale

Dezam`girea

E curios c~t de pu]in` aten]ie s-a dat, \n instan]`

teoretic`, acestei st`ri a sufletului. ßi totu[i dezam`-
girile sunt ceva aproape curent, sunt pline de deza-
m`giri vie]ile noastre.
Dezam`girea este \n[elarea \ncrederii sau
speran]ei. çn contextul dezam`girii \ncrederea [i spe-
ran]a pe care am investit-o \n cineva sau \n ceva se do-
vedesc am`giri, iluzii, p`reri [i a[tept`ri de[arte. Iar \n
locul lor r`m~ne nu doar regretul c` ceva nu s-a
\mplinit, ci [i c` ne-am putut am`gi sau l`sa am`gi]i.
Nu toate dezam`girile sunt de acela[i fel. Sunt
unele legitime: \n momentul c~nd ne-am investit
\ncrederea [i speran]a, toate aparen]ele erau \n favoa-
rea noastr`, \ntre a[teptare [i viitoarea ei \mplinire nu
p`rea s` existe nici o dispropor]ie, eram cu totul \n-
drept`]i]i la un grad mare de certitudine. Ca s`
survin` dezam`girea nu sunt de conceput dec~t trei
cauze: 1. mistificarea: datele oferite speran]ei noastre
erau false, dar ni se prezentau, conving`tor, ca ade-
v`rate: 2. realitatea \n care ne-am investit speran]a,
pozitiv` la data aceea, s-a alterat pe parcurs; 3. ceva
din ansamblul realit`]ii s-a schimbat radical, s-a pe-
trecut ceva imprevizibil, o r`sturnare de situa]ii, o
traum`, o catastrof`. çn nici una dintre aceste trei
situa]ii posibile nu se poate repro[a nimic investi]iei

82
 Petru Cre]ia

noastre de \ncredere trecute pe care viitorul a dez-

min]it-o. Nici m`car \n prima, pentru c` exist` \n
lume mistific`ri perfecte, aparen]e cuceritoare. T`ria
Sf~ntului Antoniu nu este aceea de a fi rezistat celor
mai ispititoare aparen]e, ci celor mai verosimile
dintre ele.
Dar de unele dintre dezam`girile noastre nu
suntem vinova]i dec~t noi \n[ine. çn unele cazuri,
pentru c` am suprainvestit speran]`, am supraapreci-
at abuziv o realitate, am supralicitat-o, orbi]i de in-
tensitatea propriei noastre dorin]e. De fapt nu orbi]i,
ci prad` unui miraj, ca acela suscitat de setea extre-
m`. Astfel, sunt cuprin[i de dezam`gire to]i cei care
judec` dup` un singur criteriu sau dup` aparen]e,
f`r` s` ]in` seama de complexitatea realit`]ii. O bun`
parte din dezam`girea din lume provine din nechib-
zuin]`, prip` sau superficialitate. Tot a[a p`]esc
constructorii de himere, to]i cei care aspir` la ceva ti-
cluit din materia propriilor lor dorin]e [i vis`ri. ßi la
care vor s` ajung` f`r` efort, ca \ntr-un vis fericit.
çntr-adev`r, adesea d`m numele de dezam`gire
propriei noastre neputin]e de a ne str`dui [i \mplini
ceva. De aici vine r`ul [i de aici, \n asemenea cazuri,
o dezam`gire nejustificat`. ßi nu vine din prea des
invocata dispropor]ie inerent` dintre orice aspira]ii [i
orice realizare. Omul s`n`tos la suflet [tie s` se bu-
cure de orice \mplinire a sa, nu o m`soar`, decep]io-
nat, cu nem`sura viselor sale.
Una dintre cele mai dureroase dezam`giri, deza-
m`girea de sine, este totodat` [i cea mai ilegitim`.

83
 Eseuri morale

Un om este dator, \nainte de a se av~nta \n proiecte

[i aspira]ii, s`-[i cunoasc` bine \nzestr`rile [i
aptitudinile, s` [tie la ce e bun, c~t \l ]in puterile, \n
ce exact` m`sur` poate fi acceptat de ceilal]i: s`
\nve]e rapid din primele e[ecuri [i s` nu se lase
am`git de primele sale succese. S` nu fie \nchipuit,
adic` s` nu-[i \nchipuie c` este ceea ce nici nu este,
nici nu poate fi c~ndva. ßi s` se accepte cu senin`tate
[i cu deta[are, a[a cum l-a l`sat Dumnezeu, dar nu
resemn~ndu-se, pasiv, ci f`c~nd ce \i st` \n putin]` s`
scoat` c~t mai mult din ceea ce este cu adev`rat. S`
fie om la locul s`u, o calitate pu]in glorioas` [i pu]in
admirat`, dar \n realitate vrednic` de tot respectul.
Oamenii nu se deosebesc numai dup` cum ajung
s` fie dezam`gi]i, ci [i dup` cum reac]ioneaz` la
dezam`gire. De obicei cel mai r`u reac]ioneaz` cei a
c`ror dezam`gire nu este \ndrept`]it` sau li se poate
imputa. Cei mai mul]i veleitari ai speran]ei se gr`-
besc s` devin` dezabuza]i, oameni care [i-au genera-
lizat, cronicizat [i conceptualizat, f`r` mare efort de
analiz`, primele decep]ii [i care se complac, ne-
volnici, \n aceast` ieftin` filozofie.
çn schimb, omul deplin, cel \nzestrat cu d~rzenie
moral` [i judecat` cump`nit` [i cu putere de via]`,
nu se las` am`git de dezam`gire, [i nu las` ca deza-
m`girea lui pentru un lucru sau altul s` se transforme
\n dezn`dejde. Dezam`girea nu are cum s` nu-i
st~rneasc` regrete, cu at~t mai vii cu c~t dezam`girea
a fost mai mare; regrete, m~hnire [i, c~nd a fost cu
deliberare mistificat, indignare [i chiar dreapt`

84
 Petru Cre]ia

m~nie. Dar dezam`girea, oricare ar fi cauzele ei,

trebuie dep`[it`. Eventual, asimil~ndu-i \nv`]`tura,
se cade s` trecem mai departe, chiar cu riscul de a ne
mai \nt~lni cu ea, \n alte \mprejur`ri [i cu alte
determin`ri. P`str~nd credin]a c`, atunci c~nd ai
\nv`]at s` judeci, s` ri[ti [i s` lup]i, via]a poate fi un
loc \n care nu tot ceea ce at~rn` de voin]a noastr`
duce la dezdam`gire.

85
 Eseuri morale

Suferin]a zadarnic`

O parte din c~te aveam de \ndurat ne vine de la

puterile neomene[ti: cataclisme, boli, \ns`[i moartea.
C~t le-am z`g`zui, ne cople[esc [i ne b~ntuie. Pute-
rile acestea din afara noastr` [i mai tari dec~t noi sunt
totodat` fatale [i inocente. Ele apar ca rele numai
\n`untrul suferin]ei omene[ti [i nu avem a ne pl~nge
de ele \n fa]a nici unei instan]e. Trebuie s` le r`bd`m
[i s` le dep`[im, trec~nd mai departe, dincolo de
suferin]` [i de moarte. çns` alte suferin]e, unele
s`lbatice, ni le aducem unii altora. O mare parte a
istoriei este aceea a unor r`fuieli pr`dalnice [i
s~ngeroase [i a unor cr~ncene prigoane [i \mpliniri,
care au adus mai mult` suferin]` dec~t poate g~ndul
s` cuprind`. Am fost o clip` tentat s` fac un catalog
al crimelor istorice, \ns` repede mi-am dat seama c`
a le califica drept zadarnice \nseamn` a opera cu o
alt` realitate [i cu o alt` defini]ie a omenescului. A[a
cum suntem, o parte constitutiv` din natura noastr`
este rea, [i f`r` partea aceasta am fi o alt` specie,
utopic`. Desigur, nu suntem doar r`i, suntem fiin]e
amestecate [i ambigue, cu o cump`n` ciudat` \n noi
\ntre bine [i r`u, \ntre cruzime [i \ndurare, \ntre ce
suntem [i ce am putea fi. Astfel c` m` voi m`rgini s`
vorbesc despre acele suferin]e pe care singuri ni le
facem, de care ne-am putea lipsi [i care, privite \n

86
 Petru Cre]ia

ad~ncul lor, par cu adev`rat zadarnice. Se nasc din

idei gre[ite sau din simpl` ignoran]`, din n`zuin]e
de[arte, din spaime iluzorii, adesea dintr-o pragmati-
c` defectuoas`.
Iat`, p`trunde \n noi, din slaba noastr` judecat`,
c~te o idee care ne st`p~ne[te, cenzur~ndu-ne porni-
rile cele mai fire[ti. Ne supunem de bun`voie [i ade-
sea obsesional unor precepte z`natice, z`mislite din
cine [tie ce interese mercantile ale altora sau r`t`ciri
ale propriei noastre min]i, iar zilele noastre se umplu
de opreli[ti [i de remu[c`ri. Pot fi re]ete igienice sau
dietetice, medicale sau menajere, dar pot fi, la alt
nivel, anumite credin]e, maniacalit`]ile chinuitoare
ale supersti]iilor sau imperativele unei religiozit`]i
r`u g~ndite sau r`u asimilate, cu care singuri ne asu-
prim [i ne \nnegur`m. Este un p`cat fa]` de Domnul
s` ni-l \nchipuim ca pe un Dumnezeu tiranic, \ncrun-
tat [i c~rcota[, cer~ndu-ne s` ne supunem neclintit
unor forme f`r` noim` [i unor prohibi]ii nefire[ti.
Unde s`-i fie iubirea, bl~nde]ea [i \ndurarea?
Pe de alt` parte, c~t` suferin]` \n noi [i \n al]ii
c~nd ne l`s`m sufletul n`p`dit de buruieni[ul unor
pasiuni inferioare [i pernicioase. C~te vie]i nu-[i mai
g`sesc odihna prad` unor gelozii mistuitoare [i f`r`
temei, unor josnice invidii, unor susceptibilit`]i ne-
verosimile. Cui sluje[te s` ai un suflet ve[nic ne\n-
crez`tor, s` alegi doar r`ul din orice, s` tr`ie[ti \n za-
vistie [i \n ur`? ßi c~]i oameni nu [i-au irosit puterile
lor adev`rate de dragul unor ambi]ii pentru care nu
erau f`cu]i? ßi apoi c~t chin \n jurul celor care cred

87
 Eseuri morale

c` voin]a lor este lege [i c` dreptate pot avea numai

ei [i care, \n numele acestei am`giri \i asupresc, \i
umilesc [i \i ]in vinova]i pe to]i ceilal]i. Sau \n jurul
c~te unei \nd`r`tnicii obtuze care se d` drept d~rze-
nie [i consecven]`. ßi ce s` mai spunem de mizeriile
pe care, \n numele chibzuin]ei, le produce meschin`-
ria, zg~rcenia sordid` care ne face mai s`raci dec~t
suntem, [i mult mai ur~]i. ßi mai exist` o meteahn`
dezastruoas`, care ]ine de proasta r~nduial` a vie]ii,
de neaten]ie, de neglijen]` [i de del`sare [i duce la
neajunsuri at~t de u[or evitabile. Pentru a nu mai
vorbi de naturile structural anxioase, de obicei nere-
flexive [i incapabile s` \nve]e din experien]`, [i a
c`ror via]` este un lung supliciu, pentru ei [i pentru
cei din jur. Ei sunt adev`ra]ii protagoni[ti [i martiri
ai suferin]ei zadarnice.
Nu e p`cat de toate acestea [i, \n lipsa lor, oare n-
am fi cu mult mai ferici]i? Triste z`d`rnicii, care ne
macin` vie]ile [i ne r`pesc bucuria de a tr`i. Nu
numai mintea ci [i sufletul se poate cultiva, c~nd ai
\nclinare c`tre cultura sufletului, [i mai ales c~nd te
g~nde[ti, m`car din c~nd \n c~nd, c` poate gre[e[ti,
c` poate se afl` sub cer lucruri la care filozofia ta nu
viseaz`, c` poate ar fi bine s` te schimbi, s` ie[i din
iner]ia [i din cercul orb al sinelui. Prea multe sunt
suferin]ele care nu depind de noi ca s` nu merite s`
\ncerc`m s` le alung`m pe cele, at~t de zadarnice,
care \[i au ob~r[ia \n gre[ita a[ezare a sufletului
nostru.

88
 Petru Cre]ia

V`ic`reala

Teofrast, discipolul lui Aristotel [i succesorul lui

la conducerea [colii (secolul IV), \[i \ncepea fiecare
dintre cele treizeci de Caractere (Pref`cutul, Pis`lo-
gul, Trufa[ul, Clevetitorul etc.) cu c~te o defini]ie
concis`. Ca s` procedez la fel, voi spune c` v`ic`-
reala este \nclinarea unor oameni de a se pl~nge mai
mult [i mai des dec~t ar fi cazul de ceea ce li se
\nt~mpl`. Sau, mai pe scurt: v`ic`reala este expresia
unei dispropor]ii \ntre suferin]` [i protest. Ea nu
trebuie confundat` cu propensiunea de a vedea r`ul
\n toate, [i numai r`ul, care este o hipertrofie a spiri-
tului critic. C~rtitorul sau cusurgiul se instituie \n
instan]` de judecare a realului, \[i d` aere de compe-
ten]` [i de obiectivitate, d` sentin]e [i \mparte pe-
depse \n numele criteriilor sale, pe care le socote[te
infailibile. El \[i arog` o misiune, deci un rol activ.
çn schimb, v`ic`re]ul nu este dec~t o biat` fiin]`
oropsit` care p`time[te [i se vait`, [i se tot vait`, de
ce [i c~te are de \ndurat. Fire[te, nimeni nu spune c`
trebuie s` tr`ie[ti r`bd~nd [i t`c~nd. ßi nici c`, atunci
c~nd e vorba de suferin]e reale, a te pl~nge de ele n-
ar fi o u[urare necesar`. Uneori e tare bine s`-]i spui
n`duful [i s` te mai r`core[ti. Doar c` trebuie s`
existe o propor]ie rezonabil` [i un adresant adecvat,
de preferin]` \nsu[i autorul r`ului incriminat sau

89
 Eseuri morale

cineva care poate s`-l \ndrepte. V`ic`re]ul se t~nguie

\ns` f`r` istov la cine st` s`-l asculte sau n-are \nco-
tro. ßi, dac` n-are auditor, se jeluie[te singur [i umbl`
prin cas` suspin~nd din greu. Dar care s` fie, de fapt,
obiectul recrimin`rilor sale? Dac` te ui]i mai atent,
consta]i c` este ceva foarte cuprinz`tor, via]a, soarta;
iar faptele invocate sunt doar exemplific`ri mereu la
\ndem~n` ale unui martiriu permanent. V`ic`re]ului \i
este \ntotdeauna prea cald sau prea frig, [i, \n genere,
nimic nu vine spre el \n cuvenita m`sur`, doar \n
caren]` sau \n exces. Mai mult, simpla \ndeplinire a
\ndatoririlor care \i revin \n chip normal este resim]it`
de el ca o corvoad` [i ca un sulpiciu. ßi, fiind pasiv,
a[teapt` mereu ca al]ii s` se osteneasc` \n locul lui, ba
chiar, dac` aceia nu se gr`besc s` o fac`, le caut` vin`
[i se simte nedrept`]it. Astfel c` sc~nce[te sau
bomb`ne mereu, c~nd nu ]ip` ca din gur` de [arpe,
c`indu-se [i afurisindu-[i zilele. Totul \i este prea greu
sau prea a sil` nu neap`rat pentru c` ar fi slab de puteri
sau lene[, ci pentru c` nu [tie s`-[i accepte via]a. ßi ca
atare nici nu se poate bucura de ea, cu at~t mai mult cu
c~t acest fel de om nu are destul` imagina]ie ca s`-[i
reprezinte ce \nseamn` adev`rata suferin]` [i nici
destul spirit de observa]ie, sau interes pentru al]ii, ca
s`-[i compare soarta cu a lor. ßi nici destul` con[tiin]`
de sine ca s`-[i dea seama c` multe din c~te le are cu
adev`rat de p`timit nu vin din altceva dec~t din
nepriceperea lui de a tr`i. V`ic`re]ul este un foarte trist
„caracter“: via]a i se pare o cazn`, iar pe cei din
preajma lui \i disper` cu jelania lui ne\ncetat`.

90
 Petru Cre]ia

Se va zice c` e vorba de cazuri r`zle]e [i de oa-

meni nu tocmai normali. Dar nu e a[a. E plin` lumea
de v`ic`re]i [i de t~nguirile lor. Iar cei care, av~nd
sentimentul propor]iilor, disciplin` interioar` [i cu-
venita decen]`, dep`[esc t`c~nd sau chiar z~mbind
inconveniente [i disconforturi minore, trec neobser-
va]i, sau par bizari, ni[te r`t`ci]i \n lumea marilor
clamori pentru nimicuri erijate \n suplicii.

91
 Eseuri morale

Curajul

Curajul pare ceva foarte simplu: ne\nfricarea \n

fa]a primejdiei, puterea [i d~rzenia de a o \nfrunta,
indiferent de urm`ri. Este asumarea deliberat` a unui
risc [i este, dintre toate virtu]ile omene[ti, cea mai
\nstr`inat` de ad~nc \nr`d`cinatul nostru instinct de
conservare. Ea dovede[te a[adar c`, \n fondul ultim
al naturii noastre, exist` o motiva]ie mai puternic`
dec~t aceea de a ne mul]umi s` subsist`m oricum. çn
ultim` analiz`, omul curajos este cel pentru care o
form` anume de via]` asumat` f`r` risc, [i chiar via]a
\ns`[i, au mai pu]in pre] dec~t hot`r~rea irevocabil`
de a o dep`[i cu riscul \nfr~ngerii, al pierzaniei sau al
mor]ii. F`r` curaj ne-am mul]umi s` fim, \n obid`,
multul pu]inul care suntem. Ne\nfricarea este o for]`
care func]ioneaz` \mpotriva \mp`c`rii iner]iale cu
datul, care tinde s` rup` \ngr`dirile hot`r~te de cei
c`rora le e de folos s` ne supun`, zeii, natura, rentie-
rii \nfric`rii noastre.
Suntem datori s` spunem c` virtutea curajului nu
este \n mod obligatoriu asociat` cu un principiu mo-
ral. Curajos poate fi [i t~lharul sau asasinul, [i cel se-
tos de putere [i cel care \[i pune avutul la cheremul
norocului; mercenarul f`r` ideal, aventurierul f`r`
scrupule, cuceritorul feroce [i lacom, tri[orul, spe-
culantul, teroristul, slujitorii celor mai funeste cauze.

92
 Petru Cre]ia

Curajul este o form` a energiei psihice care se poate

umple cu orice con]inut. Oricare i-ar fi mobilurile,
tot curaj se cheam`, [i nici o instan]` juridic` sau
moral` nu condamn` pe cineva pentru curajul cu care
a \nc`lcat legea, ci doar pentru c` a \nc`lcat-o. Fie
zise acestea pentru a clarifica no]iunea.
Dar [i mai de folos este s` ne g~ndim aici la
curajul care face mai frumoas` lumea. El, \n esen]a
sa, nu este doar un act de con[tiin]` care a[az` anu-
mite valori mai presus dec~t orice profit \njositor [i
dec~t via]a \ns`[i, ci totodat` un act absolut de voin]`
care instituie acele valori \n realitate [i ilustreaz`
demnitatea omenescului.
Sunt \ns` anumite distinc]ii de f`cut. Cea mai
important` pentru noi to]i este aceea dintre curajul
care se manifest` \n cump`na [i \n slava unei clipe [i
cel care d` con]inut [i noble]e duratei unei vie]i. Cel
dint~i, c~nd nu este un simplu acces de pasionalitate
oarb` (cu cele mai diferite motiva]ii) este expresia,
\ntr-o \mprejurare hot`r~toare, a unei n`zuin]e ideale
mai imperioase dec~t orice calcul de pruden]` sau de
izb~nd`. çn asemenea clipe s`v~r[e[ti, cu orice pre],
ceea ce, nes`v~r[ind, ai tr`da tot ce te define[te [i d`
vie]ii tale un sens: dragostea pentru o comunitate sau
pentru un om, onoarea, demnitatea, crezul t`u,
credin]a altora \n tine, principiul de coeren]` [i de
statornicie al vie]ii tale, adic`, de fapt, exemplarita-
tea ta moral`, asumat` ca o datorie fa]` de cei pentru
care \nsemni ceva. Giordano Bruno, refuz~nd s`-[i
renege filozofia [i \nfrunt~nd moartea pe rug, a

93
 Eseuri morale

contribuit la crearea unor forme de civiliza]ie mai

\nalte: nu a fost doar un martir, ci [i un martor pildu-
itor, flac`ra unei exigen]e a spiritului \n universal.
Cenu[a lui [i a altora ca el s-a risipit \n istoria lumii
ca un polen care a dat road` unui [ir lung de
genera]ii. Curajul are aceast` putere f`r` seam`n: c`
poate \nfr~nge ceea ce altfel ar fi de ne\nfr~nt [i
totodat` c`, fie [i biruit, spore[te zestrea condi]iei
noastre cu ceva care nu-i mai poate fi luat niciodat`.
Din vechime p~n` \n t~rziul vremii, sute de
cet`]eni au ales s` moar` p~n` la ultimul om, cu copii
cu tot, ca s` p`streze \ntreag` m~ndria ob~r[iei lor, a
datinilor [i a credin]ei \n care au tr`it veacuri de-a
r~ndul. ßi au intrat \n nefiin]` afirm~ndu-[i astfel,
inalterat`, identitatea.Curajul este [i aceasta: s` fii tu
\nsu]i, p~n` la cap`t. El este deci o specie superioar`
([i numai omeneasc`) a instinctului de conservare:
nu a vie]ii, ci a sensului ei, nu a identit`]ii empirice,
ci a celei ideale. Dar mai exist` [i cealalt` form`, mai
pu]in spectaculoas`, a curajului. Cea care, ceas de
ceas, zi cu zi, prin vicisitudini [i ani, ne face s`
\nvingem descurajarea, nelini[tea, uitarea, plictisul
rutinei, sa]iul, \ngustimea, nedrept`]ile [i ingratitudi-
nile de r~nd, lenta erodare a energiilor [i a r`bd`rii
noastre. Nu este pu]in lucru [i nu are r`splata vreunei
glorii. C~teodat` e cr~ncen`: s`-]i cre[ti, \n durere,
copii r`u n`scu]i, s` \ngrij`[ti ani [i ani p`rin]i nepu-
tincio[i, s` trude[ti c~ine[te pentru pu]in [i s` pierzi
[i ce ai, s` rabzi f`r` murmur chinurile trupului, s` fii
obscurul erou al unei d`inuiri.

94
 Petru Cre]ia

C~t ar p`rea de ciudat, exist` o rela]ie \ntre d~rze-

nia de a rezista f`r` s` te dai b`tut la focul sc`zut al
canonului zilnic [i o form` extrem` a curajului:
rezisten]a la tortur`. Pu]ini putem s` ne imagin`m ce
\nseamn` asemenea lucru [i ce rol are el \n istoria
demnit`]ii omene[ti. Dar cum s` scrii despre curaj
f`r` s` te \nchini la memoria celor care, \ndur~nd
iadul pe p`m~nt, din partea unor tor]ionari care nu
erau demoni, ci oameni, n-au tr`dat pe nimeni [i
nimic. Fa]` de acest fel de curaj, curajul altor
lupt`tori ne\nfrica]i st` poate cu un rang mai jos \n
ierarhia vredniciei de a fi om. Cei care au rezistat
ne\ntina]i la schingiurile de care a prisosit acest veac
sunt cei ce ne-au izb`vit, \n fa]a Domnului, de ru[i-
nea de a-l fi tr`it. Sunt sfin]ii acestei \nsp`im~ntoare
vremi, iar trupurile lor sf~[iate [i batjocorite au a sta
\ntinse pe lespezile neuit`rii. çmpreun` cu aceia,
mul]i de nimeni [tiu]i, care s-au dus c`tre moarte cu
senin`tate, unii dintre ei z~mbind. Un os~ndit a spus,
\ntr-un alt veac, [i \n ajunul execu]iei: „M~ine o s`
fie o zi cam grea“. ßi al]ii [i al]ii: cei ce au primit sau
au cerut s` moar` ca s` nu moar` al]ii, cei care au
murit pentru dreptate, [tiind bine c` mult` vreme
str~mb`tatea va fi preasl`vit` [i biruitoare, cei care
le-au spus de la obraz asupritorilor cine sunt [i c~t le
este pre]ul, \n timp ce ace[tia r~deau [i le zdrobeau
m~inile [i fruntea, cei care au pierdut ce le era mai
drag [i au mai \ndurat s` tr`iasc`, a[tept~nd, r`bd`-
tori, s` vin` ceasul cuvenitei pedepse. ßi \nc` o
specie, de care rar se pomene[te: cei care [i-au pus

95
 Eseuri morale

curajul vie]ii lor acolo unde nu se cuvenea [i au [tiut

s` simuleze, \n ceasul isp`[irii, o abject` la[itate, ca
s`-[i dezmint` trecutul [i s` nu r`m~n` pild` de curaj
d`un`tor.
Dar frica, dar spaima, f`r` de care curajul nu ar fi
dec~t s`lb`ticie leonin` sau \ncumetare f`r` minte?
Cum s` dai pre] curajului f`r` a-i [ti pre]ul, f`r` a
\ncerca s` sim]i cum se ridic` el peste oarba noastr`
sete de via]` [i f`r` a \n]elege, cu \ndurare, c` unii
dintre noi pot ajunge la cap`tul curajului lor? Sau
cum s` ui]i c` oameni care s-au ar`tat adeseori bicis-
nici [i la[i, iar mai apoi, m~na]i de puterile ascunse
sau p`strate \n ei, s-au izb`vit, risc~nd imposibilul,
biruind sau pierind? Sau cum am putea uita, noi to]i
cei m~ntui]i prin el, c` Isus, pe cruce, a strigat, ca om
pieritor [i chinuit, „Tat`, de ce m-ai p`r`sit?“
Ajung` at~t, oric~te ar mai fi de spus. Mai pun`
cititorul de la el [i din el. çns` nu doar acum, c~nd
cite[te, ci tr`ind [i p`timind, tem~ndu-se cum ne
temem cu to]ii [i \nfr~ng~ndu-[i teama de c~te ori
poate, ad`ug~ndu-i lumii curajul s`u.

96
 Petru Cre]ia

Speran]a

Speran]a este una dintre marile puteri ale sufletu-

lui, iar cu c~t sunt mai silnice \mprejur`rile, cu at~t
avem nevoie de mai mult` t`rie ca s` le \ndur`m, s`
le \nfrunt`m [i s` le dep`[im.
Defini]ia speran]ei este simpl`: ea este credin]a,
c~nd mai neclintit` [i c~nd mai [ov`ielnic` (dup`
oameni [i \mprejur`ri), c` ceasul \ncerc`rii [i al
r`ului va trece [i c` va veni vremea binelui [i a \nse-
nin`rii. T`r~mul speran]ei este viitorul, care, cum
bine [tim, este mai \ntotdeauna incert. Speran]a ne
ajut` s` credem c`, \n ciuda a orice, c~ndva binele ne
va despov`ra de r`u. Fire[te, a g~ndi a[a cere oare-
care chibzuin]`, un grad anume de \ntemeiere pe pre-
misele obiective ale realit`]ii. Un calcul de probabi-
lit`]i, aprecierea ra]ional` a raportului dintre datele
existente [i for]ele, manifeste sau latente, care tind s`
le modifice \n sensul sperat. Dar nu aceasta este na-
tura esen]ial` a speran]ei, care, dac` nu este mai
presus de orice calcul, r`m~ne un simplu [i rece efort
de prognoz`. Ca s` fie o putere a sufletului, speran]a
trebuie s` aib` \n miezul ei ceva ira]ional, chiar ab-
surd, o \ncredere aproape necugetat` \n biruin]a bine-
lui, care s` fie mai puternic` dec~t orice dezn`dejde.
Este o alegere, dintre toate c~te sunt cu putin]` pe
p`m~nt, a posibilului bun. Nu este vorba aici de

97
 Eseuri morale

banalul optimism, adesea superficial [i adesea lesne

de spulberat, ci de o d~rzenie l`untric`, de o lumin`
perpetu` \n bezna lumii. çi spune Iov Domnului:
„Mi-ai smuls n`dejdea ca pe un copac“. Iar Sf~ntul
Pavel, vorbind despre Avraam, zice: „N`d`jduind
\mpotriva oric`rei n`dejdi, el a crezut, [i astfel a
ajuns tat` al multor neamuri“ [i, altunde, vorbind
despre Sara: „Credin]a este o \ncredere neclintit` \n
lucrurile n`d`jduite, o puternic` \ncredin]are despre
lucrurile care nu se v`d“.
Po]i spera s` nu pierzi ceea ce ai sau s` dob~nde[ti
ceea ce \]i lipse[te, temeiul n`dejdii tale acela[i este:
c` se afl` cumva o cale prin Valea Pl~ngerii [i a
Mor]ii pe unde, totu[i, se str`bate dincolo. F`r` alt`
c`l`uz` dec~t Speran]a. Ea poate fi numai o am`gire.
Mul]i au pierit sau au pierdut n`d`jduind. Dar cei
mai mul]i dintre biruitori au biruit sub semnul ei.
ßi apoi, mai sunt to]i cei \mpila]i [i obidi]i care, \n
dezn`dejdea lor, au sperat mereu \ntr-o sc`pare sau
m`car \ntr-un r`gaz, c~t s`-[i trag` sufletul [i s`-[i
numere mor]ii. At~]ia dintre ei au umplut \ns` cu
le[urile lor chinuite gropile comune ale istoriei. Dar
peste ele au trecut cei pe care i-a izb`vit, d~ndu-le
puteri mai presus de fire, acest miraj de esen]`
divin`.
ßi apoi, sunt cei mai buni dintre noi, care n-au
sperat, sau n-au mai sperat nimic pentru ei, ci pentru
ai lor [i pentru urma[ii lor, sau pentru cei pe care i-
au socotit, mai mult dec~t pe ei, predestina]i biruin-
]ei. çnfr~n]i ei \n[i[i de marile brutalit`]i [i

98
 Petru Cre]ia

samavolnicii ale istoriei, ei n-au tr`it zadarnic [i n-au

murit zadarnic, pentru c` speran]a investe[te realita-
tea cu ceva care o transcende sau o scoate din f`ga[ul
ei.
Ferici]i cei care n`d`jduiesc, c`ci a lor va fi
\mp`r`]ia binelui nev`zut.
Mul]i dezn`d`jduim, dar nu \ntru totul. Iar
speran]a este [i aceasta: ceva care, cotropit fiind de
dezn`dejde, n`d`jduie[te \nc`. Trecu]i dintr-o vitre-
gie \n alta, tulbura]i \n loc s` fim limpezi]i, r`ni]i \n
loc s` fim vindeca]i, prad` l`comiilor [i prad` min-
ciunii, s` mai zicem o dat`, cu ni[te vorbe scrise
c~ndva, demult: „Dar, iat`, tot mai zg~riem pe st~n-
cile prea tari, posaci [i \nd`r`tnici, efigia f`r` de sea-
m`n, alb`, a speran]ei“.

99
 Eseuri morale

Triste]ea*

Cineva care ar vrea s` \ntemeieze un Muzeu al

Triste]ii ar trebui s` adune acolo toate imaginile,
toate textele [i toate muzicile din secole [i din conti-
nente care sunt tezaurul milenar al triste]ii, documen-
tele ei de vechime [i de noble]e. Arhitectura \ns`[i a
acestui muzeu ar trebui s` fie cumva trist`, dac` a[a
ceva ar fi cu putin]`. Doar lungul timp, amintirea [i
uitarea pot cufunda \n triste]e structurile ei. Sau
trecerea \ntr-un alt regim al luminii, cum ar fi acela
de a fi ve[nic sub razele soarelui negru al Melanco-
liei. Ar trebui s` se afle acolo [i un Dic]ionar al
triste]ii, din care s` nu lipseasc` nici cel mai obscur
cuv~nt rostit \n limba cea mai uitat` [i care s` fi
exprimat c~ndva vreo nuan]` c~t de fugar` a triste]ii.
C~t despre ce s-a scris, \n vers sau \n proz`, o simpl`
antologie a triste]ii n-ar fi de ajuns, este nevoie de un
Corpus Magnum Tristitiae, \n care s` se ale tot, chiar
tot, de la \nceputuri p~n` ieri, de la triste]ea cea mai
efemer` (scris` s` fi fost) p~n` la triste]ea cea mai

* De (re)citit din Cioran, \n Pe culmile disper`rii,

capitolele Melancolia (p. 44-52) [i Asupra triste]ii (p. 62-
65), precum [i (p. 157-158); cf. Cartea am`girilor; p. 26
[i (148-150). De asemenea, indispensabil este capitolul
Despre melancolie din Andrei Ple[u, Pitoresc [i melanco-
lie, [i bibliografia citat` de autor.

100
 Petru Cre]ia

impalpabil` [i diafan`. Iar istoria lumii s` fie altfel

periodizat`, dup` s`r`cia sau bel[ugul de triste]e care
\nso]e[te timpul [i d` vremilor o anume lumin` a lor.
çn perspectiva himeric` a acestui muzeu voi \ncer-
ca aici, ca act preliminar, s` \n]eleg mai \n ad~nc ce
e triste]ea.
La temelie stau, fire[te, dou` senza]ii polare,
pl`cerea [i durerea, pornind de la care s-a construit
tot sufletul nostru de sentimente, emo]ii [i pasiuni,
distinc]ia polar` originar` p`str~ndu-se \n seriile pl`-
cere (ca sentiment) – bucurie fericire [i durere (ca
sentiment) – triste]e – nefericire. Se va observa c`
triste]ea, care corespunde bucuriei, ocup`, \n propria
sa serie, un loc median. Pe de alt` parte, ea nu face
parte dintre sentimentele primare, ca iubirea [i ura.
Acestea dou` sunt legate, prin r`d`cinile lor, de via]`
[i de moarte, \n schimb triste]ea pare a fi \ntre reg-
nuri, ca o bucurie c`zut` sub umbra durerii, ca via]a
sau iubirea sim]ite \n perspectiva mor]ii. Dar nu e
a[a. Triste]ea nu e un sentiment primar [i elementar,
dar nu este nici un sentiment mixt, ci unul pe c~t de
simplu pe at~t de greu de surprins \n esen]a lui.
Triste]ea este opusul bucuriei, sau, \ntr-o termino-
logie mai popular` [i mai frust`, al veseliei. Trec~nd
de la bucurie (veselie) la triste]e, sufletul nu trece de
la lumina zilei la \ntunericul nop]ii, ci intr` \ntr-o
lumin` de asfin]it, \ntr-un fel de penumbr` sau de
clar-obscur. çn acest sens, triste]ea este o \nnegurare
a orizontului bucuriei sub imperiul unei dureri. çn
acest sens, exist` tot at~tea feluri de triste]e c~te

101
 Eseuri morale

feluri de durere. Dar \ntre durere [i triste]e sunt cel

pu]in dou` deosebiri fundamentale: triste]ea, spre
deosebire de durere, nu poate fi niciodat` subit`,
violent` [i brutal`. Am putea zice chiar c` triste]ea
este ceea ce r`m~ne dup` violen]a durerii, o stare
rezidual`, difuz` [i (iar aceasta este a doua deosebi-
re) care niciodat` nu poate fi punctual` sau momen-
tan`: triste]ea e o durere atenuat` care se instaleaz` \n
timp. ßi totodat` \n \ntreg cuprinsul sufletului. Dure-
rea, de[i, pentru un timp determinat, eclipseaz` cu
umbra ei toate celelalte zone ale sufletului, le ilumi-
neaz` sau le paralizeaz` pe toate cu fulgerul ei, nu le
implic` substan]ial \n durata sa. Triste]ea, care nu e
concentrat` [i virulent` ca durerea, ci difuz` [i cal-
m`, este ca o culoare care, dizolv~ndu-se, confer`
nuan]a ei \ntregului cuprins.
O alt` distinc]ie de f`cut trebuie s` recurg` la
terminologia din muzic`. Spre deosebire de durere,
triste]ea e \ntotdeauna \n minor ca tonalitate [i, ca
ritm, este \ntotdeauna andante [i largo. O triste]e \n
major sau desf`[ur~ndu-se allergo, vivace sau nu,
este o contradic]ie \n termeni. Iar triste]ii \i este dat
s` suspine, chiar s` z~mbeasc`, poate cu ochii \nnou-
ra]i sau doar m~hni]i, dar \n sfera ei diafan` nu se
aude niciodat` hohot sau strig`t.
Un bun discurs despre triste]e trebuie \ns`, de la
bun \nceput, s` fac` o distinc]ie fundamental`: aceea
dintre triste]ea existen]ial` pe care o sim]im noi
\n[ine, ca p`timire personal`, [i este legat` fie de
evenimentele tr`ite de noi, fie de rela]ia noastr`

102
 Petru Cre]ia

global` cu lumea, fie de o schimbare mai ad~nc` a

felului nostru de a reac]iona la ele; [i triste]ea con-
templativ`, pe care o sim]im privind lumea, \n-
t~mpl`rile [i rostul ei, care e \n func]ie de forma sen-
sibilit`]ii noastre istorice sau cosmice.
Ce poate aduce triste]e vie]ii noastre irepetabile,
singura nou` dat`? Toate triste]ile, de la cele u[oare
la cele grele [i sf~[ietoare, par s` ]in` de una sau alta
dintre aceste dou` p`timiri: triste]ea pentru ce am iu-
bit, am avut [i acum am pierdut; triste]ea pentru ceva
dorit [i nedob~ndit sau de nedob~ndit niciodat`.
Marea triste]e care ne poate cuprinde atunci c~nd,
dup` o \ndelungat` str`danie, ne-am atins pe deplin
]elul, triste]e f`cut` din extenuare, dintr-o imper-
ceptibil` dezdam`gire [i dintr-o senza]ie insidioas`
de vid, intr` \n sfera nostalgiei care \nso]e[te orice
sf~r[it: cu orice biruin]` ceva din via]a noastr` se
\ncheie, ceva care ne-a \nsufle]it \ndelung \nceteaz`
\n noi. Se [tie c` Edward Gibbon, cel care a scris
Declinul [i c`derea Imperiului Roman (1776-1788),
la sf~r[itul celor treizeci de ani de munc` asidu` a
sim]it, \ncheindu-[i lucrarea, o mare triste]e. ßi chiar
cu orice pl`cere consumat` p~n` la paroxismul ei [i
dup` care r`m~n` triste]ea ca sa]ietate sau ca gol:
via]a, \n noi, a pierdut ceva din ea \ns`[i. Dar acesta
este un caz mai special [i mai subtil: toate pierderile
[i toate desp`r]irile, oricare le-ar fi fost nemijlocita
durere, las` dup` ele o mai scurt` sau mai lung` d~r`
de triste]e, mai molcom` dec~t durerea, dar umpl~nd
sufletul, p~n` \n cele mai ascunse unghere ale lui, cu

103
 Eseuri morale

un fel de cea]` de lacrimi. Iat` durerea mor]ii cuiva

mult iubit, un caz extrem, care din durere devine
triste]e, apoi, \ncet, prin ani, aproape uitare, apoi
diafana triste]e a \ns`[i uit`rii. Sau triste]ea amintirii
dup` ce uitarea p`rea s`-[i fi f`cut lucrarea ei \nceat`
[i c~nd auzirea unui c~ntec vechi sau a unui glas
asem`n`tor, revederea unui loc fac din nou trec`tor
sf~[ietoare o triste]e aproape irosit`, f`c~nd s` rever-
bereze iar`[i \n noi marile, pierdutele ecouri ale iubi-
rilor moarte.
N-a[ [ti s` spun, [i nu este suflet omenesc care s`
[tie s` spun` pe deplin ce a fost \n sufletul lui Isus \n
noaptea aceea din gr`dina Ghetsemani. Dup` Cin` \i
las` pe ceilal]i apostoli acolo, lu~nd cu el doar pe
Petru [i pe cei doi fii ai lui Zebedeu, Iacob [i Ioan.
Iar acestora le spune: „Sufletul meu este cuprins de o
\ntristare de moarte“ (Matei, 26, 38 [i Marcu, 14,34).
Dup` aceea se roag` tat`lui s`u \n dou` r~nduri,
implor~ndu-l s` \ndep`rteze de la el paharul acela al
suferin]ei [i al mor]ii. Iar celor trei ucenici le spune
\ntr-un r~nd, \n zbuciumul acelei nop]i: „Duhul este
plin de r~vn`, dar carnea e slab`“ Dac` ad`ug`m la
acestea triste]ea infinit` a strig`tului de pe cruce:
„Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai p`r`-
sit!“ (Matei, 27, 47 [i Marcu, 15, 34, cf. Psalmi, 21,
1) putem [ti c` a existat \n lume o asemenea triste]e,
a unei fiin]e omenesc-divine, [i, ca triste]e omeneas-
c`, o putem \n]elege [i ve[nic \mp`rt`[i. Dar poate fi
triste]ea lui Iisus o triste]e numai [i numai omeneas-
c`?

104
 Petru Cre]ia

Cel`lalt fel de triste]e, cea care \nnegureaz` sufle-

tul pentru ce n-am avut [i nu ne va fi dat s` avem,
este [i ea reductibil` cumva la cea dint~i. Nu pentru
c` am putea pierde ceea ce n-a fost niciodat` al
nostru, ci pentru c`, dup` ani de via]` a sinelui [i de
primenire a lui la vechiul loc al iubirii „\n suflet toar-
ce mutul Regret \nf`[urat \n v~nt“.
Dar s` ne g~ndim [i la triste]ea aspira]iei zadar-
nice, care pare a avea dou` vremi, dintre care prima
ar fi aceea a t~njirii, a ner`bd`rii, a neputin]ei de a
avea imediat [i deplin ceea ce at~t de aprig dorim:
oameni sau st`ri de lucruri, obiecte ale iubirii, ale
ambi]iei ori ale vanit`]ii noastre. Numai c` toate
acestea sunt mai aspre sau mai clemente dureri. Ele
nu sunt triste]e. Triste]e poate s` fie numai \n anumi-
te forme mai difuze, mai calme [i mai elegiace ale
dorului, c~nd el este adiere [i boare, nu n`prasnic
v~nt, uneori unpl~nd de o lin` triste]e tot ce ne-a
r`mas de tr`it. ßi nu arareori transform~ndu-se pen-
tru totdeauna \ntr-una dintre cele mai ad~nci [i mai
cuprinz`toare: triste]ea sinelui de sine, f`cut` din
cenu[a multor arderi [i din m~lul amar al unor vise
aproape uitate ]i \ncununat` de singur`tate, de marea
singur`tate a sinelui cu sine.
Dac` toate acestea sunt oarecum limpezi, atunci
putem proceda, fie [i sumar, la o analiz` a triste]ii
dup` v~rstele sufletului. Triste]ea copiilor care au
pierdut ceva esen]ial sau sunt mereu priva]i de
bucuria lor, teribila triste]e a adolescen]ilor grei de
dorin]e, slabi de puteri, vis`tori p`tima[i [i perplec[i

105
 Eseuri morale

ai unor vise obscure sau confuze, dulce otr`vi]i de un

prea devreme care li se pare, deja cerni]i, un prea
t~rziu. Dar locul \mp`r`tesc al triste]ii, al triste]ilor
de orice fel, este v~rsta t~rzie, cea din urm`, b~ntuit`
de amintiri, de nostalgii, de regrete, cu orizontul
speran]ei \nchis. Dar a]i v`zut c~t de frumo[i sunt b`-
tr~nii care-[i ascund cu nobil` discre]ie triste]ea, dar
pe care nu pot s-o ascund` de tot, li se str`vede \n
c~te o privire, \n c~te o expresie, \n c~te un gest?
Dar fiin]ei pieritoare nu i-a fost dat s` simt` doar
triste]ea ei, ca ins p`timitor [i iubitor. Exist` \n noi
puterea de a dep`[i cercul \ngust al sinelui [i de a tr`i
triste]ea altora, care poate nici nu-[i dau seama c~t ar
putea fi de tri[ti. ßi nu este \n joc aici o mi[care
generoas` a inimii plin` de mil`, ci o aptitudine [i
mai \nalt spiritual`: aceea de a sim]i triste]ea inerent`
condi]iei noastre, a tuturor c~]i ne na[tem [i ne pier-
dem sub cer. Putem sim]i comp`timire pentru un om
sau altul sau pentru copii vitregi]i, b`tr~ni din aziluri,
triburi care se sting, oameni dezr`d`cina]i, pribegi
sau \nfr~n]i, \n genere pentru cei care au pierdut
ceva, s-au pierdut pe sine, cei pe care \i mai \nsufle-
]esc doar pu]ine speran]e sau numai triste am`giri.
Dar triste]e se na[te [i din contemplarea istoriei:
z`d`rnicia zbuciumului uman, perindarea de forme
efemere, neistovita ve[tejire a tuturor gloriilor, conti-
nua scufundare \n ]`r~n` a at~tor timpuri, destr`ma-
rea [i spulberarea imperiilor, amu]irea at~tor glasuri
[i a at~tor vuiete, m`cinarea [i pr`bu[irea \n pulbere
a trufa[elor m`re]ii de marmur` [i piatr`, cet`]ile

106
 Petru Cre]ia

moarte, marile cimitire ale veacurilor cu numele

mereu mai [terse, galopul hoardelor crude [i avide
peste str`lucirea civiliza]iilor, amurgul credin]elor,
multimilenara, muta p`timire peste care trec maree
de uitare. Triste]ea gloriilor [i a patimilor moarte.
Locurile c~ndva pline de via]`, apoi p`r`site, ster-
pe, mute, pustii, sunt tot at~t de triste c~t de ad~nc [i
de bogat este trecutul lor pierdut. O triste]e care nu
trebuie cufundat` cu aceea a locurilor dintotdeauna
sau pentru totdeauna pustii, goale de \nt~mpl`ri, a
de[erturilor uria[e de nisip, de z`pad` sau de valuri,
cerul \nsu[i cu stelele lui, inaccesibilul. Triste]ea pe
care o de[teapt` este aceea a pierderii noastre \n
singur`t`]i mai mari dec~t puterea de a le da un sens
comensurabil cu existen]ele noastre. C`ci nu ne este
dat, a[tept~nd trecerea eonilor [i sf~r[itul timpului,
dec~t s` ascult`m fo[netul uscat al v~ntului \n z`pada
unei culmi pustii, sau, [i mai \n ad~nc, un fream`t de
inimi nev`zute, pierdute, care bat \n spumele m`rii,
umbre care trec mereu peste chipul orb al uit`rii, dar
mai ales, mai \n ad~nc, nedeslu[ita curgere prin timp
[i \n singur`tatea lor a tuturor lucrurilor.
Se face uneori o diferen]` oarecum prea tran[ant`
\ntre triste]e [i melancolie, v`z~nd \n aceasta din
urm` o stare f`r` motiv determinat, difuz` [i vag`, cu
predominan]` reflexiv`, \nc`rcat` de reverie [i de o
anume subtil` voluptate. çns` cine a acceptat ter-
menii analizei de mai sus va observa u[or c` distinc-
]ia aceasta se \ntemeiaz` pe o confuzie \ntre triste]ea
individual-existen]ial` [i triste]ea contemplativ`.

107
 Eseuri morale

Alteori se face alt` confuzie, de data aceasta \ntre

triste]e [i durere. Cioran atribuie triste]ii „interioriza-
re dureroas`“ [i \i confer` propriet`]i mai sumbre,
plutoniene, capacitatea de a „reflecta ceva din
aceast` agonie“, din \ndelunga agonie care este via]a:
„o fenomenologie a triste]ii ajunge la ireparabil, pe
c~nd una a melancoliei la vis [i la gra]ie“: „Oare
exist` alte \ntrist`ri dec~t \ntrist`rile de moarte?“:
„Dac` ar exista un zeu al triste]ii, lui nu i-ar putea
cre[te dec~t aripi negre [i grele, pentru a zbura nu
\nspre ceruri, ci \n infern“. Fire[te nu vom r`spunde
acestor afirma]ii apodictice, f`cute de Emil Cioran la
22-23 de ani, crampon~ndu-ne, pedant [i scolastic,
de propriile noastre distinc]ii. çn acest domeniu orice
clasificare prea brutal` este o nedelicate]e teoretic`.
Important este, p~n` la urm`, cum \[i tr`ie[te fiecare
propria sa triste]e [i, \n cazul unora, mai cuprinz`toa-
rea [i inanalizabila triste]e de a fi \n lume. Sau cum
poate concepe [i sim]i cineva triste]ea ca esen]` a lu-
mii sau ca substan]` a ei, ca materia din care este f`-
cut`. Cum apare triste]ea \n partea mai t~rzie a liricii
lui Eminescu. El \i spunea adesea „durere“, dar tris-
te]e era, cum multe mai ad~nci [i mai pure n-au fost.

Exist` [i atitudini radicale care \i atribuie triste]ii

o prezen]` pancosmic`. A[a am sim]it [i eu c~ndva.
M` resemnez, cer~nd iertare, s` reproduc aici un text
al meu mai vechi, din Norii, p. 114-115:

108
 Petru Cre]ia

„Toate coboar` [i urc` \n triste]e. Ea este stator-

nic` \nstr`inare [i \ntoarcere \n sine a fiin]ei, t`cerea
din ad~ncul oric`rei muzici, \nserarea ce cre[te cu
zorii laolalt`, aura de excludere care \mprejmuie[te
orice defini]ie, esen]` [i cea]`, prohod neauzit, vis
latent al treazului suflet al lumii, posibil nicic~nd
\mplinit. Statornic`, nu-i place dec~t arareori, lu~nd
mereu forma sufletelor trec`toare, s` vorbeasc`
limba lor trec`toare, nefiind numai [i numai o stare,
ci [i un raport inteligibil, adesea \ntre distan]e foarte
mari sau uit`ri absolute, c`rora le este ascuns` lege
comun`. Triste]ea nu se t~nguie: buzele o simt amar`
[i o p`streaz`. A sim]it-o p~n` [i Dumnezeu f`c~ndu-
se om, Fiul care o \ntoarce lumii ca dragoste m~hnit`
[i etern`. Este \n alb [i \n ro[u, \n negru [i \n ar`miu,
\n st~nc` [i \n cenu[`, \n dreapt` [i \n cerc. Anotim-
purile, via]a [i moartea sunt chipurile triste]ii sie[i
egale. Fierbinte \n foc, e puternic` \n lumin`, lin` \n
umbr`, s`lcie \n v~nt, se clatin` \n lacuri cu
priveli[tile a c`ror [oapt` \ntoars` este fapta ei. E
albastr` \n cer [i searb`d` \n aer. ßi stelele sunt triste,
[i z`pezile [i toate f`pturile, ne[tiind. Bucuria \i este
doar cunun` [i z~mbet, funingine ura, timpul
imagine mi[c`toare, clipele ninsoare de aripi care
umplu trecutul. Se afl` \n ochii biruitorilor [i ai
birui]ilor, ai fecioarelor [i ai statuilor. E limpede \n
ape [i mut` \n p`m~nt, grea \n soare. Cu amintirea se
cufund` [i se irose[te lent ca un fum \n spa]iul fals al
unei oglinzi. Merge cu lanurile m~nate de v~nt, curge
cu r~urile c`tre m`ri [i se face valuri cu valurile lor,

109
 Eseuri morale

d~nd spumei uscatul ei fream`t. çn \ntuneric e

\ntunecat` [i verde \n frunzi[uri, verde \n ierburi,
galben` \n nisipul pustiilor. St` \ntre stele [i cade
stearp` cu ele, \nchin~nd pulberii lumina. ßi tot ce
trece trece cu triste]e, pe l~ng` ceea ce r`m~ne cu
triste]e, sub ni[te ochi f`r` z~mbet [i orbi.“

110
 Petru Cre]ia

Bucuria

Da, \n ciuda a tot, despre bucurie. M` voi \ncume-

ta s` vorbesc despre bucurie [i s` ar`t c~te temeiuri
are ea \n vie]ile noastre, \n orice vreme [i aproape
orice-ar fi. Bucuria nu depinde nemijlocit [i supus de
\mprejur`ri, ea este o putere vie a sufletului [i \[i
trage for]a din propria ei esen]`. Ea [tie s` aleag`
chiar [i pu]inul bine c~t se afl` \ntr-o stare de lucruri
[i s`-l a[eze mai presus de triste]e, f`c~ndu-[i din
floare gr`din`. O vorb` bun`, o \nseninare a cerului,
un r~s de copil, un gest de prietenie, un act de
\ndem~nare sau de iste]ime, o delicate]e a cuiva,
mirosul z`pezii, o amintire fugar` \i ajung. Sufletul
capabil de bucurie este bogat, cuprinz`tor [i cald,
deschis c`tre ale lumii [i c`tre semeni. Omul care
[tie s` aleag` bucuria nu caut` r`ul cu lum~narea, nu
se v`ic`re[te c~t e ziua de lung`, nu caut` la fleacuri,
prive[te lucrurile cu \ng`duin]` [i cu z~mbet, nu face
din ]~n]ar arm`sar. ßi nu este niciodat` mohor~t sau
posac, pentru c` via]a lui este p`rta[` la lumin`, nu la
umbr`. Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea c` e
alc`tuit numai din ve[nic` bucurie [i c` toat` bucuria
aceea e pur` lumin`. Mai tare dec~t orice bezn`.
Cei ap]i pentru bucurie, [i totodat` vrednici de ea,
[tiu s` se bucure [i de ceea ce, bun fiind, dar firesc,
trece neb`gat \n seam`, cum ar fi s` fii s`n`tos sau

111
 Eseuri morale

liber sau la casa ta. Sau de faptul c` necazurile \]i

\ng`duie [i un mic r`gaz, c` ai con[tiin]a \mp`cat` [i
curat` sau, de ce nu, c` nu este chiar at~t de r`u c~t
ar putea s` fie. Am auzit \n privin]a aceasta sfada
unora, c` adic` a spune„bine c` nu-i mai r`u“ este o
sl`biciune, c` face jocul st`p~nirii, care ne vrea mul-
]umi]i cu pu]inul pe care ni-l d`, c` este o demitere
de la datoria de a-]i reclama drepturile tale legitime.
Numai c` ace[tia \ncurc` dou` planuri distincte: po]i
foarte bine s` ai d~rzenia [i curajul de a lupta pentru
\ndreptarea lucrurilor [i \n acela[i timp s` te bucuri
de ceea ce ai, g~ndindu-te c` barem nu te afli la
vreme de r`zboi sau de molim`, c` nu ai a te teme de
zbiri, c` nu e[ti supus la cazne, c` \i po]i, c~t de c~t,
ocroti pe ai t`i, c` tr`ie[ti \n iubire [i \n bun` pace, c`
]i-s copiii zdraveni [i voio[i, poate chiar de[tep]i [i
poate chiar frumo[i sau am~ndou` la un loc.
ßi mai este o bucurie, proprie oric`rui suflet bine
alc`tuit: aceea a priceperii [i a puterii de a face bine
[i cu drag ceea ce faci, bucuria lucrului bine f`cut, de
la un scaun p~n` la un poem. Ba chiar, un mare
g~nditor din prima jum`tate a acestui veac, Bergson,
spune c` bucuria este mai ales aceasta: semnul de la
fire al unei izb~nzi [i al unei \mpliniri, al unui spor
adus lumii prin f`ptuirea ta. Dar pentru asta trebuie
s` tr`ie[ti pe m`sura puterilor tale, s`-]i g`se[ti locul
t`u adev`rat, s` te mul]ume[ti cu a fi ceea ce ai fost
menit s` fii. Mul]i se \nstr`ineaz` de bucurie tocmai
pentru c` se \nstr`ineaz` de ei \n[i[i.
ßi, dincolo de orice bucurie anume, mai este

112
 Petru Cre]ia

simpla bucurie de a fi, de a te afla \n lume [i nu \n

nefiin]`, de a tr`i, f`ptuind [i \ndur~nd, de a sim]i
cum se perind`, schimb`toare, anotimpurile [i anii,
de a fi p`rta[ la vremea ta [i a vedea ce se mai
\nt~mpl`, c~nd mai bine, c~nd mai r`u, de a tr`i \n
a[a fel, \nc~t moartea ta s` fie ca desprinderea [i c`-
derea la soroc a unui fruct copt [i plin de bun` s`-
m~n]` \n via]a lumii.
Bucuria nu este a[adar o oarecare disponibilitate
contingent`, ci o virtute care, cum am spus, deriv`
dintr-un principiu interior, activ [i dinamic, put~nd
func]iona independent de ce ]i-a fost dat. F`r` aceas-
t` virtute orice [i oric~t ai avea, oricine ai fi, chiar [i
Cressus, te m`n~nc` triste]ea, pustiul [i ur~tul.
Iar oamenii care [tiu [i au puterea s` se bucure fac
lumea mai frumoas`, r`sp~ndind \n jurul lor, ca un
har, bucuria.

113
 Eseuri morale

S`rb`toarea

Ne tr`im s`rb`torile f`r` s` [tim prea bine ce

\nseamn` s`rb`toarea \n cuprinsul [i \n ad~ncul
sufletului omenesc. Totu[i, f`r` ea vie]ile noastre ar
fi mult mai s`race, iar zilele noastre ar curge mereu
la fel. Fire[te nu tot timpul: sunt \n vie]ile noastre, ca
in[i [i ca umanitate, zile c~nd au loc evenimente care
ies din m`sura comun`, c~nd se produce ceva
deosebit sau hot`r~tor. Dar acestea nu pot fi \nc`
numite s`rb`tori, ele vor deveni astfel doar cu timpul
[i cu puterea amintirii, ca periodice celebr`ri a ce s-
a \nt~mplat c~ndva [i ne-a adus \nnoire sau bucurie:
biruin]a, na[terea, \nt~lniri minunate, uniri [i reuniri,
m~ntuiri, ceasuri de r`scruce, \n care un om sau
omenirea a pornit pe un drum nou.
Singura \mprejurare \n care s`rb`toarea coincide
cu evenimentul \nsu[i este Anul Nou, c~nd nu
celebr`m nimic din trecut, c~nd s`rb`toarea nu se
asociaz` cu o comemorare, ci cu \nceputul unui nou
ciclu al vie]ii, ai c`rui zori \i investim cu for]a
neistovit` a speran]ei, de care ne bucur`m nu pentru
ce ni s-a d`ruit c~ndva, ci pentru ceea ce ne poate
f`g`dui \nc` netr`itul, viitorul.
Dar s`rb`toarea tinde s` se autonomizeze de
trecut [i absoarbe \n ea alte determin`ri, din viul
prezent. Pentru cei osteni]i ea este o zi de odihn`, un

114
 Petru Cre]ia

r`gaz al ne\ncetatei trude. Chiar Dumnezeu, dup` ce

a f`cut lumea, s-a odihnit \n ziua a [aptea, a
binecuv~ntat-o [i a sfin]it-o. Pentru cei pe care \i
apas` ur~tul zilelor mereu la fel, s`rb`toarea este o
altfel de zi, o schimbare, o scurt` ie[ire din tiparele
stereotipe ale vie]ii. ßi caut` s` o umple cu c~t mai
mult` bucurie, f`c~nd-o c~t mai altfel. ßi astfel s`r-
b`toarea se desprinde de originea ei [i \nceteaz` s`
mai fie o comemorare, r`m~n~ndu-i doar bucuria de
a exista, \n sine. S`rb`toarea tinde s` se resoarb` \n
prezent, hr`nindu-se din trecut, doar cu propria ei
amintire. Cr`ciunul nu este numai s`rb`torirea unei
Na[teri, ci [i o zi \n care urc` \n noi din trecut, ca un
parfum, amintirea primelor noastre \nt~lniri cu Cr`-
ciunul. Sunt, prin urmare, s`rb`tori \n care s`rb`-
torim s`rb`toarea \ns`[i [i istoria ei \n vie]ile noastre.
Se vede [i dup` cum le a[tept`m, cum ne preg`tim
pentru ele, cum ne ilumineaz` timpul a[tept`rii.
Dar s`rb`toarea nu exista cu adev`rat dec~t pentru
cine este \n stare s-o tr`iasc` cu un suflet s`rb`toresc,
pentru cine are destule resurse interioare ca s`rb`toa-
rea s`-i umple sufletul cu o bucurie intens` ]i inefa-
bil`. O bucurie care ne face s` sim]im, pentru o clip`
care se re\nnoie[te mereu, an de an, c` e alt` lumin`
\n lume, c` mult mai vii sunt culorile [i mai limpezi
contururile ei, c` p~n` [i aerul miroase altfel, c`
altfel r`sun` ecourile [i c` iubim mai mult ce avem
de iubit.
Din p`cate, \n mul]i dintre noi s`rb`torile se
uzeaz` [i \[i pierd str`lucirea. A[a cum restul zilelor

115
 Eseuri morale

este la fel, la fel cu sine ne apare s`rb`toarea prin ani,

mereu mai aceea[i, nu ne mai surprinde [i nu ne mai
exalt`. ßi exist` oameni care nu numai c` nu se mai
pot bucura de s`rb`tori, dar le resimt ca pe ceva mai
mult sup`r`tor, chiar plicticos. Nu neap`rat pentru c`
au un suflet s`rac. Poate sunt pur [i simplu prea tri[ti,
prea de tot obosi]i de via]`, prea obseda]i de ceva
care \i \nstr`ineaz` de lume. Sunt de pl~ns. çn
schimb, uita]i-v` la copii [i la s`rb`torile lor: cum le
a[teapt`, cum le tr`iesc, cum [i le aduc aminte. Pri-
vi]i la ochii lor c~nd stau \n fa]a minunii, c~nd li se
dezv`luie darul, c~nd ascult` c~ntecul s`rb`torii.
Pentru cei mai mul]i dintre noi singurele s`rb`tori
adev`rate sunt, mereu mai mult, acelea pe care ni le
dau copiii [i s`rb`toarea etern` din ei.

116
 Petru Cre]ia

Pl`cerea

Se poate sus]ine c` to]i oamenii urm`resc

pl`cerea pentru c` to]i doresc via]a...
Pl`cerea... des`v~r[e[te via]a, iar via]a este
un lucru de dorit. çns` \ntrebarea dac` dorim
via]a de dragul pl`cerii sau pl`cerea de
dragul vie]ii poate fi deocamdat` l`sat` f`r`
r`spuns. Tot ce putem spune este c` apar
prea legate \ntre ele pentru a putea fi
separate.

Aristotel, Etica nicomahic`, X,5.

Nu putem nega c` majoritatea marilor culturi au

recurs la distinc]ia falacioas` dintre suflet [i trup,
deosebindu-le net \n esen]a lor, opun~ndu-le chiar [i
d~nd „sufletului“ o pre]uire pe care trupului i-o refu-
z` cu dispre]. ßi bine [tim cu to]ii c` multe idealuri
morale sunt asociate cu mortificarea trupului, cu
asceza, cu renun]area la pl`ceri, \n numele virtu]ilor
purificatoare ale suferin]ei trupe[ti prin priva]iune
sau chiar prin tortur` (autoflagelarea, ciliciul, nume-
roase forme ale peniten]ei).
Voi afirma, f`r` demonstra]ie (nu [i-ar avea rostul
aici), deci voi postula c` trupul [i sufletul sunt dou`
fe]e ale aceleia[i realit`]i, c` nu pot fi separate dec~t
pentru comoditatea discursului [i pentru a pune

117
 Eseuri morale

accentul pe o func]ie sau alta a aceluia[i sine, care

este trup-suflet, a[a cum spa]iul [i timpul sunt spa]io-
timp. Nu vi s-a p`rut niciodat` curios c` Dante
confer` sufletelor mor]ilor un fel de trup care nu e
doar aparen]` [i simulacru, de vreme ce poate sim]i
durerea [i implicit pl`cerea? ßi c` acela[i Dante se
simte obligat s` explice pe larg de ce, potrivit credin-
]ei cre[tine, ne vom \nf`]i[a la Judecata de apoi cu
trupul nostru cu tot? ßi totu[i cre[tinismul se num`r`
printre credin]ele care au dus cel mai departe distinc-
]ia dintre trup [i suflet, privilegiind sufletul. ßi oare
de ce, dup` cele mai \ntemeiate [i mai probe m`rtu-
rii, unele st`ri provocate de ni[te substan]e halucino-
gene seam`n` p~n` la identitate cu st`rile de extaz?
Dar, p~n` la extaz, nou`, muritorilor f`cu]i din
suflet-trup, ni s-a dat pl`cerea, toat` scara pl`cerilor.
ßi s` nu se spun` c` pl`cerea este a trupului, c` este
un ce trupesc. Este la fel de imaterial` [i de nev`zut`
ca tot ce, tradi]ional, ]ine de suflet, ca sufletul \nsu[i.
Iar cine \[i nume[te trupul „fratele porc“, disting~n-
du-l de sine [i dispre]uindu-l cu oarecare tandr` [i
indulgent` condescenden]` uit` ce abisuri de abjec]ie
poate con]ine, sufletul uman“. Trupul, de[i nu este
pur` natur`, este inocent ca orice realitate natural`. O
realitate natural` f`r` care \nc` nu s-a v`zut \n lume
suflet, nici spirit, cu toate eleva]iile lor.
ßi vorbind de natur` ea a s`dit \n noi pl`cerea, [i
totodat` suferin]a priv`rii de ea, pl`cerea de a m~nca
pentru a subzista, pl`cerea de a iubi pentru a ne
perepetua cumva [i dincolo de moarte. De altfel, se

118
 Petru Cre]ia

[tie c`, \n istoria vie]ii, iubirea [i moartea sunt inven-

]ii relativ t~rzii, pline de fericite consecin]e. Iar omul
a f`cut din \nmul]ire [i sex o feerie nesf~r[it`, care \i
umple istoria. ßi chiar din alimenta]ie, pe alocuri, a
f`urit o art` subtil`.
ßi fie poemnit` aici [i joaca tuturor copiilor din
lume, care, indiferent care i-ar fi rolul biologic, este
\nso]it` de una dintre cele mai intense pl`ceri care se
pot tr`i \n via]`, cum se poate vedea numai privindu-
le chipul, privirea, c~nd se joac`, uneori p~n` la exte-
nuare.
Iar nou`, crescu]i din bucuria acestei pl`ceri
vechi, av~nd a trece prin zile [i ani, oare nou` nu ne
este dat` pl`cerea de a auzi cum se st~rne[te v~ntul
printre arbori, r`coarea umbrelor ad~nci ale verii,
mirosul z`pezii, priveli[tea m`rii ne~ncetat’ a?
Dar, chiar independent de considera]ii asupra
gradului de elaborare a unei pl`ceri date, vom spune
c`, la un nivel oric~t de frust, pl`cerea, a[a cum st` la
r`d`cinile vie]ii, este indispensabil` vie]ii [i c`, pe
deasupra oric`rei pl`ceri determinate, gustul vie]ii
este dat de pl`cerea \n sine de a fi, care este mai mult
dec~t suma pl`cerilor date nou`, este manifestarea
vitalit`]ii, a bel[ugului de via]` care curge \n vinele
noastre [i ne leag` de via]a lumii. ßi chiar \n sfera
ac]iunii: orice ac]iune care izvor`[te din libertatea
noastr` de a alege este \nso]it` [i stimulat` de pl`ce-
rea de a o exercita. Iar pl`cerea, o anumit` form` in-
tens` [i decantat` de senzualitate, este implicit` \n
cea mai pur` contempla]ie. Chiar Platon, \n

119
 Eseuri morale

Banchetul, c~nd vorbe[te de contemplarea Frumuse-

]ii ca Form` sau Idee, presupune c` nu ajungem p~n`
la ea dec~t trec~nd printr-o zon` tot mai larg` [i mai
\nalt` de pl`ceri, corespunz~nd unor frumuse]i tot
mai abstracte. Dar noi, refuz~ndu-l pe Platon, vom
pre]ui pl`cerea care nu duce mai departe dec~t
frumuse]ea dat` nou` aici [i acum. Iar frumuse]ea la
r~ndul ei, oricum am analiza-o, nu poate fi desp`r]it`
de pl`cere. Nici chiar frumuse]ea cea mai abstract`,
cea mai aparent dep`rtat` de sim]uri [i de dorin]e.
F`r` capacitatea mereu re\nnoit` de indiferent ce
orgasm lumea ar fi de nelocuit [i de neacceptat. Ne-
ar roade plictisul, ne-ar m~nca ur~tul, ne-am pierde
\ntr-o entropie letal`. P~n` [i asceza este g~ndit` ca
un drum c`tre extaz. Iar elanul de via]` care str`bate
via]a ([i poate lumea \n \ntregul ei) este ori voluptuos
ori nul.
De aici, \n chip paradoxal, [i faptul c` pl`cerea se
poate \ntoarce, \n anumite condi]ii, \mpotriva vie]ii.
Omul, nefiind pur` natur`, poate c`dea \n pl`cere ca
\ntr-un abis [i s` se piard` acolo. Rupte din contextul
lor, care este al \ntregii vie]i [i al pl`cerii globale de
a fi, anumite pl`ceri pot deveni, cum [tim, uciga[e.
Nu le culiv` dec~t acela care [i-a pierdut m`sura,
deplin`tatea omeneasc`, cel a c`rui vitalitate este
cumva avariat`, cel care nu mai e \n stare s` tr`iasc`
muzica at~t de complex` a pl`cerilor terestre [i \[i
vinde sufletul pentru un singur sunet care, tot mai
intens, devine strig`t [i apoi moarte.
ßi, dac` ne g~ndim mai bine, chiar viciile, ca s`

120
 Petru Cre]ia

folosim o terminologie desuet`, sau m`car o parte

dintre ele, nu sunt altceva dec~t decontextualizarea
unei pl`ceri [i trecerea ei \n exces, lipsa de cooperare
cu \ntregul pl`cerilor care, bine practicate, pot
deveni, sub ochii scandaliza]i ai asce]ilor, nobile
virtu]i. Sau, oricum, nobile, deloc \njositoare \nsu[iri
ale omului deplin [i viu pe deplin.

121
 Eseuri morale

Superficialitatea

E plin` lumea de oameni superficiali. Superficiali

\n ce fac, \n ce g~ndesc [i \n ce simt. Cu alte cuvinte,
lipsi]i de capacitatea de a des`v~r[i un lucru, de a-l
face ca lumea [i totodat` ne\nstare de vreo ad~ncime
a g~ndurilor [i a sentimentelor. çn plus, incapabili de
a-[i da seama c` sunt ceea ce sunt.
Sentimentele lor sunt focuri de paie, sau dac` sunt
mai intense, nu aduc mult bine celor din preajm`;
g~ndurile lor, chiar c~nd e vorba de oameni inteli-
gen]i, sunt aproximative, volatile, chiar z`natice, ori-
cum f`r` temei ad~nc. Asta nu \nseamn` neap`rat c`
sunt inactivi [i apatici. A[a cum exist` pro[ti harnici,
exist` oameni superficiali care \[i fac treburile cu
s~rg (chiar c~nd av~nturile le sunt scurte), dar,
Dumnezeu [tie cum, ce fac ei iese anapoda, mai mult
stric` dec~t dreg, aduc mai mult` pagub` dec~t spor.
çi m`n~nc` un fel de nelini[te, care \i face ve[nic
ner`bd`tori [i pripi]i, \i pune mereu \ntr-o agita]ie
de[art`, \i determin` s` sar` iute de la una la alta,
cheltuind o energie care se aprinde [i se stinge din
propria ei pu]in` substan]`, f`r` a fi \n stare s` se
aplice cu st`ruin]` [i cu coeren]` unui obiect. Unii
sunt simpatici, pot chiar inspira un fel de tandr` com-
pasiune, \ns`, privi]i f`r` superficialitate, oamenii
ace[tia, \n incon[tien]a lor, sunt d`un`tori celor din

122
 Petru Cre]ia

jur [i, \ndeob[te, tuturor. M`car pentru c` nu te po]i

bizui pe ei, oric~te ar f`g`dui \n u[uraticele lor elanuri.
Mai exist` [i o alt` specie de oameni superficiali,
dar nu prin firea lor, ci printr-o atitudine mai mult
sau mai pu]in deliberat`. Ace[tia lucreaz` de
m~ntuial` (adic` doar s` se m~ntuie de o treab`, s`
ispr`veasc` cu ea), nu pentru c` n-ar putea [i altfel,
ci pentru c` nu simt \ndemnul interior de a lucra cum
se cuvine. Le prie[te lenea, chiulul [i del`sarea, nu-i
stimuleaz` nimic. Aceast` stare de spirit, r`sp~ndin-
du-se, devine un flagel social [i apare mai ales \n
or~nduirile nedrepte.
Rezultatul unei ac]iuni efectuate cu superficialita-
te este defectuos [i deficitar. Lucrul r`u f`cut nu
corespunde standardului minimal de calitate [i nu re-
zist` probelor func]ionale. Fie c` produsul nu-[i a-
tinge menirea: ce trebuie s` taie nu taie, ce trebuie s`
fie gustos n-are gust, ce trebuie s` creasc` r`m~n`
pipernicit, ce trebuie s` mearg` st`, u[a nu se potri-
ve[te cu tocul, nici cheia cu broasca. Fie c`, mai r`u,
chiar la o solicitare normal`, se produc accidente [i
catastrofe: podurile se surp`, cazanele explodeaz`,
cl`dirile [i avioanele se pr`bu[esc, trenurile o iau
razna [i instala]iile iau foc.
Acestea sunt efecte. Cauza lor este un r`u social
la a c`rui r`d`cin` se afl` un r`u moral. Cine lucrea-
z` prost, indiferent de motive, se preface c` lucreaz`
bine. Astfel c` aceast` specie de superficialitate ope-
reaz` un transfer de la realitate la aparen]`. Ceea ce
este vorba mincinoas` \n sfera adev`rului este fapta

123
 Eseuri morale

mincinoas` \n sfera ac]iunii. Nici o societate ome-

neasc` nu poate rezista indefinit` atunci c~nd se \n-
temeiaz` pe minciun`, pe dubla minciun` a vorbei [i
a faptei. Simulacrele nu dureaz`.
çntr-adev`r, \ntre omul care lucreaz` temeinic [i
cel care nu face a[a exist` o deosebire esen]ial`. Cel
dint~i sap` brazd` ad~nc`, face lucruri trainice, slu-
je[te unei durate. Fapta celui de-al doilea se degra-
deaz` grabnic, se ponose[te [i se destram`, cade \n
paragin`. Prost f`cute, [oselele se desfund` [i cana-
lele se \nfund`, vagoanele devin ni[te ruine c`l`-
toare, ora[ele cad prad` pulberii [i buruienii, statuile
coclesc [i se las` \ntr-o r~n`. ßi p`gubi]i suntem cu
to]ii, buni [i r`i. P`gubi]i [i pe deasupra dec`zu]i de
la una dintre cele mai mari demnit`]i ale omului:
aceea a lucrului bine f`cut.
Am dat exemple din sfera tehnic` [i material`
pentru c` sunt mai gr`itoare intui]iei imediate. Dar
tot at~ta r`u fac \n partea spiritului cei care lucreaz`
dup` ureche. Asta \nseamn` s`-]i \ncrope[ti avutul
min]ii pe apucate [i din auzite, din ceea ce circul`,
neverificat, prin aerul vremii, din locuri comune,
din prejudec`]i neroade, din informa]ii la a doua
m~n`, din cultura de almanah sau din lecturi r`u
mistuite. Cei c`rora le place s` tr`iasc` a[a au totu[i
cumva sentimentul unei caren]e fundamentale [i
atunci caut` o compensa]ie \n falsa profunzime, \n
folosirea, f`r` o lung` str`danie a cugetului, a
c~torva vorbe care sun` ad~nc, a c~torva idei, pline
de g~nd la origine, [i apoi golite, deteriorate [i

124
 Petru Cre]ia

tocite de folosirea lor de c`tre asemenea tri[ti

veleitari.

125
 Eseuri morale

Nep`sarea

Nep`sarea este bun` c~nd nu-]i pas` de z`d`rnicii:

de gura lumii, care multe spune [i pu]ine [tie cu
adev`rat, de preacinstirea celor necinsti]i, de pisicile
negre care \]i taie drumul, de faptul c` plou`, de c~t
sunt oamenii de r`i, tu socotindu-te \ntotdeauna
altfel, de necuviin]a slujba[ilor, de p`l`gr`geala dre-
g`torilor, de prea multe mu[te, de \mbulzeala pe
care, totu[i, o spore[ti [i tu, de conspira]iile mondia-
le, de fustele prea scurte sau prea lungi, de cine s-a
avut bine cu cine, de c~inii vagabonzi. De c~te [i mai
c~te, inclusiv de soart`, c~nd de fapt soarta ta e[ti
tocmai tu, care foarte pu]in te cuno[ti [i, din aceast`
ne[tiin]`, tot dai vina pe un concept nebulos.
Fire[te, sunt multe lucruri mari de care trebuie,
sau ar trebui s`-]i pese. Nu despre ele va fi vorba
acum. Aici ne vom m`rgini la lucruri mai m`runte,
care ne stric` via]a, dar care, \nsumate, se constituie
\ntr-o civiliza]ie a r`ului plac. Despre nep`sarea
p`gubitoare se cade s` vorbim.
La temeiul ei stau c~teva principii. Unul, funda-
mental, este enun]at adesea: Las`, c` merge [i a[a.
Celelalte sunt mai mult latente: De ce s` m` omor cu
firea, ce-mi pas` mie, cui ce-i pas`, de ce at~ta zor,
m~ine nu e zi? sau Treaba lor pe mine nu m`
prive[te. ßi poate chiar au dreptate cei care g~ndesc

126
 Petru Cre]ia

astfel, dar una str~mb`. O vast` concep]ie endemic`

\n care se amestec` lenea, del`sarea, miopia pragma-
tic`, lungul nasului ca m`sur` a lumii, nesim]irea,
aiureala, prostia, lipsa unei aprecieri corecte a opor-
tunit`]ii [i a urgen]elor, \mp`carea nevolnic` cu
mersul lucrurilor a[a cum este. çn timp ce ele, \ncet,
\ncet, se dezagreg`, o iau razna, se pustiesc, se d`r`-
p`neaz`. Dar mai ales lipsa sentimentului c` exist`
datorii nescrise, obliga]ii ale omului vrednic [i chib-
zuit ca atare. çn ansamblu, ideea z`natic` [i nefast`
c` o lume, c~t s-ar deteriora ea \n am`nunt, rezist`
chiar a[a oric~t: cu fr~nele uzate, cu robinete care nu
se mai \nchid, cu ferestre sparte, cu copii cresc~nd \n
voia lor, cu catastife ]inute la \nt~mplare, cu numele
scrise pocit, cu drumurile desfundate, cu vehiculele
publice zdr`ng`nindu-[i fiarele vechi, cu ]igara vesel
aruncat` \ntr-o claie de f~n.
çn nep`sarea aceasta tembel` [i adesea voioas`, de
lucruri \n general, se mai afl` una care poate da
seam` de toate: nep`sarea de altul, de ceilal]i, \n cer-
curi tot mai largi de indiferen]`, de la ai t`i p~n` la
]ar`. Nu du[m`nie, nu voin]` rea – sentimente ener-
gice [i orientate – ci doar nep`sare. Neputin]a de a ne
identifica cu al]ii, \n comunele noastre nevoi [i \n co-
muna noastr` umanitate. Incapacitatea de a aprecia
consecin]ele actelor noastre asupra celui de l~ng` noi
sau care vine dup` noi [i se va speria de ce-am l`sat
\n urm`. Nu \]i infestezi vecinii cu zgomote asurzi-
toare sau cu mirosuri agresive pentru c` \i dete[ti, ci
pur [i simplu pentru c` nu \]i pas` de ei: tu s`-]i faci

127
 Eseuri morale

voia, ca [i c~nd ai fi singur pe lume. De ce s` la[i

curat [i bine or~nduit dup` tine? ¥i-ai f`cut interesul
[i gata. Urm`rile nu intr` \n puterea ta de a ]i le
imagina, pentru c` \]i lipse[te capacitatea de a-]i
p`sa. Ea \]i vine numai atunci c~nd e[ti obiectul
nep`s`rii sau al protestelor altuia. De aici vrajbe [i
uri, procese, vendete, o cheltuial` de energie pros-
teasc` [i trist`, cu totul dispropor]ionat` fa]` de pu]i-
na aten]ie datorat` altuia, care \nseamn` a-]i p`sa de
el c~t \]i pas` de tine. Sau chiar mai pu]in, dar totu[i.
C`ci, de fapt, nep`sarea de mersul lucrurilor [i
nep`sarea fa]` de al]ii este, privit` mai de sus, grava
nep`sare fa]` de tine \nsu]i.
Suma actelor de nep`sare, lipsa de grij` pentru
ceea ce merit` grij` c~nd e g~ndit ca \ntreg bine
alc`tuit, ca o mare gospod`rie a tuturor, poate duce
de r~p` o lume cu nep`s`torii ei cu tot.
Bunul ob[tesc este privit cu nep`sare pentru c`
„ob[tesc“ a ajuns s` fie sinonim cu ceva care nu te
prive[te, care nu e al fiec`ruia, ci al nim`nui. ßi
astfel nep`sarea devine o autoagresiune generalizat`
[i pe termen lung, o vast` paragin` al c`rei singur rod
e paguba noastr` a tuturor [i a urma[ilor no[tri. Ca s`
fie altfel nu e nevoie de un Mare Gospodar care s` \]i
bage frica \n oase. S-a v`zut c` e chiar dimpotriv`.
Este nevoie doar s` la[i o clip` totul de izbeli[te –
lucru foarte u[or – [i \n clipa aceea s` te g~nde[ti
pu]in – lucru, ce-i drept, foarte greu – c~t de
frumoas` ar fi lumea [i bun` de tr`it \n ea, dac` am
[ti s` ne pese.

128
 Petru Cre]ia

Homo valachicus

Exist` at~tea defini]ii ale civiliza]iei, \nc~t o cer-

cetare a lor, aici, nu i-ar fi cititorului de nici un folos.
Intui]ia comun` ajunge. ßi m` voi m`rgini la necazu-
rile noastre, \ncredin]at de faptul c`, pe m`sur` ce ne
vom cunoa[te mai bine, lep`d~ndu-ne de orice trufie,
vom mai putea \ndrepta c~te ceva. Nu e oare mai
bine ca, \n loc s` ne conferim blazoane iluzorii, s`
\nv`]`m mai bine ce suntem cu adev`rat? Nu exist`
vindecare dec~t prin adev`r. Dar adev`rul nu trebuie
spus cu \ncr~ncenare, ci cu \n]elegere [i cu dragoste,
[i nu f`r` z~mbet. La noi lucrurile nu se \ndreapt`
c~nd cineva \[i arog` rolul de a biciui, scr~[nind, mo-
ravurile, de undeva de sus, din transcenden]a unei
con[tiin]e presupuse f`r` gre[. E bine s` ne judec`m,
cu dreptate, noi pe noi \n[ine, sper~nd c` orice act de
cinstit` [i lucid` c~nt`rire de sine va da cu vremea
road` \n imanen]a con[tiin]ei ob[te[ti.
çn materie de civiliza]ie nu st`m prea bine, de ce
s` ne min]im? Pricini ar fi destule: urbanizarea
pripit`, \nchiderea ]`rii fa]` de lume, [ubrezirea
institu]iei familiale, nivelul sc`zut de trai [i de lumi-
nare, absen]a unei con[tiin]e clare a rela]iei dintre in-
divid [i stat, d`inuirea unor vechi n`ravuri [i menta-
lit`]i. Dar, oricare ar fi cauzele, fapt este c` st`m
prost. Nici nu [tii de unde s` \ncepi. Uite, dac` tot ne

129
 Eseuri morale

l`ud`m c` de la R~m ne tragem, s-o lu`m de la dru-

muri. Unul dintre prestigiile civiliza]iei romane au
fost [oselele, podurile, viaductele, f`cute s` ajung`
pretutindeni [i s` dureze veacuri. Iar drumurile noas-
tre sunt ca vai de lume: [osele deficitare [i restul
f`cut din h~rtoape, praf [i noroi. C`ile ferate nu sunt
rele, dar ce circul` pe ele este dezastruos: vagoane
hodorogite [i pr`date, peste m`sur` de murdare, de
\ntunecate [i, iarna, de reci, ca la vreme de r`zboi.
Ruleaz` a[a, la nesf~r[it, s`lb`ticite [i uitate. La fel
cu institu]iile publice, \n care paragina [i ponosirea
se iau la \ntrecere cu reaua organizare, care pare de-
a dreptul du[m`noas`: cozi grele [i haotice, un mare
zbucium zadarnic, alerg`turi bezmetice [i f`r`
noim`, timp pierdut, vorbe proaste, confuzii [i erori.
ßi, dac` tot vorbim de institu]ii, s` nu uit`m de una
socotit` drept indicele de civiliza]ie a unei comuni-
t`]i: cabinele publice cu destina]ie sanitar`. C~te
dintre ele nu au devenit locuri de pedeaps`, ca bolgi-
ile lui Dante, haznale abjecte consacrate sc~rnei, du-
horii [i mu[tei? Poate [i de aici, dar nu numai, faptul
uluitor c` po]i adesea vedea b`rba]i, uneori cu o \n-
f`]i[are respectabil`, u[ur~ndu-se \n plin` zi de udul
lor l~ng` vreun st~lp sau gard, \n v`zul copiilor de
[coal`.
Pentru c` e departe de a fi vorba, \n ]ar` la noi,
numai de incuria [i de stupiditatea institu]ional`.
Nici omul nostru, ca ins, nu se las` mai prejos. çn
mintea lui bunurile publice nu sunt ale tuturor: sunt
ale nim`nui. Le stric` [i le devasteaz` f`r` mustrare

130
 Petru Cre]ia

de cuget, din nep`sare, din nepricepere, uneori din

simplu vandalism. E drept c` unele sunt privilegiate:
nu le stric`, ar fi p`cat, doar [i le \nsu[esc. Nu de alta,
dar le sunt de trebuin]` [i nu cost` nimic. ßtiu locuri
circulate unde ri[ti s` cazi din zece \n zece metri \n
c~te o groap`, ca \ntr-o capcan` s`pat` de vr`jma[:
capacele grele, de metal, de pe gurile de control ale
instala]iei urbane de ap` au fost, p~n` la unul, furate.
Dar ce nu se fur`? ßi tot ale nim`nui \i par a fi
omului nostru, dragul de el, spa]iile publice, str`zi,
pie]e, spa]ii verzi, incinte, faleze, terase. Le consi-
der` drept ni[te maidane care pot fi murd`rite oric~t
[i cu orice, de la mucuri de ]igar` p~n` la dejec]ii. Un
loc predilect de azv~rlire [i acumulare a resturilor de
orice fel este cel din imediata apropiere a locurilor
destinate tocmai pentru asta. Povestesc unii, veni]i
de prin Germania, cum e acolo. Sunt ului]i de ce
minuni de cur`]enie se pot vedea la nem]i. V`zu]i cu
ochiul nostru, nem]ii par chiar ni]el maniaci. ç]i vine
s` te descal]i pe trotuar [i, de la o vreme, ]i se face
fric`, tu av~nd n`ravul t`u [i acolo nefiind de glumit.
ßi te \ntorci r`sufl~nd u[urat, la ale tale, unde ]i-e
drag s` tr`ie[ti, pentru c` multe alte \nlesniri mai afli
[i te sim]i la largul t`u.
Omul acestor locuri are o rela]ie special` cu nor-
ma (lege, regul`, prescrip]ie), o rela]ie confuz` care
\i vine din dou` direc]ii corelative: 1. considerarea
statului nu ca instan]` de reglementare [i de mediere,
ci ca una represiv` [i spoliatoare (lucru nu f`r` \nte-
meiere istoric`) [i 2. un sentiment excesiv al

131
 Eseuri morale

interesului personal imediat, din care omul nostru nu

e dispus s` sacrifice nimic \n vederea unei reglemen-
t`ri publice [i echitabile a intereselor individuale.
Orice circuit prea lung de la profitul imediat p~n` la
cel mijlocit de lege ne dep`[e[te imagina]ia, r`bdarea
[i capacitatea de \ncredere. Dar chiar reglement`rile
mai m`runte, care nu cer cine [tie ce p`trundere, sunt
considerate neavenite [i \nc`lcate cu senin`tate:
parc` ]i-e mai drag s` fumezi acolo unde scrie „fu-
matul oprit“, s` treci strada pe oriunde, s` parchezi
unde \]i vine bine, s` intri pe unde se iese. Dac` de
opreli[ti nu-]i pas`, \ndrum`rile le ignori din
principiu, preferi s` te descurci de-a oarba, s` ba]i la
prima u[` care ]i iese \n cale, s` \ncerci cinci ghi[ee
sau cinci compartimente de tren, dac` nu zece
vagoane, p~n` s`-l nimere[ti pe cel bun, \ntreb~nd
bezmetic \n dreapta [i-n st~nga, deranj~nd o mul]ime
de lume, irosind energia [i timpul ori[icui. Prefer`m
un cadru mai lax, cu aproxima]ii, toleran]e [i dero-
g`ri, cu mici ajust`ri [i z`bave, cu alternative mai
mult sau mai pu]in ilicite. O ordine negociabil`. Ori-
ce rigoare ne str~nge ca o \nc`l]`minte prea mic`,
orice \ngr`dire prea intransigent` ne sufoc`, de parc`
am fi claustrofobi; chiar simpla \ndrumare ni se pare
o priva]iune de libertate. Pe c~t de pu]in \i pas` aces-
tui popor de libertatea mare, politic`, social`, civic`,
pe at~t de mult ]ine la micile libert`]i ale unei anarhii
tolerante [i joviale. Punctualitatea noastr` las` de
dorit, iar omul punctual ni se pare maniac [i ridicol.
Cozile noastre, nu pu]ine la m`rfuri sau ghi[ee, sunt

132
 Petru Cre]ia

haotice [i litigioase, ca [i felul cum ne purt`m \n

vehiculele publice, unde aglomera]iile (care ar putea
foarte bine lipsi) genereaz` animozit`]i primejdioa-
se. çntr-adev`r, la greu, de sub tembelismul nostru l`-
s`tor izbucne[te violen]a [i brutalitatea [i atunci se
poate vedea c~t de repede spiritul patriarhal de origi-
ne rural`, bonomia [i levantinismul pot degenera \n
barbarie. Totu[i stadiul cel mai u[or de atins la noi
este acela pe care nu chiar degeaba \l vom fi numind
]ig`nie. Individualismul obtuz care dicteaz` at~tea
dintre comportamentele noastre are drept principal`
manifestare lipsa de respect pentru ceilal]i, pentru
semenii no[tri, deci cei care sunt ca [i noi [i ar avea
\n principiu acelea[i prerogative, dar care au un
cusur, acela c` sunt al]ii. Nu vorbesc acum nici
despre b`d`r`nie nici despre rela]ii conflictuale, ci
despre simpla [i profunda nep`sare fa]` de ceilal]i:
fa]` de timpul, de locul [i de lini[tea lor, de dreptul
lor de a exista \n sine, nu ca simple instrumente ale
comodit`]ii n`uce a altcuiva. Tu, ca trec`tor, trebuie
aidoma unui automat cu fise, [i f`r` s` ]i se \nregis-
treze, nu zic serviciul adus, ci simpla existen]`, s` dai
ora exact`, foc la ]igar`, indica]ii rutiere, s` spui c~t
cost` cutare lucru (al c`rui pre] e afi[at), de unde l-ai
luat, c~nd va mai fi de g`sit, uneori s` supor]i confi-
den]e sau v`ic`reli. Mul]umiri? Rolul t`u o dat` \n-
cheiat, tu te resorbi \n nefiin]`. E[ti considerat ca
exist~nd numai dac`, lezat, protestezi. Dar atunci sta-
tutul t`u este acela al unei fiin]e sup`r`cioase, sup`-
r`toare [i, \n ultim` analiz`, de prisos. Aerul

133
 Eseuri morale

rom~nesc de glasuri r`stite care \]i spun cu ar]g: „Da

ner`bd`tor mai e[ti, domnule!“, „Ho, bre c` nu dau
turcii!“, „Dac` nu-]i place, ia-]i ma[in` mic`!“, „Ce
ai, omule, c` doar nu te-am omor~t!“, „Ce at~tea co-
mentarii!“, „Hai mo[ule, mi[c`-te c` te caut`
moartea pe-acas`!“. çn general, se constat` c` e[ti
prea sensibil, prea preten]ios, prea nervos. Iar, c~nd
te \ntorci acas`, afli de la vecinul t`u c~t de nem`r-
ginite sunt drepturile unui locatar: „Acas` la mine
fac ce vreau”, inclusiv zgomote infernale, duhori,
inunda]ii, incendii, scandaluri [i p`ruieli. Dar n-ai
voie s` te pl~ngi, pentru c` e \n ograda lui [i acolo se
crede nu numai st`p~n, ci [i singur pe lume. Iar cu
sine, cu buna lui voie [i cu p`catele lui homo vala-
chicus este extrem de tolerant. Mai pu]in cu ale
altora, iar atunci doar \n virtutea unui pact nescris de
complicitate generalizat`. „Las`-m` s` te las“ este o
expresie \n care reciprocitatea \ng`duin]ei \n r`u se
\mbin` cu nep`sarea [i, iertat s`-mi fie, cu nesim-
]irea. çn destule privin]e civiliza]ia rom~neasc` aduce
\nc` bine cu o mahala degenerat`. Nu zic, a noastr`
fiind, ne este drag` [i a[a. Numai c` dragostea bun`
\nseamn` [i voin]` de \ndreptare, iar voin]a aceasta
ar cam trebui s-o g`sim \n noi [i s-o facem s`
opereze. N-a[ [ti s` spun nici cum, nici c~nd.

134
 Petru Cre]ia

Falsa con[tiin]` *

Este tot at~t de u[or s` te \n[eli pe tine \nsu]i

f`r` s`-]i dai seama, pe c~t este de greu s`-i
\n[eli pe al]ii f`r` ca ei s` observe.

La Rochefoucauld, Maxime (1678), nr. 115

O anume diferen]` \ntre ceea ce crede fiecare

dintre noi despre sine [i ceea ce este cu adev`rat, a[a
cum \l [tie pe deplin numai Dumnezeu, este inerent`
umanului, [i nu despre un asemenea lucru va fi
vorba aici, ci doar despre formele excesive, nu
arareori aproape patologice, pe care le ia falsa
con[tiin]` de sine. ßi, de[i excesive [i aproape

* Considera]iile care urmeaz` ar comporta o

prezentare preliminar` a raporturilor dintre sinceritate [i
adev`r. Dar ele au fost tran[ant elucidate de H.R.
Patapievici \n Cerul v`zut prin lentil` Ed. Nemira,p. 331-
334, de unde citez doar: „Sinceritatea este o emo]ie a
con[tiin]ei. Or, con[tiin]a poate fi adev`rat` sau fals`,
eronat` sau rea, incomplet`, al`turi de obiect sau
inexistent` ≤...≥. Sinceritatea este o emo]ie complet inde-
pendent` de con]inutul ei: ea poate purta cu egal` \ndrep-
t`]ire emotiv` asupra unei con[tiin]e false ≤...≥ Eu pot fi
sincer afirm~nd automistific`ri monumentale, pe care s`
le ignor f`r` rest, adic`, \n termeni direc]i, cu veracitate
≤...≥ \n toate cazurile, trecerea de la sinceritatea asert`rii la
adev`rul aser]iunii mi se pare frauduloas`.“

135
 Eseuri morale

patologice, ele sunt mai r`sp~ndite dec~t ne-am

a[tepta.
Termenul de „fals` con[tiin]`“ nu este pe deplin
gr`itor. Nu este vorba numai de faptul c` cineva \[i
ignor` adev`rata fiin]` [i fire, sau c` se crede pur [i
simplu altfel dec~t este. Ea este \n primul r~nd culti-
varea unei credin]e despre sine cu mult superioar`
realit`]ii, este o imagine exaltat` a unei excelen]e ab-
sente. Omul normal, ale c`rui corec]ii de imagine
sunt mai mult sau mai pu]in rezonabile, av~nd un
sine echilibrat, poate exista lini[tit cu propria sa ima-
gine. Dar cel afectat de o fals` con[tiin]` nu este \n
stare de astfel de lucru. ßi nu at~t pentru c` nu s-ar
putea p~n` la urm` \mp`ca cu sinele lui adev`rat, -
este loc sub soare pentru noi to]i [i cineva acolo sus
ne iube[te pe to]i, – ci pentru c` vrea s` cread` despre
el c` este cineva \nzestrat cu mari calit`]i omene[ti,
de obicei cele pe care le are cel mai pu]in, dar la care
aspir` cel mai mult. Asemenea om confund` propria
lui realitate cu un deziderat himeric cu privire la
sinele s`u. Dar opera]iunea aceasta de substituire nu
se face con[tient, ci este un construct al incon[tientu-
lui care are, \n fiecare caz, o istorie individual` a lui,
chiar dac`, abstr`g~nd caractere comune, putem
construi o tipologie. Iar o dat` acest neadev`r instalat
\n cineva, el este asumat ca adev`r, cu credin]`, cu
iubire, cu m~ndrie [i cu durere. Incapacitatea de
autoanaliz` corect` duce astfel la o alienare de reali-
tate analog` cu cea din unele psihoze. Lucru u[or de
\n]eles, dac` admitem c` orice fals` con[tiin]` se

136
 Petru Cre]ia

constituie, progresiv, pe o rea con[tiin]` de sine refu-

lat`. Unii sucomb` sentimentului c` sunt nimica [i
nimeni, c` tot ce fac [i ar putea s` fac` le tr`deaz`
nimicnicia. Al]ii se \mpac` cu ei \n[i[i, a[a cum sunt.
Al]ii \[i fabric`, \n bezna [i singur`tatea sinelui, o
con[tiin]` fals` [i tr`iesc a[a, ca \ntr-o nebunie am-
bulatorie, c~nd mai benign`, c~nd mai damnat`. ßi
mai periculoas` dec~t orice falsificare deliberat` [i
dec~t orice ipocrizie.
Falsa con[tiin]` ne oblig`, f`r` s` ne d`m seama,
s` juc`m un rol, mai mult, s` \nscen`m o dram`
pentru acest rol [i s` o popul`m cu crezuri [i cu lupte
false, cu apoteoze [i cu dezastre fictive. Cred c`
mul]i dintre noi au v`zut sau au avut \n preajma lor
asemenea in[i juc~ndu-[i tristul rol pe scena lumii.
Unii sunt at~t de naivi, at~t de transparen]i [i at~t de
evident ridicoli \nc~t nu pot inspira dec~t o ironie
indulgent` [i aproape tandr`. Al]ii \ns` pot fi de-a
dreptul sini[tri. ßi sunt numero[i, au diferite apuc`-
turi, dar reductibile la un tip fundamental.
Omul de felul acesta se crede [i vrea s` fie crezut
tocmai ceea ce nu este, [i anume un om nobil \n sfera
etic` [i afectiv`, luminat \n ordinea cognitiv` [i
puternic \n cea volitiv`. Fiind un simplu veleitar
utopic, vrea s` apar` nici mai mult nici mai pu]in
dec~t ca paradigma excelen]ei umane. Iar aceast`
imagine fals` despre sine o afim` [i o exib` cu patos,
tr`ind-o mai ales atunci c~nd o propune altora sau se
g~nde[te pe sine \ntre al]ii [i mai presus de al]ii. Mai
mult, tr`ind [i f`ptuind printre oameni de r~nd,

137
 Eseuri morale

afirmarea sa de sine ia forma unei lupte [i a unei

misiuni, sus]inute de un crez care nu e de fapt dec~t
un scenariu pentru a-[i transforma reaua lui a[ezare
\n lume [i fa]` de lume \ntr-o idealitate al c`rei erou
se simte [i se crede a fi. Pe de alt` parte, \n precipi-
tarea lui de a sc`pa de propria sa imagine real`, el o
proiecteaz`, \n chip incon[tient [i malign, asupra
altuia sau a altora [i se poate frecvent asista la scene
\n care acest om, \n fond bolnav, \i acuz` pe cei din
jur de propriile sale sc`deri, abera]ii [i grele p`cate:
[i invers, el s`v~r[e[te \n mod curent ceea ce at~t de
violent [i de zgomotos blameaz` la al]ii. ßi de aceea
tipul acesta de om, a c`rui via]`, astfel, se situeaz` nu
numai pe fals, ci [i pe nedreptate, este d`un`tor celor
din preajma lui. Nociv, pentru c` falsa imagine pe
care o are despre sine se izbe[te \n chip inevitabil de
rigorile realului, de verific`rile lui constante [i neier-
t`toare, de insucces. Omul normal [tie s`-[i analize-
ze insuccesul [i s` vad` partea lui de eroare sau de
vin`, dar acest mic paranoic, nu: el nu este de vin`
niciodat` [i nu gre[e[te niciodat`, de vin` sunt \ntot-
deauna ceilal]i, cei care nu i-au dat ascultare, nu l-au
luat drept c~rmuitor, l-au tratat f`r` deferen]a cuve-
nit`, nu l-au \n]eles. De aici corelativul oric`rei ma-
nii [i iluzii de grandoare, mania [i iluzia persecu]iei.
Omul acesta, care este o minciun` \ntrupat`, sf~r[e[-
te aproape totdeauna prin a se considera un nedrep-
t`]it [i chiar un martir, persecutat de semnii lui obtuzi
[i ingra]i, eventual invidio[i. Prigonit de „oameni“.
ßi iat` c` la r`ul pe care omul \nzestrat cu o fals`

138
 Petru Cre]ia

con[tiin]` \l face prin incapacitatea, incompeten]a [i

veleitarismul s`u se adaug`, virulent`, [i setea lui de
r`zbunare, care este dubl`: una, incon[tient`, fa]` de
cei mai buni dec~t el, [i alta, de suprafa]`, asumat`
con[tient [i agresiv, fa]` de cei care nu l-au recunos-
cut ca atare. ßi devine periculos: reclamagiu f`r` o-
dihn`, calomniator neru[inat, procesoman. ßi uneori
patosul lui este at~t de mare [i de persuaziv, \nc~t se
g`sesc oameni care s`-l cread`, s`-l sprijine, uneori
chiar s`-l promoveze, p~n` \[i rupe din nou g~tul [i o
ia de la \nceput cu lamenta]iile [i cu vindictele. Omul
nostru e, \n felul lui, de ne\nvins. Iar falsa lui con[ti-
in]` este mai nociv` dec~t minciuna deliberat`, dec~t
ipocrizia sau dec~t o calculat` calomnie.
Nu este de crezut c` o astfel de am`gire este
etan[` la o c~t de vag` trezire la adev`rata con[tiin]`.
Dar omul acesta, \n fond at~t de corupt, [tie s` treac`
peste asta. Ba mai grav: abia atunci devine extrem de
periculos. ßi foarte sigur de sine, cel mai ]an]o[ de
slava lui de tinichea. Astfel continu` s` circule
slobod prin lume, concep~nd proiecte pe care le d`
drept aproape gata realizate [i nef`c~nd absolut ni-
mic. Crez~ndu-se generos [i fiind de fapt meschin,
crez~ndu-se plin de resurse [i nefiind bun de nimic,
predestinat tuturor rat`rilor, crez~ndu-se delicat [i
virtuos [i fiind de fapt de grosolan [i plin de p`cate,
auster c~nd e lacom, pa[nic c~nd e litigios [i agresiv,
o autoritate \n orice materie c~nd el abia dac` are
rudimentele vreunui domeniu. Calmeaz` cu sfruntare
adev`rul s`u iluzoriu, confund~nd adesea sinceritatea

139
 Eseuri morale

cu simpla grosol`nie, [i reac]ion~nd isteric la cea mai

mic` \ncercare, nu zic de a-l deconspira, ci de a
considera c` \ntr-o privin]` destul de mic` ar fi gre[it
sau nu s-ar fi purtat cum se cuvine. ßi tr`ie[te a[a mai
departe, mai sigur de sine dec~t ]i-ar veni s` crezi,
gestion~ndu-[i (uneori cu bune rezultate par]iale)
e[ecul fundamental de a nu fi ce viseaz` a fi.

140
 Petru Cre]ia

Vorb` f`r` de rost

Dac` au de povestit ceva, se simt neap`rat

obliga]i s-o ia de la Facerea lumii, [i z`bovesc
at~t de \ndelung asupra unor \mprejur`ri frivole,
\nc~t sunt pe nesim]ite atra[i c`tre alte subiecte,
printre care ]op`ie ca ni[te p`s`rele din creang`
\n creang` [i uneori, tocmai \n miezul
relat`rii lor, o iau at~t de tare razna de la ce
voiau s` spun` \nc~t trebuie s` le aduc` cineva
aminte.

J.B., Heroick Education (1657)

E plin` lumea de rumoarea vorbelor de[arte. Le

auzi pretutindeni, nest`vilite [i de nest`vilit, um-
pl~nd cu pleava lor cuprinsul zilelor noastre. Nu toa-
te sunt de acela[i fel, adic` nu toate au aceea[i moti-
va]ie psihologic` [i, ca atare, se poate \ncerca o cla-
sificare a lor.
Iat`, \nt~i de toate p`l`vr`geala, pruritul verbal,
rostirea de verzi [i uscate, de vrute [i nevrute, profe-
rarea inepuizabil` de vorbe f`r` [ir, f`r` cap [i f`r`
coad`, f`r` noim` [i f`r` miez, doar de dragul de a
vorbi. P`l`vr`geala nu reclam` un ascult`tor atent,
ajunge s` fie cineva de fa]` care s` nu par` cu totul
absent sau ostil. Nu arareori palavragiii \[i povestesc
\nt~mpl`rile lor, mai vechi sau mai noi, nu pentru c`
ar prezenta cel mai mic interes pentru indiferent cine,

141
 Eseuri morale

ci a[a, dintr-o expansivitate [i extravertire f`r` ]`rm,

nep`s`toare de timpul sau de treburile tale de ascul-
t`tor f`r` voie. C~nd se \nt~lnesc doi palavragii lu-
crurile se pot petrece \n dou` feluri: ori unul p`r`-
se[te terenul, socotindu-l pe cel`lalt un insuportabil
palavragiu, [i pleac` s` caute un auditoriu mai
potivit, ori vorbesc am~ndoi deodat`, f`r` s`-[i dea
unul altuia cea mai mic` aten]ie, nici m`car aceea de
a se lua la \ntrecere. Se mai observ` [i faptul c`, la
cea mai mic` \ncercare de a-l \ntrerupe, palavragiul
spune: „Da]i-mi voie“ sau „çmi permite]i“ sau „Un
moment“, dup` caz, [i, f`r` s` fi a[teptat sau primit
vreo \ng`duin]`, continu` nestingherit, oric~t. Dialog
\ntre surzi, cum se spune, [i sunt \ntr-adev`r surzi la
tot ce vine din afara lor. Ar trebui ca cineva s`-i
sileasc` s`-l asculte pe Marcus \mp`rat, omul acela
de o extrem` delicate]e: „Obi[nuie[te-te s` ascul]i cu
aten]ie ce are altul s`-]i spun` [i, at~t c~t \[i st` \n
putin]`, caut` s` p`trunzi din`untru g~ndul lui“ (VI,
53). ßi, dup` func]ia lui, \mp`ratul avea nu pu]in`
lume de ascultat.
Palavragiul nu este de azi, de ieri. Are vechime [i
ilustrare istoric`. Ce poate omul auzi ast`zi, st~nd pe
o banc` \n vreun parc, auzea [i Teofrast acum
dou`zeci [i patru de veacuri la Atena: „A[ez~ndu-se
al`turi de un necunoscut, \ncepe prin a face elogiul
so]iei sale; poveste[te apoi ce-a visat azi-noapte [i
ce-a m~ncat la pr~nz, \n am`nunt; dup` care, din
vorb` \n vorb`, declar` c` oamenii de ast`zi sunt cu
mult mai prejos dec~t cei de demult; c` s-a scumpit

142
 Petru Cre]ia

gr~ul, c` ora[ul e nep`dit de str`ini, c`, \ncep~nd din

aprilie, dup` Marile Dionisii, marea devine din nou
navigabil`; c` n-ar strica s` plou` ni]el, pentru
recolte, [i c` el personal \[i va sem`na p`m~ntul la
anul; c` se tr`ie[te tot mai greu [i c`, la Misterele din
Eleusis, lum~narea cea mai mare a \nchinat-i
Damippos; apoi te informeaz` c~te coloane are Ode-
onul lui Pericle [i \n ce lun` a anului cade fiecare
dintre marile s`rb`tori; apoi continu` declar~nd:
«Ieri am luat un vomitiv» [i \ntreb~nd «Ast`zi ce zi
s` fie oare?» Dac` \l rabzi, nu mai scapi de el
niciodat`“.
Relat`rile sau nara]iunile mai dezvoltate sufer` la
nu pu]ini vorbitori de o \nc`rc`tur` uciga[`: faptele [i
ac]iunile pier \necate \n prisosul catastrofal al vor-
belor. ßi nu numai vorbe parazitare, ticuri verbale,
stereotipii, ci un puhoi dezarticulat de preciz`ri
inutile, de intercal`ri irelevante, de men]ion`ri ale
unor circumstan]e adiacente [i nesemnificative, de
referin]e obscure, eventual de abundente repeti]ii.
De acelea[i neajunsuri, sporite cu altele, cum ar fi
tropii retorici, poate s` sufere [i discursul oratoric
care, \n formele lui paroxistice, devine discurs vid,
be]ie de cuvinte, expresie fie a neantului, fie a haosu-
lui mental al vorbitorului, care, \n aceast` ipostaz`,
nu mai este un simplu palavragiu amorf, ci mimeaz`
o inten]ionalitate precis`, idei [i sentimente elevate,
convingeri n`valnice [i sonore, pream`riri [i ana-
teme. Dar \n spatele vorbelor nu se afl` nimic. Sau,
mai exact, vacuitatea retoric` are un con]inut: acela

143
 Eseuri morale

f`cut din interese impure, care este interesul oric`rei

demagogii.
Pe l~ng` redundan]a narativ` [i vacuitatea retoric`
trebuie s` mai consemnez aici [i un anume stil, foarte
r`sp~ndit, al conversa]iei dintre dou` sau ceva mai
multe persoane. Acest stil se caracterizeaz` prin
c~teva lucruri care dau, la audi]ie, un efect dezastru-
os, uneori infemal: neaten]ia reciproc`, frecventa t`-
iere a vorbei sau vorbirile \n paralel (ca \ntr-un duo,
trio sau quattuor de disonan]e [i de incongruen]e
pasionate), repetitivitatea \n gol (\n absen]a aten]iei
conlocutorului [i chiar f`r` ca vorbitorul s` ]in`
minte c` a mai spus acela[i lucru sau de c~te ori l-a
mai spus) [i, aproape f`r` excep]ie, tonul ridicat,
fiecare \ncerc~nd s`-l acopere pe cel`lalt prin mai
marea sonoritate a glasului. Dac` la sf~r[itul unor
astfel de logomahii cineva ar face urm`torul calcul:
c~t de multe vorbe s-au rostit [i ce pu]ine sensuri au
rezultat, dispropor]ia ar fi catastrofal`. Mai bine zis
ar fi incomensurabil`. Tot tr`ind, ascult~nd [i p`ti-
mind, \ncepi s`-]i dai seama, prin compara]ii, c` sti-
lul conversa]iilor este un indice sigur al gradului de
civiliza]ie dintr-o comunitate dat`. Iar dac`, dup`
aceea, e[ti os~ndit s` tr`ie[ti \ntr-o h`rm`laie subur-
ban` sau meridional` trebuie s` te ]ii bine.
Cu at~t mai mult cu c~t, pe l~ng` conversa]ia
anarhic` mai sunt destule alte specii de vorb` f`r`
rost.
Iat` repetitivitatea c`te unui vorbitor care, vr~nd
ceva de la tine [i incapabil s`-]i aprecieze gradul de

144
 Petru Cre]ia

aten]ie, \]i face aceea[i rug`minte de multe ori la

r~nd, ca un mecanism dereglat, iar la desp`r]ire,
ignor~ndu-]i toate promisiunile [i uit~ndu-[i toate
st`ruin]ele, te mai roag` \nc` o dat` acela[i lucru cu
aerul c` o face prima oar`. Se va spune c` aici nu este
\n joc nevoia de a vorbi mult, ci caracterul imperativ
al nevoii formulate abuziv. ßi e adev`rat, dar [i aici
func]ioneaz` ignorarea acurate]ii de \nregistrare a
receptorului, confundarea lui cu un tip de receptor
analog cu emi]`torul.
Tot o apreciere latent` asupra capacit`]ilor, de
data asta intelectuale, ale ascult`torului se manifest`
[i \n extrem de r`sp~nditul abuz de informa]ii rutiere.
Dac` faci impruden]a s` \ntrebi un asemenea furni-
zor de informa]ii, nu mai ispr`ve[te. Iar discursul lui,
c~nd \[i atinge perfec]iunea, poate con]ine dou` serii
de date zadarnice, de tip diferit: a) indicarea unor
repere intermediare inutile, de vreme ce simpla ur-
mare a unei direc]ii ]i le scoate \n cale [i b) indicarea
unor repere identificabile numai dac` e[ti tot at~t de
familiarizat cu acel parcurs ca [i cel care te \ndrum`:
„O iei dup` col]ul, unde a fost odat` benzin`ria“,
„Treci de casele cuscrului Dumitru“, „Mergi \nainte
p~n` la al doilea, nu, la al treilea [ir de salc~mi“ etc.
ßi omul nostru, jubil~nd de propria lui gratuit`
bun`voin]`, te cople[e[te \ndelung cu o geografie
menit` s`-]i r`m~n` enigmatic` f`r` istoria ei
aferent`.
Dar acestea sunt doar cazuri particulare [i benigne
ale unei tendin]e generale, care poate lua \ns` [i alte

145
 Eseuri morale

forme, [i mai goale de sens [i de rost. Un caz specific

[i destul de frecvent este al celui care, pentru a-]i
capta [i re]ine aten]ia, \]i anun]` o relatare senza]io-
nal`. Tema lui este de obicei ce i s-a \nt~mplat \n
ziua respectiv` [i, ca s`-]i men]in` viu interesul, re-
curge la o anumit` mimic` sugestiv` [i mai ales la un
anumit ton promi]`tor de senza]ii tari, precum [i la
sintagme de tipul „Stai s` vezi ce mi s-a \nt~mplat!“,
ßi atunci, ce s` vezi?“, „Ei bine, cu cine crezi c` m-
am \nt~lnit?“ ßi astfel, trateaz` anodinul ca senza]io-
nal, te ]ine cu sufletul la gur` ca s` afli c` s-a \nt~lnit
cu Nelu de la registratur` care se ducea s`-[i cumpe-
re un corn sau cu cumnat`-sa care, s` vezi [i s` nu
crezi, \[i cump`rase un batic. Totul pres`rat cu sus-
pansuri neonorate, care, [i ele, \[i mai pierd din suflu
p~n` la deznod`m~ntul palpitantei aventuri pe care \l
a[tep]i cu respira]ia t`iat`; \ntoarcerea acas`, luarea
mesei, un film la televizor, „dar nu era grozav“; ur-
meaz` un colaps total, dac` nu cumva flecarului \i
sare \n ajutor vreo amintire mai \ndep`rtat`, la fel de
trepidant`, povestit` cu aceea[i tehnic` [i cu aceea[i
\nsufle]ire [i oferit` ca un dar de pre] ascult`torului
paralizat.
Toate acestea au totu[i coeren]a lor. Dar prolife-
reaz` pritre noi [i vorb`ria incoerent`. Incoeren]a
vrednic` de luat \n seam` se poate realiza pe dou` c`i
(c~nd nu este, ca \n cele mai multe cazuri, mixt`):
deschiderea succesiv` [i frecvent` de paranteze care
nu se mai \nchid niciodat` [i/sau divaga]ia asociati-
v`, care const` \n a o lua razna fie plec~nd de la o

146
 Petru Cre]ia

vag` asociere de idei, fie pur [i simplu de la un cu-

v~nt oarecare, put~nd func]iona ca declan[ator al
unei serii total distincte. Este de notat, \n subsidiar,
c` acest tip de vorbitori realizeaz` o performan]`
rar`: aceea de a-[i pune singuri piedic`, de a-[i t`ia
singuri vorba.
Se va spune c` toate acestea nu ]in de patologia
desf`[ur`rii discursului [i c` trebuie examinate \n
alt` instan]`. Dar nu e a[a: prioritar` este nevoia de a
vorbi cu orice pre], iar no]iunea cheie este aceea de
vacuitate a con]inutului. De aici, din dorin]a de a
comunica cu orice pre] c~nd nu ai ce, sau de a spune
ceva interesant c~nd nu ai nimic interesant de spus,
toate disfunc]iile enumerate mai sus [i poate [i altele.
F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` cei care
practic` vorb`ria, vorbitorii intemperan]i, sunt oa-
meni la care conexiunile logice sunt deficitare. Este
tocmai ceea ce le permite acest tip de discurs.
Tot mult [i f`r` rost vorbesc [i cei care caut` s`-
[i compenseze prin verbalizare un anumit disconfort
psihic, cei pe care ceea ce (tocmai) s-a \nt~mplat sau
se petrece acum \i contrariaz`.
Prima categorie este a celor care debiteaz`, uneori
repet~ndu-se, regrete zadarnice. Ace[tia pot vorbi la
nesf~r[it potrivit schemei „Ce bine ar fi fost s` fi fost
altfel dec~t a fost“. Neput~nd s` se \mpace cu ceea ce
s-a petrecut, ei se c`znesc parc` s` schimbe cu ajuto-
rul vorbelor irevocabilul trecut. Regret~nd hot`r~rile
luate [i rezultatele lor, oamenii ace[tia se \nver[unea-
z` s` elaboreze, \n pustiu, alte scenarii dec~t cele

147
 Eseuri morale

care s-au desf`[urat, s` calculeze cu c~t mai feritice

urm`ri ar fi avut alt demers dec~t cel practicat \n rea-
litate, ce minunat ar fi prezentul dac` l-am \nzestra
cu alt trecut, ce ferici]i am fi dac` ceva s-ar fi petreut
ceva mai devreme sau ceva mai t~rziu sau nu s-ar fi
petrecut niciodat`. ßi nu, scopul acestor vorbitori nu
este s` trag` vreo \nv`]`tur` \n vederea unei activit`]i
viitoare: ei vorbesc doar a[a, parc` vr~nd s` desc~nte
trecutul [i pentru c` nu pot [i nu [tiu s` tac`, s` trag`
\ncheierile necesare [i s` mearg` mai departe mai
boga]i cu o experien]`, c~t de regretabil` ar fi.
Al]ii nu pot s` suporte neajunsurile prezentului
f`r` s` le verbalizeze intensiv. La copii lucrul este
normal, la adul]i apare ca o form` de incontinen]`.
Po]i auzi oameni \n stare s` spun` de zeci de ori \n [ir
c` le e cald sau frig, c` \i doare ceva, ca [i c~nd astfel
ar exorciza r`ul; cu rezultate evident nule. Ba chiar,
l`s~ndu-se st`p~ni]i de acel disconfort [i neput~ndu-
se st`p~ni s` nu-l enun]e mecanic [i stereotip, \[i
agraveaz` starea, concentr~ndu-se obsesiv asupra ei
[i amplific~nd-o, d~ndu-i o prezen]` tot mai opresi-
v`.

Cine rabd` greu asemenea excese are de suferit.

çn ceasurile mai grele viseaz` sih`strii [i leg`minte
de t`cere sau traiul printre popoarele mai t`cute ale
Nordului. La fel se \nt~mpl` [i cu cei c`rora tot ce
este mai mult dec~t „da“ sau „nu“ li se pare

148
 Petru Cre]ia

de[ert`ciune. Se afl` aici o anume lips` de caritate:

dincolo de z`d`rnicia [i de abunden]a vid` a cuvinte-
lor se afl` adesea spaima de t`cere, spaima de singu-
r`tate, spaima de via]`. Vorba f`r` de rost are, fire[te,
rostul ei. Ceea ce nu te poate \mpiedica s` nu pre]u-
ie[ti concizia ca pe una dintre cele mai rare elegan]e
ale spiritului [i s` \nsetezi dup` ea.

149
 Eseuri morale

Cuv~ntul dat

A-]i da cuv~ntul – sau, cum se spunea odinioar`,

a-]i da cuv~ntul de onoare – revine la a te angaja
ferm c` vei face un lucru anume p~n` la un termen
anume. Cuv~ntul dat este ca isc`litura \n josul unui
contract. At~ta c` \ntr-un contract se stipuleaz` c`
ne\ndeplinirea lui atrage dup` sine o anume penali-
zare, \n timp ce \nc`lcarea cuv~ntului dat, care
consfin]e[te o conven]ie pur verbal`, nu. Cel care nu
se ]ine de cuv~nt \ntr-o chestiune c~t de c~t mai im-
portant` nu poate fi nici m`car ac]ionat \n justi]ie,
pentru c` nu se poate invoca \mpotriva lui nici un
document doveditor. Numai c` impunitatea omului
care nu-[i respect` cuv~ntul dat este iluzorie: dup` o
vreme pierde \nsu[i temeiul conven]iei verbale, care
este \ncrederea. Cuv~ntul unui om discreditat nu mai
mare trecere [i, lucru chiar mai grav, cel lezat, mai
ales dac` este ne\ncrez`tor din fire, tinde s` gene-
ralizeze [i s` nu mai aib` \ncredere \n nimeni. De
aici, infinita complicare [i \ngreunare a rela]iilor
dintre oameni.
Se poate face o tipologie a oamenilor f`r` cuv~nt.
çn chip surprinz`tor, categoria cea mai numeroas` nu
este aceea a celor care \[i dau cuv~ntul cu inten]ia
deliberat` de a nu [i-l ]ine, deci de a-[i \n[ela parte-
nerul. Cei mai mul]i oameni f`r` cuv~nt sunt mai

150
 Petru Cre]ia

degrab` u[uratici dec~t fraudulo[i. F`g`duiesc cu

u[urin]`, uneori chiar nesolicita]i, oferindu-[i pl`ce-
rea de a se ar`ta s`ritori sau genero[i f`r` ca, mai
apoi, s`-[i dea vreo osteneal` \n acest sens; se iau cu
altele, nu le mai pas`, uit`. Iar con[tiin]a lor nu \mpo-
v`reaz` cu nici o remu[care, respectul lor de sine nu
iese [tirbit cu nimic, iar disponibilitatea de a recidiva
a acestor iluzioni[ti ai f`g`duin]ei r`m~ne [i ea
proasp`t` [i \ntreag`. Unii, dojeni]i, chiar se scanda-
lizeaz`, uit~nd cu des`v~r[ire clipa de euforie a pro-
misiunii [i nelu~nd \n seam` prejudiciul adus prin
\n[elarea unei a[tept`ri. ßi, \n genere, rolul lor de
\ncurc`-lume. ßi nu doar at~t, uneori violeaz` rela]ii
mai delicate, se angajeaz`, cu o fervoare subit` [i
efemer`, \n prietenii de care uit` la c~teva minute
dup` ce [i-au fluturat batista pe un peron, la c~teva
zile dup` ce au promis c` vor scrie, c` vor da un
semn, c` le pas` de tine c~t de pu]in. Sunt oameni
superficiali [i cu at~t mai periculo[i cu c~t nu doar
par, dar chiar sunt de bun`-credin]`. Pentru o clip`.
Un caz frecvent de nerespectare a cuv~ntului dat
este nepunctualitatea. Pare un p`cat minor, dar nu
este, mai ales \n comunit`]ile de azi, c~nd timpul este
dr`muit, coordonarea trebuie s` fie f`r` cusur, iar
incapacitatea cuiva de a se coordona \n timp cu al]ii
poate produce uneori neajunsuri severe. ßi, chiar f`r`
asta, a l`sa pe cineva s` bat` \ndelung trotuarul, pe
soare sau pe ploaie, sub privirile trec`torilor sau ale
localnicilor, f`c~ndu-l ori suspect ori ridicol, este
semnul unei grave lipse de respect. ßi mai poate fi [i

151
 Eseuri morale

semnul unui arhaism comportamental, al unei inca-

pacit`]i de integrare \ntr-o comunitate evoluat` de tip
urban. La ]ar` st`rile de lucruri nu cer cine [tie ce
eforturi cronometrice. Dup` cum locul de \nt~lnire
nu trebuie neap`rat s` fie un punct precis („la lunc`“,
„pe dup` gr`dini“, „mai la vale“), tot a[a momentul
\nt~lnirii se poate situa \ntr-o durat` mai larg`: „pe
sar`“, „pe la chindie“, „la \ntorsul vitelor“. ßi, \n sis-
temul aesta de referin]` mai lax, nimeni nu este
p`gubit [i totul se petrece dup` cuviin]`. Mut~ndu-l
\n spa]iul altor rigori [i al altor stringen]e, el este nu
numai arhaic, ci [i p`gubitor. Iar cine s-a l`sat am`git
o via]` crez~nd zadarnic \n punctualitatea unei serii
considerabile de contemporani ai s`i (dintre are unii
n-au mai venit deloc, f`r` s` mai dea mai apoi vreo
explica]ie sau a invoca vreo scuz`), nu are nostalgii
patriarhale. ßi nici nu-[i poate imita am`gitorii,
pentru c` actul etic este, prin defini]ie, nonpragmatic
[i exemplar.
Printre indicii gradului de civiliza]ie al unei co-
munit`]i se num`r`, [i nu \n ultimul r~nd, func]ia
regulativ` a cuv~ntului dat. Sunt civiliza]ii \n care
po]i ob]ine lucruri importante \n schimbul cuv~ntului
dat. E drept c`, dac` min]i [i e[ti prins, nu te mai pri-
me[te nimeni, nu te mai salut` nimeni [i ri[ti s` mori
\n [an]. çn asemenea comunit`]i statutul cuv~ntului
dat este bivalent: el trimite [i \n trecut, la perioada \n
care pentru elite cuv~ntul dat era un angajament de
onoare mai coercitiv dec~t orice lege, [i la viitorul,
poate utopic, \n care \ncrederea uman` va deveni at~t

152
 Petru Cre]ia

de mare \nc~t constr~ngerile legii vor fi devenit

inutile.
La noi lucrurile stau \nc` foarte prost: urbanizarea
pripit` a multora, vagi reminiscen]e de levantinism,
greu definibile cu solide argumente de continuitate
istoric`, cotropitoarea ]ig`nie [i un anume endemic
las`-m` s` te las ne fac greu adaptabili unui stil de
via]` mai exigent. Mul]i \[i fac chiar un fel de
m~ndrie din luarea à la légère a obliga]iilor de
onoare, aici, la por]ile fericite ale Orientului. Sunt
oamenii c`rora le lipse[te nu numai respectul pe care
\l dator`m semenilor no[tri [i de noi \n[ine, ci [i
cultura [i perspectiva istoric`.

153
 Eseuri morale

Despre credin]`

Credin]a este un asentiment sau o adeziune total`,

neclinit` [i necondi]ionat` a sufletului la o realitate
ultim` care nu poate fi supus` cenzurii intelectului
sau, \n al]i termeni, la un adev`r indemonstrabil.
Oric~te preten]ii la demonstrabilitate ar avea un crez
el r`m~ne, [i a[a [i trebuie, \n afara logosului. Ceea
ce nu \nseamn` c` nu poate fi comunicat \n termeni
conceptuali [i oferit medita]iei. Sau c` nu este,
\ndeob[te, rezultatul unei revela]ii. Dar \n credin]`
discursul este rostit \n vederea comuniunii, nu \n
aceea a comunic`rii reductibile la o structur` logic`.
Kant spune limpede (\n Critica ra]iunii pure, II, 2, 3):
„Dac` asentimentul nu este dec~t subiectiv suficient
[i \n acela[i timp este obiectiv insuficient, el se
nume[te credin]`“, despre care „nu sunt \n stare s`
dau socoteal` din punct de vedere speculativ“. S` nu
uit`m \ns`: Kant credea cu fervoare \n Dumnezeu.
Iat` ce afirm` ceva mai jos, vorbind despre credin]a
moral`: „Voi crede inevitabil \n existen]a lui
Dumnezeu [i \ntr-o via]` viitoare, [i sunt sigur c`
nimic n-ar putea face [ov`ielnic` aceast` credin]`,
c`ci prin aceasta ar fi r`sturnate \nse[i principiile
mele morale, la care nu pot renun]a f`r` a deveni
demn de dispre] \n propriii mei ochi“. çn fond, dac`
vrem s` mai z`bovim o clip` asupra momentului

154
 Petru Cre]ia

ra]ional, vom spune \mpreun` cu Goblot (Logica, II,

50), folosind termenul de „judecat` virtual`“, a[a:
„Judec`]ile virtuale... sunt judec`]i complete: ele au
subiect, predicat, copul`, toate caracterele lor
formale: nu le lipse[te dec~t credin]a“.
N-a[ [ti s` spun \n termeni psihologici ce este
credin]a, dac` e un sentiment, o emo]ie, altceva. ßtiu
doar c` credin]a postuleaz` existen]a obiectului ei ca
realitate transcendental` [i c` intr` cu ea \ntr-o pro-
fund` rela]ie psihologic`. De fapt, o s` m` m`rgi-
nesc, \n termenii tradi]iei, s` o numesc una dintre
cele trei virtu]i teologale, a[a cum le-a definit Sf~ntul
Pavel: „Acum dar r`m~n aceste trei: credin]a,
n`dejdea [i dragostea“ (2 Corinteni, 13, 13). Pavel
care, de[i a a[ezat \n frunte dragostea, a spus \n mai
multe r~nduri c` \n locul Legii, \n sensul paleotesta-
mentar, trebuie s` a[ez`m cu prioritate credin]a:
„ßtim c` omul nu e socotit neprih`nit prin faptele le-
gii, ci numai prin credin]a \n Isus Cristos“ (Galateni,
2, 16, cf. 3, 23, Romani, 1, 17; 3, 22 [i 28, Filip, 3,
9). De definit, Pavel o define[te o singur` dat`: „Cre-
din]a este... o puternic` \ncredin]are despre lucrurile
care nu se v`d“. Expresia limit` a ira]ionalit`]ii cre-
din]ei este faimoasa vorb` a apologetului Tertullian
(155-220): „Credo quia absurdum“, „Cred pentru c`
este de necrezut“, \n care absurdul devine criteriu al
veracit`]ii: nimeni nu poate sus]ine un fapt at~t de
extraordinar [i de necrezut ca \nvierea lui Isus f`r` ca
aceasta s` nu fie adev`rat`. Acela[i radicalism rea-
pare, veacuri mai t~rziu, la Kirkegaard, care afirm`

155
 Eseuri morale

c`, \n cre[tinism, credin]a e superioar` [tiin]ei pentru

c` reprezint` certitudinea cea mai \nalt`, o certitu-
dine care se raporteaz` la paradox, deci la neverosi-
mil, „certitudinea cea mai p`tima[`“. A crede, dup`
filozoful danez, \nseamn` „a voi (ceea ce trebuie [i
pentru c` trebuie) \ntr-o stare de supunere absolut`, a
te ap`ra \mpotriva g~ndurilor vane de a vrea s`
\n]elegi [i \mpotriva \nchipuirilor vane de a putea
\n]elege“ (Jurnal X4, A635 [i X1, A368).
Dar tot ce am spus p~n` aici despre credin]` pare
cumva exterior [i rece. Credin]a este o pornire fier-
binte a sufletului [i r`spunde unei nevoi foarte ad~nci
a naturii noastre. S` ne \n]elegem bine: dac` ar fi s`
credem numai \n ceea ce este rigoros demonstrabil,
ar mai r`m~ne pu]ine lucruri \n care s` credem. Iar
acelea nu ne-ar ]ine de cald, nu ne-ar \nsufle]i, nu ne-
ar ajuta s` tr`im [i s` murim. Sim]im nevoia s`
credem \n ceva care, pe de o parte, s` pun` pu]in` or-
dine \n haosul vie]ilor noastre [i al istoriei [i, pe de
alta, s`-i dea un rost care s`-l includ` pe individ \ntr-
un sens atotcuprinz`tor, eventual s`-i f`g`duiasc` iu-
bire, iertare, m~ntuire, \nviere.
Dar aici trebuie s` m` opresc: nu am inten]ia s`
scriu un mic tratat de teologie pe \n]elesul tuturor.
G~ndul meu este s` ar`t, at~t c~t m` pricep, care sunt
condi]iile necesare [i suficiente pentru ca o credin]`
s` se numeasc` printre marile lumini ale sufletului.
Pentru a m`rgini considera]iile de aici la ceea ce lu-
mea \n]elege \n genere prin credin]`, voi vorbi numai
despre credin]a \n Dumnezeu. ßi iat` ce presupun c`

156
 Petru Cre]ia

trebuie s` fie, \n linii mari, canonul unei rela]ii cu

Domnul:
1. Fiin]a lui Dumnezeu ne este dat` \n sentiment
[i calitatea credin]ei noastre rezid` \n calitatea
acestui sentiment, \n ad~ncimea [i \n fervoarea lui. ßi
\n natura lui, care nu trebuie s` fie de cutremurare [i
spaim`, ci de \ncredere [i iubire. Dar cum putem iubi
cu adev`rat o entitate transcendent`, etern`, metalo-
gic`, metasensibil`? F`c~ndu-ne iubirea pe m`sura
acestei entit`]i. Este lucrul cel mai greu din sfera
credin]ei. Dar st` \n puterile noastre.
2. Fiin]a lui Dumnezeu nu trebuie f`urit` de
credin]a noastr` dup` modelul autorit`]ilor p`m~n-
te[ti. De aceea nu trebuie s` o \nc`rc`m \n g~ndul
nostru cu nimic represiv, vindicativ [i cu at~t mai
pu]in arbitrar. Totu[i ne vom izbi ve[nic de nedume-
rirea prezen]ei r`ului \ntr-o lume ipotetic stp~nit` de
un Dumnezeu totodat` bun [i atotputernic. Orice
credin]`, ca s` fie credin]`, trebuie s` tr`iasc` cu
acest spin \n trupul ei.
3. çn orice act de credin]` este implicat` certitudi-
nea m`rginirii sau finitudinii omene[ti. De aici sme-
renia noastr`. Dar nu [i sentimentul nimicniciei
noastre. Dumnezeu este garantul demnit`]ii oric`rei
creaturi.
4. Orice credin]` care se afirm` ca singura \ndrep-
t`]it` [i, \n numele ei, f`g`duie[te libertatea ori[icui
de a crede \n ori[ice, vine \n contrazicere grav` cu
voin]a Domnului, care ne-a f`urit ca fiin]e libere.
Orice exclusivism, orice fanatism [i orice persecu]ie,

157
 Eseuri morale

oric~t de larg ar fi atestate ele de istorie, se situeaz`

\ntr-o zon` at~t de apropiat` de omenescul r`u, \nc~t
pare infinit departe de Dumnezeu.
5. Credin]a cea mai intens` [i mai pur` se situeaz`
dincolo de orice criteriu de r`splat` sau de pedeaps`.
Poate omul „cu frica lui Dumnezeu“ este necesar bu-
nului mers al realit`]ii, dar nu \n el rezid` paradigma
credin]ei. ßi nici \n cel care recurge, \n rela]ia cu
Dumnezeu, la indiferent ce form` de tranzac]ie.
Acela nu are cugetul curat.
6. Orice form` de respect pur formal al Legii este
moralmente inferioar`. Isus a spus aceasta \n nenu-
m`rate r~nduri. Iar istoria e plin` de bigo]i [i de fari-
sei habotnici, pentru care credin]a se afl` \n gesturi
(cult, ritual, eventual precau]ii supersti]ioase etc.).
7. Credin]a se manifest` at~t prin propria ei per-
manent` prezen]` [i fervoare, c~t [i prin faptele care
deriv` din ea. Lucrul este spus r`spicat \n c~teva din-
tre epistolele Noului Testament: „çl rog ≤pe Domnul
Isus≥ ca aceast` p`rt`[ie a ta la credin]` s` se arate
prin fapte“ (Pavel c`tre Filimon, 6). çndeosebi Iacov
este foarte categoric \n aceast` privin]`: „Tot a[a [i
credin]a: dac` n-are fapte, este moart` fa]` de sine.
Dar va zice cineva: «Tu ai credin]a, iar eu am fapte-
le.» «Arat`-mi credin]a ta f`r` fapte, iar eu \]i voi
ar`ta credin]a din faptele mele.» Vrei dar s` \n]elegi,
om nesocotit, c` credin]a f`r` fapte este zadarnic`?...
Dup` cum trupul f`r` duh este mort, tot a[a [i cre-
din]a f`r` fapte este moart`“. Dar nu autoritatea
acestor texte este hot`r~toare: adev`rata credin]`,

158
 Petru Cre]ia

cuprinz~nd \ntreaga fiin]` a unui om, \[i g`se[te

singur` calea.
8. çn rela]ia noastr` cu Dumnezeu, evenimentul
cel mai \nsemnat a fost \ntruparea lui Isus. Existen]a
\n lume a unei fiin]e care este totodat` Dumnezeu \n
deplin`tatea atributelor sale [i om p~n` la un hotar
greu de \n]eles, taina sa [i a spuselor sale, iubirea sa
de noi, ciudat` uneori, schimb`, m`car latent, ceva
profund din omul ca fiin]` natural`. Cine caut`
m~ng~iere \n biserici, acolo s` [i-o g`seasc`, precum
[i \n orice bun sfat duhovnicesc. Dar, \ncheind, i-a[
ruga pe cei care au citit p~n` aici aceast` carte s`
reciteasc` cu toat` aten]ia [i cu toat` grija \ntregul
Nou Testament (cele patru Evanghelii, Faptele
Apostolilor, Epistolele, Apocalipsa). S` citeasc`, \n-
cerc~nd s` se dezbare de orice judecat` sau convin-
gere preliminare, s` uite ce li s-a spus, s` se dezbare
de \ndoctrin`ri neluminate, s` se g~ndeasc` ad~nc la
sensul celor citite, afl~ndu-se \n fa]a acestor texte \n
stare de deplin` libertate. Sunt pline de simboluri, de
t~lcuri ascunse, de referiri la Vechiul Testament, de
contradic]ii [i de revela]ii. Alege]i, discerne]i, c~nt`-
ri]i. ßi apoi, fiecare s` se lumineze dup` puterea min-
]ii, a sufletului [i a credin]ei sale. Nu c`ut~ndu-[i
neap`rat pacea: doar lumina, [tiind c` este lumina
unei taine. Nu mi se cade s` v` c`l`uzesc mai de-
parte, fiind, cu \ntreaga mea inim`, doar unul dintre
voi.

159
 Eseuri morale

Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume

Acestui titlu ambi]ios \i corespund dou` tentative

limitate [i precise, dorin]a hot`r~t` de a m` ap`ra de
dou` prezum]ii pe care le socotesc infamante. Una
este aceea c` sfera binelui moral este coicident` cu
sfera binelui din lume. Cealalt`, c` a[ ignora adev`-
rata propor]ie dintre luminile [i umbrele sufletului,
c`z~nd prad` unui anume idilism moral sau unui
searb`d meliorism.

çn ciuda multului bine pe care \l pot aduce virtu]i-

le [i bunele purt`ri, lucru \n]eles \nc` din secolul al
XIII-lea de Thomas din Aquino (S.Th., II, p 78), nu
tot binele din lume vine de aici. De fapt, \nainte de
toate, este nevoie de o anumit` generozitate a naturii,
f`]` de care virtutea nu poate func]iona dec~t ca un
gr`dinar. Exist` daruri ale marelui izvor al vie]ii care
cresc mult mai bine l`sate \n voia lor. Mai sunt apoi,
\n v`lm`[eagul de evenimente care este lumea,
marile [anse ale \nt~mpl`rii, at~t de rentabile uneori
\n istorie, \nc~t pot fi confundate cu Providen]a. çn
sf~r[it, istoria uman`, cu toate accidentele [i rupturi-
le ei, pare s` beneficieze, pe lungi parcursuri, de un
soi de echilibru ecologic care se instituie [i p~n` la

160
 Petru Cre]ia

urm` se stric` dincolo de voin]a [i de planul lui.

Echilibru ecologic \n care se pare c` r`ul \nsu[i sau
m`car derog`rile de la „virtute“ joac` un rol deloc
neglijabil. Astfel c`, g~ndindu-ne mai ad~nc, supre-
ma valoare etic` pare s` fie promovarea \n sus a
vie]ii, \mbog`]irea ei, deschiderea de vaduri noi pen-
tru apele ei. Cine va dori s` mai arunce o privire de
ansamblu peste aceast` carte va vedea c` tot ce este
g~ndit \n ea ca pozitiv intr` \n aceast` defini]ie (cu-
rajul, speran]a, \ncrederea etc.) [i c` restul func]io-
neaz` ca simple regulatoare ale conviven]ei civiliza-
te dintre oameni, care [i ea, la r~ndul ei, este un pas
\nainte al vie]ii. Pe de alt` parte, propria lui experie-
n]` \i va fi spus, [i nu o dat`, de c~te lucruri felurite
este nevoie pentru a alc`tui o lume [i c` rostul [i
natura acestei diversit`]i este dincolo de \n]elegerea
unei inteligen]e finite.

II

Mai ales dup` \ntreaga experien]` a acestui veac,

orice fel de a te complace \ntr-o judecat` voioas`
despre om este un simptom ori de beatific` ([i inscu-
zabil`) ignoran]`, ori de sever` imbecilitate. G~ndin-
du-ne la ce s-a \nt~mplat [i se mai \nt~mpl` \nc`, ne
poate b~ntui uneori cr~ncenul g~nd c` m~ntuirea [i
\mp`carea prin sacrificul lui Isus au fost zadarnice [i
c`, oricum, Isus, mai \ncerc~nd \nc` o dat` n-ar mai
fi \ndrept`]it s` strige, murind pentru noi, „Iart`-i tat`
c` nu [tiu ce fac“ (Luca, 23, 34). Cum s` nu [tim ce

161
 Eseuri morale

facem c~nd crimele planetare s-au comis, cu

luciditate, \n numele unor idei? ßi c~nd marele p`cat
al speciei noastre, singurul inexplicabil, este cruzi-
mea rece, de care url` veacul. Dante nu descoperise
\nc` acest lucru, de vreme ce niciunde \n Infernul lui,
nici m`car \n Cocit, nu se pedepse[te acest p`cat
suprem. Iar str`vechea vorb` potrivit c`reia omul
este lup pentru om, raportat` la ce [tim, sun` bucolic.
Lec]ia veacului a \nv`]at-o bine numai cine simte
sensul atroce al cuv~ntului om \ntr-o expresie
construit` cam a[a: omul este om pentru om.
Pentru ca formula s` fie explicit`, consider sufi-
cient s` men]ionez aici o singur` particularitate a
omenescului, a[a cum ne las` s` constat`m experien-
]a noastr` istoric` de p~n` acum: CRUZIMEAx.
Cruzimea este gratificarea unei porniri f`r` nici o
ra]iune biologic` \n filogenie, a unei pulsiuni prima-
re, elementare, ireductibil` prin analiz` la elemente
mai simple: aceea de a supune o fiin]` sau mai multe
fiin]e c`zute \n puterea noastr` discre]ionar` la o for-
m` sau alta de tortur`. Orice cruzime este o varietate
de sadism. Iar c~nd victime cad mul]imi de oameni
ne afl`m \n fa]a instituirii deliberate a infernului te-
restru. Suntem \nclina]i, vorbind de tortur`, s` ne
g~ndim spontan la tortura fizic`, la schingiuire, la su-
pliciere. ßi cred c` este lucrul cel mai cumplit care i
se poate \nt~mpla unui om, pentru c` risc` s` ating`,
paroxistic, o regiune a fiin]ei noastre asupra c`reia li-
bertatea nu mai poate opera, c`z~nd \n zona respon-
sabilit`]ii morale a c`rnii vulnerate. Sinele nostru,

162
 Petru Cre]ia

care este suflet-trup, devine altceva, devine suferin]`

\n sine, materie delirant`, o form` de existen]` str`i-
n` vie]ii [i str`in` mor]ii.
Dar cruzimea nu este doar asta. ¥elul ei final este
s`-[i umileasc` victima, s`-i dezagrege definitiv de-
mnitatea, s` o fac` s` nu se mai poat` \ntoarce nicio-
dat` la sine [i s` continue s` se recuze [i dup` tortur`.
S` lase din victim` doar un suport viu al unei deterio-
r`ri ireparabile. Lucrul cel mai r`u pentru ea nu este
c` a fost f`cut` s` urle de durere ci amintirea faptului
c` a urlat; cr~ncena sf~[iere este folosit` \ntr-un ase-
menea chip \nc~t, dup` ce a trecut, victima nu se mai
poate reconstitui pe sine. Pentru c` a f`cut sau a spus
lucruri, ceva anume, a ajuns s` cread`, s` doreasc`
sau s` g~ndeasc` lucruri a c`ror amintire va determi-
na-o s` nu se mai poat` \mp`ca cu sine, s` nu se mai
recunoasc` sau, mai grav, s` nu mai poat` face fa]`
rela]iei cu sine. Sunt cazuri extreme, dar lumea este
plin` de varia]ii la aceast` paradigm`. Una dintre
cele mai r`sp~ndite forme de tortur` \ndelungat` este
men]inerea permanent` a st`rii de fric`, cu
intermiten]e de spaim`. ßi erodarea sistematic` a re-
surselor de curaj. ßi apoi, de ce n-am ad`uga zilni-
cele omoruri atroce [i mutil`ri [i jindul s`lbatic de a
ucide care \mpinge la ele. ßi s` nu uit`m c` sunt vie]i
\ntregi, mute, ne[tiute, obiectiv pierdute, care sunt la
cheremul c~te unei voin]e mai puternice, care se
complace \n a-i teroriza pe cei din preajma sa, umi-
lindu-i, brutaliz~ndu-i, cu vorba [i cu biciul, t`g`du-
indu-le fiin]a, p~ng`rindu-le bucuriile, c`ut~ndu-le

163
 Eseuri morale

vin` ne\ncetat. Oare de ce? Am ajuns s` \n]eleg c`

singurul r`spuns, greu de justificat \n instan]` ra]io-
nal`, este, chiar mai mult dec~t iertarea, este iubirea.
Nu iubirea patologic-visceral` a victimelor, nu iubi-
rea ca dependen]` bicisnic`, ci iubirea \ntru Domnul.
Cea de care vorbe[te Sf~ntul Pavel \n I Corintieni,
13, 4-8: „Dragostea este \ndelung r`bd`toare, [i plin`
de bl~nde]e, dragostea nu pizmuie[te, nu se laud`, nu
se umfl` de trufie, nu se poart` necuviincios, nu
caut` la ale sale, nu-[i iese din fire [i nu p`streaz`
g~ndul r`u, nu se bucur` de gre[eal`, ci e bucur` de
adev`r; \ndrept`]e[te totul [i e plin` de \ncredere, de
n`dejde, gata s` \ndure orice. Dragostea nu piere
niciodat`“.
Cum este cu putin]` cruzimea? N-a[ [ti s` spun.
S-ar putea face o tipologie a omului crud: sadicul,
idealistul, executorul orb, p~n` la cel care este crud
f`r` s` [tie, lipsindu-i ceva din ceea ce face ca omul
s` fie pe deplin normal. Nu am nici experien]a, nici
empatia necesare s` fac asemenea lucru. M` voi
mul]umi s` citez un pasaj din una din c`r]ile
importante ale ultimei treimi de secol, A Theory of
Justice, a lui John Rawls. Vorbind despre cei care
aspir` s` de]in` o putere abuziv`, Rawls distinge trei
tipuri: omul nedrept (unjust), omul r`u (bad) [i omul
malign (evil). Dup` ce define[te primele dou` tipuri
[i gradul lor relativ de ra]ionalitate negativ`, el
spune, la p. 439: „Dimpotriv`, omul malign aspir` la
st`p~nirea ilegitim` tocmai pentru c` aceasta vio-
leaz` ceea ce persoane independente ar considera

164
 Petru Cre]ia

acceptabil \ntr-o pozi]ie originar` de egalitate.Prin

urmare, cea ce urm`re[te omul de acest fel de]in~nd
[i exercit~nd puterea este s`-[i manifeste superiorita-
tea lez~nd respectul de sine al celorlal]i. Ceea ce \l
determin` la fapte pe omul malign este dragostea de
nedreptate: el g`se[te o vie pl`cere \n neputin]a [i \n
\njosirea supu[ilor s`i [i se desfat` v`z~ndu-se recu-
noscut de ace[tia drept autorul deliberat al \njosirii
lor“.

Vreau s` \nchei aceast` carte spun~nd patru lu-

cruri pe care nu [tiu cum s` le \mpac \ntre ele:
çnt~i, exprim~ndu-mi convingerea c`, \n sfera
umanului nu exist` nimic, dar absolut nimic mai r`u
dec~t cruzimea, \ns` c` nu avem nici un temei teore-
tic sau empiric s` afirm`m c`, fie [i la cap`tul ex-
perien]ei umane, oamenii vor \nceta s` tortureze, s`
\nfrico[eze [i s` umileasc` oameni.
Al doilea, c` nu am retracta nimic din ceea ce, tot
\n aceast` carte, am spus despre curaj [i despre spe-
ran]`. ßi despre demnitatea uman`, \n m`sura \n care
este con[tient` de cantitatea de oroare din lume.
Apoi ar fi de meditat la cuvintele hasidice ale lui
Rabi Meir din Prezemyπlany (1787-1858), care a
spus \ntr-o zi: „Dac` Mesia vrea s` vin` \n lini[te,
poate veni, \l a[tept`m plini de dor. Dac` \ns` vrea s`
vin` \n furtun`, aduc~nd lumii durere [i suferin]`, s`
nu vin`, nu avem nevoie de el“.

165
 Eseuri morale

çn sf~r[it, c` ceva m-a tulburat ad~nc toat` via]a \n

aceste dou` texte ale lui Franz Kafka; f`r` s` [tiu
prea bine s` spun de ce; iar trimiterile exacte le-am
pierdut [i reg`sit de multe ori [i apoi iar`[i le-am
pierdut:
1. „Arta noastr` este aceea de a fi orbi]i de adev`r.
Numai adev`rata lumin` pe chipul grotesc care se d`
\napoi, nimic altceva.“
2. „Dac` ai luat-o pe un drum anume, perseverea-
z` cu orice pre], n-ai dec~t de c~[tigat, nu ri[ti nimic;
poate c` la cap`t te a[teapt` catastrofa, dar dac` te-ai
fi \ntors de la primii pa[i [i ai fi cobor~t scara, ai fi
e[uat de la bun \nceput ≤...≥ Astfel c`, dac` nu g`se[ti
nimic \n spatele acestor u[i, nimic nu e pierdut,
av~nt`-te spre alte sc`ri! C~t` vreme nu vei \nceta s`
urci, treptele nu se vor sf~r[i niciodat`; ele vor cre[te
la nesf~r[it sub pasul t`u urc~nd mereu!“

166
Petru Cre]ia

167
 Eseuri morale

CUPRINS

Despre cartea aceasta / 5

Pentru cei f`r` nume / 9
Demnitatea / 12
Tic`lo[ii / 21
Tiranii m`run]i / 27
Cinstea / 30
Vrednicia / 33
Cuviin]a / 36
Prostia / 39
Mediocritatea / 43
Prejudec`]ile / 46
Dreptatea / 50
Adev`rul / 54
Calomnia / 57
Intoleran]a / 63
Bl~nde]ea / 66
R`bdarea / 73
çncrederea / 77
Dezam`girea / 81
Suferin]a zadarnic` / 85
V`ic`reala / 88
Curajul / 91
Speran]a / 96
Triste]ea / 99
Bucuria / 110
S`rb`toarea / 113
Pl`cerea / 116

168
 Petru Cre]ia

Superficialitatea / 121
Nep`sarea / 125
Homo valachicus / 128
Falsa con[tiin]` / 134
Vorb` f`r` de rost / 140
Cuv~nrul dat / 149
Despre credin]` / 153
Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume / 159

169
Eseuri morale

170