You are on page 1of 26

17.

CULOAREA ÎN PROTETICA FIXA

în stomatologie, în general şi în protetică, în special, forma, poziţia şi culoarea dinţilor sunt elemente care participă la defmirea fizionomiei feţei, precum şi a personalităţii pacientului. Culoarea dinţilor naturali variază de la individ la individ şi poate fi foarte greu influenţată prin diferite procedee în clinică (de exemplu înâlbirea dinţilor). La acelaşi indi id! culoarea dinţilor o"olo#i e$te identic%! &e c'nd cea a dinţilor ecini di(er%. In gmpul dinţilor frontali, incisivii laterali prezintă cea mai desc isă nuanţă, centralii au o nuanţă mai înc isă, iar caninii prezintă cea mai înc isă nuanţă. !entina are o culoare gălbuie, iar smalţul este gri"albăstmi. #arginea incizală la frontali, fiind lipsită de dentină, are nuanţa smalţului. $stfel faţa vestibulară a unei coroane are trei nuanţe% mai înc isă la colet, &umâtatea cervicală (cu un strat de smalţ mai subţire) prezintă o nuanţâ mai desc isă decât coletul şi în sfârşit &umătatea incizalâ (cu smalţ gros) are nuanţa cea mai desc isă. 'inerii au dinţi cu nuanţe mai desc ise decât adulţii vârstnici, iar bătrânii au dinţi mai gălbui sau mai gri. (uloarea dinţilor este influenţată atât de diferite procedcee terapeutice (tratamente endodontice, obturaţii etc.), cât şi de igiena bucală (acumulările de placă pot determina modificarea aspectului cromatic). )a fumători, pe coroanele dentare apare o pigmentare caracteristică, de culoare maro. * serie de aberaţii cromatice ale coroanelor dentare apare m cursul unor anomalii genetice, ca dentinogenezele şi amelogenezele imperfecte ereditare, precum şi în cursul anomaliilor de culoare dobândite, ce se datorează pigmentărilor intrinseci din cursul fazei de apoziţie şi+sau calcificare a ţesuturilor dure dentare. )a originea acestora din urmă se pot menţiona diferite etiologii ca% tratamente cu tetraciclină, eritroblastoza fetală, porfiria, fluoroza dentară, ipoplaziile de smalţ etc. In stomatologia restaurativă naturalul este suplinit de artificial. !iferitele materiale pe care la avem astăzi la dispoziţie pot reproduce cu o fidelitate remarcabilă cromatica dinţilor naturali. $deseori în &rotetica (i)% practicianul este obligat să insere o restaurare în imediata vecinătate a dinţilor naturali. în aceste situaţii, pe lângă formă şi poziţie, reuşita obţinerii unui efect cromatic identic cu dintele vecin natural este decisiv. In redarea cromaticii unei restaurări dentare trebuie să ţinem cont şi de condiţiile particulare de luminozitate ale cavităţii bucale. Culoarea este proprietatea corpurilor de a produce anumite senzaţii vizuale, fie datorită faptului că orice corp absoarbe o parte din radiaţiile ce compun lumina albă (oc iul percepe doar radiaţiile reflectate), fie datorită capacităţii corpurilor de a emite luminâ cu o compoziţie care depinde de modul de excitare şi de natura corpurilor. *+,

Culoarea ar &utea (i de(init% ca (iind $en-aţia &rodu$% de totalitatea radiaţiilor lu"inoa$e de di(erite (rec enţe care &er"ite oc.iului $% deo$e/ea$c% 0ntre ele dou% &%rţi ecine! o"o#ene şi e#al ilu"inate! %-ute $i"ultan. ,xcitaţia care generează senzaţia de culoare se poate datora% - unei radiaţii electromagnetice monocromatice cu o lungime de ufidă în spectrul vizibil " culoare spectrală sau nuanţă; • unui amestec de două sau mai multe culori spectrale. (uloarea aparentă a unui obiect e influenţată de proprietăţile lui fizice, de natura luminii incidente, de relaţia lui cu alte obiecte iluminate, precum şi de subiectivismul pacientului.

17.1. A1PECTE FI2ICE ALE PERCEPERII CULORII

.enzaţia de culoare este legată de prezenţa luminii, respectiv a unui stimul de culoare. /nvite din punct de vedere fizic, informaţiile cromatice sunt mediate de unde electromagnetice ce provin din spectrul luminii vizibile pentru oc i. .pectml vizibil reprezintă un segment restrâns din domeniul electromagnetic. )ungimea de undă a luminii vizibile este de 01*"21* nm. !iferitele valori cuprmse între aceste limite, corespund, fiecare în parte, unei anumite culori spectrale. 3azele luminoase cu lungimea de undă mai scurtă decât 01* nm, numite raze ultraviolete, 4 şi gama, precum si razele cu lungime de undă mai lungă decât 21* nm, infraroşii, microunde, '5 şi radio nu sunt percepute de oc iul nostru (fig. 62.6.) 7nele ipoteze asupra naturii luminii au fost formulate încă din antic itate, însă primele explicaţii ştiinţifice ale fenomenelor optice au apărut abia la sfârşitul secolului al 45II"lea, odată cu teoria corpusculară a lui 8e9ton si teoria ondulatorie a lui :u;gens (fig. 62.<.). 3ezultâ că lumina este de natură electromagnetică şi are un caracter dual% de undă şi de corpuscul. =ig. 62.6. .pectrul energiei electromagnetice.

=ig. 62.<. (aracteml>ondulatoriu al luminii.

*+7

5iteza de deplasare a luminii depinde de mediu% c ? 0***** @m+s în vid, c ? 6<A*** @m+s în diamant, c ? <<B*** @m+s în apă, c? 6C1*** @m+s în sticlâ. înţelegerea naturii luminii, a modului de percepţie de către oc i şi a interpretării ei ca şi culoare la

nivel cerebral este importantă pentru succesul restaurărilor estetice. In continuare, prezentăm câteva proprietăţi ale luminii, care ne pot a&uta să înţelegem fenomenele care se produc în cursul obţinerii unei anumite culori a diferitelor materiale de restaurare. Re(racţia (ând o rază luminoasă trece dintr"un mediu în altul se refractâ, adicâ îşi sc imbă direcţia de propagare (fig. 62.0.). Indicele de refracţie este dat de fbrmula% n = sin i / sin r, unde i si r sunt ung iurile de incidenţă şi, respectiv, de refracţie. (u cât indicii de refracţie a două substanţe au valori mai apropiate, cu atât sunt mai asemănătoare caracteristicile optice ale substanţelor respective. $stfel indicii de refracţie ai materialelor fîzionomice e bine să fie cât mai apropiaţi de cei ai ţesuturilor dure dentare.

=ig. 62.0. 3efracţia luminii. !acă mediul în care se refracta raza luminoasă e mai dens, raza se apropie de perpendiculară.

3i$&er$ia !acă lumina albă solară străbate o prismă, raza luminoasâ se dispersează. $pare aşa"numitul spectru colorat sau optic, descris pentru prima datâ de Isaac 8e9ton în anul 6DDD, în care se pot deosebi, cu a&utoml organului vizual, diferite culori, aşa"numitele culori spectrale. )ungimile de undă corespunzătoare pentru acest spectru sunt situate între 380 şi 780 nm. Incepe cu violet, care are cea mai mică lungime de undâ şi cea mai putemică refracţie, se continuâ cu albastm, verde, galben, portocaliu şi se termină cu culoarea roşie, care are cea mai mare lungime de undâ (fig. 62.A.). 3ezultă ca lumina albă este un amestec de culori spectrale.

=ig. 62.A. !ispersia luminii.

*+4

A/$or/ţia

7nele substanţe au proprietatea de a absorbi anumite domenii spectrale din lumina albă incidentâ, pe care le transformă în caldurâ. !omeniile restante se reflectă, dând naştere culorilor cromatice (fig. 62.B.a). !acă un material absoarbe un anumit procent din toate lungimile de undă, senzaţia vizuală va fi de gri, culoare acromatică (fig. 62.B.b). $bsorbţia neuniformă a diferitelor lungimi de undă determinâ diferite grade de luminozitate.

Re(le)ia #a&oritatea obiectelor pe care le vedem sunt vizibile, deoareee ele reflectă lumina. $numite substanţe reflectă lumina direct la suprafaţă. !acă suprafaţa este perfect plană,
=ig. 62.B. a) $bsorbţi aanumitor domenii spectrale din lumina albâE b) $bsorbţia uniii procent din toate lungimile de undâ.

fascicolul este reflectat paralel, dând naştere luciului metalic (fig. 62.D.a). !acă sunt reflectate toate razele luminoase suprafaţa devine alb"argintie. #etalele care apar colorate absorb anumite domenii ale lungimilor de undă. =aptul este de reţinut, deoarece m protetica fixă se utilizează o serie de alia&e dentare. Re"i$ia 3emisia reprezintă reflexia difuză a luminii la nivelul unei suprafeţe rugoase (fig. 62.D.b). .uprafaţa va apare mată. Ca ur"are a incidenţei lu"inii &e $u&ra(aţa unui cor&! ace$ta &oate $% a&ar% lu"ini$cent! tran$&arent! tran$lucid $au o&ac. Lu"ini$cenţa .ub denumirea de fenomene luminiscente sunt cuprmse fenomenele de emisie a luminii care nu au origine termică, ci sunt produse sub acţiunea radiaţiei unei surse exterioare. $tomii sau moleculele trec din starea normalâ

într"o stare energetică supenoară, numită s'tare de excitaţie, după care urmează o emisie luminoasă prin revenirea particulei excitate la starea normală.
Fotoluminiscenţa este luminiscenţa provocată prin excitarea atomilor cu a&utoml unor radiaţii electromagnetice, iai'fotoluminiscenţa temporară se îmmeştefluorescenţ .
=ig. 62.D. a) 3eflexia luminiiE b) 3emisia luminii.

Fluore$cenţa 0n lu"in' i-i/il' însuşirea fluorinei ((a=s) de a se prezenta prin refracţie m culoarea galbenă şi prin reflexie m culoarea verde a atras atenţia încă din evul mediu, cu prile&ul folosirii la cuptoarele de extras fieml dm minereu, ca fondant. 8umele ei derivâ de la însuşirea de a fluidifica fonta şi ea la rândul ei a dat numele de fluorescenţă fenomenelor optice asemănătoare cu cel prezentat de fluorină. în 61B< .to@es descoperă îe!ea excitaţiei, conform căreia substanţa fluorescentă emite o radiaţie de lungime de undă mai mare decât lungimea de undă a radiaţiei care a provocat excitaţia. 3e aici rezultă
că lumina monocromatică roşie şi cu atât mai mult radiaţiile infraroşii nu

*+*

pot>provoca fluorescenţă. în realitate însâ şi radiaţiile din infraroşul apropiat produc uneori, dupâ cum rezultă din experimente mai recente, fluorescenţă în lumină vizibilâ (fenomen antiso@es). !in $&ectrul i-i/il cele "ai acti e radiaţii sunt cele al/a$tre! indi#o şi iolete. .r în prezent se cunosc foarte multe substanţe naturale sau artificiale fluorescente în lumină vizibilă% săruri de uraniu,fluorina,petroluî şi derivatele sa"e,fluoresceina, eo#ina,fuxina etc.
• Fluorescenţa în ultraviolet

/omind de la legea lui .to@es, cercetările s"au îndreptat spre regiunea ultravioletă a spectrului. !iferitele substanţe minerale şi organice au proprietatea de a prezenta m lumină ultravioletă o fluorescenţă caracteristică. ,nergia radiantă emisâ de aceste materiale are o frecvenţă mai redusă decât cea absorbitâ. !e exemplu structurile dintelui natural sub acţiunea excitaţiilor ultraviolete emit o fluorescenţă alb"verzuie. !e aceea m unele materiale fi#ionomice s"au adăugat a!enţifîuoresci#anţi, cum ar fi% ceriu, samariu, uraniu în ceramica dentară. Tran$&arenţa #aterialele transparente transmit lumina aproape în totâlitate (absorbţia este minimă), fascicolul de lumină rămânând paralel. ,xemple% acrilatele transparente, unii polimeri, sticla, masele ceramice incizale. (fig. 62.2.a) Tran$luciditatea 'ransluciditatea reprezinta proprietatea materialelor de a transmite lumma, dar ele nu sunt transparente datorită refracţiei. ,xemple% unii polimeri, ceramica, cimenturile silicat. (fig. 62.2.b) O&ale$cenţa !inţii naturali, mai ales m porţiunea incizală, realizează un efect de împrăştiere a luminii, care crează senzaţia de culoare alb" albăstmie, când aceştia sunt priviţi din diferite ung iuri. O&acitatea #aterialele opace nu permit transmisia

=ig. 62.2. 'ransmisia luminii. a) transparenţaE b) transluciditatea.

luminii. ,a este absorbitâ puternic, iar procentul reflectat e minim. ,xemple% metalele şi opaFuerii. $pariţia multitudinii de nuanţe se datorează tuturor acestor fenomene, dar şi repartiţiei spectrale a luminii, fie aceasta naturală 5 sau artificială (fig. 62.1.)

=ig. 62.1. .enzaţia de culoare a dintelui natural ca rezultat al tuturor acestor tenomene% absorbţie, remisie, reflexie prin cristalele incolore ale smalţului şi dentinei. )a graniţa dintre straturile dentare, lumina este retractatâ, împrăştiată şi reflectată. .enzaţia tipicâ de culoare a unui dinte este de gri la nivel incizal şi se continuă ()I albăstrui spre cervical. )a nivelul coletului capătâ o nuantă de roşu"gălbui.

*,5

17.6. A1PECTE FI2IOLO7ICE ALE PERCEPERII CULORII

în afară de cele şa&te culori care alc%tuie$c $&ectrul $olar! oc iul nostm distinge un număr destul de mare de culori inter"ediare. /erceperea culorilor obiectelor este m funcţie de capacitatea lor de a absorbi sau de a reflecta razele luminoase cu diferite lungimi de undă. !acă obiectele absorb toate undele luminoase, ele apar de culoare neagră, dacă le reflectă pe toate apar de culoare albă, iar dacâ absorb numai o parte a undelor luminoase, iar pe cealaltă o reflectâ, atunci obiectele au culoarea undelor luminoase reflectate. Celulele i-uale care &erce& culorile $unt celulele cu conuri! celulele cu bastonaşe neavând această proprietate. Pata #al/en% şi m special foveea centralis, fiind alcătuită numai din celule cu conuri! &erce&e cel "ai /ine culorile. !in punct de vedere fiziologic D milioane de celule cu conuri din retină, care sunt împărţite m trei tipuri în funcţie de pigmenţii de culoare, sunt responsabile de perceperea culorii. /entru a determina senzaţia de culoare, stimulul luminos trebuie% 6. sâ depăşească o intensitate minimă, un anumit pragE <. sâ acţioneze pe o durată minimâE 0. sâ întâlnească o anumită suprafaţă a retinei. ,xcitaţiile de la nivelul retinei determină o stimulare a celulelor vizuale, adică a celulelor cu bastonaşe (aproximativ 6<* de milioane+oc i), responsabile de percepţia alb"negm (vedere crepusculară, scotopică) şi a celulelor cu conuri fotosensibile (aproximativ D milioane+oc i), responsabile de vederea diumă (vedere colorată, fotopică). Informaţia vizuală a&unge de"a lungul nervilor optici la nivelul scoarţei şi determină acolo o senzaţie vizualâ. $şadar, culoarea rezultă ca produs al organului vizual doar în creier. (ele mai reprezentative teorii m legăturâ cu mecanismele vederii culorilor (prelucrarea în continuare a excitaţiilor luminoase care pătrund)

sunt actualmente teoria tricromatică (a lui Goung":elm olz) şi teoria culorilor complementare a lui :ering (6C<*). !upă teoria tricromatică sau teoria culorilor fundamentale, cunoscută şi sub numele de teoria $oun!%&elm'ol#, ar exista m conuri trei tipuri de substanţe c imice diferite, ceea ce le conferă acestor celule sensibilitate la culorile albastru, verde şi roşu. 3adiaţiile descompun substanţa fotosensibilă,
=ig. 62.C. $bsorbţia luminii de către pigmenţii celor trei tipuri de conuri ce recepţioneazâ culoarea în retina umană.

pigmenţii din conuri sensibili la culori fiind combinaţii de retinal şi fotopsină. 5ârfurile de absorbţie pentru lungimile de undâ de AAB, B0B şi B2* nm caracterizează pigmenţii din cele trei tipuri de conuri, m functie de absorbţia razelor de lumină (fig. 62.C.). $ceasta explică cum retina poate diferenţia culorile. în urma unor experimente, sensibilitâţile spectrale ale celor trei tipuri diferite de conuri la om s"au dovedit a fi m mod fundamental a luminii de către cele trei tipuri de pigmenţi fotosensibili

*,1

găsiti în conurile respective. $ceste curbe pot explica cel mai bine fenomenul vederii culorilor (fig. 62.6*). (ateria este, ca şi ener!ia, incoloră. )uloarea este o sen#aţie mediată exclusi* de anali#atorul *i#ual. +oar datorită anali#atorului *i#ual al pri*itorului, o,iectele şi întrea!a lume încon-urătoare apar colorate. =aptul că nu toate obiectele au aceeaşi culoare se datorează stmcturilor moleculare diferite. !atorită acestui fapt, ele absorb o parte diferită a spectmlui sursei luminoase. (omponenta spectrală a luminii care nu este absorbită, adică fie refîectată, fie transmisă (in cazul obiectelor transparente) formează excitaţia colorată a organului vizual şi este responsabilă de culoarea de suprafaţă, aşa"numita culoare a corpurilor sau culoare la inspecţie. în cazul
=ig. 62.6*. !emonstrarea gradului de stimulare al diferitelor conuri sensibile la culoare prin rediaţiile monocromatice a patru culori separate% albastru, verde, galben şi portocaliu.

reflexiei sau transmiterii complete, un obiect apare alb, iar in cazul absorbţiei complete, dimpotrivă, negru.

17.8. 9ALEN:E ;I CLA1E ALE CULORILOR
Hc iul, respectiv creieml omului este capabil să perceapă IrotundJ şa&te "ilioane de $en-aţii colorate (valori ale culorilor) diferite, aşa"numite valenţe ale culorilor, culori ec ivalente simţurilor fiziologice (AA). 9alenţele culorilor $e di(erenţia-' 0n dou% cla$e<

1. Clasa culorilor acromatice. Culorile acro"atice sunt aşa"numitele culori ale $eriei #ri. ,le încep cu negrul cel mai intens şi trec peste diferitele nuanţe de gri până la albul cel mai desc is.
2. Clasa culorilor cromatice.

(ulorile cromatice ale corpurilor se caracterizează prin trei însuşiri independente (dimensiuni ale culorilor), care împreunâ permit o descriere exactă a unei valenţe de culon. $ceste dimensiuni ale culorilor sunt nuanţa sau tonul, lumino#itatea sau strălucirea şi saturaţia sau intensitatea, toate foarte importante m stomatologie. .uanţa culorii este dată de lungimea de undă a radiaţiei monocromatice. ,xistă şa&te nuanţe< roşu! oran#e! #al/en! erde! al/a$tru! indi#o şi iolet.

*,6

/atumţia este determinată de raportul cantitativ dintre culoarea spectrală şi culoarea aî,ă, care se combină pentru a da culoarea considerată. /omind de la culorile spectrale, care sunt culori saturate sau pure, se poate obţine orice culoare nesaturată prin adaosuri de diterite cantitaţi de alb. /trălucirea culorii este determinatâ de% " energia luminoasă radiată sau de energia reflectată sau transmisă de corpE " sensibilitatea oc iului pentru diferite lungimi de undâ ale spectmlui luminos.

17.=. CULORI PRI>ARE! 1ECUN3ARE! CO>PLE>ENTARE ;I 3E CO>PEN1ATIE

In cadrul clasei culorilor cromatice, culorile primare se deosebesc de cele secundare. )ulorile primare sunt roşu (lungime de undă definită de 2** nm), erde (BAD,6 nm) şi al/a$tru? iolet (A0B,1 nm). împreună aceste trei culori primare dau culoarea albă. 8ici una dintre ele nu poate fi obţinută prin amestecarea celorlalte două. 0mestecate în proporţii *aria,ile ele pot da orice altă culoare. )ulorile secundare sunt combinaţii a câte două culori primare% !al,en (părţi egale de roşu şi verde), al,astru%*erde (părti egale de albastru şi verde) şi *iolet (parţi egale de roşu şi albastru). !acă se variază proporţia culorilor primare se obţin alte culori (de exemplu mult roşu, puţin verde% roşu"orangeE puţin roşu, mult verde% galben"verzui). /rin astfel de amestecuri aditive se pot obţine toate celelalte culori, inclusiv cele din domeniul purpuriu (combinaţii de albastru" violet şi roşu). /rin culori complementare înţelegem două sau mai multe excitaţii de culoare, respectiv douâ culori care se potrivesc exact (aşa"numitele culori pare), care, dacă cad m acelaşi loc pe retină, respectiv dacă se amestecă în proporţia corectă, dau senzaţia de culoare albâ. Perec.ile de culori ale c%ror $&ectre indi iduale $e 0n$u"ea-% şi (or"ea-% un $&ectru 0ntre#! adică culoarea al/%! sunt spre exemplu #al/en?oran#e şi al/a$tru! al/a$tru? erde şi roşu! al/a$tru?

iolet şi #al/en! precum şi &ur&uriu şi erde. )ulorile de compensaţie sunt excitaţiile de culoare, respectiv culorile a căror amestec determină o senzaţie de culoare acromatică diferită de alb (gri).

17.+. PO1I@ILITA:I 3E INFLUEN:ARE A PERCEPERII CULO>I
(alitatea perceperii culorii unui obiect, aşa"numita culoare a corpurilor este influenţată de diverşi parametr , dintre care amintim%

*,8
Factori fiziologici, respectiv patologici ai organului vizual al privitomlui )a peste C*K dintre oameni organul vizuală funcţionează corect, ceea ce înseamnâ că toţi percep la fel culorile. La CK dintre /'r/aţi şi cca *,BK dintre (e"ei e$te a(ectat% &erce&erea culorii (.ilbemagl şi !espopoulos 6CC6, citaţi de AA). .e deosebeşte o scâdere, respectiv dispariţia perceperii culorii roşii (protanomalie, respectiv protanopie), a culorii verzi (deuteranomalie, respectiv deuteranopie) şi albastre (tritanomalie, respectiv tritanopie). 3i$&ariţia co"&let% a &erce&erii culorilor $e nu"eşte "onocro"a-ie. ,ste lesne de înţeles câ cei cărora le este afectată perceperea normală a culorilor nu pot practica specialitatea noastrâ. Intensitatea iluminării existente )a o iluminare slabă sau prea puternică culorile sunt mai greu de recunoscut şi deosebit. !e aceea 0n $to"atolo#ie $e reco"and% deter"inarea culorii la lu"in% natural%! de o/icei di"ineaţa. Compoziţia spectral a luminii care acţioneaz (ele mai frecvente surse de luminâ m cabinetele stomatologice sunt incandescente şi fluorescente, deci nu emit o luminâ albâ, pură. * lumină incandescentă obişnuită emite o concentraţie crescută de unde galbene, comparativ cu cele albastre şi albastre"verzi, iar plafonierele fluorescente emit concentraţii crescute de unde albastre (fig. 62.66.). $rtiştii îşi aleg în mod tradiţional studiorile iluminate dinspre nord, deoarece această lumină se apropie de cea albă, care cuprinde tot spectml şi e considerată standard. ,a are un index de interpretare a culorii )12 3color renderin! index4 apropiat de 6**, corespunzător luminii standard. 3e "ulte ori circu"$tanţele ne o/li#% $% utili-%" $ur$e arti(iciale de lu"in%. în aceste cazuri e$te &re(erat% lu"ina (luore$cent% corectat' cro"atic! care poate avea un (3I de până la C* (după Lergen şi #c(asland). în funcţie de situaţia iluminâriî (a compoziţiei spectrale a sursei luminoase) se sc imbă şi compoziţia spectrală a luminii reflectate sau transmise de obiectul iluminat, respectiv culoarea percepută, nuanţa de culoare. $cest lucru este valabil nu doar pentru lumina artificială (de exemplu lumina roşie" galbenă a unei lămpi incandescente), ci şi pentru lumina zilei, care variazâ în funcţie de momentul #ilei,

=ig. 62.66. ,nergia relativâ a trei surse de lumină% naturalâ, incandescentă şi fluorescentă.

anotimp şi *reme (umiditate, poluare). .eara şi dimineaţa undele luminoase scurte (albastre şi verzi) sunt răspândite şi doar cele lungi (dinspre capâtul roşu al spectmlui) penetreză atmosfera. )umina din zori şi din amurg este bogată în galben şi orange şi săracă în albastru şi verde. * altă sursâ de lumină de referinţă e temperatura cuîorii, care este raportatâ la culoarea unui corp standard negm, incandescent. $stfel 6***MN este roşu, <***MN galben, iar 1***MN albastru desc is. )umina zilei are o temperatură a culorii de 560078. =aptul că senzaţia de culoare depinde de mai mulţi factori subliniază necesitatea de a defini câteva repere pentru lumina artificială, la care să ne referim când stabilim culorile. In

*,=

!ermania, norma pentru lumina medie naturală a zilei este 3,+ sau conform normei 3IN +588 lu"in' C! care corespunde la o temperatură de emisie a gazelor de ,+55 Ael in! iar în .7$ este 37+. .ursele de lumină emit radiaţii cu intensitate maximă în domeniul spectral de B**"B2* nm (culoarea verde). )umina naturală de seară, conform normei 3IN +588 lu"ina $, emite radiaţii cu intensitatea maximă m domeniul spectral al luminii roşii, iar temperatura corespunzătoare este de64+5Ael in. Culoarea mediului "ncon#urător $ contrastul spaţial% Oi în cazul aceleiaşi iluminări şi priviri, culoarea poate fî percepută diferit, condiţionat de culorile mediului încon&urător (contrast simultan). $celaşi ton de culoare apare, condiţionat de mecanismele de adaptare ale oc iului, mai înc is pe un fond desc is şi mai desc is pe un fond înc is. $cesta este şi motivul pentru care, spre exemplu dinţii oamenilor cu tegumente înc ise la culoare par mai albi decât ai celor cu tegumente desc ise. (reierul poate fi înşelat la percepţia culorilor. ,xemplul clasic este discul lui Len am (fig. 62.6<.). !acă discul alb"negru e iluminat şi rotat, el apare colorat.

Ti"&ul &ri irii unei culori )a o privire mai îndelungatâ o culoare este percepută altfel, mai puţin saturată şi strălucitoare decât în primul moment când o privim. $cest fenomen de sc imbare a culorii îl întâlnim spre exemplu într"o încăpere iluminată de lumina incandescentă gălbuie, pe care după un timp o percepem albă. .imultan saturaţia culorii complementare creşte. $stfel se explică de ce alegerea culorii poate fi facilitată prin vopsirea pereţilor m albastru desc is (culoare complementară cu galben) şi privirea periodică a acestora la alegerea culorii. Culori percepute imediat inainte $contrast temporal%

!acă privim o culoare peste un anumit timp (adaptare locală) şi m final privim o suprafaţă albă apare culoarea opusă, aşa"numita culoare postimagine (de exemplu după roşu apare verde) ? contrast succesi*. !acă m loc de suprafaţa albă privim o suprafaţă de altâ culoare, aceasta din urmâ se amestecă cu culoarea opusă primeia. &tructuraformei şi suprafeţei obiectului =orma obiectului poate să influenţeze din când în când putemic culoarea percepută. 8u rar obiecte de aceeaşi culoare, dar cu structură de suprafaţă diferită (de exemplu mat şi lucios) sunt percepute diferit ca şi culoare. Factori &$i. olo#ici * anumită aşteptare din partea privitorului poate să influenţeze percepţia culoriP 'ng(iul din careprivim contează de asemenea.
=ig. 62.6<. !iscul lui Len am.

17.,. >ETA>ERIA ;I CON1ECIN:ELE EI
7nele culori au proprietatea ca m anumite condiţii identice de iluminare să determine aceeaşi senzaţie de culoare (respectiv valenţă de culoare) privitomlui. /rin modificarea relaţiilor

*,+

de iluminare şi prin aceasta a compoziţiei spectrale a luminii ele nu mai sunt văzute identic, deci au o reflectanţă spectrală diferită. 3eflectanţa spectrală reprezintă raportul dintre intensitatea fluxului rediant şi cel incident. (ulori cu asemenea proprietăţi sunt denumite metamere 3condiţionat identice9 iar fenomenul care stă la bazâ metamerie (fig. 62.60.). !oar dacă douâ culori ale corpurilor au aceeaşi compoziţie spectrală şi prin aceasta aceeaşi capacitate de absorbţie, ele sunt identice indiferent de iluminare 3culori necondiţionat identice4. Oi m stomatologie se întâlneşte acest fenomen, de exemplu la confecţionarea coroanelor şi intermediarilor PPF mixte, nepermiţând imitarea unei culori existente. !rept urmare, orice reproducere a culorii, când se lucrează cu alte materiale, este identică doar la o anumitâ iluminare. .c ulze descrie acest fenomen în 6C2B ca pe un model coloristic% I!acă vrem sâ imităm un model străin, aceastâ problemâ este practic aproape imposibilâ, deoarece uictorul străin, m general, a lucrat cu alte matenale. 8*6 putem obţine doar culon condiţionat identice şi e imposibil să cerem ca reproducerea să fie identică pentru mai mult de o iluminareJ (<D). 8oi ne străduim să reproducem o culoare la lumina zilei, deşi şi aceasta este =ig. 62.60. (urbele de reflectanţă a unei perec i condiţionată de momentul zilei, de anotimp metamere. precum şi de vreme. Nuppers, m 6C21, a&unge la urmâtoarea concluzie% IIntr"un proces de reproducere nu se poate reda culoarea originală deoarece e posibilă doar identitatea condiţionată. !in nenumăratele situaţii de iluminare, putem ţine cont la reproducere doar de una singurăJ (A6). !e aceea e$te i"&o$i/il% redarea culorii unui dinte din co"&o-it $au cera"ic% 0n &ro&orţie de 155B " toate condiţiile de ilu"inare (vezi situaţiile când medicul ia culoarea la o sursâ de lumină din cabinet şi te nicianul la cea din laborator).

17.7. 1I1TE>E 3E OR3ONARE A CULORILOR

în scopul de a sistematiza culorile şi valenţele de culori, de"a lungul timpului s"au creat

diferite sisteme de ordonare a culorilor. ,xemple de pionieri in acest domeniu sunt Qo ann :einric )ampert (622<, /iramida culorilor) şi / ilipp Htto 3unge (616*, .fera culorilor), iar pentm zilele noastre Ril elm Hst9ald (6CD0, (onurile duble) şi #anfred 3ic ter (6CB*, :arta de culori !I8). (el mai râspândit sistem mondial de ordonare a culorilor este cel creat de pictorul american 0l,ert &enr: (unsell, în 6C6B. în cadrul acestui sistem de clasificare culorile sunt redate prin mici pătrate în cele trei direcţii ale spaţiului, exprimându"se astfel dimensionalitatea culorii. (ulorile la fel de desc ise " totul se referâ la albul ideal " sunt situate orizontal în acelaşi plan. în cadrul aceluiaşi plan, culorile sunt clasificate în funcţie ,de saturaţie (intensitate). (u cât *,,

saturaţia e mai mare, cu atât ele sunt mai îndepârtate de axă. (ulorile cu aceeaşi intensitate, situate în diferite planuri, se găsesc pe un cerc. 3ezultă astfel un corp rotund, aşa"numitul corp colorat al lui (unsell (fig. 62.6A). =iecare culoare m cadrul sistemului #unsell poate fi definită prin trei parametrii% 6. ton sau nuanţă (:ue)E <. saturaţie sau intensitate (( roma)E 0. grad de strălucire sau luminozitate (5alue). .uanţa este determinatâ de lungimea de undă reflectatâ sau+şi transmisâ. 0n $i$te"ul >un$ell nuanţa are 15 #radaţii< #al/en! #al/en?roşu! roşu! roşu?&ur&uriu! &ur&uriu! &ur&uriu?al/a$tru! al/a$tru! al/a$tru? erde! erde! erde?#al/en (fig.62.6B.). =iecare gradaţie la rândul ei are mai multe gradaţii (ex. 63, <3, 6*3), care la rândul lor
=ig. 62.6A. .paţiul de culori după #unsell.

se mai subîmpart (ex. A.0 S, 1.6 S3). Nuanţele dinţilor naturali $e $ituea-% cel "ai (rec ent 0ntre 7 şi 7R. /aturaţia este datâ de concentraţia pigmentului. 3inţii naturali au $aturaţia cu&rin$% 0ntre 5!+ şi =. ;umino#itatea este relativâ. ,a este o consecinţă a cantităţii de energie luminoasă reflectatâ sau transmisă de obiect. !inţii naturali au o luminozitate cuprinsă între B,B şi 1,B fotoni (fîg.62.6D.).

=ig. 62.6B. $ran&amentul nuanţei şi a saturaţiei în sistemul #unsell% 3 (roşu), S3 (galben"roşu), S (galben), 5S (verde"galben), 5 (verde), $5 (albastru" verde), $ (albastru), /$ (purpuriu"albastru), / (purpuriu), 3/ (roşu"purpiiriu).

'ig. 62.6D. $ran&amentul saturaţiei şi al luminozităţii în sistemul #unsell.

/rin măsurarea parametrilor de mai $u$ se poate indica exact o anumitâ nuantâ (fig. 62.62). In 6C21, CIE ((ommision Intemationale de l>,clairage) a măsurat după o metodă proprie culorile din I#unsell Loo@ of (olorsJ şi le"a reprezentat grafic într"o retea de coordonate (fig.62.61.).

*,7

=ig. 62.61. 3eprezentarea tridimensională a culorilor dupâ(l,. =ig. 62.62. )ocalizarea culorii treimii medii a CB de incisivi în sistemul #unsell% a. nuanţâ şi saturaţieE b. saturaţie şi luminozitate.

8uanţa şi saturaţia sunt reprezentate sub forma unui cerc, iar strălucirea, a treia coordonată, corespunde cu axa verticală a spaţiului de culoare. )a nivelul axei verticale (axa griurilor) sunt redate toate valorile de gri, de la negru (&os) până la alb (sus). (oordonatele sistemului (I, sunt ), a, b. ) este proporţional cu luminozitatea şi conferâ caracterul alb"negru (acromatic) al culorii. (aracteristicile cromatice sunt redate de aT şi bT şi ele pot fi convertite prin parametrii numerici în nuanţa şi saturaţia culorii. aT corespunde spaţiului roşu"purpuriu (U)+ albastru"verde (") din spaţiul cromatic #unsell, iar bT spaţiului galben" purpuriu+albastm. (ele două coordo"nate localizează culoarea într"un plan de o anumită luminozitate (fig. 62.6C.). în sistemul #unsell, culoarea e definitâ de o coordonată polară (nuanţa) şi de una carteziană sau liniară (saturaţia), iar în sistemul (I,)$L de douâ coordonate carteziene. .pre deosebire de sistemul #unsell, coordonatele (I,)$L definesc spaţiul cromatic m trepte aproximativ uniforme pentru percepţia umană a culorilor, ceea ce înseamnă că distanţe egale în spaţiul cromatic (I,)$L ($,) reprezintâ gradaţii de culoare percepute egal, ceea ce face mai uşoară interpretarea culorilor.
=ig. 62.6C. .paţiul de culoare )aTbT. $ şi L sunt doua culori care pot fi definite prin cele trei coordonate, iar $, reprezintâ diferenţa de culoare.

*,4

17.4. PRINCIPII 3E @A2C PENTRU 3ETER>INAREA CULORII ÎN PROTETICA FIXC

!in cele relatate până acum rezultă că 0n ela/orarea re$taur%rilor &rotetice o redare e)act% a culorii dinţilor &ierduţi nu e$te &o$i/il'. /entm a a&unge totuşi la o situaţie optimă urmaţi următoarele sfaturi% 6. suprafaţa dinţilor naturali trebuie să fie curăţată m ziua determinării culorii şi în ziua probei, respectiv a fixării. 3e aceea este indicatâ o igienizare prealabilă a dinţilorE <. determinarea culorii nu trebuie să se facă dupâ un tratament dentar prelungit, deoarece suprafeţele dentare care nu sunt umezite de salivă sau apă se usucă. $stfel opacitatea dinţilor creşteD 0. prin umezirea dinţilor naturali şi a dintelui din c eia de culori se poate realiza o egalizare a stmcturii de surprafaţâ (a texturii)E A. determinarea culorii trebuie să se facă la lumină naturală şi comparativ şi la lumină artificialâ (incandescentă şi fluorescentă). !acă e posibil se preferă lumina zilei. (ele mai favorabile sunt zilele luminoase (ideal este un cer uşor înnorat, între orele 6*"66 şi 6A"6B). .oarele putemic de amiază trebuie evitat la alegerea culoriiE

B. deoarece culoarea mediului încon&urâtor (şi aici menţionăm m special roşul buzelor) influenţează culoarea dinţilor, determinarea trebuie să se facă cu buzele retractate şi relaxate. ,ste sigur că nuanţa ru&ului şi a îmbrăcâmmtei pot influenţa culoarea dinţilor. !e aceea este indicat ca la determinarea culorii sâ nu se foloseasca m&ul, fardurile şi îmbăcămintea colorată. #ediul încon&urător trebuie să fie neutru dm punct de vedere cromaticE D. durata de privire trebuie să fie scurtă (maxim B secunde) pentru a preveni sc imbarea perceperii oc iuluiE 2. dintele din c eie trebuie ţinut m aceeaşi poziţie cu dintele naturalE 1. atunci când determinarea culorii se face cu greutate, se utilizeazâ mostre confecţionate, modificate. #odificârile, respectiv combinaţiile se realizează astfel% a) dintelui artificial confecţionat i se şlefuieşte coletulE b) dintele artificial confecţionat are suprafaţa orală acoperită cu un strat opac de lac de argintE C. cavitatea bucală a pacientului să fie la înălţimea oc ilor practicianuluiE 15. determinarea culorii se face la începutul şedinţei pentru ca oc ii medicului să fie odi niţiE 11. între determinări oc ii se relaxează prin privirea unui obiect albastruE 16. prin îngustarea fantei palpebrale cantitatea de lumină ce a&unge la celulelecu conuri scade şi permite celulelor cu bastonaşe (localizate la periferie) să discrimineze strălucirea îîulorilorE 60. mostrele se sc imbă repedeE 1=. caninul, având cea mai mare saturaţie a nuanţei dominante corespunzâtoare dmţilo. naturali, va fî utilizat ca element de referinţ "n alegerea culorii) 1+. pentru ca restaurarea protetică să aibă un aspect cât mai natural, va trebui să ţineţi cont de variaţia culorilor pe arcadă, după cum urmează% incisivii superiori au aceeaşi saturaţie cu premolarii, incisivii inferiori au un grad mai mic de saturaţie decât incisivii superiori, iar caninii cu două grade mai mult decât incisivii superioriE 969 1,. dacă întâmpinaţi greutăţi în alegerea culorii, alegeţi întotdeauna culoarea cu saturaţia mai scăzută şi strălucirea mai crescută, deoarece saturaţia crescută şi strălucirea scazută dau opacitate restaurării. ,ste bine sâ ţinem cont de factorii enumeraţi, deoarece culoarea coletului, luciul de suprafaţă, structura şi transluciditatea dintelui din c eia de culori au o influenţâ otârâtoare asupra culorii reconstituirii. . " Lorenstein (6<) atrage atenţia asupra altui aspect% sub influenţa luminii ultraviolete dinţii naturali au o culoare alb"albăstruie. $cest efect de fluorescenţă ar trebui să fie prezent şi la dinţii artificiali. * egalizare greşită (fluorescenţâ prea slabă sau prea putemică) devine evidentă m încăperi cu radiaţii ultraviolete (de exemplu m discoteci). 3ac% at't dinţii naturali! c't şi cei arti(0ciali in ecinaţi &re-int' aceeaşi reacţie la lu"ina ultra iolet'! atunci şi nedoritul (eno"en al "eta"eriei de ine "ai &uţin e ident la lu"ina -ilei. între timp au apărut dinţi din polimeri şi ceramicâ pentru coroane de înveliş sau pentru placa&ele coroanelor şi PPF , care nu conţin componente radioactive, utilizate m trecut pentru obţinerea fluorescenţei şi care dau rezultate foarte bune.

17.*. CEEI 3E CULORI
#etoda vizuală de determinare a culorii cu a&utorul c eilor de culori a rămas c iar şi în prezent cea mai raspânditâ în practică.

Un $i$te" ideal de c.ei de culori tre/uie $% 0nde&linea$c% anu"ite condiţii< 6. să redea paleta de culori a dinţilor naturaliE <. dinţii artifîciali din c eie să fie ordonaţi în gmpe pe tonuri de culori (:ue)E 0. dinţii artificiali din c eie să fie confecţionaţi din acelaşi material ca şi materialul de placare (polimer, material compozit sau ceramică)E A. materialele de placare să fie disponibile şi sub formă de icE B. mostra culorii complete sub formă de lamă de cuţit trebuie să fie comparabilă cu placarea restaurăriiE D. în cadrul gmpei de tonuri de culori intensitatea foiţelor trebuie să se modifice treptatE 2. dacă culoarea aleasă este între două probe de culoare, trebuie să fie posibilă obţinerea ei prin amestecarea de părţi egale din cele două culoriE 1. c eia de culori ar trebui sâ fie diferită pentru diferitele structuri de suprafaţă. /roducătorii de materiale de placare şi dinţi artificali utilizează diferite sisteme de c ei de culori. 3e aceea la ale#erea culorii tre/uie (olo$it $i$te"ul de c.ei de culori al (ir"ei a c%rui &rodu$ 0l o" utili-a. ( eile de culori ale firmelor specializate sunt structurate pe grupe de tonuri de culori. In cadrul unei grupe de tonuri de culori, mostrele au o intensitate a culorii diferită. /racticianul trebuie să cunoascâ această ordonare. !acâ alegerea culorii nu o realizează te nicianul, toate informaţiile trebuie transmise m formă scrisă şi corect interpretate. în special la restaurările metalo"ceramice şi+sau integral *75
ceramice se poate a&unge la rezultate proaste prin egalizarea incorectă a culorilor. Pentru a e ita ace$te &otenţiale #reşeli e$te /ine ca ale#erea culorii $% $e (ac% şi de c%tre te.nicianul care con(ecţionea-% lucrarea. Ace$ta de ine a$t(el ca&a/il $% "ateriali-e-e re$taurarea con(or" celor '-ute şi nu a celor dictate. #edicul poate fi de faţă şi este bine să consemneze în scris opţiunea. $şadar ceea ce văd patru oc i este mai mult decât văd doi. în fiecare ec ipă există F0nţele#eri t'cuteG care funcţionează şi sunt verificate de"a lungul a mulţi ani. /rocedeul este simplu, dar are câteva dezavanta#e* % s"a demonstrat faptul că c eile de culori nu acoperă toată gama cromatică a dinţilor naturaliE " există diferenţe de culori între c eile aceleiaşi firmeE " dinţii artificiali din c ei nu sunt confecţionaţi respectând te nologia de laborator sau cabinet (lucru necunoscut sau negli&at de către mulţi practicieni)E " subiectivismul " perceperea senzaţiei luminoase diferâ de la individ la individ, de la o zi la alta şi de la o sursă luminoasă la alta. Lergen (AA) a demonstrat că diferenţierea, perceperea şi descrierea culorilor poate fi îmbunătăţită prin antrenament. ,xemplificăm în continuare câteva dintre c eile de culori mai cunoscute ale firmelor 9ITA şi I9OCLAR. ( eia de culori de la 9ITA a apărut pe piaţă în 6CBD, când s"au confecţionat primele coroane Qac@et din ceramică. în cadrul ei există = #ru&e de culori! (iecare a 'nd 0"B #rade de den$itate (include luminozitatea şi intensitatea). Srupele de culori sunt următoarele% A "aroniu?roşcat ($6"$<"$0"$0,B"$A)E @ #al/en?roşcat (L 6"L<"L0"LA)E

(gri((l"(<"(0"(A)E ! gri"roşcat (!<"!0"!A). $vanta&ele acestei c ei de culori sunt următoarele% " dinţii din c eie prezintă formă asemănătoare cu cea a dinţilor naturali, " spaţiul de culoare coincide cu cel al dinţilor naturali, " utilizare facilă. ,xistă însă şi dezavanta&e% " prin simplificare, domenii întregi de nuanţe pot fi omiseE " repartiţie inegală (gmpele ( şi ! apar mai frecvent)E " densitatea nu acoperă tot spectrul dinţilor naturali. $ctualmente, c eia de culori 9ITAPAN cla$$ical este recomandată pentru dinţii polimerici, iar 9ITA Lu"in?9acuu" pentru cei din ceramică. .istemul de culori 9ITAPAN 83?>A1TER este un sistem mai nou de determinare a culorii dinţilor conceput după un principiu sistematic de ordonare metrică a culorilor. ,l ţine cont de cele trei dimensiuni ale culorilor (0!)% lummo#itate, intensitate şi nuanţă. .pectml acoperă culorile cele mai frecvente ale dinţilor naturali. (ota de incidenţă este de aproximativ CDK. * acoperire de 6**K ar creşte sortimentele de culori încât ar face întregul sistem nerentabil. 9ITAPAN 83?>A1TER împarte spaţiul de culori m B trepte de luminozitate, 0 tre&te de intensitate pentm nuanţa "edie (#) şi < tre&te de intensitate pentm nuanţele #%l/ui ()) şi roşietice HRI. /entru toate caracteristicile frecvenţa este maximă m zona mi&locie a spaţiului de culoare. .pre exemplu luminozitate 0 prezintă B*K, iar < şi A, ADK din dinţii studiaţi. Ace$t nou $i$te" &re-int% o $erie de caracteri$tici< ? $i"&lu! $i#ur şi corectD ? $i$te"ati-atD ? $e /a-ea-% &e un &rinci&iu "etric de ordonare a culorilorD

*71
? ale#erea e$te $i"&l'D ? re&roducerea e$te $i#ur%D ? deter"inarea $e (ace ra&id. în general într"un spaţiu restrâns culorile sunt greu de diferenţiat. )a acest sistem distanţele sunt astfel alese încât să poată fi bine diferenţiate. .istemul 5I'$/$8 0!"#$.',3 este singurul la ora actuală elaborat dupâ un principiu sistematic de ordonare metrică. El aco&er% $&ectrul "etric! $i$te"atic! uni(or" şi co"&let. ( eia de culori a firmei I9OCLAR! CERO>A1COP! prezintâ B grupe de culori (alb, maro desc is, roşcat, gri, maro înc is), fiecare având A trepte de intensitate. $vanta&ele acestei c ei sunt următoarele% " corpul c eii se poate dezinfectaE " dintele din c eie se poate sterilizaE " este ergonomic. !esigur că pe piaţă există un număr considerabil mai mare"de materiale şi c ei de culori. In ,uropa şi în ţara noastrâ, mai cunoscute şi utilizate sunt cele menţionate mai sus. =iecare c eie de culori are o zonă opacă, o culoare de colet, de corp şi una incizală (fîg. 62.<*.). .elecţia culorii constă în alegerea dintelui din c eie, care pare cel mai natural. $tunci când utilizâm 1IC comunicarea culorii dentinei preparate laboratomlui este de un

real folos. /entru aceasta se utilizează c ei de culori pentru dentină. #a&oritatea c eilor de culori comerciale nu acoperă toatâ gama de culori întâlnită la dinţii naturali şi treptele c eii nu ating limita percepţiei vizuale. 7tilizarea mai multor c ei de culori este o cale de a extinde gama lor. =ig. i2.<o.!inte d eceramicâ din c eia de cuiori.

17.15. INFLUEN:E 1PECIFICE A1UPRA 3ETER>INARII ;I CO>PARCRII CULORII

în protetica fixă, determinarea culorii reprezintă procedeul care se desfaşoară pe pacient şi care permite evidenţierea culorii dinţilor restanţi cu a&utorul unei c ei de culori. $stfel devine posibil ca materialul sau materialul de placa& să corespundâ tonului de culoare a dinţilor naturali.

*76

/rin termenul de co"&arare a culorilor înţelegem procedeul de a utiliza astfel materialele de restaurare şi+sau placare, încât să atingem un ton de culoare şi o transluciditate care să corespundă culorii dinţilor restanţi. /rin prelucrarea şi stratificarea corectă a materialelor de placat te nicianul încearcă să egalizeze dinţii restanţi ca formă, culoare, transluciditate şi structură de suprafaţă. !eterminarea şi egalarea culorii sunt influenţate de mai mulţi factori% 6. structura dinţilor naturali diferă de materialul c eii de culori. !inţii naturali şi artificiali absorb şi reflectă diferit spectml sursei de lumină. $ceastă diferenţă determinâ imposibilitatea egalizârii culorii pentru orice iluminare, adică a evitării fenomenului de metamerieE <. gradul de absorbţie şi reflexie spectrală diferă între c eile de ceramică, polimeri şi materiale compoziteE 0. mostre diferite ale aceleiaşi firme, deşi au acelaşi număr, se deosebesc prin comportamentul la absorbţie şi reflexieE . A. dacă controlul de calitate al firmei lasă de dorit, pot apare diferenţe în cadrul produselor aceleiaşi firmeE B. orice restaurare metalo"ceramică necesitâ un material opac pentm acoperirea metalului. )a câteva produse ceramice acest material nu este în concordanţă cu tonul, intensitatea şi luminozitatea dentineiE D. redarea culorii este în relaţie directă cu grosimea stratului, respectiv cu oferta de spaţiu pentru ceramica de placare. )a o construcţie metalo"ceramică oferta de spaţiu pentru masa ceramică nu este egală cu grosimea unei c ei de culori convenţionale, care e de trei sau patru ori mai mare.

In cadrul acestei etape, de determinare a culorii cu a&utorul c eii de culori, cel mai important lucru este sistematizarea. 5om exemplifica procedeul prin alegerea culorii cu a&utorul sistemului 9ITAPAN 83? >A1TER (fig. 62.<6.). ? primul pas constă m alegerea gradului de luminozitateE ? pasul al doilea+. în cadrul nuanţei se alege intensitateaE ? pasul al treilea constă m recunoaşterea unei devieri de la nuanţa medie înspre roşu sau galben. In acest caz se redeterminâ intensitatea. 'oate datele obţinute se trec în fişă. !e asemenea se trec şi caracteristicile individuale ale dinţilor naturali care au fost înregistrate. In cazuri foarte grele se poate realiza o fotografîe a 6!+ dintelui din c eia de culori alături de dintele natural. $ceasta poate evidenţia indubitabil relaţia dintre cele două obiecte. !eterminarea culorii se pare că nu reuşeşte cu a&utoml
=ig. 62.<6. .c ema de comunicare între cabinet şi laborator.

fotografiei, datorită redării slabe a culorii şi a calităţii diferite a filmelor. $celeaşi dezavanta&e le prezintă şi utilizarea diapozitivelor m determinarea culorii (metoda fiind verificată mai mulţi ani în !isciplina de /ropedeutică şi #ateriale !entare). !acă culoarea aleasă se situează între douâ modele ea se poate realiza prin mârirea saturaţiei masei ceramice sau printr"o colorare de suprafaţă. în aceste cazuri se alege culoarea cu

*78
intensitatea mai slabâ. /rin colorarea de suprafaţă intensitatea culorii nu poate fi diminuată, ci doar mârită. .oluţia cea mai bună din punct de vedere estetic este totuşi evitarea mac ierii de suprafaţâ a placa&ului ceramic. /rin înglobarea culorilor se obţine un efect mult mai profund, mai natural. /entru a stabili caracteristicile individuale şi a le reda în masele ceramice se confecţionează c ei de culori speciale pentru mase intensive. 7n exemplu este sistemul Creati ?Color al fîrmei 3ucera! 3osbac . (ulorile sunt împărtite în patru grupe, care nu se deosebesc doar in privinţa culorii, ci şi a translucidităţii. .arcina te nicianului de a reda culoarea dinţilor naturali la nivelul restaurărilor nu este tocmai uşoară. !eficienţele pot apare atât în faza de determinare a culorii, dar şi în cadrul comunicării dintre medic şi te nician. .istemul COLOR?PALETTE al firmei I9OCLAR simplifică complexitatea determinării şi transmiterii culorii. Informatia individuală urmează paşi logici fiind transmisă sc ematic pe o fişă. $vanta&ele acestui procedeu sunt următoarele% " uşurează medicului determinarea culoriiE " simplifîcă comunicarea între el şi te nicianE " contribuie la realizarea unei estetici superioare. !upâ cum am mai amintit, c eia de culori CERO>A1COP are <* de dinţi. #ai nou, pe lângă indicativul fîrmei, mai apare şi indicativul corespunzător de la c eia de culori a firmei 9ITA. $ceasta creeazâ m viitor premize pentru lucml cu o singură c eie de culori. /entm determinarea individualizată a culorii mai sunt ataşate 6* plăcuţe de culoare. ,ste vorba de A mase ceramice transparente şi D mase ceramice intensive pentru dentină. .istemul mai conţine opt desene cu forme diferite ale dinţilor şi şapte

"

creioane colorate. ,le se utilizează pentru individualizarea diferitelor zone. /e dosul fişelor se mai pot transmite informaţii suplimentare m formă scrisă. ,tapele care trebuiesc urmate sunt urmâtoarele% " stabilirea culorii primare a dintelui cu c eia CERO>A1COPD " stabilirea culorii la colet, utilizând şi plăcuţele pentru culori intensive ale dentmeiE stabilirea transparenţei zonei incizale cu a&utorul plăcuţelor pentru mase transparenteE " evidenţierea unor particularităţi, folosindu"ne de plăcuţele pentru mase intensive. &arta de distri,uţie a culorilor este un mod practic pentru selecţia exactă a culorilor şi pentru evidenţierea distribuţiei lor. /entru realizarea ei dintele este divizat în trei regiuni% cervicală, medie şi incizală. Sraniţele dinte tentele de culoare se marc ează sub forma unei diagrame. .e pot evidenţia şi caracteristici individuale ca linii de fractură, ipocalcifieri, coloraţii proximale, care sunt comunicate te nicianului (fig. 62.<<.).
=ig. 62.<<. :arta de distribuţie a culorilor.

*7=

17.11. 1I1TE>E N51 3E 3ETER>INARE CO>PUTERI2ATC A CULORII

Hc iul uman nu corespunde integral determinării obiective a culorilor. 7tilizarea c eii de culori nu satisface m totalitate. $stfel reproducerea culorii dinţilor naturali este oarecum azardată. $pariţia sistemelor computerizate ca urmare a evoluţiei te nicii a permis re&roducerea culorii a$i$tat% de calculator.J A3A a a&uns la concluzia că utilizarea c eii de culori ca mi&loc de comunicare este neadecvată, remarcând următoarele% 6. c eile de culori existente la ora actuală nu corespund culorilor naturale ale dinţilorE <. c eile de culori nu corespund m totalitate materialului de restaurareE 0. sunt necesare măsurâri spectrofotometrice ale dinţilor naturali pentru a obţine un anumit standardE A. trebuie să ţinem cont de opalescenţă şi fluorescenţă. ,palescenţa este un efect optic care apare prin refracţia luminii la nişte particule foarte fine

dispersate omogen într"un sistem. !acă mărimea particulelor este mai mică de *,*6 p"m dispersia apare clară, deoarece nu se produce refracţie. !acă particulele sunt mai mari de *,2 p,m prin refracţie se produce o tulburare. 'ermenul de opalescenţă provine de la piatra opal, care rezultă din .i*< şi conţine până la <6K apă. )a opal dimensiunea particulelor de apă este m domeniul luminii albastre (*,A"*,B p,m), deci lumina albastrâ este reflectată, iar cea roşie este transmisă. Fluorescenţa este senzaţia luminoasâ care apare după lHP"lH>D secunde de la excitaţia luminoasă 75, cu o lungime de undă mai mare. !e aceea ceramicile dentare trebuie să conţină mi&loace fluorescente. 'rebuie să ţinem cont câ şi lumina naturală a zilei are componente 75. In ultimii ani s"a acordat mai multă atenţie fluorescenţei şi s"a dezvoltat c iar şi o cera"ic' o&ale$cent'! respectiv sistemul 9alue Con er$ion!#raţie cercetărilor lui $amamoto şi /'ofu. .tructura materialelor de restaurare trebuie în continuare îmbunătăţită, dar avem nevoie de cunoştinţe mai aprofundate despre culorile dinţilor naturali. $cestea se studiază cu a&utorul unor instmmente electronice. 1&ectro(oto"etrul este un aparat de măsură care măsoarâ cantitatea şi calitatea luminii reflectate de un obiect şi o identifică într"un spaţiu de culoare. )a măsurare se ţine cont şi de componenta U9 şi de gradul de transmisie al luminii. Colori"etrul ne dă direct coordonatele de culoare, fară manipulare matematică. ,l prezintâ fîltre de culoare care simulează răspunsul receptorilor de culoare de la nivelul oc iului. (lasificarea instrumentelor de măsurare a culorilor se poate face astfel% 6. după metoda de măsurareE <. după relaţia spaţială între obiect şi instrument. -.-. .etoda tristimul rii $paratele de mâsură conţin trei senzori a căror sensibilitate izocromatică este corespunzătoare celei a oc iului umaa. $paratele, se numesc m general colori"etre. în ultimul

*7+
tîmp, datorită evoluţiei te nologice, acestea se caracterizeazâ prin transport şi manipulare uşoară, precum şi prin economie de timp şi preţ relativ mic. -./. .etoda spectrală )umina reflectată sau transmisă de corpul de măsurat fiind împârţitâ în lungimi de undâ la distanţe de 6*"<*nm. (u un senzor se măsoară remisia şi transmisia. (u a&utorul unui computer datele sunt transformate în valori 4, G şi V. $paratele care funcţionează pe baza acestei metode au capacitatea de a controla înt"o oarecare măsură metameria, deoarece pot măsura distribuţia spectrală relativă. /roblema constă m faptul că necesită aparatură masivă şi foarte costisitoare. /.-..etodafără contact Hbiectul este iluminat de la o sursă exterioară şi măsoară lumina reflectată. !istanţa dintre aparatul de măsură şi obiect, precum şi condiţiile mediului încon&urător pot influenţa negativ determinarea. 3ezultatele obţinute coincid m mare parte cu cele determinate prin metoda vizuală. /./..etoda cu contact In general sursa luminoasă este inclusă m instmmentul de măsurâ, care vine în contact cu obiectul de măsurat. $vanta&ul constâ în faptul câ totalitatea condiţiilor de iluminare nu mai prezintă importanţâ. $ceste aparate sunt de dimensiuni reduse, deci ar fi ideale pentru practicâ. !ezavanta&ul constă m faptul că suprafeţele denivelate pot să modifice rezultatele şi să conducâ la greşeli de măsurare. (omunicarea rezultatelor determinării culorii cu aparatele (:3H#$.($8 şi (H)H3 '7'H3 se face în cifre şi litere.

.istemul CA1?I3 prezintă avanta&ul că ne dă ca rezultat caracteristica opticâ (coeficient de absorbţie şi reflexie) şi ne indicâ ce fel de ceramică sâ utilizăm, proporţiile de amestec şi unde să o poziţionăm. !ezavanta&ul constâ m faptul că pacientul trebuie foarte mult analizat, iar aparatura e prea costisitoare şi complicată pentru un cabinet stomatologic. In cele ce urmează descriem instmmentul de măsură >?14,8d (fig. 62.<0.), destinat special pentru determinarea culorii dinţilor. ,l a fost realizat de câtre >aKoto La"a"oto m colaborare cu firmele >inolta şi 1.o(u. /rimul aparat a apărut în 6CC0 şi a fost testat m diverse universităţi. !e atunci bineînţeles că i s"au facut o serie de îmbunâtăţiri. !eterminarea culorii prin această metodâ de măsurare eliminâ factorii subiectivi, cum sunt iluminarea, mediul încon&urător şi se caracterizeazâ printr"o mare capacitate de reproducere. !eoarece rezultatul determinării este redat într"o formâ numerică, reproducerea parametrilor culorii nu este uşoară. !e aceea s"a determinat un spaţiu de culoare al dinţilor, cu a&utoml căruia rezultatele determinărilor sunt redate identic cu descrierile vizuale. /rincipiul de funcţionare este urmâtorul% .ursa de luminâ este o lampâ de xenon, care emite o luminâ apropiatâ de standardul !DB. )umina este condusă prin tuburi de fibre de sticlă şi are un cap ce vine în contact cu corpul de măsurat. ) umina reflectată este preluată de un cap poziţionat vertical şi transmisă prin fibre de sticlă la celulele fotosensibile din siliciu, unde are loc măsurarea. 3ezultatul este transmis unui minicomputer, care are un program de determinare a culorii =ig. 62.<0. sistemul optic al aparatuiui . #"i1D0d. /e principiul spaţiului de culoare s"a dezvoltat sistemul 1.adeEMe?EX împreunâ cu ceramica 9inta#e?Eallo. $stfel a apărut o nouâ modalitate de determinare şi reproducere a culorilor naturale ale dinţilor. $cest sistem funcţionează m Qaponia de un an şi problema iniţială a fost aceea legată de

*7,
stocarea datelor. !rept urmare a apărut programul 1.adeEMe File. $stfel toate informaţiile care anterior erau transmise în formâ scrisă şi verbalâ sunt redate vizual cu a&utoml programului de calculator. #odalitatea de utilizare este simplă, dar aparatura costisitoare, iar sistemul a rămas deocamdată la faza de utilizare doar în cercetare. .e ştie că compoziţia optică a unui dinte natural diferă de cea a unei C>>C. 3ealizatorii aparatului #61D0d s"au preocupat sâ diminueze cât mai mult posibil diferenţele ce se datorează acestui fapt şi care apar şi la determinarea vizuală (fig. 62.<A.).

=ig. 62.<A. a) (omportamentul luminii la măsurarea culorii dintelui natural. )umina este difuzată în interiorul dintelui. * parte este reflectată şi măsurată, iar o parte este transmisăE b) (omportamentul luminii la mâsurarea culorii la o (##(. )umina este difuzatâ în ceramică, o parte este reflectată şi măsurată, iar razele care a&ung la

opaFuer sunt direct reflectate şi mâsurate.

17.16. PRO@LE>E 3E CRO>ATICC IN CLINICA PROTE2CRILOR FIXE

(erinţele pacienţilor m legătură cu estetica din sfera orală m general au devenit atât de mari, încât astăzi e impoşibil să vorbim despre o terapie de restaurare protetică fară o componentă estetică (fig. 62.<B.). (ele mai mari probleme m protetica fixă actuală le ridică sc eletul metalic al restaurărilor metalo"ceramice (fig. 62.<D.) şi metalo"polimerice. !e aceea m stomatologia viitomlui metalele trebiue să dispară. !esigur că până la materializarea acestui deziderat va mai trece o perioadă lungă de timp. !intre toate restaurările protetice actuale sistemele inte!raî ceramice, datorită proprietăţilor optice asemănătoare cu cele ale dinţilor naturali, dau cele mai bune rezultate. în cadrul lor intervin însă alte probleme, legate de rezistenţă. 7nii autori (<A"<D) afirmă că se poate obţine combinaţia optimâ între rezistenţă şi estetică printr"o dimensionare corespunzătoare a miezului opac (cu proporţie scăzută de fază sticloasă, având deci o rezistenţă crescută şi .* transluciditate scâzută) şi masele ceramice de placa& (cu o proporţie mai mare de fază sticloasă, deci cu o transluciditate mai mare şi o rezistenţă mai scăzută). In cadrul reconstituirilor integral ceramice, o dezvoltare considerabilă au luat şi sistemele

*71

Fi#. 62.<B. .ecţiune printr"un dinte natural. 3eflexia şi transmisia luminii.

=ig. 62.<D. .ecţiune printr"o coroanâ metalo"ceramică. > 3eflexia şi transmisia luminii.

de frezare computerizată CA3NCA>NCI>. 7nele dintre ele au intrat de&a m practica de rutină, m timp ce altele se află doar în faza de cercetare. Ele &re-int% totuşi un de-a antaO e$tetic $e"ni(0cati şi anu"e acela c% $trati(0carea culorilor " /locurile de cera"ic% e$te "o"entan i"&o$i/il%! ceea ce

nu poate oferi un caracter de individualizare cromatică a restaurârilor protetice. !epunerea şi sinterizarea ceramicii în straturi, pe un suport (infrastructură metalică, model refractar, nucleu ceramic), este te nica care permite cel mai bun control asupra morfologiei şi aspectului estetic final al restaurării, fiind m prezent larg utilizată m te nologia protezelor dentare.

17.18. PER1PECTI9E

=enomenele fîzice, precum şi celelalte aspecte abordate pe scurt în acest capitol, factorii specifîci materiali, complexitatea problemelor legate de determinarea şi alegerea culorii, în special diferenţele determinate de metamerie, se pare că nu vor putea fi evitate total nici m viitor, cu toate perfecţionările din domeniul te nologiei materialelor dentare. Winând cont de o serie recomandări enunţate ele se pot situa însă m limite tolerabile. /rin controale de calitate îmbunătăţite (de exemplu măsurători spectrofotometrice) o parte din problemele specifice materialelor IfizionomiceJ pot fi totuşi rezolvate. Pro/le"a cro"aticii 0n &rotetica (0)% e$te una (oarte i"&ortant%. Ea nu tre/uie $u/e$ti"at% şi nici tratat% cu $u&er(0cialitate! deoarece &oate $ta la /a-a "ultor eşecuri! care de o/icei #enerea-% &ierderi "ateriale.

*74

17.1=. @i/lio#ra(ie

Lraun9art Q. " +i!itale <ild=ommuni=ation und i're (o!=ic'=eiten in der >a'ntec'ni=, dental labor, feb. 6CC1,p.<*B"<6*. Lratu !. " )oroana mîxtă, ediţia a <"a, ,ditura :elicon, 'imişoara, 6CC1. Lratu !. " (ateriale dentare în ca,inetul de stomatolo!ie, ediţia a <"a, ,ditura :elicon, 'imişoara, 6CC1. Lratu !., =abric@; #. " /isteme inte!ral ceramice, ,ditura :elicon, 'imişoara, 6CC1. Lrătescu S.S. " ?ptica, ,ditura !idactică şi /edagogică, Lucureşti, 6C1<. Lrix *. " +as @inmaleins der (etall#erami=, Aeil B, dental labor, sept. 6CC1, p. 60D2"602A. Lrix *. " +as @inmalems der (etall#erami=, Aeil C, dental labor, oct. 6CC1, p. 6B26"6B1*. !esprez 3. " )eramo%metal, retrou*er la *italite de la dent naturelle, /rot ese dentaire, nr.l 6A, aprilie 6CCD,p.B"6<. ,gger L. " +er /tatus Duo der Est'eti=, Xuintessenz Va ntec . <0, <, 6CC2, p. 6C6"<*A. ,gger L. " ;ic't' rtendes 8omposit Fd 8erami= % (o!lic'=eiten der Far,an!leic'un!, Xuintessenz Va ntec . <*, 2, 6CCA, p.1*2"1<6. ,gger L. Y /'ofu /'ade%@:eG der /inn computer!estitt#ter Far,reprodu=tions%/:st'eme H ein ein- 'ri!er @rfa'run!s,eric't, Xuintessenz Va ntec . <B, A, 6CCC, p.A*C"A6D. ,rnst #. " 2t's (0I2) % @ine neue Ilas=erami= trumpft auf, Xuintessenz Va ntec . <0, 2, 6CC2, p.C*6"C*1.J>T> =iec ter /.$. Y +ie natur=onforme 1eprodu=tion lic'toptisc'er J' nomene, dental labor, apr. 6CCC, p.B2C" =răsdorf ,. Y 1eic't eine antDuierte /c'ic'ttec'ni= ausK 8riterien der naturlic'en Far,!estaltun!, dental labor, 02, apr. 6C1C, p.B16"BC*. =reitag Q. " Fun=tional st'eti= und Far,perfe=tion ?me!a L00 in (aster 3t4%Far,en, #agazin fur

innovative Va ntec ni@, <, 6CC1, p. 60"6D. Snan (. " Far,le're 3, Xuintessenz Va ntec . <0, 6, 6CC2, p. 6*6"6*1. Su;ton $.(. " Fi#iolo!ie, ediţia a B"a, ,ditura #edicală $#$)',$, Lucureşti, 6CC2. :aase ,. " +ie >a'nfar,,estimmun! 9*ird re*olutioniert, Xuintessenz Va ntec . <A, 1, 6CC1, p.22C"211. :egenbart ,.$. " /:stemati= der mdi*iduellen =eramisc'en Far,!estaltun!, Xintessenz 5erlags"S#L:, Lerlin, 6C11. :egenbart ,.$. " Far,ausFa'l und Far,=ommuni=ation im Jrocera%0ll)eram%/:stem, Xuintessenz Va ntec ., <B, ian. 6CCC, p. B0"2*. :o mann $., :ilsc er R. " Mni*ersalien der Ner=sto-O=unde. Ner=stoffe, &ilfsFe*=stoffe und Perar,eitun!stec'ni=en, Xintessenz 5erlags"S#L:, Lerlin, 6C12. :upfauf). " Festsit#ender >a'nersat#, 7rbanZ.c 9arzenberg, Lerlin, 6C12. Nappert :.=. " Fortsc'ritte der #a'n r#tlic'en Jrot'eti= und Ner=stoff=unde, LdA Narl :ansen 5erlag, #unc en, Rien, 6C1C. Nappert :.=., Nnode :. %2n%)eram aufdem Jr99fstand, Xuintessenz Va ntec ., 6D, 6CC*, p.C1*"6**<. Nappert :.=., Nnode :., #anzotti ). " (etallfreie <ruc=en aufden /eiten#a'n,ereic', dental labor 01, 6CC*, p.622"610. Nappert :.=. " +ental (aterialsG .eF )eramic /:stems, $cadem; of!ental #aterials, 6CCD. Nu n '. " J' nomene des ;ic'ts m der (etall=erami=, dental labor, dec. 6CC1, p. 6CA0"6CB2. )e mann N.#., :ell9ig ,. " @infu'run! m die restaurati*e >a'n'eil=unde, 7rbanZ.c 9arzenberg, Lerlin,6CC0. )oir /.(. Y Mne met'ode simple pour reussir en macrop'oto!rafie dentaire, /rot ese dentaire, nr. 661+66C, august+septembrie 6CCD, p. 2"66. )oir (. " ;e /'ade @:e%@x, /rot ese dentaire, nr. 6BB, septembrie 6CCC, p. <2"06.

)ouis ).%;e di!ital /'ade Iuide, /rot ese dentaire, nr.6BB, septembrie 6CCC, p. <0"<2. )ux /.H., 3ic elme Q., 5ermeuleu /. " ;e 3 dimensions de la teinte, /rot ese dentaire, nr.6B6, mai 6CCC, p.0C"AB.

#ied@e ,.!. " ;i*e%M,ertra!un! #Fisc'en Jraxis und;a,or, !ental #agazin, nr.l, martie 6CC1, p.B<"BB. #ill9ood !. " @rfa'run!en mit dem Jrocera%0ll)eram%/:stem, dental labor, oct. 6CC1, p. 6D*6"6D*2.

*7*

36. (i:os'i $., .en,a $. % =arbanal;se und 3eprodu@tion mit einem computergesteuerten =arbmessgerât und einem darauf abgestimmten, innovativen Nerami@s;st em, , Quintessen# >a'ntec'. CR, B0, BLL8, p.B007%B0CR. 35. (i:os'i $., /asa=i O. % Nlimsc e $rr9endung der compntergesteuerten =arbbestimmung imd digitala !o@umentation der .c ic ts;steme, Quintessen# >a'ntec'. C6, 3, BLLL, p.C77%C87. 37. (utert'ies 8. % Incisives ceramo"metalliFues, @ditions )dJ, Jaris, BLLB. 38. Jreston O.+. % !er gegen9ertige ,nt9ic@lungsstand der =arbbestimmung und =arbanpassung, Quintessen# >a'ntec'. BB, 8, BL86, p.853%873. 3L. Jreston O.+. % !er gegen9ertige ,nt9ic@lungsstand der =arbbestimmung und =arbanpassung, Quintessen# >a'ntec'. BB, L, BL86, p.L67%L56. R0. Jla!nol !., )riston (. % (e Fu>ils pensent du numeriFue, Jrot'ese dentaire, nr.B66, septem,rie BLLL, p. 3B%33. RB. Jroms: I. % Influence de l>environnement lors de laprise de teinte, Jrot'ese dentaire, nr.B38, aprilie BLL8, p. B3%C0. RC. 1inn ;.0. % !ie Rec sel9ir@ung z[visc en orizontalen und verti@alen =arbstru@turen, Quintessen# >a'ntec'. CR, BB, BLL8, p.l BC8%BBRB. R3. 1osenstiel /., ;and (.F., Fu-imoto O. % (ontemporar; =ixed /rost odontics, (os,:, C00B. RR. /atocc'i ;., +onati ). % =un@tionalitât und \st eti@ " die Viele bei festsitzendem Va nersatz, dental la,or, martie BLLL, p.35L%38L. R6. /tru, O.1., AMrp O.)., Nit=oFs=: /., &ur#eler (.<., 8ern (. % (urriculum /rot eti@. <and 22, Quintessen# Perla!s%Im,&, <erlin, BLLR. R5. Aonati <., <ic'ac's .. % $est etic.,ssential and ,t ical, JJ0+, *ol. BB, nr.5, au!ust BLLL, p.55R%55L. R7. Pollmann (. % 5itapan 0!"#aster " ' eorie und/raxis, dental la,or, apr. BLL8, p.BCR7% BC6R. R8. $amamoto (. % !as 5alue (onversion .;stem Y ein neues 5erfa ren znr #odifizierung der

Nerami@farben unter besonderer Leruc@sic tigung der =arb ellig@eit (I), Quintessen# >a'ntec'. B7, 8, BLLB, p.LCL%L5C. 01. $amamoto (. % !as 5alue (onversion .;stem " ein neues 5erfa ren zur #odifizierung der Nerami@farben unter besonderer Leruc@sic tigung der =arb ellig@eit (66), Quintessen# >a'ntec'. B7, L, BLLB, p.B057%B087. 60. $amamoto (. % !ie 5orstellung eines neuen .;stems fur die computergesteuerte =arbbestimmung ((.(...".;stem) und innovativer Nerami@9er@stoffe (I5), Quintessen# >a'ntec'. C3, BC, BLL7, p. BR66%BR87. 6B. $amamoto (. % !ie 5orstellung eines neuen .;stems fur die computergesteuerte =arbbestimmung ((.(...".;stem) und innovativer Nerami@9er@stoffe (III), Quintessen# >a'ntec'. C3, B0, BLL7, p.BC3L%BC56. 6C. $amamoto (. % !ie 5orstellung eines neuen .;stems fur die computergesteuerte =arbbestimmung ((.(..".;stem) und innovativer Nerami@9er@stoffe (II), Quintessen# >a'ntec'. C3, 8, BLL7, p. B005%B03R. 63. $amamoto (. % !ie 5orstellung eines neuen .;stems fur die computergesteuerte =arbbestimmung ((.(...".;stem) und innovativer Nerami@9er@stoffe, Quintessen# >a'ntec'. C3, R, BLL7, p.R87%6BB. 6R. $aman J., Qua#i /.1., +ennison O.<., 1a##oo! (.@. % ,fect ofadding opaFue porcelain on t efinal color of porcelain laminates, Oournal ofJrost'etic +entistr:, *ol. 77, nr.C, fe,ruarie BLL7, p. B35%BR0.

*45