ION

de Liviu Rebreanu
In conceptia lui Liviu Rebreanu, arta inseamna creatie de oameni adevarati si de
viata reala:”Realitatea pentru mine a fost numai un pretext pentru a-mi putea crea o alta
lume noua, cu legile si intamplarile ei”. Se desprind gustul pentru frumos, pentru
autentic, pentru faptul credibil si mai ales, refuzul scrisului.
Prin romanul Ion”, literature romana se sincronizeaza cu literatura europeana,
atat la nivelul obiectivitatii narrative, cat si prin profunda introspectie psi!ologica.
Romanul Ion” inseamna biruinta naratiunii moderne, o viziune realista, perspective
moderna de interpretare,substanta epica organizata in simetrii de compozitie si impunerea
unei tipologii din care se detaseaza profilul eroului principal.
"ema operei o constituie lupta taranului roman pentru pamant intr-o societate in
care singura masura a valorii omului este banul sau intinderile de pamant. "ema
posesiunii se manifesta atat ca pasiune erotica a taranului roman, cat si ca pasiune pentru
intinderile de pamant”. #ceasta tema dezvolta o monografie a satului transilvanean de la
inceputul sec. al $$-lea, impletita cu tema vietii si a mortii, a iubirii si a destinului cu
tema nationala si cu cea a intelectualului.
%ompozitia urmeaza legile ar!itectonice clasice, bazate pe principiul simetriei si
al circularitatii, pe cronologie, in derularea unui timp tragic. %ele doua parti&cu sase,
respective sapte capitole', (lasul Pamantului” si (lasul iubirii” traduc dubla drama a
persona)ului:patima incestrala a taranului pentru pamant si erosul, dimensiune
fundamentala a existentei umane.
"e!nicile dominante sunt: cea a contrapunctului&element de modernitate', prin
care fiecare scena, capitol, tablou, este dominat de figura unui persona) sau este dedicate
unui aspect din viata satului , si cea a circularitatii prin prezenta drumului in incipitul si
in finalul romanului, introducand cititorul dar si scotandu-l din lumea fictiunii.
Planurile compozitionale urmaresc alternativ aspecte din viata taranilor, dar si din
lumea intelectualilor din universal rural. Planul destinului individual urmareste drama lui
Ion, dar si drumul descoperirii identitatii strabatut de "itu *erdelea. Planul destinului
familial are in centru familia *erdelea, dar urmareste si destinul altor familii, cea a
(lanetasului.
In viata de familie a invatatorului *erdelea, se deruleaza dificultatile material,
confruntarea cu autoritatile imperiale sau rivalitatea cu preotul satului. Preotul +elciug,
reprezinta ipostaza patriotului aut!entic ce apara spiritual romanismului, intr-un #rdeal
incatusat. ,l este constiinta vie a satului, vocea autoritara. Intamplarile din familia
*erdelea, cearta cu preotul +elciug, subliniaza contrapunct semnificatiile dramei
taranesti: gri)ile familie, nunta Laurei, ezitarile politice ale invatatorului, experientele
tinerilor Laura si "itu, nu au energia concentrate, consumata in celalalt plan al taranimii.
-esi fixat geografic, satul Pripas &spatial si temporal, pe .alea Somesului,
inceputul sec. al-$$-lea', satul rebrenian capata accente mitice, iar viata se desfasoara
ritualic, in ritm de nastere, casatorie, moarte.
Planul destinului colectivitatii este cel mai cuprinzator si confera romanului
valoare de fresca.
/
0onografia satului transilvanean, se cristalizeaza din imagini cu valoare
etnografica: obiceiuri si traditii populare, evenimente de o importanta capitala in viata
omului, precum !ora, nunta, nasterea, !ramul bisericii, inmormantarea, adaugandu-se
imaginea unor institutii de stat &scoala, biserica, )udecatoria, notariatul' si a unor aspecte
ale vietii de familie ca institutie sociala &+elciug, +ulbuc, (lanetasu, *erdelea'.
"oate acestea valideaza o fresca a realitatii sociale, economice, culturale si
politice ale satului ardelenesc la inceputul sec. al-$$-lea, instituind caracterul social si
realist al romanului.
In relatiile cu regimul austro-ungar, cei mai afectati sunt intelectualii deoarece
autoritatile cauta sa indeparteze orice forma de constiinta nationala.
Romanul Ion” este unul al esecurilor, al vointelor infrunate, al resemnarilor, iar
Rebreanu surprinde viata ca obiectivitate, trasatura a romanului daric” &1icolar
0anolescu, #rca lui 1oe'.
Principalul demers epic il are in centru pe Ion Popa al (lanetasului. %onflictele
care dinamizeaza planul destinului individual sunt de ordin psi!ologic, moral si social
economic. -in prima secventa a !orei din curtea vaduvei lui 0axim 2prea, "eodosia, Ion
ezita intre 3lorica si #na fiind torturat de o dilemma psi!ologica si morala.
"raseul existential al protagonistului este reliefat prin cateva scene c!eie care
surprind devenirea eroului. Prima secventa in care apare Ion este marcata de infruntarea
cu .asile +aciu. Incidentul dintre cei doi, atesta statutul ingrate pe care-l au oamenii
saraci:”%e ti-am spus eu tie sarantocule”, conturand caracterul si orgoliul exacerbate al
persona)ului ca de mers al luptei. +atalia dintre Ion si (eorge +ulbuc, releva alte trasaturi
ale persona)ului: violenta, impulsivitatea. %aracterul truculent al lui Ion se intrevede si in
confruntarea cu Simion Lungu caruia ii fura o )umatate de delnita din pamant.
In capitoul 4varcolirea”, prezentarea unei zile de munca, evidentiaza atat
!arnicia flacaului, cat si patima pentru pamant a acestuia:”pamantul ii era drag ca oc!ii
din cap”.
Scena reala a acelui taran care intr-o atitudine de suprema adorare saruta
pamantul, isi gaseste ecou in capitolul opt, dup ce Ion reuseste sa intre in posesia
pamanturilor lui .asile +aciu.
Superioritatea pamantului in raport cu fiinta umana, este simtita de Ion inainte de
a fi in posesia acestuia: se vedea ca o zeitate, mare si puternic, ca un urias din basme.
%el de-al doilea fir epic urmareste procesul maturizarii lui "itu *erdelea, tanarul
poet aflat in cautarea unei identitati artistice sociale. .iata boema a fiului de invatator
este marcata de experienta creatiei si aventura erotica..iata boema a fiului de invatator
este marcata de experienta creatiei si aventura erotica. Rezolvarea crizei de identitate si a
crizei de valori este posibila doar in momentul in care "itu *erdelea isi asuma existenta
pe cont propriu, iesind din matricea familiei si a satului.
#rta narativa reliefeaza conceptia autorului arta trebuie sa creeze iluzia vietii
reale”. Principala instanta narativa este cea auctoriala caracterizata prin obiectivitate.
Romanele lui Rebreanu aduc in literature noastra o naratiune obiectiva, !eterodiegetica,
focalizare zero, viziune dindarat, punct de vedere, punct de vedere auctorial. #utorul nu
intervine in actiune, ci este un observator neutru al faptelor iar in construirea lumii
interioare a persona)elor, observatia auctoriala alterneaza frecvent cu introspectia &analiza
starilor sufletesti'.
5
Ion, persona)ul principal al romanului cu acelasi titlu &persona) epon6m', este
exponential pentru felul cum isi traieste drama.
Prezent in scena !orei, Ion este urmarit continuu cu interes si fina intuitie
psi!ologica, osciland intre #na si 3lorica mai frumoasa ca oricand dar saraca, in vreme
ce fata lui .asile +aciu este urata, dar are locuri, case si vite. -estinul tanarului se afla
sub semnul tragicului, scriitorul lasand sa se inteleaga ca patima pentru pamant este
innascuta la Ion.
,ugen Lovinescu retine faptul ca in lupta pentru pamant, eroul lui Rebreanu
dovedeste o inteligenta ascutita, o cazuistica stransa, o viclenie procedurala si cu
deosebire o vointa imensa, nimic nu-I resista”. In dorinta de a avea pamant, Ion este
stapanit de mentalitatea specifica epocii. Pamantul insemna pentru acest obiect al muncii,
asupra caruia isi exercita energia, vigoarea, priceperea, !arnicia, insa inseamna si
demnitatea de a fi in rand cu oamenii.
-upa parerea lui (eorge %alinescu, Ion este o bruta. # bat)ocorit o fata, i-a luat
averea, a impins-o la spanzuratoare si in cele din urma a ramas cu pamant”. .inovata este
insa societatea pentru natura relatiilor dintre oameni, determinate de opozitia dintre cei
care au si cei care nu au sarantocii si bocotanii”.
Persona)ul este caracterizat direct: naratorul afirma despre el era iute si !arnic ca
masa”, iar doamna *erdelea il apreciaza pentru xa este !arnic, saritor si istet”. Pentru
preotul +elciug, in sc!imb, el este un bataus, un om de nimic”.
Procedeele caracterizarii indirecte predomina si contureaza un persona)
impresionant prin vitalitate si tenacitate. Initial, comportamentul lui Ion este motivate de
cause sociale si economice: isi doreste sa aibe pamant pentru a fi respectat, pentru ca in
lumea in care traieste, valoarea individului este data de avere. Ion cauta cu insistenta
sc!imbarea conditiei, traieste acut dragostea pentru pamant, a)ungand pana la exaltare..
Senzualitatea iubirii lui pentru pamant se completeaza u o mare capacitate de a se bucura.
,l exclama:”cat pamant, -oamne7”. #ceasta traire sincera, alaturi de !arnicie, pasiunea
muncii, inteligenta native, reprezinta trasaturile de caracter ce coexista dramatic cu
planurile viclene, cu bestialitatea si cinismul, cu lipsa de scrupule in alcatuirea unui
persona) complex si contradictoriu. Planul sau se implineste etapa cu etapa, ce cucereste
definitive pe #na si a)unge treptat din ograda pe prispa si de acolo in casa. -upa acest
moment, Ion devine distant si glacial, tratand-o dispretuitor pe femeia disperata:”Ii
cantari burta cu o privire triumfatoare” si se poarta sfidator cu tatal ei, tosmindu-se pentru
fiecare palma de pamant.
In capitolul 1unta”, Ion se afla sugestiv intre cele doua voci, tentatia iubirii
ignorate o vreme, insinuandu-se treptat:”as lua pe 3lorica si am fugi amandoi in lume, sa
scap de uratenia asta”.
-ragostea pentru pamant se concretizeaza s6mbolic in scena sarutarii acestuia,
pamantul devine un substitute al iubirii pierdute, devine ibovnica sau idol in care intra
teama, ardoarea si unda de mister.
Persona)ul Ion” ii este specific verbul a avea”, nu a iubi”. -orinta lui de a o
avea pr 3lorica nu vine neaparat din iubire, ci dintr-o dorinta primara a unei finite
exacerbate de egoiste care nu traieste decat pentru sine, incapabil sa vada in femeie mai
mult decat o realizare a placerii”%um se marita8 Si de ce8” Relatia adultera dintre cei doi
este descoperita de (eorge, care pregateste razbunarea. +arbatul inselat isi va ucide
9
rivalul in lovituri de sapa, iar moartea lui Ion inc!eie violent un destin sinuos si tragic
sfarsit motivate moral si estetic.
Incapacitatea lui Ion de a-si asuma un singur glas al personalitatii sale, este
sugerata in scena mortii acestuia. Pe parcursul romanului, raportat la acest persona), sunt
folosite trei campuri semantice: al focului in secventa care asociaza tensiunea
existentiala a eroului cu imaginea focului scapara scantei din oc!i”, al patimii iubire
patimasa” si al teluricului !otarul”, pamantul”.
Prozator obiectiv, Rebreanu practica impersonalizarea discursului m-am ferit
intotdeauna sa scriu pentru tipar la persoana I , afirma autorul considerand ca
intruziunea eului ar diminua veridicitatea.
: