SORIN ANTOHI

COORDONATOR
Modernis_

Ş
anti_o.ernis_
NOI PERSPECTIVE INTERDISCIPLINARE
 
SORIN ANTOHI
COORDONATOR
Modernism
  antimodernism
NOI PERSPECTIVE
INTERDISCIPLINARE
EDITURA (;uvântul
ţ este ă de SORIN ANTOHI.
Apare ă cu revista CuvAntul
Redactor: COSMIN Ţ
Coperta ţ   GHEORGHE BE/AN
Tehnoredactare: Ţ TOLONTAN
© Muzeul ţ al Literaturii Române
& ţ Amfiteatru, ş 2008
Muzeul ţ al Literaturii Române
B-dul Dacia nr. 12, ş sector 1
Telefon: 021.212.58.46
ţ Amfiteatru
Str. Mexic nr. 2, bl 13, se. 1, ap. 1, sector 1, ş
Descrierea CIP a Bibliotecii ţ a României:
Modernism ş antimodemism : noi perspective
interdisciplinare / Sorin Antohi, Hayden White, Roger
Griffin, ... ; coord.: Sorin Antohi. - ş  
Cuvântul: Editura Muzeului Literaturii Române, 2008
Bibliogr.
Index.
ISBN 978-973-88613-3-6
ISBN 978-973-167-006-5
1. Antohi, Sorin (coord.)
II. White, Hayden
III. Griffin, Roger
008
Cuprins
SORIN ANTOHI,
Cuvânt înainte 7
HAYDEN WHITE,
Primitivismul ş modernismul 17
HAYDEN WHITE,
Modernismul american,
postmodernismul, avangarda 33
ROGER GRIFFIN,
Modernitate, modernism ş fascism.
O "re-sintetizare a viziunii" 45
JORN ResEN,
Studiile istorice între modernitate
ş postmodernitate 79
SORIN ALEXANDRESCU,
Modernism ş antimodernism.
Din nou, cazul românesc 103
LIVIU ANTONESEI,
ă ş
populismul ş demagogia 161
VICTOR RIZESCU,
De la preistoria teoriei ă
la istoria ideologiilor periferice 187
VALENTIN SANDULESCU,
Modernism ş fascism.
Repere istoriografice 207
ă asupra ţ 221
Autorii 223
Indice de nume 225
Modernism ş anti-modernism.
Din nou, cazul românesc
Sorin Alexandrescu
l
Revizitând modernitatea ă ă   ş vrea ă
pornesc de la întrebarea care din ă ş conceptele cu-
noscute ne pot fi ă de folos, ş care ă ş concepte noi,
provenite din teorii mai recente, le pot lua eventual locul.
1. Puncte de vedere clasice
Ş Zeletin, în Burgezia ă (1925)2, ş Eugen Lo-
vinescu, în volumul 3 din Istoria ţ ş (tot în
1925), au propus ă care ă ş ă sunt con-
siderate standard. ţ ţ   ă cele bur-
gheze, capitaliste, de orientare ă   pro-franceze ş pro-
engleze, au produs statul ţ român, ca ş tot ce ţ de
ţ ă   în timp ce ţ ţ   ă
cele de sorginte ă   agrare, conservatoare ş adesea
pro-germane, au rezistat acestei ţ ş au ă tot po-
sibilul pentru a-i frâna avântul. Zeletin considera ă bur-
ghezia ă a trecut direct de la faza ă la cea
ă   ă ceea ce ar fi fost, normal, a doua sa
ă   ă liberalismul ş democratizarea ţ ă (pp. 139, 187).
Modelul englez ş francez în trei faze este ă contrazis ş în
alte ţ ă   precum Germania, unde burghezia se ă cu
întârziere. Oricum, puternica ascensiune ă a bur-
gheziei, din a doua ă a secolului al XIX-lea ă in-
clusiv în perioada ă   ă în ă rezis-
ţ altor clase, mai ales cele agrare, ceea ce duce la "vic-
toria ţ în ă (pp. 260-262) - o ţ ca-
103
re-l include pe Dobrogeanu-Gherea (p. 257) -, ş la inexis-
ţ unei culturi burgheze în România. ş se ă ş
ă eu, de ce liberalismul se ă abia ă Primul
ă Mondial prin ă ş opere - înainte se limita-
se la marile discursuri (mai ales) ale ă - printre
care cele ă ă ţ de mai sus. Modernitatea ş modul ei de
constituire în România sunt prezentate ca normale, în timp
ce, ă ţ ţ în primul rând Juni-
mea, o criticase deja din anii '70-'80 ai secolului al XIX-lea
ca ă de import; la fel, ş ă prin ceea ce
mai târziu avea ă ă teoria ă la C. Dobrogea-
nu-Gherea.
Lovinescu ă în sprijin mai multe teorii care au în
comun ţ dintre ă ş ţ dar care ă
prin ordinea termenilor. În timp ce Gustave le Bon vede ci-
ţ ca ă ea ducând ş la crearea unei culturi au-
tentice, Spengler, ă ă cultura ca fiind
ă ş ţ doar produsul ei tardiv, degradat.
3
ţ ă de aceste modele de cauzalitate ă Lovines-
cu pare a ţ cei doi termeni ca ţ simultan ş co-
ţ vertical: "Pe când cultura este ş dar un bun sufletesc,
produs colectiv ş evolutiv al unui grup social, ţ
este un bun material ă mai mult la ţ so-
ă ţ (p. 370). În polemica lui cu ă care-
i ş faptul ă "sufletul" românilor, în ă viziune a
lucrurilor, nu ar contribui cu nimic la ţ lor (aceas-
ta fiind exclusiv de import, deci), Lovinescu ă ă el
nu se ă de "sufletul", ci doar de ţ ă
ea este, da, de import, dar acest lucru nu este grav pentru ă
toate popoarele ă de la alte popoare, iar modernita-
tea ă este ă tocmai de sincronizarea lor
ă Românii fac exact ce trebuie ă ă
Modernitatea este deci ă Lovinescu scrie ă
în deceniul al treilea, cel mai ş ş stabil al perioadei in-
104
tebelice, în care ţ ş Anglia, victorioase în Primul
ă Mondial, ă Europa, inclusiv Germania Re-
publicii de la Weimar, ă ş ea, dar deja ame-
ţ ă de ţ de dreapta. El are o viziune pur ă
a lucrurilor, ă dar ş ă ş ă ă ş
ă în viitor. Pe ă parte, Spengler vede Europa
dintr-o Germanie ă ş viziunea lui este ă
toate culturile au cunoscut ş ş ş la fel se
va întâmpla ş cu cea ă din Europa, declinul ei este ine-
vitabil ş chiar în cadrul ei, rolul Parisului ş al Londrei de-
cade în timp ce Berlinul ş NewYorkul vor ş într-o lu-
me din ce în ce mai ă Pieirea lumii moderne oc-
cidentale, de negândit pentru Lovinescu, ă inte-
lectualitatea deceniilor ă ţ ă de hitlerism,
ă de al Doilea ă Mondial   ţ la care se gân-
dea Lovinescu fusese deja ă mortelle de Valery ă
primul ă ă apoi de ă Rece ş ă din
nou abia ă ă ş sistemului sovietic (cînd ă
apar noi primejdii). Viziunea ă ă este con-
ă de tonul sumbru al anilor treizeci, cînd apar chiar vi-
ziuni alternative conforme unui mult ă model ţ
nalist de   ă dreapta, ca fiind mai "modern" decât cel
liberal, considerat ş epuizat.; Istoria va demonstra
ă liberalismului abia ă ă ş tuturor totalita-
rismelor de dreapta ş de stânga, dar acest triumf care-l
ă tardiv pe Lovinescu a costat România, ş ă Eu-
ropa de ă ă peste o ă de secol de ţ
Ce este atunci modernitatea, în acest context? Ea se opu-
ne clar ţ ţ ă ca ă ă ă
dar ş ă de ă ă ă socialmente dar
cu respectarea rolurilor sociale vechi de când lumea. Mo-
dernitatea, ă ă progres infinit, emanci-
pare ş egalitate ă   ă industrializare, ţ
litate în comportament, dar ş pierderea ă cu natu-
105
ra ş cu "valorile ş acestea din ă fiind mereu
numite global, dar ă detailate. Atunci când mo-
dernitatea nu se mai opune ţ am putea spune ă ea
ă ş s-a terminat, ă Alain Touraine: "Nous sor-
tons de la modernite quand nous cessons de definir une
conduite ou une forme d'organisation sociale par sa place
sur l'axe tradition - modernite ou sous-developpement -
developpement... [quand] nous cessons d' expliquer les faits
sociaux par leur place dans une histoire qui aurait un sens,
une direction"6.
Concluzia ar fi ă dat fiind ţ ă ţ la
ţ în perioada ă ă ă era deja
ă pe când ă în ă în care noi nu ne mai
opunem ţ am ş din modernitatea ă
Nu ş ă putem numi epoca ă ca fiind post-mo-
ă - aceasta ar putea fi subiectul unei alte ţ -, dar
ţ ă de modernitate este suficient de mare,
chiar ă nu am ş întru totul din ea, pentru ca s-o dis-
ă retrospectiv: tocmai fiind (în mare ă ă ă
ea poate fi ă ca atare. ă Habermas ţ
ă pentru lumea ă proiectul modern nu este ter-
minat, el este unvollendet, ş mai bine am ă ţ din erori-
le trecutului, decât ă ă ă definitiv. 7
Pe ă parte, ţ ă ă între ă
ş ţ ă în perioada ă în ciuda unor
ţ politice diferite, atât de Lovinescu (liberal), cât ş de
criticii lui   ă ş ţ de dreapta), nu cred ă
mai poate fi ă ă Studiile recente, istorice, sociologi-
ce, studiul ă ţ ş al ă ţ civile, sau al culturii vi-
zuale, ă toate aceste aspecte ca un tot inseparabil, în
care dihotomia suflet (individual sau colectiv, ca ţ ă anis-
ă / lume ă   ă nu se mai ţ
În fine, nici ideea de progres continuu a lui Lovinescu ş
în general, a Iluminismului ş a secolului al XIX-lea, nici cea
de blestem (sau destin) al pieirii inevitabile a Occidentului
106
(Spengler), nu ne mai conving, chiar ă ă noile
primejdii care ţ ă Occidentul ă La fel, ţ
ă între modernitatea ă   ă ş anti-moderni-
tatea ă   ă mi se pare ă ş contes-
ă chiar în cultura ă din Europa. De-altfel, al-
ternativa ă nu însemna atunci o ă ă
în vechiul ţ   ă în România, în ă ă
rism), ci tot o ă interpretare a lucrurilor, chiar ă din
punct de vedere politic, ea nu a ţ ba chiar, în for-
mele ei extreme, de stânga ş de dreapta, a fost ă ă de
ţ post-belice în Occident ş ă 1989, ş în Est. In
ă de ideea de sincronicitate a ă ţ dintr-o ţ ă cu
cea din lumea din jur, idee ă ă prin teoria glo-
balismului, nu cred, deci, ă mai putem ă ceva din mo-
delul lovinescian. Stadiile lui Zeletin par ş ele simpliste,
încrederea sa în liberalism, în sine ă ă ă ă
ă ţ lui de ă iar calificarea drept ţ ă a criti-
cii liberalismului ţ mai curând de polemicile din ă
Nu mai discut aici în ă ideile lui Zigu Ornea ş
pentru istoria literaturii, ale lui ă care ă ţ ş
el pe scriitorii interbelici în ş ş ţ ş cu
o ă ă de Arghezi
8
• ş stereotip ar putea fi
ă cred, ş în alte istorii ale unor discipline ş ţ sau
arte interbelice: unul din scopurile ă ţ despre
modernitatea ă

ar fi tocmai critica stereotipului ca-
re împarte cultura ă inclusiv cea ă între un de-
mocratism filo-francez ş un conservatorism filo-german.
2. Spre o ţ standard
ţ standard a ă ţ pentru Occident, es-
te cea ă de la Hegel la Habermas, trecând prin Max
Weber, pe o SeIbstbegrundung a subiectului, pe ţ
te a mijloacelor de a atinge anumite scopuri, pe seculariza-
re ş mai general, Entzauberung - ă lumii nu
107
numai din punct de vedere religios, ci ş poetic, sensibil -,
apoi pe autoritatea ţ legale, legitimitatea statului
ca ă ă de ţ ă ă ă a ă ţ
(vizavi de cea a scopurilor ultime) ş pe rolul decisiv al unei
ţ eficiente, ţ în stat pe de-asupra claselor
sociale. Rolul acestei ţ în statul modern românesc
nu cred ă a fost ă studiat serios; el a ă sinonim
cu ţ ă ţ ş ţ ă cam ş cum am
citit în Caragiale, ş cum ş din fanariotism ş din ă
te, din practica mersului nostru pe la ă ţ de ă
Ş ş au fost ă anumite sectoare în care ţ
rul public a lucrat în sensul eficient weberian, creând un soi
de ţ ă între stat ş societate? ă ă de ă
Acestei ţ a ă ţ ş ea, ţ speculativ
ă i s-au ă ă ă mai realiste în istoria
constituirii statului ş a ţ moderne: fundamentul
iluminist a fost încorporat în sociologie ş ţ ă
Un soi de ă ţ ă a mai multor teorii, consi-
ă astfel modernitatea ă prin (cel ţ ă
criterii: formarea statului ţ economie de ţ ă ga-
rantarea ă ţ particulare, industrializare ş mai mul-
te cicluri de ţ tehnologice, facilizarea serviciilor, de-
ţ   ă gradual), emancipare, drepturile omu-
lui, ţ pentru ă ţ drepturi culturale ş ţ
ă reguli de comportare generale, ă ş ă ţ ă
sincrone cu societatea, sistem unificat de ţ pe
întreg teritoriul, sistem propriu de ă ă ă
ă Cred ă putem accepta o asemenea ţ
"de lucru" pentru a investiga ă în care România inter-
ă a realizat aceste criterii. Avantajul ei este ă ea inte-
ă ş cum am spus deja, cultura ş societatea (sau civi-
ţ ă ţ de dualismullui Lovinescu ş Zeletin.
ă opresc la câteva dintre aceste criterii în cele ce ur-
ă ele sunt preliminarii la o lucrare în curs.
108
3. ţ ă ţ
3.1. Statul ş societatea ă
ă David Held
1o
, trebuie distins într-o istorie a sta-
tului modern între liberalismul unor Hobbes ş Locke,
preocupat de drepturile individului, inviolabilitatea pro-
ă ţ ş de protejarea lor, ş ţ ă promo-
ă de Bentham ş MiU ş ă pe responsabilitatea gu-
vernului ţ ă de ă ţ ea a fost ă treptat în seco-
lele al XIX-lea ş al XX-lea. Occidentul a fost deci mai întâi
liberal în teorie ş apoi democratic în ă România, ca
de-obicei în studiile comparate, a început mai târziu, dar a
mers mai repede. Liberalismul a ă (abia) în secolul al
XIX-lea, un rudiment de ţ ă a existat ă
1866 (spun "rudiment" din cauza votului cenzitar de
atunci) ş o ţ ă ş ă a ţ
ut din 1918 ă în 1938, dictatura ă din acel an fiind
una din ultimele ă autoritare instalate într-o ă
deja ă atunci de asemenea regimuri. ă mani-
feste, ţ ş programe liberale ă din secolul al
XIX-lea, ţ asupra liberalismului cu un caracter mai te-
meinic istoric ş filozofic-politic apar abia ă consolida-
rea ţ liberale ţ reformelor de ă Primul
ă Mondial. O ă ă de ţ ar fi deci
ce a însemnat mai exact ţ ă pentru mo-
dernitatea ă ă în ţ ţ
în timp a numitelor ă faze, mult ţ în alte ţ ă (s-
ar cuveni poate ţ mai curând cu Germania ş Ita-
lia decât cu ţ ş Anglia, cum se fac de-obicei).
Tot în ă ă s-ar situa studiile despre sfe-
ra ă în sensul lui Habermas, dar ş Stuart HalJl' ş ţ
care disting între Stat, prin ţ ă public, ş societate, for-
ă dintr-o ă ă (civil society) ş una abso-
lut ă (domestic life). Societatea ă se spune ă nu
109
prea a existat în România ă sau a existat mai cu-
rând subteran, neajungând la ţ ă ă
contra regimului, precum în Cehoslovacia, Polonia sau
Ungaria; ea ar fi ă abia la începutul anilor ă
când a rezistat cu succes neocomunismului ş a ţ ade-
sea partidele democratice, fragile în perioada lor ţ ă ş
ă fie? Ş chiar ş fiind, a existat atunci o societate ă in-
ă o ş ţ ă ă ţ ă sau ă un anumit rol
al unor ţ civile culturale, cu (sau ă ă rol politic su-
biacent, cum au existat în secolul al XIX-lea, fie în Transil-
vania, fie în Moldova ş Muntenia?
In cadrul unui capitol ţ ai ă ţ statul ş
societatea ă au fost ţ ă ai unei mo-
ă care în România a avut loc de sus în jos, ca în mul-
te alte ţ ă central- ş sud-europene, ş nu invers, cum ş
din istoria ţ ş a Angliei.
ş ă un al treilea agent, intelectualitatea, care a lu-
crat desigur în ă ă ă cu ţ doi, furnizân-
du-le adesea acestora oamenii necesari. Dar, mai întâi, în ca-
re cadru au lucrat ei?
3.2. ţ factor de modernizare
ă oroarea ă de fascismul antebelic, inclusiv
legionarismul, ş comunismul postbelic, mai ales în cumpli-
ta ă a lui ş este evident de ce noi ă nu mai
putemvorbi de ţ în mod pozitiv. Cred ă ă pu-
tem reflecta asupra lui în sensul, istoric important, al unui cu-
rent care a dus la crearea ş consolidarea statului ţ ro-
mân, un factor considerat ţ oriunde în lume, pentru
atingerea ă ţ Creatorii statului ţ român nu
pot fi ţ ţ responsabili, cred, pentru excesele ş lor,
ş ar trebui ă ă ă ş în ce ă ă anumite
ţ ale acestor creatori au oferit, fie ş involuntar, punc-
te de plecare pentru excesele de mai târziu.
110
ă J. Hutchinson ş A. Smith
13
, o ţ este altce-
va decît o etnie. ă aceasta din ă este un dat, bazat pe
factorii, comuni indivizilor dintr-un grup social, de ă
ă ş (reali sau mitici), religie, teritoriu stabil ş cul-
ă o ţ ă este un construct la care con-
tribuie ş ş ţ o parte a grupului, ă zicem
elita lui, ş ă antreneze ş pe ţ în ţ ă
o etnie ă adesea numai ş cum o ă altele, o ţ
trebuie ă fie în stare ş ă se ă Sau, ş cum
spune Walker Connor: ,.An ethnic group may be other-de-
fined, the nation must be self-defined"14. ţ ă
deci, în primul rând, identitate ţ ă ţ ţ
nii, sau "imaginarea" ei - în sensul de "inventare" în reali-
tate, nu de "existent doar în ţ - are loc la anumite
elite ş în anumite ţ adesea provocate de un contact
cu lumea ă etnia este deci o comunitate ă în
timp ce ţ este o comunitate ă Termenul
nu ă în niciun caz dubii asupra ţ în ă ci
vrea doar ă sublinieze strategiile ş pe care o ă
le ă spre a impune o   ă imagine a poporului
din care face parte. Am putea, cred, aplica cu folos ă
teorie la diversele elite ş care au "inventat" identi-
tatea ă ţ ă în acest sens, de la ş ş la con-
servatori   ş liberali, ţ ţ ă ă ş legionari,
ş sau noii ţ de ă 1990. Linia ă
de interpretare ar fi atunci cea ţ ă de E. Gellner ş Eric
Hobsbawm, ă care întâi se ş ţ ş apoi
ţ astfel încât ţ ş Statul ţ con-
struiesc   ă retrospectiv ţ


Hutchinson I Smith ă ă modele de formare
a statului ţ modem: cel "lateral", civic-teritorial, ş cel
"vertical", etnic-genealogic. Primul model ţ mai ales
ţ ă formate ca state unitare, centralizate, ă din pe-
rioada ă precum ţ ş Anglia, în care un nucleu
ţ ă progresiv grupuri ,Jaterale" în gestiunea sta-
111
tului, ajungând la o societate ş un stat relativ omogene. Al
doilea model este bazat pe ţ mobilizatoare a unei eli-
te ţ asupra "poporului": aceasta face apel la ş
ţ lui ă proprie, sau o ă adesea prin re-
ferire la ă ş comuni, reali sau mitici. Exemple s-ar pu-
tea ă în Germania ş Italia, dar ş în foarte multe state est-
ş extra-europene, în fapt în marea majoritate a ţ ă lumii,
ţ ă de care ţ ş Anglia sunt mai curând ţ ş
ele sunt, în ş timp, ş modele ideologice
l
?
ă mai jos aplicarea ei la ţ din România.
3.3. Intelectualii
Ar fi interesant ă ne ă ce tip de elite avem în
aceste perioade ş cum ă ele cu poporul, de fapt,
ş ce ă "poporul" de fiecare ă deci cum ţ
ă ţ ă ţ în raportul cu restul ă ţ
Dincolo de ş ţ dintre intelectualitatea teh-
ă ă în societate, ş ţ ă ş ape-
la la conceptele de New Class ş de intelectuali în sensul lui
Alvin Gouldner
18
• Noua ă se ă Între vechile clase, cele
de ş ş proletari, teoretizate de Marx, ea fiind carac-
ă prin ţ de gestiune, ţ ţ ţ
etc., ă prin ă non ă (altfel decât proletarii) ş
prin ţ ă ţ (altfel decât ş În interio-
rul acestei noi clase se ă intelectualii ş "in-
ţ dar ş ş ca o ă ă prin ă ă
proprii, distinctive. Gouldner îi ă prin ă a
discursului critic", secularizare (dar ar trebui ă vedem ă
unii intelectuali români nu ă ă ş tot cri-
tic, o "anti-secularizare"), ă cu ţ (break with
the established tradition), ţ la ă ţ recunoscute,
dezacord (dissenting), nu consens, cu opinia ă ş ten-
ţ ş ă ă Gouldner, de-a se constitui într-o ă
ă ă pentru întreaga ţ (intelec-
tualii sunt uneori ă ţ ca ş pretres manques).
112
ă ă a mai intra în ă mi se pare evident ă de-
ţ se ş "ca o ă ş ă pe multe aspecte ale Ro-
mâniei interbelice. Pe ă parte, conceptul de ă ă
este foarte apropiat de cel de "pseudo-burghezi" al lui Mi-
hail Manoilescu. ă burghezii ş sunt cei ca-
re ă economia ţ ă   ş bancheri, co-
ţ mari proprietari agricoli), pseudo-burghezii sunt
cei care ă profesii liberale ş ţ în stat. ă sta-
tistica lui dintre 1930-1939, primii ar ă 22.500 ş cei-
ţ 101.000 de persoane; cu membri ai familiei cu tot, ei n-
ar fi mai mult de 500.000, ă 2,5% dintr-un popor de 20
de milioane
19
• ă bourgeoisie de robe- termen pe care-l
construiesc în analogie cu vechea noblesse de robe din mo-
narhia ă ă - ar fi deci factorul moderni-
zator al ă ţ un grup redus cantitativ, dar vocal ş in-
fluent. Manoilescu ă ţ lui Max Weber între
Besitzburgertum ş Kulturburgertum, sau Bildungselite dar,
altfel decât Zeletin, ă mai ă ţ ă celei de-
a doua în modernizarea ţ ă Personal, am interpretat ş eu
astfel rolul ţ demnitari (la haute robe) ş al notabili-
lor locali (la petite robe)2'.
a asemenea aproximare ă a (viitorului) ter-
men american de New Class ne-ar putea ajuta ă ă
grupul care ă o identitate ă pentru res-
tul ă ţ Ar fi extraordinar, cred, ă am putea iden-
tifica prin viitoare ă indivizi ţ activi public,
ca membri ai acestui grup.
4. Ambiguitatea ă ţ
4.1. Liberalii ş conservatorii
Sunt ă unele ă de racut. Mai întâi, ţ de
mai sus a ă ţ privitoare la o ă stare a so-
ă ţ este diferit ă de diferitele ei grupuri sociale.
113
Dezvoltarea ţ ş a ţ industrializarea,
ţ ţ intersubiective, munca ă
ţ ş utilitarismul, ţ de profit indiferent de
mijloacele folosite, urbanizarea, istoria ă ă ca dezvolta-
re ă merg desigur ă în ă cu triumful burghe-
ziei în societate ş ele sunt pozitiv ă de aceasta. Dim-
ă clasele sau grupurile sociale legate mai mult de ac-
ă ţ agrare, sau de micile meserii, au ţ de-a cri-
tica valorile de mai sus ş de-a referi pozitiv la valori uma-
ne ţ precum solidaritatea ă onoarea, mun-
ca ă ă de ciclul anotimpurilor, organicitatea ş
ideile de revenire ă a lucrurilor, les loisirs, ritualizarea
socialului, ritmul lent, pasiunile autentice ş nu simulacrul
lor, sentimentalismul, natura, ruralitatea. în mai ă Eu-
ropa, ş în momente istorice diferite, proprii istoriei
ă ţ ă procesul de modernizare a ă ţ ş rezulta-
tullui, starea de modernitate, a dus la un pluralism evalua-
tiv necunoscut în premodernitate.
Modernizarea regatului absolutist din secolele XVII-
XVIII, ca ş modernitatea statului burghez din secolele
XIX-XX, s-au bazat pe teorii ş ţ fie din ţ dor-
ă de înnoire, fie din marea burghezie ă de recu-
ş ă a ţ ei economice. ă re-
ţ la aceste ţ a ă printre cei care, ca losers
sociali ş politici, trebuiau ă inventeze alte criterii decât ce-
le din practica ă statului spre a recupera ponde-
rea ă Când aceste criterii nu erau pur ş simplu nos-
talgice, ele apelau la un capital cultural care ţ cla-
selor vechi, în ţ cu capitalul economic sau politic al
ţ noi. Cultura, gustul, ţ se opuneau astfel,
ă cum observa Bourdieu
22
, banilor ş puterii, ca tot
atâtea valori conservatoare, clasice, opuse valorilor mo-
derne, liberale. Noii puternici ai zilei nu aveau gust, vechii
puternici aveau gust, dar ă puterea. începutul se-
114
colului al XX-lea ş chiar perioada ă nu fac ex-
ţ de la ă ă
Punctele de vedere au fost cel ţ duble, corespunzând
- primele - ideologiilor liberale ş - celelalte - ideologiilor
conservatoare. S-au produs ă ş ş grefe ş
ş ă precum cele dintre liberalism ş social-demo-
ţ ă ambele favorabile triumfului burgheziei,
ş cea de-a doua, spre deosebire de primul, vedea în tri-
umf doar preludiul ă ş ulterioare a burgheziei. Mar-
shall Berman
23
a analizat ă ă ţ ă ă
chiar în Manifestul partidului comunist, prin imaginile con-
tradictorii ale burgheziei din acest text. Pe ă parte, teh-
nologia ă ş organizarea muncii, evident interesan-
te pentru liberali, au fost (violent) atacate de anumite gru-
puri conservatoare, dar ş acceptate, chiar entuziast, de al-
tele. în Germania, de exemplu, un anume Kulturpessimis-
mus (Ernst Troeltsch, Max Weber), ca ş Werner Sombart
- ă ţ ă   ă suflet" - ă cultu-
rii, deci -, în timp ce ţ conservatori, ă ţ
adoptarea tehnologiei ş crearea unui "om nou" care ă
unifice valorile ş ş ă tehnicii în scopul
ă unei Germanii moderne (Hans Freyer, Cari
Schmitt, Ernst Jtinger). ţ intelectuali ai Republicii de la
Weimar priveau astfel cu simpatie - lucru greu de ţ
pentru noi ă - Uniunea ă unde industrializa-
rea ţ ă ă a se întâlni cu avangarda ă cel ţ
ă la distrugerea acesteia din ă de ă Stalin.
Heidegger are ş el o atitudine mai curând ă asupra
ă ţ în eseul despre umanism el ă din nou,
ă gândirea nu poate fi decât gândire despre ţ ă calitate
pe care ea o pierde sub ţ tehnicii moderne2
4
• Teh-
nica ă reduce das Seiende la un obiect de consum, iar
modernitatea în genere ă uitarea ţ (das Sein).
Necesitatea de-a rememora ţ l-ar duce astfel pe Heideg-
ger, ă Luc Ferry, la o atitudine ă "Il ne s'agirait
115
plus simplement d' accomplir la modernite, mais aussi de
detruire ce qui en elle fait obstacle ala pensee comme «me-
moire de l'etre»: l'antimodernisme deviendrait alors une
composante indispensable de l'entreprise"2s.
Spiritul antimodern se ş astfel din cel modern. Jef-
frey HerF6 a putut vorbi de un "modernism ţ   în
Germania în care ţ extrem, anticapitalismul ş
antisemitismul - evreii fiind ţ tipicii ş
ş numai pe ş ş ţ complet de valorile ş
ţ germane - coincideau foarte ş cu apelul la
dezvoltare ă ă mai ales ă cucerirea pute-
rii de ă Hitler. Herf are ă ş meritul de-a aminti opi-
niile "celeilalte" ă ţ ş care a sprijinit
masiv modernizarea ă ţ prin ţ tehniceY Re-
ă de aici, ă o ă ă opiniile erau deosebit de
ţ în societate cu privire la perspectivele ş sensul
uman al procesului de modernizare, al valorii ă ţ
în sine, deci.
a ţ ă este ă de întrebarea ă
antimodernitatea ă este ă sau foarte apro-
ă spiritului antidemocratic, ă nu chiar (proto)fascist.
Acceptarea acestei ă ţ atât de ă liberali, cât ş de
ă ş ş ş face loc în ultima vreme unor ana-
lize mult mai ţ Defectele, sau ţ siste-
mului liberal au fost criticate pe ă ă în perioada in-
ă nu numai de autori ţ atunci deja în
partide de ă ă sau ă care vedeau, logic din
punctul lor de vedere, în liberalism ş politic prin-
cipal, ci ş de oameni non ţ politic atunci, unii nici
mai târziu, care ă ă noi din sincera convingere a
ă unui sistem dominant în Europa ă ş
ă de vreun secol ş ă ă desigur de
ă de ce a prins acest antiliberalism în România, unde li-
beralismul era ă extrem de ă Motivele mai ales mo-
rale ale acestor antiliberali priveau atomizarea ă ţ
116
prin individualismul liberal, ruperea individului de mediu,
istorie ş memorie ă ş ţ acestora, root-
lessness, materialism ş ţ ă ă ţ ă de semen.
(Noi, ă revenim la individ, ca singur fundament
democratic, ă ororile totalitarismelor ş ă
aceste ă mult mai ţ grave decât teroarea de stân-
ga sau de dreapta! în Occident aceste critici ă de-alt-
fel ş astfel se poate explica revenirea la religie, ca posibil fac-
tor de ţ ă ş solidaritate ă
Mai ales ă ţ ş ă din 1917, ă de
alternative a însemnat ă unei"a treia ă   nici capi-
talist, nici comunist, adesea etichetat ca   ţ de dreap-
ta". Zeev Sternhell a scris astfel despre intelectualii francezi
ţ într-o asemenea ă cartea ă semnifi-
cativ, Ni droite ni gauche, l'ideologie fasciste en France2
8

Problema a fost ă ţ ă a unora dintre parti-
ţ la ă ţ spre fascism ş hitlerism. Unde,
ş cum, pot fi atunci stabilite limite prin care conservatorii
ă nu fie automat ţ (proto ş
Un ă ni-l ă Steven Holmes, care se ă atât de
antiliberali interbelici, precum Maurras, Schmitt sau Leo
Strauss, cât ş de antiliberali de ă al Doilea ă Mon-
dial, precum MacIntyre ş Roberto Unger, refuzând penna-
nent ţ de a-i "degrada" ş pe unii, ş pe ţ la cate-
goriile ş inspiratori ă ă voie) sau   ă ş
de drum", ş ţ sau ş ţ ai fascismului sau ai al-
tor ş ă în ă ţ ă totalitare. Faptul ă unii dintre
cei în ă - spre deosebire de ţ - au devenit mai târziu ca-
dre de partid este desigur un criteriu, dar este el suficient? Hol-
mes ă ă ş teoreticienii fascismului avansau uneori
ş teze ca antiliberalii americani de ă ţ sub-
ă "But fascism containedvirulent elements (such as racism,
obsession about «the enemy within», the Fuhrerprinzip, soil
worship, the cult of violence, and so forth) that went far
117
beyond anything suggested by postwar antiliberals addressing
a large American audience"29.
Putem folosi trasarea acestei limite în analiza ţ din
România.
4.2. Modernizare, modernitate ş modernism
De fapt, elogiul ă ţ la ţ autori (clasici) -
nu-i mai amintesc - a fost totdeauna dublat de critica mo-
ă ţ la ţ Amintesc sumar pe unii dintre ş
Emanciparea individului, acea disembedding din tripla
lui subordonare în ordinea ă ă ş de ă
re, de care vorbea Charles Taylor
30
, a fost ă ca ducând,
în fapt, doar la aplatizare, "affadissement de l'esprit"31, pier-
derea ţ critic atât de ă ţ ţ ă a unui
progres moral real, deplasare în societate de la autoritate la
argumentare
32
ş consumism indiferent la semen. Chiar sta-
rea de drept nu este decât prezervarea actualului echilibru
de putere
33
.
Printre ţ ţ Kundera se ă ş el de la un
"modernism antimodern", ă de Musil, Ionesco sau
Beckett
34
, un termen acceptat, cred, de ţ ţ intelectuali,
ă ş ei ambiguitatea modernismului "propriu-zis".
Originea teoriilor asupra acestei malaise3
5
se ă desigur
la Nietzsche ş la Freud. Reamintesc aici doar "Critica mo-
ă ţ capitolul 39 din Amurgul zeilor (1888). Demo-
ţ n-a adus decât ţ ţ de organizare în so-
cietate, ă statului, a ă ţ (vezi ş Renaut) ş a
ă ţ ă oamenii ă repede ş ă ă
aceasta ă fie libertatea? "Modernitate" este un termen con-
tradictoriu
36

ă ţ ă ă de Nietzsche la nivelul mo-
ă ţ (das Moderne) - el o ş Selbst- Widerspruch,
deci ţ cu sine ă ş -, cred ă ă poate fi mai
bine ă ca existând la nivelul ţ dintre moder-
nitate ş ţ termeni.
118
O ă ţ ă Charles Harrison ş Paul Wood
prezentând trei termeni în ţ lor ă 1. moder-
nization este un proces de progres ş ţ ş tehnic, prin
ş ş industrializare, 2. modernity este "the social and
cultural condition of these objective changes, ... a form of
experience... an awareness of change and of adaptation to
change, ... the effect on the person", iar 3. modernism este
"the deliberate reflection upon and distillation of, ... in a
word the representation of [modernity)"37. Modernizarea
este deci un proces (obiectiv), modernitatea este o stare de
spirit   ă iar modernismul este ţ (perso-
ă asupra primilor doi termeni. Din ă situare a pro-
blemei pe trei nivele, pe care ş dori s-o adopt în analiza si-
ţ din România, ă cred, o articulare mai ă a
ţ dintre subiect ş lumea în care ă ş ă mo-
dernizarea este un proces despre care putem vorbi "obiec-
tiv", ă zicem în statistici, modernitatea este o stare ă
pe care subiectul o poate ă ă ş sau nu, ă cum mo-
dernismul subiectului poate fi sau favorabil, sau critic la
adresa a ceea ce se ă la celelalte nivele. Ambiguita-
tea de care vorbea Heidegger sau Nietzsche s-ar situa atunci
la nivelul fie al ă ţ ca stare ă pe care un fi-
lozof, sau artist, o ă sau nu, fie la nivelul modernis-
mului, ă al exact ţ lui ca filozof, sau artist, la ceea
ce vede în jur. ş s-ar putea explica mai clar, cred, multi-
tudinea ţ atât de diverse la modernizarea Europei,
respectiva României, în perioadele date. Clasicele ţ
ale lui Baudelaire s-ar potrivi cu ă trihotomie: el pe de-
o parte elogia "eroismul" burgheziei, pe de-alta apela la
eternitate ca ă parte din modernitate, imposibil de re-
dus la o ă ă La fel, Georg Simmel, mai tîrziu, pe
de-o parte ă ţ metropolei, iar pe ă
parte este ţ de faptul ă "modern mind has be-
come more and more calculating"38. Cel mai frapant apare
ă ambiguitate ă la Max Weber. Sociologul din el
119
ă obiectiv ţ ş dezvoltarea spiritului capi-
talist în ţ cu etica ă mai ales în Anglia,
Olanda ş Germania, fapt în fond istoric pozitiv, ş We-
ber nu se poate împiedica ă nu remarce, îngrijorat, ă ni-
meni nu mai poate controla acest spirit ş ă în viitor am pu-
tea asista ş la o degradare ă a ţ "To-day
the spirit of religious ascetism has escaped from the ca-
ge...The pursuit of wealth, stripped of its religious and et-
hic meaning, tends to become associated with purely mun-
dane passions, which often actually give it the character of
sport No one knows who willlive in this cage in the fu-
ture there will be agreat rebirth ofold ideas and ideals or...
a mechanized petrification embellished with a sort of con-
vulsive self-importance. For ofthe last stage of the cultural
development, it might well be truly said: «Specialists without
spirit, sensualists without heart; this nullity imagines that it
has attained a level ofcivilization never before achieved»...39
Pesimismul cu care a fost asociat Max Weber în raport cu
modernitatea a devenit unul din lait-motivele modernis-
mului de tip expresionist, din Germania, iar acesta va fi "co-
rectat", cum am ă deja, abia mai târziu, la noii filozofi
de dreapta. Max Weber poate fi ă ă ş ca un exemplu
tipic de modernism ca reprezentare ă a unei moder-
ă ă din alt punct de vedere, nu i se poate contes-
ta valoarea ă
Interesant este faptul ă dubla atitudine, lucrând simul-
tan la Max Weber, este ă diacronic, deci istoric, de
ţ teoreticieni la nivelul faptelor ş Raymond Wil-
liams ă ă modernismul, ţ ă ţ ş ă pa-
sionat (eager) modernitatea, pe când mai târziu se împarte
între "the Futurist affirmation of the city" ş "Eliot's pessi-
mistic recoil"40. Tot el distinge trei faze în istoria moder-
nismului, de la lupta împotriva academismului la ş
secolului al XIX-lea, la dezvoltarea unei arte alternative,
puternic inovative ş cu ţ proprii de difuzare, la înce-
120
putul secolului ă ş finalmente, la ţ unor
"fully oppositional formations"; modernismul propriu-zis
coincide cu faza a doua, avangarda, cu faza a treia
41
. Punând
accentul pe popor (Williams ş semnificativ, ter-
menul german de Volk), dar ş pe ă ţ mai adânci ale psi-
hicului, ţ poate respinge liberalismul ş ţ
în ă în numele ţ evoluând fie spre stânga, fie
spre dreapta, exprimând atunci "within this, one influential
strand of option for conservative forms of order"42. Om el
ş de stânga, Williams face aceste ţ lucide pen-
tru ă ş în Anglia ţ a trei trenduri: mo-
demismul (sau avangarda) de stânga - Auden ş Isherwood
-, cel de dreapta al lui Wyndham Lewis, Pound ş Yeats, dar
ş "an Ancient-and -Modern position" a unui "key moder-
nist poet", T. S. Eliot, prin tot ce scrie între 1920-1940.
ţ lui Williams mi se par foarte importante.
Mai întâi, el ă avangarda în ţ modernis-
mului, subliniind angajamentul ei politic în raport cu preo-
ă mai mult estetice ale modernismului - vom vedea
mai jos ă ş eu încerc ş ţ printre altele, în
România - ş ş ca ş Herf ş Griffin, dar înaintea
lor, ţ ă a avangardei de dreapta. Pe ă
parte, ţ ş autori au fost în mare ă ă contempo-
rani, ca atare ţ dintre faza a doua (modernismul) ş
a treia (avangarda) este, în cele din ă mai mult tipolo-
ă ă   decât ă ă   Mai departe,
modernismul britanic - poate cu ţ lui Ezra Pound -
ă ţ ţ unei avangarde extreme, ş cum s-a
întâmplat în ţ Italia, Rusia sau România; ţ lui
Williams este deci mai ă teoretic - o voi folosi ş
eu - decât pentru analiza unor ţ engleze specifice. In
fine, ţ de centru ş ă politic, pe care i-o con-
ă lui Eliot, îmi ă într-un fel, aposteriori43, propria
mea interpretare a cazului românesc, de ţ ă a unui
121
modernism nepolitic în mijlocul angajamentelor politice de
tot felul din jurul lui.
Revin, în încheierea acestor preliminarii teoretice, la
cartea lui Marshall Berman care ă în titlu, semnifica-
tiv, cuvintele "the experience of modernity", în sensul deja
subliniat la Harrison ş Wood. Berman ă cel mai
ă ţ dintre modernizare ş modernism: "Current
thinking about modernity is broken into two different com-
partments, hermetically sealed off from one another: «mo-
dernization» in economics and politics, «modernism» in art,
culture and sensibility"44. Mai departe, distinge între ă
tipuri de modernism, anume între "modernolatry", repre-
ă de Marinetti, Maiakovski, Le Corbusier, Marshall
McLuhan, printre ţ   ş "cultural despair" la Pound, Eliot,
Ortega y Gasset, Hannah Arendt, Foucault, Marcuse etc.,
pentru care "all ofmodem life seems uniformly hollow, ste-
rile, flat, «one-dimensionmal», empty ofhuman possibili-
ties"4s. Modernismul are capacitatea de "innovative self-des-
truction"46. Dubla reprezentare a ă ţ prin mo-
dernism nu putea fi mai exact ă   ş aceasta cu atât
mai mult cu cât "disperarea" se ă ă la ş de
dreapta (Pound), de stânga (Arendt), ca ş la apolitismul
ş Eliot. în fine, o ă precizare este foarte ă
analizei modernismului dintr-o ţ ă ă ş nu
este slavist, Berman ă o ă ţ modernis-
mului rusesc pentru ă ş polaritatea modernis-
mului în genere: "At one pole we can see the modernism of
advanced nations, building directly on the materials ofeco-
nomic and political modernization and drawing vision and
energy from a modemized reality- Marx's factories and rail-
ways, Baudelaire's boulevards - even when it changes that
reality in radical ways. At an opposite pole we find a mo-
dernism that arises from backwardness and underdevelop-
ment... forced to build on fantasies and dreams ofmodemity,
to nourish itself on an intimacy and a struggle with mirages
122
and ghosts... it turns in on itself and tortures itself for its in-
ability to singlehanded1y make history"47. Tocmai de-aceea
Berman ă cu ţ dubla reprezentare a Peters-
burgului, pe de-o parte ca cea mai ă realizare a moder-
ă Rusiei, de la Petru cel Mare încoace, pe ă parte
ca o imagine ă a unei "umeal city" a lumii moder-
ne, ş cum o descriu scriitori ca ş   Gogoi sau Biely în
romanul ă Petersburg48. Concluzia este ă "All forms of
modernist art and thought have a dual character: theyare at
once expressions of and protests against the process of mo-
dernization": în ţ ă avansate este vorba de o complexita-
te ă   în cele înapoiate aceasta ia un aspect fantasmatic4
9

Cuvinte care s-ar potrivi perfect imaginii ş
la Mateiu Caragiale, Mircea Eliade, Ion Vinea (Lunatecii),
Mircea ă ă ş ţ ţ Sau poate la ţ scriitorii
români moderni cu ţ vreunui Ion Marin Sadoveanu
ş de veac în ş   1942)? O concluzie care, de s-ar
adeveri, ar trebui ă ne dea mult de gândit asupra moder-
nismului românesc...
în fine, ţ remarcile lui Marshall Berman cu privire la
aportul ţ pentru modernismul rus al ş ţ
raznochintsy, o ă ă   ă   ă ă în jurul lui
1860, ă de ţ ş ă ă mai curând cu
starea a treia din Occident
So
• Oameni agresivi, ţ
de orice este "genteel", ă nobil ş la ă în clasele de
sus, ei ă "a modem political culture oftheir own"
pentru motivul evident ă nimic din ţ de "liberte,
egalite, fraternite" nu exista atunci în Rusia
s1
La prima vedere, dar... nici eu nu sunt slavist, pseudo-
burghezii lui Manoilescu, sau micii mei notabili (la petite
robe), despre care vorbesc mai jos, nu par a fi ă ă
acestor noi intelectuali ş   poate ş pentru ă în ţ ă ro-
mâne ţ ă era ă ş exista chiar o ă
ţ de gândire ă   la 1848 sau mai înainte. Oricum,
este interesant de comparat ţ acestor mici notabili, sau
123
intelectuali, în ţ ă est-europene, o cercetare pe care nu o
pot nici începe aici, dar care ar completa în mod fericit pe
cele despre nobilimea ş ţ ă ă de Liah
Greenfeld.
4.3 Antimodemii
O ţ complet ă ş foarte ă o are An-
toine Compagnon. Cele cinci paradoxuri ale ă ţ

privesc ţ noului, religia viitorului, mania teore-
ă îndemnul la cultura de mase ş pasiunea ă Ele
privesc, fiecare, un alt moment istoric, de la Baudelaire ş
Manet la postmodernism, încât este greu de izolat ţ
valabile oricând. De ţ este ţ dintre moder-
nism, pasionat de nou, deci de prezent, ş ă reli-
gie a viitorului: ă ţ ale timpului complet diferi-
te. La fel, ă ţ avangardei în ţ ă ş re-
ţ ă
O ă ă cu privire la dualitatea lui Baudelaire,
unde modernitatea includea ,,0 ţ ă la modernitate,
sau în orice caz la modernizare
s
4, a fost, poate, punctul de
plecare al ă ţ recente a lui Compagnon, extrem de origi-
ă Les antimodernes
ss

Aceasta introduce un concept nou, "antimodern", dife-
rit de termenii aparent similari "antimodemist" ş   ţ
nalist": "Les antimodernes - non les traditionalistes, donc,
mais les antimodernes authentiques - ne seraient autres que
les modernes, les vrais modernes, non dupes du moderne,
deniaises"s6. Antimodernii ă ţ ă la moder-
nism, pozitivism ş cultul progresului. Termenul "designait
le doute, la nostalgie, plus qu'un rejet pur et simple"s7. Mai
ă literatura mare din secolul al XIX-lea ş al XX-lea, pre-
ă de posteritate este, ă Compagnon, de dreapta ş
ă ş înving pe contemporanii lor moderni pro-
ş ori (mai) de stânga: Chateubriand pe Lamartine,
124
Baudelaire pe Victor Hugo, Flaubert pe Zola, Proust pe
Anatole France, Julien Gracq "noul roman francez" etc., ul-
timul fiind Roland Barthes, care declara în 1971 ă se situa
în "ariergarda avangardei": "etre d'avant-garde, c'est sa-
voir ce qui est mort; etre d'arriere-garde, c'est l'aimer en-
core"S8, o ă care ţ ă ă voie, reîntoarcerea la tre-
cut ş la memoria lui a unor postmoderni precum Vattimo.
în rest, cartea propune ţ termeni-cheie care se opun tot
atâtor caracteristici ale modernilor ş contrare-
ţ anti-iluminismul, pesimismul, obsesia ă
original, sublimul ş la vituperation, vociferarea ş atacarea
ă a adversarilor. Imposibil de rezumat o carte de
ă ţ (strict ă dar câteva ă
cel ţ în perspectiva lui Compagnon, se pot dovedi uti-
le ţ de aici.
ţ nu este o ţ ă - aceasta ar
fi o   ţ   (p. 23) - ci contrarul ţ (p. 29),
ă o ş care vrea ă ă la restabilirea monarhiei
în ţ (pp. 28-29) ş la promovarea unei elite, sau oli-
garhii a ţ dar nu la ţ (p. 37), nici la ega-
litate - o utopie ă - sau la vot universal, ă
  ş a spiritului uman", cum îl ş Flaubert într-o
scrisoare ă George Sand (p. 35). ţ
sunt fie conservatori, fie ş fie ţ ş doar
ultimii sunt   ă   (p. 26) ă doresc revenirea la
ă "noblesse d'epee". Pe ă parte, "face au tra-
ditionaliste qui a des racines, l'antimoderne n'a ni lieu, ni
table, ni lit"s9. Idolul antimodernilor ar fi Nietzsche, am zi-
ce noi, dar Compagnon ă mai ales asupra ţ ca-
re ă de la de Maistre ş ajunge la Maurras; ea include,
ţ pe Cioran, admiratorullui de Maistre (p. 23).
Acesta din ă revine la tot pasul în carte. El cerea o "me-
ă   ă ţ ş mai aproape de Dum-
nezeu ş de sacru (p. 56). Voga pesimismului începe ă
125
1880, ă Compagnon, prin Schopenhauer ş Bru-
netiere (p. 82). ă Primul ă Mondial, Maritain
ă Antimoderne în 1922, în care ă pozitivismul lui
Renan ş filozofia lui Bergson, ţ de-altfel pentru
"erezie ă de Vatican, în 1907. Sorel, în Reflexions
sur la violence (1908), ă pentru ţ contra me-
todei, pesimism în loc de obtimism, ţ ă contra ţ ş
mai în general, "aderarea la real" împotriva intelectualis-
mului modem (p. 219). Peguy îi ă în volumele Si-
tuations pe Taine ş Renan responsabili nu numai pentru
ă în ş ţ ă dar ş pentru ideologia ş ţ laicitate ş
ţ ă ă pentru ă "tout commen-
ce en mystique et finit en politique" (p. 225), îl opune me-
reu pe Pascal lui Descartes (pp. 222-234), ă cu
Bergson dar îl ş ă alteori, la fel ca Maritain care, ne-
otomist fiind, îi ş ă lui Bergson, reducerea ţ
la ţ ă ş ţ în loc de ţ (p. 247). Tot Ma-
ritain, în ţ la Antimoderne, ă "barbaria intelec-
ă la fel ca Peguy care critica "barbaria ă a me-
tafizicii progresului (p. 250). "Modemii" erau prin anii '20-
'30 Gide, Valery, Claudel ş Proust, în timp ce Thibaudet os-
cila între ş ş antimodernii Maritain, Peguy sau Mas-
sis, iar revista "Nouvelle Revue ţ încerca ă ţ ă
un echilibru între modemi ş antimoderni, între stânga ş
dreapta. Un lung capitol este dedicat în carte lui Julien Benda,
ţ de stânga" de la "NRF". ş lui polemici
cu mai ţ autorii francezi - climatul intelectual interbelic din
ţ este efervescent - sunt legate de volumele sale pamflet,
de la Belphegor (1918) ş La trahison des clercs (1927), mult
ă ş în România   ă ă mai ales de Eliade), sau
La fin de l'eternel (1929), ă la volumul postbelic La Fran-
ce byzantine (1945). În prima, Benda ă mai ales pe
Maurras ş Barres de-a abandona spiritualul în favoarea
temporalului (p. 310)60, iar în a doua de-a goni din cotidian
126
gândirea infinitului. ţ dezangajat politic al lui
Benda ă ă astfel diverse valori "universaliste", tipic fran-
ceze, în ţ ţ unor autori ţ la dreap-
ta, dar spre ş anilor treizeci Benda ă el ş o
atitudine ă acum ă iar în cartea din 1945
ă tocmai modernismullui Mallarme, Gide sau al unor
ş pentru prea marea ţ ă formei li-
terare pure, ş pe Valery pentru intelectualism. Benda poa-
te deci fi taxat de antiintelectual, antimodern ş antiliterar
(pp. 363-364). Pentru ă ţ ş ţ sale, Com-
pagnon îl ş finalmente astfel: ,,1'incarnation de la
mauvaise conscience antimoderne de Riviere et de Paulhan,
mais d'abord de Gide, vrai moderne divise contre lui-
meme" (p. 370).
Acest tablou imens al ţ interbelice este deci în
ş timp un tablou al ă ţ modernului în ţ
cu opusul, antimodernul, ca ş al fugii de politic combina-
te cu ţ acestuia, sau al universal ului intelectual ş
spiritual, în ă cu particularul ţ   toate incar-
nate adesea în ş ă Ceea ce eu numeam ţ
eticismul ş ţ în ă cu estetismul formei (literare)
se ă deci a fi ţ mult mai ă a unei cul-
turi europene în ă cu politica. Motiv pentru a adopta,
mai jos, termenii lui Compagnon.
ă ţ ă cu privire atât la liberalism, re-
ţ sau miturile ă ţ în care mai cred les niais,
neghiobii, cât ş la ţ mi se pare ă ş
perfect atitudinea unui grup specific în România de care voi
vorbi mai departe.
În ş ultima ţ ă pentru mine deci-
ă este cartea lui Roger Griffin, Modernism and Fascism
61

El are "curajul" intelectual de-a afirma, împotriva opiniei
ă ă de ţ stângii în primele decenii post-
belice, ă dreapta în genere, dar chiar ş fascismul ş hitle-
127
rismul interbelic, au avut o ţ proprie la formarea
unui anume tip de modernism: "its thrust towards a new
type of society means that it represents an alternative mo-
dernism rather than the rejection of it" (p. 2). Griffin ţ
ş el ţ ă dintre modernizare, modernitate ş mo-
dernism ţ ă de mine mai sus. ă astfel pe Da-
vid Harvey: "Modernism is a troubled and fluctuating aes-
thetic response to conditions of modernity produced by a
particular process of modernization"62la care concluzia lui
Griffin este: "Thus modernism can be seen as an attempted
rebellion against Modernity carried out in order to inau-
gurate a new modernity" (p. 53). La ambii autori moder-
nismul este un ă dat ă ţ   ş ă
dar, ă Harvey accentua latura ă Griffin ă
dimensiunea ă a modernismului (p. 54) care
eventual o include pe ă Modernismul se ă pa-
ralel cu modernizarea de la ţ ă ă spre
1850, apoi el îi opune nu doar "the sphere of aesthetics and
high culture", dar ş numeroase proiecte individuale ş co-
lective de-a stabili o ă ă "mai ă ă ă o ă or-
dine ă "conceived as an alternative modernity"
care ă ă ă degringoladei generale ş ă ă
chiar "un om nou" (pp. 54-55), "a more «spiritual» alter-
native" (p. 56). De fapt, ă respingere (rejection) a mo-
ă ţ din motive morale sau politice ţ ă Griffin,
de ş "programmatic modernism" (p. 62), dar, pe
ă acesta, autorul ş ş ş un "epiphanic moder-
nism" care distinge, dincolo de alternativele morale sau
politice, ţ "epifanii" ale unor lumi transcenden-
te, spirituale, ş cum au descoperit Joyce, Woolf, Proust sau
Kafka (pp. 63-64); timpul ar fi atunci, ă Griffin, fie cel
al ceasornicului (chronos), fie "aevum, a time neither tem-
poral nor eternal, in which things can be perpetual"63, a
ă ţ ă corespunde modernismului epifanic (ne
amintim ă multe din povestirile lui Eliade exact în acest
128
timp se ă Clasicii modernismului estetic au deci ş
asemenea ţ care ă ş esteticul. ţ este
extrem de ă pentru noi, dat fiind ţ ă
epifaniei de ă Mircea Eliade ş referirii lui ş la -
Joyce în ă ă cu originea termenului
64
• în fine, Griffin
ă separat ţ unei "palingenetic force that can ex-
press itself directly in revolutionary social and political mo-
vements, left and right, without aesthetic mediation"65.
Putem astfel conchide ă ă un modernism estetic,
unul programatic, fie de dreapta, fie de stânga, ş unul epi-
fanic, spiritual: patru în total. Aceste concluzii ă în
2007 unele concluzii ale mele din Privind înapoi, moderni-
tatea (1999), ca ş cartea lui Compagnon, de-altfel, astfel
încât voi folosi în acest text în continuare, ş cum am spus
deja, termenii noi în locul celui vechi de "modernism etic".
5. Modernitatea în România
5.1 Modernitate ă ş modernitate ă
Ca ş în alte cazuri, aplicarea unei scheme teoretice occi-
dentale la România duce la constituirea unui model "mixt".
ă ne referim la secolele XIX ş XX pentru modernizarea
României - ş diverse ţ ale boierilor ş domnilor lu-
ţ din secolele XVII ş XVIII nu ar trebui trecute cu ve-
derea (conform ş volumului lui Liah Greenberg) -, am pu-
tea decupa mai multe perioade foarte diferite.
5.1.2. Secolul al XIX-lea
Prima ă 1821-1866, este una ă în ca-
re politicienii ş intelectualii ţ ş constituie un grup
omogen ş se ă direct "poporului" pentru a-i infu-
za idealurile liberale ş ş ţ ţ ă ambele trebu-
iau ă ă la emancipare, la încheierea statului "colonial"
în raport cu Poarta ş la formarea Statului ţ (Ter-
129
menul "colonial" este frecvent utilizat mai ales în studiile
despre coloniile engleze din Asia; în ce ă ă au fost ă
ţ ă ş "colonii" otomane? ş istoricii români au
insistat mereu asupra statutului special al ţ ă române,
doar o ţ cu diverse "colonii propriu-zise" ar pu-
tea limpezi lucrurile.)
Perioada 1866 - 1918 se constituie, ă în jurul
unui model "Iateral", civic-teritorial. ă mai ales dom-
niei a lui Carol 1, Principatele Unite ş apoi Regatul român
au ă ă o ă relativ ş ă în care modernizarea ţ ă
a atins diferite domenii. A existat ă ă ă o ă ş
un discurs al acestei ă care nu se mai adresa in-
distinct românilor, ci unor grupuri sociale bine delimitate,
chemate ă se asocieze ă mai repede în versiunea li-
beralilor, mai lent în cea ă Discursul lui P. P. Carp,
"Era ă din 1881, ţ ă astfel ţ la delegiti-
marea ţ ca tot atâtea "forme ă ă fond" ş începe-
rea unei "ere noi a ă Statului nostru"; aceasta este
"misiunea ţ noastre, precum crearea lui a fost mi-
siunea ţ de la '48"66. Discursul politic se ţ ă
chiar în interiorul Junimii, în ceea ce am numit în ă par-
te discursul ideologilor (Maiorescu), al politicienilor (Carp)
ş al intelectualilor (Eminescu)67. ţ ş autono-
mizarea acestor grupuri corespunde, de-altfel, ă
genurilor culturale, pentru care pleda Maiorescu ş
printr-o atitudine tipic modernizatoare în sensul bine cu-
noscut de la Kant încoace, ş ă la Habermas. În jur de
1900 liberalii ş ş cer reforme politice - mai ales
abolirea sistemului electoral cenzitar - ş drepturi pentru cla-
sa mijlocie ă ş ţ ă ă noul decupaj al electoratului
va permite astfel ă ţ (mai ă ţ   accesul la politic.
Ajuns aici, sunt tentat ă complic ţ schemele lui
Hutchinson ş Smith ş ă ă întreb ă ş ţ ai
ă ţ din societate urmau cu ţ ş ideal de
130
modernizare a ţ ă precum cel ţ mai sus. Se poa-
te ş observa, cred, ă acestui mainstream i se opun în
ă anumite curente deviante, sau subterane, nu în sen-
sul de secret, sau de reprimare, ci de vizibilitate ă
Statutul acestor diverse curente trebuie ă ă una
din ă ţ fiind preluarea conceptului lui Peter Biirger
de ţ ă ă cum s-a întâm-
plat - exemplul este de la ş secolului al XIX-lea în
ţ unde intelectualitatea era fie ă ş ă
politic, fie ă ă Asemenea ă "insti-
ţ ar putea fi în ă critica ă ţ la
Eminescu - ă numim un (precursor al unui) viitor spirit
antimodern? -, dar ş modernismullui Macedonski. Intere-
sant este ă ambele atitudini, acum subterane, sau devian-
te de la modelul "lateral", dar în ş timp deloc ă
ă vechilor atitudini "verticale", vor ă ă o mare
pondere în perioada ă
Perioada de ă la Primul ă Mondial înregis-
ă astfel un dublu discurs dominant despre modernizare
/ modernitate, alternativ liberal ş conservator, cu ţ ă
ă ş ă curente "subterane" moderniste, cel
ţ eminescian ş cel pur estetic macedonskian. Vom
vedea ă în secolul al XX-lea aceste "curente" vor deveni
ă "blocuri" ideologice în care politica ş cultura
par a fi modelate convergent.
ţ ă negative asupra ă au
prevalat totdeauna în România asupra ă opinii con-
trare. ţ se ş probabil faptului, ţ
mai sus, ă ţ "conservatoare", cu ţ ă ă în
politica ă la ş secolului al XIX-lea, au cu-
cerit, ă ţ în ă De la Junimea
încolo, aceste ţ au modelat aproape necontestate opinia
ă ş ţ prin Dobrogeanu-Gherea,
ş revistele simboliste ("Literatorul", Macedonski) le-au
131
ă ă ş repulsia ţ ă de burghezie. Zeletin, Lovinescu,
Manoilescu ş ţ au ă abia în perioada ă va-
lorile burgeze, dar nu au ş ă le mai ă opiniei pu-
blice cu ş autoritate.
Perioada ă a început deci în România, în ultimul
ă al secolului al XIX-lea, printr-o ă ă din-
tre ă ş ă prima introducea, ş ă prin fap-
te, modernitatea, a doua o critica ş o discredita prin mass-
media de atunci: discursurile publice, presa, literatura ş ar-
ta. Grigorescu produce în serie tablouri ale unei Românii ar-
haic agrare, ş acestea erau ă de burghezia.ur-
ă Eminescu ă ş nostalgie a premodernulUI, ca
ş ă   iar Caragiale ă orice forme de in-
ţ ă a ţ publice: ridicolul cu
erau simulate ă valoarea ă a ă   chIar
stângace, de-a le introduce în cotidian. Ca rezultat, moder-
nismul românesc apare de la început ca fiind opus moder-
ă   sau ă ţ
ă   în acea ă este asigurarea autono-
miei artei, cu efectul ă ei, de la Macedonski
încolo. Modernismul în ă se ş deci nu împotriva
unei ă ţ puternice în societate, ci ca o ridiculizare
a ă de-a o introduce în societate. Cultura împotriva
politicii ă orientarea modernismului ş in-
telectual împotriva ă socio-economlCe. Regula
ţ ă mai sus pare, din acest punct de vedere,.a se ve-
rifica, dar mai ales în sensul lui Berman ă   în ţ ă sub-
dezvoltate, modernismul se bate cu "fantasmele" moder-
ă ţ   "a struggle with mirages and ghosts".
Ar trebui, atunci, ă ă o ă ă   ă
împotriva ţ explicite ale autorilor, a textelor ş
imaginilor din ă   spre a descoperi valoarea ă
temelor, imaginilor ş tipurilor sociale burgheze. Ar trebUI,
cu alte cuvinte, o ă en creux, cum zic francezii, a unei
132
figuri precum ă Scatiu, spre a recupera, ca "secret" po-
zitive, valorile lui sociale, de anteprenor modem, prezentate
intens negativde ă Duiliu Zamfirescu. Este o asemenea lec-
ă   ţ ă   ă Nu ş   dar ea este singu-
ra care poate ă ş ţ lecturii culturale ş
de-a favoriza salvarea prin victimizare a "ciocoilor vechi" din
ghearele ş "ciocoi noi"70. Pe ă parte, (pseu-
do)burghezul doritor de înnoire în societate nu era, foarte pro-
babil (Caragiale!), deschis ş la înnoiri în ă ş ă Da-
niel Bell ă ă inegalitate în atitudine'. în ă  
Habermas ă ă ă s-ar putea ca ă Unbehagen
(termenul lui), sau Malaise, ă nu se ă modernis-
mului estetic, ci ă ă dintr-o ţ ă mai
ă (tiefer liegende) împotriva distrugerii (Zerstorung) me-
diului, formelor de ţ ă istorice (geschichtliche Lebenswelten)
ş a ă ţ în societate
72
• ă nu i
s-ar opune atunci doar modemismul estetic al elitelor, ci ş un
mod de ţ ă profund ancorat în societate, o ţ în fond le-
ă a acesteia la agresiunea spiritului modem. Altfel spus,
oroarea ţ ă de ă Scatiu ar fi moralmente ă   ş nu
s-ar datora criticismului conservator junimist al lui Duiliu
Zamfirescu: ea deci n-ar mai trebui ă   cumam pro-
pus mai sus, ci ă ca atare. Care este atunci abordarea
ă a lucrurilor? Greu de ă Personal, cred ă ase-
menea lecturi "în ă ă sunt ş recomandabile, pentru
ă este greu de anticipat rezultatul ei, iar ă ţ de sens a ro-
manului nu ar ş astfel decât ă Concluzia mai ge-
ă ar fi ă ă un eventual consens asupra ă
ş a modernismului pare astfel mai ă decât oricând!
5.2 Secolul al XX-lea
5.2.1 ţ ă ă
ă ă a ă putea opri aici la detaliile ţ din Româ-
nia acelei epocF3, ş spune ă perioada 1918-1938 se ă
133
altfel. În anii '20 modelul "lateral" ţ ă evident
bine ă reformelor agrare ş electorale, ă de noi
partide democratice, printre care cele care ă ţ ă ă
mea, ca ş ă ţ germane, maghiare ş ş   legi-
ă ţ din 1923, ă ţ economice ş unei
ă ţ indiscutabile a partidului liberal. Anii '30 ă
mai curând imaginea în ă a deceniului precedent. Ca-
rol al II-lea ă toate partidele existente cu ţ
legionarilor, ă o domnie a bunului-plac, ţ
la putere guvernul liberal aservit al lui ă ă ă   ă
de un boom economic cauzat de comenzile Statului, ă im-
presia de modernizare ă   inclusiv prin urbanism
mussolinian, dar ă treburile Statului cu afacerile
private ş trece în 1938 la o ă ă care nu va pu-
tea rezolva nimic ş va duce la abandonarea puterii în
mâinile lui Antonescu
74

ş Carol al II-lea ă formal modelul "lateral", el
ă participarea la gestiunea Statului ş o ş
cu decizii personale sau ale camarilei. Se ă în aceste
ţ un triplu ţ cel economic liberal, puter-
nic modernizator, un ţ cultural, antiliberal ş
ţ   promovat de Iorga, Crainic etc., opus pri-
mului curent pe motive economice, sociale ş politice, un
nou ţ cultural, pe care trebuie ă ă identi-
ă   ş atitudini diferite ale unor curente extremiste, de
dreapta ş de stânga. ă le ă pe rând.
5.2.2. Blocul liberal
Liberalii ă discursul ş politica ă de mo-
dernizare ă a ţ ă - conform principiului lui Gh. Du-
ca potrivit ă ţ ă a României nu pu-
tea exista ă ă ţ ei ă - ş ş ă ă
ă ă creeze în perioada ă o ă moderni-
tate ă   ă ş ă   ă teoretic, ş nu ş
134
în ă   modelului "lateral". Gh. Duca, D. ă
ş M. Manoilescu ă doctrina ă   ultimul spre ne-
oliberalism, prin care individualismul este corectat de prio-
ă ţ ale statului precum ideea ţ ă   idee ă  
ordine, progres ş armonie ă   cele "cinci coloane" pre-
cizate chiar de Gheorghe Duca într-un discurs din 19307
5

Ei îi corespunde ş o ă ă ţ ă care
ă amprenta ă în ţ   edituri, premii litera-
re, urbanism ş ă Modernismul din ă ş litera-
ă   de ă ă   în continuarea celui "subteran" ma-
cedonskian din perioada ă   ă de obicei ne-
utru în raport cu problemele politice ale ţ ă el este, cu
ţ ţ   neangajat social, dar ş foarte rar procarlist.
Oricum, modernismul estetic este curentul major în arta
ă ş în ă prin cenaclul lui Lovinescu - o in-
ţ ă între modernitatea ă ş cea ă - sau, în afa-
ra lui, prin Camil Petrescu, dar ş prin pictorii majori ai epo-
cii: Tonitza, Pallady, Steriade, Iser, ă ă   ţ ă   Lucian
Grigorescu etc. Ei ă modernismul precedent, nean-
gajat social, al lui Macedonski ş ă statut de main-
stream.
Putem de-aceea, cred, ă vorbim de un "bloc" ideologic
- al ă statut teoretic ă ă de precizat - prin ca-
re modernitatea ă ş ă a României coincide,
sau în orice caz nu este ă de modernismul estetic din
ă ş ă
Camil Petrescu are, printre altele, ş darul de-a prezen-
ta în ţ ă   dar ş în amestecuri ambigue, mo-
dernitatea ş modernismul. "Doamna T, în Patul lui Procust,
vinde mobile cubiste, dar în ţ cu Fred îi ă ş
ţ ţ pentru simplitate în arta culi-
ă ş în ă ă   ori în alegerea mobilelor din apar-
tamentul ei. Modernitatea ă a lui Fred este ă
pozitiv, cinismul în afaceri al lui ă este prezen-
135
tat monstruos. Modernismulliterar preia astfel de la litera-
tura ţ ă oroarea de capitalism ş de orice moder-
nitate care ă succes în afaceri. Cantonarea moder-
nismului în ă ă un refuz hautain, dar nu de-
clarat critic, al valorilor burgheze. Mateiu Caragiale nu es-
te departe de ţ Goncourt, din acest punct de vedere, nici
Camil Petrescu sau Hortensia Papadat-Bengescu de Virgi-
nia Woolf. Îi apropie, de asemeni, ă ă intrinseci ale
modernismului: cultul formei, interiorizarea personajelor în
roman, rafinamentul limbajului ş al ţ textului,
fundalul urban, aplecarea spre «de-creating the given sur-
face of reality; intersecting historical time with time accor-
ding with the movement and rhythm of the subjective
mind... the belief in perception as plural, life as multiple,
reality as insubstantial»"76.
Acest modernism estetic este ă mai extins decât aria
de ţ ă a liberalismului.
5.2.2 Blocul agrarian
ă ş un al doilea curent în care ţ dintre mo-
dernitate ş modernism sunt diferite. Este vorba de agra-
rianismul profesat de Partidul ţ Ţ ă ă   Ţ ş
de principalii lui teoreticieni Constantin Stere, Petre Andrei
ş Virgil Madgearu
77
ş oameni politici, precum Iuliu Maniu,
Armand ă   ă în 1938), Grigore Gafencu, Con-
stantin ş ş Corneliu Coposu. Acest curent procla-
ma necesitatea unei ţ agrare", a ă econo-
miei ş spre ă ş industrie ş ă în baza
economiei familiale, caracteristice Europei Centrale. Unui
homo oeconomicus, un "om parte", identificat de Marx pen-
tru capitalismul occidental, Madgearu îi opune "omul
întreg" prin care acesta ă ş natura ş valorile lui: "Cer-
cetarea ţ economice se poate ş trebuie ă se ă în
ţ ei ă cu celelalte ă cultura-
136
le ale ă ţ ţ Madgearu, citând pe ş ă
din Ernst Troeltsch, Max Weber ş Werner Sombart (vezi
discutarea lor mai sus de ă Jeffrey Herf)78. Previziunea
lui Madgearu este ă "Se va da o ă între dic-
ă ş ţ ş ţ de ţ ţ ă ă ş vor mâ-
na ă ţ iar ţ organizate ale ţ ţ
nale vor mâna ă ă ă ă este simptomul
unei mari crize a ţ ş ă de vi-
ziune ş limbaj cu viitoarea ă între bani ş ă
ţ ă de Spengler (vezi mai sus, nota 5), este ţ ă
Spengler miza pe "cezarism", Madgearu pe ţ
ţ ă ă ă ă aici întreaga ţ ă dintre conservatoris-
mul german, din care se va ă hitlerismul, ş agrarianis-
mul democratic Ţ
Acest partid vorbea de ţ ă ă ca un factor de progres,
de posibilitatea unui "stat ţ ţ ă ă democratic,
aflat pe o "a treia cale" în raport cu capitalismul ş comu-
nismul, ă de alte partide similare din ţ
Verde ă erau astfel combinate anumite idei
ţ despre calitatea ă a ţ ă (român),
cunoscute ă de la ă ă ă dar ă a plusa pe or-
todoxia ţ ă ş cum va face Nichifor Crainic ş Gân-
direa - ş o situare într-un curent european contemporan.
Programul Ţ din 1926 ă astfel ă ţ
ă a ţ ă fiind agricultura, interesele ă ş aces-
teia nu vor fi subordonate intereselor unui industrialism
ţ ş artificial"so, iar la capitolul ideologie ş program
ă ă Ţ a izvorât, cu ideologia lui cu tot, din ne-
ă ţ istorice ale poporului românesc ş din instinctul
popular luminat prin ţ ă ş ş ţ ă a al-
tor neamuri"81.
ţ scriitori ar putea fi ţ în aria de ţ ă a
acestui curent agrarian, atât prozatori ş sau evocativ
lirici, dar laici, precum Rebreanu sau Sadoveanu, dar ş
137
ţ precum Goga, PiUat, Blaga, ş este ş mai greu a sta-
bili aici ţ directe între politic ş estetic decât în "blocul"
precedent. Oricum, în acest "bloc", modernismul ă
altfel decât în primul, mai curând deziluzie cu privire la mo-
dernizarea ă de tip liberal ş efectul ei negativ asu-
pra oamenilor: acest modernism combate deci modernita-
tea ă ş tocmai de-aceea propune o modernitate al-
ă
ş propune atunci agrarianismul ca o a doua ă a
unui "bloc" modernizator politic ş modernist estetic, opus
primului, cel liberal, în gestionarea statului, dar ţ tot
la modernizare, ş a uneia altfel ţ ş ă cu
alte mijloace.
5.2.3 Blocul ţ
Un alt curent precedent "subteran" se ă ă ş el.
ţ eminescian este continuat de un alt soi de
ţ ă ă un ţ declarat antimadernist, ă
prin modernitate se ţ atât varianta ă cât ş
cea ă net ă inclusiv expresia lor ă
ţ cultural al lui Iorga - considerat chiar de
Hutchinson ca opus celui politic
82
- ş C. ă
(Românismul. Catehismul unei noi ţ 1936; Etnicul
românesc, 1942), este continuat în linie ă de Nichi-
for Crainic (Puncte cardinale în haos, 1936; Ortodoxie ş
ţ 1940), Nae Ionescu (Raza vânturilor, 1937) ş în
mod diferit, de Nicolae ş Cazul lui Nae Ionescu este di-
ficil de ş din punctul de vedere adoptat aici. ş ple-
doaria lui pentru ortodoxie îl ă aici, filozofia ă
a lui Nae Ionescu ş alte teme ale publicisticii lui îl ă
evident în grupul ă ă motivul pentru care Nae Io-
nescu apare ţ de ă ori în tabloul meu. Nu mai
putem vorbi la ş de ă unei alte ă ţ
ci mai curând de refuzul ei, ţ lor - nu cred ă pu-
tem vorbi aici chiar de un program - excluzând sau mini-
138
malizând modernizarea ă ţ consti-
ţ ă modernismul estetic (Iorga) sau, la Nae Ionescu,
chiar ţ filozofic de sorginte ă ă
cu-Motru ş Nae Ionescu pornesc de-altfel de la ţ ă ă
dar îl ă ş în ă unei formule politice ş cultura-
le net autoritare. Pe ă parte, marea personalitate a lui
Iorga ş cultura ă a lui Crainic îi fac ă fie la curent
cu "noul" în gândirea ă ca ş în cea ă ţ
nalism nu ă aici în niciun caz obscurantism. Ar fi
de-aceea interesant de cercetat ţ ă între ţ
nalismul românesc ş un Julius Evola, de exemplu, sau ţ
pentru a vedea ă primul nu evolua atunci, dincolo de or-
todoxie, spre un ţ european.
ţ ţ românesc sunt nete, ş
uneori dificil de trasat. La "stânga", el ş agrarianis-
mul de modernitate ă cu care are ă o anu-
ă idee de ţ ă ă   ş ă
ş agrarianismul este rezolut democrat, antinostalgic ş
"în pas cu vremea". La "dreapta" lui, ţ se lo-
ş de legionarism, cu care are ă ortodoxia, dar nu
ş ţ ă ţ ş ţ legionarilor la
ţ ă ţ ă deci profund di-
ferit atât de agrarianism, cât ş de legionarism.
Pe ă parte, ţ ortodox nu este literar
ş artistic nici el foarte productiv- o ţ ă poate mai ge-
ă cu ţ catolic, spre exemplu - ş se limi-
ă la ţ texte de Arghezi, Crainic, Agârbiceanu, Ga-
laction, ţ ă ă ş desen mai mult sau mai ţ ne-
obizantin. Am putea ă vorbi de o ţ ă ă dar per-
ă a ortodoxiei mai curând în fundalul decât în avan-
scena culturii ş ă ţ ă de sezizat, de-aceea, ca
ş de criticat sau de ă ş Acest "bloc" ţ are ast-
fel o ţ ă mai mare decât ne ă gradul ei de vi-
zibilitate în perioada ă El constituie chiar un soi de
fundal permanent pe care se ă orice fel de mo-
139
dernitate ă din secolul al XIX-lea ă ă un
fundal refractar la înnoire, în mare ă ă autarhic, sceptic
la orice modificare, ş nu suficient de articulat pentru a
împiedica mimetismul politic ş cultural din orice ă
sceptic de-asemeni la fiece europenizare, ă ş mereu
"nevoile ş neamul": "Cum am fost, ş ă Toate ti-
purile de modernitate au trebuit ă lupte împotriva acestei re-
ţ mute, dar ă ă ţ Au învins-o? Toate într-o
ă ă ă dar niciuna definitiv.
5.2.4 Blocul "antimodem"
Un alt "bloc" este reperabil în ă ă ca nou
ţ cultural. ş grupa aici pe Blaga, pe Nae Iones-
cu (în afara ortodoxiei lui, ş cum am ţ mai sus),
pe ţ ş dar mai ales pe Eliade, Cioran, Mircea
ă Noica, poate ş Comarnescu, pe Eugen Iones-
cu ş ş poate ş pe ţ ş (vezi mai jos). Ei sunt
ţ cu Nietzsche, Spengler, Dilthey, morfologia ger-
ă a artei, indirect cu Husserl ş Heidegger, ă cu
Papini, Unamuno ş Ortega y Gasset, ă noi surse de in-
ţ în afara Europei, de la India (Eliade) la Statele
Unite (Comarnescu), se ă în afara ortodoxiei (spre
deosebire de maestrul unora dintre ei, Nae Ionescu), dar în
interiorul unei ă ţ efervescente ş ecumenice (Elia-
de, Blaga), propun o total ă ţ a matricei româ-
ş (Blaga), sau o ă violent (Cioran), ori o proiec-
ă în universal   ş dar în niciun caz nu o conti-
ă pe cea ţ ă din "blocul" precedent, se ă
drept ţ ai unei noi ă ţ ş la nivel eu-
ropean, în afara ă provincialism, opun ă crea-
tivitate în ă politicii, dar au momente de ă în cea
din ă prin ă temporare, dar greu de ţ
ă (mai ţ ş înnoiesc fundamental poezia
(Blaga), romanul (Eliade), eseul   ţ sculptura (Brân-
140
ş ş ă finalmente "teroarea istoriei", pe care spera-
ă s-o ă prin exil (Eliade, Cioran, Eugen Ionescu,
ş închisoare ă sub comunism   ă
Noica), sau ă adaptare (Comarnescu, într-un fel
ş Noica). In multe din aceste puncte, Nae Ionescu este pe
ş ţ cu ş lui elevi, astfel încît plasarea sa,
chiar ţ ă în acest grup mi se pare ă lipsesc
ă studii ă ţ tematice pentru a detalia ă ă
le ş ţ dintre ei.
Acest grup este în ă unui "om nou", mai curând
decât a înnoirii celui "vechi"   ă sunt ţ mai
ales de Cioran), nu ă ortodox, ş ă problema-
tica ţ ş a ţ mai mult decât cea a revalori-
ă ţ ă ne referim, cum am ă ă acum,
fie la modernizare ă sau ă fie la mo-
dernism, este clar ă ă lor ă ş cu mult ca-
tegoriile politicului ş ale esteticii. "Noi ă faptul
brut al ţ ş ă sentimentul tragic al unei crize...
Nici dictatura de ă nici ţ integral nu ne pot
fi ă semne ale absolutului de care avem nevoie. Dar nici
relativismul de ă ă nu ne mai este cu ţ ă ă
ş semnificativ, Mircea ă


Pe ă parte, ruptura de orice continuitate cu trecu-
tul ş focalizarea ă pe nou constituie o ă a mo-
ă ţ numai ă a uneia care ă drept "iluzie" orice
metode sau valori, fie vechi, fie contemporane. Este vorba
aici de o ţ ş de trecut ş de prezent, printr-o atitu-
dine simultan ţ ă ş ă ă grupul
Crainic I Nae Ionescu era ţ antimodern, ş
sunt ş ş ş ţ ş Într-un eseu
mai vechi
84
i-am considerat ş etici", spre deose-
bire de cei estetici din "blocurile" liberal ş agrarian, dar lec-
turi mai recente ă fac ă consider acum mai curând an-
timoderni în sensul utilizat de Compagnon (vezi mai sus).
141
Scriam deci în acel eseu mai vechi:
"Ca ş în Occident, [modernismul etic] introduce în Ro-
mânia vitalitate, chiar primitivism, explozii de ţ
te ş evadare în sexualitate ă atât în universul omo-
genizat, aplatizat, masificat al ă ţ triumfatoare
dar detestate (vezi, de exemplu, romane ale lui Cezar Petres-
cu precum Calea Victoriei), cât ş în universul armonios, se-
nin al modernismului estetic. Lionel Trilling vedea astfel
într-o anume ă ă «a bitter line of hostility
to civilization, a disenchantment with culture itself, nihi-
lism» , exact cum ne apar personajele lui Mircea Eliade, sau
ă Cioran". Reiau apoi, cu permisiunea cititorului, un
citat mai lung din ş carte pentru a defini mai exact
acest modernism etic: Eliade ş Cioran ă cadrul, con-
siderat de ei prea strâmt, fals ş chiar inuman, alliberalis-
mului în societate ş al modernismului în ă La fel ca
ţ dintre tinerii acelui deceniu, de la Gândirea la Crite-
rion ş la ziarele de stânga, ei vor ă ş în ş timp a
ă ţ ş a modernismului estetic. Ei percep, cu alte
cuvinte, solidaritatea dintre aceste ă sisteme normative,
ca ş între componentele lor interne, ă exact acea soli-
daritate pe care dictaturile viitoare vor încerca ă o nege.
ă Lovinescu cupla liberalismul ş modernismul printr-
o ă evaluare ă critica lui Eliade ş a lui Cioran cu-
ă ş termeni într-o evaluare ă Pe de ă
parte, ei nu vor anularea unor puncte din programul mo-
ă ţ cu ă altora, precum dictaturile viitoare
87
,
nici o iluzorie întoarcere la valori premoderne, precum ro-
manticul Eminescu, ş nu ă nici crearea vreunui
stat teocratic, precum Crainic sau Nae Ionescu, sau trans-
plantarea modelului corporatist italian etc. Eliade vrea o «re-
ţ ş ă ş Cioran o «schimbare la ţ ă a României,
ambele derivate din convingerea în primatul spiritului asu-
pra politicului ş economicului. ă spiritualitate nu es-
te ă în ţ ortodoxe (Cioran avea oroare de ele),
142
ci într-un soi de «ecumenism» destul de vag, deschis valo-
rilor lumii, inclusiv celor ş utilizate ma mult ca un
fel de citate   Ş ş Cristina), ş atent la noi ex-
ţ actuale. Eliade ş Cioran ă modernitatea în
sens de ţ filozofic ş de legitimare a ţ sociale
ş politice prin «farsa» ţ reprezentative, dar ă
spontan la tot ce este «modern» în epoca lor, mai bine zis
la acel modernism care nu este estetic în sensul în care era
la Valery, Pound
88
, Proust sau Kafka. Citindu-i ş comen-
tându-i pe Ş Kierkegaard, Papini sau Unamuno, sau
pe misticii europeni ş religiile asiatice, ei sunt moderni în
alt sens decât primii autori ţ ţ ă este clar ă
modernismullui Unamuno era cu totul altul decât cel al lui
Valery. [Acest] alt modernism, sau modernism etic,
ă nu numai aderare la alte valori, ci ş la alte moduri
europene de-a scrie: fragmentele eseistice violent subiecti-
ve ale lui Cioran amintesc mai curând de Nietzsche decât de
vreun filozof român, iar «dialectica fantasticului» introdu-
ce prin Eliade o ă ş o ă care, desigur, au
ceva ţ cu Eminescu sau ţ scriitori români, dar sunt
în ş timp profund înnoitoare. Prin acest modernism
etic, Eliade ş Cioran ies deci într-un fel din modernitate, dar
numai din aceea ă de paradigmele liberale ş este-
tice ale epocii. Se poate ş afirma ă ei propun o ă mo-
dernitate, un alt sistem de valori ş atitudini - ă
ş modernismului textelor lor -, în fapt mai ă
decât modernitatea ă deoarece include ţ
nalismul acesteia din ă într-un complex normativ do-
minat de spiritualitate   ţ ă ş sacru, ş care
ă în ş timp un anume ciclu de marginalitate eu-
ă ş de ţ ă de cultura ă
ş cum am spus deja, "modernismul etic", ş antili-
beral, nu a fost antidemocratic ş ş ţ nu a fost
ă fascist, sau, în România, legionar, ă cum, ş
a ă valori spirituale, el nu a fost ă catolic nici,
143
la noi, ortodox. Pariul meu ă deci identificarea
unui curent intermediar, suficient de puternic spre a fi
acreditat ca independent de curentele vecine, ş el a cu-
noscut, inevitabil, zone de contact, sau de ţ ă cu
acestea (folosesc, de-aceea, cuvântul ă
Rândurile citate mai sus din Privind înapoi, modernita-
tea, au fost scrise prin 1998 - cartea a ă în anul ă
-, ă ă ca eu ă fi putut citi atunci cartea lui Antoine Com-
pagnon, Cele cinci paradoxuri ale ă ţ   ă ă în
ş la Echinox în 1998 ş în ţ la Seuil, în 1990)
ş cu mult timp înainte de publicarea ă ţ lui ţ Les
Antimodernes (Gallimard, 2005; ă ă în româ-
ş ş cu atât mai mult Modernism and Fascism (2007),
de Roger Griffin. Precizez acest lucru pentru ă abia ă
lectura acestor ă ţ mi-am dat seama ă modernismul pe
care eu îl numeam "etic" coincidea de fapt cu spiritul "an-
timodern" al lui Compagnon ş cu modernismul "epifanic"
al lui Griffin. Acestea din ă sunt ă apelative mai po-
trivite ş le adopt, de-aceea, începând cu acest articol.
Oricum, "eticul" meu se opunea "esteticului" interbelic
nu în sensul ă acesta din ă era imun - sau indiferent -
la etic, ci în sensul - ţ de la Kant, ş la noi, de la
Maiorescu, încoace - ă frumosul poate fi realizat în ă in-
dependent de valorile morale adiacente ale operei. Eseuri-
le lui Camil Petrescu, de exemplu, nu sunt în afara eticii,
desigur, dar ele nu pun aceste probleme ca primordiale, ş
cu ş ţ ă precum o pun eseurile   ş jurnalisti-
ca) lui Eliade ş Cioran: motiv, deci, pentru a-l clasa, în 1999,
pe primul la "modernismul estetic" ş pe ţ doi la mo-
dernismul etic
90
,
Pe ă parte, antimodernismul ă în multe ţ ă in-
clusiv în România, rolul de-a polemiza viguros cu moder-
nismul, ş cum am spus mai sus, la modul Gândirii ş al
întregii literaturi cultivate la ă ă ţ româ-
144
ă Neamul românesc etc. de ă scriitori precum Sa-
doveanu ş istorici precum Iorga.
Nu ş este ă sensul în care ţ ă Com-
pagnon termenul de "antimodern". El vede, ă în
antimodern un spirit înrudit cu cel modem ş ca atare, opus
ş el celui ţ Se pune desigur întrebarea ă un ter-
men, precum modernul, poate include un termen formal
contrar, ca antimodernul
91
• Eu cred ă da, atunci când
ă problema mai curând istoric, cum face Compag-
non, desemnând ă curente de gândire care au anumite
componente comune, de exemplu ţ la ţ dar
ş altele care ă diverse, precum modul în care este
ă ă ţ
Revenind la România, antimodernii în sensul lui Com-
pagnon nu ar fi deci de fel Iorga, Crainic sau Nae Ionescu,
ş nici scriitori precum Sadoveanu sau Goga, clasabili mai
curând ca ţ ş ci tocmai ş ş scriitorii Elia-
de, Cioran, Mircea ă Blaga, ş precum Brân-
ş desigur ş ţ ş ş se simt mai curând ţ
cu filozofii sau scriitorii francezi ţ de Compagnon,
sau cu spanioli precum Unamuno ş Ortega y Gasset, sau cu
scriitorii epifanici ţ de Griffin, unde Eliade s-ar pu-
tea întâlni cu T. S. Eliot, admirat de Griffin, sau cu Ortega
y Gasset, decât cu Iorga ş Crainic. Ceea ce eu am numit
ţ "modernism etic" ş numesc, de acum înainte, ca ş
Compagnon, "antimoderni", sau, ca Griffin, ş
epifanici, ă deci un al patrulea curent interbelic,
distant ş ţ ă de ţ ş ţ ă de modernism (es-
tetic). ă de noi orizonturi de ş de noi va-
lori spirituale ş de noi procedee literare ş artistice îl distin-
ge, pe de-o parte, de pledoaria pentru întoarcere la ţ
sau pentru ţ ei ca Weltaanschanng suficient se-
colului al XX-lea, pentru ă este legat fie de ortodoxie, fie de
tematica ă fie de scriitura ă dar îi ş distinge, pe
ă parte, de ă estetice pure, neinteresate de ac-
145
tualitatea ă ş ă   precum ă la ş
ş   liberali sau agrarieni, ş unii dintre ei, pre-
cum Thomas Mann, ă un puternic interes pentru
societate. Un anume conservatorism ă pe ş
antimoderni în sensul ţ ă   adesea ţ   de
liberalism, dar nu ă   cel ţ nu în România, în sen-
sul conservatorismului politic englez ş   mai ales, german
din anii ă Nici ţ "veche" nu oferea vreun
model în România, precum în celelalte ă ţ ă   nici pro-
testantismul vreun model de ă ş ă a muncii, ş
nici eroismul care ă ă sângele ş ă pier-
dut în Primiul ă Mondial, cu ajutorul (re)aproprierii
tehnologiei hipermoderne, precum scria în Germania Jtin-
ger. România ă la un soi de Kulturpessimismus gene-
ral, de tip Spengler, ş Blaga, printre ţ care l-au ci-
tit bine, se ş mai curând la morfologia artei decât la
criza lumii moderne, mai ţ ă pentru el. Lucru
explicabil, cred, ă ne gândim ă România, ţ ă benefi-
ă a ă de la Versailles, ş ţ ă ă în a impor-
ta sau dezvolta noi tehnologii - în ambele profund ă
de Germania - nu avea motive de a adera la pesimismul
profund al ş sau filozofilor conservatori ger-
mani. ş mai ţ Românii ţ ţ mai sus par a fi fost
ţ ţ de Nietzsche, ei se opresc în ă la citarea lui
mai curând ă Mircea ă   probabil
cel mai bun ă al filozofiei germane contempora-
ne, este evident la curent cu Dilthey ş Scheler, dar ă  
ca ş ţ ş   la nivelul mai curând global al unei
Lebensphilosophie reduse la cultivarea ţ   a ş  
a ă intense a cotidianului, decât la analizele profunde ale
lui Husserl sau Heidegger (nu mai vorbesc de filozofia lim-
bajului, ă sau criticism marxist care par a le ă
ne complet necunoscute). "Spiritualul" este cuvântul-che-
ie la Mircea Eliade ş Mircea ă ş probabil ă ei ar
fi fost de acord cu valoarea pe care i-o ă Heidegger, de
146
exemplu în discursul de rector pe 27 mai 1933, ă l-ar fi
cunoscut, anume o valoare profund ă de ţ ţ  
dar ş de ţ unui popor
92
• Dificultatea ă de-a da o de-
ţ spiritului
93
se ă aici cu ţ ţ
ţ   existente ş în discursul lui Heidegger, ş nu
ă chiar în discursul considerat vârful ă sa-
le politice (o ă ă   dar imposibil de "rezolvat"
în câteva rânduri aici). Mai precis, situarea ş
într-o ă ă ă în ţ lui Griffin
este mai ş de demonstrat decât este ţ lor ă
de definit. Citatul din Heidegger este oferit aici deci numai
ca reper filozofic posibil, nu real, ş în niciun caz ca un re-
per politic
94

Este apoi evident ă ş tineri sunt în anii treizeci
mai curând la vârsta ţ rapide a tot ce este nou - cul-
tivarea noului este, cum ş   o ă ă ă definitorie a mo-
ă ţ - decât la crearea unui sistem propriu. Dintre ţ  
doar Blaga ajunge la ă ă   dar filozofia lui ă la
descoperirea marilor forme creatoare, în sensul lui Cassirer,
Spengler, Jung ş al morfologiei artei, ă interes pentru is-
toria ă ş problemele ă ţ Nae Ionescu nu
ă ş ş nivelul unor cursuri - s-a spus mereu - fascinante
în deschiderea de noi perspective, Eliade ş Cioran ating fa-
za ă operei abia în anii cincizeci, când vor avea un
alt public decât cel românesc, în timp ce Mircea ă  
sau Noica, se ă   în ş ani cincizeci, în Gulagul ro-
mânesc. Aceste spirite antimoderne ă deci în România
ă la configurarea unui al "treilea drum", extrem de
original, dar timpul le ş   în ciuda extraordinarei lor
ţ de ă   pentru a construi o a "treia ideologie" în
ţ lor. Mircea Eliade ă în ş ani mai curând un
nou roman decât o ă filozofie.
Si ş   jurnalistica lui Eliade, Noica ş Cioran, ş ne-
ă ă integral- spre deosebire de cea a lui Nae Io-
nescu ş Mircea ă -, ă o ă pentru a ţ
147
ge noul Weltanschauung al antimodemilor. ă ă a putea in-
tra aici în ă mi se pare clar ă elevii lui Nae Ionescu
nu ă ă ş nici ortodoxismul radical al maestrului,
nici campaniile lui politice, precum cea în favoarea ş apoi
împotriva lui Carol al II-lea, nici antisemitismul sistematic
(câteva accente sunt rare, ş ele discutabile, iar Eliade ş ţ
au criticat faimoasa ţ ă a lui Nae Ionescu la romanul De
ă mii de ani al lui Mihai Sebastian), nici diversele lui "in-
trigi" politice, reale sau atribuite. Pe ă parte, simpatia
celor trei pentru legionari ş pentru Codreanu în particular
o întâlneau pe cea a lui Nae Ionescu, ş atât cât se ş
acum, niciunul dintre ei nu a participat la campaniile poli-
tice ale ă de fier, ş cu atât mai ţ la ţ lor.
Utilizând criteriile lui Holmes, am putea spune ă simpatia
pentru Codreanu n-a trecut la considerarea lui ca (viitor)
ă ş nici ca om al ţ decizii ultime (Fii-
hrerprinzip), în ţ ă a sucombat ş Heidegger în
unele din ţ lui publice din 1933-1934, nici la ras-
ism, ş nici la obsesia ş interior, cultul ă
tului, sau al ţ (în afara unor ş cam infantile ale
lui Cioran contra ă Eliade a ă în mod ş
ca decisiv, elementul ş al legionarilor, dar nu l-a ă
ca ortodox, precum doctrinarii lor. Cum am mai spus, spi-
ritualul a ă preocuparea ă a întregului grup
ş în ţ ă la ă la ă (nici ă în
Lacrimi ş ţ al lui Cioran), el a ă vag, relativaproa-
pe de conceptele-metafore ale trilogiilor lui Blaga. lecturi-
le uluitoare ale lui Eliade ş Cioran, mai ales pentru vârsta
lor de atunci, au deschis un orizont extrem de larg în cul-
tura ă în plus, multe din conceptele elaborate mai
târziu de cei doi în ţ - precum sacrul, centrul, axis
mundi, ţ la Eliade, sau neantul irecuperabil, la Cio-
ran - ca ş de Noica în România, sunt identificate deja în zia-
ristica lor, ş adesea pur intuitiv. Ele au creat într-un fel
noul limbaj cultural al anilor treizeci, cu repercusiuni în
148
multe decenii ulterioare, chiar sub comunism. Studierea
ă a acestui limbaj nu a avut ă loc, în mare ă ă
pentru ă articolele respective au fost "vânate" obsesiv atât
de partizanii "fascismului" lor, cât ş de cei care l-au
ă ţ ă a acestor, pe atunci, tineri
filozofi a fost ă exclusiv în baza operelor lor de ma-
turitate, în primul rând pentru ă viitorii lor elevi sau ad-
miratori occidentali nu aveau acces la articolele ş
ţ ă a acestui curent antimodern, dar nu
ţ trebuie deci ă a fi ă
5.2.5. - 5.2.6. Blocurile extremiste
în fine, ă de discutat extremismul de dreapta ş de
stânga, ca ş avangarda. Este evident ă ambele extremisme
aveau ideile lor proprii despre modernitate, fiecare dorind
înnoirea ă a României prin foc ş ă ă
vreme s-a considerat ă în ciuda marilor deosebiri, legio-
narii ş ş români aveau ş ceva comun: dis-
ţ pentru ă ş deci lipsa de ţ   ă în
aceasta. O ă ă a demonstrat, mai recent,
contrarul, inclusiv în ce ş fascismul ş nazismul
95
• în
ciuda interesului enorm al acestor ă ţ ă ă întreb
ă variantele ş ale acestor curente au avut real-
mente ă culturale comparabile cu cele din Germania,
Italia sau Rusia acelor ani, chiar ă   ş ă le privim
ă ă parti-pris politic. ă ă acest parti-pris, ca ş
ţ unor studii serioase asupra lor, amân o ţ
mai ă
5.2.7. Avangarda
ă opresc de-aceea numai la ă Ea este, cred,
mai ş de ţ de modernism în România, decât în
alte ţ ă dar ă greu de încadrat în schema ă
aici. Respingând modernismul estetic (prin ă de ori-
149
ce grup modernist de tip Lovinescu, CarniI Petrescu etc., prin
anti-elitism, ţ pentru ă   pentru ţ ca ş
pentru public), ea respinge ă ş angajarea ă ă  
ş ă în Occident, fie la dreapta, fie la stânga. Avangar-
da ă nu poate fi deci ă în vreunul din "blo-
curile" politic radicale, ca în Germania, ţ   Italia sau Ru-
sia. Unde i-ar putea fi atunci locul? Înclin ă cred, dar lu-
crurile trebuie ă cercetate profund, ă avangarda româ-
ă ar fi mai curând aproape de un spirit antimodern,
propus mai sus, decât de oricare alt "bloc" prezentat aici.
Concluzii
Epoca ă ar fi atunci ă de :
1. un bloc modernizator liberal ş un modernism estetic
afirmativ
2. un bloc modernizator agrarian ş o ă ă de mo-
dernism estetic
3. un bloc ţ ş antimodernist
4. un bloc antimodern, simultan ţ ş anti-
modernist (inclusiv, poate, avangarda)
5. un bloc extremist de dreapta, politic ş cultural (de cer-
cetat)
6. un bloc extremist de stânga, politic ş cultural (de cercetat)
7. (Avangarda, ă nu o ă la blocul antimodern,
cum ş fi tentat s-o fac.)
5.3 Roata istoriei
Primele trei blocuri au evident o ţ dominatoare, în
timp ce ă trei ă ţ deviante, "subtera-
ne" în anii '20, dar mai vizibile în anii '30 ş devenind, unul
dintre ele, anume blocul de dreapta, chiar dominant la
ş deceniului al patrulea.
ă al Doilea ă Mondial, ă   blocul de
stânga devine dominant ş trimite toate celelalte blocuri în sub-
150
teran, chiar la propriu, ă în Gulag, tolerând mai târziu,
într-un fel, blocul ţ ş pe cel antimodern. Abia în
anii '90 ţ se ă ă din nou, blocul liberal devine do-
minant, fiind ă concurat de noile avataruri ale extremis-
melor de dreapta ş de stânga, "convertite" la ţ ş to-
lerând, vrând-nevrând, toate celelalte forme de discursuri.
6. Un fel de concluzii
În încheiere, ş dori ă fac câteva propuneri personale,
pornind de la sugestiile de mai sus.
6.1. Nu a existat în România ă un conflict între
ş ş ţ ş   ci mai multe conflicte dintre di-
ferite tipuri de ş   "lateral" sau "vertical", liberal sau
agrarian, managerial sau cultural, antimodem ş modem în ge-
nere, ori dintre un modernism dominant ş altul subteran, dar
toate produse de ş ă ă ş corespunzând unor
curente de înnoire ă active în acea ă în mai tot
continentul. ţ ş li s-au opus într-un mod difuz, iar
antimodemii ţ au fost ş ei ş modemi.
6.2. Am putea chiar vorbi de ş blocuri social-ideologic-
culturale constituite în lungul a patru mari curente politice:
- neoliberal, secular, mai curând francofl1;
- ţ ţ ă ă   moderat religios, conservator, oa-
recum germanofl1;
- ţ ortodox;
- antimodem în sens special (Compagnon, Griffin, Herf),
dar nu ţ   incluzând eventual avangarda;
- extremist de dreapta, mistic, fl1onazist, dar ţ
local;
- extremist de stânga, rupt de orice ă ă locale,
ş   ţ
151
6.3. Numai primele ă blocuri au respectat regulile
democratice de tip "lateral", în timp ce celelalte au dus la co-
ă "verticale", subversive în raport cu primele, dar nu
lipsite de ţ ă în calitate de critici ai ţ (în
sensul lui Alain Renault).
6.4. Ultimele patru blocuri au ş ele propuneri de mo-
dernizare a ă ţ ş de nou modernism cultural alter-
nativ. Ele au intrat în ţ pentru cucerirea puterii -
indiferent ă prin mijloace democratice, sau nu - din
ş convingere ă ă vechea organizare ă ş
ă era ă ă mai asigure gestiunea unei so-
ă ţ ş a unei culturi ajunse în pragul exploziei. A existat
deci în România ă un pluralism modernizator.
6.5. Faptul ă noi ă ă într-o ţ mai cu-
rând ă cu toate lipsurile ei, ş ă aceasta a trium-
fat în întreaga ă nu ne ă dreptul ă ă ţ
de modernizare a celorlalte modele - fiecare din ele a avut
un timp de experimentare, cel comunist de peste 40 de ani
-, ci ne ă doar privilegiul de-a ş ceea ce unii dintre con-
temporanii lor nu au ş anume ă ele nu duc la progres,
nu sunt viabile ş produc chiar - anume ă din ele - ge-
nocid ş ţ ă
6.6. Chiar ţ acest pluralism, trebuie ţ seama
ş de caracterul lui "etajat" în diverse lumi sociale, regiona-
le ş culturale din acei ani, definite prin profiluri diferite: Ro-
mânia a avut atunci o "modernitate cu mai multe viteze".
6.7. Studierea lor nu poate avea loc numai în ă ţ
textuale de atunci, ci ş în cele vizuale ş mai ales, în com-
ţ ă cu modernismele europene.
152
Note:
1. Profesor emerit la Universitatea Amsterdam, profesor la Universita-
tea ş director al Centrului de ţ ă in studiul imaginii al
acestei ă ţ
2. ţ ă ă cu Neoliberalismul, ş Nemira, 1997.
3. Culturile fac popoarele, care sunt doar ă ţ psihice. "Les peuples
dans le style d'une culture s'appellent nations, et ce mot les distingue deja
des peuples d'avant et d'apres la culture". "La culture repose sur une idee"
(Oswald Spengler: Le declin de ['Occident, Gailimard, 1976, voi 2,
pp.155-156). "Civilisation signifie donc le stade d'une culture dans lequel
la tradition et la personnalite ont perdu leur valeur immediate, et ou il
faut que chaque idee soit d' abord repensee en argent avant de pouvoir se
realiser... La democratie est I'identification parfaite de l' argent et de la
puissance politique" (idem, voI. 2, p. 447).
4. Spengler ş incheie ţ la voI. 1, din 1917, cu aceste cuvinte: "Je n'ai
qu'un desir a ajouter: que ce livre puisse ne pas etre tout a fait indigne des
sacrifices militaires de l'Allemagne" (p. Il). ţ ă a ă în
1922. Tazerout, ă francez, ţ ă ă a lucrat ă
ţ din 1927, care ajunsese deja la 100.000 de exemplare. Succesul ă ţ
se datora poate ş faptului ă cititorii germani ă ă ş deziluziile ş
ţ autorului.
5. Pentru a cita tot pe Spengler, ale ă idei au inspirat nazismul, ş
el nu a fost membru al partidului ţ   lupta ă se va da
între bani ş sânge: "L'avenement du cesarisme brise la dietature de l'ar-
gent et de son arme politique, la democratie... L'epee vaincra l'argent (voI.
2, pp. 447, 465).
6. Critique de la modernite, Fayard, 1992, p. 208.
7. "Ich meine, dass wir eher aus den Verirrungen, die das Projekt der Mo-
derne begleitet haben, aus den Fehlern der verstiegenen Aufhebungs-
programme lernen, statt die Moderne und ilir Projekt selbst verloren ge-
ben sollten" - JUrgen Habermas: Die Moderne- ein unvollendetes Projekt,
Reklam, Leipzig, 1990, p. 49.
8. Pentru rezerve cu privire la canonul estetic, datorat în mare ă ă lui
ă vezi articolul meu "Pentru un mai grabnic ş al canonu-
lui estetic" din volumul Privind înapoi, modernitatea, Univers, 1999,
pp.149-154.
9. Este rostul proiectului CNCSIS "MODERN", realizat ă cu mai
ţ colegi de ă Centrul de ţ ă în studiul imaginii (CESI),
printr-o ţ in curs de ţ la editura Polirom. Unele din te-
zele acestui text au fost de-altfel prezentate la o sesiune CESI pe 20 oc-
tombrie 2006, ă ă a fi ă publicate.
153
10. "Central perspectives on the modem state", în: The idea ofmodern sta-
te, ed. by G. McLennan, D. Held & S. HalI, Open University Press, 1984,
pp.29-79.
11. "The state in question", În ş volum The Idea of Modem State,
pp.I-28.
12.în numele Statului, ş În scopul ă lui, au ţ adesea,
în perioada ă ţ ţ într-o ă carte, (Na-
tionalism. Five Roads to Modernity, Harvard University Press, 1992,
2003), Liah Greenfeld ă ă ţ printre ţ lui Petru cel Ma-
re ş Caterinei a doua. Cum ea ă mai ales documentele politice ş
literare ale epocii - inclusiv poezia lui Antioh Cantemir (pp. 218-220)!
-, ă ş Întrebarea În ce ă ă schimbarea discursului politic
implica ş ă în sfera puterii ş În mentalitate. Larry Wolff a de-
monstrat ă marea ţ ă a ş francezi asu-
pra Caterinei: schimbarea discursului a venit deci din exteriorul ţ ă (In-
ventarea Europei de Est, traducere de Bianca Rizzoli, Humanitas, 2000;
ţ ă la Stanford University Press, 1994). ţ din România
a fost probabil ă ă (vezi ă lui Vlad Georgescu, mai ales
Istoria ideilor politice ş (1369-1878), editura Jon Dumitru, Miin-
chen, 1987).
13. Editors of Nationalism, Oxford University Press, 1994 ş Ethnicity, Ox-
ford University Press, 1996.
14. Nationalism, pp. 45-46.
15. Benedict Anderson: Imagined communities, Verso, 1983, 199I.
16. "Le nationalisme vient avant la nation. Ce ne sont pas les nations qui
font les Etats et le nationalisme; c'est l'inverse", in: Eric Hobsbawrn: Na-
tions et nationalisme depuis 1780, Gallimard, 1992, p. 28. Autorul ş
este ă ş de un ţ popular", ă ţ
nalismului oficial, dar ă datele acestuia prea difuze - ş confuze
- spre a putea constitui o ă ă de plecare. Pe de ă parte, un ş
zis "primordialism" în istoria ţ ă tocmai de la aces-
te date ş ă ă ă memoria ă ş ţ ca sursele lui
reale, neprelucrate de politicieni.
17. Un sistem dublu ă ă este ţ de Paul Gardes În "Nation:
les deux conceptions", in: Le discours balkanique, Fayard, 2004,
pp. 37-66.
18. The Future of Intellectuals and The Rise of a New Class, New York,
Seabury Press, 1979.
19. Rostul ş destinul burgheziei 1942, p.128. Conform lui Da-
niel Chirot, aceste procente nu ar fi fost mult deosebite în alte ţ ă In An-
glia, "pseudoburghezii" ar fi constituit cam 4%-5% din ţ pe la
1870 ş cam 20% la Începutul secolului al XX-lea, ă includem "clasa
154
medie ş muncitorii clerului care aspirau la burghezie" (Daniel Chirot:
ă ţ în schimbare, traducere de Daniela Tabac, Editura Athena, 1996,
p. 165). Textul nu este ş foarte clar, poate din cauza traducerii, ş
ă dau aceste cifre sub beneficiu de inventar (S.A.).
20. Regine Pernoud: Histoire de la bourgeoisie en France, Seuil, 1962,
1982. ţ acestei noblesse de robe În modernizarea ţ a
Germaniei ş a Rusiei este ă mai recent de Liah Greenfeld
(op. cit).
21. Privind înapoi, modernitatea, Univers, 1999, p.95-97. ă Întâlneam
astfel cu Peter Sugar, care opina ă agentul ă a fost numai în
Cehia clasa de mijloc, în timp ce în România au fost ţ ş în Po-
lonia ţ (apud H. Hutchinson & A.D. Smith, ed, Nationalism,
p.I72).
22. La distinction, Minuit, 1979, printre altele.
23. Marshall Berman: AII that is solid melts into Air. The experience of mo-
dernity, Verso, 1982, 1997.
24. "Lettre sur l'humanisme", În : Questions, voI. 3, Gallimard, 1966, p.
78: "La pensee est la pensee de l'etre". Sub ţ tehnicii, "Ia philo-
sophie devient une technique de I'explication par les causes ultimes"
(idem, p. 80).
25. Luc Ferry: "La deconstruction heidegerienne de la modernite politi-
que", in: Histoire de la philosophie politique, voI. 4, sous la direction
d'A1ain Renaut, Calmann-Levy, 1999, p. 399.
26. Jeffrey Herf: Readionary modernism, Cambridge University Press,
1984, 1998.
27. Vezi capitolul "Engineers as Ideologues", op. cit., pp. 152-188.
28. Editions Complexe, 1987. Vezi ş La droite revolutionnaire, Seuil,
1978.
29. The Anatomy ofAntiliberalism, Harvard University Press, 1993, 1996,
p.9.
30. Modern Social Imaginaries, Duke University Press, 2004; am citit-o În
traducere ă sub - inspiratul - titlu Moderniteit in meervoud
("Modernitate ă   Klement / Pelckmans, 2005. Anthony Giddens
ş de desfacerea (disembedding) individului din ţ cu
mediul local prin simboluri publice ş sisteme de ţ (Modernity
and Self-Identity, Polity Press, 1991, p.17-20).
31. A1ain Renaut: "Qu'est-ce que l'antimodernisme politique?", in: His-
toire de la philosophie politique, voI. 4, sous la direction d'Alain Renaut,
CaJmann-Levy, 1999, pp. 364-367.
32. Idem, p. 385.
33. Idem, p. 376.
34. L'art du roman, Gallimard, 1986, p. 172; apud Alain Renaut, op.cit.,
p.369.
155
35. Termenul apare în titlul altei ă ţ a lui Charles Taylor, tot în ă
ă   De malaise van de moderniteit, 1994. Termenul german simi-
lar apare la Freud în Das Unbehagen in der Kultur, 1930.
36. ă ă textul german: "Democratismus war jederzeit die Nie-
dergangsform der organisierenden Kraft... Vervallsform des Staats".
"Man lebt fur heute, man lebt sem geschwind - man lebt sehr unveran-
twortJich: dies gerade nennt man «Freiheit»" (Friedrich Nietzsche: Got-
ă   in: Werke in zwei ă   Cari Hanser Verlag, Miin-
chen, 1981, voI. 2, p. 383). "Ich definierte das Moderne bereits als den
physiologischen Selbst-Widerspruch (idem, p. 384).
37. Art inTheory. 1900-1990, ed. by Charles Harrison and Paul Wood,
Blackwell, 1992, 1997, p. 125.
38. "Metropolis and mental Life" (1902), idem, p. 131.
39. The Protestant Ethic and the Spirit ofCapitalism (I904 -1905), in: idem,
p.136. Traducere ă în Etica ă ş spiritul capitalismu-
lui, editura Incitatus, ş   2003, pp. 147-148.
40. Raymond Williams: Politics ofModernism, Verso, 1989,2007, p. 43.
41. Idem, pp. 50-5I.
42. Idem, pp. 58-59.
43. Am citit recent ă carte, ca ş pe cele ale lui Herf ş Griffin, deci
ă redactarea, prin 1998, a volumului Privind înapoi, modernitatea
(1999).
44. All that is solid melts into Air. The experience ofmodernity, Verso, 1982,
1997, p. 88.
45. Idem, p. 169.
46. Idem, p. 98.
47. Idem, p. 231-232.
48. Idem, p. 176
49. Idem, p. 235.
50. Idem, p. 213.
51. Idem, p. 230.
52. Seuil, 1990, traducere la Echinox, 1998.
53. pp. 46, 78-79 ş   respectiv, 50.
54. Idem, p. 30.
55. Gallimard, 2005.
56. Idem, p. 8.
57. Idem, p. 9.
58. Idem, p.13.
59. Idem, p.22.
60. "Consider ă un ă ş ă ă ţ decât ă   ş în
ţ ă   o face... pentru triumful unei pasiuni realiste de ă   de
ă sau de ţ   în: ă ă   traducere de Gabriela
ţ ia, Humanitas, 2007, p. 64. Benda ă pe Renan care considera
156
ă moral este ă fii liber, inclusiv de limba ş neamul ă   în timp ce Barres
i-a ă "Moral este ă nu vrei ă fii liber de neamul ă   op. cit., p. 75.
61. Palgrave Macrnillan, 2007.
62. Op. cit., p. 52, citat din David Harvey, The Condition of Postmoder-
nity, Blackwell, 1990, p. 98.
63. Op.cit., p. 81; aici Griffin ă ş la seminala carte a lui Frank Ker-
mode, The Sense ofan Ending, Oxford University press, 1967, 2000.
64. Griffin se ă de mai multe ori la Eliade, dar numai la ă
scrieri filozofice (p. 77, de exemplu, unde ţ ă motivul "terorii
istoriei" la Eliade), ş pare a nu-i ş opera ă ş nici ţ
ă cu legionarismul.
65. Op.cit., pp. 67-68 (italicele sunt ale autorului, S.A.).
66. C. Gane: P. P. Carp ş locul ă în istoria ă a ţ ă   1937, voI. 1,
p.254.
67. Vezi articolul meu "Junimea - discurs politic ş discurs cultural", în:
Privind înapoi, modernitatea, pp. 47-90.
68. Vezi articolul meu "Populism ş burghezie: România la începutul se-
colului al XX-lea", idem, pp. 91-124.
69. Theorie der Avangarde, Suhrkamp, 1974, Naturalismus, Ă  
Suhrkamp, 1977, ş altele în continuare. Am putea reflecta ş asupra ide-
ii lui Alvin Toffler din The Third Wave cum ă ă   în societa-
tea ă   pot merge în toate ţ nu numai Înainte, ci ş înapoi,
sau lateral.
70. Liah Greenfeld a ă ă ă în ă Europa secolelor XVII-XIX la
noblesse de robe ş novi homini din ţ au fost negativ ţ
de ă intelectualii ţ ţ de sânge, poate tocmai
pentru ă regii ţ s-au sprijinit pe primii pentru a frânge puterea
celei de-a doua.
71. "Radikal in Fragen der Wirtschaft, wurde der Bourgeois konserva-
tiv in Fragen der Moral und des Geschmacks", apud J. Habermas, Die
Moderne - ein unvollendetes Projekt, p.39.
72. Idem, p. 40.
73. O fac într-un articol În curs de publicare În România ş în Italia. O
ă ă a acestuia, "Towards a Modern Theory of Romanian Na-
tionalism in the Interwar Period", a ă În Nation and National Ideo-
logy. Past, Present and Prospects, Bucharest, New Europe College, 2002,
pp.138-164.
74. O mare parte din istoria acestor ani se poate ă în cartea mea
Paradoxul român, Univers, 1998.
75. Gheorghe ă   Partidele politice din România, 1918-194(). Progra-
me ş ă doctrinare, ş   Editura Sylvi, 2002, p. IlS. Ideile
principale sunt reluate În programele de guvernare PNL din 1930 ş
1933 (idem, pp. 105-108 ş   respectiv, pp. 118-123)
157
76. Privind înapoi, modernitatea, pp. 7-8. Citatul englez provine din Mo-
dernism 1890-1930, ed. by Malcolm Bradbury and James Mc.Farlane,
Penguin Books, 1981, p. 50.
77. Agrarianism, capitalism, imperialism, 1936, reeditat la Dacia in 1999.
78. Agrarianism... , p. 95.
79. Idem, p. 122.
80. Gheorghe ă op.cit., p. 149.
81.ldem, p. 155.
82. Într-un eseu preluat in Nationalism, pp. 123-128, Hutchinson distinge
ţ politic de ţ ş de ţ cultural.
Acesta din urmâ respinge "individul" abstract, subiect al drepturilor
universale ale omului, ş ă ă ă într-o istorie proprie; aici el ă
ca exemplu, printre ţ pe Vivekananda în India ş pe Iorga in Româ-
nia: "They are not mere scholars, but rather, ('myth-making» intellec-
tuals" (p. 123). Astfel, Huchinson îl ă pe Gellner, care-i redusese pe
ţ ş la spirite retrograde ş îi ă ă inovatori mo-
rali care opun ţ occidental" the superior mystical, orga-
nic bond between peasant, land and community" (Nationalism, p. 128).
Aceasta este de-altfel interpretarea ş ă în România pe care eu
încerc aici, ş s-o ţ
83. Dimensiunea ă a ţ voI. III, Eminescu, 1996,
pp.27-28.
84. "Romanul românesc interbelic: problema canonului", in: Privind îna-
poi, modernitatea, pp. 125-148.
85. Apud Modernism, p. 41.
86. Privind înapoi, modernitatea, p. 8.
87. Dictaturile de dreapta ă ă proprietatea ă ş libertatea
artei, dar ă drepturile omului ş politica ă dictatura de
stânga ă ş primele valori, ş ambele ă fiecare în felul ei,
industrializarea ţ ă ţ de solidaritate între economie ă li-
beralism politic prooccidental ş libertate a artei ş a individului nu ă
deci decât în cadrul ţ ţ interbelice. "Moderni-
zarea ă nu este ă ă modernitate ă ş cultu-
ă   spuneam în ş carte (p. 340). ş ţ este ă
de analiza lui Jeffrey Herfîn cazul Republicii de la Weimar.
88. Sunt mai ţ convins ă de ţ includerii lui Pound in acest
grup de scriitori decât eram în 1999 (SA).
89. Privind înapoi, modernitatea, pp. 343-344. ţ în chestiune
este ă nu numai de ş ş istoricii literari ai epocii, de la lo-
vinescu la ă ş Ralea, dar chiar la aceia care, precum Fundoianu,
o contestau teoretic, dar o urmau in ă (vezi volumul Imagini ş ă ţ
din ţ 1922).
158
90. Termenul de "etic" in acest context ş mai curând de "est-eti-
cuI" promovat de Monica Lovinescu.
91. ă întrebare era titlul unei ţ ţ la Bratislava in
2007, unde Compagnon introdusese deja tezele sale printr-o ţ ă
ă
92. "Car «esprit» ce n'est ni la subilite vide ni le jeu sans engagement du
bon sens ni l'exercice interminable de l'entendement se livrant ii ses
analyses et encore moins la raison universelle. L'esprit, c'est au contra-
ire: dans un accord au ton de l'origine, savoir s'etre resolu pour l'essen-
ce de I'etre. Et le monde spirituel d'un peuple n'est pas l'etage surajoute
d'une culture, pas plus que l'arsenal des connaissances et des valeurs em-
ployables. C'est au contraire la puissance de la mise ii I'epreuve la plus
profonde des forces qui lient un peuple ii sa terre et ii son sang, comme
puissance du plus intime eveil et du plus extreme ebranIement de son Da-
sein. Seul un monde spirituel est garant pour le peuple de sa grandeur"
(Ecrits politiques 1933-1966, Gallimard, 1995, p. 104 Presentation, tra-
duction et notes par Franr;ois Fedier).
93. Antiteza spirit / suflet, din Spengler, apare des ş la Noica: o ă ă
de aprofundat.
94. Am încercat ă compar ţ filozofice ale lui Mircea Eliade ş Hei-
degger într-un articol în curs de ţ
95. Vezi spre ţ din nou, ă ţ deja citate ale lui Jeffrey Herf
ş Roger Griffin.
159