Prof. univ. dr. Ing.

DORINA ARDELEAN DORU ARDELEAN
(Coordonator)
Conf. univ. dr. Ec.
KLEIN LADISLAU GABRIEL LE
IN!RODUCERE "N
#ERCEOLOGIE I "N
PROBLE#A!ICA CALI!$%II
- Note de curs -
Editura Da&a
Satu #ar'( )**+
CUPRINS
CUPRINS...............................................................................................................................,
-. BA.ELE #ERCEOLOGIEI.........................................................................................../
). IN!RODUCERE "N CALI#E!RIE............................................................................0-
BIBLIOGRA1IE...............................................................................................................-+2
3
4
-. BA.ELE #ERCEOLOGIEI
-.-. O3i'ctu4 5i 6'tod'4' d' 7tudiu a4 6'rc'o4ogi'i
1.1.1. Bunuri, produse, marfă
Bunurile, produsele şi mărfurile, în limbajul economic actual au
semnificaţii deosebite după modul cum participă la procesul schimbului,
adică la comerţ.
Bunuri4' cuprind totalitatea mijloacelor prin care se satisfac trebuinţele
omeneşti, de la fructele culese şi necultivate, până la computerele personale
şi automobile, realizate prin participarea unui număr impresionant de
creatori şi producători. Bunurile pot fi corporale sau servicii şi pot fi
obţinute prin cumpărare sau autoproducţie.
Produ7'4' sunt bunuri rezultate în urma unui proces productiv prin
îmbinarea factorilor de producţie muncă, natură şi capital! ele pot fi
destinate autoconsumului sau pentru vânzare. "pecificul produselor constă
în modul de obţinere, adică sunt previzionate, se stabileşte o tehnolo#ie, se
asi#ură o anumită eficienţă determinată de intensitatea dorinţei de a le avea.
#8rfuri4' sunt numai produsele destinate schimbului, deci întrunesc
trei condiţii
$. rezultă din procesul muncii omeneşti!
%. sunt capabile să satisfacă o trebuinţă!
3. sunt destinate schimbului şi nu consumului producătorului.
&eoarece în economia actuală foarte puţine produse nu sunt destinate
vânzării, termenul de produs devine sinonim celui de marfă. 'inând cont de
influenţa literaturii economice americane, bazată mai ales pe evoluţia societăţii
din această parte a lumii, care nu a cunoscut o istorie a comerţului ca în
(uropa, terminolo#ia le#ată de marfă nu este folosită, fiind preferat produsul.
)
*rodusul, marfa, care circulă de la producător la consumator trebuie
să întrunească o mulţime de cerinţe pe care cumpărătorul+consumator nu le
poate formula către industrie, el doar le acceptă sau respin#e pe piaţă. *entru
armonizarea intereselor este necesar un între# aparat economic în care rolul
principal revine mărfii ce trebuie să fie cunoscută şi dirijată spre virtualii
cumpărători, care, în condiţiile producţiei industriale sunt tot mai depărtaţi
de ea, atât prin spaţiu şi timp cât şi prin nivelul cunoştinţelor ,care devin tot
mai specializate iar bunurile tot mai diversificate-. .ntermedierea între producţie
şi consum se poate realiza printr+o cate#orie specială de profesionişti,
cunoscători ai mărfurilor pe baza studierii capacităţii lor utile.
1.1.2. Definirea merceologiei
#'rc'o4ogia poate fi definită ca ştiinţa care studiază mărfurile în
vederea comercializării lor. "tudiul se referă la acele însuşiri care individua+
lizează un produs de altul în destinaţia sa spre a satisface o anumită
trebuinţă omenească şi vizează asi#urarea interpretării corecte a utilităţii şi
protejarea ei pe tot parcursul circuitului economic.
/ fi util un produs înseamnă a satisface aşteptările consumatorului şi
a le interpreta individual, utilitatea având valori mar#inale diferite de la
individ la individ.
"pre e0emplu primul televizor achiziţionat de o familie este rezultat
al unei intensităţi a cererii foarte mare pentru trebuinţa de informaţii pe
această cale dar şi de presti#iu, al doilea produs achiziţionat pentru aceiaşi
familie are un alt #en de trebuinţă, un alt #rad de utilitate le#at de confort şi
armonizare a preferinţelor pentru pro#rame 12 în cadrul membrilor
aceleiaşi familii, sau pentru folosire în condiţii de vacanţă etc.
3nii autori consideră ca acoperitoare următoarea definiţie 45erceolo#ia
este ştiinţa cercetării tehnico+economice a produselor într+o concepţie inte#ratoare
a utilităţii, a calităţii, raportată la necesitate şi eficienţă economico+socială6.
&irecţiile de studiu ale merceolo#iei se concentrează în trei direcţii
$. tehnic!
%. economic!
3. social.
7
-. Studiul mărfurilor din punct de vedere tehnic este le#at de aspectele
corporale şi manifestarea proprietăţilor pe care le posedă mărfurile de la
materiile prime sau le+au obţinut prin procesul de prelucrare şi care se
evidenţiază prin măsuri sau aprecieri directe. 8apacitatea de a satisface
anumite trebuinţe este deci un rezultat al intervenţiei prin tehnolo#ii specifice
de fabricaţie şi determină un #rad mai redus sau mai înalt de prelucrare.
). Studiul economic priveşte în primul rând acceptabilitatea pe piaţă
şi capacitatea de recuperare a costurilor producţiei ca urmare a unui preţ ce
este plătit prin analiza avantajului comparat sau costul de oportunitate.
9olosirea mărfurilor presupune şi alte consecinţe le#ate de utilizarea
mărfurilor cum ar fi conservabilitatea şi costurile ei, consumul ener#etic şi
dificultăţile sau uşurinţa de întreţinere sau punere şi menţinere în funcţiune
,întreţinere la îmbrăcăminte, punere în funcţiune la aparate-. 5erceolo#ia nu
analizează costurile de producţie şi nici preţurile de piaţă a unui anumit
produs, dar echilibrarea consumului de resurse pentru o #amă de produse şi
însuşirile utile pot evidenţia perspectivele lor ca mărfuri şi intră sub
incidenţa merceolo#iei.
,. Studiul mărfurilor sub aspect social decur#e din consumul individual
sau colectiv care determină ale#erea şi achiziţionarea lor, dar cadrul social
în care are loc, impune o atitudine asupra efectelor ce urmează consumului.
(fectele favorabile determină satisfacţiile şi reînnoirea cererii, multiplicarea
ei având caracter social ca trebuinţă de aliniere la un anumit statut de
civilizaţie determinat de #rupul în care se convieţuieşte. :n acelaşi timp se
e0tinde tendinţa de asi#urare a protecţiei sociale şi a mediului. :n fiecare
direcţie de studiu al mărfurilor, tehnic, economic şi social pot fi mai multe
#rade de satisfacţii determinând calitatea, care va constitui, o importantă
latură de studiu a mărfurilor atât în circulaţie cât şi în consumul lor.
"pecializarea merceolo#iei impune selectarea din problematica
mărfurilor a aspectelor care sunt le#ate de #rupele de mărfuri cuprinse în
studiu, fiind aprofundate proprietăţi şi caracteristici ce reflectă capacitatea
de satisfacere a trebuinţelor din domeniul respectiv şi ne#lijându+le pe
acelea mai puţin edificatoare. "pre e0emplu, la mărfurile alimentare se va
insista asupra compoziţiei chimice şi a alimentaţiei ştiinţifice în timp ce la
mărfurile te0tile şi încălţăminte se va insista asupra confortului şi esteticii
;
iar la aparate electrocasnice asupra aptitudinilor de funcţionare şi si#uranţei
în e0ploatare.
5erceolo#ia se foloseşte de toate metodele de cercetare ştiinţifică
prin care se obţin informaţii şi se stabilesc le#i care au importanţă pentru
utilitate şi calitatea mărfurilor. "e folosesc de la cele mai simple metode
până la cele mai comple0e care evidenţiază le#ăturile stabile şi repetabile în
interacţiunea cauză+efect ce poate fi re#ăsită la mărfuri.
:n circuitul economic al mărfurilor se distin# două momente impor+
tante unul al circulaţiei şi altul, ca punct final, cel al consumului. *entru
cercetarea mărfurilor se vor folosi un #rup de metode prin care se cunosc
produsele ce sunt puse în circulaţie şi un alt #rup de metode ce sunt orientate
pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea produselor noi! astfel se poate vorbi
de metode de cunoaştere a mărfurilor şi de metode de dezvoltare a produselor.
1.1.3. Metode de cunoaştere a mărfurilor
5etodele de cunoaştere a mărfurilor pot fi clasificate în inductive,
deductive, analiză+sinteză, matematice şi statistice, psihosenzoriale, tipolo#ice,
e0perimentale, comparative etc.
Metoda inductivă constă din constatarea datelor informative, inven+
tarierea lor în timp şi stabilirea unor concluzii #eneralizate, cum ar fi
constatarea fiabilităţii pentru lămpile cu incandescenţă prin înre#istrarea
duratei de funcţionare a unui număr de astfel de produse.
Metoda deductivă porneşte de la #eneral la particular, de e0emplu,
cunoscând caracteristicile unor amestecuri de cauciucuri se poate cunoaşte
comportarea anvelopelor în e0ploatare.
Analia-sinteă ca metodă de cunoaştere porneşte de la cercetarea
elementelor componente a unui produs şi aprecierea rezultatului combinării
lor.
Metodele statistico-matematice constituie un mijloc #eneral în cercetare,
multe date fiind analizate statistic şi #eneralizate constatările prin modelare
matematică. :n cercetarea şi aprecierea calităţii aceste metode sunt indispensabile
la indicile #eneral de calitate dar şi la controlul prin sondaj.
$<
Metodele senoriale având la bază cunoaşterea mărfurilor pe baza
senzaţiilor produse asupra or#anelor de simţ sunt indispensabile în aprecierea
alimentelor sau a caracteristicilor estetice.
Metoda tipologică este de mare importanţă în cadrul merceolo#iei
asi#urând cunoaşterea pe baza datelor caracteristice esenţiale ce determină
utilitatea sau un anumit #rad de satisfacere a acesteia. *e baza aspectelor
semnificative, ale unui tip de produs se pot cunoaşte variantele superioare
sau inferioare tipului de produs de referinţă.
!"perimentele sunt indispensabile cunoaşterii mărfurilor prin proprietăţile
lor care sunt evidenţiate pe baza datelor e0perimentale rezultate din analizele
de laborator sau senzoriale. (0perimentele se caracterizează prin stabilirea
precisă a condiţiilor de analiză pentru a asi#ura repetabilitatea şi comparabi+
litatea rezultatelor. *rin modificarea condiţiilor de e0perimentare se fac
determinări în condiţii normale de folosire a mărfurilor sau în condiţii mai
vitre#e scoţând în evidenţă limitele de utilizare şi capacităţile de protecţie şi
si#uranţă dar şi de fiabilitate sau conservabilitate.
Analia comparativă este o rezultantă a e0perimentelor a căror date,
pentru cunoaşterea mărfurilor se compară fie cu prescripţiile de calitate fie
cu produse mostre sau etalon şi se stabilesc abaterile ce pot fi acceptate sau
nu. 3n lot de #râu se compară cu condiţiile standard de livrare iar un articol
de îmbrăcăminte cu o mostră ce a fost prezentată la contractări.
1.1.#. Metode de devoltare a produselor
5erceolo#ia ca disciplină implicată în circulaţia mărfurilor şi satisfa+
cerea cerinţelor consumatorilor şi+a însuşit şi adaptat metode de cercetare
care pot evidenţia #radul de satisfacţie produsă de consumul bunurilor şi
depistarea direcţiilor în care acestea pot fi realizate la un nivel superior. :n
această viziune, cercetarea este o îmbinare între mijloacele tehnice şi aprecierile
sau cerinţele consumatorilor. "copul final este de a cunoaşte pe de o parte
nivelul caracteristicilor ce se re#ăsesc la produsele achiziţionate şi cerinţele
care sunt dispersate la mulţimea consumatorilor. 8unoaşterea şi studierea
consumului ţine de domeniul sociolo#iei şi a psiholo#iei economice.
$$
&intre metodele cu aplicabilitate şi utilitate în merceolo#ie sunt
amintite metoda analizei valorii, metoda branstormin# şi morfolo#ică.
Analia valorii este o metodă de cercetare+proiectare sistematică şi
creativă care evidenţiind funcţiile produselor urmăreşte ca acestea să fie
bine ierarhizate şi corelate cu costurile implicate pentru obţinerea lor.
9uncţiile bunurilor se analizează şi se apreciază într+o le#ătură sistemică şi
rezultă din îmbinarea metodelor tehnice, analitice cu cele intuitive. &atele
luate în calcul se obţin prin orice metodă eficientă, inclusiv prin sondaje
statistice sau modelare matematică. :n utilizarea acestei metode este necesar
să se stabilească lista funcţiilor produsului, nivelul de importanţă a fiecăreia
şi dimensiunea tehnică măsurabilă sau apreciată or#anoleptic. :n proiectarea
noilor produse fiecare funcţie care urmează a fi implantată noului produs
este analizată şi sub aspectul costului. /ceastă muncă laborioasă, de mare
comple0itate şi cu caracter de cercetare este de durată şi presupune costuri
ce pot fi susţinute numai de societăţi cu resurse financiare importante.
=colirea sau evitarea acestor costuri de multe ori are loc pe piaţă prin
imitarea produselor noi de către firme care recur# la copiere.
Metoda $rainstorming sau 4furtuna de idei6 urmăreşte evidenţierea
unor aspecte intuitive ce se manifestă în privinţa aprecierii mărfurilor la un
#rup de consumatori. &irecţiile de perfecţionare a noilor produse se pot baza
pe un astfel de #en de cunoaştere. 5etoda constă din formarea ,convocarea,
invitarea- unui #rup reprezentând un se#ment de cumpărători sau virtuali
cumpărători, între care se declanşează o discuţie necontrolată, eventual
provocată şi neorientată dar înre#istrată. 9recvenţa cu care apar în discuţie
unele caracteristici de calitate este un important criteriu de stabilire a impor+
tanţei acestor caracteristici. 3n e0emplu în acest sens poate fi un studiu
asupra cafelei solubile cu un #rup de $> #ospodine care discută liber despre
acest subiect. 3n cercetător notează în timpul discuţiilor de câte ori au
intervenit referiri la #ust, culoare, solubilitate, aromă şi câte au fost ne#ative
şi câte favorabile.
Analia morfologică este metoda care se bazează pe acumularea unui
însemnat număr de indicatori caracteristici şi care cuprinşi într+o matrice
permit relevarea unor bunuri rezultate din multiple combinări şi pot constitui
produse noi.
$%
%estele comple"e şi pro$ele &n consum sunt metode prin care se
studiază produsele noi, aparate şi maşini, supuse unor încercări de durată în
standuri de probă şi în funcţionări la suprasarcină până la distru#erea sau
încetarea funcţionării. &upă astfel de încercări urmează o analiză atentă a
maşinilor pentru a se aduce îmbunătăţiri în punctele slabe constatate.
*robarea articolelor de îmbrăcăminte sau încălţăminte prin purtare, după
uzarea lor permit concluzii importante. "e practică măsurători pe parcursul
probării.
5etodele comple0e de studiu a mărfurilor se realizează în echipe, în
institute de cercetări specializate, în care merceolo#ii trebuie să participe ca
purtători de interese a cumpărătorilor pe care+i reprezintă.
1.1.'. (oi)ionarea merceologiei &ntre ştiin)ele economice
&isciplinele economice clarifică poziţia mărfurilor în raport cu
utilitatea şi valoarea, stabilind un punct de pornire important în interpretarea
utilităţii şi de aici între#ul sistem de apreciere şi ierarhizare în funcţie de
trebuinţe şi cerere.
1ehnolo#ia este disciplina din care s+a desprins merceolo#ia iar
aprecierea procesului tehnolo#ic se reduce azi numai la măsura în care
asi#ură performanţele de calitate şi costurile reduse. 5erceolo#ia şi+a e0tins
cercetarea în sfera circulaţiei şi a consumului şi s+a concentrat asupra
produsului finit.
?eo#rafia economică este o importantă furnizoare de date pentru
merceolo#ie în privinţa surselor de materii prime şi a centrelor de producţie,
date importante în lo#istica mărfurilor în spaţiu.
5erceolo#ia furnizează date pentru contabilitate la inventarieri şi
evaluări. 8aracterul interdisciplinar al merceolo#iei este evident, dar proble+
matica abordată este fle0ibilă şi se adaptează flu0urilor economice şi relaţiilor
de piaţă. @a ora actuală se accentuează aspectele de calimetrie şi se
restrân#e studiul sortimentului la tipolo#ia mărfurilor şi nu la diversitatea
lor care nu mai poate fi cuprinsă, datorită creşterii părţii acorporale în
valoarea mărfurilor.
1răsăturile specifice ale merceolo#iei sunt
$3
× promovarea şi asi#urarea unui limbaj comun între producţie şi comerţ,
mer#ând până la clarificări în rândul consumatorilor!
× constituie furnizoarea de date pentru publicitatea şi promovarea produselor
pe piaţă!
× contribuie la uşurarea muncii #estionare şi de evidenţă a mişcării
mărfurilor!
× constituie un sprijin important în încheierea contractelor economice!
× participă la perfecţionarea condiţiilor de conservare a calităţii prin
ambalare, depozitare şi transport!
× asi#ură informaţiile necesare pentru o bună protecţie a consumatorilor!
× facilitează relaţiile de schimb prin vânzare+cumpărare contribuind la
buna desfăşurare a operaţiunilor de recepţie.
-.). Standardi9ar'a 68rfuri4or
1.2.1. *onceptul de standardiare
-.).-.-. Standardi9ar'a
"atisfacerea trebuinţelor individului prin bunuri obţinute în procesul
schimbului, încă din faza producţiei meşteşu#ăreşti a impus convenţii sau
înţele#eri referitoare la caracteristicile şi nivelul lor pentru fiecare produs
realizat.
(0istenţa unor norme unitare la produsele de serie s+au impus în
domeniul unităţilor de măsură şi a dimensiunilor. 8erinţele strin#ente pentru
armament au determinat încă din secolul A2...+lea la insistenţele francezului
2alliere pentru unificarea dimensiunilor ţevilor de tun. :n "3/, la începutul
secolului AA, /lbert Bhitne insistă pentru producerea unor componente la
maşini şi aparate, care prezintă un #rad de uzură mai rapid, la dimensiuni
interschimbabile.
$4
:nlesnirile aduse e0ploatării şi comercializării produselor cu caracteristici
unificate au determinat continuarea şi e0tinderea unei ordini în producţie,
#enerând standardizarea, care la ora actuală are dimensiuni mondiale.
..".=. ,=r#anizaţia .nternaţională de "tandardizare-, defineşte această
activitate astfel 4"tandardizarea este acţiunea de stabilire a unor re#uli, cu
scopul realizării ordinii într+un domeniu dat, în avantajul şi cu concursul
tuturor celor interesaţi, în special pentru obţinerea unei economii de
ansamblu optime, respectând cerinţele funcţionale şi cele de securitate.
"tandardizarea se bazează pe rezultatele si#ure, obţinute de ştiinţă,
tehnică şi e0perienţă. (a nu stabileşte numai bazele prezente ci şi cele
pentru dezvoltarea viitoare şi trebuie să ţină pasul cu pro#resul. /plicaţiile
sale principale sunt printre altele
º unităţi de măsură!
º terminolo#ie şi simbolizare!
º produsele şi procesele ,definirea şi ale#erea caracteristicilor produselor,
metodele de încercare şi măsurare, specificarea caracteristicilor produselor
pentru definirea calităţii, varietăţii, interschimbabilităţii lor etc.-!
º securitatea persoanelor şi bunurilor.
"tandardizarea vizează foarte multe domenii ale activităţii omeneşti
cercetare, proiectare, producţie, în toate ramurile industriale, dar şi sport,
comerţ, informatică, ştiinţă, educaţie, protecţia mediului, adică peste tot
unde se poate impune o anumită ordine în vederea perfecţionării şi promo+
vării noului accesibil şi pentru consum6.
Standard C Dormă prin care se stabilesc prescripţii privitoare la
calitatea, dimensiunile, precum şi la alte elemente ce definesc un produs,
aplicată în scopul re#lementării unitare a producţiei şi a consumului
produselor, conform &icţionarului de marEetin# şi de afaceri.
-.).-.). O3i'ctiv'4' 7tandardi98rii
+implificarea sau tipizarea constă în stabilirea unor tipuri corespun+
zătoare de produse prin eliminarea din mulţimea celor e0istente, a acelora
care nu prezintă diferenţieri semnificative în satisfacerea scopului pentru
care au fost produse sau prin crearea unor modele noi mai potrivite.
$>
1ipizarea se inte#rează preocupărilor merceolo#iei în vederea promovării
unor mărfuri de referinţă faţă de care se pot face comparaţii şi ierarhizări.
/stfel de acţiuni de simplificare şi tipizare contribuie la uşurarea fabricării
seriilor mari de produse, la introducerea automatizării şi în final la creşterea
productivităţii şi a calităţii. "implificarea nu se referă la reducerea
diversităţii, ci numai la acele detalii care nu este necesar să fie la fel, deci se
simplifică elementele sau componentele care trebuie să fie supuse
standardizării. "implificarea şi tipizarea au loc concomitent, simplificarea
având ca obiectiv tipizarea raţională. :n acest sens se pot da numeroase
e0emple cum ar fi reducerea numărului de sisteme de fi0are în soclu a
lămpilor cu incandescenţă care, pentru uz casnic sunt de trei tipuri, cu filet
(dison, sistem baionetă şi sofite, iar pentru prindere se folosesc elemente cât
mai simple, nervurii filetului sunt mari şi uşor de e0ecutat la sistemul
(dison, iar la baionetă unul sau două ştifturi, odată cu sistemul de fi0are s+
au simplificat şi formele duliilor şi a soclurilor şi s+au tipizat câteva
dimensiuni de diferenţieri ca mărime semnificative ,mai cunoscute fiind (
$4, ( %) şi ( 4< + cifrele reprezentând diametrele în mm-. "implificarea şi
tipizarea sunt importante la toate mărfurile care au accesorii interschimbabile
sau părţi complementare sau materiale consumabile ,pile şi baterii electrice,
filme foto, casete audio şi video etc.-.
,nificarea vizează reducerea diversităţii dimensionale a formelor
neesenţiale cum ar fi la or#anele de asamblare diametrele, forma piuliţelor,
pasul şuruburilor sau la încălţăminte scala de mărimi. *rin unificare se pot
utiliza aceleaşi piese sau subansambluri pentru produse diferite sau cu
destinaţie apropiată. = importantă direcţie a unificării este modularea
componentelor aparatelor electronice, precum şi corelarea dimensională
între produs, ambalaj şi mijlocul de transport. 8a şi simplificarea, unificarea
formei şi dimensiunilor la accesoriile aparatelor ,filme, casete etc.- este
absolut necesară. 8ea mai importantă unificare este în domeniul sistemului
de unităţi de măsură şi etaloane ca şi în tehnicile de măsurare. 3nificarea în
standardizare cuprinde domenii din cele mai diferite, de la scriere şi forma
literelor la unificarea unor procedee şi sisteme tehnolo#ice comple0e şi până
la fenomene economice cum ar fi documentele sistemului calităţii seria
standardelor ."= ;.<<< şi ."= $<.<<<.
$F
+pecificarea reprezintă stabilirea cu precizie a caracteristicilor şi a
modului lor de e0primare precum şi definirea proceselor şi produselor în
vederea unei mai bune individualizări. "pecificarea metodelor de verificare
şi a criteriilor de apreciere contribuie la stabilirea clasamentelor de calitate
şi a limitelor de admisibilitate în consum. "pecificarea se aplică limitat la
produsele unicate şi de modă. &irecţiile principale ale standardizării
contribuie la precizarea şi operarea calităţii de la producţie la consum.
"pecificarea urmăreşte e0plicitarea şi evitarea unor posibile confuzii,
deci şi simplificarea şi unificarea nu sunt acţiuni în afara specificării, fiind
necesare şi în aceste cazuri e0primări clare şi concise. =rice domeniu în care
are loc standardizarea începe cu stabilirea şi precizarea termenilor vocabula+
rului folosit. "e urmăreşte evitarea unor înţelesuri specifice artei sau e0pri+
mării simbolice. :n standarde, specificarea se aplică în e0primarea
caracteristicilor, a fi#urilor, procedeelor, abrevierilor şi pentru e0plicarea
codificărilor. :n analize şi încercări pentru controlul calităţii, fără specifi+
carea clară a metodelor, unităţilor de măsură şi calculării şi e0primării
rezultatelor, concluziile repetabile pentru aceleaşi caracteristici ar fi #reu de
conceput.
-.).-.,. I6:ortan;a 7tandardi98rii
"tandardizarea are o importanţă de necontestat, fiind benefică pentru
întrea#a activitate umană, constituind

scheletul unor activităţi de mare
#aranţie şi pe baza căreia se pot diversifica cu suficientă si#uranţă altele noi.
(fectele acţiunii de standardizare sunt
- perfecţionarea mijloacelor de e0primare asupra produselor şi caracteris+
ticilor acestora facilitând relaţia furnizor+beneficiar!
- perfecţionarea conceperii şi proiectării produselor prin eliminarea
preocupării pentru elementele standardizate care se introduc acolo unde
este necesar!
- ordonarea recepţiei produselor!
- #arantarea unui nivel ştiinţific şi raţional al serviciilor ce se obţin în
consumul mărfurilor ,valoarea nutriţională a alimentelor, cantitatea de
căldura a aparatelor electrotermice-!
$)
- alinierea produselor industriei naţionale la cerinţele e0terne!
- posibilitatea valorificării resurselor!
- o bună protecţie a consumatorilor.
"tandardizarea are rol activ asupra între#ii activităţi economice dar
trebuiesc avute în vedere şi unele aspecte le#ate de caracterul birocratic al
elaborării şi aplicării standardelor dar şi reducerea diversităţii sortimentale
pentru unele #rupe de produse.
1.2.2. -rganiarea activită)ii de standardiare &n .om/nia
:n Gomânia activitatea de standardizare constituie o problemă de stat
şi este or#anizată şi controlată de #uvern urmărind în mod deosebit,
protecţia vieţii, a sănătăţii şi a mediului, precum şi facilitarea comerţului
internaţional prin desfiinţarea barierelor de incompatibilitate în caracterizarea
şi clasarea produselor. "tandardizarea de la noi este inspirată din standardi+
zarea internaţională, dispoziţiile formulate având ca obiectiv ordonarea
problemelor reale sau potenţiale care sunt comune şi repetabile pentru
activitatea ce priveşte viaţa economică, socială şi culturală. /ctivitatea de
standardizare se concretizează în elaborarea şi editarea standardelor şi a
altor publicaţii necesare cunoaşterii şi aplicării lor. "tandardizarea nu se
reduce la informare, ea urmăreşte punerea în practică a acţiunilor de
unificare pentru realizarea obiectivelor propuse.
"tandardizarea, la nivel naţional este orientată de 8omisia Daţională
de "tandarde, 5etrolo#ie şi 8alitate, iar ca instituţii specializate #uvernamentale
funcţionează
- /sociaţia de "tandardizare din Gomânia + /"G=
- Biroul Gomân de 5etrolo#ie @e#ală + BG5@
- /utoritatea Daţională pentru *rotecţia 8onsumatorilor + /D*8
=biectivele /sociaţiei de "tandardizare din Gomânia sunt
· realizarea, coordonarea şi îndrumarea activităţii de standardizare din ţară
prin elaborarea pro#ramelor, principiilor şi metodolo#iei după care se
desfăşoară!
$7
· crearea şi coordonarea între#ului sistem de certificare a calităţii de
conformitate cu standardele române şi folosirea mărcii de conformitate!
· stabilirea or#anismelor care acreditează laboratoarele de încercări şi
verificări de calitate!
· editarea şi difuzarea standardelor şi a altor publicaţii care contribuie la
aplicarea lor, având e0clusivitate editorială şi de multiplicare!
· înfiinţarea băncilor de date şi a între#ii documentaţii din ţară şi din
străinătate privind standardizarea asi#urând şi un sistem eficient de
informare!
· colaborarea şi relaţiile cu alte state sau institute de acelaşi profil naţionale şi
internaţionale ,inclusiv ca membru al acestora-!
· asi#urarea aplicării standardelor şi pre#ătirea specialiştilor în acest
domeniu.
8omitetele tehnice de standardizare sunt or#anisme înfiinţate pe
baza acordului prealabil al /"G=, în diverse domenii care interesează
standardizarea, cuprind specialiştii de înaltă calificare şi funcţionează pe
lân#ă re#ii autonome, societăţi comerciale, instituţii publice şi alte persoane
juridice şi pe lân#ă /"G=. Golul principal al comitetelor tehnice este de a
elabora standarde şi a le perfecţiona continuu, sistemul de lucru constă în
obţinerea consensului tuturor factorilor interesaţi, consens care dacă este
nevoie este mediat de /"G=. *roiectele, pro#ramele, măsurile de
îmbunătăţire în domeniul standardizării ca şi scoaterea din uz a standardelor
învechite sau introducerea altora noi, se face printr+o lar#ă consultare
publică prin publicaţiile oficiale ale /"G=.
:n Gomânia se elaborează mai multe tipuri de standarde. "tandardul
este un document stabilit prin consens şi aprobat de /"G=, care prevede,
pentru utilizări comune şi repetabile, re#uli, prescripţii şi caracteristici
referitoare la activităţi sau rezultatele acestora ,produse, servicii-, în scopul
obţinerii unui #rad optim de ordine într+un conte0t dat.
8ate#oriile de standarde care se elaborează în Gomânia sunt
º standarde române C "G + care se aplică la nivel naţional, care dacă se
referă la protecţia vieţii, protecţia sănătăţii, securitatea muncii şi
protecţia mediului sunt obli#atorii!
$;
º standarde profesionale care se aplică în anumite domenii în care s+a
obţinut consensul şi în cadrul or#anizaţiilor profesionale le#al constituite
care le+au elaborat!
º standarde de firmă care au domeniul limitat de aplicare în cadrul
firmelor sau altor persoane juridice care le+au elaborat.
(laborarea standardelor şi punerea lor în aplicare este o acţiune
comple0ă care parcur#e mai multe etape în care sunt implicate or#anismele
interesate. .niţiativa pro#ramelor de standardizare şi a proiectelor de stan+
darde aparţine compartimentelor de specialitate din întreprinderi şi asociaţii
profesionale ca şi comitetelor tehnice, aprobarea lor este de competenţa
iniţiatorilor pentru standardele profesionale şi de firmă şi ale /"G= pentru
standardele române.
8aracterul de obli#ativitate al standardelor "G este prevăzut în te0tul
documentului şi este stabilit de /"G= odată cu aprobarea sa pe baza
avizelor de consens al ministerelor sau altor or#anisme interesate.
"tandardele de firmă şi profesionale nu pot conţine prevederi care să
contravină altor standarde naţionale "G obli#atorii, obli#ativitatea lor fiind
stabilită la nivelul or#anismelor care le+au aprobat. 1oate standardele ca şi
alte documente cu caracter normativ în producţie sau alte activităţi se depun
la /"G= pentru a constitui fondul documentar naţional.
/plicarea standardelor în activitatea economică este condiţie
importantă de #arantare a calităţii şi a unei bune ima#ini a producătorilor.
Derespectarea standardelor obli#atorii constituie după #ravitate infracţiune
sau contravenţie şi se sancţionează conform le#ii. &eoarece înainte de $;;%
în Gomânia era instituit sistemul "1/", adică a standardelor de stat, acestea
se mai menţin ca valabile până la înlocuirea lor treptată, la fel şi normele
interne sau de întreprindere.
+tandardele complete dezvoltă un număr important de capitole care
epuizează problematica subiectului standardului. "tandardele complete cele
mai reprezentative sunt standardele de produs.
+tandardele cu caracter general tratează probleme care privesc numai
câteva aspecte pentru un domeniu privind terminolo#ia, clasificările, defectele
etc.
%<
+tandardele par)iale tratează unul sau mai multe capitole ale unui
standard complet, dar pentru mai multe produse ,pe condiţiile de ambalare şi
transport, pentru simbolizare sau păstrare etc.-.
3n standard de produs are de obicei următoarele capitole ?eneralităţi,
8ondiţii tehnice, Ge#uli pentru verificarea calităţii, 5etode de verificare,
/mbalare, marcare, depozitare, transport şi documente.
8apitolul Generalităţi cuprinde formularea #enerală a obiectului şi
domeniului de aplicare a standardului cu precizarea tipurilor de produs sau
de serviciu la care se referă.
8apitolul Condiţii tehnice este capitolul în care se urmăreşte specifi+
carea tuturor caracteristicilor care individualizează produsele adică masa şi
dimensiuni, forma ,desene, schiţe, descrieri-, proprietăţile fizice, chimice,
mecanice, or#anoleptice. "e precizează dacă este cazul ce materii prime se
folosesc şi ce condiţii de calitate li se cer.
8apitolul Reguli pentru verificarea calităţii re#lementează procedurile
de apreciere a calităţii loturilor de produse în vederea stabilirii condiţiilor de
acceptare sau respin#ere. /ceste re#uli cuprind modul de efectuare a
controlului, total sau prin sondaj după norme statistice privind eşantionarea,
luarea probelor şi lista încercărilor ce se efectuează pentru fiecare tip de
produs. Ge#ulile de verificare permit contractanţilor stabilirea unor condiţii
mai sumare sau mai severe de control. @a acest capitol se prevăd şi
verificările periodice pe tipuri de produse şi care sunt mult mai numeroase.
8apitolul Metode de verificare precizează modul efectiv de
efectuare a verificărilor, metodele prin care se stabileşte nivelul indicatorilor
de calitate pentru fiecare caracteristică ce este cerută a fi apreciată prin re#ulile
de verificare. Gezultatele analizelor se compară cu nivelul proprietăţilor
stabilite prin condiţiile tehnice ,capitolul % al standardului complet-.
"pecificarea metodelor de verificare are ca scop unificarea acestora
pentru a asi#ura rezultate repetabile şi de încredere. &e obicei se prevăd
metodele cele mai uzitate şi unanim acceptate. *entru uşurarea interpretării
rezultatelor se indică şi modul de e0primare a concluziilor şi eventualele
calcule care sunt necesare, ca şi unităţile de măsură în care se e0primă
,acestea sunt aceleaşi în care se e0primă şi caracteristicile la capitolul
8ondiţii 1ehnice-. *e baza verificării caracteristicilor ordonate sau convenite
%$
se stabileşte îndeplinirea condiţiilor de conformitate, adică nivelul minim al
calităţii acceptate în circuitul economic.
8apitolul Ambalarea, marcarea, depozitarea, transportul i
documente stabileşte condiţiile în care calitatea este conservată şi asi#urată
pe tot parcursul circuitului economic ,trasabilităţii lo#istice-. "e fac
precizări privind materialele folosite pentru ambalare, metodele de
ambalare, marcarea ambalajelor şi a produselor cu te0tele şi fi#urile
prevăzute ca şi conţinutul etichetelor. *entru transport şi condiţiile de
depozitare se precizează microclimatul din mijloacele de transport şi din
depozite şi modul de manipulare şi aşezare, stivuire în depozite. *entru
produsele alterabile se indică perioada de conservare şi termenele de
#aranţie.
8onţinutul unui standard de produs dă ima#inea

corporală a acestuia
dar nu operează în probleme de desi#n sau varietăţi sortimentale de marcă
sau modă. Gevista 4"tandardizarea6 editată de /"G= pe lân#ă caracterul de
publicaţie de specialitate în domeniu are şi o mare importanţă informaţională
pentru aplicarea standardizării. Gevista publică şi lista laboratoarelor de
analiză acreditate şi a or#anelor acceptate în Gomânia pentru a efectua
certificări de competenţă.
1.2.3. +tandardiarea interna)ională şi organismele europene
de standardiare
"tandardizarea internaţională a apărut la începutul secolului trecut
din necesitatea înlăturării barierelor tehnice din calea comerţului şi facilitării
schimbului de mărfuri şi de informaţii tehnico+ştiinţifice. !mportanţa
standardizării internaţionale a crescut în ultima perioadă de timp datorită
º tendinţei de mondializare a pieţelor!
º interconectarea sectoarelor de producţie pentru realizarea şi comercializarea
produselor şi serviciilor!
º dezvoltarea sistemelor globale de comunicaţii necesită o standardizare
rapidă şi pro#resivă la nivel mondial pentru încurajarea concurenţei
locale dintre producători şi oferirea de opţiuni reale pentru utilizatori.
%%
/pariţia "istemului &eschis de .nterconectare al ."= oferă posibilitatea
compatibilităţii dintre sistemele deschise e0istente în domeniul informaticii.
º apariţia tehnologiilor noi "n construcţii, în obţinerea materialelor comple0e
etc. care necesită constituirea unor baze de date pentru dezvoltarea
acestora şi pentru protecţia mediului înconjurător!
º facilitarea programelor de restructurare a ţărilor "n curs de dezvoltare
pentru transferul de e0perienţă şi tehnolo#ii de la ţările dezvoltate economic.
9acilităţile create de standardele internaţionale constau în
- obţinerea de produse de calitate superioară la preţuri acceptabile!
- asi#urarea unui cadru corespunzător pentru protecţia vieţii, sănătăţii şi
protecţia mediului!
- compatibilitatea sporită şi interschimbabilitatea produselor şi serviciilor!
- simplificarea produselor pentru asi#urarea unei mai bune utilizări a
acestora!
- asi#urarea unei #ame optime de sortotipodimensiuni, având drept
consecinţă reducerea costurilor!
- creşterea eficienţei distribuţiei şi facilitarea desfăşurării activităţilor de
mentenanţă în timpul utilizării produselor.
"unt trei or#anisme europene de standardizare
• Co6it'tu4 Euro:'an d' Standardi9ar' ,8(D C pentru toate domeniile,
cu e0cepţia celor de telecomunicaţii şi electrotehnic-!
• Co6it'tu4 Euro:'an :'ntru Standardi9ar' <n E4'ctrot'=nic8
,8(D(@(8-!
• In7titutu4 Euro:'an d' Standardi9ar' <n !'4'co6unica;ii ,(1".-.
=biectivele principale ale acestor or#anisme constau în elaborarea şi
implementarea standardelor europene în vederea eliminării barierelor tehnice
din calea schimburilor comerciale de bunuri şi servicii ,rol economic- şi
asi#urarea securităţii şi protejării sănătăţii consumatorilor şi a mediului
înconjurător ,rol social-.
*entru realizarea obiectivelor se urmăreşte armoniarea standardelor
naţionale cu cele europene! ela$orarea de noi standarde europene în
domeniile în care nu e0istă standarde internaţionale! promovarea unui
sistem uniform de implementare a standardelor! cooperarea cu 3( şi /(@"
%3
şi cu alte or#anizaţii internaţionale #uvernamentale pentru ca acestea să facă
referire în directivele lor sau în alte documente oficiale la standarde
europene.
*rincipiile de bază ale activităţii de elaborare a standardelor europene
sunt
- consens C este necesar acordul părţilor interesate într+o perioadă de
timp prestabilită!
- deschidere i transparenţă C toate părţile interesate pot lua parte la
pro#ramul de lucru, iar procedurile trebuie să fie cunoscute din
timp!
- coerenţă C între standardele europene şi naţionale trebuie să se
asi#ure continuitate şi unitate în beneficiul utilizatorilor!
- obligaţie la nivel naţional C standardele aprobate devin obli#atorii
pentru fiecare ţară membră.
:ntre cele trei or#anisme de standardizare e0istă o colaborare strânsă,
în scopul asi#urării unei coerenţe a între#ului ansamblu de standarde europene.
8ooperarea dintre cele trei or#anisme de standardizare europene este
realizată de următoarele comitete
• Comitetul #reedinţilor ,Hoint *residents ?rup C H*?- care asi#ură
orientările majore de interes comun, privind politica de standardizare,
adaptarea principiilor de bază, realizarea unui dialo# cu 8omisia
8omunităţii (uropene şi /sociaţia (conomică a @iberului "chimb
,/(@"-!
• Comitetul de Coordonare a $ehnologiilor "n !nformatică ,.nformation
1ehnolo#I "teerin# 8ommittee C .1"18- contribuie la realizarea unui
pro#ram coerent de standardizare în domeniul tehnolo#iei informaţiei, în
funcţie de pro#resele înre#istrate pe plan internaţional!
• Comitetul de Coordonare ,Hoint 8oordination ?rup C H8?- asi#ură
coordonarea colaborării dintre or#anismele tehnice ale celor trei or#ani+
zaţii, în domenii de interes comun. 8omitetul este mandatat să arbitreze
eventualele conflicte dintre aceste or#anisme, acţionând ca ultima curte
de recurs.
%4
*rioritatea standardelor europene este asi#urată de cele trei
or#anisme ,8(D, 8(D(@(8 şi (1".- prin
- obligativitatea preluării fiecărui standard european ca standard naţional
de către toate ţările membre!
- obligativitatea sistării proiectelor de elaborare a standardelor naţionale
până când nu se definitivizează un standard european care are acelaşi
domeniu!
- obligativitatea retragerii standardelor naţionale care vin în contradicţii
cu cele europene.
-.,. CALI!A!EA #$R1URILOR
1.3.1. *onceptul calită)ii
-.,.-.-. Niv'4u4 tr'3uin;'4or( cau98 a ca4it8;ii
*roblematica calităţii este una dintre cele mai comple0e aspecte ale
vieţii dar şi ale producţiei şi produselor rezultate. &acă or#anismele vii au
un mecanism propriu, necunoscut, dar a cărui performanţe se pot constata,
calitatea în viaţa oamenilor şi a obiectelor pe care le folosesc, este un
rezultat al instrucţiei şi educaţiei.
*osibilitatea ca o trebuinţă să fie satisfăcută într+o măsură mai mare
sau mai mică, determină necesitatea unei ierarhizări a mijloacelor ,adică a
mărfurilor- prin care acest lucru se realizează. 3n produs îşi afirmă utilitatea
prin calitatea sa, dar utilitatea este diferită de la individ la individ, dar este
diferită şi în timp şi spaţiu pentru aceiaşi trebuinţă. / raporta calitatea
pentru a fi măsurată la utilitate este #reu de realizat datorită labilităţii
punctului de referinţă + utilitatea. *entru a opera cu noţiunea de calitate în
diferite activităţi şi procese economice este necesar să se facă precizări
semantice în cadrul unor accepţiuni convenţionale care nu urmează litera
dicţionarelor lin#vistice.
.nteresele de piaţă înclină spre a le#a calitatea bunurilor materiale şi
a serviciilor de #radul în care acestea satisfac trebuinţele individului.
%>
."= ;<<<%<<< defineşte calitatea astfel 48alitatea reprezintă măsura
în care ansamblul de caracteristici intriseci îndeplineşte cerinţele6.
:ntreprinzătorii comerciali îşi asumă riscul de a reprezenta pretenţiile
consumatorilor şi în numele acestora formulează pretenţiile sub forma
cerinţelor de calitate pentru fiecare produs în parte. 8omple0itatea
mărfurilor actuale impune precizări prin caracteristici (A*G.5/1( adică
care sunt absolut necesare pentru a fi reţinute şi atinse la produsele finite,
dar sunt şi cerinţele, .5*@.8.1(, care fără a mai fi menţionate se presupun.
8alitatea produselor cu care se operează în economie este o calitate
reală, concretă şi care poate şi trebuie să fie controlată. :n or#anizarea
actuală a societăţii, cerinţele de calitate sunt formulate sau se fac referiri la
ele în actele economice încheiate între beneficiari şi furnizori mai ales prin
precizarea caracteristicilor e0plicite. = altă cate#orie de proprietăţi ale
bunurilor sunt impuse prin norme de protecţie a consumatorilor şi a mediului,
norme care nu au importanţă numai pentru consumatorul individual ci au
implicaţii sociale.
(senţial în abordarea conceptului calităţii trebuie să rămână înţele+
#erea primordialităţii cerinţelor provenite de la consumatori care se
manifestă pe piaţă sau sunt cerinţe potenţiale.
1.3.2. *erin)e generale de calitate
-.,.).-. Ca4itat'a 6'rc'o4ogic8
8onsumul fiind faza finală a unui ciclu economic, toate produsele se
raportează la măsura în care cele achiziţionate au satisfăcut aşteptările
cumpărătorilor. 5ărfurile au apărut pe piaţă datorită unor cerinţe şi numai
4serviciul6 consumat poate da măsura satisfacţiei sau insatisfacţiei. *e baza
acestei realităţi se acceptă ideea că mărfurile sunt cumpărate pentru serviciile
pe care le pot releva prin consum, deci se achiziţionează 4serviciul6 nu
marfa ca atare.
5erceolo#ia îşi propune să previzioneze #radul de satisfacţie în
consum prin studierea proprietăţilor care sunt răspunzătoare de serviciul ce
poate fi relevat în faza consumului. 8alitatea mărfurilor apare astfel ca o
%F
consecinţă a relaţiei cerere+ofertă, relaţie realizată prin intermediul banilor,
dar trecând peste acest moment deoarece nu este edificator în esenţa opţiunii
consumatorului decât atunci când se măsoară plăcerile cu neplăcerile
consumării sau folosirii mărfurilor. (senţa calităţii merceolo#ice constă în a
ale#e caracteristicile şi nivelul lor care va asi#ura cea mai bună previzionare
a #radului de satisfacţie ce se va obţine în consum. /ceasta presupune
formularea unei vizuini de ansamblu pe baza unor cerinţe #enerale în cadrul
cărora se pot face focalizări pentru o destinaţie precisă şi un anumit nivel al
pretenţiilor.
%)
-.,.).). C'rin;'4' ca4itativ' a4' :rodu7'4or
:n standardul internaţional ."= ;<<<%<<< cerinţa este definită ca
fiind o 4necesitate sau aşteptare care este formulată, în #eneral implicită sau
obli#atorie6.
?ruparea cerinţelor care concură la aprecierea calităţii produselor
poate fi pe următoarele direcţii
- cerinţe utilitar+funcţionale şi er#onomice!
- cerinţe i#ienico+sanitare şi de securitate!
- cerinţe estetice!
- cerinţe de durabilitate!
- cerinţe ecolo#ice şi sociale!
- cerinţe economice.
C'rin;'4' uti4itar>func;iona4' 5i 'rgono6ic' vizează aspectele le#ate
de aptitudinile produselor de a răspunde unor trebuinţe bine conturate în
cadrul cărora se pot stabili #rade de satisfacţii. 8apacitatea de a oferi un
serviciu este primordială şi esenţială pentru raţiunea de a 4apare6 o anumită
marfă. *roprietăţile utile determinate de componenta materială a produsului
şi care determină plăcerea de consum sunt amplificate prin contribuţia
er#onomiei care măreşte confortul.
5ulţimea trebuinţelor determină şi mulţimea serviciilor utilitare.
C'rin;'4' d' dura3i4itat' se referă la capacitatea mărfurilor de a+şi
oferi serviciile un timp cât mai îndelun#at. *entru mărfurile cu caracter
industrial se apreciază durata de uzură sau durata de funcţionare, iar pentru
cele alimentare conservabilitatea.
*entru alimente este importantă posibilitatea stocării lor spre a
satisface o cerinţă de securitate, pentru mărfurile ce sunt supuse uzării
,îmbrăcăminte, încălţăminte, mobilă-, perioada de timp în care îşi păstrează
însuşirile utile are importante implicaţii economice, iar aparatele şi maşinile
se caracterizează prin durata de funcţionare şi prin posibilitatea de a fi
reparate în caz de defecţiuni. *roprietăţile de fiabilitate, mentenabilitate şi
disponibilitate au directă le#ătură cu durata lor de e0ploatare care trebuie să
fie cât mai lun#ă şi si#ură.
%7
0ia$ilitatea. 1ermenul de fiabilitate poate fi utilizat pentru a desemna
un procentaj de succes. 5ărfurile având caracter de maşini şi aparate trebuie
să aibă capacitatea de a funcţiona în condiţii normale de e0ploatare un anumit
timp, care dacă nu este atins afectează veniturile cumpărătorilor producând
astfel insatisfacţii în consum, uneori putând determina strămutarea cererii
spre alte domenii de produse. 9iabilitatea se apreciază după durata de timp
în care se poate beneficia de serviciul oferit, adică până la defectarea sau
căderea aparatului sau maşinii.
(0primarea fiabilităţii se face prin
º durata medie a vieţii produsului!
º centila 4*6!
º timpul mediu între defectări.
%urata medie de viaţă a unui produs se previzionează pe baza
aprecierii mediei timpilor de funcţionare a unui eşantion supus încercării de
funcţionare.
Centila &#' se referă la numărul de produse defecte din $<< după un
timp de încercări.
$impul mediu "ntre două defectări se referă la durata de folosire a
produselor care au suferit întreruperi în funcţionare datorită intervenţiilor
pentru reparaţii. "uma lor ca medie permite aprecierea produselor în privinţa
durabilităţii în condiţiile când acestea sunt reparabile. &eci fiabilitatea nu
poate fi certă ci numai previzionată pe baza încercării unor eşantioane de
produse similare.
Mentena$ilitatea este aptitudinea produselor, ca în anumite condiţii
date să fie menţinute în stare de funcţionare, iar mentenanţa se referă la
totalitatea acţiunilor tehnice şi or#anizatorice care se asociază pentru a
menţine sau a restabili funcţionalitatea produselor. 5entenanţa poate fi
preventivă sau corectivă şi se apreciază prin costuri şi durata timpilor de
întrerupere. 3şurinţa de întreţinere în funcţie, deci mentenanţa este un
important indice de calitate la aparate care sunt prin construcţia lor
reparabile sau necesită acţiuni de întreţinere ,un#ere, curăţire etc.-.
Disponi$ilitatea priveşte capacitatea aparatelor şi maşinilor de a fi
apte pentru utilizare în condiţii de fiabilitate şi mentenanţă. &isponibilitatea
este în relaţie cu timpii de solicitare şi nesolicitare precum şi cu timpii de
%;
disponibilitate şi indisponibilitate.
Dura$ilitatea produselor este concepută la crearea lor astfel încât să
se încadreze în uzarea morală. = durabilitate e0a#erată nu+şi are rostul în
condiţiile apariţiei unor produse noi de înlocuire, situaţie care este tot mai
evidentă prin reducerea duratei de viaţă a produselor.
C'rin;'4' igi'nico>7anitar' 5i d' 7'curitat' cuprind totalitatea
însuşirilor prin care utilizatorul este protejat împotriva îmbolnăvirilor sau
accidentării. 8ondiţiile de calitate impusă prin norme sanitare şi de protecţie
se referă la absenţa componenţilor din alimente care pot provoca îmbol+
năviri sau dere#lări fiziolo#ice şi metabolice ca şi la cerinţele privind forma
încălţămintei şi a îmbrăcămintei mai ales pentru copii. Dormele de securi+
tate se referă la izolaţiile electrice sau la supraîncălzirea unor părţi compo+
nente a maşinilor în mişcare, la protecţia împotriva pătrunderii de#etelor etc.
C'rin;'4' '7t'tic' se impun ca o componentă care s+a manifestat în
produsele create de+a lun#ul între#ii istorii a civilizaţiei începând cu
obiectele de îmbrăcăminte şi mobilier şi terminând cu aparatele şi mijloacele
de transport ,căruţe, maşini-. 8erinţele privind estetica produselor sunt
rezultat al perceperii lor pe baza unor e0perienţe anterioare cât şi o perce+
pere psihică. :n realizarea esteticii intervine forma produsului cu o anumită
linie şi stil dar şi culoarea şi aspectul suprafeţei la care se adau#ă şi alte
elemente cum ar fi simetria, proporţia, armonia, ritmul, contrastul şi ornamentul.
/cestea se corelează cu moda şi tradiţia în viziunea desi#nerilor.
C'rin;'4' 'co4ogic' 5i 7ocia4' impun mărfurilor constrân#eri în
privinţa reziduurilor după consum ca şi a efectelor sociale ce decur# din
consumul e0a#erat a unor componenţi cum ar fi nicotina din produsele de
tutun sau alcoolul din băuturile alcoolice. 8erinţele pentru a nu se polua
mediul şi a se evita dezechilibrele ecolo#ice se rezolvă prin proiectarea unor
produse care să se inte#reze complet mediului, în mod natural sau cu costuri
cât mai reduse. /şa sunt produsele biode#radabile ,de natură animală sau
ve#etală- şi noile #eneraţii de mase plastice şi deter#enţi.
C'rin;' 'cono6ic'. 1unc;ia 'cono6ic8 a ca4it8;ii. :n concepţia
modernă, calitatea produselor este apreciată prin prisma serviciului adus
clientului raportat la costul #lobal. *rin serviciul produsului înţele#em
sinteza optimă dintre nivelul iniţial al calităţii şi fiabilitatea sa ,care este
3<
calitatea în timpul utilizării-. :n costul #lobal intră costul produsului, chel+
tuielile cu mentenabilitatea, precum şi valoarea pa#ubelor rezultate, datorită
indisponibilităţii produsului, ca urmare a defectărilor în timpul utilizării.
8alitatea optimă e0primă #radul în care un produs îndeplineşte
serviciul cerut, misiunea pentru care a fost realizat, în condiţii de cost #lobal
minim. (ficienţa produsului este determinată de aportul principalelor
proprietăţi la serviciul adus, raportat la costul #lobal. &eci, în cadrul acestei
funcţii, eficienţa economică constă în stabilirea unui raport optim între
efortul producătorului pentru asi#urarea calităţii, la care se adau#ă cheltuielile
în utilizare, şi nivelul serviciului adus, e0primat prin #radul de satisfacere al
nevoii.
8alitatea unui produs este apreciată de client cu atât mai mult cu cât
aceleaşi caracteristici calitative + concretizate prin serviciul adus + sunt
realizate la un cost #lobal mai redus.
&e aici rezultă cele două influenţe economice ale calităţii
- una asupra costului de producţie, datorită nivelului prescris al caracte+
risticilor ,chimice, fizico+mecanice etc.- din specificaţiile standardului
de produs!
- alta asupra veniturilor clientului, datorită modului de satisfacere al
nevoii pe durata de folosinţă a produsului, e0primată de fiabilitate şi
mentenabilitate.
&in cele două influenţe economice ale calităţii rezultă, un principiu
de bază al strate#iei de realizare a calităţii optime.
Gealizarea produselor în conformitate cu calitatea prevăzută în
contract sau în standarde nu trebuie să fie însoţită de reducerea cheltuielilor
proprii, în dauna calităţii, întrucât nu se va realiza un nivel de disponibilitate
aşteptat de client şi un cost #lobal satisfăcător. (conomiile aplicate de
producători trebuie să fie corelate nu numai cu beneficiile proprii, ci şi cu
efectele economice ale indisponibilităţilor care pot surveni în utilizarea
produselor.
:n le#ătură cu această problemă, profesorul =ctavian =nicescu afirma
(Calitatea poate fi apreciată făcând apel la un principiu al strategiei )ocurilor
ţinând seama că producerea unui obiect cu o anumită calitate este o
strategie'*
3$
*rin urmare
J a cere un minim al costului şi un ma0im de satisfacţie pentru utilizatori
este un caz ideal!
J un cost minim necondiţionat este o cerere absurdă!
J un ma0im de satisfacţie a utilizatorilor este o cerinţă de artă ,poate fi
valabilă pentru obiecte unice, izolate-!
J condiţionarea reciprocă a acestor două laturi este secretul, care este în
mâna ştiinţei viitoare.
1.3.3. 1lo$aliarea calită)ii &n domeniul economic
*reocuparea pentru lucrul 4bine făcut6 aparţinea în trecut eticii, iar
respectul pentru un astfel de comportament însoţea încrederea în producător.
8alitatea, în înţelesul actual al termenului se impune treptat odată cu marea
producţie industrială când o mulţime de piese de schimb şi mijloace de
asamblare trebuie să fie 4la fel6, la începutul secolului fiind introduse în
construcţia de maşini toleranţele cu limite inferioare şi superioare,
încadrarea în aceste limite definind calitatea. 8alitatea la care ne referim
acum, orientată spre solicitările beneficiarului este mult mai recentă, fiind
pusă în anii K4<CK>< după al &oilea Găzboi 5ondial în "3/, dar
#lobalizarea problematicii calităţii bunurilor are loc abia în anii K7<.
"e pare că animatorii calităţii în producţie şi economie au fost
japonezii, deşi cele mai înalte cote de calitate, mai întâi au fost obţinute în
"3/ iar lucrări publicate în acest domeniu au apărut tot aici.
:ntre $;>< şi $;F< se intensifică interesul japonez pentru sistemul
calităţii din "3/, iar trei dintre cei mai mari cercetători şi militanţi pentru
calitate sunt invitaţi să+şi e0pună concepţiile şi e0perienţa americană.
8onsideraţi iniţiatorii promovării problematicii calităţii în economie,
japonezii solicită sprijinul aşa numiţilor 4#uru6 în calitate a lui B.(.
&emin# în $;><, H.5. Huran în $;>4 şi /. 9ei#enbaum în $;>7 care susţin
cursuri şi conferinţe mana#erilor din întreprinderile nipone.
+*,* %eming în anii K>< lansează conceptul ciclului calităţii în patru
faze ,*&8/ + plan, do, checE, act- planifică + e0ecută + verifică + acţionează
renunţând la simplul control al producţiei, propune o atitudine de auto+
3%
perfecţionare.
-oseph M* -uran s+a remarcat prin preocupările privind controlul
calităţii în industrie, fiind adept al cunoaşterii solicitărilor beneficiarilor şi al
spiralei calităţii, nevoile, trebuinţele constituind baza perfecţionării calităţii.
Armand .eigenbaum este preocupat de sistemul total al calităţii,
adică antrenând toate mijloacele tehnice, or#anizatorice, informatice pentru
a satisface prin calitate solicitările beneficiarilor în condiţii economice de
eficienţă.
#hilip Crosb/ militează pentru un înalt nivel al calităţii cunoscut ca
principiul 4L(G= &(9(81(6 prin mobilizarea tehnică şi a atenţiei personalului
care se poate realiza nu atât prin mijloace tehnice moderne cât mai ales prin
importanţa acordată calităţii de către conducere şi de între#ul personal
urmărind evitarea erorilor.
0aoru !shi1a2a iniţiator al accentuării în producţia japoneză a
aspectelor calitative, a colaborat cu specialiştii americani în anii K>< având
importante contribuţii proprii în privinţa antrenării între#ului personal al
societăţilor la rezolvarea problemelor de calitate, a iniţiat cercurile de
calitate şi a insistat asupra cunoaşterii şi satisfacerii cerinţelor consumatorilor.
5etoda analizei cauză+efect în mana#ementul calităţii îi aparţine.
Genici $aguchi acordă mai mare importanţă 4pre#ătirii6 calităţii prin
concepţie şi documentaţie care să asi#ure o bună e0ecuţie, consideră impor+
tantă cunoaşterea comportării în consum a produselor şi este preocupat de
necesitatea evidenţierii pierderilor ce le pot înre#istra cei ce achiziţionează
produsele întreprinderii, adică mai mult o preocupare în afara liniilor de
producţie propriu+zise.
Dumărul specialiştilor şi a sistemelor şi metodelor determinate de
dezvoltarea mana#ementului calităţii se măresc, putând fi amintiţi şi "heco
"hin#o, 8laus 5oller, H. Melada şi alţii.
/#itaţia teoretică şi abordarea practică a noii viziuni asupra calităţii
s+a dezvoltat până în anii K7<, când a fost edificator că succesul pe piaţă este
condiţionat de o nouă atitudine în oferta de bunuri, acest lucru fiind
demonstrat în special de dinamica şi vi#oarea concurenţei japoneze pe toate
pieţele lumii şi mai ales în "3/. Dumai în vânzările de autoturisme, în anul
33
$;;% "3/ a vândut >,F74 milioane iar Haponia a produs ;,3)4 milioane faţă
de anul $;;> când Haponia era prezentă doar cu ),F4> milioane autoturisme.
&iversificarea produselor pe baza dezvoltării chimiei şi introducerea
maselor plastice, a fibrelor sintetice, a coloranţilor şi aromelor sintetice
pentru alimente, a biostimulatorilor, în producţia de bunuri au determinat
noi probleme calitative le#ate de limitarea lor în consum datorită unor efecte
după un consum de durată cum ar fi dere#larea echilibrului ecolo#ic sau
poluarea mediului sau efectele consumului pe o perioadă lun#ă asupra
sănătăţii oamenilor şi animalelor. /stfel calitatea sub multiplele ei aspecte s+
a #lobalizat ajun#ând pe masa de lucru a or#anismelor internaţionale cum ar
fi =D3 şi instituţiile specializate =5" ,=r#anizaţia 5ondială a "ănătăţii-,
9/= ,=r#anizaţia Daţiunilor 3nite pentru /limentaţie şi /#ricultură-,
=D3&. ,=r#anizaţia Daţiunilor 3nite pentru &ezvoltare .ndustrială-, ."=
,=r#anizaţia .nternaţională de "tandardizare- etc. :n colaborare cu ţările
membre, aceste or#anisme impun norme de protecţie a consumatorilor şi a
mediului care determină alte atitudini în privinţa calităţii.
:n #lobalizarea calităţii un rol important revine standardizării prin
care se urmăreşte stabilirea liniilor directoare şi e0tinderea e0perienţei
ţărilor avansate prin elaborarea standardelor ."= seria ;.<<< şi ."= seria
$<.<<<. 3ltimele redactări după $;;$ cuprind o problematică vastă, pornind
de la terminolo#ii, sistemul de conformitate cu prevederile calitative,
asi#urarea calităţii, mentenanţa şi disponibilitatea produselor, asi#urarea
calităţii în proiectare ca şi auditul calităţii.
(voluţia actuală a economiei în (uropa 3nită a condus la creşterea
importanţei calităţii şi la necesitatea dezvoltării unei culturi europene a
calităţii care să determine o creştere a competivităţii economiei din această
zonă a #lobului. 8oncluziile analizei or#anismelor europene au evidenţiat că
factorul hotărâtor în achiziţia bunurilor pe continent este calitatea şi în mai
mică măsură preţul.
&eoarece întreprinzătorii europeni nu s+au an#ajat suficient în mana+
#ementul calităţii s+au stabilit iniţiative or#anizatorice şi mana#eriale ca şi
pro#rame ştiinţifice şi educaţionale care să susţină creşterea importanţei
calităţii în activitatea economică şi socială. (ste de remarcat documentul
elaborat ele &irectoratul ?eneral ... al 8omunităţii (uropene care răspunde
34
de politica calităţii, intitulat *olitica (uropeană de *romovare a 8alităţii
care are două părţi, o 2iziune "trate#ică privind 8alitatea şi *ro#resul
(uropean pentru *romovarea 8alităţii.
Gealizarea unei variante europene asupra calităţii este necesar să fie
asimilată de către întreprinzătorii acestui continent, accentul fiind pus pe
mana#ementul strate#ic al calităţii bazat pe satisfacerea beneficiarilor, moti+
varea şi satisfacerea personalului, eficacitatea demersului spre calitatea la
nivel de (A8(@(D'N şi nu doar spre simpla conformitate cu specificaţiile.
*olitica europeană a calităţii se focalizează pe satisfacţia beneficiaru+
lui, respectul faţă de mediul ambiental, asi#urarea îndeplinirii mai eficiente
a diferitelor funcţii de strate#ie şi mana#ement şi dezvoltarea resurselor
umane. &intre acţiunile mai importante se pot remarca
- iniţiativa europeană pentru întreprinderile mici şi mijlocii urmărind
creşterea competitivităţii acestora pe piaţă!
- pro#ramul "*G.D1 pentru sprijinirea acţiunilor şi proiectelor de
cercetare vizând noi metodolo#ii şi tehnici în domeniul calităţii!
- proiecte de cooperare şi asistenţă tehnică cu ţările din afara 3niunii
(uropene!
- pro#rame educaţionale şi de instruire în domeniul calităţii la diferite
niveluri!
- promovarea unor sisteme de premii de calitate la nivel european şi naţional.
(0emple de or#anizaţii nonprofit având ca scop promovarea calităţii
în (uropa =r#anizaţia (uropeană pentru 8alitate ,(=O- şi 9undaţia
(uropeană pentru 5ana#ementul 8alităţii ,(9O5- care au hotărât să
înfiinţeze 4*latforma (uropeană a 8alităţii6 + instrument pentru unirea
eforturilor de #eneralizare în toate unităţile productive şi comerciale a
"istemului 8alităţii 1otale ,1O5-. :n aceiaşi direcţie de #eneralizare a
preocupărilor pentru calitate şi realizarea culturii europene a calităţii, au
acţionat şi cunoscutele pro#rame 1(5*3", (G/"53", "=8G/1(" în
domeniul educaţiei şi pro#ramele 8=*(GD.83" şi ("*G.1 în domeniul
cercetării ştiinţifice.
3>
1.3.#. 2postaele calită)ii &n general
*rodusele în evoluţia lor, de la concepere la consum se întruchipează
calitativ în diferite ipostaze care o#lindesc atât evoluţia concepţiei cât şi
relaţia cu costurile implicate pentru realizarea lor. &iferitele ipostaze ale
calităţii nu trebuiesc confundate cu calitatea producţiei. *roducţia este un
proces tehnico+economic care are proprii parametrii de calitate între care şi
parametrul calităţii produselor care priveşte procentul de produse defecte şi
costurile noncalităţii.
*ractica promovării calităţii nu poate opera cu noţiuni imprecise cum
ar fi 4satisfacţia în consum6 sau 4calitate bună6, fiind necesare mijloace de
referinţă cuantificabile. :n aceiaşi postură apare şi termenul de calitate,
folosit cu o semnificaţie #enerală care disipează precizia noţiunii şi o face
inoperantă în relaţii economice. 5ărfurile atin# un anumit nivel calitativ
pornind de la cerere şi parcur#ând fazele de realizare a produsului finit pe
piaţă. &in ciclul calităţii se poate constata că aspectele calitative se re#ăsesc
în mai multe ipostaze ce pot fi identificate astfel
- calitatea solicitată de beneficiar!
- calitatea concepută prin proiect!
- calitatea produselor!
- calitatea acceptată pe piaţă.
:n spiritul conceptului calităţii, fiecare ipostază presupune formularea
specificaţiilor care să o definească.
*alitatea solicitată de beneficiar se defineşte fie precis prin pretenţiile
formulate la contractarea produselor, fie, dacă este vorba despre bunuri de
consum ce vor fi lansate pe pieţe, pe baza studiilor cererii de consum, a
cunoaşterii comportării produselor în folosinţă, în #eneral prin studiul pieţii
pe baza tehnicilor de marEetin#. Divelul calităţii solicitate depinde de
nivelul pretenţiilor pe baza e0perienţei de piaţă a solicitanţilor+beneficiari,
dar şi de nivelul ofertei determinată de concurenţă. *romovarea acestei
ipostaze se realizează printr+o bună colaborare între compartimentele de
cercetare+dezvoltare şi compartimentul de marEetin# din întreprindere.
/colo unde s+a introdus un sistem de calitate inte#rator, orientarea spre
3F
cerere este acceptată, spre deosebire de situaţiile în care predomină
interesele de producţie.
*alitatea proiectată este rezultată din activitatea de cercetare bazată
pe concluziile privind nivelul solicitărilor referitoare la caracteristicile de
calitate şi concepţia creatorilor şi tehnicienilor asupra modului de rezolvare
practică, ţinând cont de posibilităţile tehnice şi economice ale întreprinderii.
8alitatea proiectată sau prescrisă va constitui baza documentaţiei tehnice
pentru procesul de producţie. Divelul calităţii prescrisă, faţă de nivelul
calităţii în ipostaza solicitărilor depinde în primul rând de e0i#enţele
beneficiarului, aceste e0i#enţe fiind rezultate din e0perienţa de piaţă a firmei
şi tipul de strate#ie adoptat de aceasta. Divelul calităţii proiectate poate fi
superior cerinţelor suscitând astfel interesul cumpărătorilor.
*alitatea produselor 3sau calitatea reală4 este calitatea cu care
întreprinderea apare pe piaţă şi care depinde de reuşita procesului productiv.
/ceastă calitate se concretizează în calitatea loturilor de produse pre#ătite
pentru e0pediţie.
-.,.2.-. I:o7ta9'4' ca4it8;ii r'4'vant' :'ntru do6'niu4 'cono6i'i
Gelaţiile comerciale, operaţiunile de contractare şi recepţie a mărfu+
rilor, ca şi cerinţele de protecţie socială şi a mediului pun în evidenţă şi alte
ipostaze ale calităţii cum ar fi calitatea prescrisă, calitatea certificată,
calitatea contractată, calitatea tehnică, calitatea recepţionată, calitatea
comercială.
*alitatea prescrisă este consemnată în documente cu caracter
obli#atoriu de care se ţine cont la conceperea şi proiectarea noilor produse.
/ceastă calitate se re#ăseşte în ima#inea de produs iar nivelul indicatorilor
se re#ăsesc în standarde sau în normative obli#atorii de protecţie a
consumatorilor, norme sanitare şi de si#uranţă ca şi de protecţie a mediului.
*alitatea certificată este rezultatul în urma analizei proiectelor şi a
documentaţiei tehnice de produs în urma căreia se atestă posibilitatea reali+
zării în cadrul unei întreprinderi a calităţii produselor la un anumit nivel.
8alitatea certificată are mare importanţă în aspectele juridice ale circulaţiei
mărfurilor.
3)
*alitatea contractată e0primă pretenţiile beneficiarului formulate
precis în acte juridice ,contractul economic- în care nivelul caracteristicilor
de calitate este precis formulat. 8alitatea contractată este rezultatul unor
ne#ocieri, este o ale#ere din oferta care e0istă pe piaţă. /le#erea nivelului
calitativ este dependent de susţinerea economică a cererii şi de nivelul
pretenţiilor consumatorilor.
*alitatea te5nică sau industrială e0primă #radul de conformitate cu
documentaţia care a stat la baza producţiei şi este oferită pe piaţă, cuprinzând
performanţele tehnice şi mai puţin învelişul imaterial de marcă sau preţ.
*alitatea comercială este cea mai comple0ă formă de afirmare a
nivelului calitativ deoarece este determinată de relaţiile de piaţă, relaţii în
care produsul apare în toată comple0itatea sa, corporală, acorporală şi de
ima#ine. 8alitatea comercială se selectează din calitatea contractată ca
urmare a jocului cererii şi ofertei. /devărata calitate comercială se poate
afirma numai ca urmare a unei concurenţe reale şi le#ale în afara
monopolului producţiei.
-.2. Si7t'6u4 ca4it8;ii
1.#.1. (reentarea managementului calită)ii
/si#urarea scopului final al activităţii întreprinderilor, obţinerea
profitului este determinat în mare măsură de calitatea bunurilor oferite pe
piaţă. 5ana#ementul acordă un loc tot mai important calităţii separându+se
o secţiune specială, mana#ementul calităţii, care după cunoscutul calatolo#
H. Huran cuprinde trei părţi planificarea calităţii, ţinerea sub control a
calităţii şi îmbunătăţirea calităţii. 5erceolo#ia având ca obiectiv calitatea în
relaţia cu partea corporală a produsului şi cu utilitatea sa are le#ătură directă
cu mana#ementul calităţii cu care se intersectează pe problematica perfec+
ţionării bunurilor, contribuind la elaborarea documentelor calităţii şi a
sistemului calităţii. :ntreprinderile ofertante de produse şi servicii, adoptând
un sistem de calitate, or#anizează mana#ementul calităţii şi elaborează
37
documentele specifice ce sunt de mare importanţă în relaţiile de piaţă. (le
constituie mijloace de promovare a vânzării, stau la baza auditului calităţii,
sistemului de calitate, pot fi consultate la încheierea contractelor.
5erceolo#ia intervine în caracterizarea cea mai corectă a produselor în
corelaţie cu scopul pentru care au fost realizate.
9iecare întreprindere în calitate de ofertant, furnizor, îşi stabileşte
sistemul propriu de calitate în funcţie de obiectivele şi strate#iile hotărâte
pentru activitatea de piaţă. "istemul calităţii ,sau sistemul calitate cum se
mai obişnuieşte în literatura de specialitate-, decur#e din politica economică
a întreprinderii în acest domeniu şi are la bază principiile 8alităţii 1otale
,1O- sau a 5ana#ementului 8alităţii 1otale ,1O5-. :n cadrul sistemului
calităţii liniile directoare se stabilesc ţinând cont de conceptele mana#eriale
cu 4L(G= &(9(81(6 sau 48/@.1/1( &( (A8(@(D'N6.
/plicarea conceptului 4Lero defecte6 iniţiat de 8rosbI stabilind
relaţiile cauză+efect, opreşte fabricaţia sau ciclul calităţii la apariţia sau
depistarea primului defect pentru a stabilii cauza şi a+$ îndepărta, astfel pe
piaţă apar produsele fără nici un defect sau corespunzătoare în totalitatea
specificaţiilor calitative. /ctivitatea de promovare a 48alităţii de e0celenţă6
,a#reată în (uropa- se referă la o nouă viziune asupra sistemului calităţii,
oarecum diferită de a sistemului standardizat prin seriile ."=+;.<<< şi seriile
$<.<<<, conformitatea cu specificaţiile de calitate fiind o limită inferioară a
calităţii, pe piaţă fiind oferite bunuri de cea mai bună calitate, calitate de
e0celenţă, aceasta fiind calitatea de referinţă, deci se discută de la perfor+
manţele cele mai ridicate practicând o ierarhizare în jos faţă de certificarea
conformităţii prin standardele ."= ce reprezintă limita inferioară a calităţii.
&upă standardele ."= + ;<<4 elementele sistemului calităţii sunt
- cercetarea şi prospectarea pieţii prin tehnicile de marEetin#!
- cercetarea şi dezvoltarea tehnică pentru producţie!
- proiectarea şi stabilirea caracteristicilor de specificare a nivelului calitativ al
produselor!
- asi#urarea materială ,materii prime, utilaje, instrumente de control-!
- planificarea şi perfecţionarea proceselor de producţie şi de conducere
,mana#eriale-!
3;
- inspecţia şi măsurarea proceselor în vederea re#lării lor!
- desfăşurarea producţiei!
- menţinerea proceselor la un nivel corespunzător asi#urării nivelului
calitativ final!
- inspecţia, verificarea şi e0aminarea produselor, ,în vederea e0pedierii
mărfurilor-!
- ambalarea şi depozitarea!
- asi#urarea sistemului de distribuţie şi vânzare printr+o trasabilitate lo#ică!
- urmărirea utilizării bunurilor achiziţionate de către beneficiari!
- asistenţa în cursul folosirii bunurilor!
- urmărirea problematicilor le#ate de scoaterea din uz ,remanenţă utilitară,
afectarea mediului etc.-.
/ceste elemente ale sistemului calităţii prof. Huran le prezintă pe
baza modelului bine cunoscut ca 4"pirala evoluţiei calităţii6.
1igura nr. - + "pirala evoluţiei calităţii
1.#.2. Documentele sistemului calită)ii
4<
1oate elementele, condiţiile şi dispoziţiile adoptate de o întreprindere
referitoare la sistemul calităţii se elaborează în formă scrisă ca documente
sistematice e0plicite, care în mod obişnuit sunt manualul calităţii, planul
calităţii, procedurile calităţii, documentele calităţii, înre#istrarea calităţii
precum şi diverse dispoziţii şi instrucţiuni.
Manualul calită)ii are ca scop furnizarea datelor şi descrierea
sistemelor de conducere a calităţii, responsabilităţile şi autorităţile de decizie,
elementele de aplicare a standardelor de referinţă ,."= ;.<<<-. 5anualul
calităţii se elaborează pentru diferite nivele or#anizatorice ale întreprin+
derilor. 8apitolele în redactarea manualului calităţii sunt #eneralităţi,
prezentarea întreprinderii, sistemul calităţii, ane0e. 5anualul calităţii
prezintă intenţiile întreprinderii în politica calităţii care constituie atât un
mijloc de informare a partenerilor de afaceri cât şi un mijloc de punere în
aplicare a acestor intenţii.
(rocedurile sistemului calită)ii descriu activitatea unităţilor funcţionale
asupra modului de implementare a elementelor sistemului calităţii, fără a
intra în detalii tehnice.
(lanurile calită)ii detaliază procedurile în privinţa obiectivelor calităţii,
metodelor de lucru, instrucţiunilor, măsurilor pentru realizarea procedurilor
prin descrierea lor. *lanurile calităţii se concentrează pe produs.
Documentele calită)ii ,diferite de documentele sistemului calităţii-
consemnează aspectele concrete ale calităţii în privinţa desenelor, specifi+
caţiilor, instrucţiunilor de inspecţie şi încercări, fişele tehnolo#ice şi alte
detalieri care permit înţele#erea concretă a calităţii produsului şi modul de
urmărire al realizării ei.
6nregistrarea calită)ii priveşte documentele în care se consemnează
rezultatele realizării calităţii cerute precum şi verificarea funcţionării
între#ului sistem al calităţii. 1rebuie înre#istrate şi arhivate
- rapoartele de inspecţie!
- datele încercărilor!
- rapoartele de calificare!
- rapoartele de validare!
- rapoartele de audit!
4$
- rapoartele de analiză a materialelor!
- date ale etalonărilor!
- rapoarte privind costul calităţii.
&ocumentele le#ate de calitate cuprind variante care se pot face
publice şi altele care constituie documente interne. 1oate documentele
trebuiesc păstrate cu #rijă şi ferite de modificări neautorizate. /cest lucru se
poate face atât în formă clasică cât şi electronică.
-.?. Contro4u4 68rfuri4or :rin 687ur8tori
(ana4i9' d' 4a3orator) 5i contro4u4 7'n9oria4
1.'.1. *aracteristicile controlului prin măsurare şi analie de
la$orator
8ontrolul prin măsurarea caracteristicilor produselor, ca de e0emplu
materii prime, semifabricate sau produse finite, se efectuează cu scopul
determinării nivelului caracteristicilor mărfurilor care pot avea sau nu
le#ături cu nivelul calităţii. 8ontrolul calităţii este un control special şi se
deosebeşte de analiza sau controlul senzorial asupra proprietăţilor. /cestea
vor caracteriza sau individualiza produsele creaţiile noi, înainte de a fi puse
în circulaţie sau pentru verificarea unor parametrii faţă de care se stabilesc
preţurile ,#răsimea din lapte, conţinutul în zahăr a sfeclei etc.-.
8ontrolul prin măsurare se efectuează folosind mijloace adecvate şi
repetabile, adică obiective. 8ând rezultatele obţinute se compară cu un
anumit nivel al caracteristicilor, cu indicii de calitate conform condiţiilor de
conformitate care au fost certificate sau cu cerinţele impuse prin contractele
economice, se realizează un control al calităţii. 8ontrolul calităţii nu poate fi
conceput în afara unor termeni de referinţă. &eterminarea conţinutului de
zahăr a sfeclei are o semnificaţie în care contractul de livrare sau de
achiziţie de la producător s+a stabilit în unităţi de masă ,tone- sau în cantităţi
de zahăr. .nteresul fabricii este de a promova relaţii pe baza conţinutului în
zahăr total şi nu a volumului pentru a nu stimula producţia de masă mare şi
4%
conţinut mai redus, promovare care poate fi realizată fie prin impunerea
unui conţinut minim ,criteriu de calitate acceptabil- fie prin ne#lijarea masei
şi achitarea contravalorii conţinutului total de zahăr.
2erificarea şi controlul mărfurilor prin măsurare este caracterizată
astfel
- necesitatea folosirea unor instrumente sau aparate de măsură!
- este necesară an#ajarea unui personal cu un anumit nivel de calificare şi
uneori acreditare! confirmată competenţa pentru capacitatea de a obţine
rezultate credibile prin folosirea aparatelor şi instrumentelor adecvate!
- are caracter cert, obiectiv al rezultatelor verificării!
- durata de timp mare ,mai mare decât în cazul unor verificări senzoriale-,
spre e0emplu la determinarea conţinutului de apă în etuve, este necesar
un timp considerabil pentru deshidratare şi cântărire!
- poate fi cu distru#erea sau consumul produselor supuse determinării în
multe cazuri!
&in punct de vedere economic, costul verificărilor este mai ridicat.
(fectuarea determinărilor prin măsurare este re#lementată în toate
ţările în scopul unificării metodelor de lucru, a unităţilor şi instrumentelor
folosite, prin standarde, iar pentru credibilitatea rezultatelor se instituie un
sistem de acreditare a laboratoarelor de încercări şi a competenţei personalului.
:n ţara noastră răspunderea pentru folosirea şi recomandarea siste+
mului calităţii şi a or#anismelor care au abilitatea de a efectua verificări a
caracteristicilor produselor revine /sociaţiei de "tandardizare din Gomânia
,/"G=-. /"G= prin comisiile tehnice notifică or#anismele de certificare şi
al celor de acreditare a laboratoarelor de încercări şi pentru competenţă
profesională.
:n buna funcţionare a sistemului de verificare un rol important revine
activităţii de metrolo#ie. :n ţara noastră funcţionează Biroul Gomân de
5etrolo#ie @e#ală, ca or#anism #uvernamental care impune prin îndrumare,
normare şi control între#ul sistem de etalonare de măsură şi mijloace care se
pot utiliza şi care sunt necesare pentru verificările prin măsurare.
"tandardele trebuie să facă referiri numai la un astfel de sistem de măsuri
le#al.
43
1.'.2. *ontrolul alimentelor
2erificarea alimentelor care populează piaţa este impusă prin le#ile
de protecţie a consumatorilor, protecţie care este cu atât mai necesară cu cât
#radul de chimizare a a#riculturii ,de unde provin materiile prime- este tot
mai ridicat iar în procesul de fabricaţie a alimentelor se intervine cu un
număr însemnat de compuşi care să păstreze aspectul, #ustul şi componenţii
nutritivi. /lături de determinarea caracteristicilor de calitate le#ate de
valoarea biolo#ică a alimentelor se instituie obli#aţia verificării cantităţilor
ma0ime din substanţele amelioratoare de calităţi #ustative, care s+au dovedit
dăunătoare peste anumite limite.
&intre cate#oriile de substanţe care sunt limitate în conţinutul
alimentelor se pot enumera
- substanţe cu caracter to0ic ,care se #ăsesc în mod natural în alimente-
aminoacizi to0ici din seminţe de le#ume şi fructe necoapte, alcaloizi,
ami#dalină, to0ine din ciuperci!
- produşi to0ici de contaminare sau care se formează prin procesul de
industrializare azotaţii şi azotiţii din plante carne, etc.!
- produse to0ice rezultate din dezvoltarea unor muce#aiuri!
- pesticidele asimilate de plante şi de animalele hrănite cu acestea
,cantităţile admise fiind de ordinul zecimilor şi sutimilor de m#PM#-!
- substanţe rezultate din contaminarea radioactivă de la deşeurile
industriale sau accidente #en 8ernobîl.
8ontrolul este foarte sever pentru produsele destinate hranei copiilor.
Dormele naţionale, standarde care se aliniază la cerinţele internaţionale
prevăd limitele ma0ime admise pentru fiecare produs sau #rupă de produse
separat. /supra mărfurilor alimentare se efectuează următoarele tipuri de
analize analize fizice, analize chimice calitative, analize chimice cantitative,
analize instrumentale, analize microbiolo#ice şi analiza contaminării
radioactive.
Analiele fiice au ca scop să măsoare nivelul caracteristicilor fizice
care au semnificaţie în aprecierea calităţii şi constau din cântărire ,masa
44
fructelor, a ouălor-, măsurarea dimensiunilor ,fructe, cartofi-, comportarea
la fierbere ,pastele făinoase-, umiditatea etc.
Analiele c5imice calitative urmăresc stabilirea proporţiei diverşilor
componenţi în fiecare aliment. &eterminarea are loc pe baza reacţiilor
chimice specifice a componenţilor urmăriţi cu reactivi corespunzători
,substanţele proteice cu QD=
3
dau coloraţie #albenă, #lucidele cu soluţia
9ehlin# dau coloraţie roşie etc.-. :n acest mod se determină prezenţa
componentului nu proporţia lui.
Analia c5imică cantitativă urmăreşte determinarea proporţiei com+
ponentelor dintr+un produs, cele mai folosite metode fiind
a. #ravimetria prin separarea componenţilor sub formă de precipitat,
coa#ulat etc., care pot fi apoi măsuraţi #ravimetric!
b. volumetria, adică prin măsurarea volumelor de substanţe care se
combină cu substanţele componente şi în funcţie de volumul consumat
din reactiv se deduc proporţiile dar şi determinarea acidităţii de e0emplu
prin titrare cu soluţie decinormală de Da=Q în prezenţa unui indicator +
fenolftaleina.
Analia instrumentală se bazează pe folosirea unor aparate care
evidenţiază cu precizie producerea unor fenomene fizice care dau date
despre prezenţa şi cantitatea unor componenţi chimici dar şi proprietăţi
chimice #enerale pQ+ul, umiditatea.
Analia micro$iologică constă din determinarea florei microbiene
care se dezvoltă în corpul produsului sau dacă este contaminat. "e urmăresc
microor#anismele dăunătoare sănătăţii. 1ehnica constă din identificarea
formelor ve#etative e0istente prin analiză microscopică folosind coloranţi
pentru o mai bună evidenţiere în câmpul microscopului. *entru formele de
rezistenţă ,sporulate- se folosesc recoltări de pe suprafaţa produsului care se
însămânţează pe culturi nutritive şi se ţin în termostate pentru a favoriza
dezvoltarea microor#anismelor sporulate, după care sunt identificate tot
microscopic sau se recunoaşte cultura rezultată.
Analia contaminării radioactive 3 alimentele pot prezenta contaminări
radioactive care depăşesc limitele admise. &eterminarea lor se realizează cu
contoare de particole ,contoare ?ei#er sau de scintelaţie-. Gadioactivitatea
4>
alimentelor se măsoară în unităţi BecRurel ,BR- adică număr de dezinte#rări
pe secundă.
1.'.3. *ontrolul mărfurilor nealimentare
&atorită diversităţii ca ori#ine, structură, componenţă, mărfurile ne+
alimentare, sub aspectul analizei caracteristicilor pot fi mai #reu #eneralizate.
*entru fiecare sector de produse e0istă determinări care predomină şi unele
specifice numai acestora ,puterea motoarelor, capacitatea de redare a frec+
venţelor din banda undelor auzibile, capacitatea reproducerii culorilor pe
ecran etc.-.
-.?.,.-. Pro:ri't8;i fi9ic'
Determinările dimensionale se realizează prin mijloace de măsurare
de precizie, pe baza cotelor menţionate în schiţele produselor sau a desenelor
de e0ecuţie, urmărind încadrarea în toleranţele admise. /stfel se stabilesc
caracteristicile care pot fi esenţiale pentru destinaţia produselor. &e la
toleranţe de ordinul centimetrilor admise în cazul confecţiilor şi tricotajelor
sau a semifabricatelor din lemn, toleranţele sunt reduse la ordinul milimetrilor
pentru piesele mecanice din componenţa maşinilor sau aparatelor ,la
biciclete pentru lun#imea cadrului sau înălţimea furcii toleranţele sunt de $+
3 mm, la jeantă <,% + <,3 mm iar la torpedo sau la rulmenţi de <,<$ mm-. 8a
instrumente de măsură se folosesc pan#lici te0tile metrice, rulete metrice,
ri#le, şublere sau micrometre.
Determinările de masă privind calitatea sunt importante pentru
uniformitatea produselor ,masa specifică a ţesăturilor, masa specifică a
tablelor metalice şi a altor semifabricate din oţel- sau pentru compactitate la
cele poroase ,cărămizi, prefabricate din ciment etc.-.
*ompactitatea şi poroitatea. *orozitatea este alternativa compactităţii,
fiind proprietatea corpurilor care prezintă pori. "e e0primă ca volum al
porilor raportat la volumul total a corpului ,unui produs-. *orii pot fi închişi
sau deschişi. 5ărfurile putând avea structuri compacte sau poroase, sau părţi
de structuri de compactităţi diferite vor prezenta multe proprietăţi determi+
4F
nate de porozitate termoizolarea la îmbrăcăminte şi materialele de
construcţie, însuşirile de sorbţie a pieii etc.
(roprietă)ile de a$sor$)ie reprezintă capacitatea de a reţine o canti+
tate de substanţă într+un corp prin pătrunderea în acesta a altor substanţe
lichide sau volatile. *roprietăţi absorbante au corpurile poroase şi reflectă
relaţiile mărfurilor cu mediul în care e0istă. (le absorb lichide, vapori dar
mai ales apă.
7igroscopicitatea se referă numai la absorbţia vaporilor de apă din
atmosferă sau a apei şi este deosebit de importantă pentru materialul lemnos,
pentru te0tile, pentru materialele de construcţii şi pentru mărfuri alimentare
ca făina, paste sau semiconserve uscate. *ersistenţa apei absorbite în corpul
produselor se defineşte prin u6iditat'. 3miditatea sau cantitatea de apă
absorbită influenţează mult preţul la produse ca ceai, cafea sau alte
condimente valoroase. Divelul umidităţii este specificat în condiţiile de
calitate la acele produse la care are importanţă cantitativă. 8ând este cazul la
umiditate ridicată se acordă bonificaţii de către vânzător, adică nu se plăteşte
apa dacă produsul este valoros, $ S de umiditate la cafea poate însemna şi
>< de leiPE#.
(ermea$ilitatea este capacitatea materialelor de a fi străbătute de
particole materiale lichide sau de #aze. *ermeabilitatea la apă este importantă
pentru materialele de construcţii iar la aer pentru mărfurile din piele şi
te0tile pentru aerisirea corpului. :n multe cazuri produsele trebuie să fie
impermeabile ,folii pentru ambalaje, învelitori la clădiri etc.-.
Determinarea capacită)ilor este necesară în cazul obiectelor din
sticlă şi ceramică a vaselor de #ătit dar mai ales a ambalajelor pentru lichide
din sticlă, metal sau mase plastice sau în cazul vaselor de laborator cotate.
Metodele optice cuprind determinările care se fac cu scopul verificării
unor caracteristici, ca de e0emplu de culoare, nuanţă, #rad de alb, sau a
capacităţii de refle0ie, dar şi refracţia şi transparenţa obiectelor din sticlă sau
a pieselor optice. *rin metode optice, cu optimetru se pot determina şi
dimensiunile unor obiecte mici sau microscopia pentru structurile materiale+
lor ,metalo#rafia-. 5etodele optice cu laser sau holo#rafice se e0tind prin
perfecţionarea instrumentelor şi reducerea lor dimensională folosite mai mult
4)
pentru depistarea defectelor de structură şi a fisurilor imposibil de identificat
cu ochiul liber.
Metodele termice sunt importante pentru dilatarea metalelor, pentru
rezistenţa termică a materialelor supuse unor astfel de solicitări ,materiale
refractare, cazane, vase de #ătit- sau pentru proprietăţile de termoconducti+
bilitate şi termoizolare. :ncercările nu se pot lipsi de cele mai variate metode
de determinare a temperaturilor ,termometre, senzori termici, pirometre-.
Defectoscopia #rupează o multitudine de determinări, bazate pe
principii diferite care au la bază variaţia unor proprietăţi fizice determinate
de prezenţa defectelor. &e e0emplu, variaţia conductibilităţii electrice, a
permeabilităţii ma#netice, a permeabilităţii pentru radiaţii ,raze A, ultra+
sunete, radiaţii #amma, radiaţii cu neutroni etc.-. &efectoscopia este
nedistructivă, e0tinde posibilităţile de verificare şi este rapidă. :n măsurarea
variaţiilor determinate de prezenţa defectelor se aplică prelucrarea
semnalelor pe cale electronică cu ajutorul calculatoarelor care realizează
rapid atât numărarea defectelor cât şi clasificarea lor pe cate#orii de
#ravitate. &efectul, în această abordare are un înţeles mai restrâns, nu
cuprinde totalitatea abaterilor de la prescripţiile caracteristicilor, aici este o
limitare mai mult la defectele de structură şi mai ales acele defecte care
rezultă ,în urma unui proces tehnolo#ie, de turnare sau alte prelucrări,
topire, recoacere etc.
5etodele folosite în defectoscopie depind de principiul care stă la
baza depistării defectelor structurale, adică în interiorul materialului.
5aterialul este invadat ,străbătut- fie de raze penetrante, fie de câmpuri
ma#netice sau de substanţe.
:n cazul metodelor de penetrare cu radiaţii, tehnica utilizată constă
din folosirea unor surse de radiaţii ce sunt dirijate spre produs şi evidenţiate
după străbaterea lui pe un ecran sau un material fotosensibil, fie că este
vorba de raze 4A6, fie #amma, fie ultrasunete. *arcur#erea de către acestea a
obiectelor cu defecte ,#oluri, fisuri, a#lomerări anormale- este diferită decât
în cazul străbaterii corpurilor fără defecte. 8ele mai cunoscute metode sunt
- defectoscopia cu raze #amma emise de un radioizotop, de e0emplu
8obalt F<, care străbat obiectele şi apoi impresionează un ecran pe care
se pot observa neuniformităţile de structură!
47
- defectoscopia cu radiaţii 4A6, este mai frecvent utilizată prin intensitatea
radiaţiilor, pot străbate straturi de #rosimi diferite şi se adaptează astfel
dimensiunilor pieselor studiate fie pentru control, fie pentru cercetare,
ima#inea se poate observa pe un ecran!
- defectoscopia cu ultrasunete se bazează pe perceperea undelor electro+
ma#netice de peste %<.<<< Qz, fie a celor reflectate, fie a celor ce au
străbătut produsele!
- defectoscopia cu neutroni datorită marii capacităţi penetrante a neutronilor
este destinată controlului pieselor mari!
- defectoscopia electroma#netică este practicată pentru defecte de supra+
faţă folosind pulbere de fier care se aranjează sub influenţa câmpului
ma#netic ce străbate piesele şi evidenţiază de obicei fisurile prin
a#lomerarea pulberei în anumite re#iuni.
-.?.,.). Pro:ri't8;i4' 6'canic'
*roprietăţile mecanice făcând parte din proprietăţile fizice, se
#rupează separat deoarece toate se referă la comportarea mărfurilor când
asupra lor acţionează diverse forţe deformate prin direcţia şi intensitatea lor.
(roprietă)ile de reisten)ă la distrugere* 8orpurile solide supuse
acţiunii forţelor pe diferite direcţii, la un anumit nivel al acestora cedează.
8ele mai frecvente solicitări sunt la tracţiune, la încovoiere, la
torsiune, forfecare, la compresiune. 9iecare material poate prezenta o
rezistenţă specifică. 9orţele pot fi aplicate prin şoc dinamic sau lent
crescător. *ână la rupere sau distru#ere materialele pot suferi deformări care
la rândul lor pot fi permanente sau elastice. (ste important a se cunoaşte
mărimea forţelor la care survin modificările şi distru#erea.
Gezistenţa specifică a materialelor se determină prin folosirea unor
aparate în care se introduc epruvete de material de formă şi dimensiuni
specifice iar rezistenţa se e0primă prin raportarea mărimii forţei la care
materialul cedează la unitatea de suprafaţă ,DPmm
%
, daDPmn
%
sau daDPcm
%
-.
2alorile de rezistenţă sunt foarte diferite în cazul 4probei de rezistenţă la
tracţiune6 la lemn se înre#istrează valori de F<+7<< daDPcm
%
, la fibra de
bumbac 3> daDPmm
%
, la oţel $3< daDPmm
%
. *roblematica comportării
materialelor la solicitările mecanice cuprinde o multitudine de aspecte
4;
privind forţele şi modul lor de acţiune, felul deformărilor provocate, modul
cum cedează materialul etc.
!lasticitatea este proprietatea mărfurilor sau a materialelor din care
sunt realizate, de a se deforma sub acţiunea unor forţe e0terioare şi de a
reveni la forma iniţială la încetarea lor. @imita de elasticitate este raportul
între forţele care au acţionat pentru deformare şi secţiunea iniţială a
materialului ,sau obiectului-. (lasticitatea are importanţă pentru stabilirea
destinaţiei unor materiale ca oţeluri elastice, lemn elastic, precum şi asupra
comportării în e0ploatare a arcurilor, a articolelor de îmbrăcăminte şi
încălţăminte care fiind elastice nu se deformează prin folosire.
.igiditatea este proprietatea de a se opune elasticităţii.
(lasticitatea este proprietatea materialelor sau mărfurilor de a se
deforma permanent sub acţiunea forţelor e0terioare. *lasticitatea mărfurilor
la temperatura obişnuită a mediului prezintă importanţă la prelucrări
culinare şi de cofetărie şi într+o măsură mai mică la articolele de pielărie şi
îmbrăcăminte. *lasticitatea la cald se corelează cu proprietăţile termice.
Duritatea este capacitatea materialelor de a se opune unei forţe care
tinde să+i distru#ă suprafaţa prin z#âriere sau pătrundere. &uritatea deter+
mină menţinerea aspectului de suprafaţă a produselor ,obiectele din sticlă
fiind mai dure îşi păstrează mai bine aspectul decât cele din masă plastică-.
&uritatea este foarte importantă pentru sculele de prelucrare a lemnului sau
a metalului sau pentru pietrele de polizor. &uritatea pietrelor preţioase
alături de transparenţă şi culoare este un principal indicator de calitate.
*entru compararea lor se utilizează o scară mineralo#ică ,scara 5ohs- cu
#radele de la $ la $< astfel $ + talc, % + #ips, 3 + calcit, 4 + florină, > + apatit,
F + feldspat, ) + cuarţ, 7 + topaz, ; + corindon, $< + diamant.
.eisten)a la uură adică la acţiunea repetată sau continuă a forţelor
de frecare e0terioare asupra corpurilor este importantă pentru aprecierea
comportării mărfurilor ce sunt supuse în cursul utilizării la acţiunea forţelor
de frecare cum este talpa la încălţăminte, căptuşeala la îmbrăcăminte,
rezistenţa covoarelor, a pardoselelor etc. Gezistenţa la uzură nu trebuie
confundată cu rezistenţa la obosire a materialelor care se referă la cedarea la
acţiunea repetată a tuturor solicitărilor.
3n #rup de proprietăţi sunt specifice numai anumitor cate#orii de
><
mărfuri cum sunt cele elastice sau ma#netice.
-.?.,.,. Pro:ri't8;i4' c=i6ic'
5ărfurile sunt supuse în cursul utilizării unui număr însemnat de
acţiuni a diverselor substanţe chimice mai mult sau mai puţin chimic active.
Gezistenţa sau comportarea mărfurilor în contact cu aceste substanţe
evidenţiază proprietăţile chimice. 9enomenele chimice în le#ătură cu
mărfurile sunt importante în tehnolo#ia lor şi în efectuarea unor determinări
calitative. =rice marfă are o anumită compoziţie chimică care în unele cazuri
este esenţială în aprecierea calităţii ,puritatea metalelor, a substanţelor
chimice pentru analize, a medicamentelor sau conţinutul de #luten al
#râului, conţinutul în #răsime a laptelui etc.-.
"ubstanţele ca a#enţi chimici care pot acţiona asupra mărfurilor sunt
acizii, substanţele alcaline, sărurile, substanţele or#anice, coloranţii şi nu în
ultimul rând o0i#enul.
:n privinţa proprietăţilor chimice este importantă cunoaşterea
- compoziţiei chimice a mărfurilor!
- stabilităţii sau inactivităţii la acţiunea a#enţilor chimici!
- modificărilor chimice determinate de acţiunea a#enţilor chimici.
.eactivii specifici sunt substanţe care reacţionează selectiv numai cu
un component dintr+un produs, permiţând identificarea acestuia. *e această
bază se identifică componenţii importanţi pentru calitatea mărfurilor cum ar
fi celuloza la fibrele ve#etale sau substanţe dăunătoare, de e0emplu sărurile
de plumb în alimente. *entru celuloză reactiv specific este soluţia de iod şi
iodură de potasiu, pentru #lucoza soluţia 9ehlin# etc.
*oroiunea metalelor constă din de#radarea chimică lentă şi
pro#resivă a unui metal ca urmare a fenomenelor chimice şi electro+chimice
care au loc între metal şi a#enţii mediului înconjurător ,o0i#en+apă- ori alţi
a#enţi chimici. 8el mai adesea o0i#enul se combină cu metalul formând
o0izi care în cazul fierului sunt poroşi şi procesul continuă în profunzime. :n
cazul zincului, aluminiului, plumbului, pe suprafaţa obiectelor apare un strat
compact de o0izi care împiedică coroziunea de profunzime. Gu#inirea în
cazul oţelurilor este un proces mai comple0 decât o o0idare rezultând şi
>$
hidro0izi care favorizează e0tinderea fenomenului. *ractic, fenomenul care
are loc este o0idarea straturilor de suprafaţă a metalului. :n acest caz metalul
îşi pierde caracteristicile estetice, luciul, culoarea şi îşi reduce şi proprie+
tăţile mecanice. 9enomenul coroziunii deşi neplăcut permite recuperarea
fierului vechi ca materie primă pentru oţelării.
/lte materiale, care tind să înlocuiască metalul cum este sticla sau
masele plastice prezintă o mai bună stabilitate chimică. 1otuşi, şi sticla în
contact cu apa, conţinând săruri, are tendinţe de coroziune pierzând din
transparenţă iar masele plastice şi cauciucul îmbătrânesc schimbându+şi
aspectul suprafeţei ,luciu, culoare-.
>%
1.'.#. 2ntroducere &n analia senorială
:n analiza senzorială sunt implicate or#anele de simţ care prin
contact cu lumea e0terioară dau informaţii or#anismului despre caracteristi+
cile bunurilor cu care acestea vin în contact. "enzaţiile se deosebesc de
percepţii care constituie o treaptă superioară de cunoaştere a obiectelor în
totalitatea proprietăţilor lor. 9iziolo#ia clasifică senzaţiile în
- senzaţii interioare provocate de funcţionarea or#anismului intern al
corpului ,senzaţia de foame, sete, frică-!
- senzaţii Einestezice determinate de deplasările corpului în spaţiu şi a
membrelor sale, a vitezei mişcărilor!
- senzaţii de echilibru determinate de poziţia corpului faţă de a0a de
#ravitaţie!
- senzaţii e0terioare, determinate de însuşirile şi obiectele lumii e0terioare
corpului ,#ustative, olfactive, cutanate, auditive şi vizuale-.
1otalitatea aparatului anatomo+fiziolo#ic al senzaţiei este format din
trei părţi receptorul sau se#mentul periferic, calea aferentă care transportă
informaţia se#mentului periferic sau scoarţa cerebrală. Scoarţa cerebrală
fiind a treia parte manifestată în se#mentul cortical sau zona de proiecţie.
:n analiza produselor rolul principal revine analizatorilor pentru
senzaţiile e0terne.
-.?.2.-. #'cani76u4 7'n9a;ii4or '@t'rn'
*erceperea obiectelor şi fenomenelor în între#ul lor este rezultat al
senzaţiilor fiecărui analizator. *unerea în evidenţă a caracteristicilor or#ano+
leptice a mărfurilor presupune cunoaşterea fiziolo#iei pentru fiecare #en de
senzaţii e0terne şi crearea condiţiilor pentru a se obţine informaţii corecte.
+ena)iile gustative, apar ca rezultat al stimulării receptorului
#ustativ C limba C de către substanţele chimice dizolvate în salivă sau în
soluţii apoase prin însuşirile lor chimice. "ubstanţe stimulatoare a analiza+
torului #ustativ se #ăsesc cel mai adesea în alimente sau în produsele de
i#ienă pentru în#rijirea #urii.
>3
Geceptorii #ustativi sunt situaţi mai ales în papilele lin#uale şi în
mod izolat în alte re#iuni ale cavităţii bucale ,larin#e, farin#e-. "ubstanţele
stimulatoare a #ustului trebuie să se #ăsească dizolvate în soluţii care să
ajun#ă în această stare pe suprafaţa limbii. &acă limba este uscată ,ştearsă
cu un tampon- nu se percep #usturile.
"enzaţiile #ustative fundamentale se consideră că sunt de patru feluri
şi ca referinţă sunt considerate substanţele corespunzătoare astfel
- #ust sărat dat de clorura de sodiu!
- #ust acru dat de acidul o0alic!
- #ust dulce dat de zahăr!
- #ust amar dat de chinină.
=dată cu stimularea papilelor #ustative substanţele active determină
acţiunea şi a altor analizatori care dau combinaţii de senzaţii cum ar fi
aroma, #ustul picant sau astrin#ent care sunt influenţate şi de miros.
@imba prezintă, pe suprafaţa ei, sensibilităţi diferite fiind specifice
zonele din vârful limbii pentru senzaţii de dulce, mar#inile pentru acru,
partea posterioară, aproape de bază, pentru amar şi pentru sărat partea
superioară imediat următoare vârfului limbii. "e consideră #usturi funda+
mentale cele patru, deoarece prin combinarea substanţelor ce le provoacă în
diferite proporţii, s+au reuşit #usturi din cele mai diferite, de cacao, cafea
etc.
+ena)iile olfactive se produc de către substanţele volatile în stare
#azoasă care ajun# în contact cu receptorii olfactivi ce se #ăsesc în partea
superioară a cavităţii nazale, în membrana mucoasă.
+ena)iile cutanate* Geceptorii aşezaţi în învelişul cutanat percep
senzaţii tactile de rece, de cald şi de durere. "enzaţiile acţionează atât
independent cât şi în interacţiune.
"enzaţiile tactile sunt determinate de presiunea e0ercitată asupra
receptorilor ca urmare a deformărilor cutanate când pielea ajun#e în contact
cu diferite obiecte sau suprafeţe ,fine sau ru#oase-. "enzorii tactili nu au
aceiaşi distribuţie pe suprafaţa corpului, fiind mai numeroşi în re#iunea
vârfurilor de#etelor de la mâini, la buze şi mai puţin numeroşi pe spate.
*entru cunoaşterea obiectelor între senzaţiile tactile cutanate şi
senzaţiile Einestezice e0istă o strânsă coordonare, forma putând fi percepută
>4
numai prin mişcarea mâinilor pe contururile lor, iar duritatea, moliciunea şi
asprimea nu se percep static, ci numai prin plimbarea de#etelor pe
suprafeţele cercetate. "enzaţiile de cald şi rece se evidenţiază în privinţa
mărfurilor mai ales prin pra#ul diferenţial al acestor senzaţii, care permite
pentru articolele de îmbrăcăminte aprecierea confortului.
+ena)iile auditive sunt provocate de undele sonore cu o frecvenţă
cuprinsă între %< şi %<.<<< oscilaţii pe secundă, oscilaţii care sunt provocate
de surse sonore ce creează zone de aer cu presiuni diferite şi care se transmit
la aparatul auditiv ,ureche-. *erceperea calităţilor sonore ale unor instrumente
sau aparate se face ţinând cont de principiul dominanţei, adică un sunet cu o
intensitate mare împiedică sau înlătură sesizarea sunetelor mai slabe.
:n ultimul timp, senzaţiile auditive se datoresc şi z#omotelor ce
populează tot mai mult viaţa modernă, nivelul lor este apreciat cu aparate,
or#anoleptic fiind cate#orisite ca supărătoare sau nu.
"unetele intervin şi în aprecierea altor cate#orii de mărfuri cum ar fi
obiectele din sticlă tip cristal ,sticlă cu o0id de plumb- sau din porţelan.
+ena)iile viuale sunt provocate de acţiunea undelor electroma#+
netice din domeniul milimicronilor ,Tn#stronilor- între 3;F şi )F< mµ
numite şi spectrul vizibil, adică perceput de ochiul omenesc din mulţimea
spectrului electroma#netic. "e cunoaşte funcţionarea ochiului pe baza
proiecţiei ima#inilor pe retină datorită cristalinului care funcţionează ca o
lentilă biconve0ă elastică ce se adaptează distanţelor de percepere. 8alitatea
senzaţiilor depind de calitatea şi sensibilitatea ochiului, or#an care este
supus unui efort continuu cu stimuli foarte diferiţi care de multe ori
depăşesc capacitatea de discernere.
Geceptorii vizuali care constituie partea periferică al analizatorului,
este constituită din conuri şi bastonaşe funcţionând ca adevărate celule
fotosensibile amplasate în partea opusă a cristalinului, pe retină şi care au
densităţi şi sensibilităţi diferite în funcţie de poziţia lor. 8apacitatea de
adaptare fiind limitată, perceperea senzaţiei nu depăşeşte $< ima#ini
independente pe secundă, aprecierea mărfurilor cu acest senzor trebuie să
ţină cont de caracteristicile receptorului. :n acest sens este necesar să se
stabilească condiţiile analizei vizuale în privinţa compoziţiei luminii,
intensităţii luminoase, ritmului observaţiilor, nivelul contrastelor luminoase
>>
ce sunt prezente la obiectele analizate. *rin analiza vizuală se apreciază atât
ima#ini statice cât şi animate, alb ne#ru sau color, astfel că se poate spune
despre analizatorul vizual ca fiind cel mai important în domeniul mărfurilor
nealimentare.
-.?.2.). #oda4it8;i 5i t'=nici d' ana4i98 7'n9oria48
/naliza senzorială are loc pentru caracterizarea mărfurilor la care
proprietăţile or#anoleptice sunt hotărâtoare pentru stabilirea acceptabilităţii
pe piaţă sau pentru cate#orisiri calitative, deci în funcţie de scopul urmărit,
sistemele şi tehnicile de verificare sunt diferite. 8ele mai folosite tehnici
constau în de#ustare pentru mărfurile alimentare însoţită şi de alte aprecieri
or#anoleptice ,aprecierea aspectului, mirosului etc.-. 1ehnica de#ustării
diferă de la produs la produs ,la ceai se de#ustă produsul în infuzie
neîndulcit, la vin se folosesc pahare diferite după sortimentul de vin şi o
anumită ordine a de#ustărilor-.
&upă scopul urmărit de analiză acestea pot fi
- de caracterizare,
- de conformitate cu mostrele şi
- de ierarhizare pe calităţi.
Analiele de caracteriare a produselor urmăresc aprecierea caracte+
risticilor în funcţie de destinaţia dată urmărind de obicei în echipă să se facă
o apreciere a măsurii în care mărfurile corespund scopului pentru care au
fost produse. 8aracterizarea se face mai ales pentru produsele noi şi se ţine
cont de elementele de noutate şi ori#inalitate aduse şi confirmate prin
probele senzitive.
Analiele comparative sau analizele de conformitate se raportează la
produse cunoscute a căror caracteristici trebuie să le reproducă. "e consideră
corespunzătoare acele mărfuri care nu prezintă diferenţieri faţă de mostrele
martor. 1ot comparative se consideră şi identificarea defectelor senzoriale
faţă de limitele de admisibilitate a produselor.
Analia de ierar5iare urmăreşte stabilirea unei ordini de clasificare
a sortimentelor de produse de aceleaşi cate#orii şi se or#anizează cu ocazia
concursurilor ,vinuri, cafea etc.-.
>F
*entru a se evita subiectivismul sau denaturarea senzaţiilor rezultate
la analiza mărfurilor s+au stabilit mai multe tehnici, procedee, urmărind
- modul de prezentare a probelor pentru analiză!
- sistematizarea senzaţiilor ce vor fi percepute şi ordinea lor!
- modul de înre#istrare şi de e0primare a intensităţii lor!
- modul de formulare şi prezentare a concluziilor.
&upă modul de apreciere a caracteristicilor senzoriale şi scopul
urmărit se evidenţiază două tehnici de bază analiza comparativă şi analiza
de evaluare a mărimii caracteristicilor or#anoleptice ale unui produs, a
intensităţii lor.
Analiele senoriale comparative se realizează prin tehnicile cele
mai cunoscute cum ar fi testul perechi, testul duo+trio, testul triun#hiului,
teste multiple etc. /ceste tehnici se bazează pe aprecierea alternativă a
probelor şi evidenţierea deosebirilor de senzaţii de la o probă la alta. &ife+
renţele sau absenţa lor se evidenţiază în funcţie de scopul pentru care se face
determinarea recunoaşterea unor produse, aprecierea unor produse noi etc.
-.?.2.,. Standardi9ar'a ana4i9'i 7'n9oria4'
=rdonarea şi unificarea procedurilor analizei senzoriale intră în sfera
de preocupare a standardizării, fiind remarcate două direcţii una referitoare
la caracteristicile senzoriale care se analizează la un produs sau un #rup de
produse, iar a doua priveşte nivelul acestor caracteristici şi modul cum sunt
descrise. 8aracteristicile care se apreciază la un produs sau #rup de produse
se formulează ca metode de analiză cu o caracterizare pentru fiecare
verificare. @a analiza or#anoleptică a făinii de #râu se prevede verificarea
aspectului ,culorii şi infestării-, a mirosului, a #ustului, prezenţei impuri+
tăţilor minerale. *rocedeul de verificare a mirosului se e0plică astfel se
introduce într+un pahar circa $< # făină peste care se toarnă apă caldă de F<
C )<U 8. *aharul se acoperă imediat cu o sticlă de ceas şi se lasă în repaus 4
+ > minute, după care se a#ită. &upă depunere se descoperă, se decantează şi
se miroase imediat.
8aracteristicile specifice fiecărui produs sau care diferenţiază un
sortiment de altul, trebuie să individualizeze produsul, ca de e0emplu, în
>)
cazul făinii de #râu, sortimentul pentru paste făinoase sunt definitorii
proprietăţile or#anoleptice aspect, culoare, miros, #ust şi infestare! pentru
fiecare fiind o descriere, ca de e0emplu, pentru miros se precizează miros
plăcut, specific făinei sănătoase, fără miros de muce#ai, încins sau alt miros
particular.
&upă cum reiese, standardizarea caracteristicilor or#anoleptice este
mult mai dificilă decât a celor fizice sau chimice, iar aprecierea pe baza
descrierilor de acest fel este foarte apro0imativă, de aceia este importantă
e0perienţa analiştilor. "tandardizarea nu poate în cazul sortimentelor cu
diferenţieri foarte apropiate, ca de e0emplu ceaiurile sau vinurile care provin
din acelaşi soi de stru#uri, dar din recolte diferite să prezinte standarde
specifice.
-.?.2.2. A:r'ci'r'a '7t'tic8 a 68rfuri4or
E7t'tica <n do6'niu4 3unuri4or
(stetica este o disciplină filosofică care studiază e0istenţa le#ităţilor,
cate#oriilor şi structurilor atitudinii umane faţă de realitatea, caracterizată
prin reflectarea, contemplarea, valorizarea, dar şi făurirea unor trăsături
specifice obiectelor şi proceselor din natură şi societate sau ale creaţiei
omeneşti. (stetica s+a constituit ca disciplină de sine stătătoare în secolul al
A2...+lea prin lucrarea #ermanului /.?. Baum#aten /esthetica ,$)><- deşi
preocupări cu caracter estetic e0ista din cele mai vechi timpuri.
(stetica bunurilor este le#ată de estetica cotidiană şi se referă la
afirmarea esteticului în afara artei, în sfera locului de muncă, a locuinţei,
arhitecturii, urbanismului şi a relaţiilor sociale.
Bunurile se confirmă pe piaţă şi în consum prin însuşirile lor printre
care şi însuşirile estetice. 8alităţile estetice se afirmă cel mai pre#nant în
domeniul artei, aceasta având ca esenţă, ca prioritate estetica. Bunurile s+au
particularizat din cele mai vechi timpuri şi printr+un anumit specific de
formă, culoare, aspect al suprafeţei, care putea individualiza un obiect
utilitar. &eci bunuri cu aceleaşi funcţii se deosebesc prin estetică.
>7
D'7ignu4
Gelaţiile cotidiene între oameni se derulează prin comunicarea
verbală, prin atitudini, dar şi prin obiecte care având o anumită structură,
determină o utilitate prin funcţiile lor, dar şi o particularitate care este dorită
şi afirmată de posesor sau consumator.
*rin desi#n se înţele#e o nouă modalitate de abordare a funcţiona+
lului şi anume la acel nivel al materialului, unde se realizează 4joncţiunea6
între funcţional şi estetic, adică în partea vizibilă, perceptibilă. &eci,
obiectele pot fi proiectate estetic pentru a avea o utilitate practică.
*roiectarea are ca obiect atât unicatele cât şi producţia de serie. :n acest fel,
prin multiplicarea 4frumosului6 se creează o estetică de cost redus şi poate
mai puţin valoroasă.
5erceolo#ia, fără a pătrunde domeniile desi#nului în realizarea lui,
este obli#ată să atenţioneze asupra acestui fenomen şi să #ăsească căi de
apreciere sau de trimitere la cerinţe pe se#mente de consumatori.
9rumosul satisface o trebuinţă psiholo#ică care se dezvoltă prin
educaţie. (ducaţia estetică este o componentă a educaţiei alături de educaţia
intelectuală, fizică, politehnică şi morală.
*erceperea estetică a lumii şi a obiectelor şi operelor sale presupune
sensibilitatea artistică care se formează prin cunoaştere şi prin e0ersare. :n
masa mare a consumatorilor se vor #ăsi diferite stadii de sensibilitate
artistică şi mult snobism şi imitaţie, dar care într+o formă sau alta contribuie
la achiziţionarea bunurilor şi mai ales la înnoirea lor.
&upă conţinutul estetic bunurile care se vând pot fi
- obiecte de artă ,plastică, literară, muzicală etc.-!
- bunuri cu rol decorativ!
- bunuri cu funcţii utile şi estetice.
E4'6'nt'4' '7t'ticii :rodu7'4or
(stetica produselor, devenind o componentă distinctă, se individuali+
zează prin elemente concrete care pot fi percepute şi apreciate. /cestea fac
>;
parte din cate#oriile estetice şi sunt forma, linia, stilul, desenul, ornamentul,
culoarea.
#oda4it8;i d' a:r'ci'r' a '7t'ticii :rodu7'4or
/precierea estetică a produselor constituie o operaţiune comple0ă
determinată de cunoaşterea artistică, sensibilitatea şi actualitatea frumosului
perceput. /precierea vizează toate elementele care determină estetica.
/precierea esteticii presupune atât creaţiile noi cât şi locul şi destinaţia
produselor ce se află în circulaţie de mai mult timp, mai importantă fiind
judecarea noilor produse.
&irecţiile principale care ar permite o bună abordare a esteticii
produselor şi ambalajelor trebuie să vizeze în principal stilul, culoarea şi
desi#nul în #eneral.
F<
). IN!RODUCERE "N CALI#E!RIE
).-. #'tod'4' d' 4ucru a4' ca4i6'tri'i
*rincipalele obiective ale calimetriei după /. &erbisher sunt
• stabilirea terminolo#iei! definirea şi evaluarea principalelor noţiuni ale
calităţii produselor utilizate curent în ştiinţă, tehnolo#ie şi industrie!
• elaborarea nomenclatorului şi a clasificării indicatorilor calitativi pentru
produse şi servicii!
• elaborarea metodelor de determinare şi evaluare a diferitelor caracteris+
tici ale calităţii produselor!
• elaborarea metodelor de optimizare a indicatorilor calitativi.
Metodele e"perimentale se bazează pe folosirea mijloacelor tehnice
de măsurare a calităţii, mijloace care permit măsurarea directă a unor mărimi
tehnice, cum ar fi lun#ime, masă, forţă, deformaţie etc., sau măsurarea
indirectă, când valoarea unei caracteristici se obţine prin intermediul altor
mărimi, ca de e0emplu randamentele. 2alorile măsurate raportate la
performanţele din domeniul respectiv indică nivelul calităţii produsului.
Gezultatele e0perimentale obţinute prin măsurare se prelucrează prin
metode statistico+matematice şi în funcţie de acestea se iau decizii atât pe
flu0ul tehnolo#ic cât şi pe produsul finit.
Metoda e"pertiei merceologice C ,a nu se confunda cu e0pertiza
tehnică- se bazează pe luarea în considerare a 4deciziei6 formulate de către
e0perţii specialişti. (0pertizarea se bazează pe metoda or#anoleptică, care
face uz de simţurile omului ,văz, auz, miros, #ust, tact-. (0actitatea deter+
minării indicatorilor calităţii, în acest caz, depinde de competenţa profe+
sională a specialistului e0pert şi de e0perienţa acumulată în timp într+un
anumit domeniu. *ărerea autorilor este că această metodă este una foarte
F$
controversată. @a calculul indicatorului calităţii, în acest caz, se foloseşte
metoda punctajului direct, pe baza caracteristicilor calitative, sau metoda
punctajului indirect, pe baza aspectelor ne#ative, respectiv a defectelor.
Metoda sociologică + are la bază informaţiile obţinute prin diferite
mijloace de la consumatori, iar în urma prelucrării acestor informaţii
determină valorile indicatorilor calităţii.
Metodele metastatistice + se bazează pe 4controlul statistic al calităţii6
proceselor de fabricaţie. :n cazul parametrilor măsurabili, controlul se
realizează prin metode dispersionale, iar în cazul parametrilor nemăsurabili
,atributivi- cu ajutorul metodelor defectolo#ice.
Metodele te5nico-economice + au ca scop estimarea calitativă sau a
valorii 4noncalităţii6 la nivelul întreprinderii. :n acest sens e0istă metode
specifice, cum ar fi estimările comparative, cele structurale + intrinseci, ale
produsului care se pot obţine prin măsurare sau prin atribuire.
).). Indici 5i indicatori uti4i9a;i <n ca4i6'tri'
măsurabili
/. indici cuantificabili
calculabili ,combinabili-
Indicii sunt mărimi care rezultă prin compararea unor niveluri
calitative diferite care e0primă o anumită caracteristică de calitate. &iferenţa
între un indice şi o caracteristică constă în faptul că, indicele e0primă
nivelul calitativ, la un anumit moment dat ca medie a valorilor caracte+
risticilor de calitate în totalitatea lor, iar o caracteristică e0primă calitatea
numai dintr+un sin#ur punct de vedere.
Indicatorii sunt e0presii numerice ale laturii cantitative a fenome+
nului analizat, e0primând nivelul, structura şi dinamica acestuia.
'inând cont că, 4valoarea de întrebuinţare6 este o sinteză a carac+
teristicilor tehnice, funcţionale, psihosenzoriale şi economice ale produselor
s+au elaborat şi indicii specifici de cuantificare a calităţii.
= clasificare a acestor indici ai calimetriei este următoarea
F%
a. măsurabili
- fizici, chimici, biolo#ici etc.!
- tehnici!
b. calculabili, combinaţi
- numerici!
- economici!
- statistico+matematici.
B. indici pseudocuantificabili ,nemăsurabili-.
:n cadrul indicilor cuantifica$ili - măsura$ili e0istă o serie de indici
specifici care e0primă însuşiri structurale ,de e0emplu structură fizică,
chimică, morfolo#ică- şi însuşiri intrinseci, care cuantifică mărimi specifice,
cum ar fi densitatea, hi#roscopicitatea, comportarea termică, electrică etc.
!ndicii tehnici rezultă din relaţii empirice sau convenţionale, care e0primă
indirect una sau mai multe mărimi fizice, ca de e0emplu duritate, randa+
mente etc.
:n #rupa indicilor cuantifica$ili - calcula$ili şi com$ina)i se #ăsesc
indicii
• numerici, care se referă la si#uranţa în funcţionare fără defectări!
• economici, care se e0primă prin costuri în strânsă le#ătură cu unitatea
monetară şi cu alţi indici tehnici sau numerici!
• statistico3matematici, care pot furniza date precise asupra calităţii produ+
selor sau ale fazelor procesului de fabricaţie şi se e0primă prin medie,
abatere medie, dispersie etc.
!ndicii pseudocuantificabili 4nemăsurabili5 se referă la acei indici
specifici, care nu pot fi măsuraţi direct, cum ar fi
• indicii fiziologici ,#ust, miros, confort fiziolo#ic al produselor te0tile şi
de încălţăminte etc.-!
• indicii antropometrici, care se referă la criteriile de adaptare a unor
produse te0tile, pielărie etc., la formele şi dimensiunile corpului ome+
nesc sau la condiţiile mediului înconjurător!
• indicii estetici, au în vedere culoarea, linia, moda, modelele etc.
F3
*entru aceste cate#orii de indici obţinerea unor valori numerice se
realizează prin diferite mijloace, cum ar fi cataloa#ele de mostre, coduri etc.
2.2.1. 2ndicatorul comple" 3sau sintetic4 al calită)ii 32
c8
4
:n acest indicator se re#ăsesc toate valorile principalilor caracteristici
ale produsului, ponderate după importanţa lor în stabilirea calităţii. "e
prezintă sub forma a trei variante
2. *alcularea indicatorului comple" al calită)ii ca sumă a produ-
selor dintre indicatorii grupelor de caracteristici şi ponderile aferente
acestora, conform relaţiei
.
cR
V .
t

.
p
$
W .
e

.
p
%
W .
ps

.
p
3
W .
ee

.
p
4
W .
f

.
p
>
,$-
în care
.
t
+ indicator sintetic ce caracterizează nivelul tehnic al produsului
realizat, comparativ cu produsele similare!
.
e
+ indicator sintetic economic, care e0primă cheltuielile de producţie
şi de e0ploatare a produsului!
.
ps
+ indicatorul caracteristicilor psihosenzoriale!
.
ee
+ indicatorul caracteristicilor er#onomice şi ecolo#ice!
.
f
+ indicatorul caracteristicilor estetico+funcţionale ,în utilizare-!
p
$
, p
%
, p
3
, p
4
, p
>
+ reprezintă ponderea relativă a fiecărui indicator
sintetic, având ca sumă totală $<<.
2aloarea indicatorilor sintetici din fiecare #rupă poate varia de la <,$
la $,<.
&acă .
cR
X $, atunci se apreciază că nivelul caracteristicii de calitate a
produsului indigen analizat este superior produsului de bază.
&acă .
f
< $, atunci produsul indigen analizat se află sub nivelul celui
de referinţă.
Ca4cu4ar'a indicatoru4ui d' ca4itat' :' gru:' d' caract'ri7tici se
face prin raportarea la un produs de referinţă ,etalon, de bază- cu relaţiile
F4
a-
j
n
$ j
rj
aj
#R i
n
$ i
ri
ai
#R
p
A
A
. b- sau p
A
A
. ⋅ = ⋅ =
∑ ∑
= =
,%-
în care
.
#R
+ valoarea indicatorului calităţii de #rupe de caracteristici!
A
a
+ valoarea caracteristicii de calitate a produsului analizat!
A
r
+ valoarea caracteristicii de calitate a produsului de bază, luat ca
element de referinţă!
A
aj
, A
rj
C valoarea caracteristicilor de calitate ale produsului de
analiză!
p
j
+ ponderea #rupei de caracteristici.

=
=
n
$ j
j
$ p
2arianta b- a relaţiei ,%- se utilizează când valoarea #rupei de carac+
teristici analizate este în relaţie invers proporţională cu calitatea ,de e0. în
cazul analizei consumurilor specifice de material care intră în componenţa
produsului-.
II. 0ormula indicatorului comple" al calită)ii în care se iau în
calcul numai valorile caracteristicilor de calitate este
j
m
$ j
aj
rj
i
n
$ i
ri
ai
cR
p
A
A
p
A
A
. ⋅ + ⋅ =
∑ ∑
= =
,3-
în care
p
i
C coeficienţi de pondere ai caracteristicilor direct proporţionale cu
calitatea!
p
j
C coeficienţi de pondere ai caracteristicilor invers proporţionale cu
calitatea.
"uma ponderilor este e#ală cu unitatea.
F>
,>-
III. 6n caul &n care se iau &n calcul şi costul de produc)ie sau preţul de vânzare,
formula se completează şi se numeşte indicatorul com3ple6 al calităţii i eficienţei
economice sau indicatorul raportului calitate7 preţ ,.
cRp
-.
- p
A
A
p
A
A
,
*
*
.
j
m
$ j
aj
rj
i
n
$ i
ri
ai
r
a
cRp
⋅ + ⋅ ⋅ =
∑ ∑
= =
,4-
în care
*
a
, *
r
+ preţul ,sau costul- produsului analizat, respectiv de referinţă!
A
ai
, A
ri
+ caracteristicile de calitate ale produsului de analizat, respec+
tiv de referinţă, când mărimea lor creşte direct proporţional cu calitatea!
A
rj
, A
aj
+ caracteristicile de calitate ale produsului de referinţă, res+
pectiv de analizat, când mărimea lor creşte invers proporţional cu calitatea!
p
i ,
p
j
+ ponderile caracteristicilor de calitate.
2.2.2. *oeficientul calită)ii 3*
9
:4
8oeficientul calităţii se calculează pe baza acordării de note ,între $
şi $<<- de către consumatorii diferitelor caracteristici de calitate ale unui
produs şi se e0primă în valori cuprinse între <+$, cu relaţia
n
o o o o o
A 8.......8 8 B 8 / 8 O 8 ⋅ ⋅ =
unde
n C reprezintă numărul total de caracteristici!
8
o
/! 8
o
B! 8
o
8, Y. 8
o
A C reprezintă coeficienţii de calitate pentru
fiecare caracteristică luată în calcul /, B, Y A.
8oeficientul de calitate al fiecărei caracteristici în parte se calculează
cu relaţia
%
n
$ i
i
o o o o
$<<
- 8 ,i
A 8....8 8 B, 8 /, 8

=

=
,F-
unde
FF
i V nota acordată ,i V $ YYY..$<<-
8
i
V procentul de consumatori care au acordat nota $
2.2.3. 2ndicele de calitate comparativ cu nivelul mondial 3N
a
4
/cest indice reflectă nivelul la care se află un produs faţă de nivelul
mondial al aceluiaşi produs. &acă se consideră nivelul mondial ma0im al
calităţii, a cărei valoare este $, valoarea produsului analizat va avea valori
cuprinse între < şi $. .ndicele de calitate comparativ se calculează cu relaţia
r
a
r
a
8
9
9
8 ⋅ =
, când 2
r
Z 2
a
sau r
r
a
a
8
9
9
8 ⋅ =
, când 2
r
X 2
a
,)-
unde
D
a
C reprezentând nivelul produsului analizat, e0primat sub forma
unui punctaj acordat caracteristicii care concură la definirea calităţii produ+
sului analizat!
2
a
+ valoarea efectivă sau medie a caracteristicii ce concură la
definirea calităţii produsului analizat!
2
r
+ valoarea efectivă sau medie a caracteristicii care concură la
definirea calităţii nivelului ma0im pe plan mondial!
D
r
+ nivelul produsului de referinţă e0primat sub forma unui punctaj
care concură la definirea calităţii cu nivelul ma0im realizat pe plan mondial
şi care este stabilit dinainte pentru orice produs.
2.2.#. *oeficientul defectului 3*D4 sau al noncalită)ii 3*
N*
4
(stetizarea calităţii produselor se poate face şi indirect, prin indici de
4noncalitate6, pentru a căror determinare este necesară clasificarea defec+
telor înre#istrate la produsele fabricate.
&upă #ravitatea lor, defectele pot fi critice ,c-, principale ,p-,
secundare ,s- şi minore ,m-, iar fiecărei cate#orii de defecte i se atribuie un
4punctaj de penalizare6, după cum urmează pentru defectele critice $<<,
F)
,7-
pentru cele principale ><, pentru defectele secundare $<, iar pentru cele
minore $ punct.
:n aceste condiţii, calculul coeficientului de noncalitate se realizează
cu relaţia



=
n
p d
8
D8
unde
d + reprezintă numărul defectelor din fiecare cate#orie amintită!
p + numărul de puncte atribuit fiecărei #rupe de defecte!
Σ n + numărul total de produse din lot.
8u cât un lot de produse are valoarea coeficientului de noncalitate
mai mic, cu atât nivelul calităţii va fi mai ridicat.
2.2.'. 1radul relativ de perfec)iune 314
/cesta se calculează cu relaţia
? V
A
ef
,;-
A
prev
unde
A
ef
+ reprezintă valoarea caracteristicii considerate, stabilită efectiv
prin măsurare!
A
prev
+ constituie valoarea caracteristicii considerate, prevăzută în
documentul tehnic normativ!
2alorile se obţin dintr+un lot de produse prin măsurări efectuate
asupra unor probe prelevate prin sondaj.
"pre e0emplificare, dacă se determină #radul de alb al fibrelor
poliesterice şi acesta are valoarea de 7< S, iar cel prevăzut trebuie să fie 74
S, atunci #radul relativ de perfecţiune va fi
? V
A
ef
V
7<
V <,;>% ,$<-
A
prev
74
F7
deci abaterea relativă ,/- de calitate va fi
/ V $ + ?, deci / V $ + <,;>% V <,<47 ,$$-
*rodusul se poate accepta sau nu, dacă această abatere se încadrează
sau nu în normele stabilite între producător şi beneficiar.
2.2.;. Demeritul 3D4
1ermenul de 4demerit6 provine de la cuvântul francez 4d[m[rit6
care semnifică 4lipsa de merit6 sau 4#reşeala6 şi el a fost introdus ca atare în
terminolo#ia de specialitate.
3n produs poate avea unul sau mai multe defecte din cate#orii
diferite de defecte şi deci demeritul mediu D al unui eşantion de mărime N
se calculează cu relaţia
& V
D
c

.
*
c
W D
p

.
*
p
W D
s

.
*
s
W D
m

.
*
m
,$%-
D
sau
& V
D
c

.
$<< W D
p

.
>< W D
s

.
$< W D
m

.
$
,$%\-
D
în care
D
c
, D
p
, D
s
, D
m
+ reprezintă numărul de defecte corespunzător
cate#oriei defectelor critice, principale, secundare şi minore!
*
c
, *
p
, *
s
, *
n
+ reprezintă ponderea defectelor corespunzătoare.
&upă factorii care se iau în consideraţie se deosebesc două tipuri de
demerite şi anume
- demerit de specificare + la care ponderea se stabileşte pe baza pro+
centului de defecte din fiecare cate#orie!
- demerit de acceptare + la care ponderea se stabileşte pe baza proba+
bilităţii de acceptare de către beneficiar a unei defecţiuni sau defect.
F;
&emeritul poate fi considerat 4obiectiv6 ,de referinţă- atunci când
valoarea sa D
o
este fi0ată pe baza unor ipoteze referitoare la frecvenţa
admisibilă a defectelor sau pe baza valorii medii obţinute pe un anumit
interval de timp. 8alculul demeritului se poate realiza atât pentru defectele
măsurabile cât şi pentru cele atributive.
&emeritul se calculează pe baza clasificării defectelor ,critice, prin+
cipale, secundare şi minore- şi adoptarea unui sistem de ponderi corespun+
zătoare tabelului $.
!a3'4u4 nr. -
Sistem de ponderi pentru defecte
Si7t'6u4
:ond'ri4or
Scara :ond'ri4or
D
6 S : C
I $ 3 > $< )(?
II $ > %> $%> ,(/A
III $ $< >< $<< 0(-*
IB $ $< $<< $<<< /(A
:n cazul defectului măsurabil al unor produse este necesar să se
cunoască
• valorile toleranţelor admisibile ale caracteristicii considerate!
• amplitudinea abaterii faţă de toleranţele admisibile.
*e baza lor, se stabilesc intervalele specifice fiecărei cate#orii de
defect, luându+se în calcul valorile care ies din toleranţe, calculându+se
astfel, demeritul pentru fiecare caracteristică în parte.
8unoscând aceste noţiuni, se poate calcula o serie de indici ai deme+
ritului cum ar fi
• indicele dementului total 4!
%$
5, care reprezintă raportul dintre 4demeritul
total6 şi baza de referinţă ,demeritul obiectiv-
.
&1
V
&
,$3-
&
<
când
.
&1
V $, calitatea este e#ală cu cea de referinţă!
.
&1
Z $, calitatea este superioară celei de referinţă!
)<
.
&1
] $, calitatea este inferioară celei de referinţă.
• !ndicele global de demerit 4!
g%
5 este dat de raportul
.
#&
V
.
f

.
p
f
W .
d

.
p
d
W .
a

.
p
a

.
.
am

.
p
am
,$4-
Σp
i
în care
.
f
, .
c
, .
a
, .
am
+ reprezintă indicii demeritelor pe cate#orii de defecte
funcţionale, dimensionale, de aspect şi de ambalare!
p
i
+ reprezintă ponderile acordate fiecărei cate#orii.
2.2.<. *alcularea ponderii caracteristicilor
8alcularea ponderii caracteristicilor se face prin metoda e0pertizei,
cu cel puţin şapte e0perţi care apreciază ponderea fiecărei caracteristici de
calitate prin punctaj sau cu ajutorul matricei.
a- Metoda e"pertiei pentru calcularea ponderii caracteristicilor constă în
acordarea de note de la $ la $< de fiecare specialist, iar rezultatele se trec
într+un tabel. *entru e0emplificare se prezintă datele din tabelul %.
!a3'4u4 nr. )
Centralizarea datelor obţinute prin aplicarea metodei e6pertizei
Caract'ri7tici
PunctaCu4 acordat d' 7:'cia4i5ti
S
i
$
S
#
i
i
=
I II III IB B BI BII
8
$
7 ) F 7 ; ) > >< <,$73
8
%
F F > ) 7 F F 44 <,$F$
8
3
) > 4 F ) 7 4 4$ <,$><
8
4
; 7 ) ; F > ) >$ <,$7)
8
>
$< ; $< > $< ; 7 F< <,%%<
8
F
> > 7 $< 4 $< ; >$ <,$7)
8
)
4 3 3 4 > 4 3 %F <,<;<
!ota4 !D)/)

=
=
)
$
$
i
i
p
:n ultima coloană se calculează ponderea fiecărei caracteristici după relaţia
)$
1
"
*
i
i
=
,$>-
în care
"
i
+ este suma punctelor acordate de specialişti pentru fiecare carac+
teristică!
1 + este totalul sumei punctelor acumulate de toate caracteristicile de calitate şi se
determină cu relaţia

=
= =
)
$ i
i
%)% " 1
,$F-
8heia verificării calculelor este dată de relaţia

=
=
)
$ i
i
$ p
,$)-
b- Metoda matricei pătratice. :n cadrul acestei metode se construieşte o
matrice pătrată, în care pe orizontală şi verticală sunt notate carac+
teristicile produsului conform tabelului 3.
!a3'4u4 nr. ,

Matricea pătrată cu caracteristicile produsului
C
-
C
)
C
,
C
2
C
?
!ota4 C
i
C
i
P
i
total
8
$
$ $ $ $ $ > >P$> <,34
8
%
< $ $ $ $ 4 4P$> <,%)
8
3
< < $ $ $ 3 3P$> <,%<
8
4
< < < $ < $ $P$> <,<F
8
>
< < < $ $ % %P$> <,$3
!O!AL -?

=
=
>
$ i
i
$ p
8aracteristicile produsului se compară între ele două câte două,
stabilindu+se care dintre cele două caracteristici supuse comparaţiei este mai
importantă. .mportanţa se apreciază din punct de vedere al #radului de satis+
)%
facere a nevoii subiectului ,specialist, utilizator-, care completează matricea
respectivă.
*entru caracteristica care se consideră că este mai importantă ,din
cele două supuse comparaţiei- se acordă nota $, iar pentru caracteristica mai
puţin importantă se acordă nota <.
/tunci când caracteristica se compară cu ea însuşi, se acordă nota $.
&upă completarea matricei se însumează pe orizontală, notele din dreptul
fiecărei caracteristici şi se obţin valorile
8
$
V >! 8
%
V 4! 8
3
V 3! 8
4
V $! 8
>
V %
*onderea fiecărei caracteristici, se stabileşte ca raport între valoarea
,nota- din dreptul fiecărei caracteristici şi suma notelor celor n caracteristici!
de e0emplu, ponderea caracteristicii 8
$
se obţine
<,34
$>
>
tici caracteris > celor notelor suma
obtinuta nota
*
i
= = =
,$7-
:n e0emplul considerat, prezentat în tabelul 3 suma ponderilor este
Σ p
i
V <,34 W <,%) W <,%< W <,<F W <,$3 V $
*entru a verifica corectitudinea întocmirii matricei, în urma însem+
nării pe orizontală a notelor din dreptul fiecărei caracteristici, trebuie să
obţinem un şir de valori crescătoare de la - la n, unde n + reprezintă numărul
de caracteristici! nu trebuie să se obţină două sau mai multe valori identice.
"e însumează pe verticală ,notele- obţinute din dreptul fiecărei
caracteristici şi se obţine totalul e#al cu $>. 8heia de verificare a corectitu+
dinii ponderilor obţinute, este ca suma ponderilor să fie e#ală cu unitatea.
).,. R'c':;ia 68rfuri4or
)3
2.3.1. 2mportan)a recep)iei mărfurilor
Gecepţia mărfurilor este un act economic cu caracter juridic în urma
căruia se transferă responsabilitatea pentru calitatea şi cantitatea mărfurilor
pusă în circulaţie, de la o persoană fizică sau juridică la alta. &eoarece în
circuitul economic participă un număr însemnat de a#enţi economici, pro+
ducători, intermediari de 4en #ross6 şi 4en detail6, vânzători, fără un act cert,
consemnat în scris, drumul produselor spre consum ar fi mult în#reunat.
/spectul cel mai important în circulaţia mărfurilor îl prezintă #arantarea
autenticităţii lor şi a faptului, că pe parcursul circulaţiei nu au intervenit
modificări în cantitatea livrată şi în calitatea iniţială. *entru si#uranţa
bunurilor şi pentru eventualele despă#ubiri ce se impun unei părţi, trecerea
responsabilităţii trebuie să fie clar definită în sarcina unei persoane fizice
care în #eneral poartă numele de #estionar.
Gecepţia mărfurilor cu ocazia predării+primirii acestora este de multe
ori un proces complicat şi dificil deoarece este le#at de cel puţin trei
elemente cantitatea, calitatea şi timpul avut la dispoziţie pentru efectuarea
operaţiunii ,timp limitat adesea de durata de staţionare a mijloacelor de
transport-.
8onform uzanţelor le#iferate, cu ocazia recepţiei se impun urmă+
toarele
- identificarea şi folosirea la recepţie a tuturor documentelor care cuprind
relaţiile economice dintre părţi pe baza cărora are loc livrarea mărfurilor,
de importanţă practică imediată sunt însă documentele de însoţire a
mărfurilor ,factură, aviz de e0pediţie, notă de transfer etc.-!
- recepţia va fi efectuată de o comisie numită printr+o decizie a conducerii
a#entului economic primitor, comisie care să aibă autoritatea şi price+
perea efectuării verificărilor cantitative şi calitative privind mărfurile
recepţionate!
- efectuarea unei consemnări scrise despre încheierea recepţiei şi
preluarea mărfurilor, în cazul unor neconformităţi se vor încheia acte cu
putere de probe necesare la declanşarea unor procese de justiţie!
)4
- trecerea efectivă a mărfurilor recepţionate şi asi#urarea #estiunii prin
#rija unei persoane fizice care să+şi asume inte#ral responsabilitatea
materială!
- pentru efectuarea recepţiei este necesar să se asi#ure toate condiţiile
materiale necesare efectuării verificărilor cantitative şi calitative ,spaţii,
instrumente de măsură, aparate etc.-.
.mportanţa recepţiei constă în #arantarea conservării şi eventual
îmbunătăţirii calităţii mărfurilor faţă de specificaţiile de calitate precum şi
#arantarea cantităţilor consemnate în documentele de vânzare+cumpărare.
&in aceste motive recepţia cuprinde verificarea cantităţilor şi a calităţii
respectiv are loc recepţia cantitativă şi calitativă.
2.3.2. .ecep)ia cantitativă
Gecepţia

cantitativă este le#ată de actul economic încheiat între
beneficiar şi furnizor şi este necesară pentru consemnarea efectuării obli+
#aţiilor părţilor ,predarea mărfurilor de către furnizor şi numai apoi efec+
tuarea plăţilor dacă nu s+a convenit altfel, un eventual avans-.
*recizarea condiţiilor prin care s+a stabilit cantitatea de livrare este
foarte importantă deoarece se pot înre#istra abateri mari datorate umidităţii
produselor sau temperaturii aerului la stabilirea #reutăţii şi a volumului. "e
ştie că lâna, în condiţii de umiditate mare poate absorbi până la 3< S apă, la
fel volumul uleiului este influenţat de căldură.
2.3.3. .ecep)ia calitativă
*redarea, primirea mărfurilor între persoane fizice #estionare priveşte
atât aspectele cantitative cât şi cele calitative. &eşi verificarea calităţii pre+
supune analize mai comple0e şi de durată, iar uneori imposibil de efectuat în
condiţiile concrete ale recepţiei, răspunderea pentru îndeplinirea tuturor
condiţiilor de calitate #arantate sau certificate revine, pentru consumatorul
final, vânzătorului, care în virtutea le#ii nu are voie să pună în circulaţie
mărfuri necorespunzătoare calitativ.
)>
:n implementarea sistemului calităţii totale 1O5, se urmăreşte
dezvoltarea şi cultivarea încrederii consumatorilor în produsele livrate, se
ridică o nouă problemă a calităţii şi anume trasabilitatea ei, adică asi#urarea
acesteia până la faza consumului, situaţie în care este interesat în primul
rând producătorul.
/bordarea practică a calităţii şi înţele#erea ei de către toţi partici+
panţii la circuitul economic al mărfurilor este le#ată de verificarea calităţii la
recepţia loturilor de mărfuri.
@ivrarea mărfurilor către beneficiari din punct de vedere calitativ se
poate face prin participarea beneficiarului sau prin autorecepţie, modalităţi
re#lementate, cazurile cele mai frecvente fiind acelea în care furnizorul
e0pediază mărfurile fără participarea unui reprezentant al beneficiarului,
situaţie în care întrea#a răspundere pentru calitate faţă de acesta îi revine.
*rin autorecepţie se verifică şi se #arantează şi cantităţile, dar acestea de
obicei mai sunt verificate şi la primire de către beneficiar+#estionar.
8u ocazia autorecepţiei se întocmeşte un document de autorecepţie
,proces+verbal de autorecepţie- care trebuie să cuprindă în mod obli#atoriu
denumirea mărfii, cantitatea, calitatea, sortimentul, preţul şi orice alte ele+
mente de identificare a produselor. *rocesul verbal va fi semnat de persoa+
nele care au participat la autorecepţie.
).2. R'c':;ia 4oturi4or d' 68rfuri
2.#.1. !lemente de $aă &n recep)ia loturilor de mărfuri
8alitatea este un concept deja obişnuit chiar şi în limbajul consuma+
torului de rând, iar cerinţele tuturor #rupelor de consumatori le#ate de
calitatea produselor sunt tot mai mari, ei fiind din ce în ce mai e0i#enţi în
raport cu mărfurile cumpărate. &e aceea, în raporturile dintre societăţile
comerciale verificarea calităţii produselor când acestea trec din proprietatea
uneia în proprietatea alteia, devine tot mai importantă, această verificare
făcându+se în etapa de recepţie a mărfurilor.
)F
*entru o e0plicitare a conceptului de recepţie a unui lot de mărfuri
trebuie spus că aceasta constă într+o verificare cantitativă şi calitativă efec+
tuată de către beneficiar, cu sau fără participarea furnizorului. Beneficiarii
loturilor de mărfuri sunt interesaţi în urmărirea prin recepţie a corespon+
denţei însuşirilor mărfii cu criteriile le#ale şi stipulaţiile din contractul
comercial. (fectuarea unei recepţii ri#uroase stimulează producerea de
mărfuri corespunzătoare calitativ şi înlătură din circuitul economic mărfurile
ce nu corespund standardelor.
= recepţie corect făcută duce la un rezultat ce rezidă tocmai din
modul în care furnizorul a alcătuit şi a livrat lotul de marfă, din punct de
vedere al omo#enităţii, identităţii, marcării, etichetării, ambalării şi nu în
ultimul rând al atestării calităţii.
Gecepţia loturilor de mărfuri, sub aspectul tehnicii de efectuare, este
formată din trei tipuri de operaţiuni a căror succesiune este următoarea
$. verificarea documentelor de contractare şi cele de însoţire a lotului!
%. identificarea lotului şi verificarea lui cantitativă!
3. verificarea calitativă a lotului.
&eoarece procesul de recepţie este unul comple0, necesită în afara
acestor operaţiuni de bază e0ecutarea şi a altora care au loc simultan cu
recepţia. &intre acestea se pot enumera consultarea documentelor care
prescriu ,atestă- calitatea mărfurilor, operaţiuni le#ate de e0tra#erea
probelor elementare, mânuirea, pre#ătirea şi analiza probelor, întocmirea
documentelor impuse sau respin#erea lotului de marfă.
8onform le#islaţiei în vi#oare, locul efectuării recepţiei loturilor de
produse poate fi la sediul furnizorului, în care caz este necesară prezenţa
ambelor părţi sau la sediul beneficiarului. *rima dintre acestea este indicată
mărfurilor cu #rad mare de comple0itate ,de e0emplu aparate electronice
comple0e, echipamente industriale etc.- deoarece furnizorul dispune de
aparatura necesară operaţiunilor de recepţie. /ceastă recepţie mai este
indicată, de asemenea, în cazurile în care se fac livrări de mărfuri în cantităţi
mari şi la perioade scurte, ceea ce justifică prezenţa dele#atului bene+
ficiarului la firma furnizoare.
&e obicei, recepţia calitativă şi cantitativă a unui lot de marfă se
efectuează la nivelul depozitelor societăţilor comerciale en #ros de către
))
comisia de recepţie formată din 3+> membri. :n componenţa comisiei de
recepţie intră cel puţin 3 membri, şi anume
$- şeful depozitului sau împuternicitul său, ca responsabil al comisiei!
%- un merceolo# specialist cu calitatea mărfurilor!
3- #estionarul desemnat a prelua lotul respectiv de marfă.
Gecepţia calitativă a mărfurilor, din punct de vedere al tehnicii de
lucru, se poate efectua pe mai multe căi. /le#erea unei tehnici de recepţie
presupune cunoaşterea prealabilă a unor termeni le#aţi de definirea lotului,
definirea probei, definirea calităţii, verificarea calităţii etc.
2erificarea calităţii are loc prin referiri la standarde care, stabilind
unele caracteristici proprii produsului, formează aşa+numitul 4pra# de
calitate6. (0istă standarde care stabilesc terminolo#ia şi clasificarea princi+
palelor deficienţe ale produselor, precum şi procedura de urmat în cazul
constatării acestora. = atare documentare precizând abaterile care influen+
ţează calitatea uşurează mult operaţia de recepţie calitativă, implicit efec+
tuarea e0pertizelor merceolo#ice, atunci când acestea sunt necesare.
:n funcţie de caracterul lotului de marfă se procedează la ale#erea
schemei de verificare.
:n situaţia în care lotul de marfă este #ăsit necorespunzător, chiar
într+un anumit stadiu de desfăşurare al recepţiei, activitatea comisiei se
întrerupe şi se invită un reprezentant al furnizorului. :n cazul neprezentării
acestuia, comisia de recepţie este completată printr+un reprezentant al unui
or#an economic neutru sau al unui or#an de stat, în conformitate cu preve+
derile actelor normative în vi#oare.
8onstatările detaliate privind starea calitativă a lotului de marfă sunt
consemnate într+un proces verbal, iar lotul de marfă este pus la dispoziţia
furnizorului în vederea fi0ării destinaţiei, cum ar fi resortare, recondi+
ţionare, returnare etc.
:n multe cazuri, cu ocazia efectuării operaţiunii de recepţie, apare
necesitatea e0ecutării unor analize de laborator sau chiar a unor e0pertize. :n
ceea ce priveşte analizele de laborator, trebuie precizat că în principiu ele
devin dovezi incontestabile. *entru a spori obiectivitatea acestor dovezi, o
importanţă deosebită o are modalitatea de recoltare a probelor de analiză.
/tât probele pentru analiză, cât şi cele pentru e0pertize, trebuie recoltate de
)7
un personal competent, în condiţii deosebite, care să asi#ure reprezenta+
tivitatea probei recoltate cu totalitatea însuşirilor lotului de marfă supus
analizei sau e0pertizei.
Gecoltarea probelor se va face cu respectarea prevederilor documen+
taţiei oficiale. Gecoltarea necorespunzătoare a probelor pentru analize şi
e0pertize de mărfuri se sancţionează potrivit prevederilor le#ale. Derespec+
tarea condiţiilor le#ale privitoare la recoltarea şi formarea probelor pentru
analize de laborator poate constitui punctul nodal al neînţele#erilor dintre
părţile contractante referitoare la calitatea produselor supuse analizei sau
e0pertizei. Buletinele de analiză emise de laboratoarele specializate asupra
probelor de marfă ce nu au fost recoltate în condiţiile prevăzute de le#e ,în
prezenţa or#anelor indicate şi cu respectarea prevederilor standardelor sau a
altor documente normative- nu sunt investite cu putere probatorie, în cazul
unui liti#iu între părţi, decât dacă sunt completate şi cu alte dovezi.
&eoarece atât furnizorul şi beneficiarul mărfurilor, pe de o parte, cât
şi transportatorul, pe de altă parte, pot invoca procesul+verbal de recepţie ca
instrument de dovadă a celor constatate de comisia de recepţie, acest act se
va întocmi cu multă #rijă, cuprinzând cu e0actitate metodolo#ia folosită, cât
şi elementele necesare evidenţierii faptice a cauzelor care au provocat
eventualele daune calitative sau cantitative. &e aceea, în procesul verbal se
vor menţiona întotdeauna cu e0actitate data şi locul efectuării recepţiei,
componenţa comisiei de recepţie, deficienţele calitative constatate, descrie+
rea acestora şi indicarea pe cât posibil a cauzelor ,transport cu mijloace ne+
adecvate! ambalare defectuoasă, cu materiale improprii specificului mărfii!
#reşeli în procesul de fabricaţie etc.-. &e asemenea, vor trebui menţionate
eventuale urme de violare, scur#eri, spar#eri, distru#eri de plombe, si#ilii,
sustra#eri etc.
*rocesul verbal trebuie să o#lindească starea reală a mărfurilor
recepţionate. (l va atesta preluarea efectivă a mărfii de către beneficiar, cu
evidenţierea obiectivă şi precisă a tuturor deficienţelor calitative.
&in punct de vedere juridic, procesul+verbal de recepţie se înscrie în
cate#oria mijloacelor de probă, având o dublă forţă probantă, deoarece prin
conţinutul său se certifică atât cantitatea cât şi calitatea mărfurilor. *entru a
avea eficienţă juridică deplină, în cazul unui liti#iu, este necesar ca el să fie
);
întocmit cu respectarea tuturor prevederilor le#ale.
*e lân#ă activitatea de efectuare a recepţiei propriu+zise, comisia de
recepţie mai are obli#aţia de a urmări mai departe evoluţia stării calitative a
mărfurilor recepţionate, în tot timpul depozitării şi până în momentul livrării
lor în totalitate din depozit.
:n sistemul de or#anizare a societăţilor comerciale en #ros, comisiile
de recepţie sunt obli#ate să ţină o serie de evidenţe privind starea calitativă a
mărfurilor recepţionate, precum şi a situaţiei mărfurilor refuzate. /ceste
evidenţe constituie surse de material primar în caz de reclamaţii, dăunări,
liti#ii, e0pertize etc. *rin recepţie trebuie să se asi#ure primirea de către
beneficiarul contractului, în între#ime, la timp şi în condiţiile convenite a
produselor contractate.
&in punct de vedere juridic recepţia are drept consecinţe următoarele
efecte juridice care pot fi valorificate
- stabilirea cantităţii şi calităţii produselor livrate!
- confirmarea e0ecutării livrării mărfurilor contractate, eliberându+se
furnizorul de obli#aţiile asumate contractual!
- stabilirea momentului trecerii mărfurilor din proprietatea furnizorului în
cea a beneficiarului!
- fi0area momentului în care este an#ajată răspunderea furnizorului pentru
eventualele întârzieri, nelivrări sau e0ecutări necorespunzătoare ale
obli#aţiilor contractuale!
- evidenţierea datei când începe să cur#ă termenul de #aranţie ,pentru
unele cate#orii de mărfuri-!
- evidenţierea ,stabilirea- datei de la care ia naştere obli#aţia de plată a
preţului mărfii de către beneficiar.
"chematic, relaţiile şi interrelaţiile dintre diferitele aspecte ale cali+
tăţii produsului, care intervin la recepţia unui lot de marfă pot fi prezentate
sintetic conform fi#urii $.
7<
*G=&3"
=5=@=?/1
8alitate
omolo#ată
8alitate
prescrisă
"G
"*
"9
*G=&3"
8=D1G/81/1
8alitate
contractată
8alitate reală
8alitate livrată
*G=&3"
@.2G/1
1igura nr. - C Gelaţiile şi interrelaţiile între diferitele aspecte ale calităţii
produsului
2.#.2. Modalită)i şi procedee de verificare a calită)ii la recep)ia
loturilor de mărfuri
Gecepţia, ca etapă în flu0ul comercial al mărfurilor, implică succe+
siunea mai multor activităţi
× operaţii preliminare recepţiei!
× operaţii de recepţie propriu+zisă.
8omisiile de recepţie efectuează verificările asupra unor loturi de
produse, înţele#ând prin lot o cantitate sau un număr de produse de acelaşi
fel, obţinute din aceleaşi materii prime, prin aceleaşi procedee tehnolo#ice şi
având aceeaşi destinaţie. @oturile trebuie să aibă caracter omo#en, adică
produsele ce le compun trebuie să se deosebească prin caracteristicile care le
definesc. 9oarte importante în cadrul recepţiei sunt operaţiile de ale#ere a
schemei de verificare, tehnica de e0tra#ere a eşantionului în vederea verifi+
cării şi tehnica recepţiei propriu+zise.
Sta3i4ir'a 6odu4ui d' 'f'ctuar' a v'rific8rii ca4it8;ii 4a r'c':;i'
în funcţie de mărimea loturilor şi de frecvenţa sosirii acestora la recepţie,
înseamnă ale#erea dintre două moduri posibile şi anume
$. verificarea totală, $<< S ,bucată cu bucată-!
%. verificarea prin eşantionare.
=erificarea 199 > constă în e0aminarea, sub raport calitativ, a tutu+
ror unităţilor de produse care intră în componenţa loturilor reprezentate la
recepţie. /ceastă verificare s+a dovedit în practică a fi cea mai eficientă
7$
modalitate de stabilire a calităţii. (a prezintă însă dezavantajul că necesită
un timp mai îndelun#at pentru efectuare, fiind deci mai costisitoare. &e
asemenea, verificarea bucată cu bucată nu se poate aplica în cazurile care
presupun determinări prin metode distructive.
=erificarea prin eşantionare constă în verificarea calităţii la un
număr restrâns de unităţi de produs care intră în componenţa eşantionului.
(şantioanele se prelevează din loturile de produse după anumite procedee
statistice capabile să le confere caracter de reprezentativitate, adică să
posede caracteristicile medii ale produselor e0istente în lot. /ceastă cerinţă
se îndeplineşte stabilind în mod corect mărimea eşantionului, în funcţie de
dimensiunile lotului şi e0tră#ând produsele ce alcătuiesc eşantionul în aşa
fel încât să se acorde tuturor e0emplarelor lotului aceeaşi şansă de a fi
e0trase. &atorită acestor procedee statistice, ca şi e0tinderii rezultatelor
determinate pe eşantion la nivelul între#ului lot sosit la recepţie, verificarea
prin eşantionare nu poate oferi certitudini, ci numai prezumţii privind
calitatea lotului. /ceste prezumţii sunt delimitate de mărimea riscurilor pe
care furnizorul şi beneficiarul produselor şi le asumă atunci când cad de
acord asupra practicării modalităţii de verificare a calităţii la recepţie.
:n activitatea practică de recepţie, cea mai des folosită este verifi+
carea prin eşantionare, fiind impusă de frecvenţa mare cu care loturile de
produse sosesc şi de dimensiunile mari ale loturilor. Gaportat la verificarea
bucată cu bucată, verificarea prin eşantionare necesită un volum de muncă
mai mic, fiind mai ieftină şi mai rapidă, dar cerând personal calificat.
2erificarea prin eşantionare este indicată atunci când produsele sunt
fabricate în serie, când determinarea calităţii presupune încercări distructive,
când costul verificării este ridicat în raport cu cel al fabricării produsului,
când produsele sunt foarte solicitate. :n funcţie de natura produselor,
respectiv de tipul caracteristicilor ce definesc calitatea acestora, verificarea
calităţii se poate efectua prin atribute sau prin măsurare*
=erificarea calită)ii prin atri$ute presupune constatarea, pe fiecare
unitate de produs dintr+un eşantion prelevat dintr+un lot a prezenţei sau
absenţei unei caracteristici calitative ,atributive- oarecare şi considerarea
numărului total de unităţi care posedă sau nu această caracteristică.
7%
=erificarea calită)ii prin măsurare constă în măsurarea unei carac+
teristici cantitative ,măsurabile- pe fiecare unitate de produs a unui eşantion
prelevat din lot. :n funcţie de numărul eşantioanelor de verificat în practică
se folosesc trei scheme de verificare
- pe baza unui sin#ur eşantion ,eşantionare simplă-!
- pe baza a două eşantioane ,eşantionare dublă-!
- pe baza mai multor eşantioane ,eşantionare multiplă-.
/cestor scheme de verificare le corespund planuri de verificare
specifice, definite prin următoarele elemente
º efectivul lotului ,D- V numărul de unităţi de produs e0istente în lotul
prezentat la recepţie!
º efectivul eşantionului ,n- V numărul unităţilor de produs care formează
eşantionul ce se va supune verificării!
º nivelul de calitate acceptabil ,/O@- care reprezintă nivelul de calitate ce
corespunde unei probabilităţi de acceptare specificate, relativ ridicată!
º numărul de acceptare ,/- V numărul ma0im de e0emplare defecte
,defective- din eşantion cu care lotul se acceptă!
º numărul de respin#ere ,G- V numărul minim de e0emplare defecte
,defective- din eşantion cu care lotul se respin#e!
º fracţiunea defectivă ,p- se e0primă în procente şi reprezintă raportul
înmulţit cu $<< dintre numărul de e0emplare defecte ,defective- ,M- şi
numărul total de unităţi de produs verificate ,n-
[ ] S $<<
n
M
p ⋅ =
º defecte pe o sută de unităţi de produs ,4$<<u6-, care reprezintă numărul
total de e0emplare defecte ,defective- ,M- identificate în eşantion,
raportat la numărul total de produse din eşantion ,n-
$<<
n
M
^ $<< ^ ⋅ = u
73
º α V probabilitatea de a respin#e un lot de calitate corespunzătoare ,riscul
furnizorului-.
5ărimea eşantionului ,n- se poate calcula cu ajutorul relaţiei
n V ,$ C α
$PM
- _

D
+c5ema de verificare pe $aa unui eşantion 3eşantionare simplă4
presupune prelevarea din lotul de produse sosit la recepţie a unui eşantion
ale cărui e0emplare se verifică apoi bucată cu bucată. :n funcţie de numărul
defectivelor constatate, comisia de recepţie poate adopta una din urmă+
toarele decizii
- acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor ,M- din eşantion este mai
mic sau e#al cu numărul de acceptare ,M ≤ /-!
- respin#erea lotului, dacă numărul defectivelor ,M- din eşantion este mai
mare sau e#al cu numărul de respin#ere ,M ≥ G-.
/ceastă schemă de verificare presupune, în raport cu celelalte proce+
dee, la eficacitate e#ală, e0aminarea unui număr mai mare de e0emplare. (a
este indicată în următoarele situaţii
• când nu e0istă posibilitatea prelevării eşantioanelor din acelaşi lot în mai
multe etape!
• când e0aminarea e0emplarelor necesită încercări de durată care se e0e+
cută simultan pentru toate e0emplarele, iar verificarea repetată a unor
eşantioane ar presupune timp îndelun#at!
• când nu e0istă personal de specialitate, capabil să efectueze verificarea
prin alte metode.
+c5ema de verificare pe $aa a două eşantioane 3eşantionare
du$lă4 se bazează pe e0tra#erea din lotul de produse sosit la recepţie a unui
eşantion, ale cărui e0emplare se e0aminează bucată cu bucată. :n funcţie de
numărul defectivelor din eşantion, comisia de recepţie poate adopta una din
următoarele decizii
× acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mic sau e#al cu
numărul de acceptare ,M
$
≤ /
$
-!
74
× respin#erea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mare sau e#al cu
numărul de respin#ere ,M
$
≥ G
$
-!
× continuarea verificării prin e0tra#erea unui al doilea eşantion
,/
$
ZM
$
ZG
$
-. :n acest caz, se e0tra#e un al doilea eşantion, se verifică
bucată cu bucată şi în funcţie de numărul cumulat al e0emplarelor #ăsite
defecte la e0aminarea celor două eşantioane comisia de recepţie poate
hotărî!
× acceptarea lotului, dacă numărul cumulat de defective este mai mic sau
e#al cu numărul de acceptare ,M
$
WM
%
≤ /
%
-!
× respin#erea lotului, dacă numărul cumulat de defective este mai mare
sau e#al cu numărul de respin#ere ,M
$
WM
%
≥ G
%
-.
"chema de verificare pe baza a două eşantioane presupune, la
eficacitate e#ală, e0aminarea unui număr mediu de e0emplare mai mic decât
în cazul primei scheme. :n acelaşi timp, ea îmbină avantajele primei scheme
de verificare pe baza unui eşantion cu cele ale schemei de verificare pe baza
unor eşantioane multiple, datorită cărui fapt este cu utilizarea cea mai
răspândită.
"ituaţiile care impun folosirea acestei scheme sunt
♦ când schema de verificare pe baza unui sin#ur eşantion nu este utili+
zabilă datorită numărului mare de e0emplare ce trebuie e0aminate sau
din cauza costului ridicat al e0aminării unui e0emplar!
♦ când verificarea pe baza eşantioanelor multiple nu este posibilă datorită
duratei mari de e0aminare a unui eşantion sau dacă e0tra#erea mai
multor eşantioane este dificilă.
+c5ema de verificare pe $aa mai multor eşantioane 3eşantionare
multiplă4 în principiu este asemănătoare schemei de verificare pe baza a
două eşantioane, cu deosebirea că ea presupune e0aminarea mai multor
eşantioane ,ma0imum şapte-. 2erificarea se e0ecută în mai multe trepte.
&in lotul de produse sosit la recepţie se e0tra#e un eşantion ale cărui
e0emplare se verifică bucată cu bucată. :n funcţie de numărul defectivelor
comisia de recepţie poate lua una din următoarele decizii
O acceptarea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mic sau e#al cu
numărul de acceptare!
7>
O respin#erea lotului, dacă numărul defectivelor este mai mare sau e#al cu
numărul de respin#ere!
O continuarea verificării prin e0tra#erea unui al doilea eşantion, când
numărul de defective este cuprins între numărul de acceptare şi cel de
respin#ere.
/ceste trei decizii pot fi întâlnite şi după e0aminarea eşantionului al
doilea ca şi după e0aminarea eşantioanelor 3, 4, > şi F. &acă trebuie verificat
şi eşantionul al şaptelea, comisia de recepţie nu poate hotărî decât
acceptarea lotului când M
$
WM
%
W...WM
)
≤ /
)
sau respin#erea lotului când
M
$
WM
%
W...WM
)
≥ G
)
.
:n raport cu celelalte scheme de verificare această schemă prezintă
avantajul e0aminării unui număr mediu de e0emplare mai scăzut, pentru o
eficacitate e#ală a verificării. :n schimb, ea este mai laborioasă, necesitând
personal calificat.
/ceastă schemă de verificare este indicată în următoarele situaţii
♦ când costul e0aminării unui e0emplar este ridicat!
♦ când verificarea necesită încercări distructive sau care modifică caracte+
risticile esenţiale ale produselor!
♦ când timpul necesar prelevării probelor din eşantion este scurt.
8onform "1/" 3$F<+$;74, celor trei scheme de verificare le
corespund trei planuri de verificare. /ceste planuri de verificare a calităţii
sunt ansambluri formate din planurile de eşantionare şi re#ulile specifice ce
trebuie să fie urmate pentru luarea deciziilor privind loturile de produse
prezentate la recepţie. (le sunt individualizate prin
- nivelul de calitate acceptabil ,/O@-!
- nivelul de verificare ,D
v
-!
- efectivul lotului ,D-!
- tipul planului de eantionare ,simplu, dublu sau multiplu-.
(lemente ce se stabilesc prin contractele economice. =rice plan de
verificare este constituit din
- efectivul eantionului ,n-!
- numărul de acceptare ,/-!
- numărul de respingere ,G-.
7F
8ivelul de verificare al calităţii 48
v
5 este un element care caracte+
rizează amploarea determinării şi care stabileşte le#ătura dintre efectivul
lotului şi efectivul eşantionului ce urmează a fi e0aminat. /cest nivel se
stabileşte prin standardele de produse, iar în lipsa acestora prin înţele#eri
între furnizori şi beneficiari. (0istă două niveluri de verificare uzual şi special.
"e folosesc trei niveluri uzuale de verificare ,.! ..! ...-, cel mai des
utilizat fiind nivelul ...
"tandardul "1/" 3$F<P%+$;74 stabileşte patru niveluri speciale de
verificare notate "+$! "+%! "+3! "+4. /cestea sunt mai rar folosite, ele fiind
indicate atunci când este necesar să se e0amineze eşantioane mici şi când
trebuie să fie tolerate riscuri relativ ridicate. &e e0emplu, un asemenea nivel
se foloseşte în cazul produselor cu caracteristici de calitate care presupun un
cost ridicat al verificării unităţii de produs, verificarea distructivă a acesteia
sau o durată mai mare a verificării ,caracteristici speciale-.
Gradul de severitate cu care se efectuează verificarea caracterizează
e0i#enţa comisiei de recepţie faţă de verificare. :n funcţie de condiţiile
impuse, se stabilesc trei #rade de severitate
- verificare normală!
- verificare severă!
- verificare redusă.
8ând se foloseşte acelaşi nivel de calitate acceptabil şi aceeaşi literă
de cod, diferenţele dintre cele trei #rade de severitate sunt
º planurile de verificare severă se deosebesc de cele normale numai prin
numărul de acceptare şi cel de respin#ere, care sunt mai mici, în timp ce
efectivele eşantioanelor sunt e#ale!
º planurile de verificare redusă se diferenţiază de cele normale şi de cele
severe atât prin efectivul eşantioanelor cât şi prin numărul de acceptare
şi cel de respin#ere.
:itera de cod 4:C5 este determinată de nivelul de verificare şi de
efectivul lotului, servind la stabilirea efectivului eşantioanelor.
:n practică este indicat a se folosi pentru început un plan de verifi+
care cu e0i#enţă normală. 1recerea la alte #rade de severitate se face în
următoarele condiţii
7)
× trecerea de la verificarea normală la cea severă se face când din cinci
loturi verificate succesiv, două au fost respinse la recepţia prin verificare
normală!
× trecerea de la verificarea normală la cea redusă se face când un număr de
zece loturi livrate consecutiv sunt admise la recepţie, iar numărul total
de defective din eşantioanele celor zece loturi este e#al sau mai mic cu
numărul indicat de tabelul numerelor limită!
× trecerea de la verificarea redusă la cea normală se face când un lot este
respins.
8elor trei scheme de verificare specificate anterior le corespund
următoarele planuri de verificare
• planuri de verificare prin eantionare simplă;
• planuri de verificare prin eantionare dublă;
• planuri de verificare prin eantionare multiplă*
:n practică, stabilirea elementelor unui plan de verificare prin eşan+
tionarea loturilor de produse presupune
- stabilirea literei de cod ,@8- în funcţie de efectivul lotului şi de nivelul de
verificare stabilit!
- în funcţie de litera de cod astfel stabilită şi de valoarea nivelului de
calitate acceptabil, din planul de verificare necesar se află efectivul eşan+
tionului de verificat, numerele de acceptare şi de respin#ere.
2.#.3. !lemente de ?urisdic)ie ale livrării loturilor de mărfuri
@ivrarea produselor necorespunzătoare calitativ poate #enera anumite
consecinţe precizate, la nivel de principii #enerale, prin prevederile :egii
contractelor economice şi a :egii privind asigurarea i controlul
produselor i serviciilor*
:n aceste documente, precum şi în cele încheiate între părţile unui
contract comercial, denumirea de mărfuri necorespunzătoare calitativ se
referă la acele produse ale căror caracteristici de calitate nu corespund
valorilor înscrise în documentele la care părţile contractante au făcut referiri
cu prilejul încheierii contractelor economice.
77
/stfel, :egea contractelor economice interzice livrarea de către furnizor
a produselor ale căror caracteristici calitative nu corespund prescripţiilor din
contractele economice. /ceeaşi le#e stabileşte răspunderea în perioada de
#aranţie a produselor, precum şi ulterior acesteia, pentru viciile ascunse.
:n conformitate cu :egea contractelor economice, recepţionarea de
către beneficiari a unor loturi necorespunzătoare calitativ poate an#aja
răspunderea materială a acestora, ei participând, alături de furnizori, la
suportarea eventualelor daune.
9irmele furnizoare au obli#aţia de a obţine certificate de atestare a
calităţii, de a marca şi a eticheta în mod corespunzător produsele.
*rin certificatul de atestare a calităţii, furnizorul #arantează că toate
produsele din lotul livrat sunt corespunzătoare calitativ prescripţiilor con+
tractului de furnizare. :ncălcarea acestor obli#aţii constituie contravenţii şi
îndreptăţeşte or#anele competente să aplice persoanelor vinovate amenzi
corespunzătoare #ravităţii faptelor constatate. :n acelaşi timp, recepţionarea
loturilor de produse neînsoţite de certificatul de atestare a calităţii,
constituie, de asemenea, contravenţie şi permite aceloraşi or#ane, ca şi în
cazul precedent, să aplice celor vinovaţi amenzi semnificative.
).?. Inf4u'n;ar'a ca4it8;ii :rin :o4itici 'co4ogic'
2.'.1. !duca)ia ecologică
8a urmare a efectelor ne#ative produse de procesele tehnolo#ice
poluante, dar şi de unele produse şi servicii care produc efecte secundare, fie
în timpul utilizării de către clienţi, fie în faza post+consum a apărut nece+
sitatea abordării şi a acestei probleme de către economişti.
&in cercetările întreprinse în rândul populaţiei de către instituţiile
specializate în domeniu rezultă că cei mai mulţi cumpărători doresc să
procure produse ecolo#ice şi consideră mediul înconjurător ca o problemă
strin#entă. &in aceleaşi cercetări rezultă că, conştiinţa ecolo#ică nu este doar
7;
o modă a tinerilor, persoanele de toate vârstele au acelaşi #rad de
conştientizare a problemei ecolo#ice.
&in studiile întreprinse în 5area Britanie pentru a afla atitudinea
companiilor faţă de problemele ecolo#ice care intervin în afaceri rezultă că
au rezolvat, în diferite proporţii, în funcţie de natura problemei, următoarele
- instruirea personalului + conştiinţa ecolo#ică ,%< S-!
- comunicarea cu clienţii pe teme ecolo#ice ,%4 S-!
- cumpărături ecolo#ice ,%7 S-!
- încorporarea problemelor ecolo#ice în strate#ia de lucru ,33 S-!
- reducerea emisiilor ,>$ S-!
- maşini ecolo#ice ,>3 S-!
- reducerea cantităţilor de deşeuri ,>) S-!
- conformarea faţă de cerinţele le#ii ,)% S-.
&in analiza acestui sondaj rezultă că activităţile companiilor se
restrân#, de cele mai multe ori la iniţiative spontane, individuale. :n #eneral,
e0istă o lipsă a sistemelor mana#eriale ,nu e0istă planificări, coordonare,
control sau planuri de acţiune-. 1otuşi, >3 S din companii au acceptat să
introducă un pro#ram de mana#ement ecolo#ic.
@e#islaţia adoptată în domeniul ecolo#ic în ţările 3(, inclusiv în ţara
noastră a schimbat modul de #ândire al oamenilor de afaceri. *oluarea costă
mult, iar le#ile care re#lementează această problemă sunt stricte, dar
activităţile nu sunt blocate aşa cum se întâmplă la noi. .mportanţa protecţiei
mediului variază în #ândirea publicului în funcţie de dovezile care se aduc
le#ate de încălzirea planetei, epuizarea stratului de ozon, e0tinderea
deşeurilor, distru#erea pădurilor tropicale, dispariţia speciilor.
*roblemele #lobale ale mediului înconjurător îşi au ori#inea în
creşterea populaţiei şi în creşterea economică nesusţinută, cu efecte asupra
consumatorilor, companiilor şi #uvernelor ,fi#. %-.
CRE!EREA
POPULA%IEI
CRE!EREA ECONO#IC$
NESUS%INU!$
• :ncălzirea • (0tinderea • *oluarea şi • &eşeuri solide
;<
#lobală defrişărilor secarea apelor
• 1ransporturi • &atoriile lumii a
treia
• *oluarea aerului
şi ploaia acidă
• *oluarea cu
petrol
• (puizarea
ozonului
• (0terminarea
speciilor
• (ner#ia
nucleară
• &efrişarea
?uvern 8ompanii 8onsumatori
1igura nr. ) + 8ele $% probleme #lobale ale mediului
&imensiunile problemei poluării mediului s+au a#ravat în ultima
perioadă de timp, iar e0emplele de mai jos sunt edificatoare în acest sens
- 8reşterea temperaturii planetei cu 3U8 la începutul acestui secol deter+
mină creşterea nivelului apei mării cu F> cm. @ocuitorii zonelor joase îşi
vor pierde locuinţele care vor dispărea în mare.
- 5or anual peste % milioane de păsări de mare şi $<<.<<< de mamifere
datorită deşeurilor aruncate sau sunt prinse sau rănite.
- *roductivitatea mondială este de ) ori mai mare decât în $;>< şi se
foloseşte ener#ie echivalentă cu $<.<<< t de cărbune anual.
- *ădurile tropicale, care ascund specii rare, se reduc anual cu $) milioane
de hectare. *ădurile din 5ada#ascar s+au distrus în proporţie de ;3 S.
- /nual dispar $,) milioane de tone de pământ american lucrat la supra+
saturaţie, ca urmare a eroziunii solului.
- :n "candinavia lacurile sunt moarte, pădurile sunt distruse din cauza ploii
acide.
- :n Gomânia se adună în râuri ) milioane tone de poluanţi. %<<.<<< ha de
teren sunt total neproductive ca urmare a poluării, alte ;<<.<<< ha sunt
serios poluate.
- @ipsa tot mai mare de locuri de în#ropare a deşeurilor, folosirea acestora
este deficitară. (ste interzis deversarea lor în mare.
2inovaţi de toate acestea sunt, în primul rând, mana#erii marilor
companii care folosesc produse şi servicii marii consumatoare de ener#ie,
diminuând astfel unele resurse naturale. &ezvoltarea economică impune în
ziua de azi reducerea pierderilor ener#etice, reciclând şi folosind resurse
;$
nepoluante. :n acest fel, construim o lume mai bună şi realizăm o dezvoltare
durabilă.
2.'.2. Necesitatea reviuirii atitudinii manageriale fa)ă de
pro$lemele legate de protec)ia mediului
Avanta)ele industriei ecolo#ice sunt evidente pe termen mediu şi
lun#. *rintre acestea, cele mai importante sunt
- *reşterea v/nărilor. 8onsumatorii au devenit din ce în ce mai conştienţi
de problemele le#ate de mediu, de aceea ale# produsele ecolo#ice. @a fel
şi consumatorii industriali nu doresc produse care conduc la apariţia de
produse secundare, deşeuri poluante. 2ânzătorii cu amănuntul îi pre+
sează pe producători să realizeze produse ecolo#ice, iar cei care se con+
formează obţin o distribuire mai bună şi implicit cresc vânzările şi ocupă
un loc important pe piaţă.
- *reearea de produse noi prin identificarea oportunităţilor pe piaţa eco+
lo#ică, care provin de la o puternică conştientizare a protecţiei mediului
în rândul consumatorilor.
- .ecrutarea facilă de personal, datorită faptului că oamenii nu doresc să
lucreze la o companie care poluează mediul înconjurător. &e aceea şi
fluctuaţia personalului este mai scăzută, datorită satisfacţiei conferită
personalului.
- .educerea amenin)ărilor cu darea &n ?udecată de către consumatori sau
de către autorităţile locale. *rin analiza ecolo#ică efectuată de condu+
cerea firmelor se identifică problemele, oferind posibilitatea de a lua
măsuri de precauţie.
- -$)inerea unor asigurări mai ieftine împotriva accidentelor ecolo#ice.
- .iscul apari)iei deastrelor la companiile care au introdus controalele
ecolo#ice.
- .educerea costurilor energetice ca urmare a măsurilor de scădere a
consumului ener#etic pe produs.
- .educerea costurilor le#ate de depozitarea deşeurilor.
;%
- 6m$unătă)irea imaginii firmei cu efecte benefice asupra valorii acţiunilor
şi creşterea competitivităţii pe pieţele e0terne. 5ulte firme din ?ermania
şi =landa care au introdus pro#rame ecolo#ice au un avantaj compe+
tiţional pe piaţă.
Riscurile pasivităţii companiilor faţă de problemele mediului sunt
foarte ridicate pe termen lun#. *rintre acestea sunt
• *reşterea c5eltuielilor de adaptarea tehnolo#iei pentru a opri pierderile
sau poluarea. *asivitatea poate conduce la imposibilitatea de a atin#e
standardele cerute şi în acelaşi timp să ajun#ă la costuri inacceptabile
pentru controlul poluării masive.
• Acordarea de ameni foarte mari, iar directorii pot fi judecaţi penal.
• Boicotarea şi demonstra)iile comunităţii naţionale sau internaţionale ca
urmare a presiunii consumatorilor reprezintă ultimul lucru de care are
nevoie o companie. *rotestele populaţiei rezidente şi ale #rupurilor de
protestatari pot conduce la o #amă lar#ă de dificultăţi până la închiderea
totală a fabricilor.
/utorităţile locale au un spectru mai lar# de activităţi decât compa+
niile comerciale. :n sfera lor se include condiţiile de transport, sănătate
publică, #ospodărie, educaţia şi facilităţile le#ate de petrecerea timpului
liber. :n toate aceste domenii se poate aplica o strate#ie ecolo#ică.
Găspunsul la întrebarea când să începi` (ste cu cât mai curând o
companie stabileşte o politică ecolo#ică şi o pune în aplicare printr+un plan
de acţiune, cu atât mai repede se micşorează riscul unor incidente serioase.
/cţiunile de protecţia mediului pot dura în funcţie de mărimea companiei şi
de posibilităţile pe care le are de a ordona activităţile până la > ani.
Atitudin'a conduc'rii fa;8 d' 6'diu se poate întinde de la altruism
la ostilitate. 3nii directori încep a avea o atitudine apatică sau defensivă.
=dată ce obiecţiile lor au fost discutate, directorii devin pozitivi. .mplicarea
totală a conducerii la vârf este o necesitate pentru obţinerea succesului în
probleme ecolo#ice. 8ompaniile mari ar trebui să înceapă prin a desemna un
membru din conducerea care să se ocupe de problemele ecolo#ice.
*rincipalele atribuţiuni ale conducerii la vârf cu probleme ecolo#ice
dintr+o companie sunt
;3
- realizarea de analize ecolo#ice la toate departamentele!
- asi#urarea menţinerii şi îmbunătăţirii standardelor ecolo#ice!
- asi#urarea obţinerii produselor ecolo#ice!
- reducerea impactului ecolo#ic al activităţilor companiei!
- instruirea personalului în le#ătură cu necesitatea unor standarde
ecolo+#ice mai bune!
- comunicarea standardelor ridicate ale companiei lumii din
e0terior, menţinând le#ătura cu #rupurile ecolo#ice, locuitorii rezidenţi,
autori+tăţile locale şi #uvern!
- acordarea de asistenţă pentru implementarea unei politici
ecolo#ice mai eficiente!
- protejarea companiei împotriva le#islaţiei nefavorabile!
- ţinerea unei evidenţe le#ate de strate#ia ecolo#ică a companiei şi
să monitorizeze pro#resul înre#istrat.
2.'.3. *alitatea ecologică
/firmarea revoluţiei tehnico+ştiinţifice contemporane, reflectată în
apariţia de noi produse cu anumite performanţe superioare a determinat şi
apariţia unui conflict între om şi natură, a unei corelaţii între societate şi
natură, şi anume, a unui proces bidirecţional. .ntervenţiile omului asupra
naturii cu mijloace din ce în ce mai perfecţionate stau la baza declanşării
unor serii de crize succesive sau simultane, printre care şi cea ecolo#ică, cu
consecinţe sociale, uneori alarmante. /supra mediului natural acţionează
ne#ativ un număr important de factori fizici ,aerul, apa, lumina-, biolo#ici
,hrană, boli- sau economici ,unele procese tehnolo#ice, condiţiile de e0ploa+
tare şi utilizare a unor mărfuri etc.-. .ntervenţia omului poate mări sau
permanentiza efectele ne#ative ale acestor factori.
*rotecţia mediului natural este condiţionată, în parte, de valorificarea
reziduurilor, a deşeurilor, prin realizarea de cicluri de producţie închise
materie primă + producţie + produs + materie primă. 8u alte cuvinte,
problema protecţiei mediului natural a devenit o problemă strâns legată de
calitatea produselor i serviciilor puse la dispoziţia omului zilelor noastre*
;4
Gefolosirea materialelor recuperabile sau reinte#rarea lor în circuitul economic,
se impune cu acuitate ca o problemă de protecţie a mediului înconjurător şi
ca o problemă economică de recâşti#are a unor materii prime.
"e apreciază că printre sursele de poluare a mediului natural, un loc
important îl deţin deşeurile, mijloacele de transport, pesticidele şi erbicidele,
substanţele radioactive, z#omotul produs de o serie de aparate şi utilaje
,mărfuri-. /stfel, deşeurile provenite din îmbrăcăminte, mobilă, aparataj
casnic, săpun, deter#enţi, cosmetice, medicamente, chimicale de uz casnic şi
mai ales ambalaje sunt în continuă diversificare şi creştere cantitativă.
&atorită faptului că o mare parte dintre acestea nu sunt biode#radabile, iar
unele sunt direct to0ice ,e0. insecticidele de uz casnic-, epurarea naturală
este în#reunată, alterând astfel flora bacteriană a apelor uzate.
&atorită apariţiei unui număr din ce în ce mai mare de produse noi,
sintetice, factorii d' 6'diu nu 6ai :ot av'a, fără restricţie, du34u4 ro4 d'
furni9ori d' r'7ur7' 5i r'c':tori d' r'9iduuri, de aceea se impune
aplicarea unor măsuri pe plan naţional şi internaţional de protejare a acestor
factori. <n legătură cu relaţia calitatea produselor3mediul ambiant, consi3
derăm necesar ca la proiectarea noilor produse să se evalueze posibilitatea
reintegrării lor, după utilizare, "n natură, fără efecte negative 4să fie
biodegradabile5, sau să reintre "n circuitul economic, ca materie primă*
5ijloacele de transport pe cale terestră, maritimă şi aeriană, înzes+
trate cu motoare cu ardere internă dau produse cu combustie incompletă ca
o0idul de carbon, o0izii de azot şi hidrocarburile nearse, care au un caracter
direct to0ic.
%in datele statistice rezultă că automobilele cu benzină dau canti3
tăţile cele mai mari de agenţi poluanţi "n mediul "ncon)urător* 1ot această
cate#orie de mijloace de transport, care continuă în ritm verti#inos să
crească, elimină şi plumbul, un a#ent poluant foarte periculos. &upă cum se
ştie, acesta se adau#ă în benzine sub forma tetraetilului de plumb pentru
ridicarea cifrei octanice. / apărut benzina fără plumb pentru purificarea
#azelor de eşapament la autovehicule prin catalizatori.
&in analizele efectuate se constată o contaminare puternică cu plumb
a solului şi a ve#etaţiei de+a lun#ul autostrăzilor, depăşind în marile
;>
metropole cu mult ,%+4 ori- limitele recomandate de =r#anizaţia 5ondială a
"ănătăţii ,ma0im % micro#rame pe metru cub de aer-.
&e aceia toate produsele firmei trebuie să fie analizate din punct de
vedere ecolo#ic încă din faza de proiectare, în scopul evitării apariţiei
oricărui pericol în utilizare sau în faza post+consum.
).?.,.-. "63un8t8;ir'a ca4it8;ii 'co4ogic' a :rodu7'4or
:mbunătăţirea calităţii produselor din punct de vedere ecolo#ic pre+
supune să respecte următoarele cerinţe
- să utilizeze materii prime refolosibile!
- să necesite mai puţină ener#ie în fabricaţie!
- să utilizeze ener#ie inepuizabilă!
- să conţină componente care pot fi reparate!
- să aibe mai puţine efecte secundare!
- să necesite ambalaj mai redus!
- să nu prezinte pericol pentru animale!
- produsele să fie mai silenţioase!
- la utilizare să necesite mai puţină ener#ie, apă sau deter#ent!
- să polueze mai puţin!
- să fie biode#radabile!
- să fie reciclabile.
:n ultima perioadă de timp se constată că mediul înconjurător
reprezintă unul din factorii care participă la decizia de achiziţionare a unui
produs alături de calitate, preţ, serviciile şi e0perienţa anterioară. &in unele
studii rezultă că, apro0imativ 4< S dintre cumpărători adulţi britanici
cumpăra produse ecolo#ice ori de câte ori au posibilitatea. "+a constatat că
aproape F din $< adulţi cumpără în mod permanent produse ecolo#ice.
*roblemele+cheie care determină succesul sau insuccesul noilor
sortimente ecolo#ice sunt
• cât de importante sunt problemele ecolo#ice pentru piaţa respectivă`
• în ce măsură dăunează mediului produsele e0istente`
;F
• în ce măsură sunt nemulţumiţi clienţii de caracteristicile ecolo#ice ale
sortimentelor e0istente`
• ce avantaje poate aduce clientului un nou sortiment ecolo#ic`
9olosind criteriile de mai sus, compania trebuie să răspundă la între+
barea în ce măsură noul sortiment ecolo#ic le pune în pericol pe cele vechi`
@ansarea pe piaţă a unui produs ecolo#ic are avantaje dar şi dezavantaje.
*oate ajun#e să aibe o piaţă de desfacere mai mare decât cea a
concurenţei sau poate reduce mult vânzările produselor e0istente ale com+
paniei, cele consacrate cunoscute de clienţi. @uând în analiză avantajele şi
dezavantajele, atunci când produsele ecolo#ice sunt obli#atorii prin
prevederi le#ale, compania trebuie să lanseze prima sortimentul ecolo#ic
pentru a nu permite concurenţilor să ia iniţiativa.
Po4uar'a 7onor8, e0primată în decibeli ,dB-, a devenit deosebit de
periculoasă pentru sănătatea oamenilor ca şi celelalte surse poluante, pentru
că mijloacele de transport şi unele mărfuri electrocasnice propa#ă în mediul
înconjurător z#omote care depăşesc limita de suportabilitate, de F>dB pentru
om. 8âteva e0emple privind intensităţile sonore medii ale unor mărfuri
electrocasnice şi mijloace de transport fri#ider %<dB, aspirator ><dB,
autocamion ;<dB, avion cu reacţie ,la decolare- $<FdB, motocicletă în
demaraj $$<dB, orchestră de jazz $$%dB. "+au elaborat standarde prin care
se prevăd măsuri de protejare a omului împotriva z#omotelor.
Prot'c;ia ca4it8;ii a:'4or constituie parte inte#rantă a protecţiei mediului
şi are ca scop principal păstrarea, respectiv îmbunătăţirea proprietăţilor
fizico+chimice şi biolo#ice a apelor, în vederea bunei #ospodăriri a acestora.
.mpurificarea este determinată şi de unele particularităţi ale apei,
aceasta este uşor transportată pe albii, canale, conducte, antrenând cu ea
diferite substanţe nocive! constituie un mediu prielnic de realizare a nume+
roase reacţii fizico+chimice ,dizolvarea unor substanţe, sedimentarea
suspensiilor etc.- şi de dezvoltare a unor microor#anisme.
/pele reziduale deversate de industriile poluante şi apele menajere
reprezintă principalele pericole pentru viaţa şi sănătatea oamenilor şi a
vieţuitoarelor acvatice. /stfel s+au elaborat standarde pentru descrierea
metodelor de analiză a hidrocarburilor halo#ene fluide utilizate în multiple
;)
moduri în industrie şi care pot pătrunde în apele de suprafaţă şi în pânza
freatică.
Po4uar'a 7o4u4ui. "olul poate fi afectat de unele substanţe ca urmare
a utilizării pe scară lar#ă şi în e0ces a în#răşămintelor chimice, a pestici+
delor şi ierbicidelor. &e aceea s+au elaborat standarde naţionale în ţările
dezvoltate, precum şi standarde internaţionale ,e0. 9amilia de standarde ."=
+ $4<<<- prin care se stabilesc metode de determinare şi măsuri de limitare a
poluanţilor-.
&intre produsele create pentru acoperirea unor nevoi ale populaţiei
sau unor sectoare economice, datorită unor proprietăţi specifice, amintim pe
acelea care au avut şi continuă să aibă o acţiune ne#ativă asupra calităţii
mediului, respectiv a apei deter#enţii, pesticidele, în#răşămintele chimice
,ultimele două când sunt utilizate neraţional-.
&eter#enţii care nu erau biode#radabili ,din prima #eneraţie- au fost
înlocuiţi cu cei biode#radabili, cu molecule neramificate, care nu rezistă la
acţiunea bacteriană, dar s+a i#norat #rupul benzenic ataşat noilor molecule,
care în apa de suprafaţă se poate transforma în fenol, care este o substanţă
to0ică.
*esticidele, substanţe chimice capabile să diminueze sau să elimine
a#enţii biotici dăunători, ar trebui să aibă o persistenţă de scurtă durată şi o
acţiune selectivă, numai asupra vietăţilor nedorite dintr+un biotop. /ceste
caracteristici le au pesticidele or#ano+fosforice şi nu cele or#anoclorice, a
căror producţie a fost limitată şi chiar abandonată. (fectele ne#ative ale
pesticidelor se cumulează într+un proces inte#rat de+a lun#ul deceniilor,
determinând o înrăutăţire a calităţii vieţii omului din punct de vedere
biomedical, mărindu+se riscul de into0icare. :n fi#. 3, sunt redate
principalele influenţe pozitive şi ne#ative ale pesticidelor, din punct de
vedere ecolo#ic, biomedical şi economic.
PES!ICIDE
E1EC!E PO.I!IBE
(d' 7curt8 durat8)
E1EC!E NEGA!IBE
(d' 4ung8 durat8)
;7
:mbunătăţirea condiţiilor a#rotehnice 8ontaminarea a#ro+sistemului
8reşterea producţiei a#ricole 8ontaminarea mediului natural
8reşterea economică din industria
pesticidelor
8ontaminarea mediului uman şi a
resurselor
8reşterea bunăstării omului sub
raport economic
:nrăutăţirea unui se#ment al vieţii
,biomedical-
2.'.#. Marcarea ecologică a produselor
:n anul $;;$, =r#anizaţia .nternaţională de "tandardizare ,."=- a
constituit un Grup Strategic Consultativ privind Mediul <ncon)urător
4Strategic Advisor/ Group on ,nvironment5, care să cerceteze oportunitatea
elaborării unor standarde referitoare la mana#ementul de mediu.
@a recomandarea acestui #rup s+a înfiinţat comitetul tehnic 18 %<)
a5ana#ementul de mediu6, a cărui primă reuniune s+a desfăşurat în anul
$;;3. 8u acest prilej s+a hotărât elaborarea unor standarde internaţionale
referitoare la mana#ementul de mediu în următoarele scopuri principale
× pentru armonizarea standardelor e0istente, asi#urând un sistem unitar de
referinţă în acest domeniu, care să faciliteze comerţul internaţional!
× pentru a oferi or#anizaţiilor un instrument care să faciliteze îmbună+
tăţirea performanţei lor de mediu şi evaluarea pro#reselor înre#istrate.
8elor şase subcomitete, înfiinţate în cadrul comitetului tehnic 18
%<), le+a revenit responsabilitatea elaborării de standarde referitoare la
^ sisteme de mana#ement de mediu ,(nvironmental 5ana#ement "Istems-!
^ auditul de mediu ,(nvironmental /uditin#-!
^ marcarea ecolo#ică ,(nvironmental @abellin#-!
^ evaluarea performanţei de mediu ,(nvironmental *erformance (valuation-!
^ analiza ciclului de viaţă ,@ife 8Icle /ssessment-!
^ termeni şi definiţii ,1erms and &efinitions-.
:n cadrul comitetului tehnic 18 %<) a fost înfiinţat şi un #rup de
lucru, pentru a aspecte de mediu în standardele de produse4*
"eria ."= $4<<< cuprinde standarde, care pot fi #rupate pe două
cate#orii principale
;;
$- standarde referitoare la sistemele de mana#ement de mediu!
%- standarde referitoare la aspectele de mediu ale produselor şi serviciilor.
"tandardele ."= $4<<< privind aspectele de mediu ale produselor şi
serviciilor se referă, în principal, la marcarea ecolo#ică şi la analiza ciclului
de viaţă al produselor. 8ele referitoare la marcarea ecolo#ică sunt proiectate
pentru a fi utilizate în scopul demonstrării de către furnizor a caracteristi+
cilor ecolo#ice ale produselor. 8a instrument de evaluare a acestor caracte+
ristici, va servi analiza ciclului de viaţa a produselor, luându+se în conside+
rare efectele posibile asupra mediului, în fiecare din etapele acestui ciclu.
a) Ana4i9a cic4u4ui d' via;8 a :rodu7'4or în viziunea standardelor
."= $4<<< are ca scop evidenţierea impactului produselor asupra mediului,
în fiecare din etapele acestui ciclu şi anume din momentul concepţiei +
proiectării, trecând prin aprovizionarea cu materii prime şi ener#ie şi, în
continuare, prin etapele producţiei, distribuţiei, utilizării şi postutilizării,
etapă în care trebuie asi#urată reutilizarea sau reinte#rarea lor în natură.
"tandardele definesc principiile generale ale analizei ciclului de
viaţa 4!S= >?@?@5, oferă recomandări privind metodologia acestei analize
4!S= >?@?>5, evaluarea impactului de mediu "n etapele ciclului de viaţă
4!S= >?@?A5 i a progreselor "nregistrate 4!S= >?@?B5.
/naliza este astfel concepută, încât să reprezinte un instrument
pentru fundamentarea deciziilor în elaborarea planurilor strate#ice ale
or#anizaţiei, pentru proiectarea proceselor şi produselor, ca şi pentru
evaluarea metodelor de fabricaţie alternative, din perspectiva e0i#enţelor
ecolo#ice pe care trebuie să le satisfacă. /ceastă analiză poate servi, în e#ală
măsură, ca bază pentru marcarea ecolo#ică sau pentru stabilirea indicatorilor
de evaluare a impactului de mediu.
&efinitivarea standardelor ."= $4<<< referitoare la analiza ciclului
de viaţă este în#reunată de comple0itatea unei asemenea analize şi de lipsa
instrumentarului metodolo#ic necesar pentru evaluarea impactului de mediu
al proceselor şi rezultatelor acestora.
3) Standard'4' ISO -2*** r'f'ritoar' 4a 6arcar'a 'co4ogic8 a
:rodu7'4or au ca scop să ofere o modalitate recunoscută internaţional de
evaluare a caracteristicilor ecolo#ice ale produselor şi de informare a
consumatorului privind caracteristicile respective.
$<<
/ceste standarde definesc trei tipuri de marcare ecolo#ică
$. marcare tip !, de către o terţă parte ,or#anism #uvernamental sau
ne#uvernamental-, care stabileşte şi criteriile de evaluare!
%. marcare tip !!, pe baza declaraţiei pe propria răspundere a producătorilor,
importatorilor, distribuitorilor sau altor părţi interesate!
3. marcare tip !!!, care include informaţii cuantificabile despre produs,
bazate pe indici predeterminaţi.
*entru ca aceste scheme de marcare ecolo#ică să nu devină o barieră
netarifară în comerţul internaţional, au fost definite următoarele principii
care să stea la baza aplicării lor
= asi#urarea transparenţei necesare privind caracteristicile produsului!
= informaţiile utilizate pentru marcarea ecolo#ică să se bazeze pe analiza
ciclului de viaţă al produselor!
= utilizarea de metode ştiinţifice, reproductibile, pentru evaluarea
impactului de mediu al produselor!
= utilizarea de #hiduri recunoscute, referitoare la metodele de testare,
evitându+se testele care pot deveni o frână în calea comerţului!
= asi#urarea transparenţei necesare privind procesele şi metodolo#iile
utilizate!
= #arantarea accesului e#al al tuturor părţilor interesate!
= stabilirea unui sistem de informare a consumatorului!
= tratarea produselor din producţia internă şi a celor provenind din alte ţări
într+un mod nediscriminatoriu!
= încurajarea inovaţiei în scopul îmbunătăţirii performanţei de mediu!
= analiza periodică a criteriilor pentru marcare ecolo#ică, în scopul de a le
îmbunătăţi, luând în considerare pro#resele înre#istrate în domeniu.
*roiectul de standard referitor la marcarea ecologică tip ! defineşte
o serie de practici prin care se urmăreşte să se asi#ure marcării de către o
terţă parte credibilitate şi caracter nediscriminatoriu. în principal, sunt avute
în vedere următoarele elemente
- respectarea principiilor de bază stabilite pentru toate schemele de
marcare ecolo#ică!
$<$
- definirea cate#oriilor de produse şi a criteriilor ecolo#ice pentru
fiecare cate#orie, astfel încât să se evite e0cluderea produselor
considerate acceptabile din punct de vedere ecolo#ic în ţara de ori#ine!
- luarea în considerare a cerinţelor referitoare la mediu, ale ţării de
ori#ine a produsului!
- stabilirea unor proceduri nediscriminatorii de verificare pentru
marcarea ecolo#ică.
:n cazul marcării ecologice tip !! se prevede că declaraţia dată de
producători, comercianţi sau de către alte părţi interesate va putea avea
diferite forme simboluri #rafice, menţionate pe produs sau pe ambalaj, un
înscris care să însoţească produsul. = asemenea declaraţie va putea fi făcută
şi în cadrul mesajelor publicitare referitoare la produs.
#entru marcarea ecologică tip !!!, elaborarea proiectelor de standard
se află în fază incipientă.
).?.2.-. #arcar'a <n U.E. a :rodu7'4or 'co4ogic'
*rimul sistem de marcare ecolo#ică a produselor, denumit aBlue
/n#el6, a fost introdus în ?ermania, încă din anul $;)7, ca răspuns la
intensificarea preocupărilor ecolo#ice ale consumatorilor. /cest sistem este
patronat de /#enţia 9ederală a 5ediului ,?erman 9ederal (nvironment
/#encI + 9(/-, care decide dacă un produs îndeplineşte criteriile de
performanţă ecolo#ică stabilite, astfel încât să poată fi înscris în catalo#ul
aBlue /n#el6 şi să poată obţine marca de produs ecolo#ic ,fi#. 4 a-.
*rodusul respectiv este în prealabil e0aminat şi evaluat de către
.nstitutul pentru securitatea produsului şi marcare ,.nstitute for *roduct
"afetI and @abellin#+G/@-, în colaborare cu 9(/, fiind supus şi unei testări
independente, realizate de =r#anizaţia consumatorilor pentru testarea
calităţii ,8onsumer OualitI 1est =r#anization-.
8u prilejul acestei analize se iau în considerare implicaţiile posibile
ale produsului asupra mediului, pe între#ul său ciclu de viaţă, inclusiv ale
procesului de fabricaţie. *rodusul trebuie, în acelaşi timp, să corespundă
cerinţelor privind îndeplinirea funcţiilor sale de bază în utilizare şi cerinţelor
de securitate.
$<%
1igura nr. 2 + (0emple de mărci ecolo#ice
&ecizia finală este luată de juriul pentru marcare ecolo#ică
,(nvironmental @abel HurI- din cadrul 9(/, împreună cu G/@, decizie care
este, apoi, dată publicităţii.
:ntreprinderile solicitante obţin dreptul de aplicare a mărcii de
produs ecolo#ic, pe baza unui contract pe trei ani, încheiat cu G/@, în
condiţiile achitării unor ta0e anuale relativ scăzute. 5arca respectivă este
reprezentată pe eticheta produsului, fiind însoţită de precizarea motivelor
pentru care produsul este considerat compatibil cu mediul înconjurător.
*ână în prezent, au fost stabilite criterii de performanţă ecolo#ică
pentru circa 3F<< de produse, #rupate în F4 de cate#orii, printre care
produse realizate din materiale reciclate, produse care nu conţin cloro+
fluocarboni, produse chimice de uz casnic, acumulatori auto, produse
peliculo#ene cu efect poluant scăzut etc.
"istemul #erman de marcare ecolo#ică a produselor a fost preluat,
ulterior, de o serie de ţări, printre care &anemarca, =landa, 9ranţa şi 5area
Britanie. :n ?ermania a fost introdusă şi o marcă ecolo#ică pentru ambalaje
a&er ?rbne *unEt6 ,fi#. 4 f-, în cadrul aşa+numitului a&uales "Istem6,
înfiinţat în anul $;;<. "istemul are ca scop finanţarea şi #estionarea
colectării şi reciclării ambalajelor, cu inte#rarea consumatorilor în procedura
de colectare stabilită de industrie. 1oate ambalajele destinate colectării prin
acest sistem sunt prevăzute cu marca a&er ?rbne *unEt6.
$<3
"e prevede ca, pentru a fi acceptate în cadrul sistemului de colectare
a&uales "Istem6, ambalajele din import să fie prevăzute obli#atoriu cu
marca respectivă, ceea ce înseamnă că ambalajele trebuie să fie reciclabile
sau corespunzătoare pentru incinerare.
:n anul $;77 a fost introdus un sistem de marcare ecolo#ică a
produselor în 8anada, denumit a(nvironmental 8hoise6.
:ntr+o primă etapă, au fost luate în considerare trei cate#orii de
produse şi anume produse obţinute din materiale plastice reciclate, materiale
de construcţii din celuloză reciclată şi ulei lubrifiant, reciclat. :n prezent,
e0istă stabilite criterii de performanţă ecolo#ică pentru $7 cate#orii de
produse. *otrivit acestui sistem, dreptul de aplicare a mărcii colective ,fi#. 4
c- se acordă pe baza unor criterii foarte stricte, luând în considerare între#ul
ciclu de viaţă al produsului, precum şi opiniile consumatorilor referitoare la
produsul respectiv.
:ntreprinderile solicitante suportă cheltuielile pentru testarea produselor
în cauză şi o ta0ă pentru dreptul de aplicare a mărcii de produs ecolo#ic.
8oordonarea acestui sistem de marcare ecolo#ică este asi#urată de 8onsiliul
pentru problemele mediului înconjurător ,(nvironmental 8hoise Board-, un
or#anism independent, constituit de 5inisterul 9ederal al 5ediului ,9ederal
5inister of the (nvironment-. /cest 8onsiliu a mandatat /sociaţia
canadiană de standardizare ,8"/- să se ocupe, în domenii specifice, de
testarea acceptabilităţii ecolo#ice a produselor.
:n Haponia a fost introdus un sistem de marcare ecolo#ică a
produselor, în anul $;7;, coordonat de =ficiul (co+5arE, din cadrul
/#enţiei 5ediului ,(nvironmental /#encI of Hapan-. &reptul de aplicare a
mărcii ecolo#ice a(co+5arE6 ,fi#. 4 d- se acordă întreprinderilor pe baza
unui contract pe doi ani, în condiţiile achitării ta0elor corespunzătoare.
:ntr+o primă etapă, au fost luate în considerare unele produse de uz
casnic, printre care cele obţinute din materiale plastice reciclate, ambalajele
tip aerosol etc. *ână în prezent au fost stabilite criterii de performanţă
ecolo#ică pentru %% cate#orii de produse ,circa 4<< de produse-.
1ot în anul $;7; a fost stabilit un sistem de marcare ecolo#ică a
produselor, comun pentru ţările europene nordice ,Dorve#ia, "uedia,
9inlanda şi .slanda-, sistem coordonat de un 8onsiliu ,Dordic 8ouncil-.
$<4
&ecizia privind acordarea dreptului de aplicare a mărcii ecolo#ice
,fi#. 4 b- se ia la nivel naţional, autorizaţia obţinută fiind recunoscută şi în
celelalte ţări. :n 5area Britanie, #uvernul a hotărât, de asemenea, introduce+
rea unui sistem de marcare ecolo#ică, pentru bunurile de consum. :n acest
scop a fost înfiinţat ?rupul naţional consultativ pentru marcare ecolo#ică
,Dational /dvisorI ?roup on (nvironmental @abellin# + D/?(@-.
*entru operaţionalizarea sistemului s+a hotărât constituirea unui
8onsiliu al e0perţilor, denumit 8onsiliul 5arii Britanii pentru eco+marcare
,3M (co+labellin# Board-.
:ntr+un raport al a(nvironmental &ata "ervice6 din 5area Britanie
se apreciază că marca de produs ecolo#ic stimulează conştiinţa ecolo#ică a
consumatorului şi e0ercită asupra industriei o presiune considerabilă, de
natură s+o determine să realizeze cât mai multe produse acurate6, nepoluante.
:n 9ranţa a fost introdus, în anul $;;$, un sistem de marcare
ecolo#ică a produselor, asemănător sistemului #erman aBlue /n#el6. "e
consideră că acest sistem se bazează pe cele mai avansate tehnici de analiză
a ciclului de viaţă a produselor. &reptul de aplicare a mărcii de produs
ecolo#ic se acordă întreprinderilor solicitante, pe baza unui contract încheiat
pe trei ani, asi#urându+se o suprave#here foarte strictă a respectării
condiţiilor, prin echipe de e0perţi constituite în acest scop.
:n condiţiile proliferării unor sisteme naţionale de marcare ecolo#ică
a produselor, mai mult sau mai puţin compatibile din punct de vedere al
criteriilor care au stat la baza lor, a devenit necesară elaborarea unui cadru
le#islativ armonizat şi în acest domeniu.
3n prim pas s+a făcut prin Ge#lementarea ,8((- nr. 77< a
8onsiliului 3( din %3 martie $;;%, care introduce un sistem comunitar de
marcare ecolo#ică. *rin acest sistem se urmăreşte promovarea produselor
care au un impact ambiental mai redus, pe între#ul lor ciclu de viaţă. &e
asemenea, se are în vedere asi#urarea unei informări corecte a consumato+
rului din ţările 3( privind caracteristicile ecolo#ice ale produselor care se
comercializează pe piaţa comunitară. "istemul este aplicabil tuturor
produselor, inclusiv celor importate în 3( din ţările terţe. *rodusele în
cauză trebuie să fie conforme re#lementărilor 3( referitoare la protecţia
vieţii, sănătăţii persoanelor şi la protecţia mediului înconjurător.
$<>
"istemul comunitar de marcare ecolo#ică este conceput ca un sistem
voluntar, descentralizat, dreptul de aplicare a mărcii fiind acordat de un
comitet naţional, desemnat în acest scop, în fiecare din ţările 3(.
8riteriile de performanţă ecolo#ică aplicabile sunt specifice fiecărei
cate#orii de produse, fiind stabilite pe baza analizei între#ului ciclu de viaţă,
din etapa concepţiei+proiectării, până la reinte#rarea în natură sau
valorificarea lor, în etapa postutilizării.
:n fiecare din aceste etape se recomandă să fie luate în considerare
următoarele aspecte ecolo#ice impactul ambiental al deeurilor rezultate,
poluarea i degradarea solului, contaminarea apei i aerului, nivelul
zgomotului, consumul de energie i de resurse naturale, efectul asupra
ecosistemelor.
/naliza include şi impactul ambalajului asupra mediului, în etapele
menţionate.
:n procesul stabilirii criteriilor ecolo#ice, specifice diferitelor cate#orii
de produse, sunt implicate comitetele naţionale de atribuire a mărcii de
produs ecolo#ic, forumul consultativ de la Bru0elles, care re#rupează repre+
zentanţi ai industriei, comerţului, or#anizaţiilor consumatorilor, or#anizaţiilor
ecolo#ice şi un 8omitet de re#lementare, alcătuit din reprezentanţi ai ţărilor
3(. :n cadrul acestui proces, produsele prezentate de or#anismele naţionale
competente sunt e0aminate şi se decide care criterii ecolo#ice trebuie
definite şi aplicate. 8riteriile sunt traduse în termeni tehnici de or#anismul
naţional competent şi sunt adoptate de 8omitetul de re#lementare.
).0. #arcar'a :rodu7'4or
2.;.1. *lasificarea mărcilor. %ipuri de mărci
5ărcile se pot clasifica după mai multe criterii
a) Du:8 d'7tina;i'( mărcile se împart în mărci de fabrică şi de
comerţ* 5arca de fabrică este aplicată de producător pe produsele sale, iar
marca de comerţ de întreprinderea care comercializează aceste produse.
$<F
:ntreprinderea producătoare poate utiliza în acelaşi timp marca de
fabrică şi de comerţ, în măsura în care comercializează ea însăşi produsele
pe care le fabrică. *rintre cele mai cunoscute mărci de fabrică sunt
considerate 8oca+8ola, "onI, 5ercedes+Benz, ModaE, Destle, 1oIota,
*epsi+8ola etc, iar din cate#oria celor de comerţ menţionăm /didas,
Ouelle, *rivile#, 1rident, &orati, /ldi, 5etro etc.
:n prezent, mărcile de fabrică sunt mai răspândite decât cele de
comerţ, cu toate că importanţa acestora din urmă a crescut în ultimii ani,
datorită perfecţionărilor aduse în sistemul de distribuţie a produselor ,fi#. >-.
0 5 10 15 20 25 30 35
Portugalia
Spania
Belgia
SUA
Franta
Suedia
Germania
Elvetia
Tarile de Jos
Anglia
1igura nr. ? + *onderea mărcilor de comerţ faţă de mărcile de fabrică, în diferite
ţări
,"ursa /bsatzcirtschaft Q.,

>P$;;4, p. $%<-
*otrivit unor opinii, se poate vorbi chiar de o luptă pentru supremaţie,
între mărcile comerciale şi cele ale producătorilor. :n paralel se remarcă şi o
altă tendinţă, aceea a comercializării unor aproduse fără nume6, denumite şi
aproduse albe6. "uperma#azinele 8arrefour din 9ranţa au lansat, în anul
$;)F, ideea de a oferi consumatorilor produse fără marcă ,amarRue libre6-,
idee preluată ulterior şi de alte mari întreprinderi comerciale.
3) Du:8 o3i'ctu4 lor, distin#em mărci de produse şi mărci de
servicii* :n ceea ce priveşte relaţia dintre produs şi marcă, pot fi puse în
evidenţă următoarele variante
$<)
¤ mărci individuale de produs, întreprinderea producătoare înre#istrând o
marcă pentru fiecare din produsele sale. = asemenea variantă a adoptat,
de e0emplu, firma *rocter d ?amble. &intre mărcile de produs ale
acesteia putem menţiona /riel, 2izir, @enor, *ampers etc.!
¤ o singură marcă pentru toate produsele "ntreprinderii* = asemenea
variantă întâlnim, de pildă, în cazul unor producători de automobile ,de
e0. B5B, /udi etc.-!
¤ mai multe mărci pentru fiecare linie de produse a "ntreprinderii ,de e0.
firma "ears utilizează marca Menmore pentru produse electrocasnice,
marca Qomart pentru instalaţii sanitare-!
¤ mărci structurate pe mai multe niveluri, ca de e0emplu prin combinarea
mărcii de fabrica cu mărcile individuale de produs, cum este cazul
automobilelor realizate de firma 2olEsca#en ,2B+?olf, 2B+8orrado,
2B+?olf+8abrio etc.-, 9iat ,9iat *unto etc.-.
Mărcile de servicii sunt de două cate#orii
$. mărci de servicii care se aplică pe produse sau sunt ataşate produselor,
pentru a indica pe cel care a prestat serviciul în le#ătură cu aceste
produse ,de e0. mărcile utilizate de spălătorii, vopsitorii etc.-!
%. mărci de servicii care indică, "n diferite moduri, servicii nelegate de
anumite produse, cum ar fi serviciile bancare, de asi#urări, de transport,
a#enţiile de presă, serviciile turistice, serviciile de emisiuni radiofonice
şi de televiziune, serviciile de spectacole etc.
@e#ătura dintre marcă şi servicii poate îmbrăca formele cele mai
diferite, în funcţie de natura serviciului.
:n unele cazuri, marca se aplică pe instrumentele folosite pentru
prestarea serviciului ,de e0emplu pe mijloacele de transport- sau pe un
obiect care este rezultatul serviciului prestat ,de e0emplu, aplicarea mărcii
pe biletele eliberate de a#enţiile de voiaj-.
(0istă unele servicii care folosesc marca indirect ,de e0emplu
hotelurile, restaurantele pot aplica marca lor pe produsele din dotare-.
3nele ţări nu acceptă înre#istrarea mărcilor de servicii străine, pentru
a+şi proteja propriile servicii, mai ales pe cele turistice.
*entru o mai bună identificare a mărcilor în procesul de documentare,
precum şi pentru stabilirea întinderii drepturilor acordate şi a eventualelor
$<7
interferenţe cu alte mărci, prin /ranjamentul de la Disa din $> iunie $;>) a
fost adoptată o clasificare internaţională a produselor şi serviciilor. /ceastă
clasificare cuprinde 34 clase de produse şi 7 clase de servicii ,Gomânia a
aderat la această 8onvenţie în anul $;;7-. 8riteriile utilizate pentru delimi+
tarea claselor sunt provenienţa, destinaţia şi natura produselor şi serviciilor.
c) "n func;i' d' titu4aru4 dr':tu4ui 4a 6arc8 distin#em mărci
individuale şi colective*
¤ mărcile individuale, aparţinând unei persoane determinate ,fizice sau
juridice-, reprezintă cate#oria obişnuită de mărci, care face obiectul
principal al re#lementării în diferite le#islaţii!
J mărcile colective aparţin unor asociaţii de producători, comercianţi sau
prestatori de servicii. (le sunt destinate pentru a deosebi produsele sau
serviciile membrilor acestor asociaţii de cele aparţinând altor persoane şi
pentru a #aranta calitatea sau ori#inea produselor şi serviciilor respective.
&e obicei, aceste mărci se utilizează împreună cu marca individuală.
*otrivit re#lementărilor din ţara noastră, solicitantul înre#istrării unei
mărci colective depune, o dată cu cererea de înre#istrare sau cel mai târziu
în termen de trei luni de la data notificării de către =ficiul de "tat pentru
.nvenţii şi 5ărci, un re#ulament de folosire a mărcii colective, în care se vor
indica persoanele autorizate să folosească marca respectivă, condiţiile care
trebuie îndeplinite pentru a deveni membru al asociaţiei, condiţiile de
folosire a mărcii, motivele pentru care această utilizare poate fi interzisă
unui membru al asociaţiei. /cest re#ulament poate să prevadă ca marca
colectivă să nu poată fi transmisă de către titular decât cu acordul tuturor
membrilor asociaţiei.
d) Din :unct d' v'd'r' a4 naturii nor6'4or care le re#lementează,
mărcile sunt facultative şi obligatorii*
· în principiu, mărcile sunt facultative, dreptul de a decide aplicarea
mărcii aparţinând producătorului, comerciantului sau întreprinderii
prestatoare de servicii!
· în anumite cazuri, se stabileşte, pentru unele produse, de obicei din
motive de interes #eneral, obli#ativitatea marcării lor. &e e0emplu, în
majoritatea ţărilor este obli#atorie marcarea obiectelor e0ecutate din
metale preţioase.
$<;
') Du:8 co6:o9i;ia 4or( mărcile sunt simple şi compuse* 5ărcile
compuse ,din două sau mai multe elemente verbale sau fi#urative- sunt
frecvent folosite pentru că asocierea unor semne permite să se asi#ure mai
uşor caracterul distinctiv al mărcii.
f) :n funcţie de natura 4or( deosebim mărci verbale, figurative şi
sonore*
/lte tipuri de mărci
Marca defensivă prezintă anumite modificări de detaliu ale mărcii
înre#istrate pentru a împiedica înre#istrarea de către alte întreprinderi a unor
mărci asemănătoare cu aceasta. "copul mărcii defensive este, prin urmare,
de a asi#ura o protecţie sporită mărcii utilizate.
Marca de rezervă se aseamănă cu marca defensivă prin aceea că, în
momentul înre#istrării ei, întreprinderea nu are intenţia să o folosească. "pre
deosebire însă de marca defensivă, ea nu este le#ată de o marcă principală a
cărei protecţie s+o întărească.
Marca notorie este lar# cunoscută şi se bucură de un renume deosebit
în rândul consumatorilor.
9irma @ander /ssociates realizează un clasament al mărcilor din
diferite ţări, pe baza a două criterii ascorul memoriei6, care arată în ce
măsură un consumator îşi aminteşte de o marcă şi astatutul mărcii6, care
arată ponderea opiniilor favorabile privind marca în cauză. *e baza
rezultatelor obţinute, se determină un indicator mediu, care e0primă aran#ul
mărcii6 sau puterea ima#inii acesteia. PMotler *h., $;;)P.
$$<
2.;.2. !lemente de definire a mărcilor
:n literatura de specialitate pot fi puse în evidenţă orientări diferite
privind definirea mărcilor. *otrivit majorităţii opiniilor, marca este un semn
care permite unei persoane fizice sau juridice să distin#ă produsele, lucrările
sau serviciile sale de cele ale concurenţilor ao marcă este un nume, un
termen, un semn, un simbol sau un desen, ori o combinaţie de aceste
elemente, destinate să a)ute la identificarea bunurilor sau serviciilor unui
vânzător sau grup de vânzători i la diferenţierea lor de cele ale
concurenţilor', PMotler *h., $;;)P. :n acelaşi sens, 8amera .nternaţională de
8omerţ o defineşte ca fiind semnul folosit sau pe care cineva dorete să3l
folosească pe un produs, cu un produs sau "n legătură cu un produs, "n
scopul de a3l identifica sau de a distinge produsele unei "ntreprinderi de
cele ale altor "ntreprinderi*
:n aceste definiţii se pune accentul pe caracterul distinctiv al mărcii.
*otrivit altor opinii, definiţia mărcii trebuie să reflecte aspectul economic al
acesteia şi să se refere în special la garantarea unei calităţi constante pentru
produsele în cauză. :ntr+o asemenea accepţiune, marca reprezintă semnul
care are ca scop să dea încredere clientului privind #arantarea calităţii
produselor pe care se aplică.
/lţi autori propun ca, pe lân#ă elementele mai sus menţionate, în
definiţia mărcii să fie evidenţiat şi faptul că ea poate forma obiectul unui
drept e0clusiv. = asemenea definiţie este formulată, de pildă, de eolanda
(minescu (marca trebuie definită ca un semn distinctiv menit să diferenţieze
produsele, lucrările i serviciile, prin garanţia unei calităţi superioare i
constante, semn susceptibil de a forma, "n condiţiile legii, obiectul unui drept
e6clusiv 4privativ5, care aparţine categoriei drepturilor de proprietate
industrială&*
"emnele care pot fi folosite ca mărci sunt următoarele cuvinte,
litere, cifre, reprezentări #rafice + plane sau în relief + combinaţii ale acestor
elemente, una sau mai multe culori, forma produsului sau a ambalajului
acestuia, prezentarea sonoră sau alte asemenea elemente.
*entru ca aceste semne să formeze obiect de protecţie în cadrul
le#islaţiei internaţionale sau a celor naţionale, ele trebuie să îndeplinească o
$$$
serie de condiţii de fond şi de formă.
8umele ,numele patronimic, pseudonimul, prenumele, numele comer+
cial- poate constitui o marcă numai în măsura în care are un aspect e0terior
caracteristic, fie datorită combinării de anumite elemente fi#urative
,embleme, vi#nete-, fie datorită #raficii, culorii sau aşezării literelor care îl
compun. &e e0emplu, marca a9ord6 apare sub forma unei embleme, marca
a?illette6 sub forma unei semnături etc.
:n unele ţări, mărcile care cuprind un nume #eo#rafic sunt admise
numai dacă această indicaţie corespunde locului de fabricaţie sau ori#inii
reale a produsului. "unt formulate, de asemenea, unele restricţii în ceea ce
priveşte folosirea ca marcă a numelui comercial.
*otrivit re#lementărilor din ţara noastră, numele comercial constituit
prin actul de înfiinţare a întreprinderii din propriul nume, un pseudonim sau
un prenume, denumiri de fantezie, denumiri care su#erează obiectul de
activitate, abrevieri sau iniţiale ale numelui sau combinaţii ale acestor
elemente poate constitui obiectul unei cereri de înre#istrare ca marcă.
*e de altă parte, numele comercial, în între#ime sau parţial, asociat
sau nu cu alte elemente verbale sau fi#urative, poate intra în componenţa
unei mărci, cu condiţia să nu creeze confuzii, sau să încalce drepturi
anterioare, conferite prin înre#istrarea de mărci, cât şi prin drepturi de autor.
%enumirile, cuvinte inventate sau luate din limbajul curent + pot
constitui o marcă, cu condiţia să fie arbitrare sau de fantezie. /semenea
cuvinte sunt utilizate ca atare sau în combinaţie cu elemente fi#urative ,de
e0. 8oca+8ola, ?oldstar, ModaE, =mo, 2izir, "nicEers, 2ache+Rui+rit etc.-.
8ele mai bune mărci din această cate#orie, pentru că se impun mai uşor
publicului, sunt considerate acelea care su#erează calitatea produsului oferit
sau destinaţia acestuia ,de e0. Ha#uar, *antera pentru autoturisme etc.-.
:iterele i cifrele* &e cele mai multe ori literele propuse ca marcă
sunt iniţialele unui nume sau ale unei întreprinderi. &e e0emplu 9./1
,9abrica .taliana /utomobili 1orino, B5B ,BaIerische 5otoren BerEe,
(@9 ,(ssence et @ubrifiants de 9rance-, .B5 etc.
8ifrele utilizate ca marcă semnifică varianta modelului, o anumită
caracteristică de calitate, anul apariţiei modelului ,de e0emplu &acia $3$<,
)3* etc.-. :n unele ţări ,/ustria, 3n#aria- literele şi cifrele nu sunt admise
$$%
ca mărci, nefiind considerate suficient de distinctive.
Reprezentările grafice ,plane sau în relief-, care pot constitui o
marcă, sunt de o mare varietate embleme, vi#nete, peisaje, monumente,
portrete, blazoane, desene, si#ilii etc.
,mblema reprezintă un semn fi#urativ simplu, cu valoare simbolică
,de e0emplu, marca firmei *uma-.
9ignetele reprezintă un ansamblu de fi#uri, compoziţii de linii ,de
e0emplu, marca firmei /didas-. &e re#ulă, le#islaţiile naţionale nu admit
utilizarea ca mărci a formelor #eometrice simple ,de e0emplu, un pătrat sau
un cerc-, neînsoţite de elemente fi#urative.
Culoarea este utilizată destul de rar ca marcă, chiar dacă le#islaţiile
naţionale prevăd o asemenea posibilitate. &e e0emplu culoarea #albenă a
mărcii ModaE, culoarea violet a mărcii 5ilEa etc.
.orma produsului sau a ambala)ului, deşi menţionată în mod e0pres
în sistemele le#islative mai noi, utilizarea ei ca marcă este deosebit de
controversată. &e fapt, sunt relativ puţine întreprinderi care au înre#istrat ca
marcă forma produsului sau a ambalajului ,de e0emplu forma recipientelor
de băuturi răcoritoare 8oca+8ola, forma ambalajului la ciocolata 1oblerone
etc.-.
Marca sonoră este prevăzută în foarte puţine le#islaţii, printre care
în cea din ".3./. "e consideră că o asemenea marcă este aplicabilă mai ales
în cazul serviciilor. &eşi tehnica modernă, mass+media permit folosirea
lar#ă a mărcilor sonore, ele sunt relativ puţin răspândite.
Combinaţiile de elemente + nume şi denumiri, diferite reprezentări
#rafice sau denumiri combinate cu reprezentări #rafice + se utilizează relativ
frecvent ca mărci ,de e0. marca de autoturisme /lfa+Gomeo etc.-.
:n le#islaţiile multor ţări se precizează, în detaliu, care sunt semnele
e0cluse de la înre#istrare ca marcă. *otrivit re#lementărilor din ţara noastră
nu pot fi înre#istrate mărcile care
- sunt lipsite de caracter distinctiv!
- sunt compuse e0clusiv din semne sau din indicaţii devenite
uzuale în limbajul curent sau în practicile comerciale loiale şi constante!
- sunt compuse e0clusiv din semne sau din indicaţii, putând servi
în comerţ pentru a desemna special calitatea, cantitatea, destinaţia,
$$3
valoarea, ori#inea #eo#rafică sau timpul fabricării produsului sau
prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora!
- sunt constituite e0clusiv din forma produsului, care este impusă
de natura produsului sau este necesară obţinerii unui rezultat tehnic sau
care dă o valoare substanţială produsului!
- sunt de natură să inducă în eroare publicul cu privire la ori#inea
#eo#rafică, calitatea sau natura produsului sau a serviciului!
- conţin o indicaţie #eo#rafică sau sunt constituite dintr+o astfel de
indicaţie, pentru produsele care nu sunt ori#inare din teritoriul indicat,
dacă utilizarea acestei indicaţii este de natură să inducă în eroare
publicul cu privire la locul adevărat de ori#ine!
- sunt constituite sau conţin o indicaţie #eo#rafică, identificând
vinuri sau produse spirtoase care nu sunt ori#inare din locul indicat!
- sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri!
- conţin, fără consimţământul titularului, ima#inea sau numele
patronimic al unei persoane care se bucură de renume în Gomânia!
- cuprind, fără autorizaţia or#anelor competente, reproduceri sau
imitaţii de steme, drapele, embleme de stat, însemne, si#ilii oficiale de
control şi #aranţie, blazoane aparţinând ţărilor 3niunii şi care intră sub
incidenţa art. F din 8onvenţia de la *aris!
:n afara situaţiilor mai sus menţionate, o marcă este refuzată la
înre#istrare, dacă
= este identică cu o marcă anterioară, iar produsele sau serviciile pentru
care a fost cerută înre#istrarea mărcii sunt identice cu cele pentru care
marca anterioară este protejată!
= este identică cu o marcă anterioară şi este destinată a fi aplicată unor
produse sau servicii similare cu cele pentru care marca anterioară este
protejată, dacă e0istă un risc de confuzie pentru public!
= este identică sau similară cu o marcă notorie în Gomânia pentru produse
sau servicii identice sau similare, la data depunerii cererii de înre#istrare
a mărcii.
=r#anismele naţionale, cu atribuţii în domeniul protecţiei mărcilor,
şi+au elaborat sisteme proprii de clasificare a elementelor fi#urative, pentru
$$4
identificarea directă a mărcilor, independent de produsele şi serviciile la
care se referă acestea.
*rin a/ranjamentul de la 2iena6 a fost adoptată, în anul $;)3, o
clasificare internaţională a elementelor fi#urative ale mărcilor, care cuprinde
%; de cate#orii, 3<< de diviziuni şi 3<<< de secţiuni.
*reluarea acestui sistem unitar de clasificare de către or#anismele
naţionale a permis limitarea riscurilor de interpretare a asemănărilor dintre
mărci.
2.;.3. 0unc)iile mărcilor
5arca este considerată, în prezent, un element fundamental al
strate#iei comerciale a întreprinderii, strate#ie bazată pe diferenţierea pe
care aceasta o introduce în oferta de produse şi servicii.
9iind un mijloc de identificare a produselor unei anumite întreprinderi,
marca oferă cumpărătorului posibilitatea orientării sale rapide spre produ+
sele verificate din punct de vedere al calităţii, aparţinând producătorilor care
şi+au câşti#at o bună reputaţie.
/lături de funcţiile considerate clasice + de identificare a produselor
i serviciilor i de garantare a unui nivel calitativ constant al acestora 3 în
condiţiile diferenţierii tot mai accentuate a ofertei de mărfuri, s+a afirmat şi
se accentuează în continuare funcţia de concurenţă a mărcii*
&e la diferenţierea produselor unei anumite întreprinderi, prin
calitate sau prezentare, s+a ajuns la o diferenţiere a mărcilor aceleiaşi
întreprinderi, prin multiplicarea modelelor, tipurilor, culorilor etc. 3n
e0emplu bine cunoscut este cel al mărcilor de automobile. /ceeaşi marcă
,9ord, *eu#eot, 9iat, BolEsca#en etc.- reprezintă un număr din ce în ce mai
mare de modele.
&inamismul accentuat al mărcilor, sprijinit de publicitate, a
determinat apariţia funcţiei de reclamă a mărcii.
5arca reprezintă o componentă importantă în acea care înconjoară
produsul şi care constituie adesea un element mai puternic chiar decât
caracteristicile lui intrinseci.
:n opinia lui Motler marca poate su#era
$$>
J caracteristicile produsului!
J avantajele funcţionale sau satisfacţiile emoţionale oferite clientului!
J sistemul de valori promovat de ofertant!
J o anumită concepţie în realizarea produsului!
J personalitatea produsului!
J cate#oria de utilizatori ai produsului.
:n cazul în care consumatorii percep toate cele şase dimensiuni ale
mărcii, se consideră că aceasta este o marcă completă* :n caz contrar, avem
de+a face cu o marcă superficială PMotler *h., $;;)P.
3n punct de vedere relativ asemănător este e0primat de Mapferer,
care defineşte următoarele dimensiuni ale mărcii dimensiunea fizică, perso3
nalitatea, dimensiunea culturală, aspectul relaţional al mărcii, categoria de
utilizatori i dezvoltarea unei anumite mentalităţi PMapferer H. D., $;;FP.
*rin forţa pe care o dobândeşte, marca devine un element autonom al
succesului comercial, un bun independent, cu o valoare proprie, utilizat de o
întreprindere în cadrul strate#iilor sale promoţionale.
:n cazul mărcilor notorii, valoarea lor poate fi impresionantă. /şa, de
e0emplu, mărcile 8oca+8ola de băuturi răcoritoare sunt evaluate la %4
miliarde dolari "3/, marca de ţi#ări 5arlboro la 3$ miliarde de dolari
"3/, iar marca ModaE la $3 miliarde dolari "3/ PMotler *h., $;;)P.
*entru a fi competitivă, o marcă trebuie să îndeplinească mai multe
condiţii, printre care
J să fie clară, e0presivă, eufonică ,să se pronunţe uşor în limba respectivă-!
mărcile verbale care se pronunţă #reu sunt lipsite de o perspectivă
comercială!
J să aibă caracter distinctiv şi de noutate, pentru a nu se confunda cu alte
mărci!
J să nu fie deceptivă ,să nu inducă în eroare publicul asupra caracteristi+
cilor intrinseci ale produselor la care se referă-!
J să fie uşor de memorat!
J să fie semnificativă şi prezentată inte#rator ,marca trebuie să transmită
corect mesajul dorit-!
J să aibă, pe cât posibil, o semnificaţie le#ată de produsele în cauză, ori de
activitatea întreprinderii în #eneral, fără a avea un caracter descriptiv.
$$F
2.;.#. *adrul ?uridic şi institu)ional al protec)iei mărcilor &n
.om/nia
).0.2.-. R'g4'6'ntar'a :rot'c;i'i 68rci4or
:n Gomânia, protecţia mărcilor a fost re#lementată, pentru prima
dată, prin a@e#ea asupra mărcilor de fabrică şi de comerţ6 şi aGe#ulamentul
pentru aplicarea acestei le#i6, ambele adoptate în anul $7);.
/ceastă le#e s+a caracterizat prin următoarele elemente
- instituirea sistemului dobândirii dreptului de folosire a mărcii
prin prioritate de folosire manifestarea voinţei de a dobândi proprietatea
mărcii rezultă din acte de folosire a acesteia, iar depozitul mărcii
constituit ulterior are doar efect declarativ, adică aduce la cunoştinţa
tuturor un drept de proprietate pree0istent!
- marca are caracter facultativ amarca de fabrică sau de comerţ
este facultativă4 ,art. 3 din le#e-!
- marca reprezintă un drept individual, absolut şi e0clusiv amarca
adoptată de un comerciant sau de un fabricant nu se poate întrebuinţa de
un alt comerciant sau fabricant pentru a deosebi produse de aceeaşi
natură6 ,art. 4 din le#e-.
@e#ea nr. %7P$;F) privind mărcile de fabrică, de comerţ şi de
serviciu, adoptată la data de %; decembrie $;F), a adus următoarele
elemente de noutate faţă de le#ea anterioară
· instituirea sistemului dobândirii dreptului de folosire a mărcii prin
prioritate de înre#istrare!
· e0tinderea sferei noţiunii de marcă pe lân#ă mărcile de fabrică şi de
comerţ este re#lementată şi marca de servicii. "unt definite, de
asemenea, mărcile individuale şi cele colective!
· introducerea caracterului obli#atoriu al mărcilor de fabrică, spre
deosebire de mărcile de comerţ şi de serviciu a căror aplicare este
facultativă aîntreprinderile producătoare sunt obli#ate să înre#istreze şi
să folosească mărci de fabrică pentru toate produsele lor destinate
$$)
consumului intern. :nre#istrarea mărcilor de comerţ ,...- şi a mărcilor de
serviciu ,...- este facultativă6 ,art. > din le#e-!
· asi#urarea concordanţei cu dispoziţiile 8onvenţiei de la *aris şi ale
/ranjamentului de la 5adrid privind protecţia internaţională a mărcilor.
:n anul $;;<, =ficiul de "tat pentru .nvenţii şi 5ărci ,=".5- a
elaborat proiectul unei noi le#i privind protecţia mărcilor în Gomânia.
&upă parcur#erea mai multor etape de îmbunătăţire a acestui proiect,
în anul $;;7 a fost adoptată @e#ea nr. 74 privind mărcile şi indicaţiile
#eo#rafice.
"+a avut în vedere re#lementarea sistemului juridic al mărcilor în
noile condiţii determinate de trecerea ţării noastre la economia de piaţă,
corelarea acesteia cu tratatul internaţional de armonizare a le#islaţiilor
naţionale referitoare la mărci, elaborat din iniţiativa =r#anizaţiei 5ondiale a
*roprietăţii .ntelectuale ,=5*.-, precum şi cu &irectiva 3niunii (uropene
adoptată în acelaşi scop. &e asemenea, s+a urmărit respectarea cerinţelor
cuprinse în acordurile bi+ şi multilaterale semnate de Gomânia, care cuprind
clauze referitoare la protecţia proprietăţii industriale respectiv a cerinţelor
cuprinse în /cordul de asociere la 3niunea (uropeană.
*rin @e#ea nr. 74P$;;7 se revine la caracterul facultativ al mărcilor,
stipulat în le#ea din $7); şi este re#lementată, pentru prima dată în
Gomânia, protecţia indicaţiilor #eo#rafice.
*entru protecţia consumatorilor se prevede sancţionarea actelor de
contrafacere, imitare sau folosire fără drept a unei mărci. /stfel, potrivit art.
73, constituie infracţiune ,,contrafacerea, imitarea sau falsificarea fără drept
a unei mărci în scopul inducerii în eroare a publicului asupra calităţii
produselor sau serviciilor la care se referă marca4* &e asemenea, orice
utilizare a mărcilor, contrară practicilor loiale în activitatea industrială sau
comercială, în scopul de a induce în eroare consumatorii, este considerată un
act de concurenţă neloială şi se pedepseşte potrivit le#ii.
).0.2.). Cadru4 in7titu;iona4 :rivind :rot'c;ia 68rci4or
=r#anismul de specialitate de interes naţional, cu atribuţii în
domeniul protecţiei mărcilor, este =ficiul de "tat pentru .nvenţii şi 5ărci
$$7
,=".5-. /cest or#anism este unica autoritate care asi#ură pe teritoriul
Gomâniei protecţia mărcilor şi a indicaţiilor #eo#rafice, potrivit @e#ii nr.
74P$;;7. :n acest scop, =".5 are următoarele atribuţii
+ înre#istrează, e0aminează şi publică cererile de înre#istrare a mărcilor!
+ e0aminează mărcile înre#istrate sau depuse spre înre#istrare la =r#ani+
zaţia 5ondială a *roprietăţii .ntelectuale, conform /ranjamentului de la
5adrid sau *rotocolului referitor la acest aranjament, recunoscând sau
refuzând protecţia acestora pe teritoriul Gomâniei!
+ înre#istrează şi publică cererile de înre#istrare a indicaţiilor #eo#rafice şi
acordă protecţie acestora pe teritoriul Gomâniei!
+ eliberează certificate de înre#istrare a mărcilor!
+ eliberează certificate de înre#istrare a indicaţiilor #eo#rafice şi acordă
dreptul de utilizare a acestora!
+ or#anizează şi ţine Ge#istrul Daţional al 5ărcilor şi Ge#istrul Daţional
al .ndicaţiilor ?eo#rafice!
+ eliberează certificate de prioritate pentru mărci!
+ efectuează cercetări prealabile înre#istrării unei mărci!
+ administrează, conservă şi dezvoltă colecţia naţională de mărci şi
indicaţii #eo#rafice şi realizează baza de date informative în domeniu!
+ întreţine relaţii cu or#anisme #uvernamentale similare şi cu or#anizaţii
re#ionale de proprietate industrială! reprezintă Gomânia în or#anizaţii
internaţionale de specialitate!
+ editează publicaţia oficială privind mărcile şi indicaţiile #eo#rafice ale
produselor şi asi#ură schimbul de publicaţii cu administraţiile naţionale
similare străine şi cu or#anizaţiile internaţionale de profil!
+ îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de le#e.
).0.2.,. Proc'dura d' <nr'gi7trar' a 68rci4or
*rocedura de înre#istrare a mărcilor cuprinde următoarele faze
principale
a- constituirea depozitului naţional re#lementar al mărcii!
b- e0aminarea cererii de înre#istrare a mărcii în vederea admiterii
depozitului!
$$;
c- e0aminarea de fond a cererii de înre#istrare a mărcii!
d- înre#istrarea mărcii şi publicarea acesteia.
a) &epozitul naţional re#lementar al mărcii se constituie prin
înre#istrarea cererii depuse de solicitant, însoţită de documentaţia tehnică
necesară. 8ererea redactată în limba română va avea ca obiect o sin#ură
marcă şi va cuprinde, în principal, datele de identificare a solicitantului,
reproducerea mărcii şi indicarea produselor sau serviciilor pentru care se
solicită înre#istrarea. &epozitul naţional re#lementar al mărcii asi#ură
titularului un drept de prioritate cu începere de la data înre#istrării acestuia
la =".5, faţă de orice depozit ulterior pentru aceeaşi marcă, privind
aceleaşi produse sau servicii.
3) (0aminarea cererii de înre#istrare a mărcii se realizează de către
=".5, din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor pentru constituirea
depozitului re#lementar, în termen de o lună de la data primirii cererii de
înre#istrare a mărcii. &acă aceste condiţii sunt satisfăcute, =".5 atribuie
dată de depozit cererii.
c) (0aminarea de fond a cererii de înre#istrare a mărcii, în termen de
F luni de la data admiterii constituirii depozitului naţional re#lementar.
d) :nre#istrarea mărcii şi publicarea acesteia sunt decise de =".5,
dacă, în urma e0aminării cererii, se constată că sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de le#e. 5arca se înre#istrează în Ge#istrul Daţional al 5ărcilor,
iar =".5 eliberează titularului certificatul de înre#istrare a mărcii. 5arca se
publică în termen de două luni de la data deciziei de înre#istrare în Buletinul
=ficial de *roprietate .ndustrială.
:n termen de trei luni de la data publicării mărcii, titularul unei mărci
anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi orice altă persoană interesată
pot face opoziţie la =".5 cu privire la marca publicată. /ceste opoziţii vor
fi soluţionate de către o comisie de e0aminare din cadrul =".5.
).0.2.2. Dr':turi4' cu :rivir' 4a 6arc8
*otrivit re#lementărilor din ţara noastră, titularul mărcii are drept de
folosire e0clusivă a acesteia, pentru produsele şi serviciile pentru care s+a
efectuat înre#istrarea, pe o perioadă de $< ani de la data depozitului naţional
$%<
re#lementar al mărcii.
:nre#istrarea mărcii poate fi reînnoită după e0pirarea acestei perioade,
fără a se aduce modificări mărcii şi fără a se e0tinde lista de produse şi
servicii. 1itularul mărcii are dreptul să aplice sau să ataşeze marca înre#istrată
după caz, pe fiecare produs în parte, pe ambalaje, pe documentele prin care
se oferă produsele sau serviciile, precum şi pe cele care însoţesc produsele.
5ărcile pot fi folosite şi pe prospecte, cataloa#e, insi#ne, reclame,
enunţuri publicitare, facturi şi, în #eneral, pe orice documente, potrivit
intereselor comerciale ale titularului, prin acţiuni proprii sau în cadrul
e0poziţiilor şi târ#urilor naţionale sau internaţionale, or#anizate în Gomânia.
&repturile cu privire la o marcă individuală, înre#istrată sau reînnoită, pot fi
transmise + în între#ime sau parţial + oricând în perioada de protecţie, prin
contract de cesiune sau licenţă. /ceastă transmitere se înscrie în Ge#istrul
Daţional al 5ărcilor.
&repturile cu privire la marcă se stin# prin
4 e0pirarea duratei de protecţie a mărcii şi neefectuarea, în termenele
le#ale, a formalităţilor de reînnoire!
4 renunţarea de către titular la drepturile sale, printr+o cerere înre#istrată la
=".5!
4 decăderea din drepturile asupra mărcii pentru nefolosirea acesteia, fără
motive temeinice, în termen de cinci ani de la înre#istrare!
4 încetarea activităţii întreprinderii şi netransmiterea drepturilor cu privire
la marcă, altei întreprinderi!
4 anularea înre#istrării mărcii.
:ncepând cu anul $;;<, în Gomânia s+au înre#istrat creşteri semnifi+
cative ale înre#istrărilor de mărci, mai ales a celor străine, ceea ce indică o
mai bună percepţie a importanţei protecţiei mărcilor din partea operatorilor
economici. :n cadrul /ranjamentului de la 5adrid, înre#istrările interna+
ţionale de mărci ce desemnează Gomânia au crescut, de asemenea, în timp
ce protecţia mărcilor româneşti pe calea aceluiaşi /ranjament este conside+
rată nesatisfacătoare.
).0.2.?. Prot'c;ia indica;ii4or g'ografic'
$%$
.ndicaţia #eo#rafică reprezintă adenumirea servind la identificarea
unui produs ori#inar dintr+o ţară, re#iune sau localitate a unui stat, în
cazurile în care calitatea, reputaţia sau alte caracteristici determinate pot fi în
mod esenţial atribuite acestei ori#ini #eo#rafice6* :n Gomânia, protecţia
indicaţiilor #eo#rafice se realizează prin înre#istrarea acestora la =".5,
potrivit le#ii nr. $;;7 sau în conformitate cu prevederile convenţiilor
internaţionale la care ţara noastră este parte.
:nre#istrarea unei indicaţii #eo#rafice poate fi solicitată de asociaţiile
de producători care desfăşoară o activitate de producţie în zona #eo#rafică
respectivă, pentru produsele indicate în cererea de înre#istrare.
=".5 înre#istrează indicaţiile #eo#rafice şi acordă solicitantului
dreptul de utilizare a acestora, după ce 5inisterul /#riculturii şi
/limentaţiei sau, după caz, autoritatea competentă din ţara de ori#ine a
solicitantului certifică
- indicaţia #eo#rafică a produsului care urmează a fi înre#istrată!
- produsele care pot fi înre#istrate sub această indicaţie!
- aria #eo#rafică de producţie!
- caracteristicile şi condiţiile de obţinere pe care trebuie să le
îndeplinească produsele pentru a putea fi comercializate sub
această indicaţie #eo#rafică.
&acă cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de le#e, =".5 decide
înre#istrarea indicaţiei #eo#rafice în Ge#istrul Daţional al .ndicaţiilor
?eo#rafice şi acordarea dreptului de utilizare a acesteia solicitantului.
*otrivit re#lementărilor din ţara noastră, sunt e0cluse de la
înre#istrare indicaţiile #eo#rafice care
¤ sunt denumiri #enerice ale produselor!
¤ sunt susceptibile de a induce în eroare publicul asupra naturii, ori#inii,
modului de obţinere şi calităţii produselor!
¤ sunt contrare bunelor moravuri sau ordinii publice.
&reptul de utilizare a indicaţiei #eo#rafice se acordă solicitantului pe
o perioadă de $< ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată, dacă se menţin
condiţiile în care acest drept a fost dobândit.
1itularul unei indicaţii #eo#rafice pentru anumite produse are dreptul
să o folosească în circuitul comercial, aplicată numai pe aceste produse, în
$%%
documentele însoţitoare, reclame, prospecte şi poate să facă menţiunea
aindicaţie #eo#rafică înre#istrată4.
(l are obli#aţia de a asi#ura respectarea condiţiilor de calitate şi a
caracteristicilor specifice, înscrise la înre#istrarea indicaţiei #eo#rafice, în
vederea protecţiei consumatorilor.
&repturile asupra indicaţiilor #eo#rafice sunt netransmisibile.
8a şi în cazul mărcilor, orice utilizare a indicaţiilor #eo#rafice,
contrară practicilor loiale în activitatea industrială sau comercială în scopul
de a induce în eroare consumatorii constituie un act de concurenţă neloială
şi se pedepseşte potrivit le#ii.
2.;.'. (rotec)ia mărcilor &n ,niunea !uropeană
*roblema protecţiei proprietăţii industriale a început să fie pusă în
cadrul 3niunii (uropene abia în anii f)<, acordându+i+se o importanţă
deosebită mai ales după semnarea /ctului unic european, în anul $;7F.
.ntervenţia comunitară în materie de proprietate industrială este
orientată spre două direcţii principale
a- întărirea protecţiei drepturilor de proprietate industrială!
b- respectarea convenţiilor multilaterale e0istente.
:n domeniul mărcilor au fost întreprinse următoarele măsuri
J armonizarea unor aspecte ale le#islaţiilor naţionale privind mărcile
naţionale, printr+o directivă a 8onsiliului ,&irectiva nr. 7;P$<4P8((, din
%$.$%.$;77-!
J instituirea mărcii comunitare, prin Ge#ulamentul ,8((- nr. 4<P;4 al
8onsiliului!
J interzicerea importului definitiv în cadrul 3niunii a produselor cu mărci
contrafăcute, prin re#ulamentul ,8((- nr. 374%P7F al 8onsiliului.
Ge#lementările elaborate prevăd coe0istenţa re#imurilor naţionale ale
mărcilor cu cea a mărcii comunitare. /stfel, a#enţii economici vor putea
ale#e între mărcile naţionale, pentru fiecare teritoriu naţional şi marca
comunitară, pentru ansamblul uniunii.
/rmonizarea le#islaţiilor statelor membre privind mărcile naţionale
se limitează la anumite aspecte juridice de fond, care au un impact direct
$%3
asupra funcţionării pieţei interne definirea semnelor care pot fi protejate ca
marcă, motivele de respin#ere sau de anulare a mărcilor, drepturile acordate
de marcă, sancţiunile pentru nefolosirea mărcilor, mărcile colective şi de
certificare. :n ceea ce priveşte drepturile acordate de marcă, 8onsiliul 3( a
reluat principiul de aepuizare comunitară6* *otrivit acestui principiu, dacă
produsele au fost comercializate de către titular sau cu acordul său, într+un
stat membru, acesta nu se mai poate opune comercializării produselor
respective în celelalte ţări ale 3(. *rincipiul nu este valabil decât în cadrul
relaţiilor dintre ţările membre ale 3(.
*e de altă parte, 8onsiliul a adoptat norme specifice privind măsurile
de la frontierele comunitare, al căror obiectiv îl constituie interzicerea
importului definitiv, în cadrul comunităţii, a mărfurilor contrafăcute. /cest
mecanism joacă un rol complementar faţă de sistemele de protecţie a mărcii
în interiorul fiecărui stat membru.
2.;.;. (rotec)ia interna)ională a mărcilor
:n condiţiile creşterii şi diversificării continue a ofertei de mărfuri,
dezvoltării comerţului, a început să se pună cu mai multă acuitate problema
protecţiei proprietăţii industriale, iar în cadrul acesteia a mărcilor.
:n majoritatea ţărilor au fost adoptate le#i vizând realizarea acestui
obiectiv, asi#urându+se posibilitatea înre#istrării mărcilor de către instituţii
specializate.
:n conte0tul preocupărilor privind facilitarea schimburilor economice
dintre ţări s+a pus, apoi, problema stabilirii unor re#uli comune de protecţie
a proprietăţii industriale, inclusiv a mărcilor aplicate produselor şi serviciilor.
:ntr+o primă etapă au fost încheiate o serie de convenţii bilaterale,
având ca obiect protecţia proprietăţii industriale, pe bază de reciprocitate.
2alorificând e0perienţa dobândită în cadrul acestor convenţii, în
anul $773 a fost încheiată o convenţie internaţională privind protecţia
proprietăţii industriale. 8unoscută sub denumirea de a8onvenţia de 3niune
de la *aris6, ea a intrat în vi#oare în anul $774, fiind semnată, ulterior, de un
număr mare de ţări. 'ara noastră a devenit membră a 3niunii în anul $;%<.
$%4
8onvenţia de 3niune de la *aris constituie baza protecţiei interna+
ţionale a mărcilor, alături de a celorlalte forme de proprietate industrială.
*otrivit articolului % al acestei convenţii a*rotecţia proprietăţii industriale
are ca obiect brevetele de invenţie, modelele de utilitate, desenele şi
modelele industriale, mărcile de fabrică sau de comerţ, mărcile de serviciu,
numele comercial şi indicaţiile de provenienţa sau denumirile de ori#ine,
precum şi reprimarea concurenţei neloiale6.
:n cadrul 8onvenţiei de 3niune de la *aris au fost încheiate o serie
de aranjamente speciale, referitoare la diferite aspecte ale protecţiei
proprietăţii industriale. &intre acestea, /ranjamentul de la 5adrid, încheiat
în anul $7;$, priveşte direct protecţia internaţională a mărcilor.
/ranjamentul de la 5adrid a înlocuit înre#istrările naţionale ,care în
cadrul 3niunii de la *aris sunt condiţie prealabilă a protecţiei mărcilor în
ţările membre- printr+o sin#ură înre#istrare internaţională.
*rincipalele caracteristici ale /ranjamentului de la 5adrid privind
protecţia internaţională a mărcilor sunt următoarele
- pentru a putea depune o cerere de înre#istrare internaţională,
solicitantul trebuie să fie resortisant al unei ţări parte la /ranjament sau
să aibă domiciliul ori o întreprindere într+o astfel de ţară!
- marca ce face obiectul unei cereri de înre#istrare internaţională
trebuie să fie înre#istrată, în prealabil, la nivel naţional, de către
or#anismul cu atribuţii în domeniul protecţiei mărcilor!
- cererea de înre#istrare internaţională se depune la Biroul
.nternaţional al =r#anizaţiei 5ondiale a *roprietăţii .ntelectuale ,=5*.-,
prin or#anismul naţional cu atribuţii în domeniul protecţiei mărcilor!
- cererea de înre#istrare internaţională trebuie să conţină pe lân#ă
indicaţiile uzuale ,numele solicitantului, reproducerea mărcii, lista
produselor şi serviciilor-, indicarea ţărilor parte la /ranjamentul de la
5adrid pentru care este cerută protecţia, precum şi o declaraţie a
or#anismului naţional cu atribuţii în domeniul protecţiei mărcilor din
ţara de ori#ine, care să certifice că marca, ce face obiectul cererii de
înre#istrare internaţională, este înre#istrată în re#istrul său naţional
pentru produsele şi serviciile la care se referă cererea respectivă!
$%>
- după îndeplinirea tuturor condiţiilor cerute, inclusiv plata ta0elor,
=5*. înre#istrează marca în re#istrul internaţional, notifică
înre#istrarea internaţională la oficiile ţărilor desemnate şi o publică în
revista lunară a5ărcile internaţionale6!
- în intervalul de un an de la data publicării, or#anismul naţional
cu atribuţii în domeniul protecţiei mărcilor al uneia din ţările desemnate
are dreptul de a refuza acordarea protecţiei mărcii, care face obiectul
înre#istrării internaţionale, în condiţii bine justificate!
- o marcă ce face obiectul unei înre#istrări internaţionale este
supusă aceluiaşi re#im în fiecare ţară desemnată, ca şi o marcă depusă
direct la or#anismul naţional cu atribuţii în domeniul protecţiei mărcilor,
sub rezerva dispoziţiilor /ranjamentului de la 5adrid privind durata
înre#istrării şi înnoirea sa. *otrivit acestui aranjament, durata protecţiei
mărcii înre#istrate internaţional este de %< de ani!
- în intervalul de > ani de la data înre#istrării internaţionale,
validitatea acestei înre#istrări este dependentă de înre#istrarea de bază în
ţara de ori#ine.
&acă, în acest interval, înre#istrarea de bază este radiată, înre#is+
trarea internaţională nu mai are efecte în ţările desemnate şi este radiată la
cererea or#anismului naţional cu atribuţii în domeniul protecţiei mărcilor
din ţara de ori#ine.
&eşi sistemul stabilit prin /ranjamentul de la 5adrid a fost lar#
utilizat timp de peste un secol, numărul ţărilor parte la acest /ranjament a
rămas relativ scăzut ,43 de ţări, printre care şi Gomânia-.
:n conte0tul preocupărilor de perfecţionare a acestui sistem, astfel
încât acesta să corespundă intereselor unui număr mai mare de ţări, în anul
$;7; a fost adoptat a*rotocolul referitor la /ranjamentul de la 5adrid
privind înre#istrarea internaţională a mărcilor6. /cest protocol, semnat de
%) de ţări, printre care şi Gomânia, a introdus o serie de modificări majore în
/ranjamentul de la 5adrid.
?rupul de e0perţi ai =5*., constituit după adoptarea protocolului,
pentru a redacta re#ulamentul referitor la acesta, a elaborat în cele din urmă
un Ge#ulament comun pentru /ranjamentul de la 5adrid şi *rotocolul de la
$%F
5adrid. 2ersiunea cea mai recentă a acestuia a fost adoptată la data de %<
iulie $;;4.
:n aceste condiţii, în prezent, putem distin#e următoarele trei situaţii
principale, în ceea ce priveşte protecţia internaţională a mărcilor
J aplicarea e0clusivă a /ranjamentului de la 5adrid!
J aplicarea e0clusivă a *rotocolului de la 5adrid!
J aplicarea atât a /ranjamentului, cât şi a *rotocolului de la 5adrid. *entru
solicitanţii dintr+o ţară parte la /ranjament, care nu au aderat la
*rotocol, se aplică numai prevederile /ranjamentului.
*entru solicitanţii unei înre#istrări internaţionale, cu baza într+una
din ţările contractante ale /ranjamentului, care este şi ţară contractantă a
*rotocolului ,cum este cazul Gomâniei- se aplică prevederile celor două
convenţii, în mod diferenţiat, astfel prevederile /ranjamentului se aplică în
le#ătură cu e0tinderile pentru ţările parte la /ranjament, iar prevederile
*rotocolului în cazul e0tinderilor pentru ţările parte la acesta.
)./. Etic='tar'a :rodu7'4or
2.<.1. No)iuni de $aă privind etic5etarea produselor
*ractica activităţilor comerciale a impus utilizarea unui instrument
esenţial pentru asi#urarea unei comunicări rapide şi precise a informaţiilor
despre mărfuri. /cest instrument este eticheta, folosită ca purtător al infor+
maţiilor referitoare la mărfuri, între producători, distribuitori şi consumatori.
=ri#inea etichetei se re#ăseşte, probabil, în practica farmaceutică,
datorită preocupării alchimiştilor de a diferenţia diferitele produse chimice.
:n antichitate, eticheta a reprezentat mai ales un semn distinctiv al
producătorului şi a îmbrăcat diferite forme, specifice fiind picto#ramele,
ideo#ramele şi mono#ramele, care făceau corp comun cu obiectul pe care se
aplicau ,cărămizi, amfore şi alte produse ceramice, produse metalice etc.-.
*erioada renascentistă a stimulat dezvoltarea schimburilor comerciale,
iar eticheta a început să individualizeze produse similare ,produse artizanale,
dar şi produse de uz casnic-, realizate de producători diferiţi.
$%)
:n perioada capitalismului timpuriu, eticheta a devenit purtătoarea
unor informaţii le#ate de desfăşurarea operaţiunilor comerciale denumirea
produsului, numele producătorului ,mai târziu şi marca acestuia-, locul de
ori#ine, iar când mărfurile au început să fie ambalate se indica şi cantitatea
de produs cuprinsă în ambalaj.
:n prezent, eticheta oferă o multitudine de informaţii uşor de
recepţionat de către consumator, cum ar fi
- denumirea produsului şi numele producătorului!
- #rupa din care face parte produsul, eventual clasa de calitate!
- principalele caracteristici de calitate şi masa pe unitatea de
ambalaj!
- indicaţii privind anumite restricţii în consum, domeniul de
utilizare!
- condiţiile de păstrare, termenul de valabilitate sau de #aranţie,
după caz.
(ticheta oferă deci informaţii utile atât pentru consumatorii, cât şi
pentru a#enţii economici, astfel
a- pentru consumatori, principala utilitate a etichetei o reprezintă informarea
acestora, respectându+le dreptul de opţiune pentru un produs sau altul!
b- pentru agenţii economici, prin etichetă devine posibilă cunoaşterea reacţiei
pieţei faţă de produsele oferite! în acelaşi timp, a#enţii economici îşi
modelează strate#iile mana#eriale conform noilor e0i#enţe referitoare la
etichetarea bunurilor şi la protecţia consumatorului.
8oordonatele actuale pe care se înscrie etichetarea produselor au
determinat şi re#lementarea acestui domeniu, deoarece este vizată protecţia
consumatorului din punct de vedere biolo#ic, economic şi social.
&e asemenea, prin re#lementarea etichetării produselor se instituie o
veritabilă barieră în calea comerţului cu produse necorespunzătoare
calitativ, cu produse+pirat sau produse falsificate. "oluţii privind etichetarea
corespunzătoare a produselor se #ăsesc în a*rincipiile directoare ale =D3
pentru protecţia consumatorilor6, în 8odul de deontolo#ie al comerţului
internaţional cu bunuri alimentare, precum şi în alte re#lementări cone0e.
$%7
*e plan naţional, încă din $;;%, prin =rdonanţa ?uvernului nr. %$
privind protecţia consumatorilor, la 8apitolul 4, a.nformarea şi educarea
consumatorilor6, se stipulează
• consumatorii au dreptul să fie informaţi, în mod complet, corect şi precis
asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de
către a#enţii economici!
• informarea consumatorilor despre produsele oferite se realizează prin
elemente de identificare i caracterizare ale acestora, care se înscriu la
vedere, după caz, pe produs, etichetă, ambalajul de vânzare sau în cartea
tehnică, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea ce însoţesc
produsul, în funcţie de natura acestuia!
• informaţiile trebuie "nscrise "n limba română, indiferent de ţara de
origine a produsului; trebuie să fie complete, corecte, precise şi e0plicite
şi să cuprindă denumirea produsului, marca producătorului, cantitatea,
preţul, termenul de #aranţie sau de valabilitate şi, după caz, principalele
caracteristici de calitate, compoziţia, aditivii sau in#redientele folosite,
valoarea nutritivă, eventualele riscuri previzibile, contraindicaţii şi
modul de utilizare, de manipulare, de conservare sau de păstrare etc.
3n alt aspect important îl reprezintă tendinţa actuală de a se
încorpora în etichetele moderne o serie de elemente de si#uranţă, menite să
împiedice falsificarea sau comercializarea ile#ală a produselor. 3n e0emplu
în acest sens îl reprezintă etichetele tip holo#ramă şi cele care încorporează
un transponder. :n Gomânia, frecvent întâlnite sunt etichetele tip 5olo-
gramă, folosite în cazul casetelor audio şi al compact discurilor ,audio,
video sau cu pachete softcare-, produse supuse riscului de copiere şi
multiplicare ile#ală. (tichetele tip transponder sunt frecvent utilizate în
cazul produselor comercializate prin reţelele marilor ma#azine universale,
unde atât volumul desfacerilor, cât şi numărul clienţilor ridică probleme
le#ate de suprave#herea punctelor de vânzare. 1ransponder+ul încorporat în
etichetă împiedică sustra#erea produselor prin declanşarea unui sistem de
alarmă în momentul încercării de părăsire a ma#azinului.
8reşterea nevoii de informare cât mai e0actă a condus la apariţia
etichetelor specializate, tendinţă pe care o constatăm mai ales la produsele
$%;
alimentare, te0tile, chimice, la cele din sticlă şi ceramică, precum şi la
produsele electrocasnice şi electronice.
2.<.2. !"igen)e actuale privind etic5etarea produselor alimentare
/limentele au un rol fundamental în asi#urarea şi menţinerea sănătăţii
oamenilor, datorită rolului lor în autore#larea funcţiilor or#anismului.
1otuşi, relativ frecvent, actul de nutriţie se bazează pe deprinderi empirice
de alimentaţie, fiind o obişnuinţă şi un automatism senzorial. /ceastă stare
de fapt impune protejarea şi educarea nutriţională a consumatorului modern
prin cele mai variate mijloace, dar mai ales prin mesajul informaţional oferit
de eticheta produselor alimentare.
*e plan internaţional au fost elaborate re#lementări de către 8omitetul
pentru etichetarea bunurilor alimentare din cadrul 8omisiei 8ode0
/limentarius, or#anism ce+şi desfăşoară activitatea sub e#ida 9/=P=5".
8omisia 8ode0 /limentarius recomandă aplicarea 4Dormelor #enerale
internaţionale pentru etichetarea produselor alimentare preambalate6, care
cuprind
♦ "tandardul #eneral pentru etichetarea alimentelor preambalate + 8=&(A
"1/D $+$;7>!
♦ "tandardul #eneral pentru etichetarea aditivilor alimentari + 8=&(A
"1/D $<)+$;7$!
♦ ?hiduri 8ode0 de etichetare!
♦ ?hid #eneral pentru informaţii 8./.8. ?.@. $+$;);.
8onform acestor norme, eticheta 4nu trebuie să descrie sau să
prezinte produsul într+un mod fals, înşelător, mincinos sau susceptibil să
creeze o impresie eronată6 cu privire la caracteristicile produsului.
&eosebit de precise şi cuprinzătoare sunt re#lementările privind
etichetarea produselor alimentare, adoptate la nivelul 3niunii (uropene,
dintre care amintim &irectiva 8onsiliului 8(( nr. );P$$% din $7 decembrie
$;)7, în care se defineşte termenul de etichetare ca reprezentând 4ansamblul
menţiunilor, indicaţiilor, mărcilor de fabrică sau de comerţ, ima#inilor ori
simbolurilor referitoare la un produs alimentar şi care fi#urează pe orice
$3<
ambalaj, document, afiş, etichetă sau banderolă care însoţeşte produsul sau
se referă la acesta6. 3lterior, această directivă a fost completată prin mai
multe re#lementări &irectiva 8onsiliului 8(( nr. 7)P$; decembrie $;74,
&irectiva 8onsiliului 8(( nr. 7FP;) din %F mai $;7F, &irectiva 8onsiliului
8(( nr. 7;P3;> din $4 iunie $;7;, &irectiva 8onsiliului 8(( nr. ;$P)% din
$F ianuarie $;;$, &irectiva 8onsiliului 8(( nr. ;3P$<% din $F noiembrie
$;;3 etc.
:n Gomânia s+au creat condiţiile pentru alinierea la normele europene
privind etichetarea produselor alimentare preambalate prin Q.?. nr.
)74P$;;F în care, pe lân#ă prevederi referitoare la scopul etichetării, obli#a+
tivitatea redactării în limba română, se precizează că eticheta produselor
alimentare preambalate trebuie să cuprindă în mod obli#atoriu
- denumirea produsului!
- termenul de valabilitate!
- conţinutul net!
- numele şi adresa fabricantului, a importatorului sau a
distribuitorului, precum şi numele şi adresa celui care ambalează
produsul!
- lotul de fabricaţie ,seria, data fabricaţiei sau a cule#erii recoltei-!
- modul de folosire, când utilizarea necesită indicaţii speciale!
- locul de ori#ine sau provenienţa produsului, dacă omiterea
acestuia ar fi de natură să #enereze confuzii!
- concentraţia alcoolică ,pentru băuturile la care aceasta este mai
mare de $,%S-!
- lista in#redientelor folosite ,în ordinea descrescătoare a
importanţei lor-!
- valoarea nutritivă şi ener#etică #lobală pentru produse alimentare
speciale, destinate unei alimentaţii particulare, ca de e0emplu produsele
pentru su#ari şi copii de vârstă mică etc.
/ceastă re#lementare precizează că menţiunile obli#atorii vor fi
completate cu alte menţiuni specifice fiecărei #rupe de produse, iar în cazul
produselor nepreambalate trebuie să se indice prin înscriere, pe produs, fără
$3$
risc de confuzie, sau sub orice altă formă denumirea produsului, data
fabricaţiei şi termenul de valabilitate.
2.<.3. Aspecte specifice privind etic5etarea produselor nealimentare
a) Etic='tar'a :rodu7'4' t'@ti4'
&ecizia de ale#ere a unui produs te0til este tot mai dificilă datorită
diversificării materiilor prime ,prin apariţia a numeroase fibre chimice noi,
prin realizarea de amestecuri de fibre şi fire e0trem de variate-, dar şi prin
folosirea unor tehnolo#ii noi şi prin aplicarea a numeroase tratamente de
finisare, superioare, cu scopul de a se obţine articole cu însuşiri foarte
diferite. &e aici a apărut şi necesitatea unui asistem informaţional6 operativ,
folosit atât de vânzător, cât şi de cumpărător, principalul suport de informare
fiind în acest sens eticheta.
,ticheta de "nsoţire a produsului, în conformitate cu =? %$P$;;% şi
Q? )7>P$;;F, trebuie să conţină următoarele elemente
- denumirea produsului!
- marca de fabrică a producătorului sau denumirea acestuia!
- denumirea importatorului, în cazul confecţiilor din import!
- mărimea confecţiei!
- modelul, culoarea, desenul + după caz!
- compoziţia fibroasă a ţesăturilor utilizate!
- tratamentele speciale de finisare aplicate ţesăturilor din care este
obţinută confecţia + după caz.
Mărimea confecţiei te6tile se va înscrie în conformitate cu standar+
dele aplicabile, inclusiv pentru cele din import.
Compoziţia fibroasă se marchează distinct în procente ,S-, în ordine
descrescătoare, atunci când sunt utilizate mai multe fibre.
8a tratamente speciale de finisare putem întâlni apermanent +
press6, pentru produse tip bumbac, care nu necesită operaţia de călcare după
spălare! asanforized6, pentru produse din fibre celulozice naturale, cu modificări
dimensionale la spălat de ma0im $S! ascotch#uard6, pentru produsele
confecţionate care nu se pătează! aeasI care6, pentru confecţii uşor de între+
$3%
ţinut, de e0emplu produse care, urmare tratării cu teflon, rezistă la pătare sau
confecţiile anoniron6, care sunt neşifonabile.
2arietatea materialelor şi a tratamentelor de finisare utilizate pentru
obţinerea articolelor te0tile, precum şi evoluţia procedeelor de curăţire fac
dificilă ale#erea tratamentelor de întreţinere. *entru a+i ajuta pe consuma+
tori, dar şi pe prestatorii de servicii de spălare şi curăţire chimică, a fost
stabilit un cod de etichetare de întreţinere cu ajutorul unor simboluri #rafice
standardizate internaţional, definite de ?ruparea .nternaţională de (tichetare
pentru :ntreţinerea 1e0tilelor ,?.D(1(A-.
8onform "G (D %3 )>7P$;;F, cele mai importante tratamente de
întreţinere la care sunt supuse produsele te0tile au următoarele simboluri
#rafice de bază ,fi#. F-. *entru fiecare operaţie sunt stabilite anumite
simboluri #rafice, care se referă la temperatura de spălare şi călcare, modul
de spălare ,manual, cu maşină şi cu solvenţi-, modul de curăţire, dar şi
pentru interzicerea unor operaţii.
1igura nr. 0 3 "imbolizarea operaţiilor de întreţinere a confecţiilor te0tile
3) Etic='tar'a <nc84;86int'i
:n conformitate cu Dormele metodolo#ice privind etichetarea
"ncălţămintei, ce fac obiectul Q? %F$P$;;7, etichetarea acestor produse se
face individual, pe unitatea de produs comercializată, de către producători,
iar în cazul importurilor de către importatori sau comercianţi, aceştia fiind
responsabili pentru informaţiile referitoare la identificarea produsului şi la
$33
materialele componente.
(tichetarea încălţămintei se realizează ţinând seama de următoarele
precizări
J este obli#atorie înscrierea materialelor pentru toate părţile componente ale
încălţămintei, precum şi natura materialelor, astfel
- părţile componente sunt indicate prin picto#rame, ca în fi#ura ).
1igura nr. / + "imbolizarea părţilor componente ale încălţămintei
- natura materialelor din care se obţin părţile componente încălţă+
mintei este indicată conform picto#ramelor din fi#ura 7.
1igura nr. + + "imbolizarea naturii materialelor de confecţie
J mărimea încălţămintei din import se va marca în centimetri, marcaj
specific pentru Gomânia.
(ticheta trebuie să fie ataşată corespunzător, accesibilă, înscrisul
trebuie să fie vizibil, fie că este făcut direct pe produs, fie pe eticheta ataşată
produsului, iar dimensiunile picto#ramelor trebuie să fie suficient de mari.
:ncălţămintea trebuie însoţită de instrucţiuni privind indicarea
modului de purtare şi de întreţinere.
c) Etic='tar'a :rodu7'4or c=i6ic'
$34
(tichetarea produselor chimice este re#lementată în raport cu
prevederile privind protecţia consumatorilor.
@a nivelul 3(, &irectiva 8onsiliului 8(( )FP)F7 referitoare la
produsele cosmetice stipulează că statele membre nu pot comercializa aceste
produse dacă eticheta nu conţine în mod vizibil şi uşor lizibil următoarele
numele şi adresa fabricantului, comerciantului sau e0portatorului! ţara de
ori#ine ,mai ales dacă este vorba de un stat din afara 3(-! masa netă!
termenul de valabilitate ,prin e0presia aa se folosi înainte de ...6-! modul de
utilizare! elemente de identificarea lotului! lista in#redientelor în ordine
descrescătoare a cantităţilor.
Dormele metodolo#ice privind etichetarea deter#enţilor, a produselor
de întreţinere şi de curăţat, care fac obiectul Q? )4>P$;;;, prevăd că pe
etichetă sau pe ambalaj se înscriu următoarele elemente de identificare+
caracterizare şi informaţii pentru consumatori
- denumirea comercială a produsului!
- denumirea şi adresa producătorului!
- conţinutul net, indicat în unităţi de masă sau de volum!
- compoziţia chimică ,cu indicarea substanţelor componente şi a
in#redientelor-!
- instrucţiuni de păstrare, utilizare şi de dozare pentru domeniul de
folosire recomandat, redactate sau, după caz, traduse în limba
română.
(ticheta poate avea înscrise sau ataşate suplimentar si#le sau alte
însemne ecolo#ice, precum şi elemente de publicitate, cu respectarea
prevederilor le#ale
d) Etic='tar'a a:arat'4or '4'ctroca7nic'
Q? nr. 7>)P$;;F face referiri la etichetarea ener#etică utilizată în
cazul aparatelor fri#orifice ,fri#idere, con#elatoare, combine fri#orifice- de
uz casnic, din producţie internă, cât şi din import, cu precizarea că este
obli#atorie aplicarea unei etichete indicând consumul de ener#ie şi eficienţa
lor ener#etică, precum şi, după caz, alte caracteristici, în conformitate cu
standardul "G $333;.
$3>
@a nivel european, etichetarea ener#etică este e0tinsă şi la alte
cate#orii de aparate electrocasnice maşini de spălat şi uscat, maşini de
spălat vase, cuptoare electrice, aparate de încălzit apa şi aparate de aer
condiţionat. /cest tip de etichetă conţine informaţii e0plicite privind clasa
de eficienţă ener#etică, simbolizată cu litere de la / la ? şi cu benzi
colorate, de la verde ,eficienţă ma0imă- la roşu ,eficienţă minimă-. 3n
e0emplu de etichetă ener#etică europeană, care conţine şi marca ecolo#ică a
3(, este prezentat în fi#ura ;.
).+. A63a4ar'a :rodu7'4or
.mportanţa ambalajului este evidenţiată de principalele funcţii pe
care acesta trebuie să le, îndeplinească şi anume
$- conservarea şi protecţia produselor, transportului, depozitării şi vânzării
produselor!
1igura nr. A + (ticheta
ener#etică europeană,
aplicată fri#iderelor
$3F
%- facilitarea manipulării!
3- funcţia de informare şi de promovare a produselor.
1unc;ia d' con7'rvar' 5i :rot'c;i' a :rodu7'4or
8onsiderată funcţie elementară a ambalajelor, aceasta constă în
protejarea conţinutului de efectele mediului e0tern, în cazul în care e0istă o
corelare perfectă între ambalaj+produs+metodă de conservare.
/mbalajul asi#ură protecţia produselor împotriva
J factorilor fizici ,acţiuni mecanice, lumină, temperatură, presiune-!
J factorilor chimici şi fizico+chimici ,aer, apă, vapori, o0i#en, dio0id de
sulf, dio0id de carbon-!
J factorilor biolo#ici ,microor#anisme, insecte etc.-.
a- &intre factorii fizici, solicitările mecanice la care sunt supuse
produsele ambalate au efecte variabile.
:umina poate produce decolorări şi de#radări ale mărfurilor ,reacţii
fotochimice, alterarea culorii, pierderea vitaminelor-, rolul ambalajului, în
acest caz, este fie de a filtra lun#imile de undă care produc deprecierea
produselor, fie de a opri pătrunderea luminii în interiorul ambalajului.
:n vederea conservării, ambalajul trebuie să protejeze produsul de
variaţiile de temperatură care ar putea provoca modificări or#anoleptice,
deformări etc.
b- #rotecţia chimică se referă la protecţia produselor împotriva anumitor
substanţe chimice a#resive. :n acest scop ambalajul joacă rolul de barieră
J la transferul de gaze din e0terior către interiorul ambalajului şi anume
- la o6igen şi vapori de apă, pentru protecţia produselor sensibile
la acţiunea acestor factori ,riscul dezvoltării muce#aiurilor sau
bacteriilor aerobe-, riscuri datorate o0idării produselor, riscul
formării de soluţii saturate cu produse zaharoase sărate!
- "mpotriva substanţelor volatile, susceptibile de a antrena
alterarea proprietăţilor or#anoleptice ale produselor.
J la transferul de gaze din interior către e6terior, pentru a evita pierderea
aromelor specifice produsului! deshidratarea produsului! pierderea
amestecului #azos care a fost introdus în interiorul ambalajului în scopul
conservării produsului ,8=
%
, D
%
, vapori de alcool-.
$3)
c- #rotecţia "mpotriva factorilor biologici are drept scop menţinerea
calităţii i#ienice şi microbiolo#ice a produselor alimentare asi#urând
J evitarea contaminării produselor!
J limitarea schimburilor #azoase susceptibile de apariţia şi dezvoltarea
#ermenilor pato#eni!
J asi#urarea unei etanşeizări la #ermenii microbieni, suportarea şi condiţiile
de sterilizare în cazul produselor care necesită acest tratament!
J evitarea contactului direct între produse şi persoanele care le manipulează!
J evitarea riscurilor de into0icaţie alimentară datorată florei microbiene
pato#ene conţinută în produsele nesterilizate ,carne, peşte etc.-.
1unc;ia d' 6ani:u4ar'( tran7:ort 5i d':o9itar'
a4 0unc)ia de manipulare
/mbalajul facilitează manevrarea produsului prin formă, volum etc.
:n timpul manipulării ambalajul trebuie să asi#ure o securitate ma0imă
pentru operatori şi o bună stabilitate a încărcăturii.
$4 0unc)ia de transport
8erinţele faţă de ambalajul de transport se referă la
- necesitatea adaptării ambalajului la normele de transport!
- optimizarea raportului volumP#reutate!
- posibilitatea de adaptare a ambalajului la unităţile de încărcare
utilizate uzual în transportul principal şi secundar ,palete, va#oane de
cale ferată, camioane etc.-.
c4 0unc)ia de depoitare
:n timpul depozitării, ambalajul preia presiunea rezultată în urma
operaţiei de stivuire a produselor. &in acest motiv trebuie luate în consi+
derare următoarele cerinţe
- ambalajul să fie uşor de aranjat în stivă!
- să fie precizate condiţiile în care poate fi depozitat şi eventualele
precauţii în manipulare!
- să reziste la variaţii de temperatură şi umiditate, atunci când
depozitarea are loc în spaţii deschise.
$37
1unc;ia d' infor6ar' 5i d' :ro6ovar' a 68rfuri4or
/mbalajul este o interfaţă între produs şi consumator. Golul său nu
se limitează numai la acela de a conţine şi proteja produsul, ci şi de a
promova vânzarea produselor.
9uncţia de promovare a produsului se referă la
J identificarea şi prezentarea produsului!
J informarea cumpărătorilor!
J crearea unei atitudini pozitive faţă de produs!
J modificări în mentalitatea şi obiceiurile cumpărătorului!
J comunicarea cu clientul.
(lementele prin care un ambalaj poate atra#e atenţia cumpărătorului
asupra unui produs sunt modul de realizare, eticheta, estetica ambalajului.
.nformaţiile pe care le conţine eticheta permit identificarea produsului,
prezentarea caracteristicilor sale şi a condiţiilor de utilizare.
9orma ambalajului trebuie să ţină seama de locul şi modul de utili+
zare a produselor, condiţiile de păstrare, modul de recuperare a ambalajului.
*rin caracteristicile sale, culoarea ambalajului permite identificarea
uşoară a produsului ambalat.
?rafica ambalajului este un alt element important utilizat în
promovarea produsului. "e recomandă o #rafică simplă, e0presivă, iar
ilustraţia oferită trebuie să fie compatibilă cu produsul ambalat. = #rafică
modernă se caracterizează prin sobrietate, echilibru, ale#ere judicioasă a
caracteristicilor, cât şi punerea în valoare a unor elemente ca denumirea
produsului, recomandări privind modalităţile de utilizare etc.
/desea, sin#ura veri#ă de le#ătură între producător şi consumator,
ambalajul trebuie să acţioneze în sensul creării unei ima#ini favorabile a
produsului.
*entru asi#urarea unei comunicări eficiente cu consumatorul,
ambalajul trebuie să permită încadrarea produsului într+o #rupă de referinţă
,produs de lu0, produs menajer etc.-, cât şi în universul specific mărcii ,de
e0emplu pastele făinoase Barilla-.
&ezvoltarea şi diversificarea producţiei şi a consumului de bunuri,
promovarea formelor eficiente de comerţ au determinat evoluţii spectacu+
loase în domeniul ambalajelor.
$3;
/mbalajul însoţeşte produsul în fiecare etapă a circulaţiei sale, de la
producător la consumator, având un rol important în protejarea acestuia şi
promovarea vânzărilor.
Ambala)ul este un mijloc sau un ansamblu de mijloace destinat să
cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a
le asi#ura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic,
biolo#ic în scopul menţinerii calităţii şi inte#rităţii acestora în starea de
livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii + până
la consumator sau până la e0pirarea termenului de #aranţie.
Ambalarea este definită ca reprezentând operaţia, procedeul sau
metoda prin care se asi#ură, cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a
produsului, în timpul manipulării, transportului, depozitării, vânzării,
contribuind şi la înlesnirea acestor operaţii.
/mbalajele pot fi clasificate în funcţie de
J natura materialului din care sunt constituite ,ambalaje din hârtie+carton
sticlă, metal, materiale plastice, lemn, materiale te0tile, materiale comple0e-!
J sistemul de confecţionare ,ambalaje fi0e, demontabile, pliabile-!
J tipul ambala)ului, acestea pot fi lăzi, cutii, flacoane, pun#i etc.!
J domeniul de utilizare ,ambalaje de transport, de prezentare şi de desfacere-!
J natura produsului ambalat ,ambalaje pentru produse alimentare, produse
industriale-!
J gradul de rigiditate ,ambalaje ri#ide, semiri#ide, suple-!
J modul de circulaţie ,ambalaje refolosibile, nerefolosibile-.
2.@.1. Metode de am$alare a mărfurilor
).+.-.-. A63a4ar'a co4'ctiv8 5i :or;ionat8
Ambalarea colectivă este metoda care permite #ruparea într+o
sin#ură unitate de vânzare a mai multor produse. 5aterialele utilizate sunt
cartonul şi foliile contractibile. /mbalarea colectivă se poate realiza şi prin
#ruparea produselor preambalate în hârtie Mraft, celofan sudabil etc.,
obţinându+se pachete paralelipipedice paletizate.
$4<
Ambalarea porţionată este procedeul de ambalare în care cantitatea
de produs care urmează să fie cuprins în ambalaj este stabilită astfel, încât să
fie consumată la o sin#ură folosire. *entru ambalarea porţionată pot fi folosite
folii contractibile, folii termosudabile din aluminiu sau hârtii metalizate.
).+.-.). A63a4ar'a ti: a'ro7o4
8oţiunea de aerosol se referă la o dispersie de particule solide sau
lichide foarte fine, susceptibile de a rămâne timp îndelun#at în suspensie în
atmosferă. :n conformitate cu &irectiva (uropeană din mai $;)> aprin
generator de aerosol se "nţelege un ansamblu constituit dintr3un recipient
nereutilizabil, din metal, sticlă, material plastic, care conţine un gaz comprimat,
lichefiat i prevăzut cu un dispozitiv ce permite ieirea conţinutului sub
formă de particule solide sau lichide aflate "n suspensie "ntr3un gaz sub
formă de spumă, pastă, pudră sau "n ilare lichidă4.
/cest tip de ambalare este utilizat în domeniul alimentar, al
produselor farmaceutice, cosmetice etc.
Gazul propulsor utilizat trebuie să fie compatibil cu produsul, să nu
corodeze materialele ambalajului, să nu fie inflamabil, să nu prezinte riscul
unei e0plozii şi să nu irite pielea.
:n cazul #azelor comprimate, se utilizează
- azotul ,#az inert faţă de majoritatea substanţelor farmaceutice şi
alimentare, este incolor, neto0ic, insolubil, neinflamabil, inodor-!
- dio0idul de carbon ,este un bun a#ent propulsor, neto0ic,
neinflamabil, protejează produsele contra o0idării, este bacteriostatic-!
- butanul şi propanul ,sunt neto0ice, se combină uşor cu
hidrocarburile lichefiate, dar sunt inflamabile şi devin to0ice-.
:n prezent, în domeniul ambalării tip aerosol se urmăreşte sterilizarea
accesoriilor de ambalare înaintea operaţiei de umplere, care elimină astfel o
posibilă recontaminare în timpul ambalării.
).+.-.,. A63a4ar'a <n fo4ii contracti3i4'
$4$
/mbalarea în folii contractibile este o metodă de ambalare a
produselor în bucăţi mici, uniforme, prin aşezarea lor pe o placă suport,
având alveole termoformate, urmată de închidere prin acoperire cu folie şi
termosudare.
*rin folie contractibilă se înţele#e o folie din material plastic, etirată
în momentul fabricării sale, cu tensiuni interne fi0ate prin răcire şi care în
momentul încălzirii revine la poziţia iniţială. 5aterialele întrebuinţate sunt
polietilenă termoconductibilă, policlorură de vinil, policlorură de viniliden,
polipropilenă etc.
/mbalarea tip asEin6 este un procedeu de ambalare sub vid a
produselor, prin aşezarea lor pe o placă suport plană, urmată de închidere
prin acoperire cu folie transparentă şi termosudare.
*rin acest tip de ambalare la produsele alimentare se urmăreşte
obţinerea unei permeabilităţi ridicate faţă de o0i#en, ceea ce permite de
e0emplu păstrarea aspectului cărnii prin formarea o0imio#lobinei.
• Ambalarea "n folii contractibile se utilizează pe scară lar#ă în domeniul
produselor cosmetice, medicamentelor, obiectelor din sticlă sau por3
ţelan* "e caracterizează prin uşurinţa în manipulare, având un impact
pozitiv asupra consumatorului!
• Ambalarea tip (Mister', este un procedeu de ambalare a produselor prin
aşezarea lor pe o placă suport plană, urmată de închidere prin folie
transparentă, având alveole termoformate şi închidere prin termosudare
lipire sau capsare.
).+.-.2. A63a4ar'a a7':tic8
Ambalarea aseptică constă în introducerea unui produs sterilizat,
destinat comercializării, într+un vas sterilizat, în condiţii aseptice, urmată de
închiderea vasului, astfel încât să fie prevenită contaminarea produsului cu
microor#anisme. 1ermenul aaseptic6 desemnează, prin urmare, absenţa
microor#anismelor, iar termenul aermetic6 este folosit pentru a indica
proprietatea mecanică a unui ambalaj sau material de a nu permite
pătrunderea #azelor, vaporilor de apă, a microor#anismelor în ambalaj.
$4%
/mbalarea aseptică este deci o metodă care #arantează securitatea
microbiolo#ică a alimentelor, fără ca acestea să+şi piardă caracteristicile
nutritive şi or#anoleptice.
=peraţiile de sterilizare folosite în ambalarea aseptică sunt
următoarele
- sterilizare Q1"1 ,hi#h temperature short time-!
- sterilizare 3Q1 ,ultra hi#h temperature-!
- sterilizare @1@1 ,loc temperature loc time-.
Q1"1 este procedeul de sterilizare ce constă în încălzirea rapidă a
produsului în intervalul ;<U+$%<U8. /cest tip de tratament se aplică
produselor puternic acide care se menţin sterile la temperaturi scăzute.
"terilizarea 3Q1 a produselor alimentare lichide se realizează prin
încălzirea produselor în intervalul de temperatură $3>+$><U8, urmată de
răcire bruscă. @imita superioară de temperatură este utilizată pentru produse
cu vâscozitate mică ,lapte-, iar cea inferioară pentru produse cu vâscozitate
mare. 8ele mai utilizate materiale sunt comple0ele pe bază de hârtie şi
carton.
/mbalajul aseptic constă dintr+o folie unică, multistratificată, care
combină cele mai bune caracteristici ale hârtiei, materialului plastic şi
aluminiului pentru a alcătui un recipient cu performanţe ridicate.
8utiile pentru băuturi sunt alcătuite în proporţie de )<S din hârtie,
care oferă ri#iditate şi rezistenţă. *olietilena deţine o pondere de %4S din
cutie şi este utilizată în scopul etanşeizării ambalajului. = folie subţire de
aluminiu, reprezentând FS din ambalaj, formează o barieră împotriva
aerului şi luminii care pot distru#e substanţele nutritive şi aroma alimentelor.
"traturile componente ale cutiei aseptice sunt $- polietilenă! %-
hârtie! 3- polietilenă! 4- folie de aluminiu! >- polietilenă! F- polietilenă.
/vantajul deosebit de important al ambalării aseptice îl constituie
faptul că produsul devine steril înainte ca temperatura ridicată să+i modifice
caracteristicile nutritive şi or#anoleptice.
1etra Ge0, 1etra *aE sunt cele mai cunoscute ambalaje destinate
produselor pasteurizate, care sunt sterilizate cu apă o0i#enată în combinaţie
cu radiaţii ultraviolete.
$43
"istemul 1etra+Ge0 prelun#eşte durata de conservare a produselor
lactate la F< de zile şi între F< şi $%< de zile pentru sucuri de fructe.
/lte variante ale ambalajelor 1etra+*aE sunt 1etra "tandard, 1etra
/septic, 1etra BriE, 1etra BriE /septic, 1etra Min# ,ambalajul mi0t în
combinaţie cu materiale plastice-.
).+.-.?. A63a4ar'a <n vid
3nele produse, cum ar fi carnea şi preparatele din carne sunt
sensibile la acţiunea o0i#enului. 8hiar dacă ambalajul este impermeabil,
cantităţi mici de o0i#en rămase în ambalaj pot reacţiona cu produsul.
5odificarea atmosferei din interiorul ambalajului este obţinută prin
următoarele metode ambalare în vid şi ambalare în atmosferă modificată.
Ambalarea "n vid constă în introducerea produsului într+un ambalaj
impermeabil la #aze şi scoaterea aerului suprimând astfel o0i#enul,
principalul a#ent responsabil de o eventuală alterare a produsului.
&ezavantajele utilizării metodei sunt următoarele
+ produsele sensibile la presiune pot fi deteriorate sau distruse din cauza
presiunii e0ercitate asupra lor!
+ riscul de a face masă cu folia de ambalaj a produselor sensibile!
+ deprecierea produselor care conţin #răsimi, dacă în timpul ambalării în
vid acestea sunt supuse unor temperaturi mai mari decât temperatura de
topire a #răsimilor.
*entru ambalarea în vid a brânzeturilor, cărnii, mezelurilor, se pot
utiliza pun#i tip 8rIovac. =peraţia de ambalare 8rIovac cuprinde urmă+
toarele etape
♦ umplerea pun#ilor 8rIovac cu produsul de ambalat!
♦ eliminarea aerului din ambalaj prin aspiraţie!
♦ răsucire şi închidere automată cu un clips de aluminiu!
♦ introducerea ambalajului şi produsului timp de o secundă într+un
recipient cu apă la temperatura de ;%+;)U8.
5aterialele utilizate în această tehnică de ambalare sunt materiale
termosudabile, impermeabile din carton pentru ambalajul e0terior şi folii
din materiale comple0e de ambalare.
$44
/ceste folii trebuie să răspundă următoarelor cerinţe rezistenţă
mecanică bună, protecţie împotriva luminii, rezistenţă la acţiunea produselor
a#resivi, rezistenţă la temperatură, rezistenţă bună la străpun#ere şi îndoire
,de e0emplu, combinaţiile poliamidă+polietilenă-.
*rotecţia împotriva luminii este cerută în cazul în care produsele se
alterează rapid sub influenţa luminii ,carne proaspătă, produse cu conţinut
mare de #răsimi-. 8ea mai bună protecţie o asi#ură foliile comple0e care
conţin un strat de aluminiu.
*entru produsele a#resive ,produse acide din fructe, preparate din
peşte- este necesară o folie de ambalare la care să nu intervină fenomenul de
coroziune în cazul unei depozitări de lun#ă durată.
Gezistenţa la temperatură înaltă sau joasă este cerută în cazul în care
produsele ambalate în vid trebuie conservate prin sterilizare sau con#elare.
9olia comple0ă poliamidă+polietilenă suportă aceste temperaturi fără
a+şi pierde proprietăţile iniţiale.
).+.-.0. A63a4ar'a <n at6o7f'r8 6odificat8
Ambalarea "n atmosferă controlată (CA#' ,8ontrolled /tmosphere
*acEa#i#- poate fi definită ca reprezentând a"nchiderea produsului "ntr3un
ambala) impermeabil la gaz "n care gazele de referinţă ca C=
A
, =
A
, 8
A
i
vaporii de apă au suferit modificări i sunt controlate selectiv6.
/ceastă metodă de ambalare este mai puţin întâlnită în practica
comercială.
Ambalarea "n atmosferă modificată MA# ,5odified /tmophere
*acEa#in#- constă în închiderea produsului într+un ambalaj în care atmosfera
din interior este modificată ,în raport cu 8=
%
, =
%
, D
%
, vaporii de apă-.
/plicarea acestei metode permite controlul reacţiilor chimice,
enzimatice, sau microbiene în scopul reducerii sau eliminării proceselor de
de#radare ale mărfurilor.
*rincipalul scop al introducerii azotului ,D
%
- care înlocuieşte
o0i#enul este de a reduce o0idarea #răsimilor. /zotul este inert, inodor şi
puţin solubil în apă şi #răsimi.
$4>
&io0idul de carbon ,8=
%
- este un a#ent abacteriostatic6 şi afun#istatic6
în anumite condiţii, poate încetini faza de creştere e0ponenţială şi poate
reduce viteza de multiplicare a bacteriilor aerobe şi muce#aiurilor. &io0idul
de carbon este foarte solubil în apă şi #răsimi, de aceea este absorbit de
aliment.
=0i#enul este în #eneral evitat în procesul ambalării, e0istă cazuri în
care este utilizat drept component în amestecul #azos. &e e0emplu, la
ambalarea cărnii, în amestecul #azos se utilizează şi o0i#en, care are rolul de
a menţine culoarea roşie a cărnii, peştelui, în scopul evitării apariţiei
#ermenilor pato#eni anaerobi.
1emperatura este cel mai important factor care influenţează calitatea
produselor ambalate în atmosferă modificată. 5enţinerea calităţii mărfurilor
este posibilă în condiţiile în care temperatura este menţinută şi controlată în
timpul depozitării.
).A. Ca4itat'a ur68rit8 4a c4i'nt
N'c'7itat'a ur68ririi ca4it8;ii 4a uti4i9ator
3na dintre particularităţile esenţiale ale sistemului de mana#ement al
calităţii este şi urmărirea calităţii produselor la client.
.mportanţa acestei etape este dată de urmărirea feedbacE+ului clien+
tului care reprezintă cea mai preţioasă informaţie pentru producătorii de
mărfuri de folosinţă îndelun#ată. /ceştia o folosesc în procesul de îmbună+
tăţire continuă a calităţii sau de creare a noilor produse care trebuie să aibă
caracteristici cât mai aproape de cerinţele clienţilor, acţiuni impuse de lupta
concurenţială de pe piaţă.
@a acesta se adau#ă interesul producătorului, dar şi al comercianţilor
de a satisface nevoile clienţilor, beneficiari ai serviciilor aduse de produse
pentru ca aceştia să obţină rezultate ma0ime prin utilizarea mărfurilor
achiziţionate. :n acest fel, se asi#ură fidelizarea clienţilor permanenţi şi atra+
#erea altora noi prin transmiterea informaţiilor de către clienţii satisfăcuţi de
calitatea produselor.
$4F
/ctivitatea de urmărire în e0ploatare a produselor trebuie să fie coro+
borată cu cele de control final şi de testare înainte de punerea produselor în
funcţiune, precum şi de observaţiile din timpul transportării şi stocării
acestora. *relucrarea datelor din aceste etape şi folosirea lor adecvată re+
prezintă cheia succesului în reluarea ciclului cercetare + proiectare + e0ecuţie
+ destinaţie + utilizare + recuperare + reinte#rare în natură.
5odalităţile de or#anizare a activităţilor de urmărire în e0ploatare
diferă de specificul şi mărimea fiecărei întreprinderi, de comple0itatea
produselor, de mărimea firmelor beneficiare, de zona #eo#rafică unde
funcţionează produsele, de calificarea personalului şi de potenţialul econo+
mic al producătorului. 8ăile de urmărire a calităţii produselor la client sunt
- activitatea de aservice6!
- contactele directe dintre client şi producător!
- informaţiile obţinute prin corespondenţă.
Ur68rir'a ca4it8;i4or :rodu7'4or 4a c4i'nt :rin E7'rvic'F
*rincipalele obiective ale aservice6+ului sunt
- satisfacerea la ma0imum posibil a nevoilor clienţilor prin utilizarea de
metode şi mijloace performante, asi#urându+se astfel, fidelizarea lor faţă
de producători!
- furnizarea de date privind comportarea în e0ploatare a produselor pentru a
se crea feedbacE+ul necesar modernizării şi reînnoirii produselor.
:n concepţia modernă, activitatea de aservice6 nu se rezumă la
stadiul apost+vânzare6, de întreţinere în funcţiune a produsului care este, de
altfel, şi cea mai importantă, ci şi la etapele anterioare, de acordare a
asistenţei clienţilor pentru facilitarea ale#erii produsului şi a cumpărării lui.
Crit'rii4' '7'n;ia4' car' 7tau 4a 3a9a activit8;ii d' E7'rvic'F
/ceste criterii sunt următoarele
- categoria de produseC
+ maşini, instalaţii, echipamente!
+ autoturisme, electrocasnice, electronice etc.!
+ piese de schimb, accesorii!
+ materiale consumabile, de întreţinere etc.!
$4)
- gradul de tehnicitate al acestora, care determină o structură adecvată!
- sistemul de distribuţie adaptatC reţea proprie sau prin intermediari!
- categoria de clienţi ai produselor persoane juridice sau clienţi individuali.
O3i'ctiv'4' 5i 6iC4oac'4' E7'rvic'F>u4ui
/cestea diferă în funcţie de cate#oria produselor. :n cazul maşinilor,
instalaţiilor, echipamentelor, aparatelor de măsură şi control, obiectivele
sunt
- determinarea celor mai bune condiţii de utilizare!
- instalarea sau punerea în funcţiune sau acordarea de asistenţă tehnică
pentru aceste operaţii!
- transmiterea informaţiilor la furnizori privind comportarea în e0ploa+tare.
*entru atin#erea acestor obiective se folosesc drept mijloace
- echipe de tehnicieni bine pre#ătiţi pe tipurile de produse, care să acorde
asistenţă de specialitate!
- documentarea tehnică, instrucţiuni de punere în funcţiune, de e0ploatare,
întreţinere şi reparaţie!
- piese de schimb şi catalo#ul acestora!
- or#anizarea atelierelor de reparaţii fi0e sau mobile dotate cu utilaje
speciale, adecvate diferitelor tipuri de defecte etc.
:n cazul autoturismelor, produselor electrocasnice, foto etc. obiec+
tivele sunt
- acordarea consultanţei pentru punerea în funcţiune şi obţinerea randa+
mentului ma0im!
- asi#urarea e0pedierii în cele mai bune condiţii!
- asi#urarea operativităţii depanărilor şi reparaţiilor în perioada de #aran+ţie
şi post #aranţie prin unităţile specializate, dotate cu piese de schimb şi
echipamente specifice tipurilor frecvente de defecte!
- urmărirea comportării produselor în e0ploatare şi cercetarea măsurilor ce
se impun pentru îmbunătăţirea lor.
*entru atin#erea acestor obiective se folosesc drept mijloace
- documentaţia tehnică în limba română şi pe înţelesul clientului!
- or#anizarea serviciilor de reclamaţii şi #aranţii!
- utilizarea de aparate de măsură şi de control adecvate.
$47
=biectivele şi mijloacele aservice6+ului în cazul comercializării
pieselor de schimb, accesoriilor sau a produselor consumabile şi de între+
ţinere sunt adecvate acestor cate#orii de produse, ştiindu+se că satisfacerea
nevoilor clienţilor de către mărfurile de folosinţă îndelun#ată este depen+
dentă de stocul şi fiabilitatea pieselor de schimb, de e0istenţa materialelor
consumabile şi de calitatea acestora.
"istemul de distribuţie adaptat determină ale#erea unor soluţii
diferite prin or#anizarea aservice6+ului.
:n cazul vânzării produselor prin reţeaua proprie, variantele de or#a+
nizare a service+ului pot fi
º or#anizarea unei reţele de tehnicieni itineranţi, pentru acoperirea diferi+
telor teritorii de utilizare a produselor!
º or#anizarea de puncte judeţene ,sucursale-!
º utilizarea, pe bază de contract, a unor specialişti locali.
/tunci când vânzarea se face prin intermediari, service+ul se poate
or#aniza folosind una dintre soluţiile
- acordarea de drepturi şi obli#aţii, prin contract, intermediarilor!
- asi#urarea service+ului de către producător prin una dintre variante,
atunci când vânzarea se face prin reţeaua proprie!
- adoptarea unei soluţii mi0te, prin care intermediarul asi#ură service+ul
curent, iar pentru operaţiuni mai complicate prin una dintre variantele
specificate la vânzarea prin reţeaua proprie.
Activit8;i4' 5i 6iC4oac'4' d' ac;iun' a4' 7'rvic'>u4ui
"pecialiştii din domeniul service+ului au identificat zece tipuri de
activităţi şi mijloace prin care se asi#ură calitatea produselor de folosinţă
îndelun#ată la clienţi. /cestea sunt următoarele
$. instrucţiuni tehnice de utilizare, întreţinere şi reparare!
%. modul de instalare şiPsau punere în funcţiune!
3. pre#ătirea personalului clientului!
4. întocmirea fişelor!
>. menţinerea contactelor dintre client şi producător!
F. întreţinerea!
). #aranţiile!
$4;
7. depanarea şi repararea!
;. asi#urarea cu piese de schimb!
$<. formarea şi pre#ătirea personalului furnizorului.
In7truc;iuni t'=nic' d' uti4i9ar'( <ntr';in'r' 5i r':arar'G con;inut(
r'dactar' 5i tran76it'r'
8onţinutul instrucţiunilor tehnice trebuie astfel conceput încât să
asi#ure clientului informaţii utile pe întrea#a traiectorie a produsului le#ate
de funcţionare, întreţinere, reparare şi scoaterea din uz. &intre informaţiile
indispensabile pe care trebuie să le conţină, menţionăm
- prezentarea produsului din punctul de vedere al utilizatorului, cu toate
implicaţiile care ar putea să apară!
- indicaţii privind precauţiile necesare pentru instalare, utilizare şi între+
ţinere, precum şi modul de rezolvare a eventualelor incidente provocate
de defecţiuni datorate utilizării necorespunzătoare de către client sau din
alte cauze!
- specificaţii privind materialele de întreţinere sau consumabilele reco+
mandate şi, eventual, liste de echivalenţă!
- prezentarea or#anizării service+ului, modului de utilizare a acestuia, adresa
etc.!
- principalele caracteristici şi calitate!
- perioada de #aranţie şi drepturile clientului etc.!
- informaţiile esenţiale uşor de consultat şi de înţeles.
:n cazul produselor noi este posibil ca instrucţiunile să aibă o fişă
detaşabilă, care urmează să fie completată de către utilizator şi remisă furni+
zorului după o perioadă de timp, care să conţină, pe lân#ă datele de identi+
ficare a produsului ,serie, tip- şi a utilizatorului şi altele, precum
• data punerii în funcţiune!
• modul şi durata de utilizare!
• #radul de satisfacere a nevoii clientului!
• dificultăţi şi defecţiuni în funcţionare ,cauze, durata, etc.-!
• su#estii de îmbunătăţire a calităţii.
Gedactarea trebuie să se facă
$><
- printr+o prezentare lizibilă, într+un limbaj clar, simplu şi accesibil, utili+
zând scheme sau desene su#estive privind utilizarea!
- te0tul trebuie să se adreseze direct clientului, începând cu o prezentare
succintă a produsului şi performanţelor sale.
1ransmiterea se face, în funcţie de produs şi sistemul de vânzare, de
destinaţia produsului, prin una din variantele
º ataşarea la produs, prin intermediul unor plicuri protectoare ,mape-!
º includerea în ambalajul produsului!
º prin dele#aţi ai clientului!
º distribuirea acestora clienţilor potenţiali participanţi la târ#uri, e0poziţii
etc.
In7ta4ar'a 5iH7au :un'r'a <n func;iun' a :rodu7u4ui
:nainte de instalare, se testează calitatea produselor pe baza speci+
ficaţiilor prevăzute în documentaţia tehnică.
*entru reuşita funcţionării, furnizorul trebuie să asi#ure câteva
condiţii, şi anume
- stabilirea şi locul e0act al locului de montaj ,cu acordul clientului-!
- efectuarea lucrărilor de amenajare şi racordare necesare funcţionării ,cu
acordul clientului-.
:nainte de punerea în funcţiune a utilajelor şi instalaţiilor, este nece+
sar să se facă o verificare #enerală a acestora în prezenţa clientului.
@a punerea în funcţiune, se întocmesc, obli#atoriu, protocoale sau
fişe în care se specifică date de identificare ale celor două părţi + furnizor,
client +, ale produselor ,serie, an de fabricaţie-.
Pr'g8tir'a :'r7ona4u4ui c4i'ntu4ui
:n cazul maşinilor şi instalaţiilor comple0e, este necesară o pre#ătire
din punct de vedere tehnic a personalului de deservire a utilizatorului pentru
o e0ploatare a acestora. /ceastă pre#ătire se face pentru un număr limitat de
tehnicieni, fie la furnizor ,de re#ulă, în perioada de e0ecuţie a produsului,
fie la client, în perioada de instalare şi punere în funcţiune a produsului-.
&e calitatea acestei pre#ătiri, depinde, în mare măsură, calitatea
e0ploatării şi întreţinerii produselor în e0ploatare.
$>$
"ntoc6ir'a fi5i'r'4or
9işierul clienţilor şi fişierul tehnic reprezintă instrumente foarte
importante, la îndemâna proiectantului, e0ecutantului şi compartimentelor
de promovare, menţinerea şi e0tinderea vânzărilor.
:n fişierul clienţilor se prevăd date privind vizitele efectuate, recla+
maţiile făcute, soluţiile tehnice de rezolvare.
:ntocmirea acestor fişe au drept scop
- urmărirea comportării produselor în e0ploatare şi inventarierea recla+
maţiilor şi a defecţiunilor!
- studierea pieţei produselor, analiza clienţilor!
- stabilirea strate#iei service+ului, a planului de vizite şi contacte!
- îmbunătăţirea calităţii produselor şi lansarea noilor produse!
- întocmirea statisticilor privind vânzarea produselor.
1i5i'ru4 t'=nic
"e întocmeşte pentru fiecare produs comple0, având drept obiectiv
urmărirea vieţii produsului şi a acţiunilor întreprinse de client şi de furnizor
pentru a asi#ura buna funcţionare şi utilizare.
(le permit furnizorilor
- inventarierea tuturor informaţiilor privind evoluţia produsului în e0ploa+
tare!
- identificarea acelor părţi sau caracteristici ale produsului ce trebuie şi pot fi
îmbunătăţite!
- stabilirea condiţiilor optime de asi#urare a service+ului.
Carn'tu4 d' '@:4oatar' (uti4i9ar')
(ste un mijloc de urmărire a produselor, care implică operaţiuni
continue de asistenţă, întreţinere şi control în funcţionare. 8arnetul însoţeşte
produsele la livrare şi cuprind
º fişa de identificare a produsului ,marcă, tip, an de fabricaţie, serie,
putere, capacitate etc.-!
º date şi operaţiuni efectuate de furnizor la punerea în funcţiune şi rodaj!
$>%
º date privind e0ploatarea propriu+zisă a produsului ,numărul orelor de
e0ploatare, performanţe, operaţiuni de întreţinere, #rad de satisfacţie,
productivitate, randament, reclamaţii, îmbunătăţiri aduse etc.-.
#'n;in'r'a contactu4ui furni9or>c4i'nt
"crisorile au menirea să consolideze relaţiile e0istente între furnizori
şi clienţi prin confirmarea unor acţiuni, prin propunerea unor su#estii,
consultaţii, confirmarea #radului de satisfacere a nevoilor, date privind
produsele livrate etc.
2izite ale personalului tehnic şi comercial al furnizorului pentru a
obţine date privind comportarea în e0ploatare a produselor, necesităţile de
e0tindere a service+ului, posibilităţile de îmbunătăţire a calităţii produselor
etc. "e pot întocmi fişe privind rezultatele contactelor dintre furnizori şi
clienţi cu datele necesare privind evoluţia calităţii produselor, posibilităţi noi
de vânzare etc.
"ntr';in'r'a :rodu7'4or
@a majoritatea produselor, întreţinerea se realizează de către client
pe baza instrucţiunilor tehnice transmise de furnizor.
:n cazul produselor prevăzute cu perioadă de #aranţie care sunt
supuse unei e0ploatări continue, se practică sistemul de întreţinere pre+
ventivă cu caracter sistematic oferit şi efectuat de furnizor.
:ntre cele două părţi se încheie o convenţie sau un contract pentru
întreţinerea preventivă în care se stipulează
- periodicitatea vizitelor ,număr, ore de funcţionare, număr Em parcurşi
etc.-!
- lista lucrărilor obli#atorii de efectuat la fiecare intervenţie!
- costul lucrărilor de întreţinere în funcţie de timpul necesar intervenţiei,
piesele de schimb înlocuite, materialele utilizate etc.
1aran)iile constituie o parte inte#rantă a contractului de vânzare+
cumpărare şi cuprind
- perioada de #aranţie în număr ore, Em, cicluri de funcţionare etc., în
funcţie de natura produsului!
- natura #aranţiei ,piesele sau subansambluri #arantate-!
$>3
- condiţiile de acordare a #aranţiei în funcţie de condiţiile de e0ploatare,
întreţinere etc.!
- modalitatea de rezolvare a problemelor apărute în perioada de #aranţie
,comunicarea furnizor+client, timp de intervenţie etc.-.
Ba4orificar'a infor6a;ii4or o3;inut' :rin contractu4 d' garan;i' cu
c4i'n;ii
/ceste informaţii pot fi clasificate în statistici pe tipuri de produse,
piese de schimb înlocuite, cauzele defectării, ori#inea defecţiunilor, costul
reparaţiilor în termenul de #aranţie etc. /nalizarea datelor statistice în timp
oferă producătorului luarea

măsurilor corespunzătoare, fie în direcţia
remedierii defecţiunilor, fie pentru modernizarea produselor, fie în
or#anizarea mai bine a service+ului sau a reducerii costului #aranţiei etc.
Depanarea rapidă a produselor constituie o parte importantă a
service+ului. /ceasta se e0ecută, de re#ulă, la locul de utilizare a produselor
,foarte dispersate- şi întrucât defecţiunea are un caracter accidental, depa+
narea nu se poate planifica sau pro#rama cu e0actitate.
/ctivităţile de depanare impun or#anizarea unei reţele de depanare
cu personal tehnic specializat. &epanarea, de re#ulă, este or#anizată de vân+
zător prin specialiştii locali sau ai producătorului. @a or#anizarea depanării
se iau în considerare
- formarea de subansambluri sau #rupări de piese ,module- care

să permită
înlocuirea rapidă a pieselor defecte!
- formarea aspecială6 a depanatorilor şi dotarea lor cu scule,

aparatură şi
materiale de depanare corespunzătoare!
- analiza atentă şi competentă a solicitărilor de depanare transmise de client.
:n acest sens, se formulează un set de întrebări precise

pentru fiecare tip
de produs care, adresat telefonic sau personal clientului, pot înlesni
operaţia de depanare. 3neori se pot recomanda unele

soluţii care pot fi
aplicate chiar de client!
- precizarea datei la care se va face depanarea!
- operativitatea stabilirii dia#nosticului ,trebuie să se evite tatonările
prelun#ite-!
- termenul de e0ecuţie a operaţiilor trebuie respectate!
$>4
- operaţia de constatare a defectului, cu toate implicaţiile financiare necesită
o avizare din partea clientului!
- prevederea condiţiilor de facturare şi operativitatea acestei operaţii!
- întocmirea de fişe de depanare care să fie transmise compartimentelor
interesate de valorificarea acestor informaţii!
- controlul activităţilor de depanare de către compartimentele

respective
,calitate, service-.
R':arar'a
Gepararea produselor se poate face fie la un atelier specializat de pe
piaţa locală, fie la sediul clientului şi, mai rar, la sediul furnizorului.
8ondiţiile de reparare sunt prevăzute în contractul între părţi.
*entru asi#urarea calităţii activităţilor de reparare se urmăresc

urmă+
toarelor aspecte
- studierea celor mai rapide metode de reparare!
- pre#ătirea subansamblurilor pentru eventualele reparaţii!
- le#ătura permanentă cu clienţii!
- utilizarea cât mai eficientă a informaţiilor obţinute din activitatea anterioară.
8ompartimentul de service, împreună cu cel de proiectare, trebuie să
analizeze pentru fiecare tip de produs
º cele mai bune metode de demontare, reparare şi montare!
º utilaje normale sau speciale necesare efectuării diferitelor operaţii!
º aparatură de măsură, control şi re#laj!
º timp necesar efectuării fiecărei operaţii.
@a formarea echipelor pentru reparaţii trebuie să fie respectate
următoarele
- cunoaşterea perfectă a produsului!
- specializarea în stabilirea rapidă a dia#nosticului!
- însuşirea şi aplicarea unor metode de reparaţii studiate în avans!
- utilizarea corectă a aparatelor destinate reparaţiilor!
- respectarea termenelor stabilite.
:n majoritatea cazurilor, devizul reparaţiei trebuie să fie prezentat
clientului înainte de a începe reparaţia, pentru a+şi da acordul.
$>>
/naliza sistematică a cauzelor care provoacă intervenţii permit
identificarea caracterului întâmplător sau repetitiv al defecţiunilor. &atele
statistice ale defecţiunilor se transmit compartimentelor cercetare+proiectare
pentru că acestea constituie un mijloc eficient de urmărire a comportării
produselor în e0ploatare, #radului lor de satisfacere a clientului, evoluţia în
timp a performanţelor produselor.
A7igurar'a cu :i'7' d' 7c=i63
=r#anizarea #estiunii pieselor de schimb de către furnizori este
esenţială pentru realizarea în condiţii optime a service+ului. @a elaborarea
#estiunii pieselor de schimb trebuie să se aibă în vedere
• constituirea stocului optim de piese de schimb necesare produselor
livrate!
• să formeze astocuri locale6 la instalatori, vânzători, echipe de service
etc., în funcţie de nevoile previzibile!
• să permită un sistem simplu şi eficient de reaprovizionare în condiţiile
unei minime imobilizări ale acestora în diferite depozite!
• simplificarea la ma0imum a administrării acestora pentru a le face dispo+
nibile imediat!
• stabilirea unui cost al acestora acceptabil din punctul de vedere al inte+
reselor sale, stimulativ pentru distribuitori + vânzători şi convenabil
pentru client.
G'7tiun'a :i'7'4or d' 7c=i63 4a :roduc8tor
8onstituirea şi #estiunea stocurilor de piese de schimb se realizează
în funcţie de mai multe criterii, şi anume
- mărimea vânzărilor de produse!
- ritmul de înlocuire a pieselor!
- anomaliile ce pot interveni ,accidente, vicii etc.-!
- distanţa clienţilor faţă de distribuitor şi producător etc.
8erinţa principală a #estiunii o constituie necesitatea de a #aranta
e0istenţa pieselor de schimb în stoc pentru a fi operativ utilizate de către
clienţi. 2olumul şi structura pieselor de schimb trebuie optimizate datorită
cheltuielilor implicate de imobilizări de mijloace financiare. @a optimizarea
stocurilor de piese de schimb sunt esenţială două elemente
$>F
º frecvenţa cererii de piese de schimb!
º numărul acestora determinate pe baza analizelor de fiabilitate.
:n funcţie de acestea se stabileşte stocul minim, stocul de si#uranţă,
stocul ma0im şi comanda de reaprovizionare.
?estiunea pieselor de schimb implică formarea afişierului de stoc6
pe tipul de piese.
8ontrolul stocurilor este o activitate dificilă dar foarte importantă
deoarece trebuie făcută o distincţie între piesele consumate de clienţi prin
cumpărare şi cele furnizate acestora cu ocazia depanărilor, reparaţiilor sau
operaţiilor din perioada de #aranţie.
=ptimizarea stocurilor se poate realiza prin
- le#ea lui *areto care, în principal, se bazează pe selecţionarea a $> + %<S
din piesele de schimb care au cea mai mare valoare în raport cu restul şi
aplicarea optimizării asupra acestor piese!
- identificarea acelor piese care prin frecvenţa solicitării, a numărului lor şi a
valorii, conduc la realizarea celui mai mare beneficiu pentru producător!
- determinarea acelor piese importante pentru care o arupere de stoc6 ar
conduce la consecinţe #rave.
G'7tionar'a 7tocuri4or d' :i'7' d' 7c=i63 4a di7tri3uitori( in7ta4atori
7au c'ntr' 7'rvic'
@a constituirea acestor stocuri se au în vedere două condiţii
- e0istenţa unui stoc minim care să #aranteze posibilitatea livrării opera+tive
a pieselor necesare!
- o imobilizare cât mai redusă de fonduri.
8elelalte aspecte le#ate de #estiune, fişele de stoc şi optimizarea
acestora se fac la fel ca la producător.
).-*. Co7turi4' ca4it8;ii
/naliza costurilor calităţii reprezintă un instrument foarte valoros
pentru conducerea întreprinderilor pentru că se constituie într+o sursă
$>)
potenţială de ma0imizare a profitului. "e ştie că profitul este, de re#ulă
cuprins între $<+$>S din cifra de afaceri, în care ponderea costurilor non+
calităţii reprezintă %> S la întreprinderile producătoare şi apro0imativ >+
$>S din costurile de producţie ,*arEer ?.B., $;;7-. :n cazul întreprin+
derilor prestatoare de servicii ponderea costurilor non+calităţii ajun#e până
la 4<S ,8rosbI-. (videnţierea distinctă a acestor costuri permite identifi+
carea activităţilor ineficiente şi fundamentarea acţiunilor corective sau de
îmbunătăţire din anumite sectoare ale întreprinderii pe care conducerea le
poate lua la timp.
Huran în lucrarea sa aOualitI 8ontrol QandbooE6 #rupează cheltuielile
efectuate pentru obţinerea unor produse corespunzătoare în următorul fel
$. costurile pentru studiul pieţei pentru a identifica cerinţele de calitate ale
clienţilor!
%. costurile pentru activităţile de cercetare şi dezvoltare!
3. costurile activităţilor de planificare a fabricaţiei!
4. costurile pentru menţinerea preciziei de lucru a proceselor şi echipa+
mentelor!
>. costurile controlului procesului tehnolo#ic ,resurse umane şi materiale-!
F. costurile pentru promovarea desfacerii şi serviciile asociate ,instruirea
pentru utilizarea corectă a produselor, demonstraţii de utilizare etc.-!
). costurile pentru aevaluarea produsului6 referitoare la inspecţie, încercări,
măsurători, aprecierea #radului de conformitate cu specificaţiile!
7. costurile de prevenire a defectelor ,instruirea şi motivare personalului
etc.-!
;. costurile datorate anereuşitelor6 în realizarea calităţii!
$<. costurile efectuate cu informarea permanentă a între#ului personal
privind desfăşurarea activităţilor din domeniul calităţii.
:n practica economică se utilizează clasificarea costurilor calităţii în
4 cate#orii făcută de 9ei#enbaurn care face distincţie între costurile de
defectare internă identificate înainte de livrare, şi costurile de defectare
e0ternă, identificare după e0pedierea produsului la comercianţi, clienţi,
precum şi costurile de prevenire şi cele de evaluare şi control.
8rosbI, în cartea sa aOualitI is free6 împarte aceste cheltuieli în
două cate#orii
$>7
º preţul conformităţii produsului cu cerinţele în care intră cheltuieli de
prevenire şi evaluare!
º preţul neconformităţii în care intră cheltuielile datorate identificării
defectelor interne şi e0terne.
Melada împarte costurile calităţii în două cate#orii
- costuri directe care sunt cuantificabile şi necuantificabile!
+ costuri indirecte care sunt cuantificabile şi necuantificabile.
2.19.1. *osturile directe ale non-calită)ii
*osturi cuantifica$ile
:n cate#oria acestora intră costurile ce decur# din producţia unor
mărfuri sau servicii cu o calitate necorespunzătoare, şi anume
- costurile reluării lucrărilor prost făcute!
- reducerile de preţuri acordate pentru anumite defecte minore sau pentru
produse declasate!
- costul produselor rebutate pentru non+calitate!
- costuri ce decur# din returnarea produselor de la clienţi sau distribuitori!
- costuri ce decur# din stin#erea reclamaţiilor justificate ale clienţilor,
distribuitorilor ,erori de specificaţii în comenzi-!
- urmăriri judiciare ,procese- întreprinse de clienţi pentru pa#ubele
cauzate de produsele vândute cu defecte.
:n aceste costuri se includ toate cheltuielile şi investiţiile cerute
pentru evaluarea calităţii produselor, în vederea detectării non+calităţii.
(le includ şi cheltuielile datorate prevenirii non+calităţii şi supra+
calităţii, şi anume
- salariile şi avantajele sociale plătite personalului din serviciul a8alitate6!
- costul echipamentelor şi instalaţiilor necesare controlului şi asi#urării calităţii!
- costul testelor distructive efectuate asupra produselor!
- costul testelor asupra produselor concurente incluzând şi costul produselor!
- costul etalonării diferitelor instrumente şi aparate de măsură!
- pro#ramele de motivare, formare şi perfecţionare a an#ajaţilor în domeniul
calităţii!
$>;
- costul corecţiilor aduse la specificaţii ,desene etc.- sau a erorilor care se
#ăsesc!
- costul punerii în aplicare a sistemului calităţii!
- studiile analizei valorii pentru detectarea şi corectarea supra+calităţii!
- costul auditării pentru asi#urarea calităţii.
*osturi necuantifica$ile
&in cate#oria acestor costuri menţionăm
· pierderea unei comenzi, a unui client sau a unei pieţe în urma vânzării
produselor cu o calitate insuficientă!
· plata activităţilor personalului din anumite servicii chemat să studieze
problemele de non+calitate sau supra+calitate ,#rupe de calitate-!
· plata activităţilor suplimentare efectuate în diverse servicii în urma pro+
ducţiei articolelor de calitate necorespunzătoare contabilitate, infor+
matică, vânzări, producţie, recepţie, ma#azine etc.!
· remotivarea personalului care trebuie să reîncepă lucrul terminat ,făcut
prost-!
· recur#erea la alţi producători, pentru articolele pe care le+ar fi putut
produce întreprinderea.
$F<
2.19.2. *osturile indirecte ale calită)ii
*osturi cuantifica$ile
&intre costurile indirect le#ate de calitate sunt
- costul menţionării unor stocuri mai mari la materiile prime şi piese pentru a
corecta rapid efectele unei producţii de calitate necores+punzătoare!
- studiul activităţilor concurenţei pentru dezvoltarea produselor de calitate
superioară!
- costul corecţiei sau îmbunătăţirii ima#inii întreprinderii în urma unei
producţii de calitate descurajatoare!
- creşterea primelor de asi#urare datorate producţiei mărfurilor de calitate
inferioară!
- costul cercetării şi evaluării furnizorilor fiabili în vederea asi#urării unei
aprovizionări de calitate.
*osturile necuantifica$ile
/cestea sunt costuri ale unor activităţii indirecte ale calităţii care
necesită o evaluare a efectului asupra costului calitate. *rintre acestea men+
ţionăm
º reor#anizările decise pentru adaptarea activităţilor ce decur# din pro+
ducţia unei activităţi insuficiente sau activităţi necesare pentru a se
preveni defectele!
º schimbările în planificare şi ordonarea unor activităţii ca urmare a
reluării anumitor lucrări!
º creşterea costurilor de control şi asi#urarea calităţii ca urmare a unei
deteriorări a nivelului calităţii!
º efectele ne#ative ale calităţii necorespunzătoare asupra ima#inii între+
prinderii, care afectează competitivitatea, etc.!
º pierderea vânzărilor datorită faptului că non+calitatea produsă poate
incita alţi producători de a se lansa în realizarea produselor similare sau
înlocuitoare ,substituire-!
º reducerea resurselor disponibile, pentru dezvoltarea unor noi produse,
noii pieţe de desfacere!
º cumpărarea de echipamente, utilaje mai precise!
$F$
º dezvoltarea de noi procedee de lucru.
&eşi este dificil de contabilizat aceste tipuri de cheltuieli, mai ales
cele indirecte, totuşi ele sunt edificatoare pentru ilustrarea efectelor directe
şi indirecte ale calităţii asupra indicatorilor economico+financiari ai între+
prinderii pe termen mediu şi lun#.
2.19.3. Analia costurilor calită)ii
:a producător, strate#ia calităţii produselorPserviciilor fi#urează
printre componentele de bază ale producţiei moderne a cărei funcţii este
e V f,R, O, 5, t-
în care
R V cantitatea
O V calitatea
5 V cheltuieli de muncă!
t V pro#resul tehnic.
&e aceea analiza eficienţei economice a nivelului atins şi al calităţii
al efortului depus pentru menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii constituie un
domeniu de ma0imă importanţă în activitatea unei întreprinderi.
8uantificarea efectelor economice ale calităţii la producător şi client,
care sunt e0primate valoric, ţin de valoare şi nu de valoarea de întrebuinţare.
&e aceea analiza eficienţei economice a calităţii are ca obiective
+ analiza costurilor calităţii,
+ analiza efectelor la producător şi client!
+ analiza indicatorilor de eficienţă a nivelului atins de calitate.
8ostul calităţii la producător este dat de ansamblul consumului de
resurse ocazionate de realizarea şi îmbunătăţirea continuă a nivelului calităţii.
(fectele îmbunătăţirii calităţii sunt evidente în modificarea pozitivă a
caracteristicilor tehnico+funcţionale, sociale, ecolo#ice, care ţin de valoarea
de întrebuinţare şi în acelaşi timp se reflectă asupra eficienţei economice,
sub forma unei spor de producţie, de productivitate, de venituri, care ţin de
valoare. Gelaţia sintetică dintre nivelul calităţii, costuri şi efectele eco+
$F%
nomice, a fost ilustrată de 1homas 9. 1urner, preşedintele /sociaţiei
/mericane pentru 8ontrolul 8alităţii, aşa cum se vede în fi#ura $<.
1igura nr. -* + Gelaţia calitate C costuri
8ele % curbe sunt crescătoare, b
,0-
a venitului din vânzări în formă
conve0ă şi c
,0-
a costului în formă concavă, în funcţie de creşterea
parametrului 0 ce caracterizează nivelul calităţii. 8urba b
,0-
pleacă de la zero
,un produs fără calitate nu se vinde- şi creşte odată cu nivelul calităţii până
la un anumit nivel, după care creşterea se atenuează treptat. 8urba costului,
c
,0-
pleacă de la o valoare diferită de zero ,orice produs indiferent de
calitatea lui presupune cheltuieli de producţie-, creşte la început, relativ
încet, odată cu creşterea calităţii, dar devine din ce în ce mai ascendentă pe
măsură ce nivelul calităţii este mai ridicat.
8alitatea optimă la producător se află în zona închisă de cele două
curbe în care venitul este mai mare decât costul ,zona ..-, deoarece în zonele
. şi ..., costul c
,0-
] b
,0-
. &e aici rezultă că venitul ma0im se realizează ori
prin ma0imizarea diferenţei
2 V b
,0-
+ c
,0-
ori prin ma0imizarea raportului
b
,0-
Pc
,0-
$F3
/cest din urmă raport, numit şi acriteriul producătorului6, e0primă
investiţia unei unităţi băneşti pentru un nivel de calitate ridicat şi care
asi#ură un venit ma0im. &eci se urmăreşte îndeplinirea condiţiei obţinerii
unei calităţi optime cu costuri minime şi profit ma0im.
(fectele economice ale calităţii produselor asupra activităţii între+
prinderii producătoare pot fi sintetizate ce acţionează în două direcţii
$. prin efectul asupra venitului* = calitate superioară conferă produselor o
valoare mai ridicată, asi#urând astfel un profit mai mare. /cest efect
conferă calităţii valoare care se reflectă în aactivul6 bilanţului.
%. prin efectul asupra costului* Gealizarea unei calităţii superioare
presupune cheltuieli de producţie suplimentare, cu controlul calităţii, cu
remanieri, bonificaţii care reprezintă cheltuieli băneti, care se trec la
pasiv şi se reflectă în apasivul6 bilanţului.
&eci, în cadrul strate#iei calităţi produselor un obiectiv important
este realizarea şi menţinerea echilibrului dintre costul calităţii i valoarea
acesteia*
8osturile calităţii se pot clasifica
a) după natura cheltuielilor lor, în
+ fi6e, constituite din amortismentele mijloacelor fi0e, impozitul
pe clădiri, cheltuieli #enerale ale întreprinderii etc.!
3 variabile, datorate consumurilor directe de materii prime supe+
rioare, ener#ie, combustibil în raport cu nivelul calităţii specificat la un
moment dat!
3) după modul de realizare a calităţii, în
+ costul static evidenţiat la producător pe etape, de la concepţie,
proiectare, fabricaţie, control pe flu0, livrare, aservice6!
+ costul dinamic datorat cheltuielilor apărute în diferite etape ale
duratei de viaţă a produsului la utilizator ,clădiri, reparaţii, piese de schimb
etc.-, precum şi pentru îmbunătăţirea calităţii în timp.
/şadar, costul calităţii este dat de ansamblul consumurilor de resur3
se variabile "n raport cu calitatea, ocazionate de realizarea unui anumit
nivel al calităţii sau pentru asi#urarea unei îmbunătăţiri a acestuia.
:ntocmirea nomenclatorului costurilor calităţii şi împărţirea lor pe
cate#orii necesită o analiză temeinică din partea unei echipe mi0te formate
$F4
din economişti şi in#ineri, pentru a se evidenţia cheltuielile ocazionate de
diferite activităţii care sunt făcute în mod special pentru calitatea propriu+
zisă a produselor şi nu intră în cele obişnuite de producţie.
a) Costurile de prevenire a defectelor cuprind cheltuielile efectuate
pentru
+ sensibilizarea, motivarea şi instruirea personalului în domeniul calităţii!
+ elaborarea documentaţiei sistemului de mana#ement al calităţii!
+ implementarea şi certificarea sistemului de mana#ement al calităţii!
+ analiza comparativă a calităţii produselorPserviciilor cu cele similare ale
concurenţei!
+ ţinerea sub control al calităţii proceselor prin aplicarea instrumentelor
clasice şi ale celor noi!
+ etalonarea echipamentelor!
+ efectuarea de simulări, e0aminări etc.!
+ controlul calităţii proiectelor!
+ elaborarea pro#ramelor de îmbunătăţire continuă!
+ evaluarea furnizorilor!
+ auditul calităţii!
+ analiza valorii.
3) Costurile de identificare i evaluare a defectelor cuprind chel+
tuielile efectuate cu încasări, măsurători, inspecţii, e0aminări pentru a stabili
concordanţa dintre cerinţe specificate şi cele realizate. "au altfel spus
aceste cheltuieli reprezintă toate costurile efectuate pentru ca un produs
neconform să nu poată ajun#e la clientul său intern sau e0tern. :n această
cate#orie se includ cheltuielile făcute pentru
· încercarea materialelor, produselor achiziţionate la recepţia calitativă a
acestora!
· inspecţiile şi încercările pe flu0ul de fabricaţie!
· recepţia produselor finite!
· testele de laborator!
· salariile personalului care efectuează inspecţiile şi încercările!
· costul materialelor şi produselor distruse cu prilejul încercărilor!
· mentenanţa echipamentelor de inspecţii şi încercări.
$F>
c) Costurile defectărilor interne cuprind cheltuielile alocate pentru
corectarea tuturor neconformităţilor identificate înainte de livrarea pro+
dusului către client, şi anume
- rebuturi!
- remedieri, recondiţionării, reparaţii, reluarea unor activităţii!
- repetarea încercărilor!
- produse declasate!
- analiza defectelor, pentru a stabili cauzele apariţiei lor!
- pierderi de timp prin întreruperea procesului de producţie!
- sortarea produselor defecte etc.
B- :a utilizator
Decesitatea analizei efectelor economice ale calităţii la client, derivă
din însăşi esenţa conceptului modern al calităţii, care începe cu #radul de
satisfacere a nevoii şi se termină cu eficienţa economică la utilizator.
8uantificarea acestei eficienţe este mai dificilă decât în cazul celei
de la producător, întrucât se referă şi la efectele sociale, care în#lobează
efecte directe sau indirecte asupra sănătăţii oamenilor, a timpului liber a
acestora, a bu#etului de familie. /cesta din urmă este influenţat de numărul
mai mare sau mai mic de produse folosite pentru satisfacerea unei nevoi
într+o perioadă de timp, sau a numărului de reparaţii sau a consumului de
ener#ie, combustibil etc., e0primate sintetic prin mentenanţă*
(0primarea sintetică, #enerală, a efectului economic al calităţii la
client, se poate face printr+un #rafic care înfăţişează costul #lobal al
serviciului adus de un produs clientului. 8alitatea este apreciată prin prisma
serviciului adus clientului ,fi#. $$-.
1igura nr. -- > Gelaţia calitate+costul serviciului adus clientului
/ + preţ de cumpărare
B + costul mentenanţei
8 + costul #lobal al
serviciului adus clientului
$FF
8ostul #lobal al unui produs se compune din următoarele elemente
8 V 8
i
W 8
e
W 8
î
W 8
pi
,
în care
8 + reprezintă costul total al unui produs
8
i
+ costul iniţial ,include costul proiectării, fabricaţiei-
8
e
+ costul e0ploatării ,consum de ener#ie, combustibil-
8
î
+ costul întreţinerii ,reparaţii-
8
pi
+ costul pierderilor provocate de indisponibilitate
/ceastă relaţie include toate cheltuielile produselor de+a lun#ul
între#ului ciclu de viaţă ,concepţie C proiectare C fabricaţie C utilizare +
scoatere din uz- atât la producător cât şi la client. 8ontribuţia şi aportul
calităţii diferă ca pondere în fiecare din aceste componente ale costului
produsului.
2.19.#. *osturile defectelor constatate la client
"e ştie că atunci când se aplică măsuri e0a#erate de economie, ne+
fundamentate din punct de vedere economic şi tehnic, apar şi produse ne+
corespunzătoare calitativ. /ceste produse, prin efectele lor ulterioare, pot
provoca pierderi mai mari întreprinderii decât aeconomiile6 realizate în
detrimentul calităţii.
8alitatea inferioară, obţinută în condiţiile unor costuri reduse, nu+i
eficientă nici pentru producători, deoarece creează dificultăţi în vânzarea
produselor, ceea ce duce la imobilizări de fonduri, cu toate consecinţele
ne#ative care decur# de aici.
*rodusele cu performanţe superioare determină în procesul de
e0ploatare o eficienţă ridicată la client, estimată prin cheltuieli mai reduse
de întreţinere, reparaţii etc.
*rodusele defecte e0pediate de către furnizori constituie de fapt
rebuturi nedeclarate care nu se reflectă în rezultatele economice imediate ale
întreprinderilor industriale, ele sunt suportate de întreprinderile comerciale,
când nu fac recepţia calitativă pentru a le depista, sau de către clienţi.
$F)
8osturile defectelor constatate înainte de livrare sunt uneori mai
reduse decât cele apărute la client, în perioada de #aranţie sau post+#aranţie.
Costurile defectelor e6terne se constituie din cheltuieli efectuate
pentru corectarea neconformităţilor identificate după livrarea produselor de
către clienţi, cuantumul acestora este cu atât mai mare cu cât perioada de
timp este mai lun#ă de la o livrare până la apariţia defectului.
8osturile defectelor e0terne ,la utilizator- sunt constituite din cele
#enerate de reclamaţii, înlocuirea produselor, plata daunelor şi alte cheltuieli
care apar în le#ătură cu produsele livrate.
(le sunt constituite din următoarele tipuri de costuri
+ 8osturi privind remedierea produselor reclamate de beneficiari ca
necorespunzătoare calitativ sau refuzate de beneficiari, când recepţia se face
la aceştia. ,8
%,$
-!
+ 8osturi prin probele, controalele şi e0pertizele la produsele ajunse
la destinaţie şi reclamate de beneficiar ,8
%,%
-!
+ 8osturi privind activitatea de service în perioada de #aranţie ,intern
şi e0tern- ,8
%,3
-!
+ 8osturi determinate de înlocuirea produselor defecte în termenul de
#aranţie ,8
%,4
-!
+ 8osturi de ambalare, manipulare şi transport suplimentar #enerate
de operaţiile de remediere sau înlocuire a produselor ,8
%,>
-!
+ 8osturi privind pierderile datorate trecerii unor produse la altă clasă
de calitate sau a trecerii acestora la cate#oria de produse inutilizabile ,8
%,F
-!
+ 8osturi pentru stocarea produselor necorespunzătoare calitativ ,8
%,)
-!
+ 8osturi pentru stin#erea reclamaţiilor pentru calitate necorespun+
zătoare ,8
%,7
-!
+ 8osturi datorate de daunele provocate în procesul de fabricaţie la
beneficiar datorită calităţii necorespunzătoare a produselor ,8
%,;
-.
8.d.e. V Σ,8
%,$
W 8
%,%
W 8
%,3
W ... W 8
%,;
-
Structura costurilor calităţii este determinată de mai mulţi factori,
printre care fi#urează natura produsuluiPserviciului, de sistemul de con+
ducere a calităţi, de aceea este dificil de estimat pierderea medie a celor 4
$F7
cate#orii de costuri din totalul costurilor calităţii.
1otuşi, cei mai mulţi specialişti estimează în prezent următoarele
pierderi
- costurile de prevenire, circa $< S!
- costurile de evaluare, circa 3< S!
- costurile de remedieri a defectelor interne circa 3< S!
- costurile de remedieri a defectelor e0terne circa 3< S.
1endinţa este de creştere a ponderii costurilor de prevenire de %+3 ori
şi scăderea ponderilor celorlalte cate#orii, aşa cum se vede în fi#ura
următoare ,fi#. $%-.
1igura nr. -) + (voluţia structurii costurilor calităţii în condiţiile unei politici
preventive
:n situaţia actuală costul calităţii este cuprins între $<+4< S din cifra
de afaceri. :n viitor, prin aplicarea metodei de #estiune a calităţii, se
preconizează să fie costul calităţii cuprins între >+$< S din cifra de afaceri
pe termen lun#.
8omponentele calităţii sunt
+ calitatea conceperii ,a proiectării-!
+ calitatea conformităţii!
+ calitatea serviciilor care însoţesc produsul.
"e apreciază că 7< S din costurile non+calităţii sunt #enerate de con+
cepţie şi %< S din costurile non+calităţii sunt datorate realizării, fabricaţiei.
$F;
Princi:iu4 d' 3a98 a4 g'7tiunii ca4it8;ii( respectiv al conducerii
calităţii prin costuri, este o cretere relativ mică a investiţiilor de prevenire
,în echipamente, în instruire şi motivarea personalului etc.-, determină o
reducere relativ mare a celorlalte categorii de costuri*
(fectul de (levier' al costurilor de prevenire asupra celorlalte cate+
#orii de costuri este determinat de următoarele e0emple
+ costul unui rezistor defect depistat înainte de montare este de %
cenţi. &acă este identificat în montaj costă $< g, iar dacă este depistat la
client costă de $< ori mai mult ,e0tras din raportul întreprinderii Qeclett
*acEard-!
+ 8osturile defectelor unui calculator identificate şi corectate în etapa
proiectării sunt ne#lijabile. &acă identificăm defectele la montaj, costurile
sunt e#ale cu $, iar dacă le depistăm la testare costă de $< ori mai mult,
ajun#ând să coste de >< de ori mai mult dacă apar la client ,e0tras din
raportul .B5-.
2.19.'. !valuarea eficien)ei sistemului de management al calită)ii
"copul final al implementării şi menţinerii sistemului de mana#e+
ment al calităţii este creşterea performanţelor economice ale întreprinderii
prin îmbunătăţirea calităţii proceselor şi reducerea pierderilor datorate
erorilor. /ceasta presupune satisfacerea cerinţelor clientului ceea ce deter+
mină o creştere a numărului de clienţi fideli, cu efecte favorabile asupra
profitului întreprinderii.
(valuarea eficienţei sistemului calităţii se poate face, conform
standardului ."= ;<<4, prin intermediul
+ costurilor calităţi, cu cele 4 sub#rupe
+ prevenire!
+ evaluare, identificare!
+ defectelor interne!
+ defectelor e0terne.
+ costul proceselor, cu cele % componente
+ conformităţii
+ neconformităţii
$)<
+ costul pierderilor materiale şi imateriale care pot fi
+ interne
+ e0terne.
:ntrucât au fost prezentate suficiente informaţii despre cele 4 sub+
#rupe de costuri ale calităţii, în cele ce urmează menţionăm unele aspecte
referitoare la celelalte tipuri de costuri, ale proceselor şi ale pierderilor.
Costul conformităţii proceselor reprezintă cheltuielile pe care le pre+
supune satisfacerea tuturor nevoilor e0primate şi implicite ale clienţilor, în
absenţa defectării proceselor e0istente.
Costul neconformităţilor proceselor reprezintă volumul cheltuielilor
datorate unor defectări ale proceselor e0istente.
Costul pierderilor interne i e6terne, adică cele identificate înainte şi
după livrare care pot fi materiale şi imateriale, întrucât cuantificarea pier+
derilor materiale este mai uşor de contabilizat, cele imateriale sunt pe
termen lun# şi mai #reu de înre#istrat.
&in cate#oria pierderilor imateriale pot fi
+ pierderea imagini firmei, cu repercusiuni asupra micşorării cifrei
de afaceri, ca urmare a pierderilor clienţilor fideli din cauza calităţii necores+
punzătoare a produselorPserviciilor livrate!
+ costurile pentru recâtigarea "ncrederii clienţilor, încredere pier+
dută în urma cumpărării unor produsePservicii neconforme cerinţelor lor!
+ pierderi datorate ineficienţei unor activităţii desfăşurate în cadrul
întreprinderii, cu efecte ne#ative asupra productivităţii muncii.
&e e0emplu, desfăşurarea unor activităţii în condiţii er#onomice ina+
decvate, adaptarea unui stil de conducere dictatorial cu efecte ne#ative asupra
climatului de lucru, a culturii calităţii etc. (valuarea eficienţei sistemului de
mana#ement al calităţii într+o întreprindere se poate face prin întocmirea
anuală a (raportului financiar al activităţilor din domeniul calităţii'*
/naliza periodică a raportului de către conducerea întreprinderii,
permite corelarea lui cu alţi indicatori economico+financiari, precum
+ evaluarea conformităţii sistemului de mana#ement al calităţii cu
referenţialul stabilit şi a eficienţei acestuia în realizarea obiectivelor!
+ stabilirea sau corectarea obiectivelor calităţii şi a costurilor aferente
calităţii, pe perioada următoare!
$)$
+ identificarea altor domenii, cărora conducerea întreprinderii trebuie
să le acorde o atenţie sporită în perioada următoare.
).-*.?.-. D't'r6inar'a co7turi4or ca4it8;ii
&ificultatea determinării costurilor calităţii constă în
+ sistemele contabile nu au fost concepute pentru a permite evi+
denţierea acestor costuri!
+ o parte din costurile calităţii nu sunt cuantificabile ci doar estimate
subiectiv!
+ e0istă uneori un decalaj între momentul apariţiei şi cel al iden+
tificării deficienţelor. ,&escoperirea defectului la client datorat unor vicii
ascunse, precum materie primă necorespunzătoare recepţionată la aprovi+
zionare sau datorat unor faze de obţinere sau chiar din proiectare.-!
+ e0istenţa unui decalaj între momentul acţiunii preventive care
necesită unele cheltuieli, ,e0emplu pro#rame de sensibilizare şi instruirea
personalului- şi efectele care pot fi sesizate după luni sau ani de zile.
&eşi e0istă asemenea cauze obiective şi subiective, nevoia de a
cunoaşte cuantumul cheltuielilor aferente calităţii este de foarte mare
importanţă, de aceea trebuie calculate şi estimate aceste costuri într+un
sistem contabil adecvat, promovat de conducerile întreprinderilor în funcţie
de specificul activităţilor acestora.
8onstituirea unei baze de date privind costurile calităţii trebuie să
reprezinte o preocupare permanentă a sectorului financiar+contabil, la care
să contribuie specialişti de la departamentul calităţii şi de la alte compar+
timente care au o le#ătură directă sau indirectă cu domeniul calităţii ,marEe+
tin#, proiectare, aprovizionare, producţie, desfacere, service, relaţii cu
clienţii etc.- care pot furniza date concrete sau estimate privind cheltuielile
care se fac pentru calitate. 3n e0emplu de tabel pentru evidenţa costurilor
calităţii este prezentat în tabelul următor.
$)%
!"emplu de fişă pentru eviden)a costurilor calită)ii unui produs
$)3
).-*.?.). Bi4an;u4 ca4it8;ii
/cesta este un instrument cu ajutorul căruia se compară permanent,
valoric, costurile cu efectele economico+financiare ale calităţii sau a îmbu+
nătăţirii sale.
Bilanţul se poate întocmi pe un produsPserviciu, pe o #rupă de pro+
duse sau pe întrea#a or#anizaţie. &efalcarea se poate face pe luni şi trimestre.
Bilanţul calităţii este un instrument de lucru care are la
/81.2 */".2
/ + costurile de prevenire
B + costurile de evaluare
8
$
costurile defectelor interne
8
%
costurile defectelor e0terne
"unt posibile următoarele % cazuri
I A I B J C
-
A C
)
II A A B K C
-
I C
)
:n cel de+al doilea caz trebuie analizate măsurile de reducerea a
cheltuielilor de prevenire şi identificare, #ăsite soluţii de reducere a cos+
turilor 8
$
şi 8
%
.
Gelaţia dintre costuri şi influenţa lor asupra rezultatelor obţinute pe
linia îmbunătăţirii calităţii se prezintă în fi#ura $3.
1igura nr. -, + Gelaţia dintre costuri şi influenţa lor
4>;
$)4
&upă cum se observă din fi#ura anterioară rezultă că
+ curba / + costul defecţiunilor are o tendinţă descrescătoare datorită
creşterii costului controlului!
+ curba B + costul controlului are o tendinţă ascendentă, începând de
la zero, unde nu e0istă control, şi creşte în raport cu intensitatea controlului!
+ curba 8 + costul non3calităţii este redat de curba ce rezultă din
însumarea ordonatelor curbei costului defecţiunilor şi curba costului controlului.
&acă avem
+ situaţia . + costul defecţiunilor ,a
$
- este mare, datorită costului
controlului ,b- care este mic!
+ situaţia .. > costul controlului este mare ,b
%
- iar costul defecţiunilor
,O
%
- este mic!
+ situaţia ... + este cazul controlului corect, unde se realizează un
echilibru între costul controlului şi costul defecţiunilor.
&eci, îmbunătăţirea calităţi se poate realiza prin micşorarea costului
non+calităţii, respectiv a consecinţelor defecţiunilor, combinate cu acţiunea
de îmbunătăţire a eficienţei calităţii în vederea echilibrării celor % feluri de
costuri. *entru că în zona minimă a curbei 8 se află calitatea optimă care
trebuie asi#urată.
?estiunea calităţii se aţine6 sub formă de bilanţ, în care
+ (pasivul' este constituit din totalitatea cheltuielilor datorate
defectelor de calitate!
+ (activul' este constituit din economiile realizate prin eliminarea
non+calităţii, reduse cu cheltuielile efectuate pentru obţinerea unei calităţi
superioare.
a- ,fectele economice la producător pot fi
+ directe prin sporul de profit datorat
+ creşterii cantităţii de produse de calitate superioară!
+ modificării structurii sortimentelor favorabile produselor de calitate superioară!
+ creşterii preţului de vânzare ca urmare a îmbunătăţirii calităţii.
+ indirecte ca urmare
+ a economiilor din reducerea rebuturilor!
+ a economiilor la cheltuielile de #aranţie!
+ a economiilor datorate îmbunătăţirii calităţii.
$)>
b- ,fecte la client care se concretizează în
+ economii la cheltuielile de întreţinere, reparaţii etc.
c- ,fecte la nivelul ţării care pot fi
+ directe concretizate în economii directe rezultate de la producători
şi clienţi!
+ indirecte ca urmare a economiilor de resurse de materii prime,
materiale, ca urmare a reduceri pierderilor, non+calităţii la producători şi
clienţi.
/naliza pe bază de bilanţ permite cunoaşterea rezultatelor aplicării
#estiunii calităţii şi anume
+ când soldul este negativ costurile non+calităţii domină, deci calita+
tea este scăzută, costurile sunt ridicate!
+ când soldul este echilibrat sau aactiv6 se impune menţinerea efor+
tului pentru ridicarea calităţii în condiţiile unor costuri convenabile ,accep+
tabile-.
/şadar, costul or#anizării şi aplicării #estiunii calităţii constituie o
investiţie şi nu o cheltuială inutilă.
?estiunea calităţii este un subsistem al #estiunii economico+finan+
ciare a întreprinderii şi constă în identificarea, evaluarea şi compararea per+
manentă a costurilor şi efectelor economice ale calităţii, având drept scop
menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii produselorPserviciilor şi asi#urarea
unei eficiente economice ma0ime. (ste un instrument indispensabil al con+
ducerii calităţii.
9uncţiile #estiunii calităţii
a- %ocumentaţia calităţii prin stabilirea specificaţiilor, prescripţiilor
şi orientărilor pentru activităţile de concepţie, fabricaţie + pe baza cerinţelor
pieţei!
b- Asigurarea calităţii prin stabilirea activităţilor ce vizează atin#e+
rea obiectivelor propuse, conform documentaţiei!
c- ,stimarea calităţii care presupune acţiuni de prevenire a
defectelor şi de evitare a livrării de produse care nu corespund documenta+
ţiei tehnice ,standarde de firmă-.
Gealizarea celor 3 funcţii se face pe baza a % tipuri de obiective
$)F
$. menţinerea nivelului calitativ e0istent, considerat corespunzător din
punct de vedere tehnic şi economic!
%. perfecţionarea nivelului calităţii.
,tapele metodologice de aplicare a #estiunii calităţii sunt
+ inventarierea defecţiunilor ,analize tehnice-!
+ evaluarea costurilor defecţiunilor sau a pierderilor provocate!
+ stabilirea bu#etelor previzionate!
+ evaluarea cheltuielilor controlului de calitate!
+ echilibrarea cheltuielilor calităţii cu costul defecţiunilor!
+ reducerea costului lipsei de calitate!
+ întocmirea bilanţului calităţii.
2.19.'.2.1. 2ndicii costurilor calită)ii
/naliza structurii costurilor pe cele 4 cate#orii ,prevenire, evaluare,
defecte interne şi e0terne-, faţă de totalul costurilor calităţii se poate face cu
ajutorul următoarelor relaţii
S
81
8
*
p
cp
=
!
S
81
8
*
e
ce
=
!
S
81
8
*
di
cdi
=
!
S
81
8
*
de
cde
=
.
în care
*
cp
, *
ce
, *
cdi
şi *
cde
C sunt pierderile costurilor de prevenire, evaluare
şi costurile defectelor interne şi e0terne! şi
8
p
, 8
e
, 8
di
şi 8
de
3 costurile de prevenire, evaluare şi costurile
defectelor interne şi e0terne!
81+ costurile totale pentru calitate.
/ceastă analiză se poate face pe un produs, #rupe de produse, pe
sector sau la nivel de întreprindere, luându+se ca referinţă cifra de afaceri,
profitul sau valoarea vânzărilor ,aşa cum rezultă din relaţiile de mai jos-
în care
2
8
.
p
cp
=
S !
2
8
.
e
ce
=
S!
2
8
.
di
cdi
=
S!
2
8
.
de
cde
=
S!
2
8
.
1
81
=
S
$))
.
cp
, .
ce
, .
cdi
, .
cde
, .
81
+ indicii costurilor de prevenire ,p-, evaluare ,e-,
defectelor interne ,di-, defectelor e0terne ,de- şi costurile totale ,8-.
8
p
, 8
e
, 8
di
, 8
de
, 8
1
3 sunt costurile de prevenire, evaluare, ale
defectelor interne şi e0terne şi costurile totale.
2+ valoarea vânzărilor.
2.19.'.2.2. -ptimiarea costurilor calită)ii
&in cele prezentate în subcapitolele anterioare, rezultă că e0istă o
corelaţie între costuri şi calitate.
8osturile defectelor interne şi e0terne scad pe măsură ce creşte nive+
lul calităţii, în condiţiile în care cresc costurile de prevenire şi evaluare.
&in analiza #raficului rezultă că e0istă o zonă optimă între punctele .
şi .. de pe abscisă, unde se intersectează curbele / şi B când se e#alizează
costurile de prevenire W evaluare cu cele ale defectelor interne şi e0terne
,fi#. $3-. :n acelaşi #rafic se distin# 3 zone
+ zona . + a aîmbunătăţirile6 în care 8
d
] )<S şi 8
p
W 8
e
Z 3<S.
:n această zonă printr+o creştere relativ mică a costurilor de prevenire şi
evaluare ,a investiţiilor în calitate-, se obţine o reducere substanţială a 8
d
!
+ zona .. + a calităţii optime, unde formula 8
d
V 8
p
W 8
e
, iar curba 8
arată nivelul minim al costului total!
+ zona ... + a supra+calităţii ,a perfecţionismului- unde 8
d
Z 4<S şi
8
d
W 8
e
] F<S. :n această zonă reducerea costurilor defectelor presupune
costuri mari de prevenire şi evaluare. &eci, perfecţiunea în calitate nu este
posibilă decât prin investiţii, cheltuieli tot mai mari.
&e aici rezultă, că este preferabilă zona .., unde calitatea este optimă
iar costurile totale sunt minime, deci e0istă un echilibru între aefort6 şi
aefect6, unde costurile defectelor interne şi e0terne sunt e#ale cu costurile de
prevenire şi evaluare.
2.19.'.2.3. .ela)iaB calitate C cost - productivitate
8alitolo#ul 9ei#enbaum afirma despre importanţa calităţii pe piaţa
internaţională acă sunt trei factori ai noului mediu de afaceri calitatea este
$)7
cheia spre competitivitate pe piaţă! or#anizarea calităţii nu este cerută doar
de unele naţiuni! calitatea a devenit o cale fundamentală de or#anizare şi
tranzacţionare, oriunde, pentru creşterea profitului pe piaţă6. a8alitatea, ca
strate#ie de afaceri, competitivă a căpătat în prezent o formă #lobală faţă de
trecut când a avut la ori#ini doar câteva companii care o promovau6.
*rofesorul japonez Hoshio Mondo spunea că această tendinţă va fi din
ce în ce mai evidentă începând cu secolul AA., pe care l+a numit asecolul
calităţii6. :ntr+un mediu de afaceri foarte competitiv este esenţială îmbună+
tăţirea şi menţinerea nu numai a calităţii ci şi a volumului producţiei, res+
pectarea termenelor de livrare, a productivităţii şi a costului. :ntre ele e0istă
relaţii de intercondiţionare, şi mai ales între calitate + cost + productivitate.
/nalizând aceste concepte din punct de vedere al vechimii, con+
siderăm că sunt foarte mari diferenţele în timp.
Calitatea are o vechime mult mai mare decât celelalte concepte,
pentru că predecesorii noştri au avut cu si#uranţă un puternic interes pentru
calitate la obiectele care le lucrau. &e e0emplu un vas de pământ crăpat nu
putea fi folosit pentru păstrarea şi transportul apei, iar să#eţile cu vârfuri de
o e0celentă calitate zburau mai drept şi mai departe, aducând un mare
succes la vânătoare. /ceasta se întâmpla acum apro0imativ un milion de ani
în urmă.
Costul a apărut după apariţia banilor, apro0imativ acum $<<< de ani,
când oamenii au încheiat lun#a lor istorie de satisfacere a nevoilor pe cont
propriu şi au recurs la schimb.
#roductivitatea a apărut în timpul Gevoluţiei .ndustriale, acum %<<
de ani, când a apărut producţia de mare serie.
/nalizând aceleaşi concepte din punct de vedere a importanţei lor
pentru clienţi, rezultă mari diferenţe.
Calitatea este un element important atât pentru producător cât şi
pentru client. &ar este indispensabil în ceea ce îl priveşte pe client, pentru
că, întotdeauna el încearcă să alea#ă, să cumpere şi să utilizeze bunuri şi
servicii de calitate potrivit intereselor lor.
:n le#ătură cu importanţa costului aceasta rezultă indirect prin inter+
mediul preţului* /tunci când clienţii se află în situaţia de ale#ere între
produse de calitate apropiată, preferă produsul cel mai ieftin. "e ştie că între
$);
preţ şi cost sunt diferenţe. :n timp ce costul este determinat doar de factori
care acţionează numai în sfera producătorului, preţul este supus la influenţe
e0terioare cum sunt preferinţele şi pretenţiile consumatorului, condiţiile
pieţei şi altele.
*roductivitatea ridicată a unui producător nu+i un motiv pentru
clienţi să+i cumpere produsul. :n schimb ei sunt preocupaţi de serviciile
oferite după cumpărarea produsului, pe perioada utilizării lui.
&in această analiză rezultă că numai calitatea este elementul de
interes comun pentru producător i consumatori, deşi aceştia, adesea,
percep calitatea din punct de vedere diferite. &e aceia apelurile conducerii
de vârf către an#ajaţi de a îmbunătăţii calitatea sunt mai acceptabile şi mai
#reu de refuzat decât acelea de a reduce costurile sau a mări productivitatea.
*rivite din acest punct de vedere, calitatea poate fi considerată ca un
concept mai (uman', decât acela de cost sau productivitate.
:n pofida acestui fapt, următoarele opinii sunt unanim acceptate
• îmbunătăţirea calităţii este un lucru bun, dar duce la creşterea costului,
aşa că trebuie făcută în mod judicios!
• îmbunătăţirea calităţii necesită timp şi deci reduce productivitatea.
/şadar, este bine să ridici calitatea, dar între anumite limite.
*entru a ilustra veridicitatea acestor afirmaţii, reprezentăm #rafic
relaţia dintre calitate şi cost într+un proces de producţie.
:n fi#ura $4 rata defectelor, cel mai cunoscut indicator al calităţii în
procesul de producţie, este reprezentată pe a0a orizontală, iar costul de
producţie pe a0a verticală.
8ostul de producţie este în #eneral format din trei componente,
reprezentate pe #rafic cu linii continue. *rima dintre ele, costul de bază al
producţiei constă în costul mâini de lucru, amortizare, costuri sociale
,pentru bunăstarea an#ajaţilor- şi alte costuri fi0e. 8ostul de bază al pro+
ducţiei nu are le#ătură cu rata defectelor şi reprezintă o paralelă la a0a
orizontală.
$7<
1igura nr. -2 + Gelaţia dintre costul de producţie şi rata defectelor
/l doilea cost, pierderile cauzate de defecte, este reprezentat printr+o
dreaptă ce trece prin ori#ine. :n calcularea pierderilor cauzate de defecte,
aceste costuri trebuie reduse pe cât posibil. &e e0emplu, din moment ce
includerea costurilor cu mâna de lucru necesară pentru refacerea produselor
defecte sau ajustarea unor produse finite este evidentă, costurile oportune
,pierderile cauzate de nerealizarea unor produse bune ca rezultat al
necesităţii de refacere şi ajustare- trebuie să fie incluse.
/l treilea cost este cel pentru reducerea numărului de defecte,
îmbunătăţirea calităţii şi micşorarea ratei defectelor necesită unele cheltuieli.
/cest cost este mic atunci când rata defectelor este mare, dar sporeşte
repede odată cu reducerea ratei defectelor, urmând curba continuă de pe
#rafic. &ar, o reducere mai mare a ratei defectelor, după ce a fost deja
redusă într+o oarecare măsură, va necesita, probabil, educarea şi pre#ătirea
an#ajaţilor. = şi mai mare reducere a ei, ar putea necesita utilizarea de
materii prime de mai bună calitate sau introducere a unor echipamente de
mai mare precizie.
&upă cum se observă şi pe #rafic, costul total al producţiei urmează
o curbă concavă, având minimul la un anumit nivel al ratei defectelor. =dată
cu rata defectelor scade sub această valoare, costul total al producţiei va
creşte odată cu scăderea ratei defectelor. Divelul ratei defectelor la care
$7$
costul total al producţiei este minimul poate fi descris ca reprezentând
nivelul optim al ratei defectelor. (ste bine cunoscut faptul că a produce în
modul cel mai economic înseamnă a tinde către această rată a defectelor
aoptimă6. :n această ar#umentare mai apar două situaţii, evidenţiate prin
curbele / şi B.
*rima situaţie este aceea că nu ţine seama de asi#urarea calităţii
cerută de client. :n ceea ce priveşte asi#urarea calităţii, valoarea finală urmă+
rită pentru rata defectelor în procesul de producţie ar trebui să fie zero, şi nu
rata aoptimă6 a defectelor, aşa cum este stipulat în principiul 4zero defecte6.
&in acest punct de vedere rata aoptimă6 din fi#ură nu îl are în vedere pe
consumator. / doua situaţie a acestei ar#umentări este aceia că nu ţine cont
de concurenţă. Gata defectelor care minimalizează costul total al producţiei
poate fi rata optimă doar pentru această companie. 1otuşi, dacă un
competitor descoperă un mod mai bun de a crea produsul şi reuşeşte să
obţină atât reducerea costului cât şi îmbunătăţirea calităţii, prima companie
va fi eliminată de pe piaţă dacă tot ceea ce face se rezumă la producerea
bunurilor la rata optimă ori#inală.
8um apar aceste discordanţe` Găspunsul stă în natura diferită a celor
trei componente ale costului prezentat în fi#ură. = dată ce primele două
,costul de bază al producţiei şi pierderile cauzate de defecte- au fost definite
ele sunt imediat fi0ate şi fiecare dintre ele este reprezentată de o unică linie
pe #rafic, aşa cum se vede în fi#ură.
= dată ce costul pentru reducerea ratei defectelor a fost delimitat, el
reprezintă o sin#ură linie pe #rafic pentru că întotdeauna e0istă mai multe
căi de reducere a numărului defectelor şi de a îmbunătăţii calitatea.
&acă se face o inovaţie pentru reducerea ratei defectelor, ,repre+
zentată de linia întreruptă /- care ar costa mai puţin decât metoda aplicată
anterior, atunci costul total al producţiei ar scădea corespunzător, iar costul
minim de producţie precum şi rata defectelor corespunzătoare s+ar îndrepta
spre partea de jos. &acă o companie #ăseşte şi implementează o metodă mai
bună ca aceasta, adeseori acest fapt poate avea un efect benefic asupra
atmosferei de lucru în interiorul întreprinderii, fiecare reuşind să vină cu un
plan de îmbunătăţire propriu. /cest fel de împuternicire ar trebui încurajat.
$7%
&acă ulterior se #ăseşte o altă metodă şi mai bună decât cea de la /, atunci
apare o altă situaţie reprezentată, pe #rafic prin linia punctată B.
8ostul #lobal al producţiei scade în continuare şi costul minim de
producţie şi rata defectelor corespunzătoare se mută şi mai jos.
8reativitatea este forţa ce duce la descoperirea unor căi mai bune de
a face lucrurile, de a realiza pro#rese. &acă pentru a îmbunătăţii calitatea şi
a reduce rata defectelor sunt folosite abordări creative, costul va scădea.
"unt e0emple de produse noi cum sunt ceasuri, camere de luat
vederi şi televizoare, care s+au îmbunătăţit calitativ, costul s+a redus ,şi
datorită acestuia şi preţul- ca rezultat al inovaţiilor de natură tehnică.
:n ceea ce priveşte relaţia dintre calitate i productivitate, &emin#
are un dicton celebru (#roductivitatea crete odată cu creterea calităţii*
Acest lucru este bine3cunoscut, dar numai de câţiva oameni alei' ,&emin#
$;7<-. /ceastă afirmaţie nu mai necesită e0plicaţii. (forturile creatoare sunt
aici din nou subliniate.
"+a ar#umentat mai înainte că dintre relaţia calitate, cost şi pro+
ductivitate, calitatea este cea mai aumanistă6 şi că îmbunătăţirea calităţii
este cel mai bun pas spre îmbunătăţirea culturii şi situaţiei unei întreprinderi.
"+a afirmat de asemenea că îmbunătăţirea calităţii pe cale creativă va reduce
costul şi va spori productivitatea.
8u toate că îmbunătăţirea calităţii prin metode creative reduce
costul, reducerea costului prin metode creative nu duce neapărat la creşterea
calităţii. /semănător, în timp ce îmbunătăţirea calităţii prin metode creative
sporeşte calitatea, reciproca nu este neapărat valabilă.
$73
BIBLIOGRA1IE
/n#elescu, =., Auditarea sistemului calităţii, în 1ribuna calităţii nr. $+%P%<<<.
/ntonescu, 2., 8onstantinescu, &., Managementul calităţii totale, =.&. 585,
Bucureşti, $;;3.
/rdelean, &orina, /rdelean, &oru, @eş, ?abriel, Merceologie D 8ote de curs, (d.
&aIa, "atu 5are, %<<4.
Banu, 8., /le0a, *., 2izireanu, 8., #rocesarea industrială a cărnii, (d. 1ehnică,
Bucureşti, $;;).
Baron, 1., Metode statistice pentru analiza i controlul calităţii producţiei, (d.
&idactică şi *eda#o#ică, Bucuresti, $;);.
Baron, 1., .saic+5aniu, /l., 1ovissi, 1., Diculescu, &., Baron, 8., /ntonescu, 2.,
Goman, .., Calitate i fiabilitate, (d. 1ehnică, Bucureşti, $;77.
Beaton, G., 5aser, 8hr., Reuniting ,conom/ and ,colog/ in Sustainable
%evelopment, @ecis *ublishers, Boca Gaton, Dec eorE, @ondon,
Bashin#ton &.8., $;;;.
Belitz, Q.&., ?rosch, B., :ehbuch der :ebensmittelchemie, (d. 4, "prin#er 2erla#,
Berlin, Qeidelber#, Dec eorE, $;;F.
Berechet, ?., Conceptul EACC# "n asigurarea calităţii preparatelor culinare. în
Omedia nr. %+3P%<<%.
Bernard, 9., Manualul calităţii, (d. 1ehnică, Bucureşti, $;;7.
Bratu, H., #sihologia calităţii la români, Omedia nr. 4P$;;;.
BroEhohn, B., !S= F@@@ pentru servicii, (d. 1ehnică, Bucureşti, $;;7.
8iurea, "., &ră#ulănescu, D., Managementul calităţii totale, ."= ;<<4.
8ucu, 5., Gădulescu, =., /ntonesa, 2., Calitate3cultură3etică. în 1ribuna calităţii,
nr. $$+$%P%<<$.
&iaconescu .on, /rdelean &orina, &iaconescu 5irela, Merceologie alimentară D
Calitate i siguranţă 3, (d. 3niversitară, Bucureşti, %<<).
&inu, 2., De#rea, 5., Gazele merceologiei, /"( %<<$.
&ră#ulănescu, D., %e la calitatea controlată la calitatea totală, (d. /lternative,
Bucureşti, $;;F.
&umitrescu, Q., 5ilu, 8., Controlul fizico3chimic al alimentelor, (d. 5edicală,
Bucureşti, $;;).
$74
(nătescu, /.5., (nătescu, 5./., Calitate terminologie comentată, (d. 1ehnică,
Bucureşti, %<<<.
9alniţă, (., 5unteanu, 2., Bizerea, 5., Băbăiţă, 8., Gazele Merceologiei, (d.
5irton, 1imişoara, $;;F.
9lorea, 2., Calitatea, o provocare pentru secolul HH!. în a/si#urarea calităţii6, nr.
%F, %<<$.
9lorescu, 8., ,coordonator-, Mar1eting, (d. 5arEeter, Bucureşti, $;;%.
?riffith, 8., .ood Safet/ in catering establishments, .n H.5. 9arber and (.8.&.
1odd ,(ds.-, "afe handlin# of foods, pa#. %3>+%>F, Dec eorE 5arcel
&eEEer, %<<<
.onescu, "., Asigurarea calităţii. .nstitutul Daţional de .nformare şi &ocumentare,
Bucureşti, $;;$.
.onescu, "., ,6celenţa industrială* #ractica i teoria calităţii, (d. (conomică,
Bucureşti, $;;7.
.shiEaca, M., +hat is $otal Iualit/ ControlJ 1he Hapan BaI, Dec eorE, $;7>.
Huran, H.5., ?rina, Hr. 9.5., Calitatea produselor, (d. 1ehnică, Bucureşti, $;)4.
Huran, H.5., Supremaţia prin calitate D Manualul directorului de firmă, (d. 1eora,
Bucureşti, %<<% ,traducere-
Huran, H.5., Supremaţia prin calitate* Manualul directorului de firmă, (d. 1eora,
Bucureşti, %<<3 ,traducere-
Mlein, @., /rdelean, &., :ucrări practice de tehnologie industrială, 3niv. de 2est
2asile ?oldiş, /rad, $;;>.
Mlein, @., ,6pertiză merceologică, (d. 2asile ?oldiş6, /rad, $;;F.
Mlein, @., ...
rd
8onference 45ultidimensional /spects of OualitI6, BansEa
BIstrica, "lovaEia, $;;;.
Mlein, @. ,6pertiza merceologică, e6pertiza calităţii mărfurilor, a2asile ?oldiş6
3niversitI *ress, /rad, %<<%.
Motler *h., #rincipiile mar1etingului, (d. 1eora, Bucureşti, $;;).
@upea, /. A., /rdelean, &., *ădure, 5., Chimia i controlul alimentelor de origine
animală, (diţia .., (d. *olitehnică, 1imişoara, %<<$.
5arinescu, D.5., #romovarea managerială modernă, (d. *romedia, 8luj+Dapoca,
$;;3.
5aInard, Q.B., Manual de inginerie industrială, (d. 1ehnică, Bucureşti, $;)F.
5c"cane, &., Gue, D., @inton, G., ,ssentials of food safet/ and sanitation ,3rd
ed.-. Dec HerseI *earson (ducation, %<<3.
5ihai, @., *opescu, G., %reptul proprietăţii industriale* Culegere de acte
normative, (d. 8oresi, Bucureşti, $;;>.
$7>
5iEe, 5iramas şi *aul 5c(lheron, Certificarea !S= F@@@, (d. 1eora, Bucureşti,
$;;;.
5itonneau, Q., = nouă orientare "n managementul calităţiiC apte instrumente noi,
(d. 1ehnică, Bucureşti, $;;7.
5ortimore, "., Eo2 to ma1e EACC# reall/ 2or1 in practice, 9ood 8ontrol, $%
%<;+%$>, %<<$.
5oţoiu, G., !ngineria calităţii, (d. 8himinform &ata, Bucureşti, $;;4.
Dicuescu, &., Sistemul de management al calităţii, Omedia nr. $P$;;;.
=laru, 5., Managementul calităţii, (d. (conomică, Bucureşti, $;;;.
=laru, 5., =rientări actuale privind pregătirea profesională "n domeniul
managementului calităţii, Omedia nr. 4P$;;;.
=laru, 5. ,coordonator-, $ehnici i instrumente utilizate "n managementul calităţii,
(d. (conomică, Bucureşti, %<<<.
=laru 5., *amfilie G., *urcărea /., De#rea 5., /tanase /., "tanciu 8., *ăunescu
8., .undamentele tiinţei mărfurilor, ediţia a doua revizuită, (d.
(conomică, Bucureşti, %<<>.
=prescu, (., Asigurarea calităţii "n prestarea serviciilor, (d. =scar *rint,
Bucureşti, $;;).
*ăcurariu, ?h., Merceologie, 3niv. 2. ?oldiş /rad, $;;$.
*amfilie, G., Merceologia i e6pertiza mărfurilor alimentare de e6port3import, (d.
=scar *rint, $;;F.
*eri#ard, 5., ,tapele calităţii* %emersuri i instrumente, (d. 1ehnică, Bucureşti,
$;;).
*etrescu, 2., *âslaru, 8., ,6pertiză merceologică, /cademia de "tudii (conomice,
Bucureşti, $;;$.
*op, D./., Mar1eting strategic, (d. (conomică, Bucureşti, %<<<.
*otiă, 8Q., %iagnosticul calităţii* Metode de e6pertiză i investigaţii,
(d. 1ehnică, Bucureşti, %<<$ ,traducere-
*una#a, 8., Conceptul evolutiv al Managementului Calităţii. în 1ribuna 8alităţii
nr. $$+$%P%<<%.
Gedeş, /., *etrescu, 2., Găducanu, .., *leşea, &./., Merceologie industrială, (d.
(ficient, Bucureşti, $;;;.
Gotaru, ?., Borda, &., #rogramele preliminarii, premise ale implementării siste3
mului EACC#, 8alitate şi 5ana#ement, % 3F+3;, %<<>.
"amuel, 9einber#, Cum se apără managerii de $IM, în a1he 1O5 5a#azine6,
vol. 7, nr. %P$;;F.
"ârbu, G., ,6pertiză merceologică, (d. =scar *rint, Bucureşti, %<<$.
$7F
"e#al, G., Barbu, .., Analiza senzorială a produselor alimentare, (d. 1ehnică,
Bucuresti, $;7%.
"tanciu, .., Calitatea produselor i serviciilor "n perspectiva integrării României "n
Kniunea ,uropeană. în Omedia, nr. %+3P%<<%.
"tanciu, .., *opa 9., Relaţia dintre $IM i Mar1etin#, în 5ana#ement+5arEetin#,
nr. $+%P%<<%.
"tanciu, .., Calitologia tiinţa calităţii mărfurilor* Gazele merceologiei, (d. =scar
*rint, Bucureşti, %<<%.
"tanciu, .., *opa, 9., Simbioză calitate3mar1eting "n domeniul serviciilor, în
5arEetin#ul în procesul dezvoltării economice şi sociale. "esiunea
htiinţifică .nternaţională, /"(, Bucureşti, %<<$.
"tanciu, .., =laru, 5., Consideration on Certain ,lements of the $heor/ of
Commodit/ Iualit/, 8onferinţa .nternaţională aDec OualitI for the
9uture6, *oznan, $;;3.
1alpeş, /., Calitatea "n turism 3 element3cheie "n dezvoltarea turismului european.
în Omedia nr. %+3P%<<%.
1ănase, @., şi 8ucu. 5., ,valuarea calităţiii serviciilor, în /si#urarea calităţii +
aprilie+iunie %<<$, anul 2.., nr. %F.
3drea, 5., Comercializarea i utilizarea produselor te6tile "ncălţăminte, (d.
"cripta, Bucureşti, $;;7.
BalEer, (., Hones, D., An assessemnt of the value of documenting food safet/ in
small and less developed catering businesses, 9ood 8ontrol, $3, 3<)+3$4,
%<<%.
i
i
i
8ertificarea în 3niunea (uropeană, în a1ribuna calităţii6 nr. 7P$;;F.
i
i
i
.nternet ccc. /devarul.Eappa.ro, 9undaţia Gomână pentru 8alitate.
i
i
i
."= + ;<<<%<<<. "isteme de mana#ement al calităţii + *rincipii funda+
mentale şi vocabular.
i
i
i
."= ;<<4%<<<. "istemul de mana#ement al calităţii. ?hid pentru
îmbunătăţirea performanţelor.
i
i
i
@e#ea nr. $3)P$;;> privind protecţia mediului, în 5onitorul =ficial,
*artea, .., nr. 3<4 din 3<.$%.$;;>.
i
i
i
@e#ea nr. 3P$;;7 privind aderarea Gomâniei la aranjamentele instituind o
clasificare internaţională în domeniul proprietăţii, în 5onitorul =ficial al
Gomâniei nr. $< din $4.<$.$;;7.
i
i
i
@e#ea nr. 74P$;;7 privind mărcile şi indicaţiile #eo#rafice, art. >$, în
5onitorul =ficial al Gomâniei nr. $F$P%3.<4.$;;7.
i
i
i
.nternet cvvc.fundatiajuran.ro, *remiul Gomân pentru 8alitate.
$7)
i
i
i
=? nr. 37P$;;7 privind acreditarea şi infrastructura pentru evaluarea
8onformităţii, în 5onitorul =ficial, *artea ., nr. 43 din 3<.<$.$;;7.
i
i
i
"tandardizarea europeană, în a"tandardizarea6 nr. $<P%<<4.
i
i
i
"tandardizarea ."= ;<<<%<<<, în a"tandardizarea6 nr. $<P$;;7.
i
i
i
a?hidul consumatorilor6, /utoritatea Daţională pentru *rotecţia 8onsuma+
torilor, %<<$
i
i
i
a*roducerea, etichetarea, circulaţia şi comercializarea alimentelor.
8ule#ere de acte normative6, (d. 5eteora *ress, Bucureşti, %<<%.
i
i
i
httpPPcode0alimentarius.com
i
i
i
httpPPccc.iso.or#
$77