1

Colegiul Economic Ion Ghica Bacău
Profilul Servicii
Calificarea profesională Tehnician în turism










Proiect pentru obţinerea certificatului de
competenţe profesionale
Nivelul III











Elev Barbu Giorgiana-Dana Profesor coordonator Ciorbă Maria
















Anul 2014

2












Modulul : Oferta de produse şi servicii în agenţia de turism




Tema : Turismul rural şi agroturismul în România














3

Cuprins
Argument
Capitolul 1. Introducere în turismul rural
1.1 Noţiuni generale
1.2 Istoria turismului rural românesc
1.3 Potenţialul turistic rural
1.4 Carenţe în turismul din mediul rural
1.5 Servicii şi oferte pentru petrecerea timpului liber
Capitolul 2. Turismul şi mediul înconjurător
2.1 Factori de degradare a mediului înconjurător şi a
potenţialului touristic
2.2 Dezvoltarea durabilă a turismului rural
Capitolul 3 Potenţialul turistic rural
3.1 Avantajele generate de turism pentru zonele rurale din
România
3.2 Posibilităţi de valorificare a turismului rural
Capitolul 4 Sejur agroturism
Capitolul 5 Concluzii






4


Argument

Turismul rural s-a impus încet dar consecvent - în special pe pieţele turistice din ţările
dezvoltate economic , ţări puternic industrializate şi cu un grad de urbanizare ridicat - mai cu
seamă în a doua jumătate a secolului XX . Turismul în spaţiul rural a fost , şi continuă să fie ,
din ce în ce mai apreciat , iar mai apoi tot mai mult solicitat de oamenii care trăiesc şi
muncesc în condiţii din ce în ce mai stresante în cadrul marilor aglomerări urbane , dar nu
numai . Fiind etichetat drept un produs care eradichează stresul , turismul rural reprezintă
totuşi, în primul rând, o posibilitate de reîntoarcere la natură , la tot ceea ce este pur, nealterat
şi curat , o reîntoarcere spre origini , oricând plăcută şi reconfortantă .
Putem afirma, fără a greşi, că apariţia călătoriilor turistice s-a produs în antichitate, iar
activităţile turistice în spaţiul rural au început a fi practicate empiric din aceeaşi perioadă.
Este cunoscută astfel participarea în număr mare a elenilor la: vizitarea locurilor sfinte-
Dadona (Zeus) şi Delfi (Apolo)- frecventarea băilor curative sau jocurilor festive periodic
organizate.
În periada romană majoritatea călătoriilor aveau scopuri comerciale, culturale sau millitare,
iar traseele lor parcurgeau inevitabil spaţiul rural. În acelaşi timp cu evoluţia societăţii
omeneşti se diversifică şi structura călătoriilor, astfel, în Evul Mediu, călătoreau în număr
însemnat comercianţii, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoţi şi pelerini, oameni de ştiinţă,
artişti, calfe şi studenţi. În mod normal locuitorii zonelor rurale au asigurat "casă şi masă"
celor ce vizitau, astfel s-a format, perpetuat şi conservat o formă de "tratament" devenită
tradiţională şi etichetata mai târziu ca ospitalitate .
Pornind de la aceste ideii, proiectul îşi propune o abordare a noţiunilor de turism rural si
agroturism, şi o scurtă prezentare a potenţialului turistic rural al României. Tema aleasă
"Turismul rural şi agroturismul" are ca scop atingerea standardelor curriculare solicitate de
specializarea pe care am făcut-o în timpul liceului contribuind astfel la o bună formare
profesională în domeniul turismului.
Proiectul este structurat în cinci capitole după cum urmează :
Argumentul
Capitolul 1 "Introducere în turismul rural” care prezintă o scurtă istorie a apariţiei şi
dezvoltării turismului rural în Europa şi în România
5

Capitolul 2 "Turismul şi mediul înconjurător", care relevă relaţia dintre mediu şi turism, dar
şi factorii care duc la degradarea mediului înconjurător şi a potenţialului turistic
Capitolul 3 "Potenţialul turistic rural", care prezintă avantajele generate de turism pentru
zonele rurale si principalele centre de practicare a turismului rural în România
Capitolul 4 “Sejur agroturism” care prezintă o ofertă turistică din Bucovina,
Capitolul 5 "Concluzii"
Contribuţia personală privind elaborarea proiectului constă in selectarea informatiilor şi
structurarea pe capitole a acestora. Lucrarea prezintă în mod sintetic şi actualizat, sub forma
unor scheme, principalele aspecte, importanţa şi rolul turismului rural şi agroturismului în
România. În elaborarea lucrării am folosit cunoştinţe teoretice asimilate la diferite obiecte de
învaţământ studiate în anii de liceu.
În partea finală a lucrării am specificat biografia utilizată.















6



Capitolul 1
Introducere în turismul rural
Europa este cea care înregistrază primele forme conştientizate de turism rural în secolele
XVI-XVII; în acele vremuri pictorii erau interesaţi să valorifice în operele lor construcţiile şi
mediul spaţiului rural. Viaţa satului, aşa cum era ea şi nu inventată, este imortalizată în
operele pictorilor francezi, italieni sau olandezi. Pe acest fond marele gânditor francez Jean
Jacques Rousseau (1721-1778) povesteşte în lucrarea sa „Confesiuni” despre o călătorie în
care a traversat Alpii, ce a sugerat multor oameni ai timpului planuri de călătorii spre
regiunile muntoase pentru a admira natura. În secolul următor, al XIX-lea, odată cu afirmarea
marilor peisagişti, arhitectura rurală ocupă un loc din ce în ce mai important în desen sau
pictură. Se impun din nou pictorii şi artiştii francezi şi italieni cărora li se adaugă mai apoi cei
din Anglia .
În România, care-aşa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate şi oraşe”- la început a fost
o ţară de sate, prin excelenţă agricolă, spaţiul rural s-a aflat la el acasă întotdeauna. Mai mult,
„viaţa la ţară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea unui
puternic curent litarar; similar, în operele plastice din perioadele de la sfârşitul secolului XIX
şi începutul secollului XX, satul fiind cadrul, obiectul, subiectul şi inspiratorul unui număr
însemnat de pictori şi scriitori români.
În ceea ce priveşte manefestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulaţiei turistice
rurale din ţara noastră - neluând în seamă faptul că ori ce orăşean, care se respectă şi îşi putea
permite, avea o casă „la ţară„ - amintim: obiceiurile de Sânzâiene când, coform tradiţiei
maramureşenii porneau spre mănăstirile din Moldova; pelerinajele către locaşurile de cult;
vacanţele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire, dar mai ales obiceiul retragerii către
sat în timpul verilor călduroase, locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.
Concomitent cu creşterea frecvenţei circulaţiei turistice au evoluat şi amenajările turistice:
de la cele privind transportul (poştalioanele şi locurile de schimb a cailor - „poştele” care încă
mai revin şi astăzi în poveştile sătenilor, ca şi denumirile unor localităţi legată de această
7

activitate - exemplu Poşta Câlnău) la cele care asigurau în norme profesioniste cazarea şi
masa (vesitele hanuri în toate cele trei ţări române).
Dintre cei ce au apreciat şi preţuit vacanţele în spaţiul rural putem enumera personalităţi ale
culturii româneşti ca: Alexandru Vlahuţă, Ion Luca Caragiale, Barbu Ştefănescu-
Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Calistrat Hogaş, Nestor
Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Ştefan Ciobotăraşu şi mulţi alţii.
Toţi cei ce au fost promotorii unei mode, ai unui mod de viaţă nou ce a contribuit la
realizarea unei mentalităţi care în timp a generat călătoria, circulaţia turistică, mai apoi
turismul.
Cele prezentate mai sus determină să afirmăm că turismul rural s-a derulat în ţara noastră
până în a doua jumătate a secolului al XX-lea doar în mod spontan. După anii „60, omenirea a
început să fie tot mai preocupata de alegerea destinaţiei vacanţelor sale, turismul devenind
una din cele mai importante activităţi economice din lume. Simultan cu manifestarea
primelor tendinţe de petrecere -tot mai frecventă- a vacanţelor în mijlocul naturii, din ce în ce
mai mulţi turişti şi-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în mediul rural.
Cercetările întreprinse la începutul deceniului opt al secolului nostru au scos în evidenţă că
cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de
agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte, de poziţie şi accesibilitate, cadrul natural
precum şi cel socio-economic, etnografia şi folclorul local.
În ţarile Uniunii Europene, turismul rural nu este, la drep vorbind, un fenomen nou. De-a
lungul timpului - acest timp numărându-se în decenii pentru majoritatea ţărilor UE -, cazarea
turiştilor la sate s-a practicat într-o manieră mai mult sau mai puţin spontană ori organizată.
În schimb, ceea ce este nou reprezintă dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea
fenomenului turistic în spaţiul rural. Această expansiune se explică pe de o parte prin
relansarea dezvoltării regiunilor rurale şi pe de altă parte prin diversificarea formelor de
practicare a turismului de masă. De aceea, regiunile rurale ale Europei înscriu turismul, rând
pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare locală pe viitor.
Turismul rural se bazează pe trei coordonate : spaţiul, oameni, produse, deoarece :
-spaţiul fără existenţa oamenilor nu poate fi suport al convieţuirii , un spaţiu fără produse nu
poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor ,
-oamenii în lipsa spaţiilor sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusă,
-produsele care nu au ca baza spaţial şi oamenii nu au decât o existent efemeră şi nu pot
asigura dezvoltarea durabilă pe plan local,
8

Însă în funcţie de regiune sau ţară aceste cuvinte “spaţiul, oamenii, produse” descriu relaţii
foarte diferite.Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi, care au, fiecare în
parte, trecut, present şi viiitor, iar exploatarea lor în interes turistic nu se face deci pe un teren
,uniform pe aceeaşi bază geografică, socială, economică sau culturală. Variabilele geografice,
actracţiile turistice diverse,datele economice variate, resursele umane diferite din punct de
vedere calitativ şi cantitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie
la fel într-un altul.
Înşişi cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii “actori” în activitatea de
turism rural pentru a fi principalii beneficiari. Însă ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie
însoţită de o pregătire specifică activităţii de cazare turistică, iniţiativa privată trebuie să se
integreze într-un plan colectiv de dezvoltare globală iar aportul fiecărui trebuie să contribuie
la montajul produselor turistice, oferind consumatorului satisfacţia unei cazări civilizate,
însoţite de restauraţia adecvată şi în acelaşi timp posibilitatea descoperirii unor locuri şi
oameni noi.
Ferma, satul, spaţiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru care turiştii vin să îşi
petreacă vacanţa la ţară. În contrast, cu concentrarea , anonimatul, rapiditatea schimbărilor,
absenţa valorilor de referinţă ce caracterizează marile oraşe, orăşenii considera din ce în ce
mai mult spaţial rural că o rezervă de spaţiu, de bogaţii naturale fundamentale, de structuri
sociale de primire. Ei vor ca, folosindu-se de aceste bunuri, să le păstreze, să le salveze de
poluarea şi distrugerea ce se manifestă din ce în ce mai mult şi care pun sub semnul întrebării
integritatea şi perenitatea planetei.
Ferma rămâne un simbol foarte puternic pentru citadin; este casa fermierului, a ţăranului, a
celui care cunoaşte secretele naturii, dar ştie şi locurile de pescuit, de cules ciuperci; este
locul unde trăiesc animalele domestic cu care orăşeanul a pierdut contactul, este locul unde se
pot mânca fructe proaspete, locul unde se succed generaţii fără a se schimba modul de viaţă.
Această imagine pe care şi-o face turistul tinde să se îndepărteze din ce în ce mai mult de
realitatea ecomonică, de exploatarea mecanizată a agriculturii şi de monoproducţie. Totuşi
cererea rămâne masivă, însă oferta riscă a se deprecia calitativ.
Dar viaţa la ţară, cu trecerea timpului,a devenit grea, totuşi traiul la ţară e un concept foarte
puternic pe care deseori încercăm să-l aplicăm în oraşe. Cererea turistică creşte regulat pentru
satele primitoare, înfloritoare, vii, cu patrimoniul bogat în resurse şi tradiţii. Frecventarea de
către turişti a satelor poate contribui la menţinerea comerţului şi serviciilor locale dacă se
situează la un anumit nivel. De aceea putem spune că viaţa cotidiană din sate este influenţată
9

şi trebuie să se adapteze activităţilor turistice, însă acestea trebuie să nu destabilizeze viaţa
locală cotidiană.
Spaţiul reprezintă întregirea activităţii de cazare la fermă şi a vieţii satului în slujba
turismului rural, vacantierii vor să parcurgă spaţiul sau să acţioneze în cadrul acestuia. Spaţiul
reprezintă" simbolul libertăţii, respiraţiei, apei pure, verdeţii, florilor, culorilor,
parfumurilor,canturilor; el invita la contemplarea peisajelor, dar şi la activităţi fizice de-a
lungul potecilor, pe malul râurilor,traversând dealurile, munţii, aflându-se pe înălţimile
falezelor, pe lacuri etc.". Aceste activităţi în plină natura constituie un criteriu important în
alegerea petrecerii vacantelor la ţară.

1.2 Istoria turismului rural românesc

Teritoriul României prezintă: o mare varietate de valori culturale istorice - arta populară,
etnografie, folclor, tradiţii, vestigii istorice - un cadru natural armonios îmbinat, cu un fond
peisagistic variat şi pitoresc. Toate acestea sunt valenţe ale turismului rural românesc în mod
special. Apărute şi dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-
dacilor, aşezările rurale româneşti au păstrat şi mai păstrează încă în bună măsură datinile şi
obiceiurile străvechi, un bogat şi variat folclor, elemente originale de etnografie şi artizanat,
ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de organizare şi dezvoltarea turismului
rural.
Turismul rural în ţara noastră se practică din totdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător,
şi mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începând cu anii ‟20-‟30,
cazare la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali a unie aşezări rurale. Primele încercări de turism
organizat s-au realizat în anii 1967-1968, pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc
al Marii Negre. Se pare că a fost un început promiţător , căci în anul 1972 Ministerul
Turismului elaborează ordinal 297/1972, urmare căruia Centrul de cercetare pentru
promovarea turistică interanţională procedează la identificarea şi selectarea unor localităţi
rurale representative pentru satele româneşti ce urmau a fi lansate în turism. În urma acestor
studii, de comun accord cu oficiile judeţene de turism şi organele administraţiei locale s-a
atabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional circa 118 localităţi rurale.
Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinal Ministerului Turismului numărul 744/1973 se
declarau , experimental, sate de inters turistic, demumite “sate turistice”, următoarele 14
10

localităţi: Letesti (Argeş), Fundata şi Sârmea (Braşov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj),
Mirighiol şi Crişan (Tulcea), Racoş (Timiş), Sfântu Gheorghe (Tulcea), Bogdan Voda
(Maramureş), Vatră Moldoviţei (Suceava), Poiana Sărată (Bacău), Vaideeni (Vâlcea).
Scurta perioadă de „oficializare” a turismului nu a făcut posibilă organizarea activităţii de
turism şi nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe localităţi nu s-au
omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr, Vatră Moldoviţei,
Vaideeni), în altele cazarea tuirstilor români se făcea în mod neorganizat şi fără o evidenţă
(Crişan, Bogdan Vodă, Rucăr). Cu foarte mici excepţii, această situaţie a dăinuit până în
annul 1989.
Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaşte. Iau naştere diverse
asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea turismului
în zonele rurale. Una din acestea este Federaţia Romana pentru Dezvolatare Montană (1990),
care îşi propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin
promovarea, organizarea şi dezvoltarea agroturismului. Urmează Agenţia Română pentru
Agroturism (1995) ce îşi propune racordarea agroturismului românesc la sistemul
interantional şi Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural din România
(ANTREC) – 1994 -, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural (EUROGITES).

1.3 Potenţialul turistic rural
Cercetările întreprinse la începutul deceniului opt al secolului nostru au scos în evidenţă că
cererea turistică şi alegerea destinaţiilor turistice au fost puternic influenţate de formele de
agrement şi animaţie oferite de fiecare zonă în parte, de poziţie şi accesibilitate, cadrul natural
precum şi cel socio-economic, etnografia şi folclorul local.
Turismul în mediul rural reprezintă marea şansă pentru procesul european de unificare,
oferă posibilitatea ca oamenii să se apropie, să cunoască condiţiile de viaţă şi cultură ale
celorlalţi. Din experienţa altor ţări s-a putut constata, în repetate rânduri, că spaţiile rurale
sunt propice pentru turism şi dispun, din multe puncte de vedere, de condiţiile necesare
pentru această activitate. În plus, localnicii sunt capabili să fie gazde primitoare datorită
idealismului de care dau dovadă şi disponibilităţii de asumare a riscurilor.
Dezvoltarea în ritm susţinut a turismului rural în toate ţările europene va fi posibilă numai
print-o cooperare mai strânsă în viitor şi prin actualizarea ofertelor în funcţie de cerinţele
impuse de evoluţiile de pe piaţa turistică. Satele din spaţiul european îşi pierd tot mai mult
11

din funcţii şi intră într-o criză de identitae. Printr-un turism rural, bine pus la punct, se pot
înlătura parţial aceste probleme structurale.
Turismul rural poate să joace un rol important în procesul de dezvoltare a spaţiului rural,
atât pe plan local cât şi pe plan regional. Îndeosebi satele mici şi oraşele mici, cu grad sporit
de ruralitate, prezintă cel mai bogat potenţial turistic. Aşezările cu un trecut istoric
îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic caracteristic regiunii, dezvoltat de-a lungul timpului,
cu obiceiuri, tradiţii şi un mod de viaţă propriu, atrag turişti, care doresc să cunoască pe viu
aceste aspecte. Nu este de ajuns să spunem că România este frumoasă, că poate oferi multe
posibilităţi pentru practicarea turismului, la o privire mai atentă constatăm că şi aici, ca în
toate regiunile noastre europene, regăsim doar câte ceva din fiecare element şi doar câte ceva
pentru fiecare. Se constată lipsa unei concepţii unitare de dezvoltare. Nu doar în România, ci
în toate ţările, în care se dezvoltă turismul rural, întregul proces de pregătire pentru activitatea
turistică, în derularea măsurilor de investiţii în turism trebuie păstrate cadrul natural,
autenticitatea satelor, tradiţiile, obiceiurile. Prin modernizare nu trebuie să transformăm satele
în oraşe. Un sat cu alură de oraş nu mai este atractiv pentru turistul care vine din mediul
citadin. Se cere păstrată şi protejată identitatea satelor şi spaţiului rural din ţară. Turismul
rural nu este o ofertă de serie, de consum. Fiecare ofertă de "Turism rural" sau de "Turism în
gospodăria ţărănească"(agroturism) nu seamănă cu cealaltă.

1.4 Carenţe în turismul din mediul rural
În toate ţările sunt valabile aceleaşi condiţii : calitatea condiţiilor de primire, dotările,
serviciile şi cadrul general. Succesul economic al activităţii de turism rural nu se va lăsa
aşteptat, atunci când se îndeplimesc aceste condiţii. Pentru a deveni ţări turistice atractive,
multe state europene trebuie să înlăture marile carenţe sau deficite, existente tocmai în aceste
forme de turism, şi care se referă la infrastructura satelor, în primul rând. Sunt necesare :
măsuri de îmbunătăţire a infrastructurii căilor de comunicaţii, a sistemului transporturilor de
călători pe distanţe scurte (în funcţie de cerinţe), crearea de amenajări speciale pentru turism.
Raportul Consiliului Mondial al Turismului şi Călătoriilor (WTTC) consideră că starea
proastă a drumurilor reprezintă cel mai mare impediment în calea dezvoltării turismului
românesc, în condiţiile în care majoritatea vizitatorilor străini sosesc în România pe cale
terestră. Din cauza infrastructurii deficitare, România este clasată pe locul 76 în topul
mondial al competitivităţii în turism, între Azerbaidjan şi El Salvador, potrivit unui studiu al
World Economic Forum.
12

Toate măsurile locale vizând modernizarea infrastructurii - pentru a putea veni în
întâmpinarea turiştilor - trebuie să fie şi în folosul populaţiei locale. Astfel creşte calitatea
vieţii în aşezările rurale. De asemenea, investiţiile sporesc calitatea casei/locuinţei, de care
poate profita întreaga familie.În multe unităţi de primire, din toate ţările, lipsesc cunoştinţele
de bază şi de specialitate pentru a putea fi o gazdă bună. Totuşi fiecare poate învăţa dacă face
eforturi. În toate ţările trebuie îmbunătăţite posibilităţile de pregătire şi de perfecţionare a
gazdelor, deoarece există şi o serie întreagă de cunoştinţe specifice -"de culise"- pe care
gazdele trebuie să şi le însuşească. Atât gazdele cât şi sectorul public trebuie să sprijine şi să
eficentizeze activităţile organizaţiilor şi structurilor turistice, ale asociaţiilor gazdelor.
În prezent toate ţările europene oferă produse pe piaţa turistică. În multe din aceste ţări,
gazdele din mediul rural s-au asociat în organizaţii de profil, pornind de la idea ca într-un
cadru organizat, există posibilitatea mai bune de marketing organizatoric, de alcătuire a
ofertei, de reclamă şi comercializare a ofertelor în mediul rural, decât acţionând de unul
singur.

1.5 Servicii şi oferte pentru petrecerea timpului liber
Turistul acorda o deosebită atenţie serviciilor şi ofertelor pentru petrecerea timpului liber.
Scopul este de a asigura servicii perfecte - fără ca turistul să sesizeze eforturile - prin
materializarea idilor bune, care nu necesită investiţii mari, dar care să corespundă aşteptărilor
turiştilor. În toate cataloagele şi prospectele întâlnim menţiunea "Calitatea unităţii noastre a
fost testată". Chiar dacă criteriile obiective sunt corespunzătoare, turistul va fi nemultunit
dacă serviciile nu sunt dintre cele mai bune. Calitatea nu depinde doar de un produs, ci de un
întreg ansamblu de factori calitativi, definiţi cu termenul "Total Quality Management". În
prezent, acest termen este vehiculat foarte des atât în turism cât şi în domeniul producţiei
industriale.








13