Mattei Dogan, Dominique Pelassy

Cum să comparăm naţiunile
(Editura Alternative, 1993)
pp. 63-69
Societăţile moderne sunt caracterizate de reulă de pluralism, !i nu de omogenitate.
Pluralismul este"
Politic, social (sementarea societăţii #n rupuri sociale impermea$ile unele %aţă de altele !i care
comandă loialităţi puternice de rup mem$rilor lor)
Cultural (sementarea societăţii #n rupuri culturale distincte, impermea$ile, ce comandă loialităţi
puternice mem$rilor& rupurile culturale se deose$esc după lim$ă, etnie, reliie, tradiţii etc.)
'n state ca S(A, pluralismul cultural nu este asociat !i de unul politic corespunzător, deoarece S(A a
devenit un melting pot (creuzet) #n care oamenii din culturi di%erite s-au asociat su$ auspiciile
aceleia!i culturi civice (valori, convineri etc). )in acest punct de vedere, divizarea cauzată de
pluralismul cultural american nu duce la o divizare similară politic. 'n alte state #nsă, pluralismul
cultural se asociază celui social (rupurile sunt dominante, centrale, cultural !i politic, sau marinale,
cultural !i politic), ceea ce poate duce la *revolta peri%eriilor+ (,ean -ottman).
.omportamentul oamenilor #n societăţile pluraliste este puternic in%luenţat de loialităţile sau
ata!amentele de rup (ei tind să voteze ca ceilalţi mem$ri ai rupului lor, c/iar dacă din alte un/iuri
de vedere interesele lor ar %i mai apropiate de cele ale unor mem$ri ai altor rupuri" membrii unui
grup etnic votează ca ceilalţi membri ai aceluiaşi grup etnic, chiar dacă interesele lor sociale şi
economice ar i mai aproape de cele ale unor oameni din alt grup etnic!.
Sementarea e0cesivă duce la con%licte, lupte #ntre rupuri, !i, #n cazuri e0treme poate duce la
secesiune (scindare). 'n %aţa acestui pericol, autorităţile #ncearcă strateii de omoenizare socială !i
culturală. )ar dacă omoenizarea este %orţată, atunci con%lictele se acutizează #n loc să se stină.
pp."#$ "%
.ompararea culturilor politice este di%icilă" uneori deose$irile intranaţionale sunt mai mari ca cele
inter-naţionale, descrierea culturilor recure la stereotipuri, sonda1ele de opinie nu dau rezultate
e0acte (su$iecţii sunt reticenţi), lipsesc modelele enerale etc. Apare riscul de a cădea #ntr2un cerc
vicios" deducem valorile din comportamentul unui rup !i e0plicăm acest comportament prin valorile
respective (3o$ert 4ars/).
)atele sunt reu de interpretat corect" %aptul că cuiva #i repună ideea ca un copil al său să se
căsătorească cu o persoană ce are idei politice %oarte di%erite poate să #nsemne că ea percepe o$iectiv
distanţa de mentalităţi dintre poziţiile politice respective (#n S(A, de e0) sau pur !i simplu că
părintele este autoritar !i nu vrea ca un copil al său să intre #ntr-o %amilie cu ideile politice respective
(#n 5talia, de e0).
)ar este clar că %iecare cultură politică modelează comportamentul, %izionomia partidelor !i
instituţiilor, procesul de luare a deciziilor etc.
'nţeleerea vieţii politice necesită detectarea leăturii dintre cultura politică !i sistemul politic. .ine
nu identi%ică leătura, nu poate #nţelee %enomenele" de e0, italienii par mai puţin #nclinaţi să ia
atitudini pu$lice %aţă de o politică in1ustă& s-ar putea crede că ei participă mai puţin la politică& dar de
%apt rata #nscrierii #n partide politice este mai mare #n 5talia ca #n alte ţări, deci italienii nu iau
iniţiativa atitudinilor pu$lice deoarece a!teaptă ca partidul din care %ac parte să ia iniţiative.
Ed6ard 7an%ield a identi%icat un e0emplu de su$cultură politică (adică de cultură a unui rup) #n
sudul 5taliei pe care a numit-o *%amilism amoral+.
.aracteristicile ei"
• 8oialitate %oarte puternică %aţă de %amilie
• 9articipare politică redusă
• Se a!teaptă rezolvarea pro$lemelor de la politicieni !i %uncţionari pu$lici
• :u se iau iniţiative
• -rupul n-are #ncredere #n cei care iau iniţiative
• Suprave/erea !i criticarea politicienilor este e0clusiv trea$a altor politicieni
• 8eea este respectată numai din teama de pedepse
• )eţinătorii de %uncţii nu ezită să pro%ite de ele pentru a se #m$oăţi
• ;otul are caracter clientelar (se acordă con%orm a!teptării unor avanta1e imediate)
• -rupul n-are #ncredere #n iniţiative politice proprii.
Anumiţi autori au aplicat această descriere !i societăţilor din Europa de est.
pp. &#$&&
'ocializarea politică
<iecare sosire a unei noi eneraţii pe scena socială este ca o descindere a $ar$arilor (=alcott
9arsons)" eneraţia tre$uie socializată.
Socializarea se %ace prin aculturaţie (inculcare a reulilor civilizaţiei, interiorizare a valorilor,
credinţelor, transmitere a culturii politice e0istente etc).
9rocesul are caracter conservator, căci nu se pot inculca dec#t elemente mai vec/i, pree0istente.
Socializarea asiură sta$ilitatea orizontal (#ntre rupuri sociale) !i vertical (#ntre eneraţii). (nele
state urmăresc activ, oranizat, aculturaţia (Sparta, statele comuniste, %asciste), #n altele se %ace mai
mult spontan. Azi, marea ma1oritate a statelor sunt con!tinete de importanţa ei, dar o oranizează !i
monitorizează #n proporţii di%erite.
Socializarea politică (inculcarea reulilor, valorilor, convinerilor politice) este parte a socializării #n
enere. .u c#t ea se %ace pe canale tradiţionale (%amilie, elite locale, $iserică) cu at#t este mai puţin
coerentă. .u c#t societatea se implică (de e0., ca #n S(A, pentru inculcarea *crezului american+ cu
at#t este mai coerentă !i dovede!te maturitate !i autonomizare a s%erei politice.
'n statele totalitare, se #ncerca controlul a$solut asupra socializării, eliminarea oricărei diversităţi de
in%luenţe sau păreri. Societăţile pluraliste admit #nsă o multitudine de in%luenţe %ormative. Apare
ast%el pro$lema armoniei sau dizarmoniei in%luenţelor di%erite.
.u maturizarea persoanei, multe din elementele inculcate se modi%ică (oamenii #!i modi%ică valorile,
părerile etc).
• Socializarea #n statele totalitare avea trăsături ca"
• Supremaţia socializării politice, a educaţiei politice
• Supremaţia anumitor instituţii (partidul comunist sau %ascist, armata, !coala)
• (nicitatea doctrinei impuse tuturor (controlul, cenzura)
• Simpli%icarea e0traordinară a discursului politic
=otu!i, nici acest tip de socializare nu reu!e!te să modeleze complet omul con%orm cerinţelor politice
ale autorităţilor (se menţin anumite in%luenţe diverente #n %amilie, prin posturi străine de radio etc).
pp. %($%"
Clientelismul politic.
3elaţia clientelară este o relaţie de dependenţă personală ce leaă > persoane (care nu sunt rude) ce
au resurse di%erite (*patronul+ !i *clientul+) #n vederea unui sc/im$ reciproc de avanta1e. (,.<.
4?dard).
E un element de strati%icare, deoarece patronul vinde dintr-un rup cu poziţie, prestiiu !i in%luenţă
superioară dec#t clientul (asimetrie). E0istă dintotdeauna asemenea relaţii, #ntre un patron rural !i un
ţăran etc. 9atronul ocupă de reulă o poziţie semni%icativă #ntr-o structură de putere sau socială, #n
care clientul nu are, prin el #nsu!i, acces.
9atronul prote1ează pe client, #l a1ută #i asiură eventual surse de c#!ti iar clientul #l serve!te pe
patron !i i se supune (clientul este *omul lui @+ A @ %iind patronul).
.lientelismul e0istă peste tot, dar #n %orme !i rade %oarte di%erite.
.lientelismul politic presupune" e0istenţa unor rivalităţi politice reale (#ntre partide ce vor să-!i
asiure c#t mai mulţi clienţi spri1initori) sau e0istenţa unor concentrări de putere (la care e asociat
patronul), slă$iciunea %ormelor o%iciale de cooperare ($azate pe contract leal, care elimină
necesitatea clientelismului).
)ezvoltarea duce la eliminarea unor relaţii clientelare !i la trans%ormarea altora (la metamor%oze).
.orupţia e !i ea o %ormă deradată de clientelism.
Emanciparea (economică, politică, intelectuală) a clientului sau do$#ndirea unei puteri e0cesive de
către patron (care nu mai are nevoie de client) duc la dispariţia relaţiei.