STRUCTURA SI ROLUL PIELII

Pielea este un organ complex, multistratificat:

- cel mai mare organ al corpului uman, cu o suprafata de 1,5-2 m2
- grosime variabila, in functie de solicitarile la care este expusa, intre 0,5-5 mm
- greutatea pielii reprezinta 15% din greutatea corpului
- Pielea indeplineste roluri vitale: bariera si control intre lumea exterioara si mediul intern.
Pielea este alcatuita din 3 straturi:


Epidermul are grosime de 0,1- 1 mm si este situat la interfata cu mediul extern. Functioneaza ca o manta
protectoare, inzestrata cu o importanta capacitate de regenerare atunci cand sufera agresiuni din mediul extern. Este
un epiteliu stratificat, aflat intr-o permanenta reinnoire, ce presupune o diferentiere (keratinizare,cornificare)
progresiva a celulelor dinspre stratul bazal spre stratul superficial (cornos), proces care se deruleaza in cca.24-30
zile, eliminandu-se cca.3-5g de celule moarte pe zi. Epidermul cuprinde diferite tipuri celulare, majoritatea sunt
keratinocite (90-95%), melanocite (celule pigmentare), celule Langerhans (au rol imunitar) si Merkel (sateliti ai
sistemului nervos).
Celulele bazale ale epidermei produc in permanenta noi keratinocite cu rol in sinteza unei proteine fibroase (keratina)
cat si a altor substante de natura grasa pentru pentru a forma o veritabila bariera protectoare.
Keratina, proteina din care si parul si unghiile sunt formate confera o mare parte din rezistenta pielii (la uzura si
rupere) si face pielea impermeabila.
Unirea keratinocitelor intre ele este realizata prin ceramide (rol de liant). Alaturi de ceramide in stratul cornos se afla
colesterol si acizi grasi liberi (de asemenea rol de liant), dar intr-un procent mai mic decat ceramidele (raport 3:1:1).
De prezenta ceramidelor intr-un procentaj suficient depinde etanseizarea keratinocitelor de la suprafata pielii, cu rol in
protectia impotriva UV, noxelor, precum si in prevenirea deshidratarii precoce a pielii si descuamarii (eliminarii
celulelor moarte) accelerate.
Sinteza ceramidelor scade odata cu innaintarea in varsta , fiind insa stimulata de Vitamina C si alfa-hidroxi acizi.


Dermul este situat sub epiderm, are 1 mm grosime si confera pielii pliabilitate, elasticitate si tonicitate. Are rol de
protectie mecanica si capacitate de retinere a apei. Este preponderent constituit din fibre elastice, de colagen si
reticulina, dar si din terminatii nervoase, vase si matrice fundamentala. Fibrele de colagen care reprezinta 90% din
totalitatea fibrelor dermului asigura rezistenta si fermitatea pielii. O data cu inaintarea in varsta , apare degradarea
calitativa si cantitativa a colagenului. In derm nu se remarca diferentierea celulara,ci mai mult o remodelare si
restructurare a fibrelor din constitutia sa.
Matricea fundamentala contine glicozaminoglicani, astfel conferind dermului o importanta capacitate de retentie a
apei. In piele, 45% din glicozaminoglicani sunt reprezentati de acidul hialuronic, supranumit "burete molecular"
deoarece are o mare capacitate de retentie a apei (retine o cantitate de apa echivalenta a 1000 x greutatea sa
moleculara).






Hipodermul este situat in profunzime, sub epiderm si derm. Contine muschi, vase de sange si celule grase, iar
grosimea sa variaza in diferite zone ale corpului.
Anexele pielii sunt reprezentate de: glande sebacee, glande sudoripare, unghii, fire de par.



ROLUL PIELII
PROTECTIE
Este bariera anatomica intre mediul exterior si cel interior (bariera mecanica, chimica, termica); celulele
Langerhans apartin sistemului imunitar.

TERMOREGLARE
Are rol in reglarea temperaturii (termoreglare) prin procesele de dilatare si constrictie vasculara.

ORGAN SENZORIAL
Este organ senzorial capabil sa recunoasca si sa evalueze mediul extern datorita extensiilor sistemului
nervos central: rece, cald, atingere, presiune, vibratii, durere, etc.

REFLECTA TRAIRILE EMOTIVE
Pielea reflecta trairile emotive, devine palida sau rosie, in functie de starea emotiva, avand astfel rol in
comunicare.

SISTEM DE REINNOIRE
Detine fluide singe, apa, minerale, vitamine, hormoni, proteine, caldura. Pielea reprezinta un incredibil
sistem de reinnoire, inlocuind celulele exterioare pierdute in mediu.

ELIMINAREA TOXINELORAjuta la eliminarea toxinelor, surplusului de apa si saruri si secreta fluide
protectoare (sebum, transpiratie) prin pori.

Controleaza evaporarea (pierdere insesizabila de apa TEWL).

FUNCTIE DE BARIERA
Pielea functioneaza ca o bariera de protectie, impiedicand pierderea transepidermica de apa si
patrunderea alergenilor si a substantelor iritante.

PROBLEMELE PIELII
PIELEA SENSIBILA

Termenul de "piele sensibila" este frecvent folosit si se refera la trei situatii:
piele hiperreactiva genetic, piele normala care a devenit hipersensibila ca urmare a unor factori externi sau piele care
reactioneaza anormal fara o cauza aparenta.
Pielea sensibila este o piele delicata si usor iritabila. Ea reactioneaza rapid la diferiti factori agresori: radiatii
ultraviolete, caldura, frig, variatii rapide de temperatura, poluare, stress, etc.
Modificarile de temperatura, anumiti detergenti, cosmetice, alcool (aplicat pe piele) pot cauza iritatii, pielea devenind
rosie, patata, cu senzatie de "piele intinsa", mancarime, disconfort.
Pielea sensibila poate deveni in timp alergica, cu aparitia de eczeme.
Pielea sensibila se asociaza frecvent cu pielea uscata, ambele implica in general o predispozitie genetica.
Unele persoane se nasc cu sensibilitate cutanata: pielea deschisa la culoare, cu predispozitie la inrosire, care nu
rezista la frig, vant, soare; pielea uscata, delicata, fragila: pielea atopica.
Foarte sensibila este pielea bebelusilor si copiilor mici, deoarece stratul cornos este mai permeabil, activitatea
glandelor sebacee este scazuta, pelicula hidrolipidica de protectie este slab dezvoltata.

PIELEA GRASA MIXTA
Pielea grasa sau seboreica cu aspect caracteristic lucios este frecvent asociata cu pori dilatati si imperfectiuni
(puncte albe, negre, microchisturi). Numarul si activitatea glandelor sebacee este crescuta.
Tipul de piele mixta se diferentiaza de tipul de piele grasa printr-o localizare specifica a zonelor cu aspect lucios,
stralucitor la nivelul zonei T (frunte, nas, barbie).
Cauzele pielii seboreice predispusa la cosuri si acnee sunt reprezentate de factori interni si externi. Dintre factorii
interni, pe primul loc se afla influenta hormonala cu modificarile ce au loc la pubertate, in timpul ciclului menstrual, la
intreruperea folosirii contraceptivelor, in sarcina etc. Exista si o predispozitie genetica pentru piele grasa. Stressul
poate si el declansa aparitia acneei.
Atat pielea grasa cat si cea mixta au ca numitor comun hipersecretia de sebum (hiperseboreea). Cauzele aparitiei
hiperseboreei sunt multiple, unele nu sunt in totalitate elucidate. Incriminati sunt unii factori externi (poluare,
temperatura, stress) si interni (modificari hormonale) cu influente stimulative asupra activitatii glandelor sebacee.
La nivelul fetei glandele sebacee sunt intr-o densitate mai mare (400-900/cm2), de pana la 5-10 ori mai numeroase
decat pe corp. Puternic irigate sangvin ele reprezinta o tinta privilegiata fata de actiunea hormonilor androgeni
(testosteron si dihidrotestosteron)- fapt ce explica hiperseboreea determinata hormonal.
De asemenea hiperseboreea poate fi considerata un mecanism reactiv de aparare al pielii in urma unei deshidratari
suferite initial, pentru a limita pierderile de apa transepidermice. Stratul dens de sebum reprezinta un mediu propice
pentru dezvoltarea microorganismelor, constituind baza proceselor inflamatorii sub actiunea factorilor infectiosi.
Odata cu asocierea fenomenelor inflamatorii pe un fond hiperseboreic, pielea grasa si mixta sufera leziuni de tip
acneic.
ACNEEA
Acneea este corelata cu o sensibilitate crescuta a pielii si in mod particular cu disfunctionalitatea glandelor sebacee.
Acneea vulgaris este o boala inflamatorie a foliculului pilos. Fiecare folicul este alcatuit anatomic dintr-un un fir de par
si mai multe glande sebacee. In mod fiziologic sebumul se elimina dealungul firului de par inspre suprafata pielii.
Acneea este caracterizata de aparitia mai multor procese patologice succesive.
Hiperseboreea, secretia excesiva de sebum care confera pielii aspectul lucios, este primul pas spre acnee. Se
produce acumulare de sebum in foliculul pilos, care nu se mai poate elimina.
Stratul dens de sebum reprezinta un mediu propice pentru multiplicarea bacteriilor incriminate in producerea acneei
(Propionibacterium acnes, Staphylococcus spp). Procesul exacerbat de multiplicare bacteriana constituie factorul
infectios declansator al mecanismelor inflamatorii asociate acneei.
Leziunile inflamatorii variaza de la mici papule (relief accentuat insotit de roseata), la pustule (vezicule pline de puroi)
si noduli chistici. Pe langa aceste leziuni pacientii cu acnee pot prezenta cicatrici de dimensiuni diferite.
Acneea este o afectiune care necesita consultul si evaluarea unui medic specialist dermatolog.

PIELEA USCATA
Pielea uscata este lipsita de elasticitate si tonicitate, rugoasa, aspra . Poate aparea la toate varstele, prin pierderea
sau diminuarea filmului hidro-lipidic de suprafata, prin deshidratarea stratului cornos sau prin tulburarea procesului de
keratinizare.
Pielea poate fi uscata constitutional sau dobandita sub actiunea unor factori: substante (sapunuri), solutii alcaline/
alcoolice, medicamente, clima, dusuri fierbinti, dieta.
Acest tip de piele este fragil, cu semne de imbatranire prematura (riduri fine) si se irita usor.
Privita de aproape se poate observa descuamarea, adica dezlipirea celulelor moarte si uscate de pe stratul superior
al pielii.
Apare senzatie de disconfort care uneori se transforma in prurit (mancarime).
Hidratarea este extrem de importanta in timpul sezonului rece, cand filmul hidro-lipidic nu mai confer aceeasi
protectie si pielea devine mult mai sensibila la actiunea factorilor agresori (incalzitul din interior, bai fierbinti, frig,
umezeala,vant, stress, radiatii UV, diferiti compusi chimici).
Radiatiile UV reprezinta un factor agresor de maxima importanta: fotoimbatrinirea este principala cauza de
imbatranire precoce a pieli
DERMATITA ATOPICA
Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica a pielii, cu predispozitie familiala. La copii, este boala cutanata
cea mai frecventa si are o tendinta de crestere in ultimii ani. Debutul afectiunii are loc la varste mici, de obicei sub 6
luni, cu perioade de exacerbare si remisie. 50% din pacienti dezvolta dermatita atopica in primul an de viata, iar 80%
dintre acesti pacientii pot dezvolta rinita alergica sau astm bronsic in copilarie.
Pielea uscata (xeroza), roseata (eritemul), si mancarimile (pruritul) sunt manifestarile clinice din dermatita atopica si
cea mai frecventa cauza pentru care nou-nascutii si copiii ajung la medicul dermatolog.
Dermatita atopica este de multe ori tratata in mod abuziv cu derivati de tip cortizonic cu efecte adverse numeroase.
Fiecare pacient trebuie sa beneficieze de un plan de tratament flexibil.
In ingrijirea copiilor cu dermatita atopica specialistii recomanda doua gesturi principale: primul este spalarea cu
produse de baie neagresive, emoliente, nondetergente, iar al doilea hidratarea cu creme emoliente, hidratante si
antiinflamatoare. Astfel se reechilibreaza bariera cutanata si se consolideaza etanseitatea epidermei limitand
patrunderea de alergeni si factori exogeni.
IMBATRANIREAI
Imbatranirea cutanata implica doua procese importante, intrinsec si extrinsec.
Procesul intrinsec reflecta baza genetica a individului si este corelat cu trecerea timpului. Se caracterizeaza prin:
reducerea colagenului din derm, degenerarea retelei de elastina, pierderea hidratarii. Un rol important il au si
modificarile hormonale, stresul psihoemotional, sau alte afectiuni interne severe. Deficitul de hormoni estrogeni,
responsabili de sanatatea pielii se asociaza cu modificari la nivelul pielii, lucru pe care orice femeie la menopauza il
poate confirma.
Procesul extrinsec este declansat sub actiunea unor factori externi: expunere solara, fumat, abuzul de alcool,
deficiente nutritionale. Multitudinea de factori determina acumularea de radicali liberi cu degradarea inevitabila a
matricei de colagen. Balanta este pastrata de antioxidanti care stabilizeaza radicalii liberi.
Pielea imbatranita intrinsec are aspect neted si fara pete, cu o expresie exagerata a liniilor, dar pastrand tiparele
geometrice normale ale pielii. La microscop prezinta atrofie si modificari structurale.
In cazul pielii imbatranite extrinsec, modificarile apar predominant in ariile expuse: fata, piept, maini. Apar riduri,
leziuni pigmentare si depigmentare. Pielea isi pierde tonicitatea si elasticitatea, devine mai fragila si cu vase de
sange aparente (vizibile).
Deoarece imbatranirea inseamna o scadere de hormoni estrogeni responsabili de sanatatea pielii, reducerea grosimii
dermului, epidermului, modificarea calitativa si cantitativa a colagenului, este recomandata si benefica utilizarea de
cosmetice care contin ingredienti noi cum sunt fitoestrogenii, respectiv Viniferol (compus natural din vita de vie care
mimeaza si moduleaza actiunea estrogenilor).
CUPEROZA
Imbatranirea cutanata implica doua procese importante, intrinsec si extrinsec.
Procesul intrinsec reflecta baza genetica a individului si este corelat cu trecerea timpului. Se caracterizeaza prin:
reducerea colagenului din derm, degenerarea retelei de elastina, pierderea hidratarii. Un rol important il au si
modificarile hormonale, stresul psihoemotional, sau alte afectiuni interne severe. Deficitul de hormoni estrogeni,
responsabili de sanatatea pielii se asociaza cu modificari la nivelul pielii, lucru pe care orice femeie la menopauza il
poate confirma.
Procesul extrinsec este declansat sub actiunea unor factori externi: expunere solara, fumat, abuzul de alcool,
deficiente nutritionale. Multitudinea de factori determina acumularea de radicali liberi cu degradarea inevitabila a
matricei de colagen. Balanta este pastrata de antioxidanti care stabilizeaza radicalii liberi.
Pielea imbatranita intrinsec are aspect neted si fara pete, cu o expresie exagerata a liniilor, dar pastrand tiparele
geometrice normale ale pielii. La microscop prezinta atrofie si modificari structurale.
In cazul pielii imbatranite extrinsec, modificarile apar predominant in ariile expuse: fata, piept, maini. Apar riduri,
leziuni pigmentare si depigmentare. Pielea isi pierde tonicitatea si elasticitatea, devine mai fragila si cu vase de
sange aparente (vizibile).
Deoarece imbatranirea inseamna o scadere de hormoni estrogeni responsabili de sanatatea pielii, reducerea grosimii
dermului, epidermului, modificarea calitativa si cantitativa a colagenului, este recomandata si benefica utilizarea de
cosmetice care contin ingredienti noi cum sunt fitoestrogenii, respectiv Viniferol (compus natural din vita de vie care
mimeaza si moduleaza actiunea estrogenilor).
ROZACEEA
Rozaceea este o afectiune dermatologica caracterizat prin roseata fetei (eritem), aparitia de vase de sange
(teleangiectazii) si cosuri (papulo-pustule). Diagnosticarea precoce este foarte importanta deoarece rozaceea este o
afectiune progresiva, care netratata se poate agrava. Rozaceea este o afectiune care trebuie diagnosticata de
medicul dermatolog.
Boala debuteaza cu episoade de inrosire puternic a fetei (flush). Reactia apare brusc si este declansata de anumiti
factori, cum ar fi: expunerea la soare, emotii, mancaruri picante, alcool. Roseata fetei, asemanatoare cu roseata
provocata de arsurile solare, este insotit de modificarea temperaturii pielii cu senzatie de "obraji in flacari."
Pe masura agravarii simptomelor, poate aparea rozaceea vasculara sau cuperoza. In cazul acesteia, vasele
sangvine mici de la nivelul nasului i obrajilor se dilata si devin vizibile (telangiectazii).
Pot apare mici excrescene rosii ale pielii (papule), care uneori se transforma in vezicule cu puroi (pustule), rozaceea
inflamatorie.
In cazurile severe si rare, glandele sebacee de la nivelul nasului i uneori al obrajilor se maresc, ducand la cresterea
de tesut, pe si in jurul nasului (rinofima).
Peste 50% dintre cei care au rozacee prezinta rozacee oftalmica. Ei pot avea o senzatie de arsura sau de nisip n
ochi, pleoapele inflamandu-se sau descuamandu-se.
Rozaceea poate fi agravata de unii factori precum alimentele picante, alcoolul, expunerea la temperaturi extreme,
stress, administrarea de medicamente care dilata vasele sangvine sau utilizarea unor produse de ingrijire a pielii care
conin ingrediente ca acizi, alcool i alte substane iritante.
DERMATITA SEBOREICA
Dermatita seboreica este definita prin piele sensibila asociata cu roseata si scuame. Ea afecteaza 3% din populatie.
Descuamarea, eliminarea celulelor moarte, este un proces normal, desfasurat intr-un interval de 24-30 zile. Suprafata
intregului corp elimina in mod normal o cantitate de 3-5g celule moarte/zi.
Scuamele sunt celule moarte care se elimina cu o rata excesiva (17-20 zile).
Caracterizata prin aparitia de scuame pe un fond seboreic, se localizeaza frecvent la nivelul fetei (aripile nasului,
frunte), scalpului si trunchiului, insotita de roseata si prurit. Leziunile cutanate sunt nedureroase daca nu se complica
infectios.
Se considera a fi cauzata de Pityrosporum ovale, ciuperca unicelulara intalnita n flora normala a pielii n zonele
bogate n sebum.
Aceasta devine patogena cnd scade rezistenta organismului: stress, oboseala, etc.
Dermatita seboreica este o afectiune cronica, dar este caracterizata prin perioade de remisie. In timpul fazelor active
simptomele pot varia de la usoare la severe : fenomene inflamatorii, eliminarea de scuame de dimensiuni diferite,
prurit (mancarime).
Dermatita seboreica este o afectiune care necesita consultul si evaluarea unui medic specialist dermatolog.
EXPUNEREA LA SOARE
Expunerea la soare nu trebuie sa fie excesiva. Ea insa nu poate si nu trebuie sa fie evitata.
Razele solare UVB si UVA sunt capabile sa induca eritem (roseata), pigmentari, fotodermatoze si cancer.
Radiatiile UV reprezinta un factor agresor de maxima importanta: fotoimbatrinirea este principala cauza de
imbatranire precoce a pielii.
Efectele expunerii la radiatiile UV sunt multiple. Se produce atrofia epidermului si dermului, elastoza, pierderea
elasticitatii pielii, fragmentarea si ingrosarea fibrelor de colagen, de elastina si chiar calcificarea lor. Apar de
asemenea cresterea fragilitatii, zone de roseata, slabirea vaselor de singe, keratoze, fotodermatoze, pigmentari.
Radiatiile ultraviolete sunt de asemenea prima cauza de cancer de piele. La nivel molecular expunerea acuta la UV
antreneaza modificari majore la nivelul ADN-ului celular. UV sint de asemenea responsabile de producerea stresului
oxidativ si eliberarea de radicali liberi. Produsele de protectie solara ajuta la protectia pielii in timpul expunerii l a soare
CELULITA
Celulita este o alterare a tesutului conjunctiv (tesutul de sustinere a pielii) si o tulburare a circulatiei sangvine si
limfatice din zona, ca urmare a acumularii de substante grase in celulele tesutului profund adipos (adipocite). Cu alte
cuvinte, pe masura ce grasimea se acumuleaza in exces doar in adipocite, incep sa fie afectate toate structurile
tesutului adipos vase, nervi, fibre de colagen si elastina, celule, spatii intercelulare, ducand la o imbatranire
accelerata a tesuturilor afectate. De aceea grasimea se reduce in timpul dietei, in timp ce celulita persista
independent de dieta si nu dispare spontan.
Pe msur ce grsimea se acumuleaz n adipocite, aceste celule se umfl, ngusteaz spaiile dintre ele i ncep s
stranguleze vasele i terminaiile nervoase. Drenarea substanelor toxice se face din ce n ce mai dificil, iar esutul
ncepe s se deterioreze.
Evoluia celulitei este lent i sigur, de aceea este necesar sa se intervina la primele semne.
Celulita Stadiul 1: Aspect exterior : depunere usor deformata a liniei corporale, pliul cutanat se deplaseaza cu
usurinta, aspectul "coaja de portocala" este insesizabil cu ochiul liber , ci numai cand formam pliul cutanat.
Corespunde formei de celulita FLASCA.
Celulita Stadiul 2: Aspect exterior : depunere pe coapsa supero-externa in special fese si zona abdominala. Pliul
cutanat nu este mobil , se simte un turgor plin, zona este usor dureroasa la palpare si apar denivelari vizibile ale
tegumentului. Corespunde formei de celulita COMPACTA.
Celulita Stadiul 3-4: Aspect exterior : depuneri inestetice, pielea are aspect de valuri.Depozitele de celulita sunt
evidente cu aspect de noduli , palpare dureroasa a pliului cutanat. Apar modificari in circulatia limfatica si
microcirculatie , oxigenare defectuoasa , retentie de deseuri toxice, vergeturi , venectazii , etc. Corespunde formei de
celulita FIBRO-EDEMATOASA.