Hidrogeologie, Alimentare apa, Rezerve apa subterana

Studiu hidrogeologic preliminar pentru alimentarea cu apa a localitatii Visina,

jud. Dambovita
1. INTRODUCERE
Pentru realizarea obiectivului ALIMENTAREA CU APA COM. VISINA, JUD.
DAMBOVITA se solicita de catre SC GEONET PROIECT SRL TARGOVISTE
elaborarea, intr-o faza preliminara, a documentatiei hidrogeologice necesara fazei de
proiectare studiu de fezabilitate. Prin aceasta urmeaza sa se
stabileasca potentialul rezervelor de apa subterana, care sa fie deschise prin
foraje de explorare exploatare. Functie de rezultatele obtinute in faza de explorare
forajele vor fi puse in exploatare si vor constitui sursa de alimentare cu apa a com.
Visina.
Conform temei primite de la beneficiar, debitul necesar pentru alimentarea cu
apa a com Visina este de Q1= 10.00 l/s.
Din punct de vedere geografic com. Visina este situata in parte sud-vestica a
judetului Dambovita, unde se desfasoara unitatea Campiei Romane.
La baza elaborarii studiului stau urmatoarele lucrari si date:
cartarea geologica a unui areal larg pentru intelegerea succesiunii formatiunilor
geologice si dispozitia lor spatiala,
cartarea hidrogeologica a teritoriului si arealelor limitrofe pentru: conturarea
capacitatii subteranului de a inmagazina apa,
intelegerea raporturilor dintre frontierele de alimentare si de drenaj, stabilirea
dinamicii curgerii apelor subterane si a potentialului acvifer al regiunii,
culegerea de informatii despre lucrari geologice si hidrogeologice executate anterior
in regiune, a caror interpretare si prelucrare creeaza o imagine asupra prezentei
apelor subterane si calitatea acestora,
date privind regimul climatic al regiunii,
structura si regimul hidrologic al retelei hidrografice si raporturile acesteia cu apele
subterane,
date privind parametrii hidraulici de curgere a apelor subterane pentru
dimensionarea surselor de apa subterana.
2. CERCETAREA TERENULUI
2.1. Consideratii geologice si tectonice
Din punct de vedere geologic regiunea analizata apartine sectorului valah al
Platformei Moesice, unitate geostructurala rigida din vorlandul Carpatilor, in care
sedimentarea s-a derulat in mai multe cicluri intr-o pozitie orizontala si
cvasiorizontala. Deplasarea spre N si NV a acestei unitati a determinat ridicarea in
mai multe faze tectonice a Carpatilor in conditiile afundarii ramei sale nordice pe
aceeasi directie si formarea unei largi avanfose. Com. Visina este situata pe partea
monoclinala dupa care platforma se afunda spre nord si patrunde sub radacina
muntoasa a Carpatilor. Ultimul ciclu de evolutie a sedimentarii se deruleaza la
nivelului Cuaternarului, cand are loc colmatarea Bazinului Dacic, constituit la sfarsitul
Sarmatianului. Sursele sedimentelor se situau, pe de o parte, pe rama nordica,
respectiv catena carpatica, iar pe de alta pe rama sudica, datorita ridicarii platformei
Moesice la sud de aliniamentul Dunarii.
Astfel, la nivelul Pleistocenului inferior pe rama nordica a Bazinul Dacic se
depune un facies de depozite detritice de natura pietrisurilor a caror frecventa scade
spre sud, trecandu-se la un facies predominant argilos cu intercalatii de pietrisuri si
nisipuri Aceasta succesiune este cunoscuta in literatura de specialitate sub
denumirea de faciesul de Candesti, care afloreaza larg in subunitatea
geomorfiologica a Piemontului de Candesti, ce se desfasoara in interfluviul Arges-
Dambovita. Spre S stratele de Candesti se afunda sub depozitele Pleistocenului
mediu si superior.
In jumatatea sudica se constituie Faciesul de Fratesti, care este de natura unor
pietrisuri mici cu nisip sau nisipuri fine medii cuprinse in doua sau trei complexe.
Sursa acestui facies sunt depozitele Cretacicului si Jurasicului ce afloreaza la sud de
Dunare. Stratele de Fratesti apar la zi in malul Neajlovului amonte de confluenta cu
Argesul si in malul stang al Dunarii. In perimetrul analizat Stratele de Fratesti sunt
interceptate la adancimi mai mari de 150 m.
sus
Pleistocenul mediu marcheaza o noua etapa a evolutiei regiunii, in care domina
un transport eoalian masiv de substanta minerala din catena carpatica, prin ablatia
fractiunii fine a depozitelor glaciare. Astfel se formeaza un pachet relativ gros (40-50
m) predominant argilos siltitic cu structura leossoida. Formeaza relieful Campului
Burnasului dintre Calnistea si Dunare.
Pleistocenul superior constituia o alta etapa a sedimentarii caracterizata printr-o
dinamica intensa a eroziunii si transportului, in urma carora sau depus predominant
pietrisuri si bolovanisuri cu nisip, iar subordonat diferite tipuri de argile si argile
nisipoase. Evolutia a avut loc in conditiile unei instabilitati tectonice de ridicare a
regiunii reflectata in mai multe nivele de terasa. Este momentul in care se constituie
campiile piemontane insiruite pe rama nordica a Campiei Romane, cum sunt:
Campia Piciorului de Munte din interfluviul Arges Dambovita, Campia Targovistei
in interfluviul Dambovita - Ialomita, Campia Pintenul Magurii din interfluviul Ialomita
Cricovul Dulce, Campia Ploiestiului (partea nordica). La sud formeaza relieful
Campiei Gavanu Burdea, dezvoltata la sud-vest de cursul Dambovnicului, unde
depozitele detritice sunt de natura unor nisipuri fine medii, sub forma unor
intercalatii subtiri intr-un complex argilos. Pe domeniul interfluviului Dambovnic -
Arges depozitele Pleistocenului superior sunt acoperite de cele ale Holocenului
inferior. La N, formeaza sistemul terasei superioare a retelei hidrografice principale
modelat pe formatiuni precuaternare si piemonturile Pleistocenului inferior.
Depozitele Pleistocenului superior se extind pana la adancimi de 100 120 m.
Ultima etapa de evolutie se deruleaza in Holocen, cand se constituie sistemul de
terase joase si de lunca a retelei hidrografice. In acelasi timp, sunt colmatate ultimele
luciuri de apa de pe rama nordica a Campiei Romane, ce constituie astazi
aliniamentul campiilor de subsidenta dintre Arges si Buzau. Holocenul inferior
constituit in suprafata de diferite tipuri de terenuri argiloase si prafoase de natura
leossoida, iar in baza din nisipuri si pietrisuri cu nisip, afloreaza larg in interfluviul in
interfluviul Teleorman Arges. Holocenul superior formeaza lunca si patul albiei
majore a retelei hidrografice principale si secundare
Evolutia paleogeografica diferentiata a sudului Romaniei este explicata prin
structura tectonica diferita a partii vestice (sectorul valah) in raport cu cea estica
(sectorul dobrogean) a Platformei Moesice. Cele doua sectoare sunt separate de
falia intramoesica, falie crustala si cu caracter de decrosare, care este directionata
NV SE, aproximativ in lungul vaii Dimbovitei. In timp, falia intramoesica a functionat
diferit, fie dextra pana la nivelul Sarmatianului, intr-o prima etapa, cand sectorul
valah s-a deplasat spre nord, fie senestra, intr-o etapa ulterioara, cand sectorul
dobrogean se deplaseaza in aceeasi directie, miscare care se pastreaza si astazi.
Aceasta a determinat subsidenta mai intensa a sectorului dobrogean si acumularea
unei stive groase 100 300 m de depozite cuaternare. Sedimentarea diferentiata in
sectorul valah a fost accentuata si de existenta unor falii secundare, intracrustale,
care sunt directionate aproximativ in lungul principalelor artere hidrografice (falia
Argesului, falia Ialomitei, probabil falia Prahovei si a Teleajenului).
Teritoriul com. Visina este situat la contactul dintre sesul aluvial si terasa
inferioara ale raului Neajlov cu Campia Gavanu Burdea, ce se dezvolta la S si SV,
contact marcat printr-un taluz ce introduce o diferenta de nivel de 8 - 10 m. Astfel,
satul Brosteni este situat pe terasa inferioara a raului Neajlov, iar satul Visina pe
nivelul inalt al Campiei Gavanu Burdea.
sus
2.2. Sructura hidrogeologica
Existenta stratelor poros - permeabile si raporturile spatiale a acestora cu
apele de suprafata a permis formarea unor structuri acvifere, care se
individualizeaza prin parametrii fizici de curgere a apelor subterane si prin frontierele
de alimentare si de drenaj. Astfel, se pot delimita: hidrostructura Pleistocenului
inferior, hidrostructura Pleistocenului superior si hidrostructura Holocenului.
Hidrostructura Pleistocenului inferior afloreaza larg in interfluviul Arges
Dimbovita fiind cuprinsa intre catena montana, la nord, si un aliniament ce trece prin
localitatile Valea Mare - Gaesti Picior de Munte Tatarani, la sud. La vest de
Arges, Pleistocenul inferior constituie Piemontul Getic, ce formeaza sistemul de
terasei inalte a retelei hidrografice principale si se afunda spre sud, sub depozitele
mai noi la adancimi mai mari de 150 m. In perimetrul luat in studiu Plesitocenul
inferior se prezinta in faciesul stratelor de Fratesti, care reprezinta un complex
argilos cu intercalatii de nisipuri fine medie. Intrucat sursa de sedimentare o
reprezinta rama sudica a Platformei Moesice granulozitatea acestora creste treptat
spre sud, trecand la nisipuri grosiere cu pietris sau pietrisuri mici cu nisip.
Hidrostructura Pleistocenului superior are o larga dezvoltare la S de Piemontul
Getic, unde este reprezentata de succesiunea stratelor acvifere, care sunt de
natura unor nisipuri fine medii, si complexe argiloase. Grosimea cumulata a
stratelor acvifere este variabila si uneori neuniform distribuita pe verticala si in plan
orizontal. Astfel, se poate separa o succesiune de pana la 20 - 40 m, si una la
adancimi mai mari de 40 m in care frecventa orizonturilor nisipoase este mai mare.
Secventa Pleistocenului superior se desfasoara pana la adancimi maxime de 120 m
de la nivelul campului Gavanu Burdea, dupa care sunt interceptate depozitele
Pleistocenului mediu si inferior.
Hidrostructura Pleistocenului superior a fost deschisa pana las adncimi de 50
110 m cu cteva foraje situate pe aliniamentul localitatilor Rascaeti Visina
Brosteni.
n succesiunea stratelor acifere se poate separa o secventa superioara ce
apartine Holocenului inferior si, probabil, partii terminale a Pleistocenului superior, ce
se extinde pna la adncimi de 30 40 m, si o secventa inferioara la nivelul
Pleistocenului superior, care este ntlnita pna la adncimi de 120 m.
sus
Grosimea cumulata a orizonturilor acvifere ale secventei superioare a
Pleistocenului superior si Holocenului inferior, variaza ntre 9.50 m si 16,5 m, iar
pentru secventa inferioara a Pleistocenului superior ntre 11.00 si 15,0 m.
Curgerea apelor subterane are loc sub un gradient hidraulic de cca. 2,5 la mie
de la NV spre SE. Separarea celor doua secvente de sedimentare se face si prin
valorile coeficientului de conductivitate hidraulica. Astfel, pentru secventa
superioara orizonturile acvifere au conductivitati hidraulice k= 10 46 m/zi, n timp
ce pentru secventa inferioara acesta variaza n limitele 1,4 11, 4 m/zi. Acesti
parametrii fizici se reflecta si n valoarea debitelor obtinute la pompare, mai mari n
cazul secventei superioare, unde debitul pompat variaza n limitele Q= 2,5 7,0 l/s si
coincid n mare masura cu debitele optime de exploatare, si mai mici n cazul
secventei inferioare, unde debitele optime de exploatare au valori de 1,8 3,30 l/s.
De asemenea se observa o diferentiere n ceea priveste structura celor doua
secvente de sedimentare. Astfel n perimetrul satului Rascaeti, stratele de nisipuri
ale secventei inferioare, probabil, au un procent ridicat de argila, ceea ce a facut ca
acestea sa nu poate fi captate. n perimetrul satului Brosteni, n schimb numai
secventa inferioara a prezentat interes, si anume, stratele situate la adncimi mai
mari de 50 60 m.
Din aceasta analiza rezulta ca Pleistocenul superior are o structura
hidrogeologica complicata data de variatiile litologice si de distributia stratelor poros
permeabile att pe adncime, ct si pe directie. Complicatiile litologice sunt un
rezultat al mediului de sedimentare n care se ngemanau curentii fluviatil lacustrii
veniti dinspre nord cu cei veniti dinspre marginea sudica a lacului cuaternar.
Hidrostructura Holocenului se dezvolta n aria terasei inferioare a rului Neajlov,
ce se comuna cu cea a rului Dmbovnic, de la vest, unde acviferul este cantonat n
depozitele de aluviuni grosiere de natura pietrisurilor cu nisip acoperite n suprafata
de argile, argile nisipoase, silturi argiloase si nisipuri argiloase de natura leosoida.
Este o hidrostructura ce se poate extinde pna la adncimi de 20 m, apa subterana
avnd caracter de apa freatica fiind alimentata continuu de apa de suprafata a rului
Neajlov si rului Dmbovnic. Data fiind adncimea mica a nivelului hidrostatic si
distanta mica pna la frontierele de alimentare este deosebit de vulnerabila la factorii
de poluare.
sus
2.3. Consideratii hidrografice si climatice
Perimetrul luat n studiu este brazdat de o serie de cursuri de apa cu debit
permanent la zi si care sunt n legatura directa cu orizonturile acvifere. Dintre
acestea cele mai importante sunt rurile Arges si Neajlov situate la NE, si Rul
Dmbovnic la SV. Acestea constituie conditii de margine a hidrostruturile
Holocenului superior si Pleistocenului superior. Intersectia cursurilor de apa cu
stratele poros permeabile face posibila alimentarea continua a subteranului. Astfel,
stratele acvifere situate n secventa superioara a Pleistocenului superior si
Holocenului inferior ies la suprafata la distante mai mici, ceea ce le fac vulnerabile la
agentii de poluare. Pentru stratele din secventa inferioara a Pleistocenului inferior
distanta de alimentare si implicit distanta de parcurs a apei n subteran creste de la
cteva sute la mii de metrii, ceea ce i confera un grad de protectie suficient de
mare.
Climatic perimetrul luat n studiu se caracterizeaza prin urmatorii parametrii:
precipitatii medii anuale P = 600 mm/m
2
,
temperatura medie anuala T = 10
0
C,
evapotranspiratia E = 438 mm,
scurgerea de suprafata S= 94,6 mm.
Din ecuatia de bilant hidric global rezulta o valoare a infiltratiei eficace de 67.6
mm/m
2
, adica 2,1 l/s.km
2
. Aceasta valoare semnifica contributia retelei hidrografice
n principal, si secundar a precipitatiilor n realimentarea cu apa a subteranului.
2.4. Chimismul apelor subterane
Analizele efectuate pe probe recoltate din lucrarile de foraj indica un chimism
corespunzator al apelor subterane, ncadrndu-se parametrilor de potabilitate
conform SR 1342/1991. Totusi, n partea superioara se constata prezenta azotatilor
si azotitilor, nsa n limite normale. Din datele de teren se constata unele poluari ale
apelor de mica adncime cu ape de zacamnt, spre NV, n perimetrul localitatii
Rascaeti, unde se exploateaza hidrocarburi. Forajele adnci de la E de Neajlov,
contin usoare urme de hidrogen sulfurat, a carei prezenta trebuie pusa pe seama
structurii profunde a Cmpiei Romne. Probabil se produce o legatura prin sistemul
de falii cu formatiunile cu gips ale Miocenului inferior, din care, n conditiile unui
mediu chimic reducator, este extras sulful si se formeaza hidrogenul sulfurat.
Experimente simple arata ca acesta se aereaza prin agitare dupa 15 20 min.
sus
3. DIMENSIONAREA SURSEI DE APA SUBTERANA
Pentru alimentarea cu apa a com. Visina se preconizeaza explorarea si
exploatarea hidrostructurii Pleistocenului superior, prin deschiderea stratelor acvifere
situate la adncimi mai mari de 20 m. n aceste conditii se apreciaza ca potentialul
acvifer al hidrostructurii este redus la care se adauga structura litologica complicata,
prin extinderea inegala o orizonturilor poros permeabile.
Pentru dimensionarea domeniului de alimentare la scurgere naturala s-au luat n
considerare urmatoarele valori ale parametrilor hidraulici: transmisivitatea T=28
m/zi, avnd n vedere ponderea mai mare a secventei inferioare a Pleistocenului
superior, cu un potential acvifer redus; gradientul hidraulic de curgere naturala
a apei subterane natural I = 2.5 la mie.
La debitul necesar Qnec.=10 l/s lungimea domeniului de alimentare este:
L = Q
nec
/Ti = 12300 m.
Pentru dimensionarea lungimii liniei de captare se utilizeaza metoda drenului
echivalent considerndu-se un gradient hidraulic mediu de curgere a apei subterane
n dren Ic=0.01:
L
c
= Q
nec
/Ti
c
= 1300 m.
Debitul preliminat al unui put se obtine lund n considerare un diametru
D=0,200 m, o grosimea medie cumulata a stratelor acvifere M= 20 m si o
conductivitate hidraulica k= 1.4 m/zi, adica:
Qput= pD M.0.000227 = 3.4 l/s
Prin urmare pentru asigurarea debitului captarii sunt necesare 3 puturi cu
adncimea de 120 m care sa deschida succesiunea Pleistocenului superior de la
adncimi de 20 25 m.
Drenul echivalent cu lungimea de 3200 m este nlocuit cu cele 3 foraje situate
ntr-un aliniament orientat NE-SV situate la o echidistanta minima de 250 m.
n acest caz lungimea liniei de captare se reduce la mai putin de 1000 m, ceea
ce are ca efect cresterea denivelarii. Astfel, daca n cazul drenului echivalent
denivelarea n linia de captare este de s=10 m, prin instituirea unui front de captare
cu foraje aceasta va creste la valori s=20 22 m.
n acest caz caracteristicile unui foraj de explorare exploatare din frontul de
captare sunt urmatoarele:
adncimea 120 m,
diametru 0,200 m,
nivel hidrostatic NHs = -8.50 m,
nivel hidrodinamic NHd = -30 m,
denivelarea s= 21- 22 m,
debit Q= 3-4 l/s.
Prin urmare, vor fi captate stratele de la adancimi mai mari de 30 m. din doua
motive: pentru a asigura denivelari mari, care in acest caz sunt la limita maxima
admisa si protectia sanitara a sursei. Calculul distantei minime de parcurs a apei in
subteran pentru perimetrul de protectie cu regim sever (timp de parcurs 20 zile), pe
directia amonte, indica o valoare de cca. 2300 m. In conditiile n care nclinarea
stratelor este foarte slaba (1.0 1.5%) rezulta ca acestea ies la suprafata la distante
de 2000 3000 m, valoare ce asigura o protectie suficienta a captarii. Aceasta
inseamna ca se va institui un perimetru de protectie minim cu latura de 10 m.
CONCLUZII
Studiile intreprinse n perimetrul comunei Visina, jud. Dambovita delimiteaza ca
sursa subterana de apa hidrostructura Pleistocenului superior care se extinde pana
la adancimi de 100 120 m. Din lucrarile executate anterior incadreaza aceasta
rezerva in categoria hidrostructurilor cu potential acvifer redus, caracteristica data
de conditile de sedimentare din care a rezultat un facies predominant argilos cu
intercalatii subtiri de nisipuri fine medii.
Pentru realizarea sursei de apa potabila se prevede instituirea unui front de
captare compus din 3 foraje de explorare exploatare cu adncimea de 120 m
situate la echidistanta de minim 250 m orientat (vezi plan de situatie), situat la limita
nordica a satului Visina si la liziera padurii Cioranca.. Pentru a asigura un grad de
protectie satisfacator a sursei si a debitelor necesare vor fi captate stratele de la
adncimi mai mari de 30 m. n aceste conditii se va institui un perimetru de protectie
cu latura de 10 m.
sus
Dictionar de termeni geotehnici, geologici, hidrogeologici
Nota (Definitiile sunt pentru a va ajuta pe dvs. sa intelegeti mai bine terminologia
folosita in interiorul site-ului, explicatiile avand un caracter informativ, fiind culese din
legi, normative, lucrari de specialitate in domeniu. Nu avem pretentia sa realizam un
dictionar stiintific, ci doar sa explicam termenii folositi. Pe parcurs acest dictionar se
va imbogati.)
Autorizatia de construire constituie actul de autoritate al administratiei publice
locale pe baza caruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege, referitoare la
amplasarea, proiectarea, executarea si functionarea constructiilor.
Conductivitatea hidraulica (k) reprezinta viteza de curgere a apei sub un
gradient hidraulic unitar. Este un parametru complex care descrie permeabilitatea
intrinseca a acviferului si proprietatile fizice ale apei.
Fundatia reprezinta partea din constructie care preia incarcarile aduse de
suprastructura si le stransmite la terenul de fundare.
Geologia este stiinta Pamantului care studiaza fenomenele si procesele din
interiorul acestuia, ce determina structura fizico-chimica si evolutia dinamica a
scoartei terestre in timp si spatiu.
Geotehnica este stiinta care se ocupa cu studiul pamanturilor in legatura cu
diferite lucrari ingineresti.
Gradientul hidraulic sau panta suprafetei de scurgere a acviferului este definit
de raportul dintre diferenta de nivel (H
2
-H
1
) si distanta dintre (x
2
-x
1
=L) cele doua
puncte de masura. Acesta se masoara pe linia de cea mai mare panta a curgerii sau
perpendicular pe curbele hidroizohipse (curbe cu aceiasi inaltime fata de un orizont
reper).
Hidrogeologia are ca obiect de studiu geneza, roca magazin si starea de
zacamant, dispozitia spatiala, proprietatile fizico-chimice si curgerea apelor
subterane.
Porozitatea reprezinta raportul dintre volumul total al porilor, fisurilor, golurilor si
volumul total al rocii.
Prospectiunea terenului reprezinta procesul de obtinere a datelor privind
stratificatia si delimitarea diferselor straturi interceptate, natura si starea fizica a
pamanturilor si a rocilor stancoase in starea lor naturala, recoltarea probelor pentru
incercari in laborator si determinarea directa sau indirecta (pe baza corelatiilor) a
valorilor unor parametri geotehnici.
Stratul acvifer reprezinta un mediu poros permeabil saturat cu apa in care
curgerea se produce sub efectul fortei gravitationale si distributiei presiunilor.
Terenul de fundare este acea parte a scoartei terestre in cuprinsul careia se
manifesta influenta incarcarilor transmise de fundatii.
Transmisivitatea este definita de produsul dintre conductivitatea hidraulica si
grosimea stratului acvifer.
Zona de influenta a constructiei este volumul de teren in care se resimte
influenta constructoei respective sau in care pot avea loc fenomene care sa
influenteze acea constructie.