Filozofie

1. Filosofia form sintetic de cunoatere a lumii. Corelaia dintre filosofie i alte forme de cultur:
religie, tiin, art. Particularitile specifice ale filosofiei. Obiectul de studiu i problema fundamental
a filosofiei.
Filosofia este un tip de conceptie despre lume,aceasta din urma fiind un ansamblu de viziuni
,evaluari,norme ce determina atitudinea omului fata de lumea i nconjuratoare ,si intr-o masura oarecare
reglementeaza comportamentul acestuia.Filosofia,apare ca o conceptie depre lume ce incearca sa explice tot
ce exista.Conceptia filosofica despre lume are un caracter teoretic,ea nu numai ca proclama principii,dar le
demonstreaza ,le deduce in mod logic.Filosofia este o conceptie despre lume formulata in termeni
conceptuali si organizati intr-un sistem,potrivit unor reguli metodologice.
Religia-tip de comportament uman ,credinte,ritualuri,referitor la fiinte,forte si puteri supranaturale .
Stiinta este suma tuturor cunostintelor acumulate in urma unei cercetari.Stiinta furnizeaza cunostinte exacte
si universale valabile.Cunostintele stiintifice include 2 scopuri specifice:unul teoretic si altul practic.Scopul
teoretic este de a explica si de a dobindi noi cunostinte ,iar cel practic de a le verifica.
In timp ce in stiinta e vorba despre lucruri chiar si cind se vorbeste despre om,in filosofie este vorba despre
om,chiar atunci cind se vorbeste despre lucruri.(Constatin Noica)
2. Domeniile principale ale refleciei filosofice. Funciile i metodele de cunoatere ale filosofiei.
Ontologia-teoria generala a existentei;
Gnosiologia-teoria generala a cunoasterii;
Antropologia-stiinta despre om;
Metodologia-stiinta despre metodele de obtinere a cunostintelor;
Logica-stiinta despre formele gindirii si legile gindirii corecte;
Axiologia-stiinta despre valori;
Etica-stiinta despre morala;
Estetica-stiinta despre arta si frumos.
Functiile:
Functia teoretica-ii permite filosofiei sa explice legitatile universale ale dezvoltarii naturii,societatii si
cunoasterii in baza acestei functii filosofia este definita ca forma superioara a creatiei spiritului uman
Functia ontologica-originea si esenta lumii
Functia gnoseologica-abordeaza probleme ale cunoasterii lumii
Functia axiologica-principalele orientari valorice
Functia praxiologica-investigarea actiunilor umane de pe pozitiile eficacitatii lor
Functia hermeneuca-reflectia asupra simbolurilor religioase,motivelor si expresiilor umane
Functia metodologica-sistematizeaza cunostintele filosofice.metoda generala-dialectica
Functia umanista-problemele cotidiene ale individului
Functia conceptuala,sintetica etc.
Metoda n filosofie
Prin metod se nelege n general, un drum, o cale sau un procedeu de nfptuire a unei aciuni, de atingere
a unui scop. nsi etimologia termenului vine din grecescul methodos care nseamn drum, cale. n
domeniul filosofiei, metoda este cale pe calea pe care o urmeaz gndirea n perpetua sa micare spre
adevr. n istoria filosofiei au fost propuse metode multiple i diferite. Acestea pot fi ns grupate n
metode dialectice i metafizice. Cele dialectice propun nelegerea realitii ca fiind ntr-o continu
devenire, micare. Devenirea este determinat de nsi tensiunile interioare ale realitii. Prin metoda
dialectic micarea este de fapt o automicare i nu o for imprimat din transcendent, din afara realitii.
Metafizica dimpotriv propune nelegerea realitii ntr-un mod static, fragmentar, lipsit de posibilitatea
aflrii sursei micrii n interiorul realitii. Dialectica i metafizica sunt dou metode raionale. Aceasta
este i trstura ce definete filosofia spre deosebire de religie. Religia ca i filosofia se ambiioneaz s
ofere o imagine asupra realitii. Metodele lor sunt ns diferite. n timp ce religia face apel la credin
(afectivitate), filosofia se construiete pe cale raional.

3. Filosofia antic din India i China: colile, reprezentanii, problematica.
Filozofia antic care apare n Egiptul, China, India i Grecia antic n sec.VII VI .e.n. i a existat pn
n sec. VI a e.n. Ea avea un caracter cosmocentric i se baza ca regul pe tiin.Filozofia antic coincide
cronologic cu societatea sclavagist.
Filozofia n India antic apare n primul mileniu .e.n. Societatea indian foarte timpuriu se
difereniaz n caste i grupuri sociale: brahmani, catrii, vaii i udri.primele idei filozofice gsim
n literatura religioas Vede (cunotine sacre). Vedele au aprut n sec.XV .e.n. i conin diferite
imnuri i cunotine religioase.Ele se mpart n samhite, brahmane, araniachi i upaniade. Ultimile
i conin cunotine filozofice, comentarii la Vede.
Deosebim dou grupe de coli: ortodoxale (care recunosc autoritatea Vedelor) i neortodoxale (ce nu
recunosc autoritatea Vedelor). Majoritatea din ele sunt ortodoxale i religioase (colile vedanta,
mimansa, yoga, vaieica, nyaya, samkhya). Mai progresive snt colile neortodoxale jainism,
buddhism, lokayata (carvaka).
Jainismul a aprut n sec. VI .e.n. ca concepie etic care indica calea salvrii sufletului de
supunerea ei pasiunilor. Scopul filozofiei jainiste sacralitatea, modul de comportare specific ce
duce la realizarea salvrii.
Buddhismul apare n sec. VI V .e.n. i era orientat contra brahmanismului, sacerdoilor. Ideile
principale snt sistematizate n Tripitaca (trei corzine). Buddhismul este rspndit n India, China,
Birma, Ceylon, Tibet, Japonia. Buddhismul este religia supueniei. Coninutul ei snt patru adevruri
sfinte. Existena omului este legat de suferine. Cauza suferinelor este c omul are prea multe
dorine. Lichidarea suferinelor trebuie s fie n lichidarea dorinelor. Calea spre lichidarea
suferinelor trece prin cele opt ci nobile ideile drepte, inteniile drepte, cuvntul drept, aciunea
dreapt, viaa dreapt, efortul drept, atenia dreapt i meditaia dreapt. Viaa dreapt cost n
respectarea moralitii, a nu duna fiinelor vii, a se reine de la contactele sexsuale interzise, a nu
fura, a nu folosi buturi alcoolice. Scopul cunoaterii de a elibera omul de suferine nu i viaa de
apoi, ci viaa actual. ntreruperea i lichidarea suferinelor se numete nirvana o linite
netulbutat, o abinere de la totul lumesc ce se atinge prin meditare. Nirvana pune capt lanului de
venice rencarnri, guvernate de sansara i karma. Morala buddhist predic compasiunea i asceza,
pasivitatea i nempotrivirea la ru. Exist dou ramuri ale buddhismului hinayana i mahayana.
Locayata (cearvaka) este o coal materialist care apare n sec. VIII VII .e.n. Ei negau existena
oricrei alte lumi n afar de cea material. Credina n existena lui Dumnezeu, a sufletului, a lumii
de apoi este fals.La baza existenei stau elementele primare materiale. Ei considerau c lumea este
compus din patru elemente primordiale: apa, aerul, focul i pmntul. Dup moarte organismul
(inclusiv i sufletul) se descompun n elemente primordiale. Etica acestei coli afirm, c omul
retriete i plceri i suferine, lichidarea lor complet este imposibil.
I n Filosofia Chinei Antice se evidentiaza citeva scoli principale,printre acestea:
confucianismul(confucius); legista; moista(modi); daosista(dao).
4. Problema elementului primordial n filosofia cosmologic a Greciei Antice.
Pentru prima dat se pune problema elementelor primordiale a ntregii existente, problema esenei
lumii de catre reprezentanii Thales, Anaximandros i Anaximene . Temelia lumii ei o concepeau ca
un anumit principiu material. Aa principiu Thales socotea apa, Anaximene aerul, Anaximandros
apeironul. Ei ncercau de pe poziiile materialismului s explice lumea i fenomenele ei, aa
orientare poate fi caracterizat ca naturfilozofie.
-----Anaxagora a fost preocupat de originea lucrurilor i de geneza universului.Anaxagoras este i
iniiatorul viziunii atomiste prin formularea ideii, c lumea este alctuit din acele "semine" (prticele
sasu corpusculi de pmnt, foc, aur, carne, snge etc. denumite ulterior homoiomerii), amestecate n
proporii diferite n fiecare lucru. Universul este alcatuit din mici particule eterne,angrenate intr-o
miscare haotica.I n viziunea sa aceste elemente primordiale se aflau la inceput in neorinduiala. Impulsul
micrii, principiul motor care a ordonat toate aceste particule printr-un proces centrifug, n urma
cruia a luat natere universul, a fost denumit de Anaxagora nous (raiune, spirit).El a negat existenta
zeilor, considera soarele ca o masa de metal incandescent,astrii sunt asemenea pamintului
Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matematica ce dirijeaza
atomii in miscarea lor cu o necesitate inexorabila. Pentru Democrit (460-370 .e.n.) din Abdera,
elementele principale ale lumii, ireductibile, necompuse i deci de nedescompus, sunt atomii, care se
deosebesc ntre ei doar prin form, ordine i poziie. Cei de form sferic, "foarte mobili i foarte subtili"
alctuiesc "sufletul" omului, singurul capabil s dea via trupului. Att senzaiile, ct i gndirea sunt
explicate prin anumite prefaceri ale corpului
5. Problema omului n filosofia antic greac (sofitii, Socrate, Platon, Aristotel, Epicur, stoicii .a.).
Filosofia Sofistilor:
Sofistii erau considerati profesori de intelepciuneNu erau organizati in scoli ci activau
independent,predind urmatoarele discipline:constitutia si administratia statului,arta militara,etica si
oratoria.Cei mai renumiti sofisti erau:Protagoros,Gorgios,Prodicos.Prodagoros se indoieste de posibilitatea
cunoasterii absolute si obiective a realitatii..Sursa intregii cunoasteri se afla in senzatii.Oamenii foarte
diferit pecep lumea inconjuratoare in dependenta de starea atit a obiectului cit si a subiectului cunoasterii in
fiecare moment concret.De aceea obiectul este asa si nu altfel,adica anume asa cum il percepem noi la
momentul dat.Nu poate exista nici o stiinta unica,pot exista numai opinii diverse despre unul si acelasi
lucru,la fel de justificate pt. toti. In opinia sa omul este masura tuturor lucrurilor.Gorghias si-a fondat
sistema filosofica pe teza eleatilor:Fiinta exista iar neantul nu exista Gorghias preface aceasta teza in
urmatorul enunt:Nu exista nici fiinta,nu exista nici neantul.Adica nu exista nimic.
Socrate:
Socrate muta cerul de gravitate al cercetailor filosofice di lumea externa in cea interna,de la cosmos la
om.Caci mai de prt decit natura era pentru el omul.Cunoastete pe tine insutiCelebra maxima de pe
frontispiciul de la Delphi,devenise si maxima lui Socrate.Intorcindu-si fiecare privirile asupra lui
insusi,cercetinduse pe sine,va afla ce stie si ce nu stie,ce poate si ce nu poate,precum si ce trebuie sa
faca.Numai omul care si-a supus analizei propriile sale actiuni isi poate cunoaste adevarata esenta.In
discursurile sale Socrate invata ca omul nu trebuie sa tinda sa acumuleze un anumit volum de cunostinte,ci
sa tinda spre intelepciune,care poate fi atinsa cu ajutorul filosofiei.Anume filosofia il indeamna si il ajuta pe
om sa se cunoasca pe sine,sasi descifreze potentialul propriului suflet.
Platon:
Considera ca omul se afirma ca o fiinta deosebita de celelalte vietuitoare cunoscind 2 lumi:cea sensibila sic
ea inteligibila.Lumea sensibila este accesibila experientei,cunoasterii prin simturi,iar lumea inteligibila
poate fi studiata doar de ratiune.La baza cunoasterii Platon plaseaza principiul lui Socrate .Cunoastete pe
tine insuti.Este necesar,afirma el,de a te scufunda in lumea spiritual proprie si de a te determina in
gindurile tale.In dialogul Omul de statPlaton precizeaza ca politica-arta regala-este o stiinta
teoretica,directa care elucideaza esenta conducerii oamenilor.Oamenii,afirma el,pot fi condusi atit prin
convingere cit si prin violenta.
Aristotel:
In ceea ce priveste stiinta omului Aristotel defineste in cartea sa Despre suflet,sufletul ca o
entelechie(act) al corpului.Omul este un animal,dar un animal rational.Sufletul are regiuni deosebite:cea
inferioara-este cea vegetative(comuna plantelor si animalelor),si in fine cea rationala,rezervata
omului.Spiritul uman se naste ca o tabula rasa in care se imprima experienta cistigata,acest intelect este deci
pasiv,dar exista si un intellect active;acesta este nemuritor,vesnic,este parte ape care o avem comuna cu zeii.
Epicur:
Considera ca sarcina filosofiei este de a crea stiinta despre comportare ce ar face omul
fericit.Criteriul fericirii consta in eliberarea sufletului de tot cei intimplator,de tot ce sta in calea
placerii:tulburari sufletesti.neliniste si frica de :zei,moarte ,viata de apoi.Cine stie sa se debaraseze
de teama fata de imprejurarile exterioare este mai fericit.Omul trebuie sa contribuie la sanatatea
corpului si tihna sufletului,anume aceasta dupa Epicur si este criteriul unei vieti fericite.

6. Ontologia i gnoseologia n concepia filosofic a lui Platon. nvtura despre lumea ideilor i lumea
lucrurilor senzoriale; mitul peterii.
Dupa Platon ,lumea se imparte in doua:in lumea ideilor ,numita lumea adevaratei infiintari si lumea
lucrurilor senzoriale.Lumea ideilor-idei vesnice,neschimbatoare,lumea primara,care nu dispar.Ideile sint
interpretate ca niste chipuri ideale-modele pt lumea lucrurilor senzoriale .Lumea ideilor impartatie divina in
care sufletul nemuritor al omului se afla pina la nasterea sa.Lumea lucrurilor senzzoriale-se nas si dispar
,sunt schimbatoare,sunt umbre a ideilor.Pt filosofia naturii a lui Platon ,tot asa ca pt pitagorieni,e
caracteristica legatura ei cu simbolica numerelor,care e tratata drept conducatoare a lumii datelor senzoriale.
Materia este numita de catre Platon inexistenta ,iar obiectele sensibile iita ideile ca pe niste modele.Din
aceasta invatatura despre idei decurge si teoria cunoasterii lui Platon.El considera ca cunoasterea propriu-
zisa este intoarcerea in lumea ideilor,o cunoastere ca o amintire,sufletul nemuritor al omului isi aminteste
despre contemplarile ideilor de pina la intruchiparea sa in om.In asa fel se obtin cunostinte adevarate care
sint straine lumii senzoriale ,deci cunoasterea se bazeaza pe amintire.Forma logica a cunoasterii
suprasenzoriale este dupa Platon dialectica ca arta de a pune intrebari si de a raspunde la ele.
Specific este paradigma gnoseologic la Platon. El face o deosebire clar ntre cunotine i prere,
cunoatere raional i senzorial. Obiectul cunoaterii senzoriale este lumea vizibil, lumea
lucrurilor. Cunoaterea senzorial ne dea nu cunotine, ci prere (doxa). Adevpata cunoatere este
cunoaterea raional care are obiectul su lumea ideelor, aceasta este cunoaterea nemijlocit
intuitiv care are labaza sa teoria reamintirii (anamnezis). Sufletul, conform concepiei lui Platon,
este venic i nemuritor, dup moartea corpului (nchisoarea sufletului) sufletul nimerete n lumea
ideelor pure, le privete, iar apoi se rencarneaz n alt corp. Deatta cunoaterea este reamintirea a
ceea ce sufletul a privit n lumea ideelor pure. Formele superioare a cunoaterii tiinifice sunt
matematica i dialectica. Adevrata cunoatere nu-i accesibil tuturor i nu poate fi exprimat n
scris, n noiuni. Ea este accesibil filozofilor i nu-i altceva dect perceperea ntregului n unitatea
armonioas a prilor sale, sinteza mistic a gndurilor, sentimentelor mitului i logosului, este
tinderea sufletului spre lumea ideelor. Cunoaterea este necesar pentru educare i modul de trai
corect.

7. Caracteristica general a filosofiei lui Aristotel. nvtura despre cauzele prime.
Aristotel (384-322 i.hr)se naste pe malul Marii Egee.
In 335 Aristotel fondeaza la Atena o scoala pe care o numeste Licheon(liceu).
Aristotel stabileste in fata cunoasterii denumirile de baza ale existentei si notiunile logice principale ,care
sint legate de denumirile existentei.Aristotel studiaza categoriile ,adica,notiunile stiintifice despre cele mai
supreme genuri de existenta.Aristotel destingea existenta a 10 categorii,la fiecare categorie el da o
intrebare:1.esenta(ce?);2.calitatea(de care?);3.cantitatea(cit?);4.relatia(la ce
?)5.locul(unde?)6.timpul(cind?);7.situatia(stam sau sedi
?);8.apartinerea(are?);9.actiunea(facem?);10.suferinta(pateste?
Dupa Aristotel materia e pasiva,contine posibilitatea aparitiei varietatii reale a lucrurilor, este un concept,
referitor la substratul comun tuturor lucrurilor, la ceea ce exist n ele ca posibilitate (potent) i care se
transform n realitate (n act) sub aciunea formei (esen). Pt ca materia sa se transforme in
realitate,materiei trebuie sai fie imprimata forma corespunzatoare.
Dupa Aristotel anume forma confera lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerata esenta
primara. Forma are acelai neles de concept, ce exprim generalul, esena, totalitatea nsuirilor de
structur i funcionale, ce confer specificitate obiectului sau clasei din care acesta face parte. Anume
forma confera lucrurilor particularitati specifice si poate fi considerate esenta primara. Este factorul
activ,creativ.
8. Caracteristica general a filosofiei medievale: patristica, scolastica i problemele principale.
n spaiul european, ncepnd cu secolele IV-V, evul mediu filosofic este pregtit, chiar dac numai n parte,
de dou mari momente, cu puternic coloratur teologic: Apologetica i Patristica. Amndou legitimeaz
i sistematizeaz n mod doctrinar cretinismul, printr-o argumentare, menit s-i asigure superioritatea
deplin ca religie, filosofie i moral.
APOLOGTIC Sistem(adesea nentemeiat) de aprare sau de justificare a unei idei, doctrine etc. Parte a teo
logiei care are ca scop aprarea religiei crestine.
PATRISTICA Doctrin teologic-filozofic prin care s-au pus bazele dogmaticii si
cultului crestin, completnd Biblia si studiind viata, opera si conceptia printilor Bisericii
In filozofia medievala apare: -patristica adica lucrarile asa numitor parinti ai bisericii in care se apara bazele
filozofice ale crestinismului; -glosnicismul adica credinta in existenta lui dumnezeu si caile de cunoastere a
lumii.
Se dezvolta si -scolastica prezinta filozofia care se preda in scoli iar mai tirziu in universitati.
Principala problem n filozofia medieval a fost raportul dintre credin i raiune, religie i tiin,
filozofie i teologie. Ea s-a rezolvat foarte original prin formularea teoriei adevrului dublu: sunt
adevruri ale raiunii, filozofiei i adevruri ale credinei, religiei, ceea ce este adevrat n una poate fi
neadevr n alta i invers. Asta a fost un fel de compromis, mpcare ntre religie i tiin, dac iniial
religia persecuta i ignora tiina, atunci cu acumularea cunotinelor religia a fost nevoit s o recunoasc.
Dar dei se recunotea existena adevrurilor raiunii, adevrurile credinei erau mai presus. tiina se
ocup cu mruniuri, cu lucruri trectoare, pe cnd religia se ocup cu valori venice, sacre.Ceea ce omul
nu poate nelege cu raiunea sa el atinge prin credin.
9. Caracteristica general a filosofiei renascentiste: umanismul, naturalizmul, reformizmul social.
Umanism este concepia coform crei omul este valoarea suprem i trebuie de creat condiii umane
pentru dezvoltarea multilateral i armonioas a fiecrei personaliti. Dac n epoca medieval omul se
asemna cu Dumnezeu, era creat de el dup chipul i nfiarea lui, atunci in filozofia Renaterei omul este
zeificat, maximal se apropie de Dumnezeu dup activitatea sa creatoare. Dumnezeu i-a dat omului libertatea
voinei iar mai departe el singur i rezolv soarta sa. Omul este nu numai ofiin natural, ci i creatorul de
sine nsi i stpn asupra ntregii naturi. n sens ngust umanism nseamn o micare ideologic coninutul
crei este studierea i popularizarea limbilor, literaturii, artei i culturii antice.
Problema naturfilozofic n epoca Renaterei avea un caravter panteist. Crearea unui nou tablou al lumii i
studierea naturii erau n strns legtur cu dezvoltarea modului de producie, navigaiei maritime, noile
descoperiri geografice. B.Telezio deschide n Neapole academia studierii experimentale a naturii. Scopul
filizofiei, consider el, const nu n cunoaterea lui Dumnezeu, ci cercetarea naturii reale. Telezio neag
apelul la autoriti i socoate c concluziile tiinifice i filozofice trebuie s se bazeze pe perceperea
nemijlocit i experien, pe raiunea proprie. N.Cuzanus este preocupat de problema tradiional pentru
acea vreme a raportului lui Dumnezeu i lumea, o rezov original. El l apropie pe Dumnezeu cu natura,
atribuindui naturii calitile divine. n Dumnezeu coincid finitul i infinitul, centrul i periferia. Dumnezeu
este un maximum infinit, iar lumea, natura maximum limitat. De aceea universul nu poate fi considerat
nici finit, nici infinit. Contopirea divinului i umanului se realizeaz n Christos. N.Cuzanus formuleaz un
ir de idei dialectice n nelegerea naturii unitatea contrariilor, unicul i multiplul, posibilitate i realitate,
finit i infinit. n teoria cunoaterii N.Cuzanus fundamenteaz noiunea de metod tiinific, abordeaz
problema creaiei, posibilitile nelimitate a omului. El formuleaz noiunea de ignoran contient (docta
ignorania), care este contientizarea disproporiei ntre raiunea uman limitat i infinitatea in care omul
este inclus i spre care tinde. Raiunea limitat se apropie de infinit, de Dumnezeu, concepndul ca unitatea
contrariilor. Lucrurile finite trebuiesc privite ca legate cu ntregul, cu infinitatea. Fiecare lucru, inclusiv i
omul, se przint ca coninnd n sine o lume n mod restrns, ca un microcosm. Cunoaterea lumii se
realizeaz pe fonul incognoscibilitii lui Dumnezeu. Problema cunoaterii lumii se concretizeaz le
N.Cuzanus ca problema credinei i raiunii. Credina el o pune mai sus dect raiunea. De la credin se
ncepe orice nelegere. Raiunea se orienteaz prin credin, iar credina se desfoar prin raiune.
Problema sociologic se refer la crearea teoriilor despre societate i relaii sociale, politic i relaii
politice, stat si formele de guvernare.Printre ideile sociologice merit un interes deosebit concepia lui
N.Machiavelli despre statul centralizat. El neag concepia religioas conform crei statul depinde de
biseric ca puterea suprem pe pmnt. Biserica a destabilizat temelia statului ncercnd de a lua n minile
sale puterea laic i spiritual. Fiindc forele motrice a activitii oamenilor sunt egoismul i interesele
materiale reese c numai un stat puternic i centralizat poate s fac regul n societate, s formeze o
concepie juridic la oameni. N.Machiavelli se ocup i cu problemele politice i relaiilor politice,
interaciunea politicii i moralei. El ajunge la concluzia c pentru a atinge scopurile politice toate mijloacele
sunt bune, c scopul scuz mijloacele.
Ideea unui stat puternic este dezvoltat i de Jean Bodin. Interesele statului el le pune mai presus dect
religia i biserica. Statul rezolv problemele familiei, menine inegalitatea patrimonial ce apare pe baza
proprietii private. Monarhul este unica i absoluta surs a dreptului.
10. Filosofia modern. Caracteristica general a filosofiei moderne. Senzualismul, empirismul i
raionalismul principalele curente filosofice.
Filosofia moderna isi are inceputurile in sec. 17 in Europa , in acea perioada se produc schimbari importante
economice si politice,apar relatii capitaliste,se dezvolta si se internationalizeaza comertul,incep sa dispara
monarhiile absolute.
Filosofia din sec.17-lea are un sporit caracter gnosiologic in legatura cu posibilitatile cunoasterii,metodele
cunoasterii in cadrul filosofiei se dezvolta 3 curente si anume:1.empirismul,2.rationalismul,3.sensualismul.
Un reprezentant de baza al curentului empirism este F.Bacon,filozof englez,ce considera ca principala metoda a
cunoasterii este metoda inductiva punind accent mare pe experiment.
Cunoasterea empirica presupune obtinerea cunoastintelor in procesul activitatii practice a omului.Studierea
lumii insa este impiedicata,considera ca Bacon de 4 fantome sau idoli,care sint:1.idolii pesterii/speciei sint
prejudecatile legate de partikularitatile individuale,de dispozitie,ereditate,educatie;2.idolii teatrului-bacon
considera ca in acest caz oamenii se bazeaza pe autoritatea cuiva si pt a demonstra ceva nu apeleaza la
argumente ci la operele altor savanti faara a se controla;3.idolii pietii-este o neconcordanta a limbajului cu viata
reala;4.idolii tribului-acest idol tine de erorile simtului ,de intelectul ,si omul deseori interpreteaza antromorfic
lucrurile.
Bacon considera ca oamenii trebuie sa descopere prin metoda inductiva cauzele fenomenelor folosind
analiza,comparatia,observatia si experimentului.
Rationalismul este un curent filosofic,in cadrul caruia se pune accent pe ratiune ca mijloc principal de obtinerea
a cunostintelor.Unul dintre reprezentatii acestui curent:R.Descartes,filosof frabcez,care are o privire
mecanicista asupra producerii fenomenelor naturii.La fel ca si Bacon,Descartes considera ca primul pas in a
cunoaste este de a pune la indoiala toate cunoastintele noastre,de aici si mazima ma indoiesc deci cuget,cuget
deci exist.Pt a determina adevarul si obiectivitatea cunostintelor stiintifice trebuie sa le supunem
indoielilor.Invatatura lui Descartes despre cunoastere este o invatatura rationalista deoarece toate cunostintele
stiintifice considera el ca sint de origine teoretica,iar stiinta experimentala nu poate sa raspunda la toate
intrebarile noastre.
Sensualismul.Un reprezentant de baza al sensualismului este J.Locke.El considera ca in afara simturilor noastre
nu exista cunostinte veridice.El inainteaza urmatoarea idee:in ratiune nu exista nimic ce nar fi existat initial in
simturi.Astfel ,el considera ca in afara simturilor cunostintele nu exista,iar ratiunea poate doar sa sistematizeze
cunostintele.
11. Caracteristica general a filosofiei clasice germane. Filosofia lui I. Kant.
Fillosofia clasic german ocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec XVIII dintr-o
parte i anul 1831 (anul morii lui Hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere teoretic ea este culmea
dezvoltrii gndirii filosifice din acea perioad. La sfritul sec. XVIII lichidnd rmnerea n urm economic
i politic, Germania se apropia de revoluia burghez, la fel ca i n Frana veacului XVIII, n Germania din
veacul XIX revoluia filosofic a precedat revoluiei politice. Filosofia clasic german a fost ca o teorie
german a revoluiei franceze. Pentru ea este caracteristic:
Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente.
Divizarea existenei n lumea naturii i lumea omului.
Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problema
omului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoric.
Se subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului.
nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei.
Formularea dialecticii ca concepie integral.
Reprezentanii filosofiei clasice germane au fost Kant, Fichte, Schelling, Hegel, L.Feuerbach. pn nu demult n
filosofia sovietic concepia lui K. Marx i F.Engels era interpretat ca ceva sinestttor, ca o etap calitativ
nou n dezvoltarea gndirii filosofice. Dac s fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari gnditori ntocmai
se nscriu n tradiia filosifiei clasice germane i nu-s altceva dect finalizarea ei.
Kant s-a dovedit un mare filosof al moralitatii, cel mai important dupa Aristotel si probabil, cel mai original.
Performanta nepieritoare a lui Kant, echivalenta cu o rasturnare revolutionara a stiintei despre demnitatea
umana, consta in centrarea acesteia pe libertate si pe deducerea ei din libertate. De la descoperirea libertatii ca
definitorie pentru om si umanitate putem data adevaratul inceput al constiintei umane de sine.
In cadrul dialecticii transcendentale, daca obiectul intelectului este sensibilitatea, obiectul ratiunii sunt
cunostintele intelectului; sintetizand, intelectul uneste fenomenele prin reguli iar ratiunea raporteaza aceste
reguli la propriile ei principii. Ratiunea este asadar o facultate a principiilor, a judecarii dupa principii; aceste
principii raman intr-o pozitie transcendenta fata de fenomene, fata de real. Dupa cum categoriile sunt concepte
originare pure ale intelectului, conceptele rationale pure ale ratiunii devin Ideile.
Dialectica transcendentala delimiteaza aceste Idei si sistemul lor, supunand unei critici erorile disciplinelor
care se ocupasera de aceste Idei, pe care le-au presupus ca obiecte reale deci cognoscibile: "psihologia
rationala", "cosmologia rationala" si "teologia rationala". Potrivit conceptiei kantiene, cauzalitatea dupa legile
naturii nu este singura cauzalitate a fenomenelor; mai trebuie admisa o cauzalitate prin libertatea celui care
gandeste. Apare astfel al doilea sens al libertatii, cel moral. Rezolvarea antinomiei dintre cele doua cauzalitati
este posibila prin distinctia dintre fenomen si noumen: intrarea in lumea libertatii obliga la eliberarea de sub
legile sensibilitatii din fenomenalitatea empirica in favoarea unei lumi inteligibile, a legiferarilor practice ale
ratiunii. Noumenul nu poate fi cunoscut, ci gandit si regandit, in intentia apropierii de absolutul pe care nu-l va
putea atinge vreodata.
12. Caracteristica general a filosofiei clasice germane. Sistemul filosofic al lui Hegel.
Fillosofia clasic german ocup o perioad relativ scurt, care este mrginit cu anii 80 a sec XVIII dintr-o
parte i anul 1831 (anul morii lui Hegel ) din alt parte. ns din punct de vedere teoretic ea este culmea
dezvoltrii gndirii filosifice din acea perioad. La sfritul sec. XVIII lichidnd rmnerea n urm economic
i politic, Germania se apropia de revoluia burghez, la fel ca i n Frana veacului XVIII, n Germania din
veacul XIX revoluia filosofic a precedat revoluiei politice. Filosofia clasic german a fost ca o teorie
german a revoluiei franceze. Pentru ea este caracteristic:
Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente.
Divizarea existenei n lumea naturii i lumea omului.
Se studiaz nu numai istoria uman, dar i esena omului. Principala problem este problema
omului, trecerea de la cultul omului abstract la oameni reali considerai n aciunea lor istoric.
Se subliniaz rolul filosofiei n rezolvarea problemei umanismului.
nelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii i idei.
Formularea dialecticii ca concepie integral.
Reprezentanii filosofiei clasice germane au fost Kant, Fichte, Schelling, Hegel, L.Feuerbach. pn nu demult n
filosofia sovietic concepia lui K. Marx i F.Engels era interpretat ca ceva sinestttor, ca o etap calitativ
nou n dezvoltarea gndirii filosofice. Dac s fim obiectivi, ideile filosifice a acestor mari gnditori ntocmai
se nscriu n tradiia filosifiei clasice germane i nu-s altceva dect finalizarea ei.
Filosofia lui Hegel are ca unul dintre fundamentele sale dialectica.Dialectica proclama dezvoltarea generala si
la baza ei se afla idea ca sursa oricarei dezvoltari este autodezvoltarea notiunii,adica dezvoltarea are natura
spirituala .dialectica notiunilor ,determina dialectica lucrurilor.
La baza dezvoltarii in opinia lui Hegel se afla niste legi:1.Legea interdependentei dintre transformarile
cantitative si calitative si invers;2.Legea negarii negatiei-care presupune ca teza devine antiteza si pe urma are
loc propriu-zic sinteza.
13. Filosofia lui K. Marx. Crearea dialecticii materialiste i a concepiei materialiste despre istorie.
MARXISMUL este totalitatea de idei filosofice, economice i social-politice, formulate iniial de Marx i
Engels i dezvoltate mai departe de ctre V.Lenin. n marxism se abordeaz un ir de probleme extrem de
importante referitor la existen, contiin, legitile dezvoltrii i funcionrii societii. Pentru prima dat a
fost dat interpretarea materialist a istoriei i societii, se formuleaz dialectica materialist, ideea practicii.
Apariia marxismului a fost condiionat de urmtoarele premise:
Social-economice generalizarea micrii revoluionare din acea perioad (rscoalele din Silezia,
Lion, micarea ciartist).
Naturalist-tiinifice formularea teoriei celulare, legii conservrii i pstrrii energiei i teoria
evoluionist a lui Darvin.
Izvoarele teoretice socialismul utopist francez, economia politic englez i filosofia clasic
german .
Dezvoltarea societii conform marxismului are loc ca rezultat al luptei de clas i contradiciilor modului de
producie. Lupta de clas duce la lichidarea societii cu clase antagoniste i respectiv lichidarea exploatrii, la
eliberarea proletariatului. V.Lenin completeaz marxismul cu ideea posibilitii revoluiilor socialiste n rile
napoiate, predominant agrare. Ideile lui Lenin au stimulat revoluiile i schimbrile sociale n rile
subdezvoltate ca Rusia, China, Iugoslavia, democraiile populare .a. Marxismul a influenat puternic dezvoltarea
gndirii filosofice, economice i social-politice a sec.XX.
Astzi exist o multitudine de preri referitor la esena i rolul marxismului i aceasta este condiionat de aceea,
c marxismul nu-i o concepie omogen, nu-i numai o construcie teoretic, ci i un sistem de idei conceptuale i
abordri ideologice. Aici se refer marxismul clasic, ideile formulate de K.Marx i F.Engels. Aici se refer i
interpretarea i dezvoltarea marxismului de ctre Lenin i aplicarea lui la realitatea rus. Tot aici se include i
varianta totalitarist a lui Stalin. Mai exist varianta social-democratic a marxismului precum i neomarxismul.
Deci dac criticm marxismul, atunci trebuie s avem n vedere anumite idei concrete ce s-au nvechit i nu
corespund realitii.
14. Problema omului n filosofia lui A. Schopenhouer. Filosofia vieii i F. Nietzshe.
Fondatorul filosofiei irationaliste este filosoful german Schopenhouer(1788-1860).In opera sa
principala,luea ca vointa si reprezentare,Schopenhauer inainteaza notiunea principala de lume,atribuindui
un rol central,spre deosebire de sistemele clasice in care centrale erau asha categorii
ca:existenta,substanta,materia si altele.El considera ca lumea este ceea ce exista doar datorita reprezentarilor
omului despre ea,aceasta este lumea ca reprezentare si in al 2-lea rind,lumea este ceea ce exista independent
de reprezentarile omului despre ea,aceasta fiind lumea ca vointa.
Schopenhauer promoveaza idea ca la baza existentei se afla o forta,o energie irationala,inconstienta care
determina existenta si esenta lucrurilor.Pt Scopenhauer aceasta energie poarta nume de vointa,vointa este o
substanta universala care nu cunoaste nici un fel de limite in dorinta de a se realiza,tot ce exista in natura,in
univers este o manifestare a acestei vointe,lucrurile,forta de gravitatie ,de
respingere,magnetismul,sensibilitatea,toate acestea sint o realizare concreta a vointei.
In opinia lui Sch.lumea este o vointa si reprezentare.Conceptia lui Sch.a fost formulata sub influenta
invataturii lui Kant despre lumea fenomenelor si lumea lucrurilor in sine,dar influentate si de conceptia
Budista despre nirvana.La fel ca si alte lucruri,omul este o intruchipare a vointei universale si se manifesta
prin vointa de a trai,el este determinat in primul rind nu prin capacitatea sa de a gindi rational,de a cunoaste
esenta lucrurilor si este condus anume de aceasta esenta irationala-vointa de a trai.Aceasta nu depinde de
intelectul omului,de educatia acestuia,de capacitatea omului de a cunoaste,ci este inascuta,are caracter
biologic,iar omul nu o poate ignora.
Nirvana budista este idealul existentei fiecarui om.Sch.considera ca dispozitia psihologica care reflecta
importanta dorintei omului de a schimba societatea nu gaseste sustinerea perfecta.
Filosofia lui Sch.despre vointa si-a gasit dezvoltarea in opera filosofului german Nietzsche-el a fost
preocupat in special de problemele de etica, psihologie, si filosofie a culturii.N.se pronunta pt revezuirea
valorilor nationale, respinge filosofia rationalista ,iar pesimismul care domina filosofia lui Sch.este respinsa
se el,vointa de a trai este inlocuita de vointa spre putere.Filosoful considera ca pina la el omul a fost tratat in
mod neadecvat naturii sale.N.considera ca teoriile precedente incercau sa identifice pe oameni sa gaseasca
ce este comun tuturor ,in realitate insa oamenii sint diferiti ,in primul rind sint deferiti de la natura.In opinia
lui N.,promovarea idei este egalitatea tuturor este daunatoare,religia promoveaza ideea de compatimire a
acestui sclav,de ajutor dat bolnavilor si de accea prin aceasta omul devine sclav,aceasta este cauzat si de
morala care e bazata pe notiunile de bine si de rau. Pt ca societatea sa prospere,N. Spune ca trebuie sa
reeasa din urm.maxima:Dumnezeu este mort,prin aceasta justifica amoralismul si considera ca civilizatia
poate fi salvata doar prin aparitia unei fiinte superioare asupra omului dar si prin constituirea unei elite
riguroase care este libera de prejudecatile morale.
15. Filosofia sec. XX. Principalele curente filosofice occidentale contemporane.
Caracteristica principala a filosofiei moderne o constituie faptul ca ea are un caracter neclasic dar mai ales ca
filosofii nu incearca crearea unui sistem ci cerceteaza doar anumite probleme.Filosofia contemporana este
deseori dominata de irationalism,conform caruia ratiunea nu este singurul mijloc de descoperire a adevarului ci
adevarul poate fi cunoscut si prin intuitie,inconstient,iluminare.
Filosofia occidental contemporan are urmtoarele trsturi:
A nregistrat o cotitur lingvistic n urma creia domeniul comunicrii, al limbii este abordat ca
un mediu fundamental al existenei, cunoaterei i aciunii.
Abordeaz finitudinea existenei umane ca un reper fundamental al existenei i caut s
reconstruiasc ntregul tablou al lumii pornind de la acest reper.
Abordeaz sensul cunotinelor i aciunilor ca o problem cheie a cunoaterei i activitii.
Abordeaz tehnica ca un domeniu important al vieii (cultul raiunii tehnico-tiinifice).
Logica i teoria tiinei se afl n centrul meditaiei filosofice.Pe baza reflexivitii tinde s devin
metafilosofie i s se concentreze devalorizarea asupra condiiilor formale ale raionalitii
cunotinelor i aciunilor.
Tendina ctre misticism i iraionalism. Criza spiritualitii i normelor i principiilor morale, care
periodic au loc n societate, duc la rspndirea curentelor mistice i iraionaliste. n sec.XX au
cptat o larg rspndire teoria psihotransmutaiei a lui G.I.Ghiurdjiev, misticismul cosmic a
E.Blavatscaia, neocretinismul lui D.Merejcovschi, renaterea spiritual a lui H.Keyserling.
Scientism i antiscientism.
Neotomism curent n filosofia contemporan care renvie doctrina scolastic a lui.
Personalism curent religios n filosofia contemporan care recunoate personalitatea i valorile ei spirituale
sensul suprem al civilizaiei. A aprut n SUA la sfritul sec.XIX, reprezentanii sunt Bowne, Hocking,
Brightman, Flewelling. n Frana personalismul a fost dezvoltat de Ch.Renouvier, E.Mounier, I.M Domenach.
Evoluionismul cretin (teilhardism) curent filosofico-religios fondat de P.Teilhard de Chardin, care considera
c la baza concepiei despre lume trebuie s fie evoluionismul filosofico-religios.
16. Apariia i evoluia gndirii filosofice n Moldova pn n secolul XIX. D. Cantemir - primul filosof
romn.
Gndirea filosofic din Moldova cunoate o cale lung de dezvoltare de la primele elemente ale realitii
generalizate contient pn n zilele noastre. Veacuri de-a rndul n Moldova n lipsa unei filosofii teoretice,
nelepciunea popular reprezenta vechea noastr filozofie.
n perioada iniial de dezvoltare gndirea filosofic din Moldova purta un caracter mitologico-religios i nu
prezenta un tot ntreg. Literatura, cronicile bisericeti i letopiseele au devenit purttorii concepiei despre
lume din epoca feudalismului. Letopiseele sau cronografia moldoveneasc include totalitatea cronicilor
scrise n Moldova. n evoluia cronografiei se deosebesc trei etape. Prima etap este cronografia moldo-
slavon din sec. XV XVI. Etapa a doua ine de sec.XVII i este reprezentat de letopiseele lui G.Ureche
i M Costin. A treie etap se refer la sec.XVIII i este reprezentat de letopiseele lui I.Neculce. Criteriul
principal al filosofiei medievale l constituie att categoriile religioase, ct i limba religioas.
Dezvoltarea gndirii social-filosofice din sec. XVII XVIII depinde de condiiile social-economice, politice
i culturale. Moldova n aceast perioad era un stat feudal n care domina gospodria natural. Gndirea
progresiv a Moldovei din aceast perioad era dominat de ideea general de lupt mpotriva Porii i
frdelegilor feudalilor locali.reprezentanti:Milescu-Spataru Nicolaie,D.Cantemir.
Dezvoltarea economic a Moldovei din sec. XIX a constituit o premis obiectiv a studierii bogiilor
naturale ale rii, dezvoltrii tiinei i nvmntului, a pregtirii specialitilor din diferite domenii i mai
ales pentru industrie i agricultur. Secolul XIX n Moldova este secolul iluminismului. Reprezentanii lui
luptau pentru instaurarea lumii raionale, societii bazate pe egalitate, libertatea politic drepturilor civile.
Din iluminiti fac parte Gh. Asachi, C.Stamati, C.Negruzzi, A Donici, A Hjdeu, M. Koglnicianu, B.P
Hadeu .a. n operele sale ei criticau neajunsurile societii existente. Un loc deosebit ocup A Russo, V.
Alecsandri, M Eminescu, care luptau mpotriva feudalismului i exploatrii naionale. Lucrrile lor conin
idei social-politice i filosofice, gnduri despre om, natur, locul i rolul lor n viaa societii, despre
monarhie i formele guvernrii statale, despre religie i proceduri juridice .a.
17. Secolul XX (perioada interbelic) epoca de apogeu a filosofiei romne.
Caracteristica principala a filosofiei moderne o constituie faptul ca ea are un caracter neclasic dar mai
ales ca filosofii nu incearca crearea unui sistem ci cerceteaza doar anumite probleme.Filosofia
contemporana este deseori dominata de irationalism,conform caruia ratiunea nu este singurul mijloc de
descoperire a adevarului ci adevarul poate fi cunoscut si prin intuitie,inconstient,iluminare.
Filosofia occidental contemporan are urmtoarele trsturi:
A nregistrat o cotitur lingvistic n urma creia domeniul comunicrii, al limbii este abordat ca
un mediu fundamental al existenei, cunoaterei i aciunii.
Abordeaz finitudinea existenei umane ca un reper fundamental al existenei i caut s
reconstruiasc ntregul tablou al lumii pornind de la acest reper.
Abordeaz sensul cunotinelor i aciunilor ca o problem cheie a cunoaterei i activitii.
Abordeaz tehnica ca un domeniu important al vieii (cultul raiunii tehnico-tiinifice).
Logica i teoria tiinei se afl n centrul meditaiei filosofice.Pe baza reflexivitii tinde s devin
metafilosofie i s se concentreze devalorizarea asupra condiiilor formale ale raionalitii
cunotinelor i aciunilor.
Tendina ctre misticism i iraionalism. Criza spiritualitii i normelor i principiilor morale, care
periodic au loc n societate, duc la rspndirea curentelor mistice i iraionaliste. n sec.XX au
cptat o larg rspndire teoria psihotransmutaiei a lui G.I.Ghiurdjiev, misticismul cosmic a
E.Blavatscaia, neocretinismul lui D.Merejcovschi, renaterea spiritual a lui H.Keyserling.
Scientism i antiscientism.
Neotomism curent n filosofia contemporan care renvie doctrina scolastic a lui.
Personalism curent religios n filosofia contemporan care recunoate personalitatea i valorile ei spirituale
sensul suprem al civilizaiei. A aprut n SUA la sfritul sec.XIX, reprezentanii sunt Bowne, Hocking,
Brightman, Flewelling. n Frana personalismul a fost dezvoltat de Ch.Renouvier, E.Mounier, I.M Domenach.
Evoluionismul cretin (teilhardism) curent filosofico-religios fondat de P.Teilhard de Chardin, care considera
c la baza concepiei despre lume trebuie s fie evoluionismul filosofico-religios.

18. Ontologia teoria general a existenei: materia, spaiul, timpul, micarea i formele lor. Noiunea de
progres i regres.
Ontologia este o parte componenta a filosofiei care are ca obiect trasaturile existentei.Termenul de
ontologie provine de la ontos-fiinta; logos-stiinta.In centru atentiei ontologiei se afla atit notiunea de
existenta cit si cea de nonexistenta.Se studiaza fundamentele existentei,nivelurile si formele acesteia.
Ontologiile se clasifica dupa mai multe criterii:dupa nr.de elemente puse la baza lumii se disting:ontologii
moniste,dualiste si pluraliste.Ontologiile moniste pun la baza lumei un singur principiu fie materia,fie
spiritul.Ontologiile moniste sint sau materialiste sau idealiste.Ontologiile dualiste pun la baza lumii 2
principii:material si spiritual.
Existenta este tot ceea ce exista ,tot ceea ce este,indiferent de forma pe care o are:materiala sau
ideala,indiferent de faptul cine este purtatorul acestei forme.Existenta reprezinta insasi faptul de a fi,de a
avea o realitate obiectiva.
MATERIA este un termen general pt toate elementele care ne inconjoara si din care sintem alcatuiti.Din
perspectiva fizicii,materia apare sub forma de substanta sau energie,din perspectiva filosofica,materia este
tot ceea ce ne inconjoara,trasaturile sale definitorii fiind:masa,necesarul de spatiu,structura interna si
energia termica,interna a materiei.Ea se intilneste in asa stari de agregare ca:lichida,solubila si
gazoasa.Caracteristicile principale ale materiei:-masa,-volum,-structura.

Miscarea este o categorie filosofica care inglobeaza toate schimbarile si procesele care au loc in Univers. In
calitate de categorie filosofica presupune examinarea diferitor schimbari, de la deplasari mecanice pina la
procesele de gindire. Miscarea este un mod fundamental de existenta a materiei, un atribut esential al
acesteia si consta in totalitatea schimbarilor, proceselor, sistemelor materiale care constituie universul. In
dependenta de modul de organizare a materiei se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare: mecanica, fizica,
chimica, biologica, sociala. Progresul este o dezvoltare ascendenta, un process de inoire continua, o
succesiune de schimb calitativ, de la inferior spre superior. Progresul presupune o imbogatire a
caracteristicilor, o apropiere fata de un anumit obiectiv. Regresul este sensul descendent al dezvoltarii
sistemelor si obiectelor, a fenomenelor realitatii, la fel ca si progresul, regresulare un character relative.
19. Dialectica i principiile ei. Legile dialecticii i nsemntatea lor metodologic.
20. Contiina ca form superioar de reflectare. Structura contiinei. Problema contiinei n filosofie i
psihologie. Contiina de sine: esena, caracteristica, manifestarea.
Constiinta de sine este capacitatea individului de a se intelege si aprecia pe sine insasi ca subiect cunoscator,
simtitor si activ, reprezentind astfel prima etapa a dezvoltarii constiintei. Contiina de sine - capacitatea
individului de a se nelege i aprecia pe sine nsi ca subiect cunosctor, simitor i activ. Formarea
contiinei ncepe de la reflectarea propriei sale existene corporal, psihic, social. n dezvoltarea
individului ea se ncepe a forma de la vrsta de 3 ani i presupune anumite etape de cunoatere pe sine
nsi. Deosebirea sa de alii se ncepe de la nsuirea numelui su, corporalitii sale, dispoziiei i strilor
sufleteti, aciunilor sale i calitilor personale. Urmtoarea etap este evidenierea sa din lumea
nconjurtoare, orientarea i nelegerea locului su n aceast lume, nelegerea sa ca reprezentant a
anumitui grup social, colectiviti. Etapa superioar este legat de apariia eului ca personalitate i se
manifest nu numai prin distincia sa de alii i mediul nconjurtor, dar i aprecierea sa ce se manifest prin
aa noiuni ca ruinea, cinstea, demnitatea, datoria .a. Este important de a avea n vedere succesiunea
dezvoltrii contiinei de sine i respectiv personalitii pentru a nelege ordinea i complexitatea
dezvoltrii procesului patologic. Aceea, ce n procesul filogenezei i ontogenezei se formeaz n ultimul
rnd, n caz de patologie se distruge primul. Spre exemplu, la bolnavi cu patologie psihic n primul rnd se
deregleaz aa caliti ca cinstea, demnitatea, ruinea, pe urm se tulbur orientarea n timp, spaiu i lumea
nconjurtoare, iar n ultimul rnd se deregleaz percepia la nivelul corporalitii.
21. Socializarea i personalizarea individului condiii ale vieii i activitii profesionale reuite. Omul n
lumea informaional.
22. Manefestrile spiritului uman: contientul i incontientul.
23. Gnoseologia teorie general a cunoaterii. Subiectul i obiectul cunoaterii. Cunoatere i cunotinele.
Gnoseologia este teoria cunoasterii in general. Obiectul gnoseologiei cunoasterea umana, elementele si
mecanismele acesteia, legile si genurile cunoasterii. Gnoseologia se preocup de esena procesului de
cunoatere, obiectul, subiectul, structura i mecanismul acesteia.
Cunoasterea este procesul de dezvaluire a esentei obietului si fenomenelor de insusire,reproducere mentala
a realitatii obiective de catre subiectul cunoscator.Cunoasterea este o activitate individuala,teoretica a
omului.Cunoasterea este reflectarea realitatii obiective in cunostinta oamenilor si e unul dintre procesele
definitorii ale spiritului uman.
Cunostintele sint rezultatul cunoasterii in care se fixeaza experienta umana si care constituie planul ideal al
activitatii.
In procesul cunoasterii tot timpul exista un subiect cunoscator sau sau epistemic.Acesta este purtatorul
activitatii practice,este sursa activitatii de cunoastere.Subiect epistemic poate sa fie un individual cit si un
grup de oameni.Obiectul cunoasterii este contrapus subiectului epistemic ,spre el este orientata actiunea
subiectului si in calitate de obiect epistemic pot fi natura,societatea,omul si desigur ca gindirea umana.
24. Epistemologia teoria cunoaterii tiinifice, specificul i structura ei. Apariia i evoluia tiinei.
Cunoasterea stiintifica apare pe o anumita treapta a dezvoltarii societatii, urmarind descoperirea legilor,
esentelor, structurilor profunde ale obiectului ei.Este specializata si utilizeaza un limbaj specific ca si aparatura
tehnica adecvata. Are un character systematic si metodic, rezultatele sale fiind organizate in sisteme logice,
autonome fata de obiect si avand continuturi cognitive desubiectivizate cu o semnificatie precisa.Detine
mijloace si procedee proprii de testare si validare a cunostintelor, supunandu-se unor exigente logice si practic-
experimentale de verificare.Creeaza obiecte si metodele abstracte al caror studiu duce la obtinerea unor
cunostinte de mare valoare teoretica, practica si predictiva.
Teoria stiintifica, forma tipica si complexa a cunoasteriii stiintifice este un ansamblu organizat de cunostinte, de
propozitii declarative cu o anumita valoare de adevar, strycturate intr-un sistem deductiv care explica si descrie
unitare desfasurarea proceselor si fenomenelor, dintre-un domeniu oarecare al realitatii.Principalele metode ake
cunoasterii stiintifice cotemporane sunt: formalizarea, axiomatizarea si modelarea.
Epistemologia: teoria cunoaterii tiinifice. Este o ramur a filozofiei care se ocup cu originile, natura i
scopurile, metodele i mijloacele cunoaterii de tip tiinific. Epistemologia are la baz dou ntrebri: Ce este
cunoaterea tiinific?, Cum este posibil cunoaterea tiinific?
Obiectul epistemologiei
O prim operaie a epistemologiei este distincia intre cunoaterea de tip comun, general-uman i cunoaterea
tiinific. Se consider cunoatere de tip tiinific, acea cunoatere care are urmtoarele nsuiri:
1.Se ndeprteaz de cunoaterea comun i de bunul sim.
2.Descompune automatismele mentale generate de experienta cotidian.
3.Matematizare.
4.Utilizarea metodelor speciale: modelarea, axiomatizarea, formalizarea etc.
5.Obine ca produse, cunotine cel puin verificabile dac nu verificate.
Epistemologia poate avea ca obiect cunoaterea tiinific n general fiind numit epistemologie
general.Cunoaterea cunoaterii tiinifice specializate constituie epistemologii particulare ndeprtndu-se de
reflecia filozofic.

25. Logica i metodologia cunoaterii tiinifice. Metodele universal-filosofice de cercetare: dialectica i
sinergetica. Specificul cunoaterii economice.
Logica si metodologia cunoasterii stiintifice studiaza raportul dintre logica si metodologie.Logica stiintei
reflecta logica structurilor stiintifice, reprezinta teoria principiilor pe baza carora se organizeaza investigatia
stiintifica.Logica stiintei abordeaza problema metodelor si formelor cunoasterii stiintifice, natura descoperirelor
stiintifice,dialectika traditiei si inovatiei in procesul cunoasterii stiintifice.Logica stiintei analizeaza ansamblul
bine ordonat de propozitii ale sintaxei logice ale limbajului.Logica stiintei se ocupa cu analiza formala si
confruntarea diferitor notiuni stiintifice intre ele cu scopul de a le evidentia sensul, corectitudinea
formala,legaturile si valoarea relative a adevarului.Problema fundamentala a logicii stiintei este cercetarea
legaturii ce se stabileste intre cunostintele data si cele noi, atat la etapa elaborarii ipotezelor cat si la etapa
verificarii lor.Ca metodologie generala a cercetarilor stiintifice logica stiintei cuprinde metodele utilizate in
procesul descoperirii si sistematizarii cunostintelor.Printre acestea mentionam analiza si sinteza, inductia si
deductia,observatia,experimentul, ipoteza,modelarea,formalizarea, etc.De asemenea sunt studiate
procedeele:generalizarea,abstractizarea,analiza, sinteza, definitia, observatia, experimentul, preclucrarea datelor
experimentale.Unitatea logicii si metodologiei stiintei este observata de Aristotel, cugetatorul care in lucrarea
Organonul analizeaza aspectul logic ce instrument apriori in activitatea savantului.Logica este utilizata de
Aristotel cu scopul de ai oferi stiintei forma demonstrativa,iar opiniei forma argumentarii.

26. Teoria adevrului n tiin i filosofie. Adevrul relativ i adevrul absolut. Adevrul i credina.
ns cea mai important problem a teoriei cunoaterei este problema adevrului. Toate problemele
gnoseologiei se refer la aceea ce este adevrul, cum poate fi el atins, cum exist el i ce caracter are.
Adevrul se refer la problemele conceptuale i se gsete ntr-un rnd cu aa noiuni, ca sensul vieii, echitate,
dreptate, bine. n dependen de aceea cum se nelege adevrul i posibilitatea atingerii lui va fi poziia civic
a omului i activitatea lui.
Pentru a sti ce inseamna ca cineva spune adevarul, trebuie sa stim mai intai ce inseamna o propozitie adevarata.
Ideea lui Aristotel este deci ca o propozitie este adevarata daca ceea ce afirma ea se intampla in realitate si este
falsa atunci cand nu exista o asemenea corespondenta.Tot dupa Aristotel, cunoasterea se desfasoara prin opinii,
care uneori sunt adevarate, alteori sunt false. Chiar si atunci cand o opinie este adevarata, ea nu reprezinta inca
cunoastere; pentru a deveni cunoastere ea trebuie motivate, justificata prin argumente intemeiate. Adevrul pare
atunci s se exprime n limb i s nu existe n afara ei ;astfel, s spunem despre ceva c este adevrat nseamn
s facem literalmente adevrul.Mijloacele de distingere ntre adevrat i fals i de a califica ceva ca fiind
adevrat sunt : raiunea (gndirea), nelegerea, legile logicii etc.n consecin putem propune urmtoarele
distincii :adevarul material , adevarul formal ,adevarul metafizic, adevarul unei credinte sau a unei opinii.
Adevarul stiintific este altfel dect cel filosofiic Ortega y Gasset considerra ca exactitatea si rigoarea
previziunilor stiintifice sunt dobndite de stiinta experimentala cu pretul mentinerii sale ntr-un plan de
probleme secundare. Ortega considera ca doar filosofia ncearca sa dea raspuns ntrebarilor prime, decisive.
Adevarul filosofic va fi astfel suficient, dar inexact; adevarul stiintific este insuficient,dar exact.
Esentiala n cadrul viziunii sale asupra relatiei filosofie-stiinta, aceasta comparatie a adevarului stiintific cu cel
filosofic are drept consecinta o subordonare fundamentala a stiintei fata de filosofie: "Adevarul stiintific este
un adevar exact, dar incomplet si penultim, care se integreaza obligatoriu n altfel de adevar, ultim si complet,
chiar daca inexact, pe care n-as vedea nici un inconvenient sa-l numim "
Adevarul filosofic are calitatea de a fi mai radical, mai esential; atributul adevarului stiintific de a fi exact nu
este un indiciu de superioritaate al acesstuia ntruct fiind existenta certa a stiintei si relatia adevar filosofie-
adevar stiintific, filosofia devine ea nsasi necesara.
n masura n care se va dovedi existenta unui temei n virtutea caruia omul, fiind ceea ce este, sa fie harazit
filosofiei, filosofia va fi nu numai necesara, ci si inevitabila. Faptul ca filosofia este necesara stiintei nseamna
ca i este necesar macar un individ care sa fi creat adevarul filosofic; faptul ca filosofia este inevitabila, implica
nsa faptul de a fi o necesitate esentiala filosofia pentru fiecare individ uman n parte, necesitate ce izvoraste din
fiinta nsasi si care nu-i survine n mod accidental din afara.
27. Societatea ca obiect de studiu al filosofiei. Structura societii, elementele ei. Societatea i natura,
corelaia lor. Probleme ecologice contemporane, biosfera i noosfera.
Societatea constituie o realitate complexa cu multiple dimensiuni, care poate fi abordata din perspective
diferite.De exemplu intr-o definitie uzuala putem intalni urmatoarea descriere a societatii:ansamblul organizat
de indivizi uniti intre ei prin relatii de interdependenta.In prim planul acestei definitii se afla indivizii
considerati ca grupuri sau ansambluri de indivizi.Definitia nu este incorecta pt ca evident nu pot exista societati
fara indivizi.Dar la fel de imporatante in caracterizarea societatii sunt relatiile dintre indivizi care au un carater
determinat de realitatea existentei impreuna sunt numite generic relatii sociale iar protagonistii lor actori sociali.
Societatea cuprinde pe langa indivizi si relatiile lor,activitatile care o sustin de natura
economica.politica,juridica,culturala ,valori, norme,institutii.Societatea in ansamblul ei poate fi privita ca o
structura sociala, adika un ansamblul al institutiilor care constituie fundalul dat pe care se cladesc actiunile
sociale.Relatia dintre actiuni si structuri ne face sa intelegem ca sociatatile sunt dinamice adika au o viata a lor ,
iar expresia viata sociala poate sa desemneze intre altele ansamblul proceselor ce asigura mentinerea si
dezvoltarea societatilor- procese numite mai tehnic reproducerea si respectiv producerea sociala.Dar mai
inainte de a fi un obiect de cunoscut societatea este pentru fiecare dintre noi o realitate traita.
28. Sistemul economic al societii. Economia ca scop i mijloc de existen a societii.
Producerea bunurilor n scopul satisfacerii nevoilor de consum este posibil n condiiile n care ntreprinztorii
dispun de resurse economice, combin i utilizeaz eficient factorii de producie. Abilitatea ntreprinztorilor
permite alegerea celei mai favorabile alternative a factorilor de producie, pe baza principiului raionalitii
economice, al obinerii de rezultate maxim posibile cu resursele de care dispun. Acestea definesc rolul
ntreprinztorului modern i asigur fora concurenial a ntreprinderii.
Pe parcursul secolelor a avut loc multiplicarea i diversificarea factorilor de producie. ns, n pofida acestui
fapt, ei rmn grupai n 4 categorii de factori, care sunt: 1) munca; 2) natura; 3) capitalul; 4) informaia. Aceste
patru categorii de factori, n diferite proporii i combinaii, se gsesc n orice activitate economic. Munca i
natura sunt denumite factori primari. Capitalul este un factor derivat, iar resursele informaionale sunt un
neofactor.
Munca este o activitate uman contient, un efort fizic i intelectual, prin care oamenii, acionnd asupra
naturii, obin bunurile de care au nevoie. Munca este factorul determinant al oricrei activiti economice. Prin
munc se combin i se utilizeaz ceilali factori de producie. Exist o distincie ntre munc i fora de munc.
Fora de munc constituie totalitatea aptitudinilor fizice i intelectuale ale omului, potenialul lui de munc, pe
care acesta l pune n valoare atunci cnd muncete. Munca poate fi: intelectual sau fizic; calificat sau
necalificat; de conducere sau de executare; de inovaie i de aplicare; individual i colectiv.
Factorul de producie munca poate fi analizat att din punct de vedere cantitativ, ct i calitativ. Dimensiunea
cantitativ este determinat de: durata sptmnii de lucru; numrul de lucrtori implicai n procesul de
producie. Dimensiunea calitativ este determinat de caracterul specializrii rii respective, de structura
populaiei ocupate pe ramuri i sectoare de activitate, de gradul de calificare i de experiena de munc a
fiecrui individ n parte.
Natura constituie totalitatea elementelor naturale, pe care omul le folosete pentru obinerea bunurilor i
serviciilor. Elementele ntrunite sub denumirea de factor de producie natura sunt: pmntul, resursele de
minerale i de combustibil, resursele de ap, pdurile, aerul, clima.
Capitalul constituie ansamblul bunurilor folosite pentru confecionarea altor bunuri, destinate vnzrii n scopul
obinerii unui profit. Dup natura sa, capitalul se mparte n: capital real, numit tehnic sau fizic, materializat
n mijloace de producie, cum ar fi: materia prim, utilajele, cldirile, instalaiile, drumurile etc.; capital
financiar, sub forma activelor financiare: bani n numerar, depozite bancare, obligaiuni, titluri comerciale etc.
29. Sistemul social i politic al societii. Societatea moldoveneasc ntre conflict i conciliere.
in general prin s. se nelege o mulime de obiecte care acioneaz ntre ele att de intens nct strile lor snt
interdependente, modificarea unuia ducnd la modificri determinate n toate celelalte. Prin natura sa, viaa
social prezint caracteristica de s. la toate nivelele sale de organizare: grupul de munc, familia, ntreprinderea,
localitatea, societatea global, umanitatea. Unitatea cea mai simpl care prezint caracteristica de s. a vieii
social-umane este activitatea care reprezint un s. de comportamente, de aciuni, astfel organizat i orientat nct
s realizeze o anumit finalitate
S.s Ansamblu unitar, sistem organizat de relatii ntre oameni istoriceste determinate, bazate pe relatii
economice si de schimb;
S.P. Reprezint un subsistem al sistemului social cuprinde relaiile politice, instituiile politice i concepiile
politice, sistemul care asigur organizarea i conducerea de ansamblu a societii , funcionalitatea ei. Diferitele
comuniti umane, ajunse la o anumit treapt de dezvoltare, nu mai pot exista i funciona fr s fie
organizate ntr-un sistem politic, aceasta constituind o necesitate, o lege general a progresului istoric.
Structura i funcionalitatea sistemului politic
relaiile politice; instituiile politice; concepiile politice;interaciunea dintre ele.
Sistemul politic:
Funcie: Distribuia puterii
Operaie comunicativ elementar: Decizie cu caracter obligatoriu colectiv
Mediu de comunicare simbolic generalizat: Putere
Cod: guvern/opoziie
Programare: I deologii/programe de partid

30. Raportul dintre natural i social n om. Noiunile de individ, individualitate, om, personalitate.
Omul traieste si isi desfasoara activitatea intr-un mediu natural si social Societatea nu poate fi redusa la nici una
din componentele sale si nici nu constituie doar suma lor.Ea se prezinta ca un sistem nemarginit, hipercomplex,
capabil nu numai de autoreglare ci si de autoperfectionare.O asemenea tratare a societatii o gasim inka la
Aristotel care mentiona ca omul este natural o fiinta politica destinata a trai in societate si este astfel prin natura
sa si prin efectul unor circumstante a nu face parte dintr-o cetate este de a fi o natura degradata sau superioara
omului.De aceea omul este o fiinta sociabila mai mult decat albinile chiar.Natura impinge oamenii spre
asociere.
Prin idivid (lat.: indivizibil) se nelege ceva singular n totalitatea sa cu toate caracteristicile, care sunt
determinante pentru individualitatea sa. Este vorba despre fiina singular sau lucrul singular n sens spaial i
temporal.Conceptul de individ se folosete n referire la oameni. n general, un individ este ceva, care poate
gndi i mai ales: un lucru cu contiin.
Individualitate-Totalitatea particularitilor specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ
de altul sau o persoan de alta. 2. Persoan cu nsuiri morale sau intelectuale deosebite;Chiar daca multi cred
ca notiunile de personalitate si individualitate sunt sinonime, totusi este o oarecare diferenta intre
ele.Individualitatea reprezint, n accepia sa, partea divin din om - esena, Atman al brahmanilor, sau Christul
interior (acela care "doarme n barc" i ateapt s fie trezit). Desigur c nu ne este nou accesibil att de uor,
dar nici nu trebuie s ne descurajm i s-L lsm "s doarm" la nesfrit. Putem ncerca s l trezim n fiecare
clip: prin gnduri ndreptate spre Divin, spre Iubire, spre Cunoatere, prin rugaciune, printr-o via trit n
acord cu Legile divine. Personalitatea, dimpotriv, reprezint ceea ce e trector n noi, "masca" de care am mai
vorbit, sau "haina" pe care o mbrac Sinele sau Esena atunci cnd se ntrupeaz. Ea nu ne este dat n
ntregime de la natere, ci doar "un schelet"(determinat genetic i spiritual), iar restul se construiete pe parcurs.
Personalitatea e un termen larg rspndit al crui sens este cunoscut limbajului comun. Majoritatea folosete
cuvntul pentru a se referi la un ansamblu de caracteristici care definesc modul n care o persoan vede i
acioneaz n lume - ceva asemntor unor mbinri a proceselor de gndire i de comportament. n filosofie, el
ar putea fi definit ca trsturile emoionale, cognitive i comportamentale unice fiecrui individ, nvate i
dezvoltate prin experien i relativ consistente de-a lungul timpului
Oamenii (Homo sapiens sapiens) sunt fiine vii inteligente. Biologii consider c toi oamenii sunt membrii
aceleiai specii (Homo sapiens sapiens). Generic, oamenii sunt denumii rasa uman sau umanitatea i
membrii si sunt cunoscui ca oameni sau fiine umane Problema centrala a filosofiei o constituie
intelegerea si explicarea conditiei umane.Maxima socratica ( Cunoaste-te pe tine insuti!) si cele patru
intrebari kantiene, care circumscriu domeniul filosofiei, indica faptul ca reflectia asupra umanului
constituie nucleul demersului filosofic si sustin centralitatea antropologiei in raport cu alte teme. Religia si
stiintele particulare vizeaza omul unilateral, fara sa releve sensul existentei umane, iar filosofia vizeaza noi
trasaturi ale esentei umane, prin interogatiile asupra naturii omului Astfel, Descartes considera ca trasatura
esentiala a omului o reprezinta cugetarea, pentru Bergson omul este o fiinta care fabrica obiecte artificiale,
pentru Blaga creatia culturala constituie distinctia ontologica a omului, iar Pico della Mirandola sustine ca
omul nu are trasaturi definitorii. Karl J aspers afirma ca " Demnitatea omului este de a fi reprezentantul
nedefinitului
31. Obiectul i problematica antropologiei filosofice, noiunile ei de baz. Principalele concepii filosofice
despre om. Sensul i scopul vieii omului.
Antropologia filosofica este punctul de intersectie al tuturor cercetarilor referitoare la om si la raportul acestuia
cu mediul.Ea studiaza problematica omului sub aspectele sale cele mai generale prin sintetizarea datelor tuturor
stiintelor particulare despre om(biologic,psihologic,antropologic). Antropologia se ocup cu studiul tiinific al
omului (genul Homo Hominis). Este o disciplin holistic din dou puncte de vedere: se ocup de studiul
tuturor oamenilor, din toate epocile i trateaz toate dimensiunile umanitii. n centrul antropologiei se afl
ideea de cultur i noiunea c aceasta reprezint specia uman, c specia noastra i-a dezvoltat o capacitate
universal de a concepe lumea simbolic, de a preda i nva astfel de simboluri n mod social i de a transforma
lumea (i pe noi nine) pe baza acestor simboluri.
Antropologia a debutat ca tiin a istoriei. Inspirat de triumful metodei tiinifice n tiinele naturale,
antropologii secolului al XIX-lea considerau c fenomenele socio-culturale erau guvernate de legi i principii
care pot fi descoperite. Aceast convingere, existent nc nainte ca tiinele sociale s-i formeze teorii i
metode, era dublat de viziunea iluminist a umanitii - concomitent ncreztoare n emanciparea socio-
cultural a oamenilor i critic fa de ndeprtarea acestora de natura lor inocent. Aceast dubl sensibilitate,
fa de tradiiile culturale (tradiie) i fa de procesele schimbrii sociale (modernizare) va caracteriza
ntotdeuna discursul antropologiei.
Principalele teorii antropologice ale epocii sunt cele datorate lui Herbert Spencer (organismul social), Karl
Marx (determinismul social i evoluia umanitii ca lupt ntre clase), Morgan (periodizarea culturii i a
etnicitii), Tylor (definirea culturii).
n perioada de la sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea se impune treptat metoda
etnografic a cercetrii vieii oamenilor prin locuirea pentru o perioad mpreun cu acetia i urmrirea lor
ndeaproape.
Conceptia crestina despre om reiese din credinta ca omul este ultima si cea mai de seama dintre creaturile
pamntesti, este coroana creatiei.
Faptul ca omul a fost creat in urma celorlalte fapturi se explica prin ntelepciunea planului dumnezeiesc de
creatie. Omul fiind asezat ca stapn pe pamnt (Facerea 1,28) ca loctiitor al lui Dumnezeu pe pamnt, era si
firesc ca sa se organizeze mai nti pamntul ca loc de desfasurare a vietii omenesti. Omul este constituit din
doua elemente deosebite, unul material si celalalt spiritual, trup si suflet. Trupul omului este luat din
pamnt, fiind compus din materie si, prin aceasta, in tot cursul vietii omul este legat de tot ceea ce este
pamntesc. Trupul este muritor, sufletul nemuritor
Conceptia omului in Taoism-Natura umana era considerata ca avand un caracter dualist; omul fiind o fiinta
compusa din puterile cerului si ale pamantului.
Conceptia despre om in grecia antica- I n religia greaca, omul este rezultatul unei creatii succesive, incepind
cu ceea ca Zeii din Olimp au creat o rasa de aur care a trait in timpul lui Cronos.
Dupa conceptia conservatoare despre om se considera ca omul este un amestec de bine si de rau.
32. Axiologia teoria general a valorilor. Clasificarea valorilor. Sistemul axiologic al societii
contemporane. Valorile general-umane.
Axiologia ,ca disciplina filosofica independenta,are un obiect propriu de studiu.Obiectul axiologiei il constituie
studiul valorii generice si al legaturilor generale ale sistemului de valori.Axiologia ofera posibilitatea
elaborarii unei teorii unitare a sistemului de valori,a unei conceptii unificate asupra valorii,punind in evidenta
relatia dintre subiect si obiect si fiind in masura sa dea un raspuns dintr-o perspectiva filosofica:ce este
valoarea?Universul valorilor semnifica ceea ce este omul,prin valorile create ,si ceea ce poate si trebuie sa
devina omul,prin idealuri,aspiratii,proiecte,dorinte.Ca univers de semnificatii,lumea valorilor reflecta nu
aprecieri,necesitati si aspiratii individuale,ci idealurile,necesitatile si nazuintele unei perioade istorice.
Totodata ,valorile sint realitate artificiala,construita de om in procesul realizarii unor anumite scopuri.Aceasta
inseamna ca axiologia este o teorie a creatiei orientate spre finalitatea predominant constienta,cu trasaturi
extrem de diferentiate,in functie de domeniu.
Valorile indeplinesc functii multiple in viata sociala,intrucit orienteaza,motiveaza si regleaza actiunile
,gindirea si comportamentul uman,mobilizeaza energia umana si,totodata,servesc drept criterii de apreciere a
acestora,a eficientei actiunilor umane,preum si ale evaluarii produsului realizat.
Valoarea este proprie subiectului,fie ca este plasata in sfera transcendenta a unor obiecte(materiale sau
ideale),fie ca rezulta dintr-o interactiune intre subiect si obiect.Lumea valorilor este creatia omului si reprezinta
o dimensiune esentiala a existentei umane.Structura valorilor se refera la modul in care sunt orinduite intern
valorile ,la ansamblul de relatii specifice,relativ stabile,de proprietati si legi ce se statornicesc intre diferitele lor
componente,la dimensiunile valorii.
Tipuri de valori si dialectica lor.
Criteriile dupa care s-au grupat valorile sunt urmatoarele : valabilitatea valorilor; calitatea lor; subiectul lor;
motivele ce au deteerminat valorile; obiectul lor; facultatea psihica din care izvorasc valorile ; sfera lor de
aplicare.
Dupa valabilitatea lor, valorile sunt : - valori relative ; - valori absolute; - valori subiective; - valori obiective .
Dupa calitatea lor , valorile sunt : valori pozitive; - valori negative ; - valori proprii; - valori efecte .
Dupa subiectul lor, valorile sunt : autopatice, heteropatice, ergopatice
Dupa motivele ce au determinat valorile sunt: valori accidentale-tranzitorii si valori ale persoanei proprii.
Dupa obiectul lor valorile sunt : - economice; - etice ; - juridice; - politice .
Dupa facultataea psihica din care izvorasc valorile sunt : sensibile, sentimentale si cognitive.
Dupa sfera lor de aplicare valorile sunt : individuale, sociale, cosmice, elementare si ideale.
O alta clasificare a valorilor este urmatoarea: valori economice,valori juridice,valori politice,valori etice,valori
istorice ,valori estetice,valori religioase .
1.Valorile economice
Prin valori economice se intelege in general, constiinta utilitatii unui bun in comparatie cu altele. Problema
valorilor economice a preocupat pe economisti din sec. al XVIII-lea .
Aristotel considera drept valoare ceea ce multumeste o trebuinta. Trebuintele sunt fizice si psihice , de aceea
deosebeste 2 feluri de valori : valori morale , spirituale si valori materiale . Valorile economice sunt materiale.
Un lucru are cu atat mai multa valoare cu cat multumeste o trebuinta mai imperioasa . Filosoful grec a distins
doua spete de valori economice : valoare de schimb si valoae de intrebuintare .
2. Valorile juridice pot constitui obiectul unei stiinte a dreptului, a unei sociologii juridice si a unei filosofii a
dreptului. Dreptul ca stiinta se ocupa cu valorile juridice numai din punct de vedere al formei si constituirii lor.
In antichitate , normele juridice erau considerate ca porunci date de seful tribului, care era respectat drept
reprezentant al lui Dumnezeu pe pamant.
Pentru timpurile moderne normele juridice sunt imperative , care exprima vointa comunitatii sociale , a statului.
3. Valorile politice se refera la stat, la cetate ca unitate In antichitatea greceasca, statul era cetatea. Cetatea era
valoarea suprema , individul fiind supus in mod absolut autoritatii statului. Notiunea de stat s-a impus si s-a
largit din ce in ce mai mult, devenind ceea ce este acum.
4. Valorile etice Valorile etice pot fi de natura :
-Psihologica care afirma ca valoarea etica are o baza psihica
-Logica afirma ca valoarea etica este de natura logica
-Biologica afirma ca Valoarea etica are ca principiu ultim viata.
-sociala
5. Valori istorice
Toate creatiile umane sunt menite sa adauge ceva la patrimoniul dobandit de la stramosi, alcatuind astfel traditia
culturala a unui neam.
6.Valorile estetice se refera la placerea estetica.
Cand vorbim de valoare estetica intelegem un obiect care are valoare si un subiect pentru care exista acea
valoare .Frumosul este valoarea estetica centrala, la care se raporteaza toate celelalte.
Prin specificul lor, valorile estetice sunt legate de sensibil. Kant aprecia ca arta nu este reprezentarea unui
lucru frumos , ci reprezentarea frumoasa a unui lucru..
7. Valorile religioase
Valorile religioase sunt si ele dintre cele mai vechi in ordinea aparitiei lor.Valorile religioase sunt prin natura
lor spirituale. Purtatorii lor sunt omul si constiinta sa, comunitatea umana si spiritualitatea colectiva.Valorile
religioase , ca toate valorile sprirituale sunt valori scop. Se bazeaza pe credinta si revelatie, pe sentiment si
traire.
33. Cultura ca obiect de studiu al filosofiei. Legile culturii. Raporturile cultur i societate, cultur i natur.
Cultura i globalizarea.
Cultura reprezinta totalitatea valorilor materiale si spirituale create de om in dramaticul proces de afirmare a sa
ca fiinta sociala, proces ce evidentiaza in mod clar progresul lui in cunoasterea, transformare si stapinirea
naturii si societatii, recum si institutiile necesare crearii si comunicarii acestor valori.
Valorile materiale constituie cultura materiala, sunt cele legate de activitatea utila a omului, indreptata spre
usurarea muncii sale, pentru a produce cit mai bine si pentru a avea un confort mai bun. Exprimind raporturi
soviale existentiale, valorile materiale sunt tocmai obiectele care servesc drept mijloace pentru satisfacerea
trebuintelor omului ca fiinta biologica (ca parte a naturii).
Cultura spirituala cuprinde valori spirituale ce exprima raporturi sociale functionale si care au ca principal rol
satisfacerea trebuintelor omului ca fiinta sociala. Cultura spiritula include in sfera ei atitudinile, actele si operele
limitate ca geneza, intentie, motivare si finalitate la domeniul spiritului si al intelectului.
Pentru a concepe cultura nu este suficient de a o analiza pe ea numai n raport cu natura ci i n legtur cu
societatea deoarece toat viaa social este dominat de cultur.Din aceast cauz pretutindeni unde triesc
oameni ei creaz cultur neexistnd dup cum remarc culturologul R.Lintonsocieti aculturale i nici mcar
indivizi lipsii de cultur.Orice societate are o cultur orict de simpl ar fi ea,i fiecare fiin uman este
cultural n sensul c particip la o anumit cultur.Ca fenomen social,cultura se integreaz alturi de celelalte
sfere ale vieii sociale determinismului social.Fiecrui tip istoricde societate i este propriu un anumit tip de
cultur.
Prin subcultur se nelege fie o tendin de manifestare subiacent a unei culturi elementare, fie o cultur a
grupurilor i subgrupurilor sociale dintr-o comunitate etnic
n sociologie, antropologie i studii culturale, o subcultur este un grup de oameni cu o cultur (distinct, sau
obscur) care i deosebete fa de cultura mai mare, dominant, denumit imainstream, de care aparin. Dac o
anumit subcultur este caracterizat de o opoziie sistematic fa de cultura dominant, ea poate fi descris ca
fiind o contracultur. Adepii unei contraculturi resping unele sau majoritatea standardelor i modelelor
comportamentale ale societii nglobante, dar nu resping toate normele i valorile culturii dominante
O subcultur propune un ansamblu de simboluri, norme, valori i moduri de via neidentice cu cele ale culturii
dominante ntr-o societate, dar nici n contradicie fa de acestea, ci adiionate lor
---- Cultura si natura Reliefarea culturii ca unitate structurala rezultata in urma unor acte de cunoastere, creatie
si valorizare umana difera de unitatile structurale apartinind naturii. S-a facut o distinctie intre cultura si natura
care dezvaluie o serie de particularitati:
-daca natura este existenta obiectiva, adica ea fiinteaza in sinte, in afara si independent de constiinta, cultura
este existenta constientizata sau constiinta finalizata in existenta.
-in timp ce obiectele si procele din natura fiinteaza si se manifesta numai spontan, realitatiile domeniului
cultural presupun cu necesitate prezenta factorului constient. Orice act de cultura implica o componenta
spirituala.
-realitatile culturale nu exista ca cte in sine, ele traiesc prin oameni, in interiorul raporturilor dintre acestia, chiar
si in cazul cind sunt produsele unor generatii trecute.
-natura este supusa in intregul ei determinismului obiectiv (unor cauze, legi, necesitati etc. toate obiective) in
timp ce dominiul culturii se situaeaza la polul opus fiind supus determinismului social, apare ca o expresie a
libertatii umane, ca prezultat al progresului repurtat de om impotriva necesitatii oarbe a fortelor spontane.
-In cadrul proceselor naturale predomina repetabilitatea, in cadrul culturii domina creatia originala, deci
unicitatea si irepetabilitatea.
Prin cultura omul supune treptat lumea exterioara, o transforma intr-o lume a sa, pe masura propriei sale
existente. De aceea, principaka distinctie a culturii in raport cu natura este umanizarea. Prin cultura omul
umanizeaza natura.
Fr. Nietzsche spune Cultura este viata, este mod de a cugeta si de a actiona. Este sentimentul coeziunii oricarei
comunitati umane evoluate, raportul omului cu sine si cu lumea.
Cultura este un atribut esential al omului nu ca fiinta bilogica, ci ca fiinta sociala. In cultura se constituie, se
acumuleaza si se transmite experineta generatiilor. Actionid asupra naturii, omul umanizeaza acest cadrul
natural, in care el traieste si, in acelasi timp, se umnaizeaza pe sine.------------
34. Conceptul de civilizaie. Raportul dintre cultur i civilizaie: unitatea i deosebirea.
Desi dictionarele ne spun ca termenul ''relatie'' este sinonim termenului ''raport'', optam pentru ''relatie'' atunci
cand privim (analizam) la un loc cultura si civilizatia
Cei mai multi dintre autori privesc relatia cultura-civilizatie ca pe un ''raport'' din matematica (cu numarator si
numitor), sau din logica, unde in formula R (x, y), R reprezinta relatia, iar x si y termenii relatiei, din care x este
antecesor (antecedent) si y succesor (succedent). Elementele care apartin antecedentului formeaza domeniul
relatiei, iar cele care apartin (satisfac) succesorului formeaza codomeniul relatiei. Diferenta dintre autori se
produce in momentul in care una dintre relate, cultura sau civilizatia, se afla la ''numitor'' si cealalta la
''numarator''.
a. Conceptiile care situeaza cultura la ''numarator'', in sensul ca ii confera acesteia intaietate si demnitate umana
si rol determinant in raport cu civilizatia, vin indeosebi dinspre filosofie
b. Conceptiile care pun civilizatia la ''numitor'' vin dinspre o anumita categorie a ganditorilor de formatie
istorica.
c. Intre cultura si civilizatie, spun unii autori, , nu poate fi un raport de fatala succesiune sau evolutie paralela
absoluta, nici de subordonare sau incluziune, ci, mai degraba, o relatie de interactiune, doar mintea noastra le
separa, in plan real constituind fenomene ingemanate.
___
a. Cultura este un proces de umanizare a naturii, se constituie prin dialog activ cu lumea in urma unei actiuni de
individualizare, de personalizare. Accentul se pune pe dimensiunea interioara, pe traire si invatare, pe
exercitarea aptitudinilor si energiilor spirituale individuale; autorul actului cultural este individul (creator si
receptor de valori).
b. Civilizatia nu este nici dincolo, nici dincoace de cultura, ci este un mod de a fi al culturii, ''sensul activ si
functional al culturii, domeniul actiunii, eficacitatii si pozitivitatii'', spune autorul pomenit. In timp ce corelatele
fundamentale ale culturii sunt natura si omul, ale civilizatiei sunt societatea si omul. ''Cultura este rezultatul
detasarii omului de natura, avand fata indreptata spre subiect; civilizatia este rezultatul insertiei omului in
societate si are fata indreptata spre obiect''.
c. Civilizatia este prin excelenta opera colectiva, cultura este, prin definitie, creatie individuala, efort personal.
Cultura presupune, ca geneza, o miscare de la natural la subiectiv, de la social si obiectiv la individual si
subiectiv, civilizatia presupune o miscare inversa, de la individual-subiectiv la social-obiectiv.
d. Eforturile culturale individuale se condenseaza in valori, pe cand eforturile civilizatoare se intruchipeaza in
bunuri. Nu toate valorile devin automat bunuri, evident, dar toate bunurile (materiale) sunt, intr-un fel sau altul,
rezultatul realizarii valorilor. Civilizatia se naste si este rezultatul circulatiei si realizarii valorilor.
e. In planul individualitatii, al subiectivitatii, cultura este rezultatul educatiei, civilizatia fiind sistemul, organizat
si institutionalizat, al educatiei.
Cultura constituie msura dezvoltrii personalitii umane.Civilizaia este msura dezvoltrii societii.Aceste
dou msuri exist numai n unitate dialectic.Cultura i civilizaia snt concepte care au un fond comun alctuit
din ansamblul contiinelor i al experienei omeneti din totalitatea achiziiilor spiritului uman.Civilizaia este
cultura n aciune,nu orice valoare cultural se concrete n fapte de civilizaie dar orice fenomen de civilizaie
presupune valori culturale deja constituite i ntruchipate n realizri umane susceptibile de generalizare i
transmitere n timp i spaiu.Gradul de civilizaie se apreciaz nu numai dup amploarea activitii culturale,dar
si de msura n care patrimoniul cultural,artistic sau tiinific reprezint n mod eficient un factor de
transformare a condiiilor externe de via a oamenilor precum i a resorturilor lor subiective de aciune.
35. Noiunea de moral. Structura moralei. Specificul normelor morale.
Ansamblu de norme de reglementare a comportamentului, fundate pe valorile de bine/ru, moral/imoral, cinste,
corectitudine, sinceritate, responsabilitate, larg mprtite n cadrul unei colectiviti, caracterizate printr-un
grad ridicat de interiorizare i impuse att de ctre propria contiin (contiina m.), ct i de presiunea
atitudinilor celorlali (opinia public). n m. snt incluse i concepii despre ceea ce este moral/imoral, bine, ru.
Moralitatea se refer la gradul n care normele m. snt respectate de ctre o persoan, grup, colectivitate.
Moravurile reprezint un concept cu o tent mai general, el referindu-se la m. ca ansamblu de norme i valori
recunoscute i impuse de ctre societate, la moralitate, ca grad de respectare a acestor norme n cadrul unei
colectiviti, ct i la o serie de practici, moduri de comportare specifice respectivei comuniti i care snt mai
mult sau mai puin formulate explicit ca norme m., adesea ele fiind chiar opuse normelor i valorilor formal i
general acceptate, dar snt rar practicate. Pentru o asemenea din urm situaie putem da ca exemplu baciul",
corupia".
M. are trei funcii distincte:
a. Exprim sub form de norme de comportare condiiile de funcionare ale diferitelor sisteme sociale;
din acest punct de vedere, m. reprezint exprimarea n limbajul comportamentului individual a
cerinelor organizrii sociale,
b. Exprim sub form de norme de comportare condiiile necesare funcionrii i dezvoltrii
personalitii umane: snt multe norme i valori m. care nu exprim o exigen social, ci una uman
orientnd relaiile interpersona-le n aa fel nct ele s constituie un mediu favorabil pentru persoana
uman.
c. Formuleaz proiecte de organizare a vieii, strategii de aciune uman care s duc la mplinire,
realizare uman, la fericire. n aceast ipostaz m. apare ca nelepciune de via.
M. reprezint un sistem stratificat de norme i valori: exist o m. general care reglementeaz
comportamentele i relaiile dintre oameni n toate sferele de via, dup cum i sisteme de valori i norme care
reglementeaz diferitele sfere ale vieii: m. muncii, m. familiei, m. politic. Pe lng acestea exist i
sisteme m. care reglementeaz activitile profesionale specificate, desemnate de regul prin termenul de
deontologie: m. medical, a omului de tiin, a profesorului.
Sociologia m. reprezint o preocupare sistematic de analiz a m. ca fenomen social. Putem desprinde
urmtoarele mari teme de preocupare a sociologiei m.:
a. Sistemele m. ca produse ale drferrtelor tipuri de societi (ex. m. renunrii, ca un produs tipic al unei
societi stagnante, cu resurse limitate, caracterizat prin prezena unor puternici factori adveri
pentru viaa uman) sau a diferitelor grupuri i clase sociale (morala burghez, de ex.).
b. Factorii sociali responsabili de gradul de respectare a normelor m. (starea de moralitate).
c. Cercetri asupra dinamicii valorilor, normelor m., inclusiv ale comportamentului, ale moravurilor;
de ex. evoluia m. relaiilor dintre sexe, a familiei etc. C.Z.
36. Etica n afaceri: esena i principiile fundamentale.
Etica, reprezinta un sistem de principii morale si de metode pentru aplicarea acestora. Astfel, etica furnizeaza
instrumentele pentru a elabora judecati morale. Ea cuprinde limbajul, conceptiile si metodele care dau
capacitatea individului de a efectua decizii morale. Desigur, rationamentele si judecatile etice mature nu sunt
totdeauna usor de facut. Faptele reale ale situatiei
nu sunt totdeauna limpezi, n aceasta situatie, principiile sau criteriile etice ce trebuie folosite nu ntrunesc
totdeauna acordul sau consensul, nici macar al specialistilor. De aici etica pare, pentru cei mai multi oameni de
afaceri, si fie ceva subiectiv, amorf, rau definit si, n cosecinta, nici folositor. Aceasta lipsa de ncredere n etica
este, desigur, un fapt nefericit, deoarece fara un acord comun asupra principiilor etice, etica ramne a fiecaruia
pentru el nsusi si ncrederea, care este baza tuturor afacerilor, este subminata. Astazi, multi universitari
(americani) considera ca etica a cazut inexplicabil din pozitia sa nalta, exclusiva, din programele de nvatamnt
ale colegiilor si universitatilor. ntr-adevar, astazi numai o mica minoritate din absolventii colegiilor si
facultatilor au urmat un curs de etica. Sunt chiar putini care cunosc limbajul etic si conceptele pe care le contine
acesta, precum utilitarism, justitie, drepturi sau bun simt.
Dar sunt cteva principii calauzitoare de bun simt care pot ajuta managerii n considerarea implicatiilor etice
ale deciziilor si comportamentele manageriale:1. Supunerea n fata legii. O teza a responsabilitatii sociale si a
eticii manageriale e supunerea fata de lege, de preferat att n privin_a literei, ct si a spiritului ei.2. Ss se spuns
adevsrul. Spunerea adevsrului e importants n constituirea ncrederii n interesa_ii relevan_i.3. Sa se arate
respect pentru oameni. Tratarea cu respect al oamenilor are adnci radacini n studiul eticii.4. Utilizarea si
respectarea Regulii de aur. Tradus a n condi_iile lumii afacerilor, aceast_ regul_ nseamn_ tratarea
indivizilor corect _i cinstit, a_a cum managerii ar dori s_ fie tratat_ afacerea dac_ aceasta ar fi un individ.5.
nainte de orice s_ nu p_gube_ti pe cineva, s_ nu faci r_u. Acest principiu n realitate prima regul_ a eticii
medicale este considerat de unii cercet_tori americani a fi linia de baz_ a oric_rei consider_ri etice _i totodat_
una u_or de aplicat n afaceri.6. Participarea activ_ f_r_ paternalism. Acest principiu _intit la nv__area privind
nevoile interesa_ilor relevan_i, mai mult dect deciderea a ceea ce este mai bine pentru ei.7. Totdeauna s_
ac_ionezi cnd ai responsabilitate.
Managerii au responsabilitatea de a ini_ia o ac_iune sau de a lua o decizie de cte ori au capacitatea sau
resursele de a proceda a_a, sau oricnd cei apropia_i sunt n nevoie _i managerul este singurul care poate oferi
ajutor.
37. Filosofia bussinesului: fundamentele unei cariere de succes.





38. Religia ca fenomen social i cultural. Raportul dintre moral i alte forme ale culturii: religia,
jurisprudena, tiina.
Religia- Sistem de credine (dogme) i de practici (rituri) privind sentimentul divinitii i care i unete, n
aceeai comunitate spiritual i moral, pe toi cei care ader la acest sistem; totalitatea instituiilor i
organizaiilor corespunztoare; confesiune, credin; form a contiinei sociale caracterizat prin credina ntr-
o divinitate, ntr-o fiin supranatural, creatoare i guvernatoare a cosmosului i prin oficierea unui cult.
Filozofia religioasa este un comportament al filozofiei ce are drept obiect analiza si interpretarea notiunilor
principale a religiei:credinta religioasa,Dumnezeu , soarta,pacat mintuire.Filozofia religioasa nu-I religie,ci
filozofie cu totalitate de principia ontologice,gnosiologice si antropologice denspre existent,cunoastere si
aprecierea lumii.Ea cuprinde o multime de curente si orientari ce se refera la problema corelatiei credintei si
ratiunii,stiintei si religiei,teologiei si stiintei,prin rolul determinat al teologiei.Scopul acestor curente este de a
demonstra necesitatea existentei religiei si utilitatea ei,actiunea ei benefica asupra omului.
Orice religie se bazeaza pe credinta.Credinta este convingerea denspre existenta lui Dumnezeu,este atitudinea
emotional personala catre lume prin care cunostintele denspre ea se accepta de catre individ fara demonstrarea
lor.Specific pentru credinta religioasa este nu numai admiterea existentei dar si atribuirea ei unui sens
deosebit:ca lumea supranaturala este adevarata lume,ca ea este primordial si determina lumea naturala si
sociala.Lumea supranaturala ori divina dirijaza cu dezvoltarea naturii,vietii umane.Toate fenomenele si
procesele realitatii erau explicate de pe pozitiile acestei conceptii.Credinta religioasa poate fi inteleasa si ca
retragerea personalitatii de la problemele de toate zilele.
Morala reprezinta un set de norme si de reguli de comportament de care se conduc oamenii in activitatea lor
vitala.La baza moralei,in aspect spiritual se afla constiinta de sine,constientizarea de catre indivizi a propriilor
valori in raport cu valorile altora.
Specificul moralei consta in faptul ca ea nu este localizata doar intro singura sfera de activitate a omului si se
manifesta in toate domeniile.
Morala este strins legata cu alte sfere sociale.
Morala si religia. Relaia dintre religie i dezvoltarea moral este o problem spinoas dezbtut de-a lungul
timpului, argumente fiind aduse att de cei care susin rolul pozitiv al religiei ct i de cei care consider c
religia limiteaz sau chiar mpiedic dezvoltarea moral. n mod tradiional, religia era legat de moralitate,
binele i rul fiind nelese conform definiiilor date de nsi Persoana Divin. Studii din domeniul social i cel
al tiinelor comportamentale de la jumtatea secolului trecut ncoace a zdruncinat concepia clasic n care
religia era vzut ca fiind cea care nate ori coordoneaz comportamentul moral. Morala este in corelatie strinsa
cu religia,de aceea ca religia dezvolta in om asa valori ca binele,idealul,faptul de a fi foarte constiincios.
Morala si stiinta. Chiar daca nu sint strins legate, totusi , pe de o parte,principiile morale pot sa influenteze
activitatea profesionala a savantilor,iar pe de alta parte, morala formeaza responsabilitatea savantilor pentru
inventiile sale.
Morala si jurisprudenta. Cea mai important trstur comun dreptului i moralei, este cea care determin
specificitatea acestor dou tiine n raport cu celelalte tiine sociale: normativitatea etic i juridic. Att
regulile morale ct i cele juridice sunt reguli normative, care se aplic n mod prescriptiv realitii sociale.
Aceste reguli au un caracter necesar i constrngtor, care trebuie s fie contientizat de ctre orice fiin
raional.
Normele morale i cele juridice nu sunt rezultatul unor simple constatri factuale ci, fie sunt imperative
categorice (pe care raiunea i-le prescrie singur), fie sunt deduse, n mod logic, din acestea.

39. Religiile mondiale budismul, cretinismul, islamul: geneza, evoluia, particularitile, unitatea i
deosebirea dintre ele.
I udaism Crestinism I slam Hinduism Budism
Fondator Infiintat deliderul
ebraicAvraam
in jurul anului
2000.Hr. Moise a
dat evreilor Tora
n
jur de 1250.Hr.
Isus Hristos care
a fost crucificat
in
jurul anului30
d.Hr
n Ierusalim
Muhammad, care a
fost nascut in
570d.Hr, la
Mecca, n Arabia
Saudit.
Cea mai veche
dintre religii,
care de data
aceasta poate
s aiba
radacini
preistorice.
Siddhartha
Gautama, numit
Buddha a trit
aproximativ ntre
623 iHr i 543
iHr. n India.
Cati
Dumnezei,
zeitati
Unu Unu Unu Multi(toti
dumnezei i
zeitati sunt
luate n
considerare
ca fiind
diferitele forme
ale unei Fiinte
Supreme).
Nici unul, dar sunt
mai multe fiine
iluminate
(Buddhas)
Scrierile
sfinte
Cele mai
importante sunt:
Tora, sau
primele cinci
cri ale lui
Moise. Altele
includ tradiia
oral a
iudaismului, n
form scris
din care este
cunoscut sub
denumirea de
Talmud.
Biblia este
principalul text
sacru al
crestinismului.
Coranul este cartea
sacr a Islamului.
Cele mai vechi
sunt cele patru
VEDE.
Cele mai importante
sunt Tripitaka,
Sutrele Mahayana,
Tantra, Zen i texte.
Convingeri Evreii cred in
legile lui
Dumnezeu si
cuvintele
profetilor. n
iudaism, cu
toate acestea,
aciunile sunt
mai importante
dect
convingerile.
Isus a predat
dragostea de
Dumnezeu i de
aproapele i o
preocupare
pentru dreptate.
Cei cinci piloni, sau
principalele
indatoriri, sunt:
profesarea credintei;
rugciunea;
caritatea, postul n
timpul lunii
Ramadanului; i
pelerinajul la Mecca
cel puin o dat.
Reincarnarea
afirm c toate
lucrurile vii sunt
capturate ntr-un
ciclu de deces
i renatere.Viata
este guvernata
de legile karmei,
n care renaterea
depinde de
comportamentul
moral.
Cele 4 adevaruri
nobile: (1) toate
fiinele sufer; (2)
dorinta =
originea suferintei
(3) incetarea
suferintei,
Nirvana
(4)Calea spre
incetarea suferintei.
Tipuri Cele trei tipuri
principale sunt
Ortodoxa,
conservatoare,
i reformat.Cea
n 1054 cretinii,
se separa n
Biserica
Ortodox i
Biserica
Aproape 90% din
musulmanii sunt
Suniti. Shiitii sunt
cea de-a doua-cea
mai mare
Nu este un
singur sistem de
credinta care sa
uneasca
Hinduismul. Un
Theravada
(Doctrina
strbunilor) i
Mahayana(Marele
vehicul)care
conservatoare
urmeaza practicile
tradiionale, dar
este mai puin
stricta dect cea
ortodoxa.Evreii
reformati sunt cel
mai puin
tradiionali.
Romano-
Catolica. n anii
1500 grupuri
majore
protestante
(Luterana,
Prezbiteriana,
i Episcopala) au
intrat n curs. O
varietate de alte
grupuri s-au
dezvoltat de
atunci.
grupare.Shiitii s-au
separat de Suniti n
632, cnd a
muritMuhammad.
hindus poate sa
creada doar intr-
un
Dumnezeu,
n mai multi, sau
n nici unul.
intruneste60 %
dintre buditi sunt
cele dou tipuri
principale.
Unde Exist mari
populaii evreieti
in Israel i SUA
Prin activitatea
sa misionara
crestinismul s-a
extins n cele
mai multe pri
ale lumii.
Islamul este
principala religie din
Orientul Mijlociu,
Asia, i Africa de
nord.
Hinduismul este
practicat de mai
mult de 80% din
populaia Indiei.
Budismul este
principala religie in
multe tari din Asia.

Crestinism 2.1 miliarde=33.0%...Islam 1.3 miliarde=20.1%...Hinduism 851 milioane=13.3%...Buddhism 375
millioane=5.9%...Sikhism(a luat nastere in secolul 16 in Nordul Indiei) 25 millioane=0.4%...Judaism 15
millioane=0.2%...Baha'ism( religie monoteist fondat n secolul al XIX-lea in Persia)7.5 millioane=0.1% ...
Confucianism(adepti majoritatea n China, Coreea, Vietnam, Japonia) 6.4 millioane=0.1%...Jainism(India) 4.5
millioane=0.1%...Shintoism(religia vechilor japonezi)2.8 millioane=0.0%

Taoismul este religia despre calea cooperarii dintre om si tendinta, sau cursul lumii naturale. Principiile acestei
tendinte pot fi descoperite n ritmurile regulate ale apei, gazelor si focului, ritmuri care sunt ulterior ntiparite
sau reproduse n cele din piatra si lemn si, mai trziu, n multe dintre formele artei.Tao semnifica ideea de
iscusinta, talent pentru ceva anume. ntr-o perspectiva si mai larga, tao este legea Cerului, adica modul lui de
manifestare.
Confucianismul este o religie fondata de filozoful chinez Confucius, care a pus la baza invataturii sale relatiile
despre oameni atit in familie cit si in societatea. Principiile fundamentale ale acestei gndiri sunt: supunere si
respect fata de superiori si parinti, datorie fata de familie, loialitate fate de prieteni, umilinta, sinceritate si
politete. Astazi, confuciansmul este adeseori confundat cu taoismul. Confucianismul se ocupa de aspectul
practic si pamntesc, pe cand taoismul se ingrijeste de cel esoteric si ceresc.
Buddismul respecta dreptul omului de a cerceta si de a alege singur, invatnd oamenii sa traisca in armonie unii
cu altii, indiferent de rasa sau religie. La baza invataturii lui Buddha stau cele patru adevaruri sfinte:1. Viata
este suferinta;2. Setea de placere este originea suferintei;
3. Durerea poate fi vindecata prin domolirea acestei sete, prin anihilarea totala a dorintei;
4. Pentru a indeparta dorinta, trebuie urmat drumul cu opt ramuri, denumit Nobila Carare Octupla, care
inseamna: intelegere dreapta, gndire dreapta, cuvnt drept, fapta dreapta, mijloace de existenta drepte, efort
drept, concentrare dreapta.
Cele cinci percepte sunt: 1. Sa nu omori.2. Sa nu furi.3. Sa nu minti.4. Sa nu fi imoral.5. Sa nu consumi droguri
sau bauturi alcoolice.
Brahmanismul. Este in amestec ntre politeismul naturalist al Vedelor, cartile sacre ale brahmanismului, si
monismul panteist.Preotii brahmani au creat un zeu unic, Brahma, care nu este altceva dect o abstractie, un
neant. Din acest neant, brahmanismul face sa se nasca totul, n el, iar prin purificare si spiritualizare, sa se
rentoarca tot la el.
Hinduismul.Scripturile hinduse cunoscute sub numele de Veda (intelepciune/cunoastere) povestesc originile
lumii, viata zeilor si propovaduiesc rugaciunile si ritualurile. Portiunea de incheiere a scrierilor Veda este
numita Upanishads, care reprezinta o sinteza de a rationaliza lumea. Nu exista despre Dumnezeu o idee unica.
Hindusul il priveste pe om ca fiind o manifestare a impersonalului Brahma, lipsit de valoare individuala sau
personala. Crestinismul insa, invata ca omul a fost facut in imaginea lui Dumnezeu avnd personalitate si
capacitatea de a primi si de a oferi dragoste.
Islamul este religia musulmanilor in concepia carora, Dumnezeu este unic i este numit Allah. Cartea sfnt a
religiei islamice este Coranul, despre care musulmanii cred c reprezint cuvntul lui Dumnezeu. Coranul
cuprinde credina n unicitatea lui Dumnezeu, n faa cruia toi oamenii sunt egali. Cartea sfnt cuprinde
soluii pentru toate problemele omului : de la cstorie i rezolvarea problemelor de familie, pn la modul
corect n care trebuie s fie fcut comerul sau la probleme spirituale importante.
Iudaismul este religia poporului evreu si poate fi considerat ca cea mai veche dintre religiile monoteiste.
Nucleul acestei religii este credina ntr-o singur divinitate, Dumnezeu, i negarea existenei oricrui alt zeu.
Crestinismul este o religie universala, construita pe temeiul credintei n Iisus Christos, ca fiu si mesager al lui
Dumnezeu nascut din Fecioara Maria, trimis pe pamnt n vederea rascumpararii omenirii din captivitatea
pacatului original al cuplului Adam si Eva, precum si a mntuirii omenirii.
40. Religia i tiina. Locul i rolul religiei n contextul civilizaiei contemporane.
Stiinta contra Religiei
Religia contra Stiintei
Din timpurile cele mai indepartate, pe om l-a interesat problema originii sale si acest interes nu da inca nici un
semn de diminuare. Astazi se pot recunoaste mai cu seama doua puncte de vedere contrarii :
- mai intai, parerea foarte populara conform careia omul a evoluat de la starea de animal inferior la starea in
care se gaseste astazi conform principiilor expuse pentru prima data de Charles Darwin si mai tarziu de alti
evolutionisti ;
- in al doilea rand avem parerea expusa drept revelatie de catre Biblie, dupa care omul ar fi fost creat direct
in starea in care se gaseste astazi.
Stiinta si religia sunt doua exemple ale dorintei omului de a cunoaste adevarul, dar exista o diferenta
semnificativa intre modul de cautare a adevarului stiintific si cel al adevarului religios. Tocmai de aceea, de-
a lungul timpului cele doua (stiinta si religia) au fost in conflict datorita ipotezelor si conceptiilor diferite pe
care le promovau. De fapt, conflictul dintre stiinta si religie s-a nascut ca urmare a incercarilor disperate a
comunitatii religioase de-a insista asupra adevarului absolut al tuturor enunturilor cuprinse in Biblie. Citit
literal, mesajul biblic nu mai este compatibil cu progresul stiintei. De aici un conflict intre adevarurile
oferite de stiinta si cele oferite de religie.
Inca de acum cateva secole teologii au realizat faptul ca aparitia si progresul stiintei va zdruncina increderea
in imaginea propusa de religie. Datorita acestei temeri fetele bisericesti au plasat stiinta undeva pe un plan
secundar, plus de asta, stiintei i s-au impus anumite limite in cautarea adevarului. In acest sens e cunoscut
faptul ca, inca din Evul Mediu, capii bisericii catolice au fost cei care au detinut fraiele modului in care se
derulau toate aspectele vietii social-politice si economice. Prejudecatiile din acea vreme, bazate pe vechile
teorii religioase, au produs un fel de bariera intelectuala sau altfel spus o piedica imensa in calea
progresului stiintific
Faptul ca evolutionismul are asa de multi adepti astazi se datoreaza esecului religiei traditionale, atat in ce
priveste invatatura si modul de prezentare a relatarii biblice, cat si in ce priveste comportamentul bisericii.
Sunt bine cunoscute actele de ipocrizie si opresiune intreprinse de inchizitie. Religia a avut si are in
continuare un efect negativ asupra omenirii, ea facand diferente de rasa, determinand crime in societate si
chiar razboiaie. Coranul le vorbeste musulmanilor despre Jihad, razboiul sfant prin care ei vor stapanii
lumea si religia lor va domina.
Intrucat teologia a progresat foarte lent in comparatie cu stiinta, astazi multi teologi nu mai incearca sa
conteste cuceririle fundamentale ale stiintei cum faceau acum 300 de ani, ci au tendinta sa includa in
conceptia despre lume anumite rezultate stiintifice, respingandu-le insa pe cele care li se par contrarii.


Exista totusi o conexiuneintre acestea doua. Stiinta, prin salturile sale uluitoare, a lasat in urma evolutia
morala, astfel a ajuns in preajma unor adevaruri periculoase pentru existenta umana (fizica nucleara si
ingineria genetica sunt doar doua exemple in acest sens). De aceea este necesar un arbitru moral.
Tocmai aici religia ar trebui sa sugereze moduri in care va trebui folosita cunoasterea nascuta din stiinta si
in nici un caz sa impuna adevaruri imposibil de demonstrat. Ramane evident ca nu se poate demonstra
strict rationl nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu. Numai experienta personala a credintei este
potrivita pentru a gasi un raspuns cautarii lui Dumnezeu. Oamenii trebuie sa accepte religia, indiferent ca e
cea crestina, budista, islamica etc., ca o forma de comunicare cu puterea suprema si nu numai, iar stiinta
ca o forma de cunoastere a adevarului dedus teoretic si experimental.
Conchidem ca stiinta si religia nu sunt sau nu ar trebuie sa fie in conflict, pentru ca invataturile fiecareia se
preocupa de domenii absolut distincte.
______
Libera-Cugetare nseamn c indivizii ar trebui s accepte sau s resping ideile promovate drept adevr
fcnd apel la cunotine i raiune. Astfel, liber-cugettorii se strduie s i construiasc convingerile pe
baza faptelor, a cercetrii tiinifice i a principiilor logicii, departe de orice erori de raionament sau
efectele limitatoare dpdv. intelectual ale autoritii, prejudecilor cognitive, nelepciunii convenionale,
culturii populare, prejudecilor, sectarianismului, tradiiei, legendelor urbane i orice alt principiu
falacios sau dogmatic.Astfel, atunci cnd e aplicat religiei, liber-cugetarea afirm c pe baza faptelor
cunoscute n acest moment, pe baza teoriilor tiinifice actuale i pe baza principiilor logicii, nu exist
suficiente dovezi pentru a susine existena fenomenelor supranaturale.
Scopul liber-cugettorului este de a afla adevrul condiia fericirii cu elul ca aceast via s
dobndeasc valoare.
Toate sistemele religioase nrobesc mintea. Anumite lucruri sunt cerute anumite lucruri trebuie crezute
anumite lucruri trebuie fcute i individul care devine subiectul sau sclavul acestei superstiii trebuie s
renune la orice idee de individualitate sau de speran a dezvoltrii i progresului intelectual.
Liber-cugettorul afirm c orice om trebuie s suporte consecinele propriilor fapte c trebuie s
culeag ce a semnat i c nu poate fi scuzat de buntatea altuia sau condamnat pentru rutatea altcuiva.
Locul si rolul religiei in contextul civilizatiei contemporane.
Interactiunea dintre filozofie si religie este diversa si istoriceste schimbatoare.Daca materialismul se
contrapunea intodeauna religiei atunci idialismul tinde spre sinteza filozofiei si religiei,spre a forma noi
conceptii originale.Papa de la Roma nu odata sublinia,ca succesele fizicii contemporane direct demonstreaza
existent lui Dumnezeu,iar teologii interpreteaza Biblia in asa mod ca ea sa fie compatibila ca stiinta
contemporana.Alta cauza este criza de valori.Doua razboaie mondiale in sec nostru,pericolul unu razboi
thermonuclear,epuizarea resurselor natural si altele nu au putut sa nu stimuleze pe filozofi si teologi in cautarea
noilor valori si idealuri de care trebuie sa se conduca oamenii.
Filozofia religioasa este characteristic:
-Actualizarea si reinoirea conceptiilor crestinismului timpuriu si sistemelor filozofico-teologice medieval
-Aparitia noilor curente ca incercarea sintezei ideilor filozofice
-Combinarea ideilor filozofico-religioase cu alte curente a gindirii
Religia forma specifica a constiintei sociale care se caracterizeaza prin credinta in finite sau forme
spiritual,prin oficierea unui cult si prin existent unor institutii si organizatii
corespunzatoare;confesiune,credinta.Religia se mai caracterizeaza printr-o conceptie specifica denspre lume si
perceptive a lumii,deasemenea printro conduit si cult specific ce se bazeaza pe credinta in existent
divinitatii.Religia reprezinta o conceptie despre lumea idealista bazata pe credinte si supranatural.