1.1.

Consideraţii teoretice privind controlul
Lucrarea „Control financiar” este un curs universitar adresat studenţilor, managerilor şi
în general publicului familiarizat cu conceptele şi tehnicile specifice finanţelor publice,
finanţelor firmelor şi contabilităţii de gestiune.
Conform literaturii de specialitate, controlul reprezintă activitatea specific umană de
verificare şi analiză permanentă, periodică sau inopinată a unor procese, fenomene,
operaţii, informaţii rezultate dintr-un domeniu sau sector oarecare, în scopul preîntâmpinării şi
lichidării eventualelor abateri şi neajunsuri.
El este pus în situaţia de a emite judecăţi de valoare sau de conformitate, interpretând stările de
lucruri sau realităţile constatate printr-o raportare continuă a acestora la obiectivele de atins, normele
fixate anticipat sau regulile de desfăşurare prestabilite. În acest context, controlul face posibilă
determinarea abaterilor înregistrate, stabilind semnificaţia şi implicaţiile lor, cauele care le-au generat
şi măsurile ce se impun pentru evitarea repetării lor în viitor.
!e cât de vec"e în istoria civiliaţiei, pe atât de necesară, activitatea de control, la origine, ţine
de suspiciunea omenească faţă de semeni, de nevoia omului de a-şi proteja proprietatea şi
propriile interese.#u timpul, la acest scop primordial al controlului s-au adăugat şi scopuri legate de
eficacitate, legalitate şi oportunitate.
$aa definiţiei activităţii de control îşi are originea în expresia latinească %contra rolus& care se
poate traduce ca activitatea de verificare a actului original după duplicatul acestuia, activitate
încredinţată unei persoane specialiate.
'pariţia statului a fost începutul avântului activităţii de control care şi-a îmbunătăţit
permanent metodele, te"nicile, scopurile şi obiectivele. El s-a impus ca o activitate umană utilă şi
cerută de celelalte activităţi şi niciodată nu i-a scăut rolul şi importanţa în societate. !erfecţionarea şi
aprofundarea lui au avut urmări benefice asupra celor care l-au folosit, impunîndu-l ca o
permanenţă legată de ideea de progres.
(oţiunea de „control” este utiliată în ştiinţele organiaţiilor încă de la începutul secolului al
))-lea, de vreme ce *rederic+ ,inslo- .a/lor 0!rincipiile managementului ştiinţific, 12113 sau
4enr/ *a/ol 0'dministraţie industrială şi generală, 12153 au atribuit conducerii întreprinderii şi funcţia
de control.
6a început, prin controlul unei organiaţii s-a înţeles un %control-sancţiune&, adică o formă de
control care are drept scop de a verifica adecvarea unei norme prestabilite la reultatul unei acţiuni.
„Conducerea este un proces de cunoaştere, acţiune şi perfecţionare, un raport social între factorii de
1
conducere şi cei conduşi. Conducere înseamnă prevedere, organizare, comandă, coordonare şi
control” 04.*a/ol, 12153.
7ai târiu, o dată cu extinderea standardiării producţiei şi muncii, controlul a evoluat în
sensul unui „control bugetar”, trecând de la rolul de a supraveg"ea a posteriori producţia la acela de
instrument al politicii previionale a întreprinderii. 7utaţiile din mediul de afaceri contemporan
0complexitatea sporită a organiaţiilor, apariţia de noi forme de concurenţă, globaliarea şi
dereglementarea crescândă a pieţelor, sc"imbarea rapidă a te"nologiilor etc.3 au dus la redefinirea
noţiunii de control al organiaţiei, în sensul că acesta repreintă o acţiune prin care se urmăreşte
dominarea sau măcar influenţarea unui sistem.
'stfel, controlul unei organiaţii este definit ca „un proces care înainte de o acţiune
orientează, în cursul desfăşurării acţiunii ajustează şi, odată acţiunea realizată, evaluează rezultatele
sale pentru a trage învăţăminte utile”

.
8rice organiaţie 0o întreprindere producătoare de bunuri, o bancă, un spital public, o asociaţie
non-profit etc.3 dispune de un ansamblu de dispoitive, care au rolul de a oferi o asigurare a calităţii
deciiilor şi acţiunilor, referenţial denumit control organiaţional 0pentru o întreprindere se vorbeşte de
controlul întreprinderii3. #ontrolul este universal la nivelul unei firme deoarece se aplică la toate
deciiile şi la toate acţiunile care se deruleaă, de unde reultă necesitatea unei structurări a controlului
organiaţional.
În epoca modernă, controlul dobândeşte o însemnătate deosebită, fiind exercitat în virtutea
dreptului inalienabil al societăţii de a-şi apăra interesele sale generale, fundamentale. !rin intermediul
controlului, societatea îşi manifestă exigenţele ei, omologând numai acele activităţi şi practici
economice sau de altă natură care sunt în concordanţă cu normele generale de
comportament social, cu obiectivele şi programele sale prioritare şi numai acele reultate care
îndreptăţesc eforturile depuse.
9ar ce se înţelege prin control: În mod concis, prin control se înţelege verificare şi
supraveg"ere. Într-o manieră foarte simplă, controlul ar putea fi definit prin aprecierea conformităţii cu
o normă, un standard sau un model.
#ontrolul asigură cunoaşterea temeinică şi detaliată a realităţilor economico-sociale, dar
nu se poate limita la atât. El trebuie să facă judecăţi de valoare sau de conformitate,
interpretând stările de lucruri sau realităţile constatate printr-o raportare continuă a acestora la
obiectivele de atins, normele fixate sau regulile de desfăşurare prestabilite. În felul acesta
controlul face posibilă determinarea abaterilor înregistrate, stabilind semnificaţia şi implicaţiile lor,
cauele care le-au generat şi măsurile ce se impun pentru evitarea repetării lor în viitor.
1
!atric+ $oisselier, Contr!le de gestion, Editions ;uibert, 1222, pag. <=-<5
<
9E)-ul dă următoarea definiţie controlului> analiza permanentă sau periodică a unei
activităţi, a unei situaţii etc. pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de
îmbunătăţire.
definiţie mai tehnică este cea care consideră controlul a fi procesul de comparare
permanentă a situaţiei de fapt cu cea impusă !pro"ramată# şi, dacă este cazul, aplicarea de
măsuri de corectare, astfel încât realizările să fie conforme cu obiectivele anticipat stabilite.
8 altă definiţie a controlului este „analiză permanentă sau periodică a unei activităţi, a unei
situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire"
#
.
În literatura de specialitate străină mai există şi alte accepţiuni, astfel>
- în accepţiunea francofonă „controlul este o verificare, o inspecţie atentă a corectitudinii unui act."
$
- în accepţiunea anglo-saxonă %controlul este acţiunea de supraveg%ere a cuiva, a ceva, o e&aminare
minuţioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism."
'
?ensul cel mai comun asociat controlului este acela de „verificare", care frecvent se asociaă
cu activitatea de cunoaştere şi permite managementului să coordonee activităţile din cadrul
organiaţiei într-un mod cât mai economic şi eficient.
@eiese din aceste definiţii că activitatea de control trebuie să răspundă următoarelor cerinţe>
− furniarea de informaţii privind cunoaşterea realităţii cercetateA
− propunerea de măsuri viând corectarea realităţii în sensul dorit de cel care a dispus controlulA
− luarea unor măsuri de către organele de control pentru descurajarea, îndreptarea şi pedepsirea
producerii de abateri de la obiectivele prestabilite.
În domeniul economic, controlul cuprinde trei laturi esenţiale ale activităţilor ce se desfăşoară
în cadrul agenţilor economici, respectiv latura te"nică sau profesională, latura economică şi latura
financiară.
Controlul tehnic se exercită de cadre specialiate, având în vedere, în principal, aspectele
te"nologice ale proceselor de producţie şi de circulaţie, proprietăţile fiice şi c"imice ale bunurilor şi
caracteristicile sau parametrii mijloacelor care participă la desfăşurarea activităţilor din obiectul
statutar al firmelor. #a să exemplificăm, putem enumera recepţia materiilor prime şi materialelor,
utilajelor sau mărfurilor aproviionate, obţinerea de produse şi semifabricate din producţia proprie,
finisarea şi terminarea operaţiunilor, proceselor te"nologice şi lucrări sau fae ale acestora.
7ai pot fi asimilate acestui tip de control urmărirea realiării proiectelor şi documentaţiilor
de execuţie, asistenţa te"nică de specialitate pe fae de producţie, controlul profesional al activităţii
didactice, medicale, etc.
<
B"iţă 7arcel, Controlul financiar componentă a mecanismului economiei de piaţă, Editura Cniversitaria, #raiova, 122D,
pag. E
=
6e petit 6arousse, (ictionaire encilopedi)ue, *aris, +arousse, ,-.
F
."e (e- 7erriam, /ebster (ictionar0, ?pringfield, 7assac"usetts, 7erriam-,ebster Gnc, !ublis"ers, 1252
=
Controlul economic urmăreşte, în principal, modul de gospodărire şi utiliare a resurselor
umane şi materiale, realiarea integrală şi la termene a obiectivelor propuse în activitatea de producţie şi
de gestiune a firmelor.
6a acest nivel - microeconomic - controlul urmăreşte utiliarea completă şi raţională a
capitalului, atât sub aspect te"nic, cât şi organiarea şi productivitatea muncii, nivelul şi structura
costurilor, gradul de specialiare şi de cooperare a departamentelor şi structurilor funcţionale,
respectarea raporturilor şi angajamentelor economice, precum şi a disciplinei contractuale.
6a nivel macroeconomic, un asemenea control vieaă îndeplinirea programelor naţionale
sau regionale de devoltare economico - socială, precum şi respectarea proporţiilor, nivelurilor,
ritmurilor de devoltare a diferitelor ramuri şi subramuri ale economiei, în cadrul politicii de stabiliare
economică.
Controlul financiar acţioneaă în sfera relaţiilor financiare, fiscale şi de credit, urmărind,
în principal, aspecte legate de constituirea şi utiliarea fondurilor la toate nivelurile economiei
naţionale, în condiţii de asigurare a unei eficienţe maxime.
6a nivelul firmelor, controlul financiar urmăreşte, în principal, elaborarea bugetelor, mai
ales modul de realiare a veniturilor şi c"eltuielilor, precum şi execuţia acestoraA rentabiliarea tuturor
activităţilor, produselor, serviciilor şi sectoarelor de activitateA sporirea acumulărilor băneşti şi
asigurarea capacităţii de plată, creşterea resurselor proprii de finanţare, integritatea patrimoniului,
prevenirea, descoperirea şi recuperarea pagubelor suferite, lic"idarea c"eltuielilor
supradimensionate sau neeconomicoase, stoparea risipei, respectarea disciplinei financiare şi fiscale.
În acelaşi timp, controlul financiar, nelimitîndu-se numai la perimetrul firmei, vieaă în
mare măsură aspecte legate de relaţiile financiare ale agenţilor economici cu exteriorul, cu
mediul economic, administrativ şi social în care acestea îşi desfăşoară activitatea, incluând aici
obligaţiile financiare şi fiscale ale tuturor întreprinderilor şi instituţiilor, raporturile lor cu organismele
de asigurare şi protecţie socială, subvenţiile şi ajutoarele primite de la stat, relaţiile de creditare şi
operaţiunile efectuate prin bănci.
#ontrolul financiar se realieaă cu ajutorul indicatorilor valorici de către organe proprii
ale firmelor, instituţiilor şi mai ales prin intermediul organelor specialiate aparţinând statului
sau altor organisme publice.
Între controlul financiar şi cel economic există apropieri şi întrepătrunderi, după mulţi
specialişti, controlul financiar fiind considerat c"iar o formă sau varietate a controlului economic
limitat la sfera raporturilor financiare şi de credit.
!rimele mărturii ale existenţei structurii de control în spaţiul carpato H danubiano H pontic
dateaă din secolul al )G; H lea. 'poi, prin reforma fiscală realiată de domnitorul 7atei $asarab în
1E=D, în Iara @omânească, s-a urmărit atât diversificarea obligaţiilor fiscale, cât şi repartiarea dărilor
F
pe unităţi teritoriale şi repartiarea evidenţei contribuabililor. În timpul domniei lui #onstantin
$râncoveanu 01E2F H 1JKF3 se întâlnesc pentru prima dată codice de venituri şi c"eltuieli.
6a sfârşitul secolului al );GGG Hlea au loc primele încercări de organiare a sistemului fiscal
constând în stabilirea unei dări unice, ce trebuia plătită la anumite termene stabilite dinainte pentru
fiecare contribuabil în parte. În 15=1 în 7untenia şi în 15=< în 7oldova se înfiinţeaă o structură
legislativă, formată din repreentanţi ai boerimii 0'dunarea 8bştească 8rdinară3, care a funcţionat
până la <F ianuarie 15EF când s-a înfiinţat $nalta Curte de Conturi.
9upa 12FF, controlul financiar H contabil, atât cel exercitat de stat cât şi controlul propriu
executat la nivelul agenţilor economici au căpătat alte forme de organiare, determinate de noile
condiţii politice. În 12DJ controlul exercitat de #urtea de #onturi a fost desfiinţat, iar controlul
financiar intern din întreaga economie a fost trecut în subordinea conducătorilor de unităţi şi organiat
pe principiul specialiării în scară. În 12D2 a fost aprobat regulamentul privind organiarea şi
executarea controlului preventiv în instituţii, întreprinderi şi organiaţii economice de stat exercitat de
conducătorul departamentului financiar H contabil..ot în această perioadă a fost înfiinţată #urtea
?uperioară de #ontrol *inanciar care avea ca principale obiective verificarea modului de executare a
prevederilor financiare din planul unic de devoltare economico H socială şi a bugetului de stat.
9upă 1252 controlul financiar contabil a căpătat noi dimesiuni, impuse de aplicarea noii
legislaţii a economiei de piaţă, fiind înfiinţate noi structuri de control. Gnstituirea unui sistem de control
financiar contabil asupra modului de formare şi utiliare a resurselor financiare ale statului, ca şi unele
dintre organismele specialiate să execute această activitate au fost stabilite c"iar prin #onstituţia
@omâniei.
1.%. &efiniţia, obiectivele, sarcinile, sfera de activitate şi clasificarea activităţii de
controlul financiar
1.%.1. &efiniţia activităţii de control financiar
Controlul financiar este o concretiare practică a funcţiei de control a finanţelor, el
exercitîndu-se doar acolo unde se manifestă relaţii, procese şi raporturi financiare, deci procese ale
reproducţiei sociale din care reultă şi se mobilieaă resursele financiare.
.eoria şi practica financiară arată că finanţele îndeplinesc trei funcţii, şi anume> funcţia de
repartiţie, funcţia de control şi funcţia de reglare a economiei. În sinteă, funcţia de control a
finanţelor constă înfolosirea raporturilor financiare ca mijloc de exercitare a unui control în
D
formă bănească asupra ansamblului de procese ale reproducţiei sociale. Ea vieaă
procesele şi fenomenele cu conţinut financiar, caracteristice formării şi repartiării de fonduri
financiare constituite la nivelul diferitelor structuri organiatorice din economie 0firme, instituţii
publice centrale şi locale, stat, ş.a.3, din care reultă şi se mobilieaă, sau către care sunt dirijate spre
utiliare resursele financiare.
'cest suport obiectiv al controlului prin finanţe este la rândul său asigurat de exprimarea
valorică 0prin bani3 a proceselor economice şi de corelaţiile dintre procesele materiale şi cele
valorice, inclusiv cele financiare.
7anifestarea funcţiei de control a finanţelor se întrepătrunde astfel cu îndeplinirea
funcţiilor caracteristice ale banilor. #ontrolul care se exercită prin finanţe are deci la baă
exprimarea valorică a proceselor materiale ale reproducţiei, dar aceasta nu presupune
suprapunerea acestei funcţii cu funcţiile banilor.
*uncţiile banilor se manifestă în raport cu poiţia de ec"ivalent general ce revine
acestora, iar faptul că produsul naţional îmbracă şi o formă bănească, stă la originea formei
valorice de realiare a proceselor financiare.
@eultă că prin finanţe se exprimă într-un mod sintetic, derularea proceselor de ansamblu ale
reproducţiei. *aptul că procesele financiare reflectă ansamblul reproducţiei sociale, asigură premisele
necesare exercitării controlului de pe poiţia finanţelor, inclusiv ca o faă a procesului deciional şi de
conducere.
#ontrolul financiar, în sens restrâns, constituie o manifestare a funcţiei de control a finanţelor
publice. 'ceastă funcţie se referă la verificarea modului de constituire a fondurilor publice în
economie, la repartiarea acestora pe beneficiari şi la eficienţa 0eficacitatea3 cu care unităţile
economice cu capital de stat şi instituţiile publice utilieaă resursele de care dispun, indiferent dacă
acestea sunt proprii sau împrumutate.
@eultă cu claritate> controlul financiar nu se poate exercita acolo unde nu se manifestă relaţii,
procese şi raporturi financiare. #oncretiarea efectivă a funcţiei de control a finanţelor presupune
exercitarea controlului financiar atât asupra proceselor şi fenomenelor de natură financiară
caracteristice constituirii şi repartiării fondurilor băneşti la nivelul diferitelor structuri
organiatorice, cât şi asupra altor procese ale reproducţiei sociale din care reultă şi se mobilieaă sau
către care sunt dirijate spre utiliare resursele financiare.
'cest aspect pune în evidenţă faptul că funcţia de control a finanţelor 0inclusiv controlul
financiar3 se manifestă pe o sferă mai largă decât sfera activităţilor financiare. 'ceastă extensie
dată controlului financiar se justifică tot în mod obiectiv, asigurând finalitatea sa. #onstatările ce
reultă din exercitarea controlului financiar evidenţiaă nu numai caracterul legal sau ilegal,
corectitudinea sau incorectitudinea unor operaţiuni financiare, cât mai ales cauele evoluţiei negative
E
în plan financiar. 'ceste caue îşi au adesea rădăcinile în derularea celorlalte procese ale
reproducţiei sociale. În acest sens, controlul prin finanţe are finalitate în măsura în care
stabilesc cauele reale ale unei situaţii financiare date şi pe această baă, posibilitatea de
intervenţie în derularea acestor procese.
*iind concretiarea practică a funcţiei de control a finanţelor, controlul financiar
nu se individualieaă ca o ştiinţă cu un domeniu de cercetare de sine stătător, de aceea
apreciem că arsenalul metodologic utiliat vieaă mai multe discipline financiare şi economice,
fiind de fapt o însumare a unor asemenea te"nici şi procedee. Exercitarea efectivă a controlului
financiar include procese economice şi adesea, procese sociale care nu sunt toate de esenţă financiară,
dar asupra cărora se poate exercita o anumită influenţă prin finanţe.
7odul concret de manifestare a unei activităţi ce se desfăşoară în cadrul instituţionaliat al unui
sistem economic, determinat ca reultat al comparării stării acesteia, la un moment dat, cu prevederile
prin care a fost definită, este realiat prin instrumente pe care statul sau persoane cu atribuţii de
conducere în cadrul entităţilor economice le instituie la diferitele niveluri ale structurilor acestora, pe
baa competenţelor legale ce revin fiecăruia în propriul domeniu de activitate.
Controlul financiar reprezintă, prin rezultatele sale, una din cele mai importante surse de
informaţii necesare desfăşurării, în condiţii de eficienţă, a acţiunii de mana"ement "eneral al
cărei principal scop este stabilirea deciziilor optime ce urmează a fi utilizate ca pâr"hii ale
statului sau ale conducătorului de activităţi economice în realizarea obiectivelor din pro"ramele
propuse.
#ontrolul financiar nu se desfăşoară numai de către organele statului, şi nu este un atribut
numai al statului ci el este organiat şi de către firme. #ontrolul financiar, ca parte integrantă a
managementului unei firme şi ca formă de cunoaştere, constituie expresia unei necesităţi obiective,
ceea ce îi conferă o sferă mai largă şi cu semnificaţii multiple, care depăşesc interesul strict al entităţii
economice.#ontrolul care se efectueaă în cadrul firmelor, are o triplă semnificaţie, fiind, în acelaşi
timp, un control pentru sine 0control intern3, un control pentru alţii 0control exterior3 şi un control
pentru stat 0control public3.
$n primul rând, controlul financiar este instrumentul care, prin efectele de prevenire şi de
reglare a disfuncţionalităţilor ce pot interveni la un moment dat în activităţile desfăşurate în cadrul
unităţilor economice, serveşte intereselor statului în realiarea politicii acestuia, pe termen lung, în
domeniul fiscalităţii şi a pârg"iilor economice.
Într-un sistem economic pot să apară, la un moment dat, unele disfuncţionalităţi în relaţiile pe
care statul le instituie, prin prevederi şiLsau norme legale, între entităţile economice, indiferent de
forma acestora, sau între acestea şi diferitele instituţii sau organisme guvernamentale.
9isfuncţionalităţile pot fi generate de caue subiective, cum sunt sustragerile deliberate ale
J
repreentanţilor entităţilor economice de la îndeplinirea obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat sau
gestionarea defectuoasă a activităţilor, situaţie care, de asemenea, nu le-ar mai permite agenţilor
economici asumarea şi realiarea acestor obligaţii stabilite prin prevederi legale.
În cele mai multe cauri însă disfuncţionalităţile apărute în cadrul sistemelor economice au
caue obiective, determinate de situaţii care nu au putut fi prevăute pentru a fi preîntâmpinate.
'nalia acestor caue, atât a celor subiective, cât şi a celor obiective, se efectueaă în
majoritatea situaţiilor pe baa informaţiilor reultate din acţiunile de control financiar, informaţii ce se
constituie în elemente importante de realiare a funcţiilor de prevenire sau de remediere a
disfuncţionalităţilor din activitatea entităţilor economice care ar prejudicia în acest fel şi interesele
statului.
$n al doilea rând, controlul financiar serveşte intereselor agenţilor economici care îl
organieaă şi exercită, atât prin acţiunea de prevenire a situaţiilor de disfuncţionalitate în procesul de
gestionare a patrimoniului, cat si, mai ales, prin cea de remediere a unor abateri de la prevederile
legale, cu efecte perturbatorii în activitatea acestora.
9in acest punct de vedere, controlul financiar constituie una din cele mai importante pârg"ii
ale activităţii de management a entităţilor economice, deoarece poate furnia conducătorilor acestora
importante informaţii necesare realiării, în condiţii de eficienţă, a programelor, respectiv obiectivelor
propuse.
$n al treilea rând, controlul financiar serveşte intereselor entităţilor economice partenere pe
piaţă, cărora le oferă informaţii exacte asupra stării patrimoniului unităţii economice de ale cărei
reultate sunt interesate, prin mediatiarea aspectelor poitive sau negative, după ca, ale acesteia.
Gnvestitorii preenţi şi potenţiali îşi extrag informaţii referitoare la>
- capacitatea entităţii de a genera profit şi de a plăti dividendeA
- evaluarea modului cum este administrat patrimoniul în vederea menţinerii sau înlocuirii
managementului în caul unor performanţe slabeA
- evaluarea riscului de a investi sau nu într-o afacereA
- cumpărarea, păstrarea sau vinderea unei investiţii.
*urniorii, alţi creditori comerciali şi creditorii financiari, sunt interesaţi de informaţii
referitoare la poiţia financiară, pentru a fi siguri că îşi vor primi la scadenţă sumele datorate. În timp
ce creditorii comerciali sunt interesaţi de poiţia financiară pe termen scurt, cei financiari vieaă un
oriont de timp mediu si lung.
#lienţii analieaă situaţiile financiare controlate prin prisma continuităţii activităţii, fiind
interesaţi de o colaborare pe termen lung.
'ngajaţii împreună cu sindicatele au nevoie de informaţii legate de profitabilitate, poiţie
financiară şi continuitate, pentru a se asigura că >
5
- îşi vor primi salariile, pensiile şi alte avantaje băneştiA
- nu îşi vor pierde locul de muncăA
- vor avea oportunităţi de promovare.
$ursele de valori sunt interesate de evoluţia unor societăţi multinaţionale de valori mobiliare,
societăţi internaţionale de valori mobiliare şi a alto societăţi cotate la bursă sau posibile de a fi cotate la
bursă.
!ublicul larg este intersat de evoluţia agenţilor economici şi influenţa acestora în economia
locală, posibilitatea unor eventuale colaborări şi oportunităţi de afaceri.
#ontrolul financiar este o necesitate obiectivă şi subiectivă, dar nu este un scop, ci un mijloc de
perfecţionare a activităţii executive, inclusiv a managementului. !e această linie, el are ca direcţii
esenţiale>
H organiarea mai bună a munciiA
H întărirea ordinii şi disciplinei în organiarea şi desfaşurarea activităţii economiceA
H gospodărirea mai eficientă a mijloacelor de muncă, materiale şi financiareA
H descoperirea operaţiunilor nereale, neeconomicoase şi nelegaleA
H preîntâmpinarea apariţiei deficienţelor, neregulilor şi pagubelorA
H evaluarea eficienţei reultatelor obţinuteA
H remedierea abaterilor constatate şi perfecţionarea activităţii viitoare.
Exercitată în condiţii de eficienţă, activitatea de control financiar are ca principal efect
furniarea tuturor elementelor necesare fundamentării unor deciii optime ce urmeaă a fi utiliate ca
pârg"ii ale statului sau ale conducătorului de activităţi economice la realiarea obiectivelor din
programele propuse.
'vând în vedere aceste elemente, controlul financiar devine o necesitate atunci când statul, prin
instituţiile sale, atrage şi distribuie prin bugetul de stat cele mai mari fonduri financiare din economie,
fiind şi principalul responsabil de realiarea bunastării cetăţenilor săi. Gmplicaţiile unei eventuale
gestiuni defectuoase capătă dimensiuni deosebite prin consecinţele care această stare ar avea-o asupra
întregului sistem economico-social urmare a introducerii, în interiorul său, a unor elemente eronate cu
efect perturbator.
!ornind de la necesitatea prevenirii unor astfel de situaţii, ca şi de la nevoia permanentă de
informare asupra stării fenomenelor economice, prin legi speciale, organice sau c"iar prin 6egea
fundamentală, #onstituţia, la nivel naţional a fost instituit un sistem complex de control dimensionat
astfel încât să acopere cea mai mare parte a ariei de desfăşurare a activităţilor sociale şi economice.
În cadrul acestui sistem, controlului financiar i-a fost atribuit un rol important, ca reultat al
tradiţiilor istorice înregistrate de această activitate, ca şi al preocupării permanente a structurilor
legislative şi executive de a asigura realiarea, în regim de eficienţă, a tuturor activităţilor economice
2
la nivel naţional.
În sinteă, la nivel de concept, controlul financiar verifică prin comparare prevederile
normative prevăzute în le"i, hotărâri, ordine, norme metodolo"ice etc. cu realitatea,
le"alitatea, oportunitatea şi eficienţa operaţiilor consemnate în acte şi documente, stabilind
erorile, abaterile, lipsurile şi deficienţele din activitatea economico-financiară.
Controlul financiar are ca obiect de cercetare şi cuprinde în sfera sa> relaţiile,
fenomenele şi procesele financiareA procesul de administrare şi gestionare a patrimoniului şi
reultatele activităţii economico-socialeA toate momentele, unităţile şi locurile unde se gestioneaă
valori materiale şi băneşti şi se fac c"eltuieli. #ontrolul financiar asigură buna funcţionare a
activităţii economice, acţioneaă sistematic în vederea prevenirii abaterilor şi deficienţelor,
creşterii eficienţei, apărarea patrimoniului, cunoaşterea modului de respectare a legalităţii cu
caracter economic şi financiar, stabilirii răspunderii pentru pagube sau nerespectarea disciplinei de
gestiune.
!ornind de la această noţiune şi în funcţie de evoluţiile înregistrate de domeniul economic
căruia îi aparţine, controlul financiar se defineşte ca fiind> acţiunea de determinare a stării unor
activităţi economice reprezentate în documente financiare şi contabile, prin raportarea acestor
reprezentări la prevederile le"ale prin care au fost definite.
9in analia definiţiei reultă că această importantă activitate, controlul financiar, repreintă
mai mult decât o acţiune de verificare determinată de necesitatea cunoaşterii stării unui anumit
fenomen economic şi exercitată în scopul remedierii efectelor unor abateri de la anumite prevederi
legale. !rin reultatele sale, controlul financiar constituie una dintre pârg"iile economice care oferă
tuturor conducătorilor, indiferent de treapta ierar"ică pe care se află, posibilitatea utiliării, în orice
moment, a unui sistem complex, complet şi continuu de informaţii în legătură cu starea unui fenomen
sau a unei activităţi, dintr-un anumit domeniu economic de interes pentru factorii de deciie.
În concluie, controlul financiar este>
H o analiă permanentă pe o anumiră perioadă a unei activităţi, a unei situaţii, pentru ai putea urmări
mersul şi a lua măsuri de îmbunătăţireA
H o supraveg"ere continuă, morală sau materială, stăpânirea unei activităţi, a unei situaţiiA
H o revedere, o inspecţie atentă a corectitudinii unui act, o acţiune de supraveg"ere a cuiva, a ceva, o
examinare minuţioasăA
H o funcţie a managementului, un mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilorA
H procesul prin care realiarea cantitativă şi calitativă a sarcinilor sau lucrărilor şi performanţelor se
compară cu obiectivele programate şi se indică măsurile de corecţie.
1.%.%. biectivele, sarcinile, sfera de activitate şi clasificarea activităţii de control financiar
biectivul controlului financiar îl constituie actele şi operaţiunile emise sau înfăptuite de agenţii
1K
economici, instituţiile publice, precum şi de alţi participanţi la viaţa economico-financiară.
!rofesioniştilor din acest domeniu le revine sarcina să urmărească dacă actele şi operaţiunilor
examinate îndeplinesc conditiile de legalitate, operativitate, eficienţă, oportunitate, economicitate şi
realitate.
'arcinile controlului financiar constau în(
- verificarea îndeplinirii prevederilor actelor normative emise de organele legislative şi executive
privind politica economico-financiarăA
- analiarea din punct de vedere economico-financiar a factorilor activităţii economice pentru
descoperirea şi mobiliarea reervelor de creştere a eficienţei economiceA
- verificarea respectării normelor cu privire la constituirea şi utiliarea fondurilor la agenţii economici
şi la nivelul întregii economiiA
- urmărirea îndeplinirii obligaţiilor agenţilor economici către bugetul de stat, bugetele locale şi
fondurile speciale, către alţi agenţi economici, acţionari şi proprii lucrătoriA
- prevenirea angajării şi utiliării resurselor materiale şi financiare altfel decât în corcondanţă cu
programele stabilite şi cu normele legale existenteA
- determinarea managerilor regiilor autonome, societăţilor comerciale şi instituţiilor publice să ia
măsuri pentru apărarea patrimoniului public şi privatA
- descoperirea utiliării ilegale, neraţionale şi inoportune a fondurilor proprii, atrase şi împrumutate,
tragând la răspundere persoanele vinovate, urmărirea şi reîntregirea patrimoniului agenţilor economici
şi a statuluiA
- sprijinirea conducerilor agenţilor economici în acţiunea de lic"idare şi prevenire a deficienţelor,
îndrumând personalul pentru cunoaşterea mai bună a normelor legaleA
- controlarea modului în care este organiată şi condusă contabilitatea şi evidenţa operativă a agenţilor
economici.
În abordarea problematicii controlului financiar preintă interes şi clasificarea diferitelor
forme şi nivele de exercitare a acestuia, atât pentru teoria, dar mai ales pentru practica activităţii
financiare.
@ealiarea practică a funcţiilor controlului financiar impune exercitarea acestuia în
condiţii concrete de timp şi de loc, precum şi diversificarea controlului, în funcţie de particularităţile
domeniului de referinţă şi de nivelul de competenţă, de obiectivele urmărite şi de scopul
propus. Cu alte cuvinte, marea diversitate a entităţilor economico-sociale şi varietatea
aspectelor ce caracterizează activitatea lor, determină e)istenţa mai multor forme de control
financiar şi e)ercitarea acestora de către diferite cate"orii de or"ane.
*ormele controlului financiar pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere,
ca> momentul exercitării, aria de cuprindere, scopul urmărit, modalităţile de executare sau poiţia
11
organelor de control faţă de unităţile controlate. .oate aceste criterii au în vedere raportul de
interdependenţă care se stabileşte între activitatea economică şi financiară, pe de o parte, şi conţinutul
acţiunilor pe de altă parte.
În funcţie de aceste criterii, controlul financiar îmbracă forme distincte care, deşi se deosebesc
prin rol, funcţii, sferă de activitate şi obiective stabilite, prin prevederi legale sau pe care şi le propun
conducătorii de activităţi economice, toate au un scop comun, şi anume acela al determinării modului
de manifestare, la un moment dat, a unor fenomene, procese sau activităţi economice faţă de un sistem
determinat de criterii prestabilite.
1.%.%.1. Clasificarea după momentul efectuării
9upă momentul efectuării propriu-ise a activităţilor sau al întocmirii şi utiliării documentelor
supuse verificării, faţă de momentul exercitării acesteia, activitatea de control financiar se clasifică
astfel>
'. control financiar preventivA
$. control financiar operativ curentA
#. control financiar ulterior.
*. Controlul financiar preventiv
Controlul financiar preventiv se defineşte ca fiind activitatea de determinare a stărilor unor
proiecte de operaţiuni economice, repreentate în documente financiar-contabile, prin compararea
acestora cu prevederile legale prin care au fost definite.#ontrolul financiar preventiv este o formă a
controlului financiar ale cărei trăsături caracteristice sunt următoarele>
 se exercită înainte de efectuarea operaţiunii sau activităţii supuse verificării sau înainte de lansarea
0transmiterea3 unui document în procesul economicA
 are drept scop identificarea şi eliminarea operaţiunilor care ar putea determina perturbaţii în
activitatea unităţii economiceA
 contribuie la realiarea unui management eficient al activităţii desfăşurate de unităţile economiceA
 se organieaă în cadrul compartimentului financiar-contabil al unităţii economice.
În funcţie de entitatea desemnată să o realiee, activitatea de control financiar preventiv se
clasifică în>
 control financiar preventiv exercitat de structuri proprii de control ale unităţii economiceA
 control financiar preventiv exercitat de structuri specialiate de control aparţinând statului.
biectivul principal al controlului financiar preventiv este de a opri, înainte de efectuare, toate
documentele privind operaţiuni care nu sunt legale, reale, necesare, oportune, economicoase şi
eficiente, în faa de angajare şi de plată, respectiv de încasare, după ca.
'fera de acţiune a controlului financiar preventiv cuprinde ansamblul documentelor şi
operaţiunilor din care derivă drepturile şi obligaţiile patrimoniale pe care o unitate economică le are
1<
faţă de o persoană fiică sau juridică, precum şi faţă de instituţiile statului.
9imensionarea ansamblului documentelor şi operaţiunilor, care formeaă sfera de acţiune şi
face obiectul controlului financiar preventiv, se stabileşte diferenţiat, în funcţie de natura activităţilor
realiate în cadrul unităţii patrimoniale la care se realieaă, astfel>
1. +a nivelul societăţilor comerciale, indiferent de forma şi natura capitalului social ale
acestora, pot fi supuse activităţii de control financiar preventiv următoarele operaţiuni(
 înc"eierea contractelor sau a comenilor interne sau externe de aproviionare sau a contractelor ce
au ca obiect executarea de lucrări sau prestări de serviciiA
 efectuarea de plăţi, în lei şiLsau valută, pentru produsele aproviionate, lucrările executate sau
diversele servicii prestateA
 efectuarea de plăţi pentru activitatea desfăşurată în cadrul unităţii de către personalul propriu, ca şi
a altor drepturi cuvenite acestuiaA
 trecerea pe seama c"eltuielilor sau a reultatelor financiare a pierderilor şiLsau a daunelor aduse
patrimoniului care nu au fost produse cu vinovăţieA
 alte operaţiuni stabilite de conducerea unităţii economice.
 operaţiunile din care derivă drepturi sau obligaţii patrimoniale ale unităţii economice faţă de
diferite persoane fiice şiLsau juridiceA
 operaţiunile privind acordarea fondurilor de la buget şi alte operaţiuni similare cu caracter
financiarA
 operaţiunile de creditare, finanţare şi efectuare de plăţi în lei şiLsau valută privind activitatea de
producţie, investiţii, comerţ ş.a.A
 trecerea, conform prevederilor legale, pe seama c"eltuielilor a reultatelor financiare sau pe seama
unor fonduri a pierderilor, daunelor produse de calamităţi şi a altor daune aduse unităţilor, care nu
au fost produse cu vinovăţie.
%. +a nivelul instituţiilor publice, al ministerelor şi al altor instituţii centrale şi locale
asimilate acestora, conduse de ordonatori de credite, principalele obiective de control financiar
preventiv constau în stabilirea le"alităţii, re"ularităţii şi încadrării în limitele aprobate, pentru
următoarele cate"orii de operaţiuni(
 angajamente bugetareA
 desc"iderea şi repartiarea de credite bugetareA
 modificarea repartiării pe trimestre şi pe subdiviiuni ale clasificaţiei bugetare a creditelor
aprobate, inclusiv prin virări de crediteA
 ordonanţarea c"eltuielilorA
 efectuarea de încasări în numerarA
1=
 constituirea veniturilor publice, în privinţa autoriării şi a stabilirii titlurilor de încasareA
 reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasareA
 recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuveniteA
 vânarea, gajarea, concesionarea sau înc"irierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al
unităţilor administrativ-teritorialeA
 concesionarea sau înc"irierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor
administrativ-teritoriale.
?fera de acţiune a controlului financiar preventiv se stabileşte de către fiecare conducător al
instituţiei publice, ordonator de credite, în funcţie de specificul acesteia şi este formată din ansamblul
activităţilor şi al documentelor derulate într-o anumită perioadă fixă, de obicei de un an.
'ctivităţii de control financiar preventiv i se supun, de asemenea, documentele si operaţiile
privind acordarea fondurilor de la buget efectuarea unor plăţi din fonduri publice, precum şi
operaţiunile privind gajarea unor bunuri din patrimoniul instituţiilor publice.
9ocumentele referitoare la operaţiunile supuse controlului financiar preventiv trebuie sa fie
însoţite de actele justificative corespunătoare, viate de personalul care le-a întocmit şi aprobate de
şefii compartimentelor de specialitate care, prin semnătură, îşi asumă şi întreaga răspundere în legătură
cu legalitatea, realitatea, necesitatea, oportunitatea, economicitatea, acestor operaţiuni.
9acă operaţiunile sau documentele verificate nu au fost aviate de către persoanele
împuternicite cu realiarea activităţii de control financiar preventiv, potrivit legii, nu pot fi înregistrate
în evidenţe financiar-contabile, operative sau de sinteă.
,. Controlul financiar operativ curent
Controlul financiar operativ curent se defineşte ca fiind activitatea de determinare a stării
unor operaţiuni economice repreentate în documente financiare şi contabile prin raportarea modului
de manifestare a acestora, în momentul efectuării sau pe măsura derulării în cadrul sistemelor din care
fac parte, la prevederile şi normele legale prin care au fost definite.
#ontrolul financiar operativ curent este o formă a controlului financiar ale cărei trăsături
caracteristice sunt următoarele>
- se exercită concomitent cu realiarea activităţilor şi operaţiunilor economice controlateA
- se exercită pe toată durata desfăşurării proceselor economice supuse acţiunii de verificare,
identificându-se, atât in timp, cât şi în spaţiu, cu însăşi activitatea de management generalA
- se realieaă de personal calificat încadrat într-o structură distinctă, în directa subordonare a
conducătorului unităţii economice.
biectivele controlului financiar operativ curent constau în verificarea modului de
respectare a prevederilor legale în legătură cu>
1. existenţa, integritatea şi păstrarea bunurilor de orice felA
1F
<. utiliarea mijloacelor materiale şi băneştiA
=. efectuarea recepţiilor şi a inventarierilor bunurilor patrimonialeA
F. modul de conducere a evidenţelor contabileA
D. stabilirea realităţii datelor înscrise în bilanţ şi în conturile de execuţie.
'fera de acţiune a controlului operativ curent cuprinde totalitatea documentelor şi
activităţilor, întocmite şi realiate în cadrul unităţilor patrimoniale, indiferent de forma acestora.
#ontrolul operativ curent se realieaă prin operaţiuni inopinate sau acţiuni financiare stabilite
prin programele de activitate şi control ale unităţii economice şi se desfăşoară în principalele locaţii în
care sunt desfăşurate procesele economice, secţii de producţie, unităţi de desfacere, instituţii publice,
localuri şi pieţe publice, depoite şi altele.
C. Controlul financiar ulterior
Controlul financiar ulterior se defineşte ca fiind activitatea de determinare a stării unor
operaţiuni economice efectuate, repreentate în documente financiar-contabile, prin raportare la
prevederile şi normele legale prin care au fost definite, care se desfăşoară după o anumită perioadă de
timp de la efectuarea lor.#ontrolul financiar ulterior este o formă a controlului financiar ale cărei
trăsături caracteristice sunt următoarele>
- se exercită după efectuarea activităţilor şiLsau a proceselor economice supuse acţiunilor de verificareA
- reultatele constau, în cele mai multe cauri, în remedierea unor abateri de la prevederile şi normele
legale de reglementare a activităţilor economice supuse controluluiA
- se organieaă şi se exercită atât în cadrul unităţilor economice, cât şi prin structuri specialiate ale
statului.
-rincipalele obiective ale controlului financiar ulterior sunt stabilite în funcţie de structurile
care îl organieaă şi exercită, astfel>
+a nivelul instituţiilor publice, principalele obiective ale activităţii de control financiar
ulterior constau în stabilirea>
- modului de administrare şi utiliare a fondurilor acordate de la bugetA
- modului de utiliare a mijloacelor şi a fondurilor unităţilor economice ale statuluiA
- îndeplinirii integrale şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale a agenţilor economici faţă
de diferitele structuri guvernamentalA
- stabilirea modului de formare şi gestionare a resurselor diferitelor bugete şi a fondurilor specialeA
- urmărirea modului de gestionare a datoriei publice a statului.
+a nivelul unităţilor economice, principalul obiectiv al controlului financiar ulterior constă în
stabilirea modului de gestionare a mijloacelor materiale şi băneşti din patrimoniul fiecăreia dintre
acestea în legătură cu>
- integritatea mijloacelor materiale şi băneşti deţinute cu orice titluA
1D
- respectarea prevederilor şi a normelor legale privind aproviionarea, expediţia, transportul şi recepţia
mijloacelor materialeA
- respectarea prevederilor legale privind încadrarea şi salariarea personalului de conducere şi
execuţieA
- legalitatea, realitatea şi necesitatea c"eltuielilor efectuate în numerar sau prin alte mijloace de plată,
în lei şiLsau valută.
'fera de acţiune a controlului financiar ulterior este formată, practic, din toate activităţile
economice realiate de diferitele unităţi economice, instituţii ale statului, regii autonome, societăţi
comerciale şi bancare cu capital de stat sau privat, asociaţii familiale etc.
&in cele prezentate mai sus rezultă că deşi cele trei forme ale controlului financiar -
controlul financiar preventiv, controlul operativ curent şi controlul financiar ulterior - se distin",
aşa cum s-a menţionat, prin rol, sferă de acţiune, obiective şi manieră de e)ercitare, păstrează
între ele strânse le"ături de influenţare, condiţionare şi completare.
1.%.%.%. Clasificarea controlului financiar după structurile care îl e)ercită
9upă structurile care îl exercită, controlul financiar se poate clasifica după cum urmeaă>
'. control financiar organiat şi exercitat de instituţiile specialiate ale statului, denumit în continuare
controlul financiar al statuluiA
$. control financiar organiat şi exercitat de către structurile proprii, aparţinând firmelor, denumit în
continuare controlul financiar intern.
*. Controlul financiar al statului
Controlul financiar al statului se defineşte ca fiind activitatea de verificare financiară
exercitată de către structurile specialiate ale statului, organiate în acest scop pe baă de prevederi
legale.
'ctivitatea de control financiar exercitată de instituţii specialiate ale statului, aprobată prin
prevederi legale, poate fi exercitată în toate cele trei forme, preventivă, operativ-curentă şi ulterioară,
în funcţie de instituţiile desemnate să o exercite şi de obiectivele acestora.
9upă locul de exercitare, în cadrul instituţiilor din sfera de activitate a legislativului sau a
executivului, controlul financiar al statului este organiat în structuri distincte, cu statute şi atribuţii
proprii fiecăreia dintre ele, astfel>
*.1. $n sfera de activitate a le"islativului, controlul financiar este organiat şi exercitat de
Curtea de Conturi a .omâniei, instituţie supremă de control financiar ulterior extern având ca
obiectiv verificarea modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale
statului şi ale sectorului public.
*.%. $n sfera de activitate a e)ecutivului, controlul financiar este exercitat de către structurile
specialiate ale /inisterului 0inanţelor -ublice şi ale *utorităţii 1aţionale de Control.
1E
*.%.1. $n cadrul /inisterului 0inanţelor -ublice, controlul financiar se exercită, în baa
prevederilor legale proprii de organiare şi funcţionare, prin structuri specialiate.
#onform acestor prevederi legale, „1inisterul 2inanţelor *ublice îndeplineşte funcţia de
...autoritate de stat prin care se asigură e&ercitarea controlului aplicării unitare şi respectării
reglementărilor legale în domeniul său de activitate, precum şi al funcţionării instituţiilor care îşi
desfăşoară activitatea în subordinea sa sau sub autoritatea sa”.
@ealiarea de către 7inisterul *inanţelor !ublice a acestei funcţii se face prin structurile sale
specialiate, care exercită>
 controlul financiar preventiv dele"at în scopul constituirii şi utiliării, legale şi eficiente, a
fondurilor publiceA
 controlul financiar ulterior privind utiliarea creditelor bugetare de către instituţiile publice,
modul de conducere a activităţii financiare de către agenţii economiciA
 inspecţii fiscale privind respectarea legalităţii, atât la nivelul aparatului propriu, cât şi la nivelul
celorlalte instituţii publice.
*.%.%. În cadrul *utorităţii 1aţionale de Control, activitatea de control financiar se exercită
în baa prevederilor legale proprii, prin următoarele forme specifice>
 control economic exercitat de Corpul de Control al 2uvernului,
 control specific exercitat de 2arda 1aţională de /ediu, 3nspectoratul de 'tat în Construcţii,
 control financiar e)ercitat de 2arda 0inanciară şi *utoritatea 1aţională a 4ămilor
@eultă din cele de mai sus că, dintre instituţiile cu sarcini de control care din punct de vedere
organiatoric funcţioneaă în cadrul 'utorităţii (aţionale de #ontrol, numai #orpul de #ontrol al
Buvernului, Barda *inanciară şi, în parte, 'utoritatea (aţională a ;ămilor realieaă activităţi de
control financiar extern.
#a orice entitate şi instituţiile publice trebuie să-şi organiee activitatea de control intern.
'ctivitatea de control financiar organiată să verifice activitatea din cadrul acestor instituţii se
realieaă sub două forme> control financiar intern, prin structuri interne şi control financiar
e)tern, prin structuri de specialitate.8rganiarea şi exercitarea controlului financiar în cadrul
structurilor de specialitate sunt descrise detaliat în capitolele următoare.
*. Controlul financiar intern
Controlul intern este %ansamblul formelor de control e&ercitate la nivelul entităţii publice,
inclusiv auditul intern, stabilite de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu
reglementările legale, în vederea asigurării administrării fondurilor în mod economic, eficient şi
eficace3 acesta include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile”
.
A
5
8B 112L1222 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv, art.<, lit. d
1J
#omisia Europeană şi această ordonanţă recunoaşte eliminarea controlului obligatoriu impus
de stat asupra firmelor şi întărirea poiţiei managerului de a-şi organia propriile controale în vederea
stăpânirii funcţionării entităţii şi atingerii obiectivelor
7odul de organiare a controlului intern stabilit prin această ordonanţă a creat impresia
managerilor că organiarea controlului în cadru firmelor este opţională şi astfel a slăbit răspunderea
mangerială. .otuşi conform practicii internaţionale recunoscute în domeniul controlului intern, această
activitate trebuie să se desfăşoare în toate compartimentele şi trebuie să fie formaliată prin proceduri
care să fie puse în concordanţă cu atribuţiile stabilite prin @8* şi fişele postului pentru fiecare salariat.
7anagementul trebuie să stabilească pentru fiecare domeniu de activitate formele de control
cele mai adecvate menite să elimine riscurile asociate activităţilor>
a. autocontrolul propriei activităţi realiate de fiecare salariat,
b. controlul mutualLreciproc realiat între faele unui lanţ procedural asupra modului de efectuare a
preluărilor de către postul anterior în vederea elaborării propriei lucrări şi pentru pregătirea controlului
realiat de postul următor,
c. controlul ierar"ic exercitat pe fiecare nivel de responsabilitate de persoana care are funcţia de
deciie în calitate de responsabil al unei activităţi,
d. controlul partenerial realiat prin delegarea unor competenţe între diferite paliere de
responsabilitate.
'lături de aceste forme de control ataşate intrinsec activităţilor curente ale fiecărui post de
lucru, managerul poate stabili şi alte forme de control care intră în lanţul operaţiilor dar care presupun
costuri suplimentare având reguli procedurale destincte 0#*!, #* de gestiune, #* contabil, controlul
de calitate, inspecţii, etc3
'şa cum se observă din ordonanţă, distinct de aceasta activitate există auditul intern care are
rolul de a evalua funcţionalitatea sistemului de control intern.
'şa cum s-a arătat mai sus începând din 1222 în sistemul de control românesc s-a implementat
controlul intern şi auditul intern numai în entităţile din sistemul public ceea ce a impus necesitatea
clarificării conceptuale a acestor noţiuni. #a atare principalele obiective ale controlului intern sunt>
- realiarea obiectivelor entităţii la un nivel corespunător de calitate,
- protejarea fondurilor împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuului, fraudei,
- devoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, prelucrare şi stocare a informaţiilor precum şi a
unor sisteme de proceduri privind raportări periodice.
*ormele controlului intern sunt diferite în funcţie de entitatea în care se organieaă.'stfel
controlul intern se poate clasifica în>
-autocontrolul activităţii H se regăseşte atât la entităţi publice cât şi la firme,
-controlul mutual H se regăseşte atât la entităţi publice cât şi la firme,
15
-controlul ierar"ic H se regăseşte atât la entităţi publice cât şi la firme,
-controlul de gestiune,
-controlul patrimonial,
-controlul de calitate,
-controlul financiar contabilH se regăseşte atât la entităţi publice cât şi la firme,
-controlul administrativH se regăseşte atât la entităţi publice cât şi la firme,
-inspecţii.
Controlul financiar intern ca formă a controlului intern se defineşte ca fiind controlul
financiar care se or"anizează şi se e)ercită în cadrul a"enţilor economici în scopul prevenirii
şi5sau depistării şi soluţionării efectelor unor abateri de la prevederile şi normele le"ale prin care
activităţile realizate în cadrul acestora sunt definite.
(ecesitatea instituirii, de către agenţii economici a unui sistem de control financiar propriu
reultă din obligaţia>
 cunoaşterii de către manageri, în orice moment şi în detaliu, a stării patrimoniului propriuA
 recuperării prejudiciilor şi stabilirii răspunderilor pentru situaţii care au afectat integritatea sau
corecta administrare a patrimoniului agenţilor economici.
În funcţie de natura entităţii economice în cadrul căreia se organieaă şi se exercită, controlul
financiar propriu poate avea următoarele două forme>
,.1. control financiar intern or"anizat şi e)ercitat în cadrul societăţilor comerciale, re"iilor
autonome, societăţilor şi companiilor naţionale, numit în continuare controlul financiar al a"en-
ţilor economici6
#ontrolul financiar intern organiat în cadrul agenţilor economici menţionaţi se exercită, la
rândul său, tot prin două forme> control financiar preventiv al agenţilor economici, aspect discutat mai
sus şi control financiar de gestiune.
,.1.1. Controlul financiar de "estiune
Controlul financiar de "estiune este definit ca forma controlului financiar propriu care se
efectueaă în vederea stabilirii modului de respectare a prevederilor legale, ca şi a normelor interne cu
privire la gestionarea şi gospodărirea mijloacelor materiale şi băneşti, pe baa operaţiunilor economice
înregistrate în documente şi evidenţe te"nico-operative, financiare şi contabile din cadrul unei societăţi
comerciale.
-rincipalul obiectiv al controlului financiar de gestiune constă în stabilirea integrităţii
valorilor materiale şi băneşti din gestiunile supuse verificării. @ealiarea practică de către fiecare agent
economic a obiectivului se face, în funcţie de specificul activităţii proprii, prin stabilirea următoarelor
obiective caracteristice>
 verificarea existenţei faptice a valorilor materiale şi băneştiA
12
 stabilirea exactităţii soldurilor scripticeA
 determinarea valorilor materiale fără mişcare, de prisos, cu mişcare lentă, greu vandabile,
inutiliabile sau deteriorateA
 verificarea exactităţii preţurilor luate în calculul valorilor materiale ce fac obiectul controluluiA
 verificarea modului de respectare a prevederilor legale referitoare la conservarea, manipularea şi
paa valorilor materiale din gestiuniA
 verificarea condiţiilor de angajare a gestionarilor şi a modului de constituire şi depunere a
garanţiilor materiale ale acestoraA
 verificarea modului de respectare a normelor privind stocurile de mărfuri, volumul şi structura
acestora faţă de necesităţile de aproviionare ritmică şi corespunătoare producţiei programateA
 verificarea modului de respectare a legalităţii şi realităţii înregistrării operaţiunilor consemnate în
documentele primare şi contabile referitoare la cantităţile şi valorile menţionate în acesteaA
 verificarea modului de gestionare a formularelor tipiate cu regim specialA
 verificarea modului de respectare a prevederilor legale privind mişcarea valorilor materiale şi
băneşti în şi între diferitele gestiuni ale unităţiiA
 verificarea modului de calcul, încasare şi vărsare a contravalorii bunurilor distruse, degradate sau
deteriorate şi stabilirea eventualelor răspunderi în sarcina persoanelor vinovate.
#ontrolul financiar de gestiune mai are şi alte obiective în legătură cu unele operaţiuni care nu
au caracter permanent sau care se efectueaă la anumite termene şi date, de obicei fixe, cum sunt>
 verificarea modului de utiliare şi restituire a creditelor bancare sau de altă naturăA
 repartiarea reultatelor exerciţiului, inclusiv constituirea fondurilorA
 verificarea condiţiilor de numire sau de alegere a administratorilor, a consiliului de administraţie, a
comitetului de direcţie şi a cenorilorA
 verificarea activităţilor privind emiterea de obligaţiuni sau acţiuniA
 verificarea modului de organiare a licitaţiilor şi altele.
'fera de acţiune a controlului financiar de gestiune se stabileşte de către fiecare unitate
patrimonială în funcţie de specificul activităţilor realiate şi cuprinde, în general, ansamblul gestiunilor
supuse verificării pe o anumită perioadă de timp, fixă, de obicei de un an.
,.%. control financiar intern or"anizat şi e)ercitat în cadrul instituţiilor publice.
#ontrolul financiar propriu organiat în cadrul instituţiilor publice se exercită, de asemenea, în
două forme, şi anume> control financiar preventiv propriu, aspect tratat mai sus şi control financiar
intern.
,.%.1. Controlul financiar intern
*şa cum s-a arătat mai sus, controlul financiar intern se defineşte ca fiind ansamblul
<K
formelor de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere
în concordanţă cu obiectivele acesteia şi cu reglementările legale, în vederea asigurării administrării
fondurilor în mod economic, eficient şi eficace.
8biectivele generale ale controlului financiar intern sunt>
 realiarea, la un nivel corespunător de calitate, a atribuţiilor instituţiilor publice, stabilite în
concordanţă cu propria lor misiune, în condiţii de regularitate, eficacitate, economicitate şi eficienţăA
 protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuului sau fraudeiA
 respectarea legii, a reglementărilor şi a deciiilor conduceriiA
 devoltarea şi întreţinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualiare şi difuare a
datelor şi informaţiilor financiare şi de conducere, precum şi a unor sisteme şi proceduri de informare
publică adecvată prin rapoarte periodice.
?fera de acţiune a controlului financiar intern este formată din ansamblul activităţilor,
proceselor şi operaţiunilor, precum şi al documentelor primare, centraliatoare şi de sinteă aferente cu
care opereaă structurile unei instituţii publice.
1.%.%.7. Clasificarea după alte criterii
#ontrolul financiar mai poate fi clasificat şi după alte criterii decât cele preentate, stabilite în
funcţie de maniera de exercitare a acţiunii de verificare sau determinate de nevoia de informare a
factorilor de deciie în legătură cu starea, la un moment dat, a unei operaţiuni, activităţi sau fenomen
economic.9intre aceste criterii, volumul controlat al documentelor şiLsau al operaţiunilor verificate,
durata şi intensitatea efectuării verificării sunt cele uuale.
9upă volumul documentelor şiLsau al operaţiunilor ce fac obiectul unei acţiuni de verificare,
controlul financiar se clasifică în>
 control financiar totalA
 control financiar prin sondaj.
Controlul financiar total este forma controlului financiar care se realieaă de obicei atunci
când persoana desemnată pentru efectuarea verificării este obligată prin prevederi legale să pronunţe în
scris un avi în legătură cu legalitatea, oportunitatea, economicitatea şi eficienţa modului de realiare a
unei operaţiuni sau a legalităţii întocmirii unui document.
În special, această formă a controlului financiar se exercită în caul în care controlorul
financiar are sarcina verificării unor operaţiuni şiLsau documente în scopul acordării viei de control
financiar preventiv sau pentru formularea propunerii de descărcare a gestiunii conturilor financiare
întocmite în cadrul instituţiilor publice.
#ontrolul total presupune verificarea tuturor documentelor şi a activităţilor care fac obiectul
unei acţiuni, emise sau efectuate în perioada supusă analiei.
Controlul prin sondaj este forma controlului financiar care presupune verificarea celor mai
<1
repreentative documente şi activităţi emise şi efectuate în perioadele cele mai semnificative şi de
maximă activitate ale unităţii economice.
#ea mai importantă problemă în caul efectuării controlului prin sondaj este alegerea
eşantionului optim, repreentativ al documentelor şi operaţiunilor care urmeaă a fi supuse controlului
financiar, astfel încât din constatările reultate să poată fi desprinsă o concluie generală, valabilă
pentru întreg sistemul controlat şi care să poată caracteria toată perioada verificată.
9upă durata şi intensitatea efectuării, activitatea de control financiar se împarte în>
 control financiar continuuA
 control financiar periodic.
Controlul financiar continuu este forma controlului financiar care se exercită pe toată durata
efectuării operaţiunilor economice controlate, fără întreruperi sau scăderi de ritm. Într-o oarecare
măsură, controlul continuu se aseamănă cu controlul operativ curent prin faptul că ambele forme au o
caracteristică comună, aceea a efectuării verificării concomitent cu realiarea operaţiunilor analiate,
determinată de necesitatea tot mai accentuată, in preent, a verificării tuturor activităţilor economice în
condiţii de eficienţă.
Controlul financiar periodic este forma controlului financiar care se desfăşoară la anumite
intervale, de obicei fixe, stabilite prin programe in funcţie de particularităţile activităţilor economice şi
necesităţile de informare, la anumite momente, asupra formelor de manifestare a acestora.
1.7. -rincipiile şi funcţiile controlului financiar
1.7.1. -rincipiile controlului financiar
@ealiarea nemijlocită în practică a activităţii de control financiar se baeaă pe o serie de
principii şi funcţii de maximă generalitate care, indiferent de modificările obiective pe care le
suportă această activitate în condiţii politice, economice, sociale existente la un moment dat, să
permită utiliarea cu eficienţă a resurselor publice şi private.
8rganiarea de către stat a activităţii de control financiar a fost instituită prin prevederi legale
distincte atât pentru activitatea desfăşurată în cadrul guvernamental, cât şi pentru cea desfăşurată în
<<
sfera de acţiune a legislativului, !arlamentul @omâniei, baată pe următoarele principii>
-rincipiul inte"rării controlului financiar în structura or"anizatorică şi de conducere a
economiei naţionale presupune exercitarea sa de la verigile de baă până la nivelul de
ansamblu al economiei naţionale, acţionând în sistem piramidal.
-rincipiul autonomiei, competenţei şi autorităţii controlului trebuie să răspundă la
mai multe cerinţe, dintre care>
− organiarea controlului să fie astfel făcută încât să dea posibilitatea ca cine conduce să şi
controlee. 'ceastă cerinţă presupune ca fiecare structură organiatorică să poată dispune de
propriile organe pentru urmărirea obiectivelor stabilite, în mod permanent şi sistematic, cu scopul de a
obţine informaţii asupra propriilor reultate şi corectarea eventualelor deficienţeA
− autonomia controlului îşi găseşte expresia în organiarea propriu-isă a acestuia, în
independenţă absolută de structurile verificate. !entru a desfăşura o muncă cu adevărat eficientă,
organele de control trebuie să fie independente faţă de unitatea sau activitatea controlată, astfel încât
să poată acţiona nesting"erit în virtutea sarcinilor şi atribuţiilor pe care le au. Excluând raporturile de
subordonare directă, autonomia implică într-o măsură mai mare responsabilitatea organelor de
control pentru calitatea verificărilor efectuate.
− competenţa profesională este asigurată prin nivelul de pregătire, volumul de cunoştinţe sau
perceperea organului de control, la care se adaugă unele calităţi personale dobândite prin
experienţă, repreentate prin capacitatea de analiă şi sinteă, putere de selecţie, spirit de orientare,
forţa de a pătrunde în intimitatea unor probleme complexe şi de a sesia aspectele lor
esenţiale, receptivitate faţă de nou etc.
− competenţa juridică sau legală desemneaă sfera de atribuţii recunoscute de lege şi dreptul
organelor de control de a acţiona în cadrul acestora. #ompetenţa juridică este strâns legată de
autoritatea controlului, repreentând dreptul legitim, puterea organelor de control de a dispune măsuri
obligatorii în sarcina celor vinovaţi.
-rincipiul controlului e)tern presupune existenţa unor organisme de control
independente, în afara structurii organiatorice pe verticală a ministerelor, administraţiei publice
locale, altor organisme economice şi sociale, indiferent de forma de proprietate. În organiarea
controlului, acest principiu îşi găseşte expresia nu numai la nivel macroeconomic, ci şi la
nivel microeconomic, în sensul că competenţele de control se stabilesc în scară, ţinând
seama de subordonarea controlului, ceea ce permite ca orice activitate desfăşurată în cadrul unei
unităţi, să fie îndrumată şi controlată de organul de control ierar"ic superior nemijlocit.
#"iar şi în cadrul controlului propriu al unităţilor, principiul controlului extern îşi păstreaă
viabilitatea, întrucât controlul exercitat se efectueaă asupra activităţii nivelului subordonat,
având competenţă de a dispune măsuri cu caracter obligatoriu.
<=
!rincipiul controlului extern cere ca în cadrul organiării sistemului de control să se
delimitee strict sfera de activitate şi competenţele acordate fiecărui organ de control.
!rincipiul asigură coordonarea, orientarea ca unitate de concepţie, acţiune şi metodă de exercitare a
controlului.
-rincipiul specializării controlului impune gruparea şi specialiarea organelor de control pe
formele specifice, cât şi pe domenii particulare în care îşi exercită activitatea 0industrie,
comerţ3 'ceasta oferă posibilitatea folosirii raţionale a aparatului de control, precum şi creşterea
eficienţei acestuia.
-rincipiul adaptabilităţii controlului la structurile or"anizatorice şi funcţionale ale
unităţilor sau activităţilor controlate.
#ontrolul financiar are în toate un obiect bine preciat, exercitându-se în cadrul ori
asupra unor unităţi, sectoare sau compartimente determinate şi urmărind obiective ori având
sarcini foarte precise. În aceste condiţii, este necesar ca formele şi metodele de control să fie suficient
de suple sau de elastice, pentru a se adapta cu uşurinţă la specificul activităţilor controlate, la
structurile lor de organiare şi desfăşurare. În ca contrar, rigiditatea controlului sau utiliarea unor
metode stereotipe nu vor putea asigura eficienţa scontată. @espectarea acestui principiu se înscrie
în acţiunea mult mai largă de perfecţionare continuă a te"nicilor de exercitare a controlului
financiar, acţiune care este impusă de evoluţia foarte rapidă a metodelor de conducere, ca şi
de progresele înregistrate pe linia moderniării sistemului informaţional economic.
-rincipiul apropierii controlului de locurile unde se iau deciziile şi unde se concretizează
răspunderile pentru administrarea patrimoniului public sau privat.
'plicarea unui asemenea principiu urmăreşte, în principal, înlăturarea verigilor
intermediare şi inutile din munca de control. 'vem în vedere că activitatea de control financiar este o
latură inseparabilă a conducerii în economie, iar răspunderile pentru integritatea patrimoniului şi
pentru realiarea sarcinilor propuse revin, în primul rând, unităţilor patrimoniale şi consiliilor lor
de administraţie. În consecinţă, controlul trebuie efectuat mai întâi din interiorul unităţii, de către
organele de conducere şi de organele de la nivelurile imediat superioare. 9erivând din aceste
principii, controlul financiar îndeplineşte anumite funcţii care caracterieaă conţinutul său.
1.7.% 0uncţiile controlului financiar
!rin funcţiile sale, activitatea de control financiar depăşeşte calitatea de instrument de lucru, de
scop în sine, devenind un factor important de creştere a calităţii sistemului în care este utiliată, prin
cele trei elemente ale acesteia( economicitatea, eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor ce fac obiectul
programelor proprii.
0uncţia de cunoaştere şi evaluare a controlului financiar constă în determinarea reultatelor
economice ale unei unităţi patrimoniale şi evaluarea acestora prin raportarea la un sistem de criterii
<F
prestabilit, în vederea determinării măsurilor de intrare în legalitate şi a îmbunătăţirii activităţilor
verificate.
!rin funcţia de cunoaştere-evaluare se realieaă cunoaşterea exactă, reală, continuă şi
completă a fenomenelor, proceselor sau a activităţilor supuse controlului financiar, care se constituie,
în acest fel, în principala sursă de informaţii necesare fundamentării, dispunerii şi urmăririi deciiilor.
0uncţia de prevenire a controlului financiar constă, în special, în efectul de preîntâmpinare a
abaterilor de la prevederile legale sau de la normele prin care a fost reglementată activitatea unei
unităţi economice.
*uncţia de prevenţie reultă, în primul rând, din faptul că activitatea de control financiar are
menirea de a dirija activitatea economică prin stabilirea obiectivelor majore ale acesteia într-o ordine
de priorităţi logice, raţionale şi privite din perspectiva realiării în condiţii care să asigure calitatea şi
reultatele scontate.
0uncţia de îndrumare a controlului financiar constă în efectul formativ-stimulativ şi de
"eneralizare a experienţei poitive, dobândite pe parcursul şi ca urmare a desfăşurării activităţii de
verificare, atât de cei ce o execută, cât şi de către personalul unităţii controlate.
#aracterul formativ al acţiunii de control este pus în evidenţă de activitatea de îndrumare pe
care controlorul financiar o desfăşoară concomitent cu activitatea de verificare, în legătură atât cu
unele abateri constatate care pot fi remediate c"iar în această perioadă, cât şi cu modul de reolvare, de
către alţi operatori economici, a problemelor care au generat aceste abateri.
0uncţia de re"lare a activităţii agentului economic controlat este cea prin care se realieaă
eliminarea factorilor perturbatori în scopul menţinerii ec"ilibrului economic şi al asigurării
funcţionalităţii activităţii acestuia la parametrii proiectaţi.
9in cele menţionate, se poate conc"ide că pentru realiarea obiectivelor generale ale unui
sistem economic, indiferent de formă, funcţiile controlului financiar, în calitatea acestuia de pârg"ie a
managementului general, trebuie să se perfecţionee, să se completee şi să se intercondiţionee în
permanenţă, pe măsura devoltării activităţii economice.
0uncţia de atestare-certificare se localieaă, îndeosebi, la nivelul auditului financiar-
contabil, a cărui principală misiune este să certifice conturile anuale ale agenţilor
economici, atestând că acestea dau o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a
situaţiei financiare şi a reultatelor obţinute.
*uncţiile controlului financiar ar putea fi abordate şi prin prisma practicii economice, ţinând
cont de latura formală a participării controlului la mecanismul de funcţionare al economiei, în
general şi al diferitelor entităţi, în particular. 9in acest punct de vedere, controlul financiar
îndeplineşte două funcţii specifice>
0uncţia de instrument de conducere, care se concretieaă în> cunoaştere-evaluare şi
<D
îndrumare şi sprijin. În activitatea de management general al unei firme, controlul financiar are
prin urmare un rol fundamental, misiunea lui fiind de a ajuta responsabilii operaţionali să
conducă eficient gestionarea afacerilor.În consecinţă, pentru ei, se impun următoarele obiective>
- să valorifice toate oportunităţileA
- să controlee planurile de acţiuneA
- să urmărească executarea lorA
- să analiee ecarturile între previiuni şi realiăriA
- să propună acţiuni permiţând corectarea tendinţelor negative.
9e asemenea, controlul financiar ajută managementul în aprecierea reultatelor care
îi sunt comunicate. !rin acţiunea şi analiele sale critice, controlul financiar oferă posibilitatea
conducerii generale de a aprecia performanţa fiecărui responsabil operaţional punând înainte, de
o manieră clară reultatele obţinute, explicând ecarturile, el poate astfel mai bine delimita
responsabilităţile angajate. 'cţiunea sa favorieaă, în consecinţă, o veritabilă delegare de
responsabilitate. #ele două noţiuni, control şi responsabilitate sunt, în consecinţă, direct legate în
activitatea de management al firmei. În acest sens, controlul financiar poate fi considerat ca ansamblul
mijloacelor puse în operă de către firmă, viând susţinerea responsabililor operaţionali în
conducerea ariei lor de competenţă pentru atingerea obiectivelor stabilite anticipat. ;ocaţia
controlului financiar este de a ajuta la realiarea acestui obiectiv în activitatea unei firme.
0uncţia de constrân"ere a controlului financiar reultă din prevederile legale în vigoare care
reglementeaă obiectivele şi sfera de acţiune ale acestei activităţi şi care se realieaă prin complexul
de măsuri administrative, civile sau penale ce se propun sau se dispun în sarcina celor vinovaţi de
nerespectarea acestor norme, în raport cu gradul de implicare al fiecăruia.
*uncţia de constrângere sau coercitivă - controlul financiar, instrument de verificareLsancţiune -
este imaginea controlului cea care se impune cel mai des în caul manifestării controlului, fie că este
vorba de controlul financiar sau de cel al poliţiei. Este vorba aici de o verificare de către un
terţ, constând în a compara o operaţiune cu o normă, o autoriaţie sau un regulament. 8rice deviere
constatată devine sursă de sancţiuni. 'ceastă accepţiune poate da o imagine relativ rigidă sau negativă
controlului financiar.
Eventualele disensiuni în cadrul întreprinderii urmare exercitării controlului financiar nu
repreintă tocmai obiectivul acestuia, c"iar dacă una din obligaţiile controlului este de a
efectua verificări intransingente, urmate adesea de aplicarea unor sancţiuni.
#u toate acestea, trebuie subliniat că sancţiunea nu este scopul final, esenţialul fiind de a ajuta
la conducerea eficientă a gestiunii şi nu de a adopta condamnări sau calificative nesatisfăcătoare. 9in
această perspectivă putem propune acum o a doua abordare a controlului financiar, aceasta
repreentând ansamblul te"nicilor ce permit confirmarea utiliării optimale a
<E
instrumentelor de conducere a unei activităţi şi, de asemenea, a obţinerii de reultate conforme cu
previiunile.
'ceastă definiţie poate fi sintetiată astfel> %4nsamblul de decizii luate pentru a
furniza conducătorilor şi diverşilor responsabili de la nivelul unei firme date periodice care
caracterizează evoluţia întreprinderii. Compararea lor cu datele trecute sau prevăzute poate,
dacă este cazul, să determine managerii acesteia să iniţieze măsurile corective corespunzătoare” .
?e constată de fapt că cele două abordări ale controlului financiar nu se exclud, ci din
contră se completeaă> prima abordare pune accentul pe mijloacele puse în practică pentru a ajuta
managementul firmei, a doua pe instrumentele de control.
#ontrolul financiar nu se concepe ca fiind ceva rigidA el este evolutiv şi adaptabil
mijloacelor şi nevoilor întreprinderii. 9upă ce am definit rolul controlului financiar, trebuie
subliniat acum locul şi modul său de funcţionare în cadrul întreprinderii. În acelaşi timp, controlul
financiar mai îndeplineşte şi o serie de funcţii particulare 0specifice3 care ţin de natura acestuia, printre
care>
M *uncţia de măsurare a posteriori a ecarturilor 0abaterilor planificate anticipat3A
M *uncţia de diagnosticare a erorilor financiare pe baa ecarturilor simptomatice care afecteaă sau
ameninţă activitatea agentului economicA
M *uncţia de reviuire a obiectivelor sau previiunilor viitoare pe baa diagnosticului financiarA
M *uncţia de a interveni, în cadrul competenţelor date, pentru redresarea sau soluţionarea
problemelor firmeiA
M *uncţia de reglementare a activităţii firmei, prin asigurarea coerenţei acţiunii de control, în
raport cu obiectivele firmei, focaliându-se asupra activităţilor în curs de desfăşurareA
M *uncţia de pregătire a agentului economic pentru luarea deciiilor, pe baa reultatelor
controlului a prioriA
M *uncţia de învăţare şi autoînvăţare a realităţilor pe care controlul le ridică în permanenţă, prin
acţiunea corectivă asupra pertinenţa cadrului şi normelor folosite.
<J