You are on page 1of 15

Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică

Masterat: Ingineria materialelor și protecția mediului
DISCIPLINA: SINTEZE ELECTROCHIMICE DE MATERIALE CU
APLICAȚII IN PROTECȚIA MEDIULUI





Conversia electrochimică a CO
2
la
alcool metilic






Coordonator Masterand
Prof. Dr. Ing. Petru Ilea Ing. Olariu Vlad Mircea

2013 – 2014


Cuprins.

1. Introducere……………………………..……………………………………………pag. 1
1.1 Proprietăți fizice………………………………………………………………..pag. 2
1.2 Proprietăți chimice……………………………………………………………..pag. 3
2. Modalități de captare și stocare a CO2……………………………………………….pag. 4
3. Metode electrochimice………………………………………………………………..pag. 5
4. Fabricarea electrozilor………………………………………………………………...pag. 7
5. Descrierea Procesului…………………………………………………………………pag. 8
6. Bilanț de materiale…………………………………………………………………….pag. 9
7. Concluzii……………………………………………………………………………...pag. 12
8. Bibliografie…………………………………………………………………………...pag. 12

1


1. Introducere.

Dioxidul de carbon (CO
2
) este un compus natural si reprezintă 0.039% din atmosfera
Pământului. Se formează din combinarea a doua elemente, carbon si oxigen, printr-o legătură
chimica liniară, covalentă. Dioxidul de carbon (CO
2
) este esențial pentru supraviețuirea
noastră deoarece este asimilat de către plante în procesul de fotosinteză, care la rândul lor
produc oxigen, care întreține viață. CO
2
. Este întâlnit în unele publicații, sub numele de
bioxid de carbon, acid carbonic gaz, anhidrida carbonică, oxid carbonic, oxid de carbon,
gheață uscată. În funcție de temperatură și presiune se poate găsi în stare de: gaz, lichid sau
solid.
Dioxidul de carbon se utilizează în diferite domenii printre care industria alimentară,
a uleiurilor și a producerii de chimicale. Este utilizat în produse de consum care necesită gaz
sub presiune deoarece este ieftin, nu arde și trece de la gaz la lichid la temperatura camerei la
59 de atmosfere, ceea ce duce la creșterea cantității ce poate fi stocată într-un container.
Vestele de salvare pot conține rezervoare mici de CO
2
sub presiune pentru a se umfla rapid.
Capsulele de aluminiu utilizate la pistoalele cu aer comprimat cum sunt cele de airsoft sau
paintball conțin dioxid de carbon comprimat. CO
2
se mai utilizează la obținerea apei
carbogazoase. Proprietatea de a se vaporiza rapid a dioxidului de carbon lichid, se utilizează
la exploziile controlate din minele de cărbune.
In industria băuturilor, dioxidul de carbon este utilizat pentru producerea băuturilor
carbogazoase. Inițial, carbonatarea berii și a vinului spumant avea loc printr-un proces natural
de fermentație, dar din ce in ce mai mulți producători, introduc CO
2
pentru o carbonatare
artificială.
În cazul berii îmbuteliate sau care se livrează în butoaie, carbonatarea artificială este
cea mai utilizată metodă.
În industria alimentară, există chiar un sortiment de bomboane, numite Pop Rocks,
care conțin CO
2
la presiune de aproximativ 40 bari. Odată introdus în gură, se dizolvă și
eliberează gazul, cu un sunet specific.
Agenții de afânare cum ar fi bicarbonatul de sodiu, produc dioxid de carbon ceea ce
duce la „creșterea aluatului’.
În sistemele pneumatice, CO
2
este cel mai frecvent utilizat gaz de compresie. De
asemenea, se utilizează în stingătoarele de incendiu, mai ales în cele pentru circuite electrice
sau lichide inflamabile în cantități mici.
Dioxidul de carbon mai poate fi utilizat în sudură, pentru realizarea atmosferei
inerte, deși în cazul sudurii prin arc electric, poate reacționa prin a oxida metalele. În
industria automobilelor se realizează suduri sub atmosfera de CO
2
, care este mai ieftin decât
2

alte gaze inerte, deși se cunoaște că în timp, punctele de sudură cedează deoarece se formează
acid carbonic.
În industria farmaceutică și chimică, CO
2
lichid este un solvent bun pentru mulți
compuși organici liofili și este utilizat în extracția cafeinei din cafea. Dioxidul de carbon
reprezintă o alternativă mai puțin toxică pentru solvenții tradiționali cum ar fi compușii
organoclorurați, de aceea unele curățătorii chimice îl utilizează în acest scop. În general, este
utilizat ca materie primă la obținerea de uree, carbonați, bicarbonați și salicilatului de sodiu.
În agricultură este introdus în sere pentru a îmbunătăți conținutul de CO
2
din
atmosferă.
În medicină, se adăugă dioxid de carbon 5% (de 130 ori mai mult decât concentrația
atmosferică normală) în oxigen, pentru stimularea respirației după apnee și pentru a stabiliza
echilibrul O
2
/ CO
2
din sânge.
Dioxidul de carbon se utilizează la recuperarea uleiurilor industriale, proces în care
este injectat în uleiuri în condiții supercritice. La dizolvarea în ulei funcționează ca agent de
presiune și ca reducător de vâscozitate.
Dioxidul de carbon acționează ca un refrigerent, atât în stare lichidă cât și solidă,
mai ales în industria alimentară pentru transporturile de cantități mici.
Sub formă solidă, dioxidul de carbon se utilizează la răcirea strugurilor proaspăt
culeși, pentru a împiedica fermentația, în industria vinului. CO
2
solid este preferat gheții
deoarece nu mai adaugă apă care ar putea micșora concentrația de zahăr din must și respectiv
nu scade concentrația de alcool din produsul final.
Dioxidul de carbon poate fi utilizat la controlul pH-ului din piscine, prin adăugarea
continuă de gaz în apă. Metoda este mai avantajoasă decât cea care presupune manipularea de
alți acizi. [1]

1.1 Proprietăți fizice.

La presiune atmosferică și temperatură normală (+15˚C) dioxidul de carbon (CO
2
)
are densitatea 1,87 kg/m3 și este de aproximativ 1,5 ori mai greu decât aerul. Este un gaz
incolor și inodor (cu un ușor miros înțepător atunci când se află în concentrație mare) și se
împrăștie la nivelul solului, colectându-se in zone mai joase, cum ar fi pivnițele sau gropile.
Dioxidul de carbon (CO
2
) este clasificat ca un gaz non-toxic dar poate începe să
afecteze respirația în cazul unor concentrații de peste 1% și cu efecte care pot deveni din ce în
ce mai grave pe măsură ce această concentrație crește. Dioxidul de carbon (CO
2
) este un gaz
neinflamabil. Dioxidul de carbon (CO
2
) poate exista în stare lichidă sub temperatura critică
de 31˚C și peste punctul critic cu temperatura de -56,6˚C și 4,18 bar gauge (barg).
3

Dioxidul de carbon (CO2) este transportat, depozitat și manipulat în formă lichidă,
fie la temperatura mediului ambient (în butelii sau vase de stocare neizolate la o presiune de
45 – 65 barg) fie răcit (in recipiente sau vase de stocare izolate la o temperatură care variază
între -35˚C și -15˚C și presiune de la 12 la 25 barg). Dioxidul de carbon (CO
2
) se găsește în
stare lichidă la punctul său de fierbere. Sub punctul triplu, 4,18 barg și -56,6˚C poate exista
doar în stare solidă și stare gazoasă. (vezi diagrama de stare a dioxidului de carbon (CO
2
) în
secțiunea – proprietăți CO
2
– din site). De aceea dioxidul de carbon (CO
2
) nu poate exista în
stare lichidă la presiune atmosferică. Atunci când dioxidul de carbon (CO
2
) lichid este
depresurizat sub punctul triplu de presiune de 4,18 barg până la presiunea atmosferică se
transformă în gheață carbonică și gaz; la fel, atunci când CO
2
lichid este eliberat în atmosferă
se produce o ceață albă densă, ca o pudră, de particule solide și vapori de dioxid de carbon
(CO
2
).
Dilatarea dioxidului de carbon (CO
2
) lichid la presiune atmosferică este folosită
pentru a produce CO
2
sub forma de zăpadă (zăpada carbonică) cu o temperatură de -78,5 ˚C.
Zăpada este presată sub formă de peleți sau blocuri de gheață uscată, ce se pot ulterior
redimensiona in funcție de necesități. Gheața uscată este manipulată in containere izolate
închise ne-ermetic.[4]

1.2 Proprietăți chimice

Din punct de vedere structural, molecula de CO2 este triatomică, liniară și
simetrică.[6]

In dioxidul de carbon, atomul de carbon e hibridizat sp, ceea ce duce la o formă
liniară a moleculei. La carbon mai rămân doi orbitali p (py si pz ) perpendiculari unul pe
altul. Aceștia formează cu un orbital p al fiecăruia dintre cei doi atomi de oxigen, doi orbitali
π, ale căror planuri sunt perpendiculare unul pe altul (fig.1).
4


Fig.1 Diagrama orbitalilor moleculari ai CO
2
[5]
Dioxidul de carbon (CO
2
) și apa (H
2
O) formează acidul carbonic (H
2
CO
3
). PH-ul
acidului carbonic variază de la 3,7 (la presiune atmosferica) pana la 3,2 (la 23,4 barg). Acidul
carbonic dă gustul pișcător apei acidulate și reacționează în soluții alcaline producând
carbonatarea. Dioxidul de carbon (CO
2
) nu susține arderea și are doar foarte puține reacții
importante cu alte substanțe. Poate reacționa in condiții speciale, cum ar fi temperatura sau
presiune mare, cu agenți reductori foarte puternici, cum sunt sodiul si magneziul. Din acest
motiv dioxidul de carbon este folosit ca agent de stingere a focului in cazul metalelor
reactive.[4]

2. Modalități de captare și stocare a CO
2


Problemele legate de mediul înconjurător, mai ales cele referitoare la încălzirea
globală sunt, la ora actuală, printre cele mai importante pentru rasa umană. În ultimii 60 de
ani, cantitatea de CO
2
din atmosferă a crescut de la 280ppm la peste 390ppm în zilele noastre.
Creștere datorată în cea mai mare parte cantității de combustibil solid folosit pentru obținerea
energiei. Modalitățile de eficientizare a uzului energiei reprezintă doar o mică parte din
rezolvarea problemei. [2]
Cheia reducerii emisiilor de CO
2
este utilizarea surselor de energie care nu
generează acest gaz. Apar în schimb probleme la integrarea acestor surse de energie în zonele
în care cerea este foarte mare deoarece sursele de energie renovabilă se află la mare distanță
de aceste zone. Acest lucru duce la necesitatea de obținere de forme portabile de energie
(combustibil) care să poată fi utilizate la o dată ulterioară obținerii sau în altă locație. Din
acest motiv s-au căutat metode de obținere a combustibililor prin reducerea CO
2
.[3]
Captarea și depozitarea CO
2
este una dintre provocările ridicate de această
tehnologie. O modalitate ideală ar fi utilizând un proces care să fie constituit dintr-un număr
5

reduși de pași, să se lucreze la temperatura ambiantă și să aibă o productivitate ridicată.
Majoritatea metodelor tehnologice de captare și transport al CO
2,
existente la ora actuală, sunt
foarte costisitoare. Există patru tehnologii diferite în captarea CO
2
, diferite din punct de
vedere al eficienței, costurilor și nivelului de dezvoltare: post-combustie, pre-combustie,
arderea combustibilului pe bază de oxigen (Oxyfuel), și combustia de looping chimic.
În post-combustie, emisiile de CO
2
sunt eliminate după arderea combustibililor
fosili. Tehnologia pre-combustie este aplicată pe scară largă la producerea de îngrășăminte,
combustibil chimic, gazos (H
2
, CH
4
), precum și la producerea energiei. În aceste situații,
combustibilul fosil este parțial oxidat, de exemplu, într-un gazificator. Gazul de sinteză care
rezultă (CO și H
2
) este transformat în CO
2
și mai mult H
2
. CO
2
rezultat poate fi captat
dintr-un flux de evacuare relativ pur. Carbonul este astfel îndepărtat înainte ca arderea să aibă
loc.
În oxy-combustie, combustibilul este ars în oxigen în loc de aer. Pentru a limita
temperaturile flăcării rezultate la nivelurile obișnuite din timpul combustiei convenționale,
gazul de ardere răcit este recirculat și injectat în camera de ardere. Gazul de ardere constă în
principal din dioxid de carbon și vapori de apă, acesta din urmă fiind condensat prin răcire.
Rezultatul este un flux de dioxid de carbon aproape pur, care poate fi transportat la locul de
sechestrare și depozitat. Procesele uzinale bazate pe arderea Oxycombustibilului sunt uneori
denumite cicluri "cu emisii zero", pentru că CO2 depozitat nu este o fracțiune scoasă din
fluxul de gaze de ardere (ca în cazurile capturii de ardere pre- și post-combustie), ci provine
din însuși fluxul de gaz. Trebuie remarcat, totuși, că o anumită fracțiune de CO2 generat în
timpul combustiei va sfârși în mod inevitabil în apa condensată. Pentru a justifica eticheta "cu
emisii zero", apa ar trebui să fie tratată sau eliminată corespunzător. Tehnica este
promițătoare, dar pasul inițial de separare a aerului necesită o cantitate mare de energie.
O metodă alternativă, în curs de dezvoltare, este combustia de looping chimic
(CLC). Loopingul chimic utilizează un oxid de metal ca un operator de transport pentru
oxigenul în stare solidă. Particulele de oxid de metal reacționează cu un combustibil solid,
lichid sau gazos într-un combustor de strat fluidizat, unde reacționează cu aerul, producând
căldură și regenerând particule metalice de particule solide din metal și un amestec de dioxid
de carbon și de vapori de apă. Vaporii de apă sunt condensați, și lasă pur dioxidul de carbon,
care poate fi sechestrat. Particulele solide de metal sunt transmise într-un alt strat fluidizat
unde acestea reacționează cu aerul, producând energie termică și regenerând particulele de
oxizi metalici, care sunt recirculate spre combustorul de strat fluidizat.[10]

3. Metode electrochimice

Reducerea CO
2
generează o varietate mare de produși dintre care amintim: metanol,
metan, etilenă, acid formic, monoxid de carbon și hidrogen. În continuare punctez patru
modele electrolitice de reducere a CO
2
: modelul syn-gas/Fischer–Tropsch, modelul
metanolului, modelul metanului și modelul hidrogenului. În modelul syn-gas/Fischer–
6

Tropsch se produce prin electroliză gaz de sinteză care apoi prin procedeul Fischer–Tropsch
este transformat în combustibil(motorină, benzină, kerosen). Eficiența electrolizei este dată
de raportul dintre căldura generată la arderea produsului (HHV) și energia electrică aplicată
pentru obținerea sa. Din datele prezentate în tabelul de mai jos (tabel 1) se observă că cea mai
mare valoare a HHV o are metanolul urmat îndeaproape de gazul de sinteză iar pe ultimul loc
se află metanul.[8](pg28)






Tabel 1. Randamentul de producție și HHV.
F-T model Metanol model Hidrogen model Metan model
Metanol 48.81 %
(77.4 kg/h)
10.56 %
(16.76 kg/h)

Metan 12.19 %
(7.90 kg/h)
Etilenă 1.77 %
(1.27 kg/h)
Formic acid 8.61 %
(9.64 kg/h)

Carbon monoxid 15.63 %
(55.66 kg/h)
3.56 %
(12.67 kg/h)
Hidrogen 31.63 %
(7.96 kg/h)
3.20 %
(0.807 kg/h)
20.80 %
(5.23 kg/h)


Metanolul este unul dintre cei mai importanți intermediari în sinteza mai multor
substanțe care au un larg consum în zilele noastre cum ar fi: silicon, vopsele și plastic. Fiind
alternativa perfectă ca și substanță chimică “verde”, cu o densitate de energie volumetrică
asemănătoare cu a benzenului (metanol: 15.6 MJ/L; benzină: 34.2 MJ/L), metanolul este un
combustibil ideal. Metanolul este de asemenea folosit în celulele de combustie directă a
metanolului, care sunt sisteme electrochimice de conversie directă a energiei chimice în
energie electrică. Foarte important este faptul că in fază lichidă reprezintă o sursă excelentă
de stocare de energie. Industrial metanolul este obținut din gaz de sinteză ( amestec de CO
2,

CO și H
2
) cu o producție la nivel mondial de milioane de tone pe an. De asemenea se mai
obține prin oxidarea selectivă a metanului.
În ultimul timp s-a început cercetarea metodelor de obținere a metanolului prin
conversia electrochimică a CO
2
, care vin și ca soluție la reducerea cantității acestuia din
atmosferă. În aceste metode, electricitatea generată de surse de energie renovabilă (eoliană,
7

hidraulică, solară, geotermală, etc) servește ca și sursă externă de energie pentru transportul
electronilor. Încă de la începutul anilor 1900 reducerea electrochimică a CO
2
s-a concentrat
pe uzul anumitor electrozi metalici (amalgam de Zn, amalgam de Cu, electrod de Pb și
electrod de Hg) cu formare de acid formic ca și produs principal. La jumătatea anilor 1980,
Frese et al. au început cercetările de obținere a metanolului în urma reducerii CO
2
folosind ca
și electrozi metale ca și Ru, Mo, Ga\As și In\P, cu rezultate promițătoare dar totuși cu o
densitate de curent redusă (mai mică de 1mA cm
-2
). În 1985, Hori et al. au descoperit că
utilizând Cu metalic ca și electrod, este posibilă reducerea CO
2
cu obținere de hidrocarburi
(metan, etilenă, etc) cu o eficiență ridicată. Această descoperire a pus bazele cercetării
metodei de reducere a CO
2
la metanol utilizând electrod de Cu.
În figura 2 este prezentată diagrama Pourbaix a CO
2
în care se văd potențialele de
reducere în funcție de ph.

Fig.2 Diagrama Portubaix a CO
2.

Termodinamic reducerea CO
2
la metanol este posibilă dar trebuie avut grijă de
condițiile de reacție deoarece diferența de potențial dintre reducerea acestuia și a apei este de
numai 20 de mV.
Cercetările se concentrează pe obținerea metanolului cu randamente cât mai ridicate.
Reacția generală de obținere a metanolului este dată de reacția de oxidare de la anod și reacția
de reducere de la catod.
Catod: CO2 + 6H+ + 6eˉ ⇌ CH3OH + H2O Eo = 0.02 V






CO 3 ( - 2 a ) HCO 3 ( - a)
CH 3 OH(a)
CO 2 /CH 4
CO 2 /C 2 H 4
CO 2 /HCOO⁻
CO 2 /CO
H 2 O System at 25˚C
H 2 CO 3 ) a (
H
+
/H 2
8

Anod: 3H2O ⇌ 1.5O2 + 6H+ + 6eˉ Eo = 1.23 V
General: CO2 + 2H2O ⇌ CH3OH + 1.5O2 Eo = 1.21

4. Fabricarea electrozilor

Electrozii s-au fabricat prin oxidarea de foițe de Cu de puritate 99,99% și prin
electrodepunerea de filme subțiri.
Pentru fabricarea electrozilor prin oxidarea foițelor de Cu, s-au curățat acestea timp
de 20 de secunde cu HCl, 0,1M după care s-au ținut timp de 17 ore în cuptoare de aer la o
temperatură de 403

K.
Electrozii folosiți ca și anod au fost obținuți prin oxidarea electrochimică a foițelor
de Cu. Acestea au fost introduse timp de 3 minute într-o soluție de KHCO
3
0,5M la un
potențial constant de 1,25V.
Filmele de Cu
2
O au fost electrodepuse pe un substrat din oțel inoxidabil la un
potențial de -0,555V și o temperatură 333

K, timp de 30 de minute. Ca și electrolit s-a utilizat
o soluție de acid lactic și sulfat de cupru cu un ph = 9.
Electrozii obținuți au fost clătiți cu apă deionizată și uscați cu N
2.
Ca și electrod de
referință s-a folosit electrodul de Ag/AgCl(s),Cl-(aq) iar ca și electrod auxiliar s-a folosit un
fir de Pt.

5. Descrierea Procesului

Experimental reducerea CO
2
sa realizat într-o celulă electrolitică cu trei electrozi
(fig.1).

9

Figura 1. Celula electrochimică cu electrod auxiliar

- electrodul de lucru este electrodul la care are loc procesul electrochimic studiat;
- electrodul auxiliar (contraelectrod) este electrodul care închide circuitul electric
prin care circulă curentul la electrodul de lucru;
- electrodul de referință este un electrod cu potențial constant față de care se
măsoară potențialul electrodului de lucru (Ag/AgCl(s),KCl(sat)). Pentru a se
evita contaminarea soluției cu ioni clorură, electrodul de referință este pus în
contact cu soluția prin intermediul unei punți de sare care previne contaminarea
soluției saturate de clorură de potasiu din electrod, cu impurități din soluția de
analizat. Intensitatea curentului care circulă între electrodul indicator și
electrodul de referință este practic egală cu zero.

Volumul celulei este de 30 ml iar potențialul a fost menținut între –1.0 V și –1.9 V.
Suprafața catodului este cuprinsă între 1 și 2 cm
2
. Ca și electrolit se folosește o soluție de
KHCO
3
de 0,5M la un ph de 7,8. Soluția a fost saturată prin barbotare, timp de 30 min la 298
K, cu CO
2
de puritate de 99,999%.
Eficiența Faradaică se calculează ținând cont de faptul că pentru formarea unei
molecule de CH
3
OH este nevoie de șase electroni. Electrolitul este purificat, înainte de
utilizare, prin electroliză la un potențial de 0,025 mA cm
-2
timp de 24 h cu electrozi din fir de
platină. Înainte de electroliză s-a stabilit prezența ionilor de Zn
2+
și Fe
2+
în concentrație de


0,2 ppm respectiv 0,02 ppm iar după purificare concentrația celor doi ioni era sub limita de
detecție. Analiza s-a făcut prin spectroscopie masică utilizând un spectrometru cu plasmă
cuplată inductiv.
Comportamentul electrochimic al electrozilor din oxid de Cu a fost evaluat printr-o
voltametrie ciclică, la o rată de scanare de 10mV/s, într-o soluție de electrolit identică cu cea
folosită în datele experimentale.
Cantitatea de CH
3
OH formată pe electrozii obținuți prin electrodepunerea CuO este
ridicată ajungând la 43 µmol cm
-2
hr
-1
. Pe electrozii de Cu oxidat electrochimic cantitatea este
de 1,5 µmol cm
-2
hr
-1
iar pe electrozii obținuți prin oxidarea în aer a Cu cantitatea este de 0,9
µmol cm
-2
hr
-1
. Datele țin cont de geometria electrozilor. Rata de obținere a CH
3
OH crește de
la un potențial de –1,1 V la o valoare maximă la un potențial de -1,55 V. Peste această
valoare cantitatea de CH
3
OH obținută scade puternic datorită degajării de H
2.
Cel mai bun randament Faradaic (38%) s-a obținut lucrând la un potențial de -1,1 V,
cu electrozi obținuți prin electrodepunerea de filme subțiri de CuO. În faza lichidă nu s-a
determinat o altă substanță în afară de CH
3
OH iar gazul este alcătuit din H
2
și urme de CO.
Se observă că rata de obținere a CH
3
OH scade proporțional cu creșterea timpului de
reacție. Astfel pentru reacții mai lungi de 30 de minute se observă că pe lângă scăderea
cantității de CH
3
OH se formează și CH
4
. Acest lucru a fost explicat prin faptul că are loc o
reducere a CuO în timpul reacției, a existenței de impurități în electrolitul folosit și prin faptul
că are loc oxidarea CH
3
OH la electrodul auxiliar.

[9](pg.32-35)

10

6. Bilanț de materiale

Reactorul electrochimic este compartimentat prin intermediul unei membrane
schimbătoare de cationi Nafion 117. Catodul este alimentat cu soluție apoasă de K
2
SO
4
1 M
și CO
2
, la catod are loc reducerea dioxidului de carbon la metanol și descărcarea
hidrogenului. Se asigură permanent un exces de 100 % CO
2
față de cantitatea ce reacționează.
La anod are loc oxidarea apei. Anodul este alimentat cu o soluție apoasă de K
2
SO
4
1 M.

Randamentele faradice sunt:
- r F, CH3OH= 75%
- r F, H2= 25%
- r F, O2= 100%
Curentul de schimb i
0
= 30 mA/cm
2
, debitul de metanol este de 160 kg/h, C ieșire, CH3OH =
8,65 % - procente de masă (ρ=1 g/cm3);
Procesele care au loc la catod, respectiv la anod sunt următoarele:


   
  2 2 2 2
1 6 6 5
2 2
3 2 2
 
 
  
    
OH H e O H
OH OH CH e O H CO

    3 2 2 / 1 2
2 2
 
    H O e O H

Știind debitul de metanol putem calcula pe baza stoechiometriei primei reacții, care
are loc la catod, cantitățile de CO
2,
H
2
O și OH
-
.

44kg 5 X 18kg 32kg 6 X 17kg
CO
2
+ 5H
2
O + 6e
-
CH
3
OH + 6OH
-
m
CO2
m
H2O
160Kg m
OH
-


m
CO2
=

= 220kg deoarece se introduce un exces de 100% m
CO2
= 440kg
m
H2O
=

= 450kg
m
OH
-
=

= 510kg
Pentru calculul cantității de materiale din cea de a doua reacție care are loc la catod
aplicăm legile electrolizei ale lui Faraday
rF
CH3OH
=

m
t
=

=

= 213,33kg
m
p
– masa practică
m
t
– masa teoretică
11

m
t
=


I =


=

= 1072205,47 A
rF
H2
=

m
p
= m
t
X rF
H2

m
t
=


=


= 40000g = 40kg
m
p
= 40 0,25 = 10kg
2 18kg 2kg 2 17kg
  2 2 2 2
2 2
 
   OH H e O H
m
H2O
10kg m
OH
-

m
H2O
=

= 180kg
m
OH
-

=

= 170kg
C
CH3OH
=

100 m
s
=

100 =

100 = 1850kg
m
s
= m
CO2
+ m
H2O
+ m
K2SO4
m
K2SO4
= m
s
- m
CO2
+ m
H2O
= 1850 – 440 – 630 = 780kg
Bilanț compartiment catodic:
INTRĂRI IEȘIRI
(kg/h) (kg/h)
CO
2
440 CO
2
220
CH
3
OH 160
H
2
O 630 H
2
O 510
H
2
10
K
2
SO
4
780 K
2
SO
4
780
OH
-
170
Total 1850 Total 1850



La anod are loc descompunerea apei conform reacției:
18kg 8kg 2kg
 
 
    H O e O H 2 2 / 1 2
2 2

mH2O 320kg m
H
+
Pentru O
2
deoarece rF = 100% m
p
= m
t
=



=

= 320kg
m
H2O
=

= 720kg
m
H
-
=

= 80kg
c
M
=

kmol/m
3
n = 1kmol m
K2SO4
= 174kg
12


Bilanț compartiment anodic:
INTRĂRI IEȘIRI
(kg/h) (kg/h)
H
2
O 720 H
2
O 320
K
2
SO
4
174 H
+
80
O
2
320
K
2
SO
4
174
Total 894 Total 894



Bilanț global pe RE
INTRĂRI IEȘIRI
(kg/h) (kg/h)

Total 2744 Total 2744



7. Concluzii

Oamenii de știință au făcut de-a lungul anilor descoperiri importante referitoare la
modalitățile și metodele de captare și reducere a CO
2
. Cu toate acestea acest domeniu nu este
pe deplin acoperit.
Dezvoltarea continuă a societății umane face necesară găsirea unei metode optime
de reducere a CO
2,
cu costuri minime de operare și care să aibă ca rezultat un produs util
societății.
Se pare că cele mai avantajoase metode descoperite până la ora actuală sunt cele
electrochimice. Cu toate că s-au descoperit un număr mare de procese electrochimice de
reducere a CO
2
, cu diferite tipuri de electrozi, diferiți electroliți, diferite condiții de reacție,
nici una dintre aceste metode nu satisface pe deplin necesitatea actuală a societății.

8. Bibliografie.

1. http://en.wikipedia.org/wiki/Carbon_dioxide
2. S. Kaneco, M. Yabuuchi, H. Katsumata, T. Suzuki, and K. Ohta –
˝Electrochemical reduction of co2 to methane in methanol at low temperature”,
Department of Chemistry for Materials, Faculty of Engineering, Mie University,
Tsu, Mie 514-8507, Japan
3. M. Gattrell, N. Gupta, A. Co – “Electrochemical reduction of CO2 to
hydrocarbons to store renewable electrical energy and upgrade biogas”,
13

Institute of Chemical Process and Environmental Technology, National Research
Council, 1200 Montreal Road, Ottawa, Ont., Canada K1A 0R6
4. T. Inui, M. Anpo, K. Izui,_S. Yanagida, T. Yamagu – “Advances in chemical
conversions for mitigating carbon dioxide”, Elsevier Science b.v. Sara
Burgerhartstraat 25 P.O. Box 211, 1000 AE Amsterdam, The Netherlands
5. http://co2alimentar.ro
6. http://cnx.org/content/m32935/latest/
7. http://www.gcsescience.com/a27-covalent-bond-carbon-dioxide-gas-molecule.htm
8. J. Beck, R. Johnson, and T. Naya – “Electrochemical Conversion of Carbon
Dioxide to Hydrocarbon Fuels”, EME 580 Spring 2010
9. Minh Tuyen H. Le - “Electrochemical reduction of CO
2
to methanol”, B.S.,
Louisiana State University, August 2011
10. http://ro.scribd.com/doc/72727403/Captarea-Si-Stocarea-Co-2