You are on page 1of 219

GEOPOLITICA SPAŢIULUI PONTO - DANUBIAN

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o

GeoPolitica
®


Revistă de Geografie Politică, Geopolitică şi Geostrategie

Bucureşti 2004
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o
ASOCIAŢIA DE GEOPOLITICĂ „ION CONEA”
CONSILIUL ŞTIINŢIFIC
prof. univ. dr. Lucian CULDA
prof. univ. dr. Nicholas DIMA
prof. univ. dr. George ERDELI
lect. univ. dr. Gheorghe ILIESCU
dr. Cristian JURA
dr. George Cristian MAIOR
prof. univ. dr. Gheorghe MARIN
conf. univ. dr. Vasile MARIN
prof. univ. dr. Silviu NEGUŢ
conf. univ. dr. Gheorghe NICOLAESCU
dr. Ion PETRESCU
NOTĂ
Autorii sunt responsabili atât de alegerea şi prezentarea datelor conţinute în articole, cât şi de
opiniile exprimate, care nu sunt întotdeauna identice cu cele ale Asociaţiei de Geopolitică „Ion Conea” şi
nu angajează în nici un fel redacţia revistei GeoPolitica.
Formulările şi prezentarea materialelor nu reprezintă întotdeauna poziţia revistei GeoPolitica, în
ceea ce priveşte statutul juridic al statelor, teritoriilor, localităţilor sau autorităţilor acestora şi nici în
privinţa delimitării frontierelor şi graniţelor.
Reproducerea integrală sau parţială a oricărui material scris sau ilustrativ din această publicaţie
este interzisă în lipsa unui acord scris din partea editorului.
Redacţia revistei nu-şi asumă responsabilitatea pentru conţinutul materialelor prezentate de sponsori.
COLEGIUL DE REDACŢIE AL REVISTEI „GeoPolitica”

Director
Vasile SIMILEANU
Redactor Şef
Cristina GEORGESCU
Secretar general de redacţie
Silviu COSTACHIE
Secretar de redacţie
Cristina IONESCU


Redactor coordonator:
Silviu NEGUŢ
Documentare: Ioan Mihail OPRIŢESU
Dănuţ Radu SĂGEATĂ
Redactori: Roxana MANEA
Adela MARTIN
Coperta şi grafica
Vasile SIMILEANU

Editura TOP FORM
tel. / fax: 665.28.82; tel.: 0722.704.176, 0722.207.617;
Email: simi@fx.ro
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o

Anul II, nr. 6 (2 / 2004)
SUMAR
EDITORIAL
Ion PETRESCU
Formatul dezirabil ........................................................................ ....... 1
............
EVENIMENT ........
George Cristian MAIOR
The New Allies and Emerging Security Dynamics
in the Black Sea Area.................................................................. ....... 5
............
ESEU ........
Nicholas DIMA
The Black Sea Region: New Economic Cooperation
and Old Geopolitics ..................................................................... ..... 11
............
REPORTAJ ........
Cătălin STRIBLEA
Provocarea NATO........................................................................ ..... 26
............
UNIVERSITAS ........
Roxana MANEA ........
Sub stindard NATO (jurnal de bord)............................................ ..... 29
............
RESTITUIRI ........
Petre DEICĂ ........
Binomul geopolitic România – Marea Neagră ............................ ..... 34
............
GEOPOLITICĂ ........
Constantin ONIŞOR, Mihail Vasile OZUNU ........
Poziţia geostrategică a României la Marea Neagră .................... ..... 37
Gheorghe NICOLAESCU ........
Marea Neagră – ultima frontieră NATO....................................... ..... 41
Cătălin Marius TÂRNACOP ........
Marea Neagră şi securizarea „Drumului Mătăsii”, elemente
principale pentru stabilitatea Europei în perspectivă................. ..... 49
Vasile SIMILEANU ........
Sistemul geopolitic ponto - danubian – realităţi şi perspective. ..... 67
Vasile MARIN ........
Aspecte geopolitice ale compactului caucaziano - pontic......... ..... 86
Cosmin LOTREANU ........
Marea Neagră şi jocul geopolitic................................................. ..... 91
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o

Gheorghe VĂDUVA ........
Sinapsă strategică ....................................................................... ..... 94
Radu SĂGEATĂ ........
Strâmtorile ponto - mediteraneene. Consideraţii geopolitice .... ... 103
Mădălin Bogdan RĂPAN ........
Marea Neagră între provocare şi oportunitate............................ ... 112
Mihail OPRIŢESCU ........
Marea Neagră şi Asia Centrală.
Reorientări geopolitice într-o lume unipolară............................. ... 117
............
GEOGRAFIE POLITICĂ ........
Teodor P. SIMION ........
Marea Neagră – repere geopolitice.............................................. ... 125
Cristian JURA, Dragoş ZAHARIA ........
Geopolitică, minorităţi şi securitate la Marea Neagră ................ ... 133
Radu Ştefan VERGATTI ........
O problemă de geopolitică pontică: Stăpânirea şi populaţia
Dobrogei în prima parte a secolului al XIX-lea (1812 – 1878) .... ... 139
Tahsin GEMIL ........
The Issues of Tatars’ Ethno-genesis........................................... ... 148
............
GEOSTRATEGIE ........
Gheorghe MARIN ........
Unele consideraţii privind dimensiunea geostrategică ........
a Mării Negre ................................................................................ ... 153
Eugen ZAINEA ........
Zona Mării Negre, resurse, potenţial, interese............................ ... 158
Marcela NEDEA ........
Portul Constanţa – placă turnantă a transporturilor europene ........
şi euro - asiatice........................................................................... ... 167
Gheorghe MOLDOVEANU ........
The Port of Constanţa, a Sustainable Gateway to the World..... ... 175
Daniel BROASCĂ ........
Ameninţările teroriste în lumea virtuală...................................... ... 185
*** ........
Declaraţia de la Tulcea - 07 mai 2004.......................................... ... 193
*** ........
Raportul Ramsar Advisory Mission – 27-31 oct. 2003................ ... 196
............
SEMNAL EDITORIAL

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o



7
FORMATUL DEZIRABIL
Ion PETRESCU
Provocarea următorului deceniu pentru zona Mării Negre pare a fi
promovarea valorilor euroatlantice într-un spaţiu unde perceperea şi interpretarea
acestora - în cele şase state riverane şi cele învecinate - este diferită, poziţiile
oficiale mergând de la subscrierea fără rezerve, până la delimitarea în termeni mai
degrabă categorici, decât vehemenţi. Concomitent, simpla trecere în revistă a
studiilor recente, de specialitate vizând securitatea ţărilor din regiunea menţionată
indică - fără rezerve - principalul actor, dar şi catalizator al viitoarelor evoluţii în
această zonă: Statele Unite. Se invocă, dar se şi mizează pe determinarea
Washingtonului de a contribui, de o manieră adecvată, la depăşirea situaţiei
actuale. Una în care coordonarea regională este mai mult un deziderat, pentru care
se pledează, cu argumente naţionale diferite, uneori opuse, la reuniuni politice,
ştiinţifice, regionale sau internaţionale. Pragmatismul celor de peste Ocean poate
da un conţinut nou legăturilor actuale, din bazinul Mării Negre. Aşa s-ar materializa
viziunea americană de transformare a acestui areal într-un liant solid, viabil pe
termen lung, pentru regiunile geopolitice limitrofe – Balcanii, Orientul Mijlociu şi
Asia Centrală, ex-sovietică.
De altfel, o evaluare a organizaţiilor din care fac parte ţările din această
sensibilă zonă - amintim aici doar NATO şi OSCE - indică omniprezenţa SUA.
Care, totuşi, nu face parte din grupul, mai mult simbolic, GUUAM - alianţă
declarată strategică de statele componente: Georgia, Ucraina, Uzbekistan,
Azerbaidjan şi Moldova. Chiar dacă pericolele reaprinderii unor conflicte locale mai
persistă în pseudo-formaţiuni statale, de mărime liliputană, precum Transnistria
sau Cecenia, soluţionarea pe termen lung a viitorului acestor artificiale enclave nu
mai depinde doar de cei implicaţi direct în conflictele armate regionale. Asta pentru
că pacificarea, impusă militar sau diplomatic, fără eliminarea cauzelor care au dus
la repetarea situaţiilor de criză - traficul de arme, de droguri, de carne vie -, nu mai
constituie un ţel viabil, decât dacă este urmată de implementarea unor programe
cu finanţări solide, care să ofere siguranţa zilei de mâine tuturor comunităţilor
locale, artificial învrăjbite, pe criterii aparent naţionale.
De altfel, concepţia actualei administraţii americane, de încurajare a
extinderii democraţiei în Orientul Mijlociu, concomitent cu asigurarea stabilităţii
regionale în spaţiile conexe, a influenţat amplificarea eforturilor majorităţii statelor
limitrofe Mării Negre de a deveni iniţial parte a comunităţii euroatlantice, apoi a
celei europene. La Washington D.C. se consideră - de exemplu – că, la ora
actuală, noua conducere a Georgiei se poate baza pe sprijinul României, Greciei şi
Bulgariei pentru a se apropia mai mult de Europa. În acelaşi timp, experţii
americani speră că Georgia va deveni stimulatorul cooperării statelor caucaziene
şi a celor din Orientul Mijlociu cu cele din regiunea Mării Negre.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


8

O
d
e
s
s
a

S
e
v
a
s
t
o
p
o
l
'

S
i
m
f
e
r
o
p
o
l
'

Y
a
l
t
a

B
e
l
g
o
r
o
d
-

D
n
e
s
t
r
o
v
s
k
i
y

T
i
r
a
s
p
o
l
'

K
e
r
c
h
'

N
o
v
o
r
o
s
s
i
i
s
k

T
u
a
p
s
e

S
o
c
i

S
u
k
h
u
m
i

P
o
t
i

K
u
t
a
i
s
i

B
a
t
u
m
i

T
r
a
b
z
o
n

C
a
r
s
a
m
b
a

S
a
m
s
u
n

E
l
â
z
i
g

S
i
v
a
s

C
o
r
u
m

K
i
r
r
i
k
k
a
l
e

S
i
n
o
p

K
a
r
a
b
u
k

Z
o
n
g
u
l
d
a
k

E
r
e
g
l
i

E
s
k
i
s
e
h
i
r

I
z
m
i
t

I
s
t
a
n
b
u
l

B
a
n
d
i
r
m
a

C
a
n
a
k
k
a
l
e

T
e
k
i
r
d
a
g

K
h
a
s
k
o
v
o

P
l
o
v
d
i
v

Y
a
m
b
o
l

B
u
r
g
a
s

G
a
b
r
o
v
o

V
e
l
i
k
o

T
u
r
n
o
v
o

S
h
u
m
e
n

V
a
r
n
a

C
o
n
s
t
a
n
ţ
a

B
r
a
s
o
v

T
u
l
c
e
a

I
z
m
a
i
l

B
r
a
i
l
a

G
a
l
a
ţ
i

S
u
c
e
a
v
a

A
n
k
a
r
a

C
h
i
ş
i
n
ă
u
B
u
c
u
r
e
ş
t
i
R
U
S
I
A

G
E
O
R
G
I
A

T
U
R
C
I
A

B
U
L
G
A
R
I
A

T
U
R
C
I
A

G
R
E
C
I
A

C
r
i
m
e
e
a
M
O
L
D
O
V
A

R
O
M
A
N
I
A

U
K
R
A
I
N
E

S
u
r
s
ă
:

V
a
s
i
l
e

S
i
m
i
l
e
a
n
u
,



,

B
u
c
u
r
e
ş
t
i
,

1
9
9
8
G
e
o
p
o
l
i
t
i
c
a

s
p
a
ţ
i
u
l
u
i

c
a
r
p
a
t
o
-
d
a
n
u
b
i
a
n
o
-
p
o
n
t
i
c
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


9
Concret, modalităţile prin care Statele Unite acţionează deja pentru întărirea
securităţii din bazinul Mării Negre sunt: investiţiile de ordin economic; influenţa politică,
mai mult sau mai puţin vizibilă în statele riverane; iniţierea de acţiuni asumate de
structuri multinaţionale precum Alianţa Nord - Atlantică şi, nu în ultimul rând,
prezenţa militară directă. Care, conform planului Pentagonului, prezentat recent de
generalul Ralston se va întări. Retragerea a două divizii americane din Germania
va fi urmată nu numai de posibile dislocări de trupe în regiuni instabile, ci şi de
instalarea unor baze, mai mici, cu trupe mobile, gata de acţiune, în România şi Bulgaria.
Exerciţiile navale organizate în Marea Neagră, precum “Cooperative Partner”
şi “Sea Breeze” s-au desfăşurat şi cu participarea militarilor veniţi de peste Ocean.
Concomitent, Alianţa şi-a amplificat prezenţa în cadrul acestei regiuni. În
consecinţă, flancul sudic al NATO va fi şi în continuare focalizat atât pe necesara
proiecţie a forţelor aliate în Balcani, Asia ex-sovietică şi Orientul Mijlociu, cât şi pe
contracararea, dacă va fi cazul, a unor conduite agresive la nord şi est de Marea
Neagră. Cu precizarea că acum, deşi aceasta este o simplă situaţie ipotetică, nu
este omis de experţii aliaţi cel mai rău scenariu pentru care militarii, în mod firesc,
trebuie să fie instruiţi.
Cercetători din ţările regiunii Mării Negre urmăresc luările de poziţie din
capitala americană, cu dorinţa de a desluşi opţiunea finală privind această zonă-
pivot pentru interesele strategice ale Statelor Unite pe trei continente. Sintagmele
folosite reflectă mai degrabă variante valabile în ultimele patru decenii ale veacului
trecut. Astfel, balanţa puterilor aminteşte mai degrabă perioada războiului rece. Iar
securitatea colectivă ne duce cu gândul la Europa fascinată de OSCE. În schimb
se recunoaşte, tacit sau explicit, rolul special pe care America îl poate juca pentru
stabilizarea unei zone cu mari discrepanţe între nivelurile de dezvoltare economică,
cu populaţii împinse, nolens-volens, de sărăcie, la ascunderea sau sprijinirea tacită
a elementelor teroriste.
Pilonii formatului dezirabil la Washington D.C. pentru o consolidare a
securităţii regionale în zona Mării Negre nu sunt puţini. Relaţiile bilaterale ale SUA
cu Rusia şi Ucraina sunt dominate, la ora actuală, de normalitate raporturilor între
parteneri conştienţi de forţa comună, ca factor disuasiv al unor potenţiale atacuri
teroriste. Aliaţilor naturali, România, Turcia şi Bulgaria – state membre NATO – li
se adaugă, în forme de cooperare adecvate şi Georgia, ţară care, împreună cu
Armenia şi Azerbaidjan beneficiază de prezenţa, la o bază militară georgiană, a
instructorilor trimişi de Pentagon. Aceştia au misiunea de a-i învăţa pe geniştii din
cele trei state tehnici moderne de deminare. O prioritate generată de existenţa
nenumăratelor câmpuri de mine în această zonă, cumplit afectată de conflictele
militare din ultimii 15 ani. Relaţia specială a Federaţiei Ruse cu NATO, ca şi
legătura stabilită între Alianţa Nord - Atlantică şi Ucraina vizează, pe termen lung:
schimbul reciproc de informaţii, îndeosebi cele necesare campaniei antiteroriste;
interoperabilitatea forţelor militare ruseşti şi ucrainene cu cele ale comunităţii
euroatlantice; configurarea, structurarea, poziţionarea şi desfăşurarea unei viitoare
forţe de reacţie rapidă.
Cum standardele de referinţă, cel puţin în plan militar, vor fi – aşa cum se
acceptă inclusiv la Moscova şi Kiev – cele ale Organizaţiei Tratatului Nord - Atlantic,
reiterăm teza iniţială. Provocarea următorului deceniu, pentru zona Mării Negre va
fi promovarea valorilor euroatlantice. Nu impunerea lor.
Apariţia unei noi generaţii de lideri politici, convinşi de avantajele trecerii la
economia de piaţă şi la un regim politic bazat pe pluralism şi alegeri libere a fost
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


10
anticipată de “schimbarea la faţă” a Georgiei. Considerată şi începutul conectării
Estului zonei Mării Negre la Europa. Georgia este prima piesă din şirul celor
supuse “principiului dominoului”. Ca start al ieşirii la lumina libertăţii a naţiunilor
supuse încă unor regimuri autoritare şi unor hegemonii moştenite din secolul trecut.
Traseul viitoarelor conducte petroliere – variantele concurente vizând
trecerea pe teritoriile Turciei, Ucrainei, României sau Bulgariei – va determina
creşterea interesului SUA pentru stabilitatea regiunii adiacente Mării Negre.
Formatul dezirabil - atât pentru Washington D.C. cât şi pentru ţările acestei
zone - va fi unul în care nimeni nu va fi exclus de la accelerarea, pe baze noi, a
dezvoltării cooperării politice, economice şi militare regionale. Practic - prin valorile
însuşite sau acceptate, fie şi parţial, de statele aspirante şi cele partenere -,
comunitatea euroatlantică va contribui la remodelarea zonei fără stabilitatea căreia
porţile caucaziene vor fi închise, căile de acces în Orientul Mijlociu vor fi blocate,
iar zbuciumatul spaţiu balcanic ar fi lipsit de conexiuni economice vitale.
Marinarii de cursă lungă susţin că, fiind de dimensiuni mici şi relativ închisă,
Marea Neagră este cea mai capricioasă, o furtună putând fi declanşată oricând, din
senin. Privind înapoi, inclusiv istoria ultimilor ani, nu putem decât să recunoaştem
că destule conflicte militare s-au declanşat, în această zonă, pe neaşteptate.
Măcinând, ulterior, energiile unor naţiuni care sunt hărăzite să trăiască împreună.
Forţa economică, politică şi militară a Americii poate dinamiza apropierea dintre
statele regiunii Mării Negre. Iniţial SUA, apoi NATO pot deveni garantul stabilităţii
acestui areal prea mult disputat anterior. Cu consecinţe cunoscute.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o



11
THE NEW ALLIES AND EMERGING SECURITY DYNAMICS
IN THE BLACK SEA AREA
George Cristian MAIOR
My presentation will focus on the both the durable trends in this area, as well as on
the recent important changes in the strategic paradigms after the end of the Cold War and
the events of September 11.
So, why the Black Sea area? There are three main guiding reasons for my
assessment. First, because I believe this region has gained an unprecedented strategic
weight in recent years with respect to both the international campaign against the terrorism
and the enlargement of NATO and European Union. Second, because I think there are
some historic analogies and lessons on this region that we should remember while
advancing the international community goals of peace and stability. And third, and this will
be one of the main focus of my remarks, because I believe that more recently, the Black Sea
area encountered a significant change in its traditional security paradigm that will have a
long term impact on the European and Eurasian security as a whole.
Such a rich subject could be divided into three parts:
1. First, what are the strategic assets and opportunities of the Black Sea area?
2. Second, what are the challenges and how the risks and threats emerging
from the Black Sea area affect the European security?
3. Third, what are the bases for building a new security approach to the future
of this region?
1. Strategic assets and opportunities
Against this background of opportunities, challenges and policies, we should
examine very briefly some geographical coordinates with interesting influences on the
security of this space.
The Black Sea region includes the coastal waters of Romania, Bulgaria, Georgia, the
Russian Federation, Turkey and Ukraine and it is an area with densely populated shores of
about 16 million inhabitants, significant natural resources and a tiny connection to the
Mediterranean through the straits of Bosphorus and Dardanelles . Although it cannot be
considered entirely an open sea, it is directly linked with important communication lines,
through rivers (the Danube, Volga, Don) and land corridors that unite East-West the Central
Europe to Caucasus and Central Asia, and from North to South, the Baltic area to South
Eastern Europe and the Mediterranean. These routes have been extensively used for both
military campaigns and economic trade since the first Greek colonies were established
along its shores. The only period when the Black Sea has been a frozen lake and the
communication channels interrupted, has been the 50-year Cold War division, when the
boundary between the two blocks was basically crossing the heart of this region.
Against this short descriptive background, my evaluations will address an extended
vision about the Black Sea, since evolutions in this region are intrinsically connected to the
security developments in the Balkans from Former Yugoslavia to Albania and Greece,
Caucasus with Georgia, Armenia and Azerbaijan, Near and Middle East, from Turkey to Iraq
and Iran. To some extend we can also speak about direct connections to Central Asia along
the lines of expansion of Alexandru Macedon and along the former famous Silk Road.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


12
Its strategic importance along the centuries lied in the role it played as a bridge and
a frontier, a buffer zone and a transit one, between Europe and Asia and at the crossroad
between powers and empires. Moreover the Black Sea stood for a point of juncture
between commercial routes and regions rich in energetic resources.
But what does it mean this dichotomy “bridge versus frontier” that shaped along the
history most of strategies of great powers and empires and why is this relevant for the
current assessment on Black Sea security? The “Great Game” in the Black Sea was and
is shaped by two types of core-policies: political-military containment and deterrence,
and economic linkage between continents.
The containment goes beyond contemporary history and the Cold War. Along with
the southern part of the Danube, the Black Sea has been the limes – (in Latin “frontier”)
between Europe and the Asian continent, the place of confrontation with barbarian tribes
and the strategic point from where expansions and invasions advanced either East (such as
the crusades) or West (the Ottoman empire). In some cases expansion has also been the
vehicle for prevention. The Roman emperor Traian asserted as main risk to its empire that
incorporated today’s Romania and Bulgaria the conquering expeditions of the Parts.
Therefore he launched a campaign to fight the threat right where it came from, namely in the
Middle East, and died on his way home after a successful war in the area of contemporary Tikrit.
The Black Sea region always stood for a strategic asset for employability and mobility
of military forces in both deterrence and expansion policies. After the 90s, we face a
conceptual disruption of this theme, since today’s conflicts have been de-territorialized
and the former inner value of the seas could be asserted in a different perspective.
Political containment has been transformed into the building of cooperative
arrangements for the expansion of peace and security, instead of territorial expansion.
Regional instruments have been created to build a common understanding among political
elites and advance stability and cooperation beyond the European continent. The
Partnership for Peace is currently encircling the Black Sea area into a framework of political
interactions and common plans for security sector reform and modernization.
Also, military containment in classical terms became obsolete since the security
risks and threats are no longer stemming from states, but rather from un-conventional
phenomena generated by emerging non-state actors and sustained through rogue or failed
states. The development of terrorism, armaments proliferation and organized criminality
transferred the policies of containment to a different configuration of technologies and
instruments. The ways to conduct war have gradually been de-territorialized with the
development of missile and means of delivery that could reach distant lands in a matter of
hours. In this new type of containment, the space of the Black Sea could stand for a part of
the broader defensive arc based on surveillance and early warning, information sharing or
defense against potential missile attacks. The participation of riparian countries as members
or partners of the Euro-Atlantic Alliance in the Partnership’s Action Plans against terrorism
ensures a formal extensive basis of cooperation in this area.
Also the strategic positions that have been used in history for military campaign
changed their importance and significance. The Cherson peninsula (currently Crimeea, on
the neighboring Sea of Azov) that stood for the launching point of military operations from
the Black Sea to South Eastern Europe and Mediterranean has exhausted its geographic
opportunities in this respect. The control of the Bosphorus and Dardanelles Straits is now
important not as the short route for crusaders to the Middle East, but in connection to the
lines of communication and transit that link them to the Mediterranean and to the European
continent. From Gibraltar to Bosphorus, former strategic locations rely more on the logic of
new military arrangements for early warning and patrolling – as defined for example by the
Operation Active Endeavor launched by NATO in the Mediterranean after September 11
events – than on the past motivations for the use of seas.
Going from containment to commerce, this region maintained a major role for the
commercial flows from Asia to Europe and the continental transportation routes North-
South that connect the Baltic Sea to the Black Sea. Since very old times, the famous
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


13
ancient Silk Road from Asia to Caucasus and South Eastern Europe has been followed by
the Greek and Byzantine routes some of them starting from the Black Sea settlements and
reaching the Baltic Sea. A well known Romanian historian and diplomat, Gheorghe Bratianu
spoke about the Black Sea as being the pivotal area or the plank for the international trade.
The routes for the transit of energetic resources from Central Asia, the Caspian Sea
and Caucasus to Europe along the Southern path are most of them crossing the Black Sea,
for example from Baku to Tbilisi and Ceyhan or from the Caspian sea shores of Kazakhstan
to the port of Novorossyisk. Large opportunities in economy and transportation are currently
offered by the northern half of the Black Sea basin by navigable rivers such as the Danube,
Dnieper and Don, while on the southern part, Turkey can ensure the connection to the
Mediterranean ports. Interestingly enough, projects for European corridors are following
some of the historic routes from West to East (Dresden-Prague-Vienna – Budapest – Sofia –
Istanbul) and from North to South (Helsinki – Moscow – Kiev – Chisinau – Bucharest –
Alexandropolis).
They also establish a continuum between the Mediterranean and the Black Sea
areas joining the main commercial routes of Europe that existed since the agreements
between Venetian cities and the Ottomans. This political and economic background allows
us today to speak about the materialization of a new strategic concept, namely the
development of an Extensive Southern Shore of NATO and European Union from Western
Mediterranean to the Black Sea stretched out to other regions such as the Middle East, the
Caspian and Central Asia space. Developments in these areas require a closer look on the
ways to manage risks and threats to European security and to project peace and stability
objectives beyond the former European limes.
Let’s now go to the second point of my presentation and address in opposition to
the first part about opportunities, what are the risks and challenges to European security that
emerge from the Black Sea area.
2. Risks and threats to European security emerging from the Black Sea area
Extrapolating historic lessons to the present international context, one could notice
that the greatest risks to the Byzantine Empire were defined by Constantin Porfirogenet ( in
“De Administrando Imperio”) as coming from the northern shore of the Black Sea.
Facing the Persian and Arab tribes’ threats, the Byzantines developed interesting strategies
based on conjectural alliances with some Arab and Barbarian tribes to fight other barbarian
tribes. This policy remained known in the history as the diplomacy of the steppe. With the
only exception of the Cold War “freezing” period, the Black Sea area has always been a
source of insecurity, invasions and migrations, and a gateway for importing region
instabilities to the core of Europe.
Key elements in this context could be considered the interlinking evolutions of
regional disparities, low intensity conflicts, illegal trafficking of armaments, mafia intrusion,
human beings and drugs’ traffic, migrations and terrorist phenomena.
The creation of a large number of new states after the disappearance of the Soviet
Union and the Former Yugoslavia also brought to light a number of frozen territorial and
ethnic disputes that are still not solved from Transdniestria to Abkhazia, South Ossetia,
Nagorno-Karabakh and Kosovo issues. Each of them has evolved along its own
specificity; the international community involvement has also been differentiated on a case
by case basis; but all of them stand for emerging risks to European security.
The large accumulations of military technique in the Black Sea area during the
Cold War has increased the opportunities for illegal trafficking of armaments and munitions
that also feed the needs of secessionist movements in building private armies and
paramilitary forces. Maintenance of military assets and bases despite the international
community efforts and the OSCE CFE provisions is also of factor of latent negative
evolutions in these regions. In my opinion we are facing now a de-localization of
domestic disputes and their gradual expansion, since illegal groupings have acquired the
means to geographically extend their networking. One example that I am very familiar with is
the fact that Transdniestrian armament has been sold to Tchetchen fighters and the illegal
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


14
trafficking with SALW from this region was directed to conflict areas both West, to the
Balkans, and East, to the Middle East and Caucasus.
The creation of new independent states also brought to light the problems of
transition to democracy and the inherent difficulties of strengthening statality and rule of
law. Neighboring former Soviet states face nowadays direct risks related to the improvement
of political legitimacy, reduction of corruption and fight against domestic or foreign mafias. In
relation to this, tensions have arisen between regional integration and fragmentation,
between domestic centers of power and their periphery incorporating sometime
uncontrolled areas along the boundaries of the frozen conflicts. Democratization and
opening of the markets could not advance in a proper way without coping with the need for a
political answer to these tensions. It is clear that the importance of raw military power in the
Black Sea is declining and that if one wants to find ways to solve the internal conflicts and to
counter new threats, one must find other peacemaking instruments in order to secure the
regional stability.
Against this background, the tension between integration and disintegration could
also be linked to political traditions and inertial mentalities. The Cold War competition
and armament race left traceable legacies on collective behaviors and it has confronted
some of the limes states with a rather false political perception about the dichotomy between
the strengthening of state central powers and the inherent fragility the democratization
processes generate. This is why authoritarian models of governing are still an appealing
subject to the political elite in some countries. This is also why regime changes are often a
matter of domestic strife and instability. Moreover, the historic heritage of the Black Sea
dividing lines steps forward from time to time, when competition on resources, energetic
dependence, as well as relocation of military forces become a matter of divergent rhetoric.
The Black Sea region has also a significant migratory flow for several reasons
including historical motives, demographic and economic growth disparities and maintenance
of frozen conflicts. The area is a potential European gate for outside flows coming from Asia,
but also the Maghreb – Makrek regions or even Africa. To take the example of regional
disparities, Russia and Turkey represent more than two-thirds of the Black Sea neighboring
countries. The mature market economies such as Greece and Turkey stand for 40% of the
Black Sea GDP. According to World Bank typology, the entire region has a GDP per
inhabitant slightly over 3000 USD, at the limit between medium-high and medium-low, with
Moldova and Georgia being the poorest countries.
Illegal migration coupled with the development of local mafias is a basis for potential
increase in the arms trafficking and the transit of terrorist assets through the Black Sea
to Europe. Although there are no terrorist organizations “born” in the Black Sea area, the
proximity to Middle East, Balkans and Asia is a significant advantage for terrorists from
these regions to connect their strongholds to transit zones and channels and launch attacks
on European soil.
It is obvious that these security risks are interconnected and that conventional threats
and frozen conflicts catalyze the emergence of asymmetric challenges. There is no single
Achilles’ heel but a complex picture of hot spots, associated weaknesses and growing
instabilities. A potential solution for regional problems cannot be based therefore but on an
extended concept of security that might incorporate regional integration, democratization,
economic growth and re-definition of strategic policies towards the Black Sea.
3. A strategic approach to the future of the Black Sea in the current security context
How can we define a new security approach towards the Black Sea area? Can this
region overcome historic legacies and evolve along the lines of a new strategic paradigm?
As I have mentioned at the very beginning, I believe that we live in a time of
tremendous opportunities that we should know how to grasp and make use of, a time of key
transformations in our security paradigms.
We live in a time when overarching security frameworks complement the Westphalian
international paradigm, when traditional geopolitical lines are blurred, if not completely
disrupted, and when fragmented regions are gradually oriented towards new patterns of
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


15
cooperation and development. Two main security evolutions could be considered the basis
for a new strategic dimension of the Black Sea area.
First, the enlargement of NATO and EU and their policies of peace and stabilization
have introduced a comprehensive and exceptional project of modernization in the Black Sea
region. When we look back into the history, we cannot find such a wide-spread approach
with such a major potential for long-lasting security and sustainable development.
Second, the September 11 events taught us that traditional division into spheres of
influence has been replaced by a more pervasive definition of the enemy that is faceless,
borderless and pitiless. The terrorist attacks against the World Trade Center could be
considered as a “transformation momentum” with a long-standing impact on the complex
relations between traditional nation-states and non-states actors that generates a
redistribution of roles and rules on the international scene.
Security evolutions in the Black Sea area are deeply connected to these two
developments: on one side, an increase of opportunities in the logic of integration, on the
other an extended challenge for this region to cope with emerging security risks.
For the first time in its history the Black Sea is no longer instrumented as an asset in
the classic competition between great powers and empires. This evolution is a direct
consequence of political and strategic accumulations during the 90s: the accession to
the Partnership for Peace of all riparian states; the conclusion by neighboring countries of
different agreements for cooperation or accession to the European Union the creation of
regional formats of economic or military cooperation, such as the Black Sea Economic
Cooperation or the Blackseafor; the development of confidence and security building
measures in the Black Sea.
More recently, NATO enlargement including Romania and Bulgaria places the Black
Sea riparian countries in a position of numeric parity (3 to 3) in relation to Euro-Atlantic
membership. Georgia and Ukraine have also defined their national plans for integration into
the Alliance. The European Union has defined target goals and plans for the future
accession of Romania and Bulgaria and agreed on the candidature of Turkey. NATO and
EU cooperation with Russia has evolved on pragmatic bases with a focus on joint measures
to counter new security risks to international security. There is a now a real possibility of
changing the “frozen conflicts” through multilateralization in areas such as Abkhazia,
Transdniester or Nagorno – Karabach with the support of different international organizations.
However, it seems to me that against this shinny picture, there is a tendency to avoid
or postpone a clear and comprehensive European strategy towards this region. One reason
is related to both NATO and EU approach on a state-by-state basis and the fact that there
is little regional-oriented long-term thinking. Another one might be derived from a certain
reluctance in defining a comprehensive framework of inter-institutional cooperation in this
area. More specifically there are some missing links between regional formats, international
efforts, political approaches, economic and military strategies. Currently, the representation
most multinational institutions and decision-makers have of the Black Sea, is rather an
unsolved puzzle, divided by punctual economic or military policies, than a clear image.
Since the security risks are inter-connected, so should be our broader strategic
thinking in advancing stability and prosperity. We cannot speak about democracy without a
stable society pattern and a sustainable economic development, we cannot think about
military strategies towards distant lands and regions without focusing on our own backyard.
And the European backyard has gradually moved from the Western Balkans to the
Black Sea area.
In this context, the Black Sea could be the litmus test for the spread of democracy
and security beyond Europe, in short for the new European security order. There are three
strategic topics in which this process encounters its first significant challenges and
opportunities in the Black Sea area since the end of the Cold War:
1. The first is related to the spread of institutional liberalism in the region and the
successful transition towards democracy of riparian countries. This evolution will form the
basis for predictable security partnerships and extension of markets from the Western shore
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


16
to Caucasus and Central Asia. It will also make the questions on where are the boundaries
of Europe obsolete. An extended version of the Black Sea area could connect existing
efforts for reconstruction, democratization and stability from the Balkans to Moldova,
Caucasus and even farther to Afghanistan.
2. The second should be defined as a change in the military significance of the
Black Sea. Here the region could play a double role: as a platform for power projection to
the Middle East and Asia and as a buffer zone against asymmetric risks to European
security. The announced relocation of US bases and NATO involvement in Afghanistan and,
to a limited extend, in Iraq are only the beginning of a larger security process that could
incorporate a deeper evaluation of existing opportunities for addressing the risks and threats
emerging from this region. Surveillance of the sea and airspace, attention paid to scenarios
for possible missile attacks against European states merge with the need for the
development of regional instruments and infrastructure for force deployment and sustaining
in distant theaters of operations. The new military technology has lessened the importance
of ancient maritime routes, but it has correspondingly increased the requirement for new
types of warfare networks and assets for which the Black Sea area acquired a similar if not
higher importance.
3. The third challenge is based on the need for developing and securing the
energetic routes from the Caspian and Central Asian fields to European markets. European
projects on the new Great Silk Road intend to concentrate along new corridors (Traceca) oil
and gas pipelines, communication networks and international financial flows. With the
connections available on the Western shore in terms of railways, river systems and the
emerging links to the Mediterranean, the Black Sea could become a significant source of
prosperity and market development for both Europe and its riparian countries.
To conclude, in redefining the Black Sea security dimension I will replace the “bridge
versus frontier” thinking with a new and, I believe, more comprehensive description: the
Black Sea could become a strategic platform for the spread of democracy and stability, an
emergent center for sustainable development and a networking piece in an extended
security approach from the Mediterranean to Levant, Middle East and Central Asia.
The International Peace Academy, Columbia University, 2003
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


17
THE BLACK SEA REGION:
NEW ECONOMIC COOPERATION AND OLD GEOPOLITICS
Nicholas DIMA
Rezumat: Lucrarea “Bazinul Mării Negre: Cooperare Economică Nouă şi Geopolitica Depăşită” a fost
pregătită la sugestia conducerii departamentului de Securitate Naţională şi Luare de Decizii (NSDM) din
cadrul Şcolii Navale Superioare Americane (U.S.Naval War College) din Newport, statul Rhode Island,
unde autorul a fost profesor vizitator. Lucrarea scoate în evidenţă importanţa strategică a Mării Negre la
graniţa dintre Europa şi Orientul Mijlociu şi potenţialul ei economic regional şi internaţional.
Studiul subliniază că în 1992 după prăbuşirea Uniunii Sovietice ţările din zona Mării Negre au semnat o
declaraţie prin care s-au pus bazele Blocului de Cooperare Economică al bazinului Mării Negre. Noua
organizaţie (BSEC) a fost confruntată însă de la început cu probleme economice şi cu ambiţii
geopolitice. Urmărind să-şi extindă influenţa în regiune, Turcia de exemplu, a insistat asupra deschiderii
şi cooperării economice. Rusia a urmărit să perpetueze însă dominarea politică şi militară a mării.
Urmărind integrarea în NATO, România şi Bulgaria au promovat politici de apropiere de Alianţa Nord
Atlantică. Neputându-se rupe total de Moscova, Ucraina şi Georgia s-au concentrat asupra consolidării
independenţei recent dobândite. Alianţa NATO, a optat pentru o politică a uşilor deschise.
Diferenţele sociale şi culturale dintre ţările membre ale Blocului de Cooperare al bazinului Mării Negre,
precum şi agendele politice şi geopolitice divergenţele ţărilor membre, au făcut ca noua asociaţie să
avanseze lent şi să obţină rezultate modeste. Cu toate acestea, însăşi apariţia organizaţiei imediat după
prăbuşirea comunismului reprezintă un pas important pe calea integrării Europene şi Euro-Atlantice.
Summary
(The Black Sea is strategically located between southeast Europe and Asia
Minor and it connects its littoral countries with the Mediterranean Sea and the world
beyond. The Black Sea is extremely important economically and geo-politically to
all the countries surrounding it and especially to Russia, which used to be the
dominant power of the region. In 1992, after the collapse of communism and the
break up of the former Soviet Union, at Turkey’s initiative, the countries of this
region signed a declaration that set up the Black Sea Economic Cooperation bloc
(BSEC). The new organization was confronted, however, with problems of cultural
diversity, economic stagnation, and opposing geo-political agendas. Turkey, for
example, wanted to expand its influence in the area and pushed for increased
economic cooperation. Russia, wanted to perpetuate its old political and military
domination. Romania and Bulgaria pursued a policy of Euro-Atlantic integration.
Ukraine and Georgia wanted to assert their newly found independence from
Moscow. The European Union and NATO adopted open door policies with the
intention of expanding themselves into the region. This paper analyses these
factors and weighs the achievements and perspectives of the Black Sea area).
Introduction
For most of its modern history, the Black Sea was of limited importance to
the Western world, but over the last decade it has received unusual economic,
political, and strategic attention. The demise of communism and the dissolution of
the former Soviet Union; the expansion of NATO and the European Union toward
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


18
the east; the discovery of huge new oil and gas reserves around the Caspian Sea;
and strangely enough, the recent hypothesis that the Black Sea could be the
location of Noah’s flood, have triggered an international attention unknown for this
region in recent history. (1) Is this just a temporary phenomenon or the emergence
of a new and important region of the world?
The fall of communism and the birth of the newly independent countries
around the Black Sea offer unique political and economic opportunities to integrate
this area in the modern, Western-led world. However, three important questions
remain. Will Russia, the main successor state of the former Soviet Union, accept a
loss of status and cooperate as an equal partner with the other countries? If so, given
the mosaic of cultures and interests that makes up the region, will the Black Sea
countries prove capable of full cooperation? Last but not least, what is the position
of the United States and of the West toward this region? Whatever the answers, the
Black Sea countries appear to be on the road to creating a new area of cooperation.
Brief Geographic and Historical Background
The Black Sea is located in southeast Europe, where it separates the old
continent from, or connects it with Asia Minor. The sea is in a way an extension of
the Mediterranean Sea, with which it is linked through the small Sea of Marmara
and the narrow Dardanelles and Bosphorus Straits. By comparison to the
Mediterranean Sea, which has a surface area of almost a million square miles, the
Black Sea is only 168,500 square miles in size, but it is larger than the better-
known Baltic Sea or Red Sea. In addition, the Black Sea is rather deep, reaching
over 3,600 feet. Its waters, however, are heavily polluted and have a toxic composition
that makes life impossible at depths deeper than about six hundred feet. (2)
Named Pontus Euxinus by the Romans, the Black Sea has been of major
importance to the inhabitants of the area since ancient times. It was sailed in
antiquity by Greek sailors and traders who apparently founded its first city ports.
Most Black Sea ports of today have their roots in those days, and ancient Greek
and Roman ruins are still visible around them. The Romans controlled the western
and southern shores of the sea and used them for commerce. One of the ancient
silk roads connecting the West and the East also passed through the Black Sea
area. The Byzantine Empire continued the Roman control of the sea until it fell into
Ottoman hands. For a while, the Black Sea became a Turkish lake, and its navigation
and trade served mainly Turkish interests. The ascent of Russia during the
eighteenth and nineteenth centuries coincided with the gradual retreat of the Ottoman
Empire and brought a new balance of power in the region. The eventual collapse of
the Ottomans marked a radical change in the geopolitics of the Black Sea basin.
New international agreements opened the navigation through the straits and through
the Danube, helping reconnect the countries of the region with the Mediterranean Sea.
The establishment of the USSR after World War I modified further the
geopolitical balance in the region; Moscow’s expansion in the Balkans after World
War II transforming the Black Sea into a Soviet stronghold. The Soviets built new
military facilities and a strong Black Sea fleet poised against Turkey and NATO.
Instead of serving as a bridge between East and West and between North and
South, for decades the Black Sea became a sea of separation. The end of
communism marked yet another era in the life of this sea. However, in which
direction did the surrounding countries begin to move at the turn of the millennium?
The end of the twentieth century witnessed a number of new trends little
anticipated during previous years. The totalitarian regimes and their centralized
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


19
economies fell apart. A new form of international competition and cooperation gave
birth gradually to a global economic concept. Multi-ethnic countries broke up and
were replaced by new regional groupings of states. The most important feature of
this part of the world at the end of the century was the emergence of many newly
independent states. At the same time, the European Union and NATO began to expand
toward the east and in the process became magnets for the Black Sea countries.
After centuries of neglect and decades of communist abuse, the new countries of the
area saw a chance of cooperation among themselves and with the West both as a goal
by itself and as a way to gain access to the Euro-Atlantic structures. Turkey, a full
member of NATO and an aspiring member of the European Union, was the first to act.
The Black Sea Initiative
Ankara was behind the initiative of Black Sea cooperation, which dates back
to 1990. Turkey saw a chance to spearhead a new age of regional development,
and probably to regain some of the influence it had had in previous centuries. The
other littoral countries, seeing it in their own interests to cooperate, acceded to the
Turkish initiative. They also perceived it as a way of distancing themselves from
Moscow’s tutelage. For most of the former communist countries, the beginning of
the 1990s was a period of euphoria, of rediscovering identities, a period of dreams
of a better future. Russia, which from a geopolitical point of view lost the most in
the new transformation of the region, joined the project reluctantly and probably
only because it could not afford to be left out. While Moscow maintained a front of
seeming cooperation, nationalist Russian circles resorted to violence to retain
control over the former Soviet republics of the Black Sea basin.
From an economic point of view, the Black Sea is of great importance to
Ukraine, Romania, Bulgaria, and Georgia, countries that otherwise would be
landlocked. The sea is economically important to Russia too, because with its vast
size it needs as many sea links with the world as possible. In addition, unlike the
other seaports of Russia, its Black Sea ports are open to navigation almost year
round. For Moscow, moreover, the Black Sea is the sole direct link to the Balkans
and to the Mediterranean Sea, and therefore it is of utmost geopolitical importance.
From a cultural and political standpoint, the countries of the Black Sea
region do not share much in common except the sea itself. Most of them have a
deep fear of Russia and have uneasy relations with each other. They also belong
to different cultures and ethnic groups, speak different languages, and have
different histories, interests, and aspirations. With the exception of the Turks, who
are Moslems, most the inhabitants of the shores of the sea are Orthodox Christians,
but even they do not always get along.
The Ukrainians, for example, have been controlled and abused for centuries by
the Russians and are now trying hard to assert their newly acquired independence. Aware
of their precarious internal situation and of their geopolitical position between Russia and
Europe, the Ukrainians have chosen to first consolidate their statehood rather than to
seek integration with the West. The Romanians, farther south, are traditionally Western-oriented
and want to join NATO and the European Union. Romania, however, like practically
every former communist country of the region, is controlled by politicians who put their
own interests before those of the country. Thus, reforms have been delayed for
personal gain and the country has made little progress during the last decade to justify
Western integration. To complicate the situation, the very existence of Moldova is
questionable, and between Romania and Ukraine territorial issues are pending.
Bulgaria, located between Romania and Turkey, does not seem to have such
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


20
problems, but the status of its Turkish minority and the possibility of a breakup of
Macedonia and are causes of great concern. The Georgians, on the eastern shore of
the Black Sea, like the Russians and most Ukrainians, Romanians, and Bulgarians, are
also Christian Orthodox. Georgia, however, has endured harsh Russian treatment since it
declared its independence. Strategically located near Turkey, Georgia fell victim to a Russian -
incited separatist movement, and to a large degree it has remained under Moscow’s control.
As for Turkey, which launched the Black Sea cooperation project, its goals are
chiefly economic, but with political underpinnings. Should the European Union expand
further and integrate Romania and Bulgaria, it will be difficult to leave Turkey out, since
they are all equally involved in this new cooperation project.
Moscow and the New Black Sea Trend
On 25 June 1992, the heads of states and governments of Albania, Armenia,
Azerbaijan, Bulgaria, Georgia, Greece, Moldova, Romania, Russia, Turkey, and
Ukraine met in Istanbul and signed the Declaration on Black Sea Economic
Cooperation (BSEC). Albania, Armenia, Azerbaijan, and Greece are not Black Sea-
littoral countries, but they are interested in the cooperation, as are a few other countries
that expressed their intention to join.
The founding statement stresses constructive relations based on the principles
and documents of the United Nations and the Organization for Security and Cooperation
in Europe (OSCE). Its objective was defined from the start as “creating conditions for a
mutually beneficial prosperity.” The statement recognizes the need for economic cooperation
based on free market economies and upholds the value of “good neighborliness,
democracy, rule of law and respect for human rights.” The document acknowledges
that the region is faced with serious conflicts and dangers, but “the signers bind
themselves to strive in good faith to oppose violence, aggression, lawlessness,
terrorism, and to promote peaceful settlements.” In the final sentences, the signatories
declare their intent to transform the Black Sea into a region of peace, freedom, and
stability that should “facilitate the processes and structures of European integration.” (3)
The declaration on Black Sea Economic Cooperation was meant to mark the
beginning of a new era. It was to be, however, a very difficult era. The document was
too broad and optimistic for a region that was just rediscovering freedom and did not
have the economic means to attain its new goals. Turkey was just experimenting with
democracy and a market economy; the formerly communist countries were in political
turmoil and economic disarray. Most of the inhabitants of those countries were
enthusiastic about democracy and had great expectations, but their immediate futures
were bleak. Their leaders, former communists, were in no mood to give up power to
change the systems in ways that would jeopardize their interests. For the population at
large, the results were disappointing. Moscow and the Russians in general were
particularly frustrated.
At the beginning of the 1990s, Moscow had plenty to worry about in the Black
Sea Basin. Relations with Ukraine were very tense. Moldova was moving toward
rejoining Romania, while Romania itself wanted to integrate with the West. The
situation in the Caucasus was grave, and Georgia was improving its relations with
Turkey. Russia was losing its preeminent position in the Black Sea, and Turkey was the
ascendant. While Ankara was launching a new regional policy, Moscow was under
attack inside and challenged from outside. The new Kremlin leaders had to redefine
Russia’s policy and to update its military doctrine. During those tense years, nationalist
Russian leaders agitated openly against the newly independent states, and many of the
Russians living in these states took arms and rose against the new local authorities. In
the southwestern part of the former union the ensuing events crippled the very
countries that could have made the Black Sea cooperation work.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


21

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


22
From Cooperation to Conflict
At the end of World War II Moscow demanded a foothold in Constantinople
and the Turkish Straits, but Western allies rejected the demand. Fifty years later,
Moscow was in no position to demand anything, but neither would it accept the
prospect of being reduced to just another country of the region. Simply put,
Moscow could not accept the idea of losing an empire and the status of
superpower, let alone relinquishing control over Ukraine and the Black Sea.
After almost 350 years under Russian control, Ukraine was in a precarious
position in 1991 when it declared independence. The easternmost region of the
country was highly industrialized and heavily russified. Crimea, a gift received
symbolically from Khrushchev in 1954, had a multi-ethnic population. The western
part of the country, another recent addition, was largely Catholic and Western
oriented. Thus, from the very beginning, Ukraine was bound to collide with Russia.
The first Russo-Ukrainian dispute was caused by the status of the former Soviet
fleet headquartered in Sevastopol. The dispute was aggravated by the claim of
Crimea Russians to secession and by the pro-Russian attitude of the industrialized
Don Basin. After a few years of quarreling Russia agreed to split the ships of its
Black Sea fleet with Ukraine and to recognize Ukraine’s sovereignty. But Moscow
would not give up on other regional issues. (4)
If Moscow’s disputes with Ukraine were settled peacefully, others were
settled only by instigations to rebellion, war, and military interventions. Such wars
occurred in the early 1990s in the newly proclaimed independent republics of the
Black Sea basin from Moldova to Georgia, and from Northern Caucasus to Trans-
Caucasus. Georgia, an area of great Russian interest, paid the highest price.
Instigated by Moscow, the small Abkhazian minority declared separate
independence and engaged in a brutal civil war against the Georgian authorities.
This formerly autonomous region, situated on the Black Sea coast next to Russia,
secured its independence to the surprise of everyone. At the start of the war the
Abkhazian minority had made up only 18 percent of the population of this
autonomous region, while Georgians made up the majority. By the end of the war,
practically the entire Georgian population of about 250,000 had been forced to
move to Georgia proper. At the same time, the Ossetian autonomous region of
northern Georgia, helped by the Russians, waged its own successful war and
virtually split from Georgia. To worsen the situation, the Russians also induced the
Ajar autonomous region, bordering the Black Sea and Turkey, to rid itself of
Georgian rule. Moreover, a predominantly Armenian region where a Russian military
base was located, broke with Tbilisi and asked the Russian troops to stay. Powerless
against the combined secessionist and Russian forces and wrecked by internal
divisions, Georgia lost the wars and with them effective control over half of its Black
Sea frontage. The war humiliated the government in Tbilisi and forced it to sign a
treaty that allowed Russia to maintain military bases on Georgian territory. (5)
The Chechen wars represented another Russian geopolitical reaction to the
challenges of the post-Soviet trends in the region. Although Chechnya is a small
autonomous republic of the Russian Federation, its successful separation could
have grave consequences for Moscow. The avowed goal of the first leader of
Chechnya, former Soviet general Djokar Dudayev, was to unite in an independent
country all the autonomous republics of northern Caucasus, from Abkhazia at the
Black Sea to Dagestan at the Caspian Sea. Moscow could not accept such an
outcome, and the wars that it waged against the Chechens were brutal in the
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


23
extreme. This reaction to Chechen separatism also explains why Moscow
vigorously helped Abkhazia and South Ossetia against Georgia and sided with
Armenia in Nagorno-Karabakh. (6)
The predominantly ethnic Armenian enclave of Nagorno-Karabakh
represents yet another Russian geopolitical response. The enclave is located near
the Armenian border but inside Azerbaijan. Once the Soviet Union dissolved the
Armenian leaders of Nagorno-Karabakh and the Armenian government in Yerevan
decided to split the province from Azerbaijan and unite it with Armenia. Out of fear
of Turkey, Armenia had remained loyal to Moscow after the breakup of the USSR
and enjoyed Russia’s support against Azerbaijan. The victory, however, was
pyrrhic, because Armenia found itself outside the mainstream of the new political
trends of the region. Nevertheless, the results pleased Moscow, where the foreign
minister declared openly in 1993 that the Caucasian region represented a zone of
“vital interest” for Russia. And he warned against “the danger of losing geo-political
positions that took centuries to conquer.” (7)
Another Black Sea conflict triggered by Moscow and local Russians was in
the Trans-Dnestr. This region, a rather small area of the newly independent
republic of Moldova, is located on the left bank of the Dnestr River. Moldova,
however, is basically the former Romanian province of Bessarabia, and pursuing
its hidden geopolitical agenda, Moscow did everything to block its possible
reunification with Romania. By Russian accounts, Russia spent huge resources to
make sure that Moldova remained under its control. In case the new Moldavian
leaders still contemplated reunification with Romania, the Russian population of
Tiraspol, with the help of nationalist circles in Moscow, created the Moldavian
Trans-Dnestr Republic. In 1992, to secure its existence, it triggered a war against
the government in Chisinau, a war that claimed about a thousand lives and
produced 100,000 refugees. Whenever the Moldavian forces prevailed during the
armed conflict, the Russian units of the Fourteenth Army in Tiraspol would
intervene. The commander of this army, Gen. Alexandr Lebed, declared on several
occasions that “the Dnestr region was the key to the Balkans” and that it was a
strategic crossroad between Ukraine, Romania, and the Black Sea. “If Russia loses
this area,” he stressed bluntly, “it will lose influence in the entire region.” Moscow
also insisted that any action in the Danube Basin and the Black Sea required its
prior agreement, because these areas were of “traditional Russian interests.”
Moscow’s continuous support for the rebellious Dnestr republic is of concern to
Romania and Ukraine, which fear that it betrays hidden Russian intentions in the region. (8)
From Conflict to Accommodation
The breakup of the Soviet Union in 1991 caught Moscow and ethnic
Russians generally by surprise. Neither the Soviet leadership nor the Russian
populate were ready for such radical changes. During the Soviet years, the Marxist
leaders had taken advantage of the Russian majority to control the country’s
political system, and the Russians had taken advantage of the system to keep the
other nationalities under their rule. The demise of communism and the dissolution
of the union left the two complementary camps in confusion. In the new climate,
many Russians of the non-Russian republics took matter in their own hands.
Meanwhile, Moscow prepared a new political and military doctrine. In 1992
Moscow announced the doctrine of “near abroad,” proclaiming Russia’s exclusive
interests in the former Soviet republics. At the same time, Moscow demanded the
right to keep military units on the territories of these republics and on their borders.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


24
It appears that in the Black Sea region, Russia was especially preoccupied with
Turkey, which Moscow saw as aspiring to treat the sea as its own preserve. During
the decade of the 1990s Turkey, indeed, maintained the strongest military navy in
the Black Sea, but avoided displays of its forces and challenges to Russia.
According to a Russian newspaper, for example, in the mid-1990s Russia had fifty-
two warships and four submarines in the Black Sea, while Turkey had 116 surface
ships and craft and sixteen submarines. (9) By this time, however, Moscow had
managed to reestablish control over most of the former Soviet republics. If Moscow’s
military control was indirect or veiled, its economic and political control was open.
The dissolution of the Soviet Union prompted Moscow to create the
Community of Independent States (CIS), aimed at restoring its political and
economic control over the former USSR. Most of the former republics joined the
economic side of CIS but refused to join its military and security arrangements.
This suspicious Russian-led reintegration caused resentment among members and
continuous bickering. Discouraged by such disagreements and aiming to
strengthen their own statehood, Georgia, Ukraine, Azerbaijan, Moldova, and later
Uzbekistan set up a new cooperation bloc called GUUAM (initials of the names of
the member countries). Russia, however, perceived this group as an attempt to
undercut its dominance of the CIS, and it countered by increasing its cooperation
with Armenia, Greece, and Iran. At the same time, Moscow continued to help
Abkhazia, Nagorno-Karabakh, and the Trans-Dnestr Republic, which for all
practical purposes were independent entities. The very existence of these quasi-
states reminded Azerbaijan, Georgia, Moldova, and Ukraine of their tenuous
situations should they further challenge Moscow’s domination. Indeed, an
American analyst has noted that post-Soviet Russia was not likely to play a
constructive role in international affairs, but that it was strong enough to endanger
its newly independent neighbors and this is exactly what Russia did. (10)
Despite these conflicts, the Black Sea initiative took off and the dialogue
between its members continued, which was in itself an achievement. By the mid-
1990s, having secured again its control from Moldova to Georgia, Moscow itself
was open for this dialogue. Yet, Russia’s position was far from clear. (11)
At the beginning of the new millennium Moscow is confronted indeed with a
difficult geopolitical dilemma and a crisis of identity. The Russians have a strong
cultural and historical identity, but a poor geographical one. The Russians know
who they are, but do not appear to know the extent of their country. Does Russia
extend to cover the Caucasus region? Should Russia hold on to Chechnya at any
price? And what if other regions decide to secede from the Russian Federation?
If Moscow decides to fully adopt Western standards of democracy, Russia
could indeed be confronted with territorial issues. By reforming itself, Russia could
lose control over some parts of its land. By rejecting drastic reforms, Moscow could
save its empire for a while longer, but its people will have no hope to achieve
freedom or prosperity. Russia’s recent attitude toward the Black Sea Basin
illustrates how difficult it is to make a choice.
The Black Sea Initiative and the West
Since its official foundation in 1992, when it elaborated the Bosphorus
Statement, Black Sea Economic Cooperation (BSEC) has evolved into a well-
structured international organization, with a permanent secretariat in Turkey, a
regional bank in Greece, and the seed of a Black Sea university in Romania. The
permanent secretariat (PERMIS) is located in Istanbul and it coordinates twelve
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


25
working groups with specific agendas. The Black Sea Trade and Development
Bank (BSTDB) were established at Thessaloniki in June 1999 as the financial pillar
of the organization. A parliamentary assembly (PABSEC) was chartered in 1998
and ratified by the member countries by May 1999. In addition, the organization
acquired official observer status at the United Nations. The highest decision-
making body is an assembly of foreign ministers who meet frequently; ultimate
power, however, rests with the national governments. The chairmanship is rotated,
and meetings of the heads of states and governments of the member countries are
held periodically. (12)
So far, summits have been held in Istanbul in 1992, in Bucharest in 1995, in
Moscow in 1996, in Yalta in 1998, and again in Istanbul in 1999. Each summit
resulted in joint declarations and new decisions to increase cooperation. In addition
to summits, numerous meetings have been organized at every level, from
ministerial conferences to working groups and to small topical conferences. For
example, in April 2001 a foreign ministerial meeting in Moscow called for BSEC to
be a more consolidated, effective, partnership. The BSEC Website announces so
many meetings that one gains the impression that this is either a very active
organization or its main purpose is to debate its structures and agendas. (13) The
fact is that few of the major goals set by the organization have been tangibly
achieved. The most pressing are of environmental, economic, and political.
Water pollution in the Black Sea is especially severe off its northern coast,
caused chiefly by industries operating along the Danube, Dnestr, Dnepr, and Don
Rivers. During the decades of forced industrialization in the former communist
countries of the area, the pollution increased alarmingly. As a consequence, over
the last several years fishery yields have diminished dramatically, and some
marine species have been threatened with extinction. Alarmed by the situation, in
1993 the riparian countries established a special environmental program (BSEP)
aimed at saving the Black Sea. The project was endorsed by the member countries
in 1996 and got under way in 1997, with initial American funding. A parallel
program was set up to save the Danube and the Danube Delta. NATO and other
international organizations also got involved in Black Sea ecological programs. (14)
The main polluters, however, particularly Russia and the Ukraine, showed little
interest in addressing this major problem and in reducing the pollution on their
rivers. Nevertheless, the environmental field is one in which the BSEC negotiations
have produced real programs and achieved practical results.
From the point of view of economic cooperation, which is the chief goal of
the organization, results have been more modest. Nevertheless, important issues
have been raised. Among them are the need for a better infrastructure around the
Black Sea, integrated with the wider European network; the need to develop a
common energy market and better financial systems; and the need to expand trade
and to improve communication. While some results have been obtained, most of
the good intentions of the organization have yet to be achieved. For example, the
Turkish proposal to transform the BSEC into a free trade zone has met with
resistance from member countries with different goals. Also, since 1999, when the
European Union officially invited Romania and Bulgaria to start negotiations for
future membership, the two countries have shifted their main focus and interest
toward the EU.
One delicate economic issue that confronts the Black Sea countries is
routing the pipelines that in the future will deliver Caspian petroleum to Western
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


26
markets. Having the pipes cross one’s territory means a measure of control and
important fees from the flow of oil. Russia, which borders the Caspian Sea and
energy-rich Kazakhstan and Azerbaijan, insists that the pipelines should cross its
territory. Romania and Bulgaria are competing with each other to bring the
pipelines through their respective territories. Turkey insists on a new pipeline (BTS
route) that would cross Azerbaijan, Georgia and Anatolia and would bring Kazakh
and Caspian Sea oil from Baku to Tbilisi and then to Ceyhan on the Turkish
Mediterranean coast. When completed, supposedly by 2005, this pipeline would
pump roughly one million barrels of oil per day. The United States strongly favors
this project, while Russia opposes it. Russia has already completed the Caspian
Pipeline Consortium (PCP), which in August 2001 began to pump oil from northern
Kazakhstan to the Russian Black Sea port of Novorossiysk. An additional pipeline
has also been built by Russia from the Caspian Sea to the Black Sea, bypassing
the troubled territory of Chechnya. Western experts call attention to the fact that
continuous dependence on Russian pipelines would allow Moscow to raise tariffs,
constrain exports, and extract economic and political concessions from its weaker
neighbors. No final agreement has been reached with regard to the BTC line, but
the odds are in its favor. (15)
There have been some practical results of the Black Sea cooperation
initiative, but it is difficult to discern whether they are the fruits of the new accords
that the organization has facilitated or of bilateral agreements. Among them is the
construction of a highway around the Black Sea that apparently already started;
the laying of underwater fiber-optic cables between Turkey, Bulgaria, and
Romania; and a number of cultural and tourist agreements. Romania and Bulgaria
are also building a new bridge over the Danube with Western financial assistance,
and Romania and Turkey began to operate a ferryboat across the Black Sea.
People also travel more freely throughout the region than previously, goods from
one country are more readily available in the other countries, and in general there
is a new climate of goodwill. Recent BSEC Website pages are even more
optimistic and cite a number of accomplishments. Thus, the site asserts the
determination of the member countries to seek common economic goals, to
transform an area of malaise into one of confidence, to achieve open and
permanent dialogue, to adopt a common approach to fight organized crime and
illicit traffic in narcotics, to bring the member countries closer to European
economic and political standards, to act as a bridge between Europe and the
Caucasus, and to stimulate a new international interest in the region. (16)
The most difficult problems of cooperation in BSEC, however, have been
political and security in nature and no real economic cooperation is possible
without first safeguarding regional peace and stability. For the first several years of
the organization, Moscow avoided any substantial discussion on permanent
solutions to the new geopolitical complications that it had created around the Black
Sea, and not much could be achieved without Russia’s cooperation. Moscow
began to engage in more serious negotiations only after regaining control in the
region, especially after the 1996 summit, when it acquired the chairmanship of the
organization. Yet, one can hardly say that engaging Russia in negotiations has
brought tangible results. For example, Moscow proposed the enlargement of BSEC
to bring in such new members as Yugoslavia and Iran, which would bolster its
position. Romania opposed the proposal on the ground that such enlargement
would make consensus even more difficult. It is obvious that Moscow’s geopolitical
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


27
actions and reactions in the Black Sea Basin have made impossible any hard
security agreement that it does not want.
There are, nevertheless, a number of issues such as controlling international
smuggling, intercepting the traffic of weapons and drugs, and combating terrorism,
for which results are attainable, but the BSEC countries do not have the necessary
financial means. By comparison with the West, the former communist countries of
the Black Sea Basin are extremely poor and their economies are in disarray.
Average salaries are less than a hundred U.S. dollars per month, unemployment is
high, and life expectancy is declining. In Russia, for instance, life expectancy has
reached a low of fifty-nine years, lower than in India. (17) During the last decade
the governments of these countries have borrowed heavily from the West just to
survive, and in many regions populations have been left to muddle through on their
own. Consequently, corruption at the highest levels is widespread and alcoholism
and criminality are commonplace. By comparison, Greece and Turkey are in
relatively good shape, but their economic resources are limited. If BSEC has been
a good initiative in terms of promoting a new spirit from within, now the organization
needs a boost from the outside to make an impact. If the European Union and
NATO want to extend the area of stability and security to the east, they need to do
more than make pledges of moral support. Clearly, investing in this part of the
world today is to buy security for tomorrow.
During the last decade, Western Europe and the United States have been
active in southeast Europe but have not been determined or focused enough to
make a strong impact. The most important Western initiatives of the 1990s for the
development of the region have been the Southeast European Cooperation
Initiative (SECI) and the Stability Pact. SECI, launched in 1996 with American
support, aimed chiefly at improving cooperation among the countries of the region
and at attracting foreign investments. The Stability Pact was launched in 1999 in
Sarajevo to avoid future conflicts, promote democracy, increase security, and
foster reconstruction. (18) So far, neither of them has produced the results
anticipated by the impoverished people of the region, but they have brought new
hope for cooperation. Nevertheless, after decades of what they perceive as
abandonment by the West, the people of the region expect a great deal more from
the European Union and from the United States.
The Black Sea Initiative, NATO, and the United States
Over the last several years three visions of the future of the organization
have evolved within the Black Sea countries. First, understanding their need for
security and acknowledging current trends of economic globalization, Turkey,
Romania, and Bulgaria have adopted an openly pro-Western policy. They have
promoted cooperation of equal partners in the region and have envisioned full
integration with NATO and the EU. In addition, Turkey hopes to prove itself a stable
pivot in this part of the world and a useful link between Europe and the newly
independent countries of Central Asia.
Moscow, however, has its own separate vision, although it has not spelled it
out openly. Russia is searching for a twenty-first century identity, but in the
meantime it continues to promote nineteenth century geopolitics. Consequently,
Moscow has not opposed BSEC per se, but has taken pains to perpetuate its
control and prevent any other nation for getting the upper hand in the Black Sea area.
Between these two poles is a third vision. Realizing that their current
chances of integrating into the Euro-Atlantic structures are slim, the Black Sea
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


28
GUUAM countries have tried to act as a new bridge between Europe and Russia
by asserting as much independence as possible. If Russia opts to remain outside
Europe, these countries could become a buffer zone separating the West from the
new Russia. In a way, these countries might play the role the former East
European countries played during the cold war. At the same time, the European
Union has initiated a process of enlargement, stressing that it is open to any
aspiring candidate able to make the changes necessary to qualify for membership.
Undoubtedly, the prospect of integrating into the West and the hope of enjoying its
prosperity have prevented conflicts and have made Eastern European countries
more tolerant, less belligerent, and more open to cooperation. (19)
During the post communist transition, the United States has assumed a
major role in the Balkans. The most visible American involvement in the Black Sea
Basin during the 1990s was through NATO’s Partnership for Peace (PfP) and
through bilateral or multinational military exercises. The level of cooperation with
the United States and the U.S. Navy has differed from country to country, but every
Black Sea country has adhered to the PfP programs. Russia joined the PfP in1994,
but after NATO’s 1999 Kosovo campaign it reduced its participation. Moreover,
Russia perceives the U.S. initiatives in the Black Sea as undermining its own
position and feels that it is being singled out once again as the enemy. Accordingly,
as of 2000 Moscow revised its military doctrine, emphasizing anew the threats of
US world hegemony and of NATO expansion. Furthermore, Moscow abhors the
idea of being treated as just another Black Sea country and has rejected
vehemently any intention of integrating Ukraine and Georgia into NATO.
Nonetheless, Washington has managed to engage Russia in various international
activities, from combating organized crime to fighting terrorism. (20)
Since the collapse of communism, Turkey, an important ally of the United
States in this region, has been through a difficult transition. Ankara has been
confronted domestically with economic difficulties, Kurdish separatism, and
outbursts of militant Islamism. Nevertheless, during the last decade Turkey has
cultivated excellent relations with Romania and Georgia, has supported Ukraine’s
independence while keeping good relations with Russia, and has backed
vigorously the integration of Romania and Bulgaria into NATO. Turkey, however,
has not welcomed the presence of the U.S. Navy in the Black Sea, claiming that it
could trigger a negative Russian reaction. Nevertheless, the United States has
stressed that it wants Turkey to remain strong and stable, to develop along
democratic and secular lines, and to maintain strong security ties with the West.
(21) Furthermore, in June 2001 President Bush proposed that every new
democracy from the Baltic Sea to the Black Sea be admitted to NATO, and among
the BSEC countries Romania and Bulgaria were given positive consideration. Such
an enlargement would help pacify the Balkans, stabilize the southeast reaches of
Europe, and consolidate America’s position near the Middle East. (22)
Romania has been the most pro-Western Black Sea country and was the
first to adhere to the PfP, as early as January 1994. In fact, after its December
1989 revolution Romania entered a period of excellent relations with the United
States and offered NATO the use of the port of Constanţa, the largest on the Black
Sea. Throughout the entire decade of the 1990s, enthusiasm for America, Western
Europe, and early accession to NATO remained high in Romania, but much -
needed economic reforms lagged badly behind expectations. Nevertheless,
Romania was officially accepted as a future candidate to the European Union, and
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


29
the government began to focus on the goal of joining the EU. With regard to its
Black Sea capabilities, American analysts consider Romania’s navy small but
serviceable. The Romanian navy, on its part, has welcomed all cooperation with
the U.S. Navy, seeing the American presence in the Black Sea as a major
stabilizing factor. Romania also considers itself an important strategic partner for
the West in this part of Europe. In this regard, it borders a long stretch of the
Danube and has a recently built canal that bypasses the Danube Delta and
connects Constanţa with Rotterdam through the new Danube-Rhine canal.
Constanţa and Rotterdam are sister cities and Netherlands has decided to help
modernize the Romanian port to better serve the hinterland of Europe. (23)
Bulgaria’s position on the Black Sea and its degree of cooperation with the
West is largely similar to those of Romania. The only difference is that traditionally
Bulgaria was pro-Russian and anti-Turkish, and in the past it was an obedient
Russian ally. Since the fall of communism, Bulgaria has improved its relations with
Turkey and has pursued a pro-Western attitude aimed at joining NATO and the
European Union. Recently, Bulgaria helped arm the Macedonian army, an act that
contributed to the stabilization of the Balkans.
Georgia for its part, has been much more cautious than Romania and
Bulgaria over the last decade and only recently has expressed a desire to become
a NATO member. Georgia is the weakest and the least stable of all the Black Sea
countries. Its fleet is miniscule, even more poorly equipped than the rebel
Abkhazian fleet which Russia created. Georgia, however, is Western oriented, and
its relations with the United States are good; recently, the United States granted
financial assistance to boost Georgia’s coast guard. Nevertheless, the country
remains at the mercy of Russia’s geopolitical whim.
Between its traditional ties with Russia and its desire to move toward the
West, Ukraine finds itself in a very difficult situation. Western analysts fear that
Ukraine’s independence and territorial integrity are not yet assured. Almost one-
fourth of Ukraine’s population is Russian, and this group as well as other citizens,
may prefer strong ties with the Russian Federation. Nevertheless, as long as Kiev
continues to maintain good relations with Moscow and avoids tilting toward NATO,
Russia seems willing to respect the status quo. In the Black Sea, Ukraine has
cooperated with the American-led PfP, but its navy is considered largely ineffective;
in any case is manned by Russians. Ukraine has participated fully in BSEC
programs, maintained considerate relations with its neighbors, and promoted good
relations with the United States. Ukraine’s main problems are its ruined economy
and the need to pursue a balancing act between Russia and the West. Other
potential problems for Ukraine and Romania, aside for the murky future of Moldova
and the Trans-Dnestr republic, are some territorial disputes. One of them is over
the miniscule Serpent Island. This island was formerly part of Romania, but it was
taken by the Soviet Union after World War II. The transfer was never confirmed by
a legal agreement. In 1992 the island was inherited by Ukraine. The rocky island is
not inhabited and is of little importance in itself at present, but its strategic location
at the mouth of Danube and the prospect of finding oil on its platform is a cause of
friction. In 1997 Romania and Ukraine signed a friendship treaty, but misgivings
continue on both sides. (24)
The September 2001 terrorist attacks against the United States and the new
evidence regarding terrorist activities in Western Europe and other regions of the
world have convinced NATO of the importance of extending the area of stability
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


30
and support into East Europe. In May 2002 Russia itself engaged into a joint
council for closer cooperation with NATO. Seven formerly Eastern Bloc countries,
however, have been identified to receive invitations to become full members of the
North Atlantic Treaty Organization. Among them are Romania and Bulgaria. Their
inclusion would help stabilize the Balkans and would extend NATO’s sphere over
the Black Sea to Turkey. The two countries have already offered NATO access to
some of their harbors and airports. In addition, ahead of becoming an official
member of the organization, Romania has sent a special military unit to
Afghanistan. This unit is operating now alongside the American troops against the
Al Qaeda groups near the Pakistani border. (25)
Conclusions
The Black Sea cooperation initiative is a promising project, with excellent
ideas and substantial goal but with limited resources and a modest record of
achievement. Over the last decade, BSEC has managed to promote a continuous
dialogue, avoid further conflict, and attract a great deal of international attention.
However, the organization has encountered problems of diversity, poverty, varied
aspirations, and meager foreign investment. Furthermore, the traditional Russian
geopolitical aims have been on a collision course with the new Western geopolitical
goals. While Moscow’s final intentions remain a puzzle, NATO and the European
Union are striving to transform the Black Sea into an area of international peace
and stability. Indeed, the Black Sea Basin could become a region of cooperation
and a bridge toward Central Asia and the Middle East. However, to further such
goals, the region will need substantial assistance and much more Western involvement.
To promote stability and economic development, NATO and the European
Union will have to accelerate the integration of the region into its ranks. To secure
peace in the Balkan Peninsula, for example, Slovenia to the west and Romania
and Bulgaria to the east must be brought as soon as possible into NATO and the
European Union. Concomitantly, NATO and EU should continue to emphasize that
their doors remain open, giving regional states hope for a better future if they
reform and cooperate.
The price to the West of integrating these countries will be high from a
monetary point of view but the price of not integrating them into the Euro-Atlantic
structures could be even higher. It is possible that in the future NATO will have to
change its nature, but every living institution has to adjust to new conditions in
order to survive. Leaving southeast Europe and the Black Sea Basin out of the
West could encourage other powers to step in and attempt to transform the region
into a springboard of organized crime and international terrorism. That could
jeopardize the very peace and stability of the West.
Notes and Suggested Reading
See among others Robert D. Ballard, “Deep Black Sea,” National Geographic, May 2001, p. 61.
Ibid. pp. 55-68.
“The Bosphorus Statement, Black Sea Economic Cooperation,” Republic of Turkey, Ministry of Foreign
Affairs, http.www.mfa.gov.tr/grupa/af/bsec8.HTN, 30 April 2001.
For details see Tyler Felgenhauer, “Ukraine, Russia, and the Black Sea Accords,” Woodrow Wilson
School of Public and International Affairs, http.www.Princeton.edu/cases/papers/Ukraine.htr, 30 April
2001; Vladimir Lehovich and Ahmed Hashim, Issues for the US Navy in the Black Sea Region: Country
profiles and Recommendations (Alexandria, Va.: Center for Naval Analyses, 2000), pp. 87-96.
Lehovich and Hashim, pp. 162-164.
Nicholas Dima, “Russia, the Caucasus, and Chechnya,” The Journal of Social, Political and Economic
Studies, Summer 1995, pp. 156-158.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


31
“Russia Asserts Role in ex-Soviet Republics,” Washington Post, 29 September 1993; “Kozyrev on Vital
Interests in the Caucasus,” Radio Free Europe-Radio Liberty Report (RFE-RL), 8 October 1993.
“Russia Asserts Interests in the Lower Danube,” RFE/RL Report, 23 February 1993; Nicholas Dima,
“The Moldavian Trans-Dnestr Republic: A Geopolitical Game,” The Journal of Social, Political and
Economic Studies, spring 1999, pp. 49-51. Gen. Lebed was a strange but colorful political figure during
the recent post-Soviet years. A former officer in Afghanistan, he helped Yeltsin against the communist
attempted coup in 1991 and was rewarded with a high security position in the Kremlin. While in
Moldova, he supported the Russian Trans-Dnestr separatists, but contemplated the possibility of
Moldova’s reunification with Romania. He also negotiated a settlement to the first war in Chechnya and
accepted the idea of a referendum for possible independence. Although an outsider in Kremlin, Lebed
had his own followers and ran unsuccessfully against Putin for Russia’s presidency. Then, he was
elected governor in Siberia, but died suspiciously in a helicopter accident.
Izvestyia, 3 October 1996, cited by Olexandr Pavliuk, “The Black Sea Economic cooperation: Will
Hopes Become Reality?” in Subregional Cooperation in the New Europe, Ed. Andrew Cottey (London:
Mcmillan, 1999), p. 139.
William E. Odom, “Realism about Russia,” National Interest, Fall 2001, p. 162.
For details see Charles King, “The New Near East,” Survival, Summer 2001, passim.
See among others Pavliuk, “The Black Sea Economic cooperation,” p. 130. The twelve BSEC working
groups are: transportation: energy, banking and finance, trade and industry, agriculture, environment,
health care, science and technology, legislative information, tourism, and communication.
“BSEC Structures-Black Sea Economic Cooperation,” http.www.iews.org/srd/bsec.nsf/pages/HTML4, 31
October 2001; “Declarations on Joined Statements,” http.www.bsec.gov.tr/pressrelease.htm, 31
October 2001; “Calendar of BSEC Events, May-October 2001,” http.www.bsec.gov.tr/CALENDAR.htm,
31 October 2001.
“Building Development Partnerships: Save the Black Sea,” http.www.iaea.or.at/worldatom/Press/UndpBook/blacksea.htr, 4
April 2001; and “The NATO TU-Black Sea Project Workshop,” http://www.ibss.iuf.net/links/nato/dbnews24.html, 4
April 2001.
Jan H. Kalicki, “Caspian Energy at the Crossroad,” Foreign Affairs, September/October 2001, pp.122-
125. From an economic point of view, a pipeline going through Iran would be a much better alternative,
but politically it is unfeasible from the time being.
“The Work Program of Turkey during its Chairmanship of the BSEC, May-November 2001,”
http://www.bsec.gov.tr/chair.htm, 31 October 2001.
See Population Reference Bureau, 2001 World Population Data Sheet (Washington, D.C.: 2001), pp. 6-9.
See “The New Near East,” pp. 56-57.
See among others Peter H. Liotta, “Future Talks: Building the Hybrid Security Community in the Euro-
Mediterranean,” in press.
Lehovich and Hashim, pp. 3-11.
Ibid. pp. 33-47.
James Kurth, “The Next NATO,” National Interest, Fall 2001, p. 5. For a full discussion of the candidacy
of Romania and Bulgaria see also Jeffrey Simon, “NATO’s Membership Action Plan and Defense
Planning,” Problems of Post-Communism, May/June, 2001, pp. 34-35.
“Strategii Olandeze pentru Dezvoltarea Portului Constanta,” Romania Libera, 15 November 2001. For a
discussion of Romania’s candidacy to NATO see Larry L. Watts, “The Crisis in Romanian Civil-Military
Relations,” Problems of Post-Communism, July/August 2001, pp. 23-24.
Nicholas Dima, Moldova and the Transdnestr Republic (New York: Columbia Univ. Press, 2001), pp. 40-41.
“NATO Ready to Admit Seven Eastern Bloc Countries,” Washington Post, 26 September 2002; “The
Coalition: Romanians Join American Patrols in Afghanistan,” New York Times, 25 September 2002.
Washington, D.C.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o
Jurnal

32

PROVOCAREA NATO
Cătălin STRIBLEA
Comuna Mihail Kogălniceanu nu este chiar necunoscută. O ştie toată lumea
care merge la mare, venind dinspre Bucureşti. E cam pe acolo unde începe să se
simtă briza mării iar şoferii calcă mai tare pe acceleraţie. Marea e aproape, se văd
pescăruşii, drumul ca în palmă. De obicei treci fără a băga ceva de seamă. Casele
nu-s mai mari şi nici mai mici, nici mai urâte sau mai frumoase decât altundeva în
România. La fel şi oamenii. Ca toţi cei care stau la drumul european s-au obişnuit
să nu mai bage în seamă pe nici unul dintre străinii care trec cu peste o sută la oră
şi nu opresc niciodată. Există însă câteva sute de metri în care privirea ţi se agaţă
de ceva. La ieşirea dinspre Constanţa, pe partea stângă e aeroportul. Peste gardul
mic de beton, preţ de câteva secunde, poţi să vezi pista aeroportului civil Mihail
Kogălniceanu. Cei mai norocoşi au văzut poate şi un vechi avion rusesc stând
acolo parcă de când lumea. Apoi totul reintră în normal, marea te aşteaptă şi nu ai
nici un motiv să ţii minte că drumul tău a trecut prin Mihail Kogălniceanu.
De câteva luni însă lucrurile s-au schimbat...
Chiar la intrarea în Kogălniceanu, dinspre Constanţa vezi un agent de
circulaţie ciudat. Îmbrăcat în verde, cu vestă antiglonţ, cu cască pe cap, militarul -
căci de un militar e vorba - îţi
face semn să treci repede să nu
încetineşti. Aeroportul îţi trece
prin faţa ochilor ca o nălucă.
Gardul mic de beton nu poate
ascunde însă priviri imensele
siluete ale unor avioane militare
de transport Hercules. Se văd de
departe, nu ai cum să le ratezi,
şi poţi chiar să le fotografiezi în
ciuda numeroşilor ochi care
supraveghează şoseaua din
foişoare special amenajate.
Dincolo de intrarea în
aeroport o sută de metri mai la
vale, în faţa unei barăci de tablă
se fac mici. Cei mai buni de la
Kogălniceanu se spune. Opresc destule maşini în faţă, iar afacerea merge bine;
acum, la un mic şi la o bere, oamenii discută despre americani. Patroana, o femeie
roşcată la vreo 40 de ani, nu are decât o singură angajată, o bucătăreasă tânără şi
rotofeie ce întoarce micii cu măiestrie. Cele două ar trebui să ştie cel mai mult despre
americani, căci de acolo unde şi-au amplasat grătarul văd mereu poarta aeroportului.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


33

„Da’ ce, credeţi că i-am văzut vreodată? Îi vedem doar în maşini străine cu număr
de Bucureşti, trec prin faţa noastră şi atât.” Dar, e bine că au venit americanii la
Kogălniceanu? „Cum să fie bine? Noi vrem doar pace. N-a spus că cine e prietenii
lor o să aibă probleme? Dacă vine şi dă o bombă să nu mai plece de aici ne
zboară pe toţi, spun repede femeile. Noi vrem doar linişte!” strigă un bărbat ţigănos
peste ele şi se înfige în sticla de bere.
Însă, în sat oamenii par a fi mai curând nepăsători. Ce să ne aducă spun
bătrânii? Viaţa noastră nu o mai schimbă nimeni. Dar parcă totuşi o să avem mai
multă siguranţă. Cei mai tineri speră la un loc de muncă. Am auzit că o să facă
ceva angajări la aeroport. Poate acum o să câştigăm şi noi un ban!
Liniştea e spartă de un motor de avion, ce trece câteva secunde deasupra
noastră. E uite asta ştim şi
noi despre americani îmi
spune Costel tinichigiul
comunei. Dacă stai însă mai
mult cu oamenii poveştile
încep să curgă. Parcă
noaptea s-ar auzi zgomot de
tancuri în pădurile din
împrejur. Parcă uneori, în
aceleaşi păduri, se aud în
noapte zgomote de bărbaţi
care aleargă. Dar cine să
ştie cu adevărat? Şi mai
bine să ţii pentru tine ce ştii
decât să le spui unor străini
curioşi veniţi de la Bucureşti.
Există însă şi localnici mai norocoşi care îi văd zilnic pe americani. Cum
arată americanii? „Noi eram obişnuiţi cu ei din filme, dar nu sunt deloc aşa: oameni
obişnuiţi, asta sunt. Numai că sunt mai negri. Mult mai negri ca noi.” Unul dintre
gunoieri îmi arată cu mândrie o insignă reprezentând un avion F16. „O am de la un
soldat care conduce un motostivuitor. De ce mi-a dat-o?” Nu-mi spune decât după
ce închid reportofonul. „Ştiţi, soldaţii noştri au tăbărât pe ei şi le-au cerut gumă şi
ţigări. Eu nu i-am cerut nimic. De asta mi-a dat-o”.
O zi mai târziu militarii americani au permis presei române să intre în baza
militară de la Kogălniceanu, situată pe teritoriul vechiului aeroport civil din
localitate. Îmbarcarea se face la Mamaia, acolo unde americanii au ocupat mai
multe hoteluri. Maior Robert Gowen, ataşat de presă este primul militar american
pe care îl vedem. Maiorul Gowen, blond cu ochi albaştri, e un bărbat amabil care,
la o adică, te poate stăpâni doar din priviri. Trupul masiv pare al unui luptător de
catch, dar aşa arată toţi militarii americani care ne înconjoară. Cu o excepţie: un
fotograf de culoare a cărui înălţime nu depăşeşte un 1.60 şi pe care îl bănuieşti tot
timpul că e copil de trupă. Maiorul Gowen ne repetă de mai multe ori instrucţiunile.
Nu fotografiem decât în curtea aeroportului şi doar un avion Hercules, care ne va fi
special prezentat.
Nici una dintre indicaţiile maiorului american nu va fi respectată.
Am ajuns la Kogălniceanu chiar în momentul în care un avion C17, cel mai
mare din dotarea armatei americane se ridică de la pământ într-un zgomot infernal.
Pentru a intra în bază trebuie să trecem mai multe filtre. La primul dintre filtre,
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


34
militari de la SRI verifică maşinile cu care intrăm. Cu ajutorul unor braţe lungi de
metal, cu oglinzi la capete, se poate vedea ce se ascunde sub maşină. După ce
stăm minute bune în autocare trecem de un alt filtru identic cu cel de pe
aeroporturile civile unde suntem verificaţi corporal şi în genţi. Se văd mai multe
avioane de transport Hercules. Unu-două … numărăm până la 14.
Odată intraţi, îi vedem şi pe primii militari americani. Tunşi aproape de piele,
unii dintre ei îmbrăcaţi jumătate civil, jumătate militar, fără arme la vedere, sunt
departe de imaginea de Rambo. Par mai curând veniţi în vacanţă la malul Mării
Negre. Numai soldaţii români, care-i păzesc pe cei americani, înarmaţi până în
dinţi, îţi aduc aminte că undeva e pe cale să înceapă un război. Printre picioarele
lor se învârt câţiva maidanezi pe care îi vom găsi mai târziu şi pe pistă.
Prima întrebare: Vor pleca la război. Le este frică?
Maiorul Tim Nye spune că nu: „Pentru asta suntem plătiţi şi cred că facem
treabă cel puţin la fel de bine ca oricine de pe planeta asta.”
Alături de un avion Hercules facem cunoştinţă şi cu comandantul bazei.
Colonelul Steven Dreyer aduce bine cu Bruce Willis cu vreo 10 ani mai bătrân şi cu
păr alb. Colonelul are o privire metalică albastră. Iar zâmbetul nu-l vă părăsi în nici
unul din cele 10 minute acordate presei. E pilot de elicoptere şi vine de la o bază
din Islanda. Îi place România, îi place mâncarea românească, în special modul în
care sunt gătiţi cartofii; i-ar plăcea însă şi mai mult dacă ar putea veni alături de el
şi familia. În schimb nu-i plac câinii din România, care i-au muşcat doi militari:
„Câinii din România nu vorbesc engleza” ne mărturiseşte.
Colonelul Dreyer ne spune că americanii au cheltuit la Kogălniceanu peste
trei milioane de dolari. Ei au încercat să modernizeze baza şi spune că politica lor
este ca ei să nu devină o povară pentru statul român. Cât despre bază aflăm doar că
este vorba doar de una destinată transportului de materiale înspre o zonă neprecizată.
După fix 12 minute maiorul Gowen face primele semne de plecare. Ne
strânge cu greu de pe piste şi după altă jumătate de oră suntem înapoi la Mamaia.
O staţiune pustie în luna martie. Nici un trecător în faţa celor nouă hoteluri ocupate
de americani. Doar barierele de lemn şi militari români înarmaţi. Nimeni nu ştie cu
exactitate câţi militari sunt la Mamaia. Şi asta pentru că americanii au închiriat câte
un hotel întreg, dar locuiesc doar la etajele superioare, acolo unde au aparatură de
înaltă performanţă. La fel, nimeni nu ştie ce fac americanii în hoteluri. Pentru că
fiecare angajat a semnat că nu va spune nimic, iar soldaţii unchiului Sam nu au
voie să iasă în oraş. Poveştile sunt însă libere să curgă. Se spune despre
americani că sunt foarte disciplinaţi si politicoşi, că nu mai mănâncă după ora
şapte seara şi că sunt mari amatori de biliard. Cât despre hotelieri se spune că au
dat lovitura, căci se pare că ar câştiga câte 300 000 de dolari în fiecare lună, drept
pentru care nici nu ar mai dori să audă de contractele de la vară.
La mică distanţă, în Constanţa, oraşul îşi duce liniştit viaţa, indiferent la
venirea celor pe care cei mai în vârstă i-au aşteptat mai bine de 40 de ani. Viaţa lor
nu s-a schimbat şi pare că nici nu ar avea motive să se schimbe. Iar pe deasupra
tuturor pluteşte întrebarea unui bătrân din Kogălniceanu. „ Acum au venit dar oare
mai pleacă? Ruşii au plecat, dar oare americanii ce-or face?”
Articol apărut în Opinia Studenţească Iaşi, Martie 2003

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o
Universitas

35

SUB STINDARD NATO
- Jurnal de bord -
Roxana MANEA
Primăvara anului 2004 avea să aducă pentru Armata română recunoaşterea
statutului de partener NATO!
Pentru mine, ca student, s-a deschis o nouă perspectivă: aceea de a face
parte din Forţele Navale a unui stat membru al Alianţei Nord - Atlantice. În urmă cu
doi ani, când am păşit în Academia
Forţelor Navale „Mircea cel Bătrân”
din Constanţa nu credeam că voi
avea şansa să înving, şi la propriu
şi la figurat, valurile vieţii. Mi-am
dorit să călătoresc pe mare şi mă
gândeam, cu oarecare regrete la
colegii noştri aflaţi în practică pe
bricul „Mircea”, în drum spre
Statele Unite, înfruntând valurile
Oceanului Atlantic. Urmând cursul
firesc al vieţii din Academie, alături
de celelalte colege, speram că într-
o zi, vom avea o şansă de a ne afla
la timona unei nave militare, având
în vedere că „laboratorul” ofiţerului
de marină este nava.
Viaţa avea să-mi ofere o
şansă nesperată de a demonstra
că o femeie-ofiţer îşi poate găsi
locul pe o navă militară. Ca urmare
a susţinerii unui test, Academia mi-
a oferit şansa unui stagiu de
practică, timp de 21 de zile, pe
fregata grecească Κουντουριωτhσ -F462 (Kountouriotis). În tot acest timp fregata
Kountouriotis şi nava transportor de blindate Icaria-l75 aveau să reprezinte „casa”
şi „laboratorul” nostru şi al cadeţilor greci.
Academia elenă din Pireu nu este excesiv de impunătoare, dar are un
avantaj primordial: ieşirea la mare. Această aşezare oferă studenţilor avantajul de
a fi aproape de mediul în care vor lucra, dându-le posibilitatea de a practica
această profesie de la ambarcaţiunile sportive, cu vele sau cu rame şi până la
fregate sau alte tipuri de nave militare.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


36

O surpriză plăcută ne-a fost oferită de respectul cu care sunt trataţi studenţii
din anii mai mari, respectiv din anii 3 şi 4 de studii, ei fiind de fapt cei care „conduc”
totul în Academie. După terminarea celor 4 ani de studii, studentul este avansat la
gradul de aspirant şi este repartizat (în funcţie de media generală) pe o navă. Toţi
absolvenţii sunt încadraţi pe nave!
Sistemul lor de învăţământ este puţin diferit de al nostru la partea teoretică
(după cei 4 ani nu obţin şi diplomă de ingineri), dar partea practică este foarte
dezvoltată. Astfel, în fiecare lună, pentru câteva zile toţi studenţii fac practică pe
navă (deoarece nu au in laboratoare instalaţiile şi maşinile navale, aşa cum avem
noi, nu au planetariu, dar au simulatoare de navigaţie foarte bune), iar la sfârşitul
fiecărui an de studiu au un voiaj de instrucţie de aproximativ o lună, la care
participă toţi studenţii. În acest voiaj, în „Noaptea Sf. Bartolomeu”, după câteva ore
de exerciţii, pentru noi unele inedite, studenţii sunt avansaţi în gradul următor.
O satisfacţie deosebită mi-a fost oferită de şansa de a fi ortodoxă într-o
armată ortodoxă. M-am simţit ca acasă, înconjurată cu căldură, prietenie şi
dragoste creştinească, încă de la sosirea pe aeroportul din Atena. Această
atmosferă s-a menţinut pe întreaga perioadă de stagiu. Singurul lucru care îmi
lipsea cu adevărat era cercul meu de colege din Academia Navală din Constanţa!
Cu ocazia marşului celor două nave, s-a organizat o festivitate şi o ceremonie
religioasă, la care au participat oficialităţile militare. Pe 11 mai, fregata Kountouriotis,
navă destinată fetelor, comandată de cpt. cdr. Dionisios Makris, a ridicat ancora.
Grecii sunt ortodocşi şi sunt foarte mândrii de religia lor! La inspecţia de
dimineaţă un cadet de anul I spune întotdeauna o rugăciune, iar când nava intră în
port arborează în prova o cruce şi steagul Greciei.
Pe perioada stagiului, colegii greci s-au purtat poate mai bine decât ne
aşteptam, punându-ne totul la dispoziţie, iar dacă aveam nevoie de ceva, mereu
era cineva care ne putea ajuta. Deşi a fost puţin dificilă comunicarea în engleză,
totdeauna am găsit un bun translator care să ne pună în temă cu ordinele sau
indicaţiile date în limba greacă.
După plecarea din Pireu, toţi
studenţii de pe Kountouriotis (noi am
fost integrate într-una din grupele de
pregătire) am fost împărţiţi în trei
grupe de serviciu. Astfel am început să
facem carturi pe puntea de comandă.
În timpul acestor servicii am putut
învăţa aproape tot: cum să lucrăm cu
radarul, cum să punem punctul pe
hartă utilizând diferite metode, cum să
aflăm vântul adevărat, am stat de
veghe şi la timonă, lucruri pe care le
ştiam teoretic, iar acum le-am putut
pune în practică.
Am tras cu tot armamentul lor
uşor (G3, Oerlicon, Browning), ne-au
învăţat să conducem şalupa navei, am participat la exerciţii MOB (Man Over
Board), la comunicarea cu Icaria prin codul Morse, am făcut tot ce se putea face
într-o zi normală de marş. Echipajul navei, foarte bine instruit, ne-a făcut să ne
considerăm parte integrantă a acestuia, rezolvând cu brio situaţiile tactice ale
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


37
Mediterana
Orientală
Africa de
Nord
Mediterana Occidentală
Gibraltar, Atlantic
Suez
Burgas
Tessalonik
Atena
Izmir
Trabzon
Batumi
Tuapse
Novorosiisk
Odessa
Varna
Constanţa
Istanbul
Dunărea
Beirut
Haifa
Marea
Adriatică
Traseul marşului de instrucţie al Fregatei Kountouriotis
Bucureşti

alarmelor de exerciţiu. Mi-a făcut deosebită plăcere să constat că echipajul din
care am făcut parte s-a constituit ca o echipă bine pregătită, unită la bine şi la rău,
capabilă să înfrunte orice greutăţi. Chiar dacă nu toţi au fost cei mai buni prieteni,
atunci când este vorba de a forma o echipă au trecut foarte uşor peste mentalităţi,
demonstrând că sunt cu adevărat profesionişti.
Acest stagiu a fost pentru mine o activitate foarte importantă, din mai multe aspecte:
 în primul rând, şi cel mai important, aveam să cunosc pe viu şi să trăiesc
intensitatea dar şi libertatea de a fi pe navă;
 am luat contact cu realitatea „locului de muncă” reprezentată de spaţiul
Mării Negre, despre care aveam doar cunoştinţe teoretice;
 aveam să aplic cunoştinţele teoretice în practică, pe o navă străină.
Consider că la bordul fregatei s-a pus baza practică la o parte din
deprinderile carierei de ofiţer al Marinei Militare;
 cu această ocazie mi-am verificat şi capacitatea de adaptare în diferite
colectivităţi, dar şi în cadrul unor activităţi specifice profesiei de marinar;
 şi nu în ultimul rând, aveam să-mi îndeplinesc visul de a călători.
Dar, fiind voiaj de instrucţie pentru studenţii academiei, toată lumea, de la
comandant la subofiţeri, au încercat să facă din cadet un ofiţer din cap până-n
picioare. Studenţii din anul trei au comandat nava pe timpul cartului, îndrumaţi de
ofiţeri, iar când am întrebat un subofiţer de ce ei nu fac curat pe întreaga navă, mi-a
răspuns că studenţii trebuie să înveţe cum să dea ordine, nu cum să spele puntea.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


38

Încet, încet, oprindu-ne pentru exerciţii, am trecut de Marea Egee, Marea Marmara,
Strâmtoarea Bosfor (a cărei traversare a fost foarte tensionată, datorită conflictelor
dintre Grecia şi Turcia pentru Cipru) şi în final Marea Neagră.
Pe timpul stagiului, odată cu intrarea în Strâmtori şi până la revenire, Marea
Neagră a fost destul de calmă (de grad maxim 3), parcă aşteptând ca Ovidiu să
revină. Pe tot timpul marşului am simţit privirea lui Eminescu pierzându-se în asfinţit.
De fapt, cred că nu există nici o diferenţă între apusul de soare de la Cap Sunnion şi
în orice loc de la Marea Neagră, poate sigura diferenţă este dată de încărcarea
istorică a unor localităţi, multe dintre ele vizionate doar de la bordul fregatei.
Pe 14 mai am acostat în dana pasager a portului Varna. Bulgarii ne-au primit
destul de bine, cu fanfară şi cu gardă de onoare. Am vizitat Academia Navală din
Varna, în cadrul căreia existau Facultăţile de Marină Militară, cea de Marină Civilă
şi cursurile de perfecţionare pentru ofiţeri. Totuşi, aici am descoperit un mister: au
studente în primii doi ani, dar numai la specializarea Electromecanici; pe puntea de
comandă bulgăroaicele n-au ce căuta. Am încercat să aflu de ce întrebând
profesorii care ne-au arătat academia şi pe două studente, dar nimeni n-a putut să-
mi dea un motiv: este un obicei şi el se păstrează şi acum.
Varna este un oraş destul de mic, în comparaţie cu alte porturi, fără o
arhitectură deosebită, singurele puncte de atracţie fiind plaja şi catedrala din
centrul oraşului. Pe de altă parte, pentru studenţii greci a fost portul preferat,
datorită preţurilor foarte scăzute la haine, îmbrăcăminte şi în restaurante.
În 17 mai, la ora 10.00 am ridicat ancora şi am plecat în marş spre următoarea
destinaţie: Odessa. Timp de trei zile am mers în zig-zag prin Marea Neagră (nu am
stat nici măcar o oră la ancoră deoarece pe fregată era o noua grupă de studenţi
ce trebuiau instruiţi până în următorul port) deoarece distanţa era prea scurtă
pentru un marş de trei zile. Aşadar, pe 19 mai navele au acostat paralel în dana
pasageri (lângă Hotel Odessa) a portului Odessa. Din cauza unor neînţelegeri cu
autorităţile ucrainene, care au solicitat lista echipajului, cu gradul, CNP şi
specializarea fiecăruia (cerere ce nu a fost aprobată de autorităţile elene) nu ni s-a
permis să coborâm de pe nave până la ora 20.00, şi chiar atunci numai cu liste
făcute la plecare de un ofiţer ucrainean şi de unul grec, pe care se trecea fiecare,
cu carnetul de serviciu, la coborârea şi
urcarea pe nave.
La ora 19.00, in prima zi, a fost
organizat un cocteil pe puntea heliport a
fregatei (cum de altfel se organiza în
fiecare port), la care a participat Consulul
României în Ucraina, Excelenţa Sa,
dl. Marin Segău însoţit de primul secretar,
dl. Mihai Stratulat. În urma invitaţiei făcută
de cei doi diplomaţi, a doua zi am avut
deosebita plăcere de a efectua o vizită la
consulat, pentru a afla ultimele noutăţi din
ţară (şi nu în ultimul rând pentru a mai
vorbi româneşte). Ne-a făcut deosebită
plăcere să ne aflăm pe pământ românesc,
cu atât mai mult cu cât ne-am adus aminte
de vestita ospitalitate românească, care a
stârnit curiozitatea colegilor greci.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


39
În restul timpului am avut ocazia de a face turul oraşului cu un ghid. Acesta
era cel mai bun mod de a afla lucruri interesante despre Odessa: istorie (dar şi
durere...), arhitectură, cei mai faimoşi scriitori care au locuit aici (mai ales pentru
climatul recomandat pentru tratarea bolilor de plămâni), cele mai bune restaurante
şi cluburi de noapte. Este un oraş foarte frumos, patriarhal (în zona veche, cu
puternice accente preluate de la civilizaţia şi cultura românească) şi impunător
(prin cea ce s-a realizat în oraşul nou), cu aproximativ 1 milion de locuitori, în care
zona industrială este situată destul de departe, ceea ce ajută foarte mult la
scăderea nivelului poluării.
Pe 22 mai am părăsit Ucraina, cu gustul amar lăsat de comportamentul de
tip sovietic al celor de la vamă.
Pentru noi, ziua de 24 mai avea o mare însemnătate. Urma portul mamă
Constanţa. Cele două zile pe care le-am făcut de la Odessa la Constanţa au
reprezentat pentru mine o veşnicie. Cu cât treceau zilele cu atât eram mai
nerăbdători să acostăm: noi să ne revedem „casa”, iar ei mai mult din curiozitatea
pe care le-am stârnit-o cu prezentarea ţării şi în special a litoralului, prezentare
susţinută în engleză de mine şi de un cadet din anul 3.
Deşi intrarea pe 24 mai în dana portului Constanţa nu a fost lipsită de
incidente, colegii greci au trecut peste incident, puţin jenaţi de lipsa de
profesionalism a mass-media românească, şi s-au simţit ca acasă. Din discuţiile
purtate cu aceştia, au avut aceleaşi sentimente de apropiere pe care le-am avut şi
eu când am ajuns la Atena. Posibil, fiecare spaţiu are o încărcare sufletească
patronată de religie şi de modul de ne fi dus existenţa. Mi-ar fi făcut mare plăcere
să le prezint vestigiile cetăţilor greceşti, dar stadiul de deteriorare a acestora, sunt
convinsă, le-ar fi lăsat un gust amar şi poate că ar fi schimbat ultimele zile de marş.
În ziua de 27 mai, cpt. cdr. Dionisios Makris a ridicat ancora şi ne-a îndreptat
„paşii” spre Grecia, mai precis portul Alexandropoli. Am mers în linie dreaptă până la
insula Limnos (Λημνοσ). Aici, am ancorat pe 28 mai la ora 20.00 în golful Moudros
(Moyδpoy), pentru a sărbători Noaptea Sf. Bartolomeu, colaj unic de tradiţii şi
cutume marinăreşti, unde colegii greci au fost avansaţi în gradele următoare.
A doua zi am ajuns la Alexandropoli, dar fregata nu a putut intra în port
pentru că avea pescajul prea mare, iar apa era puţin adâncă, aşa că numai
transportorul a acostat.
La bordul navei am avut deosebita onoare să fim inspectaţi de comandantul
academiei elene, care ne-a felicitat cu ocazia îndeplinirii misiunii.
Unul din cele mai frumoase vise mi s-a îndeplinit. Nu regret că am ales
această profesie şi, sper, cu toate greutăţile de moment, inerente de altfel, statutul
femeii în armată să fie acelaşi ca în toate armatele membre ale coaliţiei. Pot să
afirm că, dacă în ţară s-ar fi făcut rabat de la pregătirea noastră, poate că nu ne
îndeplineam stagiul şi am fi avut probleme de adaptare profesională. Dar acum nu
mai suntem singuri!
01 iunie: ne reîntoarcem în Pireu.
03 iunie am revenit ACASĂ!
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o



40
BINOMUL GEOPOLITIC ROMÂNIA – MAREA NEAGRǍ
Petre DEICĂ
„Popoarele se schimbă, aşezămintele de stat capătă altă înfăţişare, ideile
care domină omenirea nu mai sunt aceleaşi, dar marile probleme regionale
persistă”; aceste cuvinte, scrise de Nicolae Iorga la începutul secolului explică în
mare parte de ce reperele geopolitice, în pofida mutaţiilor în plan politic, economic
sau social, revin ca adevărate constante ale istoriei. Şi poate că nici un caz nu este
mai relevant, în acest sens, decât cel al Mării Negre.
Considerată, succesiv, o „mare uitată” de navigatorii lumii libere, un
„avanpost” al comerţului mondial la gurile Dunării, Donului sau Niprului, o „mare
practic închisă” sau o veritabilă „placă turnantă” între Europa, Asia Mică şi stepele
Rusiei, Marea Neagră revine în actualitate.
Gh. I. Brătianu, în monumentala sa lucrare „Marea Neagră” evidenţia rolul
acesteia de „placă turnantă a marelui trafic şi a schimburilor internaţionale” ca şi
acela de „zonă de tranziţie şi răscruce între Europa şi Asia” care s-a repercutat şi
asupra statelor şi popoarelor din jurul său. În acest spirit se poate afirma că
destinul poporului român s-a jucat în funcţie de destinul Mării Negre.
În funcţie de felul în care au fost administrate Bosforul şi Dardanelele, porţile
de acces în şi dinspre Marea Neagră, au depins libertatea comercială,
prosperitatea şi interferenţa culturilor şi civilizaţiilor din această parte a lumii şi
poate fi stabilită o anumită ciclicitate istorică.
Astfel, pot fi evidenţiate patru cicluri „închise” în care monopolul asupra
spaţiului Mării Negre a fost exercitat succesiv de Imperiul Roman (sec. I î.e.n. –
330 e.n.), Imperiul Bizantin (330 – 1204), Imperiul Otoman (1453 – 1829) şi de
Imperiul Sovietic (1945 – 1989), precum şi trei cicluri „deschise” care au marcat o
perioadă de prosperitate generală. Primul ciclu a precedat epoca romană, când în
jurul Mării Negre au activat coloniile greceşti, al doilea a fost început după
cucerirea Constantinopolului de cruciaţi, ce a permis pătrunderea negustorilor
genovezi şi veneţieni, al treilea a început în 1829 după Pacea de la Adrianopol
când Turcia a fost obligată să deschidă accesul prin strâmtori şi pe Dunăre pentru
navigaţia internaţională. Acest ciclu inaugurează pătrunderea în Principatele
Române a ideilor politice şi a mecanismelor economice ale sistemului capitalist,
care au stat la baza edificării României moderne.
După încetarea monopolului sovietic asupra Mării Negre asistăm la o nouă
internaţionalizare a zonei. Intensificarea relaţiilor economice între statele regiunii şi
conectarea sa la piaţa mondială pot genera un nou ciclu de dezvoltare şi
prosperitate. Aceasta depinde însă de balanţa geopolitică în formare.
La nivelul actual, cel puţin trei puteri continentale depun eforturi de asigurare,
dacă nu a hegemoniei absolute, cel puţin a unui control, şi anume:
- Rusia, prin presiunile economice în sistemul relaţiilor de dependenţă energetică;
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


41
- Prezenţa Rusiei în zona Mării Negre, absolută în perioada postbelică, s-a
diminuat considerabil după dezmembrarea Uniunii Sovietice;
- Germania, în realizarea tradiţionalei „Östpolitik”, adică pătrunderea pe continentul
asiatic prin subordonarea Europei Centrale şi, mai ales, a ţărilor dunărene;
- Turcia, care tinde să devină lider al populaţiilor turcofone din zonă dar şi ca
vector al intereselor indirecte anglo-americane pentru asigurarea controlului
asupra Bazinului Mării Negre şi a Strâmtorilor.
Între aceste state se intercalează Ucraina, principala beneficiară a dezagregării
Uniunii Sovietice. Prin suprafaţa sa, egală cu cea a Marii Britanii şi Germaniei la un loc, cu
peste 52 milioane de locuitori, prin poziţia geografică şi potenţialul economic, Ucraina
deţine un important statut geopolitic care îi conferă posibilitatea influenţării raportului de
forţe în Europa Centrală şi de Est, în zona Mării Negre.
În spatele acestor trei mari puteri se afirmă penetrarea masivă a companiilor
transnaţionale atrase de exploatarea ţiţeiului din Caspica, ceea ce face posibilă
prezenţa tot mai semnificativă în zonă a S.U.A.
Din această dispunere de forţe rezultă o nouă situaţie geopolitică în zona Mării
Negre cu consecinţe asupra statelor riverane. Din punct de vedere politico-militar, sudul
şi vestul Mării Negre se află sub controlul flancului drept al N.A.T.O., iar nordul şi estul
aparţine C.S.I., mai precis Ucrainei, Rusiei şi Georgiei. Fiecare din cele două forţe
caută să atragă de partea lor şi alte state. Ori, din acest punct de vedere, încleştarea
este abia la început.
Desfiinţarea Tratatului de la Varşovia şi dezagregarea Uniunii Sovietice au dus
la erupţia în Balcani şi Caucaz a mişcărilor naţionaliste tensionate, a disputelor etnice şi
teritoriale, care subminează securitatea în jurul Mării Negre. Ţinute mult timp în surdină,
problemele minorităţilor naţionale încep să se afirme tot mai insistent prin prisma
drepturilor omului. Exacerbarea acestor probleme are loc pe fondul incertitudinilor
economice şi politice, generând astfel un cadru geostrategic instabil.
Făcând abstracţie de zona Balcanilor, unde diferite conflicte sunt departe de a se
stinge, ne vom referi strict la zona Mării Negre. Apariţia noilor state independente pe
spaţiul fostei Uniuni Sovietice a evidenţiat numeroase stări tensionate dintre care unele
au devenit conflictuale. Majoritatea lor au drept cauză modul de trasare a frontierelor între
fostele republici sovietice. Astfel, Ucraina a fost principala beneficiară a acestor modificări. În
1939 este anexată partea estică a Poloniei. În 1945 tot ea primeşte Ucraina Subcarpatică
de la Cehoslovacia. Tot atunci, după formarea Republicii Moldova, sunt trecute la
Ucraina, pe lângă Bucovina de nord şi ţinutul Herţei, judeţele basarabene Hotin, Ismail
şi Cetatea Albă, iar în 1954, cu prilejul sărbătoririi a 300 de ani de la alipirea cu Rusia,
Ucraina primeşte în dar Crimeea, golită de tătarii autohtoni înlocuiţi cu ruşii astăzi
majoritari. La toate acestea se adaugă şi ponderea foarte ridicată a etnicilor ruşi, circa
12–13 milioane, cantonaţi compact în zona estică, limitrofă Rusiei. Toate acestea au
generat o stare tensională. Într-o lucrare colectivă Atlas de la Russie et des pays proches
apărută în 1995 la Paris, rod al colaborării geografilor ruşi cu cei francezi, sunt
enumerate 24 de situaţii tensionale, din care una singură a degenerat în conflict armat,
respectiv cea legată de autoproclamarea Republicii Nistrene în cadrul Republicii Moldova.
Un alt punct fierbinte este Crimeea, care populată de 1.700.000 de ruşi faţă de
600.000 de ucraineni şi beneficiind de o autonomie limitată, manifestă intenţia
proclamării unei republici independente „Noua Rusie” pe baze federative, fie în cadrul
Ucrainei, fie în cadrul C.S.I., cu rang similar celorlalte state.
În Ucraina subcarpatică, cei 170.000 unguri vizează formarea unui district
autonom cu reşedinţa la Ujgorod.
Dar zona cu cele mai mari surprize se află în estul Mării Negre, respectiv
Caucazul. Acesta a fost dintotdeauna obiect al luptei pentru sfere de influenţă între
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


42
Turcia, Iran şi Rusia. O primă caracteristică a Caucazului rezidă în coexistenţa a două
civilizaţii: una preponderent creştină (Armenia şi Georgia) şi alta musulmană
(Azerbaidjan şi micile republici de pe teritoriul Rusiei). Atât imperiul ţarist cât şi cel
sovietic au promovat în această regiune o politică bazată pe principiul „divide et
impera” conform căruia o seamă de minirepublici din Caucazul de Nord au fost
organizate prin unirea a două popoare (cazul republicilor autonome Kabardino-Balcară,
Ceceno-Inguşă) sau separarea unui popor în două republici (Osetia de Nord în Rusia şi
Osetia de Sud în Georgia).
Autorii Atlasului Rusiei, menţionat mai sus consemnează existenţa, în zona
Caucazului, a peste 50 de situaţii tensionale sau conflictuale. Dintre acestea, cele mai
recente au fost cele din regiunea Nagornâi-Karabah între Armenia şi Azerbaidjan, cele
din Abhazia în Georgia şi cele din Cecenia, în Federaţia Rusă. Primul caz ilustrează
perfect maniera sovietică de croire a frontierelor. Pe teritoriul Azerbaidjanului a fost
constituită regiunea autonomă Nagornâi-Karabah, locuită în majoritate de armeni, iar
pe teritoriul Armeniei, republica autonomă Nahicevan, cu populaţie majoritară azeră.
Războiul declanşat în 1988, deşi oficial încheiat, poate oricând reizbucni, fiind alimentat
de susţinerea partizană a Turciei pentru Azerbaidjan şi a Rusiei pentru Armenia.
În 1992 mica republică Cecenia, după separarea de Inguşetia, s-a ridicat împotriva
Rusiei, pentru a-şi cuceri independenţa. Acest război, soldat cu peste 100.000 de
victime, 400.000 refugiaţi şi majoritatea aşezărilor ruinate, a marcat o înfrângere
ruşinoasă pentru Rusia. Motivul înverşunării Rusiei l-a constituit faptul că teritoriul
Ceceniei este traversat de principala conductă care transportă ţiţeiul de la Baku spre
Rusia, putând oricând periclita accesul acesteia spre ţiţeiul din Marea Caspică.
De altfel, marile resurse de ţiţei şi gaze din zona Mării Caspice şi căile de
transport spre Europa generează tot mai mult o situaţie nesigură. Pătrunderea
impetuoasă în zonă a companiilor transnaţionale occidentale este asociată cu eforturile
Rusiei, Ucrainei şi Turciei de a obţine coridorul principal de transport al ţiţeiului. Rusia
este dependentă de ameliorarea relaţiilor cu Cecenia şi Daghestan, o altă republică
incendiară. Companiile occidentale mizează pe varianta turcă din considerente politice
şi strategice. Dar, în acest caz, conducta va străbate zona locuită de kurzi cu care
Turcia, de peste 14 ani, duce un război sângeros. Varianta georgiană, de asemenea,
traversează o zonă de conflict, începând cu cea a Karabahului şi continuând cu
vecinătatea explozivă din Abhazia.
În acest context, România cu toate atu-urile sale – cel mai mare port la Marea
Neagră, asociat cu o modernă rafinărie la ţărm şi o puternică infrastructură de conducte
– s-a inclus în competiţia pentru transportul ţiţeiului caspicean prea târziu, după ce
cărţile s-au jucat deja.
Asistăm la o situaţie fluidă a unui mozaic de alianţe în cadrul cărora fiecare
caută patronajul uneia sau a mai multor puteri străine. Noii veniţi, Statele Unite, tind să-
şi asigure un loc de prim rang, reducând totodată prezenţa rusească şi ambiţiile iraniene.
Rusia, geloasă pe pătrunderea noilor veniţi în zonă şi pradă situaţiei actuale de
degringoladă, rămâne încă în stare de şoc. Pe scurt, războiul geo-economic al ţiţeiului
din Marea Caspică se va desfăşura între ascensiunea puterii americane şi rezistenţa
rusească, în aceeaşi manieră cum, în secolul al XIX-lea, s-au aflat faţă în faţă imperiul
britanic şi Rusia ţaristă.
Transnistria, Crimeea, Cecenia, Daghestan, Abhazia, Nagornâi-Karabah, alături
de focarele din Balcani sunt numai câteva din punctele incendiare din vecinătatea
apropiată României. Deci zona Mării Negre este încă departe de a oferi garanţii pentru
un climat de convieţuire paşnică.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


43
POZIŢIA GEOSTRATEGICĂ A ROMÂNIEI LA MAREA NEAGRĂ
Constantin ONIŞOR, Mihail Vasile OZUNU
1. Consideraţii teoretice
Dintotdeauna, mediul geografic, îndeosebi cel legat de mare şi fluviu, a exercitat
o „dictatură” asupra statelor, a definit relaţii inter / intra statale diverse, a influenţat
major starea de spirit şi organizarea socială a diferitelor populaţii / naţiuni.
Aşezarea unui stat pe teritoriul maritim contribuie la dezvoltarea unor specificităţi
socio - economice, poziţia aceluiaşi stat faţă de cursul inferior al unui fluviu le
completează şi le diversifică, iar situarea continentală a acestuia adaugă altele. Se
înţelege că avem de-a face cu o dezvoltare după mai mulţi parametrii: politici,
economici, sociali, culturali şi militari, care imprimă politicilor de securitate şi apărare
naţională valenţe, exigenţe şi calităţi ce trebuie serios studiate şi rezolvate în
preocupările conducerii strategice.
Poziţia unui stat într-o bună măsură la mare şi la fluviu, se constituie într-o
unitate geografică solidă, cu influenţă însemnată atât asupra zonei circumscrise
mării, cât şi întregului curs fluvial. În această situaţie, realizăm o combinare a
factorilor maritimi şi fluviali cu cei continentali, pe care statul trebuie s-o valorifice în
politica sa internă şi externă. În proiectarea dimensiunii militare a securităţii naţionale
este corect să nu se treacă prea uşor cu vederea peste acest adevăr incontestabil.
Din cele prezentate, rezultă că pentru un stat fluvio - maritim şi continental
sunt definitorii trei elemente:
 Spaţiul ocupat între zona delimitată convenţional şi geografic (suprafaţă, deschidere
la mare, control naţional al fluviului, spaţii maritime şi maritimo - fluviale teritoriale,
situarea graniţelor etc.);
 Poziţia la mare / fluviu (lungimea litoralului, apele teritoriale, fluviu ca graniţă,
partea din fluviu în interiorul statului, delta, distanţa faţă de strâmtori, surse
de materii prime şi zone economice, apropierea / depărtarea faţă de căile de
comunicaţii /rute comerciale etc.);
 Relaţiile cu vecinii fluvio - maritimi (numărul acestora, potenţialul lor economico - militar,
interese comune / divergenţe în actualitate şi în perspectivă etc.).
Studii geopolitice şi analize geostrategice actuale scot în evidenţă câteva adevăruri
strict necesare oricărui demers ştiinţific ce priveşte poziţia geostrategică a unui stat
la mare / fluviu:
 Orice zonă fluvio – maritimă sporeşte dezvoltarea statelor riverane;
 Prin importanţa sa, zona generează tendinţe de dominaţie, relaţii „idilice”,
prozelitism / ostilitate;
 Spaţiul analizat în acest context poate genera dispute teritoriale mascate
prin agresiuni de natură şi amploare diferită;

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


44
 Se produce un fenomen de integrare, de multe ori prin absorbţie, a unor
regiuni importante din litoral, bazinul fluvial, spaţii cu materii prime şi dezvoltate
economic, în zone proiectate pentru interese continentale / intercontinentale;
 Convieţuirea cu dificultate a unor popoare cu grade diferite de dezvoltare şi civilizaţie;
 Tendinţe transfrontaliere din direcţii şi cu orientări diferite, care se pot ciocni
oriunde şi oricând, cu repercusiuni majore asupra relaţiilor de vecinătate cu
statele fluvio – maritime.
În concluzie, spaţiul fluvio – maritim generează şi va genera o geopolitică
evidentă, va fi supus unor atitudini şi tendinţe geostrategice tot mai clare şi contradictorii,
ceea ce determină orice stat din zonă să posede un „simţ al spaţiului” deosebit de
dezvoltat şi să acorde o atenţie deosebită „calităţii vecinătăţii”.
2. Câteva repere ale „geopoliticii pontice”
Studiul unor areale complexe, formate din elemente ale uscatului, fluviale şi
maritime, de nivel continental sau intercontinental, ne permite să tragem concluzia
că încă din cele mai vechi timpuri acestea au marcat o permanentă rivalitate între
puterea continentală şi puterea maritimă; rezultatul deseori a fost tranşat în
favoarea zonelor ce cuprindeau toate cele trei elemente (uscat, fluviu, mare), ceea
ce ne face să remarcăm faptul că în decursul timpului acestea au favorizat civilizaţii
înfloritoare. În demersul nostru avem în vedere o „istorie pontică” şi o „istorie
dunăreană”, cu civilizaţiile lor specifice, bazate pe oraşe – porturi, zone riverane cu
bogăţii însemnate ale solului şi subsolului, infrastructură dezvoltată, densităţi mari
de populaţie etc. Aşa se face că înconjurând „ca un brâu scump” zona limitrofă,
Marea Neagră a devenit o „mare interioară”.
Aceste aspecte nu au putut scăpa intereselor marilor puteri / centrelor de putere
din Europa şi nu numai, iar, în consecinţă, la Marea Neagră în momentul de faţă avem
de-a face cu o rivalitate politică şi economică a tuturor centrelor de putere, la care
se adaugă rivalităţi mai vechi sau mai noi între statele riverane. De fapt, amintim că
în decursul istoriei au existat: „o problemă pontică”, „o chestiune orientală”, „o
problemă a strâmtorilor”, „o problemă dunăreană”, „probleme ale Crimeii” etc.
Aducând în actualitate „problema pontică” dorim să subliniem numai două
aspecte majore:
 Marea Neagră fiind o mare aproape închisă, care comunică cu Marea
Mediterană prin Strâmtori, cu Europa Centrală şi adâncimile stepei prin
marile fluvii (Dunărea, Donul, Volga), cu zona Mării Caspice datorită reţelei
de drumuri continentale şi intercontinentale (euroasiatice), care ajung în
porturile ei, merită denumirea de „placă turnantă” a relaţiilor geoeconomice
internaţionale, statele şi popoarele de pe litoralul ei fiind puternic influenţate
de această zonă de legătură şi răscruce între Europa şi Asia;
 Interesul istoric major, pe care o regiune fluvio – maritimă îl trezeşte, este
pentru fiecare stat „un privilegiu care se plăteşte scump”, acolo unde
influenţele, drumurile şi interesele economice se încrucişează, iar locul
respectiv marchează o adevărată răscruce a relaţiilor internaţionale, din
nefericire confruntările militare, intervenţiile armate şi războaiele pot apărea
oriunde şi oricând.
În context geopolitic / istoric şi geostrategic / actual, Marea Neagră şi
Dunărea reprezintă pentru România „un spaţiu unitar de securitate”, deoarece în
această regiune / zonă statul român îşi poate îndeplini menirea sa istorică, îşi
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


45
poate realiza destinul său; ca atare, noi nu putem rămâne indiferenţi la ceea ce se
petrece / se va petrece la Marea Neagră.
Interesele noastre la Marea Neagră sunt corespunzătoare poziţiei avute la
litoralul acesteia şi sunt în cea mai mare măsură strategice prin faptul că una din
poziţiile cheie ale acestei mări o reprezintă gurile Dunării, împreună cu Canalul
Dunăre – Marea Neagră, aflate pe teritoriul românesc.
La Marea Neagră, datorită conexiunilor ei europene, asiatice şi la oceanul
planetar, s-au manifestat multiple tendinţe geopolitice. Acum şi în perspectivă
percepem şi vom sesiza preocupările geostrategice ale centrelor de putere.
Raţional ar fi ca România să nu ajungă în rolul unui „simplu pion” în aceste jocuri
geostrategice, ci să-şi conserve în continuare statutul de „actor important” pentru a
rămâne „beneficiarul de jure şi de facto” al poziţiei pe care o are la Marea Neagră.
În acest scop vor fi determinante: raţionalitatea politicii, dezvoltarea economică
adecvată şi capabilităţile de apărare, inclusiv armată, necesare şi specifice
mediului maritimo – fluvial.
3. Locul României în actuala configuraţie geopolitică la Marea Neagră
Analizând noua situaţie statală creată în jurul Marii Negre, ne exprimăm
părerea că există mai multe unghiuri de vedere din care trebuie examinată
problema României în actuala configuraţie geostrategică pontică.
Vom aduce în analiză doar trei dintre acestea:
 Determinarea parametrilor obiectivi ai poziţiei geopolitice a ţării la Marea Neagră;
 Percepţia – internă şi externă – a potenţialului geostrategic al României în
spaţiul analizat;
 Modalităţile de valorificare – atât în interes propriu, cât şi al stabilităţii zonale
– a respectivului potenţial.
În noul context sud – estic şi estic european şi chiar în ansamblul
continentului, credem că România şi-a ameliorat destul de evident poziţia sa
geopolitică, continuând să îndeplinească rolul unei „punţi de legătură”, de „placă
turnantă” a relaţiilor intra-europene şi a acelora dintre Europa şi regiunile
învecinate la est şi la sud.
Prin ieşirea sa la Marea Neagră, prin controlul exercitat asupra unei mari
părţi a cursului inferior al Dunării, ţara noastră reprezintă un spaţiu favorabil
circulaţiei între estul şi vestul Europei, între nordul şi sud – estul european, între
Europa şi Orientul Mijlociu, golful Persic şi partea centrală – nordică a Asiei.
Dar în acest spaţiu situaţia politică rămâne în continuare fluidă. Pentru
diminuarea efectelor acestei situaţii şi pentru sporirea stabilităţii în această zonă
sunt necesare o serie întreagă de măsuri:
 Recunoaşterea statelor importante de la Marea Neagră ca „actori apreciaţi”
în definirea şi rezolvarea problemelor europene;
 O mai mare fermitate şi siguranţă în promovarea proiectelor de viitor ale
Occidentului în această zonă;
 O „reprezentare geopolitică” mai clar conturată în preocupările structurilor
europene pentru acest spaţiu;
 Cu toate problemele interstatale delicate existente, promovarea unor relaţii
pozitive de cooperare şi colaborare trebuie să devină preocuparea
permanentă în politicile statelor riverane,
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


46
 Extinderea fundamentului economic pentru realizarea unui echilibru
geopolitic la Marea Neagră, ca premisă şi garanţie a unui parteneriat pentru
dezvoltare” în sud – estul european.
Înţelegând bine particularităţile poziţiei sale geografice şi valoarea actuală a
poziţiei strategice a României, suntem obligaţi să nu mai acceptăm rolul unei
„victime a fatalismului geografic”. Este cazul, şi credem şi oportunitatea, să folosim
libertatea de opţiune într-un mod inteligent, pentru a minimaliza dezavantajele şi a
maximaliza avantajele contextului internaţional actual în realizarea intereselor
naţionale la Marea Neagră şi la fluviul Dunărea. Ca urmare, trebuie să se
manifeste o continuă reproiectare a strategiei securităţii României, pe baza unor
expertize prospective şi a evoluţiei contextului geopolitic, a jocului de interese între
diferite centre de putere. Pentru a ne putea îndeplini rolul de „factor de stabilitate”
în zona dunăreano - pontică, în relaţiile cu centrele de putere interesate de acest
spaţiu, trebuie să fim parteneri „strategici”, nicidecum „un potenţial stat clientelar”.
Locul României, definit cel mai clar de confluenţa Dunării cu Marea Neagră,
a fost şi va rămâne întotdeauna dominat de „reprezentări politice diverse” ale
centrelor de putere. Faţă de această realitate geopolitică şi geostrategică se
impune un efort intens politico – diplomatic pentru a conştientiza mai mult în plan
extern şi deopotrivă în interesul ţării, câteva dintre cele mai importante caracteristici
ale spaţiului Dunăre – Marea Neagră:
 Avem de-a face cu o extindere a valorii geostrategice a acestui spaţiu: de la
cea zonală / regională, la alta continentală / intercontinentală; marea şi
fluviul delimitează o importantă „poartă de acces în Europa”, iar confruntarea
pentru accesul la „cheia” ei va genera interferenţe geopolitice majore;
 Dezvoltarea adecvată a zonei danubiano – pontice va favoriza contactul
între centrele de putere, va amortiza impactul civilizaţiilor şi va spori valoarea
geostrategică a spaţiului, deoarece problema va deveni amplă şi mai
complexă decât satisfacerea unor interese economice strict delimitate;
 În toată dimensiunea ei zona joacă rolul unei „artere vitale”, de aceasta
legându-şi existenţa un număr mare de state slab dezvoltate, prin intermediul
ei se intensifică relaţiile est – vest şi nord – sud ale europei şi nu în cele din
urmă, această zonă conectează importante spaţii intercontinentale;
 În perspectiva racordării acestui spaţiu la acele căi economice atât din vestul
european, cât şi din zona euro – asiatică, locul / poziţia şi rolul / importanţa
României vor creşte considerabil; efectele negative vor fi evidente dacă nu
se va pune în valoare întregul spaţiu românesc într-o perspectivă economică
deosebit de favorabilă, sub forma unei „zone libere” europene, dar ale căror
evoluţii şi implicaţii nu sunt poate, acum, în întregime descifrate.
Marea Neagră şi fluviul Dunărea pot asigura României una din condiţiile dezvoltării.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


47
OCEANUL MIJLOCIU
MARELE OCEAN
Puteri maritime
Puteri maritime
HEARTLAND
ZONA PIVOT
MACKINDER: Heartland şi Rimland



M MA AR RE EA A N NE EA AG GR RĂ Ă - - U UL LT TI IM MA A F FR RO ON NT TI IE ER RĂ Ă A A N N. .A A. .T T. .O O
G Gh he eo or rg gh he e N NI IC CO OL LA AE ES SC CU U
Câteva consideraţii geostrategice
În plan strategic, Marea Neagră delimitează falia Est - Vest pentru a separa
Europa de Asia. Din acest punct de vedere Marea Neagră nu mai apare ca o chestiune
regională, a "Sud-estului", ci devine pur şi simplu o chestiune strict europeană.
Comunitatea transatlantică a parcurs un amplu proces de consolidare în
perioada de după războiul rece. Statele Unite a manifestat în această perioadă o
conduită reţinută şi uneori chiar rezervată faţă de preocuparea Europei pentru
consolidarea integrării. Modelarea globalizării în jurul axului transatlantic are darul
de a diminua asperităţile şi a creat premisa "reînnoirii" contractului politic între
S.U.A. şi aliaţii săi europeni.
Evenimentele tragice de la 11 septembrie 2001 au însemnat, în primul rând,
sfârşitul perioadei de tranziţie în relaţiile internaţionale şi asumarea de către S.U.A.
a statutului de (deocamdată) unic centru de putere globală, şi în al doilea rând,
declanşarea unui amplu proces de transformare şi remodelare a parteneriatului
transatlantic. Acest proces este în plină derulare, deschis unor evoluţii care pot
deveni divergente şi care poate genera mutaţii fundamentale.
Extinderea Uniunii Europene şi aspiraţia transformării sale în entitate de
drept internaţional de tip statal nu sunt nici argumente şi nici tentative destul de
suficiente pentru a avea darul să delimiteze abordările naţionale şi inerţiile
suveraniste pe care marea majoritate a statelor membre şi le-au asumat, paradoxal
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


48
Evoluţia frontierelor în Europa
1535-1736 1736-1919
1919-1923 1923-1940
1940-1947 1947-1989
După 1989
(După M. Fourcher, Fragments d`Europe,
ed. Fayard, Par is, 1991)

fiindcă tocmai cele mai mari state ale Uniunii Europene sunt cele care excelează în
astfel de manifestări.
Germania se confruntă în
prezent cu dificultăţi serioase de
ordin economic şi social. Acestea,
împreună cu accesul treptat în
structurile guvernamentale a
reprezentanţilor generaţiei contestatare
a anilor ‘60 au avut darul să producă
modificări în conduita Germaniei în
plan strategic. Dacă în perioada
războiului rece, respectarea principiilor
Alianţei Nord-Atlantice şi "parteneriatul"
privilegiat cu Franţa, au asigurat
atât coerenţa N.A.T.O., cât şi procesul
de integrare europeană, în prezent,
şi vizibila înclinare înspre Franţa a
actualului guvern german a determinat
urmări destul de vizibile în contextul
Alianţei, dar şi în al Uniunii Europene.
Franţa pare a fi cea mai
importantă partizană a integrării
europene, mai ales din raţiuni
strategice şi datorită aspiraţiei la
statutul de mare putere. În susţinerea
unei ordini mondiale multipolare, Franţa a polarizat în zona sa de "influenţă"
politicile majorităţii statelor europene de amplitudine strategică redusă. De cealaltă
parte a balanţei au continuat să se situeze Anglia şi ţările scandinave.
Oricum, se poate uşor determina existenţa unor discrepanţe şi deosebiri de
vedere notabile atât în ce priveşte relaţiile U.E.-S.U.A., discrepanţe care s-au
acutizat mai ales în urma evenimentului din Afganistan şi Irak, dar şi în ce priveşte
maniera de abordare a dosarului de integrare europeană.
Marea Britanie, fidelă moştenirii sale imperiale, dar şi a unei utilizări
tradiţionale a jocurilor mecanismelor de putere, a încercat şi încearcă din răsputeri
o "conciliere" în înlăturarea asperităţilor din relaţiile euroatlantice. Atitudinea
precaută - "euroscepticismul" tradiţional britanic, chiar dacă în ultimii ani a
cunoscut o diminuare vizibilă, combinat cu afinitatea strategică cu S.U.A., au
determinat o întărire a poziţiei de arbitru destul de dificil receptată de către Uniunea
Europeană. În acest context, efortul geostrategic franco-german de modificare a
unei Europe cu statut de putere mondială rămâne în continuare un deziderat greu
de atins fără participarea Angliei. În plus iniţiativa de constituire a unei "trilaterale"
Londra-Madrid-Roma în sânul U.E. a afectat oarecum credibilitatea poziţiei
comune europene în domeniul politicii externe şi de securitate prin încercarea de
edificare a doi poli de putere la nivelul Uniunii Europene.
Italia, Spania şi Polonia nu dispun de capacităţi militare comparabile cu
Franţa, Germania şi Marea Britanie însă, cu siguranţă vor avea un cuvânt
important de spus în crearea unui echilibru absolut necesar desfăşurării flexibile a
procesului de integrare.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


49
Berlin
Paris
Milano
Budapesta
Sofia
Londra
Capitală
Centru industrial
Axa geopolitică nr. 1
Axa geopol itică nr. 2
Periferia atlantică
Zona geoeconomică principală
Zona geoeconomică secundară
Spaţiul Mitteleuropean
Principalele axe şi zone geopolitice în Europa
După lucrarea “ ”, Centrul de Geopolitică şi Antropologie Vizuală,
Universitatea din Bucureşti, Editura Universităţii, 2003
Geopolitica integrării europene

Nu trebuie uitat faptul că există o deosebire netă între modul în care percep
riscurile şi ameninţările de natură asimetrică la adresa securităţii lor statele europene
dispuse în zonele "periferice" (Anglia, Spania, Portugalia, Italia, Polonia, ţările
baltice, Bulgaria, România, Turcia) şi cele care fac parte din "nucleul" european
(Franţa, Germania) şi alte state, cum ar fi Belgia, Luxemburg, Cehia, Ungaria, Slovenia.
Zona Mării Negre
Atunci când vorbim de Marea Neagră, suntem tentaţi să ne gândim şi să ne
limităm în discurs la colţul sud-est european, care, în esenţă are o conotaţie
geopolitică. Deşi mică din punct de vedere al întinderii, în comparaţie cu alte mări
ale mapamondului, Pontus Euxinus (Marea Ospitalieră cum au denumit-o greco-
romanii), are pentru noi o importanţă care depăşeşte cu mult mica noastră lume
sud-est europeană.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


50
În plan geostrategic, Marea Neagră separă Europa de Asia şi stabileşte
"marginile" Europei.
Prin intrarea în Alianţa Nord-Atlantică, România devine "vecin" cu S.U.A. în
Marea Neagră ca factor de putere în zona de coastă (Rimland), dar şi cu Rusia, ca
putere de uscat. O dată cu extinderea N.A.T.O. prin al doilea "val" din 2003,
frontiera Alianţei cu Rusia se mută în Marea Neagră.
Pe timpul războiului rece, Marea Ospitalieră numai ospitalieră n-a fost.
Transformată de Stalin în "Lacul Uniunii Sovietice", ea devine după 2003
prelungirea Mediteranei şi invers.
Federaţia Rusă – confruntată cu propriile probleme interne, inclusiv cu cea
din Cecenia, a apăsat pe pedala mecanismelor vechi şi uzate care mai
funcţionează în Transnistria şi Republica Moldova, nereuşind decât să trimită din
când în când avertizmente că există, că au interese în zonă şi că nu este de acord
nici cu extinderea N.A.T.O. şi nici cu amestecul american în Georgia.
Ucraina, prin poziţia ei geostrategică, rămâne un actor cheie în dialogul
Europa – Rusia, însă, la fel ca şi Moldova şi alte ţări cu statalitate recentă, are
dificultăţi în continuarea orientării politice externe, precum şi a identităţii interne.
Oscilaţiile între integrarea europeană şi cea asiatică au determinat treptat
pierderea poziţiei iniţiale privilegiate în relaţia cu instituţiile europene.
Deşi se numără printre beneficiarele iniţiativei privind noii vecini, dar şi ale
altor iniţiative ale Uniunii Europene, Ucraina rămâne un stat slab care va întâmpina
dificultăţi în procesul de articulare a unor politici şi constituirea unui stat instituţional
modern şi european.
Pentru Uniunea Europeană şi principalele state vest europene, priorităţile au
constat doar în încercarea de promovare a stabilităţii în Sudul şi Estul Mediteranei
şi în Balcani.
Declanşarea campaniei împotriva terorismului a modificat esenţial abordările
occidentale vis-à-vis de zona geostrategică a Mării Negre.
Marea Neagră realizează legătura între Europa de Sud-Est şi Caucaz, două
zone cu potenţial de instabilitate. Cooperarea politico-militară în această zonă s-a
menţinut la un nivel modest datorită intereselor divergente ale statelor riverane şi
complexităţii politice, economice şi etnice a zonei. Aici s-au manifestat încercări de
impunere a influenţei şi controlului din partea unor state cu veleităţi de putere
regională. In afara Federaţiei Ruse, principalele state interesate au fost Ucraina şi
Turcia, dar acestea din urmă n-au avut resurse să-şi susţină tendinţele datorită
unor cauze de ordin intern. Deşi din punct de vedere geopolitic interesele
euroatlantice în zona Mării Negre reprezintă o componentă esenţială a intereselor
euroatlantice în Asia Centrală şi Orientul Apropiat, implicarea principalelor ţări
membre N.A.T.O. a fost restrânsă. S.U.A. a menţinut linia tradiţională de
desfăşurare a Flotei a 6-a din Marea Mediterană spre Grecia, Turcia şi Caucaz,
linie ce a căpătat valenţe noi prin accederea României şi Bulgariei în N.A.T.O..
Pentru U.E. şi principalele state vest-europene, priorităţile au constat doar în
încercarea de promovare a stabilităţii în sudul şi estul Mediteranei şi în Balcani.
Declanşarea campaniei împotriva terorismului a modificat esenţial abordările
occidentale vis-a-vis de zona geostrategică a Mării Negre.
Faptul că Marea Neagră reprezintă pentru N.A.T.O. o zonă de interes
strategic, este evidenţiat şi de utilizarea infrastructurilor şi facilităţilor militare din
România, Bulgaria şi Georgia din ultima perioadă. Dacă la aceasta se adaugă
decizia Georgiei şi Ucrainei de a se pregăti pentru aderarea la Alianţă, se poate
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


51
Frontiera atlantică de la Baltica în Caucaz, în urma
integrării în NATO a României, Bulgariei şi ţărilor baltice
Intrarea Români ei şi Bulgariei în NATO sporeşte
consi derabil aria de influenţă a puterilor atlantice
în bazinul M. Negre şi spre Caspica. Frontiera
occidental ă devine astfel continuă, de la M. Baltică
la M. Mediterană pentru prima dată în istorie.
Frontiera directă a Ungariei cu spaţiul exterior
A l i a n ţ e i d e v i n e n e s e m n i f i c a t i v ă .
Zona încă instabilă a fostei Iugoslavii nu mai
rămâne una cu totul exterioară controlului NATO.

lesne întrevedea posibilitatea unui concret şi puternic demers aliat în procesul de
stabilizare a regiunii.
Prin aderarea României şi Bulgariei la N.A.T.O. şi, pe viitor, la U.E.,
continuarea procesului de cooperare dintre N.A.T.O. şi Rusia se creează premise
concrete de sporire a încrederii şi securităţii în regiune, precum şi pentru
transformarea zonei Mării Negre într-o regiune de proiecţie a intereselor
geostrategice ale N.A.T.O. spre Caucaz, Asia Centrală şi Orient.
In ceea ce priveşte riscurile non-militare, Marea Neagră ar putea deveni în
viitorul apropiat o „zonă tampon” în contracararea traficului de materiale sensibile,
armament şi în combaterea terorismului, crimei organizate şi a migraţiei
clandestine către vest.
Este posibilă transformarea Mării Negre într-o „mare N.A.T.O.”?
Lucrurile nu sunt nici pe departe atât de simple pe cât s-ar crede!
Statutul de membru deplin al Alianţei de care se bucură de curând România
şi Bulgaria a creat această posibilitate.
În demersul de a înţelege dacă este sau nu posibilă transformarea Mării
Negre într-o „mare N.A.T.O.” este obligatoriu să se ia în studiu concepţia
geopolitică a Federaţiei Ruse
şi orientarea contemporană a
demersurilor sale conform
acestei geopolitici.
Pentru a se putea forma
un punct de vedere realist şi
consistent în legătură cu viitorul
Mării Negre, este absolut
necesară o analiză atentă a
politicii Rusiei faţă de N.A.T.O.
şi faţă de ţările riverane din
zona de influenţă, precum şi
a evoluţiei acesteia în viitor.
În decembrie 2001,
Vladimir Putin declara că
Rusia încearcă să modifice
însăşi logica interacţiunilor în
afacerile internaţionale. Această
politică externă se bazează
pe voinţa scoaterii Rusiei din
acel „no man’s land” în care
aceasta s-a aflat după încheierea
războiului rece - adică de
„nici prieten şi nici duşman al
Occidentului” însă, în general, într-o situaţie tranzitorie deosebit de inconfortabilă.
După Kosovo, vis-à-vis de N.A.T.O., politica rusă cuprinde trei perioade distincte:
- prima perioadă, cea care ia sfârşit odată cu invitarea secretarului general
al N.A.T.O., George Robertson la Moscova de către preşedintele Putin, în
februarie 2000. Până la acest eveniment, legăturile Rusiei cu Alianţa se
limitaseră doar la participarea comună la misiunile SFOR şi KFOR;
- cea de-a doua perioadă ţine până la tragicul eveniment din 11. 09. 2001,
care a zguduit S.U.A. şi pe timpul căruia Vladimir Putin a restabilit relaţiile
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


52
oficiale cu Alianţa în toate domeniile, politica externă rusă căpătând în
context nenumărate dimensiuni (în decembrie 2000, Igor Ivanov, ministrul
rus de externe, afirma foarte clar că „ ... există o realitate în Europa.
Realitatea N.A.T.O.”. aşa cum explica Vladimir Baranovski, această realitate
constă în aceea că Alianţa, departe de a deveni organizaţia politică dorită
şi agreată de Moscova, traversează o perioadă de expansiune pe trei
niveluri: al rolului, al compoziţiei şi al zonei sale de responsabilitate.
Atentatele din 11 septembrie 2001 au „bulversat” contextul relaţiilor dintre
Rusia şi N.A.T.O. „războiul mondial contra terorismului” a dat naştere unei noi punţi
de legătură între Rusia şi Alianţă. Eforturile de cooperare în lupta contra terorismului
s-au desfăşurat paralel cu negocierile cu privire la aprofundarea relaţiei instituţionale
dintre Federaţia Rusă şi N.A.T.O., în care Moscova s-a aflat în poziţia inedită de
„receptare”;
Relaţiile Rusia – N.A.T.O. au, după cum se poate observa, o valoare
„instrumentală” pentru Moscova în eforturile de creare a unui climat mai previzibil
în Europa în ciuda unei anumite tendinţe de joc „la două capete”;
- etapa a treia se referă la relaţiile actuale cu N.A.T.O. care reprezintă un
aspect al politicii dusă de Putin pentru a consolida, din punct de vedere
instituţional, Rusia în cadrul comunităţii euroatlantice.
Poziţia Rusiei faţă de alte state din regiune
În această chestiune, este interesant de remarcat lucrarea lui Alexandr
Dughin – „Bazele Geopoliticii. Viitorul geopolitic al Rusiei”. Chiar dacă punctele de
vedere exprimate nu reprezintă poziţia oficială a Kremlinului, poziţiile pe care se
situează analistul rus rămân, deocamdată, printre cele de referinţă.
Iată ce spune el despre independenţa Ucrainei (în graniţele actuale, mai
ales) ...”(independenţa Ucrainei) poate avea sens doar în calitate de „cordon
sanitar”, deoarece elementele opuse ca orientare geopolitică nu permit acestei ţări
să adere nici la blocul de est, nici la cel de vest, adică „nici la Rusia - Eurasia, nici
la Europa Centrală”.... „Existenţa Ucrainei în graniţele actuale şi actualul statut de
„stat suveran” este identică cu aplicarea unei lovituri monstruoase asupra securităţii
geopolitice a Rusiei, care echivalează cu o invazie pe teritoriul ei. Existenţa pe mai
departe a Ucrainei unite este inadmisibilă. Acest teritoriu trebuie împărţit în câteva
zone corespunzătoare gamei de realităţi geopolitice şi etno-culturale”.
Abordând aspecte legate de România şi Moldova, Dughin acceptă idea că
acestea reprezintă părţi ale unei „regiuni geopolitice unice”, însă unicitatea este
dată doar de „un etnos ortodox unitar”, la limba de origine romanică acumulându-
se, de-a lungul timpului, elemente „culturale lingvistice şi rasiale din anturajul slav”.
Dughin apreciază că, dacă din punct de vedere geopolitic, integrarea României şi a
Republicii Mildova este „iminentă”, Rusia trebuie să facă eforturi în toate planurile
pentru ca „să înfăptuiască această unificare în interesele sale, pentru a include
acest spaţiu în zona unde deţine controlul strategic nemijlocit”.
Cu alte cuvinte, „unificarea” să nu fie înfăptuită de România şi Moldova ci de
Federaţia Rusă, în avantajul său.
La sfârşitul anului trecut, ministrul rus al apărării, Serghei Ivanov, a prezentat
noua doctrină militară a Federaţiei Ruse. Conform acesteia, contextul internaţional
actual este caracterizat prin 5 mari orientări, astfel:
1. apariţia unor noi riscuri şi ameninţări de natură asimetrică, determinate
de procesul globalităţii - terorismul internaţional, instabilitatea etnică,
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


53
Poziţia României la întretăierea axelor strategice Baltica-Mediterana (Nord-Sud)
şi Atlantic-Caucaz (Vest-Est) este completată de dimensiunea ţării,
a doua pe axul Nord-Sud după Polonia.
După lucr area “ ”, Centrul de Geopolitică şi Antr opologie Vizuală,
Universitatea din Bucur eşti, Editura Universităţii, 2003
Geopol itica integrării europene

traficul de droguri, crima organizată, proliferarea armelor nucleare,
chimice şi bacteriologice şi activitatea comunităţilor religioase radicale;
2. utilizarea pe scară tot mai mare a forţei militare în afara cadrului
organizaţiilor politico-militare tradiţionale;
3. creşterea importanţei factorului economic in raport cu cel politic şi militar;
4. dispariţia deosebirilor dintre terorismul intern şi cel internaţional;
5. extinderea şi creşterea importanţei organizaţiilor nonguvernamentale,
organizaţiilor şi mişcărilor publice, acestea având efecte, uneori nedorite
asupra politicii statelor.
În acest context, Ivanov a menţionat că dacă N.A.T.O. se va menţine ca o
alianţă militară cu caracter ofensiv, Rusia îşi va restructura radical planificarea
militară, forţele armate şi strategia nucleară.
În conformitate cu noul concept militar al Rusiei, s-a reafirmat hotărârea de
includere a statelor din C.S.I. în zona de interese vitale ale Rusiei.
Cât suport are în acest context varianta unei posibile reunificări a Republicii
Moldova cu România?
În condiţiile în care Marea Neagră este în proporţie de 75% o „mare
N.A.T.O.”, iar graniţa de est a Alianţei este deja aici, care este interesul Rusiei să
susţină un asemenea demers? Dacă România n-a reuşit să aibă, până în prezent,
un acord semnat cu Rusia, cât de apropiat de realitate este procesul de reunificare?
Cum ar putea fi posibil un asemenea proces în condiţiile menţinerii în stare
operativă a unităţilor Armatei a XIV- a pe teritoriul Transnistriei – unităţi care
reprezintă o reală ameninţare pentru pacea din regiunea Mării Negre?
Ce se poate înţelege din recentul demers, absolut imprevizibil al lui Vladimir
Voronin, Preşedintele Republicii Moldova care doreşte, nici mai mult nici mai puţin
de cât un Pact de Stabilitate şi Securitate special pentru ţara sa şi care să fie
„garantat” de S.U.A., Rusia, România, Ucraina şi Uniunea Europeană?!
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


54
Georgia, pe de altă parte, rămâne şi ea un „măr al discordiei” ruso-
americane. În ciuda dialogului destul de acutizat şi a înăspririi treptate a duelului
verbal între Moscova şi Washington, Rusia nu pare deloc grăbită să-şi retragă cei
8.000 de militari din această zonă strategică, cerând o amânare de 10 ani pentru
repatrierea trupelor sale, în timp ce autorităţile de la Tbilisi ar fi dorit ca aceasta să
se realizeze în maximum 3 ani.
Privind viitorul Flotei ruse de la Marea Neagră, lucrurile par a se înscrie pe
deplin pe coordonatele geopolitice „clasice”, descrise de Dughin. Să trecem în
revistă doar principalele opţiuni ruseşti în acest domeniu:
- conform unui acord semnat în 1995, Rusiei îi revin 81,7 % din Flota
Sovietică (din Marea Neagră), restul rămânând Ucrainei;
- în 1997, Moscova să ia în „arendă” pe o durată de 20 de ani infrastructurile
din Peninsula Crimeea (despre această peninsulă, Dughin afirmă că „a
lăsa Crimeea Ucrainei Suverane este la fel de imposibil, fiindcă aceasta va
crea pericol direct pentru securitatea Rusiei şi va provoca o încordare
etnică în Crimeea”);
- începând cu 2005, Rusia urmează să-şi construiască propriile facilităţi militare
şi va începe redislocarea efectivelor maritime în Sevastopol şi Novorossiisk
- în perspectiva aderării Ucrainei la N.A.T.O., Rusia urmăreşte
reglementarea statutului Mării de Azov, a cărei importanţă militaro-
strategică creşte pe zi ce trece în progresie aritmetică. Moscova nu este de
acord cu propunerea Ucrainei cu delimitarea pe jumătate a bazinului
acestei mări, fapt ce ar permite navelor să circule nestingherite în zonă,
propunând ca linia de demarcare să se facă doar pe fundul mării, lucru
care ar duce la transformarea ei într-o „mare nostrum”, aflată sub jurisdicţia
celor două ţări.
O problemă nerezolvată va rămâne în continuare cea a apartenenţei
şenalelor şi canalelor navigabile din Strâmtoarea Kerci, care uneşte Marea Neagră
de Marea de Azov.
Bazinul Mării Negre a fost şi a rămas un spaţiu disputat. Procesul de
schimbare a scenei geopolitice mondiale este o realitate căreia trebuie să-i
acordăm o atenţie deosebită.
Abordarea pe baze pragmatice de către toate statele interesate, a realităţilor
bazinului Mării Negre, este o realitate vizibilă. Cu siguranţă vom asista la modificări
noi ale mediului geopolitic în această regiune. Nu trebuie să ne aşteptăm, însă
dintr-o dată la mutaţii spectaculoase. Schimbarea politicii ruse faţă de ţările din
fostele republici sovietice în general şi faţă de cele din bazinul Mării Negre în
special, în sensul luării în considerare a intereselor politice, economice şi militare
ale acestora, pe fondul revigorării economice şi al revenirii Federaţiei Ruse pe
scena politică mondială, va determina schimbări majore în climatul de echilibru şi
înţelegere din zonă.
Ultima frontieră a N.A.T.O. la est, pe Marea Neagră era de neconceput
acum 15 ani. Şi multe transformări produse azi în acest spaţiu bulversat erau de
neconceput acum 15 ani. Nutrim speranţa că Marea Neagră – PONTUS EUXINUS
– se va transforma treptat, cu înţelegere şi răbdare, pe baza unui dialog
constructiv, în Marea Ospitalieră pe care ne-o dorim cu toţii.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


55
MAREA NEAGRĂ ŞI SECURIZAREA “DRUMULUI MĂTĂSII”,
ELEMENTE PRINCIPALE PENTRU STABILITATEA EUROPEI
ÎN PERSPECTIVA 2010-2015
1

Cătălin-Marius TÂRNACOP
Marea Neagră, de-a lungul istoriei, a constituit spaţiul de legătură între
Europa şi Asia, iar securitatea regională a fost influenţată de stabilitatea celor două
continente. “Regiunea Mării Negre a constituit leagănul pentru unele civilizaţii şi
locuitorii acesteia moştenesc o lungă tradiţie de cooperare economică.”
2

Securitatea Europei este influenţată, la rândul ei, de nivelul de stabilitate al
statelor riverane Mării Negre. În aceste condiţii regiunea Mării Negre reprezintă o
componentă fundamentală a viitoarei arhitecturi de securitate euroatlantice.
Apreciem că transformarea regiunii Mării Negre într-un pol al stabilităţii
politice şi al creşterii economice, cu scopul extinderii climatului de pace şi securitate
spre Europa, prin spaţiul balcanic, pe de o parte, şi către axa Marea Caspică,
Caucaz şi Asia Centrală, se constituie o prioritate a demersurilor viitoare atât pentru,
Statele Unite ale Americii, pentru alte puteri regionale interesate în “securizarea
Drumului Mătăsii” şi, în special pentru Alianţa Nord-Atlantică, cât şi pentru Uniunea
Europeană şi în acest sens, fostul Secretar General al NATO, lordul Roberson
menţiona: ”Democraţiile din America de Nord, Europa şi cele din Caucaz şi până în
Asia Centrală trebuie să coopereze strâns şi eficient dacă dorim să abordam
riscurile cărora trebuie să le facem faţă”. Luând în consideraţie declaraţia menţionată
şi influenţa dezvoltării cooperării de-a lungul doritei axe de stabilitate, vom aborda
câteva dintre aspectele care, în opinia noastră, ar putea să constituie repere importante
în stabilirea unei strategii adecvate pentru promovarea intereselor naţionale.
3

Considerăm important să menţionăm faptul că analiza pe care o dezvoltăm
privind “Drumul Mătăsii” şi reperele strategiei de acţiune având în vedere finalităţile,
căile şi mijloacele, se bazează pe considerentele relaţiei din trinomul: miza o reprezintă
fluxul liber al petrolului şi gazelor naturale, pivotul strategic este Marea Neagră (inclusiv
nivelul de stabilitate al statelor riverane), iar pivoţii tactici sunt Marea Caspică,
Caucazul şi Asia Centrală.
Expertul american Vladimir Socor, apreciază că lumea vestică a privit vreme
îndelungată Caucazul de Sud ca şi un zid care separa Europa de Asia, iar Marea
Neagră şi Marea Caspică ca aparţinând unor lumi diferite. Această percepţie a fost
chiar mai clară pe ţărmul de vest al Mării Negre, acolo unde identificarea puternică cu
Europa a României şi Bulgariei a însemnat, de fapt, că acestea nu au manifestat
interes în teritoriile din jurul Mării Negre. Atunci când guvernarea comunistă s-a extins
asupra întregii regiuni, menţionează Socor, ea a eliminat orice forme de integrare
regională sau chiar cooperare, altele decât cele centralizate la Moscova, model la care
face apel acum, şi Rusia în relaţiile cu CSI.
4


1
Col Dr. Cătălin-Marius Târnăcop, Marea Neagră şi securizarea “Drumului Mătăsii”, elemente principale
pentru stabilitatea Europei în perspectiva 2010-2015, în Gândirea Militară Românească, nr.5/2002
2
Keneth Yalowitz, U.S. Ambassador to Georgia, Welcome Remarks, Black Sea Region: Priorities and
Perspectives for the 21
st
Century, Conference materials, Tbilisi, Georgia, April 13-14, 1999
3
Col Dr. Cătălin-Marius Târnăcop, Pulsul strategic, Editura Militară, Bucuresti, 2004,
4
Vladimir Socor, Security Priorities in the Black Sea-Caspian Region-Part1, Harvard University Black
Sea Security Program’s Regional Workshopp, Baku, September 2003
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


56
Alyson Bailes, de la Stockholm International Peace Research Institute, este
de părere că regiunea Mării Negre este atât o frontieră cât şi un pod pentru noile
provocări şi oportunităţi în ceea ce priveşte instituţiile Vestului. Regiunea delimitează
geografic Europa şi Asia şi este un pod între Vest şi Rusia. Secularizarea turcă a
influenţat regiunea, făcând legătura între ţările slave şi Asia de Vest. Regiunea
Mării Negre, argumentează Bailes, reprezintă limita nord-sud dintre UE şi statele
din Orientul Mijlociu (Israel, Palestina, Iraq, Iran, etc.). “Astăzi sunt multe state din
regiune, care şi-au câştigat independenţa după războiul rece şi care joacă un rol
important în definirea regiunii”. Extinderea UE şi NATO, subliniază Bailes, către
coasta de vest a Mării Negre va afecta atât statele care vor fi noi membri, cât şi
acele state care sunt deja membre în UE şi NATO.
5

Regiunea formează un nucleu al unui sistem geostrategic şi geo-economic
în evoluţie, subliniază Socor, din centrul Europei către Asia Centrală şi Afganistan.
Ea asigură coridoare de acces unice pentru rezervele caspice de energie şi
bogăţiile subsolului Asiei Centrale către Europa, şi pentru forţele coaliţiei conduse
de America către teatrele de operaţii şi bazele din Orientul Mijlociu şi Asia
Centrală. Cele mai multe dintre statele din zona Mării Negre şi Caucazului de Sud
au ales să participe într-o formă sau alta, în cadrul “sistemului vestic de alianţe”.
Acest termen, prezintă Vladimir Socor, cuprinde calitatea de membru al NATO,
aspiraţii pentru a deveni membru (sau comportare ca şi aliată de facto), precum şi
directa participare în cadrul coaliţiilor antiteroriste.
6

Creşterea importanţei flancului sudic al Europei, un consumator de securitate în
ultimul deceniu, în detrimentul flancului nordic, prosper, solid şi generator de securitate,

5
The Black Sea As Boundary or Bridge? Implications of EU and NATO Enlargement, and the Regional
Security, Seminar Report by Micaela Gustavsson&bezen Balamir Coskun,Stockholm International
Peace Research Institute 28 Nov 2003
6
Vladimir Socor, Security Priorities in the Black Sea-Caspian Region-Part1, Harvard University Black
Sea Security Program’s Regional Workshopp, Baku, September 2003
P
I
V
O
T
I


T
A
C
T
I
C
I

M
A
R
E
A

C
A
S
P
I
C
A

C
A
U
C
A
Z
U
L

D
E

S
U
D

A
S
I
A

C
E
N
T
R
A
L
A

MIZA: FLUXUL LIBER:
PETROL ŞI GAZE NATURALE
PIVOTUL STRATEGIC: MAREA NEAGRĂ
MAREA NEAGRĂ ŞI SECURIZAREA “DRUMULUI MĂTĂSII”
ELEMENTE PRINCIPALE PENTRU STABILITATEA
EUROPEI ÎN PERSPECTIVA 2010-2015
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


57
constituie un element major, de care NATO şi Uniunea Europeană vor ţine fără
îndoială cont, în perioada următoare. Balcanii rămân, în continuare, o regiune în
care instituţiile de securitate europene încă, vor desfăşura operaţii de stabilitate.
Viitoarele operaţii, probabil se vor desfăşura ca răspuns la noile provocări generate
de terorismul global
7
care ar putea veni din zona sudică a frontierelor NATO (Africa
de Nord), cât şi pe axa noului flux energetic Asia Centrală - Marea Caspică -
Caucazul de Sud - Marea Neagră.
8

Pentru comunitatea transatlantică, proiectarea stabilităţii a devenit
precondiţia pentru securitatea noastră, aşa cum menţionează Secretarul General al
NATO, Jaap de Hoop Scheffer. “Apărarea teritorială rămâne o funcţie de bază, dar
nu putem în continuare să protejăm securitatea noastră fără să avem în vedere
riscurile şi ameninţările potenţiale care apar departe de casele noastre. Fie că vom
urmări aceste probleme, când şi unde vor apare, sau ele vor apărea în final pe
treptele uşilor noastre”. Secretarul General al NATO, menţionează că “summit-ul
de la Istambul va demonstra modul în care NATO proiectează stabilitatea:
- întărind relaţiile noastre cu lista de parteneri care este în creştere, din Balcani,
către Caucaz şi Asia Centrală şi cu ţările mediteraneene şi din lumea largă;
- prin operaţiile militare în Balcani, în Afganistan şi prin operaţia Active
Endeavour în Marea Mediterană;
- prin modernizarea modului în care vom organiza şi desfăşura forţele
noastre pentru operaţii noi, departe de casă”.
La Istambul, a menţionat Secretarul General al NATO, vom dezvolta parteneriatul
nostru pentru a face mai mult. “Ne vom concentra pe reforma apărării pentru a ajuta
pe unii dintre partenerii noştri să continue cu tranziţia către democraţie. Ne vom concentra
pentru creşterea cooperării cu Caucazul şi Asia Centrală - zone care, cândva păreau
foarte departe, dar acum ştim că sunt esenţiale pentru securitatea noastră aici”
9

Conform lui Volodymyr Dubovyk,
10
regiunea Mării Negre este situată într-o
arie care împarte sau conectează, depinde din ce punct de vedere priveşti, diferite
culturi, civilizaţii, continente şi regiuni geografice. Caracterizată printr-un mare grad
de deschidere către câteva dintre zonele învecinate, Mediterană, Balcani şi Caspica,
acest lucru, creează după opinia lui Dubovyk, probleme în definirea naturii regiunii, ca
de altfel şi a frontierelor, adesea fiind menţionate prin termenii utilizaţi, “regiunea
Mării Negre şi Caspice” şi “regiunea Mării Negre şi Mediterane”. Totodată devine din ce
în ce mai mult terenul operaţional pentru câteva organizaţii regionale care funcţionează
în sferele de securitate, economică şi politică, incluzând BSEC, NATO, OSCE, Tratatul
de Securitate Colectivă, grupul GUUAM (Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaijan şi
Moldova). Regiunea este caracterizată prin câteva puncte fierbinţi, Transnistria,
conflictul abkhaz - georgian, conflictul georgian - ossetian, Nagorno - Karabach, şi
instabilitatea în Caucazul de Nord, incluzând cazul Ceceniei. În prezent aceste zone
menţionate nu sunt zguduite de conflicte intense, dar pot să explodeze în viitor.
11


7
George Shultz, The Work Of Diplomacy, Foreign Policy Research Institute, 12 June 2002
8
Final Communiqué, Meeting of the North Atlantic Council in Defense Ministers Session, held in
Bruxelles on 06 June 2002, http://www.nato.int/docu/pr/2002/p02-72e.htm
9
Speech by NATO Secretary General, Jaap de Hoop Scheffer, at the conference “Defending Global
Security: The New Politics of transatlantic Defence Co-operation”, organized by the New Defence
Agenda, http://www.nato.int/docu/speech/2004s040517a.htm
10
Volodymyr Dubovyk, The Role of the United States in the Black Sea Region, PONARS Policy memo
298, Odessa National University, Nov 2003
11
Ibidem, Volodymyr Dubovyk, The Role of the United States in the Black Sea Region, PONARS Policy
memo 298, Odessa National University, Nov 2003
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


58
Creşterea importanţei regiunii Mării Negre este determinată de potenţialul
rutelor de tranzit, în special a conductelor pentru transportul resurselor energetice din
zona caspică şi Asia Centrală şi este, în acelaşi timp, în apropierea zonelor de interes
special pentru Statele Unite, ca de exemplu Balcani, Orientul Mijlociu şi Asia Centrală.
Concomitent cu declanşarea războiului global împotriva terorismului, în condiţiile
existenţei pericolului unei crize energetice mondiale generată de complexitatea evoluţiei
evenimentelor de după 11 septembrie 2001, Occidentul a început “redescoperirea”
Asiei Centrale, a Caucazului şi a Mării Negre. Această preocupare este determinată
de faptul că resursele naturale ale zonei au căpătat importanţă strategică
12
.
Potrivit lui Sodyq S. Safaev, este timpul, acum, pentru refacerea hărţii
geopolitice a regiunii. “În ultimii ani au apărut noi realităţi şi o nouă configuraţie a
legăturilor internaţionale. Profesorul Lewis din Pricetown University nota odată, că
astăzi, Bukhara şi Samarkand sunt din nou parte, ca acum multe secole în urmă, a
Orientului Mijlociu, ca de altfel şi, Ismir şi Ierusalem. Probabil este o declaraţie
prematură. Cu toate acestea, consider că acest proeminent profesor a descris
corect tendinţa generală de refacere a hărţii geopolitice a lumii contemporane.”
13

Pentru accesul la resurse energetice sunt în competiţie parteneri noi, dar şi vechi,
puteri regionale de nivel 2 şi 3, precum şi cei globali (SUA), care întrebuinţează
toată gama instrumentelor de putere pentru promovarea intereselor specifice.
În condiţiile actuale, globalizarea şi regionalizarea sunt laturi ale aceluiaşi
proces: ceea ce se întâmplă în Asia Centrală şi în Caucaz, precum şi în jurul Mării
Negre, afectează în mod direct marile puteri, pentru că, acum, graniţele lor nu mai
constituie obstacole de netrecut pentru terorismul global, pentru efectele armelor
de distrugere în masă, crima organizată, pentru efectele lipsei de protecţie şi
măsurilor de reabilitare a mediului
14
etc.
În mod curent regiunea Mării Negre este caracterizată de dinamici înalte şi
de schimbări în derulare. Un vacuum de putere a adus un vacuum de securitate în
regiune. În viitor sunt posibile scenarii atât de stabilizare cât şi de destabilizare.
Lista problemelor de securitate este lungă şi complexă, menţionează Dubovyk.
Aceste probleme sunt atât în securitatea de tip “hard” cât şi “soft”.
15
În plus, faţă de
relaţiile tradiţionale între forţele militare, menţionează Dubovyk, aceste state slabe
sunt sursa de insecuritate, ele au dovedit un progres redus în reformele economice,
există unele tendinţe nedemocratice în politica internă, degradarea mediului,
migraţia ilegală, traficul de fiinţe umane şi contrabanda cu armament şi droguri.
După părerea experţilor de la Institutul de Securitate şi Studii Strategice
(ISIS), din Sofia, perioada din ianuarie-martie 2004 a fost marcată de către
acţiunile geopolitice, geo-economice şi geo-strategice al centrelor de putere
globale ca Statele Unite, Uniunea Europeană, China, Rusia, Japonia şi India în
regiunea Marea Neagră - Marea Caspică, ca şi în regiunea mai largă a “Marelui
Orient Mijlociu”.
16
Toate aceste centre de putere, menţionează analiştii bulgari, se

12
Amb Harry Gimore, Amb. Richard Kauzlarich, Amb. Kenneth Yallowitz, Pay Attention to South
Caucaz, The Center for Strategic & International Studies, January 2002
13
Sodyq S. Safaev, The Black Sea Region and Caspian Sea Basin- the Europian Rim of Asi: Regional
and Global Challenges. An Arc of Crisis?- The Need for Crisis Management and peace Building,
Prezentation delivered in Club of Rome 2002 Annual Conference, Oct 2002
14
Hellmut Fleckseder, The Black Sea Needs Cooperation, Danube Watch, 2/1999
15
Volodymyr Dubovyk, The Role of the United States in the Black Sea Region, PONARS Policy memo
298, Odessa National University, Nov 2003
16
Black Sea Basin Regional Profile, The Security Situation and Region-Building Opportunities, January
- March, 2004, Research Study 21, Institute For Security and International Studies (ISIS), Sofia
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


59
opun terorismului. Cu toate acestea, se menţionează că contra-terorismul nu este
încă un factor destul de puternic şi influent pentru a crea coeziune şi unitate de
scopuri între aceşti actori globali şi puterile regionale care şi-ar consolida acţiunile
împotriva mişcărilor politice violente. S-au realizat unii paşi în eforturile comune
dintre SUA şi Rusia, precum şi în cadrul Organizaţiei de Cooperare Shanghai
(Shanghai Cooperation Organization, SCO), ceea ce demonstrează cooperarea în
lupta împotriva miliţiilor musulmane în Asia Centrală.
17

Asistăm în această perioadă, considerată de mulţi analişti ca fiind “post-post-
război rece”, la ceea ce denumim revitalizarea “Drumului Mătăsii”. De fapt, putem
să consemnăm că renaşterea interesului pentru “Drumul Mătăsii” a început la
sfârşitul secolului al XIX-lea. Marele Imperiu Britanic şi Rusia erau în competiţie
pentru oportunităţile de comerţ în Kashgar şi în alte oraşe care au supravieţuit. Cu
toate acestea, interesele au căpătat curând o nouă orientare, şi anume,
descoperirile arheologice. Bogăţiile Drumului Mătăsii, care au captat atenţia lumii
întregi, sunt acum împărţite în muzee din peste zece ţări. “Drumului Mătăsii” este
astăzi o reţea de drumuri moderne şi căi ferate care face legătura între Orient şi
Occident, de-a lungul vechilor căi de comunicaţii. Comerţul nu se mai face cu
mătase, fiind înlocuit cu petrol şi gaze naturale.
Recunoaşterea importanţei “Drumului Mătăsii”, ca flux geoeconomic şi a
Mării Negre, ca entitate geostrategică şi pivot strategic pentru acţiunile pentru
următorul deceniu, este un proces în creştere, fiind din ce în ce mai mult în atenţia
organizaţiilor de securitate internaţionale (NATO, UE, OSCE, ONU).
Marea Caspică / Caucazul de Sud / Asia Centrală
Încă de la începutul anilor ’90, companiile petroliere din vest, băncile de
investiţii, precum şi politicienii au început să analizeze rezervele de petrol şi gaze
naturale ale Asiei Centrale, ca o alternativă competitivă la resursele Orientului
Mijlociu. Astfel, în timp ce producătorii din Orientul Mijlociu promovau o reclamă
activă despre facilităţile zonei, Asia Centrală era zona în care minorităţile naţionale
nu erau protejate, activităţile se desfăşurau în condiţiile menţinerii şi promovării
unor metode tradiţionale în politica externă a Rusiei, iar media punea la îndoială
rezervele mult lăudate.
Conform lui Gioviani Ercolani, un cercetător asociat al Centrului de Cercetare şi
Studii a Conflictelor, a devenit comun să se susţină că în primul deceniul al noului
mileniu, bazinul caspic şi împrejurimile vor putea deveni cel mai mare producător
de petrol şi gaze naturale pentru Europa şi Asia. Potenţialul acestei regiuni, este
comparat de cele mai multe ori cu regiunea Golfului, şi este denumit Caspica 2000-
2010, şi / sau “al doilea Kuwait”. Bazinul caspic a fost, de asemenea, ferm localizat
în cadrul paradigmelor “Marelui Joc” pentru secolul al XXI-lea, ca şi o regiune de
interes vital pentru China, aflată în desfăşurarea proiectului de modernizare, pentru
India, care se dezvoltă rapid, pentru Rusia, dramatic slăbită şi pentru SUA,
hegemon aparent în plan militar global, dacă nu, încă, şi la nivel economic.
18

Astăzi, două avantaje sunt clare. Mai întâi, rezervele din Asia Centrală s-au
dovedit mai mari decât cele estimate anterior (Kazakhstan / Kashgan = 50 miliarde
barili; Marea Caspică/ Federaţia Rusă = 5 miliarde barili; Azerbaijan = 75 miliarde

17
Ibidem, Black Sea Basin Regional Profile, The Security Situation and Region-Building Opportunities,
January - March, 2004, Research Study 21, Institute For Security and International Studies (ISIS), Sofia
18
Giovani Ercolani, Economic Stability & Security in Black Sea,Conflict Studies Research Centre,
University of Aberdeen, March 2001
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


60
barili). Al doilea, capacitatea de producţie în Orientul Mijlociu a stagnat timp de 20
de ani, aflându-se acum la nivelul anilor ’80. Producătorii din această zonă nu au
fost în măsură să realizeze mai mult decât nivelul din 1970, atunci când au fost
naţionalizate posesiunile companiilor din Vest.
Problemele care sunt generate de statutul legal al Mării Caspice au umbrit,
chiar au stopat, pe diferite planuri, dezvoltarea exploatării resurselor minerale ale
zonei. De la dezintegrarea Uniunii Sovietice, în anul 1991, care a dus la obţinerea
independentei a trei noi state, statele de litoral (Azerbaijan, Iran, Kazakstan, Rusia
şi Turkmenistan) nu au fost în măsură să realizeze un cadru legal care să guverneze
dezvoltarea exploatării rezervelor de petrol şi de gaze naturale.
Principalele diferenţe de opinii între liderii celor cinci state de pe litoralul
Mării Caspice sunt generate de repartiţia şi distribuţia inechitabilă a resurselor
potenţiale de petrol şi gaze naturale în regiune. Aceasta a ajuns la cunoştinţa
opiniei publice prin confruntarea din iulie 2001 dintre navele de patrulare iraniene şi
o navă azeră pentru cercetări. Cu toate că azerii au precizat că îşi desfăşoară
cercetările în sectorul naţional, iranienii au ordonat navei să părăsească zona,
precizând că apele unde se desfăşurau cercetările sunt în dispută.
Această confruntare militară a semnalat atât intensificarea dezacordurilor
între statele de litoral, cât şi necesitatea creării unui cadru legal pentru statutul
Mării Caspice. Probabil, principalele probleme includ atât absenţa unei convenţii
noi, cât şi lipsa de decizie, ca tratatele dintre fosta Uniune Sovietică şi Iran să fie în
funcţiune şi să reglementeze drepturile privind dezvoltarea unui nou tip de relaţii.
Cu toate acestea, dacă planurile privind dezvoltarea cercetării şi activităţii
din Asia Centrală şi Marea Caspică, precum şi a întregii infrastructuri de transport,
activităţi în care sunt puternic implicate cele mai reprezentative companii petroliere
internaţionale, exporturile de petrol ale zonei le vor putea egala pe cele ale Arabiei
Saudite în aproximativ patru ani
19
.
Marea Neagră
Pentru securizarea “Drumului Mătăsii”, aşa cum am menţionat anterior,
Marea Neagră reprezintă pivotul strategic, iar statele riverane au un rol deosebit de
important în această abordare, devenind unul dintre elementele principale de
stabilitate ale Europei în următorii 10-15 ani.
Alianţa Nord - Atlantică va urmări promovarea păcii şi securităţii
20
în regiune,
interesele de securitate ale NATO putând fi afectate de alte riscuri de natură mai
largă, incluzând actele de terorism, sabotajul şi crima organizată, precum şi de
întreruperea fluxului de resurse energetice vitale. Pe fondul acestor realităţi, se vor
amplifica noile misiuni ale NATO, pe care Summit-ul de la Praga le-a aprobat, care
sunt: apărare comună; combaterea terorismului
21
; prevenirea proliferării
necontrolate a armelor şi materialelor nucleare, a altor tipuri de arme de distrugere
în masă; misiuni în afara ariei de operaţii (out of area); misiuni de tip parteneriat
pentru pace şi noul parteneriat pentru pace; misiuni preventive.
Summit-ul de la Istambul va fi un important moment în viaţa Alianţei. Deşi
NATO nu a abordat direct strategia regională de securitate prin cooperare a axei de

19
Vladimir Socor, Unhappy Echoes of the Warsaw Pact; Happily sans Poland, Wall Street Journal, 24 may 2002
20
The Alliance Strategic Concept, NATO Office of Information and Press, 1999, p.8
21
Speech by NATO Secretary General, lord George Robertson at the Conference on “International
Security and Fight against Terrorism”, Viena, Austria, 14 June, 2002,
http://www.natoint/docu/speech/2002/s02614a.htm
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


61
stabilitate Asia Centrală - Caucaz - Marea Neagră, în 2010-2015 se prefigurează
că prin conceptul “NOI RELAŢII” dezbătut şi aprobat la summit-ul de la Praga din
2002, alianţa Nord-Atlantică să promoveze activ dezvoltarea relaţiilor cu Federaţia
Rusă, Ucraina, cu statele din Caucaz şi Asia Centrală, argument convingător la
acţiunile pentru amplificarea Dialogului mediteranean şi cu statele din Balcani.
22

Summit-ul de la Istambul va sublinia valoarea strategică a unui parteneriat
puternic între NATO şi UE.
23
Totodată Secretarul General al NATO, Jaap de Hoop
Scheffer, a menţionat convergenţa acţiunilor Grupului celor Opt şi ale Uniunii
Europene care iau în considerare noi iniţiative, care se intenţionează să fie
complementare, şi să fie o proprietate comună, “joint ownership”, a tuturor
eforturilor noi de cooperare pentru dezvoltarea securităţii comune.
Conform lui Heather Grabbe, de la Centrul pentru Reforma Europeană,
“Uniunea Europeană nu va oferi calitatea de membru la toată regiunea în această
etapă şi nici nu ar trebui acest lucru, pentru că ar putea să fie o lipsă de onestitate
politică - având în vedere că statele membre ale UE nu au în intenţie să permită
accesul în UE a Ucrainei sau a Caucazului în următoarele două decade.” “Statele
membre ale Uniunii Europene adeseori văd statele din regiune solicitând aderarea,
în timp ce ameninţă cu căderea în haos dacă nu li se acordă. Aceasta face ca idea
de integrare mai profundă în cadrul regiunii să fie foarte neatractivă”
24

Concesiile făcute de Rusia către partenerii americani, pentru intervenţia în
Afganistan şi creşterea influenţei în Caucaz, presupun, în opinia unor analişti
occidentali, acordarea libertăţii de mişcare pentru rezolvarea problemei cecene, a
statutului regiunii Kaliningrad şi, probabil, creşterea influenţei ruse în statele din
regiunea de contact cu Uniunea Europeană şi Alianţa Nord Atlantică: Ucraina,
Moldova şi Belarus.
Prin asigurarea securităţii şi prin promovarea unui climat de pace,
prosperitate şi stabilitate si, în această modalitate, prin realizarea securizării
“Drumului Mătăsii” se diminuează ameninţarea reprezentată de riscurile
convenţionale şi neconvenţionale la adresa securităţii europene. Pentru a răspunde
noilor riscuri şi ameninţări se impune un efort comun atât din partea statelor membre
ale Alianţei Nord-Atlantice, cât şi din partea statelor aflate pe axa Europa - Asia.
Experienţa acumulată în iniţiativele regionale din sud-estul Europei
În viitor, realizarea unor proiecte regionale în domeniul infrastructurii, pentru
transportul resurselor energetice, poate constitui un factor important în promovarea
unui climat de creştere a încrederii şi securităţii.
25

Dezvoltarea unor iniţiative precum “Forumul de Securitate al Drumului
Mătăsii” şi “Forumul de Securitate al Mării Negre” creează cadrul instituţional în
care se pot aborda problemele cu care se confruntă, facilitând, în mod sigur,
dialogul între organizaţiile guvernamentale şi cele non-guvernamentale. De asemenea,

22
Marc Grossman, 21
st
Century NATO: New Capabilities, New Members, New Relationships, in U.S.
Foreign Policy Agenda in the 21
st
Century, The Road Ahead. An Electronic Journal of the U.S.
Department of State, Volume &, Number 1, March 2002
23
Speech by NATO Secretary General, Jaap de Hoop Scheffer, at the conference “Defending Global
Security: The New Politics of transatlantic Defence Co-operation”, organized by the New Defence
Agenda, http://www.nato.int/docu/speech/2004s040517a.htm
24
Heather Grabbe, The Black Sea Region: What Would An Ambitious Eu Policy Consist Of?, Centre for
European Reform, February, 2004
25
Edward L. Morse and James Richard, The Battle for Energy Dominance, Foreign Affairs, New York,
Mar/Apr 2002
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


62
înlesneşte cooperarea dintre instituţiile academice şi oferă factorilor de decizie politică
posibile soluţii pentru rezolvarea problemelor de securitate ale viitorului Europei.
În acelaşi timp, NATO a dezvoltat o serie de mecanisme politico-militare,
însă decizia asupra modului în care acestea se pot folosi aparţine fiecărei naţiuni.
Consiliul Parteneriatului Euroatlantic şi Parteneriatul pentru Pace reprezintă două
dintre aceste mecanisme.
Iniţiativele regionale în sud-estul Europei, considerate modele ale cooperării
regionale, pot constitui puncte de referinţă în abordarea viitoare.
26

Impactul riscurilor asimetrice asupra securităţii regionale
Necesitatea identificării unor soluţii viabile pentru întărirea cooperării
regionale în vederea prevenirii şi combaterii riscurilor asimetrice şi neconvenţionale
(terorism, proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizată şi traficul
ilegal de armament) implică relaţii complexe între America, Europa şi Rusia.
27
Din
această perspectivă, apreciem că patru sunt domeniile care cer cu prioritate
adaptarea capacităţilor NATO: apărarea împotriva atacurilor chimice, biologice,
radiologice şi nucleare (CBRN); asigurarea superiorităţii mijloacelor de comunicaţii
şi de informare a eşalonului de comandă; îmbunătăţirea interoperabilităţii şi capacităţii
de luptă a forţelor dislocate; asigurarea desfăşurării rapide şi sprijinul forţelor combatante.
28

De asemenea, recunoscând importanţa stabilităţii regionale şi potenţialul
statelor din zonă în participarea la combaterea terorismului internaţional, considerăm
că NATO trebuie să acorde o mai mare prioritate dialogului pe axa de stabilitate
Asia Centrală, Marea Caspică, Caucazul de Sud, Marea Neagră, iar guvernul României
trebuie să rămână activ implicat în efortul de implementare a progresului din regiune.
Referindu-se la implicarea Statelor Unite în regiune, Dubovyk menţionează
că a devenit clar că este imposibil pentru SUA să controleze situaţia din balcani,
Orientul Mijlociu şi Asia Centrală, şi să rămână un jucător influent în regiunile
transcaucaz şi Caspică, fără să fie implicate în Aria Mării Negre. Soluţiile oferite de
autor vizează întrebuinţarea diferitelor instrumente de putere astfel:
- Implementarea unei prezenţe militare directe în regiune;
- Desfăşurarea de acţiuni prin structuri politico-militare, ca de exemplu NATO;
- Influenţarea din punct de vedere politic a statelor din regiune;
- Investiţii ale SUA în regiune, sprijinite activ şi promovate de către guvernul SUA.
29

Acestea sunt unele dintre motivele pentru care, în opinia noastră, este
necesar ca ţările din Asia Centrală, Caucaz şi regiunea Mării Negre să conlucreze
pentru a creste capacităţile de cooperare, cu scopul comun de a obţine o dezvoltare
sănătoasă a regiunilor. Pentru noul NATO, după summit-ul de la Istambul, probabil
că testul privind capabilităţile va fi modul de soluţionare a stabilităţii pe axa Marea
Neagră, Caucazul de Sud, Marea Caspică, Asia Centrală, acolo unde Occidentul a
dezvoltat în ultimii ani interese economice, strategice şi de securitate.
Tratatul încheiat între Rusia şi NATO este o dezvoltare importantă pentru

26
William Anthony Hay, America, Europe, and Russia: Bush Search for Common Ground, Foreign
Policy Research Institute, Volume 3, Number 7, June 2002
27
Seminarul “Dunarea, securitatea si cooperareaEuropeană in secolul XXI”, Coordonator dr. George
Cristian Maior, Bucuresti, Editura Enciclopedică, 2002
28
Opening Statement, by NATO Secretary General, Lord George Roberson, at the Opening Session of the
Meeting of the Council in Ministerial Session, Reykjavik, 14 May, 2002, http://www.nato.int/docu/speech/
2002s020514b.htm
29
Ibidem, Volodymyr Dubovyk, The Role of the United States in the Black Sea Region, PONARS Policy
memo 298, Odessa National University, Nov 2003
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


63
sprijinirea acţiunilor în comun. Astfel, colaborarea cu Rusia în războiul global
împotriva terorismului, în problemele radicalismului islamic, în combaterea migraţiei
ilegale poate fi abordată de pe o alta poziţie. Pe fondul acestor realităţi nu putem
să nu ne întrebăm cum vor afecta relaţiile NATO-Rusia
30
dezvoltarea relaţiilor
statelor din zona? Rămâne de văzut.
Conform lui Vladimir Socor
31
, Rusia, care, prin preşedintele Putin, a anunţat
crearea Organizaţiei Colective de Securitate, a definit politica externă şi structurile
militare comune ale noii structuri de securitate regională. În acest sens, Moscova
se simte îndreptăţită să constituie un bloc “estic”, care pare să fie răspunsul la lărgirea
NATO anunţată la Summit-ul de la Praga şi împlinită în aprilie 2004. Se urmăreşte
stabilirea a trei grupuri regionale de forţe: un grup de vest - Rusia şi Belarus, un
grup al Caucazului de Sud - Rusia şi Armenia şi un grup al Asiei Centrale - Rusia,
Kazkhstan, Kyrgyzstan şi Tajikistan. Ca şi în defunctul “Tratat de la Varşovia,
fiecare ţară membră va destina unităţi pentru exerciţii şi acţiuni în comun. În
regiune, fiecare grup va funcţiona sub comanda rusă şi va avea o comandă centrală la
Moscova. Acesta este susţinut fără rezerve de către preşedintele Belarus,
Lukashenko, celelalte state urmând a fi convinse prin practici persuasive. În
această privinţă, decizia privind două probleme cruciale a fost tot amânată. Prima
problemă este constituirea unei comenzi militare integrate, bazată pe Statul Major
General al Forţelor Armate ale Rusiei şi condusă de către şeful Statului Major General
al Federaţiei Ruse, a doua problemă vizează stabilirea unui mecanism legal simplificat
care să autorizeze forţele comune să intre în timp scurt pe teritoriul statelor semnatare.
În acelaşi timp, preşedintele Putin a anunţat crearea forţelor caspice destinate să
întărească rolul conducător al Rusiei în regiune. În prezent, Rusia păstrează de
facto monopolul operaţiilor de menţinere a păcii în Comunitatea Statelor
Independente, deşi comunitatea internaţională nu a recunoscut legal această stare
de fapt. Una dintre provocările la adresa NATO este să nu lase nici o impresie că
ar putea să facă o împărţire cu Rusia a zonelor de participare la operaţiile în
sprijinul păcii. De aceea, orice operaţie în sprijinul păcii (PSO), comună NATO -
Rusia, trebuie să se extindă în Moldova, în Caucazul de Sud şi în Asia Centrală.
În general, statele din aceste regiuni împărtăşesc unele valori şi principii
democratice şi au o istorie regională comună. Cu toate acestea, ele au adoptat
diferite poziţii pe scena internaţională - unele dintre ele au aspiraţii de puteri
regionale, sunt membre în CSI, câteva sunt în GUUAM, altele sunt în procesul de
negociere a aderării la Uniunea Europeană sau sunt state membre ale NATO,
precum şi aspiranţi şi parteneri NATO. Dar, aceasta “diversitate în unitate” nu este
decât un avantaj care poate fi folosit în revigorarea cooperării.
Totodată angajarea pe termen lung a regiunii, menţionează Heather Grabbe,
solicită un accent instituţional în cadrul mecanismelor europene, pentru a concentra
gândurile unei Europe lărgite (Wider Europe) în afara graniţelor Uniunii, şi să încurajeze UE de
a aduce împreună diversitate în instrumentele sale politice. “Fragmentarea instituţională
este o problemă majoră în prezent, având în vedere diferite organisme ale UE cu abordări
diferite, de la directoratele generale din cadrul Comisiei, la Comisie şi la Consiliu.”
32


30
Statement NATO-Russia Council at the Level of Defense Ministers, http://
www.nato.int/docu/pr/2002/p020606e.htm.
31
Vladimir Socor, East of NATO: Challenges Before the Enlarging Alliance, NATO ŒRussia Council:
Any Role in Post Soviet Eurasia?, Jamestown Fundation, Monitor, Volume VIII, Issue 104, 29 May 2002.
32
Ibidem, Heather Grabbe, The Black Sea Region: What Would An Ambitious Eu Policy Consist Of?,
Centre for European Reform, February, 2004
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


64
O problemă importantă o reprezintă modul în care se implică puterile în
cauză, atât cele regionale, ca Turcia şi Iran, precum şi Rusia, China, inclusiv
Statele Unite ale Americii şi cum este influenţată dinamica problemelor de
securitate ale regiunilor prezentate.
Unele dintre aceste puteri sunt implicate în Asia Centrală datorită reperelor
istorice şi afinităţilor culturale. Acest cadru ajută să explice interesele Turciei şi ale
Iranului în sprijinirea populaţiei cu identităţi religioase şi etnice, precum şi interesele
Rusiei pentru soarta celei mai mari republici, Kazakhstan, cu populaţie majoritar
rusă. Interesele economice, în forma de potenţial comercial, investiţiile, precum şi
exploatarea resurselor vaste de petrol şi gaze naturale, sunt raţiuni ale implicării
puterilor menţionate în zona Asiei Centrale. Interesele de securitate vizează cu
prioritate implicarea directă, în cadrul regiunii, a Rusiei, Chinei şi Iranului. Toate
aceste trei mari puteri sunt îngrijorate de posibilitatea proliferării instabilităţii din
Asia Centrală în propriile state.
In final, interesele strategice explică implicarea tuturor statelor menţionate, în
termeni care relevă viziunea acestora privind implicarea în Asia Centrală, iar SUA,
pentru a-si proteja interesele, trebuie să-şi articuleze o strategie nouă, robustă,
care să cuprindă atât iniţiative politice, cât şi comerciale.
33
În acelaşi timp, se impune
o înţelegere mai bună privind războiul global împotriva terorismului şi relaţiile
viitoare ale Statelor Unite ale Americii cu republicile Asiei Centrale.
34

Opinăm că instituţiile şi convenţiile menite să reglementeze domeniile
specifice ale cooperării pe “Drumul Mătăsii” sunt esenţiale, dar nu şi suficiente
pentru a obţine cele mai bune rezultate în faţa provocărilor actuale. Statele “axei
de stabilitate” au dorinţa politică de a colabora, dar ceea ce le lipseşte este o
acţiune politico-militară comună fermă.
Aceasta poate fi făcută nu numai prin crearea de noi instituţii sau prin
lansarea unor proiecte comune concrete şi specifice, ci şi prin a atribui sistemului
deja existent dimensiunea politico-militară a acţiunii geopolitice şi geostrategice.
Cooperarea politico-militară a celor trei entităţi regionale nu poate fi
imaginată fără cooperarea întregii comunităţi euroatlantice. Viitorul Europei şi
problemele legate de procesul de integrare europeană sunt probleme acute
condiţionate de evoluţia în cele trei regiuni, indiferent de statutul lor cu privire la
NATO şi Uniunea Europeană. Mai mult, un viitor proces de cooperare politico-
militară a statelor celor trei regiuni ar putea fi perceput, acum, în plin proces de
globalizare şi regionalizare, ca un exerciţiu politico-militar de integrare, benefic unei
lumi mai bune şi mai prospere, în perspectiva anilor 2010-2015.
Conform lui Giles Meritt
35
, privind prin “globul de cristal”, iată cum se
prefigurează un scenariu al planificatorilor militari ai Uniunii Europene: Este 2011 şi
un conflict în Caucaz a devenit o ameninţare serioasă pentru conductele de petrol
spre Marea NEAGRĂ şi Asia Centrală. Ca urmare, Bruxelles a decis să trimită o
parte din Forţa de Reacţie Rapidă. În două săptămâni, o flotă de Airbus-uri
transportă o divizie de infanterie uşoară dotată cu arme de ultima generaţie.
Bazându-se pe sateliţii Galileo pentru culegerea de informaţii, trupele sunt în
măsură să restabilească pacea înainte ca ostilităţile să inflameze regiunea. Nu se

33
Jan H. Kalicki, Caspian Energy at the Crossroads, Foreign Affairs; New York; Sep/Oct 2001.
34
Allison, Roy, and Lena Jonson, eds. Central Asian Security: The New International Context,
Washington, D.C.: Brookings Institution Press, 2001.
35
Giles Meritt, European Defense May Be on the Way. What Does Washington Want? International
Herald Tribune, 29 May 02.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


65
urmăreşte să se obţină aprobarea sau implicarea Washington-ului ori a Rusiei, cu
toate că sunt informate de desfăşurarea operaţiei. Puţini vor fi cei care vor crede
acest scenariu, mărturiseşte Giles Meritt, dar este cert că Europa se îndreaptă spre
a deveni o putere militară aptă să contribuie la pacea şi stabilitatea globală.
Luând în consideraţie problematica menţionată, aş vrea să împărtăşesc
câteva dintre ideile vehiculate în cadrul diferitelor institute de securitate care ar
putea constitui fundamentele unor noi relaţii privind cooperarea de securitate de-a
lungul doritei axe de stabilitate.
Având în vedere recenta lărgire a Uniunii Europene, cu zece noi state şi
aderarea Bulgariei şi României în 2007, şi posibila includere în viitor a Turciei,
precum şi aspiraţiile europene în Caucazul de Sud, conform lui Michael Emerson
36
,
se prefigurează faptul că Uniunea Europeană va aborda această problematică într-o
viziune strategică constructivă.
Aşa cum menţionează analistul Giovanni Ercolani, rutele (sau noul “Drum al
Mătăsii”) diferitelor conducte toate sunt în cadrul sistemului celor trei mări, regiunea
geografică Mediterana - Marea Neagră – Marea Caspică. Coridoarele de transport
ale energiei unifică sistemul celor trei mări în cadrul unui singur spaţiu
geoeconomic, asigurând un cadru care cuprinde o diversitate de state
interconectate în cadrul unei regiuni care creşte în importanţa strategică, o zona
vitală de interes pentru lărgirea securităţii europene. Imperativele exporturilor de
hidrocarburi au creat o regiune largă, care prin extensie este “anticamera logistică
pentru proiectarea puterii către Golf şi Caspica”.
37
Dacă cea mai mare parte a celei
de a doua jumătăţi a secolului al 20-lea a fost dominat de manevrele pentru
controlul petrolului în Golf, vor fi dezvoltări ale “jocului caspic (Caspian gamble)”
care vor produce repercusiuni serioase şi pe termen lung privind stabilitatea şi
securitatea în această arie, în anii care vor urma.
38

Deşi proiecţiile de dezvoltare şi orientările strategice ale multor state care
sunt traversate de conductele propuse erau cândva percepute ca şi marginal-periferice,
legăturile şi interdependenţele care decurg din coridoarele de conducte sugerează
faptul că putem să asumăm că aceste conducte vor acţiona ca un motor pozitiv
pentru procesul de construcţie al stabilităţii, autonomiei, democratizării şi privatizării.
Ele pot să servească, după părea lui Ercolani, următoarelor obiective strategice:
- Întărirea independenţei şi prosperităţii ţărilor care sunt în jurul ariei de securitate
a celor trei mări şi încurajarea reformelor politice, economice şi de mediu;
- Diminuarea conflictelor regionale prin crearea de legături economice între
statele din regiune;
- Creşterea oportunităţilor comerciale pentru companii locale, europene,
americane şi altele.
39

Un rol deosebit în axa noului flux energetic, Asia Centrală - Marea Caspică -
Caucazul de Sud – Marea Neagră îl va avea în viitor Georgia, aşezată pe malul de
est al Mării Negre.

36
Michael Emerson, Approaches to the Stabilization of the Caucasus, in Caucasian Regional Studies,
No 1, 2/ 2000, Centre for European Policy Studies (CEPS), Brussels
37
Lesser Ian O, NATO Looks South: New Challenges and New Strategies in the Mediterranian, RAND,
2000, www.rand.org./publications/MR/MR1126
38
Director of Central Intelligence, Global Trends 2015: A Dialogue About the Future With Non-
Government Experts, December 2000
39
Ibidem, Giovani Ercolani, Economic Stability & Security in Black Sea, Conflict Studies Research
Centre, University of Aberdeen, March 2001
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


66
Experţii americani, reuniţi la Nixon Center, sunt de părere că SUA trebuie să
elaboreze o singură strategie cu privire la regiunea Mării Negre. Cu toate acestea,
sunt unele idei valoroase, aşa cum rezultă şi din viziunea preşedintelui George W. Bush
de a extinde democraţia în Marele Orient Mijlociu şi să construiască o stabilitate pe
termen lung în regiune, care să se întindă de la tradiţionalul Orient Mijlociu şi Africa
de Nord, către Afganistan, având Caucazul şi Asia Centrală, ca vecini. Statele din
Caucazul de Sud, menţionează experţii americani, consideră că regiunea Mării Negre
ca şi poarta de acces, pentru a deveni parte a structurilor europene şi
transatlantice. “Uniunea Europeană, în plus faţă de asistenţa acordată prin
acordurile de Parteneriat şi cooperare, ca şi prin programele TACIS şi INOGATE, a
desemnat un Reprezentant Special al UE pentru Caucazul de Sud în timpul preşedinţiei
Greciei, în iunie 2003. Ca urmare a recentelor schimbări, Georgia poate fi trasă de
către România, Grecia şi Bulgaria mai aproape de Europa. În schimb, Georgia
poate trage restul Caucazului şi Orientul Mijlociu mai aproape de regiunea Mării Negre.”
40

Cu o populaţie de aproape 5 milioane de locuitori, Georgia,
41
stat critic pentru
interesele geostrategice a Vestului, prinsă în cleştele celor trei puteri regionale,
Rusia, Iranul şi Turcia, şi plasată între Cecenia, Armenia, Azerbaijan, Marea Neagră şi
Marea Caspică, cea bogată în petrol,
42
a avut parte o istorie politică sălbatică şi
violentă, iar în continuare rămâne afectată de acţiunea guerilelor separatiste.
Bombele explodează în permanenţă în capitala Tbilisi, iar o mare parte din
guvern, forţele de securitate şi sectorul de afaceri este controlată de mafii. Toate
acestea fac Georgia un loc puţin dorit pentru evenimentele din ultimele săptămâni,
menţionează editorialistul lui New York Times.
43

În acelaşi timp, Casa Albă, prin ambasadorul Richard Miles a anunţat la 17
ianuarie 2004 că echipa de consilieri militari americani din Georgia, din cadrul
“Programului de instruire şi înzestrare, Train-and-Equip Program”, pentru care
durata misiunii se încheia în mai 2004, vor rămâne în această ţară în mod
permanent. Consilierii militari americani au fost desfăşuraţi în republica sud
caucaziană în primăvara anului 2002 ca răspuns la insistenţele Rusiei ca Georgia
să închidă frontierele cu Cecenia. Prezenta consilierilor SUA a prevenit o acţiune
militară mai directă a Rusiei, concomitent cu instruirea a trei batalioane pe baza
programul menţionat, finanţat cu 65 milioane USD. “Aşa cum am menţionat, noi
suntem foarte mulţumiţi cu rezultatele programului în termenii privind abilitatea
instituţiei militare georgiene şi a forţelor de poliţie de a preveni deplasarea multor
terorişti dinspre trecătoarea Pankisi către Rusia, în Cecenia.
Suntem, de asemenea, mulţumiţi cu acordurile privind controlul comun al
frontierelor, aceste tipuri de activităţi care sunt parte a eforturilor de stopare a
fluxurilor de terorişti, şi de arme…”
44
“suntem foarte mândri de acest program. Dar
el se va finaliza şi ne vom întoarce la o relaţie normală de instruire, militari cu
militari (military-to-military) cu Georgia, între Comanda Europeană
45
şi Georgia
46
.”

40
“Developing a New Black Sea Security Agenda: Oil, Pipelines and Regional Security”, The Nixon
Center, Washington D.C., January 14, 2004
41
Colonel Dr. Catalin-Marius Tarnacop, Georgia pe drumul democratiei. Provocari si amenintari, in
Gandirea Militara Romaneasca, Nr.2/2004
42
Sharon Behn, Georgia Leader Plans Close Ties with U.S., Washington Times, Feb 26, 2004, pg.1
43
Editorial, A Jolt of Democracy in Georgia, New York Times, Jan 14, 2004
44
State’s Jones Briefs on Recent Powell Trip to Georgia, Russia, Washington File, Feb 06,2004, EUR 403
45
US EUCOM, nota autorului.
46
Ibidem, State’s Jones Briefs on Recent Powell Trip to Georgia, Russia, Washington File, Feb
06,2004, EUR 403
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


67
Acesta reprezintă de fapt, un vot de încredere în noul guvern şi angajamentul
Statelor Unite de a întreprinde măsurile necesare de a scoate de sub influenţa rusă
regiunea sud caucaziană.
Pericolul unei acţiuni destabilizatoare nu vine din partea Rusiei, ci din
Georgia, înseşi. În acelaşi timp, conform analistului american, der Schriek, Statele
Unite îşi manifestă un interes sporit faţă de Georgia, care este parte a rutei caspice
de petrol, ceea ce va diversifica sursele energetice dincolo de Golful Persic. În
acelaşi timp, Georgia este un aliat în războiul global împotriva terorismului.
47

Poziţia favorabilă a Washingtonului privind noul guvern georgian a fost reflectată în
raportul Departamentului de Stat din 25 februarie 2004, care prezintă faptul că
alegerile prezidenţiale din 4 ianuarie 2004 au fost mai corecte decât celelalte de
până atunci şi că au fost premise protestele majore. Cu toate acestea documentul
Departamentului de Stat precizează că sunt diferite rapoarte privind folosirea torturii,
ca de exemplu, şocurile electrice pentru a obţine bani sau confesiuni, iar avocaţii
drepturilor omului continuă să fie îngrijoraţi despre cultura excepţiei de la pedepse.
48

Elizabeth Jones, secretarul adjunct al Departamentului de Stat al Statelor
Unite, apreciind eforturile făcute, a făcut referire şi la acţiunile preconizate în etapa
următoare, şi a menţionat că “Trandafirii - Revoluţia trandafirilor în Georgia a fost
un indicator de succes - au fost un indicator de succes al programelor noastre,
programele OSCE, programele UE în Georgia. Cu toate acestea, este necesar ca
succesul să fie confirmat în termeni de asigurare reală că poate fi eliminată corupţia,
că poliţia şi instruirea poliţiei poate fi realizată într-un mod în care serveşte populaţia,
şi nu corupţia. Vom lucra foarte aproape cu preşedintele Saakashvili în eforturile
sale de a asigura o stabilitate mai mare, aducând unele regiuni ale Georgiei, care,
nu au dorit în mod special să participe într-o Georgie ca o ţară completă, suverană”.
49

În acelaşi timp, aşa cum subliniază editorialistul lui New York Times, Georgia
este probabil cel mai corupt stat provenind din fosta Uniune Sovietică.
50

Arătând că în următorii zece ani, succesiunea la lideranţă poate să devină
ca cea mai importantă problemă în Asia Centrală, Eugene B Rumer,
51
prezintă că
în noiembrie 2003, demonstraţiile din Tbilisi, capitala Georgiei au condus la
demisia lui Eduard Shevardnadze cu mult înainte de a-si încheia mandatul. Chiar
dacă nu a fost din punct de vedere etnic o criză de succesiune, menţionează
Rumer, plecarea lui Shevardnadze de pe scenă pare să lumineze minţile
partenerilor lideri ai epocii post-sovietice, asupra modalităţilor de a menţine puterea
şi cum să asigure un transfer în ordine către un succesor de încredere şi de valoare.
52

Sunt câteva aspecte care au generat speranţe, pe malul de est al Mării Negre.
Mai întâi, revolta populară a georgienilor împotriva guvernului corupt şi autocrat.
Apoi, desfăşurarea alegerilor într-un mod corect, ceea ce a condus la votul
predominant pentru Mikhail Saakashvili, eroul acelei revoluţii, de 36 de ani, educat
la New York, o personalitate de încredere. Ce aduce de fapt noul preşedinte?

47
Daan van der Schriek, Tough line on graft in Georgia, Christian Science Monitor, Mar 1, 2004, pg.07
48
Ibidem, Sharon Behn.
49
Jones’s Testimony and Q&A on U.S.Policy in Europe/ Eurasia, March, 3, 2004,(Elizabeth Johnes,
Assistant Secretary of State for European and Eurasian Affairs), http:www.usa.no/policy/eur/eur406pr.html
50
A Jolt of Democracy in Georgia, New York Times, Jan 14, 2004
51
Eugene B. Rumer, Central Asia Leadership Succession: When, Not If, in Strategic Forum, no.203,
December 2003, Institute for National Strategic Studies, National Defense University
52
Ibid, Eugene B. Rumer Central Asia Leadership Succession: When, Not If, in Strategic Forum,
no.203, December 2003, Institute for National Strategic Studies, National Defense University.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


68
Împreună cu aliaţii săi din generaţia nouă, tineri educaţi în principiile de tip vest
(democraţie, economie de piaţă, drepturile omului, cooperare internaţională, acţiuni
în parteneriate), el aduce noi mijloace de acţiune pentru a soluţiona problemele
dificile cărora trebuie să le facă faţă Georgia. Important este ca preşedintele
Saakashvili să nu risipească încrederea şi speranţele atât a georgienilor, cât şi a
liderilor din vest, doritori de o implicare reală în susţinerea cursului de evoluţie pe o
cale democratică. Principala sa provocare pare a fi economia, având în vedere
faptul că, în Georgia, se produce prea puţin din ceea ce se poate exporta, iar
corupţia a descurajat puternic afacerile legale.
Cu toate acestea, având o Georgia susţinută de către Statele Unite, influenţa
Vestului poate să penetreze în întreaga zonă, inclusiv în infrastructura de comunicaţii
a Azerbaijanului, noua stea în ascensiune, în grupul producătorilor de petrol.
Prin acest nou coridor se poate ajunge peste Marea Caspică către
Kazakhstan, cel mai mare actor caucazian, producător de petrol, care în alte
condiţii ar fi total la dispoziţia Rusiei.
Cea mai semnificativă parte a acestui coridor este conducta de petrol Baku,
Tbilisi, Ceyhan, aflat în stadiu de construcţie şi are planificat să înceapă transportul
petrolului azer şi kazakh, din noile câmpuri petroliere ale bazinului caspic către
coasta mediteraneană a Turciei şi pieţele lumii în aprilie 2005. Dar această
legătură a Statelor Unite cu resursele energetice ale regiunii caspice şi cu bazele
uzbece sunt dependente de utilizarea Georgiei ca stat de tranzit.
Proiectul conductei de petrol, Baku, Tbilisi, Ceyhan (BTC), finanţat de statele
vestice este singura investiţie economică importantă în ultimii zece ani în Georgia.
Acest proiect, al consorţiului condus de British Petroleum, care va costa aproape 3
miliarde USD, străbate 1500 de kilometrii prin Azerbaijan, Georgia şi Turcia.
Cei peste 220 de kilometri de conductă care tranzitează Georgia, vor genera
aproximativ 2000 de locuri de muncă în perioada de construcţie, iar după realizare
vor rămâne, probabil, 100 de locuri de muncă permanente. În perioada proiectată
pentru funcţionarea conductei, de aproximativ 40 de ani, tranzitul petrolului va
genera aproximativ 50 milioane USD anual (aprox. 7% din actualul produs intern
brut), dintre care probabil 50% vor fi cheltuiţi pentru realizarea securităţii conductei.
Totodată consorţiul petrolier, prin proiectele adiţionale lansate, vizează
îmbunătăţirea infrastructurii şi stimularea dezvoltării economice.
Realizarea conductei este criticată de comunităţile locale, pentru sumele
mici oferite pentru terenul necesar construcţiei, şi de către experţii în probleme de
mediu, pentru pericolele degradării acestuia.
53

Fără o Georgie pro-americană, influenţa vestică va trebui să traverseze
Rusia sau Iranul, lăsând regiunea în orbita rusă sau iraniană.
Sprijinit puternic de către Statele Unite ca parte a efortului de a reduce
dependenţa de petrolul Orientului Mijlociu, proiectul a fost perceput de Rusia, ca o
ameninţare directă la propria reţea de conducte, care în prezent reprezintă
principala cale de transport a petrolului caspic. Georgia este la fel de importantă
pentru politica externă a Rusiei ca şi pentru cea americană. În afara faptului că
Rusia a fost puterea regională predominantă pentru mai mult de trei secole,
principala linie de aprovizionare pentru militanţii ceceni care luptă împotriva
trupelor ruse, este prin estul Georgiei, în principal prin trecătoarea Pankisi.

53
Fred Weir, A pipeline in trouble in Georgia; An oil corridor through the Caucasus, set to open next
year, angers villager and environmentalists, Christian Science Monitor, Jan 16, 2004
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


69
Temerile Moscovei sunt generate de posibilitatea pierderii Ceceniei, care se
poate dezintegra. Acesta este unul dintre principalele raţiuni, pentru care Moscova
vede Georgia cu un interes vital.
Trecutul Georgiei este puternic legat de cel al Rusiei, de la majoritatea căilor
de comunicaţii, şosele şi căi ferate care leagă cele două state, la faptul că aproape
întreaga cantitate de energie este asigurată de către Moscova.
Din cele patru baze ruse existente pe teritoriul georgian, Vaziani, Gadauta
au fost închise în 2000, iar celelalte două, Batumi şi Akhalkalaki, constituie priorităţi
ale agendei preşedintelui Saakashvili pentru a fi închise. Secretarul de Stat american,
Colin Powell, a fost prezent în Tbilisi în 22 ianuarie 2004, la instaurarea preşedintelui
Mikheil Saakashvili, pentru a declara sprijin pentru noua democraţie pro-vest care
s-a născut în Georgia, şi a menţionat că administraţia Bush va face presiuni asupra
Rusiei pentru retragerea trupelor şi de a înceta să agreseze fosta sa republică.
54

Referindu-se la clarificarea unor probleme din declaraţiile făcute în
interviurile acordate jurnaliştilor ruşi, primite cu îngrijorare de către Rusia,
secretarul de stat, Colin Powell, a menţionat că de fapt, Statele Unite de fapt ajuta
Rusia, deoarece teroriştii care au bazele în Georgia reprezintă o ameninţare pentru
ei în Cecenia separatistă, la frontiera georgiană.
55
Aceasta este şi direcţia
următorilor paşi al politicii americane în acesta regiune. Aceste baze garantează
Rusiei un anumit nivel de credibilitate privind influenţa în politică georgiană. În
pofida eforturilor micului stat caucazian din ultima decadă, şi a organismelor
internaţionale, Uniunea Europeană şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare
în Europa (OSCE), au chemat Rusia să-si îndeplinească obligaţiile tratatului să
închidă bazele şi să încheie prezenta în Georgia. O dată cu retragerea rusă, un
proiect important va fi soluţionarea problemelor celor trei regiuni secesioniste, în
mod deosebit Abkhazia, care au ca şi obiectiv vital, supravieţuirea naţională.
Conform declaraţiei sub-secretarului de stat american, Elizabeth Jones,
răspunsul părţii ruse este pozitiv, în special în ceea ce priveşte schimbarea de
conducere a Georgiei, la care “rusii au spus că ei cred că preşedintele Saakashvilli
este cineva cu care ei pot să lucreze, este cineva cu care pot să se aşeze şi să
lucreze să rezolve problemele privind bazele ruse în Georgia, ca de altfel
chestiunile privind Abkhazia şi Adjaria. Aşteptăm foarte mult acest lucru, fie că este
în contextul în care rusii vor îndeplini cerinţele de la Istambul ale tratatului, fie că
este vorba de relaţiile bilaterale dintre Georgia şi Rusia, care simplu solicită
această rezolvare. Noi sperăm că poate fi o negociere completă privind bazele
georgiene înainte de summit-ul NATO de la Istambul. Va fi foarte bine, dacă va fi şi
o retragere integrală a muniţiei rămase în Transnistria înainte de summit-ul NATO,
astfel încât statele membre NATO să poată să ratifice Tratatul CFE Adaptat,
activitate în care ruşii sunt interesaţi foarte mult, dar noi am menţionat, că nu o vom
putea face decât dacă angajamentele CFE sunt îndeplinite.”
56

În acelaşi timp, Statele Unite acordă o atenţie sporită legăturilor sale cu
Azerbaijan, vecinul de est al Georgiei, care adoptă o politică mai echilibrată în
relaţiile cu Rusia. Instituţiile militare din SUA cât şi din Turcia se bucură de relaţii

54
Peter Slevin, Powell Cites Support for Georgia: Russia Urged to Withdraw Troops From Former
Republic, The Washington Post, Washington D.C., Ian 25, 2004, Pg.A.18
55
Steven R. Weisman, Powell Calms the Russians On U.S. Intent Over Georgia, New York Times, Jan
25, 2004, pg.1.10
56
Jones’s Testimony and Q&A on U.S.Policy in Europe/ Eurasia, March, 3, 2004, (Elizabeth Jones, Assistant
Secretary of State for European and Eurasian Affairs), http: www.usa.no/policy/eur/eur406pr.html
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


70
strânse cu partenerii azeri.
Oficialii administraţiei Bush au în vedere menţinerea Georgiei ca un exemplu
de democraţie în acea parte zbuciumată a lumii şi oferă guvernului Saakashvili
166 milioane USD ca sprijin pentru agenda reformelor ambiţioase şi agresive.
57

Poziţia noului preşedinte al Georgiei, este clar exprimată: “Pentru mine, totul
este vorba despre valori. Acesta este de fapt lucrul real care va redesena
geopolitica. Cred că influenţa SUA în această regiune şi în oricare regiune a
globului, nu este influenţa care are legătură cu militari; deşi ei joacă un rol
important, dar influenţa sa este conectată cu valorile pe care SUA le promovează
şi le aplică oriunde. Şi aceasta este ceea ce a schimbat cursul istoriei noastre”
58
.
Populaţia georgiană are opinia sa:” Umanitatea de regulă vede schimbările şi
revoluţiile ca fiind pozitive. Adeseori însă, realitatea nu este chiar aşa clară, noi
încă nu ştim ce fel de Georgie construim, dar ştim că strămoşii noştri, regii şi
reginele noaste, ne urmăresc de sus şi vor găsi drumul pentru noi”
59
. Pe măsură ce
naţiunea sud-caucaziană îşi continuă drumul privind tranziţia politică, menţionează
der Schriek, după “revoluţia de trandafiri” în centrul atenţiei este campania
împotriva corupţiei.
60
În acelaşi timp este foarte important ca şi continuare firească
a revoluţiei “trandafirilor”, votul democratic în alegerile parlamentare din luna
martie. Noul guvern al Georgiei, este puternic naţionalist, împotriva Rusiei aproape
în totalitate şi lipsit de experienţă. Lipsa de imparţialitate în cadrul comisiilor,
menţionează analistul politic, Irakly Areshidze,
61
a fost principala raţiune pentru
care populaţia nu a crezut în rezultatele alegerilor din noiembrie 2003. Solicitările
din partea partidelor neguvernamentale şi ale societăţii civile pentru constituirea în
mod echitabil a comisiilor au fost ignorate, chiar dacă, subliniază Areshidze,
Saakashvili şi mai mulţi membrii ai actualei opoziţii au luptat împreună pentru
propuneri vizând aceeaşi paritate în trecut. Democraţia în Georgia necesită nu
numai o forţă politică democratică aflată la guvernare, dar în acelaşi timp un puternic
partid democratic în opoziţie. De fapt, fiind critic faţă de noua conducere, nu înseamnă
faptul că cineva se opune ca Georgia să devină o istorie de succes.
62
“În urmă cu
900 de ani, regele David a adus unitate şi prosperitate Georgiei. Mulţi dintre cei din
această ţară împovărată nutresc speranţa ca Mikhail Saakashvili va face la fel”.
63

Sunt auzite tot mai multe voci că, pe lângă Comunitatea Economică a Asiei
Centrale
64
, se preconizează întemeierea unui “Nou Pact de Stabilitate în
Caucaz”
65
, în legătură cu care sunt cunoscute deja declaraţii diferite privind
mecanismele de aplicare. În prezent este necesar să evaluăm ce fel de tipuri de
mecanisme pot să rezolve problemele şi nu neapărat să recurgem la copierea
automată a Pactului de Stabilitate în Balcani. Pentru a oferi alternative privind

57
Bob Edwards, Michelle Kelemen, Analysis: President Bush to host Georgia’s new president, Morning
Edition. Washington D.C.: Feb 25, 2004, Transcript
58
Preşedintele Saakashvili, in Analysis: President Bush to host Georgia’s new president, Bob Edwards,
Michelle Kelemen, Morning Edition. Washington D.C.: Feb 25, 2004, Transcript
59
Vano Iantbelidze, in Profile: Life in the Republic of Georgia, All Things Considered, Washington D.C.:
Feb 25, 2004, Transcript
60
Ibid, Daan van der Schriek, Tough line on graft in Georgia, Christian Science Monitor, Mar 1, 2004, pg.07
61
Irakly Areshidze, Questions For Mikheil Saakashvili, Washington Post, Washington D.C., Feb 21, 2004
62
Ibid, Irakly Areshidze, Questions For Mikheil Saakashvili, Washington Post, Washington D.C., Feb 21, 2004
63
Natalia Antelava, Georgia pins hopes on new leader, BBC News World Europe, Tbilisi, Georgia, 25 Ian 2004
64
Pauline Jones and Erica Weinthal, New Friends, New Fears in Central Asia. Foreign Affairs; New
York; Mar/Apr 2002.
65
Ibidem, Michael Emerson.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


71
structura şi conţinutul, sunt prezentate patru modele: (1) o alternativă a Pactului de
Stabilitate Balladur, (2) o alternativă a Pactului de Stabilitate în Balcani, (3) idei
privind calitatea virtuală de membru al Uniunii Europene şi înnoirile în structurile
constituţionale pentru statele din Caucazul de Sud, (4) dimensiunea caucaziană la
relaţiile UE - Rusia. Este necesar deci un pachet specific complex din cadrul
acestor câtorva scheme pentru întreaga regiune. Este evident că se pot selecta
unele dintre măsurile cuprinse în cadrul Pactului de Stabilitate în Balcani, cu
reducere a numărului participanţilor şi a agendei, dar cu accent sporit pe integrarea
regională. Acestea se pot combina cu alte iniţiative mai puternice. Perspective
sigure privind integrarea europeană sunt evidente doar prin implementarea
soluţiilor constituţionale destinate asanării conflictelor etnice/politice.
Menţinerea păcii şi eforturile de soluţionare a conflictelor, menţionează
Socor, în Caucazul de Sud sunt foarte strâns legate de implementarea Tratatului
prin Forţele Convenţionale în Europa, CFE, Adaptat, 1999, şi a Angajamentelor de
la Istambul. Tratatul şi Angajamentele, formează cele două părţi ale pachetului
aprobat de către OSCE la summit-ul de la Istambul. Provocarea privind implementarea
cuprinde trei aspecte:
- Armamentul greu al Rusiei care depăşeşte limitele regionale ale CFE;
- Deficientele în procedurile de verificare;
- Neaplicarea prevederilor cu Angajamentele de la Istambul privind închiderea
bazelor şi retragerea trupelor din Georgia şi Moldova.
66

Analiştii Centrului pentru Studii de Politică Europeană (Centre for European
Policy Studies) opinează că este necesară deschiderea unui nou capitol privind
relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Rusia, având la bază modelul dimensiunii
nordice, dar şi pe cel al integrării potenţialului Turciei, caracterizată prin dinamismul
economic şi un Islam secular şi moderat.
În acelaşi timp, integrarea Turciei în cadrul Uniunii Europene deschide noi
perspective pentru relaţiile UE la frontierele Eurasiei. Liderii turci, prin Ercan Ozer,
au exprimat încă din 1996, necesitatea ca Uniunea Europeană să formuleze
perspectivele pentru noul mileniu, întrebuinţând dezvoltările pozitive în schemele
regionale. Fără o abordare pe termen lung, menţionează Ozer, politica europeană
poate să rămână o peticeală. Ea trebuie să dezvolte viziuni pentru viitor şi trebuie
să prezinte o politică clară faţă de proiectul privind Cooperarea Economică în
Marea Neagră (BSEC).
67

Din acest punct de vedere Heathe Grabbe, menţionează faptul că
instituţional, cel mai bun loc pentru a plasa elaborarea politicii de vecinătate –
inclusiv cea privind regiunea Mării Negre, este în cadrul Comisiei, care se ocupă în
prezent de dezvoltarea politicii pentru “noua vecinătate a UE”, şi are
responsabilităţi pentru comerţ şi politici de ajutorare. Uniunea Europeană are
intenţia de a restructura Comisia, începând cu luna noiembrie 2004, când noii
membrii vor trimite pentru prima dată reprezentanţii la Bruxelles. Cinci noi portofolii
vor fi create pentru cei 25 de membrii, şi aceasta reprezintă o oportunitate, ca unul
dintre aceştia să preia responsabilitatea pentru vecinătatea Uniunii Europene,
susţine Grabbe. Un comisar pentru “Vecinătate şi lărgire” va face un portofoliu de o

66
Vladimir Socor, Security Priorities in the Black Sea-Caspian Region-Part2, Harvard University Black
Sea Security Program’s Regional Workshop, Baku, September 2003
67
Ercan Ozer, The Black Sea Economic Cooperation and the EU, Perceptions, Journal of International
Affairs, Sept-Nov, 1996, VolI, Nr.3
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


72
combinaţie bună, care să transmită mesajul că lărgirea va continua şi că UE este
în mod egal angajată să dezvolte legaturi mai profunde cu ţările vecine. Scopul
politicii de vecinătate a Uniunii Europene, este necesar să se extindă peste Marea
Neagră către Caucaz.
68

Interesul strategic pe termen lung al Occidentului în limitarea numărului de
regimuri politice ostile, instabile sau greu de prezis, de situaţii economice
dezastruoase care le fac vulnerabile în faţa terorismului şi extremismului pentru
zonele analizate, presupune atât implicarea în rezolvarea problemelor
fundamentale de legislaţie internaţională, cât şi identificarea, analiza şi
soluţionarea problemelor socio-geografice (deşertificarea, lipsa apei pe suprafeţe
întinse, explozia demografică, soluţionarea conflictelor generate de probleme
politice, etnice, religioase), prin amplificarea presiunilor politico-diplomatice, a
asistentei economice şi umanitare si, inclusiv, intervenţiile militare.
69

Conform lui Vladimir Socor, în prezent, România şi Bulgaria sunt interesate
în rolurile de “ancore” ale NATO împreună cu Turcia şi Grecia, pentru Georgia şi
Azerbaidjan, şi împreună cu Grecia pentru Armenia. Cu Polonia ca şi avocat al
Ucrainei, precum si, Turcia şi Bulgaria interesate în candidaturile statelor din
Balcanii de Vest, se poate dezvolta o constelaţie formată din statele membre cu
vechime, a celor recent intrate, precum şi ţările aspirante în NATO, care să ajute
următorul val de lărgire, chiar dacă, menţionează analistul american, acesta nu va
fi identic cu cele două anterioare.
70

Prin acest proces s-ar putea soluţiona, armoniza, adapta şi dezvolta numeroase
iniţiative lansate în diferite domenii ale cooperării militare europene (Tratatul Forţelor
Convenţionale - CFE, Parteneriatul pentru pace al NATO, Cer Deschis, măsurile
de creştere a încrederii şi securităţii, SECI, SEEDM, SEEBRIG, BLACKSEAFOR, etc.).
Participanţi la acest proces ar trebui să fie toate statele aparţinând
renăscutului “drum al MĂTĂSII”, NATO şi Uniunea Europeană, un statut special
urmând a fi acordat altor state interesate, organizaţii internaţionale, organizaţii non-
guvernamentale sau altor organizaţii cu domenii de acţiune specifică în zonă.
Mai mult decât atât, condiţiile actuale din cele trei regiuni fac ca această
perioadă să fie o oportunitate unică pentru comunitatea euroatlantică de începere
a unor forme active de cooperare politico-militară, în beneficiul pe termen lung al
statelor din cele trei regiuni şi al comunităţii euroatlantice.

68
Ibidem, Heather Grabbe, The Black Sea Region: What Would An Ambitious Eu Policy Consist Of?,
Centre for European Reform, February, 2004
69
Caspian Sea Region: Environmental Issues, United States Energy Information Administration, April 2000.
70
Vladimir Socor, Security Priorities in the Black Sea-Caspian Region-Part2, Harvard University Black
Sea Security Program’s Regional Workshopp, Baku, September 2003

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


73
SISTEMUL GEOPOLITIC PONTO-DANUBIAN
REALITĂŢI ŞI PERSPECTIVE
Vasile Simileanu
Secolul 21, secolul politicilor globale, în care este indispensabilă o politică
europeană comună de securitate şi apărare şi o colaborare în spaţiul extins
european. Un spaţiu fără tensiuni politice, aparţinând statelor din arealul geografic
recunoscut. Un spaţiu care va constitui principala preocupare a Uniunii Europene.
Un spaţiu unde nu trebuie să mai existe învingători şi învinşi! Un spaţiu al toleranţei
etnico-religioase şi al cooperării pe principii de egalitate, guvernate de o legislaţie
comună de sorginte democratică.
Având capacitatea şi resursele de a acţiona în această privinţă, Europa îşi
creează condiţiile necesare promovării intereselor proprii şi, totodată, se va implica
onorabil de responsabilitatea ce-i revine în menţinerea păcii pe plan internaţional,
promovând principiile unanim recunoscute de statele parte:
- capacitatea de instaurare a unui climat de încredere;
- capacitatea de promovare a controlului asupra armamentului;
- dezarmarea;
- cooperarea în interesul securităţii comune;
- capacitatea de prevenire a crizelor şi de reacţie eficientă în situaţiile de criză.
Într-o lume în care nu vrem să ştim încotro “duce drumul, şi nici măcar unde
ar trebui să ducă” (E. Hobsbawn), apartenenţa României la un sistem artificial
politic, impus cu forţa, a denaturant adevărul geografic şi a inclus spaţiul carpato-
danubiano-pontic în structuri geopolitice care ne-au adus mari deservicii.
Ultima nedreptate, a fost neincluderea României în Uniunea Europeană, în
condiţiile în care state mai puţin dotate geostrategic şi cu un potenţial economic
inferior au fost acceptate, chiar dacă nu au îndeplinit în totalitate criteriile de
aderare. Posibil ca până în anul 2007 aceste criterii să fie mult mai multe,
deoarece – acesta este adevărul – după fiecare val de aderare criteriile s-au
înmulţit pentru cei care au dorit să „reintre în Europa” şi să adere la această
structură politico-economică. Considerăm că este necesar ca toate statele să
îndeplinească criteriile impuse iniţial înfiinţării Uniunii Europene, în spiritual
egalităţii şi democraţiei occidentale, pentru eliminarea oricăror discriminări!
Pentru a rămâne actuale şi în acelaşi timp accesibile, obiectivele iniţiale
urmărite de Uniunea Europeană trebuiesc, într-adevăr, definite pe fondul situaţiei
politice în continuă schimbare, în condiţiile în care priorităţile vor rămâne aceleaşi.
În acest sens vom face apel la două obiective strategice ale politicii europene,
obiective urmărite încă din perioada de dinainte de 1989, şi care sunt de strictă actualitate:
- Securitatea continentului. Această securitate nu poate fi deplină, atâta timp
cât spaţiul geostrategic ponto-danubian este exclus!
- Economia. Potenţialul economic al României şi al Bulgariei este însemnat
în această zonă a continentului. Într-adevăr, industria din cele două state
este furizoare de produse şi nu consumatoare, ca în situaţia unor state
acceptate în acest an în Uniune. Probabil, specialiştii în geo-economie nu
au observat că tocmai porţiunea cea mai importantă a Dunării şi legătura
cu spaţiul Asiatic a fost exclusă din spaţiul geopolitic al acestei aderări!
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


74
Grupul slav
Slavi mer idionali
Sloveni
Sârbo-croaţi
Bulgari
Macedoneni
Slavi occidentali
Cehi
Slovaci
Grupul romanic
Români
Familiile fino-ungrice
Maghiari
Compoziţia etnică
Sursă: Vasile Simileanu, “ ”,
Edit ura Top Form, 2004
Geopolitica spaţi ului carpato-danubiano-pontic

Astăzi, trebuie să conştientizăm că pericolul “sovietic”, predominant în
spaţiul european, a fost înlocuit cu ameninţarea difuză venită din planul economic,
ecologic şi cel al securităţii comune europene. Până în prezent, aceste aspecte nu
au fost rezolvate cât de cât. Structurile create au fost ineficiente şi au trebuit să fie
reorganizate de nenumărate ori.
„Finanţarea din surse externe”, „descentralizarea”, „euroregiunile” sau
„centrele de profit” sunt sintagme importante, dar ineficiente – în acest moment -,
capabile să genereze crize interne. Aceste crize ale Uniunii ard mocnit, pe fondul
inexistenţei Constituţiei Europene şi a unei legislaţii ce ar trebui să fie în favoarea
tuturor şi nu în avantajul unor state cu potenţial economic ridicat, care au fondat
organizaţia regională. Din nefericire, asimetriile geo-economice şi cele generate de
priorităţile unor state, vor face dificil un dialog cu statut egal pentru toate statele
europene, membre sau în curs de aderare.
Dezbaterea critică a acestei probleme nu trebuie să se sfârşească doar cu
declaraţii pompoase privind corectitudinea sau incorectitudinea urmăririi şi realizării
unor obiective. Vital este să se recunoască că în condiţiile politice actuale, atât
obiectivele vechi cât şi cele noi, promovate de Occident, nu pot fi îndeplinite cu
aceleaşi mijloace ca atunci când s-au pus bazele Uniunii şi, în al doilea rând,
„obiectivele moştenite de politica occidentală, impuse de un lung proces istoric, nu
sunt compatibile unele cu altele, ba sfârşesc prin a fi chiar opuse”
1
.

1
P. Robejsek, Wo verläuft künftige Ost-West-Grenze?, Europäische Sicherheit, Germania, an 46, nr. 3,
1997, p. 40-43
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


75
Kiev
Varşovia
Iaşi
Urbnisi
Tbilisi
Galaţi
Cluj
Sibiu
Bucureşti
Craiova
Sofia
Istanbul
Praga
Timişoara
Zagreb
Belgrade
Sarajevo
Cetinje
Tirana
Atena
Heraklion
Alep
Antakya
Alexandria
Nicosia
Latakie
Homs
Damasc
Beirut
Ierusalim
Mosul
Bagdad
Moscova
Sankt Petersburg
Lumea ortodoxă

În conformitate cu analizele întreprinse de Occident, recte de Institutul
Internaţional de Studii privind Economia Mondială de la Viena, creşterea nivelului
economic al fostelor state socialiste din spaţiul ponto-danubian la nivelul
economiilor occidentale, este un criteriu greu de îndeplinit. Cu toate acestea,
România şi Bulgaria au o şansă în îndeplinirea standardului de viaţă, chiar dacă
acest lucru a impus restructurarea destul de dură a economiilor naţionale. Din
nefericire, stadiul de economie funcţională de piaţă a impus şi impune scăderea
consumului excesiv şi adoptarea unei „morale protestante” (M. Weber).
În acest sens, România şi Bulgaria au impus o ofensivă în domeniul
exporturilor, dar aceasta are nevoie de sprijinul nemijlocit al Uniunii Europene. În
acest context, dependenţa energetică şi economică, posibil de lungă durată faţă de
Rusia a unor state (inclusiv a celor care au fost acceptate de curând în Uniunea
Europeană) capătă conotaţii noi care impun o „colaborare” dintre Rusia şi Uniunea
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


76
Odessa
Sevastopol
Simferopol
Yalta
Belgorod-
Dnestrovskiy
Tiraspol
Kerch
Novorossiisk
Tuapse
Soci
Sukhumi
Poti
Kutaisi
Batumi
Trabzon
Carsamba
Samsun
Elâzig
Sivas
Corum
Ki rrikkal e
Sinop
Karabuk
Eregli
Eskisehir
Izmit
Bandirma
Canakkale
Khaskovo
Plovdiv
Yambol
Burgas
Gabrovo
Veli ko Turnovo
Shumen
Constanţa
Brasov
Tulcea
Izmail
Braila
Galaţi
Iasi
Suceava
Ankara
Chişinău
Bucureşti
RUSIA
GEORGIA
TURCIA
BULGARIA
TURCIA
GRECIA
Crimeea
MOLDOVA
ROMANI A
UKRAINE
Istanbul
Varna
Tekirdag
Zonguldak

Europeană. Pe de o parte Rusia încearcă să menţină această dependenţă (în
special în aprovizionarea cu materii prime: petrol şi gaze), iar organismul european
caută să înglobeze pieţele de desfacere (chiar dacă unele sunt de mică
amplitudine) în circuitul economic al acesteia. În aceste condiţii, circuitul datoriilor
acestor state se va desfăşura între Uniunea Europeană şi Rusia. Acest fenomen
este cu atât mai pregnant cu cât Rusia – după o perioadă de regres – depune mari
eforturi să recupereze importanţa strategică care îi oferea deschiderea către Vest.
Avem convingerea că mărfurile provenite din statele zonei ponto-danubiene
reprezintă o concurenţă serioasă, mai ales în ceea ce priveşte gama produselor
din industria extractivă, siderurgică (în special oţel), industria textilă dar şi produse
agricole (cu standarde mai bune decât cele din Uniune). Invadarea pieţei
occidentale cu produse provenite din est ar revitaliza piaţa Uniunii Europene, dar ar
aduce, în acelaşi timp, la colaps pieţele tradiţionale vestice. Acest lucru a fost
determinant în alegerea noilor parteneri europeni, dar a dus inevitabil – până în
anul 2007 – la o nouă împărţire a continentului, care a defavorizat România şi
Bulgaria. În acelaşi timp, actuala Uniune Europeană dă naştere la interpretări. În
prezent graniţa Uniunii Europene separă spaţiul catolic de cel ortodox şi
musulman. Şi toate acestea în condiţiile în care se vorbeşte tot mai mult de
importanţa spaţiului geopolitic danubian şi importanţa sistemului geopolitic vechi al
Mării Negre, ca viitoare punţi indestructibile între Occident şi Orient.
Nu trebuie să uităm că Marea Neagră, care împreună cu Marea Baltică
constituie spaţiul geopolitic ponto-baltic (axa acestuia traversând Moldova Istorică),
constituie unul din cele două segmente maritime ale fostei Cortine de Fier, şi nu a
pierdut din importanţa sa geostrategică, chiar dacă aceasta tinde să se modifice.
Până nu demult, spaţiul vital pentru manevrele navale ce era rezervat exclusiv pentru
forţele navale ale statelor riverane, a redevenit, din punct de vedere al suveranităţii,
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


77
liber pentru navigaţie (inclusiv comercială), o mare cu totul liberă. Situaţia sa geografică
este aceeaşi, cu toate acestea constituie centrul unui ansamblu heterogen (lumea
slavă orientală, Balcanii, Peninsula Anatolia...) în care se manifestă tensiuni mai
vechi sau recente (Rusia/Ucraina, Grecia/Turcia) şi unde se găsesc două regiuni
ale căror instabilităţi politice sunt bine cunoscute (Caucaz şi Balcani).
Navigaţia comercială, instituită din secolul al X-lea de către varegi cu
Bizanţul, este astăzi cantonată în anumite limite. Schimbările comerciale se
realizează, în principiu, de-a lungul litoralului de vest şi de nord: Burgas şi Varna în
Bulgaria, Năvodari, Constanţa, Eforie, Mangalia în România, Odessa şi porturile
din Crimeea în Ucraina şi Novossiisk (complex petrolier accesibil navelor de
200.000 t) în Rusia. Traficul comercial în Strâmtoarea Bosfor este de valoarea a
140 Mt pe an (157 Mt în Panama şi 347 Mt pe Suez), iar exporturile de produse
petroliere ale Federaţiei Ruse sunt încă reduse.
În luna iunie 1992 la Istanbul, Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia şi Ucraina
(state riverane la Marea Neagră), împreună cu Albania, Armenia, Azerbaidjan,
Grecia şi Republica Moldova au înfiinţat Comunitatea Economică a Mării Negre
(CEMN). Acest organism a fost conceput în vederea intensificării legăturilor dintre statele
participante, în domeniile transporturilor, lucrărilor publice, telecomunicaţiilor, infrastructurii
şi protecţiei mediului, având ca scop final instaurarea unei zone de liber schimb.
În cele ce urmează vom prezenta pe scurt statele riverane la Marea Neagră,
dar şi sistemele geopolitice care le includ.
Federaţia Rusă
„Rusia joacă un rol unic în sistemul de securitate euroatlantică. În
conformitate cu Actul fondator cu privire la relaţiile reciproce, de colaborare şi
securitate dintre Rusia şi NATO, părţile şi-au asumat răspunderea de a dezvolta
relaţiile pe baza evaluării intereselor generale, a încrederii reciproce şi deschiderii,
în scopul realizării unei păci trainice în zona euroatlantică, bazată pe principiile
democraţiei şi pe securitate egală. NATO şi Rusia au ajuns la un acord pentru ca
împreună să depună toate eforturile în ce priveşte edificarea unei Europe stabile şi
indivizibile. Un parteneriat stabil, trainic şi de durată între Alianţă şi Federaţia Rusă
reprezintă condiţia obligatorie de asigurare a stabilităţii în zona euroatlantică.
2

După căderea zidului Berlinului, Revoluţia de catifea şi evenimentele
sângeroase de la Bucureşti, comunismul şi totalitarismul est-european, sistemul
geopolitic zonal şi mondial a fost marcat de profundele transformări europene,
culminând cu destrămarea URSS în 1991.
În noile condiţii politico-militare, considerate ca o lipsă a ameninţărilor directe
după disoluţia URSS, a fost o falsă iluzie, ce a dus la un risc incalculabil pentru
fostele state comuniste, din mai multe considerente:
- din punct de vedere politico-militar, Federaţia Rusă se consideră
moştenitoarea directă a Marelui Cnezat al Moldovei, a Novgorodului, a
Imperiului Ţarist Rus şi a URSS;
- deşi teritoriul URSS s-a micşorat, republicile independente sunt dependente
economic şi infrastructural de Moscova, transformându-se mai degrabă în colonii;
- Uniunea cu Belarus şi Ucraina reprezintă net tendinţa de refacere a
Imperiului, având la bază principii politice moderne;

2
Koalicionnaja voennaja strategija NATO - Strategia militară de coaliţie a NATO. Partea I şi II - În:
Zarubejnoe Voennoe Obozrenie, Rusia, nr. 6, 1999, p. 2-7 şi nr. 7, 1999, p. 6-10.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


78
S
u
k
u
m
i
T
u
a
p
s
e
S
o
c
i
B
a
t
u
m
i
T
r
a
b
z
o
n
N
o
v
o
r
o
s
i
i
s
k
S
i
m
f
e
r
o
p
o
l
Y
a
l
t
a
K
e
r
c
h
S
e
v
a
s
t
o
p
o
l
O
d
e
s
s
a
K
h
e
r
s
o
n
C
h
i
ş
i
n
ă
u
C
o
n
s
t
a
n
ţ
a
M
a
n
g
a
l
i
a
V
a
r
n
a
B
u
r
g
a
s
S
a
m
s
u
n
R
O
M
Â
N
I
A
B
U
L
G
A
R
I
A
U
C
R
A
I
N
A
I
l
i
c
i
o
v
s
k
I
s
t
a
n
b
u
l
T
U
R
C
I
A
R
U
S
I
A
G
E
O
R
G
I
A
M
O
L
D
O
V
A
A
n
k
a
r
a
B
u
c
u
r
e
ş
t
i
6
4

m
i
l
i
o
a
n
e

t
o
3
2

m
i
l
i
o
a
n
e

t
o
1
6

m
i
l
i
o
a
n
e

t
o


8

m
i
l
i
o
a
n
e

t
o
M
a
r
e
a

N
e
a
g
r
ă
P
o
r
t
u
r
i
B
a
z
e

m
i
l
i
t
a
r
e

n
a
v
a
l
e
A
e
r
o
p
o
r
t
u
r
i

m
i
l
i
t
a
r
e
L
o
c
a
l
i
t
ă
ţ
i
Z
o
n
e

t
u
r
i
s
t
i
c
e

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


79
- extinderea trilateralei Rusia – Ucraina - Belarus prin acordarea de sprijin
pentru unele state aparţinând spaţiului defunctei RSF Iugoslavia, reprezintă
tendinţa de a acapara teritoriile pierdute şi în acelaşi timp de a-şi păstra
ieşirea la mările extracontinentale;
- crearea CSI reprezintă reformarea marelui sistem militar comunist;
- după summit-ul de la Helsinki, Federaţia Rusă nu a renunţat la idea de
mare putere politico-militară a lumii contemporane, deşi economia aflată în
tranziţie nu poate suporta cheltuielile necesare modernizării şi întreţinerii
unei armate competitive cu trupele NATO.
- industria de apărare a Rusiei a scăzut după colapsul Uniunii Sovietice din
1991, împreună cu marea majoritate a sectoarelor economiei;
- după unele estimări, exporturile de tehnică militară au scăzut brusc de la o
valoare de 31,2 miliarde de dolari SUA în 1987, la 2,8 miliarde de dolari
SUA în 1992. Cifra pentru 1999 este de 3,3 miliarde de dolari SUA, din
care Asia asigură jumătate, iar pentru anul 2001 a fost de aproximativ 4
miliarde de dolari SUA;
- după 11 septembrie 2001, echilibrul de forţe, greu destabilizat de agresiunile
teroriste şi de noile dimensiuni ale acţiunilor asimetrice cu dezvoltare
globală, a dus la închiderea unor pieţe de armament din statele asiatice
(Irak, Palestina, Siria, Yemen) şi a acutizat situaţia economică a Rusiei;
- în prezent, când nu mai există imperativul politic de favorizare a statelor
din blocul comunist, Africa şi lumea arabă - din punct de vedere al
sprijinului militar – economia rusă se chinuieşte să-şi găsească drumul într-
o piaţă globală, mult mai pretenţioasă, dominată de tehnologie. Mai mult,
preşedintele Putin este mai puţin dornic să escaladeze neînţelegerile cu SUA.
Pe acest fond, diplomaţia preşedintelui Vladimir Putin şi necesitatea SUA de
a contracara criza petrolului asiatic, determinată de actuale conflicte zonale sau
regionale – în condiţiile unei puternice coaliţii militare internaţionale îndreptate
împotriva mişcărilor radicale de tip terorist islamice şi a statelor care le finanţează –
a favorizat summit-ul NATO - Rusia. O asemenea revitalizare a relaţiilor externe
dintre cele două mari puteri cu areale regionale, ar putea constitui un pilon de sprijin
important pentru renaşterea Rusiei ca mare putere, dar numai alături de SUA.
Dacă vom analiza această asimetrie, observăm că nici una din cele două
mari puteri nu are nimic de pierdut, deoarece Rusia câştigă o finanţare externă
nevisată (din partea statelor membre ale complexului politico-militar NATO), alianţă
capabilă să restructureze societatea şi instituţia militară, aflate într-o permanentă
criză din 1991 şi până în prezent. Cu toate că tendinţa principală a politicii externe
a CSI o reprezintă respectarea Testamentului ţarului Petru I, şi implicit refacerea
Imperiului Rus, prin presiuni economice, politice, economice sau chiar militare
asupra statelor din Federaţie şi foste componente ale Tratatului de la Varşovia,
conducerea politică de la Moscova a încheiat numeroase acorduri şi tratate, unele
dintre ele comentate pe larg de presa internaţională la vremea respectivă, cum ar fi:
- Acordul privind Uniunea Economică a statelor membre CSI;
- Tratatul de securitate colectivă din cadrul CSI;
- Tratatul cu privire la apărarea în comun a frontierelor exterioare ale statelor
membre ale CSI;
- Tratatul privind Trilaterala Rusia - Ucraina - Belarus;
- Tratatul trilateralei cu Iugoslavia, etc.
În acelaşi timp, sub presiunea unei armate în plin proces de restructurare,
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


80
menţinerea, dezvoltarea şi exploatarea stărilor de instabilitate şi conflicte militare în
enclavele din CSI sunt „o necesitate”, chiar dacă foarte mulţi militari au fost
disponibilizaţi sau au demarat afaceri comerciale profitabile, conducerea politico-
militară a CSI se confruntă cu conflicte ce nu pot fi rezolvate decât militar.
Din aproximativ cincizeci de situaţii tensionate sau conflictuale, douăzeci şi
unu vizează raporturile dintre republicile transcaucaziene, astfel:
- separarea Abhaziei de Georgia;
- separarea Osetiei de Sud şi unificarea cu Osetia de Nord;
- abolirea autonomiei republicii Adjaria în cadrul Georgiei;
- transferul părţii de nord-vest a Azerbaidjanului către Georgia;
- transferul Armeniei de sud-est către Azerbaidjan;
- transferul Georgiei de sud-est către Azerbaidjan;
- crearea unei enclave kurde în Azerbaidjan;
- reîntoarcerea în locurile istorice a turcilor georgieni deportaţi în Asia Centrală.
Problemele populaţiei rusofone din statele fostei URSS sunt menţinute şi
stimulate de serviciile secrete ruse, în tendinţa de a întreţine conflicte zonale
interne şi de a avea motive de intervenţie în apărarea acesteia.
În acest context internaţional, dar şi naţional, complex, ne întrebăm firesc
care va fi evoluţia politico-militară a Federaţiei Ruse? Cum vor evolua relaţiile
internaţionale şi care vor fi priorităţile Moscovei în viitorii ani? De ce aceste
întrebări? Deoarece noile tendinţe sunt reliefate de:
- raporturile agresive şi brutale cu statele din "străinătatea apropiată";
- refacerea şi creşterea influenţei în zonele geopolitice considerate ca
strategice pentru securitatea naţională;
- statele cu populaţie preponderent musulmană (Tatarstan, Başkiristan,
Cecenia şi Republica Kabardino – Balkară Inguşeţia) îşi manifestă tendinţa
de autonomie şi independenţă faţă de Federaţie;
- manifestarea pregnantă a crizei economice, politice şi militare la nivel
central şi local şi imposibilitatea instaurării unui stat de drept;
- acutizarea nerespectării drepturilor omului în republicile rebele care cer
desfederalizarea şi riscul apariţiei unui război civil în spaţiul Federaţiei Ruse;
- încetinirea reformelor democratice, economice şi politice şi tendinţa de
menţinere a bazelor militare în enclavele rusofone (considerate zone
istorico-tradiţionale ruse) în statele care şi-au câştigat independenţa;
- existenţa factorilor ce pot determina instaurarea unui regim autoritar-
dictatorial şi tendinţele de declanşare a unor conflicte militare în spaţiul ex-
sovietic, cu urmări incalculabile pentru Europa şi pentru omenire;
- menţinerea Armatei a 14-a Ruse în zona Transnistriei şi poziţia belicoasă
în relaţiile cu Republica Moldova faţă de autoproclamata "Republică
Transnistreană", cu implicaţii directe asupra României;
- poziţia guvernului de la Chişinău faţă de politica externă a României.
Ucraina
Ucraina (a doua putere nucleară a Europei), la rândul ei (şi ca membră a
C.S.I.) şi-a organizat o armată naţională impresionantă, pe care dislocat-o la
frontiera Polonia – România - Moldova şi la graniţa ungaro-slovacă.
România, la rândul ei, iniţial a întărit unităţile din zonele ungaro-iugoslave şi
ucraino-belaruse. În prezent, ca urmare a demarării procesului de aderare la NATO
unităţile strategice sunt în proces de redislocare.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


81
Mangalia
Eforie
Constanţa
Năvodari
Tulcea
Sulina
Zona românescă
de expoatare a hidrocarburilor
Z
o
n
a

m
a
r
i
t
i
m
ă

r
o
m
â
n
ă
(
î
n

v
a
r
i
a
n
t
a

r
u
s
ă
)
Zona maritimă română
(conform legislaţiei internaţionale)
Insula Şerpilor
0 20 40 60 80 100
Dr. Gr igore Stamate, Fronti era de stat a României , Ed. Militară, Bucureşti, 1997, p.143

Este evident că după 1989 au apărut mutaţii semnificative în situaţia geopolitică
şi geostrategică, în dispunerea forţelor armate şi în doctrinele militare, ale statelor foste
membre ale “Organizaţiei Tratatului de la Varşovia”.
Ansamblul evoluţiei situaţiei politico-militare din ultimii ani ce a avut loc în Europa
Centrală şi în spaţiul ponto-danubian, a determinat modificări radicale în situaţia
geostrategică a României – care a devenit foarte complexă.
În plan regional şi subregional persistă şi se identifică noi ameninţări ce au
determinat lărgirea vizibilă a plajei riscurilor şi instabilităţilor, mai ales de natură militară,
la adresa securităţii unor ţări din Centrul şi Estul Europei.
Este remarcabil faptul că, pentru prima dată în istoria modernă, unul dintre
actorii internaţionali din zona Mării Negre a fost Ucraina, cel mai mare stat nou apărut
pe scena geopolitică a Europei Centrale şi de Est.
Trebuie să avem în vedere că "o Ucraină independentă, democratică şi stabilă
constituie unul dintre factorii cheie care permite garantarea stabilităţii în Europa Centrală şi
de Est, precum şi pe întregul continent"
1
.
Situaţii tensionate în Ucraina:
- eventualitatea creării republicii Transcarpatia;

1
Carta Parteneriatului specific dintre NATO şi Ucraina, semnată la Madrid, pe 9 iulie 1997
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


82
- crearea unui district autonom maghiar cu reşedinţa la Ujgorod;
- transferul către Republica Moldova a judeţului Hotin;
- separarea Basarabiei de Sud;
- înglobarea Transnistriei la Ucraina;
- separarea pe criterii religioase a Ucrainei (nordul – catolic şi sud-estul ortodox);
- crearea Republicii Noua Rusie în Crimeea;
- separarea regiunilor Doneţk şi Krivoirog (cu populaţie preponderent rusească)
şi aderarea la Federaţia Rusă;
- recrearea Republicii Tataristan în cadrul Crimeei.
Începând din anul 1992, Ucraina şi-a exprimat constant şi cu claritate
interesul în a stabili relaţii solide şi vaste cu NATO, considerată ca structura de
securitate cea mai eficace din zona euroatlantică. Caracterul special al relaţiilor
Ucraina - NATO se explică prin natura şi esenţa schimbării situaţiei europene,
după dezintegrarea Uniunii Sovietice, în ceea ce priveşte securitatea. Ţară mare a
Europei, bogată în resurse naturale şi a doua putere a fostei URSS, Ucraina ocupă
o poziţie importantă, în plan geografic, între estul şi vestul continentului şi geopolitic
în spaţiul ponto-danubian. La vest, Ucraina se învecinează cu România şi Polonia
– state membre NATO – şi la est are cea mai lungă frontieră europeană cu Rusia, fapt
care o prezintă ca pe un "pivot" geopolitic al arhitecturii de securitate europeană.
Doritoare să colaboreze la realizarea securităţii şi stabilităţii Europei,
percepută ca un partener fiabil, Ucraina promovează o politică externă activă în
vederea instituirii unor relaţii stabile şi prieteneşti cu toţi vecinii săi. Recenta semnare a
tratatelor politice cu Rusia şi România, acordurile cu Rusia privind Flota Mării Negre,
evoluţia dinamică a relaţiilor parteneriale cu Polonia şi cu Ţările Baltice şi, pentru a
încheia, semnarea Cartei dintre Ucraina şi NATO la Madrid sunt tot atâtea piese
esenţiale ale noului tip de securitate colectivă care se manifestă actual în Europa
2
.
Ucraina cere ca la baza relaţiilor sale cu alte state să stea principiile egalităţii
în drepturi, respectul şi avantajul reciproc, neamestecul în treburile interne, cât şi cele
prevăzute în Carta ONU, documentele OSCE şi în actele încheiate la Helsinki şi Paris.
Doctrina politică vizează garantarea securităţii naţionale împotriva ameninţărilor
externe, preîntâmpinarea războiului, menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.
În politica actuală dusă de Ucraina, Kievul consideră că este necesar:
 să se pornească de la principiul suficienţei apărării fiecărui stat, fiind de acord
cu reducerea echilibrată şi la paritate, a tuturor genurilor de forţe armate şi
armamente, în regiune şi în lume;
 să aplice metodele politice şi diplomatice în rezolvarea conflictelor interstatale şi zonale;
 să militeze pentru stabilirea de relaţii cu alte state, indiferent de orânduirea
politico-militară;
 să rezolve conflictele, interne fără a folosi forţa;
 să interzică amplasarea de forţe militare pe teritoriul său şi pe teritoriul altor
state fără a avea în prealabil acordul său sau a statelor respective.
Deşi se manifestă pentru menţinerea unui parteneriat cu NATO şi SUA,
Ucraina îşi cere dreptul de mare putere, justificat şi de arsenalul nuclear moştenit
de la defuncta URSS.
În relaţiile cu România şi Republica Moldova, Ucraina exercită presiuni,

2
KARCENKO, I., Le nouveau part enari at Ukrai ne-OTAN, Revue de l'OTAN, Belgia, nr.5, sept.-oct.
1997, p.27-29.

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


83
justificate de deţinerea de teritorii aparţinând acestor state, ceea ce încordează
relaţiile şi păstrează în acelaşi timp ameninţarea izbucnirii unui conflict zonal,
determinat şi de modul în care este rezolvată problema minorităţii româneşti.
Situaţia frontierelor actuale ale Ucrainei, în special cele nord-vestice şi
vestice stabilite arbitrar de conducerea stalinistă a URSS, cât şi modul de a privi
drepturile minorităţilor naţionale, fac ca în relaţiile externe să se simtă o apropiere
faţă de Germania şi Ungaria. În acelaşi timp, putem afirma că relaţiile bilaterale
româno-ucrainene au cunoscut o evoluţie pozitivă în ultimii ani.
Instabilitatea internă, datorată economiei de tranziţie, naţional-şovinismului şi
a durităţii cerinţelor politice din opoziţie, pe de o parte, cât şi dependenţa economică
faţă de Federaţia Rusă, fac ca Ucraina să se manifeste pentru crearea unor
sisteme de securitate mondială şi europeană la care să fie parte integrantă (ca fiind
a doua mare putere nucleară a lumii), fapt ce ar rezolva gradul de securitate
naţională şi în acelaşi timp i-ar asigura poziţia de mare putere.
Ucraina va acţiona şi va milita pentru formarea mecanismelor sigure şi a
structurii general - europeană de securitate la nivel bilateral, regional şi global în
scopul întăririi parteneriatului, pe baza deschiderii în activitatea politico-militară.
În ceea ce priveşte aderarea la Uniunea Europeană, guvernul de la Kiev
consideră că procesul de aderare poate deveni o realitate din anul 2011.
Bulgaria
Afectată de una din cele mai grave crize politico-economice şi sociale cunoscute
în evoluţia modernă a statului (ca de altfel majoritatea statelor ex-comuniste), Bulgaria
şi-a definit elementele de bază ale securităţii naţionale, prin:
 securitatea politică;
 securitatea militară;
 securitatea ecologică;
 securitatea informaţională;
 securitatea evoluţiei spirituale.
Guvernanţii de la Sofia consideră că Balcanii menţin antagonismul dintre
tendinţa spre colaborare şi sentimentul de conservare naţională, luând în calcul şi
posibilitatea declanşării unui conflict în zonă, ceea ce de altfel s-a şi întâmplat în Iugoslavia.
La baza asigurării "concepţiei securităţii naţionale" a Bulgariei stau
următoarele principii:
 integrarea în sistemul comun general-european de asigurare a securităţii;
 doctrina politică vizează respectarea suveranităţii, independenţei şi
integrităţii teritoriale a statelor vecine;
 îşi exprimă interesul pentru aderarea şi cooperarea cu structuri de
securitate europeană;
 pune accent pe cooperarea pe celelalte state în toate domeniile, în plan
bilateral, regional şi european;
 nu admite recurgerea la forţă şi ameninţarea cu forţa;
 este de acord cu soluţionarea diferendelor dintre state, pe cale diplomatică;
 consideră necesară trecerea, în relaţiile internaţionale, de la confruntare la
parteneriat;
 se pronunţă pentru menţinerea ordinii constituţionale şi păstrarea identităţii naţionale.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


84
Tuzla
Costineşti
Schitu
Mangalia
Limanu
2 Mai
Vaklino
Krapec
Sabla
B
U
L
G
A
R
I
A
R
O
M
Â
N
I
A
Cap Tuzla
Cap Sabla
L
i
m
i
t
a

m
ă
r
i
i

t
e
r
i
t
o
r
i
a
l
e
Perpendiculara pe linia generală a ţărmului
Metoda bisectoarei
Direcţia spre centrul de greutate al Mării Negre
Perpendiculara pe linia de ţărm adiacentă frontierei
Paralela geografică modificată (pri ma propunere bulgară)
Paralela geografică (a doua propunere bulgară)
Localităţi
Linia de echidistanţă
Dr. Grigore Stamate, Fronti era de stat a României , Ed. Militară, Bucureşti, 1997, p.143

Starea de tranziţie a societăţii amplifică impactul intern prin factorii de risc ce
pot duce la insecuritate şi instabilitate. Aceştia sunt:
 dezechilibrul de forţă în Balcani;
 menţinerea în zonă a unor focare de tensiune (Iugoslavia);
 tensiuni etnice şi religioase (Kosovo);
 posibil val de imigranţi (din fosta Iugoslavie);
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


85
 exacerbarea criminalităţii în spaţiul naţional şi în statele vecine, cu efecte
nedorite (trafic de droguri, materiale explozive, radioactive, armament şi terorism);
 tendinţa unor state vecine de revizuire a graniţelor;
 evenimente şi catastrofe nucleare (Koslodui);
 instabilitate internă economică şi politică;
 agravarea insecurităţii interne economice, politice şi sociale, determinată
de scăderea nivelului de trai, cu repercusiuni negative asupra natalităţii.
Bulgaria îşi asumă rolul de mediator politico-militar în zona de sud-vest şi
sud, optând pentru o apropiere faţă de Grecia în defavoarea Macedoniei şi Albaniei.
Începerea procesului de aderare la NATO şi a negocierilor pentru aderarea la
Uniunea Europeană a lansat statul bulgar într-o competiţie contra cronometru, în paralel
cu aprecieri negative la adresa României. Cu toate acestea, tandemul România-
Bulgaria nu poate merge decât împreună pe drumul dificil al integrării euroatlantice.
Moldova
Saţiul cuprins între Prut şi Nistru nu şi-a găsit identitatea şi nu a asigurat
liniştea românilor, abuziv deportaţi de regimul stalinist, de la Minsk şi până în
Kamceatka, în Siberia şi Karakumi, unde şi-au găsit obştescul sfârşit cu speranţa
regăsirii şi reîntregirii familiei.
Teritoriile istorice Basarabia şi Bucovina după al doilea război mondial au
fost segmentate după principiul „divide et impera”, segmente din acestea fiind
anexate Ucrainei şi nou înfiinţatului stat Republica Moldova. Fiind teritorii cu foarte
mulţi etnici români, după 1989 aceştia au făcut demersuri pentru reintroducerea
alfabetului latin şi a limbii române ca limbă oficială de stat. Din nefericire pentru
românii de dincolo de Prut, idealurile naţionale au fost înlăturate de interese
obscure ale liderilor politici de la Chişinău, care nu acceptă dialogul şi bunăvoinţa
României în schimburile interculturale.
După avântul revoluţionar şi câştigarea independenţei, Republica Moldova a
pierdut posibilitatea unificării la ţara mamă România, datorită românofobiei
implementate timp de peste 50 de ani de autorităţile sovietice.
Un alt rol important l-au avut enclavele sovietice, urmare a războiului civil din
1991-1993, în urma căruia a pierdut teritoriul de peste Nistru, autoproclamat ca
Republica Moldovenească a Transnistriei, cât şi autonomizarea părţii de sud prin
înfiinţarea Republicii Autonome Găgăuze.
În acelaşi timp, independenţa este relativă, deoarece Basarabia este
dependentă de zona industrială Transnistria, care la rândul ei este dependentă de
sursele de materii prime şi energetice din Federaţia Rusă.
Toţi aceşti factori au avut un rol important în atenuarea tendinţelor unioniste,
determinând schimbări de formă şi conţinut, materializate prin:
- declanşarea conflictelor etnice şi epurarea etnică din provincie;
- accentuarea şi încurajarea de către cercurile politice antiromâneşti, a românofobiei;
- consolidarea puterii politice de către agrarieni în coaliţie majoritară cu
Partidul Socialist (fost Comunist) aservit Moscovei;
- ştirbirea teritoriului prin apariţia artificială (ordonată de Moscova) a Transnistriei
şi Găgăuziei;
- revenirea la dependenţa economică faţă de Federaţia Rusă;
- manifestarea pregnantă a tendinţei guvernului comunist de a se apropia de
CSI, tendinţă datorată lipsurilor majore ce se manifestă în plan economic şi
comercial.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


86
Turcia
Prin poziţia sa euroasiatică, Turcia are un rol major pentru dezvoltarea
relaţiilor economice dar şi stabilitatea zonală. În acelaşi timp, Turcia face tranziţia
între civilizaţia vestică şi cea asiatică, fiind o punte de legătură dintre cele două
continente. Ca stat membru NATO, Turcia laică a lui Kemal Atatürk îşi spune din
ce în ce mai mult punctul de vedere în relaţiile cu satele din zonă. Deşi problemele
ridicate de tendinţa de separare a minorităţii kurde pun în pericol integritatea
statului turc şi modificarea sistemului de securitate a flancului sudic al NATO,
Turcia este ţinută în şah de către Uniunea Europeană privind aderarea la această
structură. Nu trebuie să uităm că în jur de câteva milioane de kurzi trăiesc, în
prezent, în Germania – lider al Uniunii Europene.
Odată cu declanşarea conflictului din Irak, Turcia, sub presiunea
fundamentalismului a luat decizii care au adus deservicii, destul de importante,
economiei naţionale.
După aderarea la NATO, dar şi ca poziţie geostrategică în coasta defunctului
URSS, în Turcia au renăscut ambiţiile panturcice, ca ideologie oficială, care se
circumscriu în arealul insulelor Mării Egee – Bosnia – Albania – Kosovo – Bulgaria
– România - Republica Moldova – Crimeea - republicile din Asia Centrală.
În zona Caucazului de Nord şi Transcaucazia, Turcia utilizează toate
mijloacele pentru asigurarea expansiunii sale şi a formării unui bloc militar-strategic
prin atragerea Azerbaidjanului şi Georgiei.
Georgia
Deţine o poziţie geostrategică deosebită în cadrul spaţiului transcaucazian,
poziţie de stat-tampon între Rusia şi Turcia, dar şi între enclavele musulmane
Ahazia (la graniţa cu Rusia), Adjaria (în sud, la graniţa cu Turcia) şi Osetia (la
graniţa cu Rusia). Adoptând tactica paşilor mărunţi, Georgia a reuşit să îşi impună
puntul de vedere în zona Mării Negre dar şi în spaţiul transcaucazian. În acest
sens, mizând pe sprijinul NATO şi al Ucrainei, Georgia deţine controlul resurselor
energetice din zonă. Demararea alianţei strategice Kiev-Tbilissi-Baku, având ca
obiectiv principal realizarea magistralelor Euro-asiatic şi Caspic, cu cele două
dezvoltări probabile, a făcut ca Georgia să se transforme într-un stat pivot în zona
ponto-caspică. În cadrul acestui proiect Azerbaidjanul, Georgia, Ucraina şi Turcia
întreprind eforturi susţinute pentru a obţine finanţarea internaţională pentru
conductele petroliere. Deşi rolul altor două state este la fel de mare în dezvoltarea
acestor proiecte, România şi Bulgaria au fost scoase din joc.
Marele Joc al secolului XXI este al spaţiului geopolitic caspico-pontico-
danubian. Din nefericire, deşi sunt argumente suficiente ca şi noi să fim parte în
demararea acestor colaborări, prin structurile economico-industriale specifice,
Turcia a adoptat hotărârea interzicerii trecerii tancurilor petroliere prin Bosfor şi
Dardanele, motivând această măsură în scopul protecţiei ecosistemului marin din
Strâmtori. Realitatea este blocarea a trei mari porturi: Constanţa, Novorossiisk şi Odessa.
În aceste condiţii, statele riverane interesate de petrolul caspic, ar fi indicat să
folosească relaţiile Batumi – Novorossiisk, Batumi - Constanţa, Novorossiisk - Constanţa.
Rolul Constanţei de port cheie maritim şi fluvial, ar putea să deschidă
comerţul dunărean şi legătura cu nord-vestul european. Dacă Uniunea Europeană
va fi realistă şi interesată, lăsând la o parte „jocurile” care au exclus România de pe
unele pieţe internaţionale, va observa că statul român are o poziţie geostrategică
unică, iar relaţiile sale cu organismul european este de avantaj reciproc.
În altă ordine de idei, Georgia şi China s-au implicat în realizarea proiectului
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


87
euro-asiatic de renaştere a Marelui Drum al Mătăsii. Să nu uităm că şi teritoriul
nostru era parte a acestuia.
Sistemul vechi al Mării Negre
Sistemul geopolitic pontic este cel mai vechi sistem geopolitic din Europa, de
o însemnătate strategică deosebită pentru România şi pentru statele riverane. În
ultimii ani, Marea Neagră a devenit o realitate pentru comunitatea euroatlantică.
Dacă în secolul al XIX-lea a reprezentat teatrul de înfruntare al marilor
puteri, deoarece "cheile" sistemului sunt reprezentate de Strâmtorile Bosfor şi
Dardanele (controlate de Turcia şi obiect de dispută cu Rusia) şi peninsula
Crimeea (cu bazele navale Sevastopol, Simferopol şi Balaklava (obiect de dispută
între Rusia şi Ucraina), Marea Neagră a devenit polul de atracţie a alianţelor
militare şi a schimburilor economice, căpătând o nouă perspectivă după 1989.
Chiar dacă geografic, Crimeea, împarte Marea Neagră în două părţi
simetrice de 250 km fiecare, relaţiile statelor cuprinse în arealul sistemului
geopolitic determinat de bazinul Mării Negre sunt de colaborare şi de asigurare a
unei securităţi zonale.
După dispariţia Imperiului Ţarist şi a Imperiului Otoman, sistemul geopolitic
s-a divizat iniţial în centrul Balcanilor şi Caucazului, apoi în patru, adăugându-se
Centrul Nord - Pontic şi cel Anatolian. În prezent, interesele Turciei şi Rusiei se
intersectează mai puţin în bazinul Mării Negre şi mai mult în zona republicilor
turcofono - musulmane din Asia Centrală, mijloacele de influenţă ale Turciei în
zonă fiind net superioare vis-à-vis de cele ale Rusiei împotriva Turciei.
Aceste atu-uri oferă României rolul de poartă comercială sud-estică,
comparând-o cu Olanda care este considerată poarta nord-vestică a Europei, prin:
- constituirea zonelor libere economice Sulina la Marea Neagră, Ungheni şi
Giurgiuleşti la Galaţi, cele realizate cu Ungaria, de la Siliştea – Călăraşi cu
Bulgaria, şi cu Iugoslavia;
- conectarea României la reţeaua internaţională de transport a resurselor de
gaze naturale şi petrol prin magistralele Iran – Europa Centrală şi Caucaz
– Europa Centrală, va asigura o siguranţă ridicată şi independenţă
energetică (şi prin centrala nucleară de la Cernavodă);
- schimburile comerciale se realizează, în principiu, de-a lungul litoralului de
vest şi de nord: Burgas şi Varna în Bulgaria, Constanţa în România,
Odessa şi Crimeea în Ucraina şi Novorossiisk în Rusia;
- traficul comercial în Strâmtoarea Bosfor este de valoare apropiată cu cele
din Panama şi Suez, iar dezvoltarea exporturilor de produse petroliere ale
CSI vor reactiva portul Constanţa ca cel mai mare port la Marea Neagră şi,
posibil, refacerea flotei româneşti;
- libertatea de navigaţie în strâmtorile turceşti a constituit întotdeauna o
preocupare importantă a Rusiei şi renegocierea, care a avut loc în Turcia,
a Convenţiei de la Montreaux (1936) nu a fost acceptată de Moscova.
Totuşi, Turcia, invocând securitatea navigaţiei şi protecţia mediului marin,
solicită ca exporturile petroliere din CSI să nu se realizeze prin strâmtori.
Ca atare Ankara propune o conductă care să lege câmpurile petroliere din
Caucaz cu un port mediteranean, deci turcesc;
- trecerea sub controlul turcesc a unei părţi a exporturilor energetice nu pare
a fi pe placul Moscovei;
- navigaţia liberă în strâmtori nu se va putea desfăşura dacă ieşirea spre
Marea Mediterană, respectiv prin Marea Egee, nu va cunoaşte o anumită
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


88
libertate. Acest element este esenţial în diferendul greco-turc privind
delimitarea zonelor de suveranitate maritimă, precum şi în revendicările
Ankarei faţă de anumite insule greceşti situate în apropierea litoralului
turcesc. Dacă Marea Neagră a putut fi considerată un câmp de bătălie în
marile confruntări dintre Est si Vest, ea va deveni spaţiul colaborărilor
locale şi regionale;
- chiar dacă în prezent se manifestă conflicte locale, cum sunt cele din
partea orientală a zonei dintre armeni şi azeri, abhazi şi osetini, fără a vorbi
de cel kurd din Anatolia, această regiune, un veritabil mozaic etnico-
religios, care, de-a lungul istoriei, s-a aflat în calea imperiilor (otoman,
ţarist, persan, sovietic...) a cunoscut odată cu dispariţia ultimului, libertatea
pentru toate naţiunile. Nici Federaţia Rusă, nici Turcia şi nici Iranul nu pot
rămâne insensibile. Această regiune este, totuşi, o zonă de legătură între
Est şi Vest, de la Marea Neagră la Asia Centrală, dincolo de Marea
Caspică şi, între Nord şi Sud, de la lumea slavă până în Golful Persic.
Totodată, Marea Neagră este (potenţial) foarte bogată în hidrocarburi.
Ţările din estul mării sunt supuse incertitudinilor atât economice, cât şi
politice, legate de consecinţele războiului din Iugoslavia (în special pentru
Bulgaria şi România) şi, pe de altă parte, de modificările teritoriale
regionale apărute ca urmare a dispariţiei URSS, şi a Pactului de la
Varşovia (Ucraina şi de exemplu, Moldova). În acest context geopolitic
perturbator apare clar că miza cea mai importantă, şi deci de valoare
strategică, o constituie dominaţia asupra Mării Negre.
- pentru România, dezvoltarea relaţiei Marea Caspică – Marea Neagră –
Marea Mediterană este vitală din punct de vedere economic şi comercial,
această perspectivă poate fi de amploare în relaţiile statului nostru cu
lumea occidentală, prin dezvoltarea navigaţiei maritime şi fluviale.
Potrivit specialiştilor politico-militari francezi, Rusia nu a abandonat niciodată
proiectul său de "a deschide o fereastră" spre sud. Rivalităţile actuale ruso-
ucrainene privind viitorul Flotei Mării Negre şi a bazelor sale militare nu au altă
miză decât autoritatea asupra acestei mări. Ucraina doreşte să obţină dominaţia
asupra resurselor maritime, în timp ce Rusia nu vrea să piardă singurul său mod
de acces spre "mările calde".
Pătrunderea puterilor occidentale în spaţiul ponto-caucaziano-caspic, în
special după diminuarea tutelei ruseşti, a declanşat un aflux de companii
transnaţionale în acest spaţiu, odată cu declanşarea conflictelor majore din lumea
arabă. “Politica resurselor energetice” devine preocuparea principală a promotorilor
politicii globale aplicate de deţinătorii polilor de putere. Imperiul corporatist nu
trebuie să lase state cu rol geopolitic cheie în spaţiul strategic, aşa cum s-a
întâmplat la actualul val de integrare europeană.
În acest “război energetico-economic”, Rusia, ca de altfel România, Bulgaria,
Turcia şi Georgia, caută noi alternative. Din nefericire, Rusia a ales Burgas şi nu
Constanţa!
Aceste dispute impuse de situaţia geopolitică complexă a Mării Negre, dar şi
de intenţia Turciei de a consolida un bloc pan-turanic (cu scopul nedeclarat de a
îndepărta Rusia din Caucaz), a determinat Rusia să se propie foarte mult de Iran.
Această evoluţie ar putea crea conflicte cu consecinţe nedorite asupra spaţiului
geopolitic ponto-danubiano-carpatico-balcanic, cu repercursiuni şi asupra
României şi Bulgariei.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


89
B
U
L
G
A
R
I
A
T
U
R
C
I
A
G
R
E
C
I
A
R
O
M
Â
N
I
A
U
C
R
A
I
N
A
M
O
L
D
O
V
A
S
E
R
B
I
A
M
U
N
T
E
N
E
G
R
U
U
N
G
A
R
I
A
P
O
L
O
N
I
A
S
L
O
V
A
C
I
A
R
U
S
I
A
A
B
H
A
Z
I
A
G
E
O
R
G
I
A
A
Z
E
R
B
A
I
J
A
N
A
A
R
M
E
N
I
A
K
A
Z
A
H
S
T
A
N
U
Z
B
E
K
I
S
T
A
N
T
U
R
K
M
E
N
I
S
T
A
N
I
R
A
N
I
R
A
K
S
I
R
I
A
L
i
z
i
ş
a
n
s
k
C
r
e
m
e
n
c
i
u
g
K
e
r
s
o
n
O
d
e
s
a
N
o
v
o
r
o
s
i
i
s
k
C
o
n
s
t
a
n
ţ
a
P
o
t
i
V
o
l
g
o
g
r
a
d
T
e
n
g
u
i
z
K
a
r
a
z
h
a
n
b
a
ş
D
o
u
n
g
a
B
a
k
u
T
u
r
k
m
e
n
b
a
ş
i
T
e
b
r
i
z
T
e
h
e
r
a
n
T
i
s
p
a
h
a
n
K
i
r
c
k
u
k
B
a
s
h
r
a
A
b
a
d
a
n
B
a
g
d
a
d
H
o
m
s
T
r
i
p
o
l
i
B
a
n
y
a
s
C
e
y
h
a
n
I
z
m
i
t
I
z
m
i
r
B
u
r
g
a
s
A
t
e
n
a
R
a
f
in
ă
r
i
i
C
â
m
p
u
r
i

p
e
t
r
o
l
i
f
e
r
e
O
l
e
o
d
u
c
t
e

e
x
is
t
e
n
t
e
O
l
e
o
d
u
c
t
e

î
n

p
r
o
i
e
c
t

s
a
u

r
e
f
a
c
e
r
e
G
r
a
n
i
ţ
e

d
e

s
t
a
t
0
2
0
S
i
s
t
e
m
u
l

d
e

o
l
e
o
d
u
c
t
e

M
.

C
a
s
p
i
c
ă
-
M
.

N
e
a
g
r
ă

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


90
C
A
R
P
A
Ţ
I
I



O
R
I
E
N
T
A
L
I
CARPAŢII

NORDICI
A
L
P
I
I

D
I
N
A
R
I
C
I
S
T
A
R
A
PLANINA
C
A
R
P
A
Ţ
I
I
M
E
R
ID
IO
N
A
L
I
MUNŢII
APUSENI
A
L
P
I
I
Pădurea
Neagră
M
. J
U
R
A
Viena
Bratislava
Budapesta
Vişegrad
Belgrad
Bucureşti
Galaţi
T
i
s
a
Mureş
S
i
r
e
t
P
r
u
t
D
U
N
Ă
R
E
A
O
l
t
A
r
g
e
ş
I
s
k
e
r
D
r
a
v
a
S
a
v
a
Bazinul Dunării
Denumire:
Sectoare:
(lati nă), ( greacă),
(germană) , (cehă),
(ungară), (sârbă, bulgară)
(rusă), (franceză, engl eză),
(română)
Lungi mea cursul ui:
Suprafaţa bazi nului:
bazi nul ocupă din suprafaţa Europei
1.
2.
3.
Legătura Rhi n-Main-Dunăre asi gură comunicaţi a fluvială între 16 state
şi a făcut posibi lă comuni careaîntre 9 fluvii şi râuri mari .
Danubius Istros
Donau Dunaj
Duna Dunav
Dunai Danube
Dunăre
2.860 km
805.300 kmp
8%
Superior (alpin): M-ţii Pădurea Neagră-Poarta Devin=1.060km
Mijlociu (panonic): Poart a Devin-Baziaş=725 km
Inferior (pontic, vlah, românesc): Baziaş-Marea Neagră=1.075 km
1
1
3
2
M
a
r
e
a

N
E
A
G
R
Ă

Sistemul danubian
Considerată, pe bună dreptate, axa Europei Centrale şi frontiera de nord a
Peninsulei Balcanice, Dunărea se manifestă ca o realitate esenţială pentru Europa
în efortul de a-şi redefini rolul geopolitic şi geo-economic în epoca globalizării.
Afirmarea Uniunii Europene ca forţă globală care este un proces în derulare este
direct legat de cel declanşat după 1990 de integrare a ţărilor din regiunea
dunăreană în instituţiile europene. Asumarea de responsabilităţi sporite de către
liderii Uniunii Europene în soluţionarea crizelor în deosebi în Balcani va duce la
creşterea interesului pentru apărarea în comun a sudului continentului.
Dunărea este în prezent o axă economică a integrării europene ce trebuie
reactivată iar în viitorul apropiat, în condiţiile globalizării, o axă a integrării euro-
asiatice. Valoarea sa economică va creşte în condiţiile sporirii interesului SUA faţă
de Balcani atât din punct de vedere geopolitic cât şi geo-economic. După repetate
ezitări de a se angaja într-o politică europeană, ultimele evenimente politico-
militare din Orientul Apropiat demonstrează că SUA sunt interesate să se implice
în zona gurilor Dunării. Extinderea NATO până la gurile Dunării asigură fluviului cel
mai sigur sistem de securitate, în condiţiile în care Rusia devenită după 1991
putere regională, a fost îndepărtată de la gurile Dunării, odată cu independenţa
Ucrainei.
Regele Carol I a iniţiat un program de ample lucrări pentru valorificarea
spaţiului geo-economic al României. Una dintre aceste lucrări a fost podul de la
Cernavodă, pod ce a deschis drumul către Marea Neagră.
Într-o conferinţă ţinută în 1921, George Vâlsan arăta că Dunărea e singurul
fluviu însemnat al Europei care, spre deosebire de mai toate celelalte care se
îndreaptă spre nord sau spre sud curge de la vest-est tocmai prin centrul Europei
alcătuind o arteră care poate fi navigabilă pe o lungime de 2 600 km. În acelaşi an,
Grigore Antipa în studiul Dunărea şi problemele ei economice, ştiinţifice şi politice
afirma că “înainte de toate, marea importanţă a Dunării stă mai cu seamă, în
poziţia ei geografică şi în direcţia cursului ei; căci traversează întreaga Europa , de
la apus la răsărit, ea reprezintă calea naturală cea mai dreaptă care leagă centrele
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


91
mari de producţie naturală din Asia şi centrele mari de populaţie şi de industrii care
consumă sau prelucrează acele produse în mijlocul Europei”.
După 1964, începe să se manifeste concepţia geo-economică şi geopolitică
tradiţională a României, prin iniţiativa de a se realiza complexul fluvio-maritim Rhin
– Dunăre - Marea Neagră, în condiţiile unei presiuni geopolitice ruseşti, a cărei
ţintă era să blocheze iniţiativa românească. Cu toate sacrificiile, România a realizat
Canalul Dunăre - Marea Neagră, canal care a deschis noi perspective traficului
fluvio-maritim, din nefericire stopat de conflictul şi embargoul din fosta Iugoslavie.
Boom-ul ţiţeiului din zona Mării Caspica şi regruparea intereselor marilor
puteri şi organismelor internaţionale, a deschis o nouă perspectivă colaborării
statelor din spaţiile ponto-danubiene.
Acum, când situaţia din fosta Iugoslavie permite, axa Rhin-Main-Dunăre va
lega Marea Neagră cu Europa Occidentală. Valoarea economică a Canalului care
are meritul de a lega Dunărea direct de portul Constanţa, a crescut după 1990 în
condiţiile noilor raporturi economice între Europa şi Asia Centrală. În 1992 se finalizează
celălalt proiect major de navigaţie de pe Dunăre prin intrarea în exploatare a
Canalului Dunăre-Main-Rhin a cărui construcţie începuse în 1923. Se realiza astfel
o artera de navigaţie continentală Dunăre-Main-Rhin care lega Marea Neagră de
Marea Nordului, stabilind o legătură pe apă directă între Constanţa şi Rotterdam.
Fluviul este factorul esenţial pentru integrarea europeană a două regiuni, în
trecut sensibile, ale continentului care sunt Europa Centrală şi Balcanii. Două rute
pleacă pe Dunăre de la Belgrad una în amonte, către nord-vest, duce până la
Budapesta şi Viena şi, mai departe, până la Praga, Dresda şi Berlin; alta, în aval,
către est, duce până la Bucureşti şi în cele din urmă, la Odessa. Alte două mari
rute pornesc din marea răspântie constituită de Belgrad, pe uscat. Una de-a lungul
Savei până la Zagreb şi, de aici, la Ljublijana (Laibach). A doua cale urmează
valea Moravei până la Scopje şi o ia apoi pe valea Vardarului (în greacă Axios
până la Salonic).
Noile realităţi politice – România stat membru NATO – şi procesul de
aderare la UE vor impune recunoaşterea realităţilor geostrategice ale spaţiului
carpato-danubiano-pontic şi, poate cu ajutorul lui Dumnezeu – ca stat ortodox –
vom reuşi să ne vedem interesul naţional!
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


92
ASPECTE GEOPOLITICE ALE COMPACTULUI
CAUCAZIANO-PONTIC
Vasile MARIN
1. Consideraţii generale
Din perspectivă geopolitică, spaţiul pontic se poate identifica cu limitele de
manifestare ale puterii în dimensiunile geografice şi litoralului Mării Negre. Cu alte
cuvinte, spaţiul pontic include din punct de vedere fizic Marea Neagă şi statele care
se învecinează cu aceasta. Marea Neagră este a treia mare a Europei, în ceea ce
priveşte dimensiunile, după Marea Mediterană şi Marea Nordului, având o
suprafaţă de 411.540 km
2
şi o adâncime maximă de 2.246 m. Din punct de vedere
economic aceasta reprezintă o adevărată „mină de aur”, în ultimii ani
descoperindu-se aici însemnate zăcăminte de petrol şi gaze naturale, de fier, titan,
pământuri rare, transformând spaţiul pontic într-un spaţiu de un real interes
geostrategic. Alături de Marea Neagră, spaţiul pontic este determinat şi de statele
sau suprafeţe ale statelor care se învecinează cu aceasta, astfel: Turcia, Bulgaria,
Republica Moldova, Ucraina, Federaţia Rusă şi Georgia. Dintre acestea cea mai
mare întindere a litoralului pontic o posedă Turcia, Ucraina şi Federaţia Rusă.
Spaţiul pontic reprezintă unul dintre spaţiile care conexează Asia de Europa,
oferind consistentă conceptului geopolitic EURASIA sau ASIROPA. Spre el
converg o serie de linii de comunicaţii deosebit de importante, care îl leagă de alte
spaţii şi zone de interes geopolitic, cum sunt: Marea Nordului, Europa Occidentală,
Europa Centrală, Mediterana de Est, Orientul Mijlociu, spaţiul caucazian şi central
asiatic, spaţiul caspic, spaţiul balcanic, Rusia Centrală, spaţiul baltic.
Din perspectivă geopolitică spaţiul pontic se află în relaţii de
complementaritate cu o parte din spaţiile menţionate, constituind adevărate
continuum-uri spaţiale de interes atât pentru statele aferente acestora cât şi pentru
altele, aflate la mari distanţe de ele. Astfel, în plan european spaţiul pontic este
conexat cu spaţiul Europei Centrale, al celei Occidentale, cu spaţiul balcanic şi cu
cel baltic. Conexiunea cu primele două este realizată de linia de comunicaţie
fluvială Rin, canalul Main - Dunăre, Dunăre şi canalul Dunăre – Marea Neagră ce
uneşte Rotterdamul de cel mai mare port al spaţiului pontic, care este Constanţa.
Construit între 1975 – 1984, canalul Dunăre – Marea Neagră, reprezintă o realizare
românească de mari proporţii (lungimea de 64,2 km, lăţimea 110-140 m şi
adâncimea de 7–8,5 m) de o importanţă majoră în linia de comunicaţie menţionată.
Aceasta face legătura între Marea Nordului şi Marea Neagră, fiind principala axă
ce traversează Europa de la Vest la Est. Legătura spaţiului pontic cu cel baltic este
realizată de culoarul ponto-baltic, sintagmă devenită clasică în limbajul geopolitic,
îndeosebi în prima jumătate a secolului XX. O legătură deosebită a spaţiului pontic
este cea realizată cu spaţiile caucazian şi balcanic, deoarece cele trei spaţii sunt
într-o relaţie de strânsă complementaritate. Acestea formează un tip de compact
geopolitic balcano-pontico-caucazian ca interfaţă a continentului european cu cel
asiatic. Din această perspectivă, spaţiul caucazian poate fi considerat ca o
prelungire, ca o proiecţie a celor două către Asia. Practic, cele trei spaţii sunt un
continuum spaţial european ce realizează conexiunea Europei cu Asia. În acelaşi
timp, ele intră în contact cu spaţiul caspic care posedă toate trăsăturile definitorii
unui spaţiu geopolitic de tip asiatic. De altfel, legătura dintre spaţiul caucazian şi cel
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


93
caspic este atât de intimă încât este dificil de apreciat că ele reprezintă
compartimente geopolitice diferite, deşi realitatea confirmă acest lucru. Din această
perspectivă, spaţiul caucazian poate fi considerat ca un „spaţiu balama” între
spaţiul pontic, ca spaţiu de tip european şi spaţiul caspic, ca spaţiu de tip asiatic.
Presiunea la care este supus acest spaţiu este enormă având în vedere că aici se
manifestă o multitudine de interese, de o largă diversitate, cu atât mai mult cu cât
Rusia, Turcia şi Iran sunt trei actori geopolitici majori care îşi manifestă influenţa aici.
De asemenea, spaţiul caucazian poate fi considerat ca reprezentând dimensiunile
de manifestare ale unui singur sistem de securitate. Asupra principalelor
determinări ale acestui spaţiu vom insista şi în rândurile care urmează.
2. Spaţiul caucazian şi determinările sale geopolitice
Dimensiunile spaţiului caucazian sunt relativ mici, din punct de vedere fizic
acesta având o suprafaţă de circa 185.000 km
2
locuită de circa 17.000.000 de
oameni, de etnii şi religii extrem de diverse. Nici sub aspectul dezvoltării
economice acest spaţiu nu excelează, importanţa acestuia rezultând îndeosebi din
poziţia sa geografică. În primul rând, acest spaţiu este o „zonă de presiune”,
asupra sa exercitându-şi influenţa trei actori geopolitici majori ai zonei: Rusia,
Turcia şi Iran. În al doilea rând, spaţiul caucazian reprezintă un spaţiu de legătură
ce concentrează importante căi de comunicaţie dintre regiunile Asiei Centrale,
spaţiului caspic, spaţiului pontic şi Orientului Mijlociu. Din această perspectivă
securitatea acestei zone are un rol deosebit, necesitând construcţia unui sistem
unitar de menţinere a ei.
Este deci, evident că regiunea Caucazului poate fi abordată ca un singur
sistem de securitate. Este, de asemenea, recunoscută interdependenţa dintre
Armenia, Azerbaidjan şi Georgia. În plus toate trei sunt profund influenţate de
politica Rusiei şi de insecuritatea teritorială a acesteia. La rândul ei, Rusia este
interesată de integritatea Georgiei pentru că un potenţial impact al independenţei
Abhaziei ar putea duce la crearea Federaţiei Caucazului de Nord. De asemenea,
destinul rutei petrolului Mării Caspice, care trece prin zonă, este vital pentru toţi
actorii de aici.
Regiunea Caucaziană se poate subdivide în Caucazul de Nord şi
Transcaucazia, fostă parte a Federaţiei Ruse. Zona cuprinsă între Marea Neagră,
Marea Azov şi Caspică are o anumită semnificaţie geopolitică, ca şi legătura de la
est la vest dintre Asia Centrală şi Europa, precum şi cea de la nord la sud. Coridorul
nord-sud permite atât cooperarea cât şi confruntarea dintre Rusia şi puterile
regionale importante, Turcia şi Iranul. Pe aceeaşi axă, nord-sud, se află hotarul
religios dintre creştinism şi islamism. Nici o religie nu este omogenă în această
regiune, creştinismul este reprezentat de ortodoxismul rus, catolicismul roman,
bisericile din Georgia şi Armenia, în timp ce islamismul este împărţit între ramurile
shiită, hanafi şi sunită.
Regiunea Caucazului este de asemenea în mare măsură diferită de sistemul
global de securitate, cu o singură excepţie. Din perspectiva securităţii nici SUA şi
nici NATO nu au interese majore în regiune şi au evidenţiat că ele nu o văd ca un
teritoriu unde sunt angajate direct interesele lor, în mod clar, ca în Europa Centrală
şi Ţările Baltice de exemplu. NATO are aici interese regionale de securitate doar
pentru că este implicat un membru important al său Turcia, care este poziţionată
geografic în regiune. Ţările NATO au de asemenea interese economice şi
comerciale majore în exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi din bazinul caspic.
Este estimat ca în secolul următor bazinul Mării Caspice să devină cel mai mare
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


94
furnizor de petrol şi gaze naturale pentru Asia, Europa şi S.U.A., chiar cu un
potenţial mai mare decât cel al Golfului Persic.
Se apreciază, de altfel, că în actualul ritm de dezvoltare, rezervele de petrol
ale S.U.A., Franţei şi Germaniei să se epuizeze în circa 10 ani. Prin urmare, cele trei
sunt direct implicate într-o competiţie acerbă pentru a intra în posesia unor spaţii
deţinătoare de astfel de resurse. Din această perspectivă, se estimează că spaţiul
pontic şi cel caspic deţin circa 70-200 miliarde de barili. Mai mult, potrivit experţilor
americani, rezervele de aici ar fi răspândite în circa 400 de câmpuri petrolifere gigant
fiecare conţinând circa 500.000 de barili. Astfel, în ierarhia spaţiilor deţinătoare de
hidrocarburi, cele două ar deţine împreună locul trei după Golful Persic şi Siberia de
Vest. Prin urmare, din punctul de vedere al securităţii, spaţiul caucazian, ca spaţiu de
legătură, joacă un rol important în regiunea ponto-caspică.
Interesele Statelor Unite în acest spaţiu vizează şi Iranul precum şi
accelerarea dezvoltării economice a statelor din regiune, la fel de mult cum sprijină
poziţia Turciei ca actor regional.
Excepţia de la această atitudine strategică, o reprezintă abordarea
problemelor reţelelor de transport al petrolului. Această problemă este crucială din
mai multe motive. Asumarea democraţiei şi a pieţei capitalului se extinde inevitabil
în lumea post sovietică şi aceasta angajează şi extinde politicile instituţionale
occidentale ce promovează schimbarea şi care au fost testate în problema reţelelor
de conducte petroliere.
S-a apreciat că interdependenţele politice şi economice, produse de crearea
reţelelor de transport al petrolului, vor acţiona asemenea unui „motor” în procesele
de democratizare şi de privatizare. Geoeconomia va coabita cu securitatea
militară, politică şi economică a statelor din zonă, conexate la reţelele liniilor de
transport petrolier. Aceasta va contracara influenţa C.S.I., conducând la iniţiative
de securitate, regionale şi subregionale, conforme cu valorile Euroatlantice.
Oricum, realitatea a evaluat puţin diferit de prognoze. Dacă regiunea nu este
un generator de instabilitate, atunci nu va fi afectată de probleme de securitate
majoră. Cu toate acestea, însă, aici se manifestă un lung şir de factori care produc
insecuritate regională în diferite domenii. Aceştia includ problemele diasporei ruse
(de menţionat este numărul mare de ruşi din afara Federaţiei) şi insecurităţii sociale,
cauzate de existenţa minorităţilor etnice, lingvistice şi minorităţilor identice din toate
statele acestei zone. O altă problemă de securitate majoră şi socială o reprezintă
creşterea numărului grupărilor criminale (teroriste) ca actori geopolitici transnaţionali.
În acest sens, mafia georgiană este recunoscută ca una dintre cele mai
agresive, penetrante şi coezive grupări mafiote, ea controlând atât în zonă cât şi în
unele spaţii ruseşti numeroase domenii de activitate ale lumii interlope, cum sunt:
traficul de droguri, proxenetismul, traficul de fiinţe umane ş.a.
Ele au avut ca efecte atât evidenţierea cât şi creşterea eşecului legitimităţii şi
stabilităţii puterii guvernelor câtorva state din acest spaţiu.
Probleme majore ale securităţii mediului sunt şi problemele legate de poluarea
cu petrol în Marea Caspică, creşterea nivelului Mării Caspice. Marea Caspică, este
estimat, că va creşte cu 25 de metri până în anul 2010, ceea ce necesită mutarea
platformelor, mijloacelor şi construcţiilor din regiune, adâncime uscatului. Aceste
probleme sunt importante pentru că ele afectează stabilitatea şi ameninţă să limiteze
posibilităţile statelor din regiune să atingă un potenţial economic maxim. Cele mai
multe din statele respective nu sunt actori geopolitici importanţi. Importanţa lor,
însă, este similară cu a unui stat “pivot geopolitic”, a cărui importanţă derivă nu din
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


95
Marea Caspică
Marea Neagr
Karachay-
Cherkesskia
Osetia de Sud
Nagorno
Karabach
KALMUCĂ
DAGHESTAN
Cecenia-Ingusetia
Osetia de Nord
Kabardino-balkaria
Ajaria
Abhazia
AZERBAIDJAN
TURCIA
GEORGIA
ARMENIA
RUSIA
IRAN
Adygea
Sursă: Vasile Simileanu, “ ”, Editura Top Form, 2003 România - tensiuni geopolitice

puterea şi motivaţia sa, ci mai mult, din aşezarea şi din consecinţele condiţiilor de
vulnerabilitate, care le afectează mintal comportamentul ca actorii strategiei.
În afara intereselor comerciale directe, Statele Unite solicită Turciei, să
garanteze o aprovizionare stabilă pe pieţele occidentale, în idea menţinerii încrederii
americane în Golful Persic, o regiune, de altfel, destul de vulnerabilă. Turcia vede
proiectul sistemului de conducte de petrol şi gaz dintre Marea Caspică şi Ceylan,
ca o modalitate de creşterea influenţei turce în regiune şi facilitarea Statelor Unite
să ajute fostele republici sovietice din regiune. Atât Turcia cât şi Statele Unite
argumentează că multiplele surse de energie sunt argumentele cele mai adecvate
pentru motivarea intereselor lor comerciale şi strategice în zonă.
Actorii regionali geo-strategici cu rol-cheie aici, sunt Rusia, Turcia şi Iranul.
Turcia şi Iranul au apărut ca rivali din dorinţa lor de a exploata deschiderea apărută,
pentru o nouă influenţă în spaţiul postsovietic. Rusia vede Turcia ca un rival geopolitic
în Transcaucazia şi o priveşte ca pe un „vârf de lance” al influenţei occidentale şi
NATO aici. Moscova consideră Marea Caspică ca pe o parte a sferei sale de influenţă.
Politica de protejare a intereselor din „străinătatea apropiată”, în regiune se loveşte
de eforturile Turciei de a construi relaţii speciale de prietenie cu Azerbaidjianul şi
statele Asiei Centrale, aşezându-le pe baza unor legături culturale şi lingvistice.
Atât pentru Rusia cât şi pentru Turcia, problema reţelei de conducte este
crucială, nu doar din cauza importanţei economice, ci şi din cauza oportunităţii
prezenţei reţelelor de conducte petroliere pentru câştigarea şi menţinerea influenţei
politice Caucaz. Şi Rusia şi Turcia au căutat nu doar să promoveze rutele lor
preferate, dar de asemenea să submineze eforturile unor alternative rivale.
De exemplu, Turcia a susţinut, realizarea unui sistem de conducte de la
Marea Caspică la portul Ceylan pe coasta sa mediteraneană. Pentru a slăbi
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


96
interesul pentru reţelele de conducte ruse, la Marea Neagră, Turcia a propus, limitarea
traficului petrolierelor, prin strâmtoarea Bosfor, în spaţii considerate ecologice.
În cazul realizării manevrei, într-o regiune unde influenţa Occidentului este
relativ limitată, este logic ca S.U.A. şi Europa Occidentală să renunţe la politica
împotriva Iranului. Noua politică tinde să încurajeze neînţelegerile dintre Iran şi
Rusia, ţinând cont că o balanţă regională a puterilor trebuie să favorabilă
intereselor Puterilor Occidentale. Această multitudine de interese a creat în regiune
două alianţe politice antagoniste: una între Rusia, Armenia, Iran şi alta între S.U.A.,
Turcia şi Azerbaijan. În plus argumentul referitor la itinerarul liniei de conducte a
aşezat geopolitica Caucazului în disputa dintre Grecia şi Turcia. Ca o
contrapondere a propunerii Turciei referitoare la restricţionarea traficului vaselor
petroliere în Marea Neagră, Rusia şi Grecia au propus folosirea unei linii de
conducte între Marea Neagră, portul Burgas din Bulgaria şi nordul Greciei, portul
Alexandropolis, ocolind Turcia. Acest proiect conexează geopolitica Caucazului de
estul Mediteranei şi disputa ruso-turcă în regiunea Mării Caspice cu disputa greco-
turcă în Balcani în Marea Egee.
Turcia, Rusia şi Iran operează pe această bază în concepte regionale diferite.
Conceptul rus „aproape pretutindeni” reflectă legătura între formele geografice şi cele
economice, iar conexiunile de securitate trădează originea lor sovietică. Idea iraniană
„Noului Orient Mijlociu” sau „Asia de Nord-Vest” subliniază importanţa factorilor istorici,
geografici şi economici în construcţia unor spaţii geopolitice. Viziunea turcă a unei
alianţe a popoarelor de origine turanică este o expresie de origine culturală. Tradiţiile
istorice şi interdependenţele economice figurează în toate trei perspectivele.
În orice caz, această problematică reprezintă una din expresiile regionale a
„ciocnirii civilizaţiilor” a lui Huntington. Diversitatea conflictelor regionale are câteodată,
un anumit câştig sub aspect religios, dar, în final, toate îşi au originile în conflictele
de securitate şi de interese.
Mulţi din termenii problemei pur şi simplu nu sunt abordaţi cu seriozitate.
Democraţiilor occidentale le lipseşte interesul de a interveni decisiv în securitatea
economică şi cea a mediului înconjurător în zonă.
Cheia dezvoltării în Caucaz continuă, însă, să rămână Rusia. Prezenţa unor
numeroase probleme majore, demonstrează că Rusia este cea mai influentă şi
puternică dintre puterile regionale, care, încă, este împovărată cu propriile
probleme. Disputa referitoare la statutul Mării Caspice reprezintă un exemplu tipic
al influenţei negative a puterii ruse, ca profitoare, dar nu demonstrează o influenţă
pozitivă în dezvoltarea regională şi a securităţii. Rusia caută să menţină linia de
influenţă turco-iraniană cât mai departe posibil. Toate trei statele acţionează interesat
pentru stoparea dezintegrării statelor caucaziene. Rusia, Turcia şi Iranul sunt toate
trei state multiculturale a căror politică de stabilitate este ameninţată de conflictele
interetnice de aici. Toate trei sunt interesate să promoveze principiul integrităţii
teritoriale iar pe de altă parte şi pe cel de autodeterminare.
BIBLIOGRAFIE
Brzezinki Zbigniew – Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice,
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000;
Chauprade Aymeric – Dicţionar de geopolitică, Grupul editorial Corint, Bucureşti, 2003;
Dobrescu Paul – Geopolitica, Editura SNSPA Comunicare.ro, Bucureşti, 2003;
Huntington Sammuel – Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale, Editura ANTET, Oradea, 1998;
Marin Vasile – Geopolitica şi noile provocări ale secolului XXI, Editura Universităţii „Transilvania”, Braşov, 2004;
Tamaş Sergiu – Geopolitica, Editura „Noua Alternativă”, Bucureşti, 1995.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


97
MAREA NEAGRĂ ŞI JOCUL GEOPOLITIC
Cosmin LOTREANU
Dans cet article, j’ai souligné quelques aspects concernant la Mer Noire et sa position géopolitique. La
région maritime connaît une histoire tumultueuse, commençant avec la colonisation grecque du temps
de l’antiquité, continuant avec le monde romain et la présence ottomane. C’est une région très
importante du point de vue de la géopolitique, marquée surtout par l’Empire Ottoman et son idée de
faire de la Mer Noire son lac intérieur. («Karadeniz»).
La Mer Noire devient le théâtre de l’expansion de l’Empire des Tsars et connaît les guerres de la
Crimée et l’intervention des grands pouvoirs de l’Europe (l’Angleterre, la France). Le Congrès de Berlin
(1878) comporte une importance particulière pour la Roumanie parce que le Dobroudja revient à notre
pays et il faut souligner cet aspect. La Roumanie a une grande sortie à la Mer Noire, ce qui représente un fait
essentiel en ce qui concerne la vie économique et commerciale de la Roumanie indépendante.
Le principe de «la liberté des Mers», ayant comme promoteur et soutenu par le président des Etats-
Unis Woodrow Wilson, a connu sa véritable expansion, dans les années 1990. Dans la période de la
« Guerre Froide », la Mer Noire était un espace peu ouvert, ayant comme faille que la Turquie, membre
de l’OTAN dès 1951.
Aujourd’hui, la Mer Noire est un espace géopolitique divers, dominé par l’Organisation de la
Coopération Economique de la Mer Noire, dont les principaux acteurs sont la Turquie et la Roumanie.
J’ai essayé de présenter dans l’article ci-dessous, le parcours de cette organisation, de l’idée a la
constitution. En même temps, j’ai souligne l’importance des états membres, le transport, les moyens de
communication, les ressources du pétrole et du gaz. La coopération est complétée par la dimension de
la sécurité régionale et le but de la création d’une zone libre économique.
J’ai accordé une référence particulière aux relations entre la Roumanie et la Turquie, un véritable
partenariat entre deux états qui ont une très bonne relation bilatérale. Je pense que cette relation
constitue l’idée directrice de la coopération dans la région de la Mer Noire et pas seulement. Le rôle
géopolitique de la Mer Noire dépasse le cadre de la coopération régionale, ayant maintenant un rôle
international, consacré par les nouveaux membres de l’OTAN, comme la Roumanie et la Bulgarie et, en
même temps, le rapprochement de l’Union Européenne.
Marea Neagră înseamnă, dincolo de coordonatele ei geografice, un paradox
geopolitic. Explicaţia constă în îndelungata istorie a acestui bazin maritim.
Odinioară a fost un punct central al expansiunii economice şi politice a Greciei
antice (Odessos, Histria, Tomis, Callatis, Mesembria), a reprezentat apoi una din
direcţiile de cucerire ale Imperiului Otoman, devenind practic o «mare nostrum» a
acestuia (odată cu pierderea cetăţilor Chilia şi Cetatea Albă de către Moldova lui
Ştefan cel Mare), cel puţin până la ridicarea Imperiului ţarist şi la războaiele
Crimeii. De altfel, Dobrogea a aparţinut spaţiului otoman din secolul al-XIV-lea
până la războiul de independenţă (1877). Congresul de la Berlin (1878) a reparat
această nedreptate istorică, Dobrogea revenind României independente. Geopolitic
vorbind, trebuie adusă o observaţie şi anume faptul că pierderea ieşirii la mare a fost
mai mult decât un minus pentru economia şi comerţul din spaţiul nord-dunărean. De
aceea, cred că există o legătură esenţială între « ieşirea la mare » a României şi
saltul economic de netăgăduit al sfârşitului de secol XIX. Pe de altă parte, nu trebuie
omis faptul că vecinătatea Imperiului Otoman nu a pus în pericol (de cele mai
multe ori) afirmarea spiritualităţii româneşti sub toate formele ei, fie şi numai dacă
ne gândim la factorul religios.
Marea Neagră a cunoscut apoi expansiunea rusă, trecând, cu o pauză de
câţiva zeci de ani, de la o «mare nostrum» otomană («KARADENIZ») la una de
esenţă ţaristă şi apoi sovietică. Rolul său geopolitic s-a diminuat din anumite
puncte de vedere, singura falie devenind vecinătatea Republicii Turcia, ţară
membră a NATO încă din 1951.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


98
Punctul central al acestei lucrări îl constituie însă «explozia geopolitică» a
Mării Negre ca factor esenţial al politicii regionale a anilor post-1989. O simplă
privire asupra graniţelor Mării Negre este cea mai elocventă dovadă a celor
afirmate. În contextul destrămării ex-URSS şi a procesului de extindere al Alianţei
Nord-Atlantice (începând de la Parteneriatul pentru Pace şi terminând cu ultima
extindere a NATO ce consacră importanţa flancului sudic al acestuia), a apărut
drept indispensabilă realizarea unei structuri de cooperare a statelor riverane Mării
Negre. Ideea a aparţinut domnului Sukru Elekdag, fost ambasador al Republicii
Turcia la Washington, şi a fost evocată în urma vizitei la Bucureşti a domnului
Tűrgűt Ozal, preşedintele Republicii Turcia de atunci (1990). Iniţiativa a fost îmbrăţişată
imediat de Bulgaria, România şi fosta URSS (încă nedesfiinţată la acea dată).
Naşterea a ceea ce s-a numit Cooperarea Economică a Mării Negre a fost
data de 25 iunie 1992 şi anume semnarea Declaraţiei de la Istanbul, într-un
moment deosebit de favorabil privind cooperarea europeană, la puţin timp după
dispariţia Războiului Rece şi a desfiinţării blocurilor economice şi militare. Ce
reprezintă oare astăzi acest bazin maritim ? O întrebare firească la care răspunsul
este unul punctual: Resurse umane şi naturale, potenţialul de petrol şi gaz, de
resurse de energie (fie şi numai dacă ne gândim la terminalul petrolier de la
Ceyhan sau de triunghiul comercial maritim Novorossiysk-Constanţa-Ceyhan),
populaţie de 350 milioane locuitori şi comerţ cumulativ al statelor membre ale
CEMN cu o pondere de 5% din comerţul mondial. OCEMN a fost fondată de
unsprezece state : cinci ţări balcanice (Albania, Bulgaria, Grecia, România, Turcia),
trei ţări riverane devenite independente (Moldova, Rusia, Ucraina) şi trei ţări
caucaziene (Armenia, Azerbaidjan, Georgia).
Cooperarea Economică a Mării Negre (CEMN), din punct de vedere
conceptual şi geopolitic, a urmărit o politică de extindere, nu o limitare strictă la
graniţele naturale ale bazinului maritim. Astfel se explică prezenţa în cadrul
organizaţiei sus-menţionate a unor ţări ce nu au ieşire la Marea Neagră (Grecia şi
Albania). Iniţial s-a dorit o arie lărgită în zona Balcanilor şi, pe de altă parte, nu
trebuie omis interesul esenţial al Republicii Turcia în promovarea poziţiei Albaniei.
Rolul OCEMN a crescut odată cu introducerea sistemului Troicii ministeriale
şi începutul activităţii Secretariatului Internaţional Permanent (PERMIS) de la
Istanbul. Carta CEMN s-a semnat la Yalta (în Crimeea), pe data de 5 iunie 1998.
Astăzi, OCEMN este o structură regională de cooperare economică, devenind
observator la ONU, începând cu 8 octombrie 1999. (Rezoluţia A/54/5). Principalul
rol al OCEMN este însă unul pe termen lung şi porneşte de la o realitate dominată
încă de diferenţe semnificative economice şi sociale ale statelor membre.
Realizarea fundamentală se doreşte a fi zona de liber schimb între statele membre,
având în vedere perspectiva intrării în Uniunea Europeană a anumitor membri ai
OCEMN (printre care şi România bineînţeles), proximitatea geografică şi, de multe
ori, complementaritatea economiilor naţionale. Trebuie să abordăm o atitudine de
«diferenţiere» în ceea ce priveşte aspectele de securitate. «Declaraţia Decenială» de
la Istanbul (25 iunie 2002) este cea care defineşte securitatea şi stabilitatea
regională, ca obiectiv pe termen mediu si lung, complementar cu zona de liber
schimb menţionată mai sus.
Ca o concluzie, OCEMN urmăreşte astăzi câteva linii directoare şi anume
transportul (pe lângă axele comerciale menţionate mai sus, se defineşte ca
prelungirea către est şi sud a marilor magistrale europene), energia (conductele de
petrol şi gaze naturale), protecţia mediului, telecomunicaţiile şi combaterea crimei
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


99
organizate. OCEMN, neîndoielnic, se apropie, fie şi gradual, de criteriile europene
de cooperare, ca precondiţie a securităţii şi prosperităţii.
Aş dori, în încheierea acestui articol, să mă refer, în câteva fraze, la relaţia
privilegiată între România şi Republica Turcia, relaţie ce a constituit baza formării
OCEMN şi, totodată, principalul ax geopolitic al regiunii Mării Negre. Nu doresc să
mă refer la relaţiile seculare dintre cele două popoare, relaţii dominate mai mult de
cooperare decât de conflict, ci la anii post 1989. Relaţiile româno-turce au fost şi
sunt în continuare excelente, stimulate de climatul politic şi economic (de afaceri),
dar nu în ultimul rând de cel turistic şi…sportiv. Recenta vizită a premierului turc
Recep Tayyip Erdogan la Bucureşti şi apropiata vizită a preşedintelui Ahmet
Necdet Sezer, nu fac decât să certifice cele afirmate. Alegerile din Republica
Turcia, după cum se ştie, au adus la putere, la sfârşitul anului 2002, Partidul
Justiţiei şi Dezvoltării, existând la acea dată anumite rezerve privind orientarea
politică internă a acestuia. Numit prim ministru la 14 martie 2003, Recep Tayyip
Erdogan a adoptat un pachet de reforme menit să apropie Turcia de începutul
negocierilor cu Uniunea Europeană, obiectiv declarat al politicii sale externe (poate
nu trebuie omise cele 36 vizite oficiale efectuate de acesta până în prezent, multe
în ţări membre ale UE; de reţinut este şi re-antamarea dialogului politic cu Grecia).
O Turcie puternică şi apropiată de criteriile Uniunii Europene reprezintă un factor
esenţial al geopoliticii actuale a Mării Negre.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


100
SINAPSĂ STRATEGICĂ
Gheorghe VĂDUVA
Există o tendinţă interesantă de revenire la viziunile geopolitice de odinioară,
îndeosebi la cea a britanicului Harold J. Mackinder şi la cea a americanului Nicolas
Spykman. Această tendinţă nu se justifică doar prin ceea ce numim veşnica
filozofie a întoarcerii la izvoare. De altfel, izvoarele cele adevărate sunt mult mai
departe şi mult mai numeroase, decât cele din perioada interbelică sau din cea a
Războiului Rece, iar înotul pe firul apei în sus este totdeauna obositor şi riscant. Nu
şti niciodată către care izvor, din uriaşul evantai ce se deschide din marele fluviu,
te vei îndrepta şi unde vei ajunge în final. Dar nici fără izvoare nu se poate. O parte
dintre aceste izvoare excepţionale, prin care se conturează o complexă filozofie a
vieţuirii şi supravieţuirii populaţiilor din spaţiul eurasiatic, se cumulează în Marea
Neagră. Deşi se numeşte aşa, spaţiul Mării Negre, analizat cu răbdare şi responsa-
bilitate (desigur, nu izolat, ci în marele areal eurasiatic), poate aduce multă lumină
în ceea ce priveşte mediul de securitate, chiar în inima cea mai fierbinte a celor
două continente (care, de fapt reprezintă aceeaşi entitate geografică, având aceeaşi
origine şi aceeaşi inimă), întrucât are rolul unei adevărate sinapse strategice.
Pivot şi margine
Una dinte cele mai realiste analize asupra configuraţiei geopolitice şi
geostrategice a lumii începutului secolului al XX-lea, din perspectivă istorică şi
geografică, o realizează Harold J. Mackinder (1861-1947) în The Geographical
Pivot of Histoire (1904). Aici el defineşte, iniţial, un hearland (Germania) care
ameninţă puterea maritimă a Marii Britanii. În 1943, el constată că respectivul pivot
nu se mai reduce la Germania, ci se extinde spre Est. Mackinder subliniază unitatea
geografică şi geostrategică a continentului european şi a celui asiatic,
complementaritatea dintre mare şi uscat, dintre populaţiile maritime şi cele
continentale. Discuţia privind rolul confruntării dintre populaţiile continentale şi cele
maritime, ca izvor al marilor realizări sau marilor catastrofe, sau cel al confruntării
dintre populaţiile migratoare şi cele sedentare, a fost şi este încă şi astăzi în
atenţie. Cert este că, în evoluţia societăţii omeneşti, cu toate nelipsitele ei probleme,
este greu de identificat şi de ierarhizat priorităţile diferitelor epoci istorice. Principiul
complementarităţii şi cel al luptei pentru resurse sunt însă permanente în viaţa
comunităţilor umane şi nu vor dispărea, probabil, decât o dată cu hominienii.
Descoperirea rutei prin sudul Africii spre Indii a permis să se realizeze
legătura dintre navigaţiile costiere occidentale şi orientale ale Eurasiei. Revoluţia
începută de marii navigatori din vremea lui Columb a adus creştinătăţii maximum
de putere. Este vorba de acel tip de putere care se proiectează pe mare sau peste
mare, prin mijloace maritime şi terestre, ce precede mobilitatea aeriană. După cea
efectuată de popoarele nomade din foaierul perturbator (care erau războinici
călare), încă din antichitate, aceasta a fost a doua mare revoluţie săvârşită în
domeniul mobilităţii armatelor. Ea a fost realizată, în principal, pe mare (iar
Mackinder, ca britanic, remarcă rolul deosebit al acesteia), dar şi pe uscat (este
vorba de punerea în aplicare a numeroaselor invenţii care începuseră încă din
vremea Renaşterii). Cea de a treia mare revoluţie va fi realizată tot în secolul al
XX-lea, prin deschiderea liniilor aeriene şi dotarea armatelor cu aviaţie.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


101
Până la descoperirea şi deschiderea căilor navale, Europa era strânsă între
ameninţările nomazilor din foaierul perturbator, care îi erau superiori în mobilitate,
zona deşertică din Sud şi oceanul necunoscut. Din momentul deschiderii acestor
căi, s-a dezvoltat mobilitatea navală şi, prin aceasta, raporturile dintre Europa şi
Asia s-au schimbat. Eurasia, cum o numeşte Mackinder, este, a fost şi va fi mereu
o regiune-pivot a politicii mondiale. El susţine aceasta, întrucât începuse deja
acţiunea de a se acoperi această suprafaţă imensă cu o reţea feroviară. Rusia –
spune Mackinder – a înlocuit, în această viziune a pivotului asiatic, Imperiul
mongol. Ea exercită aceleaşi presiuni ca şi Imperiul lui Gingis Han de odinioară
asupra Finlandei, Scandinaviei, Poloniei, Turciei, Indiei şi Chinei şi înlocuieşte
raidurile centrifuge ale popoarelor din stepă. Este clar, pornind chiar de la această
constatare a lui Mackinder, cât de importantă era, încă din acele vremuri, Marea
Neagră, la contactul sau confluenţa dintre continente şi civilizaţii. Rusia ocupă în
lume aceeaşi poziţie pe care o ocupă Germania în Europa. Dar aceşti doi pivoţi
strategici – Germania şi Rusia – sunt despărţiţi şi uniţi printr-o axă, care are ca
puncte de mare valoare Marea Baltică şi Marea Neagră. Rusia poate lovi în toate
direcţiile şi poate fi lovită din toate direcţiile, în afară de cea din nord. S-a debarasat
de Alaska, pentru că nu dorea să aibă posesiuni dincolo de mare
1
, în aceeaşi
măsură în care Marea Britanie dorea să aibă supremaţia Oceanului.
Bulversarea echilibrului de putere în favoarea statului-pivot, având ca
rezultat expansiunea spre marginile Eurasiei, ar fi permis, în viziunea lui
Mackinder, utilizarea vastelor resurse continentale pentru construcţia navală şi
realizarea unui imperiu mondial. Acest lucru ar fi posibil – spune Mackinder –, dacă
Germania s-ar alia cu Rusia. „Chestiunea Orientului Apropiat, cea a Orientului
Mijlociu şi cea a Extremului Orient sunt legate de echilibrul instabil al puterilor
interioare şi celor exterioare în aceste părţi ale creşterii marginale în care puterea
locală este actualmente mai mult sau mai puţin neglijabilă.“
2
Dar dacă China,
organizată de japonezi, ar distruge Imperiul rus şi ar cuceri teritoriul lui, acest lucru
ar crea o altă mare ameninţare pentru libertatea lumii, pericolul galben.
Războaiele duse de Anglia în Africa de Sud şi de Rusia în Manciuria au dat
naştere ideii de expansiune în imensitatea asiatică, la o distanţă comparabilă, prin
care se evocă acelaşi contrast între Vasco da Gama care, la sfârşitul secolului al
XV-lea, a ocolit Capul Bunei Speranţe, în drumul său spre Indii, şi cavalcada lui
Yermak Cazacul, în fruntea cavalerilor săi, în Ural şi Siberia, la începutul secolului
al XVI-lea. La fel şi populaţiile nomade, de-a lungul Antichităţii şi Evului Mediu, care
au inundat subcontinentul India, Peninsula europeană, Orientul Mijlociu şi China.
Mackinder foloseşte acum termenul de heartland, cu sensul de regiune-pivot
sau stat-pivot, de inimă terestră, pe care-l utiliza şi în 1904. Heartland-ul este
partea de nord şi din interior a Eurasiei. El (heartland-ul) se întinde de la ţărmurile
Oceanului Arctic la deşerturile Asiei Centrale şi, spre Vest, până la un aliniament
care se situează undeva între Marea Baltică şi Marea Neagră.
Conceptul nu permite o definire precisă pe hartă, întrucât se fundamentează,

1
Rusia aplică aceeaşi strategie şi în prezent: ea s-a debarasat de tot ceea ce nu ţine de arealul ei,
îndeosebi de populaţiile şi ţările islamice, întrucât doreşte o reconstrucţie extrem de solidă, bazată pe
resurse şi unitate geostrategică, în arealul heartland-ului şi, probabil, abia după aceea, o nouă extensie
(desigur, prin alte formule decât cele imperiale de odinioară) în spaţiul eurasiatic. Acestei construcţii
ruseşti de mare profunzime i se opune terorismul identitar din falia strategică din Caucaz şi Asia
Centrală.
2
Harold J. Mackinder, The Geographical pivot of History, London, 1904
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


102
în opinia lui Mackinder, pe trei aspecte distincte de geografie fizică (cea mai vastă
câmpie a lumii, fluvii navigabile şi zona de prerie care a oferit condiţii ideale pentru
dezvoltarea unei mari mobilităţi la populaţiile nomade). Apoi este vorba de linia de
despărţire a apelor (unele curg spre Oceanul Arctic, altele spre sud sau spre est
continentale), orientată Est-Vest, ea însăşi reprezentând un heartland. La sud de
această linie muntoasă, se întinde o zonă de prerie, care compensează lipsa
mobilităţii navale cu un alt tip de mobilitate. Acest heartland a corespuns cu
teritoriul URSS
3
pe axa strâmtoarea Bering – România (9.000 kilometri). Această
linie are anumite particularităţi. Ea este tangentă la spaţiul mongol şi, la 5.000 de
kilometri de strâmtoarea Bering, traversează fluviul Ienisei.
La est de acest fluviu – spune Mackinder – terenul este în general muntos şi
brăzdat de fluviul Lena. De aceea, acest fragment este numit de autor lenaland
(ţinutul fluviului Lena). Rusia lenaland-ului avea, la vremea aceea, o suprafaţă de
nouă milioane de kilometri pătraţi, dar populaţia nu depăşea zece milioane de
locuitori, dintre care şase milioane se aflau de o parte şi de alta a căii ferate
trnascontinentale Irkutsk – Vladivostok.
La vest de Ienisei, se afla (se află şi acum) Rusia heartland-ului, o câmpie
care se întinde pe mai bine de şase mii de kilometri de la Nord la Sud şi pe şase
mii de kilometri de la Est la Vest. Populaţia acestui heartland depăşea deja, la acea
dată, 170 de milioane de locuitori.
Mackinder prezintă valorile strategice ale heartlend-ului rusesc, comparându-
l cu cel francez. În jurul acestui pivot (francez), s-a desfăşurat primul război
mondial. El a început pe aliniamentul Vosge, Marea Nordului, pe 450 de kilometri.
În prima parte a războiului, francezii s-au retras până pe Marna, iar în 1918, către
sfârşit, frontul a înaintat în jurul aceluiaşi aliniament-pivot. În 1918, în faţa marii
ofensive germane, frontul a reculat, dar Franţa avea suficient spaţiu strategic
pentru o apărare în adâncime şi pentru o retragere strategică. Acelaşi lucru l-a
făcut şi Rusia în cel de al doilea război mondial. Armata rusă s-a retras spre
lenaland, înapoia fluviului Ienisei, în acele spaţii naturale protejate. Numai că Rusia
Sovietică avea o populaţie de patru ori mai numeroasă şi frontiere de patru ori mai
întinse. Rusia a început al doilea război mondial aproximativ în aceleaşi condiţii în
care l-a început Franţa pe primul. Înapoia marilor bariere naturale, în heartland şi
lenaland, dispunând de bogate resurse, Rusia şi-a dezvoltat industria. În 1938,
Rusia avea aceeaşi producţie de fier ca Statele Unite, iar în ceea ce priveşte
producţia de petrol ocupa locul doi în lume. Se aprecia, la vremea respectivă, că
resursele din bazinele miniere de la Kuzneţk şi Krasnoiarsk pot satisface nevoile
lumii întregi timp de 300 de ani.
Mackinder desprindea, la vremea aceea, concluzia că, dacă Uniunea
Sovietică va învinge Germania în cel de al doilea război mondial, ea va deveni cea
mai puternică forţă din lume. Heartland-ul este cea mai mare fortăreaţă naturală de
pe planetă. Pentru prima dată în istorie, această fortăreaţă are o forţă militară
suficientă calitativ şi cantitativ.
Ceea ce a început Mackinder a fost continuat şi dezvoltat, dar într-o altă
perspectivă, de americanul Nicholas Spykman (1893-1943). Lui i se datorează una

3
Iar acum corespunde în cea mai mare parte cu teritoriul Federaţiei Ruse şi al Ucrainei, din zona Urali,
bifurcându-se spre Balcani şi spre Ţările Baltice. Această linie a unui spaţiu-pivot este încă activă, chiar
dacă, la ora actuală, adică la începutul secolului al XXI-lea, are loc o mişcare destul de substanţială a
populaţiilor din spaţiul chinez şi din cel islamic spre nordul Extremului Orient şi spre Siberia.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


103
dintre strategiile indirecte care s-a bucurat de mare succes în perioada Războiului
Rece, strategia îndiguirii. Cele două lucrări esenţiale care stau la baza acestei
strategii sunt: America’s Strategy in World Politics şi The Geography of the Peace (1942).
Dezvoltarea navigaţiei maritime şi descoperirea rutelor Indiei şi Americii au
determinat, în concepţia lui Spykman, politica mondială din secolul al XX-lea.
Devine foarte clar că marea joacă rolul cel mai important în procesul de
mondializare care începe o dată cu descoperirea acestor mari rute. Rimland-ul
(inelul maritim) este un factor de putere. Imperiul roman, cel rus şi cel chinezesc au
lăsat imaginea unor uriaşe forţe terestre care au dominat întinderi nesfârşite şi
contigue. Astăzi, scria Spykman, oceanul a devenit o mare arteră de comunicaţii şi,
de aceea, ne găsim în faţa unei structuri noi: o mare putere şi o întindere imensă.
Imperiile britanic, francez, japonez şi forţa maritimă a Statelor Unite au contribuit la
evoluţia unei lumi moderne, care reprezintă un domeniu unic pentru interacţiunile
forţelor politice. Forţa maritimă a făcut posibilă concepţia continentului eurasiatic ca
entitate. Şi tot forţa maritimă domină relaţiile între Lumea Nouă şi Lumea Veche.
Geopoliticianul german Haushofer a reluat interpretarea dată de Mackinder
şi a adaptat-o trebuinţelor sale particulare. El a adus în discuţie cursurile fluviilor,
lanţurile muntoase, zonele de „presiune politică“. Aici este vorba, desigur, de acele
centre de putere despre care vorbea Mackinder (Germania şi Rusia) şi de
condiţionările dintre ele. Haushofer trece însă sub tăcere elementele de topografie,
indispensabile într-o analiză geopolitică. Spykman nu le omite. Cu ajutorul lor, el
face următorul contur al continentului eurasiatic: câmpia centrală delimitată la nord
de ocean şi un semicerc muntos la est, la sud şi la vest. Dincolo de această
centură muntoasă, se găsesc regiunile costiere formate din câmpii separate de
contraforturi care coboară până la mare.
Câmpiei continentale centrale i se poate asocia numele de heartland, care
corespunde, după Spykman, teritoriului fostei URSS (aproximativ, al Rusiei de azi).
Dincolo de obstacolele muntoase, regiunea costieră pe care Mackinder o numise
„cornul interior“ este desemnată de Spykman ca fiind Rimland, deci regiune
marginală. Centura maritimă, marginală şi mediteraneană, care separă
continentele de oceane constituie un fel de bulevard periferic care permite legarea
tuturor regiunilor între ele prin intermediul puterii maritime. Dincolo de această
centură, se întind insulele şi continentele off-shore (de larg), Marea Britanie,
Japonia, Africa şi Australia, care constituie „cornul exterior“. Centura oceanică şi
Lumea Nouă transoceanică completează din punct de vedere geografic acest
tablou, pe care Spykman îl detaliază, analizând semnificaţia fiecărei regiuni în
parte, ca putere potenţială şi ca politică de securitate generală.
Importanţa heartland-ului a fost remarcată, pentru prima dată, de Mackinder,
în legătură cu concepţia sa privind valoarea unei poziţii centrale, care are linii de
comunicaţii puternice, unificate prin progresul transporturilor terestre. Acestea au
intrat în competiţie cu liniile de comunicaţii maritime. Prin aceste căi de comunicaţii
şi transporturi, au fost transformate în zone puternice inclusiv stepele considerate a
fi slabe din punct de vedere economic. Nu s-a confirmat încă ipoteza lui Mackinder
potrivit căreia heartland-ul este sau va deveni centrul mondial de comunicaţii, de
mobilitate şi de potenţială putere. Productivitatea agricolă a Rusiei se află în partea
europeană şi nu în cea asiatică, siberiană. Zăcămintele exploatabile de carbon, fier
şi hidrocarburi se află la vest de Ural, iar cele din Siberia, în vremea aceea de
început de secol, ca şi în tot secolul al XX-lea, n-au avut o prea mare importanţă.
Totuşi, marile resurse energetice ale lumii se află tocmai în această zonă, iar în
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


104
viitor, în lipsa unor resurse energetice non-convenţionale, s-ar putea că partea
dură a Eurasiei, Siberia şi zona înaltă a Eurasiei, să revină în atenţie. Deja s-a
proiectat o autostradă de 120.000 km care va lega îndepărtatele oraşe Pusan şi
Vladivostok de centrul Asiei, de China, de Marea Neagră şi de Europa. Se adaugă
la acestea modernizarea căilor ferate din nordul Coreei, puternica linie de feribot
dintre Coreea de Sud şi China, posibilul tunel suboceanic ce va lega Japonia de
Asia în zona oraşului Pusan, constituirea forum-ului Asia de Nord-Est (China,
Rusia, Japonia, Coreea de Sud) care vizează tocmai exploatarea petrolului din
Siberia şi constituirea unor rezerve strategice de hidrocarburi, creşterea rolului
Uniunii Europene şi Statelor Unite în Asia Centrală şi în Asia de Sud-Est etc.
Calea ferată, reţeaua rutieră şi cea aeriană au creat un nou concept de
mobilitate în masa eurasiatică, dar borduirea ei cu obstacole greu de trecut
creează şi va crea şi în continuare probleme. Se adaugă temperaturile foarte
scăzute, zonele îngheţate, cele muntoase etc.
Zonele Rimland-ului (Afganistan, Tibet, Sinkiang şi Mongolia), care sunt
contigue heartland-ului, prezintă condiţii şi mai grele de comunicaţii.
Există o lege potrivit căreia puterea este invers proporţională cu distanţa. De
aceea Spykman apreciază că Asia va rămâne, neîndoielnic, o regiune cu un potenţial
slab. Mackinder definea importanţa acestei zone în termeni de poziţie. O armată
care operează în centrul heartland-ului va avea mai puţine probleme decât cea care
operează în exteriorul acesteia. Ruşii au experienţa bătăliei navale de la Tushima,
din 1905, când flota lor a fost nevoită să opereze pe liniile maritime (care erau exterioare
heartland-ului), ajungând la locul bătăliei, după un marş de şase luni, epuizată.
Marea Britanie, putere maritimă, controlează Rimland-ul prin linii exterioare,
în timp ce Rusia îl controlează prin linii interioare. Controlul pe linii interioare este
avantajos. Dar, dacă unul dintre punctele de pe circumferinţă devine, la rândul lui,
centrul unui alt cerc de comunicaţii, atunci puterea de influenţă a heartland-ului
scade. Dacă forţele de apărare a exteriorului (China, India, Afganistan etc.) vin din
Marea Britanie, este clar că vor fi mari dificultăţi. Dar dacă astfel de forţe sunt
generate la faţa locului, lucrurile se schimbă.
După Mackinder, cornul intern al statelor amfibii care înconjoară heartland-ul
este compus din trei secţiuni: zona costieră europeană, zona deşertică arabă
medie şi orientală şi zona musonică asiatică. Cea de a treia zonă – crede Spykman
(în mod justificat, desigur) nu constituie o entitate decât dintr-un singur punct de
vedere, acela al Marii Britanii, ca putere maritimă (unitatea climatică, adică
existenţa musonului). De asemenea, teritoriul respectiv este protejat de bariera
sudică a heartland-ului (Himalaya, Tibet, regiunea muntoasă Sinkiang). Aceasta nu
este însă suficient. Lanţul Birmaniei şi Indochinei separă China şi India, aceste
două mari centre culturale. Faptul că budismul a ajuns în China (din India), trecând
prin Sinkiang şi Thailanda arată că, de-a lungul timpului, relaţiile dintre cele două
centre de pe Rimland s-au menţinut greu. Cele două mari centre ale culturii
orientale au rămas izolate între ele; singurele contacte s-au menţinut în domeniul
cultural şi în cel intelectual. Subcontinentul indian şi oceanul adiacent fac parte
dintr-o categorie geopolitică diferită de cea a Chinei.
Cele două mari centre vor evolua în mod diferit, legate între ele prin partea
inferioară a peninsulei Indochina (prin calea terestră şi prin cea aeriană) şi prin
Singapore, pe calea maritimă. De unde rezultă că „Mediterana“ asiatică va continua
să aibă o mare semnificaţie pentru strategia politică a lumii asiatice independente,
aşa cum a fost în epoca încercuirii de către forţele maritime occidentale.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


105
Nu putem înţelege complexitatea problemelor la zona de contact, de
confluenţă şi, pe alocuri de falie, dintre partea europeană a Eurasiei (Continentul
European) şi partea asiatică a Eurasiei (Continentul Asiatic), fără analiza serioasă
a Rimland-ului. Această analiză ne conduce, inevitabil la înţelegerea transferului
de tensiuni din Rimland în spaţiile interioare de confluenţă sau de falie. Pentru că
marile puteri europene şi oceanice au acţionat nu numai pe Rimland, ci şi în
interiorul heartland-ului, îndeosebi în spaţiul Mării Negre şi în cel al Mării Caspice.
Spykman consideră că Rimland-ul regiunii asiatice trebuie înţeles ca o zonă
intermediară între heartland şi mările periferice. Ea funcţionează ca o zonă-tampon
în spaţiul de conflict între forţele maritime şi cele terestre. De-a lungul istoriei,
această zonă a trebuit să lupte atât împotriva puterii terestre a heartland-ului, cât şi
împotriva puterii maritime a insulelor off-shore (Marea Britanie şi Japonia). Natura
sa amfibie se află la baza problemelor sale de securitate.
Heartland-ul de Sud este zona deşertică a Africii (heartland-ul de Nord se
află în spaţiul eurasiatic). Heartland-ul de Sud diferă de cel din Nord printr-o
trăsătură fundamentală: nu adăposteşte nici o putere politică şi nu are un potenţial
care să-i fie propriu. Heartland-ul de Sud nu a exercitat niciodată o presiune spre
exterior, în direcţia cornului costier. Deci nu are la nivel mondial, aceeaşi
importanţă ca heartland-ul de Nord.
Australia şi Africa sunt considerate două continente off-shore. Importanţa lor
este limitată, datorită condiţiilor climatice care le reduc capacitatea de producţie.
Această viziune, deşi se îndepărtează de zona interioară eurasiatică, nu este
lipsită de semnificaţii în ceea ce priveşte reconstrucţia pe liniile de confluenţă sau
de falia dintre ţările europene şi cele asiatice.
Locul geometric al izvoarelor
Dacă bătălia dintre heartland şi ţările off-shore s-a dus, în general, în spaţiul
Rimland-ului, trebuie să remarcăm că marile confruntări, ca şi deosebitele
colaborări din interiorul şi de la periferia pivotului strategic s-au derulat, în general
pe intersecţia axei foaierului perturbator (Marea Caspică, Manciuria) – Balcani cu
axa Marea Baltică –Golful Persic. Această intersecţie se produce exact în spaţiul
Mării Negre. O astfel de abordare nu este lipsită de semnificaţii. De la nordul Mării
Negre pornesc cele trei mari culoare strategice pe care s-au înfruntat Vestul cu
Estul şi Estul cu Vestul spaţiului european şi eurasiatic (culoarul strategic nord-
european care începe din Galiţia Orientală şi ajunge în Normandia, culoarul
strategic al Dunării şi culoarul strategic maritim – Marea Neagră, Mediterana şi
prima rocadă strategică de mare importanţă care se suprapune pe spaţiul dintre
Nistru şi Prut). Pe această axă Est-Vest au năvălit asupra Europei popoarele
războinice migratoare din foaierul perturbator şi tot pe această axă, combinată, în
ultima parte, şi cu axa Nord-Sud, s-au desfăşurat cruciadele şi majoritatea
războaielor eurasiatice, inclusiv majoritatea bătăliilor din cele două războaie
mondiale. Numeroşi autori, între care şi Sammuel P. Huntington
4
, relevă, în
lucrările lor, aceste falii şi aceste confluenţe.
Şi pentru zona asiatică, Marea Neagră adună o serie de culoare şi direcţii de
importanţă strategică, dintre care cele mai importante sunt: culoarul (spaţiul)
strategic energetic (Caucaz, Marea Caspică, Asia Centrală); culoarul (spaţiul)
strategic sud-vest asiatic (Marea Neagră, Turcia, Irak, Iran, Golful Persic, prin
Câmpia Mesopotamiei); culoarul (spaţiul) strategic Don, Volga, Siberia Vestică;

4
Sammuel P. Huntington, Ciocnirea Civilizaţiilor, Editura ANTET, 1997
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


106
direcţia strategică ucraineano-poloneză (la 18 noiembrie 2003, a fost semnat un
important acord între Polonia şi Ucraina privind transportul petrolului din Marea
Caspică printr-o conductă Odessa-Brody – terminată în 2002 –, cu o capacitate de
4 milioane tone pe an, dar Rusia a propus recent Ucrainei ca respectiva conductă
să fie folosită pentru transportul petrolului în sens invers, adică din Rusia spre
Odessa, de unde să fie dus în Europa prin tancuri petroliere).
De asemenea, Marea Neagră uneşte şi separă două mari religii, două mari
culturi şi două mari mentalităţi: nordul ortodox (Bulgaria, România, Ucraina, Rusia,
Georgia, Armenia); sudul islamic (Turcia şi o parte din zona caucaziană).
Fiecare dintre aceste culoare (spaţii, coridoare, direcţii) îşi are importanţa sa
deosebită. De-a lungul istoriei, aceste culoare (spaţii, coridoare, direcţii) strategice
au fost mai mult sau mai puţin active, în funcţie de situaţia politică, economică,
socială şi militară a Europei şi de cea a Asiei, dar niciodată n-au încetat să existe şi
să fie luate în consideraţie. Zona caucaziană este ea însăşi o zonă de falie, un
spaţiu în care, datorită numeroaselor determinări, există un amalgam de populaţii,
de culturi, de mentalităţi şi de interese.
În noua reconfigurare (europeană, euroatlantică şi eurasiatică) a mediului de
securitate, prin extinderea NATO şi a Uniunii Europene şi reaşezarea centrelor de
putere pe suportul unor parteneriate strategice şi, deopotrivă, pe cel al bătăliei
pentru resurse, aceste direcţii se cer privite şi analizate atât într-o perspectivă
optimistă (datorită parteneriatelor), cât şi în una mai puţin optimistă, care ţine de
lecţiile şi fantasmele istoriei, de amestecul de populaţii, de religii, de culturi, de
prejudecăţi şi de jocul intereselor în această confruntare pentru resurse.
Cele mai importante dintre determinări geostrategice care vor reconfigura
spaţiul Mării Negre, ca sinapsă strategică, sunt următoarele: spaţiul Caucaz, Marea
Caspică, Asia Centrală corespunde cu un tronson marcant din vechiul drum al
mătăsii, ceea ce exprimă o continuitate istorică; se situează într-o zonă care este,
deopotrivă, de falie, de confluenţă şi de confruntare, de unde rezultă marea
importanţă a evoluţiei sistemului de securitate eurasiatic, într-o zonă de ambiguităţi
şi bifurcaţii; face parte din coridorul islamic; cuprinde o parte însemnată din vechiul
foaier perturbator din Antichitate şi Evul Mediu, care este şi la ora actuală activat
prin traficul de droguri, migraţia ilegală şi bătălia pentru resursele caspice; este o
zonă conflictuală, cu foarte multe probleme.
Actuala configuraţie a zonei este şi un rezultat al bătăliilor anterioare pentru
acest spaţiu, care au avut cel puţin două obiective fundamentale: desfiinţarea sau
dezamorsarea foaierului perturbator şi controlul resurselor energetice. Aceste două
obiective rămân şi în continuare prioritare pentru spaţiul care cuprinde Marea
Neagră, Marea Caspică şi Asia Centrală.
Confluenţe şi influenţe
Marea Neagră, deşi a avut dintotdeauna o importanţă majoră pentru
configuraţia geostrategică a zonei, nu şi-a jucat niciodată pe deplin (poate cu
excepţia Războiul Crimeei) rolul atât de important de spaţiu din care se puteau
declanşa şi materializa politicile şi strategiile de confluenţă. Sau, dacă totuşi şi-a
exercitat, în oarecare măsură şi acest rol, aceasta s-a produs intrinsec, adesea
prin jocul întâmplării sau al unor determinări obiective. De aceea, în jurul ţărmurilor
ei, se grupează unele dintre cele mai grave tensiuni din spaţiul eurasiatic. Zona
Caucazului, zona transnistreană, zona Balcanilor, zona kurdă şi chiar zona Mării
Egee sunt încă fierbinţi, constituindu-se în potenţiale focare de conflict. Aşa a fost
mereu şi, probabil, aşa va mai fi şi în continuare, până ce ţările riverane, marile
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


107
centre de putere de pe heartland şi off-shore, ţările central europene, balcanice,
est europene şi sud-vest asiatice nu-şi dau mâna şi nu cooperează pentru
gestionarea unor realităţi încă generatoare de conflicte.
Există numeroase premise pentru ca geopolitica Mării Negre – ca metodă de
analiză din care se pot desprinde soluţii pentru viitor – să se dezvolte şi să
armonizeze atât de complicatele şi de îndelungatele tensiuni şi mentalităţi care se
manifestă în spaţiile adiacente. Deja s-au constituit primele organizaţii de cooperare
economică regională, din zona Mării Negre, precum şi unele structuri zonale de
securitate şi colaborare, între care şi structuri militare. Se detaşează, în acest sens,
SEEBRIG (Albania, Bulgaria, Fosta Republica a Macedoniei, Grecia, Italia, România
si Turcia; Croaţia, Slovenia şi SUA au statut de observator) şi BLACKSEAFOR
(Turcia, Rusia, Ucraina, România, Bulgaria şi Georgia), dar şi alte structuri cum ar
fi GUUAM (Georgia, Ucraina Uzbekistan, Armenia şi Republica Moldova).
Mediul de securitate din această zonă extrem de importantă pentru viitorul
Eurasiei este determinat de politica de parteneriat sau de confruntare în ceea ce
priveşte în primul rând resursele energetice ale Mării Negre, Mării Caspice şi Asiei
Centrale. Bătălia şi, deopotrivă, parteneriatul pentru resurse se constituie în
presiuni care sunt exercitate, într-o formă sau alta, de următoarele centre de putere
şi entităţi: Federaţia Rusă, care deţine principalul sistem de conducte pentru
transportul hidrocarburilor şi doreşte să-şi menţină controlul strategic asupra
resurselor Mării Negre, Mării Caspice şi Asiei Centrale, stabilitatea la frontierele
sale şi controlul migraţiei islamice în Siberia, dar prin cu totul alte metode decât
cele imperiale de odinioară; Statele Unite ale Americii, care doresc nu numai ca
firmele americane să aibă un rol important în valorificarea resurselor energetice din
zonă, ci şi, subsumat strategiei de gestionare a crizelor şi de combatere a
terorismului, un mediu de securitate caracterizat de stabilitate politică, economică
şi strategică, religioasă şi culturală, care să prevină conflictele majore şi să se
alinieze luptei împotriva reţelelor teroriste; NATO, care doreşte controlul strategic al
situaţiei din zonă, prevenirea ameninţărilor asimetrice şi a conflictelor majore şi
protejarea intereselor europene şi euroatlantice; Uniunea Europeană, care doreşte
extinderea, în continuare, în zona Caucazului, accesul major la resursele
energetice caspice şi folosirea acestui coridor în relaţiile cu China şi cu Asia de
Sud-Est; China, care doreşte relaţii de bună vecinătate cu ţările din Asia Centrală,
accesul la resursele energetice, continuarea în ritm rapid a dezvoltării sale
economice şi echilibrarea situaţiei economice din zonă; Japonia, care doreşte
accesul la resursele energetice, construirea unor conducte cu terminale accesibile
Japoniei şi stabilitatea în zonă; Turcia, care doreşte creşterea rolului său stabilizator
în zonă, accesul la resurse, combaterea terorismului şi prevenirea conflictelor şi
diferendelor etnice şi religioase, îndeosebi în zona Caucazului şi în zona Kurdă;
Iranul şi alte ţări din coridorul islamic, care doresc valorificarea în folos propriu a
resurselor şi creşterea influenţei în zonă.
Presiunile care rezultă din parteneriatele strategice sunt, în general, stabilizatoare,
iar confruntările dintre marile puteri, centrele de putere şi factorii exteriori interesaţi
de zonă, deşi sunt destul de vizibile, cedează încet, încet (dar nu pe deplin) locul
unor colaborări în care sunt implicate Federaţia Rusă, Uniunea Europeană, Statele
Unite şi China, precum şi toate ţările din zona acestei adevărate sinapse strategice
care este Marea Neagră.
Există şi o serie de alte presiuni externe, deosebit de periculoase, din partea
reţelelor teroriste, a traficanţilor de droguri, a crimei organizate, care urmăresc
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


108
menţinerea contrastelor, a tensiunilor şi situaţiei incerte necesare pentru activităţi
ilegale, producerea şi valorificarea materiei prime pentru traficul de droguri,
conexarea la resursele de materii prime pentru droguri din Asia de Sud-Est şi
activarea continuă, pe această bază, a foaierului perturbator. Pentru acest tip de
presiuni, Marea Neagră se constituie, de asemenea, într-o sinapsă strategică, ce
poate contribui la o destabilizare majoră a zonei, dacă nu este pusă sub un control
strict al NATO şi parteneriatelor strategice. În acest sens, creşte imens rolul
porturilor maritime ale ţărilor riverane, între care se remarcă Istanbul, Strâmtorile,
Burgas, Varna, Mangalia, Constanţa, Sulina, Odesa, Simferopol, Novorosiisk,
Batumi şi porturile turceşti de pe litoralul sudic. Aceste vor juca un rol esenţial în
reconfigurarea, pe noile criterii ale parteneriatelor şi colaborării, a funcţiei de
sinapsă strategică a spaţiului Mării Negre.
Există încă numeroase presiuni interne, specifice acestui spaţiu, care
îngrijorează foarte mult. Ele pun încă sub semnul instabilităţii întreaga zonă, de
unde rezultă că procesul de anihilare a foaierului perturbator care debuşează
intempestiv în Marea Neagră, încă nu s-a încheiat. Aceste presiuni sunt
numeroase. Unele sunt moştenite de secole, altele poartă amprenta mutaţiilor
strategice produse la sfârşitul secolului al XX-lea, prin destrămarea Uniunii
Sovietice şi prin reuşita strategiei de îndiguire aplicată de Statele Unite în decursul
Războiului Rece. Cele mai multe rezultă însă din intersecţia problemelor
economice şi sociale grave cu care se confruntă ţările din zonă, măcinate ele însele
de numeroase contraste, şi presiunile externe subterane exercitate de reţelele
teroriste zonale şi internaţionale, de traficanţi, de alte cercuri de interese. Se
aşteaptă ca prezenţa NATO în acest spaţiu, inclusiv constituirea unor baze americane
sau ale Alianţei pe teritoriile noilor state membre, ca şi parteneriatul NATO-Rusia şi
NATO-Ucraina să dezamorseze sau să amelioreze aceste presiuni şi să creeze
condiţii pentru consolidarea unui mediu de securitate stabil şi de lungă durată.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


109
STRÂMTORILE PONTO – MEDITERANEENE
CONSIDERAŢII GEOPOLITICE
Radu SĂGEATĂ
Geopolitical considerations on the Black Sea - Mediterranean Sea straights. The Bosphorus–
Dardaneles straights have an exceptional economic and geopolitical importance for Romania, being its
gateway to the planetary ocean. The paper makes a geographical, geopolitical and historical study of
these straights, which are seen as basic to Romania’s security area.
Cuvinte cheie: strâmtori ponto-mediteraneene, spaţiu de securitate, trafic maritim, Bosfor, Dardanele, România.
Strâmtorile Bosfor şi Dardanele prezintă o importanţă deosebită, economică
şi geostrategică, stăpânirea acestora generând de-a lungul timpului repetate
conflicte cu implicaţii în regiunea Mării Negre.
1. Marea Neagră – punte geostrategică între Europa Central-Estică şi
Asia de Sud-Vest
Sub forma în care se prezintă astăzi, Marea Neagră constituie, din punct de
vedere geografic, un rest al unui vast bazin marin – Marea Sarmatică – ce
acoperea în Pliocen, un spaţiu imens din Europa Centrală până în marginea
Turkestanului de astăzi. Geneza tectonică şi particularităţile fizico-geografice i-au
imprimat caracteristici distincte, Marea Neagră rămânând o unitate aparte în sistemul
mărilor ce alcătuiesc marele bazin mediteraneean. Caracterul său, de “mare
închisă”, interioară, se reflectă direct şi cu pregnanţă într-o serie de particularităţi
rezultate din influenţa puternică exercitată de uscat asupra mării. Legătura cu
Marea Mediterană îi intermediază accesul la oceanul planetar, dar nu îi modifică
radical trăsăturile generale. Această ”legătură” se realizează prin strâmtorile dintre
Marea Neagră şi Marea Egee – Bosfor şi Dardanele. Din cumularea a două
trăsături esenţiale – prezenţa unor întinse spaţii stepice dincolo de bazinul pontic şi
legătura lesnicioasă cu mările lumii prin strâmtori – rezultă rolul important jucat de
această mare de-a lungul a trei milenii de istorie.
În traficul mondial, strâmtorile ponto-mediteraneene au ocupat, alături de
Gibraltar, Pas de Calais, Aden sau Singapore, o importanţă de prin ordin.
Semnificaţia economică şi importanţa acestora în traficul maritim internaţional sunt
dublate de o importanţă politică şi geostrategică aparte.
Aceasta a fost sintetizată, încă din 1928 de cunoscutul istoric Gh. I. Brătianu
în “problema pontică”: problema pontică pe care încercăm să o schiţăm, este mai
complicată. Este vorba într-adevăr de o mare aproape închisă, care nu comunică
cu Mediterana decât printr-o îngustă ieşire a strâmtorilor; cu toate acestea, datorită
marilor fluvii care se varsă în ea din adâncurile stepei sau din masivele Europei
Centrale, datorită reţelei multiple a drumurilor continentale ce ajung în porturile ei,
ea merită, tot atât de mult ca şi alte mări mai deschise curenţilor din larg, numele
de “placă turnantă” a marelui trafic şi a schimburilor internaţionale (vol. I, p. 87).
Importanţa economică şi geopolitică a Mării Negre se defineşte şi se
completează într-o mare măsură prin funcţiile complexe ale strâmtorilor, ce îi
asigură debuşeul în bazinul egeean al Mediteranei. Strâmtorile Bosfor şi Dardanele
constituie de fapt, intrarea şi ieşirea dintr-un canal natural, ce se lărgeşte în partea
centrală sub forma unui mic bazin marin – Marea Marmara. Prin urmare, acestea
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


110
Mediterana
Orientală
Africa de
Nord
Mediterana Occidentală
Gibraltar, At lantic
Suez
Burgas
Tessalonik
Atena
Izmir
Sinap
Trabzon
Batumi
Tuapse
Novorosi isk
Feodosia
Nicolaev
Odessa Hersan
Mariopol
Varna
Constanţa
Istanbul
Dunărea
Beirut
Haifa
Marea
Adriatică
Principalele rute prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele

formează, împreună cu Marea Marmara un ansamblu unitar, a cărei importanţă
geostrategică constituie elementul definitoriu al geografiei lor.
2. Geografia strâmtorilor ponto-mediteraneene
De peste două milenii şi jumătate, Bosforul şi Dardanelele s-au bucurat de
un rol primordial în navigaţia europeană, fiind considerate printre cele mai
importante din lume. Uşor de străbătut, acestea au asigurat şi asigură legătura
directă dintre regiunile de la nordul şi de la sudul bazinului pontic, făcând
joncţiunea dintre drumurile de uscat şi cele maritime ce se întretăiau în regiunile
limitrofe acesteia. Strâmtorile au devenit şi mai importante după construirea
Canalului Suez. Acesta marca încrucişarea drumului maritim al strâmtorilor cu
drumul de uscat dintre Europa şi Asia de Sud-Vest, ambele reprezentând de-a
lungul istoriei cele mai importante rute comerciale. Ca urmare, istoria acestor
strâmtori a fost plină de evenimente, de lupte şi conflicte armate sau diplomatice,
generate de interesele de a le stăpâni.
Ansamblul geopolitic al strâmtorilor ponto-mediteraneene cuprinde în afara
canalelor propriu-zise de legătură, Marea Marmara şi o zonă adiacentă de 6 km în
larg, la intrarea în Marea Neagră şi la ieşirea în Marea Egee. De asemenea,
acesteia i se integrează şi o porţiune limitrofă ţărmului european şi asiatic care le
delimitează, precum şi câteva insule din apropierea Dardanelelor: Imroz,
Samothraki, Limnos şi Tenedos. Întregul drum din Marea Egee până în Marea
Neagră, prin zona strâmtorilor, nu depăşeşte 300 km.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


111
MAREA NEAGRĂ
Sariver
Dere
Zecheria
Bahcehei
Kemerburgas
Anadolufeneri
Beykoz
Anadoluhisari
Bylerbey
Uskudar
MAREA MARMARA
C
o
r
n
u
l d
e
A
u
r
ISTANBUL
K
a
n
y
A
l
i
b
e
y
STRÂMTOAREA BOSFOR
4 4 0 8 km

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


112
2.1. Strâmtoarea Bosfor
În mitologia greacă numele său semnifică “trecerea boului”, trecere pe care
Eschyl o leagă de legenda zeiţei Io, transformată de Hera într-o văcuţă albă, care
în fuga sa pentru a scăpa de furia Herei a trecut strâmtorile ajungând în Tracia.
Pe ţărmul european, Bosforul este mârginit de peninsula Bizanţ (Bosfor,
Paşazlî), care pătrunde ca o punte către Marea Neagră şi Marea Marmara.
Aceasta este străbătută de numeroase văi cu direcţie nord-sud, care formează un
sistem natural de apărare, folosite în timpurile istorice pentru tranşee. Către est,
Bosforul este închis de peninsula Bithinică, străbătută de vâi dirijate sud-nord.
Bosforul, numit de turci şi strâmtoarea Istanbul (Istanbul boğazî) sau
Karadeniz boğazî, cuprins între aceste porţiuni de uscat, reprezintă un canal lung de
aproape 30 km şi cu o lărgime medie de 1,5 km. La intrarea în Marea Neagră lăţimea
sa este de 4,7 km, iar la ieşirea spre Marea Marmara – 2,5 km. În punctul cel mai
îngust, canalul nu depăşeşte 700 m. Adâncimea maximă ajunge la 120 m, spre nord,
către Marea Neagră şi coboară la 36 m în sud, la ieşirea spre Marea Marmara.
Bosforul începe în nord de la Marea Neagră, din dreptul farurilor de la
Rumeli Feneri (pe malul european) şi Anadili Fener (pe malul asiatic) şi se termină
în sud, către Marea Marmara, în dreptul peninsulei Vechiul Serai.
Pe tot parcursul, strâmtoarea Bosfor, prin numeroasele sale meandre,
seamănă cu un fluviu marin. La capătul său dinspre Marea Marmara, pe ţărmul
european, din canalul principal se deschide un braţ lateral (Cornul de Aur). Acesta
pătrunde în uscat pe o distanţă de 7,5 km, o lărgime de 350 - 900 m şi o adâncime
de 20 m. Acest braţ este bine apărat de vânt, de valuri şi de curenţi.
Situaţia diferă însă în strâmtoarea Bosfor. Având în vedere că aceasta este
foarte îngustă şi sinuoasă, curenţii prin care se face schimbul de ape dintre Marea
Neagră şi Mediterana capătă caractere cu totul particulare: curentul de apă, de
mare intensitate, din Marea Neagră merge spre Mediterana pe la suprafaţă, iar din
Mediterana spre Marea Neagră în adâncime.
2.2. Marea Marmara
Cuprinsă între cele două strâmtori, are o lungime de 280 km, de la Gallipoli
la Ismid (Ismit), 80 km lărgime, iar adâncimea sa ajunge până la 1350 m.
Jumătatea sa nordică este caracterizată prin prezenţa mai multor insule (Prinkipo,
Kololimni, Aloni, Afsia, precum şi arhipelagul Marmara, cu insula Marmara, cea mai mare,
care a şi dat numele întregii mări). Ţărmul său asiatic este mult mai fragmentat, cu
două golfuri mari (Gemlik şi Arsa) şi o peninsulă cu relief colinar jos (800 m alt.), ce
înaintează ca un trident în mare, apropiindu-se de insulele arhipelagului Arsa.
2.3. Strâmtoarea Dardanele
Denumită de turci Arcdeniz, iar în antichitate Hellesport, continuă de fapt
Bosforul, asigurând legătura de ape dintre Marea Marmara şi Marea Egee. Numele
său provine de la vechea cetate grecească Dardanos, situată la intrarea strâmtorii
dinspre Marea Egee. Strâmtoarea are o lungime de 67 km şi o lărgime medie
cuprinsă între 3 şi 7,5 km. Lângă Çanakkale ajunge la cea mai mică lăţime (1,37 km).
Adâncimea variază între 54 şi 90 m.
Pe malul european, strâmtoarea este închisă de peninsula Gallipoli, separată
pe o mare întindere de continent de Golful Saros (Xeres). Peninsula este crestată de
vâi adânci cu versanţi abrupţi, acoperiţi cu o vegetaţie de ierburi şi arbuşti spinoşi.
La 20 km de la intrare începe adevâratul defileu al Dardanelelor, unde
promontoriul asiatic Nagara înaintează în mare cu stâncile sale submerse şi reduce
şenalul navigabil, astfel încât vasele de mare tonaj sunt nevoite să se apropie de
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


113
P
e
n
i
n
s
u
l
a

G
A
L
L
I
O
P
O
L
I
Taifur
Gelibolu
Bayrkey
Cerdac
Tashbashy
Iliaskey
Karaynebely
Seyitlikey
Eceabat
Kilidulbahir
Canakkale
Bergoz
Umurbey
Iapîldak
Beybaslî
Kuskey
Erenkey
Kirte
Cap Teke
Kumkale
Enishekyr
Troia
M
a
r
e
a





E

G

E

E


M
a
r
e
a





E

G

E

E


Marea
MARMARA
Tessalonik-Ist anbul 620 km
934
305
420
310
8 0 8 16 km
Strâmtoarea DARDANELE

coasta europeană. Îngustimea relativă a strâmtorii, relieful puternic accidentat al
peninsulei Gallipoli, cursul sinuos al apei care obligă vasele să navigheze în imediata
apropiere a peninsulei, fac ca Dardanelele să aibă o poziţie strategică de prim
ordin pentru cine stăpâneşte malurile, şi în special peninsula Gallipoli.
Orientată pe direcţia NE-SV, strâmtoarea prezintă multe asemănări cu
Bosforul. Este prezentă aceeaşi circulaţie suprapusă a apelor între Marea Marmara
şi Marea Egee. Curentul superficial cu ape mai dulci din Marea Marmara se
răspândeşte în lungul coastelor Turciei şi Greciei până în Eubeea, iar cel profund
pătrunde în Marea Marmara, de unde îşi continuă cursa prin Bosfor.
3. Strâmtorile Bosfor şi Dardanele în istoria regiunilor pontice şi în
navigaţia internaţională
Importanţa economică, politică şi militară cu totul excepţională a strâmtorilor
ponto-mediteraneene derivă atât din particularităţile lor fizico-geografice, cât mai
ales din rolul geostrategic al acestora.
Prin aşezarea lor geografică, la răspântia a două continente, în aria de
interferenţă dintre domeniul cultural central-european (bazinul Dunării), cel
mediteraneean şi anatolian, prin faptul că unesc o mare închisă cu una deschisă,
iar o altă cale maritimă între ele nu există, cele două strâmtori sunt printre cele mai
importante pentru navigaţia internaţională şi în special pentru ţările riverane la
Marea Neagră. Acestea trebuie să le deschidă calea spre apele Mediteranei şi
totodată să le asigure securitatea navigaţiei. Pentru statele neriverane, problema
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


114
principală a constituit-o de-a lungul timpului crearea posibilităţilor unei libere navigaţii
a vaselor acestora prin strâmtori în apele unei mări închise ca Marea Neagră.
Regimul internaţional al acestor strâmtori, stabilit după lungi şi controversate
dispute diplomatice, care au durat sute de ani, a căutat să reglementeze într-o
oarecare măsură, pe baze mai mult sau mai puţin acceptabile, navigaţia prin ele.
Istoria navigaţiei prin aceste strâmtori începe cu câteva secole înaintea erei
noastre. Fenicienii le trec poate primii pentru a ajunge în Marea Pontică, în jurul căreia
se stabiliseră deja, încă din sec. VIII î. Chr., sciţii (în Kuban, sudul Ucrainei şi peninsula
Crimeea). După fenicieni, grecii colonizează ţărmurile şi trec strâmtorile în Pontus
Euxinus. Războiul din Troia pare să fi fost, de fapt un prim “război al strâmtorilor”
între achaenii din Micene şi rivalii lor de pe coastele Asiei Mici. De altfel, episoadele
din cânturile X, XI şi XII din Odiseea se petrec pe ţărmurile Mării Negre. Grecii din
Megara au înfiinţat prima colonie pe ţărmul asiatic al Bosforului, la Calcedonia (azi
Kadiköi), puţin mai la sud de Üsküdar, iar către anul 667 î. Chr, au întemeiat Bizanţul
(Bizantium, Bizantion). Locul ales pentru fondarea Bizanţului era ideal: o mică
peninsulă triunghiulară, mărginită de Cornul de Aur şi Marea Mediterană – chiar la
intrarea sud-vestică a Bosforului. În spate, relieful accidentat al peninsulei îi putea
asigura o bună apărare. Această poziţie geostrategică a făcut ca în scurtă vreme
Bizanţul să devină nu numai un mare centru comercial, dar şi un punct de control al
strâmtorii. Bosforul devine şi un important punct de încrucişare cu drumurile terestre
dintre Europa şi Asia, un fel de nod strategic şi de punte spre continentul vecin.
Grecii ionieni şi cei din Millet sunt prezenţi la Pontul Euxinus în jurul anului 650 î. Chr.,
între ctitoriile lor numărându-se şi cetăţile Histria şi Tomis. În secolele V – IV î. Chr.
Atena acaparase comerţul Mării Negre şi cea mai mare parte din importul de grâu din
stepele nord-pontice. Bizanţul a devenit astfel, încă din antichitate, centrul expansiunii
comerciale greceşti şi un punct de tranzit în navigaţia spre Marea Neagră.
În perioada supremaţiei macedoneene şi mai târziu sub cea romană,
importanţa strâmtorilor a scăzut, comerţul maritim diminuându-se în favoarea celui
terestru. Drumul comercial din Balcani, care traversa Bosforul şi mai departe Asia
Mică ajungea până în Siria şi Mesopotamia.
Bizanţul îşi datorează îndelungata-i prosperitate importanţei strategice, economice
şi politice, a poziţiei deosebit de favorabile la Strâmtori. Funcţia de capitală a Bizanţului,
pe care îl numeşte “Noua Romă” este stabilită de Constantin cel Mare, la 11 mai
330. Cu localizarea capitalei Imperiului aici, importanţa Strâmtorilor sporeşte
considerabil. Cel ce stăpânea Strâmtorile avea controlul asupra comerţului şi
navigaţiei pe o rază teritorială apreciabilă, putând hotărî în multe probleme politice.
De acum, lupta pentru strâmtori este deschisă, aceasta identificându-se şi cu
succesiunea de acţiuni ce aveau ca obiectiv cucerirea capitalei Imperiului Bizantin.
Sub bizantini, comerţul prin strâmtori se reactivează. Împăratul Justinian
(562) îşi revendică dreptul de a le folosi după voinţă, instituind plata unor mari taxe
pentru trecerea vaselor. Marea Neagră se transformă acum într-un lac bizantin. Cu
timpul, supremaţia bizantină a fost înlocuită cu cea a veneţienilor. În 1198, aceştia
iau în stăpânire Constantinopolul şi, prin sistemul de taxe şi măsuri instituit, devin
stăpâni absoluţi ai Strâmtorilor şi a navigaţiei în Marea Neagră. Competiţia politico-
militară dintre oraşele-state italiene face ca pe la 1350 supremaţia Strâmtorilor să
treacă în mâna genovezilor, Veneţia mutându-şi sfera de interes în Adriatica.
Expansiunea turcească în Bazinul Ponto-Mediteraneean a marcat o nouă
fază în istoria Strâmtorilor. Secolele următoare vor scoate în evidenţă două tendinţe
majore în evoluţia regimului juridic al acestora:
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


115
I. cel promovat de Turcia, care a urmărit permanent să asigure controlul
unilateral asupra lor;
II. cel promovat de marile puteri occidentale (Anglia, Franţa, Italia), care
urmăreau să obţină cu orice preţ libertatea navigaţiei spre Marea Neagră
şi a vaselor internaţionale.
Turcii ocupă în 1461 Trabzonul, iar în 1475 Caffa, în Crimeea. În 1484 sunt
cucerite cetăţile Moldovei: Chilia şi Cetatea Albă. Marea Neagră devine, pentru trei
secole, un lac turcesc, o mare interioară a Turciei, în care aceasta şi-a impus un
control efectiv asupra Strâmtorilor.
În acest context geopolitic, Constantinopolul era nucleul unor regiuni
economice complementare, ce gravitau către Marea Neagră şi strâmtorile ponto-
mediteraneene. În condiţiile acestei supremaţii absolute, închiderea Strâmtorilor
pentru vasele străine a devenit o regulă a dreptului public turcesc. Închizând Bosforul
şi Dardanelele, aceştia aveau sub control şi comerţul pe Dunăre, vasele fluviale cu
mărfuri fiind încărcate şi descărcate pe vase turceşti la Brăila, Galaţi şi Isaccea.
Crearea marilor imperii coloniale maritime europene au condus, concomitent
cu afirmarea puterii economice a Metropolelor şi la o tot mai pregnantă hegemonie
geopolitică a acestora. Ca o recunoaştere a rolului şi a intereselor economice ale
Turciei în raport de acestea, turcii le acordă treptat drept de liberă trecere prin
strâmtori mai întâi francezilor (1536), apoi englezilor (1606) şi olandezilor (1612).
Secolul al XVI-lea a marcat intrarea în jocul geopolitic al strâmtorilor ponto-
mediteraneene, a unui nou actor: Rusia. Devenind putere riverană la Marea
Neagră, aceasta îşi revendică drepturile ce îi decurg din această poziţie, de a-şi
trece în mod liber navele prin Strâmtori. În acest sens, scriitorul Duiliu Zamfirescu
nota în 1915: “adevărata chestiune a Strâmtorilor nu începe decât cu Petru cel
Mare, întemeietorul marinei ruse, care ducând frontiera imperiului la Marea Baltică
şi la Marea Neagră s-a preocupat deopotrivă de Sund, de Beltul Mare şi Beltul Mic
(pentru Baltica) şi de Dardanele pentru Marea Neagră (…). De unde până atunci
turcii erau deprinşi să vadă primejdia venind numai din Dardanele, cari, de bine de
rău, erau fortificate, de data asta înţeleseră că ea poate veni şi din partea Bosforului
şi că se putea înfăţişa sub forma ademenitoare a prieteniei (…). Dar dacă Petru cel
Mare nu obţinu nimic, urmaşii săi făcuseră, din cucerirea strâmtorilor, un “caeterum
censeo”, care trebuia să se repete până în zilele noastre” (p. 52). Astfel, prin Pacea
de la Kuciuk-Kainardji (1774) Turcia retrocedează Rusiei cetatea Kerci şi totodată
libertatea navigaţiei comerciale prin Strâmtori, pierdută prin Pacea de la Belgrad
(1739) în urma războiului ruso-austro-turc. Zece ani mai târziu, în 1784, dreptul de
liberă trecere prin Strâmtori se extinde şi asupra vaselor comerciale ale Austriei,
Dunărea recăpătându-şi astfel vocaţia de cale navigabilă transcontinentală.
După lungi negocieri ruso-turce, soldate cu încheierea unui sistem de alianţe
între cele două puteri regionale, dreptul de liberă circulaţie prin Strâmtori se extinde şi
asupra flotei militare ruseşti (1833). Aceste alianţe sunt însă intens contestate de
marile puteri occidentale ale vremii – Anglia, Franţa şi Austria – care urmăreau limitarea
drepturilor Rusiei ce decurgeau din poziţia sa de ţară riverană la Marea Neagră. În
consecinţă, este încheiată o convenţie prin care în timp de pace, cât timp Turcia nu
este angrenată în vreun conflict armat, aceasta să nu permită trecerea vaselor militare
prin Strâmtori, indiferent de pavilioanele sub care acestea navigau (Londra, 1841).
Navele de comerţ ale tuturor ţărilor aveau însă această permisiune. Marea Neagră
devine astfel, prin Tratatul de la Londra, zonă demilitarizată, blocându-se astfel şi
flota militară rusă, situaţie consfinţită şi întărită prin Tratatul de la Paris (1856).
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


116
Acesta a fost însă contestat de către Rusia, fiind considerat ca un instrument de
suprimare a mijloacelor sale de apărare. Încercările diplomaţiei ruse de revizuire a
acestor clauze nu numai că eşuează, dar în 1871 are loc la Londra o nouă conferinţă
prin care dreptul de liberă circulaţie prin Strâmtori este extins asupra navelor
militare ale puterilor aliate occidentale, în detrimentul celor ale Rusiei. Aceste
principii au fost din nou consfinţite şi întărite prin Tratatul de la Berlin (1878).
În timpul primului război mondial, zona Strâmtorilor este teatrul unor lupte
grele, între forţele militare franco-engleze şi cele ale Turciei, aliată a Germaniei.
Turcia este înfrântă, Strâmtorile trecând sub ocupaţia militară a Antantei în urma
convenţiei de Armistiţiu semnată de Turcia în 1918. Prin înlăturarea caracterului
discriminatoriu al tratatelor şi convenţiilor anterioare, regimul juridic al strâmtorilor
ponto-mediteranee intră într-o nouă fază a evoluţiei sale, aceea de garantare a
deplinei libertăţi de navigaţie pentru vasele din toate ţările, atât pentru cele
comerciale, cât şi pentru cele militare.
4. Regimul circulaţiei prin strâmtorile ponto-mediteraneene în secolul XX
Natura juridică a regimului Strâmtorilor decurge din însuşi caracterul de
”mare închisă” al Mării Negre, acestea constituind unica legătură maritimă dintre
bazinul pontic şi cel mediteraneean. Regimul lor juridic este reglementat în funcţie
de interesele fundamentale ale statelor riverane, cu respectarea suveranităţii
acestora, a normelor dreptului internaţional şi a regimului navigaţiei internaţionale,
în care sunt implicate şi alte state.
Actualul regim al strâmtorilor ponto-mediteraneene a fost consacrat, cu toate
imperfecţiunile existente, prin convenţia de la Montreux (Elveţia) din 1936. Până la
acea dată au mai funcţionat alte două reglementări, imediat după primul război
mondial: Sèvres (1920) şi Lausanne (1923), în jurul cărora s-au purtat dispute aprige.
Tratatul de la Sèvres, nerecunoscut de Turcia, prevedea demilitarizarea
zonei Strâmtorilor prin distrugerea tuturor fortificaţiilor de pe malurile acestora
ridicate anterior şi asigurarea completei libertăţi a navigaţiei, atât în scopuri
comerciale, cât şi pentru vasele militare, fără a se percepe vreo taxă. Convenţia de
la Lausanne a întărit aceste prevederi, proclamând internaţionalizarea strâmtorilor
Bosfor şi Dardanele sub patronajul Ligii Naţiunilor.
Această prevedere s-a impus ca o consecinţă a internaţionalizării fluviilor
europene, între care şi Dunărea. Totodată, au fost instituite anumite norme
sanitare şi de securitate pentru traficul prin Strâmtori.
Convenţia de la Montreux reia principiile de liberă trecere şi navigaţie
atribuind însă Turciei dreptul de a bloca traficul prin Strâmtori navelor unui alt stat
în cazul în care s-ar simţi ameninţată de aceasta cu vreun conflict armat.
Dacă Turcia nu este parte beligerantă, vasele comerciale au libertate totală
de trafic. Pe lângă acestea, Convenţia a mai reglementat şi o serie de probleme
tehnice privind traficul şi procedurile de navigaţie. Prin Convenţia de la Montreux,
aflată în vigoare şi în prezent, sunt prevăzute, mai clar decât în precedentele
acorduri, drepturile ţărilor riverane şi neriverane în folosirea strâmtorilor,
consimţindu-se regimul internaţional al acestora.
5. Importanţa strâmtorilor ponto-mediteraneene pentru România
Importanţa strâmtorilor Bosfor şi Dardanele ca unică legătură maritimă
Bazinului Pontic cu Oceanul Planetar, decurge din însuşi poziţia riverană a României
la Marea Neagră. La aceasta se adaugă poziţia României de stat dunărean,
situarea sa la gurile Dunării şi în bazinul inferior al acesteia transformând-o într-o
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


117
veritabilă placă turnantă între traficul fluvial central-european şi cel maritim
internaţional. Prin urmare, obiectivul geostrategic fundamental al României este de
menţinere a deplinei libertăţi de navigaţie prin strâmtorile ponto-mediteraneene.
Acesta a fost afirmat de către Nicolae Titulescu încă din 1936, cu prilejul
Conferinţei de la Montreux: “Tot ce atinge Marea Neagră – afirma acesta –
interesează în cel mai înalt grad ţara mea, dat fiind că prin Marea Neagră şi prin
strâmtori se produce unica noastră ieşire la marea liberă; aş spune că strâmtorile
sunt însăşi inima Turciei, dar ele sunt în acelaşi timp plămânii României”.
Până la Convenţia de la Montreux, Strâmtorile au fost închise navigaţiei
pentru scurte perioade de timp, în trei rânduri, cu prilejul unor conflicte armate, în
care a fost implicată Turcia:
- în 1911, cu prilejul războiului italo-turc;
- între 1912-1913, cu prilejul războiului ce a opus Turcia statelor creştine din
peninsula Balcanică (România, Serbia şi Bulgaria);
- între 1914-1918, în timpul primului război mondial, ceea ce a cauzat mari prejudicii
economice României, al cărui export se realiza în mare parte prin portul Constanţa.
În acest sens, Gh. I. Brătianu, sublinia: “Istoria noastră, munţii ocupaţi şi
marea închisă sugrumă libertatea şi viaţa naţională. Deci, o concluzie logică:
marea liberă şi munţii în mâinile noastre sunt pentru noi nu numai spaţiul vital, dar
şi condiţiuni vitale, sunt elementele însăşi ale existenţei noastre […]. În spaţiul
nostru de securitate intră de asemenea şi problema strâmtorilor, prelungirea gurilor
Dunării şi a Porţilor de Fier, care-I reglează cursul […] (1941-1942, p. 30).”
Pe aceleaşi coordonate geostrategice se situează şi concluziile cuprinse în
comunicarea scriitorului Duiliu Zamfirescu intitulată “Bosforul şi Dardanelele faţă de
interesele româneşti”, ţinută la Academia Română în şedinţa din 13 martie 1915:
“exportul cerealelor pe căi ferate este absolut imposibil, din cauză că marfa noastră
ocupă loc mult şi are valoare mică. Numai calea apei este potrivită pentru exportul
produselor noastre. Prin urmare, Dunărea şi Marea sunt scăparea noastră – marea
liberă, strâmtori libere, acelea ce îngăduiesc produselor solului nostru să ajungă pe
pieţele străine cu înlesnire” (1915, p. 67)”.
Dezvoltarea economică a ţării, cât şi tranzitul comercial prin România nu
poate avea ca suport decât deplina libertate a traficului naval prin strâmtorile
ponto-mediteraneene, situaţie permanentizată în 1936 prin Convenţia de la
Montreux. Prin aderarea României la NATO, alianţă politico-militară din care face
parte şi Turcia, sunt deschise noi orizonturi de parteneriat geostrategic în Bazinul
ponto-mediteraneean, garanţie pentru asigurarea libertăţii şi securităţii navigaţiei în
zona complexului de strâmtori Bosfor – Dardanele.
BIBLIOGRAFIE
Bădescu, L., Cauja, Gh., Glasser, L. (1957), Contribuţiuni la studiul istoriei regimului internaţional de
navigaţie pe Dunăre, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
Brătescu, C. (1942), Oscilaţiile de nivel ale Mării Negre, în Buletinul Societăţii Regale Române de
Geografie, LXI, Bucureşti
Brătianu, Gh. I. (1928), Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană, I – II, Ed. Meridiane, Bucureşti
Cîrţînă, I., Seftiuc, I. (1972), Dunărea în istoria poporului român, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
Deică, P., Alexandrescu, Valeria (1995), Marea Neagră, un unicat geografic, în Timpul în 7 zile, VI.2.
(partea I) şi VI.3. (partea a II-a), Bucureşti
Gogeanu, P. (1966), Strâmtorile Mării Negre de-a lungul istoriei, Ed. Politică, Bucureşti
Holan, D., Giurcăneanu, C. (1966), Strâmtori şi canaluri pe Glob, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
Seftiuc, I., Cîrţînă, I. (1974), România şi problema strâmtorilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti
Zamfirescu, D. (1915), Bosforul şi Dardanelele faţă de interesele româneşti, comunicare susţinută la
Academia Română în şedinţa din 13 martie, Bucureşti.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


118
MAREA NEAGRĂ ÎNTRE PROVOCARE ŞI OPORTUNITATE
Mădălin Bogdan RĂPAN
MOTO: ,,Marea e acea moştenire la care toţi suveranii pretind
că au cea mai mare îndreptăţire, dar asupra căreia drepturile
oricui sunt totuşi cel mai puţin lămurite. Stăpânirea acestei
stihii nu a fost nicicând cu totul garantată cuiva (…). Trebuie să
fi puternic ca să năzuieşti la această moştenire”.
1

Abstract: Reviewing the historic perspectives of access and domination of the Pontic Space/Area lead
at identification of strategic priorities regarding the “Great Politic and Military Game of the Black Sea”.
Next to the strategic value of the Black Sea basin itself comes its role of liaison in the direction of other
strategic resources.
Key wards: security space, sea power, security mathematics, geopolitical general representation,
geopolitical game/competition, space configuration, regional security.
Alfred Thayer Mahan (1840-1914) este cel care a popularizat conceptul de sea
power considerând drept criteriu al ierarhizării puterilor gradul în care sunt stăpânite mările.
Dominaţia pe mare a fost, în Antichitate, ca şi în Evul Mediu, un obiectiv
firesc al oraşelor maritime. Noţiunea de sea power nu le-a fost străină acestora, cu
implicaţiile sale felurite, presupunând deţinerea unei forţe navale potrivite pentru
dobândirea şi păstrarea bogăţiei comerciale, precum şi pentru cucerirea controlului
politic asupra căilor maritime de comunicaţie.
Pentru a-şi dobândi puterea pe mare, cetăţile antice şi oraşele medievale au
căutat să deţină monopolul câtorva linii de circulaţie la mare distanţă, în special
spre Marea Neagră şi Orientul Apropiat, întreţinând o numeroasă flotă de galere.
Astfel au fost edificate talasocraţiile Atenei, Veneţiei, Genovei, Marsiliei şi
Barcelonei, cu grade inegale de putere şi cu diferenţe instituţionale notabile.
Terminus sudic al centurii marine a Europei, Marea Neagră le părea anticilor
foarte îndepărtată. Melancolia lui Ovidiu, în surghiun pe ţărmurile ei, se alătură
sumbrelor evocări ale gerurilor pontice din scrierile lui Herodot.
Rostogolindu-şi valurile dinspre Orient, marea a purtat credinţa creştină,
menită a da Europei primul ei chip unitar, christianitas.
2

Importanţa strategică a Mării Negre pe parcursul secolelor s-a bazat pe rolul pe
care regiunea l-a jucat ca fiind simultan o punte de legătură şi o frontieră, o zonă-tampon
şi una de tranzit între Europa şi Asia, la intersecţia dintre fostele puteri şi imperii.
Zona Mării Negre a fost strălucit abordată de unul dintre iluştrii geopoliticieni
români Gheorghe I. Brătianu, care la începutul anilor ‘40 ridică pe tapet o chestiune
de importanţă maximală aceea a ,,spaţiului de securitate’’. Spaţiul de securitate, în
opinia lui Brătianu, este acel spaţiu ,,faţă de care nici o naţiune nu-şi poate menţine
existenţa’’ fiind un element fundamental atât în jocul geostrategic cât şi în
evaluarea destinelor naţionale. Făcând o incursiune în timp în epoca antică,
distingem două perioade principale: una caracterizată prin activitatea simultană a
perşilor şi a grecilor, prin colaborarea Imperiului scitic, stabilit pe litoralul nordic al
Euxinului, cu coloniile greceşti, cărora el le asigură minimul de securitate indispensabil
negoţului. După căderea Imperiului Persan, căruia îi succed monarhiile elenistice

1
Richelieu în Testament politic
2
Michel Mollat du Jourdin, Europa şi marea, Ed. Polirom, Iaşi. 2003, pp. 35-38
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


119
ale Pontului şi ale Bosforului Cimerian, Roma este cea care impune pacea şi
ordinea în spaţiul pontic, prin prezenţa garnizoanelor şi a escadrelor sale.
În perioada evului mediu Marea Neagră este supusă hegemoniei Bizanţului
şi acordului cu chazarii, pe care vin să-i zdruncine în sec. al X-lea, atacurile
repetate ale varegilor, verii normanzilor, ce îşi fac în acelaşi timp apariţia în Europa
Occidentală. În cele din urmă se stabilesc relaţii paşnice, care marchează cu
influenţa lor fecundă dezvoltarea civilizaţiei ruso-bizantine din sec. al XI-lea. Dubla
invazie turcă, cea a selgiucizilor din Asia şi cea a pecenegilor, apoi cea a
cumanilor, în Rusia Meridională, vine să pună capăt acestei înfloriri.
Marile drumuri comerciale sunt închise de această nouă invazie a nomazilor
şi anarhia se instalează pe litoralul Mării Negre. Cu toate acestea în sec. al XIII-lea,
armatele lui Gingis-Han supun întreaga Asie legilor lor, de la mările Chinei până la
Dunăre. Imperiul mongol acordă protecţie negustorilor italieni şi le înlesneşte
amplasarea de colonii; o nouă eră de prosperitate deschizându-se pentru comerţul
internaţional în bazinul Mării Negre. Tot dinspre sud vine impulsul menit să
schimbe faţa lucrurilor: la mijlocul sec. al XV-lea, cucerirea otomană învinge toate
obstacolele, dobândeşte Constantinopolul şi-şi întinde stăpânirea asupra ţărmurilor
Mării Negre, de la Trapezunt până în Crimeea şi Moldova. Kara Deniz devine timp
de trei secole un lac turcesc ale cărui resurse constituie monopolul exclusiv al
aprovizionării capitalei sultanilor, a Seraiului şi a armatelor Porţii. Dar, la sfârşitul
sec. al XVIII-lea, dubla presiune exercitată de Rusia, pe de o parte, şi de puterile
occidentale, pe de altă parte, forţează barajul impus de turci şi redeschide
Strâmtorile pentru un comerţ larg. Chestiunea Orientului este de acum încolo la
ordinea zilei şi regimul strâmtorilor este unul din elementele ei principale.
3

În cursul secolului al XIX-lea, Marea Britanie a căutat de exemplu, la
Dunărea de Jos să împiedice crearea unui cap de pod al Rusiei Ţariste, în direcţia
Bosforului şi a Dardanelelor. Totodată poziţia diplomaţiei londoneze, faţă de
,,chestiunea strâmtorilor’’, n-a fost determinată doar de interesele economice ale
Angliei în Imperiul Otoman, ci mai ales de problema asigurării drumurilor către
India şi în general de cea a protecţiei coloniilor sau a zonelor de influenţă britanică
din Asia centrală şi de sud-vest.
Revenind la spaţiul pontic actual reconsiderarea acestuia şi a proximităţii
sale în ecuaţia de securitate europeană şi euroatlantică este determinată mai ales
de intensificarea competiţiei pentru resursele strategice, căile de transport şi
pieţele de desfacere. ,,Marele Joc’’ din Marea Neagră a fost şi este conturat pe
două tipuri de politici fundamentale: îndiguire şi descurajare politico-militară şi
legătură economică dintre continente.
Marea Neagră a reprezentat dintotdeauna o zonă strategică pentru
dislocarea şi mobilizarea forţelor armate atât din perspectiva politicilor defensive,
cât şi a celor de expansiune. Controlul maritim nu este chiar un lux sau o facilitate
pentru alianţa occidentală. Aceasta este o problemă de viaţă şi de moarte. Cu
controlul pe mare alianţă occidentală nu este sigură de victorie, dar fără controlul
mării aceasta este sortită să piardă. Totuşi, privită de la cel mai înalt nivel strategic,
misiunea de bază a puterii navale ar putea fi defensivă, deşi recursul la o ofensivă
tactică nu ar trebui exclusă. Acestea sunt ideile de bază care se situau, în urmă cu
câţiva ani, în faţa strategiei maritime a Forţelor Navale a S.U.A, constituind obiectul

3
Gheorghe I. Brătianu, Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană, Ed. Polirom, Iaşi,
1999, p. 74-76
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


120
unei largi dezbateri. Scopul era de a descuraja Uniunea Sovietică de la iniţiativa de
forţare, de a-i imprima acesteia un rol defensiv.
4

După căderea Uniuni Sovietice, la Marea Neagră au acces direct şase state:
Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia şi Georgia. Pentru patru dintre ele
(Ucraina, România, Bulgaria şi Georgia) ,,calea pontică’’ reprezintă unicul acces
maritim. Datorită penetrării adânci în continent, Marea Neagră dispune de un
imens ,,hinterland’’. Este vorba de ţările a căror unică deschidere maritimă se face
prin intermediul Dunării, cel mai mare fluviu din bazinul pontic – Austria, Slovacia şi
Ungaria. De asemenea, Republica Moldova, prin intermediul Dunării maritime, cu
care se mărgineşte pe o lungime de 1,8 km, e o ţară riverană a Mării Negre.
În spaţiul pontic, Rusia contemporană pare să se confrunte cu o situaţie
similară anului 1914, având ca oponent geopolitic principal pe Turcia.
Pe filiera caucaziană reapare Iranul, făcând vizibilă rivalitatea istorică
triunghiulară Iran – Turcia – Rusia. Similitudinea se accentuează şi graţie reapariţiei
celor doi actori clasici – Germania şi Franţa, care au devenit elemente indispensabile
pentru descifrarea formulei geopoliticii pontice. Dar asemănările cu geopolitica
antebelică se opresc aici, prezenţa americană neputând fi neglijată.
Ţara care s-a bucurat de rezultatele seismului produs în 1989-1991 a fost
Turcia, reuşind să se manifeste timp de câţiva ani aproape nestingherită pe un
areal cuprins între Balcani şi Altai.
,,Acesta este şi farmecul ansamblurilor geopolitice noi, cu actori noi sau cu
caracteristicile modificate. În astfel de ansambluri, în perioadele de tranziţie profită
nu cel ce are nişte avantaje spaţiale sau nişte caracteristici fizice inedite (cum este
cazul Rusiei), ci acel ce poate profita de dezorientarea adversarului, cum este de
altfel cazul Turciei. Dar regula acestui joc geopolitic sugerează că al doilea tip de
,,jucători’’ trebuie să ia tot ce pot într-o perioadă de timp cât mai scurtă (perioada
,,vidului de putere’’) înainte ca stăpânii de drept ai ringului să se deştepte’’
5

Extinderea NATO spre estul continentului, prin includerea României şi
Bulgariei, poziţionează pentru prima dată cele şase ţări riverane într-o poziţie de
paritate numerică 3/3, ceea ce ar duce la realizarea unui echilibru şi la anularea
influenţelor ţărilor ex-sovietice în zonă. Această poziţie geostrategică a României
ar putea spori interesul Rusiei faţă de ţara noastră. Iar o bună relaţie cu România -
poate chiar un parteneriat strategic cu România - i-ar asigura Rusiei accesul
neîngrădit (poate chiar controlul, prin forţele navale ale României) asupra celei mai
importante porţiuni a traseului fluvial cel mai mare din Europa.
O bună relaţie cu România ar contrabalansa, într-un fel, politica pe care o
duce Ucraina în Marea Neagră şi care nu este defel convenabilă nici României, nici
Rusiei, mai ales în ceea ce priveşte definirea şi stabilirea platformei continentale.
Pentru Ucraina, importanţa strategică a canalului navigabil pe care îl construieşte
pe braţul Bâstroe poate fi comparată cu coridorul euro-asiatic de transport al
petrolului. Kievul vrea ca acest canal să devină principala verigă a altui coridor, nu
mai puţin important – coridorul de transport internaţional numărul 7, care va prelua
asupra lui până la 60% din transportul de mărfuri pe Dunăre. De altfel, argumentul
principal al părţii ucrainene pentru construirea acestui canal este cel economic,
Kievul susţinând că prin tranzitarea canalului românesc Sulina, Ucraina a înregistrat
pierderi de 600 de milioane de dolari în ultimii 5 ani.

4
Richard Fieldhouse, Security at Sea. Naval Forces and Arms Control, Oxford University Press, 1990, p. 93
5
Oleg Serebrian, Va exploda Estul? Geopolitica spaţiului pontic, Ed. Dacia, Clu-Napoca, 1998, p.26
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


121
Alt punct de interes al ruşilor este cel al conductei petroliere Caucaz - Europa
de Vest , dar se pare că interesul american şi cel al Turciei, pe de o parte, iar pe de
alta, cel al Poloniei şi Germaniei ar putea avea, în această bătălie surdă pentru
petrolul caucazian, prioritate.
Probabil, în scurtă vreme, prin valoarea sa în hidrocarburi, ca şi prin complexele
probleme care se pun în spaţiul caucazian, zona din estul Mării Negre şi cea din
vestul Mării Caspice vor deveni în Europa Răsăriteană un fel de „Golf Persic al
viitorului“, aşa cum afirma, nu de mult, amiralul american Iosef Lopez, "deoarece -
spunea el - liniile de comunicaţii care traversează Marea Neagră sunt fundamentale,
ele sporind importanţa de îndată ce resursele petrolifere din Caucaz vor lua drumul
Europei. Există cel puţin patru variante de transport al petrolului caucazian:
- Baku (capitala Azerbaidjanului), Supsa, Odesa, Brody, Adamow Zastaw
(varianta poloneză, favorabilă Europei centrale şi nordice şi îndeosebi
Germaniei);
- Baku, Odessa, Constanţa, spaţiul balcanic, Europa de Vest (varianta
românească, favorabilă României, spaţiului balcanic, Italiei şi Franţei,
deci Europei Centrale şi Sudice);
- Baku, Iran (variantă favorabilă Rusiei şi, evident, Iranului);
- Baku, Georgia, Ceyhan (Turcia), care este un drum mai scurt până la
Mediterana, dar mult mai costisitor, întrucât traversează o zonă
muntoasă (preferinţă a oficialităţilor americane, fapt pentru care a şi fost
finanţat acest proiect).
„Afacerea secolului“ devine din ce în ce mai mult o confruntare între
interesele politice şi economice ale celor foarte puternici. Marii câştigători de pe
urma acestei confruntări par a fi Turcia si Georgia, iar învinşii, Rusia, Iranul şi ţările
est-europene care sperau şi ele să intre în joc (Ucraina, Bulgaria şi România).
Avantajele variantei Baku, Georgia, Turcia sunt de natură exclusiv
geopolitică, întrucât conducta trece printr-o ţară aliată Statelor Unite ale Americii şi
nu prin instabila Rusie sau prin Iranul care este încă ostil americanilor (sau, în orice
caz, nesigur) şi nici prin spaţiul românesc şi cel balcanic, de unde rezultă o
anumită evaluare (cu totul nefavorabilă României) a configuraţiei viitoare a spaţiului
strategic românesc. Conducta Baku-Ceyhan este, însă, mult mai costisitoare decât
variantele propuse de Iran şi Rusia (cealaltă tabără a afacerii). Moscova şi
Teheranul, dar mai ales firmele petroliere (inclusiv americane) implicate in proiect,
s-au plâns că Baku-Ceyhan este o risipă. De asemenea, raţiunile economice ale
Uniunii Europene pentru această zonă sunt reliefate de către raportul înaintat către
Comisia Europeană în iunie 2002, în care se pune problema diversificării
resurselor energetice. Uniunea Europeană şi ţările candidate au un deficit de
energie, în principal de gaze naturale, care se va accentua până în 2020, Marea
Neagră fiind o zonă de tranzit al acestora.
Preluarea de către Uniunea Europeană a principalelor responsabilităţi în
Balcani, prin procesul de stabilizare şi asociere, deschide perspectiva concretă a
includerii statelor din zonă în procesul european de extindere, ceea ce conferă o
altă dimensiune eforturilor de cristalizare a politicii externe comune a Uniunii
Europene, cu o componentă substanţială de securitate subregională, experienţă ce
poate servi drept model pentru alte arii sensibile, cum ar fi Caucazul de Sud.
În prezent riscurile de securitate şi ameninţările nu mai sunt provocate de
state, ci mai curând de apariţia unor fenomene neconvenţionale cauzate de actori
non-statali şi susţinute prin politicile statelor problemă, sau a celor cu o statalitate
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


122
precară. Dezvoltarea terorismului, proliferarea armamentelor şi a criminalităţii
organizate au transferat politicile de îndiguire spre o nouă configurare a
tehnologiilor şi instrumentelor militare. Alte ameninţări şi provocări ar mai fi:
poluarea tot mai accentuată a bazinului Mării Negre, accentuarea / menţinerea
conflictelor etnic-separatiste (Transnistria, Abhazia, Adjaria), exportul de instabilitate:
promovarea fundamentalismului islamic şi a intereselor statelor islamice către sud-
estul Europei, prin existenţa unor grupuri etnice compacte în zonele adiacente
(turco-tătarii din Peninsula Crimeea, găgăuzii din Republica Moldova, turcii din sud-
estul Bulgariei etc.).
Demn de remarcat este faptul că, spre deosebire de sursele de instabilitate
care se manifestă în cadrul palierului clasic, cele enumerate mai sus prezintă o
caracteristică specială, dată de faptul că urmările lor nu sunt limitate la un nivel
anume (de exemplu politic, economic, social, ş.a), ele sunt resimţite la toate
nivelele, ceea ce le face să fie considerate surse majore de instabilitate, cu
repercusiuni atât asupra securităţii naţionale, cât şi a celei regionale şi, implicit globale.
Viziunea strategică – 2010 Armata României, analizând mediul de
securitate, afirma: „Secolul XXI va evolua către crearea unei lumi multipolare, în
care se va intensifica competiţia mondială pentru controlul resurselor strategice şi a
celor de acces către acestea.
Nu întâmplător acest important document pentru apărarea naţională pune în
prim-planul securităţii statelor problema resurselor strategice şi a căilor de acces către ele.
Bibliografie
Brătianu, I. Gheorghe, Marea Neagră. De la origini până la cucerirea otomană, Ed. Polirom, Iaşi, 1999
Fieldhouse, Richard, Security at Sea. Naval Forces and Arms Control, Oxford University Press, 1990
Jourdin, Michel Mollat du, Europa şi marea, Ed. Polirom, Iaşi. 2003
Serebrian, Oleg, Va exploda Estul? Geopolitica spaţiului pontic, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


123
MAREA NEAGRĂ ŞI ASIA CENTRALĂ
REORIENTĂRI GEOPOLITICE ÎNTR-O LUME UNIPOLARĂ
Mihail OPRIŢESCU
Abstract: Sea which communicates with the Mediterean Sea only through of Bosphor and Dardanelle
straits, the Black Sea played a major in the history of the European continent. The Black Sea due to its
unique position provided the connection between the euroatlantical space and the euroasian space
being the area whore some of the great geopolitical axes which dominated the world policy crossed.
The geopolitical situation from area of the Black Sea after 1989 marked by the disappearance of the
Soviet Union emphasizes the appearance of a new geopolitical rivality between the United States and
Russia. In the military-political plane the south of the Black Sea is under the control of the right flank of
NATO ruled by United States and the its north is dominated by Russia. In the economical domain, the
use of the Black Sea as a transit area for material resources from Asia to the Center of Europe through
the agency of the will contribute to the increase of Romanian s importance as the holder of the Danube, of
the Danube - Black Sea Canal and of the meet important section of the navigable sector of the river.
The part of the Black Sea will increase during the next period due to the privileged position which it has
over the areas of major geopolitical interest such as: Caspica Sea, Central Asia, and China
Cuvinte cheie: Balcani, Caucaz, Marea Neagră, naţionalism, conflicte etnice, cooperare regională
chestiunea cecenă, lume unipolară, minorităţi NATO, OCMEN, resurse energetice
Mare semideschisă care nu comunică cu Mediterana decât prin îngusta
ieşire a strâmtorilor, Marea Neagră a fost controlată de Imperiul Roman în
antichitate, apoi de Imperiul Bizantin în Evul Mediu, pentru a deveni la sfârşitul
secolului al XVI-lea, pentru mai bine de trei secole, un «lac otoman». Disputa ruso-
otomană pentru controlul Mării Negre, componentă importantă a «Chestiunii
Orientale» după 1683, a dus la implicarea în zonă a Marilor Puteri europene,
generând în secolul al XIX-lea o acută rivalitate ruso-britanică.
Tendinţele hegemonice manifestate de Stalin în zona Mării Negre, la
sfârşitul ultimei conflagraţii mondiale, au găsit SUA pregătite să-şi asume obligaţii
globale. Implicarea americană în sud-estul continentul european după 1947 având
la bază «Doctrina Trumann» au urmărit crearea unui « baraj spre sud » menit să
ţină URSS departe de zona strâmtorilor Mării Negre şi Mediterana răsăriteană prin
ajutorul financiar acordat Turciei şi Greciei. Procesul de consolidare a prezenţei
americane în spaţiul Mării Negre şi în Balcani, a impus integrarea celor două ţări în
NATO în 1952, decizie care a dus la o bipolarizare militară a zonei generând un
echilibru politico-militar care s-a menţinut aproape o jumătate de secol.
Aceste succinte repere geo-istorice mai îndepărtate sau mai recente,
demonstrează că există adevărate constante geopolitice, care se menţin în actualitate
în pofida mutaţiilor în plan politic, economic sau militar. Poziţii cheie ca Gurile
Dunării, Strâmtorile, Peninsula Crimeea sau Insula Şerpilor sunt adevărate constante
ale istoriei, care constituie şi astăzi armătura de susţinere a edificiului geopolitic al
Mării Negre. Controlate de cele două superputeri după al doilea război mondial, care
au asigurat o umbrelă nucleară, punctele strategice menţionate mai sus au transformat
o regiune maritimă marcată de numeroase războaie în secolul al XIX-lea Marea
Neagră într-o zonă de stabilitate politico-militară în beneficiul statelor riverane.
Anul 1989 a fost anul marilor schimbări în Europa centrală şi răsăriteană,
când sistemul comunist se prăbuşeşte marcând sfârşitul Războiului Rece, iar
continentul european se află din nou după o jumătate de secol de totalitarism în
faţa unor schimbări politice majore. Situaţia geopolitică din spaţiul Mării Negre, în
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


124
perioada ce a urmat epocii «războiului rece» şi dispariţiei Uniunii Sovietice,
evidenţiază apariţia unei noi rivalităţii având ca protagoniste SUA şi Rusia. Această
rivalitate se derulează pe fondul apariţiei în spaţiul pontic ca şi în cazul Europei
Centrale a « statelor succesoare » fostului imperiu sovietic.
După destrămarea Uniunii Sovietice, cei peste 2 200 km de ţărm sovietic au
fost împărţiţi cu noile state independente Ucraina şi Georgia. Rusia deţine astăzi
mai puţin de 400 km din litoralul pontic, cedând Ucrainei porturi de primă mărime
ca Odessa şi Ilicevsk precum şi peninsula Crimeea. În domeniul militar, importanta
forţă navală cu baza la Sevastopol a fost împărţită cu Ucraina şi Georgia,
consfinţind sfârşitul monopolului sovietic asupra Mării Negre.
Competiţia pentru controlul asupra Mării Negre, după încetarea monopolului
sovietic, determină o nouă internaţionalizare a problemelor acestei zone marcată
de tensiuni şi conflicte interetnice între statele succesorale din Caucaz.
În epoca globalizării accelerate patronate de SUA, Rusia rămâne o mare
putere fiind preocupată să-şi reconstituie un spaţiu geopolitic nou, după ce
Washingtongul se străduise după 1991 să anihileze tentativele Rusiei de
reîntoarcere ca putere imperială în spaţiul ex-sovietic. În mod cert ea va căuta să
profite la maximum de conjunctura favorabilă ei apărută după septembrie 2001.
Rusia, în calitatea sa de succesoară a defunctei Uniuni Sovietice, este prin
forţa sa militară şi prestigiu politic cea mai îndreptăţită să manifeste pretenţii
hegemonice limitate, a căror recunoaştere din partea Statelor Unite o poate obţine
profitând de dificultăţile pe care acestea le au în Orientul Apropiat. Asupra statelor
succesoare, Rusia se poate impune prin presiunile economice în sistemul relaţiilor
de dependenţă energetică, cazurile clasice fiind Ucraina şi Republica Moldova.
Kremlinul mai are la dispoziţie şi mijloace militare, care au favorizat acţiunea
separatiştilor din Transnistria faţă de Moldova, prin care Rusia îşi păstrează un cap
de pod strategic în zona gurilor Dunării şi a Mării Negre. În efortul de a nu-şi pierde
influenţa în zona Mării Negre şi în Balcani, Rusia şi-a întărit relaţiile cu Grecia,
mizând pe o alianţă mai largă a statelor ortodoxe din zonă. Prezenţa militară rusă
în Georgia se dovedeşte activă, iar baza de la Sevastopol poate fi în orice moment
«un pion câştigător» în relaţia cu Ucraina.
Turcia, alături de Rusia, putere tradiţională a zone este, aparent, principala
beneficiară a reducerii influenţei geopolitice a Rusiei. Ca stat membru al NATO,
Turcia aspiră să devină lider al statelor musulmane într-un spaţiu ce se întinde din
Balcani până în Caucaz şi Asia Centrală. În acest scop Ankara este preocupată de
crearea unor instrumente internaţionale regionale care să-i faciliteze obiectivele.
Organizaţia Cooperării Economice la Marea Neagră a luat fiinţă la iniţiativa Turciei
în iunie 1992, la Istanbul.
Alcătuită din şase state riverane Mării Negre (Bulgaria, Georgia, România,
Rusia, Turcia şi Ucraina), cărora li s-au alăturat alte cinci state direct interesate
(Albania, Armenia, Azerbaidjan, Grecia şi Republica Moldova), zona economică a
Mării Negre (CEMN, devenită ulterior OCEMN), revendică statutul de Piaţă
Comună regională. Principale obiective ale noii organizaţii vizează intensificarea
cooperării multilaterale prin folosirea avantajelor care decurg din proximitatea
geografică şi complementaritatea economiilor statelor componente. Scopul urmărit
este accelerarea dezvoltării economice a statelor membre în perspectiva integrării
în Uniunea Europeană.
Noua grupare economică urmăreşte colaborarea în domeniile transporturilor,
lucrărilor publice, telecomunicaţiilor, infrastructurii, protecţiei mediului. Conducerea
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


125
este asigurată prin rotaţie de ţările membre, iar ca for de decizie funcţionează
Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe. Mai funcţionează în cadrul organizaţiei o
Adunare Parlamentară, constituită în 1993, având rol de organ consultativ al
OCEMN. Organizaţia a pus bazele pentru atingerea obiectivelor economice a unor
organisme cum sânt Consiliul oamenilor de afaceri din ţările membre ale OCEMN,
Asociaţia Camerelor de Comerţ din regiunea Mării Negre şi Banca pentru Comerţ
şi Dezvoltare a Mării Negre.
Deşi alcătuită de ţări aparţinând unor zone diferite Balcani, Marea Neagră,
Caucaz şi marcată de existenţa unor probleme în relaţiile bilaterale ce nu au fost
încă depăşite, cum sunt disputa greco-turcă privind problema cipriotă, situaţia
existentă în Republica Moldova în legătură cu Transnistria, rivalitatea reciprocă
între Rusia şi Turcia asupra viitoarei ponderi în zona Caucazului sau situaţia
conflictuală dintre Georgia şi Abhazia ori Armenia şi Azerbaidjan în zona Nagorno-
Karabah şi, mai ales Cecenia, organizaţia s-a dovedit viabilă propunându-şi în
viitor să acţioneze şi în domeniul securităţii şi stabilităţii regionale.
Din punct de vedere geopolitic Turcia are atuuri majore cum sânt controlul
strâmtorilor şi cel al rutelor terestre spre Irak, o zonă extrem de sensibilă după
intervenţia SUA. Perspectiva exploatării resurselor de petrol de la Marea Caspică,
conferă Turciei un rol privilegiat, fiind varianta principală pentru construcţia
conductei de petrol ca şi pentru asigurarea controlului acesteia, element esenţial
avut în vedere de marile companii transnaţionale.
Ucraina este al treilea stat care aspiră să exercite un control major în zona
Mării Negre. Prin suprafaţa sa, echivalentă cu cea a Germaniei şi Marii Britanii la
un loc, este a doua ţară ca mărime din Europa, cu o populaţie de 48 de milioane
de locuitori. Prin deschiderea sa largă la Marea Neagră, controlând principalele
porturi, Ucraina deţine un important statut geopolitic. Marile puteri occidentale
manifestă un interes special faţă de Ucraina, în care identifică o putere regională
prin care se poate schimba raportului de forţe în Europa Centrală şi de Est, în zona
Mării Negre dar şi în raport cu Rusia. Conducerea de la Moscova este, la rândul ei
atentă să menţină o relaţie specială cu Ucraina pentru a o menţine zona sa
geopolitică, deoarece o Ucraină proamericană ar fi un eşec major pentru
diplomaţia rusă, cu consecinţe multiple şi pe termen lung.
Pentru Occident, dominarea nordului Mării Negre de către Ucraina, care are
un potenţial militar inferior Rusiei şi nu ameninţă echilibrul din zonă, este de
preferat unei Rusii care încearcă să-şi recâştige, fie şi parţial, influenţa din « era
sovietică ». Occidentul ştie că uniunea ruso-ucraineană a constituit coloana
vertebrală a imperiului condus de la Kremlin, după cum o spune fără echivoc
Zbiegnew Brzezinski când afirma că “fără Ucraina, Rusia încetează să fie un
imperiu, dar, împreună cu Ucraina, mai întâi aliată şi apoi subordonată, Rusia
devine, automat, un imperiu”.
Puterile Occidentale care au eşuat, la sfârşitul primului război mondial, în
tentativele de a sprijini crearea unui stat ucrainean independent, prooccidental ştiu
că Ucraina a fost principala beneficiară a expansiunii sovietice în Europa,
încorporând succesiv partea estică a Poloniei, Ucraina subcarpatică de la
Cehoslovacia, sudul Basarabiei, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei. În 1954, cu
prilejul sărbătoririi a 300 de ani de la unirea cu Rusia, Ucraina primeşte în dar
Crimeea, unde Stalin procedase după al II-lea război mondial la schimbări etnice,
deportând tătarii care trăiau aici de secole, ruşii deveniţi majoritari în acest
perimetru de mare importanţă în zona nord-pontică.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


126
Extinderea teritorială semnificativă de la jumătatea secolului trecut şi
numeroasele minorităţi etnice existente în componenţa Ucrainei pot crea în viitor
probleme conducerii de la Kiev, care nu manifestă în prezent suficientă deschidere
faţă de drepturile minorităţilor. Un avertisment pentru autorităţile ucrainene poate fi
Crimeea, care este populată de 1.700.000 ruşi faţă de 600.000 ucraineni şi
beneficiind de o autonomie limitată. Mişcarea pentru Republica Crimeea, care
susţine că decizia din 1954 de separare a Crimeii de Rusia a fost nedreaptă,
manifestă intenţia proclamării unei republici independente. “Noua Rusie”, concepută
pe baze federative fie în cadrul Ucrainei, fie în cadrul CSI cu rang similar celorlalte
state poate tensiona relaţiile dintre Ucraina şi Rusia şi pot aduce în discuţie şi alte
dosare controversate pe care cele două ţări au evitat să le abordeze.
Competiţia celor trei puteri principale din zonă pentru dominarea spaţiului
pontic este supravegheată atent de la distanţă de SUA. Într-o epocă în care
globalizarea are printre direcţiile principale controlul resurselor energetice ale
planetei, determină penetrarea masivă a companiilor transnaţionale în bazinul Mării
Negre care sunt atrase de interesul pentru exploatarea petrolului din Caspica şi
impune prezenţa, tot mai semnificativă, în zonă a Statelor Unite.
Din această dispunere de forţe, rezultă o nouă situaţie geopolitică în zona
Mării Negre, cu consecinţe asupra tuturor statelor riverane. Din punct de vedere
politico-militar, sudul şi vestul Mării Negre se află după noiembrie 2002 sub
controlul flancului drept al NATO, în timp ce nordul aparţine Rusiei. Dacă în nordul
şi centrul Europei are loc o dezangajare de forţe militare, în schimb, în zona Mării
Negre aceste forţe se supraveghează atent. Statele Unite şi Rusia depun eforturi
susţinute pentru a-şi să-şi crea o poziţie cât puternică prin atragerea a statelor
riverane. Prin aderarea la NATO din 2002 a României şi Bulgariei, Statele Unite
au obţinut un avantaj în zonă, dar având în vedere că lupta pentru captarea de noi
aliaţi este abia la început, se pot produce schimbări spectaculoase care vor
influenţa relaţiile directe între SUA şi Rusia.
O evaluare atentă a situaţiei geopolitice din bazinul Mării Negre conduce la
concluzia că segmentul balcanic a intrat pe termen lung sub control american, şi
numai în Kossovo se mai pot produce probleme etnico-teritoriale. În Caucaz
mişcările naţionale, majoritatea lor având drept cauză modul de trasare a
frontierelor între fostele republici sovietice, creează constant momente tensionate,
urmate de intensificarea disputelor etnice şi teritoriale. Acestea, cumulate cu cele
din Orientul Apropiat, pot ameninţa securitatea şi cooperarea în jurul Mării Negre.
Problemele minorităţilor naţionale ţinute sub control de conducerea sovietică, apar
tot mai frecvent în zonă după dispariţia Uniunii Sovietice. Exacerbarea acestor
probleme are loc pe fondul incertitudinilor economice şi politice, generând în
ansamblu un cadru geostrategic instabil.
Caucazul a fost de-a lungul istoriei, prin poziţia sa geostrategică, un teritoriu
în care politica sferelor de influenţă a creat dispute de lungă durată între Turcia,
Iran şi Rusia. Apariţia în zona caucaziană a două civilizaţii – una preponderent
creştină în Armenia şi Georgia şi alta musulmană în Azerbaidjan şi micile republici
de pe teritoriul Rusiei, a favorizat apariţia unui conflict între civilizaţii după formula
lui Hungtinton, întreţinut atât de Imperiul ţarist, cât şi de succesorul său sovietic
care au promovat în această regiune o politică bazată pe principiul “divide et
impera”. Includerea regiunii autonome Nagorno-Karabah, locuită în majoritate de
armeni, în Azerbaidjan şi componenţa Armeniei, a republicii autonome Nahicevan,
cu populaţie majoritară azeră hotărâtă de liderii sovietici, este numai una din
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


127
deciziile care au condus în Caucazul de Nord la crearea unor entităţi statale ce
aveau în compunere într-o totală sfidare a realităţilor etnice, două popoare sau
divizarea arbitrară a unui popor în două republici Osetia de Nord în Rusia şi Osetia
de Sud în Georgia. « Dislocarea Uniunii Sovietice - arăta Helene Carrere d’
Encausse cunoscută specialistă în istoria Rusiei la scurt timp după producerea
evenimentului - lasă loc unei multitudini de revolte locale, ca şi unui conflict Nord-
Sud căruia islamul îi conferă o dimensiune de civilizaţie deosebit de marcantă ».
Moşteniri ale trecutului au generat conflicte de scurtă durată, dar şi unele a
căror rezolvare rămâne o chestiune de viitor. Printre cele mai cunoscute au fost
cele dintre Armenia şi Azerbaidjan în dispută fiind regiunea Nagorno-Karabah, cele
din Abhazia în Georgia şi cele din Cecenia.
Războiul declanşat în 1992 în mica republică Cecenia, care după separarea
de Inguşeţia, a urmărit să devină independentă, s-a soldat cu sute de mii de
victime, mari mase de refugiaţi, imense distrugeri materiale şi a marcat o
exacerbare a violenţei politice inclusiv în variantă teroristă. În ultimul deceniu
Cecenia este ţara care a pierdut cei mai mulţi lideri în urma unor acţiuni violente.
Rusia, care nici după zece ani n-a reuşit să-şi afirme forţa în faţa naţionaliştilor
ceceni este conştientă că un abandon în problema cecenă ar crea o reacţie în lanţ,
creând premise ca şi alte republici şi regiuni să încerce secesiunea pe baze etnico-
religiose. Dincolo de miza politico-militară care derivă din statutul de mare putere al
Rusiei, există şi una la fel de importantă de natură economică, deoarece teritoriul
Ceceniei este traversat de principala conductă care transportă ţiţeiul de la Baku
spre Rusia, putând periclita oricând accesul Kremlinului la ţiţeiul din Marea Caspică.
Marile resurse de ţiţei şi gaze din zona Mării Caspice şi căile de transport
spre Europa, generează tot mai multe preocupări în mediile guvernamentale
occidentale, unde eforturile de a penetra zona caspică al companiilor
transnaţionale occidentale este analizată în raport cu eforturile Rusiei şi Turciei de
a obţine coridorul principal de transport al ţiţeiului. Faptul că Rusia este blocată în
mare măsură de criza cecenă determină companiile occidentale să opteze pentru
varianta turcă din considerente politice şi strategice. Dar şi această variantă are
riscurile ei, deoarece conducta va străbate Kurdistanul, o altă zonă conflictuală
care în contextul evenimentelor din Irak se poate acutiza. Varianta georgiană, de
asemenea, traversează o zonă de conflict, începând cu cea a Karabahului şi
continuând cu vecinătatea explozivă a Abhaziei.
Statele Unite, tind să-şi asigure un loc de prim rang, reducând totodată prezenţa
rusească şi ambiţiile iraniene. Este evident că viitorul război în Asia Centrală va fi
geo-economic, având ca miză imensele resurse petroliere din Marea Caspică, şi se
va purta între SUA aflată într-o ofensivă globală şi Rusia aflată în defensivă,
preocupată să-şi conserve poziţiile ce i-au mai rămas după dispariţia URSS. Eliminată
din Europa Centrală şi din Balcani, cu o prezenţă mai redusă în mările pe care le
controla în mod tradiţional - Marea Neagră şi Marea Baltică, Rusia trebuie să se
concentreze asupra zonei caucaziene care asigură tranzitul dintre Europa şi Asia
Centrală, care se estimează că în secolul XXI va deveni polul geopolitic mondial.
În strânsă legătură cu zona Caspică, spaţiul Mării Negre devine un perimetru
complementar, de importanţă majoră în « marea tablă de şah euroasiatică ». În
aceste condiţii este logic ca în spaţiul pontic, atât de liniştit în perioada Războiului
Rece, să devină o zonă fierbinte unde atât Marile puteri cât şi puterile regionale să
caute să obţină o poziţie cât mai bună în configuraţia geopolitică actuală.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


128
R
U
S
I
A
1
1
3
0
1
8
2
0
2
1
0
3
8
0
9
2
0
1
0
8
0
5
0
0
4
4
8
4
4
8
8
5
M
O
L
D
O
V
A
U
C
R
A
I
N
A
B
U
L
G
A
R
I
A
R
O
M
Â
N
I
A
I
U
G
O
S
L
A
V
I
A
S
L
O
V
A
C
I
A
U
N
G
A
R
I
A
C
R
O
A
Ţ
I
A
B
O
S
N
I
A
-
H
E
R
Ţ
E
G
O
V
I
N
A
S
L
O
V
E
N
I
A
G
R
E
C
I
A
P
O
L
O
N
I
A
B
I
E
L
O
R
U
S
I
A
R
E
P
U
B
L
I
C
A
C
E
H
Ă
A
U
S
T
R
I
A
G
E
R
M
A
N
I
A
I
T
A
L
I
A
R
U
S
I
A
L
I
T
U
A
N
I
A
L
E
T
O
N
I
A
E
S
T
O
N
I
A
3
8
6
5
0
0
9
8
7
7
0
2
3
8
2
5
1
1
4
5
5
2
0
2
9
0
9
2
0
4
5
6
7
8
2
5
0
3
5
0
1
3
5
4
4
3
8
7
8
4
8
0
5
5
7
5
3
6
2
4
0
2
4
0
5
3
5
5
6
3
1
1
3
8
8
5
4
0
2
0
2
3
0
8
1
5
0
M
A
C
E
D
O
N
I
A
T
U
R
C
I
A
A
L
B
A
N
I
A
2
8
2
2
4
8
4
0
4
2
0
8
8
1
5
M
a
r
e
a
B
A
L
T
I
C
Ă
M
a
r
e
a
A
D
R
I
A
T
I
C
Ă
M
a
r
e
a

N
E
A
G
R
Ă
C
o
n
s
t
a
n
ţ
a
S
p
r
e

A
S
I
A

C
E
N
T
R
A
L
Ă
S
p
r
e

A
S
I
A

C
ă
i

r
u
t
i
e
r
e

e
x
i
s
t
e
n
t
e
A
u
t
o
s
t
r
a
d
a

S
U
D

(
S
p
a
n
i
a
-
M
.

N
e
a
g
r
ă
)
C
ă
i

f
l
u
v
i
a
l
e
C
a
n
a
l

D
u
n
ă
r
e
-
-
O
d
e
r
R
h
i
n
M
a
g
i
s
t
a
l
a

r
u
t
i
e
r
ă

N
O
R
D
-
S
U
D
L
e
g
ă
t
u
r
i

c
u

A
S
I
A
F
l
u
x
u
r
i

c
o
m
e
r
c
i
a
l
e

r
u
t
i
e
r
e
,

f
l
u
v
i
a
l
e

ş
i

m
a
r
i
t
i
m
e

p
o
s
i
b
i
l
e

î
n

s
p
a
ţ
i
u
l

c
a
r
p
a
t
o
-
d
a
n
u
b
i
a
n
o
-
p
o
n
t
i
c

S
p
r
e

R
U
S
I
A
D
u
p
ă

V
a
s
i
l
e

S
i
m
i
l
e
a
n
u
,

,

B
u
c
u
r
e
ş
t
i
,

1
9
9
8
G
e
o
p
o
l
i
t
i
c
a

s
p
a
ţ
i
u
l
u
i

c
a
r
p
a
t
o
-
d
a
n
u
b
i
a
n
o
-
p
o
n
t
i
c
M
a
i
n

l
l
u
n
g
i
m
e
a
:

5
2
4

k
m
l
S
u
p
r
a
f
a
ţ
a

b
a
z
i
n
u
l
u
:

2
7

2
0
0

k
m
l
S
i
t
u
a
t
:

G
e
r
m
a
n
i
a
l
D
e
b
i
t
:

4
2

m

-

1
7
0

m
R
h
i
n
l


d
e
n
u
m
i
r
i
:

R
h
e
n
u
s

(

a
n
t
i
c
h
i
t
a
t
e

)
,

R
h
i
n

(

f
r
a
n
c
e
z
ă

)
,




















R
i
j
n

(

o
l
a
n
d
e
z
a

)
l


L
u
n
g
i
m
e
a
:

1
3
2
0

k
m
l


S
i
t
u
a
t
:

E
l
v
e
ţ
i
a
,

G
e
r
m
a
n
i
a
,

F
r
a
n
ţ
a
,

O
l
a
n
d
a
l


R
o
l
:

c
e
a

m
a
i

i
m
p
o
r
t
a
n
t
ă

a
r
t
e
r
ă

d
e

n
a
v
i
g
a
ţ
i
e

f
l
u
v
i
a
l
a
.


w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


129
Pentru România poziţia la Marea Neagră reprezintă mult mai mult decât
simplele raportări spaţiale geografice. Sensul geopolitic al acestei poziţii se
evidenţiază prin faptul că România aparţine organic la două zone cu profil politic,
economic, distinct şi prioritar în relaţiile politice şi economice continentale, profil
totodată de deplină complementaritate. Este vorba de poziţia României atât în
grupul ţărilor riverane ţărmului pontic (Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia, Bulgaria),
cât şi a celor central-europene componente ale bazinului dunărean.
În acest context, România, are atuurile cele mai importante: cel mai mare port
la Marea Neagră, asociat cu o modernă rafinărie la ţărm şi o puternică infrastructură
de transport a ţiţeiului: deţine zona gurilor Dunării; are canalul Dunăre - Marea
Neagră; controlează cel mai important segment, sectorul navigabil al fluviului.
Importanţa economică a portului Constanţa a crescut după 1990 în condiţiile noilor
raporturi economice între Europa şi Asia Centrală. Valorificarea marilor cantităţi de
resurse minerale din Asia Centrală ex-sovietică presupune dirijarea acestora către
porturile Mării Negre. Interesul Occidentului de a evita folosirea porturilor ruse de la
Marea Neagră face ca o soluţie posibilă să fie portul Constanţa şi Dunărea, care
prin amenajările existente ar asigura rezolvarea deficitului de resurse care se
manifestă în Europa Centrală şi de Est.
România ar asigura pe această cale piaţa Europei Centrale cu produse
petroliere şi chimice. Geopolitic s-ar valorifica poziţia României ca axă de stabilitate
în cazul unor perturbări social-poitice în Rusia sau Orientul Apropiat. România prin
amenajările sale portuare de la Constanţa şi coridorul dunărean poate deveni pe
termen lung un segment esenţial al rutei de transporturi combinate care va traversa
întreaga zonă comercială euroasiatică de la Atlantic la Pacific.
Includerea portului Constanţa, într-un proiect de construire a unui oleoduct
cu destinaţia Trieste, susţinut de compania italiană ENI, are conotaţii economice
deosebit de importante pentru întreaga zonă. În timp ce magistrala Burgas -
Alexandropolis ar fi destinată numai tranzitului, conducta Constanţa - Trieste are în
vedere utilizarea întregii cantităţi pentru prelucrare pe traseu. De asemenea, în
portul Constanţa este în construcţie un terminal de gaze lichefiate din petrol, cu o
capacitate de un milion de tone pe an, care va transforma România într-un furnizor
regional de energie.
Prin poziţia sa la gurile Dunării şi Marea Neagră, România ca ţară de contact
între spaţiul euroatlantic şi cel euroasiatic beneficiază de intersectarea unor
importante axe de importanţă geopolitică:
- axa NV-SE, reprezentată de Canalul Rhin-Main-Dunăre, o importantă axă
a viitoarei Europe;
- axa N-S, care poate asigura un acces al spaţiului scandinav şi zonei Mării
Baltice la Marea Neagră, prin intermediul căilor rutiere, feroviare sau chiar
fluviale, dacă se va realiza racordarea Poloniei la Canalul Rhin-Main-Dunăre;
- axa NE-SV, ce asigură, în principal, accesul Rusiei şi Ucrainei la portul Constanţa;
- axa E-V, care permite ţărilor din Caucaz accesul maritim la Marea Neagră,
iar Constanţa devine o poartă spre Europa Centrală şi Occidentală;
- axa SE-NV, care prezintă interes pentru Turcia, dar şi pentru celelalte ţări
din zonă (Siria, Iran, Irak) prin facilităţi de acces, prin “poarta românească”,
spre spaţiul european;
- axa Orientul Îndepărtat - Europa de Est, ce poate transforma “poarta românească”
în a patra poartă de intrare a Japoniei în Europa (după Rotterdam,
Hamburg şi Trieste);
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


130
- axa Marea Caspică - Marea Neagră - Marea Mediterană, care începe să se
afirme datorită conductelor de gaze şi petrol care traversează Caucazul şi
Turcia, cu terminale în porturile turceşti de la Marea Neagră şi Marea Mediterană.
Pentru România, reconfigurările produse în ultimul timp pe harta geopolitică
a lumii, reprezintă o şansă unică de a aparţine unei zone centrale din economia
mondială, care să-i permită accesul la resurse dar şi la tehnologia modernă.
Stabilitatea politică , integrarea în NATO , implicarea zone globale de conflict , îi
vor permite să se poziţioneze favorabil în noua structură geopolitică a secolului XXI
Statutul de zonă de tranziţie între Europa şi Asia al Mării Negre, care a
marcat de-a lungul timpului destinele popoarelor şi statelor riverane are noi sensuri
în condiţiile actuale ale globalizării.
Legătura realizată prin zona Strâmtorilor cu Marea Egee şi Marea Mediterană,
permite ţărilor din bazinul Mării Negre o implicare geopolitică mondială realizând prin
Suez şi Oceanul Atlantic legături directe cu principalele zone de interes politico-
militar ale planetei. Intensificarea relaţiilor economice între statele regiunii şi conectarea
sa la piaţa mondială pot genera un nou ciclu de dezvoltare şi prosperitate.
Marea Neagră a jucat un rol major în istoria continentului european.
deoarece prin poziţia sa unică a asigurat conexiunea dintre spaţiul euroatlantic şi
cel euroasiatic, fiind zona în care s-au intersectat unele dintre marele axe
geopolitice care au dominat în trecut politica europeană şi mondială. Într-o lume a
proceselor globale, într-o Europă ce îşi regăseşte unitatea, Marea Neagră va
deveni o arie de convergenţă şi armonizare a unor tendinţe geopolitice apărute
după 1991. Într-o nouă conjunctură internaţională, caracterizată de declinul Marilor
Puteri tradiţionale cu o singură superputere deci unipolară, dar şi într-o o zonă care
vine din istorie cu numeroase legături culturale, care pot infirma în timp teoriile lui
Hungtinton, devenind în viitor o axă dinamică a dezvoltării economice a
supercontinentului Euroasiatic, rolul Marilor puteri devine hotărâtor. După repetate
ezitări de a se angaja într-o politică europeană, extinderea NATO spre est în 2002
şi ultimele evenimente politico-militare din Orientul Apropiat, demonstrează că SUA
sunt în măsură să conducă procesul de integrare Euroasiatică şi mondială, dar
cadrul în care acesta se va derula şi rezultatele sale depind de modul în care
America va şti să se folosească de statutul său de unică superputere.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Bădescu Ilie, Dungaciu Dan, Sociologia şi politica frontierei, Ed. Floare albastră, Bucureşti, 1995
Brzezinski Zbigniew, Marea tablă de şah. Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice, Ed
Univers enciclopedic, Bucureşti, 2000
Carrere d’Encosse Helene , Triumful naţiunilor sau sfârşitul imperiului sovietic Ed Remember 1993.
Chauprade Aymeric , Thual Francois , Dicţionar de geopolitică , Ed Corint, Bucureşti, 2003
.Claval Paul, Geopolitică şi geostrategie. Gândirea politică, spaţiul şi teritoriul în secolul al XX-lea, Ed
Corint, Bucureşti, 2001
Dobrescu Paul Geopolitica , Ed Comunicare ro. , Bucureşti , 2003
Hungtinton Samuel Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale , Ed.Antet !998
Kissinger Henry Diplomaţia, Ed. All Bucureşti f.a,
Mitran Ion Politologia în faţa secolului XXI, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 1997
Neguţ Silviu, Cucu Vsile , Vlad Liviu Bogdan, Geopolitica Rom\niei, T\rgovişte 2004
Roy Oliver Noua Asie Centrală sau Fabricarea naţiunilor , Ed. Dacia , Cluj-Napoca , 2001
Simileanu Vasile România-Tensiuni geopolitice, Ed. Top Form , 2003
Tămaş Sergiu, Geopolitica, Ed Noua Alternativă, Bucureşti, 1995
The Columbia History of Eastern Europe in the Twentieth Century, Columbia University Press, New York,1992
Naţiuni şi naţionalisme, Ed Corint, Bucureşti, 2002

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


131

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o



125
MAREA NEAGRĂ – REPERE GEOPOLITICE
Teodor P. SIMION
Coordonate geografice
Marea Neagră (Pontus Euxinus în vechile documente cartografice şi
istorice), este situată între blocul continental al Europei centrale şi de Sud – Est şi
Asia Mică – Caucaz, fapt ce-i conferă atributul de mare de tip intercontinental. Prin
caracteristicile sale geografice (suprafaţă de 451.490 km
2
, volum de ape 529.955
km
3
, lungimea ţărmurilor 4.790 km, adâncimea medie de 1.228 m, adâncimea
maximă de 2.245 m) particularităţile sale hidrologice (regimul termic şi puternica
stratificare, creşterea salinităţii odată cu adâncimea, dinamica apelor, particularităţi
bio-ecologice, etc.), Marea Neagră polarizează în jurul ei, pe ţărmurile nordice
Ucraina şi Rusia, în est Georgia, în sud Turcia şi în vest România şi Bulgaria, state
care însumează circa 6 milioane km
2
şi 275 milioane locuitori.
Trebuie de asemenea să subliniem faptul că Marea Neagră, prin poziţia sa
geografică, prin istoria zbuciumată a teritoriilor riverane, se află într-o zonă
complexă, interferenţă întreită între Europa Centrală şi balcanică pe de o parte, Asia
Mică şi Orientul Mijlociu şi Apropiat şi, în sfârşit, Caucaz, Marea Caspică şi Asia Centrală.
Recurs la istorie
Complexa evoluţie istorică a spaţiului geografic circumscris Mării Negre, poate
fi etapizată (pe considerente metodice şi didactice) în următoarele „secvenţe”:
- Marea Neagră „grecească” (sec VIII ÷ sec I – î. Chr.);
- Marea Neagră „romană” (sec. I ÷ sec. V – d. Chr.);
- Marea Neagră „bizantină” (sec. VI ÷ sec. XII);
- Marea Neagră „otomană” (sec. XIII ÷ sec. XVIII);
- Marea Neagră „ruso – turcă” (1789 ÷ 1918);
- Marea Neagră în perioada interbelică (1918 ÷ 1940);
- Marea Neagră după cel de-al doilea război mondial (1945 ÷ 1989);
- Marea Neagră după prăbuşirea comunismului (1989.....).
Marea Neagră „grecească” (sec VIII ÷ sec I – î. Chr.) îşi merită pe deplin
numele, datorită excepţionalului impact pe care l-a avut civilizaţia elenistică asupra
acestui vast spaţiu geografic.
O primă perioadă o constituie colonizarea elenistică, care s-a produs între
secolele VIII - V î. Chr., când negustorii greci întemeiază primele cetăţi pe ţărmurile
Pontului Euxinus, pentru dezvoltarea schimburilor comerciale între metropolele
greceşti şi noile oraşe care s-au înfiripat atunci (coloniile ionice şi megariene).
Astfel pe ţărmul vestic al Mării Negre au fost întemeiate Apollonia,
Mesembria, Odessus, Dionysopolis (pe teritoriul actual al Bulgariei), Callatis,
Tomis, Histria şi Tyras (România); pe ţărmurile nordice menţionăm coloniile Olbia,
Chersonesus, Phanagoreia şi Panticapeum (pe Ţărmurile peninsulei Crimeia),
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


126

Aşezarea umană grecească de la Histria

Tanais (la gurile fluviului omonim - astăzi Don); pe ţărmurile estice Pityus, Dioscurias şi
Phasis (aici conform legendei au ajuns după "lâna de aur" celebrii argonauţi), şi în
sfârşit pe ţărmurile sudice ale Pontului, alături de Byzantium (aşezat atât de
strategic la stâmtoarea Bosfor şi care va juca un rol deosebit în istoria Europei de
Sud-Est), Calchedon, Haraclea, Amisus şi Trapezus. Importante fluxuri maritime,
mai ales costiere, străbăteau Marea Neagră spre "centrul lumii" mediteraneene de atunci.
Alte drumuri comerciale
continentale provenind din
Orientul Mijlociu, Balcani şi
Dacia aveau ca punct terminus
cetăţile greceşti de la Pontul
Euxinus.
Pentru spaţiul nostru
autohton, urbanismul grec a
fost prima formă de manifestare
a fenomenului urban, influenţând
în mod evident dezvoltarea
acestuia nu numai în Dobrogea,
ci şi în restul Daciei.
Un moment important
în „secvenţa grecească” îl
constituie Marea Neagră în
vremea lui Alexandru Macedon;
astfel în jurul anului 335 î. Chr.
Cea mai mare parte din spaţiile
riverane erau ocupate de Imperiul Macedonean şi ulterior de statele Diadohilor (de la
Delta Dunării, până la Munţii Caucaz); regiunile riverane din vest erau locuite de
daco-geţi, în timp ce la nordul Mării Negre se aflau sciţii (care ocupau vaste
teritorii, de la Don până la Urali şi Marea Caspică). Spre sfârşitul secolului I î. Chr.
Şi începutul secolului I d. Chr., menţionăm prezenţa statelor elenistice în sud:
Pergamon, Bizantium, Nicomedia, Pontus, etc., în vest alături de sedentarii daco-
geţi se afla Regatul Celt din Tylis (pe locul actual al Bulgariei de est), în nord
dominau autoritar triburile sciţilor şi sauromatilor, iar în regiunea riverană a Caucazului,
se aflau populaţiile aparţinând triburilor colchis.
În concluzie, putem afirma că perioada „grecească” a Mării Negre, desfăşurată
pe durata a circa un mileniu, a însemnat colonizarea ţărmurilor cu cetăţi importante,
a favorizat dezvoltarea economică a unor vaste teritorii, a stimulat schimburile comerciale;
prin activele schimburi comerciale menţionăm că, de fapt, Marea Mediterană (Internum),
fapt ce a determinat evoluţii pozitive pentru vaste regiuni geografice (în ciuda
instabilităţii regiunilor riverane nordice, aflate mai târziu pe traiectoria migraţiei popoarelor).
Marea Neagră „romană” (sec. I - sec. V d. Chr.)
La începutul secolului I d. Chr. (în vremea lui Caesar), spre Pontus Euxinus
o nouă mare putere îşi întinde tentaculele: Imperiul Roman.
Astfel se remarcă transformarea Balcanilor (Ilyria, Macedonia) şi apoi a Asiei Mici în
provincii romane, care gravitau spre noua cetate a lumii: Roma („toate drumurile duc la Roma").
Dar în perioada de apogeu (sec. II ÷ III) Marea Neagră devine în mod
indiscutabil o „mare romană”. Alături de provinciile cucerite anterior, menţionăm
extinderea imperiului prin anexarea provinciilor Moesia, Thracia şi Dacia la imperiu
(de altfel graniţa de nord a imperiului se afla prin Carpaţii Păduroşi şi gurile Tyras –
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


127
Nistrul de azi), de asemenea imperiul se extinde incluzând Asia Mică, iar la nord
regiunile riverane devin vasale romanităţii. Alături de cetăţile greceşti colonizate
anterior, apar noi colonii (cea mai importantă fiind Theodosia – în Crimeea); pentru
prima dată romanii dezvoltă şi cetăţile din nordul Pontului Euxinus, tocmai pentru a crea
o „zonă tampon” în calea valului de popoare migratoare (sarmaţii în mod deosebit).
Dezvoltarea economică a bazinului pontic va cunoaşte în această „secvenţă
romană” un moment de vârf pentru evoluţia Pontului Euxinus; astfel Marea Neagră
devine limita romanităţii orientale, iar Dacia, în urma procesului de etnogeneză, va
deveni cel mai răsăritean stat romanic din Europa.
Astfel remarcăm faptul că regiunile riverane, inclusiv Marea de Azov
(Maeotis Palus), vor fi conectate la circuitul economic, dar şi cultural, al lumii latine,
în ciuda instabilităţii geopolitice a vremii.
După retragerea aureliană, graniţa nordică a Imperiului Roman rămâne pe
Dunăre (Danubius), incluzând însă şi Dobrogea (sub denumirea de Scythia sau
Moesia Inferior de mai târziu).
În secolul al IV-lea are loc un fenomen extrem de complex, cu consecinţe
geopolitice incalculabile; divizarea Imperiului Roman în anul 935, în Imperiul Roman de
Apus (cu capitala la Roma) şi Imperiul Roman de Răsărit (cu capitala la Constantinopole).
Astfel, după 935, Marea Neagră devine practic o mare „regională”; trei din
cele şapte prefecturi vor borda Pontul Euxinus (una în Balcani şi două în Asia Mică);
în rest, alături de daco – romani, un nou popor se va afla în nordul Mării Negre: goţii.
Ca un efect al regionalizării, multe din marile cetăţi riverane stagnează sau
dispar, dar începe să se afirme oraşul Constantinopole, devenind în scurt timp
„centrul” Pontului Euxinus şi al ortodoxismului.
Oricum, romanitatea orientală se afirmă cu putere; spaţiul geto – dac devine
daco – roman şi după un proces de etnogeneză se formează poporul român. De
asemenea, urbanismul roman atinge culmea dezvoltării sale din întregul fenomen
antic, iar influenţa urbanismului roman devine fundamentală (oppida, municipii,
drumuri romane, podul de la Drobeta etc.).
Între secolele III ÷ IV Imperiul Roman de Răsărit se va confrunta la exterior
cu valul popoarelor migratoare (mai ales în regiunea balcanică: goţii, ostrogoţii,
gepizii, hunii, longobarzii şi vandalii), care vor afecta „echilibrul geopolitic” al epocii;
pe plan intern se manifesta un val de răscoale şi nemulţumiri, mai ales la sud de Danubius.
Marea Neagră „bizantină” (sec. VI – XII)
Începând cu secolul al VI-lea, Pontus Euxinus va deveni treptat un „lac
bizantin” fiind dominat de capitala imperială de la Constantinopole.
Încă din secolul al VI-lea apar noi cetăţi riverane sau în apropiere:
Hadrianopole (Edirne de astăzi), Amastris, Petra şi Sebastobolis (pe ţărmurile Asiei
Mici), sau altele aflate în vecinătate: Nicaea, Nicopolis şi Ancyra (Asia Mică) şi
Durostorum (în sudul Dobrogei).
În acelaşi timp remarcăm involuţia urbană a multor cetăţi riverane, datorită
îndeosebi valului de popoare migratoare. De altfel, în regiunile situate în nordul
Mării Negre se aflau atunci populaţiile de slavi, avari, bulgari, alani şi abasgi.
Spre secolele IX ÷ X se observă o înviorare a peisajului economic al Mării Negre;
dacă din regiunile riverane se exportau cereale şi sclavi, din bazinul mediteranean
sunt aduse mărfuri din cele mai diverse, de la unelte şi vin, până la arme şi bijuterii.
Apar noi cetăţi, astfel, bulgarii întemeiază oraşele Anchialos şi Varna,
pecenegii fondează Cetatea Albă, iar grecii pun bazele unor cetăţi din nordul Mării
Negre: Caffa şi Bosporus (în Crimeea).
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


128
Contextul geopolitic se complică în această perioadă; în primul rând
semnalăm frământările din Imperiul Bizantin (bazat pe nemulţumiri, corupţie şi
ortodoxism), apoi impactul populaţiilor slave care, încet dar sigur, se înstăpânesc
în nordul Mării Negre.
Din această perioadă a secolelor XI ÷ XII, încep active schimburi comerciale
între „marea bizantină” şi cetăţile înfloritoare: Genova şi Veneţia.
În spaţiul riveran al Mării Negre daco – romanii continuă locuirea lor multimilenară,
punând bazele primelor formaţiuni prestatale şi statale: Ţara Românească, Moldova
(până la Nistru) şi Transilvania; toate aceste provincii având strânse legături prin
Dobrogea şi Bugeac cu Marea Neagră. Drumurile comerciale continentale se
întretăiau în cetăţile porturi, comerţul fiind înfloritor spre finele secolului al XII-lea.
În secolele XI ÷ XII, o parte din statele riverane vor fi confruntate cu fenomenul
cruciadelor (Balcanii şi Asia Mică), cu consecinţe geopolitice interesante (apariţia
de noi state în Orientul Apropiat, schimbări masive de populaţie, răscoale sângeroase
sub semnul crucii, cu finanţarea oraşelor-stat italiene şi a regatelor central europene).
Începând cu secolul al XIII-lea, un nou pericol va marca acest spaţiu
geografic atât de frământat: turcii selgiucizi care vor ameninţa pacea Europei.
Marea Neagră „otomană” (sec. XIII - XVIII)
Contextul geopolitic riveran Mării Negre, se schimbă după secolul al XIII-lea,
datorită puternicului impact provocat de pătrunderea turcilor în Asia Mică, cu
consecinţe asupra politicii europene.
Vechea capitală Bizantium devine Istambul (mai târziu cunoscut şi sub
denumirile de Ţaringrad ori Stambul), devenind apoi capitala Imperiului Otoman.
Începând cu secolul al XIV-lea, turcii pătrund în Peninsula Balcanică, ajungând în
perioada de apogeu până la porţile Vienei, transformând Transilvania şi Ungaria în
paşalâcuri. Dacă Peninsula Balcanică va deveni în exclusivitate „otomană” până la
sfârşitul secolului al XIX-lea, o serie de state îşi vor păstra suzeranitatea: Ţara
Românească, Moldova, Edisan (cu riscul unor tributuri către „Poartă”), fapt ce
demonstrează politica diplomatică abilă realizată de domnitorii români.
După secolul al XIV-lea, Marea Neagră devine pe drept cuvânt un „lac
turcesc”, se instaurează „monopolul otoman” şi caracterul de puternic regionalism,
iar „centrul” Mării Negre devine Istambulul.
Apar noi surse sau altele îşi schimbă denumirea: Varna, Bender, Bakcisarai
şi Azov; apar unele „raiale” turceşti, adevărate enclave, în Ţara Românească şi
Moldova (Giurgiu, Brăila, Cetatea Albă etc.).
În nordul Mării Negre asistăm la apariţia unor puternice formaţiuni statale:
Cnezatul Lituaniei, Hanatul Crimeii şi Hanatul Astrahanului, iar Rusia „înainta” încet
dar sigur spre Pontul Euxinus.
În secolul al XVIII-lea, raportul de forţe geopolitice se va modifica; alături de
Imperiul Otoman apare o nouă putere care va controla Marea Neagră: Imperiul
Rus, care, consecvent testamentului lui Petru cel Mare, avea „privirile” aţintite spre
„gurile Dunării” şi strâmtorile Bosfor şi Dardanele.
Marea Neagră „ruso – turcă” (1789 – 1918)
După Revoluţia franceză (1789) şi primul război mondial (1914 ÷ 1918),
Marea Neagră va fi dominată geopolitic de Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist,
transformând-o în mare „ruso – turcă”.
Deşi este o perioadă scurtă din punct de vedere istoric, este deosebit de
importantă pentru arhitectura politică a secolului XX.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


129
În primul rând menţionăm expansiunea Rusiei, care folosind mijloace diferite
(anexări teritoriale, conflicte armate, şantaj), reuşeşte să pună în aplicare „testamentul”
lui Petru cel Mare (gurile Dunării şi strâmtorile Bosfor şi Dardanele). Înaintarea
Rusiei spre Marea Neagră s-a realizat după anexarea stepelor Kubanului şi a
peninsulei Crimeea (1783), a sudului Moldovei şi Ucrainei în 1774, fapt ce
determină apariţia celei de-a doua puteri din regiune. Raportul de forţe se schimbă;
în urma unor înţelegeri între aceste puteri, Basarabia este smulsă din trupul Moldovei
şi integrată prin rapt teritoriului Rusiei între 1912 ÷ 1918. Dar secolul al XIX-lea
este şi secolul apariţiei statelor naţionale, pe baza identităţii naţionale, în urma
unor îndelungate procese istorice; astfel, rând pe rând, se formează statele
naţionale România (1877) - după războiul de independenţă, Bulgaria şi celelalte
state balcanice. La nord de Marea Neagră, Rusia domină net situaţia geopolitică,
iar în regiunea Caucazului se conturase Gruzia (Georgia) şi Armenia (state
riverane) şi Azerbaidjanul. După războiul din 1877, Imperiul Otoman se retrage din
balcani, ocupând o mică porţiune (Edirne) şi în urma unor aranjamente politice se
stabilesc şi frontierele cu Grecia şi Bulgaria. În urma unor acumulări de tensiuni
între marile puteri europene se va declanşa primul război mondial, care va avea
consecinţe în mod indiscutabil şi asupra situaţiei geopolitice din bazinul Mării Negre.
Dar începutul secolului XX înseamnă o nouă etapă în evoluţia geopolitică a
Mării Negre; statele naţionale riverane îşi dezvoltă economia (implicit comerţul,
transporturile maritime), determinând o veritabilă înflorire şi o nouă „internaţionalizare”
a Pontului Euxinus.
Marea Neagră în perioada interbelică (1918 - 1940)
Consecinţele geopolitice ale primei conflagraţii mondiale au drept rezultat
mutaţii în „arhitectura politică” a statelor riverane Mării Negre.
În primul rând menţionăm apariţia primului stat comunist din istorie, Rusia
sovietică (1917), care se transformă în U.R.S.S. (1922), marcând prin implicaţiile
sale geopolitica Europei şi a lumii.
În al doilea rând subliniem rolul statelor riverane României (care îşi
desăvârşeşte unitatea se teritorială, etnică şi istorică în 1918) şi Bulgaria (care în
urma disputelor frontaliere capătă actuala configuraţie geopolitică). Dezintegrarea
Imperiului Otoman devine un fapt împlinit după 1918, când Turcia devine singura
urmaşă a acestui vast imperiu, având aceeaşi configuraţie geopolitică de astăzi.
Deşi perioada interbelică a fost foarte scurtă, trebuie să subliniem
dezvoltarea complexă a statelor riverane din punct de vedere economico – social,
dezvoltarea marilor porturi: Constanţa, Odessa, Istambul, Batumi ş.a., conectând
Marea Neagră la circuitul maritim mondial.
Tendinţele expansioniste, revanşarde, ale unor puteri învinse în primul
război mondial (Germania, Italia), miopia politică gravă a democraţiilor burgheze
occidentale (Franţa, Marea Britanie), dorinţa expansionistă, de mare putere, a
Rusiei sovietice, determină acumularea unor tensiuni negative, care vor contribui la
declanşarea celui mai mare război din istoria omenirii.
Pentru statul riveran pontic – România – 1940 devine cel mai trist an din istoria
modernă; rând pe rând trădată, jefuită, România pierde Basarabia şi nordul Bucovinei,
Transilvania de nord – vest şi Cadrilaterul (101.000 km
2
şi 615 milioane locuitori).
Politicile expansioniste ale Germaniei şi Rusiei comuniste, prind consistenţă
(invadarea statelor baltice, o parte din Polonia şi Basarabia).
Astfel începe cel de-al doilea război mondial, care va aduce noi modificări în
sistemul geopolitic al Mării Negre.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


130
Marea Neagră după cel de-al doilea război mondial (1945 – 1989)
Consecinţele geopolitice ale celui de-al doilea război mondial nu se vor lăsa
prea mult aşteptate. Subliniem că, sub influenţa URSS, în Europa Centrală şi
Balcanică vor apare noile state comuniste, din care menţionăm şi statele riverane
R.P. Română (1947) şi R.P. Bulgaria (1946), astfel că vestul şi estul Mării Negre
vor fi ocupate de state cu aceeaşi ideologie.
În ceea ce priveşte România, menţionăm că şi după pacea de la Paris
(1946) ţara noastră, prădată în 1940, nu-şi recapătă decât Transilvania de nord –
vest de la hortyştii maghiari, celelalte provincii rămânând în afara graniţelor actuale;
mai mult, Basarabia devine stat sovietic (R.S.S. Moldovenească), în componenţa
U.R.S.S. între 1945 şi 1992, după aceea Republica Moldova.
Războiul rece (1949 – 1992) lasă puternice amprente în geopolitica Mării
Negre; două blocuri militare vor diviza Marea Neagră (Pactul de la Varşovia şi flancul
sudic al NATO în Europa), fapt ce va determina o veritabilă militarizare a acesteia.
Cursa înarmărilor între cele două blocuri şi superputeri se reflectă prin
apariţia flotelor militare (porturi militare: Odessa, Sevastopol, Istambul), inclusiv al
armelor nucleare.
Desigur că în perioada postbelică dezvoltarea economică a statelor riverane
determină creşterea rolului Mării Negre (începerea exploatărilor de hidrocarburi din
deceniul al VII-lea în România, URSS, Bulgaria, dezvoltarea comerţului şi implicit a
transporturilor maritime, pescuitul costalier şi de larg, turismul etc.).
Marea Neagră după prăbuşirea comunismului (1989 .....)
După prăbuşirea comunismului (1989 ÷ 2004), contextul geopolitic riveran
Mării Negre cunoaşte noi prefaceri. Subliniem dezintegrarea URSS (1992), care
generează formarea noilor state independente: Moldova, Armenia, Azerbaidjan.
Alături de noile state România şi Bulgaria, situaţia geopolitică se schimbă
fundamental; blocul militar „Pactul de la Varşovia” se autodesfiinţează, blocul
NATO rămâne suveran (Turcia şi Grecia în apropiere), ca şi tendinţa de extindere,
mai întâi prin includerea unor state din Europa Centrală (Cehia, Polonia, Ungaria)
şi a altor state în 2004 (România, Bulgaria, Slovenia etc.).
Concomitent se produce şi autodizolvarea C.A.E.R. (uniunea economică a
fostelor state comuniste europene) şi extinderea U.E. (mai întâi prin includerea
unor state din Europa Centrală şi mai târziu spre Marea Neagră).
Dar, după prăbuşirea comunismului, Marea Neagră trebuie să devină o
mare a colaborării, înlocuind confruntarea dintre 1949 ÷ 1989.
Astfel, la iniţiativa statelor riverane, în 1992 a luat fiinţă Zona de cooperare
Economică a Mării Negre, care a reuneşte atât statele riverane (România, Rusia,
Ucraina, Bulgaria, Turcia şi Gruzia), cât şi cinci state cointeresate (Moldova,
Armenia, Azerbaidjan, Grecia şi Albania).
Potenţialul geografic, economic şi uman al acestor state este deosebit;
statele riverane circa 6 milioane km
2
şi 275 milioane locuitori, iar statele
cointeresate 282.000 km
2
şi 27 milioane locuitori; în total 6,3 milioane locuitori şi
310 milioane locuitori; o uriaşă piaţă economică la răspântia dintre Europa Centrală
şi de Sud Est, asia Mică, Caucaz – Asia Centrală şi Rusia.
Una dintre cele mai importante probleme ale Mării Negre o constituie „miza
petrolului caspic” . După cum este îndeobşte cunoscut, în regiunea Caucaz -
Marea Caspică s-au descoperit circa 600 milioane tone de petrol, alături de
impresionante cantităţi de gaz metan; din aceste hidrocarburi circa 5 % sunt
destinate exportului, îndeosebi spre Europa Centrală şi de Vest.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


131
Astfel, numai între 1998 – 2000, s-au investit în această regiune (îndeosebi
în Azerbaidjan) circa 8 milioane USD, pentru explorarea, exploatarea şi transportul
petrolului caucaziano – caspic.
Alături de traseele clasice Azerbaidjan – Cecenia – Rusia (cu variante prin
Ucraina), au fost propuse şi alte trasee:
- traseul Baku – Ceyhan (Turcia – la Marea Egee) a început să se edifice de
către un consorţiu occidental, lucrare care va costa circa 3 miliarde USD;
- traseul propus de Shell (Batumi – Constanţa - Trieste) se află în faza de studiu,
- traseul Batumi – Varna – Tessalonik (Grecia), la fel în faza de proiect.
Deocamdată primul traseu (Baku – Ceyhan) devine realitate, restul probabil
sunt ipoteze de studiu.
Desigur că includerea României în circuitul petrolului ar fi deosebit de
benefică pentru ţara noastră.
Probleme juridice şi de drept internaţional, conflictuale sau potenţiale
- exacerbarea naţionalismului (în Caucaz, Transnistria);
- conflicte militare (Transnistria 1992, Caucaz: Rusia / Cecenia; Rusia /
Daghestan; Georgia / Armenia; Armenia / Azerbaidjan);
- problema kurdă (un popor / naţiune fără teritoriu, răspândit în Turcia,
statele caucaziene, Irak, etc.)
- împărţirea flotei militare între Rusia şi Ukraina;
- menţinerea Transnistriei ca entitate pe teritoriul Moldovei de către Rusia şi
Ucraina (o enclavă din vremea războiului rece);
- problema platoului continental (limita apelor teritoriale este de 12 Mm, dar
sunt tendinţe de extindere a zonei economice exclusive, mai ales după
descoperirea hidrocarburilor);
- problema poluării Mării Negre (o mare relativ poluată şi cu anumite
caracteristici hidrologice);
- menţinerea echilibrului ecologic al biodiversităţii Mării Negre (profund afectată
în prezent în ceea ce priveşte reducerea unor efective din zooplancton,
eroziunea accelerată a plajelor, suprapescuitul costier, poluarea diversă
costieră cu hidrocarburi sau din alte cauze);
- dezvoltarea durabilă, echilibrată, a regiunii Mării Negre;
- revizuirea statutului juridic al strâmtorilor Bosfor – Dardanele.
România şi Marea Neagră
- Riveranitatea pontică trebuie valorificată şi nu „trâmbiţată”;
- România, al treilea stat al Europei Centrale, şi tranzitul spre centrul continentului;
- Valorificarea arterei fluviale Dunăre – Rhin (prin valorificarea canalului
Marea Neagră – Dunăre), tranzitul spre statele fără ieşire la mare: Ungaria,
Slovacia, Cehia şi Austria;
- Importanţa culoarului de transport european nr. 4 - Marea Neagră – Marea
Nordului (coridor rutier, feroviar, fluvial);
- Importanţa portului maritim Constanţa (cel mai mare port comercial de la
Marea Neagră, cu dotări şi infrastructuri care pot permite un trafic de până
la 100 milioane t / an;
- Dezvoltarea zonelor libere (Sulina, Constanţa Sud, Mangalia) ca „motoare”
în amplificarea comerţului internaţional;
- Rezolvarea pe cale amiabilă a problemelor legate de Insula Şerpilor şi
reîntregirea cu Moldova;
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


132
- Dezvoltarea economică complexă a României se va răsfrânge şi în
amplificarea transporturilor maritime, a comerţului, pescuitului costier şi de
larg, a turismului, acvaculturii, etc.
În concluzie, Marea Neagră este în fapt şi o mare de „probleme”; rezolvarea acestora
se poate face nu prin confruntare, ci prin dezvoltare, integrare economică, colaborare.
Marea Neagră poate fi un exemplu de cooperare economică, politică şi
socială, dacă puterile regionale (Rusia, Ucraina şi Turcia), alături de celelalte state
riverane vor reuşi să treacă peste obstacole şi diferenţe.
Desigur că Marea Neagră este şi o zonă de „ciocnire” a unor civilizaţii
(lumea ortodoxă şi lumea islamică), dar poate deveni un model de abordare a
problemelor naţionale, etnice, religioase, civilizaţionale.
Bibliografie selectivă
Cucu V., Vlăsceanu A.– Insula Şerpilor, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, (1996)
Gâştescu P. – Hidrologie, Ed. Univ. Valahia, Târgovişte, (1990)
Iorga N. – Chestiunea Dunării, Ed. Polirom, Iaşi, (1994)
Maliţa M. – Zece mii de culturi, o singură civilizaţie, Ed. Nemira, Bucureşti (1999)
Sobaru Al. şi colab. – Artera fluvială Dunăre Rhin, Ed. Economică, Bucureşti, (2000)
Simion T. – Geopolitica în pragul mileniului III, Ed. Roza Vânturilor, Bucureşti (1998)

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


133
GEOPOLITICĂ, MINORITĂŢI ŞI SECURITATE
LA MAREA NEAGRĂ
Cristian JURA, Dragoş ZAHARIA
Abstract: Deepening the research made for the last issue article concerning the connection between
the concept of security and the national minorities, this paper represents a case study applied on the
Black Sea region. The mixed ethnic structure of the states in the region and the problems they have to
face up, corroborated with the strategic interests of the key geopolitical actors in the region give us a
good opportunity to emphasize the idea that international security and the question of national minorities
are interconnected.
Cuvinte cheie: regiunea Mării Negre, actori, minorităţi etnice, tensiuni, conflict etnic, securitate
Desfăşurarea evenimentelor pe plan internaţional în perioada ce a urmat
încheierii războiului rece a scos în evidenţă legătura existentă între minorităţile
naţionale şi securitatea internaţională
1
. Riscând un raţionament determinist, de
tipul celui pe care Friedrich Ratzel îl făcea în a doua jumătate a secolului XIX,
stabilind o legătură directă între geografie şi politica internaţională, am putea afirma
că minorităţile etnice influenţează în mod direct cursul afacerilor internaţionale.
Este evident că zonele în care coexistă mai multe grupuri minoritare, având
identităţi puternice şi distincte, sunt predispuse apariţiei unor tensiuni, tensiuni ce
pot degenera adesea în conflicte, în interiorul unui stat, cu efecte indirecte asupra
mediului de securitate, sau chiar în conflicte interstatale ce periclitează în mod
direct securitatea internaţională. Desigur, un determinism strict poate da naştere
unor interpretări greşite, de aceea în construirea unui asemenea raţionament
trebuie aduşi în discuţie şi o serie de alţi factori, cum ar fi interesele strategice,
politice şi economice. În ultimă instanţă, corectitudinea raţionamentului depinde de
modul în care definim conceptul de conflict etnic. Dacă prin conflict etnic înţelegem
lupta între diferite grupuri cu identităţi distincte pentru dobândirea şi alocarea
optimă a resurselor sau pentru a spori bunăstarea membrilor unui anumit grup în
dauna membrilor altuia, şi dacă luăm în considerare că producerea conflictelor
etnice este uneori rezultatul dezvoltării economice care poate exacerba
discrepanţele economice existente între diverse grupuri, atunci raţionamentul
nostru este corect
2
.
Este, de asemenea, evident că nu întotdeauna tensiunile etnice sunt
generatoare de conflicte ci, de cele mai multe ori, folosirea acestor tensiuni etnice
pentru atingerea unor scopuri politice, cu alte cuvinte politizarea etnicităţii, este
cauza conflictelor. De-a lungul istoriei sunt sesizabile momente în care politizarea
chestiunii minorităţilor a avut repercusiuni asupra mediului internaţional. De
exemplu, folosirea de către Cancelaria Germaniei naziste a problemei minorităţii
germane din regiunea Sudetă a Cehoslovaciei, putea grăbi declanşarea celui de-al
doilea război mondial şi numai cedarea guvernelor Aliaţilor occidentali în faţa
Germaniei a evitat ca acest lucru să se întâmple. Cu toate acestea, politica

1
vezi Cristian Jura şi Dragoş Zaharia, “Minorităţi şi Securitate” în Geopolitica, anul II, nr. 4-5/2004, pp.
102-106
2
Gulriz Gigi Gokcek, Ethnic Conflict and Interstate War: An Analysis of the Kurdish Problem,
Department of Political Science Ellison Hall, University of California, prezentat la International Studies
Association Annual Meeting, New Orleans, Louisiana, 27 martie 2002

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


134
Germaniei nu a rămas fără urmări, acordul de la Munchen semnificând începutul
dezmembrării Cehoslovaciei. Un alt exemplu, mai recent de această dată, este cel
al fostei republici a Iugoslaviei, în care politizarea dusă până la extrem a chestiunii
etnice a dus la destrămarea statului, în urma unui conflict sângeros, care a angrenat
o mare parte a comunităţii internaţionale, depăşind astfel limitele unui singur stat.
Un factor pe care trebuie să îl avem în vedere atunci când analizăm relaţia
dintre conflictele etnice şi mediul de securitate este raportul dintre demarcarea
teritorială şi potenţialul de conflict. Trasarea frontierelor poate duce la apariţia de
tensiuni în cazul în care acestea nu ţin cont de condiţiile etnice, religioase,
lingvistice şi economico-sociale existente. Din această perspectivă putem identifica
trei tipuri de graniţe influenţând în grade diferite potenţialul de conflict. Putem vorbi,
în primul rând, de aşa numitele graniţe istorice, care preced crearea statului
naţional, caz în care potenţialul de conflict este cel mai scăzut. În al doilea rând,
avem graniţe care au fost create sau modificate, ulterior procesului de formare a
statului naţional, caz în care potenţialul de conflict este mai ridicat. În ultimul rând,
putem vorbi despre graniţe impuse, graniţe care prezintă şi riscul cel mai ridicat al
unui conflict etnic.
Regiunea Mării Negre poate constitui subiectul unui studiu de caz folositor în
a demonstra această legătură între minorităţile etnice şi securitatea internaţională,
fiind o zonă în care putem identifica cu uşurinţă toţi factorii mai sus menţionaţi:
diversitate etnică, discrepanţe economice, probleme politice şi de frontiere ce
acoperă toate cele trei tipuri enumerate.
Să încercăm însă, mai întâi, o delimitare a acestei zone. Întru-un sens
restrâns, regiunea Mării Negre cuprinde, bineînţeles, statele ce se află pe malul
Mării Negre – România, Ucraina, Rusia, Georgia, Turcia şi Bulgaria. Acestor state
le putem însă adăuga alte state, cu interese puternice în zonă, şi având acces la
Mare prin intermediul unor cursuri de apă – Germania, Austria, Slovacia,
Iugoslavia, Croaţia, Ungaria şi Moldova a căror ieşire la Marea Neagră este
asigurată de Dunăre – dar şi Bielorusia care datorită Nistrului poate ajunge la
Marea Neagră
3
. Această zonă vastă prezintă o serie de caracteristici care o fac
interesantă pentru studiul de faţă. În primul rând, acesta este spaţiul de confluenţă
a unor culturi şi civilizaţii diferite, precum şi spaţiul în care se întrepătrund două
continente şi două regiuni geopolitice, în acelaşi timp, – Asia şi Europa
4
. Ca
rezultat al acestei prime caracteristici, apare o a doua: structura etnică a statelor
aflate în zonă este una mozaicată, fapt ce predispune la apariţia unor tensiuni şi
chiar conflicte. Exemplele în acest sens fiind numeroase: conflictul din regiunea
trans-nistreană sau conflictele dintre Georgia şi republicile separatiste Abkhazia şi
Oseţia. Potenţialul de conflict în această zonă a sporit după colapsul Uniunii
Sovietice prin apariţia unui vid de putere şi prin crearea unor state noi, slabe,
confruntându-se cu grele probleme economice şi care, în plus, erau şi
moştenitoarele unor conflicte etnice determinate de separarea lor prin frontierele
trasate anterior la Moscova, fără a se ţine seama de structura etnică a acestor
foste republici sovietice.

3
Oleg Serebrian, „Some consideration about reactivation of the Black Sea geostrategic ensamble”, în
the Black Sea Region: Perspectives & Priorities, Conflict Studies Research Centre, martie 2001, p. 3
4
Volodymyr Dubovyk, The Role of United States in the Black Sea Region, Program on New
Approaches to Russian Policy, Policy Memo 298, Odessa National University, November 2003

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


135
În continuare vom analiza statele incluse în perimetrul restrâns al zonei Mării
Negre - adică cele şase state situate pe malul mării, cărora le-am adăugat şi
Moldova - din perspectiva problematicii minorităţilor etnice. Între ele, putem
identifica mai multe categorii de state. Din punct de vedere geopolitic, avem un
actor principal, cu mare greutate pe plan mondial – Rusia – dar şi doi actori de
mare importanţă regională - Turcia şi Ucraina. Din punct de vedere al minorităţilor
etnice, chiar dacă o categorizare este dificil de realizat, putem distinge state ce se
confruntă cu probleme serioase, precum Georgia sau chiar şi Turcia, state în care
avem de-a face cu conflicte îngheţate – Moldova – state pentru care chestiunea
minorităţilor nu mai ridică probleme – România şi Bulgaria – şi state în care
chestiunea minorităţilor nu a explodat încă – Ucraina şi Rusia. Cazul Rusiei atrage
atenţia în mod deosebit, aceasta folosindu-se de problematica minorităţilor pentru
a-şi atinge obiectivele sale strategice.
Structura populaţiei acestor state este diversă, şi chiar şi în acele state în
care un anumit grup etnic deţine o majoritate covârşitoare există zone în care o
anumită minoritate este majoritară sau reprezintă un procent semnificativ din
populaţie. Astfel, în Bulgaria, bulgarii sunt majoritari (83,6%), iar turcii constituie
principala minoritate cu un procent de 9,5% din totalul populaţiei, urmaţi fiind de
romi (4,6%) şi alte etnii (2,3%). În România, românii reprezintă 90% din populaţie,
maghiarii 7%, alte etnii, incluzând germani şi romi 3%. În Moldova, majoritari sunt
moldovenii 65%, ucrainienii reprezintă 14%, ruşii 13% şi alte etnii 8%; Ucraina –
ucraineni 73%, ruşi 22%, evrei 1%, alte etnii 4%; Rusia - ruşi 82%, tătari 4%,
ucrainieni 3%, alte etnii 11%; Georgia - gruzini 70%, armeni 8%, ruşi 6%, azeri 6%,
oseţi 3%, abkhazi 2%, alte etnii 5%; Turcia - turci 80%, kurzi 20%
5
.
Rusia
Rusia, ca principal actor geopolitic al zonei, are interese majore în regiunea
Mării Negre. Succesoare a Uniunii Sovietice, Rusia doreşte reimpunerea
hegemoniei sale într-o regiune care în trecut i-a aparţinut în exclusivitate. Rusia a
văzut în manipularea chestiunii etnice un mijloc la îndemână pentru atingerea
acestui obiectiv strategic. Două tendinţe sunt sesizabile în politica Rusiei faţă de
minorităţi: pe de o parte, Moscova acţionează pentru protejarea minorităţilor ruse
din fostele state componente ale Uniunii Sovietice, pe de altă parte s-a implicat în
majoritatea conflictelor etnice izbucnite în aceste state încercând prin această
politică să îşi apere interesele în zonele de conflict.
Documente de politică externă şi securitate de la Moscova relevă
preocuparea administraţiei ruse pentru protecţia cetăţenilor de origine rusă din
statele care compun Comunitatea Statelor Independente (CSI). National Security
Blueprint şi Foreign Policy Blueprint, documente adoptate în ianuarie, respective
iunie 2000, după preluarea preşedinţiei de către Vladimir Putin subliniază interesul
Rusiei pentru dezvoltarea de relaţii de bună-vecinătate cu statele membre CSI şi
structurarea lor, având în vedere interesele Rusiei, inclusiv în ceea ce priveşte
garantarea drepturilor persoanelor de etnie rusă care trăiesc în aceste state
6
. În
National Security Blueprint se afirma textual că politica Rusiei trebuie „să protejeze

5
Aceste date sunt preluate din Raportul Freedom House, Freedom in the World 2003, accesabil pe
internet la adresa http://www.freedomhouse.org/research/index.htm
6
P.C. Latawski, The Limits of Diversity in the Post-Soviet Space: CIS & GUUAM, Security în the Black
Sea Region: Perspectives & Priorities, Conflict Studies Research Centre, martie 2001, p.81

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


136
drepturile legale şi interesele cetăţenilor ruşi din afara [Federaţiei] prin folosirea
mijloace politice, economice şi de altă natură”
7
.
Caracteristic pentru modul de a acţiona al Rusiei în ceea ce priveşte
minorităţile este cazul raporturilor sale cu Georgia. Poziţia Georgiei, de importanţă
strategică economică şi militară pentru Rusia, dată de situarea acesteia pe traseul
potenţialelor oleoducte ce vor lega Marea Caspică de Marea Neagră şi de frontiera
sa comună cu Turcia (stat membru al Organizaţiei Atlanticului de Nord), a
determinat implicarea Rusiei în conflictele etnice din acest stat pentru a-şi asigura
prezenţa militară în continuare pe teritoriul său
8
. Acordând sprijin, în ascuns,
separatiştilor abkhazi şi osseţi în conflictul lor cu autorităţile de la Tblisi, Rusia a
pus într-o situaţie dificilă autorităţile georgiene, nevoite să accepte prezenţa
trupelor ruseşti în ţară pentru stabilizarea situaţiei şi, în cele din urmă, să accepte
semnarea unui Tratat de prietenie şi cooperare (februarie 1994), prin care Rusia
urmărea menţinerea Georgiei în sfera sa de influenţă.
Rusia, urmărind atingerea propriilor obiective, şi-a asumat rolul de arbitru, mai
mult sau mai puţin imparţial, în rezolvarea conflictelor etnice din fostul spaţiu sovietic.
Georgia
Structura etnică a Georgiei este foarte diversificată, dintre statele analizate
fiind cel cu procentul cel mai scăzut al populaţiei majoritare, numai 70%. În aceste
condiţii, naţionalismul etnic rămâne un element important al culturii politice
georgiene şi o puternică sursă de tensiuni şi chiar conflicte cu repercusiuni asupra
dezvoltării statului şi relaţiilor sale cu alte state. În ciuda unei diminuări a acestui
naţionalism, comparativ cu sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, aşa numitele
„conflicte îngheţate” din Abhazia şi Oseţia de Sud continuă să ameninţe stabilitatea
statului şi a securităţii în regiune. La 10 ani de la războiul secesionist al abkhazilor,
din 1993 - 1994, reinflamarea conflictului şi reformularea cererii de independenţă
de către abkhazi simultan cu respingerea sa de către guvernul de la Tbilisi, care se
pronunţă în continuare pentru autonomia regiunii, dovedesc acest lucru.
Georgia a avut de suferit, indirect, şi din cauza unui alt conflict de natură etnică,
cel dintre ruşi şi ceceni. Se estimează că, în mare măsură din cauza instabilităţii şi
incertitudinilor produse de conflictul din Cecenia, investiţiile străine directe au
scăzut cu 56% în anii 1998 şi 1999
9
. Devine astfel evident că pentru Georgia
minorităţile etnice constituie un puternic factor de instabilitate, care periclitează
dezvoltarea statului şi influenţează în mod negativ relaţiile sale cu statele vecine.
Turcia
Prăbuşirea Uniunii Sovietice a deschis calea Turciei pentru a se manifesta
ca un actor important în regiunea Mării Negre, Caucaz şi Asia Centrală, oferindu-i
posibilitatea de a-şi extinde influenţa asupra fostelor state sovietice cu segmente
importante de populaţie turcică. În acelaşi timp însă, a deschis şi o nouă discuţie
referitoare la rolul Turciei în ecuaţia securităţii internaţionale
10
.

7
'National Security Blueprint', Nezavisimoye Voyennoye Obozreniye, 14 January,2000, BBC Mon, FS1
FsuPol stu, citat de P.C. Latawski în loc cit.
8
C.W. Blandy, The Black Sea Basin:Obstacles to Peaceful Development, în “The Black Sea Region:
Perspectives & Priorities”, Conflict Studies Research Centre, Martie 2001, p. 16
9
Ibidem, p. 17
10
Lelia Alieva, Reshaping Eurasia: Foreign policy strategies and leadership assets in post-soviet South
Caucasus, Berkeley Program in Soviet and Post-Soviet Studies, working paper series, winter 1999-
2000, p.8

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


137
În timpul războiului rece, Turcia a beneficiat de un important sprijin economic
şi militar venit din partea aliaţilor săi Occidentali, poziţia sa strategică deosebit de
importantă, şi mărimea forţelor armate fiind suficientă pentru a considera Turcia un
stat generator de securitate, justificând astfel sprijinul acordat. Prăbuşirea
comunismului a determinat însă o schimbare de percepţie vis-à-vis de Turcia.
Ameninţările la adresa securităţii sale, rezultate din proximitatea unor zone de
conflict - Balcanii, Caucazul şi Orientul Mijlociu - dar şi rămânerile în urmă din
punct de vedere al democraţiei (avem în vedere aici problema minorităţii kurde),
privite în contextul dorinţei Turciei de a adera la Uniunea Europeană, au
determinat o reevaluare a contribuţiei Turciei la securitatea internaţională, având
drept rezultat perceperea sa drept un stat consumator de securitate.
Recunoaşterea de către Comisia Uniunii Europene a statutului Turciei de
stat candidat la integrarea europeană, în 1999, indică o nouă schimbare de
percepţie faţă de acest stat.
Ucraina
Ucraina este şi ea unul dintre actorii importanţi ai regiunii Mării Negre. Din
punct de vedere etnic şi Ucraina se înscrie în nota generală a statelor zonei, având
mai multe grupuri minoritare, dintre care cel mai numeros şi mai important fiind cel
al minorităţii Ruse. Dorinţa Ucrainei de a se impune ca factor de stabilitate în
regiune, dar şi grija Moscovei faţă de minoritatea rusă de aici, precum şi faptul că,
după cum arată sondajele de opinie efectuate în rândul cetăţenilor ruşi şi ucraineni,
peste jumătate din aceştia se consideră membri ai aceleiaşi naţiuni
11
, au făcut ca
Ucraina să nu se confrunte cu serioase probleme etnice. Totuşi, tendinţe
separatiste există în rândul populaţiei ruseşti din estul Ucrainei şi Crimeea,
posibilitatea unui conflict, chiar dacă îndepărtată, existând
12
.
Moldova
Stat cu numeroase grupuri etnice minoritare, Moldova s-a confruntat cu
tendinţele separatiste ale unora dintre aceştia: găgăuzii şi ruşii din regiunea
transnistreană. Problema etnică în Moldova a fost complicată, de asemenea, prin
implicarea Rusiei, de partea separatiştilor, în conflictele dintre autorităţile
moldoveneşti şi forţele separatiste găgăuze şi din Transnistria. Proclamarea
Rebublicii Moldoveneşti Transnistrene, în august 1990, a declanşat un conflict
soldat cu sute de morţi şi aproximativ 60.000 de refugiaţi, în care Armata 14 rusească
a fost acuzată de sprijinirea separatiştilor. În ciuda disponibilităţii autorităţilor
moldovene de a coopera şi a acorda un statut special regiunii, tensiunile nu au fost
rezolvate. Chiar dacă pentru moment aceste tensiuni nu se manifestă sub formă de
conflicte, posibilitatea izbucnirii unor noi violenţe nu este exclusă.
În 1996, Raportul pentru Moldova al Programului Naţiunilor Unite pentru
Dezvoltare arăta în capitolul 1, Dezvoltarea Umană în Moldova – în contextul
separatismului politic şi al reformelor, că principalul obstacol în calea dezvoltării
Moldovei este separatismul politic şi evidenţia legătura cauzală între acest
separatism şi factorii externi. Dacă în cazul minorităţii găgăuze se aprecia că s-a
ajuns la un compromis, în ceea ce priveşte separatiştii din Transnistria Raportul

11
Yuri Temirov, „Security in the Black Sea Region: Military Threats & Potential”, în The Black Sea
Region: Perspectives & Priorities, Conflict Studies Research Centre, Martie 2001, p.44
12
Ercan Özer, “The Black Sea economic cooperation and regional security”, în Journal of International
affairs, septembrie-noiembrie, 1997, vol. II, nr. 3
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


138
considera că aceştia continuă să provoace dezintegrarea statului şi a societăţii
moldovene, în ciuda acordării autonomiei acestei regiuni
13
.
În anul 2000, evaluarea Naţiunilor Unite pentru Moldova (Common country
Assessment. Republic of Moldova, December 2000) răspundea întrebării de ce nu
a devenit Moldova un model prosper al reformelor, evidenţiind din nou problema
separatismului, atrăgând atenţia, în acelaşi timp, şi asupra încălcării drepturilor
omului în regiunile separatiste
14
.
România
Principala problemă etnică cu care s-a confruntat România în perioada post-
război rece a fost disputa cu adânci rădăcini istorice dintre maghiari şi români. La
începutul anilor ’90, pe fondul unei puternice politizări a chestiunii, tensiunile
existente s-au transformat în ciocniri violente de stradă între maghiari şi români, la
Târgu-Mureş, iar concilierea celor două naţiuni părea foarte îndepărtată.
Renunţarea treptată la politizarea extremă a etnicităţii a dus la scăderea în
intensitate a tensiunilor, conflictul între cele două naţiuni fiind astfel puţin probabil.
Din acest punct de vedere, România poate fi considerată drept model de
soluţionare a acestui gen de conflicte de către statele din regiune.
Concluzionând, regiunea Mării Negre este un exemplu grăitor al relaţiei de
dependenţă ce o putem stabili între securitatea şi stabilitatea internaţională şi
minorităţile naţionale. Spaţiu caracterizat de o mare diversitate etnică, zona Mării
Negre oferă posibilitatea atât a observării conflictelor rezultate ca urmare a
tensiunilor dintre etniile ce trăiesc în cadrul aceluiaşi stat, conflicte ce se
repercutează direct asupra mediului de securitate internaţional (vezi cazul
Georgiei), dar şi a modului în care rezolvarea chestiunii etnice produce stabilizarea
regiunii în care se manifestă tensiuni de natură etnică (vezi cazul României).
Bibliografie
Raportul pentru Moldova al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, 1996,
http://www.undp.org/rbec/nhdr/1996/moldova/chapter1.htm
Freedom House, Freedom in the World 2003, http://www.freedomhouse.org/research/index.htm
Alieva, Lelia, Reshaping Eurasia: Foreign policy strategies and leadership assets in post-soviet South
Caucasus, Berkeley Program in Soviet and Post-Soviet Studies, working paper series, winter 1999-
2000
Blandy, C.W., “The Black Sea Basin:Obstacles to Peaceful Development”, în The Black Sea Region:
Perspectives & Priorities, Conflict Studies Research Centre, Martie 2001
Dubovyk, Volodymyr, The Role of United States in the Black Sea Region, Program on New Approaches
to Russian Policy, Policy Memo 298, Odessa National University, November 2003
Gokcek, Gulriz Gigi, Ethnic Conflict and Interstate War: An Analysis of the Kurdish Problem,
Department of Political Science Ellison Hall, University of California, prezentat la International Studies
Association Annual Meeting, New Orleans, Louisiana, 27 martie 2002
Latawski, P.C., “The Limits of Diversity in the Post-Soviet Space: CIS & GUUAM, Security” în The Black
Sea Region: Perspectives & Priorities, Conflict Studies Research Centre, martie 2001
Özer, Ercan, “The Black Sea economic cooperation and regional security”, în Journal of International
affairs, septembrie-noiembrie, 1997, vol. II, nr. 3
Serebrian, Oleg, „Some consideration about reactivation of the Black Sea geostrategic ensamble”, în
The Black Sea Region: Perspectives & Priorities, Conflict Studies Research Centre, martie 2001,
Temirov, Yuri, „Security in the Black Sea Region: Military Threats & Potential”, în The Black Sea
Region: Perspectives & Priorities, Conflict Studies Research Centre, Martie 2001.

13
Raportul pentru Moldova al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, 1996,
http://www.undp.org/rbec/nhdr/1996/moldova/chapter1.htm
14
United Nation in Moldova, Common Country Assessment, Republic of Moldova, December 2000,
http://www.u.md/key_pub_documents/pic/CCA_Moldova_2000.doc
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


139

O PROBLEMĂ DE GEOPOLITICĂ PONTICĂ:
STĂPÂNIREA ŞI POPULAŢIA DOBROGEI ÎN PRIMA PARTE A
SECOLULUI AL XIX-LEA (1812 – 1878)
Radu Ştefan VERGATTI
Geopolitica, o disciplină relativ recentă, îşi găseşte aplicarea în mod strălucit şi
în evenimentele petrecute în jurul Mării Negre în secolul al XIX-lea. Veacuri în şir, zona
bazinului Mării Negre a constituit placa turnantă a contactelor dintre Europa şi Asia. Aici
au fost mari terminale ale drumurilor antice care uneau Asia Centrală, India şi China cu
Grecia şi Imperiul Roman. Ele au fost continuate ulterior de drumurile medievale, ca
acelea numite “de la varegi la greci”, care legau litoralul baltic de cel pontic, sau
“drumul mătăsii", care ducea până la Oceanul Pacific
1
. Italienii, în special genovezii, au
ştiut să le exploateze şi să folosească “pax mongolica”
2
. La rândul ei, Sublima Poartă a
căutat şi a reuşit, pentru un timp – între secolele al XV-lea şi al XVIII-lea, să culeagă
roadele oferite de poziţia geopolitică a bazinului pontic
3
. Apariţia “crizei orientale”, ivită
după pacea semnată la Karlowitz (26 ianuarie 1699), a atras odată cu ea o schimbare
a ponderii bazinului Mării Negre. El nu a mai fost un simplu “lac turcesc”. A început să
fie revendicat de Rusia, care, treptat, s-a extins către Istambul, încercând să
transforme în realitate testamentul ţarului Petru cel Mare (1682 – 1725)
4
.
O fază deosebită a expansiunii Imperiului Ţarist, în fapt ultima, s-a produs în
secolul al XIX-lea. Bazinul pontic a redevenit pentru o scurtă perioadă, o placă
turnantă a schimburilor euro-asiatice, dar Rusia nu a putut beneficia prea mult de
pe urma noii situaţii, căci s-a creat Canalul Suez
5
, englezii blocând “drumul
mătăsii”, iar bazinul pontic s-a împărţit din punct de vedere al stăpânirii politice
6
.
Geografic, partea la care mă refer, Dobrogea românească, este cuprinsă între
Delta Dunării către Nord, litoralul Mării Negre, dantelat de complexul lacustru Razim-
Sinoe către Est, rămăşiţele Codrului Deliormanului şi terminarea platoului dobrogean
către Sud, în fine, Dunărea şi marile ei bălţi, Borcea şi Brăila, către Vest. În anii
secolului al XIX-lea, Delta Dunării, complexul lacustru Razim – Sinoe şi Bălţile Borcea
şi Brăila ocupau o suprafaţă mai mare ca în zilele noastre
7
. Totodată, pădurile erau mai
întinse
8
– Codrul Babadagului în special – iar trama hidrografică era mai bogată
9
.

1
Pentru importanţa “drumului mătăsii” şi bibliografia asupra problematicii lui, v. Virgil Ciocâltan, Mongolii şi
Marea Neagră în secolele XIII-XIV, Bucureşti, 1998, passim.; Victor Spinei, The Great Migrations in the
East and South East of Europe from the Ninth to the Thirteenth Century, Brăila, 2003, p. 346-356.
2
Cf. Frederic C. Lane, Venise une république maritime, Paris, 1985, p. 110 şi urm.; Gheorghe I.
Brătianu, Marea Neagră, vol. II, trad. din lb. Fr. de Michaela Spinei, ed. îngrij. de Victor Spinei,
Bucureşti, 1988, p. 71-151.
3
Cf. Halil Inalcık, Imperiul otoman. Epoca clasică 1300-1600, Bucureşti, 1996, p. 233-282.
4
Cf. Lidia E. Semenova, Stabilirea legăturilor diplomatice permanente între Ţara Românească şi Rusia
la sfârşitul secolului al XVII-lea, în Romano – Slavica, 5/1962, p. 37; R. Şt. Ciobanu (Vergatti), Pe
urmele stolnicului Constantin Cantacuzino, Bucureşti, 1982, p. 255-258.
5
Cf. Hubert Bonin, Suez. Du canal à la finance (1858-1987), Paris, Economica, 1987, passim.
6
Cf. I. Cârţână, I. Seftiuc, România şi problema strâmtorilor, Bucureşti, 1974, passim.
7
Cf. C. Brătescu, Pământul Dobrogei, în Dobrogea cincizeci de ani de vieaţă românească 1878-1928,
ed. a II-a, Constanţa, 2003, p. 38-47.
8
Cf. M. Drăcea, Pădurile Dobrogei, în Dobrogea…, ed. cit., p. 391-414; marile defrişări ale pădurilor
dobrogene s-au făcut în secolul al XIX-lea de către armatele ruse în timpul războaielor dintre anii 1827-
1829 şi 1856-1856.
9
Cf. C. Brătescu, op. cit., loc. cit., p. 38-47.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


140
Sunt elemente importante, deoarece ele arată bogăţia regiunii care putea
asigura hrana unei populaţii active. Privirea hărţilor istorice a permis să se
conchidă că pe litoralul pontic, între Istambul şi Delta Dunării, a fost totdeauna o
multitudine de porturi, în timp ce regiunea dintre Limanul Nistrului şi Peninsula
Crimeea s-a remarcat prin absenţa vieţii aşezărilor cu caracter maritim
10
. Concluzia
poate fi una singură: populaţia din Dobrogea avea cu ce să facă negoţ, era
primitoare şi, ca atare, deschisă legăturilor internaţionale. Existenţa Deltei Dunării,
punctul terminus al celui mai mare drum fluvial european, i-a atras mai mult către
acest ţinut pe cei dornici să preia în stăpânire Dobrogea.
Este bine ştiut că, în decursul istoriei, de câte ori s-a pus problema unirii a
două teritorii, sau a alipirii unor ţinuturi la o ţară, au fost aduse în discuţie două
argumente peremptorii: cel istoric şi cel demografic.
Nu doresc să mă opresc asupra argumentelor istorice. Ele sunt extrem de
discutabile. Pot aminti în acest sens cuvintele regelui Franţei, Louis XIV, rostite înainte de
semnarea păcii de la Nimegue (1679), unde Franţa revendica o serie de teritorii:
“avem istorici şi jurişti care pot găsi argumentele necesare pentru aceste anexiuni”.
Deoarece argumentele istorice au fost discutate de predecesorii mei, nu este
cazul să mă opresc asupra lor.
Elementul decisiv în timpul discutării stăpânirii politice asupra unui teritoriu
este cel demografic
11
. Am decis să stărui asupra lui în cazul de faţă, deoarece:
1. La 14 noiembrie 2003 s-au împlinit 125 de ani de la unirea Dobrogei cu România.
2. Nu se mai poate accepta folosirea în istoriografie, în cursuri şi în
manuale, a termenului de alipire sau anexare a Dobrogei la România
12
. Procesul
firesc a fost de unire a pământului unui popor care locuia şi locuieşte pe ambele
maluri ale Dunării, nu de preluare a unui teritoriu obţinut în urma unui război victorios.
3. Este necesar să se arate că această unire a Dobrogei cu România
(1878) constituie a doua etapă în formarea statului naţional modern România, cea
dintâi fiind unirea Moldovei cu Ţara Românească (1859), iar cea de-a treia, ultima,
naşterea României Mari (1918).
Am ales pentru discuţia de faţă perioada încadrată între anii 1812 – 1878, două
momente semnificative pentru istoria românilor şi a Dobrogei. Anul 1812 este cel al
semnării păcii de la Bucureşti
13
. Atunci, Imperiul Ţarist, cu ajutorul omului politic
balcanic Manuc bei Mîrza Iani a anexat Moldova de Răsărit, al cărui hotar sudic se
găsea pe Dunăre.
14
Firesc, pasul următor pentru ţari trebuia să fie cucerirea Dobrogei
şi înaintarea spre Bosfor. Era o problemă de geopolitică. Ţarii nu au avut posibilitatea
s-o rezolve. S-au lovit de rezistenţa factorilor istorici şi demografici care le-au impus un
status-quo.
Al doilea moment a fost cel al anului 1878. Atunci, în cadrul mai larg al

10
Cf. Mihai Berza, La Mér Noire à la fin du Moyen Âge, în Balcania, IV, Bucureşti, 1941, p. 420.
11
Mai reprezentative pentru situaţia demografică a Dobrogei sunt C. Brătescu, Populaţia Dobrogei, în
Dobrogea…, ed. cit., p. 191-200; I. Bitoleanu, Gh. Dumitraşcu, Românii din Dobrogea şi manifestări ale
conştiinţei lor naţionale la începutul epocii moderne, în Revista de Istorie, 6/1976 (XXIX), p. 865-889;
Nicolina Ursu, Consideraţii privind demografia Dobrogei din secolul al XI-lea până la jumătatea secolului
al XIX-lea, în Analele Dobrogei, serie nouă, an IV, nr. 1/1998, p. 37-44; Louis Roman, Radu Ştefan
Vergatti, Studii de demografie istorică românească, Bucureşti, 2002, p. 213-282; a se consulta şi
bibliografia aferentă.
12
Pot cita în acest sens folosirea termenului de anexare în Dobrogea…, ed. cit., p. 315 şi urm., 377 şi urm.
13
Cf. Paul Cernovodeanu, Basarabia. Drama unei provincii româneşti în context istoric internaţional.
1806-1920, Bucureşti, 1993, p. 37-63; Ion Jarcuţchi, Vladmir Mischevca, Pacea de la Bucureşti,
Chişinău, 1993, passim.
14
Ibidem.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


141
încheierii “crizei orientale”, când s-a redefinit geopolitic bazinul pontic, s-au unit
definitiv, oficial, Dobrogea cu România
15
.
Puţin înainte de semnarea păcii de la Bucureşti, adică în anii 1810 – 1811,
generalii ruşi Piotr Ivanovici Bagration şi Mihail Ilarionovici Kutuzov, din reşedinţa
lor de la Slobozia, au ordonat să fie pustiită Dobrogea Meridională
16
. Acţiunea
sotniilor căzăceşti a reprezentat o adevărată pustiire pentru locuitorii Dobrogei
17
.
Se pare că atunci numărul populaţiei regiunii a scăzut de la circa 100.000 de
suflete, la aproximativ 40.000
18
.
Cifrele sunt relative, discutabile şi perfectibile. Evident, populaţia Dobrogei a
fugit din faţa armatelor invadatoare, prădalnice, aşa cum a procedat şi în trecut, în
timpul războaielor desfăşurate între anii 1768 – 1774 şi 1787 – 1792
19
.
Tăvălugul armatelor ruseşti şi turceşti a trecut peste Dobrogea şi în vremea
războiului desfăşurat între anii 1827 – 1829. Participant direct la evenimente, Héctor de
Béarn a lăsat o descriere sugestivă a devastării regiunii, atât de armatele otomane, cât
şi de cele ruseşti
20
. Ca şi în anii 1810 – 1811, locuitorii Dobrogei au luat calea bejeniei.
Starea de spirit a dobrogenilor, loviţi de soartă, a fost relevată în anul 1839 de vorbele
unui ţăran, consemnate de ieromonahul rus Partenie, aflat atunci în zonă: “Din vechima
Ţara noastră stă în hotar şi deseori războaiele se fac pe aici, din zece, mult
doisprezece ani. Abia ne mai îndreptăm, creştem vite şi cultivăm grădinile şi iarăş se
face răsboiu. Şi-atunci cine poate, fuge peste Dunăre, iar pe care îi prind turcii ori ruşii,
îi duc cu dânşii în ţara lor, vitele ni le mănâncă, satele le dau foc şi semănăturile le
pustiesc. După ce trece răsboiul, cari mai rămânem vii, iarăşi ne întoarcem la vetrele
noastre şi ne facem pe dărâmături bordeie şi iar ne apucăm de gospodărie…”
21
. Astfel
el l-a confirmat pe viitorul mareşal Helmuth von Moltke, pe atunci tânăr căpitan
instructor în armata Sublimei Porţi a scris că după războiul din 1827 – 1829 Dobrogea
a ajuns “un véritable désert, qu’on s’étonne de rencontrer au milieu de l’Europe. En
comptant la population des villes, il n’y a guerre plus de 300 habitants par mille
carré…”
22
.
Din nou populaţia Dobrogei a scăzut numeric, ajungând la cel mult 40.000
de suflete
23
. Este o cifră înscrisă pe harta statistică rusă, isprăvită în anul 1835.
24


15
La 14 noiembrie 1878 din Brăila principele Carol I a emis decretul de unire a Dobrogei cu România.
Textul actului a fost reprodus în Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Dobrogea, istoria românilor dintre
Dunăre şi Mare, Bucureşti, 1979, p. 280.
16
Cf. Kutuzov, Dokumentî, Moscova, 1950-1952, passim; Istoria Romîniei, vol. III, Bucureşti, 1963, p.
609 şi urm.; Istoria Românilor, vol. VI, Bucureşti, 2002, p. 641, nota 1; Louis Roman, Radu Ştefan
Vergatti, op. cit., p. 236.
17
Louis Roman, Radu Ştefan Vergatti, op. cit., p. 237
18
Ibidem.
19
Idem, p. 235-237.
20
Cf. Ion Conea, Héctor de Béarn, un călător francez prin Dobrogea în 1828, în Analele Dobrogei, an
IX, vol. II/1928, p. 192 şi urm.
21
Cf. Din călătoriile ieromonahului rus Partenie în Moldova în jumătatea întâia a veac. XIX, trad. din lb.
Rusă de Arhimandrit V. Puiu, Vălenii de Munte, 1910, p. 39-42; reprodus şi de Ap. D. Culea, Dobrogea,
Bucureşti, 1928, p. 8; C. Brătescu, op. cit., loc. cit., p. 231 nu reproduce citatul complet.
22
Cf. H. von Moltke, Campagnes des Russes dans la Turquie d’Europe en 1829 et 1829, Paris, 1854, p.
36; se pare că atunci, în Constanţa, mai rămăseseră numai 40 de case locuite (ibidem, p. 79).
23
Cf. F. Ritter, Briefe über Zustände und Begebenheiten in der Türkei aus den Jahren 1835 bis 1839,
Berlin, 1841, p. 162; G. Vâlsan, O fază în populaţiunea ţărilor româneşti (Cu prilejul unei hărţi statistice vechi,
descoperite în ultimul timp), în Buletinul Societăţii Regale Române de geografie, 1912, p. 225; Al. P.
Arbore, Contribuţiuni la studiul aşezărilor Tătarilor şi Turcilor în Dobrogea, în Arhiva Dobrogei, an II,
1919, p. 227;
24
Cf. Al. Arbore, Noi informaţii etnografice, istorice şi statistice asupra Dobrogei şi a regiunilor
basarabene învecinate Dunării, în Analele Dobrogei, X/1930, fasc. 1-12, p. 75; C. C. Giurescu, Ştiri
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


142
Aceeaşi cifră a indicat-o şi emigrantul polonez Ceaika Czajkowski, numit ulterior
Sadîk-paşa, în epistola sa către baronul de Bourquenay, reprezentantul regelui
Franţei la Istanbul. El a afirmat că pe teritoriul Dobrogei
25
s-ar fi găsit circa 30.000
de români, comunitatea creştină cea mai importantă
26
.
În anul 1843 documentele oficiale ale autorităţilor locale au înregistrat o
revenire a populaţiei acasă
27
. Era normal. Se stabilise pacea. Vieţile şi avuţiile nu
mai erau în pericol. Întreaga Dobroge a ajuns să numere 100.000 de persoane, iar
marile oraşe au renăscut: Silistra număra 20.000 de locuitori, iar Babadagul 10.000
28
.
În anul următor, 1844, în Dobrogea, în actele oficiale, s-a înregistrat un nou
reflux al populaţiei, evident prin scăderea numărului locuitorilor oraşelor: Silistra
mai avea 12.000 de locuitori, Babadag 7.000, Hârşova 5.000
29
. Fluctuaţia
numerică a populaţiei a fost determinată de războaiele ruso-turce care au
transformat regiunea într-un culoar de trecere al armatelor ruse de la nord către
sud, al celor otomane de la sud spre nord. Oştirile invadatoare nu s-au mulţumit cu
jefuirea populaţiei locale, dealtfel săracă, ci au trecut chiar la strămutări forţate.
Pentru a-mi susţine ultima afirmaţie, pot da ca exemplu acţiunea armatei ruse, din
anii 1827 – 1829, când au ridicat populaţia de etnie tătară şi cercheză şi au
strămutat-o în Imperiul Ţarist. În timpul acestei operaţii, un adevărat genocid, mulţi
dintre tătari şi cerchezi au fugit în sud, în Sublima Poartă
30
. Concomitent şi românii
au plecat în grabă în Ţara Românească şi în Moldova
31
. Procedau astfel, căci
aveau în minte experienţele trecutului, când, în timpul războaielor desfăşurate între
anii 1768 – 1774, 1787 – 1792 şi 1806 – 1812, fuseseră supuşi unor acţiuni de decimare
32
.
Refacerea populaţiei, în condiţii de pace şi de stabilitate, era perfect normală
şi explicabilă, mai ales prin revenirea românilor acasă. Era o permanentă
pendulare a populaţiei româneşti în jurul malurilor Dunării
33
. Veneau în special
lucrătorii agricoli, mai bine plătiţi în Dobrogea ca în Ţara Românească şi în Moldova
34
.
În procesul de transhumanţă, numeroşi mocani români au venit cu turmele
lor în Dobrogea, unde păşunile erau extrem de bogate
35
. Treptat, ei şi-au adus şi
familiile, stabilindu-se în satele dobrogene. Autorităţile Imperiului Habsburgic,
formate în spiritul meticulozităţii germane, au trimis doi consuli la Tulcea şi la

despre populaţia românească din Dobrogea în hărţi medievale şi moderne, Constanţa, 1970, p. 70; K.
Karpat, The Crimeean emigration of 1856-1862 and the settlement and urban development of Dobruca,
în Passé Turco-tatar, présent Soviétique, études offerts à A. Benningsen, Louvain – Paris, 1986, p. 275-306.
25
Autorul a scris că se referă la Dobrogea de nord, dar nu este clar ce înseamnă pentru el această
delimitare geografică.
26
Cf. Gh. Platon, Informaţii noi privind teritoriul şi populaţia Dobrogii, în Anuarul Institutului de istorie şi
arheologie “A. D. Xenopol”, V (1968), p. 208.
27
Cf. Al. Arbore, Noi informaţii etnografice… loc. cit., p. 76.
28
Ibidem.
29
Ibidem, p. 73; Pentru comentarii, a se vedea şi H. Inalcık, La Dobroudja, în Enciclopedie Islamique,
tom II, Istanbul, 1962, p. 628. G. Cossuto, Breve storia dei Turchi di Dobrugia, Istanbul, 2001, p. 76
30
Cf. C. Brătescu, Populaţia Dobrogei, loc. cit., p. 226 şi urm.
31
Cf. Tudor Mateescu, Documente privind istoria Dobrogei (1830 – 1877), Bucureşti, 1975, passim.
32
Cf. C. Brătescu, Populaţia Dobrogei, loc. cit., p. 226 şi urm. Louis Roman, Radu Ştefan Vergatti, op.
cit., p. 235 şi urm.
33
Cf. T. Mateescu, op. cit., passim; I. Bitoleanu, Gh. Dumitraşcu, Românii din Dobrogea…, loc. cit., passim.
34
Ibidem.
35
Cf. Apostol D. Culea, Dobrogea, Bucureşti, 1928, p. 47-54; I. Georgescu, Românii transilvăneni în
Dobrogea, în “Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul”, I, 1918-1928, p. 613-622; Ilie Haţeganu,
Mărginenii în viaţa economică a Transilvaniei şi a Vechiului Regat, Braşov, 1941, passim;, D. Şandru,
Mocanii din Dobrogea, Bucureşti, 1946, passim; Ştefan Meteş, Emigrări româneşti din Transilvania în
secolele XIII-XX, Bucureşti, 1977, p. 251 şi urm.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


143
Rusciuc, cu misiunea de a-i înregistra pe mocanii care traversau fluviul
36
.
Aproximativ între anii 1810 – 1850, la Hârşova a fost viceconsul ad-interim Nicolae
Ţîrcă, un român din Transilvania, format la şcoala braşoveană
37
. Datorită lui şi a altor
înregistrări, s-a putut stabili că în prima parte a secolului al XIX-lea, în Dobrogea s-
au aşezat circa 6.000 de mocani, capi de familie
38
. Amintirea lor s-a păstrat şi în
toponimie, prin nume tipice româneşti acceptate de autorităţile administrative otomane,
chiar dacă unele dintre sate au fost distruse de ruşi în timpul războaielor.
39

Ţinând seama de amalgamarea populaţiei româneşti în localităţile rurale, Ion
Ionescu de la Brad, în anul 1850, a avut dreptate să scrie: “nu este sat în care să
nu vezi în miniatură Dacia şi înfăţişarea tuturor românilor”
40
.
În acelaşi an, 1850, ca urmare a cererii autorităţilor otomane, agronomul Ion
Ionescu de la Brad şi inginerul hotarnic Grigore Ioranu au efectuat un recensământ
al populaţiei din Dobrogea. Ei au înregistrat populaţia din 388 de localităţi din
cazalele Tulcea, Isaccea, Măcin, Hârşova, Babadag, Köstengi, Mangalia, Bazargic şi
Balcic. Recenzorii au conchis că în partea Dobrogei cercetată de ei populaţia număra
aproximativ 100.000 – 150.000 de indivizi
41
. Dacă se adaogă şi localităţile din zonele
necercetate de ei, atunci populaţia Dobrogei s-ar putea ridica la 200.000 de suflete.
Desigur că această ultimă cifră reprezintă o estimare probabilă, relativă şi discutabilă.
Această redresare a numărului locuitorilor din Dobrogea nu a durat. Apariţia
unui nou moment al “crizei orientale”, războiul Crimeii (1853 – 1856), a dus iar la o
scădere impresionantă a numărului populaţiei din Dobrogea
42
. Din păcate, nu pot
să fac aprecieri asupra totalului locuitorilor pământului dintre Dunăre şi Marea
Neagră. S-ar putea să se fi ajuns la situaţia dezastruoasă din anii 1830 – 1831,
adică la 40.000 de suflete. Este o ipoteză.
Ca de obicei, populaţia locală a revenit acasă imediat după încetarea
războiului Crimeii. Atunci au venit în Dobrogea, în calitate de colonişti, tătari din
Crimea. Deoarece grupul lor era mic, ei s-au aşezat în jurul târgului Medgidia
43
.
Astfel ei mai mult au completat mozaicul etnic existent în regiune.
Imediat după războiul Crimeii, s-a revenit la cifrele relative, indicate de Ion
Ionescu de la Brad şi de Grigore Ioranu. Astfel, Nifon Bălăşescu, la puţin timp după
încheierea războiului Crimeii, către 1860, într-un recensământ cu caracter fiscal şi
şcolar, cerut de Ismail bei, guvernatorul sangeacului Tulcea, a stabilit că în mediul
rural, în 72 de sate din cazalele Isaccea, Tulcea, Babadag, Medgidia, Măcin şi
Hârşova era aceeaşi populaţie ca cea existentă în 1850
44
. Această situaţie i-a
permis să ceară şi să realizeze înfiinţarea a 21 de şcoli primare româneşti: 6 în
cazaua Hârşova, 13 în cazaua Măcin, 3 în cazaua Tulcea
45
.

36
Cf. Ap. D. Culea, op. cit., p. 50; Şt. Meteş, op. cit., p. 254, 308; A. Rădulescu, I. Bitoleanu, op. cit., p. 255.
37
Ibidem.
38
Cf. Şt. Meteş, op. cit., p. 255.
39
Cf. Ap. D. Culea, op. cit., p.43.
40
Cf. Ion Ionescu de la Brad, Excursiune agricolă în câmpia Dobrogei (1850), Bucureşti, 1879, p. 10.
41
Ibidem.
42
Cf. C. Allard, La Dobroutcha, în L’Ilustration, journal universel, 1er mars 1856, p. 138.
43
C. Brătescu, op. cit., p. 226, afirmă că ei ar fi creat târgul Medgidia. Nu poate fi corect: târgul respectiv
este pomenit de călătorul turc Evlia Celebi cu cel puţin 100 de ani mai devreme (Cf. Călători străini
despre ţările române, vol. VI, Bucureşti, 1976, p. 365, 396-397 etc.).
44
Nifon Bălăşescu a publicat rezultatele muncii sale în Cărţile săteanului român, Sibiu, II (1878); idem,
III (1878); o parte a scrierilor sale s-a pierdut, ca şi cărţile care i-au aparţinut (Cf. Analele Academiei
Române, Seria II, Tom III, Şedinţa extraordinară din 1880 – 1881 şi Sesiunea extraordinară a anului
1881, proc. verbal nr. 20/17 octombrie).
45
Cf. Idem, Cărţile săteanului, III, p. 31.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


144
Cercetarea cifrelor susţine afirmaţia că, după războiul Crimeii, numărul
locuitorilor Dobrogei s-a redresat foarte rapid: în anul 1873 – 1874 erau 171.654 de
suflete în sangeacurile Tulcea şi Varna
46
; în 1879 în plăşile (cazalele) Tulcea,
Isaccea, Chilia, Sulina, Măcin, Mahmudia, Babadag, Constanţa, Hârşova, Mangalia
erau 271 de sate cu 220.562 locuitori
47
. Am lăsat deoparte recensământul efectuat
de A. Bielosercovici, guvernatorul general al regiunii militare Dobrogea în timpul
războiului ruso – româno – turc dintre anii 1877 – 1878
48
. Am procedat astfel,
deoarece recensământul are două variante şi nu a fost terminat
49
. Între lunile iulie –
decembrie 1877 a fost înregistrată populaţia din sangeacul Tulcea care
suprapunea regiunea militară administrată de Bielosercovici. Nu a fost cercetată
populaţia din cazalele (ulterior plăşile) Silistra, Mangalia, Cernavodă, deoarece nu
făceau parte din regiunea militară administrată de Bielosercovici
50
. Din calculele
cinovnicilor ruşi, secondaţi de români, rezultă că erau 111.859 persoane în zona
recenzată
51
. Sub aspect cantitativ, situaţia statistică se apropie de cea indicată în
recensămintele efectuate de Ion Ionescu de la Brad, Gr. Ioranu şi de N. Bălăşescu.
Urmărirea situaţiei demografice sub aspect cantitativ, primordial pentru
această disciplină, poate fi continuată punând şi problema componenţei etnice şi
confesionale, esenţiale pentru discutarea aspectelor geopolitice ale zonei.
Interesant este că s-a remarcat, în relaţiile călătorilor străini, existenţa unei
populaţii tipic dobrogene, numită citaki
52
. Ea era rezultatul “amestecului tătarilor,
bulgarilor, valahilor şi moldovenilor”
53
. Această populaţie folosea pentru
comunicare un dialect propriu, având la bază, probabil, limba română, dar nefiind
consemnat în scris, din păcate, nu s-a păstrat. Cum s-au topit citakii în mojarul
etnic din Dobrogea, nu pot s-o spun în momentul de faţă.
Situaţia etnică din secolul al XIX-lea este destul de greu de stabilit, deoarece
Dobrogea a fost şi a rămas un adevărat mozaic al neamurilor. Ades, pentru a-i
preciza componenţa etnică, sunt nevoit să recurg la religii şi la confesiuni.
Procedez astfel, deoarece ştiu că românii, bulgarii, ruşii, lipovenii, ucrainenii, grecii,
armenii, germanii etc. sunt creştini de confesiune ortodoxă, catolică etc.; turcii,
tătarii, cerchezii, arabii sunt mahomedani, iar evreii sunt mozaici.
Ion Ionescu de la Brad şi Grigore Ioranu au consemnat, în 1850, în
recensământul lor, că au găsit 15.764 de familii. Ele erau formate din :
4.800 familii turceşti; 3.656 familii româneşti;
2.225 familii tătăreşti; 2.214 familii bulgăreşti;
1.092 familii căzăceşti; 747 familii lipoveneşti;
300 familii greceşti; 212 familii ţigăneşti;

46
Cf. A. Ritter, Die Völker des Osmanischen Reiches, Berlin, 1877, p. 43.
47
Cf. C. Ubicini, La Dobroudja et le Delta du Danube, în Revue géograph., 1879, p. 246.
48
A. Bielosercovici a fost numit guvernator general al regiunii militare Dobrogea, fostul sangeac Tulcea,
deoarece, înainte de război, fusese consul general al Rusiei la Tulcea. El cunoştea bine situaţia din
regiune şi vorbea româneşte. Înainte de 14 noiembrie 1878, ziua intrării arnatelor române în Tulcea, a
fost mâniat de ridicarea arcurilor de triumf care îl preamăreau pe principele Carol şi urmau să
sărbătorească intrarea acestuia în oraş. Bielosercovici a cerut pedepsirea fruntaşilor oraşului (inclusiv a
celor din comunităţilor greacă, bulgară şi israelită, care înălţaseră şi ele arcuri de triumf) şi afişarea
portretului ţarului alături de cel al lui Carol.
49
Recensământul se păstrează în Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, vol. 101, dosar 71, D 4, 1878.
50
În general, se spune că populaţia din aceste cazale nu a fost recenzată; era normal : ele aparţineau
sangeacului Varna.
51
Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, vol. 101, dosar 71, D 4, 1878, f. 20.
52
Cf. Călători străini…, col.cit., vol. VI, ed.cit., p. 371.
53
Ibidem.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


145
145 familii arabe; 126 familii armeneşti;
119 familii evreieşti; 59 familii germane
151
.
Privirea situaţiei exclusiv pentru viitoarele judeţele Tulcea şi Constanţa arată
că acolo erau:
3.656 familii româneşti; 2.268 familii turceşti;
2.225 familii tătăreşti; 1.194 familii bulgăreşti;
1.092 familii căzăceşti; 747 familii lipoveneşti;
250 familii greceşti; 172 familii ţigăneşti;
119 familii evreieşti; 76 familii armeneşti
152
;
59 familii germane.
Deci, rezultă că românii, cazacii, lipovenii, evreii şi germanii nu locuiau în
cazalele din sudul Dobrogei – Balcic şi Bazargic. Cele 3.656 familii de români
cuprindeau 4.603 bărbaţi, 4.728 femei, 6.789 băieţi, 8.367 fete, 1.800 flcăcăi, 1.744
fete mari. Ca atare, în total erau 28.301 persoane, dintre care 15.109 de sex
feminin şi 13.192 de sex masculin
153
. În consecinţă, pot să afirm că, în acel
moment, la mijlocul secolului al XIX-lea, în Dobrogea românii formau grupul etnic
cel mai numeros şi mai stabil, reprezentând 30,1 %.
Această situaţie a fost confirmată de statisticile demografice ulterioare:
- G. Lejean în 1861 pentru toată Dobrogea a înregistrat 33.000 români
154
.
- K. F. Peters în 1865, comparându-i pe Lejean şi pe Viscovich (care indică
120.000 de români) l-a acceptat pe cel dintâi
155
;
- A. Ritter considera că la 1873 – 1874 în sangeacurile Tulcea şi Varna erau
687 de localităţi în care trăiau 110.717 musulmani şi 60.937 creştini
156
; situaţia nu
este concludentă, deoarece sangeacul Varna cuprindea o zonă aflată în afara
regiunii de care mă ocup, unde populaţia majoritară era net turcă, tătară, cercheză,
adică de religie mahomedană;
- A. Bielosercovici, a raportat că în perioada iulie – decembrie 1877, în
regiunea militară administrată de el, se găsea următoarea populaţie creştină:
5.542 familii româneşti (19.700 persoane); 544 familii greceşti;
4.750 familii bulgăreşti (10.125 persoane); 416 familii germane;
1.579 familii ruseşti; 222 familii evreieşti;
1.526 familii lipoveneşti (3.200 persoane); 144 familii de malacani;
circa 600-700 familii căzăceşti (3.600 persoane); 111 familii armeneşti;
Acestora li se adaogă 59.849 de mahomedani (turci, tătari, cerchezi), populaţie
fluctuantă, dornică să plece în zonele aflate sub stăpânirea Sublimei Porţi. Toţi se
temeau de o eventuală deportare în Rusia.
În fine, din acelaşi recensământ mai rezultă că erau diverse etnii, insuficient
recenzate şi definite, asemeni ţiganilor
157
. Totalul de 15.705 familii de creştini se
apropie de cifra indicată de Ion Ionescu de la Brad şi Grigore Ioranu.

151
Cf. Ion Ionescu de la Brad, Excursie agricolă în câmpia Dobrogei, trad. de F. Mihăilescu, în Analele
Dobrogei, III, no. 1, p. 97 şi urm.; idem, Românii din Dobrogea, în România Literară, 8 ianuarie 1855.
152
Pentru situaţia armenilor din Dobrogea, v. Simion Tavitian, Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia
românilor, ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003.
153
Cf. Ion Ionescu de la Brad, op. cit., p. 98 şi urm.
154
Cf. Guillaume Lejean, Ethnographie der europäischen Türkei, Gotha, Paris, 1861, p. 19.
155
Cf. Karl F. Peters, Grundlinien der Geographie und Geologie der Dobruscha, Viena, 1867.
156
Cf. A. Ritter, op. cit., p. 43.
157
Arhiva M. A. E., vol. 101, dosar 71, D 4, 1878, f. 20 şi urm.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


146
Baronul d’Hogguer, care s-a inspirat din Bielosercovici, a scris că în 1879
trăiau în Dobrogea 24.167 de români, adică 30,3 % din totalul de 79.357 de locuitori
ai ţinutului
158
. De remarcat este că se menţine constant procentul populaţiei române.
Mişcările etnico-demografice au început chiar din timpul războiului dintre anii
1877 – 1878 şi au continuat imediat după el. Turcii, tătarii, cerchezii şi arabii au
căutat să părăsească repede Dobrogea, căci nu se puteau aştepta la nimic bun din
partea oştilor ruse
159
. Evreii, la rândul lor, amintindu-şi de pogromurile din Galiţia şi
Ucraina, au plecat şi ei din faţa armatelor ţarului. Totuşi, în întreaga Dobroge, până la
începutul celui de-al doilea război mondial, au rămas constant între 4.500 şi 5.000
evrei.
160
Din Basarabia de sud (judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail), cotropită de ruşi,
au fugit românii şi germanii care s-au stabilit în Dobrogea. Astfel, germanii au
sporit, numărul lor ajungând în 1930 până la 12.600 suflete
161
. Însemnat este că ei
au făcut să prospere satele în care s-au aşezat
162
, fiind un factor de progres, alături
de populaţia băştinaşă.
La rândul lor romii (ţiganii) au progresat numeric lent. Au ajuns în 1930 la
11.446 suflete
163
. Cifra este relativă şi discutabilă, deoarece nimeni nu ştie unde
începe şi unde se sfârşeşte o familie ţigănească
164
.
Se poate conchide că populaţia cea mai stabilă din timpul stăpânirii politice a
Sublimei Porţi a fost cea românească. Ea şi-a impus propriile ei topice. Astfel, ea a
păstrat amintirea satelor româneşti distruse de armatele ruse în secolul al XIX-lea:
Straja, Fântâna Nedelii, Atârnaţi, Crucea, Roseştii Muslineşti, Techileşti, Serafinii,
Stâncile, Zăvalu, Peştera, Topologul, Satu-Nou etc.
165
. Dintre români s-au ridicat
unii care au ocupat locuri de fruntaşi, ca Visarion din Făgăraş, ajuns stareţ la
mănăstirea Cocoş pe la mijlocul secolului al XIX-lea
166
. Totodată, românii s-au

158
Cf. Baron d’Hogguer, Renseignements sur la Dobroudja. Son état actuel, ses ressources et son
avenir, Bucarest, 1879, passim; B. Ubicini, op. cit., loc. cit. consideră că în 1877-78 în Dobrogea erau
134.662 musulmani şi 87.900 creştini; Lorenz Diefenbach, Völkerdunde Osteuropas, vol. I, Berlin, 1880,
p. 18 consideră în perioana 1877-1878 în zona Dobrogei erau 56.000 mahomedani şi 54.726 creştini,
dintre care 24.314 români, 16.479 bulgari, 13.986 alte neamuri.
159
Cf. C. Brătescu, Populaţia…, loc. cit., p. 226.
160
Cf. C. Brătescu, op. cit., loc. cit., tabelele de la paginile 243, 257; Recensământul general al
populaţiei României din 29 decemvrie 1930, II (Neam, limbă maternă, religie), Bucureşti, 1938, p. XXXII
şi urm.; Aşezările evreilor din România – memento statistic, publ. de Congresul Mondial Evreiesc,
Secţiunea din România, Bucureşti, 1947, passim; recensământul locuitorilor de sânge evreiesc s-a
efectuat în ziua de 20 mai 1942 pentru Vechiul Regat şi Transilvania neocupată, iar pentru Bucovina şi
Basarabia între aprilie – iulie 1942; recensământul s-a efectuat de către Centrala Evreilor din România
în temeiul Decretului – Lege nr. 3-416/1941 şi a Decretului – Lege nr. 1-275/1942.
161
Cf. Walter Kolarz, Mituri şi realităţi în Europa de Est, Iaşi, 2003, p. 10; despre rolul germanilor în
Dobrogea, v. Horia Stinghe, Cornelia Toma, Despre germanii din Dobrogea, Constanţa, 2003, passim.
162
Cf. Ioan Georgescu, Coloniile germane din Dobrogea, Cernăuţi, 1926, passim; autorul arată că s-au
aşezat în special în localităţile: Măcin, Acpunar, Dechelia, Cataloi, Malcoci, Atmagea, Ciucurova,
Cogealac, Tariverde, Facria, Caramurat, Colilia, Constanţa-Anadolchioi, Cogealia, Cobadin, Sarighiol,
Mangalia, Osmancea, Viile Noi.
163
Cf. Recensământul general al populaţiei României din 29 decemvrie 1930, II (Neam, limbă maternă,
religie), Bucureşti, 1938, p. XXXII şi urm.; Arhivele Statului Bucureşti, fond Preşedinţia Consiliului de
Miniştri, dosar 42/1940.
164
Bizar, C. Brătescu (op. cit., p. 257), a publicat un tabel în care, entuziast, au fost înregistraţi doar 49
de ţigani în anul 1928 în întreaga Dobroge. Deoarece recensământul se face pe baza declaraţiei
subiecţilor, s-ar putea ca oamenii să nu fi spus că sunt ţigani; G. Cossuto, op. cit., p. 141-147 îi
consideră pe ţigani musulmani, deci îi încadrează la etniile turcă, tătară, cercheză etc.
165
Cf. Ap. D. Culea, op. cit., p. 43-44.
166
Idem, p. 44; Şt. Meteş, op. cit., p. 255.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


147
impus prin bogăţie: mulţi plăteau impozite între 2.500 şi 11.000 franci anual
167
.
Aceşti oameni înstăriţi au fost cei care au susţinut ridicarea de biserici şi de şcoli
româneşti, au oferit burse tinerilor merituoşi pentru a studia în România etc. În
ceea ce priveşte populaţia de etnie bulgară, după cum au remarcat Ion Ionescu de
la Brad şi Gr. Ioranu, aceasta a venit de curând în Dobrogea, de circa 20 de ani
168
.
Ea s-a stabilit în zona septentrională a ţinutului. Era firesc. S-a deplasat acolo din
Basarabia, unde fusese colonizată de autorităţile ruse la sfârşitul secolului al XVIII-
lea şi începutul secolului al XIX-lea
169
. Acolo, în Basarabia de Sud, în Bugeac,
coloniştii bulgari avuseseră parte de o primire atât de neprietenoasă, încât nu
ştiuseră cum să plece mai repede. Astfel se explică ajungerea bulgarilor în
Dobrogea de Nord şi formarea unui centru cultural bulgăresc la Tulcea. După cum
arată şi statisticile, ei nu au fost prea numeroşi: totalul care a fost strămutat în
Bugeac a fost de 4.400 de familii bulgăreşti, dintre care au pierit circa 11.000
indivizi; alţii au rămas în Bugeac şi numai circa a treia parte a ajuns în Sudul
Dunării, în Dobrogea. Potenţialul lor biologic a fost destul de mic, în comparaţie cu
al românilor, care aveau familii numeroase
170
.
Urmărirea aşezărilor în spaţiu a familiilor din Dobrogea arată şi ea o legătură
puternică a românilor cu România. În lungul Dunării, unde în Evul Mediu se găsea
Podunavia, trăiau românii. Documentele au arătat că marele fluviu nu a fost
niciodată o barieră în calea românilor, ci, dimpotrivă, o punte care i-a unit. În lungul
litoralului şi către Sud, se aflau turcii, tătarii, cerchezii. Le era mai uşor ca din
aceste zone să plece atunci când erau ameninţaţi. Bulgarii, evident, se găseau
grupaţi în partea septentrională a zonei discutate. Germanii s-au grupat în special
în jurul aşezărilor care le-au oferit condiţii propice şi o populaţie binevoitoare
171
.
Ţinând seama de vechimea, permanenţa, numărul şi ponderea populaţiei
româneşti, dovedite de documente, cred că noua situaţie geopolitică a Mării Negre
de la finele secolului al XIX-lea, de altfel existentă şi astăzi, este întru-totul
justificată. Dobrogea s-a reunit firesc cu pământul românesc. Dacă se iau în
consideraţie realităţile demografice, acum, când Marea Neagră tinde să-şi recapete
rolul şi ponderea cuvenite în schimburile universale, atunci poate că vor înceta şi
polemicile nefondate ale unor oameni care vor să înainteze privind înapoi spre
argumente sterile, alimentate de ambiţii deşarte.

167
Cf. V. Slăvescu, Corespondenţa între I. Ionescu de la Brad şi I. Ghica, Bucureşti, 1943, p. 117.
168
Cf. Ion Ionescu de la Brad, Excursie…, loc. cit., p. 98 şi urm.
169
Cf. Hurmuzaki, Documente, vol. XVI, p. 876; N. Petrescu, D. A. Sturza, Acte şi documente relative la
istoria renascerei României, vol. III, 1891, p. 1083-1084; C. Brătescu, op. cit., p. 236 şi urm.
170
Ion Ionescu de la Brad şi Gr. Ioranu afirmă că majoritatea familiilor româneşti se compuneau din 7 membri.
171
A se vedea nota 64.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


148


THE ISSUES OF TATARS` ETHOGENESIS
MOTO: Tatar halkinin gaziz tarihi da talangan hem tarkatilgan
halde (Alike the Tatar netion iself, its glorious history is torn
and scattered too).
Vahind Imamov
Tahsin GEMIL
Considering that the influence, essential in many cases, which the Tatars
have had in the historical evolution of many nations, the Tatars past, generally
speaking, and the issues of their ethno genesis in particular, have been
approached or studied in numerous works, old and new. But we have to nice the
fact that, unlike the other nations, the origin and history of Tatars has been studied,
until not long ago, almost exclusively by foreigners, namely Non-Tatars too, which
has made the issue more complicated in the beginning, due to the fact that is has
been approached and discussed from very diverse and subjective position
1
. We
can divide these foreign authors, more or less scholars, who have been interested
in the history. In the first category we have the ones who begun their study with
preconceived beliefs and conclusions; according to these authors – among whom
there are especially the Western chroniclers and the Russian historians –, the
Tatars are nothing else than a barbarian people, conqueror and destroyers. While
the Western medieval chroniclers tried to depict the Tatars as “the divide
punishment” given for the deviations from the religious teaching of the Romanian
Church, the Russian scholars were interested in justifying the czarist (and, after
that, the Bolshevik) expansions on the territories ruled by the Tatars. Unfortunately,
the clichés that have been cultivated for hundreds of years by the authors from the
first category prove to be still very resisting. There are still a lot of authors
(including those with a Turkish – Tatar origin) who, in spite of their objectivity
displayed or good will, prove to be, in fact, dependent, at least partially, on the
preconceived ideas concerning the Tatars and their past.
The Tatars lost their state entity at the beginning of modern history, so that
they couldn’t develop their own historiography, capable of asserting and defending
the fundamental truths of their national history. Only during the last years, historians
of Tatar origin have started to approach the major issue of their own people’s ethno
genesis directly. As I have already said, the organization itself of this scientific
reunion ranges among the efforts that have been made, unfortunately still a few, in
order to have an accurate knowledge about the Tatar history, at least at a basic level.
Nowadays, according to my estimations, there is living in the world
approximatively 12 millions of Tatars, most of them in the Republic of Tataristan (5-
6 millions), Turkey (4-5 millions), ex-URSS regions (1-1.5 millions). The Tatars
from Crimeea, who have been all deported in 1944, began to return to their native
country; already 260.000-270.000 are now living in Crimeea. Also, there are also

1
In the second half of the XIX
th
century and at the beginning of the XX
th
century, important Tatar
scholars wrote several books about history of Tatars, but they have limited circulation and they haven’t
had in the international scientific world.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


149
smaller or larger Tatar communities in almost any country in the world. In Romania,
there are living approximativelly 35.000-40.000 Tatars.
……………………………………………………………………………………………………………….
As far as the contemporary Tatars’ ethno-genesis is concerned, there are
basically two points of view: the first opinion, which is the older, coming especially
from Russian authors, being also spread in other countries by them, considers the
ancient Tatars of Mongolian origin. The second point of view, which becomes more
and more important in the international specialized studies, considers the Tatars,
from the beginning, an important element of the Turkish world. But, without taking
into consideration the position adopted by any of them, all those who have
approached this issue have to admit the fact that the Tatars of our days are
speaking a language (a dialect) of Turkish origin and that they belong to the
Turkish world due to their historical tradition and ethnical – spiritual way of being.
Therefore, this issue concerning the affiliation to the Turkish or Mongolian
world is brought into discussion only as far as the ancient Tatars are concerned,
whom we can give the conventional name of Proto – Tatars because of the
necessity of systematisation of our speech.
……………………………………………………………………………………………………………….
At the same time when the Golden Horde State is founded, in 1243, through
the separation of the North – Western part of the huge Genghis Khan’s empire, the
decisive step of the contemporary Tatar’s process of the ethno-genesis begins.
Between the Euro – Asian boundaries, better said in the European part of this big
state which had been the Golden Horde Empire, it happened the birth of
contemporary Tatar people. The ancient Tatars (the Proto-Tatars), their existence
being certified in documents from the VIII
th
century, contributed to the birth of the
new ones in the world through attraction forces impressed on the name of Tatar.
Considering the language and the spiritual tradition of modern Tatars it is
sure the fact that the Turkish ethnical element contributed, in their formation as a
new people, in a decisive way
2
. It isn’t hard to identify also this basic element into
the Tatars’ ethno genesis as being the Kipceak one, as the majority of the
researchers acknowledges, including the Soviet ones
3
. As in the case of other
nations, also in the process of coming into being of the Tatar people maybe other
ethnical elements intervened, both of the same Turkish origin. The ethnical mixture
was much bigger in this case as the huge Mongolian-Tatar invasion turned upside
down and displaced, on large areas, immensely amounts of nations and
populations.
The “Kipceaks”, known in the Western world as “Cumas”, and by the

2
All linguists agree that the Tatar language should be classified among the Kipceak branch of the
Turkish languages. See N.A. Baskakov, Tjurskie ïazîki, Moskva, 1960, p.228; Johannes Benzig, K.
Heirich Menges, Classification of the Turkish languages, in “Philologiae Turcae Fundamenta”, I.
Weisbaden, 1959,p. 1-10 and the drawing; R. Rahmeti Arat-Ahmet Temir, Türk sivelirin tasnifi
(Classification of Turkish Dialects), in the volume “Türk dünyasi el kitabi”, II, II
nd
edition, Ankara, 1992,
p.224.
3
See Andreas Kappeler, L’Ethnogénese des peuples de la Moyenne- Volga (Tatars, Tchouvaches,
Mordves, Maris, Ourdmourtes) dans les recherches soviétiques, in ‘’Cahiers du Monde Russe et
Soviétique’’ XVII, nr. 2-3 Paris-La Haye,!976, p. 312-334 (especially p. 319-326) ; A.S. Komantseva, Les
sépultures nomades tardives du cimentiere de Novonikolskoë, in the vol. ‘’Les anciens Hongrois et les
ethenies voisines à l’Est’’, Budapest, 1977, p. 342. Anyway, one of the monuments of the tatar
language, Codex Cumanicus, elaborated in Crimea, in 1313, transmits to us many words alike the
language spoken today by the Tatars (Géza Kuun, Codex Cumanicus, Budapest, 1880; Vladimir Drimba,
Syntaxe comane, Bucarest-Leiden, 1973).
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


150
Russians as “Polovits” were the Asian Turkish people, separated, even from the
IX
th
-X
th
century, from the great branch of the “Kimaks” which- as we had shown
before- had been separated, in their turn, by the “Tatars”. According to al-Gardizi,
the Kipceaks were numbered among the seven tribes separated from the Tatars
4
.
Between the years 1236-1238, when the Mongolian-Tatars armies finished
conquering the Northern-Pontic areas and the region of Volga, beyond the river
mouth of Kama, in these lands, and also in the ones situated far in the West,
towards the Carpathian Mountains, and the Middle of Danube, the Kipceak or
Cuman rule had been installed as early as the XI
th
century
5
. At the middle of the
XIII
th
century, when on his large territory- named by the Muslim sources Deshti-I
Kipceak (The Kipceak Steppes)- has been established the ruling of the Golden
Horde for a long time, In the Northern-Pontic regions, including Crimea, and in the
Volga-Ural region (Jayik), the process of assimilation of the local older populations
(Slaves, Finnics) by the Kipceaks, and also the assimilation of those of Turkish
population and Mongolian tribes, but also elements of other ethnic origins
(Caucasian, Iranians).
We mentioned before the fact that the portion of the Mongolian element in
the Genghis Khan’s empire and, of course, in his army was much more smaller
compared with those held by the Turkish ethnical element. Rashidoddin specifies
the fact that, when Genghis Khan had died (1227), when the sharing of the armies
and of the Mongolian tribes between his descendants was made, Batu Khan, the
heir of the ulus Djuci (country of Ulus) from the West would have been given only
4000 soldiers and 9000 members of the Mongolian tribes. “The rest of his armies
was composed of Turks who joined them-Kipceaks, Bulgarians, Oguzes a.s.o.- a
fact that explained why the Djuicid Khanate (The Golden Horde- T.G.) had been
turkificated so quickly”. Al-Umari, in the XIV
th
century, considers too that the
number of the Mongolians inhabiting Desht-I Kipceak as being very small, a fact
that has made them to be assimilated very fast by the Kipceaks (Cumans). The
process of turkification of the entire Khanate of the Golden Horde, better said, the
process of turkification of the ethnical Mongolian minoritary element from
this state, has been fastened and finished in the same time with the
acknowledgement of the Muslim belief as the official religion of the state. Officially
adopted by Berke Khan (1257-1266), this act of islamization represents, beyond
any doubts, a turning point in the historical development of the Tatar people. Due
to the Islam, the Tatars were capable of avoiding the danger of becoming Slavonic.
The orientation of the Golden Horde towards the Islamic world has hurried the
breaking of its links with the Mongolian unity and tradition. Thanks to Berke Khan
(Known also as Djamaleddin Ibrahim) and Özbek Khan, the Golden Horde and the
Tatar people born between its boundaries have been introduced forever into the
Turkish- Islamic world. “In the same time with the turkification of the Mongolians
and the conversion of the Golden Horde to Islamism, at the end of the XIII
th
century
and the beginning of the XIV
th
century, a Turkish-Muslim state dominated the entire

4
V. Minorsky, Commentary…, p. 315-317; Islâm coğrafyacilarina…, p. 73. See also M. Fahrettin
Kirzioglu, Yukari Kür ve Coruk boylarinda Kipcalar (The Kipceaks of the upper course of Gör and Joruk),
Türk Tarih Kurum Basimevi- Ankara, 1992.
5
See Petru Diaconu, Les Coumans Au Bas-Danube aux XI
e
et XII
e
siecles. The Academy Publishing
House, Bucharest, 1978 ; Victor Spinei, Ethnical and Political Realities in the Meridional Moldavia during
the X
th
- XII
th
Centuries. Romanians and Touranicsa (in Romanian), Junimea Publishing House, Iasi,
1985, p.71 and fol.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


151
Eastern Europe, from the Baltic Sea to the Black Sea.”

So, beginning with the XIV
th
century, a new nation appeared in the world- the
Tatar one- formed through the symbiosis of miscellaneous Turkish elements in the
body, having as a basis the Kipceak (Cuman) element, together with the Mongolian
element and elements of other ethnical origins (Finnics, Slaves, Caucasians,
Germanic people).
One of the best experts on Turkish and Mongolian history- Bertold Spuler
synthesized this problem of the formation of contemporary Tatars, a problem that
seems to be still very complicated for some people: “”D’après les informations que
nous possédons- et également d’après les indices physiques des Tatars de la
vivant aujourd’hui- l’élément mongol fut plus faible ici, dès le début de
l’établissement, qu’en Perse et surtout en Asie centrale. La langue mongole
disparut essentiellement par le turc oriental (appelé longtemps djagatai), et, a côte
de lui, de la race dominante de conquérants mongols, d’une part, et des Turcs
indigènes ou récemment immigrés dans le basin de la Volga, d’autre part; telle est
l’origine du peuple moderne des Tatars. Y furent inclusse aussi des éléments
hétérogènes, tels que les Bulgares de la Volga (dont la langue était fort distante de
celle des autres Turcs) et de nombreux Finnois de la Volga. Eux aussi ne tardèrent
pas a exercer une influence somatique très sensible sur la nation naissante des
Tatars”
6
.
The Tatars apparition as an integrant part of the Turkish-Muslim world
imparted on their evolution the spiritual characteristics of this world. The Tatar
civilization of the Golden Horde- certified both by the confessions of the chroniclers
and the travellers of that age and by archaeological excavations which have been
made, unfortunately still very few, in some of its cities-has been connected to the
values of the refined Islamic civilization of that period
7
. Especially the Mameluke
Egypt- with which the Tatars have been not only involved in a political and military
alliance, but also they have been blood linked to them
8
, which was played a very
important part in the developing of the city civilization of the Golden Horde.

6
Bertold Spuler, op. cit., p.86; “According to the information we have - and, equally judging, by the
physical characteristics to the nowadays Tatars living in the Volga’s area- the Mongolian element has
been weaker here, even from the beginning of their settlement, than in Persia and, especially, in Central
Asia. The Mongolian language disappeared from the documents and from the coins faster in here than
in other regions; it was replaced, first of all, by the Eastern Turkish language (which was named
djagatay for a long time) and, besides this, by Persian language. This process of transformation brought
as a result a mixture of a dominant race of conquering Mongolians, on one side, and the native Turks,
and the Turks who recently immigrated in the Volga’s area, on the other side; this is the origin of the
modern people of the Tatars. Together with all these we have also heterogeneous elements, as the
Bulgarians of the Volga (whose language was much more different then that of the other Turks), and
numerous Finnics from the
7
See B.D. Grecov, A.I. Iacubovski, The golden Horde and its Fall(in Romanian), Bucharest, 1953,
p.132-163 and the appendages; Bertold Spuler, op. cit., p.81-85; Musafa Kafali, op.cit., p137-148; Ravil
Fahrettin, Altinordu…, loc, cit, p. 58-61.
16.
Talking about the Golden Horde’s period, Bertold Spuler highlights the fact that “the influence of the
Small Asia became more and more powerful, especially in Crimea, because the Turkish nationality of
the inhabitants of the two shores, the Northern and the Southern ones, of the Black Sea made easier
their cultural, linguistic and religious rapprochement”. (B. Spuler, op. cit., p.91)
8

.
”The ruling class of Egypt and an important and weighty part of the Golden Horde’s social system
were in fact part of the same ethnic group. The Turkish dialect spoken by the Mameluks was the same
with that which was used by the majority of Berke’s Turkish citizens” (A History of the Crusades, III
rd

volume, ed. Harry Hazard, The University of Wisconsin Press, 1975, p. 527).


w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


152
But, before being able to homogenize themselves in one nation on the whole
Euro-Asian territory of the Golden Horde, the state that had sheltered and fed the
formation process of the Tatars began to decay; and, beginning with the XV
th

century, many independent Tatar states had taken off from the Golden Horde; the
Jhanats of Kazan, Crimea, Astrahan, Kasim, Nogay and Siberia. After the
disappearance of the Golden Horde, in 1502, these states set up the political frame
in which the evolution of the Tatar people continued. But not so much time passed
and, beginning with the half of the XVI
th
century, these Tatar states were
conquered and liquidated by the rising Russian power. The only Tatar state left
intact until the end of the XVIII
th
century, precisely until 1783, was the Khanate of
Crimea.
The Tatars from the ex-Tatar Khanates enclosed by Russia had been forced
to leave their native places, and the ones who stayed soon became isolated
population, even minoritary ones among the Slavonic colonist systematically
settled on their territories by the Russian authorities. Although separated from each
other and being a subject to the brutal actions of displacement, denationalisation
and even to the attempt of converting them to Christianity (the kreshins) the Tatars
continued to keep their ethnical identity, and when the circumstances were
favourable to them- as it was the case with the Tatars from Kazan and Crimea in
the XIX
th
century- they developed their national culture and language.
The Tatars from Crimea, being organized in their own state and protected by
a big power, at the Otoman Empire was, kept closely in touch with the Turkish-
Muslim world, which was represented in fact by Turkey, while the other segments
of the Tatar people remained for a long time separated both between them and
with the Turkish-Islamic world outside the Russian Empire
9
. The Turkish-Muslim
element which constituted the basis and coagulant element in the process of
formation of the Tatar people proved to be such a powerful one that, even now,
after more than four centuries of separate evolution, the Tatars of Crimea and
those of Kazan, and also the Tatar communities from other regions or countries
like, for example, the Tatar from Romania, could understand easily with everybody
bearing the same name. Also, they can communicate quite easily with their close
relatives left in Central Asia (Uzbeks, Turkmens, Kazas, Kirgiz people a.s.o.) and
with all who are related to the common Turkish origin.

9
Talking about the Golden Horde’s period, Bertold Spuler highlights the fact that “the influence of the
Small Asia became more and more powerful, especially in Crimea, because the Turkish nationality of
the inhabitants of the two shores, the Northern and the Southern ones, of the Black Sea made easier
their cultural, linguistic and religious rapprochement”. (B. Spuler, op. cit., p.91).
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


153
UNELE CONSIDERAŢII PRIVIND DIMENSIUNEA
GEOSTRATEGICĂ A MĂRII NEGRE
Gheorghe MARIN
Abstract: BLACK SEA had never showed herself as a crisis generator factor, although this writing
(paper) is taking into account a larger view (context, environment): the neighbours, the political and
economical interests, the environment, and any other of the elements which might encourage situations
difficult to manage (with a difficult level of management).
Sfârşitul secolului douăzeci a fost bogat în evenimente care au provocat modificări
profunde în toate domeniile existenţei sociale, inclusiv în planul mediului de securitate.
La nivel global, schimbările survenite au dus la încheierea războiului rece, a
confruntării directe şi declarate dintre est şi vest şi au marcat lumea, în mod
deosebit în zona europeană.
Mutaţiile importante ce au avut loc pe plan mondial, în mediul de securitate,
au punctat trecerea de la sistemul bipolar la cel unipolar, după unii specialişti la cel
multipolar, ceea ce face posibil ca viitoarea arhitectură mondială să se bazeze pe
un sistem cu mai mulţi piloni.
Anul 2003 a adus modificări importante în caracteristica generală a mediului
de securitate. Contrar prognozelor şi părerilor, chiar oficiale, ale unor analişti politici
şi specialişti militari, SUA au susţinut al doilea război împotriva Irakului atât pentru
înlăturarea regimului Sadam Hussein, precum şi din raţiuni economice, făcând o
adevărată demonstraţie a capacităţilor sale militare şi deschizând o nouă etapă în
evoluţia mediului de securitate. Există astfel, în prezent, o singură superputere -SUA -
care poate stabili regulile în politica mondială, chiar peste organismele internaţionale
cu rol expres în acest sens: ONU, Consiliul de Securitate, NATO şi UE.
La nivel continental, respectiv în Europa, acest proces a fost marcat de
căderea zidului Berlinului şi reunificarea Germaniei, de implozia Uniunii Sovietice şi
a RSF Iugoslavia, ceea ce a dus implicit la apariţia unor noi state independente. Ca
urmare, Europa “s-a îmbogăţit“ cu noi state, cu noi conflicte şi cu noi riscuri şi
ameninţări la adresa existenţei naţiunilor şi a popoarelor europene.
În zona de proximitate a României, s-au înregistrat modificări spectaculoase
în planul reconfigurării raportului de forţe la scară regională, prin apariţia şi dispariţia de
pe arena internaţională a unor state şi redesenarea unor frontiere. Mai multe state
au trecut din sfera de influenţă sovietică în cea occidentală, ca urmare a proceselor
de lărgire a NATO şi UE şi a altor forme noi de colaborare precum parteneriatele
sau implicarea în operaţiile de menţinerea păcii şi umanitare. S-a creat, treptat, o nouă
linie geopolitică în Europa, care în prezent trece pe frontiera de est a Poloniei, pe
cea de est şi sud a Ungariei. Astfel o mare parte a ţărilor central şi sud-est europene
rămân în afara acestui spaţiu, chiar dacă sunt deja sub influenţă occidentală.
Între mediul de securitate, succint prezentat, şi fenomenul militar actual
există o legătură reciprocă incontestabilă, fără de care nu ar fi posibilă găsirea
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


154
soluţiilor ori a pârghiilor pentru rezolvarea crizelor şi conflictelor, pentru ţinerea sub
control a situaţiilor posibil conflictuale sau postconflict.
Opinii privind importanţa geostrategică a Mării Negre
Analiza istorică demonstrează, iar analiştii politici şi militari întăresc prin studiile
lor, că întreg spaţiul românesc se situează la răscrucea marilor zone geopolitice
europene şi mondiale. Totodată, dispunerea sa în spaţiu îi conferă accesul omnidirecţional
spre zonele interioare ale Europei şi Orientului Mijlociu, până la periferia acestora.
Marea Neagră, în plan strategic, are o semnificaţie europeană. Ea
delimitează falia est-vest separând astfel Europa de Asia şi stabilind „marginile
Europei”. Se poate spune chiar că apartenenţa noastră la civilizaţia europeană
occidentală este legată în mare măsură de statutul strategic al Mării Negre.
Istoricul Gheorghe Brătianu referindu-se la Marea Neagră, a afirmat că „încă din
epoca medievală contactul românilor cu occidentul nu s-a făcut atât dinspre
Europa Centrală, cât, mai ales, dinspre Sud-Est, pe calea mării”.
Datorită valorii sale strategice se poate considera că acţiunile destinate
intrării României în structurile europene şi euroatlantice, nu pot fi concepute fără
potenţialul Mării Negre. Se adevereşte, aşadar, că destinul României se hotărăşte,
din nou, în Marea Neagră.
Uriaşul rezervor de petrol din Caucaz face ca Marea Neagră să fie o
prelungire a Mării Mediterane şi, implicit a Atlanticului. Zona Mării Negre va
constitui, cu siguranţă, un nou orizont geopolitic al ţării noastre. Proiectul transportului
petrolului se articulează după o logică mondială şi regională favorizând România,
situată între Europa de Sud-Est, Europa Centrală şi Orient.
Corelând aspectele, succint prezentate mai sus, cu faptul că la litoralul romanesc al
Mării Negre întâlnim obiective cu semnificaţie strategică precum: zonele portuare,
maritime şi fluviale; canalul Dunăre - Marea Neagră; platformele de foraj şi exploatări
maritime, considerăm că Marea Neagră reprezintă un spaţiu de interes strategic,
cu rol important în existenţa statului român şi în definirea rolului României, în această
poziţie extrem de favorabilă, ca pol de securitate şi ca ancoră a stabilităţii zonale.
Scurtă evaluare geopolitică a Mării Negre
Ca urmare a caracteristicilor situaţiei geopolitice actuale, se constată un interes
crescând al marilor puteri pentru bazinul Mării Negre. Dimensiunea relaţiilor dintre statele
care au interese majore în acest spaţiu este dată de cooperarea economică şi militară.
Ţările riverane Mării Negre nu sunt membre ale Uniunii Europene. Dintre
acestea numai România şi Bulgaria au încheiat acorduri de aderare, în perspectiva
anului 2007, la Uniunea Europeană, iar Rusia, Ucraina şi Georgia au încheiat
acorduri de parteneriat şi cooperare cu Uniunea Europeană.
Cu o populaţie totală de aproape 200 de milioane de locuitori (la începutul
mileniului trei), zona Mării Negre reprezintă o piaţă foarte largă pentru exporturile
Uniunii Europene. Într-una din cele mai importante pieţe din zonă, Turcia,
importurile din ţările Uniunii Europene reprezintă peste 50 la sută din total.
Totodată, se constată că interesele fundamentale ale Occidentului sunt promovate,
în bazinul Mării Negre, de către Turcia.
Statele riverane Mării Negre (România, Turcia, Bulgaria, Federaţia Rusă, Ucraina
şi Georgia) sunt interesate în crearea unui climat de stabilitate şi securitate, în care
să se deruleze proiecte de cooperare şi dezvoltare economică şi socială.
Organizaţia de Cooperarea Economică a Mării Negre (CEMN), creată în 1992,
include ca membre cu drepturi depline şi Albania, Armenia, Azerbaidjan, Grecia şi
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


155
Republica Moldova. Alte şapte state: Austria, Egipt, Israel, Italia, Polonia, Slovacia
şi Tunisia au statut de observatori.
Organismul decizional CEMN este Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe, al
cărui secretariat internaţional are sediul permanent la Istambul. Acesta este privit,
în primul rând, ca un experiment cu scopul de a pregăti extinderea Uniunii
Europene şi de a antrena în acest sens ţările candidate.
Aspectele cooperării militare în zonă încă nu au fost abordate la nivelul
statelor din regiune, ci numai prin planuri de securitate bilaterale sau trilaterale. O
speranţă într-o reglementare normală o poate aduce Organizaţia CEMN, în cadrul
căreia s-au iniţiat o serie de măsuri pentru nominalizarea situaţiei din această zonă
şi de cooperare, pe multiple planuri, între toate statele membre.
Merită a fi subliniate relaţiile militare bilaterale şi multilaterale cu statele
riverane Mării Negre, inclusiv cele cu ţările vecine: Bulgaria, Ucraina şi Moldova,
dar şi proiectul Grupului de cooperare navală în Marea Neagră (BLACKSEAFOR)
cu participarea României, Bulgariei, Georgiei, Federaţiei Ruse, Turciei şi Ucrainei.
Cooperarea subregională multilaterală va marca participarea României, împreună
cu Bulgaria, Grecia, Turcia, Macedonia, Albania (Slovenia şi SUA ca observatori)
la Forţa Multinaţională de Pace din Sud-Estul Europei (MPF – SEE).
În zona de interes a României, manipularea minorităţilor ar reprezenta
sursele principale generatoare de riscuri şi ameninţări la adresa securităţii naţionale.
Cu toate evoluţiile pozitive ale relaţiilor internaţionale, îndeosebi cu statele vecine,
istoria confirmă că vecinătăţile geografico-politice ale României ne-au influenţat de
multe ori destinul.
În geopolitica Europei, România a înţeles foarte bine necesitatea de a folosi,
cât se poate mai bine ansamblul diplomatic propriu, pentru depăşirea diferendelor
teritoriale sau frontaliere, a crizelor sau conflictelor posibile.
Zona extinsă a Mării Negre (ZEMN)
Făcând o evaluare politico–strategică a zonei extinse a Mării Negre (ZEMN),
deducem că elaborarea unor posibile iniţiative ale României pe tematica stabilităţii
şi securităţii în regiunea Mării Negre are loc într-un mediu internaţional care a suferit
schimbări esenţiale, mai ales în ultimul deceniu. Aceste schimbări impun o nouă abordare
a problematicii securităţii regionale ţinând seama de cel puţin două elemente definitorii:
- propulsarea Mării Negre în contextul unei conjuncturi internaţionale cu
evoluţie rapidă în prim planul preocupărilor strategice de interes global;
- redefinirea spaţiului strategic al Mării Negre prin racordarea sa firească la o
regiune mai largă (Asia Centrală şi Orientul Mijlociu) care tinde să capete
o nouă dinamică prin transformări politice şi economice de amploare.
O simplă enumerare, a mutaţiilor petrecute în regiune în ultimii ani, dă
măsura efortului necesar pentru punerea la punct a unor orientări politice mai fin
nuanţate, pragmatic funcţionale şi în acelaşi timp principiale, în concordanţă cu
interesele României pe termen mediu şi lung.
1. Sfârşitul războiului rece a dus la extinderea rapidă într-un spaţiu geografic
vast, deşi în ritmuri şi cu performanţe diferite, a valorilor democraţiei pluraliste şi
economiei de piaţă, precum şi a instituţiilor menite să dea viaţă acestor valori.
Factorul ideologic în formele sale clasice a încetat să mai fie mobilul confruntărilor
de natură strategică. Se revine la climatul intereselor de stat (sau ale unor grupări
de state) promovate prin diferitele instrumente ale puterii: politice, economice,
financiare, tehnologice şi, nu în ultimul rând, militare. Sistemul internaţional de
norme de drept şi instituţii multilaterale clădit în urma celui de-al doilea război
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


156
mondial s-a adaptat doar parţial la noile realităţi politice şi de putere fiind tot mai
des înlocuit de formule ad - hoc a căror legitimitate abia urmează să fie consacrată.
2. Extinderea NATO prin includerea României şi Bulgariei plasează ţările riverane
Mării Negre într-o poziţie de paritate numerică (trei la trei). Mai mult, implicarea
nemijlocită, dar nu neapărat explicită, a NATO în Afganistan şi în Irak, semnifică o
deplasare considerabilă spre est a sferei de operaţiuni a Alianţei. Planurile de redislocare
a bazelor SUA din Europa de Vest constituie o confirmare materială a acestei
tendinţe. Succesul, încă nu pe deplin conştientizat, al Parteneriatului pentru Pace
sub egida NATO a avut un impact profund în întreaga regiune, declanşând un
proces de reforme a forţelor armate şi a agenţiilor de siguranţă internă. Ca rezultat,
s-a realizat consolidarea controlului politic civil, reformularea doctrinelor de apărare
şi însuşirea unor noi deprinderi de conlucrare internaţională, ceea ce nu-i deloc puţin.
3. Lărgirea Uniunii Europene introduce un nou factor de natură strategică în
regiune prin includerea în perspectiva următorului deceniu a trei state riverane ale
Mării Negre în zona de prosperitate a pieţei unice şi în viitoarele aranjamente
privind politica externă, de securitate şi apărare comună. Recenta aprobare de
către UE a cadrului conceptual al relaţiilor cu ţările vecine din est, vizând într-o
primă etapă Federaţia Rusă, Ucraina şi Republica Moldova ( ţări participante la
OCEMN ) reprezintă un indiciu clar al interesului european crescând faţă de
regiunea Mării Negre ca punte firească spre sursele de energie vitale pentru
Europa, Asia Centrală şi Orientul Mijlociu.
4. Preluarea de către Uniunea Europeană a principalei responsabilităţi în
Balcani prin procesul de stabilizare şi asociere, deschizând perspectiva concretă a
includerii statelor din zonă prin procedurile de lărgire, conferă o dimensiune nouă
eforturilor de cristalizare a politicii externe comune a UE, cu o substanţială
componentă de securitate subregională. Experienţa pozitivă a acestui proces
poate avea o relevanţă directă şi poate sluji drept model, cu adaptările de rigoare,
în alte arii problematice cum ar fi Caucazul de Sud.
5. Noul statut de parteneriat al Federaţiei Ruse şi parţial al Ucrainei în relaţiile
cu NATO, UE şi SUA facilitează abordări mai constructive într-un cadru multilateral al
problemelor ce au incidenţe directe asupra securităţii regionale cum ar fi: combaterea
ameninţărilor asimetrice sau neconvenţionale, anumite aspecte ale reformei
organismului militar sau siguranţa energetică. În aceeaşi schemă conjuncturală se
încadrează şi posibilitatea reală a modificării prin lărgirea cadrului de reglementare
a „conflictelor îngheţate” din zonă, precum şi cele din Abhazia, Transnistria şi
Nagorno–Karabah. Deşi redusă ca pondere la statutul unei puteri regionale,
Federaţia Rusă continuă să joace un rol semnificativ în zonă, atât prin exercitarea
unei influenţe directe, cât şi prin potenţialul său de acţiune în domeniul geopoliticii
energiei. Emergenţa Ucrainei, Georgiei şi altor state rezultate din destrămarea fostei
URSS, ca actori statali, capabili să articuleze şi să promoveze interese proprii
reprezintă, de asemenea, un element nou în configuraţia strategică a regiunii.
6. Atmosfera politică mai favorabilă în raporturile dintre Grecia şi Turcia
reprezintă deja un factor dinamizator al colaborării regionale şi este de natură să
contribuie decisiv la o soluţionare rezonabilă a problemei Ciprului în legătură cu
accederea la Uniunea Europeană. Persistă însă unele incertitudini în legătură cu
menţinerea rolului strategic atribuit până acum Turciei, în condiţiile în care SUA îşi
operaţionalizează şi alte opţiuni.
7. Consecinţele geopolitice şi strategice ale schimbării de regim din Irak, prin
forţa armelor şi în afara cadrului instituţional consacrat, vor fi cu siguranţă profunde şi
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


157
de durată, cu ramificaţii substanţiale şi în zona Mării Negre. Deşi speculaţiile asupra
reconfigurării strategice regionale sunt încă premature, două elemente sunt certe şi
trebuie luate în calcul în orice situaţie. Primul, indică faptul că prezenţa militară şi politică
a SUA şi altor aliaţi în Irak şi zona învecinată va fi de durată, iar al doilea element
plasează operaţiunea irakiană ca fiind doar începutul unui proces de stabilizare
prin redesenarea politică a unui spaţiu de securitate extins cuprinzând zonele Golfului,
Asiei Centrale, Levantului şi cel puţin porţiunea de sud a bazinului Mării Negre.
8. Căutarea unui nou echilibru în relaţiile transatlantice va continua să fie, cel
puţin pe termen scurt şi mediu, o preocupare centrală atât din partea Uniunii Europene
cât şi din partea SUA. Calendarul lărgirii UE şi agendele politice diferite ale principalilor
actori europeni vor face ca procesul de coagulare a politicii externe, de apărare şi
securitate comune şi, în consecinţă, de reaşezare pe baze mai stabile şi predilecte
a parteneriatului transatlantic, să se prelungească probabil până în anul 2007, cu toate
că, pe plan pur formal, sunt posibile anumite progrese. Ritmul şi rezultatele calitative ale
procesului de normalizare în modernitate a situaţiei din Irak, cu urmări considerabile în
sfera de interes vital a geopoliticii energiei va influenţa efortul de clarificare politică
şi de articulare a coeziunii la nivel european. În funcţie de evoluţii, este de prevăzut
ca regiunea extinsă a Mării Negre să devină o prioritate a politicii europene.
9. Potenţialul economic al ZEMN este conturat în prezent la nivelul
semnificaţiei ca zonă de tranzit în circuitul economic dintre UE (lărgită) şi statele
est europene învecinate acesteia şi ca racord necesar spre sursele, în special
energetice şi pieţele în ascensiune din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu. Structurile
de colaborare subregionale existente (OCEMN, formule trilaterale etc.) nu au dus
încă la articularea unor proiecte eficiente, dar pot constitui vehicule utile pentru
promovarea unor abordări multilaterale pe plan economic ca fundament al unor
aranjamente viitoare de securitate prin cooperare.
10. Pe plan strict militar situaţia din bazinul Mării Negre se caracterizează printr-o
relativă stabilitate. Importanţa strategică a forţelor navale tinde să se modifice în urma
atenuării rolului tradiţional de apărare teritorială, dobândind funcţiile principale de
combatere prin cooperare a riscurilor asimetrice şi de proiecţia forţei în afara ZEMN.
11. Potenţarea previzibilă a colaborării multilaterale în bazinul Dunării ca
magistrală navigabilă transeuropeană poate contribui substanţial la punerea în
valoare a căilor de transport maritime şi fluviale în întreaga zonă a Mării Negre,
inclusiv racordarea la bazinul Mării Caspice prin sistemul Volga – Don.
România este bine poziţionată pentru promovarea intereselor proprii în Zona
Extinsă a Mării Negre, ţinând seama şi de dobândirea statutului de membru al
NATO şi de existenţa unui orizont ferm de accedere la Uniunea Europeană. Mai mult,
în calitate de viitor membru cu drepturi depline al acestor organisme, România are
posibilitatea şi datoria să contribuie, inclusiv prin elaborări conceptuale şi iniţiative
proprii, la cristalizarea unei viziuni strategice la nivel regional. Este oportun ca
operaţiunile concrete în această direcţie să fie rezultatul unor consultări sistematice
cu principalii parteneri, şi care să fie extinse progresiv antrenând alte părţi interesate.
Bibliografie
GHEORGHE I BRÃTIANU - MAREA NEAGRÃ - Editura Meridiane - Bucureşti 1998 vol.1 cap.1
Cdor. ION BÃLÃNESCU - Puterea maritimã ca factor de civilizaţie şi de apărare naţionalã supliment la
BMM nr. 1 / 1990 - editura CMM
SIMION MEHEDINŢI - Legãturile noastre cu Dunărea şi Marea - Supliment la BMM nr. 1 / 1990 -
editura CMM - Constanţa
Col. prof. univ. dr. CONSTANTIN ONIŞOR - Poziţia geopolitică a României la Marea Neagră –
comunicare la simpozionul: GEOPOLITICA LA MAREA NEAGRA - Constanta 29.05.99
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


158
ZONA MĂRII NEGRE,
RESURSE, POTENŢIAL, INTERESE
Eugen ZAINEA
În analiza importanţei strategice a unei regiuni trebuie ţinut cont de câteva
elemente, pe care le considerăm de mare pondere şi care, pe cale de consecinţă,
contribuie decisiv la ierarhizarea nivelurilor de interes, pentru spaţiul respectiv,
comparativ cu alte spaţii geografice.
Vom spune că ne numărăm printre cei care consideră că unul dintre elementele
fundamentale care decid, în zilele noastre (de fapt, în ultimii 150-200 de ani, dar din ce
în ce mai pregnant după anii ’70) interesul pentru o anumită arie îl reprezintă grupul de
elemente de natură economică, în care înglobăm resursele naturale, existente sau
potenţiale, (respectiv proximitatea unor astfel de resurse, către care aria în discuţie
poate înlesni accesul unui stat sau grup de state ori bloca accesul altui stat sau grup de
state, constituind astfel, dacă nu pur şi simplu o “cheie”, atunci măcar o “vamă”),
întinderea geografică şi/sau dimensiunea populaţiei (aceasta din urmă reprezentând un
indiciu direct despre dimensiunea de piaţă de desfacere a ariei respective), nivelul de
instrucţie al acestei populaţii (cuplat cu nivelul de trai), care potenţează interesul pentru
zona respectivă ca spaţiu de recrutare de forţă de muncă pentru piaţa forţei de muncă
a altor spaţii sau ca arie de deplasare a unor capacităţi de producţie, în căutarea de
locaţii în care costul manoperei să fie mai mic (sau, ca variantă, pentru deplasarea unor
industrii poluante, care nu mai sunt agreate de grupurile ecologiste şi de populaţie în statele
industrializate). Cum în general, istoria ne dovedeşte (cu frecvenţă şi intensitate din ce
în ce mai mare în ultimul sfert de veac) că mai toate conflictele, zonale, regionale sau
globale, s-au iscat şi dezvoltat pentru accesul la resurse naturale şi/sau pentru controlul
acestora, esenţiale pentru a permite dezvoltarea statelor sau grupurilor de state,
cunoaşterea cât mai profundă a elementelor pe care noi le-am grupat în categoria celor
de natură economică, de moment şi aşa cum se proiectează ele în perspectivă medie
şi îndelungată, permite construirea de scenarii privind evoluţia interesului principalilor
actori economici ai lumii (state sau grupuri de state), care sunt şi actorii militari
semnificativi, pentru diverse spaţii, scenarii care vor aproxima (mai mult sau mai puţin
exact, potrivit adâncimii şi fineţii analizei) evoluţiile politice şi militare în lumea anilor şi
deceniilor ce vor veni.
Iată de ce am considerat utilă abordarea importanţei strategice a zonei Mării
Negre din acest unghi şi suntem de părere că informaţiile pe care le-am sintetizat şi pe
care le punem acum pe această cale la dispoziţia cititorului interesat vor constitui o
bună platformă de plecare pentru studii ulterioare, care să încerce să descifreze nivelul
de interes pe care îl poate trezi acest spaţiu geografic, respectiv grupările de interese
care ar putea manifesta preocupare pentru ea.
Pentru început, să definim aria la care vom face referire în rândurile care
urmează. Respectând strict criteriul geografic, am înglobat în zona Mării Negre
următoarele state: România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina, care au direct
deschidere la mare, Moldova şi Armenia, datorită apropierii imediate de Marea Neagră.
Din considerente care vor rezulta din cuprinsul demonstraţiei noastre, un element
esenţial în definirea nivelului de interes (deci a importanţei strategice) a zonei îl
reprezintă resursele şi rezervele de energie ale statelor din zonă, dar şi existenţa unor
resurse şi rezerve de energie în zona de imediată proximitate a Mării Caspice, ca şi
apropierea relativă de zona de maxim interes din acest punct de vedere, a Golfului
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


159
Persic şi adiacentă, ceea ce face ca statele din vecinătatea acestui spaţiu să prezinte o
importanţă deosebită ca zone de tranzit actual sau de perspectivă către centrul şi
vestul Europei pentru ţiţeiul, produsele rafinate sau gazele naturale extrase sau
produse în cele trei arii citate, sau ca zone de operaţii pentru asigurarea accesului la
aceste resurse sau chiar a controlului acestora. Iată de ce, pentru a avea o imagine
mai exactă a implicaţiilor, cel puţin din punctul de vedere al resurselor energetice
convenţionale (vitale pentru asigurarea continuităţii dezvoltării economice, cel puţin în
următorii 50 de ani), am avut în vedere, în analiză, un spaţiu extins al zonei Mării
Negre, în care am considerat necesară înglobarea statelor riverane Mării Caspice
(Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan, Kazahstan), ca şi a Uzbekistanului, aflat în imediata
vecinătate.
Pornind de la elementele pe care le-am definit ca fiind semnificative pentru
stabilirea importanţei unei zone, vom oferi un prim set de date de maximă sinteză
pentru statele din zona efectivă a Mării Negre şi din zona de proximitate, a Mării
Caspice. Astfel am inclus în Tab.1 date generale (suprafaţă, populaţie), ca şi informaţii
sintetice legate de nivelul de dezvoltare economică, utilizând în acest sens ca surse
World Development Indicators 2003 (1) şi World Bank Atlas 2003 (2), publicaţii ale
Băncii Mondiale (ultimele versiuni apărute, conţinând datele statistice cele mai
proaspete în domeniul de referinţă).
Tab.1
Ţara
Suprafaţa
(mii km
2
)
2001
Populaţia
(mil.
loc.)
2001
Produsul
Intern
Brut
(miliarde
$)
2001
R
a
t
a

m
e
d
i
e

a
n
u
a
l
ă

d
e

c
r
e
ş
t
e
r
e


a

P
I
B

-

(
%
)

1
9
9
0
-
2
0
0
1

P
I
B

p
e

l
o
c
u
i
t
o
r

(
$

l
a

p
a
r
i
t
.

p
u
t
e
r
i
i

d
e

c
u
m
p
ă
r
a
r
e
)

2
0
0
1

R
a
t
a

m
e
d
i
e

a
n
u
a
l
ă

d
e

c
r
e
ş
t
e
r
e


a

P
I
B

p
e

l
o
c
u
i
t
o
r

-

(
%
)

2
0
0
1

România 238 22 38,6 -0,4 5.780 -0,1
Bulgaria 111 8 13,6 -1,2 6.740 -0,6
Rusia 17.075 145 310,0 -3,7 6.880 -3,5
Ucraina 604 49 37,6 -7,9 4.270 -7,4
Turcia 775 69 147,7 3,3 5.830 1,7
Georgia 70 5 3,1 -5,6 2.580 -5,5
Armenia 30 3 2,1 -0,7 2.730 -1,3
Moldova 34 4 1,5 -8,4 2.300 -3,2
Total 1 18.937 305 554,2 - - -
Azerbaidjan 87 3 5,6 -0,3 2.890 -1,3
Turkme-nistan 488 5 6,0 -2,8 4.240 -6,1
Kazahstan 2.725 15 22,4 -2,8 6.150 -1,9
Iran 1.648 65 114,1 3,6 5.940 2,0
Uzbekistan 447 25 11,3 0,4 2.410 -1,5
Total 2 5.395 113 159,4 - - -
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


160
După cum se poate observa, statele incluse efectiv în zona Mării Negre
însumează o suprafaţă de aproape două ori cât suprafaţa Europei (cca. 15% din
suprafaţa globului) şi o populaţie considerabilă (305 milioane de locuitori, adică 5%
din populaţia globului). În ceea ce priveşte Produsul Intern Brut, valoarea lui (554,2
miliarde de dolari) este destul de mică în comparaţie cu potenţialul, reprezentând
numai 1,8% din volumul Produsului Intern Brut mondial al anului 2001. Nivelul
scăzut este explicabil prin caracteristica ce nu poate să fi scăpat cititorului, anume
aceea că toate statele din zonă, cu excepţia Turciei şi Iranului, au cunoscut după
marea ruptură de sistem, din anul 1989, o veritabilă prăbuşire economică, pe o
perioadă îndelungată, lucru dovedit de rata medie anuală de variaţie a Produsului
Intern Brut, care s-a menţinut negativă de-a lungul celor 12 ani menţionaţi în tabel,
aceasta datorită evoluţiei din primii 4-10 ani de după 1989. Se poate considera,
totuşi, că perioada neagră în evoluţia economică a acestor state a luat sfârşit,
pentru că toate înregistrează după anul 2000 (la unele dintre ele, observaţia este
valabilă şi pentru unii ani anteriori) rate medii anuale de creştere economică
importante (cu o minimă în perioada 2001-2001 de 4,0% pentru Bulgaria şi o
maximă în aceeaşi perioadă de 20,5% pentru Uzbekistan), ceea ce creează
condiţii pentru o evoluţie rapidă a economiilor în anii următori, confirmând un
potenţial substanţial superior rezultatelor de moment.
Se observă din analiza datelor din Tab. 1 că, adăugând la nivelurile de
suprafaţă, populaţie şi Produs Intern Brut valorile statelor din zona Mării Caspice,
această arie poate fi considerată de un mare interes chiar şi dacă am opri analiza
numai la acest nivel.
Adâncind analiza, potrivit criteriilor pe care le-am prezentat încă de la
început, vom observa că importanţa zonei creşte substanţial. Nu avem la dispoziţie
pentru acest articol spaţiul necesar pentru a face o prezentare completă şi detaliată
a resurselor şi rezervelor de minerale de toate genurile (este suficient să spunem
că, în principal datorită prezenţei în această zonă a Rusiei, înregistrată, evident, cu
datele pentru întreaga suprafaţă a ţării, zona Mării Negre, şi respectiv zona Mării
Caspice prin prezenţa Kazahstanului şi a Iranului deţin ponderi impresionante la
exploatarea unor minerale, de exemplu: 85% din producţia de minereu de fier a
Europei în anul 2001, peste 50% din producţia de minereu de cupru a Europei şi
cca 25% din producţia de minereu de cupru a Asiei în acelaşi an, peste 50% din
producţia de bauxită a Europei, 70% din producţia de minereu de staniu a Europei,
93% din producţia de minereu de mangan a Europei şi cca. 35% din producţia de
minereu de mangan a Asiei, 54% din producţia de minereu de crom a Europei şi
58% din producţia de minereu de crom a Asiei, 60% din producţia de minereu de
tungsten a Europei, 85% din producţia de minereu de molibden a Europei, peste
90% din producţia de minereu de vanadiu a Europei, întreaga producţie de
minereu de zirconiu şi concentrate de zirconiu a Europei, 88% din producţia de
minereu de stibiu a Europei, 95% din producţia de minereu de cobalt a Europei şi
67% din producţia de minereu de cobalt a Asiei, 28% din producţia de minereuri de
argint a Europei şi aproape întreaga producţie de minereuri de argint a Asiei, 78%
din producţia de minereu de uraniu a Europei şi 80% din producţia de minereu de
uraniu a Asiei, 89% din producţia de minereuri aurifere a Europei). (Industrial Commodity
Statistics Yearbook 2001, Production Statistics 1992-2001, United Nations,
Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, New York 2003) (3).
Vom prezenta însă în detaliu situaţia producţiei de resurse energetice a spaţiului
de care ne ocupăm. În acest scop, am sintetizat în Tab. 2 datele statistice semnificative,
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


161
preluate din Statistical Yearbook 2000, Forty-seventh issue, data available as of 31
January 2003, United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Statistics
Division, New York 2003 (4).
Tab.2
Ţara
T
o
t
a
l

p
r
o
d
u
c
ţ
i
e

e
n
e
r
g
i
e

p
r
i
m
a
r
ă

(
M
i
i

t
.

m
e
t
r
i
c
e

p
e
t
r
o
l

e
c
h
i
v
.
)

1
9
9
9

P
r
o
d
u
c
ţ
i
e

e
n
e
r
g
i
e

p
r
i
m
a
r
ă

S
o
l
i
d
e

(
M
i
i

t
.

m
e
t
r
i
c
e

p
e
t
r
o
l

e
c
h
i
v
.
)

1
9
9
9

P
r
o
d
u
c
ţ
i
e

e
n
e
r
g
i
e

p
r
i
m
a
r
ă

L
i
c
h
i
d
e

(
M
i
i

t
.

m
e
t
r
i
c
e

p
e
t
r
o
l

e
c
h
i
v
.
)

1
9
9
9

P
r
o
d
u
c
ţ
i
e

e
n
e
r
g
i
e

p
r
i
m
a
r
ă

G
a
z
e

(
M
i
i

t
.

m
e
t
r
i
c
e

p
e
t
r
o
l

e
c
h
i
v
.
)

1
9
9
9

P
r
o
d
u
c
ţ
i
e

e
n
e
r
g
i
e

p
r
i
m
a
r
ă

E
n
e
r
g
i
e

e
l
e
c
t
r
i
c
ă

(
M
i
i

t
.

m
e
t
r
i
c
e

p
e
t
r
o
l

e
c
h
i
v
.
)

1
9
9
9

T
o
t
a
l

c
o
n
s
u
m

e
n
e
r
g
i
e

p
r
i
m
a
r
ă

(
M
i
i

t
.

m
e
t
r
i
c
e

p
e
t
r
o
l

e
c
h
i
v
.
)

1
9
9
9

România 24.732 4.199 6.404 11.200 2.930 31.175
Bulgaria 8.647 4.199 40 24 4.384 17.281
Rusia 973.124 98.095 303.542 525.776 45.711 588.669
Ucraina 82.895 42.582 3.804 16.682 19.827 153.227
Turcia 20.999 14.358 2.944 643 3.054 61.043
Georgia 670 9 107 - 554 2.532
Armenia 646 - - - 646 1.966
Moldova 7 - - - 7 2.840
Total 1 1.111.720 163.442 316.841 554.325 77.113 858.733
Azerbaidjan 19.558 - 13.833 5.595 130 10.827
Turkmenistan 27.840 - 7.167 20.672 - 14.279
Kazahstan 65.656 25.743 30.425 8.962 527 33.868
Iran 236.134 936 181.841 52.930 427 101.064
Uzbekistan 60.033 814 8.399 50.331 489 52.160
Total 2 409.221 27.493 241.665 138.490 1.573 212.198
Europa 2.225.115 387.305 645.970 814.386 375.887 2.506.909
Asia 3.001.875 848.223 1.487.943 479.829 185.881 2.563.551
Total lume 8.861.452 2.183.749 3.516.092 2.227.619 933.992 8.381.464
Din analiza datelor din tabel rezultă că producţia totală de energie a statelor
din zona Mării Negre (categoria statelor riverane) reprezintă 50% din producţia
totală de energie a Europei în anul 1999, ceea ce conferă acestor ţări o poziţie de
foarte mare importanţă în economia Europei. În ceea ce priveşte producţia totală
de energie a statelor din zona Mării Caspice, ea reprezenta în anul 1999 13,6% din
producţia totală de energie a Asiei.
Numai ţările incluse efectiv în zona Mării Negre contribuiau la producţia
totală de energie a lumii cu o pondere de 12,5%, prin urmare a opta parte din
energia lumii este produsă de cele opt state din această arie geografică.
Potenţialul lor energetic este foarte departe de a se reflecta în mod corespunzător
în performanţă economică, pentru că, la consumurile din anul 1999, un volum de
energie echivalent celui produs în zonă corespundea unui Produs Intern Brut de
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


162
aproape 4.000 miliarde de dolari, deci de aproape opt ori mai mult decât nivelul
efectiv realizat de statele din acest spaţiu. Rezultă că o parte importantă din
volumul Produsului Intern Brut mondial depinde în mod direct de energia produsă
în zona Mării Negre şi, în general, de resursele acestei zone. Făcând balanţa
pentru statele din acest spaţiu, ele au fost în anul 1999 exportatoare nete pentru
un volum de energie de 252.987 mii tone echivalent petrol, exportând aproape un
sfert din producţia proprie de energie (22,7%).
Analiza de faţă, axată pe potenţialul energetic al acestui spaţiu, ne permite
să apreciem că poziţia statelor din zonă din punct de vedere strategic se va
consolida constant şi posibil spectaculos, cel puţin în primele decenii ale acestui
secol şi, foarte probabil, chiar începând cu anii următori. Facem această afirmaţie
bazându-ne pe câteva elemente, pe care le vom expune în cele ce urmează.
Lanţul de erori de calcul care au împins Statele Unite la atacarea Irakului
(scopul efectiv al acestei acţiuni fiind cu totul altul decât cel declarat, al înlăturării
pericolului unor arme de distrugere în masă care, în mod evident, nu existau, lucru
pe care administraţia Bush îl cunoştea cu exactitate, dar acesta a fost, după cum s-
a exprimat, dealtfel, secretarul adjunct al apărării, Paul Wolfowitz “un pretext
birocratic convenabil” pentru mascarea adevăratului ţel, acela al dobândirii
controlului total şi de lungă durată asupra petrolului din Golful Persic) ar putea
duce la evoluţii în zona Golfului Persic ce ar fi părut dacă nu imposibile, în orice
caz foarte puţin probabile în urmă cu un an şi jumătate.
Departe de a fi eliminat un adversar periculos al Statelor Unite şi al aliaţilor
ei şi de a fi stabilizat Irakul, războiul lasă în urmă un Irak cu mult mai instabil şi mai
periculos decât cel din epoca Saddam Hussein, care a devenit loc de concentrare
şi de manifestare a fundamentaliştilor islamici din întreaga lume şi încă unul cu
potenţial de dezvoltare incomparabil mai ameninţător decât Afganistanul regimului
talibanilor. În aceste condiţii, în mod vizibil Statele Unite sunt în mare dificultate în
Irak şi, cel puţin potrivit elementelor de care dispunem la ora actuală, ţinta
controlului petrolului irakian este ratată (şi este vorba nu numai de controlul direct,
sub ocupaţie militară americană, care va trebui să fie de mult mai scurtă durată
decât fusese prevăzut de planificatorii de la Pentagon dar, atât cât va mai dura
prezenţa militară americană în Irak, ea va trebui să se supună unui control al
Organizaţiei Naţiunilor Unite pe care administraţia Bush îl exclusese cu
desăvârşire, ci şi de controlul indirect, printr-o administraţie irakiană clientelară,
posibilitate care pare din ce în ce mai îndepărtată). Lucru cu mult mai grav,
evoluţiile din zona Golfului Persic ar putea fi flagrant diferite decât cele urmărite în
anii 2002 şi 2003 de echipa de planificatori care a forţat intervenţia în Irak (Bush,
Cheney, Rumsfeld, Wolfowitz, Rice, Pearle). În locul unui efect de domino favorabil
Statelor Unite, care să conducă la evoluţii către sisteme politice de tipul
democraţiilor occidentale în state din Golf care erau, totuşi, aliaţi fideli ai
Washington-ului (Arabia Saudită, Kuweit, Bahrein, Emiratele Arabe Unite), atacul
Statelor Unite asupra Irakului ar putea crea un efect de domino de sens contrar.
Deja, există semne din ce în ce mai serioase de destabilizare a Arabiei Saudite şi
de slăbire a poziţiei familiei regale şi este greu de prevăzut cât de departe ar putea
merge lucrurile în acest context în lunile următoare şi cât de mult s-ar putea
extinde acest fenomen la alte state din Golf. În aceste condiţii, nu numai controlul
american asupra petrolului din Golful Persic pare a fi pus sub un mare semn de
întrebare, dar, în general, accesul internaţional la acest petrol devine o problemă
extrem de preocupantă şi este vorba nu numai de accesul în sine, dar şi de
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


163
condiţiile în care se va asigura în continuare acest acces şi în special de nivelul
preţului, care ar putea deveni un element care să exercite o presiune gravă asupra
creşterii economice mondiale (că lucrurile pot lesne evolua astfel o dovedeşte
faptul că a fost suficientă apariţia câtorva atentate teroriste în Arabia Saudită
pentru ca preţul petrolului să cunoască o veritabilă explozie în zilele următoare).
Faţă de această situaţie, Statele Unite se găsesc în faţa unui număr de
opţiuni pe care le trecem, sumar, în revistă.
Prima ar fi, în încercarea de a ţine sub control evenimentele din Irak, de a le
aduce evoluţia mai aproape de traseul care fusese estimat la planificarea atacului,
precum şi de a împiedica destabilizarea dinastiilor din Golf şi, în special, a Arabiei
Saudite, o implicare de mari dimensiuni în zonă (deci o amplificare a prezenţei
militare americane din Irak, şi extinderea, nescontată şi sigur nedorită iniţial a prezenţei
militare în Arabia Saudită), opţiune cu costuri foarte mari financiare şi umane, dar care
ar putea fi larg depăşite de costurile politice, atât interne, cât şi internaţionale.
A doua ar fi escaladarea conflictului cu Iranul, de la nivelul politic la cel
militar, pentru a încerca atingerea unei ţinte ratate în Irak: controlul asupra
resurselor de petrol şi gaze iraniene, precum şi menţinerea posibilităţilor de control
strategic al zonei Golfului, în ipoteza pierderii importantului suport logistic din
Arabia Saudită şi al imposibilităţii implantării unui suport logistic securizat în Irak.
A treia ar fi abandonarea zonei Golfului, decizie cu implicaţii economice, dar
şi strategice extrem de serioase. Chiar dacă Statele Unite nu sunt, cu adevărat,
dependente de aprovizionarea cu petrol din Golf, care reprezintă mai puţin de un
sfert din necesarul american de consum şi pentru care există suficiente alternative
(şi acestea însă cu probleme şi riscuri, dată fiind amplificarea ostilităţii faţă de
Statele Unite în special în Venezuela, dar şi în Mexic, pe linia tradiţionalelor
sentimente antiamericane din întreaga Americă Latină), ele sunt conştiente de
miza uriaşă pe care o va avea în continuare în următorii 50 de ani petrolul din Golf.
Nu întâmplător, în condiţiile în care, potrivit analiştilor de la Rand Corporation (5),
volumul importurilor americane de petrol din Golf se cifrează anual la circa 20
miliarde de dolari, Statele Unite cheltuiesc în fiecare an numai în domeniul militar o
sumă cu mult mai mare, circa 60 miliarde de dolari, pentru a-şi asigura accesul şi
un nivel convenabil de control asupra resurselor de petrol din Golf. Nu este de
ignorat nici faptul că o astfel e decizie ar însemna, în plan economic, potenţiala
abandonarea a resurselor de petrol din Golf în braţele concurenţilor economici (şi
strategici…) din Uniunea Europeană (cu tandemul motor Franţa-Germania - a
căror creştere economică este cel puţin parţial sub control american prin dominaţia
actuală asupra resurselor golfului) şi din Rusia, care, desigur nu întâmplător şi cu
atât mai puţin exclusiv din considerente de morală şi de drept internaţional s-au
opus vehement atacării Irakului. Este însă de subliniat că această a treia opţiune
teoretic posibilă a Statelor Unite ar implica importante pierderi în plan strategic:
degradarea situaţiei în zonă a aliatului preferenţial pe care îl constituie în mod
constant Israelul, cu schimbări spectaculoase în sensibila şi periculoasa zonă a
Orientului Apropiat (care ar aduce administraţia în conflict deschis cu fantasticul
lobby pro-israelian de la Washington), precum şi gravul deficit de prestigiu şi
imagine a Statelor Unite în lume (capitol la care, oricum, aventura irakiană a adus
o contribuţie evidentă şi stânjenitoare).
O variantă a acestei opţiuni ar fi reorientarea către zona Mării Negre şi a
Mării Caspice, care ar amplifica în mod considerabil atât însemnătatea resurselor
energetice din această zonă, cât şi a importanţei ei strategice. O astfel de opţiune
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


164
este, oricum, în atenţia Statelor Unite încă de la declanşarea ”războiului împotriva
terorismului”, care a condus la (altfel) surprinzătoare afinităţi cu regimurile vădit
dictatoriale din fostele republici sovietice din zonă. Această opţiune ar putea fi
întărită în anii care vin, chiar independent de probabila respingere a celei de-a treia
opţiuni enunţate de noi, mai ales în condiţiile în care administraţia de la
Washington (indiferent care va fi ea după alegerile din acest an) va trage
concluziile care se impun din lecţia usturătoare irakiană şi credem că va deveni cu
atât mai convinsă de avantajele certe de natură strategică (chiar dacă cinice) ale
sprijinirii unor dictaturi stabile (cum era şi cea a lui Saddam Hussein), faţă de
forţarea, inclusiv prin intervenţie militară directă, a impunerii unor sisteme politice
de tip occidental (la adăpostul unor îndoielnice şi, de acum, găunoase, din ce în ce
mai puţin credibile şi, ca atare, contraperformante campanii mediatice pe tema
drepturilor omului), mai ales într-un spaţiu extrem de sensibil (şi hipersensibilizat în
ultimii ani de grava inabilitate a “uliilor” din jurul preşedintelui Bush în abordarea
problemelor relaţiilor cu islamul şi cu statele cu populaţie musulmană).
Oricum, indiferent de opţiunile asupra cărora se va opri administraţia
americană, în toate variantele imaginabile, importanţa economică şi, pe cale de
consecinţă, strategică a zonei Mării Negre va fi cel puţin în următoarea jumătate de
secol, în creştere spectaculoasă. Lucrul acesta era previzibil imediat după
evenimentele de la 11 septembrie 2001 şi este, dealtfel, probat deja prin
spectaculoasa schimbare de atitudine faţă de ţările din zonă a Statelor Unite, cât şi
de adaptările pe care Uniunea Europeană le-a operat la politica proprie orientată
pe această direcţie. Pentru că, numai astfel se explică accesul extrem de facil în
NATO în cel de-al doilea val al României şi Bulgariei, după uşa foarte nediplomatic
trântită în nas la Madrid în 1997 (în faţa unei Europe occidentale din ce în ce mai
ostilă faţă de tendinţele tot mai evidente de hegemonie mondială absolută a
Statelor Unite, totodată din ce în ce mai hotărâtă să-şi exprime tranşant şi public
această ostilitate, inclusiv în forurile internaţionale, Statele Unite aveau să simtă
extrem de rapid nevoia de solidaritate a unei “noi Europe” pe care timp de mai bine
de un deceniu după 1989 o trataseră cu indiferenţă şi, în unele momente şi în
cazul unora dintre ţări, cu o jignitoare superioritate). După cum tot astfel se poate
explica interesul subit crescând, atât al Statelor Unite, cât şi al Europei occidentale,
pentru investiţii în zonă, care să le ofere poziţii convenabile la momentul în care ar
avea nevoie să fie tratate de statele din acest spaţiu ca partenere privilegiate.
În sprijinul ultimelor considerente, aducem datele pe care le-am grupat în
Tab. 3. (1), (2)
Tab. 3
Ţara
Volumul
investiţiilor străine
directe
(Milioane dolari)
2001
Volumul Ajutorului
Oficial pentru
Dezvoltare
(Milioane dolari)
2001
Volumul datoriei
externe
(Milioane dolari)
2001
România 1.157 648 11.653
Bulgaria 692 346 9.615
Rusia 2.469 1.110 152.649
Ucraina - 519 12.811
Turcia 3.266 167 115.118
Georgia 160 290 1.714
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


165
Armenia 70 212 1.001
Moldova 94 119 1.214
Total 1 7.908 3.411 305.275
Azerbaidjan 227 226 1.219
Turkmenistan - 72 -
Kazahstan 2.763 148 14.372
Iran 33 115 7.483
Uzbekistan 71 153 4.627
Total 2 3.094 714 27.701
Se constată din simpla analiză a datelor faptul că în anul 2001 (dealtfel este
o tendinţă care continuă şi în anii următori), interesul străin pentru statele din zonă,
exprimat în fluxuri financiare către acestea pare neaşteptat, dacă este să-l
comparăm cu situaţia din deceniul precedent. El a devenit brusc comparabil cu
interesul manifestat în pomenitul deceniu pentru ţările aflate la apus de celebra
“linie Huntington”. Lucrul acesta se explică nu prin cine ştie ce spectaculoase
evoluţii în “situaţia drepturilor omului”, “climatul de afaceri”, “succesele privatizării”,
sau “dobândirea statutului de economie de piaţă funcţională”, clişee utilizate
frecvent ca pretext pentru explicarea evidentului dublu standard aplicat adeseori în
tratamentul faţă de diverse state (credem că nu se va găsi nici o persoană cu
pretenţii de seriozitate sau credibilitate care să prezinte elogios situaţia drepturilor
omului din Uzbekistan, Ucraina sau chiar Turcia, sau despre transparenţa şi
onestitatea procesului de privatizare din Rusia, Georgia, chiar România, ori despre
statutul de economie de piaţă funcţională din Kazahstan…). De unde se vede că,
adeseori, “civilizaţiile” se ciocnesc după alte criterii decât cele decretate în
laboratoarele în care sunt pregătite strategiile “noii ordini mondiale” (care, precum
s-a văzut în Irak, eşuează pe cât de dramatic şi de spectaculos, pe atât de
lamentabil). (Dealtfel, chiar idea de “ciocnire” a civilizaţiilor este absurdă, acestea,
în măsura în care le acceptăm statutul de civilizaţii neputând fi decât în raporturi de
dialog, nu de ciocnire şi conflict).
În mod absolut evident, acest interes poate fi explicat logic, identificând
criteriile pentru care lucrurile se petrec acum aşa cum se petrec.
Astfel, investiţiile străine directe au două componente care le dinamizează,
una care exista şi anterior, dar care este potenţată de a doua, care devine tot mai
importantă în contextul strategic pe care ne-am străduit să-l prezentăm în paginile
precedente. În condiţiile în care zona Mării Negre capătă o importanţă strategică
substanţială în următoarea jumătate de secol, nici unul din actorii importanţi,
economici şi/sau strategici nu-şi poate permite luxul să lipsească de pe o astfel de
scenă. Şi atunci, este pus în valoare celălalt împătrit avantaj, care face ca
investiţiile în zonă să fie extrem de profitabile:
- nivelul de trai sensibil mai scăzut în statele din zonă face ca preţul forţei
de muncă să fie extrem de competitiv faţă de cel din statele industrializate;
- statele din această zonă, în marea lor majoritate, dispun de o populaţie
cu un nivel ridicat de educaţie şi de o forţă de muncă încă înalt calificată, cu tot
declinul economic pe care l-au cunoscut, unele de-a lungul a mai mult de un deceniu;
- dimensiunea populaţiei ţărilor din acest spaţiu, la acest moment şi potrivit
proiecţiilor pentru următoarea jumătate de secol (chiar dacă populaţia statelor din
zona efectivă a Mării Negre scade în până în anul 2050 cu circa 22 milioane de
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


166
locuitori, adică exact echivalentul României de astăzi, în schimb, populaţia ţărilor
din zona Mării Caspice creşte în aceeaşi perioadă cu circa 68 de milioane de
locuitori, ceea ce face ca, pe ansamblu, spaţiul de care ne-am ocupat în studiul de
faţă să cunoască o creştere de populaţie de circa 46 de milioane de locuitori, adică
aproape cât Ucraina de astăzi) le recomandă ca una din pieţele regionale cele mai
interesante şi cu un potenţial de creştere spectaculos (480 de milioane de locuitori
în anul 2050, faţă de mai puţin de 300 de milioane de locuitori, cât va număra la
acea dată, spre exemplu, Uniunea Europeană);
- faptul că, în momentul de faţă, toate statele din zonă sunt aşezate pe o
traiectorie solidă de creştere economică face ca această piaţă să aibă nu numai un
puternic potenţial de creştere numerică, ci şi un consistent potenţial de amplificare
în volum şi diversificare şi rafinare în pretenţii, deci din punct de vedere valoric.
Iată de ce suntem de părere că zona Mării Negre şi cea adiacentă, aşa cum
am prezentat-o în rândurile de faţă, cea a Mării Caspice, se va număra în
următoarea jumătate de secol printre cele mai dinamice din lume. Nu rămâne
decât ca elitele politice din statele acestui spaţiu să fie conştiente de acest adevăr
şi să se dovedească la înălţimea momentului, reuşind să valorifice în mod optim
şansele pe care evoluţiile previzibile la scară mondială le oferă ţărilor şi populaţiilor lor.
Bibliografie
World Development Indicators 2003, World Bank, New York, 2003.
World Bank Atlas 2003, World Bank, New York, 2003.
Industrial Commodity Statistics Yearbook 2001, Production Statistics 1992-2001, United Nations,
Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, New York 2003.
Statistical Yearbook 2000, Forty-seventh issue, data available as of 31 January 2003, United Nations,
Department of Economic and Social Affairs, Statistics Division, New York 2003.
Brown, Lester R, Planul B. Salvarea unei planete sub presiune şi a unei civilizaţii în impas, Bucureşti,
Editura Tehnică, 2003.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


167
PORTUL CONSTANŢA – PLACǍ TURNANTǍ
A TRANSPORTURILOR EUROPENE ŞI EURO-ASIATICE
Marcela NEDEA
Abstract. This 3,500 km long transcontinental passageway between the ports of Rotterdam and
Constanţa, connects the North Sea to the Black Sea. In this way the inland Central European countries
(Germany, Austria, Slovakia and Hungary) can reach both seas by water. Besides, the countries lyng in
the North of Europe can have access to the Mediterranean through the Bosphorus – Dardanele route
(1,000 Mm) instead of Gibraltar variant (3,375 Mm), which means cutting the distance down by some
3.3 times. The Danube – Main – Rhin Canal opens up new markets for all Danubian countries and
substantial chances for increased exchanges of goods over long distances.
Cuvinte cheie: transporturi, Europa centrală, Dunărea, Canalul Dunăre-Main-Rhin, Canalul Dunăre –
Marea Neagră, Marea Neagră, Constanţa.
Lărgirea Uniunii Europene şi perspectivele aderării României şi Bulgariei în
2007 deschid noi perspective dezvoltării transporturilor navale, fapt justificat prin
avantajele pe care acestea le prezintă:
- asigură cel mai redus preţ de transport pe unitatea de marfă transportată;
- este un mijloc de transport mai puţin poluant în raport de cele terestre;
- permite transportarea unui volum mare de marfă la un singur transport
efectuat;
- amenajarea şi întreţinerea infrastructurilor de transport necesită costuri mai
reduse;
- constituie o importantă verigă în dezvoltarea sistemului de transport
combinat şi multimodal.
Intrarea în exploatare a canalelor Dunăre – Marea Neagră (1984) şi Dunăre
– Main – Rhin (1992) a sporit importanţa Dunării ca axă fluvială transcontinentală,
fiind asigurată astfel, prin sistemul de căi navigabile fluviale, conexiunea dintre
Marea Nordului (Rotterdam) şi Marea Neagră (Constanţa). Importanţa excepţională
a Dunării în sistemul căilor de comunicaţie europene a fost confirmată şi la cea de-
a doua Conferinţă Pan-Europeană în domeniul Transporturilor (Creta, 1994) prin
desemnarea acesteia drept unul dintre coridoarele pan-europene de transport,
respectiv coridorul 7. În acest context, importanţa geostrategică a portului
Constanţa este de prim ordin, depăşind cadrul de cooperare regională. Aceasta este
dublată şi de o importanţă economică excepţională, portul Constanţa fiind, sub
aspectul infrastructurii, capacităţii de operare şi traficului anual, cel mai mare port la
Marea Neagră.
Constanţa în sistemul oraşelor-porturi pontice
În lungul ţărmurilor Mării Negre se află în prezent peste 40 oraşe-porturi, cu
capacităţi şi importanţă diferită. Repartizarea acestora este neuniformă, cele mai
multe revenind Ucrainei (15), Turciei (9) şi Federaţiei Ruse (6). Celelalte state
riverane au la Marea Neagră câte 4 (Georgia şi Bulgaria) sau doar 3 porturi
(România) (Tabelul 1).
Vechimea şi rolul acestora în istoria bazinului Pontic, variază, de
asemenea, de la caz la caz: unele şi-au păstrat, secole de-a rândul, funcţia
portuară, având în timp o evoluţie sinuoasă, altele s-au dezvoltat cu numai unul-
două secole în urmă, iar altele de curând, în perioada postbelică. Cele mai vechi
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


168
sunt oraşele a căror funcţie portuară datează din antichitate, întemeiate de greci în
sec VII-VI î. Chr. Preluate ulterior de romani şi de bizantini, acestea se dezvoltă,
specializându-se în traficul de cereale şi alte resurse agricole, ca relee între
stepele central şi est-europene şi pieţele de consum, reprezentate de marile
metropole mediteraneene. În Evul Mediu, cea mai mare importanţă şi cea mai
îndelungată dominaţie asupra bazinului pontic a exercitat-o Bizanţul (Byzance),
devenit ulterior Constantinopol şi Istanbul, oraşul-cetate şi portul de la intrarea din
strâmtoarea Bosfor la Marea Neagră, devenit rând pe rând capitală a creştinătăţii
orientale, apoi a unui puternic sau muribund imperiu musulman. Astăzi, deşi este
cel mai mare oraş din bazinul Mării Negre (8,2 mil. loc), importanţa sa în traficul
portuar a scăzut, situându-se pe locul 4 între porturile pontice. După capacitatea
portuară şi mărimea traficului comercial anual, Istanbulul este devansat de
Constanţa şi de porturile ucrainene Odessa şi Novorossiysk.
Tabelul 1 – Principalele porturi la Marea Neagră
Portul Statul Specializarea Vechimea Observaţii
Constanţa* România Complex Antichitate Nod regional de comunicaţii
Odessa* Ucraina Complex 1792-1793
Novorossiysk* Rusia Petrolier 1838
Istanbul* Turcia Complex Antichitate Nod regional de comunicaţii
Mariupol Ucraina Carbonifer Pescaj redus (M. Azov)
Kerci Ucraina Mineralier Pescaj redus (M. Azov)
Sevastopol Ucraina Militar 1783
Nikolaev Ucraina Mineralier 1789 Port fluvio-maritim
Herson Ucraina Complex 1778 Port fluvio-maritim
Ialta Ucraina Turistic
Soci Rusia Turistic
Taganrog Rusia Complex 1698 Pescaj redus (M. Azov)
Batumi Georgia Petrolier
Poti Georgia Mineralier Port fluvio-maritim
Suhumi Georgia Complex Antichitate
Trabzon Turcia Complex Antichitate
Samsun Turcia Complex Antichitate
Sinop Turcia Complex Antichitate
Varna Bulgaria Complex Antichitate
Burgas Bulgaria Complex Evul Mediu
* porturi cu trafic peste 15 milioane tone anual.
Sub numele de Tomis, portul Constanţa a fost fondat de către coloniştii greci
din Milet în sec. VI î. Chr., căpătând statut de port liber în anul 260 î. Chr. O
perioadă înfloritoare a avut-o începând cu primul secol al mileniului I, până în
secolele XIII-XIV, când navigaţia şi comerţul bazinului pontic erau controlate de
romani, apoi de genovezi şi veneţieni. În secolul XV, includerea Dobrogei la
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


169
Ab
Techirghiol
Eforie
Tuzla Topraisar
Cumpăna
Agigea
CONSTANŢA
Ovidiu
Năvodari
Costineşti
Lumina
Mihail
Kogălniceanu
Corbu
A
P
o
a
r
t
a

A
l
b
ă
Valul lui
Traian
0 5 10 km
9
10
1
2
3
5
6
4
7
8
1
2
Aa
1
Basarabi
Zona Metropolitană Constanţa
1. I nt ravilanul municipiului Constanţa
2. Suprafeţe administrative urbane
3. Suprafeţe administrative rurale
4. I nf rastructuri portuare
5. I nf rastructuri turistice
6. Canale navigabile
7. Căi ferate
8. Autostradă
9. Limite de unităţi administrativ
t eritoriale
10. Aeroport internaţ ional
a. Portul Midia-Năvodari
b. Portul Constanţa Sud-Agigea
M
a
r
e
a

N
E
A
G
R
Ă
2

Imperiul Otoman a determinat un puternic recul în activitatea portuară a Constanţei
(denumită acum Küstendje). Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, acesta
cunoaşte o revigorare, prin construirea căii ferate Constanţa-Cernavodă (1857-
1860). Începând din 1895-1896, portul înregistrează o dezvoltare rapidă,
capacităţile portuare fiind extinse şi modernizate. Amenajările din perioada
postbelică şi mai ales cele din 1964 au condus la extinderea portului spre sud,
mărindu-se suprafaţa incintei portuare şi lungimea cheilor de trei ori. Concomitent,
adâncimea a fost mărită până la 13,5 – 14,5 m, permiţându-se astfel accesul
navelor de până la 150.000 tdw.
În deceniile VII şi VIII, extinderea capacităţilor portuare are loc în lungul
ţărmului, atât la nord cât şi la sud, prin construirea porturilor Midia-Năvodari,
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


170
specializat în traficul ţiţeiului şi produselor petroliere şi Constanţa Sud-Agigea, ca
punct terminus al Canalului Dunăre-Marea Neagră. La rândul său, portul Midia-
Năvodari, construit exclusiv pentru deservirea rafinăriei cu acelaşi nume este şi
port fluvial, fiind legat printr-o ramificaţie de Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Totodată, este nucleul de convergenţă al conductelor petroliere submarine ce vin
dinspre platformele de foraj din platforma continentală a Mării Negre.
Prin aceste lucrări de extindere şi modernizare, capacitatea de trafic a fost
mărită de la 60 la 85 milioane tone anual, fiind astfel reconfirmată poziţia
Constanţei de cel mai mare port la Marea Neagră şi al patrulea din Europa, după
Rotterdam, Anvers şi Marsilia. Suprafaţa totală a instalaţiilor şi echipamentelor
portuare este de 3600 ha; 133 dane sunt complet echipate, iar lungimea totală a
cheiurilor este de 28,5 km. De asemenea, şantierul naval are capacităţi de
producţie ce permite construirea de tancuri petroliere de până la 150.000 tdw, iar în
zona liberă poate fi derulată toată gama de operaţii specifice acestora. Cu toate
acestea însă, traficul se situează mult sub posibilităţi, la circa un sfert din
capacitate (32,2 mil. tone în 1997). În structura acestuia, predomină ţiţeiul şi
produsele petroliere, urmate de minereuri şi cărbune, mărfuri generale, ciment,
cereale şi produse chimice. În portul Constanţa poate fi operată aproape orice tip
de marfă, acesta dispunând de terminale Ro-Ro şi Ferry, de terminale specializate
pentru produse chimice, pentru ciment şi materiale de construcţie, pentru produse
refrigerate, pentru containere etc. În perspectivă se are în vedere reabilitarea
digului de larg şi construirea de noi teritorii portuare ce vor completa infrastructura
portuară. La ţărm se află în construcţie un nou terminal de containere, unul de
pasageri şi un terminal de gaz lichefiat; se are în vedere extinderea terminalului de
cereale prin construirea unei noi capacităţi de depozitare şi prelucrare a cerealelor
în zona de sud, construcţia unui terminal ecologic şi a unui centru de afaceri. Un alt
proiect important este introducerea unui Sistem Informatic de Management, bazat
pe schimbul electronic de date, proiectat să servească într-o primă etapă
necesităţile Administraţiei Portului Constanţa, iar într-o etapă ulterioară, necesităţile
întregii platforme portuare. Securitatea în rada portuară va fi îmbunătăţită prin
continuarea lucrărilor la digurile de nord şi de sud, precum şi prin prelungirea cu un
kilometru a digului de larg.
Dezvoltarea portului Constanţa este favorizată în primul rând de poziţia sa
geostrategică: Constanţa are o funcţie de releu între pieţele europene, pe de o
parte şi pieţele Asiei de Sud-Est şi cele ale Mării Negre, pe de altă parte. Se
adaugă conexiunea sa la un sistem de transport intermodal: maritim, fluvial, rutier,
de cale ferată şi aerian (aeroportul Mihail Kogălniceanu). Intrarea în Canalul
Dunăre – Marea Neagră se află în zona de sud a portului, ceea ce permite
transbordarea directă a mărfurilor din nave maritime în barje fluviale.
Portul Constanţa are un hinterland vast, ce include bazinul Mării Negre şi
fluviul Dunărea. Poziţia sa, la unul din capetele axei transcontinentale Rhin – Main
– Dunăre permite accesul direct spre un drum mai scurt, deci mai ieftin către
Europa Centrală. Infrastructura şi adâncimea de-a lungul cheiului creează
posibilitatea accesului în port a tuturor tipurilor de nave care trec prin Canalul Suez
şi prin strâmtorile ponto-mediteraneene. La aceasta se adaugă facilităţile
strategice, cum ar fi regimul de zonă liberă şi construcţiile şi reparaţiile de nave.
Portul are o Zonă Liberă, care oferă facilităţi atractive, dintre care cele mai
importante sunt scutirea de taxe vamale şi de impozitul pe profit. În Şantierul Naval
pot fi construite nave de până la 160.000 tdw. Cu aceste facilităţi, la care se
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


171
adaugă cele oferite de cadrul legislativ de ansamblu, Constanţa va îndeplini rolul
de poartă de răsărit a Europei şi principal port în bazinul Mării Negre: port principal
pentru tranzitul de mărfuri din Africa de Nord, Orientul Apropiat şi Mijlociu către
pieţele Europei Centrale şi de Est; port de legătură pentru traficul de mărfuri
dinspre ţările fostului spaţiu sovietic (Asia centrală şi Caucaz) spre Europa şi
invers, dar şi centru de distribuţie, unde navele maritime încarcă şi descarcă mărfuri
având ca origine sau destinaţie pieţele înconjurătoare.
La nivel local, facilităţile induse de dezvoltarea portuară, corelate cu
infrastructura turistică din sudul litoralului şi cu nucleele urbanizate din zona
periurbană a Constanţei, au determinat conturarea unei axe urbanizate litorale, de
la Năvodari şi Mihail Kogălniceanu până la sud de Mangalia. Pe baza acesteia am
propus constituirea unei zone metropolitane a municipiului Constanţa, ca structură
de cooperare intercomunală între colectivităţile locale de nivel comunal, datorită
funcţionalităţii comune, unitare, a întregii zone.
Cel de-al doilea port la Marea Neagră, ca mărime şi importanţă, este
Odessa, cel mai mare port al Ucrainei, unul dintre oraşele importante ale acestei
ţări (1.027.000 loc). De vârstă relativ recentă (sfârşitul sec. al XVIII-lea), oraşul s-a
dezvoltat rapid în jurul cetăţii, devenind la mijlocul secolului al XIX-lea al treilea
centru urban al Imperiului Rus, după Sankt-Petersburg şi Moscova. Situat la gurile
Nistrului, a câştigat în importanţă după construirea căii ferate spre sudul Ucrainei,
devenind principalul port pentru exportul de cereale. Cea mai mare parte a
suprafeţei portuare este destinată traficului de mărfuri generale, cărora li se
adaugă cheiurile pentru traficul portuar şi pentru flota de pescuit. Odessa dispune
şi de un mare şantier naval. După 1970 capacităţile portuare ale Odessei au fost
extinse foarte mult prin construirea noului port Ilicevsk, la circa 30 km sud de
vechiul port, specializat în traficul produselor de masă (cărbuni, minereuri, cereale
etc). La construirea acestui nou port, un rol important l-au avut intensificarea
schimburilor comerciale cu Bulgaria prin inaugurarea unei linii maritime regulate
între Odessa şi Varna (440 km). Traficul portuar anual este estimat la circa 30
milioane tone, din care jumătate este alcătuit din produse petroliere, la Ilicevsk
existând un important complex petrochimic şi o rafinărie.
Novorossiysk este principalul port rusesc la Marea Neagră, situat în golful
cu acelaşi nume, pe faţada nord-estică a Mării Negre (45 milioane tone trafic
anual). Fondat ca bază militară navală (1838), oraşul s-a dezvoltat mai târziu ca
centru al industriei cimentului şi pentru construcţia de vagoane de cale ferată.
Importanţa portului Novorossiysk a crescut considerabil datorită petrolului caspic.
Se preconizează prelungirea terminalului portuar pe mare până la Burgas
(Bulgaria), de unde vor porni conducte care vor face legătura cu porturile de pe
faţada nord-vestică a Mării Negre (Constanţa, Odessa, Varna).
Cel de-al patrulea port pontic cu un trafic anual de peste 15 milioane tone,
este Istanbul (Turcia). Importanţa culturală şi economică a oraşului, ce depăşeşte
limitele regiunii pontice derivă din poziţia sa geostrategică, în poarta maritimă a
Bosforului, la interferenţa a două continente: Europa şi Asia. Istoria sa începe în
anul 326, când a fost fondat de Constantin cel Mare sub numele de Byzance
(Bizanţ). Şi-a schimbat numele în Constantinopol în cinstea marelui împărat,
devenind în Evul Mediu primul oraş milionar al Europei. Cucerit de turci în 1453,
Constantinopolul devine până la fondarea statului turc modern (1923), capitala
Imperiului Otoman. În prezent, Istanbulul asigură circa jumătate din traficul total al
ţării, fiind principalul centru economic al Turciei. Este unul dintre marile noduri
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


172
regionale de transport (feroviar, rutier, aerian şi maritim) ale Europei, asigurând
legătura cu Orientul Apropiat şi Mijlociu.
Celelalte porturi pontice, cu un trafic anual sub 15 milioane tone sunt mult
diferite sub aspectul favorabilităţilor naturale, al condiţiilor geoistorice, dar şi al
posibilităţilor de dezvoltare în anii următori. Cele mai multe dintre acestea aparţin
Ucrainei (5), unele fiind însă situate în Peninsula Crimeea sau la Marea de Azov
(Kerci, Mariupol), fapt ce nu le avantajează în competiţia portuară pontică (datorită
poziţiei periferice şi adâncimii reduse a Mării Azov).
Constanţa în sistemul fluxurilor maritime regionale
Până la începutul anilor ’90, traficul pontic a fost dominat de interesele fostei
Uniuni Sovietice, căreia îi revenea întreaga faţadă nordică şi estică a Mării Negre.
Aceasta îşi asigura participarea la comerţul mondial într-o mare măsură prin
porturile pontice, întâietatea deţinând-o Odessa. Prin urmare, echiparea portuară şi
extinderea capacităţilor de trafic ale porturilor sovietice la Marea Neagră s-a făcut
diferenţiat, investiţiile de modernizare ale acestora concentrându-se preferenţial
spre Odessa sau spre bazele militare navale. Dezmembrarea U.R.S.S. şi
accederea la independenţă a Ucrainei şi Georgiei au determinat mutaţii
fundamentale în jocul geopolitic pontic, întâietatea fiind preluată de Ucraina. Pe de
altă parte, cea de-a doua putere maritimă pontică, Turcia, care până atunci îşi
orientase interesele spre porturile de la Marea Egee şi Marea Mediterană, a
început să-şi reafirme tot mai pregnant rolul de putere regională în spaţiul balcanic
şi caucazian. Panislamismul, favorizat de independenţa Azerbaidjanului, de
mişcările separatiste din Bosnia şi Georgia, a găsit în Turcia un important sprijin.
Pe de altă parte însă, statutul său de membră NATO încă din 1952, dar şi
depunerea candidaturii de aderare la Uniunea Europeană au impus orientarea
politicii turce către o poziţie de catalizator regional, dat fiind focarele conflictuale de
la graniţele sale (Kurdistan, Caucaz, Irak, Orientul Apropiat şi Balcani). Un alt
element important pe scena geopolitică pontică este reprezentată de tranzitul
petrolului caspic. În acest sens programul „Traceca”, finanţat de Uniunea
Europeană, deschide perspectiva integrării bazinului Mării Negre în traseul
petrolului caspic spre pieţele vest-europene, fie prin mărirea capacităţii de transport
prin tancuri petroliere, fie prin instalarea de conducte submarine, dar şi prin
combinarea concomitentă sau succesivă a celor două modalităţi. Este cazul
portului rusesc Novorossiysk, dar şi a porturilor georgiene Poti şi Batumi, ca
viitoare porturi-releu în traficul petrolier al Caspicei spre Uniunea Europeană.
Extinderea traficului petrolier prin tancuri petroliere este limitată de factori obiectivi:
limita de adâncime şi de risc ecologic prin complexul de strâmtori Bosfor –
Dardanele. Prin Strâmtori nu pot trece tancuri petroliere mai mari de 250.000 tdw şi
nici mai multe de un anumit număr (4500) în cursul anului. Frecvenţa crescută în
ultimul timp a accidentelor navale în Strâmtori măreşte riscul ecologic, ceea ce
constituie principalul factor restrictiv pentru traficul petrolier. În acest context,
atenţia s-a îndreptat concomitent cu dezvoltarea infrastructurilor portuare, spre
construirea de conducte submarine care să facă joncţiunea între conductele
terestre dinspre regiunile petroliere mai îndepărtate de Marea Neagră şi cele din
Europa, ca piaţă consumatoare. Astfel de conducte se află în construcţie dinspre
Baku şi Tenghiz spre porturile caucaziene la Marea Neagră. Construcţia acestora
oferă posibilitatea revigorării activităţilor portuare, în multe cazuri asociind şi o
relansare a industriei prelucrătoare a petrolului, îndeosebi pe faţada vestică a Mării
Negre, unde porturile dispun şi de importante rafinării.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


173
Dacă până în anii ’90 traficul pontic se rezuma în cea mai mare parte la un
trafic de export şi de import al ţărilor riverane prin porturile existente, în ultimii ani,
datorită interesului crescut al Europei, ca principală piaţă consumatoare de
hidrocarburi, sunt deschise perspectivele nu numai a integrării traficului petrolier în
programele europene de dezvoltare pe termen scurt şi mediu, ci şi a integrării
globale a regiunii Mării Negre în programele de dezvoltare regională pe termen
mediu şi de lungă durată ale Uniunii Europene. Abordată într-un context global,
într-un program integrator, Marea Neagră ar putea juca în viitor un rol esenţial în
coeziunea şi stabilitatea unei zone cu o geopolitică destul de complexă şi conflictuală.
România, care a încercat încă din deceniul al 7-lea să-şi diversifice aria
geografică a schimburilor ei comerciale externe, a dezvoltat portul Constanţa, ca
importantă poartă maritimă spre traficul internaţional. În acelaşi timp, ca port la
canalul Dunăre – Marea Neagră, oferea posibilitatea efectuării unui trafic de tranzit
între regiuni geografice mult mai îndepărtate şi cu o complementaritate economică
mai accentuată.
După 1990, mutaţiile politice fundamentale din ţările bazinului Mării Negre au
determinat schimbări radicale şi în volumul şi structura traficului maritim pontic. Cu
excepţia porturilor turceşti, toate celelalte au înregistrat diminuări masive ale
volumului traficului portuar. Cele mai afectate au fost porturile de pe faţada sa
vestică, care au înregistrat o diminuare bruscă a volumului traficului lor. Traficul
prin portul Constanţa, care depăşise 62 milioane tone în anii 1988-1989, a
înregistrat o scădere bruscă în anii 1990,1991 şi 1992 (42,4; 28,4 respectiv 26,8 mil.t.),
un uşor reviriment înregistrându-se după 1995 când a depăşit constant 30 milioane
tone anual.
Porturile de pe faţada estică şi nord-estică par a avea şanse noi de
dezvoltare datorită şi statutului acestora de principale (în unele cazuri singurele)
porţi spre lume ale unor state devenite independente în 1991 ca urmare a dizolvării
Uniunii Sovietice.
După 1990, nu numai volumul şi structura traficului pontic s-a redus prin
dificultăţile survenite ca urmare a restructurării economiilor din statele riverane, ci
s-au modificat radical aria geografică şi direcţiile curenţilor de mărfuri. Tendinţa a
fost de scădere a traficului dintre porturile din spaţiul ex-sovietic, concomitent cu
creşterea acestuia pe faţada sudică şi estică a Mării Negre. A sporit şi oferta
intensificării tranzitului între regiunile Orientului Mijlociu şi ţările din zona Golfului
Persic, prin combinarea traficului terestru al Turciei, cu traficul maritim prin Marea
Neagră până la porturile de pe faţada vestică şi nord-vestică ca relee în tranzitul
către Europa Centrală şi Occidentală. Au fost încheiate acorduri bilaterale pentru
crearea de linii maritime de ferry-boat între Constanţa şi Samsun (Turcia), Constanţa
şi Poti (Georgia).
În prezent, diferenţierile dintre porturile pontice apar şi din punct de vedere
al nivelului de utilizare al capacităţilor portuare. Constanţa şi Odessa au în prezent
capacităţi de trafic excedentare, în timp ce porturile caucaziene nu dispun de
suficiente capacităţi pentru a mări volumul şi pentru a diversifica structura traficului
portuar. Noua situaţie geopolitică avantajează mult poziţia Novorossiysk-ului, care îşi
va putea intensifica dezvoltarea ca principal port al Rusiei, suplinind astfel pierderea
Odessei şi a altor porturi importante de pe litoralul Ucrainean al Mării Negre.
Competiţia dintre porturile pontice se reflectă mai ales în tranzitul de mărfuri
dintre regiunile limitrofe sau apropiate spaţiului pontic propriu-zis, pe de o parte şi
dintre porturi învecinate de pe aceeaşi faţadă a mării, pe de altă parte.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


174
Complementaritatea dintre porturile pontice apare nu numai sub aspectul
potenţialului, ci şi ca o posibilitate concretizată deja prin acordurile bilaterale sau
multilaterale în carul regional impus de Zona de Cooperare Economică la Marea
Neagră (CEMN). Aceasta se manifestă sub două aspecte:
- direct, între porturi specializate din Bazinul Mării Negre;
- indirect, între porturile pontice şi cele ale altor mări, îndeosebi cu cele de la
Marea Mediterană şi Marea Adriatică.
În aceste condiţii, portul Constanţa posedă o serie de avantaje care îi
conferă, în general, o poziţie deosebit de competitivă la Marea Neagră:
- dispune de un sistem de transport intermodal: maritim, fluvial, rutier şi de
cale ferată, aeroport internaţional. Intrarea în Canalul Dunăre – Marea
Neagră se află în zona de sud a portului, permiţând transbordarea directă
a mărfurilor din nave maritime în barje;
- are un hinterland vast, ce include atât bazinul Mării Negre, cât şi bazinul dunărean;
- capacităţile de operare, cele mai mari şi mai moderne din regiune, permit
accesul în port a tuturor categoriilor de nave ce tranzitează Canalul Suez;
- este un nod de convergenţă pentru legăturile de tip Ro-Ro şi ferry-boat.
- prezintă importante facilităţi strategice, cum ar fi şantierul naval şi regimul
de zonă liberă.
La acestea se adaugă investiţiile aflate în derulare sau în fază de proiect,
orientate pe trei direcţii de acţiune:
1. modernizarea echipamentelor portuare;
2. diversificarea serviciilor;
3. o mai bună integrare în sistemele de transport regional, european şi mondial.
Astfel, Constanţa îşi va consolida poziţia de poartă maritimă de răsărit a
Europei şi de principal port în bazinul Mării Negre.
BIBLIOGRAFIE
Bucur, I. (1996), Constantza Metropolitan Zone – City & Free Port Competitiveness, I.H.S., Rotterdam
Damais J. Ph. (1982), Ports et organisation de l’espace urbain, în Bulletin de l’Association de
Géographie Français, 59, 487-488, p. 159-182
Fourcher M. (coord.) (1999), Géopolitique du Danube, Ellipses, Paris
Genet B. (1999), Containerele şi noua geografie portuară, în Hérodote, 93, p. 134-143
Ghenovici, Alexandra (1969), Aspecte geografice ale traficului maritim românesc de mărfuri prin portul
Constanţa, în vol. Studii Geografice asupra Dobrogei, Constanţa, p. 247-254
Ghenovici, Alexandra (1993), Dunărea, arteră fluvială transeuropeană, în Studii şi Cercetări de
Geografie, XL, p. 31-42
Yerasmos S. (1996), Istoria conductelor de petrol, în Hérodote, 81, p. 106-125
Wackermann G. (1999), Enjeux sociaux des mutations technologiques littorales, în Buletin de
l’Association de Géographie Français, 76, 3, p. 275-279
* * * (1998), Portul Constanţa, investind astăzi pentru viitor, Administraţia Portului Constanţa, Constanţa

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


175
THE PORT OF CONSTANTZA,
A SUSTAINABLE GATEWAY TO THE WORLD
Gheorghe MOLDOVEANU
Located at the cross-roads of the trade routes linking the developed
countries of Western Europe and the emerging markets of Central Europe with the
suppliers of raw materials from the CIS,
Central Asia and Transcaucasus, the Port of Constantza is the main
Romanian port and the largest port at the Black Sea.
It has a geostrategical position being located on the route of two Pan-
European Transport Corridors: river Corridor VII (Danube) and rail-road Corridor
IV. In the southern part of Constantza Port there is a river-maritime sector, which
allows the accommodation of maritime vessels and river vessels as well.
The two satellite ports of Constantza are Midia, located 25 km north of the
Constantza complex and Mangalia, 38 km to the south, perform a vital function in
the overall plan to increase the efficiency of the main ports facilities-and both are
facing continuous upgrading in order to meet the growing demands of cargo owners.
The Port of Constantza offers a lot of advantages, among which, the most
important are:
• multi-purpose port with modern facilities and sufficient depth to
accommodate the largest vessels passing through the Suez Canal and
the Bosphorus Strait;
• direct access to the Pan-European Corridor VII, through the Danube
Black Sea Canal, providing a shorter and cheaper waterway transport
towards Central Europe than the routes using the North European ports;
• good connections with all modes of transport: railway, road, river, airway
and pipelines;
• the New Container Terminal on Pier II South, increasing the container
operating capacity;
• Ro-Ro and Ferry-boat terminals suitable for the development of short sea
shipping serving the Black Sea and the Danube riparian countries;
Free Trade Zone offering financial incentives such as:
• exemption from Customs duties and profit taxes.
• new status of Port of Constantza , "port with customs facilities", allowing
the establishment of the necessary framework in order to facilitate foreign
trade and cargo transit to/from Central and Eastern Europe correlated
with the simplification of customs procedures.
• future expansion planned.
If we add to all these facilities the safe port status achieved through the
completion and repair works on the breakwaters and implementation of Vessel Traffic.
Management Information System-VTMIS, the implementation of the
integrated informatics system NEPTUN, the ecological port status to be (through
environment management procedures and an appropriate strategy in this field) and
why not a desired touristic port status - having in view the new passenger terminal
intended to be build, the overall framework of Constantza Port may look complete.
Constantza Port hinterland supports the port in terms of cargoes produced
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


176

consumed and shipped to and from the port and include a wide area from Central
and Eastern Europe.
During the last decade, Constantza Port has efficiently served cargo flows
going to / coming from Central and Eastern European countries including: Austria,
Bulgaria, Hungary, Moldova, Slovenia, Slovakia, Ukraine and Yugoslavia.
Although many political and economical changes have occurred in this area,
which affected the evolution of the entire region, the old transport routes using
Constantza Port have remained unchanged, due to the competitive advantages of
the port. The economic growth recorded by the countries from Central and Eastern
Europe over the last years have created the conditions for the Port of Constantza
to serve as a major storage and distribution center for this region.
The favorable geographic location of Constantza port, its nautical approach,
good hinterland connections, infrastructure and equipment adapted to the needs of
port user, the disposition of quays and land, the availability and efficiency of the
services provided and not at least the socio-economic stability within the port area
represent the strengths of Constantza Port supporting its strategic target to become
the Eastern Gateway of Europe and a distribution center for Black Sea Area.
The Port of Constantza is located on the western coast of the Black Sea, at
179nM from the Bosphorus Strait and 85nM from the Sulina Branch through which
the Danube flows into the sea.
It covers 3,926 ha of which 1,312 ha is land and the rest of 2,614 ha is water.
Completion works on the southern side have already started to host new terminals
in a favored zone with high water depth. The two breakwaters located northwards
and southwards shelter the port creating the safest conditions for port activities.
The present length of the North breakwater is 8,344 m and that of the South
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


177
breakwater is 5,560 m. With a total quay length of 29.83 km, the Port of Constantza
has a present number of 145 berths, of which 119 are operational berths with
depths between 7.5 and 19.5 meters. Such water basins being the deepest in the
Black Sea allow the accommodation of tankers and bulk-carriers of 220,000 dwt.
Among the multiple facilities offered by the Port of Constantza mention must
be made of accommodation of both maritime vessel and river barges, easy access
in and out the port through the Danube-Black Sea Canal, the inland waterway
linking the Port of Constantza to the Danube. Cargo is shipped and transshipped
into river barges to be carried towards Central Europe by Danube.
The Port of Constantza provides modern facilities for river transport such as:
• dry bulk terminals, offering a high productivity and the possibility of making
up the safety stocks;
• the existing container terminals and the modern New Container Terminal
on Pier II S;
• Ro-Ro and Ferry-Boat terminals which offer fast connections with Danube ports;
• other port facilities which serve any type of cargo.
At present, the barge cargo traffic of the Port of Constantza is about 10 million
tons per year and it represents 24% of the total annual cargo traffic. By the year
2010 it is forecast to increase to 17 million tons per year, which will exceed the
present capacity.
More than 200 barges are daily under operations or moored in roads
awaiting loading or discharging the cargo.
A future development is planned for the river-maritime sector which will
encourage the river traffic and cover the foreseen increase.
The Port of Constantza has dedicated terminals for the handling of each
type of cargo. Each berth is allocated for specific cargo type and specific operator.
From dry and liquid bulk to cars and refrigerated cargo, heavy machinery, special
shipments and not at least containerized cargo could be efficiently handled in our port.
LIQUID BULK
OIL TERMINAL (over 9,782 thousand tons operated in 2002) and
ROMPETROL LOGISTICS SUC. TRANSPORT CONSTANTA (over 1,230
thousand tons in 2002) are the most important operators for this type of cargo.
There is a specialized terminal for the import of crude oil, gas oil and benzene
and for the export of refined oil products, oil derivatives and other liquid chemical products.
Liquid bulk is either transshipped into river vessels to various European
destinations or carried through pipelines within the domestic hinterland. Pipelines network
connects the port with the main refineries in the country thus securing fast
transportation.
The oil terminal is equipped with the most modern and efficient fire and
pollution fighting facilities.
DRY BULK
The Port of Constantza enjoys a top position as one of the major European
bulk centers.
High operational rates, large storage capacities as well as quays
infrastructure featuring water depths up to 17.6 m and also the biggest handling
facilities in the South-Eastern Europe for iron ore, bauxite, coke and coal sustain
the Port of Constantza as the core transit point of Central and Eastern Europe for dry
bulk cargo.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


178
The principal commodities are: ore, coal, coke, fertilizers, urea, phosphate,
appetite, bulk cement and grain that can be also directly transshipped on barges.
Ores, coal, coke
The ports terminals operate iron ores, bauxite, coal and coke.
250,000 dwt vessels and above can be accommodated and river units are
operated in direct or indirect transshipment. COMVEX (over 4,900 thousand tons
operated in 2002) and MINMETAL (over 653 thousand tons operated in 2002) are
the main operators for these kind of commodities.
Chemical products and fertilizers
CHIMPEX (over 834 thousand tons in 2002) and MAST (over 146 thousand
tons in 2002) are the main port operators for such type of goods, with areas
dedicated to handling and storage of bulk chemical products and fertilizers, as well
as bulk phosphates and urea.
There can be accommodated vessels up to 30,000 dwt, while the total
storage capacity is 30,000 tons for phosphates.
Agribulk
Eastern and Central European countries with high agricultural production
use the Port of Constantza as traditional partner for transiting their cargo towards
worldwide destinations.
The silos are equipped with high capacity modern facilities for the storage
wet and dry cereals. The most important stevedoring companies are MAST (over
779 thousand tons per year), SILOTRANS (over 773 thousand tons) and
CHIMPEX (over 464 thousand tons in 2002), cereals being one of the commodities
with a relative constant and higher traffic.
Intermodalism of the Port of Constantza and modern cereals terminals turn the
port into the main distribution center for grain exports as well as imports of soya and
other agricultural products coming mainly from Brazil and other Latin American countries.
Bulk cement and construction materials
Romanian traditional cement producers export their bagged and bulk
products through the Port of Constantza.
Two specialized terminals handle bulk and bagged cement in the Port of
Constantza.
The dedicated bulk cement terminals are operated 24 hours a day, being
also equipped with bagging installation and adequately covered area for storage
and provide direct transshipment of bulk cement from river barges to sea vessels
through floating pneumatic installation.
Other Dry Bulk
Important quantities were operated in 2002 in the Port of Constantza and the
most successful port operators were:
ROMNED PORT OPERATOR (over 607 thousand tons), MINMETAL (over
236 thousand tons) and DECIROM (over 168 thousand tons).
GENERAL CARGO
All range of services for general cargo are efficiently provided by stevedoring
companies. There can be handled food, beverages and tobacco, paper and
cardboard, cellulose, rolled metals, machine parts, bagged cement and other break
bulk cargo in the Port of Constantza.
Chemical products and fertilizers
SOCEP (over 355 thousand tons in 2002) and CHIMPEX (over 171
thousand tons operated in 2002) are the main port operators for such type of
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


179
goods, with areas dedicated to handling and storage of bagged chemical products
and fertilizers, phosphates and urea.
There can be accommodated vessels up to 30,000 dwt, while the total
storage capacity is 30,000 tons for phosphates.
Food stuff
Constantza Port offers competitive facilities for perishable cargo storage and
reefer containers. Perishable goods can be stored in adequate conditions in
refrigerated warehouses and are usually handled by two specialized stevedoring
companies: FRIAL (over 125 thousand tons operated in 2002) and DECIROM
(over 11 thousand tons in 2002).
Timber and other wood stuff
Important quantities of timber are handled by DECIROM (over 379 thousand
tons operated in 2002), ROTRAC (over 147 thousand tons in 2002) and
ROMTRANS (over 112 thousand tons operated in 2002), loaded in the Port of
Constantza and dispatched over sea. Specialized timber terminals handle the
cargo and store it in proper spaces.
Metal products
Specialized stevedoring companies are efficiently provide handling
operations for this type of cargo: ROMTRANS (over 1,882 thousand tons operated
in 2002), SOCEP (over 264 thousand tons handled last year) and MINMETAL
(over 263 thousand tons handled in 2002).
Other general cargo
Other important quantities of general cargo were handled in 2002 in the Port
of Constantza by the following stevedoring companies: DECIROM (over 132
thousand tons), UMEX (over 125 thousand tons) and SOCEP (over 90 thousand tons).
CONTAINERS
Three container terminals operate in the Port of Constantza with a
throughput that has registered an ascendant trend over the last 10 years. The
terminals are operated by SOCEP, UMEX and MAERSK.
A marked tendency of containerization and the steady growth of the
container traffic in the Port of Constantza has required the development of new
container handling facilities.
A New Container Terminal on Pier II S was designed to allow the
accommodation of Post-Panamax container vessels with an annual capacity of
325,000 TEU's in the first stage and up to 1,000,000 TEU's in the final stage. It will
be put into operation at mid November 2003.
Role of the New Container Terminal on Pier II S
• The main container terminal in the Black Sea area
• A potential terminal for transit traffic on the Danube river
• The main development area of the southern sector of Constantza Port
• A logistic zone in the Port of Constantza
The MPA SA Constantza used Pier II S, which was partially constructed in
the South Port, for the expansion of container handling facilities. Pier II S of South
Port is an existing pier of a water depth of 14.5 m and a pier length of 1,800 m together
with a back-port area of already reclaimed yard of approximately 90 ha. But, no yard
improvements or surface pavement have been performed for the yard preparation.
Until now there have been completed large volumes of infrastructure works
such as breakwaters, docking quays, reclamation, dredging etc.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


180
Nr. 1438
(geamandură)
Circa 100 ha
Marea NEAGRĂ
U
c
r
a
i
n
a
1996
Depuneri aluvionare
1948
ROMÂNIA
UCRAINA
Nr. 1437
Nr. 1436
C
a
n
a
l
u
l

M
u
s
u
r
a

w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


181
The new container terminal located in the South Port, is to be built in three stages:
• In the first stage a capacity of 325,000 TEUs to be put in operation at mid-
November 2003;
• In the second stage the capacity will increase to 405,000 TEUs after the year
2009;
• Further development up to 800,000 1,000,000 TEUs is foreseen in the 3rd
stage, after 2014-2015.
One of the advantages the Port of Constantza offers is the connection to all
the transport modes: rail, road, airway, inland waterways and pipelines. These
good connections accomplished by a significant rail, road, river, air and pipelines
infrastructure, facilitates the transport of all kind of goods in the Port of Constantza.
Constantza Port is connected to the national rail and road system through
the Pan European Corridors and it is located close to the International Airport
Mihail Kogãlniceanu. It is connected to the national pipelines network and with the
Corridor no. VII - Danube - through the Danube-Black Sea Canal.
INLAND
The Port of Constantza is connected to the Pan European Corridor VII
Danube- that links two of the main trade poles of Europe: Rotterdam and
Constantza, creating a navigable inland waterway from the North Sea up to the
Black Sea. The length of the navigable river is 2,414 km from the Romanian
terminus Sulina to Kelheim in Germany, where it connects to the Main-Danube
Canal, the Romanian sector having a length of 1075 km.
The Danube-Black Sea Canal links The Port of Constantza to the Rhine-
Main-Danube Corridor, offering the most efficient and ecological transport
alternative within the hinterland and, at the same time, a 4,000 km shortening of
the sea trade routes coming from Far East and Australia through the Suez Canal.
According to European Union and United Nations standards The Danube-
Black Sea Canal has a class VI rating and is an F class inland canal (the highest
class of such canals).
The 64.4 km long and 90 m width canal has a water depth of 7 m and 17.5
m clearance under the bridges. Daily running of the waterway is in the
responsibility of the National Company Navigable Canals Administration.
Situated at 35.4 km from the Danube, the North Branch of the Danube Black
Sea Canal makes the connection to Midia Port through 2 double locks at Ovidiu
and Năvodari. The North Branch has 27.5 km long, 45-50 m width and a minimum
water depth of 5.5 m.
The easiest access to Central Europe is provided by the good navigable
conditions of the Lower Danube and the highly limited number of locks (4 double
locks only) on the sector from Constantza to Budapest.
Such advantages are materialized in the unique opportunity of transporting
18,000 tons of dry bulk in one shipment by means of a six-barge convoy.
RAIL
The railway network of the Port of Constantza has excellent connections with
the national and European railway network system, the Port of Constantza being a
starting and terminus point for the Pan European Transport Corridor no. IV.
Roundthe-clock service trains are carrying high volumes of cargo to the most
important economic areas from Romania and Eastern Europe.
The Port of Constantza is an important transport node of TRACECA
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


182
Corridor, providing the connection between Europe, Caucasus and Central Asia,
through the ferry line that link Port of Constantza with the Port of Batumi (Georgia).
Each and every port terminal has direct access to the railway system,
ensuring a safe and efficient transport of cargoes. Every day shuttle trains are
providing fast transport of containers to the national destinations for just-in-time
delivery. The total length of railways in the port amounts to 440 km.
ROAD
The ten gates of the Port of Constantza are very well connected with the
national and European road network. The connection with the Pan-European
Transport Corridor no. IV has a strategic importance, linking the Port of Constantza
with the landlocked countries from Central and Eastern Europe.
One of the government priorities is the completion of the Romanian sector of
Pan-European Corridor no. IV, which will improve Romanians motorway system.
The work on different sections of the Corridor is underway, an important sector of
Constantza Bucharest motorway being estimated to be completed in 2006.
There is a permanent concern for upgrading the port road network and for
the enhancement of road traffic inside the Port of Constantza. Thousands of trucks
benefit from facilities offered by the Port of Constantza, ensuring a fast and flexible
transport for all kinds of cargo by the door-to-door system. The total length of roads
in the port amounts to 100 km.
AIR
M. Kogãlniceanu Airport is the nearest airport to Constantza, located at 20
km North from the Port of Constantza. It is an international airport and represents
an air-gateway with high impact over regional development.
The Port of Constantza is connected to the national pipeline network,
ensuring the ideal link with the main Romanian refineries.
There is a subsystem of the national network for imported oil transportation
(with a length of 1,200 km) from Oil Terminal Constantza to the refineries situated
near Pitesti, Onesti and Midia and also from Oil Terminal to Cernavoda providing
transit for the Danube riparian countries.
There is also a subsystem transporting gas and diesel oil on the routes
Midia-Constantza and Pitesti/Ploiesti-Buzau-Cernavoda-Constantza, linking the
main refineries with Oil Terminal storage facilities.
As a modern, efficient, developing port, the Port of Constantza cannot ignore
those projects intended to ensure the safety of navigation and of all specific
activities carried out in the port.
The geographical location is a certain advantage in what the safety of
navigation is concerned. The Romanian sea coast is generally North - South
oriented, having a length of 244 km and a cliff height of 25 - 30 m within the range
of Constantza Port. The continental platform allows a safe and easy navigation,
because it implies neither turning around navigation obstacles or islands, nor
difficult changes of the course and dangerous passages.
Currents, with low speed, do not influence maneuvering and port activity and
the tidal variation.
The port is generally well sheltered, both by the shore cliff and by the
breakwaters, so that the port activity can be normally performed.
The roadstead has depths between 25 m and 30 m, allowing a safe
anchorage for approximately 40 - 50 large vessels, with the possibility to make a
totally safe full swing in case of winds or currents change of direction.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


183
One of the most important development projects, meant to enhance the
safety in the Port of Constantza was the Constantza Port Rehabilitation Project.
Completion and repair works for the breakwaters. Works on port protection ceased
in 1991 due to lack of financial resources. The northern and southern breakwaters
remained uncompleted and needed additional repairs. An overall project
amounting 70 millions EURO was developed and supported by the European
Investment Bank . The loan agreement was signed in December 1995 and the
execution works have already been completed.
The development of Constantza Port leads to the increase of the port traffic
and economical activities in the port as well. The ships transiting the port and the
companies developed on land inside the port generate different kinds of solid and
liquid wastes.
In order to collect and store these wastes, an ecological system needs to be
designed inside the port. This system will comprise an incinerator for domestic and
hazardous wastes, an installation for waste water treatment and ecological dumps
for waste storage.
By its structure and its components placement, the ecological system will
provide protection of all environmental factors.
In order to enhance the safety of the maritime traffic in the Port of
Constantza there has been designed and achieved a Vessel Traffic Management
Information System (VTMIS). The purpose of the VTMIS - Constantza system was
to increase the safety of navigation, the management of port activities and
environmental protection in its area by collecting objective data in order to inform
and assist the traffic participants and port companies. The implementation of the
system acted in the following areas:
• increase of navigation safety; increase of navigation efficiency;
• environment protection (discovery, alarm and pursuit of contraventions);
• increase of port operations efficiency, as well as pilotage, search and
rescue operations;
• distribution of information in due time.
Starting with 25 august 2003 the entire territory of the Port of Constantza has
become a port with customs facilities.
The Port with Customs Facilities status allows the establishment of the
necessary framework in order to facilitate foreign trade and cargo transit to/from
Central and Eastern Europe correlated with the simplifying of customs procedures.
The main advantages offered by Constantza Port with Customs Facilities:
1 Ships entering the port with customs facilities are exempted from
customs control before commencing unloading operations, reducing
turnaround time.
2 Foreign cargoes entering the port with customs facilities can be stored for an
unlimited period or can be reloaded on ships without customs clearance.
3 During the period when cargoes are stored in the port with customs
facilities, no guarantees for import duties are required. This can avoid
locking up important sums of money for imported cargoes.
4 Import duties are paid only for the part of foreign goods entering the
country, not for the entire quantity stored in the port with customs facilities.
5 Foreign cargoes entering the port with customs facilities are not subject
to any kind of customs control, as long as they remain within the port with
customs facilities, attracting in this way the transit traffic through the port.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


184
6 Romanian cargoes dedicated to export can be cleared before entering
into the port with customs facilities.
7 For foreign cargoes stored within the port with customs facilities, placed under
customs suppressive procedures guaranties for customs duties are not required.
8 Foreign cargoes that will transit Romania on railway or shipped by inland
waterways are exempted from guaranties for customs duties.
In 2003, following an aggressive marketing policy imposed by the
international trend in the maritime sector, MPA has continued to promote the Port
of Constantza at both national and international levels, by its presence at important
events in the field and especially by its membership in prestigious international
maritime and port associations such as: IAPH - International Association of Ports
and Harbors, IACP- International Associations of Cities and Ports , EIA - European
Intermodal Association , INE- Inland Navigation Europe.
One of the achievements in terms of port marketing is the Portal of
Constantza Port.
It is a significant marketing tool, offering important information and creating a
general computerized framework of Constantza Port. It provides information about
ships arrival/departure, projects for the Port of Constantza, the New Container
Terminal, port tariffs and port community.
In the second development phase applications will be integrated to create a
connecting platform among the port actors and facilitate the communication flow
within the port community.
For the second phase of the portal, input has been made by a team of
experts from the Port of Rotterdam, through exchange of knowledge and expertise,
within the port marketing cooperation-E-PORTAL, subject of the Memorandum of
Understanding signed between the Romanian Ministry of Public Works, Transport
and Housing and the City of Rotterdam in November 2001.
Also a study for the second phase of the portal is to be made by a Flemish
expert, within the project - Extension of Constantza Port Portal with Communication
Channels, financed by the Flemish Government.
The Port of Constantza has also an active role, through its representative’s
offices in Vienna and Budapest, whose activity is meant to actively promote the
port, its services and the port community.
Recent studies made by the specialists of MPA Constantza pointed out the
fact that Constantza Port is one of the cheapest port in the Black Sea area. The
strategic location, the facilities, the quality of services rendered, the investments
made to create a modern port close to the required international standards, all
these make Constantza an attractive port.
The strategy of MPA SA Constantza of attracting transit cargo, in line with new
trends in national economy is reflected in the port traffic as well. In 2002 the total
traffic increased by almost 20% as compared to the previous year, the volume
being of 40,524 thousand tons. An important growth was achieved in the container
traffic in 2002: 136,272 TEUs, increasing by 15% as compared to the previous year.
A significant increase in the container traffic was achieved in the first nine
months of 2003 with 140,615 TEUs handled, comparing with 95,193 TEU
registered during the same period in 2002, meaning an increase of 50%.
The number of vessels that called at the port of Constantza in 2002 was 4,340
meaning an increase of 11% as compared to the previous year.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


185

AMENINŢĂRILE TERORISTE ÎN LUMEA VIRTUALĂ
Daniel BROASCĂ
Abstract: Terrorist threats in the virtual world
Terrorism is not a novelty in the virtual world. On the Net, it’s a reality that precedes even the cross-
border threats from the real world. And the force represented by these threats is not linked only to a
certain ideology or propagating medium. In fact, terrorist threats on the Net are more varied and subtle
than the ‘common’ ones. They are characterized by mass-media’s specific properties, but they also
have a destructive component that transcends the simple mass-media. And this destructive component,
for now limited, cannot be ignored without some very serious consequences.
In the virtual world, terrorist threats can be classified after their goals in: Destructive electronic attacks – viruses,
worms, hacking, isolated or organized DoS attacks - the ones deemed as terrorist always have an ideological
purpose – be it political or religious; Proactive commercial electronic attacks – spam, remote control for directing
spam; Destructive commercial electronic attacks – industrial and military espionage, financial data theft, identity
theft, etc.; Direct use of the Internet by the terrorist groups, for attacks, propaganda and for disseminating the
media effect of terrorism, as well as for communicating within the organized criminal groups.
In the Black Sea zone, cyber attacks have prominently an economic target, but there are many threats
and attacks coming from ideological groups – relating to the military conflicts within the zone, in Iraq and
the Balkans. Also, terrorist groups in the Caspian zone are using the Net in order to receive financing
and to provide information and coordination for terrorist cells active in the Balkans zone and Turkey. But
this zone offers also some of the best programmers in the IT security field. For example, Romania took
the lead in developing IT security services and products, the Bucharest-based GeCAD providing even a
very advanced security technology to the American giant Microsoft. Therefore, governments in this zone
should provide organized and coherent support to private institutions that develop IT security solutions,
managing in this way to curb the wave of cyber attacks and successfully preventing any escalation of
the real world conflicts in the virtual world.
Terorismul nu este o noutate pentru lumea virtuală. Pe Internet, el este o
realitate care precede chiar ameninţările transfrontaliere din lumea reală. Forţa pe
care o reprezintă aceste ameninţări nu ţine doar de o anumită ideologie sau suport
de propagare. De fapt, ameninţările teroriste pe Internet sunt mult mai diversificate
şi mai subtile decât cele ‘obişnuite’. Ele sunt caracterizate de proprietăţile specifice
unui mediu de informare în masă, însă au şi o componentă distructivă care transcende
simpla mass-media. Iar această componentă distructivă, deşi deocamdată limitată,
nu poate fi ignorată fără consecinţe extrem de grave.
Lumea unipolară – barbarii la graniţele „Imperiului”
Istoria ne arată că marile imperii au fost atât o forţă de civilitate, de ordonare
a lumii, cât şi un magnet pentru forţele exterioare distructive, anarhice în raport cu
Imperiul. Interesant este că aceste forţe au dorit mereu atât bogăţia existentă în
interiorul Imperiului, cât şi subminarea forţei acestuia prin lovituri succesive aplicate
punctelor vulnerabile. În acelaşi timp, Imperiul însuşi a contribuit fără voia sa la
coalizarea şi catalizarea acestor forţe, încercând să extindă sfera sa de influenţă şi
stilul său de viaţă - rareori doar ideologic, deseori cu forţa.
Pe vremuri, forturile şi garnizoanele, zidurile de apărare, forţa brută şi
ameninţarea cu forţa erau metodele prin care Imperiul încerca să ţină departe
ameninţările la adresa bunăstării sale. Dar, Imperiul a mai avut dintotdeauna o
componentă la fel de importantă: comunicarea internă. Drumurile bune şi apărate,
sistemele de comunicare reprezentate de călăreţi, sau faruri dispuse în locaţii
prielnice erau tot atâtea modalităţi prin care organismul politic menţinea coeziunea
organismului social de sub sfera de influenţă imperială.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


186
Şi totuşi, tot Istoria ne învaţă că la un moment dat sistemele de protecţie au
căzut, fie pe rând, fie deodată, ducând la sfârşitul lumii aşa cum era ea cunoscută
atunci... Marele Zid Chinezesc stă mărturie, laolaltă cu valurile de pământ ce
parcurg Europa romană până la Zidul lui Hadrian din nordul Angliei. Niciodată
sistemele de apărare statice nu au reuşit să facă faţă pe termen lung atacurilor
anarhice din exterior. Numai ofensiva continuă a fost arma care a reuşit ţinerea
acestora sub control. Iar situaţia de astăzi nu diferă foarte mult.
În urma prăbuşirii sistemului bipolar din timpul Războiului rece, putem defini
Imperiul actual ca fiind conglomerat globalist condus de Statele Unite, bazat pe
principiile capitalismului democratic laic dar şi pe normele civilizaţiei europene.
Unipolaritate benefică şi îmbucurătoare pentru mulţi la început, însă şi creatoare de noi
tensiuni, unele din ele putând duce chiar la spulberarea structurilor de civilitate
dezvoltate cu greu în ultimii 12 ani. În cadrul acestui Imperiu Euro-Atlantic, Europa
Unită nu ridică încă pretenţii civilizatoare prin forţă la adresa altora, armele ei fiind de
natură aproape exclusiv economică, China îşi focalizează energiile spre asigurarea
coerenţei interne în timp ce Rusia reuşeşte la rândul ei, cu dificultate, să iasă din
impasul economic al ultimului deceniu. Deşi deseori aflate în discordanţă cu
conducerea americană a Imperiului globalizării, toate aceste puteri au însă mai multe în
comun cu America, decât cu Sudul subdezvoltat din partea căruia vin cele mai multe
ameninţări la adresa Imperiului.
Iată de ce putem vorbi de un Imperiu globalist aflat în plină expansiune, fie şi
în lipsa unei structuri centralizate obişnuită în Imperiile precedente. Noua Ordine
Mondială, deşi nu seamănă cu cea prevestită în urmă cu 14 ani, ia deja fiinţă,
aflându-se deocamdată în chinurile facerii.
Coerenţa şi coeziunea acestui Imperiu nu mai sunt date doar de drumurile
fizice, ci mai ales de importanţa covârşitoare pe care o au astăzi comunicaţiile –
dintre toate metodele de comunicare Internetul remarcându-se cu uşurinţă drept
coloană vertebrală, drept Via Americana (datorită prezenţei covârşitoare a Americii
în acest mediu virtual) care asigură dezvoltarea Imperiului pe întregul glob.
Internetul, Via Americana - Via Pax sau Via Bellum?
Sângele lumii moderne curge prin nişte vene din silicon, cupru şi fibră optică.
Informaţia – esenţială societăţii cunoaşterii instaurate de Imperiu – alimentează
procesele economice, le vitalizează şi le dinamizează. Totuşi, aceeaşi informaţie
poate fi folosită pentru subminarea şi distrugerea Imperiului. Loviţi acest sistem şi
veţi avea un Imperiu paralizat, în pragul colapsului economic.
Exact aici intrăm în zona terorismului electronic, în multitudinea sa de
exprimări, ca forţă care ameninţă centrul vital al Imperiului. Ciberterorismul este
însă o realitate diferită de terorismul clasic, deşi este folosit pentru scopuri
asemănătoare. Iar efectele teoretice ale unui atac reuşit sunt atât de grave, încât
ignorarea lor nu poate duce decât la un dezastru. Pentru că ştim: dacă un lucru
este teoretic posibil, cineva din această lume îl va încerca. Iar uneori va şi reuşi.
Terorismul a fost definit de către Conferinţa Internaţională a Drepturilor
Omului de la Helsinky din 1970 pe trei direcţii: social, politic şi ideologic. Terorismul
este întotdeauna o crimă deliberată, direct intenţionată, pregătită dinainte pentru a folosi
în mod ilegal forţa sau ameninţarea cu forţa împotriva unor persoane sau proprietăţi,
cu scopul de a intimida sau obliga un guvern (inclusiv populaţia statului respectiv)
să acţioneze conform unor obiective politice sau sociale precise ale grupării respective.
Formele îmbrăcate de ciberterorism pot fi grupate însă pe trei direcţii specifice:
 Atacuri electronice cu scop distructiv – viruşi, viermi, hacking, atacuri Denial of
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


187
Service izolate sau organizate. Acestea pot avea, sau nu, un scop ideologic.
 Atacuri electronice cu scop comercial proactiv – spam, preluarea accesului
asupra infrastructurii electronice (milioane de computere) pentru dirijarea şi
escaladarea spam-ului – sau comercial distructiv – spionaj industrial şi
militar, furt de date bancare, furt de identitate, etc.
 Utilizarea Internetului în mod direct de grupările teroriste, atât pentru
atacuri, propagandă şi pentru răspândirea efectului mediatic al terorismului,
cât şi pentru comunicaţii în cadrul grupărilor criminale organizate.
Este aprig discutată astăzi periculozitatea reală a cyberterorismului, mulţi
experţi fiind de părere că acesta este o bombă cu ceas care, deşi nedeclanşată
încă, va fi cu siguranţă amorsată, iar efectele sale vor fi devastatoare. Alţi analişti
sunt de opinie însă că rolul terorismului electronic nu este neapărat mai periculos
decât o furtună puternică sau un cutremur care disrup comunicaţiile, şi că nu se impun
– cel puţin deocamdată – măsuri puternice (şi costisitoare) de prevenire a acestuia.
Analizarea şi evaluarea globală, prin generalizare, a acestui fenomen este însă
o eroare de gravitatea celei făcute de serviciile anti-teroriste americane la 11 septembrie
2001, când toate măsurile de prevenire puse la punct de Imperiu au fost pur şi simplu
ocolite sau depăşite (şi chiar folosite în scop propriu) de atacul în sine. Iată de ce
noi vom analiza ciberterorismul în particularitatea celor trei forme ale sale, fiecare
având un grad propriu de periculozitate şi necesitând o abordare specifică, dar viguroasă.
Atacurile electronice cu scop distructiv
Internetul este de o importanţă deosebită pentru agenţiile guvernamentale,
militare şi economice, fiind esenţial pentru securitatea naţională şi internaţională a
fiecărei ţări
1
. Astăzi în lumea Euro-Atlantică o companie care nu are un site web
este practic inexistentă. Acelaşi lucru începe să fie valabil şi pentru ţările bazinului
Mării Negre, care se află exact în zona în care Imperiul se extinde cel mai rapid.
Totuşi, pe lângă beneficiile clare ale rapidităţii comunicaţiilor şi tranzacţiilor
comerciale prin Internet
2
, conectarea la acest mediu de comunicare deschide şi căi
de acces vulnerabile către informaţiile de valoare ale companiilor sau statelor în cauză.
Atacuri distructive – privire generală
Aceste vulnerabilităţi sunt atacate de mai multe tipuri de agresori. Cei mai
activi sunt adolescenţii cu un oarecare talent în programare care îşi testează
aptitudinile eliberând pe Internet viruşi cu diferite grade de periculozitate. Aceşti
tineri devin din ce în ce mai periculoşi, dar „creaţiile” lor sunt de obicei oprite de
programele antivirus obişnuite.
3


1
De exemplu, Internetul este folosit pe scară largă în domeniul bancar datorită costurilor extrem de
avantajoase pe care le oferă telecomunicaţiile prin acest mediu – plăţile prin Internet costă 0.01 dolari, în timp
ce plăţile efectuate prin ATM costă 0.27 dolari, iar costurile asociate serviciilor prin telefon sau prin casierii
depăşesc 1 dolar per operaţiune. De asemenea, multe state printre care şi România introduc conceptul de e-
government, care asigură o interacţionare şi comunicare eficientă a organismelor statale cu societatea civilă.
2
Sunt ferme din România care au reuşit să contacteze parteneri din Vest şi să exporte alimente
„ecologice” tocmai datorită Internetului. Un ţăran din Maramureş a cărui pensiune are site web
(contractat cu o firmă de specialitate) are circa zece turişti străini pe an (şi un profit de 1000 euro pe an
doar din partea lor), care vin la el tocmai în urma vizualizării acelui site. Iar un tânăr din Bucureşti poate
cumpăra orice de pe ebay, cel mai mare site de licitaţii electronice - de la un aparat automat pentru
patiserie până la camere digitale. Totuşi, Internetul este benefic mai ales pentru companiile care
investesc serios, în magazine electronice, în site-uri şi portaluri de informaţie, precum şi pentru
organizaţiile neguvernamentale care pot astfel comunica mai uşor şi mai ieftin mesajul lor.
3
Timpul de răspândire a acestor viruşi a scăzut exponenţial de-a lungul anilor. Dacă în 1980 timpul de
răspândire al unui atac era de ordinul săptămânilor, astăzi acest interval este de ordinul milisecundelor.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


188
Totuşi atacurile electronice distructive nu se rezumă la adolescenţii furioşi.
Atacurile DoS asupra site-urilor Internet sunt cel mai des orchestrate, simpla
infectare a câtorva mii de computere din lumea întreagă putând duce la un atac
simultan al acestora asupra unui site anume, rezultând în scoaterea acestuia din
funcţiune şi în pagube considerabile, mai ales în cazul companiilor care îşi
desfăşoară majoritatea acţiunilor comerciale pe Internet.
4

Mulţi dintre aceşti viruşi au un scop ideologic. Astfel, analiza lunară din
martie 2004, efectuată de GeCAD Software, arăta că ultimele atacuri virale sunt în
strânsă legătură cu evenimente care interesează comunitatea pasionaţilor de
computere.
5
Autorii viruşilor folosesc aceste evenimente drept pretext şi catalizator
pentru a-şi lansa „creaţiile”.
Atacurile cu scop ideologic naţionalist
Scopul ideologic nu este însă limitat la evenimentele din domeniul IT. De
fapt, atacurile care au un caracter terorist au cu totul alte motivaţii decât cele ale
unor tineri plictisiţi.
Un scop ideologic tot mai prezent în atacurile teroriste actuale de pe Internet
este cel naţionalist. În 2001, ciocnirea dintre un avion spion al SUA şi un avion
chinez, soldată cu moartea pilotului chinez, a dus atât la un incident diplomatic
între cele două ţări, cât şi la un adevărat război pe Internet între hackerii chinezi şi
cei americani. Chinezii au reuşit în primă fază să distrugă câteva zeci de site-uri
ale unor companii americane. Hackerii americani au replicat prin distrugerea a
peste 100 de site-uri chinezeşti. Apoi a urmat aşa-numita campanie „Hack the
USA”, desfăşurată pe întreaga durată a lunii mai 2001. Hackerii chinezi s-au
organizat şi au declanşat un atac concertat asupra a sute de site-uri americane,
reuşind să afecteze zeci de site-uri de primă importanţă, inclusiv unul dintre site-
urile Casei Albe. Acesta a fost practic un război între două naţiuni desfăşurat în
lumea virtuală, fără ca guvernele celor două ţări implicate să poată avea un cuvânt
de spus. Scopul a fost vădit naţionalist, sute de indivizi din toate colţurile Chinei şi
Statelor Unite organizându-se ad-hoc în grupări paramilitare extrem de eficiente cu
obiective precise, capabile să comunice între ele foarte rapid şi să atace cu succes
sute de locaţii în fiecare zi.
Această formă de răsfrângere în lumea vituală a unui conflict militar sau politic
devine din ce în ce mai răspândită. În 1999, în timpul războiului din Kosovo, hackerii
sârbi, olandezi, americani şi chinezi au intrat într-o luptă similară, deşi de mai mici
proporţii, zeci de site-uri fiind afectate. În 2000, conflicte similare au avut loc între
hackerii azeri şi armeni şi în întreaga regiune a Caucazului
6
. În toamna acelui a

De exemplu, viermele Slammer a dublat numărul de adrese infectate la fiecare 8,5 secunde şi a ajuns în
primele 11 minute la 75000 de computere atinse. La momentul de vârf Slammer a avut 55 milioane computere
infectate pe secundă. Mai recent, virusul Sasser a infectat un milion de computere într-o singură zi,
singurul lucru necesar pentru răspândirea lui fiind conectarea computerului vulnerabil la Internet.
4
Sasser a reuşit să dezactiveze computerele Pazei de Coastă britanice, precum şi să afecteze
companii şi organizaţii de prestigiu precum Delta Airlines, American Express, Associated Press,
Comisia Europeană, Bursa de la Paris etc. Din fericire, virusul nu avea şi o încărcătură distructivă. Dar
dacă ar fi avut, pierderile - estimate la 2 miliarde de dolari - ar fi putut fi de zece ori mai mari.
5
În special se poate remarca un paralelism între acţiunile comerciale sau în justiţie ale unor mari
companii ce încearcă limitarea sau regularizarea fenomenului open-source sau fileswapping/filesharing
şi apariţia unor noi viermi Internet sau a unor noi versiuni ale acestora, modificate pentru a ataca site-
urile de Internet ale companiilor sau asociaţiilor implicate, ca o formă de protest.
6
Atacuri din partea unor hackeri au închis site-ul Reţelei pentru Libertatea Expresiei în Asia Centrală şi
Sudul Caucazului (CASCFEN) la câteva zile după primirea de către această organizaţie a unui premiu
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


189
avut loc un „război” virtual între palestinieni şi evrei, precum şi între indieni şi pakistanezi.
Războiul cibernetic dintre hackerii ultimelor două ţări a avut drept rezultat
compromiterea sistemelor de securitate al computerelor indiene, care conţineau
informaţii sensibile referitoare la sistemul nuclear al ţării. Ca urmare, New Delhi a
acuzat Directoratul pentru Inter-Servicii de Informaţii pakistanez că sprijină
activităţile de hacking îndreptate împotriva Indiei. Ca răspuns la preocupările
crescânde referitoare la ciber-atacuri, ambele ţări au dezvoltat mecanisme
avansate de protecţie faţă de astfel de ameninţări.
Aşadar, cei care susţin că ciberterorismul nu reprezintă un factor demn de luat
în seamă ignoră un fapt fundamental al psihologiei umane: în momentul escaladării
tensiunilor dintre două naţiuni, indivizii au de multe ori iniţiative care duc mult mai
departe diatribele nervoase dintre diplomaţi. Internetul permite, din păcate, coagularea
extrem de rapidă a unor grupuri de persoane care au capacitatea de a ataca şi
distruge infrastructuri informatice de importanţă capitală. Aceste grupuri de indivizi
nu necesită nici un fel de suport din partea statelor respective, ceea ce le face
imprevizibile. Mai mult, ca o caracteristică a atacurilor electronice, intenţiile
agresorilor pot fi mult depăşite. De exemplu, ei pot viza alimentarea cu apă şi
curent electric a unui oraş, scoţând din funcţiune computerele prost apărate ale
uzinei de apă din zonă. Dar efectul se poate propaga până la centrala nucleară din
apropiere, poate afecta spitale sau chiar centre militare de comandă.
7

Aşadar, atacurile distructive cu scop ideologic ar trebui încadrate la cel mai
mare grad de periculozitate, indiferent dacă ele apar acum la fel de periculoase ca
nişte cuţite de plastic. Cuţitele de plastic sunt destul de inocente, şi te poţi apăra
uşor împotriva lor. Dar tot cuţitele de plastic au declanşat dezastrul de la 11 septembrie.
8

Atacuri electronice cu scop comercial
Acest gen de atacuri electronice nu intră neapărat în definiţia clasică a
ciberterorismului, atât timp cât vorbim despre cele care au un scop comercial
proactiv, cum ar fi spam-ul (mesajele nedorite). Totuşi, există şi atacuri electronice
cu scop comercial distructiv. Acestea sunt efectuate prin filtrarea şi scanarea
pachetelor de date comerciale şi militare, pătrunderea în sistemele informatice care
conţin informaţii secrete, furtul de date bancare, furtul de identitate, etc. Aceste
informaţii sunt apoi valorificate, iar unele dintre ele ajung în mod evident la
organizaţiile teroriste, sau le finanţează activităţile ilegale
9
.
InfoWar Monitor, un site care monitorizează ameninţările teroriste pe Internet,
îl cita pe Dale Watson, Directorul Executiv Adjunct pentru Contraterorism şi Contrainformaţii
al FBI, care afirma că „Ameninţarea constă nu în pătrunderea în sistemele închise

internaţional pentru promovarea libertăţii de exprimare. Cu sediul în Azerbaijan, CASCFEN include
grupuri ce militează pentru libertatea presei în acea ţară, precum şi în Georgia, Kirghistan, Tadjikistan şi
Uzbekistan. Se pare că atacul a venit din partea grupărilor care luptă împotriva democratizării acelor ţări.
7
Mii de oameni au intrat în panică pe coasta de Est a Statelor Unite când curentul electric s-a întrerupt
timp de câteva ore, în 2003. Oamenii se gândeau la un nou 11 septembrie. De fapt, cauza era un virus
informatic a cărui intenţie nu a fost nicidecum aceea de a crea panică. Totuşi, aceasta arată puterea
reală pe care ar avea-o un atac informatic canalizat şi intenţionat.
8
Statele au început totuşi să-şi ia măsuri de precauţie. Administraţia Clinton a creat de exemplu o
unitate de răspuns rapid la atacurile informatice, aflată sub controlul FBI. De asemenea, s-a format
escadronul #609 de război informatic în cadrul US Air Force. Şeful său, Walter Roads, remarca:
“Escadronul nostru nu este experimental, ci o unitate militară activă”.
9
În 2002, a avut loc un atac asupra bazei de date a Comitetului pentru Relaţii Publice America-Israel,
un grup de lobby pro-Israel din Washington, care a inclus furtul numerelor de credit-card ale donatorilor
acestui grup.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


190
de informaţii ale autorităţilor militare sau guvernamentale, pentru a fi accesate informaţii
secrete, deoarece acestea sunt apărate la nivel de experţi. Cel mai mare pericol îl
reprezintă furtul de date din site-urile deschise şi reţelele de computere. Atacurile
asupra acestor site-uri duc la aflarea de informaţii secrete, deoarece multe autorităţi
statale au date care pot interesa grupările teroriste (scheme ale sistemelor de acces
sau de comunicaţii subterane, informaţii asupra frecvenţelor radio utilizate de
poliţie şi serviciile speciale, sistemele de ventilaţie dintr-un aeroport, etc.)”
Ţinând cont şi de faptul că o companie din Occident poate da faliment dacă
doar 20% din informaţiile sale confidenţiale sunt dezvăluite publicului, atacurile
electronice cu scop comercial distructiv au un grad de periculozitate demn de luat
în seamă, chiar dacă este unul indirect, de sprijin al activităţilor teroriste.
Utilizarea Internetului în scop terorist, în mod direct
Grupările teroriste au înţeles potenţialul enorm pe care îl reprezintă
Internetul pentru ele şi folosesc din ce în ce mai mult acest mediu pentru desfăşurarea
de activităţi specifice. Acestea pot fi structurate în patru direcţii: atacuri directe,
propagandă şi recrutare, colectare de informaţii şi activităţi de comandă şi control
(comunicaţii).
Atacurile directe nu au fost, din fericire, foarte importante până în acest
moment. Este adevărat că în timpul războiului din Irak s-au înregistrat atacuri
directe asupra a sute de site-uri din Turcia, Statele Unite şi Anglia şi ale aliaţilor lor
din Orientul Mijlociu
10
, inclusiv asupra site-urilor Marinei Americane. Dar
covârşitoarea majoritate au fost atacuri din partea unor indivizi izolaţi, de multe ori
chiar din ţările respective, care protestau împotriva războiului.
Cu toate acestea, un raport al centrului Wiesenthal arăta că se depun
eforturi de către Hamas şi Al-Qaida pentru racolarea şi antrenarea a 100000 de
activişti on-line pentru atacarea site-urilor guvernamentale israeliene într-o serie de
eforturi coordonate. Iar directorul companiei Mi2g, D.K. Matai, expert în
ciberterorism pe zona islamică, afirmă că grupurile de hackeri islamici monitorizate
de compania sa desfăşoară multiple atacuri transnaţionale împotriva unor ţinte
economice americane şi aliate. Chiar dacă numărul total de atacuri a scăzut, ele au
crescut în complexitate, a declarat el. "Se ascund din ce în ce mai în profunzime,"
spune Matai. "Este doar o chestiune de timp până când va fi aplicată o lovitură de
proporţii infrastructurii economice occidentale."
11

Propaganda este o altă direcţie importantă folosită de ciberterorism. Al-
Qaida, Hamas şi alte organizaţii teroriste au site-uri pe Internet, prin care îşi
mediatizează „realizările”, fac racolări şi amplifică efectul mediatic al actelor
teroriste
12
. În plus, pe aceste site-uri apar mesaje codate care asigură reacţii

10
Conform bazei de date MI2g Ltd, o companie de securitate londoneză, citată de InfoWar Monitor,
numărul atacurilor digitale din ultimii doi ani şi jumătate a ajuns la câteva mii, majoritatea dintre ele ţintind
Turcia. Baza de date a companiei identifică Marocul, Pakistanul, Indonezia, Malaezia şi Arabia Saudită
ca principalele zone de atac. Principalele ţinte sunt computerele deţinute de companiile americane,
germane, britanice, italiene, australiene şi canadiene. Un raport recent al MI2g specula că ţintele franceze şi
ruse sunt absente din această listă datorită poziţiei lor diferite cu privire la invazia americană.
11
Washington Post raporta în 2002 că serviciile de spionaj americane au monitorizat teroriştii Al-Qaida
în timp ce aceştia scanau sistemele informatice ale unor baraje, centrale electrice şi alte utilităţi publice
din Statele Unite. Acest tip de scanare este esenţial pentru a detecta vulnerabilităţile ce urmează a fi
folosite pentru declanşarea unui atac.
12
Cazul recent al publicării pe un site Internet apropiat Al-Qaida a execuţiei unui american în Irak este
extrem de concludent. El a slujit două scopuri în acelaşi timp: a îngrozit lumea occidentală şi a întărit
hotărârea grupărilor teroriste şi extremiste din zonă, ridicând ştacheta terorii.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


191
simultane ale celulelor teroriste din întreaga lume. De asemenea, Internetul este
folosit pentru strângerea de fonduri şi informaţii, fie sub paravan legal, fie prin
intermediul unor atacuri asupra unor baze de date care conţin informaţii sensibile,
precum şi pentru descrierea în amănunt a modalităţii de creare a unor bombe
artizanale, de desfăşurare a unui atac terorist asupra populaţiei civile, şamd.
Totuşi, deocamdată nu se poate vorbi despre o dezlănţuire a terorismului pe
Internet. Mai ales în zona Mării Negre, luptele dintre hackerii din Estul acestei zone
au rămas la un nivel minim de impact asupra infrastructurii informatice şi
economice. Chiar dacă atacurile disruptive asupra site-urilor şi companiilor din
zonă sunt relativ puţine (asta dacă nu luăm în calcul Turcia), propaganda şi
colectarea de fonduri prin intermediul Internetului sunt realităţi ale lumii virtuale din
zonă. Acestea au fost prezente şi în timpul războiului din fosta Iugoslavie, când
voluntarii musulmani veniţi din Orient au putut fi ghidaţi şi finanţaţi de la distanţă
prin mijloace electronice moderne, şi sunt prezente şi astăzi într-o multitudine de
forme, de la propaganda islamist-extremistă pe anumite forumuri Internet, până la
atacarea acelor site-uri care sprijină libertatea de exprimare în ţări care pot cădea
pradă extremismului, fie el islamic, fie de altă natură.
13

Metodele de prevenire şi apărare împotriva terorismului informatic
În faţa ameninţărilor teroriste, prin intermediul Internetului se pot lua o serie
de măsuri care să prevină sau să limiteze periculozitatea unor atacuri. Mai mult,
Internetul poate fi folosit pentru o luptă activă, organizată la nivel statal, împotriva
terorismului, fie el virtual sau obişnuit. Astfel, se impun câteva măsuri:
1. Organizarea unei colaborări interstatale eficiente, atât la nivel
guvernamental, cât şi cu organizaţiile specializate în detectarea şi anihilarea
ameninţărilor cibernetice.
2. Formarea unei unităţi de intervenţie rapidă la nivel naţional şi a unui
centru internaţional de comunicaţii pentru a oferi un răspuns adecvat la
incidentele transnaţionale care pun în pericol siguranţa informatică a unei
ţări.
3. Extinderea cooperării internaţionale în privinţa asigurării unui cadru legal
pentru a lupta împotriva criminalităţii informatice şi a ciberterorismului.
4. Implementarea coerentă a legilor privitoare la securitatea electronică în
conformitate cu standardele internaţionale existente şi a Convenţiei UE
asupra Criminalităţii Cibernetice.
Dar măsurile statale nu sunt suficiente pentru a contracara rapiditatea şi
flexibilitatea acţiunilor grupărilor teroriste pe Internet. Bogdan Constantinescu,
analist în cadrul GeCAD, estima că „La nivelul fiecărei organizaţii – fie ea
guvernamentală, fie ea comercială, aplicarea unor măsuri de protecţie împotriva
atacurilor electronice ţine de esenţa reuşitei prevenirii sau respingerii cu succes a
ameninţărilor pe Internet. Nu doar serviciile cu importanţă militară specifică trebuie
să fie protejate, ci chiar serviciile civile care în caz de atac trebuie să intervină sau
să asigure infrastructura necesară, sau care pot fi folosite pentru lansarea unui
atac terorist. De asemenea, fiecare companie trebuie să-şi ia măsuri avansate de

13
Vezi nota 6. De asemenea, în România sunt prezente pe Internet şi site-uri neo-naziste şi pretins
legionare, care fac apologia „rezolvării problemei ţiganilor” îndemnând în mod mai mult sau mai puţin
voalat la violenţă împotriva acestui grup etnic. În ţările din zonele de conflict, precum cele din fosta
Iugoslavie sau din Caucaz, Internet-Cafe-urile şi forumurile anonime sunt preferate pentru schimbarea
de informaţii care permit coordonarea traficului de arme, finanţe şi oameni în scopuri teroriste.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


192
protecţie dacă doreşte să supravieţuiască unui atac informatic.”
Nu în ultimul rând, Internetul poate fi folosit drept un instrument de
monitorizare a comunicaţiilor teroriste, precum şi pentru combaterea propagandei
şi a finanţării activităţilor teroriste.
Zona Mării Negre a intrat de câţiva ani în sfera de influenţă directă a
„Imperiului” Euro-Atlantic, atât România, Bulgaria, Turcia fiind aliaţi de nădejde ai
SUA şi candidaţi la integrarea în UE, în timp ce Georgia este un aliat în devenire.
Acest lucru sporeşte securitatea în faţa ameninţărilor convenţionale, dar creşte şi
pericolul prezentat de ameninţările neconvenţionale, cu atât mai mult cu cât acţiunile
teroriste îndreptate până acum împotriva influenţei ruseşti în regiune se pot
întoarce cu uşurinţă împotriva celor care sunt percepuţi drept noi lideri în regiune.
Însă această zonă oferă şi unii dintre cei mai buni programatori din domeniul
securităţii IT. De exemplu, România s-a remarcat printr-o puternică dezvoltare a
serviciilor de securitate IT, compania românească GeCAD reuşind chiar
performanţa de a vinde gigantului american Microsoft tehnologia proprie de
securitate antivirus, considerată cea mai bună din lume.
Corporaţiile şi guvernele occidentale au înţeles, cel puţin într-o anumită
măsură, importanţa economică enormă pe care o are securitatea informatică. Şi
sunt dispuse să investească, pentru a proteja sistemul nervos al întregii structuri
economice occidentale. Ar fi extrem de potrivit, aşadar, ca organizaţiile româneşti
să fie stimulate pentru a reuşi să dezvolte în continuare soluţii de protecţie a lumii
virtuale, şi ca organizaţiile guvernamentale să privească securitatea informatică
drept o prioritate – atât economică, cât şi militară. Dacă aceste condiţii vor fi
întrunite, România are şansa de a se poziţiona ca un factor solid de securitate în
zona Mării Negre – o zona critică în lupta împotriva terorismului de orice fel.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


193
DEZVOLTAREA TERITORIALĂ DURABILĂ
ŞI CONVENŢIA EUROPEANĂ A PEISAJULUI
Organizat la Tulcea (România), pe 6 şi 7 mai 2004, sub auspiciile Consiliului
Europei în cooperare cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului din
România, seminarul de informare privind “Dezvoltarea teritorială durabilă şi
Convenţia europeană a peisajului” a reunit mai mult de 80 de participanţi din
diferite ţări: Austria, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Maroc,
Moldova, Olanda, Portugalia, Serbia-Muntenegru, Slovenia, Suedia şi Elveţia.
I. În ceea ce priveşte aplicarea Convenţiei europene a peisajului în România,
participanţii, ţinând cont de valoarea inestimabilă a peisajelor româneşti, de
caracterul atractiv important al teritoriilor pentru prosperitatea populaţiilor şi
promovarea unui turism durabil, care să respecte patrimoniul cultural şi natural:
1. se bucură de dorinţa comună a reprezentanţilor a trei ministere din România - al
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, al Culturii şi Cultelor, al Mediului şi
Administraţiei Apelor -, de a colabora în scopul aplicării Convenţiei europene a
peisajului, ratificată de România la 7 noiembrie 2002;
2. subliniază importanţa de a aplica, din chiar acest moment, o Strategie naţională
în favoarea Convenţiei europene a peisajului, axată în primă instanţă pe:
- recunoaşterea juridică a peisajului;
- definirea şi aplicarea politicilor peisajului;
- aplicarea procedurilor de participare a publicului, a autorităţilor locale şi regionale;
- integrarea peisajului în politicile de amenajare a teritoriului, de urbanism şi în
politicile culturală, de mediu, agricolă, socială şi economică, cât şi în alte
politici care au un efect direct sau indirect asupra peisajului;
- luarea în considerare, în politicile de amenajare a teritoriului şi de urbanism, a
datelor istorice, geologice, geomorfologice şi de patrimoniu cultural şi natural;
3. având în vedere necesitatea:
- de a ancora problema peisajului în programele educative şi de formare
româneşti şi de a implica ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului în
aplicarea Convenţiei europene a peisajului;
- de a utiliza mass-media pentru a sensibiliza mai bine societatea civilă şi de a
lansa un program de informare asupra peisajului;
- de a aduna experienţele de bună practică susceptibile de a servi ca exemplu;
4. pun în evidenţă importanţa de a promova atât cooperarea orizontală
interministerială şi interdisciplinară, cât şi cooperarea verticală între autorităţile
naţionale, regionale şi locale;
5. doresc să fie difuzate pe lângă principalii actori din România “Ghidul privind
implicaţiile Convenţiei europene a peisajului asupra amenajării teritoriului şi a
urbanismului” şi “Ghidul privind respectarea patrimoniului rural – CEMAT”,
ambele publicate în limba română în 2004, cât şi Recomandarea Rec (2002) 1
a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind Principiile directoare pentru
dezvoltarea teritorială durabilă a continentului european (PDDTDCE – CEMAT);
6. exprimă dorinţa să fie organizate Ateliere naţionale de aplicare a Convenţiei
europene a peisajului, care să implice în special specialişti ai peisajului,
arhitecţi, ingineri, geografi, muzeologi, universitari, autorităţi locale, şi organizaţii
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


194
non guvernamentale, precum şi un Forum naţional al actorilor din domeniul
patrimoniului cultural şi naţional.
II. În ceea ce priveşte peisajele din Delta Dunării,
participanţii:
1. amintesc importanţa Acordului privind crearea şi administrarea unei zone
transfrontaliere de protecţie a naturii între Moldova, România şi Ucraina, în
rezervaţiile naturale din delta Dunării şi de pe cursul inferior al Prutului,
semnat la Bucureşti la 5 iunie 2000 sub auspiciile Consiliului Europei de către
miniştrii Mediului din Moldova, România şi Ucraina, care se referă în mod
special la peisaj;
2. iau cunoştinţă de situaţia existentă în prezent în Delta Dunării, care, conform
raportului misiunii UNESCO-MAB şi Secretariatului Convenţiei de la Ramsar,
pare critică şi doresc ca ea să fie examinată cu o atenţie deosebită prin
intermediul unui studiu de impact;
3. având în vedere că cele trei ţări interesate – Moldova, România şi Ucraina –au
ratificat deja Convenţia europeană a peisajului, s-ar cuveni să vegheze la
aplicarea articolului 9 privind peisajele transfrontaliere, graţie unui program
comun de punere în valoare a peisajului din Delta Dunării.
III. În ceea ce priveşte cooperarea europeană:
participanţii îşi exprimă dorinţa ca în cadrul Convenţiei europene a peisajului,
considerată ca o platformă de cooperare, să poată fi înfiinţate parteneriate şi
elaborate studii şi proiecte internaţionale.
DECLARAŢIA DE LA TULCEA, 7 mai 2004
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


195
DANUBE BIOSPHERE RESERVE
KYLIISKE MOUTH RAMSAR SITE
UKRAINE
Jan Kvet, MaB Bureau, & Tobias Salathé, Ramsar Secretariat
PURPOSE OF THE MISSION
1. The Government of Ukraine wishes, with the consent of all parties
concerned, to establish a navigable waterway through the Ukrainian part of the
Danube delta. Several choices have been proposed as to the routing of this
waterway. At present, three choices are still under discussion. As requested by the
Ukrainian Ambassador to France, and Permanent Delegate to UNESCO, Yuriy
Sergeyev (in his letter of 7 July 2003), the purpose of our mission was to examine
these choices in view of their impact on the status and functioning of the Ukrainian
Danube Biosphere Reserve (Dunaisky Biospherny Zapovidnik) designated by
Presidential Decree on 10 August 1998 as part of the transboundary Biosphere
Reserve in the Danube delta. The mission took place at the invitation of the State
Agency for Protected Areas of the Ministry of the Environment and Natural
Resources of Ukraine (issued on 16 October 2003), in collaboration with the
Ukrainian National Commission for UNESCO.
2. The area covered by the Danube Biosphere Reserve (DBR) was listed by
Ukraine under the Ramsar Convention as a Wetland of International Importance on
23 November 1995: the Kyliiske Mouth Ramsar Site (originally designated by the
former Soviet Union as Kylijske Gyrlo, on 12 October 1976). The Ramsar
Convention gives special attention to assisting Contracting Parties in the
management and conservation of listed sites whose ecological character is
changing or likely to change as a result of technological development, pollution or
other human interference. This is carried out through Ramsar Advisory Missions, a
technical assistance mechanism formally adopted by Recommendation 4.7 of the
1990 Conference of the Contracting Parties. The report summarizes the findings of
the 53rd Ramsar Advisory Mission.
ALTERNATIVE PROPOSALS FOR A WATERWAY THROUGH
THE UKRAINIAN PART OF THE DANUBE DELTA
3. Choice A envisages a waterway situated in the "Bystre Gyrlo" branch of
the Danube, cutting across the middle of the core zone (Nature Reserve) of the
DBR and Ramsar Site - part of the trans-boundary Danube Delta Biosphere
Reserve and Ramsar Site in Ukraine and Romania. The Ukrainian National
Academy of Sciences, responsible for managing the DBR through its offices at
Vilkovo, considers this proposal unacceptable. Other institutions, including
numerous environmental NGOs in Ukraine and abroad, criticised the proposal.
During our meeting with NGO representatives in Odessa, all participants speaking
in the discussion, except for a representative of the Green Party, criticised this
choice and the procedure of its adoption by the Ministry of Transport. Their two
main arguments against Choice A are the environmental damage it would provoke,
and its unfavourable impact on the core zone of the DBR and Ramsar Site.
However, the Ministry of Transport and the state enterprise Delta Pilot (Delta
Lotsman) consider Choice A as the most feasible and most economic solution,
claiming that its environmental impact would be minimal. Their view is supported by
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


196
a State Ecological Expertise, approved by the Ministry of Environment and Natural
Resources on 10 July 2003, by statements of some scientists from Odessa and
Kiev universities, and by the conclusions of a workshop, specially convened in
Odessa on 16-20 October 2003, with scientists from the Ukraine and some other
countries, invited by the advocates of Choice A.
4. Choice B proposes the renewal and modernisation of the hitherto used
waterway along the "Ochakivsky Rukav" Danube branch and Prorva canal in the
northernmost part of the delta (in the transition area of the Biosphere Reserve,
along the northern boundary of the core zone), and of the short "technical canal"
linking these Danube branches with the Ust'-Dunaysk port on the Zhebryanskaya
bay of the Black Sea. This choice, whose impact on valuable parts of the DBR is
claimed to be minimal, is favoured by the Ukrainian National Academy of Sciences,
the management office of the DBR and numerous NGOs as a permanent or
temporary solution before the materialization of choice C (see below). According to
them, choice B can be accomplished relatively easily, in a short time and at a
relatively low cost.
5. Choice C concerns the construction of a sluiced canal in the northern
part of the DBR (in the transition area), linking the "Solomonov Rukav" branch of
the Danube with the Zhebryanskaya bay of the Black Sea. Choice C is a variant of
an earlier proposal, made by engineer Chekhovich at the beginning of the 20th
century, for a canal running parallel about 1 km apart. This choice is considered as
being feasible and sustainable in the long-term by the Ukrainian National Academy
of Sciences, the management office of the DBR, and numerous NGOs. The
durability of the canal would, in their opinion, justify its high construction costs
(financed from private sources). Geologists and geographers of Odessa University
criticise choice C because of its environmental impact on the only ancient dune
system in the Ukrainian part of the Danube delta. As the canal would cut only
through the edge of the ancient dune system, and as most of the old dunes are
planted with non-native black pine, biologists from the Ukrainian National Academy
of Sciences and the management office of the DBR regard the environmental
impact of choice C as marginal.
6. On 13 October 2003 (just prior to our mission), the Ukrainian Government
allegedly approved the principle of choice A, proposed by the Delta Pilot state
company and the Ukrainian Ministry of Transport. On 27 October 2003, according
to the NGO campaign, this decision was cancelled. The Ministry of the
Environment and Natural Resources informed the mission that it was now asking
for environmental impact assessments of all three choices, and possibly others, to
be submitted by May/June 2004. Only then will the Ministry adopt a final view with
respect to these choices.
7. The respective locations of the proposed alternative waterways, and of
existing ones, are shown in the attached map of the DBR. The dotted line no. 1 is
the canal proposed earlier by Chekhovich, no. 2 is the present proposal of a
sluiced canal (choice C), no. 3 is the existing, but narrow and unsuitable irrigation
canal Danube-Sasyk Lake, nos. 4, 5, 6 and 7 denote the possible routings of
restored waterways using mainly the Ochakivsky branch (choice B), no. 8 is the
Bystre branch (choice A), with a dotted line indicating the necessary proposed
construction of a leveed canal cutting across the sand bars at the mouth of Bystre
into the Black Sea. Nos. 9 and 10 are the Cyganka Gyrlo and Starostambulske
Gyrlo branches.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


197
GENERAL OBSERVATIONS AND EVALUATION OF THE CHOICES
Improving the functioning of the Biosphere Reserve
8. In the context of the examination of the question concerning the
construction of a waterway across the Ukrainian part of the Danube Delta
Biosphere Reserve, a new Presidential Decree was issued on 10 June 2003, on
the improvement of the functioning of the DBR. Besides the subject of the location
of the waterway, it addresses the following issues: the improvement of the zonation
of the DBR and the necessity to create additional reserves, the maintenance of
traditional forms of land use by local inhabitants, the need to make local
development compatible with national and international commitments, the need to
reinforce legal measures in view to implement the Seville Strategy for Biosphere
Reserves (cf. www.unesco.org/mab/docs/stry-5.htm), and the need to set up a
monitoring programme in view of potential environmental impacts of the waterway.
9. The maps of the DBR do not yet show a zonation as required for a
UNESCO Biosphere Reserve which specifies a core zone (existing, the Dunaiskie
Plavni Nature Reserve), a surrounding buffer zone (not yet delimited), and a
transition area (not clearly identified). They show, however, the strictly protected
zone (apparently corresponding with the "core zone" in MaB terminology) and
some maps also show areas of economic use or zone of anthropogenic
landscapes (probably corresponding with the "transition zone"), located
predominantly in the surroundings of Vilkovo and along the Ochakivsky branch
towards Ust'-Dunaisk. The remaining part of the DBR is identified as its buffer zone
or zone of regulated protection regime: it may thus be regarded as the "buffer
zone" sensu MaB. Scientists from Odessa Mechnikov National University pointed
out the biodiversity values to be found in the NW part of the DBR (Stensovskye
Plavni), mainly composed of freshwater ponds and lakes surrounded by extensive
reedbeds, cut through by the irrigation canal bringing Danube freshwater to Sasyk
Lake. With regard to the requirements of the Presidential Decree of June 2003, it is
suggested that i) the core zone be expanded to include all priority areas for
biodiversity (thus providing a full gradient from saline coastal marine habitats to
inland freshwater habitats, as suggested by scientists of Odessa Mechnikov
National University), ii) a buffer zone be delimited adjacent to the core zone to help
protect it, and iii) the economic use area be identified including indications on land
uses acceptable in accordance with the Biosphere Reserve principles.
10. The Ramsar Convention has elaborated guidelines for management
planning for Ramsar Sites and other wetlands (Resolution VIII.14), on wetland
restoration (Resolution VIII.16), and for establishing and strengthening local
communities' participation in the management of wetlands (Resolution VII.8).
They are accessible at www.ramsar.org/index_key_docs.htm#res. It is suggested
that they be consulted when modifying and implementing the management plan for
the Biosphere Reserve.
11. In the context of the sustainable management of the Biosphere Reserve,
the future of the, currently derelict, Ust'-Dunaysk port facilities in Zhebryanskaya
bay is of importance. The mission recognizes the socio-economic importance of
these facilities in terms of prerogatives for local development. However, it is
essential that any industrial infrastructure of this size does not have negative
environmental impacts on the core zone of the Biosphere Reserve. A consequence
of the re-opening of a waterway through the Ukrainian Danube delta will be the
renewed need for port facilities. A Strategic Environmental Assessment plan for the
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


198
entire Danube delta region should therefore evaluate alternative locations for
Danube port facilities, preferably outside the Biosphere Reserve and Ramsar Site
(e.g., a location upstream near Kyliya was mentioned by Delta Pilot).
12. With the opening of a waterway through the DBR, the need to monitor
key environmental indicators will arise. The elaboration of a monitoring
programme and its implementation should be prepared in close cooperation
between the navigation authorities (supposedly Delta Pilot) and the DBR
management experts in Vilkovo.
13. The opening of a visitors' centre for the DBR in Vilkovo with support from
WWF was noted with satisfaction, as well as the joint projects under way between
the DBR and Flevoland Province in the Netherlands. However, the development of
environmentally friendly forms of nature tourism, as a source for local income,
remains a socio-economic priority for the benefit of local people in Vilkovo (in terms
of providing accommodation, food, transport, guidance, etc. to paying visitors) and
should be seriously planned. The unique beauty and setting of Vilkovo, the "Venice
of the East", merits more attention than it currently receives.
Navigation versus biodiversity
14. The objective to re-establish a waterway through the Ukrainian part of
the Danube delta was accepted by all parties. Delta Pilot assured the mission that
state-of-the-art technology and safety standards would be applied to the waterway
and its operation to avoid unnecessary damage to the natural environment and to
prevent accidents by large scale vessel navigation, as demonstrated by their
operations (and supporting infrastructure) in the Dnipro and Yuzhny Bug estuary. In
this particular area, near Ochakov, the waterway through the Dnipro-Bug Liman is
clearly separated from the Chornomorsky Biosphere Reserve and Tendrivska Bay
Ramsar Site situated further south; although the waterway crosses further
upstream right through the Dnipro River Delta Ramsar Site.
15. The geographical separation of the waterway from areas with important
biodiversity would indeed provide the ideal solution. Unfortunately, such a solution
is not really possible in the case of the Ukrainian Danube delta. The construction of
a potential navigation canal connecting the Kyliiske Danube branch with the Black
Sea, avoiding built up areas and those important for biodiversity (including the DBR
and the Sasyk Lake Ramsar Site), seems to be prohibitively complicated and
expensive. Therefore, the remaining waterway choices for the Ukrainian Danube
delta will affect existing protected areas in some way. By proposing to separate the
waterway from the dynamic part of the delta area, choice C (to construct a sluiced
canal from the Solomonov Danube branch to Zhebryanskaya bay), comes close to
this ideal goal of separating the waterway from the areas important for biodiversity.
16. Choice C is criticized because of its cutting through the only intact
geomorphological area of former coastal dunes in the Ukrainian part of the
Danube delta (there are more extensive areas on the Romanian side). These
ancient dunes are now planted in their largest part with non indigenous black
pines, currently starting to form a closed canopy, interspersed with remaining open
areas and dune slacks. This provides appreciated leisure and picnic areas for the
local population (mainly from Vilkovo), especially during the hot summer months.
Some scientists are concerned about the possible impacts of the canal
construction on rare species (mainly plants and insects) dependent on and
restricted to these particular dune habitats. If Choice C were to be chosen, a
specific study would need to assess the environmental impact of the canal
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


199
construction on these species. Independent of a possible canal construction or not,
management prerogatives should be elaborated for this area (as part of an overall
management plan for the Biosphere Reserve), providing guidance for forest
management with regard to the closing of the pine canopy, and its negative impact
on the specific dune biodiversity.
17. Furthermore, this sluiced canal would cut in its northern part through
valuable fens and the shallow Zhebryanskaya bay that is constantly silting up.
Some scientists fear that the construction of the canal would isolate the Solonyi Kut
lake from Zhebryanskaya bay (currently connected to the shallow bay) and
seriously alter underground water flows in the delta area.
Navigation versus delta dynamics
18. By their very nature, river deltas are dynamic and unstable in geo- and
hydro-morphological terms. Processes of sedimentation (mainly carried
downstream by the river, but also provoked by coastal currents) and of erosion
(mainly through marine currents, wave action and subsidence) are making
navigation a difficult task in these areas. The best long-term option is to avoid
dynamic delta areas when planning waterways. The core zone of the DBR and its
surroundings represent the most dynamic part of the Danube delta as a whole
(including the larger Romanian part) and should therefore, in principle, be avoided
when planning a waterway.
19. With regard to the constraints evoked above (paragraph 15), choice C
comes closest to the goal to avoid the most dynamic part of the Ukrainian Danube
delta. The long-term efforts needed for dredging the waterway to maintain the
required depth for large scale vessels are clearly minimal for the proposed
constructed canal, except at its entrance to the Zhebryanskaya bay. In this case,
low dredging costs in the long term are an economic trade-off for the heavy initial
investment needed for the construction of the canal. Any waterway using a natural
river arm would need continuous dredging on a significant scale. Delta Pilot
presented hydrological river models demonstrating that the dredging effort for
choice A (Bystre) would be less than for choice B (Ochakivsky).
The need for compensation of ecological damage
20. The Convention on Wetlands (Ramsar, Iran, 1971) obliges Contracting
Parties to "designate suitable wetlands within [their] territories for inclusion in the
List of Wetlands of International Importance" (Article 2.1). "The inclusion of a
wetland in the List does not prejudice the exclusive sovereign rights of the
Contracting Party in whose territory the wetland is situated." (Article 2.3). "Any
Contracting Party shall have the right … because of its urgent national interests, to
delete or restrict the boundaries of wetlands already included by it in the List …"
(Article 2.5). "Where a Contracting Party in its urgent national interest, deletes or
restricts the boundaries of a wetland included in the List, it should as far as
possible compensate for any loss of wetland resources, and in particular it should
create additional nature reserves for waterfowl and for the protection, either in the
same area or elsewhere, of an adequate portion of the original habitat." (Article
4.2). General guidance for interpreting "urgent national interests" under Article 2.5
and considering compensation under Article 4.2 is provided in Resolution VIII.20,
adopted by COP8 in 2002 (accessible under www.ramsar.org/key_res_viii_index_e.htm).
21. Resolution VIII.20 lists (in paragraph 3 of its Annex) twelve issues that
Contracting Parties may take into account when invoking their right to restrict the
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


200
boundaries of a Ramsar Site in the case of urgent national interest. Those most
relevant to take into account in this case seem to be:
"3.1 the national benefits of maintaining the integrity of the wetlands system
and its related benefits;
3.3 whether the proposed change is consistent with national policies;
3.6 all reasonable choices to the proposed action, including the "without
project" option, finding an choice location, introducing buffer zones, etc.;
3.8 the particular value of habitats harbouring endemic, threatened, rare,
vulnerable or endangered species;
3.11 the choice that will best minimize harm to the site in question; and
3.12 trans-boundary effects."
22. Choice A to construct a waterway through the Bystre branch would need
to open the river mouth towards the Black Sea and undertake substantial
continued dredging in this area. The mission was told by Delta Pilot that the
construction of dykes in this area would replace sediment deposition patterns
towards the open sea in a way to minimize the dredging effort needed to keep the
waterway functional. However, the managers of the DBR fear that this would result
in substantial disturbance and loss of vital habitat for breeding and staging water
birds using the sand banks situated in this area, as well as result in damage to the
fish spawning area in the shallow coastal waters (with possibly disastrous
consequences for the local fisheries). The mission was not shown substantial
results of an environmental impact assessment study concerning this choice, but
believes that these fears are well founded. It follows therefore that specific habitat
for fish and migratory birds lost at the Bystre mouth would need to be created
elsewhere in the Danube delta, possibly in front of the mouth of the Ochakivsky
branch, or in Zhebryanskaya bay. In order to make this compensation valid, it
would need to be accompanied by the removal of the Ust'-Dunaysk port facilities
(cf. paragraph 11) and large scale habitat restoration works.
23. Such habitat compensation would need to be effective at the latest by
the time the Bystre branch mouth would be damaged when starting the waterway
works, in order to fulfil its compensatory role for the species affected. The creation
or rehabilitation of fragile habitats in dynamic ecosystems such as these is likely to
take several years. This will require quality control measures of the works
undertaken, i.e. a quantitative monitoring programme of key species affected by
the waterway works that would show how they would make use of the
compensation habitats. Given this constraint imposed by the obligations inherent in
the Convention on Wetlands, choice A does not seem to provide a rapid solution to
create a waterway through the Danube delta.
24. Choice B to re-open the former waterway using the Ochakivsky branch
was not considered ideal by the engineers (Delta Pilot) because of the lesser depth
of this river branch compared to the Bystre. This would require more dredging
efforts downstream of Vilkovo. Also, most probably works to re-design the technical
canal connecting the Prorva branch with the Zhebryanskaya bay would need to be
undertaken to make the waterway operational again. Given the former use of this
route for navigation, large parts of the pristine delta habitats have already earlier
been degraded or disturbed. Engineering works to re-open this waterway would
therefore have much less environmental impact than those needed for choice A
(Bystre) which would take place in a pristine natural part of the delta. Again, the
mission argues that a comprehensive environmental impact assessment study
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


201
should be undertaken for choice B. It should also identify possible needs and
opportunities for compensation of natural ecosystems, through habitat restoration
measures in this area.
The need for transboundary cooperation
25. The Danube Delta Biosphere Reserve was declared a transboundary
protected area in 1998 with parts in Romania and Ukraine. The Wetland of
International Importance, i.e. the Ramsar Site, covers the area of the trans-
boundary Biosphere Reserve. Article 5 of the Ramsar Convention mentions that
"Contracting Parties shall consult with each other about implementing obligations
arising from the Convention especially in the case of a wetland extending over the
territories of more than one Contracting Party or where a water system is shared by
Contracting Parties. They shall at the same time endeavour to coordinate and
support present and future policies and regulations concerning the conservation of
wetlands and their flora and fauna." The mission was not presented with any
substantive information that such consultation, coordination and support of
respective policies and regulations does indeed occur. It is therefore strongly
advised that such bilateral processed be engaged and a Strategic Environmental
Assessment on navigation through the different parts of the Danube Delta be
undertaken (cf. paragraph 11). Bilateral consultation and coordination on these
aspects is also required by other international and bilateral treaties signed by both states.
SUMMARY AND CONCLUSIONS
26. There was a general agreement by all Ukrainian parties on the need for
the construction of a waterway through the Ukrainian part of the Danube delta.
Analyses of earlier investigations show that no ideal solution is possible. The
Government of Ukraine is to be supported in its continued efforts to find the best
possible solution, taking the unique situation of this area into account, as
demonstrated by its recognition as being of international importance by the
UNESCO Man-and-Biosphere Programme and the Convention on Wetlands.
27. In the short time it had available, the mission learnt about the positions of
all major stakeholders at national and local level, regarding the three alternatives
proposed for the location of a waterway: choice A through the natural Bystre
Danube river branch, choice B to re-open the formerly used Ochakivsky Danube
river branch, and choice C planning the construction of a sluiced canal from the
Solomonov Danube branch to the Zhebryanskaya bay of the Black Sea. In order to
make a well-informed decision, the Government of Ukraine needs to have at its
disposal the results of a comprehensive environmental impact assessment
comparing all three choices. It is therefore recommended that an impartial study
be undertaken rapidly, covering not only socio-economic, navigation and
geomorphological aspects, but also those related to biodiversity (species and
natural habitats). The reports already established and presented to the mission do
not yet fulfil this need.
28. As it is not feasible to construct a waterway outside of the Danube
Biosphere Reserve (for its excessive costs), all three remaining choices will afflict
some environmental damage on the highly dynamic natural ecosystem. An
illustration of the delta dynamics is provided in the attached map of mean annual
land advance or retreat (in metres per year) along the Black Sea coast in the Kyliya
delta area. It is therefore important to restrict those impacts to an utmost minimum
and to compensate for unavoidable damage. Preventing damage rather than
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


202
repairing it ex post, is the cheaper option when taking all environmental aspects
into account. Ecological compensation measures need to be planned and executed
in parallel with the planning for the construction of a waterway. Their success in
terms of the protection of indicator species and natural habitats and processes
needs to be monitored.
29. Based on these premises, and comparing the three choices outlined
above, the mission considers that choice A (Bystre) would represent the worst solution.
This is because of the damage choice A would afflict on the natural environment
and the costs and time associated to undertake the necessary compensation
measures required by the particular protection status of the area afflicted.
30. Among the three alternatives analysed, choice B (Ochakivsky) proves to
be the most feasible and most widely accepted solution for the short to middle
term. It would provide rapid socio-economic benefits by repairing and using existing
infrastructure of the Ust'-Dunaisk port facilities. However, in the long term, it is
preferable to remove these port facilities outside of the Danube Biosphere
Reserve, as advocated by many stakeholders.
31. In the long term, the most sustainable solution is to construct a waterway
outside of the dynamic part of the delta area. To this end, choice C (sluiced canal),
or an improved variant (cf. paragraphs 16, 17), can provide a feasible proposal with
minimal environmental impact. The mission was told that its heavy investment
costs could be borne by private sources. In any case, there is a trade-off to be gained
through lower maintenance costs in the long run, compared to the other two choices.
32. In addition to the ecological compensation measures needed for each
of the choices, mentioned above, additional measures to improve the functioning of
the Danube Biosphere Reserve need to be undertaken, notably to define its
zonation according to the MaB guidelines, to prepare and implement an integrated
management plan with the participation of the local communities, to monitor key
ecological indicators of the Reserve and to develop its visitor and tourist
infrastructure in the context of the local socio-economic development of Vilkovo.
ACKNOWLEDGEMENTS
Our special thanks are due to our two guides, Mr. Komarchuk of the Ministry
of the Environment and Natural Resources and Captain Syzov of the state
enterprise Delta Pilot, who provided transport, covered our subsistence costs, and
looked after us with friendly care during our whole stay in the Ukraine and
substantially facilitated the implementation of our mission. Our sincere thanks for
their hospitality are also due to Dr Voloshkevich and his collaborators from the
DBR, Mr. Tymoshchenko, mayor of Vilkovo, Mr. Bezdolnyi, director of the Delta
Pilot state company, and Mr. Orel and his collaborators from the Ukrainian
Commission for UNESCO. The Ukrainian national committee for Man and
Biosphere, and especially its vice-chairman Professor Voloshyn, are acknowledged
for their care about the implementation of the Seville strategy in the Ukrainian
Biosphere Reserves. We greatly appreciate the access that was provided to us
with respect to all information we asked for. We also acknowledge the friendliness
with which we were received and the frankness with which our guides, hosts and
discussion partners presented their standpoints. w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


203
ITINERARY OF THE MISSION - OUR DISCUSSION PARTNERS
Mon. 27 Oct.
Arrival at Odessa airport in the afternoon. Welcome by Sergiy Komarchuk, deputy head of the State
Agency for Protected Areas within the Ministry of the Environment and Natural Resources, Kiev, and
Captain Konstantyn Syzov, deputy director on technical exploitation of canals and fleet of the state
enterprise Delta Pilot, Mykolaiv, both of whom accompanied us during our whole mission in the Ukraine
and acted as our main guides, and by Dr Aleksandr Voloshkevich, director of the Danube Biosphere
Reserve (DBR). Transport to the offices of the DBR at Vilkovo. Dinner with our guides and host plus Dr
Mykhailo Zhmud, senior researcher - ornithologist of the DBR, and Vilemir Zizak, director of
Proectgidrostroy consulting and engineering company, Odesa. Overnight accommodation in the building
of the DBR in Vilkovo.
Tue. 28 Oct.
Reception by the mayor of Vilkovo, Ivan Tymoshchenko, at the town hall. Visit of the exhibit in the
visitors' centre of the DBR at Vilkovo. Boat trip with the Coast Guard to the sites of choice A (Bystre
Gyrlo) and choice B (Ochakivsky Rukav branch and Prorva canal). Lunch with our guides, host and the
mayor, followed, in the DBR offices, by presentations and a discussion on all three choices with respect
to the zonation of the DBR and the state of the Ramsar Site. In the evening, brief visit to the site of
choice C with our hosts, including Mr Zizak. Then, departure for Odesa and overnight hotel
accommodation in this city.
Wed. 29 Oct.
Discussion with geographer, Professor Yurii Shuiskyi at Mechnikov National University, Odessa.
Meeting with representatives of NGOs (personally with V. Osipov of the South Ukrainian Ecological
Union, Odessa; Yu. S. Romanov, vice-rector of Mechnikov National University; Dr I. Rusev, president of
Wildlife Conservation Fund, Odessa; Dr A. Korzyukov, assistant professor of zoology at Mechnikov
National University, Ms S. Slesarenok, director of "Mama-86-Odessa" NGO, and Yu. E. Gerashchenko,
president of the Ecological Centre for Sustainable Development of the Ukraine, Odessa). Visit to the
head of the Odessa regional office for the Environment and Natural Resources, P.M. Chabanenko.
Departure from Odessa for the navigation monitoring and supervision centre of the Delta Pilot company
at Ochakov in the Dnipro and Yuzhny Bug estuary. Transfer to Mykolaiv and visit to the training centre
of Delta Pilot company. Overnight accommodation at the Delta Pilot training centre.
Thu. Oct. 30
Early morning drive to Kiev. Meeting at the Ministry of the Environment and Natural Resources of
Ukraine. Discussion with the deputy state secretary of the Ministry's State Agency for Protected Areas,
Anatoly Gritsenko and invited environmental experts. Meeting at the Ministry of Transport with deputy
minister Sergiy Simonenko, the director of the Delta Pilot state company, Viktor Bezdolnyi and other
supporters of Choice A. Lunch with the chairman of the Ukrainian National Commission for UNESCO,
Kiev, A. Orel, the Commission's secretary general Olexander Maznychenko, the director of Delta Pilot,
the chief advisor of the Foreign Policy Directorate within the Administration of the President of Ukraine,
Oleg Grytsayenko, and Sergiy Komarchuk from the Ministry of the Environment and Natural Resources.
Guided tour of the Pecherska Lavra monasteries district (listed under the UNESCO World Heritage
Convention). Overnight hotel accommodation in Kiev.
Fri. 31 Oct.
Meeting with the president of the Ukrainian National Academy of Sciences, academician B. Paton, Dr
V.K. Voloshyn, and several members of the Ukrainian MAB National Committee, as well as several
scientists form different institutes of the Academy (e.g., the plant ecologists professors Yu.R. Shelyak-
Sosonko and D.V. Dubyna), all criticising Choice A and supporting Choices B and C. The second
secretary of the Ukrainian National Commission for UNESCO, D. Svystkov, also attended this meeting.
Sightseeing of Kiev’s city centre with a brief guided tour of the Sofievsky Sobor cathedral (on
UNESCO's World Heritage list). Brief visit to the US Embassy in Kiev, which follows the issue with
interest, also in view of the obligations of Contracting Parties to the Ramsar Convention. There, brief
discussion with Ms Necia Quast, counsellor for economics, and her assistant. Lunch with our hosts and
the director of the Delta Pilot company. Departure for Kiev airport and hence from to our respective
home destinations.
Ramsar Advisory Mission No. 53: Ukraine
UNESCO (Man and Biosphere Programme) and Ramsar Convention
Mission Report, 27-31 October 2003
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


204

Radu SĂGEATĂ, Dragoş BAROIU
GRANIŢELE DE STAT ALE ROMÂNIEI  ÎNTRE TRATATELE
INTERNAŢIONALE ŞI DICTATELE DE FORŢĂ
Editura Princeps, Iaşi, 2004
Graniţele de stat ale României - unul dintre subiectele tabu vreme de aproape 50
de ani, a cărei abordare fie că s-a rezumat la descrieri succinte ale cadrului natural, fie a
purtat puternice conotaţii politice subordonate intereselor vremii. Un subiect, care după 1989
a generat multe pasiuni şi controverse, pornind de la negarea sau de la reinterpretarea unor
fapte istorice şi ajungându-se la revendicări teritoriale pe baza antecedentelor etnice sau a
dreptului istoric. Acest studiu se înscrie pe o
coordonată diferită, înscriindu-se în categoria
lucrărilor ce nu-şi propun să fundamenteze
ştiinţific revendicări teritoriale, ci să contribuie
la cunoaşterea împrejurărilor istorice prin care
s-a ajuns la trasarea actualelor graniţe ale
României, prin care teritorii româneşti au
ajuns sub administraţii străine.
Prima parte a lucrării abordează
problema poziţiei geografice şi geopolitice a
României la nivel european, subiect
controversat în ultima vreme prin „translatarea”
acesteia de la domeniul central-european, la
cel balcanic. Astfel, în condiţiile izolării
politice, dar şi ştiinţifice din anii „Epocii de
Aur”, limita estică a Europei a fost fixată pe
„Cortina de Fier” dincolo de care erau „Estul”
şi „Balcanii”, teritorii a căror identitate era
definită doar prin apartenenţa comună la
„Blocul Comunist”. Dacă în anii interbelici
geopolitica a fost ridicată la o veritabilă
raţiune de stat, geografilor revenindu-le o
importantă contribuţie la fundamentarea
ştiinţifică a unor demersuri politice, anii ce au
urmat au însemnat o îngheţare a discursurilor pe teme geopolitice, geopolitica trecând în
categoria „ştiinţelor reacţionare”. Rezultatul: ignoranţă şi confuzie, tărâm propice pentru
abordările partizane.
Lucrarea de faţă, în pofida inerentelor imperfecţiuni, are marele merit de a aduce în
lumină valoroase surse documentare acoperite de praful necruţător al istoriei, dar şi de
uitarea mai mult sau mai puţin complice a celor ce ar fi trebuit să le continue.
Un important capitol al lucrării este consacrat abordării problemei limitelor administrative
interioare, a raţiunilor şi a conjuncturilor politice pe baza cărora acestea au fost trasate.
Pornind de la disfuncţionalităţile induse de actualul decupaj administrativ la nivelul sistemului
de aşezări umane este propus un model de optimizare prin care se încearcă înlăturarea
acestora, în concordanţă cu situaţia economico-socială actuală, cu tradiţiile sistemului
administrativ românesc şi cu tendinţele manifestate pe plan european şi internaţional.
Adela Martin
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o



Elena MATEI
ECOTURISM
Colecţia Geografie, Editura TOP FORM, Bucureşti, 2004
Creşterea rapidă a industriei turistice ce
caracterizează ultima parte a secolului XX şi
începutul secolului XXI, poate fi corelată cu
dezvoltarea fără precedent a economiei, a
urbanizării, urmate de tendinţa de mărire a
veniturilor populaţie, a concediilor prin micşorarea
timpului de lucru.
Însă în acelaşi timp, această dezvoltare
în ansamblul său, a presupus şi presupune
costuri de mediu care pot afecta turismul pe
termen lung. Poluarea aerului la nivel local sau
global (încălzirea climatică, pierderea stratului
de ozon) afectează prin efectele induse
(topirea calotelor glaciare, ridicarea nivelului
mării, pierderea biodiversităţii, intensificarea
activităţii ciclonilor etc.) multe din destinaţiile
turistice ale Terrei. Deteriorarea componentelor
hidrosferei, datorită presiunilor antropice, sau a
solurilor, vegetaţiei, faunei constituie probleme
care cer o rezolvare imediată, pentru că ele
afectează viaţa, omul, ramurile economiei,
implicit turismul.
Între mediu, turism, om, sunt relaţii
complexe, de inter-dependenţă, reciprocitate
etc., dar problema esenţială rămâne păstrarea în echilibru a mediului natural, deoarece nu
există turism fără mediu. Alături de malfuncţionările sistemelor antropo - economice în
general şi turismul pune în pericol chiar viitorul său, în primul rând prin fluxul de turişti,
extrem de ridicat, din unele destinaţii.
Industria turistică se sprijină pe rolul turismului prin beneficiile economice,
psihologice, sociale create (recuperare, regenerarea fizică şi psihică, integrare socială,
comunicare, lărgirea orizontului cultural, libertate şi autodeterminare, „evadare”, fericire,
delectare, realizare personală).
Totuşi, după 1990, turismul a început să fie asociat cu degradarea, epuizarea mediului.
De fapt, primele îngrijorări s-au manifestat încă din 1975, când Miles Turner, în lucrarea sa
„Hoardele aurii” identifica turiştii cu „sălbatici care invadează lumea”, iar în 1987,
Krippendorf îi definea drept „consumatori de peisaje”.
În concluzie, problemele de mediu din partea turismului provin de la mărirea fluxului
de turişti abilitatea crescândă a accesării arealelor naturale nealterate, asumarea dreptului de a
proceda astfel, gama largă de servicii, structuri specializate pe diverse grupuri sociale şi
numărul extrem de mare al firmelor.
Pentru a-şi atinge scopul, fie cel al prosperităţii fie cel de supravieţuire, companiile
vizează atragerea unui număr cât mai mare de turişti, ceea ce duce la aglomerarea unor
regiuni, la micşorarea preţurilor etc. Companiile mari, transnaţionale părăsesc aceste oferte
„consumate” şi deschid noi destinaţii, care le pot aduce venituri mai mari, urmărind de cele
mai multe ori doar propriul lor interes şi nu pe cele locale sau guvernamentale. În acest
context, apare un dezechilibru între profit / responsabilitate / sensibilitatea mediului, ceea ce
poate conduce la o ofensivă a unor guverne sau ecologişti asupra industriei turistice.
Răspunsul dat acestor manifestări este ecoturismul ca formă a turismului durabil,
alături de turismul ecologic.
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


206

Vasile SIMILEANU
RADIOGRAFIA TERORISMULUI
Colecţia Geopolitica, Editura TOP FORM, Bucureşti, 2004
Lucrarea lui Vasile Simileanu, Radiografia terorismului, vine, credem, oportun în
întâmpinarea dorinţei legitime actuale de cunoaştere şi explicare a fenomenului terorist.
Abordând cu stil, consistenţă şi rigoare ştiinţifică subiecte diverse, interesante şi utile pentru
înţelegerea resorturilor subtile ale acestui flagel, autorul aduce în prim-plan natura politico-
religioasă a terorismului, demonstrând importanţa pe care au jucat-o şi o mai joacă
sistemele politice şi doctrinele religioase în
proliferarea flagelului terorist şi analizând, cu
precădere, problematica islamului şi
paradigmele dezvoltate de grupările teroriste.
Constatarea că puţine state pe
mapamond sunt omogene din punct de
vedere etnic şi religios, oferă autorului ocazia
de a aborda problemele minorităţilor de toate
tipurile - de rasă, culoare, etnie, limbă, cultură
sau religie. Noţiuni ca tipuri, drepturi, exercitare
de drepturi, autodeterminare, discriminare
sunt tot atâtea prilejuri de analiză inteligentă,
atât din perspectivă istorică, dar şi geografică
a situaţiei actuale a unui număr important de
minorităţi de pe întreg mapamondul.
În paginile lucrării sunt prezentate cu
elocvenţă sursele terorismului, provocările şi
consecinţele sociale care facilitează apariţia
şi dezvoltarea lui. Sunt explicate manifestările
şi tendinţele din evoluţia actuală şi viitoare a
terorismului şi este analizat, din perspectivă
socio-psihologică, impactul covârşitor pe care
cultura, concepţiile despre lume şi viaţă,
interdependenţele indivizi-civilizaţii, indivizi-
mediu şi indivizi-societate îl au asupra construirii motivaţiilor celor care aderă la organizaţii
teroriste şi apelează, pentru a-şi susţine cauza, la acte de manifestare violente.
Nu a fost uitată explicarea influenţelor pe care prevalenţa războaielor atipice asupra
războaielor clasice, prăbuşirea bipolarismului, apariţia societăţii unipolare, apolare sau
multipolare şi globalizarea le exercită asupra mediului de securitate internaţional, din
perspectiva controlării şi contracarării fenomenului terorist.
Cartea se încheie cu concluzii şi propuneri de soluţii menite să îmbunătăţească
capacitatea comunităţii internaţionale de a răspunde eficient la ameninţările teroriste viitoare.
De o mare utilitate pentru cititor sunt şi anexele de la sfârşitul lucrării unde, într-o
bună sistematizare, se găsesc – pe lângă o foarte utilă clasificare a substanţelor toxice şi
agenţilor biologici aflaţi la îndemâna teroriştilor – informaţii despre structura populaţională şi
distribuţia etnico-confesională şi lingvistică pe toate continentele, despre distribuţia
grupurilor şi organizaţiilor teroriste pe mapamond, despre riscurile asimetrice care pot
genera conflicte intra şi intercivilizaţionale, precum şi despre corespondenţele şi
determinările posibile între terorism şi evoluţiile aleatoare specifice stării de haos.
Aşadar, Radiografia terorismului are toate atuurile pentru a se înscrie cu succes în
galeria lucrărilor de referinţă dedicate terorismului. O carte care nu ar trebui să lipsească din
biblioteca tuturor celor preocupaţi de fenomenele majore care influenţează societatea
umană la începutul acestui mileniu.
Marian Predoaica
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o




Mulţumim persoanelor ce au contribuit
nemijlocit la apariţia acestui număr
al revistei GeoPolitica

dr. George Cristian Maior Secretar de Stat şi şef al Departamentului pentru
Integrare Euroatlantică şi Politica de Apărare

dr. Cristian Jura Secretar de Stat, Departamentul pentru Relaţii
Interetnice

dr. Gheorghe Marin Profesor Universitar, Statul Major al Forţelor Navale

dr. Mihail Vasile Ozunu Profesor Universitar, Colegiul Naţional de Apărare

dr. Constantin Onişoru Profesor Universitar consultant, Universitatea Naţională
de Apărare

dr. Gheorghe Nicolaescu Conferenţiar Universitar, Director General, M.Ap.N.

ing. Aurel Cazacu Director General CN „ROMTEHNICA” SA

ing. Gabriel Marin Director General SC „OMNILOGIC”

ing. Cătălin Florea Director General SC INTELL TRADING GROUP”

dr. Ion Petrescu Director Trustul de Presă al Armatei

ing. Gheorghe Moldoveanu General Manager, N.C. Maritime Ports Administration
S.A. Constantza

ing. Dan Broască SC „GECAD” SA

Alexandru Vereş M.T.C.T

dr. Nicholas Dima Profesor Universitar, Washington DC

Cătălin Striblea Reporter, BBC – România

Roxana Manea Academia Forţelor Navale „Mircea cel Bătrân”

dr.Cătălin Marius Târnacop Consilier, M.Ap.N.

dr. Vasile Marin Conferenţiar Universitar, Academia Forţelor Aeriene

Cosmin Lotreanu Expert, Guvernul României

dr. Gheorghe Văduva Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate

dr. Dănuţ-Radu Săgeată Cercetător, Institutul de Geografie al Academiei Române

Dragoş Zaharia Departamentul pentru Relaţii Interetnice

Mădălin Bogdan Răpan Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

dr. Mihail Opriţescu Conferenţiar Universitar, Facultatea de Relaţii
Economice Internaţionale

dr. Teodor P. Simion Conferenţiar Universitar, Universitatea „Valahia”

dr. Radu Ştefan Vergatti Conferenţiar Universitar, Universitatea Bucureşti

dr. Tahsin Gemil Profesor Universitar, Universitatea „Ovidius”

ing. Eugen Zainea Realizator programe, TV Universitas

Marcela Nedea Geograf, Universitatea Bucureşti

Marian Predoaica Trustul de Presă al Armatei

Adela Martin Editura Top Form
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


208


Mulţumim celor care au făcut posibilă apariţia acestei reviste:



SPONSORI:

S.C. OMNILOGIC S.A.
C.N. ROMTEHNICA
S.C. TOP FORM S.R.L.










INSTITUŢII ŞI ORGANIZAŢII:

Ministerul Apărării Naţionale
Departamentul pentru Relaţii Interetnice
Colegiul Naţional de Apărare
Trustul de Presă al Armatei
Statul Major al Forţelor Navale
Academia Forţelor Aeriene - Henry Coandă
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale - ASE
Asociaţia de Geopolitică „ION CONEA”
Asociaţia Umanitară „TOP MUNDI”
Administraţia Portuară - Constanţa
Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate
Uniunea Democrată a Tătarilor Turco – Musulmani din România



w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


APARIŢII EDITORIALE:
Colecţia GeoStrategie
Gheorghe Nicolaescu, Gestionarea crizelor politico - militare
Colecţia GeoPolitică
Vasile Simileanu Asimetria fenomenului terorist
Vasile Simileanu România. Tensiuni geopolitice
Vasile Simileanu Radiografia terorismului
Colecţia Geografie Politică
Silviu Costachie Evreii din România. Aspecte geografice
Silviu Costachie Evreii din România. Aspecte etnogeografice
Dănuţ Radu Săgeată Modele de regionare politico-administrativă a teritoriului
Colecţia Geografie
Elena Matei Ecoturism
***
Corina Andreea Baciu Rezerva proprietăţii în dreptul internaţional privat
Victor Lotreanu Confesiuni în alb
ÎN CURS DE APARIŢIE:
Colecţia GeoPolitică
Gheorghe Nicolaescu, Mircea Mureşan, Vasile Simileanu, Radu Săgeată, Silviu Costachie
Geopolitica României
Vasile Simileanu Geopolitica spaţiului carpato – danubiano - pontic
Colecţia GeoStrategie
Gheorghe Nicolaescu Dezinformarea - formă de manifestare a războiului informaţional
Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu
Informaţie. Management. Putere
Gheorghe Nicolaescu, Vasile Simileanu
Terorismul post-Saddam
Colecţia Geografie Politică
Silviu Costachie Geografia Politică – o nouă abordare
***
Loredana Tifiniuc Spectacolul din culise
Editura TOP FORM
Bucureşti, str. Turda 104, sect. 1,
tel / fax 665 28 82; tel. 0722 207 617, 0722 704 176
e-mail: simi@fx.ro
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


210

Tiparul executat la Tipografia PRO TRANSILVANIA
Bucureşti, str. Valea Lungă nr. 52-54, sector 6
tel/fax: 021-444.01.98, e-mail: protransilvania@fx.ro,
w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o


w
w
w
.
g
e
o
p
o
l
i
t
i
c
.
r
o