You are on page 1of 58

1

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………..3

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND MATERIALELE ŞI
OBIECTELE DE MICĂ VALOARE ŞI SCURTĂ DURATĂ………………….
1.1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea stocurilor de materiale şi obiectelor
de mică valoare şi scurtă durată...................................................................10
1.2. Constatarea şi evaluarea stocurilor de materiale.............................................15
1.3. Bazele normative privind operaţiunile cu materialele şi obiectele
de mică valoare şi scurtă durată……………………………………………18


CAPITOLUL II. PERFECTAREA DOCUMENTELOR ŞI EVIDENŢA
STOCURILOR DE MATERIALE ŞI OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE
ŞI SCURTĂ DURATĂ (în baza SRL “Bandaira”)

2.1. Contabilitatea operaţiilor cu stocurile de materiale..........................................27
2.2. Contabilitatea operaţiilor cu obiecte de mică valoare şi scurtă durată.............29
2.3. Gestiunea stocurilor de materiale şi obiectelor de mică valoare
şi scurtă durată la depozit………………………………………………….29


Concluzii şi recomandări……………………………………………………….57


Bibliografie……………………………………………………………………...61


Anexe……………………………………………………………………………..64



2

INTRODUCERE
Contabilitatea este un instrument, un sistem informaţional, cu scopul final de
a reflecta întreprinderea, lucru remarcat de profesorul Bernard Colasse, care
afirmă: „Contabilitatea este un produs social de informare, întărit prin practica de-a
lungul unei istorii de peste cinci secole pentru a ilustra viaţa întreprinderilor.
Contabilitatea îşi vede astăzi principiile sale fundamentale reluate şi actualizate
prin normalizarea şi reglementarea în perspectiva unei mai bune satisfaceri a
utilizatorilor de informaţii”. Din cele spuse, ne dăm seama că un rol important în
activitatea întreprinderii este pregătirea şi prezentarea informaţiilor tuturor
categoriilor de utilizatori interni şi externi ai rapoartelor financiare. Cu ajutorul
unei evidenţe contabile eficiente se poate de apreciat performanţele obţinute de
întreprindere în procesul activităţii sale. Chiar şi mărimea eficienţei economice este
o problemă de actualitate economică şi este strâns legată de o gestiune contabilă
bună şi corespunzătoare necesităţilor de dezvoltare ale firmei.
Republica Moldova în prezent se află la etapa unor schimbări de profunzime
în sistemul ei social-economic care se caracterizează prin crearea relaţiilor de piaţă.
Aceste transformări au condiţionat reforme cardinale în sistemul contabil în
Republica Moldova vizând în special introducerea noilor metode de constatare şi
evaluare a activelor, pasivelor, veniturilor şi cheltuielilor, etc. În acest context, un
domeniu de interes major pentru mulţi agenţi economici îl constituie contabilitatea
valorilor materiale, reieşind din faptul că desfăşurarea activităţii oricărui agent
economic presupune acţionarea unor mari diversităţi de materiale, fără care este
imposibilă desfăşurarea activităţii oricărei întreprinderi. Deci, în condiţiile trecerii
la economia de piaţă, apare necesitatea de a găsi mijloacele şi modalităţile cele mai
adecvate pentru a efectua evaluarea şi evidenţa corectă a valorilor materiale.
Stocurile de valori materiale constituie o componentă importantă a activelor
curente ale întreprinderii. Ele se caracterizează prin prezenţa în toate fazele
circuitului economic la întreprindere şi se mai caracterizează prin aceea că se află
într-o continuă fluenţă valorică, îşi schimbă forma sa naturală şi funcţionează în
3

cadrul stadiilor circuitelor economice, au durata ciclului de exploatare mai mică de
un an.
Un domeniu de interes pentru diferiţi utilizatori economici îl constituie
contabilitatea stocurilor de materiale şi a operaţiilor de ieşire şi intrare a
materialelor. Demersul logic al prelucrărilor contabile ce ţin de comercializarea
materialelor reprezintă un obiectiv important al serviciului contabil din cadrul
întreprinderilor. Pentru aceasta, se fac prelucrări succesive, lună de lună, în cadrul
aceluiaşi exerciţiu financiar, reflectându-se astfel intrările şi ieşirile în cadrul
fiecărei grupe de materiale.
Actualitatea temei este determinată de faptul, că cunoaşterea în profunzime şi
gestionarea corectă a stocurilor de materiale permite aprecierea ireproşabilă a
rezultatelor activităţii, şi în consecinţă obţinerea de profituri. Aşadar, anume
profitabilitatea unei afeceri, copmpatibilitatea informaţiei, precum şi
conştientizarea rezultatelor activităţii condiţionează, direcţionarea investiţiilor
financiare de către agenţii economici.
Dat fiind faptul, că o cerinţă fundamentală a asigurării şi menţinerii
funcţionalităţii normale al întreprinderii este reprezentată prin angajamentul de
evidenţă strictă a elementelor patrimoniale, inclusiv operaţiile cu materiale, apare
justificată importanţa studierii cintabilităţii stocurilor materiale.
Ţinând cont de particularităţile contabilităţii stocurilor de materiale se
propune a cerceta operaţiile intrării şi ieşirii materialelor.
Scopul tezei constă în aprofundarea cunoştinţelor teoretice acumulate, studierea
operaţiilor cu materialele prin îmbinarea teoriei şi datelor concrete din practica
unui agent economic – SRL „Bandaira”.
În lucrare, s-a încercat studierea şi realizarea următoarelor obiective:
 examinarea organizării contabilităţii operaţiilor cu stocurile de
materiale şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
 examinarea actelor normative aferente contabilităţii stocurilor
materiale;
4

 cercetarea surselor bibliografice la tema contabilităţii stocurilor
materiale;
 studierea organizării şi contabilizării rezultatelor inventarierii
stocurilor de materiale şi a obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată;
 organizarea contabilităţii la depozit, a intrării - ieşirii;
Toate acestea pentru a demonstra importanţa ţinerii evidenţei contabile în
acest domeniu, importanţa economică de care depinde şi eficienţa activităţii
economice a întreprinderii. În Republica Moldova consumul eficient al resurselor
materiale are o însemnătate deosebită, deoarece ponderea consumului de materiale
în costul producţiei fabricate, este foarte înalt.
Necesitatea studierii aprofundate a temei „Contabilitatea materialelor şi a
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” este determinată de rolul important
al valorilor materiale în asigurarea procesului de producţie, în reglarea circuitului
economic la nivel macro şi micro economic. Abordarea temei date rezultă şi din
faptul, că controlul, păstrarea corectă, intrarea, consumul şi evaluarea resurselor
materiale constituie sarcina principală a contabilităţii acestora. De rezultatele
rezolvării ei depinde stabilirea situaţiei valorilor materiale la fiecare perioadă de
gestiune: aprovizionarea, depozitarea, consumul, precum şi achitarea la timp a
datoriilor faţă de respectarea normelor de consum.
Structura tezei. Teza este formată din Introducere, II capitole (care reflectă
conţinutul de bază al cercetării efectuate), Concluzii şi recomandări, Bibliografia,
Anexe. În Introducere a fost argumentată importanţa şi actualitatea temei
cercetate, au fost definite scopul şi sarcinile investigaţiilor. De asemenea, a fost
succint descris conţinutul lucrării, făcându-se referire la importanţa teoretico-
practică şi noutatea rezultatelor obţinute. I capitol – „Aspecte teoretice privind
materialele şi obiectele de mică valoare şi scurtă durată” reflectă investigaţiile
teoretice privind componenţa, caracteristica şi clasificarea stocurilor de materiale şi
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. De asemenea, s-a realizat evaluarea
5

stocurilor de materiale şi s-au specificat bazele normative privind operaţiunile cu
materialele şi obiectele de mică valoare şi scurtă durată.
II capitol – „Perfectarea documentelor şi evidenţa stocurilor de materiale şi
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”, în cadrul căruia sunt prezentate
operaţiile contabile cu stocurile de materiale şi operaţiile cu obiectele de mică
valoare şi scurtă durată. Tot în acest capitol s-a realizat gestiunea stocurilor de
materiale şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în cadrul depozitului.
În Concluzii şi recomdări sunt formulate concluziile generale şi recomandările
elaborate asupra temei studiate, care ar putea contribui la îmbunătăţirea şi
dezvoltarea unei evidenţe contabile a stocurilor de materiale şi obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată la depozitul SRL „Bandaira”.

Lista abrevierilor:
IASC – Comisia Internaţională a Standardelor Contabile
SMM – Stocurile de mărfuri şi materiale
OMVSD – Obiecte de mică valoare şi scurtă durată
VRN – Valoarea realizabilă netă











6

CAPITOLUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND MATERIALELE ŞI
OBIECTELE DE MICĂ VALOARE ŞI SCURTĂ DURATĂ
1.1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea stocurilor de
materiale şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate
la prima lor utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse
rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie.
1
Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs
de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia
Internaţionala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2
„Stocurile” aplicată începând cu 1.01.1976 şi revizuită în anul 1993, defineşte
stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziţie al acestora cuprinde
preţul de cumpărare, taxele vamale şi alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de
transport-aprovizionare. Stocurile pot fi:

Bunuri achiziţionate în scopul revânzării (marfa cumpărată de un
comerciant cu amănuntul şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie
având acest scop;


Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;


Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul
de producţie;


Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul
aferent, în cazul prestărilor de servicii.
2
În Republica Moldova, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii
3
nr.
426-XIII/1995 este dată următoarea definiţie acestei clase de active patrimoniale:
„Contabilitatea stocurilor şi comenzilor în curs de execuţie cuprinde ansamblul
bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale, destinate:

___________________
1
Ristea M. Normalizarea contabilităţii – bază şi alternative: Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002.
2
Todea N. Aspecte teoretice şi aplicaţii practice: Editura Aeternitas, Alba Iulia Arad, 2002.
7

fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;
fie a fi consumate la prima lor utilizare.
În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate şi
delimitate în funcţie de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi
locul de creare a gestiunilor.
La întreprindere se utilizează un număr mare de diverse materiale care pot fi
clasificate după următoarele criterii:
4
I. Conţinutul economic şi destinaţie
II. Aparenţa la patrimonial întreprinderii
III. Sursa de provenienţă
I. După conţinutul economic şi destinaţie se impart în:
1. Materii prime – sunt obiecte ale muncii care participă direct la fabricarea
produselor. Materia primă este produsă la industria extractivă şi a
agriculturii;
2. Materiale de bază – la fel ca şi material primă participă direct la fabricarea
noilor produse, formând subsistemul principal al acestora, Spre deosebire de
material primă materialele de bază au un grad mai superior de prelucrare şi
sunt produse ale industriei prelucrătoare;
3. Semifabricatele – reprezintă obiectele care au parcurs mai multe stadii de
prelucrare la întreprindere. Se deosebesc semifabricate din producţia proprie
şi cumpărate;
4. Materiale auxiliare – sunt materiale care contribuie la transformarea formei
formei materiei prime fără a intra substanţial, fără a se găsi în componenţa
produselor finite. Materialele auxiliare sunt mijloacele consummate pentru
asigurarea funcţionării mijloacelor fixe şi se folosesc pentru scopuri
gospodăreşti. La ele se referă etichetele, polietelena, îndrumări privind
folosirea produselor;
_______________
3
Legea Contabilităţii a Republicii Moldova, nr.426-XIII din 4.04.1995.
4
Băbăiţă V. Contabillitatea financiară”, Ed. Pedagogică, Timişoara, 1996.
8

5. Deşeurile – resturi de materiale sau semifabricate care au pierdut parţial sau
în întregime proprietăţile sale iniţiale de întrebuinţare. Se deosebesc deşeuri:
- recuperabile – care au valoare şi pot fi folosite după o mică prelucrare;
- nerecuperabile – care nu au valoare şi nu pot fi folosite în procesul de
producţie.
6. Ambalajele – sunt obiecte şi materiale folosite pentru împachetare,
transportarea produselor finite.
7. Combustibil – reprezintă materialele care produc energies au iau parte direct
sau indirect la procesul de producţie. Combustibilul poate fi:
- tehnologic (cox);
- energetic (petrol, motorină, cărbune);
- gospodăresc (gaz).
8. Piese de schimb – sunt elemente a utilajului şi maşinilor folosite pentru
înlocuirea pieselor uzate.
5
Clasificarea materialelor după destinaţie are importanţă pentru calcularea
valorii stocurilor şi normativelor, elaborarea planului de aprovizionare, şi pentru
contabilitatea analitică. Fiecare grupă de materiale se reflectă fie ca în cont
sintetic, fie ca pe un subcont.
II. După aparenţa la patrimonial întreprinderii, se deosebsc:
- Materialele care aparţin întreprinderii – adică care au drept de proprietate
şi fac parte din patrimonial acesteia. Ele se pot afla la depozitul
întreprinderii, în secţiile de prelucrare.
- Materialele care nu se află în proprietatea întreprinderii – adică se găsesc
temporar la dispoziţia acesteia (stocurile de materiale primate de la alte
întreprinderi în custodie pentru prelucrare sau în consignaţie).


_____________
5
Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C., Contabilitatea financiară în noul sistem contabil, Vol.I. Editura de Vest,
Timişoara, 1996.
9

III. După sursa de provenienţă, se disting:
- Stocurile de materiale provenite din afara întreprinderii – adică stocurile
primate de la personae fizice şi juridice gratuit, ca cotă în capitalul statutar
de la fondatori.
- Stocurile de materiale provenite din producţia proprie – instrumentele,
ambalajele produse în secţie, materia primă prelucrată etc.
În afară de criteriile enumerate mai sus, la întreprindere stocurile de materiale
se mai grupează în:
6
- Clase
- Grupe
- Subgrupe
- Sortimente
În baza acestei clasificări la întreprindere se întocmeşte nomenclatorul de
materiale în care se arată: codul (simbolul), denumirea, unitatea de măsură, costul
normativ şi alte date. Simbolul materialului (codul) este compus din 8 cifre din
care primele trei ne reflectă contul sintetic, a patra cifră subcontul, iar următoarele
caracteristicile felului de material: grupa, sortul. Spre exemplu, nomenclatorul de
materiale se foloseşte în scopul raţionalizării şi organizării evidenţei şi controlului
riguros după utilizarea stocurilor de materiale în procesul de producere şi în
legătură cu sortimentul mare de stocuri de materiale.
În acest caz se utilizează o clasificare mai detaliată şi grupare a materialelor după
caracteristicile şi condiţiile tehnologice. În clasele şi grupele valorilor materiale se
arată caracteristica după tipuri, mărci, sortimente şi măsuri.
Nomenclatorul de materiale în care este arătat preţul pe o unitate a materialului se
numeşte nomenclatorul preţului.


________________
6
Bojian O., Bazele contabilităţii, Ed. Eficient, Bucureşti., 1997., pag.17-21.

10

El prezintă în sine o clasificare sistematică a:
- consumarea integrală în procesul de producţie şi la prestarea de servicii;
- vânzarea în aceiaşi stare sau după prelucrare în procesul de producţie;
- materialelor primite la întreprindere şi se foloseşte în calitate de informator
aproape în toate secţiile întreprinderii.
7
Pe lângă stocurile de materiale la întreprindere sunt utulizate în procesul de
producere şi obiecte de mică valoare şi scurtă durată, ca o categorie aparte de
bunuri materiale, care ocupă o poziţie intermediară între mijloacele fixe şi
materiale. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt nişte active, valoarea
unitară a cărora este mai mică decât limita stabilită (limita valorii pe o unitate este
stabilită de legislaţie pentru a raporta activele la mijloacele fixe sau obiecte de
mică valoare şi scurtă durată), indiferent de durata lor de exploatare sau termenul
de exploatare al cărora este mai mic de un an, indiferent de valoarea unitară a
acestora. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată prezintă următoarele
caracteristici:
8
- se uzează pe măsura folosirii lor;
- servesc mai multe cicluri de producţie;
- sunt supuse operaţiilor d ereparaţie;
- se scot din folosinţă când a expirat durata de utilizare şi pot fi recuperabile o
serie de materiale folosibile;
- se organizează o evidenţă operativă şi analitică atât pentru obiectele de mică
valoare şi scurtă durată în deposit, cât şi pentru cele în folosinţă;




____________________
7
Ristea M., Contabilitatea întreprinderii, Vol.I. reeditat, Editura Mărgăritar, Bucureşti, 2001.
8
Nicolai M. ”Opinii privind evidenţierea mărfurilor plătite de cumpărători în rate/Finanţe, Credit, Contabilitate
nr.1/1997 p.35-38.

11

În ceea ce ţine de operaţiile de intrare în patrimoniu, sunt asemănătoare celor
precizate la materiale, şi de asemenea, organizarea evidenţei analitice a obiectelor
de mică valoare aflate în depozit şi a mişcării acestora se realizează la fel, numai
cu unele particularităţi de evidenţă.
În conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.30. din
16.01.1996. “Cu privire la reevaluarea mijloacelor fixe” nu se referă la mijloacele
fixe şi se iau la evidenţă în calitate de mijloace circulante:
- obiectele cu termenul de exploatare până la un an, indiferent de valoare lor;
- obiectele cu valoarea iniţială, precum şi şi cu valoarea de înlocuire în limita
stabilită de legislaţia Republicii Moldova pentru o unitate, indiferent de
termenul lor de exploatare;
- echipamentul de protecţie, lingeria şi accesoriile de pat, indiferent de
valoarea şi durata lor de exploatare;
- ecchipamentul special, destinat distribuirii muncitorilor, indiferent de
valoarea şi durata lor de exploatare;
- echipamentul şi dispozitivele speciale destinate pentru îndeplinirea
comenzilor speciale, indiferent de valoarea lor;
- ambalajul pentru depozitarea mărfurilor sau pentru îndeplinirea proceselor
tehnologice cu valoare în limita stabilită pentru o unitate, în modul stabilit
de Legislaţia Republicii Moldova;
- construcţiile provizorii (neprevăzute în lista de titluri), dispozitivele şi
instalaţiile, cheltuielile pentru construirea cărora, sub formă de uzură, sunt
trecute la costul lucrărilor de construcţie – montaj în componenţa
cheltuielilor generale şi administrative (de regie) limitate şi lucrărilor de
prospecţiuni geologice executate;
- animalele adulte de producere şi reproducere (inclusiv cele mici) se
consideră mijloace fixe, indiferent de valoarea lor.
Obiectele enumerate mai su se atribuie la obiecte de mică valoare şi scurtă
durată.
12

Evidenţa contabilă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine la locul
de păstrare şi exploatare conform următoarelor grupe:
9
- echipament şi dispozitivele de uz general şi special, instrumente de tăiere,
abrazive, de lăcătuşerie;
- montaj şi similare lor, aparate de măsură şi dispozitive universale,
instrumente, matriţe, forme de presare şi alte obiecte similare lor, destinate
pentru îndeplinirea comenzilor individuale sau fabricarea anumitor articole;
- utilaj de schimb;
- lingotiere şi dispozitivele la ele, cilindri de laminat forme de aer, lingotiere
cu destinaţii speciale, diferite uluce (jgheaburi) pentru turnarea metalului,
suveici, catalizatori şi sorbenţi ai stării de agregare;
- inventar de producţie care creează condiţii pentru îndeplinirea operaţiunilor
tehnologice: mese de lucru, bănci, dulapuri, stelaje, lăzi, măsuţe etc. Mobilă
de bitou şi alte mobiliere (mese, scaune, dulapuri, portiere), cuiere,
garderobe, aparate de telefon, utilaje antiincendiare etc;
- lingerie şi accesorii de pat, saltele, perne, plapume, cearşafuri, cuverturi, feţe
de pernă, ştergare etc;
- echipament de protecţie, salopete, costume, scurte, pantaloni, halite, haine
îmblănite, cojoace, încălţăminte, mănuşi, ochelari antigaz, respiratoare etc.
- construcţii provizorii (neprevăzute în lista de titluri), dispozitivele şi
instalaţiile;
- alte obiecte de mică valoare şi scurtă durată, vesela şi accesoriile pentru
ospătării;
- inventar pentru măsuri sociale şi culturale, inventarul sportive, turistic şi
altele;

În limitele acestor grupe, întreprinderile pot stabili o grupare a obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată mai detaliată:

_________________
9
Oprean I., Matis D., Pop A., Pasca N., „Bazele contabilităţii”: Editura Intelcredo, Deva, 2001.
13

I. După locul de aflare distingem:
- obiecte de mică valoare şi scurtă durată în deposit;
- obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare.
II. După preţul pe-o unitate de produs se deosebesc:
- obiecte, valoarea de intrare a cărora nu depăşeşte
½
din limita stabilită. Toate
aceste bunuri pot face obiectul contabilităţi numai în măsura în care ele sunt în
proprietatea întreprinderii.
10




















_________
10
Neamţiu Gh., Contabilitatea financiară a firmei, Ed. Gutenberg Univers, 2007.

14

1.2. Constatarea şi evaluarea stocurilor de materiale
Declanşarea şi derularea operaţiunilor şi tranzacţiilor economico-financiare,
procurarile de bunuri economice, consumul sau vânzarea lor, angajarea unor
cheltuieli, obţinerea veniturilor, încasarea creanţelor, plata datoriilor ş.a. necesită
înregistrarea, oportună şi corectă a acestora în contabilitate. În vederea realizării
acestui obiectiv contabilitatea trebuie să constate şi să evalueze corect bunurile
economice intrate sau ieşite din întreprindere, precum şi alte mijloace, surse sau
procese economice generate de mişcarea acestor bunuri.
11
În conformite cu Bazele conceptuale de pregătire şi prezentare a rapoartelor
financiare, constatarea este un proces de includere în rapoartele financiare a
postului care corespunde definiţiei elementului din raportul financiar şi
următoarelor criterii de constatare:
*avantajele economice viitoare aferente postului pot fi obţinute (pierdute) de
întreprindere;
*postul are o valoare care poate fi evaluată cu un grad înalt de exactitate.
Pentru a determina corespunderea acestor criterii şi ca urmare recunoaşterea
activelor sau altor posturi în rapoartele financiare, este necesar de ţinut cont de
noţiunea de esenţialitate. Legătura reciprocă dintre posturile unui sau altui raport
financiar face ca postul care corespunde definiţiilor şi criteriilor de constatare a
unui anumit element să impună în mod automat constatarea altui element. De
exemplu: procurarea materialelor de la furnizori generează automat şi datoria
întreprinderii faţă de acestea, iar livrarea produselor finite, către clienţi conduce la
apariţia creanţelor cumpărătorilor faţă de întreprindere.
Stocurile achiziţionate se constată în contabilitate, indiferent de achitarea
contravalorii acestora, cu condiţia existenţei obligatorii a documentului primar
însoţitor:
-factura de expediţie;
_____________
11
Oancea Şt. „Eficienţa economică a contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale”, Dimensiunile managementului
aprovizionării în contextul economiei contemporane Vol. II, pag 13-19, 2004.
15

-factura fiscală;
-actul de achiziţie;
-bonul de intrare, etc.
Potrivit prevederilor S.N.C. 2 „Stocuri de mărfuri şi de materiale”, valoarea
stocurilor vândute se constată drept cheltuială a perioadei în care se determină
veniturile din aceste vânzari, fapt care asigură concordanţa dintre cheltuielile
efectuate şi veniturile obţinute. În cazul când întreprinderea evaluează stocurile la
valoarea realizabilă netă (V.R.N.), se înregistreză pierderi (apar ca diferenţă dintre
cost şi V.R .N) care trebuie să fie constatate drept cheltuieli în perioada în care s-a
efectuat evaluarea şi s-a utilizat V.R.N. În practică, la întreprinderi, pot fi cazuri
cândîin următoarea perioadă de gestiune valoarea realizabilă netă a stocurilor se
majorează şi, ca rezultat, diferenţa din aceasta în limitele costului stocurilor se
constată ca venit în perioada în care s-a produs majorarea V.R.N.
În ceea ce priveşte valoarea stocurilor utilizate pentru crearea mijloacelor
fixe în regie sau finisarea şi montajul acestora, este necesar de concretizat că
valoarea obiectelor de mijloace fixe se constată ca cheltuială treptat, pe toată durata
de exploatare utilă a activelor create sau montate.
Evaluarea constă în cuantificarea şi exprimarea prin bani a mărimii
elementelor patrimoniale şi a operaţiilor privind mişcarea elementelor.
Obiectul evaluării îl constituie structurile proprii patrimoniului şi anume:
activele, pasivele, cheltuielile, veniturile, rezultatatele, precum şi operaţiile
economice şi financiare privind circuitul acestor structuri.
12

Componenţa, modul de constatare, evaluarea şi evidenţa materialelor sunt
reglementate de prevederile S.N.C.
Pentru ca stocurile de mărfuri şi materiale (SMM) să fie reflectate în
contabilitate şi rapoarte financiare este necesar ca ele să fie constatate şi evaluate.

_______________
12
Sandu M., Liţoiu V. „Metode de evaluare şi evidenţă a activelor circulante de natura stocurilor”, Gestiunea şi
contabilitatea firmei Nr.5, pag 2-15, 2005.
16

Constatarea SMM ca active are loc în cazul cînd se respectă următoarele cerinţe:
a) întreprinderea are o certitudine întemeiată că SMM vor aduce avantaj economic
în viitor din utilizarea (realizarea) lor;
b) valoarea stocurilor poate fi determinată cu un grad înalt de exactitate.
Evaluarea se efectuează prin determinarea valorii SMM.
13
Valoarea iniţială (de intrare sau valoarea istorică se determină la intrarea
SMM în patrimoniul întreprinderii şi reprezintă suma mijloacelor băneşti achitate
sau a echivalentelor acestora, fie valoarea venală sub altă formă de compensare
acordată la achiziţionarea SMM.
Conform prevederilor S.N.C. 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" la intrare
stocurile se evaluează în dependenţă de sursele de intrare şi metodele de
achiziţionare:
a) pentru SMM procurate de la terţi - cu valoarea de cumpărare şi cheltuielile de
transport-aprovizionare (cheltuielile de transport legate nemijlocit de achiziţionarea
mărfurilor, cheltuielile de încărcare-descărcare şi păstrare, taxele vamale şi alte
impozite, prevăzute de legislaţia în vigoare, referitoare la procurarea SMM;
b) pentru SMM confecţionate la întreprindere - la costul efectiv al activului produs,
care include consumurile materiale directe, consumurile directe privind retribuirea
muncii şi consumurile indirecte de producţie;
c) pentru SMM primite pe calea schimbului – la valoarea venala a activelor
procurate/primite (valoarea venală este sumă cu care un activ poate fi schimbat în
procesul operaţiei comerciale între părţile independente);
d) pentru SMM primite cu titlu gratuit - la valoarea de utilitate a activului stabilită
prin acordul părţilor;
Evaluarea ulterioară prevede determinarea valorii stocurilor la momentul
întocmirii rapoartelor financiare (bilanţului).

________
13
Ristea M. Contabilitatea întreprinderii, vol.I. reeditat, Editura Mărgăritar, Buceureşti, 2001.
17

Conform paragrafului 7 al S.N.C 2 "Stocurile de mărfuri şi materiale" SMM
se reflectă în rapoartele financiare la valoarea cea mai mică dintre valoarea iniţială
şi valoarea realizabilă netă, care la rândul său se determină luând ca bază preţurile
de realizare a stocurilor, diminuate cu cheltuielile probabile de vânzare.
În decursul perioadei de gestiune nu este posibilă totdeauna determinarea
valorii iniţiale a stocurilor procurate în momentul achiziţionării (în cazul când
nomenclatorul de materiale care se procură este larg, cheltuielile de achiziţionare
se referă la câteva tipuri de mărfuri (materiale) şi pot fi identificate numai la
sfârşitul perioadei de gestiune.
Dacă nu-i posibilă determinarea costului efectiv la momentul achiziţionării
livrarea materialelor în producţie în contabilitatea curentă se aplică un preţ
convenţional.
La evalurarea stocurilor de materiale se disting patru momente principale,
corespunzătoare stării lor patrimoniale:
A. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderii;
B. Evaluarea la inventariere;
C. Evaluarea la bilanţ;
D. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu.

A. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la intrarea în patrimoniu,
este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificată, prin:
14

 Costul de achiziţie, în cazul bunurilor achiziţionate de la terţi, în structura
căruia se cuprind următoarele elemente:
 Preţul de cumpărare a bunurilor convenit între cumpărător şi vânzător.
 Taxe vamale aferente bunurilor importate.

________________
14
Tăgăduaian D. Finanţele întreprinderii, Editura Concordia, Arad, 2006.

18

 Cheltuieli accesorii de achiziţionare – acestea fiind cheltuielile directe sau
indirect legate de aprovizionare până la intrarea bunurilor aflate în gestiune,
ele pot fi:
 Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;
 Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de încărcare şi descărcare.
Nu se includ în costurile de achiziţie impozitele, care ulterior urmează să fie
restituite întreprinderii de către organelle fiscal, cât şi rabaturile.
Astfel, începând cu 01.07.1998. întreprinderile din Republica Moldova nu
include TVA în costul de achiziţie.
 Costul de producţie, în cazul bunurilor şi serviciilor obţinute din activitatea
proprie de exploatare, format din:
 Preţul de achiziţie a materialelor consumate;
 Cheltuielile directe de fabricaţie;
 Cheltuieli indirecte de fabricaţie.
 Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
 Aport la capital;
 Obţinute cu titlu gratuit;
 Din donaţii.
Costul de intrare în patrimoniu este denumit şi valoare de intrare sau valoare
contabilă.

B. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este
evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar.
15
Aceste valori se stabilesc în funcţie de utilitatea bunului în întreprindere sau
preţul pieţei şi se identifică, în funcţie dedestinaţia lor, astfel:



____________
15
Creţoiu Gh., Bucur I. „Contabilitate: Noul sistem şi expertiză contabilă”, Bucureşti: Ed.II ACTAMI, 1994.
19

 Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma
valorii nete de realizare, care este dată de preţul de vânzare previzionat, din
care se scad cheltuielile de transport, comisioane etc.
 Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea
componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de
prelucrare.
 Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizării în exploatare se
evaluează la costul lor de înlocuire.
La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia
nu esteadmisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv sub
evaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. În acest sens:
16
 În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcţie
de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei, este mai mare decât
valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de
inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.
 În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din
contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.
 Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării
unor deprecieri relative (nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru
deprecieri, care să reflecte situaţia reală existentă, chiar şi în cazul în care
aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.
Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile
constatate, nu sunt deductibile fiscal.
 În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii
vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor de înlocuire.


__________________
16
Dumitreanu E. „Contabilitatea operativă privind achiziţiile şi vânzările mărfurilor”. Finanţe, Credit, Contabilitate.
Nr7-8 1998 p.65-69.
20

 Prin valoarea de înlocuire se înţelege ostul de achiziţie, în care sunt
incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nedeductibile, inclusiv
TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.

C. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu
rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:
 Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar
şivaloarea de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare,
deci plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate.
 Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de
inventar şi valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea
de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la
valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se
înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea
de întrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost
calculate şi înregistrate provizioane, se obţine valoarea de inventor ca
valoare netă ce se înscrie în bilanţ.
Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare şi
înregistrare a stocurilor, şi anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de
intrare, stabilită la nivelul costului de achiziţie sau a costului de producţie, după
caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigură aplicarea principiului
realităţii, costurile efective de achiziţie şi de producţie fiind parametrii reali ai
valorii stocurilor.
17



_________________
17
Sandu M., Liţoiu V. „Metode de evaluare şi evidenţă a activelor circulante de natura stocurilor”, Gestiunea şi
contabilitatea firmei Nr.5, pag 2-15, 2005.
21

D. Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu
La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate şi se
înregistrează scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema
fundamentală a înregistrărilor la ieşirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea
a preţului utilizat pentru evaluarea stocurilor ieşite.
18
În condiţiile în care pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi feluri de
bunuri se procură la preţuri diferite, pentru evaluarea cantităţilor de stocuri ieşite
sau consumate, având la bază valoarea de intrare a acestora, reglementările şi
standardele internaţionale recomandă următoarele metode de evaluare:
19
metoda costului mediu ponderat (CMP);
metoda prima intrare - prima ieşire (FIFO);
metoda ultima intrare - prima ieşire (LIFO);
metoda preţului cu amănuntul;
metoda costului standard.
De regulă, la metoda costului mediu ponderat (CMP), costul stocurilor de
mărfuri şi materiale ieşite şi rămase la sfârşitul perioadei de gestiune este
determinat în baza costului mediu ponderat al unităţilor similare, aflate în stoc la
începutul perioadei de gestiune şi cumpărate sau produse de întreprindere în cursul
acestei perioade de gestiune. Costul mediu ponderat poate fi calculat pentru o
perioadă anumită de timp sau pe măsura intrării loturilor suplimentare de stocuri de
mărfuri şi materiale.





___________________
18
Feleaga N., Ionaşcu I. “Tratat de contabilitate”, vol. I. Editura Economică, Bucureşti, 1998 şi vol. II. Editura
Economică, Bucureşti, 1999.
19
Fratea N. Problemele contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale conform SNC-2/Culegere “Reformele
economice în R.Moldova şi România. Vol.II Chişinău-ASEM 1999.
22


Tabelul 1.

Potrivit metodei “prima intrare - prima ieşire” (FIFO), bunurile ieşite din
gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot).
Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine cronologică.

Tabelul 2.


METODA COST MEDIU PONDERAT (C.M.P.)
AVANTAJ E DEZAVANTAJ E
- se aplică uşor

- tendinţă de anulare a efectelor
creşterii şi descreşterii preţurilor
- în cazul utilizării C.M.P. calculate lunar nu se
nu se cunoaşte cu exactitate valoarea ieşirilor
din cursul lunii, acestea putând fi urmărite doar
cantitativ
- deşi calculele sunt uşor de efectuat, trebuie
ţinut cont de acurateţea rezultatului (cel puţin
patru unităţi zecimale după virgulă

- risc de deformare a valorilor din bilanţ
deoarece valoarea stocurilor este de fapt
obţinută prin ponderarea intrărilor
METODA PRIMA INTRARE – PRIMA IEŞIRE (FIFO)
AVANTAJ E DEZAVANTAJ E
- reducerea profitului din exploatare

- corelarea veniturilor cu costul
bunurilor vândute

- posibilitatea de conectare cu
facturile ce reflectă achiziţia de
stocuri
- subevaluarea stocurilor în bilanţ

- deformarea unor indicatori bilanţieri
(trezorerie netă, fond de rulment) care poate
influenţa negative utilizatorii acestor
informaţii în luarea deciziilor
23

Conform metodei “ultima intrare – prima ieşire” (LIFO), stocurile de
mărfuri şi materiale intrate ultimele sunt primele ieşite, de aceea evaluarea
stocurilor de mărfuri şi materiale ieşite se efectuează în aceiaşi consecutivitate.
20
Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al
lotului anterior, în ordine cronologică.

Tabelul 3.

Metoda preţului cu amănuntul se utilizează, în special, la întreprinderile de
comerţ. De regulă, aceasta se aplică pentru evaluarea unei cantităţi mari de
mărfuri cu un profit practic similar în preţul de vânzare şi un sortiment care se
modifică rapid. În contabilitatea curentă fluxul mărfurilor se evaluează la preţuri de
vânzare cu evidenţierea adaosului comercial sau la valoarea de procurare.
_____________
20
Briciu S. „Contabilitatea comercială”: Editura Argus, Alba Iulia, 2001.

METODA ULTIMA INTRARE – PRIMA IEŞIRE (LIFO)
AVANTAJ E DEZAVANTAJ E
- reducerea profitului din exploatare
în cazul scăderii preţurilor

- stocul final evidenţiat în bilanţ
este reflectat la o valoare mai
apropiată de valoarea curentă
oferind o imagine mult mai reală
asupra activelor circulante

- posibilitatea de conectare cu
facturile ce reflectă achiziţia de
stocuri
- subevaluarea stocurilor în bilanţ

- deformarea unor indicatori bilanţieri
(trezorerie netă, fond de rulment) care poate
influenţa negative utilizatorii acestor
informaţii în luarea deciziilor
24

Metoda costului standard (sau metoda costului normat) presupune stabilirea
unui preţ unic de înregistrare a ieşirilor, de obicei preţul ce corespunde sursei
principale de aprovizionare. Metoda costului normativ se utilizează
pentru evaluarea curentă, controlul operativ şi mişcarea materialelor, produselor
finite şi produselor în curs de execuţie.
Unităţile patrimoniale, în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pot să
determine costuri şi preţuri prestabilite pentru a evalua stocurile, folosind costurile
standard. Aceste costuri sunt costuri antecalculate sau costuri medii dintr-o
perioadă anterioară.
În cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc
anticipat costurile de înregistrare, cu ajutorul cărora se evaluează şi înregistrează
intrările şi ieşirile.
Diferenţele dintre costul de înregistrare (standard) şi costurile efective de
achiziţie sau de producţie, se evidenţiază în conturi distincte. Preţurile standard
folosite pentru înregistrarea în contabilitate a bunurilor este necesar să fie
actualizate periodic, cel puţin o dată pe an, în funcţie de evoluţia preţurilor şi de
alţi factori.
De exemplu, la începutul perioadei de gestiune următoare, în baza datelor
privind consumurile efective aferente perioadei de gestiune precedente, se
determină costul produselor finite şi producţiei în curs de execuţie. Abaterile
(economiile, depăşirile) costului efectiv de la cel normat se reflectă în contabilitate
şi astfel costul normat se aduce până la cel efectiv. Pentru ca aceste abateri să nu
fie semnificative, costurile normate se revizuiesc periodic în scopul apropierii lor
de consumurile efective.







25

1.3. Bazele normative privind operaţiunile cu materialele şi obiectele de mică
valoare şi scurtă durată
Contabilitatea stocurilor de materiale şi obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată este reglementată de un şir de acte legislative şi normative cu caracter
general, dintre care cele mai importante sunt:
 Legea Contabilităţii nr.113-XVI din 27.04.2007;
 Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare
aprobate prin ordinul Ministerului Finanţelor R.M. nr.174 din 25.12.1997;
 Standardele naţionale de Contabilitate, aprobate prin ordinul Ministerului
Finanţelor R.M. nr.174 din 25.12.1997;
 Comentariile privind aplicarea Standardelor naţionale de Contabilitate;
 Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a
întreprinderilor, aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor R.M. nr.174 din
25.12.1997;
 Regulamente, indicaţii metodice şi alte acte, instrucţiuni aprobate de
Ministerul Finanţelor R.M;
 Codul Fiscal nr.163-XVIII din 24.04.1997;
 Codul Civil al R. Moldova nr.1107-XV din 06.06.2002.
În conformitate cu Legea Contabilităţii fiecare întreprindere trebuie să
asigure:
- ţinerea contabilităţii în baza dublei înregistrări în conformitate cu Planul de
conturi contabile;
- confirmarea documentară, argumentarea juridică, plentitudinea şi continuitatea
reflectării în contabilitate a tuturor operaţiunilor economice efectuate în cursul
perioadei de gestiune;
- reflectarea tuturor datelor în registrele contabilităţii sintetice şi analitice;
- efectuarea inventarierii patrimoniului, creanţelor şi obligaţiilor pentru
confirmarea veridicităţii datelor din contabilitate şi rapoartele financiare;
26

Conform art.8. (1) al Legii contabilităţii, contabilitatea se ţine în limba de stat
şi moneda naţională. Partea (2) a acestui articol prevede, că contabilitatea faptelor
economice efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută
străină, potrivit standardelor de contabilitate. Deci, evidenţa stocurilor de mărfuri şi
a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine în expresie numerică.
21

Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare conţine
caracteristica generală a:
- convenţiilor şi principiilor fundamentale ale contabilităţii;
- criteriile de evaluare şi constatare a elementelor patrimoniale;
- elementele rapoartelor financiare.
În Republica Moldova la momentul de faţa sunt elaborate şi implementate
30 de S.N.C. şi 14 comentarii la acestea. În componenţa S.N.C. sunt incluse
standardele care nu au analog în sistemul contabil internaţional: S.N.C. 3
“Componenţa consumurilor şi cheltuielilor”, S.N.C. 4 “Particularităţile
contabilităţii la întreprinderile micului business”, S.N.C. 6 “Particularităţile
contabilităţii la întreprinderile agricole”.
Sistemele contabile sunt prevăzute în capitolul III (art.17-28) din Legea
contabilităţii, iar criteriile de aplicare a acestora sunt stabilite prin Hotărârea
Guvernului R. Moldova “Cu privire la criteriile de ţinere a contabilităţii de către
unele categorii de agenţi economici” nr.1476 din 14 noiembrie 2002, care necesită
modificarea, după primirea noii redacţii a Legii contabilităţii. (vezi anexa 1.)
Planul de conturi reglementează tehnica reflectării operaţiunilor în conturile
contabile. Planul de conturi este legat direct de rapoartele financiare. Informaţia
din conturile sintetice se reflectă în rapoartele financiare, iar informaţia din
subconturi - în anexele la rapoartele financiare.


_______________
21
Legea Contabilităţii (nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995, şi modificările legii// Monitorul Oficial al Republicii
Moldova Nr.28. din 25.05.1995)


27

Codul fiscal stabileşte principiile generale ale impozitării în Republica
Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi altor participanţi
la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului
impunerii, principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi
condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale.
La contabilizarea şi impozitarea comercializării mărfurilor, în afară de actele
normative cu caracter general, este necesar a se conduce de:
22
 Legea privind protecţia consumatorilor nr.105-XV din 13.03.2003;
 Legea vânzării de mărfuri nr.134-VIII din 03.06.1994;
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulilor
de înlocuire a produselor nealimentare şi a termenelor de garanţie nr.1465
din 08.12.2003;
 Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor
tipizate de documente primare cu regim special, aprobată prin Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova nr.294 din 17.03.1998;
 S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale”, aprobat prin ordinul
Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25.12.1997;
 S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare”, aprobat prin ordinul
Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.174 din 25.12.1997;
 S.N.C. 8 “Profitul (pierderea) net(ă) al (a) perioadei de gestiune, erorile
esenţiale şi modificările politicii de contabilitate”, aprobat prin ordinal
Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr.68 din 19.11.2003;
 S.N.C. 18 “Venitul”, aprobat prin Ordinul Ministerululi Finanţelor al
Republicii Moldova nr.174 din 25.12.1997;
Inventarierea stocurilor de mărfuri se efectuează în corespundere cu
prevederile art.24 din Legea contabilităţii şi Regulamentul privind inventarierea.

___________
22
Codul Fiscal, Titlul III “Taxa pe valoarea adăugată” nr.145-XIII din 17.04.1998// Monitorul Oficial al Republicii
Moldova Nr. 40-41 din 07.05.1998.
28

CAPITOLUL II. PERFECTAREA DOCUMENTELOR ŞI EVIDENŢA
STOCURILOR DE MATERIALE ŞI OBIECTELOR DE MICĂ VALOARE
ŞI SCURTĂ DURATĂ
2.1. Contabilitatea operaţiilor cu stocurile de materiale în baza SRL
“Bandaira”
Societatea cu Răspundere Limitată „Bandaira” a fost fondată la 18 mai 1998,
de către Roşca S., având certificatul de înregistrare nr.MD 0006240, cod fiscal
1003600002206. (vezi anexa nr. 3). Adresa juridică: mun. Chişinău, str. Plaiului
nr.1.
Societatea cu Răspundere Limitată „Bandaira” deţine din 2004 licenţe pentru:
(vezi anexa nr.4)
 păstrarea şi comercializarea angro a producţiei alcoolice şi a berii produse de
producătorii autohtoni;
 comercializarea angro a articolelor din tutun;
 construcţii de clădiri, reconstrucţii.
În corespundere cu statutul, principalele genuri de activitate ale SRL
„Bandaira” sunt:
 comerţ cu ridicata şi cu mica ridicată cu mărfuri de larg consum;
 activitate în sfera comerţului cu amănuntul, inclusiv în locurile stabile de
pe pieţele de mărfuri de larg consum, produse agricole şi automobile;
 intermedieri pentru vânzarea unui asortiment larg de mărfuri;
 închirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate.
Capitalul social al Societăţii constituie 5 400 (cicnci mii patru sute) lei
moldoveneşti. Organele de conducere ale societăţii sunt: Asociatul; Organul
executiv care, indiferent de de forma sa se numeşte „Director”; comisia de
cenzori sau cenzorul. (vezi anexa nr.5.)
La SRL „Bandaira” este utilizată forma de evidenţă pe jurnale-ordere.
Evidenţa contabilă este ţinută în mod automatizat.
29

Principalii indicatori ce caracterizează activitatea întreprinderii sunt
prezentaţi (vezi anexa nr.6.) în baza rapoartelor financiare pentru anii 2010-2011.
Documentarea şi organizarea contabilităţii la depozit se iniţiază odată cu
recepţia materialelor. Materialele primite se transmit la depozit pentru păstrare. La
depozitarea materialelor se întocmesc dispozitive de înregistrare la intrări, act de
primire sau bon de intrare a valorilor materiale. La înreprindere depozitarea
materialelor se face pe baza documentelor furnizorului pe care se pune ştampila şi
semnătura magazionerului. În cazul când la recepţia materialelor s-au constatat
diferenţe calitative şi cantitative se întocmeşte proces verbal de recepţie a
materialelor. Procesul verbal se face de către o comisie în componenţa:
 şeful de depozit;
 reprezentantul furnizorului;
 contabilul.
În contabilitate documentele sunt verificate şi grupate pe depozite, conturi
sintetice, grupe şi feluri de materiale. Pe baza lor se întocmesc: maşinograme.
Circulaţia mărfurilor, prin faze mediatoare de care dispune: aprovizionare,
stocare şi vânzare, poate fi constatată odată cu crearea stocului de mărfuri propuse
spre comercializare.
La SRL “Bandaira” organizarea contabilităţii operaţiilor cu stocurile de
materiale prezintă o importanţă deosebită.
Această categorie de stocuri este reprezentată de acele bunuri care sunt
achiziţionate de la terţi (din exteriorul întreprinderii) pentru a fi consumate în
procesul de producţie (în interiorul intreprinderii) şi cuprinde: materiile prime,
materialele consumabile şi materialele de natura obiectelor de inventar.
23
Stocurile de materiale consumabile sunt bunuri care participă sau ajută la
procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul
realizat.
_______________
23
Oprean I., Matis D., Pop A., Pasca N. Bazele contabilităţii: Editura Intelcredo, Deva, 2001.

30

Principalele categorii de materiale consumabile sunt: materialele auxiliare,
combustibilii, materialele pentru ambalat, piesele de schimb, seminţele şi
materialele de plantat, furajele, etc.
Stocurile de materiale de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de
bunuri care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în
categoria imobilizărilor corporale, adică, fie au durata de utilizare mai mică de un
an, fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală. Astfel de bunuri pot fi:
 echipamentul de protecţie, echipamentul de lucru şi îmbrăcămintea specială
impuse salariaţilor de normele de protecţie a muncii sau de regulamente
speciale;
 scule, dispozitivele, verificatoarele (SDV-uri), aparate de măsură şi control
(AMC-uri), mecanismele, matriţele şi alte obiecte similare;
 baracamente şi amenajările provizorii de şantier, care sunt bunuri
achiziţionate sau construite în regie proprie pentru buna funcţionare a
şantierelor de construcţii, cum ar fi: podeţe, chele, împrejmuiri etc.
În contabilitate, stocurile sunt reflectate astfel:
24
valoric, în contabilitatea sintetică;
cantitativ şi valoric, cu unele excepţii, în contabilitatea analitică;
cantitativ, în evidenţa operativă de la locurile de depozitare.
Preţurile folosite la evaluarea activelor circulante înregistrate în contabilitate se
numesc preţuri de înregistrare. Ele pot fi diferite în funcţie de opţiunea unităţilor
patrimoniale şi de natura stocurilor şi pot fi înregistrate în contabilitate, astfel:
25
Costul de achiziţie folosit la înregistrarea intrărilor stocurilor este format din
preţul de facturare al furnizorului, taxele şi ambalajele nerecuperabile,
cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în factura
furnizorului. Un asemenea preţ devine cost istoric şi va fi luat în considerare
la eliberarea stocurilor din depozit.
__________________
24
Fundătură D. „Managementul resurselor materiale”, Bucureşti, 1999.
25
Fratea N. Problemele contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale conform SNC-2/Culegere “Reformele
economice în R.Moldova şi România. Vol.II Chişinău-ASEM 1999.
31


Întrucât costul de achiziţie, devenit preţ de înregistrare în contabilitate chiar
pentru aceleaşi sortimente, diferă de la o perioadă la altă în funcţie de
mărimea preţurilor de livrare practicate de furnizori sau a cheltuielilor de
transport şi aprovizionare.
Preţul standard este un preţ prestabilit ce constă în evaluarea şi înregistrarea
stocurilor la preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale
stocurilor respective realizate în perioada precedentă. El devine preţ de
înregistrare în contabilitate cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de
preţ faţa de costul de achiziţie. Preţurile standard trebuie sa fie periodic, cel
puţin o data pe an, în funcţie de evoluţia preţurilor şi alţi factori.
Diferenţele de preţ stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează
şi se înregistrează proporţional, atât asupra bunurilor ieşite cât şi asupra stocurilor
cu ajutorul unui coeficient de repartizare K, care se calculează astfel:


Tabelul 4.

Coeficient de Soldul iniţial al Diferenţe de preţ aferente
repartizare diferenţelor de preţ + intrărilor în cursul perioadei

(K) Sold iniţial al stocurilor Valoarea intrărilor în cursul
la preţ de înregistrare + perioadei la preţ de înregistrare
=

K Si (cont de diferenţe) Rd (cont de diferenţe)
Si (cont de stoc la preţ Rd (cont de stoc la preţ
de înregistrare) + de înregistrare)



Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieşite din gestiune la preţ
de înregistrare, obţinându-se, astfel, diferenţele de preţ aferente bunurilor ieşite. El
se înmulţeşte cu valoarea stocurilor ieşite din gestiune la preţ de înregistrare, iar
32

suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost
înregistrate bunurile ieşite.
26

La finele perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu
soldurile conturilor de stocuri, evaluate la preţ de înregistrare, astfel încât aceste
conturi să reflecteze valoarea stocurilor la costul de achiziţie.
27
 Preţul de facturare al furnizorului este preţul indicat în factura furnizorului.
Preţul de facturare devine preţ de înregistrare în contabilitate cu condiţia
evidenţierii distinctea diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie.
Diferenţele de preţ vor fi în toate cazurilenefavorabile, pentru că, în fapt,
reprezintă cheltuielile de transport-aprovizionare, astfel ele vor fi înregistrate
distinct în conturile de diferenţe de preţ.
Cheltuielile de transport aprovizionare înregistrate în conturile de diferenţe se
vor repartiza proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra
stocurilor, tot cuajutorul unui coeficient de repartizare K care se calculează astfel:

Tabelul 5.


Coeficient de Cheltuieli de transport Cheltuieli de transport
repartizare aferente stocurilor existente la + aferente intrărilor de stocuri în
începutul perioadei cursul perioadei

Soldul iniţial al stocurilor la Valoarea intrărilor de stocuri
(K) preţ de facturare + în cursul perioadei la preţ de factură

=

K Si (cont de diferenţe) + Rd (cont de diferenţe)
Si (cont de stoc la preţ Rd (cont de stoc la preţ
de factură) de factură)




_______________
26
Briciu S. Contabilitatea comercială: Editura Argus, Alba Iulia, 2001.
27
Feleaga N., Ionescu I., Tratat de contabilitate financiară, vol.II. Editura Economică, Bucureşti, 1998.
33


Acest coeficient (K) se aplică asupra valorii bunurilor ieşite din gestiune la
preţuri de factură, obţinându-se astfel cheltuielile de transport-aprovizionare
aferente buburilor ieşite din gestiune.
La sfârşitul lunii soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile
conturilor de stocuri la preţ de înregistrare, reflectându-se astfel valoarea stocurilor
la costul de achiziţie, respectiv de producţie.
28
Diferenţele de preţ se repartizează asupra valorii materialelor ieşite şi asupra
stocurilor cu ajutorul unui coeficient de repartizare K, care se calculează astfel:
K = Soldul iniţial al dif de preţ + Diferenţele de preţ aferente intrărilor
K = Soldul iniţial al stocurilor + Valoarea intrărilor la preţ de
inregistrare.
Unele instituţii depozitează materiale din categorii speciale, cum ar fi
materiale rezervă de stat şi de mobilizare, sau muniţie si furnituri pentru apărare
naţională, ordine publica şi siguranţă naţională. În mod normal, instituţiile publice
nu au activităţi comerciale şi din acest motiv produsele finite, mărfurile şi alte
elemente care se întâlnesc frecvent la agenţii economici apar în contabilitatea
instituţiilor doar ocazional. Totuşi, având în vedere faptul că planul de conturi
trebuie să acopere şi situaţiile care se întâlnesc mai rar, toate aceste categorii au
fost incluse.
Contabilitatea stocurilor de mărfuri şi materiale se realizează cu ajutorul conturilor:
Contul 211 - Materiale;
Contul 212 – Animale la creştere şi îngrăşat;
Contul 215 – Producţia în curs de execuţie;
Contul 216 – Produse;
Contul 217 – Mărfuri.

_______________
28
Feleaga N., Ionaşcu I. “Tratat de contabilitate”, vol. I. Editura Economică, Bucureşti, 1998 şi vol. II. Editura Economică,
Bucureşti, 1999.

34


Din grupa de conturi 21 „Stocuri de mărfuri şi materiale” fac parte
următoarele conturi sintetice: 211 “Materiale”, 212 “Animale la creştere şi
îngrăşat”, 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 214 “Uzura obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată”, 215 “Producţia în curs de execuţie”, 216 “Produse”,
217 “Mărfuri”.
Soldurile conturilor din această grupă sunt reflectate în subcapitolul
2.1 “Stocuri de mărfuri şi material” al bilanţului contabil.
Contul 211 “Materiale” este destinat generalizării informaţiei privind
existenţa şi mişcarea materialelor. Este un cont de activ. În debitul acestui cont se
înregistrează valoarea de intrare a materialelor procurate şi fabricate la
întreprindere, iar în credit - valoarea materialelor ieşite din gestiune prin
utilizarea lor în procesul de producţie şi vânzarea valorilor materiale de prisos şi
inutile. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă valoarea materialelor
existente la întreprindere la finele perioadei de gestiune.
La contul 211 “Materiale” pot fi deschise următoarele subconturi:
- 2111 “Materii prime şi materiale de bază”;
- 2112 “Semifabricate cumpărate şi articole de completare”;
- 2113 “Combustibil”;
- 2114 “Ambalaje şi materiale pentru ambalat”;
- 2115 “Piese de schimb”;
- 2116 “Alte materiale”;
- 2117 “Materiale transmise pentru prelucrare”;
- 2118 “Materiale de construcţie”;
- 2119 “Materiale cu destinaţie agricolă”.
Evidenţa analitică a materialelor se ţine pe locuri de depozitare a acestora,
tipuri (sortimente) şi alţi parametri necesari.
35

Materialele consumabile şi conturile sale sintetice de gradul II, după
conţinutul economic sunt conturi de active circulante materiale, iar după funcţiunea
contabilă sunt conturi de activ.
Operaţiunile uzuale privind stocurile de materiale sunt aprovizionarea, sau
achiziţia şi consumul acestora.

Achiziţionarea materialelor sunt întotdeauna însoţite de facturi de bază, în
baza cărora se întocmesc bonuri de intrare. În baza acestor documente în
contabilitate se reflectă următoarele formule contabile:
- la preţul de achiziţie a materialelor procurate de la furnizori:
Dt 211 „Materiale” - 80 286 64 lei (vezi anexa nr.7)
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” - 3 870 614 84 lei
- la suma TVA:
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 8 665 789 37 lei (vezi anexa
nr.8.)
Ct 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 3870 614 84 lei
Factuirile de expediţie şi TVA se înregistrează ulterior în registru la contul
521 „Datorii privind facturile comerciale” şi în registrul privind procurile, care
ulterior se cumulează într-o maşinogramă, respectiv TVA la procurări care se
întocmeşte lunar şi se prezintă la Inspectoratul Fiscal.
La procurarea materialelor prin intermediul titularilor de avans se întocmesc
formule contabile:
- la procurarea altor materiale (fără TVA):
Dt 211 „Materiale” - 80 286 64 lei
Ct 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului” – 2 663 lei (vezi anexa nr.6.)
- la suma TVA aferentă materialelor procurate:
Dt 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” - 8 665 789 37 lei
Ct 2272 „Creanţe pe termen scurt ale titularilor de avans” - lipsesc
De asemenea, materialele pot fi aduse din interiorul întreprinderii, adică ele
sunt produse de ea.
36

Dt 211 „Materiale” - 80 286 64 lei
Ct 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate” - la întreprindere lipsesc
Prin predarea materialelor dintr-o gestiune în alta se întocmeşte:
Dt 211 „Materiale” - 80 286 64 lei
Ct 211 „Materiale” – 1 062 952 85 lei (vezi anexa nr.7.)
Procurarea materialelor are loc şi prin intermediul titularilor de avans fără
acordarea avansului (fără TVA):
Dt 211 „Materiale” - 80 286 64 lei
Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii” - la întreprindere lipsesc
Materialele căpătate în secţiile de producţie ale întreprinderii:
Dt 211 „Materiale” - 80 286 64 lei
Ct 812 „Activităţi auxiliare” - lipsesc
În afară de materia primă şi materialele de bază întreprinderea achiziţionează şi
alte materiale:
29
- procurarea combustibilului atât de la furnizori cât şi prin intermediul titularului
de avans (fără TVA):
Dt 2118 „Materiale de construcţii” – 76 449 lei (vezi anexa nr.6)
Ct 521 „Datorii privind facturile comerciale” - 3 870 614 84 lei (vezi anexa nr.9)
Ct 2274 „Alte creanţe” – 2 663 lei
- procurarea altor materiale (fără TVA):
Dt 2116 „Alte materiale” – 3 838 lei
Ct 521 „Datorii privind facturile comerciale” - 3 870 614 84 lei
Ct 532 „Datorii cu personalul privind alte operaţii” - lipsesc
Procurarea materialelor de construcţie de la furnizori (fără TVA):
Dt 2118 „Materiale de construcţie” – 76 449 lei
Ct 521 „Datorii privind facturile comerciale” – 3 870 614 84 lei


______________
29
Isvoranu M. „Bunurile materiale – intrarea şi ieşirea din patrimoniu”, Tribuna economică Nr. 2, pag 26-27, 2002.
37

La sfârşitul lunii pe baza documentelor primare atât de intrări cât şi de ieşiri
se întocmeşte în mod automatizat registrul pe contul 211 „Materiale” în care se
reflectă analitic pe fiecare subcont situaţia la începutul şi sfârşitul perioadei precum
şi corespondenţa conturilor în baza operaţiunilor curente.
30
La valoarea materialelor consumate în procesul de producţie şi alte necesităţi
se întocmesc următoarele formule contabile:
- consumul de materie primă:
Dt 811 „Producţia de bază” - 4 089 114 lei (vezi anexa nr.10)
Ct 211 „Materiale” - 1 062 952 85 lei
- materiale consumate pentru necesităţile auxiliare:
Dt 812 „Activităţi auxiliare” - 0
Ct 211 „Materiale” - 1 062 952 85 lei
- consumul de materiale pentru întreţinerea utilajului precum şi pentru necesităţile
secţiilor de producţie:
Dt 813 „Consumuri indirecte de producţie” - 1 221 95 lei (vezi anexa nr.11)
Ct 211 „Materiale” - 1 062 952 85 lei
- consumul de materiale pentru necesităţile de comercializare:
Dt 712 „Cheltuieli comerciale” – 370 870 94 lei (vezi anexa nr.12)
Ct 211 „Materiale” – 1 062 952 85 lei








_______________
30
Melnic G. „Contabilitatea valorilor materiale: evidenţa contabilă, controlul şi analiza activităţii economice:
autoreferat al tz. dr. în ştiinţă”, Chişinău, 2002.


38

2.2. Contabilitatea operaţiilor cu obiecte de mică valoare şi scurtă durată
Orice întreprindere, indiferent de caracterul activităţii pe care o desfăşoară,
utilizează în procesul său de gestiune obiectele de mică valoare şi scurtă durată.
Potrivit S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale”, aceste obiecte reprezintă
activele care au valoare unitară nu mai mare de 3000 lei, se trec la consumuri şi
cheltuieli, pe măsura predării acestora în folosinţă, în mărime de 100% din
valoarea de intrare a acestora.
31
Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată presupune
rezolvarea a două probleme principale:
 urmărirea existenţei şi mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de
la intrarea lor în patrimoniu şi până la scoaterea din folosinţă;
 calculul şi înregistrarea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, în
conformitate cu prevederile politicii de contabilitate a întreprinderii.
Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se utilizează
conturile: 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, iar pentru casarea
obiectelor date se utilizează contul 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată”.
Contul 213 “Obiectele de mică valoare şi scurtă durată” includ:
2131- Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc;
2132 – Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare.
Contul 2131 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc” poate fi
caracterizat astfel:
 După conţinutul economic este cont de active circulante
 După funcţiunea contabilă este cont de active
 Se debitează cu obiectele de inventar recepţionate şi depozitate
 Se creditează cu obiectele de inventar date în folosinţă sau ieşite din depozit,
din alte motive
__________________
31
Începând cu 1 ianuarie 2007 limita valorii unitare a OMVSD constituie 3000 lei (art.26 alin. (2) din Codul Fiscal).
Până la 1 ianuarie 2007 această limită a constituit 1000 lei.
39


 Soldul debitor reprezintă valoarea obiectelor de inventar existente în depozit

Contul 2132 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare” se
desfăşoară:
 După conţinutul economic este un cont de active circulante
 După funcţia contabilă este un cont de active
 Se debitează cu obiectele de inventar date în folosinţă
 Se creditează cu obiectele de inventar casate, scoase din folosinţă
 Soldul debitor reprezintă obiectele de inventar aflate în folosinţă

Contul 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”, poate fi
caractzerizat:
 După conţinutul economic este un cont rectificativ al valorii obiectelor de
inventor
 După funcţiunea contabilă este un cont de pasiv
 Se creditează cu uzura obiectelor de inventar date în folosinţă
 Se debitează cu obiectele de inventar scoase din folosinţă
Evidenţa operativă şi contabilitatea analitică a obiectelor de inventar, aflate
în depozitul central de materiale al întreprinderii, se organizează pe feluri de
obiecte, cu fişe de magazine şi fişe de cont analitice, asemănătoare celor pentru
materiale.
32
Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine
pe grupe omogene, pe tipuri asemănătoare. Cheltuielile efective pentru procurarea
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se compun din valoarea lor de procurare
şi cheltuielile de achiziţionare şi transportare a acestor obiecte la întreprindere.

____________
32
Oancea Şt. „Principiile de bază, particularităţile şi obiectivele contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale” Vol
II, pag 115-121, 2004.
40

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată se consideră în exploatare din
momentul livrării lor de la depozit pentru necesităţile producţiei (în magazii,
gestionarilor sau la locul de muncă).
Cheltuielile pentru reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se
raportă la acele conturi contabile la care s-a reflectat uzura calculată a acestui
obiect. Întreprinderile efectuează inventarierea obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată în modul şi termenele stabilite de “Legea contabilităţii” 426 XII din
04.04.95. art.40.
33
În corespundere cu această lege, inventarierea obligatorie a
obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se efectuează în următoarele cazuri:
 la trecerea de la o formă de proprietate la alta sau suspendarea activităţii
agentului economic;
 la stabilirea cazurilor de sustragere, deteriorare a obiectelor de mică valoare
şi scurtă durată sau în caz de abuz;
 în caz de incendiu sau calamităţi naturale.
Îmbrăcămintea specială se predă lucrătorilor întreprinderii după normele
stabilite şi se oglindesc în cărticelele personale. Acest inventar aparţine
întreprinderii şi trebuie întors la eliberarea lucrătorului din funcţie.
Pentru controlul după păstrarea inventarului contabilitatea duce o evidenţă în
care obiectele de mică valoare şi scurtă durată se repartizează conform denumirii,
cantităţii, a preţului, după locul păstrării şi exploatării şi a persoanelor
răspunzătoare. Persoanele răspunzătoare duc evidenţa în caiete în care scriu
denumirea, data intrării, numărul de inventar, preţul şi suma uzurii. Lunar
contabilitatea întocmeşte o dare de seamă privind intrările şi ieşirile obiectelor.
La primirea obiectelor de inventar în baza aceloraşi documente primare ca şi
la materiale, se întocmesc următoarele formule contabile:
- procurarea obiectelor de la furnizori (suma fără TVA):

_____________
33
Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor aprobat prin ordinul Ministerului
Finanţelor al R.M. nr. 174 din 25.12.1997//Monitorul Oficial al republicii Moldova nr. 88-91 din 30.12.1997.

41

Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 5 264 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” la suma TVA
aferentă procurărilor – 3 870 614 84 lei
Dacă întreprinderea procură obiecte de mică valoare şi scurtă durată:
de la furnizori:
- cu plata ulterioară a acestora:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 5 264 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 3 870 614 84 lei
- cu plata imediată a contravalorii acestora:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”- 5 264 lei
Ct 241 “Casa”, 242 “Cont de decontare”, 243 “Cont valutar” sau 244 “Conturi
speciale la bănci”:
Ct 241 “Casa” – 30 320 080 65 lei (vezi anexa nr.13)
Ct 242 “Cont de decontare” – 83 655 765 42 lei (vezi anexa nr.14)
Ct 243 “Cont valutar” – 322 869 20 (vezi anexa nr.15)
Ct 244 “Conturi speciale la bănci” – 29 073 lei
prin intermediul titularilor de avans:
- în cazul eliberării avansului:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 5 264 lei
Ct 227 “Creanţe pe termen scurt ale personalului” – 2 663 lei
- fără eliberarea avansului:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 5 264 lei
Ct 532 “Datorii faţă de personal privind alte operaţii” – 261 771 05 lei
de la persoane fizice:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 5 264 lei
Ct 539 “Alte datorii pe termen scurt” – 15 919 00 lei (vezi anexa nr.16)

__________________
34
Ministerul Finanţelor: Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate, partea I, Editura
Economică, Bucureşti, 2001.
42

În cazul efectuării cheltuielilor suplimentare legate de procurarea obiectelor
de mică valoare şi scurtă durată se întocmesc următoarele formule contabile:
34
pentru cheltuieli de transport:
- în cazul folosirii transportului propriu:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” - 5 264 lei
Ct 812 “Activităţi auxiliare” – 0
- în cazul când cheltuielile de transport sunt suportate şi facturate de către furnizor:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 5 264 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” - 3 870 614 84 lei
pentru cheltuielile privind asigurările în timpul transportării obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 5 264 lei
Ct 533 “Datorii privind asigurările” – 218 931 83 lei (vezi anexa nr.17)
pentru cheltuielile de încărcare şi descărcare
- suportate de întreprindere:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” – 5 264 lei
Ct 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533 “Datorii
privind asigurările” şi/sau 812 “Activităţi auxiliare”.
Ct 531 – 44 375 00 lei
Ct 533 – 218 931 83 lei
Ct 812 - lipsesc
- efectuate de furnizor sau de alte organizaţii:
Dt 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” - 5 264 lei
Ct 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” sau 539 “Alte
datorii pe termen scurt”.
Ct 521 - 3 870 614 84 lei
Ct 539 – 15 919 00 lei


43

2.3. Gestiunea stocurilor de materiale şi obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată la depozitul întreprinderii SRL „Bandaira”
Aprovizionarea se defineşte ca act comercial de trecere a mărfii din
proprietatea vânzătorului în proprietatea cumpărătorului cu acordul expres sau tacit
al ambilor parteneri. Aprovizionarea cu mărfuri la SRL “Bandaira”, în general
se face de la agenţii economici şi persoane fizice cu activitate industrială, prin
import direct sau prin intermediari şi de la alte întreprinderi comerciale. În prezent,
se cunosc multiple forme de aprovizionare a unităţilor cu mărfuri, dintre care
putem menţiona principalele: aprovizionarea cu mărfuri fără delegatul propriu al
unităţii, aprovizionarea cu mărfuri cu delegatul propriu al unităţii. Mărfurile pot
intra şi de la prelucrare, prin returnări de la clienţi, ca plusuri la inventariere etc.
Odată cu recepţia mărfurilor, acestea se transmit către locul de păstrare
sau persoana cu răspundere materială.
Întreprinderea “Bandaira” SRL dispune de trei depozite de păstrare a
mărfurilor: depozitul 301, depozitul 401, depozitul 501. Concomitent, operaţiile de
achiziţie perfectate cu factura fiscală se înregistrează în Registrul de evidenţă a
procurtărilor.
Pentru organizarea contabilitatii sintetice a mărfurilor aflate în proprietatea
întreprinderii se utilizează contul de activ 217 „Mărfuri”. În debitul acestui cont se
înregistrează intrarea mărfurilor, iar în credit ieşirea acestora. Soldul contului este
debitor şi reprezintă valoarea mărfurilor la finele perioadei de gestiune.
Planul de conturi contabil nu prevede deschiderea conturilor de gradul II la
contul de gradul I 217 ”Mărfuri”, însă întreprinderile pentru facilitatea organizării
contabilităţii, deschid subconturi pentru diferite tipuri de mărfuri, ambalaj etc.
La SRL “Bandaira” la contul 217 “Mărfuri” se deschid următoarele
subconturi:
- 217 1”Zahăr”
- 217 2 „Făină”
44

- 217 3 „Vinuri”
- 217 4 „Ulei”
- 217 5 „Detergenţi”
- 217 6 „Saci de polietelenă”
- 217 8 „Produse de cofetărie”
- 217 9 „Alte mărfuri”
În raportul financiar al SRL “Bandaira” toate mărfurile sunt reprezentate
prin contul 217 “Mărfuri”, în sumă totală de 2 264 865 lei.
Suplimentar, în contabilitatea întreprinderii analizate la subconturile
enumerate pentru detaliere se deschid şi conturi de gradul III. De exemplu, la
subcontul 217 4 „Petrol” se deschid următoarele conturi de gradul III:
- 217 41 „Benzină Efix 95” – 3 270 lei (vezi anexa nr.18)
- 217 42 „Benzină A-95”
- 217 43 „Motorină”.
Mărfurile primite în custodie se evidenţiază în contabilitate la contul de
active 921”Valori în mărfuri şi materiale primite în custodie”.
La SRL “Bandaira” valoarea mărfurilor se evidenţiază pe preţ de achiziţie,
ceea ce de fapt este caracteristic vânzărilor cu ridicata.
Întreprinderea se aprovizionează cu mărfuri de la furnizori locali şi străini.
Valoarea de intrare a marfurilor recepţionate de la furnizorii locali e încărcată
cu mai puţine elemente. În special, include valoarea de cumpărare datorată
furnizorului. Poate fi ajustata cu valoarea serviciilor de transport.
SRL „Bandaira” achiziţionează marfa de la furnizori străini. Importul se
contabilizează în baza următoarelor documente primare:
- contractul de cumpărare (import);
- factura furnizorului (invoice, Rechnung,) care include valoarea de cumpărare a
bunului material;
- scrisoarea de transport internaţional;
45

- declaraţia vamală şi declaraţia privind valoarea mărfurilor în vamă;
- calculul procedurilor vamale;
- facturi fiscale, privind valoarea serviciilor de transport, achitarea procedurilor
vamale;
- ordinul de plată în valută străină pentru achitarea impozitelor (TVA, taxa vamală
şi pentru procedurile vamale);
- documentele bancare (ordinul de plată, ordinul de plată în valută străină);
- certificate fitosanitare,
- certificat de origine;
Pentru evaluarea iniţială a mărfurilor importate, element formatoriu a valorii
e valoarea în vamă. În conformitate cu Legea cu privire la tariful vamal nr.1380-
XIII din 20 noiembrie 1997 valoarea în vamă e constituită dintr-o serie de
elemente, principalele fiind:
 valoarea de cumpărare a bunurilor importate;
 valoarea serviciilor de transport pe parcurs extern;
 taxa vamală;
 taxa pentru procedurile vamale.
La întreprinderea “Bandaira” SRL se utilizează pentru evaluarea curentă a
stocurilor de mărfuri metoda FIFO (Prima intrare-prima ieşire), ce este stabilită de
politica de Evidenţă a întreprinderii.
Exemplul 1. Pentru calcularea şi determinarea costului stocurilor ieşite în baza
metodei FIFO vom utiliza următoarele date iniţiale:
Stocul la 01.02 – 500 buc. la preţul 200,00 lei;
În decursul lunii au avut loc următoarele intrări de stocuri:
18.03. 2011. - B “Alco Secărica”, 0,5 l - 60 sticle la preţ de 15, 77 lei
20.03.2011. - B “Alco Spicul Ferm”, 0,5 l – 40 sticle la preţ de 16,45 lei
25.03.2011. - Miere artificială, 330 gr. – 5 buc. la preţ de 8,50 lei
02.01.2011. – “Brânduşa” bomboane, 1 cutie la preţ de 94, 71 lei
10.01.2011. – Parizer “Doctorscaia”, 39, 75 kg la preţ de 39,37 lei
46

14. 01.2011. – Ciocolată Safari, 70 gr. – 1 cutie la preţ de 30, 50 lei
18.01.2011. – Oţet de masă, 6% - 12 buc. la preţ de 2,50 lei (vezi anexa nr.19.)

Potrivit metodei FIFO, stocurile ieşite din gestiune sunt evaluate la valoarea
de achiziţie a primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din
gestiune sunt evaluate la valoarea de intrare a lotului următor, în ordine
cronologică.

Tabelul 7.

Calculul costului mărfurilor ieşite (consumate) prin metoda FIFO
(în lei)
Data Explicaţii Intrări Ieşiri Stoc


Cant-tea Preţul Valoarea Can-tea Preţul Valoarea Can-tea Preţul Valoarea
18. Sold iniţial 60 15,77 946 00 60 15,77 946 00
20. Intrări 40 16,45 658 00
60
40
15,77
16,45

25. Ieşiri
40
5
16,45
8,50
946 00
42,50
5 16,45 42,50
02.
Intrări
1 94,71 94,71
5
1
16,45,
94,71
42,50
94,71
10.
Ieşiri

1
39,75
8,50
39,37
42,50
100,41
39,75 100,41 100,41
47

14.
Intrări
1 30,50 30,50
39,75
1
100,41
30,50
100,41
30,50
18. Ieşiri
1
12
30,50
2,50
30,50
30,00
12 2,50
TOTAL 102
157,4
3
1 729 21 98,75
105,8
2
2 180 41
31. Stoc final 263,50 409,42 1 357 03

În condiţiile unei inflaţii puternice folosirea acestei metode poate duce la
pericolul falimentării întreprinderii, precum şi al supradimensionării profitului şi
fiscalităţii.
Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe
grupe omogene, pe tipuri şi pe gestionari. La SRL “Bandaira”, obiectele de mică
valoare şi scurtă durată se impart în două grupe:
- cu valoarea lor unitară până la 1 500 lei (inclusiv). La eliberarea din depozit ele
sunt casate direct la consumuri sau cheltuieli în funcţie de destinaţia acestora, iar
uzura nu se calculează.
- obiecte cu valoarea unitară mai mare de 1 500 lei, la eliberarea din depozit ele se
trec la decont gestionarilor. Nu se casează direct la consumuri sau cheltuieli, dar se
calculează uzura în proporţie de 100%.
Înregistrările şi faptele economice reflectate în contabilitatea SRL
“Bandaira” sunt următoarele:
1. Reflectarea valorii de cumpărare a OMVSD (fătă TVA) procurate contra plată
de la furnizori, aceste datorii sunt stinse în anul de gestiune curent:
 Dt 213 – 11 990 97 lei (vezi anexa 20)
 Ct 521 – 3 870 614 lei
2. Calcularea uzurii OMVSD utilizate pentru necesităţile generale de producţie:
 Dt 813 – 1 221 95 lei
48

 Ct 241 – 30 320 080 lei
3. Procurarea OMVSD de la furnizori:
 Dt 213 - 11 990 97 lei
 Ct 214 – 42 737 lei (vezi anexa 21)
Reflectarea mişcării interne a OMVSD (de la un depozit la altul) procurate
anterior:
 Dt 213 - 11 990 97 lei
 Ct 213 – 5 264 lei
5. Decontarea sumei uzurii OMVSD la casarea acestora. Înregistrarea în contul 213
se efectuează în subcontul 2132 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în
exploatare”:
 Dt 214 – 1 480 lei
 Ct 213 – 5 264 lei
6. Materialele consumate pentru necesităţile administrative ale SRL “Bandaira” se
reflectă astfel:
 Dt 713 “Cheltuieli generale şi administrative” – 1 242 493 28 lei
 Ct 211 “Materiale” – 1 062 952 85 lei
7. Valoarea de bilanţ a materialelor vândute:
 Dt 714 “Alte cheltuieli operaţionale” – 13 114 81 lei (vezi anexa nr.22)
 Ct 211 “Materiale” – 1 062 952 85 lei
8. Consumul de materiale în procesul de lichidare a mijloacelor fixe:
 Dt 721 “Cheltuieli de activităţi de investiţii” – 717 000 lei (vezi anexa
nr.23)
 Ct 211 “Materiale” - 1 062 952 85 lei
Toate datele din maşionograme servesc pentru întocmirea balanţei de
verificare, cărţii mari şi a rapoartelor financiare.



49


CONCLUZII
În această lucrare metodologia de studiu s-a aliniat la principiile de bază a
studierii temei fundamentale în domeniu al savanţilor din ţară şi de peste hotare,
standardele naţionale de contabilitate, standartele internaţionale, acte legislative
din Republica Moldova privind activitatea comercială, diverse acte normative,
elaborate de Ministerul Finanţelor şi Departamentul Comerţ din R. Moldova.
Contabilitatea materiei prime şi a materialelor este parte componentă a
contabilităţii interne de gestiune, incluzându-le şi pe cele aflate în custodie sau
prelucrare la terţi. Valorile materiale, cuprinse în stocuri, se află succesiv şi
neântrerupt în diferite faze ale procesului de producţie şi comercializare. Această
caracteristică a stocurilor de a participa continuu la stadiile circuitului economic şi
de a descrie în cadrul exerciţiului mai multe rotaţii indică aportul lor la realizarea
profitului şi la valorificarea capitalului.
De aceea, gestiunea stocurilor de valori materiale, asigurarea şi utilizarea
raţională a acestora constituie un obiectiv principal al conducerii întreprinderilor, la
realizarea căruia, contabilitatea prin funcţiile sale poate avea o contribuţie
însemnată. Problema cheie în economia contemporană este utilizarea raţională a
resurselor materiale.
Cerinţele consumului, raţională tuturor felurilor de resurse, e datorată
problemei, că necesitatea ţării în energie şi în materie primă creşte necontenit, dar
producerea lor e tot mai scumpă.
Economia materiilor din contul îmbunătăţirii producerii e cu mult mai
eficientă, decât să produci cantitatea adăugătoare de materiale. În sfera organizării
contabilităţii stocurilor de materii prime şi materiale, pieselor de schimb şi
combustibil, articole de completat şi semifabricate, obiecte de mică valoare şi
scurtă durată se circumscruie clasificarea şi codificarea, evaluarea stocurilor;
organizarea documentaţiei primare şi evidenţei operative; organizarea contabilităţii
analitice şi sintetice
50

Pentru atingerea scopurilor trasate o mare importanţă o are normarea şi
evidenţa strictă a resurselor, stimularea morală şi materială a lucrătorilor care
sporesc folosirea raţională a materialelor.
O problemă importantă este organizarea evidenţei materialelor la depozitele
întreprinderii, îmbunătăţirea sistemului de normare şi evidenţa consumului de
materiale, combustibil şi energie, stabilirea cantităţii optimale a stocurilor de
materiale, a controlului viguros asupra utilizării materialelor.
Pornind de la rolul şi importanţa ce revine contabilităţii resurselor materiale,
organizarea corectă şi oportună ar permite uşurarea executării ei. Implementarea
Standardelor Internaţionale în Republica Molodova creează modificări asupra
metodelor de evaluare, evidenţă şi apreciere a resurselor materiale şi decontărilor
cu furnizorii.
În condiţiile actuale creşte importanţa economisirii resurselor materiale,
deoarece eficacitatea folosirii lor şi reflectarea în rezultatul financiar al
întreprinderii influenţează direct creşterea consumului de materiale pentru
fabricarea produselor. În acest sens una din principalele probleme a contabilităţii
stocurilor de mărfuri şi materiale la întreprindere este controlul asupra economisirii
şi folosirii raţionale a resurselor materiale.
La întreprindere se perfectează insuficient documentele speciale pentru
evidenţa şi controlul utulizării resurselor materiale în dependenţă de specificul
sectoarelor.
Folosirea raţională a resurselor materiale ar duce la creşterea volumului
de produse cu folosirea aceleaşi cantităţi de materiale şi respective la diminuarea
costului. Reducerea consumurilor de materiale pe unitate de lucrare ar duce la
creşterea profitului şi rentabilităţii, care au importanţă deosebită în activitatea
întreprinderii.
Unul din neajunsurile normării materialelor utilizate pe unitate de produs
este instabilitatea economică din republică şi creşterea continuă a preţurilor la
resursele materiale.
51

Analizând practica organizării şi contabilităţii stocurilor de materiale la SRL
“Bandaira” se poate de menţionat următoarele. Contabilitatea la SRL “Bandaira”
se ţine conform următoarelor acte normative:
 Legii contabilităţii nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995;
 Standardelor Naţionale de Contabilitate;
 Planul de conturi contabile ale activităţii economico-financiare ale
întreprinderii;
 Politica de contabilitate.
De respectarea normelor metodologice şi legislative poartă răspundere
contabilul-şef, în primul rand, şi membrii contabilităţii. La SRL “Bandaira” sunt
bine delimitate funcţiile fiecărui lucrător al contabilităţii. În funcţiile contabilului
ce ţine evidenţa stocurilor de materiale intră:
- evidenţa intrării materialelor şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;
- contabilitatea cheltuielilor de transport;
- aprovizionare incluse în costul materialelor;
- evidenţa consumului şi a cheltuielilor de materiale;
- reflectareaoperaţiunilor de realizare a valorilor materiale;
- calcularea uzurii obiectelor de inventar etc.
Circuitul documentelor, ca purtătoare de informaţii privind evidenţa şi
mişcarea stocurilor de materiale, la SRL „Bandaira” este bine organizată, astfel
încât toate operaţiile sunt reflectate la momentul oportun, adică în luna în care s-au
petrecut.
După cum s-a mai menţionat, la SRL “Bandaira” funcţionează depozite,
unde este bine organizată păstrarea şi evidenţa operativă de deposit a valorilor
materiale. În afară de acestea, la fiecare sector de producţie există magazii, ceea ce
îmbunătăţeşte esenţial procesul de aprovizionare cu materiale a procesului de
producţie.
52

Gestionarii ţin evidenţa strictă a materialelor provenite de la persoanele terţe,
de exemplu, de la beneficieri, pentru a evita situaţiile de conflict privind cantitatea
şi locul de consum a acestora.
În general, se poate constata că la SRL “Bandaira” contabilitatea materiei
prime, a materialelor, combustibilului, pieselor de schimb, obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată este organizată la un nivel înalt.
În scopul înlăturării neajunsurilor menţionate este necesar ca la SRL
“Bandaira” să fie luate următoarele măsuri:
- să fie respectate normele de consum în procesul de fabricare a produselor;
- să se automatizeze evidenţa în toate sectoarele întreprinderii pentru a mări
eficacitatea lucrului contabilului;
- utilizarea metodelor progresiste de contabilitate analitică a valorilor
materiale şi a decontărilor cu furnizorii;
- simplificarea şi unificarea documentelor primare, registrelor contabile pe
acest sector de contabilitate.
La elaborarea prezentei lucrări s-au folosit materialele practice ale SRL
“Bandaira”, cât şi materialele literaturii de specialitate, a altor surse oficiale de
informaţie.








53

BIBLIOGRAFIE

Materiale instructive şi metodice:
1) Legea Contabilităţii (nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995, şi modificările legii//
Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr.28. din 25.05.1995)
2) Standardul Naţional de Contabilitate 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale” din
01.01.1998..
3) Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a întreprinderilor
aprobat prin ordinul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova nr. 174 din
25.12.1997 // Monitorul Oficial al republicii Moldova nr. 88-91 din 30.12.1997.
4) Regulamentul cu privire la inventariere nr.27 din 28 aprilie 2004 //Monitorul
Oficial 123-124 din 27 iulie 2004.
5) Codul Fiscal, Titlul III “Taxa pe valoarea adăugată” nr.145-XIII din
17.04.1998// Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 40-41 din 07.05.1998.
6) Положение о малоценных и быстроизнашивающихся предметов № 05/2-
30-154 от 3.06.1997.
7) Ministerul Finanţelor: Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de
Contabilitate, partea I, Editura Economică, Bucureşti, 2001.


Manuale, monografii, cărţi, broşuri:
8) Băşanu Gh. „Gestiunea ştiinţifică a stocurilor de resurse materiale” Bucureşti,
1998.
9) Bojian O. „Bazele contabilităţii”, Bucureşti: Editura Eficient, 1997, p.17-21; 96-
100.
10) Bojian O. “Contabilitatea generală: Bazele contabilităţii financiare a
întreprinderii”: Editura Universitară, Bucureşti, 2001.
11) Băbăiţă V. „Contabilitatea financiară, Timişoara: Editura Pedagogică, 1996.
54

12) Briciu S. „Contabilitatea comercială”: Editura Argus, Alba Iulia, 2001.
13) Creţoiu Gh., Bucur I. „Contabilitate: Noul sistem şi expertiză contabilă”,
Bucureşti: Ed.II ACTAMI, 1994.
14) Dumitreanu E. „Contabilitatea operativă privind achiziţiile şi vânzările
mărfurilor”. Finanţe, Credit, Contabilitate. Nr7-8 1998 p.65-69.
15) Epuran M., Băbăiţă V., Grosu C., “Contabilitatea financiară în noul sistem
contabil”, vol.I. Editura de Vest, Timişoara, 1996.
16) Fundătură D. „Managementul resurselor materiale”, Bucureşti, 1999.
17) Feleaga N., Ionaşcu I. “Tratat de contabilitate”, vol. I. Editura Economică,
Bucureşti, 1998 şi vol. II. Editura Economică, Bucureşti, 1999.
18) Fratea N. Problemele contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale conform
SNC-2/Culegere “Reformele economice în R.Moldova şi România. Vol.II
Chişinău-ASEM 1999.
19) Leşco G. Evaluarea calorilor materiale /Culegere ”Reforma economică în R.
Moldova Vol. 2 Chişinău-ASEM 1998 p. 147-151.
20) Melnic G. „Contabilitatea valorilor materiale: evidenţa contabilă, controlul şi
analiza activităţii economice: autoreferat al tz. dr. în ştiinţă”, Chişinău, 2002.
21) Nederiţă Al., Bucur V., „Contabilitatea financiară”, Chişinău: Ed II ACAP,
2003.
22) Neamţiu Gh. “Contabilitatea financiară a firmei”: Editura Gutenberg Univers,
2007.
23) Noul sistem contabil al agenţilor economici din Republica Moldova. Colectiv
de autori: coordonator A. Nederiţă. Chişinău: Ed. ACAP, 1998 (vol I), 1999 (vol
II).
24) Nicolai M. ”Opinii privind evidenţierea mărfurilor plătite de cumpărători în
rate/Finanţe, Credit, Contabilitate nr.1/1997 p.35-38.
25) Oprean I., Matis D., Pop A., Pasca N., „Bazele contabilităţii”: Editura
Intelcredo, Deva, 2001.
55

26) Porumb Elena-Marilena „Managementul strategic al resurselor materiale”,
Bucureşti, 2000.
27) Ristea M. “Contabilitatea rezultatului întreprinderii”: Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2001.
28) Ristea M. “Normalizarea contabilităţii” – bază şi alternative: Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2002.
29) Staicu C. “Contabilitatea mărfurilor la costul efectiv de achiziţie “ /Finanţe,
Credit, Contabilitate nr.4 1998 p.20.
30) Staicu C. “Contabilitatea mărfurilor la preţ cu amănuntul “ /Finanţe, Credit,
Contabilitate nr.11-12 1998 p.26 –32.
31) Staicu C. „Contabilitatea mărfurilor la preţul standard sau preţul prestabilit”
/Finanţe, Credit, Contabilitate nr.10 1998 p.44 –49.
32) Tăgăduian D. “Finanţele întreprinderii”: Editura Concordia, Arad, 2006.
33) Todea N. “Aspecte teoretice şi aplicaţii practice”: Editura Aeternitas, Alba
Iulia, 2002.

Articole din presa periodică:
34) Cocoară M. „Controlul inventarierii patrimoniului”, Control economic-finaciar
Nr.3 pag. 24, 2000.
35) Dumitru Gh. „Evaluarea stocurilor”, Tribuna economică Nr.27, pag 55-58,
2005.
36) Domnişoru S., Oarcă R., Sandu M. „Contabilitatea cheltuielilor privind
stocurile”, Gestiunea şi contabilitatea firmei Nr.7, pag 2-8, 2003
37) Fratea N. „Problemele contabilităţii stocurilor de mărfuri şi materiale conform
S.N.C. 2 „Stocuri de mărfuri şi materiale„”, Reformele economice în Republica
Moldova şi România: Realizări, tendinţe, probleme, pag. 165-168, 1998.
38) Ielciu I. „Confruntarea stocurilor”, Control economic-financiar Nr.2, pag 23-
26, 2002.
56

39) Isvoranu M. „Bunurile materiale – intrarea şi ieşirea din patrimoniu”, Tribuna
economică Nr. 2, pag 26-27, 2002.
40) Oancea Şt. „Eficienţa economică a contabilităţii stocurilor de mărfuri şi
materiale”, Dimensiunile managementului aprovizionării în contextul economiei
contemporane Vol. II, pag 13-19, 2004.
41) Oancea Şt. „Principiile de bază, particularităţile şi obiectivele contabilităţii
stocurilor de mărfuri şi materiale” Vol II, pag 115-121, 2004.
42) Popovici I. „Inventarierea – contabilitatea diferenţelor”, Tribuna economică
Nr. 42, pag 24-32, 2004.
43) Sandu M., Liţoiu V. „Metode de evaluare şi evidenţă a activelor circulante de
natura stocurilor”, Gestiunea şi contabilitatea firmei Nr.5, pag 2-15, 2005.


















57

Anexa 1.

Standardele Naţionale de Contabilitate intrate în vigoare la 01.03.2003.

Denumirea SNC Data intrării
în vigoare
1 2
S.N.C. 1 „Politica de contabilitate” 1 ianuarie 1998
S.N.C. 2 “Stocurile de mărfuri şi materiale” 1 ianuarie 1998
S.N.C. 3 “Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” 1 ianuarie 1998
S.N.C. 4 “Particularităţile contabilităţii la întreprinderile micului business” 9 aprilie 2000
S.N.C. 5 “Prezentarea rapoartelor financiare” 1 ianuarie 1998
S.N.C. 6 “Particularităţile contabilităţii la întreprinderile agricole” 1 ianuarie 2001














58

Anexa 2.

Schema aprovizionării cu materiale






Furnizori

Producţia
proprie
Transfer intern Din alte surse

Intreprinderi (persoane
juridice),

Titularii de avans,

Persoane fizice

Returnarea la
depozit din
subdiviziuni,

transfer între
subdiviziuni
Transfer gratuit,

depuneri în capital
statutar,

schimb etc.

Stocurile de
valori materiale









Sursa de intrare a
materialelor