You are on page 1of 28

DEONTOLOGIA MEDICALA SI ETICA NORMATIVA: datoria

medicului; normarea exercitiului datoriei in medicina si
moralitatea comportamentului profesional . Juramantul
Hipocratic si continuitatea normelor morale in practica
medicinii: corpul profesional si constiinta profesionala.
Coduri deontologice; coduri de etica. Codul de etica
universitara. Asociatia medicala Mondiala (WMA):
Declaratia de la Geneva, Codul international al eticii
medicale, Declaratii si reglementari ale WMA. Colegiul
medicilor din Romania. Codul deontologic al medicilor
din Romania comentat.
George Cristian Curca MD, Ph.D.
Prof. de medicina legala si etica medicala
Discipl. Medicina legala si Bioetica, Facultatea
Medicina UMFCD
• Indiferent ca ne gandim la viata sociala,
universitara (pe timpul educatiei) sau a celei
profesionale (medicale), nevoia de moralitate
este mereu prezenta
• De ce?
Principiile eticii universitare vs. principiile eticii care
corespund nivelului asteptarilor pacientului vs.
principiile bioeticii
• Articolul 1 Libertatea academică
• Articolul 2 Autonomia personală
• Articolul 3 Dreptatea şi echitatea
1. Nediscriminarea şi egalitatea de şanse
2. Eliminarea conflictelor de interese şi a
incompatibilităţilor
3. Egalitatea de şanse
• Articolul 4 Meritul
• Articolul 5 Profesionalismul
• Articolul 6 Onestitatea şi corectitudinea intelectuală
• Articolul 7 Transparenţa
• Articolul 8 Responsabilitatea
• Articolul 9 Respectul şi toleranţa
ASTEPTARILE PACIENTULUI
1. Responsabilitate
2. Independenta
3. Competenta
4. Disponibilitate
5. Justitie
PRINCIPIILE BIOETICII
1. Beneficenta
2. Non-maleficenta
3. Autonomie
4. Justitie

• Se prezinta o comparatie intre valorile si sistemele de valori academice,
ale pacientului (societatii) si ale bioeticii.
• Se observa suprapuneri intre valorile universitare si asteptarile
pacientului.
• Exista suprapuneri in principii intre moralitatea practicii medicale atestata
de catre bioetica, cea normativa exprimata de juramantul Hipocratic (cca
400 iH) si reafirmata de catre Declaratia de la Geneva (1948) si principiile
academice. Aceasta atesta ancorarea moralitatii actului medical in cadrul
valorilor societatii corespunzator nivelului de asteptare al pacientului.
• Dar mai inseamna ceva: nevoia de invatare a moralitatii actului medical (a
face bine –beneficenta- si a nu face rau –non-maleficenta-) ca demers de
care se ocupa etica medicala si bioetica.
• Principiile binelui si raului nu sunt in nivelul de asteptare al societatii de la
practica medicala (!)
• Posibilitati: se considera implicite nivelului de competenta, impuse de
nivelul de responsabilitate, de practica actului medical cu justitie: in
realitate aceste valori trebuie invatate si nu pot fi implicite intrucat
valorile binelui pot fi subiective (o vulnerabilitate sociala).

Facultatea de medicina
1. Competenta
2. Independenta profes.
3. Justitie

Societate
1.Responsabilitate
2.Independenta
3.Competenta
4.Disponibilitate
5.Justitie

Colegiul
medicilor
Codul
deontologic,
Profesionalism
E
T
I
C
A

M
E
D
I
C
A
L
A

A

f
a
c
e

b
i
n
e

A

n
u

f
a
c
e

r
a
u
,

F
i
d
e
l
i
t
a
t
e
,


R
e
p
a
r
a
t
i
e

G
t
a
t
i
t
u
d
i
n
e
,

e
t
c
.

Asociatia Medicala Mondiala, World Medical Association, 1947
Codul International al Eticii Medicale 1949
Declaratia de la Geneva 1948

Juramantul Hipocratic, etica medicala
B
I
O
E
T
I
C
A

B
e
n
e
f
i
c
e
n
t
a

N
o
n
-
m
a
l
e
f
i
c
e
n
t
a

A
u
t
o
n
o
m
i
e

J
u
s
t
i
t
i
e

Juramantul Hipocratic
• “Jur pe Apollo medicul, Asclepius, Hygeia si Panacea, si iau ca martori pe toti zeii si zeitele, ca voi pastra dupa
abilitatile si judecata mea urmatorul juramant si intelegere:
• Sa il consider pe profesorul care m-a invatat aceasta arta egal cu parintii mei; sa impart cu el traiul meu, si atunci
cand va fi in datorie de plata, daca va fi nevoie, sa contribui pentru a-l ajuta; sa ii consider pe copii sai ca pe fratii mei
pe linie barbateasca si sa-i invat aceasta arta daca vor dori, fara taxe ori fara vreun acord scris, si invatandu-i , sa
impart cunoasterea acestei arte catre fii mei, catre fii profesorilor mei si catre discipolii care au prestat un juramant
dupa legile medicale, dar nu si catre altii.

• Voi folosi prescriptii pentru a ajuta pe cel bolnav dupa abilitatile si cunostiintele mele; dar si ca sa tin departe orice
vatamare si injustitie.
• De asemenea nu voi da nici o substanta letala chiar daca mi se cere si nici nu voi sfatui în această privință. Tot așa nu
voi da unei femei remedii pentru a induce avortul. Voi pastra in puritate si curatenie viata si arta mea.
• Nu voi folosi cutitul, nici chiar pentru cei cu pietre, dar voi permite sa o faca celor care practica aceasta munca.
• Si in oricate case as putea sa intru, voi intra spre binele bolnavului, tinandu-ma departe de orice injustitie din vina
mea ori prin inselaciune abtinandu-ma de la placerile iubirii cu femei sau barbati, fie ei liberi sau sclavi.
• Tot ceea ce voi vedea sau auzi in timpul tratamentului sau in afara lui in legatura cu viata aceluia si care nu trebuie
vorbit in nici un fel in afara, nu voi vorbi, cu privire la cele ce nu se pot spune.
• Daca va fi sa tin acest juramant cu credinta, fie sa ma bucur de viata si practica artei mele respectat de catre toti
oamenii in toate timpurile; dar daca il voi incalca sau voi jura stramb, contrariul sa mi se intample."
Organizatie socio-profesionala
Independenta
Justitie, egalitarism
Pro-viata, nu eutanasiei, avortului
Non-maleficenta
Beneficenta

Competenta, profesionalism
Egalitate
Nediscriminare
Fidelitate
Responsabilitate

Sunt denumite principiile morale care se afla la baza preceptelor Hipocratice.
Declaratia de la Geneva, 1948,
Adoptata dupa Codul de la Nurenberg, 1947

Textul Declaratiei de la Geneva (actualizat)
• “Pe timpul admiterii mele ca membru al profesiei medicale:
• Jur sa-mi consacru viata in serviciul umanitatii.
• Voi datora profesorilor mei respect si gratitudine.
• Voi practica profesiunea cu constiinta si demnitate.
• Sanatatea pacientilor mei va fi prima mea preocupare.
• Voi respecta secretele care imi sunt incredintate chiar si dupa ce pacientul a murit.
• Voi mentine prin toate fortele mele onoarea si traditiile nobile ale profesiunii medicale.
• Colegii mei vor fi surorile si fratii mei.
• Nu voi permite consideratiilor de varsta, boala, dizabilitati, credinta, origine etnica, sex,
nationalitate, afiliere politica, rasa, orientare sexuala, statut social sau oricarui alt factor sa
intervina intre datoria mea si pacientul meu.
• Voi mentine cel mai inalt respect pentru viata umana.
• Nu imi voi folosi cunostiintele medicale pentru a viola drepturile omului si libertatile sale civile,
nici chiar sub amenintare.
• Fac aceste promisiuni solemn, liber si pe cuvantul meu de onoare »

Declaratia de la Geneva este documentul initiatic de intrare in practica medicala, noul Juramant al
medicilor in dorinta de modernizare a J. Hipocratic, ca Juramant al organizatiei profesionale mondiale
(World Medical Association) care normeaza astfel inca o data moralitatea practicii medicale la scurt timp
dupa tribunalul medicilor de la Nuremberg. Cu rosu singura modificare principiala fata de J. Hipocratic.
Deontologia
• Medicii sunt pregatiti pe bancile scolilor si sunt invatati ca studenti sa
respecte normele si in egala masura sa fie liberi si sa se manifeste
liberi in respectul normelor convietuirii sociale, academice,
profesionale
• Vor repeta pentru restul vietii profesionale acelasi dualism: cum poti
sa fi si sa ramai liber din interiorul normelor moralitatii? Vor trai
practica independentei profesionale in interiorul moralitatii actului
profesional avand practica medicala strajuita de codul deontologic al
medicului.
• Raspunsul la acest dualism a fost dat de catre Imm. Kant o data cu
nasterea deontologiei (exercitiul datoriei).
• Deontologia este fundamentata de etica principiului unic al moralei
(Imm. Kant) care este implinirea datoriei. Astfel o actiune este buna,
morala atunci cand este purtata de vointa buna (calitatea vointei) a
agentului si este materializata prin exercitarea datoriei acestuia.
• Exercitandu-si datoria, agentul implineste binele in actiunea
pe care o efectueaza.
• Prezumand ca agentul are intentie buna si calitatea vointei
sale de a produce bine ce devine astfel un “bun fara
calificare” si cu aceasta premiza el isi implineste datoria pe
care o are de implinit (asa cum este cunoscut ca o are),
atunci rezultatele nu pot fi altele decat bune, ori mai exact,
cat de bune pot fi.
• Iar asta inseamna a face bine. Cat de bine se poate face.
Acesta este fundamentul filozofic al deontologiei si el este
Kantian (deontologia medicului, avocatului, politistului,
expertului, etc.).
• Calitatea vointei de a duce la indeplinire cu sarguinta,
staruinta, dedicatie datoria ce o are de implinit o persoana
aflata in exercitarea datoriei sale reprezinta diligenta.
• Moralitatea Kantiana este bazata pe constructia imperativului categoric, o
constructie rationala-logica a caii binelui ce se regaseste in implinirea datoriei,
mai exact a datoriei de a-si exercita datoria.

• Prima premiza (Prima maxima – principiul universalitatii): o actiune este
morala daca intotdeauna si in orice conditii actiunea va fi considerata morala
de catre toti ceilalti oameni; actiunea devine astfel apta de a deveni o lege
universala care se aplica pentru toti inclusiv pentru agentul insusi

• A doua premiza (Maxima a doua- principiul demnitatii umane) spune ca o
actiune este morala atata timp cat aceasta actiune nu trateaza oamenii (nici pe
sine nici pe ceilalti) mai ales ca pe simple mijloace pentru atingerea unui scop ci
chiar ca pe scopul in sine; actiunea indreptata mai ales spre beneficiul celuilalt
si intr-o mai mica masura spre propriul beneficiu

• Concluzia (Maxima a treia- principiul autonomiei). Actionand in conformitate
cu primele doua premize agentul devine deopotriva legislator, subiect al
propriilor legi si suveran administrator al legilor intr-o lume in care toti oamenii
sunt autonomi si liberi


“O buna vointa este buna nu pentru ca efectele sau rezultatele ei sunt bune ci pentru ca
e buna in sine. Chiar daca nu va avea nici un rezultat bun ea va straluci ca un giuvaer,
ca o valoare in sine (Imm.Kant)”.

Binele nu se regaseste in rezultat ci in calitatea vointei si exercitiul datoriei spre a
atinge acel rezultatul.

Binele ca finalitate, consecintele/rezultatul (finalul) sunt irelevante intrucat sunt
necontrolabile la momentul actiunii si nu exprima calitatea vointei, diligenta actiunii
(sarguinta efortului).

Valoarea morala a actiunii nu consta in consecintele sau rezultatul pe care actiunea o
produce (care deseori nu poate fi cunoscut, anticipat ori garantat) ci in calitatea vointei
agentului (fapta buna pentru motivul bun) si diligenta pentru mijloacele corecte
(sarguinta pentru a alege mijloacele corecte) si care deopotriva conduc actiunea
agentului.
• Etica binelui la Imm . Kant este etica datoriei si
aceasta devine o prelungire a eticii virtutii intrucat
ea fiinteaza si este adusa spre finalitate ca o
obligatie morala (datoria) de catre individ (agent).
• Astfel comportamentul deontologic este acel
comportament fata de care se poate demonstra
implinirea binelui asa cum era cunoscut si acceptat
de catre toti ce respecta aceleasi valori.
• Binele deontologic se cauta in persoana agentului si
actiunea sa realizata cu implinirea datoriei spre
deosebire de consecintialism in care binele se cauta
in forma sa de exprimare decurgand din calitatea
consecintelor/rezultatelor si a utilitatii lor comune
(binele teleologic).
• Dar rezultatul actiunii in parte provine ca rezultat nu numai
din virtutile si efortul agentului ci si prin actiunea altor
cauze si conditii ce nu depind decat in parte de agent.
• Rezultatele pot sa exceada virtutii, calitatii vointei si
implinirii datoriei asa dupa cum era cunoscuta aceasta,
adica sa contina cauze ori conditii independente de vointa si
controlul acestuia.
• Din perspectiva consecintialista agentul este atras in
raspundere cu privire la binele produs din prisma
rezultatului astfel incat poate fi facut responsabil si pentru
ceea ce nu se afla in controlul sau la momentul actiunii dar
a devenit rezultat al actiunilor sale.
• Din perspectiva utilitariana medicul poate fi atras in
raspundere pentru orice nu este util si dorit pacientului sau
binelui public. Sau invers orice este util si dorit pacientului
devine o obligatie morala pentru medic (ceea ce ii limiteaza
acestuia libertatea individuala).

• Exista o diligenta de mijloace fata de care se situeaza raspunderea
agentului, respectiv raspunderea fata de mijloacele actului medical
(raspunderea in medicina).
• Nu fiinteaza in momentul actiunii medicale o datorie fata de rezultat (cu
exceptia actului medical sub contract) intrucat medicul nu poate fi facut
raspunzator pentru ceea ce inca nu s-a intamplat (rezultatul) ori pentru
cauze ce nu se aflau sub controlul sau. Iata de ce respectarea dentologiei, a
normelor deontologice plaseaza medicul in respectul moralitatii dar si a
legalitatii actului medical.
• Medicul are in activitatea sa o tripla normare: morala, profesionala si legala.
– Moral este responsabil in relatie cu normele profesionale ale moralitatii
(Codul deontologic/codul etic)
– Profesional in relatie cu normele de buna practica (ghidurile
profesionale, cunoasterea stiintifica unanim acceptata) iar
– Legal in raport cu legile tarii in care practica si fata de care are nu doar
drepturi dar si obligatii pentru ca este un cetatean al acelei tari.
• Posibilele conflicte sunt complicate spre rezolvare dar “Sanatatea
pacientului este principala sa indatorire”.
Virtuti ale medicului
Onorabilitate Empatie, umanitate
(profesionala, individuala)

Loialitate Datorie Competenta

Fidelitate Profesionalism

Confidentialitate Proprii valori
Catre sine
Catre pacient si societate
Exercitiul datoriei
• Datoria este o obligatie morala. Poate fi:
– asumata sau neasumata
– impusa sau autoimpusa
• Datoria implica loialitate si onoare (integritate):
in orice situatie de conflict interesul pacientului
primeaza si auto-interesul medicului este
secundar
• “Sanatatea pacientului meu este principala
mea indatorire”, Declaratia de la Geneva 1948
Profesionalism Competenta
Exprimare artistica a parabolei bunului samaritean
Vitraliu din Biserica Sf. Eutrope, Clermont-Ferrand)
[https://en.wikipedia.org/wiki/Parable_of_the_Good_Samaritan]
• Mai intai oamenii au gandul si dorinta binelui pentru celalalt (benevolenta –o virtute-)


si apoi dorinta de a face bine (beneficenta ca virtute in stadiul de intentie)


Obligatia morala


datoria de a face bine (beneficenta ca si calitate a vointei –stadiul de intentie)


Alegerea cailor de a face bine (alegerea comportamentului moral)


datoria de a face bine (beneficenta ca exercitiu al datoriei -stadiul de actiune)

• Benevolenta (bene = bun; volens = vointa, lat.) = dispozitia (dorinta) de a face bine bine
• Beneficenta (beneficentia/beneficentiae = bunatate; benefactum, bene = bun; facere = a face; beneficus =
beneficiu, lat.) = a face bine (actiunea buna) cu un inteles specific de bunatate, caritate.
• Beneficenta constituie o virtute si o datorie. Benevolenta este exclusiv o virtute

• Elementele beneficentei (conceptul larg, Wiliam Frankena, 1964):
1. a nu face rau (non-maleficenta)
2. a preveni raul
3. a indeparta raul
4. a face bine
Conceptul ingust, James Childress, 1970
Datorie
(obligatie
morala)
Datorie
(obligatie
morala)
Valori (personale,
culturale)
Teorii ale virtutii
(CUM TREBUIE SA FIM?)
Rezultate
Comportament,
gandire, actiune

Principlismul
(principiile bioeticii)

Teorii ale datoriei
(CE TREBUIE SA FACEM?)

Teorii ale datoriei Deontologice :
-datoria suprema catre datorie
-datoria ipotetica -prima facie-


Teorii ale datoriei Teleologice :
-consecintialism,
utilitarianism

CAP. I Principiile fundamentale ale exercitării
profesiei de medic

• ART. 1
• SCOPUL ŞI ROLUL PROFESIEI MEDICALE
• Întreaga activitate profesională a medicului este
dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi
integrităţii fizice şi psihice a fiinţei umane.

• ART. 2
• NEDISCRIMINAREA
• Actul profesional şi întreaga activitate a
medicului se va exercita, respectiv desfăşura,
fără niciun fel de discriminare inclusiv în ceea ce
priveşte starea de sănătate sau şansele de
vindecare ale pacientului.

• ART. 3
• RESPECTUL DEMNITĂŢII FIINŢEI UMANE
• În toate situaţiile actul profesional, în oricare
formă sau modalitate s-ar desfăşura, se va face
cu respectarea strictă a demnităţii umane ca
valoare fundamentală a corpului profesional.




• ART. 4
• PRIMORDIALITATEA INTERESULUI ŞI A
BINELUI FIINŢEI UMANE
• În toate deciziile cu caracter medical, medicul va
trebui să se asigure că interesul şi binele fiinţei
umane prevalează interesului societăţii ori al
ştiinţei.

• ART. 5
• OBLIGATIVITATEA NORMELOR PROFESIONALE
ŞI A CELOR DE CONDUITĂ
• Medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să
se asigure că orice intervenţie cu caracter
medical pe care o execută sau decizie
profesională pe care o ia respectă normele şi
obligaţiile profesionale şi regulile de conduită
specifice cazului respectiv.


ART. 6
• INDEPENDENŢA PROFESIONALĂ
• Medicul este dator să stăruie şi să îşi
apere independenţa profesională, fiind
interzisă orice determinare a actului
medical ori a deciziei profesionale de
raţiuni de rentabilitate economică sau de
ordin administrativ.

ART. 7
• CARACTERUL RELAŢIEI MEDIC-
PACIENT
• Relaţia medicului cu pacientul va fi una
exclusiv profesională şi se va clădi pe
respectul acestuia faţă de demnitatea
umană, pe înţelegere şi compasiune faţă
de suferinţă.

ART. 8
• OBLIGAŢIA DILIGENŢEI DE MIJLOACE
• Medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă şi
pricepere interesului pacientului său şi
va depune toată diligenţa pentru a se
asigura că decizia luată este corectă, iar
pacientul beneficiază de maximum de
• garanţii în raport de condiţiile concrete,
astfel încât starea sa de sănătate să nu
aibă de suferit.


ART. 9
PRINCIPIUL SPECIALIZĂRII
PROFESIONALE
• Cu excepţia unor cazuri de urgenţă
vitală, medicul acţionează
• potrivit specialităţii, competenţelor şi
practicii pe care le are.

ART. 10
RESPECTUL FAŢĂ DE CONFRAŢI
• De-a lungul întregii sale activităţi,
medicul îşi va respecta
• confraţii, ferindu-se şi abţinându-se să-i
denigreze ori să aducă critici cu privire
la activitatea profesională a acestora.

Documente care reglementeaza moralitatea actului
medical si astfel indirect legalitatea actului medical
• Asociatia Medicala Mondiala (WMA)
[http://www.wma.net/en/10home/index.html] este organizatia mondiala a
medicilor care a luat fiinta dupa al doilea Razboi Mondial si promoveaza
cunoasterea eticii medicale si practica medicala din interiorul respectarii
normelor etice profesionale.
• In acest sens si-a asumat sarcina formularii si actualizarii codurilor, normelor
morale si regulamentelor menite sa indrume moralitatea tuturor medicilor
in practica profesionala.

• Printre actele emise de WMA se numera:
– Declaratia de la Geneva, 1948
– Codul de la Nuremberg, 1949
– Codul International al Eticii Medicale, 1949
– Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani
– Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
– Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981
– etc.



Asociatia Medicala Mondiala (WMA)
Codul International al Eticii medicale (CIEM)
• Asociatia Medicala Mondiala (WMA)
[http://www.wma.net/en/10home/index.html] este o organizatie
mondiala a medicilor care a luat fiinta dupa al doilea razboi mondial si
promoveaza cunoasterea eticii medicale si practica medicala din interiorul
respectarii normelor etice profesionale. In acest sens si-a asumat si a
primit sarcina formularii si actualizarii codurilor, normelor morale si
regulamentelor menite sa indrume medicii in practica profesionala.

• Printre actele emise de WMA se numera:
– Declaratia de la Geneva, 1948
– Codul de la Nuremberg, 1949
– Codul International al Eticii Medicale, 1949
– Declaratia de la Helsinki, 1964 cu privire la cercetarea pe subiecti umani
– Declaratia de la Madrid cu privire la Eutanasie , 1987
– Declaratia cu privire la drepturile pacientului Lisabona, 1981
– etc.


Datoriile medicului in general

1. Un medic va practica un rationament profesional independent si va mentine la cel mai inalt nivel
comportamentul profesional fata de bolnavi.
2. Va respecta drepturile pacientului sau competent psihic de a accepta sau refuza tratamentul
propus.
3. Nu va permite ca judecata sa sa fie influentata de profitul personal sau discriminare.
4. Medicul va fi dedicat sa ofere servicii medicale competente in deplina independenta morala si
profesionala cu compasiune si respect fata de demnitatea umana.
5. Se va comporta onest cu pacientii si colegii si va raporta autoritatilor pe acei medici care practica
profesiunea neetic sau incompetent sau care exercita actiuni de frauda sau inselatorie.
6. Nu va primi nici un beneficiu financiar sau alte avantaje numai pentru a face recomandari
pacientului sau a prescrie produse medicale specifice.
7. Va respecta drepturile pacientilor, colegilor si a altor profesionisti ce lucreaza in domeniul medical.
8. Va recunoaste rolul pe care il are in educatia publicului dar va manifesta retinere in divulgarea
descoperirilor sau a tehnicilor sau tratamentelor noi pe canale neprofesionale.
9. Va certifica numai ceea ce personal a verificat.
10. Va face tot ce poate pentru a folosi resursele medicale in spre binele pacientilor si a comunitatii.
11. Va cauta ajutor de specialitate daca sufera de boli fizice sau mentale.
12. Va respecta codurile nationale si locale ale eticii.

Datoriile medicului fata de pacient

1. Medicul va avea permanent in minte obligatia de a apara viata umana.
2. Datoreaza pacientului sau completa loialitate si totalitatea cunostiintelor
sale medicale.
3. Ori de cite ori o examinare sau un tratament se afla deasupra
capacitatilor sale, se va consulta cu un coleg sau va indrepta pacientul
catre un alt medic care are abilitatea necesara.
4. Va respecta dreptul pacientului la confidentialitate.
5. Este etic sa divulge informatia confidentiala atunci cand pacientul
consimte la aceasta sau atunci cand exista un pericol sau o amenintare
iminenta la adresa pacientului sau a celorlalti si aceasta amenintare
poate fi indepartata numai prin incalcarea confidentialitatii.
6. Va acorda activitate medicala de urgenta ca datorie umanitara, pana cand
se va convinge ca altii pot si vor sa o faca in locul sau.
7. Atunci cand serveste unei a treia parti sa se asigure ca pacientul sau are
deplina cunostiinta de aceasta situatie.
8. Nu va intra in relatii sexuale sau in alte relatii abuzive sau de exploatare
fata de pacientul sau actual.

Datoriile medicului fata de colegi

1. Un medic se va comporta fata de colegii sai tot asa cum si-ar dori ca
acestia sa se comporte fata de el.
2. Nu va submina relatia pacient-medic a colegilor in scopul de a atrage
pacientii.
3. Cand este medical necesar va comunica cu colegii care sunt implicati in
ingrijirea aceluiasi pacient.
4. Aceasta comunicare va respecta confidentialitatea si va fi limitata la
informatia necesara

Lectura obligatorie
• Studentii vor mai citi obligatoriu:
– CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ din 30 martie 2012
al Colegiului Medicilor din România, EMITENT: COLEGIUL
MEDICILOR DIN ROMÂNIA. PUBLICAT ÎN: MONITORUL
OFICIAL nr. 298 din 7 mai 2012
[http://www.cmb.ro/legislatie/codulDeontologic/cod.pdf]

– Declaratia Declaratia cu privire la drepturile pacientului
Lisabona, 1981
• Un pacient vine cu apendicita. Este informat
asupra naturii, scopului, beneficiilor, riscurilor,
evolutiei postoperatorii. Refuza operatia care
este o urgenta.
• Moare in spital. Este dupa cum are valorile
sale societatea, facultatea, corpul profesional?
• Dar daca moare acasa?
• Ana are 11 ani si este tratata de osteosarcom la mana stanga care a trebuit sa-i fie amputata
apoi a urmat o cura lunga de chimioterapie. A fost in remisie pt 18 luni si s-a descurcat foarte
bine in tot acest timp revenind chiar la scoala si avand mare grija de proteza sa eficienta, dar
este trista ca a trebuit sa renunte la pisica sa.
• Analizele recente insa arata revenirea masiva a bolii cu metastaze pulmonare diseminate.
Indiferent de tratamentul agresiv ce se poate aplica, sansele fetitei de vindecare sunt minime.
• Intrucat este un minor emancipat si pentru ca tot timpul a creat o alianta terapeutica in vederea
insanatosirii sale i se spune Anei care este situatia si ca trebuie sa continue tratamentul pe mai
departe.
• De data asta insa Ana refuza continuarea tratamentului si este mai ales este foarte suparata pe
medici si pe familia sa spunand ca deja i-au fost luate bratul si pisica si ca ce altceva vor sa-i mai
ia si ca asta ii ajunge si s-a saturat de 3 ani de cand totul este intors pe dos. Parintii insista in
continuarea tratamentului neputand sa accepte ca isi vor pierde copilul iubit fara a face tot ce se
poate pentru viata lui pana la capat.
• A fost cerut sfatul unui psiholog si al unui psihiatru ajungandu-se la concluzia ca Ana este desi
emancipata este probabil incapabila sa ia decizii cu privire la administrarea tratamentului, ca
foarte probabil nu intelege moartea intrucat vorbeste tot timpul despre pisica sa si nu despre
posibilitatea disparitiei sale si ca este intr-o stare de anxietate avansata.
• Personalul este reticent in a impune tratamentul cu forta stiind suferinta din trecut a copilului.
Ce sa faca medicul curant?
• a. Sa dea curs solicitarii fetitei impotriva vointei familiei
• b. Sa dea curs solicitarii familiei si sa trateze impotriva vointei copilului
• c. Sa incerce sa convinga parintii de zadarnicia tratamentului si sa dea curs apoi impreuna
solicitarii fetitei