Istoria limbii române literare

- Schema cursului -

Limba națională: „O multipicitate dialectală, mutată întotdeauna de un curent spre
unitate, care unitate este tocmai visul ei de aur, realizabil însă numai până la anumite limite.”
(Bogdan Petriceicu Hașdeu)
-metoda cercetării: diacronică – limba literară din perspectiva ei istorică din sec. XVI,
până în zilele noastre.
Ce este limba literară?
- unul dintre aspectele limbii întregului popor
- aspectul cel mai desăvârșit
- cel mai conform cu: - structura gramaticală
- sistemul fonetic
- sistemul lexical al limbii întregului popor.
- 1956 – Iorgu Iordan răspândește această definiție în școală.
- 1978 – Iorgu Iordan și V. Robu nu mai folosesc această definiție, ci o reproduc:
Limba literară este aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue
prelucrări a limbii din partea scriitorilor, publiciștilor și oamenilor de știință.
Constituie o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor.